[1] J fi ,� Preţul acestui număr: 150 Iei * OLTENIA ARHEOLOGICA OLT E N 1 A 1 S T O R'l C  OL TENIA LITE:HARĂ-ART!STlCĂ OLTENIA CULTURALĂ NOTE ŞI COMUNICA.RI" REN Z 1 I 1lir:7'''"' ._- '1'.' f1(�;::,FMi;lj * . L.·.·I .... ·. 1)11'&'1'" . 0";;-'" "r,. Jorf;'l�. .f' f v f ii.WJ u, t,'):'/t. 111Ulla;f'tr'til!. ' J a. CI l . ) L l (lrticole '.seml�� e tie: ,1 t. .' M 1 NEA '� EMIL VIRTO.sU i� IOlv DONAT li' AL. BĂRCĂCILĂ 1, '. '., 1 • ,D, T U DOR · /<.,... ., ,DAN S.MÂNTÂNESCU \'" ".' -, Q copie, adică nu o imitaţie completă şi exactă. In întregul raporturilor şi proporţiunilor artistul dă o idee fundamentală care predomină. Poezia ,e mai filosofică şi mai însemnată ca istoria,căci nu ne spune ce s'a întâmplat, dar ce ar putea să se întâmple (cele generale, nu particulare ca istoria). Deci: 1) Arta e o imitaţie a naturei. 2) Arta imitează În adevăr natura, dar o imitează aşa, cum o vede artistul în lumina geniului său, într'un mod mai deplin ŞI mal adevărat de cum o putem cunoaşte noi. 3) Opera de artă e numai un mijloc spre a deştepta în mintea noastră imaginea cea mai adevărată a realităţii, * * * Trecând la activitatea filosofică a lui M. Strajanu, trebue să remarcăm dela început, căuproape în mai toată opera vieţii sale s'a infiltrat ceva din g,indurile S1ll din cultura sa filosofică. Dar studii de adevărată filosofie nu a lăsat decât foarte puţine. Aşa este teza sa de doctoral: .Etica sau fi:osofia p/'Clcticăa lui Aristotel". Este o operă abstractă şi, cu toată buna ei aranjare pe capitole gradat armo­ nizate, lasă să se întrevadă stângăcii inerente unei lucrări de tinereţe. Deasemeni nu se prezintă chiar' ca o lucrare absolut originală, deşi alcMuit<1cu multă conştinţiozitate, dar mai ales într'un stil limpede şi cursiv. Acolo însă unde M. Strajanu s'a desvoltat pe un cimp mai larg în filos6fie a fost în populariz,area filosofie, lui Schopenhauer. Gânditorul care a influenţat cu atâta putere o mulţime de tineri, a devenit pentru Strajanu autorul favorit, în studiile căruia se com­ plăcea cu o beatitudine şi o delasare completă. Nutrind intenţia de .a-l reda Homânilor in toată complexitatea lui,a inceput să scrie în .Reoisia CuLturală" o serie de articole despre viaţa şi opera lui Schopenhauer. Mai tirziu, le-a reunit pe toate îll­ trun volumaş elegant: .Lstoria vietii lui Schopenhauer". Ca să ne redea o imagine 'completă a filosofului german, şi mai ales a operii lui, o spune cu sinceritate că n'a reuşit. Totuşi lectura, articolelor lui e plăcută prin stilul elegant şi simplu şi mai ales prin pasiunea ce o transmitea fiecărei vorbe, fiecărui gând. Dela un timp însă, in speculatiile lui Iilosofice il preocupă cu intensitate o ordine de idei şi probleme cu totul nouă. Lumea transcen dentali:i , cu viaţa ei reala, pe care noi ne-o inchi­ puim iluzoria, apărea în preocupările sale metafizica ca aevea. Poate subt in lluonţa scrierilor şi preocupărilor spiritiste ale lui Haşdeu, M. Strajanu irnbrăţişează aceste probleme cu entusiasmul regăsirii unei fiinţe scumpe, şi scrie, documentat şi convingător, un articol: "Despre Spiriiism", iar mai târziu o hroşu râ "Despre visuri" .. în care pune problema visurilor dintr'un punct de vedere cu totul osebit, dându-le o explicaţie aparte şi mult mai veridică decât soluţia dată de medicină sau fiziologie. 27 [28] Cuprinsul acestui studiu e în mare parte o interpretare, sau mai bine zis o popularizare a operelor lui Schopenhauer, relative la aceste manifestări, Ce aduce Strajanu, e o limbă curată şi clară, şi un stil foarte bine adequat cadrului de idei pe care le desvoltă. Inainte de a încheia şi cu aceste preocupări filosofice ale sale, trebue să amintim şi de cele câteva admirabile parabole ce s'au pu­ blicat postum, în revista "Transilvania" (192 o), Cele mai multe din aceste parabole îşi au isvorul din lumea antică şi sunt mici povestiri moralizatoare, într' o limbă plastică. Poate eli aceste parabole, opere de maturitate în care se stre­ coară quintezenţa talentului lui Strajanu, dacă s'ar republica în volum, ar face deliciul celor care ştiu să aprecieze o operă de talent. Cu acestea am ajuns la sfârşitul operelor sale. Mihail Strajanu rămâne un virtuos în compoziţiile sale, care a ştiut să impietească admirabil o gândire limpede şi conceutratăvcu o formă armonioasă şi simplă. Penti u studiul esteticei literare el a fost un înaintaş merituos, căruia generaţiile de astăzi îi datoresa respectul şi atenţia unui bun populariza tor şi a unui stilist rafinat. BIBLIOGRAFIE Opere ce nu sunt trecute în "Bibliografia română" de d. G. Adamescu A. Scrierile lui M. Strajanu a) Poezii Adio vieţii (N. Oilbert). Familia (pe sta), V (1869), p. 363. Căutarea copilei, Familia, IV (1868), p. 37. Din suferinţele ţunelui Werther. După Goethe. Familia, 1867, p. 366. După reîntoarcerea in patrie. Familia, IV (1868), P 97-98 Floarea suoeniret (după Millevoye). Familla,JV, p. 366-367. La J August 1867, Familia, III (1867), P 389-390. La ţilomelă. Familia, III, p. 493-494. La speranţia Familia, V, p 183. Melancolia. Familia, V, p. 51. Meditaţiune. Familia VI, p. 88 Mormdntul şi roza (după V. Hugo). Familia, lll, p, 474. Omul şi natura. Familia, VI, p. 88. b) Didactice _ Insemnătatea şi puterea morală a caracterului (după S. Srnlles). Revi­ sta Culturală (Craiova), II, pp, 32'2-�25; 352-3�6; 426-429; 450-453; 498- 503; 555-558; 579-585 - Prefata manualului de Poetică Pomână Arhiva (Iaşi), Vlll (�896), p. 466-467. \ c) L"terare _ Bărbatul şi femeia Tobias. �araboIă. "Transilvania", an 51 (1920) Sibiu, p. 146. . . _ Camil Desmoulins. Notite istorice literare, Farn., VI, p. 231-235. _ Cântarea României. Introducerea traducătorului ei în limba ger­ mană. Rev. Cult, 111, p. 403-415. 28 [29] _ Cearta intre fraţi. Rev. Cult., IV, p. 87-88. _ Cele două drumuri. Parabolă. Transilvania, an 51 ( 920), p. 798. Cosmopolitismul şi naţionalismul în literatură. Dialog literar. Farn., VI, p. 510-512. _ Cestiunea teatraLă la noi "şi ceva despre originea teatrului în Ro- manta liberă. Farn., V, p. 517-518 . _ Din parabolele lui Krummaeher: Cele două drumuri. Rev. Culturală, 111, p. 252 - 254. _ Din viaţa lui Beranger. Farn., VI, p. 510-512. _ E trebuinţă de o nouă direcţie în literatura noastră? Rev. Cult., 11, p. 410-418. _ Ingerul celor trei nopti. Rev, Cult., IV, p. 37-46. _ Lamartine. Fam. V, p. 128 _ Moartea lUI Dante Alighieri. Rev. Cult., IV, p. 36-37. Din poemele lui Silvio Pellico _ Nerina. Re'l'. Cult., II (1909). p. 34-37; 66-69; 117-119; 177-181; 224-228; 270-276; 567 -575. _ O catastrofă Fam. V, p. 129 _ Pomul şi rădăcinile lui. Parabolă. "Transilvania", an 51, Nr. 1, p. 103. _ Recensiuni. Rev. Cult., IV, 24-25. _ Fr. Sctutler- Rev. Cult., \Il, 6-1l. _ SelavU ca literaţi, pedagogi şi artişti. Rev Cult, III, p. 336-339. _ SerM/orirea memoriei lui M. Eminescu. Rev, Cult., li, p. 471-475. _ Wilhelm Te li , legenda lui şi câteva fragmente din drama lui Setul- lor. Rev. Cult., 1Il, p. 102--107; 142-146. _ Leon Tolstoi, necrolog. Rev. Cult., IV, p, 17-20. _ vrăiirea, Rev. Cult, lll, p, 346-348. _ Aforisme relative la problema vieţii. Rev. Cult, II, p. 299-304. d) Filosofice Conflictul între ştiinţă şi religie. Rev, Cult., 111, 129-136. _ Despre visuri, vederea spiritelor şi despre fenomenele înrudite cu acestea. R'cv. Cult. II, p. 331-334; 368-371; 454-460; 522-526; 548-555; 585-587. _ Din istoria vietii lui Schopenhauer. Rev. Cult, 111, p. 461···468. _ Elevii şi amicii lui Schopenhauer. Rev, Cult., 111, p. 513 - 517; IV, p.3-l0. __ Filosofia lui Schopenhauer. Rev. Cult., IV, p. 1-2; 51. __ lnrâurirea binefăcătoare a nenorocirii. Rev, Cult, III, pp. 215-218 ; 277--282. _ Morala greacă Rev. Cult., 1lI, p. 382-395. _ O scurtă privire asupra filosofiei lui Schopenhauer. Rev. Cult., 111, p.48 50; 73-82; 97�99; 138-142; 161-165; 203-210; 322-326; 353- 361; 415-425. _ Rolul simţurilor şi al mteligenţii în cunoaşterea lumii din a/mă. Transilvania, an 51 (1920), p. 350-352; 493-506. _ Studii pSlchtatrice de Dr. G. Milelici Recenzie, Arhiva (Iaşi), VI, p. 324-330 e) Diverse __ A 70-a aniversare a chim/stului român Nicolae Teclu, Rev. Cult, lll, p. 82-84. _ Băncile pentru poporul dela ţară şi societăţile cooperative. Rev. Cult., lll, p. 296-300. _ Cea mai grea tnotngere. Rev. Cult, l\1, p. 167-168. _ Cel mai adevărat prinos. Rev. Cult, 1lI, p. 491-492. _ Conflictul dintre guvernul unguresc şi biserica romdnă. Rev. Cult, 11, p. 511-513. ' _ Congresul profesorilor de limbi streine. Rev. Cult., Il, p. 108-116. 29 [30] - Conuersare cu cetttoriele. Farn., IV, p, 33, 237, 511, 522, 26; Idem. V, p. 80, 152, 224, 308, 332, 404, 488, 608; Idem VI, p. 92 - 93' 101- 105' 152-153; 164-165; 224-225; 308; 465-466. " Cronica revistelor. Rev. Cult, II, p. 93-98. - Dela fraţii de peste munţi. Rev, Cult., III, p. 243-235. - Delti Nooaci, Rev. Cult, III, p. 528-548. - De prin reotste şi [urnale. Rev. Cult., II, p. 391 - 394; ldern, lII, p. 41-48; 116-120; 180; 245-247; 300-304. - Dr. Augustin Bunea, Rev, Cult., 1lI, p. 65-67. - ELectricitatea ca izvor de căldură. Rev. Cult., III, p. 397-399. - Ioana D'arc, notiţă istorică Fam. VII, p. 6. - Inaugurarea bibliotecii şi muzeului Aman. Rev, Cult .• II, p. 239-242. - Intemeierea unui fond cultural pentru şcoaleLe săteşti din Ardeal. Rev. Cult., II, p. 72-73. - Legi noi in America asupra căsătoriei. Rev, Cult., Ill, p. 497-498. - Rezultatul congresului didactic relativ la studiul limbilor streine. Rev, Cult., II, p. 148--151. - Poezia şi proza, de Justin Pop fiu, recenzie. Fam., VII, p. 338 -340. -- Răspuns unor obseruări nedrepte. Rev, Cult., II, p. 563-566. - Adelina O. Tăslăuanu, născută Olteanu. Necrolog., Rev. Cult., III, p. 191. - Un răspuns Nouet Reviste Române. Rev. Cult., II, p. 563-566. - Un scriitor de talent. Rev, CuI!., Iii, p. 401-403. Despre Români (de Michelet). Fam., V, p. 426-427. - Simbolismul. Ramuri, VlI (1912), p. 524, 540. - Poesii de M. Eminescu. Recenzie, in «Vocea Română», Craiova, 15 Febr. 1884. - Amintiri despre Eminescu. Ramuri, Craiova, IV (1909), p. 526. - Religiune şi ftlosotie (versuri), in "Omagiul lui T. Maiorescu", p. 362. - Aforisme. «Omagiul lui T. Maiorescu», p. 369-375. B) Scrieri despre M. Strajanu - Mihail Strajanu (1841-1917), notă in Junimea literară, Cernăuţi, XVI (1927), p. 55. - M. Straianu, Notiţă In Semănătorul, VI (1907), p. 518. Despre numi­ rea lui ca director al bibliotecii populare Socec. - Notiţă despre publicarea in Arhiva (Iaşi) a studiului lui M. Strajanu : «Origina ideilor de timp, spaţiu şi cauzalitate» (În Semănătorul VIII, p. 429). - Notiţă despre traducerea din limba germană a nuvelei «Nerina-, după Paul Heyse, de M. Strajanu. (Sernănătorul, Vlll, p. 448). - Notiţă despre articolul din Arhiva (Iaşi), număr jubllar din Dec. 1909. (Sernănătorul IX, p. 94. - Notiţă despre studiul «Câteva observaţiuni asupra filosofiei lui Vasile Conta», din Revista politică şi literară dela 1 Iunie 1909. (Sernănătorul, VIII, p. 489). - Notiţă despre un articol de filosofie morală al lui M . Strajanu, publi­ cat În Revista Culturală din Mai 1909. (Semănătorul, VIII, p. 489). - M. Strajanu publică In Amicul Tinerimii, an VI, istorioara «Hercule În calea înfurcită» (Notiţă in Sernănătorul, VI, p 878). - Notite asupra lui M. Strajanu, in Semănătorul, V, p. 920 şi p. 1019. E vorba de un fragment asupra filosofiei lui Schopenhauer, publicat în «Revista politică şi literară», Blaj, Nr. 3. - Despre Scrisori ale lui M. Strajanu, în vol, • Vise şi lacrimi", de Flo­ rian 1. Becescu. Sernănătorul, 1, p. 77 Ţ79; 1901-2. - Despre M. Strajanu În -Blbllografla literară română>, de N. Georgescu- Tistu, p. 48, 79, 164, 165. " - Iacob C. Negruzzi, in .Autografe române", Acad. Rorn., Memorii secţ, lit. Seria 1II, tom. 1, mem. 1, p. 15, vorbeşte despre manuscrisele lui M. Stra­ janu, donate Academiei Române. I •••••••••••• 30 [31] Cine este Banul Mărăcine? 1) de Ion Donat. Nu cunosc mcmn studiu în care să se fi adunat la un loc toate tr3Jditiile ce ni s'au păstrat în Oltenia despl'e Banul Maracine si locul s.ău de baştină. Discuţiile urmate la noi, în legătura C�l origina p:oevtului francez. P�erre de H,?nsar�l) nu. au pus deloc în lumma aceste tradiţii, des.gur tiindcă mGI una nu era consemnata în colectiile noastre de folklor, catre care se vor fi îndreptat, în chip firesc, toate oercetiirile. Din Dolj, ni s'au păstrat însă. cel puţin trei fragmente de traditii despre Banul Mariicine,a căror importanţa nu a fost relevaU� pănă acum. Ele au toate un caracter local, ignorat, _ sa� în .orice caz neluat 'în seama �e Alecsandri, care populanzand flgura eroulUl, a dat baladei sale un con­ ţinut străin de traditie. - Ori, tocmai. asupra acestui ca­ racter anumit este. necesar să. se insiste .. Dela inceput, trebue să observam că astăzi cu multă. greutate se mai pot culege amanunte caracteristice despre Banul Maracine, chiar în localităţile unde această figură a facut parte, sute de ani, din micul fpanteon al localnicilor şi ca atare tradiţia s'a păstrat vie şi a putut fi culeasă încă acum patruzeci de ani; iar explicaţia acestui tapt trebue cău­ tată, desigur, în legătură cu scoala primartl: în general, eroii cărţilor didactice au gonit din amintirea satului nostru foarte multe dintr.e vechile mituri. Şi lucrul a fost cu atât mai uşor aci, cu 'cât în cărţi era scrisa o minunată, pov'este în versuri, în care nu se spunea nimic despre lucrurile auzite din bătI'.�ni. Dar, din fericire, tradiţiile despre care va fi vorba aici, au fost la vreme eulese şi ni s'au putut astfel pastra. Două din ele se găsesc însă într'ooperii, în care nu te-ai aştepta deloc să afl� amănunte despre Banul Mă,răcine. Anume, între diferitele date privitoare la satele Coşovenii. de Jos şi Ghindenii, consemnate în Dicţionarul geografic. al judeţului Dolj, lucrare prerniatâ în 1892 de Societatea Geografică RomânE� şi tipărită la Bucureşb în 1896, cu cheltuiala Principelui Ferdinand 2), s'au str·ecurat ur­ mătoarele informaţii, 'prezintate în tonul oficial de rttspuns la o ancheEt: "CQşovenii de Jos, (plasa Ocolul, 1'1 krn., depflrtare de Craiova) .. " Cursul de apă ce udă. comuna este pârâul Lu­ maşu ... Izvoare sunt 'Iuturele şi Bănesele, unde, legenda spune .-------- 1) De oarece in timpul din urmă a apărut o broşură cu titlul: Studiu asupra banului Mărăcine şi a originii poetului francez Pierre de Ronsard, pentru a nu se face vreo confuzie şi a se Isca vreo bănuială, confjrmăm că ar­ ticolul de fată ne-a fost Incredinţat spre tipărire tncă din luna Noemvrie 1933 şi că I s'a amânat tipărirea pentru numărul de faţă, din cauza abundenţei de materie. C D. F. 2) Autorii Dicţionarului sunt: Ana Cumbasy, MaIia Manoi!, Mihail Ca- nianu şi Aureliu Candrea. 31 [32] şi-ar fi avut conacul Banul Mărăcine ... Ruine se găsesc la ră­ sărit de izvoarele Bănese, unde bătrânii,povestesc că ar fi fost curtea Banului Mărăcine .... Pădurea se numeşte Lumaşu ... A aparţinut Banului Mărăcine, apoi mănăstirii Sadova si în fine Statului" (pag. 203-206). . Iată aşa dar în Dolj, o tradiţie localizată deepre acest personagiu. Culeasă ca răspuns la un chestionar, ne-am putea întreba dacă nu a suferit vreo influenţă Iiterară deşi nu în chipul acesta se localizează o legendă, luându-se mărturie rui­ nele, oricât de vechi, ale unui conac, sau istoricul unei pro­ prietăţi. După cum vom vedea însă,această traditie se con­ firmă indirect pr-intr'o alta,culeasa cu acelaş prilej într'un sat vecin. Citim într'adevăr la rubrica satului Ghirideni : ",... In dreptul cişmelei dela Siliştea se aflau în vechime casele Vornicului Drăghici din Ghindeni, -pe a căruia ţaiă a iubit-o Banul Mărăcine" (pag. 330). Oele două tradiţii de mai sus sunt, desigur, foarte laco­ nice. Aduse însă închipuI acesta, 'Iără, accesorii fabu­ loase, ele exprimă, miezul unei tradiţii, primite în general de localnici, de care se leagă însuşi istoricul satului lor. 'I'rebue să observăm aci că. amănuntele consemnate în Dic: ţionar se complectează minunat printr'un izvor de o natură c1ife­ rită, - şi anume prin memoriile unui, bătrân învăţător cra­ iovean, "Dascălul Nicu" (Mihail Teodorescu, 1821-1914), pu­ blicate în anii din urmă de această, revistă 3). Povestind despre fuga familiei sale din Craiova la Coşoveni, de teamaJiolerii, în anul 1830, adică în copilăria autorului, el are următorul pasagiu în care ni s'a păstrat cea de a treia tradiţie despre Banul Mărăcine: " .... O fată a protopopului Ioan Porumb avea de bărbat pe Udrişte ... Acesta, ... într'o zi viind la noi, m'a luat cu dansul să mă plimbe şi mergând pe Sârba în vale, am luat-o spre miazăzi şi m'a trecut peste un pârâu ce trecea prin apus de Ooşoveni (şi) am. trecut în pădurea ee se zicea a fi a mănăstirii Sadova.... Aci mi-a arătat nişte ruine de ziduri, în faţa pământului şi a zis: Aci 'mi s'a spus din bătrâni că1 a fost palatul Banului Barbu Mărăcine, Domnul ţării, care a trecut în Craiova, stabilindu-se în mahalaua sfintei biserici cu patronajul Sf. Dumitru, sau în curtea bisericii. La Sf. Dumitru, unde avea locuinţa, se crede a fi fost pădure, căci au fost copaci 'mari, de s'au găsit şi atunci când Banu Barbu Mărăcine Îşi avea locuinţa- aci. Acest domnitor având (sic) două fete, dar de avea soţie nu vorbeşte, şi unu din generalii săi adeseori îşi. observa oştirea răzmat de un copac, mai cu osebire când �ra lună, din deal, dela biserică, spre Jiu. Aoeste fete iubeau pe acest general şi doreau să-I ia de bărbat; căruia propunăndu-i una din leLe, le-a spus că nu poate face acest pas, până mai întâiu să vadă ce face 3) An. X, nr. 56-58, pag. 310-311. 32 [33] CU Turcii şi să mute ordia la Radovan. Dănsa i-a propus că merg J şi dănsa ori unde v� merg'e şi d�nsl� .. Atunc� a cerut binecuvântarea tatălui său ŞI cununându-i, funel oştirea sta­ bilită la. H,adovan, au voit să se ducă, să vadă cum Recâr­ mueşte oştirea. Voind să plece, dansa n'a voit să rămăe de dânsu şi au plecat amăndoi, pe care (sic!) ducănd-o în cor­ tul său o stabilise acolo. Dănsu mergea din când în când să observe străjiLe şi odată mtoroându-se, când la, ajuns a· nroape de cort, un general (sau alt grad), l-a omorăt. Apoi, de a fost şi cu ştirea ei, aceasta nu 8e ştie. De cât, după a,­ ceasta, trimite ştaretă, că pe gineri-său I-au luat Turcii şi că' pe fiica-sa o ia el de sotie şi că să le dea binecuvântarea. Tată-său fiind informat de cele petrecute, nu ia voit s,a le dea ceea ce au cerut. S'au dus să, se cunune la biserica din Craioviţa, care de atunci s'a sudomitcu dânşii şi de atunci au ramas numele de balta Craiovitei" 4) .. Care sunt concluziile ce se pot trage din această le­ gendă? Mai întâiu se impune o primă observaţie: memoriile lui Teodorescu aduc o nouă. confirmare a tradiţiei ce ni s'a păstrat în Dicţionar cu privire la moşia Lumaşu, deoarece 'sunt pomenite şi aci ruinele caselor lui Mărăcine din pădurea care fusese cândva a lui. Suntem siliţi a conchide aşadar că le­ gendarul ban a stăpânit căndva, neapărat, această moşie, a­ junsă mai târziu, din posesiunea sa ori a altei persoane, în stăpânirea mănăstirii Sadova. Cine poate fi însă personagiul istoric ascuns sub numele miticului posesor al acestei moşii? R�s:pu�zând la întrebare vom rezolva de fapt problema origrnei Banului Mără­ cine. Desigur că, fiind vorba despre istoricul unei proprie­ tă.ţi, drumul cel mai neted ar fi cercetarea documentelor. Materialul ce cunoaştem pentru trecutul Lumaşului, T\U ne dEl, însă un raspuns satisfăcător 5). 4) In legatura cu legenda despre fetele lui Mărăcine, autorul memoriilor observase că aceasta a fost când va tipărită, deoarece a văzut-o odată într'un jur­ nal .scrisă de un profesor-ginerele lui Panaitescu, profesor şi acela şi care luase de soţie pe directoarea internat ului Lazaro-Otetelişanu din Craiova". Nu am pu­ tut afla jurnalul despre care este vorba aci. Profesorul trebue să fie Or. H. Orandea. 5) Aducem totuşi mai jos cele 8 documente ce ni s'au păstrat In condica m-tirii Sadova, pentru o mai uşoară orientare în ce priveşte trecutul acestei mo­ şli. Nu putem preciza acum dacă vreuna dintre persoanele întâmpinate aci au vreo legătură cu Banul Mărăcine. L - 1495, Aprilie /9. (Târeooiştet Vlad Vvd. sin Vlad Vvd., dat-am domnia mea această poruncă' . slugilor domniei mele Stotcăi cu feciorii lui şi cu fata lui anume Ylădaia şi cu feciorii ei, ca să le fie lor moşia dela Lumaş toată, şi iar dela Păr toată, pentrucă aceste moşii sunt bătrâne şi drepte moşteniri de baştină ale Stoicăi. Iar după aceia au venit .Stoica inaintea domnii mele de au înfrăţit pe fie-sa Vlădaia preste moşiile lor ce s'au scris mai sus preste toah', ca să-i fie lui în loc de fecior şi domnii mele au dat un cal bun. Drept aceia am dat lor şi domnia mea ca să le fie lor moşiile stătătoare şi ohabnică şi leciorilor lor şi nepoţllor şi strănepoţilor, şi oricăruia dintre dânşii I s'ar întâm­ pla mai înainte moarte, iar intru dânşii prigonire (sic=prădalica) să nu fie şi să fie moşiile şi bucatele lui, le ciorilor lui ŞI fetei lui Vlădaia, iar alţii niminea amestec să nu aibă şi de niminea să nu să clintească, după zisa domnii mele. 3 33 [34] In atare condiţiuni, calea ce ne rămâne este cercetarea legendei aduse mai sus, care, dacă nu va duce la argumente capabile să. convinga definitiv, poate da totuşi anumite indi­ caţii folositoare. Sunt mai întâiu două, elemente noui pUSA în dis­ cuţie de această legendă: numele Banului Mărăcine si felul cum ni se vorbeşte despre el. In ce priveşte prima chestiune, memoriile lui Teodorescu dau un răspuns precis: ruinele Mărturii: jup. Drăghici vei vornic, i jup. Cărstian biv dvornic şi jup. Pârvul şi jup. Stoica log., i jup Teodor vist. i Albul stolnicul i Radul şi Uragomir portar. Condica cit., fila 190, copiile Muzeului Regional al Oltentei, Craiova. Cerce­ tare facilitată de d-l N, Plopşor. 2. - 1503, Aprilie 19 (Târgooişteţ. Radu Vvd., feciorul lui Vlad VVd., slugii domnii mele jupan Stoica şi fecioriJor lui şi fetei lui Vlădaia cu feciorii ei, ca să le fie lor Lumaşul tot şi Părul tot, pentrucă le este bătrână şi dreaptă moşie de moştenire. După aceia, au venit jupan Stoica inaintea domnii mele, de au înfrăţit pre fie-sa Vlădaia şi pre nepoata lui Stanca, preste toate moşiile, peste Lumaş şi peste Păr,ori câte va avea Stoica, însă până Va li Stoica viu, el singur să stăpânească moşiile, iar după moartea lui să stăpânească fata lui VIădaia acele moşii.... iar după moartea Vlădaii, când nu se va mai găsi niciun fecior dintr'insa şi când nu se va găsi din feciorii Stoicăl niciun fecior, atunci să aibă a stăpâni nepoata lui Stanca acele moşii... şi domnii mele au dat un cal bun. Şi oricăruia dintr'lnşil i s'ar întâmpla mai inainte moarte, prigonire (sic 1) să nu fie şi să fie celor rămaşi in veci. Şi de nimenea să nu se clintească, după porunca domnii mele. Mărturie: jup. Barbul şi Pârvul Craioveni (sic l), jup. Cârstian şi Badea cari au fost vornici şi jup. Stroe vel vornic, Stoica log., Dan­ elul comis, Bogdan Stuparu, Ca Iotă vist., Badea pah., Dragomir stolnic, Neagoe şi Dragomir vei post. Scrie Standul grămătlcul. Ispravnic Ion portarul. Ibid. ţ, 19/. Actul a fost discutat de D. Mototo/eseu, Privilegiul mascutinităţii, p, 118 şi de 1. Minea şi L. T. Boga, Cum se moşteneau moşiile în Ţara Româ- nească până la sţârşitul sec. al XVI-lea. p. 40. , 3-1588, Noemorie 7. Mihnea Vvd. sin Alexandru Vvd. lui Armag banul să fie lui moşia dela Lurnaş, partea Barbului şi a luiHămărad şi a lui Gropeai şi a Băluţei, însă două funii şi jumătate.. partea lui Hămărad feciorul Stanei, pentrucă aceste moşii au fost de baştină ale acesţor oameni. După aceia Stan­ elul cu cinci inşi, el singuri au venit la sluga domnii mele .. de le-au vândut ei de a lor bunăvoe drept 12,000 aspri Şi iar. au cumpărat sluga domnii mele .. moşie la Lumaş, de la feciorii Unturl!, jumătate de tunle drept 2000 asprl, in să partea ce au cumpărat feciorii lui Untură dela Stana (Stanca ?). Şi iar au cum­ părat dela feciorii lui Untură părţile toate drept 2000 asprl, in să o funie de moşie. Şi iar să fie slugii domnii mele Lumaşul tot, cu toate hotarele, pentrucă I-au cumpărat dela acei mal sus zişi oameni drept 14.000 aspri. Insă hotarul să să ştie: dela Coşovenii de Sus dela Viezurl drept, însă la lacul limpede .. Ia fântâna Bobei.; la capul lacului Nedei.. Ia lacul Lumaşulul... la lacul Sărat. Şi de către Ghindeni pe calea Ruglllui... până la capul poienii din jos, până la pa dina Vulturului până la Urzici.·. Şi de către Ciulnici pe unde au hotărît 12 beeri. Şi de către Birosloveni, la piscul Lumaşului la fântână şi de acolo peste pisc drept până la măgură, drept 'până la piatra unde au fost buciumul.... Ibid. f. 193, 4.-1669, Mai 8. Adică eu jupâneasa Elina ot Lumaş, dimpreună cu fe­ ciorii mei... sctirn şi mărturisim cu� acest al nostru zapis, la mâna [upânului Gheorghie şi a jupânului Iane ot Craiova, cum să să ştie că li suntem datori ughi 49. Deci pentru aceşti bani am pus zălog, .. moşia noastră din Lumaş cu tot hotarul ... puindu-se zi până la Sf.\ Măria Mare... iar dacă nu vom putea da banii la zi, să fie voInici. . să o ţie dumnealor, au să o vânză cu oameni dom­ neşti, drept aceşti bani. IbJd. f. 195. 5.-'1669, Aug. 30. Scris-am eu jupâneasa Elina ot Lumaş a postelnicului Mihai... la mâna jup. Ene, ginerile Ciauşului Tudor ot Craiova ... cum să să ştie 34 [35] văzute de autor în copilărie erau ale casei banului Barbu M.ăr.ăcine. Dintre tradiţiile discutate de noi, aceasta este sin­ gura unde găsim un asemenea amănunt. O deosebită importanţă trebue să acordăm şi titlurilor cu care este pomenit eroul aci: legenda îl numeşte pe Mărăcine domnitor şi .dommul ţc'iri-t, deşi în general este atestat numai ca ban. S'ar putea susţine, fireşte, că aceste titluri se datoresc fanteziei poporului, pornit totdeauna să idealizeze o asemenea figură. Ele .pot fi îns,ă tot pe atât o dO'IJadăc.ă Banul Mâ1"ucine trebue căutat în epoca în care dreqătoria de mare ban a'l Craiooii era "în plină, înflorire, când multe din prerogativele dregator-ului oltean erau. de fapt cele ale 'VOi3Voduluiîn8u.:;i, din ţara de dincolo de Olt. 'I'itlurile acestea amintesc pom­ poasa formulă domnească cu care unul dintre marii bani îşi încheia hrisoavele 6), formulă care nu se mai întâmpină la că i-arn vândut moşia din Lumaş din hotar până în hotar drept ughi 64, ca să-i fie moşie ohabnică ... şi ziua la Paşti să aibă a-i da ocolu moşiei .. Şi când s'a făcut acest zapis, s'au făcut în sat în Coşoveni. lbid f. 196. 6.-1670, Noemvrie 29. Mareş bivJ?) vei ban Craleuschi, dat-am cartea noastră la mâna [upânului Iane neguţătorul ot Craiova, ca să fie voinic ... de să aibă a ţinea toată partea de moşie carea este a jupânesii Ilinchii şi a feclorilor ei, însă moşia din sat din Lumaş, de preste tot hotarul, precum scrie zapisul lor ... pentrucă le-au fost făcut bine, de i-au fost Imprumutat cu ughi 49 ... iar pentru aceşti bani au fost pus ... zălog această moşie... însă cu zi ... cum de va putea da jupâneasa Ilinca banii la zi... ea să-şi ţie moşia. Deci când au fost la zi..., ea banii nu i-au dat şi umblă purtându-l cu poveşti.; Drept aceia l-am dat această carte a noastră ... de să aibă a ţinea această moşie ... cu bună pace ... Aceasta scriem. Mareş vei ban. Ibld, f. 197. 7.-1921, Mai 27. Nedela, Iămeea lui Iane ot Craiova, dtnpreună cu fie­ mea Tudora, dat-am zapisul meu la mâna sf. sale părinteluI... Neofit egumenu ot Sadova, cum să să ştie că după moartea bărbatului meu Iane, neavând într'alt chip cum să pomenesc pe bărbatul meu.. socotit-am şi am I.(ândlt... şi mai mult pentru folosul sufletelor noastre ... câtă moşie a fost li noastră ohabnică dela moşi, dela strămoşi (sic.) in Lumaş o închinăm la si. mână stire Sadova ... pe jumătate, iar jumătate o am vândut cu bani, .. însă taleri 80. Ibid f. 199.' 8.-1791, Iulie 10.- Carte de judecată pentru pricina dintre Constandin postelnicu din Craiova, arendaşul l.urnaşului şi popa Iancu etc. din Coşovenl. Moşnenil pretindeau că Ilinca, soţia post. Mihai ot Lurnaş, le vânduse lor pă­ mântui în litigiu. Lumaşul era atunci în Dol], pe când Coşovenil trecuseră la Romanaţi, Ibid. f. 202. - Bazându-ne exclusiv pe documentele de mal sus, putem ajunge la con­ cluzia că banul Armag este acelaşi cu Mărăcine, întrucât el este singurul ban in­ tâlnit in documentele Lumaşului Această concluzie ne pare însă greu de primit, mai intâi fiindcă Armag a fost bănişor, slugă bănească (Flltttî, op. cit. p. 101). pe când Mărăcine este pretutindeni atestat ca mare ban de Craiova. Având acea­ stă calitate, Armag nu putea trece În ochii nimănui drept Domnitor, sau Domn 0:1 ţării, cum apare in memoriile Dascălului Nicu - Armag a fost apoi con tim­ poran cu Mihai Viteazul, pe când epoca în care, după tradiţia din aceste memo­ rii, ar fi trăit Mărăcine, este mult mai veche (V. mai jos, p. 36).-ln sfârşit, erou­ lui i se spune in acelaşi izvor Barbu, nume pe care. Armag nu-l poartă in nici­ un doc. din câte avem cu privire la el. Aceasta tnsemneaeă că identificarea Armag=Mărăcine poate fi tăcută numai nesocotindu-se amănuntele din Me­ morii, ceeace nu se poate face în baza materialului discutat până azl. Iată dece şi intrebarea aceasta rămâne deocamdată fără un răspuns precis. 6) Cf. cartea dată Bistriţei la 25 Sept. 1529 şi cea data Cozlei în anul ur­ mător de Barbu II Craiovescu: " ... pe care-I va alege Dumnezeu a fi oblădultor 35 [36] niciun alt dregător al Ţării Româneşti şi pe care banii înşişi nu au mai întrebuinţat-o vreodată. într'o altă epocă, Se sta­ bileşte deci» �legălur.ă într-e Banul Măir.ădne 'şi ţamilia CTar iooeştilor, deiinăioarea băniei în toată epoca de inţtorire a acestei instiltttii (1492-1535), Poate fi susţinută în vreun fel o asemenea apropiere? In primul loc numele de Barbu, pe care legenda îl atribue lui Mărăcine, a fost foarte adesea întrebuinţat îrraceastă familie: trei dintre cei mai însenmati bani Craiovesti s'au numit astfel - şi nu ar fi deloc exclus 'ca poporul să fi păstrat amintirea vreunuia din ei sub numele Banului Mărăcine, ceeace este evident o poreclă. Să nu uităm apoi' că legenda noastră vor­ beşte despre locuinţa lui Mărăcine dela biserica Sf. Dumitru din Craiova, ctitorie a Craioveştilor 7) - şi aceasta pentru o vreme care trebue să, fie a începuturilor oraşului, atunci când Oasele Băneşti erau încă. un bun de familie. O neaşteptată confirmare a legăturii dintre erou şi bi­ serică ne aduce un termen toponimio păstrat 'în satul (Ooşovenii de Jos: mai multe' izvoare din preajma ruinelor conaculuia­ cestuia, se numesc Bănese 8), termen care trimite deadreptul la vechiul nume al bisericii craiovene. In susţinerea aceleiaşi teze trebue pusă apoi tmprejurarea că moşia Lumaşu se găseşte, într'o vreme :mai nouă, în po­ sesiunea mănăstirii Sadova, ctitorie craiovească, retăcută nu­ mai de Matei Basarab,el însuşi descendent 1:11 acestei famili-i: anume, putem foarte uşor acorda faptului semnificaţia că" între stăpănul Lumaşului şi mânăstirea Sadova a trebuit sa existe vreo legătură, de oarece proprietatea celui dintâiu a­ junge mai apoi în posesia celei din urmă, Dacă, moşia a trecut la, Sa,dova prrin dania Banului Mărăcine, aceasta 'ar ti,Uncă o dovadă că el în8uşi era Craiovesc. , Cercetarea documentelor Lumaşului, păstrate în condica mână stirii Sadova, ar părea că. desminte însă această aser­ ţiune. Intr'adevăr, din documente reese clar că, partea de moşie la careele se reţeră, a fost achizlţonată de mănăstire prin actul de dame-cumpărare din anul 1691, al Nedeler, femeea lui Iane din Craiova şi al tficei sale Tudora 9). S'ar putea însă ca mănăstirea . să fi stăpânit şi înainte de această dată vreo altă. posesiune î� Lumaş, ceea ce ar explica de ce dania şi vănzarea din 1691' s'a făcut anume către această mă­ năstire, interesată să-şi întindă cât mai. mult stăpânirea în­ tr'un hotar în care poseda mai dinainte 10 parte de moşie. Şi., dacă. este adevărat că în co�dica nu oă af'lă niciun document care s,a privească vreo achizitie de pământ în Lumaş, ina- acestui loc, din fraţii noştri, ori din ;tidele noastre, sau depe păcatele noastre dintr'alt neam străin ... " 1. C. Filitti, Banatul Olteniei şi Craioveştil, p. 29 şi II. 7) 1. C. FiIitti, op. cit. p. 82. 8) V. mal sus, p. 31. 9) V. mal sus, p. 35, note, doc. 7. 36 [37] � ', intea celei menţionate mai, sus, faptul se explică prin aceea ca acolo sunt transcrise doar actele bunurilor intrate în po­ sesiunea mănăstirii după n�faoereaei de către Matei Ba­ sarab. Numai aşa putem înţelege dece niciunul dintre actele averilor căştigate de mănăstire mai naintea acestui voievod nu f'igurează in (C ondică, deşi bunul simţ ne obligă a conchide că vechii ctitori ai lăcaşului au trebuit neapărat să-şi înzes­ treze mănăstirea cu averi destul de importante. Apoi, lângă acest raţionament, avem documentar dovedită cel puţin una dintre daniile Oraioveştilor către această mănăstire, care nu a fost mentionata în condica: un document razlet din lG5L] vorbeşte de 'dania făcută Sadovei, în hotarul Murgaş{, de Barbu III Craiooescu; moşul lui Matei Basarab 10). Şi este interesant. de observat că, pe când documentele în baza cărora mănăstirea stăpănea bucăţile de moşiecăstigate mai târziu în acelaşi hotar au fost transcrise toate, dania lui Barbu III nu se află, menţio­ nată nioăeri. Este posibil ca. acelaşi lucru să se fi petrecut şi cu Lumaşul, oonservăndu-se numai actele par ţii de moşiecâş­ tigată după rezidirea mânăstirii. Dac-ă într' adevăr banul Barbu Mări1cine a dăruit Lu-' maşul la Sadova, atunci este posibil ca ,el .siiJ, fie acel "j(wplan Barbu l'elichie Ban Craiooescu", al cărui mormânt se află, dup:ă traditie, 2n această m:ână'stiJre, "la fereastra stranei din dreapta" 11); şi poate tol ei este "moşul" lui Mate1: Basarab, dăniaşul despre care vorbeşte documentul din 1654,adică Banul Barbu III Craiouescu, . Bazate în general 'Pe tradiţie, conoluziunile la care s'a ajuns aci rămân, fireşte, sub semnul întrebării, până la con­ firmarea lor documentară, Ele 'pot servi msădupă acum ca in­ dicaţii pentru viitoarele oercetări, întrucât pe baza lor pro­ blema originei Banului Mărăcine se circumscrie precis la câteva întrebari,a căror rezolvare este documentar posibilă, Nu este apoi exclus ca în Dolj�şi mai ales în satele despre care a fost vorba mai sus, s'ă se păstreze încă anumite tra­ ditii, care, culese cu atentie, să. poata deasemenea ajuta la soluţionarea 'problemei. In fine, oercetându-se pe urmele a­ celui Vornic Drâghici din Ghindem,pe a carui fata tradiţia spune că a iubit-o Banul Mărăcine, s'ar 'putea ajunge mai uşor la precizarea epocei în care trebue căutat, acesta 12). 10) Grecianu, Genealogii documentare II, p 29. După FlIitti, op. clt., p. 29. Nu am putut cerceta documentul 11) Dicţionarul clt., la art. M-tirea Sadova, 12) Dacă tradiţia ne-a păstrat adevăratul titlu al acestui boier, atunci el ar putea fi marele vornic al lui Vlad Călugărul şi Radu cel Mare Drăghici Stoic.ov sau Vintilescu, strămoşul cel mai depărtat al boierilor zişi "ot Mărgineni". V. G D. Florescu, Divane domneşti in Muntenia, in Revista Arhivelor II, p. 112-114 şi 364 Aceasta ar fi in că o dovadă pentru apropierea dintre Mărăcine şi Craio­ veşti, cu care vornicul Drăghici a fost contemporan. A stăpânit însă acesta in Ohlndenl? Cred că este greu de admis, deoarece chiar in epoca sa, moşia făcea parte din patrimoniul Craioveştilor, cari o dăruesc m-tirii Bistriţa impreună cu alte moşii din Oltenia (v. cartea lui Vlad Călugărul dela 16 Martie 1494, la Flo- 37 [38] Dar un amănunt definitiv câştigat este acela că, pen­ tru prima oară, Banul Mărăcine apare acum drept un per­ sonagiu veridic, care până la urmă va putea fi înoadrat is­ toriceşte. O a doua precizare se refera apoi la locurile de oare el a fost legat, condamnându-se 'astfel definitiv deosebitele deducţii bazate pe aflarea în ţarA a unor localităţi cu nume asemănător celui de Mărăcine sau Ronsarcl. Se impune acum o întrebare: mai poalie fi vorba ){;lzi despre existenţa vreunei legături între Banul Mărăcine şi strămoşul marelui poet francez Pierre ele Ronsard, - acel erou î,nsetat ele aventuri, pornit dela Dunăre către Franţa lui F'ilip de Va­ lois? Exceptând chiar impresionantul eşafodaj de argumente aduse de critica franceză împotriva teoriei originii străine a celui dintăiu marchiz de Ronsarel, - şi admiţând, spre a ne pune în acord cu poema în [care este amintit fiul nobilului dela Dunăre, bogat in pămănturi şi oameni, că el a venit într'adevăr din părţile noastre -, suntem siliţi totuşi a ob­ serva o importantă nepotrivire: dacă strămoşul lui Ronsard a plecat dela noi în vremea lui Filip de Valois, el nu putea avea demnitatea ele ban în 'rara Românească, de oarece primul ban român de Severin, sigur dovedit, apare abia Vn 1391 şi în niciun caz nu poate fi vorba ele un asemenea demnitar ma­ intea problematicului Lucaci banul dela 137213). Nu trebue apoi să, uităm că Alecsandri a făcut din acesta un ban de Cra­ iova, stăpân alţ,ărit până în Olt, ceeace este şi mai mult o imposibilitate istorică, deoarece, întâiul dintre aceşti demnitari este feciorul cel mare al lui Neagoe dela Craiova, Barbu 1 Craiovescu, - şi aceasta la 149214), adică într'o vreme ce coincide cu cea în care a, t1'âit poetul Pier re de Bonsard însuş'Î;, iar nu strămoşul său. Inainte de aCiastă, dată, reşedinţa ba­ nilor nici nu era la Craiova 15). Oricât de dragă ne-ar fi aşa dar tradiţia acreditată prin balada lui Alecsandri, suntem obligaţi totuşi a constata că! ea nu rezistă critioei obiective . •••••••••••• \ \ reseu, op. cit. p. 121). Aş crede n\ai degrabă că el stăpânea un hotar din ime­ diata apropiere a Ghlndenilor, poate Biroslovenii, numele satului dispărut, pe a cărui silişte se găsesc azi ruinele caselor Vorniculut Drăghici. 13) 1. C. Filîtti, op. cit, pag. 18 .. Cf. şi I. Minea şi Boga, op. cit., p. 16. 14) lbld, p. 26. I 15) Ibid., p 18 şi Ulm. 38 [39] In valea Cernei, la Corcoaia *) de: Const. D. Ionescu. Cât am umblat pe sub arcadele întunecate ale fagilor şi pe drumul şerpuit, - potecă făcută, de piciorul oilor şi calului pe un făgaş rupt de ape -, nici n'am băgat de seamă; că perdeaua norilor s'a tras în lături şi s'a luminat aproape peste tot. După un ceas de coborrş, pe priporul anevoios pe drum săpat mai mult la întâmplare de şuvoaie, am ajuns în fundul văii. De la per-etele din fată piână, la celălalt, S;:'L tot Privelişte pe valea Cernei, spre vest: Ciuce vele drept gura Olanului, de pe malul stâng. fie 500 m. La mijloc, <;!,pa, lată de câteva picioare, curge printre putine fănete şi ogoare sărace, de 'porumb, care acum în miez de Iulie, de abia a crescut de-o palmă, Pe locurile îngăduite de apă, slobode de prund şi primăvara de năvala puhoaielor umflate, şi-au statornioit stăpânire din vechi, 'aci la Corcoaia, Cloşenarii şi Izvercenii, iar mai sus, dl,trei'Z­ voare, Orzeştii. De altfel de la Cerna 'spre munte,până la graniţa de altădată, se întind tot proprietăţile moşneneşti alo satelor din preajmă: Cloşanii şi Orzeştii, Trupuri nemă­ surate de moşie în devălrnăşie, socotită uneori în dreaanuri; De aoeea şi valea sau pantele uşoare sunt presărate eu *) Fragment din lucrarea in nrepara ţie: «Prin munţii Mehedintilor; din .'ână în stână», Cap. \Il şi IV. Pentru cap. II vezi Arhivele Olteniei, nr. 69-70. 39 [40] atătea conace de hârtie, modeste adăposturi pentru cei venin la cosit şi la "mosie '. elin dep arţa tele lor sate. Poposim la un conac luai încăpător, la gospodăria lui moş Me�lă. E singurul, elm �aIe,:" Cernei, care nu părăseşte cas� lUCI pest� rarna: coţi ceilalţi sunt doar trecători pc aci. Inf'iptă sub priporul culmei din dreapta răului, stă la piciorul plaiurui pe unue duce drumul, chiar din spate, spre Olanul ŞI Oslea. De pe prispa prietenească, îmbietoare la odihnă poţi cerceta din trei pă.rţi valea Cernei. De la nord-est, ele unde Pârâul Naiba iŞl varsă apele 1Il Oerna şi până În spre Gura cheilor Cernei, la Corcoaia, văzută mai de departe. sud-vest, unde valea se duce departe în jos şi îşi topeşte înălţimile într'o brumă albăstrie: înainte, drept, spre miază-zi, îţi flutură, ca nişte vâlvătae impietrite, stăncele golaşe ale Oulmei din stânga, în graiul localnicilor Ciucevele, drept gura Olanului. CiUCe1JC sunt vcrestele masivului calcaros rupt în două felii de potoapele .. cutremurele şi scufundările care au statornicitorografia şi cursul apelor. De la faţa pământului se ridica perpendicular a stăncărie, înaltă şi aliniată, cam ca pe toată, valea Oernei\ Foarte asernănătoare cu a Domo­ g'lcdului de de-asupra BăilorHerculane. Ciuce oele se arcuesc, dintate c� ni�te ruine. d�n\�'�n zid odaUI: teaf�,r. �� piaţr�, uneori cra.pata, alteori gaunta sau numai roasa ŞI inegrită, se caţără şi se strădueşte să trăiască o vegetaţie necăjit� de fag pipernicit, câte un conifer răsleţ, sau trunchiuri osoase de carpen. Ciuceoele sunt sfărămătur-ile culmilor neîntrerupte 40 r � .. �j':.: f! 'li I � r n � \!� I Il 'kl '\C ' � h f} ,., � J)... �tl 'W-'.�,;I • � � __ o - [41] odinioară, când râul nu înfipsese în ele colţii adănci şi pă­ mântui nu-şi scuturase zdravăn carapaoea, Astăz! par flacări răsucite şi înmărrnurite de suflarea unui năpraznic Gerilă ... Mergem o bucată. pe marginea răului. După sforţări continue de o zi, simţim trebuinta să ne întremăm trupul Şl sufletul. Cerna îşi cântă căntecul ei unic de apă. murmui­ toare, de apă neagră cu reflexe verzi. Lovindu-se uşor de pietriş, alunecă în ,părţi1e acestea cu şopot domol. Păşim alături, furaţi de sunetul cântării ei şi ne trezim deodată dinaintea unei spărturi operată de la vărf până la temelie. O ciuceaoă sfârtioată vertical, E vestita Corcoaie, de unele Gura cheilor Cernei, la Corcoaia, văzută de aproape. scapă Oerna. Râului i s'a pus împotrivă un munte întreg şi râul l-a străpuns, şi şi-a făcut loc; iar muntele a fost sfredelit.. Dacă măsori cu ochiul distanţa de sus şi până; Ia nivelul apei, nu greşeşti să socoteşti 50 1111., cel puţin. O masă, calcaroasă de asemenea dimensiuni n'a putut fi tăiată cu una cu două. Deaceea se văd şi acum urmele sfortărilor. Trei etape de încercăr-i: întâi apele vijelioase vor fj, curs ne fata de sus ,peste capul stâncilor; au ros apoi într'una, au ferestruit clipă cu clipă veacuri de mii ele ani şi au ajuns mai jos, la un nivel de 30-40 m. Intre pereţii acestui tunel, lung' cam ele 50 m., se văd urmele celui de al doilea etaj fii, lateral în coastele cheilor, două scobituri. Iar oel de al treilea este chiar patul actual. Parcă într'adevăr un balaure ar fi măcinat cu dinţii şi s'ar fi frecat cu trupul săpăndu-şi dăra 4l [42] mersului. Legenda lui Iorgovan, care colindă ţinutul tot, dela izvoare pănă la 'I'oplet şi până. la malul Dunarii, aci mai bine decât oriunde îşi are înţelesul ei. Rămăi uimit de plas­ ticitatea spiritului popular, care prin mijloace de Iantazie, şi-a dat o explicaţie fenomenelor geologiceale formaţiilor cheilor Oernei la Corcoaia. Procesul pe care istoria pă­ mântului îl lămureşte cu date şi elemente de ordin ştiinţific, Cheile Cernei, la Corcoaia - in terior I. l-a' închegat admirabil geniul poetic creator al norodului în povestea luptei lui Iorgovan cu balaurul. Dela podeaua celui d� al doilea cat al cheilor stam şi . ascultăm mugetul apelor, care se zbat furioase de laturile stâncoase, apropiate mult de \ tot acolo la fund. Nu i-a mai dt-o mas Oernei la baza tunelului decât un spaţiu de 2-3 m., ŞI de aceea fierbe şi loveşte cu toate ciocanele puterilor ei, în laturi, în fund şi în bolovanii din drum. Zgomotul e atât de 42 [43] asurzitor că la doi paşi deabia înţelegi vorba cuiva. Balaurul legend·ei n'a fost r,ăp'�s, trăeşte încă, '0 însăşi apa. C?er�ei care spintecă stăncăria ŞI îŞI rostogoleşte solzii sburhti ŞI coama înspumată prin muntele retezat în două. Stăm la capătul cheilor, dinspre gur,ă, de-asupra şi lângă podişca peste care trece drumul ciobănesc, de-a coasta. Nu ne mai săturăm pr i- Cheile Cernei, la Corcoaia - interior II, mai adânc. vind. Călăuza, un ţăran chipeş, cu nume cuprinzător, Sarcină, ne prinde uimirea şi ţine să ne dumirească, depănăndu-ne legenda lui Iorgovan. Par'că ne-a furat găndurile şi, surprinşi, deşi o ştiam din baladă §.U deşi am auzit-o de atătea ori şi în atătea locuri, îl ascultăm cu interesul de a înregistra o nouă variantă. El îşi trage domol şi potolit vorba, iar apa îi ţine isonul: In vremea de demult a fost în vârful Os1ei Călugăresti, din Gorj, un sarpe mare şi gros cum nu s'a mai văzut. Şi 43 [44] auzind uriaşul Iorgovan, s'a dus să-I omoare, făcând la de­ părtare de câteva sute de paşi o groapă, de a încăput el şi calul. A tras cu arcul şi i-a scos pe rând ochii, că, avea mulţi, până a rămas numai cu unul. Şarpele a luat-o la drum, părăsind locul şi muntele Oslea. Iorgovan se luă, după el călare pe cal, şi unde-Lajungea din urmă, tăia o bucată. Aşa l-a gonit până a ajuns la Oorcoaia, şi aici piatra fiind mai moale şi el vărtos, a putut să se îndese pe cheia asta care-i poartă şi până astăzi numele. Trecând de aci la vale, l-a tot gonit până la Mehadia. Acolo Iorgovanauzind un glas frumos de fată, s'a oprit, a zăbovit şi a scăpat urma de şarpe. Şi stând el să asculte încotro a apucat-o şarpe1e,se ruga de Oerna mereu: Inceată, Oerno, 'nceată, S'auz glas de Iată, Dar şarpele s'a băgat într'o peşteră şi Iorgo.van s'a aşezat de atunci în Mehadia şi i se văd şi acum urmele cam pe la 'I'oplet. Demult a sfârşit Sarcină să-şi deşire firul lui şi apa l-a luat să-I ducă mai departe: Vâjâe şi se sbuciumă în hăul dedesubt cântec sălbatic, cântec bătrânesc, vechiuca 'pămăntul şi oamenii lui. Şi 'n amurgul care cade vânăt, cântarea se faoe înfri­ coşetoare. Din fundul cheilor Corcoaiei par'că răzbate şuerat aprig şi se aud pocnind Tn munte copite de cal năstruşnic. E ceasul când eresurile se prefac în realitate: Oerna e cu adevărat balaur şi Iorgovan pe urmele 'lui îşi îndeamnă voi­ niceste armăsarul. In negura deasă care a cuprins valea, şi după; ce ne-am depărtat, încă mai auzim o vreme ragete de fiară şi tropot d2 cal. , E noapte în toiu. Stăm pe prispa casei, să ascultăm glasul apelor şi să vedem cum se aprind după culme stelele, nori de foc pe livezile cerului înalt care se întinde mai sus de steiuri. Prin besnă clipesc licurici, sau roi bul lui Iorgovan sca­ pără scăntei din potcoavă? Intunericul 'e aşa de puţin diluat de lumina firav� aste, lelor şi e atâta vrajă, că peste culme vezi trecând călare năluca lui Iorgovan., ' In lumina palidă ce se cerne ele sus, chiar clacZL. te-.a� strădui, nu p'oţi desluşi, " dacă în noapte săgetează lICUrICI saualeargă în goană Iorgnvan, Apoi se d'es�rarnă, t0<1\18 �1 v?esnă :;;i în Iinişte. Doar un greer ne crestează auzul ou târăitul lui clegiac. Drept înainte, atârnă.\ în buza rgenunilor un bulgăraş de jeratic răsărit pe coama Cernei. Agii,ţaţi în plasa de bo­ rangic a razelor lui, n'am dovedit când am tr·ecut de pe tărâmul visului aievea în spr,e hotarele somnului .... 44 "" __ ,".'.;5; [45] UROUŞ PE OSLEA. Popas în noapte şi drum pe sub stele. Urcuş pe vreme nepotrivita. Pe după amiază, când soa­ rele revarsă, în torente, vipie cumplită. Şi totuşi pana m seară trebue să tacem drumul din valea Cernei la cea din­ tâiu stâna. De acum am rupt leg itura cu satele şi cona­ oele. Singurele puncte de viaţă omenească în sihăstriile mun­ ţilor, sunt doar aşezările ciobăneşti. Stâna, izvorul şi pa­ durea - iată trei elemente de care nu se poate dispensa că­ lătorul în regiunile muntoase. Deci înainte de a se lăsa în­ tunericul, nevoia ne porunceşte sa atingem prima stână, nu tocmai aproape de locul unde ne găsim, Pornim chiar din dosul casei care ne-a adăpostit bi­ nevoitor o noapte, ,'pe poteca în serpentină. Una singură slu­ jeşte, ,până la jumătate cale, pentru doi craci. De acolo se desparte: întâia o apucă la stânga pe Olanul şi a doua tinănd înainte, mai la dreapta, pe Oslea. Oa o suveică se petrece din pădure în coasta descoperită, ca s,ă treacă aşa dintr'una într'alta până pe la 1800 m . .) cănd rse isprăvesc codrii şi se întind nesfârşit golurile. Indată ce suntem dincolo de culmea Cernei, roca e alta. LQcul calcarului l-au luat -şisturile. Pe cărare 'se aşterne piatră tăndărită, în aşchii ori grăunte mărunte. Ou stânca văroasă nu te mai întâlneşti nicidecum dela Culmea din dreapta în . sus. Unii geografi numesc Munţii Oernei, masivul acesta dela râu spre nord. Mi se pare greşit. Sunt două. formaţii cu totul distincte. Din nodul Godeanului se desprind oraei, ca nişte frânghii groase, şi se ramitică spre vest, est .şi sud. Oei din urmă şi oei mai numeroşi coboară până la Oerna. Numai şistur i fără prezenta calcarului. Această iconfiguraţie şi, corn­ poziţie încetează, brusc, refezată în pragul celor două culmi ale Cernei, care sunt exclusiv calcaroase. De vârstă şi struc­ tura deosebită, nu trebue să, fii specialist ca să le deosebeşti, Aşa dar, just: munţii Godeanului şi munţii Oernei. Odată cu trecerea dintr'o zonă în ceaIălaltă,şi vege­ taţia este alta. De sigur se adaugă acum şi altitudinea care creşte mereu. O simţi la respiraţie şi ţi-o confirmă şi apara­ tele: 1200, 1400, 1600... Când se termină pădurea de fagi, urmează cămpuri de ferigă. Alternanţa ţine pănă la 1800 m. Drumul este îndoit de greu: fiindcă, SUL şi fiindcă zările sunt oblonite. Le ascunde pădurea şi priporul prea repede. Ajungem din urmă ciobani cu căluti rotofei, împovăraţi cu desag i mcăpători. Muntele vara nu e vpustiu. Cât este iarna de părăsit, ci fug de el până şi mistretii, cari se retu­ giază în valea Cernei, pe atât este acum de .populat. De altfel ţi-o spune şi cărarea în care se văd: urme intregi şi re­ cente de copite despicate sau tipare de potcoave. 45 [46] Când coasta .prăvălatică se domoleşte şi începe spinarea lată, ţi se arată semn vădit că leşti sus. Iată şi linia delicată din fund, a vârfurilor de sub care se preling făşii albe de zăpadă. Incă puţin şi se desface toată vederea, toată succe­ siu:t1ya cracilor. Mătăhăloşi ca nişte fiare di-nainte ele potop, stau lungiţi unul lângă altul. Am atins limita superioară, a pădurilor (1800 m.), după care se desfăşoară goluri1e. Linia f'agului oprită aici se frânge în zig-zag, la încheetura muntilor. Suntem sub un pisc al Oslei, la stâna unde plănuisern 'să poposirn. Aşezată cam la jumătatea muntelui, între vârf şi picior, cu spatele spre nord - ca toate, fireşte - stă între pădure şi plaiurile mari, la vreo 200-300 de m. depărtare . de izvor. Săracă în oi, căci nu numără nici 500 (cifra exactă nu ţi-o spun niciodată), n'a îndrăznit să, se raznească prea mult de poale. Lipsită de celar şi aciuată lângă un pălc protector de fagi, cu tulpina răsucită,-întruchipeaz'ă ima­ ginea tristă a păstoritului î)1 decădere. Sub acoperişul ei zdrebţuit, în neorinduiala dinauntru, am intr.aLo în vorba cu. cei tţ'eJ păstori, ca;ri închEg�u � c;)l: dare nuca de lapte, Şl am ramas tot atat ele deziluzionati de sărăcia vieţii lor sufleteşti. M'am convins din nou, că, păstoritul în transhumantă se desfiinţează treptat şi că reaua stare economică are drept imediată consecinţă pauperismul 46 " ;.:' .'�- , [47] artistic. Deşi căteşi trei ciobanii erau titerleşteni - din uni­ cul sat cu păstori adevăraţi -, se înfăţişau vulgar, în glume şi la vorbă, ca nişte haidamaci. Nici g.�nd de manifestări artistice, nici o plăcere dea schimba o vorbă cu ei, . După zadarnice încercări de a scoate ceva din nimic, am părăsit stâna invadată de fum şi sărăcie, Altceva nu mai vream în ziuaaoeea; oercetasem oamenii, aveam apă, lemne de foc şi lapte. Puteam să punem jos şi să ne refacem puterile irosite. Era şi timpul. Soarele se pregătea de asfinţit. De după cioaca sub care ne-am înfipt corturile, discul scufundat undeva ne-a mai aruncat un mănunchiu de raze roşii. Am aprins focul. Cât este de nepreţuit, numai aici te încredinţezi. Pentru călătorul în munţi, apa şi focul sunt ca portul pentru corăbier. Nu mai adăstăm amurgul ca o ame­ ninţare. Sub oblăduirea palelor de lumină şi căldură, cu pri­ virile aţintite la jocul flacărilor şi lazboIul scânteelor, aş­ teptăm noaptea fără frică. Din spre pădure şi din spre văr­ furi se simte o suflare rece, Aripi nevăzute fâlfâe în aerul răcoros şi pulver izează o rouă, uşoară. O simţiam pe spate. Din faţă, suntem feriţi de dogoarea care ne trimite în răs­ timpuri răbufrieli groase, sau rnvăluiri subţiri de fum. Trântiţi în preajma focului, ne mutam ochii dela butucii prefăcuti în jeraticarămiu la licărirea luminilor de !pIe aria nehotăr­ nicită a cerului. Par'că asemenea munţilor acestora cu focu­ rile lor, ar avea Dumnezeu alţii, acolo sus, cu plaiuri mai mari şi focuri mai multe. Prin suflet îmi trece o icoană din copilărie, la care uimit priveam adesea şi niciodată nu ma puteam sătura: vedeam, ca acum, părnăntul cu gurguie mari de piatră, cu păşuni şi păduri .... Erau munţii oamenilor. Iar deasupra, pe un plan ireal, se ridicau 'alţii, mai înalţi, în­ cununaţi de focurile stelelor: Munţii lui Dumnezeu) al cărui ochiu veghea dintr'un triunghiu, de-asupra lor. In acest ceas, după zeci de ani de atunci, mi-a răsăr-it în amintire icoana naivă. din copilărie, măr ită şi transpusă în realitate, par' că ar fi zugrăvită, de aici de unde stăm şi până sus în tăria cerului. Se părea că între munţii văzduhului şi .ai, pămăntu­ lui este un drum pe care poţi călca..., Atunci erau aşa de adevărate versurile lui L. Blaga: "rfara şi-a împins hotarele Toate până în cer . Şi m'am răzleţit de foc, în spre piscul Oslei. Nălu­ cirea se prelungea. Sub picior nu s·e simtea pămăntul tare. Păşiam pe covorul des de muşchiu şi iarbă umedă, In urmă, para focului nostru se mititela şi se pierdea în negură, ca o candelă, ca o lurninită sfioasă, 111 cale, de după coamă, ţăş­ neau numai luoeferi. Am mers ,eWa cu bolta de stele în spate şi cu carul mare la dreapta până în culme, de unde luminile înălţimilor albastre se vedeau căzând până, pe creştetele înăl- 47 [48] ţimilor negre ale Oslei şi ale munţilor din preajma. In tă­ cerea desăvârsită şi în besna nepătrunsă, pluteam, nu mer­ geam. Şi drUl�1Ul ducea înainte, fără sfârşit, printre stelele care se aprindeau de pretutin deni, umplănd cuprinsul. Imensitatea creştea pe măsură. ce înaintam. Desamă­ giţi că, am putea ajunge undeva, am şezut pe un gorgan. Şi când ne-am întors privirile spre partea de unde urcasem am rămas uluiţi de ceeace ni se arăta. Mă copleşia simtirea pe car-e am avut-o oridecâteori, pe textul Divinei Comedii, îmi făurisem în închipuire lumea de dincolo. Intr'o parte se ivea oa o izbucnire de flacări, cum ese de sub mormanul căr­ bunarilor fumul focului mocnit, înăbuşit. Lumina mare şi difuză izvora de după o namilă, mare de munte şi însemna către cer un rotocol uriaş. Par'că un incendiu, sub zare, îşi frământa văpaia şi asvărlea în sus numai un abur luminos. Către mâna dreaptă, la celălalt capăt al unui arc de sector drept, se punctau tăolioare în linie neîntreruptă. Imbrobodite, ca focurile invăluite în ceaţă, se aliniau, conturâncl o figură geometrică, bănuită doar. Peste munţii cotropiţi de umbre mari aveai o yiziune de bolgii danteşti săpate în lemn negru şi dur. Tovarăşul de drum, dibaciu călăuzitor, la lampael-ec­ trică, cu ajutorul hărţii, busolei şi altimetrului, ne orien­ teaza precis: ne găsim pe Oslea, la 1784 altitudine: la ră­ sărit, Tg.v.Iiul, la sud Severinul. Oele două proecţiuni de lu­ mină veneau dela sute de kilometri, din oraşele care se situau pe liniile vizuale dela extremitatea unui unghiu de' 900. Acum eram siguri ea nu puteau fi altele. Mai aproape, ca un ră­ suflet al apelor, un nor jos, de ceaţă compactă, marca dea­ lungul Valea Oernei, dela izvoare spre sud-vest. Am întors calea, spre focul ca�e pâlpăia departe. Il vedeam crescând cu fiecare pas al nostru. Când am fost la cleanturile ciobanului trăsnit, unde la capătul unui mormânt uitat străjueşte o cruce, pălălaele de flacări se agitau aşis­ derea unor braţe întinse, care ne îrnbiau, chernându-ne stă­ ruitor. • ••••••••••• \ 48 .. '. , • l' 1 ' , " :� • �'!ffi! rl ., • � �, ". i [49] Boierii Brâncoveni Fiii lui VIăsan. Din documentele vremii cunoaştem trei copii de-ai lui' Vlăsan şi ai sotiei sale Maria. Aceştia sunt: Danciu, Datco şi Radu. Tustrei apar în documentul din 15731), când împreună cu mama lor, dăruesc lui Ştefan biv veI clucer moşie în Perişoru "pentru sluj­ bele ce le-au slujit lor şi părinţilor lor, mai dinainte vreme şi prin ţări străine". De observat că în acest document numai Danciu şi Radu apar cu dregătoria de postelnici, pe când Datco fratele lore menţionat fără nici o dregătorie, iar mama lor se intitulează "jup. Maria din Caracal". Nu putem şti data când a murit Datco, dar În tot cazul el n'a mai vieţuit mult, căci chiar în timpul domniei lui Alexandru-Vodă se judecă cu Anca din Coiani numai fraţii săi: Danciu şi Radu. Inainte de a începe să facem studiul fiecă­ ruia din aceşti copii ai lui VIăşan - rămaşi în viaţă - trebue să încercăm a lămuri o chestiune. In unele documente, ale timpului de care ne ocupăm, apar ca fii ai Calei din Brâncoveni: Danciu, Datco şi Radu. Am văzut mai sus că şi fiii lui Vlăsan din Caracal purtau acelaş nume, iar unul din ei, Datco, nu mai apare în documente după 1573. La fel în ,1582, Datco, unul dintre cei trei feciori ai Calei, nu mai este printre cei vii. Cu ocazia pribegiei fiilor lui Vlăsan în Tran­ silvania, şi anume: Danciu şi Radu, se găsesc menţionaţi şi fiii Calei cari au acelaş nume. Această ciudată coincidenţă de fapte şi nume, petrecute în acelaş timp de personagii omonime, a determinat pe Filitti să emită următoarea ipoteză: " ... fiii lui Vlăsan din Caracal. şi ai Mariei, după moartea părinţilor, au fost luaţi de suflet de vă­ duva unchiului lor Datco, de mătuşa lor Calea, care li-a fost astfel mamă adoptivă şi care le-a lăsat averea soţului ei, precum şi pe a ei proprie, din care făcea parte şi moşia Brâncoveni" 2). Datco, soţul Calei, fiind mort la această dată, Danciu şi Radu, fiii adap­ tivi, s'au numit numai ai Calei. Ipoteza de mai sus rămâne în pi­ cioare şi credem că este chiar adevărată, deoarece o seamă din po­ sesiunile lui Datco armaşul, ce i-au fost întărite de Radu Paisie la 15 Iunie 15Q3, se întâlnesc şi în stăpânirea lui' Danciu, care îşi va zice "din Brăncoveni". 1. Danciul Voruicul. Este fiul cel mai mare al lui Vlăsan din Caracal. Data naş­ terii nu i-o cunoaştem. El a fost adoptat de Calea din Brâncoveni. S'a căsătorit cu Stanca, cu care a avut doi băieţi : Barbu şi Matei, şi o fiică numită Calea, credem după numele mamei sale adoptive. Vom urmări pe calea documentară rolul pe care l-a avut acest 1) şt Greceanu, Genealogiile doc, II, pag. 273. 2) Arhivele Olteniei, 1932, nr. 61-62, pag 140. 4 49 [50] boier în divanurile diferitilor domni. In unele documente el apare menţionat ca fiu al lui VIăsan, într' altele ca fiu al Calei. Primul document cunoscut nouă, referitor la Danciu, este din 15733), când împreună cu mama lui şi cu ceilalţi doi fraţi ai săi miluesc pe Ştefan, biv vel clucer, cu satul lor de moştenire Perişorul, "pentru' slujbele ce le-au slujit lor". In acest document Danciu apare cu dregătoria de postelnic. Aşa dar, în timpul domniei lui Alexan­ dru-Oaie-Seacă, Danciu făcea parte din divanul domnesc. Satul de mai sus se Întăreste lui Stefan biv vel clucer de Mihnea-Vodă-Turcitu la 17 Dec.· 15784). Sunt amintiţi tustrei fiii lui Vlăsan împreună cu mama lor. Cu dregătorie apare numai Radu, având menţionat după numele lui cuvântul postelnic. La cei­ lalţi nimic. Şi în documentul din 30 Aprilie 5), cu ocazia pomenirii judecăţii pe care "fiii lui Vlăsan anume: Danciu şi Radu" au avut-o cu Anca din Coiani, în zilele lui Alexandru al III-lea, aceştia apar fără nici o dregătorie. Deoarece ei' pribegiserii în "ţara ung:u­ rească", după cum se spune în document, Domnul nu putea Să-I ţie în dregătorii, căci n'avea pe cine, ei nefiind prezenţi şi dându-li-se numai numele de "fiii lui Vlăsan". Insii pentru a-i determina să se inapoieze în ţară, le-a judecat pricina cu dreptate, făcându-ls alte cărţi de judecată, ca să stăpâ­ nească în pace satele: Măceşul, Măceşelul şi Marmurile. Deşi la această dată nu mai trăia nici Matei, nici Vlăsan, cari muriseră în lupta dela Boian, documentul începe astfel: "Mihnea- Vodă sin Alexandru-Vodă dă porunca jupânului Matei Banul şi fratelui său VIăsan fii(i) Margăi .. .", In acest an 1 5 79, la 4 Decembrie 6), şi fraţii săi sunt men­ ţionaţi ca postelnici. Dintre ei lipsea acum numai Datco. Cu toate că el apare menţionat şi în doc. din 17 Dec. 1578 şi în acesta din q Dec. 1579, el murise încă din timpul lui Alexandru-Oaie-seacă, căci de-ar fi trăit atunci ar fi luat parte .la judecata pe care fraţii săi o avuseseră cu Anca din Coiani. Danciul în divanul lui Alexandru al III-lea a ocupat numai dregătoria de postelnic. Intrun act din 28 Iulie 15777), pe care Dobromir, veI banul Craiovei, îl dă lui Cala ta Banul pentru satul Lipovul, printre mulţi boieri martori apare şi "Danciu postelnic ot Brâncoveni". Deşi Danciu cu fratele său erau fugiţi peste hotarele ţării, Mihnea-Vod� îi întăreşte, prin hrisovul din 4 Iulie 15808), moşie în Curăteşti. Danciu e mentionat în acest act ca postelnic. , Cum se face că în unele documente el are specificată dregătoria, iar în altele nu? Răspunsul 'credem că este acesta. Fiind fugit din ţară, el nu mai făcea parte din membrii divanului domnesc şi deci nu mai ocupa nici a. dregătotie; însă fiindcă deţinuse mult timp \ 3) Şt. Greceanu, Genealogiile \doc., II, pag. 273. 4) Idem, Ibidem. \ 5) Idern, Ibidem. \ 6) Idem, Ibidem, pag. 274. 7) ldem, pag. 308. 8) Idern, Ibidem 50 [51] dregătoria de postelnic şi fiind un boier cunoscut, pe care se punea tern ei şi în bine şi în rău, i-se acordase în mod onorific dregătoria de postelnic, pentru ca să poată constata că Damnul nu şi-a în­ tors faţa dela el. A spune că era numai o. obişnuinţă a celui care scriea documentul să-I treacă cu dregătoria avută, fără să mai scrie particula biv, nu ni se pare pasibil, căci am întâlnit lucrul acesta în unul sau două documente, nu în toate câte se cunosc referitor la acest boier. semnate de mâna Domnului. Cu tot modul acesta de purtare al turcitului Damn, boierii Bdncaveni nu s'au înduplecat cu uşurinţă să vină în ţară. La 15 Noembrie 1582 9) ei erau încă în pribegie. Insă nici Mihnea nu s' a dat bătut. La 30 Noembrie 1582 10), el înştiinţează PIC j udele Braşovului că a trimis. aci pe comisul său Hadu, ca să determine pe "Hadu şi Danciu postelnicii, fiii Calci din Brâncoveni", să-şi calce pc inimă şi să vină în ţară, "că are să-le dea toate moşiile" şi s'a legat prin jurământ "să-Ie erte capetele". Insfârşit, după atâtea insistenţe din partea comis ului Badu şi increzători în cărţile de jurământ ale Domnului, postelnicii Danciu şi Radu,' cari erau "oameni tineri", şi-au luat inima în dinţi şi la 1 o Decembrie 1 582 11) luară drumul către ţară, fiind întovărăşiţi deo suită de 30 de per­ soane, care stătuse patru zile în Braşov. Danciu postelnicul, care apare menţionat astfel în documentele din 9 Isnuarie 12) şi 29 Mai 1581 13), credem că este boierul despre care ne ocupăm. Nu putem admite însă afirmaţia lui Holban, că Danciul din documentele din 10 Septembrie şi 17 Noembrie 158214)" care apare cu dreg-ătoria de stolnic, este boierul brâncovean. Am arătat mai sus, şi lucrul reiese clar din documentele vremii, că în anul 1581 Danciu şi fratele său Radu erau pribegi la Braşov, de unde au luat drumul către ţară abia la sfârşitul anului 1582. Stolnicul Danciu, pe care Holban s'a grăbit să-I considere ca boier brânco­ vean, este cu totul altcineva, el ocupănd efectiv dregătoria de stolnic în divanul lui Mrhnea-Turcitu şi pe aceia de postelnic, dupăcum arată documentul din 10 Ianuarie 1582 15), dat din Bucureşti de Mihnea- Vodă moşnenilor din Urzica, unde printre martori semnează şi Danciul postelnicul, care nu putea să fie Danciul Brâncoveanul pentru motivele justificate de mai sus. Indată după venirea lui Danciu şi a fratelui său în tară, in anul 1583, Mihnea Turcitu le întăreşte stăpânire peste moşia Ha­ coviţa. In cursul acestui an se urcă pe tronul Ţării-Homăueşti, în locul lui Mihnea Turcitu, un fiu de al lui Pătraşcu-cel-Bun numit Petru Cerccl (1533-85). Nu putem şti - din cauza lipsei de documente - dacă in S) Şt. Greceanu, Genealogiile doc., II, pag 307-308. 10) Idern, Ibidem. Il) Hurmuzaki, xi, pag. 825. 12) Arhiva, 1929, nr. 2, Aprilie, pag. 120-121. 13) Idem, Ibidem. 14) Idem, Ibidem. 15) Iorga, Studii şi doc., voI. V, pag. 172.-Filitti are acelaşi părere. Arhi­ vele Olt. 1932, nr. 61-62, nota 323, pag. 140. 51 [52] timpul domniei acestuia Danciu a ocupat ori nu vreo dregătorie în divanul ţării. In caz că documentele pe care le relevă ŞI. Gre­ ceanu sunt datate exact, reiese că Danciu în timpul domniei lui Petru CerceI ocupă dregătoria de mare vornic. Astfel apare ca VOf­ nic în doc. din 12 Sept. 158316) şi în cele ale anilor 1586 şi r 585 până la căderea lui Cerce] de pe tronul ţării. Danciu, care apare in unele documente ale anului 1586, în mai multe luni, cu rangul de spătar, nu poate fi boierul brâncovean, ci acel Danciu care în divanul lui Mihnea Turcitu avusese dregăto­ ria de postelnic şi pe cea de stolnic. Eroarea lui Şt. Greceanu o faco, şi Holbau - care credem că s'a luat după cel dintăi - când afirmă că Danciul în timpul domniei dintăi a lui Mihnea Turcitu a detinut dregătoria de postelnic şi pe cea de stolnic, In timpul celei dintăi domnii a lui Mihnea Turcitu, Danciu a ocupat pur şi simplu numai dregătoria de postelnic 17). Cel puţin aşa arată documentele interpretate la justa lor valoare. 'f. Petru-Cercei evste înlocL�i�v i.�răş CL� lVIi�lllea- Turcitu, car� �cupă pentru a doua oara tronul ţ ării-Hornăneşti (1585-91). ŞI 1Il a­ ceastă de a doua domnie Danciu ocupă dregătorie în divanul dom­ nesc. Deşi in documentul din 20 Sept. 158518) Danciu este men­ ţionat ca postelnic, noi credem. că el ocupă altă dregătorie mai mare. Hrisovul prin care Mihnea întăreşte unor oameni din Urzica, de a-şi ţine- moşia pe care o aveau dela "jup. Maria şi dela jup. Calea şi dela Danciul post. şi dela Datco şi dela Răducanul..." cuprinde o simplă formulă de cancelarie, căci la această dată nu mai trăia nici Datco fratele lui Danciul, nici Maria mama sa bună şi nici Calea mama sa adoptivă. Intr'undocument, din 18 Septembrie 1586 1!J), Danciu apare în divanul lui Mihnea Turcitu cu dregătoria de vornic, Tot cu ase­ menea dregătorie apare şi într'alt document din 15862°) - a cărui zi şi lună lipseşte -, fiind martor cu alţi boieri în zapisul prin care boierii . din Cepturoaia închină siliştea din Mişina la mănăstirea Sfetagora. In acest document i-se zice "din Brâncoveni". Cât timp, vor fi stat boierii Brâncoveni în relaţii bune cu Domnul nu putem şti, şi nici când anume în timpul domniei lui Mihnea-Turcitu Danciu a ocupat dregătoria de vel arrnaş. Intrun document - al cărui an lipseşte - din 8 Ianua­ rie 21), "Mihnea- Vodă scrie lui Danciu biv veI annaş dela Brănco­ veni, pentru rânduiala mânăstirii Glavacioc, cum cii au dat jupăneasa J\:larga partea ei dela Comoşteui şi Drincea şi Caracal, la moartea J 6) Şt, Greceanu, Genealogiile doc, II, pag. 308-9. 17) AI. Ştefulescu, Doc, slavo-rom., pag. 228 -40. Danciul stolnlcul este un altul. \ 18) Şt. Greceanu, Genealoglile doc., 11, pag. 308,-lorga, Studii şi doc., voI. Il, pag. 173, .\ 19) ldem, ibidem. 20) ldern,' pag. 309. . 21) Idem, Ibidem.-Filitti li aşează între 1588-1591. Arh. Olt" nr. 61-62, pag. 140, n. 323. I 52 [53] ei ca să fie sus zisei mânăstiri" şi "deci voi să nu luaţi dela aceste sate nimic". Din însăşi documentul de mai sus reiese că raporturile dintre Domn şi Danciu, care nu mai avea dregătorie, erau rupte. Fără nici o dregătorie, apare Danciu şi în documentul din II Iunie 1589 22), când Mihnea- Vodă întăreşte Episcopiei din Hâmnic satul Bucinişul, pe care Danciul şi fratele său Radu îl dăruiseră unui Danciu din Mărgăriteşti. Temându-se de urgia Domnului, fratii Brâncoveni apucară pentru a doua oară drumul pribegiei, aşezându-se la Tălmaci în Ardeal, unde îşi cumpără case şi pământ. Sărăcind, ei îşi vândură averea judelui săsesc Albert Hruet din Sibiu, după cum reiese dintr'o notiţă scrisă pe un manuscris al "Bibliotecii gimnaziuiuievanghelic din Braşov". La 7 Martie 158823) "Armaş Danchul undt Posstelnich Eradoll" îşi vindeau tot ce aveau din cauza relei situaţii financiare în care se aflau, ba ca să poată trăi s'au şi mai îndatorat, rămânând ca datoriile făcute de ei să fie achitate de urmaşi. Petru CerceI primise în divanul său pe Danciu şi-i dăduse dregătoria de mare vornic. Fiind înlocuit de Turci iarăş cu Mihnea, după ce scapă din cetatea Hustului ia drumul Apusului şi apoi vine la Constantinopol, intrigând contra acestuia. Poate să fi existat o mai mare afecţiune între Danciu şi Petru Cercel, decât între el şi Mihnea. Deci la începutul domniei lui Mihnea, după cum arată o notiţă din 28 Oct. 158624), Danciul a avut dregătorie de vornic; peste puţin timp el a fost retrogradat şi apoi Înlocuit din divan. Lucrul acesta a determinat pe mândrul boier brâncovean ca Îm­ preună cu fratele său să apuce din nou drumul pribegiei. In timpul domniei lui Ştefan Surdul (I59I-Innie 1592). Danciu nu ocupă nici-o' dregătorie, deşi unii istorici au afirmat că da25). Constatăm lucrul acesta dintr'un document din 24 Mai 1603 26), în care se spune că în timpul domniei lui Ştefan Sur­ dul, Danciul din Brâncoveni dă lui Iane banul Craiovei, care se bucură de mare trecere faţă de domn, satul Băileşti din Dolj, pentru a-i obţine "milă şi cinste şi căutare şi să-i scoată lui dre­ gătorie dela Ştefan Vodă". Ncdând-i-se nicio dregătorie, urmaşii lui Danciu : Barbu şi Matei, Iiii săi, împreună cu David postelnicul, se prezintă la judecată, înaintea lui Hadu- Vodă Şerban, care cercetând pricina şi văzând că Danciul n'a obţinut nici-o dregătorie dela Ştefan Surdul, hotărăşte ca aceştia să stăpânească în pace acel sat, deşi se afla dat episcopiei de Hâmnic de către Mihai-Viteazul. Aşa dar în timpul domniei lui Ştefan Surdul boierii Brâuco­ veni se în torseseră în tarii. Danciul neputind obţine direct mei un 22) şt. Greceanu, Genealogiile dac. II, pag. 308, 23) Hurmuzaki, XI, pag. 882, n 1. 24) Idem, pag. 832. 25) larga, Studii şi doc., val. V, pag. 638; lnsă in acelaş volum, la pagina 292, .se spune că DU. 26) ldem, pag, 292. 53 [54] rang, recursese la ajutorul banului Iane, căruia îi dăduse un sat, pentruca prin intermediul acestuia să intre în graţiile Domnului. Dorinta lui Danciu de a obţine pe orice cale o dregătorie, credem că era pornită mai mult din ambiţie - caracteristica descedenţilor săi _ decât din nevoia de a găsi un mijloc de trai. . Urcându-se pe tronul ţării, în locul lui Ştefan Surdu, Alexandru­ cel-Rău (1592-93), Danciu din Brâncoveni se reabilitează, ocupănd în divanul acestuia dregătoria de vel vornic, cu care apare într'un, Îl document cu data greşită de 2 Februarie 1592 27), credem 1593. o Documentul din 9 Ianuarie 159328), în care Danciu apare cu dregătoria de postelnic, este datat greşit. Spunem lucrul acesta, fiindcă documentul emană dela "Mihnea Voevod a toată ţară Ungro­ Vlahiei"; ori se ştie că în anul 1593 era Domn în Ţara-Homă­ nească Alexandru-cel-Hău, nu Mihnea Turcitu, care fusese înlocuit depe scaunul ţării cu Ştefan Surdul încă din 159 1; iar Danciu Brâncoveanu avea dregătoria de mare vornic. Alexandru-cel-Rău, care voise să se scape pe orice cale de Mihai fostul ban al Craiovei, este înlocuit în Septembrie 1593 cu acesta. Nu putem şti cu siguranţă la începutul domniei lui Mihai .ce dregătoria va fi avut Danciu. Holban, în documentul din 29 Aug. I 5911 29) şi în altul din 10 Noembrie acelaş an 30) "când Mihai judeca un proces între Danciu şi Călugării dela COŞUlU şi Glava­ cioc", îl înfăţişează ca vornic; apoi într'un document din 13 D:�­ cembrie 159431) şi într'altul din 12 Februarie 159532) îl arată ca spătar. Să lămurim lucrurile, căci scopul acesta îl urmărim. Noi am găsit că, în doc. din 29 Aug. 159433), Danciul este menţionat ca "biv vel vornic", adică fost mare vornic, nu vornic, cum îl consideră Holban. Afară de aceasta, în doc. din 10 Noembrie 1 59l), Danciu semnează ca vornic, iar în doc. din 13 Decembrie tot din anul I 59l) ,� ambele sunt .menţionate de Hol�an � �anciu este arătat ca spătar. Cu alte cuvinte, peste o lună Şl trei zile, - acesta este intervalul de timp dintre intâiul şi al doilea document - Danciu nu mai este vornic, ci spătar. Urmează de aici, că el s'a făcut vinovat cu ceva, sau n'a intra t în graţille Domnului şi acesta l-a retro­ gradat în dregătorie. Putea el să mai rărnână în divanul Domnului? Nu. Şi iată de ce: Pe deoparte că el fiind retrogradat era jicnit, pe dealta era desconsiderat. Deci sau dela începutul domniei lui Mihai, Danciu a fost vornic şi atunci ulterior n'a mai fost spătar. sau a fost spătar la inceput şi ulterior Investit cu dregătoria de vornic. Putea să fie avansat în dregătorie, nu retrogradat. La inceputul domniei lui Mihai Viteazul Danciu a avut dregă- o \ 27) Filitti, A;hiva, Gr, '0. dntacuzino, pag. 203, doc. 649. 28) AI. Ştefulescu, Doc. slavo-române, pag. 290. 29) Arhiva, Aprilie 1929, nr. 2, pag. 120-21 -Lit. şi arta română, 1907, pag. 565. \ 30) ldern, Ibidem,-Idem, Ibidem. 31) ldern, Ibidem.-AI. Ştefulescu, Strâmba, pag. 19. 32) Idem, lbidem.-Şt. Oreceanu, Genealogiile doc., 11, pag. 309. 33) Şt Greceanu Oenealogiile doc., 11, pag. 309. 54 [55] toria de spătar. 1 s'a zis vornic la început, după dregătoria pe care o avusese în timpul domniei lui Alexandru-cel-Hău, după cum i s'a zis vornic şi la începutul domniei de a doua a lui Mihnea Turcitu, ca . reminiscenţă a acestei dregătorii pe care o avusese în timpul domniei lui Petru-CerceI. Ulterior Mihai Viteazul a învestit pe Danciul cu dregătoria de mare vornic, observând în el o mare capacitate politică. Deşi îndoc. din 29 Aug. 159/1, el este menţionat în trei locuri ca vornic, iar ca fost mare vornic numai într'un singur loc, rărnânem la afirmaţia noastră, adică la aceia că el era în acest timp numai spătar sau nici atâta. Incredere inspira Domnului. Probă că în anul 1595, împreună cu mai mulţi inşi el este trimis' în solie la Alba-Iulia, spre a încheia cu Sigismund Batori un tratat de aliantă. Se' întâmplă, însă, ca în acest timp el să moară aci. Doamna Stanca soţia lui Mihai-Viteazul - care numai în acest timp se afla aci - îl îngroapă 'cu cheltuiala ei, în biserica din 13ălgrad-Alba­ Iulia. Aşa dar în anul 1595 - nu între 1596-9734), Danciu moare În Alba-Iulia. SOlia lui, Stanca, despăgubeşte pe cealaltă Stancă, Doamna ,lui Mihai-Viteazul, pentru cheltuiala făcută, cu satul Pirăia din Mehe­ dinţi, după cum rezultă dintr'un document cu data de 30 Iunie 1597 Ro). . Referitor la satul Pirăia (Pireia) se mai află încă un doc, din 30 Iulie 159736), prin care Mihai-Viteazul întăreşte stăpânire Domniei sale peste acest sat, care-i fusese dat de către Stanca vorniceasa "pentru căutarea ce a făcut soţului ei Danciului ... şi pen­ tru cheltuiala ce a făcut la înmormântarea lui în ţara Ungurească, când a murit şi l-a îngropat in biserica din Bălgrad, cheltuind 20000 aspri" 37). Inmorrnântarea lui Danciu, dupe cum spune documentul de mai sus, costa se 20000 de aspri 37), pe cari sotia sa, neavând de unde-i da, a despăgubit pe cheltuitoare cu un sat. Danciul vornicul,căci aşa e pomenit în mai toate documentele după moartea lui, precum şi pe piatra mormântală, a ocupat în timpul domniei lui Mihai Viteazul această înaltădreg:ătorie. Fiul său Matei, ajungând domn al ţării, trimise în anul 1646 pe marele său vornic Dragomir în Ardeal, de aduse osemintele pă­ rintelui său şi le inmorrnântă la mănăstirea Arnota din Vâlcea. Din ordinul Domnului se pune pe mormânt o lespede pe care se scrie inscripţia următoare: "Aicea zac oasele c(reştinului) şi bine credinciosului (şi de bună) rudă boiaren jupan (Danciul) vornicului I3râncoveanul; (intâm­ plân)du-se moarte în ţara Ardealului, acolo i s'au îngropat trupul în Mitrop. Bălgradului, În cursul ani'or 7108=1599-1600 - (data 34) Şt. Greceanu, Genealogiile doc. II, pag. 310-11. Filitti ia drept bună această dată. 35) ldern, pag. 310. 36) Idem, Ibidem. 31) Iorga, Studii şi doc., voI. V, pag. 639, dă 8000 aspri cheltuiţi la ln­ mormântare. 55 [56] e greşită, căci in realitate este 1595); -- iar fiu-său, prea-lurninatul Ion Matei Băsărab Voevod, Domnul Ţării-Humăneşti, într' �l 16 an de Domnia lui (1646) trimis-au pre credincios(ul) Mării Sale Dra­ g-omir vel vornic de au adus oasele de le-au îngropat într' această mănăstire Ar(nota), care e ziditfă) din temelie de Măria Sa, (vecinica pomenirea) lui"38). Chipul lui Danciul Brăncoveanul se vede la mâuăstirile: 1\1'­ nota 3�J). Brâncoveni 40) şi probabil şi la Hurez" 41). * * * Din cele spuse mal sus se constată. că Danciu din Brâncoveni a ocupat la început dregătoria de postelnic, apoi de vornic, mare armaş, spătar şi în cele din urmă iarăş dregătoria de mare vornic, rang în care . şi moare. Făcând parte -din' divanul mai multor Domni, el a căpătat o bogată experienţă politică pe care a pus-o atât în slujba ţării cât şi-a Domnilor. Faptul că Mihnea Turcitu n'a încetat cu stăruinţele până ce n'a văzut pe Danciu şi Radu veniţi în ţară, denotă teama pe care o avea faţă de aceşti fugari, urmaşi ai puternicei familii a Cra­ ioveştilor. Stând peste hotare, în ţări străine, şi având ca tovaroşi şi alţi boieri de seamă, iar în ţară amici, ei constituiau un necon­ tenit pericol pentru Domnul din cauza căruia părăsiseră ţara şi se aşezaseră întâia dată la Braşov,\iar a doua oară la Tălmaci în ţi­ nutul Sibiului. Domnul, din partea lui, a dat probe de o iscusită abilitate. In loc să le confişte averile cu adevărat, dupa cum era în obiceiul vremii, deoarece ei fugind erau consideraţi ca vicleni, îi numeşte "oameni tineri" adică fără experienţă, şi le' dă cărţi de judecată în locul celor pierdute. Ceva mai mult, le întăreşte şi stăpânire peste unele moşii şi sate. Pentru unele posesiuni de-ale sale a purtat Danciu judecăţi. El pierde. procesul intentat pentru satul !3ăcuiul şi siliştea Bucovi­ ciorului, în timpul lui Petru Cercel, după cum arată doc, din 8 Aprilie 15900 42), precum şi pe cel din timpul lui Mihai Viteazul, când se judecă cu mănăstirea Glavacioc, căreia îi cutropise moşiile pe care i-lo dăruise mătuşe-sa Marga. Aceasta reiese din doc. din 29 Aug. 159443). Că pierduse aceste pn;Jcese nu înseamnă că influenţa lui Danciu era neînsemnată, rezultatul' procesului fiind în funcţie de numărul martorilor. Danciu şi frate-său Radu au moştenit avere şi dela părinţii lor şi dela mama lor adoptivă. Următoarele sate erau ale lui Danciu: Brâncovenii, Bucinişul, Băileştii, Măceşul, Marmurile, Mă­ ceşelul, Slătinicul,' Scăeştii, I>rişoru, Pirăia, şi moşiile: (lurăteşti, 38) Iorga, Inscripţii, voI. 1, pa'�. 203. 39) ldern, Ibidem. \ 40) ldem, Il, pag. 75. 41) ldem, 1, pag. 185-88 42) Şt. Oreceanu, Oenealogiile doc., II, pag. 277. 43) Idem, pag. 309 şi 312. 56 [57] HarviHeşti, Hacoviţa, Studina şi Urzica şi poate multe altele pe care noi nu le cunoaştem deocamdată. Unele din posesiunile de mai sus le-a avut Danciu întregi, unele numai pe jumătate, iar dintr' altele .a avut numai părţi. In timpul vieţii, din unele din ele a mai făcut danii la cei cari îl serviscră. * * * Soţia lui Danciu s'a numit Stanca, După moartea soţului său 44), o întâlnim în doc. din 12 Februarie şi 23 Mai 159845). Nu-i cu­ noaştem nici data morţii şi nici locul înmormântării. 2. Radu postelnicul. Este fiul cel mai mic al lui Vlăsan, Nu-i cunoaştem data naşterii. Şi el, caşi fratele său, a fost adoptat de Calea din Brâncoveni. S'a căsătorit cu Neacşa din Goleşti, cu care are o fiică, Maria, căsătorită cu un David 46). El este nedespărţit de fratele său Danciu, apărând în documente când ca fiu al lui Vlăsan, când ca al Calei. Ur­ mează în toate acţiunile pe Danciu, fratele-său, însă pe când a­ cesta se ridică până la rangul de mare vornic, jucând în divanul lui Mihai Viteazul un rol destul de important, el rămâne numai cu dre­ gătoria de postelnic. Documentele în care apare Radu sunt din: 157347), 17 De­ cembrie 157848), 30 Aprilie49) şi 4 Decembrie 15795°), 2'0 Sept. 1585 51) şi 8 Aprilie 159'0 52). Lui i-se mai spunea şi Răducanl1. Nu-i cunoaştem nici chipul, nici data morţii şi nici locul înmormân- tării, . Din urmaşii acestui Radu, se ridică Constantin Brâncoveanu, după cum din fiii lui Danciu s'a ridicat Matei, care şi-a zis Basarab. Acestea am avut de spus despre fiii lui Vlăsan din CaracaL cari după moartea părinţilor lor au fost adoptaţi de Calea din Brân­ coveni. Cn ei începe adevăratul şir al boierilor Brâncoveni, care du­ rează cam dela 157'0 şi până la sfârşitul lui Aprilie 1832. Dacă ni se vor anunţa noi documente, vom fi gata să renunţăm la unele ipoteze şi să dăm un studiu cât mai complet despre "ln'­ cepătorii boierilor Brăncoveni" . •• iI ••• a ••••• 44) Iorga, Studii şi do x , voi. V, pag. 639, menţionează că a fost căsătorită cu Calotă Banul 45) Şt, Greceanu, Genealogiile doe., II, pag. 312. 46) ldern, pag. 310 -Filitti, in Arh. Olt., 1932, nr. 61- 62, pag. 139, r. 6, din eroare trece pe Preda in locul luf Radu. I s'a făcut verificare in aceiaş re­ vistă, nr. 63-64, pag. 395-6, de către 1. Chlriţă. 47) Şt Greceanu, Genealogiile doc., II, p. 213. 48) Idem, Ibidem. 49) Idem, Ibidem .. 50) Idem, pag. 27'4. 51) ldem, pag. 308. 52) ldem, pag. 277. 57 [58] Contribuţii la o bibliografie a Olteniei Ce a scris despre Oltenia d. Profesor N. Iorga 1) de Barbu Theodorescu. Istorie. 1. Două conferinţe craiooene. 1 Rostul Olteniei în mişcarea pentru neam. 11 Ce am făcut şi ce trebuie să facem. Craiova, 1906. 46 p. Ed. .Socec" & Comp. 18X11.-1 25606. 2. Craiova şi Unirea. Floarea darurilor, 1906. vo1. 1. p. 194-203; 263-269. 3. Oraşele oltene şi mai ales Craiova pe pragul vremilor mai nouă (l760-c-1830). Calendarul revistei «Ramuri», 1908 p.33-54. Oraşele oltene şi mai ales Craiova pe pragul vremilor mai nouă Convorbiri literare, XLI, p. 56 - 69; 146-157. Oraşele oltene şi mai ales Craiova în pragul vremilor mai nouă. Arhivele Olteniei, 1925, p. 275-294. Oraşele oltene şi mai ales Craiova în pragul vremilor mai nouă. Craiova [1925]. 23 p. (Biblioteca "Arhivele Olteniei", No. 2). Tip. "Scrisul Românesc", 23X16.-I1 81809. 4. Documente muntene şi oltene din arhiva d-lui Barbu Ştirbei. Bucureşti. 1903. 59 p.+1 pl Tip. ,,1. V. Socecu", 24X16. 5. Scrisori de boieri şi negustori olteni şi munteni către Casa de' negoţ sibteană Haqi Pop, publicate cu note genealogice asupra mai multor familii. Bucureşti, 1906. LXXIX +201 [-203] p. (Studii şi documente cu privire la Istoria Românilor, vol. VIII). Tip. ,,1. V. Socecu", 24X17.-1I 101631. 6. Un boier oltean la Karlsbad, în 1796-1797. Călătoria lui Barbu Ştirbei in Apus. Bucureşti, 1906. 17 p. (Academia Ro­ mână. Analele Academiei Române. Seria II. Tomul XXIX. Me­ moriile secţiunii istorice 3). Tip. "Carol Gobl", 27X21.-II 101728. 7. Clopotul dăruit de Caragheorghe întemeietorul Serbiei bisericii satului Topala (1811). Bucureşti, 1911. 8 p. (Academia Română. Analele Academiei Române. Seria II. Tomul XXXVI. Memoriile secţiunii istorice 9). Tip .• Carol Gobl. 27X21.- II �7448. La cloche de Caraqeorqes destin ee it La chapelle de Tooala (decouoerte it Craiova). Valenli-de-Munte, 1913. ]1 p. Tip. "Nea­ mul Românesc". 20)(14.-11 ,33840. 8. Coresnondenţa lui Dimitrie Aman din Craiova (1794-1834), publicată după originalele păstrate în "Muzeul Arnan" din Cra­ iova. Bucureşti, �9Lj. XV + 1 Il. + 253 [- 255] n, (Studii şi Do­ cumente cu privire la Istoria Românilor, vol XXV). Tip .• Neamul Românesc" 24X16.-II 101631. 1) Acest articol este scos dintr'o incercare bibliografică a operii d-Iu] Prof. N. Iorga, lucrare Încă în manuscris. Fiecare carte, broşură sau articol apăru! separat are şi un număr, sub care sunt inregistra te la Biblioteca Academiei Române. (B. r.). 58 [59] TaMI oictorului Aman. (Prefaţă la volumul "Corespondenţa lui Dimitrie Arnan, negustor din Craiova" (1794 - 1834). Drum drept, 1913. p. 3-13. Cum trăia un pictor acum şaizeci de ani (Scrisori ale pic­ torului Arnan) Ramuri, 1922. p. 81 86; 97-101. 9. Coniribuţiuni documentare la Istoria Olteniei în veacul al XIX-lea. Bucureşti, 1914. 20 p. (Academia Română. Analele Academiei Române. Seria II. Tomul XXXVI. Memoriile secţiunii istorice 18). Tip. "Carol oeu-. 27X21.-1I 3676l. Coniributions documeniaires ii t'histoire de l'Oltenia au XIX-e siecle. Academie Roumaine. Bulletin de la section histori­ que. 1914. p. 280. 10. Oameni balcanici în secolul al XIX-lea. Un act româ­ nesc privitor la inceputurile culturii bulgare. Dr. Verone- fiul lui Milenco Staicooici - în Oltenia. Bucureşti, 19J 4. 5 p, (Academia Română. Analele Academiei Române. Seria II. Tomul XXXVI. Memoriile secţiunii istorice 24). Tip. "Carol Gobl". 27X21.-1137450. 11. Oltenia şi Serbia. Conferinţă ţinută la Craiova în ziua de 12 Noembrie 1915, în folosul refugiaţilor Sârbi. Vălenii-de­ Munte, 1915. 31 p. Tip .Nearnul Românesc". 21X14.-11 44251. 12. Foaie de zestre olteană (c. 1760). Revista istorică, 1920. p. 30. 13. [Nume interesante din Oltenia/o Revista istorică, 1920. p. 262-264. 14. Acte craiooene [1846/. Revistă istorică, 1922. p. 115-116 15. Documente oâlcene /1676 -1856J Revista istorică, 1925. p. 44- 55. 16. O judecată olteană [t 743]. Revista istorică, 1926. p. 119-120. 17. Trei plânqeri diferite [1786 -1828]. Revista istorică, 1927. p. 139-143. 18. Două conferinţe istorice, ţinute la Ti-Seoerin şi Boto­ şani în 1927. [Vălenii-de-Munte, 1927] 20 p. (Biblioteca de vul­ garizare a Fundaţiei culturale din Vălenii-de-Munte "Cuvântul", No. 8). Tip. "Datina Românească" 24X16. Oltenii afară din Oltenia. Revista istorică, 1928, p. 1 - 8. 19. Documente mehedinţene. Buletinul comisiei istorice a României, 1931. p. 121-137. Domnul Tudor din Vladimir. 20 Un apărător al săracilor: "Domnul Tudor din Vladimir" (c. 1780-1821). Bucureşti, 1906. 109[-1ll] p. (Biblioteca Socie­ tăţii "Steaua", Nr. 13). Tip. "Carol Gobl" S-or I. St. Rasidescu". 15Xll. Un apărător al săracilor: "Domnul Tudor din Vladimir'. Bucuresti, 1921. 128 p. (Biblioteca Societăţii "Steaua", Nr. 13), Tip .• Cartea Românească". 16Xl1.-1 61324. Un apăra tor al saracilor: Domnul Tudor din Vladimir 59 [60] (1780-1821). Bucureşti, 1926.128 p. (Biblioteca Societăţii "Steaua", No 3). Ed. "Casei ŞcoaleJor", 15X 10. 21. Tudor Vladimirescu şi Andreas Hoţer. Idei dintr'o con­ ferinţă ţinută la Tărgu-Jiului în ziua de 29 Martie. Neamul ro­ manesc literar, 1910. p. 209-214. Tudor Vladtmlrescu şi Andreas Hoţer. Neamul Romanesc, 1921. nr. 232, 233, 234. 22. Scrisori inedite ale lui Tudor Vtadimirescu din anii 1814-1815, cu 5 scrisori de 14 pagini Iacsimile. Bucureşti, 1914. 40 P (Academia Română. Analele Academiei Române. Seria Il. Tomul XXXVII. Memoriile secţiunii istorice 3). Tip. "CCJrol Gobl-. 27X21.-H 41596. Lettres inedites de Tudor Ylaaimirescu (annees 1814 -1815) [Resume de l'auteur]. Academie Roumaine. Bulietin de la seotion historique, 1915. p. 50-52. 23. Situaţia agrară, economică şi socială a OLteniei in Epoca Lui Tudor V tadimirescu. Documente contemporane. Bucureşti, 1915. XXVI+417[-423]. p. Ed. "Ministerul de Agricultură". Tip. ,Neamul Românesc". 24X17 -II 44756. Ceva despre Oltenia in vremea lui Tudor Vladimirescu. Pre­ faţă la Situatia agrară. Neamul Romanesc, 1915. nr. 27. 24. Iordache Olimpiotul, oânzătorui lui Tudor Vladimirescu, cu 4 portrete. Bucureşti, J916. 13 p. (Academia Română. Analele Academiei Române. Seria II. Tomul XXXVIII. Memoriile secţiunii istorice 11). Tip. "Carol Gobl". 27X21.-1I 48129. Iordaki i'Olţpnpiote et Tudor Ytadimirescu [Traduction par H. Stahl] Academie Roumaine. Bulletin de la section historique, 1916, pag. 288-302. 25. Izvoarele coniemnorane asupra mişcării lui Tudor Vla­ dimirescu, cu o comunicare făcută la Academia Română. Lucrare tipărită cu ajutorul Fondului cultural 1. C. Brătianu şi al Centra­ lei Băncilor Populare. Bucureşti, 1921 XVI + 1 pl. 421 [423] p. (Academia Română). Ed, "Cartea Românească" şi .Pavel Suru " . • Cultura Neamului Românesc". 24X 17.- II 63998. 26. Domnul Tudor. Calendarul Ligii Culturale, 1921. p. 40-42. 27. Părinţii şi satul lui, Tudor. Lamura, 1921. p.710-713. 28. Tudor şi Ardelenii. Transilvania, 1921, p. 346-r347. 29 Comemorarea lui Tudor Vladimirescu. Cuvăntare. Bu­ cureşti, 1922. p. 357-365. (Academia Română Analele Acade­ miei Române. Seria II. Tomul XLI). Tip. "Cartea Românească". 29 X 21. -III 66931. 30. Drame: lui Tudor in 'q nouă lumină. Revista istorică, 1928. p. 27-33. \ 31. Noi scrisori ale lui Tudor Vladimlrescu. Revista isto­ rică, 1933. p. 160-165. In afară de aceste lucrări, relativ la istoria Olteniei se mai găsesc opere care interesează în deaproape acest capitol. Ele sunt 60 [61] de interes general, totuş cuprind un material bogat pentru Olte­ nia. De aceia le trecem şi pe acestea: 32. Geschichie des Rumănischen Volkes im Rahmen eeiner 5taatsbildungen. Gotha, 1905. 2 vol. - Il 1289 [E şi traducere românească]. 33. Histoire des Roumains el de teur cuntisation. Paris, 1920. - II 56565. 34. Istoria Românilor prin călători. Bucureşti, 1928-1929. 4 vol.- II 101114. 35. Istoria Românilor in chipuri şi icoane. Craiova, 1921.-­ II 66762. 36. Studii şi documente cu privire la istoria Românilor. 31 vol.-II 101631. Interesează Oltenia în special voI.: IV; V; VI1I; XIV; XV; XVI; XXI; xxn, XXV. 37. Colecţia Hurmuzachi. voI. XII. 38. Acte şi fragmente cu privire La istoria Românilor. Bu­ cureşti, 1895-1897. 3 voI. -II 101535. 39. Guide historique de la Roumanie. Bucarest, ·1927 -1928. 2 vol.-II 926l8. 40. Domnii Români după portrete şi fresce contemporane. Sibiu, 1929.-St. IV 610. . 41. Scurtă istorie a lui Mihai Viteazul. Bucureşti, 1900. - II 101061. 42. O statuie a lui Mihai Viteazul în Craiova. Ramuri, 1913. p. 99-100. 43. O istorie a lui, Mihai Viteazul de el însuşi. Bucureşti, 1924.-11 84103. 44 Ceva despre ocupaţia austriacă în anii 1789 - 179/. Bucureşti, 191 J. -II 22943. 45. Deux lettres du capitaine �ordaki l'Oujmptote, un des cheţs de l'Hetairie en 182/. Bulletin de l'Institut pour l'etude de l'Europe sud-orientale, 1915. p. 245-- 250. 46. Două cântece despre revoluţia dela 1821. Revista isto­ rică, 1928. p. 348 - 350. 47. Un observator englez asupra Românilor din epoca lui Tudor Vladimirescu. Bucureşti, 1933. 48. Două cântece despre revoluţia dela 1821. Revista isto­ rică, 1928. p. 348-350. 49. Viaţa şi domnia lui Barbu Dimitrie Ştirbei. Vălenii-de­ Munte, 1910 302 p. II 20245. 50. Coresoonâenţa lui Ştirbei Vodă. Bucureşti, 1904-1905. 2 vol.-Il 103960. 51. Despre Barbu Dimitrie Ştirbei. Recunoaşteri şi mărtu­ risiri, publicate cu prilejul desvelirii statuii sale la Craiova. Văle­ nil-de-Munte, 1913.-11 32226. 52. Barbu Ştirbei ca educator. Bucureşti, 1913. 10 p. -- 1 31166. 61 [62] Istoria Bisericii. 53. Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a Româ­ nilor. Bucureşti, 1928-1930. 2 vol.-Il 111461. 54. inscripţii din bisericile României. Bucureşti, 1905-1908. 2 voI.-1I 101631. 55. Sate şi Mănăstiri din România. Bucureşti, 1905. 370 p. -1 102006. 56. O istorie a Eotscoptet Rămnicului Floarea Darurilor, 1907. I. p. 257-262. 57. Două plângeri ale episcopului de Râmnic Galaction (1821). Bucureşti, 1913. 6 p, (Academia Română. Analele Academiei Române. Seria II. Tomul XXXV. Memoriile secţiunii istorice 5). Tip "Carol Gobl". 27X21.- II 31144. 58. Insemnări la biserica din Breasta. Revista istorică, 1925. pag. 109. 59. Mănăstirea Govora. Revista istorică, 1920. p. 268. 60. Biserica brâncooenească a Horezului. Ramuri, 1909. p. 65-69. 6i. Mănăstirea Hurezului. Desvoltarea şi viaţa ei. Vălenii­ de-Munte, 1912. 77 [-79] p. Tip. "Neamul Românesc". 16X12. -1 28121. 62. Mănăstirea Jitiaruuui. Floarea Darurilor, 1907. IL pag. 103-105. 63. Constantinescu Ion. Istoricul bisericii Maica Precesta dela Madona Dudu din Craiova. Vălenii-de-Munte, 1914. 64. O scrisoare a Eptscopului de Râmnic Chesarie către Mi­ tropolit. Revista istorică, 1916. p. 93 65. t Ghenadie, episcopul Râmnicului. Neamul Românesc, 1912. p. 2301-2302. Istoria Comerţului, Dreptului, Industriei. 66. Istoria Comertului românesc. Bucureşti, 1925. 2 vo/.­ Il 92069. 67. Anciens documents de droit roumain, avec une preface contenani l' histoire du droit coutumier roumain. Bucarest, 1930 -- 1931. 2 vol. c. 1985. 68. istoria industriilor la Români. Bucureşti, 1927 226 p. -II 87936. Note de drum. 69. Drumuri şi oraşe 'din România. Bucureşti, 1916. 236 P - II 48245. \ 70. Prioelişti de la hotarele noastre: Ada-Cale. Sernănătorul, 1904. P 609; 525-629. . 71. Imprejurimi craiouene, Floarea Darurilor, 1907, II. pag. 89-93. 62 [63] 72. Prin Dolj. Floarea Darurilor, 1907, II. p. 566. - 568; 583; 584. 73. Prtoeliştt gorjene. Neamul românesc, 1921. nr. 139; 140. 74. Pe Olt La vaLe. Adevărul literar şi artistic, 1922. nr. 107. 75. Patru zile de drumuri oLtene. Adevărul literar şi artis- tic, 1923. nr. 151. 76. La Roumanie pitoresque. Paris [Craiova], 1924. - II 49436. 77. In ţara bradului. Arhivele Olteniei, 1927. p. 262-266. Literatură. 78. Istoria literaturii româneşti. Bucureşti, 1925 - 1933. 3 vol, [în curs de tipărire]. 79. Partea Olteniei în literatura românească. Idei' dintr'o conferinţă la Craiova. Arhivele Olteniei, 1922. p. 10-15. 80. O fabrică de hârtie Lângă Cozia. Arhivele Olteniei, 1923. p. 345-346. 81. O nouă poetă: U-na Farago. Semănătorul, 1906. pag. 442-444. 82 Un volum de versuri aL d-nei Farago. Neamul Româ­ nesc, 1908. p. 775-777. 83. Pentru Ramuri. Ramuri, 1912. p. 341. Istoria Artei. 84. Htstoire de l'art roumain ancien. Paris, 1922. 413 p.­ II 65103. 85. L'Art populaire en Roumanie. Craiova, 1923. 137. p.­ m 74118. 86. Teodor Aman, la pomenirea lui. Ramuri, 1919. nr. 1, p. 3. Diverse. 87. Serbarea de la Craiova. Neamul Românesc, 1907. p. 377. 88. Oltenii. Neamul Românesc, 1616. nr. 110. 89. Un băieţel viteaz [1. N. Romanescu]. Ramuri, 1919. p. 108-109. 90. Cultură şi politică [Ribicescu]. Neamul Românesc, 1924. nr. 106. 91. Un pescuit [Ş. Făqeţel], Neamul Românesc, 1927. nr. 70. 92. Suflete devotate: Arhitect Atanasescu. Neamul Romă­ nesc, 1931. n. 62. 93. Din Craiova. Neamul Românesc, 1907. p. 508. 94. Visita d-lui Tache Ionescu La statuia sa din Craiova. Neamul Românesc, 1906, 1. p. 669 - 670 95. Declaraţii La Craiova. Neamul Românesc, 1924. nr.55. 63 [64] 96. Discurs la întrunirea de la Craiova. Neamul Românesc, 1924. nr. 222. . 97. Cuoântarea de La Craiova. Neamul Românesc, 1926. nr.126. 98. Un oraş curat [Craiova]. Neamul Românesc, 1922. nr. 4. 99. Serbarea de la Târqu-Jiu. Neamul Românesc, ) 910, p. b59. Recenzii. 100 Arhivele Olteniei Revista istorică, 1923: p. 110-111; 1924: p. 310; 1925: p.66; p. 130; p. 351; 1926: p. 51; p.129; p. 278-280; 1927: p 84; p. 314-315; p. 431; 1928: p. 77- 78; p. 230; p. 437; p. 443; 1929: p. 183; 1930: p. 49; p. 125; 1931: p. 247; 1933: p 85; P 196; p. 197. . 101. Almanahul Graficei Române: Revista istorică, 1926: p. 123; p. 241; 1927: p. 428-429; 1928: p. 431; 1930; p. 128. 102. Oltenia. Revista istorică, 1923. p. 160; p. 191. 103 Ramuri. Semănătorul, 1906: p. 80; Floarea Darurilor, 1907, II: p. 320; Neamul Românesc literar, 1910: p. 96. 104. Năzuinţa. Revista istorică, 1922: p. 205; 1925: p. 129; Revue historique, 1925: p. 181. •••••••••••• uri proces eclesiastic sub episcopul Filaret al Râmnicului de Nicolae-Anastase Gheorghlu, Episcopul Filaret al Râmnicului (1780 - 1792) a întreprins în eparhia sa o adevărată operă de epuraţie a sfintelor lăcaşuri, după ce însuşi domnul Alexandru Ipsilanti dăduse semnalul, prin stricta organizare a mănăstirilor din ţară 1). Egumenii mănastirtlor oltene, sub cari i se părea că lucrurile lângezesc şi veniturile se irosesc fără nici un folos, au fost înlocuiţi cu oameni de-ai epis­ copiei, pe cari îi cunoscuse el la lucru şi ştia că sănt de ispravă, sau cu alţii asemenea lor .. La mănăstirea Govora, care până a o lua Iostul episcop Grigorie "supt purtarea sa de grijă" era la .mare stricăciune şi pustiire, atât din nepurtarea de grijă a igumenului, cât şi din întămplarea vremilor", chlvernisită apoi .numat supt mână de iconomi Iăr' de bună orănduială -, e făcut egumen "chir Ana­ tolie, ca unul ce a slujit atât la răp( osatul) chir Grigorie căt şi la răp(osatul) chir Chesarie:', un preţios ajutor la tipărirea »mi­ neelor lunovnice ce să tipăresc, şi mai vărtos avăndu-l trebuin­ cios şi de acum înnainte la asemeneaşi trebuinţe ale tipografii pentru folosul obştii", fiindcă mănăstirea "să află aproape de sîănta episcopie". Aceasta chiar din primul an al păstoriei sale, 1) IOl'ga, Studii şi documente, V, p. 551-555. J, � 1f .1' { t \ ! I I 1 �, i I \ I t M 1 [ I - [65] la 20 Noembrie 1780 "). La Mamul stariţa, care .trebile casii nu le-ar fi căutat cum să cade", e înlocuita cu călugăriţa "Sofiia cucernlcă in viiaţa călugărească", la 20 Aprilie 1782 3). Dar aceste destituiri dintr' o demnitate eclesiastică, ce des­ chidea căi spre posturi mai inalte in erarhia bisericească, au provocat şi nemulţumiri, şi de aici chiar adevărate procese. Unul dintre aceşti egumeni scoşi din demnitatea lor bisericească a fost şi Gherasim dela Hurezi, Intervenise contra lui şi cuvântul cu destulă greutate al fraţilor Brăncoveanu, vistierul Niculae şi logofătul Manolache, boeri mari ai vremei Şi ctitorii mănăstirii. O spune lamurit şi cartea lui Alexandru Ipsilanti, prin care Ghe­ rasim e destituit ca un egumen netrebnic şi desmăţat : t M(iJl(o)stiiii b(o)jiiii 10 Alexandru Ioani Ypsilant v(oe)v(o)d i g(o)sp(o)d(a)r zembli vlah(i)scoiii fiindcă Gherasim, igum(e)n(ul) sfintei mdn(ăs)tiri Hurezu, osebit de ponosluita uiiaţâ ce au petrecut şi de alte netrebnice urmări ale lui, au (adus) şi măn(ăs)tirea la proastă stare, scădere desăvârşit şi dârăpănare, cu rea iconomiia lui, fiind răsipitor, precum ne-am priroţorisit de acestea de la tnsuşi ctitoru sfintei măn(ăs)tiri, dum(nealui) cinstitul şi credincios boerul domnii mele, Ni­ colae Brâncoueanu biv vei vist(ier), carele cu mergerea dum(neaLui) acum la partea locului, au fost şi insuşi au văzut de fată starea mă­ n(ăs)tirii şi rea iconomiia lui, drept aceia il lipsim pe numitul Ghera­ sim din egumenie şi orănduim in loc pe .... 4) igum(en) la această sfântă mă(nă)stire, fiind cerut şi de toată obştea mănăstirii şi arătat domnii mele de vrednic, iconom bun şi cucernic, în oiiaţă făr' de pri­ hană, ştiut şi văzut de toată vremea petrecerii sale, căruia i-am dat după obicei domneasca noastră (carte) la mână, ca să aibă a ti igu­ mien), să facă zap(t) toate ale mătuăsitirii şi să-şi pue toată silinţa sârguindu-se' spre a spori ale măn(ăs�tirii, urmând tocmai după co­ prinderea testamentului de orânduiala sfintelor măn(ăs)tiri, şi să aibă a lua şi socoteala numitului Oherasim proigumenu, pentru tot venitul i cheltuiala de când igumeneşte pănă acum, să arate domnii mele. Poruncim şi tuturor părinţilor, posluşnicilor şi robilor sfintei măn(ăs)­ tiri, să aveţi a-l cunoaşte de igum(e)n, dându-i supunere şi ascultarea ce să cuvine, că celui neurmător arevoe să-i facă certarea ce să cu­ vine i isa am receh g(o�)p(o)d(stvo)o)mi 1781 Noem(vrie). Pecete dom( nească) 5). Deşi locul alb din această carte, unde trebuia să urmeze numele lnlocuitorului, ar lăsa să se inţeleagă că episcopul nu era hotărît asupra persoanei ce avea să urmeze la egumenia Hure­ zilor, totuşi nu e decât o lacună datorită probabil originalului, în care numele aceluia trebuia să se scrie cu caractere deosebite Fiindcă-după cum spune şi cartea de mai sus=tntărirea dom­ nească fusese dată la mână, mai înainte, noului egumen. Acesta era Rafai!, diortositorul neobosit al tipografiei episcopale : 2) Condica din zi/ele lui Filarel episcopul Râmnicului, 1780-1783, ms, Academiei Române nr. 2096, f. 24r-24 v. 3) tu«, f 110 v. 4) Loc al b in copia din condica episcopiei, o) Ms. 2096, f. 1�2 r, data Incompletă. 5 65 [66] t M(i)l(o)stiiii b(o)j(iiii) 10 Alexandru Ioan Ipsilaui v(oe)v(o)d i g(os)p(o)d(a)rii zemli vlah(i)scoiU, dupe aşăeământulii testamentului domnii mele care iaste făcut.' pentru orânduiala tu turoră " mănăstirilor de obşte spre a fi la toate mănăstirile şi iconomi, fiindcă ne-au arătat alesul de D(u)mnezeu prea sfinţiia sa părintele mitropoliiulă ţării cum că la sfânta şi d(u)mnezeiasca măn(ăs)tire Hurezii, s'au găsit şi s'au ales orednică de aciastă treabă pe Rafailii ieromonahulă, carele iaste din părinţi de acolo şi s'au, aflat şi pănă acum slujind sfintei casii aceştiia cu dreptate, cu credinţă şi cu silinţă desăuârşăt la trebile ce au fost orânduii. Iată i s'au dat del(a) domniia mea aciastă carte ca să aibă a fi iconomă la numita mănăstire Hurezii, urmândă întocmai dupe coprinderea testamentului. ca cu credinţă şi cu dreptate să slu­ (ască şi să aibă silinţă la folosul mănăstirii i isaam receh g(ospo)d­ Ist)v(omi. . Pecetea domnească 6). Dar lucrurile ,nu s'au oprit aici. Fostul egumen, Gherasim, s'a plâns noului domn, Nicolae Caragea, că a rost nedreptăţit, că cheltuise din pungă mulţi bani, că boeri mari,printre cari chiar părişii lui, Brâncovenii, şi înalţi prelaţi răposaţi sau încă în viaţă, ca însuşi episcopul Filaret, i-ar fi fost datori. Voda porunceşte să se facă lumină, şi afacerea o iau pe samă mitropolitul Grigorie şi episcopul Cosma al Buzăului. In cele din urmă, Gherasim e silit să recunoască că a făcut cheltueli peste măsură, pe care mă­ năstirea nu era datoare să le suporte. . Iată anaforaua celor doi prelaţi către domn, care ne arată cum s'a desbătut procesul: Prea tnălţate doamne, t După jalba ce au dat cătră măriia ta Gherasim proig(u)m(enul) sf(intei) măn(ă)st(i)ri Hurezi că la egumenia sa ar fi chieltuit 15 pungi de bani şi acum să vede şi lipsit din igumenie şi pâgubaş de bani şi cere dreptate, orănduit fiind la noi spre cercetare, după poruncă ain urmat şi mai in tăi cerăndu-l-să foae la cine au dat aceşti bani ne-au arătat intr' acest chipii : ti. 755 la dum(ne"âlui) biv vei visi(ier) Nicolae Brâncoueanu i ti. 1700 la dum(nealui) vei log(o)făt Manolache Brân­ c(o)v(eanu) iti. 1250 la fratele Rămnicul!uij chir Filaret i galbenii in­ părâteşti 222 la răp(osa)t(ul) episcop Chesarie iti. 300 la răp(osa)t(ul) proin mitr(opolit) Grigorie i ti. 1000 avaetul la duminealuit cămina­ riul Alexandru i ti. 1200 avaetul igumenii. Deci am întrebat pe dum­ (nea lui) biv vei vist(ier) de acei tl. 755 şi răspunse că numai ti. 500 au luat dela el la facerea 'igumenii, iar ti. 250 i sânt trimişi de răp­ (osatul) arh(i)m(andrit) Dionisie, stareţul jăluitorului, ca unui ctitor (al) măn(ăs)t(i)ri(i). S'au tntrebat şi dum(nealui) vei log(o)făt pentru acei ti. 1700 şi ne răspunse că nu ştie de acjq.sta şi cum că dum(nealui) are să ia dela dănsul, arătăndu-ne că prin trei zapise l-au inprumutat cu ti. 2788, insă un zapis de ti. /000 altul de ti. 1600 şi altul de ti. 188, din care zapise, acel de \ţl. /000 zise dum(nealui) că ş(i)-ar fi luat bani(i) şi ar fi dat proig(u)m(�nului) zapisul, oprindu-ş(i) copie după dănsul, iarcetelalte 2 zapise sânt banii la dum(nealui) şi ţine minte că ar fi luat şi din suma ce # coprinde intr'acele doao zapise, dar cdţ(i) bani nu ţine minte să ne arate şi zise că ar fi şi dat adeverinte 6) Ibid, t. 45 r. Documentul nu are dată în copia din condică. A fost dat puţin timp înaintea celui precedent . .66 [67] la măna proig(u)m(e)n(u)lui. Să întrebă proig(u)m(e)n(ul) de are ceuaş a raspunde tnpotriua arătărilor dumisale şi pentru acele adeoerinţe de le are sa le scoată ca să să vază coprinderea, şi nici un cuvânt cu temeiă . nu putem scoate din gură-i, răspunzând uneori că are adeoerinţe, alteori că nu are. Mai arată proig(u)m(e)n(ul) din gură, iar nu scrişi in foae, că ar fi mai dat dumisale galbeni I tnpărăteşii 250. Dumn(ea)lui de aceşiiia nu tăgădui, numai zise. că răposatul arh(i)m(andrit) Dionisie, stareţul proig(u)m(enului), i-ar fi trimis, pentru care şi răspuns au făcut către răposatul de primire. Am întrebat şi pă fratele Rămnicul(ul) de acei ti. 1250 şi răspunse că nu ţine minte să fi luat de la dânsul nimică, ca unul ce pă acea vreme cănd s'au făcut igume(n), fratele Râmni­ c(ului) nu era episcop. Şi tntrebându-I prin cine au dat frăţii sale acei bani, zise că printr'un diacon al frăţii sale anume Climent, pă carele aducându-l fată şi tntrebăndu-l prin blestem, arătă că nu ştie să-i fi dat alţi bani, făr' decât un bacşât de 4-5 lei, mult, zice, păn' la opt. Iar pentru celelalte condie ce să coprinde în foae, fiindcă numiţii doi arhiereii episc(opul), proin mitr(opolitul), sâni morti şi numitul căminar iaste la Ţ(a)rigrad, nu aousem ce cercetare să facem. Iar pentru deo­ sebitul condei de tl. 1200, avaetul igumenii, să dovedeşte dintr'o scri­ soare a răposatutui stare/ului său, cum că siareţul sau, răposat(ul) arh(i)m(andrit) Dionisie, i-ar fi dat il. 1300 pentru cheltuiala igumenii. l arâş fu intrebat proig(u)m(enul) cine iaste acela care ş(i)-au întors intr'altfel vorba aşăzămăniului ce 'au avut cu dânsul pentru sta tor­ niciia igumenii, şi alt răspuns nu ne dete fără numai ceia ce să co­ prinde şi în jalba lui ca, ori să-i răspunză ig(u)m(e)n(ul) ce să va orăndui acea sumă de bani, ori să i să dea măn(ăsti)rea iarăş supt stătiănirea lui. L-ou întrebat cu a cui uotnicie şi din ce pricină s'au pus sa cheltuiască bani, şi neaoănd alt cuoănt de indreptare, insuş(i) zise că din prosiime şi din neajungerea minţii i-au cheltuit şi ; cum că deaca iaste pricina într' acest ehip să vaz( a) cinstit este 7) de a mai pritendirisi ceuaş. La care fiindcă ne porunceşti măriia ta ca să ară­ tăm de iaste man(ăsti)rea datoare a răspunde acei bani, noi după orănduiala igumeniilor ce ştim, aciastă cheltuială o vedem ca este far' de nici o orănduială şi nu are nici o datorie măn(ăs)tirea a o răs­ punde, mai vărtos că stareţul lui, precum am Zis mai sus, i-au fost dat bani pentru aciastă treaba, şi tnsuş Gherasim, prin zapisul său ce au dat cătrâ răp(osa)t(ul) episc(op) Chesarie, să leagă cum că altă cheltuială mai mult decăt acei ti. 1300 să nu facă. Drept aceia mă­ n(as)tirea să apără în tot chipul de a nu fi datoare măcar un ban la cheltueli asemenea netrebnice şi făr' de orânduialăiCi după cercetarea ce am făcut într' acest chip dovedind, arătăm mării tale părerea noas­ tră, iar cea desăuărşit hotărăre rămâne a să face de catre înnălţimea ta. iÎ82 1ul(ie) 5. Ai mării tale către Dumnezeu rugător(i) şi smeriţi părinţi sufleteşti. Origorie al U(n)l5r(ovlahiei, Cozma ep(is)c(opul) Buz(aului) 8), Se pare Însă că cei doi fraţi Brâncoveanu, abuzau de fap­ tul că erau scoborîtorii ctitorului mânăstirii,Constantin Vodă Brân­ coveanu. Aceasta fiindcă tocmai în această vreme ei aveau de susţinut în faţa Curţii din Viena un proces, prin care îşi apărau dreptul de proprietate asupra moşiilor ardelene ale moş ului lor. 7) In text o coruptelă: cestise�te 8) Condica anaforalelor către domn ot l(ea)t 1781 pănă la .J(ea)t 85, ms. 2095 al Ac. Rom, t. 25 r.-26r, 67 [68] şi pentru care le trebuiau mulţi bani 9). Astfel ei au căutat să aibă la Hurezi un om care să le poată satisface, la cerere, nevoia de bani pentru susţinerea procesului. Fapt este că nici cu succeso­ rul lui Gherasim, cu Ralail, lucrurile n'au mers aşa cum ar fi dorit ei, deoarece în curând, în Februar 1783, logofătul Manola­ che Brâncoveanu îi adresează o scrisoare - ca răspuns la o altă scrisoare a lui Ralail, prin care acesta îi va fi refuzat o asemenea cerere-, în care mănia boerului se deslănţue nestăvilită, cu im­ precaţiuni şi insulte vulgare: Scrisoarea ce ai trimis cu omul nostru am luat, dintru care scri­ soare nu am putut înţelege nimic. Pă semne de când te-ai făcut ig(u)­ m(en), ai învăţat limbile (străine, de nu) ştii în ce limbă scrii. Ci caută de te deşteaptă ş(i)-ţ(i) vino in fire, să-ţi ia (să) cele învăţături şi fumuri din capii, că eu te-am făcut ig(u)m(en), care n'e! (sic) fost orednicii s(a igumeneţşii. Apoi iată că mai scriu, cum vei lua aciastă scrisoare, pe lo(c) dreptul nostru ce este, să-i dai in măna dum(nealor) ispraunicilor să ni-i trimiţă, că în cre(din)ţă de nu vei da nici acum al nostru ce este, după cum ţe-am mai scris, în măna dum(neaLor) ispravnicilor să ni-i trimită, ca păn(ă) în săptămăna cea mare dintăi să să afle aici, să ştii că din urezean te tacă mare mişăiean, că n'ai fost vrednic de urezean ci numai de oală, beţiuule şi blestematule. Şi-ţi deschide ochii de vezi cui scrii şi ce-i scrii că, după cum zică, te facu de râsul tutu­ roră călugărilor din mănăstire, incă de-mU) va călca picior ii peste Olt, te voi tnuăţa cum să scrii, cu fumurile care ai în cap, la un ctitorii, boeră mare şi zabit al tău, Numai blestemat ai jost dintruntăiaş dată, blestemat eşti, şi mă miră cum te sufere călugării în mănăstire. Numai te voi face eu să-t(i) vii în simţire. Aciasta. 1783 Fevr(uar). La cea adevărată s'au iscălit Manolache Brdnc(o)v(eanu) vei 10g(ofăt) 10). Fără să spun că cei doi fraţi Brăncoveanu erau hrăpareţi - aveau interese personale în joc, pe care, ca oricare altul, cău­ tau să şi le susţină-«, trebue însă să spun că egumenul Ratai! nu e acela pe care ni-l înfăţişază scrisoarea de mai sus. El fusese ani dearăndul corectorul-diortositorul-fipografiei dela episcopia din Rămnic!"), şi după aceea a servit interesele mănăstirii Hurezi până la 15 Februarie 1791, când, slăbit de bătrâneţe, îşi înaintează demisia din egumenie 12). Pe lângă munca desfăşurată la tipogra- • fie, găsise timpul să traducă în româneşte «Aravicon Mitnologhi­ con» - O mie şi una de, nopţi -', după una din ediţiile greceşti apărute in acel timp la Veneţia 13). să .copieze cronica stolnicu­ lui Constantin Cantacuzino. 14), dând şi altora de lucru în această direcţie 15). ' 9) Vezi ms. 1086 al Ac. Rom" care conţine actele şi desbaterile acelui proces. 10) Mr. 2096, t. 140 r. Unde hărtia e deteriorată, am pus in paranteze textul, re­ constituit, după spaţiul liber şi sensul frazei, 11) Vezi În Bibl. rom. veche, Il. cărtile apărute in acest timp la Râmnic, care mai toate ii poartă numele, şi in special Mineele. 12) Ms. Ac. Rom. nr. 1063, f. 8'2 r. 13) N. Cu,J.·toju,n. Epoca fana�ioţilor, curs ţinut iu anul 1932-1933 la Facul­ tatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, p.262-263. 14) V. A. Urechin, O cro'lică anonimă, in Rev. p. isi, arh: şi (it., in, p. 65. , 15) lerodiaconul Grigorie Râmniceanul scrie la Râmnic un cVarlaam şi Ioasaf-, in tradncerea lui Udrişte Năsturel, «cu chieltuiala ierodiaconului Rafail>, la 1781, Mai 18 (ms Ac. Rom ne. 2577) şi il va mai scrie incă odată, in 1784 (ms 2510) V Geuerl�l P. V. Năsturel, Vieaţa sfinţilor Varlaam şi loasat ... , Bucureşti 1904, adaos la prefaţă. 68 [69] 1. I : ••••••• s ••••••••••••••••••••••••••••• a •••••••••••••••••••••••••••••••• : D • 5 ObTEHIA ARBEObOGICA 5 • • • • : : Monumentele religioase ale Drubetei Cu noui descoperiri arheologice. de: Al. Bărcăcflă, Drubeta J), străveche aşezare getică, puternic romanizată din clipa În care Traian a ales-o ca nod esenţial de legătură a imperiului cu cea din urmă dintre provinciile dunărene, Dacia, construind aci monumenta­ luI pod de piatră; acest oraş, care pentru veacurile II şi III d. Hr. poate minunat servi ca tip al cosmopolitismului imperiului roman din acea e­ pocă,-a putut totuşi salvă ceva din caracterul indigen getic 2). Fig. 1. - Idol femenin neolitic, din Ostrovul Corbului. Fig. 2. - Idol eoornorf, cerb, din Ostrovul Corbului. 1) Paisch, art, Drobeta, in Pauly-Wissowa-Kroll, R. E. 2) V. Pârvan, În harta expansiunet getice din 1 mileniu a. Hr., aşează in re. giunea Diema=-Drubeta iribul Saldenees (Getica, Bucureşti. 1926). Pentru denumirile de Geţi şi Daci, vd. Brandis, art. Dacia şi Weis8, art, Ge­ tae, P.· Wlseowa-Kroll. R. E. 69 [70] Aşa şi-a salvat numele getic Drubeta, transcris în greceşte de Ptolemaeus 6.pou'f�rt<;; în latineşte, în Tabula Peutingeriană, Drubetis ; pe stampilele depe cărămizi, aplicate probabil de indigeni romanizaţi, Dru­ b(eta), şi luând pe monumentele oficialităţii romane forma Dro(beta). A mai păstrat nume de autohtoni; câteva se vor vedea mai jos; iar purtătorii acestor nume au trebuit să-şi lase pe monumentele epo­ cii de romanizare şi ceva, cât de puţin, din caracterele etnice ale traiu­ lui, deci şi ale religiunei lor. Socotim că va fi de oarecare interes a pune această problemă, când privim una din feţele vieţei tnsemnatului centru getic Drubeta,-oricât de firave ar fi elementele ce ne stau la îndemână. Fig. 3. - Rhytonul dela Poroina. Pentru epoca ce a precedat cucerirea romană se poate vorbi de monumente religioase în ţinutul Drubetei, dar nu ca aparţinând Geţilor. Aşa sunt idolii femenini (fig. 1.) şi zoomorfi (fig. 2) de tera cotă, gă­ siţi în numeroasele aşezări preistorice 3) din înprejurimile Drubetei : Os­ trovul Corbului, Ostrovul Mari'( ş. a. Tot aşa este rhytonul de argint aurit aflat la Poroina 4), lângă Tc-Sevenn, înfăţişând în relief, după Rostov, zeii, taina comuniunii, în legătură cu Marea zeiţă Anahitis; este atri, buit fie Sarmaţilor, fie unei prelungite influenţe scytice (fig. 3-4). Acest 3) Al. Bărcăcilă : Antiquites pre.- et protohistoriques des environs de T.·Seve­ rin, în Dacia, I, 1924. p. 292. 4) Al. Odobeecu : Le Tr esor de Petroasa, I, p 498 sq : v. Pârvan, Getica pag. 20 sq., şi p. 639; Rostovzeţ], Iraniens arid Greeks, p 86, 105/6, 232. 70 [71] rhvton este unul din documentele primei influenţe iraniene exercitate pe teren getic, căreia îi va urma in veacurile II şi III d. Hr. cealaltă mai puternică şi mai generală influenţă iraniană, prin purtătorii cultului lui Mithra, care a lăsat în intreaga Dacie atât de bogate urme, nelipsind nici din Drubeta. Se crede că Geţii, mai tradiţionalişti şi mai esclusivişti decât fraţii lor, Thracii sudici, nu-şi înfăţişau zeul în chip cioplit, că au rămas la religiunea aniconică şi în timpul viguroasei transformări din epoca stă­ pânirii romane 5). Cu această premisă nu ne putem aştepta dela desco­ peririle arheologice să ne aducă materiale iconografice, care să intregea- Fig. 4. - Rh ytonu] dela Poroina. scă datele literare ce avem asupra religiunei lor, tele mai preţioase de Ia Herodot. Şi totuşi unele din monumentele Drubetei şi imprejurimiJor ei ne înbie să întrezărim câte ceva din caracterele religiunei getice, fie şi numai prin faptul că sunt ale autohtonilor, că poartă numele şi chi­ pul lor, că prezintă chiar tipuri divine cu caracter enhoric. Pentru a pu­ tea urmări acest gând, paralel cu datele literare, socotim util a reaminti întâiu pe acestea, cât de sumar. Geţii erau monoteişti şi esclusivişti: alt zeu, în afară de al lor, nu credeau că există (Herodot, IV, 94). II numeau Zalmoxis şi, unii numai 5) V. Pâr van , ibid. 7/ [72] dintre ei, Gebeleizis, anume, după V. Pârvan 6), triburi din dreapta Du­ nării înrâurite de concepţiile dionysiace ale TraciJor din Sud. In deose­ bire de Tracii sudici, Geţii au păstrat pur caracterul uranian al reJigiunei lor, crezând, la fel cu popoarele nordice, într'un fel de Wahlhalla, unde sufletele, după risipirea trupurilor, vor convieţui în eternitate cu zeul su­ prem. Acestui zeu îi trimit din 4 în 4 ani un sol cu rugăminţile naţiunei; la el se refugiază în restrişte, bând otrava, ca nobilii pileaţi, sau tnplân­ tându-şi pumnalul, ca regele Decebal, cum ne vorbesc reliefurile depe Columna Traiană 7). Marele preot, sihastru pe un vârf de munte, este sfetnicul domniei, singur în stare să tâlmăcească, după semnele cerului, Fig. 5. - f uţnter tronând ; la dreapta sus, acvila 'şi bustul Junonei. \ Voinţa divină 8). Numai regele şi slujitorii lui de aproape puteau să-I vadă, spre a-i cere sfatul şi a lua oracolul. Preoţii duceau viaţă de as­ ceţi : nu se căsătoriau şi se hrăniau numai cu miere, lapte şi brânză. Intreg poporul Get era cunoscut în antichitate pentru ardoarea religioasă. In concordanţă cu caracterul ujanian al religiunei lor, ardeau morţii, pe când Sciţii îi inhumau 9). \ 6) O. c. p. 155 sqq. Zalmooois ŞtI Gebeleizis sunt, după Pârvan, epitete corespun­ zănd unor atribute ale puterii divine. 7) Cihoriu», Trajans Săule, pl. 91, 106. 8) Vd. literatura şi discuţia întregei acestei chestiuni la V. parvan, o. c. p. 145-165. 9) Ibidem, p. 160, 366, 643. 72 [73] Femeile erau foarte religioase şi superstiţioase, cu sărbători fără sfârşit, aducând jertfe numeroase de câte cinci ori pe zi şi practicând magia. < Despre o divinitate femenină la Geţi isvoarele literare nu vorbesc; totuşi ea se întrevede din cultul frecuent al Dianei la Geto-Dacii din epoca romană cu. epitetele de Regina, Sancta, Potentissima, întrunind puterile zeiţelor Jnno Regina şi Nemesis. Diodor (1, 94. 2) aseamănă divi­ nitatea femenină getică cu Vesta, ceiace concordă cu caracterul farma­ cologic al Dianei; V. Pârvan o identifică cu zeiţa thracă Artemis-Bendis, de origină nordică, pe care Herodot o găseşte adorată la femeile din Fig. 6. - Stelă funerară a unei autohtone. Thracia şi Paeonia, Marea Zeiţă a pământului roditor, existentă aici Îna­ inte ca Sciţii iranieni să fi venit cu marea lor Zeiţă Anahiiis 10). * * * Din monumentele Drubetei romane şi înprejurimilor sunt câteva care ar putea fi interpretate ca un compromis al autohtonilor între cre­ dinţele lor vechi şi nouile forme religioase aduse de covârsitoarea cul- tură romană. ' . Aşa, fără să uite pe Zalmoxis Il), Geto-Dacii din centrele orăşe­ neşt.i . au p�tut �ă înceapă a-I înfăţişa în chipul lui Jupiter Tronans, însă rustificat ŞI getizat, cum îl vedem în relieful primitiv găsit la răsărit de 10) Reprezentată arheologic prin grupul de bronz dela Năeni V d. V Pârvan o. c., p. 11-16 11) Deşi V. Pârvan (o. c. p. 165) spune «uitându-I» 73 [74] castrul Drubeta,.in imediata lui vecinătate 12) (fig. 5). Cornul de lună ce se distinge pe după umerii zeiţei, schiţată în bust la dreapta zeului' ne îndritueşte a vedea, contopită şi identificată în chipul Iunonei Regine, pe acea divinitate femenină bănuită la Geto-Daci, identificată cu Arte­ mis-Bendis, cum s'a văzut mai sus. In două monumente funerare 13) (fig 6, 7) lucrate pentru autohtoni, înfăţişaţi: cu făptura, costumul şi credinţa lor, avem câte un trepied cu un crater deasupra lui, ca obiect de cult. In unul din aceste monumente (fig. 6) o femee se apropie cu religiozitate de masa sfântă, aducând pri- noase. Cellalt monument (fig, 7.), cu trepied şi crater identic, este ridi­ cat de soţii daci Ulcudius Baedari şi Suita Epicadi, ficei lor, ucisă de tâlhari. Suntem îndrituiţi a vedea in această categorie de scene religioase cu trepiedul un element al reJigiunei geti ce, concordând cu caracterul delfic al lui Zalmoxis 14). In ceiace priveşte scena luptei cu urşii din 12) Publicat de V Pârvalt in «�tiri. noui din Dacia Malvensis», p. 14, - apoi de noi în .Drubeta", p. 29 sq Este una din primele descoperiri cu care s'a început Muzeul Regiunei Porţilor de Fier. \ 13) Vd. G,.. Tocilescu; -Mon Epigr. şi Sculpt.» p. 289 sq.: Al. Băreâeilă, «Noui Mon. Fun.» p. 26 sq, 14) Ca zeu solar identificat cu Apollo şi Ase/epios (V Pârvan, Getica, p. 156). Preoţii lui Zalmoxis aveau, după Strabo, putere de vrăjitori, medici; ei dau şi oracole, prezicând viitorul (V Pârran, ibidem, p 161 sq.). 74 ----- --, .-!'.. o,:. ".\ 'o, 'ii ,,�:-', "1 !'j,:, ;�. [75] acest din urmă monument, scenă inghesuită in puţinul spaţiu rămas liber lângă trepied,-pentru urmărirea tradiţiei unor atari reprezentări funerare cu circa un mileniu in urmă, la populaţiuni din estul şi nordul Italiei în Iegătură cu Ilyrii,--reproducem aci monumentul funerar din Novilara ,15) (fig. 8) datând din prima epocă a fierului, şi cu care monumentul nos­ tru din Zăgaia prezintă multă asemănare şi ca factură populară, cu toată enorma depărtare de timp. O singură' reprezentare plastică cu caracter religios se cunoaşte la Geto-Daci : aceia a balaurului cu cap de lup cu gura căscată, steagul lor naţional, reprezentat pe columna lui Traian. Prin auxillarii recrutaţi din teritoriile dunărene, şi Romanii adoptă mai târziu acest steag, având la cohorte draconarii in loc de signiferi 16). Ca şi alte simboale religi- Fig. 8. - Monument funerar din Novilara, din prima epocă a fierului. oase filacterice, capul de lup ajunge in epoca imperială romană in uzul comun şi cu cele mai variate aplicaţi uni, ca mânere la cuţitele victima­ riilor, la oglinzi, chei, etc. 17). In castrul Drubeta am găsit două aseme­ nea mânere de bronz cu cap de lup (fig. 9 a. b.), un al treilea mai greu 15) După HoernesMenqni», Urgeschichte der Bildeuden Kunst in Europa, 1925, p. 458-470. Partea inferioară a monumentului din Novilara dă o scenă de vânătoare, vânătorii fiind inarmati cu Iănci: pe monumentul din Zăgaia cei doi bărbaţi Inarmati cu ciomege par atacaţi de animale. Vd. şi ipoteza noastră din -Noui Mon. Fun.» , p. 28. .. 16) V. Pârvan, Dacia, p. 519, găseşte origina acestui simbol religios la Asyro­ Babilonieni, .de unde s'a intins atât spre estul irano indic, cât şi spre vestul thraco­ mmmero-gettc. 17) CI. fig. 2118, art. Culter, S. Reinach, in Saglio, Dict. des Ant. - mâner de cuţit de sacrificiu, cu cap de leu. 75 [76] şi mai bogat ornamentat, cu cap de berbec 18), (fig. 10) precum şi o cheie de bronz ornamentată, cu mânerul terminat in cap de leu, ţinând in gură un cap de bou 19) (fig. Il). In legătură cu cultul local în regiunea Drubetei 20) trebue să pu- Fig. 9-a. - Mâner de bronz, în formă de cap de lup. nem baso-relieful 21) fig. 12) descoperit in castrul roman Ad-Mediam şi care se află in Muzeul General Cena din Băile Herculane. Este lucrat În piatră de calcar alb; are dimensiunile de O m. 32, 0.36, 0.09, arcul supe- Fig. 9-b. - Mâner de bronz. în formă de cap de lup. 18) CI. mănerul uuei patene de bronz greceşti, «Iela Torni, Colecţia D,'. G, Severeanu, la V. Pârvan, Getica, p. 27., şi pl. IV, fig. 4,-datat din sec. IV-lII a Hr.; cel din Drubeta coboară această dată la sec II-IIl p Hr. 19) CI. acelaşi motiv, in piatră, la Drubeta, Al. Bărcăcilă, .Noui Mon, Fwn "pag, 29, 20, Mommsen, C 1. L. IJI, p. 248. crede că A'IMediam a aparţinut teritoriului Drubetei, deducân d aceasta din mscr. 1599 =8009, 1570, 1579 s. a. Patsch, in Pauly­ Wissowa R. E, dă această concluziune ca nesigură. Totuşi apropierea de Drubela şi multiplele raporturi, intre care şi cele de limes vamal, ne-a determinat să introducem aci importantul monument inedit, 21) Figurează ca .Mithra. in publicaţia -Muzeul General Cena- a Pr, Cor. I. Buracw, n. 15 Noi l-am reprodus pentru prima oară în "Băile Herculane în epoca ro­ mană», p. 17-18, când am crezut că înfăţişază pe Men. 76 [77] rior fiind de O m. 55. In nişa centrală se înfăţişează in relief divinitatea. Este un zeu tânăr, fără barbă, cu faţa încadrată în plete ce i se Iasă pe spate, despărţite prin cărare În creştetul capului, înpodobit cu două coar­ ne ; Încă un corn pare a se distinge În dosul umărului drept, de care parte ii flutură larg mantia; gâtul îi este împodobit cu un şirag de perle; poartă tunică fără mâneci, încinsă la mijloc cu o cingătoare, de care se ţin un soiu de bretele ce-i trec peste umeri, legându-se cu mantia ce-i flutură la spate. In dreapta îndoită din cot ţine mânerul unei arme: cuţit (?); Fig. 10. - Mâner de bronz în formă de cap de berbec. priveşte în faţă. Din spatele zeului, de-a dreapta lui, iese cu ·capul şi partea anterioară un taur orientat spre zeu. In stânga zeului, pe colţul superior al mantiei, lipsă de această parte, stă o pasăre orientală spre zeu. O bordură cu Iiguraţit înpresoară nişa centrală, de care se des­ parte printr'un cerc adâncit. Acest cerc este întrerupt în două locuri: Fig. 11. - Cheie de bronz cu cap de leu, ţinând în gură un cap de bou. de-asupra capului zeului de relieful bustului lui Mercur, al cărui caduceu se distinge la stânga lui, inclinat în sus; în dreptul mantiei fluturate este o figuraţie neclară, şi încă alta Între aceasta şi Mercur. Ni se înfăţişază o divinitate fluuială Locală, în maniera şi cu sin­ cretismul religios caracteristice epocei imperiale romane 22). Datează din 2:!) Datorăm această determinare de divinitate fluvială locală cunoscutului arheolog Mihael Abramic din Sptit-Jugoslavia, cu prilejul excursiunei arheologilor ţărilor Dunărene, cari au vizitat antichirătile din T.·Se,erin şi Baile Herculane la 1-2 Oct, 1933. 77 [78] sec, II-III d. Hr. Ca geniu legendar din vremurile noastre, al vijelioasei Cerna cu apa străvezie, care însufleţeşte masivul muntos cu acelaşi nume, avem pe eroul Iovan Iorgovan 23); în epoca romană îl găsim în chipul cu care ni-l înfăţişază relieful dela Băile Herculane; în acesta se va' fi conturat şi precizat concepţia geniului aceleiaşi ape, dar fără de chip cioplit, din epoca Daciei libere 24). Fig. 12. - Fragment de monument voti� 'pentru un zeu fiuoiat. Se află în Muzeul General Cena, din Băile, Herculane. , II. După această sumară prezentare a monumentelor cari pot avea o legătură cât de slabă cu viaţa religioasă a autohtonilor, trecem la 010- nurnentele credinţei cuceritorilor, ridicate fie de reprezentanţii stăpânirii, fie de elementul militar şi de alţi locuitori ai nouei provincii. Intr'un ca­ pitol osebit vom expune monumentele religiunilor orientale, mai vechi sau mai recent intrate în primitoarea casă a stăpâniril romane. Insemnăm că descoperirile de până aCUITI provin în mare parte din castrul Drubeta, de repetate ori refăcut dela Hadrian până la Justinian, şi primind în ace­ ste refaceri multe din materialele oraşului. Acesta, deşi ridicat la mare strălucire până către mijlocul veacului al III-lea, n'a putut avea durata postului militar din care răsărise cu început de canebae. Templele în ju .. rul cărora s'a hrănit viaţa reIigi�să a municipiului, apoi colonie, Dru­ eta, stau încă ascunse sub actualele clădiri şi grădini ale noului oraş T.-Severin. \ 23) Al. Bârcăcilâ, Băile Herculane, p, 25, 24) Din acest capitol sunt inedite monumentele prezentate cu fig. 1, 2, 9-12 78 [79] In interesul unei priviri de ansamblu, dăm sumar şi vechile des­ coperiri publicate, insistând asupra celor recente şi inedite. : 1. Altar de piatră 25), ridicat lui Jupiter Optimus Maximus de către L(ucius) Smer, după o arătare în vis (ex oiso) . . ( 2. Monument 26) ridicat lui Jupiter Optimus Maximus şi zeiţei luno Regina de către lulius Valerius Emeritus, prefectul unei cohorte. 3. Inedit. Fragment dintr'o placă de marmură (fig. 13), care a fost fixată la un monument religios. A fost descoperit de noi în castrul Dru­ beta în 1928. Are dimensiunile: O. m.45, 0.30, 0.04; înălţimea literelor este �'e 4.5. După cum se vede, fragmentul ne dă partea din stânga a inscripţiunei ; este greu de precizat cât lipseşte către dreapta; este pro­ babil că cel puţin un rând lipseşte şi în partea inferioară a inscripţiunef. Transcriem partea păstrată: IOVIDEOI ........ C V,N C T 1 S Q V ..... . SE R V A T V S .; .. SEVERVSI . M·CVSPI . LEGATI . Fig. 13. - Inscripţia unui monument votiv dedicat lui Jupiter. Este o inscripţiune votivă 27), al cărei conţinut cuprinde trei părţi: in rândurile 1-2 zeii; În rândurile 3 - 4 erau 4 nume de funcţionari interiori, de pildă beneficiarii, ori stratores; în rândurile 5 - 6 numele legatului în al cărui serviciu se aflau, cum şi titlul lui. Inscripţiunea se intregeşte deci astfel: . lovi deor[um principi] 28) Il Cunctisqu]e dis deabusque] I 2 Ser- vatus 1 3 Severus ,4 M(arci) Cuspi 15 Legati [Aug. pr. pr. pr. Daciae ] 16• 25) e. 1. L III 8015 şi Arch.· Epigr. Mltt. VIll, 1884 (Gr. Tooilescus , găsit in T.·Severm; se află in Muzeul Reg. Porţilor de Fier. 26) e. l L III, 142162-şi ArchEpigr. Mllt. XIX, p. 79 (Gr. Tocilescu). 27) Dăm interpretarea ŞI lectura d-Iui prof. Rudolt Egger, savantul arheolog şi epigratist dela Universitatea din Viena, care ue-a vizitat muzeul la 1 Oct. 1933 şi căruia îi .suntem prorund recunoscători pentru plăcerea şi graba cu care răspunde la consultările noastre Ii-sale îi datorăm şi alte precizări, ce se vor nota mai jos. 28) Ni s'a mai propus lectura: lovi nea I[nviclo MUhraeJ etc., cum in alte in. scrlotluni Mithra apare indată după Jupiter. el. C. 1. L. III, 968=S 7729, sau 30�0= S. 10057. Asupra lui Mithra în Drubeta se va vorbi în cap. IIJ al acestui studiu. 79 [80] Traducerea: Lui Jupiter, [Căpetenia zeilor}, şi tuturor zeilor şi zei- ţelor, Servatus , Seuerus " [stratori, sau Beneficiari consulari] ai lui Marclls Cuspius 29) , legatus [Aug(usti) pr(o) pr(aetore) al Provinciei Dacia J Fig. 14-a. - Altar ridicat geniului MU1l1Cipwlui Drubeta. Acest Cuspius, legatus Daciae ... " se întâlneşte pentru prima­ oară în inscripţiunea de mai sus. \ 29) D·I prof. G Daioovici din Ciuj, 'căruia de asemenea ii suntem profund re. cunoscători pentru extrema bunăvoinţă cu care răspunde la cOllsuliăriIe noastre. in afară de lectura M. Cuspius, ne sugerează şi lectura M. Guspidius, socotind verosimilă identitatea cu acel leqaiu» Augusti Daciae, din insel'. din Sarmize�etuza C. I. L. III, 1465, din al cărui nomen s'a păstrat numai... dio, iar din cognomen ... i, tnscripuunea 80 [81] 4. inedit 30). Altar cu dublă întrebuinţare, la mare distanţă de timp, [ntâiu pentru Geniul ordinului Municipiului Drubeta, mai târziu pentru Jupiter Cohorta lis 31) (fig. 14 a. b.-17). Este un paralelipiped drept, lu­ crat dintr'un conglomerat de piatră de calcar neomogenă, de rezistenţă inegală in diferitele ei părţi, pe alocurea foarte friabi1ă. S'a găsit în cas­ trul Drubeta, in să păturile noastre din 1928. Are dimensiunile: Om. 92, 0.52, 0.40; cele două suprafeţe rezervate inscripţiilor au: prima, O m. 46, 0.33; cea de a doua, O m. 365, 0.31. Pe faţa anterioară avem inscripţtunea (fig. 14 a. b.) : GEN'O[R]D Il MVN·[H.DR] 12 CN·AE[M] .... 13 NVS·II[VIRI·D.] 14 PON[TIFEX] 15 PO[SVIT] 16 QVOD .... 17 NVS .... 18 O'EOI ... 19 OVOD NVS v�O __ 'E __ O_I � Fig. 14-b.-Inscripţia altarului Închinat Geniului Municipiului Drubeta. Rândurile 1-6 dau clar: Genţio) Ordtinis) Mun(icipii) Hţadri­ ani) Dr(obetae). Cn(aeus) Aemiilius) .... nus 11 Vir i(ure) D(icundo) Poniitex Posuit. Rândurile următoare, cuprinzând motivul pentru care s'a ridicat altarul,' nu se pot reconstitui. Pe cele două feţe laterale (fig. 15 şi 16) se reprezintă, în relief, geniul femenin înaripat al municipiului, ţinând în mâna dreaptă, ridicată lateral la înălţimea umărului, probabil o pateră; pe braţul şi umărul stâng se intinde un şarpe odihnindu-şi capul pe extremitatea aripei; aripi mari destinse le încadrează corpul până in dreptul şoldurilor; sunt în­ vestmântate in câte o stolă largă, cutată, căzând În fald uri până la pă- datând dinainte de împărţirea Dacie; in treL-Un CU81'idius Elaminius Severus este atestat. ca legut al Capadociei pela 2i18 p, Hr. 30) Il consideram ca atare, Întrucât În -Drube ta- (fig. 60-63 şi p. 33) am dat. acest monument numai in cadrul şi cu datele strict necesare unei schitări a vieţii romane în Dr ubeta. 31) Lectura ambelor inscripţiuui o datorăm d-Iui proţ . R. Egger din Viena, căruia ii mulţumim cu recuuoştinta. 6 81 [82] mânt şi Iăsându-le descoperite braţele, umărul stâng, partial pieptul şi piciorul stâng. Este lucrarea unui sculptor artist. Avem deci un altar de recunoştinţă, ridicat de unul din cei doi magistraţi superiori ai oraşului 32), - duumviri jure dicundo ---, pentru binefaceri ale geniului ocrotitor, pe care nu le putem cunoaşte mai de aproape. Fig. 15. -- Geniul Municipiului Drubeta, înfăţişat pe feţele laterale ale altarului, a cărui inscripţie o dăm în fig. 14-a, b. Monumentul este anterior datei ridicării oraşului la rangul de co­ lonie, care cade între anii 193-201 d. Hr. 33). 5. Inedit. Pe acelaşi monument de mai sus, însă răsturnat, şi pe faţa opusă inscripţiunei anterioare, figurează inscripţiunea celei de a doua a lui întrebuinţări, tot ca altar; însă pentru altă divinitate (fig. 17). Din fericire inscripţiunea este bine păstrată. Inălţirnea literelor, liber şi fante­ zist sgâriate pe piatră, variază dela 6-2 cm. Citim 34) : Ara. lovi Cortalis 35) p(r'o) centurionibus oimnium} o(rdinum). [upus tribunus. \ 32) Vei Al. Băreăcilă, Drubeta, p. 30/31, ceiace se cunoaşte şi asupra Ordinului decurionilor muuicipiului şi colon iei Drubsta, 33) Ibidem, p. �6, 27. 34) Lectura o datorăm d-Iui prot. R. Egger din Viena. 35) Se mai poate citi: Iovi(s) Cor/alis, sau: lovi cor/ali s(aera); preferabilă este lectura: lovi Cortaue (În loc de 10'v, Cor/ali). 82 [83] Deci un ofiţer superior, tribunul militar Lupus, ridică lui Jupiter Co(ho)rtalis, apărător al cohortelor, un altar în numele tuturor centurio­ nilor de sub comanda sa. Este de dată târzie şi de situaţie precară a Drubetei şi a întregei Dacii. La această concluziune ne duce atât caracterul literelor, care nu mai sunt săpate de un meşter lapicid, cum se găseau in vremurile bune ale Drubetei, precum şi faptul întrebuinţării de către un tribun militar, pentru un 'altar zeului suprem, a unui monument părăsit şi degradat, Fig. 16. - Geniul MuniciPiului Drubeta, pe faţa altarului opusă figurei 15. pe care pentru a-I putea folosi a trebuit să-I răstoarne: Tribunul Lupus nu se gândeşte că face o impietate lăsând cu capul în jos geniul Dru­ betei, înfăţişat pe cele două laturi ale monurnentului (fig. 15 şi 16) . • Splendidissima colonia Drobeta" 36) de odinioară era acum o ruină, carieră din care apărătorii imperiului, redus la graniţa Dunării, scoteau materiale pentru a reclădi cel puţin castrul distrus. In aceste reclădiri, cea mai de seamă datorită lui Constantin Cel Mare 37), a intrat atât ma­ terial nobil din vechiul oraş: monumente onorifice pentru împăraţi, sta­ tui întregi şi fragmente, capiteluri dela clădiri magnifice, lespezi de rno- 36) Arch. _ Epigr. MiU. VIII, 1884. 37) Gr. Toeiiescu, Fouilles et recherches archeologiques, p. 140 sq. Al. Bărcăcilă, Drubeta, p. 34 sqq. 83 [84] numente funerare ş. a. Din această epocă, de după paraslfea Daciei de către Aurelian, socotim că datează inscripţiunea noastră, ceiace ii creşte valoarea. Fig. 17. - Inscripţia altarului Închinat lui JuPiter, din piatra ce servise de altar Geniului Municipiului Drubera, 6. Reprezentări figurate ale lui Jupiter în Drubeta 38, În afară de relieful Jupiter tronans (fig. 5) de care s'a vorbit mai sus, avem: a) Statuetă de bronz (fig., 18) găsită în T.-Severin, în curtea clă­ dirii din Calea Traian Nr. 22739\), înaltă de 0.12 m .. Zeul este complet gol, încins cu o coroană peste pletele ce-i cad pe umeri şi pe ceafă; are barbă stufoasă; pe braţul stâng ridicat in sus ţine hlamida, redusă la o bucată de stofă; mâna stângă, în care ţinea. sceptrul, lipseşte dela 38) va, nota 30. 39) Lot nord şi in apropiere de castru, 84 [85] incheetura cu antebraţul; in dreapta întinsă lateral şi inainte ţine mă­ nunchiul de fulgere; se sprijineşte pe piciorul drept, în atitudine de mişcare. b) Un prea frumos medalion de bronz cu capul lui Jupiter in alta-relief (fig. 19), găsit de noi în castrul Drubeta. Este înalt de 0.11 m., forma ovală, ingustată la partea superioară, arcuindu-se lateral, in Fig. 18. - Jupiter, statuetă de bronz. Fig. 19. - Capul lui .JuPiter pe un medalion de bronz. 85 [86] afară, în dreptul creştetului zeului. Placa în care este turnat relieful pre­ zintă în spate o scobitură, corespunzând întregului relief până în drep­ tul bărbiei. In faţă, marginea medalion ului este încadrată de o lamă în­ gustă suprapusă, Care în partea superioară, arcuindu-se lateral, depăşeşte limitele plăcii. Aceasta este ruptă exact deasupra creştetului, Chipul zeului, blând şi majestuos, este de o frumuseţe remarca­ bilă. Părul, rnustăţile şi barba, bogate, sunt simetric ondulate. Spaţiul dintre barbă şi limita inferioară a medalion ului este împodobit cu un mănunchiu de cinci frunze stilizate. Este una din piesele de ornament dela platoşa unui comandant militar (ptetyges) 40). Ca atribute ale lui Jupiter dăm şi doi mici vulturi (fig. 20, 21) găsiţi în castrul Drubeta, unul de bronz, înalt de 3,5 crn., celălalt din tera cotă roşcată, bine arsă, înalt de 6 cm. Fig. 20. - Vultur de bronz. Fig. 21. - Vultur de teracotă. 7. Minerva este reprezentată la Drubeta: a) Printr'o statuetă de marmoră 41). b) Printr'o frumoasă statuetă de bronz 42) (fig. 22- 23), înaltă de 15 cm., găsită în grădina din Str. 'Decebal No. 75, nu departe şi la a­ pus de castru. Zeiţa poartă coif, din laturile căruia iese câte un cap de şarpe; din părul ondulat, ce-i încadrează fruntea şi tâmplele, două şu­ viţe îi şerpuesc pe gât. Platoşa depe piept, împodobită cu capul Me­ duzei şi cinci mici şerpi, se petrece peste umeri, împreunându-se cu o platcă aproape dreptunghiulară ce-i acoperă spatele. Această dublă platcă (din faţă şi depe piept) este tivită de trei şerpi: doi, întâlnindu-şi cape­ tele sub Meduză, îşi împreună cozile la spate; cel de al treilea, pornind depe umărul stâng, !ncolăceşte baza gâtului zeiţei. Peste hitonul ce-i cade până la tălpi poartă o mantie bogat curată, resfrântă în faţă, dela mij­ loc în jos, şi acoperindu-i braţele până aproape de cot. In mâna stângă, îndoită şi ridicată la înălţimea urnerilor, purta lancea, pentru care este 40) Vd. Traian în costum militar, 'lin Dict. des Ant. Daremberq el Saglio, art. Imperator. : 41) Publicată de dl. Gr. Florescu, Rev. Ist. Rom, Iasc, I, 1933, p. 47. 42) Proprietatea d-Iui Panait Petrescu, în curtea caselor căruia s'a găsit. Ii mulţumim pentru bunăvoinţa cu care ne-a: pus- o la dispoziţie pentru fotografiere. 86 [87] lăsat golul in palma strânsă; în dreapta întinsă ţinea un obiect (pateră ?). Se reazemă pe piciorul stâng, cel drept lndoindu-l din genunchiu. Pri­ vireaşi tntreaga-i înfăţişare dau expresiunea invincibilei puteri a zeiţei. c) Prin atributul ei, Capul Meduzei, relief pe o grea placă de bronz (fig. 24), servind la înpodobirea platoşei unui comandant militar 43), ca pteryx 44). S'a găsit în castrul Drubeta. Dimensiunile plăcii: Om. 14, Fig. 22.-Minerva, statuetă de bronz, din Drubeta. Fig. 23. - Minerva, statuetă de bronz, din Drubeta. 87 Fig. 24. - Capul Meâuse«, medalion în bronz. ------- 43) O mână de bronz a statuei unui atare comandant, depăşind măr'imea natu- rală, găsită in castrul Drubeta, se află in Muzeul Regiunei Porţilor de Fier. 44) Ca mai sus 6 b. fig. 19. [88] 0.14, 0.005, relieful ridicându-se deasupra acestei grosimr, Placa ruptă lateral, terminată sus în linie orizontală, în spate este netedă, cu oarecare neregularităţi. Din părul ondulat două aripi ies deasupra tâmplelor; doi şerpi îşi Întind capetele spre frunte, pe când trupurile li se înpletesc cu părul dealungul târnplelor, încadrând chipul rotund al Meduzei; cozile lor se înnoadă sub bărbie şi se Iasă în jos, lateral. 8. Marte este reprezentat În Drubeta prin altarul cunoscut: Marfii] Oradivo Sacrum. Coh(ors) 1 Sagitt(ariorum) Miliaria Gordiana 45). Fig. 25.1- Statueră de bronz înfăţişând pe Venus. Fig. 26.- Venus, statuetă de bronz. 1 Fig. 27.- Venus, statuetă de bronz. 9. Venus este înfăţişată la Drubeta prin mai multe statuete, a căror descriere va urma; atributul ei, oglinda, înpreună cu alt obiect de toaletă, ne-au apărut pe două monumente funerare publicate de noi 46). Dăm aci statuetele 47) : a) Bronz (fig. 25); înaltă de 14,7 cm. Rezemată pe piciorul drept, ţine pe cel stâng puţin înaintat şi îndoit din genunchiu; priveşte spre stânga; cu dreapta tine în dreptul sânului capătul mantiei, care i se petrece peste umărul drept şi. se desfăşoară deacurmezişul pe spate, acoperindu-i şoldul stâng şi strângându-se din nou În faţa acestuia, unde o ţine cu mâna stângă şi de unde cade dealungul coapsei. Părul bogat 45) C I. L. IIf, 6279; Gr. Tocilescu: Mon. Epigr. şi Sculpt., p. 353. 46) Al. Bâroaou c- Noui Mon. Fu� (extras din Arh Olt. No. 61/62/1932), p.5-7. Revenim aci, după indicaţiile d-Iui prn/.\R Egger, asupra lecturei inscripţie; pentru Laudica . D(iH) M(a11ibus Laudic!a)e Syrae, Coltina Philadelphia, »itoit awm« XXXC; Hera cojugi brene) m(erenti) posuit.-Colliria Pbiladelpbia este patria Laudicei; 70 ani vârsta; Hera =='Hpa" numele greco·oriental\ al soţului. 47) La acestea se adaogă un torso de marmurc!, Înalt de O.m 55, găsit în castrul Drubeta de Gr. Toci/eseu, atltt in Muzeul Naţional de Ant. din BucUI'eşti, publicat de V. Pârvan, in .Ştiri Noui din Dacia Malvensis», p. 14/52, pl. IV, nr. 2. 88 [89] .î1 are strâns deasupra creştetulni Într'un coc Înalt; plete bogate îi În­ cadrează faţa, strângându-se la spate iarăşi în coc; două şuviţe îi cad pe umeri. li lipseşte laba piciorulul drept. b) Bronz (t-g. 26); înaltă de 9 cm. Are atitudinea similară cu precedenta, cu deosebirea că este complet goală; mâna dreaptă o ţine pe sânul stâng; cu cea stângă Îşi acoperă regiunea genitală; se reazemă pe piciorul drept, pe cel stâng îndoindu-I din genunchiu. Pletele ii în­ cadrează faţa, strângându-se la spate In coc. O diademă înaltă, ovală, i se ridică deasupra creştetului. Fig. 28. - Venus, statuetă de bronz. Fig .. 29. - Venus, statuetă de teracota. c) Bronz (fig. 27); înaltă de 20 cm. Este complet goală; ii lipsesc braţele, care erau lucrate osebit şi fixate în golurile lăsate pentru aceasta; se reazemă pe piciorul stâng, cel drept îndoindu-I dela genunchiu, de unde lipseşte. Părul pieptănat în plete ondulate îi Încadrează faţa, adu­ nându-se la spate în coc; din inpletitura acestuia două şuviţe răsucite îi cad în faţă, încadrându-i pieptul. Deasupra creştetului este tnpodobită cu o diademă înaltă, semicirculară, cu 9 perle pe circonterenţa exterioară. d) Bronz (fig. 28); înaltă de 10 cm. Este complet goală; mâna dreaptă, lăsată în jos, îi lipseşte cu parte din antebraţ; cu stânga îndoită lateral până În dreptul gâtului ţine o şuviţă de păr ce-i vine din spate, altă şuviţă căzându-i pe umărul drept; rezemată pe piciorul drept, ţine pe cel stâng indoit din genunchiu. Ii lipseşte partea inferioară a picio­ rului stâng şi capul. e) Teracota roşcată (fig. 29); înaltă de 15 cm., inclusiv soclul pe 89 [90] care se ridică. Goală până la şolduri, are aceiaşi atitudine ca statuetele a. b. (fig 25 şi 26); cu dreapta ţine strâns mamela stângă, iar cu mâna stângă opreşte in faţă căderea mantiei ce-i acoperă în întregime şoldu­ rile şi picioarele. Din pletele, ce i se Iasă pe tâmple şi se strâng în coc la spate, cad şuviţe peste umeri şi-i Încadrează pieptul; creştetul îi este înpodobit cu un acoperernânt de cap, sub care iese în evidenţă un şirag de perle. Priveşte în faţă. f) Teracotă roşcată (fig. 30); înaltă de 10 cm. Este goală; mâna dreapta Întinsă lateral se îndoeşte din cot ridicând în sus antebraţul, care lipseşte; mantia redusă la o făşie de ştofă, îi cade lateral peste antebraţul drept, atingându-i şoldul; braţul stâng se Iasă în jos strâns de corp. Ii lipseşte capul, antebraţul stâng cu cotul şi întreagă partea in- Fig. 30. - Venus, statuetă de teracotă. Fig. 31.- Victoria, statuetă de bronz, din Cătunele de Motru. ferioară dela şolduri. A fost fabricată din două bucăţi osebi te, partea anterioară şi cea posterioară, care apoi s'au lipit. In legătură cu cultul zeiţei Venus în Drubeta amintim şi relieful in marmură, găsit In săpăturiie lui Gr. Tocilescu, înfăţlşând pe Eros călărind pe un delfin intre animale fantastice de mare 48). 10). Diana Augusta primeşte un modest altar 49) dela un L(ucius) Samognatius [ ... [tius Trever (de origină celtă). 11). Victoria o avern reprezentată printr'o statuetă de bronz (fig. 31) găsită în satul Cătunele de Matru BO), Mehedinti; este înaltă de 7 cm. 7. Se înfăţişează in sbor, cu aripile întinse, ţinând în stânga o ramură de palmier care depăşeşte înălţimea aripei; Poartă o stolă încinsă la brâu, 48) Publicat de V. Părean; Ştir�, noui din Dacia Malvensls, p. 15 I 53 şi pl. iu, nr. 1. Se află la Muzeul Naţional de Ariţichităţi din Bucureşti. 49) C 1. L. III, 8014. Monumentul se află la Muzeul Reg. Porţilor de Fer 50) Corn. Glogova. Ne-a rost donată pentru Muzeul Regiunei Porţilor de Fier de către D-nul Ing. iuliu Mumuianu, împreună cu dadoforul mithriae ce vom da mai jos, şi pentru cari ii mulţumim cu recunoştinţă. A fost, în Cătunele de Motru, o însemnată aşezare romană, încă necercetată. V d. -Drubeta», p. 5. 90 [91] de unde se resfrânge pânăIn dreptul şoldurilor, fluturându-i lung până jos. Penele aripilor sunt schiţate pe faţă şi pe dosul lor cu fine inci­ ziuni; de asemenea frunzele ram urei de palmier. Braţul drept, care era lucrat osebit şi introdus în golul rămas, lipseşte. 12) Mercurius ne apare la Drubeta în statuete şi monumente votive ce vom descrie mai jos; atributul lui, caduceul, ne-a apărut pe un monument funerar publicat de noi 51). Facem descrierea statuetelor şi monumentelor votive: a) Statuetă de bronz (fig. 32), înaltă de 7.9 cm. Zeul este gOl"; capul îi este acoperit cu pălăria înaripată (petasos); in mâna dreapta, Fig. 32.-Mercurius) sta­ tuetă de bronz. Fig. 33.-Mercurius) sta­ tuetă de bronz. Fig. 34.-Mercurius) sta­ tuetă deformată de plumb. lăsată în jos dealungul coapsei, ţine punga; în stânga, Îndoită din cot, ţine caduceul, sumar lucrat; o aripă i se desface din umărul stâng; o altă pană de aripă se lasă în jos din dreptul cotului; mantia, aruncată peste umăr, este redusă la o bucată de stofă. Se reazemă pe piciorul stâng, puţin îndoit din genunchiu şi înaintat. li lipseşte piciorul drept de dinsus de genunchiu. b) Statuetă de bronz (fig. 33); înaltă de 7.8 cm. Zeul este gol; un capăt de mantie i se schiţează peste umărul stâng; în cap poartă păIărioara cu aripioare, de sub care-i iese părul buclat; în dreapta, pe care o întinde înainte, lateral, ţine punga; stânga, În care ţinea cadu­ ceul, îi lipseşte de deasupra cotului ; se reazemă pe piciorul drept, pe cel stâng ţinându-l ridicat spre a-şi lua sborul. c) Statuetă de plumb (fig. 34), înaltă de 8.5 cm. Este deformată prin turtire cu ciocanul; totuşi i se disting aripile dela frunte, capătul de mantie aruncat peste umărul stâng, ca şi caduceul ţinut în mâna stânga. d) Monument votiv de marmură albă, fără inscripţie (fig. 35-a); 51) Noui Monumente Funerare, p. 24 fig. 20. 91 [92] dimensiunile soclului: 0.27 m./0.11/0.11 m.; înălţimea arborelui, deasupra soclului, este de 0.125. De pe soclul, întreg păstrat, rotunjit oval spre stânga, se ridică, de această parte, zeul cu picioarele goale, iar în stânga lui, ocupând jumătate din soclu, un trunchiu gros de arbore; de acesta se reazemă un ţap, sprijinindu-şi picioarele anterioare pe o plintă a soc1ului; partea anterioară a animalului se detaşază din arbore, în faţă, Fig. 35-a. - Monument votiv pentru Mercurius, din marmură (fragment). Fig. 36. -- Monument votiv pentru Mercurius, din marmură (fragment). restul corpului rămânând alipit d� el; pe arbore se desenează ochiul unei rarnure tăiate. Din zeul, care se ridică deasupra soctulut, au rămas numai labele picioarelor; ţapului îi l'ipseşte capul şi, probabil, o montură, a cărei urmă se distinge deasupra şalelor 52) (fig. 35�b). 52) Poate Pan, fiul lui Hermes şi al nitUfei Dryops din Arcadia. Vd. Hilâ, in Dict. Saglio, art. Pan, p. 296. I Fig. 35-b.-Mercur, pe un taler de argint din Normandia. 92 [93] Avem în acest monument pe Hermes, ca zeu al păstorilor, înfă­ ţişat în altă atitudine decât aceia, mai răspândit�, de Hermes eriofor: Pentru întregirea cu aproximaţie a monume�tulul nostru ar putea �er�l relieful talerului de argint găsit în Normandia, pe care zeul este infă­ ţişat între cocoş şi arbore deoparte, ţap şi broască ţestoasă de alta, gol, cu punga în dreapta, caduceul în stânga 53). ... e) Un m<:num:nt .similar vedem în alt ,fragment m�l P!lţtn cla.r, din piatră calcaroasa alba (fig. 36). Soclul, rupt In partea stanga, are dimen­ siunile Om. 22/0.07/0.05. De pe acest soclu se ridică laba piciorului stâng al zeului orientat lateral către ţapul din care se păstrează parţial două picioare. 'Intre piciorul drept al animalului şi cel stâng al zeului se dis­ tinge o piele de animal (nebridă ?). Fig. 37. -.Bacchus turnând vin panterei, monument votiv în marmură. 13) Liber Pater, Bacchus, ne apare în patru monumente figurate, toate găsite de noi în castrul Drubeta. a) Relief pe o placă de piatră de calcar (fig. 37), de dimensiunile Om. 16/0.16/0.04. Zeul În picioare, gol, toarnă vin dintr'un vas cu două toarte peste capul panterei, căreia îi place acest lichid; la stânga zeului, Silen bărbos, dansând, având numai partea corpului în dreptul şoldurilor acoperită cu un şorţ. Lipseşte partea superioară a monumentului. b) Fragment dintr'un monument similar celui de sus (fig. 38), pe o placă de piatră calcaroasă, de dimensiunile: O m, 13/0.20/0.04. Ne dă numai colţul din stânga al unei scene ca cea de mai sus: Silenul băr­ bos, gol, în afară de şoldurile înfăşurate Într'un sorţ, dansând. c) Alt fragment dintr'un monument similar, superior ca execuţie artistică (fig. 39). Pe baza netezită a blocului de marmură, de dimen­ siunile: Om. 11/0.1110.035, se ridică un trunchiu gros de arbore, de care se alătură pantera, rezemându-şi piciorul drept anterior de o cracă şi, cu capul ridicat în sus, cu gura deschisă, aşteaptând plăcutul lichid. lip­ seşte piciorul anterior drept al panterei şi partea dreaptă a rnonurnen- 53) Ibidem, art. Mercurius, Adrien Legrand, fig. 4961. 93 [94] tutui, unde, în imaginatie, reconstituim pe Liber-Dionysos turnând vin din cantharos, iar alături pe Silen dansând. Inălţimea panterei este de 0.105. d) Relief pe o placă de marmură albă (fig. 40); dimensiunile: Om. 18/0 m. 16/0.03. La dreapta avem pe Liber-Dionysos deşertând conţinutul vasului pe capul panterei care, aproape culcată, se lasă pe picioarele de dinnapoi, întinzându-le pe cele anterioare înaintea picioa­ relor zeului; capul panterei este întors spre dreapta. Plecând depe umărul stâng al zeului, o nebridă îi acoperă parţial pieptul şi partea dreaptă a trupului, un capăt atârnând în jos dealungul coapsei; în 'mâna dreaptă ţine o prăjină lungă până la pământ, thyrsos, Fig. 38. - Silen dansănd. Fragment de monument votiv, pe piatră, pentru Bacchus. La dreapta zeului un personaj femenin mult mai scund, în picioare, prezintă un cervideu, ţinându-l de creştet. Mâna stângă, apropiată de a zeului, pare a ţine un baston curbat, abia schiţat (arc ?) 54) Acest monu­ ment ne aminteşte altele similare din Dacia, în care Liber este înfăţişat alături de Libera 55). 14) Pe Hercules il avem�n Drubeta în următoarele reprezentări fi­ gurate inedite: a) Statuetă din piatră calcaroasă (fig. 41), găsită în castrul Dru- 54) In acest caz ne am gândi la Diana. 55) Vd. C Duicooici, tv 7tEp""'" yi'flUp"V EV "u'tq; Atil-(v1jv 1:E1tol1jx€, xc,l 'tou, �xu,3·"ţ u1ti'tO:�€, .... Sciţii lui Cedrenus sunt identiticaţi cu Goţil şi Taifalii de C Diculescu. Die Wandalen und die Gothen im Ungarn und R,.­ .... ani"'�, p. 21 sq., în Mallnu. Bibtiothaek no. 34, Leipzig 1923 111 [112] podului în partea despre mal un zid gros de I,450 rn., care având aproape .aceiaşi grosime ca a zidului înconjurător al fortăreţei, va fi fost poate însuşi acest zid. Fortăreaţa servea în orice caz pentru apărarea podului. Piciorul este construit din piatră, faţa lui din pietre cubice re­ gulat tăiate, iar interiorul din pietre brute legate la o laltă foarte tare cu ciment alb (beton) puţin amestecat cu nisip şi cărămidă pisată. Asemenea mortar îl găsim întrebuinţat şi la zidurile for­ tăreţei 22). La această descriere Tocilescu mai alărurj şi patru desemne făcute de ing. Polonic, pe care le reproducem şi noi. (fig. 2). <\ Proflhrl c.d, "rohlu! e.f Fig. 2. - Portalul de nord al Podului lui Csnstantin cel Mare. Din indicaţiile şi schiţele arheologului român, rezultă că el a săpat portalul podului. E de observat în primul rând asemănarea acesrui., cu al podului lui Traian. Şi acolo găsim aceiaşi zidărie, aceiaşi platformă adâncită Însă. mai puţin (2,90 m. lungă) şi iarăşi aceleaşi ziduri Laterale ce-I legau cu cetatea 23). Prezenţa unui avant-bec (gheţ,arul) sprijină şi mai mult existenţa unui braţ pu­ ternic al Dunării aci. Platforma, prin lungimea ei de aproape 6 'In ne poate inciica aceiaşi lăţime şi pentru tabJierul podului. Toci.lescu nu aminteşte nimic despre existenţa unei piLe-calee de zid 24) .. Pro ·22) Monum,ntele epigra{ice şi sculpţ-urali ale Muzeului Nai, de Antichităţi, p. 239 sq., Bucureşti lb02. 23) Duperrex, Podul lui Traian pes�e Dunăre lângă l'.·Severin, p. c5 şi fig. 8 şi 15, Bucureşti 1907 (Extras din Buletinul Soc. POIit.echn, ce) şi Bărcăcilă, 1. c. 24) La Severin sunt bine conservate. Nu ştiu dacă pe schiţa.ce o dă o. e., p. 233. prin acel «picior de pod. trebue să inţelegem pila-oulee, căci Tocilescu nu aminteşte nimic în text. Cr ed C1t T. a luat măsurătoj] şi notiţe mai multe despre aceste ruine, pe oare nu Ie-a publicat O. bună parte din notele arheologice ale lui se găsesc la Acade­ mia Română, pe care n'am avut posibilitatea să le cercetez 112 [113] babil că mCI nu a existat, iar portalul îndeplinea şi rolul acesteia, fiind aşezat în dung,a apei. Fortificarea por talului în legătură cu cetatea e o imitaţie dela Drobeta. Ca şi ,acolo, accesul la pod nu se făcea la Celei prin castru, ci pe lângă latura vestică a lui, prin mijlocul aşezării civile unde venea şi şoseaua romană 25) (fig. 1). Deasemenea accesul Între fluviu şi cetate trebuia să fie închis prin ziduri laterale, ce plecau dela colţurile sudice ale aşezării civile până adânc în apă, ca şi la Drobeta 26). Blocuri mari de zidărie căzută se văd şi azi la colţul de S.�E. al oraşului, ce ar putea fi rupte tocmai din aceste ziduri. Făcând o bucată în zid din capătul de nord al podului bine for­ tificat în complexul cetăţii, arhitectul deja Celei va fi urmărit acelaş scop ca şi Apollodor din Damasc la Drobeta: proteguirea lui de incendii şi de o eventuală năvală barbară. E de presupus şi pe malul bulgăresc acelaş portal mai puţin fortificat, dar care cred că nu era legat cu castrul dela Oescus, ce e mult mai spre apus. In 1893, Tocilescu a încercat să descopere. şi pilele podului şi rezumă astfel rezultate căpătate: " ... ne-am dus cu luntri până în mijlocul fluviului, şi aci, în locul unde apa face vultori sau ana­ forniţe, după multă oboseală am prins cu frânghiile unul din acele picioare şi prin sondage am constatat: 1) la o adâncime de 2,85 m. s'a dat de pietre mari; piciorul are o lungime de J o m. şi o lăţime de 6 m.; 2) dând în lături pe lângă pietre nu s'a putut a­ junge de fundul Dunării, măcar că nuiaua de sondagiu avea o lun­ gime de 6 m.27)". Adâncimea la care a aflat Tocilescu urmele unei pile se apropie de cea reală, dar celelalte măsurători ridicate de el sunt in exacte, desigur din cauza mijlocului rudimentar cu care le-a obţinut. Pe cât mi-a fost posibil am căutat să verific cercetările lui Marsigli şi Tocilescu şi să încerc a culege nuoi date tehnice despre podul lui Constantin cel Mare. Cele mai multe rezultate obţinute le datoresc şi de data aceasta bunăvoinţei el-lui Ing. C. Voiosu, şeful Diviziei de Dragaje din Giurgiu, căruia îi sunt recunoscătcr pentru sprijinul dezinteresat ce mi l-a oferit totdeauna. S'au făcut sondagii şi măsurători cu un vas al Serviciului hidraulic român, ridicându-se ŞI un profil transversal prin picioarele podului, la scara lungimilor : 2000 şi înălţirnelor : 1 : 200 (fig. 3) . . Cota cea mai adâncă a etiajului la Celei la această dată (De· tornbrie 1933) era 5 m., o deosebire simţitoare lată de T.-Severin, unde se ridică la 7 m. Adâncirnea cea mai mare a Dunării nu este chear pe firul talvegului, ci aci aflăm o mică ridicare a fundului pe o lăţime de 150 m. Această spinare e flaucată de adâncimele cele mai mari şi al căror etiaj e de 5 m. Apoi fundul începe să se ridice domol către coaste fără să fie accidentat prin scobo rîri ŞI ridicături în mod brusc ca la T.-Sevel'in. In spre malul românesc 25) La mine, Podul lui Traian dela Drobeta, p. 37 sq , CI aiova 1931, 26) ido 27) O. c, p. 241. 8 113 [114] se formează acea insulă despre care am amintit şi a cărei lă. ţirne atinge 130 m. Mai peste tot albia fluviului e acoperită cu nisip şi mâl fin. Numai către malul bulgăresc se dă de o porţiune laVă de 150 rn., pardosită cu piatră compactă. Apa se scurge domol şi nu formează decât trei vârtejuri, acolo unde se găsesc şi resturile pilelor. Ca şi în alte ocazii, sondagiile vasului nu au putut marca decât urmele a trei picioare de pod, din piatră şi aşezate după cum. se vede şi în profilul-plan (fig. 3) la distanţă aproape egală unul de,-altul. Faţă de etiaj ele se află Între 2,20-2,60 m. sub pânza apei. Locul lor este ales în aşa fel, încât să se poată evita marile adâncimi, şi deaceia cea din mijloc este fixată chiar în vârful ridicăturii din mijlocul Dunării. Ea era cea mai Înaltă şi bine conservată, însă fiind în calea vaselor a fost dărârnată în diferite rânduri, Încât azi faţă de etiaj e la 2,60 m. adâncime. Aşa cum se păstrează azi, cele trei pile au lăţimea de 19 rn, şi lungimea de aproximativ 26 m. Sunt Îmbrăcate cu un puternic DQOFlL "QAN�V(Q�AL. PRIN PIL(L[. POIlVLVI • Dt.LA. aL[! _ 1(" �· .. o le-.;. r:�·:= • Cm lhPG .. ' ări podul de lemn prin greutatea şi masivitatea lor şi de a face mai uşoară o eventuală reparaţie, când cele de lemn erau deplasate sau doborîte de apă, din cauza puţinei stabilităţi ce aveau stâlpii de lemn, fiind slab' fixaţi în fundul apei, datorită adâncimii, Deaceia locul lor a fost destinat la egală distanţă şi acolo unde curentul apei era mai puternic. Pentru fundarea pilelor trebue să socotim o adâncime mai mică a fluviului decât cea ac­ tuală, fiindcă p'e atunci erau două braţe mari şi pânza apei se resfira mult. Poate că pentru a mai reduce adâncirnea s'a între­ buinţat şi procedeul propus de Aschbach 35) pentru construcţia po­ dului dela T.-Severin, adică prin abaterea succesivă cu diguri de lemn a unei părţi din apă de pe un braţ pe celălalt. Metoda aceasta putea fi aplicată şi aici perrniţând terenul. Fundarea pilelor se va fi făcut tot ca Drobeta, procedeu cunoscut şi în sec. IV p. Chr. de marele constructor hidraulic Theofilus şi descris foarte vag de poetul bizantin din sec. XII, Ioan Tzetzes 36). In orice caz şi aceste pi.e, după cum ,am arătat şi pentru cele dela podul lui Traian 37), trebue să fi fost lucrate în sec, căci pararnentul de piatră constatat de blo­ cul găsit aci, şi acum la Şantierul Naval din Giurgiu, nu putea fi executat decât în atari condiţiuni. Se vor fi folosit probabil şi la Celei, căci pilele au aceleaşi dimensiuni cu cele dela Severin, acele mari cutii (Xl{J(''[;W) lungi de I 20 picioare (36 m.) şi largi de 80 picioare (24 m.), despre care ne spune Tzetzes că le-a întrebu­ inţat Apollodor din Damasc+pentru podul lui Traian 38). Dat fiind di­ ferenţa de volum Între o pilă şi un Xt{JU)c(;WI', se deduce că în ele materialele au fost aşezate pe uscat, iar din cauza marelui lor volum, vor fi fost construite din piloni în apă şi nu scoborîte treptat pe un fond neplan, aşa cum am propus şi pentru podul dela T.-Severin 39), ba­ zâridu-mă pe indicaţiile lui Vitruviu 40). Bolţile Între pile erau desigur din lemn, prinse cu c1eşti per­ pendiculari, obişnuiţi la podurile romane. Peste ele se aşternea ta­ blierul tot de lemn, mărginit de balustrade din acelaş material. Lă­ ţimea de 5,70 m. dată tablierului de platforma portalului, Îngăduia încrucişarea a două vehicule. pe pod, lăsând loc şi de două mici trotuare pentru pietoni. In afară de lemn, materialul brut folosit în construcţie e în .primul rând piatra de calcar, ce e legată printr'un exces de mortar amestecat. cu cărămidă pisată, �pre a-l face mai consistent. Piatra 35) O. c , p. 16. 36) 'I'zetzes, Chi/iades, 1/, 34, v 88":'95 (ed, Kiessling, p. 44, Lipsea. 1826. 37) Podul ..... p. 30. 38) O. e., II, 34, v. 92-94. 39) o c., p. 32 sq. 40) De arhitectura, V, 12 (ed. Krohn, p. 119 sq.). 118 [119] spartă din zidăria portalului şi a celor trei pile, împreună cu pa­ ramentul lor de blocuri cioplite, provine din Bulgaria. Este acelaş calcar numit după carierile cele mai importante, de Vraţa, pe care I-au folosit Romanii la mai toate monumentele de seamă din satele şi oraşele depe lângă Dunăre ale Daciei Malvense, Înainte de părăsirea Daciei 41). Probabil că s'a mai întrebuinţat şi cără­ midă la zidăria pilelor, confirmare ce nu ne va veni decât în urma cercetărilor unui scafandrier. Inginerul Alex, Popovici scrie că s'ar fi scos din Dunăre de un pescar cu osia pe când prindea peşte, ,,0 scoabă de aramă ca de 3 siuhi de lungă, în patru muchii, groasi ca un fer de plug cu capetele Îndoite" şi care ar fi servit după pă­ rerea sa la ţinerea pietrilor 42). Bănuiala lui nu e exclusă, fiindcă după cum ştim Romanii legau blocurile mari de piatră prin ase­ menea scoabe făcute mai cu seamă din fer şi prinse cu capetele în piatră prin plumb topit. Scoaba de aramă ar putea fi căzută şi dela Icmnăr ia bolţilor sau tablierului, unde acest metal neoxidându-se era preferat înaintea ferului. Ca şi piatra, lemnul de construcţie lip­ sea în câmpia Romanaţilor 43), aşa că va fi fost adus pentru podul lui Constantin din pădurile Moesiei. P.aza nordică a podului lui Constantin era făcută de mica dar puternica cetăţue Sucidava 44). Aşezarea de aci purta un vechi nume dac, şi avea în vremurile bune ale stăpânirii romane în Dacia un bogat teritoriu agricol în cârnpia Romanaţilor, despre care ne vorbeşte o inscripţie găsită în 190645). Zidurile exterioare ale ce­ tăţii protejate de un şanţ natural au fost săpate În parte de C. Bolliac v' ) şi pe deantregul de Tocilescu după 189817). Latura de nord ,a cetăţii cea mai bine păstrată e lungă de 160 m. Cetăţuia, actuală, cu mici modificări şi adaose făcute cele mai multe de 41) La mine, Consideraţiuni economice despre S-E Olteniei în vremea romană, in Progresul Social, II (1933), no. 6. (extras p. 7.) şi Raport .. t meu in Bulet, Comis. Mo­ num. Istorice, pe 1933 (sub tipar). 42) Condica man .. scrisă a Ing. Alex Poponioi, publicată parţial de Al. Odobe­ seu, Antichităţile jud Romaruiti ; în An. Ac. Rom. X, 2, p. 49. Decând s'a aflat această bucată de aramă (înainte de 1850), locuitorii l-au bete­ zat: Podul de aramd, creind o sumă de legende in jurul picioarelor de aramă ce se as eund in apa Dunării. . 43) La mine, Consideraţjuni ... , p 10 44) Procopius, De aedificiis, IV, 6,34, O numeşte 2:u,.(�too: şi spune că a fost re­ parată de Justinian, Denumirea lui Procopius e, după C. Diculescu, Die Gepieden, 1, p. !l3, Halle 1922, o formă gerrnanizată. Cu totul incomplect e art. Sucibida al lui Fluss, în Pauly-Wissowa, Iiealencţşelop, IV, 1 col. 560, care se reduce numai la citatul din Procopius. Fluss nu cunoaşte publicaţii româneşti şi ignorează ce s'a scris şi în nem- ţeşte (Arch. Aneeiqer. 1913, col. 385 sq.) . 45) Parvan, Ştiri nouă din Daci" Malvens's, in An. Ac. Rom., Me .... Secţ. Isi. Seria Il, Tom XXXIV, p. 276 ŞI Arch. Aneeiqer ; 1. c. 46) Cercetări la Celei anterioare lui Tocilescu, Col. WI. de Blaremberg, Celeiul, in Muzeul Naţional, nr 9, din Miercuri 8 Apr,!. 1836, an. 1, fase. 34-36 ; Condica ma· nuscrisă a Ing. Alex. Popovici 1. c.; A. Trib. Laurian, Islrialla, În Magazinul 18toric pl. Dacia, Tom. Il (1846). p. 88-100; C Bolliac, Din edlătoria arheologică în România dela 20 Martze până la 22 Aprilie 1858. Bucureşti, 1858. pg 79--80; Aeelaş, Raport către d. Ministru al lnstrucţiumi Publice, registrat sub nr. 7819 şi publicat În Monitorul Ofi· cial din 1869, no. 222-224.; Acelaş, Din relaţiunea către membrii comitetul,,'; 01'­ heologic din Bucureşti, in Trompeta Carpaţilor, no 1010, din 20 Aprilie 1872; idem no. 1059 din 1873. Toate articolele de mai sus sunt reproduse de O lobescu, o. c, p. 38-80, şi rezumate in parte de C Suchhardt, W ălIe und Chausseen im sudlichen und asllichen nacien, in Al'ch. epigr. Mitth. IX (1885), p. 229 sqq. 47) Monumentele .... , p. 232 sqq. 119 [120] Iustinian, a fost ridicată de Constantin cel Mare, după cum probează şi zidăria identică cu a podului. Ea era absolut necesară pentru acest" pod, forrnând cu el şi cu aşezarea civilă un complex de fortificaţii, ce aveau menirea de a apăra şi vadul dunărean din acest punct, uşor de trecut de barbari. Oraşul civil era protejat de un val puternic Încununat cu un zid, cu turnuri mari la colţuri şi cu un mare şanţ la exterior, ca şi la Romula. Suprafaţa totală a lui e de 25 hectare. Fortificaţiilc aşezării civile nu se mai văd azi, fiind distruse şi acoperite de satul Celei, care s'a întins până lângă fortăreaţa militară. Un al doilea val fortificat cu ziduri şi cu turnuri din J 00 în [00 de metri îrn­ părţia oraşul în două (fig. 1). El era mai bine întărit şi cu o poartă pe care venea şoseaua romană până la pod 48). Cele două compartimente ale aşezării civile trebue să corespundă la două epoci diferite de extindere ale vieţii de aci. Cel mai mare e probabil o fortificaţie ridicată înainte de părăsirea Daciei, şi anume din prima jumătate a sec. III p. Chr., când oraşele Daciei se Fortif'ică. Compartimentul de sud al oraşului e dintr'o epocă de restrişte de după părăsirea Daciei, sau din timpul lui Constantin. Stăpânirea romană la Sucidava, după retragerea legiunilor din nordul Dunării. e documentată ca şi la Desa în Dolj, de ştampila pe cărămizi cu L(egio) V M(acedonica) Oes/ ci] 49). Desigur că un detaşament elin această legiune mutată la Oescus a rămas mai departe în castrul dela Sucidava. Monetele romane aflate în casrru şi aşezarea civilă dovedesc o continuitate de viaţă în tot sec. I II şi VI p. ChI. 50). Tot aşa eera­ mica romană din sec. nI-VI-Iea se găseşte din abondenţă Ia Celei. Despre cetatea romană dela Ghighen ce purta numele de Oescus, iar în vremea lui Iustinian Palatiolon 51), ştim mai puţin, nefiind cercetată !până azi "2). După cum am remarcat mai sus din confruntare datelor teh­ nice, .aurorui podului lui Constantin trebue să fi cunoscut bine pe cel dela T.-Severin. L,a această dată podul lui Traian nu mai exista, dar se putea informa bine din descrierea ce a făcut-o însuşi Apollodor din Damasc operei sale, pe care o cunoaşte numai Procopius 53). Aceiaşi confi­ guraţie a locului ca la Severin, un portal de dimensiuni puţin ·dife­ rite însă asemănător ca Formă, lungirnile podurilor apropiate şi mai cu seamă perfecta egalitate a măsurătorilor pilelor de piatră ale celor două monumente, lucrul cel mai dificil într'o atare constructie, ne face să vedem în podul lui 'Constantin o copie mai puţin reuşită, însă adaptată situaţiei politice, după al Cuceritorului Daciei. Găsim în vreme,a lui Conştaniiu cel Mare şi a urmaşilor săi 48) Tocileseu, 1 o \ 49) CIL, III, 80(j8-a (=6241), of. şi Tocilescu. o. c., p. 64ti. 50) Cele mai multe şi caracteristice .se află în colecţia d Gh. Georgescu, direc- torul Băncii Comerţului din Corabia. \ 51) Procopius, 1 o 52) F Kauitz, Donaw-Buiqarieu und der Balkan, II, p. 260-262, Leipzig 1877 şi Tocilescu. o. D., p. 245 sqq. !i3) o. o, IV, 6 120 [121] trăind Ia Constantinopol un renumit inginer mecanic ŞI constructor hidraulic, anume T heophilus, ce poartă titlul de patriciu şi a ocupat mari funcţiuni în stat 54). Tot Tzetzes ne spune despre acest Theophilus că a studiat podul lui Apollodor şi chiar a publicat o descriere în legătură cu acest monument f,5). Nu ar putea fi acest mare constructor hidraulic din sec. IV p. Chr. .. arhitectul podului dela Celei, dată fiind asemănarea cblor două monumente şi mai ale" interesul lui Theophilus de a studia opera lui Apollodor, ce-i era absolut necesară, 'de a culege noţiuni teh­ nice şi experienţa altuia, pentru un nou pod peste Dunăre � Părerea noastră e că podul dela Celei trebue atribuit acestui Theophilus, Durata lucrului de un an pentru podul dela Celei, aşa cum o dă Cbronicon Paschale, e prea scurtă. E drept că materialul se afla în apropiere şi partea de zidărie cea mai dificilă de con­ struit era redusă; dar trebue să ţinem seamă că. suntem într'o epocă de decădere a tehnicii romane. Ridicarea podului dela Drobeta, unde s'a lucrat în vreme bună, intens şi cu ajutorul câtorva legiuni şi corpuri .auxi liare, a cerut doi ani plini 5G). Tot cam atâta se va fi lucrat şi la cel dela Celei, dat fiind şi împrejurările grele po­ litica-financiare prin care trecea imperiul pe atunci. Cu toate că podul va fi fost terminat în 328 p. Chr., expediţia cea mare contra Goţilor nu are loc decât patru ani mai târziu, împăratul fiind reţinut de alte afaceri în diferite părţi ale imperiului. In 329 e chemat în grabă în Occident, şi îl găsim mai tot anul la Trevis, Sirmium şi Serdica, de unde dă legi 57), ca spre sfârşitul lui să plece în Orient, căci murise mama sa 58). In cei doi ani următori, Constantin, fiind ocupat cu marile serbări pentru inau­ gurarea nouei' capitale a lumii şi de alte afaceri de stat, stă .tot timpul 1;1 Constantinopol ,,9). Abia în 332 vine rândul Coţilor. La 20 Aprilie fiul său Constantin II câştigă o mare victorie asupra Go­ ţilor, În ţara Sarrnaţilor, ce par a fi fost aliaţii lui 60). O nouă intervenţie a Romanilor are loc în acelas an la Dunăre, de data aceasta împotriva foştilor lor aliaţi Sarmaţi, ce sunt bătuţi 61 ). Cu toate războaele victorioase şi construcţiile militare . ale lui Constantin dela Dunăre, situaţia rămâne aci neschimbată şi peri­ colul goto-sarmat e în creştere. Această nesiguranţă îl sileşte pe 54) Tzetzes, o. c., II, 34 v . 89; cf. Fabricius, Biblioteca greta, etc., V,' 5, 17 şi VI p. 489. ap. Kiessling, o. c, p. 552 sq, şi Aschbach, o. e , p. 211, nota 1. 55) Tzetzes. 1 c. 56) La mine, o. c , p. 11. 5i) Cod. Theod., XII, 1, 7; VI, 4, 1; VlII, 18, 4; IX. 9, 1, etc.: ef. Seeck, o. a .. p. 239 sq. 58) Eusebius o. a. III, 47. 59) Eusebius, Jll, 54, şi Seeck, o e , p. 241-244. 60) Chronieon Paschale sub anul 332, 1. C., p. 234. In timpul acestui război C stă in Marcianopolis (Cod. Theod. III, 5 şi 1, 4, 5; cf. Seeck 1. C., şi p, 198). E:xJcerpta Vale.iana, VI, 31 spune că au fost măcelariţi 100000 de Goţi, făcându-se prizonier şi fiul regelui Ariaric. C. cel Mare îşi ia după această biruinţă pentru a treia oară titlul de Gothicus Maximus (Ferrero, o. c., p. 59) şi primeşte soldaţi auxiliari dela Goţi. Suc cesul tânărului principe are răsunet şi În numismatica timpului, unde il întâlnim pe Constantin Jl cu cele mai pompoase titluri (Maurice, o. c .. II, p. 484 sq. 61) E.:ccerpfa Vale.iana, VI, 32; cf. şi E. Stein Geschichte des spăfriimis�hen Rei- 121 [122] împărat să s.ea mai toată cea de a doua jumătate a anului 334 la Dunăre 62), unde are nuoi ciocniri. cu Sarrnaţii 63), sau se ocupă cu transplantarea de neamuri barbare în sudul fluviului (i") Constantin cel Mare a desfăşurat în ultimii ani de domnie o intensă activitate politică la Dunărea de jos, ce se manifestă prin construcţii pe malul stâng' ca, cetatea Dafne, castrul dela T.-Severin şi podul dela Celei. Visurile lui de a readuce la imperiu întreaga Dacie nu s'au realizat şi aceste construcţii nu şi-au ajuns scopul, decât printr'o stăpânire veşnic periclitată a văii dunărene. Până la ce dată va fi rămas în picioare podul dela Celei nu putem şti. Existenţa lui era ameninţată nu numai de Goţi şi Sar­ naţi, dar şi de Romani, pentru cari constituiau un neplăcut coridor de invazii barbare, cu toate f ortificaţiile cu care fusese Înzestrat la capătul de nord. Cert este că în vremea lui Valens el nu mai era în funcţiune, fiindcă acest împărat, în expediţia lui din anul 367 împotriva acel oraş barbari, trece Dunărea pe un pod de vase prin apropiere de cetatea Daphne, ce căzuse în mâna Goţilor şi pe care el o recucereşte D5 ). Putina existenţă a acestui pod, ca şi neajungerea scopului ele seamă pentru care fusese ridicat, îl face să fie aşa de puţin cu­ noscut în isvoarele antice şi bizantine. Nici Pr ocopius, un foarte preţios ghid .al văii Dunării, vorbind de rezielirea cetăţii Sucidava ele către j ustinian, nu are nici o menţiune despre podul lui Con­ stantin, pe cînd despre cel dela Drobera, cu ocazia rezidirii castelului de acolo, ne dă o mulţime de indicaţii. Probabil a avut acelaş sfârşit ca al lui Traian, căci distrugerea cea mai sigură şi rapidă se putea face numai prin incendierea lemnăriei dela bolţi şi tablier. Le pont de Constanttn-le-Grand sur le Danube (Resume) Ce pont a ete construit entre le village roumain Celei et le village bulgare Ghighen, dont le premier est sur l'emplacement de la ville daco-rornaine Sucidaoa, et le second sur celui de la colonie Oescus. Le comte de MarsigIi fit les premieres recher­ ches sur ce pont; c'est lui qui affirme que pendant l'ete de 1672 les eaux du Ileuve avaient tellement baisse, que l'on voyait les gigantesques piliers en bois du pont apparaître au jour. Le portail de sur la rive roumaine du pont a efe Iouille et etudie par l'archeologue roumain Gr. Tocilescu (v fig. 2). L'emplacement du pont a ete bien choisi, car il pouvait desservir les routes corn merci ales et militaires des vallees de l'Olt et de I'Isker. A Celei le Danube se separe en deux bras, configuration pareille ă. celle de T.-Severin\ ou se trouve le pont de Trajan ehe« 1, p 198, Wieu, 1928. Sarrnaţii locuiau in acea vreme in Banat, cf. C. Patsch, in A.nz d. Wienner Akaâ. Phil hist, ta., 192� p. 181 sqq. 62) Seeck, o. e., p 245 63) Chronicon Paschale sub. a. 334, 1. e, 64) Amm. Marcellinu8, XVllI, 12 şi Exoerptt» Valesian", VI, 31, 32. 65) Amm. Mareell., XVJIl, 5, 2 sq. I . 122 [123] (v. fig. 1). L'emplacement exact du pont de Constantin est marque par le chiffre 994 + 635 km. Il paralt qu'apres l'abandon officiel de . la Dacie les Romains avaient cependant garde quelques points strategiques sur le bord gauche du tleuve, et que Con­ stantin-le-Grand avait possede Drobeta (T.-Severin), Desa (dep. Dolj) et Sucidava (Celei). L'empereur fit construire sur la rive gauche, en meme temps que le pont de Celei, la cite de Daphne, a proximite de I'Olteniţa actuelle. En 328 p. Chr le Chronicon Paschale (v. note 16) nous dit que l'empereur a Iait construire un pont en pierre sur le Danube. Le fait est aussi mentionne par Aurelius Victor et Cedrenus (v. note 20 et 21). Le portail qui a fait l'objet des fouilles de Tocilescu a les dimensions indiquees sur la fig. 2 et il presente en aval un angle destine ci couper l'eau, et au-dessus une plate-forme longue de 5,790 m.-ce qui doit etre la largeur merne du pont. Le pont etait lie par des murailles laterales a la cite de Sucidava et il etait en merne temps protege par les îortifications civiles, rangees des deux cotes de la voie romaine qui descendait vers I'Olt (fig. 1). Ce meme type de portail, Iortilie et en liaison avec une cite Iortifiee, se retrouve au pont de Trajan (v. D. Tudor: Pont de Trajan il Drobeta, dans les "Arhivele Olteniei- (1931),54 - 55, p. 149-194, avec extraits a part et resume en Irancais), Le service hidraullque roumain a fait, d'apres mes indica­ tions, des sondages a cet endroit, et l'on a constate dans le bras droit du Danube seulement trois piliers en pierre, egalement dis­ tances l'un de l'autre (v. fig. 3). Ces trois piliers etaient revetus de blocs de pierre tatllee, aux dimensions de 0,9 xO,65XO,55 m. Les dimensions de chaque pilier sont: 19X26 m , mesures iden­ tiques a celles obtenues au pont de Trajan, On a egalement trouve le merne parement de blocs de. pierres taillees qui reve­ tissaient ces piliers, comme it 'L-Severin. La longueur du pont de Sucidava est d'ă peu pres 1150 m. Son image nous a ete conservee, comme celle du pont de Dro­ beta, sur un medaillon en bronze (v. note 28 et fig. 4), mais sa representation ne peut pas etre conforme li l'original, etant concue par un ouvrier qui, dans son atelier, se rest imaginee telle. Nous croyons trouver le merne pont represente sur une monnaie (v note Jl et fig. 5). Ici nous voyons un pont en bois, flanque de deux tours en brique, ce qui concorderait avec le resultat de nos recherches. Car malgre le Chronicon Paschale et Cedrenus, qui nomment le pont de Constantin-Ie-Grand un ytfpvQa Â.l0ivfj, il etait en realite ytfj!vQa ţvÂ.ivfj. Il n'avait en pierre que les deux portails et les trois piliers dans le grand bras du fleuve, ou la prolondeur etait moindre et le courant de l'eau plus puissant. Les autres piIiers intermediaires, les vo·iltes reliant les piliers, le tablier, la balustrade etc. etaient en bois. Nous pouvons ainsi nous expliquer pourquoi il n'y a que trois piliers en pierre. 123 [124] Marsigli d'ailleurs a constate I'existence d'autres piliers en bois, el part ces trois en pierre. 'Les Romains doivent avoir precede ă la fondation des piliers en pierre d'ici comme ils l'avaient Iait el T.-Severin, au moyen de ce xr{hJrw, dont nous parle le poete byzantin Tzetzes (v note 36 et 38). La pierre et le bois ont ete rapportes du cote droit du Danube, des environs de Vrata. Dans la premiere moitie du siecle dernier on a trouve, au pied de l'un des trois piliers, un enorme crochet d'assemblage en cuivre, qui doit avoir servi a maintenir serrees l'une contre l'autre deux pieces de bois, ou meme deux blocs de pierre. La garde du pont etait confiee el la garnison de Sucidava. Le portail du nord etait Iortifie, car il entrait dans l'ensemble des travaux de deiense de cette tete de pont; la ville d'Oescus, de sur l'autre rive, y avait une importance moins grande. L'architecte constructeur du pont de Celei connaissait par­ Iaitement bien le pont de T.-Severin, dont il s'insplre et a qui il emprunte la forme du portail, les dimensions, la maniere de construire les trois piliers en pierre ei d'autres details techni­ ques. Cela etant, on peut dire que le pont de Constantin est une copie passablement reussie du pont de Trajan. Tzetzes (v. note 54) dit que le grand architecte et constructeur hydraulique Theophi lus, qui a vecu du temps de Const-Ie-Gr. et de ses successeurs, a ecrit un livre sur le pont de Trajan, ou il aurait utilise la description îaite par Apollodore de Damas et encore d'autres sources antiques, posterieurement perdues, car au IV -e siecle le pont de Trajan avait disparu. . La ressemblance d'entre ces deux ponts, puis le Iait que Theophilus a etudie le mode de construction d' Apollodor, pour qu'il lui servît de modele, nous fait supposer que c'est cet arohitecte constructeur hydraulique du temps de Constantm-le­ Grand qui a construit le pont de Celei. Quoiqu'on ait atfirme que ce pont fUt construit en une annee, il est a presumer que sa construction a du durer davantage Ce pont avait ete construit par l'empereur non seulement en vue d'une expedition dirigee contre les Goths et les Sarmates du nord du Danube, mais parce qu'il avait Iait le projet de reannexer la Dacie entiere. Cependant,matgre les victoires que le Iils de l'empereur remporta en 332 p. Chr. sur ces barbares, la situation ne, changea pas. Le pont de Celei n'estpas longtemps reste debout, car on vo­ yait en lui une perpetuelle menace: il aurait pu etre force par les barbares et utilise pom une nouvelle invasion au sud du Danube. En 367 le pont de Sucidava n'existait deja plus, car l'em­ pereur Valens ayant reconquis la ville de Daphne, passa le Danube sur un' pont de bateaux qu'il fit faire un peu en aval de celui de Const.-le-Gr. Prol;>ablement que le pont de Celei, aussi bien que celui de T.-Severin, aura ete la proie du feu, qui a ainsi detruit la boiserie des voutes et du tabJier. 124 [125] ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• a ••••••• a •••••••••••••••••••••• • • • • i ObTeHIA ISTORICA 5 = = .. � •.•............... � . I J DOCUMENTE Câteva documente gorjene Comunicate de Dan C. Smântânescu. 1. Act de paupertate dat unor moşneni din Romaneşti, '. judeţul Gorjiu, anul 1749 *) Foaia ce am dato noi boiarii cari mai jos ne vom iscăli I la mâna moştenilor din Rornaneşti din sud Gorjiu I de pe apa Jiiului carele duptă) hotărîrea şi 1 alegerea ce am făcut din porunca Dumnealui I Costandin Dudescul vel Ban al Craiovei am ales I partea Iieştecăruia moştean cine ce au avut de I moştenire şi de cumpărătur(ă) din scrisorile ce au I ar(ă)tat înaintea noastră, dup(ă) cum, mai jos arat(ă) Iieştecare cu partea lui. ghenarie 20 zile. Şi trăgând noi peste locuri dup(ă) obiceai cu stânţjen dreptu s'au găsit întracestă hotar pi la ca-ţpul moşii despre răsărit stânjeni 448 şi la mllljocul moşii, stânjeni 1034 şi la capul moşii deţspre apus stânjeni 947. S'au împărţit aceşti stânjeni: pe 4 moşi mari: S'au ales partea popei lui Gheorghe feciorul lui Iane Romanescul cu nepoţii lui feciorii lui Neagoie de moştenire de la moşul . . . . . . . . . . . .. . i s'au ales şi de cumpărătur(ă) din partea Mihului ce au I fost moş mare pe la răsărit stânjeni: 14: şi pe la mijţlocul moşii stânjeni: 29: şi pi la capul moşii I despre apus stânjeni 25 pl. 1). S'au ales şi partea lui Preduca Romanescul, i I popa Alecse, Ion feciorul Stoicăi Romanescul I Neagoe sin Vladul, i Lăpadat Diaconul, i I Alexe sin Neagoe Romanescul cu fraţi lor şi cu 1 verii lor de moştene din moşul lor Crăciun altar de ce au vândută pi la capul moşii spre răsărit st(ânjeni): 50 şi pi la mijlocul moşii I stânjeni 114: şi pe la capul moşii despre apus I stânjeni: 105 pl. S'au. ales şi din partea lui MihăiI ce au fost moş I mare de cum­ părătur(ă) şi la capul moşii I despre răsărită stânjeni: 65 şi pi la mij­ locul moşii stânjeni, I 145 pl. şi pi la capul moşii despre apus 140. Si s'au ales partea lui Ion feciorul Stoicăi Romănescul .... (par) tea Prejbeanului osebit *) Manuscrisul este in posesia mea. 1) pl.=pol, cuvânt slavon care însemnează '12 (jumătate), adică aci 25 '1. stânjeni. 125 [126] tea .......,..,..".,....... tea Preducăi cu cetaşii lui, i de partea 1 lui Prejbeanul, pi la capul moşii despre răsărit 1 stânjeni 14: şi pi la mijlocul moşii stânjeni 47, pl. şi pe la capul moşii despre .•. stânjeni 37 pl. Dar pentru locurile cea ce s'au cumpărat infundate 1 in să pă la două şi trei locuri care nu s'au făcut stânţjeni aşa am hotărîtă ca să le ţie infundate după 1 zisa acelor ce au vândut după cum le scrie zapisulu. II. Carle de holărnicie a moşiei Slolojani, de pe apa Jaleşului sud Gorjiu 1) Mai 29 leat 7265 (1757), Din înalta poruncă Dumnealui Pavlaiche biv veI Spat. Caimacamul Craiovei, fiind noi orânduit I ca să hotărîm moşia Stolojani de pe apa Jaleşului sud Gorj, să aleagem şi să I deosebim părţile fieştecăruia moş­ nean, dintracest hotar ce i să va veni de moştenire 1 şi de cumpărătură, deci când au fost la zi şi la sorocul ce şi-au fost pus moşneanii, luând acea I poruncă cu Matei Lipoveanul portărelul judeţului, ne-am adunat în faţa locului 1 unde fiind toate părţile de faţă, întâi am tras hotaru pe trei locuri cu stânjen I domnesc după obiceai şi cetind părţile fieştecă­ ruia moşnean ce au avut la mânile lor 1 de moştenire i de cumpărătoare am ales şi partea lui Iani sin Vasile Prtscu ce I i s'au venit de moşte­ nire i de curnpărătoare de cătră răsărit stânj( eni) 17 i la mijloc I stânj( eni) 20 p. I i de către apus stâj(eni) 18 p .• care aceşti stânjeni de moşie .îi împarte Ion I cu curnnatusău Crăciun Zmântânoiul pe den două care aceşti stâj(eni) în foaia de lmpărţare sânt I tot împreună cu stâj(enii) Răduţului Priscu şi aceşti stânjeni de moşie i s'au dat să-i ţie pe lângă partea Răduţului Prlscu pe den două care pentru dealul cu viile li s'au dat să-şi ţie fieşte 1 care viile înfundate însă cei care nu le vor fi ajunsu cu partea lor de stâj( eni): numai I să aibă obraţii În capul viei de stân­ j(eni) 30 după cum li s'au dat şi de la ceialalţi boiari I hotarnici ce au fost hotărît şi denainte.Deci noi după hotărîrea şi aleagerea ce (am) 1 făcut, am dat această carte a noastră la mâna acestor mai sus numiţi ca să aibă I a ţinea şi a stăpâni aceşti stânjeni de moşie cu bună pace de către celalanţi moşneani I dintr'acest hotar. Cu bună pace aceasta. Mai 29 (leat) 7265 (1757) Fota Bălăcescu Post( elnic) Popa Dobre ot Târgujiu. III. Zapis de cumpărare de locuri În Romăneşli (Gorjiu), d'\n Iulie 1777 Datamă eu Crăciun Cimpoca unchi [Iu Dumitraşcu Prejbeanu 1 in­ credinţat zapisul mieu la mâna lui Alecsă Zmăntunoiu I precumă să să ştie că amă vândut I două curături una di la Harnăraţdie alta la Gor- 1) Originalul in posesia mea, 126 [127] năţeat: în tai eri 3 I precumă să le stăpânea(scă) cu bună pace şi la schim­ barea I pământului de va o ajunge să ailbă altă cura curătură pentru I curătură. Eu Matei Tioltea Eu Preda Borean, eu Dragot(ă) Eu Crăciun, eu Barbu Zmăntănoiu martori Şi am scris eu Badea cu zisa I lui Crăciun vânzătoriu 7285 Iulie 15. IV. Zapis de cumpărarea moşiei din Ro măneşti (Gorjiu), din 1777 Iulie 15 Adecă eu Dumitraşco Prejbeanu ot Romăneşti I care şi mal JOs mă voi iscăli. Datam acest încredinţat zapis al I mieu la măn a dum­ nealui Alecsă feciorul lui Crăciun Zmăntăţnoiul ot Romăneşti precum să să ştie că iam vândut moşie în Rolrnăneştt însă din partea mea pe ju­ mătate stânjeni 20 adecă I stânjeni douăzeci stânjenu câte tai eri 2 adică doi care facă peste tot I taleri 40: adecă patruzăci şi această moşeie am vânduto de bună I voia mea şi a soţii şi a copiilor i a rudelor şi a tutulor moştealnilor şi megiaşilor meei: Dar mai având dumnealui bănu­ ială asupra I mea pentru o livadie ce o vândusern eu Nicoli înfundată şi cădea pe acei I 20 de stânjeni ce iam vândut, iam mai dat şeapte stânjeni şi jumătate să aibă 1 a stăpâni această moşeie cu bună pace despre mine şi despre copii i miei şi a tot neamul mieu: din câmpă din apă din pădure i din săliştea ! satului pe această vânzare ce scriie mai sus şi iam dat acest zapis la I măna dumnealui: ca şi în loc de danăie fincă lam iubit ca pe un frate I şi mau şi căutat la boala mea şi va să mă caute pănă la moartea mea I şi pentru credinţa am iscălit puind dea­ getul în loc de peceate ca să să I crează şi cine să va scula să strice această vânzare I să fie afurisit nu numai el ci încă şi neamul lui pănă în veac. 7285 Iulie 15. Eu Dumitrasco Prejbeanu împreună cu soţia mea anume I Co- standina i cu feciorii miei: Stan i Ioan i Matei vânzători. Eu Dumitraşco sin Preduca Zmă(n)tănoiul ot Româneşti martor. Eu Dumitru Meecu ot Româneşti martor. Eu Costandin Zmăntănoiul martor. Eu Barbu Zmăntănoiu martor. Eu Durnitraşco Gavrea ot Petreşti martor. Eu Popa Pană ot Romăneşti martor. Şi am scris eu Ioniţă sin Popa Dobre cu zisa lui Dumitraşco �i a soţii lui i a copiilor lui şi martor. •••••••••••• 127 [128] Material pentru istoria Craiovei şi a judeţului Doli . de Ion Donat, Până acum, trecutul judeţului Dolj este incă foarte puţin cunos­ cut. Pentru istoria întregului judet, dar mai ales pentru teritoriul cu­ prins în vechile sale hotare, abia dacă s'au tipărit câteoa documente relativ noui şi de mică importantă. Ar fi însă nedrept să se explice această stare de lucruri prin lipsa de interes sau de noroc in cercetări a celor cari au fost preocupati de această problemă; căci măcar o parte din ceea ce, de pildă in Gorj, a reuşit să facă un singur om, îndrăgit de istoria judeţului său, s'ar fi putut desigur înfăptui in cestă­ lalt judeţ al Jiului, prin agitaţia ştiinţifică provocată într'un răstimp care întrece un deceniu de către cercetătorii strânşi imprejurul "Arhivelor Olteniei". De fapt, această explicaţie trebue căutată în natura pro­ prietăţii la câmpie. Anume, judeţul Gorj, cu care de obiceiu se fac comparatii din acest punct de vedere, este compus, in marea majoritate a cazurilor, din sate ţărăneşti libere. Boierimea nu a putut avea acolo couârşitoa­ rea importanţă pe care a avut-o aiurea, in câmpie. Şi aceiaşi consta­ tare se potriveşte pentru celălalt element cotropitor de pământ, mâ­ năstirea ; căci deşi în GOl j s' au clădit unele dintre cele mai vechi şi mai bogate mânăstiri ale Olteniei, ele au fost inzestra te, in foarte multe cazuri, cu moşii din celelalte judeţe. In asemenea condiţiuni, actele de proprietate s'au putut păstra in mâna urmaşilor uechiului proprietar. Şi cu cât această ţărănime liberă s'a arătat în cursul istoriei mai uioae, cu mai multă dragoste pentru funia de moşie strămoşească, cu atât ni s'au păstrat mai multe zapise de oâneare, confirmări domneşti sau cărţi de judecată,-ceea ce constitue de altfel obişnuitul material documentar intern cu care se clădeşte istoria noastră generală. Iată dece Alex. Ştefulescu a putut afla in Gorj imensul număr de documente păstrate azi la Târgu-Jiu, în muzeul ce-i poartă numele 1). La şes-şi prin urmare şi in Dolj=Iucrurile s'au petrecut cu to­ tul altfel. Printr'un complex de împrejurări in legătură cu trecutul a­ cestui ţinut, cu istoria aşezârilor sale, mai noui şi mai sărace ca cele din poala muntelui=-dar in acelaşi timp în strânsă dependinţă de po­ ziţia geografică a judeţului, pentru care hotarul dunărean, cu cetăţile sale de pradă, era o permanentă primejdie-; prin toate aceste cauze, viaţa locuitorilor de aci s'a deosebit fundamental in trecut de a celor din părţile superioare ale Olteniei 2). . Din cauza sărăciei şi-nesiguranţei, ţărănimea doljană a decăzut foarte de timpuriu. Procesul de rumânire a fost aci atât de aspru, în­ cât către sfârşitul secolului al XVII-lea, şi în hotarele vechiului judeţ, aproape toi teritoriul a incăpat în stăpânirea marilor latifundiari, mâ­ năstiri şi boieri. Au rămas doar câteua insule răsleţe de moşneni, lip­ site de vigoare şi, de obiceiu, lără acte de proprietate de o mai mare . vechime. Astfel se explică dece astăzi actele din această categorie 1) Acest material a fost tipărit de istoricul gorjan iu : Documente slavo·ro»,,!ne privitoare la Gori, Istoria Tg.·Jiului, Gorjul istoric şi pitoresc. Tismana, Polovragii, Crasna, Strâmba: etc. 2) Vom lămuri pe larg toate acestea într'un studiu viitor. 128 [129] sunt in Dolj cu totul rare. Căci, după ce vechile documente au trecut, odată cu proprietatea la care se referiau, in păstrarea noului proprietar, săteanulrumânit a rămas afară din rândul celor cari puteau incheia transacţii în legătură cu pâmântul, şi de obiceiu nu a lăsat nici-o urmă scrisă despre existenţa sa. Iată dece satul de pâlmaşi nu poate avea o istorie proprie. Aceasta însemnează că cercetările întreprinse in satele din Dolj, pentru găsirea unor asemenea acte, cor rămâne aproape totdeauna in­ fructuoase. Atenţia noastră trebue îndrepiată din potrivă către cei ce au fost, până intr'o vreme mai nouă, singurii stăpâni ai pământului. Vom observa însă că, din cele două categorii importante de proprietari din aceste părţi, mânăstiriie au putut aduna, prin necontenita creştere a zestrei lor, mai multe acte de proprietate decât marile familii boie­ reşti, divizate permanent prin succesiune. Apoi, ceea ce este tot atât de important, in mânăsiiri actele s'au păstrat mai bine, dacă nu in original, cel puţin intr' o transcriere u tiliza bilă. De aceia, materialul documentar inedit ce se găseşte in condicile mânăstirilor altene, păstrate la Academie şi la Arhivele Statului din Bucureşti, ne va face cândva să cunoaştem trecutul celor mai multe aşezări din judeţul Doi}. In afară de aceasta, actele vechei boierimi proprietare au la rându-le o mare importanţă. Din păcate insă, cercetarea lor este aproape tot­ deauna extrem de dificilă. Printr'o vinovată nepăsare a posesorilor faţă de istoria noastră, dacă nu prin greşita înţelegere a valoarei lot, fonduri de documente de o mare importanţă rămân necunoscute şi se irosesc fără folos. Din categoria acestora aducem acum actele de familie ale boie­ rilor Lăcusteanu, a căror descoperire se datoreşte caldei pasiuni de cercetător a d-lui prof. Ştefan Ciuceanu din Craiova. Cele mai multe privesc trecutul unor hotare din judeţul Dolj, sau al judeţului in ge­ nere (hrisouul lui Scarlat Ghica din 1765). Cartea Diuanului Craiovei din 1771, prin care Neaţul Lăcusteanu este orânduit judeţ al oraşului Craiova, este incă o interesantă contribuţie documentară pentru istoria acestui oraş. Rubrica, începută astfel, va fi continuată in viitor. 1. 1692 (7200) Oprea şi Lontie, feciorii Ianculul, vând unchiului lor Lazăr o funie de loc în Vrăpciune ,). Copie scoasă după cea adăvărată tocmai din cuvânt în cuvânt. + Adecă noi feciorii Iancului, anume Oprea şi Lontie 2) ne­ poţii Nanului lu Voica, dat-am zapisul nostru la mâna unchiului nostru Lazăr cu fratiu) lui, să fie de bun(ă) credinţă pentru să 1) Pentru Vrăpciune să se vadă şi: - 1651, Mai 12, Târgovişle Matei Basarab întăreşte m-tirii Sadova şi egumenului Pahomie «moşie la sihştea Bojănestilor şi la Vrăpciunea ... însă moşie fără români, pentrucă am cumpărat domnia mea această mo­ şie dela �toic�leşţii di�_ Vrăpciunea .. şi dela Tago din Vrăpoiunea ... şi dela Negutul .. ŞI dela Ciocotă din BOJaneştl... Condica m·li,·ii Saâooa, ţila 50 copiile MuseuZui Regio­ nal al Olteniei. cercetare facilitată de d-l N. Plopşor - 1660 Iulie 8. Cartea de hotăr­ nicie a 6 boeri, unde se vorbeşte de «moşia din Vrăpciunea Bojăueştilor» a boerilor A m."\fiişt!, i�id. t . 66.-Din Vrăpcinnea, aceştia dăruiseră Sadovei 200 stj , pentru care s� judecă Iară rezultat. la 1752, Mai 7, Ilie Amărăscn. Cartea de judecată. menţionează ca moşia era in Dolj (ibid. ţ • 30). In acelaşi an este din nou hotărnicită (1. 34). 2) Leontie? 3) Ropt În original. 9 129 [130] Noemv. 14, 1765. să ştie pentrucă perind tatăl nostru şi rămăind noi saraci şi da tori, şi tatăl nostru necomăndat şi neavând cu ce plăti datoriia şi cu ce comănda pe tatăl nostru, iată că am dat de am vândut o funie de loc din hotar pân(ă) în hotar in câmp, din Vrăpciun(e), însă funia de stânjăni 60 ... , în bani gata lei 6, pentrucă tntrebărn şi pe un chiu nostru Neagoe, dar el neputănd S2l o cumpere, iată că ne-au volnicit de o am vândut unchiului nostru Lazăr stătă­ to(a)re, cu ştirea tutulor moşneani1or, însă unde ne-ar veni partea notajstră despre un chiu nostru Neagoe. Să le fie moşie stătătoare ... în veaci, pentrucă am vândut de a noastră bun(ă) voe. .. Leat 7200. Eu Oprea vănzători i eu Lontie vănzători. • (Martori: Neagoe sân Nanu, Neagoe sân Tudor, Stan Lă­ custeanu, Neacşu Dobrotescu, Stăica Dobrotescu, Iancu Dobro­ tescu. A scris popa Dumitru Săotescu). (Vo.): ZapisulRadului Aprodu din Lăcusteanii de Sus să ise dea. 2. 1765, Noemvrie 15.--Scarlat Or. Ghica Vvd. înştiinţează pe lo­ cuitorii din jud. DoIj cari s'au înstrăinat, şi pe străinii cari ar dori să locuiască în pământul ţării, că pot veni nestingheriţi. Cei rămaşi peste hotare vor fi opriţi de a se hrăni în ţară. M(i)lostiu boju 10 Scarlat Grigorie Ghica Vsid. i gnâd. da­ vat gvmid voaoă locuitorilor din sud. Dolji cei (care) după vremi din întămplări v'aţi strămutat din pămănttul) vostru, vă dăm domniia mea în ştire că tot cugetul3) domnii mele alt nu iaste, fără de numai a căuta dreptatea fieştecăruia, atât acelor ră­ maşi, ca să'şi aibă odihna lor, şi să'şi poarte dajde pe dreptate, cât şi acelor ce s'au înstrinat, pentru care am dat dornniia mea tare poruncă ispravmicilor) celor ce s'au orănduit acum, ca să citească cartea domnii mele pe margine, dăndu-vă în ştire ca să vie fieştecarele la locu şi pământul său, şi vi(i)nd vă veţi aşăza cu boeri ispravmici), după starea şi putinţa vo(a)stră încă şi mai cu uşurinţă. Care aşăzămănt şi ruptoare vi să va păzi de către domniia mea nestrămutat, Aşăjderea şi alţi striini ce veţi vrea să veniţi cu lăcuinţa în pămăntu ţării, far de sfială să veniţi, că pentru unii ca aceia s'au poruncit boerilor ispravnici ca aşezăn­ du-vă după dreptatea vo(a)stră, cu uşurinţă vi să va păzi acesţ asăzămănt nestrărnutat. Iar de care cumva veţi socoti sau VOI cei striini, sau voi cei ce v'aţi înstriinat a nu veni cu lăcuinta în pămăntu ţării numai pentru hrana voastră, pentru fân, pentru lemne, pentru arături, unii ca aceştia să ştiţi că sânteţi opriţi nu numai a vă hrani în pămăntu ţării, ci cel care să va întinde peste nizam şi peste3) porunca împărătească, unul ca ac�la s� va pedepsi, iar vi(i)nd în pămăntu ţării cu şăderea, va veţi hram cu bună pace. ii. sam. rece. gvmit. \ \ (Mol1ogtam, Pecetea mica). Procit vel vist. 3) Rupt În original. 130 [131] 3. 1771, Mai 7.-Divanul Craiovei orânduieşte pe Neaţul Lăcus­ teanu . ca judeţ al oraşului Craiova. Dela Divanul Craiovei Neaţului Lăcusteanu, pre carele l-am făcut judeţ aici pe oraşu Craiovei, carele să aibă tot fealiu de purtare de grijă i a sluji bine şi cu silinţă la toate trebile şi poruncile mpărăteşti ce i sa va da de către Divan, a le săvârşî pe deplin şi la vreamea sa. Şi la cislele ce va face de zahereale şi de alte orăndueli ce vor eşi pe oraş la mahalale, să cerceteze şi pe fieştecarele să-I pue pe dreptate şi dupe putinţa sa, ferindu-să de hatăruri şi voe veghe(a)tă, a luoa nescareva mită, ca pe cei cu puteare să-i uşu­ reze şi pe cei săraci să-i încarce la cislă mai mult peste putinţa lor, pentrucă dovedindu-să într'o faptă ca aceasta, foarte cu greu se va pedepsi dă către Divan. Şi să aibă numitul judeţ a-şi luoa şi avaetul lui dela orăşani, dela vătăşăi, precum şi dela alţii, dupe vechiul obiceai. Poruncim şi voao vătăşăilor i oraşanilor, cunoscându-l de judeţ al vostru, să-i daţi ascultare la toate ceale ce vă va porunci, că oricarele i să va arăta cu nesupunere, unuia ca acela are voe judeţu să-i facă şi certare, fieştecăruia după vina sa. Aceasta. Mai 7. 1771. (ss.) Naicu. C(o)st. Argi(ntoianu) F(o)t(a) Vlădtăiianul (şi o a' patra semnătură, părând a fi grecească, indescifrabilă). Procit vtori log. 4. 1798, Mai 1. Costandin Gheorghe Hangeri Vvd. dă lui Dumitru şi fratelui său Pătru sin Niţu Lăcusteanu, din judeţul DoIj, carte de boieri de neam 4). 5. 1813, Iulie 7. IOan Gheorghe Caragea Vvd. idem, lui Ion sin Dumitru, fratelui său Stan şi lui Dumitru, din judeţul Dol] 4). 6. 1818, Iulie 17. Chitanţă pentru tai eri 20, daţi de boierii Lă­ custeni, pentru datoria ţării. Dumbrava dă jos. Taleri 20. - au dat i Ion şi Stan brat boeri dă neam ce sânt luo(a)ţi cruce, bani(i) ajutorinţii, datoriia ţării. Semnătura indescifrabilă. 1818, Iulie 17. 7. 1819, Septemvrie 28. Alexandru Nicolae Şuţu Vvd. idem lui Ion sin Dumitru 4). 4) Formular obişnuit.' 131 [132] 8. 1821, Iunie 2. Soborul satului preţueşte un cal, pentru vânzare. Fiind chemaţi de văru Stoian şi de Ioniţă ca-s' tocmim un cal şi noi după vream(e)a vânzări(i) ce-s' găseşte acum, şi noi l-am preţuit cu t(a)l(eri) cinzăci şi opt şi pentrucă n'au fost stă­ pănu calului de faţă la această vânzare şi au vândut prin fraţi, după cum s'au găsit cu cale de săbor. 1821, Iunie 2. (Martori: Ianache (?), Oprea,-(?), Ion, Mitrică, Gavrilă). 9. 1822, Iunie 14. Chitanţă pentru banii ajutorului ascherJiiior îm­ părăteşti. Dela orânduitu(I) mumbaşir. Dumbrava de Jos. Taleri 20, adică douazeci (au) dat Ion sin Dumitru, boer dă neam ot Lăcustenii de Sus, bani(i) ajutorului ascherliilor împără­ teşti, după răvaş de seamă. 1822, Iunie 14. Semnătura indescifrabilă. 10. 1823, Mai 29. Ioan Sandulache către Iordache (Lăcusteanu), pentru hotărnicia moşiilor Horezu şi Bâraa (Dolj). Cu frăţească dragoste mă închin dv. Cocoane Iordace şi dv. celor ce sânteţi în hotarul moşii Ho­ rezu, ce sănteţi în prigonire cu 15 stănjini ai Mitrului, ce au facut unchiu mieu schimb cu dânşii. Ci după cins(ti)tă porunca Divanului, vă fac dă ştire să vă sculaţi Vineri dimineaţa să ne găsim în pădure, adică la marginea ]iiului, unde să ne întâlnim cu polcovnicu Fteodoran, ce iaste orănduit dă Divan, dar să vă luaţi sineturile ce le aveţi dă schimb, cât şi cărţile dă hotărnicii, dar mă rog să nu daţi vreo 'pricină sau vreo zăticnire să nu ve­ niţi, căci pă urmă aveţi judecată mai mare. Iată vă trimisăi şi porunca CD. să o cetiţi, Şi dă n'eţi veni, eu măsur 15 stănjini dăn hotarul mi eu Bărza şi-i înpietr'fsc şi-i dau Mitrului după poruncă. Şi ce gâlcevi şi ce bătăi să va face la urmă, să nu am eu vină, Şi sănt al dv. ca un frate. 1823, Mai 29. Ioan Sandulache. /32 . [133] 1823, Mai 29. Răducan Lăcusteanu Sterie Căpitanu. 11. 1823, Mai 29. Ioan Sandulache către logofătul Ioan (Lăcus­ teanu), în aceiaşi pricină. După frăţască dragoste, Logof;ete) Ioane, iată făcui acest răvaşi cu această poruncă a divanului, să te scoli să mergi pă la boiari(i) cei mai jos ară­ taţi, ca să vă aflati sau Joi dimineaţa, sau Vineri dimineaţa la marginea Jiiului. Ci d-ta să fii silitori a veni mai dă dimineaţă, ca să să isprăvească această pricină, că am luat hotarnic pă d(u)m(nea)lui polcovnicu Fteodoran. Dar să nu zăboveşti şi să le spui să-şi ia şi cărţile dă hotărnicie şi sineturile dă schimb. Dăosăbit dă aceasta să vă sculaţi să veniţi toţi, că eu nu sănt aici, eu sănt numai până Sâmbătă. Şi sânt al d(u)m(ita)le gata, Ioan Sandulache. Coconu Iordan Boiar Nicolaie Cucu 12. 1823, Iunie 11. Ioan Sandulache către megiaşii săi, in aceiaşi pricină. Cu frăţască dragoste mă închin dumneavostră. Ştiută iaste dumneavoastră dă când avem pă hotarnic aici, dă îndreptează liniile după cuviinţă, pă care le-au şi îndreptat. Ci acum făcând trebuinţă dă a veni şi dv. dă faţă, ca să dăm o­ col dă jur-împrejur şi să vedeţi şi dv. îndreptar(ea) ce s'au fa­ cut, ca, de va fi plăcută dumneavoastră, să nu mai rămăie cu­ vânt de prigonire, ca şi hotarnicu să 'şi puie sămne după po­ runcă. Iar părăndu-vi-să dv. că nu iaste după cuviinţă îndrep­ tarea liniilor, să arătaţi cusuru cel neplăcut dv., ca să ştie să facă anufura către cinstitul Divan, şi atunci vor mearge părţăle ceale prigonitoare dă ne vom înfăţâşa în Divan. Ci dar pentru aceasta vă rog ca negreşit să vă sculaţi, să veniţi împreună cu trimisul, dă nu astăzi, dar mâine negreşit. Iar sânt al dv. ca un frate. 1823, Iunie 11 . . Ioan Sandulache. 13. 1823, Iunie 14. Polcovnicul Teodoran către aceiaşi. Frăţască dragoste închin dv. boeri i dv. megieşilor. După jalba ce au dat-a Ion sin Mitru Neaţu, boerănaşi ot Lăcusteani, pentru 15 stănjini dă moşie ce-i are în pădurea FIo­ rezului, mi sa porunceaşte dă către cinstitul Divan ca să viu aici în partea locului şi atâta să dăscopăr aceşti stănjini câ(t) şi să hotărăsc şi moşia d-Iui clucerului Ioan Sandulaiche, după care poruncă viind aicea, pă unii din dmv. cei ce aţi fost cu apro­ piare, după arătarea dmv. am chibzuit în tot chipul dă am ales 133 [134] stanjinii fieştecăruia cei ce sănteţi rezaşi, şi aşa m'am silit dă am făcut şi linie d(u)m(nea)lui mai sus numitului cluceri, dă jur-îm­ prejurul moşi(ei), după cum să vede şi după obiceai. Drept aceia scrru dmv. întrebând ca să-mi daţi răspunsul dă sânteţi mulţă­ miţi toate părţile dă înprejur, sau dă aveţi ceva prolim iarăşi să-mti) arătaţi ca să ştiu, dă sănteti mulţămiţi să fac şi semne - pă linie, iar dă nu, să fac anufura după cuvinţă şi să mergeţi la Divan să vă judecaţi. Pentru acesta aştept răspuns dă la dmv. Şi sant al dmv. ca un frate şi bun voitori. Teodoran polcovnic. 1823, Iunie 14. 14. 1823, Iulie 14. Polcovnicnl Tudoran (1) către aceiaşi. Frăţească dragoste închin dumneavoastră. Dumneavoastră boeri megiiaşi cei ce aveţi moşie în pădu­ rea j iiului, ştiută vă fac cu acest întradins trimes, că dumnealui du ceru Ioan Sandulaiche, după cuvântul care au legat cu dum­ (neajvtoastră), au trimis cu mare cheltuială de şi-au adus toate sineturile din ţara nemţască, Aşa dar şi dummeavoastră) mâine negreşit sculaţi-va cu toate sineturile ce aveţi atât dmv. cât şi alţi megiiaşi moşneni şi veniţi aici să dăm săvârşire trebii, dar negreşit, căci dumnealui cluceru să grăbeşte a să înto(a)rce la Craiova şi puteţi cerca în urmă alte sistemuri (!) Iar eu sant al dumneavoastră gata a sluji. - 5) (Postelnicul Tudoran (?) 1823, Iulie 14. 15. 1823, Iulie 14. Clucerul Ioan Sandulache, către unul dintre megleşl. Cu frăţască dragoste mă închin dumitale. După coprinderea răvaşului dumgealui po(l)covnicului Tu­ doran, vă scriu şi eu dumneavoastră ca să fiţi următori că to(a)te provilele dmv. au fost asupra mea, că nu ne-am adus sineturile moşi(e)i ca să le vedeţi şi nu m-aţi crezut prin grai şi prin ştiinţa dmv. că nu este atâta moşie şi m-a ţi impilat ca să scoţ sinetu­ rile la maidan. Eu m-am silit şi m-am cheltuit de le-am adus toate dă la ţara nemtască, ca să nu vă mai rămăie cuvânt dă pricinuire. Strângeţi-vă toţi şi să veniţi ca să le vedeţi, împreună şi cu sineturile dmv., după cum eu am urmat. Vă arăt într'un adă văr ca să veniţi, căci de nu veţi veni, eu sănt silit ca să vă aduc cu bumbaşir .la Divan, a mă judeca cu dmv., că această pricină şi această cheltuială a mea curge tot din dmv. După cum zic, că eu sineturile mele nu le ţin tăinuite ca drnv., ci le scoţ la toată lumea şi în Divan le voi scoate dă faţă. Ci dmv., sculaţi-vă şi ,veniţi mâine Duminecă dă le vedeţi, că altă cheltuială să nu o socotiţi că o să pierd eu dă la dmv., că de oi şti că oi mai chelt�i încă de trei ori ce am cheltuit păn' acum şi nu mă las dă idmv. Şi sânt al dmv. ca un frate şi slugă. Ioan Sandulache 1823, Iulie 14. 6) Rupt. 134 [135] 16. - 1828, Martie 10. Adeverinţa dată de zărăfie boierinaşului de neam Ion sin Dumitru din Lăcusteni, pentru prezintarea sinetului gospod spre cercetare, după porunca domneştii visterii 6). 17. 1829, Octomvrie 12. Ispravnicul judeţului Dolj către Niţă sin Mitru din Lăcustenii de Sus, porunclndu-i să facă anumite reparaţii la poşta Damian. Sud. Dolj . Nită sin Mitru ot Lăcustenii de sus priimind porunca aceasta, de loc să mergi la dumnealor zapcii(i) plăşii Durnbrăvii de Jos să-ţi dea carăle şi oameni(i) cei trebuincioşi cu sacuri, barde şi sfredele, să mergi la poşta Damiianu şi ceia ce-ţi va arăta logo­ fătul peştii aceia că este de lipsă, de loc să pui să care lemnele cele trebuincioase şi în soroc de şase zile să le isprăveşti în­ tocmai după ... să aduci la ispravnicat adeverinţa logofătului poştii spre încredinţare, că neurmând întocmai, nu numai vei fi certat cu bătae, dar te vom lepăda şi în dajdiie. 1 bordeiu cu despărţituri, mare, bun şi un pătul lipit, în loc de ambar, să să facă Ia poşta aceasta şi să să meremetesească acelelalte împrejmuiri ale poştii. Semnătura indescifrabilă (Ios): Damiane părcălab, să urmezi la ceia ce-ţi va porunci orânduitu mumbaşir şi până în patru zile să ia şi săvărşire, că te stingem cu bătaia. 18. 1830, Noemvrie 25. Zapciul plăşii Dumbrava de Jos probabil către acelaşi, porunclndu-I să aducă lemne la carantina din Belcin (Dolj). Dumbrava de Jos După grabnica trebuinţă ce este din porunca cinstitului is­ prăvni(cat) să orândueşte acest boerănaş de neam ca s' meargă în satele ce-s însămn(ate) mai jos şi pănă mâine sartă) să por­ nească lemnele ce i s(ă) arat(ă) la carantină ot Belcin, fiind tre­ buincioase în grab, tăind lemne din pădurea ce să înseamnă mai jos, însă lemne neroditoare, care lemne este a s' plăti de cinsti­ tul ispravni(cat) stăpănului pădurii, de un stânjen tal eri şapte, şi satu celui care le cară tI. optsprezece. Orânduitule, păn' la ară­ tatu soroc, să istoveşti arătatele lemne, căci mai zăbovind, vei da greu răspuns. Slânjini. Jumătăţi. 1 3 1830 Noemvrie 25. Semnătura indescifrabilă Vrabeţi, pădurea Poenarului. 6) O adeverinţă si milară poartă data de 23 Dec. 1825 . •••••••••••• 135 [136] Cu privire Ia panduri 1) 1. 1812, Iunie 28, Bucureşti. Ciceagov către Divanul Ţării Româneşti, pentru Înarmarea Valachilor Au Divan de la Valachie, Messieurs, Votre zele pour le bien-etr e du peuple corifie a votre sollici­ tude et les dispositions que vous avez rnanifestees de tout ternps il l'egard d'une puissance protectrice de vos droits et de vos privi­ Ieges, sont: .assez connus, pour que je n'hesite pas :\ placer en vous toute ma confiancc, dans un moment qui, independamrnent de I'in­ tfluence qu'ilipeut avoir sur la prosperite de ce pays, est en out:re cI'une irnportance majeure pour le sort des peuples qui souff cent et qui sont m enaces du despotisme francois. Il s',agit d'armer les Valaques pour la defense de leul' patrie et pour qu'ils donnent a tous Ies peuples Iirnitrophes la preuve effec­ tive d'une granele verire, c'est-ă-dire qu'un peaple qui connoit ses moyens et qui sait faire valoir ses droits les armes �l la main, finit par obtenir I'arnelioration de son sort. Les Valaques, en se mettant aujourdhui dans cette attitucle im­ posante, ne risquent rien, et rneme ils peuvent contribuer puissarn­ ment �l Un ordre de choses aussi l..1Ouveau que salutaire paul' eux. On n'attend que I'echange des ratifications pour que la paix avec les Turcs soit consomn1ee, .l11ais cett'e paix, sans une alliance offen­ si ve et defensive, eot frappee de nullite. Si cette alliance a lieu, les Valaques armes seront des, sujets chers a la Porte, cles collabora­ teurs ,agreables �l la Russie. Si cette alliance ne s'eHectue pas ib doivent s'armer pour defendre leur pays et pom meriter la bien­ veill,ance cle sa majeste l'Empereur Alexanclre. Telle etant la ferme volonte de sa majeste mon augustc maître, je crois que tontes les mesures que je prends pour faire con­ conrir spont,anement les Valaques �l cet objet cloivent engager leul' reconnoiss,a.nce et leur ardeUl- salutaire il se prononcer c!'une ma­ niere sign;llee dans cette occasion. J e pourrois vouloir et ordol1ner, m.ais je desire que les Valaques de\(ancent mes intentions, et que cet arme.n1ent s'o'pere par Ul� mouve.ment spontane de la nation. Dans la combinaison du regle'ment, que je vous transmets ci­ annexe, on a fait usage des obset\vations que plusieurs d'entre vous, messieurs, 111'ont soumises. J e clesire Cjue vous vous en occupiez sans retarcl, h l'effet cl'en accelerer l'en'ţiere execution. Les prinCÎipes qui servent de' b,ases a ce reglement sont irre- 1) Vd. Articolul d-lui Em. Virto8u: «Documente despre Panduri, dela pag, 18. 136 [137] vocables; mais il vous est libre, messieurs, de proposer les modifi­ cations que vous jugerez propres a eu faci liter Ies details, pourvu que ces represcntations n'entrainent aucune perte de ternps. Dirigez vers cet objet important la prevoyante sollicitude qui vous distingue, et rendez-rnoi corupte, le plus t6t possible, du re­ sultat de vos travaux. P. de T chitchagoff Nro. 53. Boucarest, le 28 JUll1 1812 1). II. 1812, Iunie 28. Regulamentul propus de Ciceagov pentru organizarea unei armate valahe. Bases ele l'organisation des milices et ele la garde bourgeoise de La Valachie. § I. Les rnilices et les troupes bourgeoises se cornposent des habi tants de la Valachie, qui sont en etat ele porter les armes, § 2. Les habitants des campagnes constituent la milice, et ceux des villes, la garele bourgeoise. § 3· La milice est cornposee de 20.000 homrnes, arrnes, habilles, et en etat d'entrer en activite ele service. § 4· La garde bourgeoise est enregistree et organisee pour la de­ fense des cites ; elle entre en etat de service toutes les fois gue les circonstances l'exigent. Elle s'exerce �I cet eHet; son nornbre resulte ele l'enregistrement. § 5· La milice se partage en deux corps distincts : lun est ure de la 'Petite Valachie, sous la denominarion des Pandours; I'autre est tire ele la Grande Valachie, etse nOlTl111e les Catanes. 1) Arhivele Statului, Depunerea Crupenstcţ], Nr. 1201; copie, ca şi N,'. II. Orto· grafia franceză a textului a fost corectată de editor, copia având greşeli evidente de transcriere. Un text identic publică Hadu Rosetti.. Arhiva Senatorilor dela Chişină«, II, p. 696-697 (Analele Ac. Rom. Mem. S. lst XXXI-1908-1909). Ibidem, p. 697, adresa din 2 Iulie 1812, prin care Ciceagov aduce la cunoştinţa Divanului Moldovei dispozi­ ţiile luate pentru organizarea unei armate naţionale in Ţara Homlinească, comunicân­ du·i şi regulamentul întocmit în acest scop. Totodată, Ciceagov cere Divanului Moldo­ vei să studieze acest regulament şi să-şi arate observaţiile ce are a face, pentruca re­ gulamentul definitiv ce urmează a se intocmi să ţină seama de condiţiile locale ale Moldovei. 137 [138] § 6. Les 5000 Pandours qui existent actuellernent, sont portes. si cela se peut sans trop de prej udice pour les finances, :1 un plus grand nombre. A cet effet on precede, sans deiai, au 2) denombrc­ ment de ceux qui se trouvent maintenant sur pied ; les distrikts respectifs fournissent les arrnes et les fonds necessaires �l ce corps. § 7· L'ancienne organisation des Pandours est conservce. § 8. Monsieur le chevalier Sarnourkache est destine, avec le titre dephore, �l La surinteridance de ce corps. Il precede sur le lieu a sa formation, JCt il se sert a cet effet des gens qui possedent sa confiance, et il conforme 3) ses mesures aux decisions du Divan. Il depend du Divan po,ur la partie administrative de ce COl'pS d'arrnee, et du cornmandernent militaire, pour ce qui a rapport au service. 4 9. Des Catanes. La Grande Valachie, suivant la division de ses distrikts ou cadilikis 4), fournira 1 5.0005) hommes, ou un nornbre rnoindre, en cas que celui des Pandours actuels soit augrnente. § 10. Chaque distrikt aura un capitaine ou plus, cl'apres son etendue et sa population, Chaque capitaine, d'apres les instructions du Di­ van, precede a l'organisation de sa compagnie. § 1 1. Les frais d'habillernent, darmement et el'entretien des catanes sont repartis avec equite sur les distrikts respectifs. Dans cette armee sont compris tous les catanes subordonnes aux capitaines et aux palkovniks ele la Spatarie. § 12. Des que l'orgţtnisation de cette armee aura ete arretee par le Divan, mr. le chevalier Varla� en aura, avec le titre d'Ephore, la surintendance. De meme que \ l'Ephore prepose :'t l'al'mee de la Petite Valachie ( R 8), il c1epen� du Divan, pour la partÎe ac1minis· 2) In text «du •. 3) ln text «confirme» 4) Judeţ, ţinut. . 5) 25.000, apud Rosetti, o. c. 138 [139] rrative, et du commandement militaire, pour ce qui concerne le service. Gardes bourgeoises. § 13· Dans chacune des villes de la Valachie on precede a I'enrcgis­ trement des hommes en etat de porter les armes. § 14· D 'apres ce registre, le Divan regIe la formation ele cette force armee et etablit une discipline au moyen de laquelle les gardes bourgeoises ,apprennent a reconnoître leurs chefs -et contractent l'ha­ birude de se rassembler au premier signal. § 15· Le sp,athar actuel aura la surintendance de la garde bour­ geoise. § 16. Le Divan, pour tout ce qui concerne les mesures tenelant a la prompte execution ele ce reglernent, se reduit en un comite per­ manent. Ce comite se cornpose de son erninence le Metropolitain Ignace, de s. e. le vice-president 6), et de eleux ephores, § 17· Le comite a la surintendance generale de la mitice, des pan.­ dours, et ele la garele bourgeoise. Articles additionn els au reglernent relatif �l l'armcmcnt, militaire, § 1. Cet .armement etant motive par les circonsrances actuelles, et par consequont devant etre considere comme une mesure ternporaire, il est necessaire ele fixer un terrne de cinq ans au 7) service des individus .appeles a la defense ele leul' patrie. Apres avoir mis le sol natal a I'abri de toute atteinte, ils pourront, il l'expiration de ce terrne, rentrer dans leurs foyers, Des privileges quelconques, dont le Divan specitierait la nature, pourroient leul' etre accordes pour recompense. en vcillant �l ce que ele telles concessions 8) n 'ayent rien d'onereux 9) pour le resie de la natiori. 6) Textul dat de Rosetti (o. c.) adaugă şi pe vistier. 7) In text cd" •. 8) In text «de oetle coneession •. 9) In text «d'honnereux«. 139 [140] § 2. On .accordera �\ la milice des officiers russes, tant superieurs que subalrernes, pour la former aux evolutioris rnilitaires et �'t la discipline, premier mobile de toute force arrnee. § 3· Plusieurs des mernbres du Divan ayant manifeste leurs idecs au sujet du mode d'enrolement, qui sont le Iruit de leurs connoissan­ ces locales, ils sont engag es a les reproduire dans leurs co nferenr-es, afin qu'apres les avoir mfirement examinees, I'on puisse se deter­ miner pour celui gui obviera 10) aux inconvenients rnajeurs- et reu­ nira le plus d'avantag es pom le perple de ce pays. P. ele T chitchagoff. III. 1812, Iunie 29, Bucureşti. Divanul Ţării Româneşti către Ciceagov, despre organizarea unei armate valahe. L,a rcponse du Divan. Le Divan a eu I'honneur ele recevoir I'ordre de votre excell ence, ela te ele 28 juin, sous Nro. 53. Il s'est rassernble tout de suite, et a I'honneur ele soumettre aux yeux ele vetre excellence le resultat de sa conf'erence. Deja elu moment gue I'arrnee de sa majeste I'Ernpereur entra eu Valachie, le Divan - cornpose du clerge et des nobles du pays gui sont les representants de la nation - a toujours manifeste les plus eclatantes preuves de son ardeur pour etre sous la puissante protection ele s. 111. l'Empereur de Russie ; consequernrnent il a toujours obei aux ordres ele leurs excellences rnessieurs les commandants en chef, les preeleces3eurs ele v. e.; a plus forte r,aison il est porte el'obeir �l votre excellence, dont il a rec;u des son al'rivee lant ele margues el'un interet particulier qu'eUe a pour la pro5perite elu pays et pom le bien-etre ae chaque individu; ainsi le Divan s'empresse el'embl�asser lous les moyens p0ssibles pour accelerer l'execlltion aussi ele cel ordre touchanl l'orgal1isation des miliceset ele .la garele bourgeoise, a laquelle le Divan ne travaillera que conformement au reglement etabIi par votre exc'ellence, et il aura l'honneur de lui rendre ele temps en temps comJ�ţe ele ses progres sur l'accomplisse­ menl ele cet orelre, .ainsi qne SUt les mesures relatives. Au reste) le Div,an pleil1 de \'econnoissance pour le& marques ele bonte que v. e. lui a temoignees �_lchaque occasion', a l'honneur eJ'ctre 10) In text moi, coupe entre tes mains hesitantes et roses ? Y voudras-tu verser ta plus noble ligueur, melange audacieux de parfums doux sans fievre et de poison qui ne tuera plus? Vois-tu deja le tremblement des levres en touchant a nouveau a pareille boisson? La premiere aube bue contre ton sein marque par mon retour au coeur de ces bosguets OLI les rayons se blessent sur de l'ombre? Sur mes paupieres, dans mon souffle, sur mes mernbres, tu la recueilleras dans tes mains eveillees, nul de nous ne sachant leg uel en fait le don. R e t o u r. Votre visage, lă., .. tendresse, souvenirs, remords, confusion, .... que faur-Il y cueillir? Non! ce dont j'ai besoin c'est l'oubIi, c'est la sage absence, faisant de mon ăme un paysage tout en blanc, - pour les yeux, par sa lente caresse endormant, pour les nerfs en desarroi calmant par son renoncement, Du blanc, du blanc ă profusion : des robes papillotantes de fees dans les apparitions de mes vertiges; pres de leurs tiges, des petales eparpillees sur ma table de travail ; de la neige sur les cimes lointaines en evantail ; des colombes de porcelaine pour mesdesirs, pour mes nombreuses joies. Du blanc, gue mon âme s'y noie. Que nos cerveaux abolissent . toutes les traces de vie anterieure et souillee ; gue notre chair renaisse ei refleurisse indemne de peche et de sauvagerie, telle la perce-neige pointant de la blancheur a peine evanouie. par le seul elan de ma grăce prihtaniere. Que le vent du sud, en effleurant .mes membres, mes paupieres, y accroche le desir, autant gue la, science d'une vie singuliere, d'une carriere 011 la force des sentiments tus 178 [179] se marierait secreternent a. la musique des vaines paroles et ferait triompher par la une religion il laquelle le vol des oiseaux eut livre le frisson, mais le sens aussi, de l'infini et le parfum des tleurs, communique la douceur des vivantes in- nocences, alors que la forme ct les metamorphoses des nuages eussent revele il mon esprit une image variable, legere et amoureuse, de vie toujours ressaisie au vol d'un reve, au bond el'un eloux de sir. La solitude du point. Fatigue, degout, exasperation il travers les i-er Mai, les aurores printanieres, les rimes Rostandiennes, il travers tout, malgre tout, par elessus tout ... Incapable d'ecrire, el'artieuler, ele bou ger le doigt, Ironie, neant, oubli... Soyez bonne, et eroyez encore, vous seule, il mon salut. Lequel ?-Celui certes qui pourrait me venir il la faveur ele l'amour ?-el'un amour -rnuet et eternel ainsi que la matiere- ?-Cet amour-lă, le seul, l'inestimable, non! je ne !'aurais jamais. Ni la vie, ni la creature, nous ne sommes assez beaux pour lui. Je resterai le long el'une vie desertique une longue attente inassouvie, une grande om bre inapaisee. O! Seigneur, et tout gemissement que je pousse ele ma gorge brulee n'est que peche il vos yeux . .Te suis tout, et je ne suis rien. - Mais je ne serai jamais le Tout, ni le grand Rien.-Une flamme insaisissable parce qu'inextinguible court a travers mon etre moulu par une gloire absente. rai trop ele routes n'ayant plus ele pas.-J'ai trop ele cieux, qui eherchai tant un Dieu fidele.v-Le vent ele la nuit me secoue et me brise, mais pas assez le charrne eles humains et l'am-ore ele Mai. Le rythme ele la phrase non elite me brule et me possede tel­ lement, gue ma conscience convaincue ele crainte et d'e pouvante se retranche et se vautre en la solituele soliele elu «point-. L'appel a la femme. Reverie mexicaine dans le gout de Lorenzo. Dans les feux purifies eles regards surhumains, toi, femme sans corps, sans âme encore, salamandre l De par ton long inaecomplissement, ie re ve ele toi seule, me petris eles meandres aeriens, par OiI ta nostalgie afflue, en me fertilisant. re ne t'appelle pas ă l'instar de l'arbre la foudre. 179 [180] Je ne te guette pas, pour t'achever, aux abois, biche gorgee de la fraîcheur des bois. En maître redoute je ne veux point te moudre, moi, tour a tour, lueur de l'aube et derniere nuit, t'epousant, autrement moi, mon contraire. Je ne suis ni l'engrais de ton etourderie, ni compagnon eomplaisant de ton periple autour des choses mortes. Bien curieux destin gue celui de moi-meme. le glisse dans les ornieres futures des rayons que tu lanees, etoile non eneore eclose au ciel de ma destinee, pour te retrouver au foyer radieux ou tu n'as point d'acces, avant de te renier, de te refondre, de renaître dans la soif consciente de ma loi. En vain tu agites devant mes yeux mortels, helas, et faibles, tes couleurs, tes metamorphoses, tes facilites, Je re fuse de me traduire, de me mettre a ta portee. Je t'attendrai, de longues eternites durant, s'il le faut, mais toujours la, aux portes lumineuses du ciel, Mon souffle et un, mon langage est un, mon soleil est un. Te ne saurais m'oublier un instant, sans me perdre. Je ne saurais te rejoindre, sans te voir disparaître. Mais je ne saurais non plus te cacher, femme feconde, mais rebel1e, ou douteuse? la tristesse, le decouragement qui s'emparent de moi . quand je sombre dans l'attente du mysterieux aeeomplissement . fatidigue. Non! Ombre de faiblesse irnpure que tout cela! J e crois en toi! Je crois a ta beaute indispensable a ma domination. Et ne suis-je pas deja de dix pieds au-dessâs de moi-merne pour t'avoir concue, pour t'avoir, eneore invisible, placee au mi­ lieu de moi-meme ? Fcmme unique, joie pure, forme robuste, volonte saine, pensee pieuse, reponds-moi ! "Ou sont les aeiges d'anlan" . • 011 sont les neiges d'antan ?» \ Les colombes s'en sont repues \ et leur plumage en est la preu ve. Suivez de vos yeux bus par les beaux paysages leur voI libre de servitudes. \ Leul' but s'elime a l'approche des nuits porteuses de fantomes tutelaires. 180 [181] Les sons et les couleurs et le destin des hommes embuent de fleurs de glace le miroir des yeux. Un eri de plus pour gue la congue eclate. Un reve en plus pour gue dieu je devienne. Mais faut-il me hausser a ma nocturne taille, ou bien ram per en dessous de mes pieds pour acceder, tout lumiere et tout joies, a la liberte des coeurs dans l'humilite des consciences ? Plus de limites au dela du bon plaisir. Plus de contrainte, sauf notre propre tristesse. Je tiens certes le mal, mais non sans rn'ecraser sous guelgue aveugle et humaine menace. Ou sont les dieux de nos derniers emois, pour qu'ils emboitent sagement le pas? Au ciel ernu nos routes dessinant leur lacis, tous nos feux brilleront aux guatre coins du monde. Et puis harrasses, las, recuits par les remords, nous broyerons les doux visages de nos dieux, pour en embrasser piteusement la poussiere, poussiere de feu sur nos levres brulees, poussiere d'or sur nos yeux eteints, poussiere sonore dans nos mains mefiantes. Allons-nous laisser y pousser nos racines? Sa vertu voudra-t-elle monter=seve+en nos fibres? Et les fleurs=-ces blanches corolles inconnues­ seront-elles vraiment plus pures, plus saines, plus joyeuses que le jardin hante ou mes reves pourrirent? •••••••••••• Iarna în Oltenia Iarna căzută din cer pe pământ E mai aspră la noi în Oltenia. Geme pădurea bătută de vânt Şi nimeni nu-i frănge dărjenia. Cătunele, seara, cu1cate pe-o rănă Fumează tăcute ca nişte cadâne, Iar oile iernii ning leneşe lâna Ce vraişte pe cămpuri rămâne .. Pe urmă un luceafăr de seară Se spănzură singur in noapte Şi degeră sus peste ţară, De-l latră căţeii din sate. Ehei! dar olteanul la vatră Răscoace porumb pe tăciune Şi 'n gândul lui aspru de piatră Visează la vremuri mai bune ... George Fonea. 181 • ti [182] Somn greu Somnul -- ca o apă cernită şi dulce, din adăncuri de lut se revarsă tăcut peste albul visării... Cu aripi de'nserare porumbeii vegherii au pornit să sub straşina zării ... Ca o cădere 'n gol: fără loviri, alunecă prin noapte înainte sub cerul presărat cu amintiri şi peste cimitirul cu morminte. Şi ca un vis al nopţilor : stingher, întins peste zări ca o plasă, sbor frănt de negru sub cer uitarea tăcută se lasă. Sbucium se culce Aurel Tită. 182 Ne Iegănăm convoaie de umbre furişa te Şi f'orfotim în besnă sortiţi să bâjbâim, Ne sfredelesc în suflet pri vir ile speriate, Şi 'n clipe ele durere un veac deplin trăim. Urâm şi pizmuirn cum geme un învins Când biciul vieţii aspre îl mână din sălaş; Păstrăm cu 'ndemâriare În noi un arc întins, Să-i slobozim săgeai-,a cu şuer p�timaş. Ascundem adevărul şi răsfăţăm minciuna, Şi nu ne cheamă nimeni şi totuşi ne 'mbulzim Şi visul ni separe viclean Întotdeauna, Şi-l dohorâm cu pietre, ca mâine să pierim. Uităm zădărnicia scheletului în noi Purtând enigma vieţii pe drumul suferinţii, Ni-e teamă să privim trecutul înapoi Când soarta ne înfrânge tot sbuciumul voirrti: Ne fură valul vitreg, sălbatic ca un râu; Instinctul ne îndrumă prin vuet spre liman, Ne 'ncolăceste trupul vârtejul, ca un brâu, Şi valul greu ne fur� adeseori în van. Isi scutură copacul ihFiile deşarte, Şi mâine ţin tuim cada vre in sicrie ; O clipă ne desparte de sbucium şi de moarte, Plăpândă, ea o floare crescută 'n vijelie. Alexandru Marius. [183] Note critice Prour pentru porţi uitate Poezii de Stefan Bălceşti, Ed. "Ramuri», Craiova, 1934. Versurile din acest volum se incadrează în prelungirea sămănăto­ rismului, În ceeace acest curent are mai trainic şi mai viabil: legătura cu pământul şi cu trecutul nostru, profundul sentiment al naturii, şi o fină sensibilitate cu resonanţe. Versificaţia sa e Însă mai emancipată ca formă, iar imagismul mai bogat. Reproducem două strote iniţiale din "Noapte de vară", poezie de intimitate, care se cere par'că şoptită rar: In clipa asta, dacă-ai fi pe drum, Şi dacă-am fi împreună, Ca o soră mai mică şi bună Ai pune mâna pe umărul meu acum Şi, nemişcaţi, Am asculta cum fulgue din lună .... E atâta linişte şi pace .... Şi-aşa tăcere, Că s'aude Şi foşnetul pe care-I face Câte-un iris, când îşi desface Aripele de rouă ude .... Uneori versul e solemn, de o pură linie clasică, atunci când sen­ timentul profund omenesc depăşeşte insul, poetul oficiind hieratic şi distant, ca "In templu:" Parcul iar şi-a pus pe umăr patrafir de liliac .. Creanga iar cădelnîţează floare albă peste lac .. Sau grav, cu tremurare în glas, ca sub povara unei emoţii reti- nute, când vorbeşte despre "Iubire" : Şi mi-am luat sufletul, cum lei Dintr'un chiler un pumn de mei Ca să-l întinzi la porumbiei, Să-ţi ciugule din palmă .... Şi te-am chemat, nu ca un om ce dă, Ci 'n linişti şi tăcere Şi umilit, ca omul care cere .... Dar aşteptând să vii fâlfăitoare, Şi 'n pulberea de soare Să mă 'ncununi pe frunte cu răcoare, Mă văd îmbătrânind cu mâna 'ntinsă., .. Şi mă doare!... Pentru cei obişnuiţi cu o literatură în ritmul sporturilor violente, echivalentă desenului şi culoarei picturilor dadaiste, stihurile acestea vor părea anachronice şi dulcege, cum vor fi părând simfoniile lui Beethoven 183 [184] amatorilor de jasz. Dar pentru acei cari caută la versuri sentiment C/)'­ municativ, idei şi imagini, într'o formă muzicală - ceeace este dealtfel esenţialul poeziei însăşi-, volumul tânărului ofiţer craiovean va fi de­ sigur o plăcută surprindere, dar şi o încântare, Mamina Roman de Al. Lascaroo-Molaooanu, Bucureşti, 1931. In cascada atâtor romane pornografice, adevărate atentate la bu­ nele moravuri rămase nepedepsite (Vd. Fecioarele orizontale, Fecioarele la licitaţie şi câte altele) şi care se pretind literatură, editată uneori de case cu reputaţie de seriozitate-, cartea aceasta, adevărat .roman onest", este un popas odihnitor şi o consolare. Sătul de svoana nesfârşitelor abuzuri şi piraterii pe care fiecare zi ni-le varsă din cornul de abun­ denţă gazetele, cititorul se lasă smuls cu încântare din lumea irnpură a preocupărilor curente-politică, conversiune, afaceri-, ca să afle că există încă în Ţara asta, şi că-şi găseşte oglindire într'un roman original, o fa­ milie de oameni de omenie, ca O-ta, ca mine, ca atâţia alţii, cari trăesc din munca lor cinstită undeva, la ţară, anonimi,-omul îngrijind de moşie şi femeia de copiii pe cari li i-a dat Dumnezeu-, într'o atmosferă de creş­ tinească iubire pentru ai lor caşi pentru alţii, şi în frica Domnului. Un roman monoton şi simplu, ca viaţa însăşi când o priveşti în urmă din capă­ tul de sus al scării: o dragoste curată, care apropie şi leagă pentru viaţă două suflete cinstite; zile care se scurg aducând fiecare bucuriile şi gri­ jile lor-naşterea unui copil, boala şi moartea altuia, îngrijorare pentru vre-o strârntorare bănească, tragica sguduire a războiului care duce în tranşee pe tată .şi pe doi din copii şi lasă neliniştilor şi lacrămilor pe cei mici cu Mamina lor; reîntoarcerea la căminul dorit, unde viaţa îi cheamă să-şi reia locul la sfânta muncă şi la sfânta datorie, care răsplăteşte, care mângâe şi care fericeşte pe om ... , iacă tot romanul lui Lascarov-Moldo­ vanu. Nu întâlniţi În el nici-un aventurier politician, nici-un altfel de es­ croc; dacă se vorbeşte de vre-unul, ei sunt ţinuţi de-o-parte, menţio­ naţi, dar nu participanţi la acţiune. In schimb cartea e plină de suave creaţiuni, dintre care cea d'intâia e Mamina. Mgş Vasile de asemenea tebue menţionat ca o delicată făptură: ţăranul devotat stă pânilor săi, a căror bucurii" şi dureri le împărtăşeşte. Iar peste toată povestirea un duh de bunătate, un aer de cuviinţă şi o mireasmă de poezie, care caracte­ rizează scrisul autorului. Belfer îndrăgostit Schiţe de Ion Donqoroei Eâ. .Scrisul Românesc", Craiova, 1934. \ Noul volum al profesorului'.dela Craiova se înscrie, fără nicio de­ viaţie de orientare, în seria ultimelor sale povestiri. Orizontul observa­ ţiei i se va mai fi restrâns, redus de data aceasta aproape exclusiv la două teme: sufletul copilului şi\ viaţa dascălului de provincie. O re­ ducere în suprafaţă, poate spre a căştiga cercetarea sa în profunzime, din grija de a se realiza mai integral, prin concentrarea atenţiei asupra mediului şi personagiilor mai În imediată putinţă a sa de scrutare. Din cele 6 schiţe, cea d'tntâta'<- Costel - interesează mai ales pentru emoţiunea reţinută cu care un tată urmăreşte, pândeşte cu sirn­ ţirnânte diverse, îmbobocirea unui suflet de omule] de 10 ani, care şi e 184 [185] îşi are �ucuriile c�m şi necazurile .lui, c.ar.e �re logica .lui . ş� etica. lui simplista dar severa, care cu aceasta logică ŞI cu aceasta etica se gase­ şte uneori în faţa unor constatări derutante pentru mintea lui de copil, şi care îi sgudue credinţa în imanenta unor legi morale cu sancţi­ une imediată făurite de judecata lui; în sfârşit momentul primejdios­ tragedia - când micul ins crede a nu mai găsi acel "punct în care se sprijină universul" în confidentul său firesc-mamă or tată-şi se simte îndemnat spre tăinuire or disimulare. Autorul înfăţişează cu adâncă pătrundere, de părinte şi de profesor, psihologia şcolarului intrând în liceu cu sufletul curat, ferit până aci de promiscuitatea mulţimei, şi -care începe a-şi face ucenicia luptei pentru viaţă. - "In anchetă", "Apostolii oficiind", "Belfer îndrăgostit" - unde ni se pare sfârşitul bruscat, puţin motivat - şi "Dece s'a transferat Bondoc" sunt luate din lumea dăscă­ \imei de provincie. Observaţia autorului, cu un pronunţat unghiu de re­ fracţie satirizant, îmbrăţişează exponenţii mediocrltăţel din această breaslă, de obiceiu tocmai acei cari militează in politică, cu ignorarea tipului mai puţin comun al profesorului cu drag de meseria lui.- O compunere mai adâncită ca toate celelalte şi de un puternic dramatism în cele zece pagini ale sale este .Rivalele". O scenă unică: în cabinetul unei dodo­ riţe se prezintă, după lungi colindări şi pregete la poarta-i temută şi totuşi unica-i salvare de ruşine, o tânără fată redusă a cere ajutorul me­ dicului. In minutele, ce preced pregătirea de rigoare a unei operaţii chirurgicale, o convorbire între pacientă şi doctoriţă destăinueşte acesteia din urmă că seducătorul bietei fete e acelaş donjuan de meserie care şi pe ea a scos-o odată din minţi, cu aceleaşi vorbe frumoase şi cu acelaş trist sfârşit. O dragoste de soră mai mare cuprinde sufletul împietrit prin profesiune al doctoriţei, care umanizează de acum gestul său şi-I ada­ ugă anestezicul creştineştei mile pentru aproapele său nenorocit, de suferinţa căruia s'a împărtăşit el însuşi. Dialogul acela scurt, Întrerupt de reţineri de jenă femenină şi de spontaneităţi de copil ce-şi dă iluzia de a se spovedi mamei sale, e tratat, in gradaţia lui, de mână de meşter, aşa cum e, lipsit de orce retorism convenţional, şi totuşi atât de patetlc., Iubita din Paris Roman de Horia Furtună. Ed. "Naţionala-Ciornei", Bucureşti, 1934. Prea puţin roman, În sensul obişnuit al cuvântului, Întru cât ele­ mentul epic este aci cu totul Înecat de cel liric. Acţiune, dialog, caşi inexistente, covârştte de aproape neîntrerupta monologare a eroului po­ vestirii. Acesta, îndrăgostit de o făptură delicioasă, care 11 iubeşte şi i s'a dat cu totul, se turmentează şi turmentează pe biata fată, ca să ştie dacă e într'adevăr iubit şi dacă a fost sau nu înşelat vreodată. Calău al pro­ prie-i iubiri, îşi supune la neîntrerupt canon sufletul simţitor prin cruda şi blestemata-ipornire - dar al zeilor, muiat in otrava iadului - de a năzui să cunoască toate resorturile unui suflet complicat, al lui şi al altuia, de a căuta să despice firul de păr în patru, de a scormoni in adânc şi întunerec ca să afle început şi motiv logic tutulor gesturilor şi vorbelor noastre, de a scruta în sfârşit gândul însuşi în procesul său de­ elaboraţie şi înainte ca el să se fi putut preciza. Şi toate astea, spre (1 modela tu singur propria-ţi crucificare! Dar totuşi, o prea frumoasă carte. Ce scris artist, plin de podoabe, buchete de imagini delicate, ingenioase, dar neiorţate l Cât de adâncită coborîre în tainiţele de tenebre ale sufletului omenesc, din care autorul face să scapere uluitoare străfulgerări de lumină! 185 [186] Nimic (sau aproape nimic) din ieftinul scris găzetăresc În cursivul celor 375 de pagini ale romanului. Vezi din chiar primele file că auto­ rul "Iubitei din Paris" e un specimen de scriitor distins şi cu multe cunoştinţe În domeniile variate ale artei şi literaturilor; că nu este numai un scriitor de elită, dar e totdeodată un "artist" foarte instruit, om .de gust şi talent, - ceeace nu se Întâlneşte de prea multe ori la sluji­ torii scrisului românesc. Dar e şi un poet de seamă în acelaş timp. Oda şi elegia alternează În cursul romanului, după ritmul în care bat inimele tinerilor eroi, ale lui Henri şi Blanchei. Cadrul povestirei, Iondalul tabloului, îl formează metropola Fran­ ţei, ale cărei schimbătoare aspecte, după zi şi ceas, dl. Horia Furtună le fixează rapid, în delicate culori de aquarelă, cu ochiul sigur şi sufle­ tul Înţelegător al unui parizian care ar fi şi erudit şi poet În acelaş timp. Pentru abondenţa sa de calităţi lirice şi puţinătatea elementului epic, pentru intelectuaJismul aristocrat al atmosferei sale, "Iubita din Paris" nu va avea, desigur, acelaş succes de librărie ca nişte "Fecioare orizon­ tale oarecare, sau ca cutare alt roman cu titlu aţâţător şi pervers, in­ decent caşi textul său; el va rămâne însă ca una din cărţile cele mai frumoase şi mai mustuoase ale anilor din urmă. Velerim şi Veler Doamne Roman de Ytctor Ion Popa. Ed. "Cultura Naţională", Bucureşti 1934. Lângă "Răscoala" d-lui Rebreanu se Înscrie, întrecându-I uşor şi fără sforţare, ca unul din cele mai puternice realizări ale romanului nos­ tru din vremea din urmă, cea d'întâi scriere În acest gen a d-Iuî Victor Ion Popa. Despre autor se poate spune -- pentru fericitu-i debut în ro­ man-că e din acei fericiţi cutezători cari .pour leur coup d'essai veu­ lent des coups de maître". Prin invenţiune poetul- e poet orce creator În domeniul -artelor-> procedează ca un pur romantic. Eroul lui "Velerim şi Veler Doamne" e un personagiu antitetic, după reteta hugoliană a unui Quasimodo (ca în­ făţişare) sau a unui Ruy Blas (ca situaţie): făptură uriaşă, "cu pieptul cât doi saci de grâu puşi alături", cu mâinile "grele, mari, negre şi no­ doroase ca nişte rădăcini ciuntite de copaci" şi tu un cap făcut să te înfricoşeze. Dar mătăhala aceasta, care făcuse zece ani de ocnă pentru că ucisese la necaz, are un suflet bun, duios şi e credincios ca un câine. Prin realizare însă autorul e în linia marilor scriitori, procedând prin observaţie directă a lucrurilor şi organizându-şi opera după normele nu ale cutărei şcoli literare şi nici ale cutărui curent dominant al zilei, ­ ci ale simţului său artistic şi ale bunului său gust ponderat şi selectiv. Acţiunea e puternică şi tot timpul susţinută; curiozitatea cititoru­ lui este mereu trezită, mai mult decât de accidentul faptic, de mişca­ rea sufletească a personagiilor. Şi printre acestea sunt creaţi uni de mare epopee şi de sublimă poezie. Manlache va rămâne, uriaş caşi la trup, un tip fără asemănare printre eroii epicei noastre contemporane, pentru armonioasa îmbiere de tragic şi de liric, pentru adâncul lui omenesc. Acelaş elogiu fără rezervă (mi-I. pot permite, Întru cât nu cunosc pe autor şi nici nu am primit la redacţie cartea) pentru bogata şi fru­ mos colorata limbă pe care o vorbesc eroii lui "Velerim şi Valer Doamne". C. D. Fortunescu ............. 186 [187] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• : : ă ObTeHIA C1JbT1JRAbA 5 = : : : Mişcarea culturală în Craiova 25 11 18 18 6 Mai 4 Martie » 11 10 25 15 Aprilie» 22 29 Soc. "Prietenii Ştiinţei» st-a început activitatea sa în cursu­ iernei din urmă mult mai târziu ca de obiceiu, din pricina întârl zier ei deschiderei sălei de spectacole a Colegiului Naţional «Ca­ rol I», unde se ţin de cu anul acesta conferinţele sale. Dăm aci lista subiectelor tratate de conferenţiari: La 4 Febr. 1934, Prof. Ilie Ioan: Viaţa şi opera lui Vasile Pâruan, Prof. univ. D. S. Preda (Bucureşti): Pe· trolul. D-na prof. Sabina Paulian : Femeia de azi şi criza de ţemin itate. Prof. univ. 1. Popescu - Voiteşti (Cluj): Gazul metan şi Sonda dela Copsa-micâ. G. Giugiuc, magistrat: Michel Angelo. D-na Eugenia Econornu : Criminalitatea femeei în România. Prof. C. D. Papastatopol : Femeia şi iu­ birea în poezia parnassianâ. Victor Eftimiu: Menirea teatrului. Preot prof. Gr. Popescu-Breasta : Bise­ rica ortodoxa româna în trecut şi în preeent. Preot prof. Gh. 1. Ghia: Ortodoxia şi creştinismul apusean. General Radu Rosetti, Bucureşti: Amin­ tiri despre Regele Ferdinand I. Prof. univ. Chr. Musceleanu, Bucureşti: Puterea unei raee. Prof. Toma Mărută : Sarbatorirea eilei de 10 Mai. Comitetul Societăţei, reales pe un alt termen de trei ani prin votul Adunării Generale din 1 Aprilie 1934, s'a constituit la 4 Aprilie precum urmează: Preşedinte: prof, C. D. Fortunescu; Vice-preşedinţi C. M. Ciocazan şi Pr. Gh.1. Ghia; Secretar: Gh. Milo Demetrescu; Ca sier: Dr. Fr. E. Mayer ; Bibliotecar: prof. A. Vasculescu; Mem­ bri în comitet: D. D. Stoenescu-proclamat preşedinte de onoare, pentru serviciile aduse Societăţei în calitatea sa de fost preşe­ dinte în aceşti din urmă trei ani-, C. Caletzeanu, Col. 1. Vieşeanu, 187 CA .. [188] Dr. Mih. Cănciulescu, prof. Mih. Paulian, G. Giugiuc, magistrat, Pr. Gr. Popescu-Breasta, C. Bradeteanu şi A. Vincenz, Censori: Dr. M. Baculescu, prof. N. G. Dinculescu, Gr. Nemţeanu, M. N. Puţureanu; prof. G. Tomescu şi arhitect 1. L. Atanasescu, Seria conferinţelor de toamnă se va începe cu un ciclu pri­ vitor la Oltenia. :j: ::: 17 24 26 28 12 Mai 19 21 Aprilie» 3 Martie » 10 Şezătorile Colegiului Naţional "Carol I» de Sâmbătă seara, în cadrul producţiunilor şcolare obişnuite - lectură, recitări, co­ ruri, muzică instrumentală şi exersiţii gimnastice - înregistrează încă urmatoarele conferinţe: La 24 Febr. 1934, Prof. N. G. Dinculescu : Craiova acum 50 de am: C. S. Nicolaescu-PI.: Temelia Cratouet. Prof. univ. Ilie Minea (Taşi): Cel mai ueckiu stat românesc şi Oiieni« în ca­ drul acestuia. Prof. C. Iliescu: Din câmpul radiaţiu­ nilor electro-magnetice. Pr. prof. Gh. 1. Ghia: Insemnâtatea orto­ do.xieipentru Români şi Marea frescă a Ateneului Român. Loc.-Col. Popescu - Cetate: Rolul disci­ plinei în educaţie. D-şoara prof, E. Bellati: Leonardo da Vinei. Prof. Ch. Tomescu: Suflet şi carte. Prof. A. Vasculescu: focurile antice şi influenţa lor estetică asupra societâţei eline. D-naprof. Sabina Paulian : Cultut Mamei. :.:: * Ateneul cultural "Mihail Eminescu», trecând sub patro­ nagiul Fundaţiei culturale regale nPrincipefe Carol", îşi propune sa activeze din nou, cu mijloace pe care inalta ctitorie i le va pune la îndemână, pe ogorul în care ne străduim şi noi şi "Prietenii Ştiinţei» şi alte societăţi să aruncăm sămânţa cea bună. Incepe­ rea s'a făcut cu sezătoarea comemorativa pentru poetul Emine­ scu, la 24 Martie, când Directorul cultural al Fundaţiei, d-l Ştef. Jacobescu a spus un «Cuvânt de deschidere», iar prof. R. Stăn­ culescu a conferenţiar despre «Filosofia poeziei lui Eminescu», după care s'au făcut lecturi din marele nostru căntăret, Un comitet local, sub preşedenţia Preot. Gregorian, va con­ duce această înjghebare culturală. care promite a propiţia, sub condiţia de a nu cădea pe mâna cine ştie cărui aventurier vă­ nător de situaţie, cu mentalitatea şi lipsa de scrupul a unui a· gent electoral. Şi ştim noi dece spunem aceasta. Tot sub auspiciile Fundaţiei Principele Carol s'a mijlocit Craiovenilor, ce nu mai ascultaseră de o vreme o muzică aleasă, prilej ca să se bucure de binefacenea a două minunate concerte: al Muzicei Regimentului de gardă a Palatului regal, cum şi ele acel al Societătei corale -Căntarea României» din Bucureşti, cu excelentu-i cordirigiat de maestrul' Marcel Botez, tot un craio­ vean şi acesta. 188 [189] nm 7 Aeroclubul Olteniei a luat fiinţă în oraşul nostru cu ince­ putul acestui an. Un Consiliu general regional, sub preşedenţia d-Iui 1. Gănescu, directorul administrativ regional din localitate, urmează a se ocupa cu organizarea şi procurarea mijloacelor nece­ sare spre a putea incepe activitatea acestei instituţii, căreia or­ ganele oficialităţei noastre i-au acordat cuvenitul sprijin. * * * Cercul ştiinţific craiovean, al cărui preşedinte e dl. prof. Marin Demetrescu, îşi urmează activitatea sa discretă dar sigură, patronând Muzeul Regional local şi procurăndu-i mijloacele de a-şi spori colecţiunile. Aceluiaş bun imbold i se datoreşte publicarea broşurei «Că­ lăuză în Muzeul regional al Olteniei», în care se face un scurt istoric al instituţiei, de la începuturile sale din 1914, când prof. St. Ciuceanu a întemeiat aci un -Muzeu de antichităţi şi etno­ grafie al jud. Dolj-, din care s'a desvoltat cel actual. Ghidul e bogat ilustrat şi bine tipărit la «Scrisul Românesc». * * * Arhivele Statului, secţiunea locală, au intrat din nou în le­ galitate prin numirea ca director al instituţiei în persoana unui profesor-cum cere legea -, a d-lui N. Gh. Dinculescu; aceasta după refuzul d-lui St. Ciuceanu, căruia se oferise mai întâi direc­ ţia. Totuşi dificultatea rămâne: Arhivele noastre nu au fost tre­ cute in buget nici in 1933-34. Să sperăm că macar în noul buget se va repara această nedreptate, mai ales că cei doi funcţionari şi servitorul nu au fost plătiţi vreme de o jumătate de an. In marginea chestiunei, reproducem aci adresa primită de primul director al aşezămăntului, prof. C. D. Fortunescu, drept răspuns la cererea ce făcuse către Direcţia generală a Arhivelor Statului, soli citând să intervină pe lângă onor. Minister al Instruc­ ţiunei Publice ca să restitue celui sus numit suma de 138,476 lei, sumă pe care acesta o procurase instituţiei pentru plata persona­ lului, cum s'a constatat şi confirmat de organele acestui minister. Adresa poartă nr. 359, din 7 Mai 1934 al Direcţiei generale a Ar­ hivelor Statului şi cuprinde următoarele: Domnule Profesor, Răspunzănd petiţiei D-voastre înregistrată la nr. 564/934, avem onoarea a vă face cunoscut că Ministerul Instrucţiunii, Cul­ telor şi Artelor-Direcţia Contabilităţii - nr. 54773/934 ne comu­ nică, cu privire la suma de 130,976 lei reclamaţi de O-voastră, că «Ministerul nu dispune de fonduri a acoperi cheltue1i făcute fără ştirea şi autorizaţia sa-. Director general (s.) Const. Moisil. Ceeace se traduce astfel: Profesorul Fortunescu, fostul di­ rector cu pricina, este pedepsit cu plata arnendei de 138,476 lei, pentru că, în loc de a lăsa să se închidă şi să se desfiinţeze secţia pentru Oltenia a Arhivelor Statului-condamnată la moarte prin foame de clubul ţărănist de acum câtva timp -, a plătit el din marea-i avere moştenită dela părinţi (0)00 lei) şi din extraordina­ rele-i venituri personale (10,400 lei salariu lunar), sau împrumu­ tând bani de unde o fi putut (lucru ce nu priveşte inalta autori- 189 [190] tate), întreţinerea instituţiei şi salariele personalului, în vreme ce nici acest Minister, nici Primăria Municipiului Craiova, nici Pre­ fectura judeţului Dolj nu au . vrut să dea un ban pentru Arhi­ vele locale. In consecinţă, numitul profesor, vinovat de această gravă indelicateţă şi grosolană abatere dela vechiul şi venerabilul obiceiu al pământului, care ne învaţă a exploata o situaţie pentru folos propriu, iar nu de a-şi jertfi din puţinul său pentru a salva o instituţie de interes public naţional,-să fie mulţumit că în ge­ nerozitatea ei autoritatea nu i-a aplicat o pedeasă încă mult mai severă, potrivită după gravitatea faptului comis. La sfârşitul acestui trist capitol al moravurilor noastre apli­ cate în planul celor culturale, o simplă şi respectuoasă intrebare Domnului Dr. C. Angelescu, ministrul de azi al Instrucţiunii: este oare morala asemenea procedare a înaltei autorităţi, ţepoasă de formalism rigid şi lipsită de orce omenie? Teatrul Naţional din oraşul nostru şi-a deschis estimp foarte târziu porţile, la 16 Ianuarie, întârziat de amenajarea definitivă a localului pus la dispoziţie de Colegiul «Carol I». In cursul stagiu­ nei, cu elementele dramatice stăndu-i la dispoziţie în măsura res­ trănselor sale mijloace bugetare, s'au jucat 9 piese acum repre­ zentate pentru întâia dată - fiecare jucată de mai multe ori- şi anume: . 1) Aripi frânte; dramă istorică în versuri, de A. de Herz. 2) Ghiara (La griffe), piesă în 4 acte, de H. Bernstein. 3) Domnisoara Bourrat. piesă în 4 acte, de Claude Anet. 4) Iluzionistul, comedie în 3 acte, de Sacha Guitry. 5) Sapho, piesă în 5 acte, de A. Daudet. 6) Choufleuri, comedie muzicală, de Offenbach. 7) Mitu boerul. comedie în 3 acte, de Sfetescu şi Dan. 8) Allegro ma non troppo, comedie în 3 acte, de 1. Minulescu, 9) Vagaboneii, operetă în 3 acte, de Ziehrer, Stagiunea de faţă n'a durat deci decăţ trei luni -- până la 18 Aprilie. Repertoriul redus se explică prin acest fapt. Dar cu toate împrejurările neprielnice, în noul, frumos şi încăpător local, reprezentatiile au fost îngrijite ca joc şi montare. Actorii puţini (prost şi neregulat plătiţi-ca şi alţi slujbaşi ai Statului) au susţinut, cu onorabile şi demne de recunoaştere sforţări, reputaţia bună a Teatrului Naţional din Craiova. Insuşi di. Dr. Angelescu, minis­ trul instrucţiunei, a putut-o constata când, venind întâmplător, a asistat la «Allegro ma non troppo-, o piesă bine construită, cu frumoase efecte de comedie, dar şi jucată cum trebue. Noroc însă 61 dl, ministru n'a picat la premiera piesei, la care asistănd şi autorul, acesta a găsit cu cale să gratifice publicul cu «câteva cuvinte» pe care le va fi crezut d-sa de spirit, de un spirit a că­ rui calitate, şi pe un ton a cărui vulgaritate nu se putea vorbi nici la intrunirile politice de la 'Pleniţa, Directorul teatrului dl. de IHerz, a încercat, în dorinţa-i de a nemeri gustul unui public atât de amestecat şi de ne pregătit în bună parte prin cultură literară, să retnvieze opereta la noi. Cu elementele ce avea, isbănda nu era însă posibilă, cu toate ca dispunea de mijloacele bogate-fizic, voce şi calităţi comice-ale noului angajat de talent dl, Aurel Munteanu. 190 [191] I I , wa.. ±ca In aceeaşi stagiune s'au reluat în matineuri comediile: Ura, avem un copilaş, de Arnold .şi Bach; Ava.ru� de Moliere ; Mdtu­ sica de Ionescu-Morel ; Aeais, de Verneuil ŞI Berr; Puncul ne­ gru; de Kahlenburz ; Muşcata din fereastră, de Victor Ion Popa; Baiat de viaţă, de Arnold şi Bach; şi Extemporalul, de aceiaşi. * * * o ediţie a poeziilor lui N. Milcu a văzut lumina zilei "prin generoasa grijă- a d-lui Doctor C. Nicolaescu-Plopşor, cum îi place modestiei d-sale să scrie la gazetele prietenilor. Asemenea faptă constitue o impietate şi un delict. O impietate, pentru că cele câteva poezii publicate de dl. doctor în «colecţia» sa cu nume frumos: Pământ şi suflet oltenesc> se prezintă într'o înfăţişare adevărat ţigănească, menită a discredita pe delicatul poet care a fost Mileu; un delict pasibil de rigorile codului penal, analog cu un furt-şi încă un furt în paguba morţi1or-, întrucât domnul grijuliv «le a salva amintirea poetului» şi-a îngăduit a-i tipări versurile fără a cere măcar permisiunea familiei celui răposat, insuşindu-si căştigul acestei tipărituri. E o transpoziţie de ex­ ploatare şi asupra celor morţi, pe care n'o văzusem până acum exercitată decât pe socoteala celor vii. * * * Ziua Cărţii s'a sărbătorit la Craiova după cuviinţă. Iniţia­ tiva aparţine şi in acest an M. S. Regelui, care prin -Uniunea Fundaţiilor culturale regale» a organizat pe întreaga ţară -Săp­ tărnăna Cărţii» între 11 şi 19 Mai. Delegat cu îndeplinirea acestui mandat cultural, directorul Teatrului Naţional craiovean-om de litere el însuşi - s'a achitat pe cât s'a putut mai satisfăcător de îndatorirea sa. In dimineaţa zilei de 13 Mai sala de teatru a Co­ legiului nostru, plină de lume, a slujit de templu acestei frumoase manifestări. Dl. C. Şaban-Făgeţel a citit o călduroasă cuvântare întru cinstirea cărţii. Directorul secţiunei Arhivelor locale, dl. N. Gh. Dinculescu a spus câteva cuvinte despre cronicarii Olteniei, sprijinind expunerea sa pe lecturi. Un tânăr actor al Teatrului nostru=-dl. Dimitriu,-a citit cu înţelegere şi adânc sentiment câ­ teva compuneri din ale poeţilor olteni decedaţi: Tr. Dernetrescu, N. Vulovici, N. Burlănescu şi N. Mileu. Au făcut apoi lecturi din operele lor scriitorii craioveni Doamna Elena Farago-vcare ne-a făcut bucuria de a o vedea ieşită din modesta-i retragere, şi pe care publicul a primit-o cu lungi ropote de aplause-, poeţii dr. Vintilă Ciocâ1teu şi Ştefan Bălceşti. In aceeaş zi şi la aceeaş oră -- dovadă a unui neaşteptat entusiasm întru a cărţii cinstire, şi care nu poate decât să ne bucure de a-l vedea exprimat fie şi stingher - o a doua serbare a cărţii a chemato altă serie de public în sala unui cinemato­ graf, unde o societate a presei din Craiova a oficiat cu acel aş ritual şi în numele acelui aş ideal, dar cu un alt rând de preoţi mai modeşti. Fortunato . ............. 191 [192] .......... � . · .' . • G i HOTe ŞI COM1JHICF\RI i • • · .. ••••••••••••••••••••••••• � ••••••• R •••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Incă ceva despre panduri Fără îndoială că azi nu avem încă un capital suficient de infor­ maţii privitoare la vechea instituţie militară a pandurilor. Subiectul acesta, ca o mulţime altele din istoria noastră, nu îşi are încă monografia sa, ceeace ne face să cunoaştem azi numai în linii foarte largi şi uneori greşite evoluţia instituţiei dealungul timpului sau situaţia pandurimii în stat (îndatoririle şi privilegiile sale fiscale), după cum ne rămân necu­ noscute momentele caracteristice şi figurile reprezentative ale pandurilor, în afară de Tudor Vladimirescu însuşi. Preţioasele documente publicate de dl. Emil Vîrtosu 1) comple­ tează acum unele amănunte cunoscute în legătură cu stăruinţele ruseşti din vremea ocupaţiei dela 1806-1812, depuse pentru organizarea aces­ tui element ostăşesc, spre a face din el un auxiliar folositor în luptele cu Turcii. Avem însă dintr'o vreme mai nouă o seamă de ştiri privitoare la unul dintre cele mai însemnate evenimente din viaţa pandurilor, - şi anume la ridicarea lor, dela începutul anului 1815. Asupra acestui ma­ terial informativ a atras mai întâiu atenţia V. A. Ureche în coprinzătoa­ rea, dar dezordonata sa Istorie a Românilor (VoI. X 8., pp. 54-59). O nouă cercetare a acestor ştiri şi a celor ce se mai pot scoate din cronici şi memorii ne-ar putea ajuta să cunoaştem însă mai deaproape atât evenimentele, cât şi pe conducătorii mişcării, I1n Haidul buluc-başa, un Păun şi Tâmpa căpitanul, etc. Este însă drept să nu ne aşteptăm din partea contimporanilor la o justă înţelegere a lucrurilor, deoarece ei nu au putut vedea nici în mişcarea lui Tudor-v-şi cu atât mai puţin în cea dela 1815, care n'a avut un sens politic evident, o idee condu­ cătoare, în afară poate de dorinţa de răzbunare şi pradă- altceva decât latura lor de aventură şi brigandaj. Iată de pildă cum narează Dionisie Eclesiarhul aceste întâmplări, într'un pasaj care face şi legătura nece­ sară între mişcarea pandurilor şi prădăciunile Turcilor ostroveni . • .i.La leatul 1815, la Ghenarie, s'au făcut mare turburare de către Turcii din cetatea Ostrovului 2) într'aceste cinci judeţe, pricinuind că nu li se dă şi cetăţii lor zaherele şi sare, precum se dă cetăţii Diiului. Şi alte pricini găsind, şi ieşind din cetate, o sumă de Turci au cuprins două judeţe, Mehedinţu şi Gorju, puind ei ispravnici şi zapcii să le strângă zaherea şi să o ducă la cetate, şi fiindu-le gândul cu hotărîre să vie şi în oraşul Craiovii să prade pe boieri şi pe neguţători. Şi viind Turcii până la Străhaia, acolo la mănăstire tăbărind, au luat al mână­ stirii tot ce au găsit. Orăşanii înştlinţându-se de această mare nevoie turcească, au fugit toţi în toate părţile, cu mic, cu mare, scoţându-şi boierii calabalâcurile şi familiile şi negustorii mărfurile, de s'au presfirat 1) In acest nr. al revistei, la p. 18 şi 136. 2) AdaCaleh, 192 , ' � : - �r t;!:?lt:'.. _ti' il<;. ""'�. � ,!!m , 4,�.r.;'\\\!l;"",,��.;m� . .. [193] În ţară şi peste" Olt, că er� şi porunca dom�ul,�i cairnacarn să se rădi.l:e orăşanii să fuga. ŞI aşa s.a� sp'art, oraşul, ra��lOd casele" goale, - Iar crailor le parea bine! ŞI inşttinţându-se mana sa voda de spargerea orasului şi de tncutropirea judeţelor, au scris paşii de la Dii şi haianu­ lui 'Oreaveî ca mai în pripă să trirniţă oaste, să stea Turcilor ostroveni împotrivă. Şi au şi venit de le-au ieşit înainte şi au început a face răz­ boiu cu dânşii, de au zătignit a nu putea veni să prade oraşul. Dar până a veni Turci mai multi, să-i gonească şi să-i scoaţă din ţară, Os­ trovenii au prădat locuitorii intr'acele două judeţe, de au luat grâu, orz, miere, unt şi vite den destul şi le-au băgat în cetate. Apoi ei au stătut de războiu multe zile, şi biruindu-se de către ceştilalţi, s'au tras Înapoi. Iar de altă parte pătimia locuitorii din partea muntelui de pan­ darii rumâni, că se făcuse hoţi şi omora şi ardea oameni şi-i prăda, şi au prădat şi mânăstirile muntelui. Dar pe mulţi au prins Turcii, şi ducându-i la DU, spun că i-au tăiat pasa şi pe mulţi i-au trimis la Bucureşti. Era într' acea vreme o mare nevoie, mai rău decât in râzmiriţă. (Tezaur de monumente istorice, Il, p. 230). După potolirea lucrurilor, unii dintre conducătorii pandurilor au fost iertaţi de domnie. In a sa Istoria Românilor (Tom. X B. p. 54-59) Ureche a tipărit cărţile de graţiere date celor trei panduri pomeniţi mai sus, pe cari îi putem cunoaşte numai astfel 3). Ar fi foarte important să se ştie însă dacă aceştia au avut mai târziu vre-un amestec în miş­ carea din 1821. Căci este locul să facem aci o observaţie. Sunt, fără îndoială, anumite puncte comune între aceste două mişcări: În rândul lntâiu asemănarea împrejurărilor în care izbucnesc, în legătură cu două turburări ale unor străini, şi în al doilea identitatea elementului care le promovează: pandurii. Dar, ca să putem ajunge la o concluzie justă în ce priveşte natura acestor două mişcări, va trebui mai întâiu ca cer­ cetările viitoare să precizeze ce anume reprezentau pandurii În socie­ tatea noastră rurală la începutul secolului trecut. Putea fi pandur orice muncitor de pământ, indiferent de starea socială din care făcea parte? Dacă ne gândim la situaţia de restrângere corporală în care se afla ţă­ ranul neliber, rumânul obligat să muncească pe moşia altuia, ne va fi foarte greu să conchidem că acesta putea intra, în mod obişnuit, în rândul pandurilor, căci, prin plecarea sa de pe moşie, i s'ar fi adus un prejudiciu proprietarului. Nu trebue să uităm apoi că judeţele pandureşti prin ex­ celenţă sunt cele de munte, în care majoritatea locuitorilor este formată din moşneni, ceea ce ar putea fi încă o dovadă că numai oamenii liberi puteau fi panduri. Moşneanul este însă, În largul înţeles al cuvăntului, boier (adică om liber şi stăpân de pământ: v. C. Giurescu, Despre bo­ ieri); şi dacă pandurul trebuia să facă parte neapărat din această clasă socială, adică din boerimea rurală lipsită de dregătorii, dar relativ bo­ gată şi mândră,-deosebită prin urmare fundamental sufleteşte şi prin stare de ţăranul propriu-zis al acelei epoci-, atunci nu mai putem ve­ dea în mişcările pornite de panduri adevărate revoluţii ţărăneşti, iar ridicarea lui Tudor Vladimirescu nu mai poate fi prezlntată ca o rede­ şteptare a ţărănimei, ci din potrivă, a acestei boierimi mărunte de ţară, sărăcită prin biruri şi lnrăită prin nesfârşite procese pentru pământ. Şi atunci, dacă este vorba să se găsiască în istoria noastră contimporană o mişcare revoluţionară într'adevăr ţărănească, ea trebue căutată peste aproape un veac, la 1907. Ion Donat. 3) Vezi şi cartea dată lui Grig. Mănoiu, haidueul ot Rasova (Gorj ), liberat pe chezăşia lui Gh Bălteanu Ureche, op cit. :x. A p. 634-635. Pentru Haidul of şi ace­ laşi vol, p 635--36 13 193 [194] Două scrisori care interesează istoria culturii româneşti } Din ceeace ne stă la îndemână, într'un oraş mic dintr'un colţ răzleţ de ţară, nu putem cerceta dacă cele două scrisori re­ produse mai jos au fost sau nu publicate până acum. Oricum, socotim că dacă au mai fost date la iveală, retipărirea nu strică. Mai bine de două ori decât niciodată, Ambele scrisori - prima: a lui Gr. Alexandrescu către Gh. Asachi, şi a doua: a lui Ion Ghica către Epitropia Invătătu­ r ilor publice - se găsesc între manuscrisele lui Gh. Asachi, tre­ cute mai întâi în posesiunea d-rului C. Istrati, care le-a dăruit, odată cu întreaga sa colecţie de piese variate (arheologice, de artă, istorice, etc.). Palatului cultural din T.-Severin, unde s'a in- jghebat un muzeu. . Alte scrisori care Srl arate răspuns sau oarecare legături cu acestea, n'am mai aflat. Const. D. Ionescu. I. . Gr. Alexandrescu către Gh. Asachi. (Hârtie 26%X21 cm. In colţul de sus, la dreapta, marca în sec cu inscripţia: Wathman). 19 Noemor. 1845. Bucureşti Domnul meu ! Am primit prin D: Logf : A. Vtlara frumosul tabla istoric ce aţi avut bunatate ami trimite. Martunsesc ca eram departe de a aştepta o asemenea dovada de aducere aminte; dar cu cât a fost mai ne aştepta ta. şi pociii zice mai nemeritata, cu atât mulţumirea mea este mal simţitoare şi recunoşiinţa mal vie. Aş dan se gasesc un prilej ca se ma pociii plati cu asemenea mo­ nedd " dar astfel de prilejuri se infâţises îndestul de rar pe la noi Aşa ma mângâlu cu placerea de a ramânea totdeauna dator unul bărbat al căruia prieteşug este o cinste pentru or cine. iar mal cu osebire pentru al Dt: : plecata sluga Gr. Alecsandrescu Nota. - Probabil, este 'vorba de tabloul ieşit in 1845, cu su­ biectul: Lupta Moldovenilor cu cavalerii Teutoni, «compus de ar­ tistul polonez Leesler, după proectul lui Asachi şi litografiat de elevul G. Baltazar Panaiteanu- (E. Lovinescu, Gh. Asachi, Buc. 1921, pag. 219. ItL ed. II din 1927, pag. 224. Acest tablou a fost însoţit de o broşură explicativă: «Tableau de t'histoire moldave : combat des Moldaves contre les chevaliers teutoniques- (loc. cit. nota 2, în josul pag. 219). 194 [195] Până la 1840 Gh. Asachi scosese patru tablouri: 1. Muma lui Stefan cel Mare (1833); 2. Stefan rosteşte testamentul său po· Iitic (1834); 3. Alexandru I, Domn al Moldovei, luând coroana şi mantia din mâna solilor Imparatului Ioan Paleologu (1839); 4. Zăna Dochia şi Traian despre zicerile Moldo- Românilor (1840). Dar a vea un plan întreg în această direcţie, pe care căuta să-I înfăptuia­ scă. Extragem, tot din monografia d-Iui E. Lovinescu, unul din cercetătorii mai de seamă ai lui Asachi, rândurile care urmează 1 «In afară de cele patru tablouri publicate până acum (adică 1840-nota red.), Asachi îşi mai propunea să dea la lumină încă alte 6, după cum reese dintr'un prospect din Albina, No. 22 din 17 Martie 1840, p. 85, şi anume: 1. Lupta eroică a călărimei Mol­ dovene, urmată la 1423 cu ca valerii Teutoni pe ţărmul Mărei Baltice; 2. Bătălia de la Baia la 1467, în care Ştefan cel Mare învinge armia Ungurilor şi răneşte pe marele Crai Matei Corvin ; 3 Invingerea lui Ioan Albert, riga de Polonia, în codrul sau Dum­ brava Roşie, la 1497; 4. Pompa sau ceremonia de înmormântare, serbată de Ştefan cel Mare pentru oştenii Moldoveni ucişi la 1476 În crunta bătălie de la Valea Albă, aşezarea temeliei unei biserici monumentale; 5. Ovidius în mijlocul Dacienilor ; 6. Arbu­ rea cronologică a Domnilor Moldovei, cu o scurtă istorisire în­ cepând de la Dragoş până la Pre-Inălţatul nostru Domn M. Sturza Voevod. Din aceste tablouri n'a eşit decât intăiul, la 1845 (E. Lovinescu, G. Asachi, pag. 217, nota 1). Deci între ultimul tablou din seria celor dintăi patru, apă­ rut la 1840, şi primui din proectata serie a doua, sunt cinci ani. In­ tre 1840 şi 1845 nu mai iese niciunul. Ceeace ne face să credem că scrisoarea de mai sus se raportă la tabloul din 1845, şi nu la cele anterioare. E mai probabil să-i fi dăruit tabloul recent, decât unul din cele apărute cu cinci sau mai mulţi ani în urmă. Il. Scrisoarea lui 1. Ghica către Epitropia învăţăturilor publice. Hărtia : 28X211/2 cm. In colţul de sus, la dreapta, marca în sec cu coroană, iar dedesupt inscripţia: Bath). 847 Oct. 19 (?) Sâ sâ impârtâsascâ copie e­ levului Martino dupre acesta cerire cerândtesâ răspuns de UY11Wre. (Semnătura nedescifrabilă). Către Cinstita Epitropie a Ln-oâţâturilor publice In anul trecut aftânâumâ la Paris, tânâru] Martino peu­ sionar al cinstitei Epitropii s'a îndreptat către mine facândum] cunoscut câ să afiâ la închisoare pentru datorii dă la Clichy, şi cerândumi prieteneşte al veni întru aiutor. Cercetând bilanţul sumelor pentru care sa află oprit şi aflând, dă la chiar stâpânu casi unde sadea precum şi de la toţi ceilalţi creditort carii ceru- 195 [196] sâni arestuirea tânărului student, că viaţa ce petrecea era foarte regulată şi cu totul aplicată la tnsidţâturt; am socotit de datorie omenească a face tot prin putinţâ Ca să scape tânârul de la pâ­ sul în care să afla. Secondat de domnul Scarlat Vârntn: am tebutit a lua asuprâne toate datoriile plătind şi toate cheltuelile de aretsltuire, judecată, hrană şi a. 1. şi a putut tânârul Martino eşi de la inchisoare- Acele sume cu toatele să sue aproape ca la duoâ mit franci, adică 170 galben!. Dacă anstua Epitropie a­ probează purtarea ce am auu: intr'această împrejurare catră pensionarul el, să bineuoiascâ a porunci să să sloboaea suma mal sus pomenitd dupâ socoteala ce lamurit VOl aşterne după a deuârinţele creditorilor ce VOl trimite,' acele hârtil afiându sâ la Dl Varna» la Paris doresc mal nainte de a cere sa 111l sa tri­ mitâ, să cunoscă dacă cinstita Epitropie tncuuiinţeaea plata ace­ lor bani. Repetee că toată suma nu trece piste duoâ mit franci, pentru care o rog sâ 111â cinstească cu răspuns. Ion Ghica. Bucureşti 1847, Septem-orie 19 . ., . Complectarea unui mic istoric al unui mare aşezămănt D. Dongorozzi a făcut la Radio istoricul aşezământului cultural ce este "Scrisul Românesc". Cei ce I-au ascultat, au aflat cum şi-a început Iosif Samitca negoţul lui într'o dugheană de lângă Sft. Ilie, cum a cum­ părat în 1847 tipografia pictorului C. Lecca şi cum a mărit-o, până ce fiii lui au ajuns să o ridice la rangul unui înalt institut de cultură, cu care se mândreşteCraiova. Ei nu ştiu însă că, spre a ajunge aci, tipografia Macinca şi Samitca a trebuit mai întâi să absoarbă "Prima Typographie Română", Întemeiată de Gheorghe Chiţu şi Ion Theodorian. Afle dar că, în vederea tipăritului gazetei liberale "Oltenia", aceşti doi fruntaşi ai Craiovei, la 16 Septembrie 1871, se asociează aducând fiecare câte 500 galbeni, adică 5.825 lei aur sau vre-o 200.000 lei stabilizaţi, ca să inte- meieze tipografia cu firma de mai sus. . Păstrez încă registrul de operaţiuni al tipografiei pe 1871 şi 1872, lnpreună cu vre-o câteva dosare conţinând acte privitoare la acest aşe­ zământ. Pot deci spune că, pentru deschiderea tipografiei s'au adus ma­ şini şi literă din Viena şi din Francfort; iar pentru organizarea tipogra­ fiei le-a trimes C A. Rosetti din Bucureşti un om priceput, din cei de la tipografia -Românului-. Foarte ,curând-în 1872-Chiţu şi Theodorian mai aduc în tipografie alţi şapte mii lei aur şi comandă lui Marinoni, la Paris, două maşini din cele mai moderne, precum şi frumoasă literă pa­ riziană. Odată cu maşinile soseşte din Paris şi un specialist francez, de le instalează, şi dă tipografiei o organizare cât mai perfectă. Graţie a­ cestor inprejurări, lucrările ce apar În noua tipografie întrec prin ele­ ganţă şi acurateţă tot ce se tipărea pe vremea aceia aiurea, în ţară. Din cercetarea registrului ce posed reiese că, în cei dintâi doi ani de existenţă ai tipografiei, de sub teascurile ei au eşit următoarele l u- 196 [197] crări : Teognosia fizică, de Protopopul I.on Poru�b; Art� de a punct.a, de N. Strâmbeanu; Michelet, de Petre Chiţu ; Istoria Artei Rezbelulul, de Enric Şişevskey; Manual pentru Judecătorii de instrucţie, de G. I. Pes­ sicu 1); Basmaida, de Em. Niciu; Istoria Revoluţiei lui Tudor Vladimi­ reseu, în două volume, de C. D. Aricescu; Studii metodico-practice, de M. Baselly 2). Aci tipăreşte Strâmbeanu gazeta lui »Aurora", Stefu 3) teza lui de licenţă în drept, N. R. Lăcusteanu Apărarea lui Văllimăre­ seu şi Dr. Drăgescu un discurs 4). Tot aci Primăria Craiovei a tipărit "Monitorul Urbei» şi Comitetul Permanent al Doljului Dările de seamă către Consiliul Judeţean. Registrul de care pomenii se opreşte la 31 Decembrie 1872. Pro­ babil că de aci înainte însemnările le-a făcut şi le-a păstrat Ralian Sa­ mitca, fiindcă de atunci el s'a ocupat cu conducerea acestei tipografii şi ţinea scriptele ei. In ziua de 31 Octombrie 1872 se încheiase între Prima Tipografie Română şi Tipografia Macinca şi Sarnitca un fel de cartel, prin convenţiunea semnată Gh. Chiţu, I. Theodorian, T. Macinca şi Iosif Samitca. Din scrierile tipărite dela 1873 încoace, nu însemnez deci decât cele ce au trecut pe sub ochii mei, şi de care mi-aduc aminte. Adică: Po­ lieuct, de Cantorichi 5) ; O piesă teatrală de Athanasie Moschuna 6); Câte­ va comedii sau vodevile de J. P. Bancov şi »Când n'aveam ce face", poezii de AI. Candiano-Popescu r). Imi reamintesc de vre-o trei tra­ duceri din limba elină ale lui Panait Ioanidis 8), Între care Hecuba. Cred că nu mă înşel trecând în rândul scrierilor tipărite aci şi un volum de filologie comparată de Mihail Roscovsky. In 1875 se tipăria tot aci .Libertatea", gazeta lui A. Stolojian. Prin actul din 19 Septembrie 1876, Gh. Chiţu şi Ion Theodorian vând tipografia lor lui T. Macinca şi Ralian Samitca. Se stipulează că tipografia vândută îşi va înceta activitatea ei la 1 Noembrie 1876. In aceşti cinci ani cât a trăit, Înainte de a se contopi cu tipografia Maciuca şi Samitca, tipografia lui Gheorghe Chiţu şi a lui Ion Theodo­ rian a tipărit probabil şi alte scrieri, Numai însă editarea monumentalei lucrări a lui Aricescu asupra Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu ar ajunge ca să nu fie dată uitărei de nimeni. Nu strică dar să însernnez că, la început, tipografia aceasta era instalată În prăvăliile lui Marcu Anastasiu, zis Rachieru în Calea Unirei, colt cu strada Municipalităţei. 9) Tot pe calea Unirei, alături de casele lui Costache Dumba 10) în casele lui Hristea Curti, pe care mai târziu le-a cumpărat Teodor Macinca şi le-a lăsat moştenire Academiei Române, Il) s'a mutat de acolo pe la 1874. M. Theodorian-Carada . • 11 •••••••••• 1) Prim Preşedinte al Trib. Doljiu, in ur mă Primar al Craiovei. 2) Vice·Consul al Greciei şi profesor de limb a greacă la Şcoala Comercială. il) Mai târziu Procuror General la Curtea de Apel din Craiova 4') Probabil discursul dela înmormântarea lui Boicea Radianu. 5) Profesor de Geografie şi de limba italiană la liceul din Craiova. (i) Magistrat, apoi Secretar General la Ministerul de Interne. 7) Intre 1872 şi 1879 Generalul Candiano Popescu a trăit in Craiova ca avocat. 8) Profesor de limba elenă la liceul din Craiova. Faptul că Ttposrufia aduce din străinătate, in 1872, multă literă greacă, ma face să cred că traducerile erau insolite poate de textul original grecesc. 9) Azi str. I. C. Brătianu, colţul de alăturea Palatului Prefecturei. 10) Azi proprietatea P. Andreescu, peste drum de Palatul Mihail. 11) Azi e aci Banca Eschenasi. 197 [198] Toponimie turanică şi ve chiu-germană în DoIj Lângă numărul co.vârşitor de termeni topici de origină sla v'CI, ni s'au păstrat în DoI] o seamă de numiri turanice şi vechiu­ germane 1). Dăm mai jos lista acestor termeni, asupra cărora, fireşte, ultimul cu vânt îl vor a vea filologii, cărora le rămâne şi sarcina precizărilor de amănunt : 1. Arian, deal, smârc şi pârâu în com. Căpreni. Boian, deal în corn. Sopot. Bu tan/u lui), deal în corn. Mierea-Birnici. Caraiman, sat şi silişte în corn. Mosna. Carauau, movilă în corn. Bistreţ. Cârâuan, movilă în corn. Goicea-Mică. Cârfan, gărlă în corn. Catanele. Comuni 2), sat şi moşie în corn. Magla vit. Chischildu 3), şes în corn. Ză valu, pe care se află un şanţ adânc şi urme de cărămidă. Gorfan, şes în satul Preajba. Hunia 4) deal, lac, platou şi sat. Hunia-Lungâ, urme de cetate în com. Basarabi. fivan(ulut). pârâu în corn. Intorsura. Radouan 5), deal şi sat. Tencânâu, deal şi sat. II. Amaradia, râu şi plasă. Arţiadia, pârâu, izvor, pădure, moşie şi sat în com. Floreşti. Oda) pârâu, afluent al Tesluiului. Ion Donat . •••••••••• iI. 1) Pentru acestea din urmă, v : lucrarea d-lui Diculescu, Die Gepiden. 2) In sec. XIV, se chema Vadul-Cumanilor, v. Haşdeu, Originile Craiovii, p. 16. Documentul la Ştefulescu, Tismana, 3) Nu figureaza la litera respectivă În Dicţionarul geografic al jud. Dolj. Vezi Însă aceiaşi opersă, pag. 698, la rub rica corn. Zavalul. Termenul, probabil de origină ungureasca, ar fi poate de pusî-n legătură cu banatul unguresc de Se­ verin. Un număr însemnat de termeni �u acelaşi sufix se găsesc în ţinuturile care formau în sec. XIII Episcopatul Cumanilor (ef. Buzău, Bacău, Taslău, etc.). Pentru Oltenia şi numele localităţii Otâsăic (Vâlcea), din apropierea ocnei care era un­ gurească la 1247. (V. Diploma lui Bela IV, Hurrnuzachi, 1, 152). Pentru Dolj v. mai jos. Cf Muntele Hanilor în ţinutul Sighişoarei, exemplu de termen topic rămas pe vremea acestui popor, la Xenopol, Istoria Românilor, 1. 5) Termen germanie? Nu ştiu dacă a fost semnalat ca atare în lucrarea citată a d-Iui Diculescu. 198 [199] Atelierele Penitenciarelor Statului, în 18941) 1) Văr ă reşti (Jud. Ilfov), este un atelier de rogojini, cu 30 răsboaie de rogojini, înfiinţate din anul 1884, Aug., cu 50 lucr ărori arestanţi. Papura se cumpără de la Cernica, Pasărea, Căldăruşani, Colenrina, Pantelimon, etc. Znopul de papură, de la 20-25 oca, I leu şi 50. Teiul 28 suta de oca. Atelier de legătorie de cărţi, unde se lucrează pentru toate ministerele; cu toate maşinele trebuitoare acestui atelier, cu un maistru şi 33 Iucr ăt ori aresta nţi. Atelier de croitorie oărbătească pentru serviciul tuturor aresturilor, cu 4 maşini de cusut sistem Singer, de la 20-30 croi­ tori arestanţi. 2) Plătărcşt! (Jud. Ilfov). Acest penitenciar pentru femei are două ateliere : unul de ţesut pânză :;;i stofă de Lînă (şaiac), iar altul pentru cusutul rufăriei, pentru serviciul tuturor arestanţilor Sta­ tului. Atelierul de pânză şi ştofe posedă 30 răsboaie, cu 50-60 femei. Atelierul de cusut are 16 maşini Singer, cu 17 femei. 3) Mărgineanca (Jud. Prahova), Penitenciar de recluziune. Un atelier de tăbăcărie cu toate maşinele trebuincioase pentru tăbăcit, mişcat prin aburi, de la 20-40 lucrători. Atelier de opinci, cu 227 cisrnari, 4) Cozia (Tud. V ti/cea), penitenciar de infirmi, cu atelier de ţesut abă, dirnie şi pături, cu 25 arestanţi. 5) Pângăraţi, (Jud. Neamţu). Penitenciar de recluziune. Atelier de industrie locală: linguri de lemn, bice, mobile, casse de fer, bastoane, fluere, cuţite de fer şi oţel cu mânere de OS, de căprioară, păhăruţe de ouă şi articole de fantesie. Toţi arestanţii în genere învaţă unii de la alţii. 320 lucrători. 6) Bisericani (Jud. N earnţu ) .. Penitenciar de corecţiune, A te­ lier de dogărie şi rotărie pentru serviciul penitenciarelor de dincolo de Milcov, cu 35° lucrători şi alte articole ca cele de la Pângăraţi. 7) Mislea. (Jud. Prahova). Secţia minorilor ajunşi majori : dogă­ rie şi rorărie pentru penitenciarele de dincoace de Milcov. Secţia minorilor inva ţă carte şi se aplică la meşteşugul rată­ riei şi dogăriei, Sunt cu toţi 1 50. Teleg,a şi Slănic, (Jud. Prahova). Penitenciare de l1111ne3. silnică. Se lucrează mese, urne, stâlpuri. piedestale, glastre de flori, presse­ papier, chisele de tutun în piarr ă locală , (aceasta se lucrează de arestanţii aceia căror nu le este rândul la Ocnă ), plus industria locală, care se găseşte în toate penitenciarele. La Telega 320 arestanţi, Slănic 180 arestanţi. 1) După note rămase în arhiva lui D. Butculescu, şi culese de acesta. Co­ municate de D-na Maria J. Glogoveanu, din Bucureşti. 199 [200] Târgu-Ocna (Jud. Bacău). Penitenciar cIe muncă sijnică. Peste curând se va deschide un atelier de frângherie şi se fa­ brică obiecte de industrie locală. 270 arestanţi, In celelalte peniten­ ciare de curţi, precum Văcăreşti, Iaşi, Craiova, Focşani, Tulcea şi Constanţa, arestanţii se ocupă cu meseria ce o au. Dobroveţ (Jud. Vaslui). Se lucrează olărie şi dogărie în mod facultativ. Salinele Mari (Jud. Vâlcea). Arestanţii care nu sunt de rând în ocnă se ocupă cu industria locală. Richitosa (Jud. Tecuciu ). 60 infirmi şi cerşetori adunaţi de au­ toritatea administrativă şi trimişi acolo până ce rudele sau alţii îi iau pe garanţie că nu mai vor cerşi. Administraţia Centrală le dă drumul când se însănătoşesc . •••••••••••• Cărţi, însemnări şi acte vechi 1) 1 rENEAAOn'A Te;:))! BA:SIAE'QN zcd Ii'rE1VIO'NQN TI-I2' 'EYP!:l'rIIi:S rToAC'rjeX/IlXam AVTOXrjeXTOrj: I'W(lr)CP B' zai Ii'lVlEPOAO' nON Tu rIAPO'NTO:S XPO'NOY 1817 - E'N BO'YL/A. Genealogia Regilor şi Impăraţilor Europei - toleranţa Impă­ ratului Iosif II şi însemnări zilnice ale anului 1817. E tipărită la Buda. Ne dă oarecare amănunte şi asupra istoriei noastre naţionale. Astfel la pag. 60 găsim următoarele: .Qenealogia Stăpânilor (in sensul de Domnitori) a toată ţara Ungrovlahiei" : Ioanus Gheorghiu Ka­ ragea, principe şi stăpân a toată U ngrovlahia. Copiii acestora: 1. Srna­ randa Karagea domniţă, soţia a tot nobil ului 'născut, a marelui postelnic Constantin Vlahuţa : 2. Gheorghe Karagea, beizadea; 3. Constantin Ka­ ragea, beizadea; 4. Ralu Karagea, dornniţă, soţia prim nobilului născut marelui ban Gheorghe Arghiropol; 5. Ruxanda Karagea, dornnlţă, soţia prim nobil ului născut marelui spătar Mihail. La pag. 61 citim: .Genealogia Stăpânilor (in acelaşi sens) a toată Moldovlahia": Scarlatis Ioanus Kallimahi, principe şi stăpân a toată Mol­ dovlahia, Smaranda Kallirnahi, doamnă şi stăpână a toată Moldovlahia. Copiii acestora: 1. Ralu Kallimahi, dornniţă şi soţie a marelui hatman Const. Pal adi ; 2. Marioara Kallimahi, domniţă ; 3. Alecu Kallimahi, beizadea. Tot în această carte, la pag: 64, găsim oarecare amănunte asupra conducătorilor bisericii noastre, şi �ume: 1) Sinodul Arhiepiscopilor din Ungrovlahia: la Bucureşti Nectarie Arhiepiscopul şi Mitropolitul a toată Ungrovlahia; la Argeş, Iosif Epis­ copul Argeşului; la Buzău, Constantin Episcopul Buzăului. 2. Sinodul Arhiepiscopilor din Moldova: La Iaşi, Veniamin Arhie- I 1) Aflate în biblioteca regretatului profesor din Craiova Aurel Mircea. 200 ;,lj�; j �, j • I 1 ,1 i , -,. ,'-�"' , �� '�iI /,-,.:..t� I ,,1� i,j 1'1t'r�'lt::��: t l' <, l c, ��:'" !�'1! �Hr 11"·;l;o;.�" "'!\I\��"I�,,. [201] piscoP şi Mitropolit al �ntreg�i. Mol�ovii; la Roma.n, Gherasim Episco­ pul Romanului; la HUŞ1, Melitie Episcopul Huşului. 3. Arhiepiscopia şi Mitropolia întregei Basarabii şi Hotinului: La Kişinău, Gavrilă M.elos al �us!ei, Iera:hul �inodului, Arhiepiscopul şi Mitropolitul întregei Basarabii ŞI al Hotinului (p. 65). E o carte rară şi puţin cunoscută, un fel de călindar, în care sunt consemnate familiile domneşti aflătoare pe tron În 1817. Cartea are două ediţii: una slavonească, asupra căreia se insistă mai m uit În "Bibliogra­ fia românească veche", de Bianu şi Hodoş, t. III, fasc. 1, pag. 183, şi o alta grecească, de care vorbim aici. La sfârşitul celor două ediţii sunt poveşti şi legende, care diferă însă dela una la cealaltă ediţie. II. O Mie şi una de nopţi - istorii arăbeşti, Acum Întâi tălmă­ cită după limba nernţească. 1838, Braşov, Rudolf Orghidan. III. Manual de Catedtismul cel mic al omului creştin, moral şi soţial-de F. Aron, profesor de istoria generală În Colegiul Naţional Sf. Sava din Bucureşti. Bucureşti, 1839. IV. Oglinda statului bisericesc şi politicesc, sau învăţătura năraourilor celor bune şi a vieţii creştineşti. Alcătuită întru acest chip de Radu Tempea, duhovnic şi protopop al Braşovului de acea gre­ cească neunită. Tom. 1. Braşov, 1835. V. Mai nainte gătire spre cunoştinţa de Dumnezeu prin privinţa celor ce sânt ; tălmăcită din limba grecească de smeritul Între ieromonahi Eufrosin Dimitrie Poteca, acum întâia oară tipărită cu chel­ tuiala Înaltei şcoale domneşti pentru întâia Învăţătură a pruncilor din Prinţipatul Ţărei Româneşti. La Buda, 1818. VI. Gtuuom Tel sau Elveţia slobodă. Din Florian. Buzău, în tip. Sf. Episcopii, Anul 1839, Ianoarte 25. VII. Balade adunate şi îndreptate de V. Alexandri. Partea I. - Tipografia Buciumului Român, 1852. Toate aceste cărţi, afară de prima, sunt tipărite cu litere cirilice. Se găsesc în biblioteca şcoalei Normale de băeţi din Craiova. VIII. Legiuire a Măriei Sale fostului Domn Ioan Gheorghe Caragea. Tipărită acum a doua oară, În zilele prea înălţatului Domn a toată ţara Românească Alexandru D. Ghica, prin înalta slobozenie şi adăogată: l-Ie cu pitacul răposatului întru fericire Domnu Grigorie Ghica asupra căderii de protimisis la vânzarea celor nemişcătoare şi 2-lea cu jurnalul I. Sfat Administrativ estraordinar şi cu domneasca Întărire a prea înălţatului nostru Domn tot asupra aceştii pricini. Cu stăruirea şi cheltuiala D. Sărd. S. Marcovici. Bucureşti, in tip. lui I. Eliad, 1838. IX. Istoria Noului Testament, de fostul protopop Ioan şi efe­ meriu În Colegiu Naţional din Sf. Sava. Bucureşti-tip. lui I. Eliad-1840. X. Istoria lui Numa Pompilie, al doilea Crai la Romani. Tălmăcită din limba franceză de Dumnealui Postelnicul Alexandru Beldiman. Şi dată şi În tipariu cu a Dumnisale cheltuială spre podoaba limbii româneşti şi îndeletnlcită patrioţilor. In zilele prea luminatului şi prea înălţatului nostru Domn al Moldovei Mihail Grigorie Şuţu Voevod. La anul 1820. XI. Hronica Românilor şi a mai multor neamuri în cât au fost iale aşa de amestecate cu Românii ... de Gheorghe Şincai din Şinca, doctorul filosofiei şi al teologiei, fostul director al şcoalelor na­ ţionalnice În toată ţara Ardealului şi diortositorul cărţilor în crăiasca tipografie a Universităţii ungureşti. Tomul 1 cuprinzător de materie isto­ rică, de Ia anul 86 după D. H. până la anul 1439 inclusiv. In Buda, anul 1844. 201 [202] Pe lângă acestea, se mai găsesc şi alte cărţi de mai puţină im­ portanţă, precum sunt: l. Elementuri de Istoria Sfântă - testa­ mentul cel vechi. - 2. Glasurile scrise cu mâna.-3. Regulamentut Organic, 1832.-Deasemenea 3 - 4 pomelnice, legate in piele şi ornate pe fiecare pagină sus cu flori sau scene biblice în diferite culori. Dintre acestea, cel mai însemnat este al Logofătului Gheorghe Brăiloiu, unde la vii sunt pomeniţi: Zmăranda, Grigorie, Marica .... Catinca, Joiţa, Ion, Bălaşa. Morţi: Ion, Maria, Radu, Gligorie(?), Magdalina. Matei, Pro­ lira, Pantazi. Toate aceste pomelnice sunt din sec. XVIII-a, scrise cu cirilice. Mai găsim aci şi pomelnicul Logofătului Răduceanu, etc . •••••••••••• NOTIŢE 1. Tot cu privire la Brâncoveni La întârnpinările ce d-l Ilie Chiriţă îmi face În nr. de Septembrie­ Decembrie 1933 al "Arhivelor Olteniei" la pag. 449-450, răspund ur­ mătoarele: 1. In ce priveşte greşala ce a relevat, că În lucrarea "Banatul Ol­ teniei şi. Craioveştii", la pag. 43, s'a tipărit "Preda", în loc de "Radu". socotesc numai că, faţă cu evidenţa. d-sa putea adăuga: "probabil un lapsus". 2. Nu-mi amintesc când mă voi fi lăsat indus şi eu în eroare de vre-un act greşit datat. Se poate. Nu cred însă ca să fi fost într'un caz când puţin spirit critic o putea evita. 3. Cu privire la imputarea ce i-arn făcut de a nu fi indicat izvo­ rul pentru dan ia lui Constantin III Brâncoveanu la Sf. Gheorghe, d. Chi­ riţă are dreptate. Fac deci mea culpa, cum se cuvine când greşeşti. Din partea d-sale, mă mulţumesc că admite, prin tăcere, celelalte rectificări. 4. Volumul III (trei) din "Genealogii documentate" de St. D. Gre­ cianu există. L'am menţionat şi in bibliografia din cartea "Banatul Ol­ teniei". Adaog acum că s'a oprit, din cauza marelui război, la pag. 164. In acest volum este vorba tocmai de Brâncoveni, până la anul 1758, infăţişându-se şi alte câteva documente pe lângă cele publicate de d. Iorga. * * * Tot în nr. de Sept.-Dec. 1933, d. Chiriţă publică, la pag. 370- 4, un articol .Boerii Brâncoveni". Afirmă că eu aş fi făcut mai multe "ipoteze" referitoare la "In cepătorii boerilor Brâncoveni". Nu ştiu de asemenea" ipoteze" ale mele. Domnul Chiriţă declară apoi că, din aceste "ipoteze" Îşi va permite să accepte. sau să respingă, ce va socoti mai bine, sprijinindu-se pe docu­ mente, sau, în lipsa acestora, pe jutţecata logică. Este netăgăduit dreptul d-sale. Dar, după această introducere. cititorul s'ar aştepta ca autorul, fie pe bază de alte documente, fie printr'o logică mai strânsă decât a mea. să ajungă, în unele privinţe, la alte \ rezultate decât ale mele. Consta t însă că rezultatele. sintetizate în tabloul dela pag. 371, sunt absolut identice. Atât numai că d. Chiriţă n'o .spune. 202 [203] Chestiunea dacă Brâncovenii cei noi se trag din Datco, sau din VIăsan, am discutat-o pe larg, şi văd că concluzia mea o adoptă şi d .. Chiriţă, deşi pare numai a "crede" că ar fi cea bună. Pentru Calea din pomelnicul dela Mărgineni, pe care o bănueşte a fi fost cea din Brâncoveni, fără a observa că adăugirea "din Brânco­ veni", Între paranteze, este a d-Iui Iorga, d-I Chiriţă se poate lămuri din lucrarea d-lui George D. Florescu, despre boerii Mărgineni. In sfârşit, pentru subiectul meu nu era necesară "clasarea" sate­ lor, de care d. Chiriţă se ocupă la pag. 373, nota 7. In schimb, d-sa poate să aibe dreptate în părerea că Vlăsan, care a participat în lupta dela Boian, va fi fost fratele lui Matei din Caracal. Cu acest prilej releveu două greşeli pe care le-am făcut la pag. 32 şi nota 219 a lucrării mele. Prima greşală este că am atribuit rangul de logofăt acelui Vlăsan, ceeace nu se găseşte la izvoarele la care eu în­ sumi m'am referit. A doua greşală este că am afirmat existenţa unui Vlăcsan, sau Vlăsan, logofăt în divane între 1548-9. In realitate Vlăc­ san este o rea citire În loc de .Vlăcean" (Vălceanu), II. O recenzie Iau cunoştinţă abia acum de o recenzie ce mi s'a făcut în revista "T. Codrescu", 1 Sept. 193�), pag. 96, asupra studiului "Cultivatorii li­ beri şi oamenii dependenţi în Principatele române, în sec. XIV-XV!!". Se insistă asupra faptului că nu aduc documente nouă, ci numai interpretez documente cunoscute. Scopul meu nici n'a fost altul. Se vede insă că recensentul- nu ştiu cine este-s'a obişnuit numai cu materialul brut, căci constat că n'a înţeles nimic din lucrare, sau poate nici n'a citit-o. Intr'adevăr, îmi atribue afirmaţi uni pe care nu le-am făcut. Pre­ tinde că am considerat pe vecini, sau rurnâni, ca oameni legaţi de glie, spre deosebire de şerbi, dependenţi de persoana unui stăpân. I se pare că am pus în seama lui Mihai Viteazul introducerea rurnâniel şi mă învaţă că vecinii existau cu mult mai înainte. Nu-mi rămâne decât să nădăjduesc că cititorii revistei "T. Codrescu U nu se mărginesc, în ches­ tiile ce-i interesează, la asemenea recenzii deformante, care-i pot induce În eroare. Ioan C. Filitti . •••••••••••• Răspuns la "Câteva întâmpinări" In nr. 69-70 al acestei reviste, în «Notiţe», la pag. 440- -1-12. d-l 1. C. Filitti a făcut o serie de douasprezece întâmpinări articolului nostru -Grigorie Brăncoveanu-, aparut în nr. anterior 67-68. Raspundem punct cu punct întămpinărilor aduse. a) «Anul naşterii lui Grigorie Brancoveanu nu este o «de­ ducţie a autorului» (p. 125, n. 1), ci rezultă din catagrafia dela 1829, pe care d. Chiriţă o citează la pag. 202, şi unde se atribue atunci lui Brâncoveanu 58 de ani». Dar a deduce înseamnă a scădea o sumă dintralta, a scoate, a trage o consecinţă dintr'un principiu, iar «deducţiune» înseamnă consecinţă scoasă dintr'un principiu. Dicţionarul enciclopedic, 1. A. Candrea şi Gh. Adamescu, pag. 389 . . b) Suntem de acord ('[1 «chestiunea când a fost ban Crigo­ de Brâncoveanu nu este lămurită». D-l Iorga, în voI. X, pag. 246, 203 [204] din Studii şi doc., spune: «Gr igorie se înălţase pană la cea mai de sus treaptă a rangurilor muntene: bănia cea mare, pe care o capătă în 1802 dela Mihai Şuţu, scutindu-i-se totdeodată şi casa de orice dăjdii». Controlând trimiterea d-lui Iorga. la vol. V, pag. 205, din Studii şi dac. am constatat că nu Grigorie Brăncoveanu a fost mare ban, ci Nicolae, unchiul său. N'are dreptate însă d-l Filitti când spune că «mare ban în acest timp era Manolache Brănco veanu, tatăl lui Crigorie, căci un doc. din 8 Aprilie 180:.? arată că Mihai Şuţu scuteşte pe Nicolae Brâncoueanu veI ban de dări, ca unul, care făcuse slujbe credincioase, atât în ţară, «cat şi pe vremea când se afla petrecănd la impărăteasca ordie în Rusciuc-. Deci mare ban a fost şi N. Brăncoveanu. N'avem niciun document în care să se spună cu Grigorie ar fi fost ban onorific. In -Catagrafia oficială de toţi boerii Tarii Româneşti, la 1829», publicată de d-I Filitti în «Revista Arhivelor», nr. 5 din 1928-1929, la pag. 291, pe lăngă Grigorie Brăncoveanu vei ban, mai sunt menţionaţi: C. Creţulescu veI ban, Barbu Vă­ cărescu, C. Bălăceanu şi C. Ghica bani. Le-am putea atribui tu­ turor acestora dregătoria de bani onorifici? Nu. c) Curentul de înfiinţare de şcoli în oraşele din provincie începuse mai de mult, însă noi l-am considerat că «începe» în­ tr'adevăratul sens al cu vântului pe vremea lui Ion Vodă Caragea , prin faptul că acest domnitor fanariot s'a arătat în tot timpul domniei sale binevoitor pentru învăţământ. «Astfel vedem pe Caragea ocupăndu-se de şcoala dela Sf. Gheorghe a lui Chiriţă caligraful, restabilind învătămăntul oltean, dorind şcolii din Cra­ iova, cu cei trei dascăli şi doisprezece bursieri, plus 8 interni cu plată, să ajungă «prin silintă şi osărdia ucenicilor şi a dascălilor un raiu de învăţătură şi ele folos cunoscut» (Iorga, Istoria învă­ ţărnăntului romanesc, pag. 150). d) N'am menţionat în nicio parte a studiului nostru că Gri­ gorie Brăncoveanu ar fi avut vreun rol-intern-la începutul elom­ niei lui Grigorie Ghica, ci pur şi simplu că el iscălea în acte ca ban. Din cetatea Braşovului, el n'a incetat un singur moment să se intereseze ele mersul lucrurilor din taracsa, Impreună cu alţi refugiaţi, cari nu se înapoiaseră în ţară, tnmetea memorii înscris ţarului rusesc. Actul citat de noi nu traduce nicio confuzie, pentru cine stăpâneşte complet studiul, despre banul Grigorie. Acesta s'a re­ întors în ţară la 1826. In -Catagrafie ... » apare menţionat la «It 1827, Iunie 26, Duminică, epistat de vel vistier, cu blană, d-lui Banul Grigorie Brăncoveanu». Cel de al doilea testament, spune d-l Filitti, şi I-a făcut Grigorie la Braşov; dar pe cel din tai unde şi-l făcuse ? Ne închipuim că vor fi «interesante din mai multe puncte de vedere» aceste testamente, şi de îndată ce le vom cunoaşte le vom ela cuvenita atenţie. el Nimic sigur nu se ştie despre raporturile lui Grigorie Brăncoveanu cu Tudor Vladimîrescu. Cât priveşte raporturile dintre Grigorie, care făcea parte din Ca imăcărnia înfiinţată de Alecu Şuţu Ia sfârşitul vieţii, şi Pini, ele reies din isvoarele citate. «Prescurtata însemnare de turbU1\are a �ntrii Romaneşti, ce s'au întamplat la leat 1821, Mart, după moartea lui Aleco Vodă Şuţu'" ele Iordache Golescu, şi publicată de E. Virtosu în «Viaţa Ro­ mâneasdt», Sept.-Oct., 1930, pag. 251 şi urm., deşi este un pam- 204 [205] flet are o importanţă istorică, şi pus In comparaţie cu alte isvoare ist�rice i-se ridică valoarea. Dacă modul nostru de a cita nu este recomandabil, i-o spunem d-lui Filitti că este necesar, şi ne SUl"­ prinde faptul de , pag. 521, următorul pasagiu: «Pe un exemplar din Vita di Pietre il Grande a lui Cati­ foro.... se citeşte: -Ex libris domni p(rincipis) s(acri) R(omani) Irmperii) Basaraba de Brancovan-, ceiace înseamnă pe acel Con­ stantin. Constantin al Ill-lea dintre Brâncoveni trăia încă la 1781, precum se vede elin această notă la o altă carte latină, Manuel Arvare, De con structione octo ţrartium : -Inscriptus catalogo li­ brorum Constantini S. R. 1. principis Bassaraba a Brancovanis ; 1781». Tot a lui Constantin a fost şi o ediţiune din Cornelius Ne­ pos, dar el o dadu fiului-vcredem că e greşală, fiindcă ar trebui zis nepotu-său Grigoraşco-, când acesta era la în vătătură , la 1786: "Să să ştie că această. du-te este a d(u)m(nealui) cocol1ului Gli­ goraşco Br�ll1coveanu, leat, 1786». h) «Intâmpinarea» cea de a opta, prin care el-l Filitti ne în­ cunoştiinţeaz[t că posedă şi el-lui «mai multe volume» elin Istoria modern;\ este absolut ele prisos. i) N'am menţionat pâni'l acum autorii şi studiile din publi­ ca ţiile periodice, însă pe viitor nu vom mai proceda aşa, pen­ trudi. ne-a tU convins şi noi dl e mai bun procedeul ele a men­ ţiona şi autorii şi studiile or isvoarele periodicelor. Dealtfel, însuşi autorul întâmpin[trilor comite greşala P\� care ne-o imputţt nou[l. 1. C. Filitti, Frământi'lri politice, pag. 15;), 205 [206] n. 2, are trimiteri anonime, precum şi în alte lucrări de ale Domniei sale. k) Deşi nu cunoaştem preţioasele contribuţii aduse de G. T. Kirileanu şi Emanoil Hagi Mosco referitor la Banul Grigorie Brăncoveanu, credem că nu scade întru nimic importanţa stu­ diului nostru. Am citit numai articolul d-lui prof. St. Nicolaescu, fiind publicat în răspănditul ziar «Universul». Promitem că ne vom strădui să cunoaştem «contribuţiile" pe care ni le-a adus -indirect-Ia cunoştiinţă, şi la retipărirea lucrării să le punem ln locul meritat. 1) Şi fără însemnarea d-lui Filitti, se ştia, şi încă de mult, că Matei Basarab se înrudea cu Constantin Brâncoveanu numar prin femei. Crede d-l Filitti că ar fi bine să scindărn neamul boe­ r ilor din Brâncoveni? Din vechii Brăncoveni a rămas numai o singură fată, nu­ mita Maria, fiică a postelnicului Radu, fratele lui DanciuJ vorni­ eul, tatal lui Matei Basarab, numit, înainte de a se urca pe tro­ nul ţării, aga Matei «ot Brăncoveni-. Aceasta s'a căsătorit cu David spătarul, care şi-a zis şi el din Brăncoveni şi prin care se continuă «neamul brăncovenesc- până la 30 Aprilie 1832. . m) N'am amintit nimic despre urmaşii surorilor lui Grigorie Brăncoveanu, fiindca nu fac parte din cadrul, bine fixat, al stu­ diului nostru. Maria a fost căsătorită cu banul Grigorie Băleanu, iar Elena cu un Cantacuzino, care moare în anul 1808 (Iorga, Studii şi doc., voI. XIII, pag. 678). In «Tabelele genealogice- ale lucrării «Arhiva G. Gr. Cantacuzino», tabloul III, al familiei Can­ tacuzino, găsim că Elena Brăncoveanu a fost căsătorită cu Gri­ gorie, al şaselea din cei nouă copii ai marelui logofă t Iordache Cantacuzino. Acestuia să i-se fi zis Cantacuzino-Paşcanu ? Cam în felul acesta am înţeles să dăm lămuriri celor două­ sprezece -intămpinări- ale d-lui Filitti. In tot cazul mulţumim sincer d-lui Filitti, fiindcă ne-a dat prilej să-i răspundem şi totodată să ne aşteptăm la alte -mtămpiuări-. •••••••••••• Ilie 1. Chlrlţă Grinăuţi+ Soroc a, ADAOSE La articolul "Câteva uămi vechi oltene" trebue adaos: 1) O regestă a documentului din 30 Aprilie 1502 avem ap. N. Docan, Studii privitoare Ia numismatica Ţerii-Româneşti, An. Acad. Rom, ser. II, tom. XXXII Bucureşti 1910, pag. 83. Tot aici, în notă, se amin­ teşte şi dac. din 3 Apr. 1480. ' 2) Vama Calafatului este întărită morii amintite şi de Mihnea Vodă cel Rău la 26 Iunie 1508 (N. Decan, op. cit., pag. 89). In acest docu­ ment se adaogă următoarele taxe vamale: de un berbece 2 aspri, de o iapă 4 aspri, de un cârlan 3 aspri. Lipseşte însă taxa vamală pentru oi şi pentru vaci. Aceeaş vamă dela Calafat a fost întărită morii Tismana şi prin hrisovul din 1 Mai 1510 al�ui Vlăduţă Vodă (N. Docan, op. cit., pag. 91). Documentul lui Vlăduţă Vodă repetă taxele vamale din docu­ mentul lui Radu cel Mare (30 Apr. 1502). 3) Documentul din 20 Iunie 1'505 pentru vama dela Genune a fost publicat ap. St. Nicolaescu, Documente slavo-romăne etc. Bucureşti 1905, pag. 231 şi urm. Aici nu se dă data de zi. 1. Minea. 206 [207] ·DE •••••• B •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• III • • • i RECEHZII I R • , : � : CĂRŢI Che cosa e l'Europo, de Ni Iorqa, estrato dagli Alti del 11 Conuegno de/la • Fondazione Alessandro Voita", Roma, Reale Academia d'ltalia, 1933- XI, 8 p. in-4° mic. In această o­ peră se încearcă, pe cale diplomatică, să se facă din Euro pa o realitate care să unească toate natiunile lumii. Se uită in să un lucru: că această Incer­ care, bună In lipsă de alta mai bună, nu poate avea trăinicie, din cauza deoseblrilor care există intre Orient şi Occldent, Europa, vechiul Arib, Ereb, "negrul", adică unde apune, unde moare soarele, şi care parte de pământ a avut cu totul altă evoluţie. Au fost totuşi elemente care au putut uni şi aceste părţi ale lumii. Astfel Grecii au avut iniţieri orien­ tale de principii religioase, in litera­ tură, ştiinţe şi arte; Elenismul de a­ semeni ia din Orient "concepţia mo­ narhică, autocrată şi conştiinţa nevo­ iei ordinelor sociale şi morale fixe" (p. 6). Roma însăşi se orientalizează, păstrându-şi însă personalitatea sa creatoare. Creştinismul apoi are lrn­ prurnuturi orientale. Având în vedere marea întindere a acestor formaţiuni politico-religioase, este evident că prin aceste elemente s'a putut face o unitate reală stabilă. Dar aceasta se datora tocmai deosebirilor funda­ mentale dintre Orientali şi Occiden­ tali. Europenii propriu zis, indiferent unde ar locui, îşi au spiritul lor crea­ tor şi independent; pe când Orientalii pasivi, şi cari acceptă orice, se supun despotismului, oricare ar fi el. A face aşa dar o unitate reală este a lega aceste elemente, aşa cum sunt acum, prin Europeni. Aceştia însă să-şi dea mâna penlru apărare impotriva aceslui Orient care, şi mai numeros, poate oricând să fie unit şi să conslitue un pericol. Europenii trebue să con- sidere actualele lor granite ca lmu­ labile şi să incerce a domina Orien­ tuI prin forţă şi prin spirit. Sobiesctu et les Rott11taiIIS, 1683 -1696. Confereuce donnee ti la Bihliotheqtle Polouaise de Paris (feorier 1933), de N. Iorga [extras din Reoue historioue du Sud-Est europeen, X, 1933, ne. 7 -9, pp. 287 -306J. Paris 1933, 1 f.+20 P In 8". Un tânăr istoric polon Cz. Cho­ w inlec, publicând nu de mult jurna­ lul expedlţiei lui Sobieschi in Mol­ dova [in textul original polon in Preeglad historyczno-tuoţskossy, • Re­ vista istorică militară" IV, 1931, War­ szawa, pp. 314-323, şi în lucrarea I%yprawtl Sobieskiego do Moldawji w 1686 r., "Campania lui Sobieski in Moldova In anul 1686", Warszawa 1932, 152 p.+2 hărţi, apendice pp. 127-136; apoi In traducere franceză datorită d-rei Irina Galezowska, de Alex. Lapedatu, Jurnalul principelui Iacob Sobieski, fiul regelui Ioan, a­ supra campaniei potone în Moldova la 1686, în A. R. Mem. Sec. Isi, seria 1lI, t. XIII, Bucureşti 1933, pp. 298- 314, cu o introducere şi de Chowaruec], a adus unele acuzări politicii lui Const. Cantemir, care ar fi fost impotriva politicii creştine a marelui rege polon. Spre a arăta că aceste învinuiri sunt nefundate, d, Iorga aduce ca argumente contrarii trei lucruri foarte importante: însăşi corespondenţa lui Sobieskl, a­ poi scrisorile Moldovenilor către el, şi corespondenţa lui Bethune, repre­ zentantul Frantei în Polonia. Din a­ cestea reese clar că.toţi Domnii Mun­ teniei şi Moldovei au făcui politică creştină, totdeauna alături de Poloni �i mai degrabă împotriva Turcilor. Incă şi înainte de epoca lui Sobleski, în tol cursul sec. X'VII, se observă aceeaş sinceră lnclinare către Polonia, atât militară cât şi intelectuală. E drept însă că în 1684 intervine o 207 [208] schimbare În aceste raporturi, dato­ rită faptului că Regele impune un Domn ne voit de Moldoveni, pe Pe­ triceicu, Apoi, aspiraţiile de dominatie ale regelui nu erau în linia vederilor Moldovei, care nu avea nimic de câş­ tigat din expediţii, ci numai de su­ ferit. Deasemeni erau deosebiri de vederi in ceeace priveşte clasele so­ ciale, mai ales pentru privilegiile a­ ristocraţiei (p. !O-Il). Aceasta era situaţia când, în 1686, Sobieski por­ neşte Întâia campanie, care tindea să ajungă la Dunăre sau mai departe. Se baza şi pe ajutorul promis de Şer­ ban Cantacuzino, care înţelegea dea­ semeni să facă pe contul său o ui­ mitoare politică imperială, vlzând sca­ unul constantinopolitan, care deci, prin acest lucru, era gata oricând să fie alături de Sobieski. Insuşi COIlSt. Cantemir, care ia tronul între timp, e un polono-fil, ca un fost ostaş po­ Ion ce fusese. Retragerea lui din faţa armatei polone nu era o fugă, ci el îşi dădea seama că regele venise ne­ pregătit pentru măreţul plan ce avea, şi putea risca orice. Dovadă este În­ suşi faptul că Iasă armata sa în Iaşi să se unească cu regele. Acesta însă nu găsea decât cuvinte de a-I râde. Apoi se vede în însăşi cererea lui Const. Cantemir din 1687 către rege, ca să reînoiască expedlţia, dac îi şi pune condiţiile care să-i dea siguranţă (p. 16). Nefiind o perfectă înţelegere între cele două interese, fără îndoială Cantemir a trebuit să lucreze cu toată prudenta lui răzăşească. Se relevează aceasta pentru a se înţelege În mod sincer, un trecut care poate folosi şi viitorului. Azi, fără îndoială, relaţiile polono-române, Înainte de a se bază pe diplomaţie, să se intemeeze ,pe sentimentele naţiei române întregi, care nu e schimbătoare odată cu schim­ barea fiecărui minister" (p. 19-20). , La rotite commerciale de Po­ iogne it la mer Noire alt moyen: lÎge, de P. P. Panaitescu, extras din, Revista istorică română, III. 2 - 3, Bucureşti 1934, 24 p., in. 8°. Relevănd importanţa drumurilor eu­ ropene spre Orient, unul prin han­ seatiei la Nord, altul prin oraşele ita­ liene din marea Neagră, autorul con­ sideră de aceeaş importanţă şi pe a­ ceia dintre Polonia şi Moldova, care lega aceste drumuri Incă dela ince­ putul sec. XIV era un astfel de drum 208 intre Galiţia şi Crimeia la Caffa, dru­ mul tătăresc, dar abia după 1343, când Liovul devine polonez, el ajunge sigur. Dela 1387 intră şi Moldova În sfera Poloniei, si drumul se schimbă, devenind drumul moldovenesc. la Cetatea AIbă. Schimbarea poate se fă­ cuse încă din 1382, când apare cea dintâi transacţie Între un Ilovean şi un Zimmermann din Siret. Dealtfel mai toţi negustorii, deşi sunt din Mol­ dova, sunt însă de origine străină, cei mai mulţi Germani. Liovul are însă dreptul de depozit invidia! de Cra­ covia. De aici şi multă ceartă Între cele două oraşe pentru câştigarea pie­ ţii Moldovei. Reglementarea comer­ ţului în Moldova se făcea prin privi­ legiu domnesc sau prin ustaoniţstoo o mâtahu, .aşezământul vămilor". Acestea Incep Încă din 1408, speci­ ficând ce mărfuri vor trece, care a­ nume din acestea se pot vinde şi unde. Se vede că venitul cel mare al Moldovei il vine mai mult din tran­ sit, căci exportul apare foarte redus. Drumul acesta prin Moldova e de mare importanţă pentru Polonia, care doreşte foarte mult să o aibe chiar sub suzeranltatea sa. Această suzera­ uitate, recunoscută Intâiaş dată În 1387, nu trebue socotită ca fiind pro­ dusă de cedarea Haliciului sau a Po­ cuţiel, care rărnân simple, gajuri pen­ tru Imprumutul acordat POloniei. E vorba de o necesitate a Poloniei de a-şi asigura debuşeurile la mare. De aci şi lupta cu Cavaleri! Teutoni la Baltica, cU,m şi dorinţa de suzeranitate în Moldova, cele două capete ale drumului polonez. Cetatea AIbă era şi mai importantă, fiindcă lega două drumuri comerciale poloneze: acela cu Orientul tătar şi acela cu Ciprul, legătură făcută mai ales prin Italieni, mari capitalişti. Această legătură a Cetăţii Albe cu Orientul turc o arată şi privilegiul sultanului Mahomet 11, din 1456. Dealtfel această suzeranitate nu implica decât "dreptul de protec­ ţie şi o alianţă militară, şi nimic mal mult" (p. 15). Vasalul avea însă drep­ tul să ia parte la consiliul regal po­ Ion. Când reprezentanţii Domnului moldovean nu sunt primiţi în acest \, consiliu, atunci nici regele nu e re­ cunoscut ca suzeran. Când, mai apoi \ la sfârşitul sec. XV, Marea Neagră , ajunge o mare turcească şi se inchide drumul Italienilor şi marilor lor ca­ pitaluri, decade Întreg acest comert, [209] Grecii cari le iau locul ne având ace­ leaşi resurse. Incercările de asociere ale Românilor nu reuşesc să aducă o îmbunătăţire. De aici urmează o tot mai mare decădere. In schimb Ro­ mânii reuşesc să devie ei negustori, ba chiar să rornanizeze şi pe străini, cum dovedeşte acest studiu. I1t memoria lui Vasile Pâruan, Volum publicat de Asociaţia acade­ mică ;, Vasile 'Pârvan" a foştilor mem­ bri ai şcoalei române din Roma, Bu­ cureşti MCMXXXIV, 4 f. + 326 p.+l portret În heliogravură + 12 planşe în afară de text In 4° mic Asociaţia foştilor membri ai Şcoalei române din Roma, împreună cu o seamă de prietini şi foşti elevi ai re­ gretatului dispărut, aduc pe această cale un omagiu postum aceluia care a fost Vasile Pârvan. Studii de adâncă competenţă şi neştearsă prietenie în­ veşnice se această amintire in volu­ mul de faţă, care cuprinde, pe lângă note despre profesorul Vasile Pâroan, cu date biograflce şi bibliografice şi următoarele studii : Const. Balrnuş, La lettre de Saint Auţţusttn il 'Licentius (ep, XXVlJ, care "este cea mai mişcătoare scri­ soare pe care a trimis-o vreodată un profesor elevului său", şi în acelaş timp un document literar. "La ce bun să al un graiu de aur şi un su­ flet de fier", ln .care îmi este lrnco­ sibil să-ţi simt sufletul", scrie Aug. Vasile Băncilă, Tragicul lui Pâr­ van şi tragicul modern, analizează atitudinile sufletului lui Pârvan. Ştefan Bezdechi, Broderii pe hla­ mida lui " Anaxandros" , asupra sin­ gurătăţII, vieţii, iubirii şi morţii, pro­ bleme care preocupau atât de mult sufletul creatorului lui Anaxandros. I. Bianu, Vasile Pâro an catre e­ levii şi urmaşii lui. asupra p' anurilor de lucru pentru viitor, lăsate de ma­ rele arheolog să fie realizate. Gh. I. Brătlanu, Problema datorii­ lor în lumea antică şi legea de asa­ nare a lui Justinian, pc lângă pro­ blemele "împărţirii pământului" şi "iertarea datorii�or", care au preocu­ pat pe Romani şi pe Greci, raportate la ZIlele noastre, evidenţiază o no­ vellă a împăratului Juslinian intitulată "lege ce s'a daI pentru debitori in Italia şi în Sicilia·. Ea prevede că toate datoriile contractate până la nă­ vă/irea Franci/or În Italia (552-53), sunt supuse unui moratoriu de cinci ani, fără dobândă. La 'sfârşitul acestui termen debitorul va putea oferi cre­ ditorului "fie jumătate din capitalul datorit, fie jumătate din averea sa existentă". Rezultă dar că, chiar după dreptul roman, când e nevoie de un remediu comun, creanţele pot fi tan­ giblle. La urmă se reproduce novella. AI. Busuioceanu, Intorno a ,:Franco Bolognese, asupra ipoteticului maestru al artei bolognese renova te a sec. XIV, Franco Bolognese, emul lui Ode­ risio şi Giotto. Singurul izvor, relativ şi acela, asupra .lui Franco, este Dante. VelluteJlo, Vasari şi Malvasia ampli­ fică legenda; apoi Lanzi şi Baldl­ nucci. Rosini şi Cavalcaselle au în­ doieli. Venturi, Brach şi Van Marie caută alte identificări ale operelor a­ tribuite lui Franco. Filippini atribue aşa zisul Franco Bolognese lui Vi­ tale dl Bologna. De la 1868 se pier­ duse urma tabloului; acum însă este În colecţia regală română, de unde îl descrie autorul. Din comparaţie nu se poate face nicio legătură intre "Ma­ dona cu copilul" a lui Vitale di Bo­ logna şi acest tablou, care aparţine totuşi începuturilor şcoalei bolognese. Jerome Carcopino, Note sur une epitaphe thrace redieee en latin el graoee en lettres l;"recques, prove­ nind dela Traci romanizati. Obser­ vaţii asupra notelor editorului acestei inscripţii, Paul Collart. Se dă o nouă lectură şi interpretare a epitafului gă­ sit la Phllippl, provenind de/a Tracii Satriceni. Se datează cu anul 241 d. Chr. Numele trace ale inscripţie! sunt Aliupaibes, Zeipalas şi Secus, iar la­ tinizate Tertla şi Firmus. E un rno­ deI de studiu erudit în epigrafie. M. Delia Cor te, Esploraeioni di Pompei immediatamente successiue alta catastrofe delt' anno 79, o nouă contribuţie asupra Pompeiului şi Creş­ tinilor din acel loc şi timp. Gaetano de Sanctis, Il messagţjio ţ igurato degli Sciti a Dario, asupra versiunilor date de Pherekide şi He­ rodot asupra obiectelor trimise de Scili lui Darius şi semnificarea lor. Deşi independente. informaţiile au ca bază comună tradIţia orală grecească. Hortensia Dumltrescu, La ceram;'· que de la station prehistorique de Horod/ştea, Dorohoi, din epoca de bronz, tip Cucuteni Vladimir Dumitrescu, Un vase de­ lien d'importation, trOl/ve pres de 209 [210] Fundeni, lângă Bucureşti, databll din secolul II a. Chr. n. Ecaterina Dunăreanu-Vulpe, Un te­ zaur de denari romani găsit la Pi­ roboridaua, Poiana, jud. Tecuci. Te­ zaurul, 152 dinari romani de argint, n'a fost in vas, ci probabil În pungă şi a suferit incendiu. Provine din epoca Republicii romane şi a lui August. Ingroparea probabilă sau pierderea În incendiu, pela jumătatea sec. 1 d. Chr. Or Florescu, Monumentum epigra­ phicum inedttum e Scythia Minore, aflat la Ulmetum (Pantellmonul-de-jos, Dobrogea) şi Înstrăinat de Bulgari in timpul războluiui, e pus de Aurelius Valens, «prefectus equitum scutarlo­ rurn», În cinstea sf. Heron. Ii Focillou, Sur la notion au stvle. Oeorges Fotino, Droit romain el drott oriental: phenomenes d'inter­ penetration; larepresentation en ma­ fiere de successions [eminines dans t' ancien droit ro uma in, mai restrâns În Muntenia, poate fi de Influenţă ro­ mană In Moldova, unde .romantzarea S'.1 făcut cu mult mai puţină intensita­ te", restrlcţiunile sunt mult mai reduse. D. Găzdaru, Un fals ttnquisttc ita­ lian relativ la dialectul istroromân, datorit istoricului triestin P. Kandler, sub pseudonimul A. Paropat, şi dând În realitate cuvinte dacoromâne. Maria Holban, Autour du Liure d'Heures de Marguerire de Valois, ou d' Angouli!me, sora lui Francisc J, ms, atribuit de autoare lui Rocheforl, una şi aceeaş persoană cu Franr,:ois des Moulins. E scris către sfârşitul anului 1519, Interesante pagini despre Anne de Bretagne, regina atât de do­ ritoare să albe un urmaş pentru co­ roana regalului el soţ. Alexandru Marcu, Mţmtorul sluden­ "'or moldoveni dela Torino (/860- 1861), care este filo-românul conlele Vegezzi-Ruscalla. Dulliu Marcu, Vasile Pârvan şi concursul pentru planurile Acade­ miei Române, despre marele interes d t pus de Pârvan pentru realizarea u­ nui monument arhitectonic şi util in­ stituţiei menţionate, şi care au fost criteriile urmate de autor cu arhitec­ tul care a elaborat aceste planuri După reproducerile date, sunt in ade­ văr monumentale Un regret trebue să-I menţionăm Însă: sărăcia, in carQ se zbate Academia �omână, o silesc şi pe ea şi pe arhitect să reducă pro­ porţiile. Mare păcat! 210 C. Marinescu, Deux documents con­ cernant Aeneas Svluius Piccolomini (Pie /1), provenind dela Alfons V al Aragonului, scrise in favoarea ilustru­ lui umanist. Ilustrează un pas al as­ censiunei sale spre scaunul pontlfical. B. Munteano, Notes sur la syn­ these en histotre. Or. Nandriş, Contributie la tradu­ cerea eoangheliitor (L. 1/, 14), con­ stată nonsensuri de traducere, strecu- , rate In toate ediţiile textelor noastre sacre, care trebuesc revizuite. P. Nicorescu, Une croix-reliquaire de Dobrogea, de factură bizantină, sec. X, găsită In insula Bisericuta din Razelm, adusă probabil in timpul stă­ pânirei bizantine de acolo din sec. XI-XII. O Oprescu, Une adoration des Mages de Bonlfazio Veronese au musee Toma Stelian, Paolo arsi, Vasile Pâruan, calde cuvinte asupra acestui .giovano mol­ davo dallo sguardo austera e medita­ bondo, che rispecchia tutta l'anima di asceta, di pensatore e di studioso", şi marea pierdere suferită de ştiinţă prin dispariţia lui prematură. Rarnlro Ortiz, La teoria del dono netr; Ars amandi" di Ouidio e nella letteratura deglt "ensenhamen", cu urmărirea obiceiului de a da daruri logodnicei, in evul mediu. Em, Panaitescu, Numărul Geti/or şi al Dacilor, comentar după Strabo, ar fi de minim două milioane şi ju­ mătate. De adaos la bibliografia pen­ tru Acornion, p. 256, n, 2 şi O, G. Mateescu, Două lectii de epigrajie, Il Decretul oraşului Dlonysopolis pen­ tru lauda lui Acorn/on, in Anuarul Institutului de istorie naţională, VI, Cluj, pp. 323-336. P. P. Panaitescu, Petre Rareş şi Moscova, observă Încă dela sfârşitul sec. XV tendinţa Rusiei moscovite de a anexa ţările rutene şi Rusia AIbă, deci de a se apropia de Moldova, Politica lui Petru Rareş, atât creştină, pe care o vroia intensă, cât şi filo­ turcească, pe c'are se vedea silit să o menţie, apare in lumini cu totul noi. Rareş se apropie de Moscoviti din \ cauza Polonilor. Letopisetul lui Nikon \ dă ştiri foarte importante despre so­ liile din 1543-1574 ale Domnului Moldovei la Moscova. Legăturile se dovedesc chiar mai vechi, din 15� 9, Se fac, in cronicile ruseşti, dese aluzii şi la legăturile lui Ştefan cel Mare I [211] cu Moscova. Interesul ce poartă Mol­ dova pentru Pocuţ'a se vede susţinut şi din punct de vedere confesional, ortodocşii de acolo preferând pe Dom­ aul din Suceava, Rareş având larg ajutor dela ei. Se relevă acolo şi in­ teresante nume româneşti de locali­ tăţi, ca Drohomirceni. De mare inte­ res relaţiunea lui Peresvictov, chiar şi numai În partea recunoscută exactă Ştefan Paşca, Supranume de la nume etnice tn Ţara Gitului, ca Grec, Neamţ, Sas, Polaei, ele, fără a indica însă câtuşi de puţin şi o atare origine. Paul Perdrlzet, Le pont d'Amphi­ polis .et la date du Rhesos, cea din­ tâi lucrare de artă care a uimit pe Atenieni, e podul făcut peste Struma între 436 - 424 a Chr, n După această dată se pune şi apariţia dramei Rhesos. Sextil Puşcarlu, Etimologia verbu­ lui "ridica", din rigii/dus - rigdus. Andrei Rădulescu, Note privitoare la obiceiul pământului, care trebue cunoscut In intregime din tradiţie sau din documente. Origlna sa trebue căutată în dreptul roman. Aurelian Sacerdoţeanu, Ylahii din Caicidica. Gorharn P. Stevens, Vasile Pârvan, Vasile Pâruan, Vasile Pâroan ll to­ under and tirst director of the Ro­ umanian School at Rome r asupra importantului aport adus cercetării civilizaţiei dela Adriatica la Marea Neagră, in perioada romană, de V. P. Radu Vulpe, Prioritate agnaţilor la succesiunea tronului tn Macedonia şi 7 racia, se constată la Macedoneni, când după Perdicas III vine fratele său Filip II, mal întâîu ca regent al lui Amyntas IV, fiul lui Perdlcas Ill, pe care îl uzurpă cu Ingăduiala poporu­ lui, fiind probabil conform cu tradiţia. Că această tradiţie vroia aşa, o dove­ deşte şi faptul că după FlIlp trebue să se recurgă la un şir de crime in­ tre agnaţl spre a-şi asigura Alexandru succesiunea sa. Mai elocvent e cazul succesiunii acestuia Generalii vroiau să urmeze lui Alexandru fiul său, care se va naşte din persana Roxana, Ale xandru Aigos, pe câtă vreme so'­ daţii susţin şi impun pe Arrhidaios, frate cu Alexandru, măcar că era prost şi Incapabil. Tot aşa şi la Traci. Lui Sitalces 1, fiul lui Teres, urmează Seuthes 1, fiul lui Sparadocos, frate cu Sitalces 1, şi nu Sadocos, fiul lui, iar lui Seuthes I îi urmează Sadocos 1, fiul lui Sitalces 1 In timpul lui Ti- beriu lupta pentru .succesiunea lui Rhoemetalces l, între fratele Rhasce­ poris şi fiul Cotys, şi urmaşii lor, se observă aceeaş tradiţie. Sistemul e şi la Celţl, cunoscut sub numele de ta­ nistry, cu care se şi face inrudire Astfel, prin materialul variat şi se­ led, volumul de faţă aduce nu nu­ mai o comemorare pioasă, dar şi o contributie de mare preţ. Condiţ:ile tehnice in care apare fac de asemeni cinste tiparului românesc şi grijii de­ puse de comitetul organizator. Sunt doar câteva scăpări din vedere, ră­ mănând şi in volum trimlterile din note ale extraselor, in câteva locuri. De asemeni, la p. 225, pentru anii 1086-1091 nu poate fi vorba de Alexls II Cornnen, ci de Alexis I Comnen. Concepţia istoriei universale. Scurtă privire asup-ra evoluţiei şi realizărilor dela Herodot pâtlă la Voltaire şi definiţia actuală a ei, de N. A. Constantinescu, Bu­ cureşti 1934, 51 p, în 80 Acest cap. /, extras din istoria universală şi problemele ei în lu­ mina cercetărilor recente, ne arată care este "utilitatea cadrului de is­ torie universală", utilitate care reese din faptul că lumea fiind strâns le­ gată prin vleaţă, a simtit nevoia unei opere de sinteză, care să cuprindă intreaga evoluţie a omenirii. Antichi­ tatea n'a cunoscut acest fel de con­ cepţie, rărnănând mai mult la Istoria locală. Abia Herodot rnce.rcă acest fel pentru lumea cunoscută lui. Sis­ temul Însă nu e urmat, cronicile uni­ versale lmbrăţişând tot un spaţiu li­ mitat. L-a încercat şi Isocrate cu elevii săi Ephoros şi Theopomp; dar numai Polybiu reuşeşte mai târziu să ne dea o bună istorie universală izvo­ rîtă dintr'o concepţie. La Romani o­ pera lui Polybiu găseşte Imitatori În Pompeius Trogus şi Velleius Pater­ culus; mai târziu apare Diodor Sicu­ lus şi Nicolaus din Damasc. In această vreme s'a format Însă. şi ideea impe­ rlilor universale transmisibile. Cea dlntâlu cronică universală creştină este II lui Sextus Iulius Afri­ canus, salvată in prelucrarea lui Eu­ sebiu din Caesarea Aceasta, ca nou­ tate, introduce cronologia dela face­ rea lumii. Cu adaosuri locale, aceste croniei sunt prelucrate şi continuate de analiştii bizantini şi apuseni Prin 211 [212] Augustin, Orosius şi Hesychios se ajunge chiar la istoria uniuersală creştină, răspândltă in evul mediu, mai ales sub forma de chronograf, a­ lături de însăşi teologia Mai târziu însă, la Umanişti, din ancilla teolo­ giae, istoria se eliberează. de con.cep­ tia religioasă, dar nu mal e univer­ sală ci locală, naţională. In aceeaş vre�e intervine şi critica istorică. Aşa se ajunge la crearea ştiinţelor auxiliare ale istoriei (p. 29). Voltaire secularlzează" cu totul această dis­ �iplină, creind şi filosofia istoriei. In sfârşit abia în sec. XIX se fixează deplin disciplina prin "reacţiunea rea­ listă" a lui Mommsen şi De Coulanges. Manualele sec. XVI şi XVH,--tipic e al lui Sleidauus=-. se scriu tot In sensul celor patru monarhii: asiro­ chaldeană, persană, macedoneană şi, ultima, romană. care înglobează şi imperiul constantinopolitan şi al lui Carol cel Mare, prin care trece la Ger­ mani. Tot la aceasta se adaogă şi cea papală şi mahornetană care, deşi o doresc, nu pot creia o a cincea mo­ narhie (p. 36). Jean Bodln este cel dintâiu care atacă acest sistem lncă din 1566, dar n'a fost urmat. O nou­ tate aduce şi Flacius lIIyricus din Albona, care ar putea fi Vlah din a­ cea parte, după numele lui Mathlas Vlacich (p. 39). In spirit modern, 1- deia celei dintâi istorii unlvers sle e dată de Vico, Jntâiul filosof al isto­ riei; apoi, acea istorie universală a lui Campbell, In să perfect corespun­ zătoare noilor cerinţe nu este decât opera istorică a lui Voltaire care, in­ Iăturând tradiţia şi teologia, pune pe planul Jntâiu faptele sociale, econo­ mice şi culturale, şi nici nu ia un ţinut (Euro pai de centru al evoluţiei istorice, ci tot globul, In ce are el mai caracteristic, indiferent naţiunile. Se tinde, "pe căile raţiun et spre liber­ tate" (p, 4l--43). Schlozer dea semeni dă o istorie universală "de o origi­ nalitate superbă", ca şi Ranke Se ex­ pune apoi concepţia d. Iorga asupra istoriei universale, care trebue să fie o sinteză bazată pe un sistem organic. In concluzii se face diferenţa lntre termenii istorici, de multe ori impro­ priu întrebuinţaţi de către istorici. Se precizează însă că atunci când e vorba de sinteză, trebue neapărat să existe elemente comune pretutindeni; iar când lipsesc acestea, atunci elemen­ tele desvoJtate separat formează isto- 212 da generaLă. Cartea va fi de un real folos În mâna celor dornici să albe cunoştinţe asupra acestei probleme. Aşteptăm lnsă continuarea, care ne va fi de vădit interes. Aurelian Saeell'doJeanu. Justitia fundamel1tum regtto­ rum, de Iancu Constantinescu, avo­ cat. Craiova, 1933.-1n .Cuvânt Ina­ inte" autorul spune că a fost in pri­ mul rând preocupat de "Justiţia noa­ stră", adică de ceea ce se numeşte justiţie In România de azi, şi că cer­ cetările sale, din practică îndelungă a avocat urei, duc la trista concluzie că "Vremea noastră este lipsită de justiţie" Şi, dacă aceasta ne poate consola, tot aşa a fost şi În trecut. căci "totdeauna j ustiţia a cătat să consacre o ordine prestabilită; că acea ordine prestabilită nu era şi nu este decât sancţiunea nedre ptăţi'or stabilite prin forţă sau viclenie", că insfârşlt "Cei cari au cerut mai multă justiţie au ieşit din rândul oamenilor de treabă şi au fost socotiti în toate timpurile ca anarhiştl, revoluţionari, etc. şI scoşi din legile ocrotirei umane". Şi totuşi, setea după justiţie n'a putut fi smulsă din sufletul omului.-Cartea (164 pag.) cuprinde In prima parte consideraţi­ uni generale asupra justiţiei, iar in partea doua se ocupă numai de Jus­ tiţia dela noi. In totalitatea ei cartea aceasta e o lndrăsneaţă profesiune de credinţă a unei conştiinţi profesionale, care la autor se suprapune perfect celei de 01lA de omenie; este şi un strigăt de alarmă, unul mai mult, in potriva acelor cari au pângărit altarul zeiţei Themis, smulgând atributele sale de ordine etică ideei de Justiţie. Se cercetează naşterea şi evoluţia no­ ţiunei de justitie ip omenire şi se în­ cearcă definitia ei. Având in vedere relativitatea el, poate că cea mai e­ xactă e a lui Jeze : "Ia j rstlce est ce que IeS hornrnes d'une epoque don­ nee, dans un pays donne, croient juste". Acceptată insă astfel, ea e de­ parte de ceea CI! omul cinstit, evolua! sufleteşte, numeşte "dreptate". Având in vedere că legiuirile omeneşti au cătat să garanteze fiecăruia dreptul \ său (drept relativ şi acesta) şi să sta­ bilească o armonizare a intereselor fiecăruia, se întreabă autorul: Avem noi justiţie? şi răspunde apoi: "Nu ne ferim să afirmăm din capul Iocu­ lU,i că justitia noastră e rninatâ de [213] ii" I nenumărate racile, şi felul cum se distribue astăzi echivalează cu o a­ devărată denegare de dreptate". Este, netăgăduit, o criză a justiţiei în Ro­ mânia de azi. Racilele justiţiei sunt excese I de flscalisrn, excesul de for­ malism şi lipsa de sancţiuni. Exem­ ple numeroase ilustrează faptul că şlcanele, dificultăţile şi nedreptăţile puse în calea tmprtctnatulut în Pala­ tul Justiţiei îl fac să piardă credinţa că este o dreptate pe pământ, că ea se poate obţine pe calea justiţiei. Şi rezuitatul? Inpriclnatul De impins in stradă' şi Împins a-şi lichida litigiile .prin mijlocul mai accelerat, mal e­ nergic, dar mai sumar al parului isbit la mirul adversarului". Trei capitole deosebite prezintă, cu psihologia lor specială, pe trnprlctnaţi, pe magistraţi şi pe avocaţi. Aci se pune şi ches­ tiunea dacă un avocat poate să apere şi cauze nedrepte. Autorul pare că ar înclina să zică,- dar nu lndrăsneşte, şi o regret,-că e tot atât de ticălos "specialistul' dela Curtea cu Juri care pentru bani ia să apere pricina unor criminali de cea mai rea specie, scon­ tând achitarea lor nu ca rezultat al talentului său oratoric or a ştiinţei dreptului, ci trecerei lui ca politician influent şi presiunei ce ar putea e­ xercita asupra unor magistraţi uşor de intimidat or asupra unor juraţi imbecili. V d. cazul transparent al unei foste excelente' care, apărând pe unul ce-şi ucisese fratele "cu premeditare şi pândire, aţinăndu-i calea la drumul mare, ascuns În grâu", meşterul "re­ !;isor al spectacolului a potrivit juraţii de aceeaşi culoare politică cu d-Iui, şi vânătorul de oameni (de propriu frate) a fost achitat şi sărbătorit". ­ Cartea d-Iui Constantinescu, plină de miez şi îmbietoare la grave reflexii, are şi o plăcută ţinută literară. Co­ perta sugestivă a cărţii c semnată de Coca Farago. ( 75 de alti dela introducerea pril111tlui timbru poştal roniâ­ ne se, 1858-1933, cuprmde un isto­ ric al poştelor la noi, de Const. Ml­ nescu, apoi o privire scurtă asupra desvoltării serviciului poştal, cum şi a emisiunilor de timbre poştale ro­ mâneşti, de Petre Vişoianu. In ex­ celentă tipăritură, frumos ilustrat, vo­ lumaşul acesta conţine preţioase In­ formaţii. Primul serviciu poştal porne­ menit istoriceşte În vechile principate româneşti e al curierilor domneşti călări, cari purtau poruncile şi adu­ ceau la scaunul domnesc ştafete. Caii de schimb se procurau de locuitori, Mai apoi se trimit curier! cu "olace". cărucioare ce purtau corespondenţa. Domnitorul putea da scutire "de cai de olac" cui vrea. Aceşti curierl erau trimişi şi la scaunele domneşti vecine ţărilor noastre şi chlar Papei. Dela Mircea Voevod corespondenţa externă sporind, călăraşii fac acest serviciu Între capitalele noastre şi Constanti­ nopol. De cu sec. X VI, serviciile de cu­ rleri, deşi servind numai interesele cârrnuirei şi ale ambasadorilor străini dela noi, se organizează mai bine, punându-se sub autoritatea Marelui Postelnic. Curieri străini, afară de Turci, purtau corespondentele lor prin ţară, tot cu caii de olac serviţi de locuitorii ţării. Intre Galaţi şi Iaşi erau curier! speciali pentru a duce scriso­ rile aduse până la Dunăre de curlerl turci, cari n'aveau voie să treacă În ţară. Pe lângă olăcarii călări, erau şi curieri pe jos, "umbIători". Tot cu aceste cărucioare uşoare şi joase că­ lătoreau şi străinii de seamă veniţi în misiune aci, or trecând pe la noi. In sec. XVII incepe şi transportul pu­ blic de călători, dar tot cu învoire domnească. Curierii interni erau nu­ miţi şi lipea ni ; (ei externi erau că­ Iăraşi, a căror şefi erau vătafii de că­ lăraşi, depinzători de Postelnicie. Tran­ sportul olacelor, aşa de rapid, făcea minunarea străinilor ce veneau prin ţările noastre. In Muntenia pr incioa­ lele drumuri vechi de poştă erau: Bucureşti- Târgovişte, Buc.- Piteşti-Cra­ iova şi Buc -Giurgiu sau Silistra, apoi alte linii secundare. In Oltenia fie­ care judeţ are in frunte, - ca organ administrativ şi deci cu grija olace­ lor, - lin Vornic ajutat de patru is­ pravnici (sub prefecti) şi cu câte trei vătăşei, prin care se transmitea u or­ dinele administrative. La Craiova erau 20 de ştafetari, conduşi de un vătaf, pentru a duce corespondenţa respec­ tivă. Judeţele dau olacele, surugii şi hrana cailor surugitlor şi curlerilor : locuitorii dau caii de schimb În sa­ tele şi târgurile pe unde trecea poşta. Cum scutiri de olac se dau uşor, sar­ cina devenea grea pentru cei înda­ toraţi a da caii. De aceea mulţi Iu­ giau din sate. Const. Mavrocordat În Moldova 1741-1744 opreşte abuzurile, Încercând a da Statului sarcina aceasta. 213 [214] In Muntenia Alu. Ipsilante, peste 30 de ani, organizează serviciul poştal pentru folosinţa tutulor, luând asupra Statului toate cheltuelile releurilor de poştă -- rnenzrlurlle - clădiri, cai de schimb, etc, Fiecare conac de poştă era condus de un şef: căpitanul de poştă, ajutat de păzitori, surugii şi bicicaşi plătiţi de stăpânire. Sub Alex. Moruzl se decide darea în antrepriză a exploatării serviciilor de poştă în Muntenia. O cursă din Buc. până la Craiova făcea 36 de ore, la Slatina 30, iar la Piteşti 18. Olacele de că­ lătorie erau trase de patru cai, ce se schimbau la staţiile de poştă. In Mun­ tenia Reg. Org. fixa anual 947.4 8 Iei vechi pentru întreţinerea poştelor, iar taxa de călătorit se hotăra la 20 bani de fiecare ceas şi cal de poştă pentru 4 ore de mers dela un schimb de poştă la viitorul conac. După epoca Reg. Org. poşta progresează, Intre­ ducându-se şi un serviciu de transport al scrisorilor pentru particulari şi gro­ puri de valoare, pentru o plată. O nouă reglementare aduce in 1841 Mih. Sturza. Sunt atunci in Muntenia 17 drumuri, servlndu-se de 3740 cai. Se institue la Buc. şi Iaşi câte o "casă a menzilurilor" cu câte un di­ reclor, ajutat de un secretar şi doi scriitori, numiţi de Domnitor, dar plătiţi de arendaşul poştelor, Expedi­ ţia scrisorilor se face de două ori pe săptămână. Dela 14 Nov. 1857 se instituie un monopol al Statului pen­ tru serviciul poştal din Moldova, imi­ tat şi în Muntenia. După Unire se slsternatizează serviciile poştale pen-: iru scrisori şi călător], punând in cir­ culaţie şi diligentele dela 1 lan. 1860, iar dela 1 Mai 1862 se aşează cutii de scrisori prin oraşe. Din 1864 se uneşte direcţia poştelor cu aceia a telegrafului, legându-se apoi servici­ ile noastre cu cele străine internaţio­ nale. Primele timbre poştale introduse în Moldova la 15 Iulie 1858 au fost de 27, 54, 81 şi 108 parale şi cu un cap de zlmbru pe ele. Primul local al poştelor din Buc. a fost cel din str. Doamnei, ars în 1874_ Se face istoricul tiragiiior de mărci postale ce s'au succedat de la 1858 şi până azi, reproduse în planşe. Despre Cttltttrti şi 'Judecata Is­ toriei, de Mihai 1. Kogălniceanu. Bibl. Cercului Ie şenilor, Tip. Român. Unite, Buc. 1933.-Autorul cercetează 214 domniile lui Vas. Lupu şi a lui Mih. Sturza, "vrednice de a fi considerate din punct de vedere a judecăţei is­ toriei asupra faptelor acestor Domni, in legătură cu desvoltarea cuIturei noastre". Domnia lui Vasile Vodă, plină de păcate, de jefuire şi lrnpi­ Iare a boerilor moldoveni şi a (:ira­ nilor, a fost lnsă epocă de inflorire culturală. Aplecat spre Greci din cal­ cule politice-căci Fanarul era atunci influent la Poartă, ştiind bine grece­ şte şi cunoscător al literaturei ciine, Vodă sprijineşte cultura grecească fără a stingheri pe cea slavonă a cancela­ riilor şi pe cea românească curentă Tipografia şi şcoala ce infiinţează pe lângă biserica zidită de el, Trei Ierarhi, sunt opere de temei. Lb, română se foloseşte intr'o strană pe lângă cea grecească, iar la şcoala lui se preda şi învăţătură în limba ţării la înce­ pători. Autorul a rai ă superiorii" tea PraviJei lui Vasile Vodă asupra celor două ale lui Matei Basarab, cel d'In­ tâi sprijinind direct, ca un cunoscă­ tor, formularea şi Imprimarea pravilei sale.-La 200 de ani după V. Lupu se urcă pe tron Mihai Sturza. Acum situaţia e alta, influenţa precumpăni­ toare având-o Ruşii prin consulul lor respecti v în ţările româneşti. Sturza e om cultivat şi foarte abil politician, fără scrupule când e vorba de inte­ resele sale şi de strâns bani. Ca fa pte culturale înscrie fondarea Academiei MihăiI�ne şi trimiterea de bursieri În străinătate pentru studii; ajută înfiin­ ţarea unei'l.biblioteci la laşi. Cum în această Academie, şi cu studiile din străinătate, se naşte un curent naţio­ nal conştient şi deci antl-rus, prin stă­ ruinţa consulului rusesc şi obedienta Domnitorului, Acad. Mih. se preface la 1847 în colegiu francez. Dar totuşi "puterile deşteptate au trecut peste Domn şi au netezit drumul întregirii neamului românesc". Ţara noastră: Româttia, de Prof. Dr. Sabm Opreanu, tip în Bibl. pop. a Asoc .• Astra", la Sibiu, 1933.-Se I tipăreşte "cu gândul de a răspândi in '1 straturile cât mai larg/ ale poporului \ cunoştinţele despre ţara şi poporul nostru". Foarte sistematică, scrisă pe înţelesul tutulr ra şi totuşi intr'o fru­ moasă limbă, cărticica tnfăţişează re­ lieful pământului românesc, cu pro­ duct/unile sale, drumurile şi populaţia lui in părţile muntoase întâi, apoi pe [215] dealuri şi podişurile noastre din toate pol rţile ţării româneşti. Cunoştinţele geografice sunt presărate cu noţiunile istorice necesare. Capitolul despre Po­ porul Ţăril noastre ad uce partea de contribuţie personală prin reflexiunile şi sfaturile intercalate in text. La urmă ceva cunoştinţi despre Românii aşe­ zaţi or rămaşi in alte ţări sub stăpâ­ niri străine Cartea aceasta ar trebui trimisă. de Casa Şcoalelor tutulor bi­ bliotecilor săteşti şi şcoalelor. Secretarul de Stat Git. Ioano­ oici şi Statutlll Organic al Ris. ort, rom. di» Ardeal, de D. Bra­ ham, Cluj, 1933. - Broşura de faţă are de scop a face "câteva puneri la punct cu prilejul unei polemici" is­ eate in jurul altei lucrări anterioare a autorului, recenzată anul trecut (an, XI, p. 403). D-I Ernest Arrneanca de la Cluj se lntrebase dacă .nu cumva caracterul laic mult prea accentuat al constituţiei bisericei ort, rom. din Ar­ deal trebue atribuit lui Gh. 1., franc­ masonul notoriu?". D-I Dr. 1. Mateiu dela Cluj apără memoria lui Gh. 1., dar "se sileşte să diminueze perso­ nalitatea" acestuia. O-lOr 1. Stăni­ loae de la Sibiu de asemenea. D-nul Braharu vine cu noi fapte şi argu­ mente spre a dovedi exagerările celor trei de mal sus, in chestiunea "laici. zării" aşa zise, aducând apoi câteva date noi, care lămuresc însemnătatea personalităţti lui Gh. 1. pentru Bise­ rică şi naţionalismul lui necontestat. Despre rostul lui in alcătuirea Statu­ tului Organic se notează că Gh. 1. a fost chiar preşedinte al Comlsiunei de 27 persoane care au alcătuit acest Statut. Pentru aceasta a lui activitate românească se arată că Gh. I. a fost chiar suspectat la Budapesta. Adăo­ gând câteva date noui despre genea­ logia lui Gh. 1, vedem că Nicolae Dumba senatorul imperial dela Viena, de origină macedo-romăn, e rudă de aproape a aceluiaşi Gh. l. Din tes­ tamentul său se arată că a lăsat câte 1000 florlni lojii francmasone din Un­ garia, dar tot atâta a lăsat şi bisericei din Duleni şi celei din Valea mare la fel. Probleme de Geografie ecouo­ mică îll Munţii Apuseni, de Prof. Dr. Sobin Opreanu, Cluj, 1933.­ Locuitorii regiunei sunt săraci. Deşi densitatea populaţiei ei e numai de 40 loc. la km. p., totuşi aci e supra­ populatie, căci pământul e prea sărac spre a-i putea hrăni. Deaceea prrbe­ gesc mulţi şi emigrează de aici. Cer­ şetori numeroşi. Motii rătăcesc pre­ tutindeni in căutare de lucru şi deci de pâine. Mizeria fisiologică îşi mar­ chează semnele pe chipul lor. Este deci o problemă economică a Mun­ ţilor Apuseni, In munţi nu e pâine; spre câmpia Tisei, spre care se des­ chid drumurile lor, e prea putin pă­ mânt pentru ei Astăzi Motii simt mai greu situaţia lor mizerii, căci "sub asupritori sărăcia te oţeleşte, iar sub ai tăI te demoralizează şi des­ curajează, mai cu seamă atunci când ştii că ar putea fi şi altfel". Pentru remedierea răului, autorul recomandă: 1) ridicarea nivelului cultural al Mi)· ţllor ; 2) orientarea bunurilor, acestor munteni spre interiorul ,ţării şi spre Dunăre; 3) intensificarea muncii mi­ niere din regiune şi uşurarea exploa­ tării pădurilor lor: 4) deschiderea pieţelor noi de desfacere a produse­ lor muncii lor; 5) colonlzarea supra­ populatiei locale alurea,-Ia care am mai adăoga şi noi: impiedecarea con­ tinuărel exploatărei Moţilor de evreii, prea numeroşi, veniţi acolo şi cari s'au făcut stăpâni, cu ajutorul coade­ lor de topor politicianiste, pe părnân­ tul şi pe pădurile Moţilor. Panait Cerna, Viata şi opera sa, de LUCian Predescu Extras din "A­ nalele Dobrogli", Cernăuţi 1933. ­ Cu sârgulnţă s'au strâns aci, pentru cititorul ce caută informatii de amă­ nunt, date privitoare la viaţa lui Cerna­ Stancioff. Debuturile sale poetice în­ cep din el, IV lIceală. Viaţa-i scurtă: luptă cu sărăcia şi năzuinţă de mai multă pregătire ştiinţifică. In partea doua se cercetează 1) opera lui Cerna ca poet, distingându-se aci nota lirică, apoi nota patriotică şi socială, cu foarte numeroase citaţii in sprijin; 2) opera lui ca critic şi 3) Cerna fi­ losof, cu teza lui de doctorat Ur­ mează o bibliografie conşttinţioasă, iar la urmă, ca anexe, se dau "Poezii şi cugetări necunoscute" ale poetului, contribuţie de preţ la cunoaşterea lui Cerna şi fixarea locului său În poezia noastră de ieri. Câteoa realizări la Liceul "Ma-. rele Voevod Mi/lai" di« RtlCII­ reşti, de prof. P N. Mirodescu, Bue 1933.- Cele 60 de pagini arată acti- 215 ..................... --------- [216] vitatea desfăşurată in cei 10 ani de când a fost înfiinţat acest liceu, şi anurne : atelierele pentru lucrul ma­ nual (de legătorie de cărţi, sculptură în lemn, ceramică), cum şi expoziţia de hărţi şi desenuri artistice. Intere­ sant capitolul: Selecţionarea elevilor, arătând modul cum s'a experimentat cu ° serie de şcolari, în doi ani con­ secutivi (iar acum în al treilea) exa­ menul lor psihotechnic, cu ajutorul testelor neverba!e pentru măsurarea inteligenţei copiilor; aceasta deosebit de aşa zisul examen de admitere în şcoală. De cu an. se. 1933-34 Di­ recţla şcoaleia hotărît, faţă de bu­ nele ei rezultate, să estindă cercetă­ rile acestea psihotechnice I a toate clasele Urmează informaţii despre bibliotecile de clasă şi aceea a Di­ recţiei. Şcoala are şi o bibliotecă de note muzicale, cum şi o orchestră, Partea cea mai orIginală a activităţei aci relatate e expoziţia de grafice a liceului, din care tablouri se poate ur­ mări toată desvoltarea şcoalei şi si­ tuaţia ei actuală: variaţia numărului de clase; proporţia Între elevii în­ scrişi şi elevii fii de funcţionari che­ ferişti (acest liceu având o subvenţie dela Mln. Muncii, e obligat a da gra­ tuit instrucţie copiilor numitilor sluj­ başi); mişcarea populaţiei liceului dintre 1922 şi 1932; statistica elevi­ lor proveniţi dela ora Ş şi dela sate; statistica elevilor după religiuni; re­ partizarea după profesiunile părinţilor în aceşti 10 ani; graficul absolven­ tilor cursului superior şi al celor ba­ calaureaţi dintre 1927-1932; graficele elevilor pe clase; grafice privitoare la materialul didactic (după materii), biblioteci; înslârşit un grafic al aju­ toarelor date de Comitetul şcolar in­ tre 1923 şi 1932. Cartea are multe ilustratii. Uit observator eugles: asupra Româ1tilor diu epoca lui Tudor Vtadinsirescu, comunicare de N. larga. Mem. Acad. Rom. 1933 -Este un V. Bargrave, care a făcut parte din serviciul secret de informaţie in Ori­ ent şi a scris ÎII 1820 raportul aflat azi în Arhivele engleze. EI a plecat din ţară la Braşov când au apărut pandurii lui Tudor. Descrie Muntenia ca geografie şi obiceiuri, cu amănunte asupra cursului Oltului. Laudă cali­ tăţile poporului şi traiul lui simplu dar îmbeJşugat, într'o ţară ce plăteşte 2/6 biruri modeste. Cinstea e 'însă lucru rar sus şi jos. Are multe vederi juste asupra situaţiei. Broşura dă, dupa no­ tele introductive ale d-Iu! Iorga, textul englezesc. Anuarul Iustit, de studii cla­ sice al Ilni», Cluj pe 1928-1932. par te a li-a, cuprinzând: Elogiul ita­ liei, din Georgicele lui Vergilius, li, 136-176. de T. A. Naum.- Tradu­ ceri româneşti din Vergitius, încer­ care bibliografică şi critică, cu privire la Georgice şi Bucolice, de N. Laslo, =Un manuscris inedit al lui Nice­ for Gregoraş, din Bibl. Vatlcanului, este un manual de filosofie pentru cocoane, dedicat soţiei lui Ioan Pa­ leologul, fiică a lui Ioan Cantacuzen, Se publică şi textul în elineşte, de St. Bezdechi.-Un nou .miliarium" din Dacia, al/atin 1932 in com. Vişta, la N.-V. de Cluj, de formă cilindrică, cu bază patrulaterală, fiind necornplet prin spargere, ne prezintă C. Daico­ viciu Inscripţia înseamnă pe cei doi împăraţi fraţi: M. Aurelius şi Lucius Verus, 161-16\:1. Monumentul ajută la stabilirea unor lucruri privitoare la topografia Daciei la N. de Napoca ­ O contrihuţtune la istoria legiune! a XIII Gemina in Dacia aduce Oct. Floca, după o inscripţiune aflată tn 1932 la Sarmisegetuza pe -un altar de marmură. E un monument ridicat de nişte soldaţi, transferaţi în leg. XlII Gemina, catre Jupiter şi Marte, pe n­ tru sănătatea comandantului lor. Se constată d�p el Întâia oară că detaşa­ mentul local a fost compleclat cu sol­ daţi din altă trupă, confirmând afirma­ ţia lui Dessau (1. L. S.) că "trecerea soldaţilor dintr'o unitate într'alta pu­ tea fi individuală, sau colectivă, când mai mulţi indivizi din aceeaşi unitate erau mutaţi În alta" Inscripţia nu 11- arată şi corpul din care fuseseră pe r­ mutati soldaţii respectivi. Probabil că el făcuseră parte dintr'un acel aş corp înainte de a fi mutati aci: "translati". Pentru a fixa timpul când s'a ridicat acest altar, avem numai un nume, al guvernatorului provinciei: "leg. Aug pr. pr.", care era şi comandant .\. al legiunei. Din acest clement autorul deduce că monumentul s 'a ridicat în­ tre 119 şi 167 d. C, epoca in care \ guvernatorul Daciei era în acelaş timp 'şi comandant de legiune, Înainte deci de aducerea leg V. Maced. dela Troe- smis la Potalssa ; iar translati aceştia [217] vor ri făcut parte, probabil, dintr'o vexilatio a leg. /lJ Augusta, care, după ce a luptat în contra Marcorna­ nilor, sub Marcus Aurelius, fu afili­ ată legiunilor dela Dunăre, o parte din ea fiind vărsată leg. X II Gemina. - Notiţe arheologice şi epigraţice, in continuarea celor publicate anterior in Anuarul din 1929 şi urm, de C. Daicoviciu. =-La urmă un rezumat, in nemţeşte şi tranţuzeşte, al articolelor publicate îu cele două părţi ale Anua­ rului ultim. Le c athoticisme de la m aison d'Autriche ei des Hong rois, par Jean de Mourta. Avignon, 1934. ­ Autorul porneşte dela constatarea u­ nor idei greşite, care circulă in Eu­ ropa şi America, pe care işi propune a le rectifica, punând, in locul unor legende interesat întreţinute, câteva adevăruri istorice. Căci mulţi cred Iără temei că "năruirea Imperiului Austriei ar fi fost pentru Biserica ca­ tolică un adevărat cataclism" şi că • Ungaria a fost şi ar fi lncăo ţară esen­ ţial catolică". In prima parte a cărţii au­ torul dovedeşte istoriceşte că politica dusă de Casa de Austria n'a fost sin­ cer prietenă şi apărătoare a catolicismu­ lui, dar a căutat să-I domine politlceşte; mai mult chiar: a năzuit să pună mâna pe statele papale, instalându-se la Ro­ ma. Faţă de ţările româneşti aceeaşi po­ litică perfidă, mai ales după tratatul de la Pasarovici, când Austria obţinuse protecţia catolicilor din ţările noastre şi Balcani. Ea transformă pe misio­ nari In agenţi austria ci odioşi. Pe u­ niţi nu-i puteau suferi Habsburgii, .pentru că erau români". Dacă in sec. X Vlli favoriza seră Unirea' Românilor ardeleni, pentru a reduce astfel calvi­ nismul unguresc,-în sec. XIX, când Românii ceruseră la 1848 Irnpăratului o s.ngură mitropolie unită, acesta ii împărţi in trei grupuri: Blaj, Sibiu şi Cernăuţi, după formula divide et im­ pera. De aci şi favoarea de care se bucură Şaguna la Curte. Aceeaşi po­ litică de separaţie şi faţă de Românii din Timoc şi Vidin in 186"7. Din cauza aceasta Uniţii pierd mulţi dintre ai lor, cari redevin ortodocşi, lucru ce convenea politlcei Impăratului. Când cu episcopatul de Hajdudorog pe care Fr. losef il crează "forţând mâna lui p� u�. X, . el şi miniştrii săi speraseră ca. jignind astfel pe Românii-Uniţi pnn crearea acestui episcopat, aceştia vor renunţa la Unire" .-Partea doua, în special interesantă pentru noi, se ocupă despre Unguri, in raporturile lor cu ratolicisrnul. Autorul, istoric cunoscător excelent al treculului Un­ gariei, urmăreşte acest popor păgân dela venirea lui În Europa, arătând că în sec. X creştinarea ducelul lor Gheza e un act personal, căci numai sub fiul acestuia, botezat Ştefan, în­ cepe creştinarea parţială a Ungurilor. Regele Stefan fu nevoit să se războ­ iască cu alt ungur, Ghiula principe al Ardealului, păgân persecutor al Românilor Creştini ortodocşi din Tran­ silvania şi Moldova. Ca să accelereze acţiunea de boteza re a Ungurilor, re­ gele aduce misionari catolici bavarez]. Sub urmaşii săi Petre şi Samuel Un­ gurii păgâni se răscoală, vroind a res­ tablli păgânismul şi măcelăresc pe preoţii catolici Nici prin sec. Xl creş­ tinismul nu era încă total acceptat de Unguri, catollcismul fiind persecutat. Cruciaţli cari cercară a trece prin Ungaria fură măcelăriţi in ţara aceasta sub regele Koloman. Dacă Corvinil au apărat creştlnătatea contra Turcilor e pentrucă erau români, nu unguri, şi armatele lor n'au avut decât puţini soldaţi unguri, iar Matei Corvin .Iăsă toată greutatea rezistenţei contra Tur­ cilor să cadă pe umerii domnitorului Mo'dovei" Ştefan-cel-Mare, .atletul lui Cristos''. Inocenţiu III se gândi să intemeeze pela 1201 pentru Ro­ mânii din Ungaria un episcopat fă­ săritean, dar Ungurii se opun. Fără aceasta, poate că toţi Românii ar fi format-zice autorul-o mare biserică unită românească. Dar o astfel de bi­ serică românească unitară şi puternică nu putea conveni Ungurilor, întrucât "in toate timpurile catolicismul un­ guresc a fost subordonat intereselor maghiarismului". Ungurii n'au fost în stare să-şi apere ţara în faţa cu­ ceririlor turceşti. După Mohaci mai toată Ungaria, cu Pesta, e vllaiet şi sangiac turcesc, dar Transilvania e numai vasală, ca şi ţările româneşti. "Cauza dispariţiei statului ungar tre­ bue să fie căutată În primul rând in organizarea feudală a acestei ţări şi in faptul că Ungurii, creştini în apa­ renţă, n'au fost niciodată buni şi sin­ ceri catolici". După Mohaci isbucnind reforma, fiindcă Habsburgii erau ca­ tolici, adversarii săI îmbrăţişează pro­ testantismul. Astfel "Ungurii din Tran­ silvania devin toţi cal vinişti, iar Saşii 217 [218] luterani; numai Românii erau reirac­ tari protestantismului". Dacă papa­ litatea a luptat să scape pe Unguri de jugul turcesc, aceştia in schimb au fost ingraţi şi duşmănoşi cu cato­ Iicismul. Când creştinii încearcă a se reuni spre a lupta contra Turcilor sub Mihai Viteazul, Ungurii il trădează şi Basta pune să-I asasineze tâlhă­ reşte. In numeroase Imprejurări poli­ tice posterloare ni se arată Ungurii alături de Turci şi de protestanţii din Germania. De altfel, adaogă autorul, pe la Inceputul sec. XVII "Ungurii nu formau la această epocă o naţiune, în accepţiunea ce dăm acestui cu­ vânt", ci numai "o castă obsedată de Ideea fixă de a perpetua instituţiunile cucerirei primitive", fată de care ma­ joritatea formată de Români, Croaţi şi Slovaci nu avea nicio existenţă legală. Când se eliberează de sub Turci Banatul, aceasta fu fără con­ cursul Ungurilor, cari erau mai toţi de partea Turcilor şi contra creştini­ lor. Când Austria începe a stăpâni Ungaria şi Ardealul, se constată că .majodtatea absolută a băştinaşilor era formată de Români", şi că în Transilvania chiar şi "Germanil erau mai numeroşi ca Ungurii". Unirea lui Atanase Anghel .era un pas spre ro­ manfzarea Transilvaniei şi moartea egemoniei maghiaro-calvlne". Tot Un­ gurilor se datoreşte că Unirea nu a căştlgat pe toţi Românii de dincolo, ajutaţi În acest sens în Banat de Sârbi, cum şi de sprijinul moral pu­ ternic dat de domnitorii noştri Se atribue acestei atitudini a lui Brân­ coveanu a fi pricinuit in parte şi ea disgraţia voevodului şi moartea sa, precum şi instalarea fanarioţiJor. Dacă Maria Tereza, pe de altă parte, nu ar fi acordat neunlţilor din Transil­ vania, după îndemnul magnaţilor, un episcopat ortodox, • toţi Românii s' ar fi Întors la episcopul român dela Alba Iulia, care acesta era unit cu Roma". Sub Ioseî li, care-au prea iubea pe Unguri, ca mamă-sa, doleanţele Ro- mânilor aflaseră ureche inţelegătoare. Autorul crede poslbil ca Impăratul să fi aprobat mtşcareă' lui Horia. Numai prin falşificarea medaliei cu Rex Ds­ ciae, operă a Ungurilor, aceştia reu­ şesc a obtine martirizarea celor trei români. La 1848 dacă Fr. losef ar fi ştiut să transforme monarhia într'un stat federal, imperiul vecin nu s'ar fi năruit. "Ai putea chiar ('Cede- 218 spune autorul-că o parte din popo­ rul unguresc urăşte tncă creştinismul" şi astăzi. Căci "istoria veridică con­ stată că cruciala Ungurilor contra se­ mlJunel este un basm, iar catolicis­ mul ungar o legendă". Ovid Denstlşialtu, de Al. Pope­ scu-Telega, Tip. "Ramuri" Craiova, 1934.-Prlnos de închinare unui no­ bil spirit, unui scriitor de sarnă, unui mare erudit şi în acelaş timp om de caracter, cartea aceasta e una din ă­ celea pe care orce sufle! ales ar fi mândru s'o fi scris întru cinstirea o­ biectului preţuirii sale, în această tri­ stă epocă de aşa zisă democraţie, se­ lectivă .i1 rebours", şi care duce, pre­ cum bine se vede, «Ia ura exernpla­ rului ales": lilla pedibus destrue. Re­ prezentant al spiritului latin în toate manifestările sale, d-l O. D. este, prin atitudinea sa în viaţă, şi un filosof, .ajuns la suprema glorie a stăpânirii de sine, cea mai mare şi greu de cu­ cerit glorie a omului", care "ştie că'n fond totul e egoism şi vanitate şi nu-şi mai făureşte iluzii despre tăria virtuţilor omeneşti". - Cartea începe cu câteva date biografice. Fiu al lui Aron Densuşianu, Ovid D. s'a născut la 30 Dec. 1873 în comuna Făgăraş. Cursul primar, început la Braşov, îl termină la laşi, unde îşi trece liceul şi bacalaureatut (1890) şi fac. de litere, obţinând licenţa în Mai 1892. Func­ ţionează ca profesor la Botoşani şi r'ocşanl. Inl1893 pleacă la Berlin pen­ tru studii; iar în 1894 la Paris, mun­ cind prin biblioteci, speciallzându-se in romanisttcă, La 1906 obtine diplo­ ma de la Hautes Etudes. Din 1906 e profesor de filologia romanică la Univ. din Bucureşti. In 1901 publică monu­ mentala "Histoire de la langue rou­ m aine", vol, 1 In 1918 e ales-cam târziu - membru al Academiei Ro­ mâne.-Se cercetează după aceea ce directivă nouă aduce O. D. in fii o 0- gie şi folkloristică,apoi problema bască. -Cap. despre simbolism, opera poe­ tică şi dramatică lămureşte locul şi \ rostul lui O. D. in mişcarea noastră \ literară, ca ponderator al poporanis- . mului şi lărgitor de orizonturi prin a­ portul elementului .poezta oraşelor", �ată de preocupările aproape exclusive pentru poezia poporană şi viaţa rus­ tică .• Ne trebue azl- zice d-sa­ desfăşurare largă de energii; ne tre­ bue să deşteptărn cât mai mult cultul [219] pentru intensitate� de. v!aţă, pentru bogăţia sutletească.s+şl hteratura, pe lângă altele, e chemată să aibă acea­ 'stă tnrâurire măntuitoare". Din acest capitol notăm în deosebi paginele În care se vorbeşte despre poezia ora­ şelor, unde e intercalată excelenta tra­ ducere a unui fragment din Copacul lui Teixelra de Pasca (p. 158), cele despre claritate, arătând-o ca nefiind negreşit esenţială calitate in poezie, ci dimpotrivă (vorbind de simbolism), şi cele despre menirea artei de a fi creată pentr u o elită şi nu pentru po­ por, coborând-o la acesta. Colorată şi plastică, şi în acelaş timp cu fin umor, evocarea descălecărei convoiului de poeţi ai artei noi din "Viaţa nouă" (p, 188 -190). Se prezintă şi poetul O l}, intelectual şi totuşi vlbrând de sensibilitate, constatând la d-sa "o inrudire de motive" cu Verhaeren.­ După erudit şi poet, autorul destină un capitol criticului literar, polemlcu­ lui şi gânditorulut social, cu câteva note care fixează nobila atitudine ro­ mânească 11 d-lui O. D. in vremea marelui războiu. Volumul se inchide cu paginele: Ce datoreşte generaţia de azi lui Ovid Densuşianu. Insernnăm că intre frumoasele pa­ gini ale acestei cărţi se strecoară şi oarecare aluziuni maliţioase şi mici răutăţi contra cuiva care nu le merită, mai ales când până Ieri-alaltăieri au­ torul cărţii i-a stat in preajmă. Dar această observaţie atinge numai ca­ racterul omului, dar nu şi calitatea talentului d-lui 1. P. Telega. Românii în veacurile IX-XIV, pe baea top01timiei şi a ononsas­ ticei, de Nicolae Drăganu. Tip. Acad. Rom. Studii şi cercetări, XXI, Buc. 1933. - E o carte de erudiţie, indis­ pensabilă filologilor şi istoricilor no­ ştri, şi prin aceasta menită a fi con­ su: tată numai de specialişti. Frunză­ rlrea ei doar, şi tot inspiră respect. Se mal găsesc şi azi deci Români cari, În loc să facă politică şi bani, se pot apleca asupra volumelor de ştiinţă rebarbativă şi a găsi intru aceasta satlsfacţlune, departe de vulgaritatea mediocrităţii Volumul respectabil şi prin aspectul său - 682 pagini - se deschide cu critica şi interpretarea unor texte ce servesc de informaţie istoriei noastre, cu privire la vremea anterioară intemeierei statelor româ­ neşti, şi anume la chestiunea găsirei y unor aşezări de Români În Panonia şi in Carpaţii nord-vestici şi nord­ esttct când au venit Ungurii. Intru acest scop se cercetează rând pe rând toate isvoarele cunoscute despre Ro­ mânii de Panonia, din Carpaţii ves­ tici, din Banat şi Hunedoara, din Munţii Apuseni şi Valea Crişului, din Carpaţii nord-estici, din valea Some­ şului, din văile Arieşului, Mureşului şi Târnavelor, apoi, trecând munţli, la cei de pe valea Oltului şi din Car­ paţii sud-estici, şi în sfârşit la Românii din Moldova, Muntenia şi dela gurile Dunării, cu câteva însemnări despre unele elemente româneşti vechi, in­ trate in limba ungurească dinspre sud­ est. In capitolul final, Concluzii, au­ torul ajunge la următoarele Incheeri, întemeiate pe studiul toponimiei ŞI onomastlcei; "Românii au fost găsiţi de Unguri nu numai pe teritoriul pe care il locuesc astăzi, ci chiar pe o intindere mult mal mare, in locuinte statornice şi in organizaţii politice şi militare; că Imigraţia Românilor nu­ mai in sec. Xlll pe teritoriile acum româneşti este exclusă, căci în acest secol se poate vorbi cel mult de în­ cheerea ma'Jei expansiuni româneşti". Centrul comun, dela care au pornit două direcţii de expansiune ale po­ porului român, trebue căutat în Mo�­ sIa superioară şi Mqesia inferioară; cele două direcţii sunt spre nord, sunt "dinspre Panonia spre N E. şi dinspre munţii Banatului, care au Imediat o legătură dincolo de Dunăre cu munţii Balcanici, precum şi dinspre Oltenia, şi o parte spre munţii Apuseni, şi din aceştia pe valea Tisei In sus in­ spre N , de altă parte pe coama Car­ paţilor mai întâi spre E., apoi spre N. V. şi pe câmpia Ardealului". Mulţi dintre aceşti Români vechi sunt de origină sud-dunăreană. Pentru lămu­ rirea datelor privitoare la formarea şi istoria limbii şi a poporului român, toponlrnla şi onomastica ne-au păstrat elemente preţioase. Orieontut ite mele .. O viaţă de om aşa cum a fost. de IV. Iorga. 3 voI. Ed N. Stroilă, Buc, 1934 -­ VoI. 1 cuprinde anii copilăriei şi ai tinereţei. Pagini scrise cu căldură, du­ ioşie şi sinceritate, vorbind simplu despre un copil ca multi alţii � auto­ rul caută aci, ca şi în convorbirile sale cu prieteni şi cunoscuţi, să înlăture credinţa foarte imprăştiată că ar fi fost 219 [220] un copil-minune=-, cu aptitudini şi slăbiciuni deopotrivă moştenite dela ascendenţii depărtaţi şi apropiaţi, un copil care a ştiut de mic ce elipsa, sfios, discret şi simţitor până la sus­ ce ptibilitate, şi care a învăţat să ci­ tească pe Letoplseţele lui Kogălni­ ceanu, în care a simţit bătând pulsul vieţei trecutului nostru. De şcoală, cu aspect de mizerie şi copii rău cres­ cuţi, cu :ecţii pe din afară şi atât ea lucruri Inutile împovorând programul, a păstrat o impresie rea; în ea a trăit copil stingher, fără prieteni şi fără joacă; cutare cărţi i-au lăsat amintiri neşterse, cum şi azi par'că cutare pe­ deapsă nedreaptă a unui dascăI îi e proaspătă În minte la liceul botoşă­ nean, unde învăţa la materiile pe care le Iubea, matematicile bunloară flin­ du-I urâte, evoacă duios câteva figuri de profesori, cu îngăduinţă chiar şi pentru slăbiciunile ŞI puţina lor ştiinţă. Mediul şcolăresc al colegilor de clasă i-a lăsat în genere cea mai tristă a­ rnlntire, prin Inferioritatea educaţiei şi grosolănia cuvintelor şi gesturilor, .0 asfixie morală, corespunzătoare a­ celei fizice în odăiţele fără aer". Simte ce gust de cocleală şi fiere i-au lăsat cel câţiva lei pe lună, pe care trebuia să-i câştige singur, de mic "in chinul de umilire şi de oboseală" al lecţillor date copiilor unor bogaţi. Vacanţele singure, când le putea petrece la vreo rudă la ţară, erau în viaţa aceasta de şcolar sărac oaze, .într'o lume nouă în care nu era nici griji, nici cerneală, ni ci bănci, nici profesori şi nici înju­ răturile colegilor". In cursul superior profesorul Ioan Georgian îi imprimă o luminoasă amintire prin ştiinţa şi talentul lui, singurul care "consimţea a trata pe şcolari ca pe oameni". In el. VI premiantul e eliminat pentru câtva timp din şcoală, invinuit de a nu fi salutat pe maestrul de muzică " al şcoalei, aşa că de la Botoşani trece ca intern la liceul din Iaşi, obţinând o bursă, care scuteşte familia de greu­ tatea întreţinerei adolescentului no­ stru, ,,0 pâine pe care n'am udat-o cu lacrămi de mânie numai pentrucă aproape tot ce era putere vie în su­ fletul meu fusese măcinat de teribila maşină sfărârnătoare a şcolii". Viaţa ele internat, viaţă de mizerie mate­ rială şi de destrămare sufletească. Un gest de cerbicie, Îndreptat împotriva unei Injustiţii, 11 îndepărtează şi din acest liceu, În vremea iniţierei sale În 220 socialism, din care cauză e gata să-şi ia lumea În cap. Trece apoi pedagog Într'un pension, după care urmează o a treia eliminare-tot pentru pricina încontrărei cu un profesor, împins de .duhul raţionallsmuluiv=-, la căpătul căror tribulaţii termină liceul. In acest ultim an citeşte multe cărţi "pentru care nu se Învaţă lecţia şi nu se pune notă", refăcându-şi un suflet nou. Din socialismul adolescenţei i-a rămas "mila de oameni, de orce om", • Talent precoce" mărturiseşte a nu fi fost. Din contactul cu literatura, pu­ ţină românească, ceva mal multă fran­ ceză, a pasionatulul cititor a ieşit un "alt om" ..... Aici era adevărata geo­ grafie şi adevărata istorie!" Ce imn splendid Înălţat cărţii, la pagina 140. Trecând bacalaureatul, capătă cu exa­ men o bursă la ŞCo Sup. Normală din Iaşi, "în care n'am ascultat nicio lec­ ţie de pedagogie şi n'am examinat niciun elev", la a căror universitate se Înscrie la 1889. Aron Densuşlanu. P. Răşcanu, Xenopol şi 1. Găvănescul sunt intre profesorii "cari erau oa­ meni vii şi mergeau spre ce era viu in sufletele noastre însăşi" la univer­ sitatea ieşană, în care domnea o at­ mosferă morală de elegantă demni­ tate, fără politicianism. Din această epocă debuturile sale În literatură, cu poezii şi schiţe critice, contactul său cu ziaristica. Un congres' studenţesc la Ploeşti îi dă prilej să vadă Mun­ tenia. Urmează lucrarea licenţei, nu­ mirea ca Pwfesor de latină la Ploeşti la 1 April"1890, apoi bursă pentru străinătatea ce avea să-i desăvârşea­ scă însuşirile. Tânărul cu sănătatea şubredă, şi care singur se credea des­ tinat unei morti timpurii, trece vic­ torios prin Încercarea concursului de definitivat, după care cu o bursă a­ cordată de Th. Rosetti pleacă pentru câteva luni in Italia. Sufletul tânăru­ lui care nu avea' încă 20 de ani se deschide ca o floare în atmosfera vie­ ţei şi artei italiene. Inapoiat în ţară se lasă cititului, tărgindu-şl orizontu­ rile. Scrisul, inceput prin versurile de \ la "Contimporanul", se continuă la '\ "Lupta", unde nu se simte reţinut, şi la "Revista Nouă" a lui Hasdeu. In 'soctetatea treimei Caragiale- Vlahuţă­ �elavrancea, adolescentul Iorga îşi ascute spiritul şi pana. Urmează cei trei ani" de străinătate, cu studiile la Paris. fără urmă de ostentaţie d-nul Iorga se Înfăţişează, modest, ca un [221] tânăr desorientat, ce nu ştie să-şi a­ leagă dintr'odată drumul, pierzând pri­ lejuI de a frecuenta cursurile atător autorităţi literare şi ştiinţifice pentru Că socoti se blnr, dar greşit, a se can­ tona in audierea cursurilor dela Hau­ tf s Etudes. Viaţa franceză trecea pe lângă dânsul fără a fi luată in seamă. Preparându-şi vestita-i teză de diplo­ mă asupra lui Ph. de Mezieres, în­ vaţă din cărţile de literatură, cumpărate dela anticarii de pe cheurile Senei, nemţeşte, englezeşte, ca şi spaniola, portugheza, daneza, suedeza şi olan­ deza. Dela Paris trece la Berlin şi de aci la Lipsea, unde luă şi doctoratul german, apoi la Dresda, Miinchen, Niirenbergşi Innsbruck, adunând peste tot din vechile arhive de stat ştiri vechi despre ţara sa, cum o continuă iar la Venezia, Milano, Florenţa, Na­ poli şi Geneva, după care se înapoiază în ţară in vara lui 1894. Aci publi­ carea poeziilor şi celor două volume de schiţe din literatura română au o rece primire. Spiritul gazetăresc şi in- . triga politică domin au Bucureştii, iar politica îl desgustă pe tânărul nostru. Eruditia însă îl cuceria tot mai mult, cu răgaz şi pentru literatura iubită: Un concurs pentru o catedră de isto­ rie dela Bucureşti, ţinut la laşi într'o atmosferă de nejustificată pornire a câtorva din examinatori împo1riva ti­ nerelului mândru, dar solid pe cunoş­ tinţele sale, îi deschise cariera profe­ sorală, pe care reuşita la un nou con­ curs la Bucureşti i-o asigură definitiv, cu toate piedicele puse impotnvă-I. Triumfală, în capitalizarea cunoştinţe­ lor şi in crearea unei opere ştiinţifice pe care tiparul abia pridideşte să o fixeze, de aci viaţa şi activitatea lui N. Iorga se confundă cu însăşi ştiinţa istorică românească, depăşind-o şi În­ tinzându-se adesea În foarte variate domenii ale cugetării şi acţiunei na­ ţionale. Capitolele următoare ale vo­ lumului consemnează amintirile din primii ani de profesorat universitar, apoi alte colindări prin lumea largă­ călătorii făcute in conditiuni neinchi­ puit de modice, cum erau acele ale sărăciei tânărului profesor, care desi­ gur nu călătorea în felul cum călăto­ reşte d-l Titulescu bunioară azi-spre a aduna informaţii din arhivele stră­ ine. La sfârşit arată cum au putut a­ pare cele d'lntâi publicatii ale scriito­ rului nostru, VoI. II, cu sub-titlul: Luptă, înre- gistrează primele sale preocupaţi! po­ litice şi naţionale, cu rostul său în viaţa acestei ţări, aşa de greu ajuns a i se recunoaşte autoritatea morală de ieftinele valori ale celor cari În­ vârteau şi învârtesc politica noastră; ostenelile sale de istoric, de profesor universitar, de conferenţiar public şi de ziarist, pentru a . ajunge să-şi cris­ talizeze un crez politic şi social; ac­ ţiunea sa la "Semănătorul', apoi aceia Întru pregătirea spiritului public în a­ junul şi in timpul războiului balcanic şi al celui mondial, până in marele I ceas al biruinţei. VoI. III-Spre înseninare-cuprinde perioada de după războiu, cu activi­ tatea vieţei noastre politice a ultimi­ lor ani ai lui Ferdinand 1 Vodă, "sub dictatura mascată a lui Ion 1. Bră­ tianu", şi până la "încercarea netnţe­ leasă şi msprijinită" a guvernăiet sale din 1931-32. Cele vre-o 900 de pagini ale aces­ tei opere constituesc o spovedanie de o perfectă sinceritate în ce pri­ veşte omul. Tlnertmea mai ales ar avea enorm de învăţat din citirea memoriilor d-lui Iorga: ar afla cu ce suferinţi şi cu câtă luptă, cu ce sa­ crificii de sănătate chiar, poate is­ bândi meritul a-şi lua locul cuvenit într'o societate de aventurieri politici, ca acei cu cari el a avut de furcă in cursul a !rei decenii, şi cum ştiu să se coallzeze, înpotriva meritului şi a sincerităţei, epavele morale şi şireţîl din toate domeniile vieţei noastre pu­ blice. Dar aceste insemnări sunt in acelaş timp pagin! de istorie contim­ porană. Câteva figuri se reliefează puternic, cu calităţile caşi cu scăde­ riie lor, portreturale incisiv de ma­ estrul autor, deasupra forfotelei mu­ şiţe! politicianilor de duzină, cari au bâzăit in vremea c ând istoria ţării s'a scris cu sânge, aşa cum se scrie azi cu multă suferinţă a celor mai buni şi mai nevinovaţi fii ai ei, cei cari nu fac politica ticăloasă. a clu­ burilor politice. Les sciences mathem aiiques, par Pierre Sergescu, Extrait du "Ta­ bJeau du XIX-a siecle. Paris, 1 �33. E un succint tablou al istoriei ştiin­ ţelor matematice În Franţa, de la 1900 până azi, pe care autorul Il o­ feră ţării in care şi-a desăvârşit stu­ diile sale de specialitate, ca un oma­ giu de recunoştinţă şi semn de ad- 221 [222] miraţle , Primul capitol, introducere la obiectul de fond al cărţii, arată care e moştenirea lăsată de sec: �IX-Iea, cu ceeace şi acesta a primit �ela înaintaşii veacurilor trecute, in�epand cu Euclide şi Arhimede, treca.nd pe la Descartes Pascal, Laplace ŞI mer­ gând până' la H. �oincar�, Em. Pi­ card şi contimpora�ll acestm� -:� �p.1 îmbrăţişează activ!tatea ş!llntlflc� a lui Polncare opera care, încoronând pe cea a se� XIX-lea, deschide dru­ mul sec XX-Iea.-Cele 5 capitole ur­ mătoare înfăţişează, după specialitate, desfăşurarea celor mai insemna te ra­ muri ale ştiinţelor matematice pure şi aplicate, anume: Analiza matema­ tică şi teoria Iuncţi unllor : G�om�t!ia şi Astronomia; MecaDlca ŞI Fizica matematică; filosofia şi Istoria ştiin­ ţelor matematice, in care se cuprinde intreagă acti vitale pe acest tărâm a tu tu lor operelor invăţaţilor francezi din ultimele patru decenii. - Frun­ zărind la sfârşitul volumului Indexul de nume citate (sunt mai mult de 300) şi Indexul bio-blograflc (38), ne dăm seama de câtă citire şi de câte cercetări a fost nevoe, ca să prezinte atâta materie,rezumată în cele 160 de pagini de informaţie sigură, precisă şi abundentă a volumului. Cum se moşten eau. moşiile îll Ţara-Românească până la sfâr­ şittll sec. XVI-lea, Contribuţiuni la istoria vechiului drept, de J. Mmea şi L. T. Baga. VoI. I. Iaşi 1933. Tip. "Presa bună". Autorii, ca unii cari au trecut prin serviciul Arhivelor Statului din Bucureşti În tinereţe, po­ sedând copii după numeroase docu­ mente rnunteneşti, au ales o seamă din ele cuprinzând date cu privire la vechiul drept românesc-şi anume despre devoluţiunea moşiilor până la anul 160C-, pe care le publică. Doc, sunt prezentate şi discutate de autori in cadrul tezei propuse, capitol din istoria evoluţiei dreptului românesc. Ele au in să o importanţă care depă­ şeşte cu mult latura aceasta, intru cât aduc informaţii felurite din dome­ niul trecutului istoric (politic, social şi economic) al Ţării-Româneşti. Şi să nu uităm că publicarea lor este un noroc pentru istoria noastră, Întru cât originalele acestor documente nu mai sunt în posesiunea Statului ro­ mân. Acest vechiu drept «prezintă mai multe aspecte specifice de cât oferă 222 acelaş drept moldovenesc» şi este şi mai vechiu ca cel de peste Milcov. "Jn primele vremuri ale stăpânire! ba­ sarabeşti Întâlnim puţini proprietari mari, multă vreme nu dăm de niciun latifundiar"; pe când la Moldova îi găsim încă dela Alexandru-cel-Bun. Vechi doc, de proprietate sunt extrem de rare la noi. In Muntenia abia din a doua jumătate a sec XVI, şi mai ales in sec. XVII, începe marea pro­ prietate a se forma. Proprietatea par­ ticulară se constată documentar di n ce În ce mai mult de cu sec. X '>1. Dar această proprietate de moşie "nu constituie principalul izvor de venit al domniilor, ci vămile unei ţări de tranzit, cum era atunci Ţara Româ­ nească. Tocmai de aceea Domnii a­ cordau părţi din aceste văml şi mâ­ năstirilor. Marii boeri, marii proprietari erau şi mari angrosişti". După Mircea­ cel-Bătrân vămile dunărene pierd im­ portanţa, prin ocuparea unor schele de Turci; comerţul decade, veniturile de acest fel ale boerilor de asemenea, aşa că aceştia se văd reduşi la grija moşiei, de care se vor ocupa exclu­ siv. De aci schimbări de condiţii de trai generale pentru boerl, noi preo­ cupări, iar reflexul acestora se va ur­ mări in noulle forme juridice privi­ toare la proprietatea de moşie. Acest prim volum cuprinde Il capitole, pe care le notăm: 1 Cel mat uechlu re­ gim al dreptului român de proprie­ tate asupra moşiilor, e cel care a condus viaţa băştinaşilor carpato-du­ năreni În sfatul or statele anterioare celor diutâi Basarabi, ale căror urme sunt acel .jus valachicum" prelungit la Bănăţeni Temeiul vleţel de stat, .descentraltzat în forma unor autono­ mii locale zise judeţe, judecii sau cnezate", era gruparea pe neam, fa­ milie, aceasta legată de moşia famili­ ală, ocina În termen slav. Această moşie nu trebuia să se instrăineze ; de aci măsuri de conservare a ei, in­ grădiri, asigurarea transmiterei ei la descendenta rnasculină şi chiar lndi­ vizibilitatea ei mai totdeauna respec­ tată in ţara Basarabilor. Numai Dom- " nul putea acorda o mutaţie a pro­ \ prietăţel, el fiind p.oprietarul superior 'al pământului ţării, căruia ii revenea 'moşia lăsată de un boer mort fără urmaşi bărbăteşti. Aceasta Îngreuia circulaţia bunurilor Imobile, dar Îm­ piedeca formarea proprietăţei prea mari. Cu vremea, situaţii noi politice [223] au dus la lărgirea constrângerilor po­ menite. Domeniul dreptului de pro­ prietate era deci strâns între prero­ gativel� de sup!em arbitr� ale ,?om­ nului ŞI o seama de abateri conslinţlte de vechtul vdrept local dela dreptul comun, in materie de moştenire a mo­ şiilor prin tnfrăţire, înfiere, dare sau donaţie Intre particulari, închinarea şi donatiile domneşti făcute bunilor slu­ jitori ai Domniei - II Daniile către mânăstirt şi biserici erau scoase de sub dreptul comun de moştenire, Ele erau întărite de Domn, pentru vala­ bilitate. In sec. XVI Banul Craiovei poate da asemenea întăriri. Când el face danle, se dispensează de întări­ rea domnească. La finele veacului se pot face asemenea danii chiar înain­ tea [udeţilor din judeţe, fată fiind 12 pârgari.-llllnfrăţirea, jus fraternale, e tot o moştenire dela jus valachicum; era obligaţia ca cei înfrăţiti prinadop­ tiva fratern ita s să se moştenească unu pe altul dacă unul din ei ar muri fără urmaş. Se arată că sunt mal multe categorii de astfel de înfrăţire, Intre rude şi nerude, bărbaţi şi femel Aci intră şi frăţia de cruce şi lepădarea de frăţie.-IV In fierea. Fetele puteau ii chemate la succesiune prin înfră­ ţire,-când tatăl nu avea băcţi, ci doar tete-, căpătând astfel, cu autorizaţia Domnului, dreptul de a moşteni mo­ şia ca şi fiii. Fiaştrii (copiii vitregi) de asemeni se pot înfia, caşi nepoţii şi alte rude, ba chiar străini, prin aşa numitele "cărţi de aşezare". Uneori e o vânzare deghizată. Feciorilor de suflet încă li se putea astfel face parte la o moştenire; e ce se chiamă "io­ tesle".- V Darea sau donaţia între parttculari, către rude or străini, de­ ghizând uneori şi ea o vânzare. - VI Inchinarea, danie irevocabilă a cuiva In iavoarea unei mână stiri, dar şi u­ nui particular de o stare socială su­ perioară câteodată. E şi ea tot o danie, uneori şi o vindere-închinare. Moşia Închinată nu se putea rescumpăra.­ VII Câteva procese de revendicare se înfăţişează prin doc. respective, a­ rătând că dreptul de a revendica o moşie vândută or scoasă în vânzare îl avea in primul rând Domnitorul, cu privilegiul domnesc al preemţiunei şi rescumpărării, apoi rudele directe, după grad. Dreptul de rescumpărare al rudelor 1.' numit protimisis. - VIll. Procedura proceselor de revendicare a moşiilor şi judecata. Se judecau de divanul domnesc, inaintea lui Vodă, rare da hotărîrea. Ca dovezi de stăpânire se aduceau cărţi dom­ neşti, recurgăndu-se uneori şi la probe cu 12 or 2l boeri [urători. Când era suspectă cartea domnească, se luau martori jurători, cu jurământ prestat. Martorii [urau in biserică, faţă de dregătorul respectiv delegat de Domn; jurătorli boeri (6, or 12, or 24, or 48) depuneau jurământ In faţa Domnului şi dregătorilor din instanţa de [ude­ cată, - IX Aldămaşul era cinstlrea martorilor din actul de cumpărătură. EI se mentiona adesea in act; putea fi un ospăţ, dar şi o dante de pă­ mânt, cal, porc, etc -X Despre mo­ şiile de zestre. Fetele, neputând moş­ teni moşie decât prin derogare spe­ cială văzută mal sus, luau moştenire, sub formă de zestre, În scule, case moşii, vii, bucate, animale, ţigani şi altele. Fata avea drept să ceară zes­ trea de la moştenitor ii bărbaţi, dacă le murea tatăl. Uneori Domnul dă zestre fetelor. Conferi rea unei moşii ca zestre se făcea cu formalităţi. ca o danie intre particulari. In vechiul nostru drept fraţii erau obligaţi să in­ zestreze fetele proprietarului mort pe care ei l'au moştenit. Se arată aci diferite situaţii rezultând din pricini pentru moşiile de zestre>- XI Testa­ mentul-cel mai vechi cunoscut din Ţara-Românească e din 17 Iulie 1425 -e numit in sec XVII diată. El poate fi şi oral, dacă e confirmat de Domn, după mărturie de "oameni buni". Fiecare capitol al acestei ope e de mare valoare e sprijinit de docu­ mente. Dac. istorice privitoare la mo­ şiile brâncooeneşti din Transil­ 'Valtia şi Oltenia (1654-182.3), de 1. Lup aş. Cluj, 1933. Sunt doc, scoase din arhiva muzeului sibian Brucken­ thal, din dosarul privitor la procesul dintre succesorii unui Dobosi cu Ba­ sarab Brâncoveanu, plus două acte in legătură cu posesiunea moşiei Sâmbăta de sus aparţinând tot Brăn­ covenilor, toate precedate de diplo­ mele dela 1654 din Liber Regius al Transilvaniei şi câteva acte dintre 1713-1761 relative la moşii brânco­ veneşti. In ordinea cronologică diplo­ mele din 1654 arată cum a intrat In stăpânirea moşiei Sâmbăta de sus Preda Vornlcul din Brâncovenl, bu­ nicul lui Const. Br. Această moşie 223 [224] nu i-a fost cedată de Mih. A pati la 1678 - cum s'a afirmat-, nici nu a fost zălogită de O. Rakoczi la 1653, l um s'a crezut. Moşia a fost zălogită lui Preda Vornicul de Susana Lorân­ tft, văduva lui Racoczi 1, pentru 2.')00 florini ungureşti. Zălogirea se face pentru servicii făcute de Preda băr­ batului şi fiului numitei Susana, cum şi după interventia lui Matei Basarab, a cărui nepoată de soră era mama lui Preda Vornicul. fiul lui Preda a fost Papa Postelnicul, sot al Stancăi, fata lui Const. Cantacuzino postelnicul. Iar Papa Post =-tatăl lui Const. Br.-a fost ucis În 1655, in răscoala seirne­ nilor lângă Dealul Mitropoliei din Bucureşti. ,a 1658 a fost ucis şi Preda Vornlcul, ce înălţase o cruce fiului său, re1noită cu cea actuală, de piatră, a lui Const. Const, Br. Ia 1712. Moşia zălogită a rămas astfel În stă­ pânirea Brâncovenilor -, la ea s'au mai adăogat mai târziu Berivoiul şi Po­ iana Mărului. - Actele dintre 1713- 14 privesc Intervenţia lui C. Br. pe lângă Curtea din Viena, de a-i Învoi dreptul cumpărărei unor case in Bra­ şov, de oare ce Saşii din Braşov Îi făceau dificultăţi. - Cele 6 acte din 1722--24 informează despre moşiile brâncoveneşti din Oltenia subt ocu­ paţia austriacă şi despre raptul bise­ ricei clădlte la Făgăraş pentru Ro­ mânii de legea părintească ortodoxă; mai ales ne interesează raportul in­ spectorului cameral austriac Procop din Craiova, privitor la situaţia sate­ lor şi moşiilor brâncoveneşti din Ol­ tenia. Marele sat doi[an Băileşti e dat ca pustiu atunci, cum pustiite sunt notate foarte multe alte sate dinspre câmp şi Dunăre. Din enumărare re­ zultă că se micşorase puţin numărul moşiilor brâncoveneşti după moartea Domnitorului, iar sub ocupaţia aus­ triacă se instalaseră pe unele ofiţeri nemţi, ce le exploatau In folosul lor. Interventia Doamnei Marica văduva duce la catagrafierea aceasta şi re sti ­ tuirea celor uzurpate, cum şi înapo­ ierea bisericei din Făgăraş, luată cu sila de episcopul Pataki.-Actele din­ tre 1744 şi 1761 vorbesc de urine-. pot de spiţă femeiască din Brânco- \ veni, rămas orfan, un Janson, născut din tată ofiţer austriac. Un alt act arată cum Const. Br., nepotul de fiu al marelui Domn, fiind la 1752 veI logofăt, intervine şi el la Curtea din Viena pentru ctitoria din Făgăraş a 224 bunicului său, să se retrocedeze orto­ docşilor.- Dosarul principal în pricina Samuil Doboşi, bancher rus din Sibiu, cu Nlc. şi Emanuil Br., cuprind note de interes pentru istoria dreptului transilvan Bancherul acesta lucra şi cu străinătatea, nu numai şi cu Bucureş-. tii. La moartea lui, in 1759, se vede că boerul Const. Br. îi rămăsese da­ tor la 22 Febr. 1760 suma de 7775 fi. şi 50 cr., cu hipotecă pe moşiile Sâmbăta de sus, Berivolul şi Poiana Mărului Pentru această pricină se poartă corespondenţă lungă cu moş­ tenitori! lui Dobosi şi urmează pro­ ces. Cu intervenţia negustorului Du­ mitru Marcu se împacă dilerendul cu familia Dobosi, dar pricina continuă Între acest Marcu ce lichidase pe Dobosi, şi Nic, ŞI Em. Br., până la 1803, când achilându-se datoria de Em. Br., acesta e repus În, posesiu­ nea celor trei moşii. La 1823 Grigo­ rie Br, dărueşte bisericei şi şcoalei greceşti din Braşov moşiile Sâmbăta de sus şi Poiana Mărulut, la acea bi­ serică fiind ingropaţi tatăl său Ema­ nuel, mama sa Zoiţa şi sora sa Elena, morţi acolo In refugiu. - Din aceste acte se vede iscusinţa Domnitorului C. Br., care Încearcă o penetraţiune lentă şi paclllcă in regiunile româ­ mâneştl de peste munţi, şi irrtole­ ranţa duşmănească a Saşilor faţă de elementul rural românesc. E curios a vedea că, in actul de danie al lui Or. Br. din 1823, se obligă biserica şi şcoala grecească din Braşov a tine dascăllsde limba grecească şi nern­ ţească, "fără a se gândi şi la cea ro­ mânească.- Urmează în Anexe textul documentelor. INvalitatea potono-austriacâ şi orientarea politică a ţărilor ro­ mâlte la sfârşitul sec. XVII, de Ioan Moga. Cluj, 1933. Din cores­ pondenta şi rapoartele reprezentanţi­ lor Vatican ului la Varşovia-cercetate de autor în arhivele Vaticanului la Roma - se vede cum aceştia căutau să aţâţe spiritul răsbolnic În contra Turcilor şi să încerce a uni pe creş­ tini lnpotriva păgânilor. In această operă erau insă împiedecaţi de diver­ genţa intereselor politice ale creştini­ lor in joc. Se vede cum Sobieski ur­ zea planuri mari de cucerire inspre Ucraina, dar şi inspre Moldova, Tran­ silvania şi Ţara-Românească, 1nsă în chip firesc întâlneşte opunerea Vienei. [225] In cartea de faţă se urmăreşte orien­ tarea politică a ţărilor noastre pnn prisma politice! externe a Polonilor, Partea i cuprinde opera. dintre 1672 şi 1676, cu rivalitatea turco-polono­ moscovită şi campaniile pentru stă­ pânirea Ucrainei şi Moldovei. Partea Il arată desfăşurarea răsboaielor Ligei Sfinte În Moldova, cu sforţările lui Sobieski de a înainta spre Dunăre, tncheindu-se cu moartea lui (17 Iunie 1695) şi Pacea dela Carlovicz din 1699. Steag urile cucerite de Mihai Viteazul în lupta dela Guruslâ u. dil1 3 Aug. 1601, de Const, J. Ka­ radia. Mem Ac. Rom. 1933, comu­ nicare în şedinţa dela 16 Mai 1933. -Ele sunt reproduse fotostatic, după un manuscris inedit din Dresda, ln­ tr'un volum oferit Academiei de con­ sulul nostru din Berlin,d-l Karadja. Se dau În el cele IlO steaguri pe care le-a cucerit Domnitorul în ultima sa luptă cu Eremia Movilă şi Sig. Ba­ thory, cu puţine zile înainte de asa­ sinarea eroului român. Steagurile sunt reproduse în aquarelă, şi anume: un tuiu tătăresc, un steag al lui Ieremia Movilă, 76 steaguri de cavalerie, 36 de infanterie, probabil toate din Ar­ deal. Şeful arsenalului din Dresda, Georg Puchner, a pus să se re producă cele IlO steaguri pentru Christian 11, Ete etorul Saxoniei, de unde a ajuns volumul la Btbi. Regală din Dresda. Cum pierderile lui Bathory au fost de 11.000 de ostaşi, 40 tunuri şi pradă multă, e explicabil marele număr al acestor steaguri, toate trimise îrnpăra­ tului Rudoll la Praga. După insignele steagurilor, rezultă că majoritatea oş­ tirii lui St. Bathory era din Ardeal, căci Turcii, Tătarii şi Moldovenii nu pierd decât puţine insigne militare. Aceste steaguri azi nu mai există. In manuscris Mihai figurează pus înain­ tea lui Basta, ca trimise de Domnul "Mihael Weyda şi George Basta", deci probabil că Mihai a avut comanda supremă a trupelor. Trimiterea stea­ gurilor direct Impăratului a tăcut-o tot ci, ceeace a şi pricinuit ura lui Basta şi actul de asasinare al Domnitorului. Se dă o reproducere în negru a stea­ gului lui Ieremia Movilă. In jurul asasinârii hei Barbu Catargi u, de Al. Lapedatu. Mem. Ac. Rom, comunicat în şedinţa dela 25 Mai 1933.-Uciderea dela 8 Iunie 15 1862 e şi azi înconjurată de mister. Dosarul initial a dispărut, în locu-i aflându-se la Arhivele Statului nişte dosare posterioare, din 1866 şi 1869 - 76. Se pot pune trei întrebări: Cine a putut înfăptui crimele? Cine a pu­ tut fi autorul ei moral? Ce s'a putut urmări prin săvârşirea ei? Din cerce­ tări rezultă că ar putea fi Dunca, Bo­ gati or Col N. Bibescu. Cel din urmă pare mai suspectabil, sau cel puţin va fi ştiut adevărul. Autor moral poate să fie şi Cuza, sau cel puţin va fi a­ vut ştire de ce s'a întâmplat acolo cu adevărat. Motivul va fi fost conflictul intre Domn şi B. C. pe tema reformei rurale, pe care cel din urmă o voia mult redusă, in vreme ce opoziţia li­ berală şi Domnitorul o cereau mai largă şi mai democratică. Pe această cale de altfel Cuza e dus la lovitura de Stat dela 2 Mai 1861.-ln Anexe câteva acte mai însemnate din dosa­ rul pomenit. Capri: Apragopoli-ltIasgaba. de Mattea Della Corte, Napoli, 1934, comunicare citită în şedinţa dela 6 Febr. 1934 a Academiei Regale de Ar­ heologie, Litere şi Arte frumoase din Napoli. � Asupra acestor chestiuni am mai dat notitele din nr, 67-68, pag. 294 şi nr 69-70, pag. 457, an. 1933, arătând acolo chipul luminos în care directorul săpăturilor dela Pom­ pei, dl, Delia Corte, vede lucrurile. Dacă in general explicaţiunile sale au fost acceptate în mare parte - mai a­ les cu privire la chestiunea "Unde a murit August?-au fost şi câteva voci în potrivă. Astfel Dr. Paolino Min­ gazzini în studiul său "Sul sito de Il' Apragopoli menzionata da Svetonio" contestă afirmaţi unile lui Delia Corte despre insula Apragopoli şi despre persoana lui Masgaba. D-sa înţelege că e vorba negreşit de o insulă, in­ sula, nu de un vicus or pagus În Sue­ toniu, şi că deci ins. ApragopoJis tre­ bue să fie una din insulele vecine Caprerei: insulele Sirenusa sau Li Galli. Dar cum dela vila lui Tiberiu până la acele insule e o distanţă de vreo 15 krn., e o imposibilitate să ad­ mitem asemenea ipoteză. Cum Sue­ toniu spune că August vedea din tri­ cliniul său mormântul lui Masgaba, ba chiar că se vedeau şi noaptea lu­ minile de acolo, nu se poate admite decât că o distanţă mică, de cel mult 4-500 de metri, despărţea cele două 225 MUti; PC a [226] puncte. Se înşiră apoi mai multe ar­ gumente care. militează a nu putea accepta decât părerea lui Delia Corte: Apragopoli era chiar pe ins. Capri, pe coastă, care loc se vedea dela fe­ reastra sofragerlei vilei împăratului ­ Cu privire la Masgaba, respinge pă­ rerea lui Mingazzini că acesta ar fi fost un curtean uşuratic, tovarăş de plăceri vinovate al lui August, şi a­ firmă din nou ci e vorba de un va­ loros arhitect, preţuit de August pentru meritele sale. Numărul Geţilor şi al Dacilor. Comentar după Strabo, de Em. Pa­ naitescu, Extras din vol. "In memoria lui V. Pârvan". Buc. 1934.-Sporirea şi descreşterea populaţiei oraşelor an­ tice e în legătură cu ascensiunea, în­ f'orirea şi decadenta lor politică, cul­ turală şi economică. Evoluţia civiliza­ ţiei popoarelor meditaraneene se poate urmări şi după acest aspect, iar ches­ tiunea a fost cercetată. Acest lucru nu s'a Iăcut şi cu populaţia Geţilor şi Dacilor până azi. Isvoarele nu sunt numeroase pentru informaţie. Din a­ tât cât se ştie din Strabo, autorul îşi propune a interpreta şi a pune in lu­ mină ştirile aliate la vechiul geograf, care descrie pe cât posibil starea exis­ tentă în vremea lui a lucrurilor şi a oamenilor. Ceeace Strabo spune în c VII despre Geţi-şi Daci "sunt cu­ noştinţele care circulau la Roma" de­ spre aceste popoare în timpul când scria autorul, adecă intre anii 29-7 a. C. In timpul lui Strabo s'au petre­ cut multe importante fapte: "mărirea imperiului get sub Boirebistas, biru­ Inţele Geţilor asupra vecinilor, stăpâ­ ni rea asupra tutulor seminţiilor trace, apoi scăderea şi împărţirea Între ur­ maşi a imperiului lui Boirebistas". "­ Puterea Geţilor şi Dacilor era aşa mare că puteau duce la luptă 200.000 oameni pe vremea aceea. Boirebistas a stăpânit ambele ţărmuri ale Dunărll, Nu se ştiu Însă precis marginile im­ periului său, ci doar că "dela otilşele greceşti ale Mării Negre, regiunea inferioară a Dunării, pe arnândouă ţărmurile şr tn centrul Europei până in spre cadrilaterul Boemiei, u�de Boireblstas distrusese pe Boi, şi pâ\.1ă la Alpii Norici, unde supusese pe Ta�­ risci, întreaga regiune era în stăpâni­ rea Geţilor şi a Dacilor lui Boirebis­ tas. Tot astfel şi inspre sud până la' munţii Autarlaţilor şi Dardanilor, in 226 ţara Scordlscilor şi pănă la muntele Haemus, toate ţinuturile au putut fi cuprinse în marele imperiu. Dela Pă­ durea Hercynică, in Moravia de azi, şi până la Nistru şi Bug se întindea dominaţia getică", ceeace ar fi cam vreo 500000 km pătraţi. După 80i­ rebistas scad forţele dacice, pe care Strabo le consideră ca la 40.000 de oameni, dar numai pentru o cincime din totalitatea Împărăţiei, acum îm­ părţită in cinci. Un recensământ al' celor cari serveau oştirel getice exista, rezultând din anumite date istorice. In cel 200.000 ostaşi ai lui Boirebis­ tas vor fi intrat şi alte neamuri tra­ cice, afară de Geţi şi Daci, cum şi seminţii celtice şi illirice din cuprinsul împărăţiei. Sub Decebal se reduc for­ ţele militare tracice. Densitalea popu­ laţiei traclce sud-dunăreană e cam de 5-6 locuitori de km. p., cum a fost şi în celelalte provincii dunărene sub August. După cucerirea Daciel, den­ sitatea sporeşte aci. Se poate admite că marele imperiu al lui Boirebislas a avut cam 2 şi jumătate milioane de locuitori. Aceste date demografice rămăn să fie controlate şi eventual rectificate În viitor, dacă isvoarele in­ formative În această chestiune vor spori cu vremea. Programul desvoltării reţelei de C. F. dilt Româltif1 __ mijloace de tracţiune de adoptat pe diferite UItU Itoi ce se vor construi, Con­ ferinţă ţinută de ing. Teodor M. A­ tdnasescu, la 9 Iunie 1933, la "Jnst Naţional Român pentru studiul arne­ najerl) şi folosirii Isvoarelor de ener­ gie", din Bucureşti. Problema are o latură technicăşi una economică, in primul rând. Progresele vleţei agri­ cole, comerciale. ŞI industriale au im­ pus des voita rea reţelei de C. F. la noi în vechiul regat, Prin mărirea ţării, alte imperative s'au evidenţiat, comandate de cererile interne, de legăturile cu străinătatea, dar şi de indicaţii de a­ părare naţională Şi acestea intră in primul rang, cele economice urmând lOT. Autorul arată diferitele mijloace de comunicatie În general, caracteris­ ticile şi condlţiunile ce se cer fiecă­ rora, starea lor la noi în ţară, in sne­ cial pentru C. F. In Europa ocupăm, prin lungimea reţelei ferate, al şapte­ lea rând, cu 11,206 krn. linie, după Germania, Franţa, Anglia, Polonia, Italia şi Cehoslovacia. Faţă cu supra- [227] faţa teritoriului, noi avem însă numai 5 krn. linie la 100 km. p , pe când Belgia are 36,5 km. Ia suta de km. p având cea mai deasă reţea actuală edropeană. Mijloacele de transport variate nu sunt nici coordonate la noi. 'Pentru remediere se propun mijloace care să conducă la bun rezultat. final, coordonându-se, printr'o repartiţle ra­ ţională, diferitele mijloace existente de transport. Se Impune deci un pro­ gram de construiri de linii ferate In completarea celor existente, de inte­ res general şi de apărare naţională. In propunerea autorului, pentru linii noi şi îmbunătăţiri prin variante în reţeaua actuală, s'ar cere 2,470,5 km , repartizate după importanţă şi urgenţă în 5 perioade. In prima ar intra liniile R.-Vâlcea - Curtea de Argeş, IIva mică-Vatra Dornei, Caransebeş-Re­ şiţa, Dângeni - Lipcani, Bumbeşti­ Livezeni, Bucureşti - Craiova (prin Caracal- Roşlorl- Videle), Crasna­ Huşi, varianta PrunişOl- Te-Severin, varianta Grajduri - Ciurea şi electri­ flcarea liniei Câmpina=-Braşov, care toate împreună ar costa 7,647 mili­ oane. Urmează consideraţi uni technlce asupra propunerilor. Pentru linia Cra­ iova-Bucureşti directă arată că tre­ bue electrificată, traficul ei fiind foarte mare. In mediu, după socotelile au­ torului, un km. de linie ar reveni la 15,5 milioane lei, echivalând 500.000 lei în valută antebelică. Prin realiza­ rea acestui proiect am avea o reţea de 13,600 km, Movila Răbâii (Hantepesi). Mo­ nografie istorico-arheologică, de C. D. Vasiliu. Buc. 1933. - Movila Răbâii - din jud. Fălciu, aproape de Prut, e pe drumul mare care lega ţara de sus cu cea de jos, drum de negustori şi de oştiri, legând Polonia şi Ger­ mania cu porturile dunarene şi Ţari­ gradul Tot pe aci se incrucişa şi dru­ mul înspre I�uceag, iar apele dinspre munţii Moldovei şi Ardealului tot în partea aceasta îşi duceau calea. Movila e aşezată la deal de satul Răzeşti, cam la 17 krn. de Huşi. După tradi­ ţie, ar fi mormântul unei regine a Sciţilor, Rabie; pe tătăreşte ar in­ semna Movila hanului. Autorul arată ce răsboaie s'au purtat pe aceste lo­ curi, apoi care a fost partea de viaţă aşezată în regiunea Răbâli, cum şi drumurile ce treceau pe acolo şi că­ lătorii ce au menţionat-o în notele lor. După poziţia şi forma sa, e de crezut că această movilă va fi fost un fel de castru-fortăreaţă pentru a­ părarea treceru Prutului, 'un cap de pod; aceasta dacă nu va fi tot un mormânt, cum afirmă tradiţia. Primele săpături sistematice şi în scop ştiin­ ţific dela Răbâia s'au făcut de. Col Mih. C. Cerchez (generalul căruia s'a predat Osman-Paşa) în Sept. 1876, fără rezultat apreciabil OI. C. D. Va­ siliu, care a cercetat de multe ori mo­ vila, a cules de acolo fragmente de ceramică, silexuri şi altele. In apro­ pierea movilei s'au găsit o ulclcă şi obiecte de bronz. Pentru moment movila Răbâii este tot un punct de intrebare. r Vlahii din Calcidica, de Aur. Sacerdoţeanu, Buc. 1934. Extras din voL ,In memoria lui Vasile Pârvan", -Puţine lucruri s'au ştiut până acum despre Românii, azi dispăruţi, cari au trăit odinioară la sudul rnasivului Ro­ dope şi In peninsula Calcldică, Până in sec. X scriitorii delimitează popu­ latia romanică de cea greacă, semn al întinderei şi perseverenţei elemen­ tului romanle în pen. Balcanică, ce se chema "Romania" - Rumili îi zi­ ceau Turcii= , din care s'au desprins grupuri de Vlahi supravieţuind în a­ ceste ţinuturi. Autorul culege urmele acestor grupări, posterioare veacului al X-lea. Din istoria zarvei pricinuită la SI. Munte 1105, se vede că 300 de familii vlahe locuiau în Calcidica, în vecinătatea muntelui Athos, ocu­ pându-se cu păstoritul şi vânzarea produselor târJelor lor la călugării mânăstirilor atonlte, Nişte isvoare is­ torice din vremea Cruciatel intâia îi arată asemenea pe Vlahi in certuri şi coliziuni cu Cruclaţii, in aceleaşi locuri, cu un ecou în .Chanson de Roland". Câteva documente aflătoare În chinoviile SI. Munte îi pomenesc de asemenea (Cut1umuz, Castamonitu şi Esfigmenu), îndrumându-ne a-i lo­ caliza prin acele părţi încă din sec. V Il. Izvoare narative şi istorice gre­ ceşti, câteva acte În latineşte, medie­ vale, ii menţionează prin toponimia locală şi nume proprii de asemenea Vlahi. La atacul Salonicului de nişte triburi slave participă şi Rinchiniaeii, cari erau Vlahi aşezaţi pe râul Rin­ hros, trib de "origine română", cam prin sec. VIII cel mai târziu. Aceşti Vlahi rinhinleni vor fi venit dinspre 227 [228] Dunăre şi Sava, odată cu aşezarea Bulgarilor, mărind astfel elementul romanle vechi al peninsulei calcidice. Decf un proces de rnigraţtune invers al Vlahilor, dela nord spre sud, deo­ sebit de cel dela sud la nord. Sunt şi alte isvoare care arată pe Vlahi ca împinşi de barbari să se retragă spre sud sau spre mare. Migratiunea Vla­ hilor balcanici dela sud spre nord "se arată ca efectuându-se forţat şi numai o singură dată", când au fost luati ca sclavi de Avari sau Bulgari şi deplasaţi astfel zilnic spre nord. Şi in asemenea condiţii, »câl de mulţi vor fi fost luaţi de către barbari, nu puteau constitui o ţară şi un popor in Dacia Traiană, cu drepturi ab an­ tiquo", ca să-i admitem ca fiind ve­ niţi de peste Dunăre, cum pretind fără temei Ungurii. Deci populaţia romanică din Calcidica şi din nordul ei se constată intre sec. VII şi XlI, de când au dispărut in elementele slavo-bulgare, greceşti şi mai târziu şi turceşti. Les premiers eliments occideu­ taua: dans la litt roumaine, par Nic. Cartojan. Extras din "Revue de litt cornparee". Paris, 1934.-Lit. ro­ mână evoluează, dela originele sale din sec. XV şi până la Inceputul sec. XIX, în sfera de influenţă orientală, mai întâi slavo-bizantină, apoi neo-grecea­ scă Totuşi ea nu a fost lipsită şi de influenţe occidentale, care au pătruns până la ea prin diferite căi. Este ceea ce autorul caută să arate in acest ar­ ticol, destinat in primul rând oameni­ lor de ştiinţă străini. Prerelorrna lui Wycleff, însuşită de Huss, trecu din Boemia la Românii din Transilvania, pe cari ii atragea mai ales ideea că serviciul divin trebuie să se facă In limba fiecărui neam de creştini. De aci traducerea primelor cărţi biseri­ ceşti, care sunt cele mai vechi mo­ numente ale limbei noastre. Reforma lui Luter şi Calvin, apoi propaganda lui Honterus, sporesc influenţa acea­ sta prin protestantism. Saşi şi Unguri se intrec a tipări cărţi pentru Români, cărţi religioase, la Sibiu şi Braşov. Diaconul Coressi lucrează pe urmele lor. Propaganda cal vină, prin Ungur! aduce partea ei de influenţă, con li\ nuată până În s .. c. XVII Românii din vechiul regat au primit şi ei indirecte , influenţe occidentale prin Slavii me­ ridionali, vecini cu Italia dalmatină. 228 Astfel am primit tiparul veneţlan, prin intermediul Sârbilor, cu câteva cărţi poporanizate curând. Poate că şi Vi .. c1eimul ne va fi venit pe aceeaşi cale la origine. O altă influenţă italiană ne parvine şi prin Polonia pătrunsă de cultura latină În sec. XVi şi XVll, in­ fluenţă exercitată asupra cronicarilor moldoveni: mai ales la Costlneşti şi Cantemir. In . Muntenia, sub învăţa­ tul stolnic Const. Cantacuzino şi sub nepotul său Brâncoveanu curtea se resimte de aceleaşi inrâuriri ita­ llane, După moartea Domnitorului, in­ fluenţele occidentale se stăvllesc, To­ tuşi şi prin mijlocirea Grecilor pătrund la noi unele influente franceze şi ita­ liene, căci fanarioţii dom nitori au fost iubitori de carte. Biblioteca lui Nic. Mavrocordat era celebră, bogată mai ales în cărţi italiene. Tot din Italia se nutreşte spiritul nou cărturăresc al Transllvănenilor în epoca latinistă, iar Eliade i se devorează o vreme. In a­ ceeaşi vreme, în sec. XVlll şi XIX se pronunţă o influenţă franceză În Ro­ mânia. Prin refugiaţii francezi deve­ niţi profesori la noi, limba şi litera­ tura franceză lucrează mai puternic asupra noastră, Inrâurind fericit şi des­ voitarea conştiinţei naţionale. Evoluţia arliitectttrii în Mun­ tenta şi Oltenia, de N. Gnica-Bu­ deşti Partea 1lI: sec. XVll-lea. Tip. din Vălenii de Munte, 1934.-Acest volum, cu 108 pag. de text şi 333 planşe, înfăţişează epoca de translţie, între vechiul şi noul stil românesc, din vrernea lui Matei Basarab.i-- Din cele 6"tipuri principale de biserici ro­ mâneşti lnfăţişate În partea 1 a stu­ diului, numai 4 au avut o influenţă reală asupra arhitecturei noastre bise­ riceşti; două din acestea datează din sec. XIV, prototipuri din care s'au desvoltat cele următoare lor: tip con­ stantinopolitan, cu plan in cruce greacă (vd. Bis. Domnească din C.-de-Argeş) şi tip sârbesc cu plan treflat (ca bis. măn Cozia). Cel de al treilea tip, tot din sec. XIV, cu plan drept şi boltă en berceau, ca la Cotmana, n'are imi­ tatori. Cel de al patrulea şi ultimele două tipuri sunt din sec. XVI, putând fi reduse la două prototipuri: al bis. dela Dealu, cu plan treflat, trei tur­ nuri, din care unu pe naos şi cele două mai mici pe pronaos, apoi al bis. episcopale dela C.-de-Argeş, cu patru turnuri, din care unu pe naos [229] şi trei pe pronaosul. larg, I�r cel mai mare din acestea din urma, central, se sprijineşte pe un sistem de}2 ,co· Ioane. t: un tip mai complex. Rămâne singuratic un tip ca la Athos, cu plan treliat, cu naos patrat, pe .c�re st� un turn sprijinit de 4 pilastn Izolaţi, ca la Snagov. Se examinează diversele tipuri; 1) cel bizal!,tin, ca �ltro�olia şi Bis. Domneasca din Tărgovişte, apoi vechiui Sf Dumitru din Craiova; 2) tipul sârbesc, ca la Morava, �u bi�. mică din Cozla, apoi Ostrov, Stăneşti, Căluiu, Mărcuţa din sec. XVI, iar din sec. XVII Arnota, Plătăreştl, Plurnbu­ Ha . din sec. XVIII Colţea, Surpatele, Aninoasa,Stavropoleos; 3) tipul Deal u, cu Bucovăţ şi Tutana din sec XVI, iar din XVII Brebu, gura Motrulul, Căldăruşani, iar din XVlll Toţi Sfinţii din R -Vâlcii ; 4) tipul Bis. episc. C.­ de-Argeş, cu reducţia el in cărămidă dela Cobia, iar din sec. XVII Mitro­ polia Buc, Cotroceni, şi din XVIII Văcăreştii şi Cernica. Adăogăm 5) ti­ pul din mijlocul sec. X VII cu clopot­ niţă deasupra naosului, la Cornet, Vlă­ deşti, cu intrarea sus din zidul Inte­ rior sau dintr'un turnuleţ pus la nord (ca la Cornet şi Bărbuleţ), or cu c10- potniţa la intrare, ca la Jitianu şi Fi­ lipeşti. Porti eul deschis, cu arcade pe pilastri sau coloane, e Ull element care se generalizează din sec XVII. O rarltate e tipul moldovenesc dela Stelea (Târgovlşte), Din sec XVII În­ cepe a se înlocui uşile strâmte dintre naos şi pronaos prin trei porţi intre coloane cu arcade deasupra. Autorul se opreşte in amănunt asupra carac­ terelor generale a le diferitelor epoci şi tipuri, ca interior, exterior, mate­ rial, decoraţie, elemente arhitectonice şi decorative ale bisericilor, mânăsti­ rilor şi clopotniţelor ce privesc acest studiu - Mai mult de jumătatea vo­ lumului o prind gravurile, cu planşele reprezentând planuri arhitectonice şi fotografii ale bisericilor şi rnânăstiri­ lor, sculpturi şi ornamente decorative, cruci, pietre mormântale şi icoane. Dil: viaţa lIfitropoUtultli Ven. Costaclti, de Pr. C. Bobuleseu. Chi­ şinău, 1933.·- Autorul îşi propune a schiţa câteva figuri din "atmoi'fera familiară din care porneşte Mitrop. V. C." mal mult decât a face o mo­ nografie genealogică a neamului ace­ luia. Familia veche boerească se In­ scrie În istoria Moldovei Incă din tim- pul cronicarului Neculce. Mitrop V. C. s'a născut se pare in satul Roşi­ eşti, sau poate in satul MăIăeşti, jud. Fălciu, fiul lui Grigoraş Costachi şi al Mariei Cauta, la 20 Decemvrle 1768. Se descrie copilăria, petrecerea în şcoală şi viaţa monahală a viitorului mitropolit, apoi dlacon!a, preoţia şi înălţarea sa În cinul bisericesc, ca e­ piscop de Huşi (1792- J 796, episcop de Roman (1796 - 1803), iar la 9 Mar­ tie 1803 ii urmează în scaun mitro­ politul Iacov Starnati. Documentele moşiei Ceptura, din jud. Prahova, transcrise şi pu­ blicate de Dum. Furtună, Buc 1934. -Comună mare, formată din 7 sate, Ceptura e o regiune viticolă, pe o vale de-a stă nga Cricovului. Pentru o monografie, autorul pune la înde­ mână cercetătorilor viitori materialul documentar ce publică aci. Numele vechiu al comunei era Cepturr, la plural, vorbă ce înseamnă, zice auto­ rul, .cepurl, adică butuci de viţă". Modificarea cuvântului s'a făcut ca la ah=ahturi of=ofturi, ciompeeclom­ pturt, inc (poftă de râs)=incturi, prin intercalarea Ulmi t ca şi la pluralele vipturi, ţesturi Documentar Cepturile sunt pomenite din 1480. Se dau În transcriere 35 de ade, din care cel mai vechiu e din 1579, iar cel mai nou din 1837. Attuarul Arhivei de folklor, publicat de Ion Muşlea, an. Il, Buc., 1933. Primul a fost recenzat în A. O. XI (1932), p. 398. - Cuprinsul: Cu­ vinte şi obiceiuri, de N. Drăganu, arătând cum de multe ori cutare cu­ vânt din limbă se păstrează în legă­ tură cu cutare obiceiuri, lntrucât "cu­ vintele lămuresc originea, chiar felul ob!ceiurilor, vechimea şi stratificarea acestora; obiceiurile lămuresc origi­ nea şi înţelesul cuvintelor". Astfel se cercetează .alegerea Craiului nou în ţară", apoi obiceiul "înfrăţirii" şi "lnsurăţirii", .mătcăIăul" şi alte câ­ teva =Contrtbuţie la cronologiz area şt geneza baladei populare la Ro­ mâni, In continuare din p. 1, de Pe­ tru Cararnsn, studiind fenomenul la cântecul lui Marcoş Paşa, una din cele mai vechi balade româneşti in care e vo. ba de Turci.- Folklor din jud. Lăpuşna, de P. V. Ştefănucă, cu 233 bucăti de folklor şi un glo­ sar.-Jules Michelet şi folklorul ro- 229 [230] mânesc, de Ioan Breazu.-Variantele româneşti ale snoaoet despre femeia necredtnctoasă, în completarea părţi! relative la noi din studiul lui W. An­ derson : Der Schwank vom alten HII­ debrand, de Ion Muşlea - Incă un tolklorist saxo-român este Ioan Ca­ rol Schuller, de pe la jumătatea sec. trecut, pe care l'a descoperit G. Bog­ dan-Duică. - La sfârşit Bibliografia lucrărilor cu caracter fotkloric şi etnografic publicate de Acad. Rom. intre 1877 şi 1929, şi una a folklo­ rului românesc pe anii 1931-32. Studii şi documente literare, vot. IV, e consacrat tot "Junimei·. Un cuvânt inainte, al ctitorului 1. E. Torouţiu, arată că, in pofida ieftlnilor criticastri şi cu toată greutatea uriaşă materială a tipărirei acestei colecţli=­ e vorba de 12 volume-d-sa, călăuzit de un nobil gând, va duce la bun sfârşit acest magazin al Istoriei lite­ rare moderne "fără tocmeală şi fără sminteală". Aşa să-i ajute Dumnezeu şi, în plus, ce oameni inţelegători se vor mai perinda in fruntea instituţiilor ce au datoria de a sprijini asemenea operă de sacrificiu. O introducere, de acelaş, in aproape 100 de pagini, no­ tează ce deosebire, in bine, este intre "a se pune in contact cu viaţa reală şi adevărată a scriitorului", prin pu­ blicarea documentelor ce publică a­ ceastă colecţie, şi intre "ciudăţeniile noului sistem de rornanţare inaugu­ rat de poligraful Emil Ludvig". Ma­ terialul din acest volum va lumina chipul lui Eminescu (din care se dau aei 300 de pagini), viaţa, ideile şi o­ pera sa, precum şi pe a celor ce au trăit în apropierea lui şi in raporturi cu el. De aceea se publică aci şi scri­ sorile primite, nu numai scrise, de Eminescu. Actualitatea lui, în această VH me În care c1ocoteşte sub apăsare spiritul naţionalist în ceea ce rornâ­ nttatea are mai bun şi mai curat la suflet, e mai pronunţată ca orcând, azi, când francmasoneria terorizează un popor Întreg. "Articolele sale cu privire la problema rasei, inaltul co­ mandament al creărei unui stat al plu­ gariJor, pentru a ne regăsi în biole­ gia istoriei, renaşterea spirituală prin afirmarea energiilor creatoare naţio­ nale şi prin folosirea resurselor lne­ puizabile ale naţionalismului in sfera umanităţii, sunt imperativele de ieri ale lui Eminescu pentru interesul vi- 230 taI de astăzi şi de totdeauna al po­ porului român". Câteva pagini vor­ besc de originea fraţilor Al. şi N. Xenopol, cari nu sunt evrei, cum s'a afirmat pe nedrept. Se anunţă că voI. V şi VI vor fi consacrate tot "Juni­ mei", după care vor urma altele şase închinate epocii "Sămănătorului", din bogatul material păstrat de dl. N. Iorga in bună parte. - Documentele publicate în acest volum incep cu Amintirile fugare ale doamnei Mite Kremnitz cu privire la Eminescu şi Un caracter de artist, de aceeaş, Urmează o serie de scrisori ale poe­ tului către diverşi din familie, cunos­ cuţi, prieteni, Veronica Micle, Tltu Maiorescu, şi alţii, apoi acele adre­ sate lui de către Maiorescu, Henrletta Eminescu or de alţii, lui sau altora, unde se vorbeşte despre el. Urmează, cu un facsirnile, Albumul Soc. Juni­ mea, şi la urmă scrisori de ale lui D. Xenopol către fiul său, istoricul nostru, apoi autobiografia: Istoria idei­ lor mele, din 1901, de A. D. Xeno­ pol, cu câteva scrisori adresate ace­ luiaş: În sfârşit şapte bilete scrise de V. Alecsandri. Toate acestea cu bo­ gatele note, ale d-lui Torouţiu, dove­ dind laborioasa-i osteninţă nu mai puţin mare şi valoroasă ca priceperea şi generozitatea sufletului său. Dacia, Recherches- et decouvertes archeologiques en Roumanie. Fonda­ teur Vas. Pâr van Publiees sous la di­ rection de I Andrieşescu. VoI. III-IV, 1927 - 1932, l-ere partle. Bucarest, 1933 t' Inainte-cuvântarea explică in­ târzierea apariţiei acestui volum, care incepe publicarea rezultatelor săpă­ turilor făcute în ultimii 5 ani, după moartea lui Pârvan, a cărui operă o duce mai departe actualul director al Muzeului naţional de antichttăţi din capitala ţării, d-l Andrleşescu. Tot d-sa cinsteşte prin articolul prim me­ moria dlspărutului învăţat, dând, cu un portret, un rezumat al activităţei ştiinţlfice realizate de Pârvan.-Cer­ cetări poleolttice in Transilvania, in 1927, de Martin Roska.-Epuca neo­ litică a Basarabiei de nord-vest, contrlbuţiunl la harta arheologică a regiunei, de C. Ambrojevlci, arătând că stratul de civilizaţie dela Dărăbani trebue să fie împărţit in două orizon­ turi principale: unul inferior, mai ve­ chiu, cu ceramică pictată în primul rând, iar al doilea, mai recent, cu ce- [231] rarnlcă incizată monocromă, acesta din urmă putând fi atribuit sfârşitu­ lui epocei neolitice. Alte staţiuni nu prezintă dovezi decât dela orizontul ultim, al ceramlcei monocrome inci­ zate, ca la Brlceni. Prin aflarea urmelor lăsate de cutare plantă azi neexlstentă pe aici, dar care creşte in regiunea mediteraniană, se conchide că in e­ poca de inflorire a civilizaţiei premi­ ceană clima din Basarabia era mult mai caldă şi mai uscată decât in zilele noastre. - Ceva despre antichităţile preistotice din iudo Baia, după co­ lecţia Muzeului din Fălticenl, de V. Ciurea Sunt din staţiunile preistorice Rădăşeni, Pleşeşti, Valea G1odului, Ştirbăţ, Preuţeştl, Basarabi, Dolheştii mari şi mici, Oulia, Dolhasca, Pro­ bota, Drăguşeni şi alte câteva mici localităţi din judeţul Baia =Staţiunea preistorică dela Ruginoasa, din a­ celaş judeţ, face parte din acelaş strat de civilizaţie ca la Cucuteni, cu obi­ ecte de argilă şi silex, ceramică pic­ tată, dar şi nepictată, cu vase de forme diverse, unele artistic decorate cu or­ namente În linii drepte, spirală, puncte şi chiar colorate, apoi figurine - om şi animale. Faptul găsirei şi aramei aci, permite a fi datată ca eneolitică, ca la stratul superior dela Cucuteni. Cercetarea e prezentată de Hortensia Dumitrescus - Staţiunea preistorică dela Bonţeşti, de lângă Focşani, de Vladimir Dumitrescu, e tot din eneo­ !itic, cu un strat superior din epoca bronzuluÎ.-O nouă statiune cu ce­ ramică pictata în nord-vestul Mol­ dovei, e cea dela Drăguşeni, in ace­ laş stil ca stratul mai recent dela Cu­ cuteni, cu figurine omeneşti abun­ dente. Cercetător VI. Dumitrescu. ­ Raport asupra sondagiilor dela Gră­ aiştea-Fundesnca, de Hort. Dumitre­ seu. =Staţiunea preistorică dela Per­ chiu, de lânţjă Hurneşti, jud. Tecuci, de Radu şi Ecat, Vulpe.-Statiunile preistorice dela Yădastra, dintre Ca­ racal şi Corabia, aproape de şoseaua română ce urca dela Sucidova pe Olt, de Vas Chrlstescu. S'au săpat aci (pe urma lui BoII ac din 1872-76) punc­ tele: "Măgura Fetelor", tumulus, de forma unei cupole, de unde s'au aflat obiecte de piatră, silexuri şi multă ceramică şi ceva figurine. E o necro­ polă de incineraţle, cum se vede. "Măgura cetate" e tot un tumulus, de forma unei mese. Săpată, arată urma de locuinţe omeneşti, de civi- lizaţle eneolitică, de felul celei del a Oumelniţa,. probabil mai recentă ca cea din Măgura Fetelor. Morrnântul aflat la Măgura Cetate poate fi al u­ nui şef got, or alt barbar, din epoca fierului.-Săpăturile dela Gttna, din apropierea Bucureştilor, cu trei stra­ turi de civilizaţie, cercetat de Ion Nestor. - Săpăturile din 1927 dela Poiana-Tecuci, de R şi Ee. Vulpe, cu ceramică din vârsta bronzului şi din epoca hallstaitiană, din epoca i.atene.Jucrată de mână, diverse obi­ ecte de os, pământ ars, corn, sticlă, metal, obiecte de podoabă, arme, us­ tensile şi monete romane. Se arată ca staţie mult locuită, intre anul 1600 a. C. şi 200 d. C. Poate că aci va fi fost Piroboridava a lui Ptolemeu. ­ Săcurile de aramă (23) dela Bania­ bie, jud. Turda-Arieş ; Depozitul de bronz dela Lozna-Mare, jud. Sorneş ; Mormântul cettic dela Cristuru să­ ciiesc, jud. Odorhei, câte trele de Martin Roska. - Cer amica dela Hi­ stria, şi anume cea rhodo-ioniană, care este poate cea mai veche din recolta dela Histria şi cea mai abun­ dentă în fragmente, provenind dela finele sec. VII şi începutul sec. VI a, C., de Marcela Lambrino - Săpătu­ riie dela Htstria, al doilea articol, de S. Lambrino. Primul fusese pu­ blicat de V. Pârvan in voI. Il din "Dacia". Se prezintă construcţluni şi inscriptii aflate acolo -Cal/afis, două referate despre cercetările şi săpătu­ riie efectuate in 1926 şi 1927 de Th, Sauciuc-Săveanu =Cercetările arheo­ logice dela Colachioi din 1924 şi ·1926, de Or. Florescu. Aci sunt rui­ nele unul casteIlum roman destul de bine conservat. Nicio inscripţie nu ne-a confirmat că numele lui a fost Capidava, cum s'a pretins. Poate că viitoare săpături ne-o vor spune. ­ Dare de seamă de săpăturile dela Sarmizegetusa, din 1925-1928, de C. Daicovici, S'a scos la iveală Ae­ des Augustalium, locuinţă aparţinând comunităţii Augustalilor din capitala Daciei şi construită pe la jumătatea celui de al doilea secol. Se descrie edificiul. După aceasta se prezintă forumul local, din centrul cetăţii, cu resturile şi inscripţiile aflate acolo.­ Săpăturite dela Tyras, pe ruinele coloniel milesiene, dela Cetatea-Aibă de azi, de P. Nicorescu. - Greutăţi (de cântărit) inedite găsite în Sciţia mică, de pe coasta pontlcă, de G. 231 [232] Cantacuzino. - Peceţi aplicate pe an­ ţore greceşti, atlate in România, mai ales prin Dobrogea, de acelaş. Olarul fabricant îşi Imprimă numele pe u­ rechea vasului. Unele au o emblemă în loc de nume. - Noui monumente dela Apulum, actuala Alba-Iulia, pro­ babil provenind dintr'un mithraeurn, toate cu dedicaţh către Mithra, vor fi de pe la finele sec. 1/ or începutul sec. III. Deosebit de frumos basore­ Iieful cu scene mithriace din pag. 621. Articolul e de Vas. Christescu.- Un nou aes grave de aramă roşie, pro­ venind dela Olbla, publică P_ Nico­ rescu.-Cultul Cybelei şi patera de aur a tesaurului dela Petroasa a­ duc o explicaţie Interesantă cu privire la cultul Cybelei in regiunile noastre, prin M. C. Sutzu Dilt istoria llnui cneeat arde­ lean, de J. Minea, Iaşi, 1934. E un doc. din col Bibliotecei universităţii clujene, in latineşte, reproducând in el alte documente anterioare care con­ firmă privilegii acordate de regii un­ guri oraşului Ofenbaia, adică Baia de lângă Arieş, E din 24 Nov. 1487, in copie scoasă la 20 Nov. 1505. E in­ semnat pentru numirile topice vechi româneşti pomenite în acte oficiale, dovedind că la aşezarea lor ln sec. XI Ungurii au aflat aici numai Ro­ mâni, în localităţi cu nume româneşti (foarte rar sta ve), iar numele topi ce s'au maghiarizat până in sec XV, de când au adus şi pe Saşi colonişti. Deci Ungurii au găsit in valea Arie­ şului vechi cnezate româneşti. ca acel de Lupşa, unde era mina Lupeşti. Poate că şi familia Trăscan a avut un cnezat, or o moşie cnezală, prin con­ firmaţie regală. Vechiul nume al ora­ şului Ofenbafa, Onemberg-oraş de­ taşat din moşia cnezală Lupşa - se va fi numit Onu la inceput. Che sti unea certificatului pl'e­ nupţial, de Dr. Lais Guerreiro din Lisboa (Portugalia), s'a pus, cum ve­ dem, ca şi la noi odinioară, şi se .va mai pune or de câte ori cutare dramă va sgudui opiniunea publică a unei ţări. In faţa acestei probleme, studiată \ mai ales în Franţa, opiniunea domi- \ nantă este că trebue să devină obli­ gatoare, pentru efectuarea unei căsă­ torii, prezentarea certificatului de să­ nătate, un fel de permis medico-Iegal obţinut printr'o cercetare specială nu- 232 mită "examen pre-nupţlaj«. Chestiu­ nea e prezentată În .Jornat da Socle­ dade das ciencias rnedicas de Lis­ boa", arătând starea de fapt care mi­ litează pentru instituirea obligaţiei zisului certificat celor ce vor să se căsătorească, dar şi obiecţiunile grave şi Impedimentele practice ale aplicărei lui. Ceea ce preconizează doctorul Guerreiro-care cunoaşte şi ţara noas­ tră, pe care a vizitat-o in 1931 cu prilejul unui congres didactic - este că remedierea, sau mai degrabă pre­ venirea acestui rău, "nu se poate face decât prin educaţiune: educ, igienică, educ. sexuală, educ. socială, educ mo­ rală, numai educaţtune". Se cere pro­ pagandă prin presă, prin conferinţe la lucrători, prin cinema chiar, dar mai ales prin propaganda familiilor către copiii lor. In şcoală de aseme­ nea trebue date noţiuni de igienă, ju­ dicios distribuite In programele ana­ litice, după vârstă şi desvoltarea fizică şi mentală a elevilor. Numai după a­ ceastă pregătire, se poate ajunge la 0- bllgativitatea unui certificat pre-nupţial. Asistenţa igienico--lItedicaIă îll şcolile secundare din Portugalia, de acelaş, arată că, după Franţa şi Germania, Portugalia cea d'lntâia din­ tre ţările europene a stabilit legi cu privire la igiena şcolară, anume din 1866 Orce şcoală îşi are medicul său (Autorul însuşi este medic şcolar al unui mare liceu, internist şi igienist reputat); "el poate asista la prelegeri, poate vizita toate dependenţele edi­ ficiilor, mai ales cele consacrate ore­ lor de studiu, poate lua parte la con­ siliile şi conferinţele şcolare, la adu­ nările elevilor şi părinţilor cu profe­ sorii şcoalei, pentru a se informa în ce priveşte viaţa şcolară din punct de vedere medical, putând da păreri şi sfaturi În orce chestiune ce atinge să­ nătatea fizică şi morală a şcoJarilor şi a personalului didactic şi adminis­ trativ al şcoalei respective". Medicul şcoalei redactează fişe le şcolare, cu observati uni medicale şi antroporne­ trice, Lucrarea ne dă şi modele de asemenea fişe. Fiecare elev va fi o­ biectul unui examen general medical de două ori pe an. După 3 zile de absenţă de la şcoală, un elev nu se­ reprimeşte decât cu un certificat me­ dical (se dă modelul), constatând că e vindecat şi necontagios. Toţi elevii trebue să practice exerciţiile fizice, [233] sub formă de gimnastică suedeză; gimnastică specială pentru cei debili or malformaţi. După ora de gimnas­ tică se ia un duş căldicel. Se impune costum şi încălţăminte specială în sala de gimnastică. In şcolile de fete să fie profesori de 2imnastică şi doctori femei. arce şcoală să aibe un post de ajutor de urgenţă pentru caz de nevoe. Legea prevede şi Instituirea de consultaţii de otorhinolaryngologie, ophtalmologie şi odontologie pe lângă orce şcoală; putine însă le-au putut avea până acum (in 1932). Petru N.areş şi Moscova, de P, P. Panaiiescu, Buc. 1934.-Influenţa Rusiei moscovite a fost mult mai im­ portantă decât s'a crezut, spre sfârşitul domniei lui Ştefan-cel-Mare şi a ur­ maşilor săi până la 1550. Căci poli­ tica rusească de atunci tindea la smul­ gerea dela Poloni a provinctllcr or­ todoxe (ţările rutene şI Rusia AIbă), şi tot aşa pretenţiunile domnilor Mol­ dovei asupra Pocuţiei, sub inrâurlrea propagandei ruseşti ortodoxe. Autorul expune politica externă a lui Petru Rareş, care n'a fost văzută în acelaş fel de 1. Ursu. P. R n'a fost pe faţă in potriva Turcilor, pe care era nevoit a-I menaja, dar a avut legături cu Habsburgii şi cu Ruşii, aşa cum stu­ diul acesta dovedeşte, mergând până la tratarea unei alianţe a lui cu Mos­ cova. EI duce o politică ortodoxă şi face propagandă printre ortodocşii din Polonia, mai ales la nobilii ruteni din Pocuţia, partizani al domnului Moldovei. Contribttţii la Istoria ltti Şte. fan-cet-Mare. de P. P. Panaitescu. Buc. 1934, în Mem Ac. Rom. Se a­ duce aci, pentru lămurirea politicel externe a "Domnitorului, câteva docu­ mente Inedite, Of puţin cunoscute, privind chestiunile: 1) Lupta dela Baia, povestită de SI. c. M., se dă după copia aflată de P. P. P. în Bibl. Naţ. din Varşovia. E un manuscris latin după scrisoarea din I lan. 1468 adre­ sată de Domnitor regelui polon Ca­ zimir, prin secretarul său de latineşte. E cea mai amănunţită din cele ce avem cu acest subiect "şi în acelaş timp mai patetică in simplitatea ei mândră", document istoric, dar şi psi­ hologic, scris chiar sub irnpresiunea luptei recente. 2) Salvconductul Dom­ niţei Olena (1482), dat de regele Ca- zlmir in 28 Martie 1482 ca să poată trece cu însoţitorii săi prin Polonia spre Moscova. Doc. în latineşte, In acelaş loc. 3) Sfârşitul lui St c M. (1504) se povesteşte intr'o scrisoare a regelui Alexandru al Poloniei. Graniţele Moldo'iJei pe vremea lui Şt. c. M., de General R. Ha­ setti, in Mem Ac. Rom. 1934. Hăr­ ţile vechi ce avem nu indică precis pe unde erau aceste graniţe. Se dau insă aci câteva doc. care ad uc indi­ raţiuni in acest sens. Rezultă din toate acestea că frontierele de atunci erau cele naturale: la N, şi E. Nistrul, la S. E. malul Mării Negre, la S. MiI­ covul, Putna, Siretul şi Dunărea, iar la V. creasta Carpaţilor formând linia de separaţie a apelor dintre Siret de o parte şi Olt şi Mureş de alta, in­ sfârşit spre N. V Ceremuşul, pârâul Colaciu şi o linie convenţională care se oprea pe Nistru Ia satul de azi Babin. In afară de aceasta ŞI. c. M. a mal stăpânit Cicelul şi Cetatea de Baltă din Transilvania, şi până in 1475 mica cetate Lerici dela gura Niprului. Despre unele precis::ări recente a locurilor bătălii/or dela Dol­ jeşti, Vaslui şi Scheia, de General R. Rosetti 1934, in Mem. Ac. Rom. Se pot azi identifica sus numitele locuri ale bătăllilor lui Ştefan-cel­ Mare, şi anume: Lupta dela Doljeştl s'a dat »chiar pe locul vadulul Sire­ tului, În dreptul satului Doljeşti", nu pe platou; Lupta dela Vaslui, din IO lan. 1475, zisă şi dela Podul Inalt, trebue localizată la vărsarea râului Rahovei in Bârlad, lângă oraşul Vaslui; Lupta de 6 Martie 1486 dela Scheia (zisă şi dela Caşin) s'a dat la Schela din jud Roman, far nu din Bacău. Gr. Ureche vornicul şi Simioll Dascălu: Letoţriseţ ul Ţării Mol­ dovei, ediţie comentată Ide Const. C. Giurescu, în Col. "CI Rom. corn." din editura "Scr. Rom" Craiova, 1934. Reeditarea acestei cronici, care nu se mai găsea in comerţ, aduce un mare serviciu literat urei noastre istorice, cât şi populaţiei şcolare care urmează să treacă prin ciurul bacalaureatului, la care examen se cere şi cunoaşterea cronicarilor noştrI. Introducerea, de sigur a d-Iul C. C. Giurescu - tipa­ rul i-a omis semnătura - cercetează chestiunea paternităţii operei. lnlătu- 233 [234] rând ipoteza că Nestor Ureche ar fi autorul ei, dl. Giurescu afirmă că Gr U. şi Sim. D. sunt amândoi im­ preună autorii cronicei, cel de-al doi­ lea amplificând opera celui d'întâi, căci numai sub această formă ampli­ ficată de Sirn. D. ni s'a păstrat cro­ nica lui Gr, U. Cercetarea d-Iui Oiu­ reseu caută să arate o seamă de părţi care sunt evident interpolările şi am­ plificările lui Sirn. D. Se consemnează apoi ştirile ce avem până azi de cei doi, după care se arată cupri�sul le­ topiseţului Moldovei dela descalecatul lui Dragoş şi până la gonirea de la domnle a lui Aron Vodă, adică din­ tre anii 1359 şi 1595, prima cronică moldovenească' scrisă in româneşte din câte cunoaştem până azi. Ea a fost scrisă Între finele lui 1642 şi A­ prilie 1647 de Ureche, În manuscrisul inexistent azi, iar cornpilaţia lui Sim. D. între 1654 şi 1660. Acest din urmă text ni s'a păstrat şi el nu in manu­ scrisul autograf, ci intr'o copie scrisă cu destule greşeli. MisaH Călugărul la rându-I a mai făcut şi el adăogiri şi unele schimbări textului lui Srm. D. cam Intre 1660 şi 1667. Se dau insfârşit şi isvoarele letopiseţului stu­ diat, pomenindu-se şi textele tn ca re s'a publicat înainte de ediţia de taţă ­ Urmează textul, cu titlul său: "Carte ce se chiamă letopiseţ, ce intr'însa spune cursul anilor şi descălicarea ţării Moldovei şi viaţa domnilor". ­ La urmă un indice de nume şi de citate. Cartea are şi 1 O planşe. Poeeiite lui Duiliu Zamfirescu, ediţie comentată de Mariana Rarin­ cescu, in col. "CI. Rom. corn." din editura "Ser. Rom." Craiova, 1934 In fruntea volumului de aproape 350 pag. un studiu despre vleaţa poetu- lui, cu zilele copilăriei, tinereţea, În­ ceputurile poetice (patronate de Ma­ cedonski În 1880) pur romantice, cu "Harpista" şi cu "Levante şi Kala­ vryta", trecerea sa prin gazetărie, ca­ riera-i diplomatică de cu 1885, cu lungi şederi la Roma şi Atena atâtora din inspiraţiile sale cele mai pure, unde geniul său poetic se maturează, spre a da în 1894 "Alte orizonturi", " I ÎII 1897 "Imnuri păgâne", iar in 1899 .Poeztl nouă", in frumoasa, eleganta \1 şi cocheta ediţie a lui Carol Muller primele, iar ultimul in ed. lui Carol 234 Gobl. Reintors în ţară în 1906, con­ tin uă opera de scriitor, e ales mem­ bru al Academiei, deslănţuie polemici violente prin atitudinea sa literară din "Poporanismul În literatură", se a­ mestecă puţin şi în politică, până ce într'o zi de iunie 1912 moare pe ne­ aşteptate la mân. Agapia. D-ra Rarln­ cescu descrie chipul cum lucra D. Z. şi caută să tâlrnăciască în grai sufletul delicat şi complex al poetului Un alt capitol al studiului introductiv se ocupă de opera poetică a lui D. Z. şi de forma sa de expresie in poezie. -Urmează textul reprodus după pu­ blicaţiile respective ale celor Irei vo­ lume mai sus pomenite, cu poeziile sale, a căror datare (loc şi dată) s'a pus de câte ori s'a putut, notând şi unde au fost publicate deosebit Îl1 ziare, reviste, având şi note explica­ tive pentru nume proprii, mitologie, etc., căci volumul se adresează şi tine­ retului şcolăresc, Se mai reproduc şi poeziile din "Pe Marea Neagră", cu poemul eroic .Miriţă" (din ed. Sfetea, 1919), apoi o serie de poezii "din cele ce au apărut în diferite reviste şi care n'au fost încă publicate In volum", sub titlul "Varia", in care Intră şi poeziile "Harpista" şi »Câi­ nele Nizarnului" din primul volum tipărit al lui D. Z., din 1881, şi in­ titulat .Fără titlu", carte de negăsit astăzi. In introducerea sa editoarea spune că n'a retlpărlt in volum şi ce­ lelalte poezii (19) din acea colecţie, pentrucă ştia că poetul avusese in­ tenţia a-şi scoate un volum complet al poezlţlor sale selecţiona te, În care nu intrau cele 19. Dar ceeace poetul nu voia să facă in viaţă, după moartea sa credem că altcineva o putea, tre­ buia chiar s'o facă. Desemnarea evo­ luţiei poetice a lui D. Z. s'ar fi evi­ denţiat şi mai bine, În treceres sa dela romantism spre neoclasicismui său. E un simplu punct de vedere, nu o critică, ceeace fnsemnăm aci despre merituoasa editare aproape desăvârşită a versurilor marelui nostru poet, care rărnânea în vremea noastră necuno­ scut tlnerlmel de azi, numai din lipsa unei asemenea ediţii. Să insemnăm in anul acesta ca cea mal mare fa­ cere de bine pentru literatura româ­ nească ediţia aceasta a "Scrisului Ro­ mânesc" din Craiova. [235] PERIODICE L'Europa Orientale, Roma, an. XVI; ne. 1-2, cuprinde: Reforma constitutiei estone, de Amedeo (lian­ nint, reformă adusă după 7 ani de la proclamarea celei d'întâi a ţării eli­ berate. In linii generale, prin noua constituţie se sporeşte puterea popo­ rului, care e chemat să aleagă el, nu Parlamentul, pe Preşedintele Republi­ cei; se micşorează omnipotenţa Par­ lamentului, care nu mai poate influ­ enţă puterea judecătorească, şi care se reduce de la IOD la 50 deputaţi, aleşi pe 4 ani, şi cari pot fi dlsolvaţi de Capul Statului. Guvernul emană de la Parlament, dar e numit de Pre­ şedintele Rep. Guvernul e responsa­ bil. Astfel se lnfrânează demagogia şi abuzurile parlamentarismulul eston. (Pe când oare şi a celui de la noi ?)­ Imprefurărtle din Ungaria în 1649, după o relaţiune a lui Ant. Posse­ vino, de Giac, .Bascape Se dă, Înso­ ţit de o explicaţie, textul scrisoarei jesuitului G B. către nuneiul apos­ tolic de pe lângă regele. unguresc, şi de care călugăr s'a ocupat şi dl. A. Ve­ ress, Possevino a fost în Ardeal la 1583, invitat "a coopera la reforma religi­ oasă a ţării şi la lupta contra calvi­ nismului şi arianismului". EI constată o tendinţă a împăratului de a gerrna­ niza tinerimea ungurească, EI a fost şi în Moldova (vd. raportul său din Cracovia, II Sept. 1583 către secre­ tarul de Stat GaIli, În .Documente privitoare la istoria Ardealului, Mol­ dovei şi Ţării-Româneşti, de A. Ve­ ress, voi II pag 274- 6, Ed Fund. "Reg. Ferdinand", 1930). - Romane ceh' contemporane înfăţişează W. Giustl. - Viaţa şi opera lui Ion Luca Caragiale se prezintă cititorilor ita­ lieni, în 28 de pagini, de A nna Maria Colombo. In introducere autorul Îşi propune a arăta .condiţiunile politice şi culturale ale vremii şi societăţii În care s'a creat opera" scriitorului. ­ Recenzii a câtorva cărţi româneşti, traduse în italieneşte, semnează Erina Padrini. Nr. 3-4, cu articolele: Cotoniile genoueee în Crimeea, de E. Skrzyn­ ska. Republica genoveză numea .Irn­ perium Gazarie" posesiunile sale din peninsula crlmeică prin sec. XIV şi XV, la Caffa mai ales, unde era con­ centrată ad- tia centrală a coloniilor genoveze din Marea Neagră, până la trecerea lor la Banco di S. Giorgio (1453). Se expune aci organizarea a­ cestei ad-ţli, conform statutului său particular din 1313 şi apoi a celui din 1449. Se descrie cetatea (numită în vechime Theodosia), cu fortlficaţlile ei. Art. e in continuare.-Despre si­ tuaţia politică în U. R. S. S, de Eltore Lo Gat/o, observaţii judicioase, cu multe rezerve şi puncte de intre­ bare privitor la politica internă a re­ publicei sovietice. - Contribuţii la un studiu al poeziei Anei Ahmatoua, poetă născută la Chiev în 1889, tră­ ind la Leningrad, şi considerată azi ca cea mai de seamă scriitoare a ca­ pitalei ruseşti, de Tornrnaso Landolfi. - Viata şi opera lui Caragiale, În continuare, de Anna Maria Colombo. Examinând personagiile din "Noaptea furtunoasă ", observă că arta autorului constă în a descoperi şi reliefa latura lirică ascunsă în cele mai umile per­ sonagii, lucru care ne face să ne in­ teresărn de soarta eroilor săI, orcât de jos ar fi nivelul lor intelectual şi moral chiar. Urmează prezentarea lui "Conu Leonida" şi altor tipuri de "prostie cu pretenţii", în a căror des­ crfere se complăcea Caragiale, apoi capod'opera lui "Scrisoarea pierdută". Remarcăm minunata traducere a difi­ cilului text caragialeian in fragmen­ tele lnlaţişate de autoarea studiului. - Urmează .Informaţii politice", unde se dă şi textul pactului balcanic, .Note şi însemnări şi la urmă .Re­ cenzii", unde semnează 1. 1 Russu notiţele sale despre studiul lui N. Drăganu : Românii în sec. IX - XIV pe baza toponimie! şi a onomasttcei. Ţara Bârsei, Braşov, VI, ne. 1, în continuare lluzia dacică, de A. A. Mureşianu. Vremea din urmă a corectat multe erori ale istoriei de ieri, cu privire la epoca năvălirilor barbare şi imigraţiunile de popoare, "care au schimbat de atâtea ori fizionomia et­ nograf/că a continentului nostru". De acest .dinamism creator" nu s'a ţinut seamă în trecut, deşi totul e în con­ tinuă prefacere. La an. 40 d. Cr. cu­ cerirea romană trecuse la nordul Du­ nării. La 51-53 guvernatorul Moesiei supunănd pe "Bas/arni, Roxolani, Sar­ maţl şi Daci" din nordul Dunării, mută peste 100.000 locuitori transdanubieni peste Dunăre la sud. Din popoarele dela N. Dunării cele mai multe erau nomade, trăind din vânat, pescuit şi 235 [236] păstorit. Erodot ne vorbeşte de o mare imlgraţlune a Cimerienilor din nordul Mării Negre, goniţi de .Sciţli nomazi». alungaţi şi aceştia de Masageţi. O năvălire traclcă peste Grecia ne-ar explica decadenta subită a marei arte eline posterioară epocei creto-myce­ niane .• Cea mai mare parte a popu­ laţiei nordice a Penins. balcanice, şi mai ales a celei din regiunile mun­ ţilor Haemus, era compusă din imi- granţi de dincolo de Dunăre". După Invazia schltlcă, la câteva sute de ani, a venit in ţinuturile noastre cu­ cerirea celtică, coborită în josul Du­ nării dinspre Occident, care a dat o civilizaţie nouă în perioada arheolo­ gică La Tene, in vârsta a doua a fie­ rului, şi dovedită cu ceramica celtică aflată aci (300 In. Cr.-5U d, Cr.). E deci dovedit că "etnografla aşa nu­ mitei Dacii a suferit in veacurile de dinaintea erei noastre prefaceri şi schimbări fundamentale'. Dar aşa a fost şi inainte şi mai târziu, netnce­ tate mişcări de neamuri, duse de ne­ voile lor sau silite a-şi schimba aşeză­ rile. Arheologia constată că In mileniul al treilea înainte de Cr. regiunile bal­ cano-dunărene formau o unitate cultu­ rală cu cele dela răsărit de Carpaţi până în Podolia, Kiev şi Ucraina, ca­ racterizată prin ceramtca pictată. In­ dogermaniştii ca şi arheologii ajung la aceleaşi constatari de imigraţiun! 11 vechilor popoare europene dela nord spre sudul balcanic. "Marea acţiune răsboi ni că a lui Burebista de prin ani! 70 In. de Cr. n'a fost in realitate de­ cât o urmare a aglomerării rolurilor de popoare pornite dela N_ şi E. Eu­ ropei spre Dunăre" Mişcările popoa­ relor nordice se continuă şi după Burebista. Aflăm intre năvălitori spre sud chiar neamuri finiee ca lazigii, cari vin pe urmele Bastarnilor şi Ro­ xolanilor peste Daci, trecând şi Du­ nărea chiar. Bună parte din Daci dl­ spar deci, aşa că istorieul trecutului Tracilor, Invătatul W. Tomaschek, a putut seri la 1893: "din Dacia ro-. mană nu a ajuns la cunoştinţa noa-. stră nici măcar o singură zeitate da­ cică şi nici măcar un singur nume de persoană dac· Nr. 2, continuă seria "Protopopi de altădată al Braşovului" cu: Protop . Gti Haines (1769-1812), de Candid C. Muşlea.-Parintele Chiri!, de Gh. Tulbure.-Cercetarea vietei noastre săteşti, de D. C. Amzăr.-Poeţjf ger- 236 mani in oglinda tălmăcirilor româ­ mâneşii : Chr. Martin Wieland, de Ion Gherghel - Vasile Goldtş, articol de pioasă pomenire. scris cu evlavie pentru cel dus dintre noi, de profe­ sorul Axente Banciu. Cu Goldiş "s'a mai stins un far din puţinele, foarte puţinele, spre care. in desorlentarea din pâcla groasă in care ne isbim şi ne imbrâncim unii pe alţii, se indrep­ tau cu incredere privirile şi gândurile Ardealului. Fireşte, nu ale celui care iţi sare in ochi: ale Ardealului trepă­ duş, voiajor, demagog, declamator, cu foarte modeste resurse morale şi in­ telectuale -- când sunt-, dar cu atât mai tndrăsneţe pretenţii la situaţii şi beneficii,-ci ale Ardealului din pla­ nul al doilea, ale Ardealului de pe şantier, absent dela baochetele răsu­ nătoare din pahare spumoase şi laude mutuale, ale Ardealului tăcut, robotaş constructiv, care nu iese în evidenţă decât in ceasurile grele şi care, după ce-şi tace datoria, se intoarce iarăşi la brazda, la ocupaţia lui, orcât de modestă ar ti fost aceasta şi orcât de mare ar fi fost fapta pe care a săvâr­ şit-o, orcât de înaltă misiunea pe care a avut-o". Bărbat politic, animator, ziarist de frunte. român îndrăsneţ şi fără prihană in atitudinea sa ca par­ lamentar la Pesta ca şi la Bucureşti, inainte şi după cucerirea Ardealului, om onest şi modest in acelaş timp, dar şi profesor de elită al liceului din Braşov, Goldlş se ridică cu mult a­ supra tutulor celor pe cari Ardealul l-a dat In zilele noastre, ridicându i la trepte-de conducători mai mari şi mai mici ai României mari - Din partea literară, cu versuri multe, no­ tăm: .. Moartea fetiţei blonde", sem­ nată Aurel Marin - Dări de seamă. Nr. 3, în continuare Iluzia "da­ cică", pune concluzii asupra proble­ mei Traco-Geto-Dacilor, pe temeiul celor expuse până aci pe teren isto­ ric, arheologic, etnologic şi antropo­ logie. Autorul îşi propune să arate că şi cercetările lingvistice din tim­ pul din urmă confirmă vederile sale. In acest capitol se ocupă de origina numelui "get". Teoria orlginei sud­ danubiane a Tracilor, şi deci implicit şi a Geţilor şi Dacilor, e Ialşă, cum a arătat V. Pârvan. Origina lor vine din nord şi est; Dacii şi Tracli pro­ priu zişi se inrudesc mai de grabă cu grupul lelto-slav decât cu IIlyrii. din cari se trag Albanez i -Prolopo [237] f t t� J� j pul an. Haines !1769-1812) ,al.Bra­ şovului, de Candid Muşlea (slârşitul). _ Scrisori vechi, din Bibl. Liceului Honterus din Braşov, comunicate de Norbert Salmen. Cea de a doua e din 1696, dela Const. Brâucoveanu, confirmând Un privilegiu cu privire la oierit. - Botezul in com. Cor­ nooa-Orheiu, Încercare de interpre­ tare sociologică, de Ernest Bernea.­ Un regret pentru moartea distinsei Doamne române arde'ene, Maria Di­ ma, înfăţişează Ax. Banciu.-Contri­ buţie literară bogată, din care relevez poezia »Chipuri pentru frate mic", de Dumitru Olariu. Revista istorică, XIX, 4-6- Acte suspecte şi ţ alşe in col " Doc. lui Stefan-cel-Mare" a lui 1. Bog­ dan, opinează Francisc Pall că ar fi, pe lângă cele 3 judecate ca atare de Bogdan, Încă două documente de la finele sec XV, completându-se şi care confirrnă afirmaţia lui Bogdan.­ Un ordin al caimacamulut Yogoridi ([821); Ducele Hamunc nu poate în­ semna ducele "român", ci e un nume de om, regele galiţian Roman din sec. XIII; Un adaos la raporturile Domnilor români ca Patriarhia din C-pol. Incă un călător german la noi: Monseniorul Mlslin, din Ungaria, a călătorit pe la noi, in drum spre locurile sfinte, in 1848. Vine pe Du­ năre. Vede Severlnul, sat mic şi să­ rac, apoi Calafatul şi Giurgiu, de unde coboară câţiva tineri români veniti dela Paris; Păreri engleze despre Români, articole de N. lorga.-Con­ tribuţii la tst relatiilor comerciale ale Munteniei cu Penins. Bale şi cu Venetia În sec. XVII şi XVIII, de V. Papahagi. Se exportă mai ales ceară multă la Veneţia prin negustori macedoneni; se aduc piese de stofă veneţiană "lucrată tocmai pentru ţara lor". Mărfurile se trimet prin portul Durazzo. - Un medic francez la curtea lui Const. Vodă Mavrocor­ dat: dr. Berlin (1741-43), de V. lVlihordea.-O mentiune neobservată a Românilor la Bizantini relevă N. Iorga în poemul grec al lui Ioan Dia­ conul, de pela 1439; tot d-sa dă Noi scrisori ale lui Tud. Yladimirescu, din cari trei, deosebit importantă este acea În care se aştern pe hârtie "Ce­ rerlle norodului românesc". Dintre acestea notăm: Cărninarul Bibescu şi Stoica Viişoreanu "să se Izgonească din ţară, ca unii ce au indrăsnit de au ucis norodul cu arme de moarte, fără a-i Intreba care li este cererea" şi "Hagi-Eriuş, carele nu s'a purtat ca un neguţător, ci s'a lntovăr ăşit cu [efultorll, din care pricină s'a făcut mare pradă ţării, cu totul să se izgo­ nească din ţară afară, vânzând şi ridi­ când toate câte are În ţară". - Un oaspete elveţian În Basarabia: epi­ scopul Bugnion, 1875, În memoriile sale spune şi lucruri prea frumoase de societatea noastră boerească, - O mal veche confederatie dunăreană, la 1848, se preconiza in Franţa, tin­ zănd la o lnfrătire polono-rornână. Semnează D. Theodorescu, Nr. 7--9. Note noi despre Andro­ nachi Donici, de N. lorga.-Noi doc. din vremea Eteriei, de Gh. Potra.­ Numeroase note istorice şi cronică. Nr. 10 -12, cu Yieţe de Sfinti, de N. Iorga, şi anume ale sfinţilor Alexandru, Teodosie Cenobiarhul, Da­ niil Stâlpnlcul, Epifaniu din Pavia, Anastase Persul, Ioan cel Milostiv, Ioan Calebitul, Maur, Adalard, Edu­ ard Confesorul, şi Oderic de Porde­ none franciscanul. - O culegere de acte despre stăpânirea lui Mihai Viteazul in Ardeal, acea a lui A. Veress, voI. V , se adnotează de N. Iorga, semnalând erori multlcele. Grafica Română, la implinirea a 10 ani de apariţie, iese într'un număr festiv, care face deosebită cinste ti­ parului nostru Infiinţată sub egida instituţiei grafice .Scrtsul Românesc" din Craiova, sub direcţia d-lor Em. Tătărescu, actual deputat şi fost Pri­ mar al oraşului, livius Sarnltca, ur­ maş al celor trei generaţii de tipografi cu acelaş nume ai Craiovei, şi Virgil Molin, prim redactor şi gospodar al publicaţiei acesteia, caşi al aşeză­ mântului tipografic editor, - revista de faţă, prin preocupările sale profe­ sionale, caşi prin latura sa general culturală, lnsemnează o dată în pu­ blicistica românească de specialitate, cum însemnează una şi prin tinuta sa artistică, de cel mai bun gust cu putinţă. Se discută aci chestiuni de tehnică tipografi că, În primul rând, dar şi de acele care interesează pe orce om de cultură, pe arce iubitor al cărţii. Hârtla, tiparul şi ilustraţia concură la obţinerea celei mai de să­ vârşlte impresii ce poate lăsa o operă ieşită de sub teascurile lui Guten- 237 [238] berg.- Numărul 101-102 cuprinde un articol de Em. Tătărescu, arătând rostul apariţiei şi drumul parcurs de acest .organ de luptă consacrat Idee! de rezenerare a tiparului românesc", cunoscând că "arta grafică nu este numai o problemă de atelier bine utilat, ci şi una de gândire, de cul­ tură şi de concepţie", şi că scopul ei este "realizarea frumosului de esenţă pur tipografică".- Virgil Molin fixează drumul străbătut în zece ani de acest organ desţelinător al terenului, care a dat o nouă orientare mesteşugului tipografic dela noi, ce s'a moderni­ zat, s'a esteticlzat, ajunzând in pas cu evoluţia graficei din Occident. ­ Notăm În acest număr festiv, pe lângă bogatele-! informaţiunl de breaslă ar­ ticole semnate de 1. Kranich,' Ion ?ong�rozi şi alţii Fotogravuri, lucrări In hehografle, reproduceri tipografice in Ofiset, cu 4 culori, trichromii plan­ şe litograftce şi o hartă În culori, deo­ sebit de coperta atrăgătoare, recoman­ dă admiraţiei cititorului acest număr al "Grafice! române". dare de seamă de Marcel Emerit. ­ Les frontteres roum alnes, Geogra­ phie politique, de Jacques Ancel. Au­ torul încearcă a aplica rezultatele ac .. tuale ale studiilor istorice asupra geo­ grafiei politice. E ceva în genul ma­ gistralei lucrări a lui Jean Brunhes din a sa -Geographle humaine de la France», in tom. 1 din Histoire de la Nation francalse, de sub direcţia lui Gabriel Hanautaux. România nu e o ţară exclusiv de munte, căci majori­ tatea frontierelor sale sunt de câmpie, dar "Muntele domină viaţa româneas­ că". Acolo s'au alcătuit primele for­ maţiuni politice rornâneşti ; de acolo au coborît spre şes. Din munţii apu­ seni ai Bihorului a Ieşit primul voe­ vodat naţional independent al Tran­ silvaniei, de dinaintea invazrei ungu­ reşti: din munţii Jiului şi Argeşului a pornit viaţa politică a Olteniei şi Munteniei; din munţii dela miază­ noapte ai Maramureşului a descins dinastia care creie Moldova. Carpaţii sunt patria tradiţională a Românilor, axa vechei Dacii, formând o unitate geografică, pe care împrejurările isto- Revue Historique, X, 10-12: rice au spart-o pentru un mileniu. Recherches sur l'histoire moderne Sprijinite pe munte se desprind cele 3 de l'Egvpte, de Iorga. _ La • Mace- fronturi româneşti: moldovean, mun- doine" dace, de acelaş, pune la punct tean şi transilvan. Frontul moldovean afirmaţi unile tendenţioase ale istori- coborînd spre răsărit face frontieră eului bulgar Zlatarskt, strecurate in intre Europa şi Asia, frontieră bine cartea englezului Runclman «History delimitată şi specializată sub aspectul of the flrst Bulgarian Empire». Ar re- topografic, c1imatic, vegetal şi uman. eşi din aceasta existenţa unei Mace- C1Jci munteanul e tăetor de lemne in donii bulgăreşti dincoace de Dunăre, pădure, crescător de vite, mutându-şi intr'o ţară pustie, sub stăpânire bul- alternativ locuinţa dela munte la şes gătească, în care ar fi rătăcit nişte şi dela şes la munte când e cioban; bande de flămânzi »valahi". Aşa scriu pe când omul dela stepă e nomad istoria învăţaţi! bulgari! - Revolutia rătăcitor, nelegat locului, năvălitor franceză în sud-estul Europei con- peste alţii or Insinuându-se pe văile ferinţă ţinută de N. Iorga la P;rls În apelor spre munte. Frontul muntenesc Febr , 1933. Se arată aci urmele a- se coboară spre sud, cu aceleaşi trepte dvâ�lci ale influenţei exercitate asupra caşi înspre est: munte, codru, cârn- ţărilor noastre de o mişcare ce a 010- pie. El prezintă mal intâi o frontieră �e.lat su!lete şi a creiat năzulnţe po- fluviaIă-Dunărea-şi una biologică. litice, stand la baza formării moderne Frontul transilvan, cel mai contestat a statelor din sud-estul european. -- dintre lronturile noastre, nu are o Ii- Dări de seamă şi Cronică de N. Iorga. mită naturală, iar populatiile sunt aci An. XI, nr. 1 - 3. - Origine et amestecate Geografia IIzică singură deueloppement de l'idee nationale nu explică această situaţie; istoria însă surtout dans le monde oriental cu� ajută la lămurirea ei, arătând esenţa prinzând ideile pe care le-a des�oltat '\1 a două mişcări de popoare in sens d. prof. Iorga la Congresul interna� opus: urcarea maghiară şi coborîrea ţional al Ştiintelor istorice dela Var- română. Din câmpia panonfcă Ungurii şovia, în 1933. In ultimul capitol se ,au năvălir spre bastionul românesc al lnfătişează fenomenul şi în ţara noa- Carpaţilor, luându-\ cu asalt şi cuce- stră. - Le voyage en Moldavie du rindu-I din multe părţi. De la război comte de Rochechouart (1806 -7), încoace lucrul s'a schimbat, elementul 238 [239] românesc fiind lăsat să se desvolte în libertate, aşa că-şi recucereşte pe fiece zi patrimoniul său naţional în limitele-nedrepte încă - ale frontie­ relor sale recunoscute de azi. Arhiva p. ştiinţâ şi reforma socialâ, an. XI, nr. 1-4, cuprinzând: Polttica socială a României În tim-. pul depresiunei mondiale, de Octav Onicescu. - Dreptul Statului de a declara răeboiu, de O Sofronie. ­ Observaţii sociologice cu privire la copiii din Drăquş, de Tr. Herseni, Procesul de emigrare al Drăguşe- n ilor in America, de A. Negrea. ­ Les jugements deciaratoires en droit roumain, de Al. Costin.-L'executlOn des jugements etrangers en Rouma­ nie, de M. Possa =Cetatea unioer­ sitară : documentări teoretice şi con­ crete asupra cetăţilor unive rsitare din străinătate şi asupra posibilităţilor de realizare la noi, de P. Comarnescu.­ Dim. Gusti: un sistem de sociolo­ gie, etică şi politică, de Tr. Hers: ni. Cheea de boltă a sistemului d-sale o formează "ideea de om", conştilnţa fiind ţăsătura caracteristică a omului. Societatea e o unitate conştientă, ia r "esenţa rcalităţei sociale este vo­ inţa socială". Această voinţă se rea­ lizează prin manifestări sociale, de natură economice, spirituale, juridice şi politic-administrative, primele două fiind categorii constitutive, iar ultimele regulative ale vleţei sociale. Studiul raporturilor dintre voinţă şi rn anlies­ tăriIe sociale formează obiecrul so­ ciologiei. Realitate dinamică în con­ tinuă activitate şi prelacere, societa­ tea îşi crează un ideal social conform eticei curente respective, ca «o justi­ ficare raţlonală isvorîtă din contactul cu realul». Forţa supremă a realităţei omeneşti este personalitatea. Prin va lorizarea el ,se crerază toată scara valorilor culturale", valori etice abso­ lute. De aci imperativul: «de svoltaţl personalitatea, spre a crea valori de cultură». Pentru a ajunge aci se cere un plan şi un program «care să pro­ pună voinţelor modificarea realităţei actuale, recunoscută ca insuficientă, În sensul idealului. Acordul sintetic stabilit între realitate, idee şi ideal este reforma socială». Dar reforma' socială e În funcţiune de personali­ tate, iar personalitatea creatoare de valori culturale nu e o fabricaţiune În serie ci o individualitate cu valori specifice. Din această diversificare a personalităţilor se nasc concurenţe şi deci şi rivalităţi. Pentru a stabili un acord şi armonie socială, intervine ştiinţa politică (pe urmele sociologiei şi eticeil, care «Introduce ordinea în viaţa socială prin dreptate». Cu ase­ menea norme, .perspectivele largi ale unei umanităţi adevărate sunt des­ chise". - Recenzii de ultimele cărţi de sociologie, juristică şi pedagogie străine şi româneşti, apoi o Cronică, În care aflăm "Politica culturii" .Pro­ iectul de lege pentru FurrdaIiie cul­ turale regale", cu o expunere de mo­ tive bogată in informaţii şi vederi, "Sărbătorirea profesorului Rădulescu­ Metru" şi alte note interesante. ­ lnsemnăm valorosul Buletin biblia­ gratie pentru Sociologie, pe an 1931, de O. Vlădescu-Răcoasa, Conoorbiri literare intră în al 67 -Iea an cu o toaletă nouă şi cu un comitet de redacţie întinerit şi ales, director fiind AI. Tzigara-Samurcaş. Insernnăm numele scriitorilor cari sem­ nează În acest număr: Mircea Eliade, Petru Manoliu, Cic. Theodorescu (pen­ tru poezia: Drum înapoi), Ern. Cio­ ran, AI Tz.-Samurcaş, I. I. Cantacu­ zino, Mircea Florian, A. Holban etc. Nr. 2, pe Februarie, se deschide cu câteva Fragmente din manuscri­ sele rămase de la regretata scriitoare Jgena Floru, datate din 1920.-Plic­ tu oase [antome sunt pentru dl. Paul Zarifopol urmele pe care le-a lăsat prin scrisul său şi prln sufletul său profesorul V. Pârvan. Examlnându-I acest SCri3, autorul hinevoind a acorda că "omul acela (era) înzestrat cu un solid spirit de erudit", constată însă că dela o vreme "căzuse ÎI1 obsesia unor atitudini copilăros pompoase", şi că bietul, deşi "apt pentru cerce­ tări serioase şi pentru viaţă serioasă se preface într'un monument obez al beţiei de cuvinte l". Se vorbeşte aci şi de «vanitatea lui culturală», de «Ino­ centa lui stilistică», de «Insensibili­ tatea literară» şi de • poezia puerilă' a lui Pârvan, om din categoria celor .spenaţl de învăţătură', .culturall care umblă să terifieze pe cine pot, cu mardă de lexicon savant" şi al că­ ror comic "bate cam spre odios". O­ dios e într' adevăr ceva: este lipsa de pietate pentru un mort şi nejustifi­ cata pornire în potriva unui artist şi un ui cuge/ălor, cum a fost înviitatul 239 [240] Vasile Părvan. - Teologia lui T. Ar­ ghes), de Petre Manoliu, bun indrep­ tar pentru pătrunderea cutăror frumu­ seţi din această poezie.-Reprezenta. rea universităţilor în Parlament, de N. Petrescu.-In';urul lui Gobineau, de Mircea Ellade. - Cronică despre; Forme şi culori, de Fr. Şirato - O problemă de poezie, de 1. 1. Canta­ cuzino. Nr. 3, din care notăm: Despre [ormaţta pfoprietăţil rurale in uoe­ ooaatete Munteniei şi Moldovet, de Dinu C. Arion. Autorul verifică teme­ IUl legii lui H. Sumner Maine din al său "L'ancien droit", Paris 1874, asu­ pra evoluţiunei stăpânirei pământului din trecutul nostru istoric. S. M. a stabilit că există o lege a succesi­ unii tipurilor juridice în dreptul pri­ vat, anume "trecerea regulată şi ac­ celerată dela statut la contract" din motive so-ciale şi economice. Această trecere dela regimul statutar la regi­ mul comractual al bunurilor rurale, adică dela comunitatea familială sub autoritatea paternă absolută, la un re­ gim de contract liber garantat prin moravuri şi lege, - se constată şi la noi. Prima stare de stăpânire a pă­ mântului in Principate era o pose­ siune .de facto", stabilizată prin jus valachicum, "care nu comporta posi­ bilităţi de contract asupra lui", deci nici o modificare in afară de cele prin causa mortis. Ocina şi Ohaba aveau înţeles de posesiune de pământ stră­ moşesc inalienabil. La infiintarea Prin­ cipatelor ea apare ca de natură Ieu­ dală, "însă de un caracter feudal in­ cornplect, ca În Ungaria,-nedând ti­ tularului ei, ca in Occident, atribuţii de suveranitate, ci ea este o conce­ siune de pământ, ereditară din prin­ cipiu, dată de Domn". Aşa fiind, ea e supusă unor conditiuni: poate de­ veni proprietate domnească pentru pricină de vicleşug, or se reintoarce la Domn pentru lipsă de moştenitori bărbaţi, or se poate m ta prin dona­ [iune, Întărită neapărat de Domnitor. Astfel t-ece proprietatea rurală dela regimul statutar al familiei, din epoca gentiltcă, la regimul contractual al e­ poeei etatice. Faptele cercetate con­ firmă şi principiul lui Savigoy, că "fiinţa statului e necesară fiinţei pro­ prietăţei, căci statul o delimitează şi delimitând o o garantează". Nr. 4, mai mult literar, cu pagini de M. Eliade, L. Rebreanu şi alţiJ, e- 240 seuri ca: Intelectualitate şi cultură de Ilariu Dobridor, cronici variate' Notăm Columna Traiană, de AI· Tzigara-Sarnurcaş. - La idei, fapte, oameni, tnsemnăm, după D. Coman, că actualul nostru ministru de finanţe, dl. Victor Slăvescu, a luat hotărîrea de a termina Muzeul de artă naţio­ nală "Regele Carol 1" de la Şosea, din care sub guvernul d-lui Iorga s'au deschis trei săli de etnografie, minu­ nat prezentate de directorul aşeză­ mântulul, dar care după aceasta au rămas pe loc, clădirea măcinându-se pe an ce trece In părţile rămase fără coperlş şi fără ferestre. Arlsioa, XL, 3 - 4, cuprinzând: lndundualitatea timbei române şi e­ lementul slav, continuare, de 1. Băr­ bulescu, - Etimotogia, de Aug Seri­ ban.-Romântt pe teritoriul polonez "tină In sec. XVI, de Th. Holban.­ Cercetări arheologice tn ţările ro­ miine în an. 1830, de vrth. Galan.­ Pretendenta lui Gonţea Yornicut, In vremea primei domnii a lui Petru Rareş, Inainte de 25 Martie 1529, de C. A. Stoide. - lncercările lui Al. Const. Moruz de a da MoldOVei o condică de legi, de Gh Ungureanu - Monetele curente în Moldova şi contra-valoarea lor in Polonia la finele sec. XVI, de Th. Holban. ­ Un document de la Stefan Tomşa, din Octomvrie 1622, de C A. Stoide. -Cu prtolre la întinderea rotacismu­ lui, de 1. Bărbulescu, acesta îşi susţine opinia, opusă d-lui A. Rosetti, că tre­ cerea lui �n la r, In afară de Bihor, Maramureş şi Bucovina, şi anume In Oltenia bunăoară, este pur rotacism, iar nu disimilaţie, pseudorotacism. Acest fenomen "nu era dlaiectal, şi numai acolo, ci fenomen general al Intregei limbi româneşti", deci şi in Oltenia şi Muntenia şi In restul Mol­ dovei. - La Recenzii, despre cartea lui L. T. Boga: A doua ocupatie ru­ sească a Ţărilor Române, Chişinău, 1930, se atrage atentia asupra boga­ tului material informativ ce conţin "Dosarele munteneşti" privitor la ches­ tiunile banatului Olteniei, şi păstrate in arhiva Ministerului de Justitie din \ Moscova. An. XLI, nr. 1-2 cu, In urmare, studiul d-Iui Bărbulescu, apoi: Con­ tributie la biografia lui Eustratie Logofătul de C. A. Steide, cu o i­ poteză asupra genezei câtorva din o- I [241] perele sale.-Un doc. dela Stefan III Vd. cel Tânăr, din 31 Oct. 1520, in­ tărind o cumpărătoare de sat şi sllişte, publicat de Sever Zotta. - Românii pe teritoriul polonez plină in sec. X VI, În urmare, de Th. Holban Noi contribuţii la relaţiile româno­ bulgare în sec. XIX, de Val. G. Che­ laru In evoluţia lor Istorică aceste cercetări prezintă trei aspecte; 1) Re­ laţii etnice şi de influenţă bulgară, durând până la finele sec. XlI[; 2. Relaţii sub forma colonizărilor bulgă­ reşti la noi, răsleţ la început, de cu sec. XI şi XII şi mai apoi continuate regulat până la finele sec. XIX; 3. Relaţii de convieţuire şi de ocrotire românească accentuată În sec. XIX, când creşte şi exodul populaţiei but­ gare venită la noi de frica Turcilor, ca şi de persecuţia Grecilor. Aceste din urmă relaţii le imparte autorul in economice, politice, bisericeşti şi cul­ turale. Această parte a studiului In­ teresează direct şi Oltenia. Intâlnim iar aci şi pe doctorul Veron, aşezat in Craiova, cumpărând rnoşla Prisaca "prin vechilif să! Crăciunu şi S. loa­ novici", la 1842.-Două date cu pri­ vire la viata şi activitatea iuris­ consulţilor Chr. Flechtenmacher şi D. Bojinca, de Gh Ungureanu.­ Precizări necesare în iegătură cu "p�etendenta lui Gonţea", de Marg Ştefănescu-Serghi.-Problema agrară tn Cehoslovacia, de aceeaş. - Re­ cenzii la sfârşit Când românesc, Cluj, Il, 1-2, cu o materie aleasă, caşi în numerele precedente, literatură bună-semnează versuri frumoase oltenii Radu Oyr şi Gherghinescu-Vania -, şi contri­ buţii In legătură cu istoria naţională. Insemnăm: Domni din Princ. Rom. pribegi in Transilvania in sec. X V Il, de St. Meteş; Eminescu in Păşmani lui Goga, de Il. Dălanu, şi mai ales, pentru a fi ascultat de cei in drept, acum in al J I-Iea ceas, articolul lui D. Prodan: Arhivele noastre isto­ rice dela Budapesta. No. 3: Degradarea inteligenţei, de II. Dobrldor. -- Miraculosul mo­ dern, de Ov. Papadima. - Desenul lui Paciurea, arătând o lature nouă a artistului cunoscut ca sculptor, de­ sen născut "din tngemănarea intimă şi geloasă a unei Inteligente şi a u­ nei sensibilităţi", articol de Daniel Popescu. - Un portret al lui Jlarie 16 Chendi, creionat de AI. Dima.­ Domni din Principatele Române pri­ begi in Transilvania tn sec. XVII, In urmare dintr'un număr anterior, tnlăţlşază pe Constantin Vodă Basa­ rab, fiul lui Radu Şerban ln aşezarea lui, tn Ardeal, de St. Meteş. Braşooul literar şi artistic, III, 15-16, cheamă prin 1. Pocşeneanu spre Marea întoarcere societatea noa­ stră obosită şi lipsită de ideal. "Două generaţii de tineri au continuat să trăiască din gândul şi din experienţa altora" E vremea să ne reculegem. "Ne trebue un ideal. Scormoniţl in voi inşi-vă şi, din oglindirea tutulor acelor comori ancestrale-de limbă, de tradiţie, de rasă, de neisbucnite forţe telurlce-in actualitate şi tn luciul a­ burit al credinţei care ne-a salvat de atâtea ori sufletul, alegeţi semnul care va trebui să fie steaua drumului no­ stru de mâine. Smulgeţi-l şi înălţaţi-I pe antena destinului nostru. Dar a­ ceasta repede, cât mai repede!". ­ Amintiri literare despre curtea regală II regelui Carol şi a poetei Carmen Sy va înşiră, când cu duioşie, când cu hurnor, Clncinat Pavelescu. - La contribuţia literară notăm şi pe cola­ boratorul nostru, tânărul poet Aurel Ch/rescu. Arta şi Omul, II, 7-8, revistă p. răspândirea frumosului, apare în Ca­ pitală. Cuprinde o bogată şi îngrijită ilustraţie-caracterul ei fiind mai mult documentar -, cu scurte articole In­ formative. In ultimul număr se vor­ beşte despre Pictura Bisericei Sţ, Gheorghe Nou dtn Craiova, a lui Eust. Gr. Stoenescu, pictorul, dar şi ctitor actual al acestui dumnezeesc locaş zidit (lin nou la 1711 de boerul Mileu Stoenescu. Despre frumuseţea şi noutatea arfei picturale bisericeşti înfăptuită de maestrul Stoenescu am vorbit şi noi (Vd: Biserici refăcute şi reparate din Craiova, în A. O. IX, p 442--444, din 1930) ceva mai pe larg. Are dreptate scriitorul articolului că "Bis. SI Gheorghe Nou din Cra­ iova leagă tradiţia veche de pictură bisericească cu ziua de azi, iar cei ce vor să meargă inainte trebue să pă­ şească pe drumul deschis de maestrul Stoenescuv-s-In ultimul număr se în­ făţişează opera sculptorului Boris Ca­ rage», de către D. Sevastian -Câteva însemnări despre Plastica noastră, 24/ [242] de A. O., însoţite de multe reprodu­ ceri in text după opere de ale artiş­ tilor noştri de azI. Culegătorul, Buletin al Arhivei etnogranco- folclorice a Muzeului et­ nografic din Cluj, an. 1, nr. 1, "urmă­ reşte salvarea materialului etnografic şi folcloric printr'o culegere sistema­ tică, potrivit îndrumărilor şi informa­ ţlunilor date colaboratorilor Arhivei". Muzeul etnografic al Ardealului e fondat din 1926 şi posedă o bogată colecţie de material uri inedite. In a­ acest Culegător se va publica mate­ rialul cules şi ordonat. Numărul a­ cesta e închinat Obiceiurilor de Cră­ ciun, începând cu publicarea unui "Chestionar şi îndrumări privitoare la culegerea obiceiurilor de Crăciun şi Anul Nou", anume despre Colindat, Steaua, lrazii sau Vieleimul, Vieleim cu păpuşi, Cerbul (Capra, Brezaia, Turca, Clanţa), Pluguşorul, Sorcova, Vasilea, Seara Sfântului Vasile, To­ vărăşie de feciori şi fete În vederea Sărbătorilor.-Se dau apoi Obiceiuri, credinţe şi colinde din satul Mada (Hunedoara); Obiceiuri de Crăciun din com Mihai Viteazul (Turda), din Valea Anilor (Mehedinti) şi din Breaza de sus (Prahova), Se publică după a­ ceasta lista persoanelor care au răs­ puns la chestionar în anii 1927-1933, şi care sunt aproape toate din Ardeal şi Banat; puţine din Oltenia. Revista de pedagogie, Cernăuţi, III, 3-4. Organul Institutului şi Se­ minarului pedagogic al Universităţii cernăuţene, sub direcţia d-lui praf. C. Narly, publică studiile: Sociologia lui T. Q. Masarvlc, de Tr. Băileanu. -Problema educabilităţet, sfârşit, de S. Găină -Râsul, din punct de ve­ dere educativ, de E. Kallos.-Toma Masaryk : omul şi opera, de Gr. Nandriş. - Conceptul personalit ăţei la Gondiq, pedagog german, de C. Narly. -- Cehi în trecutul şcolar şi artistic al Romdnilor, de S. R eli. Dintre aceştia mai cunoscut e picto­ rul Anton Chladec, cel care a fost primul profesor de pictură al lui Gri­ gorescu. - Despre coeducaţie, de Const. Sporea. Autorul admite-ceea ce e şi la nol-coeducaţia în şcoalele froebeliene, în cele primare şi la u­ niversităţi, considerând-o de adoptat şi pentru cursul Inferior secundar; o exclude in cursul superior şi anul pre- 242 para tor la universităţi. - Activitatea cultural-socială În atelierele C F. R. Cernăuţi, de Ing. 1. Gogan.-O gră­ dină botanică şcolară model e cea tnîinţată pe terenul Liceului de apli­ caţie al Seminarului pedagogic uni­ versitar din Cernăuţi.-Invăţămdntul ştiinţelor naturale, de Bucevschl, ­ Sărbătorirea proţ'esorului 1. Găuă­ nescul dela laşi.-RevoLu(ia socială şi Scoala in Germania, de E. Kallos, cu informaţii obiective de preţuit şi care trebue cunoscute de orcine.­ RecenziI de cărţi şi reviste de spe­ cialitate la sfâ rşit. Revista btstittttului Social Ba­ nat-Crişana, Timişoara, 1, 2-5, pu­ blică conferinţele şi studiile următoare: Cauzele sufleteşti ale descreşterei populatiei române din Banat, de St. Cioroianu =Aspecte de politică şcolară în Banat şi Crtşana, de Sa­ bin Evuţlan, cu grafice elocvente. ­ Importanţa creşterei şi exportului de animale în Banat, cu indicarea unui program pentru viitor, de P. Ne­ moianu. - Problema minoritară şi criza economică, de C. Grofşoreanu - Mişcarea pop. şcolare la Liceul "Moise Nicoară" din Arad, consta­ tări şi concluzii de Ascanlu Cr/şan, directorul şcoalei. - Criminalitatea, cauzele şi remedille ei, .ru observa­ ţiuni sumare asupra ţinutului Bana­ tului de sud-est, - in continuare din nr. 1-, de Mih. Feneşanu.-Proectul Codului Penal ca operă naţională de unificare legislativă, de V. M Dimitriu . .i::Oin activitatea secţiumlor acestui institut, însemnăm, la activul secţiei culturale şi artistice, că s'au făcut comunicările următoare: Cerce­ tări Istorice-artistice pe valea Beghe­ iului, de Ioachim Miloia; Bisenclte noastre la oraşe, de Ing. V. Vlad; Activitatea lui Eftimie Murgu la 1848, de Tr. Topliceanu; Situaţia socială a culturii româneşti, de Virgil Bog­ dan; Spiru Haret, de Lud. Ciobanu; Darnaschin Bojinca, de Tr. Topliceanu şi altele. 'Jul1imea Literară, Cernăuţi, XXII, 7 - 9, cuprlnde, pe lângă ver­ suri, următoarele articole: "Junimea LIterară" şi Unirea, de D. Marme- \ liuc, amintind de faptul istoric dela 28 Noembrle 1918, când s'a votat de Congresul General al Bucovinei ali­ pirea acestei provincii la vechiul re [243] gat.- La semicentenarul morţii lui C. Porumbescu, de Ion 1. Nlstor. ­ Inapoi la Eminescu, cheamă Tr. Che­ lariu, arătând veşnica actualitate a marelui poet. - Viata şi opera lui Fiondor, în ·continuare, de N. Tca­ ciuc-Albu. T. Codresca, revistă istorică, Iaşi, 1, 8, 9, 10. Director prof Oh. Ohlbă­ nescu. - Publică documente slavo­ române, dlntre care unele privind Ţara-Românească şi chiar Oltenia. In­ semnăm în nr. 8 docum. din 30 lan, 1652: zapis prin care Mihai sin Stoica ot Ohaba adevereşte că a vândut lui Iacov căpitan partea sa de ocină, fără rumâni, din satu ot Răgiubeşti ; mar­ tori Stan pah. i Mihai comis. ot Fi­ lleşl, Preda pah. ot Urdari, Starnatle pah. ot Părău şi Iane ot Spieni. - Altul din Caracal, 1 Martie 1661, de Otig. Ghica, carte de voinicie lui [u­ pan Costandin Cantacuzin biv veI post. pentru a ţine satul Predeştii din valea Obeadinului ot sud Meh., care este al său "de moşie de stremoşle încă den descălecatul ţărăi", cu po­ runcă şi pentru locuitori: "să aveţi a asculta de dânsul de toate ce vă va porunci, sa faceţi lucru boierescu şi să vă daţi găhţili precum iaste lea­ gea şi obiceaiul".-Altul din 2 Sept. 16fi 1 tot dela OI. Ohica, dând carte aceluiaşi C. Cantacuzino post. să-şi ia rumânii săi din Predeşti, cari "acum şăd la Oogoş" şi alţii la Pleşoi, îm­ preună .. cu fămeiie lor şi cu toate bu­ catele lor, să-I ducă la urmă şi la mo­ şia de unde sânt".-Din nr. 9 un doc. din 18 Aug. 1447, Târgovişte, prin care Vladul Voevod (Dracul) întăreşte lui Taie 'n coş, Stan şi Coltea - cari "s'a înfrăţit pe a lor bucată Si dobi­ toc şi pre ocine şi pre ţigani şi pre toale ale lor, ca să se ştie să fie trei fraţi nedespărţiţi" - stăpânire asupra moşiei Coteana, din apropiere de Sla­ tina-Olt. Se indică hotarele moşiei.­ Altul din 21unie 1678. Bucureşti, Duca Vodă întărind lui Preda, log., fecio­ rul lui Drăgoi slugeariul ot Fălcoiu stăpânire în satu Viişoara ot sud Rorn., cu rumâuii pe cari l-a cumpărat .. de la fraţii lui Matei post. Preotescu i de la Petru". Semnează in divan Radu Năsturel vei ban, i Vălcul veI vornic, i Şerban Cantacuzino vei logofăt, i Hrizea vei vist., i Lupul Buhuş vei spatar, i Curula veI cluciar, Iordache Ruset vei pc sI. i Staico vei pah. i Costandin Cantacuzino veI stolnici, Vlad Cocorăscul vei comis, i Vaslla­ che vei sluger, i Radu Ştirbeai ve! sărdar, i Ignatii vei pitar, i Is Cos­ tandin Brăncovean, vt. log. i napu­ sah az Stanclul log. -Altul din 4 Mai 1692, prin care 6 boeri adeveresc pen­ tru satul Balota-Dolj că a fost cum­ părat de Preda cliuc. Ţănţăreanul, mo­ şul lui Dumitraşco cap. Spineanul şi al [upăneasei Stancăi Coţofeanca, res­ pingând pretenţiunile lui Vlaicul seu­ telnicul. Cei 6 sunt "Dumitraşco Poe­ nariul biv vei pit., I Luca vI. vist, i Dumitraşco vist. Poenariul, i Durnl­ traşco Hargetoianul biv vei căplt, i Draghia căplt. ispravnecul scaunului Craiovei, 1 Dragomir post. Otetelişa­ nul".-Alt zapis de schimb de ţigance între mânăstlrea Brâncovenii şi Coan­ dă căpit. din Cernaia. Datat 4 Apri­ lie 1704 şi semnat de Ieromonahul Misail, egumenul mânăstirii şi alţi călugări din sobor.-Altul din 20 A­ prilie 1707, prin care Şerban din Să­ cel vinde lui Radul Brăiloiul moşia Jupăneşti. E martor Costandin Bălea­ nu vornic. - In nr. 10 nu sunt decât doc. moldovene. - Fiecare număr ne dă şi inscripţii, însemnări de prin cărţi vechi, pomelnice, spiţe de neam şi alte note Istorice. Graiul Românesc, organ al so­ cietăţei cu acelaş nume din Bucureşti, societate care a împlinit 10 ani de activitate, apare sub conducerea unui comitet patronat de prof. Simion C. Mândres:u. An VII, nr. 11-12, con­ semnează: O rază de speranţă pen­ tru Românii din Bulqcria : Comi­ siunea pentru şcolile şi bisericile Românilor din străinătate .. Congre­ sul interbalcanic de la Salonic .. O nouă dovadă de prietenie bulgară. Hotarul, revistă literară şi cultu­ rală din Arad, apărută anul trecut, a ajuns la nr. 12, implinind un an de existenţă. Şi Dumnezeu ştie cum au isbutit să se menţină, neajutaţi de oficialitate Revista militează pentru un luminat regionalism cultural-cum l'a expus Marcel Olinescu în nume­ rele trecute-, strângând laolaltă ta­ lentele literare şi artistice locale şi publicând studii cu privire la trecutul regiunei arădane, reinviind figuri lo­ cale uitate şi dând pagini literare re­ marcabile. Notăm din articolele ulti­ melor numere primite: Soc. Naţiu- 243 [244] nuor şi Adunarea naţională dela Alba-Iulia, de regretatul V_ Goldiş; -Un interesant recensământ al Do­ meniului regal şi cameral al Ara­ dului, de Ed. Găvănescu ;-Alba-Iulia şi biserica Aradului ;-Maghiariză­ rile de nume din Ungaria, de '. Tolan ; -Figuri arodane: dr Iuliu Tr. Mera, deOet. Lupaş;-TribunulAmosFrdn­ cu, de Tr. Mager;- Sttuoţta iobagi­ lor din Şoim aş in preajma revolu­ ţiei lui Doja, de O. lupaş; - plin revizionism la antireoizionism, de Gh Ciuhandu; - Revizionismul şi art. 19 din Pactut Soc. Natiunilor, de G. Sofronie;-Ţara Românească pe cămpia Tisei, de G Ciuhandu;­ Cronica plasttcă : Pictorul Catul Bogdan, de St, Gomboşiu ;-apol Il­ tera.ură, cu poezii frumoase de Mar­ cel Olinescu, Al. Negură, Pomp. Barbu şi Recenzii obiective totdeauna. Din nr. 12lnsemnăm: Tratatul dela Trianon şi Justitia, de G. Sofronie. = Muzeete etnograţ'ice şi mişcarea antireoizionistă, de Caius Lepa, a­ trage atenţia că "adunarea şi conser­ varea materialului etnografic se im­ pune ca un imperativ de politică cul­ turală" pentru noi, ele servind şi ca instrument de propagandă, întrucât te învaţă a iubi poporul a cărui artă po­ porană iti impune admiraţie. Aceste muzee trebue înfiinţate pentru fiecare regiune în parte. - Semnalări din istoria bisericească maghiară, cu capitolele: Contribuţia românească la creştinarea Ungurilor; Păgânl suspecţi; Orlginele eplscopiei rom. -cat. a Orăzii, studii de 1. Tolan-Specificul naţio­ nal in plastică. de St. Gomboşlu.­ Multă cronică la sfârşitul numărului. Milcovia, Focşaui, IV, 1-2, re­ vistă regională: Toponimia putnea­ nă, de lorgu Iordan; - O nouă descoperire ['1 domeniul eera mieei pictate din Moldova de jos este va­ sul an!ropomorfic găsit pe teritoriul comunei Domneşti-sat, în jud. Putna, care după autor-Emil Colin-"con- ' stitue desigur una dintre cele mai interesante descoperiri din domeniul ceramicei pictate dela noi, şi chiar din toată Europa sud-estică". Tehnica vasului e inferioară, insuficient ars, argila conţinând granulaţiuni şi im­ purităţi. Din colorea roşie-aprinsă ce-l acoperea au rămas urme, caşi din pic­ tura cu negru-mat şi ornamentaţia li­ neară-dreaptă, curbă şi În unghiu- 244 a figurinei-vas. E cu mult superioară idolilor dela Cucuteni. Datarea o con­ sideră autorul ca fiind aceea a pătu­ rei B a idolilor dela Cucuteni, adică din prima jumătate a mileniului Il a. Cr, - Note istorice asupra moşiei Câmpurile, urmare şi sfârşit, de Au­ reI V_ Sava. - Insemnări culese pe marginea cărţilor bisericeşti din Focşani, urmare, de V. P. Arbore. Jnsemnăm din ele cugetările unui Ki­ riac Ioachim Frunzescu, iconornu : .Cu nedreptate este a zice că s'au stricat oamenii veacului acestuia" . "Trei lu­ cruri sunt greu a să cunoaşte: calea vulturului întru înălţime, cărarea şar­ pelui pe piatră, calea copilului întru nebunia sa' •• Trei lucruri gonesc pe om din casă: cea d'întâi picătură, fu­ mul şi muerea".-Invăţământul pri­ mar din iudo Putna, de Petre Iosif. - Folklor din Ri-Sărat, de 1 Dia­ conu. - Date [ocş ănene asupra ho­ tarulut şi Unirii, de 1. Romanoai­ Obiceiuri urânceneştt : stâtpit, adică nişte bolovani, or stâlpi de piatră ce înlocuesc crucile de morminte prin cimitirele locului. De oblceiu pietre din albia râului, de formă prismatică, puse in picioare, necioplite, în vechile cimitire. Uneori au cruci săpate pe ele, or şi vre-o mică inscripţie. Au­ torul propune părerea că ar fi de o­ rigine dacică punerea acestor pietre pe morminte: Vrâncenii vor fi luat acest obiceiu dela Cumani. - Lucruri pri­ vitoare la locuri din Milcooia, de G. Tatulescu, Transilval1ia, buletin de technică culturală, 'Intră acum in al 65-lea an de apariţie, complet reîntlnerită, cu un program de activitate nou. Organ al "Asociaţiunei" pentru Iit. rom. şi cul­ tura pop. rom.", nr.l se deschide cu un Cuvânt inainte de dr. Iuliu Mol­ dovan, preşedintele" Astrei" culturale. -O noua directivă a "Transilvaniei", de dr. G. Preda. - Figuri şi fapte pilduitoare din trecut,' V. Goldiş, St. C. Pop, Th. Mihali, 1. O Duca. -La rubrica "Indrumări culturale" se dau: Conferinţe tip, de dr. J. Baţie­ ganu.-ŞcoaJa ţărănească, de V. !lea. -Drumul către sufletul poporului, , câteva constatări din experienţă, de \ 1. Agârbiceanu. - Tradiţia cuLturali­ , zăni masselor În Ardeal: propagandă 'i:ulturaIă la sfârşitul sec. X VIII-lea, de Al. Dima.-Rubrica "Material pentru conferinţe, şezători, etc." publică: Oa- [245] menit mari in viata popoarelor, conf. poporală model, de 1. Agârbiceanu.­ Piese teatrale vrednice de jucat, de H Petra·Petrescu.-La urmă o rubrică consemnănd «Activitatea Astrei» cul­ turale în diferitele ei despărţimânte. Pentru cel din Sibiu raportează prof AI. Dima. Nr. 2 are următorul cuprins: Or­ ganizarea activităţii culturale, de Iuliu Moldovan -Alexandru de Mac­ sonyi, de Gh. Preda, comemorează, la 25 de ani dela moartea lui, pe ma­ rele binefăcător al Neamului, factor cultural şi national pe care păcat că nu-l iau ca model in viata şi activi­ tatea lor atâţia încurcă-Iume-politici de prin părţile pe unde a trăit şi pe care le-a onorat Mocsonyi cel cu nu­ mele ortografiat ungureşte, dar atât de român în sufletul lui.-"Intrarea in activitate", de AI. Vaida- Voevod. ­ Necesitatea culturalizării masselor, de Ion Agârbiceanu, şi alte articole de îndrumare culturală şi socială sem­ nate de Iosif Stoichiţia, Ion Breazu, Horia Petra-Petrescu, AI. Dima şi At Popa. Bul. Comis. Monum. Istorice, an. XXVI, fasc 75, pe lan -Martie 1933. Tip. Vălenii de Munte, 1933- La tiquratton des eoanqetistes dans l'art roumain et t'ecole chvpriote-oa­ laque, par N. Iorga. Plecând de la constatările făcute de A. M. Frlend junior cu privire la portretele evan­ gheliştilor din manuscrisele greceşti şi latineşti, dl. Iorga adaogă la aces­ tea câteva Informati uni noi şi cerce­ tează tipurile ce s'au transmis ulterior iconografiei româneşti vechi Dvsa a­ rată cele două tipuri de prezentare a evangheliştilor: cei şezând jos, mai frecuenţi, şi cei în picioare. cu fondul lor şi cu oblecte:e de care sunt în­ conjuraţi, singuri sau alături de alte persoane. In sec. XVII apare Ull tip nou, de caracter mai occidental, cu un cadru de fantezie, ornat bogat, În vremea lui Matei Basarab, care ar pu­ tea fi de inovaţie românească.-lcoana românească, de acelaş, trece prin fa­ zele picturii: de imprumut mai întâi, la adaptări, spre o formă particulară mai târziu. E greu de precizat carac­ terul românesc or nu al unei vechi i coane, ca şi datare a ei a proxima­ tivă, Fillaţiunea însă e ceva mal uşor de stabilit la tipurile de icoană. Sti­ lul şi technica de asemenea sunt greu de recunoscut într'o artă tradiţiona­ listă şi foarte conservatoare. Cele mai vechi icoane dela noi sunt două gre­ ceşti, din vremea lui Alexandru-cel­ Bun, cam retuşate: una dela Neamt, alta dela Bistriţa Moldovei. Din Mun­ tenia avem tot două icoane din sec. XV, păstrate la Bucureşti. Apoi câteva dela Putna din vremea lui Ştefan-cel­ Mare. Acestea sunt din epoca mode­ lor stălne, ca şi cele din timpul lui Neagoe, venind din Sârb ia. Epoca de încetăţenire porneşte în sec. XVI, din Moldova, prelungită şi în sec. XVII; În Muntenia e mai puţin evidentă. Epoca realistă ne vine din Influenţă rusească, în sec. XVII. Epoca de tn­ florire rnanieristă e a lui Brâncoveanu, cu elemente veneţiene. De aci Mol­ dova dând înapoi, Muntenia prezintă interes deosebit prin arta sa, (are "pă­ răsind modelele, se va opri şi mai mult Înaintea realităţei contemporane', o "artă popularlzată", cum o numeşte autorul. Icoana e acum (sec. X VIII) indigenă, de meşteri români Când e ţărănească, face parte din arta po­ porului, din folklor.-Două opere de artă româneşti din sec. XV/la Mun­ tele Athos, de acelaş. Sunt păstrate În mân. Cotlurnuz, anume un chivot da­ ruit de Neagoe Basarab şi lucrat Ia Sibiu, apoi un prapor de biserică, dă­ rui! de Vintilă Vodă şi doamna sa Rada şi copilul Oră ghici, cari figu­ rează brodaţi într'un frumos decor floral.-Fântdna lui Alexandru Vodă Mircea, a cărui piatră, din 1852, o reproduce cu inscriptia ei tot dI. Iorga. - Moneda lui Vlad 1 (1395-97), din tesaurul dela Bădila, cu o privire asupra monetăriei Ţării Româneşti in­ ainte de Vlad 1, de Dr. G. Severeanu. Naţionata! Vâlcri, revistă pentru popor, apare lunar. Director C. Danii­ lescu, R. Vâlcii. In forma actuală nu­ mai dela 1 lan. 1934, această publi­ caţie a apărut 6 ani În chip de ziar, organ al partidului naţionalist-derno­ crat, având de scop răspăndirea în judeţ a ideilor doctrinei partidului condus de d! prof. Iorga, partid emi­ namente cultural. De cu fir. 73, spre il răspunde cererei abonatilor, revista va renunţa şi Ia puţina politică ce fă­ cea - în definitiv, a fi alături cu dl Iorga nu e ceeace se chiamă "a face politică", aşa cum se Înţelege de vulg acest termen şi aşa cum se practică politica de pollticlanli de 3 la franc 245 [246] "�. V." va publica "articole de inte­ res general, religios, moral, agricol, industrial, comercial, şcolar, cultural, istoric, literar şi folklor". Cel care s'a devotat scoaterei lui făgădueşte a-l tipări pe viitor tot aşa de regulat ca cele 72 de luni de până acum şi că "nu-şi va Înfăşura steagul atâta vreme cât cei 300 abonaţi plătitori îl vor plăti abonamentul şi cât directorul va rmi putea scrie, corecta, expedia şi duce la oficiul poştal numerele trimise abonatilor". Se plânge de atâţla oa­ meni necorecţi, unii "chiar oameni de carte, cari fac pe excrocii cultu­ rali", primind şi retinând revista, a­ poi la plată spunând că n'au primit-o, or refuzând achitarea. Intocmai ca şi la • Arhivele Olteniei', care au şi ele clientela lor de pleşcari.-Revista pu­ blică in continuare Monografia corn. Scundu (Vâlcea), de C. Daniilescu; şi multe acte vechi - din care unele de importanţă, aşa în cât merită a fi reproduse intr'o revistă de specialitate, spre a nu rămâne lngropate neştiute ţntr'o modestă publicaţie ca N. V.- O pagină din istoria lud. Vâlcea, de C. Daniilescu, reproduce nota din "Messager d' Athenes" arătând că mo­ numentul Hierochiţilor dela Drăgă­ şani ameninţă să se prăbuşască. E vorba de mon, funerar din cimitirul Drăgăşanilor pomenind pe Mavroforii din "Batalionul sacru" al lui AI. Ipsi­ lante, care s'a luptat cu Turcii la Dră­ găşani in 1821, căzând mulţi din ei Locul luptei e intre cimitir şi poalele dealului numit "Capu Dealului". In aripa dreaptă Grecii pun doi căpitani români de panduri, din cari unul era Căp, Hoarcă. Amănunte asupra lupte­ lor acestor trupe cu Turcii. - Aşeza­ rea geografică şi Istoricul corn. Aref din jud. Argeş, de C Bădescu.-Fie­ care număr cuprinde sfaturi şi îndru­ mări bune de tot felul, veşti şi infor­ maţii de ordine culturală, culegeri de folklor şi ceva literatură fără pretenţii. "Naţionalul Vâlcli" este într'adevăr o excelentă "revistă pentru popor", aşa cum se intitulează. GorJolttll, ziar independent, or­ gan cultural, apare la Tg.-Jiu, În al Il-lea an, sub direcţia d-Jui Ioan Băr­ bulescu. E un model de gazetă one­ stă provincială. Cu implinirea celui de al zecelea an a ieşit În număr fes­ tiv, de 40 pagini, cu articole semnate de colaboratori şi prieteni vechi al 246 acestei publicaţii, cari au ţinut să o· magieze in acest chip deceniul unei activităţi susţinute şi neîntrerupte de ziarist. Numeroase ilustratii impodo­ besc acest număr, cu chipurile unor fruntaşi locali şi mădulare de seamă care s'au răsleţit, dar cari totuşi nu uită de leagănul lor gorjan, cum sunt bunioară prof. univ, 1. Popescu-Voi­ teşti şi scriitorul reputat Vasile MIli­ taru, Iar in viaţa politică OI'. lunian şi actualul prim ministru O Tătărescu, Oltenia Economică, organ săp­ tămânal al .Sfatulul Negustoresc", re­ gionala Oltenia, din Craiova, apare de asemenea de mal mult de 10 ani, chipurile "sub directi unea unui comi­ tet", dar efectiv condus de fruntaşul negustor din Capitala Olteniei ingi­ nerul Petre P. Andreescu. In numă­ rul festiv apărut la 1 lan. trecut in cinstea celor 10 ani ai săi de apari­ ţie, O. E. în 38 pagini In care publică articole d-nli Victor Slăvescu, N. Iorga, Mih Manoilescu, Const. Oeorgescu, Or. Trarrcu-Iaşi, Ing. P. P. Andreescu, Nichifor Calafeteanu, D. P Niculescu­ Ritz şi atâţia sămănători in ogorul negoţului românesc, deosebit de arti­ cole cu caracter istoric şi literar. Men­ ţionăm articolul Din trecutul Craio­ vei, de A. Vincenz, cu reproducerea unui plan al oraşului din 1790 şi al unui fragment din planul an. 1854, =-Craiooa nequstorească de ieri, de C. D. Fortunescu şi Blestemul oieţei de provincie, de V. Gh. Sandulian.­ Pentru partea comerţului şi industriei numeroase pagini cu informaţii, dis­ cuţii şi propuneri făcute de oameni de specialitate. - Gazeta serveşte ln acelaş timp şi de Buletin Oficial al Camerei de comerţ şi industrie din Craiova. Cercetări istorice, an. VJ!I- IX (pe 1932-33), nr. 2. lan. 1933. Di­ rector I. Minea. - Adevăr şi neade­ văr relat.u la istoria Romdnilor, de 1. Minea. .Factortt care determină coloritul unei epoci de istoriografie" sunt multipli, iar adevărul istoric cu privire la vremuri depărtate in trecut e greu de prins, din cauza insuficien­ ţei Informaţiunilor şi a momelii su­ bieclivismului, intru cât "unele pre- , zentări ale unui fapt istoric pot ne­ \ glija aspecte care n'au interesat la fel toateepocele din evolutia gândirel umane". A scrie istorie însemnează a [247] reconstitui faptul istoric şi 3-1 inter­ preta; operaţia dintâi însă atârnă de informaţIe, cea de a doua de preocu­ pările culturale ale epocei, dar şi ale autorului. De aci alunecarea la un a­ numit fel de a concepe şi scrie isto­ ria: deistă, politică pură, critică, ro­ mantică, genetică, materiali stă, etc. La noi ca aiurea istoriografia şi-a avut evol u ţla ei şi n'a fost mai prejos ca bunioară la Poloni, cei mai înaintaţi in cultură din vecini. Curentele de i­ dei ale vremei "au impus reconstru­ iri faptelor istorice dintr'un anumit punct de vedere şi au contribuit a pune în circulaţie şi neadevăruri is­ torice, când informaţia nu era sufi­ cientă, or defectuoasă şi tendenţioa­ să". Autorul ilustrează aceasta prin numeroase şi luminoase pilde luate din istoria noastră, cu reflexul lor la cronicarii şi istoricii români. Cerce­ tează calitatea informaţiei străine cu privire la istoria noastră până in zilele de azi, arătând lacunele marilor co­ lecţiuni moderne in latura aceasta. Doar N. Iorga a putut umple unele lacune, la col. lui Lamprecht pentru ist. turcească şi la cea nouă, despre ist. bizantină. Trebue înlăturate nea­ devărurile ce s'au putut strecura, mai ales prin informatori străini de rea credinţă, in istoria noastră; iar ade­ vărul istoric trebue reconstituit şi în­ tărit pe bună şi cinstită Informaţie. Căci "năzuinţele de azi şi de mâine ale istoriografiei româneşti nu se măr­ glnesc numai la adause tăcute la ade­ vărurile existente, ci impun de multe ori combaterea şi înlăturarea neade­ vărurilor puse în circulaţie".-Politlca secretă napoleonian ă şi atitudinea RUSiei în preajma războiului tranco­ austriac din 1859, de N. Corivan. Această politică era subordonată po­ litlcel italiene a Franţei de atunci şi erea In strânsă legătură şi cu chestia ungurească, Prin aceasta din urmă privea şi pe Români, cum se vede din al doilea proiect secret, trimis de Na­ poleon 11\ ţarului Alexandru II. Căci urmă ca Românii să lucreze alături cu Ungurii, având obiectiv pe Aus­ triaci, Ungurii aveau să obţină liber­ tatea, iar Ruşii Galiţia austriacă şi drum deschis afară din Marea Neagră. Dar politica de eliberare a unor na­ ţiuni nici nu putea conveni Rusiei, care nu aderă la proiect. Ea vrea a­ propierea de Franţa, dar cu gând de a desface alianta fran-c-engleză, întru MtM'. cât vedea in aceasta o piedică la ex­ tensiunea ei in Orient, pe care clau­ zele tratatului dela Paris o stinghe­ reau-Din vremea lui Cuza- Vodă: 1) Contribuţie la ist, relaţiunilor sârbo­ române in timpul lui Cuza, cu pri­ vire la data încheierei tratatului sârbo­ român şi 2) Contribuţie la ist, celui de al doilea minister al lui Mih. Ko­ gălniceanu, în epoca "coaliţiei mon­ struoase" a celor două partide poli­ tice existente atunci în potriva Dom­ nitorului Unirii, pentru că nu le con­ venea reforma morală şi lmproprietă­ rirea ţăranului. Art. de Gh. Duzin­ chevici. - Două scrisori româneşti dela Gavril Movilă (Iulie 1618 ­ Aug 1620), de Th. Holbau. - Ceva despre Const. Cantacuzino stolnicul, de I. Minea. - Doc. şi regeste mol­ doveneşti scoase diu Arhivele Statu­ lui din Iaşi, publică Al. Băleanu, cel mai vechi fiind din 1448. Se dau 54 de acte, ultimul din 1593, in ordine cronologică. In urmare .. - Aşezări tranciscane la Dunăre şi M. Neagră în sec. XIII şi XIV, de C. Andreescu. - Cum se moşteniau moşiile in Ţara-Pomânească până la sţ'ârşitul sec. XVI-lea? Contribuţii la ist. ve­ chiului drept, de 1. Minea şi L. T. Boga, studiu a cărui recenzare s'a fă­ cut, după extras, la rubrica cărţilor.­ Note ŞI . însemnări, din care notăm: "Proclamatia separatlştilor moldoveni din Aprilie 1866"; .Prirna slobozie rnunteană cunoscută" d-Iui Mineae din 27 Martie 1505, când Radu-cel-Mare dă doc. mână stirii Tismana să-şi trnpo­ poreze moşia Popeşti; • Gospodin şi Gospodar", de 1. Minea. Buciumul, ,foaie de zidire sufle­ tească", apare lunar, cu binecuvânta­ rea Pr. SI. Episcop D. D. Vartolomeiu al Râmnicului sub conducerea asocia­ ţiei creştine .Stanca Obedeanu", În Craiova. Numărul de Paşti (an. 1, nr. 4), de 21/2 coaIe, cuprinde o minunată expunere, în formă de conferinţă po­ pulară, cu ample citatii din cărţile sfinte, a Mortei şi lnuierei Domnu­ lui nostru Isus Cristos, de Colonelul de artilerie I. Vleşeanu, un tot atât de bun creştin, pe cât de distins, prin tinuta sa de austeră probitate şi ele­ ganţă morală, este în cinul ofiţeresc. (Poate că tocmai de aceea i-au luat inainte În grad şi demnităţi atâţia din acei cari până după răsboiu se ţineau distanţaţi In urrnă-I l), - Colaborează 247 [248] mai multe feţe bisericeşti cu pilduiri şi bune învăţături religioase. Insernnăm cu acest prilej că Aso­ ciaţia creştină "Stanca' Obedeanu" se îngrijeşte şi de ctitorisirea gospodă­ rească a bisericei acestei enorii- bis. Obedeanului-, strângând fonduri pen­ tru repararea exteriorului sfintei case; In acest scop s'au ţinut conferinţe şi s'a organizat o expoziţie de lucru de mână a doamnelor ce patronează in­ stituţia, in frunte cu d-na Col. Vie­ şeanu şi alte distinse doamne din ma­ halaua Obedeanului. E cu totul alt­ ceva decât ce face doamna Cutare, membră înfocată a nu ştiu că; ui par­ tid politic, colindând cârciumlle de periferie spre a flecărI alegătorilor na­ ţiei când e in opoziţie, şi instalându-se comod tntr'un post bine retribult când ti e partidul la putere. Cronica lIumismatică şi arheo­ logică, X, 95, reapare după patru ani de adormIre, cu hotărîrea de a con­ tinua activitatea întreruptă a celor nouă ani de apariţie anterioară. Cu­ prinde: Biletele (bancnote) oraşului Cernăuţi din an. 1914, emise de Pri­ măria oraşului in 1915, când oraşul era asediat de Ruşi.-Medalii şi pla­ chete, de SI. Capşa.-Eroul trac sau eroul dioscur ? de d-ra Maria Golescu, e înfăţişat pe o lespede de marmoră, în relief, aflată În Dobrogea. E o tă­ bliţă votivă, ce reprezintă un călăreţ. pe un cal ridicat pe două picioare, de sub care se vede o fiară nedeslu­ şltă ; alături un altar şi un copac. E "cavalerul trac" de care vorbeşte şi Pârvan. Autoarea admite indentilica­ rea lui cu unul din dloscurl : o divi­ nitate tutelară a ogorului unde era a· şezată tăbliţa. Cultul dioscurilor era localizat la Sparta, unde aveau un tem­ plu, la care se trimitea în fiecare an de ziua Tindariztlor un om călare, ducând de căpăstru alt cal, dar fără călăreţ, arătând astfel că Polux şi Cas-: tor nu se putea vedea niciodată În a­ celaş timp. Aceluiaş cult al Dioscu­ rilor atribue d-ra Golescu şi monumen­ tul funerar de la Calachioi, publicat de dl. O M. Teodorescu. Din cerce­ tarea figuraţiei de pe tăbliţa votivă şi atributelor din relief, reiese că e o lucrare din epoca elinlstică deca­ dentă, cu influenţe asiatice, şi că re­ prezintă "Eroul-Dioscur, divinitate o­ crotitoare a navigatorilor, dar şi a se­ mănăturilor, totdeodată olimpică şi 248 chtoniană, zeitate a văzduhului asi­ milată cu o zeitate a lumii subpă­ măntene ". După stil şi execuţie relie­ ful se fixează in sec. IiI d C., operă de epocă de tranziţie, ieşită dintr'un atelier local. Chipul acesta ne duce prin timp la înfăţişarea creştină a lui st Gheorghe-patron şi el, ca şi Pol­ lux, al ostaşilor şi călăreţilor din ve­ chime-, or a lui Sf. Dimitrie, Sf. Mina sau Sf. Sisoe. . Reoue de T'ransyloanie, tom. 1, no. 1, Cluj, Mai 1934, revistă trimes­ trlală, publicată sub auspiciile Societ, "Astra". Director S. Dragomir, redac­ tor prim D. D. Roşea. Această publi­ caţie îşi propune a stăvili acţiunea de ponegrire a revizionism ului unguresc In străinătate, publicând studii seri­ oase şi articole menite a arăta falşl­ tatea afirmărllor celor interesaţi şi a restabili adevărul istoric in procesul încă ţinut deşchis al Maghiarilor faţă de noi Cuprinde: Cele două atitu­ dini ale contelui Bethlem, de S. Ora­ gomir Intolerantul magnat a preco­ nizat strivirea elementului majoritar românesc În cadrul statului unguresc, prin maghiarizare. Când monarhia îşi aştepta prăbuşirea, contele căuta să păstreze încă totuşi avantagii nea­ mului său. Graţie Influenţei şi credi­ tului său personal pe lângă Englezi, frontiera despărţitoare s'a tras atât de avantagios pentru Unguri. Activitatea sa revlzionistă s'a prelungit până azi. Indrăsneţ in afirmaţi uni, nu s'a ferit de a falşifica de repeţlte ori adevărul istoric, de" altfel ignorant in materie de istorie. El cere mereu revizuirea tratatului dela Trlanon şi declararea independenţei Transilvaniei, cu auto­ nomie naţională pentru fiecare popor din această nouă Elveţie visată de el. =Căderea monarhiei austro-ungare şi eliberarea Transilvaniei, de l. Lu­ paş. - Problemele demografice in Transilvania, de S. Manuilă, consta­ tând că an cu an populaţia vechiului regat creşte, în vreme ce acea din Ardeal scade prin reducerea natalită­ ţel. Minorităţile etnice din Transilva­ nia sunt răspândite disparat, izolate. \ Ungurii reprezintă 7, 9°/0 din popu­ tia totală a ţării; Evreii 4, 3; Ger- \ manii 4, O; Rutenii şi Ucrainenii 2, 6; Bulgarii 2, 2; Ruşii 2, 1, iar Turco­ t�tarii 1, 3. Din populaţia Transilva­ niei numărăm 24,4°10 Unguri azi, când in 1910 erau 31, 7; din totali- [249] tatea lor 30°/0 locuesc oraşele, cu ten­ dinţă rapidă de scădere - O carte secretă a guv. unguresc: Românu din Ungaria şi necesitatea maghia­ rtzării Lor, de O. Ghibu. E o carte trasă numai In 25 de exemplare, pen­ tru membrii guvernului, Budapesta, 1907, de Ant Huszăr, E dedicată con­ telui Andrăssy Interesant pentru a vedea politica Ungurilor faţă de noi până la marele război şi perfidia lor. Legile dintre 1907 şi 1918 arată că s'a ţinut seamă de măsurile preconi­ zate de Huszăr. - Istoria artei ma­ ghiare in serviciul retnzionismulul, de Cor. Petrescu, urmăreşte această operă in câteva cărţi ungureşti şi con­ ferinţe de ale unor străini, inspirate insă din oficine maghiare - Câteva observatii istorice, de N. Drăganu.­ La sfârşit Note şi dări de seamă de lucruri şi cărţi privind preocupaţiile re­ vistei. Textul, fireşte, în limba franceză. Timocu], rev. culturală, organ al soc. cult a Românilor din valea TI­ mocului şi din dreapta Dunării. An 1, nr 3-4, Buc. Notăm art. VaLea Ti­ mocului ŞI dreapta Dunării, de A. 1. Andrei. Chestiunea acestor Români înstrătnati s'a pus de vre-o lO ani. De-a lungul malulul drept dunărean, dela gura Moravei şi până aproape de Ruscluc, e un lanţ continuu de sate şi oraşe româneşti, pe o făşle nu toc­ mai îngustă de pământ, formând trei Insule mai compacte: 1) Românii din masivul Balcanilor sârbeşti, pe ţăr­ mul opus Banatului; 2) Cei din Va­ lea Tirnocului, dintre munţii Miroel in Sârbla şi râul Arcerl în Bulgaria, inaintând in trupul Sârbiei pe Timoc la deal până spre isvoarele lui; 3) Românii din ţinuturile bulgăreşti ale plasei Lom din jud. Pleven. Autorul se opreşte 1n acest articol asupra Ro­ mânilor din Timoc, cea mal mare şi puternică Insulă românească de din­ colo de Dunăre. Se dă aci şi o hartă a reglunei.- Din art, Cum stăm, de 1 V. Padină, se constată că, in vreme ce Sârbilor din Banat li s'au acordat ce nu se puteau aştepta, Românilor din Timoc-peste 300000 de suflete - nu li s'a acordat efectiv nici un drept, ci Ii se pregăteşte sistematic d-snaţtonallzarea, mascată cu demer­ suri siropoase şi vagi promisiuni di­ plomatice. Acelaş lucru şi cu situatia reciprocă a Bulgarilor şi alor noştri in dreapta Dunării şi In Dobrogea. Se dau şi fapte la rubrica Informa­ ţiuni. Eulelimtl Soc. Reg Rom. de Geografie, tom. LlI, pe an. 1933, Buc. 19d4. Cele peste 450 pagini cu­ prind studiile: Poarta dela Cernă­ uţi, de C. Brătescu E strârntoarea albiei Prutului, dintre platforma dela poalele Ţeţinet pe dreapta şi prelun­ girea merldională a rnasivului Burdău. - Proţile quaternare in ţaleeele: Mărit Negre, de acelaş.-Contribu ţie La bryogeografia masiv ului Cea­ hlau, de C Papp.-Analizele de po­ ten şi insemnătatea lor titogeogra­ fică, de Em. Pop. - Câteva cazuri de captare la răsărit de I eleajen, de N. M Popp =-Discordanţe antro­ pogeograftce, de S_ Mehedinti, con­ stată că, dacă mulţumită societăţet Infiintate de marele rege Carol I s'au lucrat, în ordinea ştiinţifică, harta to­ pografică (prin corpul ofiţeresc) şi cea geologică, realizând şi Buletinul, ră­ mâne a se activa pe terenul geogra­ fiei aplicate. Se arată primejdia spă­ lărei ţărânei de pe scheletul stâncos al solului in anumite regiuni şi pu­ tinţa de a remedia răul. Azi sunt a­ proape două milioane de hectare sterpe in România, cu tendinţa de a spori suprafaţa lor. "In tara Moţilor muntii lşl arată coastele goale. In Banat, in Carpaţii Olteniei şi Munteniei, în Vrancea şi alte regiuni Ţara pare a­ Unsă de lepră". Tot din nechibzuinţa noastră am ajuns că .râurile noastre capătă un regim tot mai apropiat de cel torenţial. Jiul in deosebi s'a săl­ bătecit cu desăvârşire". Ţărâna pă­ mânturilor noastre de muncă e târâtă de ape; ea clădeşte atât de repede delta. Drumurile şi podurile noastre sunt proaste şi aduc imense pagube comerţului şi agriculturei. "Astfel de discordante intre mediul geografic şi om trebue să înceteze cât mai re­ pede, dacă generaţia aceasta nu vrea să se coboare in mormânt însoţită de blestemele generatiilor viitoare".­ Temperatura apei la râurile din Bu­ covina, de SI. Roman - Contrtbuţi­ uni la viaţa pastorală din Argeş şi Muscel: Origina Ungurenilor, de Mara N. Popp.- Viaţa pastorală in munţu Căiimani, de L. Someşan.­ La "Cronica geografică" R. I. Căli­ nescu descrie crustace ul Apus cancri­ tormis Schoeţt, care trăeşte prin nă­ mol în jud. Dol], or în bălţile ierboase de pe la Vârtop. c. D. Fort. 249 [250] ADMINISTRATIVE pe marginea celor culturale. Intârzierea apariţiei acestui număr - pentru care cerem iertare pu­ ţinilor preţuitori ai "Arhivelor Olteniei"- este pricinuită şi acum numai de împrejurările materiale duşmane în care îşi duce existenţa această pu­ blicaţie. Sunt patru luni încheiate de când am început a culege - cu vrednicii mei, colaboratori şi ei de preţ, lucrătorii tipografi - materia acestui număr care, din dublu, s'a făcut triplu. Mai repede nu l'am pu­ tut da gata, căci, ordecâte ori o lucrare urgentă, plătită cu bani gata, se prezintă tipografiei, pe bună dreptate trebue să se dea preferinţă acesteia în paguba alei noastre, debitoare nevoiaşă cu vreo 150.000 de lei. Nevo­ iaşă e drept- şi nu din vina noastră,-dar cinstită, care îşi va plăti da­ toria, neaşteptând pleaşca vre-unei conversiuni, aceasta nefiind de altfel făcută de şi pentru marele număr al debitorilor oneşti, ci cam tocmai din potrivă. Odată mai mult ne facem datoria de a mulţumi conducerei instituţiei "Scrisul Românesc" pentru creditul ce ni-l menţine şi pentru păsuirea lungă cu care ne favorizează. Imprejurările materiale ne sunt în adevăr tare duşmane. Ne-um­ blând cu cerşitul din minister în minister--fiindcă socotim că instituţiile care au în bugetul lor fonduri culturale şi fac caz de opera lor de "o­ crotire a culturei naţionale" trebue singure să caute şi să distingă pu­ blicaţiile de prima mână din ţară ajutându-le măcar cu cei 300 de Iei ai unui ahonament=-, "Arhivele Olteniei" nu au avut în cursul anului tre­ cut nici un abonament măcar făcut de vreun minister, ci doar un sin­ gur abonament făcut de o Primărie din ţara asta mare-acea a Turnului­ Severin-şi unul de o Prefectură -acea a jud. Vâlcea-, atâta tot. Câte instituţii însă au primit revista, au reţinut şi chitanţa de abonament (pe care nu m'aş mira să ştiu că au folosit-o trecând-o ca plătită), şi doar dacă s'au mulţumit--arar şi asta-să răspundă Ia solicitările de plată că in bugetul respectiv nefiind trecută plata acestui abonament, sunt ne­ voiţi s'o refuze, fireşte păstrând revista 1 In schimb înregistrăm, cu expresiunea sentimentului nostru de re­ cunoştinţă, subvenţia de 5.000 de Iei pe care �. S. Regele a binevoit să o acorde (ca şi anul acesta) dela Fundaţiunea "Regele Ferdinand 1", apoi următoarele: 01. Dinu Cesianu, ministrul României Ia Paris 2000 lei Societatea "Mica" din Bucureşti 2000 " OI. inginer Ionel Gigurtu, Director Soc. "Mica" 1000" Baroul avocaţilor din judeţul Dolj 4000 " Administraţia Bisericei Sf. Treime, Craiova 2000 " Profesor George Ţiţeica, Bucureşti 1000 Se adaogă la acestea suma de 9910 " primită la 15 Noemvrie trecut de Ia "Ministerul Cultelor şi Artelor" printr'un mandat postal, pe al cărui cotor stă scris: "Sumă aprobată de dl. Mi­ nistru pentru revista "Arhivele Olteniei". (Diferenţa până Ia 10.000 era costul mandatului). Este, probabil, un semn tardiv de bunăvoinţă pe care fostul domn ministru Gusti va fi vrut să-I facă pentru o publicaţie pe care ştiu că personal a preţuit-o, datI pe al cărui director l-a lăsat totuşi să-I terfelească şi să-I jignească profund nişte unelte ţigănoase ale Clu­ bului politic căruia, vai! şi dânsul era robit. Dar nici persoanele particulare nu au fost tocmai săritoare întru sprijinul unei fapte bune şi a unui lucru temeinic cum e opera ce se 250 UL 'MAZ iL [251] chiamă .Arhivele Olteniei". Din lista ce dăm pentru ultimii cinci ani,­ şi în care nu transcriem decât numele persoanelor ce suntem încredin­ ţaţi că nu sunt mai puţin bogate ca cel care susţine în rândul întâi, cu propriele-i mijloace (venit 10.400 lei lunar) publicarea revistei - se va vedea că bunăvoinţa a lipsit prea multora din chiar cei dela cari se pu­ tea aştepta o înţelegere, o preţuire, sau măcar un simplu interes pentru o înfăptuire ca a noastră . • Arhivele Olteniei" s'a trimis nu orşicui, ci exclusiv acelora cari au ceruto (aceştia fiind însă puţini), Of ne-au fost indicaţi de câţiva devotaţi prieteni ai revistei ce avem ici şi colo, sau au fost consideraţi de administraţie ca persoane ce nu ar putea refuza să primească şi şa achite un abonament, fiind intelectuali din Oltenia or cu nume de atare, uneori urmaşi ai cutărei familii istorice din acest ţinut,-într'un cuvânt oameni cărora să te poţi adresa cu nădejde, întrucât aveau şi putinţa, dar şi un fel de obligaţiune morală, ca sa acorde sprijinul lor unei ast­ fel de publicaţi uni. Din câţi li s'a adresat revista - lăsând la o parte micul număr al celor cari ne-au păstrat totdeauua încrederea şi sprijinul, pentru care le suntem adânc recunoscători -, extrem de rari au fost acei cari, cinstit, dela primul număr primit, au scris pe plic .Refuzat" şi l'au restituit, cruţându-ne cel puţin paguba exemplarelor, a francării şi a corespon­ denţei. Mulţi însă au reţinut frumos numerele anului în curs, fără a răs­ punde la vreuna din solicitările de plată ale administraţiei; în anul ur­ mător, acestora nu li s'a mai trimes revista, fireşte, dar avizurile de a-şi achita datoria sau de a înapoia măcar revista li s'au făcut încă trei ani de-a rândul. Şi o astfel de corepondenţă, cu sute de abonaţi în restanţă, înseamnă multă osteneală, multă pierdere de timp şi multe mii de lei arun­ caţi în vânt pe fiecare an pentru categoria celor cari fac pe rnorţii'n păpuşoi! Sunt apoi abonaţi cari, plictisiţi de repetatele cereri-îndreptăţite­ ale administraţiei, iau în brate pe .n'am primit revista" şi refuză pe acest temei plata abonamentului. Ceeace este foarte comod şi descarcă de orce răspundere. Căci noi nu putem dovedi că serviciul poştal (cel mai mizerabil din toată Europa, credem) nu a transmis revista; sau că, abonatul refuzând-o, Poşta nu s'a mai ostenit să întoarcă redacţiei nu­ merele eventual astfel restituite,-cum nu putem dovedi că abonatul a primit-o. De altfel noi înşine, cu ce putem oare face dovada că am în­ credinţatPoştei numerele destinate abonaţilor?! A face o reclamaţie Poştei este azi o naivitate, căci pentru a reclama, să zicem pentru 50 de exem­ plare furate, trebue să facem 50 de petiţii deosebite, fiecare timbrată legal, bine înţeles, şi care petiţii îţi dau dreptul de a aştepta să ţi să spună cine ştie când că rezultatul cercetărilor e zero. Un alt sistem comod este acela de a înapoia ultimul număr primit al anului, atunci când solicitările de plată plictisesc prea mult pe cineva, reţinând însă pe celelalte şi considerându-se prin acest gest generos achitat de orce altă Îndatorire faţă de revistă. Suntem siguri că există într'adevăr cazuri când adresantul nu a primit toate numerele revistei-din pricina exclusiva Poştii, sau a cuiva din casa abonatulut=-, dar în asemenea caz acesta ar trebui să comu­ nice administraţiei anume ce număr nu i-a parvenit, ca să i se trimită altul În loc. Şi aceasta în chiar anul când abonamentul e in curs, iar nu după doi-trei ani, cum ni se întâmplă, Sunt de asemene I împrejurări în care vina cade nu pe adresant, ci pe acela care, funcţionar ad hoc al unei instituţii, al unui mare dem­ nitar în Stat, or al unei persoane particulare având secretarul său de casă, 251 [252] îşi neglijează îndatoririle de serviciu pentru care e plătit, ne-făcându-şi datoria de a supune cui de drept cererile de achitare ale abonamentului unei reviste primite. Din toate aceste cazuri cu înfăţişeri variate, rezultă că revista "Arhivele Olteniei" e susţinută mai puţin decât ar merita, şi că greută­ ţile ce i se pun În cale provin mai mult din indiferenta (dacă nu şi reaua voinţă expresă a unora) cu care mulţimea priveşte o operă cultu­ rală de interes regional, fie ea orcât de valoroasă. Adăogăm că permisul pe C. F. R. ce revista obţinuse pe bună drep­ tate În 1927 şi 1928 ne-a fost apoi refuzat- pentru a se atribui cui nu se cuvine- ; în fiecare an am cerut de atunci repararea acestei nedrep­ tăţi (ca şi anul acesta), fără să se ţină seama de reclarnaţia noastră. Să ni se ierte aceste mărturisiri. Ele au importanţa lor documen­ tară pentru istoria moravurilor noastre. Şi acum dăm lista datornicilor noştri din anii 1929-1933 inclusiv, spre a le aminti odată mai mult şi pe calea aceasta să facă o binevoi­ toare sforţare, achitând restanţele cu care se găsesc debitaţi în registrele Administraţiei. In numărul următor vom publica numele celor cari vor fi răspuns acestui apel. Restanţieri din anul 1929: Clubul "Dnirea" T. Severin Dr. Gh. Morariu, Pompiliu T. Băbeanu, » Gr. Constantinescu, avocat, » Dr. P. Pleniceanu, P. C. Nistor, avocat, " Valentin Macarie, farmacist Stre- haia (Mehed.) Biblioteca "Locusteanu", la Liceu Caracal Prof. Dem. Breazu, " Dr. Iosif Gabor, medic, Dăbuleni (Pornanaţi) Pr. G. D. Bobicescu, Bobiceşti (Rornanaţl) Dr. Firu Duţulescu, medic, R. Vâl- cea M. Nichita, magistrat, Băileşti Mih. Păsculescu, Coveiu-Dolj Ion S. Ţoculescu, proprietar, Ur- zicuţa-Dolj Jean Dănescu, proprietar, Urzi- cuţa-Dolj Pr. M. Gregorian, Salcea Primăria oraşului Pleniţa Ion Forţă, avocat,,, " O. Dobrotescu, avocat, Bătea Dolj Primăria oraşului Calafat Nicolae D. Mucică, proprietar, Calafat Matei Gegăleanu, avocat, Bechet Nic, D. Cornşa, industriaş, Tg. Jiu 252 Şerban Frumuşeanu, avocatTg.-Jiu Lt. Petre Scutaşu, Reg. 17 Lugoj N. N. Popescu, Cernădia Seminarul de Etnografie al Uni- versităţii, Cluj Nic, A. Băltăreţu, avocat, Sibiu Aurel Safirescu, magistrat Braşov Biblioteca Şco Norm. băeţi Năsăud Andrăsi Tivadar, pro.f. Sf. Ghe- orghe Sf. S. Diacon Dr. Nicolae Creţu Tg. Mureş DT. Aurel Cândea, medic Timi­ şoara Dr. Alex. MiJetici, Timişoara Gimnaziul Român de băeţi, Ti­ mişoara Ioan Geţia, protopresbiter, Buziaş (jud. Timiş) Banca Almajului, s. a. Bozovici (jud. Caraş) Alex. Străiu, Banca Timişana, Jim- boBa Petru Ardeleanu, Jlrnbolia Const. AI. Holban, profesor, Huşi Ion Amărescu, avocat, Galaţi Liceul "Atlrel Vlaicu", Orăştie Liceul "Principele Nicolae" 8ighi- \ şoara Liceul "Em. Gojdu", Oradea \ Seminarul de Istorie al Universi- , tăţii Cernăuţi [253] Zenobie Voiculescu, farmacist, Sla­ tina Prof. Petre V. Haneş Bucureşti Dr. Al. Ludwig, prof. Al. Al. Fălcoianu George Olszewski Se. Lahovary, inginer D-ra Vict. Buciumeanu Prof. Victor Papaeostea Ing. Al. Dinopol Ilie B. Cosmulescu " Maior Buzescu (plus eolecţunea anilor anteriori) Bucureşti Col. P. Dobriceanu Tg.-Mureş Col. Mih. Ştefănescu, grănic. Deva Dr, Leon Eskenasy Craiova I. Giulescu, avocat Em. 1. Naiculescu, propr. Moara Victoria J ean Chintescu Al. Georoceanu, profesor Gogu Adam Popescu Iuliu Vâlcănescu " G. Constantinescu, prof. (acum la Bucureşti, Dir. la Internatul Corp. Did.) Craiova 90 neplătiţi, Din anul 1930: Ion Bratiloveanu, Giurgiu Biblioteca publică, Ploeşti Prof.Ştefan G. Berechet Chişinău Lt.-Col. Gh. Radovan Bucureşti Casa Centr. de Impropriet. Dimitrie Babuş Virgil L u pescu, avocat Ing. Hirsch Dr. Antoniu, la Sanatoriu Prof. I. VIădescu Virgil Potârcă fost ministru " Biblioteca Min. Lucr. Publ. Panait Bobeş, avocat Prof. N. Dănăilă Sem in. Ped. n T. Maiorescu" " Soc. Agronomilor " Const. C. Mardaloescu, avocat" N. Oteteleşeanu, proprietar " Prof. Mihail Ciobanu Prof. Gh. Adamescu " Bibl. "Căminul Studenţesc ,,3- siliu Bolnavu" Bucureşti Ioan Crătunescu, avocat Colonel 1. Spineanu, T. Severin- Mehedinti Banca Motrului, Strehaia Al. Runceanu, învăţător Nadanova Marin Ionescu, comerciant Bechet- Dolj D. Negoescu, Dir. Băncii Comer- ţului, Bechet-Dolj At. Ştefănescu-Spaimă, Pleniţa Banca "Viitorul Pleniţei", Pleniţa Banca "Viitorul", Craiova Banca Banatului, Gigi Orman, proprietar St. Bancov Fii, Nicu Lupescu, Mih. Paveliu, avocat G. Ştelănescu-Goiceanu, Ilie S. Petrescu, avocat Otto Sachelarie, proprietar Camera de Comerţ D. Popescu-Dolj, avocat Inspectoratul şcolar regional, " Aurel Baldovin, avocat Horaţiu Lazăr, proprietar George G. Missail, Epitropia Bisericei Sf. Ilie Al. B. Iliescu, avocat Leonida David, comerc. Craiova C. Bumbulescu, avocat Tg.-Jiu Prefectura Judeţului Gorj, Loc. Col. P. Petrescu " D. Manofescu, fost Primar » Preot Seb. Pârvulescu, Cernădia Seminarul Teologic din R,-Vâlcii P. A. Măinescu, avocat Dr. C. Roşescu Drăgăşani G. Şerbănescu, Dir. Băncii vur­ cole Drăgăşani Direcţia Liceului de fete Caracal Doctor Iosif Gabor (şi anul 1929) Dăbuleni Primăria oraşului Balş Doamna Mih. Seulescu Bucureşti D-na Eliza C. Politimos Instit. Geologic al României " General 1. Gârleşteanu N. G. Vrăbiescu, avocat Direcţia Seminarului Nifon " Sever Buradescu Doctor VI. Misirliu N. BăIănescu Societatea "Semănătoarea" " I. G. Popescu, Directorul Soc. Sem. Bucureşti 253 [254] M. Pătrăşcanu, farmacist Carau­ sebeş Dimitrie Sgăvărdia, dela .Dtece- zana" Caransebeş Loc. Petre Scutaşu Lugoj Şcoala Normală de băeţi Năsăud Loc. Col. Const, Panaitiu, fost în Deva Preot Dr. I. Dăian u Cluj Academia de studii comerciale Cluj Comandamentul Corp. V Armată Braşov Prefectura jud. Dâmboviţa Târ­ govişte Vasile Alimănăşteanu Slatina-Olt Prof. Al. Cartojanu, fost prefect Giurgiu din Londra " ,. Legaţiunea română 77 neplătiţi. Din anul 1931 : Ion Niţescu, Bucureşti Faust Nicolaescu, la Conservator Bucureşti Internatul Teologic Internatul Corpului Didactic" Prof. V. V. Haneş Ionaş Gr. Stoenescu Doctor H. Martin Marin I. Stănoiu George D. Florescu Const. AI. Otetelişanu Prof. Petru V. Haneş " Prof. Gh, Constantinescu, la In- ternat Corp. Did. Bucureşti George C. Derussi " Soc. Istorico - Arheologica Timi­ şoara Biblioteca Municipiului (2 abon.) Oradea Banca Almajului Bozovici Primăria oraşului Tg.-Jiu Prefectura jud. Vâlcea R. Vâ1cii Primăria oraşului Primăria oraşului Caracal Şcoala prim. de băeţi No. 3 Ca­ racal Ion 1. Cellarianu, proprietar Celar Biblioteca Palatului Regal (2 ex.) Bucureşti Seminarul de Ist. Rom. Ia Uni- versitate Bucureşti Liceul "Lazăr" Grigore Iunian, avocat Duitiu Marcu, arhitect Ştefan 1. Pleşoianu Ion Harambaşa, fost prefect Lugoj Liceul .Paptu Ilarian" Tg. Mureş Şco Normală "A. Şaguna" Sibiu Principele Barbu Ştirbey Buftea Seminarul "Kesarie Episcop" Bu- zău Prefectura jud. Dâmboviţa Târgo­ vişte 44 neplătiţi Din anul 1932: Petre Mojoiu, ing. chimist Craiova Nic. Michailescu Aurel Kaiser D-na Maria N. Popp N. S. Rusănescu, proprietar" Sandu Eskenasy Mircea Olarianu Const. Potârcă, fost primar " G. Catrina D-na Ee. Andreescu Prof. Sava Simniceanu Prof. 1. Cioică Nicu N. Popp, proprietar Const, Sescioreanu Prefectura jud. Dolj Primăria oraşului " Prefectura jud. Mehedinţi T. Se- verin Primăria oraşului Calafat Baroul avocaţilor din Gorj Tg . Jiu I. Nicodin, avocat Prefectura jud. Gorj Doctor N. Hasnaş Victor Danielescu C. Bălănescu George Dinopol, propr. Craiova '\ Primăria oraşului . Prefectura jud. Dolj I. Carianopol, avocat Dr. 1. C. Cernătescu C. Sgândăreanu, comers. Cra.ova Ilie Gănescu " I. Cioclov, insp. şcolar Te-Severin Şcoala Profesională de fete " Preot C. Popescu Corn. Traian 254 [255] Mih. Cismărescu, avocat Preot D. Preoţescu D. Popescu-Dolj, avocat Numa 1. Carabatescu Russu, dir. Băncii Rom. B-ca Centrală Cooperativă Ing. Brătăşanu Federala "Jiul" Gogu N. D. Popescu Pret. jud. Mehedinti T.-Severin C. Marinchescu Marius Vorvoreanu D. Ghinoiu " luJian Alexandrescu (3 abon.) " Baroul avocaţilor D. Burileanu P. C. Nistor Moise Nicoară, Corn. Dănceu Prof. AI. Mihuleţ T.-Jiu Dr. C. VeJican I. I. Sufană Biblioteca Şco Norm. băeţi Tg.-Jiu Victor 1. SIăvescu Bucureşti Titu Dern. Staicu, f. primar Costel Stravolga, avocat " Diacon C. N. Dănău Ing. Aurel N. Pleşoianu ('han) " Vasile Arjoceanu AI. Cantacuzino-Paşcanu Loc.-Coi. P. Petrescu Dr. G. Severeanu D. Manofescu Dr. C. Angelescu 1. C. Piciulescu Petre T. Ghiţulescu, avocat " Radu V. Tintorescu Horez-Vâlcea Nicolae BăIănescu C lIng. G. Balş " Prefectura jud. Rornanaţi araca Bibl. "Niculescu-Dorobanţu" Bibl, Palat. Regal (2 ab.) Bucureşti Bibl. Ped. a Casei Şcoalelor " George I. C. Brătianu Vlad Brâncoveanu Dim. 1. Stoian-Novaci Paul Brătăşanu 1. Dimitriu, industriaş Tacit Cămărăşescu Dir. Liceului "Lazăr" George Gr. Cantacuzino ". " " "M. V. Mihai" " Cristofi P. Cerchez, arhitect Liceul fele "Iulia Hajdeu" Anton Chernale, avocat "Mih. Eminescu" Tancred Constantinescu » "Sf. Gheorghe" Ing. Alex. Dinopol Fund. "c. N.Vasiliu-Bolnavu " Gen. Virgil Economu Loc.-Col. Zamfir Goescu August 1. Filip, avocat Dr. Virgil Th.Tonescu I. N. Finţescu, avocat Const. Iotzu, arhitect Dr. Tache Frumuşanu Dr. Amza Jianu " Instit. Economic Românesc » Dr. Ion Jianu Soc. "AI. Vlahuţă U a Liceului Mihail Orornolu, avocat "Gh. Lazăr" Sibiu Palatul I. P. S. S. Patriarhului " S. Ţeposu, Preş. Soc. "Astra" " Cezar G. Partheniu, avocat Dir. Liceului Militar Mân. Dealul Const. Em. Pleşoianu Prof. Agricola Cardaş Iaşi Ştefan 1. Pleşoianu Leon Ghica-Dumbrăveni Botoşani Emil Scrădeanu-Anghelescu , 70 neplătiţi. Din anul 1933: Craiova Al. Popescu, fost Prefect Tg.-Jiu Ion Căprescu, avocat Col. H. Bădescu Dr. AI. Pogany " D Berbescu, primar R.- Vâlcea D. & M. Simian, industriaşi Se, Normală de băeţi " Primăria oraşului Ocnele-Mari Prof. Ilie Constantinescu Caracal Primăria oraşului Liceul de fete Dr. St. 1. Ciocâlteu Bucureşti Bibl. Fac. Litere Universităţii " Petre E. Mihăescu Prof. AI. Valeriu Bibl, Palat. regal (2 abon.) Prof. Mih. Popescu George M. Cantacuzino, arh. " Dir. Liceului "Lazăr" Colegiul Naţional "Sf. Sa va " " ŞCo Corn. "Reg. Carol 1" 255 [256] ADMINI�ŢRATIA REVISTEI.' Prof. G. Oprescu Bucureşti Prof. 1. G. Pompilian, arhitect " George Cesianu Academia Comercială Liceul fete" Domniţa Ileana" " Dr. Sebastian Odăgescu Dem. B. Cătuneanu Princ. Valentin G. Bibescu " C. 1. Brătianu, Dir. Cred. Rural" D-na Sabina Cantacuzino " Preot Dernetrescu, Bis, Antim " Dr. Gh, Magheru " I. VIădoianu, Minist. plenipot. " Ing. Gogu Constantinescu " Instit. Economic Românesc " Eugen, C. Decusară Dr, Vintilă Ciocâlteu " Teodorescu, insp. gen. În Mi- insterul Muncili Bucureşti I. I. Lapedatu " Vas. Păsăreanu, Dir. la Casa Monopolurilor Bucureşti D-na Elena Crăciunescu Cluj Liceul .Gh. Lazăr" Sibiu Librăria • Cartea Românească" (2 abon.) Braşov Prof. Al. Al. Vasilescu Târgovişte Liceul .Enăchiţă Văcărescu •. . " .I. 5=, Brătianu" Piteşti· Şcoala Normală de fete " Liceul .N. Bălcescu" Brăila Şcoala Normală de fete � Liceul "Ferdinand 1" Bacău "Ion Maiorescu- Giurgiu " "8. P. Hajdeu" Buzău Dr. Gh. Chiţulescu Slatina-Olt Şcoala Comercială " D-na Ana Lahovary Leordeni- Muscel Arhitect Toma Socolescu Ploeşti Grig. Cantacuzino Floreştl­ _Prahova Soc. petroliferă .Craiova" Ţintea- ., Prahova N. G. Cantacuzino Filipeşti • Gr. G. Caatacuzino. " Emil. Diaconescu Iaşi Ion Pelivan, deputat Chişinău 91 neplătiţi. Toate aceste 372 de abonamente in restanţă din ultimii ani ar re­ prezinta vreo 125:0QOde lei; adică aproape datoria revistei la tipografie. Pentru persoanele căror se trimite acest număr călduroasă rugă­ minte ca, dacă nu vor să primească şi să plătească cei 300 lei (institu­ ţiunile publice 400) ai abonamentului pe anul curent, să inapoieze Re­ dacţiei exemplarul, anunţănd aceasta şi printr'o cartă postală, pentru ca nu cumva, numărul refuzat ne-parvenindu-ne, să le mai trimetem şi pe cel următor. \ \ \ .256 [257] ANUL XIII, Nr. 74-76 IULIE-DEC., 1934. ARBIVChC OhTeHICI DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Pentru un nou dicţionar geografic " o carte este totdeauna reprezentativă pentru epoca În care a fost scrisă. Oglindind în chip firesc năzuinţele unei societăţi, ea reprezintă deopotrivă, când opera se adrezează unei disci­ pline ştiinţifice, un anumit moment din desvoltarea acesteia; ca urmare asemenea opere nu pot fi judecate valabil, decât rapor­ tăndu-le la timpul când au fost create, întrucât atunci rezultatele lor reprezintau produsul unor lungi sforţări, iar ereziile de gândire ce le stau la bază, aveau întreaga valoare a unor credinţe adevărate. Dealungul desvoltării noastre culturale am lăsat un mare număr de asemenea opere. Perimate fatal prin trecerea dela o o epocă la alta, sau doborîte prin judecăţi obiective ştlinţiîiceşte, desigur, dar lipsite de dreapta înţelegere a momentului creerii lor, ele au rămas totuşi în istoria noastră culturală. Sunt pietrele de temelie, variate ca natură şi importanţă, care susţin realiză­ rile de azi. Dar, lângă operele înlocuite în decursul timpului, ni s'a mai mai păstrat câte una a cărei prezenţă intărziată indică de obiceiu o lacună a culturii româneşti. Dintr'o cauză sau alta, exemplul vechilor lucrători, capabil în alte împrejurări să împingă la fapte noui, nu a fost şi aci imitat, poate şi din cauză că atenţia ne era îndepărtată dela lipsa unei asemenea lucrări prin însăşi existenţa ei nominală, într'o versiune supraimbătrănită de mult. Dintre acestea, cel mai concret exemplu îl formează desigur "Marele Dicţionar Geografic al României". O astfel de afirmaţie va părea poate, în primul moment, temereră şi nedreaptă, cu atât mai mult cu cât vreme îndelungată dicţionarul de care vorbim a fost prezentat drept una dintre operele rezumative ale unei importante epoci din cultura noastră '). O mulţime de alte elemente pot consolida apoi încrederea în această operă, începând cu numele autorilor ei, personalităţi foarte însemnate 1) Vezi Gr. G. Tocilescu: Istoricul activităţii pe tărâmul geografic al ţării noastre sub intreaga domnie a M. S. Regelui Carol I, in Bul. Soc. Geogr. an. XXVIII, pp. 23-503.-Vd. şi Necrologul lui George Lahooary, de acelaş, in Rev. p. lst, Arh. şi Filo!., vo!. X, p. 178, şi prefata Marelui Dicţionar Geografic 257 [258] în lumea românească de acum 3-4 decenii, şi slărşind cu mo­ numentala sa realizare grafică: cinci mari volume in-Iolio, ad­ mirabil tipărite, adunănd aproape patru mii de pagini, - numai pentru vechiul regat! In sfârşit, pentrucă în ultima sa redacţie. tipărirea ei s'a terminat abia după 1900, s'ar putea crede că există puţine cuvinte de a o socoti cu desăvărşire Învechită, ori­ cât ni s'ar părea de îndepărtată vremea anilor acestora, pe care războiul şi grăbitul ritm de viaţă de după acest eveniment a situat-o într'o adevărată perspectivă istorică. Pentru un judecator obiectiv sunt însă importante motive de a socoti acest mare dictionar geografic al României drept o Lucrare inutilizabilă, perimată de mult, având azi o singură va­ loare reală: aceea de a constitui o admirabilă provocare la lu­ cru, pe care generaţia romantică şi mult mai puţin pregătită dela sfârşitul secolului trecut o aduce celei de acum. Pentru ca cineva să poată primi însă această judecată ca bună şi întemeiată, este mai întăiu necesar să se cunoască te­ meiurile pe care ea se reazimă. Şi cum cele mai multe dintre lipsurile dicţionarului se datoresc viciilor sale de alcătuire, va trebui dela început să ne oprim asupra istoricului acestei opere. Ideea redactării unui dictionar geografic al României da­ tează de peste o jumătate de secol, din epoca premergătoare proclamării Regatului. Izvorîtă din necesitatea de a înlocui dic­ ţionarul lui Frunzescu-simplu repertoriu de nomenclatură geo­ grafică-printr'o lucrare de o mai largă utilitate, ea a apărut în sănul Societăţii Geografice Române din primele timpuri ale acestei instituţii, într'o formă menită să sufere însă o serie întreagă de transformări. Intr'adevăr, la început se crezuse că pe baza unui chestio­ nar de 19 întrebări, trimis autorităţilor săteşti din întreaga ţară, I se vor putea aduna destule date pentru întocmirea unui "Dic­ ţionar comunal" al României. S'a văzut însă foarte curând că Societatea nu va putea îndeplini singură această lucrare, de oarece majoritatea răspunsurilor ce trebuiau prelucrate erau cu totul inutilizabile. De aceea, din iniţiativa Generalului Manu, şi cu sprijinul material al acestuia, se institui în Februarie 1884 un concurs pentru cea mai bună prelucrare a acestui dicţionar, -­ răgazul acordat pentru prezintarea manuscriselor fiind abia de un an, timp fără îndoială insuficient pentru întocmirea unei ase­ menea lucrări. Abia după ce şi planul acesta a dat greş. "Co­ mitetul, considerând greutăţile unui dicţionar al în regei ţări", re­ duce în sfârşit întinderea lucrării la un judeţ, instituind din banii vechiului donator două premii pentru cele mai bune dicţionare ale judeţelor Dolj şi Iaşi. In chipul acesta, după: o tergiversare de câţiva ani, se a­ junge la ideea dicţionarelor �udeţene. Incepând cu anul 1887, în decurs de un deceniu, Societatea Geografică va primi şi pre­ mia dicţionarele tuturor judeţelor din ţară, astfel că, după tre­ cerea acestui timp, ea îşi va putea începe lucrările pentru re- 2.58 ., li5 o. [259] dactarea dicţionarului general, alcătuindu-l prin coordonarea in­ tegrală a celor dintăiu 2). Ocolind deocamdată orice comentariu, vom reţine numai că Lucrarea numită cu un titlu foarte coprin­ zător . "Marele Dictionar Geografic al României", al cărui autori sunt rănosatii George J. Lahooart, General C. Brătianu şi Gr. Toci/eseu, este de fapt rezultatul contoptrtt celor 32 dicţionare parţiale, la a căror alcătuire unul singur dintre cei trei autori ai Marelui dicţionar a Luat parte, - şi pentru un singur judeţ. Aşa dar, spre a ne putea da seama de adevărata valoare a acestei lucrări, va trebui să examinăm mai întăiu cine sunt au­ torii dicţionarelor judeţene, în ce chip au lucrat şi după al cui plan. In documentata introducere a primului volum din Marele Dicţionar Geografic, de unde am luat şi informaţiile de mai sus, îşi găsesc răspunsul toate aceste întrebări. Mai intăiu, lista celor ce au alcătuit dicţionarele judeţene, publicată în fruntea volu­ mului, ne obligă la această primă observaţie: din cele peste trei­ zeci de nume, câte întâlnim acolo, abia trei sau patru sunt ale unor persoane care au fost legate de mişcarea geografică româ­ nească, sau a altor discipline înrudite, - restul Iormăndu-l nu­ mele unor oameni cari nu s'au afirmat în niciun alt fel pe fă­ rămul acesta şi la cari ar fi deci foarte greu de presupus o deo­ sebită competenţă în această materie 3). Nu rezultă, bineînţeles, de aici că toţi aceşti pasionaţi amatori nu ar fi putut colabora cu folos la o asemenea operă; ne pare însă în afară de indoiala că în atare împrejurări era nevoe absolută de indicarea unui plan de lucru amănunţit şi coprinzător, care sprijinind pe cercetă­ torul puţin versat, să asigure în acelaşi timp caracterul unitar al lu­ crărilor. Să fi existat oare un asemenea plan de lucru? Din felul cum au fost alcătuite cele 32 dicţionare, ca şi din prelata menţionată, rezultă evident că, în afară de • prospectul conţinând condiţiile lucrării", elaborat la 23 Februarie 1884, nu s'a dat concurenţilor nici cea mai neînsemnată indicaţie tehnică. Lunga evoluţie a ideii dicţionarului şi dibuirile deJa început ex­ plică de altlel uşor acest lucru. Necesitatea unui plan şi a unei metode a fost discutată la Societatea Geografică pentru prima 2) In introducerea primului volum din ,Marele Dictionar" se vorbeşte numai de îndreptarea unor erori din dicţionarele judeţene, erori semnalate de persoane străine, cărora li se aduc mulţumiri (p. XVII). 3) Autorii dicţionarelor parţiale sunt: Alexandrescu C. (Ilfov, Muscet, Olt, Prahova şi Yâlcea], Brătescu Paulina (Prahova), Candrea Aurellu (Doli şi Putna), Canianu Mihail (Doi; şi Putna), Cniriţă Const. (Fătciu, laşi şi Yastui), Ciuntu Th, N. (Tecuci), Condrea P. (Roman şi Tutoua) Condurăţeanu Dlrn (Dâmbouiţa), Cumbary Ana (Dolj}, Dănescu Gr. O. (Constanta, Rdmnicu­ Sărat şi Tulcea), Delescu lulian (Brăila), Dernetrescu-Oprea B. (Brăila), Fili­ pescu-Dudău N. (Dorohoi), Georgescu P. (Teteormanş, Gheorghiu C. D. (Neamţu), Ionescu Serafim D. (Suceava), Iorgulescu B. (Buzău), Lahovari George Ioan (Argeş), Locusteanu Const, (Pomanaţt), Manoil Maria (Dolţ), Moruzzi 1 (Pra­ hova), Nădejde V. C. (Botoşani), Năsturel-Vasiliu, Col. (Gori), Pacu Moise (Couurlui), Provianu D. (Ialomiţa), Racoviţă Hortensia (Bacău), Remuş-Anto­ nescu (vtaşca), Sflnţescu O. (Olt), Spineanu N. D. (MehedintiJ, Ţiţu 1. (Boto­ şuni), şi Vâlcu N. (Brăila). 259 [260] oară abia în 1896, când, urmând să se alcătuiască Marele Dic­ ţionar,comisiunea ce trebuia să facă această lucrare a întâm­ pinat nesîărşite greutăţi, din cauza importantelor deosebiri ce exis- tau între normele după care se elaborase fiecare dicţionar [u- <, deţean în parte. Intr'adevăr, iată ce se spune în prelata amintită: - "Materialul din care urma a se alcătui şi prelucra Ma­ rele Dicţionar Geografic era opera a 30 şi mai bine de. autori, şi se înţelege >>',::;o..�""� . [267] lifică de "boernaş". Din punctul de vedere al ierarhiei n'O­ biliare din acea vreme, epitetul este exact; nu este însă potrivit, considerând naşterea lui Poenaru, care era scoborrtor direct. din marele ban Barbu Poenaru de la 1644--5. Familia . sMăcise îns.i. în sec. al XVIII-lea şi nu se mai putuse ridica, la boeriile cele mari 3). Despre mamă, Sma.randa, Petrache poenaru aparţinea iarăşi unei vechi şi însemnate familii 01- teneşti, a O:etelişanilor, din ramura care avea moşie la Be­ neşti, unde el s'a şi născut. După ce a învăţat cu un dascăl grec şi la şcoala Obe- deanu din Craiova, Poenaru a intrat, la 1818, scriitor în canoelaria episcopiei B,âmnicului, sub grămăticul Neofit 4) (Gianog:u) menit să ele vie mitropolit la 1840-9. La 1819, e­ piscopul Râ,mnicului, Grecul Galaction, prezintă pe Poenaru mitropolitului Dionisie Lupu, care-I numi. dascăl de gTeceşte, în locul lui Eufrosin poteca, trimis la studii în străinătate 5). La 1821, Petrache Poenaruse alipi de Tudor .Vladi­ mirescu, devenind secretarul lui 6). Este curios că Poenaru n'a insistat niciodată asupra acţiunii lui Vladirnirescu, nici asupra raporturilor ce a avut cu el. In discursul său de re­ cept;ie la Academia Română, in 1871, se mărgini la formula vagă că "vocea lui (Tudor) buciumă. la 1821, în auzul Ro­ mănilor, deşteptarea lor la simţul naţional" şi că. "poporul întreg .... răspunse cu. vigoare la apelul liberatorului său ... " Făcând apropiere între Gheorghe Lazăr şi Tudor Vladimi­ rescu 'zise numai că ei "desmormântară limba naţională şi descoperiră drepturile noastre strămoşeşti". preamărind pe Lazăr, învinuia pi8 Greci de a se fi înpotrivit cultivării limbii -­ româ.neşti, de a fi stricat legile ţării, de a f1 îndepărtat din slujbe pe adevEtraţii 'patrioţi. In răspunsul către Poenaru, Sion afirma şi el că "Grecii lucrau în principate la planul de a eliniza popoarele creştine de sub imperiul otoman" şi că, în acest scop "se serviau de mijloacele chiar cele mai infernale ca să năbuşiască orice expansiune naţională, orice manifestatie a spiritului românesc". După Sion, sub fana­ l'ioţilimba greacă luase locul celei româneşti în şcoale, în acte publice, în biserică, şi numai Ardelenii, de la Petru Maior încoace, Ifus.esel'iî"p'rimii lucefer i ce au compus pleiada rlustră a rOlllânistllului". Era o detormatie. care s'a acreditat, a ade­ vărulu i istoric, ca o rea.cţiune tirească, dar exagerată, înpo­ triva eărrnuirii greceşti, mai ales în urma pler1colului la care Iprincipatele române fUSî:;D,",,·ă. expuse prin r-idicarea pe pământul lor a stindardului revoluţiei greceşti. Ar fi fost, cleci, şi inoportun şi inutil din partea lui Poenaru să. des- 3) Vezi 1. C. Filitţi, Condica Poenarllor Almăjeni. Extras din "Arhivele Olteniei", 1929. I 4) Anexa ll.-Odobescu, 1. c, cu greşala că grămăticul e numit Niculae şi confundat cu viitorul mitropolit Nifon. 5) Odobescu, J. c. 6) Ibid. 267 [268] tăinuiască cele ce, desigur, ştia despre adevăratele teluri ale eteriei, care îngăduiseră şi lui Vladimiresou să se afilieze acestei asociaţii, menită să emancipeze, cu ajutorul Rusiei, toate Ipopoarele subjugate de Turci. Numai în urma defec- ţiunii ruseşti, scopurile Românilor fuseseră atinse atunci, în t parte.vpe 'altă, cale, tocmai prin desolidarizarea de mişcarea grecească 7). N'avea Poenaru dece să răscoliască trecutul faţă, deJegenda ce se creiase în jurul eroului naţional. Nici despre misiunea la Laybach, pe care, cu episcopul de Arg-eş Ilarion Gheorghiadi şi cu Giani Orăşanu, a avut-o din partea lui Tudor, n'a dat vreodată lămuriri Petraohe Poenaru. S'au relevat totdeauna, chiar şi de Sion, raporturile strănse dintre Vladimirescu şi episcopul Ilarion; s'au recu­ noscut în deobşte sentimentele româneşti şi democratice ale acestuia, dar s'a omis a s,e spune că acest grec, sau bulgar grecizat, 'crescut de mitropolitul Dositei Piliti, fusese şi el eterist, De la Odobescu aflăm 8) că Poenaru, în drum spre Laybach, s'a oprit :Ia 'Sibiu, unde a aflat de moartea lui Tudor. ToL Sion, în discursul său, ele faţă fiind poenaru, se mai mira că, 1lU se lămureşte de nimeni în oe raporturi stă" tuse Vladimirescu cu Gheorghe Lazăr. Pentru moldoveanul Sion, 'Vladimirescu nici nu fusese "decât un braţ, un executor popular al ideilor produse de şcoala lui Lazăr ; a fost des­ tinat să, fie spăimăntătorul grecilor". Dacă, deci, nu se ştia nimic de legăturile dintre ei, cauza trebue să fi fost, socotia Sion, că Lazăr, obosit, nu va fi luat parte activă la mişcarea din 1821. De fapt.etim, şi o ştia desigur Poenaru, că Vladi­ mirescu nu se ridicase din îndemnul lui Lazăr, iar toate cer­ cetările ce s'au făcut pentru a stabili partea acestuia în eve­ nimentele de atunci, n'au dus la alt rezultat decât că ar fi înlesnit, prin cunostintele sale, mănuirea tunurjlor 9). In Apr-ilie 1822, Dumitru şi Constantin Brăiloiu scriau lui Zamfirache Hagi Pop, la Viena, despre dorinţa .nepo­ tului 101', p.oenaru,·· de a porni acolo, pentru studii, dar că lipseau mijloacele materiale 10). La corespondenţa găsită de d. Iorga, în arhiva casei Pop, despre aceşti ani ele pregătire ai lui Poenaru, putem adăuga ceva. Avem 11) ,0 scrisoare a lui Poeriaru, din Viena, la 22 August 1822, adresată unchiului său Grigore Otetelişanu, În care asigură P!8 acesta despre intenţiile sale serioase. Trimite pentru Iordache Otetelişanu un plan al Vienei şi o lucrare a lui Georges-Marie Raymond, se închină unui "Monsieur Grosman" şi se intormează' dacă dascălul grec Vardalah se \ - 7) Vezi 1. C. Filitti, Frământările politice şi sociale în Principatele române, de la 1821 la 1828. Buc. 1932, pag. 7-72. 8) Op. cit, 10. \ 9) Iorga, Ist. \it. rom. în sec. XIX-lea, 1, 55-6. - Emil Vlrtosu, Tudor Vladimirescu, 21-27. 10) Iorga, Scriitori mireni, 1. c. 11) Anexa 1. 268 [269] afla la Braşov. Din 16--28 Noemvrie avem altă scrisoare 12), deosebit ele interesantă, în care Poenaru îşi descrie activitatea studioasă, de la opt dimineaţa, până seara târziu. Invată germana, latina, elina, italiana, franceza, apoi geografia, re­ torica, fpioetica, psihologia, algebra, istoria universală, unele c din aceste materii fiind predate în latineşte. 1 se pare grea maia1es filosofia, pentru care "nu mi-a fost cioplită mintea mai din vreme". Se află redus la extrema limită a mijloa­ celor [băneşti, pentru care recurge la Zamtirache POpi. Aş­ teaptă lde la mitropolit (Dionisie ) şi de la dascălul Vardalah atestat de studiile ce a tăcut în ţară .. In .Mai 1823, unchiul său Grigore Otetelişanu îi trimite bani, ca să. cumpere nişte "instrumenturi" 13). La 31 Oct. următor 1'1) se plânge iarăşi de strâmtorarea materială în care se află. "M'aş fi dus acum singur la Bucureşti, să caz la pi­ cioarele etorilor şcoalelor, să mă dau rob a sluji în toată viaţa 'în şcoalele patriei, numai ca sa mi se înlesniască spo­ rirea învăţăturii ce am început". In sept. 1824, P.etxagh!? PgeUjlr\1,.î.Jltors la Bucureşti, face jalbă la Domn, arătănd că "s'a tras din mijlocul învă­ ţăturilor", pentru că boerii cari l'au ajutat până acum n'o mai pot 'face. Spune ca, fiu al vtori vistierului Constantin Poenaru din Craiova, este "din păr-inţi de neam, ştiut de toţi, d-lor boer ii, dar scăpătati''. Cere să fie primit "în numarul celor sprijiniţi 'de patrie la cheltuiala în văţătur si", în orice ramură s'ar vsocoti de folos, încă un an, "în luminata Europa". In rap-ortul lor de la 27 Septemvr le, boerii rocomandă să se adauge Poenaru la ceilalţi patru bursieri din străinătate, ca să, Înveţe matematicile teoretice şi practice, timp de patru ani şi apoi sa vie să "paracloseasca" în Bucureşti w). Ştim din altii parte 16), că cererea lui Poenaru a fost sprijinită ode Zamtirache Pop, de mitropolit şi de mcdelni­ cerul Dumitrache, sameşul, 1 s'a acordat câte 2500 lei vechi pe van. L,'), 24 Oct., Poenaru se şi afla în carantina Oltului, în drum spre Viena, iar sameşul Dumitrache scria lui Pop să supravegheze activitatea noului bursier, pentru ca ajutorul să. nu fi fost acordat în zadar. In Fevruarie 1825, Poenaru cerea voie Să-ŞI la un co­ repetitor Ip'entru matematici 17). In vara 1826, era sătul de Viena, a careia politehnică 'i se părea nesuf'icientă şi ruga să fie trimis la Paris, ceeace i s'a inouviintat la sfârşitul lui Octomvrie 18). 12) Anexa 11. 13) Iorga, J. c. 14) Anexa 111. 15) Anexa V. 16) Iorga, 1. c. 17) Ibid , 246. 18) lbid., 247. 269 [270] La Paris, în Mai 1827, obţine un brevet de invenţie pe cinci ani, pentru "un condei portăret, fără sfârşit, ali­ mentăndu-se însuş cu cerneală". La 1828, locotenent-colonelul de stat major Ludovic Puissant, profesor la şcoala de apli- caţie a inginerilor topografi, îi dădea un testimoniu măgu- '_ Iitor pentru ridicarea planului unei localităţi 19). La 3 Oct. 1829, fiind încă, în Franţa, activitatea lui era lăudată de Di- mitrie Golescu 20). Făcea agricultură practică pe moşia e­ conornis � u 'ui Blanqui şi se găndia să aplice' în '!'ara Româ­ nească sistemele apusene. In acest scop, voia să i se finan- teze cumpărarea instrumentelor necesare 21). De la Paris, Poenaru trecu în Anglia, însărcinat de stă­ pânire să studieze lucrarea minelor "după o scrisoare de re­ comandare în limba engleză, a căreia copie stă încă printre hârtiile rămase de la dânsul", zicea Odobescu 22), hârtiile de care nu ştim ce au devenit. La 27 Oct. 1831 trimitea, din Londra, lui Pop, un lung raport despre studiile ce făcuse. Descrie sistemul şcolar din Anglia şi urbanistica engleză, metalurgii1eşi ţesătoriile. Vorbind de drumul de fer dintre Manchester şi Liverpool, . se gândia la vremea când se va putea călători în trei zile de la Sibiu la Londra. Pentru desvoltarea economică, socotia necesară ocrotirea proprietăţii, mari şi mici, şi introducerea impozitului proporţional.w). Intors, în sfârşit, în ţară, în Pevruarie 1832, face, fi­ reşte, cea mai bună impresie asupra consulului englez Blutte 24). După recomandatia, probabil, a lui Barbu Ştirbei. este numit de Kisseleff director al eforiei şcoalelor şi totodată provizor al colegiului de la Sf. Sava, în locul lui Eufrosin Poteca. A colaborat îndată la proectul care deveni, în 1833, acea lege a învăţămăniului, analizată, eu multă preţuire de Al. Odo­ bescu 25). A fost, de atunci, sprijinitorul constant al carac­ terului românesc 'al învătămăntului 2G). Activitatea lui în acest domeniu, şi în special în organizarea şcoalelor săteşti, se poate urmări prin actele 'publicate de V. A. Urechia în "Istoria şcoalelor ". Prin faptul că. făcea şi prelegeri practice de agri­ mensură 27), se apropia şi mai mult de unchiul său Grigore Otetelişanu, care exercita profesia de inginer hotarnic. La 1834, se acordă lui Poenaru boeria ele mare comis 28). In acest an era 111 corespondenţă cu fostul său profesor de la Paris, colonelul Puissant, despre fabricarea celor mai bune 19) Odobescu, 1. c. 20) V. A. Urechia, Ist. şcoalelor, 1, 127. 21) Iorga, o. C., 248. 22) Op, cit., Il. \ 23) Iorga, o. C., 250-9. 24) Iorga, Studii şi doc .• VIII, 100. 25) Op. cit., 12-13. \ 26) Iorga, Ist. invăţământului românesc, 1928, p. 198, 200, 203. 27) Odobescu, o. c , 15. 28) 1. Pilttti, Domniile române sub Regulamentul organic, 228. 270 [271] instrumente ştiinţifice �9). La 1835 devine membru în comisia de supraveghere a primei şcoli de agricultură 3U), precum şi în cominetul pentru clădirea unui teatru naţional 31). , O scrisoare 32) i din acest an a lui Petrache Poenaru catre unchiul său Iordache Otetelişanu este foarte interesantă, pen" tru ca arată frumoasa lui conceptie-despre adevărata credinţă şi morala, în opoziţie cu manifestările pur formale: "Negreşit dL 'de ar-cunoaşte toţi ce este sfinţenia şi ce este omenia, 'nu ni-ar trebui nicip:opi, nici. advocati, nici mănăstiri, nici tribunaluri; dar cei l1Jal mulţi judeca sfinţenia după forme, iar nu după fapte", Îşi măsoară omenia pe slovele pravilei, iar !lUp:; duhul ei, ... Poate că, numai când va veni vremea ee ni se f'ăgădueşte, de a fi în toată lumea numai o turmă şi Un păstor, atunci om cu om se va înţelege şi se va îm­ păca cu Dumnezeu mai mult din inimă, decât din buze, mai mult cu milostivirea sufletului, decătcu truda trupului, atunci postul va fi înfrănarea .patimilor dobitoceşti, preoţii vor fi părinţii şi căpeteniile familiilor. biserica va fi în toată casa unde 'este frăţie şi omenie, atunci în sfârşit va fi veacul de aur, pămăntul va fi rai şi omul înger". La 1835 şi 1836, Poenaru era în corespondenţă cu ve chiul lui cunoscut, economistul Blanqui, iar la 1838, geograful Huot îi mulţumia pentru memoriul despre cutremurul din Bucureşti, de la 1837 şi-i trimitea diploma de membru al unei societăţi de ştiinţe naturale 33). .Din anul 1838 public două, scrisori 3i) interesante ale lui Poenaru. Intr'una, dela 2 Mai, vorbeşte unchiului său de cunoscuta manifestaţie a lui Ion Maiorescu 35), care "ni-a jupuit obrazul, s'a socotit pe sine singur luceafăr al nea­ mului românesc şi pe toţi colegii săi, cari-I socoteau întocmai ca pe un frate, i-a dispretuit în ochii tuturor Românilor, ba încă i-a mă.găritşi pe toată ţara Românească, a înfăţişat-o în ochii Europei întregi ca :pe o maică, fără creer". In cealaltă scrisoare, din 13 Iulie, Poenaru vesteşte pe unchiul său că pleacă ICli Pietroasa, unde s'a găsit o coroană, de aur care cân­ tăr-eşte 395 dram uri şi este împodobită cu pietre scumpe, cele mai multe însă căzute, sau scoase. Această scrisoare se complectează. prin cea publicată de generalul Vasiliu-Năs­ turei în Convorbiri literare, despre faimosul tezaur 36). 'Tot la 1838, Poenaru trimite unchiului său "dou{t lămpi aduse de la Paris şi tăcute după o nouă invenţie", descriind amănunţit mecanismul 37). 29) Odobescu, 1. c. 30) Filit ti , o. c., 226 31) Ibld., 249. 32) Anexa IX. 33) Odobescu, 1. c. 34) Anexele XXIII şi XX V. 35) Cf Filitti, o. c., 236. 36) Ci AI. Odobescu, Le tresor de Petroasa, 1900, p. 10 şi 12. 37) Anexa XXII. 271 [272] Grigore Otetelişanu fiind solicitat atunci să facă§i ElI parte din comisia pentru cercetarea abuzurilor săvărşite ele autorităţi în Oltenia, mai ales faţă de săteni, Poenaru îi scrie următoarele rânduri, care pot da şi azi de �gândit: "Eu aş fi de tp,ă,r,ere să, nu te mai dai ş'i d-ta în gura lupilor, cari cu anevoe se vor stârpi dintraceastă ţară în veacul nostru; oricât îi vei goni, tot ei vor rămănea cu colţii mari, multă vreme. D-voastră vă veţi trentui gonindu-i şi ei vor rânji dinţii de toate părţile" 38). Scrisori din 1835, 1836, 1837, 183839) privesc, între­ altele,zidirea unui local propriu al şcolii de stat din Ora­ iova 40), a căreia gătire întărz iază, deşi încă de la 1835 Poenaru trimisese .planul, iar la 1836, chiar ,,,un model ele ghipsos şi .de lemn". La 1840, Poenaru traduce elementele de algebră ale lui Apeltauer, iar împreună cu F'lorjan Aaron şi cu Gheorghe RiU, publică un vocabular francez-român. In acelaş an se iveşte neînţelegere, în Eforja Şcoalelor, între Poenaru şi Barbu Ştirbei 41). La 1841, Poenaru este ridicat la rangul de mare clucer. In aoelaş an, devine deputat în obsteasca adunare, iar anul următor ia parte la alegerea lui Bibescu ca Domn. La 1843 este numit director (secretar general) la logofeţia trebilor bisericeşti 42). La 1845 este membru în "Asociaţia literară a României" 43). In curând cade în dezacord cu Vodă Bi­ bescu, :pe chestia rnvăţămăntului superior în limba franceză 14. La ]848, în vremea revoluţiei, nu este decât membru în co­ misia (pentru desrobirea ţiganilor. La 1850, Vodă Ştirbei îl numeşte în comisia tehnică a lucrărilor publice, icar la 1851. îl ridică, la rangul de agă. La 1855" Petrache Poenaru lu­ crează la actul de desrobirea ţiganilor, iar anul următor este numit director (secretar general) la marea postelnicie. In Martie 1857 se pronunţă. şi el pentru autonomie, unire, priut străin ereditar, guvern reprezentativ şi chezăşluirea liber­ tăţilor publice 45). Nu tigurează însa, 'nici în divanulad-hoc, nici în adunarea electivă a Domnului la 1859. Făcea încă parte elin Eloria Şcoalelor la 1861. In Oct. aoelaş an e numit în comisia de unificarea, legilor. Face apoi o călătorie la Londra. S'a păstrat o scrisoare a lui, ele acolo, adresată ram iliei 4 G). 38) Anexa XXIV.' . 39) Anexele VII, X, XI, XIX\ XXV. 40) CI. Mihail Popescu, Din trecutul Invăţătnântului in Craiova. In Arhi­ vele Olteniei, 1931, p. 283 -4.-Mlnail Paulian, Din trecutul liceului Carol 1 din Craiova. In revista Ion Maiorescu.vâept-Oct. 1933, p. 62-4. 41) N. Bănescu şi V. Mihăilescu, Ioan Maiorescu. Buc. 1912, p. 45. 42) Al. Odobescu, Petrache Poenaru. 43) Filittl, o. C., 398. 44) Ibid., 359. 45) Acte şi doc. privitoare la ist, renaşterii României, IV, 51-2; V. 467,740. 46) Anexa ultimă. 272 , 1- ,';< )' ",,,,,,\,,, I�"�)i,�--"'" 4 [273] La 1864 face parte din Consiliul de stat. Ales membru al Academiei române la 1870, a fost preşedinte al Societăţii pentru Învăţătura !poporului român şi a murit la 2 Octombrie 1875. Se căsătorise, cam tomnatec, la 1846, cu Caliopi et 1853) din marele neam al Hrisoscoleilor şi a lăsat în urmă-i o sin­ gură fiică, Smaranda, născută la 1848, soţia lui N. Iacovaky. II. Oele mai multe din scrisorile ce public, ale lui Petrache Poenaru, sunt privitoare la institutul de fete "Lazaro-Otete­ lisanu" din Craiova. Istoria acestui aşezărnănt cultural este caracteristică pen­ tru uşurinţa cu care, la noi, se auncă vălul uitării asupra celor mai frumoase iniţiative particulare. Abia se găseşte menţionat de vre-o trei ori în "Istoria şcoalelor" a lui V. A. Urechia ; nu este amintit deloc în "Istoria invătămăntului românesc", ele la 1928, a el-lui Iorga. In volumul publicat ele Casa şcoalelor, la 1904, despre "Şapte biserici cu a veri proprii", se Ig[tseşte bugetul de atunci al in­ stitutului "Lazaro-Otetelişanu" şi numai prea puţine infor­ maţii mai vechi. Da 1910, Tu brosura "Monografia şcoalei secundare de fete Elena Cuza din Craiova", dona Smaranda P. Celarianu a căutat să mai strângă amintirile unor bătrăne foste eleve ale institutului care nici nu mai poartă numele Iuudatorilor. Se discută chiar data înfiinţă,rii. Doamna Oelarianu ad­ mitle anul 1835. Dintr'o notiţă, rde la 1853 a lui Grigore 0- tetelişanu 47, rezultă că înainte de această dată, fratele său Iordache deschisese, în case cu chirie, un pensionat de fete. Din îndemnul acestuia, la 21 Martie 1835, paharnicul "Oon­ stantin Lazaris" îşi făcea testamentul s''), l)rin care casele ce le avea in Craiova de la răposata sa soţie, le lăsa pentru a se instala în ere un �)ensionat ele fete. Ruga pe epitropii bi­ sericii Maica Precistă ele la dud, printre cari erau şi fraţii Iordache şi Grigore Otetelişanu, cari contrasemnează testa­ mentul, să acorde subventia necesară pentru întreţinerea peri­ sionatului. Asttel, initiatorii institutului au fost fratii Otetelisanu ,1:1). Constantin Lazaris, care şi-a dat casele pentru asezămănt, era născut, "în ţara grecească" la 1776, fiu "al lui Lazăr" 50). 47) Anexa XLV. 48) Anexa VI. 49) Cum bine zice V. A. Urechia in Ist. şcoalelor, 1, 355, dar nu ştiu de­ ce în val. 11, pag. 230, dă data infiinţării 1841. Aceasta este, cum vom vedea, data când Alex Vodă Ghica a lncuviinţat ca institutul să fie subvenţionat de biserica Maica Precisla. 50) Catagrafia oficială de toţi boerli Ţării Româneşti la 1829, publicată de mine la 1929, pag. 62. 2 273 [274] Doamna Celarianu 51) spune că, era macedonean, şi că-si pe trecuse tinereţea la Viena. Negustor bogat, se căsătorrse cu o mare boeroaică olteană, Zoiţa Pârşcoveanu, văduva lui G. Jianu, şi un fiu al lor murise de ciumă. La 1826 Grigore Vodă Ghica îl ridicase de la rangul de sărdar la cel de paharnic 52). La 1829, avea două moşii în Romanati, din care una era Vâl­ săneştii, o vie în acelaş judeţ, 'alta în Vâlcea şi 55 sunete de ţigani(3). Se vede că Lazaris a murit îndată după ce şi-a făcut testamentul, căci încă de la 13 şi 21 Aprilie 1835, avem scri­ sori [,4) ale lui Petracho Poenaru către unchiul său Iordache Oteteli9anu, în care comunică aoes.uia că Domnul Alexandru Ghica este de părer« ca în loc de ,a se repara casele lui Lazari, să se c1ădeasc[t un local 'nou; trimite un proect de buget pentru institut şi vorbeşte de o 'dir,ectoare şi o guvernant[t., fetele ur­ mând să inveţeşi Iimbile franceză şi germană. Iordache 0- tetelişanua reparat casele lui Lazar-i, cum se vede din izvodul său de testament de la 183755). Proectele de clădire de şcoală, de care vorbeşte Poenaru în scrisori de la 1835-8, am văzut că nu privesc institutul ele f:ete, ci şcoala de stat din Craiova. Prima directoare 'a fost "Madame Groulier", în locul căreia, la 1837, Poenaru recomandă pe "Madame Gros", so­ ţia profesorului numit atunci la Craiova, in locul lui Viza­ mont 56). Fondurile rnsă nu erau suficiente şi orăşan ii cer, cum propusese Oonstantin La2Jari, ca institutul să, fie ajutat elin Vleniturile bisericii Maica Precista de la dud 57. La 1837, fraţii Iordache şi Grigore Otetelişanu întoc­ mese un izvod (proeot) de testament 58), îIL care spun că prin banii daţi de biserica SI. Ilie, unde ei sunt ctitori, s'au prefăcut casele lui Lazari, aşezându-se in ele pensionatul ele fete. Ho­ tărăsc că averea ]01' o V'OI' lăsa institutului, care se va admi­ nistra ele un comitet de 'Cinci persoane, dintre care un 0- LcJelişl111 u. Alte două scrisor-i ale lui Petraohs Poenaru, din 1839 şi 18·11, relativ« la pensionat, au fost publicate de generalul Va­ siliu Năsturel. La 18 MaI'tie 1841, AleX'andru Vodă Ghica îu­ cuviin�cazil s[t se dea institutujui o treime din prisosul veni- 51) Op cit. 52) Arhondologia publicată de mine In -189. Cf. şi Bunea, (1. C., p'. 144. 15) lntâia soţie :.L lui Ştefan Mililltin e fiica elomnlliui V:da.hiei. cu c".ro .11'a. i.răit îns{L mult timp şi (L .I:\sat-o. Acest j;"1' se cii.silo1'8şte pontru IL �)!Ltl'a oară .În 1298, fiind ia v;1.rs1ii de 45 ani, dUp'll. ce trCLise patru ,ani I'U ;1. 1rPja. şi ll1lllt tilllP cu. a doua (1' Oneiul, OI'jg'Îllilc, p. 5l şi 17::;--174). C . .Jirecck, G(,sdlÎcMe dcl' SedlclI. 1. Ootha, 19J2, p. 3�2-333, d:! JluJliUi t.rei fomei. şi cu o ['igini ,lcosebit:<;. N'am f:\cut verificarea ('al'o so impune. lJeoeamclaUL lllf1nd ca bazA infol'maj;iile lLli Onciul, c"rc ni se rar concludente fiind vorb" ilo Nicephor Gregor:\s şi de 'P:l;OhYlUere, şi pre"up'lln[Lml cii �[i:injjIl �'; �iisiitoris:, el.o ti1llpuri;11 poutc Inainte de douiiZ8'ci de emi, on 1111al" sotIe, Hlscamna ca faptul s a\ potrecut p" la. 127,). 16) Batu-Han sc :1no",,5. În Va1ga la 12!iG, iar Herkc. fratele llli, 1I10aro la 1265, după. eaTe Ul'mcaz{L dcfl'ct1,llUi. p:1.n:\ C"'ld Nogai se desparte de Oarcla de Aur la 1285. 282 ..................... � [283] a trimis pc magistrul George. S'a propus ca dată il acestei lntâm­ plări anul 1 :179, în deobşrte admisă. Reoent s'a bănuit ,.poatc în 1273", având în vedere Iaptul c[l. diploma menţionează începutul domniei emitentului şi vârsta lui de copil 17). In această diplomă se spune precis că Litovoi cu fraţii săi, în necredinţa sa, ocupase o oarecare parte a regatului de dincolo ele munţi, fără a-i luai da venitul, şi că în războiu Litovoi a fost ucis, iar Iratele lui Bărbat a fost luat prizonier. Dar el s'a răseumpăratcu o sumă impor­ tantă ele bani. Atunci s'a restaurat şi trihutul în acea parte 18). Magistrul George şi-a arătat de mai multe ori vrednicia şi credinta, pentru oare a fost răsplătit din plin. E probabil ca această luptă sh se' fi dat pentru Hateg 19) şi poate chiar În acest ţinut 20). In partea locului sitnaţia Tl ng:urilor era destul de critică, trebuind să reziste şi unei lupte a (luma­ nilor la Deva 21). E de întrebat dacii aceşti Cumani erau SlllgUI'l şi dece dau lupta tocmai în acest ţinut, dnd numai o parte din ei a fost colonizată [lC Mureşr lttngă Tisa, Toate aceste impre­ jurări mă fac să cred că lupta a avut loc la începutul domniei co­ pilului rege, adecă în 1273 22), când noua mare ofensivă a re­ gelui boem dădea tuturora sperante. Concludentă pentru această dată mi se pare informaţia pe care ne-o aduce alt act, de la ma­ gistrul George însuşi. din 6 Nov. 1288, În care se aminteşte cii Pelrucomitele a adus servicii în lupta cu Litovoi 23). Era nevoie 17) 1. .Mine;), Ră,zboiuJ lui Bnsnruh (.(.( ]\>Ja.I·I· Cii ngdc Cal'ol .Hullt·J·t [Neemvrh. 1330), 1Il Cercetăr! istoric(l, V-V lI. 192,1-1031. p. 326. Irică Ş'l înainte N. Iorga,' Les CUl'Fltthes dans les rnmbats entre Rnumaius et Hougrnis, în AR, ClIllctiu (le la seetinn histerlque. III, 1915-1916, p. 231-232, pr,·­ r i zând si turti a fOllrtL' turbure din Arrlca.l în acestl'i. vreme, fixea%:t, luph între 1272-1276. 18) E. Hurmuzaki, DocuJllente lll'ivito:uc la istoria Uomfluilor, 1. :1. Bncureşti, lSS7, p. 454-455: "Dcmumeciam cUlII .nos in etate pucrili post obitul1l karissilllipa.tris nos!.ri. regnare eepissemus, Lython IVoyvoda. una. cum fratribus suis per sua.m infidelibJc'l;l "liqLU]lll partcl1l ele rcgno nosho u:tr" alpcs cxistcntcm pro se occupa.ra.t, ct proventus illin.5 l'artis nobis pertinentes llullis mlmonicionibus redclere cllrabat, scpcdictum magls­ trum Georgiulll contra iPSUlll miss.ill11ls, qui CUltl summo fidclitatis opere blugna.nclo cum cuc1cm ipsum intcrficit, ei. fra.trcll1 suum nomine Barb:dh ca1"tivavit te I)]obis aelduxit, super gno nas non moclicam quantil.a.tcm 1"0- eunie fccilnus extorquel'C; et sic p'2'r ei Llsdell1 lnagisl.l'i (:,pol'ggij serviciulll trέ bul.um nostI'llll1 in cisrlell1 partihis nobis fuit restauratulll". Hl) N. Iorga, rr'cellzC!ncl pe .Minca., II. �., în H,evist:l. istoriră, XlX. 1933. p,. 277, SPUDO cit "lllpb lui Litovoin Cll Ungurii J1U poate· fi p'lIl:rll Scvl'rin. el pentru J lul-cl.o-Sus·'. 20) N. larg:!, 11('8 CllI'll'athe8, p. 2:32, unrl:- SL' rl:�l �i l{['1I1-lui�Bi\rbat în Ha.ieg. 21) :r'l 127c; tot L:tclislau r:\spliito,!tl' re lltagisLrul pc!ru CI,ak, d:ÎlI­ clu-i pose'iunoa. Scynthc (Scânkia.). Hurlllllzaki, 1, 1, 1'. 380. 22) De altfel tol, accnstă ela.tă ne e fix:!U, încii do mfli na.inte' si ele 'Vertner. fi. C., p. G77: ,.eum rcvo:ta Ini Lython ca.cle către' 1272 sau'ÎTlCI'­ putul lui 127;)" .. 0.1 argument pl'obn>toriu jlLltCllI a.duce �i rC'plldicrea mpedc ele diho M.i.liuti'fL a soj,iei sale, fiica, Domnului rOlll"n (". SLlIH''', n. 15). Acest Domn fiind în Ilez:tstru, lUl mai sp2ra poate nimic ele la el �i ulci II u al' fl avuI', de c; str se nl"i 1;('alll{' ginerele. 23) HUl'l1luznki, o. C., 1". 'l:-:3: v infr:, . .n. 30. 283 [284] de o mărturie pentru un fapt petrecut intr' o vreme când rege:!c, datorită vârstei, nu-şi putea da seama. In afară de aceste considerente îmi vine iu ajutor şi noua iuformaţie pe care o aminteam mai sus. Ea ne e furnizată de Thomas Tuscus 2J).Hedau aici Î ntr ee,' pasajul care rezumă aceste ÎIIJIprejurări până în a j unul luptei de la Durnkrut : "Erat autem tempore illo ill Boemia rex Otarcus, (]ui filius fuit Iilie PhilipplÎ ducis Suevie 25), qui fuit frater carnalis Henrici imperatoris. I-fi.c .homo astutus sui regni per Ias ct ncphas ampliahat canfillia. Nam ducatum Austria, Stirie atque Charinthio et Portum Laonis 26) ini usto occupaverat rnultaqnn alia, que ad reg:num Ung-arie pertinebant. Citat itaqlle hunc Hodulfus rex monetque, ut suis contentus aliena restituut. Con­ tendit rex Boemic, hec omnia ad se pertinera ratione dotalitii uxoris, tlue Iilia fuerat Popaldi ducis Austri«, aCI quam pro mag:na parte hec omnia iure hereditario pertinehant. Hec alleg:abat iniusts, cum etiam si vera essent, ad ipsum per­ tinere non deberent, cum ipsLlm ll;;.orem repudiasset et quasi illeg:ittimam abiecisset. COllsilio principum decernitur, quod pre­ dicta J'ex Boemie oml1ino re1illlluat aut tanquam 1'e:)e11i3 hall­ niatllr, preEoqlle cogatur reddere, quod SUUl11 non erat; para­ taque parte exercitus, timells rex Boemie, ne forti vi prehi cog:eretur invitus, venit ad pedes imperatoris 27) receptllsque henig'ne contra l11ultitudrnem principum restituitur aeI 1'eg­ JIum et omne8 clig:nitates suas el liber abire permiLitur, pra­ missione iuramenta :firmata, quod omlle8 obsides, quos habe­ bat de Austria, Stiria atque Carinthia, aei imperatarem remitteret el o11111ia :forti1itia istar1ll11 provinciufllfn daret ci ct Eg:ram 11obi1em civitatClll. Dimissus autem pacta fregit, obsides rc­ mittere et Jartilitia restituere nan pwponens. HeC[lliritu r ite� nun, nt pada oallservet, alioquin ,. scÎret, quia discip1inam imperialem sentiret. Temptat cllmi11llltis 't1obililms Alamallie m achin ari rebellionem, Brutenaset infideles sihi in adiuto­ rillm vocat, sed Deo distponenk Brutenis et Blaci" inler se discordantibus suo rex Boemie pl'Oposito defrandatur. Rogat iterum que ad pa'cem sunt et, rcmissis absidus reconciliatur in g:ratiam promittens quod Egram restitueret el in fidelitate im­ perataris perseveraret" 28). Din' a'ceashî. infol'l1.jCl[ie reese sistemul politic în care era re­ gele Bocmi,ei. Deşi era Îl] ,luptă 'cu Impi'iratul german, el' avea' tatuşi �i Germani aliati. pcntm cari se lntrebuinteazli cuvfll1iul "machinari " , decie de hănuit că e vorba În primL;l rând ele cei din Austria şi Stiria. Dar şi \ mai de departe îi sunt alături Bnl- 24) Gest:, illlJl'cratofllnt ct \'OlliifiClIlII •. MGH. SS, XXU, 52fJ. 25) G vorb", d.c Cllllig'uncla" �oj;ia lui Venceslav I. 2G) l'orLnm Naonis, I'orci enOll Ci, în Ibli" , 1:L Nord (le Venej;ia. 27) L:1 2G Noemvric 1276. 82) U:rmenă cxpllner'e�L ull;llldor 'iutQ,lJlIJ5.ri ca'l'c el uC la 'dcyo,sLrnl elin 26 August 1278. 284 J . I � in, [285] Litovoi, putem avea un � vasal tenii, cari nu pot fi înt,deşi decât în două f�lu['.i: sau e vorba d� Pruieni, şi atunci sunt cei de la marea Baltică, sau sunt Ruienii. Cred că mai degl'abfl e vorba de n uteni, fiind puşi alături de inli­ (leii, ceeace arată necatolici, In acest caz leg[llura' cu Buicii, adecă 11omanii, este uşor de explicat. E vorba de ° discordie Între două Piri, sau Între două popoar,e vecine, care are loc după Noemvrie 1276, şi Înainte de 26 August I278. Se poate admite anul I:q7. Informaţia nu poate fi ,pustI la îndoială 29). Autorul ei Toma o un c[llug[ll' minerit contemporan, care a călătorit mult prin Dal­ matia, Italia ,�,i Franţa, unde a fost chiar la Paris, cum şi la con­ ciliul din Lyon din 12 {�5. A fost chiar în Boemia, pe al cărei cronicar Cosma îl cunoaşte. F apl;ele sale sunt scrise imediat după aceste ultime intâmplări pe care le povesteşte, adecă între 1278 ş.r 1279. Aşa dar, după lupta dintre magistrul George şi Litovoiu, ţara acestuia din urmă devine iar tributară coroanei maghiare. Din nenorocire nu ştim sub cine. Ar putea fi sau .suh Bărbat îndată ce se eliberează, sau sub vreun alt frate oare luase parte la luptă ::i nenumit în diplomă, unde se spune numai "fratribus". De Se­ neslau, pe care nu-l mai întâlnim în nici un fel după J 2 ,:17, mo­ mentul aparitiei lui, nu poate fi vorba. Aş propune, 'ca ordine n01'­ mală cu mai mulţi sorţi de probabilitate, următoarea snooesiuno : după Litovoi, mort deci în 1273, ar urma Bărbat 30), fratele său rămas credincios coroanei maghiare 31). Acesta era încă în vieaţă la 12 88 32). Probabil că el a lăsar ca succesor pe Tihomir (Thoco­ merius), cunoscut ca tată al lui Basarab Marele Voevod. De altfel e succesiunea propusă de Onciu133), şi care îmi pare rlestu] de probabilă. . Admiţând această succesiune la tronul lui socoti, în conformitate cu obligaţiile pe care le 29) Măcar că editorul ţ.in e să precizeze asupra faptului rcteritor la, noi : "De hac re ni hil corn perturn est",·1. c., n , 87. 30) Fapt care rezultă şi din felul cum e menţionat do magistrul G corge însuşi în 1280: "C[uanclo Lit.ua vai vodam iuf idelem et praccepto ciusd crn, nomin Barbat, ca.p,tum adduxissemus ad, presenciam Domini nostri regis", HUrmuzaki, I, 1, p. 483; ef. Şl Ominl, Originile, p, 50: "llumeşte IYC. Ba,l'bat, fratele lui Ly1hon, cu atributul Voevodul Litua,", şi p', 172, n. 78, Nu trage însă altii concluzie, Pasajul acesta în traducere inteligibili:i al' fi: "când pe voevodul necrediucios din Litua, "nume Bărbat, clupii îndemnul a,celui"ş, l'am adus prins în fat,a regclui Domnul nostru", Contamin:uca pc, r,are o face 1113Jgistl'ul George intre Litua, fostă j;ar{L 'L lui 1,itovoi, oi Bărbat, ne [:JCC să, credem că în a.cest an 1288 se gândea la �ara şi stilp:i,nul ei, deşi vocvodatul lui Litovol parc să fi fost mai întms uecCLt Li1;lHL, 31) N, Iorga, Ol'iginc �t Sl''lIS des dÎrcctiV'cs ll'lIlitiqucs dans Ic lJ1ISSC ([('S 'p'lI)'s 1'11 II lIl:lius, în AR., ElllIeti'll (ICI la sedioll liistori(J1le, IX, 1921, p, 47: "Il es1; ]1'0';siblo C[u'on lui ait demancle, cn gagc l'hommage formeI". 32) Magistrul George nl1-1 llume,;;te ,,(luonda.m", emn se obicinLlcşte' în cancelariile de timhre latinii să se spună celor răposaj,i, 33) OriginiIe, Il'- 51-52, Succesiunea e admisă, şi de larg", Ijes C:,:rp':'l,llcs) p, 232: "PLlis Bărbat retourna aUp'res de sos fl'eres pour regncl', pour occupel' le tronc C[ ui hli revenait". 285 [286] fată de suzeranul său, că el era dator faţa de rege StI dea şi ajutor înarmat. Şi când s'a reiuoit atacul rezelui boem, din ce în ce mai a . Impetuos şi mai de temut, Ungaria CI căutat să-i re el ucă cât mal mult posihilitătile de ajutorare, care-i veneau de la vecini 34). In acest scop va fi obligat pe vasalul său român să atace pe Hutenii din :eărţile tătăreşti. Poate că ecea dintâiu tentativă de expansiune romauească în această parte, ceeace ar constitui şi o tendinţă de formare a unui mare principat care să cuprindă toate ţări­ soarele arcului carpatic. Tin si:'! precizez că Moldova n' a putut fi lipsită de locuitori români. Chiar dacă n'am ad mite această origine Brodnicilor, nu trebue să uităm insă pe Bolohoveni 35). E drept că nu putem preciza care au fost hotarele acestor ţări, nici până unde se intindea Hutenia, nici nude începea Tara Ho­ mânească. Dar cum imediat eluipTt această dată, a conflictului 'intre Hornâni şi Huteni, adecă 1277, apare inten (ia restaurării episcopi ei Milcoviei,exact în acest tinut de hotar probabil, la 7 Oet. J 2 79, când se terrninase definitiv şi favorabil războiul cu Ottokar, suntem indreptătiţi să credem că această ofensivă românească impusă de U IIgmi s'a făcut in aceste părţi tătoreeii. Expediţia a reuşit, însă coroana maghiară s'a grăbit să-şi În rig�l tot ea drepturi protectoare si în acel tinut 'HOU cucerit. Pe această cale ea isi urmăreşte, �dată mai 1;1Ult, menţinerea �)repol1derantei sale în această parte. Dar nu se va Întârzia mult şi ea va fi lnlăturată cu totul. •••••••••••• cA) ,,J:'clU'" hospi tes" ele la Heinric de Hcimburg, 1. c .. ar preciza r"ptul. i�5) Fcsslcr. 0, C., II, G76, în intuiţia ��I, căci nu citl2,az;} iz voarc, di1, aee:'stă ltnogr,,;ie pn tru sfâr"itul sec. XIII; ,.In eler Mold a.u wO],Il!;ălucscu, t 1816 şi îngropat la Driig08şti. Afirmaţia eli II lucrarea citată, p. 172 .. 83 va oorectn în acest S·2I1S'. A avut copii 'p'": Grigorie DrClgocseu, stolnic 1829, Tache, Mihăilă Ianache, etc. La 31 Aug. 1793, Elena Bucşănescu şi soţul Dvtrache Bueşăncscu fac sch imb de t.igani cu Const. Brăiloiu (v, Fforic, cond. Găiseni, f.317). Nu pot st abi li lcgătura gencalogică. 9) Eforia Spit. Ci vile, dosar 125. 10) rua. dos. 12, No. "l; cf. şi N. Iorga în Bul. Cam. Ist. III (1924), p. 95. .E curios cum aceSt. Dragomir nu apare printre ctitorii bisericii din Corbeni-Argeş, zidită de Sandu în 1743 şi, mai ales, printre cei elin biserica dela Bucşănesti , unele e reprezentat tot neamul. Cred însă că o revedere a picturii şi o înşiruire în ordinc a chipurilor ar aduce oare-care limpezire. 11) Moşia, aCeasta. cste citată într'un doc. clin la Mai 154,3 (v. Efo1'ia, Bcris' ăveşti. f. 55). Prin anul 16')0 o stăpânea boerul Grama vtori a.rruaş Ră,dăcinescul. (Pentru acest pcrsonagi u v. lucrarea. mea. citată, p. 50-1). Acte Două precizează cii Antonie Grama 8" avut, în afar{L de Tucloru., o a doua soţ.ie, Maria. Cu aceasta şi cu Leca, fiul Gramei, se judecă Ud rea post. Rădă­ cincscu', alt :fin }1,1 Gramei, la. 11 Ian. 1627, pentru averea dela tatăl său. Divanul le dă hotarnici .şi judecător-i pe Tănase peth. (Rudeanu) şi 'rudor comis. (Ştirhei). La 20 lan. 1631, Uelrea. log. şi soţiet, Caplea, primesc dela L80n VoMI ·confirmarea. stăpânirii unci silişte în 'l'l,ăcl. In vremea lui Leo11 (162� -32) eu să-şi piuz[1 şi capul, fiind pârît ele locuitorii din Răl1lLcineşti că, ar fi "spart" şi călcat cu 'picioarc1-2 o cad:e domnească. A scăpat ele năpaste dând 6 cai buni (= 1.2.000 aspri) şi 70 stupi (= 18.000). In urmă Vadi a. stabiLit ncvinoviiţ.ia lui, '" imp'us sătcnilor să-i plătcetscă paguha, dar aceştia vin cu noi învinuiri "c<1.t să-i pue şi ca,pul.. de Il'au mai putut răbda, ei au fugiL elin ţJra ungurească ele au Iă"llit eloi' ani" (v. ibid. f. 106, doc. din 8 Do,. 1633). Lu 27 ApI'. 16:37, .Matei Basarab confirmă lui Udrea log. zet vistierie ,�i Caplei moşia lui Leca, fratele lui, răspunzâ,nd ci lui Da.tco '])ah. ot. Capăceni 35 ughi, invoc"nd protimisis-lll. Prohabil, îu urmă, Leca post. a restituit lui Uclrca ba,nii, căei la 18 .Mai 16JO, el serie CLI mâna Set un zapis lui Leca post., feciorul Ag:]i Oprea, prin caTre li vinde cu 50 ughi moşia din Eii,d. cu rumC,nii . .Mai târziu vinele şi Uurca log. lui R.adu vei armaş V:lrzarll" parteet lui mult. mai mue cu 550 ughi (f. 64). Leca ot Viezureşti intoarce în allul 1655 hanii Ioanei arină,şoaei, văduvet lui Radu, şi fiului ei Con­ st:mtin căpitanul, r{\'ln1n6.n! stClp:l.n 1"J t.oJ:tă mo�ia cu rnmâni (ihid. f. 67). Dela, Lec:1 pitar Viczurcscu trece la fiica lui Stanca comisoetia, soţ,ia hli Const.. căpit., fiul. N eagului . post. � frate cu Lloetmna. Marica Const. Brân­ CoveallU. La UrJiiIartie '16'8"8 -Sretnca,,"nurrtită' într'-un etci; din 175:1 ncj'io�L[a lui Udrca log., cu fiul ci, P:eni.i, vând R:ld. pentru 200 ughi lui D-t1'3.şco eluccr BâTS('Sl'U, sot.ul M:uic:li, fata Standi. In Mai 1701, Marica. vin,le Rădiicineştii haj.ilor: Sill1tL log., 'J'mlosie log. şi Dră,ghici log., fiii lui Tudor log. OIă­ nesaul, pentru 380 taleri 'ii 6 oi cu mici. Dar 1et 15 ]'ebr. 1702, OJăncştii avâ.nd mare nevoc de hani "F,.�ntru prada fratelui Ilostru Ddghiei" vflnd H.6.­ diicillCşhi lui Caloti), log. za. visl;. BJcin·�a.nu ClI 380 taI. şi s'au plătit "ele nev('ea şi pă.snl ce l-am avut" (ibill. f. 67-8). In acela" an, Calotii log., - sot,ul St:mcăi, f""t." lui Halllz'\' sluj. (v. Rcv. pt. isI. cLc. XIV, 10_12) şi fratele lui Grigorie vist. 'l'igvcallu1 (J 1716, v. Mag. ist. LV, 55), acesta cUlpnid; CLI Clement monah Gră,cliştcJ.Ilu -, închină la moarte m0'iia citată, morii Aninonsn,. La 26 Aug. 1723 Clement Grtl,dişteallli, care cnmp:ll' cu Ştefan Geb.cscu. Urrnaşi i lui Ştefan GcbIescu, până acum câţ.iva am în viaţă cunoscutul Aur-el St. Geblescu şi f'raţ.ii săi , au fost desccndenj,j în linie femenină ai lui HristBa Belivacă. Pe la 1825, Htistea 13elivac:i em mort, El este înmormantat la această biseric{L, ctitoria sa. O cruce mue de pia.tr:l MIat:", în cnrtea bisericii se zice că ar arăta locul unde este în­ mormântat, Insol'ipj;iu, Însă nu SpLlllC a,ccasta. Of, Arhivele Olteniei, 1925, p.Jgina 115, 2) Descendent.ii lui Mihai Şocolescu au trăit pinii în anii din urmă. EpitrolJul Iom So:oleSCll de LL 1867 era lin ncpot ,,1 acestuia, ap'Oi fiul acestuia Sterie Socolescu, mort pJ la J::59ii, 3) Cf. AJ'hivele Olteniei, 1923, p. J 10, articolul meu: Vechi denumiri do mahala.le şi suburbii, \ 4) B:IJa:5a SinesCLl (Sineasca), 'născută Vasile Balb1C (? !), atât de cu­ noseută ln Craiova. soră a Colonel�lui Ioan Solomon. tot aşa ele cunoscut în Craiova si în istoria tării, cit 11 tl'{Lit n'a. incetat de a face bine la cei săra.ci, Ea a ref�cut biserica cu \hramnl "Adormirea Ma.icii Domnului" dlll mahalaua Podballlţa, care s,rve;;te' astăZi de eapelă b clll1ltIl'ul oraşulUi, ce-i poartă numele, şi pe cue, p,rin actlll său de dona.ţie din 31 Octombrie 1869, o dărui în pEnă proprietate Prim {ll'iei Oraşului Craiova, împrcună cu toat� olloarcle bisericeşti, cu icoanele Ma.icii Domnlliui şi Sf, Ion îlllJ� 338 [339] clopotnita de zid de la intrarea bisericei dinspre strada Dom­ ni ţei, clopotniţă menţinută şi astăzi în bună stare, cum şi zidul înconjurător al bisericei, parte din el acum distrus. Şi urmaşii ctitorului Mihai Socolescu, un nepot al aces­ tuia Ioan Socolescu, ce fu epitrop în acea vreme şi "purtători de griji" cu celălalt epitrop Ion Niţu Marin, contribuiră la, această nouă lucrare, zugrăvind-o din nou şi "cumpărând crucile de la turlele SI'. biserici". Vechea pictură din tinda (intrarea) bisericei, foarte fru­ moasă' se mai păstrează şi astăzi. Zugrăveala din interior ca şi portretele ctitor ilor, din neglijenţa şi reaua înţelegere a nu se ştie cui, au fost şterse şi înlocuite cu o complectă văruire. Intr' o vreme, mi se spunea de .actualul Paroh al bisericei, că se lucrează la această îndreptare. Ca stil architec:tonic, biserica se remarcă în deosebi prin frumoasele brâuri de d'asupra ferestrelor, speciale stilului mun­ tenesc din sec. XVII. Ele se menţin şi astăzi alături cu o bo­ gată şi îngrijită ornamenta.ţie în zimturi eşinde, ce înconjoară turla bisericei. * * * La stânga biser-icei, cam În dreptul altarul ni, se găseşte crucea lui Hristea Belivacă, pe care unii din descendenţii aces­ tuia o socotesc ca fiind pusă la mormântul său, Chiar dacă ar fi aşa, totuşi inscripţia de pe cruce nu pomeneşte nimic. Ea este ridicată de Însuşi Hristea Beli vacă, fiind în viaţă, cel mai târziu între 1799-1801 (domnia lui Vodă Moruzi) şi conţine aceste rânduri: "Cu ajutorul Sfintei Troiţă s'au ridicat această sfântă "cruce în zilele Măr-iei Sale Alexandru Moruzi Voevod, de robul "lui D[ umne ]zeu jupan Hr istea Beli vacă. [N astasia, Dumitru, "Ioana Păuna J, Ştefan (erei), Climent (monah), Ioan, Pătraşco, "Vilaia, Dumitra, Oprea, Pătru, Bălaşa, Opr ita, Dima, Pătru, "Marco, Constau] din Ja" Ion, V oica, Maria, Ioana, Mihai, Ciura, "Pătraşco, Dumitru, Maria, Zamfir, Hr istea (Dascălu), Radu, "Ma.1ciu, Ancuta, Hristea naşu D-lor, Dumitraehe naşu D-(ui), "Mariuţa nasa dum .... Hristea Belivacă cu tot neamul lui". Este probabil cii după zidirea bisericei, pe la, 1794, cum arată inscripţia, Beli vacă a ridicat peste câti-va ani această brăcate cu totul în argint, două cruci, Sl'. potir, etc. Asemenea d ărueşbe tot atunci şi 20 pogoane pământ C3 se află lângă biserică, spre a fi transformate în cimitir al oraşului, dorinţă care i s'a $Î împlinit, cimitirul purtiind nu­ mele .ei hr prin testamentul său din 3 Aprilie 1870 mai lăsa acestei biserici incă 2000 gnlbeni pentru pomenirea. sa şi a sotului său, i ar bisericei 81', Nicolae (Bcl ivacă sau Socol escu) o sumă de 2000 galbeni. Băl aşa Sinescu 111 uri la 26 Martie 1874. Morrnâutul său se găseşte la spatele bisericutci din cimitirul Sinoasca. Două cruci de p'iatră arată locul unde se giioosc înmormânta.ţi cei doui soţi ai săi: Staneu sin Sta,ncin t1351 şi Ilie Si­ noscu t 1868, iar o altii cnlce indică locul de odihnii. al acestei Bălaşc născută Vasile BJlt3Jc, fost.ii în căsnicie CU cei de sus. (Cercetări istorice în Sep­ tembrie 192�, N. A.). 339 [340] în care pe Clirnent Dumitrache cruce, pomenind tot neamul S{LU, cu toj;iînaintaşii, nu uita să treacă nici pe Ştefan -- preotul ---, nici - monahul -, şi nici pe naşul Hristea, pe naşul şi pe nasa Mar iuţa, Helivacă a murit târziu, după ridicarea acestei cruci. Ur­ maşii săi n'au mai avut grija să arate, in acel aş loc, data săvâr- şirei lui din viaţă. - Şi astfel, după un secol şi mai bine, această cruce de piatră, conservată de minune, vorbeşte, celor ce vor s'o vadă, de piosul negustor craiovean care, aşa cum a fost, cu numele său ciudat, a dat viaţă acestui sfânt locaş, ce străluceşte ca un giu vaer minunat în bătaia soarelui, în mijlocul Craiovei, de eri, de astăzi şi de totdeauna. II. Biserica Toţi Sfinţii [Băşfca] Bis,erica, cunoscută mult mai bine cu numele acesta CUrlOS: B.{�şica, ce st{� într'o grădină plină de verdea.ţă diu fosta stradă Gr iviţa, astăzi ,,1'oţi Sfinţii", n'are un trecut istoric demn de cercetat. DaciL in teresează prin ceva, este doar prin această de­ numire, ajunsă atât de cunoscută în oraş, fără, a se şti sigur cărei imprejurări mai de seamă i se datoreşte. O inscripţie nouă de tot, mică şi necomplectă, credem scrisă în 1912, ne dă aceste ştiri despre începutul bisericei "Băşica" cu hramul ,,'roţi Sfin ţii": "A fost clăd ită între anii 1730-1750 de către fer-iciţii chtori: jupâu Stănu] .Iianu şi Ch irca Băheanu; apoi reparată parţial în 1893 şi radical în 1912 sub Dr m nia M. S. Regelui Carol 1 şi Arhipăstoria Episco­ pului Râmnicului P. S. Ghenadie Georgescu; Primar al Ora­ iovei fiind: I. K. Pessaco v". Despre fericiţii ctitori de la 1730şau 1750 (diferenţă de 20 de ani, ceeace dovedeşte o totală lipsă de precisiune, pe care o punem pe seama unei citiri g-reşite a datei slavoiie ce va f'i fost în vechea inscripţie, aruncată, sau spartă la re­ înoirea din 1893) jupân Stănuţ .Iianu şi acel Ohirca Băbeanu, nu se ştie nimic. In biserică, pe peretele de la intrare, sunt z u­ grăvile două portret.a, care se zice că sunt ale celor cloui ctitori, din tre cari unul - credem iarăşi: greşit - este însem nat eu numele de Voicu .Jianu (cupeţ): -- gl'eşeal{� în care se, per­ sistă şi astăzi, nefiind rclevată de uirneui, biserica nepurtând un interes istoric nici unui cercetător. Dar dacă Voicu .Tianu, cel zugl'ă,vit în peretele din pro­ naosul bisericei, nu poate fi ctitor-ul de la, 1730 sau 1750, - căci în unul .din aceşti d�ui an! b\serica se � va fi început s�u po�te se va f'i terminat m ruei un caz clădirea el neputând ţ.ine atâta timp -, ctitorul cel ade�i:î,rat şi cel mai de seamă poate 1) Vuieu Jianu cllll�ţ şi Chirca. Bhbc:J.nu (�lIileţ, p'0rll'cte rCw păstrate 3sthz�_ 340 [341] fi în adevăr boerul craiovean din acea vreme Hagi Stan .Iianu, fost Caimacam al Craiovei sub Nemţi, când aceştia ocupară Oltenia în 1789-17912), Că el a zidit această biserică, îm­ preună cu celălalt ctitor "cupeţul" Chirca Băbeanu 3), - se p�-ea poa .e, - de oarece alt .Iianu în Craiova în acea vreme nu ne este cunoscut; fiii acestuia, pe atunci, fiind încă prea mici; -- chiar fiul său Stănuţ sau Stănică, cel ele al treilea, ­ pe care abia p3 la 1791 îl găsim ispravnic Ia Mehedinti 4), tre­ bue să fi fost abia născut în epoca clădirii acestei biserici, ca să-I putem bănui măcar că ar fi putut fi ctitorul acestei bi­ serici, Rămâne dar mai verosimilă părerea că ctitorul .Iianu nu poa:e fi elecât bo er ul cel bătrân, Hagiul Stan, ce fusese la Ierus a.lim ; în nici un caz acel Voicu .Iianu, amintit ele zagraval pictor al ctitorilor, pe care nu-l întâlnim în nici unul din mem­ brii familiei lui Hagi StanJianu, cunoscuţi nouă, Ceea ce este sigur, e că acest Hagi Stau .Iianu, care poate fi şi ctitorul acestei biserici, şi acă,rui legătură cu el nu se poa te vedea din nimic, până acum, --- este ctitorul acelei fru­ moase biserici a .Jianului de la moşia Preajba, de Iângă oraş, zidită de el în 1778, în zilele lui Vodă Alex. Ipsilanti 5); - deci mult mai târziu ele cât biserica ele la Craiova, şi într'o vreme când infl uen ta sa boerească în tre bile oraşului se vedea din ce în ce mai mult. >1: >1: * De unde însă i se spune acestei 'biserici: Băşiea, când se putea spune foarte bine: biserica lui Jianu?! Dintr'un act vechiu, pe care l-am găsit într'o lucrare a Epi.scopului Ghenad ie al Râmnicului asupra bisericei Sf. Ni­ colae (Gănescu) a, Episcopiei G), am putut ela, - cel puţin aşa !'ee-ce din aC31 act, -- de rostul numirei acestei biserici, 2) Hagi Stan Ji3:11U este Iogofetclul de la 1751, g[L�it în actele vremei, ce trăi" în Craiova şi pe care băl.rân ul Paharn ic Constantin OLe-, d ennu îl Iasă epitrop h 1753 l a averea sa, alături cu cei doim:1ri bocri: ginerele său Ştefan Pârşcoveanu, Constantin Strârnbeanu , cum şi cu ncguj;ă,tornl I:-lagi Gheurghe, rtitoTul bisericei Maica Prccista dela Dudu. In 1774 el merge împreună şi cu a iţi beeri în so l ie 111 Constantinopol, pontru a CeTe domni� p-ămâ,ntcanrt. Sub Vodă Mavrogheni el fu fii,cnt M:J,rc Postelnic; apoi în ti:llI,n! oCllpaj;ici �LLlstrja"c, fu C:tima('am al Craiovei III 17:)!) îl găsim gren holnav, iar în 179G, Iulie, era mort, (V, Iorga, Studii şi I)oeu­ mNllc, VIH, Prefaj;3). el) rori,retul din bisel'ieă, al acestui Ohil'ca Biihcanu, zlIgrrlvjj', în epoca dini,re 1893-HIJ2, arată, a fi al unui CIlPCţ, arlici'. negustor, sau în orice C:iZ un s1;"1'ost", deci nu un negustor Îllbtiirit dill acc" epocă. N'am puj u" :IVe", nici nil indiciu sig"nl' dece ambii ctitori slln1; socoLij,i astfel, ca fiinci: "eup:cţ,i". (N. A). 4) Idc,lll, Jorga, 0, c" p. 16, 5) Anuarul Oomisiunci Monumcntelol' Istorice pc 1914, Studiul D-Jui Profesor St. Ciuceanu, pp, 100 şi urlll, In deosebi interesant la aceastft biseri,'{, este pridvorul în fonllr, de culii, cu dubli stâlpi suprapuşi. In pronoos portretele zUg"I'ăvitc a.le ctitoriilor: Ebgi Sian Jianu şi sOliia sa J\1and:., 6) G henadic l'nuccallu, Episcopul Hâmnicului, în lucrarea aminl.ită, Ruc. 10�11. Anexl', pp. XXXVI - VU .. 341 [342] de Însuşi ctitorii elin aceia ce pur­ o chestie la care In adevăr în actul cu data 30 Octombrie 1784, in caro Zamfira, soţia răpos. Ducul Moşoiu din Craiova, împreună şi cu feciorii ei, dfLdeau zapis pentru un loc sfintei biserici a G�4- nescului din Craiova, metohul Episcopiei Râmnicului, se vor­ beşte că acest loc, este "Ia biserica cu băşiea, la Iântânilo ce se "numes'c ale lui Klriae din Craiova, l}e care mai 'nainte vreme a fost şi heleşteu". Deci din acest act, în care se identifică atât de bine biserica Băşica, ce era "la fântânele ce se numesc ale lui Kiriac" 7), se precizează că acestei biserici i se spunea şi atunci ca şi acum: biserica cu băşiea. Iar prin prescurtarea populară în decursul vremurilor, s'a numit biserica: Băşica. Aşa dar, biserica avea probabil sus la cruce o băşică mare de tinichea, care a atras atenţia credincioşilor, şi care i-a popula- r izat acest nume. . Fusese făcut acest ornament al crucei bisericei, din îndemnul lor sau de altcineva, tase de gTijă la construirea bisericei? Este n'am putea răspunde cu precisiune, In însemnările mele am găsit totuşi o amin tire de la bătrânul cercetător al trecutului Craiovei, def. August Pessacov, despre această biserică, în care D-sa spunea că numirea acestei biserici ar veni de la o turlă în formă de băşică mare, cu care ar fi dotat-o fondatorii ei. Fie că această "bă.şicfL mare" era la baza crucei de la turlă; fie că ea era însăşi forma uneia din turle, pare a se confirma ideia că ea se datora fondatorilor acestei biserici, cari dădură, astfel prin acest ornament numirea populară a acestei bisei ici. * * * Am fixat în aceste câte-va rânduri tot ceea ce am putut afla despre această biserică, şi în deosebi despre numele său popular, sub care este cunoscută, în legătură cu trecutul Ora­ iovoi, sărac de altfel în amănunte de interes istoric, ca şi tot ce înconjoară, viaţa acestei biserici, asupra căreia nu s'a putut păstra de cei chemaţi nimic de preţ, nimic elin ceea ce poate interesa. • ••••••••••• 7) Fân tăniIo ele la Chiriile, - \:l,tăzi piaţa Ohir iac, - ce au existat în CraiovJ. până Ia intro.iucerca ap�i d'3 la Gioroc, erau şi 'atLUuci i11 acelaşi loc despre care se pomeneşte în \aceat act : ,,locul pe care mai inainte vreme pe la 1745 fusese hclcstcul de peşte", pentru care se certau atunci nepoţii lui jupâu Kiriac : '- Gheorghe Iane ş� Zamfir Kirea, - cu jupân Dinu Moşoiu şi Nico�i Pleşoianu : ,.sălfie voln iei a-şi lua peşte pentru treaba D-lor din heleşteu". Act din 1745 Sept 1, În aceiaşi lucrare: Biserica Găuescu. Anexe, p, XXXV. 342 -------------- ... [343] Origina Brâncovenilor de Ilie Ohlrfţă, Satul Brâncoveni este aşezat sub coasta dealului care mărgineşte valea Oltului, lângă apa Oernelele, cam la 4 km. depărtare ele staţia Vlăduleni, ele pe calea ferată Oorabia-P.-Olt. Distanţa între sat şi Caracal -- capitala jud. Romanaţi ­ este de 21 km. 1). In partea ele suel a satului se vad şi astăzi urmele ve­ chilor curţi brâncoveneşti. 'I'ot aci, mai dăinue încă, şi mă­ năstirea Brăncoveni, cu câteva chilii, care adăpostesc în "o­ dăile despre miază-zi", clădite pela 16802), un azil de infirmi, semn de pioasă binefacere obştească a vestitului neam des­ pre a carui origine ne ocupăm în rândurile ele mai jos. Referitor la origina "Boierilor din Brăncoveni'' n'avem date precise, şi tocmai din această CaUZ[I, problema se pre­ zintă dificilă. Cele câteva mentiuni aflate în isvoare şi studii narată unare lucru. 'I'otuş, vom 'încerca să obtinem un re­ zultat satisfăcător prin interpretarea lor. 1. Intrun document din 16743), dela Duca Vodă" se spune că moşia Brăncoveni a- fost stăpănită . de "boierii cei bătrâni dela Brâncoveni de moşie de strămoşie încă din descălicătoarea ţării". Cuvintele dintre ghilimele prezintă mai mult o aluzie de­ cât un adevăr. Boierii Brâncoveni, coborători elin familia Ora­ ioveştilor, au dat din rândurile lor doi Domni, cari şi-au a­ dăogat la titulatură şi particula "Basarab". Faptul acesta a contribuit ca ei să fie consideraţi ca stăpănitori ai moşiei Brâncoveni ,încEt elin descălicătoarea tării". n. In�ăţatul elomnal Moldove'i Dimitr ie: Cantemir, în al său "Hronic" arată că " ... Brâncovenii dela Bulgari sa să tragă să povesteşte 4)". Nu putem şti pe oe îşi va fi întemeiat Cantemir afir­ maţia că Brâncovenii s'ar trage din Bulgari. Probabil c'a tăcut o apropiere între Brancovicii refugiati în Tara-Româ­ nească şi neamul boierilor dÎ11 Brăncoveni. Alte explicaţii la el IrU gisim decât cuvintele de mai sus. In. Opera lui Cantemir, credem că a fost cunoscută şi banului genealogist Mihai Cantacuzino care, în lucrarea sa 1) Dicţionarul Geogralic al României, voI. II, pag. 648. Există şi denumirea Brâncoveauca, pe care o poartă: o moşie dIn corn. Vadul-Săpat din jad. Prahova; o altii moşie-Elisaheta-in jud Teleorman şi o pădure pe moşia satului Călui-Romanati , In 1934, pe linia ferată Bucureşti-Fcteşti, s'a deschis o haltă numită «Brâncoveni». Este in jud Ialomiţa z) Iorga, Constantin Brâncoveanul, pag. 1. 3) Şt D. Greceanu, Genealogiile doc., 1, pag. 257-8,-Bul. com, mon. ist. 1911, pag 53. n 31. 4) D, Cantemir, Hronicul Moldo-Vlahilor, pag.26 Din hronic s'au găsit două ms. Redăm ambele versiuni. M •. Moscova: «Aşa Brâ.ncovenii de la Bulgari să să t.ragă să povesteşte, Ms. BIăjan: cBrâncovenii zic că să trag din Bulgari" pag. XXXV. 343 [344] dina doua jumătate a sec. XVIII-}eaexplică origina ,,130- ieriioT' din Brâncoveni" astfel: , Acest neam se numeşte Brancovici şi elin stricarea Iirubii s'a n�mit de Români Brâncoveni.FaUniha aceasta se trage din craii Bulgariei. Br<încovenii ce astăzi trăesc în Valahia se trag din V âlcu. Brancooiei ce era ginere lui cneaz Lazăr, asupră căruia sculănduss cu oaste Turoii, în vremea când împărăţia Sultan Murat (1389), întru acel răsboiu a pierit cneazul L'1ză.r şi eloi gineri ai lui, ce erau voevozi peste oştir-i, unul Vălcu Brancovici (elin care se trag Brânco venii) din Milos 'I'oplici (din care s'e trag cei elin Valahia, Topliceni). Numitul (sic) cneaz Lazăr mai avea o Iată, măritată după Neagoe Voevoel, Domnul Valahie], din anul 1513. Atunci fiul lui Brancovici şi fiul lui 'I'oplici au venit la Doamna lui Neagoo Voevod, ce li era mătuşă" şi, Iă.cuindu-se în Valahia, s'au însurat şi dintr'inşii se prelungesc în Valahia aceste două neannn-i pănă astăzi, clar nu se ştie sireaua lor elin tată i,n [iu şi tâ1-ziu incepe î'n analele Ţării-Româneşti a se pomeni de B1',(Jazcoveni 5)". Genealogistul Cantacuzin - imitâ.nd poate pe Cantemir - consideră pe Brâncoveni ca scoborâtori din "craii Bulga­ riei". Insă, spre deosebire de acesta, el insistă mai mult a­ supra originei Brâncovenilor, socotindui ca urmaşi ai Bran covicilor sârbeşti, în afară de afirmaţia primă. Prin alterarea cuvâ,ntului Brancovici - crede el - a ieşit cuvântul Brăn coveni. Precursorul Br.fmcovenilor 'ar fi Vâlcu Brancovici, mort Împreuni!, cu socru-său Lazăr şi cu un alt ginere de-al aces­ tuia, in lupta. dela Oosova, întâmplată în anul 1389. Fiul lui Vilcu fuge în Ţara-Românească la mătu.;;e-sa, soţia lui Neagoe Basarab, unde se căsătoreşte, urmaşii lui luând numele de Brâ,ncoveni. Să vedem întru cât corespund cu realitatea istorică afir maţiile banului genealogist. Intr'adevă,[' conducă,torui oştirii sârbeşti în lupta dela Coso va, unde creştinii au fost sdrobiţi, se numea Lazăr. De frica Turcilor, cari prefac Serbia m pa­ şa!â,c, o parte din populaţie trece in stânga Dunării, în ţara liberă. a lui Mircea. Domn În Ţara-Românească, în 1513, erit Neag0'e Vodă" căsiitorit cu Doamna Milita-.Desp.ina __ elin nearnuJ clespoţilor sârbi - Brancovici. Expunerea genealogistlilui cuprinde două date: 1380 şi 1513. Intervalul de timp, dintre aceste date, este de 124 de ani. Ce vârstă trebue să fi avut la 1389, copilul lui V âlcu Brancovici. dacă la 1513 se, află la Curtea muntenea.s.c�l'( Jntrebarea pusă neavâ,n� un răspuns pozitiv, ne deter­ mină să privirn afirmaţiile de ,mai sus cu rezerva cuvenitI. j'atăl Miliţ�Li, numit tot La�ăT, este un altul decât cneazuJ 5) Iorga. Genealogia CantacuziniJor, de Marele Ban Mihai Cantacuzino, pas. 70, Bul. corn. mon. ist, 1911, pag. 53 -E Picat, Columna lui Traian, 1883. , 844 [345] �I I 1 >, Sil·l'biJor dela 1389. Această coincidentă ele nume a contribuit, poate, la, plăsmuirea originei Brâncovenilor. IV Spre o mai deplină completare a acestui studiu re­ dăm ;:;1 din lucrarea lui O. G.Lecea următorul pasagiu : ,,Familie aflată în ţară dela finele secolului XVII. Origina ei este o branşe elin Brancovici, ilustră familie princiară serba, a'! cărui strămoş legendar este Bran, fiul lui Muntimer, ras­ boinici serbi (sec. X). Mladen Voivodul, cu care începe Ii­ Iiatia lor sigură, trăia pela 1325 şi avu de fiu pe Branco , se· nior al Ohridei şi sevastocrator (1365). După bătălia dela 00- sova, urmaşul lor Voevodul Lazăr Branco vioi fu decapitat G) . . Dupe cum spune Fotino, începutul Brancovicilor în ţară datează dela fiul despotului Ştefan, George Brancovioi, care se călugări sub numele de Maxim, împreună cu rnuma sa An­ gelina şi trecu în 1507 în Valahia, aşezăndu-se la moşia ela­ ruită de Radu-cel-Mare 7), care apoi ar fi luat numele Rrăn­ covenii 8)". Lecca - înainte de a-şi aduce în sprijin concluziile lui Fotino - afirmă că familia Brăncovenilor este la noi în ţară dela sfârşitul sec. al XVII-l·ea şi se trage din Brancovicii Serbiei. Fotino consideră ca începător al neamului brăncovenesc pe George; Brancovici, fiul lui Ştefan, care s'a călugărit sub numele de Maxim, în timpul domniei lui Radu-cel-Mare, dela care primise în dar moşia Brăncoveni. 11] Cre Mihai Cantacuzino şi Fotino exista deosebiri de vederi. După oel dintăi, Brâncovenii sunt urmaşii lui Vâlcu Brancovici, iar după cel de-al doilea, ai lui George Brancovioi cel călugăr-it. Primul afirmă că Brancovicii s'au stabilit la curtea lu i .N"eap;oe Vodă.val doilea la curtea lui Radu -cel- Maro. Ultimul mitropolit al lui Radu a fost sărbul Maxim 9). Maxim sau Maximian, nu este chiar George Brancovici cum relateaza Fotino -, ci este nepotul lui George şi fiu al lui Ştefan Brancovici 10). V. Ultima ştire referitoare la origina Brăncovenilor este următoarea : "Numele de Brăncoveanu era dela : satul Brâncoveni, unde erau casele Brăncovenilor 11)". Din înşirarea, ştirilor avute la mderuână se desprind trei Ipoteze şi anume: a) Brâncovenii existi.\, "încu, din descălic{t,to.area ţClrii". 6) O. G. Lecca, citează pe E Picot, Columna lui Traia'n, 1883, 7) Radu cel·Mare domneşte dela 1496-1508. !:lI 0, G, Lecca, Familiile boiereşti române, pag. 90-Brâncoveanu. 9) Acesta mijloceşte pacea intre Bogdan Vodă şi Domnul său. - A D. Xenopol, Istoria Românilor, voI. IV, pag. 223, n. 12 10) Iorga, Relaţii inlre Sârbi şi Români, pag. 31. «Le metropolite de Radu fut bientât le Serbe Maximilien, qui n'elaH autre que le fils d'Etienne et le neveu de Georges Brancovitsch,-Bogdan, Vechile cronici, pag. 178, Cronici inedite, pag, 48 11, Hurrnuzaki, III, pag. 158.-Atanasie Comnen Ipsilante. 345 [346] b ) Brâncovenii se trag din craii Bulgariei, ramura Bran­ covicilor Sârbi. c) Brâncovenii şi-au luat numele dela satul de baştină. Ipoteza cea de a doua neinspirândune nicio rnoredere, ne îndreptăm privirile spre celelalte. Prima şi ultima s'ar părea că se pot contopi �î ntr'una singură. Satul Brâncoveni exista la 149412). In acest an, moşia satului este făcută danie de boierii Oraiovesti mănăstirii Bis­ triţa, deci ea nu putea fi dăruită Brancovicilor ele Radu-cel- Mare. . Peste 24 de ani, la 3 Mai 151813), moşia Brânooveni, ju­ mătate prin schimb şi altă jumătate prin danie domnească, ajunge în stăpânirea Neacşei, fiica lui Harvat logofătul. La 15 Iunie 154314), Radu Paisie întăreşte Neacşei, fiicei sale Calea şi soţului aceştia, Deatco, stăpânire peste mai multe moşii, între care sunt şi Brăncovenii. După moartea soţului său, Calea a adoptat copiii lui VIii­ sau Craiovescul, care face puntea ele trecere între Craioveşti şi Brăncoveni. . Numele Brăncoveanu pare să-şi găsească mai degrabă o explicaţie tilologică, decât una istorică. Pe moşia satului Brăncoveni, în partea ele sud, se găseşte "Valea Brancului", prin care curge un părăiaş care unit cu .Iugălia se varsă în Olteţ 15). Această vale, poate, şi-a luat numele dela primul ei posesor numit Brancu. Urmaşii lui Brancu 1G), numiţi Brăncoveni, au dat numele satului, după care s'au numit Brăncoveni şi boierii Craiovesti stăpănitori ai sa­ tului sus amintit 17). Rărnănem la această ultimă concluzie. 1111 •••••••••• 12) Şt. D. Greceanu, Genealogiile doc, II, pag. 302.-Filitti, Arh. Olt" 1932, nr. 61-62, pag. 135, n. 283. 13) Iorga, Studii şi doc., vol. V, pag. 1(i9; Şt. D. Greceanu, Ibid.i--Doc. citat şi. de Filitti , în nr. rev. Arh. Olt. de mai sus 14) Şt. D. Greceanu, Genealoniile doc., vol . II, pag. 35. Citat şi de Filitti in Arh. Olt., nr, 61-62, pag. 137. n. 290. 15) Dicţionarul ?eografic al României, pag. 589. 16) Ilie Chirită. In jud, Dolj este o comună numită «Valea Stnnciului-, dupe numele unui Stanciu. Locuitorii comunei Leu-Romana ţi se numesc Leoveni, de unde locuitorii moşiei Branou s'au numit Brâncoveni. Printr'o o. p" d-I prof. Ovid Densu­ şianu-răspunzând rugărnintei pe care iam făcut-o cu privire la numele de Brâncoveut -, ne scrie: « .. la intrebarea d·stră dacă numele Brâncovenilor nn al' fi in legătură cu Bra1,m<, obiecţiuni nu văr! că i s'ar pu-.tea aduce din punct ne vedere filologic, dar istoriceşte cum s'ar putea intemeia aceast� părere? Dovezi În acest sens nu le cunos", şi numai ele ar putea confirma presupunerea d·stră". Cade post. din 29 Iulie, 1934. Brancu, care n'are nicio legătură cu boerii, Brâncoveni, a dat numele moşiei. Bul. corn. mon, ist, 1911, pag. &3. .. \ ., . 17) şt D. Greceanu, Genealogille doc., voL II, pag 279. In doc. dm 13 ApI'lhe 1601 se vorbeşte despre Marga, fiica lui lVlatei din Brâncoveni, care a fost fratele lui VIăsan Craiovescul. 346 ------ �. [347] ••••••• n •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • 5 ObTeHIA ARReObOGIcF\ 5 • • • • · . . ' ••••••••••• a •••••••••• � ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Insemnări arheologice pentru nordul judeţului Mehedinti de D. Tudor, Roma. Notele de mai jos au fost culese de noi în ultimii cinci ani elin câteva localităţi ale judeţu\l'ui Mehedinti. Regiunea unde s'au făcut aceste descoperiri întămplătoare este una dintre cele mai sărace ce se întâlnesc în Oltenia, fiind situată în par­ tea nordică, a cunoscutului platoumehedinţean. Sărăcia te­ giunei le dă o mai mare importanţă, arătăndu-ne, deşi în con­ diţiuni de viaţă destul de modeste, existenţa unei populatii în vremurile preistorice şi romane. Vor fi deasemenea preţioase, când se va ridica şi La noi o hartă arheologică a ţării, demult aş­ teptată şi absolut necesară. 1. Comuna, SALISTE. a) In vara anulu( 1931 au eşit la iveală, în urma unui potop excepţional, mai multe monete romane de argint, ce s'au cules de săteni elin nisipul ogaşului numit Poqara cu Tei 1), pe proprietatea tatălui meu. - Ele se pot găsi şi azi, oridecate ori cad ploi abundente şi umflă apele pârăului. A1:cJ's. IMP. GORDIANVS PIVS PEL. AVG. Bustul drapat spre dreapta, şi cu coroana radiată a împăratului. Liccers, 'l'li. P. V. COS. II. P. P. Gordian al III-lea în haine militare stă în picioare şi în profil spre. dreapta, .pur­ tând o lance şi un glob 2). Anul 241 p'. ChI'. Am crezut la început că ar putea s[\, fi existat pe va­ lea acelui ogaş a aşezare romană" clar urmele de ceramică sau de alte 'Obiecte elin materii durabile lipsesc. Nu rămâne ele în­ chipuit decât că monetele ce s'au descoperit şi se descopăr încă provin dintr'un tesaur ascuns în malul părăului 'după anul ;::,11 p. UI1L, care surupându-se în urma potopului elin 1931, a împrăştiat conţinutul depozitului monetar în albia ogaşului, unde S'D amestecat mult cu nisip şi măl.. Prin faptul că toate monetele elin tesaurul dela Pogara cu Tei aparţin aceleiasi e­ misiuni monetare, presupun că acesta nu a fost ascuns Ia o dată prea tărzie ele anul 241 p. Chr. Posibil ca tăinuirea lui să fie datorită unui fugar în 10- 1) Semnalez cu această ocazie pentru cercetătorii În domeniul toponimiei următoarele nume de dealuri din această regiune: Pogara, mică, mare, cu tei; Daba; Garână, Prtmedză şi numele unei păduri seculare Mazdronea, ce ar putea avea un vechi răsunet thrac (Mazdeira, Mazgada). 2) H. COHEN, Description historique des monnaies frappees SOIlS l'em­ pire romain, V, nr. 266, cu variantele nr. 265 şi 267 - 269, p. 47, Paris, 1885. 347 [348] cur ile adăpostite şi păduroase din această regiune, care se re­ trăsese elin fata deselor nă văliri barbare cese succed în Dacia îrrepoca cea mat tristă, pentru imperiul roman, a anarhiei mi­ lilare elin sec. III p. Chr. b ) In vara anului 1932, când s'a săpat pentru punerea temeliilor biser-icei celei nuoi din acelaş sat, s'au scos mai multe fragmente de vase elin lut, ce mi -au fost aduse ele tatăl meu. O singură cupă fără mânuşi şi modelată cu mâna a pu­ tut fi scoasă. în stare bună. Cerarnica e sigur preietor ioă şi cred elin epoca ferului. Pot fi văzute acum, toate aceste urme, în Mu­ zeul Palatului Cultural din 11• Severin, unele le-am depus spre a fi la îndeniâna specialiştilor 3). (Dulapul NI'. 12). c) Din satul Tur-bata, ce face parte elin aceiaşi comună, tatăl 111eu mi-a 'adus anul trecut un foarte frumos topor-ciocan (liache-marteou], cioplit în silex negru şi lustruit. E lung ele 0,120 m. şi la mijloc se cunoaşte bine urma unei înceroăti ele rugăurtre pentru fixarea unei coade ele lemn, la care s'a re­ nunţat elin cauza durităţii pietrei. A fost găsit de o femee pe o vale ce se ,aHă la nord de sat. Obiectul se află acum Ia Mu­ zeul Palatului Cultural din 11. Severin. (Dulapul NI'. 12). 2. Comuna ISVERNA. a) Nu departe ele gm'a unei peşteri ce se află în acest sat, chiar sub munte, lam adunat în diterite rândur-i fragmente de silex ce provin din sfărâmături ele 'obiecte, arme preisto­ rice sau aşchii sărite în timpul lucrului. b ) Un frumos toporaş de aramă a fost găsit ele locuitorul Nicolae Dremuţi,pe culmea Isvernei, în partea ce se cheamă Bihoi. Măsoară 0,150 m. lungime şi se află în posesia clesco­ perttorutui, dela care nu l-am putut cumpăra, cerăudu-nu un preţ mare, deoarece îl crede de aur. Este sigur un lucru pre­ istoric, aflat izolat şi sub o piatră. �:, Comuna NADANOVA, Ca şi la Selişte, când s'a săpat aci pentru noua cEt.clil'e a Şcoalei primare s'a gi:'l,sit un cimitir. Din fer icire, prin În­ grijirea tnvătătorului local, d-I Alex, Bunceanu, s'au păstat o parte elin obiectele cele mai caracteristice aşezate într'un mic muzeu şcolar. Cercetăndu-le În treacăt am putut remarca; a) Fragmente de vase preistorice din lut roşu cu mănuşi pline şi lipite orizontal pe pântecelo vasului, de o tehnică i­ dentic[t cu oGle aflate la biserica elin 8elişte, ceeace ne-ar duce spre aceiaşi epoci:'t.. b) Mai apare şio aJUt. categorie de ceramic:'\, ce nu e nici pl'eistoric[t şi nici rmnan;J" ci probabil mediev.alh tJ.rzie. c) MeineDe1e desc0p'eri'te în acelaş loc cu VIasele sunt îns�L elin vrernea prirnilor �sarabi ,';li dela regii lmguri elin 3) La 200 m. depărtare de noul\ local al bisericei s'a găsit Înainte de răs­ boiul mondial un întreg cimitir, pe locul unde este acum şcoala primară, Toate lucrurile aflate, între care şi câteva monete, s'au pierdut în vremea ocupaţiei germane. 348 [349] secolul al XIV-lea. E. de închipuit şi laci existenţa unei sta­ (,iuni preistorice, peste care s'a aşezat o alta mai importantă când se infiripează voevoclatul Munteniei. 4. Comuna DAL,MA. Deja cunoscută ca o aşezare ro­ mană printr'o mscriptie aflată în z idâr ia bisericei J), a mai dai, în ultimii ani şi cateva monete ele argint, ce sunt ele aoclas tip cu cele dela Selişte (v. nota 2). Deasemenea mi s'au mai semnalat în vara trecută, urmele unei construcţii vechi, pe care nu le-am putut vedea. Alcune scoperte archeologiche nella parte seUentrio­ nale del dislreUo Mehedinti (Romania) (RIASSUNTO) Abbiamo segualato le seguenti tracoie eli vita preistorica e romana sccperte recenternente da noi In questa regione: 1.. Coniuma SăZ,işte. a) Monete romane del tempo eli Gor­ diano III (Cohen, V, NI'. 266), trovate ne11a valeta Po­ gar-a cu 'I'ei, in un tesoro disperso dane acque. b) Frammenti eli oeramica preistor'ica. c) Una scure-rnartello eli silice, sco­ perta nel villaggio 'I'urbata. 2. Comuna Lsoerna. a) Frammenti eli arrni preistoriche eli silice rin venute all'entrata eli una spelonca. b) Una scure eli rarne preistorica. 3. Comuna Nadamo-oa. a) Cerarnica preistorica. b) Me dioevale. c) Monete dei principi valacchi e clei re eli Ungheria del secole XIV-ma. 4. Connnu: Dâlma. Gia consosciuta corne stazione romana (el'. CIL In 13792), ha dato negli ultimi anni monete in ar­ gento di Gor-diano III e alcuni avanzi eli muri romani. •• !la •• "Mlla.M Noui ştiri arheologice din Regiunea Porţilor de Fier 1) După o sumară expunere a descoperirilor din regiune, pri­ vind epoca preistorică, atât de bogat reprezentat�l din cel mai vechiu neolitic pân{l la pătrunderea civilizaţiei romane, se schi­ ţează harta acestei din urmă civilizaţii şi culturi. Ori unde p�lşim, din munţii Meheclinţi10r pfm{t la Dunăre, pe malurile şi în ostroa­ vele m{lreţului fluviu, simţim prezentCI majestatea st,ipfmirii şi culturii romane. Pe cursul superior al Motrului o puternică aşe­ zare, rktscolită pftn[t acum numai de fierul plugarului, ne trimete câte un mesaj, ca dadoforul mithriac, o victorie în bronz, monede traiane şi altele: e C[ltunele de Glogova. La câţiva km. la Nord de T. Severin, la Puţinei, pârâul Pleşuva roade zidurile şi îngroapă în albia lui produsele mâinilor şi geniului antic, ca şi pe câmpia numit{l «la Cazane», Ifmgă I<.ogova, ca la Caste1ul din marginea 4) C.I L. m, 13792. Vezi şi Marele dictionar geografic al Romiiniei, voI. IlI, la cuvântul Diilma. 1) Rezumatul Conferinţei cu proecţiuni ţinută în T.-Severin, la 30 Septem­ brie 1934, cu prilejul celui de al 2-lea Congres de arheologie şi numismatică. 349, [350] satului Hinova.ca lafortăreţele din capetele ostrovului Mare şiostro­ vuluiBanului. Fotografiile şi planurile, ce se înfăţişează în proecţiuni, dau starea de astăzi aşa cum o poate constata călătorul competent. Pe alocurea dăm de creaţiuni ale geniului roman, păstrate în înfăţişarea lor primitivă, cum rar s'au putut păstra aiurea. O pildă se prezintă în cele două şanţuri adănci până la 6 metri de o parte şi alta a crestei valului ce izolează în toată lăţimea Ostro­ vului Banului, cetăţuie romană care apără accesul Porţilor de Fier. Tot aşa primitivitatea vieţei de pănă acum a păstrat aproape în adăncimea lor iniţială şanţurile largi ce izolau castrul Pontes dela capătul jugoslav al podului lui Traian. In schimb sătenii îşi găsesc materialul necesar de construcţie în rămăşiţele castrului. Se proectează pe pânză, între altele, dela castelul Pontes un turn vestic bine păstrat, colţul nord-estic al castelului, starea actuală a pilei culee şi a rămăşiţelor portalului lui Traian, cărămizi cu ştampila unităţilor militare romane ce au lucrat podul, cum şi alte materiale arheologice şi numismatice din Pontes. Din Trans-Dierna (azi Techia) dă un prea frumos relief cu scena jertfei lui Mithra şi o statuă a jnnonei, dedicată de un quaestor al municipiului Dierna (Orşova) Ulpius Ant Quintus. Trecând la Castrul Drubeta, cap de pod nordic al podului lui Traian, se face expunerea comparativă a rezultatelor cercetărilor lui Gr. Tocilescu în 1896/98 şi ale conferenţiarului, prezentând planuri, profile, fotografii şi parte din materialele inedite. S'au descoperit sub castrul lui Constantin cel Mare, aproape în între­ gime, castrul zidit de Traian şi păstrat cu refaceri până la pără­ sirea Daciei ; iar în colţul sud-vestic al castrului fortăreaţa mai redusă construită de ]ustinian, înconjurând cunoscutul turn numit al Teodorei. O înfloritoare civilizaţie creştină în epoca justiniană o desvăluesc materialele arheologice descoperite, între altele or­ na nente în relief pe plăci de marmură, ce înpodobiau basilicele acestei epoci. Săpăturile dela castrul Drubeta au desvăluit şi folosirea în veacurile XIII-XV! a aceluiaşi colţ de cetate, alături de cetăţuia «Turnul lui Sever» din grădina general, Dragalina: vase cu orna­ mente smălţuite, caracteristice epocei, alături de monede dela Mircea şi Sigismund al Ungariei, dovedesc aceasta, în afară de alte precizări prezentate ca rezultate ale săpăturilor, Din epoca de vajnice lupte ale crestinismului înpotriva în­ tinderii puterii musulmane la Dunăre, prezintă tezaurul din Go­ goşi, recent descoperit, intrat parţial în posesiunea Muzeului Re­ gional al Porţilor de Fier prin vigilenta administraţiei şi a D-Iui P. C. Teodorescu. Tezaurul constă dintr'o bogată colecţie de monede ale ţarului de Vidin Sracimir; legătura în argint aurit a unei cărţi, care n'a putut fi decât Sf. Scriptură; brăţări şi pandantive de argint; fragmente dintr'o cămaşe din fir de aur; un vas-ca o bărcută=-de argint aurit, cu splendide ornamentaţii florale inca­ drănd chipuri omeneşti, între care un bărbat şi o femee cu tru­ puri de leu şi de pasăre. E' lucrare de orfevrerie apusană, totul din avutul unei familii prinţiare ce şi-a căutat salvarea de Turci trecând pe Dunăre, spre a se.înmormănta în nisipurile dela Gogoşi. Atâta bogăţie de materiale ale timpurilor de glorie şi de strălucire culturală impun un singur gând: cât mai multă grije şi dragoste a tuturor pentru căutarea şi păstrarea în muzeele regionale a acestor tezaure naţionale. Al. Bărcăcilă, 350 [351] :ma •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• ••••••• ••••••••••••••••• : • • ; o h T eHI A 1 S TOR 1 C A � = = ..... 11 ••••••••••••••••••••••• ••••••• ••• ••••••••••• ••••••••••••••••••••••• DOCUMENTE Cartea lui Vladislav Voevod (o, 1523-1525) dată călugărilor M-rii Tismana, ca să fie voinici a lua vama de sare dela Români la vadul Vidinului. Traducere de Proî, St. Nicolaescu. t Cu mila lui Dumnezeu 10. Vladislav Voevod şi domn. Dă Domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei mânăstiri nu­ mită Tismana, ca să fie voinici călugării dela sfânta mănăstire, ce este mai sus scrisă, să ia vamă de sare, la vadul Vidinului, dela Români. Şi nimeni să nu cuteze a-i opri sau a-i reţine sau a-i bântui înaintea cărţii domniei mele; pentrucă i-arn miluit şi domnia mea cu aceasta vamă, precum au fost mi/uiţi şi de alţi domnitori. Drept aceea vă grăesc şi domniei voastre, cari sunteţi vădeni la vadul împărătesc al Vidinului, să vă povăţuiască Dumnezeu, să nu-i bântuiţi pe oamenii noştri, . ci să le plătiţi ce le este dreptul vămii de sare, şi voi Români nimic să nu opriţi, ci toată vama s'o plătească sfintei mânăstiri, ce-i este legea. Iar alta să nu faceţi, după zisa domniei mele. Ispravnic Părintele VIădică. Scrisă, Mai a lO-a zi. t 10. Vladislav Voevod, din mila lui Dzeu domn. Original slavonesc pe hârtie. Monogram mic cu roşu, pecetia căzută. Arh. Stat. Bucureşti, M·rea Tismana, pach. 8 (netrebnice). Cartea lui Alexandru 'V oevod domnul Ţării-Româneşti, prin care îi d'ă M-rii Tismana jumătate din vama dela Vălcana, o. 1568-1577. Tradus de Prof, St. Nicolaescu. t Cu mila lui Dumnezeu 10. Alexandru Voevod şi domn. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele părintelui egumen Ion dela sfânta mânăstire numită Tismana, ca să fie volnică cu această carte a domniei mele a ţinea vamă jumătate dela Vălcana, dela Porţile de Fer până la Olteţ, precum a ţinut-o şi mai dinainte vreme. Şi nimeni să nu cuteze a bântui Înaintea acestei cărţi a domniei mele. Altfel să nu fie, după zisa domniei mele. Ispravnic Dragomir vei dvornic, luna Ianuarie 7 zile. + 10. Alexandru Voevod, din mila lui Dumnezeu domn. Original slavonesc pe hârtie. Monograrn mic cu roşu, pecetia s'a pierdut Arhivele Stat. Bucureşti, pachet 8. (netrebnice), sectia istoricii. 351 [352] Cartea lui Matei Basarab Voevod 1) domnul Ţării-Româneşti, prin care eliberează de vecinle pe Stan al doilea comis şi pe fratele lui, Ţamblac, cu fiii lor şi pe nepotul lor Simion, din Băile şti, judeţul Dol], Tradus de Prof. St. Nicolaescu. Bucureşti, 20 Mai 1634. t CII mila lui Dumnezeu 10. Matei Voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, nepotul marelui şi prea bunului, bătrânului răposat ului 10. Basarab Voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slu­ gilor domniei mele, lui Stari vtori comis şi fratelui său lui Ţamblac şi cu fiii lor şi cu nepoţii, Simion şi cu fiii lor, câţi Dumnezeu Îi va da, ca să fie de aci Înainte În pace şi slobozi de vecinie, ei şi fiii lor, de către toată rudenia domniei mele; de nimeni bântuială să n'aibe În veci. Pen­ trucă aceşti mai sus zişi oameni din Băileşti, din judeţul Dolj, au fost toţi slugi ale domniei mele din tinereţe până la vremea de bătrâneţe. Şi întâmplatu-s'a domniei mele şi pribegie, şi ei tot au fost la domnie şi la bine şi la rău, de au slujit domniei mele tot cu dreptate. Şi Încă le-am fost făcut domnia mea şi zapis dela mâna domniei mele de ier­ tare cu mulţi boeri mărturii, scrişi în zapis, anume: Gorj,an spătarul şi Mihai Coţofeanul şi Dumitru Filieşeanul şi Mihart de Şitoaia, pe vremea când am fost domnia mea în pribegie la Haţeg pe râul Bărbat Mic1euş. Iar după aceea când fu acuma în zilele domniei mele, cât mă dărui Domnul Dumnezeu pe domnia mea cu domnia şi cinstitul Împărat cu sceptru, ţiind Ţara-Românească pe scaunul moşului domniei mele, şi domnia mea m'am milostivit cu aceasta de i-am iertat domnia mea de vecinie pe slugile domniei mele, pe Stan comisul şi pe fratele său Ţarn­ blac cu fiii lor şi cu nepoţii lui Simion, pentru dreapta şi credincioasa slujbă ce au slujit domniei mele şi cu bună ne voinţă ce s'au nevoit în tot locul, şi când am fost domnia mea în boerie şi la domnie. Drept aceea domnia le-am făcut lor această carte a domniei mele la mâna lor de iertare şi le-am dat-o domnia mea slugilor domniei mele lui Stan vtori comis şi fratelui său Ţamblac şi nepotului său lui Simion, ca să fie În pace şi slobozi de vecinie de către domnia mea şi de către toate rudele domniei mele, ei şi fiii lor şi nepoţii lor şi strănepoţii lor; de nimeni bântuială să n'aibă în veci. Şi de nimeni să nu se clintească, după porunca domniei mele. Incă şi blestem aşează domnia mea, după petrecerea domniei mele, pe cine va alege Domnul Dumnezeu a fi domn . Ţării-Româneşti, să-I cinstească şi să-I păţească Întru domnia lui, iar în vieaţa ce va să fie, sufletul lui; iar de riu va cinsti şi nu va Înoi şi nu va întări această carte a domniei mele, ci o va călca şi o va strica şi prăpădi şi întru uitare o va lăsa, unul ca acela să fie de trei ori bleste­ mat şi anatema şi afurisit de cei 318 sfinţi părinţi ce sunt la Niceia, şi să aibă parte cu Iuda şi cu Arie şi cu ceilalţi necredincioşi şi Iudei, ' cari au răstignlt pe sângele lor, pe Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi au 2,is: ia-l, ia-l, răstigneşte-l pre el, şi sângele lui asupra Jor şi asupra copjilor Jor cadă, precum este şi va fi în veci, amin! Iată dar şi mărturii aşează domnia mea: jupan Hriza veI ban al 1) Cartea lui Matei Basarab, \diU 20 Mai 1634, prezentând un deosebit interes pentru cei ce s'ar ocupa cu alcătuirea monografiei comunei Băileşti din Dolj, publicăm aci traducerea textului slovenesc al cărţii, după original. 352 [353] Craiovei şi jupan Ivaşco vel dvornic şi jupan Gligorie vei logofăt şi jupan Dumitru Dudescul vei vistier şi jupan Mihai veI spătar şi jupan .... vel stolnic şi jupan Buzlnca vei comis şi jupan Vucina vei paharnic şi jupan Costandin vei postelnic şi ispravnic însu-mi am zis domnia mea. Şi am scris eu Lepădat logofăt in scaun la cetate Bucureşti, luna Mai 20 zile, şi dela Adam şi până acum la aceasta scriere dela zidirea lumii În cursul anului 7142, iar dela Naşterea lui Hristos 1634. of 10. Mateiu Voevod [l.p.] din mila lui Dumnezeu domn. (ss) 10. Mateiu Voevod. Original sJavonesc pe pergament, bine păstrat, prezentat la Arhivele Statului din Bucureşti pentru traducere. • ••••••••••• Două documente inedite 1) Comunicate de A. M. Pârvulescu. I. O carte domnească de judecată din 1694, dată de Marele Divan al lui Constantin Brâncoueanu. t Cu mila lui Dumnezeu 10 Costandin Voevod şi Domn Ţării Ro­ mâneşti. Dă Domnia Mea această poruncă a Domniei Mele 2). Lui Ionaşco Gruescul den Pesceana ot sud Gorjiul "), ca să fie voinic cu această carte a Domniei Mele de a pune pe Dumitraşco Urdă­ reanul să-şi întoarcă dela dânsul nişte bani şi haine şi scule şi dobi­ toace: boi, vaci, bivoli, 1 iapă şi altele ce i-ar fi luat, care scriu toate anume în foaia (?) boiarilor cea iscălită. Pentru că aici înaintea Domniei Mele la Divan avut-au întrebăciune de faţă Ionaşco Gruescul cu Dumi­ traşco Urdăreanul, jeluindu-se Ionaşco cum că după petrecania jupânesei Brânduşei den satul Menţii (jud. Gorj), iar Dumitraşco Urdăreanul fiindu-i . nepot de frate, s'au sculat de au mers acolo la mătuşa-sa Brânduşa ca (să) o grijească (lngrijească de soroace) după moartea ei; şi au mers el capul lui de au luat şi pre acest om pre Ionaşco ca să-i fie � a­ jutor acolo la pomenirea acestii jupânese. Şi după ce au mers acolo, au cercat pentru bani şi pentru scule şi alt mult puţin ce ar fi avut, nefiind fie-sa jupâneasa Caplea Pârdeasca de faţă. Şi au fost aflat Dumitraşco Urdăreanul o pereche de dăsagi cu galbeni de aur şi cu sculele ce au avut jupâneasa Brânduşa şi i-au luat. Şi pentru ca să nu vădească lucrul acestor dăsagi cu bani şi scule 4) la fie-sa jupâneasa Ca­ plea, i-au dat Dumitraşco Urdăreanul şi lui 15 galbeni de aur dentra (?) acei dăsagi. Şi a doao (?) zi după ce au venit Matei Pârdescul şi im­ preună cu jupâneasa lui Caplea, fata jupânesii Brânduşa, ei s'au fost rugat la Dumitraşco Urdăreanul ca să-i facă bine cu bani împrumut, să grijească pe mumă-sa jupâneasa Brânduşa. Iar el alţi bani n'au vrut să-i dea, ci au luat acei galbeni 15 ce i-au dat lui, zicând că-i va da alţii în loc şi după aceia i-au dat Durni- 1) Aceste documente au fost găsite de subsemnatul in biblioteca rămasă dela regretatul prof. A. Mircea . 2) Aceste rânduri sunt scrise in slavoneşte şi traduse de d. prof. Stoica Nico­ laescu, slavist, care m'a ajutat şiIa descifrarea lor. 3) Slavoneştcee.din jud. Gorj. 4) Bani şi scule În sensul de bijuterii. 7 353 [354] traşco. ... ca .... lei la un Dan numai un galben .... şi doi cai. Iar după 3- ceia s'au dovedit lucrul, iar Dumitraşco el l-a apucat de i-au luat acei bani ughi 5 şi care i-au înapoiat. Şi apucându-l jupâneasa Caplea ca să-i dea dăsagii cu banii şi cu sculele ce au luat dela mumă-sa jupâ­ neasa Brânduşa, el s'au sculat de au mers la casa lui lonaşco, de i-au luat tot ce au avut, aruncându-i năpaste, zicându-i cum că i-au dat şi lui galbeni de aur 50. Intr'aceia Domnia Mea den Divan, datu-l-am pre seama cinstiţilor şi credincioşilor boerii Domniei Mele: Alexandru vel vornic i Dicul veI logofăt i Costandin veI c1ucer i Corn ea veI paharnic i Şerban veI comis j Barbul vel pitar, ca să le ia seama pre amăruntul şi să 'le aleagă direptatea. Intru ceia boerii Domniei Mele, după porunca Domniei Mele, s'au strâns toţi împreună, fiind şi ei arnândoi de faţă. Şi' aşa pârăia (în loc de: pâra) Dumitraşco Urdăreanul cum că au dat el lui Ionaşco galbeni de aur 50 şi alte scule de aur şi nu le-au mai dat. Iar Ionaşco el plângându-se de dreptate, cum că ce i-au dat Dumitraşco Urdăreanul lui, i-au luat iar înapoi, n'au rămas la el măcar un cap de aţă, numai ce l-au prădat de i-au luat tot ce a avut făr de judecată, care scriu toate anume. Deci boerii Domniei Mele necrezând pe 10- naşco, au judecat de au jurat cu sufletul lui in sfânta biserică cu mâi­ nile pe sfânta evanghelie, cum că la el n'au rămas nimic din ce i-au dat Dumitraşco, ci i-au dat tot înapoi şi cum că nu i-au dat ughi 50, ci i-au dat numai ughi 5. Şi jurând într'acesta chip s'au îndreptat şi aLI rămas Dumitraşco Urdăreanul de judecata din naintea boerilor Domniei Mele, ce scriu mai sus. Drept aceia au dat Domnia Mea lui Ionaşco ca să fie voInic să apuce pe Dumitraşco, să-şi întoarcă dela dânsul banii şi sculele şi hainele şi toate dobitoacele pre cum sânt scrise în foaia cea iscălită, fiindu-i voia lui. Şi altfel să nu fie şi însu-mi Domnia mea am zis (slav.) Iunie a 5 zi, leatu 7202. 10 Costandin Voevod I L. p.1 din mila lui Dumnezeu Domn. Iar pre cine va bănui Dumitraşco Urdăreanul că au luat, să-şi aducă Ionaşco pârâtorii de faţă. Recitită de vel logofăt. � II. Un document dela Grigorie Dimitriu Ghica din 1825, Mai 30, pentru a aşeza in orânduiala postelniceilor pe un om de ispravă din Oorj. "Cu mila lui Dumnezeu 10 Grlgorie Dimitriu Ghica Voevod şi Domn Ţării Româneşti- (în slavoneşte). - Fiindcă Costache �vrănescu din sudf(j�deţul) Gorj, prin jalbă către Domnia Mea au făcut arătare, că el să a:nă,,�fecior d� privelighiat şi Iăr de nici un fel de. pricină 'de dajdie, rugândâ-se a să aşeza în orânduiala postelniceilor, � căruia jalbă orânduindu-o Domnia Mea în cercetarea lurninăţiei sale bizadea Iorgu Ghica, ipistatul postelniciei cei mari şi a Durnnealuivel vistier şi a Dumnealui veI logofăt de ţara de sus; prin anafora dela 22 ale trecutului April ne-au făcut arătare, că obşteasca anafora care s'au întărit de Qomnia Mea pentru cei ce ce:ij� să aşeza in Nota Aut.-Din citirea amă'�unţităa acestui document observăm următoarele: 1) Că divanul domnesc nu se compunea din toţi marii drcsători. ci şi din cei mici ..:... marele clucer şi marele pitar. 2) Că imediat după Domn ocupa locul marele vornic, ci nu marele ban, cum era de aşteptat ,3, La judecată, pe lângă proba cu [urătorl= mar­ tori-indoiţi, ca ultimă soluţie era jură mantul pârâtului, depus în sI. biserrcă şi cu mâi- nile pe sf. evanghelie. . 354 [355] orânduiala postelniceilor, este glăsuitoare după cadrul şi\, orânduiala ce \ r:, are vistiria la aşezarea neamurilor şi a ma�zâlilor (funcţionarilor). I După care orânduială afară din feciorii de neamuri i (şi) maqzâli, fiind obişnuit de să fac neamuri şi manzâli şi alţii ce să dovedesc Ie­ ciori de oameni de ispravă şi cari n'au nici un fel de pricină de dajdie. Şi că după-cercetarea ce au făcut, s'au tndestulat că jeluitorul să află fecior de oameni de ispravă şi făr de nici un fel de pricină de dajdie, căruia i se cuvine a să aşeza în orânduiala postelniceilor. Drept aceia milostivindu-ne Domnia Mea asupra numitului, l-am făcut postelnicel şi prin această domnească a noastră carte ce îi dăm, hărăzim să aibă pri­ vileghiu cel obicinuit al scutelii, ce au şi alţi postelnicei pe drept, bu­ catele lui: vinul de vinărici şi stupii i râmătorii de dijmărit. Pentru care poruncim la toţi câti să cuvine să cunoaşteţi pe mai sus numitul boerul Domniei Mele de postelnicel. .ş: însuşi Domnia Mea am zis" (slavoneşte), 1825, Maf 30. 10 Grigorie Dimitriu Ghica v6evod cu mila lui Dumnezeu .Domn" N. A.-E un documeut foarte interesant, căci se referă la organizarea noastră socială. Se vorbeşte aci de clasele boereşti . nea "awi, care sunt urmaşii boerilor din clasa 1 şi mazili: urmaşii boerilor din clasa II-, cât şi de condiţiile pe care trebuia să le indeplinească cineva din o clasă inţerio sră, pEntru a trece în alta superioară. Deci clasele superioare nu se bazau pe naştere complet, ci aveau şi elemente bune din clasele inferioare, ridicate prin fapte de ispravă - vitejii şi o bună reputaţie­ şi care tşi plătiseră dăr,le ,·eaulat. Acestea erau condiţiile esenţiale. Dar boeria implica şi o funcţie la stat, şi vedem în doc nostru cum Costache Avrănescu cere să se aş-ze in «orânduiala postelniceilor-. Domnul incuviinţează in urma raportului. unei comisii compusă din ipistatul postelniciei celei mari, din veI vistier şi veI logofăt, căci au gă­ sit-o conformă cu orănduiala. . .. Corespondenţa lui Petrache Poenaru *) Viena 1822, August 23. 1. Cu multă plecăciune sărut cinstită mâna dumitale 1), Neică! Cinst. scrisoarea d-tale ce, prin el-lui Kir Iancu, cu plecăciune am priimit, m'a bucurat foarte pentru sfatiurile ce mi să pun înainte care, în credinţă, îmi sânt singură mângâerea sotenelelor mele, pentru că citindu-Ie simţ că nici faţa mi se . aprinde de ruşine, nici cugetul mă mustrează la vreuna din sf'ătuir-il« dumitale, ci încă sufletul mi să umple de bucurie, inima mi să întăreşte. Că după cum până acum am urmat po­ văţuir ile d-voastră şi de acum înainte mai eu deadinsul vite­ jeşte să mă păzesc a nu cădea în vre-o defaimare. Mult îmi a­ mărăşte sufletul, Neică, bănuiala ce ai luat el-ta pentru vre-o rea purtare a mea aici; şi nu -rni este destulă întristare necazu­ rilor ce mă împresoară, ci mi să mai aelaogă şi aceasta, a mus­ trărilor d -tale: îmi zici să mă îndreptez, ca cum ai fi bine pliroforisit că eu m'am purtat aici rău, Am înştiinţat d-tale . *) Vd. a rt. "Scrisori inedite ale lui Peiraehe Poenaru", pag.266. In reproducerea acestei co�esponden.te,. dac� s'au făcut ceva rectificărî la ortografie, s'au respectat for­ mele particulare ale Iimbei semne tarilor acestor scrisori. 1) Scrisoarea este adresată lui Grigore Oteielişawu. 355 [356] că cel ce a scris acolo, nu a scris ceva rău pentru mine, căci nici ştie de mă port bine sau rău, ori de am putere a învăţa sau nu, ci a scris precum şi chiar mie mi-a zis că nu este nădejde a dobândi ce am socotit, pentru că nu am siguripsită cheltuiala pă toţi anii şi că de voi urma mai puţini ani, pier­ dută'mi va fi şi cheltuiala şi osteneala, Adevărat, privind prin alte multe pilde la slăbiciunea o­ menirii, ai avea d-ta dreptate a lua bănuială şi asupră-m(i) de vre-o amăgire dacă nu ai şti că eu nici cu desfătări am cres� cut, nici de bunele d-v sf'ătuiri am fost lipsit, ci încă şi străi­ nătatea, prin multe pă.ţiri, m'a Învăţat socotitor cum să lupt, toate nevoile păaindu-mă pă cât este prin putinţă firii ome­ neşti a nu trage prin rele urmări urâciunea altora asupră-rn/i). Ou toate acestea cunosc, N eică, că mă iubeşti şi nu sunt vrednic să mulţumesc pentru înştiinţarea şi sprijineala ce-mei) întâm­ pini. Mă rog Însă, prea plecatul, nu mă deznădăjdui dând strâmtoratelor mele osteneli, În loc de mângâere, mustrări din bănueli lesne crezătoare, ci întăreşte-mă prin bunele d -tale sfă­ tuiri, ea şi de 3JCum Înainte să mă tiu de Începutul ce am pus. Neică, zicând că la toate săptămânile o să trimiţi Neicăi Iordache 2) scrierea a câte unui lucru din cale mai vrednice de a se lşti de aici, trirnisăi şi d-lui acest plan al Vienni În patru' bucăţi care Încă de când am venit aici l'am cumpărat pentru mine cu 3 fiorini şi 30 crăiţari şi acum nu-mei) mai trebueşte ci ori de nu-l vei voi nici de cum sau de vei voi să 'cumpăr şi d-t.ale unul ca al lui neicăi Iordake, să-I vinzi, mă rog, euivaşi şi să dai 3 fiorini şi 52 crăiţari dascălului Costandin care a ră­ mas din 21 fiorini ce-i oprisăm ca să-i cumpăr .nişte cărţi, fiindcă 13 fiorini şi 8 crăiţari am dat pă această carte fran­ ţozească, care îi trrmisăi şi de nu o va primi, opreşte-o pentru d-ia, că este car te care dă bune idei şi nu să poate găsi 10t.­ deauna, fiindcă aici este opr-ită a să vinde. Pentru ..... lui Raimond, am cercet.at şi altă carte, nu am gă.sit cu acest nume de cât aceasta, care este numai într'un tom: "E8sai SUt I'ămulatien dans I'ordre social et SUl' son appli­ eation it I'edueation, pal' George Made Raimond, 1802". Lui Mon- iu Grosmann mă închin cu plecăciune. PrietiniJor arată, mă rog, fră,ţeştile mele închinăciuni. Acum cunosc rieică că ai - hotărît ca prin tot banul ce chel- tueşti să-ţi aduni comori nepreţuite şi nestricate şi prin tot ceasul ce jărtfesti Într'această strădanie să-ţ(i) dobândeşti fe­ ricită şi mulţumită petrecere de mulţi ani ai vieţii d-tale. Neică, eu trămi] d-tale pă toată săptămâna scrisori şi nici un răspuns nu priimesry la cele ce am scris; între altele am rugat pă d-ta să mă înştii�ezi pentru dascălul Vardalah de să află Încă la Braşov, asemenea şi pentru Mitropolitu; ci iarăşi mă rog cercetează şi îm(i) \scrit(i). Şi cu plecăciune sânt al d-tale prea plecat nepot. Petrake Poenaru. 2) Otetelişanu. 356 [357] Iată trimiaăi catarama ce mi-ai scris d-ta să cumpăr pen­ tru cocoana Zinca şi .mă rog trimite-mei) 17 fiorini şi 30 crăi.ţar i ce am dat pă dâusa. Il. Viena, la 28/16 Noembrie 1822. Ou multă plecăciune sărut cinstită mâna Dumitale 3), Prin prea plecată scrisoarea mea aceasta nu lipsiiu a înştiinţa d-tale ds învăţăturile ce am început. Până a nu mă scrie la şcoală a trebuit, în cele şase luni după ce am venit aici, nu numai să îuvăji cu dascăl pă din afară limba nemţească şi cea latinească, ca să le pricep oareşi ce mai bine, ci şi a mă deprinde în învăţătura Gheografiei, Ri­ toricii şi a Poet.sii, ca să poci da răspunsul la ce oi fi întrebat dintr' acestea înţălegând eu că nu este destul cercetarea ce mi să va face, ci trebue să arăt şi atestat coprinzătoriu că am ascultat aceste mai sus zise învăţături în vre-o altă Scoală, după orân­ duiala Gramaticească, am scris la Braşov dascăluluiVardalith şi prea sfiuţiei sale părintelui Mitropolitulu, de mi-au trimis un atestat scris Latineşte şi Ellineşte Întărit cu isoăli ţuri şi co­ prinzătoriu.,.. (rupt) ... mai 'nainte.,., de Filosofie, care sânt a­ cestea ce am zis ma(i) su(s). La 25 ale trecutei luni, m'am arătat la Vite-Director al Şcoalelor şi cu toate că la cercetarea ce mi-au făcut asupra învăţăturilor Umaniora, am răspuns oareşi -ce bine, dar a tre­ buit să aştept venirea atestatului de la Braşov, pentru care scrisasem, apoi să mă scrie în catalogul ucenicilor. După ce am pr iimit atestatul, m'am dus, în 3 ale aceştii 1uni,de al doilea la Vite-Director şi apoi, din profesor în profesor şi deabia cu de iznoavă cercetări, m'am văzut aşăzat în numărul ucenicilor ordinari, 'însă a trebuit să încredinţeze şi Monsiu Zamf'irake Pop că şi atestatul şi iscăl itur ile sânt adevărate, pentru că fiind atestatu scris cu mâna iar nu tipărit precum e obicinuinta aici, să îndoia profesorii a-l crede. Luni în 4 ale acestei luni, s'a deschis Academia Uni versi­ tătei după vacarrtia ce fusese şi am Început a urma şi eu În­ văţăturile Filosofiei, care sânt în anul cel dintâiu Filosofia teor iticească, elemenrurile matema.ticeşti, Istoria Universala, limba Ellinească şi învăţătura legii ereştineşti, Însă aceasta după 0- rânduiala următoare, adecă: _ Dimineaţa de la 8 ceasuri până la 9 Psiholcghia, în limba Ia.tinească ; de la 9 până. la 10 Alghebra iar latineşte. După 10 vin acasă şi şăz de învăţ acelea ce am ascultat în Academie, până aproape de 12. De la 12 până la 1 după amiaz învăţ iar în Academie Oalligrafia şi Ortografia nem­ ţeaseă şi latinească, în rându copiilor celor mici, pentru că şi aceasta ,aici îmi este foarte de trebuinţă. Apoi, după 1 ceas 3) Către Iordache Otetelişanu, 357 [358] vin acas(ă) şi prânzesc până la 2. De la 2 până la 3 Învăţ. latineşte cudascăl pă din afară. De la 3 până la patru ascult în Academie Istoria Universală. De la 4 pânâ la 5 învăţătura legii şi Iimba vell inească, adecă 3 zile în săptămână învăţătura legii şi 2 zile învăţătura limbii ellineşti, (care cu toate că, o pricep, sânt dator a o asculta şi mai. vâr tos că la aceasta nu pierz vreme, căci prin limba el linească mă deprinz mai bine în limba latinească, în care să face talmaci/re) după cei mai vestiţi autori... şi poeţi ellineşti... la 5 până la 7.", acasră) şi Învăţ oevaşidin cele ascultate, apoi după 7 adecă după 2 din noapte mă duc într'o privată (deosebită) şcoală, unde învăţ 3 zile în săptămână Iim ba italienească şi 3 zile limba. franţe­ zască mai cu temeiu, până după 8 ceasuri. Acolo plătesc pe lună 8 fiorini. Este aici Şcoală fără plată atâtFranţozasc� cât şi Italinească, dar numai pentru începători unde eu mă folosesc foarte puţin, pentru că atâta cât. să învajă întracea şcoală, am învăţat mai Înainte. După 8 ceasuri vin acas(ă) şi învăţ până la 11, apoi mă culc (că sara nu mănânc nimic, fiind lucru şi sănătos şi fără cheltuială) şi mă scol dimineaţa mai de multe ori înainte de 5, dar nici odată după 5. Joia avem vacan ţie (încetare de învăţături) ci intraceastă zi mă duc în Bibliotecă dimineaţa de la 9 până la 12, iar după amiaz ră­ mâiu acas până. la 7 sară, apoi mă duc în şcoala limbei Ita­ Iieneşti şi Erantozeşti căci această învăţătură să urmează şi Joia. Avem încă şi Dumineca şi în sărbători învăţătură de 11 până la 12, Ortografia şi Calligrafia nem ţească şi Ia.ti­ nească, Neică Iordake, am îndrăznit. a instiinta d-tale urmarea mea în începerea învăţăturilor nu cu vre un scopos de jălire, ci ca să arăt cât este de dulce şi plăcută această stredani .... să urmează cu (orâjnduială (măcar' deşi nu cu Îndestularea celor trebuincioase). Şi ca să se Îndemne şi alţi tineri patrioţi a să împrieteni cu musele pricinuitoare de adevărată fericire. Mie acum, atâta de mare imi este lupta cu neştiinţa cât de multe ori tirconstanţ.iile de mai nainte sau chiar Ienevirea mea m'au oprit de a învăţa acele care ar trebui să ştiu acum. Inceperea în învă.ţătur ile Filosoficeşti mi s'a părut foarte grea·, mai vâr tos pentru mine care nu mi-am fost cioplit mintea mai din vreme cu învăţăturile cele mai nainte gătitoare de filosofic şi cu adâncă înţelegerea limbii nemţeşti şi latineşti, CI acum voind să-i dau lustru cu învăţături încerc cu multă. stredanie îndoite osteneli, căci asprimea şi pragurile neştiinţei nu Iasă să să prinză lustru] înaltelor învăţături şi sâni. silit să l1ăz�e�C' ,iar�şi. la :i��lirea ş�, net�zi�'e�. c� îl;v�ţături.le� c�le mal de JOS. NICI odată', nu m am socotit într atâta ticăloşie cât îmi plâng acum nenerocirea. Văz ându-rnă din pr-icina în­ ţelenirii de mai nainte În\ neştiinţă împresorat de m.ii' de 11e­ voiri, în vreme ce ucenicul pă.mân tean care învaţă mereu fără curmare noao ani in Şcolile cele pă supt filosofie şi îşi des- 358 [359] curcă . Poenaru. Cinstite Unchiule 17), Ştiind că in pensionul de acolo trcbueşte o damă Franţoaz ă pentru a se aduna iarăşi fete la învăţătură am vorbit cu "Ma­ dame Gros" să, intre acum îndată acolo în pension şi să înceapă 16) Iordache Otetelişanu, 17) iordache Otelelişanu - Pe adresă e adăogat «Nefiind dumnealui in Craiova se va deschide această scrisoare de d-l Gr, Otetelişauu sau de d-l Crăciun Ioanovici-. unul din ctitorii bisericii Maica Domnului. 373 [374] I I a aduna fete. Această damă vine acolo fiindcă bărbatul SUFuS Dv., (ss) P. Pnenaru, Această scrisoare este apost.ilată de Aga Gr. Otetelişanu: "deslnşiri asupra Jurnalului încheiat de Eforie". XXXVII. La 11 Iulie 1853. Onorabile Unchiu1e, Eu vă ţineam plecaţi la Viena. Se vede că v'au oprit e­ venimentele ivite. Dacă a.ţi rămas din acea călătorie aş a vea şi eu mare mulţumire să poei veni acolo la Craiova ca să ne domirim despre starea pensionatul ui; dar chiar aceleaşi eveni­ mente mă fac şi pe mine să. nu îndrăznesc a cere asemenea voe care s'ar lua mai mult ca pentru plimbare de cât pentru treabă, cu toate că în adevăr ar fi şi aceasta o trebuinţă în interes public, Despre Pensionat eu socotesc că tocmai pentru a 'Dv. 0- dihnă bine s'a chipzuit prin jurnaluJ încheeat de s'a luat ele către Eforie toată îngrijirea acelui aşăzământ şi prin urmare toată sarcina ele răspundere pentru a sa întreţinere în bună stare, fără ele a se con testa cu aceasta dreptul ce ai d- ta de a pr i­ veghia şi înşivă deadreptul asupra acelui pensionat, fiindcă acesta este un drept recunoscut de Stăpânitor şi Eforia n'ar avea nici un cuvânt a-l ridica. Noi, Eforii, am socotit că dacă o dată se increde unei per­ soane cârrnuirea unui a;ă�ământ, urmează a i se acorda şi oa­ recare slo bozenie de a-şi al�ge personalul cu care are a se aj u ta, şi a. răBpUn?� însă-şi de urmarea fiec�ruia din indi viele.le l:use subt. a sa dispozitie. Cu toate aoes'tca Efona, a dat Madamei VlllcllCUVC mai puţină latitudă în asemenea dispozi tie de cât s'a acordat c1irectriţei pensionatului domnesc de' aici, care dispozează de tot personalul acelui Institut, după cum i se pare mai ele folos, 394 [395] (ss) P. Poenal'u. fără de a mai ceTe autorizaţia Eforiei; în vreme ce pe Madama Vtlleneuve o mărginim a nu face nici o modificaţie ori în per­ conalul orânduit sau ,În celelalte rândueli ale aşăzământului, de cât prin aprobaţia prealabilă a Eforiei, Dv. trebue sa nu vă turbura,ţi despre nimic alt în pri- vinţa Institutului de acolo, decât să piiveghia.ti a vă Îl)ştiinţa despre ceea ce se urmează, în acel aşăzământ şi dacă vă veţi în­ credinţa de vreo neorânduială, să o faceţi cunoscută, Eforiei formal, care negreşit că nu va lăsa neluate în băgare de seamă observaţiile Dv. ci ,pentru întâiaşidată, o va chemajpe directriţă la o mai ecsactă îndeplinire a îndatoririlor sale, iar dacă nu va fi mijloc de îndreptare îşi va face raportul ei către Domn, In sfârşit, onorabile Unchiule, râvna Dv. ştiu că este să înflorească acel Institut şi că nu mă ambitiouez de cât spre acest sfârşit sarcina ce aţi binevoit a lua, Apoi dacă Eîoria pre­ tinde că scopul acesta s'ar putea dobândi prin punerile la cale ce a făcut, să; aşteptăm, şi vremea ne va povă,i;ui ce avemi a face, dacă resultatul ce se nădăjdueşte nu va răspunde la aştep- tare, Ohipzui ţi pentru închirierea vre unei case în care s'ar putea muta pcnsionatul pe doi ani, până se va zidi clădirea ce se proectează a se adăoga la actualele încăperi. Supus Dv. XXXVIII, 1853 August 9. Onorabile Unchi ule, De când mi-aţi scris C[L o să veniţi aici, aşteptf\IIl elin zi în zi să ne bucurăm ele vederea el-vs., mai ales că şi câţi au venit dup'acolo întraceste zile ne Încredinţa 'despre aceasta, De aceia nici v'am scris în urma acestii ştiinţe. Acum văzânel CfL este vr-emea deschielerii Ourţilor şi că poate pentru aceasta arnâr aj i venina pân[L se vor aduna mădularii în complect, pro­ fitai ele ocazia el-lui Panaiotescu 31), ca să vă rog să mă în­ ştiinţ,aţi dacă este să veniţi aCu.ma curând sau mai aveţi ză­ bavă, fiindcă având şi eu să merg la Slatina peste puţine , zile împreună cu (1-1 Colonel F'loresen 32) ca să cercetăm prici­ nile abaterii apei Oltului în Beica şi s�, chipzuim mijloace de întâmpil:are :1ce3tui rău, a;; potrivi să mi âflu in Bucureşti când vei;i veni. Despre reclama,ţ,ia el-lui Panaiotescu am chipzuit si vor- besc şi cu ceilalţi mădulari ai Eforiei să se ia în băgare de seamă, că ar fi cu drept ca amploia.tii institutelor care au În­ zăsirăriţ:tatornice să se află cârmuite de autoritate publică să fie recunoscuti ca slujbaşi ai Statului şi să supunem M, Sale 31) Iorgu Panaiotescu, profesor la pensionat. 32) Ion EmanuilFlorescu, mai tărziu general şi important om politic (1819 -1893). 395 [396] III '1 I!.I 1 lui Vodă prin raport această părere a Eforiei că, de se va aproba, să se dea domnească eleslegare. Dvlui Şlisel i se va slobozi de la Eforie carte de orânduire pentru a fi la Pensionat profesor de muzică vocală, iar pentru muzica instr umenta.lă, ca una ce se plăteşte deosebit de păr iuţi, rămâne la alegerea acestora a primi pe cel recomandat de di­ rectri ţă sau a însărcina pe ori care a da această lecţie. Binevoi ţi a cerceta despre licitaţia ce a fost să se facă pentru reparaţiile zidăriei pensionatul.ui şi a Girnnaziului, ca să aflaţi ce rezultat a luat şi să grăbiţi pe Cârmuire a-l face cunoscut Departamentului dinăuntru, căci am elori s,ă se În­ ceapă lucrarea ele estimp ca să se poată săvârşi În vara viitoare. Eu sunt cu tot respectul al d-v aupus, P. Poenaru, XXXIX. 1853 Septembrie 10. Onorate Unchiule, Vă incunoştiinţez că Madamei Masllnţa i s'a slobozit una sută galbeni (100) şi zise că în săpt.ămâna viitoare va trece pe acolo ca să meargă la Viena. Pe la 20 ale curentei este să vie acolo şi D-I Bozianu. Ar fi bine ca pe acea vreme să vă aflaţi 'şi Dv. în Craiova ca să vă în ţă.legeţi pentru regularea pensionatului. Supusul Dv., P. Poenaru. XL. 1853 Septembrie 23. Onora bile U nchiule, D-I Bozianu zice că, nu va putea să vie acum la Craiova. Aşa elar în pri vin ta regulării Pensiona tul ui rămâne a se ela directriţei prin înscrs instructiile ce era să i le comunice elin partea Eforiei elirectorul prin îuţălegere cu dânsa acolo. P' aci nu ştim încă nimic cuhotărârea ele pace sau de război? Dar pregătirile sânt pentru acest din urmă caz. Şi aceasta ne ocaz.ioneaz ă iudestulă neodihnă! \ Al Dv. supus, P. Poenaru. După încheerea aceston rânduri venii el-l director şi-m(i) spusă, că s'a hotărît însfârsit să, vie acolo împreună cu el-l Fnntanini. Aşa dar nădăjduesc că se va face o bună punere la cale în ceea ce priveşte Pensi'onatul. 396 [397] (ss) C. Bosiallu. XLI. La 9 Octombrie J 853. Onorabile Unchiule, Făcând cunoscute d-Iui Director al Şcoalelor observaţiile ce-mei) însămnati în scrisoarea dela 29 ale trecutei luni, d-Iui mi-a spus că cu venirea acolo la Craiova, a făcut .punere la cale încât să nu se mai urmeze asemenea necuviinţe. Eu de aici voi priveghea ca să nu îngăduesc, pe cât voi putea, vreo căl­ care a drepturilor el-tale asupra aşăzămintelor Lazaro-Otete­ Iişanu ; însă d-ta să nu cauţi la formalitatea iscăliturii mele, pe care uneori mă simţ angajat a o da ca să nu fac deqghinar,e şi să nu fiu în necontenita opoziţie cu ceilalţi mădulari ai E­ foriei, ci când vei cunoaşte vreo abatere din bazele puse prin Of'isul domnesc, d-ta să protestezi formal către însăşi această Eforie. Pentru neprimirea fetelor în pensionat, se va trimete po- runcă Directritei a nu mai primi pe nici una fără biletul Epi­ trcpiei. Aşteptăm pe d-l Aesake să se întoarcă ele la viă,ca să vorbim pentru aceasta. Măbusicăi sărut mâinile. Supusul Dv., (ss) P. Poenaru. XLII. La 30 Octombrie J 853. Domnul meu, (către Gr. Otetelişanu). La plecarea mea ele acolo am avut cinste a vă face rugă­ ciune �i aţi bine voit a lua asupră-Vă sarcina de a împăca, ele va, sta cu putinţă, pe d-I Dufour cu Doamna de Villelleuve, şi fiinelcă trebuie să se dea o alegere elefini ti vă şi aceştii îm­ prejurări' vă rog aveţi bunătate a-mi scri ele ceia ce s'a putut face în acea stă privin ţă, Vă rog aveţi hună.tate a înfăţişa Doamnei Otetelişanu complimentele mele respectuoase şi pr imi ţi ca să fiu al Domniei V oastre plecat, XLIII. La 1 Decembrie 1853. Onorabile U nchiule, Am avut iarăşi multă discuţie la Eforia Şcoalelor în privinţa ce­ rerii ce a făcut directriţa Ipensionatului de a i adăoga leafa cu 200 galbeni peste ceea ce i s'a hotărît din început. Eu am pus înaintea Eforiei următoarele observaţii: 1 -iu că directriţa prea curând face pretentie de răsplătire, mai nainte de a se vedea prin vre un examen meritul ce poate avea, 2-lea că aşăzământul acesta are trebuinţă de multe lucruri şi fondul nu va fi de ajuns dacă nu vom face iconomie de câte 397 _tit'tm!'WTttrzrnm tnS1STT777nr'WrrK33T [398] o sumă de bani pe fie care an, pentru întâmpinarea acelor trebuinţe : precum pentru întinderea zidirii dupe planul proectat ; pentru im­ prejmuirea locului cu zid; pentru întocmirea grădinei; zidirea unei capelă pentru înlesnirea fetelor de a-şi face în sărbători datoriile de devoţie ; mobilarea noăi zidiri şi altele asemenea. Insă, d-lor rnădularii Eforiei au găsit cu cale că se cuvine a se adăoga acum leafa directritei, dacă nu cu două sute galbeni, 'P'recum ea cere, măcar cu 100, pentru cuvântul că directorul a găsit bună orânduială în pensionat; -pentrucă părinţii fetelor sânt mulţumiţi de dânsa, şi dacă nu i să va faoe această adăogare ne lasă, şi alta cu învăţătură ca dînsa nici aici în Bucureşti să găseşte, nici din alte ţări a se aduce nu se poate acum, în împrejurările în care ne aflăm. Pentru aceste consideratii" Eforia a şi răspuns directriţei precum veţi fi văzut din împărtăşirea ce vi s'a făcut că i se adaogă la leafă aceşti 100 pă an. S' au mai acordat directriţei 300 lei pe lună pentru cheltueli neprevăzute ale Pensionatului, pe care sumă ea are a da socoteală la sfârşitul unului. Iar pentru cererea ce a mai făcut ea ca să fie imputernicită a schimba pe ori care din profesorii Pensionat ului fără a mai aştepta autorizaţia Eforiei, i s'a scris să se mărginească în atribuţiile ce i s'au hotărît mai dinainte, căci e destul voea ce i s'a dat asupra guvemantelor, să suspendeze pe ori care nu-şi va îndeplini îndatori­ rile sale; iar pentru profesori să înştiinţeze pe Eforie despre aba­ terea lor şi aceasta să judece dacă poate fi aprobată cererea direc­ triţei de a se depărta vre unul din ei. Pentru d-l Duţour a raportat directriţa în multe rânduri că uu-şri) urmează îndatoririle dupe cum trebuinta cere şi Eforia a tot amânat a ei hotărîre, dar insfârşit a trebuit să aşeze în locul d-lui Duţour pe d-l Roimond. Im(i) pare rău foarte cii s'au luat această dispoziţie în defavorul d-lui Dufour şi reg:retez această mă­ sură cu atât mai mult, cu cât aflu că o să-I perdem şi de la clasele Colegiului de acolo, pentru că Departamentele Ministeriale se întrec care să-I aducă aici cu leafă de 800 Iei pe lună ca să fie emploiat în calitate de translator pentru hârtiile ce trebuesc a se traduce în Irantuzeste. Efori� aşteaptă de la Dv. întocmirea budgetului pentru ve.ri­ turile şi cheltuelile ce au a se urma pe anul viitor, ca să se poată supune din vreme la întărire şi acest budget Împreună cu ale celor lalte case. Bine ar fi să treci d-ta' în acest budget toate trebuinţele ce am arătat aici, povăţuindu- Vă cu arhitectul oraşului despre costul' lor şi chipzuind cum ar trebui a se ecsecuta pe rînd în fiecare din anii viitori. ' In privinţa înţălegerii ce\ trebue să ia Eforia cu Dv. pentru orice noii dispozitie ar fi a se. face la pensionat, am avut osebită desbatere: \ Eu stăruiamca Eforia să vă cee părerea mai nainte de a hotărî; d-lor mădularii zic însă, ?ă aceasta ar fi cu neputinţă a se 398 i7iE [399] fer 1 I s&n- urma, pentru că ori trebuia să nu se fi dat de loc acest Pensionat în îngrijirea Eforiei, sau dacă odată Eforia este răspunzătoare de buna intocmire a acestui Aşă21ământ, trebue să aibă deplină auto­ rizaţie a-l administra, după cum vachipzui că poate fi mai de folos pentru asemenea Institut. In sfârşit, pentru păstrarea drepturilor ctitorului ne-am Inţăles că ori ce noă dispozitie s'ar lua de Eforie pentru pensionat să aibă a o comunica şi Dv. şi că nu Vi se poate contesta dreptul ce aveţi de immediaiă priveghere asupra tuturor intereselor acestui Aşă­ zământ şi că ori când veţi vedea vre o neorânduială din partea per­ sonalului emploiat în ori ce speţie, sau vre o rea întrebuinţare chiar din partea Eforiei de încrederea ce-i este dată, să aveţi a face observaţii mai întâi către Eforie, şi de nu veţi vedea îndreptare veţi avea a adresa reclamaţia Dv. şi chiar către Guvern. Mai adaogă mădularii Eforiei a zice că dacă v' ati fi aflat cu Iăcuinţa în Bucureşti aţi fi avut dreptul a lua parte în seanţele Eforiei la toate vchipzuirile în privinţa Pensionatului întocmai ca şi un mădular al ei; iar prin corespondenţă aceasta nu se poate urma pentru că esplicaţiile ar trebui să fie foarte întinse şi de multe ori neînţelese ori de o parte, sau de alta. (ss) P. Poenaru. XLIV. La 10 Decembrie 1853. Onorabile Un chiuie, Cu mult amar am văzut din scrisoarea Dv. de la !I ale curgă­ toarei necazurile ce trageţi din pricina unei intrigantă, nebunită 'de sprijinul pismaşilor, Această scrisoare mi s'a dat Marţi trecută în zioa când am şi avut seanţa la Eforie. Atunci am aflat că nebuna a fost venit aici de o săptămână şi că în seanţa din Sâmbăta trecută, când eu am fost ocupat in altă parte, ceilalţi mădulari ai Eforiei au fost şi ascultat la bârfelile in­ trigantei şi au fost luat o hotărîre. Eu însă le-am dat în această sean ţă de Marţi atât scrisorile Dv. particulare cât şi relaţia către Eforie care citindu-se am văzut că nu le-a tras mai nici de cum băgarea de seamă pentru cii crea mai dinainte dispuşi în potrivă. Indată dupăcitirea relaţiei Dv. a intrat şi nebuna în sală şi vrea să clevetitească (sic) şi înaintea mea, dar a intrerupt-o d-l Arsalce zicându-i "că d-ta ca Epitrop ai un drept asupra Pcusionatului re­ "cunoscut de Domn şi Eforia nu poate să facă alt de cât să aştepte "r,ezultatul hotărîrei ce a luat în seanţa Irccută." Această hotărîre având-o el-lor scrisă mai dinainte mi-a citit-o şi mie ş' am văzut că d-lor voesc ori să nu te mai amesteci la trebile acestui pensionat, sau să-I administrezi singur d-ta fără amestecul Eforiei. Eu m'am luptat îndestul să-i fac să Inţăleagă că numai semeţia aceştii nebunii de femee face toată irnpedecarea de a fi bună inţălegere Între epitrop şi Eforie, dar d-lor au rămas statoruici în hotărîrea ce luasă. 399 [400] In sfârsit eu le-am declarat că asemenea hotărîre nefiind în armonie cu temeiurile întărite cu Ofis domnesc, nu poei iscăli cele scrise în privinţa aceştii hotărîri. In această desbatere directorul a aruncat o vorbă de bănueală despre drepturile d-tale asupra acestui pensionat zicînd că ar fi bine să arătaţi Dv. documentele pe care vă intemeeaţi drept ciiioresc. De acea mai nainte de toate eu aş soco.i că ar fi de trebuinţă să incunoştiintaţi Eforiei cnm s'a urmat In această privinţă. Şi spre acest sfârşit vă supui alăturata descriere ca de veţi g:ăsi cu cale să o mai îndreptaţi, să o îndepliniţi şi să o adresati Eforiei spre răspuns la bănuitoarea întrebare a Direc­ torului. Cât despre răspunsul ce vi se cere Ia hotărîrea Eforiei, eu soco­ tesccă v'ar fi o amărâtă sarcină să vă încărcaţi singur cu cârmuirea Pensionatului; că iarăşi să lăsaţi la Eforie să ia ori ce dispoziţii fără înţălegerecu Dv. ar fi o nimicnicire a drepturilor ce vă sânt recunoscute de Domn. De aceea părerea mea ar fi să răspundeţi că dreptul de con- 1 ucrare cu Eforia în trebile acelui Pensionat fiind determinate şi consfiinţite prin Ofis domnesc Dv., nu alte drepturi de cât cele co­ prinse în acest Ofis, şi ca să nu fie conflictul de care Eforia să teme rămâne la dânsa să desluşească termenii atributiilor Dv. cum­ pănind o măsură încât şi autoritatea Eforiei să se respecteze şi dignitatea ctitor ului să nil se despreţuească. O asemenea desluşireeste dată oare cum prin cel din urmă jurnal al Eforiei prin care, în luna trecută s'a răspuns directriţii asupra pretenţiilor ce 'Ca făcea a i se acoria mai multă autoritate în pension. Socotesc că ar fi bine să primiţi de bune dispoziţiile luate prin acel jurnat şi să răl11iâji,e a se urma dupe cum acolo se coprindc, arătând Eforiei că vă învoiţi pe asemenea baze. In sfârşit eu pătruns fiind de. durere pentru mâhni rea d-tale, te rog' Neică, să nu priveşti cu atâta supăral(e această pricină, ci con­ siderând împrej urările în care ne aflăm să susţinem mai liniştiţi pe cât vremea neeartă dreptul să rcclamăm şi să nu ajungem cu lupta până la perderea sănătătoi l Lăsaţi pe nebuna să-şi spargă capul singură şi să o cunoască şi Eforia de intrigantă şi smintită, dUlpă ce o trai}e şi ea năcazurile ce vă amărăsc pe Dv. Noi să ne mărginim îngrijirea mai de aproape asupra Scoalei esterne, unde Eforia să nu. aibă nici un amestec, fiindcă acolo doară se vor ruşi(na) pismaşii a contesta vre un drept. Pe mină mă mal întăresc ocupaţiile canţelariei care înmulţin­ du-se acum cu traducerile în" franţozeşte im(i) dau îndestul de lucru şi îm(i) mai risipesc gân\lurile cele negre! Nu lăsaţi a se vedea de nimeni aceste scrisori, fiindcă sânt de acolo mulţi raportători ; între alţii este şi profesorul Constant de la Colegiu care raportează derect d-Iui Arsake. 400 [401] XLV. 1853, probabil Decemvrie 33). In anul .... , răposatul frate-meu Vornicu lordake Ote­ ielişanu; dupe râvna ce avea pentru întinderea bunelor învăţături, Inlesnise prin ajutoarele sale, deschiderea intâiului Pensionat de fete ce s'a întocmit în Craiova şi l'a susţinut în case cu chirie până in anul 1835, când prin îndemnul său dobândindu-se dela răposatul Paharnic Lasăni darul locului şi casei sale, ce erea numai nişte ruine pustiite, le-a reparat frate-meu cum va putut şi a aşăzat pen-' sionatul intr'lnsele, cumpărându-i şi mobil ele trebuincioase. Mai la urmă, stăruind frate-meu cu rugăciune la M. Sa Alexan­ dru Vodă Ghica ca să intinză acestui aşăzământ mâna de ajutor, M. Sa a binevoit a încuviinţa propunerea de a se slobozi pe fiecare an o a lHl parte din veniturile bisericii 111 aic« Precisia, unde el (frate-meu) era Epitrop ; însă fiindcă tot într' acea vreme răposatul începuse măreaţa zidire a bisericii. cei ce se vede astă-zi şi banii 'ce se afla disponibili din veniturile ei nu era de ajuns, a trebuit să ia bani cu dobândă, ca să o săvârşască, în socoteala venitului ei pe anii următori: şi aşa acel ajutor de a �-a parte, ficsat în sumă de 25.000 lei pe an, n'a putut figura câţi-va ani, pentru pensionat, decât pe hârtie, în socotelile bisericii ca ,0atorie către acest aşăzământ, Cu toate acestea răposatul s'a străduit cum a putut de a în­ lesnit pensionatului fiinţa sa necurmat şi în acei ani, pe când nu era mijloc a i se slobozi ajutorul acordat dela sus zisa biserică, îngrijind numai a 'trece în socoteli această datorie, ca să se consfin­ ţească de guvern şi să scape de lupta ce avea cu unii din rudele ce se trag din inzestrătorii bisericei, care reclamau necontenit prin jălhi şi proteste împotriva acelui aj utor ce se hotărîse pentru Pen­ sionat. După moartea fratelui meu, eu ca moştenitorul său, aflân­ du-mă şi însărcinat cu epitropia acestii biserici, am îngrijit pe deoparte a plăti datoriile ei, pe de altă parte a Inlesni şi pensio­ natului din an în an fiinţa sa şi numai dela anul . . . . , a putut începe a se bucura acest aşăzământ din ajutorul slobozit de la biserică. După ce veniturileaceştii biserici au luat sporire, am stărut şi eu cu rugăciune la 111. Sa Vodă Ştirbei, ca să dea voe a se mai adăogaşi subvenţia pensionatulni în proporţia creşterii veni­ tului bisericii, dar M. Sa îmi arată că ar dori ca mai întâi să se întocmească pensionatul pe o bază statornică. Şi în urmarea acestei dorinţe 1\1. Sa dedese în anul 1851 un Ofis prin care poruncea să ia Eforia în a ei îngrijire administraţia pensionatului. Eu insă am făcut atunci plecată observaţie că ar fi mai bine să să facă mai întâi propusa adăogire la subven ţia Pensionatului şi ca să-şi poată avea această inzăstrare neclintit temeiul ei pe viitor, să să facă aceste dispoziţii şi cu consentul Epitropiei bisericei, în felul celor ce 33) Izvod nesemnat; a fost scris de P. Poenaru şi îndreptat pe ici-colea de bă: trânul Agă Gr. Otetelişanul. Datează din 1853 şi probabil că a fost scris in scopul de e risipi ivolitatea. Acesta a fost timpul de nimicire pentru femee. In prea puţine locuri se adresau oare care flaterii cualităţilor lor esterioare ; nicăiri nu se vedea acel analis tuşant al facultăţilor inimei femenine care se desvoaltă în misterul familiei; nici un esamcn serios în causa aceasta, nici o căutare motivată de un interes sincer: din timp în timp de vedeau ecsaltaţiunea acelor virtuti statornice numite virtuti romane; dar mai adesea se vedea ecsaltaliunea 'acelor viciuri colorate trase dintr'o graţiecorU!ptăcare se celebrau şi pe la cur.i şi al căror tipu amăgitor se părea a domni mai mult în Grecia:. Iată care fusese posiţiuuea femeii în timpi antici. Deodată cu introducerea relig:iunei creştine se iviră alte trebuinţe, alte idei şi alte! fapte. Unul din cele dânlâiu acte ale Legii creştine a fost de a da femeei influenta 'Şi demnitatea sa. Chemată la salutare (mântuire) fe­ meile se simţiră animate de germenul imoralităţei. Bărbaţii smulşi de mâna Providenţei de la relele lor năravuri printr'o lege precisă şi prin conştiinţa lor care se înălţa ca să sfinţească această lege, încă întoarseră atenţi unea asupra femeilor cunoscându-Ie de compa­ nioane în tot 'cursul vietoi lor, acum cer ură de la ele cu totul alU ceva de cât aceea ecsaltare a darurilor fireşti şi de cât acea supunere forsată; ci pretinseră acum de la femei acel ataşament dictat de tandreţe şi acel sprijin de-l dă unirea Într'una şi aceiaşi creJin[ă sfântă. Cerură ca fe(meia să fie) privită ca consoartă şi ca mumă să ecserseze asupra omenirii o (acţi)une binecuvântată de Provi­ denţă şi asupra familiei sale un aposto(lat) a cărui importanţă ni se arată în analele creştine. Deodată dar cu intinderea creştinismului se inmulţiră şi is­ voa/rele) de luminare şieducaţiune pentru secsul femenin.Na­ ţiun(ile) puternice insă înfloriră statele lor prin înfiinţarea Cu abon­ d( enţă) a institutelor de creştere pentru amândouă secsele, Cele mai slabe ridăstarăcu modestie înlesnirea acestui isvor de fericire şi cu­ rând sau mai târziu imitară şi ele csernplul celor dântâiu.Era o durere obştească când naţiunea într'eagă română cu inima .... petată întunerecul oe o sugruma în partea sa inteligentă, când vedea � că între Roman si Instructiune este o barieră infernală si intre , Doamnă şi adeviir�ta mam[t' de familie domneşte ignoranţatimpilor f barbari. Providenta însă a făcut că aceste obstacole fatale să piară . depre d'asupracapetelor noastre şi în locul lor s'a [ntarit Naţiunea cu mai multă energie de caracter a liberat-o de spiritele rău voi­ toare ce influenţa asupră-i ; a incoragiat pe nobilii săi patrioti de a înfiinţa şi a susţine scoale şi institute mai întâi pentru băeţi şi în urmă şi pentru secsul nos;tru. , �)a, pen:r� sec�u� n�stru car? s: părea � �i fost răn��ls dintre cele dm urma Ul prlVUlţa creşrtere! Şi mzeslrarm cu datornle ce se cer de la noi! Şi cui sânten� datoare, noi, pr,edecesoarele şi u�'n�a:ele noastre, această prosperitate, aoeastă esis�enţă renăscăloare de ferWTea noastră în parte şi de progresul naţiunei întregi: Mai întâi sân tem generosului nostru părin�e, răposatul Marele 418 [419] Vornic lordake Otetelişanul prin a cărui stăruinţă s'a înfiin(al acest institut; după aceia, mult respectatului nostru protector dumnealui Marelui Agă Grigorie Otetelişanul, care după moartea iubitului d-sale frate, ca părinte sufletesc a îmbrăţişat cu zel patriotic insti­ tutul de creşterea noastră: i-a dat în mai multe rânduri organizarea dorită, a cerut intervenţiunea protectoare a Onor. Eforii a Şcoalelor. a mijlocit înmulţirea numărului bursierilor c'un cuvânt, a făcut şi face pentru noi şi institutul nostru aceia ce Naţiunea doreşte cu ar­ doare şi pentru care noi şi urrnaşele noastre vom face să treacă recunoştinta noastră din familie în familie, rugând lot de o dată pe Inaltul Creator ca atât d-lui cât şi respectabila dumisale COTl­ soartă şi a noastră virtuoasă mumă să le îndelungească anii vieţei spre a se bucura mult timp de rodul virtuţilor dumnealor. LVIII. 1858, Martie 31. La data aceasta s'a scris următorul act care "l'a închis în ţavă de sticlă" zice Gr. Otetelişanul marele Agă "şi s'a pus în şanţul tern eli ei clădirii Pensionatului de fete Lazaro-Oteteiişan" . Iată-l, cu ortografia lui: In numele Onor. Eţorie a Instrucţiunii publice, "Buna educaţiune a tinerimii, care e basca a" totu proBTessulu "naţiunii, depinde foră îndouinţiă mare parte de la aceea crescere ,,'preliminariă domestică ce obtenesce tinerirnea dela numele selle, "Înco in sinulu Iamilioloru. "Inânte de tote dero e necessariu a dona uă partioulariă atteu­ ,,[iune crescerii şi instrucţiunii sexului Icrnininu, sp're il se pute "formamume religiose, morali, instruite şi active - in scurtu bine "educate. "Domnulu 1\1. Vornicu Georgiu Otetelişianu, uhulu din cei mai "luminaţ.ii şi virtuoşi bărbaţi ai Patriei, Iiendu petrunsu de addeverulu "uccestoru principie şi vedendu crescerea cea cu totulu neglessă a "tinerimii feminine din accestă cetate, ca se nu dicernu din întl'{)ga "Patriă, au meditatu di şi nOlpte cu zelu patr.oticu assupra medie' oru, "cu cari s'ar pute infiinţia şi in loculu seu natale unu aşşcdiamentu "de crescere şi inveţiălură pentru tinerirnea fel11enin;l, care 101'­ "mându mume lJlIne şi luminate, să reverse caşi lIă fontână hine­ "facutoriă fericirea şi coulenlenţia peno in slnulu familieloru şi sii "prepare in germe desvoItar-ea şi progressulu generaţiullii viitar:e. "lnţeIlepţiunea rprovel'bidoru .dice: "Cine vi!, pate" şi "Cine pe1'­ "severă, invinge". Assemene şi zelosului accestu-a hărbatu in fine "reeşşi a-şi vede !patriotica dorintiă realissată. D-Iu Pacharnicu "Conslanli,w Lazaru donându, dupa îndemnurile salutarie aUe nu­ "mitului Domnului Vornicu, loculu accestu-a, impreună cu casele "ce se aHIa attunci pre densuIu, pentru inbemeiarea unui Institntu 419 [420] "de fete, 'Şi bine-voindu Măria Sea Principele Alesearuln: D. Gluca. "attunci Dornnitoriu allu terr-ei, a da duporepTcsentaliunea numitulii "Domnului Vornicu, luminată resoluţiune, ca noului aşşediămcntu "s[t se dotedie cu uă a treia part,e din venitulu mumii Pre­ "curate, - in annulu 1837 se putu in fine in temeia şi ol'ga­ "nissa doritulu Institutu de cotră patrioticulu Domn ulu V ornicu, "care fu nuruitu tăntâiulu seu Epitropu - Onor. Eforiă a Instruc­ "ţinnii publice spre perpetuarea memoriei Domnului Pacharnicu "Constanti nu Lazaru, care ca donatoriu allu locului. si a Domnului "IVI. Vornicu Georqiu. Otetelişiami, care ca intem�ii:itoriu şi orga­ "nissatoriu allu Institutului au obtenitu titulc legitime la recunnos­ "cillţia publică, au ordin atu ca nouulu Aşşediamentu so parte "numele de Lazaro-Otetelişianu". "Dupo trecerea Domnului M. Vornicu in viueţia e'er,lit\.ii in "aunulu 1 8tl LI, Ioculu seu de Epitropu allu Institutului Lazaro-Ote­ "telişianu'lu occupâ fratele D-Selle Domnulu M. Agâ Greqorui Ole­ .Lelişianu, Iiresculu ci legitimulu seu successoriu nu numai prin "legămintele sâng·elui,ci şi prin assemenarca virtuţiloru şi a zel ului "patriolicu. Noulu Epitropu nu incetâ a continua adoperaţiunile "fericitului seu frate pentru organissarea, desvoltarea şi inflorirea "ulteriol'e a Institutului, attâtu in respcctulu materiale, câtu şi in "cellu morale. Dupo represcntaţiunea Domnului M. Agă, in annulu ,,185.2, dotaţiunea Institutului fu intarită şi adaussă p�no la uă "medietate din venitulu lJCwericei Mumei Pre-curate de cotră IVUlria "Sea Principele Barbu D. Ştirbciu, cu care ocassiune Institutulu, "pentru U[t mai essaclă inveghiare a instl'ucţi.unii şi a interessilol'u "selle morali, fu ipussu, totu dupo cererea Domnului M. Agă, suplu "auspiciele Onor. Eforie a Scoleloru. In filie prelctudatulu Dom­ "nulu M. Agă, vedendu că numerulu elevelo]'u, ce se presentă spre "receptiune in Institutu, Întrece multu localităţile in fiinţii"t, şi U1'­ "cându-se in urmarea favorabililoru impregiurări, ce au datu Dum­ "nedeu, venitulu Institutului, au ell.eterminatu a pune in lucrare "uă totale prefacere a 'edificiului, demolindu-se casele in fiinţiă mai ,.CU totulu, spre a se înăltia mai soiidu şi mai regulatu, şi mărin­ "du-se considerabile cu doue aripe edificate din nouu de amDllrlolle "laturile v,ecbiuluiedificiu. Obtenindu z"losulu Donmulu Epitropu "pentru aocestă restauraţiune totale a edificiului (dupa c.aJ'e· i !lten­ .,ţionediă IJ opera, voindu Dumnedeu şi alte ammelioratiuni ill­ "torn e) inalta approbare a Măriei Selle Principelui Alessmu[rfl D. "Ghica, care aocumet ca Prirkipe-Vicaricl cJnclucJ a doua oră Inl'ca "statului, - in aJlulu măntuirii 1858 în 31 diJle alle lui Mar[.iu "s' au pusu cu cuvenita solemnitate petra de fund,nnentu a. 1I011Lllui "edificiu prin mai a-dese-ori \ lăudatu}u Domnulu M. Ag.ă Grego­ "riu Otete!i';;ianu; pre ,cându ţnstrucliLlnea publică a Principalului "Homâniei se guberna de Dom'nia Lorn Eforii DomnuJu M. Logo­ "tehI alu Credinţiei, Colonnellu ş1. CavaUeriu loanne FlorescLl şi Dom­ "nulu M. AgCt şi Cavalleriu Pelru poiăno.riu, -- aşşia fiend yoin!ia "şi consiliulu providen tiei, ca aşşedămentulu CllllU intemeialu suplu 420 ! l I I [421] .- ,}lntâia administraţiunc a Măriei Selle Principelui Alessandru D. "Ghico sâ se repare �i rnărescă suplu a doua asea administraţiune. "Spre păstrarea memoriei dillei de astădi pentru posteritate, "s'au astrucatu acestu documentu suplu una din aripele cotle noue "a II e editiei ului. "Durnnedeu so protegă opulu inceputu şi să-In incoronedie cu "doritlllll successu!" Inspectoriulu scoleloru din Craiova: G. Mar. Foritaninu Craiova, în 31 alle lui Marj.iu annulu 1858. LIX. Fără an (pe la I860-4), Luni 20 Iulie. (hflrtie cu imaginea Westrninster Abbey) L'abbaye de Westminster. Englesul meu m'a purtat a'altăcri şi eri pe multe loc.iri Cu dânsul scutesc din cheltueli:e umblării cu trăsură, fiindcă mă duce el cu echipagiul sun. Eri am prânzi t la d .. insul, mâine sunt in i at la un prieten al său, poimâine la altul, dar nu ştiu de mă voi pu .ea duce la acesta din urmă, fiindcă am să mă duc afară din Londra: la o fabrică de instrumente agricole şi poate că nu voi avea timpul a mă Întoarce până seara. L'am prevestit despre aceasta, cu toate că ei mi-au zis să nu n�;l jenez Întru nimic, ci numai de voi putea să merg la ei la prânz sans [aqon, fiind că ei, Englezii, sunt oamenii oei mai f;1ri'ietichettl când primesc pe cineva la ei acasă. Când ai vedea, Calli�pti, ce original e prânzul lor. Eri la masă am inceput de la rasol de peşte, făr[t supă, cu salată de castravei , şi cartofi în loc de p.âine. După aceasta a venit o hndincă, bucată naţională englezească, cu mult rom Intrlnsa, care se numeşte plum! ţnulilin.q, apoi friptura, numită roasl beai, adică bou fript, şi ade­ viirat că bucata care se serveşte pc masă e atât de mare iucât ti se pare că e un bou Întreg. In Iine s'au adus poamele de patru feluri din cele mai frumoase, care aici sunt în mărime, mult mai voluminonso decâtce!e de la Paris; savoarea lor insiI JIU creşte în raport cu al lor volum, ci celemai11111.iajungaiiinsipide.lm­ preull;! cu poamele s'au pus pe masrl şi vreo cinci feJu,i de vinu i, cărora a trebuit Srl fac onoare bon gre, Inal gre, încbinând pentru tori membrii familiei, după. obiceiul de aici, şi de nu venea cafeaoa să-mi mai potolească aburii vinului ce mi se sui3e în cap, aj fi fost foarte mnetit, Intre copii era :;;i o fetiţrl pe care o chial1l{l Elena ,';ii a ÎlIchiuat ,�.i ea peJltru sănătatea Elencu(ei lloastre şi a Smrll'i:in­ diţei, cu ,care 'e3te loL de o seamrl la ani. J 'ai lu, clll�l'e Smaralldilza oi), avec ueaucoup de plaisir les lignes llui tu m'a (sic) ecrilcs. Pensan1: qne personne ne t'aura aidee it construire tes hases (�ic), je sLlis charme de voir qu'elles SOlit assez bien faites. Sage der Baba das Sie si('h v(�rgehe!ls nach gewiHkLen Himel' Londons sehne, um des Schla/'eJls in der F ri'lhe hnger zu gl'l1icssen, ela der Lerm elen clie vjelJLlcheJl\V�igell hiel' in den Slras3en mit (�l'sten TagesLlll:fbruch machen, ist so gross, vieI e:f()ss,el' wie in Paris, 37) Fiica lui Pdrache Poenaru, născută la 184-8. 42/ [422] dass sie doch nicht ihre Morgen Stunden iu den Armen des Mornus (der Schlafen Gottes ruig (sic) verbringen konte. Tu vois, chere enfant, que fante d'exercice continuel j'ai perdu l'habitude de l' ecriture allemande. Fais donc qu'il ne t'arrive ., pas la meme chose. Saisis toujours les occasions qui te se prcsentent (sic), pOUl' cultiver cette langue, pom que le Iruitdu temps que tu ya (sic) donne ne soit reduit it zero. Dites il Helene que je noublierai pas ses commissions, par (sic) ce que je vois .qu ' elle aussi ri' oublie pas de m' ecrire. Ne vous fatiguez Ipas trop en marchant, prenez plutât des voitures, !pour ne pas vous mettre en transpiration, car vous voyez que la temperature est plus inconstanta el I'air plus vif par 13. que chez HOUS. Adieu, portez-vous tous bien, P.38) . ............. DOUĂ INSCRI'PŢII. 1) Inscriptia Şcoalei primare de fete Lazaro-Otetelişanu, pusa 10 antreul institutului, pe păretele din dreapta. E in 4 [rânduri, cu textul exact reprodus aci. Placă mare de marmoră gălbui-închisă, cu vine, im­ pestriţată. Pe coltul de jos poartă 'numele gravorului: Orunwald-Pest. ACESTU INSTITUTU S'AU FONDATU LA ANULU 1837 DE FRAŢII IORDACHEvŞI GREGORIU OTETELIŞIANU PRE LOCULU DARUITU DE CONSTANTlNU-LAZARO ŞI S'AU RECONSTRUITU LA ANULU 1871, EPITROPU FIIND CONSTANTlNU N. OTETELIŞIANU 2) Inscriptia depe frontispiciul Liceului de fete de care vorbeşte corespondenta mai sus publicată. A fost pusă chiar în cursul acestui an, pe noua clădire ridicată in anii din urmă. LICEUL INTERNAT de fete .ELENA CUZA" Fondat in 1837' de LAZARO şi OTETELIŞANU . •••••••••••• Acte cu privire la boerul Sandu Bucşănescu 1.-1752 (7261) decemvre 27. Bucureşti. Matei Ohica uoeuod con­ firmă lui Sandu Bucşenescu uel serdar stăpânirea următoarelor moşii, case şi ţigani: Stănislăveşti (Vlaşca), cumpărată de la Fiera Brezoianul tiv vel vtstier şi de la jupâneasa acestuia, Zeiţa, încă pe când era Sandu logo­ făt de taină, la leat 7243 (= 1735), ian. 9; intindere 600 stj. cu 90 taleri vechi. Fiera avea moşia de'. zestre de la socru-său, Neacşu vornic Piteş­ teanul. Tot aici a mai cumpărat 300 stj. cu 75 tal, de la cum naţii Fierăi : Mihalache biv vel clucer za 'arie şi Neacşul biv log. za vistierie, feciorii Neacşului vornic. \ Rădăcineşti, Groşi, Pereni, Dăngeşti, Scăueni (Argeş), cumpărate de la Varlaam, egumenul de la m-rea Aninoasa (Muscel), moşii vândute 38) Scrisoarea se păstrează de d-na Nicola Em. Hagi Mosco, născută Cerkez, strănepoată de fiică a lui Pelrache Poenarn. 422 [423] T , ' r I mânăstirii de Climent ieromonah Grădişteanul, fratele Bunii biv veI vornic Grădişteanul, feciorii Nicăi biv vel sI uger. Ludeneasca, moşie de 875 stj. în Vlaşca, cumpărată de la Hrizea pitar Bălăcea nul, fiul lui Matei biv veI clucer za arie Bălăceanu, şi de la Ancuţa, soţia lui Hrizea, cu 735 � tal, şi zapis din Ieatul 7254 (1746), fevr. 26. Răzrntreşti (Vlaşca), cumpărată Ia leat 7256 (= 1748), fevr. 26, de la Toma post. Racottă; apoi tot aici altă moşie de la Costandin post. Bălă­ ceanu, fiul Barbului post. BăIăceanu şi nepot lui Drăghici biv pitar B., cu zapis din It. 7255 (1747), mai 4. La Piteşti un loc cumpărat Ia lt. 7240 (� 1732), fevr. 23, de la Ar­ seniesin Arsenie sluger. Roclut (Vlaşca), 816 stj. moşie de zestre de la socru-său, Hrizea log., şi alţi stj. cumpăraţi şi arătaţi În hotărnicia din lt. 7253 (= 1744-5). La Piteşti o pivniţă cumpărată la It. 7245 (=1737), martie' 9, de la Costandin post. Vlădescul. Casele din Piteşti ale lui Gavrilă vornic Drugănescu, rămase­ după moartea sa-lui Preda Drugănescu şi Saftei. După săvârşirea lui Preda din viaţă, Safta şi feciorii ei: Costandin şi Scarlat le vând lui Sandu Bucşănescu cu u. 60, la It. 7254 (- 1746), aprilie 29. a ţigancă dată schimb de m-rea Tutana, metohul mânăstirii Radu­ Vodă, "jupânesii Niţii şi Itiu-său Sandului Bucşănescul ot It. 7237 (= 1728), oct. 15". Un ţigan de Ia "Radu post. Cârnpineanu drept 20 ti", cumpărat şi de acesta de Ia Leca sluj. MăIureanu. Zapis din It. 7141 (=1733), apr. 5. Un ţigan cumpărat la It. 7242 (1734), iunie 1, de la Mihai căpt. Ostroveanu, pe care şi acesta îl cumpărase dela Matei şi Neantul din "Câineştii ot Prahova". Un tigan cu două nepoate cumpărat de Ia Iane şi Costandin, fiii Pârvului log. Bârsescul, It. 7245 (= 1737), iunie 18. a ţigancă de Ia Elisafla călugăriţa ot Surpatele, fata Pârvului Bâr­ sescu, zapis din It. 7245 (= 1737), mai 2. a ţigancă de Ia Pârvu Cantacuzino "biv veI sărdar Măgureanul", zapis din It. 7245 (= 1737), fevr. 23. a ţigancă de la Panait ceauşul din Bucureşti şi de la soţia lui, Anania, fata arhlmandritulul Anania, cu zapis din It. 7252 (= 1744), aprilie 16. Doi ţigani de la Nicolae Ştirbei şi jupâneasa lui, Aniţa, cumpă­ raţi la It. 7256 (= 1748). 20 suflete de ţigani cumpăraţi de Sandu serdarul din ţigănia Go­ leştilor, de la Nicolae Ştirbei biv veI vistier şi jupâneasa lui, Aniţa, fata lui Radu Golescu, de zestre, drept tal eri 500. Divan: Barbul Văcărescul v. ban, Cost. Brâncoueanul v. vor., Ştefan Văeăreseu v. log., C. Creţulescu v. spat., Matei Roset v. vist., Toma Creţulescu v. clucer, D-traşeo Şuţul v. post., Cost. Florescul v. pah., Iordache v. stol., D-traehe Ghica v. comis, I anache v. sluger, Cost. v. pitar. Is. Ştefan Văeăreseu v.log. Scris Ia leat ,,1753" (7261 ? J) dec. 27 de popa Florea de Ia sf. Gheorghe. "Tudor vt. logt. procit". (Eforia Sp. Cio., Berislâueşii, ff. 23-28). 1) Decernv. 7261=1752, nu 1753; deci s'a datat greşit de diac. Nu poate fi vorba de luna decemvrie 1753, întrucât Matei Ghica nu mai domnea în Muntenia încă din iulie 1753. 423 ,� --.- ---- [424] lf.-1757 (7265), feor. 26. Nicolae Argetoianu, ceauş de aprozi, vinde cumnaiului său, Sandu Bucşenescu, biu uel serdar, partea lui de moşie cu vii şi două roate de moară în Ciofrângeni. Adecă eu, Nicolae Argintoeanul, ceauş de aprozi, împreună cu soţie a mea, Păuna, dat-am acest adevărat zapis al mieu, ca să fie de bună credinţă la mâna dumnealui cumnată-mieu Sandul Bucşănescu, biv vei sărdar, precum să se ştie că având eu o moşie ce să cheamă Ceo­ frângenii pe apa Topologului sud. Argeş, care moşie îmi iaste şi mie rămasă dela mumă-mea Mariea, fiica mării sale răposatei doamnii An­ cuţii şi Dumneaei i-au fost dată de soţul d-ei cel dintăi, Ioniţă post. Albescu. Şi făcându-c vânzătoare şi mai căzându-i-să d-lui, fiind rudă şi fiind alăturea cu moşiea dumnealui Alimăneştii ; din bună voea miea am mers la d-lui şi i-arn vândut d-Iui această moşie cu tot hotarul Ceofrângenilor, cu viile, cu 2 roate de moară şi cu toate siliştile câte sânt întracest hotar, în preţ de bani tl. 1200. Şi am luat toţi banii de­ plin în mâna mea. Drept aceea i-arn dat acest adevărat zapis al mieu, ca să ţie şi să stăpânească d-lui această moşie, din câmp, din pădure, din apă ... cu bună pace de cătră mine şi de cătră tot neamul mieu. Şi să-i fie d-lui moşie stătătoare... ,,(Hotare: la n. cu o moşie a morii Argeş; la sud cu Alimăneştii ; la est "până în Calea Oii" ; la vest cu moşia Vătăjeştii a morii Argeş). Şi i-am dat d-Iui toate cărţile de judecată ce au avut mumă-rnea cu Dumneaei stolniceasa Chiajna, sora Dumnealui post. Ioniţă Albescul, pentru această moşie. Şi când am făcut acest zapis au fost cu ştirea tuturor rudelor meale şi au fost şi alţi boeri martori, carii să vor iscăli mai jos. Feor. 26, lt. 7265(=1757); Nicolae Argintoeanu biv ceauş za aprozi vânzătoriu; Nicolae Roset biv logt. mărt. Ioan ... biv vel sluger mărt. Panait biv veI căpt. za do­ rţobanţi], Iordache Creţulescu biv veI postc., Ghenadie arhimandritu Co­ zieanu. (Ef, Sp, Ciu. Berislâueşii, f. 162 v-so-163). IlI.-1760, Aprilie 15. Sanda Bucşănesou biu vei serdar face danii schitului său Berislăoeşti. "Testamentul sfântului schit Berislăoeştii sud. Argeş 1). Doamne, iubit-am podoaba casii tale şi locul Iăcaşului măririi tale. Iubitorul de oameni Djuţmnezeul nostru şi ziditoriul a toată făp­ tura a celor văzute şi nevăzute, prin scriptura sf[â]ntă şi D[ li Jmnezeească, prin cea veache şi prin cea noao, totdeauna ne îndeamnă, ne învaţă şi ne povăţueşte ca să călătorim pre calea cea mântuitoare de suflet, măcar că multe şi nenumărate căi şi mijloace ne-au arătat D[oJmnul Dumnezeu spre lucrarea faptelor celor bune şi de suflet mântuitoare, prin care leasne din bună voinţă călătorind ne făgădueşte inpărăţia sa cea cerească şi deosebit ne înprieteneaşte cu dânsul şi ne pricinueaşte răsplătire vea- cinică şi necurmată. \ Drept aceaea dar şi eu nevrednicul rob al marelui şi prea înaltu­ lui D[u]mnezeu, Saudul Bucşătiescul, biv vel sărdar, împreună cu ju­ pâneasa şi soţiea mea Mariea, (firii am vieţuit împreună până acum două zeci şi unul de ani, văzându-ne pre înşine că de la D[u]mnezeu 1) Pe coperta interioară a manuacriptului se citeşte următoarea insemnare: .Această condică s'au făcut prin osârdic a mea celui iscălit aici, It. 831.. Vlasie arh.imţo ţ n dţrit] Berislăoetmu» 424 [425] nu ni s'au dat a naşte fii din trupul nostru, ca să ne ramae în· urmă moştenitori celor câştigate şi agonisite de noi din Dumnezeesc năstav şi. din râvna inimii noastre, socotitu-ne-am între noi şi am pus gând în inima noastră de vreme ce moştenitori în urmă nu ne rămân, voitu­ ne-am înpreună din tot sufletul şi din tot cugetul nostru ca să ne fa­ cem şi să ne câştigăm un fiu nemuritoriu, adecă să ne jărtfuim din toată cea dela Dumnezeu agonisita noastră, atâta din zeastre, cât şi din ceale ce cu trudă şi cu osteneală înpreună amândoi am câştigat şi am agonisit, ca să zidim şi să înălţăm un sfânt şi dumnezeesc lăcaşi într'u slava şi lauda lui D[u]mnezeu şi într'u veacinică pomenirea noastră şi a părinţilor noştri, puind între noi legătură întărită şi temeinică, şi luând pre Dumnezeu într'u ajutoriii am început de am făcut toată gătirea cea de trebuinţă zidirii sfântului lăcaş. Şi aşa, după cuvântul proorocului şi înpăratului D[ a]v[i]d, n'am dat somn ochilor noştri, nici geanelor dor­ mitare, nici ni s'au strămutat gândul şi socoteala, de cătră ceea ce dorieam a săvârşi pănă am aflat loc D[o]mnului, lăcaş Dumnezeului ceresc. Ci cu inimă pornită şi cu cuget întins cătră ajutoriul cel de sus, al prea înaltului Dumnezeu, apucatu-ne-am cu toată osârdiea şi cu toată vârtutea din cât ne-am fost putinţa, şi am zidit şi am înălţat acest sf[â]nt . schit şi Dumnezeesc lăcaş într'u slava Domnului D[u]mnezeu şi intr'u cinstea şi pohvala sfinţilor Trei Ierarşi : Vasilie cel Mare, Grigorie Bo­ goslovul, Ioanu Zlatoust şi a sfântului slăvitului marelui m[u]cenic Gheorghie purtătoriul de biruinţă şi întru necontenită şi vecinică pome­ nirea noastră şi a răposaţilor părinţilor noştri, la moşiea ce să numeşte Berislăveştii, din judeţul Argeşului, pe apa ce să chiamă Coisca, care moşie ne .. au fost şi de zeastre şi am şi cumpărat cu bani gata tot într'­ acest hotar dela moşnenii deacolo, după cum zapisele arată şi adeverează. Pre care schit cu toate podoabele infrumuşeţându-I şi inpodobindu-l atâta pe dinlăuntru cu zugrăveala sfintei besearici, cu sfinte vase şi 0- dăjdii preoţeşti şi tot fealiul de alte trebuinceoase lucruri şi podoabe cât şi pe dinnafară cu alte înprejmuiri câte s'au căzut şi s'au cuvenit ca unui dumnezeesc lăcaş. Dar de vreame ce numai cu atâta, adecă numai cu zidirea şi În­ frumuseţarea lui nu se poate a-şi avea săvărşirea lui pe deplin, neavând intr'u ajutoriu înprejmuirile cealece să cad şi să cuvin cătră iubirea de Dumnezeu, făr de îndeplinirea a toate orânduealele ceale de trebuinţă, urmez cuvântul ce face D[uJmnezeescul Zlatoust pentru nădejde, unde zice că nici un bine nu Intinereaşte sufletul şi nu [-1] face aşa de I u­ minat ca nădeajdea cea bună a celor viitoare bunătăţi. Aşa, cu inimă invoeşată şi cu fierbinte râvnă, năzuind cătră întărita şi neruşinata nă­ deajde cu mijlocul săvârşirii a toată înplinirea, iată printr'această a noastră ctitorlcească şi afieroticon carte, arăt toate cele ce am închinat dante şi am afierosit la sfântul lăcaş. Intâia să fie sfântului schit moşiea Berislăveştii, pre carea stă zi­ direa sf. schit, cu toate namestiile lui, toată partea de moşie ce ne-au fost de zeastre şi toată câtă o avem de cumpărătoare într'acel hotar de la moşnenii de acolo, cu tot venitul de preste tot hotarul, din câmp, din pădure, din apă şi din siliştea satului, din hotar până în hotar, după cum arată şi cuprind zapiseJe ce sânt date de la mâna vânzătorilor şi alte cărţi şi drease ce sânt tot de această moşie. Cum şi partea de mo­ şie tot într'acest hotar. Berlslăveştti, ce au fost cumpărat-o Dima Grecul de la Sima Dolofan şi de la fraţii lui şi au dat-o danie la acest sf. schit, prin cartea lui de adeverinţă, şi cu toată viea ce o am făcut pre această moşie. 425 [426] Şi iar am închinat sf. schit moşie la Rădăcineşti i Scăueni, toate părţile câte au fost ale morii Aninoasei, date şi Închinate la această sfântă m-re de răposatul ctitor al aceştii sfinte mori Aninoasei anume Teodosie monahul, pre carele pre nume mirenesc l-au chemat Tudoran biv veI c1ucer; şi alte părţi de moşie din Rădăcineştt şi din Scăueni şi din Dă] n ]geşti, tnpreună cu alte locuri şi livezi şi vaduri de moară, care au fost ale răposatului chir Climent ieromonahul Grădişteanul, fratele răposatului Bunii Grădişteanul biv vei dvornic, fiindu-i fost şi lui de cumpărătoare de la unii, alţii, precum în cartea lui toate pre larg şi a­ nume le scrie şi le adeverează. Şi le-au tot stăpânit cu pace până la o vreame, iar când au fost În zilele răposatului mitropolit al ţării, chir Daniil, fiind sf. sa şi epitrop nou la această mai sus numită more Ani­ noasa, făcând Climent Grădişteanul părţile lui de moşie vânzătoare, n'au putut alţii străini a intra să le cumpere fiindcă să cădea mai mult morii Aninoasii a le cumpăra, având m-rea părţile ei de moşie şi din sus şi din jos, ear aceastea era la mijloc. Deci răposatul mitropolit, chir Daniil, au fost cumpărat toate părţile de moşie câte au avut Climent Grădiştea­ nul de cumpărătoare, cu bani gata şi cu zapis de la mâna lui de vân­ zare, ot It. 7231 (1723) avgust 26, În care zapis arată şi adeverează toate părţile de moşie şi locurile cu seamnele şi cu hotarele lor, arătând de la cine le-au avut şi el cumpărate, după cum aici În jos le numesc. Insă în Rădăcineşti, partea ce au fost cumpărat de la Albul pârcălabul, feciorul Vladului, şi de la feciorii lui, toată partea de moşie câtă au avut de moştenire şi de cumpărătoare şi cu viile şi cu vaduri de moară de preste tot hotarul, drept bani gata tI. 185 [paraJI[e] 33, precum arată zapisul vânzătorilor şi hrisovul ce au de moştenire şi cărţile boierilor de hotărnicie. Şi ograda cu pomii de la Şărban Beacheş, carea au fost răzorită şi înpietruită, fiind în mijlocul acestor moşii, drept tI. 7. Şi iar de la Şărban o jurn, de dealniţă despre fântână şi un loc despre râul Bilii, alăturea cu părul, şi un loc la Negrila, din jos de Ceziianu; care dă cu capul la cale şi cu alt cap la pârâu. Şi alt loc iar la Negrila, carele dă cu capul la viea Andrii şi cu alt cap la pârâu. Şi alt loc dea­ supra Măluşălului pe lângă livadea de la popa Isac, din pârâu până În pârâu. Şi alt loc În lung pe din josul Cornetului, de dă cu capul În râu despre Măluşăl şi cu alt cap iar În râu despre sat, drept tI. 10, după cum scrie zapisul lui. Şi iar o livade care a�u fost a Oprii Bodoran şi o au fost vândut sătenii pentru birul lui drept bani 233. Şi iar un loc al popei Oprei Făgeţel drept bani 88, după cum scrie zapisul lui de vânzare. Iar în Scăueni au fost cumpărat Climent Grădişteanul, de la Radul log., feciorul Simei log. Olănescul, toată partea lui de moşie din Scău­ eni şi dela Rădăcineştt cu viea şi cu moara din apa Coiscăi drept tl. 80, care moşii le-au fost şi lor de cumpărătoare de la Agripina călugăriţa, pre carea au ţinut-o Dan, după cum arată zapisul lor de vânzare. Iar în Dăngeşti au fost cumpărat Climent Grădişteanul de la Tă­ nasie martalogul, feciorul lui .Voica de acolo şi dela văru-său Gheor­ ghie, feciorul lui Mateiu, neţioţii Chircăi Dolofan, toată partea lui de moşie din pres te tot hotarul, drept bani gata tl. 31, [par.] 53, după cum scrie şi arată zapisul lor cel de vânzare, arătându-şi stânjinii şi toate seamnele moşiei şi hotarele, care moşie iaste hotărâtă cu 12 boeri odată şi cu 6 boeri altădată. \' Iar moşiea Seaca au fost cumpărat-o Climent Grădişteanu dela Barbul log. Dolofan şi dela văru-său Sţanciul şi dela văru-său Vatasie, după cum scrie zapisul lor cel de vânzare drept bani gata tI. 42. Aceaste părţi dar de moşie câte scriu mai sus anume toate, după cum arată le-au fost 426 r [427] cumpărat Climent Gr. dela vânzătorii ce mai sus se numesc, căruea mai în urmă fiindu-i de vânzare le-au cumpărat mai sus numitul mitropolit al ţării, chir Daniil, pe seama sf. mori Aninoasii şi le-au stăpânit tot m-rea împreună cu ceale mai denainte date de ctitori, până în zilele prea sf. mitropolit Neofit. Iar când au fost atunci la It. 7249 (= 1740) octovrie 29, un igu­ men dela Aninoasa, anume Varlaam, văzând că de la aceaste moşii prea puţin folos şi chiverniseală are sf, more fiind şi depărtate de more de nici le da mâna a le căuta fiind şi puţine locuri de hrană, s'au socotit şi au făcut sfat cu tot soborul sf. mori, ca să vânză aceste moşii toate şi cu acei bani ce ar prinde după aceste moşii să cumpere altă moşie de câmp, de unde să aibă m-rea mai bun folos şi chiverniseală de venit mai bun şi mai mult. Şi aşa fiind moşiile acea stea lângă moşia noastră Berislăveştii, unde cu ajutorul lui D-zeu am zidit sfântul schit, ne-am învoit cu mai sus numitul igumen chir Varlaam şi cu toţi părinţii călu­ gări ai sf. mori Aninoasii şi am' făcut schimb într'acest chip: adică gă­ sind ei o moşie bună În sud. Tel[eo]rm[an], ce să numeşte Mărzăneştii de sus, care moşie au fost a lui Dimitrie Notara doftorul, ginerile răpo­ satului boeariului Bunei Grădişteanul biv veI dvornic, şi fiind moşie mai bună cu venit mai bun şi mai muIt, şi mai vârtos că mai avea sf. more moşie acolo de putea căuta şi o parte şi alta; am dat bani gata tl.... de am cumpărat acea moşie pe seama sf. mori şi în locul aceiea, ne-au dat noao mai sus numitul igumen . părţile de moşii ce arată mai sus, atâta ceale date şi închinate la sf. more de mai nainte vrearne, cât şi păr­ ţile ce s'au cumpărat de la Climent Gr., dându-ne şi zapis la mâna noastră, iscălit de Varlaam igm. şi de tot soborul sf, mori Aninoasii şi întărit cu iscălitura prea sf. mitr. chir Neofit şi cu iscăliturile altor pă­ rinţi igumeni şi boeri mărturii, ot It. 7249 (=1740) oct. 29. Şi ne-au dat şi zapisul lui C1iment Gr. cel de vânzarea părţilor lui, întărit cu pe­ cetea şi cu iscălitura a multi boiari mărturii şi alte cărţi şi drease şi vechi şi mai noao, ce au fost făcute pe toate părţile moşiilor ce arată mai sus. Care părţi toate, cu totul, cu viea de la Dăneasa şi cu o roată de moară din apa Coiscăi şi cu alte vaduri de moară şi cu un loc din poalele viei, ce l-am cumpărat eu de la Albul, feciorul Neculii Vieriul, care i-au fost şi lui de cumpărătoare de la Petrişor ot Dolofani. Şi altă osebită parte din Scăueni, însă partea de moşie ce au fost a Pârvului Şuiceanul, care parte o fusese cumpărat Voico Dobrescul de la Ion fe­ ciorul Pârvului Şuiceanul; şi fiind acea parte de moşie' tot Într'un hotar cu moşiea mea şi cumpărând-o făr de ştirea mea, nu l-am îngăduit, ci mai căzându-rni-se mie a o cumpăra, prin poruncă domnească l-am întors banii înapoi şi rămânând şi această parte de moşie intr'u stăpânirea mea, o am închinat danie sf, schit împreună cu alţi stj. de moşie ce mi s'au venit în partea mea la hotărnicie. Şi iar am inchinat sf. schit moşiea Sârnbotinul după apa Oltului, sud. Argeş, stj .... ce ne-au fost iarăşi de zeastre, carea să hotaraşte pe din sus cu moşia Dăeştii a morii Ostrovul şi pe din jos cu moşia morii Fedelişoiu, afară din partea lui Drăghiciu Olănescul şi cu o silişte ose­ bită, după cum arată cartea cea de hotărnicle şi zapisul Olănescului pentru acea silişte. Şi altă parte de moşie ce să chiamă Glodul lui Tu­ doran, carea o am cumpărat pe bani gata tl. 35, de la Ion Şuiceanul, feciorul Pârvului log. Şuiceanul, care acest codru de loc iaste lângă hotarul Berislăveştilor, după cum arată zapisul lui de vânzare, of lt. 1754, ce iaste întărit cu multe mărturii ce s'au întâmplat la vânzarea aceasta. Şi iar am închinat danie sf. schit un sălaş de ţigani cu copiii lui, 427 [428] Însă pe D-tru ţiganul cu ţigan ca lui, Nestora, şi cu 2 copii ai lui anu­ me: D-traşco i Gheorghie şi cu 2 feate ale lor anume: Mariea şi Stana. Care pre acest D-tru ţig. I-am cumpărat de la Cost. post. Prisiceanul, feciorul lui Şărban Prisiceanul biv vei cliuce]r]; iar pe ţiganca lui, Nes- � tora, am cumpărat-o de la boierii Bârseşti du peste Olt, din sud. Vâlcea, după cum zapisele lor de vânzare arată. Şi iar am mai închinat la sf. schit, 2 sălaşe de ţigani, pre carii i-arn cumpărat de la Nicolaie Ştirbeiu şi de la jupâneasa dumnealui, An­ cuţa, fiica răposatului Radului Solescu biv veI spatar, însă ţiganii anume ... Şi iar un sălaş de ţigani anume Oprea ce ne-au fost de zeastre şi cu ţiganca lui anume Rada şi cu featele ei ..... Osebit de aceastea de toate, ca sa fim pomeniţi în toată vremea, nu numai la sf. nostru schit, ci şi la m-rea şi nosocomion al sf. Panteli­ mon, la a căruea zidire şi înălţare ce s'au săvârşit de cătră blagocestivul înnălţatul domn, măriea sa Grigorie Ghica vvd, fiind orânduit dintâeaş dată a fi eu ispravnic spre tot lucrul şi spre toată iconomiea dela în­ ceput până la săuârşire, ca să ne adăogim sufletelor bine şi pomenire, am orânduit cu bun aşezărnânt, ca să să dea In toţi anii dela schitul nostru la sf. Pantelimon şi la spitalurile cu săracii bolnavi, adecă pe an câte tl. 25, însă nu am supus schitul a fi metoh la sf. Pantelimon, fără numai să să dea din an în an această sumă de bani câte 11. 24, iar ico­ nomul sf. Pant. întru nimic altă supărare, cu mijloc de stăpânire asupra schitului, să nu aibă a face. Şi afară dintr'aceşti bani ce scrie mai sus, încă mai adaog şi 1- ceasta: adecă din venitul munţilor din sud. Argeş, anume muntele ce să chiamă Voinişăscul i muntele Buceagii i Sticatul i Furnica i Balin­ tele i Hanesul i Groapele, i Steaja i Gonţea i Sărăcinul i Balul, care munţi să încep toţi din m-tele Voinişăscul din pietrile scrise ce sâni hotar ţărilor, până unde să hotăraşte cu munţii boerilor Bengeşti, şi de acolo drept in plată în hotarul ţării unguresti, drept pieatra albă, să se dea din venitul lor la sf. Pant. pe an tI. 75 şi 12 oi. Pentru că aceşti munţi încă de multă vreame, de sute de ani, era[uJ pierduţi şi dejbinaţi de pâmântul ţării româneşti şi era ca un pământ al ţării unguresti, fiind într'u stăpânirea unor saşi de la cetatea Sibiului. Şi intr'atâta multă curgere de ani trecători la mijloc, de au şi fost aceşti munţi dinpământul ţării, nimeni din domni sau din beeri, părnânteni sau din plăeaşii acelor părţi de locuri, n'au mai cercat, n'au mai umblat, nici au mai căutat; iar eu cu truda, cu osteneala şi cu cheltuiala mea am umblat, am cercetat şi am descoperit aceşti munţi. Şi cu multă silinţă şi nepreget am scos şi am luat munţii din stăpânirea saşilor dela cetatea Sibiului şi au fost tot într'u purtarea de grijă a mea pân în zilele înăl­ ţatului şi mai sus pomenitul domn, Grigorie Ghica vod[ă] intr'u a doao domnie. Atuncea dar sculându-să unii din plăeaşi, ca să ia dintr'acei munţi intr'u stăpânirea lor, zicând că ar fi ai neamului lor, cu un hrisov vechiu de la It. 6971 (= 1463) al răposatului Radului vvd cel Frumos, .Ieciorul Vladului vvd, care hrisov nu era al neamului lor, ci s'au do­ vedit că au fost al Bengeştilor, numai ei cu vicleşug umbla ca să ea (1) din munţi într'u stăpânirea lor şi să dea şi Bengeştilor pe jumătate. Şi într'acestaş chip dinaintea măriei sale Grigorie vod. dovedindu-să lucru într'u adevăr, ca un domn ce alu descoperit lucrul şi au cunoscut că prin silinţa şi truda mea s'au luat munţi! dintr'u stăpânirea celor streini de fealiii, mi i-au dat mie şi mi i-au dăruit cu hrisovul mării sale, să fie ai miei într'u stăpânire ohabnică şi \neclătită, după cum In hrisovul măriei sale arată toată pricina pre larg şi pre amăruntul, iar eu din bună voinţa mea 428 [429] i-arn închinat la sf. Pant., după care munti de atuncea m'am aşezat, ca să dau sf. lăcaş al sf. Pant., pe an, câte tI. 75 şi 12 oi, după cum scrie mai sus. Deci fiindcă aceşti munţi sânt aproape de schitul nostru am orânduit că în urma noastră să se strângă orice venit ar fi al munţilor de igum. acestui schit şi el să trimiţă la sf. Pant. pe an aceşti mai sus zişi bani tl, 75 şi 12 oi şi acei 25 tI. ce arată mai sus. Insă şi când nu s'ar ajunge a fi venitul munţilor de aceşti bani, dar igum. schitului tot deplin să trimită suma ce cuprinde mai sus; iar când ar mai prisosi, atuncea acel prisos să fie al schitului, iar altă su părare să nu i să facă. Mai rânduit-am şi aceasta ales spre necontenitele şi neprestan sluj­ bele bisericeşti, care făr de curmare să să urmeaze pururea şi totdeauna. Intâi la sfânta besearică să fie 2 preoţi ieromonaşi şi un diacon (afară de igumenul cel aşăzat de epitropi precum mai jos voi arăta), însă dintr' acei 2 ieromonaşi unul ce s'ar cunoaşte mai învăţat, să să numească eclisiearh, carei neprestan să slujască sfintele şi dumnezeeştile besericeşti slujbe, leturghii şi rugăciuni pentru noi şi pentru părinţii, moşii şi stră­ moşii noştri şi pentru alţi pravoslavnici creştini ori din neamul nostru ori din alţii, carii cu râvnă d[u]mnezeească s'ar indemna dintru a sa bună voinţă a să face ctitor nou şi ar închina dintru ale lor ceale ce Dum­ nezeu i· ar lumina. Insă preoţii slujind liturghie dea pururea În toate zilele, iar diaconul, duminicile şi sărbătorile ceale mari şi când nu vor avea sărindare; iar sârnbetele şi duminicile şi sărbătorile şi praznicele ceale mari, nici odată să nu treacă a sluji sf[â]nta liturghie: însă sâmbetele pentru pomenirea morţilor şi a ctitorilor, iar duminicile şi zilele prazni­ celor şi a sărbătorilor sfinţilor celor mari pentru slava şi lauda lui Dum­ nezeu şi pentru cinstea celor mai mari prăznuitori. Şi la aceşti 2 efimerii să să dea celui dintâi cu numele de eclisiarh pe an tI. 12 şi preotului al doilea 8, iar diaconului tl. 6. Şi la zilele sf. hramuri ale besericii adică au la Tris[fe]titele la ghe.n.30, au la zioa sf. marelui mucenic Gheorghie, la apr. 23, la o zi dintru aceste 2 hram uri cu blagoslovenia păr. rnitropolitului, să vie iubitoriul de D-zeu păr. epis­ copul Râmnicul (fiindcă iaste aproape) ca să slujască sf. liturghie a doua zi de praznic, când să numeaşte ctitorul şi să să facă şi parastas, şi să i să dea pentru osteneala sf. sale tI. 11. Iar când nu va putea veni si, sa la nici-un praznic dintru aceste 2 şi s'ar Întâmpla peste an călătoriea vreunui arhiereu în partea locului, să-I roage ca să vie să slujască sf. liturghie să pomenească pe ctitori şi pe alţii ce au dat danii şi să-i dea dintr'acei tI. 11 ce sânt orânduiţi, tI. 5 p[o]l, adecă 2 galbeni. Aşijderea în zioa hramului Trisfetitelor la praznic să să facă 300 de pite : 100 de pite să să dea la adunarea mesii praznicului, fiind oa­ meni mai de cinste la masă, iar 200 de pite să se dea la norod împreună cu câte un pahar de vin. Iar la ziua sf. marelui m. Gheorghie, fiindcă numai căci iaste praznic părintesc, rnoşăsc şi strămoşăsc, ca să nu să currneaze prăznuirea acelui mare şi de biruinţă purtători mucenic, orân­ duire ca şi la zioa aceaia să să facă praznic, însă după putinţă, Iăcân­ du-să şi atuncea 150 de pite şi să să dea la norod cu câte. un pahar de vin şi să să facă pomenire ctitorilor şi răposaţilor părinţi, moşilor şi strămoşilor noştri şi prin obicinuitele besericeşti slujbe şi sf. lerurghii să să facă cinste şi pohvală sf. marelui mucenic Gheorghie. Incă mai orânduesc şi aceasta ca din copiii săraci făr de părinţi, carii nu ar avea nici un fealiu de chiverniseală, să să aleagă 6 copii să tnveaţe carte la schit la dascălul ce-I vor aşăza epitropii, cu orân­ duita simbriea lui, pentru procopseala ucenicilor acestora şi oricarele va învăţa precum să cade, cine dintr'aceea va vrea să rărnâe în schit pentru 429 [430] preoţie şi călugărie, să fie priimit, iar cine va vrea să iasă, să fie slobod să se ducă unde va vrea. Şi în locul fieşcăruea dintr'aceia să să găsească altul, ca nici odinioară 6 copii spre învăţătură să nu lipsească din orân­ dueala aceasta. Şi hrana acelor 6 copii să fie dela sf. schit, atât chiver­ niseala mâncării şi a odihnii lor, cât şi toată purtarea de grijă a imbră­ cărnintei lot, ca nu cumva să se pricinuească lipsirea vreunuea din ne­ chiverniseala mâncării sau a îmbrăcărnintei lor. Orânduit-am şi aceasta ca în nrrnă după petrecaniea noastră să aibă a fi epitropi şi purtători de grijă la acest sf. lăcaş, şi din neamul nostru carele va fi cu frica lui D-zeu, nu cu gând a lua ceva dela sf. schit, ci mai mult pentru pomenirea şi a sufletului său să arate dorire spre întremarea şi întărirea schitului. La care pohtim şi rugăm cu numele D-lui D-zeu şi pre aceşti 2 părinţi igumeni ce sânt mai aproape de sf. acesta lăcaş, pre părintele ig. Cozieanul şi pre părintele ig. Argeşanul, ca împreună să fie purtători de grijă spre sporul şi adăogirea schitului, însă şi părinţii igumeni iar pentru folosul şi pomenirea sufletelor sale (l), iar nu cu mijloc de stăpânire a supune ceva de ale schitului supt stă­ pânirea morii. Şi dela aceaste 2 mori să aleagă părinţii igumeni om în­ văţat şi cu teamere de D-zeu şi socotit de a fi vrednic de chivernisirea schitului, să-I pue igumen la schit, prin ştirea neamului mieu şi a epi­ tropului dela sf. more Panteleimon, pentru care mă rog sfinţiilor voastre, părinţi igumeni de la aceeste 2 sf. mori, să aveţi această purtare de grijă şi veţi avea şi sfinţiilor voastre ajutoriul sf. Ierarşi şi al sf. marelui mucenic Gheorghie. Şi fiindcă sânt orânduite a să face 2 praznice într'un an, la praz­ nicul Tris[feti]telor să vie păr. igumen Cozieanul, fiind mai aproape şi la praznicul sf, marelui m. Gheorghie, să vie părintele Argeşanul, fiind mai departe. Şi a doua zi de praznice la ctitor, de nu va fi venit păr. episcopul după cum am zis mai sus, atuncea să slujască liturghie aceşti părinţi igumeni, să pomenească ctitorii şi să să facă şi parastas pentru pomenirea tuturor închinătorilor şi să li să dea câte 2 galbeni. Iar igumenul de la schitul nostru încă să aibă a mearge la praz­ nicul morii Coziei, la sf. Troiţă, să ducă de la schit o ocă unt de nucă şi o făclie de p[ o Jl ocă ceară, şi la praznicul morii Argeşului, la Sântă­ măriea mare, să ducă iar o ocă unt de nucă şi o făclie de pl. ocă ceară. Asupra dar acestor aşezământuri şi tociniri ce din râvnă dumne­ zeească am săvârşit precum leagea şi însuşi stăpănul Hs. învaţă şi ne porunceaşte a avea dragoste către D-zeu, şi pentru ca să mă învrednicesc şi eu a auzi mângâiosul şi dulcele glas al Mântuitorului şi iubitori ului de oameni Hs. D-zeu: "Bine, slugă bună şi credincioasă, întră întru bu­ curiea Domnului tău", iată, cu toată pohta inimii meale şi cu voinţa cea dela D-zeu pornită pentru înterneerea şi neclătita statornicie a toată săvârşirea aşezăniânturilor şi tocmirilor celor mai sus arătate şi scrise, am dat această a noastră ctitoricească şi afieroticon carte, sf. şi dumne­ zeescului schit şi lăcaş, ca toate acestea câte să cuprind mai sus danii şi afierosiri şi toate alte orândueli, să fie statornice, nemişcate şi nestră­ mutate în veaci. Aşijderea şi altele ce s'au mai dat danie la sf. schit şi nu s'au pus în cartea aceasta, ci s'au scl'is În condica schitului, atât din moşii cât şi din odăjdii şi vase beseri�eşti şi alte aşezărnânturi ce am mai adaos, aceastea toate să să păzească nestrămutat, atât despre neamul mieu, cât şi despre neamul soţiei "Feale, pentrucă amândoi, din ,bună­ voinţa noastră, ne-am apucat de acest schit şi cu hotărâre, de vreme ce n' am născut copii, a treea parte din zeastre de am închinat schitului 430 [431] pentru vecimca pomenire a noastră şi a părinţilor noştri. Iar cine ar strica ace aste aşezărnânturi şi ar lua din ceale date schit ului de noi, oricât de puţin, să fie neertat de D. nostru Is. Hs. şi să-i fie pârâşi la înfricoşata zi a judecăţii însuşi sf. Ierarşi şi sf. marele m. Gheorghie. Şi am întărit aşezământul cu iscăJitura şi cu peceţile noastre, ru­ gându-ne şi prea sf. sale părintelui mitropolitului Ugrovlahiei, chiriu chir de au Întărit cartea aceasta şi cu iscălitura sf. sale, ca toate, după cum bine s'au aşăzat aşa să să urmeze. Şi .de acum înainte orice alt îm[i] va da îndemână a mai da şi a ajutora la acest schit, din ceale ce ne va milui D-zeu, pentru pomenirea noastră sau măcar şi alt cineva a ajutora cu ce l-ar năstăvi D-zeu. acelea osebit le vom Însemna în condica schitului cea întărită cu peceatea şi cu iscălitura noastră. 1760 (?) apr. 15. (1. p.) Sandul Bucşănescu biv vei sărd. (1. p.) Mariea Bucsţăjneasca (I) . sărdăreasa. Lucrurilor celor bune ce să săvârşăsc în politii de pravoslavnicii creştinii, mai ales la sf. lui D-zeu lăcaşuri, acelora mai bun temeiu şi aşăzărnânt le trebue, ca să aibă întemeeare şi statornicie de apururea. Drept aceea şi smereniea noastră, văzând acest bun aşăzărnânt, ce au fost avut fiul nostru sufletesc, d-Iui Sandul Bucşănescul vei stolnic, cu jupâneasa d-lui, încă de când au fost d-ei cu tiieaţă, spre săvărşlrea acestui sf. schit şi spre Înzestrarea cu toate cele mai sus numite in cartea aceasta, şi cunoscând că sânt toate bune şi cu orăndueală, ca nu cumva pe vremi să să strămute orândueala aceasta a schitului din aşă­ zământul acesta al dumnealor, smereniea noastră am pus la mijloc bles­ tem, ca oricine, au din neamul d-lui, au din rudeniile dumneaei, au din alţi dregători s'ar ispiti a strica acest aşăzărnânt şi ar Înstrăina ceva de ale schitului întru stăpânirea sa, unul ca acela să fie supt blestemul D -Iui nostru Is, Hs., aşijderea şi de smerenia noastră să fie afurisit, fierul şi pietrele să să topească şi să putrezească, iar trupul unuia ca aceluia să stea întreg şi nedezlegat şi la înfricoşatul judeţ, să-i stea pârăş însuşi sf. Ier. marele Vasilie, Grig. Bogoslovul şi Ioan Zlatoust şi sf. m. m. Gheorghie. Şi Întru întărirea şi bună statorniciea a tuturor celor mai sus numite, am întărit cartea aceasta cu iscălitura smereniei noastre. _ Msţ[a] OCt. 28, It. 7269 (=1760). Origorie mitropolitul al Ungrovlahiei. Grigorie episcopul R.âmnicului. IV. - 1760 (7269) decemure 6, Craiova. Testamentul lui Sandu Bucşănescu, Copie după diata răposatului Sandul Bucşănescul uel pah[a]r[nic] .' De vreame ce obşteasca datorie din început iaste hotărâtă la tot omul, iar vreamea şi ceasul iaste neştiut, încă şi îngerilor necunoscut, drept aceea şi eu, robul lui D-zeu, Sandul Bucşănescul vel pahr., bol­ năvindu-mă şi viind la mare slăbiciune, ternându-rnă de infricoşatul cea­ sul morţii, mai nainte până am fost cu minţile întregi am făcut această diată pentru tot aşăzărnântul casii meale, arătând întâi pricinile de da­ toriile ce am fost dator, apoi cui ce am lăsat, cum arată În jos anume: Decemu, 6, 7269 (-1760). 'l Origorie al Ungroulahiei, mărturie (greceşte). Pentru prada ce m'au prădat În zilele mării sale, Costandin Vodă Gehan, şi fiind trimis de dumnealor ueliţii boeri la Ţarigrad, după 431 _1II!!!l!_lQ!i.ilit __ ...... _iiiQ""_� � _ [432] cum cărţile d-lor arată - şi după ce am venit de la Ţarigrad, numai pă mine m'au pus la închisoare şi până n'am împlinit tl, 20.000 nu m'au lăsat de la închisoare, pe cum ştiu toţi. Ci să să ştie aceşti bani de la cine ce am luat şi cui ce am dat: 6000 tl. am luat de la Nache Burnaz, cu marfă cu bani; Însă marfă de tI. 4000 şi bani gata tI. 2000. Si dintr'aceşti bani i-arn dat bani gata tl. 501 şi au luat şi marfă înapoi de tl, 1959, pl. 15. Şi i-arn mai dat la Ştefani tI. 250 afară din tI. 30 ce zice Jupân Ianache că nu i-au luat. Şi i-am dat tI. 1000 care au fost pentru nişte galbeni de salbă, şi tl. n; iar 4 galbeni de câte 5 galbeni, care i-au luat dela Celebi Chiriac şi i-arn dat tI. ... care bani am luat asupra mea de i-arn plătit la jupăn Zota cu tI. 1000. Şi de la Toma Bogasierul tI. 1000 cu mâna lui Drăghici Coste şi i-arn mai dat tl. 216 cu mâna Simii şi tI. 28 ce i-au luat de la jupân Mitul zet Hagi Dumitru Dârstoreanu cu răvaş ; şi tl, 80 care i-au luat de la d-Iui vist. Mihaiu Măgureanu, ce i-arn avut datorie cu zapis, care fac peste tot daţi tl, 6108, pl. 55. Şi trec daţi mai mult tl. 108, pl. 55, afară din tl. 150 ce am dat la med1. Ştefanache şi dumnealui zice că i-au dat la jupân lanache şi jup. Ianache zice că nu i-au luat. Dar În dosul zapisului de la Jupân lanache sânt scrişi numai tI. 501 şi marfa de tl. 1959, pl. 15, iar ceştilalţi bani ce arată mai sus nu sânt scrişi în dosul za pisul ui, 500 tl, s'au luat de la jupân Dumitru Turnavitul cu mâna Neculii Măinescul şi cu Drăghici post. 1500 tl. s'au luat de la Jupân Dumitru Dârstoreanul şi au fost 2 căşăril date zălog pentru aceşti bani până acum, că i s'au dat şi marfă şi au lucrat şi la căşărie şi socotesc că sânt plătiţi aceşti bani; ci să dea zapisul Hagi Dimitrie să nu mai aibă a ceare nimic la casa mea. Şi banii aceştea au fost ai lui Hagi Mustata, satârliul de la Dârstor. 3000 tl, un zapis ce s'au dat de la închisoare la durnneal ui spat. Brâncoueanu şi iaste pusă zalog moşiea Surlarii, şi cârciuma mănăstirii de la Fier şi d-lui să-şi ţie zalogul rnoşiea Surlarii, că eu nici am ţinut moşiea nici am luat venitul, pe cum ştie şi d-Iui, ci cum va vrea dum­ nealui să-şi facă milă cu acei copii. 1500 tI. un zapis al frate-mieu Mincului şi al nepotă-mieu, Rădu­ canului, care i-au apucat Mişolu (?)'de l-au făcut cu sila, dar bani n'au dat. 2000 tI. ce s'au luat de la Hagi Spandone, şi cu iscălitura igume­ riului de la Rad u Vodă, aceşti bani s'au plătit şi mi-am luat şi zapisul să nu mai aibă a ceare nimic. 800 tl, care mi-au trimis Mateii1 Vodă pentru zugrăveli le chipurilor, aşa pece.luiţi i-au luat la Timişolu. 1000 tl, de la igumenul de la Văcăreşti, care bani i-arn avut eu la igum. dela Văcăreşti--; i-am plătit şi aceia, ştie şi d-Iui veI d-vor. Dudesc când i-arn plătit. 2000 tl. ce-au zis că au luat marfă dela Burnazopolo, slugeru Lin­ ceu de am cheltuit la cămară, dar rnăriea sa, Costandin Vodă Gehan, au zis că n'au luat nimic, şi mi-au făcut pecetluit să-mi dea banii şi nu mi-au dat nimic. Şi iaste pecetluitul de tI. 2000. Şi alte mărunţişuri pe la unii alţii ce au fost, m'am plătit. 2000 tI. ce am luat de la Td,pal Ornur de la Ruşciug pentru chel­ tuiala Ţarigradului. Au mai dat dinţr'înşii şi ce au mai rămas să şi-i ia d.ela Pană şi Rizea, din banii ce au\ orânduit boerii să-i strângă. 450 tI. am luat dela Hagi Ali 'casap başa dela OdriiLI şi i-am plă- 432 [433] tit la Sachi cu marfă cu bani şi mi-am luat 'zapisul să nu mai aibă a cere nimic. Aceastea toate ştip şi mărturisesc că le-am luat şi le-am plătit, pe cum arată înapoi. De să va întâmpla să-mii} dau opşteasca datorie, aici la Craiova, unde mă aflu acum bolnav, să aibă a merge sfinţia sa părintele epis­ copul Pârnniculuf de aici până la schitul Berislăveştii, să mă îngroape cu cinste acolo la schitul ce l-am făcut eu din temelie întru slava lui D-zeu şi a sfinţilor 3 mari Ierarşi. Şi pentru osteneala sfinţiei sale, să-i dea tI. 500. Şi la 7 beserici mai mari de aici din Craiova, care sâni mai mari, să li să dea câte ti. 10 de besearică pentru sărindare ; iar la cealelalte beserici de aici să li să dea câte tl. 5 şi 6. Să facă sărin­ dare şi la besearicele după cale, de aici până Ia Berislăveşti, să li să dea sărindare câte 5 Iei şi câte 6 Iei şi pe la alte besearici pe unde să cade şi pe la Piteşti şi pân Bucureşti şi pe la mori, pe unde să va so­ coti, până Ia 80 de sărindare. Să să dea pentru sufletul mieu şi la ar­ hlerei dela Bucureşti şi pe Ia mănăstiri, să să dea sărindare să-m[i] facă, de arhiereu câte tI. 50, şi pogrebanie să să dea la igumenii cei mari câte 2 galbeni, iar la cei mai mici câte 1 galben şi câte un Ieu. Şi pre­ oţilor celor de cinste câte tl, pl., iar celorlalti câte lor!. Şi 100 ocă de făclii de ceară să să facă. Şi pentru imbrăcatul coşciugului să să ia IO coţi de bela coasă roşie cu fiori de fir, cotul po tI. 5 % şi galon uri de fir împrejur cu ţinte. Pentru schitul Berislăveşti, cele ce am pus în condica schitului şi am dat danie şi altele câte am mai adaos danie acum la schit, toate să fie bine date şi să să păzească nestrămutate în veci şi nimeni din ru­ dele meale au din oamenii miei, au din nepoţii miei sau vreo parte fă­ meească, să nu Indrăznească a să atinge sau a să amesteca la daniile sf. schit, că eu l-am făcut ca să ne pomenim noi şi răposata soţiea mea cea dintâiu, Mariea, şi toţi câţi să trag din neamul nostru. Pentru ale meale părinteşti moşteniri ce mi-au venit partea mea şi am mai cumpărat cu bani gata dela moşneni, livezi de pomi, livezi de fân, părţi de munte la Lovişte iar aşa părţile meale de moştenire şi ce-am mai cumpărat intr'aceale părţi de loc, afară dintr'ale schitului, le las toate neamului mieu, nepoţilor, lui: -fiheorghită, Ioniţă şi Fieruţă. Numai casele din Bucsăneşti şi moara din Corbeni le las nepotu-mieu Ioniţă, neavând el case la Bucşăneşti şi aflându-se şăzătoriu la loc de primejdie. Iar livezile de fân şi locurile de arătură din' Corbeni să le impărţească numai frate-rnieu Mincu cu nepotu-rnieu loniţă. Iar Ghior­ ghiţă să aibă treabă în părţile meale de la Bucşăneşti, dela Dieşti şi de la Lovişte. La Titeşti, locurile de arături şi livezile rumânilor toate şi de moştenire şi de cumpărătoare, să le împartă frăţeaşte Mincul şi Ghiorghiţă şi Ioniţă, şi să fie ale lor că nu mai bag pe alţii streini Între dânşii, Şi locul de la Argeş, iar Irăţeaşte să-I împartă câte trei. Iar ce am cumpărat la Perişani de la Sundoi şi au fost cumpărat şi Irate-rnieu Mincul ca să nu mai fie pricină, să stăpănească Mincul acea parte şi cârciumă şi tot de acolo de la Perişani, să-şi ia zapisul din zapisele rneale. [ar altele câte le-am făcut şi le-am cumpărat eu cu munca mea şi cu strădaniea mea după cum le-am Însemnat anume, aşa să să urmeze nestrămutat de nimeni. Casele din Piteşti, cu toate narnestiile şi viile din coasta câmpului­ cu casele şi cu toate dichisele, le las nepotu-rnieu State, să le stăpâ­ nească ; însă până la 4 ani nimic să nu să amestece la stăpânire, ci I1inca să ţie şi să stăpânească şi să să chivernisească cu ale casii şi să 12 433 [434] facă pomenirile meale. Iar de la 4 ani înainte vor rămânea supt stăpâ­ nirea lui State, nepotu-rnieu, după cum i le-am dat, numai pe Ilinca să o cinstească şi să o socotească ca pe o mumă. Iar viile de la Brăneşti să fie ale Ilincăi şi casele din Bucureşti le las Ilincăi, măcar că locul au fost al socru-rnieu Hrizii logofătu, dar el mi I-au dat să-mi fac case şi am făcut case cu atâta cheltueală, şi Zoiţa nu iaste cu cale să bănuiască, că mult am cheltuit de la mine în casa soacră-mea şi la nuntă şi pe urmă, care nu le-am mai pus la nici o socoteală câte cheltueli am făcut de la mine şi la pomenirile ră­ posatei soţii meale ca la 4 pungi de bani şi mai mult am cheltuit de la mine. Casele cu pivniţa de la hanul lui Şărban vodă, care le-am făcut acum pe locul Ilincăi, le las Ilincăi să-i fie pentru chiverniseala vieţii ei. Şi moşiea dela Breazoaia şi cu morile, fiind cumpărate cu banii Ilincăi, să fie ale Ilincăi, şi banii ce nu se vor fi împlinit pentru această moşie să să dea din casa mea să împlinească şi să le stăpânească Ilinca cu pace. Locul de casă dela Piteşti cu pimniţa ce-am cumpărat-o dela Dru­ găneasca, să le ţie Zoiţa cu copiii; şi nişte brăţari de aur ce au rămas nedate, să să dea din casă. Aşternutul mieu de la soţiea dintâiu şi altele cârpeturi şi ii, de vor fi de acelea să să dea copilii Zoiţii. Viile din Sinea, care le-am cumpărat de la conte (?) Mihaiu şi de la alţii, le las schitului Berislăveştii împreună şi cu cârciurna de piatră care iaste în drumul cel mare de supt deal. Moşia de la Rociu şi Stănislăveştii şi cu cârciuma din drumul cel mare, le las toate schitului Berisl. să fie pentru pomenirea noastră. Hainele câte le-am făcut le las toate Ilincăi să le ţie şi să le stă­ pânească, nimeni să nu să atingă să-i facă vreo supărare pentru haine; i le-am dat ei. Morile de la Cosoba, care s'au pornit 3 roate, să le ţie Ilinca şi nepotu-mieu, State, în doao, însă o roată să fie să se dea mălaiii la să­ raci pentru sufletul mieu; iar alte 3 roate ce mai sânt să să facă aco lea intr'acel vadu, să le pornească cu cheltuiala morii sf, Panteleimeon şi să fie ale morii acele 3 roate pentru pomenirea mea. Moşiile de la Răzmtreşti, cât iaste t,cumpărătorile meale la 4200 de stj. şi mai bine, dela Racotă şi de la Bălăceni şi de la Negoiţă Ră­ tescul, însă 1000 de stj. am dat danie si. mori Panteleimon, încă şi mai de nainte, iar 1000 de stj. ii las Ilincăi, soţiei meale; iar stj. 2200 şi mai bine pe cât vor arăta scrisorile îi las schitului Beris!. să-i stăpânească. Morile de la Vărzari, 2 roate care le-am făcut înpreună cu frate­ mieu Mincul, o roată de moară o las să fie pentru treaba caselor din Piteşti, iar o roată va rămânea supt stăpânirea frăţine-mieu, Mincului. Iar morile de la Budeasa le las logofătului Nicolae să se chiver­ nisească cu iale. Nepotu-rnieu Gheorghlţă şi nepotu-mieu Ioniţă şi nepotu-mieu State le las de pot câte tI. 1000 gata, ca să să chivernisească dânşii, să mă pomenească, însă bani dela Eşan şi dela Ion şi dela Friţoiul. Iar pă nepotu-mieu Ieăducanu, al frate-mieu Dragomir, l-am ajutat la datorie cu tl, 500 să-i dea jlupân Dumitru Dârstoreanu cu dobânda lor ce vor aduce la datoria nepotu-mieu şi să ţie seamă din banii miei ce am daţi la jupân Dumitru. \ Copilele nepoată-mea Mahulii să li să dea tl, 150 să le facă câte un rândişor de haine şi să li să dea şi o fată de ţigan, şi să Ii să dea 434 [435] şi câte o pereche de cercelaşi şi câte un ineluş şi câte 2-3 şiruleţe de mărgăritar. Şi tI. 150 să să dea nepoată-mea Vultureascăi, să facă copilii iar un rând de haine şi să i să dea şi 10 oi şi 10 stupi. Un conteş bun şi o giubea şi o dulamă să să dea nepotu-mieu State; un conteş şi o giubea şi o dulamă să să dea nepotu-rnieu Ioniţă. Un conteş capeunbul(?) să să dea nepotu-rnieu Ghiorghiţă clucer, o blană de sangeap negru care au fost la Jiba nepotu-rnieu .să i să dea iar lui. Un conteş că să dea lui Şărban Fărcâşana căruia ii dam şi mai nainte câte o haină. Pentru banii ce sânt la Ipsilanti tl. 1500 şi la Mincul ... t1.1000, să-şi facă socoteala ce-ar avea cu dânşii să-şi ia banii şi să-şi oprească banii ce are la noi să ia; iar de ceealalţi bani să-şi dea socoteala la Ilinca şi să dea banii la Ilinca să fie pentru cheltueala pomenirilor şi alte cheltueli ale casei ce vor trebui. Aşijderea şi alţi bani şi datorii după la unii-alţii şi venituri ale casii toate să să strângă pân mâna Ilincăi şi a Barbului steg. după cum au fost şi până acum, şi să să facă toate pomenirile meale cu cinste după obiceiu şi să-şi dea şi ei socoteala la Ilinca, ca la clironoamă a casii mele. Neacşul ţiganu cu ţigan ca lui şi cu fata lui cea măritată şi cea mică şi cu feceoru lui şi fetele Stanii ţigăncii şi Sima şi frate-său cel mic şi Vâlsan ţiganul şi frate-său Voico să meargă la Breazoaea să slujască Ilincăi. Stan ţiganul dela Golescul şi Dumitru Bun şi Budoiu dela Goles­ eul şi Cârstea şi Stanciul şi Cernea să rărnâe în curte la Piteşti. Costea ţig. cu fii-său să fie al schitului Berislăveştii, şi Stan al butoşancăi şi Voico tatăl Cernii şi Marin şi Radu liganu cu feciorii lui să meargă la schit la Berislăveşti. Pe Tănase al jupânesii Maricăi câtă datorie va fi scrisă la dânsul l-am ertat de tot să aibă pace şi din venitul casii rânduri-rânduri să i să dea până în tI. 30 să să înbrace. Jupâneasa Marica ce va fi datoare să fie ertată şi Duminecă ce va fi datorie mai dinainte l-am ertat; şi pentru un zapis al căpitanului Vlăduţul de datorie cu tI. 240 să aibă pace că l-am ertat. Iar tl. 100 ce i-arn dat acum de s'au plătit de turci, să-i plătească şi dintr'aceştea tot să-i mai ert[ e] cevaş să mă pomenească. Simei log. să i să dea tl, 100 şi un cal bun. Lui Ştefan să i să dea tI. 100 şi un cal şi 2 .boi şi 1 vacă. Lui Costandin băiatul să i să facă un rând de haine şi 40 lei. Lui Martin să i să facă un rând de haine şi să i să dea 30 de lei şi 2 boi şi 1 vacă să mă pomenească şi el. Şi Barbului steg. după cum l-am tocmit să poarte grija de toate trebile casii şi să i să dea simbriea câte tI. 5 pe lună că aşa am vorbit şi să slujască casii 2-3 ani. Dobroteanca pentru banii ce iaste datoare tl, 100 de atâţia ani, care bani s'au învoit să dea 4 ţigani de lucru la mănăstire şi să fie ertată. Pentru Golescul au rămas tI. 100 capete: au să dea banii, au să dea 4 ţigani de lucru şi să aibă pace. 20 de stupi din Răzmireşti şi 20 de stupi din Rociu să aibă a-i lua în primăvară din stupii mei pă seama si. schit Berislăveştii. Carâta cea bună cu 6 telegari murgi să fie ai Ilincăi, şi 20 de epe, Însă 10 au fost de zestre, iar 10 să fie dela mine; şi să ia 16 boi şi 16 vaci şi 150 de oi şi 100 de stupi. 435 [436] Insă până la 3 ani să stea toate să să chivernisească casa şi po­ menirile meale să să facă bune şi cu cinste; apoi de acolea încolo să-şi ia cui ce am dat. (1. p.) Sand[ ul]. Grigorie episc[o]p. Râmnic, adeverez. (Ef. Spit. Civ., Condica Berislăveşti, f.- 12). V.-1761, feoruare 27. Bucureşti. Divanul confirmă diata paharnicului Sanda Bucşănescu. Această dilată a răposatului pahr. Sandu Bucşănescul, intârnplân­ du-i-să moarte la Craiova, în casele Obedeanului, unde intâmplându-se de faţă şi Hagt Manole Criteanul, ne-au spus cum că, când au fă.cut diata, era răposatul în fire şi cu minţile întregi şi au făcut-o dintru a sa bună voe, nesilit de nimeni şi mai ales că jupâneasa dumisale n'a fost faţă, ci au fost la Vâlcea, la m-rea Dintrunlemn. Aşijderea intâmplân­ du-să în Bucureşti şi Nicolae comisu (l), carele au fost scris dilata, fiind bolnav şi neputându-se aduce de faţă, ca să să întrebe, au trimis sfinţia sa părintele mitropolitul ţării pe sfinţia sa, vlădica Nisis, chir Ni­ codiin, şi pe popa Ioan de la Târgovişte şi pe arhidiaconul sfinţiei sale, Veniamin, de au întrebat pe mai sus numitu Nicolae logt. cum ştie de pricina dieţii şi au mărturisit că diiata este învăţată de răposatu pahr. Buc[şănescul] din cuvânt în cuvânt, de a sa bună voie, neîndemnat de nirnenea şi au scris-o dinaintea răposatului după cum se vede. Deci peste ...... dând păhr. Ilinca, jupâneasa răposatului, jalbă măriei sale lui vodă şi cerând ca să i să întărească diata cu iscălltura sf. sale părintelui mitro­ polit şi a noastră a boerilor şi orânduind măria sa la noi, ca să vedem diiata, unde fiind faţă şi sfinţia sa părintele nostru, mitropolitul chir Gri­ gorie şi citindu-să diata din cuvânt în cuvânt, care cunoscându-să că iaste diata bună şi cu orândueală făcută s'au întărit tu iscălitura sf. sale păr. mitropolit şi am iscălit şi noi martori, iscălind şi Hagi Manole spre întărirea cuvintelor ce arătăm mai sus că ni le-a spus. Cost. Dudescul veI vor. ; .... veI ban; Ştefan Văcărescu biv veI ban; Cost. Creţulescu biv veI ban; Cost. Brâncoueanu veI logt., mărt.; Du­ mitru vel vist.; Pâroul Cantacuzino biv veI Iogt.; Mihaiii vel vist. ; Grigorie biv veI clucer; Ion pitar, Miron, Cost. Bucşănescu, clucer. Dela logofeţiea mare a Ţării de jos. Această copie de diată iaste scoasă după cea adevărată diată a răposatului pahr. Sandul Bucşănescul, care s'au găsit de schitul Berislă­ veştii la casa dumneaei Bălaşii Bucşăneascăi, cetindu-să de cătră noi cu cea adevărată diată din cuvânt în cuvânt şi fiind şi tocmai spre a fi crezută după vremi ca însuşi cea adevărată, o am adeverit cu iscălitura, 1819 iunie 15. Alexandru Filip[escu} vel logt. Ath. clucer. (Beris;�veşti, f. 13 v-so). \ •••••••••••• 436 [437] j. I i I- I \ \. • ••••••••••••••••••• m ••••• a •••••••••••••••••••••••••••••••••••• 8 •••••••• . . � � OhTEHIA hITERARA--ARTISTICil � m n . ' ••••••• m •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• a ••••••••••••••• Un an de la moartea poetului N. Mileu Zăpezile unei triste aniversări se scutură, azi, peste umerii prieteniei noastre. Pentru caişii infloriţi ai zilelor noastre de frăţească dragoste scriu aceste rânduri. FAptura lui Mileu, de tânăr prinţ îngândurat, se aprinde în anii mei medalion şi linie de violină .. In amintire, adolescenţele noastre se împletesc, ca nişte mâini care se strâng fierbinte. Şi IAlJgi:i lumina lor de-atunci, tristeţea, marea tristeţe de acum. Prietenia noastră Îllcepe în Craiova din 1919, când Mileu se înoarce, de curând, din Moldova, unde suferise, degerase şi bolise­ luni Întregi - de tifos exantematic, cercetas de război. Eram scolar Îll �Jasa III de liceu si aveam fruntea l�nnil1aUt de mindria de-a fi făcut să aparu, în' editura liceului, un poem eroic "In munţi", jucat ipe scena Teatrului Na(ional de provincie, de către elevii dasei a VI-a. IJllill1'pul acestei mici glorii ale mele, zâmbeşte intâlnirea cu Mileu, pe o stradă obscură din preajma "hulevardului g[lrii". Insotea 'Pe maica sa adoptivă, d-na Pofca, pe care o cunoşteam din acelo zile cu lacrimi. ale Craiovei invadate de ulani, când venea la părinţii mei să plângă pribegia fără veşti, printre chesoane şi spitale militare, undeva" departe, a băeţaşului cu surăsul trist ca o petală de toamnă. -- Nu vă 'cunoaşteţi? Sunteţi doar amândoi "scriitori". Nicu scrie, :Însă, nuvele. Chipul de palid efeb, cu transparente de vis zăcut, s'a iluminat de zâmbel. 1\11il1ile s'au întins, şcolăreşte. -- Acum falce!i schimb cu volumele voastre. Uite, Nicu vine dela tipografie. Tocmai şi-a ridicat primele exemplare din "Taina sufletului". Mapa lui Milcu - elev în clasa V - s'a deschis şi proaspatul "Jluvelist"· mi-a dăruit, nu fără o impresie de uşoară oficiero il uuei ceremonii ciudate, o carle albii - albă ca o primăvară cu titlul scris în albastru de cer. l-am multumit. Mi-a răspuns cu o umbră de gravitate, cu un mic aer solemn. al elevului de "curs sup'erior" Întâlnit pe aceiasi punte de sunet, cu altul din clasa III-a. In aceiaşi seară, i-arn trimes, la rândul meu, poemul erOIC şi-am citit, pe nerăsu- 437 [438] �_�v�' uu>-' V iQUJ'pa ue ceaţa ŞI de târziu, nuvelele lui, cuprinse nu in mai mult de 32 de rpagini. Din toate m'a impresionat mai mult, "Copilulcodrului", cu romantismul subiectului său, circumscris unui episod de război. Lecturii 3JceleÎ seri, i-au urmat, apoi, caldele seri de prie­ tenie şi adolescenţă, din timpul claselor mele superioare de liceu. F eminitatea ochilor lui de poemcăprui, tristeţea colţului de buză uşor Iremătătoare şi elegia lungilor mâini cu tânjinde catifele, ard şi astăzi din adâncul acelor seri incrustate sub pleoape, rămase pe suflet. Imi citea nuvelele lui ŞH recitam poeziile mele, dar in lecturile noastre aduceam, deopotrivă, poetii iubiti. O revistă satirică, trasă la şapirograf, 01 titul de Iox-trott : "Cariopsa" şi cu apariţie efemeră, scoasă de noi doi şi de alti câţiva prieteni, a adus după sine suspiciunea, din ce în ce mai accentuată, a directorului liceului, autentic profesor de matematici, rigid şi bolovănos, La cel 'dintâi rrilrej, au urmat elirninăril« amăndorora, pe câte-o săptămână. Aceste' zile de... sancţiune disciplinară, le-am înnecat, împreună, sub unduitoare mătăsuri de lirism, în vaporoase Ore de confidente naive. Eran}! o Iire bolnăvicioasă, şi patului m0U de toamnă sau de iarnă îi sta de veghe, zile la rând, prietenul drag, pierdut în ani. Mai târziu, am iubit amândoi pe un acelaş bulevard cu brurnar şi cu castani şi'n acelaş parc autumnal al Craiovei, ce s'a intristat, de-atâtea ori, în poemele noastre, cu vvibraţii diferite. Iubirâle noastre paralele, sincronizate în acelaş decor şi-aceleaşi stări de suflet, ne-au legat şi mai mult cu beleala unor centuri de vis ŞI frăgezime. "Un chip de fată de demult. Surâde 'ntr'o romantă;." Versuri banale scrise � căndva, �- într' o vacanţă: de Crăciun, lle�au obsedat 'prelung, până şi'n anii de studenţime, cu o aromă, tulburătoare de castane şi de bucle blonde ... Am iubit împreună şi această pagină de iubire tânără, de romantică provincială :;;i :;;co­ lărsască, a rămas, poate, cea mai parfumată, din întreaga noastră prietenie. * Milcu a debutat -- În clasa VII-a de liceu - cu o nu veti f;, de factură sadovenistă, "Ilenuţa" în, revista "Ramuri" , de sub conducerea d-lui N. larga. Drumul i s'a deschis, curând, spre "Năzuinţa" - redactată de d-na El. Faroqo , d. lan Donqorozl ,Şti d. Popescu-Teleqa - unde a publicat tot o nuvelă mai viguroasă în llniişi mai dinamid! În c011[inut: "Tata". Conversiunea l�i Mileu la 'p:oezie s'a f�!cut mai târziu, dUpXI debutul în proză. Era, Îmi pare, în ultimul a.n de liceu. A adolptat, de-a dreptul, teh\lÎca modernistă, aritmictl şi cu 438 [439] imagiii formal teme are, G , O cuprinse cu hra (ele amândouă, îi atinse buzele cu buzele lui, iar ochii lor, strâns apropiati, făceau una şi aceiusi prIVire în privirea fiecăruia. Şi fiindcă în îmbră[işare îşi găsea, din ce în ce, răspuns la la toate întrebările care îl chinuiau, ADAM o recunoscu pe EVA . ... Aşa se născu dragostea." Coca Farago • ••••• 11' •••••• Grota din munte *) «Doar ţapii negri urcă. Pe sub bolţi caprelor noastre nu le-auzi ti1inca. Desculţ de sui, se crapă talpa 'n colţi; opinci ele pui, se spintecă opinca. Mâna se tae 'n fier{lstrău ele stâncă şi zurue pietrişut roşcovan, Ci grota doarme fumegănd adâncă şi neagră ca o burtă de cazan. Se îmbulzesc afară jepii mari în care, seara, liliecii cad. Copchiii cred că-i grotă de tălhari, că 'nfige cărărue pănă'n iad. 'X) Din cartea de poeme «Domnul de rouă», sub tipar. 445 [444] ochii şi a adormit odată cu florile, odată cu apele izvoarelor, odată cu păsările. Au trecut Ipe lâng[l el doi îngeri a!ergtllld, după un nouraş de splumă, dar nu i-a simţit, Ii era atât de liniştit trupul tot incât, în sclipirea raiului, somnul lui Adam nu pClrea, somn ci, mai CH­ rând o aşteptare cuminte, Târziu, un foşnet încă necunoscut i-a speriat auzul ruuo rtit do linişte şi i-a ridicat umbra de pe luminile ochilor, OdaVi cu el, datorită aceluiaşi foşnet, se treziră toate ierburile şi toate viotăţile şi crengile pomilor începură să se legene, Adam sări în sus, îşi frecă ochii şi-şi întoarse capul î Il tr o parte; în clipa urrnătnare a zărit, printre Hori şi zumzet: de 3]10, printre arbori şi Iâlfâiri de aripi f'ermecate, a zărit ceva ca lin rod de aur şi ca un strop de rouă crescut, ceva care trecea sburând fără aripi, ceva ca o umbră şi ca o floare în mers, ceva care nu era nici înGer, nici ram în adiere, nici pată de lumină, Porni spre acel ceva, purtând în ochi uimire şi în suflet bucurie şi teamă, ",EVA îi auzi 'Pasul pc urma pasului ei, şi se opri, Tot trupul i se iucordă ÎI} aşteptare, dar nil Întoarse capul, Adam se apropia, privind-o 'cu ochi ce parcă abea alun ci se deschideau. si gill1dind că niciodată nu mai mersese spre ceva, atâta grah[l şi sfială lotuşi era în dorinţa lui de CI o ajunge. O depăşi, Trecând pe l.tll1g:[l ea, simţise povara unei bucurii iar acum, la câţi va paşi depărtare, se opri; şi nu el, ci o putere nouă 'şi mare îi răsuci fiin ţa întreag.'i spre Eva caro zâmbea, adunându-şi cu o mână belşugul de aur al pietelor. Tăcerea, într'un şir de clipe lungi, îi dădu Îndemn să gr;tiaScrl: -- Cine eşti tu�) Apoi, tot îndemnul tăcerii îi călăuzi paşii înainte, li pipăi, uşor, părul: �- E ca şi al mOIL" dar e altfeL Ii atinse umărul. -� Şi aici îmi semeni dar.,; Durerea din coastă îl sfredeli iarăşi. Se încruntă puţin. ::;1-Ş1 indreptă mâna într' acolo, - Şi cu merg ca tiue.; dar pasul tău e altfel. TLl,cântl mergi, te legeni înlreag[l, altfel decât mă legflll cu: parcă îţi cântă trupul şi după cântec mergi", Eva, cu deg'ete sub�irişi albe, i�i alungii de pe frunte o şu­ viţel de păr. - ",Uile, mâna Ia e :Cal şi a mea. Dece nu-i [Il fel cn il j])l':l ?;) Dece, îll mi�.dtrile tale, parc;1 simt adierea care înfrăj.eşle arborii În il:e'aşi m:·ădier,e?"" Dece l�l-mi spai nimic, şi mie mi se pare Ci} te aud dincolo de mine, în depărtfu'i la care n'am ajuns inca până acum? \ Adam se apropie şi mai mult Erau, acum, unul lângii altul şi doar un lujer de floare îi mai desprlr[ia, Eva Îşi ridică pleoapele şi-l privi tot zâmbind, de parcil l-ar 444 [445] fi IClI;:03CUl demult. Adam îi pipăia trupul şi, din când în când, se atingea şi pe el, vrând să înţebagi'l mai bine că acea făptură îi seamănă, deşi e alta şi. cândi se 1 uminară ochii de farmecul ochilor ei, de�oda";ăi i se desprirsc din piept un geam[lt, căci tăişul durerii se înteţea. Şi atunci auzi ca o uşoară cădere de apă, ca un cântec nou şi m��unat, c� o fâlfăir'e de plante: - J e doare? Şi fiindcă în glasul Evei era şi grije, şi bunătate, şi înţele­ gere, Adam se înfioară. - Aşa dar, tu ştii şi ce mii doare şi cine sâni ... şi ţi-e milă de mine ... Cum i[i cântă graiul! ... DaCiI teînteleg, înseamnă că vor­ beşti la fel cu mine, totuşi, cuvintele tale imi sunt milllGâiere, aşa cum niciodatCt cuvintele mele nu mi-au fost... După incântarea mea văd c:l, deşi 'nu te cunosc. parcrt te ştiu şi s"uii nrereu nedumerit. .. Şi uite, când m'ai Întrebat dacii mă doare, mi s'a părut că însăşi durerea Inca a plecat elin mine şi mi-a vorbit, căci simt acum o amorţeală în loc ... o amorţeală care creşte şi se răspândeşto în mine, ca Ull somn ... Şi cu cât mă uit la tine, cu aVU mă simt mai odihnit, cu toale că dorinta de a sti cine esli mă oboseşte ... Şi tu esti om ... ŞI TU EŞTI OM, nu-i aşa? . O cup:rinsecu bra[e!e amândouă, îi atinse buzele cu buzele lui, iar ochii lor, strâns apropiati, făceau una şi acetaşi prIVire în privirea fiecăruia. Şi Jiindcă în îmbri:i[işare îşi găsea, din ce În ce, răspuns la la toate Întrebări:e care îl chillL�!au, ADAM o rccunoscu pe EVA . ... Aşa se nuscu dragostea. Coca Farago . ••••• 11 •••••• Grota din munte *) «Doar ţapii negri urcă. Pe sub bolţi caprelor noastre nu le-auzi tilinca. Desculţ de sui, se crapă talpa 'n colţi ; opinci de pui, se spintecă opinca. Mana se tae 'n fierăstrău de stâncă şi zurue pietrişul roşcovan. Ci grota doarme fumegând adâncă şi neagră ca o burtă de cazan. Se îmbulzesc afară. jepii mari în care, seara, liliecii cad. Copchiii cred că-i grotă de tălhari, că 'nfige cărărue pănă'n iad. �) Din cartea de poeme «Domnul de rouă', sub tipar. 445 [446] Pe unde nu albeşte raza lunii aleargă sboruri negre şi adânci. In zile lungi de pomină, străbunii se căţărau în gerul ei, pe brânci. In piei de urs ţineau aici soborul, orbecăiţi de potere duşmane ... Azi, băjbăind in bezna ei, piciorul se 'mpiedecă de oase şi ciolane. Ci nu ştiu care mână de voinic, de iconar, de cuvios părinte, văpsipe zid, în fund un mucenic şi l-a stropit cu aur pe vestminte. Că de te 'nfunzi in hrubă, îndrăsneţ, păretele scânteie şi zămbeşte ... Cucoane Radule, picioru-ţi târgoveţ nu-i învăţat să guie munteneşte, dar dac'ai vrea printre pietroaie să te duci, ar fi să 'ngenunchezi in taină mare, văzând cum arde sfântul: verde soare, în negura cu sloiuri şi năluci». Radu Gyr • •••••••••••• Cum l-am cunoscut pe Alexandru Odobescu Cu prilejul aniversării a o sută de ani dela naşterea lui Odobescu .Conuorbirile Literare" i-au închinat un .nurnăr special. Imprejurările m'au adus să-I cunosc şi eu puţin, foarte puţin, ca profesor şi om acum 40 de ani, în 1894, cu un an înainte de moartea lui pe cât de neaş­ teptată pe atât de tragică. A fost pentru. mine, caşi pentru multi alţii, un binefăcător, un mare binefăcător, a cărui icoană nu se va şterge din sufletul meu decât atunci când voi fi inchis ochii. Şi pentru amintirea lui dar, şi ca o datorie de recunoştinţă pe care nu i-am putut-o arăta când trăia, ţin să înşir aici cele câteva lucruri pe care 1<; ştiu şi le-am văzut. Imi trecusem în toamna anului 1894 bacalaureatul la Universitatea din Bucureşti. Sărac şi fără nicio cunoştinţă sau vreun sprijin, m'am în­ scris la examenul de intrare, pentru istorie, la Şcoala Normală superi­ oară, fără mari speranţe de reuşită. La istorie şi la geografie mă sim­ ţeam • tare", cam slab la rot1i1ână şi franceză, mai slab la latineşte şi foarte slab la greceşte, deşi în Jiceul de unde veneam nu fusesem dintre elevii mediocri. Slăbiciunea la \ anumite studii nu era din vina mea, ci a profesorilor. . t Pentru anul l-iu erau nuniai 5 locuri: două la istorie, două la fi­ lologie şi unul la filosofie. Intâmplarea m'a favorizat, căci nu ne-am prezentat decât tot 5 candidaţi: D. Nădejde pentru filosofie; V. Şuteu şi Hristea Ţapu pentru filologie, C. Moisil şi cu mine pentru istorie. 446 [447] Nu cunoşteam pe niciunul dintre candidaţi şi mai ales pe niciunul din­ tre profesorii examinatori, cu atât mai puţin pe preşedintele comisiunii, care era însuşi directorul şcolii, Odobescu. Auzisem de toţi, dar pe nici­ unul nu-l văzusem. G. Dem. Theodorescu, Ep. Francudi şi Odobescu alcătuiau comisia. Lucrările scrise le-am dat în cancelaria profesorilor. Examenul oral în cabinetul lui Odobescu. La istorie subiectul a fost despre Octavian August, iar la geografie Italia. Tezele dela istorie, geo­ grafie şi română m'au salvat. La oral Odobescu m'a examinat în biroul lui. Pănă să vină, am putut să privesc pe Îndelete o cameră foartă bo­ gată În cărţi, tablouri şi statui antice. Era pentru mine cel mai luxos bi­ rou de cărturar pe care îl văzusem pănă atunci. M'a poftit pe scaun, mi-a adus un mare atlas geografic şi mi a atras atenţia asupra unei gre­ şeli: de a fi spus «Po sau Adigele- , când de fapt erau două râuri deose­ bite. N'a fost un examen, ci mai mult o convorbire a unui părinte cu copilul său. Nu-mi venea să cred ochilor cum un profesor universitar, cu care vorbeam întâia oară, putea să fie atât de prietenos. Mi-a spus că e mulţumit de cele ce i-am scris, mai cu seamă la istorie, dar că o să învăţ şi mai mult când voi fi În şcoala lui. Când l-am auzit vorbindu-mi � astfel, fără să mai aştepte rezultatul şi dela celelalte materii, am eşit dela el cu convingerea nestrămutată că voi fi admis neapărat în şcoală. Impresia mea s'a confirmat, fiindcă între reuşiţi am fost şi eu. Trebue să spun că se cerea media generală şapte, iar eu nu obţlnusern decât şase şi nici un punct mai mult, şi totuşi am fost admis. E drept că nici ceilalţi nu obţinuseră nota şapte, dar au avut unii câteva puncte-nu multe peste şase. Fără să fi avut vreo recornandaţie din partea cuiva, mă prezen­ tasem totuşi bine, cel puţin lui Odobescu, şi cu aceasta câştigasem totul. In vara anului acela Odobescu fusese prin Ardeal şi, bine primit de românii de acolo, a adus cu el doi ardeleni pe care i-a băgat În şcoală: C. Moisil şi V. Şuteu. Fiindcă Îi primise pe aceştia, cari la unele materii erau mai slabi, iar franceza nu o cunoşteau, şi poate unde nu mai fusese concurenţi, Odobescu va fi orânduit ca să fiu şi eu admis. Era o figură deosebită mult de a celorlalţi oameni, având o Înfă­ ţişare aristocratică, domnească chiar. Impunea respect numai prin înfăţi­ şarea lui. Frumos la chip, cu un păr bogat aproape alb, cam palid la faţă. Bine făcut, de o statură mai mult înaltă decât potrivită şi nişte mâini fine. Aşa mi s'a înfăţişat Odobescu pentru Întâia oară când l'am văzut. Spre mirarea mea l-am mai văzut şi cu şoşoni in casă. Aşa ceva nu mi se mai întâmplase să văd până atunci la nimeni, deşi mai târziu nu odată mi s'a întâmplat şi mie să stau Însumi cu şoşon ii în casă caşi el. Ca. orice autentic student român, mă inscrisesern şi la Drept. Când a auzit Însă Odobescu de lucrul acesta, m'a chemat şi mi-a spus scurt: ori renunţi la Drept, ori de unde nu să-ţi iei "lada" şi să pleci! N'am aşteptat să-mi mai repete ordinul şi m'am retras dela Drept, dar diploma de bacalaureat am făcut greşala de a o fi lăsat acolo, şi când m'am dus să mi-o iau, e drept după mulţi ani, n'am mai găsit-o. Se începuse cursurile şi la Facultate şi la Normală, şi iată că în sala de meditaţie, unde se ţineau şi conferinţele profesorilor, a venit şi Odobescu, şi intre altele ne-a vorbît şi de concursul ce se ţinuse la Iaşi pentru ocuparea catedrei de Istoria universală dela Bucureşti. Între concurenţi fusese şi C. Georgian şi N. Iorga. Era aceasta prin Noem­ brie 1894, acum 40 de ani. Iorga îşi Începuse cursul cu o bogată şi strălucită lecţie asupra Concepţiei actuale a Istoriei şi geneza ei. Odo­ bescu, care fusese în comisie, îi găsise cusurul de a fi vorbit Iorga prea repede. Ne sfătuia pe noi, studenţii lui şi viitori profesori, să nu vorbim 447 [448] repede ca Iorga, căci nu ne pot urmări copiii. Era firesc că lui Odo­ bescu să nu-i placă felul de a vorbi al lui Iorga, cu cât el însuşi se . exprima foarte greu şi-şi citea cursul. Doi oameni am Întâlnit în viata mea vorbind greu: pe Odobescu şi Regele Ferdinand. Cum în anul I-iu nu se cerea archeologie, n'am audiat cursul lui, lucru de care m'am căit mai târziu, căci nu trecuse decât câteva luni dela intrarea mea în şcoală şi un incident pe care Odobescu l-a avut cu un student de la ştiinţe a ad us demisia directorului. Nu cunosc precis faptul nici amănuntele, şi nu-mi reamintesc nici cine era ministrul de Instrucţie care va fi făcut marea şi ireparabila greşală de a-i fi primit demisia. Imi reamintesc însă bine momentul când a venit să-şi ia rămas bun dela nişte studenţi revoltător de nerecunoscători faţă de un profesor şi un director cum nu mai avusese Şcoala Normală superioară şi cum n'a mai avut după aceea. Eram prea de curând venit în şcoală şi la Universitate, şi aşteptam cu unul din cei mai vechi studenţi, din anul al III-lea sau al IV-lea, să-i spună un cuvânt de mulţumire şi de părere de rău. O buză măcar nu s'a mişcat, şi am simţit în clipa aceea o mare durere şi un dispreţ faţă de aceia pe cari Odobescu îi primise nu ca pe nişte studenţi, ci aproape. ca pe copiii lui. De ştiam mai dinainte ce avea să se întâmple, aşa ne­ pregătit cum eram, n'aş fi lăsat să nu-i spun un cuvânt măcar de profundă părere de rău. Mândria lui boierească fusese adânc jignită, şi am zărit în ochii lui lacrimi pe care se silea să le stăpânească, şi neputân­ du-le stăpâni a plecat. De ziua numelui, în 1895, i-arn trimis o telegramă de felicitare. Intr'o zi de Septembre întâlnindu-I pe Calea Victoriei, pe jos,-de obi­ cei mergea mai mult în trăsură-, salutându-l, s'a oprit şi mi-a mulţumit că .... nu l-am uitat. Fusese din parte-mi singurul gest pe care-I putusem face faţă de el. N'au trecut nici două luni dela întâlnire şi aud că Odobescu s'a sinucis. Cu un alt coleg m'am dus să-I mai văd odată. Părea că doarme. Numai în colţul gurii se vedea urmele substanţei ce pusese capăt unei vieţi care merita un alt sfârşit. Şcoala normală a mai durat trei ani. Au venit rând pe rând ca directori Of. C. Istrati, bătrânul Ep. Francudi, care a murit fiind director al şcolii, şi în urmă bietul Quintescu. Supt niciunul însă şcoala nu numai că nu şi-a mai regăsit înflorirea din vremea lui Odobescu, dar în Iulie 1898 a murit şi ea. Viaţa instituţiilor e legată de personalităţi, şi când pleacă sau moare personalitatea, moare şi instituţia. O mare ne­ dreptate se făcuse lui Odobescu când i s'a primit dimisia, iar nedrep­ tatea, ca toate nedreptăţile, se răsbună. Sufletul lui Odobescu poate să fie mulţumit, căci el ne va fi, tutulor, cari l-am iubit şi preţuit, aşa cum spune despre el un fost şcolar al lu], ... semper carus .... : În vecii vecilor scump. Vasile Mihăilescu. \ \ "� •••• II ••••• \ 448 [449] �r I Poem Acum să tragem storuri le 'n jos Să fie iarăşi pace în odaie Şi s'ascultărn cu inima 'mpăcată Cum cad la straşini picături de ploaie. Pe masă violetele de Parma Să 'mprăştie parfumul lor - discrete Şi sufletul alăturea de tine Să-mi ardă ca o candelă 'n perete ... Şi să mă laşi să-ţi prind in palmă fruntea, Ca să-ţi privesc în limpezime ochii, Să mai aud cum mai foşnesc prin casă Dantelele şi faldurile rochii ... Pe urmă 'n taină, ca o soră bună, Să-mi mangai ochii obosiţi de vis Şi să-ţi citesc cuvinte lângă lampă: Poemul ultim care l-am mai scris. Şi dacă-ai vrea la ceasul când amurgul Işi scutură tăciunii pe alei Să mai rămăi puţin la căpătâi Ca O icoană în firida ei ... ............. Mor frunzele ... Işi freamătă în vânt durerea copacii goi şi lin acoperind tăcerea cad frunze moi ... George Fonea . 1 1, 1· I i j 13 Cu foşnet sec par mii de fluturi, ce în sbor uşor se 'ntrec şi 'nvinşi de oboseală, mor. .. In jurul trunchiurilor goale încet se strâng şi par a fi pete de soare ce 'n hohot plâng ... Mi-a scuturat aramă . toamna peste gand şi-au picurat păreri de rău, în suflet, blând ... Doina Bucur. •••••••••••• 449 [450] l' I NOAPTE (fragment de roman) Cred că e una dintre cele mai nefericite inspiraţii, dragostea. Cunosc toată literatura trăită, sau trăirea literar, a acestor mari drumuri sufleteşti, a acestor mari procese sufleteşti. Mari pro­ cese! Hm! Au fost şi azi încă, am mai văzut existenţial, fără să. le .Jn valorizez, câteva. I Sau am valorizat. � Nu ştiu. r După cum nu ştiu ce să cred despre puterea de dedublare. 1 ' .. · De acel şuvoi de sentimente care, necanalizat, se varsă în '. atâtea suprafeţe, se resfrânge în atâtea oglinzi. Şi la urmă? Ce rămâne la urmă? Cred tot în refulare, în acele forţe ancestrale care diri­ jează, atât de aparent dezorganizat, femeia. Şi totuşi, cum nu greşeşte nici odată instinctul drumul spre totala depăşire, spre totala părăsire, în iluzia fericirei! Am avut un prieten, George Daniel. Dar un prieten aşa de bun, încât lipsa lui, azi, mă face inert la toate celelalte prietenii. Deci, o prietenie, a cărei lipsă e bună tocmai prin lipsa ei. Eram la Timişoara, un oraş evoluat, faţă de cuib urile de medievalitate din oraşul nostru, aşa cum e diferenţiat azi Fordul tip 934, faţă de căruţa ceia ambulantă din filmele lui Zigoto. of' , In Timişoara, în care zorii ne apucau aplecaţi peste Brahlly sau Chaleat, şi totuşi, aveam încă tinereţea dimineţei în suflet. Şi deci, printre tomurile groase de matematici, puteam prinde şi un strop de lumină din ochii fecioarelor şi femeilor. Fecioarelor fe- �. mei, mai ales. Ne jucam cu viaţa, pentru că o aveam din belşug. Svârleam cursul de Trageri şi încercam, fără nici-un La­ wrence, - eram doar prin 1924-25, - să facem aplicaţie la -Lady Chatterley-. Nu avusesem ce se numeşte curent marea pasiune. Şi totuşi, sufletul acesta - sufletul ăsta, bătrân acum - 1 câtă nevoe de o mână aibă, delicată, nu avea atunci? I Dacă ar şti femeile, cătă frumuseţe pot culege din aurul dragostei, cât de uşor pot fi fericite! '. Dar de ce S21 fie fericite? .. ' Poate nici ele nu o vor în adevăr. Este atâta complex şi totuşi atâta laşitate şi surprinzătoare , nesiguranţă şi farmec in zămbetul unei femei, care nu ştie nici- t odată dacă cuvintele ei sunt umbre, rezonanţe interioare sau I simple semne debitate liniar.' Revin. , Daniel a făcut impnudenţa să mă trezească şi, uite aşa, fără nici un gând clar, s'o pornim în noapte. Erau aşa zisele noastre eliberări. Inchipueşte-ţi doi tineri, la 21 ani, cu toată ridicola seriozi­ tate pe care ne-o dădea munca istovitoare de politechnică, sau vream să ne-o dăm, mai stupid, noi devenind, după marile exa- mene, copii. I 450 n ' e, [451] Dat ştii, veritabili copii. . Eram atunci atât de buni, atât de calzi, atât de umani, că dacă cineva ar fi vrut să se ocupe serios de noi, ar fi isbutit orice. Dar toţi ne priveau ingăduitcr, acordau indulgenţă, zâm­ beau tinereţei lor, pe care nu o mai aveau, zămbind tinereţei noastre, pe care atunci nu ştiam precis că o avem. Intr'o asemenea noapte, Daniel era să-mi spargă geamul. Irenne era in maşină. Şi, deşi trecut de unu, vroiau să nu mă lase să dorm, pe când afară luna era de o albeaţă înfricoşătoare. In adevăr, un tremur nelămurit şi o nervozitate pune mâna pe sufletul meu întotdeauna în nopţile ale căror degete îmi bat în geam, în tămple, în suflet. Nopţile astea, stupid de lacrimo­ gene, cu tei înflori ţi , cu flori peste tot, cu lumina obsedant de albă, în sfârşit cu sensualitatea asta debordantă peste tot. Pe Irenne, Goug o cunoscuse întâmplător. Şi, dificil pentru mine era că legătura lor pornea spre ridicol. Incepuseră aşa de frumos, atât de camaradereşte, ca acum S2t se iubească. In definitiv o meritau. Trebuiau să sufere şi ei despărţirea ce va veni, trăindu-i anticipat farmecul. Aşa dar, după ce deschisese garajul directorului general dela Iris - tatăl ei - şi-l luase, în drum, pe Daniel (Goug, cum îl botezase ea), ocolise spre mine. Era o bună prietenă, evreicuţa asta crescută în Elveţia şi venită să-şi aştearnă pe asfaltul, cerul şi împrejurimile Timişoa­ rei toată broderia de sensibilitate şi inteligenţă. O cunoscusem, cum am spus, aşa, uşor, banal şi într'o glumă. Se întorcea dela tenis. Basmaua (e bine zis basmaua) roşie, caroiată cu ocre, lega un căpşor extrem de obrasnic. (Şi cât de gingaşe era, cu tăceri, uneori, în care parcă vorbeau cei două mii de ani ai rasei sale). Sfida. Sfida primăvara, prin prezenţa ei. Sfida civilizaţia, prin toate trăsnaele pe care le făcea, cred, cu o voluptate şi o logică cunoscută numai de cei cuminţi. Sfida oamenii, oamenii ăştia, bine îmbrăcaţi dar atât de seci, femeile astea rafinat vopsite, dar ridate pe suflet, prin na­ turalul ei. Obraz nepudrat, bucle permanente, dar nu la coafor. O văzusem într'o seară, de departe; păşind în vărfurile san­ dalelor de tenis, parcă ar fi dansat. Şi 'n apusul ce se culca peste noi, pe un pod de piatră albă şi pe aleile din fundul cărora apărea un gest ele tinereţe şi un nas obrasnic, ne-am oprit vrajiti. Nu ştiu dacă imaginea din seara aceia, imagine ce semăna, supărător de trist, cu o carte poştală, violent colorată, sau ima­ ginea luminoasă din noi ne-a oprit. Reactiunea cinismului faţă ele sensibilitate nu a întârziat. Am fost obrasnici, dar obrasnici cu atâta stângăcie, că nu s'a supărat. Şi, deschizându-şi auto-sportul, eleva asta de liceu - aşa o credeam noi atunci - ne-a floretat : «ce timizi!- «Aa, stai tu l- şi prosteşte, aşa cum încep toate lucrurile fru­ moase, am înciudat şoferul unui taxi, destul de bun, inghesuin­ du-l să rnăne cât de repede. 451 [452] Irenne ştia însă să conducă minunat. Şoferul nostru a dat-o, cred, la toţi dracii, dar s'a mirat de ea. Sigur însă, i-a admirat maşina. Fleacul acesta de femeiuşcă îl lăsase rece, aşa cum pe noi nu. Departe, undeva, dincolo de Rernetea, a stopat, a virat în diagonala şoselei, a ridicat braţul şi a zis fermecător, într'o ro­ mânească stâlcită : «Ei! ne împăcăm? Am ridicat şi noi braţele, iar ca încheere am expediat maşina. In seara ceia, pe primăvara timpurie, cămpul era minunat. Grâul mângâia excitant genunchii goi dela tenis. Irenne râdea nervos. Şi noi, redevenisem noi, cei doi ofiteraşi, şcolari cuminţi şi, în adevăr, în faţa fetei ăsteia, atât de degajată, atât de nouă pentru noi, ridicol de timizi. Fata asta, care-şi lăsase, indiferentă, din curiozitate poate, virginătatea în pensionatul, sau mai bine zis În oraşul cela elve­ ţian (toate acestea ni le-a spus, cu atâta desgust de bărbaţi, la un camping, peste două săptămâni, când ea şi cu Rol fugiseră cu noi pentru câteva zile, încât nu m'am putut stăpâni şi am întrebat-o: «Bine; dar noi? !», am primit imediat biciul: «Voi, a voi, sunteţi încă copii !» «Ce ştii tu ce e un bărbat, ce e băr­ batul imaginat de o elevă de pension ?), fata asta, zic, era totuşi atât de caldă, răspăndea în jurul ei o atmosferă de atâta prie­ tenie, feminitatea ei era aşa de discret răspăndită, încât cores­ pondenţele se integrau fericit în sensualitatea acestei nopţi. Noaptea. Ai fost vreodată noaptea sus în munţi? La Negoiu, de exemplu, sau la schitul Ialomicioarei din Bucegi? Şi asta, după ce ai trecut căldarea dela Viştea Mare, sau terasele dela Omul? Şi ai făcut baie în era terul dela Bulea ? Şi te-ai căţărat, prin cheile şi cărninurile din faţa Păduchio­ sului, după un vânat de capre negre? Şi, impregnat de toată oboseala ozonului şi a inălţimei, ne­ putând dormi, la potenţialul cela nervos, să fi eşit cu fruntea în­ fierbântată în măreţia nopţii? Şi să fi stat de vorbă cu noaptea? Cu noaptea şi cu adăncul tăcerei din tine? Atunci ai fi simţit, sigur, dumnezeirea din noaptea ceia. Erau, prin repetiţie, aceleaşi sentimente covărşitoare, pe care le simţisem şi la apariţia bătrănului călugăr, cu faţa par'că tăiată în calcar, ce plutea nevăzut, în spatele întunericului lumă­ nărei trernurătoare din profunzimea grotei dela schitul din Bu­ cegi, ca şi sentimentele dela cabana Negoiului, despre care am pomenit mai sus. - Cerul se apropiase mult peste noi. Şi-l simţeam greu şi pe liniştitor în noi. Dumnezeu, sau cine? \svârlise peste grâu o muzica de stele, care, împreună cu jocul de lumini şi umbre, făceau să răsune noap- tea în noi. \ Să încerce a vorbi gânduri ce le dorim, dar nu avem cu­ rajul să le realizăm niciodata. Am tresărit. 452 [453] Tăcuse însfârşit şi ea. (Ea care vibrase toată, dar nu spu- sese un cuvânt). ' Şi covărşită de cine ştie ce tulburător sentiment, a venit ca un copil şi ne-a luat tremurând de braţ. La întoarcere, tot între noi, forţând mereu acceleratorul, cu pletele sburdănd în viteza maşinei, nu a mai scos o vorbă. Când a virat brusc, în faţa portalului cu blazon, o veche casă de grof cumpărată de magnatul de azi al banului, ne-a zis atât de cald, atât de straniu: «V�I mulţumesc, nu ştiţi voi ce bu­ curie mi-aţi făcut [»-că nu i-am răspuns, sau i-am răspuns în­ curcaţi, nu ştiu ce_ Daniel a încercat atunci Să schiţeze o persiflare. Şi ea, gravă, s'a întors şi i-a spus, cu un ton aşa de ciudat: «Taci Coug-, că prietenul meu a încremenit. Nu am azi memoria necesară, ca să vă pot reda toată a- ceastă atmosferă, insezisabilă de altfel decât de cei prezenţi. Şi cu greu şi de aceştia. Dar pot să vă spun că eram obosiţi de farmecul acesta nou. - «Nel, să ştii că o să fie dureros», a vorbit târziu, parcă in- conştient, Daniel, cu o voce rmbătrănită, ca după nesfărşite tăceri. Nu am răspuns şi ne-am despărţit, oarecum rece, în faţa bisericeiceleia maghiare, urâtă şi neagră (vda, urâtă şi neagră, cu toate senzaţiile negrului, în noaptea ceia- l. A doua zi n'am vorbit nimic. Ne vedeam de şcoală, de cursuri, râdeam că nu aveam bani; dar ce ne păsa nouă în definitiv? Era atâta soare şi atâta lumină peste case şi'n noi. Nu ştiu de ce-l invidiam pe Goug. Am o sensibilitate incomodă. Şi dela început am simţit că Daniel va fi nefericitul ales. Era de altfel un băiat bun, armonios legat, ochi calzi şi, deşi cu o gură inteligentă, nu se putea spune că e frumos. Dar avea un farmec ce nu căuta să se insinueze şi care, tocmai prin discreţia lui, câştiga. Normal deci, la început, când ne plăcuse la amăndoi Irenne, ca din partea mea să reacţioneze vanitatea. Deşi eram aceiaşi colegi de bancă, de lucru, de masă, vor- beam stănjeniţi şi căutam stângaci să ne despărţim cât mai repede. Pe urmă, a trecut. Nu-s un om rău. Şi cum sentimentul a fost de suprafaţă, am considerat pe Irenne ca un accident. l-am evitat pe amăndoi. Şi s'au scurs astfel trei luni. In noaptea ceia, după o insomnie, cu gândul la Baba, aţi­ pisem; dar pumnul lui, Goug şi glasul sincopat al Irennei, m'au trezit. Ionel Rnjeanu . ............. 453 [454] Cantilenă *) Dă-i fetiţii mele, Dimineaţă, tălpile cu care lipăi prin verdeaţă, jocul tău: Rusalii şi candoare, sburda: paparudă de cleştare, glezna : soare. Cireşar, dă-i smeura cunună, zămbet de caisă şi căpşună : fă-i din fluturi îngeri' şi rădvane şi din crini pantofi şi lampioane . diafane. Pune-i Basm, pe zodie, lăstunii, scutură-i în vis găteala lunii, adu-i Sânzienele să-i coase scrânciob de mătase 'n chiparoase somnoroase. Şi tu, Cântec, sue-mi-o lumină pe lăuta-ri lină, cristalină, du-mi-o pe topaze prin grădină şi din floare 'n floare mi-o aşează . ca o rază! •• 1111 •• 11 ••• 811 Amiază Călător spre nu ştiu care ideal drumul urcă, plin de colb, peste coline .... şi trecând pe la biserica din deal s'a oprit la crâşrnă .... să se'nchine .... Nedormit şi nemâncat de nu ştiu când, a cerut la cârciumar de băutură ; .... şi in sine stă de vorbă cu un gând: -"Nu e chip să pleci pe-aşa căldură" ..... Radu Oyr . 454 Lighioane moleşite dezăpuc din ograda plină de bueze, casele dau buzna la uluc ' să-I privească, să-I măsoare, să-I scruteze .... .... Câtă vreme nu departe de cătun dealul Gârlii, \tolănit pe-o rână, cucăe la umbra unui prun ; .. şi Amiaza doajrne in ţărână .. Aurel Tftă, 'Y.) Dintr'un volum de cântece de Ieagăn, sub tipar. [455] Un menaj ca multe altele (fragment de roman) Scri$oarea XIX. Servitoarea bătu uşor în uşă. Lala tresări. - "Coniţă, o telegramă" .... Lala iscăli nervos reci pisa şi o dădu femeii. Stinse lumina la copii şi trecu în birou: Se aşeză. In faţa ei, un portret luminos îi zămbi. Era ... Lala. Pe un fond de cer albastru, cu un bra ţ de flori de camp., . - "Toate trec ... flori, zămbete, fericire ... " gândi Lala, Şi nu mai rămâne nimic .. "nimic ... Işi aminti, de teleg-ramă, O deschise: "Sosesc mâine, Oana". Ce departe era mâine!... Când era mâine ? ... Niciodată, Incepu a plânge cu hohote. Lăcrărnile veneau năvalnic, ca un pârâu sălbatec de munte, umflat de ploi, rupând, spălănd tot în calea lui:; Ochii îi ardeau, pieptul o durea. Pareti ghiare ne­ văzute ii sfăşiau inima ... Incetul cu încetul furtuna se potoli. La­ crămile îi secară. Ochii îi erau goi, sufletul gol... Nu mai simţea nimic. Era singură într'un pustiu, unde nu fusese niciodată nimic ... Luă o hârtie pe care era scris ceva ... "Dragă Oana" .. .: Cine scrisese vorbele acestea? Era scrisul ei Trebue ... Şi începu să scrie . ..... "Mâine vii. Şi eu nu voi mai fi aci să mă bucur. Nu voi fi nici aici şi nicăeri., şi nu mă voi mai putea bucura de nimic, niciodată ... Nici nu voi mai putea suferi. Nu mai simt nici durerea despărţirii. Mi-e sufletul o casă pustie, în care au murit toţi... Nu mai suferă, nu se mai bucură nimeni.,.. Să nu mă judeci, Oana, să' nu-l judeci nici pe Val. Nue nimeni vinovat, nici el, nici eu. Viaţa aşa a vrut. Eu n'am trăit decât pentru dragostea mea, Oana. Dacă dra­ gostea a murit, trebue să mor şi eu, Peste câte-va ore nu voi mai fi decât în amintirea şi sufletul vostru. Totuşi nimic nu se va opri în loc, toate vor merge înainte, ca şi când nimic nu s'ar fi întâmplat... M'am despărţit de copii, acum câte-va clipe. Dacă m'aşi duce să-i mai văd odată, nu ştiu dacă aşi mai avea curajul să plec. Dar trebue, Oana, şi sânt si­ gură că tu ai să înţelegi. Să nu mai pleci de lângă ei; acum nu te mai au decât pe tine. Ti-i las ţie, Oana, ţi-i dăruesc ... Copiii mei... Să nu-i laşi să mă uite 1 Ai grije şi de Val. Ştiu că va su­ feri şi el. Sunt amintiri care nu mor "malgre tout !". De câte-ori mi-ai spus tu la plecare, plăngănd : - n Tu eşti fericită, Lala, ai casa ta, copiii tăi... Eu sănt mereu pribeagă+.. ' 'fii minte? De data asta plec eu, Oana ; tu rămăi. A venit clipa să ai şi tu casa ta, copiii tăi.... 455 [456] Acum, o ultimă rugăminte, Oana, Ştii ce oroare am avut totdeauna de toaleta şi meschinăria morţii! Să nu puneţi doliu la poartă, Să nu răscoli ţi casa. Să mă găteşti frumos, Oana. Să nu mă aşezaţi în sicriu decât în ultima clipă. Să mă lăsaţi pe divan în salonaş, lângă pian, ca şi când aşi dormi. Toate rămăn la locul lor, ca şi cum nimic nu s'ar fi întârnplat.. Să mă vadă. copiii cum dorm ... dar să nu le spuneţi că am murit. Sufletele lor sunt prea fragede pentru asemenea dureri. Te las, Oana; nu mai am putere .... A ta Lala " Scrise pe plic adresa Oanei, aşeză telegrama şi scrisoarea în evidenţă pe birou. Se uită la ceas. Stătuse la douăsprezece şi un sfert. Se oprise totuşi ceva ... Obosită se ridică. Trecu în salonaş, aprinse lumina. Deschise pianul. Mâna îi tremura. Il închise la loc. O lacrimă picase pe luciul lemnului şi rămăsese acolo, ca un bob de rouă, tremurând ... Picioarele îi erau de plumb. Se aşează pe divan ... - .Aicr' ... şi-şi acoperi faţa cu mâinile. Nu mai putea plânge. Nu mai avea lacrimi.. .. Işi luă. cu o privire rămas bun de la lucrurile care-i erau dragi, stinse lumina şi trecu în dormitor. Val dormea. Se apropie uşor de patul lui. Şopti: - »Val, mă. duc ... să nu fii supărat pe mine" .... Se duse la şifonier, răsuci uşor cheea. Se privi lung în o­ glindă. Ce palidă era! Işi îndreptă o şuviţă de păr. Potrivi gule­ raşul de la rochie... Deschise uşa dulapului: Imaginea ei fugi spre uşă, dispăru .... Trebue!... Işi luă mantoul, se îmbrăcă. Când închise dulapul, uşa scârţâi; rămase în loc, pironită de spaimă. Val nu se mişcase. Respira regulat. Lala eşi pe culoar. O dâră. subţire de lumină străbătea prin uşa copiilor. O clipă. vru să intre. Puse mâna pe clantă.... / - .Nu, nu" .... înăbuşi un ţipătj şi alergă jos pe scară. Se opri. Ii era teamă să n'o fi auzit cineva. Ascultă, Nu se mişcase nimic. Dormeau toţi. Inima Lalei, care se oprise o clipă în loc, mcepu iar să bată cu putere. Tărnplele îi svăcneau, chinui te de .ciocanele inimii.. .. Porni.. .. �iDuDea Lupilor. xx. Strada era pustie. Unde-va, departe, flueră un vardist. Er�L lumină ca ziua. Zăpada scărţăiă sub picioare. Lala era în pantofi, nu-şi luase şoşonii. Nu simţi frigul. La colţul străzii se opri o clipă. Incotro s'o ia? N'a vea nici o importanţă, ori în care parte ar fi apucat, numai să aj�lllgă mai repede afară din oraş. Din turla unei biserici cucuvaele ţipară după ea. Incepu să. meargă mai repede. La o cârcium� era lumină. O isbi în faţă mirosul ele alcool, ca răsuflarea caldă a unui beţiv. Glasuri răguşite căntau înăuntru. Se auzi scărtăind o uşă. Lalei îi fu frică şi începu să alerge. Trecu o stradă, încă una, coti. Nu ştia unde e. Mai departe, mereu mai departe .... De la J un depozit de scănduri se repezi un 456 [457] 457 câine la e§l. Rămase apoi .lătrănd în urrnă.. .. Un cocoş trâmbiţă un ceas din noapte, altul îi răspunse. Aproape de margine scăr­ taia ciutura la o fântână. ... Picioarele nu le mai simtea obrajii îi ardeau, răsuflarea o durea. Mergea ca împinsă de un' rezort mereu înainte ..... Eşi din oraş. Cămpia se întindea aibă nesfârşită, sub lumina lunii. Pictase Oana o noapte .la fel: "Noct�rna de Chopin" .... Ce frumos era! N'o mai durea nimic, nu mai simţea nimic .... Vedea, numai.. .. Cerul se bolteă imens de-asupra ei. Stelele sclipeau de ger. Unde mai văzuse ea un cer aşa luminos, înstelat ? .. Nu-şi putea aminti. Se opri în loc şi priviîn urmă. Oraşul se estompă în zare, ca o geană de umbră. Ce oraş era ? .. Cine era acolo ? .. Nimeni .... Ce lăsase ea acolo ? Nimic .... Unde mergea ? Inainte, mereu înainte Porni iar ... Dece plecase singură? Nu mai ştia ... Cine era ea ? Lala ... Cine era Lala ? ... Nimeni.... Puse un picior în gol şi căzu. Şanţul era plin de zăpadă. Se ridică şi porni iar. Pierduse un pantof. Se întoarse să-I caute, nu-l mai găsi. Se aşeză jos pe o movilă de pietrişi. O cuprinsese o moleşeală ciudată. Da·c'ar putea dormi ... Se culcă, cu o mână sub cap. Era cu ochii deschişi.. .. 1 se păru că aude urlete. Ochi de jăratec licăreau spre ea ... Părere..., Aaa, da, erau luminile de la rampă.... Era pe scenă. Cânta concertul în la minor de Grieg, cu orchestra .... "La, la, la, laaa" .... Motivul principal.. .. Acum trebue să în­ ceapă. Dirijorul îi face semn. Da, da .... Dar nu poate, îi sânt de­ getele înţepenite .... Toţi se uită la ea, Val o strigă, ... copiii... Oana .,. [şi treacă degetele Dece îi e aşa frig ? ... Se pipăe .... I-a că- zut rochia de pe ea E goală .... Unde e şalul ? ... Lala, Lala !. ... Şi ochii aceia străini aţintiţi asupra ei .... şi răsuflările astea fier­ binţi, ale cui sânt ? .. Orchestra cântă mai departe .... La, la, la, laaa .... .Lala, Lala" "Nu, nu sănt obosită, lăsaţi-mă să dorm ... e aşa de bine !" ... Pantoiul. XXI. Soarele sclipea orbitor pe întinderea albă. Oamenii aveau mustăţi de promoroacă. Din cai eşeau aburi, care îngheţau în­ dată, incâlcindu-se - ţurţuri - în coarnele lor. - "Năprasnic ger a fost ast'noapte", spuse vizitiul. - "Bine că am mas la Dolheşti ; îngheţam pe drum", întări Moş Nicolae, uşierul de la Parchet, care de treizeci de ani înso­ ţea pe toţi noii procurori la prima cercetare. - "Ba ne măncau şi lupii ...... Andricu şi Stoica tăceau, ghemuiţi în şube. Stoica îşi cu­ noştea prietenul. Ştia ce fire sensibilă are Andricu şi bănuia cât trebue să-I fi impresionat autopsiă la care asistaseră ieri. Privi peisajul luminos. Ce frumos era! Şi sufletul omenesc câte adăncuri şi cât întuneric putea cuprinde !. ... Işi aminti o frăntură de vers, pe care o citise când-va: "Câtă prăpastie, câte stele, Cât larg senin, ce neguri grele Cât iad adânc, cât cer înalt Dela un suflet, la cel'lalt" .... [458] Andricu dormise agitat. Toată noaptea i s'a părut că aude lupii urlănd .... . Autopsia îl sguduise adânc. Medicul legist spusese şi el, cu- tremurăndu-se : - "Ce cruzime !" .... Ca şi Lala ... Tot timpul se gândise la ea. - "Poate mai sănt şi alte soluţii" .... La ce s'o fi gândit Lala ? ... In faţa mortului ciopărţit barbar, criminala nu avusese nici un fior de remuşcare, sau părere de rău. - "Nu-ţi pare rău, nenorocito?" - "Nu-mi pare! Mai bine mort de mâna mea decât în bra- ţele căţelii" .... - "Nu-ţi era drag, nu ţi-a fost milă ?" .... . - "Ba drag mi-a fost, că de-aia l'am tăiat ... Da' milă nu mi-a fost. Lui i-a fost milă de mine ?... Ba să 'nvieze acuma şi să ştiu că s'ar duce tot la ea, iar l'aş despica! Imi pare rău că n'am tăiat-o şi pe căţeaua aia!" . Ochii femeii, întunecaţi roşu de crimă, căutau prin mulţimea adunată pe "cealaltă". - "Acum are să te înfunde puşcăria". - "Las'să mă 'nfunde! Dar. încaltea ştiu că e în pământ şi că ţeaua îşi mănâncă sufletul singură" .... - "Ce monstru, spuse doctorul! Şi sigur că juraţii o achită, Crimă pasională !. .. Dumneata o aperi, D-Ie Andricu ?". - "Nu, doctore. Vorbesc din .partea familiei mortului". Andricu venise rugat de clienţi; apoi insistase şi Stoica să nu-l lase singur. Prea era străinl Cu ce-şi începuse cariera lui .de procuror! Bine că trecuse ziua de eri L.; Oraşul începuse să se vadă intr'o pulbere albăstrue. Mai aveau vre-o doi kilometri. Deodată caii începură să sforăe speriaţi. - .Dar ce-i?" - "Urme de lupi, boerule. Spuneam eu că ne-ar fi mâncat, dacă plecam aseară la drum. "" Moş Niculae .se ridicase în picioare la spatele vizitiului. De odată strigă, punând mâna pe hăţuri : -- "Opreşte, bre omule! Uite un om îngheţat în marginea şoselei" .... La câţi-va metri, lângă o movilă de pietriş, o pată neagră în zăpadă. Moşul şi vizitiul sar jos, lăsând hăţurile lui Stoica. -- "E o femee, domnule Procuror" .... Andricu întoarse capul. Ochii i-se măriră de spaimă. Urlă : - .Lala, mantoul Lalei" ..... Intr'o clipă amandoi sănr-Iăngă ea. Lala, culcată pe o parte, cu mâna sub cap, par'că doarme.' Mantoul i-a alunecat de pe u­ meri, un pantof îi lipseşte. Părul de aur pune aureolă chipului liniştit de majestatea mortii.i., Andricu a îngenunchiat, i-a luat capul în mâini şi plânge în hohote, Ceilalţi s'au descoperit. Moş Niculae îşi face cruce: - "Dumnezeu s'o ierte" .... Andricu îi priveşte aiurit. - "Nu, nu, nu se poate!... Apoi cu un accent de nesfârşită desperare : Dece .... dece?" .... 458 [459] Vizitiul cercetează urmele din jurul Lalei. -- "Astea's urme de lup, boerule. Mare minune că n'au sfăşiat-o !" .... - "Şi lupilor le-a fost milă de atâta frumuseţe ! .... " gândi Stoica. "Nişte fiare ! .... " şi-şi aminti de femeea care cu atâta cru­ zime îşi omorîse bărbatul., .. "Mai era şi altă soluţie", iată!... - "Hai, Nicule, s'o ducem acasă " .... - "Dar nu putem cu sania, domnule Procuror", îngână Moş Niculae. - "Eu rămân, spuse Andricu. Du-te tu Vlad, eu nu pot" .... O ridicară în braţe cu îngrijire, o aşezară. în sanie; Stoica şi moşul se urcară la spate, sprijinind-o. Andncu o înveli bine cu şuba lui şi rămase jos. Stoica îl privi înduioşat de marea du­ rere ce-ţi dădeă curs în lacrimi curate de copil desnădăjduit. - "Nicule, fii cuminte !" .... - "Lasă, lasă, duceţi-vă că viu şi eu" .... Sania porni, alunecănd uşor. Andricu privi, pironit lo�ului, până nu o mai văzu, Apoi se aplecă şi sărută urma Lalei din zăpadă. Imbrătişarea rece şi albă îi mări desnădejdea. Il durea inima, de ar fi vrut, s'o scoată din piept. Lacrimile îi tnghetaseră pe obraji. .•.... . . Se ridică şi porni încet. G-ăsi altă urmă mal depa,rte, ca ŞI când un copil s'ar fi trântit, să facă "om �. Acolo găsi ŞI pantoful Lalei. Un pantof'mic de riJăfase" neagră. Pantoful cenuşăresii.... Il ridică, îl săruta şi-l puse, sub haină, strângând paltonul de-asupra, ca şi când ar fi ascuns ceva de furat.. .. Porni din "nou., Mer:g�a .�u. capul plecat, căutând urmele pantofilor mici.. .. Intră în: oraş."Din când în când urmele se pier­ deau; se întorcea un pas, Qqţ) îndărăt, pănă le regăsea. Apoi pleca mai departe. Oamenii se, uitau miraţi după el, crezăndu-l beat. Aşa făcu A ndricu înapoi drumul pe care-I făcuse Lala astă noapte. Fără să-şi dea seama, se trezi în poarta casei Tofan. Intră. Se aşeză în vestibul. pe un scaun. Uşile erau deschise, Slugil,e, cu ochii plănşi, alergau zăpă­ cite .... Andricu, n'uvedea!.nu(:�uizea nimic. Nu simţea decât pan­ toful Lalei, pe care-I strângea aşa de tare, încât tocul îi intrase par'că în carne .... ,Comqflr?,.)uj .... visul lui.. .. Cât a stat acolo? Ni­ meni nu ştia. . ..... , ,.,.;,. Intr'un târziu, Stoica a coborît scările, .l'a luat de mână ca pe un copil.. .. şi au plecat. Ajunşi acasă, Andricu se, aşeză pe pat, îmbrăcat, cu ca­ ciula în cap, cu pantoful Lalei .Iăngăel, plăngănd în hohote. Stoica încremenise lângă uşă, neputincios. Stătu aşa un timp. lşi aduse aminte că glumisealaltăseară, la teatru, pe seama prie­ teniei lui Andricu cu Lala, li parea rău. Nu ştia ce să facă. Se duse la Andricu şi-i strânse mâna. - "Iartă-mă, Nicule, am, greşit. Acum, am înţeles" .... - .Nu-i nimic, Vlade, acum s'a isprăvit. ... Au murit toate bucuriile mele, tot, tot.. .. a ·murit" .... Era atâta desnădejde în glasul lui Andricu, încât Stoica se pomeni plăngănd. Deschise încet uşa şi eşi din odae. Prezenţa lui îi părea o necuviinţă în. faţa durerii lui Andricu .... Rămas singur, Andricu luă cutia de vioară, o deschise .... 459 [460] Mâinile îi tremurau. Scoase briceagul din buzunar şi tăie coardele. Fu ca un geamăt surd. Coardele vibrară, tremurând cât-va timp încă, dureros .... Ca nişte degete tăiate de la o mână, care se mişcă convulsiv, după amputare.... . Luă pantoful Lalei, îl mai sărută odată, îl culcă binişor în cutie, lângă gâtuI vioarei. Le acoperi apoi cu îngrijire, cu plăpu­ rniţa de catifea brodată, şi închise capacul.... Puse cutia - sicriaş negru - sus pe dulap, aruncănd cheiţa după dulap. Apoi se prăbuşi pe pat, sguduit de plâns, ... Nimic, nimic nu-i rămăsese .... Când n'a mai putut plânge, s'a spălat pe ochi, l'a chemat pe Stoica şi amândoi au plecat spre casa Lalei .... Florica Eug. Ionescu. (Doina Bucur.) ......... ' ... EPIGRAME de Facit indignatio versum Domnului «Doctor», ce-şi zice şi «Profesor», C. Nicolaescu-Plopşor Epigramele de faţă - Un buchet de trandafiri­ De-au şi ghimpi, să nu te miri: Ele 'nţeapă ... dar şi 'nvaţă! * DI. PI. a tipărit poeziile lui Mileu fără a cere învoirea familiei. Editându-l astă vară, L-îngropaşi a doua oară. - Milcule, iubite frate, Ce plângi tu? Ce răni te dor? - Rău e-aici... Mai Fâu ca toate E că m'a editat Plopşor ! " DI. PI. va publica in «Pământ şi suflet oltenesc> pe Dionisie Ec1esiarhul. După Mileu ... Dionise... . Amândoi... ce triste soarte! Nu-i destul cât pătimise ... Iacă-i puşi la chin şi 'n moarte. - A vărid barbă, cap s'admite. - Logic, însă cam puţin e. - E un tânăr ce promite. - Da, promite dar nu ţine. \sufle: şi pământ oltenesc. Indoiala azi se curmă: De pamânt,\ nu-i contestare, Are sute de hectare, Dar de suflet ... nici o urmă. 460 [461] t ; t' '1 '. 1 I Din -Pămăntul oltenesc» O vedeţi: din el trăesc, «Suflet» însă, o ştiţi toţi: Praf în ochi pentru netoţi! - Ce face dl. doctor? La Episcopie Face arheologie. - Şi 'n ştinţă? - Ce ştie: Bărbierie. La Episcopie Referent; In Arheologie Absent. La sfânta Episcopie E «Referent cultural», Dar în Arheologie Mai mult măgar decât cal. Cu «Toiagul Priotesii­ Omul s'a recomandat Şi Sfânta Episcopie «Cultural. l-a botezat. E soios, patriarhal, Are iz călugăresc,­ Este deci, foarte firesc: Consilier eparhial. DI. Pl. anunţă că lucrează la marea sa operă originală «O­ biceiuri ţigăneşti». Cartea asta va să fie Autobiografie! Aici nu mai e tăgadă: Limba Romilor o ştie Din bătrâni Vreţi o dovadă? Propria-i fotografie . • La recuperarea Pentru-a ţării demnitate Nu-i daţi drum peste hotară, Că ne face de ocară! In alegeri, ca agent, Excelent Element; In stinţă ... inexistent. După Congresul' Georgiştilor. Ce a luat fiecare? Şeful cel mare O salutare; Subşeful . Fţefut; Iar potaia Bătaia. De unde. mai ieşi şi ăsta? Pe subtilul Doctor Pomană L'au pus prezident laa,Fundaţie. Probă că există generatie Spontană. Traducere după o epigramă de-a Romilor. In viaţă să nu-ţi pese; Partea-ţi fi-va cum te porţi : Ticălos de eşti, îţi iese De la vii. şi de la morţi. Obişnuit să tot «apuce» De unde poate, -- om avan, Doftorul X tare regretă Că nu e şi'el quadruman. Incheind ac\ste "'glume, Ai să recunosti că sunt Cel ce ţi-a făcut renume. Cine îţi ştia de nume? Zi-mi , cel puţin să nu ne mai şicaneze într'un plan de muncă în care drumurile noastre nu se pot întâlni cu ale dumnealui, acela, şi să revină asupra adresei nesincere şi jignitoare ce ne-a trimes, spre a putea astfel, cu per­ misiunea Dv., să continuăm a ne ţine şedinţele noastre, ca şi până aci, în localul "Colegiului». Se aşteaptă înţeleapta hotărîre a d-Iui Ministru al Cu1turei, pe care ne vom face datoria a o înregistra tot în această rubrică, în nr. următor al revistei, căci păna la tipărirea acestui număr după 4 săptămâni, ea nu ne-a sosit. * * * Universitatea liberă «Prietenii Ştiinţei» şi-a redeschis de asemenea porţile dela 5 Nov. 1934, tinănd trei prelegeri pe săp­ tămână: Marţia, Miercurea şi Vinerea, între orele 6,45 şi 7,45, în sala cea mare a, Bibliotecei Fundaţiei Aman. S'au ţinut, până la 19 Dec., când s'a luat vacanţă, urmă­ toarele lecţii : Prof. C. D. Fortunescu, 7 lecţii: Evoluţia literaturei fran­ ceze în cursul veacului al XIX-lea. , Prof. C. D. Fortunescu, 1 lecţie: La moartea lui Cincinal Pauelescu. " Prof. Romulus Stănculescu, 4 lecţii: Probleme filosofice şi pedagogice. Prof. Cornel C. Brădişteanu, 5 lecţii: Ştiinţa de azi şi de " \ matne. Avocat V. G. Sandulian, 3 lecţii: Indrumâri în studiul M etapsihicei. Prelegerile se vor relua \ la 8 lan. 1935. * * '" 464 [465] .Şezătorile Colegiului Naţional nu s'au mai reînceput, cum nu s'a mai. putut continua apariţia revistei liceului: «Ioan Maio­ I'e�cu». Eclipsa .î�dt:letnicirilor spirituale va. dura a�i c�tăv.rem�e primatul materiei, cu preocupările-lui fireşti de ordine inferioară, va întuneca şi va oprima avânturile de ordin sufletesc din această instituţie. Odată mai mult se vede ce uşor e să dărâmi şi cât de greu e să construeşti! Vorbim aci de construcţie în planul spi­ ritual, nu de cărămidă. * * * Teatrul Naţional, în ajun de a-şi deschide stagiunea cu o piesă de a lui Caragiale, a dat o reprezentaţie care nu era pusă în program şi care numai prestigiului instituţiei n'a servit: acto­ rii au organizat o rebeliune în potriva directorului, oprindu-i intra­ rea în localul administraţiei. Personalul dramatic se plânge cu drept că nu e plătit de luni de zile; directorul aleghează la răndu-i faptul că stăpânirea nu dă banii necesari. E drept că şi Colegiul nostru, proprietar al teatrului închiriat companiei dramatice oficiale, aş­ teaptă de la Minister achitarea celor aproape 800.000 de lei ce i se datoresc drept chirie, dela o instituţie care tot a Statului este. O anchetă e in curs, spre a stabili vina şi răspunderile anarhi­ celor turburări dela teatru, în care po1iticianismul îşi are partea lui de culpabilitate. Deocamdată însă deschiderea stagiunei s'a întârziat, căci repetiţiile au fost reluate dela cap, şi intr'o atmos­ feră de turburare sufletească ce nu poate fi prielnică pentru pre- gătirea jucării pieselor din repertoriu. . * * * Fundaţia culturală Regală "Principele Carol» prin filiala ei locală organizează o serie de şezători in sala de conferinţe a căminului preoţesc «Renaşterea», imobil nou construit, in veci­ nătatea bisericei Sf. Dumitru. In programul celei de Sâmbătă 8 Dec., a vorbit dl. arhitect A. Vincenz despre: Drumuri şi cetaţi romane în Oltenia. Con­ ferinţa a {ost urmată de lecturi şi muzică. La prima sezătoare, cea anterioară, s'a vorbit despre Mioriţa în Oltenia. * *' Muzeul regional al Olteniei s'a mutat din sub solul Prefec­ turei în Casele Băneşti, de a căror proprietate a fost de posedat Ministerul Instrucţiunei, prin astuţia politicianilor locali din gu­ vernul trecut şi cu ta citul concurs al fostului ministru. dl. prof. Gusti. Monumentul istoric, salvat de distrugerea iniţial proectată, a fost reparat de ochii lumii, cu un gust dubios (Vd. turnul de deasupra vechiului gărliciu al pivniţei, apoi cerdacul prea larg şi greoi din nord, caşi intrarea meschină în casă), şi lăsat apoi in câmp, între ridiculele felinare oarbe în formă de ciupercă, puse de fudulie doar, că de luminat nu slujesc mai deloc. Orcum, bine că cel puţin s'a dat o întrebuinţare cuviincioasă acestui martor' al unor depărtate mai bune vremuri. Arhivele Statului însă au rămas în aripa de răsărit a Şcoalei primare -Madona Dudu», într'un local impropriu şi umed, unde hărtia se 'Va măcina roasă de igrasie. 14 465 [466] Soc. preoţească «Renaşterea», din sănul căreia emană cea mai bună revistă de specialitate din Oltenia-apărută aproape în acelaş timp cu Arh. Olt. - a ţinut al său Congres general e­ parhial la Craiova, în zilele de 12 şi 13 Nov.' 1934, când s'a şi i­ naugurat Căminul Preoţesc «Renaşterea» din str. Matei Basarab, în prezenţa Pr. Sf. Episcop Vartolomeiu. Cu acest prilej P. S. Sa a ţinut o serie de 4 conferinţe, cu subiectul: Femeia ca factor social, iar Pr. D. Cinciu a vorbit despre: Apostolatul laic în cadrul şi spiritul bisericei ort. rom. şi Pr. V. Gregorian: Indru­ marile pastorale pe temeiul eţiistolelor SI Apostoli. * * * Primul Congres naţional asupra maladiilor contagioase s'a ţinut la 26, 27, 28 Oct. 1934 în oraşul nostru, fiind organizat de un comitet, ale cărui organe active au fost inspectorul gen. sa­ nitar Dr. Viorel Popescu şi medicul şef al Spitalului local de boale contagioase dr. Aurel Metzulescu. Numeroase conferinţe, rapoarte şi comunicări ştiinţifice, cu discuţii bogate în rezultat, au umplut bogatul program al acestor trei zile. * * * Cougresul Soc. Numismatioe Române, al doilea, a avut loc tot în Craiova, în zilele de 28, 29 şi 30 Sept., în salonul Prefec­ turei. La solemnitatea deschiderei congresului, care s'a făcut în sala Teatrului Naţional, a asistat şi Ministrul Instrucţiunei Pu­ blice, d-l Dvr C. Angelescu. In cinstirea numerosilor oaspeţi ve­ niţi din mai multe părţi ale ţării s'a organizat în Casele Băneşti o Expoziţie de numismaticâ, medailisticâ şi arheologie, cuprin­ zând mai ales piese găsite în părnăntul Olteniei. Insemnăm între expozanţi: Muzeul regional al Olteniei, Muzeul Arnan din Cra­ iova, Muzeul Ştefulescu din Tg.-Jiu, Muzeul Seminarului teologic din R.-Vâlcea, d-l D-r Aurel Metzulescu (mare colecţie de mo­ nete şi medalii), d-l prof. 1. Constantinescu din Caracal, d-nii C. Neamţu, C. Negrescu, col. Manolescu şi A. Vincenz din Craiova, G. Georgescu din Corabia, L. Polgar din Banat (Mercina), Emil Becker, G. Buzdugan, C. Secăşanu, Muzeul militar din Bucureşti şi alţii. Comitetul local al congresului şi hpoziţiei a fost format, pentru secţia numismatică, din d-nii : Dr Metzulescu, Col. G. Ma­ nolescu, prof. Ilie Constantinescu şi G. Georgescu; pentru sec­ ţia arheologică d-nii prof. Al. Bărcăcilă, Dr. 1. Nestor, prof. St. Ciuceanu şi D. Berciu. D-l prof, 1. Andrieşescu a prezidat con­ gresul, în cursul căruia s'au citit, s'au expus şi s'au luminat prin discuţie atâte lucruri care interesează istoria trecutului nostru. Notăm aci conferinţa d-lui prof. Andrieşescu: Probleme de ar­ heologie oiteană şi acea a d-lui prof Henri Stahl (în deosebi gus­ tată pentru interesantul subiect, caşi pentru spiritul ce confe­ renţiarul a risipit cu abundenţă în expunerea sa): Faisificările de bancnote, apoi comunicările d-lor Becker, Secăşanu, Ilie Ta­ brea, Dr. Metzulescu, D. Berciu, A. Vincenz, 1. Nestor, C. G. Ur­ zicea nu, T. Sauciuc-Săveanu, G. N. Plopşor, Nika Petrescu, Ilie C.onstantinescu, Ste,lian Metzulescu şi d-ra Florica Moisil. .Spe.ră� sa vedem strânse in mănunchi aceste preţioase contribuţiuni, pentru ca să putem, căţi mai m�lţi, să ne folosim de luminile lor. In ziua de 30 Sept. congresiştii s'au dus să viziteze monu­ mentele istorice antice din Te-Severin. Aci au fost conduşi de 466 [467] j ( I prof Al. Bărcăcilă, care le-a arătat săpăturile castrului roman Drubeta, urmele piciorului podului lui Traian, ale turnului aşa zis al lui Sever, al bazilicei medievale din parcul oraşului şi co­ lecţiile Muzeului Porţilor de Fier-creaţiune a prof. Bărcăcilă (pe care politicianii din partea locului au aflat cu cale să-I în­ sulte prin gazete) şi Palatul Cultural, cu biblioteca sa şi colec­ ţiunea arheologică Maria Istrati-Capşa. Cu acest prilej d-l prof. Bărcăcilă şi-a desvoltat conferinţa sa: Noi ştiri arheologice din Regiunea Porţilor de Fier. * * * Proiesorul Mihail Statu, atâta vreme dascăl de frunte al Colegiului "Carol 1» şi in urmă. al Liceului "Fraţii Buzeşti-, a fost trecut la pensie, pentru limită de vârstă, la sfârşitul trecutului an şcolar. Elinist şi latinist de seamă, cunoscând şi mai multe 'limbi orientale, profesorul Sta tu - macedonean de origină - era pentru cancelaria noastră dicţionarul ambulant şi autoritatea ne­ discutată în materie de filologie; dar nu mai puţin îl preţuim pentru bonomia şi modestia sa. De aceea, când la 17 Iunie trecut colegii i-au sărbătorit retragerea din învăţământ, au făcut un gest care onorează deopotrivă şi pe sărbătorit ca şi pe cei cesăr­ bătoriau un excelent profesor şi un bun carnarad, "Arhivele Ol­ teniei" doresc bunului lor prieten să se bucure cât mai îndelung de liniştea anilor săi de pensionar al Statului. * * * O conferinţă a lui Romain Coolus, . preşedinte ,al Federa- ţiei internaţionale a Societăţei autorilor dramatici, s'a ţinut în Craiova la 14 Nov., cu subiectul:' Amintiri din teatru. O «causerie­ interesantă şi strălucitoare de spirit franţuzesc aomului care a putut cunoaşte pe atătia din marii, scriitori ai Franţei de ieri şi de aZI. Din atătea mărturisiri, reţinem că autorul preferă din toată "opera sa piesele: Antoinette Sabrier, Les amantsde Sazy, L'en­ fant cherie şi Les vacances de Pâques.· :i: * * Concertul Jan Kubelik, dat în sala Teatrului Naţional în seara de 9 Dec., a fost primit cu mare entusiasmde publicul cra­ iovean, doritor de o muzică bună. A fost însă o uşoară deziluzie : artistul a suferit în cursul vremii o scădere apreciabilă. Dacă tehnica i-a rămas, degetele au încă agilitatea lor, - siguranţa ar­ cuşului atăcănd nota nu mai e aceeaşi. Şi apoi, şi mai ales, ce rece, ce distant îţi pare maestrul cec fată de marea artă însufle­ ţită de sentiment adânc a lui Enescu al nostru [ Unde e gravitatea imprimată muzicei lui Bach de magistrul român? Unde e fante­ zia şi pasiunea din Havaneza lui Saint-Saens, căutată de neuita­ tul nostru artist ca de nimeni altul, mai anul trecut?l Şi cu a­ dâncă mâhnire mă întreb în ceasul acesta: ne va mai fi dat să-I mai auzim oare vreodată? Notez aci şi pe minunatul acompaniator la pian al artsstului, fiul lui Kubelik chiar. *" * * Expoziţii de pictură a unor artişti craioveni am avut două în toamna asta: Expoziţia pictorului Ioan Pavelescu a trecut şi' de data asta-dupa cea din toamna lui 1933-Cam neobservată. Poate şi 467 [468] I I din pricina localului nefavorabil în care a fost aşezată, şi din cauza puţinelor zile şi ore de vizitare în care era deschisă pu­ blicului. Aquarele delicate şi mai ales picturi înfăţişând flori şi ve­ deri din natură, în care, cu desenul său bine stăpânit şi coloarea sa întinsă corect pe pânză, artistul excelează. L'am dori mai în­ drăsneţ însă, pornind spre realizarea unei personalităţi accentu­ ate, aşa cum a încercat-o, cu succes, în două trei uleiuri repre­ zentând crâmpeie de uliţe şi case în bătaia soarelui de vară. Doamna Jeana Baculescu, după ce a prins--cum trebue­ ceva curaj şi mai multă încredere în sine în urma expoziţiei sale din primăvară dela Bucureşti, expoziţie care a fost înregistrată ca un succes real,-ne înfăţişează şi la noi o mostră a osteneli lor sale artistice recente. Expoziţia s'a deschis la 9 Decembrie, într'un salon al căminului preoţesc «Renaşterea», nu tocmai propriu pen­ tru atare întrebuinţare. Dar, din nefericire, Craiova nu are o sală anume construită în asemenea scop. D-na Baculescu expune mai mult de 60 de tablouri, în ge­ nuri variate: portrete, peisagii, flori şi natură moartă. In aproape toate e vizibilă preocuparea de culoare în primul rând. Prin a­ ranjamentul şi dispoziţia petelor de lumină şi de umbră, a ma­ selor de culoare-armonie, susţinere şi contrapondere-d-sa tinde «să compună», servindu-se de elementele ce natura îţi pune la îndemână în dezordine şi fără selecţiune, dar pe care artistul le alege, le ordonează potrivit ritmului său sufletesc şi în vederea efectului ce vrea să obţină. Şi asta e tocmai contribuţia de gust şi de inteligenţă pe care pictorul o adaogă meşteşugului dese­ nator şi colorist. Câteva din pănzele mai mari ale d-nei Baculescu au figu­ rat la Salonul din Paris în anii precedenţi, cum e Cochetârie (31) Portretul d-rului M. Baculescu, soţul pictoriţei (1), Rochia de or­ gandi (24) şi Psaltirea (29). Din lucrările de dimensiuni mai mari însemnăm de asemenea Nina jucăuşe (17), compoziţia cea mai reuşită din tot ce a dat până azi (chipul fetiţii, mişcarea ei şi gestul frănt al păpuşei, peisagiul indicau în tente armonioase şi fericita perspectivă de sus din dreapta, cu grupul celor doi, pri­ viţi din spate) şi fin nuanţatul Şalul verde (64), cu flori, struguri şi fond de verdeaţă muiat în umbră. Din figuri notez Reculegere (32), căreia .icoana din fund îi dă nota ,de gravitate şi adâncire în sine, Mama Maria (52) tratată în chipf'viri,l, şi expresiv, Câlugâ­ riţa (27) onctuoasă, viitoare mamă stari,t;tEl-Şomeura (30), redănd aşa de bine desperarea mută şi reţinută'a�1 privirei acestei des­ moştenite, Portretul unui tânăr (59) şi Lefliiţa (8). Peisagiile nume­ roase au prins aspecte din toate anottmpuţţţe, cu ierni reci şi zilede vară, cu uliţele luminoase, case însorite, rutelntinse la uscat şi flutu­ rând în bătaia .văntuluf, copaci de tot soiul şi toată gama de culori din larga paIetă a naturei. Citez dintre acestea: Zi de vată (11), Peisagiu rle iarnâ (7), Inspre Cernele (33), schiţă, Vechea Bânie (45), pusă în diferite aspecte, şi Notre Dame (35). Florile şi natura moartă sunt din cele mai isbutite lucrări ale expozantei, pentru care subiecte d-sa are îndrept�ţită predilecţie., Aci intră: Liliac alb (28), Geilbenuşe (49), Mieluşfd (56), Irisi (60), Vasul albastru (13), Patlagele în iarba (40), Amintiri (97) şi Natură moartei (48). Doamna Baculescu a mântuit cu epoca pipăirei drumurilor. i 468 [469] D-sa şi l'a găsit pe al său şi în chip fericit. Deopotrivă ferită de exag;erările .manierism�lui dulceag, ca şi de afectările u�tr�is�e ale unui anarhism desenofob artista noastră vede cu ochi sana­ toşi, simte intens şi normal, hu vrea să înşele pe nimeni (şi nici pe sine), aşa încât pictura sa poate place şi mulţumi pe un cu­ noscător, caşi pe omul de meserie cel mai pretenţios. E un merit apreciabil că, în această epocă de dezechilibru al gustului şi de nevroză artistică, d-na Baculescu nu concede a jerfi pe altarul zeilor minori şi trecăreţi, pe cari i-a adus boarea languidă a bălţilor de după răsboi şi pe cari tot un vânt, dar un vânt sănătos ţii învioră tor, un vânt cu mirească de pădure, de munte şi de câmp românesc, îi va mătura în scurtă vreme. * * * Intru cinsJirea a trei mari dascăli craioveni,-G. M. Fon- tanin, Mih. Strajanu şi G. P. Constantinescu-o cari au ilustrat cu ştiinţa lor de învăţaţi ca şi cu prestigiul lor de oameni de ca­ racter catedrele respective ale Colegiului Naţional «Carol 1., so­ cietatea -Pr. Şt,» împreună cu comitetul şcolar legal ales al Co­ legiului (azi suspendat de d-l Ministru al Instructiunei în chip a­ buziv, pentru a face interesele cui ?), au luat iniţiativa eternizării în bronz a chipurilor acestor apostoli ai Şcoalei. Busturile ur­ mează a se aşeza într'un loc de onoare din cuprinsul Colegiului. Pentru strângerea fondului necesar se vor 'lansa liste de sub­ scripţie destinate foştilor elevi ai celor trei mari dispăruţi. Pe prima listă s'a înscris în frunte onor. Minister al Instrucţiunei, prin d-l ministru respectiv, cu suma de 15.000 lei. Fortunato . •••••••••••• Din T.-Severin t Severinul se impune ca un centru cultural de seamă al Ol­ teniei. Anul acesta s'au desfăşurat aci mai multe manifestări culturale de prima ordine: _ La 15 Mai Liceul «Traian. şi-a serbat patronul -' ziua de comemorare a afirmărei, pe câmpia Blajului, la 1848, drepturilor naţiunei române asupra Ardealului. Cu acest prilej au fost sărbătoriti profesorii pensionari ai şcoalei, d-nii Th. Costescu, D. Mateescu şi 1. St. Paulian. La 3 Iunie Biblioteca I. G. Bibicescu a comemorat pe cel care a lăsat cărţile sale (40,000 de volume), ce constituesc azi această bibliotecă publică a Severinului, cea mai bogată din toată Oltenia, cum şi pe prof. Dvr- C. 1. Istrate, a cărui colecţiune de arheologie, etnografie, suveniruri istorice naţionale, formează Mu­ zeul ce-i poartă numele. La această festivitate au participat mai mulţi academicieni şi profesori universitari. La 28 de Iunie, «Casa Lumina. şi-a prăsnuit 15 ani dela înfiinţarea sa. . -Casa Luminii din Mehedinti- a tipărit, cu prilejul împlini­ rei a 15 ani de activitate ai săi, un volum festiv, despre care se va vorbi la recenzii. Activitatea sa a început la 2 Dec. cu conferinţa d-lui prof. Petre Sergescu, după care a urmat, la 9 Dec., acea a d-lui prof. C. D. Fortunescu: Tiparul şi Presa în Oltenia . •••••••••••• 469 [470] t Dem. D. Stoenescu In dimineaţa zilei de 13 Decemvrie s'a stins, înainte de a ajunge la bătrâneţe, lumina vieţei aceluia pe care prietenii îl numeau simplu nMitu". Decanul baroului doljean, iubit şi stimat pentru alesele sale ca­ lităţi sufleteşti mult mai departe decât În cercul Palatului Justiţiei, era un om de iniţiativă ingenios şi stăruitor in ce apuca a întreprinde. Co­ legii săi din barou îi datoresc lui ideea, ca şi realizarea, şi gospodări­ rea organizaţiei nSindicatul Avocaţilor din Dolj", de pe urma căreia bă­ trânii şi-au văzut asigurată pensie şi mulţi din cei strâmtoraţi ajutorare la nevoe. Bun şi milos din fire, foarte sociabil, popular chiar, Mitu Stoe­ nescu ştia şi să reziste, când era vorba de a sustine o pricină dreaptă; el nu voia să transige cu niciun preţ în materie de dreptate şi de omenie. In afară de acestea, ceea ce-I distingea şi-l ridica de-asupra celor mai mulţi din breasla avocăţească,era dragostea sa de cultură şi aple­ carea-i pentru literatură şi arte. Casa lui, moştenire dela biata-i mamă, sdrobită de moartea copilului drag, era înţesată de cărţi de tot felul, pu­ blicaţii variate şi multe tablouri agonisite de el; Casa lui, din care aş­ tepta să fie în puţină vreme silit să plece, fiind-că semnase, la îndem­ nul unui chipurile prieten, o poliţă în garanţie de două milioane pen­ tru o tipografie condusă prost şi, desigur, şi necinstit, unde banii intra­ seră la apă, - alţii le ştiuse gustul -, dar pe cari bani urma a-i plăti bunul Mitu, căruia pentru aceasta doar i se sechestrase şi scosese În vânzare imobilul. De sigur că nu puţin a contribuit asemenea lovitură nedreaptă la a-l Îndruma inspre cimitirul unde l'am lntovărăşit astăzi în ultirna-i plimbare. . � . f,Petre· Gârboviceanu La câteva zile după ce luasem cunoştinţă de înfiinţarea unei noui biblioteci publice bucureştene, instalată Într'o clădire anume construită, in curtea Şcoalei Normale pentru Invăţătura Poporului Român, de bă­ trânul valoros profesor Petre Gârboviceanu, gazetele ne-au adus trista veste a trecerei sale din viaţă. Ctitorul unei instituţii de cultură, Cu pa­ sionată grijă pentru rânduirea ei În toate amănuntele şi înzestrarea ei cu tot ce este de nevoe, nu are parte să o vadă inaugurată in zilele sale. Fapta însă şi meritul ei îi rămâne întreagă. . ' Petre Gârboviceanu, tot un oltean de seamă, s'a născut în corn. Gâr­ bovăţul de jos din Mehedinti, îţi 1862. A făcut teologia şi filosofia, luând doctoratul la Lipsea in 1887. El a condus atâţia ani-peste 40-, ca di­ rector, Şcoala Normală a Soc. p. lnv. pop. rom. A fost primul adminis­ trator al Casei Bisericei, sub a cărui aripă a luat şi Comis. Monument. istorice. A fost secretar gen. al Ministerului Instrucţiunii şi Cultelor, gos­ podărind încă sub marele Haret Şcoala caşi Biserica, cu priceperea lui mare şi simţul practic ce avea întru a da cea mai bună soluţionare tre­ burilor publice care atârnau de conducerea sa. Cu dispariţia lui Gârbo­ viceanu învăţământul public pierde lunbăhân sfătuitor, a cărui lipsă se va resimţi. C. D. F. 470 T ** 5 [471] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • I HOTe ŞI COM1JHICARI I • • • • .................................. II1II ••••••••••••••••••••••••••••••• ' ••••••• Contribuţiuoi la bibliografia Dicţionarului geografic şi istoric al Olteniei *) Se poate observa uşor că bibliografia ce urmează cuprinde, pe lângă puţine opere de geogratie propriu-zisă, un mare număr de lucrări şi publicaţii istorice. Deaceea, întrucât s'ar putea găsi că aceasta constitue o eroare de concepţie, este necesar să pre­ cizăm că la alcătuirea ei am avut în vedere toate lucrările de geografie cunoscute de noi, privitoare la Oltenia. Ele sunt, ce-i dreptul, destul de puţine, o bună parte găsindu�se în diferitele monografii şi publicaţii menţionate mai jos. Cât priveşte numărul cel mare al lucrărilor istorice, am arătat la locul său că el se explică prin însăşi caracterul ce socotim ca va trebui să se im­ prime viitorului dicţionar. Pe baza cercetării acestor opere se va putea pune desigur, în locul afirmaţiilor gratuite din Marele . Dicţionar, o documentare serioasă şi disciplinată. La alcătuirea listei de mai jos ne-am folosit, între altele, de bibliografia dată de d-l 1. C. Filitti în fruntea lucrării despre "Banatul Olteniei şi Craiooeştii: , cum şi de contribuţiunea d-lui Barbu Teodorescu la Bibliografia Olteniei t . Ce a scris despre Ol­ tenia d. Profesor N. Iorga', din Arhivele Olteniei, nr. 71-73, pp. 58 -64). Nu am făcut însă trimiteri speciale pentru operele ce s'au publicat şi în periodicele odată menţionate, întrucât cercetarea integrală a acestora rămâne necesară, fie şi numai pentru obser­ vaţiile mărunte care, dacă nu pot avea locul într'o bibliografie, sunt adesea deosebit de importante. Aceste câteva precizări se îndreaptă către cei cari ar dori să ne sprijine în cercetări, complectând această bibliografie. Analele Academiei Române. Anuarele Eotscooiei Râmnicului. Anuarul Comisiei Monumente/ar Istorice. Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj. Anul /848 in Principatele Române. Arhiva Istorică a României (B. P. Haşdeu). Arhiva, Organul Soc. Ştiinţifice, laşi. . *) Anexă la articolul "Pentru un nou dicţionar geografic'. 471 [472] Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (Director D. Gusti). Arhivele Olteniei (Dir. C. D. Fortunescu). Artcescu, C. Istoria revoluţiei române dela 1821, 2 vol., 1874. " " Acte justificative. Bauer, Memoires sur la Valachie, 1778. Ed. 2-a, 1781. Bianu, Ion, Documente româneşti. Biserica ortodoxă. Bobulescu, losiţ, episcop, Viaţa prea-cuviosului Nicodim sfinţitul, 1883. Boga, L. 1.. A doua ocupaţie rusească a ţărilor române, Chişi­ nău, 1930. Bogdan, lon, Documente şi regeste privitoare la relaţiile Ţării­ Româneşti cu Braşovul şi Ungaria în sec. /\ V şi XVI, 1902. " Relaţiile Ţării-Româneşti cu Braşovul şi Ţara Un- gureasca, vol. 1, 1905 Boliac, C, Mânăstirile închinate. Brazda (Dir. Sică Georgescu). BULat, T. G, Contribuţiuni documentare la Istoria Olteniei, R. Vâlcea, 1925. Buletinul Comisiei Istorice. Buletinul Comisiei Monumentelor istorice 1). Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie Buletin de l'lnstitut tiour tetude de l'Europe sud-orientale. Bunea, Aug., Stăpănitorii Ţării Oltului. " incercare de istoria Românilor până la 1382. Cantacuzino, Const., stotnicul, vezi Iorga N., Operele etc. Cantacuzino, Mihai, banul, vezi Tunusli. Carpaţii (cotidian), Craiova ] 884. Cercetări Istorice (dir. 1 Minea]. Columna lui Traian (dir. B. P. Haşdeu). Conduratu, Grtqore, Relaţiile Ţării-Româneşti şi Moldovei cu Un- garia. până la anul ] 526. 6, . . . Constantin Căpitanul, vezi Iorga N., Istoriile" etc. Constantinescu, lon, Istoricul bisericii Maica Precista dela Dud din Craiova, 2 voI. Convorbiri Literare. Del Chiaro, Antonio Maria, Storia delle moderne rivoluzioni delia Valachia, 1718. Dineu/eseu, N. G., Craiova acum 50 de ani. Dobrescu, N.. Istoria bisericii române din Oltenia in timpul stă- pănirii austriace, 1906.' Docan, N., Explorări austriace. Dragalina, Din istoria banatului Severin. Dragomir, Sltoiu, Relatiile Ţârii-Romăneşti cu Sibiul în sec XV şi XVI. . \ Drum drept, Craiova. \ n Pentru Buletin v. Ion Donat, Bibliografie istorică olteană, in Arhi­ vele Olteniei, 1932, p. 381. 472 [473] JJ Erbiceanu, Const., Viaţa şi traiul părintelui nostru Nifon, patriarhul .� Ţarigradului (de Gavriil, protul SI. Munte, Buc. 1888). Erbieeanu, Const., Cronicarii greci. Filitti, Ioan C., Arhiva G. Gr. Cantacuzino. " Despre Negru Vodă. " Biserici şi ctitori. Floarea darurilor. Foaia Societăţii Românismului. Fottno, Dionisie. Istoria generală a Daciei (trad Sion) .. Frunzeseu, Dicţionarul României. Gârbooiceanu, P., Cultul judeţului Mehedinti, 1931. Ghibănescu; G., Surete şi Izvoade, voI. 1-21. " Ispisoace şi zapise, voI. 1-5. Giurescu, Const., Vechimea rurnăniei şi legătura lui Mihai-Viteazul. Material pentru istoria Olteniei sub Austriaci. Despre boieri. " Despre rumâni Giurescu, C. C., Contribuţiuni la studiul marilor dregători în sec. XV şi XVI. Noui contribuţiuni la studiul marilor dregători în sec. XV şi XVI. Grecianu, Radu logofătul, Viaţa şi domnia lui Constantin Vodă Brâncoveanul, ed. Ştefan D. Grecianu. Grecianu, Ştefan D., Şirul voevozilor. cu divane .. Genealogii documentare, 2 voI. şi câteva fasc. Haşdeu, B. P., Arhiva istorică a României. Cuvinte din bătrâni. Istoria critică. • Etymologicum Magnum. Hurmuzaki, Colecţia de documente. Iorga, N" Istoria poporului românesc, 4 vol, Istoria Românilor şi a civilizatiei lor. Istoria Românilor prin călători, 4 vol, Istoria Românilor în chipuri şi icoane. Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a Ro- mânilor, 2 vol. Istoria comerţului românesc, 2 voI. Istoria industriilor la Români. Istoria armatei româneşti, 2 vol, Documente muntene şi oltene din arhiva d-lui Barbu Ştirbei, 1903. Un boer oltean la Karlsbad, în 1796 -1797. Călătoria lui Barbu Ştirbei în Apus, 1906. Clopotul dăruit de Caragheorghe, intemeetorul Serbiei, bisericii satului Topala, 1911. Contribuţiuni documentare la istoria Olteniei în veacul al XIX-lea, 1914. Situaţia agrară, economică şi socială a Olteniei in epoca lui Tudor Vladimirescu. Documente contemporane, 1915. 473 [474] " , Iorga, N" Izvoarele contemporane asupra mişcării lui Tudor Vla­ dimirescu, 1921. Studii şi documente cu privire la Istoria Românilor, .31 vol. Acte şi fragmente cu privire la Istoria RomâniJor, 3 voI. Ceva despre ocupaţia austriacă în anii 1769-1791, 1911. Viata şi domnia lui Barbu DImitrie Ştirbei, 1910. Sate şi mânăstiri din România, 1905. Drumuri şi oraşe din România, 1916. Inscripţii din bisericile României, 1905-1908, 2 voI. Mănăstirea Horezului. Desvoltarea şi viaţa ei, 1912. Anciens documents de droit roumain avec une pre- face contenant l'histoire du droit coutumier roumain. Istoriile Domnilor Ţării Româneşti, de Const. Căpitanul. " Operele lui Constantin Stolnicul Cantacuzino. Ioan Maiorescu, (dir. Mih. Paulian), Craiova. Ioan Necutce, (dir. I. Ghibăneseu), Iaşi. Ionescu-Gton, Sima Stolniceasa Buzeasca. Jiul (dir. AL Ştelulescu), Tg-Jlu Kirtţescu, C., Istoria războiului pentru întregirea României, Lahooari, Georqe 1. etc., Marele Dicţionar Geografic al României, 5 volume. Lamura. Lapeâatu Al., Episcopia Strehaei şi tradiţia scaunului bănesc de acolo, 1906. Literatura şi arta română. Magazin istoric pentru Dacia (dir. Bălcescu şi Laurian), Naţionalul V âlcii (dir. Danilescu), R.- Vâlcea. Năzutnta, Craiova. Nicotaescu, Stoica, Documente slavo-romăne. Petru Vodă cel Tânăr şi Petru Vodă Schio- pol, 1915. Oltenia (dir. N. Plopşor). Omagiu lui Ion Bianu. Pâroan, V., Ştiri nouă despre Dacia Malvensis. Getica. Nume de râuri daco-scitlce. " Contribuţiuni epigrafice la creştinismul daoo-roman. Pessiacou, Aug. Schiţe din istoria Craiovii, Craiova, 1902. " "Acte şi notiţe, istorice, Craiova, 1908. Prinos lui D. A. Sturdza, 1903. Ramuri, Craiova. . Revista ArhiveLor (dir. Const. MoisiI), Bucureşti. Revista Arhivelor României (dir.. C. Aricescu), 1874, prescurtat, indice. \ Revista Istorică (dir. N. Iorga). ' Revista Istorică Română. \ Revista pentru istorie, arheologie şi filologie (dir. Gr, Tocilescu). Semănătorul. 474 [475] " Solomon, Ion, Polcovnicul, Autobiografia. Sturdza, D. A , etc., Documente privitoare la renaşterea României. Şapte biserici cu averi proorii. Şincai a., Cronica Românilor, Buc. 1886. Ştefulescu Al., Istoria Tg. Jiului. . Gorjiul istoric şi pitoresc. Documente slavo-romăne privitoare la Gorj. Tismana, ed. Casei Şcoalelor. Crasna. Strâmba. Polovragii. " Din trecutul Gorjului. Tezaur de monumente istorice, 3 voI. (dir A. Papiu Ilarian). Tinerimea Română. Toci/eseu, ar. Catalogul Muzeului Naţional. Documente epigrafice şi sculpturale, 2 voI. Raoort asupra câtorva mănăstiri din ţară, în Ana­ lele Acad. Rom. seria 2, Secţia Ist. voI. VIII şi în Monit. Oficial din 5 17 Iulie 1874. Tunusli, Fratii, Istoria Valahiei, 1806, trad. Sion. Tuţescu, St. \St. şi Danilescu, Monografia satului Catanele-Dolj. Urechiă, V. A., Istoria Românilor, 1775 -1821, 14 voI. 1). Uricariu '(dir. T. Codrescu). Vasilescu, Al. A., Oltenia sub Austriaci, voI. J, 1929. Virtosu, Em, Tudor Vladimiresou. " Anul 1821. Xenopol, Al., Istoria Românilor, ed. III, 14 voI. •••••••••••• CHESTIONARUL. Am spus că, la alcătuirea noului dicţionar, informatia căş­ tigată pe baza anchetelor prin chestionare va trebui verificată totdeauna pe teren,- ea devenind astfel un prim mijloc de familiari­ zare cu anumite probleme din localitate, pentru cercetătorul în­ suşi. Va fi însă de mare folos ca la redactarea chestionarului să se ţină, seama de psihologia şi posibilităţile intelectuale ale celor ce vor răspunde la a,ceastă anchetă, întrucât, în asemenea îm­ prejurări, răspunsul atârnă foarte mult de întrebare. lntr'unele din chestionarele vechi s'a făcut marea greşală de a nu se indica, prin întrebări amănunţite, informaţiile utile, trecăndu-se în loc de întrebări, titluri generale (de pildă: Istoricul comunei. - ct. broşura Inirebări asupra ţormărei monografii/ar comunelor rurale din Judetul Doijiu, Craiova 1905). Răspunsurile ce s'au primit, - de multe ori adevărate dizertaţîi pretenţioase, dar inutile, dovedesc putina eficacitate a sistemului. 1) Pentru această operă se va utiliza bibliografia istorică olteană inedită, din arhiva dicţionarului. 475 [476] Cât priveşte chestionarul cadrului istoric, din care dăm aci o versiune ca bază de discuţie, va fi necesar ca el să se alcătu­ iască pentru fiecare aşezare în parte, indiferent de situatia ei din punct de vedere administrativ actual, -satul fiind singurul element istoric în viaţa noastră rurală '). III. CADRUL ISTORIC. a. Aşezările. 1. Ce tradiţii cunosc Locuitorii in legătură cu ortqtnea sa­ tului Lor? Care sunt, după traditie, fondatorii satului, când şi de unde au venit? 2. Cum este exnticat de traditie numele satului? 3. Satul a fost aşezat totdeauna in vatra de azi, sau a fost mutat din alte Locuri? Cum se chiamă acum vatra cea veche şi pe ce moşie se aţtă ? La ce dată s'a mutal satuL şi din ce cauză? 4. In tradiţia locală se aminteşte deepre vreun sat dispărut? 5. Câte sittşti se află pe teritoriul satului? Cum se numeşte fiecare din ele? 6. In ce punct se aţlă fiecare suişte şi pe ce moşie? 7. Ce observaţii se pot face în legătură cu totioqraţia fie­ cărei siltşti ? Se aţlă pe un deal, lângă vreun râu sau baltă, in apropiere de vreo pădure? 8. Ce a fost, după traditie. pe aceste silişti ? Ce se spune în sat desnre ele? 9. S'au găsit pe vreo silişte urme de locuinţe, ziduri vechi, ciob uri de vase, etc.? Obiectele găsite au fost strânse de cineva? Unde se găsesc? 10. Ce se aţlă azi pe fiecare siltşte ? � b, Urme şi amintiri istorice şi arheologice. 11. Se găsesc in sat ruine vechi sau urme de ziduri de orice tel? Unde se găsesc? Care este înfăţişarea lor actuală? Din ce au fost clădtte ? 12. Ce se spune in sat despre ele? Cine Le-a zidit şi in care SCOlJ? 13 Se găsesc pe teritoriul satului mooile vechi? Ce numire poartă fiecare, în ce nunct şi pe care moşie se găsesc? 14. Ce poziţie are una faţă de celelalte? Sunt înşirate într'un anumit ţel? 15 Se continuă pe teritoriul t atelor vecine? 16. Care este tnţăţişarea �.ctuaIă şi ce dimensiuni are fiecare? 1) Pentru problema chestionarului să se vadă şi: Traian Herseni, Teoria monografiei sociologice şi H. H. Stahl,' Tehnica monografiei sociologice. Buc 1934. Rezultatele atinse de Institutul Social Român, deşi cu un alt obiectiv, ne pot fi totuşi foarte folositoare. 476 7 [477] 17. Ce se spune în sat despre ele? Cine Le-a făcut, prin Ce vremuri şi în care scop? 18. Se mai păstrează în traditia locală amintirea vreunui drum ve chiu sau oal (brazdă) de pământ? Ce nume poartă in sat. acele drumuri şi brazde? De unde se spune că încep şi până unde merg? Prin ce sate din apropiere trec? 19. Azi se mal cunosc urmele aceLor drumuri şi naturi? In ce loc se pot observa mai uşor? 20 Ce se soune despre ele în tradiţia locală? Cine le-a făcut şi prin ce vreme? 21. S'au găsit pe teritoriul satului arme vechi, obiecte de metal sau piatră, cărămizi mari, pietre sau cărămizi cu inscripţii, monumente sculptate. oale vechi, etc.? In ce loc au fost qăsiie i! Când s'a ţăcut fiecare descoperire şi de cine? Unde se află a­ cum obiectele găsite? 22. S'au găsit vreodată fosile (oase vechi, de jidooi) ? In ce loc? Când şi de cine? Unde sunt acum? 23. Se păstrează in traditia locală amintirea vreunui per­ sonaqiu Legendar sau istoric in leqătură cu satul, locurile sau' apele din aorotnere? 24. Se păstrează amintirea vreunei lupte sau vreunui ţapt istoric in legătură cu acele locuri? c. Monumente. 25. in ce punct este aşezată biserica, din ce este clăâită şi ce inţăţtşare exterioară are? 1) 26. Este dectarată monument istoric? Când a fost declarată? 27. Dacă biserica are pisanie, unde e pusă şi care este cunrinsul ei? Este săpată in piatră sau lemn, ori este juqrăoită? 28. Ce alte inscriptii (afară de cele ale Sfinţilor) se mai găsesc in biserică şi în ce Loc se află? Care este cuprinsul lor? 29. Ce, chipuri juqrăoite pe păreţi (afară de sfinti) se gă­ sesc in biserică, unde sunt aşezate şi pe cine reprezintă? Ce inscripţie are fiecare din ele? 30. In interiorul bisericii, pe podea, sau in exterior, pusă de pildă ca treaptă la scară (uneori cu scrisul în jos), ori arun­ cată în curte=, se mai află vreo lespede cu inscripţii? 31. In biserică sau in afara ei se aţiă vreun mormânt ve­ chiu? Al cui se zice că este? Are vreo inscriptie? 32. Ce odoare vechi are biserica? Se află vreo inscriptie pe ele? 33. Posedă vreo carte veche? La ce an a fost tipărită? Are vreo însemnare cu litere chirilice? 34. CLopotul este vechiu? Are oreo inscriptie? 35. Ce avere deţine biserica dela stat, prin improprietărireî 1) Dacă in sat sunt mai multe biserici, se va menţiona aceasta. răspun­ zându-se pentru fiecare in parte la toate întrebările privitoare la această chestiune. 477 [478] 36. In afară de această avere, a mai înzestrat-o cineva din vechime? Cine, când şi cu ce P 37. Biserica posedă acte vechi de proprietate F Care este cuprinsul lor P 38 Are condici de acte sau pomelnlce scrise cu litere chirilice? 39. Se păstrează in sat vreo tradiţie in legătură cu biserica, cu ctitorii, cu tmorejurările zidirii, în sfârşit cu vreo întâmplare importantă din trecutul ei? Se pomeneşte despre inqroparea acolo a vreunui personaqiu oarecare, al cărui mormânt nu se mai cunoaşte? 40. Biserica a fost totdeuna de mir, sau a fost căndoa mânăstire sau schit? 41 Există pe teritoriul satului vreo ruină de biserică, de mână stire sau de schit? Unde şi cum se numeşte? Din ce a fost clădită, cine a ctădtt-o şi prin ce vreme? Ce tradiţie are? De când se găseşte în stare de ruină? Are vreo inscrtoţie? E monu­ ment istoric? Care este starea sa actuală? 42. Se află in sat vreo culă sau casă boerească veche? Unde anume? Din ce a fost ctădită, când şi de cine? Are vreo inscripţie? In ce stare se află şi într'a cui pronrietaie ? A fost declarată monument istoric P 43. Se află pe teritoriul satului vreo cruce veche? Unde? Din ce material a fost făcută? Are vreo inscripţie P Cine a ri­ âicat-o şi când P Există vreo tradiţie in legătură cu ea? 44. Ce fântâni sau cişmele vechi se găsesc in sat P Unde se aîlă şi cum se numesc? Din ce material au fost clădite ? Au vreo inscnotie ? Cine le-a clădit şi prin ce vreme? Se năstrează vreo traditie în legătură cu ele sau cu auete disoărute sau tn­ locuite astăzi ? 45. Se găseşte în sat vreun pod oechiu ? Cum se numeşte? Peste ce apă sau vale trece? Din ce material a fost clădit? Ce tradiţie are? . .. 46. Ce monumente recente se găsesc în sat? (Monumentul Eroilor, etc). d. Istoricul proprietăţii. 47. Locuitorii satului sunt moşneni sau clăcaşi impropietă­ riţi dela 1864 incoace? 48. Dacă nooulaţia este amestecată, ce suoraţată totală de pământ detine fiecare din -cete două categorii P 49. Câte familii de moşneni sunt astăzi în sat? Care este. în medie, suoraţaia de pământ pe care o deţine fiecare cap de familie? \ 50. In ce chip îşi stăpâ�esc moşnenii proprietătile ? Dacă au ieşit din in diviziune, când s'a petrecut acest fapt '? . 51 Se mai păstrează azl in sat vreo carie de hotărntcie, vreun hrisoo domnesc sau zapise de proprietate, şi în mâna cui se . găsesc ? 478 7 [479] 52. In tradiţie se slJune ceva despre vreun fapt important în legătură cu proprietatea, ca de pildă despre vreun proces cu un boier ori cu o obşte vecină? 58. Câţi »m?ş.i" se povesteşţe că au fost la început în sat � 54. In ce chip sunt aşe�ate. casele m şnenuor î Formeaza o mahala aparte sau sunt răzleţite printre celelalte? 55. In afară de moşneni, cari sunt cei mai vechi proprie­ tari ai moşiilor de care îşi amintesc Locuitorii? Ce personagii legendare sau istorice se spune că au avut stăpânire prin aceste locuri? .E .••••• · •••• Note şi însemnări despre Banat Comunicate de A. M. Părvulescu, I. In anul 1863 au fost în Banat şi în toată Ungaria aşa secetă mare, încât nu mai ştiu nici cei mai bătrâni oameni. Foamete îngrozi­ toare; în multe locuri au şi murit oamenii săraci de foame, II. Pe lângă această secetă la Lipova s'au întâmplat şi un foc in­ furiat, aşa încât în cea mai mare friptoare, tocmai în luna lui Cuptoriu la 22 Iulie, la Maria Magdalena, care foc într'o oră şi jumătate a mis­ tuit 400 case; mai mult de un pătrariu din oraş la 1000 sub ceriu. Ill, In anul 1864 tocmai la Rusaliile noastre, au început Mureşul a creşte şi au tot crescut 7 zile până au ieşit şi au nimicit toate buca­ tele grâului şi cucuruzului şi tot ce au stat înainte şi cei mai vechi oa­ meni nu ştiu aşa ape mari. NOTĂ - Aceste însemnări a fost găsite de subsemnatul pe cartea: . 34. La pag. 262. Matei Cornăneanu cel elintâi a avut o fiică Ancuţa. \ ." . .. . 35. La pag. 263. Este noua pentru mine ştrrea ca Hnwa elI';! Bogdănei a avut de soţie pe Stana, fiica lui Drăguşin din Deleni. 36. La pag. 263. Rada, soţia lui Staico Rudeanu, era despre 494 [495] tată fiica lui Dragomir post. din Cepturi, fratele lui Staico din Cepturi, Bucov etc., din care scoboară boerii Filipeşti. 37. La pag. 264. Este fondată presupunerea că VI.ad pah. Rudeanu va fi fost ginerele lui Soco! Cornăţeanu. A ţinut pe fiica acestuia Stanca. 38. Tot la pag. 264. N'avearn numele soţiei lui Tudosie Ru­ deanu de la 1632, Dumitra. 39. La pag. 266. Se aduc informaţii noua despre Bucşăneşti. Văd ca prima soţie a lui Sandu Bucşănescu nu era cine credeam, şi că el n'a avut copii. Cât priveşte pe State Bucşănescu, el m� era nepot lui Sandu despre soţie, cum bănueşte d. Ionaşcu, .CI frate cu Ioniţă Bucşănescu-Drăgoescu. Intr'adevăr, fiul .acestUl�! Iordache, este numit, într'un doc., nepot al cluceresei Ancuţii (născute Filipescu), soţia lui State. 40. La pag, 268. Preţioasă este informaţia, relevată de d. Ionaşcu şi care-mi scăpase din vedere, cuprinsa într'un doc. pu­ blicat de generalul Petre Vasiliu-Năsturel (Biserica Stavropoleos, p. 19), din care reiese că Radu cronicarul Grecianu şi fratele sau Şerban erau dela Grecii din Vlaşca. Adaog că trebue să fie sa­ tul Grecii, care astăzi este în Dămboviţa, la sud de Găeşti, de oare ce, pănă la Regulamentul organic, judeţul Vlaşca se întin­ dea până la Găeşti, unde era chiar reşedinţă, ., Incheind, nădăjduesc că aceste întâmpinări vor dovedi d-lui Ionaşcu interesul cu care i-am citit cartea şi dorinţa de a cola­ bora cu d-sa la stabilirea adevărului, singurul nostru scop comun. Mai nădăjduesc că, din atâtea fonduri ce se risipesc adese­ ori pentru publicaţii nefolositoare, se va găsi o părticică spre a-i . înlesni şi d-sale să urmeze pe frumoasa cale ce a apucat. VII.-Cu privire la banul Iane, unchiul lui Mihai Viteazul. D-nii Minea şi Boga publică (1934) o broşură «Despre Iane mare ban de Craiova şi ceva despre Mihai Viteazul». Incă dela prima pagină, Iane este calificat de «epirot>, fără să se arate izvorul pe care se întemeiază acest calificativ. Izvorul se găseşte abia la ultima pagină (32) a broşurii şi este studiul meu despre «Mama şi soţia lui Mihai Vileazul-, publicat în "Convorbiri literare. încă dela 1921. Noua carte nu aduce nicio schimbare la filiaţia ce am sta­ bilit atunci, a marelui Domn, nici la originea lui Iane banul. Se dă numai o mai mare desvoltare carierei şi rolului politic al lui Iane. Nu cred că poate fi identificat cu Iane vel post. din vremea lui Pătraşcu cel Bun (p, 31). Că apare ca vel ban încă dela 1586 (p.ag. 3), era şi î? lucrarea mea dela 1921, deşi mi-a scăpat apoi din vedere în lista din «Banatul Olteniei». Că fusese vistier în Moldova li;l 1582 (p. 11), spusesem de asemenea, şi relevasem şi pecetea lui dela 1589, în care se intitulează tot vistier, deşi era atunci mare ban. Nu lipseşte la mine nici ştirea despre «fiul tur­ cit" al lui Iane. Co�tribuţi�le d-lor Minea şi Boga sunt: că la 1584 ban mare era Dumitru, Mihalcea încă în Sept. 1585 Iane la 1589 şi în vara lui 1590, Dumitru la 1590 (pag. 4-5). ' Se propune (p. 17 şi 19) o rectificare la data aproximativă ce am propus pentru marea bănie a lui Mihai Viteazul în sensul că n'a putut fi decât în primă vara anului 1593, pentr'ucă în Dec. 495 [496] 1592 mare ban este Iane. Totuşi Mihai însuşi spune în hrisovul dela 1598, la care m'am referit şi eu, că a fost mare ban sub Ştefan Vodă Surdu, a căruia domnie se încheie în Iunie 1592. Scrisoarea patriarhală dela 1591, care numeşte pe Mihai ban (p. 19), eu mi-am explicat-o prin aceea că el fusese ban mic şi că patriarhia nu va fi fost la curent cu prea recenta lui carieră ulterioară. D-nii Minea şi Boga propun explicaţia că Mihai <ţinea locul» lui Iane în bănie, N'am admis, cum pare că reese din nota 3 dela pag. 19, că Mitrea ar fi putut fi mare ban la 1593. Am spus că această men­ ţiune într'un regest din acel an poate fi o rea citire, în loc de Mihai. La 6 Iunie 1593 un document menţionează ca mare ban, deşi nu figurează ca atare în divan, pe Coei (Arh. Stat., Sect, ist., Hu­ rezi, pachet 15, doc. 1. Fişe g-al P. V. Năsturel), D-nii Minea şi Boga relevă (p. 25) un doc. dela 1600 (la Ve­ ress, Documente, VI, 95), în care un străin vorbeşte de «Andro­ nico greco, parente del Voievoda-, şi cad în aceeaş greşală ca şi Veress, crezând că este vorba de Andronic Cantacuzino. Dar acesta nu mai trăia atunci, aşa că documentul nu justifică între­ barea (p. 26) dacă «rudenia lui Mihai cu Andronic Cantacuzino nu o explică (faptul) că Iane era unchiul lui Mihai». Este, de altfel, curios că d-nii Minea şi Boga îşi pot pune această între­ bare, odată ce admit că Iane era un epirot obscur. D-nii Minea şi Boga voesc să crează că Andronic Cantacu­ zino a fost mare ban; deşi mpanos i se zice numai într'un singur act grecesc, şi deşi admit că el n'a venit în ţară (p. 25). Mihai vel stolnicul dela 1585 şi 1588 (p. 16) nu poate fi viito­ rul Mihai Viteazul, pentrucă nu putea fi vel stolnic înainte de a fi ban de Mehedinti şi pentruca însuşi spune că a fost vel stolnic sub Ştefan Vodă Surdu (1591-2). Ioan C. Filitti . •••••••••••• \ \ 496 [497] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • � ReCeHZII i • • • • ••••••••••••••••••• m •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• CĂRŢI Ein thrako-kimsnerischer Gold­ fund aus Rumiinien, de Ion Nes­ tor, ti rage ă part de Eurasia septen­ trionalts antiqua, IX, (Helsinski 1934). -Se studiază tezaurul de aur dela Mlhăeni, din Sălaj, găsit in 1891. Acum se află la Cluj. Se compune dintr 'o brăţară cu şanţuri şi puncte, un burnb, trei perle mari cunoscute acum (care să fi fost cinci), cinci mai mici şi 128 mărgele mici de lnşlrat, toate de aur. Sunt asemenea tipurilor gă.site la Michalkov, fokoru şi Dâlj, Margelele au analogie cu fibulele bal­ canice. fac parte din tipul gallţlano­ nord dunărean, din ultima fază a bron­ zului, sau din Hallstatt iniţial (ca. sec. 8-7 a. Chr. n.) Aparţin însă cercului de cultură traco-ctmenană, care este destul de intins. Morminte de incine­ raţie din Hallstatt C., cu elemente de datare a acestei culturi, se găsesc şi la Ciurelu lângă Bucureşti, cum şi In Oltenia (p, 183). Şcoli vechi in judeţul Neamţ. C.Ottţrikuţit�1ti la Uit istoric al şco­ It/or dtn 111/utul Neamt ul ui. de prof. Dimitrie L. Stătuescu, e{tras din Anuarul liceului de băeţi Piatra Neam/pe anul 1932-1933,p. 32--33. -Contribuţiile de orice natură pe care le po�. aduce profesorii, Învăţătorii şi preoţii, sunt de mare importanţă pen­ tru cercetătorii oricărei discipline. In privinţa istoriei ele sunt de şi mai mare preţ, întrucât pot fi informate la ţaţa loc�.luj! dându-se putinţa unor informaţii sigure, Şi ne sunt de mare nevoie. Brosura aceasta intră în ca­ drul unor astfel de preocupări. fostul meu coleg de Universitate a făcut un lucru bun şi util adunând la un loc datele cu privire la şcolile care a.u funcţionat in vechiul şi minunatul ţt�ut al Neamţului. Sunt multe şcoli din vremea Regulamentului organic 16 şi cu dascăli de fel din Ardeal. Au fost şi pensioane particulare, ca al lui Iavorschi la 1859 (p 13), şi un seminar la mână stirea Neamţului, pro­ pus spre înflinţare la 1843, dar deschis abia in 1855. Profesorul D. Hriscos­ coleu, care a funcţionat acolo (p. 20) nu e Hrisoscoleu? Atunci de fel ar fi un muntean. Numele acesta l-am întâlnit pe morrnântul păhărnicesei Elenca Hrisoscoleu <1' 1�55) dela E­ piscopia Buzăului (v. recenzia mea În Muguri, XI, 1932, Buzău, p. 81). familia e veche buzoiană. La 1826 logofătul Dimitrache Hrisoscoleu era făcut mare hagă haleă (V. I. C. fi­ Jitti, Arhondologia Munteniei la 1822 -1828, in ReVista istorică, XIV, 1928, p. 145). Apoi la 1825 era medelnlcer Răducanu Hrisoscoleu (id., ib., p. 144; filitti a publicat Arhondoloqia şi În Revista arhivelor, Il, 1927, ef. p. 31, 34) Ca şi Patriciu, a trecut şi el la laşi, dacă initiala numelui de botez nu e o greşală de tipar, fiindcă G. Hrisoscoleu publică acolo, io 1878, Elemente de istoria Românilor, in două ediţii. Stăhiescu relevează apoi multele şcoli locale, normale, elemen­ tare de comerţ, pregătitoare şi gim­ nazii, care au funcţionat acolo în tim­ pul războiului de intregire, la Hangu, Costişa-Zbereşti, Râzboieni, Uricheni, Blcaz, Dobreni şi Hurnuleşti. Aşteptăm ca tot el să ne dea şi istoricul miş­ cărei culturale mai vechi decât Regu­ lamentul organic, reprezentată prin mâuăstirtle atât de multe. vechi şi re­ numite, ale Neamţului şi' prin biseri­ cile sale, mişcare pornită in aşa zisele şcoli catihetice. La una dintre acestea, cea dela Trei Ierarhi din Piatra, ti in­ văţat cetirea la 1827 şi acel care a fost episcopul Melchisedec (p. Il). lIfilcovia văzută de un călător străi11 în amll 1856, (cu 17 stampe reproduseîn text), de Virgiliu Arbore, Tip. "Cartea Putnei'', Focşani, 1934. 497 [498] -E vorba de însemnările baronului Emanuel Salomon de Friedburg (Mi­ rohorsky), ceh de origine, trimis ca ofiţer austriac la Focşani pentru ridi­ carea hărţii topografice, in vremea ocupaţiei austriace. Ţările noastre, în vremea numirii lui în acest post, e­ rau aşa fel cunoscute, încât era foarte îngrijorat de soarta sa, iar rudele l-au petrecut la gară cu multă jale, toţi fiind încredinţaţi că merge la moarte si­ gură EI lnsuş notează: «Valahia, ţară atât de îndepărtată, pe jumătate săl­ batică, ţară incultă, cu oameni bar­ barI, hoţi, răufăcători şi plină de fiare sălbatice. (p. 1). De altfel odată şi are ocazia să constate că suntem "a­ slatici", din cauza autorităţilor în sub­ ordine (p, 12). Dar arată că şi ţără­ nimea e nemulţumită de autorităţi (p. 20). lnsă, după ce stă în ţinutul Put­ nei mal bine de o jumătate de an, îşi schimbă părerea, încât nu numai că pleacă "cu inima îndurerată de a­ ceste suflete simple, însă atât de bune" (p, 25), dar toate amintirile îi rărnân atât de dragi încât, scrie el: .. Voi păstra până la moarte aceste amintiri, şi dacă ar fi să se vândă, nu le-aşi da pe ori câţi bani mi s'ar oferi" (p, 35), Pe lângă observaţii asupra călă­ toriei pe Dunăre şi atmosferii În care trăiau locuitorii ţinuturilor, el remarcă şi alte multe lucruri. Astfel abservă că in Focşanii munteni nu erau Evrei, pe câtă vreme în Focşanii moldoveni se găseau în număr mare (p. 5). In­ seamnă şi lipsa deplimbări pe jos a boeroaicelor române, din care motiv nici nu prea plăceau pe ofiţerii aus­ trieci, obişnuiţi cu acest fel de distrac- ţii (p, 7). Se vede însă că Românii nu iubeau nici pe Ruşi (p. 12); dea­ semenea că ţărancele lucrează prea mult şi, cu toate că sunt frumoase, »din cauza muncii împovărătoare îm­ bătrănesc repede> (p. 15). Se minu­ nează de văzul foarte bun al ţăran­ celor, care vedeau semnele trigonome­ trice mai uşor decât el cu aparatele (p, 18), Baronul mănâncă şi foarte' multe şi bune fructe, pentru care ţă ranit nu primeau bani: plata ar fi fost o ofensă. La Vulcăneasa a fost , In gazdă la una dintre cele mai fru- '\ moase femei, cum nu mai văzuse. Era şi foarte harnică (p, 19). In ge­ neral vede că lumea era săracă, dar foarte ospitalieră (p. 20). Observă dea­ semeni că fetele, deşi stăteau la veselii cu băeţii, erau totuş «demne in toată 498 Înfăţişarea şi tinuta lor" (p. 27). A fost găzduit şi în casa proprietarului Marghiloman din Chiojdeni, care s'a simţit şi el profund jignit când a vroit să-I plătească (p. 28). la Modreni a slat la învăţatul boer Brăileanu (p. 30), iar la Slobozia-Coroteni la cea mai frumoasă curte boierească, a boierului Sichleanu (p. 34), Constată că Tiganii zic bonjour şi vorbesc greceşte şi tur- . ceşte (p. 31). lntâlneştl şi călugăriţe tinere, destul de obişnuite cu lumea. după părerea lui chiar prea libere (pp, 34-3.5). In ceeace priveşte viaţa, vede că se trăeşte prea murdar. Nu uită să insemneze şi câteva etimologii, din care trei sunt latine: auz din audio (p 14), pământ şi mormânt din pa­ vimentum şi monumentum (p. 20). Insernnările privitoare la acest ţinut sunt însoţite de 17 schiţe foarte in­ teresante, reproduse şi în broşură. Era bine să se fi reprodas şi Dracul sau cerşetorul hidos din Giurgtu, Cişmea­ ua din Silistra, Tiganii din România, Popa în reuerendă, Bragaeiul şi Spoitorut turc din Focşani, Cătugă­ rul din Dolhăuti, Odihna de după prâne, Cârciuma din Chiojdenl şi Călugăriţa româncă. Autorul are un domeniu vast de exploatat, dându-ne informatiile Slavilor cu privire la noi. Ar fi bine să se dea pasajele în tra­ ducere integrală, nu numai în rezu­ mat Poate că se vor mai găsi şi alţi buni Români cari să ajute la tipărirea lor, aşa cum de data aceasta a ajutat d 1. Romanoae, al cărui gest trebue remarcat fHndcă ii face deosebită cin­ ste. De �IHel el lnsuş! e un cercetă­ tor al Milcoviei. Ma vie d'espion (1. K. 8), de Capitaine George Hill du British Se­ erei Service, trad. de Lucien Thomas, Collection de memoires, etudes et documents pour servir il l'histoire de la Guerre Mondiale, Paris, Payot, 1933. =-Este o frumoasă carle a unui agent secret englez din timpul marelui răz­ boi. Hill este un îndrăzneţ şi un om de acţiune. De mare îndrăzneală sunt explorările lui împotriva Bulgarilor, cari au pătruns în Grecia pe la Ru­ pe\. De o Îndrăzneală neobicinuită e acţiunea lui atât in Rusia ţaristă cât şi, mai ales, bolşevică.' De o prlce- \ pere deosebită şi o remarcabilă înţe­ legere a realităţilor sunt paginile în care arată rezistenţa pasivă pe care i o organizează împotriva Germanilor [499] in Ucraina şi Împotriva regimului ce: ktst, Pe noi lnsă ne interesează în mod deosebit însemnările sale privi­ toare la România. Vede intotdeauna drept şi exact. In situaţia disperată în care se afla România În 1917, a­ rată ce a putut face Diamandi, mi­ nistrul român la Petrograd, care se gândea să poată aduce În ţară măcar o parte din tezaurul dus la Moscova. Hill, împreună cu colonelul Boyle, tri­ misul special spre a coordona tran­ sporturile In Rusia şi în România (p. 89), de altfel atât de cunoscut pentru asistenţa dată Românilor, se hotărăsc atunci să incerce a aduce banii. Cu mare greutate ei reuşesc să se stre­ coare cu .patru vagoane, printre fron­ turile revoluţIonare ruseşti, şi să le aducă la Iaşi (pp. 113-143). Stimează «eroica mica armată română" (p 114). Mai neinţelegători sunt Românii cari însoţesc acest tezaur (pp 118-122). Pe drumul întoarcerei vagoanele erau deseori oprite. La o perchiziţie bol­ şevică Boyle şi Hill au spus comisaru­ lui că în lăzi sunt «decoraţii .... ale pre­ şedintelui republicei americane pen­ tru soldaţii ruşi şi români», şi trenul a mers mai departe, nu fără a cere bolşevicul şi pentru el o decoraţie (p. 127, 147-148). Cu toate riscurile, tre­ nul a ajuns la laşi În ajunul Crăciu- \ nului, unde a fost luat in primire de o puternică escortă. La gară a venit chiar ministrul Afacerilor străine şi al Comunicaţiilor, iar 1. C. Brătianu le-a adus mulţumiri, Regele l-a de­ corat. Mai târziu Hill a fost decorat cu Steaua României chiar de regină (pp. 142-143). Referitor la chestiunea. tezaurului, adaug că s'a discuta! în presa franceză acum câţiva ani, când se făceau unele legături şi cu con ce­ siunea Stinnes . .In momentul de faţă nu ştiu precis ce s'a adus şi ce a mai rămas la Moscova". Hiil descrie apoi mizeria politică, militară şi eco­ nomică dela laşi (pp 143-147) Ur­ mează soarta lui L'iamandi (pp. 150 -151). După' aceea expune tntres ga diplomaţie pe care ali întrebuinţat-o ei spre a opri războiul bolşevic îm­ potriva României (pp. 152-165), unde se dau note şi despre tratatul ruso­ român privitor la Basarabia, smuls lui Rakovski. Trebue să ţinem seama de toate aceste însemnări. Cartea se ter­ mină cu expunerea activităţii sale de adevărat spion, de când s'au rupt re­ laţiile între bolşevici şi Aliati. Despre cancelaria slavă a voe­ vodltllti mttttteatl JJ:lircea cel Bâ­ trân, de Damian P. Bogdan, extras din revista societăţii • Tinenmea Ro­ mână", No. 7-8, Bucureşti 1934, 1 p. Se dă lista tuturor documentelor cunoscute dela Mircea cel Mare. In total sunt 24, intre care şi inedite. Se dau şi depozitele unde se găsesc copii fotografi ce sau transcrie�i ale lor întrucât nu toate au fost bine e­ dit�te. E vorba deci de "documentele voevodului", şi nu' de cancelaria lui'. Dar dece titlul de .cancelarta slavă" şi nu "slavo-română", cum f ste şi al lucrării manuscrise amintite? Op. cit. nu se pune decât când studiul la care se referă a fost citat mai înainte şi nu in urmă (v. p.5, n. 5, pentru stu­ diul citat abia la pp, 8-9). Pentru monograma domnească trebue pus subscriptio, nu subscripttones (p, 5), întrucât actul conţine numai una. Nu-mi explic dece toate notele, afară de trei, incep cu literă mică. Broşura totuş rămâne un preţios Instrument de lu­ cru pentru toţi câţi se vor ocupa cu cercetarea acestei epoci, până când se va da şi pentru Muntenia o colecţie a vechilor documente. Acum impor­ tanţa acesteia ar fi crescut şi mai mult, dacă la fiecare document s'ar fi dat toate ediţiile. RomlÎ1tii si Ceboslooacii de-a­ lltttgtti istoriei, de Jan Şebo, mi­ nistrul Cehoslovaciei, conferinţă ţinută la Cercul Analelor Române, col. An. Rom. No. 26, Bucureşti, 1934, 22 p. -Bună lnşlrare a relaţiilor dintre cele două popoare, făcută cu multă căl­ dură. Se relevează că Românii au În­ temeiat oraşul Valaşche Meztrici, a­ decă "Mezirlciul Român" (r. 4). Se observă şi legăturile militare, econo­ mice şi culturale. Foarte interesante notele, unele personale, asupra acestor re laţll în timpul marelui război (pp, 14-17). In expunerea Iegaturllor, mi­ nistrul ceh Ia Bucureşti se dovedeşte bun cunoscă tor al lor. Este deci a fi luat de exemplu şi de diplomaţli noş­ tri. Se pune însă o intrebare, privitor la ştirea furnizată de Sacra Morava sau istoria vieţii lui Metodiu şt Chi­ rii, în care se arată că misionarul Sandu (Zandov) ar fi venit in Dacia, iar Moznopon In Carpaţii Valahiei. F, Dvornik, un Ceh erudii preot care a studiat această epocă (Les Slaves, Byz ance el Iiome au l X.« siecle, 499 [500] Paris 1926), nu ventilează faptul E drept eă nu arată nici că a cunoscut pe Stredovski, editorul din 1710 al acestei vieţi, Dacă se pot lua de bune, atunci suni de cel mai mare interes Ca ultim cuvânt, dorim ca şi relaţiile de azi înainte să fie aceleaşi, iar mi­ noritatea română din Ceho-Slovacia să se bucure de vieaţa sa naţională. Mai adaug, cu plăcere: conferinţa a fost ţinută în 11mba română. Aurelian Sacerdoteanu. Architecture de la Matiere, par le Dr. Const. Doljan. Libr. felix AI­ ean, Paris, 1928. Volumul poartă pe copertă ca subtitlu: De l'atome fi l'etre vivant, de l'etre vivant aux etol­ les, des etoiles ă Dieu.-Jn Introdu­ cere arată că progresele ştiinţei mo­ derne, "care tăgădueşte, fără a le stu­ dia, adevărurile religiei şi credinţei", nu au făcut pe om mai fericit. Nouile achiziţii ale ştiinţelor pozitive - me­ canica, fizica, astronornta, biologia­ proclamă toate existenţa, ba chiar do­ minaţiunea asupra noastră a unor forţe necunoscute. ŞI după cum suntem o­ bligaţi a admite existenţa electricită­ ţel, constatând efectele el, de care ne foloslm,-prln analogie şi experienţă suntem aduşi să admitem că există sufletul, deşi el nu cade sub contro­ lul simţurilor noastre Imperfecte, din cauza li psei de organe sensoriale ca­ pabile de a ne ajuta să percepem oare­ care forţe existente, perfect reale, dar necunoscute in esenţa lor, cum sunt razele X şi ultra X, undele hertziene, magnetismul, etc. Autorul îşi propune a coordona cunoştinţele existente azi privitoare la problema necunoscutu­ lui, expunând nouile concepţiii ale fizicei, acolo unde această ştiinţă se întâlneşte cu metafizica, a cărei fiică - metapsihica - numără atâţia parti­ zsni şi apărători convinşi, cu savan­ tul profesor Ch. Rtchet în frunte, şi când matematicele însăşi işi întorc privirea spre metafizică, "cerându-i te­ meiurile raţionamentelor lor". Va cer­ ceta apoi problema fondamentală a tu­ tulor filosofitlor vechi şi moderne;' fiinţa şi viaţa, din care va reie şi că, \ dela infinitul mic la cel mare, dela rnicrocosm până la planete şi lumi, se constată că aceleaşi legi eterne au prezidat la construirea orcărui orga­ nism: cireomvoluţiune, bipolarizaţie, atracţiune, progresie. periodicitate, ar­ monie, solldaritate, interdependenţă; 500 unitate de concepţie, unitate de crea­ ţie, unitate de directie. -- Cap. 1, Ma­ teria, una şi singură sub diferite for­ me şi combinaţiuni, e supusă legii progresivităţii, lege verificată de ştiin­ ţă în toate domeniile. "Tot ce există în natură e format din conglomeratul de electroni şi de ioni formând un acelaş sistem elementar - atomul -, al cărui prototip e cel de hidrogen". "Atomii de hidrogen nu se deose­ besc de cei de fier, de aur, de mate­ rie animală, etc, decât prin numărul, dispoziţiunea, mişcările' electroni.or lor şi prin raporturile lor faţă de ion!". Reuniunea acestor elemente se face graţie bipolarttăţei, printr'o forţă de coeziune formidabilă. Durata ace­ stor .asociaţi uni nu e eternă: sub in­ fluenţe străine, ansamblul �e deza­ gregă, corpul se disociază, adică moare. Reuniunea a mai multor atomi for­ mează o moleculă, iar a mai multor molecule o celulă. Graţie afinităţii a­ tomice şi coezlunei moleculare ace­ ste elemente se ţin împreună. Creş­ terea unui corp e adăogarea succe­ sivă de noi elemente împrumutate din rezervoriul de materie universală. Fo­ cul este un agent disociant de prima ordine. Stabilitatea caracterizează ma­ teria primă; instabilitatea caracteri­ zează corpurile. Materia trece prin faza alternativă de formaţie, desvol­ tare, maturitate deplină, apoi decade, se disociază prin moarte, ciclu care se repetă fără sfârşit sub aspecte va­ rlate.v-Cşp. Il. Organizarea fiinţelor. Un nu�ăr oarecare de molecule se reunesc, în condiţiuni anumite, pen­ tru a forma o materie cunoscută sub numele de protoplasmă, care e mate­ ria fondamentală şi esenţială a orcă­ rei celule vii. Se arată anatomia şi , morfologia celulei, insistându-se asu­ pra arhltectonlcei celulare, specializa­ rea celulelor, dlferenţi ate după locul şi rostul lor în corp. Celulele, şi mai ales leucocytele, dovedesc a poseda nu numai o cunoştiinţă a datoriei ce au de indeplinit, dar chiar o inteli­ genţă a lor. Deci nu poate fi adevă­ rată teoria cii inteligenţa, cugetarea, ar fi o "secreţiune a creerului'', întrucât chiar fiinţa unicelulară, leucocyta, are şi ea inteligenţă, deşi e lipsită de sub­ stanţă cerebrală. Asociaţlunea mieros­ copicelor celule, care fiecare în parte îşi duce o existenţă individuallzată, organizate, dau naştere la o Iitnţă colectivă, după legea atracţiunilot, care [501] porunceşte şi ordonează crearea ace­ stor organisme colective-pasăre, ani­ mal sau om Din susul scării, un stup de albine, o turmă de vite, un clan de oameni primitivi, un imperiu ci­ vilizat, au aceeaşi arhitectură, doar mal complexă, cum va fi fiind cu siste­ mul solar, cu universul şi aşa mai de­ parte dela microcosm la macrocosm Privit astfel, omul, cetăţean părnân­ tean, devine un cetăţean al universu­ lui, căci totul se inlănţueşte în scara spaţiului ca şi in scara timpului. "Les etres, etrotternent relles par des liens mutuels, s'appuient les uns sur les autres, de meme qu'ă travers le vide qui les separe lesmilliards de corps celestes s'appulent mutuellement les uns sur les autres; appui mutuel aussi merveilleux qu'indispensable it leur exlstence-. Deci o interdependenţă intre tot ce există, intre microcosm şi macrocosm, extreme intre care o­ mul e o simplă verigă a lanţului; o uni­ tate de organizare a Totului, in care fiecare element În acest imens an­ grenaj îşi are rostul său şi unde cel mal infim sufere or moare dacă con­ generul său sufere or moare, şi din potrivă, fireşte; e o lege a solidari­ tăţii care le stăpâneşte. Inpotriva a­ cestei legi a solidarităţii, poate că numai omul singur păcătueşte adesea, bucurându-se de suferinţa semenului său şi Iăcându-şi inimă rea când il vede prosperând! Din această lege ar trebui să iasă fraternitate a şi iubirea omului de om, iar nu egoismul. .Căct Creaţiunea este opera unui gigantic danţ de iubire şi de armonie, in rit­ mul perfect al muzicei cereşti" .-Cap. 1II: Identitate Între făpturile mine­ rale, vegetale, animale etc. Toate cor­ purile sunt organizate In chip fel urit, dar dintr'o materie primă identică­ electroni şi loni -, adică cu ajutorul atornilor, rnoleculelor, celulelor, etc., .�Ie constituesc atătea etape in orga­ rnzarea şi evoluţia materiei. Supuse aceloraşi legi solemne şi imutabile: bipolaritate, atracţie, progresiune, di­ sociaţie, toate aceste corpuri trebue să urmeze şi urmează efectiv o evoluţie ciclică, trecând prin perioade de naş­ tere, de viaţă şi de moarte", fără ex­ cepţie. Toate corpurile minerale tind spre forma cristalină, care e cea mai avansată la acel regn, cum a dove­ dito ştiinţa de azi; cu atât mai mult această lege a progresiunii se con­ stată in regnul vegetal şi cel animal. - Cap. 1 V: Regnul planetar. Cum prin analiza spectrală s'a ajuns a şti elementele chimice care se află În cor­ purile cereşti ce s'au putut cerceta, şi aceste elemente sunt identice cu cele de pe pământ şi din atmosfera noas­ tră, e logic a conchide că aceleaşi . elemente se vor afla constituind tot ce e în Univers, adică materia primă a ionilor şi electronilor. De aci hipo­ teza că aceleaşi legi fizice, chimice şi biologice trebue să domnească În toată seria de corpuri, până la cele cereşti: identitate de principiu con­ structor şi director in toate operele Creaţi unei. Materia inertă, materia vie şi fiinţele nu sunt şi nu pot fi privi­ legiul exclusiv al planetei noastre, şi că ea ar fi privilegiată, mai bine tn­ zestrată, superioară celorlalte. Faţă de Tot, sistemul nostru solar nu e decât o celulă cosmică. - Cap. V: Unitatea materiei, unitatea uieţei. In princl­ piu .totul e viu in natură, şi numai aspectul exterior şi manifestarea vie­ ţel diferă de la un corp la altul". Viaţa există pretutindeni. Radioacti­ vitatea e una din numeroasele sale forme, dar şi dovada că la sfârşitul vleţei e moartea, disoclaţia materiei, pentru plantă, om şi astru.-Cap. VI: Bipolar ttatea e o lege generală, "ten­ dinţă naturală a două elemente opuse ca natură şi caractere fizice, de a se reuni şi a forma un ansamblu, atră­ gându-se una pe alta şi cornpletân­ du-se reciproc". In atom găsim pro­ tonul încărcat negativ şi electronul pozitiv. Moartea e distrugerea acestei bl polarităţl, prin uzură or accident. Prin constatarea acestei bipolarltăţi şi prin analogie, suntem In drept de a opune materiei (pe care am numi-o polul material) polul imaterial sau psihic, întrevăzut de filosofi şi afir­ mat de sptrltualiştt, cel puţin la făp­ turile dotate cu viaţă.-Cap VII: Re­ laţiuni Între sorii, stelele, planetele ş; corpurile care le pooulca ză. In­ terdependenta universală. Ştiinţa re­ centă dovedeşte că noi "suntem în­ conjuraţi de necunoscut şi de mister, cufundaţi într'o baie incomensurabilă de raze şi energii cereşti", a căror ac­ ţiune o suferim, unele cu efecte bune, iar altele nocive -Cap. VIII: Coordi­ narez acţiunilor indioiduale ale ce­ lulelor. Dar, materia fiind una şi a­ ceeaşi în 101 ce există, care e origina diferenţierei aspectelor ei în lume? Mister. Arhitectul capabil de a creia 501 [502] divers, dar cu o materie unică, este o forţă prodigioasă, grandioasă, supra­ umană. Existenţa lui se impune rnin­ ţei noastre, iar forta creatoare. trebue căutată cu credinţă şi aflată prin cre­ dinţă în această schinteie divină, pro­ clamată de cele mai vechi ca şi de cele mai moderne filosofii, şi numită spirit, suflet, entelehie, arheul lui Pa­ racelsiu, sau quid proprium al lui CI. Bernard şi al ştiinţei moderne". Na­ tura acestei forţe e imaterială (pol ima­ terial) şi esenţa sa dumnezeiască- Cap. IX: Sporirea şi decăderea ma­ teriei. In ultima analiză, când vom căuta cauza cauzelor, acea care a im­ primat o mişcare turbilionară primei parcele din eterul care a dat naştere materiei, nu putem să nu ajungem, pe căile ştiinţei chiar, a admite exis­ tenţa unei forţe imateriale, care a pre­ existat acelui prim impuls pomenit, acea care a realizat primul atom, vo­ ind si putând s'o facă, forţă atotpu­ ternică, factor determinant a tot ce există în univers, şi pe care o nu­ mim Dumnezeu, isvor veşnic şi ne­ secat al acestei forţe spirituale, or spirit, care alături cu materia şi con­ ducând-o, creiază în timp şi spaţiu. Scopul acestei cărţi, incheie autorul, nu e de a face prozeliţi; "ea conţine rezultatul analizei, meditaţiilor şi stu­ diului care a condus judecata mea la necesitatea de a admite existenţa şi supremaţia acestei forţe necunoscute, creatoare şi directrice, afirmată de re­ Ilgiuni şi confirmată de raţionament". -Recomandăm citirea pe andelete a acestei opere tutulor celor ce sunt preocupaţi şi de altceva decât de sa­ tisfacerea acelor nevoi pe care le îm­ părtăşesc şi creaturile necuvăntătoare. Vecltiul drept penal român. Schiţă. de Ioan C. r.iuu Tip. Vă­ căreşti, 1934.- Vechiul nostru drept penal se poate urmări întâi după "o­ biceiul pământului", apoi după legile ': scrise. Cel d'întâi a fost prea puţin' studiat. Primul document vorbind des­ pre "prava" şi "zacon" e din 1460, fără a preciza dacă e vorba de o lege scrisă or de una a obiceiului pămân­ tului. Legile romane - nomocanoa­ ne le-au fost cunoscute la noi, In tra­ duceri slavoneşti, manuscrise, din sec XV. Prima pravilă tipărită In româ­ neşte la 1563 e o carte de pedepse bi serlce şti. Ideea că Alexandru-cel­ Bun ar fi dat o pravilă, cum spune 502 Cantemir, e o eroare. Autorul cerce­ tează pravilele româneşti care au exis­ tat într'adevăr, traduceri, şi care au fost folosite la noi înainte de tipărirea celor ale lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, din 1640 şi 1646, cum şi cea mare din 1652. Dar cele greceşti de asemenea sunt utilizate la noi chiar şi după tipărirea celor româneşti. Toate acestea nu sunt însă decât legiuirile romane imperiale in fond, până chiar şi o parte din Codul Caragea. Se spi­ cueşte din vechile noastre pravile pe­ depsele, foarte aspre, crude chiar, (dar care ar fi bune de aplicat azi hoţilor prea numeroşi cari jefuesc banul pu­ blic). Pedepsele erau adesea lăsate la voia judecătorului, (ceeace presupune că pe vremurile vechi nu erau decât judecători oneşti). In general observăm că în ele pedepsele aplicati ve sunt mai adesea aplicate ca cele privative de libertate. Autorul cercetează şi la pravilele vecinilor, cum sunt aplicate pedepsele. La noi cele aplicate erati mutilările (tăierea nasului,limbii, mâi­ nilor, picioarelor, scoaterea ochilor), ţeapa, arderea de viu, îngroparea de viu, caznele, legarea la stâlp, înneca­ rea, punerea in jug, pierderea drep­ turilor civile şi politice, înscrierea la «condica şlreţilcr», spânzurătoarea, tă­ ierea capului, confiscarea averii, sur­ ghiunul peste hotare, bătaia (sfânta !), ocna, temnita, surghiunulla mănăstire, gloaba (amenda). Legea prevedea şi cumulul de pedepse, răspunderea co­ lectivă, apoi răscumpărarea de pedeap­ să şi inţeFegerea intre părţi (cornpo­ sitio). Din examinarea felului aplicarii pedenselor rezultă "că ele nu aveau o strictă precizare, şi se lăsau mai mult la voia ar interpretarea judecătorului, mai ales in materie de prescrlpţia faptelor penale. Legile se îndreaptă spre modernizare, dând în sec. XIX Condica penală, Ş.\lţu-Sturza din Mol­ dova (1820, 1�26); Reg, Organic, apoi Codul penal' 'Ghica-Ştirbei din Mun­ tenia (1841, 1850); în cel din urmă «evoluţia spre sancţiunile strict lega­ litare este aproape definitiv încheiată». La fine se dau câteva întregiri pri­ vitoare la vechea organizare judecă­ torească, întru completarea celor pu­ blicate în 1\:128 de autor in colaborare \ cu d-l D. 1. Suchianu : Contribuţii la istoria justîţiei penale in Principatele române. Cartea cuprinde şi un rezumat în Iranţuzeşte.c-Supcriorttatea acestui studiu o face in primul rând faptul [503] că autorul e şi un istoric, nu numai un jurist, care exemplifică cele enun­ ţate prin documente istorice, cu care e familiarizat ca puţini In ţara noastră. Ltsooarele Constituţiei de la 1866, capitol din istoria originelor democraţiei române, de 1. C. Pititti, Buc. 1934. Autorul arată că e greşită ideea mult răspândită că anume .const, noastră din 1866 ar fi fost o impro­ vizaţie, o traducere făcută in grabă după const. belgiană dela 1831 ". Pen­ tru aceasta d-I Filitti Intreprinde .a urmări filiaţiunea fiecărui articol al ei, ca fond şi. formă, sau măcar nu­ mai ca fond", in nu mai puţin de 13 texte anterioare de proiecte de con­ stituţie ce se cunosc la' noi. D-sa in­ cepe prin a examina principiile libe­ rale în Principate până la 1859. apoi deosebirile dintre diferitele proiecte. In incheiere constată că nu se poate califica de , de către Saşi, in procesul lor dela 1308, in care votau astfel să-şi creeze dreoturi din bătrâni şi să ju-» tlfice lncălcările de proprietate făcute in paguba băştinaşilor români - Pre­ pozitura dela SibIU, despre care vor­ beşte in bula papală din 20 Dec. i 191 a Papei Cele stinus către arhiepiscopul de Strigoniu, o alta din 15 Iunie 1198 a Papei Jnocenţiu III, ambele in ori­ ginal şi o copie a bulei din 1231 a Papei Grigoriu; aci se vorbeşte de epoca imigraţlunei dintâ\ a colonişti­ lor germani «Flendrenses» în Transil­ vanta.e- lohannes Latinus e primul nume de colonist de care pomenesc doc. În legătură cu părţile Transilva­ niei locuite de colonişti saşi Şi forma şi fondul acestei diplome arată că e un Ialş. -- "Terra Loysta", de care se vorbeşte în dipl. lui Bela din 1233 că o dărueşte unui conte Coriardus, e plaiul Loviştil de lângă Lotru, «sau un ţinut din părţile Argeşului». Nici autenticitatea acestei diplome nu e probată.- Saşii dela Cricău, tghiu şi Romos sunt pomeniţi documentar ca. Saşi, Saxones" prima dată in Tran­ silvania la 1206 Liplomele se dove­ desc neautentice, fiind Ialşilicate in sec. XVlII-ka - «Siebenbiirgen» ca nume nemtesc al Ardealului, e aflat întăi a oară la 1296 Într'un doc. ger­ man. Nu e sigur încă că ar Însemna Transilvania, mai ales că autenticita­ tea lui 11 fost şi ea contestată. -- Vo­ IUlnul d-Iui I. Schlopul dă in anexe o hartă a coloniilor săseşti şi cinci facsirnile de docum€l1te. 511 [512] REVISTE ---- L'Europa Orientale, Roma, XIV, fasc. 5-6: Perspective demografice dunărene, de Ştef. Somogyi, articol de propagandă tendenţioasa maghiară, desvoltand răsufIatele clişee despre "numeroase şi mari Injustitii făcute fostei monarhii-, cum şi despre .Iă­ comia fără frâu a despolerit lor" co­ mise .în numele mult cântatei justiţii istorice U în ,paguba Ungariei "aşa de grozav mutilate". Se vorbeşte aci de milioanele de Unguri apăsaţi de "ju­ gul ceho,româno·sârbesc", situaţie care face pe orcine .să înţeleagă Iresisti­ bila forţă de revoltă a celor robiţi şi dreapta indignare a acelor cari se simt j?�ufleţiti de un suprem ideal de jus­ tiţie ŞI de umanitate", (cum au ară­ tat-o amicii maghiari atunci când îm­ prejurările politice erau altele înainte de război).- Republtca grec;ască şi primul decenlu dela constituirea el de Glcrgto loras, face o expunere � momentelor politice prin care a trecut Grecia din ajunul marelui război până azi, epocă a schimbărel constituţie­ nale a regimului monarhie In cel re­ publican, cu înfăţişarea evoluţiei din acest timp, A-zi se constată, după a­ tâte turburări, o îndrumare înspre sta­ bll.It,ate, ,cu o restabilire progresivă a spiritului monarhic, în potriva anarhiei de formă republicană. - Viaţa şi o­ pera lui Caragiale, de Anna Colom­ bo, în urmare, se ocupă de comedi­ il� minore, apoi despre "Momente", dand în traducere integrală schiţa: ° petiţie. Un capitol nou se deschide cu, "Năpasta", explicând în ce chip şi pun ce împrejurări a ajuns Caragiale ale cărui comedii sunt "expresiu­ nea cea mai pură a junimismului aris­ tocratic" - să mediteze probleme ce nu-l prea preocupaseră, aplecându-se asupra claselor Inferioare ale societă­ ţei româneşti şi dând. astfel la.Jumlnă "Năpasta" şi nuvelele "Păcat", ,,0 Făclie de Paşti" ŞI "In vreme de răz­ boi".- La Note şi discuţii, însemnăm articolul cu privire la cronologia bul­ gară: O pagină a civilizaţlei\bul­ gare în evul mediU, de Ivan DUlcev_ Nr. 7-10 cuprinde studiile: Re­ forma constituţiei polone, de Alne­ deo Gianini. Adoptată în 192\, In condiţiuni care nu erau cele normale mai târziu se resimte de oarec3!r� lipsuri, cerându-se a fi revizuită, întru 5/2 câţ,. aşa �um era, nu prezinta un e­ Chll!bru intre puterile Statului, .spre a-I I?�ruma căţre o cooperaţiune ar­ mO�lca Intru, Interesele naţionale". Proiectul nou el constituţii are 63 de artico,le,"grupate in 12 capitole. Prin el se întăreşte puterea şefului Statului ca şi acea a şefului Guvernului' scăzând in schimb puterea Parlamen: tului, care devine numai un organ legislativ şi de control al guvernului. Sejln-ul (Camera) se alege pe 5 ani, pnn vot universal secret, egal, direct şi . proporţional. Senatul .oglindeşte VOinţa elementelor mai active În opera constructivă a binelui comun" cu ca­ ract�r d� c�ntrol, 120 membri: numiţi pe 6 a01, dintre cetăţenii distinşi. Pre­ şedintele e ales pe 7 ani, de o adu­ nar� �p�ciaIă �ele�ţ!onat�. Iniţiativa revizutret constituţieI e lasată Preşe­ dintetui.. Guvernului şi Sejin-ului, cu precăderea celui d'întâi. Magistratura devine mal Independentă. Se scoate armata de sub influenţe străine ei, Înălţând-o moralmente. Proiectul are un caracter oare-cum dictatorial-mai puţin ca acel al Serbiei-, aşa cum a fost elaborat de Sejin. Rămâne de vă­ zut dacă mareşalul Pilsudsld o va ac­ cepta aşa cum e formulată. In acest caz Senatul o va vota definitiv şi el -Textul proiectului de mai sus.­ ReVizionismul în istoria diplomati­ că a Europei sud-orlentale (1856- 1913, cu drept motto cuvintele lui Mussolini: ,,1 trattati non sono eterni", de Lilie Cialdea Pleacă dela Tratatul din ·Paris, prin care Aliaţii din Apus îşi puneau În gând să apere integri­ tatea irnp. otoman contra principiului intervenţionist care inspira politica rusească. O primă revizuire a celor statuate aci este acea cu privire la naVIgaţia dllnăreană O a doua este acceptarea alegerei lui Cuza ca dom­ nitor peste ambele principate, apoi unirea lor peste doi ani. Problema se rezolvă la fel când cu alegerea dom­ nitorului Carol l. Apoi neutraliza rea Mărei Negre În 1871,cu dreptul de a înarma coastele Imperiului şi de a-şi construi flotă de război. La 1878 este declararea independenţei României, Muntenegrului şi Sârbiel şi j'unerea Bulgariei autonome sub prolectorat turcesc, sub suveranitatea turcească la San-Stefano, apoi cedarea Cretei către Englezi şi ocuparea Bosniei şi Her­ zegovinei de Aus1riaci. Urmează: ne­ aplicarea de România a regulamentu- [513] lui fluvial Impus la Londra in 1883 c�r� ar îi lăsat Dunărea pe mâna Aus: tnel.; .In .1885 proclamarea unirii Ru­ me�e.1 .onentale cu BUlgaria, recunos­ cuta m 188.6; Acordul din 1897 pen­ tru a potoli problema macedoneană. In 1908, după revoluţia tinerilor Turci, se repune problema Bulgariei, care se proclamă independentă, ca regat, in vreme ce Austria anexează Bosnia şi Herzegovina. Prin Tratatul de la Bu­ c�reşti se inteleg întâia dată balcani­ c.Il,. dlspunând de soarta lor şi a creş­ tinilor din impărăţia turcească ceea c.e. insemn� inceputul falimentuiui po­ litic l� Orient al Austriei şi Rusiei, şi l1pr?�ler�a O?are�ui război. Principiul revizionist şi-a facut drumul zice au­ torul, în conştiinţa europeană, "pentru a se afirma, ca factor de pace şi de reconstrucţie, alături de intreita lege: Siguranţă -Arbitragiu- Dezarmare" ­ Stmeone Matauul] (1852 - 1908) poet şi om de acţiune sârb, de R: �icolici; - Caragtate.ee A. Colombo, In continuare, se ocupa de "Năpasta", apoi trece la nuvelele scriitorului nos­ tru. In cea d'Intâi parte indică şi in­ fluenţa rom�nului .. rusesc. - Ample Intormaţiuni polittce cu privire la România şi activitatea sa diplomatică. Nr. 11-12: Un tip religios rus: "strannik"-ul, e un pravoslovnic care d�n o. cauză ?arecare, rupe toate le:' gatunle cu Viaţa sa de până atunci ş! o porneşte rătăcind prin lume dln� tr'o mânăstire in alta, intr'o m'lstiră expe�imentare a credinţei. Autorul, B. Nikitin, u,rmăreşte acest tip in litera­ tur a. I!lanlor .romancieri ruşi, apoi il explica (practice religioase, exaltare a credinţei şi automatism ambulatoriu oarecum) prin influenţa islamică asu­ pra ortodoxiei ruseşti deci venit din �sia-:ersia şi India.'--S. Matavul;, in co�tlllua!.e, se ocupă de opera a­ C�stui . scmlor. - Viaţa şi opera lui Car�,grale, . sfârşit, prezintă "Schiţe �OUI , stabll�nd diferenţa ce există mIre comediile lui şi ultimele-I nu­ v�le şi schiţe, "p�ntru a inţelege mai bIne evoluţia artei autorului lor". D·ra Ar�na. Colombo face observaţia că -Il Pnnclpe» a lui Machiavelli a influ­ enţat pe scriitorul nostru. Cu aceste schiţe noi şi cu cele două volume tipărit� postu.nt, Caragiale e In plină �atunt�te: vlOlenţa dramatică dispare dlO scnsul său, care se înseninează nu se mai limitează la realismul pr!: 17 melor nuvele, Incepe a iubi fantezia, pe care o îmbină cu realitatea in chip armonios, cu adevărat clasic. Lectura lui A. France din anii-i de Berlin nu va fi înriurit puţin această evoluţie fericită. Se cercetează, pentru ilustra­ rea ideiei, .Hanul lui MânjoaIă", "Chir Ianulea" şi .Calul dracului". Sfârşind studiul său atât de conştiin­ ţios şi înţelegător, autorul mai spune -şi aceasta se vede bine - că a lu­ crat această carte ca »un lavoro d'a­ more". Cuvine-se a-i fi pentru aceasta, şi pentru toate meritele operei sale, adânc ·recunoscători. La sfârşit se a­ daogă un Indice bibliografic. - La Recenzii aflăm şi notele lui L 1. Rus­ su despre cartea d-lui I Lupaş: Cronicari şi istorici români din Tran­ silvania. Revue Historique, XI, 4-6, cu­ prinde conferinţa ţinută de dl. prof. Iorga la Paris în Martie 1934: Pen­ seurs re-volutionnaires roumatns de 1804 il 1830. Ideile revoluţiei celei mari franceze, cum şi tendinţele ex­ primate în literatură de enciclopedi­ ştii secolului XVIlI, au pătruns repe­ de nu numai in ţările româneşti, dar şi peste Dunăre la balcanici, pe unde se găsea o burghezie cărturară. Ac­ ţiunea sârbească din 1804, răscoala lui Caragheorghe, caşi mişcarea naţiona­ listă grecească din 1821, sunt urmări ale acestui curent, pe care ziarele îl ventllaseră. Acestea sunt mişcări po Iitice imitative. Numai la noi, singuri In Orient, aceste mişcări au suscitat un curent ideologic, au provocat dis­ �utarea acestor concepţiuni noi, dar şi mcercsrea de a le pune in practică, ceeace nu se vede la Sârbi şi foarte puţin la Greci Căci revoluţia sârbea­ stă a fost făcută de ţărani intre ei intelectualii fiind în extrem'ă minori� tate. La Greci, le lipsea un centru pen­ tru elaborarea ideilor noi apusene, unde acestea să se poată elabora la largul lor. Când AL Ipsilante ridică steagul revoluţiei tn Moldova, el nu află ecoul sperat la noi. Boerimea ro­ O?ânească se ţine in rezervă. Burghe­ zlmea grecească din principate era prea nevoiaşe, nepregătită. Altfel însă e privită mişcarea lui Tudor de com­ poziţie mai muit tărăoeas�ă, dar cu o nuanţă socială pronunţată. Visurile unui n�u Imperiu bizantin creştin se spulbera cu infrângerea Eteriel la Dră­ găşani şi Sculeni. D-I Iorga constată 513 [514] că deja dela 1804 a fost la noi, In Moldova mai pronunţat, o mişcare ţă­ rănească şi o lomentare de idei revo­ luţionare printre o seamă de boerl mai rnărunti, în potriva cărora protestează Divanul din laşi. In 1822 In Muntenia e o grupare .coustttuţtonală", pe care boerii o numesc a cărvunarilor, cu Ior­ dache Drăghici probabil, iar cu 4 ani Inainte tot o grupare boerească, cu un Filipescu In cap, manifesta aceleaşi idei. E deci aci "continuarea, dintr'o generaţie la alta, acestei acţiuni des­ tinate a inlocui vechea ordine a lu­ crurilor printr'o alta, bazată pe la r ai­ son cea predicată de filosofia secolu­ lui XVIIl, întemeiată pe un sistem". Deosebirea dintre starea de lucruri şi concepţiile lor despre rostul Domnului în ţară la Români deoparte şi a idei-. lor celor din Apus era mare; de a­ ceea Revoluţia franceză n'a putut pro­ duce ia noi aceleaşi aspecte ca în cu­ tare ţară apusană. După 1828 se schim­ bă atmosfera spirituală la noi: boerli trecuţi prin şcoli străine sporesc, cei vechi se răresc, Influenţa abstractă a filosofiei enciclopediştilor e înlocuită cu un romantism politic, reflex al li­ tera turei de atunci. In 1822 se con­ stată că două deputăţii de români re­ fugiaţi se duc să se prezinte Porţii: a boerilor mari, cerând In loc de Dom­ nitor un Iei de Senat aristocratic, şi a micilor boeri şi boernaşi democraţi, ce­ rând restabilirea vechiului regim, cu domnitor român. Cei d'Intâi cedează la propunerea celor din urmă, ceeace aduce numirea lui Ion Sturza la laşi, sub care, cu Drăghici, se elaborează prima constituţie. Alte proecte nu lip­ sesc: în Muntenia avem unul din 10 Apri! 1821. Toate se simt însulleţite de un acelaş spirit general, care este al veacului democraţiei, In care ele­ mentul "popor" e luat in consideraţie serioasă Ma! e un alt proiect de consti­ tuţie mai liberal, foarte avansat, totuşt dintre 1820-30 in Muntenia, cerând monarhie constituţională, cu prinţ stră­ In, intr'o Românie unită, cu armată organizată şi biserică autoceială. \ La sfârşit se prezintă şi două proecte ijin Moldova, cu tendinţa de a da pute­ rea tot pe mâna marilor boeri ai ţării. Aceste frământări de idei arată cum preocupările occidentale politice şi so­ ciale au interesat pe Români, şi cum aceştia au căutat să le acomodeze ne­ voilor lor şi imprejurărilor curente.­ Trei călători În Orient dela 1841 la 514 1?21: Alex Buchon, Ueorges Perrot ŞI loc.-co�. Replngton, dintre cari cel din urma vorbeşte şi de lucruri şi fapte dela noi, ne prezintă tot dl. lorga.-Contribuţii la cercetarea in­ fluentelor bizantine in diplomatica românească, de Dern. lonescu.-Cdte­ va acte oeneţiene privitoare la Ori­ ent în sec. XIV. - Documente asu­ pra oraşelor Coron şi Modon, colo­ nii ueneţiene in Moreea, de N. Iorga. Nr. 7--9 cuprinde: La France de Terre Sainte, consideraţiuni sintetice, sub forma unor conferinţe făcute la Sorbona, de N. Iorga. Materia se tra­ tează după planul următor: Genera­ lităţi cu privire la starea de spirit de la care au pornit cruciatele; Aportul adus de cruciaţii aceştia feodali, de provenienţă variată; Elementele indi­ gene- Greci, Sirieni, Armeni şi Turci - aflate pe teritoriul regatului Eru­ salimului; Imperiul bizantin in rapor­ turile lui cu cruciaţli. Studiul e în continuare. - Scrisoarea lui Ştefan cel-Mare despre lupta de la Baia. 1467, descoperită de dl. P. P. Panal­ tescu, publicată de ;\1. Iorga. E adre­ sată regelui Casimir al Poloniei. Se dă şi textul latin - Un complot mi­ litar polon in Muntenia la 1848, de N. Iorga. - Dări de seamă şi Notiţe numeroase cu privire la cărţi şi re­ viste de specialitate, străine mai ales. Revista de pedagogie, Cernăuţi, an. IV: caetul 1-11, cu studiile: Pre­ găttrea practică a corpului didactic în Anglia, de Irina Balmoş. Ftindcă multă lume îşi închipue că În An­ glia asemenea pregătire e neglijată, deoarece acolo instituţiile de Învă­ ţământ sunt mai mult libere, au­ tonome, Independente de stat, au­ toarea Işi propune a arăta că lucrul e dimpotrivă, şi că măsurile ce se iau acolo pentru a garanta calitatea elementului profesional ar putea să fie cu folos aplicate şi la noi.-.socio­ logia în tnoăţămăntul superior şi secundar, de Tr. Brăileanu. - Pro­ grame şi metodă, de 1. F. Buricescu. =Poiaritatea din punct de vedere educativ, de E. Kall6s. Dela materie la fiinţa organizată, bipolaritatea e un fenomen general al vieţei. In or­ ce om sunt tendinţe contrare, con­ trazlceri şi conflicte. Exemplele În literatură abundă, omul contrazicând pe scriitor or filosof. Acelaş lucru şi [515] la copil. Epoca In care se manifestă mai violent polaritatea la ei e pu­ bertatea, cam intre 14 şi 18 ani. ­ ŞcoaLa secundară şi ţ noăţământul filosofic, de C. Narly, raport citit de autor la primul Congres de filosofie ţinut la noi in Febr, 1934. Se cere in concluzie 7-8 ore In program săptă­ mânal pentru învătământul teoretic (s'au dat 6, câte două in el. VI, VII şi VIUl, iar restul până la 15 ore e­ ducaţiei morale practice şi lucrărilor de observaţie psihologică tu studie­ rea individualităţei şcolarilor. - Un călugăr bucovinean, reformator al tno. teologic în Moldova, de S. ReI! Este Vladimir Suhopan (1835 --1864). -Articole de Informaţii: Primul con- . gres de filosofie, de Al. 1. Bogdan; Educaţia morală, de An. Răd-Po­ goneanu.-La Revista documentară: Fundamentarea bioloţncă a Socio­ logiei şi importanţa ei pentru teo­ riu şi practica Pedagogiei, de Tr. Brălleanu. Se pune aci şi problema moralei în legătură cu religia, a şcoa­ lei laice materialiste demoralizante, a Jiteraturei rele, a lecturei elevilor­ Principii pedagogice noui pentru înu. religios în licee, de S. Reli-Orien­ tarea profesională în şcoala germa­ nă, de Ernilia Bogdan. - Natura ca factor constitutiv al unităţii Neamu­ lUI românesc, de Em. Ţopa.--Discu­ ţiuni în jurul metodei testelor, de Maior C. Anastasiu. - Propuneri p. programa analitică la l. franceză, de E. Kallos, cu foarte judicioase ve­ deri. - "Şe. superioară ţărănească" din Siânca-Roşa, de Leon Ţopa, cu prea interesante constatări. -. Recen­ ziile de cărţi şi reviste româneşti şi străine, numeroase şi obiective, imbo­ gătesc acest număr. Grai şi suflet, vol. VI, lasc. 1-'2. =Lirica populară din Argeş, de A­ lexandrina Istrătescu, e un studiu ce poate servi de model genului. Este întemeiat pe cunoaşterea textelor res­ pective publicate de alţII până azi şi pe cercetarea personală a autoarei, care aduce a d insernnata-i parte de con­ tribuţie. Observaţiile cu caracter per­ sonal abundă. Constată că Argeşen­ cele ştiu şi cântă multe cântece şi că femeile dau o remarcabilă cantitate de compun eri lirice şi epice poporane. Aci se atinge problema creaţi unei a­ cestor născociri, care desigur sunt is­ vodite, "înconvilate" de cutare flăcău or fată sau femee, apoi trecute din gură in gură, amplificate uneori, mo­ dificate de cei cari, reproducându-le, ţin să adoge şi ceva dela ei. Cânte­ cele create şi răspândite in vremea războiului încep să se uite, fiind le­ gate de anumit' moment, ceea ce le face să treacă de anacronice. � O ca­ racteristică a cântecului pomenit (p. 12) este că fond u! Iir!c apare incadrat în motive epice". In Argeş sunt foarte rari cântecele scurte, iar vorba doină e aproape necunoscută. Dialogarea e o notă frecventă la cântecul argeşan. In general gradul de lirism al locului e ceva mai redus ca'n alte părţi, par­ tea epică fiind preponderentă.-Păs­ torul în Râmnicu-Sărat, de I l. Sto­ ia n -i-Lnnba descântecelor, de Ovid Densuşlanu, studiu in continuare Vezi partea l-a in voI. IV, lasc. 2, p. 351- 376, partea II-a in vol, V, fasc. l , p. 125-157. Capitolul de faţă urmăreşte . problema creaţiunilor proprii descân­ tecelor, in deosebire de alte genuri. Sunt, pe lângă arhalsme, multe crea­ ţiuni noui, fanteziste, bizare, artiii­ ciale.-Un glosar megieno-român, in continuare, cu literele M-R inciusiv, de I A. Candrea. - Printre ciobanii din Jina, de D. Şandru şi F. Brăn­ zeu, dă texte-proză şi versuri-de la nr. 43 la nr. 139, urmate de un glo­ sar la sfârşit.-Descântece din Mol­ dova, anume de ursită, de dragoste şi de destaceri, 47 bucăţi, dă Al. Va­ siliu. La inceput câteva observaţii a­ supra morfologiel şi lexicului textelor publicate.-Formele auxtltarulut de viitor: "va" şt • vom", nu pot pro­ veni decât din "volere", zice dl. Luca Preda. - Insemnări şi rectiflcări, cu Dări de seamă despre lucrări de spe­ cialitate respectivă încheie volumul. Cercetări istorice, an. VlIl-IX, nr. 3, publică Documente moldove­ neşti f!.ăsite la Crpot, dintre anii 1462 şi 1755, adunate de Paul Miha­ i1ovici. In Of de faţă se dau 37, cel mai nou din 1671, În textul românesc (câteva, in original sunt in slavoneşte, şi se dau In traducere), fiecare cu o ' notă arătând provenienţa şi forma ex­ terioară a originalului: hârtie, scriere, pecete etc. Toate privesc lucruri din Moldova. - Walewskt, Napoleon III şi Al. Ioan Cuza, de N. Corivan.­ Cum se moşfeneau moşiile în Ţara­ Româneascii ptină la s!tirşitul sec XVIJ?, de 1. Mlnea şi L. T. Boga, re- 515 [516] enzat in numărul anterior la pag. 222. - La Note şi interpretări înscm­ năm de interes pentru Oltenia: "Pe­ tite biographie de tous les boyards, de I-re classe en Valachie, appelcs grands boyards, d'apres l'ordre hlerar­ chique de leurs rangs'', memoriu tri­ mis de un agent francez din Bucu­ reşti oficialităţei franceze, spre a o informa de ce s'a petrecut la noi in a doua domnie a lui Barbu Ştirbei. Foarte mulţi din boeri sunt olteni. DI. N. Corivan, care a scos copie după acest raport la Min. de Externe din Paris, ar face bine să-I publice în în­ tregime, chiar dacă aprecierile asupr a cutaror boeri sunt personale şi chiar nedrepte.- Despre Mihai Banul, de care dl. Minea afirmase dinainte (C. J. V-VI, p. 419 -423) că Mihai ha­ nul, tatăl copiilor Hrisafina şi Con­ stantin cei înmormântaţi la mân, Co­ şuna-Bucovăt (corn. Mofleni de lângă Craiova) trebue să fie viitorul Mihai Viteazul. Copiii au murit in vremea domniei lui Mlhnea Vodă Turcltul. Mihai banul, viitorul domn, nu este aceeaşi persoană cu omonimul său "fiu al lui Stan Debelu", cel pom enit de St Nicolaescu în Doc. sl.-rom. p. 281. DI. Minea dă câteva notiţe des­ pre acest Stan Oebelu.-Mare ban de Jiu in 1568 era numit - adaogă 1.. Minea la ce a scris în A. O. nr. 71-73 -Dobromir, cum arată doc. din 9 Sept. 1568 dela Alexandru Vodă cel Mic. Acelaş e numit în alte doc. "mare ban de Craiova", ca la Al. Ştefulescu, Doc. sl.-rom. p, 172 - 3 de exemplu.-Recenzii şi Pagini cri­ tice la urmă. Convorbiri literare, an 67, nr. 7 -9, este închinat amintirii lui Al. Odobescu, la centenarul naşterei ă­ cestui scriitor. Insernnăm articolele d-Ior AI. Tzigara-Samurcaş, II. Dobrl­ dor, AL Busuioceauu, Ing. Stel. Pe­ trescu, Inlăţişând pe om, scriitor şl artist, şi mai ales lneditele lui Oao­ bescu, cu privire ia însemnările', lui de călătorie făcute despre monurnen­ tele istorice din judeţele Argeş şi Vâl­ cea. Din lectura acestor inedite-!I\e. morii şi scrisori - se poate vedea �e om de gust, !in pricepător al Irumo­ sului, larg informat, dar şi ce mare patriot era Odobescu. Semnalez de\ asemenea excelenta Bibliografie a scrt­ erilor lui Odobescu, lucrată de AI. lordan.-La Cronici: Despre Tezaurul 516 dela Pietroasa, de Al. Tzigara-Sa. rnurcaş. Ţara Bârsei, an. VI. nr. 4, are un cuvânt de pioasă Pomenire pentru fostul director al Gazetei Transilva­ niei, Aurel Mureşianu, la 25 de ani dela moartea lui. Figura celui dispă­ rut ia azi înfăţişarea unul simbol: a­ cel al vieţel de sacrificiu pentru Neam, al braşoveanului ziarist, care a suferit atâtea persecuţii şi puşcărie pentrucă a luat .apărarea celor de un sânge cu el şi a afirmat dreptul la viaţă al Ro­ mânilor în ţara lor, atunci sub stăpâ­ nire maghiară.-Aurel Mureşianu, de 1. Moga, schiţează activitatea naţio­ nală a celui pomenit =llueta »daclca", in continuare. Trei probleme se pre­ zintă năzuinţelor istoriei de a lămuri trecutul nostru, trei probleme diferite in aparenţă, dar care sunt interdepen­ dente, din punct de vedere istoric, etnic şi lingvistic: 1) Problema na­ ţlonalită tii popoarelor care au locuit inainte de expansiunea şi cuceririle Romanilor ţinuturile carpato-dunărene: 2) Problema originei Slavilor : 3) Pro­ blema origlnel poporului românesc de azi. 1 n t r u rezolvarea lor, tilo­ logii romani şti şi slavişti au studiat comparativ fenomenele lingvistice ale popoarelor slave, românesc şi altor neamuri dela sudul Dunării. Numai istoricii au procedat altfel, privind, şi nu totdeauna obiectiv, numai po­ porul lor şi dând adesea opere uni­ laterale, 'şovine şi imperfecte. Arar au fost cercetate problemele acestea sub a�pectele lor 'Islorrce, geografice, etnografice şi lingvistice, Iar arheo­ logta şi mai ales. antropologia abia au început să-şi aducă aportul lor re­ cent, aport care uneori a modificat cu totul unele păreri admise odinioară în ştiinţa veche. Colaborarea tu tu lor a­ cestor discipline va putea duce la re­ zultate mai probante şi mai accepta­ bile În problemele ce se pun. Autorul -d-I Aurel Mureşianu-enunţă o sea­ mă de puncte de intrebare ce se pot pune in privinţa unor nume de plante, oameni or locuri presupuse trace or dacice, dar care popoare - Daci or Traci-pot fi cu totul de altă origine decât aceea care li s'a atribuit pană azl. Căci sunt arg1mente care ne in­ dreptăţesc a crede că, "majoritatea popoarelor pe care scriitorii clasici g:eci şi romani le cupripdeau sub .nul1ll.rea generică de "TraCI", au vorbit o hm- 1 II , � I I [517] bă, sau mai multe dialecte-astăzI în mare parte dlspărute - aparţinătoare marei şi importantei fracţiuni a gru­ pului de popoare Iudo-european, ai căror urmaşi de acum su nt Litvanii, Letonii şi Slavii, şi că teoriile de până acum asupra Dacilor şi a împărţirei lor legendare n'au fost decât o mare iluzie istorică". Centrul de expansi­ une a rornanităţel orientale, dela Au­ gust incoace, a fost Moesla, trecând şi peste Dunăre la nord, unde erau, ca şi la sud, aceşti "Moisoii" Traci. Dacii n'au fost un popor special. Au­ torul crede că ar fi fost imposibil ca In 200 de ani elementele romane şi romanizate, coloniza te de Traian în Dacia, să se desvolte aşa încât să formeze acolo un popor, cel românesc, izolate dincolo de Dunăre. In sec. III d. H această massă de populaţie ro­ manică va fi fost silită în mare parte de năvălirile gotice, hunice şi sc1avene să se întoarcă în Moesia din sudul Dunărei; iar când aceşti barbari au pătruns şi acolo, au silit iar pe stră­ moşii noştri să re vină în văile Car­ paţilor să-şi caute adăpost. Această expansiune din sud spre nord, între­ ruptă de epoca invaziilor, a continuat apoi "pe cale patriarhală, rurală şi pastorală. In evul de mijloc Românii au pătruns şi mai departe spre N. şi E., până în locuri unde Romanii nu ajunseseră niciodată". Ei au stăpânit aceste pământuri şi-au păstrat "fondul sufletesc unitar, universal şi etern al limbei ş! cuIturei latine". - Vremuri de osândă, povestind despre revolu­ ţia dela 1848-49, din perspectiva u­ nui orăşel ardelenesc, din Reghin, de AI Ciauşianu. - Notă despre doc, Ţării Bârsei şi Caualerii Teutoni, de Em. C. Lăzărescu. Afirmarea d-Iui Iosif Schiopul din .Contribuţiuni la Ist. Transilvaniei În sec. XII şi Xlll", că cele 28 de doc. cu privire la Cav. Teutoni în Ţara Bârsei ar fi Ialşe, ne­ autentice, nu poate fi justă. Diplo­ mele Cavalerilor Teutoni au existat, şi fr�'miterea lor în forma ce o a­ veau trebue luată in seamă, mai ales că ele cuprind importante informaţii pentru istoria noastră in sec. XIII -­ cinci din ele, care vorbesc de Terra Borza, care este Tara Bârsel,-Bofe­ zul tn satul Cornova, de E. Bernea.-­ Scrisori vechi, comunicate de N. Salrnen. Nr. 5 cuprinde următoarele: Nu­ mele satelor noastre, de Sextil Puş- cariu. Dacă noi n'am păstrat numele romane ale oraşelor de pe părnântul nostru, e că n'am fost orăşeni, cum o dovedeşte şi lipsa de limbă a ter­ menilor în legătură cu nota orăşe­ nească. Ţărănimea, ca şi ieri sub Un­ guri, a păstrat naţionalitatea ei, locu­ ind În munţi şi sate ca păstori şi muncitori de pământ. Nume de sate cunoaştem foarte puţine din vechi, ca fiind de origine romană. Sunt mai multe slavice. Dar şi toponimica Tur­ cilor şi Grecilor abundă în nume slave, deşi ştim că ei au locuit fără între­ rupere cutare Jocuri ca şi acum.A­ ceasta nu poate fi un argument in­ potriva continuităţii noastre. Cele mai multe nume de sate sunt după nume de persoane. Autorul face propuneri pentru rerornânizarea numelor de lo­ calităţi. - Caualerii Teutoni şi Tara Bârsei, de Iosif Schiopul, răspunde la notele de mai sus ale d-lui Lăză­ rescu. O-sa a susţinut teza că "n'au fost niciodată Cavaleri Teutoni In Ţara Bârsei, pentrucă Terra Borza din do­ cument nu este Ţara Bârsel", ci tre­ bue căutată În altă parte. Din expu­ nerea d-sale reiese că Terra Borza este în colţul nord-estic al Ungariei vechi, În vecinătatea Transilvaniei, Ungariei şi Poloniei, dar nu Ţara Bâr­ sei.-D-r Ilie Dăianu îşi înseamnă câteva note despre Luptătorul con­ deiulut naţional, D-r Aurel Mureşia­ nu, dând şi ultima scrisoare a acestui bărbat de seamă către Fr. Hossu­ Longinu No. 6. - La căpătâiul duor (sic) morminte, dl. Ax. Banciu depune o lacrimă pentru profesorul braşovean Dr. Alexandru Bogdan (1881-1914), scriitor de seamă, ziarist şi om de cultură, ucis de un o b Il Z rusesc în Galiţia, şi pentru celălalt pro­ fesor, recent răpit istoriografiei li­ terare româneşti: Gh. B o g d a n­ Duică, - Intru cinstirea lui Oh. Boqdan-Duică (1865· 1934) scrie Ho­ ria Teculescu. Braşovean de veche tradiţie românească prin sentimente, încorsetat în armătura disciplinei ştiin­ ţifice nemţeşti, Bogdan-Duică a fost un cercetător neobosit al arnănuntu­ lui preţios şi un spirit critic obiectiv. La Craiova a tipărit a sa: "Viaţa şi opera lntâiului ţărănist româna, a că­ rui al doilea volum a rămas netipărit. - O altă latură a personalităţei lui Alex. Bogdan o înfăţişează Valeriu L. Bologa: Profesorul nostru Ale- 517 [518] . xandru Bogdan. - In continuare şi sfârşit studiul: Revoluţia din 1848-49 din perspectiva unui orăşel arde­ lenesc, de Alex. Ceauşianu, la care se adaogă: Cronica evenimentelor ace­ lui timp, scrisă de protopopu I Ştefan Branea din corn. Maierău, în trans­ crierea d-lui Ceauşianu. - Scrisori vechi, comunicate de Norbert Sal­ men. - Un necrolog de Ecat, Pitiş ne aduce vestea morţii pictorului Dumitru N. Cabadaief In Sibiul unde locuia dela răsboiu îneca Boe­ rnul simpatic, foarte inteligent, um­ blat prin lume şi cunoscător de multe limbi, care s'a sfârşit din viaţă la Inceputul acestei toamne, a trăit mulţi ani de zile In Craiova. Bulgar de 0- rigină, pripăşit cine ştie cum pe la noi, era un pictor talentat şi în ace­ laş timp cu suflet bun şi foarte de­ licat, in ciuda aparenţei sale rnătă­ hăloase şi a manierelor sale rustice. Povestea frumos, colorat şi mal avea şi o voce caldă, cu care încânta pe prieteni, meşter mai ales In cântărlle bisericeşti. A fost unul din iniţiatorii celei d'intâi asociatii artistice in o­ raşul nostru, in Sept. 1905, când s'a organizat prima expoziţie de pictură şi sculptură a artiştilor locali. Caba­ daieff expunea, Între altele, cea mai mare pânză a sa: " Desmoştenitii" , din colecţia prof. Fortunescu. Picto­ rul excela in peisagiu, pentru care avea multă inţelegere. Doritor de a se innoi, imprumuta se după răsboiu technica "pointilistă", sub care in­ fluenţă a dat multe lucrări remarca­ bile, ferindu-se totuşi a cădea in ma­ nieră. - Insemnez din partea lite­ rară "Flori de lumină", ale lui Las­ carov-Moldovanu şi "Oând de ducă" ale poetei Ecaterlna Pitiş, se ocupă de redactarea părţii din .Invăţături" cu privire la regulele de purtare la masă, insistând mai ales a indemna să se ferească de beţie. Limba textului românesc, lmpodobitii cu frumoase comparaţii, este chiar mai poetică decât cea a unor" texte in versuri despre masă din Jiteraturile occidentale ale Evului Mediu"--"Cea­ sornicui Domnilor" de N. Costtn şi originalul spaniol al lUI Gueuara, in continuare, de N. Cartojan, face critica textelor respective păstrate În româneşte, arătând care este versiu­ nea cea mai apropiată de prototipul pierdut al lui N. Costin, "anume ms. nr. 204 din Bibl. Uuiv. laşi, şi acesta fiind copiat după un arhetip pierdut". - Viata Sfintei Paraschiva cea nouă, de Matei al Miretor, de lulian Ştefănescu Acest Matei a trăit in ţară intre 1602 şi 1621 ca egmen al mâ­ năstirii Dealului, cu titlul, din 1605, nominal, de mitropolit al Mlrelor (dela Myrrha); a scris şi o cronică În ver­ suri despre evenimentele petrecute in Muntenia intre 1602 şi 1618. Origi­ nalul operei sale hagiografice e păs­ trat in Bibl. Patriarhiei Ierusalimului. E un text grecesc, compus in prim a-i parte după unul slavonesc necunos­ cut; În partea doua e mai interesant, căci cuprinde informaţii asupra neo­ rânduelilor iscate in sânul biseri cii constantinopolitane Între 1584 şi 1586. -Din Miscellanea insemnăm: Ter­ menii prthod şi dohod in dac. mol­ doveneşti; O gramatică a limbii ro­ mâne in tranţuzeşte, de V. ALec­ sandri; Note la amănuntele ungu­ reşti din t"YLetopisetul Ţării Motdo­ vei. - Vin apoi Recenzii, Notite bi­ ografice şi o Cronică la sfârşit. Docoromanio, Buletinul "Muzeu- Revista istorică rom ânâ, vol, 1/1, lui Limbei române", condus de Sex- fase. IV, cu articolele: Regulile de tii Puşcariu, An. VII, pentru 1931- purtare la masă În româneşte, de 1933, Cluj, Tip. Imprimeria Naţională, Şt. Glixelli, profesor la Universitatea Buc. 1934. - Prefaţa volumului arată din Wilna. E vorba de partea privi- diilcu1tăţi1e cu care luptă instituţia toare la aceste reguli din cartea cu (mijloace băneşti extrem reduse), cum titlul: Invăţăturile bunului şi credin-' şi activitatea sa cu toate acestea aşa ciosului Domn al Ţării Româneşti de neostenită, cu tipăriturile sale, cu Neagoe Basarab către fiul său Teodo- strângerea materialului dialectologic sie voevod. Această operă de 'compi-' şi cu anchetele sale pe teren, în di- laţiune, păstrată în slavoneşte, gre- \ ferite părţi ale ţării, ca şi la Românii ceşte şi româneşte, porneşte probabil din afara hotarelor, pentru stabilirea de la un prototip slavon. Paternitate a unui Atlas lingvistic, şi noi date asu- operei e încă discutabilă, ea fiind mai \ pra dlalectologtei noastre. De aserne- degrabă redactată de un călugăr căr- menea s'a activat pentru sporirea ma- turar din vremea lui Neagoe. Autorul terialului sectiei onomastice, şi maiales 518 [519] a Arhivei de folklor a Academiei Rom. ataşată Muzeului, care a şi dat două anuare.-Consideraţiuni asupra sis­ temului fonetic şi fonologic al. lb, române, de S. Puşcariu, caută să re­ leveze în ce consistă specificul româ­ nesc al oarecăror fenomene, cunoscute şi îri alte limbi, • în legătură cu câteva tendinţe generale care au modificat sistemul fonetic şi fonologic moşte­ nit". Proporţia în care aceste feno­ mene apar şi consecinţele pe care le-au avut asupra unei limbi oarecare de­ termină acest specific naţional. Ast­ fel e masarea energiei de rostire la începutul cuvintelor (accentul tonic pe silaba iniţială); afonizarea vocale­ lor finale, în special a lui I, ca In "ierl"; existenţa vocalelor eterorga- . nice ă şi â, cu totul particulare Ib. române, atribuite de unii elementului autohton. "Ceea ce constituie o deo­ sebire esenţială între lb. română şi Ib. surori este rolul mare pe care îl are asupra vocalei din sllaba accen­ tuată vocala din silaba următoare". Pe lângă aceste tendinţe generale se prezintă apoi alte câteva aspecte Io­ nellceale limbei, rezultate ale altor tendinţe mai greu de precizat.-Din atlasulZingvistic al României: Con­ sideraţii asupra metodei; Cum dispar termenii vechi administra tivi şi cum se încetăţenesc cei noi; Câteva sino­ nime, de Sever Pop şi Em. Petrovici. - Etimologii foarte numeroase pro­ pun S. Puşcari u, Th. Capidan, N. Drăgan şi Iorgu Iordan. - Articole mărunte, semnate de Th. Capi dan, Şt. Paşca, Em Petrovici, Sever Pop, D. Macrea, Silviu Dragomir şi C. La­ cea.-Recenzii şi dări de seamă de cărţi şi reviste străine şi româneşti, de diferiţi colaboratori, cu un bogat ca­ pitol special al d-lul Puşcariu: .Pe marginea cărţilor".- La sfârşit Biblio­ grafia publicaţiilor, condusă de 1. Breazu, şi câteva' Necroloage, iar la urmă un Indice, alcătuit de D. Macrea. Arta şi arheologia, fasc, 7-8, pe 1931-1932, cuprinzând: Le tresar du monastere de Suceoiţa, al doilea ca bogăţie în Bucovina, după cel de la Putna, Înscrie un mare număr de piese rare şi preţioase, ca ţesături orodate (foarte remarcabil un epita fios de la Ştefan-cel-Mare, din 1494, publicat pentru prima dată în clişeul d-Iui Tafrall, şi unul de la Eremia Movilă, din 1597), giulgiurl mortuare brodate (ca acele de la Eremia Mo- vilă din 1606 şi de la Simion Movilă din 1609 şi al Domniţei Marghita a aceluiaş Simion Vodă), vestminte sa­ cre şi alte ţesături folosite la slujbele religioase (etole, stihare, bedernlţe, filoane, aere, procoveţe); sculpturi în metal (Ia legăturile cărţilor sfinte), tipărituri împodobite cu ornamente, i­ niţiale şi rnlniaturi, cruci de lemn sculptate, lncadrate în argint, sau de fildeş; icoane, chivoturi, cădelniţe, po­ Iicandre ustensile liturgice, icon os­ tase, pu'pilre şi jeţu�i ; în �fâr.şi� por: trele, manuscrise ŞI vechi tlpantun. bisericeşti. - Continuarea cultului meq alitelor, de P. Constantinescu-laşi. =Inscripţtuni neolittce in România, de O Tafrali, prezentate de autor ca purtând pe ele inscripţii cu caractere glozeliene, şi găsite la Coşeşti, În ju­ deţul Vaslui. Alte două de aceiaş na­ tură s'au aflat la Rădăşani (lângă Fălticeni) şi la Buneşti (jud. Foltlceni­ Bala) Este, evident, aici, ca şi la Glozel, un scris din o epocă îndepăr­ tată, poale neolitică.- Contribuţiuni pentru fixarea unei hărţi preistori­ ce a Daciei : Staţiuni preistorice în jud. Vaslui, de C. Cihodaru.-- Biserica Domnească din C. de Argeş şi cele mai vechi cronici munteneşti, de Mi­ nodora Ignat, este o recenzie critică a operei d-lui Tafrali: "Monuments byzantins de C. de Argeş", cu o o­ prire mai Îndelungată asupra lui Ano­ nymus Valachicus, pe care. îl stu?i­ ază comparativ cu textele respective şi ajunge la concluzia că acest ma­ nuscris nu e cronica lui Mihai Can­ tacuzino Tipăritura fraţilor Tunusli .poate fi o prelucrare, o versiune a o­ perei Banului Cant, ", Acel al anoni­ mului .poate fi o versiune, care are tnsă la bază opera originală a Banu­ lui Mihai Cantacuzino'. - Critica d-lui Balş asupra operei d-lui Ta­ ţrali, cu obiecţiuni aduse de Ern. Condurachi la lucrarea .Mon. byz. de C. de Argeş". - Sculpturtle barbare de la Gropi-Su.ceava, de O. Tafrali, s'au aflat Într'un tumulus; ele înfăţi­ şează chipuri cam informe de om şi animale, mai ales =Tablourile come­ morative istorice ale lui Gh Popo­ viei,pictor, mort În Iaşi la 23 Febr. 1933, fost d i r e c tor al Se. de Arte frumoase din laşi Intre 1911 şi 1929.­ O pecete interesantă a lui Zotv de Cigara, ginerile lui Petru Schiopul, semnalată de O. Tafrali.-Sculptorul Richard Hette din laşi, de acelaş.- 5/9 [520] Insemnări plastice, de C. Săteanu.­ Curtile Domneşti din laşi, de ace­ laş, ca şi Tainiţele palatului lui Duca Vodă de la mân. Cetăţuia.i--ui sfâr­ şit, o dare de seamă despre Expozi­ ţia pictorului Leon Hruşcă, de Min. Ignat şi o bibliografie .Arhiva P şt şi ref socială, an. XII, 1 -- 2, pe 1934, de cu acest nu­ măr ,Işi lărgeşte cadrele". Până aci organ al Inst. Social Român, de acum va fi şi al Federaţiei internaţIonale a Socieiăţtlor şi Instituţiilor de Socio­ logie. Din sumar: l ntroduction ti l'e­ tude des tormes elementaires de la vie sociale, de O. L. Duprat =Româ­ nia şi reoiztonismul, consideraţii et­ nografice şi demografIce, de Of. Sa­ bln Manuilă, cu cifre statistice date de Inst, de demografie şi recensă­ mânt şi cu tablouri şi grafice. :'porul populaţiei româneşti este de un sfert de milion pe an-Sistemul onomas­ tic Drăquşan, cu regula: "gineririi pe curte", aflat şi cercetat de Henri H. Stahl In satul Drăguş (Transilva­ nia). - Sociologia contimporană, de Tr. Herseni.-Urmează Recenzii şi o Cronică la sfârşit. Buletintll Comis. JJIontlm. Is­ torice, XXVI, fasc. 76, cuprinde Raportul al doilea - tare întârziat _ al d-lui Virgil N. Drăghiceanu cu privire la Monumentele Olteni�i, in urma unei colindări de studii pe la bisericile din regiunea noastră In luna lui Septemvrie 1909. Se 'con­ semnează aci informaţii şi note des­ pre următoarele lucruri: Pisania bis, din Ostrov-Romanaţt, din 1787, cti­ torii familiei vei c1ucer Nic Grecea­ nu; Urmele drumului lui Traian lângă satul Grecii ; Urmele caselor lui Mi­ hai Viteazul, în care a .locuit şi Ma­ tei Basarab, la Caracal, aproape de bis. Petroşani; in Vâlcea: Mânăstirea Oovora, a cărei dată de Intemeiere n'o ştim, ci numai când s'a mai' re­ parat; Schitul SIătioarele; Schitul Pe­ trarii-de-Jos, din 1742; Mân. Hurezul, cu o mal largă descriere; Mânăs­ tirea Bistriţa, cu atâtea rămăşiţe din mobilierul lui Vodă Blbescu, furat şi risipit prin sat, cu bis, mică din pe�­ teră şi cea dela gura peşterel şi ceva Inscripţii; Schitul Păpuşea; Bolniţ� dela Bistriţa, c!itorle a lui Balbu" Craiovescu; Mânăstirea Arnota a Ini '\ Matei Basarab, cum reiese din In­ scripţia tombală a lui Danciu vor­ nicu! din Brâncovenl, dacă nu va fi 520 mai veche; Schitul dela Petreni : Mâ­ n�sti.rea Polovragi a lui D�ncju Părăianul, şi Bolniţa ei ' Biserica din Măldărt�şti, unde e Ingr�pat Ioan O Duca, şi Cula ce-i aparţinea' Biseri­ ca din Râmeşti; Bis, de le'mn din Orămeşti, operă din 1665; Bis. din Cacova; Schitul Zghiabul, al lui Radu Vodă, tatăl lui Mircea-cel-Mare; Schi­ tul Sărăcineşti, din 1688; Mânăstirea Iezerul; Schitul Bradul; Mân. Fră­ sinei; Bls. din Muiereasca, din Căli­ măneşti şi din Ostrov; Schitul Cor­ n�t, al veldvornieului Mareş Băjescul, din 1666; Schitul Turnu, din 1676, al Mitropolitului Varlarn ; Mân. Cozia a lui Mircea Vd., 1386, cu paraclisul ei din 1583 (cel din dreapta) şi cel din 1710 "distrus pe jumătate de Olt", la stânga, apoi Bolniţa lui Radu Paisie. Asupra multora din monumen­ tele de mai sus autorul a mai dat încă odată aceleaşi referinţe In numere anterioare ale Buletinului, cum buni­ oară despre Călimăneşti, Cornet, Oră­ meşti, Iezer, Ostrov, Păpuşa, Sărăci­ neşti şi Zghlabul.-Antichttătileprels­ torice şi romane din jud. Romanaţt, de D. Tudor, anume: Aşezări şi urme preistorice identificate de autor la Co­ rabia, Dăbuleni, Stoeneştl, Caracal, Celaru, Reşca, Cezieni şi Ostea-de­ Jos, cuprinzând ceramică hallstatti­ ană : Aşezări nouă şi urme de viaţă romană aflate la Orlea, Dăbuleni, Bre­ zuica, Gostavă] şi altele, dovedind­ pe lângă cunoscutele staţiuni cu urme de viaţă romană dela Reşca (Romula), Celelu (Suci da va), Enoşeşti (Acida­ va 7), Slăvent, Islaz, Orojdibod şi Ru­ săneşti=-nout urme 'de existentă a numeroşi "viei" romani: Dăbuleni, lanca, Hotaru, Gârcov, Vădastra, Cru­ şovu, Devesel, Cornanca, Caracal, Fră­ sinet, Ceslenl, Osica-de-Sus, 8rânco­ veni, Voineasa, Zănoaga, Radomiru, Dloşti, Leu, Castranova, Apele-Vii, Ohizdăveşti, Celaru, Zvorsca, Amă­ răştii-de-Sus, Dobroteşti, Amărăştii­ de-Jos, Traian şi Redea; resturi aliate la' Cele'lll, 'SI·ăVeni şi foarte multe �a Reşca. Articolul e însoţit de o hartă arheologică a jud. Roman_ţi. - Bis. dela Fundeni-Prahova, de N. Iorga. - Comunicări de VieI. BIătulescu, între care, din Oltenia: Inscripţii pe o cruce din parcul Călimăneşti, pe una depe Masa lui Traian, pe una din Căciulata; însemnări pe o carte dela Cozi a veche; Mân. Frăsinei­ Vâlcea, unică in ţara noastră, urmând I t l ----------------------............ . [521] Intru totul regulile păzite de mana­ stirile d!fl SI. Munte "şi singura neln­ treţinută de Stat" .-Cronlcă: in pri­ vinta Coziei, de O. Balş, constatând că tntr'adevăr planul acestei biserici seamănă cu acel al bls. din Sisoje­ vaţ, de pela finele sec. XIV. cu nar­ te xul similar. Fasc. 77 publică: Monumentele is­ tortce în vechea noastră literatură, de N. Iorga, cu capitolele: Oh. A­ sachl şi mon. ist. ale Moldovei; Al. Macedonskl şi mon. ist. arată că poe­ tul a tipărit În .Literatorul" un ra­ port. În 1882. despre măn. Hurezu, şi un altul despre bls. Sf. Dumitru din Craiova; Petru Verussi, pictor şi profesor Ieşan, a publicat studii de artă in "Convorbiri Literare". - O descriere în versuri abis. eplsco .. pale dil1; Curtea-de-Argeş, a lui Ro­ mul Scnban, din 1866, relevată de N. Iorga.-Biserici.dmtre văile Te­ leajenului şi Slănicului .. -- O mâ­ năstire de cărturari: Vorona (jud. B?toşani);" O explora tie arheologică ŞI tstortca a lud. Olt, dare de seamă d� m�rI.tuoa�a operă a d-Iui 1 Ionaşcu : BISeriCI, chipuri şi doc din Olt, toate de N. Iorga; Note moldoveneşti în legătură cu clădirtle bisericeşti şi proţ'ane, de acelaş, ca şi : Un album de îart populaire rettgieux en Pa­ logne, - Dela rubrica .Comunicări" notăm: Biserici de lemn şi cruci de piatră din jud. v âlcea, de Ion Vâr­ tosu. Gazeta Gărlilor, din care au ie­ şit 8 numere În vara şi toamna a­ cestui an, a rea părut la Ploeştt, sub ve­ chea conducere a profesorului D. Munteanu-Râmnic, de astă dată în forma�ul celor mai mari ziare. Apare pur ŞI simplu "ca să fie de folos ci­ titor!lOr,y scrii!orilor, e ditorilor şi li­ branlor : . Cvupnn.d� articole pur lite­ rare, critică, bibiografie, Îndrumări �olosltoare În materie de cărţi şi adă Instrucţie şi educaţie, cronici de isto� de literară, notiţe despre instituţii culturale: biblioteci, muzee atenee dela noi şi străinătate. In pl�IS e în­ grij�� tipărită şi înbogăţită cu i1us­ tratn bune. Semnează articole deo­ sebit de directorul gazetei: J. A. Ba· sarabescu. Al Lascarov-Moldov3nu A. Bordenach�. Aurel vA. Mureşianu: O. Sofronle, O M. Vladescu, 1. Don­ goroz1, 1. Or. Oprişan, Horia Petra- Petrescu, Victor Brătulescu, Paul Pa­ padopol, Const. Pârvulescu, Val. Papa­ hagi, Raul Bulfinschl, A. Stino, Radu Cosmln, l. C. Delabaia, M. Oaliţă şi alţii. Se dau şi două fragmente din «Catapeteasma ruptă 'n două". ultima piesă dramatică a d-lui prof. N. Iorga. Ultimul număr face o descriere a Bibliotecei "Petre Oârboviceanu", re­ gretatul profesor decedat acum câte­ va zile. Aşezământul nou dăruit pu­ blicului cuprinde peste 5000 volume. E într'o clădire la nr, 7 din str. Enă­ chlţă V ăcărescu a Capitalei. Sala de lectură e făcută pentru 30 de per­ soane. Instituţia are garderobă după cerinţă. depozit de cărţi lucrat În beton armat, cu fişier. cataloage pe materie alfabetic, şi catalog de re­ viste. O săluţă de citire e rezervată profesorilor universitari. Ramuri, revista craioveană ce-şi tntrerupses e apariţia de aproape cinci ani. iese din nou la lumină, în al XXVI-lea an de viaţă. Nr. 1. din Mai 1934. se deschide cu Un cuvdnt la reap ariţia .Ramurilor". de directo­ rul publicaţiei, dl, C. Şaban-făgeţel. .lnfrânţi pe terenul comercial. suntem mereu În viaţă prin cei 30 de ani în­ chinaţi culturii", zice d-sa. Căci tipo­ grafia .. Ramuri' a fost într'adevăr odinioară "cea dintâi tipografie cu preocupări culturale" şi estetice. "fă­ când cultură şi artă .... am ajuns În situaţia de azi. In care institutul .. Ra­ muri" plăteşte atât de tragic tndrăs­ nelele idealismului nostru'. Constatări juste şi triste. Nu tot aşa de justă­ dar explicabilă prin fireasca orbire a părintelui pentru tot ce există în afară de copilullui-e părerea că "De cinci ani încoace (de când a tnce tat revista d-sale) nu mai lntâlneşti alei nicio acţiune prin care oraşul nostru să se afirme creator în miscarea culturală a ţării. Vechile tovărăşii Închegate prin. cultul ideei s'au de5trămat, ela­ nurjle s'au stins. I'ţvistele au .dispij­ rut... ". Dar de atunci--se poate să n'o ştie d-J Şaban 7--5'a inliinţat În Cra­ iova 0 secţie a Arhivelor Statului menită a pune la adăpost actele şi documentele relative la istoria trecu­ tului Olteniei; societatea "Prietenii Ştiinţei" îşi continuă activitatea-! ne­ întreruptă pe 20 de ani; revista "Ar­ hivele Olteniei"- n'a incetat de a a­ pare de 13 3n!; alte societăţi cultu­ rale şi publicaţii au ieşit la lumină, 521 [522] unele activând cu lăudabilă râvnă şi tineresc avânt.... şi dl. Şaban-Făgeţel, care trăeşte în Craiova, ignorează e­ xistenţa lor (caşi dl. profesor Cru­ ceanu, din acelaş oraş, care scoate • 0 zeta Şcoalel, organ al Corpului Didactic, şi care deasemenea mărturi­ sea cuiva că dânsul socotea lncetată de multi ani apariţia revistei "Arhi­ vele Olteniei"! - Numărul de faţă, început sub bune auspicii, are poezii de V. Ciocâlteu (remarcabilă În deo­ sebi), Coca Farago, I. M Marinescu, M. D. Ioanid şi O.Fonea, un frag­ ment promiţător de roman semnat Petre Drăgoescu şi alte articole, de AI. Dima, C. Congopol, O. Papadima, C. Pandele, Val Mugur, cu o Cro­ nică de C. D. onescu şi M D. Ioanid. Nr. 2, din care lnsemnăm poe­ zlile "Scrisoare lor", de O. Fonea şi "Spovedanie" de Lucian Mănescu, cu imagini aspre. colţoroase, dar su­ gestivă. - Cu plăcere citesc aci note duioase despre poeţii dragi: .Dimi­ trie Anghel", de Ovidiu Papadima şi "0 vizttă la Edm . Haraucourt"; poe­ tul neuitatelor "Seul" şi "L'âme nue", Nr, 3, cu poezia d-nei Sablna Pau­ Iian: eSpovadă» şi "Zidar de găn­ duri», de L. Mănescu. - La cronică, d-l T. Păunescu-Ulmu categoriseşte lucrarea d-Iui Prof. N. Iorga «O viaţă de om» ca o carte deprimantă, pen­ trucă autorul ei "a trăit în marginea vleţei» şi a fost prea râsgâit în ti­ nerele (biata copilărie atât de chinuită a lui Iorga, şi vârsta celor 20 de ani ai lui atât de canoniţi 1), fiind "capul cel mai aştilnţific al intelectualităţii noas­ tre-. Aşa declară d-I T. Păunescu-Ulmu. Nr. 4-6: Pictură religioasă ro­ mânească, de AI. Busuioceanu; Aşa cum l-am cunoscut, de C. Oongo­ pol, cu albumul său de chipuri ­ schi ţări fugare, dar bine prinse În de­ sen şi spirit - cuprinzând figurile lui N. Filipescu şi Mareşal Averescu. -In ace laş număr, semnează N. D. loanid, St. Ciocâlteu, ascarov-Mol­ dovanu, Valjean, Mugur, D. Nanu, Al. Dima, Polyclet-O cronică elogioasă şi entusiastă cu drept cuvânt despre .Cartea dela San-Michele", face Pău­ nescu-Ulrnu, Nr. 7, cu un fragment din .Psiho­ loqia ţăranului român", de prof. C. Rădulescu-Metru -"Spiritul gazetă­ resc în literatură", de C Şaban-Fă­ geţel.-La sfârşit două pagini de po­ menire pioasă pentru un nobil suflet 522 -tot aşa de nobil ca al răposatului ei sol, generaiul-, de .boeroaică ol­ teancă": bătrâna doamnă Constanta Argetolanu, semnează Mariella Seu­ lescu . Poezia, buletin l una r de poezie olteană, din care au ieşit În Craiova 10 numere anul acesta, e o modestă foaie de 4 pagini, din care primele 3 sunt rezervate exclusiv poeziei, iar ultima cuprinde cronică cu privire la acelaş fel de material literar. Meritul lndrăzneţel lncercări - într'un centru materialtst de »lasă-mă să te las" in­ telectual=-ca iniţiativă şi realizare le­ vine tânărulul artist al Teatrului Na­ ţional craiovean: Leonard Divarius, el însuşl poet. Căci, in deosebire de alţi exploatatorl de poezie a altora, se pare că editorul-redactor şi proprietar al foaiei Îşi plăteşte tiparui din mo­ dicu-i salariu de actor dramatic. Pri­ mele numere n'am apucat a le cu­ noaşte. Din cele ce imi stau inainte se desluşeşte nu' o tendinţă-, căci orce tendinţă este in ultima analiză o robire-, ci numai dorinţa nobilă de a strânge pe tinerii poeţi olteni In aceleaşi pagini, ca să le dea putinţa de a se valorifica fiecare in libertate şi potrivit apllcărei lor spirituale şi temperamentale. De aceea întâlnim aci conceptii şi forme de expresie li­ terară multiple, diferind nu numai de la poet la poet, dar chiar şi între pro­ ducţiunile aceluiaş ins şi oscilând in­ tre senina viziune clasică a lucrurilor şi aspectul de dezordine delirantă a unui imagism forţat şi a stridenţelor de culori.' Insemnăm numele celor mai remarcabili din această tinereţe care se lrnbulzeşte sub colonada tem­ plului lui Appolon şi pe scări: Dern Basarabescu - poate cel mai personal dintre toţi -, SI. Bălceştl, Eug. Con­ stant, Păunescu-Ulmu, Mih. U. Ohe­ nescu, C. 1. Manea, Ion Mora, Coca Farago, Aurel Tită, Const Jaleş,Oeorge Fonea, Numa Cartianu, L. Divarius şi alţii. Ultimul număr reproduce şi două din poeziile Elenei Farago, ca un o­ magiu al tinereţei respectuoase pen­ tru aceea despre care - onorându-se prin aceasta -or care din poeţii craio: veni ar putea spune, ca Dante lui Virgilius: "Tu se' 10 mio maestro e 10 rnlo autore", Li/tia ,t,ouă, foaie socială, literară şi artistică, apărând lunar, iese de up an In Bucureşti Director tot un ta- [523] "·1 năr craiovean: St. Metzulescu. Câţiva din poeţii menţionaţi în "Poezia" se regăsesc şi aci, cu în plus Radu Gyr Insemnăm aci şi această publicaţie pornită dintr'un gând bun, dintr'o am­ biţie frumoasă: aceea de a-şi înscrie modest numele între semnăturile a­ tâtor profesori universitari şi scriitori apreciaţi, cari au colaborat la această foaie. Când atâţia boga ţi n 'ar da un ban să aboneze or să cumpere o re­ vistă, tânărul Metzulescu, la cei 20 de ani ai lui, cheltueşte din gologan ii săi ca să tipărească "Linia nouă". Este un gest care trebue notat. Reoue de Tronsyloonie, Cluj, 1, nr. 2, organ de propagandă româ­ nească, menit a contrabalansa acţiu­ nea revizioniştilor unguri, apare sub direcţi unea d-lor profesori Silviu Dra­ gomir şi D. D. Roşea. Numărul cu­ prinde. France et Transylvanie, ar­ ticol scris su b impresiunea vizitei lui Barthou in România, când s'a oprit puţin în gara Clujului, adresând la finele discursului său, ca ministru al 'Franţei, "un salut il votre unite natio­ .nale deftnitivement conquise". - Le parler de Transţjloante, de Sextil Puşcariu. După cercetările Muzeului limbei române, aproape că nu există un grai special ardelean, ceeace În­ seamnă că Transilvania n'a constitui! niciodată o unitate diferenţlată de ce­ lelalte regiuni româneşti, dar s'a în­ globat totdeauna În ansamblul rornâ­ nesc".- L'enseignement minorttatre en Transvlvanie, de AUI:(. Caliani, 1nvedereaz.ă, cu date statistice, cât de nedrepte şi mincinoase sunt reclama­ ţiile maghiare, întru cât, dacă azi mi­ norităţile au şcoli suficiente-In unele locuri mal multe ca Românii chiar-, sub vechia stăpânire minoritatea ro­ mână (care de fapt era majoritate) era aproape exclusă dela şcoala de limbă maternă, prin numărul redus al ace­ stor şcoli faţă de populaţia ungureas­ că. Şcoli secundare ungureşti aflăm la 1914, in provinciile româneşti re­ luate de noi, în total 211, iar româ­ neşti 19, deşi Ungurii erau mult m u puţini ca Românii. Azi Maghiarii au, deşi minoritate, Inzecit de multe şcoli laţă de ce a avut majoritatea popu­ laţiei româneşti sub stăpânire străină. -La letfre Millerand (6 Mai 1920) el la valabillte juridzque des clau­ ses territoriales du Traite de Tria­ non, de G. Sofronie, dovedeşte te- meinicia clauzelor zisului tratat, aco­ perite de autoritatea principiilor de drept Internaţional, a textelor drep­ tului pozitiv-Slatistique des Ieou­ mains de Transyluanie au X V lll-e SI­ ecle de Z. Pâclişanu, arată cu cifre că Ardealul a fost esenţial românesc în tot veacul acela, după chiar statis­ ticele ungureşti.-Urmează Note, 'pe care nu le mai putem reda, toate In­ teresante şi judicioase, apoi Dări de seamă, tniăţişând idei expuse în cu­ tare carte cu privire la chestiun�a naţională şi dlscutându-le obiectiv, cum se cuvine, ca să poată convinge pe cineva Numărul 3 se deschide cu un Hommage il trois qrands morts : A­ lexandru Karagheorghevici, regele Ju­ goslaviei, Louis Barthou şi Raymond Potncare.v- Un tfloge roumaln de la France: les Roumains el .Le Peu­ ple" de Jules Michetet. Acest scriitor a Influenţat generaţia românească de la 1848 prin Invătărnântul său demo­ cratic şi republican, profesat la cursu­ rile sale dela College de France, caşi prin scrierile sale, in specia I prin ale sale: Histoire de la Revolution tran­ caise şi Le Peuple, aceasta din urmă apărută în 1846, şi in care se vorbea de "dreptul naţiunilor la viaţă". D. Brătianu, C. A. Rosetti erau intre primii entusiasmaţi de lectura acestei opere. V d. scrisoarea celui d'intâi, a­ dresată lui Michelet. - Un nouoeau reeime des cultes en Roumanie et les minorites conţessionnetes, de Valer Moldovan.- L'enseiqnement minori­ taire ett Transvloanie, partea doua, de A. Caliani, dovedind că reclamaţiile minoritarilor unguri sunt nefondate, întrucât ei nu au acum mai puţine şcoli pentru populaţia lor decât aveau când stăpâneau Transilvania, dar când şco alele noastre erau caşi neexistente În proporţie cu populaţia noastră. ­ La Transvluanie economique el la these reotstonniste hongroise, de Victor Jinga.-La Hongrie el le pro­ bleme de la Transvluanie, de Silviu Dragornir, ca răspuns la memoriul pro­ pagandistului ungur' Bethlen. - La Note: Specimen de logique revisi­ onmste, de D. D. Roşea - Attaques hongroises contre la Transylvanie roumaille; Les martyrs de l'igno­ rance; Les examens de langue rou­ malne des prof. el des illstituteurs minoritares; L'assairzissement des deftes en Roumallie.-La sfârşit Dări 523 [524] de seamă Ş\ Necrologul lui G. Bog­ dan-Dulcă Litere, apărând în Bucureşti, an. II, nr. 15, este şi ea, măcar parţial, o emanaţie spirituală a Craiovei, In­ tru cât redactorul său este poetul Aurel Chirescu, ale cărui prime ver­ suri au fost publicate In "Arhivele Olteniei" .-Ultimele numere cuprind, Intre altele: 1 nfre enctclopedie şi ai­ letantism, de 1. E. Torouţiu, răspuns d-lui Arghezi, cu privire la un articol superficial ce acesta scrisese despre Poetul Eminescu într'o gazetă.-Des­ pre Revista Literară, bine scrie A. Chirescu: "trebue să fie un mijloc, nu un scop". O directivă fixă, o ten­ dinţă, "nu e numai inutilă, ci şi dău­ nătoare revistei'. Revista .Litere ' nu vrea să aibă ideologie, program; ea vrea pur şi simplu "să servească Ii­ tera turei" .-Se deschide o Anchetă asupra poeziei actuale, cu intreba­ rea: Cum priviţi raportul dintre poe­ zia actuală şi marele public ?-O do­ jană cuvincioasă, meritată, se face de E. Valuca In articolul N. Iorga ŞI d-l O. 7 eodoreanu, pentru lipsa de elementară deferenţă ce acest talentat tânăr o arată faţă de strivltoarea per­ sonalitate a profesorului.-De remar­ cat: Un răspuns amplu al d-Iui Radu Gyr la intrebarea pusă în ancheta de mai sus.-Datorii, de Ovidiu Papa­ dima.-Geneza formelor culturii, de Al. Ionescu.- Viaţa lui V. Pâruan, de Al. Talex -DeLa sinteză La com­ pilaţie, de 1. E. Torouţiu. Din ultimul număr: Amintiri şi prognosticuri în materie de filosofle şi literatură, de prof. C. Rădulescu­ Motru.-Literatura naţională în ro­ ble, de Nichifor Crainic, pleacă dela constatarea că: "Azi presa scrisă în limba românească e toată, absolut toată, cu excepţia unui singur ziar (Neamul Românesc, credem), În mâi­ nile evreilor. Toate marile tlpograffi din ,Bu,cur,eşti, .cu excepţia \llJ�ja,Şin­ gtire (care? Cartea Românească, ori Bucovina ?), sunt proprietăţi evreeşti. Toate marile edituri, cu excepţia u­ neia singure (care ?), sunt în mâinile evreilor. Literatura naţională, care a fost totdeauna expresia transfigurată a geniului nostru etnic, a devenit azi o biată anexă a spiritului ovreesc", în sens material caşi spiritual. Jar ,Scriitorul român de azi e un timo­ ra! Nu mai are curaj românesc, fi- 524 indcă nu mai are conştiinţa misiunll lui naţionale= .-Cronica literară, acea a revistelor şi informaţiunllor cultu­ rale este toată îngrijită, scrisă CLi dreaptă cumpănire şi cu tonul de preocupare a formei alese, care este o notă de deosebită laudă acestor "Litere" . Viaţa literară, an. VIII, nr. l64, pune în discuţie, cu aparenţa unul paradox, chestiunea dacă trebue să considerăm ca un fenomen de care să ne bucurăm creşterea producţlunei noastre literare, or nu. Nu mai cititi, zice t:ug. Ionescu, căci prea se scrie mult de o vreme la noi. Şi cam aşa este, deşi nu e motiv de Intristare or ingrijorare în acest lucru. D-sa constată că, în vreme ce aiurea s'a produs Incet şi progresiv procesul de creare artistică, în timp de secole, la noi într'un deceniu s'a sărit peste stadiul de consolidare al clasiclzării literaturei originale, trecând fără a fi dat un insemnat număr. de capo de opere la o epocă de "decadenţă". E ceva anormal în aceasta. Ne uzărn potenţialul de originalitate prin de­ moralizarea imitaţiunilor străine. Deci: nu mal citiţi toate câte se publică; o revistă pe lună şi patru cărţi pe an, dar ,excepţional de bune", este destul. -Dan Petraşlncu, in Literatură şi spiritualitate, afirmă că "majoritatea scriitorilor noştri sunt mai inculti chiar decât acest cititor": cititorul cult, zice tot d-sa. Dar "noţiunea de lite­ ratură e radical separatsş de aceia a spiritualităţit". Fără spiritualitate nu se poate trăi intens, nici cre ia artă, care e realitate transfigurată, căci ,,0 I literatură fără un sens metafizic al vieţii nu este artă decât în înţelesul I de meşt- şug, de talent care îşi arată existenţa ca obiect". Realizarea a­ ceasta se poate face numai "printr'un filtru de cultură". - "Viaţa literară", I de care regretăm că nu am putut '1 vorbi mai des, cum am fi vrut, pă- strează' <> Irurrioasă ţinută literara, se bucură de colaborarea atâtor scriitori de seamă şi aduce foarte multe in­ I formaţii de actualitate. Conducerea \ revistei o are !. Valerian. v , Nr. anterior era dedicat In buna \parte a mintirii poetului craiovean .N. Mileu cu articolele semnate de pne­ teni ş'i admiratori: "In toamnă fără Mileu", de 1. Valerian, .Cu Mileu prin adolescentă şi universitate", de Radu [525] Gyr (reprodusă şi de noi), ,Cea din urmă întâlnire", de C. Stelian, Să­ vârşire", de Aug Pop, cu dureroase amănunte de viaţa ce ducea bietul Mileu În Câmpulungul Muscelului, pro­ fesorul iubit de elevi, bolnav al cărui sprijin şi mângăiere era maternela iu­ bire a tinerei lui soţii dragi. La urmă i se adaogă şi un Breviar biografic. Interesant: în marginea acestor a­ mintiri ale unor foşti elevi ai liceului Carol 1. ce impresiune au păstrat a­ ceştia de fostul director de atunci al şcoalei-vai! readus iar pacoste la a­ celaş Iiceu!-: Radu Gyr, povesteşte cum a fost eliminat pe simplul temei că scoseseră o revistă şaptrograliată, el cu Mileu şi alţi prieteni, de Direc­ torul Liceului, .autenttc profesor de matematici, rigid şi bolovănos"; Aug. Pop: "Craiova didactică o definea (poetul Milcu) prin penibiiul director care îşi canonea elevii, în numele sfin­ tei Educaţii, folosind servitori, curele şi dumnezei .. ." Porunca Vremii, tribună de luptă naţională, apărând săptămânal în al treilea an, la Bucureşti, a ajuns la nr. 88. Director fondator: Dr. Ilie Rădu­ lescu, un oltean şi d-sa, Cee a ce di­ stinge această publicaţie de altele care au urmat aceluiaş imperativ naţio­ nalist, e că nu are nimic din acel antisemitism ofensiv şi violent, cae strică unei astfel de ideologii prin pornirea vehernentă şi exagerarea lui. ,Porunca vremii" nu are nimic din a�rul de pamflet, ci, ridicându-se peste r:lv�lul multor gazete cu pretenţie şi tiraj ale Capitalei, se înfăţişează ca o revistă de studii serioase, de cer­ cetări obiective, utiIizând statistici o­ ficiale şi tot aparatul unui buletin de �tudii. Făr.ă a folosi declarnaţia seaca, ea convmge prin greutatea ci­ frelor şi puterea argumentelor. Faţă de gravitatea momentelor ce trecem "Porunca vremii" militează pentru u� guvern de salvare naţională, format din "oameni intregi şi Cu răspundere" nu politician! de trei la un franc: "Nici fascism, nici hitlerism, ci ex­ clusiv în slujba ideii naţionale" a­ ceasta e atitudinea ce se potri veş te unui asemenea guvern. Mai multă dreptate în ţară şi oprirea abuzurilor şi călcării de lege, chiar a celor ce cond�c azi :- ca şi Ieri - ţara. Tabla valon lor, în Ierarhia ce trebue să existe deosebind pe guşatul de Plenlţa (o; de aiurea) de omul întreg, să stator­ nicească fiecăruia locul său in socie­ tate, după merite reale, iar nu după aport electoral şi registre de club po­ litie. - Ziarul dă impresionante ta­ blouri, arătând cu nume şi cifre, cum multe din isvoarele de bogăţie ale ţării sunt aproape exclusiv în mâna unor străini de neam, duşmănoşi nouă pe faţă, cari exploatează şi averea şi munca băstinaşi1or. Vd. de ex. lista societăţilor anonime de comerţ, cu consiliile lor administrative, în care intră pe ici şi colo câte o coadă de topor, politician de ai noştri şi fără meserie or ocupaţie stabilită, dar în imensa lor majoritate formate din stră­ ini; vd. Iista lefurilor străinilor din fruntea acestor societăţi, cum şi pe acele ale puţinilor români in slujbele cele mai de jos: vd. lista medicilor străini faţă de ai noştri, din oraşele din nordul şi vestul României; vd pe aceea a cârciumarilor din Bucovina' Nloldova şi Basarabia; vd. constatăril� statistice relativ la populaţia noastră, în raport cu acea a evreilor din câteva părţi din ţară: cam 2 milioane de e­ vrei la 12 de români; vd. denunţurile (inutile, de sigur, căci vinovaţii sunt asiguraţi de impunitate) atâtor jafuri şi crime făcute, cu ştirea şi uneori cu concursul autorităţilor, În paguba alor noştri şi în folosul cutăror ex­ ploatatori ai viciilor şi păcatelor noa­ stre (prostituţie, beţie, joc de cărţi); vd. situaţia târgurilor ardelene, bu­ covinene, basarabene şi moldoveneşti năpădite de evrei galiţleni şi cumplit robite economiceşte acestor elemente intruse şi duşmănoase nouă; vd. cum denunţurile fabrlcărei de certificate falşe de studii eliberate de Min. lnstr. şi trimise d-lul Valaori spre anchetare au dispărut corpdelictele; vd. statis­ tica negustorilor din Bucureşti: 84° j" evrei, go 10 alţi străini şi 7% români; vd. ce salarii primesc funcţionarii e­ vrei la ,,'\stra" faţă de cel câţiva ro­ mâni din posturile inferioare; vd. proporţia Românilor în industria "na­ ţională" textilă : g% faţă de 64% e­ vrei şi 27 alţi străini; vd. ce bene­ ficii Încasează trusturile ce ne sără­ cesc, şi care sunt tot ale străinilor in majoritate: al cimentului realizează un beneficiu anual de peste o jumă­ tate de miliard, al industriei textlle un miliard, tripoul dela Sinaia 60 de milioane; vd. specuJarea învăţătorllor de Galeriile Lafayette, prin mijlocirea 525 [526] Casei de credit a corpului invăţăto­ resc; etc. etc. Dar turpitudinele ma­ soneriei? (Ia Craiova marele şef, de gr. 30, este în curs de judecată pen­ tru învinuirea unei mici lipse de 31/2 milioane şi ceva lei din averea unei instituţII de educaţlune !). Iscălesc aci articole şi poetul O. Goga, profesorul Simion C. Mândrescu. Orce român trebue să fie adânc îngrijorat dacă numai jumătate din cele ce afirmă "Porunca Vremii" snnt exacte. . Caoâutul Studenţesc, organ ofi­ cial al Uni unei naţionale a studen­ ţil�r �reştini români, apare În Capi­ tală, m al IX-lea an. Mi se trimit nUt;Jerele 1. şi 2 dAe câţiva din foştii rne I şcolarl, cu câteva cuvinte care îmi merg la inimă, bucuros de a-i şti încălziţi de un ideal spre care şi eu m'am străduit să-i îndrept în vre­ mea când. ii căIăuzeam prin grădina frumosului din literatură. - In Cu­ vânt l?ain�e", Tr. C?tlgă, preşect'inte al �munel, proclama un crez naţio­ nalist "stre!n de orişice patimi mă­ ru�te: purific�t prin suferinţe, sfinţit P�I� Jertfe�' ŞI năzuinţa lor de a pre­ gal! un tineret românesc demn si luminat, conştient de marea lui ch�­ mare. - Datoria Generaţiei tinere de azi, zice Gh. Furdut, .este să dea viaţă nouă ţării: să apere şi să res­ tabilească pe Români În drepturile lor; să regenereze moralmente În­ treaga structură a Statului, a socie­ tăţe� şi a ind�viduJui dezorientat şi decazut de aZI; sa descătuşeze for­ ţe!� .culturale ro!llâneşti, dându-Ie po­ slb�htatea deplinei crealiun!...; să cre�eze statul român de mâine; şi mal presus de toate să reincălzească sufleţul intregei naţiuni, dându-i un nou Impuls de elan şi de ideal, for­ mându-I o nouă voinţă şi o hotărîre de jertfă pentru binele obştesc ... (( ._ Vorbe ca de om bătrân, Către stu­ dentii care păşesc pentru prima dală praţ;ul Universităţii, grăeşte Puiu Traian. - No. 2 sărbătoreşte amin­ tirea zilei de 10 Decembrie pentru a Il-a oară, - Ziua miracolului na- \ ţional, �u� o numeşte .Nichifor.(rai- \ mc,-"sarbatoarea conştlflţei romaneşti care a biruit haosul", şi în acelaş timp "U ela Unire încoace e actul cel mal important de consolidare a României Mari". - Nae Ionescu inscrie şi el aci C�vinte pentru 10 Decembrie, desluşmdu-Ie rostul mare şi solemn, 526 ca!e. e o manifestaţie de acest fel. Căci .a manifesta pentru 10 Dec. însemnează a mărturisi pentru crez", a. consimt� �ă fii un devotat slujitor al cornunităţel tale .. "Ceeace există deci cu adevărat nu eşti tu, ci cre­ zul; crezul şi comunitatea care îl realizează. De aceea nu . crezul e al tău, ci tu eşti al crezulul. AI crezu­ lui şi al comunităţei. A căror persls­ �enţă trebue asigurată, - fie şi prin [ertta ta". - Menţionez Între atătea a�tico�e însufletite şi bine scrise, poe­ zia lUI Radu Gyr: Fântâna cu pandur. u Cruciada Româltismultti. organ saptam�nal de orientare politică şi culturala, director Mi hai I Stelescu Buc. an. 1, nr, 5, de Crăciun Jmi vi�e azi pentru întâia dată, şi mă grabesc a-\ consemna în aceste note alături de "Cuvântul Studentesc", fiindcă are un aer de familie cu �a: cesta, cu deosebirea că dacă cel k'l'in­ tâi e numai tinereţe şi entuslasm, cel de al doilea e ca de oameni cari au trecut prin focul entusiasmelor juvenile, dar s'au potolit cu vremea. Retinem de aci Scrisoare deschisă .. către dreapta, de Panait Istrati, o mişcătoare profesiune de credinţă, a cărei sinceritate nu cred că are ni­ meni dreptul s'o pună la bănuială. Sunt de reţinut mărturisirile ce face acest om care a văzut, a suferit şi a învăţat multe, din rătăcirile sale prin lumea a cărei chemări amăgi­ toare l'au' ispitit, dar de a cărei de­ şertăciune e obosit astăzi. Revista critică, Vll, Nr 1, cuprin­ zând: Gtiqone Ureache şi Miron Costin, de G. Pascu.-Quelques spe­ cimens d'un dicttonnaire de la lan­ gue grecque byzantine et moderne, În curs de pregătire, operă a d-lui S. Tafrali din Paris, fratele profesorului dela laşi. Se dau aci cuvintele: VIa· hos, Vrucolăcas (vd. vârcolac), Gazeta şi Găidaros. - Din legăturile Patri­ arhiei din Constantinopol cu Vasile Lupu, de C. A. Stoide. Nr. 2-3 se deschide cu un capi­ tol din literatura română veche, al d-Iui O. Pascu, despre Miron Cosfin. Se si­ tuiază blograficeşte vreme a educaţiei istorice a moldoveanului la Bar, spre a invedera puternice le influenţe polo ne i ce au determinat compunerea in 1675 a Leatopiseţulul răIi! Moldovei, dela A- [527] , \ , ron Vodă incoace, cel precedat de opusculul De neamul Moldovenilor, unde o ia dela primul descălecat. Examinând letopise [ul, il află că .se prezintă ca o juxtapunere de patru bucăţi". Şi aşa fiind, ope �a a. treb�lt să fie scrisă nu dintr'odata, CI la ras­ timpuri, ceeace ajută la datarea ei. Prima parte va fi fost compusă intr� 1674 şi 75; a doua şi a treia după o intrerupere, la 1677, iar a patra mal târziu la o dată ce nu se poate pre­ ciza. Lucrarea "Chronika ziern mola­ dwskich y multanskich" a fost scrisă tot la 1677. spre a-i servi lui Ioan Grunschi, voevodul polon din Culrn, care o ceruse pentru hatmanul So­ biescki, viitorul rege. In această cro­ nică Miron Costin "este cel dintâi daco-rornân care pomeneşte de Macedo­ români". Tot sub Influenta istorio­ grafiei polone, care în sec. 'XVII uti­ lizează şi proza şi versurile, este lu­ crarea lui M. c.: "Istorie in versuri polone despre Moldova şi Ţara-Ro­ mânească", din 1684. Versiflcaţia po­ lonă folosită aci (vers de 13 silabe, cu rimă bogată de 2 silabe) a intre­ buinţat-o Costin şi în poemul româ­ nesc • Viaţa lumii". - C!raiul Me­ gtenit: Fenomene specifice, de Gr .. Gr. Seorpan. - Costa/do, Polonii şi omorîrea lui Ştefănită Rareş, de N. C. Bejenaru - Material lingvistic: nume populare de plante adunate din Moldova, Basarabia şi Bucovina, ară­ tând mare asemănare cu numele ce poartă aceste plante in cele trei pro­ vincii româneşti, .dovadă in plus a unităţii etnice a poporului român şi asupra drepturilor indiscutabile ce le avem asupra acestor provincii, ţinute atâta timp sub jug străin". Studiile de Mih. Băcescu - Cronică in in­ tregime de G. Pascu, directorul re­ vistei. Nr. 4, cuprinde expunerea intere­ santă şi instructivă a d-Iui G. A. Cuza: Francmasoneria în Germania. Insti­ tuţia menită a dărâma monarhia şi re­ ligia creştină, francmasoneria, după ce trece prin faza ideologică a sec. XVIII, părăseşte speculatiunile ideo­ logice spre a activa pe planul politic, spre o operă social· revoluţionară. Im­ păratul Wilhelm 1 a fost mason, ca şi Friedrich·Wilhelm fiul său. Wilhelm 11 a protejat oculta masonică, fără a fi şi el mason. Şeful masoneriei ger-_ ma ne până în 1918 era vărui împăra- tului, princ. Fried.-Wilh de prusia. Prin încurajarea acestei oculte, pe care nu cuteza s'o combată, Kalserul a inles­ nit prăbuşirea monarhiei sale .. «Toate catastrofele politice, economIce sau sociale care au sbuclumat viaţa fră­ măntată a Germaniei postbelice au a­ vut un substrat masonic». A urmat republica şi comunismul, cu evrei mea in spate. In Italia masoneria fusese desfinţată radical, prin decretul din 4 Aug. 1924 al Marelui Consiliu na­ ţional fascist. In Germania Hitler, luând puterea, face «o lege de proteguire a poporului şi statului» la 28 Fevr, 1933, prin care. restrângând oarec�r� liber­ tăţi ale Constituţiei, pune stavilă «drep­ tului de asociaţie şi intruniri», ceea ce impiedica activitatea francmasone­ riei secrete. Pe temeiul acestei legi Găring arestează pe suspecţi! c�re�­ tului de stânga, francmasont mal toţi, curăţind terenul de fermenţi! anarhiei. _ Cronica la urmă, cu toată latura ei personală, luminează oarecare de­ desubturi ale politice! universitare ieşene. Arhiva, laşi, XU, No, 3-4: In­ diVldualitatea limbii române şi ele­ mentul slav, în continuare, de I. Băt­ bulescu.v- Basarab şi năoătirea Tă­ tarilor din 1241, de C. Kogălniceanu. Acest voevod Oltean, menţionat la \241, "e, poate, ehi.ar a�ela c�re a î:l­ fiinţat voevodatul Jiului, venind din Haţeg, unde era voevodul Românilor din acele regiuni». Aceasta «a fost prima aşa zisă deseălecare din Ardeal». Numele de Basarab era mult răspân­ dit odinioară în ţara Haţegului. E ne­ întemeiat a tăgădui existenţa lui Ba­ sarab. Din cronica lui Fazel-Ullah­ Raşid din 1330, cu privire la incursia Tătarilor din primăvara lui 1240, re­ iese clar că priveşte ţara noastră de dincoace de Carpaţi; ţara «Ilaute» e ţara Oltului, sau a Făgăraşului, pe care după ce o trecuseră, când să intre în pasul Turnului Roşu, le-a ieşit inainte (în Oltenia) Bezerenban (Basarab) cu oştire. Drept este că nu e vorba de un Basarab ban, or Bezeren ban, căci abia Vlaicu e primul voevod ce poartă titlul de Ban; Bezerenbam e stâlcirea lui Basaraba Din cele trei oarde tă­ tăreşti, aceia a lui Budgec a trecut pe la sudul Carpaţilor şi de aci prin Turnu-Roşt\ in Transilvania, in ţara «Saşllor», unde s'a luptat cu voevo­ dul român al Jiului, un Basarab, .Nu- 527 I 1, 1\ I [528] mele de Basarab or Basaraba vine mai probabil din limba tracă, sau dacă, decât din cumană, de oarece acest nume era răspândit mai ales în ţara Haţegulu], unde Cumanil nu vor fi pătruns. Atrage atenţia asupra asernă­ nării cu «cuvintele greceşti bassareus, bassarens şi bassarides, care desem­ nează vestmintele ce purtau bachan­ tele trace».- O relaţie italiană des­ pre focul dela laşi din 1827, de D_ Găzdaru.-I. Ghica şi Vladislav Cz ar­ torvski, de G. Duzinchevici.-Româ­ mi pe teritoriul polonez până in sec. XVI, in continuare, de Th. Holban.­ Dicţionarul lb, româneşti de 1. A. Candrea