[1] !1� i 65 !fI .,- ANUL XII, Nr. 65-66 IAN.-APRIL. 1933. R,RBIVChe Oh TeHICI l DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER .�1 ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• CRAIOVA ŞI UNIREA de Proî, N. Iorga 1. Craiova a s,ă,vâr�:it' sau a lăsat să se săvărşeasoă o Unire mai veche decât cea din 1859. Anume unirea celor cinci judeţe ale vechii Bănii cu Principatul Ţiirii-Român8şti. E adevărat că, atunci când ţara de dincoace şi dincolo de Olt a ajuns în stăpânirea Domnilor din Argeş, de vită munteană sau de viţă olteană, de la zidurile vechii cet�ttj ungureşti a Severinului I până, la şohelea Brăilei plină �de corăbii venite elin toate părţile Răsăr itului, era o singură al­ cătuire de Stat. Insă, dacă stăpănia numai un Voevod, nu era şi un singur fel de cârrnuire, un singur rând de dre­ gători: "judeţele de peste Olt" îşi păstrată veacuri întregi privilegii care samănă destul de bine cu autonomia. Banul, care poate porunci şi la Craiova şi la Oerneţi şi la 'I'ârgulTiiului şi la Rămnic şi la Oaracal,e singurul boier a cărui putere se întinde, în toate ramurile, asupra unui te­ ritoriu bine mă,rginit şi ţinut laolaltă, prin tradiţia istorică. El poate răndui în orice parte boieri "adeveritori" sau "is­ păşitori", comisiuni de cercetare pentru a se hotărî graniţele unei moşii, drepturile de 'propr-ietate ale unei persoane, sta­ rea adevărată a lucrurilor În vre-o neîntelegere : Vodă singur mai an'} acest drept sau, în lipsa, lui, ispravnicii ne Scaun cari-i ţin locul, clar numai în cuprinsul judeţelor "româneşti" din "Domnie", nu şi al celor din "Banat" sau, mai bine, din "Bănie". Chiar datina de a se numi astfel ele cercetători, şase, doisprezece. douăzeci şi patru, printr'o porunca de o formă, deosebită, se întâlneşte" cred, numai în marginile pă­ măntului oblăduit de Ban. Sfatul domnesc elin .Târgovişto sau Bucureşti, Scaunele de domnie cele nouă, n'are putere decât ca o instanţă apelati vă, elin caremceparte şi Dom­ nul, asupra părţilor acestora ale,. Banafulul ; Banatul îşi r _J > , 1 [2] ţine Sfatul lui deosebit, deşi acei cari fac parte dintr'Insul nu poartă nume de dregătorii înnalte şi nu înfăţişează în mic Sfatul Domniei, deşi, în sfârşit, el nu se poate găsi în josul actelor solemne de danie, - -căci cartea de întărire o poate da numai Domnul. In măsurile de administraţie cu­ rentă, competinta Banului e fără margine: ele la Mehadia la' Slatina, ele la pasurile de munte la vadurile de Dunăre, el 'Poate da orice fel de porunci. Pe o vreme când isprăvnicia era numai omisiune trecătoare, pentru un singur scop, bine hotărît, şi Banul poate numi ispravnici ca şi Vodă. De sigur că "birarii" cari strângeau birul, "mierarii!' cari strângeau mierea poc1onului şi orice fel de clijmari se rânduiau de dân­ sul în Ţinutul oltenesc întreg. Pecete nu are deosebită, dar i se mcredintează o pecete domnească de cele mari şi cu dănsa IeI întăreşte, muind-o în rosul de chinovar , poruncile pe care le dă. El are un semn al situaţiei sale innalte 'Şi puterii sale întinse : grapa. Are şi alaiurile lui deosebite, care pot fi, dacă Banul e ambiţios - ca Mareş Băjescu de la 1668 - tot aşa de strălucitoare ca şi ale unui Domn: cu "slujitori, trămbite, tobe, .surle, şi după 'dansul gloată,şi câţiva copii de casă cu suliţe". Nu "e puţin lucru a fi U:1 Ban de Craiova. Ohiarcând, pentru primejdia ce se părea că stă în această dregătorie, Bănia fu 'prefăcută în titlul unuia din 'boierii mari ce stăteau pe lângă Voevod şi la Ora­ iova nu mai veniră decât ispravnicii, mai pe urmă Caima­ camii,chiar atunci aceşti înlocuitori ai vechiului Ban erau primiţi 'cu o pompă 'deosebi tă. Egurnenii mânăstirilor de peste Olt îşi făceau o datorie să-i cinstească îndată cu darurile 101'; era o întrecere să-i găzduiască, şi oricine era gata să ajute Ia viaţa lesnicioasă jsi plăcută a celor cari întrupau în sine do­ rinţa de viaţă deosebită a Olteniei. II. Faptul ca III 1716 cele cinci judeţe ajunseră in mâna Nemtilor, că Oltul însemna de acum înnainte, 'pentru mai mult de douăzeci de ani, graniţa între două Impărătii, întări încă mai mult tendinţile fireşti spre viat,ă separatistă ale Oltenilor. La început, ţara. căreia i se zicea Klein-Wolachei, "Valahia Mică", avu în' fruntea ei pe un fiu de Domn, care se privia ca adevăratul moştenitor al principatului întreg, aşa cum fusese până la ultimul războiu, pe beizadeaua Gheor­ ghe Cantacuzino, Deşi împodobit numai cu titlul de Ban, pe care nu-l dorise, având unul mai mare, deşi nu putea să-şi îngăduie a se intitula "Voevod", cumi i 'se zisese în copilărie, �âDd do!unia la Bucu�eşti \ţatăl s�u Şerban.-Vodă,. el. sEl,pâ�i in adevăr domneşte ŞI pfl VI nUD1aI ca pe nişte boieri de D1- van pe sfetnicii, Români -ii 'străini, cari, i se dăduseră pentru a-l îndrepta şi supraveghia. Aşternea iscălituri ca ale părin­ telui său, şi de sigur că-i 'părea foarte rău de nevoia în care 2 [3] se afla de a pune, în locul unei frumoase peceti personale, cu slove cirilice, pecetea vulturului împărătesc, cu inscripţia latină. Când el fu înlocuit, fiind crezut primejdios, pentru visurile ce trebuia sa 'le aibă, şio administraţie, "oinstita administratie"cu un president în fruntea unui Sfat de bo­ ieri din part�a locului, luă asupra-şi cărmuirea, aceasta era o călcare a datinilor, o umilire a celor de tară l'aţă de Neam­ ţul Schramm; însa prin această schimbare şi coborîre nu se schimba starea ele viaţă particulară a "Valahiei-Mici". Când, la pacea din Belgrad, în 1739, Turcii căpătară în­ napoijara, 'ei începură ,ao privi ca o alcătuire politică. deo­ sebită de 'I'ara-Romanească: i se ceru Domnului de la Bucu­ reşti din acea clipă, Constantin Mavrocordat, să dea un bir deosebit 'pentru Oltenia. Dacă, el nu s'ar fi învoit la aceasta, cine ştie dacă istetii de la Constantinopol n'ar fi îndrăznit a 'numi un alt Grec pentru scaunul de Domnie cel nou din Craiova! Când, deci, Voevodul ".turoesc" luă şi cele cinci judeţe în sama lui, el crezu că e lucru prevăzător şi înţelept a se mângâia boierii olteni pentru autonomia largă pe care o pier­ deau, nurnindu-se ca Ban, nu cine ştie cine dintre localnici sau străini, ci tot un Cantacuzino, Matei, din ramura lui Părvu, cel care îngrijise de clădirea strălucitei mânăstir i brăn­ coveneşti a Hurezului. El, Matei Banul, care aşterne o is­ călitură şi mai impunătoare decât a Cantacuzinului celuilalt, a fost omul chemat să aşeze Oltenia iarăşi pe vechile ei te­ melii româneşti şi istorice, - mare şi însemnată sarcină, a cării indeplinire n'a lăsat însă nici-o urmă scrisă, III. Peste vre-o treizeci de ani se începu alt războiu, şi Ruşii ocupară întreg principatul --, venind, nu trebuie să se uite, pentru întâia oară dincoace de Milcov : ei crezură atunci că e bine a numi pentru Craiova un Guvern deosebit, un Divan special, compus numai elin boieri olteni, cari incunjurau pe generalul cârrnuitor. Din partea lor, 'I'urcii făcuseră un Domn pentru toată 'I'ara-Românească: dar .el, Manuil Roset, dintr'un neam cu legături în Oltenia, se aşează în Craiova, îngrijeşte în deo­ sebi de Craiova şi are înfăţişare de Voevocl oltean. Când moare Banul Geanoglu, ajutătorul şi ocrotitorul Ruşilor (1773), i se face ·0 îngropare domnească, Când se încheie pacea şi se âlkt că va veni iarăşi un Domn 'grec, Alexandru Ipsilanti, în ţara înnapoiată împă­ ratului turcesc, Oltenii nu voiesc siî, mai îngăduie o stăpânire prin străini: de aici, de la dânşii pleacă Stan Jianu şi, Du­ mitrachi Varlaam ca să ceară cuca domnească pentru un bogat boier calle se aşezase în ţara Oltului, unde a trăit şi a murit, în casele sale din Craiova, Ştefan Pârşcoveanu, fiul 3 [4] unui tată cu acelaşi nume, care-şi avuse un rost în adminis­ traţia Olteniei Austriece. Boierii craioveni nu izbutiră : ei trebuiră să recunoască, pe Alexandru' Vodă"care se îngriji în deosebi ele Scaunul ele pe timpuri al Băniei, înnoind biserica SL Dumitru, Domnii greci trimet la Craiova !J'entrua fi Cairnacami băneşti pe cei mai de încredere şi mai mândri dintre Grecii lor: un Hangerli, un Caragea. Nu era autonomie, dar ceva care se­ măna întru cătva cu dansa, Când, în 1789, catanele se coborjră iarăşi pe valea Oltu­ lui, încă odată Nemţii, cari nădăjduiau să păstreze măcar data aceasta vechea lor "Valaehie-Mică", îşi îăcură Divanul lor deosebit. Se făuri pentru întâia oară o pecete pentru Oltenia: în 'ea se văd mărcile celor cinci judeţe şi legenda: " HN", adică "Banat". IV. Viaţa de pe la 1800 arc un caracter propriu foarte ho­ tărrt. Anumite neamuri boieresti stau la Oraiova si numai la Oraiova ; un drum la Bucureşti e privit ca o mare neplăcere, o 'pacoste. Oând, la 1806, Ruşii pătrund iarăşi în Oltenia, -­ a doua stăpânire a lor --, generalul care-i conduce, un Isaiov, are apucături de Ban; iarăşi un Di van oltenesc îl tncun­ jură. Deprinderile ele autonomie au rămas astfel, şi cuceri­ torul străin caută să le Intemeieze mai bine. Şi mişcarea lui Tudor, un "Domn" mai ales pentru Ol­ tenii săi, deşi s'a întins pănă la Scaunul de Domnie, nu e oare olteană şi in alt înţeles decât al punctului de plecare şi al locului ele obârşie alJuptătorilor ei? Când vine, pe urma jertfei lui 'I'udor şi a împrejurărilor prielnice, Domnia nouă românească, Grigore Ghica- Vodă, care fusese mulţi ani de zile Ban, dar un Ban titular, care poate nici nu văzuse în ochi Craiova, nu fu primit cu bucurie, ca stăpănitor, ele Românii din dreapta Oltului. Se zvonia, pe vre­ mea când, după înăbuşirea răscoalei, Turcii stăteau în OI tema, că se va numi un fel ele vice-Domn pentru cele cinci judeţe .singure, şi zvonul era plăcut la urechile multora. Se credea că pe lângă el va fi un Sfat, alcătuit elin Dumitrachi Bibescu, D. Brăiloiu, Comisul Brăiloiu şi Clucerul Gănesou. Domnul românesc, ;,naţionaJ", trimese Oltenilor un Oa1- macam muntean, pe Alexandru Nenciulescu, care întâmpină însă, o primire rea şi .trebui să se Întoarcă innapoi. Era iitTăin - şi pe la l780 s� zicea "străini" Caimacamilor', cari erau găzduiţi tocmai pi8ntr� aceasta,ca nişte oaspeţi ce erau->, şi boierimea din fosta "Va,lahie Mică" nu voia "stră.ini" în fruntea ei. Pentru a-i împăciui şi măguli pe aceşti mândri Olteni, Grigore-Voelă făcu Caimacami pe rând pe unul din fiii săi, cel mai mare, Constantin, şi pe Irate-său, Alexan- 4 [5] dru, care a fost Domn mai târziu. Acest Alexandru Dimitrie Ghica, om simpatic, blând şi bun, în stare să căştige inimile, a 'şi fost cel din urmă Caimaoam al Olteniei. După el veniră Ruşii, cari nu dădură celor cinci judeţe altă cirmuire, în această stăpânire a lor brutală şi crudă. In urmă, veni Re­ gulamentul Organic, care jertfi, între atătea alte privilegii, şi pe ale Craiovei, ale Banatului oltean. Caimacamii se du­ seră şi ei unde periseră Banii. v. Era o umilire pentru Craiova, ajunsă numai Scaun ele judeţ, reşedinţa unui "câ,rmuitor" sau "administrator" ca ori­ care altul, cu o autoritate care nu trecea de hotarele jude­ ţului Dolj; dacă era acuma un "maghistrat"orăşenesc, erau altele şi prin celelalte oraşe ale ţării. Intru nimic decât în oeia ce priveşte numărul locuitorilor şi bogăţia, nu se putea impune acum centrul orăşenesc. Dar Craiova află o măngăiere în focarul ele CUlturi}, care se aprindea iaci. Şi mai înnainte, de la venirea lui Lazăr, de la răspăndirea curentului "na.ţional" în învăţământ, marele oras îşi avuse partea. Doi dascăli au pus în el temeiul tim­ purilor nouă, cu alte credinţe şi alte aspiratii, pe care le cultiva deocamdată şcoala singură. Unul, Stanciu Căpăti­ neanu, care e şi cel mai vechiu, celalt, Grigore Pleşoiann. Arnândoi au ţinut în mână şi condeiul traducătorului, dane Într'o limbă românească. bună, istorioare pentru copii sau pen­ tru popor, clar cel d'intâiu chiar şi opere clasice; Plesoianu a. tipărit cărţi de şcoală în spiritul cel bun şi naiv: abece­ dariu, caligrafie, gramatică şi dialoguri franceze. El mai. ales a vorbit ucenicilor săi de lucruri ce se ştia şi se credeau de mult aiurea, dar care nu pătrunscseră încă în măsură mai largă în această harnică, .,;i strângătoaro Craiovă : de obârşia romană, ele unitatea Românilor - doar a plâns odată, în câteva rânduri mişcate, şi pierderea Basara.hioi l -_., de sco­ purile naţionale pentru care se cuvine să trăim, de folosul culturii pentru desvoltarca neam ului. Ce putea fi pentru astfel de idei o graniţă ele apă ca a OItului? Se să vărşia astfel pe Încetul în Craiova altă unire, mai trainică decât cea poli­ tică şi administrativă: unirea "în cuget şi simţiri", pe care în 1848 era s'o predioo poetul ardelean. Regulamentul Organic dădu Craiovei, în care tinerimea era pregătită ele oameni ca dascălii Stanciu şi Pleşoianu, un Colegiu, al doilea în principatul întreg. Acest Colegiu sau "Şcoală centrală" era vădit întemeiat nu numai pentru oraş sau pentru judeţ, ci pentru toată Oltenia, care avea, iarăşi, ele ce să privească la Craiova. De aceia el număra, încă din 1835, 164 de şcolari, împărţiţi astfel: 98 în cele două clase de la Inceput, 66 în a treia, şi 47 în cele trei clase superi­ oare, cărora li se zicea "de umanioare". 5 [6] Oltenia avea pe această vreme oameni foarte bine pregă­ tiţi (5i cu foarte bune sentimente, cari nu fură câştiga(j însă, pentru această şcoală înnaltă, ci-şi aflară aiurea, sau în alte domenii, resturile. Astfel, părintele Eutrosin Poteca, ucenic al lui Lazăr şi care învăţase apoi la Pisa şi la Paris, scriind lucrări însemnate, în teologie, filosofie 'şi istorie, trecu în anii 1830 de la conducerea şcolilor naţionale din 'Bucuresti Ta egumenia mănăstirii Motrului. Iar unul superior vîn învăţi'i tură, în puterea de a conduce, Petrachi Poienaru, nepot al Brăiloilor, după oe fusese secretariul "Domnului Tudor' şi în vătase matematici, fizică, tehnică la Viena şi Paris, după ce călătoriso în Anglia, căpătă direcţia Colegfului bucu­ reştean. De altminterea, toţi tineni olteni cari învăţaseră prin alte locuri, în Apus, nu mai aveau pentru Oltenia acea iubire exclusivă pe care o avussră, elin generaţie în generaţie, În­ naintaşii lor. Un Pârşcoveanu, un Hagi Stan Jianu, un Barbu Ştirbei, chiar I1n Dumitrachi Bibescu, fruntaşii boierimii de la 1770-1830, fuseseră înnainte ele toate Olteni. Acum însă, Constantin Brăiloiu, întors din Elveţia şi Franţa ca jurist cu solidă 'pregătire ştiinţifică, fiii Bibescului : Iorgu, doctor în drept, Barbu, adoptat de Ştirbei, - tânăr mai puţin învătat, dar înzestrat cu o minunată putere de muncă şi rănduială -, aoeştia fură cuceriţi şi de viata bucureşteană, care-i0p'ri. Şi pe cale socială. deci se făoea unirea aceia desăvârşită între "Mica" şi "Marea Muntenie" care a precedat Unirea acestui principat muntean cu Moldova. De la un timp, şcoala din Craiova căpătă ca director pe un tânăr Ardelean, care se vaşezase întâiu I ca profesor în Cerneti, Ioan Maiorescu sau Măierescu (din ,Maieri). El con­ duse Colegiul vreo zece ani de zile şi ajuta mult la înche­ garea lui trainică. Nu era un credincios naiv, nici un entu siast 'poetic, ci un om de cugetare limpede, de expresie cum­ pătată, de ordine şi disciplină, -- de puternică proză. Dacă ar fi fost altfel, de sigur că, ar fi dat anului 1848 idealişti lu­ minaţi, cari - spunem încă ele acum - i-au lipsit cu totul. Să adăugirn că Vodă Bibescu, Domnul cel nou, câstigase întru cătva pe Craioveni, trimiţânduIi pe fratele său Ioan ca ispravnic; erau mulţi 'cari ţineau la Vodă şi la familia lui, oltenească de baştină şi d� mult .timp aşezată la Craiova. VI. Acest an al Revoluţiei şi Republicei trecătoare găsi în Craiova următoarele categor\ii de spirite: Deo parte, bătrănii, cari nu înţelegeau a ieşi din privi­ legiile lor .pcntru a întinde mâna celor de o treaptă in­ ferioară, pentru a discuta şi a lucra împreună cu dânşil, pentru a repeta urăte cuvinte franţuzeşti, făr,ă înţeles pen- 6 [7] tru el şi a-şi strica gospoclâ,ria prin liberarea Tiganilor, sau a se ruina prin dezrobirea economica a ţărănimii. Când se auzi despre faptele de la Islaz, unde câţiva dascăli, ofiţeri, tineri necunoscuţi, din Bucureşti, şi un preot de sat, popa Şapcă (lin Oeleiu, proclamaseră o Constitutie, redactată pe puncte ; cănd se zvoni că revoluţionarii, cari se intitulau "Tabă,ra Renaşterii României",' se apropie; când ei fură văzuţi chiar cu tricolorul lor în Craiova, la 13 Iunie; când anunţară de Ia "şcoală" starea cea nouă de lucruri, - ei se grăbiră a-şi strânge lu­ crurile mai scumpe, ca Ia o bejenie de Pazvangii şi O ărj alii , şi a trece hotarul la Orşova şi Meliadia, unde ei alcătuiră un fel de Ooblentz oltenesc, în care se punea la cale un viitor reactionar, între ei, "aristocraţii". De aici se putea trece la Braşov, unde s'e duse în curând Vodă Bibescu, sau, pe vapor, la Giurgiul intervenţiei turceşti împotriva Republicei luiE­ liad, a ofiţerilor tineri şi a studentilor de la Paris. Pe Iângă bătrâni se află însă, fireşte, şi unii tineri, şi iată că descope­ rim, pe Iăngă soţia colonelului Oelobescu, Catinca, pe însuşi Alexandru Odobescu, profesorul, omul de ştiinţă şi alesul scriitor ele mai târziu. Boierii mai, mărunti şi boierimea cea nouă, ele funct.ii,a epocei regulamentare, săraci, puţin culti, fără îndreptar mo­ ral, fără pregătire pentru viaţa diriguitoare la care-i che­ maseră împrejurările, erau gata să slujească pe oricine, fă­ tărind credinţa faţă de cei noi ca şi faţh de cei vechi ş1 făi­ căndu-si o deosebită plăcere de a minţi şi a ţese uneltiri. Oa în toate oraşele tării, Magheru, boierinaş gorjean, tri­ mes în "România Mică" la 12 Iulie şi care cutreieră pe r[md toate reşedintile de judet, pănă se aşeză în lagărul de la Rărn­ nic al pandurilor săi, c, pe ele o parte, un şef de oştire ce se formează pe încetul în jurul său, un al doilea"Domnul 'I'udor", şi, pe ele alta, o imitaţie ele "comisariu revoluţionar" dintre acei pe cari Conventia franceză de la 1793 îi trimetea în provincii pentru a câştiga, a împăciui şi a, asigura. Dar e şi un fel de Ban oltean după moda nouă, unind în mănile sale supravegherea asupra întregii administratii a celor cinci jucleţe 'şi stânel în tabăra sa ca în Scaunul craiovean al ve­ chilor stăpănitori ele peste Olt. Iarăsi Oltenia trăieşte zile în care viaţa ei nu se confun dă cu viata altor părţi elin prin o' cipatul muntean. 'Aceast{t stare ele spiri t se vede în criza de la 18J8 şi în celelalte oraşe oltene. De Ia început, Guvernul revoluţionar nu ştia pe cine să numească în multele funcţii pe care le crease Regulamentul. La, Romanaţi puse pe un Ion Arcescu, apoi pe un Nicolae Opran,ca să se întoarcă la Arcescu, care-şi' elădu toate si­ linţile pentru a face ceva ispravă. Oăimăcămia bo�erească ele la sfârşitul lui Iunie râncluise în locul lor pe un Lenş şi pe 7 [8] Costaohi Cârlova: aici toată boierimea de mâna a doua, Iz­ voreni, Prejbeni, mai ales mulţi Jieni,aştel)tau numai ceasul pentru ca să poată vorbi, La Vâlcea se trimese un Constantin Cerchez, despre purtarea căruia nu ştim nimic. La 'I'ârgulJiiu­ lui fu înlocuit vechiul administrator, un tânăr ele curând ieşit elin şcolile bu cureştene, Radu Rosetti, care totuşi se grăbise a proclama Constituţia intre dorobanţi şi şcolari, provocănd şi neaparata "îmbrăţişare de frăţie şi dragoste", dar f[tră "cea mai 'mică turburare sau neordin". In locu-i Guvernul pro­ vizoriu numeşte pe Hi-istachi Marghilornan, care trebui căutat multă vreme. Când Caimacamii "reacţiunii" aleseră funcţio­ nari pentru regimul lor de câteva zile, Rosetti fu reintegrat, şi, data aceasta, el declară că acesta e "Guvernul ce l-am privit totdeauna de sfânt, fiind leg iutt". Dar, după aceasta, el 'primeşte, elin partea unei mulţimi care nu l-ar fi lăsat -- zice .' , [12] vederea. Dar O. Zaman, P. Zăganescu şi C. Manega, judecaţi pe urmă de o comisiune specială, căpătal'.ă. câte şase ani de temniţă, la Snagov. O bucată de vreme Craiova avu, ca şi Bucureştii, 'Turcii săi, cărora negustori mea şi boierii limulţami,au călduros pentru bunele lor purtări. Apoi, peste Icâteva luni, incepu' Domnia Olteanului Parbu Ştirbei, născut poate chiar în Craiova. Când Ştirbei serba la Bucureşti ceva care sămăna cu vechea încoronare, se făcu şi la Craiova o ceremonie ele a­ cest fel: administratorul, boierii olteni, ofiţerii superiori ai gar­ nizoanei rnerseră la Episcopie pentru 'I'edcum, şi, singurul dintre toţi oârrnuitorii ele judeţe, acesta primi felicitări pen­ trn Domn. La revoluţionarii pribegi, se găndia puţină lume. Dar în 1855 Pieşoianu se întoarse cu un paşaport european, ceia ce făcup'e Ştirbei sa poruncească făr,ăză.bavd1 scoaterea elin ţară a acestui căpitan, care, cu ostaşii ele la Bechet şi Izlaz, s'a făcut vinovat În 1848 de rnnaltă trădare. In schimb, Paz­ nanschi şi Vlădoianu se aflau, cu gradul de ooloneli, între ofiţerii oei mai bine văzuţi. Şi Solomon, bătrănul colonel So­ lomon, fu prigonit, data aceasta pentru nevindecabilul său rusofilism; el fu gonit de Domn. dar Austriecii îl adusoră înnapoi. - Craiovenii primiră destul de rău ocupaţia aceasta aus­ triacă din ]855, în timpul războiului Crimeii: se iviră tulburări împotriva catanelor (regimentul 'I'hurn şi 'I'axis). Administra­ torul fu e1eci schimbat. Şi Radu Rosetti, acuma Clucer şi fa­ venit al Domnului, merse în calitate ele cornisariu pentru a face cercetări împreună cu comandantul împărătesc, loco­ tenentul-general baron Alernann ; uu Nicolae Niculescu luă, locul administratorului destituit. Conducerea şcolii din Craiova, o avu, încă din Decernbre 1851, un Braşovean, care se aşeză pe toată, viaţa la noi, Gheorghe FOlJtaniTl. El e cunoscut şi prin patima lui de a latiniza numele şi de eL "curăţi" limba - patimă pe care o' îrnpărtăşia, de altrninterea, şi cu un om aşa ele învăţat şi de istet, ca August Laurian -, clar şi prin marile servicii pe care, Într'o foarte lungă activitate, Le-a adus învătământului craiovean. El purta titlu ele "inspector" al Colegiului său, cum se zicea, acuma Gimnaziului În care dădea lecţii de limba latină. Il chema, cu 'numele de familie, Marin, şi, pentru că neamul său ar fi venit din\ satul rornănătean Făntănele, Îşi zicea în frumoasă formă clasică: Marin Fontaninu, Cu arnăn­ două aceste nume îl găsim pomenit în actele Revoluţiei de la 1848. El s'a născut însă, în Braşovul emigraţiei rornăneştidin vremea Eter-iei la 1825. După ce urmă la Saşii 'din Sibiiu şi. la 12 \ " • � • 1 1 , I !l ; • : � "1 . - [13] Universităţile, atunci de-o potrivă de latine.Lale Postei Ş'Î; Vienei, el veni înnapoi între Oltenii săi, rără să fi, fost chemat; din Ardeal, căci numai după căti va ani fu numit profesor de Guvernul lui Vodă Ştirbei. Işi căuta netulburat de lucrul său folositor pentru cultura, pănă pe vremea Ruşilor, când fu elat peste graniţă. Deşi n'a scris decât Introducerea în geo­ grafie, de la 1855, el a meritat 'prin fapta sa culturală alegerea. ca membru al Academiei la 1870. Pentru fete, era pensionul Lazaro-Otetelişanu, numit astfel după negustorul grec şi boierul român cari oheltuiseră pentru întemeierea lui. Directoarea cea veche, Mina Dahlen, se încălzise de spiritul revoluţionar al anului 1848 şi mani­ f'estase, se pare. în aşa fel, încât reacţionarii cerură, încă din 1849, înlăturarea ei. Se numi atunci In locu-i o doamnă. Marieta Massenza, pe care episcopul catolic Parsio adusese din Italia 'pentru a organiza şcoala lui de fete din Bucureşti. La 1861 şcoala fu prefăcută, Iăoăndu-se din ea un gimnazic! de f.ete. Astfel, Craiova ajunse a trimete ca deputat al ei la Di­ vanul ad-hoc pe Ştirbei. Nu era rO demonstraţie, ci 'Plata unei datorii ele recunoştinţă, şi încă o dovadă. a tr ăinioiei spiritului local oltenesc. Alegerea se făcu la 14 Septembre, secretariu fiind Nicolae, fiul lui D. Zătreanu: din 77 de voturi de boieri, şi fii de boieri, fostul Domn avu 57 şi ajunse "deputat aJ proprietarilor de moşii mari din districtul Dolj". De altmin­ trelea, el ieşiaşi la Rămnic în unanimitate, la "colegiul ale­ gătorilor direcţi", şi 'i 'se dădea actul de dovadă cu titlul "ln­ năltimea Sa Prinţul Barbul Ştirbei". Despre bibliotecă, despre teatru, despre vreun ziar, des­ pre vreo mişcare literară cu caracter propriu nu put a să. fie vorba. Liniştită" Craiova guvernamentală Îşi căta ele ticna şi de munca ei. XI. Conservatoare, adecă fără înţelegere pentru doctrinele nouă, stăpănită ele spirit local, cam în urmă în ceia ce priveşte cultura, aşa apare Craiova în anul Unirii. Peste puţin, ·ea era, s;�. răspingă candidatura marelui Moldovean Anastase Pariu şi să lupte prin arma negustorilor săi împotriva legii patentelor, a regimului oelui nou. Trebuie să se spuie însă CTl ea primi strălucit pe Kogălniceanu, după, fapta mare .a legii iurale , clar meritul se atribui prefectului Căliman, un Mol­ dovean. Numai ceva mai târziu, mulţămită generatiei .. pe care o conduce Gheorghe Chitu, ea întră in viaţa modernă a Ro­ maniei şi cu sufletul. 13 [14] Abia în 1861, Craiova, după Întoarcerea lui Chiţu elin Apus, începe să. vorbească prin sine, şi o mişcare literară prinde a se înjgheba. Anarc Oltid. sau ŢI oacea Oltulu«, foaia, de tot rară astăzi, a unui om care a unit cu întinse vcunoştinţi un deosebit talent de vorbă şi puterea de caracter care face pe adevăratul om politic. Chiţu, dintr'o familie de negustori, fusese unul din stu­ denţii români ce învăţau la Viena prin anii 1850. La 1853, el se afla în acest oraş, şi scria un frumos sonet dedicat lui Ludovic Wiest, violonistul care era să ni facă în curând cins­ tea de a veni la Bucureşti. E destul de interesantă această încercare ele tineraţă,care nu e singură - clar nu e vorba de istoria literară a acestui timp --, pentru a o reproduce şi
  • , din Octombrie 1932. (N. 1). 14 1:' :fI'! " i' ' , t ' [15] TURNU .. SEVERIN Trei veacuri de viaţă medievală de Al. Bărcăcilă Dir. Liceului "Traian II din T.-Severin A înfăţişa 'I'urnu Severin, adecă a-l scoate din suflet, de care se prinde cu atâtea taine fermecătoare, iată o încer­ care grea şi pretenţioasă 1). Cuibărit cu liniştea şi modestia lui în gropana prelinsă de solzii balaurului cel mare, care ro sufla scăpat din tresăltările şi Irământăr ile Porţilor de Fier; api'trat în spate şi pe delături ele culmi blânde, pe care în- Fig. l.--Turnu-Severin văzut dela piciorul podului lui Traian, depe malul jugoslav. floreşte ciresul şi se rumeneşte ciorchinul de strugure, dar deasupra cărora se ridică în trepte, precipitate spre apus, mai domoale spre miazănoapte, muntele cel mare, cu creştete arne­ ninţătoare, şi totuşi împodobite de floarea liliacului; având în faţă revărsarea lină a munţilor sărbeşti, - Severinul parcă anume s'a aşezat aci spectator al unor măreţe drame ale na­ turii şi ale omenirii, de mult în desfăşurare, în faţa cărora însă acum nu mai are a se îngrozi, ci numai a se minuna. Severineanul, de ocazie sau băştinaş, nu e neapărat s'a fie erudit geolog, ca să aibă mulţumirea de a vedea împrejurările 1) Noi o facem ca un prinos p� care-I cere oraşul T.·Severin În acest an de săr bătorire a centenarului nouei lui existente, Mai fericite prinoase dorim să vedem eşind din pana atâtor bărbaţi de ştiinţă şi de ispravă, pe cari i-a dat Severinul, sau cari, străini de el, I-au iubit şi i-a interesat ca unul din cele mai preţioase colţuri de ţară 15 [16] in cari, nu prea de mult, vorbind cu anii pământului 2), din două cursuri opuse ele apă, unul pornind spre apus, altul spre răsăr-it, a eşit din cutezanta acestuia din urmă, vârânclu -se în cel-Ialt şi Iurâudu-l, Dunărea ele azi; sau căutând la lig­ nitul din apropiata Vale a Copoii, Ia cărbunele ele pe Bahna, la calcarul fosilifer din dealul Vărănicului şi la alte metamor­ f'ozări ele aoesteaale vieţelor îndepărtate, să readucă imaginile disparute, când în locul nscatului de astăzi se tălăzuiau aci apele lacului getic, iar mai ele mult apele marine. Dar şi fără. aceste intuiţii mai pretenţioase, ca să, fii multu­ mit 13, Severin e de ajuns să vii, ca De Marsillac 3) în 1852, pe terasa care domină albia Dunării, să priveşti un apus de soare, revărsat în aur pe pănza apii înainte de a se stinge Fig. 2.-Pe una din stâncile Porţilor de Fier. vara pe apă scăzută. pe după, munţii plini de mistere, sau un răsărit de lună elin spatele dealurilor opuse, tntrecăndu-se în acelaş joo ou soli­ piri argintii pe oglinda Dunării. Plăcut e azi şi Severinul tnsuşi pentru călătorul oe alu­ necă cu vaporul pe dinaintea lui: pe creasta terasei care în­ dată se saltă deasupra nivelului apei, se răsfaţă din pădu­ rea de plantaţii un şir de clădiri elegante; cheiul portului prelungit. cu santierul naval, şi mai departe cu un al doilea cheiu de oprire a vaselor,iernatecul; gara cu reţeaua de le­ gătură atât cu portul, cu şantierul, cât şi cu mai noua.con­ strucţie a abatorului de expdrt 4); flancat de grupele de clă- 2).v d. Dr. 1. P Voiteşti . "Din trecutul geologic al Olteniei", in Arhivele Olteniei» No. 17, dm 1925. a) Notes de voyage de Pesth a Buearest Buearest, 1896, 4) Azi nefolosit. 16 [17] diri ale regirnentelor de infanterie şi de artilerie, iar mai sus de acesta de un aeroport cu staţiunea de telegrafie fără fir, - câmpul Severinului oferă azi călătorului cu totul alt as­ pect decât pustiul şi colibele prăpădite văzute mai acum 80 ani ele Dernidof 5). Şi totuşi şi atunci De Marsillac mărturiseşte că a păstrat o dulce amintire a primei sale opriri la Turnu Severin. Acesta găsise timpul să privească frumosul dum­ nezeeso şi permanent ele pe terasa Dunăreană: simţise căl­ dura. sufletului ospitalier al prefectului Nicolesco , se tncăntase do susurul f'ântânei la care coborau cu urcioare frumoasele tig�mcuşe, "exercitânel asupra lui o stranie tascinare". E un balsam de linişte şi rncăntare ce-ţi strecoară În suflet această gră.eliniţă a naturii ce se chiamă Severin. :Dar, alături ele măreţia naturii şi mult mai mult ele cât drăgălăşia oraşului de azi, se impune o altă. notă: duhul vre­ murilor ele mult trecute pluteşte în preajma zidurflof" ŞI � numentelor rămase elin opera lui Apollorlor din Damasc, a împăraţilor dela Roma şi din Bizanţ şi a oruciatilor rnzăuaţi, cari la' această poarta a Europei centrale, din zidurile pră' huşitei Drubete daco-romane, au ridicat Castrul Severinului, '- cuib de avânt cuceritor şi civilizator şi totodată scut de apărare faţeL de atătea stăpâniri ridicate şi precipitate una peste alta pânli, la ultimul năpraznic val al Turcilor. Aceste umbre ale trecutului de trămăntări şi înIăptuiri uriaşe, ele eroism şi suferinte, ţi se nălucesc ori unde te-ai aşeza în Severin. Nu însă prin numele străzilor actualului oraş, care dând po­ melnicul împ.ăraţilor romani, n'a mai găsit decât prea pu lin loc pentru ca valerii medievali: umbrele ţi se ridică ele sub pardoseala casei tale, de sub paşii ce-i faci prin parcurile oraşului; iar în droae mare ele vuesc în jurul citadelei elin gT.ăelina "General Dragalina", şi planează, mai paşnic pare, tiind şi mai vechi, în jurul zidurilor podului lui 'I'raian şi castrului Drubetei. Au fost ŞI sunt Severineni pe cari aceste umbre nu-i lasă. să doarmă liniştiţi, cari simt că şi ele 1Ş1 reclamă drepturile lor la o viaţă nu ele aventură, risipă şi sgomot, dar de pietate. Din această sensibilitate, notă care se cere a fi dominantă în Severin, a eşit acum mai bine de 50 ele ani un muzeu 6), ele pe atunci stins, şi s'a ridicat mai ele curând muzeul Regiunei Portilor de Fier, care sperăm cii nu se va mai putea stinge. O anecdotă care, cu derere pentru noi, e adevărată, ne vine In sprijinul aoestei Jntuiţii, cii urn­ brele trecutului sunt nota vdominantă a Severinului. Un în­ văţat călător 7), sever dar nepărtinitor judecător, a căzut în Severin în mâna unei călăuze care-l duce deadreptul la cas­ telul ele apă, în spatele oraşului, stăruind să-i dovedească că f») Voyage daus la Russie mcridionale Paris, 1854. 6) V. Durnitrescu, .Muzeul Severinuluh, 1881 şi «Istoria oraşului Severin». 1883. 7) Lucien Romier. Le carrefouf des empires morts. 17 , . ��ţte" .�,' i;" ;;;; • [18] 'I'urnu Severin se rnăndreşte cu acest castel în formă, de donjon gotic. "Dar, deşi după, spusa locuitorilor, afirmă scriito­ rul, această. construcţie modernă. ar fi curiozitatea de căpe­ tenie a oraşului, eu prefer S2L zăbovesc la ruinele citadelei ro­ mane.. Ajungi la ele străbătănd un parter de flori discrete. J os, la mal, un bloc înalt ele cărămidă zidită, ros de vremuri, FIg. 3.-"Turn111 lui Sevr r", parte din cetatea medievală afl.at ă în grădina General Dragalina. urma podului lui 'I'raian, îşi, ridică. silueta, ai zice de sfidare, Între linia drumului de fier �i fluviul pe care alunecă remor­ cherele". Severinenii, pentru plăcerea lor numai, ar vrea S�L ştie şi numele pretioasei călăuze! * 18 [19] r : I Am încercat altă dată 8) să schiţăm viata care a sporit aci, viguroasă şi în forme de înaltă cultură şi civilizaţie, prin cea, mai organizată şi trainică dintre stăpănirile medi­ teraneene, prin puterea romană. Este singura care nu s'a stins fără să lase rădăcini de Iăstărire persistente şi din ce în ce mai pronunţate până în viata, actuală, în ţinutul de care ne ocupăm, după atâtea învăluir i ale întregului bazin dunărean în regiunea Balcano-Carpatică. Din una din aceste rădăcini de viaţă mocnită găsim lăstărind pe la 1200 el. Hr. o întreagă. iară a Seoerinului (terra Soevrin. Oevrin, Zevrin 9), dobândind curând un burg (castrum) pe însăşi ruinele Drubetei. Intre zidurile acestui burg se va organiza de acum de către stăpânitorii lui de pe vremuri (Ungurii) avăntul pentru năzuinte şi cuceriri mai îndepărtate ca şi stăvilirea năzuinţelor protivnice bulgare­ tătaro.turcesti. E ţară mare, cu munţii ei (cum alpibus ad ipsarn perti­ nentibus), cu posesiuni întinse până la Olt 10), rnglobând în 1247 şi parte din voevodatele româneşti cisalutane, ale lui Ioan şi Farcaş, pe când al lui Litovoi rămănea cu cărmuirea lui osebită. Sunt voevodatele din împreunarea cărora cu acela din stânga Oltului, peste puţină vreme Basarab al lui 'I'ihomir, urmaşul lui Seneslau din 1251, va Înfăptui Marele Voevodat al Ţării Româneşti. In zorii mchegării primului puternic stat românesc in­ dependent, ţara şi burguI Severinului stau în primul plan între atătea competitiuni, ee se îrnbulzeau la această poartă, dispre apusul maghiar şi catolic, dinspre sudul bulgare-ro­ măno-byzantin, ca şi dinspre răsăritul cu pronunţată năzuintă românească de independenţă. 'I'rei veacuri de bătae la burgul Severinului ne ofera un rnvălmăşag care, aci, nu se poate mai bine asemăna decât cu frămâ,ntiriie şi vârtejurile Dunării în trecerea prin Porţile de fier * * A urmări firul şi soarta fiecărui val, cu năzuinţa, zbu­ ciumul, cu afundările, tresaltările şi soarta lui finală" trebue să, rămănă nobila grije şi pasiune a istoricului , Noi ne vom mulţumi a găsi pitorescul' privirii de ansa.inblu şi mai ele de­ parte. Suntem în vremea în care la miazăsi subrezirea Bizan­ tulul înlesne�,te, sub steagul clin<1stiei române a Asaneştilor (1186-1257), ricJicarea noului ţarat româno-bulgar, cu nii­ zuinte nu llumai că.tre rCl'acia şi Macedonia, clar şi la nordul Dunării, unele se loveşte d,e n[izuiJlţa conLmrie a Ungurilol'. 8) Drubela, azi T.·Severin, în «Boabe de Grâ'"" No 10-11, :[932 şi in extras. 9) Cuprinziln 1: partea de răsărit a Banatului Timişan, '1'111'11 E["ţegului şi ţinutul numit apoi al AmlaşuluL jud Mehedinţi, parte din Gorj şi Villcea. - Întinr.ându-se pe ambele laturi ale munţilor dela Dunăre până la al, (D. Onciul, Originile Principate· lor, p, 43). 10) fIurmuzaki, Docum. I, N,' 193. 19 [20] Aceştia, mai temeinic organizaţi, .sprijiniţi pe papalitate şi pe creştinătatea apuseană, ca luptători împotriva valurilor de pă­ gâni asiatici (Curnani, 'I'ătari, Turci), precum şi aeretieiI:lr Fig. 4.-Rl1inele bisericii din incinta cetăţii medievale a Sever inului. şischismaticilor, pun stăpânire pentru îndelungată. vreme pe 'I'ara Severinului; luptând la zidurile Vidinului, regele Cruciat Andrei II, o cuoereşte prin 1230 dela stăpânirea im- \ Fig. 5.-Ghiulele de piatră, masă de alpr şi alte obiecte şi fragmente arhitecturale dela basilică fig. 4. periului române-bulgar şi o, organizează ca banat, cu căr­ muitori numiţi bani de Se1Jerin. Câtă vreme dăinueşte aci stă,'pânirea ungurească, Banul de Severin semnează, alături 20 [21] ele marii demnitari ai regatului ungar în toate actele de seamă ale regelui; şi aşa cunoaştem, în cea mai mare parte, seria de aproape trei veacuri a acestor bani, începând cu Luca din ] 233. In şiragul acesta ni se prezintă una din strălu­ citele galerii de viteji, pretorieni apărători ai, civilizaţiei şi creştinătăţii, la bătuta tranşee dunăreană. şi la frământatul Fig. 6. -Fragmente de inscripţie şi vas poligonal de piatră dela basilică fig. 4. pas al Porţilor de Jiei'. E o luptă dărză şi fiiră. de preget dela acest Luca, pe care-I aflăm cu prilejul organizării lup­ tătorilor bisericii papale, până JaBanul Laurenţiu care în 1263, :alungâmlarmata bulgară, luându-Ie înapoi prăzile şi spânzurândui la malul Dunărean, readuce Banatul la vechea lui buna rănduială (ad pristinum bonum statum), şi mai de­ parte până la romanul Ioan Oorvin ele Huuiade, scutul creşti­ nătătii împotriva valului musulman, şi care a fORt nu numai ban, dar chiar proprietar al burgului Severin (l439--1t5G). Dar între aceste prea distanţate jaloarie, În scurgere ele aproape trei veacuri, sunt atătea aspecte şi elemente care nu pot scăpa privitorului,ori cât de departe s'ar aşeza. Spititul o­ fensiv al regilor unguri cu năzuinte de sttt,pânire a. basinului du­ nărean pănă la Marea Neagră, şi cari rlin 1233, în urma. unei expeditii la Viclin, şi-au însuşit şi titlul de tari bulgari, nu se multumeste să respingă atacurile de recuperare ale Bulgarilor, ci de aci păşeşte în ţara lor, cucerindu-Ie cetăţi. Aşa face Şte­ fan IV Cumanul spre a pedepsi pe viitorul său ginere Sve- 21 [22] tislaus, care devastase ţara Severinului ; în aceasta expeditie Ponith, ban de Severin în 1270, cucereşte cetatea Bulgarilor Pleun. Dar ri valitătile dintre vecini sunt intrerupte în 1241/42 de napraznica năvală a Tătarilor cu Gingiskhan. Călcând peste Oumania, Polonia, Ungaria, ei aruncă spaima că "au să cucerească lumea întreagă". Viteazul rege Bela IV (1235- 1270) fuge în Dalmatia, unele Îşi rnmorrnăntează şi două fiice perdute în panica exodului. In aceşti doi ani nu se mai pomenesc nici bani de Se­ verin; ceiace ar însemna că au luat şi ei calea regelui. Cronica tătărască pomeneşte ele lupta 'dată în părţile "Vlahilor negri" cu un Beserembam !PIO care-I biruesc, care nume n'ar fi decât transcrierea demnităţii de Ban ele Severin 11). Poporul pe aşa vremi seaciuia mai pe aproape, prin paduri şi peşter-i, pentru ca, după trecerea ceasurilor de spaimă, să iasă elin nou la lumină, în zeghe, căciulă, cu băta cu care-şi apăra oiţele şi viata, la coliba umbrită de nuci şi înviorată de zumzetul albinelor. Erau pietrele ce aveau să remână pe urma mvălmăşelii tuturor valurilor străine. Dintre aceştia încep să câştige încredere şi să-şi ridice capul propriele lor genii ocrotitoare, cari aveau să răspundă ele soarta semenilor, să-i scoată încet încet din vâltorile copleşitoare, să-i aelune în voevodate, la inceput mititele, apoi mari şi conştiente de pu­ terea lor. Ţara şi cetatea Severin ului au o însemnată parte în pro­ cesul ele plămădire, la sfârşitul acestui veac al XIII-lea, a viito­ rului Ma1"e Voeoodat al Ţârii Româneşti, atât cât îl realizează la începutul secolului al XIV-lea Basarab Voevod. Acesta 12) cobora din neamul lui Seneslau, care pe la 1247 stăpănea ţi-. nutul muntos dela răsărit de Olt. Calea spre cârrnuirea ele sine stătătoare a Românilor în această regiune este netezită de slăbirea celor două puteri vecine: Bulgaria se resimte atât ele ridicarea la Dunăre a stăpânit-ii tătare, şi ea în scădere, cât şi ele luptele interne pentru tron, după stingerea dinastie! Asa­ neştilor ; Ungaria se rrămantă în turburări interne, cu stingerea dinastiei Arpadiene, al cărei ultim vlăstar Andrei III moare în 1301. Din 1274 Litovoiu (Lytuon ), voevodul dela Jiu, simte apropiindu-se ceasul Iiberării de suzeranitatea ungară şi ocupă. cu fraţii s.1,i parte elin Banatul de Severin: este în­ vins şi ucis în luptă de magistrul Gheorghe; un frate Barbat, căzut prizonier, Îşi răscumpără, libertatea cu bani. Lovitura o repetă mai târziu, de astă dată cu izbândă, alt voevoel ajuns stăpânitor de ambele părţi \ ale Oltului. Ultimul ban unguresc ele Severin, ţiltoI' al întregi�ţări a Severinului în vechea ei fjinţ,ă" îl g-.ă,sim în 1291 pe viteazul Laurenţiu, puternic că- , 11) După altă interpretare, ar fi Basarab ban (vd, D. Oneiul: "Orig, Princ, Ţ. R » p. 36 �i nota 56). 12) D. Onciul il aşează În ser ia . Lytuon şi Barbat (Ira ţi) - Tugomir - Basarab. 22 [23] pitan de margine al Ungariei, biruitorul Bulgarilor, având pe lângă banatul Severinului şi titlul de comite al cetăţilor Keve şi Kraşov, După acesta, cu excepţia lui Dionisiu din 1336, nu mai întâlnim Bani unguresti de Severin până la 1342, când reapar, cu mult mai restrâns ţinut ele administrat, cu Ştefan fiul lui Dionisiu. Dar nu putem încheia această primă fază a Banatului de Severin, fără să amintim de opera prea puţin cunoscută şi to­ tuşi sigură, a Cavalerilor Loaniţi. Lucrul mâinii şi priceperii lor este burgul Severin ului, care va înfrunta trei veacuri de bă­ tălii, şi din ale cărui ruine azi încă, se ridică zidul uriaş ele piatră,ca columnă funerară a atător viteji apărători ai cre­ dinţei şi ai libertăţii. După trecerea năvălirii furtunoase a 'I'ătarilor din 1240/41, regele Bela IV preocupat de organi­ zarea iapărării regatului împotriva viitoarelor atacuri la cari se aştepta, cedează în anumite condiţiuni întreaga tară a Se­ verinului lui Rembald, preceptorul ordinului Ospitalierilor ele Ierusalim. In 1261 Papa confirmă această donatiune. In 1'201 regele Ungariei, adresăndu-se papei cu stăruitoare rugăminţi de ajutorare împotriva nouilor atacuri ce aştepta atât elin par­ tea 'I'ătarilor, cât şi a altor neamuri sud-estice, între cari Bulgarii, vorbeşte de opera pe care o realizaseră şi aveau a mai . realiza Ioaniţii la Dunăre. După ce arată jertfele per­ sonale ce a făcut ca rege în interesul apărării, până la umi­ linţa de a-şi căsători două fiice după duci ruteni, alta după un duce polon, iar pe fiu cu o Cumană, se plânge că "în atâta strămptorare n'a avut nici un sprijin din partea nici­ unui principe sau neam din Europa creştină, în afară de ordinul hospiialierilor", Despre aceştia scrie cum, la cererea lui, "au luat armele împotriva pdgânilor şi schieniaticilor, ca să apere regatul nostru şi credinta creştină. Pe aceştia în parte i-oan aşezat în locul cel mai primejduit, La hotarul Cuma­ nilor de peste Dunăre şi al Bulgarilor, pe unde şi-a făcut intrare armata Tiitarilor în vremea im)adării regatului nostru. De aci chiar gâ.ndim şi nddc'ijdui'/'n CCL, - dacă Dumnezeu va ajuta truda noastră şi a acestor fraţi, şi dacă Scaunul Apostolic î2 va a/oea vrednin,i de ocrotirea sa, să întindem dis­ tari» credintei catolice aşa cum se î.ntineZe Dunărea până la marea Consiaruinopolitamă", şi continuă: ,,0 parte însă din fTati i-arn aşezai în mijlocul regatului -nosini pentru apărarea casirelor ce facem să se zidească pe lângă Dtenăre, la care lucru neamul 'nostru nu este dedat. Câci Dunărea este apa rezistentei ... ; aci şi noi, oricât de nepregătiţi şi qroza» looiţi, 10 luni am rezistat T'ăiarilor, atunci când reqaiul nostru nu avea aproape de loc cetăţi şi apă1·ători .. ."13). Rezultă, că Ioa­ niţilor se datorează zidirea cetăţilor dela Dunăre şi între ele în primul rând a Severinului. Este adevărat că ducerea 13) Hurmuzaki, Docum. I, Nr. 199. 23 [24] credintei catolice pănă la gurile Dunării, şi cu ea a suprema­ ţiei ungare, era o utopie, necesară însă pentru a salva ce se mai putea din extensiunea de pănă atunci; este adevărat că Ioanitii nu s'au putut menţine multă vreme în cetatile construite de ei. Banatul Severinului pustiit de Bulgari în 1260, când regele era ocupat în răsboiul din Bohernia, a găsit, cum Fig. 7.-Mircea "domn al Banatului dela Severin" cu fiul său Mihail "domnul Ţării Rom. până la Poarta de fier" .. Portret mural în bis. IvI-rei Cozia, se vede, pe călugării cavaleri fără altă ajutorare. Vor fi avut şi ostilitatea populaţiunei de rit ortodox; şi nu e de mirare dacă şi ei vor fi perit pănă la unul, aşa cum se ştie că în acel aş loc, peste aproape două veacuri, a fost soarta cavale­ rilor teutoni (1442). După această cucerire a Bulgarilor si­ tuaţia era desnădăjduită şi autor-itatea regelui se vede scă­ zută: Se plânge că, "mai mulţi baroni cu stâmint/i chemaţi 24 [25] il I f de noi n'au vrut sa ia. asupra-şi apărarea (adecă reouoerirea) Banatului". Găseşte în sfârşit pe Laurentiu, care "pri?neşte demnitatea de ban al Seoerinului, birue pe Bulgari, le ia spoliile şi prăzile cu cari i-a găsit încărcaţi, mai spâlnzurâ, din ei la malul Dunării şi aşa poiolindu-le cuieeamia., 1'C­ aduce Banatul 'la buna lui stare de odinioara şi cu »iriuiea lui neasemuită îl redc1 maiestăţi'i noastre"H). De acum nu mai întâlnim aci pe Ioaniti: întâlnim însă dearândul bani, până la 1291, când acelaşi viteaz Laurentius n'a mai putut salva "Ţara Severinului" în partea ei dela răsărit de Porţile de Fier, de viguroasa ridicare ele închega re şi independenţă. a voevodatului Ţării Româneşti. * * * Ţara Severin ului rernăne dar, de pela 1291, în partea ei de răsărit dela Porţile ele Fier, în stăpânirea de sine stătă­ toare a voevozilor români. Basarab fiul lui 'I'ihomir, din neamul lui Seneslau, o stăpâneşte cu cetate cu tot. Oarol Robert de Anjou (1308-1342) cu care începe noua dinastie maghiară" nesuterind pe "acest schismatic care spre grea pagubâ a rege­ lui şi a coroanei regale, deţinea în (ara de peste munti confinii regale", vine să pedepsească pe cutezătorul răzvrătit şi cotro­ pitor, recucereşte cetatea Severinului, dar, rnaintănd mai departe în ţara voevodului, suferă la Posada o înfrângere groaznică, din care abia scapă cu viaţă. In fugă este apărat contra săgeţilor Românilor de scutul sasului Martiri ; 'pe câm­ pul de luptă lasă mort pe vice cancelarul curţii, Andrei Albensis, cu care s'a perdut şi sigiliul regal. De acum înainte cu vremelnice şi reduse schimbări, Ţara Severinului, până la Orşova, face parte din teritoriul ţării româneşti, !şi intră în titulatura voevozilor români cari, din cuprinsul lor, fac fondatiuni mănăstiresti şi donaţiuni. Vlaicu Vodă zidind cu cheltuiala sa şi cu truda lui Nicoclim,eătre 1370, mănăstirea Vodiţa, în cinstea hramului Sf. Antonie,îi dărueşte între al­ tele "Dunârea dela Cataracte până la Orşova cu oâlioarea dlin mijloc şi cu venitul domnesc din opt vârşii; apa Vo,­ diia Mare [aei Bahma} pe amândouă laturile, cu nucii şi live­ zile, pănă la vatra satu3ui Bahna; ec1bl:kitul în satul Costina depe Topolmiia" (la est de Severin 15). Mircea cel Bătrân, îndată după, suirea pe tron, poartă în titulatura sa şi pe aceia de "al Banatului de Seoerim domn" 16), "stă.pânind şi clomnind toată, ţara Unaro-Vlahei cu mila şi darul lui Dumnezeu". Ne­ voi de apărare comună dictează deoparte şi de alta compro­ misu-i şi forme cae nu al';erează fondul. Faţă. de independenţa eJ:ectivă a voevozilor R.omâni, regii Ungariei se mulţumesc cu o suzeranitate fictivă" hără,zindu -le ca i'eude ţinuturi transcar- 14) Hurmuzaki, Dacum 1, Nr. 228. 15) Virgil Drăghiceanu. Vadiţa. IBul Corn. Mon Ist. 1912), 16) Vd. D Onciul, Mircea cel Bătrân, 1918, 25 [26] patine, ca Amlaşul şi JNtg[t,raşul, şi consider ănd tot ca atare şi Banatul Severin ului. Aci suzeranitatea era o pură fieţiune. Aşa seînţeleg,e hrisovul de întă.rire a posesiunilor mănăstirei Vodiţa din partea lui Sigismund în Oct. 1-119, ca dela. un su­ prem protector, care pentru apărarea creştinătăţii se afla atunci la Porţile de Fier. Acestea sunt posesiunile dăruite, confirmate şi sporite, înainte şi dupa Sigismund, de Vlaicu Vodă ctitorul, de Radu Vodă, tatăl lui Mircea, ele Dan Vodă (Aug. 1424), ele Vlad Dracul (Aug. 1439), pentruca În 1441 jarăşi S[L le întărească cel mai viteaz apărător de atunci al creştinătătii, românul Ioan Coruin de Hunţtade, ca ban un­ guresc de Severin. Ce mai rămăsese ca realitate acest banat unguresc de Seccriti În partea lui ele răsărit de Cerna? Este burgul Seve­ rinului, cetatea în limita ei restrănsă, apărând însă nu numai tara Severinului, dar toată crestinătatea apuseană .. Prin aşezarea lui, deşi cuprins în hotarele fireşti ale ve­ chei 'I'ări Româneşti, Sever-inul a fost totdeauna poarta cea mai grea de trecut, după care se deschidea drum elin ce în ce mai lesnicios pentru cine năzuia, pe această cale, din răsărit spre apus. De aceia în împrejurările ele atunci, ea. interesa mai puţin pe voevozii romani, cari pe acea vreme nu se .gân­ diau la cucerirea actualului Banat al 'I'imişoarei ; căci in va­ zia cu armată până în ţinuturile castrului Mehadia, a lui Dan Vodă, (1385--1386), fratele şi predecesorul lui Mircea cel Bătrân, n'a urmărit decât a pune capăt gândurilor un­ gureşti de recuperare a Banatului ele Severin.' Cetatea Se­ verinului interesa clar apararea regatului unguresc şi a creşti­ nătătii apusene în măsură mult mai largă, decât a Ţării Ro­ mâneşti. De aceia nu este de mirare daca,- în 'epoca în care interesele româneşti erau aceleaşi ca ale regatului ungar, când Mircea cel Bătrân lupta alături de Sârbi la Cosovo (Câmpul Mierlii, 1389) şi alături de Sigismund 21,[ Ungariei la Nicopole (1396), când Vlad Dracul se unea cu oastea creştină condusa de regele Vladislav la Vama (1444), - voevozii români rnţe­ legând că cetatea Severin ului este una din portile ele seamă ale Ungariei de atunci, lăsau în seama acesteia pa,70:1 �,i În­ tărirea. 'ei. Acesta este sensul banilor uuuuresti ele Severiu, ce se mai întâlnesc în veacurile (,11 XIV, al XV şi pănă Ia 1524, când Balibeg cucereşte cetatea," preludiu trist al marei rnfrăngeri creştine dela Mohaci, unde Soliman II Magnificul îngroap[L libertatea Ungariei, transformată În paşalâc. Din donatiunile mai su� arătate, ale lui Vlaicu Vodă şi ale urmaşilor acestuia, către \M-rea Vodita, reese că Ungaria nu şi-a rezervat măcar coridQrul trecătorii Porţ.ilor ele Fier către cetăţilo alJropiate de pe teritoriul ei, Orşova şi Meha- 26 [27] elia 17). Dar nici în această îngustă limită pe teritoriul 'I'ări; Româneşti, Banatul de Severin nu remâne fără multe între­ ruperi de continuitate a posesiunii unguresti, trecând în partea Domnilor Romani, fie în urma' atitudinei ostile a acestora, fie prin bună înţelegere. "I'recerile acestea se vădesc în docu­ mentele unguresti cu adnotarea, la locul unde trebuia să. sem­ neze banul: .iiemnitaiea de ban al Severinul,ui fiind vacanta" (Honore banatus seurini vacante). A�a cităm anii 1398, 1405, 1407, 1412, 1413-1429, 1438. Pierderea Banatului de Severin, o vedem compensată prin infiinţarea, după moartea '['arului Alexandru şi în urma luptei dela Vidin (1365), a Bamaiului, Bulqariei, la care se alipeşte partea ungurească a fostului banat unguresc (comitatul Caraşului, districtul Ilyed, etc.). Be­ nedict Hern îl are în 1368, dimpreună cu castrele 'I'imişoarei, .Iidovei, Sebeşului, Mehadiei, Orşovei. In epoca aceasta Ban al Severinului era Vlaicu Vodă "din graţia lui Dumnezeu şi a majestăţii sale regeşti' (1366). Când pela 1374-1376 Ludovic, reg'ele Ungariei, încearcă să recucerească Ieudul Severinului, este înfrănt şi. izgonit. In anul morţii lui, 1382, are în regiunea aceasta pe Castelanul de Orşova 18), căruia îi ordonă să ve­ gheze atent acolo şi să-i raporteze îndată cele ce se vor în­ tâmpla sau auzi. Radu Vodă (1374--1385) are banul său la Severin pe Lucaci; pe Dan Vodă (1385/86), fiul lui Radu, l-am văzut invadănd cu armata până în ţinuturile Mehadiei. Se vădeşte atitudinea hotărâtă a voevozilor români de a nu îngădui stăpânire străină dincoace de limita geografică. a Carpatilor. Din 1387, când Mircea cel Băirâs: poartă titlul de "al Banatului de Severin domn"şi până la 7 Martie 1395, când închee cu regele Sigismund tratatul de alianţă împotriva Turcilor. - titlul de "Ban de Severin" conferit mai multor nobili maghiari estle o ficţiune. Mai apoi, tot ca. ficţiune, atât în timpul domniei lui Mircea, cât şi sub urmaşii lui, până la H29, se trece în acte unguresti "demnitatea de ban al Seve­ rinului fiind vacantă". După înfrăngerea la Nicopoli în 13D6 a marei cruciade creştine conduse ele Sigismuncl pe calea Porţile de Fier- Vidin, şi după. ce şi această cetate, ultima stăpânire creştină ce mai rămăsese în Bulgaria, cade în măna Turcilor, Severinul nu mai era de disputat între voevodul român şi regele ungar, ci numai între cruce şi semi-lună. Turburări interne turceşti urmând după căderea lui Ba­ iazid Fulgerul în robia tătarului 'I'imur Lenk, mai amână pri- " mejdia comună. Mircea, trecând pe la 'I'ismana, vine la Se­ verin în Noembrie 1406 să se tntălneasoă cu craiul Ungariei. In 1419--1420, la noi domnind Mihail fiul lui Mircea, lupta se dă sub zidurile Severinului, pe care-I ocupă Ungurii spre a 17) In 1448 găsim totuşi nobili români din Vârciorova, pe Oprişan Belos şi şte­ fan Lai intervenind ca inpăciuitori inaintea căpitanului din Arad, intr'un proces de moşîe între nobili români din Banat. d-Iurmuz,ki, Documente, VoI. 12), Nr. 618). 18) Hurmuzaki, Docum. P, Nr. 214·. 27 [28] nu-l lăsa să cadă În mâinile 'I'urcilor. In 1419 Castelanul Cas­ trelor din Orşova, Mehadia şi .Jidova răsplăteşte cu chinezate în trei comune pe Bogdan, fiul lui Nicolae al lui Măgoia, intre altele ipentru că "sub castelul 8e'ueriln'l,lui a luptat vitejeşte ?i cu uărsare de sânge îmYJiotriva Turcilor furioşi, necruiându-si nic t averea nici oamenii lui" 19). In 1425 Sigismund vesteşte că comitele de Timisoara, Pipo de Ozora, este însărcinat cu zidirea, refacerea şi restaurarea Cae'rului 'regal de Severin şi a altor întc7rituri inoecinate. Fig. 8 -Ioan Corvin de Hunyade, ban de Severin. Pentru apărarea acestei rnserunabe porţi a regatului, Si­ gismunclsimte nevoia să ia măsuri extraordinare, pregătind din 1426 readucerea în ţară a Cavalerilor Teutoni (izgoniţi din Tara Bârsii În 1225), ca să apere împotriva Turcilor tron­ tierele Transilvaniei pănă la Porţile de Fier; arată că le va ceda câteva ţoriăreţe de lângă Dunăre aşezate întTe Un­ garia, Serbia şi Ţara Ilemâneaecă, adecc'iîn Banat. In 1430 găsim pe Nicolae Radevitz, magistrul ordinului teutori, ban al Severinului. In aoelaş .an, regulamentul militar al regelui Sigismund pentru apărarea frontierelor ţării dinspre 'I'ara Ro­ mânească şi Turcia începe, la art. XXX,cu sectorul Temeşlteoe (Intre Timişe) rJâlnă la Severin, inclusiv. Acelaş magistru al ordinului teuton îl găsim în acte un­ gureşti ca ban al Severinului în 1434 şi 1435. Şi totuşi din 1432 ordinul teuton Îşi încheiase tragic apărarea cetăţii. Vlad Dracul Voevodul, deşi Îşi dalora tronul sprijinului lui Sigis- 19) Ibidem, Nr. 422 28 [29] mund, în nesiguranta în care se simtia faţă de puterea cres­ căndă a păgănilor, conduce în persoană un atac turcesc îm­ potriva oastrului de Severin. ,.Cava1eni Teutoni se alJără cu multă bravură, dat' învinşi de numărul cel mare, sunt t,:,/;iati în bucăţi p'â!nă la cel din urmă. Aşa se s-pulberă definitiv coionia cavalerilor qermami din Banat. Sigismund at.â1t fu a­ măTÎt de această looiiură, că toată viaţa nu mai pomeni nimic de aducerea caoalerilor teutoni 20). Salvatori pentru moment ai Ungariei, deci şi ai ţinutului. nostru, aveau însă să răsară din neamul viteazului soldat al curţii lui Sigismund, rornânul Voicu, răsplătit de rege pentru bravura şi jertfele lui cu moşia din cornitatul Inidoarei 21). După ce situaţia la Severin se restabileşte prin banul elin 1436, Franco de 'I'alovacz, care era şi apărătorul castrelor Cra50V, Keoe şi Belgrad. într'o epocă de grave turburări interne ale Ungariei, apărarea la Dunăre se face cu spacla şi cu averea celor doi fraţi Ioan, fiii lui Voicu din Lnidoaro: Fiica lui Si­ gismund, Regina Elisabeta, şi regele soţ Albert ele Austria, pentru apărarea castrelor dela Severin, Gureni 22), Orşooa, Mehadia., împrumută bani dela nobili şi zălogesc oraşe: (Işa fraţi:t Ioan, ambii bani ai Seoerunului în 1439, primesc za­ log 4 oraşe în Ungaria pentru aurul ce au dat în interesul a­ părării şirului de cetăţi dela Severin până la Mehadia. In 1440 Ladislau V Iagellonul, care avea să-şi curme viaţa în lupta dela Vama, mai dărueşte celor doi Corvini, bani ele Severin, 4 comune În cornitatul Inidoarei şi o moşie în Banat, între altele pentrucă Ioan cel tâină;r a fost urnit de moarte şi am­ bii f;inârnd ş'i qu/oernând numitele cetăţi, "au spart cuiburile de; druş'mcmiascunseîn mare 'Parte elin pământu; BnlglaTiei, arsând; [eţuimâ, ucigâmd şi muiil.inâ, nu fără ca şi ei eă-ş! verse din belşuq sângele, sâ primească grele răni şi 111iulţi elin ai lor să-şi priardă viata"23). Energia şi capacitatea lui, Ion cel mare se impune: în 1441) rămas singur ban de Se­ oerin, este comite de Timişoara şi voevod al Ardealului. Sunt trepte ele ascensiune care-I duc la regenta Ungariei după că­ derea lui Ladislau Iagellonul la Vama (1444), şi care-i ridică neamul la simpatia şi încrederea poporului şi nobilimei, şi prin aceasta pe fiul său Mateiu la tron (1458-1490). Prin ofensiva lui biruitoare şi apărarea la Dunăre, glorios înche­ iată cu victoria dela Belgrad în anul morţii lui (1456), aniână cu 70 de ani căderea Ungariei sub jugul semi-Iunei, care în acest răstimp se' loveşte în primul rând ele vigoarea celuilalt român cavaler al credinţei, Ştefan cel Mare al Moldovei. Oine vrea să cunoască sufletul lui Ioan şi. al vremii lui, 20) Pesty A. Szorenyi Bansag 1, p 39. 21) Iorga I. R. în trad. O. Ionescu, voI. II, p. 85 sq. 22) Trebue să fie Gura Văii cu cetatea, înt!U romană, din Ostrovul Banului, fiind citată in trei documente suocesive Între Severin şi Orşova. 23) Hurmuzaki, Docum. 1', Nr. 563. 29 [30] su, citească, între altele, scrisoarea pe care o trimite în 144[3 din Niş, colegului său la voevodatul 'llransilvaniei, Nicolae de Ujlak, după ce zdrobise acolo o armată turcească, având şi ajutorul lui Vlad Dracul: "Ni se vesteşte că altă mare şi pu­ ternic{t armată vine din stânga înaintând spre tabăra re­ gească, împreunâ.ndu-se cu ea şi toţi pe cari îi pusesem pe fugă. Când ne întoarcern la tab[tr[L vedem, cu sufletul tul­ burat, în întinsul unui câmp, marea şi fioroasa mulţime de duş­ mani, Dar ne luăm curajul, rânduim oastea şi fără zăbavă in­ trăm În Juptc't, şi-i infrângem cu marea şi dumnezeiasca Fig. 9.-Pictură medievată în smalţ; pe teracotă, din castrul Drubeta. virtute a ostaşilor mei şi ai tăi ... Să ne ruqăm lui Dumnezeu şi sâ-l binecuvâlntâm că a învrednicit de atâta îndurare po­ porul s/iu creştin... Dar însuşi împ,ăratuI este acum la trei di'e1Je de noi şi nu se poate 'să nu ne lovim cu el... Fie ce va vrea Domnul, că �n mâna Lui suntem. Odată trcbu.e să murim şi mai ales pentru credinţa; Dar armata până acum ni e neştirbită şi insufleţită, şi creşte din zi în zi, căci vor veni la Majestatea Craiasca mulţi oameni, Bulgari, Bos­ niaci, Albani şi Hasciani cu daruri; 'că se bucura şi se veseles« de sosirea noastră... De ale hran ei avem deajuns; nici nu ne ating,em de ce am adus cu noi în care; ... Şi fiindcă am înţeles că v'au făcut mai bine, rugăm şi sfătuim majestatea voastră ca oricum să veniţi la noi, iar cinstea aceasta nimanui altuia să nu socotiţi că o dati\ decât Majestăţii Crăeşti şi Ora­ iei ... Cine altfel vă, pov:ttueşte, va fj trădătorul vostru" 24). Din ultime],e rânduri se vede ascendenta ce câ,ştigase în regat, şi 24) Hurmuzaki, Docum, P, Ne. 580. 30 [31] grija de pismaşi ; din cele de mai sus hotărîrea cu care intra. în bătălie "Cavalerul alb", care şi-a petrecut viaţa numai pe câmp urile de luptă. După nenorocitele mtrăngeri dela Vama (1444), Cârnpul Mierlei (Oosova, 1448), unde trei zile a ţinut piept valului păgân biruitor, având alături de sine �i pe voe­ vodul muntean, şi după victorioasa apărare a Eelgradului ase­ diat de Turci (1456), moare din rănile primite, ca erou al credinţei şi civilizatiei ameninţate. Ou aceste însemnări am ţinut să facem amintirea cu­ venită celui mai viteaz dintre Banii Severinului, după cellalt viteaz ban, voevodul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân. Fig. 10.-Pktur�l medievală în smalţ, pe teracotă, din castrul Drubeta. Soarta Severinului va rămâne, cum am văzut-o dela în­ ceputul veacului al XIII-lea, strâns legată de soarta Ungariei până la căderea acesteia, în nenorocita zi dela Mohaoi, 29 Aug. 1526. La 1463, prin cucerirea Constantinopolului Turcii între­ giseră stăpânirea Peninsulei Balcanice în sudul Dunării, între Adriatică şi Marea Neagră, rămasă lac turcesc. Asalturile pe care le dau acum la cetăţile dunărene încă necucerite, ca la Severin, Belgrad,ţintesc să asigure pozitiunile pentru tnvă­ luirea Europei centrale. Soliman Magnificul cucereşte Bel­ gradul în 1521, Seoerinul cade î,n, 152d", în împrejurări pe care nunciul apostolio elin Ungaria, Baronul Del Burqio, le descrie amănunţit, precizând valoarea strategică a cetăţii ca şi hao­ tica anarhie din Ungaria în toiul evenimentelor ce aveau să-i pecetluiască soarta. "Prefectul (comandant) ture Balibeg nu oamenii din regiune, construeşte o fortăreaţă în fata Severi­ nului, elin care bate Severinul şil asediază, trecând Dunărea şi inchizându-i trecătorile, ca să nu se mai poată aproviziona. 3/ .............. -------------- [32] Cu mare greutate se hotăreşte eă meargă acolo Voevodul Ar­ dealului. Contele de 'I'imisoara si Petro Perini trebuiau sa dea 3000 de soldaţi, din cari' n'au făcut decât 1000, şi cu aceştia şi aIţi oameni de rând trebuiau să meargă să distrugă for­ tăreaţa lui Balibeg. Voevodul plecă dar ajuns în Lipa, unde-i e casa, a rămas până acum acolo. Şi aşa şi ceilalţi capitani au trimis la Severin acea biată mie de soldaţi. Balibeg pro­ fită ele lipsa căpitanului acestora, plecat după aprovizionare după ce lăsase 200 la o altă fortăreaţă părăsită, 200 de pază Ia nişte lemne pentru construcţie de bărci. 'I'urcul, tre­ când apa spre a-l ataca pe aceştia, surprinde în somn pe cei­ lalţi 600, veniţi anume în ajutorul lor, şi pe cei mai mulţi li tae în bucăţi ... Căpitanul sosit cu aprovizionarea şi cu o mie de cai, nu i-a putut aduce la cetate, BaJibeg rnohizând trecă­ toarea. Acuma Voevodul scrie că pleacă hotărît ori să apro­ vizioneze cetatea şi să piardă pe Balibeg, ori să-şi dea el viaţa. Dar eu nu cred nimic din vorbele lui mari, când în faptă nu-l văd nobil.. Dacâ se pierde Secerinul, Transilvania e pier­ rlufii, Si apo» prin Ungaria poii trece !ărc'i nici o grije. Eu nu voi înceta să fac tot ce e posibil; dar cine să mâ înţe­ leagă? Regele dâ vina pe sfat, sfatul pe rege, ţinându-se numai de rivalităţi şi interese particulare prezente; nu. văd CU1n le-ar- putea intra vn cap interesul ]J'ubMc" 25;. Suntem la J 7 August 1524. Indată apoi Burgio vesteşte că Turcii an distrus Sever-inul în parte, Orsova în întregime, păTăsindu-le însă, după ce le atacaseră cu atâta inversunare. Se multu­ miseră sii ridice o piedică ce le-ar fi stat în calea Ardealului 26). Cardinalul Conipeqius scrie secretarului papal că Seve­ rinul a căzut din ineptia şimicimea Voevoclului Ardealului şi Căpitanului 'I'imişoarei, cari trebuesc înlocuiti, Dar atunci peste tot în Ungaria acesta era interesul pentru ţară şi a­ ceasta autoritatea regelui, până în ZiJ;lGl. prăpădului dela Mo­ haei. Pănă la 1580 "dl:sLT1:ctul" Severin; părăsit şi ca uitat de Turci. remăne sub cârmuirea voevozilor români; atunci abia îşi aduc aminte că au asupra 'lui dreptul de cucerire cu sabia şi trimit un ciauş să delimiteze locul, având să rărnană în slujbă şi cu dările către Sultan, adecă raia, cum de mai înainte erau Giurgiul şi'. Brăila. De acum va remăne un biet orăşel turcesc, în repede. decădere; peste un veac castrul me­ dieval al Severin ului va fi o ruină, pe care contele Marsigli o va descrie în seria ruinelor construcţiilor romane, neştiind cui s'o atribue 27). In apropiere, pe valea 'I'opolniţei, se' va ridica Cernelii, capitală de judeţ, în timp ce pustiul va acoperi viaţa medievală, aşa cum \ acoperise pe cea romană, cu o mie de ani mai veche. Azi din când în când ies elin păl-\ 25) Ibidem II3' N-rile 383, 389, 391. 26) Ibidem 27) Deseription du Danube, II, Fig. XXXII, Severin. 32 [33] , mănt ruini de biserici, monumente şi obiecte care şi ele ar cere SEL vorbească de o viaţă de sbucium şi de credinţă. * * * In jurul cetăţii medievale crescuse un oraş cu tot ce-i era de nevoie, mai ales cu neguţători şi cu biserici. Negotul avea căi deschise cu ocrotire şi privilegii dela ţară la ţară, cu tăr guri şi răscruci de drumuri, între care Severinul e adesea a­ mintit: îl căutau şi pentru 'el şi pentru trecere către oraşele Ungariei şi Aelriaticei, neguţători elin oraşele noastre, ca 1'ârgovişlenii, elin Ardeal ca Sibienii şi, Braşooenii. In 1373 regele Ungariei porunceşte Oomitelui ele Timişoara, să 0- prească la Orşova irnportarea sării elin Tara Românească 28). In Severin era depozitată atâta sare românească, încât Banul din 1391 cere regelui Sigismund să se rănduiască plata os­ taşilor, dacă, nu în bani în sare, pe care o are în aşa cantitate, că se pierde în zadar 29). Dan Vodă 1 (fiul lui Radu, 1384- 1386) scuteşte pe Târgovişteni de vamă .snăcar că vor um­ bla şi la Severin." ,�i la Brăila şi prin toată tara ... "30) şi tot aşa Dan-Vodă, II (f.ul lui Dan 1, 1420-1431) dă Braşovenilor ,;sd neqotcască ori-ce marţă, prin toată iara.: dela Porţ-ile de Pier pânc'i la Marea cea marc.,.; şi trecând Braşouenii peste Dunăre". să dea dela o sută lrei"31). Vlad Dracul (1431 --144G) scrie boerilor olteneşti: ,,Acei cari vin din partea unqurească cu mâl/uri, să nu-i bântuiti"32). In 1449 despotul Serbiei, George Brancovici, este autorizat de Palatinul Ungariei şi Voevodul Ardealului ca, între condiţiile de pace cu Turcii, să le mgădue a face comert numai în Belgrad (din Serbia) şi 'în oraşele Cuvin, Harnrn; Severin şi Caransebeş din Ba­ naI33). 'I'oate neamurile şi toate interesele vieţii economice se intâlneau şi se împăcau în târgui Severinului. :;l: * * Dar în viaţa religioasă împăcarea nu mai era aşa de uşoară. Este adevărat că în 1419 Sigismunel al Ungariei, dă întărire călugărilor ortodoxi dela ŢI odiia 34) "s,1; tie legea lor"; mulţumit cu rezerva ,Jar nouă drept să slujească"; În reali­ tate însă cele trei veacuri ele luptă pentru întinderea şi stă­ pănirea ungară, au fost şi veacuri ele luptă a crestinismului papal atât pentru crestinarea păgănilor, cât mai ales pentru întoarcerea dela schismă, şi erezii a crestinilor bisericei Con­ stantinopolitane ; iar ca zeloşi apărători şi sprijinitori În a­ ceasta, parii aveau pe regii ungari. Atâtea puteri. au aruncat 28) Hurmuzaki, Doeum. 12, N-rile 159 şi �79 29) Ibidem. 30, Toeileseu, Doc. SL-Rom. din Arh Braşov, Bistriţa, Nr. 2. 31, Ibidem, N·rile 18 si 60. 82) Ibidem ' 33) Hurmuzakl, Docum. 1., Nr. 629. 34) Virgil Draghiceanu, Vodiţa, 1. c. p. 102. 3 33 [34] în lupta de dominaţie religioasă, mânuind sabia şi focul o­ dată cu crucea blândă şi iertătoare. Predicatorii dominicani din Ţ'ara Seuerinului sunt po­ văţuiţi de papă în 1237 "să ierte pe ecccomsmicaii în cazuri maJi uşoare, ca muiiimeo. 'jJ'opo1'ul!uii din ţara Se ve rinului să se întoarcă cu mai mult zel la credinta catolicc'i"35). Ou a­ celaş gâncl şi cu nădejde de întindere a autorităţii sale până departe în răsărit, Papa Inocenţiu IV confirmă în 1251 or­ dinului cruciat al loan'iţilor donatiunea întinsă. ce le făcuse Bela IV aşezăndu-i în '['ara Severinului 36). Framciscamii mi­ norif'i au şi ei în această regiune o îndelungată şi întinsă ac­ tivitate, urmărind nu numai creştinarea 'I'ătarilor, la cari Papa Benedict al XII îi trimite în 1335 cu rugăminte de ocrotire către împăratul lor 37), - dar şi întoarcerea Românilor la catolicism. Pentru aceasta este lăudat şi socotit vrednic de un scaun episcopal, în 13U, mineritul Antonin de Spoleto 38) care ştia româneşte. Sunt autorizaţi să. construiască. biserici, cimitire ş. a. în Banat, 'I'ara Românească şi În părţile .Bos­ niei (1373); iar în 1433 primesc dela papă autorizarea. spe­ cială pentru Banalul Severinului şi Ţara Haţegului să exter. mine credinţa eretica 39). Au cunoscut atunci Românii şi zelul inchizitorilor minoriti. Ca/oalerii O1'dinului teuionic, al căror trist sfârşit În Severin l-am văzut, n'a fost decât lina din multele armate pe care regii Ungariei le primiau dela organizarea papală. Severinul a fost un însemnat centru ele organizare şi propagandă. Din 1246 se aminteşte un episcop catolic al Se­ uerinului 40). In 1382 Grigorie, 'episcop catolic al Severinului şi al pă.rtilor transalpinc, ridică, în Cămpu-Lung, pe un slu­ jitor al altarului Li subdiaconat 41). Benedict, episcoi)ulcato­ lic de Severin, primeşte în 1439, pe lângă altele şi juriedic­ ţiunea asupra eparhiilor Siretului ŞI; Bacăului, rămase [(zra episcopi, folosindu-se ele călugării minoriţi din Bosniaw). Dar În ordinea religioasă. ca şi în ordinea politică aveau să. română biruitoare pietrele peste care toate apele au tre­ cut. Fessler, în Istoria Ungariei 43), dă. ca probabil oă "aşe­ eareo. Teutonilor, veniţi aci cu cavalerie şi eu echipă ele flotă, nu s'a putu.t menţine, ţiindcă tocuiioriiiimctusu; îi prioiau C((, pe duşmanii lor". N obilii şi cnejii din districtul Almaşului bă­ năţean nu recunosc autoritatea lnagistrului teuton Radevitz, şi cer s[t fie judecaţi, în :,neîntelegerile lor, de rege 44). Formal şi voevozii români se arătau îngăduitori cu trimişii papei. Aşa Vlaicu Vodă, în 1369, fiind şi ban de Severin, invită. pe catolicii din Ţara Românyască. să. primească. frumos pe epis­ [:oP1] 1 lor. venit pentru ,fin tirea bisericilor 45). Dar aoelaş 35·39) Hlll'mllZaki, Voi. 1 N-rile 115, 193, 520; I2 N·rile 171, 481. 401 Ibidem 1 NI' 181 41) Ibidem 12 NI' 216. 42) Ibidem J2 NI' 560. 43) Voi II, p. 3731374. 44, 45. Hllrmllzaki, ibidem, 12 N·rile 472, 112. 34 [35] Vlaicu, în aceiaş vreme, deşi cu sotie catolicii, înlesnea cii­ Jugărulni Nicodim, misionarul crestinismului răsăritean, ridi­ carea pe apşoara (Vodita) V ârcioro oei a unuia din acele centre de pietate în care fraţii înarmaţi numai cu crucea, chemau cu toaca de zi şi ele noapte pe obidiţii, cari, caşi strămoşii lor Getii, trăiau în nenorocirea lumei de aici aşteptând fericirea celei ce va să vie. Aceste pietre grele care nu se măcinau, cu bisericuta ele lemn mai rnărişoare ca colibele şi stânele lor, aveau acum în Vodita una din cetăţile credinţei, de fala acelora din locurile sfinte ale Ierusalimului si elin tinuturile mai puţin necăjite ale Patriarhiei Constantinopolitane. Ace- Fig. 1.1. - Ruinele Mvre! Vadiţa, înainte de săpăturile D-lui Virg. Drăghiceanu. laş Vlaicu le mai dărueşte un episcop 01·tOcZOX al Seoerinului, intitulat "milTopold al nenei pâr,!,i a Vngro'L'lahiei", sau ,,?nitm­ polii al Seoerinului", Ou aceste aşezăminte se întemeia, ală­ turi ele stăpânirea politică a Severiuului cu recunoaşterea su­ zeranitătii ungare, cealaltă stăpânire religioasă, ernanată numai diu harul lui Dumnezeu pentru neamul wi ţara cari demon­ straseră biruitor în 1330 că altă suzeranitate nu au a recu­ noaşte. Dar Severinul cu Vodita erau prea în rândul dintăi al luptei mcintate de stăpânire lumească şi bisericească; Drep­ turile Vcditei trec dela sfâ.rşitul veacului al XV asupra 'I'is­ numei mai apărate ; în aceaai vreme bănia românească a Ol­ teniei, din fosta Tară a Severiuului, trece la Craio ua; iar mai dinainte episcopia Severinului trecuse la "Noul Severin", Iiâm­ nicul ŢI âlcii. In pârjolul care a cuprins în 1524 Severinul şi Orşova a ars probabil şi Vodita. •••••••••••• 35 [36] Vechi texte bogomilice găsite prin Oltenia 1) de Pr. T. Bălăşel III. Călătoria Maicii Precestii la Iad 2). Când au că[H\.]torit Maica Precesta SEL vazlă] toate mun­ cile păcătoşilor, câte să. muncesc păcătoşii şi unele să muncesc neamurile, s-au rugat F'iului său să-i trimiţă. pe Arhanghelujl] • Mihail. Deci Dumnezău ascultă, Maiciţi] sale [ruga] şi i-au trimis pe Arhanghelu].l] Mihail şi Gavril şi Uril şi Sevastil şi patru sute de îngeri, din care o sută dela Răsărit, o sută, dela Apus, o sută dela Miazăzi [şi] o sută. dela Miazănoapte. Şi luară pe Precesta şi o dusărţă] Ia Iead. Şi văzu Precesta Ieadulcoperit cu întunerec şi rădică ochii săi la cer şi zis]e]: Do[a]mneIs[use] Hri[stoa]sfeJ, prea dulcele mieu Fiu, să [se] ridice întunerecul acesta, ca s[ă] vedem pre păcătoşiji] cum s]e] munoesc. Şi s-au rădicat întunerecul şi văzu Pre­ oesta Ieadul descoperit şi gălceavă mare era şi scârşnire din­ ţilor; iară Precesta lăorămă şi zis] e J: cum răbdat] il, săra­ cilor, şi demult aţi intrat aici? Şi nu fu nici un glas (şi] nicio răspundere. Iară, zis]e] îngerul, cel ce păzea pre dânşii : de ce nu răspundeţi Preoesti]i]? Apoi răspunseră cei din muncă, cu obidă. şi cu multe lăcrămi: noi din veac n-am văzut lumina şi nu putem căuta în sus ca să vedem razele lumini[i] sau ale soţaţrelui decănd am intrat aici şi nimini nu şi-au mai adus aminte de noi, nici Adam, strămoşul nostru, nici Pavel Apostolu[l], nici Ioan Botezătoriul, nici unul din sfinţi sau elin mucenici nu şi-au mai adus aminte ele noi decănd am intrat aici; numai sfinţia. ta, Precesto, ţi-ai adus aminte ele noi şi te-ai milostivit spre noi. Şi zăcea]u] în păcurţă] şi în zmoalţă], udăndu-să uniri) pănţă] la genunche, alţi[i] pri:in[ă.] la piept, altiţi] pănţă] lacerbinnici, alţi[i] păn.ă] la crestet În focul nestins şi în viermi[i] neadormiţ(i]. Deci întrabă Precesta pre Arhanghelţul] Mihail: cine sănt acestea, care set munoeso pănţă] la genunche şi ce le este g'l'eşala lor'? Arlianghel'[ul] zis[e]: aceşti sfint oamenii] care pre naşi li] lor şi p1'e ',ptiI'inţi[i] lor nu i-a\.! cinstit ci i-au hulit şi i-au părăsit şi 'au rădicat bici asupra lor, că. 8ă.-1. lo­ veasdt pre dânşi[i], pentI'u aceea s;l muncesc. Precesta zis[el: 1) Continuarea celor public,ate anterior în această revistE., în nr. 5� - 55 an, X, 1931. pag. 107 şi unu Sfârşitul în numărul viitor. 2) Manuscrisul acesta, ce se \'lflă în posesia mea, este un text, format 22X18, scris cu litere chirilice. Scriitorul nu iscăleşte şi nici data nu o pune. Dar după felul scrisului, putem spune precis că e scris pela Începutul veacului al 19-1, a fost preoţit mai târziu şi numit de popor «Popa Tudorache», 44 [45] Putem vedea totuşi că nu toate lucrurile erau ieftine, dovadă preţul ridicat al legatului cărţilor. Menţionăm aici că. doi preoţi sânt şi zugravi, Ion Zugravu şi Partenie zugrav, care "acest părinte au zugrăvit adverile cu un preţ mai jos". Şi 'pomelnicile sânt lungi. Dar aceasta arată întinderea tami­ liilor. Insă numele se repetă dela pomelnic la pomelnic, evi­ denţiind strănsele lor înrudiri, calle pot fi urmărite departe. Uneori se strecoară, şi câte un necaz al cuiva căruia "i s'au surpat un fecior la o râpă". Dar se poate vedea şi altceva. Se plătea 'foarte greu şi leul pomelnicului, care reprezenta plata pomenirei din timpul Păresimilor. Unii îl tăgădăiau, alţii lu­ erau pentru el. Erau însă şi de aceia cari refuzau să-I dea, cum arată notele dela urmă. De altfel se încasa şi foarte greu, rămânând datori cu anii. Manuscrisul de faţă 1) ne dă astfel de relaţii. Şi el e un codice (14 X '20 cm.), într' o legătură de după 1880, rău păstrată. Materialul e de provenienţă mai veche, dela altă. carte. Nepaginat. I-am dat însă o paginaţie. Hârtia, de patru feluri, 'El neglijent legată, netinăndu-se seama de vechime. S'au . tăiat litere şi rânduri scrise. Oea mai veche hârtie şi de cali­ tatea cea mai bună, conţinând şi data pomelnicului, 1804, cuprinde pp. 1-26, 33-40 şi 4'9-88; alta, CU data cea mai veche 1831. pp. 113�146; apoi cu data 1871, pp. 41-48 şi 89--96; cea mai nouă, cu data 1874, pp. 97-112. Filele dintre pp. 2f-27, 36-37 şi p. 61-62, sânt rupte. In total are 146 p. Sânt în el şi miniaturi care provin de la mai mulţi zu­ gravi, şi frontispicii de diferite mărimi. Astfel la p. 5 e Il spenia Boqorodiie, adecă "Adormirea Născătoarei de Dumnezeu", desen armonie negru în penită, umbritcu penelul ; linii sigure. P. 7, Sveati mucenic Gheorqhie, desen în acelaş fel. E pro­ babil să. fie făcute de zugravul Ilie D. Mierlă. P. 28, SI. Ioan, Botezătoriu., în înfăţişarea lui obicinuită, desen rustic de altă mână, negru; vestmănt albastru, aureola galbenă. Alături e SI. lYhlcenicli Ecaierina: aureola la fel, coroana în galben şi ros, haina albastră cu garnituri în galben, roş şi verde; dea­ supra poartă, mantie roşă, căptuşită verde; roata ce o însoţeşte e în galben. Fondul alb, cadrul pajişte şi pământ. P. 101� Maica. Domnului cu Fiul, desen şi coloratura inferioară. P. 114, (desen neterminat, reprezintă trei femei care vin la preot, două cu făclii aprinse; în înalt un înger aduce globul spre a-l da Fecioarei care tronează. E notatpe margine "Stan Ili au plătit aceasta". , Frontispiciile deasemenea sânt de diferite mâini. Sânt simple în mai multe părţi (16), şi cu deosebite stilizări sau de­ sene (1'9). La p. 116 e Is, Hs. tronănd, în dreapta şi în stânga heruvimi; 118 şi 122, heruvimi; 120, ochiul lui Dum­ nezeu sub care se împreună două mâini; 123, Buna Vestire dc o creaţie deosebită: interior rustic, porumbelul străbate prin 1) Se publică la rubrica documentelor, pag. 45 [46] plafon, arhanghelul prezintă. o ramură verde; în casă. sobă, poliţă; pe masă o lampă, şi o cană; 121, Is. Hs. Mitir Theou, Sf'. Ioan Botezătorul; 126 şi 127, heruvimi cu cruce la gât; 129, stilizare barbară: 130, heruvim cu totul mediocru. Sânt şi informaţii istorice. Evident, pentru lucruri foarte cunoscute. Se poate data, zidirea bisericii sub Alexandru Mo­ ruzi Vv, şi Nectarie Moraitul, episcopul Rârnnicului (1792- 1812, câJ1CI a fost ales Mitropolit de către Vodă Oaragea). 01'0- nologia Domnilor nu e exactă. Insa e interesant de ţinut în seamă relatiile familiare ale arhimandritului Bistrj,ţei, Oos­ tandie Peloponisiotul, al cărui pomelnic arată mitropoliti vşi arhierei ca F'ilaret, Dositei şi Nectarie. In sfârşit, viaţa mănăs­ tirească trăită în acest vechiu sat de munte, Costeştii, în care se află, două. mănăstiri, Bistriţa şi Arnota, iar în apropiere Hurezii. atrage la, sine pe mulţi locuitori, rnireni şi preoti, cari sânt arătaţi ca monahi în pornelnicile sătenilor. In multele nume pe care le conţine, se remarcă unele interesante: Arrnanca, Budinca, Oordanca, Costana, HristinCt, luna, Juja, Mehedint, Mitan, Meilă pentru Mihăilă-Mihaiu, Naumca, Romănita şi Sileoana. Deaserneni multe de familie, ca: Basarabă, azi destul de răspândit, probabil venind din careva robi Iiberaţi de Băsărăbeşti, Beleti, Cioplintea, Do­ bririescu, Ilea, Jidoveanul, Milostanul, probabil de fel din satul Milostea, Povrăgianu, Onete şi Voineag, la care adăogăm, ca nume rnonahioe, mai rar-ele Mardonia şi Iemfodora. In limba textului, cu toate că prin vechime nu prezintă interes, se remarcă totuşi nesiguranţe fonetice ca: biserici şi beserici; Griqore, G1'igol'ie şi Gliqore; durnneeăesti, însă. Dum­ nezeu; zugră1JiTe şi zuqreoire; deaceea am crezut necesar să dau oarecare importantă. transcr ier-ii. Ea s'a flicut dună urmă­ toarele echi valenţe: 'k = e, ./ = ce, ci, 1(, � = u, '" = la, 1< = Iu, ta = la 'h = ă, şi se elimină în interiorul cuvintelor cind nu are rost fonetic, spre a nu întrebuinţa paiericul, . 'l, = li, - h = ii, .� = In, ,ti = â. De la p. 89 nu se mai urmăreşte transcrier'ea. Am găsit pomelnicul între cărţile părinteşti; el va fi în posesia mea până când voiu putea ela la iveaLă, tot mate­ rialul documentar pe care l-am adunat şi la a cărui interpretare ne-ar putea 1'olosi. Pe urmă va trece într'un depozit public . •••••••••••• \ 46 [47] Ordinul Piariştilor în capitala Olteniei Piariştii ca 'pedagogi ai Craiovei. de Prof. J6zsa Ioan Odorheiu. Catolicismul a pătruns în Principatele Române încă din primele momente ale înjghebării lor. In răspăndirea catolicis­ mului au avut un rol însemnat ordinele călugăreşti, care au fost întotdeauna cele mai puternice oşti ale bisericei papale. Se ştie până în prezent că, din ordinele călugăreşti catolice, în Ţările Române, ordinele Franciscanilor şi ale Iezuiţilor au propagat cu cel mai mare zel religia catolică. In prezentul studiu vom arăta că, afara de călugării Sfân­ tului Francisc de Assisi şi ai Sfântului Ignaţiu de Loyola, au luat parte în răspăndirea religiei şi oulturei catolice şi călu­ gării Sfântului Iosif de Calasanz. Aceşti călugări sunt cu­ noscuţi în istorie sub numele de Piarişti 1). Istoria Olteniei, în special a Craiovei, n'ar fi complectă dacă am trece cu vederea un factor istoric şi cultural atât de important ca ordinul Piariştilor, care în timpul ocupaţiei aus­ triace (1718-1739) a intrat în Craiova. Ordinul Piariştilor este o tagmă călugărească de pro­ venientă italiană. 'I'impul rnfiintării lui - sfârşitul sec. XVI - coincide cu epoca frămăntărilor religioase de care fierbea Europa după reforma lui Luther şi cu epoca glorioasă il lui Mihaiu Viteazul (1593-1601). Intemeietorul ordinului a fost Sfântul Iosif ele Cala-I sanz 2), odrasla unei vechi familii princiare din Spania 3). Născut în oraşul Per alta la 1556, primi 'O educaţie aleasă, A studiat cu o plăcere vextraordinară ştiinţele teologice. DUpEV, multezbuciumări sufleteşti şi împins de glasul dumnezeesc: "Ag(� .Ioseph, Rornarn contendas, tibi derelictus est pauper ei; orf'ano tu eris adjutor" (Iosife, du-te la Roma, săracul pe tine te aşteaptă şi orfanului tu vei fi sprijinul) 4,), pleacă la. Roma în anul 1592. Jnţelegăndu-şi misiunea din aceste cuvinte sublime, la 1) Numele de «piarist- nu este altceva decât o formă degenerată din «pia­ nun (schclarum)>. Această formă s'a răspândit în Austria, Polonia şi Ungaria, in­ dicând numele ordinului. Numele românesc este luat din ungureşte, deoarece Ro­ mânii au cunoscut acest ordin prin Unguri. 2) Numele întemeietoruJui derivă dela Cetatea Calasanz (calat-sanzeedealul lui Sanctiusi, aşezată pe un deal din Spania. Vezi: Erdelyi Carol dr., Calasanzi Szent ]6zsef, a Kegyes Tanitorend alapit6ja (Sfântul Iosif de Calasanz, întemeietorul Ordinului piarist), în Anuarul liceului piarist din Timişoara, 1892-93, pag. 8. 3) Strămoşii Sfântului Iosif de Calasanz au fost guvernatorii cetăţii Cala­ sanz. Astfel e Fortu nio Calasanz, al cărui fiu, Ximenio, intră în posesiunea cetăţii, cu drept de proprietate perpetuu, pentru luptele lui eroice purtate contra Mauri­ lor. Vezi: Erdelyi Carol, o. c. p. 57 . . . 4) Erdelyi Carol dr., o. c. p. 27.; şi ]âszay Rezso dr., Emelklapok a Kegyes­ ta.nttrît-end tortenelmebol (Pagini de suvenire din istoria Ordinului Piarist), Seghe­ din, 1897, p. II. 47 [48] 1597 asociat cu câţiva tovarăşi, pătrunşi de ideea măltătoare, deschide prima şcoală piaristă (Scholae piae pauperum ) pen­ tru copiii săraci ai plebei din Roma. Pentru o colaborare mai cu rod şi 'pentru a strânge legăturile Între tovarăşii săi, În­ fiinţeaz.ă o societate de preoţi cu misiunea de a În văta şi a educa 'copiii săraci gratuit. Societatea dând dovezi de un progres strălucit în educaţia copiilor, Papa Paul V (1605-- 1621) o ridică la rangul de congregatie În anul 1617, iar cu patru ani mai târziu Papa Grigore XV (1621-1623) o con­ firmă ca ordin călugăresc, cu bula papală: "In supreme A­ postolatus Soli o" 5). La, 1648 Iosif de Calasanz muri CU sufletul împ,ăoat, deoarece Îşi văzu împlinită dorinţa nobilă. După moarte fLI ridicat În rândurile sfinţilor bisericei catolice. Ordinul piarist se răspândi repede În multe ţări din Eu­ ropa, ba chiar şi În America. Reputaţia ordinului se stabili încă în viaţa fundatorului. Prin activitatea lui rodnică şi b:­ nefăcătoare pusă în serviciul educaţiei poporului,a apucat înainte lui Francke (1663-1727 şi 111i Pestalozzi (1746-1827). Ordinul Piar-iştiloz descălecând în Ungaria, deveni c.i­ noscut şi de Români. Mai ales Românii ardeleni, maramură­ şeni şi bănăţeni cunosc mai de aproape pe aceşti călugări (,­ vlavioşi şi cucernici, fiindca mulţi dintre aceşti, Români ei-au procurat ştiinţa de carte şi cultura în şcolile lor distinse şi populare. In trecut au avut mănăstiri în Bistriţa (1717), Oarei (1725), Sighet (1730), Ronaszek (1730), Mediaş (1741), Sân­ tana (jud. Arad) (1750), Cluj (1776), şi în Timişoara (1790). Azi în România există numai patru mănăstiri piariste, care 'Până la anul 1'921 au fost sub ascultarea provincialului din Ungaria, iar anul acesta se înfiinţează o vieeprovincie. In anul 1925 Piariştii din România s'au constituit în, provincie independentă. Cele patru mănăstiri existente azi în România' sunt în Oarei .Cluj, Sighet şi în Timişoara. Piariştii din Timişoara pe timpul ocupaţiei austriaca au pătruns şi în Craiova 6). Pentru a vedea mai clar În ce rrnprejurări au descălecat Piariştii în capitala Olteniei, 'vom reîmprospăta în câteva linii această epocă de tristă amintire din istoria Romanilor. Prin Diploma Leopoldiană 7) din 10 Ianuarie 1691, Ar­ dealul ajunse sub stăpânirea Austr iacilor. Dreptul de stăpă­ nire asupra Ardealului fU recunoscut şi prin pacea dela Car- 10v,ă1; (1699). Insutletită de acest succes, dorinţa de cucerire şi expansiune a Austriei nu mai putu fi astâmpărată, Succesele militare obţinute de ea Îl\ luptele cu Turcii au şi ajutat-o să-şi ducă, măcar temporal, .Ia Jndeplinire o parte din aspira- 5) Erdelyi Carol dr, o. c. p. 53. 6) Patay Iosif dr., A piarista rend Erdelyben (Ordinul Piariştilor în Ardeal), Diciosânmartin, 1925, p. 5. 7) Szilăg'yi Alexandru, Erdelyorszăg tortenete, val. II, Pesta, 1866, p. 378-381. 48 [49] ţiunile lei. Orientarea Austriei spre răsărit se datoreşte slă­ hirii influenţii sale politice asupra posesiunilor apusene. Cam­ pania întreprinsă de Prinţul Eugen de Savoya contra Tur­ cilor a fost rnooronată cu izbândă. Prin pacea dela Passarovit (1718) Austria, afară de Banat, a obţinut şi Oltenia. Cu anexarea Olteniei la posesiunile imperiale, se deschide un nou capitol atât în istoria Munteniei cât şi în istoria Piariştilor. Ştirile referitoare la descălecarea Piariştilor în Banatul Olteniei sunt atât de sărace, încât ele se reduc la simpla con­ statarea colonizării şi retragerii lor. Această constatare îngustă şi slabă este înregistrată de isvoarele ungur-eşti, iar cele 1'0- măneşti nici aceasta nu ne-a dau până în momentul de Iaţă. Fără îndoială şi isvoarele romanesti trebuie să ştie despre această colonizare, dar ele încă n'au eşit Ia lumină. Desoo­ perirea lor ne-ar aduce noui contribuţii relative la stăpânirea austriacă în Oltenia şi la istoria Piariştilor. Isvorul nostru care aminteşte această colonizare a Pia­ riştilor nu ne dă alte lămuriri asupra acestor călugări cuviosr, decât că ei s'au aşezat în oraş în anul 17308), deci nu imediat după ocuparea Olteniei. Mai sus am amintit că ordinul Pia- .,-�' riştilor s'a înfiinţat cu scopul de a învăţa pe copiii săraci gra­ tuit. Deci pe lângă cele trei voturi evanghelice,cara-cteristiae ordinelor călugăreşti (paupertas, obedientia, castitas), Piariştii au adăugat şi un al patrulea vot "eruditio circa pueror\llIll" (învăţarea copiilor). Din aceasta rezultă că, pentru ca Pia­ riştii să-şi poată desfăşura activitatea lor generoasă, conform statutelor ordinului, se cereau două condiţiuni esenţiale: biserica şi şcoala (în interiorul mănăstirii). Ne rămâne ca să cercetăm dacă la intrarea lor auexis­ tat şcoli în Craiova, unde ei puteau sa-şi desvolte activitatea lor apostolioească şi pedagogică. Din comunicarea d-Iui profesor O. D. Fortunescu aflu că la venirea Austriacilor funcţiona o şcoala primară pe lângă biserica Obedeanu 9). Poate că această şcoală să fi fost aceea unde Piariştii au fost aşezaţi pentru învăţarea şi educaţia copiilor, iar pentru oficiarea serviciului divin foarte uşor se puteau duce la biserica Franciscanilorvcari au servit "prima biserică. a catolicilor, pe vremea ocupaţiunei austriace" 10). A­ cest serviciu divin se făcea doar temporar în aceasta biser-ică fiindcă dacă Austriaciiar fi fost siguri că, stăpânirea lor va Ii permanentă în Oltenia, numaidecât ar fi ridicat pentru Pia­ rişti o biserică. Cu mai multă probabilitate se poate afirma însă, că Pia­ riştii, cari au fost introduşi în Craiova prin iniţiativa curţii imperiale din motive de ordin politic, au căpătat dela irnpă­ rătie una din rnănăstirile domneşti, care au trebuit să aparţină 8) Patay Iosif dr., o. c. p. 5. şi Nomenclatura anului 1849, p. 16-17. 9) O cartă postală adresată către mine de d-l prof. C. D. Fortunescu, din Craiova, 22 Dec. 1928. 10) Ibidem. 4 49 [50] împăratului după ocuparea Olteniei, precum reiesă învede­ rat din proiectul de organizatie şi administraţie al Prinţului Eugen de Savoya 11). Tot din proiectul acela mai aflăm că, .mănăstirile dom­ neşti "vor fi administrate de stareţi naţionali, aleşi de soborul mănăstirei", fapt ce ne-ar împiedeca la concluzia ca una sau mai multe din mănăstirile domneşti au trecut .în .stăpâniree ordinului Piariştilor. Această piedecă este însă numai în a­ parenţă, dacă ne amintim de politica schimbăcioasă a Hab­ sburgilor. De câteori şi-au călcat cuvântul Habsburgii când era vorbă de interesele lor politice? Tendinţa lor de contopire şi de exploatare a ţărilor ocu­ pate şi anexate putea să dărârne uşor această, stăvilare, cu toate că era impusă chiar de ei. Prin urmare în cazul nostru foarte bine s'ar fi putut întâmpla ca "stareţii naţionali" (români) să fie scoşi din ad­ ministraţia mănăstirei respective şi să fie înlocuiţi cu Pia­ rişti. Ou atât mai mult se poate crede această. părere, cu cât observăm, că proiectul lui Eugen de Savoya datează din 14 N oemvrie 1718, iar Piariştii descalecă în oraş numai după 12 ani, timp destul de lung pentru o răsgăndire habsburgică de a nu mai suferi pe călugării români în aceea mănăstire domnească, care fu destinată ordinului piarist, Afară de motive politice şi alte motive au trebuit să îndemne pe Curtea dela Viena pentru colonizarea Piariştilor în Oraiova. Dinastia habsburgică este cunoscută în istoria universală ca o dinastie devotată catolicismului. In răsboiul religios de 30 de ani Habsburgii au fost aceia cari au ridicat arma pentru apărarea prestigiului bisericei catolioe. Habsburgii au rămas în tot cursul istoriei catolici înfocaţi,Jntransigenţi şi stăpăniţi de ideea de a propaga catolicismul orişiunde şi-ar 'pune piciorul. Această idee de ordin religios nu putea fi scăpată din vedere de o dinastie catolică" ca a Habsburgilor la ocuparea unui nou teritoriu, mai iales că starea bisericiiorto:cloxe pe acel timp nu 'era strălucită de loc. Starea morală la începutul sec. XVIII-lea în Ţara-Ramă, nească se oglindeşte în' situaţia rnănăstir-ilor. "Acestea erau îndestul de numeroase. �umai în Oltenia se aflau 18 mănăstiri mari de călugări, cu 11 schituri şi 5 mănăstiri mari de femei cu G schituri" 12). , "Stăpânirea absolută asupra lor şi veniturilor lor o aveau egumenii, numiţi în mănăstirile tnchinate de către patroanele lor din răsărit, în cele domneşti de domn" 13). 11) Arhivele Olteniei, No. 34, �nul VI, Noemvr, - Dec. 1927, pag. 413. Vezi articolul lui Mihail Popescu, Contribuţiuni la Istoria stăpânirii Austriacilor. 12) A. D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, ed, III. vol, IX. Bucureşti, 1929, p. 65. 13) Xenopol, o. c. p. 68. 50 1 [51] Numărul mănăstirilor însă nu era In raport cu activi­ tatea ce ar fi trebuit să depuie aceste farnri de cultură. Ra­ portul era invers. 'roată activitatea lor bisericească se reducea la. o durată de oră, divizată şi această în două jumătăţi: di­ mineaţa o jumătate de oră, iar sara alta. "Călugării duceau în aceste mănăstir i o viaţă din cele mai mizerabile, caracteri­ zată mai ales prin o fenomenală trândăvie" 14). Germanii, văzând această situaţie imorală, după ocupa­ rea Olteniei au vrut să transforme viaţa ei cu grăbire şi radical. Se 'intreurind o serie întreag.ă de reforme de ordin ad­ ministrativ, bisericesc şi de ordin pedagogic. Intre altele se încearcă o întindere a catolicismului, care izbutise atât de bine în Transilvania prin propaganda unirii. "Se plănuieşte zidirea mai multor biserici catolice, înfiinţarea de şcoli ger­ mano-catolice, a unui seminar pentru formarea de preoţi, pre­ cum şi orânduirea unui episcop catolic în Râmnic" 15). Reformele proiectate căzuse aproape cu totul in baltă, Doar din cele administrative s'au ales ceva. In privinţa reformelor biserioeşti-pedagogice, aşezarea ordinului piarist în centrul Olteniei, trebuie considerată ca o realizare parţială din aceste reforme. Piariştii au putut foarte bine S8" realizeze "înfiinţarea de şcoli germano-Iaţine" mai ales dacă Curtea imperială le dădu mână de ajutor. Germanii pro­ babil de aceea i-au aşezat pe Piaristi în Craiova, ca transfor­ marea vieţii morale să se înceapă în centrul Olteniei, iar după Ci' procesul de transformare ar fi elat rezultate vădite, i-ar fi colonizat şi în alte localităţi ale Olteniei. Cert este, că Piariştii au descălecat în Craiova, după cum arată isvoarele citate. Lucruri însă, asupra cărora am dori să, ştim mai mult, ar fi: ce rezultat au obţinut prin activitatea lor pastorală şi şcolară; căti el-evi au frecventat şcoala; ce ma­ terii au predat; care era limba de predare, fiindcă ordinul' avea obiceiul ca în locurile noui să trimită călugări cari po­ sedă şi limba regiunii respective 16); cum au fost primiţi xle populaţia craioveană: cu un cuvânt câteva informaţii mai amănunţite asupra activităţii lor desfăşurate. Cred că o cerce­ tare minuţioasă Ia faţa locului ar aduce rezultatele dorite. Durata vieţii ordinului în Craiova n'a putut să fiejnde­ lungată elin cauza izbucnirii răsboiului, ce s'a încins între TureI şi Austriaci. Anume între 1735-40 relaţiile politice între Curtea dela Constantinopol şi între cea dela Viena deveneau pe fie ce zi mai încordate. Urmarea firească a acestor relaţii încordate a fost izbucnirea unui răsboiu turco-austriac. Şan­ sele ele izbândă pentru Turci erau aproape inexistente, fiindcă ei aveau ele aranjat la răsărit lucruri mai serioase, decât pe 14) Xenopol, 1. c. 15) Xenopol, o. c. p. 72. 16) Când Piariştii au descălecat în Sântana din judeţul Aradului, au trirms şi un «misionar valah» pentru populaţia română din acel sat şi regiune. V ezi Anuarul liceului piarist din Timişoara, anul 1890-91, p. 15. 51 [52] frontiera maghiară. Rusia ocupă fără o prealabilă declarare de răsboiu mai multe posesii turceşti din Orimea. Atacul ru­ sesc astfel atrase mare parte din puterile Turcilor din Europa. Austria la răndul ei, împinsă de dorinţa de a cuceri noui teritorii, folosindu-se de situaţia favorabilă, năvăleşte în im­ periul otoman din Europa. Incercarea aceasta provoacă răs­ boiul turco-austr iac, care s·e termină cu înfrăngerea totală a Austriei. Turcii anume la această întorsătură a lucrurilor, urmează tactica oea foarte înţeleaptă de a priveghia numai pe Ruşi, ce duceau răsboiul vcu moliciune, şi de a cădea cu gro·· sul forţelor asupra Austriei, cerând dela ea restituirea tutu­ ror posesiunilor pierdute tocmai dela pacea dela Oar1ovăţ şi aşezarea lui Rakoczi în tronul Ungariei 17). ,.Luarea Mehadiei şi a Orşovei de Turci hotărăşte pe Germani să facă împăcarea cu Poarta,care şi ea cerea aşă de 'mult, numai spre a avea de unde lăsa, şi se incheie pacea dela Belgrad în 1739 la 18 Sep tem vrie, prin care Oltenia este înapoiată Turciei şi astfel Muntenia este rejntregită" 18). Răsboiul acesta s'a desfăşurat pe timpul domniei a III:a a luminatului domn elin Muntenia, Constantin Mavrocordat (173f�-±1), care avu norocul să cunoască mai de aproape pe Piarişti, când Papa Benedict al Xl V-lea (1740-58), trimite către dănsul o delegaţie 19) pe timpul când în Muntenia a domnit a patra voară (Iulie 1744 - ApI'. 1748). Fireşte, Piariştii n'au aşteptat în Craiova terminarea răsboi ului , ci imediat Ia izbucnirea lui au fugit dinaintea Tur­ cilor. Şi într'adevăr găsim că Piariştii elin Craiova în fuga JOI' trec prin 'I'irnisoara în anul 1737 şi sunt găzeluiţi câteva zile ele Iczuitii ospitalieri elin oraş 20). Prin urmare din toate aceste înşirate în acest studiu suc­ cint ajungem la încheierea că Piariştii au fostcolonizaţi în Craiova elin motive ele ordin politic şi religios, conform inte­ reselor austriace şi că ei au trebuit să primească vre-o mănăs­ tire domnească pentru desfăşurarea activităţii lor şcolare şi spirituale, rămănănd ca să se cerceteze dacă isvoarele rornâ­ neşti au ştire ele această colonizare şi cum se pronunţă. În privinţa ei. Şi până atunci putem intercala În istoria Olteniei austriaco acest eveniment istoric şi cultural. Sunt însă convins' că descălecarea Piariştilor în Ora- 17) A. D. Xenopol.Tst. Roln, voL IX, Ed. IIT, Buc. 1929, p. 59. 18) Xenopol, o. c. 1. C 191 Index Bio-Bibliog raficus CC. RR. PP. Matris Dei Scholarum Piarum, Vo­ lumen Prir�1Um, Romae, 1908, pp. 221 - 222. Asupra acestei 'delegaţii importante vom revem cu amănunte. \ 20) >_ In traducere românească : E interesant să relevăm că Piariştii au tre­ cut pela Jezuiţi în 1737, când provincialul Piariştilor, cu mai mulţi tovarăşi, a fugit din Craiova de frica Turcilor «(Ephemerides Soci.etatis Jesu, 1719 - 53, p. 206)>>. Vezi Anuarul liceului piarist din Timişoara, an ni 1911-12, pag.2. 52 [53] iova n'a fost atât de simplă, cât de simple sunt tnsemnările despre ea. Cu alte cuvinte credem că Piariştii şi în această localitate au muncit cu aceeaşi stăruinţă ca în alte locuri şi că activitatea lor apostolică şi pedagogică desă vărşită în Craiova a fost productivă. Că rezultatul acestei activităţi, de sigur fructuoasă, n'a fost înregistrată, se datoreşte vremilor vitrege şi pline de lupte . •••••••••••• Ultimii boieri Brâncoveni 1. Manolache Brâncoveanu. Constantin Brânooveanu al III-lea a avut doi COpli: Ma- nolache - căruia i se mai spunea şi Emanuel şi Nicolae. Manolache s'a născut în anul 17481). 'I'a.tăl său I-a căsă­ tor it cu Zoe, fiica boierului Dumitru Sturza, ginel'de lui Gri­ gorie-Vodă Ghica. El a avut în viaţă trei copii: Grig;oric, Elena şi 'Maria. Influenţa pe car i o avea tatăl său la curtea domnilor s'a răsfrânt şi asupra lui, deoarece il vom întâlni ocupind dre­ gi1torii în eli vanul tării. In cercetările noastre ele până acum, am întâlnit pe Ma­ nol achc Brâncoveanu şi fratele său Nicolae, fără să aibă spe­ cif'icată dregătoria, într'un document din 12 Noembrie 1777 2), prin care cer domnitorului Alexandru Ipsilante (1774---82), ca să le orânduiască hotarnici pentru moşia 'I'ătărăi. 'I'ot făr;}, dregătorie îl întâlnim Ia 18 Iunie 1779 3), când împreună cu vor­ nicul Pârşcoveanu asistă la slujba biser icească dela Maica Precesta din Craiova, apoi la 20 Decembrie acelaş an 4). Astfel deşi În documentele de mai sus Manol ache Brânco veanu apare fără nici o dregătorie, către sfârşitul domniei lui Alexandru Ipsi­ Iante, Într'un document din 29 Octombrie 17815), el semnează în lista martorilor ca mare logofăt. Oredem că 'Înainte de a fi ocupat dregătoria ele mare logofăt boierul nostru va fi ocupat alte dregător-ii mai mici, dacă nu sub acest Domn, sub Domnii anteriori. Luoruacesta l-am observat la toţi predecesorii săi, şi mai cu seamă. la tatăl său, care din dregător-ii mici a ajuns în cele mai înalte. Intr'o carte domnească, din prima. domnie a lui Mihai Şuţu (1783-86), cu data ele 23 Septembrie 1783 G), -- prin 1) Observaţia autorului. 2) Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacuzino, pag. 14. 3) Iorga, Studii şi doc., vol. VIn, pag. 81. 4) Se Greceann, Genealogiile doc., I, pag. 381. 5) Idem, Ibidem, pag. 168. 6) Arhivele Olteniei, 1929, nr. 45 �6, pag. 448. 53 [54] care acesta recunoaşte Craiovei calitatea de "oraş domnesc" , Manolache Brâncoveanu apare ca mare logofăt. Mihai Şuţu caută să oprească preoţii de a mai lua parte la judecată. Intâmplându-i-se să audă mărturia falsă a unui preot "Popa Ioan", Domnul s'a supărat foarte rău de această "mărturie netrebr ică ", pentrucă "tagn a bisericească" tr.. buie să. fie "fără de nici un ponos". Ca atare lucru să nu se mai în­ tâmple şi altădată, Domnul, printr/un pitac face cunoscut Mi­ tropol itului "ca si poruncească la toată tagma bisericească de obşte că nimenea dintre preoţi, Jăpl de ştirea şi fără de voie de la Arhereul locului sau dela epitropul său, să nu fie volriic de sieşi a face mărturie şi a merge la judecată politiciasoă". 'I'ot deodată, prin pitaoul domnesc din 8 Octombrie 17837), porun­ ceşte credinciosului său boier, Manolach e Brâncoveanu, mare lo­ gofăt de Tara-de-sus, să aducă aceasta, la cunoştinţă "atât la Dumnealor Ve1iţii boieri, cât şi la toate departamentele jude­ cătoriilor" . Printrun pitac din luna Aprilie 17848), Mihai Şuţu po­ runceşte boierului "Domniei mele Manolache Brâncoveanu vel Logofăt de Ţara-de-sus ... să aibe a da în ştirea tuturor boie­ rilor judecătoriei de pela Departameuturi, ca să aibă a se aduna, de dimineaţă la un ceas din zi". De sigur că Domnul 'a, dat acest pitac în urma consta­ tării pc care o făcuse, că boierii cari erau însărcina ţi să judece pricinile nu-şi făceau datoria. fie că nu veneau la timpul fixat, făcând pe oameni să-i aştepte, fie că nu judecau cu dreptate. In caz contrar spune că' vor fi lipsiţi "de mila Domniei mele şi se va pedepsi". In 1786, Mihai Şuţu este înlocuit cu Nicolae Mavrogheni (1786--1790), grec din insule, fără cultură clasică. Răsboiul, car" nu fusese vînceput în domnia lui Şuţu, isbucni acum. Austriecii, cari pretindcau rectifjcări de graniţă în Ol­ tenia şi in Bosnia, precum şi Ruşii, cari anexaseră Crirneia, nernuljumiră pe Turci, cari porriiră la luptă. Sub noul domnitor boierii Brânco veni fus eră exilaţi peste ho ' are, satele' li "se risipiră, în tări străine", iar casa lor a vea ne voie de sprijin domnesc. Turcii fiind învinşi de către Ruşi, Ma vrogheni se retrase peste Dunăre, unde fu ucis din ordinul vizirului, deşi nenoro­ citul grec se Iuptase vit�jeşte contra Austriecilor, plătind cu câte un galben fiecare cap de Austriac. In urma răsboiului, puternicii din Constantinopol dădură pentru a doua oară tronul 'l'ării-Româri.eşh lui Mihai Şuţu (1791 -93), care în 1792-9,3 conduce şi Moldova. Instalându-se iarăş în \ scaunul ţării Şuţu, Domnul pro­ tector al Brâncovenilor, aceştia se reîntoarseră în ţară şi-şi ocu­ pară din nou dregătoriile' în \�ivanul domnesc. Deoarece sărăci- 7) V. A. Urechia, Istoria Românilor, vol, I, pag. 377. 8) V. A. Urechia, Istoria Românilor, vol, I, pag. 338. 54 [55] sera III timpul pribegiei, care credem că a durat peste doi ani, ei au cerut Domnului să le uşureze sarcinile. Domnul, din cauza căruia şi suferise atâta Brânco.venii, prin documentul din 1 Aprilie 17929), spune: "Drept aceia socotit-am Domnia. mea . şi pentru dumnealui cinstitul şi credincios boiarul Domniei Moale, pan Manolache Brâncoveanul, vel logofăt dă Ţara-de-sus, ca­ rele, fiind din slăvită familie domnească, moşii şi strămoşii dumisale, vechi pământeni ai ţării aceştia şi din vrednică de laudă şi cinste şi cu râvnă hierbinte pentru ţară şi având deo­ sebită greutate casa dumnealui ... iar mai vârtos acum în tr'aoeastă trecută vreme a r ăzrniriţei pătimirid mult-e pagube şi datorii .... a-i da un ajutor ... Iiude peuticanto " şi îl scuteşte de "oorit, dă văcăritşi câte vite dreapte vor avea casa dumnealui, i vinăr ici, i dijmărit, dă dajdii domneşti, dă zahereale, mucarel , sau alte ajutor-uri ce s'ar întâmpla după vremi a ieşi pă veli.ţii boiari" . Documentul de mai sus, în care se văd aproape toate dă­ rile 'care 'se percepeau la sfârşitul secolului al XVIII-lea, ne mai arată şi Întrebuinţarea titluluipolon,ez "pan" , obisnuit în Moldova încă din timpuri vechi. La 25 Iunie 17921°), vel Logofăt Brânooveanu dă o anaf'oră cu rezoluţia lui Şuţu pentru stârpirea abuzului ce se făcea la vânzările de averi mişcătoare şi nemişcătoare. In acelaş an, şi aceeaşi lună, În 2711), alături de Iancu Văcărescu veI vistier Întâlnim şi pe marele logofăt Manolache Brâncoveanu. In timpul domniei lui Mihai Şutu boierii Brâncoveni erau În mare cinste şi foarte influenţi, datorită atât slăvitei familii domneşti din car e se trăgeau, cât$i credinţei pe care o purtau Domnului şi ieminentului simţ politic pe care îl aveau. In Ianuarie 1793, Şuţu este înlocuit cu Alexandru Moruzi (1793-1796). Manolache Brâncoveanu ocupă sub acest Domn dregăto­ ria de mare vornic, Însă influenţa lui scăzuse. Ne întemeiern afirmaţia aceasta pe o ştire din 4 Septembrie· 178312), de unde aflăm că. plângerea făcută de marele vornic Manolache Brâneoveanu împotriva locuitorilor din mai multe sa te din Ilfov, cari dobândiseră dreptul de târg la 'I'ărtăşeşci, pricinuind pagube târgului de pe moşia lui Potlogii, nu fu satisfăcută, pe motivul că dela 'I'ăr tăşeşci până la Potlogi e distanţă de şas·e ore cu caru. Lucrul acesta nu s'a Întâmplat după dreptate, -- căci numai aceasta llU caracteriza pe samsarul Moruzi, care în timp de secetă cumpăra porumb cu bani dela mănăstiri şi-l vindea cu 40 de lei. chila -, ci datorită vreunui boier care avea mult mai multă, influenţă decât Manolache Brâncoveanu. 9) Iorga, Studii şi doc .. vol. V, pag. 199. 10) V. A. Urechia, Istoria Românilor, voI. IV, pag. 143. 11) Idem, pag. 75 12) V. A. Urechia, Istoria Rom, vol. V, pag. 313. 55 [56] La 14 Septembrie 179313) într'un hrisov dela Alexandru Moruz i, prin care întăreşte stăpânirea unor moşii fraţilor Mă­ gureni, Constantin şi Iorda.ehe,. foşti mari serdari, Manolache Brâncovcanu semnează în rândul al cincilea şi punând pe lângă dregătoria de "veI vornic de Ţara-de-jos" ŞI cuvântul "pan", care înlocuisepe cel de boier. Rugămintea lui Manolache Brâneoveanu, de a i-se întări ajutorul dat de Mihai Şu ţu, fu ascultată atât de Alexandru Vodă - Mor-uzi - care îi mai adăoga încă douăzeci CLe Iiude -, în Aprilie 1793, cât şi de Alexandru Ipsilante (1796-97), care îi întăreşte icele .70 de Iiude la 11 Martie 1797,14). Peste câtva timp, Turcii aduseră pe tronul Ţării-Româ­ neşti, în locul lui Alexandru Ipsilante, pe Constantin Hangerli (1797-99). Şi acest domn, cu toate că se spune că chinuia pe oameni af'umându-i cu ardei şi ţinându-i cu picioarele goale în zăpadă pentru a da bani, fu darnic 'cu Manolache Brânco­ veanu. Astfel, prin hrisovul din 17 N oembrie 1798 15), "pan Ma­ Iache Brâncoveanu biv-vel vornic CLe Ţara-de-sus, care fiind din slăvită familie domnească moşii şi strămoşii Dumisale vechi părnânteni ai ţării aceştia, şi din începutul Dumnealui purtân­ du-se în slujba 'fraţilor Domni CLe mai 'naiutea vnoastră, cum şi acum în slujba domnii meale,cu supunere, .cu dreaptă cre­ dinţă şi cu înţelepciune vrednică de laudă şi cinste, şi cu râvnă hier bin te pentru ţară şi a vând deose bi tit gTeu ta te- casii Dum­ nealui' însărcinată cu familie de fii, cu care .l-au mângăiat Dumnezeu, iară mai vârtos acum întraceastă trecută vreame a+ rezmiritei pătimind multe pagube şi datorii", capătă întărire pentru ajutorul dat de Domnii. anteriori, şi în acel aş timp, ca şi altăda tă, este scutit "de toate dăj diile, zaherele, cherestele, pod-. voade şi orice orândueli ar ieşi dela. visteria Domnii mele în ţară ... aşişderea să fie casa Dumnealui scutitti de oierit, văcărit ... de dijmărit, i vinărici, de dajdii domneşti, de zaherele, mucarel, sau alte ajutoruri ce s'ar întâmpla după vremi a ieşi pă ve­ Iiţii boieri".,,- Interpretarea pe care căutăm s'o dăm acestui hrisov nu este uşoară. In hrisov, Manolache Brâneovenu este menţionat ca biv-vel vornic. S'ar părea clar, că în timpul acestui domn boierul nostru n'a ocupat nici o dregătorie, însă cuvintele "pur" tându-se î.n slujba fraj.ilor Domni de mai 'naintea noastră, cum ŞI acum în slujba domniei mele cu supunere, cu dreaptă cre­ dinţă şi cu înţelepciune vrednică de laudă şi cinste", ne de­ termină să credeill că Manolache Brâncoveanu a făcut parte din cii vanul domnesc al lui" Hangerli. Ou tot zelul pe care-l\ ară,tase Hangerli în strângerea ba­ nilor, ca să fie po pl acul 'r-Lircilor, este ucis în Bucureşti de un 13) Iorga. Doc. Cantacuzinilor, pag. 218-n. 14) V. A, Urechia, Istoria-Rom,> voI. Vll, pag. 509-511. 15) Idem, Ibidem. � I l [57] comandant care-I învinuieşte de trădare, scuzând astfel înfrîn­ gerea sa. 'I'urcii trimit domn pe Alexandru Moruzi (1799-1801), care, spre anu păţi ceiace pă.ţise Alexandru Ipsilante, din cauza răsvrătirii lui Pasvantoglu peste Dunăre, se lăpădă de domnie, plătind chiar bani, fiindcă Pasvant.oglu trecu în Oltenia, pâr­ jolind-o şi arzând oraşul Craiova, unde "aerul era numai flăcări şi scân tei" . Pentru a treia oară se trimite domn în Ţara-Românească -Mihai Şuţu (1801-1802). In primul an al domniei acestuia Manolache Brâncoveanu a ocupat dregătoria de mare ban lG). In două documente din 16 Mar tie 17) şi 23 Mar-tie 180218) în­ tâJnim pentru ultima dată pe Mano lache, în cel dirrtâi ca hiv vel ban, iar în cel de al doilea numai ca han. Lucrul s'ar explica în modul următor : cel care a scris documen tul l-a trecut el in gTeJşeală .cu particula bi v, fiindcă Mihai Şuţu domnia la această dată şi numai în Iunie părăseşte tronul. Intradevăr, în acest a11 r ăspândindu-se svonul falş că Pas­ vangiii au trecut în ţară, Domnul, fiind din Iire fricos, a adunat pe boieri şi le-a spus cii altă scăpare nu este decât fugit;. Pu­ nându-şi planul în aplicare - după ce avusese grije să-şi În­ carce averile -, se duse la Braşov. Gestul Domnului a fost imitat de boieri, cari îl urrnară în pribegie. Printre aceştia se afla şi banul Manol.ache Brânco­ veanu, care cumpărându-şi case în Braşov se stabileste de acum înainte aici. Manol ache Brâncoveanu --- "din înoeputul Dumnealui pur­ tându-se în slujbă" - a ocupat rând pe rând dregătoria de mare logofăt, mare vornic şi pe aceia de mare ban. Cum am spus anterior, acest boier a avut mare influenţă la curtea lui Mihai- Vodă-Şuţu,car.e în 1791 il însărcinează ca, împreună cu f'ratel.e său, Nicolae Brâncoveanu şi cu vistierul Scariat Gre­ ceanu să întocmească un tarif vamal - cel dintâi făcut la noi. Manolache Brâncoveanu, datorită simţului politic înnăs-cut precum şi renumel ui Familiei şi averii sale, a putut să se stre­ coare timp îndelungat printre evenimentele care se petreceau în afara hotarelor ţării cât şi la curtea Domnilor. Numai răsboiul din timpul domniei lui Mavroglieni des­ echilibrează situaţia politică :şi materială a lui Manolache, Încât după liniştirea lucrurilor este nevoit să ceară sprijinul dom­ nesc. Plictisit de schimbările care se produceau în ţară din cauzaevenimelltelor externe, în 1802 însoţeşte pe domnul S{LU la Braşov, unde se şi stabileşte. După ce participase, poate treizeci de ani la viaţa politică a ţării, sinrţia nevoie de li­ nişte şi odihnă. 16) Arhivele Olteniei, an. IX, pag. 146. 17) Filitti, Arhiva G. c-, Cantacuzino, pag. 132. 18) Idem, > >>> 75. Acest document este men- ţionat într'unul din 1810. 57 [58] I [, 1 Manolache Basarab, mare princepe din Brâncoveni, Aici zac 'fericit şi mă împac cu Dum­ nezeu. Aici odihnesc, fiind născut dintr'o familie veche, din neam domnesc, Purtând titluri strălucitoare şi coroană nobilă Eram in al 63-lea an al vieţii, Când un măreţ mormânt mi-a acoperit corpul. Cu aceasta imi uşurez sufletul şi mă indrept către rai. lnţelepte trecător, nu inceta de a te ruga pentru mine, . Căci şi tu ca mâine vei avea soarta mea. Febus, bărbat căzut din Olimp, din cauza destinului, A fost lumină prin coroana curată intu­ nericului tău. Timpul petrecut aci l-a consacrat ci ti tulu i. Astfel, pe o gramatică. se vede scris cu litere greceşti numele lui, iar pe mai multe cărţi găsite în biblioteca brâncovenească de aci, sunt însemnări care arată că Manolache Brâncoveanu avea o cultură superioară. El răposează Întru Domnul la 25 Aprilie 181119). 001'­ pul neînsufleţit al aceluia căruia în viaţă îi plăcea. să, se intituleze "Oomite de Ungaria şi principe al sf. Imperiu" (1807), fu Înmormântat Miercuri, la 26 Aprilie, cu mare POlllP,{L la biserica din Cetate. Deasupra gropii morrnântale, care se află şi acum În grădina bisericii, stă o piatră cu următoarea inscrip­ tie 1 a tin ească : Basarab Emanuel, princeps de Branco­ van altus, Felix hic iaceo plaudoque sacro Deo. Hic requlesco, ducum genus alt ab origine natum, Praestantes titulos, nobile stema ge­ rens; Sexagesimus est mihi tertius annus in orbe, Durn mihi magnificum contexerit ossa sepu1crum, Quo simulacra levo Elyslurnque peto, Nec cessare veIis benedlcere, docte viator; Fas etenim est tibi, cras hoc quoque carpere iter, Vir utique fatis Phoebus delapsus Olimpo Lux: fuerat tenebris pura corona tuis, Die 24-ta Aprilis 1811 2) Datele care arată ziua în care a murit Manolache nu coincid. Pe piatra morrnânta.lă e scrii! 24 Aprilie, iar Într'o, menţiunee scris 25 Aprilie. Adevărată pare cea diritâi. *- * * La zece ani după moartea lui Manol ache, la 20 August 1821, A:Aa(o)vlO" Probabil că ei şi-au făcut ucenicia în carierele dobrogene, dat fiind şi asemănarea ce există intre sarcofagiile din Dacia şi cele din Scythia Minor. Semnificativ e şi anonimatul celor ce se Îngroapă În sarcofagiile dela Romula, arcele sau capacele fiind mai toate lipsite de inscripţii. E posibil ca pe multe să se fi scris numai cu vopsea, şi mai ales cu mi- 18) CIL III, 805747; 807545; 807540 (=162321); încă doi la Tocilescu, Monu­ mentele ... , p. 361 şi 362. 19) CIL IlI, 807414; 80V428 (= 1633 20); 8032 etc (V. În curând şi studiul nostru: Paza Romulei şi a imprejurimilor el). 20) Christescu, op. cit., p. 45 şi Al. Bărcăcilă, Noui monumente funerare din Drobeta, cu însemnarea descoperirilor anterioare, în Arhivele Olteniei.Xl (1932), nr. 61-62, p. 239. 21) G. Murnu, Monumente de piatră din colectia de antichitâţ i a muzeului dela Adamclisi (extras din B. c., M. 1., an. VI, p. 56, Bucureşti, 1913). 22) V. lucrarea fundamentală a lui W. Altrnann, Arch.iteht ur urui Orna­ mentik der antiken Sarkophage, Berlin, 1902. 23) Murnu, op. cit., p. 57; Moisil, op. cit., p. 81 şi Bărcăcilă, op. cit., p. 61. 24) Cum este frumosul exemplar, recent descoperit la Tomis. (Cf. C. Bră­ tescu, Sarcoţ agul cu simboluri din Constanţ.a, Analele Dobrogei, an. XII (1931), p. 209 sqq). . �5) C,:l cu reprezentaţiuni bacc.hice şi vânătoreş ti, din Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti, adus probabil la Romula din carierele dobrogene, 72 [73] nium, ca pe sarcofagul dela Bârboşi pe Siret 26). De cele mai multe ori aceasta nu rezistă umidităţii. Se punea însă bază mai mare pe inscripţia ce se săpa pe monumentul funerar dela ��pătul mortului, care era În văzul tuturor şi nu se îngropa pentru veşmcie, ca sarcofagul sz). Prezenţa in mare număr a acestor monumente la Rornula şi prin împrejurimi, ne a.testă e::is.tenţa unor bogaţi proprietari �n �eritoriul. ei] cari trăesc şi se mgroapa In mare parte la ţara. Ea arunca ŞI o lumină puternică asupra stării de înflorire la care ajunsese Colonia Romuia, ai cărei cetăţeni îşi permit luxul de a se îngropa în aceste costisitoare mo­ numente, greu de lucrat şi de transportat. Cele mai multe dintre sarcofagiile dela Romula trebuesc puse după Antonini, când în Imperiu începe să predomine inhumaţia în locul in­ cineraţiei 28). Multe din sarcofagiile dela Romula au dispărut şi dispar, datorită lipsei de material constructiv din această regiune. Un duşman mare al lor sunt şi cişmelele, unde arcele sunt folosite ca albii, şi astfel se strică repede. Studierea sarcofagiilor neprofanate ne poate aduce descoperiri de noui rituri funerare romane provinciale, foarte concludente pentru lămu­ rirea unora întâlnite la poporul nostru. Şi azi, ca şi in trecut, acestor monumente li se dă puţină impor­ tanţă, deşi contribue şi ele într'un mod neasemuit de mare la cunoaş­ terea stării economice a Daciei romane. Sarcophages eu pierre de Romula, de Dacie (R E S U M El Malg re ICI pauvrete des carrieres, on trouve dans le territorium rom ulense un grand nombre de sarcophages romains. Nousen avons presente da nscette etude cinq encore inedits. Le premier porte sur une fabula ansata de l'arca le nom romain ccrit en grec: 'N.o:(O)ULO<;. Les sarcophages de Romula sont du type grec e�'''1ţ, tres repandu dans la Dacie, aussi bien qn'en Scythia Minor. Tous proviennent de la merne carriere, que I'on n'a pas pu preciser jusqu'a present. Le manque de toute ornementation et d'inscriptions s'explique par le fait qu'ils etaient destines li etre enterres, ainsi que par la nature de la pierre. L'epitaphe du mort se trouve souvent sur l'inscription �funeraire, pres du s.rrcophag e. La necropole de la vilJe etait li l'emplacement du village Hotărani, ou se trouven t les plus nombreux sarcophages. Les riches se faisaient enterrer dans des t ttsn.u II; comme on en peut voir au sud du village Rechka, l'ancienne Romula . •••••••••••• . '26) Fabricat toc�nai În Asia mică, sub asiarcul Alfius JJ16desius şi adus tocmai în Moldova de JOs în sec. II P. Chr. (ef. V. Părvan, Ca stru] dela Poiana şi drumul roman prin Moldova de jos. An. Ac. Rom. Rom., Tom. XXXV!., Mem, Secţ: Ist., p. 20, Bucuresti, 1913; şi inscripţia la C. Moisil, op. cit, p. 86). Poate Că ŞI pe tabula ansata a sarcofagului dela Constanţa (cf. Brătescu, l. c.) să fi fost numai o mscrrpţie cu vopsea. 271 CIL HI, 1593 şi 1594, găsite deasupra sarcofagiilor la Romula. 28) Cag nat el Chapot, Manuet d'archeologie romaine, 1, p. 331, Paris, 1916. 73 [74] Cercetări şi descoperiri nouă în Mehedinti (1933) de D. Berciu. Mişcarea arheologică din Oltenia, provincie atât de bogată in anti­ chităţi de tot felul, începând cu cele mai îndepărtate vremuri preistorice, a urmărit'o până în 1921 dl. Prof. 1. Andrieşescu, îmbrăcând'o în acea discretă atmosferă, adecvată primelor inceputuri, cu eroismul şi poezia celor dintâi paşi într'un domeniu nou 1). De atunci şi până astăzi cercetările s'au înmulţit, colecţiile au sporit, muzeele judeţene au câştigat însemnate materiale, intrate la vreme în literatura românească şi streină, iar preistoria Olteniei a fost în repe­ tate rânduri jalonată, în atingerea ei cu problemele de preistorie gene­ rală, de studiile arheologilor dela noi sau streini, fără însă a se ajunge la o sinteză a acestui ţinut, posibilă în stadiul de faţă al cercetărilor noastre în liniile ei mari, gând a cărui realizare aparţine viitorului, în măsura posibilităţilor de lucru În regiune. De când s'au pus bazele ştiinţifice cercetărilor de preistorie 01- teană, prin săpăturile d-lui 1. Andrieşescu la Sălcuţa (Dolj) din 1916, 1919 şi 1920, care erau În acel aş timp şi punctul de plecare al cerce­ tărilor şi studiilor sistematice româneşti, Oltenia n'a desminţit întru nimic bogăţia, varietatea şi caracterul specific sub unghiul căruia se prezintă În cuprinsul geografic al Daciei preistorice, caşi dealungul vieţii istorice ulterioare,-dealtfel ca şi astăzi, prin firea oamenilor ei de un pronunţat regionalism activ-; şi totuşi trăsătura sa individuală nu de­ păşeşte delec linia de unitate culturală a Daciei, sau, într'un ansamblu geografic mai larg, Sud-Estul european. Nucleul de viu interes şi activitate arheologică din Turnu-Severin, reprezentat de profesorul AI. Bărcăcilă, suflet pasionat şi Înţelegător al trecutului; nucleul dela Craiova, început de profesorul Ştefan Ciuceanu şi continuat de C. Nicolaescu-Plopşor ; cel dela Caracal, cu profesorul Ilie Constantinescu, ca şi pe vremuri Tg.-Jiul d-lui Iuliu Moi-sil şi Al. Ştefulescu, au adunat În muzeele locale material şi au salvat ceeace s'a putut salva, aşa încât, dela ziaristul Boliac, al cărui nume se leagă În preistoria Olteniei de V ădastra, şi până În ziua de astăzi, un cercetător are de străbătut un destul de vast câmp de date, care, provenind din nenorocire din descoperiri răsleţe, lipsite de observaţiile ştiinţifice nece­ sare, nu pot fi valorificate decât prin săpături metodice, care ne duc cu fiece pas la surprize nebănuit de importante; cu cât săpăturile sunt mai intense, cu atât lumina se revarsă mai din belşug asupra vremurilor fără cuvânt scris. ' Hotărâţi a valorifica, ceeace exista mai înainte şi convinşi că sur­ prizele vor depăşi sacrificiile, am întreprins în jud. Mehedinţi cercetări, efectuate În două reprize: o periegheză arheologică de dl. 1. N estor dela Muzeul Naţional de Antichităţi şi de mine. Această primă călătorie de recunoaştere a fost subvenţionată de Soc. "Palatul Cultural" din T.-Severin, de sub preşedenţia animatorului Theodor Costescu şi călduros însufle­ ţită de d-l Pompiliu Costescu, directorul actual al Palatului Cultural 2), 1,1. Andrieşescu,Din preisto�ia Olteniei. Extras din "Lui N. Iorga: Omagiu", 1921. 2) Care a binevoit să ne Inseţeaseă in tot drumul, contribuind prin aceasta la sporirea materialului, N'avem decât să le mulţumim şi pe această cale, penlru inţelege rea de care s'au arătat insufleţiţi în sprijinirea materială şi morală a intreprinderii noastre, care, sperăm că va dovedi oricui că şi cu puţin, dar chibzuit lucru, se poale face des­ tul de mult! 74 [75] la care s'a adăogat concursul larg al autorităţilor administrative judeţene, în frunte cu d-l C. Danciu, prefect de Mehedinti, fostul meu profesor . de istorie. In urma acestei excursii arheologice, au venit săpăturile dela Balta Verde, sub auspiciile Muzeului Naţional de Antichităţl din Bucu­ reşti, al cărui di�ector-:d-� �. An?r.ieşescu-, sesi�ând. �area importanţă a constatărilor din vara ŞI întrezărind valoarea istorică a eventualelor descoperiri, ne-a delegat cu săpăturile. In cele ce urmează nu voi arăta decât pe scurt perspectiva des­ chisă de aceste cercetări şi descoperiri, întru cât au contribuit, la eluci­ darea unor probleme puse mai de mult şi întru cât ele aduc în discuţie altele noui, care trebuesc urmărite în săpăturile ce se vor face de acum înainte în Mehedinţi şi celelalte judeţe ale Olteniei, în interesul ştiinţei şi al istoriei respectivei regiuni 3). * * * Existenţa epocii de piatră mai nouă, neolitică, în Oltenia, era mai de mult stabilită. Hărţile ne arată aglomerări de staţiuni, care acopăr în bună parte Oltenia 4). Alte staţiuni aşteaptă să fie descoperite. Ostro­ vele Dunării erau cunoscute ca aşezări preistorice Încă din 19245). Prima civilizaţie neolitică, în timp, menţionată în arheologia pre­ istorică sub numele convenţional de Turdaş sau Vincea-Turdaş 6), după legăturile de paralelism şi contemporaneitate cu localitatea devenită cla­ sică, din apropierea Belgradului, împărţită pe faze, 1 şi II, şi cronologi­ ceşte fixată după anul 3000 a. Chr. şi către începutul celei de a doua jumătăţi a mileniului III-lea a. Chr., nu depăşeşte hotarul Mehedinţului spre Răsărit 7). Ea se ţine oarecum legată de regiunile Porţilor de Fier 8). După materialul cules din periegheză şi cel existent în muzeul din T.-Severin 9), precum şi din observatiile făcute pe teren, am con­ statat la Ostrovul Corbului un strat de civilizaţie Turdaş în faza mai nouă, destul de bogat; faptul că lipseşte faza mai veche, nu în­ lătură bănuiala că printr'o săpătură de lungă durată s'ar putea câştiga veriga de legătură cu începutul acestei civilizaţii şi pe ţărmul oltean al Dunării. Problema, relativ cam de mult în desbatere, a relaţiilor civilizaţiei Turdaş-Vincea cu Sudul, câştigă date în favoarea unei orientări sud-estice re), 3) O prezentare ştiinţifică a materialului, cu tot angrenajul de date cerut, e în pregătire. Va apărea la timp, după completarea cercetărilor. 4) Harta arheologică a României: v. Dacia III - lV şi harta regională a Olte­ niei, încă în CUrs de presătire. 5) AI. Bărcăcilă, Antiquites pre-ei proto historiques des ennirone de Turnu-Seoerin, În Dacia I, 1924, p. 280 sqq. 6) Caracterizată printr'o ceramică de o tehnică îngrijită, ceeace înseamnă că nu suntem la primele dibuiri grosolane ale artei olăriei şi că a precedat acesteia o fază pe care n'o cunoaştem încă, dar care trebue să existe şi în cuprinsul Daciei : motive or· namentale de benzi in incrustatie : caracleristire ii sunt vasele cu picior massiv şi se­ curea în formă de pantof. descoperită şi în eâmpla Munteniei, la Sultana (v, 1. An­ drieşescu, in Dacia 1, p. 69, pl. VII, 1 şi pl. VIII, 13). 7) Nu e cunoscută dincolo de Gârla Mare (v. Wierter Priih.isiorische Zedschriţ t, IX, 1922, pl. r. 2). 81 G. ChiIdr, The Danube în Preh istorţş ; Oxfort, 1929, harta III. 9) Muzeul Porţilor de Fier, la internatul liceului «Traian-. 10) Problemă luată la noi recent în desbatere de I. N estor, Der Sianâ der Vor· geschichtstorschullgen in Rumiinien. (sub tipar); lucrare citită de noi în corecturi, cu În­ voirea autorului, pentru care îi mulţumim. 75 s; ;�!'}'�"'{":F' '" �"�"��"",:;.�", , � ,.. :.> c ..s ' � , [76] spre lumea mediteraniană, spre Egipt II) şi spre Troia (aşezarea 1 şi Il) în Asia Mică. Aceste legături îndepărtate cu Troia par a se întări din nou, odată cu apariţia civilizaţiei neolitice mai nouă în timp: civilizaţia de tip Sălcuţa, o. variantă locală a aceleiaşi civilizaţii din câmpia Mun­ teniei (tip Gumelniţa); în profilul făcut în malul ros de Dunăre, spre colţul de N. V. al insulei, la locul numit "Botul Piscului", s'a observat un strat intermediar intre Turdaş şi Sălcuţa propriu zisă 12). In general, această civilizaţie se prezintă la Ostrovul Corbului cu un strat foarte bogat, pe când la Ostrovul Mare e mai sărac. Harta ei a câştigat, prin cercetările din anul trecut, încă două puncte sigure: Ostro­ vul Corbului, unde şi condiţiunile de săpat sunt mai favorabile 13) şi unde e de dorit chiar o urgenţă a săpăturilor, filndcă staţiunea din colţul de Nord-Vest al insulei ameninţă a fi roasă de Dunăre în fiecare an; ceeace se vede azi, pare a fi numai o parte dintr'o mare statiune, dis­ trusă cu vremea de apă .. Preistoria Olteniei, cu Sălcuţa şi recent cu cele două staţiuni din Mehedinţi, intră astfel şi mai adânc în angrenajul problemelor de caracter general al Sud-Estului european; ea se leagă prin Gurnelniţa cu Cerna­ voda; ca apoi, trecând în Bulgaria cu civilizaţia tell-urllor (, tracică "), să ia contact cu sudul thessalian, helladic şi timpuriu cicladic. O altă civilizaţie neolitică, mai nouă decât cele precedente, poartă tot un nume din cuprinsul Olteniei, fiind răspândită În Transivania, cu un puternic centru de manifestări pe Mureşul de mijloc, În Banat 14) şi în cercul "ceramicei pictate din Vestul României" 15): e civilizaţia Coţoteni 16), caracterizată prin vase cu torţi supraînălţate, pe corp cu "boabe de linte", ca ornament, cu incizii, mai mult sau mai puţin re­ gulate, adesea în motiv de .căprior". Meritul cercetărilor recente e de a fi descopertt-vpare- se- o variantă Coţofeni În genul ceramicei dela Turdaş, cuprinzând o marfă dată cu culoare roşie (red-slipped-ware), întâlnită la Ostrovul Corbului, în staţiunile cu asemenea aşezări dela cele două extremităţi ale insulei. La Vânjule] 17), am cules fragmente cerarăice Coţoieni depe albia Blah­ niţel, fără a descoperi staţiunea; harta răspândirii civilizaţiei de tip Coţoîeni are totuşi încă un punct. Această civilizaţie pare a cuprinde şi Ostrovul Mare 18), deşi noi n'am găsit deocamdată nici o urmă acolo. In concluzie, putem spune că În faza tipului. de civilizaţie Coţo­ feni, regiunile Mehedinţului, până departe apoi spre malul Oltului (la Stoeneşti, in Romanaţi, se întâlneşte civilizaţia Coţofeni), se leagă de Banat, Tra�sil�nia şi Serbia 1�), făcând parte integrantă în discuţia ati- 11) De altfel legăturile comerciale ale ţinuturilor aurifere din Transilvania cu Egiptul primelor dinasyVsunt sigure. Analiza chimică a obiectelor de aur găsite într'un mormânt al unui rege din dinastia Il-a, dovedeşte aceasta. (v. H. Peake, The B�o"ze Age and Celiic World, Londra, 1922, p. 40. Cf 1. Nestor, nota anterioară. 12) Cuprinde pahare-cupe, cu pereti subţiri, lut negru, cu mici proeminenţe. . 13) Pe deoparte satul Hinova fiind aşlt de aproape, iar pe de altă parte intă.l- nind aci oameni holărâţi a contrabui cu toată dragostea şi dezinteresarea la sprijinirea unor asemenea cercetări, sâpăturî[e .s'ar putea tace in condiţiuni lesnicioase. Nu putem să nu ne aducem aminte de serviciile ce ni le-a făcut d-I Gh. Logojanu, învăţător in Ostrovul Corbului, pentru a cărui bunăvoinţă îi aducem aici viile noastre mulţumiri. 14) La Rcşiţa şi peştera Comerova (lângă Domaşna-Cornii, Banat; material in Muz. T.-Severln). Varianta Coţofeni\ bănăţeană şi ardeleană, se prezintă cu anumite particularităţi, care trebuesc ur.uăr te. 15) In conceptia L Nestor (o. c.), 16) Localitate în jud. Dolj, bine cunoscută în lumea arheologică, 17) Cunoscută numai după vasul din Daoia, 1, 1924, p. 294, fi�. 261. 181 A se vedea materialul dela T -Severin (Muzeul Porţilor de Fier). 19) Prin Kordovo (Starinar, 1910, p. fi, fig. 73). 76 c [77] nităţilor neoliticului nostru în lumea egeeană (thessalică, helladică şi cicladică) şi aducând material în paralelă chiar cu Asia Mică (Yortan şi Troia 20); iar pe de altă parte ridică şi controverse asupra' influenţii nor­ dice în lumea noastră dunăreană din mileniul al II-lea a. Chr., pe care par a le rezolva tot în sensul unei direcţii dela Sud la Nord. In stadiul cercetărilor de faţă, Oltenia nu posedă încă legături de paralelism cultural spre Răsărit de Olt pentru civilizaţia Coţofeni. Ea se orientează şi de data aceasta, ca şi în cel mai vechiu neolitic cunoscut până acum la noi,-Vincea-Turdaş-, precum şi in epoca de bronz şi începutul epocii de fier 21), tot spre ţinuturile dela Vest şi Sud-Vest. Către perioada de trecere între neoliticul târziu şi între primele vremuri ale apariţiei metalelor, se constată în Oltenia o civilizaţie care a doua oară poartă numele unei localităţi tot din câmpia Munteniei: e civilizaţia de tip alina II 1 (staţiune din vecinătatea Bucureştilor), fixată cronologiceşte fn epoca de cupru. Ea fusese remarcată în Oltenia numai până la Hinova 22). Incă nu se cunoştea staţiunea de acest fel dela Os­ trovul Corbului, descoperită în periegheza din vara trecută. Ea se in­ tinde, probabil, mult pe sub grădinile sătenilor, ceeace ne face să bănuim că avem de a face cu o staţiune relativ mare şi care ar trebui săpată. Glina III oferă legături cu Transilvania (Ia Schneckenberg, lângă Braşov, sau la Periamoş cu cea mai veche civilizaţie din epoca de bronz în regiunile noastre. A se vedea 1. Nestor, o. c.), aşa încât orientările culturale ale Olteniei vremii acesteia se pot urmări pe aceleaşi vechi făgaşe, mai de grabă decât spre Răsărit. In felul acesta cercetările de anul trecut au sporit materialul asupra neoliticului Daciei în general, al Olteniei şi al Mehedinţului în special, dacă ne raportăm la unităţi geografice mai mici. Harta regională pe civilizaţi uni, în cuprinsul cărora s'ar observa chiar facies-uri deosebi­ toare, s'a îmbogăţit. Cercetările au contribuit în parte la întregirea isto­ rică a vieţii oamenilor ce au locuit aceste regiuni în răstimpul mileniului al III-lea a. Chr., pentru ca in mileniile următoare, datele arheologice referi­ toare la epoca de bronz 23) şi la cea d'intâi fază a epocii fierului - Hall­ statt-,24) până mai ieri relativ puţine, să sporească aproape conside­ rabil, iar Întunericul ce apasă asupra încercărilor de intregire istorică să facă loc larg luminii, care începe să se reverse din belşug cu mersul săpăturilor şi cercetărilor. Tocmai pentru vremurile care nu se bucurau de o bogăţie de date materiale in preistoria Olteniei, descoperirile din anul trecut aduc o surprinzătoare şi revelatoare documentare, de largi perspective, graţie sugestiilor ce se degajează din acest material şi pun noui probleme fn 20) I Nestor, o. c. 21) După prezentarea materialului, concluzia se va clarifica. 22) Arhivele Olteniei, II, 19�3, p. 297. Alte localităţi: v. 1. Nestor, o c., p. 114- (spalt) şi Zur Chronologie der rumânieehen Steinkwpt ereeit, în Prăhist, Zeilschr., XIX" 1928, p., 120 sqq , unde sunt publicate rezultatele dela Glina şi problemele ce se ridică. Glina III se caracterizează, printre altele, prin găuri butoni şi profile în felul v rsului de la Hinova (Palatul Cultural, nepublicat). 23) Din Mehedinţi nu se cunoşteau până acum decât bronzurile dela Bâlvăneşti (Dacia 1, p. 295, fig. 266 - 268). vasul dela Vânjuleţ (Dacia 1, p. 294, fig. 261), căruia i-am găsit analogii tehnice şi lormale la Ostrovul Corbului (v. material la Muzeul In­ tcrnatului şi cel din periegheză); vasul în chestiune pare însă a se apropia de Halls­ tatt (P), cele două securi de bronz cu gaură de inmănuşare transversală (a douille}, găsite la Halânga (ibidem, 1, p. 293, fig. 262 - 263), vasul dela Balta Verde (ibidem, 1, p. 294, fig. 260) şi brăţările intregi sau fragmeutare dela Ostrovul Mare (v. Muzeul 1.. Severin). 24) Despre Hallstatt-ul jud. Mehedinţi nu se putea vorhi, decât doar de cele două securi, bipene, de fier, dela Bâlvăneşti (Dacia, 1, p. 296), fig. 269, care pun, evident, o problemă interesantă în preistoria generală. , 77 [78] preistoria Daciei şi chiar general europeană în cadrul mileniului al II-lea Şi l-iu a. Chr., când ritmul vieţii anterioare istoriei devenise cu mult mai accelerat şi mai intens, prinzând în ţesătura sa şi Dacia - leagăn legendar al bogăţiilor de aur-, respectiv Oltenia şi ţinuturile ei de care e vorba aici. O egală valoare,-în ceeace priveşte descoperirile hallstattiene din Oltenia-, o constituesc săpăturile dela Vârtop şi Plopşor (Dolj) 25), care par a deschide una din cele mai serioase probleme a tracismului ţinuturilor noastre, mai mult decât conjecturile şi presupunerile puţin utile şi tot atât de puţin convingătoare, faţă de îndărătnicia celor ce ne-ar con­ testa continuitatea străveche în limitele geografice, naturale, ale Daciei. Acum vom putea porni dela date concrete, materiale, indiscutabile, ofe­ rite de ceramica intâlnită în Dolj, care pare a arăta posibile afinităţi şi legături cu cea "thraco-cimmeriană" din Sudul Rusiei a vremurilor prescitice 26). O altă serie de fapte ne ajută iarăşi să putem avea mai uşor o privire generală. Arheologul englez Gordon Childe, luând în .considerare vasul dela Balta Verde 27), il însumează grupului ceramic de factură Bijelo-brdo (Serbia) 25), care ar atinge astfel Oltenia cu o aripă a lui, extins acum şi peste Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare, Vânjuleţ, Balta Verde şi Gârla Mare 29), oprindu-se în cel mai răsăritean punct la Cârna (Dolj) 30). Specia aceasta ceramică a fost de mult considerată ca ceva inde­ pendent de cea "pannonică" dela Dunărea de mijloc 31). După desco­ peririle făcute, ea s'ar prezenta chiar cu stadii stilistice, deosebitoare în interiorul ei însuşi, care trebuesc avute în vedere la studierea materialului. Am găsit material de acest fel la Ostrovul Corbului, cules din gropi depe latura de N. V. a "piscului", altele adunate de pe plajă în colţul de Sud, dinspre Bateţi 32), şi unde este un puternic strat ,Coţofeni, apoi Vânjuleţ, Ostrovul Mare; aci am indentificat un vast câmp de urne,_ la locul numit .Bivolărtt- 33); la Balta Verde am dat peste al doilea câmp de urne, la "Morminţi",-nume semnificativ şi just în limbagiul localnicilor-, câmp de urne distrus din nefericire în cea mai mare' parte de plug şi datorită caracterului de dună a nisiţrurilor de acolo. Acest câmp funerar e la Nord-Vest de sat, în dreptul "Bivolăriilor", peste braţul românesc al Dunării, pe proprietăţile doamnei Maria Mihuţescu 34). 25) Săpăturile de aci s'au făcut. acum câţiva aui de C Nicolaescu-Plopşor, cu sprijinul material al Prelecturii de' Dolj. Pentru elucidarea problemelor se cere o cât mai repede continuare a cercetărilor pe teren 26) Suntem tot la începutul \cercetărilor. Problemele se întredeschid abia. Suges- tiile pot să ne Inşel e, Ultimul cuvânt il au tot săpăturile, care trebuesc făcute. 27) Dacia, 1, p. 294, fls. 200_ 28) G Childe, The Danube iri, Prehistory, p. �84 şi nota 8. 29) Wiener' Prăhist. Zeitschr" IX, 1922, p l. I şi li. 30) Vasul e expus în Muzeul �egional din Craiova. Cf. D. Berciu, Materiale pen­ tr .. preisioria Olteniei, 1, sub tipar în \Revista de Preisiorie, de sub conducerea d-Iui 1. Andrieşescu " 31) Menghin, la HoernesMenghin, Urqescliichie der bilâenden Kunst, 1926, p. 826. 32) Unde d-I 1. Andrieşescu a făcut un sondaj după răsboiu. 33) Multe urne funerare se găsesc în Muzeul Porţilor de Fier, adunate dela Os­ trovul Mare de d-I AL Bărcăcilă. 34) E locul şi datoria de a;. mulţumi călduros bunăvoinţei dezinteresate a d-uei Maria Mihuteseu, care, în afară de ingăduinţa de a săpa, ne-a dat un efectiv sprijin material Deasemenea mulţumim d-Iui C, Roşianu, notarul comunei, pentru zelul cu care nea înconjurat in toată vremea campaniei de săpături. 78 [79] Săpăturile dela Balta Verde au scos la iveală două morminte de inhumaţie (v. fig. 4) şi un mare număr de morminte de incineraţie, al căror inventar se compune din urne mari, ornamentate sau nu (fig. 3), cu' gâtui in formă de trompetă 35), vase mai mici adiacente, încrustate Fig. 1.-Vedere generală a cămpului de urne dela Balta Verde. Săpăturiie din 1932. Săgeata No 1 arată movila în Care s'au descoperit mormintele de inhumaţie şi incineraţie din epoca de bronz. Pare a fi mai mult crescută ulterior depunerei urnelor. Săgeata No. 2: Suprafaţa unde s'au găsit nrne hallstatticne. Fig, 2, - Balta Verde. Săpăturile din 1932. Două şiruri de urne funerare din prima epocă a Iierului: Hallstatt; alte şiruri tot paralele, s'au descoperit pe o parte şi pe alta a acestor două. 35) Urne în felul celor dela Dubovăţ (G. Childe, o. o, fig. 157, 1 şi 2), B jelo·brdo (ibidem. fig. 156), Vel'şeţ (Vosinsky. Die Inlcrustierle Keromik, pl. XCVI, 3), Klicevac (Yassits, La Necropole de Klieenac, în Revue archeologique, 1902, 1, fig. 2-5) şi cea cu­ noscută dela Balta Verde (Da ia I, 192.4, p. 294, fig. 260). 79 [80] in alb de cele mal multe ori 36), străchini-capac 37) şi idoli funerari 3S). Alături de câmpul de urne din epoca de bronz este un altul din Hallstatt, care pare a deranja pe cel dintâlu. De aci s'a scos un număr mult mai mare de vase, în formă de două trunchiuri de corn 39), cu caneluri oblice pe linia maximă de ro­ tunzime, altele mici, înguste pe gât, din lut negru, stratele superficiale negre (sau brune). Nu departe de cele două cimitire-locuri de odihnă a celor trecuţi În lumea de dincolo, al căror corp trecător, fie că era ars complet şi cenuşa pusă cu îngrijire în urne, fie că era inhumat, aşa precum vor fi fost credinţele şi riturile de atunci-se întinde dealungul Dunării sta­ ţiunea, aşezarea vieţii de toate zilele a oamenilor vremii. Fig. 3. - Balta Verde. Săpăturile din 1932. Un mormânt dublu din epoca de bronz; două urne funerare in jurul cărora sunt vase adiacente, mici; sunt acoperite cu străchini; înăuntru e cenuşa mortului. Când condiţiunile materiale văr permite săpături sistematice şi în staţiune, rezultatele vor fi tot atât de valoroase ca şi cele din vara trecută. La Ostrovul Corbului, la Ostrovul Mare ("Pichetul Ars") şi Vân­ juleţ s'a dat deasemenea peste o bogată ceramică hallstattiană, caracte­ ristică, ale cărei afinităţi duc 'până în lumea villanoviană, nord-italică, a primei epoci de fier, adu când'. nebănuite completări şi preciziuni la pro­ blema relaţiilor culturale ale Geţilor cu ViIlanovienii, pe care a pus-o V. Pârvan şi a rezolvat-o aşa precum îngăduia materialul de atunci. 36) Pentru analogii, vezi Vel'şe� (Milleker. Del»lagyaroszag Regiseqleletei. J, 1897, p. 165. fig. 1; sau Vosinsky, o. c. pl\ LXXXIV, 1-21 ŞI Vattina (Vosinsky, o c. pl. LXXXVI, 1). \ il?) Verşeţ (MiJIeker o. c. 1, 1897. p. 167, fig. 2), Vatlina (Vosinsky, o. e, pl. LXXXVll, n. \ 38 A se vedea cei din cornitatul �'emes-Kubin (Vosinsky. o o. pl. XCII, Orşova (ibidem, pl. CL, inversati) şi Klicevac (Hoernes-Menghin, Urqesohiohie, p. 409, fig. 2). Cei dela Balta Verde nu mai păstrează urmele ornamentăru. 39) O formă caracteristică este cea (v. G Childe, The Danube, fig. 218. sus stânga) dela Dubovăţ. 80 [81] Grupul acesta ceramic nu rămâne izolat numai In Oltenia; el se Întâl­ neşte aproape pretutindeni în Transilvania 40). Studierea lui va fi de folos chiar pentru elucidarea unor probleme de caracter general în preistoria Europei. Ceeace rămâne însă de subliniat, ca un câştig de nepreţuită va­ loare pentru preis!oria românească, e faptul că În mormintele dela Balta Verde, - după cum se prezintă pe deoparte condiţlunile strati­ grafice şi în general stilistice ale materialului în sine-, s'a prins pentru prima dată la noi tocmai punctul de tranziţie, de sudură, între ultimele faze ale epocii de sfârşit a bronzului şi cea dintâiu fază aHallstattului dacic, prescitic, tranziţie culturală efectuată în Dacia în jurul anului 1000 a. Chr. şi curând după această dată. Lipsea o verigă de legătură la firul vieţii de întregire istorică în ţinuturile noastre. Fig. 4. - Balta Verde. Săpăturile din 1932.- Un mormânt de inhumaţie din epoca de bronz, cu scheletul unei tinere femei; la braţul drept se observă brăţara de bronz. E orientat aproximativ dela Vest la Est. Că această surpriză ne-a rezervat-o Oltenia, nu e de mirare: legă­ turile ei culturale cu Europa centrală, prin Transilvania şi Banat, şi cu orientările sale spre civilizaţiile din Serbia de N. V., nu puteau să ducă decât spre o înlănţuire a ei în manifestările istorice ale acestor regiuni din toate vremurile. Apropiindu-ne de sfârşit, mai amintim că fi bula sau agrafa de bronz, ca şipandantivul din acelaş metal, provenind dintr'un mormânt distrus dela Balta Verde, documentează aci un strat illyrian, întâlnit mai Înainte numai în insulele Dunării 41). 40) L'am putut urmări, în parte, în mulle muzee din Transilvania: Braşov, Sf. Gheorghe, Tg. Mures, Aiud, Cluj, Alba Iulia; apoi îu Muzeul municipal din Bucu­ reşti şi la T. Severin, găsit sub castrul roman, fapt ce trebue luat in considerare la intocmirea monograliei oraşului Severin, ce aud că se pregăteşte 41) V. Pârvan, Coneiâe-aiion» "'.' les sepultures celiiques de Gruia, în Dacia, 1, 1924, p. 55 sqq Aci e angrenajul istoric, - în parte şi arheologic-, al problemei complexe in legătură cu migraţiile illyriene şi celtiee spre ţinuturile Olteniei, asupra cărora, mate- 6 81 [82] Am căutat în rândurile de mai sus să înlătur, pe cât mi-a fost posibil, balastul ştiinţific, ca să păstrez constatărilor de faţă mai mult un caracter general. Am vrut, în al doilea rând, să atrag atenţia şi să mă­ resc curiozitatea conjudeţenilor mei, mehedinţeni, ca şi a tuturor din Oltenia, asupra nebănuitelor comori ştiinţifice pe care le ascunde pă­ rnântul, din descoperirea cărora istoria patriei şi a regiunei noastre aş­ teaptă precizări şi lumini noui, acolo unde intunericul mai stăruie încă; iar cum istoricul unui ţinut nu se poate face decât in liniile unui tot, cu limite mai largi, am schiţat în mare, idei, in jurul cărora se polari­ zează altele mai mici, din preistoria Olteniei, cu unele trăsături de in­ dividualitate aparte, din străvechi timpuri şi până astăzi, cu orientări culturale, mai ales spre lumea Apusului, cu relaţii comerciale, prin in­ termediul cărora produsele pătrund până aici, sau cu invazii de popu­ laţii dintr'o lume ale cărei margini de. expansiune se pot uşor deter­ mina cu ajutorul datelor arheologice, pe care le-au lăsat. Am lăsat să se întrevadă posibilităţile a tot atâtor surprize de ca­ racter ştiinţific, care, traducându-se istoric, vor ilustra în toată a ei am­ plitudine viaţa istorică a ţinutului dela Vest de Olt, dela prima afirmare a activităţii omeneşti pe aceste meleaguri, dela bogatul neolitic şi arta rupestră 42), la vremurile când descoperirea metalelor aduce o prefacere neaşteptată în mersul civilizaţiilor, ca apoi, pe trupul viguros .dacic, altoiul roman să prindă rădăcini mai puternice decât in alte părţi ale ţării' Si iarăşi, fiindcă o arheologie locală sau regională nu se poate face, mai ales In vremurile de cruntă apăsare prin care trecem azi, decât cu sacrificiile celor direct interesaţt.>- închin aceste rânduri, în deosebi, atenţiei oamenilor de bine şi conducătorilor din judeţele oltene, de azi şi de mâine, ca şi celor ce şi-au -făcut legământul vieţii lor cu ştiinţa, spre binele şi propăşirea acestui neam 42) . •••••••••••• P. S După fotografiile şi informaţiile ce mi-au fost accesibile prin D. Tudor, abia la ultima eorectură ra celor scrise mai sus, reese că dealungul Dunării romănătene, prin apropriere de Corabia, ar exisţa un alt câmp de urne ha llstattiene, ce merită a fi urmărit. Material suficient se găseşte la d, G. Georgescu, directorul Băncii Comerţului din Corabia, al cărui zel şi bunăvoinţă trebue subliniat. \ \ rialul descoperit aduce o completare,\ în sensul că un substrat de populaţii illyrice se întâlneşte nu numai în insulele Dunării oltene, ci şi spre interiorul ţinutului. ' Analogii pentru fibulă v. Daci� 1, p. 39, fig {) (Gruia, Wiss. MiU. aus Bosn. u. Herzez.iI, 1893, p. 122, fig. 22 (Glasinac) ; IX, 1904, pl. LVIll, 4 (Douja DoJina), iar paralele la pandantiv: Dacia 1, p 39, fig. 8; W M B FI, III, p. 100; Xl, pl XXI, 12 şi 18). 42) Descoperită in Oltenia de d-I C Ntcolaescu-Plopşor. Aceste gravuri Menghin le pune in legătură tocmai cu grupul Sierra Morena (Weltgeschichte der Steinseit, p. 188). Ar trebui cercetate şi «ponoarele» Mehedinţului. Nu ştim ce surprize ne-ar aştepta. 82 [83] J i f , I ! : : • • i ObTeHIA ISTORICĂ i • • • • il ••••••••••••••••••••••••••• ••• ••••••••••••••••• •• ••••••••••••••••••••• -. DOCUMENTE Cartea lui Alexandru Voievod, Domnul Ţării- Româneşti, prin care întăreşte stăpânirea lui Zaharia logofătul din Băbeni, peste mai multe părţi de moşie la Preutese, din judetul Vâlcea, la Budeşti, Giurgeşti, la siliştile Bebănească şi Budeşti 1). Tradus de St. Nicolaescu. Bucureşti, 25 August 1625. t Cu mila lui Dumnezeu 10. Alexandru Voievod şi domn a toată tara Ungrovlahiei, fiul marelui şi prea bunului şi milostivului 10. Radul Voievod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugei dom­ niei mele lui Zaharia logofătul din Băbeni şi cu fiii săi, câţi Dumnezeu îi va dărui, ca să-i fie lui de ocină la Preutese din judetul Vâlcea ju­ mătate din sat, însă din funia Rohotească toată partea lui Pădure şi partea lui Dobre, fiii lui Radul banul din Diiculeşti, din câmp şi din pădure şi din apă şi cu toţi vecinii, anume: Pătru şi Oprea şi Gogoiu cu fiii lor, şi ocina lui Ursu şi a lui Toader Ciolanul şi ocina lui Cârnul, fiul Bătrânului, din vatra satului de pretutindeni şi de peste tot hotarul, cât se va alege. Pentru că a fost cumpărat Zaharia logofătul această ocină, cu vecinii, cu toate părţile lor de ocină dela Pădure şi dela Dobre, fiii lui Radul banul din Diiculeşti, pentru 12000 aspri gata, în zilele părintelui domniei mele 10. Radul Voievod întru întâia oară. Şi iar a cumpărat sluga domniei mele Zaharia logofătul ocină la Preutese dela Stroe şi dela Preda din Roşieni şi cealaltă jumătate de sat, dar partea lui Leova şi partea nepotului său Stan Vlăsan, funia lor toată cu via cu tot şi ocina lui Burdilă şi a lui Lupul Cioroba toată de peste tot hotarul pentru 12000 aspri gata, şi cu aceşti mai sus zişi vecini în zilele părin­ telui domniei mele 10. Radul Voievod Întru a doua oară. Şi iar a cum­ părat sluga domniei mele Zaharia logofătul ocină la Preutese, dar din 1) Originalul aparţine d-lui Florea Demetreseu, din Craiova. 83 ifI"'�- �1 "'f" (:. •• [84] hotarul Melidenescul, partea lui Giura, toată şi partea lui 2) toată, de pretutindeni şi de peste tot hotarul dela fiul lui Handoc din Budeşti pentru 2600 aspri gată. Şi iar a cumpărat sluga domniei mele Zaharia logofătul ocină la Budeşti, dar din funia Hărăborească partea lui Handoc a patra parte toată dela fiul lui 2) pentru 2000 aspri gată. Şi iar a cumpărat sluga domniei mele Zaharia logofătul ocină la Giurgeşti, dela Stroe postelnicul din Oteteliş partea Cucului, toată de peste tot hotarul, cât se va alege, pentru 2000 aspri gată. Şi iar a cum­ părat Zaharia logofătul dela Vladul şi dela Ivaşcu o falce dintr'o pră­ jină şi un loc dinaintea bisericii, pentru 1000 aspri gată, dar din siliştea Bebănească, Şi iar a cumpărat dela Stoian şi dela Comăniţă din Budeşti un loc din siliştea Budeştilor, pentru 2000 aspri gată. Şi iar a cumpărat Zaharia logofătul dela Preda al Taicului, partea lui a patra parte, pentru 500 aspri. Şi au venit inaintea domniei mele şi au vândut aceşti mai sus zişi şi numiţi oameni ocinile lor cu vecinii, ei de a lor bună voe ...... 2) mărturii mulţi oameni buni, anume: din Bătişani Drăghici ...... 2) şi din Bălăceşti, Giura şi Calotă şi din 2) Barbul şi Pascotă şi dela Drăgan, Vladul şi Stanciul. Drept aceea am dat domnia mea lui Zaharia logofătul, ca să le fie ocină cu vecinii de moştenire şi ohabnică fiilor şi nepoţilor şi strănepoţilor. Şi de către nimeni neclintită, după porunca domniei mele. Iată şi mărturii am pus domnia mea: jupan Papa vei vornic şi jupan Fiera vei logofăt şi jupan Vladul vei vistier şi jupan Miho vei spătar şi jupan Bartolomi veI stol­ nic şi jupan Bratul vei comis şi jupan Gherghe vei paharnic şi jupan Constantin vei postelnic, şi ispravnic Fiera vei logofăt. Şi am scris eu Lepădat logofătul în cetatea Bucureşti, luna August 25 zile, şi dela Adam până acum cursul anilor in anul 7133, iar dela naşterea lui Hristos 1625 . . ; Alexandru Voievod 6 din mila lui Dumnezeu domn. Hârtie. 'I'ext slovenesc. Crucea şi litera începătoare cu roşu, ornale. Monograma mare cu roşu, ornată. Pecetea mare, de ceară roşie, rotundă . •••••••••••• \ 2) Loc lupt in original. 84 [85] Documente din Castra-nova-Romanati 1) Transcrise de Ilie Chirlţă. l. Popa Dicu cu nepoţii se plânge episcopului de Râmnic împotriva lui popa Dinul, fratele său, care face lucruri netrebnice. 1818. Prea sfinte stăpâne, Jăluesc prea o sfinţii tale pentru frate-mieu, popa Dinul ot satul Cacaleţi, că fiind noi trei fraţi În casa părinţilor, nurnitu din mica vârsta sa au fost pornit la fapte netrebnice, mult(ă) necinste şi pagubă făcând şi părinţilor noştri, care după ce s'a căsătorit făcându-să diacon şi preot, nu şi-au lăsat năravurile sale, ci multă pagubă au făcut şi mie şi frate­ lui mieu şi nepotului mieu şi altora streini. Şi nu-mei) ajunge de pa­ gubă, ci mă şi necinsteşte prin soboare şi adunări, el şi preoteasa lui. Care pagube le arăt mai jos, că în anii trecuţi având cârci(u)m(ă) şi to­ varoşi nişte hoţi, plecând dela casa lui mi-au pus foc pătu(lu)lui cu porumb i cânepă, abiea scăpând dintr'acel foc şi doaă bivoliţă ce era legate acolo, doaă sahane 2) şi o găleată cu unt ce mi-au fost în pim­ niţa lui la păstrare. Untul s'au dat lipsă, iar sahanele nu le-am mai văzut; o sapă mi-au luat-o furiş de la arăie, un tărnăcop asămene, o şubă am găsit-o pierdută la un an în casa lui, un stihar mi l-au luat din bisărică şi I-au tnstreinat unde au ştiut, un loc de arie mi I-au luat în sîlnicie, o branişte a mea au trimis copii(i) dă mi-au tăiat-o, un loc arat de mine mi l .. au pus sămânţă în silă, o ţarină ce am avut-o cu el de to­ văroşie, nefăcându-şi partea lui de gard mi s'au mâncat bucatele după ispaşa ce am, o grădină, bas cea de pomi, băgând cai(i), m'au păgubit prăpădindu-să, o velinţă ce mi s'au răpus din pricina lui, pentru treaba bisăricii, fiind datoriea lui, o moară ce o avem de tăvărăşie cu nepoţi(i), nu-şi ţine numai rândul drept, ci ţine în silnicie îndoit şi întreit, Pentru care fi(i)ndcă e om înpotrivitor, să fie o cinstită poruncă de a-l aduce cu rnumbaşir ca să mă înfăţişez cu dânsul la cliricat pen­ tru pagubile ce-m(i) arăt mai sus, ca să-mei) aflu îndreptare şi ca să aflu mila prea o sfinţii tale; mai vărtos că nu-şi păzăşte rândul bisăricii, ci pe la zile mari stă în casă, de toate slujbele nefăcând nici la Bobo­ tează, or feştanie, ci au căpătat de alt(ă) bisărică. Prea plecat Prea o sfinţii tale, Popa Dicul Cliricu ot Cacaleţi sud Dolj cu nepoţii miei. Galaction cu mila lui D(u)mn(e)zău episcop al R.âmnicului. 1 Autorul aduce viile sale mulţumiri d-rei Aurora Georgescu, studentă in litere, pentru bunăvoinţa pe care a avut-o punându-i la dispoziţie spre transcriere un nu. măr de 40 de documente, aparţinănd toate sec. XIX·Iea. Urmarea in nr, viitor. 2) Nesiguranţă asupra descifrării cuvânt ului din original. 85 [86] Prea cuvi(oase) arhimandr(ite) chir Gherone 3); cucernicilor c1irici blaglosveni, veţi vedea jalba aceasta şi veţi luoa pliroforie, pentru care poruncim că aducându-să pârâtu faţă cu jăluitoru, să le cercetaţi pricina şi la dreptatea 4) ce va avea jăluitorul să- şi afle cuvincioasa îndestulare. Şi fiţi blag( o )sloviţi. [Sigiliu episcopului] Prea sfinte stăpâne, 1818, Mart 16. Din stăpânească poruncă următori fiind, s'au înfăţişat amăndoaă părţile în naintea noastră şi întrând în cercetarea acestii pricini s'au în­ trebat pârâtul popa Dinul ce are să răspunză şi Iăr' de tăgăduire arată că pagube(le) ce s'au făcut când au aprins pătulu jăluitorului au fost din pricina unor oameni, ce au fost tovaroşi cu dânsul la o cârciurnă, pă vinu ce să va vinde, şi nu numai pe dânsul l-au păgubit, ci şi pe alţi mulţi, ştiind acei tovaroşi ai lui hoţi de faţă. Ci la cercetarea ce am făcut acestei pricini, să dovedeşte că iar dintr'a lui netăgăduire, la câte s'au întrebat, găsindu-să multe lucruri de ale jăluitorului, în casa lui netăgăduite de dânsul, de care să cunoaşte că toată curgerea pricinii să începe din pârâtu, fiind om iute, atât el cât şi copii(i) i soţiea lui. Ne­ vrând să le facă zapis şi să-i certe, ca un părinte, ci le dă voe dă să ţân tot de pricini şi gâlcevi, deaceea dar să găsăşte cu cale ca să în­ toarcă paguba ce i s'au intămplat din pricina lui, care paguhă socotin­ du-să la pârâtul, n'au tăgăduit. S'au strâns toată suma: taI. 34, par. 30, din care scăzându-să taI. 8, pentru o epăngea veiche ce a răpus-o a pâ­ râtului. Rămâne datori taI. 36, par. 30; în datorie fiind a dat şi zapis cu legătură la sfănta episcopie că de acum înainte îşi va face zapis preotesii şi copiilor lui. Şi el să va părăsi de năravurile ce le-au avut, de a nu să mai întinde din dreptu lui la altă parte streină, precum au urmat păn' acuma. De care cercetare ce li s'au făcut nu lipsim a arăta sfinţii tale. 1818, Mart 18. (Doc. nr. Il; copie transcrIsă în posesia 1. Chiriţă). II. Plângerea lui Popa Dicu inpotrioa lui Dinu Aricel şi a fraţilor săi, cutropitorii un?r stânjeni de moşie. 1822. Prea cinstit dumneata biv vel cărnăraşi, Jăluesc dumitale că eu de' sânt acuma mai bine de ani doaăzăci, am cumpărat .... 5) patru zapise, stânjini 1 .... 8 G), moşie dela nişte moşteni în Apele-vii, sud R�manaţi, ce şi aceia au avut-o cumpă­ rată din trupu hotarului Zăr;o(a)g(a), cari stânjini sânt alăturaţi cu moşia :1) Nesiguranţă asupra descifrării cU'i'ântului din original. 4) Idern. 5) Textul original fiind rupt, posibil să fie cuvântul: 'cu-o 6) Cifra nu se distinge bine; posibil să fie 5, 86 I , I I [87] mea ce o am de moştenire. Pă care cumpăr(ă)to(a)re păn' la o vreme am stăpânit-o în pace şi de nimeni nesup(ă)rat, iar mai la urmă, un Dinu Aricelu, cu fraţi(i) lui, ot Puţuri sud Dolji, cu cuvânt că are şi el cum­ păr(ă)t( o )are de stânjini 25, din suma de stânjini 200 ce .... 7) înstră­ inat mai nainte la mulţi 8) cumpăr(ă)tori, tot din hotarul Zăno(a)ga, supt rânduială în vremea aceia, atât la locuri ar(ă)to(a)re cât şi la livezi, am tras la zapcii(i) plăşii şi pentru a lor cunoscut(ă) greşal(ă) mi-au dat şi înscris supt iscăliturile lor, adeverinţă că nu numai să vor păr(ă)si şi întru nimic nu mă vor mai sup.ăjra, ci încă să fie şi supt glo(a)ba stă­ pânirii judecăţi(i), dup(ă) care adeverinţă păn' de sânt acuma că .... 9) ani a mă .... dar .... tele lor, din stri(că)ciune n'au încetat, păn' când au catadisit şi Luni după Paşti, acuma unde mi-am branişte făcută, coşări şi sade şi bucate în păstrare, tiranul de care mai sus mă jăluesc la vrăjmăşia lui făcând vreme cu prilej au dat foc la tot cuprinsul acestui. Şi eu ca un păg(u)baş iscodind în ..... 10) încalea un Mihai sin Zanfir Popescu au cerut dela mine mulţumita sa, ca să-mi dovedea­ scă pă acel făc(ă)tor de rău, căruia i-arn şi dat tal. 8, faţă fiind şi un­ chi-său Popa Combii. Ci fiindcă fiu-mieu mai nainte cu o zi au Întrebat pă- un nepot, al mai sus numitului Dinu, de au fost cinevaşi dintr'inşii acol(o) la câmp, şi au arătat că Luni pă supt amiază-zi s'au dus unchi­ său Dinu dela oi pă acolo. Cu care arătare şi colcaşi II) dovadă să face pagubilor mele asupra .... 12) fiind .... 13) către popa Combii ase­ mine au arătat. Mă rog dumitale ca să fie cinstită poruncă de bumbaşir (ca) să mă judec cu dânsu, la o dreaptă judecată ca să mă despăgube(a)scă de cele mai jos arătate, cu înfrănare şi zapisul său i fraţi(i) lui că să vor păr(ă)si de acum nainte, rărnăind eu în liniştită stăpânirea mea, dup(ă) cuprinderea zapisălor de cumpăr(ă)to(a)re, lipiţi fiind aceşti stânjini, cu moştenirea ceaa .... 14) (d)up(ă) cum s'au mai zis, căci nu mai poei răbda faptele şi urmările lor cu cari să tot în potrivesc asupra-mi şi mai cu . . 15) pagubi şi arderi de foc. Şi ce va fi mila dumitale. Prea plecat Dumitale Popa Dicu cJiricu, ot Cacaleţi sud Dolj. Constantin Sarnurcaş biv veI cărnăraş, caim. acestor cinci judeţe. Cinstiţi dum(nea)v(oastră) boeri ispnavjnici ai judeţului, veţi vedea jalba aceasta, precum scriem dum(nea)v(oastră) a da . _ .. 16) să cerce­ taţi pricina şi asupra dreptăţii urmate, precum vă veţi pliroforisi şi vă veţi .... 17) de adevăr, să faceţi alegerea înscris şi să îndreptaţi, iar nerămâind vreo parte mulţumită, să-i trimiteţi şi la divan. 1822, Ionie 4. rSigiliul caimacamului). [Monograrna caimacamulul]. 7) Rupt originalul. 8) Ncsinuranţă în descifrare, din cauza relei stări a originalului. 9) Rupt originalul �i câteva cuvinte indescifrabile. 101 Inern. 11) Nesiguranţă in descifrare. 12) Rupt originulul. 13) Idern. 14) Idem. tril Idern . 16) Idem. 17) Idem. 87 [88] Sud Dolj, Dum(nea)v(oastră) zapciilor ai plăşi(i) Dumbrăvi(i)-dă-sus, din co­ prinderea aceştii jălbi şi porunca dum(nea)lui Caimacamului .... 18) care este, vă scriem să cercetaţi şi să .... 19) înpăcaţi amândoaă păr­ ţile de acolo, sau cu cercetarea Dum(nea)v(voastră) înscris să-i sorociţi a veni şi înnaintea noastră a li să izbrăni. 1822, Ionie 24 (?) (ss) Indescifrabil. (Doc. nr. 35; Copie transcrisă în posesia I. Chiriţă). III. Plângerea mai multor moşneni ot Ca ca leţi, în frunte cu logofătul Dumitrache sin Popa Dicu, către biv uel logofăt, împotriva lui Popa Anghel, Diaconului Stancu, Diaconului Dinu şi Diaconului Ilie, pentru moşie. 1824, Ianuarie. Prea cinstite dumn(nea)ta biv vellogof(ăt), Jăluim milii dum(ita)le ca s(ă) avem drept, cu popa Anghel i Diaconu Stancu i Diaconul Dinu şi Diaconu Ilie Cotara, toţi din satul nostru Cacaleţi, sud Dolj, că având noi moşie cu toţii într'un hotar de sânt peste treizeci de ani trecuţi, de când s'au făcut hotărnicie moşii cu 24 de boeri hotarnici, la care hotărnicie au căzut numiţi(i) cu alţâ părtaşi ai lor cu ogrăzile, cu cas( e )le şi cu pometuri şi cu toate nărnes­ tiele lor, pe partea noastră de moşie, dându-li-s(ă) şi poruncă de către boeri(i) hotarnici ca ori să ne dea pământ în altă parte în potriv(ă), sau să ne dea havaetul pământului, după cum in cartea de hotărnicie să cuprinde atât acel părnănt ce să află numiţii cu lăcuinţa pe dânsul, cât şi pentru mori, la care hotărnicie nevrând să urmeze, nici să înţăleagă numiţi(i) cuprinderii cărţii de hotărnicie, a ne da pământ in potriv(ă) şi a ne face părtaşi pe mori. La leat 18(0)6 ne-am sculat şi am dat jalbă Mării sale lui vvd Constandin Alexandru Ipsilant, la leat 1806, Mart 9, la care jalbă s'au dat cinstită buiurdizmă 20) către cinstitul divan al Craiovii, ca s(ă) ne orânduiască un boer dela cinstitul divan pentru mori şi acel pământ ce să stăpâneşte de către dânşii, fără nici un cuvânt al dreptăţii. Şi s'au şi orânduit dUITI (nea)lui slugeru Drăghici Băbeanu şi ni s'au făcut alegere înscris, după cum să arată în cartea de hotărnicie, dându-le de iznoav(ă) poruncă ca să ne facem mori deos(ă)bit şi pentru _ acest pământ să ne dea în altă parte înpotriv(ă). Şi nici după aceasta nu sânt următori, ci ne stăpâneşte moşiea în sâlnicie şi unde aşteptai ca s(ă) să aridice dupe moşie, acum înpotriv(ă) vedem că mai mult s'au lipit ... a Pisicăi şi fecioriei) lor şi au făcut casfă) şi pometuri, tot pe moşiea no(a)stră şi în multe rânduri mergând la dânşii şi zâcându-Ie dupe porunca boerilor hotarnid, ca ori să ne dea schimb, sau să s(ă) mute dupe moşie. Şi de atunci. şi păn(ă) acum, ne poartă cu vorba, nedând nici havaetul pământului; acum de sânt câteva zâle, mergând popa Dicu clericu la mai sus numitul popa Anghel ca s(ă)-i zică pentru o moară ce ne-am apucat cu toţi(i� să o facem să vie să lucreze dreptul său, de loc au început cu vorbe de ocări a-l necinsti şi a-l ocărî cum i-au venit la gură, la care ocări şi, înjurături au fost faţă şi protopopu \ 18) Rupt în original. 19) Idem. 20) Poruncă domnească. 88 [89] Ioan Ciocioiu. Şi noi văzând că totdeauna când le zicem de dreptul nostru ca s(ă) ne dea păm(ân)t în altă parte sau să ne plătească ha­ vaetul pământului, ci ne necinsteşte şi ne ocărăşte, am dat jalbă către sfiinţiea sa părintele protosinghel, pentru necinstiri şi ocări ce ne-au făcut. Şi luând de ştire mai susul numit popa Anghel că am dat jal(bă) cinstitei (e)piscopii pentru dânsul, au alergat aici la mine rugându-sră) ca s(ă) nu m(ă) duc cu burnbaşir, ci să m(ă) duc acolo la faţa locului şi vom face pace; apoi eu după ce m'am dus acolo, de loc au dosit, nevrând ca s(ă) stea după făgăduială, ci tot purtându-ne cu vorba de iaste peste o lun(ă) şi gândindu-s(ă) în tot chipul cum ar putea să mai meşteşugească, ca s(ă) ne mănânce moşiea, după cum şi păn(ă) acum s'au dus la un Mărin Bălan dela Puţuri, ştiindu-I că are nişte moşii dela unii de ai noştri, pus zălog la ci vreme de trebuinţă. Şi s'au în­ voit cu el, dinpreun(ă) cu ai noştri. zâcând ca s(ă)-i prindem în sam(ă), având acel Marin o vie şi-o branişte pe moşiea numitului popei Anghel şi fiindcă acea moşie ce iaste zălogit(ă) la acel Marin, ajunge prin casta) popei să socotească drept schimb păn(ă) ne vom judeca. Apoi nici păn(ă) a ne judeca nu au putut răbda, ci s'au dus şi au tăiat acea branişte, rupând şi gardul viei. Şi acel Marin văzând că i-au tăiat braniştea şi i-au rupt gardul vii, au venit la acel popa Anghel, strigându-i că va să-i surupe cas(a) şi să-i tae pomi(i) pe unde vine dreptul său de moşie ce o are zălojită, iară noi temându-ne de judecat(ă) n(u) am lăsat ca să-i tae pomi(i), ci au pus mâna de au luat unifl) din tufani(i) ce era în bătătura popei din braniştea sa, ca s(ă)-1 aducă la judecat(ă) spre încredinţare. Şi popa s'au apucat cu ai lui trăgându-s(ă) pe tufan şi acum vedem că s'au sculat iar el şi au dat jalb(ă) cinstitei căirnăcămii cu fealuri de pâri neadevărate, zicând că i-am făcut mare stricăciune, pentru care herbinte ne rugăm dum(ita)le, că ne mai putând suferi să ne mănânce moşiea degiaba şi să fim totdeauna ocărâţi dela dreptul nostru, să fie o prea cinstită poruncă a d(umita)le, cu un vreadnic bum­ başir a-i aduce aici spre a ne înfăţişa cu dânşii, să ne plătească ha­ vaetul moşii de atunci şi păn' acum şi să ne sloboază moşiea, şi pentru că zice că l-am ocărât şi am sărit cu pricin(a) la dănsul, să-şi aduc(ă) mărturii o(a)meni streini ce s'au întâmplat acolo, ş'atunci noi vom fi răspunzători, iară pentru necinstea şi ocara ce au făcut popei Dicului, după cum iaste ştiut, să-şi ia răsplătirea şi ce va fi vrerea dum(ita)le. Prea plecat, Durnitrache logof. de aici sin popi(i) Dicului, ot Ca(ca)leţi. Popa Grigorie, Popa Dicu, Diaconu Ilie, Popa Dicul, Cacaleţ c1ericu. Cos(tan)din Cămp(i)neanu biv veI logof. caimacam Craiovei, Cinstiţi d(umnea)v(oastră) boeri isprav(ni)ci ai jude(ţu)lui, după pravili să-i judecaţi şi să îndreptaţi, iar neodihnindu-să, cu alegere înscris să-i soroclţi la divan. o Z [Sigiliu căimăcamului]. Sud Doli, 824, Ghen(a)r 10. C ss) Indescifrabil. 89 [90] Dum(nea)v(oastră) zapciilor ai plăşii Dumbr(ăvii)-dă-sus să ... 21) din coprinderea aceştii jălbi pă lângă pliroforie să vadă dum(nea)lor, pentru care iată vă scrim să cercet(a)ţi şi ori să-i înpăca]i de acolo, sau cu cercetarea ce le veţi face în scris să-i trimiteţi aici. 824, Ghen(a)r 13. (ss) Indescifrabil. (Doc. Nr, 10; copie transcrisă; în posesia 1. Chiriţă). IV. Răspunsul isprăuniciei Doljiu la plângerea lui Manolache Cacaliceanu, făcută împotriva lui popa nicu, pentru o moară. 1824, Noembrie. Dela isprăvniciea Doljiu, C o P i e Manolache Cacaliceanu, prin jalba ce dă către cinstita căimăcămie, face pâră asupra lui popa Dicu cliricu dela satul Cacaleţi, dintr' acest judet, arătând mal întâiu că având şi numitul o moară părintească pă apa Giorocului şi aflându-să sărac şi înstrinat, când au venit au găsit această moară arsă de către numitul preot şi pietrile i roata mutată la altă parte, într'o moară ce au făcut-o mai la vale dă aceasta, şi atât din pricina arsului morii i tăeatul fusului i mutarea roţii la moara sa ce-au făcut-o iară în urma hotărnicii a 24 de boeri, iar mai vărtos cu ridicarea apei la moara ce-au făcut-o iară, i-au înnecat-o cu totul pă a lui, şi nu mai poate umbla. Mai zicând şi aceasta că numitul preot ar fi intrat şi cu cumpărături într'această moară dela uni(l) din rudele sale, pe care acum are a le răscumpăra, iar osăbit de aceasta caşi casa părintească au dovedit aridicată dă popa Dicul Murea, cerând ca pentru toate să-şi afle îndestulare. Care jălbi fiind orânduite În cercetarea ispravnicatulul, măcar că după cererea numitului Manolache am orânduit pă un Dincă logoieţălu a face cercetare la faţa locului. Dar la înfăţişarea ce-au avut înnaintea noastră popa Dicul pârâtul cu jăluitoru Manolache, fiindcă au avut tăgăduire popa Dicul cu tovăroşii săi, . 13) Adaos: «Ion ereu, Costandina erejiţta, Ioniî; Mana, Ioana, Dumitru ereu, au dată la advon (sic) şi la cloponiţă tI. 6. Popa Ion Bodescu», 14) Chenarul pentru a arăta suma dată a rămas alb. I 98 [99] 1:il , 75 76 77 78 79 80 81 şi trei vite de oae, ca să să pomenescă In veci la sfntele slujbe. I Beleţescu au dat taI. 16. Costandin, Ana, Ion, Samfira, Dumitru, Mihăilă, Ion, Maria, Stana, Ilina, Ana, Maria, Stana, Ion, Pătru, Ilinca. Grecescu au dat taI. 10. Nicolae ierei, Zmaranda, Ion, Vasilie, Costandina, Maria, Costandin iereu, Maria monahia, Ion, Armanca. Mehedinţu, au dat taI. 4. Ion, Maria, Tănasie, Nicolae, şi cu tot nemul lor. I Părcălabu au dat 10 lei. Ion, Gherghina, Stanca, Ana, Ioana diaconesa, Ion diaconu, Mihăilă, Dumitra, Stanca, Dumitru. Rădescu au dat taI. 8. Dima, Stanca, Ioana, Dumitru, Maria, Liţa, Stana, Tănasie. Fulgiasca au dat la tărnosire bisericii pânză cotor 30. Maria, Ilie, Ene, Iordachia, Stana, Gheorghiţa, Dumitraşco, Ilina, Grigorie, Nicolae, juja, Dumitra, Stanca, şi cutot nemul lor. I Dionisie ieromonah au dat taI. 7. Maria, Stana, Stanca, Ion, Ioana, Safta. Iordănescu, au dat tal. 4. Nicolae, Maria, Costand diaconu, Opre, Cloplinte au dat taI. 6. Nicolae, Maria, Stana, Pavel, Mihăilă, Maria. Cloplinte au dat taI. 4. Gheorghie, Stana, Nistor, Ion, Clauşoae au dat tal. 2. Cos­ tandin, Ancuţa 15), şi cu tot nemul lor. I De, Stana, Costand ierod[ia]con, Ilina, Grigorie, Stanca, au dat taI. 6. Floare Stanca, Gheorghie, Dima, Dumitra, Costan­ dina, Nicodim monahu, au dat taI. 7. Beleţi au dat taI. 4. Gheorghie, Stana, Maria, Ion, Păuna, Maria, au dat taI. 1 şi 1 peşchir. Maria, Gheorghie, Anuţa, au dat taI. 1 şi peşchir. Cărste, Mihăilă, Păuna, au dat tal. 3. Eni, Dumitru, Opre, au dat taI. 2. Dumitru, Stanca, Maria, au dat taI. 3, şi cu tot nemullor. i Fulgescu, au dat taI. 5. Grigorie, Safta, Ion, Ilie, Stana, Ion, Catalina, Ion, Preda, Stan, Maria, Dumitru, Voica, Nicolae, Va­ silie, Bălaşa, Maria, Costandin, Ilinca, Cheorma ierei, Maria, Du­ mitru, Paraschiva, Vasilie, Ion, Ioana, Stanca. Pentru aceste nume s'au dat de un nume câte un leu la tăr­ nosire sfintei beserici ca vecinic să să pomenescă, Popa Ion Zugravu au dat taI. 5. Ioan ierei, Stanca iereiţa, Ion ierodiaconu, Stanca, Dumitru, şi cu tot nernul lor. I Maria, Oprita, Simion, Iovan, Statie, Opriţa, Opre, Sima, Mihăilă, Nicolae, Tănasie, Muşat. Pentru aceste nume au dat la faceria bisericii taI. zece, ca vecinic să să pomenescă, , Ioan ierei, Cărste erei, Ilina ereiţa 16). Păuna iereiţa, Ioana, Gherasimieromonah, Maria iereiţa, Mihăilă 17), Groşotenul. Acest preot au dat taI. 5 şi un zlot ca vecinic să să pomenescă. Standul, Maria, Nicolae Beleţescu, au dat taI. 3. I Gheorghie, Stanca, Anghel, Ioana, Dumitru, Ioan, Stan, j idovenul, au dat taI. 5. Nicolae, Costandina, Maria Beleţi, au dat taI. 2 pol. Stan, Ioana, Nicolae Stoican au dat taI. 3. Ion, Stanca Beleţi, au dat pânză de taI. 2.30 bani. Ilie, Anuţa Buli­ tescu, au dat taI. 2. Ioan, Stana, Dumitru, Catrina, Anghel Ro- 15) Corectat .Ana8t�8ira. 16) Ultimile trei cuvinte sânt adăogate. 17) Adaos. 99 [100] cescu, au dat taI. 5. Nicolae, Tudor, Dumitra, Lăpădat, Rocescu, au dat taI. 4. Grigorie, au dat tal, l. 82 I Mihăilă, Marita, Ion, Dumitru. Acest au dat tal, 4. Iane, Stana, Niculae, au dat tal. 2. Dumitra 18), Costandin, Stanca, au dat tal, 2. Ilie, Dumitru, Ion Istocescu, au dat tal. 3. Ilie, Marica, Ion. Acestui Ion i s'au surpat un fecior la o râpă. Costandin, Maria, Costandin, Stana, Ioan, Ilinca Părcălabu Costa[n]d, au dat tl, 6. Costandin ierei, Maria iereiţa au dat taI. 83 5. Nicul, Dima 19), Dumitru ierodiaconu, Stanca, Ioan, I Nicolae, Maria, au dat tal, 2. Nicolae, Voica, Pătru, Maria, Ioan Grăme­ seu, au dat taI. 5. Costandin, Ion, Stana Bivolartsl au dat tal. 3. Gherasim ieromonah, Petru, Maria iereiţa, Maria, Maril'a de Supt­ pil'atră, au dat tal, 4. Dumitru, Opriana ale lui Ioan Bălitescu, Gheorghie, Opre, Stanciu, I Opre Bălintescu, Costandin, Lazăru, Opre, Stana erei ta. 84 I Pomelnic al lui Ilie Voineg. Ilie, Pătru, Maria, Sofina, Georghiţa, Dima, Nicolae erei, Opre, şi cu tot nemul lor. Aceste au cumpărat sf. potiri şi masa prestolului. 85 I Stanciu, Opre, Costandin. Acesta au dat tl, 3 la pardosela sf. beserici. Costandinu Bălintescu, Stana, I1inea şi cu tot nemul lor. Pomenicu Stuparul[ui]. Antonie monah, Grigorie, Păuna, Hinca, şi cu tot nemul lor. Pentru aceste nume au dat tl. 4. 86 I Aicia să pomenesc numele popei Nicolae din Văratici ce au ajutat la sf. antimis cu tal. 5. Nicolae ereu, Stana ereiţa, Dima, Sofica, Floarl'a, şi cu tot nemul lor. Dumitraşcu Bodescul ereu, Stanca, Voinia, Gheorghie, Dumitra, Sima, şi cu tot nemul lor. Acesta au dat un stehari şi urarrs. Popa, Ilina, Cozma, Costandin, Păuna, şi cu tot nernul lor 20). 87 I Costandin, Ilina, Nicolae, Costandina, Pătru, Dumitru, Ioan, şi cu tot nernul lor. �.I H 1 8 23 30 41 [La acestea sânt adăogate însemnările şi pomelnicile urmă- toare :]. . � I Pahomie monah din sf. mănăstire Bistriţă, 1813. Zanfir Papa, 1813. I Doamne, Doamne! Caută din cer şi vezi şi cercetează vietatea aceasta pe care au zidit-o dreapta ta, pe care au zidit-o puternica dreapta ta 1 . I Pomenicu lui Gheorghe set[e]anu. Vii: Gheorghe, Gheorghe, Stanca, Ilinca, Păun. Morţi [lipsesc]. Pentru aceste nume au dat un prţajznicar biserici. I Pomenicu părintelui Pantelemon monahu. Acest părinte au răposat în sfăta mănăstire Bistriţa la leatul 1878 Martie 2';. Au dat trei poli la cumpărarea odăjdii[1or], ca să [să] pomenească. . I Numele şi pronumele\ celor ce au dat la icoane. Popa Gheorghe din Bodeşti 2 lei, Gheorgheerei, Ioana 21)\ ereiţa, cu fii. 18) Adaos. \ 19) Adaos. 20) Amestec de diferite scrisori mai noui. 21) In loc de Stana, şters. 100 [101] t I 42 52 70 89 90 91 Constandin, Stana, Elesaveta, 1,50. Maria erejijţa, Ilie erei, 1,50. Georghe, Gheorghiţa, 1 leu. Iacov, Păuna, doi lei 22) Nicolae, I1ina, 50 {bani] Gheorghe, Maria, 50 [bani]. Nicolae, Grigorie. 50( [bani]. Vasilie, Maria, 50 [bani]. Ioan, Păuna, 50 [bani]. Nicolae, Maria, 50 [bani]. Nicolae, I1inca, 50 [bani]. J oan, Dumitra, 1 leu. Ioan, Ioana, 50 [bani]. Costandin, Păuna, Ioana, 3 lei. Nicolae, Păuna, 50 [bani]. Nicolae, Dumitra, l leu. Costandin erei, Maria ereiţa, 1 leu. I Dimitrie, Ioana, 1 leu. Grigore, Samfira, 2. Costandin, Ilina, 1. I Pomelnicul ctitorilor ce au plătit prăsnicariu, Popa Marin Fulgescu: Marin ereu, Cost[andin], Maria, pentru acestea au dat 4 lei. Ilie Demetrescu: Ilie, l-au zugrăvit cu un preţ mai jos. Păun Ungureanu: Păun, Maria,Gheorghe, au dat un leu. Mărin Slabu: Mărin, Ioana, au dat 1 leu. Procopie Florescu: Procopie, Ioana, au dat 50 b. Ion Dobrinescu: Ion, Anuţa, au dat 50 b. I Pomelnicul lui Ilie Diiaconului Popescu, care au datu Oftoiculu celii mare bisărici din Săcături. Ilie erodilaconu, Stana, Mărita, lonu, Nicolae, Grigore, Ionă, G[he]orghe, Păuna, Mărita, Paraschiva, Tomiţa, Mărica, Mărita, Ionii, Sapta (sic), Costandina, G[he]orghe, Mihăilă diaconu, Ioana, lonu di[acon], Stana deco[niţa], Ionîi, Mărita, Costandinu, Anuţa. Pentru aceste nume au dată tI. 1723), ca în veci să să po- menescă. . Şi cu totu nernul lor. I Ionu ereu, Costandina ereiţa, Ionir, Maria, Ioana, Dumitru ereu. Au dată la advon şi la c1oponiţe u. 6. Popa Ion Bădescu. I Pomenicu lui Gheorghe Bălintescu: 1879 Iunie 15: Vii: Gheorghe, Ilinca, Păuna, Maria, Dimitrie, Ioana, Costandin, Ioana, Ioan, Ioana, Gheorghe, Costandina, Ioan, Maria, cu tot neamul lor. I Morţii: Ioan, Costandin, Stana, Sanda, Opra, Preda, Ioana, Cărsta erei, Elena ereiţa, Marin, Ioana, Floara, Gheorghe, Stana. Pentru aceste nume au dăruit o polă la iconostasi ca în veci se se pomenească. S'a scris 1881. I Pomenicu lui Iacov Dobrinescu, 1881 Martie 13: Vii: Iacov, Păuna, Nicolae, Alisandru, Dimitrie, Nistăsia, Ioan, Ioana, Maria, Filoftia, Gheorghe, Morţii: Tudor, Maria, Maria, Ana, Ecaterina, Păuna, Ioan, Nicolae, Păine. Pentru aceste nume au ajutat la policandru, sese pomenească. 22) şters: un leu. 23; In text ,,8" şi ,,7", probabil ije în loc de i, invers pus faţă de eemle. 101 [102] 93 97 98 101 103 104 "105 106 107 108 I Acest iubitori de Dumnezeu, Toma au dat o mie şidrili la biserică Secături, spre a lui vejnică pomenire. Pomelnicu lui Toma sin Din Popa Ma[rin]: Toma, Ioana, Elena, Toma, Ilinca, Maria 24). Morţii: Toma ereu, Stanca ereita, Pimen arhimandritu, Costandin. 1882. Cu tot neamul lor. I Pomenicu lui Călin, 1874 Mai 14: Vii: Călin, Maria, Paras­ chiva, ioan, Ioan, Maria, Nicolae. Morţii: Stana, Rornăniţa, Co­ standin, Grigore ereu, Stana ereiţa, Anghel, Nicolae, Costandina, Filip Milostanu, Maria, un galben au dat la odăjdii. Ilie, Floara, Grigorie, Saf ta. I Pomenicu lui Dumitrachie din Tărg 25). Vii: Dimitrie, Gheorghiţa, Ioan, Stanca, Constandin, Mihăil, Nicolae. Morţii: Ioan, Ana, Paraschiva, Dimitrie, Costandin, Stefan, Gheorghe, Ecaterina cu tot niamul lor. Pentru aceste nume care dărueşte de 4 ori pe an lumânări şi untdelemn. I Pomenicu lui Ioan Povrăgianu. Vii: Ioan, Maria, Ioan, Gheorghe, Ioana, Nicolae, Dumitra, Maria, Ioan, Ioan, Elena 26). Morţi: Nicolae, Ioana, Ilie, Dumitra, Maria, Costandin, Maria, Ioan, Ioan ereu, Gheorghe, Nicolae ereu, Grigore, Maria, Nico­ lae, Marin. Aşiderea şi Ioan 27). I Pomenic titoresc ali sfintei biserici Secăturile. I Pomenicu preotului Marin Fulgescu. Vii: Marin ereu, Gheorghe, Maria.Hristia, Ecaterina, Maria, Costandin ereu, Stanca, Ioan, Ilinca, Ecaterina, Maria. î- Acesta iubitor de Dumnezeu preot au dat lei noi 48, la policandru, la străni şi la procovete şi alte odoare, ca 'n ve[ci] să' se pomenească]. I Morţi: Isaia, Erornonah, Dumitra ereita. Stana ereiţa, Icnatie, Gheorghie, Maria ereiţa, Ioan, Maria, Costan­ dina,Alisandru, Ioana, Ioan, Cărstea ereu, Opra, Păuna, Nistoru, Stan, Iacov, Mărin, Pantelemon monah, cu tot neamul lor. I Pomenicul Dumitrul lui Popescu. Vii: Dimitrie, Maria, Georghe, Efimia, Maria, Andrei, Stana, Grigorie, Ioana, Maria , Păuna, Paraschiva, Acesta iubitori de Dumnezeu Dimijr ie, au dat lei noi 210, la policandru, doo sfenice împărăteşti, la străni şi icunostasu, şi la icoana cu doo praznice ca în veci se se porneniască. 1878, Morţi: Grigorie ereu, Stana ereiţa, Maria, Nicolae, Ioan, diacon, Ioana diconiasa, Nicolae, Costandin, Ilinca, Elesaveta, Hristina, Elena, Ioana, Ioan, Nicolae diconu, Romăniţa, Stana diconiasa, Ioan, cu tot niamul lor. I Pomenicu lui Toma; G. Florescu, 1874 Mai 17. Vii: Toma, Maria, Adam, Ana, Procopie, Ana, Parascheva, Maria. Morţii: Gheorghe, Ilinca, Flora, Stanca, Stana, Dima, Ioan erei, Stana ereiţa, Stana ereita, . . . + Pentru aceste nume', au dat un galbin la po1icandru şi zece lei la străni, ca în veci' să se pomenească. I Pomenicu lui Dumitru Voineag, 1874 Mai 17. Vii: Dimi- 24) Şters «Pimen arhim », \ 25) Târgui Hurezi. \ 26) Adaus: Efimia, Petru, Opra] Ilie, 27) Adecă dă lumânări, ca în precedentul. 102 [103] '1 t I 109 110 111 112 113 116 118 119 120 trie, Ioana, Dima, Păuna, Nist.or, Paraschiva. Morţii: Costandin, Păuna Stanca, Ioana, Ioan, NIcolae. -� Pentru aceste nume au dat lei noi noo, cain vecie se se pomenească. Adecă 9 l�i. _ � . .. I Pomeni cu lui Gngo[re] Popa Gngore, 18/4 Mal 17. Vii : Grigorie, Păuna, Grigorie, Vasilie, Dimitrie, Maria, Paraschiva, Grigorie, Rusanda. Morţii: Grigorie erei, Stana ereiţa, Costan­ dina, Gheorghe, Romăniţa, Nicolae, Costandin, Maria, Matei, Stanca, Păuna, Ioan, Ioan. i Pornenicu lui Stan Ilea, 1874 Mai 13. Vii: Costandin, Pă­ una Dimitrie, Evdochia, Sarnfira, Ioan ereu, Maria ereiţa, Grigo­ rie, Tudor, Nicolae, Dimitrie, Gheorghe 28). Morţii: Stari, Maria, Costandin ereu, Ilina ereiţa, Ilinca, Mihail diaconu, Ioana dia­ conesa, Gheorghe, Stanca, Maria, Mihăil, Ioan, Maţria]. i- Pentru aceste nume au dat Stan Ilea, şapte lei noi şi so­ ţia sa Ilinca iar şapte lei, ca în veci să se pomeniască cu tot niamul lor. I Pomenicu lui Dima Voineag, 1874 Mai 14. Vii: Dima, Pă­ una, Dimitrie, Ioana, Ioan, I1ina. Morţii; Costandin, Păuna, Ioana, Dimitrie. Pomenicu lui Dumitru Crechin. Vii: Dimitrie, Dumitra, Ioana, Leontie, Filoftia. Morţii: Costandin, Maria, Costandin. Pentru aceste nume au dat Dima lei noi 13 la policandru şi la străni 10 lei şi Dumitru ... I Pomenicu Marii Mihălou, 1869 Iunie 6. Vii; Nicolae, Pă­ una, Ilinca, Năstasia, Grigorie, Costandin, Ecaterina, Morţii: Ma­ ria, Avram, Păuna, Păuna, Nicolae, Mihail, Grigore, Ioana, Du­ mitru, Ilie, Anania, Ioan. t Pentru aceste nume au cumpărat Maria Mihăloaia icoana cu sfânta Treime cu 'n galbin de aur, ca 'n veci să se pomenească. I Dionisie arhimandritu Bistriţii, Acest ibitori (sic) de Dem­ nezeu au dat şase blăni de joagăr ca să se pomeniască, la bise­ rica Grămeşti. I Pornenicul Popi Căr[s)ti Fu[l]gescu; Cărsta ereu, Opria ereiţa, Constandin, Păuna, Iosisfiu eroschimonah, Opria ereiţa, Ioan ereu, Dumitra ereita, Gheorghie, Pătru, Ilie, Stana, Misail Monahii, Grigore ereu, Stana ereiţa, Ilina, Dumitru. Morţi: Ioni­ chie eromonah, Măria ereiţa, Ştefan Monah, Stana, Pahomie ero­ schiimonah, Stanca, Gheorghe, Ancuţa, Ion, Ioana, Tudor, Măria, Pătru, Măria, Nicolae, Stanca, Nicolae, Lazăr, Apostol, Nicolae. Stanca, şi cu tot niamul lor, pomeneşte Doamne. I Pornenicu Popei lui Ioan Fulgescu: Ioan erei, Dumitra e­ reiţa, AI[e]xandru, Maria, Ioan, Costandina, Marin, Ecaterina, Safta, Iosif ieroshimonah, Oprea ereita, Misail monah, Cărstea iereu, Oprea ereiţa, Grigorie iereu, Maria ereiţa, Pahomie iero­ shimonah, Mihail monah, Costandina cu fii lor. I Costantin iereu, Maria ereiţa, cu fii lor, Stanca, Necolae, Ioan, Ilinca, şi cu tot neamul lor. _ Acest preot Popa Ioan slujitor al sfintei biserici au făcut ...... ad verile pentru a sa pomenire, 1883. I Pomelnicul lui :Pqrtenie zugrav: Pafnutie monah, Mardo­ nia monahia, Mihail, Sofiia, Ionichia shimonah, Ioana, Ilinca, 28) Adaus: Ioana, Ilie. 103 ,� ' " , [104] 122 123 124 126 127 128 129 130 131 132 133 134 Iemfodora monah, Ioan, Grigorie, Ilinca, Stanca, Anania monah , Manole. Acest părinte au zugrăvit adverile sf. biserici cu un preţ mai jos, ca în veci să se pomenească, 1833 Fevr. I Pomenicul lui Gligore Ilia: Gligore, Dumitra, Ion, Dumitra, Ion, Costandin, Dumitru, Rada, Ion, Dumitru, Gligore, Păuna, Paun, Mărina, luna, Niculae, Păuna, .Măria, Nicolae, Paraschiva, Cordanca, Mărita, Tudor ereu, Stanca, Ilina ereiţa, Gligore ereu, Stana ereiţa. Ioana, Ilia, Stana, Dumitru, Zmaranda, Ion, Opria, Ion, Gher­ ghina, Gheorghe, Ion erei, Costandin erei, Dumitru, Măria ereiţa, Danciu, Dumitru, Stanca, Măria. Pentru este nume au datorie ... 0 sfântă icoană din cele mari, care în veci să să pomenească. Amin. I Acest părinte iubitori de Hs. din bună voinţa sa a zugră­ vit tinda sfti beserici pă cum să vede cu che[ltuia]la să[n]si[i] sale Costandin ereu, 1831. J Pomenicul Popi lui Costandin, vii: Ion Măre ereiţa, Nico­ lae, Dumitru. Morţi: Costandin erei, Dima, Ilinca, Opria, Roma­ niţa, Dionisie ereu monah, Maria ereiţa, Pătru, Maria, Ilie, Stana, Gligore, Ionu, Safta, Nicolae, Meilă, , J Pornenicul 'Popi lu Gheorghe Băzăcă ot Păuşeşti. Morţi: Gheorghe ereu, Marica eriţa, Darnaschin eroschimonah, Magda­ lina. Vii: Costandinu, şi tot niamu lor. I Pomenicu Popi lui Ioan Nistorescu. Acest preot au ajutat cu talere cincizăci la cumpărătoaria mineilor luna teci însă şi al doilia la legatu lor au dat tI. lei 63, tot numi tu preot, şi însa au mai dat la legatu evanghelii tI. 1 lei 22, p. 20 tot numitu preot, însă şi la facerra preştaniţi patruzăci şi cinci, ca în veci să să pomenească. Vii: Ioan ereu, Nicolae ereu, Stana ereiţa, Stana ereiţa, Măria. J Morţi: Neofit erodia­ conu monah, Maria erodiconiţa, Ioan, Ilinca, Onu, Costandin, Ni­ colae ereu, Mihail erodiacon, Ana. I Pomenicul Popei lui Nicolae Popescu. Acesta au legat doo cărţi : un minei şi o leturghie cu lei patruzăci şi cinci, ca în viacu să să pomeniască. Vii: Nicolae ereu, Stana ereiţa, Ioan ereu, Stana eriţa, Măria, Ioana, Pauna, Maria. J Pomelnicu lui Dumitru Popa Grigore Voineag. Vii: Dumi­ tru, Maria, Gheorghe, Ioana erodiconiasa, Ion, Ion, Stana, Elisa­ veta, Stana eriţa, Grigore, Costandina, Romăniţa, Maria eriţa, Păuna, şi cu tot niamul lor. I Morţi: Grigore erei, Ion erodiacon, Gheorghe, Nicolae, llinca, 1<;)11, Nicolae, Nicolae erodiacon, Stana erodiconiasa, Maria, Costandin erei. Pentru aceste dinfată I,şi din dos nume scrise au ajutat cu lei 54 la facerea stiagului sfintei beserici spre vecinică pomenire 1855 Agost 10, D. Popescu. \ I Morţi: Gligore ereu, Floaria ereiţa, Gligore ereu eroschi­ monah, Ioana ereiţa, Anghel, \Opriţa, Costandin, Ioana, Stana e­ reiţa, Costandin ereu, Ion ereu, Zmăranda ereiţa, şi cu tot nea� mul lor, 1858 Iulie. ' \ , I Pomelnicu lui Stan Popa Costandin Ilia. Vii: P[mna, Ioana, Ilie, Stan, Măria, Costandin, Rusanda, Ioan, Dumitru, Samfira, Isaia eromonah, Marin ereu, Stana eriţa, Ioan, Stanca, Oprea, 104 [105] 1 I , I . , Nicolae, şi cu tot neamul lor. 1 Morţi: Costandin ereu, Ilina eriţa, Sta Il ca, Stana, Maria, Tudor, Costandina, Tudor, Dumitra eriţa, Ioan, Alexandr]u]. _ Pentru aceste nume au ajutat cu lei 54 la tacerea steagu­ lui sfintei biserici, spre a sa vecinică pomenire, la anul 1855 Agost 10. 136 I Pomelnicu lui Nicolae Marcu Frumuşelu. Vii: Nicolae, Du- mitra, Ioan, Dumitra, Ioan, Maria, Nicolae, Nistor, Ioan--Cheor­ ghe. Morţi: Marcu, Gheorghe, Ioan, Mare, Maria, Floarea, Nico­ lae, Andronic, Ilinca, Ioan, şi cu tot neamul lor. Pentru aceste nume au ajutat cu lei treizeci la un rând ..... 1 . � 137 138 142 1 Ne datori. Oameni care zic că arul plătit francu pornenici­ lor pe 1902 şi 1903 şi care se găsesc datori. 1. Nicolae Grigore Mi erlă , a zis că a plătit. 2. Cost. Cosma Ploae, a zis că. s'a soco­ tit când a schimbat rubla. 3. Nicolae Duţe.4. Ion C. Dobrinescu, a plătit cân[d] a îngropat pă Copăcioae, 5. Cost. Ion Copaci, zice că a arat Popi, 1903, şi a dat popi lu Matei un lemn pe 1902. 6. Ştefan fierariu a dat Popi un topor pe 1903, iar pe 1902 nu e scris datori. 7. Gheorghe L. fierariu, zice că a plătit. 8. Cost. Gh. Fulgescu, a dat 1902. 9. Păuna Cost. Cărstoiu, i-a negrit vesminte. 10. Ion Crăcănuşi, plătit pe 1903 şi nu plăteşte pe 1902. 11. Cos­ tandin Beleţescu, plătit pe 1903 şi 1902 dat un gâscan. 12. Ghiţă Onete, plătit 1903 şi 1902. 13. Cost. Gh. Fulgescu, plătit pe 1903. 14. Ion Dima Voineag, a făcut tran[s]porturi adus lemne la cazan, 15. Ion Pătroiu a făcut transport. 16. Gheorghe Pătroiu a dat. t 17. Grigore nu ştie bine. + 18. Ion Gh. Ilea nu ştie. 119. Nicolae era­ cană zice că a dat pe 1903. 20. Toma Florescu a dat 1903. 21. Toma Iliescu plătit 1903 şi 1902, 22. Andrei Ion al Popi, plătit, 23. Ion Cărstea Beleti, zice că e plătit 1903 şi 1902. 1 Datori. Oameni care se cunosc da tori leu pomenicului pe 1902 şi 1903: Al. Monafu, 1903. 2. Cost. Gh. Fulgescu, datori pe 1902.3. Ion Niţu Butoi datori pe 1902.4. N. Basarabă, 5. Ion Nico­ lae Cracană, datori pe 1903. •••••••••••• 105 [106] rol f I � P Il t I I I , Nr 1270 1848, August 3. Adresă a Clubului revolutionar din Craiova 1) Către Locotenenţa Domnească a Ţării Româneşti Dreptate, Frăţie, Onorată Locotenentă Domnească, Indată după sosirea dela Bucureşti a d-Ior profesori Mihăescu şi Panaiotescu, aducând oraşului Craiovei veselitoarea ştiinţă că onorabila Locotenenţă Domnească a rânduit pe vrednicul şi onorabil bărbat d-I Florian Aaron de administrator pentru jud. Dolj, pe deoparte d-I Filişanu a spus că şi-ar fi dat dimisiunea, iar pedealta un mic număr de reacţie­ nari umblă să uneltească înscrisuri spre a cere de administrator pe d-I Stefan Gănescu, adică pe un om care nu are nicio popularitate, nici aplecare către Constituţie, după doao zile ce a dat, înspăimântând po­ porul de faţă cu felurimi de vorbe netrebnice. De aceia ne rugăm ca d-l Aaron să fie îndatorat a veni fără zăbavă la postul său, căci obştea îl aşteaptă cu cea mai mare nerăbdare şi bucurie cu braţele deschise, din pricină că administraţia şi poliţia de aici se află într'o stare foarte proastă, ba încă şi împotrivitoare Constituţiei, fiindcă nu împiedecă relele unel­ tiri ale celor ce voesc răul patriei; şi chiar oraşul nostru este ameninţat de neorândueli din partea poporului, la întâmplare a nu veni curând d-I Administrator. Când însă neapărate trebuinţe vor mai ţinea pe d-l Aaron în Bucureşti, atunci să le orânduiască altul vremelnic, sau să nu să dea voie a alege pe altul, spre a putea întâmpina orce neorândueli. Salutare şi frăţie Craiova, nr. 7. Membrii Clubului din cetatea Craioua : N. Pleşoianu, Gr. Marghiloman, C. Zaman, G. Andreescu, Car­ minski, Costache Petrescu, I. 1. Pleşoianu, Gr.Mihăescu, Vasilie Puianu, Haralarnbie Zaman, G. Petrovici, G. Calotescu, Eliat, Gh, N. Gheorghiu, G. Panaitescu, P. Alixandrescu, N. Mihăescu, Mihail Serghiad, D. Dia· conescu, Diaconul Vasiliu, Gavril Fişer, Ghiţă Alixandrovici, Alexie Păr. ..... , Hagi D. Andreiovici, Lambru Ec1esiarh, I. Cosescu, Gheor­ ghie Frumuşanu, F. Fotescn, Toma Paraipan, St. Patin, Teodor Arnan, Gheorghe Ioan, 1. Protopopescu, Marcos Anastasiu, Alecu Coroveanu, G. Tudorescu, Simion Ioan, M. Popescu, N. Macri, Costache ..... , P. Cernătescu, A. Iconomu, C. Caloianu, N. Părăianu, N. Dimitrescu, 1. Grecescu, Gh. Ionescu, G. Radovicî, Petrache Constandin, D. Protopo­ pescu, Moise Patin, Alter Bemhes, Marin Pleniceanu, Gh. Dulman, Du- mltrache Poenaru, C. , Zamfir Căncescu, C. Otetelişanu, Elias Berlevat, I. Grecescu, C. Plopşoreanu. , ........... 11. \ 1) Din Arhiva Min. de Interne Dos, nr. 26:l. Comunicată Redacţiei de D·I F. H. Bo mchis. din Bucureşti. . Vd Craiooa şi Unirea, de N Iorga, in acest număr, la pag 1. 106 [107] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • � Ol)TeHIA hITeRARĂ-ARTISTIGA i • • • • d.� •••••••••• ····.····�· •••• •••• ••••••••••••••••••••• • •••••••••••••••••• Reviste de . . provincie Din nevoia lirnbei noastre sărace de a ela uneori cuvan tului, împietrit În scmantisrnul său, un in ţeles, sau o nuan ţă, o semnifi­ caţie inedită şi eonvenţiona,lă, numim provinciale cutare periodice, nil din pricină că se redactează şi se tipăresc În altă parte decât în Bucureşti: ci numai pentru înfăţişarea lor sărăcăcioasă, pentru valoarea calitativă în genere inferioară, sau de o banală mediocritate a cupr.nsului lor. In acest sens "Viaţa Românească", deşi scoasă la Iaşi vreme de peste 20 de ani, n 'a fost niciodată considerata ca o publicaţie provincială, pe când cutare foiţe bucureştene au fost pre­ ţuite ca atare, cu toate că au apărut şi dispărut oarecând în zonele literare periferice ale Capitalei. Cu Înţelesul acesta, comun acceptat, Înţeles care IlU situează in loc, ci calitică, ierarhizează In scara valorilor o revistă, adjectivul, .;provincial" capăt,ă o notă pejorativă, întru cât el implică in sine ideia de inferioritate, ca valoare de cuprins şi formă, faţă de ceeace c .,din Bucureşti". Se zice astfel: trupă teatral,ă de provincie, politi­ cian de provincie, modă OI' gust de provincie şi tot aşa, printr'un trunsf'ert al acestei noţiuni în vocabularul criticei literare- revistă de provincie. Hândurile de faţă sunt o pledo.ario pentru aceste hulite publicaţii provinciale, pe nedrept hulite. Din înălţimea ei, presa şi critica bucureşteană în genere le n-a­ Icază cam ele sus, sau l11a� degrabă le ignorează. Pentru a le re­ cenza. sau macar a le annnţa apariţi«, trebue să fi intervenit per­ sonal, dacă ai vre-o cuuoşttnţă h l'cdal'ţiile respective. AUfl'l pierzi degeaba un exemplar mai mult din revistă. Cine el citit bunăoar,ă .in marile cotidiane dările de .';(':1111.1 ale anului publicixlice! ele pc :111 li 1 trecut -- eu prilejul numerelor de Craciun şi Anul nou - a -putut constata ce superficiale erall notăr-ile acestea, şi adesea parţiale, Căci critica bucureşteană, care se crede cea mai bine situată, ca puncl de observaţie, pentru a ('('rcela şi clasa Ion omr-n ul Ilterar. ştiinţific şi artistic, este in realil:!I(' cICla mai r.ău plasată. Aceasta din doua pricini: 1. Iiindcă, lipsită el!' ori­ zon t Targ, ea nu vede, şi nici nu se osteneşte s;'[ vadă ma� rnull de­ cât prod ucţiunca marilor publicaţii ale Capitalei, şi: 2. PCJl trucă, activăud iIltr'un mediu 111 vcşnieă a.gitare. acel al clanurilol' lilerare şi artistice bucureştene (aclese:l in dependenţă de clilbul'ile pai'lid 'Io!' 107 [108] politice). înduşrnănite ,intre ele, ea este prea adesea lipsită de obiec­ ti vitatea care condiţionează critica serioasă. Revistele din provincie însă -- cel puţin cele mai de seamă, din Cluj, Iaşi, Cernăuţi, Craiova şi alte câteva centre ale români­ mei - au avantajul de' a fi mai bine şi mai larg informate, fiind şi în măsură de a observa şi judeca oamenii şi lucrurile ce intră în cadrul cercetării lor, Într'un spirit de obiectivitate şi de nepăr­ tinire pc care nu-l pot avea decât excepţional publicaţiile metro-' polei noastre. Un scriitor, un publicist, aşezat cu rosturilc lui in cutare colţ de ţară - dacă e într'adevăr un intelectual, iar nu un sâmbriaş al condeiului -- se interesează deopotrivă de ce \se scrie in Bucureşti caşi .in provincie, spiri lul său nefiin d deformat profesional in aşa chip încât să considere Capitala drept umbilicus mundi al minţii româneşti. Liber de orice i-ar putea constitui o aservire spirituală în afara liniei sale de convingeri sincere, senti­ mente, gust şi aprecieri, .provincialul OHl de litere se lasă mai puţin influenţat de modele schimbătoare şi de cotertile Bucureşti lor. Retragerea relativă în care trăeşte, ca In orce oraş mai pe rife tic; îl deprinde a fi mai studios, ne pripit la lucru, capabil de a alege prin. sine şi a se cobori mai adânc În sufletul săli propriu, spre .[\ căuta o ol'iginalitate, pe care atâţia socotesc a o găsi mai degrabă. în ograda vecinului. Pentru tinerele talente, provincia este lin excelent mediu ele formaţiune intelectuală. iar revistele ei, cu aparenţa lor de modeste rude sărăcăcioase şi deaceea ţinute cam după uşă de cele bucu­ reştene, sunt respectabilele clor-itoare care, dacă n'au scos pui de cântăreţe întraripate din toate ouăle, căci o bună parte din ele au fost de raţă, e destul că 'a dat uneori şi câte o privighetoare. Gân­ diţi-vă că cei. mai mulţi din scriitorii noştri repulaţi vechi şi noi s'au formal în diferite oraşe şi târguri ale ţării şi că au debutat in cu­ tare uit�,lă foaie de provincie, al cărui nume nu-l mai afli ni de-l cât în repertoriul bibliografic al presei periodice dela Academie .. Aşa e C�I.zUl. între atâte altele, cu Eminescu, Vlăhuţă, Coşbuc, Creangă, ca să nu citez decât dintre cei de ied. Şi nu uitaţi că între publicaţiile ·din provincie au fost unele care au determinat curente ori le-au difu­ zat în Largul ţării. şi că a,u dat Capitalei unele din cele mai bune pene ale ci. Con vorhiri literare, Viaţa ROl11ânească,_ Luceafărul, Contem­ poranul. Făt-Frumos dela Bârlad, Rarnurile dela Craiova, Datina din T.-Sevcrin şi-au inscris, de sigur, pagini frumoase în istoria evoluţiei pei-iodicelor româneşti. Iără să luă mai opresc asupra unor reviste de specialitate. ca Arhiva �i Revista ştiinţifică "Adamachi" dela: laşi, buletinele scminai-iilor de filologie, istorie şi literatură română ale Universităţilor din Cluj, Cernăuţi şi laşi, sau revistele regiona­ liste ca Analele Dobrogei. Al'h\ve!c Olteniei, Tara Bârsei şi Milcovia, dintre cele mai de seamă. ' Din aceste motive plcdez pcn tru mai multă bună voinţă în fa­ voa rea revistelor de pr.ovincie. Şi ins.ăşi a CelOl' mai miei şi mai sărace cu duhul chiar. a celor scoase de proaspeţii eliberaţi dc pe 108 [109] băncile liceului, caşi a celor tin uţi incă sub regimul şcoalei se cun dare. Căci mă gândesc că tinereţea aceasta se simte ÎllsufleţiLă de un entusiasm, e Împins.ă de o ambiţie care, dacă are la tcmelie: sfântul dar al talentului, Îşi află ;in sine îndreptăţirea , mă gândesc că ea dovedeşte un nobil simţimânt dacă, cine ştie cu ce privaţiuni, îşi dă gologanul său pentru a-şi vedea slova tipărită, Şi apoi, În cinci sau in zece ani de acum, nu se poate ca, din o sută de îndrăsneţ] pion ieri. porniţi În căutarea clliburilorp.iama,ntifere ale Klondike-lui literar, să nu isbutească a, .Ie scoate Ia lumină şi v:alorifica doi mlîjo car. Şi pentr!l,jaceşti singuri doi, În nădejdea şi În aşteptarea lor dorită. socotim că s'ar cuveni să acordăm mai multă bunăvoinţă în­ ţelegătoare acestor biete reviste .,de provincie". C. D. Fortuoescu • •••••••••••• Ninge pe morminte Ninge pe morminte! Unde pier aducerile-aminte ? .. Vifor mut în game de tăcere; Triste, crucile se 'nclină-a mângâiere, Căci, sfârşite de durere şi de plâns, Candelele pălpăind s'au stins. Pace 'ntinsă .... Pacea rece a trădării; Funigeii-şi lasă morţii printre copcile uitării... Mai departe, lângă-o margine de cimitir, Unde-a strâns din toamnă, văntul, cuib de călţi şi pir, Stat-au corbii zărilor de ceaţă. Cobii negre cad stângace printre crengile ce 'ngheaţă, Se adună aiurite, Intind aripi osteni te Şi văslind se Iasă-agate Către-o tainişte devale, Unde trează O durere, ce s'ascunde sub troiene de tăcere, Priveghează. Sabina Paulian • •••••••••••• 109 [110] Poemă simplă pentru dragostea mea Căntul meu sfielnic s'a desprins din vraja Ochilor tăi limpezi, ca un strop de soare, Şi-ar vrea să-ţi desmierde fruntea şi obrajii Binişor, cum trece peste flori o boare... . Nu-l auzi şi nu-l simţi, Fiindcă-i spus în şoapte Şi nu ştii să-I cauţi în adânc de noapte Şi nu vrei, în minte, să-I urzeşti Şi nu Incerci niciodată să-I îngăni şi tu ... Dragostea mi-i tristă ca un văl de ceaţă: Nu-i pasă de-i seară sau e dimineaţă, Nu vede 'ntunerec, nu vede lumină, Nu ştie culege aurul din tină, Nu ştie culege binele de rău, Nu ştie să prindă loc în gândul tău. Coca Farago . ... M ••••••• .,. Priere banale Seigneur, VaIS-Je trou ver, ici-bas, le chemin Qui mene vers la paix et le repos de l'âme? Mon bras n'a plus de force et mes yeux plus de flamme, Cependant mon esprit filtre encor le venin Cruel, empoisonnant ma nuit et ma detresse. Pour accepter a vec nonchalance ou fierte Tout mon sort de morteI, j'aurais trop de faiblesse, Car a jamais le ci el fascinant a marque Mon coeur inassou vi du desir de planer Sur ma mortalite et mes propres miseres l Seigneur, si vous pouvez secourir le damne, Arrachez de mon coeur les maudites viperes, Versez-moi le sommeil, l'oubli de toutes choses, Dans ma poitrine, apres, logeant I'humanite, De cueillir dans la vie et de I'herbe et des roses, Sans trouble, sans espoir, �ns orgueil, ni regret! Valentin AI. Georgesco . •••••••••••• 110 [111] INTOARCEREA (Fragment din romanul: -Dany. Fată de nouăsprezece ani-) Intru în casă. Zâmbind, binc'riţeles. Eu zârnbesc foarte Iru­ mos şi. limpede, tocmai atunci când mă simt mai străină de orice bucurie. Am observat, foarte adesea, lucrul ăsta. crin să-mi ascund mereu tainele care mă dor, ş-j o fac în mod natural, fără eforturi. ncputârid admite să recunosc, În faţa oamenilor, că sunt mâhnită. Din acelaş motiv dansam (e mult de-a tunci) în faţa unei oglinzi, din care imaginea mea nu 1l1� putea încânta decât pe mine. A venit şi o zi În care am dansat pe o scenă, privită de zeci şi zeci de indivizi cari plătiseră ca să mă vadă ... Spectatorii dansului meu de atunci, ca şi acei ai zâmbetului meu de acum, n'au înţeles şi nu vor înţelege, niciodată, ce se pe­ trece dincolo 'de mine, acea care zârnbesc ori dansez. .. . ::Dorel mă întâmpină, grăbit şi important, ca un comisionar însărcinat să-mi anunţe vizita unui unchiu american, prevăzut cu dolari �i vârstă respectabilă: Hai, Dany ... Dece ai întârziat atât? Am întârziat? Eşti aşteptată! Aşteptată de tine �... Dece ? .. In spatele lui, se iveşte o siluetă fină, pe care o recunosc după felul în care Îmi bate inima. Tresar ŞI inaintez cu braţele deschise, ca spre o îmbrăţişare dorită. - Enric 1... Enric Lang 1. .. Dintr 'odată uit şi unde mă aflu şi în ce stare mă găsesc. Enric m'a readus, ca' prin minune, la ceva din mine. Mă simt uşoară şi înviorată, ca sub răcoarea unei dimineţi de anotimp cald. Ochii mi se deschid mari şi frumoşi (îmi simt ochii frumoşi, fiindcă nu mă mai preocupă decât începutul meu ele reînviere ) şi pă.sind am impresia că dansez, Dar privirea aspră, a celui spre care plutesc, mă opreşte în loc cu zâmbetul agreabil de adineaori şi murmur, cu o răceală cât se poate de proto­ colară :- Bine ai venit, Enric. Ce surpriz ă I Bună seara, domnişoară. Roşesc. A şi fi primit mai uşor trei perechi de palme. Fiecare cuvânt al lui IU'a lovit, jignindu"mă şi indurerându-mă. Mi« necaz. Totuşi îi intind mâna, gest care rămâne neobservat. 11 aud anunţându-mă grav, pe ton de turor e indignat: -- Peste o oră plecăm. Răspund cu o candoare obraxnic ă : - Plecăm? I Unde? - Acasă, Zârnbesc iar: --- Acasă? 111 [112] mine? Şi decid: - A, nu. Mă simt foarte bine aici. N'ai să rămâi aici. Ba da. Ba nu. Ba da. Ba nu! Şi mă ia de mana. Cum mă strânge 1. .. Nu ţip, fiindcă nu vreau să se creadă că mă doare .şi ci n'am forţa de a mă stăpâni. Continui să zâmbesc, şi asta-l exasperează. -- Cu mine nu se glumeşte, Dany, auzi? Cuvintele astea mă iau de umeri şi mă zgudue. Enric e, poate, primul om în faţa căruia sunt dispusă să renunţ la capricii' şi absurdităţi. Nu mi-e nici teamă, nici ruşine de el. Mă simt bine. Nu mai simt stăpâna mea şi mă simt bine. Inchid ochii şi-mi închipui că Enric mi-a luat mâna pentrucă nu m'a putut săruta, alături de o cameră în care stau Nora şi Dorel, cu uşa deschisă. Nici nu glumesc,dar. .... --- Nici-un "dar"! Dece închizi ochii ? -- Ca să nu te mai văd... Te strâmbi la mine ca un tiran. Te-aşi pălmui ... Şi eu pe tine. Atât ar mai lipsi... Cine-ţi dă voie să te porţi aşa cu Nu sunt sub tutela nimănui. Nici eu. Vocea mi s'a mal îndulcit ŞI Enric nu mă mal strânge chiar atât de tare. Tu eşti încă sub tutelă. Nu mă consider minoră. Fiindcă ţi se ap robă tot ce faci, Asta nu te interesează pe tine. , Ba mă interesează ... Pozezi în mare binevoitor al omeruru. Eşti comic, ca o perie de dinţi uzată. <, Ca o perie de dinţi uzată?!? Da. Asta-i spirit? Nu, comparaţie. Fii serioasă, te rog. Imi spui "te rog", \::u impertinenta cu care m'ai înjura, dacă n'ai fi bine crescut. Mă consider insultată:;l refuz de a mai sta de vorbă cu tine ... Dany, vino-ţi în fire. \ Dă-mi drumul. \ Incetează cu obrăzniciile! --o Dă-mi drumul... \ V rei să fugi iar? 112 [113] � Nu, dar găsesc inutil să. mă ţii de mâna: parc'ai fi o guvernantă anglo-saxonă. Te simţi copil de şase am r Nu, şi tocmai de-aceea nu pricep de ce mă ţii de mână. Iar eşti obr aznică ? N 'ai decât să te ofensezi ... Te voiu pedepsi. Cu ce drept? Am venit aci În locul tatălui tău. Deci, am asupră-ţi toate drepturile lui. -- Iată-te părintele unei odrasle rebele, care nu se intimidează ele accentele tale de tragedie clasică ... Şi În ce fel intenţionezi să-mi aplici pedeapsa cuvenită? Ai să vezi ... Cu alte cuvinte, eşti .pentru zicala » văzând şi făcând?" Ştii doar că papu n'are nici-un drept asupra mea? Eşti necuviincioasă l ... Papă crede că tot ce zboară se mănâncă, Şi tu ce crezi? Dă-mi drumul. .. Te-am Întrebat ce crezi. Şi eu ţi-am spus să-mi dai drumul. Fiindcă n'ai ştiut ce să-mi răspunzi. Aşa e... Ce bine mă cunoaşte Enric l Iată, insfârşit, un om care şi-a dat seama că eu nu intenţionat refuz de a răspunde Ia întrebări, ci, pur şi simplu, pentrucă nu ştia ce să răspund ... Mă înţelege aproape mai bine decât mă înţeleg eu. Continuă să mă ţină de mână, fiindcă ştie că eu, dacă-i cer să-mi dea drumul, nu o fac decât spre a-i reaminti, din când în când, că simt că mă ţine de mână. Mă. smucesc deodată şi alerg în camera de alături. Incep să plâng. Mi-e iar ruşine cre mine, căci acum mi-e ruşine de Enric, Are tot dreptul să creadă că sunt o uşuratică şi o răutăcioasă, Părerile celorlalţi au Început să mă intereseze. Cât sunt de mică şi de proastă... Ce vreau în definitiv? . Aşi vrea ... Nu ştiu ... Cred că tot ce sboară se mănâncă, sau . Ce cred? Nu ştiu. Sunt singură şi plâng. Atâta ştiu. Şi mai ştiu că plâng pentrucă mi consideram stăpână pe tot ce fac şi tot ce gândesc, şi iată, mi-e destul să întâlnesc un om,' de care nu mă leagă decât amintirea unui trecut mai mult sau mai putin îndepărtat, ca să-mi dau seama că nici gândurile, nici faptele mele, nu sunt altceva decât rezultate ale voinţii, arnbiţiei ori cu­ riozităţii 'Oamenilor din juru-mi ... Trebue să înţeleg odată că sunt a nimănui şi că, tocmai pentru asta, nu pot lupta cu nimeni şi cu nimic ... Acum îl iubesc pe Enric, desigur: p�lâflg din cauza lui. (Am mai iubit vreodată pe altul?) Plâng fiindcă mă simt mica în faţa lui şi sensaţia unei astfel de .inferio rităţi n'o ai decât în vecinătatea cuiva care ţi-e drag ... 8 113 [114] Mi-e necaz. Imi făgăduisem doar să nu mă ataşez ele nimeni şi de nimic, să le iau toate în glumă, să nu-mi mai creez nici o complicaţie În viaţa m ea prea complicată..., Ce să fac r ... Să mă pregătesc de drum Peste o oră plecăm. Ce se va m ri întâmpli ? Ce surprize î.ui mai pregătesc? La ce surprize să mă mai aştept? La niciuna. Surprizele vin pe neaşteptate căci, dacă le aştepţi, îţi fac surpriza de a nu mai apare deloc. Plângi, Dany? Nu plâng, Dorel. Mă prefac numar. .. Credeam că plângi adevărat, Te-ai înşelat. Peste o oră plecăm ... Plecăm acasă. Incep să fac diferenţa dintre orice casă şi casa mea. Incep să ştiu ce e al meu ŞI ce nu-i al meu; încep să apreciez depărt ă rile şi apropierile. Până acum nu căutam să măsor SlU să pricep o distanţă. Sunt oare pe o cale bună r Dece te prefaci? -- Ştiu şi eu r ... Mă amuză prefăcătoria. E un fel de antre­ nament spor tiv.v. 1\ şti să te prefaci e mare lucru. Uită-te la mine; ai putea jura că plâng veritabil, nu r ... Sigur ... . - Ei bine, mă prefac ... Nu cred. Te priveşte. A nu da crezare cuiva care n'are nimic de îm," părţit cu tine, însemnează lipsă de umanitate ... Imi şterg ochii 'şi-mi ascund în batistă vârful nasului pe care-l ghicesc roşu, strălucitor şi comic. Dorel se aşează lângă mine, de parcă i-aş prezenta vreun interes. In totdeauna am reuşit să atrag atenţia oamenilor, debi­ rând enormităţi, cuvinte anapoda sau minciuni fără consecinţe . . Vorbind serios, făcând confidenţe sau dlscutflnd un subiect de oarecare importanţă, am fost zeflemisită, poftită să tac ori acuzată de neseriozitate. De câte ori n'am spus adevăruri adevărate care, datorită felului meu de a le reda" au căpătat aparenţe de minciuni stângace ori glume de prost gust... Şi de câte ori, făcând farse şi nebunii, n'am fost: crezută pe cuvânt şi aprobată fără de re­ zerve. Oamenii sunt nişte bipezi foarte bizari, cu cari nu te poţi înţelege niciodată aşa cum "ai dori. Apreciez mai mult patrupezii domestici cari, deşi nu se menţin pe două picioare decât în cazul când sunt dresaţi, vin lângă\. tine atunci când Îi chemi şi pleacă de îndată ce îi goneşti; se apropie nechemati, când te iuhe .c: te muşcă, dacă te urăsc: ori nu'(te bagă În seamă, dacă le eşti indi. ferent ... Un singur defect au al�malele; nu ştiu să vorbească şi să-:?,i ceară răsplată pentru tăcuta lo� înţelegere şi bunătate. Când eram mică, le acordam animalelor mai multă atentie decât oamenilor. Iubeam furnicile, le duceam za'�'ir şi le priveam ceasuri intregi; şi melcii ; îi luam în mâini şi-i desmierdam cu toate că mă desgustau 114 [115] fiind umezi ŞI reci.". M clcii erau şi ei la urrn a urmei nişte fiinţe pe care trebuia să le mângâie cineva ... Mai târziu m'am surprins smulgând aripele fluturilor �i tor turând păinjenii cari se 'nfrupta.seră din prăzile desaripate, pe care tot eu le pusesem în plasa lor lipicioasă, gândindu-m ă că li-e foame ... Actele de cruzime îmi erau un fel de metode de auto- control : vroiam să mă conving că nu mă impresionează "crimele" mele. "Lu· eram" artistic, cu buzele strânse, crezând că mă supraveghează mii de ochi examinatori. In repaos plângeam, acuzându-mă de răutate şi mii temeam de răzbunarea lui Dumnczr.u .. Dece surâzi acum? '.- Nu-trai stă bine? Ba da. Atunci dece mă întrebi? Amintirile din copilărie - şi cele triste şi Cele vese'e- îmi aştern surâs pe buze. Dorel nu are de unde să ştie lucrul ăsta, pentrucă nu mă cunoaşte. 11 las să mă ia drept in conştientă sau frivolă. Nu mă interesează calificativul, pentrucă nu-l iubesc şi nu-I cred destul de inteligent ca să nu mă lase rece gândul că m'ar putea interpreta greşit. Enric însă ·e cu totul altceva. Pe el nu l 'aş putea minţi fără să mă simt apoi falşă faţă de mine însă- mi, Pe el nu I'aş considera, nicicând, simplu subiect de amuzament din care să mă pot alege '.::u o experienţă folositoare bunei mele dispoziţii .. , Nu vii să-ţi iei rămas bun de la doamna 'Dragu, Dany? Nu e prea de vreme? Dacă-ţi spun ... Bine. Viu îndată ... Dorel, caută-mi poşcta, te rog... vreau să mă pudrez întâi ... Sigur că-mi străluceşte nasul. .. * * * In compartiment numai noi doi. Enric sti lângă fereastră. -- pe dreapta -, eu stau lângă uşe - pe stânga, Mi-arn plimbat privirea de-a lungul canapelelor, pe tot tavanul, am citit regulu­ meritul de care trebue să se sesizeze orice călător; am aflat că mi am voe să scuip pe jos, nici să mă urc cu picioarele pe ca­ napea... Mi-am fixat apoi ochii asupra semnalului de alarmă, ele par 'că aş fi intenţionat să-I manevrezz Într'un foarte apropiat viitor ... Caut să nu mă mai gândesc la mine, dar nu pot. .. Enric fumează mereu şi tace mereu. Eu nu fumez , dar tac .. Şi tare aş vrea să vorbesc, dar n'am ce, şi mă tem să încep a spune ceva, nevrând să fac iar vre-o gafă. M'am săturat de năsdrăvănii!c mele gândite şi de cele vorbite. Simt nevoia unei odihnc prelungite, a unei convalescenţe trăite pe "chaise·]ongue", a unui tonic miraculos pe care să-I iau regulat, cu convingerea că are să-mi ajute să mă vindec... Cât m'a obosit nebunia asta, desigur ultima pe care am făcut-o l, .. "E pericoloso sporgersi" ... -- Ai spus ceva? 115 [116] merită. - Da, Enric. Am spus: e pericoloso sporgersi. In tnducere franţuzească, vme : ne pas se pencher en dehors; pe româneşte: a nu scoate capul afar.ă... Ce de precauţiuni... Pe englezeşte cum s'o fi zi când ? Niciun răspuns. In definitiv ce mă interesează cum se zice pe englezeşte la ... Au început să mă obosească şi gândurile. Imi hurue în cap la fel cu roţile trenului... Sunt într'un hal de slăbi­ ciune nemaipomenit.i. Ameţesc într'una şi am impresia că n'am fost nicicând sănătoasă fiziceşte. Dece nu-mi spui nimic? Sunt supărat pe tine, Dany, şi eu nu vorbesc cu cine nu Totuşi ... Te rog să mă laşi în pace. Povesteşte-mi ceva ... Te !;og să nu-mi mai spui nirruc. Mă plictisesc. Dormi. Nu-mi place să dorm în tren. Uită-te pe .geam. E întunerec şi nu văd nimic. Răsfoeşte ziarele. Nu obişnuesc astfel de divertismente; nu fac politică, nu-mi caut slujbă, nu mă pasionează crimele pasionale _ şi nu vreau să aflu ce s'a mai inventat peste ocean.i. Vrei să-mi dai o ţigare? - Poftim Mi-o şi aprinzi, da? Mulţumesc. Pentru a nu ştiu câta oară constat ca 111 viaţa m ea tutunul �oac2i un rol aproape principal, pe care �i l-am distribuit cu indi­ ferenţă. Mohorala tovarăşului meu de drum mă enervează, punân­ du-mă într'o situaţie cu atât mai penibilă, cu cât văd că n'o pot înlătura cu nimic. Starea mea sufletească cere o destindere oare­ care, o cât de relativă încordare a atenţiei mele asupra altcuiva decât asupra mea. Din ce in ce mi se ingreuiază capul=-cdesi mi-I simt din ce în ce mai usor -, şi mi se micsorează ochii. Mă simt disgraţios de urâtă, ca după o noa;pte de chef periferic cu mititei, vin fiert şi tutun inferior... \ Dacă aş trage semnalul de alarmă, trenul s'ar opri şi eu aş coborî. Consecinţele gest,ului meu ar cădea tot pe capul lui Enric, în chip de suferinţă �u dublu efect: moral şi material. Ar plăti amendă şi ar primi complimente ironice pentru curajul de a voiaja alături de o sărită\ din minţi. Eu în vremea asta aş sburda pe câmp uşoară şi nevinovată ca un miel 'nu ele mult născut şi m 'aş bucura ele libertate întocmai ca un ocnaş graţiat CLi ocazia unei fericite întâmplări naţionale. Ce şi-ar zice atunci bunul 116 [117] Dumnezeu, condamnat să mă contemple de printre nori, văzân­ du-mă dansând în mijlocul unui câmp pustiu, aproape de miezul nopţii, sub lumina unui astru imaginar, mai poetic decât luna si mai strălucitor decât soarele? Ar fi nostim... Mă îndoesc însă de puterea mea de a mă război în acelaş timp cu singurătatea şi cu întunericul. Mi-e somn. Aş dori să dorm' liniştită câteva zile în şir, într'un pat cald (nu cumva mi-i şi frig ?), sub o plaporn ă de puf. Ce a însemnat toată zăpăceala pe care am trăit-o în ultima vreme? Viaţa mea, de câteva luni încoace, a fost incomodă şi bolnăvi­ cioasă. Am abuzat de increderea mea, ca să mă trag pe sfoară, crezând că voi reuşi -- în cele din urmă - să prind hăţurile desti­ nului meu rebel şi să-i indic drumul, viteza şi ţinu ta. Rezultatul ? Iată: m'am convins de oribilul meu dezechilibru moral şi ajung să mă întreb din nou: ce rost am eu în lumea asta, blestemată să trăiască mereu la fel şi să, sucornbe mereu la fel, fără nici o abatere de la regula generală? - Dany, mută-te de lângă uşă, fiindcă ai să răceşti ... Guvernanta mea posornorâtă şi masculin ă a prins glas, vă­ zâridu-mă în pericol de boală. Mişcător I Il răsplătesc cu aceiaşi monedă nevalorificată : Mută-te tu de lângă. fereastră, unde-i mai lesne de răcit. .. Lasă-mă pe ruine ... Sunteţi cumva irnunizat, domnule inginer? Mă priveşte hotărît să-mi iinpue respect, cu ajutorul ochilor din cari îi radiază mânia ca o pulbere lucitoare. Nu mă intimidez câtuşi de puţin: Iar te uiţi. urât la mine. Crezi că-ti sade hine? Nu te-am Întrebat cum îmi stă. Şi eu nu te-am rugat să mă priveşti. Tii mult să continui conversaţia? Dacă asta se poate numi conversaţie! Zi-i, mal bine' schimb de telegrame .vorbitc ... Te rog să te muţi imediat de lângă uşe. Şi tu de lângă fereastră. Nici nu mă gândesc. Atunci riscăm arnândoi să căpătăm guturai complicat cu cine ştie ce complicaţii de plămâni şi gât. Eşti şi vei fi direct r es­ ponsabil. Şi numai pentru gloria de a muri împreună, nu doresc sit-mi iau tălpăşiţa din viaţă. Asta-i exagerare. Ba . e realitate. Nu găseşti că e deplasată incăp ăţinal- rea ta? Dar tu nu vezi că e ridicolă încăpăţinarea ta? Tu eşti cu mult mai comic, deoarece, deşi om în toată firea, ai apucături ca ale mele, de copil îndărătnic. -- Tu nu mai eşti un copil, deci nu te mai prind mofturile astea. Cine vaîmp1Îni în curând douăzeci de ani, nu mai poate spune că e un copil... 117 [118] Eu împlinesc douăzeci ele ani ... ?! Când ? . - La douăzeci şi trei Noembrie. Asta-i bună !. .. De unde ştii? Ei, de unele ştiu... Douăzeci Şl trei Noembric e o dată fixă. Memorezi uşor datele fixe? - Pe asta am ţinut-o minte. Te miră? Nu, mă bucură. Pauză. Aşa dar, data naşterii mele e fixă. -- just - 'ii a devenit ŞI importantă, de vreme ce Enric o ţine minte mai bine decât mine. M 'am înveselit subit. Nu mă mai persecută problema marie­ vrării semnalului de alarmă, nu mă mai plictisesc şi nu-mi. mai e frig. Dacă ştie în ce zi m'am născut şi câţi ani impfinesc, Însemnează că nu-i sunt indiferentă. Ceeace, având în vedere el vârsta mea fragedă se lasă, cu uşurinţă, impresionată de gen' timentalităţi, mă. ridică foarte lesne din rnohorala în care mă seu­ fundasem ele bunii voe. Schimb(ull locurile? ._- Sigur, Enric ... Şi, amândoi, ne ridicăm în acelaşi timp :;;1, cu aceiaşi repezr­ «iune. ne aşezăm unul în faţa celuilalt. Trebue să recunosc că voiajurile au farmecul lor pe care, dacă te mulţumeşti să-I găseşti fără să-I fi căutat, îl poţi savura Întocmai ca ,Pc o savarină sau ca pe o ţigare bună. Comparaţia poate părea deplasată; eu o g ăsesc bună. Farmecul unei că'lător ii e dulceag şi 1) icant, - savarina e dulceag.ă, picantă -- (şi uşoa ră : te saturi abea la a patra porţie). -ligarea bun ă te ameţeşte puţin, dar nu te face să. tuşeşti - (prefer ameţeala, tusii, pentrucă nu e sgomotoasă)... Imi pare rău că nu sunt fericită, căci dacă aşi fi !ji puţin fericită, sunt convinsă că nu aşi şti niciodată câţi ani am şi n'aşi căuta nicicând să-mi descopăr ceva pentru care să zic ci trăcsc ... Dece nu sunt fericită? Dacă aşi, avea ivre-o autoritate asupra destinului meu, i-aşi ela imediat o altă întorsătură, ca să pot prinde drag de viaţă. şi de mine, Săracul Dănuţ !îmi amintesc de el de câte ori cuget la dragostea de viaţă. Dănuţ a fost cel mai bun şi mai cuminte dintre toti prietenii mei. Şi tocmai pe el l-am pierdut pentru totdeauna... Apoi l-am pierdut pe Silviu... Apoi m'am pierdut pe mine ... Ce mi-a mai rămas ? .. - La ce te gândeşti, Dany? ... Aşi mânca o savarină. Ti-e foame? Savarina c o pr ăjitur a cu rom, ':ii prăjiturile se iau, de obicciu, ca desert, după ce ti-ai astâmpărat: foamea. I Vrei să trecem în va�onul restaurant? Nu... , far tăcem. Enric se uită la mine Şl, din ce în ce, mân­ gâierea ochilor lui mă stânj eneşte. Mă simt vinovată (însf;lrşi t !). Imi recunosc din plin greşelile, Ochii lui mă caută pe mine, 118 [119] Şl nu 'pot să mă găsească decât cu multă aproximaţie, fiindcă, eu nu-mi mai seamăn ... Dece te'ncrunţi, Dany? Nu-mi mai spune aşa, te rog. Acum mă chiamă Daniela ... Tot aşa te chema şi atunci, totuşi îţi ziceam: Dany. Când: atunci? Ştiu şi eu când ... Atunci ... Tot trecutul meu se poate rezuma Într'un singur cuvânt 1. .. - Răspunde-mi, dece te 'ncruntai adineauri? Am uitat. Desigur, mi-a trecut iar ceva prin minte ... Mai ştiu eu câte-mi trec prin minte ... Veselia mi-a dispărut. Iar mi-e ruşine, iar mă simt orfană şi bolnavă. Aşi vrea să se întâmple o minune, adică: ori să fie vis ceeace trăesc în momentul ăsta, ori să apară, dintr'un colţ oarecare, indiferent ce zână bună care să mi readucă, pe dată, la ceeace eram... când? Atunci.: Atunci când.; - Ştii, Enric, eu sunt foarte necăjită. Din fericire însă, pa,r altfel, din fericire pentru cei cari mă'nconţoară, bine'nţeles : nu-i indispun şi nu-i oblig să-mi găsească, neapărat, un remediu p.e care să mi-l comunice, fie prin viu grai, fie prin ochiade corupă; timitoa re. .. Tu nu eşti de compătimit. Aşa cum par, sunt de 'invidiat, ştiu ... - Eu nu te invidiez. Fiindcă faci parte din puţinii oameni inteligenţi CUl m'au cunoscut. Cari te cunosc. Despre mine, nu mal vorbesc decât la trecut... Aşa r! ? Da ... aşa ... Brusc, ochii mi se umplu ele lacrămi. Imi caut batista si. când o găsesc, uit să-mi mai ascund plânsul, fiindcă Emic mă ia de mâini: .- Ce e cu tine? Crezi că reuşesc eu cândva să şju ce e cu mine ' ....... Ajung' să cred uneori că rut e nimic, ca abia atunci să mă întreb din nou ce e... Să vorbim despre altceva mai bine ... Dece? M;'l tem să nu te plictisesc ... să ... nu te supăr.; - Şi nu vrei să mă superi? . - Nu. Iată, tu eşti un om pe care aş dori să nu-l sup ăr- niciodată. Şi şti: pentruce? Nu. Tu nu m'ai supărat nicicând pe mine. Par'că m ai adineaori ... Nici adincoari. M'ai umilit tu faţa mea. Asta ai făcut. AUt ! ... lVIâineleîi sunt calde şi netezi. Atingerea lor mi-e plăcută ca desrnierdarea unei lumini. Isbucuesr : lJ9 I �:!:: �tt � h�- '��A' [120] · -- i\ şi vrea să fiu fericită, Enric, - Ai să fii, Dany. Nu mai cred. Mi-am căutat fericirea de atât ea ori. ŞI în atâtea chipuri, încât n'am isbutit decât să mă depărtez din ce în ce mai tare de urma ei. Prea m'am agitat mereu, ca să nu fac niciodată nimic; prea 111 'am îndrăgostit de toţi oamenii, fără să fi iubit nicicând, pe nimeni; prea m'am lăsat pradă tuturor fanteziilor mele lipsite de orice pic de logică ... Ce bine e să stai de vorbă cu cineva! Te simţi mai uşurat de păcate şi de tine însuţi... Abia acum îmi dau seama cât mi-a lipsit mie cineva care să aibă răbdare să vorbească cu mine despre 'mine. Mie numai eu mi-am fost şi confident şi stăpân şi sclav şi frate şi călău. M'am istovit ocupându-mă numai şi numai de mine, şi uite unde am ajuns. De aceia toţi oamenii au o mamă, ori prieteni, ori preoţi, cărora să le dea în păstrare sau în fm'­ prurnut gâ.ndurile ori amintirea faptelor lor. F.u n'am avut până, acum pe nimeni. Continui să vorbesc destul de clar, având ciu­ data impresie că vorbesc pentru prima dată; mă surprind ascul­ tându-mi cuvintele cu un extaz atât de inexplicabil, încât par'ci\ nu-mi vine să admit că nu fac; altceva decât să mă aud pe mme. --- Mi-am iubit toţi prietenii cu un elan pe care numai 111 ro­ manele demodate îl mai poţi găsi... Ei n'au ştiut niciodată nimic precis, şi, dacă au ştiut, n'au înţeles, şi mi-e tot una. Singurul care m'a înţeles niţel a fost Ninu, cu care m'am logodit numai ca să-I pot face de râs fuginiâ. \chiar de la logodnă. Pentru ta putea face uşor nebunia asta, mi-am inventat - repede - căi-l iu­ besc .pe Dorel, care pretindea odinioară că mă ador ă. Nu de mult am întâlnit un domn pentru care 'mi-am pierdut iar ăş 'o groază de vreme purtându-i o afecţiune caraghioasă, neîntemeiată pe absolut nimic. Şi câte şi câte iubiri platonice nu mi-au accelerat bătăile inimei, compâicându-rni existenţ,. Ar fi greu să ţi le număr. Mă crezi, Enric? -- Da. -- Am încercat să mă modernizez tăindu-mi părul, văpsin- du-mi unghiile şi făcând fasoane de femenitate, dar n'am reuşit cu toate astea să-mi modific felul de a gândi. Te miră ' ... Nu. Bogăţia a fost pentru mine o pacoste, fiindcă "având cu ce trăi", papa nu mi-a impus să mă ocup decât cu atirud'inea mea în societatea frivolă a saloanelor. Şi poate că de m'ar mai fi 'preocupat şi altceva. în', afară de sentimentalism şi dorinţă ele auto-cunoaştere, aş fi ajuns : să mă ataşez definitiv (E� cineva. De ce zâmbeşti ? \ Mă intrebam dacă d�l cumva m'ai iubit şi pe mine ... Tu ce crezi? \ Cred că.. în Iine.. cxed că .. nu., Te înşeli. Adu-ţi aminte de ziua aceia în care te-am condus până la uşă. Mă întorsesem din oraş şi frigul de afară mă învio- 120 I I ' ) ! f I [121] rase colorându-rni obrajii, -- palizi pe atunci... In ziua ceia mi-am dat seama că ceiace simt eu pentru tine e "dragoste". -- Adevărat?! - _. Adevărat. Mâinele calde şi bune mă părăsesc. Iar rămân singură' Aşa de puţin a. durat liniştea mea? Şi acum? - Cum adică "şi acum?" -- Vreau să zic, Dany., vreau să întreb... dacă.j, ŞI acum mal simţi ceva pentru mine ... Să nu te mint? Nu. Şi eşti dispus să crezi ce-ţi voi spune' Da. Eram aproape sigură că mi-a trecut, dar." încă Înainte de plecare am simţit şi acum ca atunci, Enric. Am vorbit prea mult ? .. Din nou mă simt mică şi proast'L. Privirea îmi vagabondează iar În jurul semnalului de alarmă, că­ ruia uitasem să-i mai acord atenţie... Aş vrea să deraieze trenul, sau cel puţin să dispar din faţa lui Enric. Se ridică. Ese pe culoar... Trage semnalul de alarmă ? ... Nu. Işi 'duce mâna la .frunte. Se rgâ.ndeşte, probabil la tot ce i-am spus eu. Ori caută lin mijloc de a scăpa de mine? ... Revine 1. .. Mi se pare că a lipsit un ceas. M.'i laşi să stau alături de tine, Dany? Da ... dar.; Dar ce? Eşti prea aproape de uşă. -. N'are nici o importanţă. Adincoari ziceai că ... - - Adineoari era altceva". Ascultă ... Ai să-mi spui ceva? Da. - Spune-mi. Intâi şi 'ntâi :,UD s ă-ţi cer ca, de aci 'nainte sa nu-ţi mai tai părul... �- Dacă vrei tu ... -- Apoi să reîncepi să dansezi... Mi se spunea că al mult talent. Eu nu te-am vazut dansând niciodata. -- Ai să mă vezi. -p,e urmă am să te rog să. nu-ţi mai vopseşti unghiile cu o culoare atât de violentă. Există un 'lac discret. --- Am să. caut. lnimaîncepe sa-mi bată. tare de tot. Tr ăesc, Am Înviat. -- Ne-am înţeles, nu-i aşa? -- Da... ne-am inteles. Imi ridic capul, rfraesc iar. Ma Întorc la mine Încet, dar sigur, ca un salvat de la înec, căruia] i se face respiraţie artificială. Simt nevoia de a fredona, de a-mi demonstra că nu figurez într'unul 121 [122] din visele mele, ci trăesc cu adevărat această poveste pe care o continui fără să o fi început vreodată. O s'o şi sfârşesc câurlva? Sigur. Dar e păcat să mă gândesc ele pe acum la sfârşit.'. Dece să-mi întunec bucuria? Citesc în privirea lui Enric ceeace li deapănă mintea: O cred că mă iubeşte. A fost ea cam nebună; mai e încă, poate, dar voiu şti s'o domesticesc, dacă va fi nevoie. In definitiv e drăguţă, sănătoasă, proporţionat plăsmuită, bogată, in­ teligentă... A iubit ea o mie de oameni, dar a rămas oribil de romantică şi de cuminte. Indiferentă sigur că nu mi-e. de oarece am alergat s'o aduc acasă, ne-g ândindu-mă recunosc, 'decât la mine şi la ea. Am ţinut-o de mâini, am spovedit-o.i. O cred că mă iubeşte. Dece ar minţi? Vreau o ţigare, Enric. Furnezi cam mult. De mâine am să încerc să fumez mar puţin ... Ard de nerăbdare să ajung mai repede acasă. Cât o fi ceasul o De aci înainte nu voi mai călători în timpul nopţii. Mie îmi place lumina, lumina soarelui, lumina zilei pe care o trăesc... Cum am putut trăi singură atâta vreme ( Nu-mi dădeam semna că numai singurătatea mă făcea să mă chinuesc? Ce dor mi-e de acasă... şi de papa ... şi de Edy." Cum mi-am adus aminte de Edy aşa deodată? Am plecat de lângă ai mei de mult, de sute ele ani; am plecat înainte de a fi ştiut că plec, şi iată, mă Întorc acum.j. Mă Întorc... Inchid 'ochii şi-mi las capul pe umărul lui Enric. Răul din mine a trecut. Imi simt ochii mai mari şi -mai frumoşi ca niciodată, şi mă cuprinde ° liniste bună, elin care până azi n'am cunoscut nimic. Şi cred în Dumnezeu, şi cred în mine, şi încep să uit ce am suferit... Mi se îndeplineşte visul mare cre întotdeauna: nu mă. mai văd singură, şi întunerecul elin gând mi se destramă în raze vii, dătătoare de bine... Zâmbcsc ... -- Ce e, Dany? .. - Sunt fericită, Enric ... Şoaptele mi se perd în surâs... Trenul inainteaxă mereu ... Departe, un strigăt de cocoş despică noaptea şi ° .aruncă înaJloia. zilei de azi,. îndărătul g.ândurilor melc risipite, dincolo de calea pe care am pornit senină, fără ele amintiri. Am început să uit... să pot să uit ... Nu mă mai recunosc. Am iuv ăţo t sti mii cunosc .... Ce linişte bună ... Ziua de azi va fi frumoasă, desigur. Şi cea ele mâine tot aşa, şi toate, toate... pâJl:'i când? Până la sfârşitul povestei..; Iar mă gândesc la sfârşit? Nu... \ ... Dece nu ştiu oameni], să asculte t ăcerile ? Sunt cele mal frumoase cântece pe care le poţi asculta vreodată; ele cuprind tot ce încă nimeni n 'a rostit. Sunt �rimăveri pe grădinile inimilor şi ştiu să se facă înţelese, fiindcă niciodată nimeni nu le înţelege pc deplin ... 122 1 ' ..... - 2 , 1 • .1 [123] Ziua de azi. va fi minunată. Şi cea de mâine... Şi toate: toate, până când � Până la sfârşitul sfârşitului ... Cât o fi ceasul? Imi simt ochi i mari şi mai frumoşi el nicioda.tă ... Răul din mine a trecut. M'a cuprins liniştea, liniştea cea bună, din care până acuma nu ştiusem nimic. Mie îmi place lumina, lumina soarelui, lumina zilei pe. care o trăesc Şi cred în Dumnezeu, şi cred în mine ... Şi prind drag de viaţă şi mă. întorc acasă, şi nu mai sunt singură ... şi n'am să mai Jiu singură de azi înainte... Ce dor mi-e de acas ă.i. şi ele papil şi de Eely ... Coca Parago . •••••••••••• Han hun (balada) . ... .să ne oprim aci! . Vom aduna belşugul şi ghici lut ud cu reci svâcniri de stins jăraticul din gura noastră arsă .... Priviţi întins: în toate părţile ieşiri pe cămpul care 'n zări se varsă ... - Norod cu sânge 'n ochi şi bici în glas, eu, Hanul vostru-aci, popas vă rup şi vă împart din drumul nostru dur, cu cer aprins şi zări uscate împrejur ... Nu murmuraţi! Aci, sub talpa voastră.d pus de Dumnezeu izvor să răcorească pe 'nsetaţi şi roade 'n pomi cu must dospincl în miez, întinşi deasupra gliei ca un curcubeu ... La umbra lor cu aer tremurat în frunze, voi odihniţi-vă porniri ce ard sub spuze, cum arde arşiţa acestei vii amiezi ... - Norod păgăn, priveşte 'n lung tot lanul, cu aur greu în spice legănate 'ncet, ce-ţi scaldă 'n vrajă ochii (pasă-mi-te, Hanul păstra 'n adăncul lui un suflet de poet). - Mărite Han! doar când va fi să ardă, lanul acesta ne va da pri virii vraja cea visată (pasă-mi-te 'n oardă prinse să 'ncolţească spinul răsvrătirii), 123 [124] Anre} Chlresou, 124 - Norod flămănd, priveşte, rănduite, verzi porumbişti din care cât iţi place poţi lua de-acuma (Hanul, pasă-mi-te, trecea cu oarda prin ţinuturi dace). - Nu, Hanule ; noi cerem bardei din ţeste cupe şi din trupuri hrana făşii de carne (pare-se că oardei în suflet i se deschisese rana). - Norodule 'nsetat, priveşte-adânc şi sapă 'n lut cu barda din oblănc, să-ţi stămperi setea gurii cu-apă vie (tntreaga oardă fierbe de mânie) ... - Ei ! Han nebun ! ne-ajunge amăgirea, tu, venetic, să ştii: în noi, privirea nici nu visează cândva, nici nu plânge, iar gurile nu gem de apă, ci de sânge! Eşit ca din pământ tu ne-ai supus, iar noi te-am socotit un zeu de sus şi te-am făcut stăpănul nostru, spre a 'nfrânge şi-a înneca întreaga lume 'n sânge. Dar tu ne 'mbii într'una, ca pe vite, cu apă şi cu ierburi să trăim; atâta doar ne-ai dat" decănd te ştim şi de când cerem sânge sub copite. Noi sânge vrem !. ... Toţi strigă nebuneşte, iar unul se repede şi-l loveşte pe Hanul hun cu biciul peste faţă. Un strop de sânge se prelinge ca o aţă. E sânge ! ... Iată sânge!... 'ntreaga oardă de patimi c1ocoteşte, iar o bardă se 'nfige 'n ţeasta hanului: --- Han rău, noi sânge vrem şi 'ncepem cu al tău!... . . . . . . . . . Pe-un câmp cu belşug un trup zace 'ntins, luminat de văpaia unui lan aprins, iar de departe s'aud - prin zarea de var ecouri de chiot şi urlet barbar... \ \ \ •••••••••••• [125] Mircea Olarian Intr'o conferinţă ţinută în 1922 la Craiova şi apărută apoi parţial în Arhivele Olteniei, an. II, d. profesor N. Iorga arăta că un regionalism bine Înţeles constitue o vitalitate locală, care, adunată cu altele, e menită să dea marea vitalitate generală a neamului, a cărei formă nu e perfect ierarhizată, ci ei i se sub­ sumează toate vitalităţile mărunte, locale. Pornind dela spusele d-lui prof. N. Iorga, ajungeam - într'un foileton al Neamului R.o­ mânesc No. 44, din 26 Febr. 193.3 --la convingerea că regio­ nalismul e singura forţă constructivă, e un rezervor în care zac latent potenţialităţile de mâine ale creaţiilor acestui popor, când comoara sa spirituală se va fi secătuit în altă parte, şi că svâc­ nirile sale de originalitate converg spre marele fluviu al indivi­ dualită ţii etnice a neamul ui. Filonul spiritual al acestor .blocuri gengrafice",-- elim le numeşte d. N. Iorga, -- îmbibate de aceiaşi sevă istorică şi de acelaş tradiţionalism înviorător, hrăneşte ca dintr'un receptacol proaspăt ţâşnirile originale ale talentelor locale, regionale, în mic, naţionale, dacă sunt privite În totalitatea manifestărilor prin angre­ narea lor la creaţiile permanente ale neamului. Acesta este cazul romplexu1ui artist craiovean, Mircea Olarian. cunoscut publicului din Bucureşti, cu ocazia expoziţiei de anul trecut, del:! Salonul Oficial, când a fost premiat, ca o încoronare a marilor sade cali­ tăţi de excelent portretist, Expoziţia de anul acesta, de pictură,' gravură şi desen, des­ chisă la Ateneul Român Între r şi 26 Martie, ne-a prezentat pe M. O. în tot conturul expresiunii unui talent care se afirmă prin sine ca o mare putinţă de creaţie originală. Toţi vizitatorii, începând cu înalta vizită a M. S. Reginei Maria, -- care a reţinut două dintre cele mai caracteristice tablouri: "La secerat", unde gestul, atitudinea, succesiunea de mişcări, portul ţărănesc şi peisagiul secerişului într'un miez de 'vară conturează plastic acel specific al ţ.'irancei rornânce, şi "Pridvorul de biserică", din Turceni-Corj, la care se adaogă alte grav uri dela diferite mânăstiri din Oltenia, -- au putut 51 se convingă de următorul lucru: Mircea Olarian e unul care aduce în artă umanizarea, o con­ sistenţă sau soliditate în formă, care, prin culoarea adecvată, dă desenului volum, conturare precisă, ci nu dibuire ştearsă; perspecti va corectă, tonul just de culori, care încântă ochiul, atmosfera bine studiată şi critic aleasă, stilizarea dusă până la rafinament, înţele­ gerea şi pătrunderea până în adâncul subtil al naturii Iucrurilor şi al sufletului omenesc, fac la un loc din Mircea Olarian un ade­ vărat peisagist şi portretist. Ca şi frunzele îngălbenite de toamn ă, -- pline de fiorul vieţii, ­ care cad ca picuri de melancolie pe tristeţa visătoare a tinerei fete 125 [126] din tabloul lui Verona, tot aşa în fiecare pânză sau desen al lui Olarian, simţi cum puls1ază viaţa, cum vorbeşte .Portretul d-Lui 7'.", prin trăsăturile feţei de o rigiditate pandurică, ori cum "Palea Învaţă", sub blândeţa maternă şi înduişătoarea tandretă a mamei sale, primele buchii ale abecedarului, sau cum în "Oata de ple­ care", diapazonul desprinderii de o lume ce o laşi şi al gestului de înaintare spre una necunoscută încă, îţi sună în urechi aceiaşi dureroasă şi nedefinită stare sufletească pe care am incercat -o cu toţii, ori cum În câteva "pridvoare" de vechi biserici şi ruâ­ năstiri elin cuprinsul Olteniei ele altădată, sau ,,Turnul dela Radu Vodă" şi .Castelul din parcul Bibescu", aduc oglindirea unei lumi trecute, în care dintele vremii a muşcat adânc; peisagiu măreşte acest sentiment. In redarea naturii, M. Olarian vine cu nota aceea ele liniştită şi melancolică atmosferă, în care familiaritatea şi comunicativitatea sufletului uman cu natura se desprinde ca dintr'o poezie emines­ ciană. "In zori la Corabia", în care .parcă îţi face să crească pieptul răcoarea aerului, "Schela la Ada-Kaleh"" peste care clar­ obscurul unui amurg îmbracă poezia minaretelor 'Vecine şi murmurul străvechiu al Dunării, "Cosaşii", la care inima acestora pare a se frânge la fiecare cădere a firului ele iarbă, "La secerat" --la care gestul de a lega naframa e unic în felul său -, şi atâte alt-e peisagii, în care însă nu lipseşte nici portretul, sunt convingă­ toare pentru cei ce le-au văzut ca să fi rămas cu maniera bine conturată a lui Mircea Olarian, în tratarea naturii, de care el se apropie cu elelicateţă, cu înţelegere, cu oarecare menajare su­ fletească. Mircea Olarian nu este un răsvrătit. In arta sa domneşte aceiaşi stare sufletească, de melancolie, ele tandreţă, de familiaritate, de castă intimitate Între om şi natură, ele înfrăţire reciprocă şi caldă atmosferă a sufletului sfios, pe care o citim ca într'o oglindă pc .ruuoporiretele" expuse, unde exteriorizarea adâncului sufletesc pune pecetea autenticităţii şi originalităţii întregii sale arte. In gravură M. O. realizează o tehnică nouă, În care linia se pierde şi se estompează; în desenul mărunt el dă sintetizări de mişcări. In felul acesta, M. Olarian e o altă "ciorchină de strugure crescută pe plaiurile olteneşti ", cum spunea drept şi plastic .desp�rel altcineva d-I C. D. Fortunescu, ca/re a preţuit şi a Încurajat dela Înce­ put pe artistul ajuns azi la maturitate. Hrănit din seva aceluiaşi tot geografic, din viaţa istorică ji tradiţională a Olteniei, M.· O. se prezintă în primul rând ca un regionalist, ca apoi să atingă prin creaţiile sale culmea artei în genere şi să se încadreze \ în rama artiştilor de mâna Întâia. ai noştri. \ Martie 11)33, Bucureşti. D. Berciu . •••••••••••• 126 [127] Pleoapele-mi tremură. Gândul mă doare. Mâinile-mi chinuesc petale de floare. Mi-e teamă de mine. Nu ştiu ce pleacă ... Nu ştiu ce vine ... Aştept o clipă de răsărit. Viaţa din mine s'a risipit. Caut sfârşitul şi nu mi-I găsesc ... .... Pe cine iubesc? Poemă simplă pentru singurătate Coca Farago . •••••••••••• J Demult. .. I ( l Din satul nost' şi pân' Ia Jii A fost demult un drum de cară; Şi pe hiroaga mare, Prin capul ţarinii, Era pe-atuncea matca Strâmbii; Şi mai în sus, pe matcă, o moară, Dincoaci avea morarul casa. Şi-o fată mare a mai avut. . ... Demult, pe-aici s'a petrecut O neagră întâmplare. (Abia câte-un bătrân din sat, Dacă-şi aduce Aminte de păcat, Işj face cruce). Era mai jos o potecuţă, Care-o răsnia din drumul mare Pe lângă gropi Spre cei doi plopi ... Mai jos de unde erau perii, Spre Viitură, Unde poteca minte un pic Spre porumbişte 'n cotitură, Ac], în dricul verii, Scălda te 'n sânge, s'au găsit Două trupuri, cruce de voinici. De-aici trei stânjeni spre ceşmea, Pe-un braţ de tiin cosit, S'a mai găsit Şi trupul fetii de morar, Cu părul despletit, Şi gol; par'c[t dormia. [128] A vorbit satul multe Despre 'ntămplarea asta; Dar nimeni nu ştie, Ca să spuie Cum s'o fi săvârşit. Au spus unii c'ar fi fost La mijloc Un greu blestem, Ori o dragoste cu foc; Nimeni nu i-a dat de rost... A· trecut de-atuncea vreme: Apa Strâmbii a 'nceput Să se prăvale Şi s'a mutat mai în vale. Satul nost' s'a mai mărit, Drumul vechi s'a părăsit. Hei, târziu, când s'a arat Matca veche a Strâmbii, Un fier de plug s'a poticnit Intr'un cuţit. Atunci în sat Jar s'a vorbit Şi iar s'a pomenit Despre 'ntâmplarea veche Şi neagră de păcat... Ion Mara •••••••••••• \ •••••••••••• \ \ Di n Din veac, pe lângă mine, Y n demon s'a desprins. Il simt încet cum vine In umbra mea cuprins. 'l-aud în mine paşii: Eroziuni de apă, , Cum noaptea, ca ocnaşii, Din trupul meu s'adară; Il simt cum creşte 'n sânge Ca seceta 'n urcior Şi sufletu-mi se frânge Cu scâncet de cocor. 128 veac \ Il simt cum mă 'npresoară Cu braţele-i de fer, Cum urcă şi coboară Ca negura pe cer. Cu mâinelei uscate Incepe să m'alinte Şi inima-mi se zbate In palma lui ferbinte. Şi nu ştiu ce mă doare Când demonul surâde Iar umbra lui îmi pare Fantoma unui gâde. 1. Molea. [129] m ·.········m . • • • • i ObTeHIA C1JbT1JRAbA i • • • • �� ••••••••••••••••••••••••••••••••• a •••••••••••••••••••••••••••••••••••• Mişcarea culturală în Craiova Conferinţele Societăţei "Prietenii Ştiinţei», după vacanţa de Crăciun, au fost următoarele: 15 lan. 1932 Ar11. G. M. Cantacuzino: Oltenia şi arta româneascâ. 22 Pr. Dr. Gh. 1. Ghia : Isus Christos îl1 istorie si religie. 29 Prof. A Voiculescu : Spiru Hard 5 Febr. Ing. Mih. Manoilescu : Criza statului românesc. 12 Prof.C. G. Brădeţeanu: Piccard îl1 stratosferâ. 19 Prof. C. D. Papastatopol: Femeia şi iubirea în poeeia romantică. 5 Martie Maior P. Popescu-Cetate: Pacea şi deearmarea. 12 Dr. M. Baculescu : Iconografia chirurgicală: Tumori. 19 C. M. Ciocazan : Credinţa )"i magica ei putere. 26 Prof. Dr. G. Severeanu: Centrete cancerogene în Ro 111 ân ia. ' 2 Aprilie» Prof. C. D. Fortunescu : Călătorie în lumea cdrţtlor. :j: * * Universitatea liberă "Prietenii Ştiinţei» şi-a continuat cursurile, de patru ori pe săptămână, în localul Liceului "Carol I». S'au ţinut prelegeri de următorii : Dr. T. Voiculescu: Probleme despre educaţia sexelor. Prof. C. Iliescu: Probleme de fieicâ experimentală, cu de­ monstraţii. Prof. N. Cruceru: Originea Românilor. Istoria limbii şi literaturii române vechi. Dr. C. Consta n tinescu : Probleme medicale. Prof. C. G. Brădeţeanu : Probleme de chimie experintentalâ, cu demonstraţii. Dr. S. Băcescu: Ce trebue să ştie copiu noştri la I 8 ani. * Şezătorile Liceului «Cared J» s'au continuat, cu variatul lor program şi următoarele conferinţe: 14 lan. 1933 Prof. D. Tomescu: Metode de cercetare în literatură. 21 Prof. A. Vasculescu: Sptru Haref. 9 129 [130] 28 lan. 1933 4 Febr. » 11 18 25 -l Martie » 11 18 Pr. Gh. 1. Ghia: Personalitatea omeneasca :;;1 dumnezeiască a lIidntuitorulul� Arhitect 1. L. Atanasescu: Nlatez" Basaral). Prof. Const. Iliescu : Alchimie şi chimie. Prof. Şt. Ouţulescu: Problemavoinţâ Arhit, G. M. Cantacuzino: Renasterea italial!rt. Prof. T. O. MăruţCl: Schopenhauer şi pesimis- mul lui Eminescu. Dr. Toma Voiculescu: Problemna eâucatie. sexuale. Prof. Nelu Ionescu: Importan/a şi frumusel"l muzicei noastre bisenceşti. 4 Martie " 11 18 25 1 Aprilie » Liceul «Fraţii Buzeşti» înscrie în continuare conferintele: 14 Ianuar. 1933 Prof. A Schenker : Personalitatea lui Goethe. 21 Ştefan Lenchişi : Schiţe din Turleestau. 28 C. G. Brădeţeanu: Itnportanţa Ch11'111el. 4 Fehr Eugen l\I[elinescu: Atomul de act. 11 T. D. Ştefănescu : Stoicism. 25 Eugen Melinescu: O călătorie în I/ljI- nitui mare. Mihail Cruceanu: Arta şi Ştiinţă. Nicolae Cruceru : Un secol de litera tură românească. Architect 1. L. Atanasescu: Matei Basarab şi epoca lui. Prof D. Teodorescu: Luceafâ rul iia Emines, It. Pr. V. Marghescu : Ortodoxia noastra. ::: * AteneuI «Mihail Eminescu»,filialCl a Fundaţiunei "Martie: Voevod Mihai», îşi urmează activitatea printr'o serie de şezători şi prin cursuri populare. La şezători - în sala Ateneului, §tr. Buzeşti 26-, unde se face şi muzică, s'au ţinut conferinţele următoare: OI. V. Gh. Sanclulian: Poeta Elena Farago. » Poe/zi Eugen, Paul şi Savin Constant. Via ţa şi opera lui Beethoven. Viaţa şi opera lui Fr. TVa,gner. Femeia cuuurata. " Jurnal de actuatuaţi. Prof. M. Cruceanu : SenSIbilitatea în teatru. 1. Constantinescu, avocat: Poeta Sabina Paulian. Prof. O. 1. Popescu: Un interesant col,1 de ţarâ. Ath. Iliescu, avocat: Inse111nătatea litera tu rei in uiaţ» popoarelor. Prof. .Martinescu: Mus�ta/a [{"(mlal Paşa. Prof. O. B2lrbulescu: Pr€tul Oct. Ooga. D-na Ecat. Or. Vulpescu: Datele importante În Istoria Românilor. Prof. C. Papastatopol: Poetul G. Grtgorian. 130 [131] 'i I Prof. Martinescu ( Prof. Stănculescu { Hyţrnotisnncl. In contradictoriu. V. Gh. Sandulian: � V. Gh. Sandulian : Barbu' Lâutaru. N. Constantinescu: O pagina de dragoste din viaţa lui Eminescu, La Universitatea liberă, În sala de recepţie a Prefecturei, s'au ţinut cursurile următoare, În fiecare Luni, Miercuri şi Vineri, Între orele 7-8 seara: 1. Constantinescu, avocat: Despre f ustiţte. V. Gh. Sandulian : Psihologie comparatâ. Prof. Eug. Melinescu : Fizica experimentala. Prof. D. Bărbulescu : Literatura româna în sec XIX. A teneul şi-a organizat o orchestră proprie, cum şi un ansamblu coral, care se produc cu prilej ul şeză torilor sale săptămănale. Teatrul Naţional îşi va încheia în curând o fructuoasă sta­ giune, una dintre cele mai bune din aceşti din urmă ani, dacă nu chiar cea mai bună. Acest succes se datoreşte faptului că per­ sonalul artistic s'a premenit în bună parte. In afară de artistul Co­ rnăneanu, un element de calitate excepţională, şi ele d-nii Rocos, Cosmin şi Dordea din cei mai vechi, cum şi ele d-nele Fotino, Stcr escu şi A. Dinulescu, utilizabile cu suces în rolurile potrivite fizicului şi nuanţei talentului fiecăreia din dânsele -, teatrul cra­ iovean s'a reîntinerit vizibil. Premenirea aceasta a avut ca efect o biciui re ele energii, o întrecere de bună voinţi şi de realizări prin mijlocirea talentului artistic, cei vechi nevrănd să se lase intre­ cuti, iar cei noi ambiţionănd să arate ce pot. Inteleg prin cei noi . actorii şi actriţele intraţi ele cel mult trei ani în teatrul craiovean. Intre aceştia din urmă sunt d-nele Iianu Lobodă, Tantzi Blezu, Tantzi Benescu, D-ra Mihuţescu şi d-nii Dirnitriu, G.lliescu, Aurel Munteanu, D. Psatta, P. Dragomir, St. lordănescu şi N. Velculescu. S'au jucat în cursul stagiunei 14 premiere şi câteva reluări din repertoriul anului trecut. 1. Serenaela din trecut, de Mircea Rădulescu ; 2. Ura! Avem un copilaş, ele Arnold şi Bach; 3. Sorana, de Brătescu- Voineşti şi A.cleFJertz; 4. Cuceritorii, ele Charles Mere ; 5. Marşul Nupţial, de Bataille; 6. A varul, de Moliere , /. Tatăl, de Strindberg; 8. Iustitutorii, de Otto Ernst ; 9. Azars, ele Verneuil ; 10. Salt o mor­ ude, ele Burnell ; 11. Moştenitorul, de Anton Bibescu; 12.Pftiajenul, de A. de Hertz; 13. Lozul cel mare, de Iuschicvici ; 14. Mătusica, de D. Ionescu-Morel, Reluări : Punctul Negru, ele Kadclburg ; Patima Roşie, de M. Sorhul; Băiat de viaţă, ele Arnold şi Bach; .Arlel':iana, ele Daudet. Deosebit de aceasta, s'au mai dat L) reprezentaţii (în fiecare Luni) la Tflrgu-Jiu, unde s'au jucat toate premierele dela Craiova, cu s,'tIi pline pân�l la ultimul Joc. Iocas[u-ile în această stagiune (Noembrie 1932-Martie 1933) sunt ele circa lei ..f.50.000 (jJatru sute cizzâz'ed ZZdl) la locuri cu preţul de :10 lei cel mai scump. In total au fost 130 de spectacole (ziua şi seara). Teatrul Naţional elin Craiova urm�l să fie desfiinţat odată cu cel din Cern{wţi şi Chişin:�LU. Intreaga Bucovin[l şi toatfl Basara- 131 [132] bia (reprezentaţii din Parlament, fără deosebire de coloare poli­ tică, societăţile culturale, popula tia, prin întruniri) au protestat energic. Numai pentru Craiova nu s'a mişcat nimeni. Din contra. Cei în drept să protesteze, s'au făcut nevăzuţi. Artiştii au adresat un memoriu Regelui. Consiliul de Adrni­ nistratie, în frunte cu directorul, s'a prezentat Ministrului. Refuz categoric. In cele din urmă s'a depus la Cameră o cerere, sem­ nată de fruntaşii partidelor politice din opoziţie, soli citând menţi­ nerea Teatrului Naţional al Olteniei, vechi de peste trei sferturi de veac. Mişcarea de protesta re înpotriva desfiinţărei teatrelor natio­ nale regionale din Cernăuţi şi Chişinău a impus însfărşrt xi menţinerea teatrului Craiovei, cu o subvenţie de lei 1.500.000, în vreme ce s'au destinat următoarele sume celorlalte teatre: Chişinău 3.500.000 ; Cernăuţi 2.500.000; Iaşi 5.8.50.000; Cluj 7.000.000; B�cureşti 20.000.000; Opera 25.000.000; Opera din (Clui) 12.000.000 lei, Din această repartitie se poate vedea cât de susţinută a fost Craiova de către reprezentanţii ei din Parlament! Dar chiar în comisiunea bugetară se hotărîse jertfirea Craiovei (din nou), şi el. scăpat numai graţie energicei protestări a 2-3 deputaţi din opoziţie. In asemenea condiţiuni Îns21, fără ajutorul Prefecturii şi al Primăriei, nu se poate merge mai departe. Prefectura a înscris Teatrului în bugetul său 200.000 lei, iar Primăria ....... nimic' Arhivele Statului, secţiunea Craiova, abandonate ele cel care trebuia să le apere împotriva «ofensivei culturale" a clu­ bului ţărănist din localitate (preşedinte intelectualul fin şi delicat care e dl. V. Potărcă), au fost incorporate şi ele între instituţiile bune de căpătuit partizanii politici şi agenţii cari au pus umărul la cutare alegeri alături de "marele" partid. Ca sa pedepseasca (adevărată: -Strafexpedition-) lupta dărjă, pe care directorul lor a dus-o Întru a împiedeca instrăinarea averei din Craiova a Mi­ nisterului Instrucţiei-ceea ce n'a isbutit, căci totuşi această avere a fost cedată Primăriei prin forme legale - şi dărărnarea unui monument istoric: Casele Băniei - ceea ce s'a isbutit, cu toata şiretenia a vocătească a proiectului de lege "din iniţiativă parla­ mentară- --, directorul Arhivelor ilocale, Profesorul C. D. Fortu­ nescu, a fost inlocuit, pe ziua de 15 lan. prin d!. C. Nicolăescu­ Plopşor. Adresa prin care s'a comunicat această înlocuire e da­ tată din 23 lan. şi a fost prezentata În ziua de 29 lan. personal de dl, Plopşor, căruia i s'a predat imediat conducerea instituţiei. Cum această înlocuire s'a făcut în lipsa din ţară a d-lui prof. Gusti, Ministrul Instrucţiunei, şi a fost semnată de dl. sub­ secretar de Stat Andrei, -la înapoierea Ministrului În Bucureşti, cel înlocuit a protestat in potriva «chipului injurios în care :t fost tratat de organele Ministerului-, rugând a i se comunica daca Înlocuirea s'a făcut cu ştirea şi învoirea d-lui Ministru, cum şi pentru ce motiv s'a înlocuit. Cum nu a primit răspuns oficial, n cerut o audienţă personală d-lui Ministru. La această audienţă, în cabinetul d-sale din minister, d-Lprof. Gusti a declarat profeso rului înlocuit din Craiova că, i s'au făcut repetate presiuni de- 132 I I I l I I , l' 1 [133] către parlamentarii «concetăţeni» în frunte cu exponenţii lor culturali: d-nii deputaţi Mititelu şi V. Potărcă - de cum d-sa a venit la minister, ca să înlocuiască pe directorul Arhivelor, care, când a fost secretar general la Instr. Publ, în guvernul d-lui Prof. Iorga, «a făcut politică în Minister, persecutănd pe ţărănişti» ; că d-sa, n'a putut da urmare acestor insistente presiuni, ca unul care nu ignora rostul cultural şi valoarea didactică a profesoru­ lui craiovean; că Înlocuirea s'a făcut de dl. Andrei, locţiitorul d-Iui Ministru În timpul concediului său, fără ştirea şi asenti mentul d-sale, profităndu-se de plecarea sa la Roma; că, odată faptul îndeplinit, d-sa îl regretă, dar nu poate reveni, căci aceasta ar Însemna un vot de blam din partei pentru d-l Andrei. Insfârşit d-l Ministru a adăogat că în această întâmplare are o parte de vină şi reclamantul, întru cât s'a pus rău cu «clubul», opunan­ du-se la planurile eelilitare ale Primarului Craiovei 'şi reclamănd în acest sens pănă şi M. S. Regelui. DI. Prof. Iorga, la înapoierea sa în tară (căci «afacerea" se aranjase şi în lipsa el-sale), luând cunoştiinţă de chipul nedrept şi neelelicat al procedărei unei astfel de înlocuiri, a făcut o in­ terpelare în Senat ministrului de resort, în ziua de 15 Martie an. cor. (Vd. Mori. Of. nr. 33, p. III, pag. 1038--1042), cu privire la acest gest al autorită ţei. Răspunsul cerut de d-l prof. Iorga a fost dat tocmai după 4 zile. In acest timp d-nii Potărcă şi Plopşor vor 11 furnizat su­ gestii şi afirrnări, pe care dl, Ministru le-a servit, de bună cre­ dinţă, în cuvăntarea d-sale. De altfel insemnăm că numele d-lui Potărcă nici nu ar putea intra în această rubrică culturală decă t numai pe această cale şi pentru o anumită finalitate, D1. Ministru a declarat că: «Intr 'adevăr d-l prof. Fortunescu a fost înlocuit cu d-l N. Plopşor, din oficiu, pe ziua de 11 lan. 1933., 1) pentrucă el-sa nu era numit prin decret regal, iar sec­ ţiunea craioveană a Arhivelor «nu are o existenţă legală-, nefiind scrisă până acum în bugetul Statului; 2) pentru că în 1931 d-1F. însuşi, când a propus d-lui Costăchescu înfiinţarea acestei Arhive, il recomandat ca director la acest post onorific pe d-l Pl.; 3) pentru că-deşi «l-I praf. F. este un distins profesor de 1. fran­ ceză, un profesor pe care eu îl stimez în întregime, care diri­ gueşte «Arhivele Olteniei>, una din cele mai interesante şi, aş putea spune, din cele mai importante reviste regionale» -, dar legea cere ca directorul acestor arhive «să aibă pregătirea unui profesor secundar, preferindu-se profesorul de istorie dela şcoala secundară elin localitate». Argumentarea este cu totul lipsită de temei pentru a lămuri obiectul în discuţie: moti varea acestei ofense gratuite, care e înlocuirea directorului Arhivelor din Craiova. Faptul că numirea el-lui F. nu era cu de cret regal, nu îndreptăţeşte înlocuirea sa arbitrară; iar dacă aceste arhive nu au existentă legală, nu are sens înlocuirea unui director printr'altul. Că d-l Pl., a fost reco­ mandat chiar de d-l F. e singurul adevăr elin toată discutiunea aceasta. A spus-o de mult d-l F. (Vd. ziarul «Presa», an. III, nr. 5, din 14 Nov. 1(32). Dar tot atunci a spus că totuşi d-l ministru Costăchescu nu a vrut S2l numească pe d-l Pl., şi propunându-i-se ci-lui F. să ia d-sa direcţia instituţiei pe care vrea s'o înfiinţeze, acesta a trebuit S�t primeasdl însărcinarea onori11că numai pentru 133 [134] a nu se pierde prilejul creărei acestei secţiuni, care, fără aceasta, atunci cel puţin, nu s'ar fi putut întemeia. Fapt este că d-I Pl. nu a fost numit. După ce logică oare reiese că la 15 lan. 193.3 d-l F. urmează să fie înlocuit, pentru că în Febr, 1931 a reco­ mandat pe d-l PI.? Cât priveşte argumentul al treilea=-conditiu­ nile ce trebue să împlinească directorul Arhivelor --, pregătirea unui profesor secundar o are numai fostul director, pregătire de care face dovadă nu titlul universitar, ci examenele de capaci­ tate, pe care d-l PI. nu le are, ne fiind măcar profesor (a suplinit doar, acum 2-3 ani, o catedră la gimnaziul rural din Pleniţa), ele istorie sau de altceva. In partea doua a cuvăntărei d-sale, el-l Ministru Gusti, spre a da o aparenţă de justificare înlocuirei d-lui l.;'.pri� agreatul el-lui şef de organizare politicii respectivă dela DoI], face o seamă de elogii de natură a recomanda pe d-l Pl., şi anume: «Toată partea istorică a Arhi vei Istorice este încre­ dinţată d-Iui PI., pentru că d-l PI. este singurul specialist care a organizat şi secţiunea istorică şi a arheologiei a Muzeului Olte­ niei şi o conduce pe aceasta in mod onorabil. D-I PI. e Însărcinat cu redacţiunea arhivelor Olteniei, cu partea istorică, cu partea preistorica şi cu arheclogia-. Nu Înţelegem ce ar fi aceasta «Arhivă. Istorică" Încredinţată el-lui FI. ca «singurul specialist» din Oltenia; cât priveşte revista «Arhivele Olteniei», niciodată d-l FI. nu a fost «însărcinat cu redacţiunea- pentru vre-o rubrică oarecare, şi cu atât mai puţin pentru cea istorică. In cei 11 ani, ele când apare revista, d-l FI. nu il publicat aci decât un singur articol cu cuprins istoric, în 4 pagini (Vd. an. VIII, pag. 442); a mai dat un articol de geografie (an. X, p. 7), câteva scurte note şi comunicări, vre-o duzină de acte transcrise, puţin folklor şi numeros material preistoric şi arheologic. In această elin urmă rubrică într'adevăr d-l PI. a fost un preţios colaborator al publi­ caţiei noastre. Dar pănă la a lăsa în sarcina d-sale -redactiunea­ părtei istorice e foarte departe, Întru cât, cu toate meritele ce el-sa va fi a vând î.I1 materie de arheologie şi preistorie, scrisul el-lui PI. este atât de neliterar (ca stil; nu vorbesc de povestitorul popular, ci de omul de ştiinţă) şi ortografia d-sale atât de agra­ mată (zetarii tipografiei noastre ştiu prefacerile ce sufereau ma­ nuscrisele-i respective până să primească botezul tiparului), încât un director ele revistă, chiar cu mai puţine pretenţii, nu ar fi putut avea imprudenta să-şi lase foaia pe mâinile el-lui FI. Insfărşit.v- a mai adăogat d-I Ministru - « 0-1 PI. nu este partizan politic al partidului care este azi la putere". Dar d-sa nu ştie-v-ceea ce ştie bine alde d-l Potărcă=-pactul ele colaborare politică al d-Iui PI. cu ţărăniştii doljeni din alegerile comunale, parohiale, etc. din ultimul timp, şi că înlocuirea d-lui F., cerută ele club, este preţul acestui concurs cu totul dezinteresat. După răspunsul nesatisfăcător al d-lui Ministru Gusti, d-l prof Iorga a luat cuvântul în replică, terrninând astfel: «Dar credeţi Dv., aveţi Dv. convingerea ca, înlăturănd pe acest bătrân pro­ fesor merituos, care a cheltuitţlin punga lui, care a luptat eroic �jentru ca să nu fie sfărâmat cuibul acesta unde se păstrează a1rJ:\iva, dt înl[tturânclu-l pe dansul pentru a pune în loc pe un o�t:bwai tânăr. care este ocupat în atâtea locuri, aţi făcut un ��.HIfP.)(folositor pentru cultura român2t? Atunci, cladt Dv. credeţi, VBA [135] i J 1 ' vă felicit. Eu nu am DlClO putere să vă silesc să reveniţi asupra unei destituiri şi să înlăturaţi pe un om care v'a fost recomandat orobabil de persoane care, în judecata Dv., au mai multă greu­ �ate decât intervenţia aceast-a a mea.Eu am ţinut Clei în Senat să arăt în ce fel munca dezinteresata a unui bărrăn profesor este răsplătită, atunci când interesele locale, singurele care hotărăsc azi în domeniul culturii, intervin în contra lui-. Răspunsul d-lui Ministru pe deoparte, replica d-lui prof, Iorga pe deal ta, lămuresc destul cazul înlocuirei directorului Arhivelor din Craiova şi semnificaţia lui. Dar, caşi cum nu ar fi fost destul aceasta, distinsul «gentle­ man» şi exponentul cultural de Dolj, dl, Potărcă şi-a luat sarcina s:T pună punctul pe i, sărind impetuos, şi mai ales din spontan îndemn al sensibilităţei sale delicate, în ajutorul el-lui Ministru, caşi cum însuşi ar fi făcut parte elin guvern, iar chestiunile pri­ vind cultura ar fi in moel firesc ele resortul şi competinţa sa. D-sa a binevoit să confirme că "şi d-l praf. Iorga- a jntcr­ venit pentru înfiinţarea secţiei craiovene a Arhivelor, clar că şi dânsul de asemenea a intervenit in acelaş sens; că d-I F. a re comandat pe d-l Pl. pentru direcţia instituţiei şi că d-l Gusti a înlocuit pe d-l F. «cu unul mai capabil decât el-sa> (mai capabil decât cine? decât d-I Gusti? D-l F. nu poate avea asemenea pre­ tenţie, dar are pretenţie că e, orcum, mai capabil decât d-nii :P1. şi P.-în materie de cultură cel puţin). Orcum ar fi, capacitatea în materie de cultură dacă e greu de cântărit, nu d-l senator P. e calificat să o determine. Alta e specialitatea d-sale.Tacă-o, ree­ şind din cuvintele sale, reproduse după Mon. Of.: «Dece l'aţi înlocuit (el-I praf. Iorga pe d-I F.) în postul de secretar general? Căci după două luni a fost înlocuit, când a ţi constatat că nu este apt de a fi secretar general". "Eu cred că ar fi rămas şi azi d-I F.-cum ar fi rămas şi secretar general==dacă n'ar fi trarls· format casa care adăposteşte arhivele în locuinţă personală. Cu cei 150.000 lei pe cari i-aţi acordat Dv. dela Min. Instr. d-sa şi-a parchetat tot etajul, iar arhivele le-a băgat în pivniţă, (Aplauze pe băncile majorităţii). Şi când a fost întrebat pentru ce a aruncat arhivele în pivniţă, a spus că miros urât! Acesta este omul pe care îl susţineţi Dv. în Senat. In loc S2t se ocupe de arhive, s'a ocupat de amenajarea unui spaţios loc pentru tenis. (Aplauze pe băncile majorităţii), A transformat localul arhivelor într'o sornptoasă locuinţă, iar în curte de jur imprejur, şi-a amenajat un teren de tenis, pentru ci-lui şi pentru familie. Şi atunci, noi, pentru a fi de acord cu d-l prof. Iorga, am aplicat principiile ştiinţifice ale el-sale şi aci - ca elevi ai J-saIe-şi între unul care îşi arnenajează casa şi curtea localului arhivelor, pentru a-şi asigura bătrăneti mai bune, şi un altul care cheltueşte banul lui şi, are mai mult timp decât d-I F. ca să se ocupe de lucrări ştiinţifice, noi am numit pe cel elin urrnă-. (Aplauze pe băncile majorităţii). «D-l praf. N. Iorga: D-ta ai numit ? ... Iat�t un ministru care râde când un senator îi spune C�l el a numit. ve, felicit. Noi am numit - aşa este adev{trul-, iar d-l ministru iscC1leşte tot ceeace numesc membrii partidului". (Intreruperi, zgomot pe b[Hlcile ma­ i ori ti'\ ţii). . Directorul acestor Arhive ale Olteniei s'ar fi putut mulţumi 135 [136] să reproducă doar bunele cu vinte ce a spus despre dansul d-I Ministru Gusti, ca şi d-I prof, Iorga. Ca să plătească însă, ca om de cultură, pe acel care, din resentimente politice, l'a calomniat din umbră, săpăndu-l pe lăngă Majestatea Sa (alături în aceasta nobilă acţiune de un alt francmason, d-l Argetoianu), şi care acum a cutezat să afirme o serie de neadevăruri calomnioase pe seama sa în Senat (colegul mason o făcuse în Cameră), - i s'a reprodus mai sus "discursul», model ele oratorle ca formă şi de onestitate ca fond. Căci dacă d-l Ministru a spus o seamă de neexactităti în răspunsul său, este că, necunoscând adevărul şi obligat de pre­ siunile făcute asupră-i, a repetat ceeace i s'a transmis ele oameni de rea. credinţă; D-l Potărcă însă, fiind doar din Craiova şi cunoscând realitatea lucrurilor, a minţit ca cei de pe ultima treaptă a de­ clasărei morale, când a îndrăsnit să spună că d-I F. ar fi fost 'înlăturat, ca incapabil, dela secretariatul general al Min. Instr. după două luni de funcţionare (de fapt a demisionat după cinci luni şi jumătate. D-l P., şi tot aşa de scrupulosul în ale conştiinţei d-l Argetoianu o ştiu bine dece a demisionat, iar d-l prof. Iorga o confirmă în volumul său. «Doi ani de Restauraţie- , pag. 56, unde spune: «Mi se recomandă (de M. S.Regele) ca să înlocuesc pe secretarul general dela Instrucţie, prof. Fortunescu, om foarte cult, onest şi blând, dar în luptă cu nu ştiu cine dela Craiova, ceeace lămureşte campania contra lui». Vezi şi pasagiul elin discursul ţinut de d-l prof. Iorga la 7 Aprilie cor. «Criza politică şi soluţiunile ei", reprodus în «Nea­ mul Românesc» nr. 80. pag. 3, col. 6-a. A minţit d-I P. când a spus că d-l F. «a transformat casa care adăposteşte arhivele in locuinţă personală». Adevărul e că n'a folosit pentru sine decât un dormitor, o sofragerie şi un salon, cu bucătărie, odae de servitor şi closet-bac, restul cor­ pului principal, cu 9 încăperi, fiind ocupat de arhive. A minţit d-l P. spunănd că d-l F. «şi-a parchetat tot etajul, iar arhivele le-a băgat în pivniţă». S'a parchetat doar trei încăperi : cancelaria direcţiei, cu sofrageria şi dormitorul directorului, celelalte camere păstrănd vechea pardoseală ele lemn. Arhiva nu a fost niciodată la pivniţă, dar este drept că c1-1 P. fratele, pri­ marul actual, a propus în scris directorului, prin d-l arhitect al comunei, să amenajeze pivnita spre a o folosi ca depozit, insă dl. F. nu a consimţit şi a declarat că răspunderea distrugerei dosarelor, în asemenea caz, rămâne a Primăriei. Actele dovedi­ toare sunt în dosarul corespondenţei oficiale a secţiunei Arhi velor. A minţit d-I P. când a "spus că cineva, întrebând pe director dece «a aruncat arhivele în .pivnită», acesta ar fi răspuns că din pricină că «miros urât". Cine era să întrebe ele un fapt care n'a existat? I A minţit d-l P. când a spus cii elJ. J:,'., "în loc si='t se ocupe ele arhive, s'a ocupat de amenajarea unui spaţios loc pentnt tenis,. Celci nu directorul era'. să-I «aranjeze», pierzând timpul cu sapa 'n mân!:'l şi dlrflllcl nisipul cu roaba, ci muncitorii pe cari i-aplCltit, cu materialul pe care l'a achitat din banii s[li, nu din ai altuia. Şi a mai spus o prostie c!H dânsul de mare d-l P., când a vorbit cle tenis ca de un fel de poarcfl sau alt joc clemocrat-ţ[ll-ă­ nesc, cu teren «În curte de jur împrejur». A jllca tenis în curtea 136 [137] ___________ �L� �."-. instituţiei ce conduci, singură distracţie ce şi-a putut-o permite în cursul vacanţei de vară, când nu a avut o zi de concediu (căci Arhivele nu se închid decât zilele de sărbători judiciare), şi nici bani, întrucât din salariul său de profesor dela liceu d-I F. plătea funcţionarii şi servitorii instituţiei - nu este, credem, ruşinos, cum e bunioară a juca în cărţi, a face trafic ele influenta 01' politică demagogică la sate, şi a minţi pănă şi în Parlament cum şi chiar în faţa M. S. Regelui. Insfărşit a minţit odată mai mult când. ajuns la drojdia elo­ cinţei sale, (Recititi-l, mă rog l), d-l P. a afirmat că d-IF. a venit din interes la direcţia Arhivelor, «ca să-şi asigure bătrâneti mai bune", pe când alesul el-sale (noi! noi!) -cheltueste banul lui şi are mult mai mult timp decăt d-I F. ca să se ocupe ele lucrări ştiinţifice». D-I F. deci, care are de primit peste 100.000 de lei deja Arhivele pe care le-a creiat şi le-a întreţinut cu banii s[1Î e cel «interesat» şi incapabil pentru leaderul elocinţei şi inteli­ genţei clubului tărănist doljean ; iar d-I Pl., care a ştiut S2l SUg�1 dela toţi primarii şi prefecţii locali de atâţia ani, pentru săpături şi cercetări uneori hipotetice şi adesea cu problematice rezultate, caşi pentru a călători în străinătate totdeauna cu banii Statului, la congresele arheologice unde a vrut să se ducă (şi unde oricine poate săse ducă. D-I P. avea aerul să spună în Senat C2l par'că protejatul său ar fi fost delegat de vre-o autoritate S2t participe la congrese, şi că acestea nici nu s'ar fi putut ţine fără d-lui !) - în antiteză. cu d-l F.-d-l PI. este muncitorul merituos şi mai ales de­ zinteresat, ba chiar generos cu ştiinţa (desigur: acea accesibilă d-lui P.). Aceasta e judecata d-lui senator V. Potărcă şi aceasta este buna sa credinţă şi cinstea sa de om. Rămănă tintuită în a­ ceste pagini - facit indigriatio versum - frumoasa-i activitate şi eleganta-i procedare fată de un om şi ele o instituţie de cultură în împrejurările aci relatate. Cerem iertare cititorilor noştri de a fi incadrat în această rubrică denunţarea unui caz, ca multe altele, din gubernia bunu­ lui plac al politicianismului, dar mai ales ignobilul sistem ele po­ negr ire şi calomniere din umbra tutelară sau din adăpostul je­ tului parlamentar, aşa cum l'a practicat d-l V. Potârcă fată de directorul acestei reviste. Căci nu poate fi iertată încercarea de a se terfeli astfel o viaţă de muncă şi de cinste, o demnă ţinută de rectitudine morală a unui modest slujitor al culturei, de către cel d'întâi parvenit al politicianismului şi aventurei. Fortunato . •••••••• 11 ••• P. S. Pseudonimul celui care redactează rubrica de faţă este al directorului revistei. 137 [138] a ••••• B ••• � ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i HOTE; ŞI COM1JHICARI i • • • • ••••••••••••••••••••••• � ••• B ••••• � ••••••••••••••••••••••••••• ms ••••••••• In jurul morţii lui Tudor Vladimirescu Doamna Smaranda Gheorghiu-Smara, ai cărei frumoşi 70 de ani au fost serbătoriţi de cercurile bucureştene mai deunăzi, ne trimite un mănunchi de hârtii, cuprinzând note de ale d-sale şi acte ce a cules cu privire la împrejurările uciderei eroului oltean şi la soarta osemintelor lui. Este un dosar cu însemnări variate, de valoare inegală, din care d-sa îngădue "Arhivelor Olteniei" să culeagă ce va afla cu cale. Este ceea ce facem pe scurt în aceste rânduri, din exigenta caracterului revistei noastre şi din nevoia de a economisi spaţiul. Astfel procedând, expunerea personală şi cu notă de literatură a veteranei scriitoare va fi sacrificată pe altarul unor nevoi stringente, pentru care lucru Redacţia cere scuze autoarei. Cititorii noştri cunosc activitatea culturală şi patriotică a bunei şi neostenitei românce, căreia vechea ca pitală Târgoviştea îi datoreşte ridicarea monumentului lui Gr. Alexandrescu şi a crucii lui Tudor Vla­ dimirescu, aceasta din urmă înălţată pe locul ueiderei slugerului oltean. Şi tot din iniţiativa şi prin stăruinţa d-sale s'a putut repara Mîtropolia fârgovişteană. In vara anului 1919 se lucra la instalarea crucii lui Tudor, în fala Mitropoliei. Cele trei blocuri mari de piatră de Albeşti, cioplite la Cârn­ pulung de meşterul italian Eduardo Acconei, se îrnbinaseră intruchipând o cruce înaltă de 3.80 m., în desen bizantin. Ceremonia sfinţirei ei s'a făcut la 20 August, în prezenţa Ministrului Instrucţiunei însuşi. Din prieina vorbelor simple ale poporenilor locali, cari se perindau în faţa monumentului, zicând : , Nu s'a pomenit cruce, dacă nu sunt dedesupt şi moaştele omului !"-, dona Smara a intrat la gânduri. Au, nu s'ar putea da de urma oaselor lui Tudor şi a pandurilor ucişi odată cu el? Vorba rămasă din bătrâni la Târgovişte spunea că trupurile cio­ pârţite ale celor asasinaţi de sbirii lui Ipsilante În curtea Mitropoliei au fost aruncate "în putul părăsit de sub marginile şanţurilor cetăţii". Dar pe locul acela era acum Arsenalul armatei, cum se vedea. Ciobanul moş Drăguşin, om de 95 de ani, ce locuia În cârnpul Colanului, cunoscător bun al locurilor, descoperi urmele puţului părăsit. EI Îşi aminti cum, în 1883, săpăndu-se pentru nevoile clădirei Arsena­ lului acel loc, lucrătorii italieni 'au dat aci de şase schelete; că justiţia a făcut cercetări, bănuind de omor pe un Teodor Pitiş, fost odinioară proprietar al acelui teren; şi că la 1887 acest proces s'a şi judecat, a­ flându-se nevinovat cel bănuit. 1 Cu prilejul acestor cercetărix mai mulţi bătrâni localnici povestiau că s'ar fi găsit, la rădăcina unui prun, nu departe de Mitropolie, "co­ moara" lui Tudor, nişte bani pe cari acesta îi avea cu sine şi pe cari i-ar fi îngropat "în fuga sa". Nişte ţigani se pare a fi aflat Întâmplător banii, din cari s'ar fi Înfruptat, pare-se, şi oarecare mărimi ale oraşu- 138 [139] 1 I lui. Intre monetele găsite erau şi galbeni mari austriaci de aur şi altele de argint. Un bătrân păstra din ele o piesă de aur mai mare ca mone­ tele noastre de 5 lei, cu data de 1762 şi indicaţia Praga, restul inscrip­ tiei fiind cam şters. La grefa Tribunalului Dâmboviţa, dosarul nr. 7 din 1887 al Curţii cu Juri, cercetat de d-na Smara, confirmă istoria procesului lui T. Pitrş, bănuit de omor, pe temeiul aflărei celor 6 schelete în pământul ce-i a­ parţinuse şi pe care il vânduse Statului pentru Arsenal. Osemintele, strânse cu grije, sunt trimise de Parchet la Bucureşti Consiliului Sani­ tar Superior, care să examineze, să reconstitue şi să-şi dea avizul. An­ ticipez spunând că pe baza acestui aviz acuzatul a fost achitat, căci se constata că scheletele erau mult mai vechi de cum se crezuse. Actul medico-Iegal încheiat de cornisiunea medicală este semnat de doctorii în medicină AI. Severeanu, Petrini Paul, G. Alexianu şi Cremnitz şi poartă data de 9 Dec. 1886. El se dresează la invitaţia Primului Procuror, prin adresa nr. 8300119 Mai 1886. Constată că oasele "aparţin în mod incornplect la 6 schelete, deşi nu sunt decât4 capete". Descriind pe fiecare în parte, enurnără ce anume oase s'au păstrat din schelet şi care lipsesc, apoi caracterele anatomice ale fiecărui os dela fiecare schelet, constatând că toate au aparţinut unor bărbaţi între 25 şi 50 de ani; că toate sunt mai de mult de 20 de ani îngropaţi; că 5 dintre ele nu prezintă nici o urmă de moarte violentă, dar cel de al şaselea are craniul îngăurit de un glonţ tras dela spate şi o spărtură pricinuită de lovitură în parietal şi o alta în marginea de jos a fronta­ lului. Acest ultim schelet e al unui om de 30-40 de ani, înalt de 1,70 -1,75 m. Pare a fi fost îngropat--adaogă actul= j de 5 până la 8 ani". Consiliul Sanitar Superior, compus din d-ril Theodorin, S. Stoi­ cescu, I. Felix, C. Istrate, Cantacuzino şi alţi doi cu semnătura indesci­ frabilă-, admite ca bune constatările cornlsiunei de mai sus, dar face rezervă în ce priveşte stabilirea vechirnei oaselor, care pot fi şi mai vechi de 20 de ani, dar şi numai de 7-8 ani. La exhumarea scheletelor s'a găsit o copcă, puţin şiret de mă­ tase şi o bucăţică de postav roşu. După părerea d-uei Smara, scheletul cu urme de moarte violentă nu poate fi decât acel al lui Tudor. Odată procesul lui T. Pitiş terminat, ce se vor fi făcut osemintele care au servit la proces drept .corpus delicti "? Noui cercetări arată că, după ce se dedese ordin ca oasele să fie îngropate de aprod în grădina tribunalului, ele au fost uitate într'un geamantan în podul instituţiei, unde le-a aflat grefierul Eremia Săndulescu Isaia, In scrisoarea acestuia (11 Aug. 1911) către dona Srnara arată că a aflat acolo "numai două cranii, în loc de patru, cât vorbeşte actul de acuzare". La 12 Aug. dona Smara face o cerere Procurorului din Târgovişte de a i se elibera acele oseminte, "pentru a le îngropa la locul unde s'a aşezat şi crucea lui Tudor Vladimirescu", de oarece "după toate in­ diciile, aceste oseminte par a fi ale lui Tudor Vladimirescu şi pandurilor cari îl însoţiau atunci când au fost omorîţi". La această suplică, Procurorul G. Al. Antonescu răspunde: "Intru cât osemintele cerute de dona S. Gheorghiu-Smara până azi nu au fost reclamate de nimeni; întrucât ca corp delict n'are pentru Stat nici o valoare din care ar putea stingheri (sic) şi întrucât dona Smara dintr'un sentiment pios şi naţional le reclamă; le încredinţăm d-sale, spre a le îngropa pe locul unde a aşezat crucea". 139 [140] Aceste resturi au şi fost puse într'un srcnaş şi depuse, la sfârşitul unei slujbe religioase, în altarul Bisericei Domneşti din Târgovişte, iar cheia raclei a fost încredinţată parohului respectiv. Dacă aceste oseminte se mai păstrează acolo sau nu, dona Smara nu mai are ştiinţă. Indiferent de temeiul mai mult sau mai putin slab al ipotezei prezentate de dona Smara, înregistrăm urma cercetărilor sale inspirate de un generos sentiment românesc, cu atât mai mult că unele acte ce d-sa a folosit în aceste căutări au ars În incendiul care a distrus arhiva tribunalului din Târgovişte . ••••••••••••• NOTIŢE de Ioan C. Filitti. 1. - Cu pn vrre la un fiu al lui Petru Vodă Cercei, anume Pătraşcu, în călugărie Partenie, de care se ocupă d-I Iorga în Rev. ist, XVIII (1932), p. 380, cu prilejul unui articol din «Codrul Cos­ minului-, VII, atrag atenţia şi asupra doc, publicate de d-l Em. Bagi Mosco în Arhivele Olteniei, IX (1930), p. 186-9. 2. - «Tehnica juridică- a marelui clucer Dimitrie Pana­ iotache, pe care o relevă d-l Iorga, în Rev. ist., XVIlI (1932), p. 390, era cunoscută. Am menţionat-o şi eu, în «Contribuţii la is-. toria justiţiei penale în Principatele române», BuC'. 1927, p. 34. 3. Despre biserica dela Slătioara, a cărei inscripţie nouă se publică în «Arhivele Olteniei», Sept.-Dec. 1932, p. 368, am dat oarecare informaţii în brosura «Biserici şi ctitori». Buc. 1932, p. 44. 4. Cu pri vire la comunicările mele din Buletinul Comisiei monumentelor istorice, despre unele biserici din Oltenia, şi la care trimite d-l Ion Donat, în Arhivele Olteniei, Sept.-Dec. 1932, p. 382 şi urm., relev C21 s'au tipărit în Buletin cu oarecare gre­ şeli şi omisiuni, de care însă nu sunt vinovat. Sunt însă corec­ tate şi însoţite de informaţii suplimentare in brosura «Biserici şi ctitori-, Buc. 1932. - Atrag atenţia şi asupra conştiinţioaselor cercetări, publicate de răpos. general P. V. Năsturel în Revista de ist., arheol., şi filol., anii XI, XII şi XIV, sub titlul de «Bise­ rici, mănăstiri şi schituri din Oltenia», care au scăpat din vedere d-Iui V. Drăghiceanu în studiul el-sale recent cu acelas subiect. 5. D. Ilie Chiriţă, în Arhivele Olteniei, Sept.-Dec. 1932 p. 3%-6, s'a cam grăbit cu rectificarea ce-mi face 61, în studiul clespre «Banatul Olteniei şi Craioveşti», trebuia, într'un loc, Radu elin Brâncoveni, in loc de Preda. Este vorba de un lapsus, cum ;se putea veelea din întreaga expunere, şi pe care de altfel l'am îndreptat în chiar acelaş număr al aceleeaş reviste, la p . .347. 6. Nu ştiu dece d-lllie Chjriţ�l, în acelaş no. al revistei, la pag. 311, pare a pune la indoiala afirmaţia lui St. D. Grecianu că clomniţa Ilinca Brăncoveanu a a vut urmaşi din a doua căsăto- 140 [141] I I rie, cu Şerban Cr-ecianu. A avut mai mulţi, în linie şi femeiască şi bărbătească, şi în primul rând ramura de beeri Greceni cu­ noscuţi de la o vreme sub numele de Corneşti. De asemenea a a vut urmaşi, dar numai prin femei, domniţa Ancuta a lui Nico­ lue Rosetti, cum se poate vedea în St. D. Grecianu. Descendenta el-lui St. D. Gr. din neamul boerilor ot Brăncoveni, Buc. 1902. Longevitatea ce el. Ilie Chirită atribue (ibid. 317-318) celui de al treilea Constantin Brancoveanu (nepotului de fiu al Dom­ nitorului), se întemeiază pe doua acte, amândouă greşit datate.­ O-sa citează din Iorga, St. şi doc., V, 199, o copie din 1818 a u­ n ni pretins act ele la 1783, privitor la moşia Urzica. Dar, acest act este identic cu cel dela pag. 197, no. 70, unde însă are data exactă, 1753_ De altfel, şi elin actele ele la pag. 198 se putea ve­ dea că, măcar la 1780, logofătul Constantin Brăncoveanu era mort. Apoi d, Chiriţă se referă la un act din St. D. Grecianu, Genealogii, II, 220, datat 1795. Dar, în el figurează, ca mare ban, Barbu Vă­ carescu (cel dintăi), aşa ca actul nu poate fi posterior anului 1755. Constantin Brăncoveanu, vel logofăt, este incă martor la un zapis, la 3 Martie 1761 (Arh. Stat., mitrop. Buc., pachet 7, doc, 3l În fişele răpos, g-al P. V. Năsturel, comunicat de ginerele său, d. N. Boicescu), La 15 Mai următor el nu se mai află în divan, în care găsim însă pe fiul său Nicolae, ca vel comis (Arh, Stat., rnitrop. Buc., pachet 6, dac. 39). Se pare că într'adevăr mai trăia la 2:1 Oct. 1764, după actul din St. D. Grecianu, Genealogii, il, 233, relevat de d-l Chiriţă. De asemenea se poate ca la el (dar şi la fiul S2W) să se mai refere scrisoarea din 28 Martie 1766, a lui Novacovici, către un -princeps Brankovan-, întors de curând de la Ţarigrad, citată de d. Chirită după Iorga, St. şi doc, XIII, 258-9. La 24 Mai 1767 însa, intervine un exoftiucon (răfuială de socoteli) între Nicolae Brăncoveanu şi fratele său Manolache. Cel dintăi zice d. de la moartea tatălui lor şi pânr; atunci (trecuse cleci cătăva vreme), adrninistrase el a "erea rămasă, ele oarece Manolache era încă nevârstnic. Acum, acesta vrând să se însoare, fraţii îşi împart moştenirea. (Aşezărnintele Brăncoveneşti, acte di verse, doc. 17. Din fişele g-atului P. V. Năsturel). Aşa dar Con­ stantin III Brănco veanu a murit, cel mai târziu, la 1766--7. In treacăt, (la p. 318), complectez 61 dania lui Constantin III Brăncoveanu către biserica Sf. Gheorghe Nou este din 1742 şi se g{tseşte în Grecianu, Genealogii, m, p. 163. 7. - In Revista isloricd (a el-lui Iorga), XVIII (1932), p. 330 şi urm., d. Andrei Oţetea publidt un studiu despre înfiinţarea consulatelor franceze în ţ[trile române, organizarea lor, primii lor titulari, conflictele lor cu Ruşii în timpul ocupaţiei de la lKi)()-1812, activitatea lor comercia1{1 şi politidl. Lucrarea este a proape exclusiv bazat�l pe raporturile consulilor francezi, pu­ blicate în colecţia Hurmuzaki, şi nu aduce vre-o contribuţie i10UEI. Nu s'au folosit colecţia ele doc. a lui V. A. Urechi a (intitulati1. Istoria Eomânilor), lucrarea lui R. Rosetti, Arhiva senatorilor elin Chişinau, ale mele "Lettres et extraits concernant les relations eles Principautes roumaines a vec la France", etc. D. Oţetea relev{t (p. 342, n. 4) o greşală pe care, referinclu-mă 141 [142] la V. A. Urechia, am făcut-o în studiul "Romania faţă de capi- . tulaţiile Turciei", şi anume că "departamentul străinilor pricini" a fost înfiinţat în Muntenia la 1812, de Ion Vodă Caragea, ia! în Moldova la 1813, de Scarlat Calimah. D-sa arată, pe baza unui raport consular francez din Hurrnuzaki, că această insri­ tuţie exista la 1810. Observaţia mi-a folosit. Am reluat chestia­ nea şi am constatat că într'adevăr am greşit, dar numai în ce priveşte Moldova. Acolo departamentul străinilor exista chiar inainte de ocupaţia ruseasca dela 1806, cum găsesc acum în Rosetti, Arhiva senatorilor, III, p. 6. In Muntenia insă , nu exista ind la 1808, nici la 1810 (ibid., IV, p. 19 şi 88-92), iar Ion VOCEI Caragea, la 1812, în doc. din V. A. Ur echia, la care m'am re ferit, zice că "a întocmit" acel departament. 8. - Buletinul Comisiei istorice a RomânieI; voI. XI, 1932, cuprinde exclusiv interesante documente, publicate de d-l N. Iorga. Unele din ele comportă oarecare rectificări şi lămuriri, La pag. 14, rand 5, în loc de "Cornea Dra jnan", trebue "Cornea DrCigoian".-La aceeaş pag., doc. 3, bănuesc să fie vorba de moşia "Scr ioaşte", şi nu "Schi oaste" , judecănd după doc. :l de la pag. 15.-La pag. 15, rând 26, Tuanco Băleanu e greşală de tipar, în loc de Ivaşco.-La pag. 16, rând ultim, "Tănase Coescu vel com[is]" este cu neputinţă.- Andronache paharnic (mic] la 1713 (p. 17, rând 1), vel pitar la 1730 (p. 18, rând 15) şi răpos. clucerAndronache (p. 20, rând 8), este acelaş, şi anume Palada. cum se vede şi din doc. 17 de la pag. 20.-Iane vel cămlăraş] za ocne (pagina 17, răndul 27) şi Iane biv vel medelnicer (pag. 1,'), răndul 12) este Slătineanu, acelaş de la pagina 19, răndul 25. ­ La pagina 18, răndul 14 c Drc. biv vt. post.» , este Dumitraşco Racovită, ginerele lui Andronache Palada, cum se vede din doc. 17 dela pag. 20.-La pag. 19, rând 25-26, nu este exact că Ene Slătineanu ţinea pe fiica lui Dumitraşco Racovită. Este o gresita înţelegere a doc. 17 dela pag. 20.-La pag. 20, rând 20, şi la pag. 21, rând 22, în loc de «Scarlat Grecianu, 7.Jel caminar., trebue «veI comis».-La pag. 35, rând 26, «Lup[wescu» va fi greşală el\:' tiear, în .loc de «Lipănescy».� La .p,ag. 54, rând 1� şi .1:?, în loc d\:' «Corneştl» trebue «Cornaţem», ŞI 1ll loc de «DraghIcl stolmc», Draghici vornic.- La pag. 64, rând 19-20, în loc ele «Calot�! din Camăraştii Caplei», trebue «elin CocorCi,c;tii Capleh.-La pag, 70, rând 9, în loc de «Ştefan DedulesCl4», este de citit «DudescZf".­ La pag. 72, doc. 48 «Scarlat fii-meu» este Scarlat Fălcoianu,-La pag. 73 doc. ,-)2, rând 3, RCidiţa este, se vede, o prescurtare elin Lucsănelriţa (sora lui C. Caramanl[m).-La pag. 73, doc. 03, r:1ncl 2 şi 14, «Grigoraş Cob�deanu» trebue S[l fie greşaEl de tipar, în loc de «Grigoraşco Băleanu».,La pag. 74, doc. 57, rând penultim, în loc de Drag[�tnescul" trebl.,le citit «Drug[[tnescu].-La pag. 7,), doc. 63,n:tnd 4, în loc de «JVlavroeli", trebue «Mavrodin".--La pag. 77, doc. 70, rând 1, «ispravnici" (la plural) va fi greşaJ[( de tipar.­ La aceeaş pag., doc. 71, rând ultim, în loc de «dela mmJla», tre- bue «dela tată». \ 9. D-l N. Iorga, în broşura «Radu Cantacuzino> (extras din An. Ac. rom., secţ. ist., seria 3, vol. 13, anul 1933), descrie, pe baz[t de izvoare cunoscute, viaţa acestui principe aventurier. Pentru 142 , 1, 1 .\ 1 i i f [143] ordinul constantinian al Sf. Gheorghe, putea servi şi lucrarea mea "Arhiva G. Gr. Cantacuzino", p. XXV, iar la diplomele acordate de beizadea Radu, se pot adaoga acea a lui Ioan Mosco, publi­ cată ibid., p. 63 şi a lui Inocentiu Klein. Data 1770, pentru pre­ tinsul Ioan IX Paleologu, este o greşală de tipar, în loc ele 1720. 10. In lucrarea -Donatiile româneşti pentru Megaspileon şi V!, a cării re- 145 [146] petiţie se putea cere, cum s'a şi cerul, deşi fără argumente, de către dema­ gogi-, ci.după propunerea mea (a d-Iui Iorga), ca una naţională". Abuzuri s'au făcut şi aci, cu mijloace "puse la dis­ poziţie de atăţta mari avocaţi neon eşti ". Se arată tiranizarea Regelui de către '. dictatorul de fapt' care era II Bră­ tianu. Din paginile privitoare la ocu­ parea ţinuturilor transcarpatine de ar­ matele româneşti ies cam şlfonaţi câţi­ va din pollticianii ardeleni ţărănişti. Despre faimosul Consiliu de 100: "Ciu­ dat amestec. de calcul egoist şi strâmt şi de romantism istoric la oameni cari multă vreme încă nu-şi vor lămuri de loc sufletul". 0-1 Argetoianu făgădu­ eşte "un pumn în gură" d-lui profesor Iorga şi suprimarea organului "igno­ bil" al "anarhiei", care e Neamul Ro­ mânesc, iar Regelui li spusese în par­ ticular că "dacă vrea revolutie, o va avea !". In acest timp, nefiind che­ maţi la putere, politicienii ardeleni, ,în veşnica lor dorinţă de a cuceri Vechiul Regat, făceau contra lui o urâtă campanie de ură'. La încoro­ narea din 1922 el • se ţin după uşă, atunci când Ungurii şi Saşii, Evreii, Armeni! şi Musulmanii credeau că nu se spurcă trecând pragul bisericei or­ todoxe: lucruri care nu se vor uita şi nu se vor putea uita niciodată". Ace­ iaşi Uniţi români nu vor să participe, alături de Rege, nici la comemorarea lui Şaguna. In ultimele zile ale rege­ lui Ferdinand se "dădu marea lovitură care trebuia, nu numai s ă asigure vii­ torul partidului său, dar şi să-i aser­ vească pe mult timp Coroana" : isgo­ nirea Prlnţulut Moştenitor. N'a scris nimeni până azi atât de calde, atât de simţite şi atât de sincere în acelaş timp cuvinte pentru Cel oropsit atunci, ca profesorul Iorga (pag 392-400). ,Comedia tragică" se joacă. OI. Maniu şi dl. Argetoianu stăruesc ca dl, Iorga să nu ia cuvântul atunci, "ceea ce ar deranja tot ce era pus la cale pentru a căpăta singurul lucru interesant: moştenirea puterii". Pentru cel d'intâi acest act însemna "că poate pune ;În scris începutul Republicei, că copilul Mihai nu va domni". Trista moarte a Regelui îndurerat de exilul copilu­ lui iubit; înmcrmântarea cu "pompă' vană şi rece: aşa a fost dus În bise- \ rica lui Neagoe dela Argeş acela care avusese, ascunsă cu multă ingrijire, o inimă aşa de simţitoare". Nichilor Crainic, Cezar Petrescu şi Nae 10- /46 nescu militează totuşi pentru Cel sur­ ghiunit, "a cărui revenire n'o doria cu niciun preţ mama". Ajutat de câţiva devotaţi, ofiţeri superiori, Carol Il Îşi ia tronul, ceea ce .pentru un Maniu nu putea fi decât o mare pledecă, In calea reci! ambitii care nu credea că are nevoe de niciun sprijin". Regele "dorise ca toţi să-I cheme, toate par­ tidele, căci nu se voise rege peste dânsele şi contra lor". Dar politidanii nu l'au înţeles. Când i s'a cerut in­ sistent a primi să prezideze un gu­ vern, dl. Iorga a făcut-o cu mare ingrijorare. I s'a Impus cutare miniştri. A avut şi colaboratori sinceri şi de bună credinţă, cum şi pe cutare de altă calitate N'a avut nici mâinile libere, lucru de care au profitat unii Ardeleni ca să scape de Parchet. S'au înfăptuit multe, se vor fi făcut şi ceva greşeli, dar, întrucât atârna de sine, guvernarea Iorga a lăsat o pagină curată în istorie. "Hulit pe nedrept şi lovit de cine a avut mai mult bine dela dânsul, cel care a scris cu durere în [retragerea sa aceste pagini, nu poate decât să repete şi cu acest prilej acelaş strigăt pe care îl scotea la pro­ clamarea lui Carol Il: Să dea Dum­ nezeu să fie bine!". Barbari, Sciţi sau Româlti, il1 anul 865, de Aurelian Sacerdoţeanu, Buc. 1932.-ln tot timpul evului me­ diu, populaţiunea romanică orientală nu e numită de istoricii bizantini sub un nume special. Ba chiar, dela epocă la epocă şi dela cronicar la cronicar, istoricii vremurilor nu chiamă in il­ celaş fel această aceiaş populaţie ro­ manică din sud- estul european. De aci, onomastica neamurilor de pe a­ ceste meleaguri pune dificultăţi isto­ ricului de azi cu privire la începuturile neamului nostru. Trebue ded bine cercetate isvoarele bizantine În ce pri­ veşte onomastica, spre a putea stabili o hartă etnografică a vremurilor vechi.­ Bizantinii nu numesc totdeauna Vlahi pe Români; uneori le zic şi Daci, cum observa dl. Russo Deseori îi a­ mestecă cu alţii, or numesc in ace­ laş fel alte neamuri. Cercetând judi­ cios termenii diferit întrebuinţaţi şi interpretându-I în mod critic, putem scoate din aceste numiri elementele cronologiei ce ne lipsesc privitor la isvoarele istoriei medievale, aşa cum intâlaş dată a arătat-o dl. N. Iorga. Urmând metodei indicate de profeso- [147] rul său, autorul conduce cercetările ce fac obiectul studiului de fată. A­ nume se examinează textul răspun­ sulul ce Papa Nicolae 1 adresează la 865 ultimului împărat din dinastia isauriană, Mihail III -Beţlvul. Scrisoa­ rea acestuia din urmă n'o posedăm. Din răspunsul Papei, găsim citaţii din acea scrisoare, cu lucruri ce Intere­ resează chestiunea noastră de ono­ mastică. De oarece Mihail III spunea Papei, în greceşte, că limba latină este "scitlcă' şi "barbară", răspunsul face o apologie a acestei limbi. Pentru Greci ştim că tot ce nu era grecesc era numit barbar; deci pentru impă­ ratul Bizanţului limba latină era şi ea bar bară. Iar denumirea de "scit", la 865, nu mai putea reprezenta un popor scit efectiv (căci acum Slavii ocupau ţinuturile din nordul Imperiu­ lui, şi Bulgarii la sudul Dunării, cu cari populaţii convieţuiau şi elemente romanice, care nu vor întârzia să a­ pară sub numele nou de Vlahi); denumirea de popor scitic se moşte­ ni se pentru a designa populaţia din nord, cu care se învecina mai de de­ mult Imperiul, chiar dacă acum ea nu mai era aceeaşi. Astfel, când se vorbeşte la acea dată de o limbă scitică şi barbară, înseamnă că aceasta se aseamănă cu limba in care scri­ sese Papa, cu limba latină. Şi aşa fiind, e probabil că existau aşa zişi Sciţi cari vorbeau latineşte în această re­ giune .. barbară- din nordul Imperiu­ lui. Slavi nu puteau fi. Deci numai nişte Romani carpato-danubieni pu­ teau fi, cari, vorbind latineşte, tre­ ceau drept Sciţi, după concepţia bi­ zantină. "Se căşttgă astfel Încă o etapă în legătura pe care trebue să o facem între elementul romanle local mai vechi şi cel vlaho-rornânesc". Autorul relevă şi pasagiul scrisoarei, în care se spune de asemenea că in limba latină se predică cuvântul Domnului şi la barbari or Sciţi. Ar însemna aceasta că "în Dada creştlnisrnul latin adus dela Roma s'a menţinut latin până la această epocă". De aci încolo, apos­ tolii Slavilor vor fi atras pe Români la slavonlzarea prin limbă a bisericei lor. căci "e de notat că tot ceea ce se leagă ideologic de vocabularul ro­ mânesc creştin e latin, iar tot ceea ce revine formelor cultului e greco-slav". Alexandru Hasdeu şi Acade­ mia RomlÎltă, de Liviu Marian. In .Memoriile secţiunei literare a Acad. Rom." 1932, Buc.s- .Soc. literară ro­ mână", care avea să se prefacă în actuala Acad. Rorn., se înfiinţează in 1866, ministru al Instr. Publ. fiind Rosetti, cu 21 membri, dintre cari urma să fie şi trei basarabeni. Intre aceştia e numit, în 22 Apri! 1866, Alexandru Hasdeu. La adunarea constitutivă din 1 Aug. 1867 Hasdeu nu poate veni, pentru că guvernul rusesc îi refuză eliberarea pasaportului solicitat, ba îl şi interzice de a primi onoarea ce i se făcea şi-l obligă de a demisiona. La 12 Sept. 1870 e numit însă de Soc. ca membru onorar, La 2 Nov. 1872 Hasdeu moare la Hotln. fără a putea veni să-şi vadă fiul, pe Bogdan, stabilit în ţară. Intr'o scrisoare bătrâ­ nul anunţa: "în luna lui Mai voi sosi În Bucureşti şi voi rămâne acolo pen­ tru totdeauna, ca să mor în sfântul pământ al lui Ştefan-cel-Mare şi Mi­ hai Viteazul". Din corespondenţa se­ cretă aflată -ntr'un dosar din Arhivele Statului dela Chişinău (nr. 4 J, din 1867) se vede care erau motivele re­ fuzului ellberărei paşaportului. Soc. academică era suspectată că .serveşte scopuri de propagandă politică şi na­ ţională, iar nu scopuri pur ştlinţifice". Pe de altă parte bătrânul AI. Hasdeu avea şi un fiu fugit În România. ­ Urmează Anexe, cuprinzând 32 piese cu privire la subiect Băile Herc ulan e ît1 epoca ro­ man ă şi credinţele popttlare de azi, de Al. Bărcăcttă, praf. la liceul "Traian" din T.-Sevcrill, 1932. Tip. "Cultura", Buc, - Apele termale ale băilor dela Mehadia--pe care oficia­ litatea noastră le-a răsbotezat cu rău gust-nu sunt numai cele captate şi folosite în stabllirnentele balneare ale Iocalltăţel ; ele sunt mult mai nume­ roase, neutilizate, vărsându-se direct în Cerna, or folosite într'un scoc - de piatră de ţăranii localnici, ilşa cum şi Romanii le-au aflat când au cuce­ rit Dacia, căci de sigur că şi Dacii le vor fi folosit. Drumul dela Dlerna (Orşova) la .fuilln.Lgg.e!uza- era semă­ nat de castre din distanţă În distanţă. Unul dintre acestea era castrul Ad Mediarn, din vecinătatea băilor Me­ .hadla, or, cum zice poporul: Meedia, care trebue să fi fost o binefacere pentru soldatii şi coloniştii romani. Resturi de monumente votlve, inscrip­ ţii şi manete o arată cu începere de 147 [148] la Traian. Urmează altele succesiv de la Antoniu Piul, Septimiu Sever, Ca­ racalla, până În vremea părăsirei' Da­ ciei, monete fiind şi dela Gordian, fiii p şi Dedus. Unităţile militare ce vor fi fost pe aici, cu. lucrări militare or de pază, Leg. V Macedonica, Leg XIII Gernina, Leg IV Flavia Felix, deosebit de o vexilatla Daciarum, Ca divini­ tăţi aflăm citat fireşte întâi pe Her­ cules, apoi pe Aesculapius şi Hygia şi Jupiter. Statui şi basoreliefuri s'au aflat multe, mai ales .a lui Hercules. Nu lipseşte nici al frigianului Mithra. Se păstrează încă şi ceva resturi din un apeduct roman şi alte construc­ [luni, Toate acestea dovedesc că o stră­ lucită clvllizaţie se Iormase aci intre epoca lui Traian şi a lui Aurelian. Sub Constantin cel Mare şi Justinian mai schinteiază din nou, dar mai slab, acelaşi civilizaţie romano- bizantină. In atară dc apele termale dela Mehadia, şi de mai sus peCerna, folosite şi azi de ţărani, e şi o grotă din care iese abur cald, la Cracul cu ştlr. Pe me­ leagurile acestea s'a creat legenda lui Iovan lorgovan, un lei de Hercule care a mântuit poporul din această regiune de un balaur, din al cărui cap veninos a ieşit musca rea, colum­ baca ce omoară vitele. Ioan Creanga. Viaţa şi opera sa, de Lucian Predescu, 2 voI. 1932. Ed. "Bucovina", Buc.-Primul volum, de 182 pagini, se ocupă de viaţa scriitorului moldovean, cu cercetări ori­ ginale în privinţa neamului lui Creangă, pe care îl urmăreşte pe cât posibil în trecut, stabilindu-i arborele genealogie al ascendenţilor dinspre mamă caşl dinspre tată. Data naşterei rămâne stabilită 1 Martie 1837 Se dovedeşte că a invăţat singur franţuzeşte şi chiar ceva nemţeşte. Amănunte despre În­ surătoare, apoi după 3-4 luni hiro­ tonislrea lui ca dia con În Dec. 1859, slujind la mai multe biserici in laşi până la 1868 Iunie, În care timp a suferit mizerii şi persecuţii din partea mai marilor săi ierarhici. Deaceea În 1864 intră in Şcoala normală de in­ stitutori "Vasile Lupu", al cărei di­ rector era Titu Maiorescu. In Iunie \ 1866 absolvi şcoala cu nota .. eminent", '\ eşind cu premiul întâi. E practicant, apoi institutor provizoriu. In 1875 i se dă definitivatul. la sfârşitul lui 1871 Creangă e răspopit; ca urmare Con­ siliul Permanent al Min. lnstrucţiunei /48 îl destitue dela catedra ce ocupa, in Iulie 1872, pentru a-I reintegra după doi ani în învăţământ. Se cercetează şi autoritatea sa de autor didactic, amestecu-l în politică şi Încercările sale de negustorie, pe care le-a moş­ tenit fiul său, Căpitanul Creangă cel cu hârtia de ţigară. La şcoala din Păcurari, unde e reintegra! de Maio­ rescu, Creangă rămâne până la moarte. Raporturile lui cu .Juntmea-, prie­ tenia cu Eminescu şi Conta. La nu­ mirea acestuia ca ministru Creangă vine in Bucureşti, ca membru in Cons. Gen al Instrucţiunei, frecuentând cer­ cul Junimei În a doua jumătate a anului 1880 Aci şi-a început a scrie "Amintirile din copilărie" Se descrie boala de ani de zile şi sfârşitul lui Creangă, in ultima zi a lui 1889- VoI. II prezintă opera scriitorului, cercetând fiecare lucrare in parte, până la cel mal netnsernnat rând ti­ părit ce a rămas dela Creangă. Ob­ servă că Amintirile s'au publicat şi retlpărit de editori În ordinea cro­ nologiei apariţiei celor 4 părţi ale acestei scrieri, dar că partea Il, ca una ce descrie primii ani ai vieţel sale, trebue pusă Înaintea părţei l-a, pu­ blicată anterior, unde se vorbeşte de anii lui de şcoală. Urmează observa­ ţiie autorului asupra Amintirilor, cu privire la fond şi formă, analizând opera în amănunt şi evidenţiând calităţile şi scăderile ei In acel fel se proce­ dează cu povestirile sale hazlii, po­ veştile şi basmele lui, ce formează opera sa literară; tot aşa, poate chiar prea mult, se ocupă de lucrările di« dactice şi alte feluri de încercări oca­ zionale. Cartea se sfârşeşte cu o Bi­ bliografie privitoare la viaţa, apoi la opera lui Creangă. Frâmân iârile politice şi soci­ ale Îtt Principatele Ico mâne de la 1821 la 1828, de Ioan C. Filitti. Ed "Aşezământul cultural Ion C. Bră­ tianu", 1932, Buc, � Cartea porneşte dela cercetarea legăturilor şi raportu­ rilor de dependenţă dintre Revoluţia lui Tudor şi Eteria grecească. Se ca­ ută originile eteriei în vechile aspiraţii şi manifestări de eliberare a Grecilor de sub Turci. Primul plan organic de acţiune în acest sens e al lui Riga Fereul sau Velestlnliul, care sub Ma­ vrogheni avu însărcinări politice în Craiova. El scăpă odată viaţa lui Pas­ vanoglu. fu grămătic al lui Gr. Brân- [149] coveanu între 1794-6. Moare la 1798. Const. lpsilanti reia planul celui d'ln­ rîti, vrând a coaliza pe Greci, Sârb l şi Români contra Turcilor, sub egida Ru­ siei. Alex. Ipsilanti plănuieşte întâi să meargă În Peloponez, Începând de acolo revoluţla ; În urmă decide a porni din Principate. Planuri de des­ robire făcuseră şi Românii, începând din 1562 cu Eraclide Despotul. Vas. Lupu şi Şerban Cantacuzino nutreau visuri imperiale. Pentru Greci ţările române erau un azil. Multe interese politice comune îi apropiau de noi. In 1811 se poate deci înllnţa o socie­ tate elino-română În Bucureşti, care nu pare a fi fost exclusiv culturală. Dascăli greci cultlvă simţul patriotic la elevii lor români caşi greci. Tudor V!adimirescu are orieteni printre ete­ rişti, cari ar fi vrut a-l folosi pentru cauza lor. Legătura lui cu eteriştii nu-l împiedica de a rcspnge ideia cârrnu­ ifei Principatelor prin domnitori greci. In J 819 se produc răsvrătiri În câteva sate din Oltenia, din pricina birurllor. Motive interne de răsvrătire nu lip­ seau, aşa că acţiunea lui Tudor poate porni întru început paralelă cu li lui lpsilanti Olteanu! declară că se ridică îrnp otrt va abuzurilor administrative şi ale Domnilor, cerând şi domn naţi­ onal, cum şi o militie naţională de 12:.000 oameni, fixarea dărilor pe 7 ani de ţară şi iertare pe trei ani a trlbutulul Porţii Prima lui proclama­ ţie e dela Padeş, şi nu vorbeşte de Greci. Când Ruşii abandonează pe re­ voluţionari, căile lui Tudor şi Ipsllanti se despart, căci Grecii nu erau iubiţi. In proclamaţia lui Tudor din 19 Apri­ lie, dela Târgovişte, acesta cere între altele şi "şcoli de metodă alllodidac­ ticiî pentru toti fiii ţării". Când intră Turci! În ţară, Tudor ar fi vrut o unire cu eteriştii în contră-Ie. Dar Ipsilantl ii socoteşte duşman şi-I ucide. Moar­ tea lui Tudor serveşte însă interesele thii.-Cap Il arată vremea ocupărel Principatelor de către furci Curentul antigrec creşte, având şi o latură de­ mocratică şi egalitară. Se desemnează şi o organizare a boerimei amenin­ ţate. -- Cap. fII tratează despre dom­ niile pământene. In Muntenia redu­ cerea privilegiilor boereşti irită pe bo­ eri contra lui Vodă Ghica. In Oltenia erau veleltăţi de autonomie, pentru care cairnacarnul Cralovei Nenciulescu e rechemat În Dec, 1822. In vara lui 1826 o răscoală în Mehedinti, a lui Căpitan Simion, În potriva abuzurilor slujbaşilor Domniei. - La sfârşit se enumără rezultatele frământărilor po­ litice şi sociale dintre 1821 şi 1828. Cetatea Romulo, de D. Tudor, extras din Anuarul liceului din Cara­ cal pe 1930-31, şcoală unde autorul e profesor. - La 8 km. la nord de Caracal e satul Reşca, pe locul anti­ cei Romula, aşezată bine strategiceşte. Ruine informe, din care de zeci de ani s'au scos piatra şi cărămida ne­ cesară sătenllor, adevărat jaf. Romula era aşezată la un vad de drumuri ro­ mane, Între câmp şi regiunea dealu­ lui. Spre Dunăre duceau de aci două ciii împietrite : una pe malul drept al Oltulul, pela Islaz, Scărlşoara, SIăveni ; alta mergea spre Sucidava (Celei). Alt drum dinspre apus venea dela Drobeta (Te-Severin). Al patrulea urca pe Olt În sus Săpături sistematice n'a făcut nimeni la Romula. Vre-o 20 inscripţii romane de acolo sunt tran­ scrise in C. L L. şi câteva publicate la Tocllescu şi Pârvan Colecţia dr. Istrati din Palatul Cultural Severin şi aceea a prof. Ilie Constantinescu din Caracal cuprind multe antichltăţi ro­ mulane. Epoca neolitică a lăsat aci urme, caşl civilizaţia daclcă şi ro­ mană. Valul de pământ numit Brazda lui Novac, plecând dela Ostrovul Cor­ bului din Dunăre, pe lângă Craiova, la nord de Caracal, apoi Târgovişte, Ploeşti, până aproape de Brăila, cu 700 krn , poate că va fi vorbind de o cucerire a sudului Daciei, anterioară lui Traian. Sub Hadrian Rornula va fi inflorit, şi poate că acesta a procla­ mat-o municipiu, caşi pe Drubeta. Ptolomeus n'o menţionează. Tab. Peut, o Înscrie. Sub filip Arabul se restau­ rează zidurile ei. Poate că sub Sept. Sever s'o fi num it colonie. Populaţia e amestecată, divlnitătile străine nu­ meroase. Prezenţa a două trupe asia­ tice aci explică frecventa reprezen­ tărilor cultului mit!Jriac Sfwiii şi doc. literare, vol. III, de 1 E. Torouţtu. Buc. 1932:, Tip .Bucovina". -Cele peste 480 pagini ale textului cuprind scrisori dela mem­ brii "Junimiei". dintre anii 1863 şi 1929, culese din şase arhive deose­ bite, dar grupate aci după persoana corespondentului. Notele explicative dela începutul volumului lămuresc personalitatea celor publicate, atmo- 149 [150] sfera intelectuală şi socială in care au ��ăit şi împrejurările care li-au prile­ jlt corespondenta aci tipărită. Primele scrisori sunt dela Cihac, interesante şi de natură a ridica In valoare pe acest erudit filolog, care e şi un om de gust, iubitor de literatură, puţin pătimaş in discuţie şi care rnânueşte curent limba franceză. Credem chiar inutile traducerea lor în româneşte, căci cine citeşte colecţia d-nului To­ rouţlu nu se poate să nu ştie fran­ ţuzeşte. Urmează scrisorile lui D. Xe­ nopol, Ion Glilca, Ang. Gubernatis, D. A. Sturza, T. Alexe, Kogălniceanu, 1. A. Cantacuzino, N. Pruncu, Tocilescu, Kallnderu, rr, Dame, SI. O. Iosif, Delavrancea - toale acestea adresate lui 1. Negruzzi _o, apoi, către diferite persoane, din ale lui Eminescu (de­ misia dela.Timpul" pe chestie de demnitate), Sbiera, Creangă, Vlahuţă, T, Nica, 1. U. .Iarnik, Slavici, Maiorescu, I. Negruzzi, Coşbuc (se reproduce o inedită plină de umor şi foarte plas­ tică • Dric de teleguţă"), Miron Pom­ piliu, Bcdnărescu, V. Conta, S. FI. Marian, G. Pariu, Onciul, Haret, G. Bengescu-Dabija, Dr. Istrati (glume în versuri, adresate lui N. Gane, cu răspunsurile la fel ale acestuia), V. A. Ureche, Mite Krernnitz şi alte bi­ lete mai mărunţele.-N'aş putea mai bine şi mai drept lăuda opera d-lui Torouţlu, decât sernnând şi eu la de­ numirea pe care aşa de fericit d-nul Perpessicius a dat-o acestei opere: .Hurmuzache al literat urei româneşti". C otltribttţi1l1ti la istoria dino­ intea Uuire! Principatelor Ro­ -mâtle, de Mihail Popescu Buc. 1932. - Năzuinţele tineretului româ­ nesc adăpat de ideile principiului na­ ţionalităţilor, a independenţei natio­ nale, se lovesc de opunerea Rusiei şi Austriei, interesate a stăvili aseme­ nea veleltăţi. Această operă de opre­ siune a revendicărilor noastre se do­ vedeşte prin documentele pe care autorul le publică în această broşură. Se vede cum tineretul îşi îndreaptă ochii spre ajutorul Franţei şi Angliei, cum făcuse şi Grecia. Mijlocul a fost propaganda prin presă în Apus şi căştigarea simpatiei consulilor res\ pectivi dela noi. Lucrarea d-Iui Po-: pescu indică un filon de cercetări cu folos în arhivele vieneze, care acum sun! mai accesibile. Sunt ]O acte dintre 1838 şi 1839, relevând strădania 150 consulului francez Coison, mai ales pentru interesele unirei noastre, şi a multor bărbaţi de seamă deja noi, ca 1. Câmpineanu 1n deosebi (mort la 5 Iunie 1863). OsPiti r0111eJ# i1t Veuezia (1570 -1610), de N. Iorga, Buc. 1932. -- - Un volum minunat tipărit şi cu o co- pertă de artistul delicat care e A. Bor­ denar he, cu numeroase reproduceri de biserici, portrete, sigilii, semnături, pietre sepulcrare, inscripţii, jeţuri, uşi şi ferestre înflorite, afrescurl şi acte manuscrise. Autorul îşi propune 2 prezenta oarecare raporturi ce au exis­ tat acum 300 de' ani între cele două neamuri înrudite, şi în special între Venezia şi ţările noastre. Primele re­ laţiuni s'au înodat in epoca eroică a Republicei, în sec. XV şi începutul sec. XVI, când solicitam ajutoare con­ tra Turcilor. De aci ne vin medici la curţile domneşti şi meşteri arhttecţi, ca raguzanul Glrolamo Matievici, cel care a construit biserica dela C de Argeş. - In Constantinopol era o po­ pulaţie numeroasă în vremea aceea, In Pera erau mai ales Geci bizantini. Italieni şi Francezi. Aci se refugiază şi Români pretendenţi de tron şi nea­ muri de-ai foştilor domnitori. - Se descrie alaiul unei instalări de dom­ nitor la Bucureşti, al lui Alexandru IT, fiu al unui Mircea, în Iunie 1568. Acesta nutreşte visuri mari, de a uni Moldova cu dinastia sa, aducând aci pe fratele său Petru Şchiopul ca dom­ nitor Iarna lui 1575 e catastrofală pen­ tru popor, din cauza gerului, în ambele principate. Alexandru moare În vara lui 1577. Caterina Doamna, italiancă pe jumătate, e regentă, fiul Mihnea fiind minor. Se iveşte atunci pre ten­ dentul Petru Cercel, care isbuteste 3 lua tronul Munteniei. Tragedia e'xilu­ lui lui Mihnea si a mamei sale for­ mează un capitol; deopotrivă pasionant, deşi sobru descris, caşi celelalte in­ târnplări din viaţa vechilor noştri dom­ nitori. Mihnea II revine la tron In 1585, cu zile grele pentru el. Toale evenimentele acestea sunt privite spe­ cial din punct de vedere al raportu­ rilor cu Venezia şi luminate de cores­ pondenţa privitoare la oameni şi [u­ cruri din Italia. C01ttribuţitwe la studiul JIIa­ sive/or de sare dill Ro11ttÎttia, ele Dr, V. Mereuţiu. Buc. 1912. - Deşi cartea e veche, ea nu s'a invechit [151] prin valoarea ca şi datele ştiinţifice ce cuprinde. O recenzăm cu gândul că putem folosi cuiva, cu privire la lucrurile din Oltenia noastră. Biblio­ (graBa deschide volumul. In introdu­ cere se arată răspând irea sării pe glob, ca sare gemă şi cea din mări, oceane şi lacuri, formaţiunea masivelor de sare (cele dela noi sunt din miocen) şi întrebuinţarea el. Formaţiunea geo­ logică sa!iferă subcarpatică din ţările româneşti e continuarea celei din A ustria de sus. In marnele argiloase cenuşii, mai putin în cele roşiatice, Se'! află zăcărnmtele noastre de sare şi gips. Autorul cercetează mai întâi pe cele din interiorul arcului carpatic, în Transilvania şi dincolo de ea în ţinuturile ungureşti, cum şi din Bu­ covina, şi mai departe de ea inspre Polonia. Trece la cele "din România veche, din judeţele Suceava, Neamţ, Bacău, cu isvoarele sărate din Putna, Bacău, Buzău, R.-Sărat, apoi isvoa­ rele din Buzău, Prahova, Dămboviţa, Muscel, Argeş, şi Oltenia, cu isvoa­ rele sărate respective. Se descriu ma­ sivele ce se află în exploatate la SIă­ nic-Prahova, Doftana, Tg. Ocna şi Omele Mari. Capitolul privitor la Oenele Mari din jud. Vâlcea se ocupă întâi de terenul salinei, cu circulaţia apelor în jurul zăcământului şi rapor­ tul lor fată de sare, cu ape dela su­ praiaţă şi interioare; se lace apoi e­ xaminarea calitativă a sărei de aci şi a capacităţei zăcărnântului ; exploata­ rea sării în ocnele vechi şi în cea nouă DIn punct de vedere economic Se cercetează salinele carpatine, de când se cunosc.-La urmă se prezintă salinele din alte ţări, din toată lumea, şi comertul ce se face cu sarea. Sa­ rea noastră, afirmă autorul "e de o calitate superioară tutulor sărurllor si­ milare din străinătate". O serie de tablouri arată producţiunea compara­ tivă a sărei din lume. Un capitol se ocupă de sărurile de potasiu. Altul cu sondajele făcute la salinele noa­ stre.i--Lucrarea d-lui Meruţiu e înso­ ţită de numeroase hărţi geolog!ce, planşe, profile, tablouri şi gravuri. ]!Iâreţia şi amiiriicitmile titlei victorii, de Georges Clemenceau, in traducere românească, editată de "Car­ tea Românească", Suc. 1930. - Me­ moriile vigurosului bătrân, a cărui tenacitate în strădanie şi credinţă ne­ strămutată in victorie a salva! Franţa, se citesc cu un interes pe care il dă pasiunea ce pătrunde aceste poves­ tiri-când pledoarie luminoasă, când diatribă curajoasă-, cum şi suflul literar ce nu s'a pierdut nici prin tra­ ducerea in limba străină. Ceea ce vrea să zică o laudă pentru tâlmăcitor. Este un răspuns la Memorialul mareşalului Foch, publicat imediat după moartea acestuia (20 Martie 1929), în care se arunca ,,0 săgeată de Part" In potriva lui Clemenceau. Acesta vrea să arate că pornirea mareşalului a fost ne­ dreaptă; el îi recunoaşte toate cali­ tăţile sale de comandant, căruia se datoresc victoriile dela Mama, Yser şi Doullens; critică insă întârzierea actiuner sale din a treia ofensivă ger­ mană, cu înaintarea nemţiJor la Che­ min-des-Darnes aproape fără împo­ trivire, arătând cum el a apărat viguros in Parlament pe Foch acuzat acolo de incapacitate; critică de asemenea intrusi unea mareşalului, care trebuia să se menţină numai la rolul său de soldat, 1n treburile care incumbă gu­ vernului, autorttăţet civile supreme, după Preşedintele Republicei, şi care era el, primul ministru. Dar ceea ce interesează în primul rând pe cititorul nostru. pe deasupra socotelilor ce au­ torul are de regulat cu gen. foch. este mărturisirea omului sincer până la brutalitate cu privire la cutare gest şi atitudine ale aliaţilor, într'o îm­ prejurare oarecare, şi mai ales viziunea lui clară, profetică, asupra erorilor politice ale felor ce l'au urmat la cârma Statului, ce dând totul pentru a nu căştiga nimic dela învinşi, fără nicio garanţie pentru prezent, şi cu toate riscurile pentru viitor: politica nenorocită a lui Briand şi a celor ce au trebuit s'o continue. Pentru Ame­ ricani, cu toate elogiile marginale, constată că n'au intrat în luptă decât când se sfârşia războiul, şi că arma­ rnentul lor era inexistent, trebuind să li-l dea franţa; că soldatul engl ez evident superior americanului, nu era, pregătit, iar comandamentul lor supe­ rior n'a vrut multă vreme să se su­ bordoneze, pentru folosul comun, unu comandament unic, atât de necesar pe un front ca cel din nord-estul francez. După încheet ea armistiţiului şi apoi a tratatului de pace, datorită politlcei egoiste engleze şi a celei americane, clauzele iniţiale ale pactu­ lui ce ar fi urmat să garanteze o pace viitoare în contra altui viitor război pro. 151 [152] vocat de Germani, au fost rnăcinate, anihilate, prin calculul perfid nemtesc, ajutat de inconştientul sprijin ce i-a dat ideologia wilsoniană şi reze rvele celorlalţi aliaţi. Tratatul dela Versailles s'a ciuntlt la locarno. Graniţele fran­ ceze, prin eliberarea Renaniei, au de­ venit neapărate. căci guvernele nu s'au mai gâadlt la aceasta. Refacerea gospodăriilor devasta te franceze tot Francezii a rămas să o execute. Din 13 miliarde mărci aur, cât s'a stabilit la inceput că trebue să plătească Nemţii despăgubiri Francezilor, scăzute de Briand la jumătate, Iar prin planul Young la sub 19 miliarde, abia au dat în primul an 2 miliarde 112 mi­ lioane, după care au încetat plăţile. Aceasta în vreme ce Anglia şi Ame­ rica, păsuind pe Germani, solicitau presant dela bunul aliat, Francezul, plata datoriilor de război comun înpo­ triva aceluiaş duşman. Aceasta e situa­ ţia: .pe deoparte Franţa căutând pacea cu preţul oricărei concesii şi renun­ ţări, pe dealta Germania având un singur scop: anularea tratatului care a pecetluit vinovăţia ei şi izbânda noastră", cum o arată CI. In 1928 Fr. a cheltuit pentru forţele sale militare 5 miliarde, iar Germ. 8. Aceasta nu încetează cu Inarrnărlle camufla te, în vreme ce Fr. nu conteneşte cu dezar­ marea. Ce se va alege de aci ? când "A.merica încearcă să ne rulneze cu ajutorul experţilor, schimbând sumele ce ni se datorau pentru repararea daunelor germane". Germ. "cu ajuto­ rul inconştient al Am. şi Engl. se pre­ găteşte să reînceapă aventura crimei neispăşite''. Şi nu "Parlamentul inter­ naţional dela Geneva, reproducere micşorată a parlamentelor planetare, neinvestit cu puteri executive, este chemat să decidă pacea vremurilor viitoare". Să nu ne lăsăm amăgiţi. Dacă Germ. vrea, ",om lua groazni­ cuI război de unde l'am lăsat. Trebue să avem curajul de a-I pregăti, .rnal bine decât să ne ameţim cu mincluni care nu înşeală pe nimeni, conferinţă după conferinţă". Cartea acelui care a cerut să fie înmormântat in picioare este un rechizitoriu pentru Francezl=­ ca şi pentru noi Românii, cari n'al\l învăţat ni mic din război --, dar şi uf\ suprem strigăt de alarmă al unei\ conştlinţl latine. Privelişti di11 Bucouina pito­ rească, de Maior A. I. Gheorghiu. 152 VoI. I, ed. Cartea Rom, Buc.v-Prefara d-lui prof. I. Simionescu, recomanda cartea, ca pe o "chemare pentru cu­ noaşterea ţării". Citind-o, înţelegem cât de trist lucru e să nu-ţi cunoşti pămâr.­ tul patriei, plin de frumuseţi nebănuit", arar întâlnite aiurea, pe care amin­ tirile trecutului ni-l leagă de suflet, lnsemnări de drum ale unui călător luminat şi încălzit de patriotism, ele ne plimbă în preţioasa tovărăşie il autorului, pe plaiurile Bucovine i Prima oprire e la Rădăuţi, orăşel in care cea mai mare clădire e sinagoga Ctitoria Muşăteşttlor, panteon al di­ nastiei moldoveneşti până la Ale xan­ dru cel bun, stii trlstă şi pustie. Far­ mecul ei vorbeşte celui ce ştie să o intrebe şi să o înţeleagă. O frumoasă pagină evocatoare (p. 27-29) a unui alai domnesc şi slujba dela episcopia Rădăuţilor. Milo. Putna stă tnghesultă Intre fabrici şi dughene unde se VO!­ beşte altă limbă. Bisericuta de lemn a lui Dragoş-Vodă e azi parăsltă Casele de ţară putnene caşi la noi, cu două încăperi şi o săliţă Ia mi] loc, Portul naţional a început să se cam abandoneze Ctitoria lui Ştefan­ cel-Mare păstrează In curtea mănăs­ tirei şi căsuţa in care arhlmandritul învăţat Vartolomei Măzăreanu îşi avea "Academia Teologică" a sa. Să obser­ vă şi aci, ca în mai toată Bucovina, e­ fectul rernanierelor, reparaţiilor şi re­ facerilor strainului Romsdărfer asupra vechilor bisericI şi mănăstiri moldo­ veneşti. Mânăstirea are şi un mic muzeu. Imprejurimile Putnei se co­ lindă, cu locurile unde a sălăşluit Daniil schimnicuJ, cu Sehăstria şi Pârâul Icoanei (aci o comparaţie !ru­ moasă intre farmecul muntelui şi al rnărei). Insemnări asupra portului le­ meilor bucovinene, cel mai sobru, mai de gust şi mai modest posibil. Din nenorocire, "peste tot seminţia lui Iuda şi a lui Israel se Întinde ca râia, Azi negustor ambulant, mâine crâşmar şi cumpărător de ouă, iar peste câţiva ani o nouă cherestea ră­ sare in gura văei". In unele părţi in­ fluenţa ruteană se observă în motivele cusăturilor bucovinene. La Seletin dăm de Huţani. De aci pe valea Su­ cevei, autorul ne duce spre Şipotele Sucevei, prin ţinuturi muntoase, pănă la frumoasa biserică de lemn, cu e­ legantă poartă, "care seamănă a fi o poartă oltenească din Gorj", Cârciu­ mile prea numeroase sunt o nenoro- \ I ''11'; [153] \ I cire pentru regiune. In casele rute­ neşti numai gravuri ruseşti. Nicâeri chipul Regelui Pe valea Moldovei şi pe muntele Lucina sunt ultimele ca­ pitole Aci se văd şi acum urmele războiului, ce par'că a fost ieri. Cartea f' înfrumuseţată cu foarte multe gra­ vuri, în bună parte după fotografiile luate chiar de autor. Bân âţeni. de attădată, voI. 1, de Dr. Auret Cosma junior, Timişoara, 1933, nu este, după cum spune au­ torul, .0 lucrare literară, ci o simplă arhivă de date biografice, care nu are alt scop decât să înfăţişeze marelui public, în cuvinte scurte. viaţa şi acti­ vitatea acelor fii ai neamului nostru cari, fie că s'au născut In Banat, fie că au muncit pentru interesele pro­ vinciei noastre, or au trăit pe părnân- 1111 ei, merită să fie eternlzaţi în Pan­ theonul bănăţean". Acest prim volum cuprinde 42 de biografii, însoţite de chipurile fiecăruia dintre următorii: Mihai Roşu (1750-1822); C. Diaco­ novici-Log a (l770 - J 850); Paul lor­ govici Brâncoveanu (1764 � ) 808) ; t:utimie Murgu (1805-1870); Vicen­ ţiu Babeş (1821-1907; Simeon Man­ giuca (1831 -1890): 1 ulian Grozescu (1839-1872); N. Tincu-Velea (1814-- ! 867); Meletie Dreghicl (1814-·1891); Pavel Rotariu (1840- 1919; Gruia Liuba Murgu (1845-1877); N. Co­ şariu (1812 - 1903); G. Ardeleanu (1837 - 1907); Dr. Alex Mocioni (1841-1909); Dr. Cornel Diaconovici <1859-1923); Traian Lungu (1830- 1917); D-na Emilia Lungu (1853); Iosif Tempea (1836-1927); Dr. Va­ leriu Branişte (1869-1928); Coriolan Brediceanu 0849-1909); Dr. G. Po­ povici (1862 -1927); Dr. Aurel Vă­ leanu (1869--1929); Ioan Vidu (1863 -- 1931); Of. St Petrovici (1859- 1922) ; Dr. Petru Barbu (1864) ; Protop, Mih. Gaspar (1881-1929); Dr. Ioan Sârbu (1865 - 1922); P. Bandu (1875 -1920); G. Cătană, folclorlstul (1865); Damaschin Cosrna (1844)-1915); Dr Aurel Cosrna (1867 - 1931); De. A imbroane (1880); Dr Mih. Gropşian (1869); Dr. P. Corneanu (1864); Ar- ;\ hiereul Filaret Musta (1839-,-1930); Oherasim Sârbu (1856-1932); Gh. Jianu (1866); Th Pocan (1839-1909); Dr. Atan. Marian Marlenescu, folclo­ ristul (1830-1915); Patriciu Drăgă­ lina (1849 - 1917); scriitorul Victor Vlad Delamarina (1870-1896), care a fost temporar elev al Şco Militare din Craiova; şi Traian Grozăvescu cântăre(ul (1895-1927). Dintre aceş­ tia sunt mai ales profesori şi gaze­ tari, apoi preoţi şi bărbaţi politici-­ Autorul a tipărit şi primul volum al unei Istorii a presei române din Banat. lJfemtefttl, roman de G. M. VIă­ descu, Ed. Bucovina, Buc. 1933.­ Un subiect simplu, umJl şi adânc o­ menesc: Intr'un târg de provincie banal şi anost, unde bârfeala dă ilu­ zia unei vieţi active şi unde visul şi idealismul sunt taxa le de sminteală, maestrul de muzică al liceului, suflet de artist din care mediocritatea me­ diului a făcut un ratat conştient, de­ scopere un talent muzical într'unul din şcolarii săi. Indemnul de a tri­ mite la Paris pe tânăr 2ăseşte împo­ trivire în mama băiatului, văduvă care nu-l mai are decât pe copilul acesta pe lume. Mama cedează cu durerea in inimă. Paul al ei ajunge curând o celebritate; concertele sale îi aduc glorie şi bani. De departe, 11 urmăresc în ascensiunea lui, păr­ taşe la succesele sate, mama şi bă­ trânul dascăI, dar şi invidia altora. Mersul ascensional al tânărului ma­ estru se opreşte brusc prin moarte. Dar cei doi bătrâni, cari îl iubesc, nu trebue să ştie aceasta. Ca să li se cruţe durerea, o tânără fată, după do­ rinţa artistului, răspunde la scrisori vreme de doi ani după moartea celui plecat printre străini, întreţinând o ilu­ zie şi o aşteptare care devine chinui­ toare pentru mamă. Din scrisorile a­ cestea, scrise la maşină de .secre­ tara" lui Paul, mai scurte şi cu nu ştiu ce aer strărn şi descusut, se toarnă nelinişte, bănuială, întreţinută de gura rea a târgului: de sigur că s'a inhăitat cu vre-o .de-alea". Două su­ flete arnărâte şi un oraş bârfelnic vi­ brează în aşteptarea adevărului. Fe­ meea telegrafiază că, dacă nu vine Paul, pleacă ea să-I caute în Elveţia. Răspunsul e că Paul soseşte În cu­ tare zi. Enervare, suferinţa aşteptării. Comentarii în oraş. La trenul anunţat venise şi lume din târg, doi-trei din afecţiune, zeci din curiozitate. Dar Paul nu coboară din niciun vagon. N'a venit, pesemne. Sdrobită, mama se duce acasă, unde o aşteaptă o fată plăpândă şi tristă: secretara lui Paul, dela care află, smulgându-i cuvintele cu bucăţi din inimă, că băiatul a pu- 153 [154] trezit de mult şi că, din voia lui, a jucat ea cruda comedie a unei vieţi postume şi iluzorii pentru o mamă iubită. Romanul are două laturi: deo­ parte jugrăvlrea minunată a atmosfe­ rei sufleteşti de mediocritate nivela­ toare, care caracterizează orăşelele noastre de provincie; pedealta con­ centrarea minunată a acţiunei, pe care n'o fac întâmplările mărunte şi epi­ sodice, ci desfăşurarea procesului su­ fletesc de destrămare până la extre­ mele limite a singurilor protagonişti simpatici şi nenorociţi: mama lui Paul şi fostu-l profesor. Absent, pe un fond de tablou aproape ireal, Paul se d. senează fantomatic şi incert; pe planul întâi drama se încordează pu­ ternic, întreţesută cu comedia umană a prostiei şi a răutăţei lnfrăţite; de departe, ca într'un film sonor, cu mu­ zlca-I menită a face atmosferă, me­ nuetul lui Paderewsky, precedat de cuvintele: "Sărut mâna, mamă dragă!". Romanul d-lui Vlădescu e de un pa­ tetic sguduitor. Scenă ca cea finală, bunloară, nu cred să lase pe nimeni cu ochii uscaţi. De remarcat de ase­ menea cât de bine e redat tonul, limba şi ritmul sufletesc al umanităţii acesteia larvare care mişună, femei şi bărba ţi, intre bucătărie şi cafenea. Pe lângă personagiile principale, autorul creiază tipul Victoriţei, viespe cu a· eul in limbă, şi alte câteva siluete ca­ racteristice din lumea cafenelei de provincie. - D-I G. M. VIădescu se înscrie definitiv intre prozatorii noştri de seamă cu .Menuetul" său. De când tipărise "Tăcere"-sunt mai bine de 10 ani -, tăcere se lăsase peste nu­ mele său. Acum suntem in drept să aşteptăm cu nerăbdare nou-i roman anunţat: "Moartea fratelui meu'. Caragiale: Opere. Vol. II. Ntt­ uele şi schiţe, ed. îngrijită de Paul Zaritopol. Ed. "Cultura Naţională", 1931. Cu 444 pag. şi 2 planşe. � In Introducere dl P. Z. caută săpă­ frundă, mai departe decât a făcut-o in primul volum, procesul de creaţie al lui Caragiale şi evoluţia meşteşu­ gul u l să u de scriitor. A flarea unui nou text din "Păcat", pe care îl con­ fruntă cu cel tipărit, dovedeşte munca stilistică a autorului, care caută sa fie mai scurt şi mai precis in expre­ sie. Fantezia sa verbală o arată pu­ bllcând repertoriul alfabetic al nume­ lor propri! inventate de Caragiale, fie 154 că le-a folosit or nu În operele sale. ­ Cuprinde 45 de nuvele şi schiţe, apoi un Repertoriu de nume proprii şi o Addendă, unde se dă textul - cu J­ dăogirl, ştersături, rectlflcarea primei forme a nuvelei-, cum şi nişte schiţe uitate prin cutare veche gazetă. I 2 urmă note şi variante, sernnalând câteva schiţe publicate in "Univer­ sul", #Moftul Român", sau aiurea, şi volumul respectiv unde au fost tipă­ rite, precum şi isvoarele originale ale celor câteva localizări, prefaceri şi traduceri dela sfârşitul volumului. 1701. /lI. Remi1tisce1tţe şi notiţe critice, îngrijite de acelaş, 1932, cu 343 pag, şi 2 planşe. - Prefaţa d-Iu, Zarifopol ne arată că aci s'au strâns articolele literare şi politice ale lui Caragiale, cum şi paginile din "Re­ miniscenţe", cu amintirile lui despre oameni şi episoade politice din vre­ mea aceea. Sunt bucăţi in care ob­ servaţia şi verva satirică a scriitoru­ lui se exercită asupra intregei vieţi culturale, literare, artistice şi politice, pe care a urmărit-o cu ochiul său ager şi ironic.- Din însemnarea d-lui Z., că n'a putut găsi la "Acad. Rom,' colecţia a două ziare apărute in tim­ pul nostru, vedem ce dificultăţi In­ tâmpină cercetătorul literar la noi. Ce să zicem dar de vremurile mai vechi? Cum materialul din acest volum se va continua cu cel de al patrulea, se începe prin publicarea articolelor şI foiletoanelor cu caracter mai mult E­ terar şi artistic, rărnânând cu voI. ur­ mător să cuprindă materialul de na­ tură critică, politică şi culturaIă.­ VoI. III cuprinde 28 de bucăţi, din care multe sunt prea putin cunos­ cute,iar câteva chiar inedite. - In Addenda un foarte bogat material de articole desgropat de prin ziare-6!! bucăţi=-, iar la sfârşit câteva Note şi variante. Privelişti româneşti, de Al. Bă­ dăuţă, album, cu 190 planşe, o pre faţă şi un text introductiv, tipărit in atelierele "Adevărul", Buc. 1932. AI· burnul acesta e, cum bine zice auto­ rul, "un jurnal al unei călătorii, ai unei vieţi, sau chiar al unei ţări, cum bunăoară cartea de faţă". Ea şi-a pro­ pus a ne înfăţişa peisagiul şi frumu­ seţile româneşti, după îndemnul în­ suşi al M. S. Regelui, cu portretul minunat al căruia se deschide, după [155] ttuviinlă, volumul. Subsecretariatul de Stat al Presei a sprijinit apariţia cărţii. Rând pe rând defilează vederile prinse cu. ajutorul aparatului fotografic-nu după picturi şi desenuri, care ar pu­ tea altera realitatea prin selecţionarea elementelor înfăţişate-munţii româ­ neşti, marea, văile, Dunărea, cetăţi, castele, privelişti din oraşe şi sate, tipuri etnografice, artă populară şi locaşuri de închinare: biserici şi rnâ­ năstiri. Ţara noastră .oteră, într'o vi­ guroasă imagine pitorească, toate a­ tracţiile fireşti ale celor trei elemente­ apele, şesul şi muntele - armonizate printr'o convieţuire milenară într'o puternică individualitate geografică, una din cele mai complete şi mai distincte". Introducerea autorului pre­ zintă o descriere sintetică a diferitelor aspecte ale peisagiului românesc de-a lungul şi de-a latul, cu tot ce acesta «te. mai caracteristic şi mai specific naţional.v-Sub fiecare planşă (22X 17), de culoare sepia, legenda in româ­ neşte, nemţeşte, franţuzeşte şi engle­ zeşte.-Albumul d-lui Bădăuţă e cea mai bună operă de propagandă pentru a atrage turişti din alte părţi în ţara noastră. Păcat că volumul nu poate fi, prin costul său cam ridicat, la în­ dernâna câtor mai mulţi. Bieu, roman, de E. Lovinescu. Ed. Nationala, Buc, 1932.-Povestea, pe un fir puţin încâlcit, unei vieţi de om care nu s'a realizat aşa cum fu­ sese visată, pentru că armătura sufle­ tească a eroului era deficientă; po­ vestea • unui om născut cu moartea în el, cu sentimentul caducităţli şi ză­ dărniciei, ce i-a dat vietii lui un tim­ bru particular, dar pe care - cerce­ rându-şi mereu posibilităţile � nu se snnţia În stare să o realizeze la inăl­ [imea sensibilităţii sale" ,-cum spune autorul. Sub forma unei spovedanli, cu accentul pe epoca adolescenţei şi a primei tinereţi, romanul descrie mai puţin mediul provincial ci mai ales câteva tipuri particulare, care intră în cadrul vieţei sufleteşti a eroului, pri­ Iejlndu-l lungi monologări, paranteze şi digresii. Acţiunea e redusă la mi­ nim, sfârşitul fiind acceptarea placidă a nivelării totale, renu nţarea la orce reacţionare inutilă, în folosul înţelep­ tese al unei cruţări de forţe, a căror ultime firimituri sunt poate cele ce-ţi folosesc azi. In genere lectura cărţii e foarte greoaie, consideratiile ab- stracte ale autorului -mult mal mult critic decât romancier - impovărând volumul. Sfârşesc tot cu un citat, care s'ar aplica bine, mi se pare, cărţii: .pentru a pune în valoare o stare sufletească oarecum comună, i-ar fi trebuit o vigoare de limbă, un Iasci­ coi de mijloace literare, În stăpânirea cărora nu se simţia ; cartea nu trebue să fie aplicarea inteIigenţii asupra unui obIect de studiu, ci strigătul nud al sufletului •. ", Aro11tâltii. Dialechtl aromân . Studiu lingvistic de Th, Capidan, Ed. Acad. Rom. 1930, Cea mai completă lucrare asupra acestui subiect, operă premiată de Academie cu premiul Statului HeI. Rădulescu.c-Cartea e în­ părţită în trei părţi, precedate de o introducere. In aceasta se schiţează un istoric al Aromânilor, arătând răs­ pândlrea lor în Pen. Balcanică şi viaţa ce duc acolo, starea lor culturală şi numărul lor.-Partea l-a vorbeşte de dialectul aromân : ce scriitori a avut în trecut, cine a studiat graiul lor a­ iurea şi la noi până azi in mod ştin­ tific, cum şi literatura dialeclaIă.­ Partea Il-a fixează locul dialectului arornân în limba noastră, analizându-i particularităţile gramaticale, lexicul, cu elementele-I latine şi cele străine, ţinând seama şi de deosebirile de graiu din feluritele ţinuturi locuite de Aro­ rnâni, precum şi influenţele ce acest dialect a exercitat asupra limbilor din cuprinsul Pen. Balcanlce.s--Partea Ill-a, cea mai însemnată, se ocupă cu gra­ matica istorică a dialectului, anume arătând fonologia, morfologia şi sin­ taxa graiului. - La urmă un indiciu de cuvinte şi sufixe. Ftexiuuea Iwmiltală i1ttentti ·îll limba româno, de Radu 1. Paul. Ed. Acad. Rom. 1932. - Studiu de migală, lucrarea tânărului care şi-a făcut ucenicia in Muzeul Lirnbei Ro­ mâne dela Ciuj, sub direcţia profe­ sorului Sextil Puşcarlu, este "un spe­ cimen de aplicaţiune în sintaxă a principiilor de metodă ale uneia din principalele directive ale Iingvisticei moderne, reprezentate mai ales de şcoala Întemeiată de Ferd. Saussure". Cartea cuprinde o introducere şi 24 de capitole. Porneşte dela constatarea că unul din caracterele fundamentale ale unei limbi este "antinomia din­ tre formă şi funcţiune, adică: uneia 155 [156] şi aceleiaşi funcţiuni ii pot corespunde mai multe forme, sau invers: aceleiaşi forme îi pot corespunde mai multe funcţiuni". Era o greşală grosolană aceea "de a considera excepţie tot ceea ce ieşea din cadrul normelor generale şi prin urmare părea neexpli­ cabil şi fără de cauză"; astfel se con­ fundau, in studiul fonologiei limbilor, fapte în fond disparate, şl din potrivă se separau or se eliminau ca excepţii ceea ce trebuia apropiat. Numai atunci când ştiinţa a ţinut seamă de toţi fac­ torii determinanţi ai evoluţiei şi mo­ dificărilor suferite in cursul vremii de un graiu oarecare, numai atunci s'a înţeles că nimic nu se petrece fără o anumită cauză în evoluţia unei limbi, ca şi În orice fenomen natural, şi că prin urmare excepţia nu există 1n principiu nici În acest domeniu, ci doar condiţii excepţionale. Ştiinţa ling­ vistică tinde a descoperi aceste con­ diţiuni; în sintaxă asemenea metodă trebue deci urmată. Flexiunea nomi­ nală internă, - .adică trecerea prin diferite valori conceptuale unei no­ ţiuni substantivale, a căror exprimare este realizată prin alternarea formelor articulate cu cele nearticulate-" se cercetează de autor, în cele 24 de capitole ale cărţii, potrivit acestei me­ tode moderne, după rolul funcţional al formelor lingvistice, iar nu după înfăţişarea lor materială. Ceva din legăturile Domnilor româneşti cu Lerusaiim ul, de N. Iorga. Mem. Acad. Rom. 1932.-La cele care se cunoşteau până acum, autorul semnalează pe cele aflate de dl. Marcu Beza în ultimul timp. De cu a doua jumătate a sec. XVI obiş­ nuesc domnitorii noştri să trimită la vreme de primejdie parte din averile lor la Ierusalim, şi mai ales la mân, Sf. Sava. Una din scrisorile găsite de dl. Beza, În greceşte, mulţumeşte pentru un asemenea dar făcut către Sf. Mor­ mânt. Vasile Lupu, când nu era încă domnitor, dărueşte Patriarhiei un Iru­ mos manuscris grecesc, cu rniniaturi şi caligrafie artistic lucrate. Matei Basarab dă şi el o carte. Dintre scrisorile a­ liate acolo e şi una dela Stef. Can-' tacuzino către Patriarhul ecumenic,\ comunicând că a terminat noua rnân. a Cotrocenilor; una a Patriarhului 00- soltei către spătarul N. Milescu, din 13 Dec, IC70, trimisă după primirea da­ rului unui Evangheliar; pretaţa unei 156 Retorici. lot În greceşte, a Patriarhului Gherasim de Alexandria, inchlnată lui Brăncoveanu Vodă şi trimisă lu i spre tipărIre; forma grecească a pri­ vilegiului de stavropighie acorda! fundaţlunei domneşti dela Hurezi,de Patriarhul Calinic de C.-pol, din Febr. 1702; nişte versuri greceşti de laudă Brâncoveanului, de un poet grec Teo­ dosie; şi alte câteva scrisori, mai pu­ ţin importante ca primele, din sec. XVIIi. Us« 1I0U izvor Cit privire la Mihai Viteazul şt Radu Şerban, de N. Iorga. Mem. Acad Rom. 1931. -E vorba de un volum manuscript, aflat de d-I D. N Ciototi (dela Le· gaţia Română din Londra) şi dăruit de d-sa Academiei. A fost scris de Glovanni Beduccino, italian din Par­ ma, despre evenimentele din Transil­ vania, dela inceputul luptei lui Sigm. Bathory cu Turcii şi până la anul 1604 Dacă multe lucruri ce afirmă sunt confuze şi chiar neexacte, aduce şi unele ştiri foarte interesante pentru istoria noastră. Informatorii săi nu sunt totdeauna de bună credinţă. Va fi folosit rapoarte oficiale venite din Praga şi Transilvania; adesea veştile sale concordă cu ale lui Spontani. Privitor la uciderea lui Mihai se dau amănunte inedite. "Moştenii" di« Cremen ari, Con­ tribuţie la vechea viaţă a satelor rnun­ tene, de N. Iorga, Mem. Acad. Rom. 1931.-0dată mai mult autorul afirmă că e o greşală a se considera ţările româneşti, în studiile istorice caşl etnografice, drept o unitate, sau chiar pe fiecare din cele două principate drept "unităţi cu oarecare egalitate în in­ terior". Mai ales cu privire la Ţara­ Românească. Aci jud. Argeş are "poate, mai mult decât Muscelul vecin şi decât judeţele de sus ale Olteniei, o valoare de expresie cu totul deose­ bită", particulară. Câteva ade aflate recent in satul Cremenari, plasa Oltu­ lui, din jud. Argeş, Învederează a­ ceasta Din ele-sunt 13, publicate in întregime-se vede că satul este in afară de ceea ce se numeşte "ţara", căci e vorba aci de cut ari ce sunt arătaţi ca "fugiti În ţară". Au o măsură de suprafaţă ce se chiamă "chingă". Intrebuinţează termenul "ogradă". Zic "moşteni", nu moşneni, Intre moşteni şi cIăcaşi e mare deosebire; "aceştia, [157] j l clăcaşil moştenilor, au pământuri "de cumpărătoare" şi, în ce priveşte moşia, nu sunt îndrituiţi a da "marturii"; iar dacă o fac, ele se consideră ca nule". Dreptul de protlmis e în vi­ goare, deosebindu-se acel al vecină­ tăţii şi al rudeniei. Femeile pot moş­ teni părnântul Judecarea priclnilor dintre săteni se face şi de către "aleşii" comunei, cari caută "fiinţa adevăru­ lui". Aflăm aci nume arhaice, cum şi câteva forme fonetice vechi în limbă. Inscripţia bisericei săvârşite la 1829, "ln vremea stăpâniri! Muscalului", pomeneşte şi pe jugravii "Ilie zugraf ot Teiuş, Ilie zugrafu ot Craiova, Ion zugrafu ot Teiuş"-probabil din Teluşul judeţului Vâlcea. Un cugetâtor politic moldovean dela jumătatea sec. _� IX: St. Se. Dâscâlesc u, de N. Iorga. Mem. Acad. Rom. 1932. - Din memoriile scrise între 1850 şi 18.8 de un oare­ care Dăscătescu, autorul publică o bună parte a a textului, cu notele şi expllcaţiunile d-sale. M�nuscriptul a fost dăruit de d-I Ioan Rizu Corban, din Tg_ Jiu, d-lui Iorga. Acest Dăscă­ lescu a fost secretarul caimacamului Craiovei de la 1821, Tipaldo, apoi al consulului rusesc din Bucureşti, Pinis. De origină olteană, familia lui s'a a­ şezat apoi la Focşanl. A învăţat carte grecească şi a fost şi elev lui Gh. Lazăr în 1818, când avea 18 ani. NI!I se ştie când a murit. Era om cult şi citit. Memoriile interesante pentru oa­ recare descrieri personale privitoare la vremea copilăriei sale în şcoli şi tinereţe. Partea pur istorică mai puţin de preţ. Povestirile sale şi considera­ ţiunile de care le însoţeşte mai ales sunt de relevat. Dar îndeosebi ne in­ teresează cele ce spune despre Tudor Vladimirescu, pe care l'a cunoscut şi pe care l-a văzut cu câteva zile înaintea ciderei lui Chiar dacă nu vorbeşte de el cu simpatie, totuşi ne dă amă­ nunte preţioase asupra eroului oltean (vd, pag. 27-29, 51-53). Tot la pag. 52"":"53 se face şi portretul lui Iancu Jianu. APelul către Unire al Iu.i Cusia -l?odii la 1859, de N. Iorga. Mern, Acad. Rom. 1831. - A fost aflat de autor într'un dosar rătăcit în casa Creţulescu. Cuprinde, Intr'o scrisoare a lui V. Alecsandri, o adresă către Ion Ghica pentru afişarea unei pro­ c1amaţii domneşti, precum şi procla- matia lnsăşi, semnată .de V. AI. ca ministru de externe. Se îndeamnă po­ porul la linişte şi unire, în urma schimbării guvernului prezidat de N. Creţule scu şi la câteva zile după În­ trunirea publică cu scandalul din sala Bossel, unde fuseseră arestaţi C. A. Rosetti, craioveanul M. Kinezu şi alţii. Ion C. Brâtiam«. Conferinţă de 1. G. Duca, ţinută la 12 Mai 1932 la "Universitatea Liberă".- Viaţa bătră­ nului Brătlanu se lntreţe se cu acea a istoriei României dintre J 848 şi 1890. Vremea aceasta o împarte in cinci faze: 1) a Revoluţiei, în care Br. Ia 27 ani e secretar al Guv. provizoriu; 2) a exilului, când militează cu gra­ iul şi condeiul În străinătate pentru cauza românească; 3) faza Înfăptui­ rilor conform postulatelor DivanuJui ad hac; 4) faza Independenţei şi pro­ c1amărei Regatului, cu războiul, şi 5) a organizării noului Regat, ca îndru­ mător şi organizator al României mo­ derne Autorul îşi propune a vorbi mai mult de om, ca înfăţişare: un fermecător; caracter ales, care inspiră respect adversarilor şi afecţiune de­ votată prietenilor săi. Personalitatea lui Br., cu vraja lui, stă în sinteza calităţilor de inteligenţă, voinţă şi sensiblltate. Era un idealist şi un re­ alist în acelaş timp, cumpătat şi in­ drăsnet deopotrivă; autoritar şi fer­ mecător totuşi, modest dar şi mândru când trebuia. Mai presus de toate Br. îşi iubea tara şi neamul, subor­ donând acestei nobile pasiuni toate celelalte. ar cât de mare a fost opera lui, omul a fost superior chiar acestei opere însăşi. Intr' o nrânăstire dil: Hinsaiaya, de Mircea Eliade.-O călătorie, daca n'o poţi face în tovârăşia unul călău­ zitor inteligent şi adânc cunoscător al lucrurilor şi oamenilor, mai bine să n'o faci deloc. Vorbesc de călă­ toriile prin mijlocirea cărţilor. Mai bun tovarăş de drum, de la noi, ca autorul acestei cărticele populare nici nu se putea afla. 0-1 Eliad, poate singurul român care să fi cercetat Ind i il e în căutarea sufletului oame­ nilor de acolo, scriitor de talent în acelaş timp, ne plimbă prin Hardwar, prin Rishikesh, prin jungla indiană şi în ţinuturile de miază-noapte, in Swarga-Ashrarn, loc de reculegere pentru călugări şi înţelepţi cari îşi pe­ trec zilele în meditaţie. /57 [158] PERIODICE L' Europa Orientale, XII, 11- 12. lnsemnări despre Eurasia, de Wolfgango Oiusti, prin care autorul îşi propune de "a pune în rellel oa­ recare aspecte ale unei mişcări de cu­ getare care, fiind legată de o veche tradiţie rusească, fondamental roman­ tică, înfăţişează extrema desvoltare, afară din Rusia însăşi, a emigraţiunei"; e o incercare de a pune în lumină o oarecare ciudată contradicţie şi un paradox curios, la care a dat loc a­ ceastă ideologie eurasiatică. Progra­ mul acestor Intelectuali ruşi expatri­ aţi e în definitiv făcut din idei vechi, paradoxe adesea superficiale şi din deziluzii. Incep însă a-şi da seama că Rusia nu este o unitate, ci un mo­ zaic etnografic, şi că rasa slavă e o iluzie. - Studiul lui Luigi Salvini despre Ion Creangă se continuă cu cercetarea operelor scriitorului moldo­ vean. Acesta "rămâne precursor şi ini­ ţiator În acelaş timp al acelei noi o­ rientări a artei narative româneşti, pe care o va propovădui mai târziu Iorga în Semănătorul: Întoarcerea la pă­ mânt, care este renaşterea tradiţiunei şi a artei naţionale". - La Note şi ob­ servaţii, un foarte interesant articol cu titlul: Problemele U niunei Sovi­ etice, de Ettore Lo Gatto, scris la Moscova în vara trecuIă.-La Recen­ zii se prezintă o carte de mare însem­ nătate pentru noi: "Expansiunea sla­ vilor" , de Haskel Sonnabend, Roma, 1831, Tip. Failli, vol. 1, de 240 pagini, An. XIII, 1 - 2. Organ al aşeză­ mântului cultural .Insntuto per I'E­ uropa Orientale", după ce s'a indreptat spre cercetările de specialitate, mai lntâi spre studiile bizantine, apoi spre cele din literaturi slavice, spre lit. şi filologie românească, mai târziu spre studii de filologie baltică, şi în sfâr­ şit spre cele de istorie, cultură şi lit. albaneză, de cu anul acesta îşi pro­ pune a se restrânge iar la cărnpul problemelor generale de politică şi istorie, "de a fi de acum inainte isvor direct de informaţie a tuturor manifestărilor de viaţă istorică, poli­ tică, literară, a Orientului european,". Sectiunile de specialitate ale Institu­ tului îşi vor publica fiecare în parte cercetările 1n organele lor respective: ·-A treia conferinţă balcanică (Bu- \ cureşti, 22-27 act. 1932), de Ettore Rossi, cu capiiolele: Intre a doua şi 158 a treia conferinţă balcanică; Lucrările celei de a treia cont. balc.; Retrage­ rea delegaţiei bulgare; Aprobarea pro­ iectului preliminar al Pactului Balca­ nic; Alte discuţii, deliberări şi propu­ neri a conf. a treia (care urmează a se examina din nou într'o conf. spe­ cială la Sofia 1n primăvara lui 1933); Comentări la urmă cu privire la obi­ ectul deliberărilor conferinţei, care a lăsat pe cei mai multi sceptici şi a scos în evidentă mai ales neînţelege­ rile dintre Turci şi Bulgari A patra conf. se va ţine la Belgrad în act. I �33. Se dă şi un text redus al Pro­ iectului Pactului balcanic. =Dalmaţia în halucinaţia d-lui L. de Yoţnouict, e un răspuns dat revistei "Le monde slave" din Paris, de Oscar Randi. Au­ torul acuză pe "propagandistul fran­ co-jugoslav Vojnovici că informează greşit, tendentios şi cu rea credinţă pe cititori cu privire la Dalmatia, pe care vrea s'o prezinte ca slavă". Ţara lllrilor s'a romanizat numai la supra­ faţă, zice Vojnovici. Jnvaziile slavice din sec. VlI înlătură urmele romani­ tăţii ; de aci Croaţii şi Serbii Îşi îm­ part ţara. Randi arată cum de o mie de ani şi mai bine convletuesc Cro­ aţi şi Italieni, Italienii având superi­ tatea calitativă, iar Croaţii pe cea nu­ merică. Dominaţia Austriei a semănat zizania între cele două rase convieţu­ itoare. Spre a se ajunge la o împăcare, Sâr bii să se retragă pe Drina, iar Franţa să nu se mai amestece În afa­ ceri "care nu o privesc". - Cărţi despre război cehe, de Wolfgango Giusti,- Giouanni Maironis - Maciu­ lis, poet naţional lituan, de Oluseppe Salvatori. - Yersiţtcaţta şi prosodia populară ungurească, de Luigi SaJ­ vini. - Informaţii politice : Starea Europei orientale la I lan. 1933.­ Note critice-bibliografice: Ivan Va­ eot În iiteraturlle slavice, de Ar­ turo Cronia. - La însemnări: Pro­ blemele Republicei sovietice, de Et­ tore Lo Oatlo. rara Bârsei, V, 1. - Iluzia "da­ cică", de Aurel D. Mureşianu, pune iar problema originei populaţiunilor preromane din Dacia. Pârvan însuşi, în "Oetica" sa n'a rezolvat-o, ci a lăsat-o deschisă viitorului. In conclu­ zie se spune că: "Dacia dinainte de Romani n 'a fost un stat naţional uni­ Iar, creiat numai de un singur popor; că În hotarele ei influenţa popoarelor [159] -, dela Nord s'a ciocnit şi a rivalizat cu influenţa popoarelor dela Sud; că în epoca puterei ei politice a format o confederaţlune daco-germano-sarmato­ getică, şi că la întemeierea primului mare regat dacic răsboinicele tri­ buri nordice ale lui Burevista au ju­ cat acelaş rol pe care Francil germani îl vor indeplini câteva secole mai târ­ ziu În Franţa şi Varegii scandinav! în Rusia». - NIcolae Barbu, profe­ sorul de ellnă din Bucureşti, era bra­ şovean, născut la 1855_ Studiază la Bucureşti, apoi la Berlin. A lăsat şi ceva traduceri din greceşte, poezii şi cunoscutele-i teze de licenţă şi doc­ torat. - Câteva date şi amintiri despre praf. N. Barbu, ne dă S1. Pop, directorul Colegiului naţional Sf. Sava, cum şi Ax. Banciu. - Din autobioqratta lui Stan Blebea (1809- , 1873), publicată de Const Lacea.- O nuntă În hotarul brănean pe la 1850, traducere a câtorva pagini din cartea Dorei d'Istria : "les femmes en Orient'. - O piatră pentru ade­ văratul monument al lui St. O. Iosif, în urmare, de G. Maxlrn-Burdujanu, =-Poeţii germ am În oglinda tâlmă­ eirilor româneşti, de Ion Gherghel, în urmare. --- O nouă serie de tablo­ uri identificate ale lui M. POfJp. ­ O parte literară la urmă şi recenzii. An. V, nr. 2, cu articolul în con­ tinuare: Iluzia "dacică". Denumirile unor vechi scriitori greci şi romani privitoare la popoarele din nordul Dunării, pe care nu le cunoaştem di­ rect, ci din auzite, nu pot li luate negreşit ca bune. Din ignorare a lu­ crului, sau din nepăsare pentru o lume ce nu-i interesa mult, ca "barbară" ce era socotită, cei vechi dau nume colective populaţiilor variate din a­ ceste ţinuturi, Herodot mai ales. Strabo mai puţin, Plutarch, etc. confundă adesea neamurile, botezându-Ie Sciţi, ar Celţi,or altfel, cum Turcii numeau Franci pe toţi Europenii. Tot aşa tre­ bue să fi fost şi cu termenul "Geti" or "Traci". Tocmai de cu sec. Il a. C. se precizează numele popoarelor ceva mai bine, cum de ex. cu Bastarnii, Dacii, Burii, Bessii, etc., renunţându-se la numele colective Sclţi, Geţi şi Sar­ maţi, - Hărţile graiului, de Sextil Puşcariu, sunt în pregătire şi pentru limba noastră. Muzeul Limbei române din Cluj lucrează la ele de câţiva ani, tinzând a ne da un Atlas Jinguistic al României. Ostenitorii meritoşi pe acest ogor sunt profesorii Sever Pop şi Emil Petrovici, - Actualitatea lUI Descartes, de D. Roşca.-Protopopul Eust, Grid, de C. Muşlea.-Din tre­ cutul meşteşugarilor, de AI. Ceu­ şlanu. - Poeţu germani În oglinda tâlmăcirilor româneşti, in urmare, de Ion Oherghel.-Din partea literară a revistei menţionăm viguroasele carac­ teristice creaţi uni poetice ale lui Aron Cotruş, de esenţă pur românească.­ Dări de seamă încheie numărul. Viaţa Românească, XX v.nr.L>- 2, Îşi modifică înfăţişarea anterioară. Re­ vistă "de Ilteratură, artă şi ideologie", se deschide cu articolul d-Iui G Ibrăileanu: După 27 de ani, care a­ rată împrejurările politice, sociale şi ideologia vremii apariţiei revIstei, ce a urmărit şi cum a fost privită atitudi­ nea sa, atitudine "critică, realistă, po­ sibiHstă". Program literar nu pretinde să fi avut: talentul scriitorului a fost singurul criteriu al tipărirei unei opere în paginele revistei. Vechea direcţie trece azi torta unei generaţii mai tinere: M. Ralea, G. Călinescu şi M. Sevastos, care îşi propune-In aceeaşi linie directivă-să facă "acea sinteză superioară Intre act şi idee, Între cul­ tură şi critică". - Cuprinde articole semnate T. Arghezi, C. Stere, Jean Bart, 1. Teodoreanu, M. Ralea, apoi variate rubrici, mai numeroase ca cele de până acum, In legătură cu toate preocupările ce poate avea azi un om cu pretenţii de cultură. J1tlti11tea Literară, XXI, nr. 7 -12. - D-I 1. Nistor publică confe­ rinţa sa: Răpirea Bucovinei, după Sulzer, Fostul ofiţer austriac a locuit in Ţara-Românească vreo 15 ani, la curtea lui Vodă Ipsilanti, pregătind codul de legi muntean: moare la Pi­ teşti In 1791. A scris o "Istoria Da­ clei Transalpine", cu două părţi: UDa geografică (în 3 vol.) şi una Istorică; aceasta din urmă a rămas ne tipărită, găsindu-se In arhivele municipale din Braşov. - Pentru cântecul popular, precizări de L. Morariu. - Rolul fru­ mosului În filosofia LUi Schopenha­ uer, de V. Gherasim. =Inţormatorii lui Goethe asupra Principatelor Du­ nărene, şi anume diplomatul Rein­ hard, Postelnicul Iacovache Rizu -Ne­ rulos, Alex Scarlatovici Sturdza, Iu­ crare În continuare, de Eug. 1. PăuneJ. -Deosebit de aceasta, pagini de li- 159 [160] teratură şi cronică. Face plăcere a ve­ dea partea ce se pune generos de către redacţie la dispoziţia tinereţei. Revista de pedagogie, II, 3-4. -Organul Inst. Seminarului pedago­ gic universitar din Cernăuţi cuprinde studiile: Originile metaţizlcei, de Tr. Brăilean.r, cu o introducere şi ca­ pitolele: Metafizica şi Matematica; Metafizica şi Religia; Metafizica şi Istoria; Metafizica şi Sociologia; Te­ meiurile metafizice ale Sociologiei; în încheiere se exprimă încrederea în raţiune, care, prin natura sa fiind dis­ ciplinată, poate cu folos interveni, "pe deasupra capetelor înflerbântate de demagogi şi reformatori", în viaţa de toate zilele,organizând-o, dându-I directive şi programe de reformă în toate domeniile, "pentru a îndulci cri­ zele sociale şi pentru a inlesni pro­ gresul unei societăţi". Ştiinţa socială, ţinând seamă de legile evoluţiei isto­ rice, poate deci Îndruma omenirea pe calea civilizaţiei progresive. - Pro­ blema educabtlităţei, de S. Găină. - Opera pedagogică a lui Locke, .(L\ prilejul sărbătorirei a 300 de ani dela naşterea filosofului, de C. Narly. -Metode de instructie şi educatie in şco alele mânăstireşti şi bisericeşti, şi în academiile domneşti din tre­ cutul românesc, de S. Reli. Deosebit interesante relaţiunile lui Elladius a­ supra metodelor de predare şi de in­ văţare a lecţiilor în şcolile ereceşti din Orient şi dela noi, or de tipic grecesc. Amintim articolul publicat in revista noastră, an. X, pag 309-31.5: Din memoriile lui Mih. Teodorescu, pentru ·începutul şcolilor primare la Craiova. Note despre primii reforma­ tori români ai Didacticei : In Munte­ nia, înainte de Rcg. Org. a fost pro­ tosinghelul Naum Rârnniceanu, das­ călul-călugăr Invăţat, rnuscelean de origină, care a profesat între 1795 şi 1832. - La rubrica «Politica şcolară», cităm: Organizarea tnoăţământutui, proiect pentru Fac. de filosofie şi B­ tere, de AI. Procopovlci, - Dări de seamă despre cărţi şi reviste. , Anuarul Comis. Monsun. isto-'\ rice, secţia pentru Transilvania, pe , 1930-1931. Cluj, 1932, cuprinde ur­ mătoarele studii, articole şi rapoarte: Cercetări asupra castrului Micia, de C. Diacoviciu. Statiune militară de pe malul stâng al Mureşului, aproape de 160 Deva, stăpânlnd intrarea provinciei. Castrul de piatră a fost zidit pe locul celui anterior, care avea valuri de pă­ mânt. A fost, poate, construit sub An­ tonin Piui, cam pe la 157. Se dau o seamă de inscripţii aflate acolo.-Ce­ tatea dacă dela Grădiştea Munce­ tutui (jud. Hunedoara), de D. M. Teo­ dorescu. E, poate, din vremea lui De­ cebal. Se vede că a trecut prin mai multe faze până a fi distrusă.-Pala­ dlul din Turda, de I. Marţian, poartă monumentală la 100 rn. deasupra cârn­ piei. Construită din piatră cioplită, a­ vea deasupra statuia Minervei, de mă­ rime neobişnuită, în bronz şi aurită, cum e descrisă in 1593. Ungurii din Turda au distrus-o la finele sec. XVI. Poarta a dăinuit până la 1657. - De­ pozitul de bronz dela Unul de sus (jud, Sorneş), de M. Roska, provenit "din prima fază de desvoltare a perioadei IV-a a epocii de bronz, in care fierul nu era încă cunoscut la noi", intre 1150-1000 a. C.-Monu­ mente inedite din Largtana, de Em. Panaitescu, recenza! in an. XI, p. 291. --- Lupta dela Posada, 1330, de 1. Lupaş, luptă care a fost "de o gravitate excepţională". La 1574 un călător po­ Ion menţionează că a văzut biserica şi cei trei stâlpi de piatră ridicaţi "pe locul bătăliei" şi anume: "din­ colo de lârguşorul Gherghita, la două zile de drum dela oraşul transilvan Sibiu, prin munţi". E probabil că şi clădirea Bis. Domneşti dela Curtea de Argeş se datoreşte tot acestei po­ meniri a luptei dela Posada, "monu­ mentul Iniţial al independenţei româ­ neşti" de către Basarab cel Mare. -­ Ctitorii bis. din Bârsău (jud. Huni­ edoara), de Silviu Drazorntr. - Cea mal veche bis. din Săteşti, (jud. Sibiu), adică cea numită .Btserica Unită", de I. Moga. - Biserici vechi de lemn româneşti din Ardeal, de Al. Popa, anume: Bis. din Copăceni (jud. Turda); cea din Gâlgău (jud. Someş); cea din Cuhea (Maramureş); cea din Căpălnea (jud. Someş); cea din Corneşti (jud. Târnava-rnică) ; cea din Iernut (ibidem); cea din Apahida, şi cea din Colţirea (jud Satu-mare).-­ O notiţă numismatică, despre un te­ zaur de 182 monete romane, aflate in 1932 în jud. Târnava-mică, la sfârşit. Consaorbiri literare, an. LXVI, nr. 2, continuă cu "Amintiri fugare despre Eminescu", de Mite Kremni!z, [161] din care aflăm cine a inspirat pe poet ca să scrie două din cele mai fru­ moase elegii ale sale: Atât de fra­ gedă ... şi Te duci ... - In Iulia Haş­ deu poete ţrancais, d-I L. Barral re­ cunoaşte un talent poetic puţin co­ mun şi cu mult superior celor 16- 18 ani ai fetiţei de român, ce îmbrăca într'o atât de frumoasă franţuzească idei filosofice şi plăsmuiri romantice remarcabile. Citaţiile bine alese pen­ tru a învedera calităţile poetei. lntâl­ neşti însă şi aci, cum a găsit scris şi de cutare scriitor român, eresul acesta, stăruitor pe cât de jicnitor şi nedrept pentru memoria bătrânulul mag dela �âI1t.!La, că în anii săi din urmă, de­ can devenise spiritlst, era un biet căzut în copilărie: "apres que son or­ ganisme Intellectuel, anemie par une trop grande souffrance morale, eut sombre dans le dialogue îninterrompu avec les esprits"; şi mai departe vor­ beşte de "Ia folie spirite ou sombrera sa raison". DI. Barrel presupune, spre a explica pesimismul poeziei tinerei fete, că a fost o dramă în familia a­ ceasta şi că victima conflictului dintre tată şi mamă ar fi fost Iulia. Cu care ipoteză suntem în plin romantism!­ Amintiti dela .Junimea", de C. Meis­ sner.-N. Bălcescu la Hyeres, de P. V. Haneş, Aci şezuse scriitorul înainte de a se duce să moară la Palermo. Dar nu s'a putut da de urmele sale, căci hotelul, unde şezuse atunci, azi nu mal este, şi nici arhivele n'au păs­ trat ceva despre rornânul ce s'a oprit puţine zile la Hyeres, - literatură şi cronici numeroase. Arhiva, XXXIX, nr. 4: Individua­ litatea limbii române şi elementul slav, în continuare, de l. Bărbulescu.­ Scriitoare cehe, de Marg. Ştefă­ nescu.-Un pretat poet: Neofit Seri­ ban, de Horia Oprişan. Născut la 1808 în Burdujeni, N. S. intră În cariera preoţească, ajunge predicator al Mi­ tropoliei de laşi, la 1848 e numit profesor la Seminarul Ven. Costache. La 1885 moare. A fost orator religios de talent, însufleţit de patriotism şi plin de entusiasm. A lăsat ca operă poetică, pe lângă lucruri religioase, un volum de .Incercărl poetice", laşi, 1870. Autorul o cercetează, în laturile sale filosofico-rellgioasă şi socială, pătruns!' de sensibilitate şi duioşie.­ Etimologii, de Aug. Scriban.-Jarăşi despre forma "taria" din doc. lui 11 Radu Praznagiaua, doc. slavonesc dintre 1424--1427, de 1. Bărbulescu. Forma aceasta prescurtată, dacă poate de obicei să însemne tari o (rege), uneori lnsă e abreviaţia lui ţarinario (vameşule). Aşa trebue să fie aici.­ Recenzie asupra unei cărţi de Iorgu Iordan, semnată Balmuş. . Datina X, 7-12, împlineşte cu numărul acesta 10 ani de viaţă, viaţă chinuită ca a multor publicaţii seri­ oase, şi susţinută mai mult prin entu­ siasmul şi jertfa personală a celor cari se încumetă a scoate asemenea publicaţii. O ştim aceasta din propria experienţă. Dacă "Datina" n'a putut înfăptui la Severin câte şi-a propus de la început, nu e vina ei, ci a lm­ prejurărilor puţin prielnice. Destul că ea a putut, cum o spune, măcar a­ tâta: "a stimulat puteri regionale, a dovedit că sunt şi că trebuesc adi­ vate şi pretuite". Şi e mult şi atâta. Noi îi dorim pe viitor isbândă, după măsura năzuinţelor nobile care i-a dai avăntul iniţial.e-Ctrvlnte bune de îndemn În fruntea acestui număr sem­ nează d-I prof. 1. SJmionescu : Focare de cultură. - Urmează: Semne de progres: Generaţia critică ce se ridică e sătulă de exagerările şi aiurelile unei anumite poezii ultramodernă malrnuţărltă şi la noi. In vocabular, in formă şi în fond ea tinde a reintra în echilibrul bunului simţ şi în linia evoluţiei fireşti a Iiteraturei noastre. Psihoza literară e pe drojdie; asana­ rea se apropie, lndrumându-ne spre maturitate completă, constată dl. prof. S. Mehedinti. - Şcoala satului, de C. Rădulescu-Motru.c-- Un nou ideal, "justificarea prin fapte a statului na­ ţional, stat care reprezintă realizarea cea mai însemnată a noastră, de când existăm ca neam", de C. C. Giu­ rescu. - O Academie nedreptăţită: «Arcadia», de R. Ortiz.-Poeţii ar­ deleni in anii 1877..::..78, capitol dintr'o "Istorie a poeziei ardeleneşti dintre 1850 şi 1932" a d-lui Bogdan-Duică.­ Personalitatea lui B. P. Haşdeu, de Al. Dima. - Episcopia Strehăti, de D. Bodin. Autorul înscrie dela înce­ put că e faJşă "credinţa că ar fi e­ xistat la Strehala şi o reşedinţă epar­ hială, în intervalul situat Între des­ fiinţarea Mitropoliei de Severin şi iutemeerea Episcopiei Noului Severin", cum şi "ipoteza că primul locaş în care s'a aşezat Episcopia Râmnicului, 161 [162] ctitorie a lui Radu-cel-Mare, il fost mănăstirea domnească dela Strehaia -, Ce este real şi dovedit e numai exis­ tenţa episcopi ei Strehăil din ultimul sfert al sec. XVIl. Ea se dovedeşte de 7 date sigure până acum: pisania (după textul copiei ce avem), 2 hri­ soave domneşti, 2 acte de danie, o însemnare a lui Naum Râmniceanu şi o menţiune dintr'o scrisoare din 1694. OI. Bodin cercetând şi confruntând aceste mărturii, conchide că data în­ fiinţării episcopiei, unde până aci era numai rnânăstire il Strehăii, trebue să fie anterioară lui 15 Aprilie 1673, în care zi constatăm pe Daniil, care până atunci purta titlul de egumen, ca "chir Daniil, episcopul Strehăii" (hrisovul lui Or. Ghica). Ultima oară ea se află documentar atestată la 27 Aprilie 1675. Poate că îşi va fi prelungit existenţa sub Duca-Vodă şi Şerban Cantacuzino, până la 1688. Cât priveşte identifica­ rea acestui Daniil, problema e nelă­ murită încă. Episcopia Strehăii a fost deci cu caracter trecător, durând 6 până la cel mai mult 15 ani.-Numă­ rul mai conţine literatură şi cronică, cum şi câteva gravuri şi xilografil. O tablă de materii, cu indice alfabetic pe autori, pentru cei 10 ani ai revis­ tei, se adaogă la sfârşit. Revista critică, VII, 1: Contri­ buţie La relaţiile lui Gr. Maior, Gh, Şincai şi Petru Maior cu Roma, de D. Găzdaru, provenită din cores­ pondenţa italiană şi latină aflată în Arhiva Congrega(iei De Propaganda Frde. Absolvenţit acestei şcoli erau obligaţi prin jurământ să trimită, după plecarea lor din colegiu, odată pe an, un raport al activităţii lor In lumea în care activau fiecare. Corespondenta de faţă este îndeplinirea sus zisei obligaţii. Din ea aflăm câteva amă­ nunte din via la porneniţilor ardeleni. Aşa, vedem că Petru Maior a fost profesor la Blaj 1ntre 1780 şi 1781; că Ştefan Borgia, prefectul de studii al Colegiului, aprecia foarte mult pe P. Maior şi pe Şincai. Actele publicate sunt 12. - Note Iingoistice, despre nume de localităţi, de persoane şi nume comune, dau d-nil M. Burghele, \ G. Pascu şi A. Mihăescu. - Cronică \ şi Recenzii. , Macedouia, VI, 11--12, organ al Societăţei cu acelaş nume, cu articole dintre care însemnăm: Cele două 162 Macedonii, de Scb. Radovicl; Bul­ garia, cimitir al oamenilor .et de seamă, de Mih . Negru; Personali­ tatea lui Mărgărit şi discordia bal­ canică, de Const, I. Clara ; Italia si elementul latin din Balcani, se ln­ treabă ce se va alege de elementul românesc balcanic "astăzi când statele dominante ale Peninsulei caută cu orce preţ sugrumarea conştiinţei naţi­ onale la Românii aflaţi 1n cuprinsul teritoriilor respective". In Sârbia şI Albania ai noştri sunt prigoniţi. "Ju­ goslavia, ţară aliată, îşi bate joc de litera tratatelor pe care diplomaţia românească dela 1913 a ştiut să le asi­ gure elementului nostru din acea ţară" ; Poetii macedoromânt : anume poetul Ticu Araia, ni profesor la li­ ceul român din Grebena. Grai n: rom.âuesc, VI, Il � 12, cuprinde articolul: Moscopole centru aromânesc in sec. XVII şi XV/li, de Valeriu Papahagi. E o monografie a acestui oraş azi distrus, adunând tot ce a sens şi se ştie până acum despre Moscopole, şi anume se des­ crie aşezarea sa geografică, locuitorii, comerţul Moscopolitanilor în sec. 17 şi 18, aşezămintele lor culturale, filan­ tropice şi bisericeşti, oamenii însem­ naţi din Moscopole şi tnslârşit decă­ derea şi distrugerea acestui mare cen­ tru românesc din Albania. - insem­ nări despre soarta Românilor rămaşi sub stăpânire străină duşrnănoasă. An. V II, nr. 1 : Cotoniz area româ­ nească În Cadrilater, de Stelian Cheleffa. Politica dusă 1n monarhia austro - ungară contra naţlonatităţlor, ne-a învăţat că nu aceasta e cea bună; de aceea noi am adoptat una care să nu jignească pe minoritari. Creşte­ rea regiunilor cu aspect etnografic prea străin, din cutare centru deja noi, ne-a silit il folosi şi noi colonizarea, în Cadrilater în special, pentru a roma­ niza regiunea şi pentru a constitui o barieră românească între dobrogenii de origine străină şi vecinii noştri bulgari. In 1922 se începe această colonizare cu dernobilizaţii noştri, în 13 centre din vecinătatea frontierei. Odată aşezaţi acolo, stăpânirea i-a lăsat fără sprijin, aşa că mulţi şi-au părăsit pământul. In vremea persecu­ ţiilor greceşti contra elementului ma­ cedo-rornân (şi nu mai puţin ale fra­ ţilor din Sârbia, Bulgaria şi chiar Albania) începe repatrierea acestor Ro- [163] rnâni, In 1925 se colonizează 3000 familii in Dobrogea nouă; acest exod spre ţara mamă continuă până In 1929, când guvernul ţărănist o opreşte; sub dl. Iorga se redeschid iar graniţele acestor nenorociţi, cari sunt îrnpro­ prletăriţl cu câte 10 ha. de cap de familie. Li se dau şi ajutoare şi Înles­ niri, construindu-se astfel vreo 4000 de case. Pentru a întări pe Români aci, se impune ca guvernul să nu mai protejeze pe Bulgari şi comunişti în dauna elementelor româneşti, să nu mai otrăvească satele polittclanizăn­ du-le, cum o face. Un schimb de po­ pulaţie cu Bulgarii ar fi de dorit. Boabe de g'râtt, !II, II şi 12: Teatrul National din laşi, articol bine documentat şi de largă informaţie, cu ilustraţii numeroase, de Sandu I'elea­ jen. - Urme româneşti la muntele Sinai şi la M-rea St. Saua, de Marcu Beza. S'au aflat aci, pe lângă o­ pere de artă bisericească vec he ro­ mânească, documente, manuscrise de provenienţă sau ernanate din Ţările Româneşti, inscripţii şi icoane inte­ resante pentru istoria culturii noastre, cum şi un portret necunoscut până acum, al lui Brâncovcanu-Vodă, din 1696, reprodus in culori. - Tipogra­ fia olteană, de Barbu Teodorescu, cu două portrete ale lui C. Lecca, înflln­ [ătorul În 1887 al celei dintâi tipo­ grafii din ţinutul nostru. Se dau şi câteva reproduceri după portrete lu­ crate de el, cum şi una după primul număr al revistei "Mozaicul", apărut în tiparul lui dela Craiova În 3. Oct. 18158. Această tipografie a trecut apoi la Iosif legătorul, devenind Tip. Sa­ mitca, astăzi Scrisul Românesc.­ Monitorul oficial, de Ern , Bucuţa, cu prilejul împlinirei unui secol dela În­ temeierea acestei gazete oficiale rie azi. - Tipografia românească din Buda e cea întemeiată încă dela lS77 şi aşezată la Buda de cu anul 1777. Jn această Tipografie a Universităţii s'au lucrat pentru români multe cărţl, începând cu catechisrnu! din 171)0. Semnează A. Veress. - Biblioteca centrală din Blaj de AI. Lupeanu, -- Cronică la sfârşit. An. IV, nr. 1, deosebit de bogat şi interesant, cuprinde: Colectiile de artă dela Ins!. de Studii clasice din Clu;, de Vi r g. Vătăşanu, infălişând Pinacoteca "Virgil Ciof!ec" şi c(llecţia de artă medievală şi modernă a Mu- zeului Ardelean. Prima s'a întemeiat în Iunie 1930, prin danra ce scriito­ rul Cioflec a făcut Universităţii din Cluj, a tablourllor sale (77 pânze, de­ senuri şi 2 busturi), crescută prin a­ ceia a d-lul A. Simu şi câtorva ofi­ cialităţi. Cuprinde multe lucrări de Grigorescu şi Luchian Cea de a doua colecţie clujariă numără multe tablouri vechi, religioase mai ales-cu minu­ natele icoane şi altar dela Şurnuleu şi Jirnbor (jud. Ciue)-şi ceva pictură maghiară din S"::. trecut. Arta să­ sească prezintă o colecţie de vase de cositor: căni CI1 capac şi farfurii. ­ Soc. Regală Rom. de Geografie, în­ Iiinţatâ in 1875, Istoric ill instituţiei, de Vintilă Mihăilescu.--Biserica din v ioreşti, de d-ra Maria Golescu. D-sa relevă importanţa epacei dintre 1750 -1850 pentru meşteşugul j ugrăvirei bisericilor dela noi, "momentul când din plămădeala cu atăţla Iermenţ! cresc o sumedenie de monumente îucondeiate, de o neintrecută frăge­ zlme de simtire, de un colorit pe care abureala timpului abia l-a atins, monumente urnile, menite să piară neluate În seamă, înainte de n fi po­ vestit tot. ce au de povestit". Biserica din Vioreşti (corn. Slătioara- Vâlcea) e una din acestea. Zidită in 1782 şi jugrăvită în 1807. La exterior sunt reprezentati ctitorii pe zidul dela Nord, lungă teorie de bărbaţi şi femei, în straie ţărăneşti cei miii mulţi. Intre brâu şi cornişe se desfăşoară o friză de ctitori În picioare sau călări, câte doi. De 'mare interes consideraţiunile autoarei cu privire la înfătşarea ca­ lului şi călăreţului ca temă picturală În Oltenia, cu rostul şi explicaţia fo­ losirei acestui subiect.-Cronică des­ pre Monitorul Oficial, la 100 ani de la înfiinţare;] sa, despre Românii din alte ţări, etc. Re,,,,'sfa istoricii ronuiuâ, voI. II, fase. IV, cu articolul d-lui filitti: .Preaaalica să nu fie", formulă fo­ losită în actele vechi de întărire a proprietăţilor în indivizie din Munte­ nia. Această forrn ulă a fost rău in­ terpretatii prin ,să I1t.I se vânză", "vân­ zarea să nu fie", • vânzător între ei să nu fie", sau, mai rar "împărţeală să nu fie". Numai 1. Nădejde a văzut bine că termenul vine din ungureşte, nu din slavoneşte, şi că trebue tradus cu: ,să nu se ia de domnie". Această interpretare d-1. FiJitti o întăreşte prin 163 [164] exemplele luate din o samă de do­ cumente care folosesc numita formulă. - Midial der Taptere und die boh­ misch - schlestschen Sttinde am Ende des 16. Ih., nouă contribuţie cu privire la reclamaţiunile rornâno-ceho­ slovace, scrise pe temeiul isvoarelor necunoscute, aflătoare în arhivele o­ raşului Praga şi în biblioteca muni­ cipală din Lipsea, de Iosef Macfrrek. - Observaţii asupra ortografiei A­ cademiei Române de 1932, examen critic al noilor modificări, de Al. Ro­ seti - Cronologia tabelară. Data alcătuirii şi autorul ei, de AI. AI. Va­ silescu, Ea nu poate fi a stolnicului Const, Cantacuzino, pentru motivele ce se arată. Pentru a se stabili-timpul în care au trăit trei boieri din cei la cari autorul cronologiei a găsit şi cercetat documentele acolo rnenţio­ nate. Studiul este în urmare. - La Miscelanea : Scrisori apocrife ale lui Mihai Viteazul, plăsrnuite în cance­ larla lui Bathory, note de Andrei Veress, - O SCrisoare românească alu­ Gavril Movilă către Gaspar Gratii am, de P. P. Panailescu. - Recenzii şi Notite bibliografice. Şi acum, la sfârşitul a doi ani de activitate a revistei, privind rezultatul unei' munci constructive de mare me­ rit, elaborată în cadrul unei metode critice severă, fie-ne îngăduit a ne exprima mirarea şi regretul că, alături de un atât de frumos îndemn ştiin­ ţific şi realizări merituoase, a putut încăpea şi opera negatlvă, de tăgadă pasională şi pornire evident personală a d-Iui C. C. Giurescu, îndreptată impotriva cărţii d-lui prof. Iorga "liis­ toire des Roumaine et de leur civili­ sation", Intr'un studiu care are, pro­ portiile mai mari decât însuşi volumul ce examinează, tânărul profesor uni­ versitar, fost elev- şi poate şi obligat personal - al d-lui Iorga, face operă de iconoclast, purecând lucruri mă­ runte şi nevoindu-se a se arăta cutare erori de amănunt, omisiuni or contra­ ziceri în lucrarea dascălului său. In­ diferent de mai mult sau mai puţinul temei ce s'ar putea pune, din punct de vedere ştiinţific, pe observaţiile din ,,0 nouă sinteză a trecutului nos.l\ tru", - latura etică a lucrului ne im­ presionează neplăcut în gustul d-lui ' Giurescu. Nu este, evident, profesor \ mai bătrân, b:ine cugetă tor, şi cu 1- \ 164 nimă sirnţitoare, care să nu se bucure de progresele foştilor săi elevi şi care să nui urmeze cu ochi binevoitori, înduioşaţi chiar, în urcuşul paşilor lor, în sclipirea făgăduelilor unui viitor strălucit pentru ei Aşa fiind, ni se pare că ar trebui la orce profesor mai tânăr, - lmpărtăşind acel aş delcat sentiment cu cei mai vârstnici - să păstreze pentru cei d'intâi atitudinea de respect şi deferenţă cuvenită şi anilor, învăţăturei şi prestigiului îna­ intaşilor înălţaţi prin consensul una­ nim in stima şi preţuirea tuturor. In specie, prodigioasa activitate culturală desfăşurată în vreme de 40 de ani de profesorul N. Iorga, ştiinţa lui în do­ meniul istoriografiei şi artei, sufletul său dăruit cu generozitate neamului românesc, umanrtăţei însăşi - ca să încadreze în această umanitate, la loc de cinste, ţara şi poporul nostru-, toate acestea nu sunt oare destul pen­ tru a înfrâna pornirea ce a îndemnat pe d-I Giurescu să publice notele de care vorbim? Şi ce carte bună, ce o­ peră pozitivă - fie chiar o nouă sin­ teză a trecutului nostru, pe acelaş drum cu a profesorului său, ba chiar. şi intrecându-l, poate, mai ştii? - ar fi putut să scrie astfel d-sa, cu cât timp şi cu ce osteneli a pus ca să arunce cu pietre peste gard în gră­ dina vecinului, grădină in care a cres­ cut, şi din ale cărei poame s'a înfrup­ tat când era mai mic. Şcoala bălrăţealră, XlII, 2-3, în-": chină prirnu-I articol amintirei lui Ştefan 'Velovan, profesorul de peda­ gogie reputat şi respectat, care a servit ultimii săi ani de carieră didactică la Şco Normală de băeţi din Craiova, , şcoală, ce i-a luat numele spre a se cinsti, cinstind astfel pe fostul ei profesor de pedagogie, care a dat eâteva zeci de rânduri de absolvenţi norrnalişti, răspândrti peste tot întin­ sul ţării ca institutori şi învăţători zeloşi şi bine pregătiţi. La trecerea sa la pensie, în 1926, s'a retras la Rusca-Montană, comuna sa natală.s-­ Nr. de faţă mai cuprinde: Câteoa tiguri de pensionari din Banat, de L. C., cum şi o seamă de articole cu privire la şcoală şi şcolar, ca organ al .Aso­ ciaţiei învăţătorilor bănăţeni", şi la sfârşit însemnări oficiale. ',il �� � � II , . IJ ,§J 1, 1, "A I 0,1 I >1 1l �",I • t J II î �' :lI ilI '1 III [165] ';;-6.19-1 ANUL XII, Nr. 67-68 ARfiIVCbC MAI-AUG. 1933. ObTeHICI DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• / Contributiunea Olteniei la răspăndirea culturei clasice în Ţările Române de M. Stăureanu. Oricare popor, în cursul desvoltării sale culturale, poate să ajungă la o epocă. de apogeu care să merite epitetul de clasică. De obiceiu însă, când se vorbeşte de clasicism şi de cultură clasică, se înţelege manifestarea în literatură şi în artă a celor două popoare vechi: Eltnit şi Latinii, cari, în epoca lor de în­ florire, au produs opere atât de perfecte, încât au rămas ca mo­ dele pentru scriitorii şi artiştii tuturor popoarelor culte din toate timpurile. Ca mijloc pentru cunoaşterea şi înţelegerea acestor opere a servit şi serveşte încă, în primul rând, studiul limbilor elină şi latină, numite limbile clasice. Aceste două limbi au fost în totdeauna şi sunt încă şi astăzi considerate de marii pedagogi şi filosofi ai lumii ca cel mai bun instrument de disciplină intelec­ tuală, prin structura lor logică şi esenţa lor sintetică, iar litera­ tura ctasică s'a dovedit foarte folositoare ca educaţiune estetică şi îndrumare morală, prin forma ei perfectă şi prin fondul ei se­ rios. De aceea, învăţarea acestor două limbi s'a bucurat de o mare atenţiune la toate popoarele care au înţeles importanţa şi folosul cunoaşterei culturii clasice antice pentru promovarea eul­ turii lor proprii. Imparatii şi regii statelor Iundate pe ruinile Im­ periului roman de Apus au încurajat studiul limbii latine, înte­ meiând şcoli în care se învăţa această limbă Filosoti şi teologi discutau, argumentau şi combăteau în latineşte. Dreptul roman predomina în toate aceste state, şi pretutindeni studiul limbii la­ tine se impunea. Ea era limba oficială cultivată în şcoli şi mă­ năstiri; iar massa poporului vorbea o limbă care era un amestec de diferite idiome indigene cu elemente latine diformate de fie­ care popor după tirea sa. Aceste diverse idiome ale popoarelor de origină romană, derivate din limba latină rustică, deveniră, după timp şi loc, lim- / 165 I#\�J<��, ........ ';. __ ��� __ ��_ ...... � �_ � _"'''' ._"" __ � � "'_�_ • .., }< �, " [166] bile: italiana, spaniola, portugheza, provensala, franceza, reto-romana şi româna, numite cu drept cuvânt limbi romanice sau neo-tattne. Tot aşa s'a întâmplat în Orient cu 1. elină, care în patura cultă şi la scriitori continuă în forma ei vechiă, clasică, iar în popor se transformă în mai multe idiome, dând naştere la limba greacă modernă. După căderea Imperiului Bizantin, multi învăţaţi se aşezară în Italia, ale cărei provincii aveau deja colonii de Greci. Aceşti imigranţi aduseră cu ei, odată cu dragostea pentru vechea cul­ tură elină, şi o mulţime de manuscrise greceşti şi latineşti, în care bogăţia imaginaţiei şi stralucirea formei arătau că nu degeaba scriitorii şi filosofii greci şi latini au fost socotiţi ca maeştri în toate genurile de manifestare a spiritului uman. Invenţiunea ti­ pografiei a ajutat puternic la publicarea şi răspăndirea acestor manuscrise şi, odată cu cunoaşterea lor, învăţaţii, scriitorii şi poeţii din Italia', încurajaţi de principi şi bogătaşi culţi - mai ales de familia de Medicis -, porniră acea mişcare de redeşteptare a gus­ tului pentru literatura şi arta antică greacă şi romană, care se chiamă Renaşterea. Această mişcare se întinse apoi la popoarele învecinate de orizină romană şi ajunse cu timpul să stăpănească cultura întregei Europe apusene. * * * Neamul românesc, fiind şi el de origină latină, firesc ar fi fost ca efectele Renaşterei, şi în special cultura clasică latină, să se fi manifestat şi la noi mai de timpuriu; dar, aşezarea geogra­ fică a ţărilor române la sud-estul Europei şi luptele neîncetate pe care locuitorii acestor ţări au trebuit să le susţină cu vecinii, au împiedicat orice legătură cu Apusul cultural şi orice avânt către idealuri spirituale. Apoi faptul că poporul român a adoptat creştinismul orto­ doxde Răsărit, alături cu popoare slavone vecine. a făcut ca limba în biserică şi în oficialitate, precum şi cultura în popor­ câtă putea pătrunde în vremuri liniştite - să fie mai mult slaoonă decât latină. Limba slavonă deveni limba oficiala a curţii dom- r nitoare şi a claselor nobile, şi această stare de lucruri durează 1"", până pe la mijlocul secolului al XVII-lea ! Sub domniile lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, precum şi mai târziu, sub domnii Ianarioţi din sec. XVIII-lea, se înfiinţează în Principatele Române şcoli greceşti. Dascălii slavoni trec în răn- t",'" dul al doilea, şi limba greacă, adică mai mult neo-greaca decât r, elina, ia locul celei slavone. In aceste şcoli greceşti, singură gra­ matica elină absoarbe toată activitatea didascalilor şi a invăţă­ ceilor; despre o cercetare serioasă a monumentelor literare şi ar­ tistice ale antichităţii nici vqrbă nu e, aşa că adevăratul geniu elin rămâne cu totul necunoscut. Despre limba latină, în aceste timpuri vitrege, nu găsim de­ cât preocupări sporadice şi trecătoare la câţiva cronicari şi scrii- 166 [167] tori români, şi aceste preocupări mai mult pentru a dovedi ori­ gina latină a neamului românesc, nu însă în scop cultural. Limba românească nu era grăită decât de clasele de jos ale poporului, boierimea grecizată vorbea greceşte, iar scriitorii români, puţini la număr, lăsau să se vadă în scrierile lor influ­ enţa greacă sau polonă. Numai pe la sfârşitul secolului al Xv lll-Iea se poate vedea, la câţiva poeţi români, o influenţă culturală apu­ seană, în special franceză. Această limbă începuse să se răspăn­ dească în clasa cultă a boierilor greci şi români. * * ;. Dacă în limba vorbită de Români în cele mai vechi tim­ puri cunoscute se pot găsi elemente latine în număr destul de mare; dacă afirmarea unei înrudiri de aproape a Românilor cu poporul roman se vede stăruitor repetată în cele mai vechi cro­ nici româneşti; dacă dovezi convingătoare despre caracterul pre­ dominant latin al limbii române s'au dat nu numai de cercetă­ tori români, dar şi de filologi şi lingvişti străini cu autoritatemon­ dială ; - cu toate astea, despre o cultivare serioasă a limbii latine în şcolile româneşti nu se poate vorbi decât cu începere din secolul al XIX-lea. In şcolile greceşti din Principate, în secolul al XVIII-lea, figurează, ce e drept, şi câte un profesor de latină şi unul de franceză, dar aceste limbi se învăţau doar facultativ şi prin mij­ locirea celei greceşti. Pe la sfârşitul sec. al XVII-lea şi la începutul sec. al XVIII-lea se întâmplă un fapt care va avea o mare influenţă asupra culturii româneşti, şi în special asupra limbii româneşti. Acest fapt este Unirea cu Biserica rom-catolică a unui mare număr de români din Ardeal. Prin această unire, studiul limbii latine deveni indispen­ sabil slujitorilor nouei biserici, cari trebuiau să aprofundeze teo­ logia catolică. Venind astfel în contact cu scrierile latine, văzură asemănarea a o mulţime de vorbe latine cu vorbe corespunză­ toare româneşti, şi aşa se redeşteptă la aceşti cărturari conştiinţa despreorigina latină a limbii române, deci şi a neamului care o vorbea. Afirmarea acestei origini o făcuseră de mult cronicarii vechi, dar duşmanii naţiunii române o negau, o ounând ca argu­ mente de combatere marele număr de vorbe nelatine şi grafia cu cirilice. Cărturarii ardeleni înlocuiră deci în scrierile lor lite­ rele cirilice cu alfabetul latin şi se porniră cu zel să cureţe limba română de toate elementele străine, punând în locul lor cuvinte de origină latină, cărora le dau forme şi desinenţe arbitrarii, ca să le apropie de prototipele clasice. Limba română, după con­ cepţiunea acestor reformatori, e considerată ca o corupţiune a limbii latine clasice; de aci regula dată de ei: "Voces latinas sic corrumpe ut iiani daco-romanae sive oalachicae", Această concepţiune, greşită dela început, de a porni dela latina literară a cărţilor în loc de latina rustică a poporului, s'a mai agravat prin aceea că promotorii curentului laiinist şi dis­ cipolii lor n'au ţinut seamă de "evoluţiunea naturală, de perpetua 167 [168] · .. O'-'�"" W circutaţtunea-i plină de vieaţă". Rezultatul acestei mişcări, pornite cu cele mai frumoase intenţiuni, n'a putut deci fi decât dezastruos, căci în loc să promoveze, a împiedicat desvoltarea naturală a limbii. Iată ce spune, în această privinţă un filolog român, azi ti­ lolog francez: "In limbă s 'a depus succesiv tot ce a agitat şiruri întregi de "generaţi uni. In diferitele ei stratificări s'a cristalizat ecoul vicisi­ "tudinilor externe ale poporului, răsunetul marilor dezastre ca şi "al marilor victorii, contactul etnic şi urmările-i inevitabile, jugul "secular şi influenţele străine, gemetele trecutului şi speranţele "viitorului" J). Şi acelaş filolog conchide: "Sforţările cărturarilor şi ale pedanţilor de a purifica o limbă după vederi subiective este o întreprindere avortată din capul locului. Voinţa indivi­ duală rămâne paralizată acolo unde deciziunea nu poate emana decât dela popor, dela intreaga societate" 2). După curentul laiirust-etimoloqist al Ardelenilor, a venit cel tialienist al lui Eliade şi cel ţonetic-extrem-romănizător al lui Pumnul. Toate aceste încercări, pornite dela concepţiuni personaje, au rămas "simple curiozităţi istorice", şi limba română, ca toate limbile vii, şi-a urmat şi-şi urmează încă evoluţiunea ei naturală. Dacă în lexicullimbii sunt multe vorbe de origină străină 3); dacă forma exterioară a vorbelor de origină latină nu mai seamănă cu prototipul iar,-aceasta însemnează că timpul şi împrejurările au exercitat influenţa lor inevitabilă şi, a ne întoarce înapoi sau a ne opri în loc ar fi a lucra contra naturii, sau a ne condamna la moarte cu tot înadinsul. * :�: * Din cele ce preced se vede lămurit pentruce studiul serios al limbilor latină şi elină şi o cunoaştere solidă a literaturii şi artei antice a întârziat atât de mult în ţările române, deşi con­ ştiinţa originei latine a fost totdeauna viuă în păturacultă din aceste ţări şi influenţa culturii eline asupra celei latine a fost cu­ noscută cărturarilor români. In sec. al XIX-lea, după mişcarea lui Tudor Vladimirescu şi eliberarea noastră de sub domnia Fanarioţilor, conştiinţa naţională se manifestă mai liber şi mai puternic, şcoala românească ia un caracter naţional iar limba română ocupă locul de cinste în această şcoală. Cărturarii veniţi din Ardeal, ca şi cei din Buco­ vina şi cei din Principatele Române, se preocupă să dea limbii o formă definitivă şi să creeze o literatură naţională. Dacă în acea­ stă preocupare a lor au fost conduşi de concepţiunigreşite, cum am arătat mai sus, organismul viu al limbii şi-a urmat evoluţiu­ nea-l naturală şi, din lupta dintre diferitele curente pornite de \ 1) Laeăr Şdineanu, Istoria Ftlologiei �omâne, Bucureşti, Edit. Socec, pag. 194-95. 2) Idem, ibidem. . 3) Nemuritorul B; P !I,:sdeu a dovedit că acelea care circuli, mai des În graiul poporului sunt de origma latina. \ 168 [169] cărturari pe de o parte şi de rezistenţa viguroasă a graiului viu poporan de altă parte, a rezultat acea limbă armonioasă care a dat puti aţă scriitorilor şi poetilor de mai târziu ca să se facă în­ ţeleşi în ţară şi apreciaţi în străinătate. Un fapt care a contribuit mult la modelarea şi îmbogăţirea limbii române a fost şi influenţa franceză. Această influenţă, care a Început să se arate în sec. al XVlII-lea, devine din ce în ce mai pu­ ternică în sec. al XIX-lea şi ne apropie tot mai mult de cultura apu­ sană-latină, După modelul şcolilor franceze se organizează şcolile secundare româneşti. Limbile latina şi elină se introduc în pro­ gramele acestor şcoli alături cu limba maternă, iar autorii cla­ sici din aceste două limbi se citesc şi se traduc alături cu autorii francezi. Aşa se dă putinţă tinerimei să-şi însuşiască instrumentul cu ajutorul căruia să pătrundă cultura Antichităţii clasice 4) Astfel au mers lucrurile pană la o vreme: cele două limbi, nu numai că erau obligatorii pentru toţi elevii din gimnazii şi licee, dar li se da în programe şi orarii un loc important şi ore des­ tule pentru o temeinică însuşire şi pătrundere în structura şi spi­ ritul lor. Invăţarea limbii latine se Începea chiar din clasa I-a, iar l. elină din clasa III. Numai aşa s'a putut ajunge ca la exa­ menul de bacalaureat să ni se ceară la Iaşi, noua de acum 50 de ani, traducerea în latineşte în scris a unui text român scos din cronicarul Miron Costin, iar la examenul oral citirea şi tra­ ducerea în româneşte de ori-unde s'ar deschide un autor grec din cei ce figurau în program. In liceul din Botoşani, unde a în­ văţat cel ce scrie aceste rânduri, reguIele de prosodie latină în el. VI�a se memorau în versuri latine, iar profesorul de latină se adresa elevilor în latineşte şi cerea răspuns tot În această limbă. La liceele din Iaşi şi Bucureşti, precum şi în multe aIte centre din ţară, limbile clasice, şi În special 1. latină, se cultivau serios şi dau rezultate frumoase. . In Oltenia, la liceul din Craiova, sub direcţi unea neuitatului G. Fontaninu şi a urmaşilor săi, profesorii de latină stăruiau mult în predarea acestei limbi şi căutau să Însufle elevilor dragoste şi adrniraţiune pentru antichitatea clasică. Aceaş tradiţie a călăuzit şi pe profesorii gimnaziilor şi liceelor oltene înfiinţate mai târziu la T.-Severin, Caracal, Rămnicul- Vălcii, Tărgu-Jiu şi Slatina. Cu timpul însă, şi mai ales cu mania de a reforma - aş zice a rău-forma - mereu învăţărnântul şi programele, aşezarea acestor două limbi a tot fost degradată şi timpul Învăţării lor din ce în ce scurtat, până când a ajuns ca l. latină să se înceapă În el. III-a, iar elina în cI. VI-a, şi atât una cât şi cealaltă să aibă ore de predare prea puţine; apoi la bacalaureat elina să nu mai figureze deloc, iar latina să fie facultativă pentru cei ce vor binevoi a o lua ca obiect de examen. 4) Traduceri din 1. Elina şi Latina 8'oU făcut in România de pe la inceputul sec. al XIX·lea. Vom cita numai pe Vasile Aaron. care la 1805 traduce din Aeneida lui Vergilius, pe Bolintineanu, care traduce din Sapho, Nu mai vorbim de numeroasele traduceri din epoca lui Heliade Rădulescu (V. Orpheus, An. IV, No. 2). 169 [170] avCU"la este starea lucrurilor în licee. Fatal se va resimţi decăderea şi la Universitate Unde altădată, la Dreptul Roman se cerea citirea în original şi interpretarea Pandectelor şi a Dtges­ telor, astăzi e destul ca studentul să reciteze mecaniceşte pe .Jnţans conceptus .... a sau pe "Actor sequiiur forum rei" ca să treacă examenul la această materie, chiar dacă nu ştie diferenta Între adrogatio şi abroqaiio, sau crede că quaestio domitiana, înseamnă chestiunea împăratului Domitianus. Dar la Facultatea de Litere, unde altădată se cerea la l. elină citirea în original a tragicilor şi traduceri din poeţii lirici, iar la latină traduceri şi comentarii asupra operelor lui Cicero, Tacitus, Horatius, Vergilius etc, ce se mai poate cere astăzi? Această stare de decadenţă a studiului limbilor clasice a pus pe gânduri câţiva intelectuali rămaşi fideli culturii clasice, şi pornind dela gând la faptă, au întemeiat la 1924 o revistă de propagandă şi au publicat modele de traduceri şi comentarii, recenzii şi informaţiuni bibliografice, etc. Revista poartă numele legendarului Orpheus, şi scopul ei este "de a răspândi in marele public, şi mai ales printre tinerii şcoa­ Jeior secundare şi superioare, cunoştinţe solide despre toate . domeniile claslcismului qreco-laun şi a stimuta interesul lor "pentru aceste studii". Fundatorii sunt profesori universitari şi profesori de şcoli secundare, cari, pe lângă dragostea pentru cultura vechiă clasică, urmăresc şi un scop patriotic; ei sunt convinşi că: "Antichitatea "greco-romană... va fecunda geniul românesc şi-l va pune în "stare eă-şi achite datoria tată de omenire". In Aprilie 1925 are loc un congres al filologilor români la Bucureşti şi se publică un memoriu redactat de o comisiune a­ leasă din sănul congresului şi adresat Ministerului Instrucţiunii. Acest memoriu arată "motivele pentru care limbile latină şi "greacă se cuvine să aibă, în economia programelor noastre Jioeaie, un loc de frunte" şi este semnat de: V. Bogrea, D. Bu­ rileanu, D. Evolceanu, D. Marmeliuc, G. Popa-Lisseanu şi I. Valaori. Totodată cu acest memoriu, profesorul V. Bogrea publică în "Societatea de mâine" din Cluj: .Reţtexii asuora aniiclasi­ ctsmului" ,în care combate cu argumente solide pe cei ce neagă utilitatea studiilor clasice pentru nevoile prezentului şi viitorului. Revista .Drpheus", pusă sub redacţia d-lor G. Alexandrescu, D. Evolceanu, Cezar Papacostea, G. Popa-Lisseanu, luI. Ştefă­ nescu şi lui Valaori, apare regulat la Bucureşti dela Dec. 1924 - Dec. 1928, având de colaboratori pe cei mai buni profesori şi iubitori de cultură clasică din toate regiunile României, şi arti­ colele pe care le publică în acest interval de timp contribue mult la redeşteptarea gustului pentru clasicism în tineretul şcolilor noastre. O întrecere în studii oriQinale şi în traduceri frumoase din autorii clasici greci şi latini, de către profesori cunoscuţi, pre­ cum şi exerciţii şi teme făcute develevii şcolilor secundare sub 170 [171] îndemnul profesorilor lor, se vede din cele publicate în această revistă. In anul IV, No. 1 din "Orpheus", se publică un Apel adresat de .The Grammar School Carlisle England, Dec. 1927 "ad disci­ pulos litterarum scholae Romaniae", lndemnănd pe şcolarii noştri la o corespondenţă interscolară în limba latină. Nu ştiu ce efect va .fi avut acest apel. Tot în această revistă d-I profesor Paul I. Papadopol pu­ blică un articol foarte interesant, sub titlul "Pentru educaţiunea clasică" . * * * Oltenia, păstrătoare fidelă a multor urme din vechea aşe­ zare romană, Oltenia, care a fost totdeauna părtaşe la orice mişcare culturală; Craiova, care a avut în fruntea şcoalelor sale pe un Euţrosin Poteca, pe un Gh, Pleşolanu, pe un Ion Maio­ rescu şi pe distinsullatinist Fonianin, nu putea să rămănă nepă­ sătoare la mişcarea de redeşteptare a culturii clasice. In adevăr, chiar printre fundatorii şi colaboratorii revistei» Orpheus" vedem figurând foşti elevi ai Liceului din Craiova, ca: D. Burileanu, 1. M. Marinescu, profesori universitari, apoi: N. D. Locusteanu, Ei. Constantinescu, N. 1. Herescu, Drăqoescu, D. M. Pipptdi, Valentin Georgescu şi alţii. După îndemnul profesorilor din Oltenia, mulţi elevi din Craiova, Te-Severin, Caracal, R.- Vâlcea, T.-Jiu şi Slatina trimit la "Orpheus· traduceri din latina şi elina. In .Arhiuele Olteniei", pretioasa revistă din Craiova, fundată de neuitatul Dr. Laugier şi activul profesor C. D. Fortunescu, s'au publicat deasemenea cercetări interesante asupra unor mo­ numente şi localităţi din timpul Romanilor. Sunt de remarcat mai ales cele făcute de marele iubitor de antichitate, neobositul cer­ cetător Bărcăoilă din T.�Severin. Paralel cu .Orpheus: din Bucureşti, se înfiinţează deci in Craiova, la 1926, o altă revistă "pentru studiul literaturilor ela­ sice, În desvoltarea lor şi în leqăturile lor Cll literaiurile moderne". Această nouă revistă îşi iea numele de "Favonius", titlu care arată "intenţia de a stârni, În studiul literaturilor clasice, lln vânt nou de primăvară, de tinereţe, de actualitate 5). Fundatorul şi animatorul revistei .Favonius ' este tănărul conferenţiar dela Universitatea din Bucureşti, N. 1. Herescu, având colaboratori pe Valentin Georgescu, Tudor Vianu, 1. M. Marinescu. G. Murnu, Teodor A. Naum, D. Murăraşu, Cezar Papacostea şi 1. v aiaori. In cei patru ani de existenţă a celor două reviste: .Orpheus" şi .Faooniusr s'au publicat studii originale, critici obiective, tra­ duceri modele şi recenzii informatoare de mare folos pentru cei cari se interesează de clasicism. In anul al cincilea, cele două reviste de clasicism se contopesc într'una singură, cu titlul simplu de « Revista clasică», 5) Cuvânt Inainte, la voJ. 1, lase. 1--2, din Fevr, 1926. 171 [172] , ) Revista clasica, publicaţie trimestrială, apare la începutul anului 1929 şi este scoasă de un comitet compus din domnii: G. Alexandrescu. D. Burileanu, D. Eoolceanu, N 1. Herescu, S. Lambrino, J. M. Marinescu, G. Murnu, Teodor A. Naum, Cezar Panacostea, G. Popa-Lisseanu şi J. Yalaort. Comitetul a lnsăr­ cinat cu directia revistei pe dl. N. J. Herescu din Craiova. Primul său număr cu noua-i titulatură (Ian-Mart. 1929, An. V) se deschide cu un � Cuvânt înainte", care pe deoparte este un preţios şi interesant document critic asupra situaţiei regretabile care s'a creat la noi clasicismului la liceu şi la universitate, iar pe dealtăparte este un adevărat studiu doveditor al importanţei culturii clasice pentru valoarea sa etică, estetică şi pedagogică. In acest număr de 106 pagini se publică: a) Articole şi studii originale, de I. Valaori, CezarPapacostea şi 1 M. Mari­ nescu; b) Traduceri din poeţi latini şi elini, de: G. Murnu, N. 1. Herescu, Val Al. Georgescu, Cezar Papacostea; c) Cronică şi re­ cenzii, de N. Herescu, V. Georgescu, I. Didilescu : d) Discuţii însem­ nări şi rectiticări, de D. M. Pippidi, N. Herescu, G Popa-Lisseanu, Quidam & Co. In Iascicolele, tot mai interesante prin conţinut, care urmeaza, mai ales dela 1930 înainte, tot sub conducerea crai 0- veanului N. J. Herescu, numărul colaboratorilor creşte mereu, articolele de studii originale, precum şi cele de critică, de re­ oenzii şi de intormaţiuni sunt din ce În ce mai instructive şi mai interesante. Deasemenea fiecare fascicolă poartă şi un rezumat în limba franceză al conţinutului ei. Nu putem rezuma aci şi nici măcar reproduce titlurile din conţinutul bogat şi interesant al Iascicolelor ce formează anii 1930 şi 1931 6), şi la care colaborează personalităţi cunoscute ca: Ramiro Ortiz, Jerome Carcooino, Th. Simenschy, Jean Coman, Camilla Paul, Jean Malys, etc. Vrem numai să semnalăm câteva studii extrem de importante, datorite colaboratorilor olteni, şi anume: N. J. Herescu : .Poetae docti" (interpretarea epitetului docius), şi »Tiburul" la Horaţiu şi în poezia latină. D. M. Pippidi : "Note la cultul imperial", precum şi studiul său: »le Numen Augusti" , publicat în 1. franceză de către Socieie des Etudes tatines, in revista-i cu acelaş nume din Paris. D. Burileanu : "Actorii la Greci" şi "Arghirofilia şi repar­ tizarea averilor la Atenieni": J. Popescu-Sptneni : "Dreptul roman şi sarcofagul dela Constanta" şi "Senatus-consultele Romanilor ca surse de Drept". Valentin Al. Georgescu: Origina magică a lui "Urbs". In rezumat cele trei tomuri publicate în cei şapte ani (1925-31) sub cele trei titlur\. Orpheus, Faoonius şi Revista· 6) Arliinele Olteniei au publicat regulat recenzii, semnate de d-I C. D. Fortu­ nescu, şi nu e nevoe să revenim asupra lor. 172 II I , � I l' [173] Clasică, formează un izvor fecund de studii şi de inîormaţiuni folositoare nu numai specialiştilor, dar tuturor acelora cari se mai interesează astăzi în Ţara Românească de limbile clasice (elina şi latina) şi de antichitatea clasică şi nu ignorează impor­ tanta lor influenţă şi netăgăduita lor contributiune la o solidă cultură modernă în orice direcţiune . •••••••••••• Pescăriile vechi ale Olteniei de Ion Don .. t. S'a pretins multă vreme în istoriografia noastră că sin­ gurul pământ elin Dacia-Traiană, locuit stabil În vremea năv ă­ Iir ilor, ar fi fost muntele. Această teorie însă, bazată pe con­ stia tarea că la adăpostul înălţimilor, via ta se putea desfăşura în mai mare siguranţă" nu ţinea seama ele două elemente ale cârupiei, care ofereau elin plin mijloace de siguranţă şi hrană: pădurea şi' balta. Dintre amândouă, pădurea e desigur mai apropiată de fir-ea poporului: noţiunea de libertate şi veselie este legată pre­ tutindeni, în folklorul românesc, de adăpostul pădur ii, Apoi, în luminişuri sau în ţelina defrişa,tă, - în "cur:ituri" --, s'a putut 'face agricultură în toate perioadele turburi are istoriei noastre, S'ar părea că, în schimb, balta a rămas oarecum depăr­ tia tă de preferinţele Românului: agri,cuHorul a găsit totdeauna accente de dispreţ pentru îndeletnicirea, mai uşoară, �L pesca· rului. In trecut însă nenumăratele bălt,i ale pământului 1'0- mânesc an fost, nu numai elin punct de vedere economic, un ele­ ment primordial pentru întreaga viaţă a cârnpiei. Inta-'adevăr, s'a observat că anumite vaduri ale marilor noastre râuri, dar în acelaş timp şi viaţa specială a băHii din Sud-Estul Munteniei, pot foarte bine sta în legă tură cu primele formaţiuni politice închegate pe părnântul nostru.Oăci eUacă traducerea lui "hl'odnic" prin "om dela vaduri" este ade­ văa-ată 1), atunci tocrna.i acestei srtua.ţi i strategice privilegiate, de stăpânitori ai trecerilor, se datoreşte infiintarea statului Brodnicilor, la începutul sec. al XIII. După o observaţie mai nouă, acest prim stat muntean al' putea fi legat, peste deltă, şi bălţile Dunării, ele Iorrnatiunile politice cunoscute, ale Paristriei dcbrogene 2). 1) D·I C. Kogălniceanu crede că termenul trebue Inteles ca venind dela slavicul brdo, respectiv munte. Terra Brodnik ar insemna deci Muntenia, CI'. Românii de din­ colo de Carpaţi sub dominatiunea Ungurilor până la intemeierea Ţării Româneşti in Arhiva, XXXVI, nr. 3-4, p , 200. 2) N. Iorga, Brodnicii şi Românii, (in Mem. Ist, seria 1lI, tom. VIII), p, 2-5. 173 [174] Dar impartanţa ce s'a dat apei, cu deasebire În trecutul mai d,epărtat, când substratul etnic slav se mellţinea mai puternic, se }JO'ate urmări şi aiurea, în legătun'î cu aş,ezările ameneşti ce ni s'au păstrat. Râmnicu-Vâlcea, care e unul dintre cele mai vechi araşe ale Olteniei 3), îşi ia numele, ca şi amanimul său mun­ tean, dela ,,1'.ll1luimtl" de alături, dela iazul În jurul căruia s'a creiat aşezarea. VechiuJtâl'g al Oraiavei este to t atât de le­ ga t de balta. sa legendart4; iar dintre sa te, prima asezare cu­ uoseu tă în tara de dincaaoe de O It, este un sat de pescari. Oeleiul. 'l'rebue observat aci că, în tapanil11ia băl ţi lor, termina­ lagiia curat slavană este cavârşitaare: apraape toate băli;ile şe­ suluiau căpătat astfel de numiri. Şi cum la şes toponirnia în genere are acest caract'er, se poate susţine că pracesul de COIl­ topire dintre elementul slav şieel daco-:raman, s'a petrecut nu ;atât la munte, tmde infiltrati a străină se putea f:vce mai greu şi unde se păstrează mai mult din tipul şi taponimia veche, ci mult mai uşar la şes, - nu Însă În pustia de iarbă a stepei, CI pe laturiLe mai ferite a.Ie eâmpiei, dealungul râurilal' şi împr,ejurul băltilar, de care mitologia slavă era fundamental Jegată. Oât despre importanta ecanomică a pescuituIui, se paate susţine 'că ea a descrescut în măsura în care viaţa arganizată şi agri,eultura au fost restabilite În câmpie. Oăci,-atunci d,ncl ci­ vilizatia d:veo-romană a dispărut în tot ce era formă in legătură cu viaţa materială, pentru sacietatea nau-creată îndeletnicirilo 'PrimîJ,ro au Ciinitiv stabilit __ , voevodul menţionează că "ce au luat Turcii sau Ungurii, Domnia MiEla n'are ce a face, decât ce se va afla sub cuprinsul Domnii Mele în Ţara Românească" 25). Mai târziu, sub Antonie Vodă, diferendul se accentuiază, "când mai cu seamă se sculase şi un Tun nazir dela cetatea Ozu, numit Deli MâTZac, care stă­ ruia 'cu chipuri şi cu vin te amăgitoare să ia băl tile Valahiei şi să fie pe seama lui, zicând că aşa au fost mai înainte ... şi du­ cându-se şi Ia Impărăj,ie cu meşteşuguri, ca un om rău şi rău voi tor al pământului. Văzând, zic, Domnia Mea aceasta şi în alt chip neputând ce să facem, am hotărât cu prea-onora­ oi] ul nostru părinte, Mitropolitul U ngro- Vlahiei... şi cu to ţj p,r,ea-oncrabilii noştri dreg{ttori, să nu lăsăm a se călca pământul Vlalahiei şi vechile hotare de către Turci". O solie, trimisă de Voevod la Oonstantinopol, ,căpătă, dela Poartă, pe Aga Selam. Ceauş, "mumbaşir asupra acestei pricini şi cu hocimat împă­ rătesc Ia trei cadii " din cetăţile Dunării, care împreună cu boerii au pus pietre de hotar atât "la Ruşava, Ia hotarul de sus al ţării ", .cât şi pe m:arginea Dunării, până Ia Brăila. "Aşa a rămas nazirul acesta Deli Mârzao, care se sculase cu judecată pentru bălţi,ca unul care au umblat fără pricină". Satele .Ia­ lovita şi Bahna din Mehedinti sunt reÎntărite cu această ocazie mânăstirii'l'ismana, dar despre vechiul drept de vamă în b;'11- ti le dunărene nu se mai fa,ce nici o menj;iune 26). Şi mai târziu, la Începutul secolului al XVIII-lea, în hrisoa­ vele prezinta te stăpânirii austriace, ,aceste drepturi nu mai a­ par: mânăstirea 'J'ismana avea atunci numai jumătate din venitul pescuitulu: în balta BistTet, cealaltă, jumătate fiind a schitului Stă,neşti 27). La acei aş dată, mână,stirea Arnota avea o treime din pescuitul bălţii dela Măceş 28). La Răsărit de gura Jiului, În regiunea fostelor pescării ungureşti dela OeI ei, îşi a vea, încă dela sfârşitul sec. al XV _] ea, posesiunile "ClIp foarie importante, m�,nă,sijrea Bistrij.a. Afar,L 22) N Dobrescu, Istoria bi8, rom\ din Oltenia în timpul ocupaţiei ausbiace, p. 251, \ 23) Şt. Şt Tuţescu şi Danilescu, op. cit, p. 162. 24) N G. Di.nculescu, Vechi. împărţiri ad·tive, in Arh. Olt. an. 11, 7, p. 169 251 N. G Dlllculescu, op. Clt. p. 170\. 26) Ştefulescu, op. cit., ed. J, p. 70. 27) Doc Hurmuzachi. VI, pp. 271 şi 274. 28) Ibidem, p. 273; cf. şi Dubrescu, op. cit. p. 252. 178 [179] de câteva posesiuni străine de mai mică importantă 2fJ), această veche moşie cra.iovească, - a unei familii deci care avea şi alte legături în coltul romanatean al Olteniei -, cuprindea a bună parte din latura dunăreană a judeţului, .înt.i nzându-se între fluviu, Oelei, Dăhuleni şi Grajdibod. Respectată ele stăpâ­ nirea, austr-iacă dintre 1718 şi 1739, această posesiune, - care reprezinta de fapt, în legătură cu peştele, singur privilegiul de a primi o jumătate din vama domnească --, este întăr-ită şi deAl. Moruzi În 1793. La această, dată, mila consta elin: "vama domnească a băl tii ce se chiamă Balta Albă ... cu toate gârJe1le şi semnele bălţii, elin hotarul Dăbuleriilor până la hotarul Grojeli­ bodului, din vârful Tâmpei, pe hotarul viilor, în vârful :Ma­ imichii, unde au fost pus Dorof'tei parul, în gura Cuşmi ţei, în grindul Ostatului, la gârla Buzoianului, în gura Vădinului, la câmpul elin 'I'ârnpa, la măgura Boului, la măgura Otşe, la Iuşiratele, la Băşicuţa, în calea Vădăstrijii, în g-â.r1a Celeiului, cu toate gărlcle care le-au fi},cnt Banul Barbu 'Craicvescnl cel Bătl'il,n. Să aibă a lua sfânta mânăstire dela această baltă" III toate gârlele acestea ce s'au numit mai sus, pe jumătate din vama, domnească, i de] a nă voade, i din cârrne, i din cctete, i din oştii, i din mreji, i din vama carelor şi din părpâr iar Ţ>ll jumăta te" 30). Este de observat că hrisovul lui Constantin Moruzi aduce Ull amănunt foarte important în sprijinul tezei susţinute mai SUfJ,a 'caracterului oarecum artificial, de lucru amenajat, pe care trebuie să-I fi avut vechea baltă a Oeleiului: actul pome­ neşte de gârlele săpate de primul stăpân al moşiei. De altfel, fl,semenea gârle, - fâcute aici pentru a permite peştelui să treacă din Dunărea. umflată în băl ti, aiurea pentru alte scapuri-, se întâlnesc mai multe în documentele noastre. O car te a lui Vlad Vin tilă Vvd., pentru altă moşie a mânăstirii Bistriţa, vorbeşte astfel de un iaz săpat într'un caz similar: ,,'" aşa jupan Pâr vul d vornioul, 'el, a pus un judet cu mila Domnului său, de au fă­ cut acest iaz tot cu sapele şi cu eopăile si au făcut şi mori ... ce :Jl). 'l'r'ebue menţionat în aceeaş ordine de idei şi raportul adminis- 1,raţiei austriace a Olteniei, din 3 Noemvrie 1719, asupra pes­ cuitului, care desluşeş1;e pe larg metoda întrebuinl;ată de lacalnici pentru acapararea peştelui, prin ridicarea unui stăvilar de nude şi bolovani în gârla de ,comllllicaţie 32). Deosebita grije, obser­ vată şi de autorul raport.ului, ,cu care trebuia fi:icut acest fel de lu,cru, apoi Îllsemnătat.ea exploatării, care .ocupa un mare număr de oameni, este îucă o da vadă că această Îndeletnicire s'a, bucurat în trecut ele o foarte mare importanţă . •••••••••••• 29) La Răsărit, o parte a bălţii din hotarul Orlea era a mănăstirii Coziei; iar in lat ura diusple Jiu, schitul Surpatele şi mănăstirea Dintr'un Lemn ridicau venituri din balta Grojdibodului. Doc. Hurmuzachi, ibidem 30) V. A Urechiă, op cit. voI. VI, p. 170. 31) St. Ni 'olaescu, Doc. slavo·române, p. 261. 32) C. Giurescu, Material pt. ist Olteniei sub Austriaci, p. 385 179 [180] Contributiunl la Revolutia de la 1848 din Oltenia. Rolul Preotului Radu Şapcă şi altor fete bisericeşti în această mişcare de A. M. Pârvulescu, profesor. Influenţa spiritului francez şi a şcoalei ardelene, cu pleiada ei de cărturari trecuţi în Principate, încheie o epocă: aceea a domniilor fanariote, străine de sufletul poporului român. Cu ea se pregăteşte prima fază a renaşterii noastre naţionale din 1821, întruchipată în Tudor Vladimirescu. Cultura occidentală pătrunde din ce în ce mai temeinic în Principate, fie prin tinerii cari mergeau pentru a studia la Paris, Berlin, sau in oraşele Elveţiei, tie prin refugiaţii francezi veniţi la noi în vremea revoluţiei din 1789, sau prin cărturarii ardeleni cari, din pricina persecuţiunilor maghiare, îşi găseau refugiul la fraţii lor de peste Carpaţi, unde deschideau şcoli cu carte româ­ nească. Astfel Bucureştii şi Iaşii ajung focarele culturii noastre naţionale, unde va pregăti România liberă şi independentă de mai târziu. Aceasta este a doua fază a renaşterii noastre naţionale, reprezentată în Ţara-Românească prin Ioan Eliade Rădulescu şi N. Bălcescu, în Moldova prin Gh. Asachi şi M. Cogălniceanu, iar în Ardeal prin Gh. Bariţiu, Simion Bărnuţlu şi Andrei Mureşanu. Aceştia pregatesc, atât prin scris, cât şi prin grai, revoluţia din 1848 în Ardeal, Moldova şi Ţara-Românească. Germenul acestei mişcări îl găsim în Franţa, care din 1789 nu se liniştise decât momentan, sub apăsarea pumnului puternic al lui Napoleon 1. In Februarie 1848 revoluţia izbucni aci, dar cronologiceşte cea italiană şi cea elveţiană premerg celei franceze 1). Din Franţa revoluţia se întinde în Germania, in Austria cea cu multe naţionalităţi şi care acum se gândeau la descătuşarea lor, pe când Ungurii voiau, pe lângă autonomie completă faţă de Viena, încorporarea cu sila a elementelor nemaghiare din regatul lor, a Ceho-Slovacilor, Sârbilor şi Românilor din Ardeal. Mişcările acestea nu au avut toate aceeaşi ţintă. Cea franceză nu urmărea decât un scop social-politic: acordarea de drepturi egale tuturor claselor sociale într'un guvernărnănt republican. Cea italiană urmărea însă un îndoit scop, ca şi toate naţionalităţile compo­ nente ale imperiului habsburgic: unul social-politic şi altul naţional. Acest îndoit scop îl vom afla şi la baza mişcărilor dela 1848 din Principate, şi mai ales la revoluţionarii din Ţara-Românească, ceea ce denotă că aceştia nuau avut legături numai cu Lamar­ tine, Michelet şi Edgar Quinet, \ci şi cu Mazzini 2). \ 1) S. Albini, Anul 1848 în Prlnclpatele Române, Tom. VI, p. Xlll, Bue. 1910. 2l Alex. Marcu, Conspiratori şi Censpiraţii în epoca renaşterii politice a României, Aşezărnânt. cult. 1. C Brătianu, pp. 54 -56, Buc. 1930. 180 [181] Toate aceste revoluţii însă - în Franţa, în Germania, în Austria - trăesc momente de mare entuziasm, dar de efemeră durată, căci popoarele nu aveau pregătirea necesară pentru guvernare. Şi acum să ne oprim privirile asupra Revoluţiei dela 1848' în Oltenia noastră. * * * Oltenia şi-a păstrat anumite privilegii din timpuri care de­ păşesc intemeerea Ţării-Româneşti. Deşi peste aceasta din urmă stăpănea un singur voevod, nu era şi un singur rând de dregă­ tori, ci judeţele de peste Olt îşi păstrau privilegii care semănau destul de bine cu autonomia 3). Banul era atotputernic in Oltenia, având divan propriu 4). Reşedinţa banilor ajunge un focar de cultură, înnainte ca Lazăr să fi venit la Bucureşti (1816). Doi dascăli pun aci temeiul timpurilor nouă: unul Stanciu Căpăţâneanu 5), care a tradus din Voltaire, din Rousseau, din Montesquieu şi care voia să publice o bibliotecă deslătătoare şi plină de învăţătură, ajutat fiind cu bani de Dinicu Golescu şi Stolnicul Dumitrache dela Eioria Şcoa­ Jelor, iar celălalt, Grigore Pleşoianu 6), care a tradus din Fenelon şi care În cărţile sale, tipărite cu slovă românească, vorbeşte de origina noastră romană, de unitatea Românilor, plânge răpirea Basarabiei şi urăşte de moarte pe Ruşi. Aşa dar în Oltenia a început şi un curent contra protec­ toratului rusesc, curent determinat atât de jafurile protectorilor creştinilor din imperiul otoman, cât şi de noul regim introdus prin Regulamentul Organic, care ştergea definitiv autonomia Olteniei. Ba în ajunul mişcărei avem de-atace la Craiova şi cu un curent contra lui Bibescu, domnul Ţării-Româneşti, din cauza felului cum au decurs alegerile pentru obşteasca adunare 7). In fruntea acestui curent se găsea craioveanul Emanoil Kinezu, republican. Dar noul regim introdus de Regulamentul Organic, ca o consolare acordată Olteniei, ridică şcoala din Craiova la rangul de colegiu 8), care ocupa locul al doilea după cel din Bucureşti şi în fruntea căruia va ajunge mai târziu Ioan Maiorescu. Graţie acestui focar de cultură, care împrăştia lumina în toată Oltenia, graţie şi influenţei ardelene venite prin Rămnicul-Vălcei, vedem că din Oltenia o pleiadă de tineri se îndreaptă către şcolile inalte 3) N. Iorga, Craiova şi Unirea, Arhiv. Olt., An. Xl!, Nr, 65 - 66. p. 1. 4) N. Iorga, Ibidem, pp. 1-4. 5) N. Iorga, Ibidem, pp. 1-4 şi Ist. Lit. Române în veac. XIX, pp. 126- 127, Suc. 1907. 6) N. Iorga, Ibidem, pp. 1-4, Ibidem, p. 127. 7) E. Kinezu, Revoluţtunea din anul 1848 a Românilor dela Dunăre, p. 8S-Buc. 1859. 8) N. Iorga, Craiova şi Unirea, Arhiv, Olt., An. XII, No. 65-66, pag. 5. 2 181 [182] ale Occidentului, ca Petrache Poenaru, fiii lui Dumitrache Bibescu, Constantin Brăiloiu şi mai târziu, Alex. Arnan, E. Kinezu, Manga, grec de origină şi alţii 9). Ceeace însemnează că era aci un nivel cultural oarecare, ba chiar şi o tradiţie culturală. Cărturarii ol­ teni însă erau atraşi de viaţa bucureşteană, unde unii chiar ră­ măneau, dar nu erau iniţial animaţi de un romantism puternic ca Ioan Eliade Rădulescu. Totuşi acestuia şi lui N. Bălcescu nu le-a fost greu să facă din câţiva fruntaşi olteni propovăduitori a­ prigi ai .Renaşterii României", mai ales având în vedere şcoala din Craiova şi sunetul oltean. Aci şi-au căpătat adepti devotaţi în Gheorghe Magheru 1), ispravnicul judeţului Romanaţi, în Ni­ colae Rusu Locusteanu din Caracal, elev devotat al lui Eliade, în Manga, în N. Pleşoianu, comandantul companiei a ă-a din Reg. 1 dorobanţi cu sediul la Islaz, adept credincios şi membru al societăţii "Dreptate-Frăţie" 11) ca şi Magheru şi Locusteanu, în Zalic, fiul soţiei lui Eliade, comandantul dorobanţilor din Celei 12), în căpitan Racotă, văr al lui Eliade Rădulescu, comandant al dorohanţilor din Zimnicea, în locotenent Serurie şi Paraschivescu. In general câştigaseră sufletele dregătorilor din Oltenia, pe ale preotilor, cât şi pe ale comandanţilor diferitelor detaşamente mi­ litare de aci. Armata se găsea mai ales prin oraşele şi satele de pe marginea Dunărei, unde, pe lângă serviciul de jandarmerie, îndeplinea şi pe acela de-a păzi carantina 13). Comitetul revoluţionar hotărâse ca mişcarea să pornească deodată din Islaz, unde aveau să meargă Eliade, Şt. Golescu şi Tell, din Ocnele-Mari-Vălcea-e-unde mergea Const Balăcescu şi care va fi ajutat de ofiţerul Marghiloman -, din Telega-Pra­ hova,- unde mergea N Bălcescu=-, şi din Bucureşti 14). Se fixase chiar ziua de 9 Iunie. Intreaga ţară murmura contra nedreptă­ ţilor sociale introduse de Regulamentul Organic, cât şi contra j oocritului protectorat rusesc, iar revoluţia care se pregătea nu era decât o continuare a celei din 1821. Domnul Bibescu aflase şi voia să intimideze pe revoluţionari, dând către popor în ziua de 7 Iunie o proclamaţie, prin care îndemna pe toţi cetăţenii a prinde şi da autorităţilor pe revoluţionari. Cei mai mulţi dintre fruntaşi însă, a!lândde aceasta, pară- 9) N. Iorga, Ibidem, pp. 6-10. 10) General Gheorghe Magheru 1804-1875. A fost comandant de panduri in serviciul Ruşilor la 1812. La 1846-48 era prefect de Romanaţi. E născut in Craiova. A fost membru al guvernului provizoriu şi comandant al militarilor şi voluntarilor din Oltenia. Ia parte la Divanul ad-hoc, luptând pentru unire. E înmor­ mântat la r.-Jiu. Octav-George Lecca, Familii Boereşti române, p. 326, Buc. 1899. Il) O societate secretă, care milita pentru ideile ce animau atunci toate statele apusene, S. Albini, Anul 1848. \ 12) N. Iorga, lst. Pop. Român, v�l. IV, part. 1, p. \OI-Buc. 1927. 13) N. Iorga, Ibidem, p. 101. . \ 14) C. D. Aricescu, Capii Revoluţiei Române dela 1848, judecaţi de pro- priile lor ade, pag. 26-Buc. 1866. /82 [183] se se Bucureştii. In seara zilei de 6-7 Iunie Şt. Golescu şi Eliade Rădulescu, cari ştiau din ajun de măsurile Domnului, pleacă din capitală seara, pe la orele nouă, cu trăsura lui C. A. Rosetti, care îi însoţi până afară din oraş, unde îi aştepta altă trăsură pentru Islaz 15). Cei doi fruntaşi văzuseră că singură Oltenia le va oferi terenul cel mai propice, unde căpătaseră aderenţi chiar in con­ ducătorii armatei. Poate ar li ales ca loc al izbucnirii revoluţiei chiar Craiova, unde aveau destui adepti printre tineri şi preoţi­ Constantin Romanescu 16), Petrache Romanescu, Gh. Chiţu 17), Ari­ cescu, protopopul Dincă-, dar fratele Domnului, Iancu Bibescu, era ispravnic al judeţului Dolj, iar comandant al dorobanţilor de aci era colonel Garboski; acesta părăsise Craiova dela 8 Iunie, comanda luând-o maior VIădoianu, ambii duşmani de moarte ai revolutiei, ca şi ispravnicul judeţului. Judeţul Romanaţi înlătura acest mare inconvenient, mai ales că în fruntea lui se găsea ca ispravnic Gheorghe Magheru, membru devotat al revoluţionarilor, şi pe care Domnul îl numise, în calitate de om de încredere în Maiu 1848, comandantul şef al tuturor dorobantilor şi plăeşilor de peste Olt 18). Era amic al lui Eliade, N. Bălcescu şi Şt. Go­ lescu şi se împăcase şi cu TeIl, comandantul dorobantilor din Giurgiu. Iar din acest judeţ au ales comuna Islaz, unde îşi avea reşedinţa căpitanul N. Pleşoianu. Această comună este aşezată pe malul drept al Oltului şi aproape de vărsarea sa în Dunăre şi pe şoseaua ce lega Corabia, Caracal şi Craiova cu Turnu­ Măgurele-Bucureşti. Avea atunci o populaţie de aproximativ 4500 locuitori şi tot aci era şi reşedinţa sub-prefectului plăşii. Odată pe săptămână se făcea şi târg aci 19). La acestea se mai adaogă atât satele şi oraşele de prin prejur, cum ar fi Corabia, Celei, Dăbuleni, Bechet şi la răsărit T.-Măgurele şi Zimnicea, unde se găseau dorobanţii lui ZaIic, Racotă, Serurie şi Paraschivescu, cât şi vecinătatea cu capitala judeţului Teleorman, nucleu de re­ voluţionari, în fruntea cărora era Serdarul Petrachi. In casa aces­ tuia se întâlnise Eliade şi Şt, Golescu cu Tell şi N. Pleşoianu 15) Pr. V. Pocitan, Preotul Radu Şapcă. 16) Const. Romanescu, născut la Craiova tn 1824. Guvernul provizoriu dela Islaz II numeşte, când intră în Craiova, Secretar General al Guvernului. El înso­ ţeşte guvernul la Bucureşti, menţinându-şi demnitatea încredinţată la Craiova. Era cel mai tânăr din guvern şi contra lui s'a pus la cale şi un atentat. C. Colescu-Vartlc, Anul 1848, Tom. 1, p. LI. 17) Gheorghe Chiţu s'a născut la Craiova şi studiile şi le-a Iăcut aci şi a Sf. Sava din BucvNu avea de cât 20 ani când a izbucnit revoluţia, şi ajunse comisar al guvernului provizoriu. A fost ministru la 1877. C. M. Ciocazan, Arhiv. Olt., An. 1, No. 1, pp. 41-50. 18) Ioan Ghica, Scrieri, vol, 1Il, p. 400, Buc. 1914. 19) C. Locusteanu, Dicţ. Geograf., al jud. Rornanaţl, p. 119, Buc. 1889. 183 [184] după ce fugiseră din Bucureşti, şi tot de aci porniră la Islaz 2n). Serdarul Petrachi din T -Măgurele era bun prieten cu preo­ tul Radu Şapcă din Celei. Pleşoianu şi C. Alexandrescu l-au fă­ cut cunoscut lui Eliade pe acest preot, care era foarte mult iubit de sătenii săi. Lucrul acesta denotă că Eliade vizitase mai dina­ inte Islazul şi făcuse cunoştinţe preţioase aci. Preotul Radu Şapcă, împreună cu protopopui Marin Vădă­ streanu, tot din Romanaţi, au făcut propagandă printre săteni pentru revoluţia "regeneratoare", cu mult innainte de izbucnirea ei. Em. Kinezu ne spune în lucrarea sa "Revoluţiunea din anul 1848", la pag. 106, cum Eliade făcea propagandă în Craiova prin tănărul Aricescu, trimeţănd epistole la fruntaşii de aci, prin care îi indemna la mişcare. In judeţul Vâlcea, Gorj şi Mehedinti propaganda o făceau tinerii şi preoţii, mai ales la sate, ca Serghiade, Ioan Bălăcescu, ie­ romonahul Atanasie din R -Vălcea şi Atanasie Stoenescu, direc­ tor al seminarului din Râmnic, monahul Teodorit Zăgănescu dela mănăstirea Tisrnana şi alţii 21). După cum se vede, revoluţia a fost pregătită în massa poporului, unde preoţii şi tinerii intelec­ tuali o propovăduiseră zi la zi, dar acestuia îi lipsea cultura şi educaţia politică, lucru ce nu se capătă decât în timp îndelungat. In ziua de 9 Iunie trebuia să isbucnească mişcarea în Bucureşti, Prahova, Vâlcea şi Romanaţi 22). Ea a reuşit numai în Romanaţi, ceea ce arată o mai bună pregătire aci. In diminaţa zilei ho­ tărăte, zi de târg, sosesc la Islaz sătenii din comuna Celei, în frunte cu harnicul lor preot Radu Şapcă, cei din Moldoveni, Corabia, Gărcov şi Silişteoara. Era la Islaz o mare de capete pe cămpia numită a lui Traian sau Regeneratoare, unde participă la serviciu divin şi două companii de dorobanţi, pregătite ca de paradă şi înarmate, având în frunte pe căpitanul N. Pleşoianu 23). Domnul fusese vestit că în această zi va izbucni revoluţia în mod hotărît. De aceea dă ordin tuturor ispravnicilor de ju­ deţe ca să prindă şi să aresteze pe cei plecaţi în provincie, şi în special pe fraţii N. şi Şt. Golescu 24). Pe o masă aşternută sta SI. Evanghelie, SI. Cruce şi două­ zeci sfeşnice cu lumânări aprinse. Preotul R. Şapcă împreună cu preotul Gheorghe şi preotul Oprea - ambii din Islaz- au oficiat serviciul divin, slinţind şi două stindarduri, iar poporul a fost binecuvăntat prin aghiazmă. Apoi preotul R. Şapcă citeşte ur­ mătoarea rugăciune 25) : 20) Antonian Nour, Un revoluţionar din 1848 in Teleorman, Rev, Ist., An. XVlI, N-Ie 7-9, p. 203. ' 21) N. Iorga, Craiova şi Unirel�, p. 10 şi C. N. Mateescu, Clerul Oltean in turburăriIe din 1848, Arhiv. Olt, AIp. IV, N-Ie 18-19, pp. 172-173. 22) C. Colescu-Vartlc, Anul 184$ în Principate, Tom. 1. p. XII. 23) C. Colescu-Vartic, 1848 Zile ţevoluţionare, Buc. (1898). 24) S. Albini Anul 1848 în Principate, Tom. VI, p. LI. 25) Anul 1848 În Principate, Tom. 1. pp. 489-490. 184 '\ I OI- [185] "Dumnezeule al puterii şi al dreptăţii! Ochiul tău este des­ chis asuora noastră! Priveşte poporul tău îngenunchiat înnaintea Evangheliei şi a crucei tale; el nu cere decât dreptatea ta dum­ nezeiască. Ascultă-i şi-i binecuvintează rugăciunea. Dă tărie bra­ ţelor sale şi vrăşmaşii tăi vor fi învinşi. Varsă în pieptul său curajul, In inima sa blândeţea şi în sufletul său pacea. Dumne­ zeule al lumei, tu ai innălţat stălpul de foc care a călăuzit pe Moise in pustie. Zi, Doamne, ca îngerul sfătuitor de bine să se coboare în sufletul nostru şi să ne călăuzească pe căile tale .... Tu eşti acelaşi Dumnezeu; biruinţa şi libertatea sunt în mâinile tale; isbăveşte şi măntue pe tot omul care sufere; ridică şi in­ sufleteşte pe acest popor care moare ca să facă să trăiască apă­ sătorii săi; scapă-l de abuzurile care se fac cu aşezămintele şi chiar cu virtuţile sale; isbăveşte-l de abuzul clăcei, de ticăloasa iobăgie, pe care n'au cunoscut-o părinţii noştri, de poduada dru­ murilor şi a şoselelor, de aceste munci ale Faraonilor, de orice prigonire, de orice silnicie şi de toată nedreptatea �6) ... ", După aceia I. Eliade Rădulescu citeşte proclamatia revolu­ tiei, pregătită mai dinnainte în colaborare cu N. Bălcescu, 1. Ghica, fraţii Golescu şi alţii şi tipărită in tipografia sa din Bucureşti 27). Apoi cu toţii jură pe SI. Evanghelie şi pe noua Constituţie, şi se alege următorul guvern provizoriu: Pr. Radu Şapcă, Eliade, Şt. Golescu, Christ. Tell, Gh. Magheru şi N. Pleşoianu 28). . Chiar din rugăciunea rostită de preotul Şapcă se vede ela!' idei a ce va stăpâni intreaga mişcare: desfinţarea clăcei, iobă­ giei. .. Deci avem de atace cu o mişcare cu caracter social-poli­ tic. Apoi proclamatia lui Eliade ţinteşte dela inceput până la sfârşit la răsturnarea Regulamentului Organic, spunând că el ar fi împotriva drepturilor ţării şi împotriva tratatelor care îi recu­ nosc autonomia. In puterea acestei autonomii, proclamaţia cere schimbarea desăvărşită a lntocmirilor ţării, răsturnarea regimului privilegiului introdus de Reg. Organic şi înlocuirea lui cu prin­ cipiile de guvernare modernă: egalitatea tuturor cetăţenilor în­ naintea legilor şi în exercitarea tuturor drepturilor civile şi poli­ tice, căci dreptatea nu ar suferi a purta numai săracii sarcinile ţărei, iar bogaţii să fie scutiţi 29). Indată Guvernul Provizoriu trimite dela Islaz o adresă Dom­ nului, cât şi proclamatia citită aci, prin care adresă ii face cu- 26) Anul 1848 în Principate. Tom. 1 pp. 489-490. 27) Anul 1848 în Principate, Tom. 1. p. 490. Poporul Român decretă : 1. Independenţa sa administrativă şi legislativă pe temeiul tratatelor lui Mircea şi Vlad V. şi nearnestec al niciunei Puteri din afară În cele din intru ale sale. 2. Egalitatea drepturilor politice. 3. Contribuţie generală. 4. Adunare generală compusă din reprezentanţi ai tuturor stărilor societăţii. 5. Gvardie naţională. 6. Emanciparea clăcaşilor ce se lac proprietari prin despăgubire. 7. Desrobirea ţiga­ nilor prin despăgubire. Proclamaţia cuprinde 22 articole. 28) C. D. Aricescu, Capii Revoluţiei Române dela 1848 judecaţi prin pro­ priile lor acte, pp. 28 -29 29) A. D. Xenopol, Ist. Rom din Dacia Tralană, voi. XII, p. 69-Buc. 1930. 185 [186] noscut izbucnirea revoluţiei şi-l invită "să asculte glasul patrie şi să se pună în fruntea acestei mari fapte" 31). Magheru înştiin­ ţează şi el pe Domn, dar el face aceasta după instrucţiunile Gu­ vernului Provizoriu şi cu scopul de a afla intenţiile şi măsurile Domnului 31). După aceia revoluţionarii, urmaţi de săteni şi de două companii de dorobanţi, se îndreaptă spre Caracal. La 10 Iunie, în timp ce la Bucureşti s'a tras foc de armă în Domnul Bibescu de nişte tineri revoluţionari, dar fără urmări, căci Domnul nu a fost lovit 32), revoluţionarii erau la Cruşov,­ comună de pe şoseaua Caracal-Corabia, la o depărtare de 24 km. de capitala Rornanaţilor -, de unde trimit o scrisoare Caracaleni­ lor şi cu proclamatia dela Islaz 3;1). Aci, Magheru le aduce noap­ tea târziu dela Caracal ordinul primit atunci dela Ministerul Tre­ bilor din Lăuntru, prin care i se făcea cunoscut că Eliade şi Go­ lescu au dispărut de câteva zile din Bucureşti, că se crede că ar fi ascunşi la Islaz şi se ordonă să-i aresteze imediat 3 '). A doua zi revoluţionarii îşi continuă drumul, şi pe la prănz ajung în Caracal în strigătele de: "Să trăiască Constituţia, să tră­ iască libertatea I " 35). Numărul lor se ridica la câteva mii. In aceeaşi zi proclamatia a fost citită şi în Bucureşti, unde Domnul Bibescu semnează noua Constituţie, cât şi lista celui de al doilea guvern provizoriu 36), de teama poporului care se re­ voltase. La bariera Caracalului revoluţionarii au fost întâmpinaţi de locuitori îmbrăcaţi în haine de sărbătoare şi cu cocarde trico­ lore, de Magheru ispravnicul judeţului, cu şase sute de dorobanţi 30) S. Albini, Anul 1848 în Principate, Tom. VI, p, LI. 31) C. D Aricescu, Capii Revoluţiei Române dela 1848, p, 29. 32) S. Albini, Anul 1848 în Principate, Tom VI, p. LI. 33) Anul 1848, Tom. 1, p. 506. Scrisoarea guvernului provizoriu dela Islaz către Caracaleni. 1848, Iunie 10: Cetăţeni Caracsleni, Primii colonl care au venit din Roma spre a re popula Dacia fură stabiliţi în acest district, care conservă încă numele Romanaţi (născuţi la Roma) Prima cruce transplantată în ţeara idolatră a Dacilor fu adusă de acvila cruciată, Oraşul pe care îl locuiţi şi pe care noi venim să-I salutăm pentru a proclama într'însul Constituţia română, poartă numele unuia din Cesari. Părnântul acestui judeţ în­ chide in sânul său o mulţime de suvenlri şi de monumente care atestă glorioasa origină a noastră. (N. A. Aluzie la monumentele şi rămăşiţele de civilizaţie romană din Romanaţi). Cetăţeni Caracaleni,a fost rezervat judeţului vostru a vedea ridicându-se primul stindard al mântuirli române şi de a se proclama verităţr, care mai curând sau mal târziu, vor salva România. Fraţii voştri care sânt înnaintea porţilor ora­ şuui vostru au abandonat averi, carieră, prerogative, drepturi, viitorul copiilor lor şi s'au consacrat crucii pe care au ridicat-o şi au suferit in numele Mântui­ torului lumii. Mişcarea ce s'a făcut in judeţul vostru va regenera patria noastră şi istoria va ilustra paginile sale c\1 devotamentul acestor demni descendenţi ai Romanaţilur. Onoare oraşului vostru, dacă vă veţi grăbi a imita exemplul fraţilor voştri şi de a lnţălege adevărurile manifestate in numele poporului român prin proclarnaţla pe care. v'o alăturăm. .... ,1 .. 34) Monografia jud, Romanaţi,' p. 33, Craiova 1928. 35) .oan Ghica, Scrieri, voI. IV, p. 14, Buc. 1914, 36) S. Albini, Anul 1848 în Principate, Tom. VI, pp. LlV-LV. 186 [187] ) 1" şi de către un grup de doamne, în frunte cu domnişoara Ma­ gheru' cu braţele pline de flori. Dorobanţii lui Magheru Ira­ ternizează cu revoluţionarii, strigând: "Să trăiască Constituţia, să trăiască Guvernul provizoriu", 37) in vreme ce sunau clopotele tu­ tulor bisericilor din oraş. Aci la Caracal Guvernul Provizoriu îndeplineşte primele acte de guvernărnănt: numeşte ispravnic al judeţului Rornanaţi pe Ioan Arcescu, care peste trei zile va fi înlocuit cu N. Oprea; Tell este înnaintat la gradul de colonel, iar N. Pleşoianu la gradul de maior; Serurie şi Zalic se ridică la gradul de căpitani. Un anume Constantinescu fusese numit ispravnic de Teleorman 38). A doua zi - 12 Iunie - gloata, sporită cu dorobantii lui Magheru şi cu orăşenii din Caracal, se îndreaptă spre Craiova, mărindu-se necontenit pe drum cu oamenii satelor pe unde treceau : 9). Magheru rămase în Caracal, pentru a primi răspunsul Dom­ nitorului la adresa înnaintată de el. Răspunsul sosi chiar în seara zilei de 12, poruneind "să impuşte pe capii rebeliunii şi să In­ năbuşe mişcarea în sânge" 4). Atunci Magheru porneşte din Ca­ racal însoţit de 200 dorobanţi călări şi ajungând pe revoluţionari le arată ordinul Domnului. Aceştia îşi continuată drumul spre Cra­ iova mai înverşunaţi, oprindu-se la Coşoveni -10 km. depărtare de Craiova. Craiovenii aflaseră de proclamatia dela Islaz imediat după 9 Iunie, şi în nainte de sosirea revoluţionarilor aci, dela Ioan Maiorescu, care se pusese în serviciul acestei mişcări 4 1). Când cei privilegiati auziră la Craiova despre aceasta, pre­ cum că un număr de dascăli, ofiţeri şi tineri necunoscuţi din Bucureşti şi un preot de sat, Radu Şapcă din Celei, şi cari for­ mau "Tabăra Renaşterii României" - proclamaseră noua Con­ stituţie, se grăbesc a-şi strânge lucrurile mai de preţ şi a trece hotarul pe Ia Orşova şi Mehadia, de unde să ceară intervenţia Porţei 42). Revoluţionarii intră în Craiova pe ziua de 13 Iunie. Ei sunt întâmpinaţi la barieră de aderentii mişcărei de aci şi de mulţime, formată din oamenii de jos şi din micii negustori şi meseriaşi. Prefectul judeţului şi cu maiorul VJădăianu, însoţiţi de două comnănii de Inlanterie, părăsesc Craiova, retrăgăndu-se în jude­ ţul Gorj 43). 37) Ioan Ghica, Ibidem. 38) C. D. Aricescu, Capii Revoluţii Române dela 1848, pp. 47 - 48, Buc. 1866. 39) Ioan Ghica, Ibidem. 40) C. Colescu-Vartic, 1848 XI, Zile revoluţionare. 41) N. Bănescu şi V. Mihăilescu, Ioan Maiorescu, p. 66, Buc. 1912. 42) N. Iorga, Craiova şi Unirea, Arhiv, Olt. An. XII, N·le 65-66, p. 7. 43) Raportul Col. VIădoianu, Comandantul polcului 1, către Colonelul Odo­ bescu, Şeful Oştirei, cu No. 360, 1848, Iunie 14 (în Guvernul al Il-lea provizoriu, Odobescu era Şeful Oştirel) : 187 [188] In sala cea mare a Colegiului Naţional a fost o şedinţă solemnă, unde s'a citit noua Constituţie. Constantin Romanescu este numit Secretar al Guvernului Provizoriu 44). (vezi şi nota 18). In seara zilei de 13 Iunie Bibescu abdică, "văzând că pute­ rile nu-mi mai sunt la Înălţimea celor de acum vremuri şi spre a nu mă bate vreodată cugetul că am primejduit soarta ţării", şi se refugiază la Braşov. Guvernul al Il-lea provizoriu, compus din: N. şi Şt, Golescu, Eliade, N. Bălcescu, Gh. Magheru şi Colonel Odobescu, este înlocuit cu cel de al treilea Guvern Provizoriu, în fruntea căruia era Mitropolitul Neofit ca preşedinte. Aceste împrejurări vor determina pe capii mişcărei din Oltenia a se În­ drepta cât mai repede către Bucureşti. Ei nu stau în Craiova de­ cât două zile, apoi pornesc cu poşta către capitală, unde sosesc in ziua de 16 Iunie, a doua zi după marea întrunire ţinută pe Cămpia Libertăţii 45). La Craiova revoluţionarii au întâmpinat mari greutăţi, din cauza reacţionarilor In fruntea acestora era fratele Domnului, fostul prefect, care se retrăsese la Mehadia, de unde cerceta mereu dacă au venit Muscalii 4G), şi îndemna pe Pleniceanu, Frunzescu, Petre Opran, ginerile lui Solomon, Ciocazan şi alţii, a înlătura pe revoluţionari. Ei exploatau punctul referitor la îm­ proprietărirea ţăranilor şi liberarea robilor ţigani, speri au pe proprietari că vor fi despuiaţl de moşiile lor şi că revoluţio­ narii sunt comunişti 17). Guvernul provizoriu face greşala de a da un decret cu scopul de a linişti pe proprietari, prin care des­ îinţa aproape complet unele puncte din proclamaţie. Poporul este foarte nemulţumit de aceasta. Nemulţumirea lui căutară să o spe­ culeze reacţionarii, voind să aresteze pe toţi membrii Guvernu­ lui Provizoriu. A trebuit să intervină Magheru, pentru a împrăş­ tia pe reactionari cu armata 48). «Dela plecarea d-Iui Polcovnic Garboski din Craiova până acum, adecă dela 8 Iunie, pentru care am avut cinstea a vă aduce la cunoştinţă prin doi curleri cu raporturi, cerând deslegarea cum trebue să urmeze împotriva rebelilor porniţi din Caracal. Văzând că nu primesc nimic, m'am văzut silit a mă retrage din Craiova, cu toată oştirea aflată acolo, căci orăşenii nu numai că nu au qânait a fi contra, ci încă ne-au amenintat a se uni cu dânşii şi a fi contra noas­ tră. Am luat scilnţă că acei curieri au fost prinşi de oamenii rebelilor, ce se numesc oamenii noului guvern, primit la 13 Iunie Duminecă de orăşenit Craio­ veni. Judeţele Gorj şi Mehedinti se află până acum liniştite. PoIcovnicul Gar­ boski, am aflat că se află la opreală in jud. Rornanaţi, împreună cu d, Parucic Lahovari, Hagi Iontţă şi Praporcic Păianu. Am primit o poruncă a acelui guvern a mă uni cu dânşii, şi eu cunoscând al lor vicleşug, am rupt aceasta •. Anul 18i8 în Principatele Române, Tom. I"pp. 571-572. 44) Decretul de numire d, Secretar al Guvernului Provizoriu; - "Pentru cauza sacră la care a luat parte eminentă şi pentru capacitatea de a line postul de Secretar, de care are o imperioasă nevoe Guvernul Provizoriu, numesc Secre­ tar al Guvernului pe d-I Constanti� Romanescu", C. Colescu-Vartic, Anul 1848 în Principatele Române. Tom. 1, p. IL!. 45) C. Colescu-Vartic, Anul �848 În Principate, Tom.l,pp. XLV-XLVI. , 46) Em. Kinezu, Revoluţiuneâ din anul 1848, p. 87, Buc. 1859. - Din Gori, Iancu Bibescu merge la Mehad\a. 47) C. Cole scu-Vartic, Ibidem. 48) Ioan Ghica, Scrieri, voI. IV, pp. 14- 15. 188 [189] După aceia Guvernul Provizoriu, îndreptăndu-se către Bu­ cureşti, Iasă paza Craiovei pe seama lui N. Pleşoianu. Reacţionarl întâlnim şi in judeţul Gorj pe State şi Const. Stolojan, Broşteanu, iar în Rornanaţi pe fraţii Jianu, Chintescu, Uri an, cât şi În celelalte două judeţe. * .M- * Din cele expuse mai sus, se vede că elementul care a pro­ povăduit, mai ales la sate, revoluţia, l-au format preoţii. Aceştia se apropiau mai mult de sufletul ţăranului român, fiindcă ei în­ şişi erau fii de ţărani şi munceau din greu, ca şi aceştia. Ei ştiau ce înseamnă asuprirea, ce înseamnă corvoada şi formau elemen­ tui în care ţăranul român îşi pusese toată încrederea. Iată cum îi descrie Ioan Eliade Rădulescu: "Dacă voeşte cineva să vor­ bească despre preoţii dela sate din Moldova şi Ţara-Românească, trebue să-şi închipue un simplu ţăran, egal în totul cu parohienii săi. Aceiaşi cultură, acelaşi port, aceleaşi sarcini. El îşi lucra singur pămăntul, îşi îngrijea de soţie şi de copii, plăteşte dări şi face corvoadă, atunci când oştirile ortodoxe şi protectoare năvălesc în ţară. Nu i se cerea să ştie decât să citească cărţile bisericeşti tipărite" 49). Comitetul revoluţionar a înţeles că, dacă pot să capete aderenţi în cler, sunt siguri de mass a poporului român. De aci marea propagandă printre preoţi, care se continuă chiar în tim­ pul Guvernului Provizoriu, când comisarii revoluţionari din Ro­ manaţi raportează Ministerului Trebilor din Lăuntru, că preoţii sunt încă nepătrunşi de misiunea lor şi cer să se trimită ordo­ nanţă protopop ului ca să iniţieze pe preoţi în acest sens, um­ blând prin sate, şi "astfel să putem mai lesne ajunge la capul misiei noastre" 50). Dintre preoţi a jucat un rol Însemnat în timpul revoluţiei mai ales preotul Radu Şapcă. El a depus o mare activitate pen­ tru pregătirea revoluţiei, propovăduind-o printre săteni, şi tot el a blagoslovit primele steaguri revoluţionare la Islaz. Rolul însemnat ce a jucat acest preot se vede şi din dern­ nitatea acordată lui cu ocazia proclamaţiei dela Islaz, căci face parte din noul guvern revoluţionar. Preotul Radu Şapcă se trăgea dintr'o familie de ţărani har­ nici, din neamul Şepculeştilor din Celei. Tatăl său fusese tot preot. El trăise în mijlocul să1enilor, unde muncea ca şi ei, apă­ rându-i contra tuturor nedreptăţilor slujbaşilor lacomi. Poporul l'a nemurit prin acest cântec: Foae verde, foae lată, Să trăiască popa Şapcă, C'a scăpat ţara de clacă. 49) 1. Eliade Rădulescu, Mernoires sur I'hlstoire de la Regeneration rou­ rnaine, Paris 1851 50) Anul 1848 în Principatele Române, Tom. III, p. 456. 189 [190] Foae verde, foi de tei, Popa Şapcă din Celei, Cu Goleştii câte trei Şi Eliade cu ei 51). Carte multă nu ştia popa Şapcă, dar prin relaţiile sale cu N. Pleşoianu, C. Alexandrescu, Gh. Magheru şi cu Serdarul Pe­ trachi din Turnu Măgurele îşi mărise cercul cunoştinţelor şi era în curent cu marile probleme care atunci animau toată Europa. Căci din cuvăntarea rostită de el la Islaz, după rugăciune, se vede că era pătruns de rostul mişcarei şi de aceia o propovă­ duia cu căldură. El a fost în fruntea mişcărei întotdeauna, cu crucea în mână pe drumul dela Islaz la Craiova. De aci, când aude că Dom­ nul Bibescu a abdi cat, se îndreaptă cu Eliade şi Golescu spre Bucureşti. La Bucureşti în al doilea guvern provizoriu Pr. Radu Şapcă nu mai Iigurează şi el se întoarce la rosturile sale, fiind numit, după dorinţa lui, năstavnic (inspector, care îşi menţine 'şi parohia sa) la mănăstirea Sadova, pentru a îndemna pe clerici să propovăduiască revoluţia regeneratoare 52). Greutăţile şi marile necazuri încep de acum pentru preotul Radu Şapcă, cât şi pentru toţi fruntaşii revoluţionari, odată cu venirea lui Fuad Effendi la Bucureşti, când se restabileşte vechiul regim al Regulamentului Organic. La 28 Septembrie sosesc şi Ru­ şii în capitală cu generalul Liiders. L Eliade Rădulescu, N. BăI� cescu, N. Golescu, Tell, 1 C. Brătianu, C. A. Rosetti şi alţii iau drumul exilului. Acum începe teroarea contra revoluţionarilor din popor, cari sunt închişi şi bătuţi la sânge. La 25 Septembrie apare decretul de exilare a 22 din fruntaşii revoluţionari (1. Eliade Rădulescu, Tell, N. şi Şt Golescu, N. Bălcescu, C. A. Rosetti, Voinescu, 1. Brătianu, D. Brătianu), la care se adaugă mai apoi şi preotul Radu Şapcă cu alţi câţiva revoluţionari 5 ). . Autorităţile civile şi cele bisericeşti încep a face anchete ri­ guroase, pentru a descoperi şi aresta pe 1 evoluţionari, mai ales în Oltenia, unde mişcarea avusese un caracter mai acut. Dintr'un raport al Ocârmuirei Sî. Episcopii de Rămnic către Prea Si. Sa Părintele Mitropolit, reese că în Oltenia au luat parte 51) Pr. V. Pocitan, Preotul Radu Şapcă. 52) Anul 1848 în Principatele Române, Tom Il, pag. 512. Decretul No. 282 din 15 Iulie, 1848, al Guvernului provizoriu al Ţării Româneşti, de numirea preo­ tului R. Şapcă ca năstavnic al mânăstirei Sadova (Dolj) : Dreptate, frăţie. In numele poporului român, Guvernul provizoriu-c.Tlindcă S. Sa Ierorno­ nimon Radu Şapcă, a dovedit prin\!apte că cunoaşte, că misia (ea adevărată a unui ministru al Bisericei este de '\1 lua crucea în mână şi a chema spre lu­ mină, spre dreptate şi frăţie, decretăm : Art. I Ieromonimon R. Şapcă a \bine meritat În ziua de 9 Iunie. Ar!. II. După meritele sale se riumeşte Năstavnic al mână sti rei Sadova. Art. III. D. Ministru al Credinţei este însărcinat cu dispoziţiile acestui decret. 53) S. Albini, Anul 1848 in Principatele Române, Tom. VI, p. XC VI. 190 [191] activă la revoluţie şase feţe bisericeşti. Acestea sunt: Ierorno­ nahul Atanasie, fostul paroh al bisericei Episcopiei din Râmnic, monahul Veniamin Zăngănescu, icon omul mânăstirei Bistriţa, preo­ tul Radu Şapcă din Celei, protopopul Marin Vădăstreanu al plă­ şi lor Ocolul, altul de Jos şi Balta din judetul Romanaţi, mona­ hul Teodorit Zăngănescu dela mână stirea Tismana şi ieromona­ hul Atanasie Stoenescu dela episcopia din Craiova 54). Dar Mitropolia nu era mulţumită numai cu ancheta autori­ tăţilor bisericeşti, şi de aceia intervine către Departamentul Tre­ bilor din Lăuntru, prin adresa No. 2045, a da ordin Ocârmuirei de Dolj ca .să orânduiască dorobanţi şi să ridice pe acel preot Şapcă dela Sadova, care cel dintâiu a blagoslovit steagurile re­ voluţionare la satul Islaz şi carele de desîiinţatul guvern revolu­ ţionar s'a orânduit superior al mănăstirei Sadova din Dclj. Asemenea pe Atanasie Stoenescu dela sl. Episcopie din Craiova. cum şi un alt ierodiacon Veniamin, ce nu este cunoscut 55). La aceasta, Ocârmuirea judeţului Dolj face cunoscut prin raportul No. 365, că preotul R. Şapcă nu se găseşte la mănăsti­ rea Sadova, ci la Celei, iar ierodiaconul Atanasie Stoenescu este aici, dar este bolnav şi că acesta nu este atât de mult vinovat ca alţi mai mulţi preoţi ai oraşului cât şi ai judeţului, precum şi chiar ca protopopul acestei capitale, anume Dincă, "carele îm­ preună cu alţi preoţi şi diaconi nu-l mai scapă nicio ocazie de a nu lua şi el cu ceilalţi ai lui parte" 56). Deci, în judeţul Dolj se găseau mai mulţi clerici cari lua­ seră parte activă la revoluţie, ba chiar în timpul înnăbuşirei re­ voluţiei de Ruşi şi Turci o propovăduiau în continuu. Departamentul Trebilor din Lăuntru, văzând că preotul Şapcă nu se găseşte la mănăstirea Sadova, dă ordin Ocârmuirei jude­ ţului Rornanaţi ca să-I ridice îndată, şi sub pază de dorobanţi să-I trimită la acest Departament, pentru a fi înnaintat la Prea SI Sa Mitropolitul Neofit 57). De aici reese destul de clar rolul jucat de preotul Şapcă în revoluţia dela 1848. Căci nu este dispoziţie a SI. Mitropolii sau a Departamentului Trebilor din Lăuntru care pomeneşte pe revoluţionari şi în care să nu figureze şi el. La 1 9 Octombrie 1848 preotul R. Şapcă a fost adus dela Celei la Caracal, de unde este înnaintat cinstitei Ocârmuiri de Dolj, însoţit şi de un dorobanţ, după cum spune raportul Ocăr­ muirei de Romanaţi cu No. 573 din 19 Oct. 1848. Despre acest raport Departamentul Trebilor din Lăuntru face cunoscut şi cin­ stitei Căimăcămii 58). Cu toate că preotul Radu Şapcă era prins şi condus din 54) C. N. Mateescu, Acte şi scrisori din trecutul clerului oltean în turbu- rările dela 1848, Arhiv. OI!., An. IV, No. 18-19, pp. 172-173. 55) Anul 1848 In Principatele Române, Tom. IV, p. 554. 56) Ibidem, pp. 5 6. 57) Ibidem, p. 105 58) Anul 1848 în Principatele Române, Tom. IV, 211. 191 [192] oraş in oraş escortat de dorobanţi, ca un pungaş de rând, mi­ tropolitul Neofit era alarmat că nu mai soseşte la Mitropolie, şi de aceia intervine la Departamentul Trebilor din Lăuntru prin adresa No. 2358 din 230ct. 1848, unde scrie: • Văzăndu-se atâta întârziere din partea ocârmuirilor respective pentru trimiterea aci a pr. Radu Şapcă dela Celei, cel ce întâi a blagoslovit steagurile revoluţionare şi a ierodiaconului Atanasie Stoenescu dela sî. epis­ copie din Craiova, poftim pe cinstitul departament să binevoiască ca cu cea întâi expediţie să mai poruncească acelor ocărmuiri, ca fără altă întârziere să-i ridice" 59). Departamentul Trebilor din Lăuntru dă după aceasta noi ordine către Ocârmuirea jud. Dolj şi Romanaţi, iar Ocârmuirea jud. Dolj raportează că pr. Radu Şapcă s'a trimis cinstitului Departament, iar ierodiaconul Atana­ sie Stoenescu a fost ridicat de excelenta sa general Gasfort încă dela 27 Oct. şi s'a pornit Ia Bucureşti cu alţii 60). La 29 Oct. preotul R. Şapcă a fost inchis în arestul sl, Mi­ tropoln, de unde este cerut de Căirnăcămia Ţărei-Romăneşf prin adresa No. 943 din 11 Noembrie; la intervenţia generalului Lu­ ders, pentru a fi depus la arestul mânăstirei V ăcăreşti 6 ), unde se găsea în mai multă siguranţa şi unde erau arestaţi toţi cei cari luaseră parte activă la revoluţie. Atunci se formează în Bucureşti o comisie pentru cercetarea celor amestecaţi în faptele revoluţionare, care face amănunţite cercetări asupra celor depuşi Ia arestul mănăstirei Văcăreşti, Preotul R Şapcă fusese adus aci pe ziua de 11 Noembrie 1848, lucru pe care generalul rus Danilevski, cel însărcinat cu cei ares­ taţi aci, îl face cunoscut Departamentului Trebilor din Lăuntru 62). Arestaţii politici din închisoarea rnânăstirei Văcăreşti erau împărţiţi, după gravitatea acuzaţiunllor, în trei clase. In clasa l-a se găseau 52 de acuzaţi, printre cari: Scarlat Voinescu, Costache Anghelescu, Alecu Cuţarida, Popa Şapcă, Protopopul Hristea, etc. In clasa II-a 17, printre cari ieromonahul Atanasie Stoenescu, iar in clasa III-a 23, dintre cari cei mai mulţi erau preoţi 6 ). Arestaţi politici au fost şi la mănăstirea PJumbuita, de unde apoi au fost mutaţi tot la mănăstirea Văcăreşti. Potrivit ordinului .dat de guvernul împărăţiei otomane, la intervenţiile Rusiei, se întocmeşte in Bucureşti Innalta Curte Cri minallcească 64). Ea avea să judece pe vinovaţii revoluţionari după dosarele întocmite de comisia de cercetare. Membrii Innaltei Curţi 59) Ibidem, pag. 257. 60) Ibidem, pag. 302 '. 61) Jbidem, pp. 403-404. Adresa No.943 a Căimăcărnlei Ţării Româneşti către Departamentul Trebilor din Lăuntru: «Excelenta Sa Gheneralul Luders, prin nota cu No. 73 cere ca arestuitul la Mitropolie preotul Şapcă, carele, a luat lucrativ împărtăşire la neorânduelile urmate şi este aci în' categoria arestaţilor amestecaţi la turburarea din urmă, să se ducă fără zăbavă la arest 1n rnânăstlrea Văcăreşti». 62) Anul 1848 1n Principatele Române, Tom. IV, p. 414. 63) Ibidem, pp. 545-546. \ 64) Ibidem, Tom. VI, p. 196. [193] se recruteaza dintre marii boeri reacţionari, ca : Gr. Ghica, M. Ra­ coviţă, C. Bălăceanu, 1. Vlădoianu şi alţii. Curtea îşi începe ac­ tivitatea prin Maiu 1849 şi condamna pe Costache Manga din Romanati la şase ani închisoare la mănăstirea Snagov, iar pe Alecu Petrescu din ·T.-Măgurele, tot la şase ani, Însă la munca Giurgiului. Iar cei a căror vină era destul de evidentă-fruntaşii mişcărei-au fost exilaţi din ţară prin firmanul No. 180 din 6 Iulie 184965). Deci trebuiau să fie îndepărtaţi din Principate, sau dacă se reîugiaseră peste graniţă să nu fie primiţi în ţară, ur­ mătorii: I. Eliade Rădulescu, Tell, N. Golescu, Şt. Golescu, Bo­ Hac, Gr. Grădişteanu, C. Rosetti, N. Bălcescu, Ioan Voinescu, Preotul Şapcă, 1. C. Brătianu, D. Brătianu, Gh. Magheru, N. Ple­ şoianu şi Const. Romanescu din Craiova, etc. Dar în timp ce la Bucureşti şi peste Olt se ducea o pri­ goană nebună contra revoluţionarilor, în Oltenia generalul Gh. Magheru se retrase cu o armată formată din panduri şi voluntari, al cărei număr se ridica la peste 20.000 oameni, şi care îşi sta­ bilise lagărul pe lunea Oltului, mai jos de Cozia, în locul ce se numea Câmpia lui Traian 66). Sub influenţa lui avem în vara anu­ lui lf49 noi încercări de revolutie la Craiova şi mai ales la Islaz, unde s'a încercat a se comemora un an de la izbucnirea re­ voluţiei 67). In acest timp preotul R. Şapcă era exilat la Constantinopol şi de aci condus, cu mai mulţi alţi revoluţionari, la Brusa în Asia Mică. Intre aceştia figurau: Scarlat Filipescu, I. Negulici, Gr. Ipă­ tescu, D. Florescu, Căpitan Serghie, Căpitan Lazureanu, Al. Zane, Iorgu Giurescu, Nic. Russo-Locusteanu, Niţă Magheru, R. şi Alex. Golescu, Simion Călugărul : către sfârşitul lui Iulie, 1849, a fost adus la Brusa şi preotul R. Şapcă, căci ceilalţi fuseseră aduşi din 65) Ibidem, pp. 260-261. 66) C. Colescu- Vartlc, 1848, Zile revoluţionare, pp, 437 - 439, Buc. 1898. 67) Anul 1848 în Principatele Române, Tom. IV. - A) Raportul Coman­ dantului roţii 8 din polcul 3. La ord d-lui Maior Vlădoianu, comandirul din Islaz a plecat la Craiova, unde se Începuse mişcarea, dar s'a înapoiat Iinlştin­ du-se şi găseşte atunci la Islaz tot satul revoltat asupra Sub-Cârrnuitorului şi arendaşului. S'au adunat în sumă de 4 - 5 sute şi au făcut jurământ împreună cu trei popi, ca să nu se supună la nicio datorie proprietărească şi la ale stăpâ­ nirel de acum şi au venit asupra Sub-Cărrnuitorului şi au slobozit câţiva locui­ tori ce se aflau sub arest şi au strigat că ULI cunosc această stăpânire, ci pe cea a guvernului şi a lui Magheru. B) A.nul 1848, Torn. VI, pp, 259·-260. Ord. confidenţial No. 49 din Iunie 1848, al Caimacamulu! Ţării-Româneşti către Maiorul C. Cerchez, cârmuitorul jud. Rornanaţi, Domnul meu, Să bănueşte că în judeţul D-v. nu este încă cu desăvârşire desrădăclnată iluzia netrebniclilor dela Iunie 1848; îmi fac datoria de a chema toată luarea-vă aminte asupra acelor individe ce sub titlu de aniversare a acei triste epoce ar putea să aducă vreo rătăcire pacinicllor locuitori şi să turbure liniştea obştii, şi a pune Înainte cât de grea vă poate fi răspunderea, de nu vă veţi grăbi a lua asupra lor măsurile pentru cari ln nenumărate rânduri vi s'a scris. Const. Cantacuzino. /93 [194] Aprilie, ca urmare a decretului de exilare din toamna anului 1848 /:8). Ambasadorul Rusiei la Constantinopol, Titol, intervenise ca şi Eliade, Tell şi N. Golescu să fie exilaţi la Brusa, dar aceştia aflând lucrul, se îndreaptă către Franţa. . La Brusa au stat exilaţi cinci ani, când Rusia era ocupată în războiul Crimeei şi devenise adversară a Turciei pe faţă. Aci exilaţii au suferit multe, şi aceasta reese din o scrisoare a preo­ tului R. Şapcă, adresată Marelui Vizir Reşid Paşa fi9). In primăvara anului 1854 preotul Radu Şapcă scapă din exil şi se îndreaptă prin imperiul turcesc către Ţara Românească. Mai toate oraşele de pe coastele Asiei-Mici erau pline cu exilaţi români. Căci în 12 Aprilie 1854 preotul Şapcă scrie din Şumla - deci era în drum către patria sa - o epistolă Căpitanului N. Pleşoianu, care se găsea tocmai la Smirna 70). Când a trecut prin Bulgaria a îndurat multe nemulţumiri din partea Bulgarilor; de aceia el spunea sătenilor din Celei, după ce a venit din exil: "câte ţări am umblat, natie rea ca Bulgarul n'am aflat". Inapoiat acasă el este numit preot şi duhovnic la rnănăsti­ rea Sadova, de unde este mutat apoi la Cozia şi în cele din urmă la mănăstirea Brăncoveni, unde este şi înmormântat. •••••••••••• 68) C. D. Aricescu, Corespondenţa secretă şi acte inedite ale capilor re­ voluţiei române din 1848, pp. 89 -90. 69) C. D. -Arlcescu, Ibidem, pp. 89-90.-1\ Son Altesse Reschide Pacha , rnlnlstre des affaires etrangeres de la S. P. Altesse! Interne dans la viIle de Brousse, et sans avoir des moyens d'existence que le guvernement de la S. P. accorde it tous les exiles politiques, je me vois Iorce pour vivre de mendier mon pain, Plusieurs fois je me suls adresse au gu­ vernement de la S. P. en le priant de me donner ce qu'on ne saurait refuser au prisonnier de guerre rnerne : le moyen d'existence ; mals toutes mes demandes sant restees sans resultat. Maintenant je viens prier V. A. de vouloir bien ordonner it qui de droit afin qu'un tescherea me soit delivre, avec la permlssion de partir pour l'etranger ou pour toute autre province de l'Empire, ou je pourrais vivre du travaiJ de mes rnains Le gouvernement de la S. P. est trop juste et trop eclalre pour insister it ce que je sois Iorce de rester encore dans une viile ou, pour vivre, il me fau­ dralt sacrifier ma dignite d'hornrne , etant reduit it l'etat de mendlcite. J'al l'henneur d'etre de votre Altesse le tres humble et tres obelssant serviteur, Radu Şapcă - pret re valaque. \ P. S.-c. D. Aricescu a reda] această scrisoare după copia aflată În hâr­ tlile răposatului profesor C. Giurescu. Asemenea scrisori au mai scris: Nlţă Magheru, N Russo Locusteanu, Căpit�n Lazureanu, şi s'au găsit tot în copii în hârtiile acel eiaşi persoane. \ 70) C. D. Aricescu, Ibidem. 194 [195] Grigorie Brâncoveanu de Ilie Chiriţă Este cel mai însemnat dintre fiii llli Manolache Brânco­ veanu. El s'a născut în anul 17711). 'I'atăl său l'a căsătorit cu EJisabeta Balş. Origorie /Brâncoveanu, prin naştere, era menit să ocupe dr egătorii miari în divanul' ţării, neabătându-se prin aceasta dela tradiţia famil iei sale. Credem că, înainte ele-a ajunge mare logofăt, dregătorie cu care apare întrun document din 6 August 18012), el a ocu­ pat dregătorii mici. In anul 1802, când tatăl său Mano lache fuge la Braşov cu Vodă Şuţu, nu l'a, urmat Grigorie. Acesta; rămâne în 'ţară, unde ocupă sub domnia lui C. Al:. Jpsilan.te dregă toria de "mare vorriic de Ţara-de-jos", după cum reese din documentele din 213) şi 22 Iulie 18044). In timpul răsboiului rusa-turc din 1806-1812, producân­ du-se noi perturbaţii în organismul ele conducere al 'L"ărilor ro­ mâne, parte din boieri au fugit peste hotare. Printre aceştia; poate că a fost şi ultimul vlăstar brâncovenesc. Ioan Vodă-Caragea, suindu-se pe tronul Ţării-Româneşti, - în urma retragerii armatelor ruseşti, rare acum mergeau să lupte contra lui Napoleon I-i11 -, însărcinează, la 1 Decem­ brie 18125), pe Grigorie Brânco veanu "cu cercetarea docu­ mentelor şi a socotelilor dela, Cutia şcoalelor". Acesta împreună eu Nestor supun Domnului spre sfârşitul lunei Decembrie Ull plan ele organizare a. şcoalelor din ţară. Planul este aprobat şi Domnul se adresează la 1 Ianuarie 1813 vel vistierului Grigorie Brâncoveanu -- care în Decem­ brie 1812 semna ca biv vel vornic - să urmeze Întocmai, nu­ minclu-l totdeoda.tă şi epitrop 6). La încep u tu] domni ei J ui Carugea, OI'. Br . apare C1l dre­ gătoria ele veI vistier, după cum reese elin documentele de mai sus si din documentele următoare elin: 10 Februarie 18137). 20 Martie ] 813 8) şi 23 Mai 9), acelaş an. Intr'o însemnare din anul 1813, Arnan, bogatul negns­ Lor cra io vean. arată cii a luat dela, vistierul Brânco veanu -care JlU �ste altul decât Grigorro -- ,,\';�LlJlile Ol tene (.c;:i) vama Piteşi.ilor ... cu 140.000 lei 10). 1) Deducţia autorului 2) ruuu, Arhiva Gr, G Cantacuzino, pag. 193. 3) V. A Ul'ccllltt, Istoria �coalelol', \701. 1 V, p'g. 129. 4) Irlem. pag 132. [), Idem, pag 142. 6) IrJem, Jbiclem 7) Idem, pag. 187. 8) Idem, p"g 148, nota 2. 9) Idem, pag. 183 10) Iorga, Studii şi doc., voI. XXIV, pag. 174. 195 ""�">'t��-""I",",,��- � 'c � "'-""'i� " . , ,� , [196] 'I'o t în acest an, într'un document din 27 Iulie, Grigorie Brâ,ncoveanu, apare ca biv vel ban, Roagă Domnul să i-se aprobe 17 dulgheri şi 20 zidari "pentru trebnini,ele casei". Domnul aprobă, dând ordin marelui vornic al politiei 11). Peste un an, la 13 Noembrie 181412), Într'o scris.oare 1'0- .1iz3iche Dimitriu face cunoscut lui Arnan că "banul" Brânco­ veanu i-a vândut vămilo eu 550.000 Iei". Deacum înainte vom întâlni pe Gr. Br. rar apărâl�d în documente cu dregătoria de ban. ci numai ca biv vel ban. L'a sfârşitul lui 1814, Caragea a desărcinat pe "banul" Brâneoveanu de dregătoria vistieriei, dându-i conducerea efec­ tivă a 'Şcoal,elor din ţară şi mai cu seamă a celei din Bucureşti. In calitate de efor, Gr. Br. erâ considerat de Ion Carage:'t, ca "cinstit şi credincios boerul Domniei l'vf.ele, biv vel banul Gr. Br." ori "onorabilul(ui) şi nobilismul(ui) beer al Nostru, fostul blan Gr. Br.". Aceste formule nu arată numai un obiceiu al vremii, ori simple formule de cancelarie domnească, ci ele scot în evidenţă marele prestigiu ne care îl a vea acest boer în faţa; penultim ului domn fanariot, care se îngrijea de cultura naţională a ţării unde domnea datorită hazardului. In ceiace priveşte conducerea şcoalelor, Gr. Br.erA un om 'cu vederi largi. El căuta să facă posibilul pentru ca şcoalele să funcţioneze în bună stare, iar elevii să aibă mijloacele nece­ sare pentru a se dedica numai studiului, care nu trebue să fie stânjenit din pricini mărunte. El recomandă Domnului, la. 15 Iulie 181413), împreună cu V'ardalah, pe un elev străin, spre a-i ela bursă pentru continua­ rea studiilor. Banii care se dădeau şcoa.ielor pentru întretinerea lor ne­ fiind suficieuţi, Gr. Br. şi cu alţi boieri - efori ai şcoalelor _ găsesc de cuviinţă ca să intervină pe lângă Domn, ca să dea or­ din ca o parte din venitul care se varsă. "Cutiei milosteniilor să se dea la Cutia şcoalelor 14)", măd '.'" , • ,j,,.'Y;II �\�1f;W��'''''--'A:;':��''''�''�'%�'iJ�" �'?� � , ) r I b [205] Astfel în anul 1832, la 3.0 Aprilie se stinge ultimul UI'­ maş din vestitul neam brâncovenesc, care dăduse 'tăr ii doi Domni şi o serie de boieri, şi care, atât prin simţul politic înăscuf şi ulterior cul tivat, precum şi prin averea lui mare a fost me- nit să joace un rol preponderant în politica Ţării-Româneşti. Acest neam brâncovenese a dăinuit aproape 250 de ani. Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu vprin domniile lor lungi şi abil e au fixat "epoci" în Istoria noastră naţională. Chipul lui Gr. Br. se vede la mănăstirea Viforâta ŞI la Biserica Domniţa Bălaşa 66) din Bucureşti, unde este şi al soţiei sale. In "pomelnicul fericrţilor ctitori şi donatori" 67) de la Sf. Gheorghe Nou, Ia nr. 23, care este ultimul, este scris şi numele donatoarei: Elena schimonahia, fosta soţie a banului Grigorie Brâncoveanu, Gr igor-ie a avut două surori: Maria, care ţinea pe Constau tin Paşcanu, apoi Elena, născută la 1787, când ţinea - nu pe banul Băleanu, cum greşit crede Lecca, ci - pe un Oantacuz in, după cum reiese din piatra morrnântală. In timpul ocupaţiei ruseşti din 1806-12, când neamul brâncovenesc era stabilit deja la Braşov, se întâmplă, în 18 Mar-tie 1809. că moare Elena. în vârstă fragedă, de 22 de ani, la un an după moartea soţului său. Inscripţia de pe piatra sa mormântală e publicată de d-l N. Ioiga, In curtea bisericii din Braşov se află şi astăzi morrnântul părinţilor lui Grigorie Brâncoveanu şi al surorei sale.' •••••••••••• Vechi texte bogomilice găsite prin Oltenia 1) de Pr. T. BăIăşel. VIII. Antihrist şi semnele Vremii de Apoi 2) Eu Traşcă Micleci, voi să arăt prin ac[i]astă rugă[i]une a mea şi copiilor miei or[i] câţi vor ceti pe ac[i]asta să bage de seamă că în zilele lui Antihrist când va rămănea el stăpănito­ a toată lumea în 35 de ani precum spune la Apocalipsisu Sîlăn, 66) Observaţia autorului. 67) Universul, indicat 1" nota 125 1) Vezi A O. nr. 55-56 din an. 1930 pag. 107 şi nr. 65-·66, pag. 36 din 1932' 2) .Antihrist şi semnele vremii" este scris la 1845, August 31, de acelaş scriitor şi in acel aş text cu ,RuîJăcittne către Maic., Sfânta şi Preacurata Fecioară" dela Cap. VII Poporul nin judeţul Vâlcea are despre Antihrist urmatoarele credinţe: Când va fi aproape , adecă sfârşitul lumii, se va naşte Anti­ hrist din o femee de Ovreiu, din curvie. Când va fi mare, el se va face imparat peste Ovrei şi va face multă răutate Crestinilor, cari vor fugi de frica lui si se vor ascunde 205 ��j;lf�_""""�""W_ � __ ", __ ,,_� ""', �t ," [206] tului] Ioan, Cap. 8, cei 7 îngeri cărora li-s'au dat 7 trămbiţi să trâmbiţeze fiecare înger 5 ani şi la al 7-lea s'au săvărşit taina lui Dumnezeu, că într'aceşti ani de trâmbiţă va pogorî şi acei doi martori ari] lui Dumnezeu, adică Ilie şi Enoh, de vor proo­ roci aceşti ani de muncă cât va fi ei pe pământ. Şi când veti vedea număru Satanii în pajura slujbaşilor la frunte sau pă urnere 666, atunci că împărăteşte Satana lumea. Pă vremea aceea veţi ceti la Epocalipsis la No. 448 Cap. Il şi 12 de vă va deştepta, dacă veţi ceti cu băgare de seamă şi veţi căuta la Apocalipsis numerile de mai sus arătate şi atunci să va arăta cel fără de lege, pe care Domnul îl va omorî cu Duhul guri[iJsale şi îl va pierde cu arătarea venirii sale, a căruia venire este după lucra­ rea Satanii, adică la lnplinirea vremii lnpărăţiei lui, că mult va mai răbda Dumnezeu cu atătea amăgiri [şi] nedreptăţi pentru că dra­ gostea lui Dumnezeu n'au primit-o ei ca să să măntuiască. Pen­ tru aceea va trimite Dumnezeu lucrarea înşăIăc[iJuni[i] ca lsă crează ei şi în urmă ca să să judece. toţi care n'au crezut adevărului ci au binevoit întru nedreptate, cum spune la epistolia către Ţimo­ la No. 390 scri[i]nd aceasta că dreptului lege nu este pusă ci celor fără de lege şi nesupuşi, nu credinc[i]oşilor [ci] păcătoşilor, nedrepţilor şi spurcaţilor, ucigătorilor de tată şi ucigătorilor de mamă şi de oameni, curvarilor, sodomenilor, tălharilor, mincino­ şilor şi 'celor ce să jură strâmb. Dar la al 8-lea veac, că aşa scrie că 1000 de ani fac un veac, a trecut până acum 7 veacuri, 7370 de ani şi mai sunt 630 de ani pănă să va în plini 8 veacuri, adică 8000 de ani dela omu cel dintăi Adam, că aşa zice că 100 de ani este un veac mic, iar 1000 de ani fac un veac deplin şi de aceia băgăm de seamă că la [al] 8-lea veac să va deslega şi prin munţi. In acea vreme va fi foamete foarte mare, încât lumea se va hrăni cu ră­ dăcini şi coaje de copaci. Dar ceeace va fi şi mai rău, va fi că în acea vreme se va înputina apa de pe Iata pământului, iar În locul apei vor ieşi bani mulţi pe pământ şl oamenii nu vor mai avea ce să mai facă cu ei. . Antihrist, ca împărat ovreiesc, va strânge toate bucatele şi apa şi nu va da de­ cât numai Ovreilor şi celor ce i-se închină lui. In vremea aceea va fi rautate şi amară suferinţă în lume. Dumnezeu va trimite pe SI. Ilie din cer, ca să se bată cu Antihrist. SI. Ilie va fi biruit de Antihrist, care îi va tăia capul cu sabia. Când va curge sânge pe pământ din capul SI. Ilie, pământul atât de tare se va cutremura, încât va crăpa în mii şi milioane de locuri şi din acele crăpături vor ieşi intregi şi vii toţi oamenii morti până atunci, cari se vor amesteca cu cei vii. Va veni apoi Arhanghelul Mihail cu sabia lui de foc şi mii şi milioane de îngeri din cer, cari vor trâmbiţa în cele patru cornuri ale pământului, ohiemând lumea la judecata cea înfricoşată. Cinstita cruce se va pogorî din cer şi Se va infige singură la Ierusalim, În locul unde a fost înfiptă când a tost răs­ tignit pe ea Domnul Hristos. Apoi va veni lnsăş Domnul Hristos cu mare slavă şi in­ cunjurat de mii şi milioane de ingeri, heruvimi şi serafimi cu trâmbiţe şi săbii de foc. EI îşi va aşeza Scaunul de judecată. în nori d'asupra Ierusalimului şi va judeca toată suflarea omenească, Împărţind pe oameni În două cete. In ceata dintăi va pune pe oamenii cei buni şi milostivi, cari au ascultat de poruncile lui Dumnezeu şi ale Sfin­ ţilor Lui; iar in ceata a doua va pune pe toţi oamenii cei răi, cari au ascultat de vicleniile diavolilor şi de Antihrist. P", cei din ceata dintăi Hristos li va aşeza in raiul cel ceresc cu sfinţii şi cu ingerii, iar ile cei din ceata a doua îi va băga ln beznele iadului, unde se vor munci şi vor arde, in para focului celui nestins in veci neslârşiţi, Impreună cu Antihrist, cu Tarloru şi cu toate cetele drăceşti. Apoi Domnul Hristos va da foc pământului, care va arde de nouă coţi, cură­ ţindu·se astfel de toate păcatele şi necurâJiile omeneşti. După aceea Dumnezeu va plăz mui o altă [urne nouă, mai bună şi mai curată ca cea de acum. In limbaj ul poporului, Antihrist se mai numeşte: Antihârs, AnUhărţ, etc. 206 \ [207] Satana din temniţa Iadului, că să vaeta tot el zi când : iată Hjrijs­ [tos] vine, vai de el, şi dăndu-se Îndărăt au căzut singur in tem­ niţă şi H[ri]s[tos] a pecetluit d-asupra, adică şi scris este că când să va inplini acea mie de ani să va deslega Satana din temniţa Iadului, că el o făcuse pentru H[ri]s[tos] să caza, iar el ticălosul şi-au uitat şi au .căzut tot el [în] ea şi de aceea să ştiţi, dragii mei copii, că mai este 630 de ani pănă să va înplini 8 veacuri, adică să să înplinească acea mie de ani care i-au zis H[ri]s[tos] că la o mie [de ani] vei ieşi tu de aici şi atunci vom face răz­ boi amăndoi, A Iuoat pe Adam de mână şi i-au zis: ai, Adame zidirea mâinilor mele, în Rai, unde mai înainte era. Iar, ticălosul, când să in plineşte câte 100 dă ani, dă cu capu să spargă tem­ niţa zicând că s-au înplinit un veac, dar H[ri]s[tos] poate face veacu şi de 10.000 de ani, că aşa zice, că o mie de ani ca o zi este inaintea ochilor lui, de aceea 8000 de ani zice că este o mie. De aceea aşa să ştiţi că inaintea acelor 630 de ani cu 3 ani şi şese luni va coborî acei 2 martor[i] ai lui H[ri]s[tos), adică Ilie şi Enoh, care sunt cu trupu la cer, să pro[o]rocească o[a]­ menilor pre pământ, că care va răbda pănă in sfârşit plată va lua Că unii vor lua sem nu Hearăi de bună voie, alţi[i] de ne­ voie, alţiji] de foame, alţi[i] de sete, că nu vor da celor ce n'au semnul Hearăi hrană, ci numai cei însemnaţi să cumpere şi să vănză uniri] la alţi]i], că aşa va fi in vremea aceea foamete cât vor mânca şi pe oameni[i] care n'au semnu Hearăi, Că buca­ tele vor lipsi a se mai face cum va naşte Antihrist, pănă va a­ junge în vârsta de înpărat, ca să să bată cu H[ri]s[tos), să va face fo[a]mete mare. IX. Cuvinte procopsite la cei cu minte 1) Pămăntul pănă nu-l calcă, o[a]le nu poate să-I facă; aşa şi copilul nepedepsit rămâne neprocopsit. La orice te pricepi, întâi te închină apoi să începi. Când să trudeşte săracu şi Dumnezeu îi umple sacu : iar cine în lene să tăreşte şi Dumnezeu îl părăseşte. Mai bine să munceşti să ai şi la un sărac să dai; că când dai la cei neavuţi pe Dumnezeu împrumuţi. De faci astăzi cuiva bine, mâine dela altu îţi vine. Ochiti] săracului sunt în mâinile bogatului. Vara cine-ş[i] câştigă, iarna nu să încărligă. Ca sarea la fiertură, dar nu peste măsura. Celui cu meserii multe şi casa lui e fără curte Omu care sărbători des face n'are cu ce să înbrace. De nebun şi de muierea rea tot înţeleptul fuge de ea. Tot învăţăm cât trăim şi neînvăţaţi murim. 1) Aceste" Cuvinte procopsite" , care nu sunt decât "proverburi" din ale popo ru­ lui, culese de Anton Pann, sunt scrise Într'un text În 1846 cu litere chirilice de "Traşcă Micleci, candidatul satului Boqâaneşti", 207 �������,....,...--, .......... �_. -, 'oŢ ,'" [208] va traind, omul tot aude când şi când ce nu-i dă lui în gănd. Cuvăntu e ca găndu, nu să ajunge nici cu ogaru, nici cu arrnăsaru : de multe ori limba taie mai multe decât sabia. Limba o[a]se n'are şi o[a]se roade, de aceea pune frâu la gură şi lacăt la inimă, căci gardul are ca şi zidul urechi; că vorba rea se duce ca glonţul, nici o căruţă cu patru cai nu o poate ajunge. Ce să naşte la întunerec trebuie să se vază la lumină vre­ odată; aşa dar şi boul are limbă mare dar nu poate vorbi, de aceea taci, dar să-ţi fie casa casă, masa masă şi glumele să-ti fie ca sarea în bucate, ca să nu-ţi zică cineva: ai avea vorbe bune, dar sunt nesărate. Nu e meşteşug a găti măncarea, ci bucatele de a potrivi cu sarea; că limba îndulceşte, limba amăreşte, ca şi gura: cu ea suîli să răceşti, tot cu ea sufli să încălzeşti. Cu gura blestemi pe alţili], tot cu gura te rogi şi la Dum­ nezeu; iar vorba dulce mult aduce. Ar ti lezne a judeca pe altu, dar nu poti inpărţi un pai. la doi boi; iar vorba aspră prăpădeşte capu. Dar fiecare se leagă unde-l doare. Vorba din gură ti-a eşit, mai bine să fi tuş it. Când vrei să. vorbeşti din gură, la gât să ai lacăt şi măsură. Că noi râdem de unu doi, iar patruzeci râd de noi. Judecata este oloagă, că-i lipseşte din cap o doagă. Om destul de mare, şi minte nici de copil n'are; ştie numai la vorbe să îndruge, paică tot la ţâţă suge. Dar tot trebuie să învăţăm cât trăim, că nu putem zice: acum ştiu toate. x. Nume jidoveşti 1) dipă foile ce s'au rupt de aici din această [P]saltire, care le po­ meneşte D[a]vid la [P]salmul... ..... tălcuit cu istoria lor. Auiron, nume evreesc. Era între Istrailteni om mare, prea vestit. Acesta avea tată care il chiema Avra[a]m şi pre maică-sa Iohavet, era om prea cuvăntăreţ, sfânt, levit, prooroc şi mai întâi desăvârşit arhiereu între Evrei, ales de Dumnezeu. Acestuia i-a poruncit Dumnezeu să 2) norodului liturghii venitura (1) iară leviţii să dea zec[i]uiaIă. Prin mijlocirea acestui prooroc au făcut Dumnezeu multe minuni. După moartea lui s'au făcut arhiereu Eleon, fiul său. \ Auesalom, nume evreesc, care însămnează : tatăl păcii meale. Se ţine dela au, care o tălcueşte : tatăl, şi Salomia, care insăm­ nează : pacea mea. Acesta era fiul lui David. Că hainindu-se asu- I \ 1) Aceste însemnări sunt scrise cu litere chirilice pe câteva file adaose la o veche Psaltire. Le-am copiat intocmai, cu' toate greselile lor. 2) Ruptă fila . 208 ) \ I [209] pra tătăne-său, s'a omorît la războiu prin mijlocirea lui Iov, iară David auzind de moartea lui, au plâns cu amar. Atunci David fugind dela faţa lui A vesalom au făcut [p ]salmul a[l] treilea, care [p]salm să cuvine să cetească fiecare om când e scârbit. Aoiron. Acesta e care a stătut în potriva lui Moisi şi lui Aron, când se întorcea[u] dela Eghipet. Avimeleh, nume jidovesc, care însărnnează pre limba evre­ ească : tată împăratului. Dela acest priot au luat David păinile punerii înainte, care era dat numai priotului care face slujbă să mănănce. Şi sabia lui Goliat au luat David dela acest priot. Avra[aJm. Acest nume însărnnează : tată norodului. Pentru acesta numai atâta zicem că au fost prea mare prooroc şi mai întâi Patria[r]h al Jidovilor şi s'au învredni[ci]t a să numi şi stră­ moş al Domnului H[risto]s, de vreme ce s'au născut din neamul lui Avra[a]m. Agg, prooroc jidovesc. Acesta era in zileţle] lui Darie îm­ părat şi au proorocit pentru venirea lui H(risto]s. Spun că acesta să fie găsit întâi aliluia şi ar fi cântat întâi la biserică. Ador, ţara lui Manai proorocul, lângă Chison. Ermon, munte lângă izvorul Iordanului. Eţtam, nume care însămnează vitejie. Cu acest nume şi proo­ rocul David insămnează pe oarecare căntăreţ, care să numia cu numele acesta Eftam. Eţtiopti, este un nume din Efthiopia, care sunt negri la fată şi au păr pâslit. Eman, nume care însămnează : turburare. Era şi el căntăreţ al [ojsalmllor, inpreună cu cei 14 fec[i]ori ai lui, şi când căn­ ta[u] ei era[u] cu înbrăcarninte mohorâte. Amelic. Acesta este care s'au bătut cu Moisi şi cu Isus Navi, când se intoroea]u] dela Eghipet .cu Istrailteni[i]. Avacum, proorocul lui Dumnezeu Ia Iudea. Aodeu, se zice munte prin carele au bătut Moisi. Anna, muma Maicăi Precesti[i], care se trăgea din neamul lui Levi. Araoia, este un loc al Asii, care să desparte in doă: pomi roditori şi pustie. Asav, fiul Varahii, era levit şi căntăreţ la biserica lui Dum­ nezeu. Sunt mulţi [p]salmi care scriu desupra : la Asav, adică câţi [p]salmi i-au dat David şi i-au cântat el la biserică. Asur, fiul lui Sem. Acesta a făcut înpărăţie la Asivrieşte (1). Yaoilon, cetate prea vestită, care se numeşte acum Bagdat. Visan, e o inpărăţie prea vestită, care să numea pămăntul Urieşilor. Au înpărăţit la această înpărăţie Og. care să trăgea din neamul Urieşilor, a căruia patul era de her, 9 coţi în lung şi 4 în lat. Yasllisc, este o hiară foarte otrăvită, sau că numai cu ve­ derea dacă vede pe om, moare. Vilţeqor, nume idolesc al Moviltenilor şi vitelul, care l'au făcut Jidovt]l] în pustie, s'au numit aşa: Vilfegor. 209 �-_ .. ����--�.- .. '� " , . [210] · .... "Şi aceste de mai inapoi s'au scris de mine Dţumltraşcu] Miclescu, candidatu în leatu 1840". * Inainte de a incheia, ţin să adaog următoarele: Intr'unul din numerele Revistei Istorice Române, d. David. semnalănd textele: "Istoria Sfântului Gheorghe" şi .Minunea Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe purtătorul de biruinţă, pen­ tru fata împăratului", publicate de mine în No. 54 -55 al ace­ stei reviste sub titlul" Vechi texte bogomilice găsite prin Oltenia". adaogă că aceste texte nu sunt bogomilice. Este drept că trebuia să public aceste texte fără să le mai botez "bogomilice", şi că trebuia să las altora competenţi sarcina de a le fi naşi. Decât, eu zic aşa: ştiinţa încă nu şi-a spus ulti­ mul ei cuvânt în această încălcită controversă asupra învăţături­ lor sectei Bogomililor, care, orice s'ar zice, a avut o influenţă co­ vârşitoare asupra credinţelor şi literaturei popoarelor sJave din Balcani, şi implicit şi a Românilor. Că învăţătura bogomiJică nu are atace nimic cu învăţătura creştină, o ştiu. Dar tot aşa de bine \ cred că foarte multe învăţături, credinţe, datine şi povestiri pă- gâne, cu mult mai vechi decât creştinismul, creştinii şi le-au În- suşit, lmprirnăndu-le un caracter creştin şi le-au practicat ca bune sub această nouă formă. Să luăm de pildă descăntecile, care nu sunt decât exorcisme păgâne. Ele se practică şi azi de creştinii cei mai pravoslavnici, după ce-bineînţeles-în formă le-au creş- tinat: "descântecul meu şi leacul dela Dumnezeu şi dela Maica Precista" etc" înlocuind zeităţile cele bune din descăntecele vechi cu: Dumnezeu, Hristos, Maica Precista, Sfântul Ioan, etc. Când eu m'am pripit de am botezat textele mele "bogo­ rmlice-, m'am luat negreşit după Hasdeu, ale cărui teorii bogo­ milice au fost şi sunt Încă combatute. Aşa să fie: Hasdeu n'are dreptate. Hasdeu n'o fi având dreptate peste t01, dar, pe ici, pe colea, te pomeneşti că o fi având şi el câte un pic de dreptate, şi nu e de mirare ca să vină mâine alţii cari să-i dea dreptate şi mai multă, După câte mi-aduc aminte, el susţine în Cuvinte de'n Bătrâni, că toate credinţele, în care este amestecat Arhanghelul Mihail, ar fi de provenienţă bogomilică. Chiar d. Cartojan, în a d-sale carte: Cărţile populare în Literatura Românească, arată pe Arhanghelul Mihail [ucănd rolul cel mai de căpetenie in cre­ dinţa bogomilică, şi anume că el, fiul lui Dumnezeu, care .sco­ borăndu-se din cer, arhanghelul a intrat prin urechea dreaptă în Iecioara Maria, s'a intrupat 'în carne, aşa că la înfăţişare pare a fi material, asemenea trupului omenesc, dar în realitate ima­ terial şi divin". Cu alte cuvinte, în credinţa bogomilică Arhan­ ghelul Mihail este întocmai cu\Hristos din credinţa creştină. Drept aceea, cum n'ai socoti bogomilică o credinţă, un text, în care Arhanghelul Mihail are rolul cel mai de căpetenie? •••••••••••• 210 [211] g ••••••••••••• � ••••••••••••••••••••••••••••••••••• � ••• � ••••••••••••••••• • • • • 5 OLTENIA ARREObOGICA E • • • • 1 •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• : Antichităti creştine dela Romula de D. Tudor. Problema creşlinării Român.ilor..alăturea de :J Iorrnări i �i continuităţii aceluiaşi element etnic in stânga Dunării, co nstitue una dintre cele mai întunecate şi desbărule răspântii din istoria lor. 111- Jormaţiilece s'au putut culege pentru acest capitol, din vieţile sfin­ tilor şi ale martirilor, sunt cu totul epuizate. Ca şi celelalte izvoare literare, ele nu au adus prea mare lucru la stabilirea începuturilor acestei credinţe in Dacia Traiană, Rămâne ca ce mai ascunde părnântul să fie scos la lumină şi ne putem aştepta la mari surprize dela izvoarele de natură cu-heologico­ epigrafică , căci lucruri creştine ca lămpi, obiecte casnice sau de cult, dacă sunt adunate cu Îngrijire, însernnându-se locul şi. felul cum s'au descoperit, formează cele mai bune repere pentru stabilirea din punct de vedere geografico-statistic a primelor nuclee de viaţă creş­ tină ce se infiripează in nordul Dunării. Lucrul acesta nu s'a făcut deloc la noi, fiindcă nu avem încă !O .OJ'ganizaţie În acest sens. Mai ales trebue o bună atenţie pentru tot ce se descopere în staţiunile romane din Banal, Oltenia şi Muntenia, regiuni. care au fost În contact direct cu cele două Moesii şi mai ales cu Scytlua Minor, unde viaţa creştină e veche şi intensă. S'au putut stabili centre creştine în Dacia până acum la Napoca 1), incit din vremea stăpânirii romane, şi la Drcbeta 2) poate înainte de Justinian. Cele câteva mărturii arheologice J)e care le vom prezenta mai jos, ne permit a vedea sămânţa creştină În colonia Rotnula. cam in aceiaşi vreme cu cea dela Napoca şi cu mult mai inainte ca cea dela Drobera. 1. Colecţia Maria Istrati-Capşa (Tc-Seoerin). 1. Cruciuliţă lucrată cu ciocauul . în bronz, fiind înaltă ele 0,031 m. şi cu lungimea braţului orizontal de, 0,018 111. A făcut parte din colecţia 'I'zupagu, cumpărată în ,întregime de DI'. Istrati. (Dulap 14, ob, 111'. 39). Capătul de sus c pcrforat IpCi,n[tru a fi atăruală cu un 1) CL V. Pârvan , Contribuţii epigr,,(ice 1" istoria ereştinismului d"co·rom"n, p. 75 sqq, Bucureşti, 1911. 2) V. Pârvan, Ştiri nouă din Dacia Malvensis, în Aa. Ac. Rom. Tom XXXVI, Mem. Secţ. lst. p. 10 şi Il II fig. 1 şi 2 ; cf acelaş, Contribuii« .... , P: 191. 211 4��.M� -... � .. �v.,. ... � _ t .� , , > [212] I , Fig. 1. - Cruciuliţă creştină din bronz. PrObabil e încă din vremea când Romanii stăpâneau Dacia, sau din timp�ll lui Constantin cel Mare, care ocupă vremelnic Oltenia. 2. Fragment dintr'o cărămid.ă din pământ roşu Închis, lung de 0,127 11l., lat de 0,117 m. şi gros de 0,035 111.4). Aşa cum se păstrenză, bueata e rons,ă de apă şi nu mai a:e nici o urmă de mortar pc ea. Pământul e ales şi fr,ământat cu puţină ingrijire şi a fost ars cu ne(îl1demănare sau prea puţin. Ne putem gândi la o telmică lârzie, de prin sec. IV _ V p, cIir, (Fig. 2). Extrem de interesante sunt ornamen[.ele repetate c'e le vedem pe una din feţele cănl1l1izii şi care vor .fi fost imprimate în toată lun­ gimea ei. Sunt dis)J11Ise pe două'rânduriadâ.ncite în pasta crudă şi fiecare repet.ate cu acelaş tipar, fiindaă au dimensiuni eg.ale, aşezate la dislanţe diferite şi nu chiar pe o linie dreaptă. Primul rând Cuprinde patruad.âncituri de forma unei tălpi de picior uman, orientale cam în aoebş sens, Cl! CJ hU1gime de 0,025 111. şi CLI Iă\imca 3) In Scythia Minor ornamenl1i:ţia cu perle apare pe opaiţe. v. V Pârvan, Ceta­ tea Ulmetu", 11; An Ac Rom., Mem. 'Secţ. lst, Tom. XXXVI. (1913): pl. XXIX, fig. 2, nr. il şi 5 şi pl. XXX, fig. 2, nr 3, 4, q, 7, 12 şi 13 Deasemenea şi pe lămpi creştine cf R Netzhammer, Die phristlichen A/ter/umer der Dobrudscha, fig li dela p. 38 (Adam. klissl), Bukarest 1918; in Colec.!. Maria Istrati Capşa .un opaiţ creştin cu puncte adân: cite: dulap. 16, nr. 35 (TornI), Iar unul dela ConstantlUopol (dulap. 18, nr. 38) poarta pe capac o frumoasă cruce bizantină perl�tă pe margini _ ambele inedite. Cele Iiăsite de Tocilescu la AxiopOlis nu le·am putut "afla la Muz. Naţ de Antiehităţi din Bue. fiind împachetate În depozit. 4, Notat pt. prima dată de d Moisil, Colec(iuni particulare de antichitâţidin Ro. mânia Colecţia Maria Istrati_Capşa in Bulet. Comis Mon. lst. p 138 ŞI fig. de pe col. 2·a. Bucureşti 1911; fără a·i putea da vreo explicaţie. fi)" sau cu un lănţişor subţire de gât, E Jucrată dintr'un şir de perle circulare, eşite mult În relief şi legate Pltre ele prin pre­ hmgirile bazelor. Perlele sunt lipite apoi de 'donă Jame Încruc,işate ce se disting bine în spatele obiectului. (Fig. 1,a = faţa; b = spatele). Motivul ornamentnl cu perle e foarte frecven t pe monumen­ tele păgâne şi creştine romane, încă din cele mai vechi timpuri până târziu în sec. V-VI. Adesea ele sunt scoase mult �n 'vedere ca nişte capete de nituri, cum sunt şi pe cruciulita de faţă, sau sunt llli.mai nişte simple puncte rotunde de multe ori scobite 3). O datare rî­ guroasăa acestui obiect creştin nu Q putem fa ee, fiindcă ne lip­ sesc elementele de comparaţie şi modul cum a fost desaoperită. '�---r- -� � ) �t\ 'Jt;{�9 s �d;1 �� � ':' � 1 � • JIU; ,h ����\f!ll C:>' '/1"";' ci 1 ...... ,'7"iQ1:�=' 212 .. ' ;�, ����'t.��r In tregirea cea mai plauzibil.ă ni ce pare a fi : [DEO SOLI] INVICTO, .......... A PHOEBUS EIVS, [EX VOTO) POSUlT. Din numele dedicantuhn lUI au mai r,ăl11a5 decât un ia, care e susceptihil la o sumă ele înlregiri, şi cognol11enul Plwebus. Jude- Fig. 2. când după acesta, adoralorul trebue să fie un oriental romanizat. Factorii de răspândire ai zeilor or-ientall sunt tocmai aceşti co­ Ionişti sau soldaţi, veniţi din Orientul helenizat 7). 2. Fragmen t din colţul de .iosclin stânga al unui relief mi­ thriac ele marmoră albă, inalt ele 0,111 m. şi lung de CY,l72, Scena era aşezată pc un soclu elin care se păstrează o bucată groasă ele 0,067 lJ1. şi înaltă de 0,050 m. E ele remarcat că deşi pe această bază era loc: Indeajuns, dcdicanjuj nu a pus să-i sape nicio inscrip­ ţie. Din reprezelllalie s'a Plstr\l prea puţin : taurul îngenunchiat şi 6) CL Cumont, II, passim. D I Molsil, l. c , complectează În r. 1 numai ISoli} Ineioto, Pentru simetrie cred că şi in partea lipsă trebue să fi fost tot şapte litere, ca in jumătatea păstrată, căci ar fi rămas mult loc gol. In r. 3 nu pune şi: [ecc ooto], 7) Un hornonim cu cel dela Romnla, M(arcus! Ulpius Phoebus, care după nume se vede că el, sau unul din bătrânii lui, primiserii cetăţenia romană in vremea lui Traian, pune un altar la Miota in Transilvania pentru Dea Syr(ia! (CIL IIl,Suppl, 1-2,7864). 224 [225] talpa piciorului drept al lui Miihras, In comparaţie cu trupul au i­ malului, talpa zeului a fost sculptată mult mai mare, aşa că putem bănui să fi fost o altă scenă decât a sacrificiului. Poate că zeul va fi avut celălalt picior pe capul taurului, sau animalul va fi fost numai culcat lângă el. Reprezentaţia era lucrată cu oarecare îngri­ iire şi pricepere, şi scoasă mult în relief. (Fig. 2). La aranjamentul ştiinţific ce l-am făcut Colecţiei Istratt-Capşa În Muzeul Teatrului orăşănesc din T. Severin, am găsit acest frag­ ment printre obiectele dela Romula, dar fără etichetă şi număr ele ordine. Deşi nu suntem absolut siguri asupra provenienţii lui, il socotim ca fiind probabil dela Romula şi prin faptul că, cele mai multe antichităţi greco-romane achiziţionate de Dr. Istrati pentru colecţia sa, au fost aduse din această localitate 8). II. Colectia proţ, Ilie Constantinescu (din Caracal). l � .� <> , , , , , , , , , , , , , , , I , , I I , I - - - - -- --_.� Fig. 3. 3. Fragment din colţul de sus elin stânga al unul altar de mar­ moră albă, cumpărat de noi În toamna anului 1931, dela o femee din. Reşca, şi care l-a găsit într'o grădiuiă mai jos de podul 'I'esluiului, şi pe malul drept al râului. E înalt ele 0,152 111., şi c frumos Iucrat ; profilul având la colţ o acroteră cu un ochi la centru şi cu un inceput de corn de scmiJună alăturea. . , Imediat sub acroteră se păstrează în întregime doua litere, 8) In colecţia astfel aranjată de noi, I am pus totuşi la obiectele de provenienţă necunoscută (Dulap. 19 ob 14), care din nenorocire sunt foarte multe, din cauza pără­ sirii în care a fost aruncată aceasta în urma morţii Drului Istrati şi a puţinei atentii din partea celor ce au lmpachctat-o pentru a o aduce la T·Severin. 225 � ���"">;��I.1r\-::�"'j\��-i,,��' '��-.:,; F��#i>, 'l' ,� i ) [226] Fig. 4. pot face o sumă de In tregiri ca: De!a Banal, De/ac Reginaq; şi cu Înălţimea de 0.018 lll. neted al profilului va fi fost urmând să fie trecut pe [1'1111- ce sunt încă din sec. II Jl. Chr. Hestul scrierii e pierdut. Pe cârnpul săpat numai numele divini băţii, textul chiui altarului. (Fig. 3). Cu cele doua litere rămase se De[ae Syriae); De fae Placidae l , De] o Soli Inoicto], etc. Cred că. dintre toate zeităţile trecute cu \ deus sau cu dea în cap pe monumente, şansele cele mai multe .de a fi figurat pe pro­ filul altarului de faţă le are Mithras, zeul cel mai popular la Ro­ mula. Se mai adaogă şi faptul că fragmentul de faţă, prin măr-imea lui, trebue să fie rupt dela un monument de dimensiuni mari, pe a cărui attică s'a scris o divinitate cu un apelativ lung, cum e Mi­ thras, Deci ne putem gândl la un: De] o Soli Inoictoţ sau De! o Soli Inoicto Mithrae ] - cum îl şi găsim de fapt pe monumentele dela Homul a, 4. Fragment dintr'un mare relief din marmoră albă, lung de 0,140 111., Înalt de 0,110 m.şi cu grosimea soclului de 0,070 m. dă­ ruit nouă de un sătean din Reşca în vara anului 1931, care l'a găsit CU p�ugul pe un ogor al său din marginea sudică a satului. Bucata e mult tocită de intemperiile atmosferice şi se pare a fi ruptă chiar din colţul de jos din dreapta al plăcii, care era amena­ jat cu un orificiu mare, pentru a fi fixată în perete. Se disting hine urmele a două animale scoase în alta-relief: un laur în stânga doborât Ta pământ şi un altul în picioare, faţă În faţă cu primul, părând gata de fugă. Ultimul era închis intr'o cuşcă al cărei perete arcuit sus cade pe capul celui îngenunchiat. Arnb]! au partea dinapoi lipsă. (Fig. '1), E de presupus că frag�1}entul de faţă făcea parte dintr'o re­ prezentaţie a cultului lui Milhras, cioplită în dimensiuni mai mari şi cu un repertoriu numeros �i variat de scene 9). In dreapta e si­ \ 9) Cum e un sacriţicium Mithriacum dela Părvan, 1. e. Ia nota 5, găsit tot la Ro. mula. Relieful descris de noi, prin rlimensiuni1e impunătoare ce le va fi avut, ar putea fi socotit şi ca flind un simulacrum dei, şi nu un simplu ex uoio, I 1: f j' I I 1 r I 1. 226 [227] gură scena cu taurul în căsuţă, iar in stânga pot fi închipuite o sumă ca: Mithr-as călărind pe taur, taurul în barcă etc. 5. Lucerna din pământ roşu-cărămiziu, de formă circulară. Pământul, ca şi tehnica, ne dovedesc a 11 fost importată la Romula. Lungimea ei este de 0,092 111.,. lăţimea de 0,075 m. şi înălţimea de 0,045 111. O bună bucată din fund şi pântece îi sunt rupte, iar rosll'um-ul păstrat pe .i umătate era ornat cu puncte incizate. AJl.�a turnată odată cu capacul e plină şi de formă piramidală, Capacul are centrul adâncit şi în mijloc bustul lui Sol cu o cunună (?) pe cap, din care se despart nouă raze. Pe piept se păs­ trează încă urma unei curele ţn diagonală ce îi prindea probabil o tolbă cu săgeţi purtată în spate. Din cauza aşezării chipului lui Sol chiar în centru, orificiul de turnat ulei lIn opaiţ a fost deplasat puţin ------ - - -# I Fig. 5. spre dreapta, lucru obişnuit pe asemenea obiecte ar de câte ori găsim o scenă lucrată mai îngrijit pe capac. Lampa a fost turnată cu multă artă, însă din cauza 'vremii şi a pământului slab, tot exteriorul ii e mult tocit. Avem pe acest opaiţ un syncretism icnografic: Sol-Mi­ t Iiras şi anume Ull NI itlua arcaş. Exemple similare în diferite mo­ Il umen te, Însă cu acelaş caracter ca al lucrărei ele faţă, sunt nume­ roase 10) şi chiar la R0l11ula11), (v. fig. 5). Nouveaux monuments relatifs au culte de Mithras, trouves ă Romula en Dacie. I. La collection Marie istrati-Capşa (T.-Severin). 1. Fragment d'une plaque en marhre blanc, haute de 0',238 111., q ni representc Mithras c11 trairi de sacrifier le Iaureau. Eu face du dieu on voit Cautes, debout sur uu aLI tel el le chien. Au-dess..s Selenc el a câte deux aulels. Notre fragment porte aussi une in- 10) Cumont, o. e., Il, fig. 29, p. 202; fig. 27, P 209; nr. 162, fig. 145, p. 290 sq , nr. 318 fig. 374-6, p. 432 sq, etc. 11) V. Pârvan, o. e. p. 21 nr, 25 şi fig. nr. 1 de pe pl. VIII. Mai inainte de Păr­ van, Cumont. o. C., Il. p. 278, publicase mai multe monumente mithriace, ce s'ar fi găsit la olaltă într'un mithraeu", la Romula. 227 [228] scrip tion : [Dea Soli} I noiclo.i..,., a Plioebus eius, /= ooto j posuii. Phoebus est sans doute un rornanise. (v. Fig. 1). 2. Un autre fragment en marbre d'un relief mithriaque, Iong de 0,172 111. et haul de 0.111 111" sur Iequel an voit un [aureau sans lele el un des pieds de Mithras, N ous ne S0111mes pas bien sur si le fragment a ele trouve il Rornula. (v. fig ,2). II. La coltection Ilie Constantinescu (Caracal). 3. Fragment du profil superieur, delache d'une ara eu marbre, haulc de 0,152. Il conserve encore deux letLres, qui nous conduisent, je le crois, au De[o Soli Invicto] ou [Mithrae], le dieu le plus honore ;'t Hornuia. (v. fig. 3). 4. Fragment d'un relief en marbre, long de 0,140 el haut de 0,110. On y voit deux taureaux, (v. fig. 4). 5. Larnpe en tsrre culte de 0,092 en diametre longitudinal. SaH couvercle porte le huste du Sol-Mithras en archer. (v. fig. 5) . •••••••••••• Paza Romulei şi a Imprejurimilor ei (Rectificări şi ştiri nouă). de D. Tudor. Câmpia mănoasă dintre Olt şi Jiu a atras din vreme atenţia Roma­ nilor ajunşi victorioşi Ia Dunăre. E de presupus că înainte de Traian, sub formă paşnică, comercianţi şi agricultori romani au trecut în nordul Dunării pentru a se stabili printre triburile gete din acest şes. Acelaş proces de înfiltrare lentă s'a produs şi Ia Rhin, unde coloniştii romani pătrund în Agri Decumates, ceeace aduce războiul lui Domiţiancu tribul Chattilor (Suetonius, Domitianus, 6 şi Tacitus, Germania; 29). Emigrările în câmpiile gete vor fi fost mult favorizate În vremea Flavilor, când statul dac e slab, şi până sub Decebal, care căuta să oprească Ia Dunăre expansiunea militară romană, nu însă şi pe cea cultural-economică. Dar şi politic, împăraţii dinaintea lui Traian au ocupat şi stăpânit vremelnic regiuni din Dacia inferioară, perdute sigur în timpul domniei lui Dorniţian şi Nerva. Dovada acestei stăpân iri o fac cele două valuri din Oltenia şi Muntenia, trase paralel cu Dunărea şi care au o explicaţie Înainte de cucerirea intregii Dacii 1). Ocupând din vreme aceste locuri, pe lângă bogăţia cârnpiei, Romanii se mai gândeau la creearea unei zone de siguranţă pentru navigaţia pe Dunăre, unde aveau din 1) Stabilirea unui cap de pod în Oltenia ni-l dă valul trasat dela N. de Calafat până la Giurgiu, cercetat numai parţial de Tocilescu, Fouille« et reoherches archeolo­ giques en Roumonie, p. 118 şi harta, Bucureşti, 1902; Părvan, Getica, p. 128 Bucureşti. 1926, îl pune pe seama lui Aeliu» GtflU8, care în vremea lui Augustus strămută 50,000 de Geţi in S. Dunării. Un alt val urmări] pe teren de Tocilescu (l. o.), numit azi de popor şi Brazda lui Novac, desparte'. regiunea deluroasă de câmpie pe o distanţă de pe�te 700 km, începând de lângă Hillova-Mehedinţi (mai jos de T·Severin), până ir: malul Dunării la Brăila. Acesta e atl"ibuit de Pârvan (o c, p. 128 sq) generalulnl Plautius Aelianus, învingător al Dacilor prin anii 52-53 p. Hr. şi care lărgeşte şi gra· niţele Imperiului peste Dunăre. 228 [229] vremea Flavilor o puternică flotă ce lega Pannonia cu Moesia. După ce Dacia e prefăcută în provincie romană, pe lângă multă armată se sta­ bilesc în cârnpia de S-E a Olteniei şi numeroşi colonişti, al căror nume, aşa cum ni-l dau monumentele epigrafice, adevereşte pe deantregul spu­ sele lui Eutropius (VIII, 6), că Traian a făcut colonizarea acestui pământ cu lume venită ex toto orbe romano. Lumea romană din Dacia inferioară, după inscripţii şi zei, e în majoritate orientală helenizată. Pe lângă aceasta chiar detaşamentele militare ce ocupă castrele acestei provincii sunt cele mai multe recrutate din Orient. Se ştie azi cu certitudine, că în ceeace priveşte trecerea stăpânirii Munteniei sub Romani, se face mai târziu, dar tot sub Traian 2). Până la data supunerii Munteniei, Oltul nu va fi format graniţa de E. a Daciei inferioare, ci Romanii o vor fi împins-o mai În interiorul Munteniei. Acest râu după lO6 p. Cr. devenea una dintre cele mai principale artere comerciale, pe lângă că era locul de scurgere al trupelor şi materialelor între Dunăre şi Dacia superioară. Deaceia Romanii se vor fi gândit şi aici la creearea unei zone de siguranţă pe malul stâng al Oltului, din munte până în fluviu. Fâşia aceasta de siguranţă ţinea până În Limes Alutanus, ce în­ cepea din malul Dunării de lângă Flămânda, şi trecând prin Roşiorii de Vede şi Piteşti ajungea la trecătoarea Bran 3). Săparea acestui val îşi poate avea o bună justificare în răstimpul dela primul război daco-roman, până la data anexării Munteniei de Traian. Importanţa strategică a acestor fortificaţii a fost simţită de Romani în tot timpul stăpânirii Daciei, căci Muntenia a fost prea puţin legată de Moesia inferioară 4), şi în pădurile ei trebue să fi roit mereu alte triburi de Daci liberi, sau prea puţin legaţi de autoritatea romană. Toţi cerce­ tătorii istoriei Daciei recunosc, mai mult per silentium, raritatea urmelor romane din provincia aceasta, care nu poate fi explicată decât prin pă­ durile întinse ce le avea din Carpaţi până în Dunăre. Orice atac al populaţiilor gete din cârnpia munteană asupra cetăţilor vamale şi militare de pe Olt trebuiau oprite de acest val fortificat cu turnuri şi castele. Sub Hadrian, care este creatorul de seamă al limesului alutan 5), se ri­ dică o sumă de centre militare şi civile pe Olt. La această operă parti­ cipă numeroase trupe auxiliare, însemnate pe cărămizi. 1. COHORS I FLA VIA COMMAGENORVM. Cărămizi, ţigle şi olane de lut cu ştampila acestei cohorte sunt numeroase la Reşca şi SIă­ veni pe Olt. OUo Hirschfeld a publicat pentru prima dată o cărămidă cu o atare ştampilă, ce se găsea În colecţia Papazoglu, dând lectură: Co­ h(ors) 1 Fl(avia) Com(magenorum) 6). A. v. Domaschewski În C. I. L. III, 807414 a dat aceleiaşi ştampile altă lectură: [Cjoh(ors) Il Com(magenorum). Tocilescu republicând şi el două ştampile identice, aflătoare În Muz. Na]. de Antichităţi din Bucu- 2) Papirusul publicat de A. S. Hunt În Raeeolta di scritti in onore di Giacomo Lumbroso, pp. 265-272. 1925, comentat de G. Cantacuzino, Un papyrus latin relaiit il la deţ ense du bas Dauube, in Revue Historique du Sud- Est European, V (1928), nr. 1-3, p 73. 3) Tocilescu (o. c, p. 122 sqq), care a urmărit acest val lung de 235 km. şi l-a explicat ca fiind o dublare a lortificaţilor depe !imesul alutan către finele sec. II p. Chr, (cf. şi harta anexată). 4) Cantacuzino, 1. c 5) Tocilescu, o. e., 115 sqq : acelaş, Monumentele epigrafice �i .culpturaU ale Muzeului Naţional de Antiehităii din Bucureşti, p. 225 sq., Bucureşti, 1902 şi 1908. 6) Ephemeri« epigra{ica, II, nr. 40 (= Epigraphische Nachlese Z. C. 1. L. III, p. 53) (ap. Tocilescu, Monumentele. , p. 349) 5 229 ' .... �� ,rf'(,�;�����"''' '�''''''''1N:''�I<'' ;I"·�'�'4_,,,,,.,, ,�_,,..,i\� ��.��.,. ..-"'" , \ �"; C [230] re şti, respinge lectura lui Hirschfeld şi adoptă ca sigură pe a lui v. Domaschewski 7). Lectura lui v. Domaschewski_ Tocilescu e greşită, şi trebue să luăm de bună pe a lui Hirschfeld, cu oarecari mici precizări. La această con­ cluzie ne-a dus găsirea unui nou exemplar cu ştampila acestei cohorte, ce se află inedit În colecţia Maria Istrati-Capşa din Muzeul Palatului Cultural dela T.-Severin (Dulap. 13, nr. 113), precum şi imposibilitatea staţionării ei la Romula, dovedită În tot timpul la Micia de monumen­ tele epigrafice (v. fig. 1 nr. 1). Fig. 1. Greşala lui Todlescu şi v. Domaschewski e că au cetit ştampila deandoasele, neobservând că scrisul e inversat. (v. Fig. J, nr. a şi b). In acest caz ultima literă nu mai e un W, ci un M. După [C]OH ur­ mează o bară dreaptă şi apoi o a doua, care are deasupra două proe­ minente orizontale foarte vizibile atât pe desemnul lui Tocilescu, cât şi pe exemplarul din colectia Capşa, Aceasta nu mai poate fi socotită ca un l; şi eventual o ligaţiune răsturnată FL, cum face Hirschfeld (v. nota 6), şi nici ca o bară dreaptă, cum au văzut v. Domaschewski şi Toci­ lescu, de unde ar reeşi numenr.!,ul II, ci un F. La SIăveni, În apropiere 7) Monumentele., p. 349 sq Aceiaş] eroare O găsim la Cichoriu8, In Pauly­ Wissowa, Real Eucyclopădie d class Altertumwiss, val. IV, col. 274 şi la Părvan, Getica, p. 277, Bucureşti, 1926. 230 [231] de Romula. gasim o ştampilă identică, însă de dimensiuni mai mrcr, pu­ blicată de Tocilescu 8) (v. fig. 2, d). Aşa dar lectura exactă este Coh(ors) / F(lavia) Com(magenorum) şi nu Coh(ors) / Fl(avia) Com(mageno­ ram sau Coh(ors) 1/ Comimagenorum). Că această cohortă a staţionat la Romula, ne vin în ajutor şi alte monumente, care pomenesc continuu prezenţa numai la Micia a cohortei a II a Commagenilor, dela ocuparea până la părăsirea Daciei 9). Cohors 1 Flavia Commogenorum apare sub Traian în anul 105 în Moesia inferioară 10), iar la 157 o găsim mutată în Dacia 11). Unde? Desigur la Romula, căci aci e centrul cel mai important, unde găsim şi cele mai multe ştampile ale ei. Cărămizi ale ei, turnate în aceiaşi vreme cu cele dela Romula, însă cu ştampilele mai mici dar mai clare, sunt numeroase şi la SIăveni (v, nota 8 şi fig. 3 c şi. d). E de presupus staţionarea în I I " .. ;j<----- ._-------_._----- Fig. 2. castrul de acolo a unui detaşament al ei, ce fusese trimis dela Romula. Ţigle şi cărămizi turnate cu ştampila tip Romula s'au aflat şi în dărâ­ măturile castelului Acidaua ? (corn. Enoşeşti, la N. de Piatra-Olt), şi fiind aceiaşi scriere dubioasă, au fost trecute de Tocilescu 12) tot pe seama cohortei a doua de Commageni, în realitate fiind tot coh(ors) / Ftlaoia) Com(magenorum). Ea trebue să fi participat la o campanie intensă de lucrări şi fortificaţii, care se ridică pe valea OItului în special sub împăratul Hadrian, părintele Iimesului alutan. Pe seama ei trebueşte pusă ridicarea în bună parte a castrelor dela Slăveni, Romula şi Acidava. Săpând şi la Drajna de Sus în jud. Prahova, acelaş arheolog a des- 8) CIL III 1421626 (= Arah. epigr. Mit/It. XIX p 83). 9) R Parlbeni, Optitnu. Princeps 1, p. 317, Messina 1927, o vede aci încă sub Hadrian, Cohors 11 Ftaeia Commagenorum (equitata) ocupă castrul nr. 1 dela Micia (cf. CIL III 1355 şi Daicovici, Micia I, p. 23 şi nr. 6 din Suppl. Epigr, Cluj, 1931). Ea apare la Micia în următoarele inscriptii: CIL III, 1371 (din an. 119-·138); 1372 şi 1373 (din an. 164); 1374 (din an. 193); 1379 (din an. 245); 1343; 1347; 7858; 1355; 6267; 7848; 7849. 7854; 7855; 7873 t= şi la Daicovici, o. c , p. 23 sq. n 24 şi Suppl, Epigr. 1.2,3,4.5,6,7) cf. şi Cichorius, În P.·W. t. c, D. Cantacuzino, o. a, p. 64, pune această cohortă ca făcând parte din armata Moesiei inferioare, având şi soldaţi la SIăveni pe Olt şi citează CIL III 1421626!!! Ori aci avem atestată precis Ia SIăveni pe Cohtors) 1 Fl(avia) Com(magenorum) şi deloc Coh(ors) II Commagenon.m, care stă numai in Dacia superioară (v n. 8 şi 9). tOI CIL III Dipl. nr XXXIII (= XXII '). 11) ClL III DipL nr. LXVI (= XL '). 12) In AEM, XI p 20, nr. 5. 231 <01 ' "'� ... :��,.�,�4����I>'_�"''''�J.'q� ... ,,,,J)�''' �V� """'_''"'''��� "" =-., ... , . , [232] coperit, pe lângă numeroase cărămizi ce purtau numele a trei legiuni din armata Moesiei inferioare, şi ştampile cu o COH COMA, care nu poate fi decât Cohors I F(lavia) Com(magenorum), după cum a presupus şi Tocilescu 13). Faptul că întâlnim un corp de trupă din armata Daciei, care participă Ia nişte construcţii militare pe pământul Moesiei, nu trebue să ne mire. Lucrul acesta e obişnuit şi in Dacia inferioară, unde apar deta­ şamente din armata Moesiei, ce lucrează întărituri. Explicaţia cea mai bună poate fi pusă pe seama lucrărilor militare ce se intreprind in noua provincie romană sub Traian, şi mai ales sub Hadrian, pentru executa­ rea cărora s'a apelat şi Ia ajutorul celor două Moesii. In concluzie: Ia Romula a staţionat probabil încă dela anexarea Daciei cohors I Flauia Commagenorum. Ea trece la această dată din armata Moesiei inferioare în a Daciei. Fig. 3. Este cu totul exclusă prezenţa celeilalte trupe, cohors /1 Plauia Commagenorum (equitata) in Dacia inferioară şi Ia Drajna de Sus, căci ea stă tot timpul la Micia in Ardeal. Sediul principal al acestei cohorte trebue să fie Romnla, centrul de seamă unde a lăsat urme, deosebit că până către finele sec. III nu apare în această localitate un alt corp mi­ litar. Sub Hadrian activează mult la ridicarea centrelor cu caracter mili­ tar şi vamal depe Olt ca: SIăveni, Romula şi Acidava. probabil în ace­ ste lagăre au staţionat detaşarnente de ale ei. Când Muntenia trece sub stăpânirea efectivă a Romanilor şi este alipită Moesiei inferioare, cohors I Flavia Commagenorum ajută trupele acestei provincii Ia ridicarea lagărului de Ia Drajna de Sus din judeţul Prahova. Până când a staţionat la Romula şi prin împrejurimi nu putem şti. Deasemenea nici locul unde a fost mutată. In orice caz, nu cred să o fi apucat aci începutul sec. III p. Chr., \ 13) AEM. XIV p 15, nr. 25-�8 (=CIL III, 12530 b). Cichorius. 1. C., col. 273, nu ştie cum să-şi explice prezenţa ei şi lţ1 Dacia şi in Moesia, şi nici nu se hotărăşte căr. i armate aparţinea. Castrul dela Drajna de Sus. după Tocilescu s'ar fi riuicat sub Marcu Aureliu (AEM. XIV p. 1402); Vau der �eerd nu-l admite şi-l crede de Traian (Troi1le: gions romaines du Bas-Danube. p. 47 şi iJ68 sqq ; 1905); Cichorius ,1 c.) e de părere că s'a zidit sub Hadrran sau Antoninus Piua. D. Cantacuzino, \0. c , p. 631 il pune sub Hadrian, dar nu ştiu de unde scoate aci cărămizi cu Coh(ors I F(lavia) Comţmageno­ fum), când cele descoperite de TociIescu ,pomenesc doar o Coh(ors) Com(m)a(genorum) 232 [233] căci pela finele veacului II p. Chr. paza Romulei şi a împrejurimilor ei este făcută de numerus Surorum sagitiariorum, care continuă activita­ tea ei, mai' mult reparând, decât zidind din temelii castelele militare de pe Olt. 2. NVMERUS SVRORVM [SAGITT ARIORVMJ, A lăsat numeroase cărămizi şi ţigle cu ştampile în castrele romane dela Romula, Sucidava şi SIăveni. Stampilele din aceste localităţi sunt de două feluri. O cate­ gorie mai îngrijită, cu litere drepte, imprimate adânc (v. fig. 1, nr. 3, fig. 3, nr. g-j; şi fig. 4, nr. 3, 4) şi o alta în care scrierea are silueta mai înaltă, e aplecată, mai puţin îngrijită şi cu caracteristica sec. III. Ultimele sunt necunoscute până acum, şi nu se găsesc decât două exemplare, în colecţia d. prof. Constantinescu din Caracal, achiziţionate dela Reşca, Sunt imprimate pe cărămidă mare, botezată de săteni »de Antinar , nume pe care îl dau ei şi cetăţii Rornula. (v. fig. 4 nr. 1 şi 2). Inălţi­ mea literelor de pe acestea este de 0,063 m. Cărămida, deşi de dimensiuni mari, .se vede a fi lucrată la repezeală şi cu puţină îngrijire. Pasta e sfărârnicioasă, arsă incomplect şi cu multe impurităţi, dar pe una din feţe are trase oblic dela un colţ la altul trei dungi drepte sau curbe, făcute cu degetele. Aceasta este iarăşi o caracteristică a secolului III, după câte am observat în aşezările romane din regiunea noastră. Cu atari cărămizi a fost fortificată culmea valului din dreptul bisericii satului Reşca, lucrat cu turnuri din loc în loc. EI avea misiunea de a opri intrarea spre N. în aşezarea civilă a oraşului şi apoi la castru, care mai era protejat de un al doilea val, ce îl separa şi de oraşul civil. Dacă şi acest val a fost întărit cu cărămidă, n'am putut observa până acum. In ceeace priveşte stampilele din prima categorie, mai vechi şi cu înălţimea literelor variabilă, sunt cunoscute încă de Laurian 14), iar Toci­ lescu, făcând săpături la Celei, Slăveni şi Reşca, unde a găsit noi exem­ plare, le-a dat o atenţie mai mare 15) (v. şi fig. 2 g; h, i şi j). Sub Hadrian, probabil în anul 138, nişte Suri Sagittari construesc lagărele dela Arutela? (Bivolari-Argeş) 16) şi Rădăcineşti tot în Argeş 17). Aceştia nu pot fi decât viitorul numerus, creaţie după Hadrian, care va staţiona la Romula. Ca să fi stat aci în vremea acestui împărat e exclus, căci ne lipesesc indiciile, iar Romula e păzită atunci de cohors 1 Flavia Commagenorum. Unde va fi avut garnizoana această trupă până către finele secolului II, nu putem şti în faza actuală a cercetărilor. Poate că până la mutarea lui în castrul dela Romula, el să fi stat în unul din nu­ meroasele castele de pe Olt, dacă nu la Bivolari sau Rădăcineşti. Pre­ zenţa lui la Romula ne este sigur atestată la finele sec. II prin cărămi­ zile din prima categorie amintite mai sus şi de inscripţii 18). Castrul de la SIăveni 19) e refăcut din temelii în anul 205 p. Chr., de ala 1 His­ panorum. 14) MagaZinul istoric pentru Dacia, 11, p 95, (=C1L 1I1, 1633=807428; 8032). 15) AEM. XIX, p. 7, nr. 14; acel aş, Monu ... eniele .... , p 356 16) CIL III, 12601 a, b. (ef. AEM, XIV p. 13 sq nr 21-22). 17) CIL III,12605 (cf AEM, XVII, p. 82 nr 2 -3 şi 'I'ocilescu, Fouillis .. , p. 135). Intâlnim la gura Ialomiţei, desigur izolat, pe un signifer numeri Surorum sagittarium (CIL 1II. 7493). 18) Pela finele sec. II, Anto"ius Zoillu» cu subordonaţii săi librarii ridică o ara lui Mithras (ef. V. Pârvan, Ştiri nouă di'l Dacia Malvensis. An. Ac. Rom. Tom. XXXVI, Mem. Sec. Ist. p. 20 sq Bucureşti, 1913). Din prima jumătate a sec. următor avem inscripţia funerară a Claudiei Amba, tica lui Claudius Montanus, şt el tot un librarius immunis ex "umero SHrorum sagittariorum (CIL III, 8032 (= '1593); cf. şi Tocilescu, Mo"umentele .. p. 280 sqq, unde se află şi intreaga literatură. 19) Tocilescu in AEM, XIX, p. 4, extras. 233 [234] La refacere ea va fi fost ajutată de numerus Surorum sagittario­ rum, ce staţiona În vecinătate la Rornula, căci cărămizile lui sunt abun­ dente aci 20), fără ca el să fie pomenit pe placa de marmoră găsită lângă poarta principală. . Tot aşa va fi participat şi la Sucidava 21), ajutând pe cohors III Brittonum 22). Dar opera cea mai importantă pe care o Îndeplineşte numerus Su­ rorum sagittariorum În Dacia Malvensis, este refacerea din temelii a ora­ şului Romula În anul 248 p. Chr., ajutat şi de alte trupe din împreju­ rimi, al căror nume nu ne e cunoscut.Cănumai această trupă a avut de efectuat o bună parte din lucrări ne spun următoarele fapte: a) In această vreme numerus Surorum sagittariorum staţiona la Rornula. b) Cărămizile din categoria doua, databile după cum am văzut din sec. III, se găsesc Îf1 Întăriturile valurilor ce Înconjurau oraşul. Inscripţia care pomeneşte pe Philipp Arabul ca restaurator 23), a fost găsită de To­ cilescu La poarta de E. a oraşului 24), care e În valul din spre răsărit, ridicat odată cu cel din spre nord, căci se găseşte În el aceleaş tip de cărămidă, care poartă ştampila ultimă. Rezultă că În manu militari din inscripţia de restaurare intra Între alte trupe şi numerus Surorum sagittariorum. Refacerea coloniei Romula trebue să fi avut loc În urma unor stricăciuni mari, căci inscripţia pomeneşte o rezidire a solo. Probabil că până la această dată aşezarea civilă nu avea un val exterior protector, căci azi nu se vede decât unul la poarta căruia a fost aflată şi inscripţia lui Philipp Arabul. Când a avut loc aceasta, cred că nu e greu de ghicit. In timpul domniei acestui Împărat, Carpii năvălesc în Dacia şi devas­ tează teritoriul roman de pe Lângă Dunăre. Philippus, după ce îi bate de două ori, închee pace cu ei 25). In urma acestei navăliri trebue să fi rezidit Împăratul Romula, ce va fi suferit de pe urma prădăciunilor făcute de Carpi pe lângă Dunăre şi În Moesia inferioară. In legătură cu şederea acestui numerus la Romula şi prin Împre­ jurimi, trebue pusă răspăndirea intensă a cultului lui Mithras 26), precum şi câteva urme creştine."). Se ştie că factorul cel mai asiduu la trans­ plantarea acestor religii din Orient au fost 1n primul rând trupele recru­ tate de acolo . . 20) CL mai sus. 21) ido 22) Cohors III Britlonunl e in 103 in Moesia superioară (cf. Retlue archBologique. 1912, I. p. 489. iar in timpul ridicării podului dela Drobeta (103-105) ia parte aci (CIL lII, 17033• cf şi la noi. Podul lui Traian dela Drobeta p. 36. Craiova. 1931). ca apoi după terminarea războaelor să ocupe o garnizoană in Dacia (CIL III. 807·12 b, c.), desigur la Sucidava unde cărămizi cu numele ei sunt numeroase (cf. Ciohorius S 11. în P. W. IV. col. 264: şi Pârvan, Ştiri ..• p. 25 sq.). 1 s'a fixat probabil acest loc pentru staţionare. ca să poată stabili mai uşor trecerea intre Sucidava şi Oescus, deoarece se pricepea în lucrările hidraulice, după cum o arată participarea la construcţia podului lui Traian. 23) CIL III, 8031: Imp(erator) Ca,slr M(arcu.) Iulius [Philip]pus Pius F[e]lix In t,,[e]lus [A]uguslus, tri[b](unicia) pot(estate) V. clo]s. Tl.I [p(aler)] p(atriae) proco(n)s(ul) et M(arcuB) lul(ius) P[h'lilippus [i]unior\imp(eratoYJ cl08J. lpr]o[cos. prJinceps iuventutis filius P[hilipppi] Aug(usti) et M(aroia) Ota��lia Severa sanctisBima Aug(usla) n(oslri) [r]eslitu· tores orbis [t]otius ob tutelcm civil(atÎs) coloniae suae Romul(ae) circuitum muri manu militari a solo ţ eeerunt (cf şi 'I'ocilescu în AEM, XI. p. 19. n. 1). 24) 'I'ocilescu, Fouilles .... Il 96\ Azi acest val e acoperit de casele şi plantaţiile locuitorilor. Urmele porţii nu mai pot fi văzute. :l5) Zosimus 1, 20 (ed. Bonn) şi lordaues, Geiica, XVI, 91. 26) V. Pârvan.Ştit·i .... , p. 18 sqq. şi la noi. Monumente milhriace dela Romula. 27) La noi. An/iehitdţi creştine d11a Romula. 234 �" '\ �"'",f:;>P 'J ... �.,' '-" V;il,<{",({': ,'t�!,>" .. 1(\\��t(','*$'t 1�tf�'''�'''}\t.j'Î •• t��. 1!iţ .. :;.t...�it{\J'�!'.!�1i��� .. "F.i4"',,<·d�';.vi!"f�� [235] Soldatii lui influenţează adânc viaţa Romulei, în care gasim mult orientalism.· Zeii cu caracter oriental sunt mulţi 28) şi se scrie chiar greceşte 29). In lipsă de alte mărturii arheologice, putem presupune, desigur numai ipotetic, rămânerea acestei trupe de arcaşi Sirieni la Romula până la părăsirea Daciei. 3. Detaşamente din LEGIO V MACEDONICA au stat în treacăt la Romula 30) şi Sucidava 31), unde au lăsat cărămizi. Această legiune, până a nu fi mutată in Dacia, se vede a fi trimis fracţiuni pentru aju­ torarea armatelor din noua provincie la construcţii. O colaborare strânsă între armatele celor două Moesii şi cele din Dacia a existat 32). 4. Numele legiunii a VII Claudia era necunoscut până acum la Romula. Un fragment de tegula, recent descoperit şi aflător în colecţia d. praf. Constantinescu-Caracal ni-I menţionează pentru prima dată (fig. 2). Poartă un cartuş fragmentar cu lit. LEG VI..., a căror înălţime este de 0,027 m. Putem citi: Leg(io) VI (l Cl(audia)], sau Leg(io) VI [1 Cl(audia) P(ia) F(elix)]. Poate tot numele acestei legiuni e de ghicit (sau a V Macedonică) in bucata de cărămidă cu dimensiunile: 0,134 < 0,105XO,070 m. ce se află inedită în colecţia Istrati-Capşa (Dulap. 13, nr. 120). Fragmentul a fost aflat tot la Romula şi poartă pe una din feţe, adâncit într'un cadru 28) In CIL m, 8027 se aflt urmat inscri ţie dela Romula: TVRMASGADA I MAX MAXIMINVS El' I IVLIANVS MAX1M1NVS I EX VOTO POS. I Editorii s'au găndit că ar putea fi in primul rând un Ma.gada vieus, ce ar li existat în teritoriul romulens (in­ dice p. 2549). Mai inainte, Hirschfeld (in Sitzungsberiehte de>' Wienet· Akademie, vol. 77. p.401. (1874) a propus pentru acelaş rând o lu.·(n.a) lYlasgada, ce poate fi socotită ca o subdiviziune din numerus Surorum, care staţiona la Romnla; deoarece un numerus se împărţea in turmae. Pârvan (Geliea, pp. 274 sq şi 277), fără si, cunoască întregirea dată de Hirschleld, respinge existenţa unui lYla&gada v.eUB şi e dispus a vedea in acest rând numele unei divinităţi orientale siriene, mai ales că inscripţia se termină cu un ex volo, caracteristică unei divinităţi. Fără să se decidă asupra numelui divinităţii, el o pune în legătură cu cele două trupe ce au staţionat la Romula: Cohore II Flavia GOln' magenorum (de fapt Gohors 1 Flada Gommagenorum, v. mai SUSI şi numel "s Surorum sagittariorum. Cea mai plauzibilă e ipoteza lui Pârvan, pe care o putem întări cu o inscripţie dela lYlicia, publicată de Miinsterberg şi Oehler in Lahreshe- le d. Osier . Arch. Insi V, Beiblatt nr, 3 p. 121 (=Revue archeologique, 1, nr. 65 (1903), reprodusă si de d. Daicovici, (o. c, Supnl Epigr. ur. 6, p 37). In primele două rânduri ale inscripticl dela Micia avem lllOVITVR I MAZGADlI, În carc Dessau (Illseriptiones Lounoe : eleclae, nr. 9273) a citit numele lui Jupiter Turmasgades, pomenit după elia Micia şi de o altă piatră (C1L 111, 1338 şi Dessau, o. e , nr. 40741. Şi la Romula probabil să fie tot un Ju­ piter Turmasgades, al cărui nume nu a fost transcris complect de editorii CIL. fie că piatra era ruptă sus, sau au avut copie incomplectă la Îndemână. Dealfel tot materia­ luI epigrafic dela noi, publicat În CIL 111, trebueşte revizuit după monumente. Nu ştiu dacă inscripţia aceasta se mai păstrează şi dacă se află În ţară Pentru cultul lui Ju piler Turma,gades, vezi art. lui Keune În Roscher, Aus!. Lexikoll d. g·rieeh. und rom. lYlylhologie. Cultul acestni zeu la Romula e datorit cohortei dc Commageni, tot Orientali, ca şi Cohors Il Flavia Commagenorum dela Micia. 291 Tocilescu, Foames ..... p. 97 sqq, şi la noi, Sarco!agii de pialr" clela Romula, in Arhivele Olteniei, an XII (1933). ur. 65-06, p. 67. 30) AEM. XlX, 1, p. 8, nr. 14. Aci mai aflăm pc o cărămidă, menţionată o: leg(io) V lYl(acedonica) .(ehola) c(illium) Ro[m(anoram)], desigur un eollegium militare, cu o nuanţă nu numai soldăţească, dar şi civilă (cf Părvan, Ştiri .. , p. 22 sq.) Ca mai în toate centrele Daciei Malvense, aflăm cărămizi de ale legiunei a V Macedooica şi la SIăvelli (AEM XIX, p. 81. 31) CIL III, 8066 Cele din CIL m, 6241 şi 8068 sunt lăsate aci după părăsirea Daciei, căci această legiune se stabileşte la Oescus. unde Nolilia Digllitatum, XLII, 33, menţionează un praefectus legionis quilltae Maeedonieae. In această vreme o garnizoană a ei ocupă încă cetatea Sucidava, lucru foarte important. 32) Cantacuzino o. c., p 64. 235 _ - . .;',.... . _ .". . . . Il' !�,';".:�>' .,. ��. " � [236] un V (fig. 1 nr. 4). Inălţimea acestui semn frumos imprimat e de 0,062 m. 5. ALA MA VRORVM. Tot În colecţia Maria Istrati-Capşa se mai găseşte inedit un fragment de ţiglă cu dimensiunile O,135XO,129XO,023 m. (Dulap. 18, nr. 77). Intr'un cartuş dreptunghiular, păstrat aproape intact sunt trei litere cu înălţimea de 0,023 m (fig. 1, nr. 2). Nu pot citi această inscripţie decât în modul următor: al (a) M(aurorum). Avem pe acest document numele unei trupe necunoscută până acum, deşi fragmente din ştampile asemănătoare au mai fost pu­ blicate de Tocilescu, fără ca să poată face vreo întregire 33) (fig. 3 e şi f). N .. ----'1 ! I � ;;. I , �-- - - - -'"; -O,t6.&- __ . r-=_�-:..=-:..._:;._I Fig. 4, Rămâne un lucru greu de precizat, căci exemplarul din colecţia Capşa avea eticheta pierdută cu ocazia transportului dela Bucureşti la T.,Seve­ rin, iar fragmentele publicate de Tocilescu sunt date ca făcând parte din colecţia lui BoJIiac, fără ,menţionarea provenienţei, şi anume unde şi-a avut garnizoana această ala. Maiorul Tzupagu, din a cărui colecţie a făcut parte exemplarul dela T.-Severin şi apoi cumpărat de Dr. C. 1. Istrati pentru muzeul lui, precum şi Caesar 'Bolliac, care a achiziţionat fragmentele publicate de Tocilescu, şi-au adunat tot materialul de prin Romanaţi şi Oltenia. Din această regiune trebue să fie şi ştampila cu a(la) M(aurorum); poate dela Romula, unde nişte equites ridică un altar zeiţei Isis 34). Această ala se poate pune\în legătură cu existenţa unui alt corp 33) Mvnumentele ... , p. 331, fig, d. $i p. 359, cu fig. de sus. 34) CIL III, 8029, Placidae reginae, fq(t,ites) v(olo) l(ibenteB) p(osuenml) per PI'O­ culo princ;ipe) et [G]aio o(plione). 236 [237] t s , de trupă neregulat, tot de Mauri, şi anume un nţ umerus) M(aurorum) e(quitum), ce figurează pe cărămizile castrului roman dela Răcart-Dclj 35). Dacă se va putea preciza cu certitudine provenienţa ţiglei cu ala Maumrum, ca fiind din unul dintre centrele romane din Dacia Malven­ sis, atunci nu rămâne de presupus decât că ea făcea parte din numerus Maurorum equitum şi fusese trimisă în unul din lagărele vecine. E ca­ racteristică pentru acest fapt şi asemănarea ce există între trăsăturile li­ terelor de pe cărămizile celor două trupe, ducându-ne spre aceiaşi epocă. (Compară, Florescu, o. c., fig. 11, dela p. 19, cu fig. 1, nr. 2 dela noi). Tru­ pele de Mauri sunt destul de răspândite prin Dacia 36), lăsate aci după cucerire, dintre acei Mauri equites comandaţi în cele două războae de Lusius Quietus, �, " ) I I ) La garde de Romula et de ses environs (R E S U M E) 1. La garde de cette viile romaine a ete confiee il la cohors 1 Pla­ via Commagenorum et non pas il la cohors II Commagenorum, corn­ me l'ont affirrne v. Domaschewski et Tocilescu; cette derniere a eu sa garnison il Micia, pendant la domination des Rornains en Dacie. La construction des camps roma ins de Celei (Sucidava), Recfhka (Romula) et Enoşeşti (Acidava?) est en grande partie l'eeuvre de la cohors 1 Flaoia Commagenorum, carnpee a Romula apres la conquete de la Dacie. EJle a aussi alde l'armee de la Mcesie inferieure il construire le castra de Drajna-de-Sus, dans le district Prahova. II. Vers la fin du Il-eme siecle ap. Chr. le camp romain de Rornula est occupe par un nouveau corps d'arrnee : le numerus Surorum sagit­ tariorum, qui a continue les travaux de la cohors 1 Flavia Commage­ norum, en reparant les castra de Sucidava, de Romula ei de SIăveni. Mais l'ceuvre la plus importante de notre numerus c'est la reconstruc­ tion de la viile, sous l'empereur PhiIippe l'Arabe, en 248 ap. Chr., tra­ vaii accompli probablement apres le pillage des Carpes. Ori a trouve ses briques dans le grand uallum qui entourait la viile, et a la porte duquel (a l'Est) Tocilescu a decouvert l'inscription de la restauration (CIL III, 8031). III Des detachements de la legio V Macedonica ont pris part il des constructions miIitaires de Romula, Sucidava et SIăveni. IV Nous avons presente pour la premiere fois une brique qui porte le nom de la legio VII Claudia, ă Rornula (v. fig. 2). V Nous avons trouve, a'tfssi dans la collection Maria Istrati­ Capşa, un fragment de tuile avec le nom d'une alea) M(aurorum), in­ connue (v. fig. 1 nr. 2). Elle a ete trouvee probalement en Dacia Malvensis (Oltenia). Cela porte ă croire qu'un detachernent du numerns Maurorum equitum, dont on a recemrnent trouve la trace dans le camp romain de Răcări­ Dolj, ait sejourne temporairement ici. •••••••••••• 35) Gr. Florescu, Castrul roman dela Răcori Dol}, În Memoriile Inst. de Arch. Olteană,p 18 sqq. şi fig. 11-12, Craiova, 1931. 36) CIL IU, Dlpl. LXVII; ef. 1. Jung, Fosten der Provinz Irsciew, p , 123 sq .. lnnsbruck, 1894; Părvan, Ştiri ... , p. 16 sq şi Florescu, 1. e. 237 I ,--�"I> -"'1 ��i: .. , •• :ftSI;.�����"'''�_''_'''''''''''''''''' __ "'" � � � � <' .' [238] ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• D ••••• M •• ; : • • 5 OLTENIA ISTORICA 5 • • • • � ••••••••••• a ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• DOCUJJ!fENTE Un manuscris din 1799 al lui Dionisie Eclesiarhul Comunicat de Pr, T. Bălăşel, Este .Pomeantcui sf[i]ntei şi âţuţmnezâeştii mănfăţstiri Titire­ ciul, unde să cinsteaşte şi să prăenuiaşte hramul sf[â]ntului Ierarh Ioan Zlataust" din orăşelul Oenele-Mari, mahalaua Titireciu, jud. Vâlcea. .Pomeanicul» acesta este un text bogat, in piele de viţel, ornat cu o cruce şi chenare poleite. Este format 30 x20, având 19 file, toate scrise cu mâna. Scrierea este cu litere chirilice. Titlurile şi literile capitale sunt scrise cu chinovar, iar restul cu cerneală neagră. Hârtia este albă, groasă şi riglată, fără nici o marcă.' Introducerea este scrisă cu litere cursive, iar titlurile şi toate nu­ mele din pomelniee sunt scrise cu litere imitând tiparul. Deşi scriitorul nu-şi dă numele, din modestie, dar, precis, este scris de Dionisie Eclesiarhul, al cărui scris caracteristic se cunoaşte dintr'o mie, la prima aruncătură de ochi. Iată acum coprinderea acestui .Pomeanicr : Fila 1 (recto şi verso). "Acest sf[â]nt şi d[u]mnezăesc pomeanic, ce să numeaşte proscomisarion, iaste. ,� "Al sf[i)ntei şi d[u]mnezăeştii mân[ă]stifi Titireciul, unde să cin­ steaşte şi să prăznuiaşte hramul sf[â)ntului Ierarh Ioan Zlataust, care această mân[ă]stire din Începutul ei nu să ştie de cine ar fi fost făcută. Iar mai pre urmă, din lntâmplarea vremilor, viind aici În partea locului prea cinstitul şi de bun neam dumnealui Spătariul Mihai Cantacuzino şi văzând acest sfânt lăcaş prăpădit şi dărăpănat de tot, din îndemnare d[u]mnezăiască şi din bun cugetul său, s'au apucat şi au zidit ac[e]astă mân[ăJstire din temelie cu a sa cheltuială şi inzăstrând-o cu moşi! 1). Dar neapucând să o zugrăvească şi trecând câtă va vreame, la leat 7255 c= 1747) s'au îndemnat sfinţiia sa părintele igum[enul] Chir Damaschin monah Cernavodeanul de o au inirumuseţat cu zugrăveala predinlăuntru, după cum să veade,în zilele prealuminatului Domn li:i Costandin Nicolae \ . 1) Spăl arul Mihai Cantacuzino. în'l.eme·ielorul schit ului Tttireciu, este născut In 1650, ca fiu al lui Constantin Cantacuz.ina Stolnicul, ginerele lui Radu Şerban Basarab, li,a deci fiu al Elemi. nepoata lui Mihai Viteazll Sânge de viteaz, il I!asim În 16'3 ca comandant al trupelor româneşti la asediu! \\ienei. în timpul domniei Ira telui său Şerban Cantacuzino. Surghinit de Turci la mânăstirea Sinaia Palestinei, a (ă?ăduit lui Dum­ nezeu că , ue-i va ajuta să-şi mai vază ţara lui, va zidi acolo o altă rriâuăst ire Sinaia, ceeace s'a şi Iacut. EI este întemeietorul Sinaiei, din Prahova, şi al Ooltci. din Bucureşti. Moare in 1716 la Adrianopole, gâtuit u e Turci din ordinul l ui Nicolae Mavrocordat 238 j I I l [239] Vţoejvjod] Mavrocordat, fiind episcop Râmnicului Chir Climent, Şi s'au făcut acest pomeanic, carele s'au dat de obşte la tot pravoslavnicul creştin, a să scrie numele a prea fericiţilor Domni şi preasfinţiţii Arhierei şi fericiţii ctitori şi a celor de bună rudă boiari mari cu neamul lor şi a tuturor pravoslavnicilor creştini, carii dintru îndemnare d[ u [mnezăească vor veni şi vor milui Ia ac[eJastă sf[âJntă mân[ăJstire cineş după putinţă, a să pomeni sufletele lor Întru pomenirea de veaci. Şi fiindcă ac[ e Jastă mân[ă]stire iaste Închinată sf[iJntei şi d[u]mnezăieştii mân[ăJstiri unde să cinsteaşte şi să prăznuiaşte hramul Sf[âJntului şi marelui mucenic Pan­ deleimon în Bucureşti 2), or ce ar dărui din creştini danie Ia acre [astă mân[ă]stire, lucruri mişcătoare sau nemişcătoare, or mult sau puţin, in­ dată să aibă igum[enul] ce va fi a înştiinţa la epitropul ce va fi la sf[â]nia mân[ă]stire Pandeleimon, arătând numele aceluia ce va dărui şi ce lucru au dat Ia schit şi ce nume sunt a să aşeza' Ia pomeanic pentru acea danie, ca să fie ştiute şi de epitrop şi pomenite şi Ia sf[â]ntul Pandeleimon, ca să să impărtăşiască acei pravoslavnici creştini ce dăru­ iesc şi de pomenirea sf[â]ntului Panteleimon, după cum să împărtăşaşte şi sf[â)ntul Panteleimon de ajutormţa embaticului ce dă sf[â]ntul schit. Şi iar când ar fi să să scrie neştine Ia acest pomeanic, să fie cu bla­ gosloveaniea Arhiereului şi cu ştirea ctitorilor şi a egumenului ce va fi, ca să să ştie pentru ce ar fi să să pomenească. Iar de va îndrăzni ci­ neva a scrie vre un nume făr de ştire, de va fi preot sau dieacon să li să ia darul, iar de va fi mirean să să afurisească. Şi aşa să aibă a să ţinea intru ac[e]astă tocmeală, care iaste dată dela Sf[iJnţii părinţi [ai] Sf[iJntei Bisearici =. »S'au scris la leat 1799". Pe filele 2-8, este scrisă cunoscuta »Predosloviea Pomeanicului acestuia ", a lui Varlaam, obicinuită a se scrie în toate pomelnicile vechi 3). Fila 9 (recto). Aici este scris de o altă mână, cu mult mai târziu: .Pomelnica lui Niculae Judeţu", cu câteva nume comune, la vii şi Ia morţi, pentru că: »Acest Niculae J udeţu au făcut o sfită şi un stihar sfintei mână stiri ", Fila 10 (recto). Sus o vignetă în acuarelă, apoi: »Aici să pome- nesc fericiţii Domni ctitori, care au miluit ac[e]astă sf[â]ntă mânăstire : Matei Voevod Mihai Voevod Grigorie Voevod Costandin Nicolae Voevod Duca Voevod Scarlat Grigore Voevod Antonie Voevod Alexandru Voevod Mihai Voevod Nicolae Voevod Matei Voevod 4) Pe aceaş filă (verso). Sus o frumoasă vignetă În acuarelă, apoi: .Pomeanicul Dumnealui Vistieariului Dinu, epitropul Sfintei mânăstiri Pandeleimonului, carele iaste închinată sf[â]ntul schit Titireacii. Acest boiari au dat un rând de odăjdii dieaconeşti. Vii: Morţi: Nicolae, Mariea Stan, Frujinia Costandin, Safta Hrisanta, Badea Ecaterina, Ilie Ioan, Radu Mariea, Preda Costandin Şi cu tot neamul lor. 2) Inchinarea este făcută de Grisore Ghica II Vv., prin testamentul său din 1752 Iulie, cu obligaţia de a da mânăstirei Sf. Pant elei mo n 45 tai eri pe an. 3) Vezi nota 2 dela fine. 4) Matei Ghica Vv a domnit în Muntenia in 1752-53. Ei It dat două hrisove domneşti, prin care întăreşte Sf. Pantel eimo n stăpânirea a supra moşiilor date danie 239 "'""���;y � �441i,,"�"' �>__ ... � � ,� f " , [240] Climent Episcop Parthenie Episcop Grigorie Arhiereu Episcop. Fila 11 (recto). Pe această filă este scris de o altă mână, cu mult mai târziu: .Pomenicu Marie(ij Gâitânăroţaţle şi al lui lene şi al jiu-său Dumitru, care au făcut un stihar şi au cumpărat o Psaltire cu patru zeci de lei, ca veci să se pomenească ", Pe verso acestei file s'a scris mai târziu: .Pomelntcu lui Jupân Bogu, care acest neguţător au dat la sf[âJnta mânăstire Tttlrecţijă un sf[â]nt potir dă argint cu tot tacâmu lui, ca în veci să să pomenească". Fila 12 (recto). Sus o vignetă în acuarelă, apoi: "Aici să pome­ nesc Prea sfinţiţi! Mitropoliţi: .Stefan Mit[ropolit] • Theodosie Mit[ropolit] .Neofit Mit[ropolit] .Cozma Mit[ropolit] .Dostthei Mit[ropolit]" . Verso acestei file alb. Fila 12 (recto). Sus o vignetă în acuarelă, apoi: » Aici se pomenesc sfinţii episcopi: Ignatie Episcop Damaschin Episcop Inochentie Episcop Chesarie Verso acestei file este alb. ,,1798. Acest părinte erei igum[ en] au dat o Ev] an ]ghelie ferecată cu argint şi o sfită de \mătasă, un stihar de cit, un epitrahil de mătasă, o sfită de harton, un epitrahil de lână, un vii de mătasă, un rând proco­ veie,\ un car cu patru boi, un stup". Chera Fila 14 (recto). Sus o vignetă în acuarelă, apoi: .Pomeanical prea cinstitului dumnealui Spătariului Mihai Can­ tacuzino, ctitoriul al aceştii sf(ijnte mân.[ă'[stiri : .Mihai, Marga, Iiinca, Mihai". Pe verso acestei file: Sus o vignetă în acuarelă, apoi: Pomeanicul prea cinstitului de bun neam dumnealui Vel Doornic Ioan Florescu, epitropul sf(ijntei şi dţuţ mnezeeşti mân[dJstiriJ Pandeleimon: Ioan, Ana, Dimitrie, Costandin, Gheorghe, Manoil, Alexandru, Antonie, Linca şi cu tot neamul lor. Costandin, Despa şi cu tot neamul lor. Saul, Ecaterina, Chirca, Elena, Pelaghiea monahia, Ecaterina, Nicolae, Ioan, Nicolae, Neagul, Chiril ieromonah, Ioan, Costandin, Neagul", Fila 15 (recto): .Hristofor ierornonah" •• • Acest părinte Hristofor au fost năstavtilc s[fân]tului schit şi mult au adaos, ca în veaci să să pomenească". Damaschin monah I .» Acest părinte Darnaschin Nica, Despa, Pătraşcul, Cernavodeanul cu a sa chel- Statie, Iorga, Păun, tuială au zugrăvit biserica ca Isar, în veaci să să pomenească". Daniil monah { .Acest Daniil monah cu soru-sa Sofiica 'Sofiica au dat partea lor" . • Acest Chera Logofăt au dat o I livadie". Vers o acestei file : Ioan erei, Costandin, Ioana, Dobre, Ilinca, Dragole, Gherghina, Mariea ereiţa, Gheorghe, Dobra, Gheorghe, Ioana, Petre, Anna. de părintele său şi alţii, adăogând dela sine o moşie dela Ocnele Mari, cumpărată dela Nicola sin Iane Baro şi alţii. (Doc. se află �cris in Condica Sf. Schit Panteleimon). 240 [241] Fila 16 (recto), .Pomeanicul Părintelui Misaillgum[euul} sf[ljntet mânţâjstiri" . Misail ierom[onah]. Maria ereiţa, VeJcea, Minna, "Acest părinte Misail Igum[enul] Nicolae, Zoiţa, Costandin, au făcut casa cea din naintea bise- Nicolae, Ioan, Alexandru ricii din temelie şi au invălit şi Safta,Chera, Nicolae, Panait. sfânta biserică" 5). Verso acestei file : "1898. Acest părinte Martea, Drăghici erei, Păuna ereiţa, Gherasim monah au Şerban, Ilinca, Ioan, Gheorghe, Dumitru, dat un policandru şi Oprea, Gherasim monah, Stanc[i]ul erei, au şindrilit o turlă cu I1inca ereiţa, Voica, Ioan, Despina, Costandin. mâna sa", Zota, Safta. {.Aceştia au şindrilit turla". Fila 17 (recto). Sus o vignetă in acuarelă, apoi: .Pomeinicu lui Jupăn Tudorică" , scris posterior: Tudor, Gheorghe, "1800. Acest Jupân Teodor au Ioan, Enache, Ni- făcut coruna la Maica Precesta şi culae, Du[mi]tru la Fiul şi au zugrăvit hramul afară Enache, Păuna. şi tal] eri] 6". Verso acestei file: Sus o vignetă in acuarelă, apoi: .Pomeantcu dumfnealui] Jup [ân] Curteanul": Tudor, Stoean, Catrina, Grigorie, Costandin, Călin, Dracna, Şerban, Stoeana, Ilinca, NedeJcu . n Pomeanicu dumfnealui] Logofăt StamateCurt[eajn[ul}" : Stan, Licsandru, Hristodor, Danc[i]ul erei, Gheorghe, Dobra, An­ ghel, Ana, Gheorghe, Ilina, Nicolae, Voi ca, Stefan, Voica. Fila 18 (recto). .Pomeanicut lui Jupân Pătru ginerile lui Zamfi­ rache sin Panait ot Afumaţi: Gheorghie, Pătru, Frosina, Ancuţa, Mihai Zanfir, Dumitru, Voica, Ioan. "Acest Jupân Pătru au dat o sfântă cruce de argint la sfântul Ioan Zlataust, ca să să pomenească in veaci". .Pomeanicul Vătatului Ioan al Voicăi, care au făcut la sf[âjnta biserică Titireci unde să prăznuiaşte hramţul] s/{âjntului Ioan Zlataust, cele 4 icoane împărăteşti şi 2 în tindă, ca să fie pomeniti în oeaci": Ioan, Mariea, Grigorie, Gheorghie, Voica, Ion, Grigorie, Marin Neaga. Fila 19 (recto). Sus o vignetă în acuarelă, apoi: .Pomeainicui dumnealui Jupân Vasile Chirciumaria boeresc, ce au făcut o stită, un patratir, o poal[ă) de iconostas". Ana, Pandeleimon, Stana, Alecsie, Vasile, Ana, Nicolae, Nicolae, Ilinca, Paraschiva, llinca, Antonie, Stanca, Costandin, Nicolae, Stan, Paraschiva ereiţa, Sora presvitera, Ioana, Enache, Cârstea, Mariea, Ioan, Ancuţa, Stamata, Ioana, Smăranda, Anghel, Stanc[i]u, Martha, Ioan, Ivanc[e]a, Drăghici, Ana, Nastasiea, Neda, Costandin. Verso acestei file alb. Acesta este întreg cuprinsul acestui pomelnic. Nota 1. Acest Pomeanic se găseşte la biserica numitului Schit Titireciul, şi eu l'am copiat cu ocazia vizitei ce am făcut acestuI schit, 5) Vezi nota 3 dela line. 24/ - , ,� 'M�� �,""-"-,",,, �, • .;,,,,_ > �"� � '" '> 1 c,' .. ."�_.� [242] în zilele de 23 şi 24 Noembrie 1932. Tot la acest schit se mai găseşte încă un alt Pomelnic, care conţine 74 file, format 22X 17, deslegat, dar care odinioară a fost legat. Despre coprinsul acestui al doilea Pomelnic, cum şi despre in­ scripţiile şi însămnările de pe cărţile vechi de ritual, starnbele ctitori­ ceşti, aflate acolo, etc. voiu scrie într'unul din numerele viitoare ale acestei reviste. Nota 2. Referitor la .Predostooiea" ce se găseşte pusă la înce­ putul mai tuturor vechilor pomelnice ctitoriceştl şi nelipsită aproape în cele scrise de Dionisie Eclesiarhul, vezi nota mea din Arhivele Olteniei (An. XI, 61-62, p. 215). Nota 3. "Casa cea din naintea biserici", zidită "din temelie" de "Părintele Misail Igumenul", înainte de 1799-data scrierii Pomelnicului­ este şi azi În fiinţă, în aşa stare de tărie, că par' că ar fi zidită de ieri! Este o casă mare de stăreţie, cu două etaje, camere, beci uri, coridoare, scări de stejar, uşi groase din acelaş lemn, ziduri groase de un metru, din piatră, cărămidă şi mortar, de o aşa tărie să dai in ele cu tunul! Insăş curtea bisericii este zidită tot din piatră şi mortar de var, tare ca cremenea! Dar ce folos! Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, rnoşte­ nitoarea tuturor averilor celor 17 mânăstiri şi schituri, Închinate ei de diferiţi Domni şi boieri pioşi, care Îi produceau un venit de peste 5 milioane lei înainte de războiul întregirii, a lăsat şi la Titireci, ca şi în alte părţi, totul în complectă părăsire, vânzând totul. La Titireci a vândut pământul din jurul bisericii şi casa stăreţiei pe câteva mii de lei. Casele au fost vândute-în urma războiului-cu 4-5000 lei, casă care azi nu s' ar putea face nici cu 500.000 lei! Dece nu înviezi, Părinte MisaiJ, să vezi in ce hal sunt casele dela sfântul Schit Titireci, pentru care cu atâta pietate şi râvnă evan­ ghelică te-ai ostenit să le zideşti! 0, ternpora, o mores! •••••••••••• Pomelnicul Bisericii Oiorobeştii, din Costeştii Vâlcei publicat de Aurel Sacerdoţeanu.· Pomenicu lui Ioan Popa Nistor. Vii. Ioan, Stana, Maria, Nicolae, Iovan, Ilinca, Costandina, Opra, Ioana, Ilinca, Nicolae, Srnăraţnjda, Ilinca, Ilie, Costandin, Ghiorghie, Elene. Morţii. Nistor erei, Stanca ereiţa, Ioan, Opra, Ioana, Maria, Gheor­ ghe, Nicolae, Anuţa, Gheorghe, Grigore, Dirnitru, David di[a]conu, Ilinca diaconasa, Stana, Elena, Gheorghe, Nicolae, Ilie, Paraschiva, Garascinia. Şi cu tot niamul lor. 1876. ':j: . Pornenicu lui Nicolae Huru�lă. Vii. Gheorghe, Nicolae, Ilinca, Stana, Nicolae, Dumitru, Măriea, Grigore, Ilinca, Ilinca, Nicolae, Ion. \ Morţii. Costandin, Stana, Anghel, Ion, Nicolae diaconu, Măriea di­ coneasa, Tănasie, Ilinca, Stanca, Păuna, Stana, Nagomir, Dolda, Nicolae 242 [243] -1· I diaconu, Nistor, Ion, Gheorghe, Anuţa, Ion, Gregore, Nicolae, Stana, Maria, Ilina, Nicolae. Şi cu tot namul lor. * 1. D. Mecu. Ilie, Maria, Nicolae, Stanca, Nistor, Nicolae, Ion, Preda, Maria, Ana, Ion, Giorgie, Nistor, Nicolae, Floarea, Maria. * Pomenicu lui Mihai Jugravu. Vii. Mihai, Ana, Costandina, Dumitru, Ilinca, Mirica, Pătru, Pă­ tru, Maria. Morţii. Stan erei, Costandina ereiţa, Grigore, Ioana, Maria, Păuna, Simeon, Oprea, Nicolae diaconu, Maria diaconeasa, Dumitru, Floarea, Mihai, Donisie, Safta, Ilie, Eva, Spiridon. * Pomenicu lui Dumitru Jugravu. Vii. Dumitru, Ilinca, Gheorghe, Mariea, Ioana, Păuna, Ilinca, Mihai, Stana, Mihăi1, Ana, Costandin, Păun a, Ioana, Costantin, Nistor. Morţii. Iovan, Mariea, Costandin, Semeon, Oprea, Marica, Marica, Nicolae, Ioana, Ioana, Păuna, lovan, Nicolae, Mariea, Ioan, Ion, Stana, Ion, Ilinca, Păuna, Michailă, Mihail, Ilinca, Stana, Dumitru, Anghel, Stanca. Pomenicu lui Ioan Puică. Vii. lonu, Ioana, Ilie, Stanca, Costandin, Stan, Costandin, Gregore. Dumitra, Solomon, Stan, Grigore, Ioana, Gheorghe, Ioana, Costandin, Morţii. Stana, Stan, Maria, Ilie, Grigore, Tomiţa, Nicolae, Ilinca, Mariea, Gheorghiţa, Nicolae, Nistor, Ion, Gheorghe, Rusanda, Gheorghe, Stanciu ereu, Oprea ereiţa, Ion, Stan, Aftonelu, Dumitru, Ioanu, Stanca, Maria, Ilie, Gligore, Din, Anghel, Nicolae, Dumitra, Elisaveta, Maria. Pomenicu lui Costandin Puică. Vii. Costandin, Stanca, Grigore, Stan, Ioan, Ioana, Costandin, Ilie, Pătru, Gheorghe, Păuna, Anghel, Grigore, Stan, Măriea, Costantin, Costaudina. Morţii. Stana, Stanciu ereu, Oprea ereiţa, Nicolae, Ilinca, Dumitria, Maria, Mărina, Gligore, Stanul, Tomiţa, Ilinca, Costantin, Petru, Ilinca. * Pomenicu lui Nicolae Tepeleri. Vii. Nicolae, Mariea, Mariea, Gheorghe, Mariea, Stanca, Ionu, Stan, Nicolae, Dumitru, lllnca, Martea, Floarea, Ioana, Nicolae, Grigore, Ioan, Ion. Morţii. Gheorghe, Gheorghe, Grigore, Ioana, Tiţa, Ioana, Ion, Ni­ colae diaconu, Stana diaconeasa, Stoichiţa, Costandin, Ion, Ion, Grigore, Maria, Ion. * Pomenicu lui Grigore Boboc. Vii. Grigore, Ioana, Gheorghe, Ioana, Iona, Grigore, Ilinca, Gri­ gore, Nicolae. Morţii. Nicolae, Stana, Tudor, Ion, Mariea, Dumitra, Nu]a, Toma, Ion, Stana, Ilinca, Grigore, Costantin, Costantin. Cu tot niamul lor. 1869 Mar. 18. [244] Pomenicu lui Nicolae Ciorobescu. Vii. Nicolae, Romaniţa, Ion, Nicolae, Dumitru, Ilinca, Ion, Ioana, Nicolae, Ioana, Ion, Simeon, Grigore. Morţii. Nicolae, Stanca, Stanca, Ion, Dumitru, Ilina, Mariea, ioana, Păuna, Nicolae, Elena, Ilinca, Ion, Ioana, Safta, Eva, Nicolae, Ioana. * Pomelnicu lui Nicolae Anghel Ghioroc. Vii. Nicolae, Ioana, Ion, Nicolae, Costandin, Stana, Stana, Maria, Ion, Măria, Dumitru. Morţii. Anghel, Liţa, Mihăi\ă, Ion, Stanca, Maria eriţa, Mărin, Cos­ tandina, Măria, Ştefana, Stana, Dina, Stanca, Costantin, Ilinca, Nicolae, Ioana, Marica, Nicolae, Ilinca, Ion. Şi cu tot neamul lor. 1869 Marte 13. * Pomelnicu lui Nicole Ţicu. Vii. Nicolae, Grigore, Nicolae, Aftonel, Ioana, Maria, Pătru, Ion, Ioana, Nicolae, Grigore, Gheorghe, Ioana, Stana, Păuna, Costantin, Andrei. Morţii. Nicolae diaconu, Păuna dieconeasa, Nistor, Ion, Ilinca, Maria, Gheorghiţa, Nicolae, Stana, Gheorghe, Costandie ermonahu, Floarea, Dumitru, Andrei, David diaconu, Nagomir, Gherghina, Magdalina mo­ nahia, Gheorghe diaconu, Călina, Ion, Maria, Stanca. Şi cu tot neamul lor. * Pomelnicu lui Nicolae Gh. Tănăsescu, Vii. Nicolae, Măria, Măria, Stana, Gheorghe, Safta. Morţii. Gheorghe, Nicolae, Ioana, Ion, Ion, Stanca, Ion diaconu, Iovan, Ion, Nicolae, Ioana, Lina, Miuia. * Pomenicu lui Anghel P[o]p[a] Stanciu. Vii. Anghel, Grigore, Ioana, Gheorghe, Mariea, Dina, Ion, Nicolae, Nicolae, Marica, Ioan, Ioan, Stan, Crisa, Ioana, Ioana, Ioana, Ion, Tudor, Dina, Costandin, Hristina, Nicolae, Maria, Maria, Nicolae, Maria, Eustina, Paraschiva. . Morţii. Stanciu ereu, Oprea ereiţa, Ioană; Gheorghe, Ilinca, Nistor, Lisandru, Ion, Solomona, Pătru, Sanfir, Catrina, Zamfir, Ioan, Nicolae, Grigore, Stana, Anghel, Maria, Dumitra, Necifor, Dina. Şi cu tot nea­ mul lor. Anul 1869 Martie 18. * Pomelnicu lui Nicolae D. Nedelcu, Vii. Nicolae, Ilinca, Stana, Grigore, Măria, Ioana, Iacov, Măria, Vartolomei, Elena. ' Morţii. Gheorghe, �ărica, Dumitru, Dumitru, Gheorghe, Ioana, Nicolae, Păuna, Nicolae, Ioana, Măria, Gheorghe, Paraschiva, Ioana, Gheorghe, Bucura, Nicolae, Ioana, Ana, Ioana, Marica, Maria, Oprea, Elena, Ana. * \ Pomenicu lui Dumitrachie Orueţanu. Vii. Dumitru, Costandina, Ioana, Nicolae, Petria, Semeon, Mărica, Păuna, Dumitru, Maria, Nicolae, S\tanca, Stan, Stan, Filip, Maria, Pa- raschiva. \ Morţii. Nicolae ereu, I1inca ereiţa, Ion diaconu, Ioana diaconasa, Ion, Gheorghe, Pătru, Grigore, Dumitru, IJinca, Maria, Gheorghe, Ioana, 244 r"'" ,,'. '. 'o o' .ţţli;' '€�,'H\{II;';Z.;.;ţ,,, �"o#o't,;.,. N�,,;,(�t' 1\:�t:�"Î;:"",,,,t°:i<.j,;�,,J:�:Ji;Jiii,Jii�_o 0'0 [245] Gheorghe, Dinu, Mihai, Dumitru, Costantina, Petria, Toma, Sernion, Ni­ colae. Şi cu tot neamu lor, 1869 Martie 19. * Pomenicu lui Stan Bălan. Vii. Stan, Maria, Ion, Costandin, Costandina, Sanda, Costandina, Maria, Ilinca, Nicolae, Stana, Grigore, Nicolae, Ion, Maria, Stari, Cos­ tandin, Dumitru, Grigore, Stanca, Ioana, Ion, Ilie, Dumitru, Maria. Morţii. Ion, Dumitru, Anuţa, Grigore, Nicolae, Gheorghe, Maria, Ion, Ion, Costandin dia con, Grigore, Maria, Ştefan, Preda, Nicolae, Ioana, Oprana, Stana, Ion, Stana, Ilinca, Maria, Ilinca, Maria, Ilie. Şi cu tot neamul lor. * Pomelnicu lui Dumitru Mecu. Vii. Dumitru, Ilinca, Grigore, Costandin, Ion, Ion, Mariea, Ana, Stan, Ion, Ioana, Nicolae, Ioana, Grigore, Grigore, Ioana, Nicolae. Morţii. Ilie, Maria, Nicolae, Stanca, Nistor, Nicolae, Stanca, Du­ mitru, Ion, Preda, Nicolae, Măria, Grigore, Ion, Ana, Ionu. Şi cu tot niamul lor. * Pomelnicu lui Grigore Florescu, Vii. Grigore, Ilinca, Ion, Floarea, Grigore, Ioana, Dumitru, Ioana, Gheorghe, Păuna, Ion, Gheorghiţa, Gheorghe, Nicolae, Preda, Toma, Iovan, Ioana, Iacov, Gheorghiţa, Gheorghe, Ecaterina, Iovan, Ioana. Gheorghe, Grigore. Morţii. Anghel, Măriea, Ion, Niculae, Cârstea, Tudor, Stana, Ilinca, Stana, Dumitru, Stanca, Pătru, Ilinca, Dumitra, Stana, Ioana, Dumitru, Din, Ion, Mărin, Florea, Gregore, Ion, Stanca. Şi cu totu neamul lor. * Pemenicu lui Gr. lonu Mecu. Vii. Gregore, Dumitru, IJinca, Costandin, Gheorghe, Ioana, Nico­ lae, Grigore, Maria, Ana, Gheorghe, Toma, Ion, Preda, Maria, Stan, Ioana Dumitru, I1inca, Maria, Tatiana, Marina. Morţii. Ion, Ion, Stanca, Ilie, Maria, Costandina, Stana, Stanca, Ioan, Nicolae, Maria, Nicolae, Nicolae, Maria, Nicolae, Ion. Şi cu tot neamul lor, 1869 M. 28. * Pomenicu lui Start Doru. Vii. Stan, Păuna, Filip, Maria. Paraschiva, Costandin, Nicolae, Gri­ gore, Ioana, Maria, Dumitru, Costandin, Nicolae, Petria, Semeon, Maria, Gheorghe, George. Morţii. Dinu, Ioana, Stana, Stanca, Costandin, Iulia, Toma, Preda, Nicolae, Petria, Nicolae, Costandin, Nicolae, Dumitru, Mărica, Costan­ tina. Şi cu tot neamul lor. 1869 M. 28. * Pomelnicu lui Ion Tănăsescu. Vii. Ioan, Ilinca, Nicolae, Lisandru, Ioana, Nicolae, Năstasie, Toma erei, Mariţa ereiţa, Ioan, Dumitru. Morţii. Ion diaconu, Stana diaconeasa, Dina, Gheorghe, lovan, Tănasie ereu, Ioana, Ion. * Pomelnicu lui Stan Marcoci. Vii. Stan, Ioana, Ion, Andronie, Maria, Nicolae, Mărica, Gheorghe, Stana, Tudor, Stana, Păuna, Ion, Ioana, Maria, Aran. 6 245 [246] Morţii. Dumitru, Ioana, Stana, Grigore, Maria, Ioana, Grigore, Ma­ ria, Toma, Sanda, Ion, Ilie, Stan, Ioana, Ion, Stana, Nicolae, Margalina, Maria, Ion. * Pornelnicu lui Iovan Murgescu. Vii. Iovan, IoaI1a, Gheorghe, Maria, Dumitru, Ilinca, Păun, Maria, Nicolae, Ilinca, Maria. Morţii. Gheorghe, Stanca, Grigore, Ion, Dumitru, Nicolae, Ioana, Dumitru, Floarea, Ion, Nistor, Maria, Preda, Ioana, George, Ion, Niţa, Dumitra, Giorgie, Ion, Maria, Ioana, Preda. Şi cu tot neamul lor, 1869 Martie 31. * Pomelnicu lui Grigore Cărjan. Vii. Grigore, Ioana, Ioan, Nicolae, Anuţa, Păuna, Ilinca, Ion, Safta. Morţii. Dumitru, Anuţa, Ion, Stana, Ion, Ion, Florea, Lica, Gre- gore, Ioana, Ion, Salta, Maria. Şi cu tot neamul lor, 1869. * Pomenicu lui Toma Turlea, 1869. Vii. Toma, Ilinca, Mihail, Dimitrie, Nicolae, Sirna, Ioana, Rusanda. Morţii. Ioan, Păuna, Tudor, Marin, Grigore, Vasile, Costandin, Stan, Nistor erei, Michaila, Costantina, * Pornenicit lui Costandin .Bodescu. Vii. Costandin, Ioana, Nicolae, Ioan, Maria,Stana, Floarea, Ioan,Ioana. Morţii. Stan, Ilinca, Maria, Ioana, Ion, Preda, Bucor, Ion, Ilinca, Zmăranda, Costandin, Maria; Stana, Ioana. *. Pomenicu lui Gheorghie Tanasie Rădescu. Vii. Gheorghe, Ioană, Ion, Gheorghe, Grigore 1) Dimitrie, Costau­ din, Ioana, Nicolae, Preda, Ioan, IIinca, Grigore, Dumitru, Marin erei, Iovan, I1inca, Maria, Ioan, Ioana, Ecaterina. Morţii. 'Tanasie, Mariia, Ilinca, Grigore erei, Isaia eromonahu, I1inca, Mariia, Ioan, Stana, Mariia diconeasa, Ioan, Anghel, Ioan, Maria, Ilie, Gheorghe, Ioana. ,:, '" Pomeni cu Mariei Jidovenei. Vii. Maria, Nicolae, Ioan, Stanca, Dimitrie, Măria, Tudoru, Măria, Dumitru, Preda. Morţii. Preda, Siţa, Nicolae, Grigore, Grigore, Dumitru, Ilie, Maria, Stanca, Ioana, Stana, Ioan, Anghel, Ioana, Stefan, Stanca, Păuna, Maria, Paraschiva, Tudor. Si cu tot neamul lor, 1869 Iunie 6. :1: Pomenicu lui Iovan Rădescu. Vii. Iovan, Ilinca, Gheorghe, Ioana, Nicolae, Ilinca, Gheorghe, Ioana, Nicolae, Ioana, Lisandru, Ioan, Maria, Lisandru. Morţii. Tanasie, Maria, Ilincal Ioan diaconu, Stana diconeasa, Gheor­ ghe, Nicolae, Anghel, Ioan, Nicolaf erei, Nicolae, Stanca ereiţa, Lisan­ dru, Grigore, Maria, Tudor, Ioana, \)\Iiţa, Maria, Alisandru, Gregore, 10- vana, Maria. Şi cu tot niamul lor, 1,869 Iunie 6. *\ 1) In ms «Grlghigore- 246 [247] 1 .. Porneniculii lui Constantinu Stană Bălanii. Vii. Constantin, Constantin a, ElIena, Dumitru, D-tru, Măria, George, Stana, Stanii, Maria, Ellena, Thanasie, Ionii, Morţii. Ionu, Ioana, George, Ellena, Măria, Mathei, Nicolae, Romaniţa. * Pomeniculu lui Thoma Ionii Mecu. Vii. Thoma, Maria, Tona, Ion, George, Preda, Gregore, Petria, Ioana, Paraschiva, Dumitru, George, Maria, Iovanu, Iona, George, Ion, Ioana, Maria, Haritina. Morţii. Ion, Stanca, Ilie, Maria, Constantina, Stana, Stanca, Ion, Nico­ lae, Maria, Nicolae, Maria, Ioana, Ion, Minodora, Ghiorghie, Maria, Ion 2). * Pomenicu lui Grigore Dumitru Mecu. Vii. Grigore, Costandina, Dumitru, Ilinca, Stan, Ion, Maria, Ioana, Costandin, Costandina, Ion, Nicolae. Morţi, Ion, Maria, Ioan, Ioana, Maria. Cu tot neamul lor. * Pomenicu lui N. Gheorghe Tănasie. Vii. Nicolae, Preda, Toma, Marin, Ioana, Anghel, Păuna, Toma, Iacov, Maria. Morţii. Gheorghe, Ioana, Tănasie, Ilinca, Grigorie, Ilinca, Pătru. Cu tot neamu lor, 1887 Septemvrie 7. * Pomenicu lui Gregore Nistor Gicu. Vii. Gregore, Ilinca, Ilinca, Ion. Morţi. Nistor, Ilinca, Ion, Maria, Ghiorghie, Stana, Gregore, Maria, Iovan, Nicolae deaconu, Giorgiţa. Şi cu tot neamu lor, 1890 Fevruarie 23. Observaţie. Ms. cirilic nou, probabil din 1869 (16X21 cm.), cu două feluri de hârtie. Scris cu cerneală roşie, neagră şi violetă, şi cu creion negru, roş şi albastru. Are 34 file paginate; lipseşte însă f. 15, având în schimb una nepaginată Între f. 2-3. Frontispicii cu ornamente ţărăneşti simple. Foile sânt cusute într'o copertă de carte cu legătură mult mai veche (17)< 23 cm.). Mi-a fost pus la dispoziţie de tânărul preot C. Constantinescu, parohul bisericii. •••••••••••• Documente răslete Comunicate de Ion Donat. 1. Marotinul şi Săoleşlii (Romanaţi) 1802 1). lncredinţez cu acest zapis al meu la mâna dumnealui postelnicu­ lui Stoica Boruzescu precum să ştie că pentru moşia Marotin, ce o are dumnealui împreună şi cu alţi moşteni de acolo dela moşi strămoşii dumnealor: la hotarul dela Prunduri, despre capătul dela Nămiază unde au fost izlaz Între hotarul vecinilor rezaşi, despre hotarul Apele Vii şi 2) Pomelnicele lui Bălan şi Mecu sănt scrise cu litere latine 1) In posesia d-Iui avocat A Ştefănescu din Craiova 247 Oi " [248] al Săoteştilor, făcându-Ii-să cutropire la acest izlaz in capul moşiei Ma­ rotinul din lacul Galeşulul; de aci înainte la capul dispre N amiază-zi ln hotarul Apelevienilor; de aci in jos până în calea Lupeanului în hotarul Săoteştilor; de aci înainte până (in) fântânile Lupenilor în Sălişte, in Gonoiul Batiştei. Deci acum lăsând sămnele ocolnicii, arăt numai curge­ rea pricinii Ia cutropirea acestui izlaz, pentrucă despre moşia noastră Săoteştti hotarul iaste in grindul Tursanului, in dreptu viei lui Pătru Ba­ nului, în drumul Lupeanului cel vechiu, ingropat intru ascuns de nu să vede, şi de acolo pe grindu Tursanului până în hotarul Apeleviului din sus; de aci după porunca domnească ce au adus dumnealui postelnicul Stoica dinpreună cu moştenii dumnealui, zicând că va să ne dea şi carte de blestem. Şi eu, fiind la cea desăvârşită vârsta bătrâneaţelor, lund şi cinu călugăriei, ternându-mă de suflet a nu da samă şi pe cei a lume să rămâi incărcat cu pământ strin, după ştiinţa ce am arăt mai sus, mai vârtos pentru hotaru nostru Săhoteşti, ce '1 ştiu dela moşi strămoşi. Şi am dat acest zapis spre a-şi căuta dreptele hotară ale moşiei Marotin şi am primit şi ti. 20 pentru cola cu arătării dreptului adevăr in frica lui Dumnezeu, cu suflet nevătămat a fi de bună credinţă inainte la orice ju­ decată să va arăta, fiindcă eu m'am spălat de păcatul aceştii moşii de cutropirea ce au fost păn'acum, Şi am iscălit. Unde fiind şi alte mărturii care mai jos (sic!) Şi am iscălit eu cu condeiu mieu, 1802, Martie 10. Eu Macarie Pupezăscu adeverez, Eu Marin Vijulie ot Radomir. Eu Vasâlie Boroga ot Caracal. •••••••••••• Documente din Castra-nova-Romanaţi 1) Transcrise de Ilie Chiriţă. V. Plângerea Lui popa Dinu şi a altor Cacaliceni, către Grigorie Ghica, împotriva Lui popa Anghel şi a Logofătului Manolache, pentru cutropire de moşie. Decembrie 1824. Prea înălţate Doamne, Cu lacrămi fierbinte jăluirn miJostivirii Mării tale pentru un popa Anghel 1 Diiaconu Stancu şi Manolache log. din preună cu toţi părtaşii lor ce le zic Cotărăştii dela Cacaleţi sud Dolj, ce să trag din moşul lor Staicu, iar noi ne tragem din moşul nostru Preda, carile să arată in hrisovul Mării sale răp(osa)t(u)lui întru fericire, Cos(tan)din Şerban vvd, cu leat 7162 (1654) Avg. 18, ce l-am găsit la un Neagomir, aflându-să şi toate cărţile de moşii asupra-i, \ moşul lui Ilie Luca sin Antoniie zis Lupu Neagomir, după cum mai pe larg să arată toată curgerea pricinii prin jalba ce-am dat du(mnea)lui b.,iv vei log. Cos(tan)din Câmpineanul, tot dintr'acest leat, Ghen(a)r(ie) 10;, ce au fost caimacam. Cu care jalbă ne-am orânduit în cercetarea d-Ior, boerilor isprav(ni)ci, care jalbă nu v«. inceputul la pag. 85 in nr. anterior. 248 [249] s'au putut energisi din pricina numitului Manolache, pentrucă în puterea sineturilor ce i-au căzut la mână atunci dela moşul lor cât şi dela celă­ lalt moşi ce ei au hotarul lor de moşie în hotarul Pârşcovul sud Roma­ naţi, iar moşul nostru s'au aflat ohabnic moşinean în hotarul Cacaleţii, carii din multele răsrniriţe, robii ce-au fost, prăpădindu-să neamul nostru, au căzut slneturile. moşii hotarului nostru în mâinile lor, carii din zi în zi şi din an în an, au încălecat asupra hotarului nostru cu stăpânirea, ştiindu-ne făr de sineturi şi al doilea oameni săraci şi făr de putere, ne-au încutropit dreaptă moşiea noastră, cu carii după multele judecăţi ce am avut şi hotărnicii ce s'au făcut, pentrucă intrase cu namestiile peste noi, s'au hotărât ca să le dăm loc pentru loc şi noi să stăpânim înfundat, aşă acel numit Manolache cu fel de tertipuri şi şiretlicurile sale, pentrucă el au fost înstrăinat, în puterea protimisisului, va ca să ia dela noi şase zile de moară făr de intoarcere de bani, ce le-au rân­ duit neamul lor la neamul nostru şi cu zapisă de 24 de ani i cu cuvănt că s'au plătit acele zile cu venitul ce au eşit după dânsele. Deaceea cu mare plângere am alergat la a Mării tale mare milostivire ca să file luminată poruncă către dumn(ea)lui caimacamu Craîovif ca să îndato­ reze atât pe mai sus numitul Manolache cât şi pă un Ianache ; porunci cu carele de vreo câţiva ani s'au făcut ţinerea cu Ilie Luca ca să scoată fieştecarele ori ce sineturi vor, ca să ne judecăm cu toţii, de faţă înna­ intea cinsti(tu)lui divan al Craiovii şi în fericite zilele Mării tale să ne aflăm îndestularea dreptăţii, iar când nici de acolo nu vom rămănea odihniţi, atunci cu cercetarea cinsti(tu)lui divan înscris să fim sorociţi toate părţile a veni şi la luminat divanul Mării tale casă ne judecăm. Robii Mării tale, Popa Dinu i Popa Gligorie, IIiie Cump(ăna) şi i Diiaconu Iacob, Diiaconu Iliie, Popa Dicu Cliricu i Marin sin Diiaconu i Popa Iliie şi Preda log. ot Cacaleţi, sud Dolj. 10 Grigorie Dimitrie Ghica vvd i g(o)sp(o)d Zemli Vlascoie. Cinstit şi credincios boerule al Domnii mele dum(nea)ta biv vei hatmane Dimitrie Ralet caimacam al Craiovii şi dum(nea)v(oastră) boe­ rilor divaniţi de acolo, veţi vedea jalba aceasta pentru care poruncim să cercetaţi, şi la dreptatea ce vor avea jăluitorii să-şi afle cuviincioasa indestulare şi să îndreptaţi, iar neodihnindu-să vreo parte de acolo cu cercetarea dum(nea)v(oastră),în scris să-i sorociţi la divan(ul) Domnii mele. 1824, Decembrie 18. Sigiliu Domnului. Monograma Domnului. (Doc. nr. 18; copie transcrisă, in posesiea 1. Chiriţă), VI. Răspunsul ispravnicilor la plângerea pe care popa Dicu şi cu alţi cetasi o face împotriva lui 7JOpa Angliei şi a altora, cari îşi au namestiile pe partile lor de moşie. !l1artie 1825. Dăla ispravnicii sud Dolji, Popa Dicu cliricu i popa Grigorie i Diacon( LI) Iacob i DiiacO:n( u ) Chir ca şi cu alţi cetaşi moşncni ai lor eli1a satul Ca­ caleţii dintracest judeţ, prin jalba ce dă către cinstita căirn ăcămie la trecutul Sep( tem )br( ie) 26, pentru popa Anghel i Diiaconul Dicu 249 [250] i Diiacon( u ) Stancu şi cu alţi părtaşi ai lor iarăşi moşneni ot Ca­ caleţi, între alte pricini ce arată că curge Între dânşii face arătat şi aceasta cu pârâtul popa Anghel cu părtaşii săi Îşi au namestiile pă părţile lor dă moşiie şi că la o hotărniciie ce s'au făcut de 24 dă boeri de sănt trecuţi ani 32, s'ar fi aş ăzat cu numiţii, ca îm­ potriv p ământul ce-l stăpânesc cu acele namestii să le dea alte locuri din părţile lor dă moşiie, dar încă nici pănă acum nu le-au dat loc înpotriv şi să află pag(u)biţi de cIaca şi de dreapta zeciu­ eala pământului lor, făcând cerere ca să să îndatoreze numiţii, ori să-şi plătească claca i zeciueala pentru pă.riântu lor ce-l stă­ pânesc, sau să le dea loc inpotriv. A cărora jalbă orânduită fiind în cercetarea ispravnicatului şi aducâridu-să pârâţii s'au înfăţişat înaintea noastră, care Între­ bându-să ce au a răspunde, făcură arătai: că şi de le ... 1) la câţiva dintr'inşii narnestiile pă părţile jăluitorilor, dar şi jăluitorii ş'ar fi având vii pă moşiea lor, şi că la o hotărnicie ce s'au făcut de răp( osa )tul sluger, Drăghici Băbeanu, după j ăluitorrle j ălbi şi cerere s'ar fi găsit cu cale atunci ca acele vii să le stăpînească jăluitorii înfundate, drepr narnestiile lor şi după acea hotărnicie au fost şi sânt următori, care acea hotărnicie făcându-ne arătat că să află în mâinile jăluitorilor,am cerut-o de la ei şi dându-o dă faţă o văzurărn cu leat 1808, Ioni( e) 7, de ani 16, luni 7, iscălită de Dr ă­ ghici Băbeanu biv vel siuger, prin care p ă lângă alte cercetări şi înpărţire ce le-au făcut la hotar( ul ) lor de moşiie, vorbeşte că pentru câte case i gr,ădini din siliştea satului au pârâţii la moş­ nern, au căzut pă părţile jăluitorilor, fiindcă şi viile unora din jăluitori cad pă părţile lor, cu mulţumi rea amândurora părţilor, găseşte cu cale ca să s(ă) măsoare Între dânşii siliştea, casele i pometurile pârâţilor ce cad pă părţile jăluitorilor. Ş'asemenea măsurătoare să s (ă ) facă viilor jăluitorilor şi cât loc să v(a) găsi stăpânind, să de(a) pârâN cu casele şi pometurile lor, asemenea să. s (ă) potrivească şi locul viilor, iar de va trece mai mult, ori din siliştea caselor, cu pometurile, sau din vii, prisosul acela, să dea din 'Partea fieştecăruia, unul altuea, loc de potrivă, după care aceasta zisără jăluitorii că nu sânt mulţumiţi pă această găsire cu cale a hotarnicilor. pentrucă �i de au avUt unii dintr'înşii, atunci vii pă' părţile pârâţilor, dar cele mai multe s'au părăsit şi ei nu au nici un folos dă la dinsele, zicând că s:i s(ă.) mulţuniească pârâlii şi să -şi ia sub stăpânirea lor acele locuri de vii şi pentrucă să. ami şăzătoripă moşiea lor să le plătească claca şi dijmurile din POll1Clurile ce au. Li s'au' zis că dacă ei fac acest fel de cerere; şi zic că nu au fost mulţumiţi pă acea hotărnicie a Băbeanului,' cum de nu s'au arătat nemulţumiţi qe atunci, ci au tăcut atâta dieastimă cu hotărniciea subt păstrarea lo� şi altă pricin1.lire nu avus"l.ră, decât că în mu1te râ.l1duri au avut gâlcevuri cu pirâ.ţii În pricin,"! . .aceasta, Deci, după cercetarea ce a'\11 făcut, măcar că. jăluitorii cere,'t. să fie supusi p;lrâţii a le răspunde dacă şi clijmuri, dup.� namestiile 1) Cuvânt indescifrabil. 250 � , • 4'!.� ţ,' .,: ... 1>, , ... , , � j t;:' ""l.'� � .... "*��'!",Pt\'�A ?",�,�.s.\."\:-'R,,\,,. i" � . [251] ce au pă moşiile lor cu pricinuire că nu au rămas mulţumiţi pă ho­ tărniciea slugerului Băbeanul, ca adică în drept locurile namestiilor şi al porneturilor să stăpânească şi- ei viile ce le-au avut pă părţile părinţilor înfundate. Dar aceste pricinuiri le sânt făr de nici un temei, căci ar fi trebuit atunci rip. loc, să faci acest davestealicţ P}, iar nu tocmai acum pentru ani 16, luni 7, şi ce să vede că s'au mulţumit şi pentru aceea au tăcut, lăsând pe pârâţi nesup ăraţi până acuma precum şi pârâţii pă dânşii. Deaceea, găsim cu cale ca ale­ gerea s1ugerului Băbeanul să să păzească, nestr ărnutat, fiind urmată pă dreptate, pentrucă până la numita horărniciie, stăpânirea pâr âţ ilor cu jăluitorii pă acest trup de moşie le-au fost davalma, iar atunci fiindcă au deosăbit pe fieşcare cu părţile sale, nici putea face într'alt chip că să-i dea pă uni(i) clăcaşi la alţi(i). . Dar pentrucă atunci, nu s'au făcut măsurătoare locurilor, narnestiilor şi cu pruni, pârâţilor precum nici la viile j ăluitorilor ca s(ă) să ştie care cât stăpâneşte şi câţi dintre dânşi vor fi având locuri mai multe să dea înpotrivă. De trebuinţă este acum, a să face, această măsurătoare pentru care de să v(a) găsi cu cale şi dex.ătre cinstit(ul) Divan, să o rân­ duiască un boerinasi p ă cine vor cere, ca să măsoare şi locurile namestiilor cu porrierurile pârâţilor şi locurile d1 vii ale j ăluito ri lor, şi ori la pârâţi sau la jăluitori de v(a) găsi loc mai mult stăpânit. să-i îndatoreze pă acela o da loc inpotrivă, şi aşa şi uni( i ) şi al­ ţi(i) să şi le stăpânească înfundate. Părerea noastră intr'acestaşi chip este, iar hotărârea să va da de către cinstit( u) divan .. (ss) Indescifrabil. 1825, Martie. (Doc. Nr. 14; copie transcrisă, în posesia 1. Chiriţă). VII. Pl ângerea lui Popa Aughel şi a lai Popa Dicu Marea, către biv vel hatman, împotriva unor moşneni, pentru moara C otorasca. 5 S?pt. 1825. Prea cinstite dum(neata) biv vel hatmarie, jăluim milostivir( ii) d-Ie pentrucă moşii părinţilor noştri prin zapis cu legatul s'au fost apucat în vadu vechi de au făcut mo (a) ra Cotorasca pă moşia Cotor ăştilor, care mo( a) ră au umblat liniştit( ă) păn la o vreme, ce s'au sculat uni( i) din moşneni, încă prin lumi­ nat(,ă) poruncă dă au făcut doo mori făr de vadă, nUl1l,ai cu al a­ ceşti(i) mori, cu care au stricat vadul 1l10ri(i). Pentru care în leat (r)822, (m)'a111 jăluit cinstitei căimăcăni(i), arătând p'i larg toat(ă) întâmplarea. La care jalbă' să face cinstită poruno::'l. către ispravnicat, dă la care orândueşte cercetarea asupra zapciilor 7i după ce dă în scris prin osăbit(ă) scriso(a)re din leatul (1)822, ApI'. 24, cu ho­ trll-{lre a-şi plă.ti fieştecare dreptul său şi că nici atunci cu acele porunci n'au fost următori, ci acum ne apuc(ă) pă mine popa 251 - ��;�-..e�.�i"Si� .. _ .. _�� __ •.... " ""��" • �'!'" _ ".,�" � � _ � '# � ,. ,& III" • [252] Anghel cu cetaşii Mâneci(?) a plăti câţiva b,ani În po.trrva pravilii, ce am luat dela neguţăto.ri în trebuinta mori(i) şi că acum mă a­ pucă numai pă mine Popa Anghel Cotara cu Popa Dicu Murea" prin mumbaşir a plăti bani(i) din zapis cuprinşi. Ci fiindcă mo(a)ra şade de lucru cu casa şi păietrile gătite, ne rugăm dumitale, cu cinstită poruncă, mumbasiru să ridice asupra noe a )stră şi să facă înplinire dăla tovaroşi dă bani ei) ce-i va aj unge cu dobânda lor, care să (nt) cliro.nomi răp ( o ) sat (u )lui protopop Ioan Ciucioi. Şi ce va fi mila dumitale. Prea plecaţi şi rugători către milo(s)tivul Dum(ne)zău, Popa Anghel sin Popa Dumitru Cotora, Popa Dicu Murea. Dimitrie Raler biv vel hatman caimacam Craiovei Cinstiţi dum (neavoa )stră beeri ispravnici ai jud. să-i judecaţi după dreptate şi să daţi dreptate, iar neodihnindu-să vreo parte cu alegerile, �-i sorociţi la divan. Sigiliu căimăcămiei. 1825, Septembrie 5. (ss) Indescifr. Sud DoIi, Dum(nea)v(oastr,ă) zapcii ,ai plăşii Dumbrăvi-de-sus, din co­ prinderea jălbii aceştiea veţi lua înţelegere pe(n)tru care vă scriem să cercetaţi şi pă câţi îi veţi dovedi înclinaţi într 'acea datorie să-i apucaţi a plăti spre desfacere şi despărţirea acelui zapis, odih­ nindu.i sau nemulţumindu-să vreo' parte să-i trimeteţi aici cu cer­ cetare. 1825, Sep(tem)br(ie) 5. (Doc. Nr. 12; copiea transcrisă În posesia 1. Chiriţă ). VIII. Plâugerea lui Popa Dicu şi a altor cetaşi către biv vel h.atman, impotriva lui Popa Anghel şi a trei Diaconeni pentru silniciile ce le lac. 26 Sept. 1824 - 26 F ebr. 1825, Prea cinstit dum(nea)ta biv veI hatmane, La 22 Noembrie trecutllileat (r)823 (m)'am jeluit sfintei epis­ copii pentru popa Anghel şi' Diiaconu Dicu şi Diiaconu Stancu şi Diiaconu Ilie, cu alţii părtaşi ai lor ot Cacaleţi sud Dolji ..... 2) că toţi aceştiea nu numai că fără de nici un aşezământ sau învoire dela hotărniciea celor 24 de boieri, ani 32, să află cu Iăcuinţa lor şi alte namestii pă partea noastră de moşiie în silişte făr de schimbă şi făr de plata havaerului pământului după pravili, apoi ca şi totdeauna mai sus numiţf cu tot felul de ocări şi necinste, sântă porniţi asupra noastră, După cum popa Anghel, atunci au afr(lntisit cu laude(?) şi de bătăi p ă cucernicul popa Dicul .... 3). 2) ClIvânt indescifrabil în original. 3) Idem. 252 �" v .. '1 � "-''..'�'j>�.� .... ,�."�<,,,," 7)t,.,t;j., I,\,,,�,t� n�:.o..,:�;:.c ,'.,*;t;>t·�'�';7;;li'':..�'':I!\��Ij�:t,;t'.t�",\,:�)�� �. ". ' Y' ... ,,,.,,,, �:_�. ffl'H- ,,_ "'-.> , . [253] La 10 ale trecutului Ghenarie, urrnătoru leat, (m ram jeluit dlui biv vel lo.g. Consrandin Câmpineanu, proin caimacam, tot pentru aceştiea mai sus arătaţi că nu să supun a-şi plăti dreptul havaetă şi că apurure să poartă tot în gălceviri şi necinste .. De către sfânta episcopie fiind judecată politicească să porunceşte protopopului plăşii să cerceteze numai pentru necinste şi să arate stăpâniri(i) bisericeşti, iar de către prea cinstita căimăcămis către du-lor boeri ispravnici de unde s'au făcut şi poruncă către zapcii plăşii, să cer­ ceteze şi să arăte cinstitului ispravnicat pricina schimbului şi inpo­ trivirea lor, pentru care nici o. urmare nu s'au făcut. La trecutul Iunie ne-am pomenit cu un Manolaiche logofeţălul ot tam împreună şi cu un' Costandin logofeţălul, orânduit din porunca cinstitului is­ pravnicat şi cerută. de Manolaiche, carele după ce au venită în faţa locului, numai pă mine popa Dicvl m'au luat din praşila po­ rumbului şi m'au ţinută câteva zâle în l�eşarte ţi neadevărat prov­ nimile lui Manolaiche, făr de cercetare cu marturi şi alţă moşteni ce sânr înjugaţi toţi la cererile ce face numitul, face acea orânduită alegere înscrisă după tertipurile lui Manolaiche şi întocmite min­ cinoase, arătări de un Gheorghe Mărgărr.escu, cerând înt/li că făr de întoarcere de bani să ia dela mine, popa Dicul, Mano.lea trei zâle de moară cumpărate cu zapisă, de ani 24, cerând şi ve; nitul lOT de atunci şi până acum cu prothimisisul ce zâce că-I are în moara Cotorasca după apa Giorocului, mai cerând şi tal. 140., cei numiţi plata sa de Bucureşti şi alte neştiute numiri pă care zâc .că i-au trasă Florea Opincaru. Mai provalisândă şi aceasta că ra(a)ta mori(i) Cotorasca în care sânt toţi moşteni părtaşi şi nu­ mitul numai o. zâ de moară are şi .aceia de cumpărat fiindcă moş­ tenirea lor s'au vândut de dânşi(i), că aş fi luat eu acea roată şi am dus-o la altă moară din jos, cerândă şi pentru aceasta venitul p ă patru ani, apo.i mai cere şi venitul altei mari sângur iarăş pă patru ani, cu cuvinte că eu am arsă acea moară cu foc şi s'au spart pietrile .... 4) zâcândă şi acesta că şi iazul acestii mori l-am făcut p{l moşia sa, Orânduitul logo.feţăI n'au mersă în faţa locului să vază iazul, moara cum s'au făcut şi acea ro. (a )tă că am plătit-o pă jumătatea celorlalţă doi maşteni, t,al. 16 şi n'au chemat nici au cercetat de cine s'au arsă mO,ara şi iazul, de cine s'au făcut no.oă, de mine sau de toţi ceilalţă moşteni care v( o)r adevăra în faţa lo­ cului şi aici şi la judecată, Acele trei zâle de moară le-am cumpărat eu cu un mo.şt( e )an şi părtaşi ce sânt, cu iscăliturile, llumili lui papa Anghel zavistnicul şi înţărătătoriul. In leat (1) 802 s'au mai rădicat asupra Diiaconului Chircăi cu înpotrivire, de i-au astupat groapa bordeiului său, că nu-l îngădueşte în moşiea sa; Chirca cu jalbă şi mumbacşir ce (a) rânduit dreptă moşteni­ rea sa, îi dă papia Anghel acest zapisă cu arătatul leat că nici la nW'iie nici la moară unde are el cumpărătoare, Noi am jăluită acum la trecutul Avgustă şi cinstitului ispra\'­ llicat că cercetare( a) acelui logofeţăI nu ieste cu orânduială şi P�l dreptate făcută şi cu hotăruri şi enteres, cerem ca după 1 5-{ 6-lea 4; Cuvil.nt indescifrabil. 253 �. �'"' "'�. �'�����'�''''-''- _.,, �\J.:':'-= --j,:4.,; , către venerabilul profesor pensionar şi fost prefect de fericită memorie al jud. Mehedinţi, d. Teodor Cos­ tescu. Scrisă pe un ton violent, în primele clipe ale unei furii care, de sigur, se va fi stins până azi (şi pe care, sperăm, însuşi d-sa o regretă acum), d. Ciocârdia insultă într'un chip odios pe acela care a făcut pentru judeţul său ceea ce nimeni altul nu a făcut, de 30 de ani încoa, pentru un alt judeţ oltean; pe acela care a construit zeci de şcoli primare în Mehedinţi şi l-a înzes­ trat cu şosele însemnate; care a înălţat Liceul «Traian» la faima pe care puţine instituţii de învăţământ au ajuns-o; care a făcut din satul său Vânjuleţ un sat gospodărit occidental şi car,e tre­ bue dat ca model şi îndreptar de ce poate face un proprietar pentru satul său; însfârşit pe acel care a dăruit Severinului frumosul Palat Cultural şi Muzeul orăşenesc; pe acel care con­ duce şi animează «Universitatea populară- severineană, veşnic pe drumuri, necruţător pentru sănătatea sa, cum a fost pentru averea sa proprie în folosul aşezămintelor culturale ce a patronat, şi pentru care aleargă şi se sbate neobosit şi astăzi. D-I Ciocăr­ dia-d-sa e încă tânăr şi din sărac a ajuns bogat, ajutat de atâta noroc - nu este nici drept şi nici generos cubătrănul profesor, care a fost odată bogat şi azi a sărăcit îmbogăţind o instituţie de cultură a oraşului său şi care şi-a tocit nervii, împuţinându-şi zi­ lele, nu filând cărţile de joc în tripouri, nici petrecănd în şantanuri, ci risipindu-şi cu princiară dărnicie ceeace alţii drămuesc cu sgar­ cenie, în slujba şi folosul binelui obştesc şi al învăţăturii. «Arhivele Olteniei» îşi fac o datorie şi o cinste din a pro­ testa împotriva intempestivei scrisori pomenite, asigurând pe d. prof. Teodor Costescu de sentimentele de respect şi admiraţie ce-i păstrăm. \ c. D. F . ••• � •••••• II. 262 I I r \ [263] ••••••• w •• y ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i HOTe ŞI COM1JHICARI i • • • • ................................. " ........................•............. Principatele Române văzute de un funcţionar turc din veacul al XVIII-lea, de Marcelle C. Karadja, născută Caradja, Descrierea care urmează, scrisă mai întâi in limba turcă, face parte dintr'un manuscris inedit în 3 volume (împreună 327 pp. folio), cuprinzând capitole despre diferite ţări europene, Egipt, Africa de Vest, America şi despre curtea, armata şi marina otomană. Partea dată aci în traducere se găseşte în vol, In şi este luată dintr'o copie care se păstrează la Hofbibl iothek din Viena, executată pentru Baronul Ottokar v. Schlechta-Wssehrd, un, cunoscut orientalist din mijlocul veacului trecut, care prezintă o traducere în limba germană a lucrărei în Sitzungsberichte der phil, h ist. Classe der kais. Akademie der Wissenschaften, XL Bd. (Wien 1863), p. 55P, purtând titlul: Walachei, Moldau, Bessarabien, die Krim, Taman und Asow, in der Mitte des vorigen Jahrhullderts. După ce am întreprins traducerea, am aflat că şi vechea -Revista Nouă> vol. Hl, azi aproape imposibil de găsit şi deci inacesibilă, a dat un studiu făcut de d. Lazăr Săinea nu, cuprinzând în traducere cel puţin o parte din pasag iile ce ne interesează. D. Iorga menţionează şi d-sa această descriere în a sa , Il, ed. IV, pp, 195-202, sub numele de . -- Despre autor, al cărui nume nu apare nicăieri in relaţiile sale, aflăm doar atât: că a stat vreme îndelungată la Hotin, unde a ocupat diferite posturi mărunte, între altele cel de secretar al secretarului în Administratia Arsenalului, Era sta­ bilit, precum se vede, cu familie cu tot în cetate, şi cu' evlavie şi mare lux de amănunte ne descrie oraşulîn care şade. Cu o mândrie naivă şi copilărească ne a­ trage atenţia asupra cronog ramelor compuse şi săpate de el şi asupra celor 12 versuri ce a scris în onoarea lui Abdi Paşa, operă cu care se mândreşte acest modest pisar, care cu tot dinadinsul ar fi dorit să-şi lase numele posterităţii. Soarta Însă a vrut ca pietrele să rărnână mute, şi nici măcar relaţia atât de iute­ resantă şi amănunţită ce ne-o lasă despre ţara noastră să nu poarte vre-un nume, aşa că este şi rămâne anonim. Descrierea 'in să pe care ne-a dat-o ne este deosebit de preţioasă. Ea ne înfăţişează ţara văzută prin prisma oriental ului, şi adesea o exclamaţie naivă ne aram regretul ce-l poartă că ni s'a lăsat o independenţă prea mare, pe care o consideră dăunătoare intereselor Inaltei Porţi. Se întinde pe larg, şi pare-se anume, asupra bogăţiilor naturale, vite, oi, mine, veniturile iarmaroacelor, bunătatea fruc­ telor, ieftinătatea traiului, insistănd asupra modicităţii tributului legal cerut de Poartă, Ba într'un loc zice că mai bine ar fi ca ţara Moldovei să fie dată pe mâna Tătarilor, «căci astfel am fi feriţi de năvălirile acestora şi de atacurile mişeleşri ale Moldovenilor», iar apoi: (Domnii Moldovei) sunt doar adevăraţii duşmani ai cărmuirii». Parcă cu ciudă nu-şi poate stăpâni admiraţia, când spune de Români că «sunt mişei, dar viteji». E sigur că auonim ul nu ne era prieten, şi tocmai de aceea ne înfăţişează ţara sub un aspect nou şi interesant: frumoasă, ispititoare, bogată şi g hiaură. Vorbeşte de ea cu toată admiraţia, râvna şi ura pe care o poartă orientalul femeiei ce l'a respins. Iată pasagiile ce ne privesc: EFLAl{ (Valahia) forma la început, dimpreună cu Moldova, o singură i,ară; mai târziu fură, despărţite şi de atunci sunt două ţări deosebite, cârrnuite de câte un Domnitor (bey) cu ra'ng depa'şă cu două tuiuri, sub cârrnuirea Porţii. Aceşti Domnitori sunt îmbră- 263 [264] caţi cu un caf'tan f;'i coiful ienicerilor (Kuka) şi însoţi ţi de câire doi soldaţi de gardă. împă,răteşti (Solak) până la locuinta lor, Ou această ocazie, păzitorul Porţii de mijloc a Seraiului (Or+a Kapu) primeşte 'anum ite daruri onorifice şi bani, La plecarea Domnului către postul său, iarăşi însoţit de doi garzi (Peik şi Solak) şi de un Cărnăraş (Kapidschi) ai Impăratului, până în reşedinţa sa ghiaură. Vechii locuitori ai Valahi ei erau Sci ţii (Dsch ita), un neam tătăresc (sic l). Impăratul Traian (Traian Krali) aduse 30.000 de colonişti pentru munca agricolă. Alt împărat roman însă, înlocui pe aceşti agr icul tori printr' o colonie militară, pentru a 'asigura apărarea împotriva năvălirilor tătarc, In' anul 866' (1461-62) ţara ajunse în stăpânirea Sultanului Mehmed Chan 11 (Părintele Victoriei). . Graniţe. La Răsărit, Moldova; la Miază-noapte, Polonia; la Apus, Orşova Veche, la intrarea Banatului 'I'imişoarei şi Tran­ sil vania; la Miază-zi, Dunărea. Oraşe şi localităţi. Valahia cuprinde multe oraşe şi locuri. OeI mai de seamă oraş este Bucureşti (Bukresch), la 12 ore de Giurgiu (Jerg6ji), pe Dunăre. Bâkreseh (Bucureşti), la 51 lat, şi 44 long. pe şes, pe malurile unui râu care poartă numele de valah de Dârnbovitza, este un oraş bine clădit, cu biserici frumoaso şi bogate, CII case măreţe ce sunt locuite parte de ghiauri, parte de musulmani. Oraşul mai este şi adăpostul multor negustori, Are mahalale întinse, pieţe bine clădi te şi două băr. In centrul oraşului se află o mânăstire, pe un deal, întăr-ită ca o cetate, încorijura.t.i eu ziduri, şi din care se vede tot Bucureştiul. In deose oi bine clădi te şi hogat împodobite sunt, precum am -rnai spus, Liser i­ cile : ele poartă cupale aurrte, având în vârf cruci de diferite forme, care se zăresc la dep{Lrtar,e ele o milă. 'Peste râu trece un pod puternic. Irnprejurul oraşului sunt câmpii roditoare, cu grădini şi vii. In toate după, arniez il e muzica militară cântă, în faţa palatului. Primul Consilier al lui Vodă (Diwan Eff'endi), primul agă şi. căpetenia tătar-ilor de poştă sunt mahomedani, restul casei militare Însă e alcătuită din ghiauri. Seara, la /. vreme de culcare, se dă un semnal cu ajutorul Ulmi instru- ment în felul unei trârnbiţe, numit. "tuba", in urma căruia, nimeni' nu mai iese elin casă. Oârciumile oraşului sunt d eschise oricni. Băieţi şi f'ete se oferă trecătorului pe un preţ; de nimic. Mulţi ara.hi şi' turci şi-au. pierdut aci credinţa şi au rămas- în ţară. Alt oraş valah se numeşte: 'I'eragoseha ('llârgovi.�tc), Este aşezat pe un şes aproape ele\ graniţa Transilvani'ei; are o ma­ hala întinsă cu grădini şi viIi şi o biserică mare. Pe alături curge UIl râu mare. Oasele sUII,t, frumos dă.dite; mai sunt şi băi şi pieţe. Imprejurimile cupr-ind', întinse vii şi grădini de zarz a­ vaturi, Un şir de ll1Ullţi desparte oraşul de Transilvania, 264 [265] Altă localitate se numeşte: Kurdseh (Urziceni?) pe drumul către Moldova, la o poştă de Bucureşti. Buze (Buzău), aşezat pe râul cu acelaş nume. De aCI ŞI până, la Giurgiu sunt 7 mile. In apropiere se află localitatea Rimne (Râmnic). DESCRIEREA ŢARII. Valahia este o tară foarte roditoare şi bine cultivată. 'Poate oraşele şi localităţile, ca şi mânăstirile mai însemnate, sunt întărite cu ziduri ca nişte cetăţi. Pieţe curate, înfiin tate în chipul orăşenesc, le înfrumuseţează. Râuri, izvoare şi gră,dini sunt multe. Său, miere, vite, oi şi cai se găsesc În carrtităti enorme; vacile şi oile sunt duse de negustori până, la Veneţia şi în Polonia. Caii sunt îndărătnici, însă învăţaţi cu poveri gTele. Crescătorii de vite (Dschoban) sunt în număr foarte mare şi dacă nu s'ar exporta produsele lor în alte părj.i, ele "LI' acoperi cnprisosinţă toate nevoile Stambulului. In unele locuri se iin iarmaroace şi târguri regula te. Astfel în Craiova (Kra] Owa) şi În a.lte Tocal.ităf.i la marginea Transilvaniei, unde se adună negustori din toate părţile. Mine. Valahia are multe mine de sare, numite okna. Sarea se sfarmă sub pământ şi se aduce în bulgări mari la supra­ f:ată. Pentru această muncă se Întrebuinţează şi o-ăufăcători în­ chişi pe viaţă. In Valahia mai există şi zăcăminte de aur, de argint, aramă şi plumb. Deasemenea şi izvoare de păcură, care curge ca apa din pământ. Această păcură se închide în bur­ dufuri şi se trimete afară, din ţară, unele este întrebuinţată la ungerea trăsurilor. Lângă izvoare stau Întotdeauna oameni cari pentru o mică răsplată dau foc izvorului, care se aprinde cu furie răspândind un fum gros; acest fum ia în aer di fer it.e forme ciudate, de cal, de cămilă, de chioşc, oferind un spec­ tacol puţin obicinuit. Caracterul I]OP01'IIIui. Va.lahii sunt bănui tori ele felul lor şi nicidecum dispuşi prieteniei. Ferneil e lor sunt UImitor de fru­ moase şi considerate, de aceea şi mai toate treburile sunt date pe mâna lor. Portul seamănă cu cel unguresc; limba. este un amestec de sia vă şi rusească (sic). Va.Iahii sunt răz boinici şi vi­ teji. Mânuiesc cu pricepere arcul, săgetjle, Ilinta şi sabia. Ei plătesc anual 100.000 galbeni Domnitorului. Capitaţia predaU!' anual la. Poartă cuprinde 100.000 piaştr i. In vremuri ma i vechi, o casă elin zece trebuia sit mai dea Domnitorului şi câte un eal' ele vită pe an. Acum Însă li se. cere câte o vită! pe lună. In afară de aceasta, mai plătesc lunar sub numele de "okarit" (văcări t) câte 20 aşpr i pe cap de vită şi 10 aşpri de oaie. Vite şi oi se găsesc În număr a'tât 'de mare, încâ-w se poate exporta în Rusia, Polonia, Ungaria, Danzig, Boemia, Silezia, Austria, Bosnia, ba chiar şi pâ.năla Roma (sio I),» Ceara, precum şi grâul, seul şi sarea se trimit Însă, numai la St.ambul. La, începutul unei campanii, Voevodul se transportă 265 ,�"""",,-.'iW""'""""""�"' � � c- [266] în persoană la Dunăre, pentru a supraveghea construirea podului. Acesta se face din pontoane de grinzi, căpriori şi scânduri. In loc de ancoare de fier, se obicinuiesc lăzi pătrate puse în şir, îrigreunate cu pietre, care sunt lăsate în apă cu ajutorul unor funii de ] 20---150 stânjeni lungime, făcute din coarde ele viţă împletită, ceeace asigură nernişcarea pontoanel.or. Pentru transpor­ tul materialului de război, ori muni.ţii şi bagaje ale armatelor turceşti, Va.lahii le procură peste 6000 de care şi cai cu chirie. Ei singuri se înarmează cu săbii, flinte, lăncii, arcuri şi săg·ei;i. Capul şi-l acopăr cu un coif (thuglugha). Cei mai mulj.i sunt călări; pedeştrii poartă hârl eţ şi sapă, şi merg înai n te pentru Il netezi drumul. Aceştia se chiamă "baldar". V alach ii, ca Ş1 rr,ătiarii, au obiceiul de-a despica nările cailor pentru a le uşura respiraţia. In vremuri vechi, contingentul armatei pe picior de luptă cuprindea 60.000 de călăreţi, sub comanda Voevodului. Ei sunt viteji şi repezi în mişcări. Cum am spus mai sus, Voe­ vodul este numit de Poartă, şi îmbrăcat în faţa Sul+anului, inainte de plecare spre postul său, cu un caftan şi coiful ieni­ cerilor. Un ciauş, care ocupă apoi locul de stegar (Sandscha­ kodar), doi cămărasi (kapidschi) şi doi garzi împărăteşti (peik şi rsolak) .îl însoţesc la drum. In oraşele prin care trec, eămă­ raşii şi garzii deschid calea în alai solemn. Acelas cerernonial se repetă şi la intrarea în Bucureşti. Acolo, aceşti însoţitori de onoare locuiesc .în case anume, primesc îmbrăcăminte şi. bani. ele elrumşi, după predarea taxelor fixate, pleacă înapoi cu toate onorurile. Daruri] e (awaid) pe care Voevodul trebuie SEl le pl:�L­ tească, cuprind 100.000 florini pentru Marele Vizir, şi aşa mai departe, propor-tional, pentru Reis-Effendi şi ceilalţi dregători. Sultanul primeşte ele Bairam un caf'tan de samur, Sul tana Va­ Iide şi baremul blănuri de samur, vulpe şi ermină şi ştof'e cu fir, în valoare totală de 200 pungi. Marele Vizir, ca şi toti cei­ Ial ţi mari dregă tori, prim esc cu ocazia aceleiaş săr bă tori, în afară, de blănuri scumpe de lup şi vulpe, stofe şi pânzeturi, sume de bani -etc. şi plată in natură, după anotimp, sau miere. Către fise, Valahia nu plăteşte decât 100.000 piastri, cum am spus mai sus. Irisă fiecare Voevod nou trebue să pbtească, în kl:aruri 1200 pungi; cheltuiala anuală pentru acest scop e J.c pa tru ori mai mare decât tribu tul către fise, Pe vremea Suita­ riului Soliman, Valahia era însemnată (în cadastru) cu 48.000 ele case şi Moldova cu 30.000. In urma asup1'irii suferite dela Voevozi, acest număr a, scăzut di.n ce în ce. Zece boieri can ocupă oareşcum rolul de prinţi în ţară (Kralizade), sunt pro­ prietarii. întregului pământ şi dispun de popor ca de nişte robi. Fiecare elin aceşti boieri l'I�dică dările în provincia sa şi le depune la ea.sa centrală 1 a,Ij3ucur'eşti, r�lara, mai. are şi un ad­ minishator fimweiar (Vistiet11ic) şi LIn secretar al finan-ţelol', cari i;in socoteala veniturilor \şi cheltuielilor. Voevodul este 111 l,ar{l ca un regcputernic (Kra,li. Kebir). Acesta stă pe o treaptii, m-ai sus decât cel elin Moldova. Primul arc ranc,' de vizir, al doilea num::1i de Beilerbei., - 266 [267] BOGHDAN (Moldova). Această tară se numia mai întâiu Dacia. Numele de azi se L1'Iage dela un soi de grâu care creşte acolo şi care poartă un bob negricios (Kara bcghdai), de unele şi numele: Kara bog-hdan. Gl'auiţe, caracterul poporului, oraşe şi locuri. Moldova se mărgineşte: Ia Răsărit. cu Marea Neagră, la Apus cu Transil­ vania şi Valahia; la Miazăzi, parte cu Valahia, parte cu Du­ nărea; la Miazănoapte cu Nistru (Turla). Moldovenii sunt creştini ghi'auri şi violenti. Voevodul lor este numit întracelas reI ca la. Valahi. Reşedinţa lui estle la Iaseh (Iaşi). Este aşezat, după Atlasul Minor, sub 52 long. şi 47 lat. Are pieţe, o baie şi un palat domnesc, nurnif ,.corte". Aci se află şi mai multe rnânăst iri bine clădite. Insii luat în totul lui, oraşul nu este atât de frumos ca Bucuresti'i. Moldova cuprinde Însă şi alte oraşe şi locuri de seamă, ca Sudsekaw (Suceava), vechea reşedinţă, un oraş frumos. Isniandsehe (Neamţ), aşezat la zece mile mai încoace. Apoi K1<1]os (Galaţi), pe Dunăre; are pieţe bine întocmite, rnâ- năstiri măreţe, însă, nici-o baie. Un serdar al ienicerilor îşi are r-eşedinţa aci, după cererea inspectorului pescăriilor şi cea a boierilor, pentru a ţine în frâu numeroşii Lazi, salahori, cari adesea se iau la bătaie. Cheiurile din Galaţi primesc adesea vizita corăbiilor din Stambul şi Egipt, care se Încarcă cu trestie. Aceasta este prelucrată apoi în Egipt şi transformată în bătători (rnathrak). La Stambul duc lemn de construcţie şi sare in bulgări. Pc drumul dintre Iaşi şi Hotin, pe mar­ ginea Prutului, se află Dsehudsehire (Ţuţora). Un depozit de cereale al fiscului otoman. Aci se aduce toată provizia ele cereale cumpărată pe m.al ur ile Dunării sau în Rumelia şi destinată, fie unei ca'm­ panii - împotriva Ruşilor şi a Polonilor, fie ca depozit pentru g(arnizoa,na, Hotinului. Cerealele sunt. încărcate la 'I'omarovo (H.eni), un sătişor Ia confluenţa Dunării cu. Prutul, pe plute care sunt apoi trase pe apă până la Dschudschire (Ţ'utora), unde se află un inspector care le ia În primire şi le aşează în de­ pozit. Distanta de aci şi până la Hotin e de 42 ODe. De fapt nu sunt decât 6 ore elela Hotinşi până la Prut (pe drumul cel "mai scurt), însă trecerea plutelor este anevoiaxă elin cauza muljiinei trunchiuriJorcăzuţi în apă, aşa că plntele nu pot trece mai sus. Punctul cel mai sus ce-l pot a ting;e este locul Kanl! Kiipl'ii (Podul de sânge). Aproape de Dschudschire se exploatau pe vremuri mine1e dela Chan 'I'epe (Movila hanu­ lui), de unele se extrăgeau cantităţi mari ele "salnit" (sili tră). După, moartea lui Laz Mustafa Aga însă, ultimul exploata tor, nu se mai află altul, aşa că minele rămaseră părăsite o vreme. Acum însă, fiul acestuia ar fi reluat, după cum aud, exploa­ tarea şi vinde silitra monetăriei din Stambul cu 40 cL�plr. Cele mai multe din ele s'au aflat în nişte movile destul de mari, 284 [285] dintre care una, numită «măgura mare», lângă calea ferată. Iar ceia ce este mai interesant, este că asemenea movile se găsesc aşezate în linie dreaptă, pornind dela Reşca, Horărani, Fărcaşele, in partea de Sud, cam la o depărtare de 1 km, şi jumătate de sate. 2. Este greşită părerea d-lui Tudor, cum că V. Părvan nu a avut cunoştinţă despre acest sarcofag decât abia în apropiere de 1927. D-I Tudor scrie în nota 2: «Despre descoperirea acestui sarcofag a fost înştiinţat şi V. Părvan, care din cauza boalei şi a morţei imediat, nu a avut timp să-I vadă». Pâr van are chiar un raport asupra acestui sarcofag, publicat în An. Ac. Române, Seria II, Tom. XXXIV, 1911-1912, pp. 58-59, raport făcut în urma unei scrisori a lui Em. Kreţulescu, adresată Academiei Române, în care se descrie acel sarcofag şi literele greceşti sgăriate pe el. Academia însărcinează pe Părvan să facă cerce­ tările cuvenite asupra amănuntelor date de Em. Kreţulescu, în urma cărora acesta depune raportul despre care am amintit mai sus. 3. Capacul pe care d-l Tudor îl crede a fi al acestui sarcofag; atât după dimensiuni (lung 2,450 m., lat 1,330 m. şi înalt 0,80 m. În timp ce sarcofagul este lung de 2,140 m., lat de 0,720 m. şi înalt de 0,65 m.), cât şi după felul materialului-căci în capac găsim o piatră mai dură-, ca şi după lucru, se vede că aparţinea unui alt sarcofag. Deci nu se poate împărtăşi ipoteza autorului, că adică acest capac a fost într'adins făcut aşa de mare «ca prin greutate să împiedice pe obişnuiţii profanatori de morminte din antichitate» 4. Materialul necesar construcţiei acestor sarcofagii trebue să fi fost adus din munţi, mai ales că avem Oltul la îndemână, cu toate întăriturile sale --limes-ul alutan. A. M. Pârvulescu. 11 ••••••••• 11'1' Rectificări Acum câteva luni a murit la Ploeşti nonagenar Spiridon Stătescu, fost consilier la Curtea de Apel din Bucureşti, ultimul frate al lui Eugeniu Stătescu. Un ziar de dimineaţă foarte răs­ pândit, vestindu-i moartea, îi consacrează un articol în care-I face frate ră posatului Scarlat Popescu, Procurorul General dela Curtea de Casaţie în vremea lui [ Am vroit să scriu Directorului acelui ziar, ca să facă o rectifica re. M'am răzgândit, sau mai exact am pregetat. Când însă un alt ziar de dimineaţă, a făcut din Jeanot Ian­ covescu un boer moldovean prieten al lui Lascar Catargi şi care a refuzat un portofoliu ministerial, ca să nu fie silit a se scula de dimineaţă, am luat condeiul şi am scris Directorului acelei gazete că amicul meu I. N. Iancovescu era oltean getbeger, năs­ cut în Rămnicul Vălcei, din Pitarul Nicolăiţă Iancovescu, fost de putat la Divanul Adhoc, şi o Săftoaică. Acest distins publicist a părăsit pe conservatori, tocmai fiindcă nu i se da în acel partid locul ce i-se cuvenea, şi a trecut la Vernescu, apoi, odată cu ace- 285 I l' 1, il! [286] sta, în Partidul Liberal. Cititorii ziarului ce-i atribuia Iancoves­ eului calitatea de moldovean, nu ştiu insă nici azi că el era neaoş oltean. Acum în urmă, un poet de talent îşi publică amintirile în­ tr'un ziar de seară. Am citit acolo că în 1877 Prefect la Caracal era un Gheorghiţescu, care a perdut drumul ce ducea din Gră­ dini la Corabia şi că, din pricina asta, Ion Brătianu i-a luat a doua zi dimisia. Se poate; nu ştiu. Adaogă însă că l-a pus în loc după război şi că în astă a doua a sa prefectură a perdut ale­ gerile, fiindcă s'au ales la Caracal, în opoziţie, Take Ionescu, Va­ sile Obedeanu şi Pavlică Brătăşanu. Ce ştiu eu sigur este, că în 1878--79 Prefect la Caracal era Protopopescu. In Octombrie dimi­ sionănd acesta, iar, tatăl meu refuzând prefectura, a fost nu­ mit Puricescu, căruia i-a urmat Iorgu Caletzeanu, Vasile Obe­ deanu şi Mihalache Demetrian. Aceştia au cărrnuit judeţul Ro­ manaţi dela război şi până la căderea lui Ion Brătianu. In tot acest interval de timp, Ia Caracal nu s'au ales decât cei spriji­ niţi de guvern şi nici un opozant. Take Ionescu s'a ales întâi 'la Cameră în 1884 la Bucureşti ca liberal-guvernamental, şi în 1888 Ia Craiova în opoziţie, ca liberal-disident. Vasile Obedeanu din Caracal, a trecut Prefect la Ilfov, unde a stat până în Martie 1888 şi s'a ales senator la Romanaţi în Septembrie 1895, ca liberal­ guvernamental. Cât despre Pavlică Brătăşanu, dumnealui a in­ trat în Cameră în Septembrie 1888, la alegerile prezidate de ju­ nimişti. Insemnez toate astea, fiindcă nu este bine ca, pe când unii se ostenesc să descopere istoria trecutului mai depărtat, alţii să întunece trecutul cel destul de apropiat. Şi fiindcă acel aş poet, într'o conferinţă ce s'a şi tipărit, vor­ beşte de alt oltean, spunănd că a fost Prefect al Poliţiei Capita­ lei în 1871, Colonelul Bibescu, arăt că Bibescu a fost Prefect de Poliţie al lui Barbu Catargi în 1862, dar că, pe cât ştiu, Prefect de Poliţie al lui Ion Ghika în 1871 era Simion Mihălescu. M. T. C . •••••••••••• \ \ 286 [287] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• .. . • • i RECEHZII i • • � . •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• CĂRŢI Generalităţi CII privire la stu­ diile istorice. Lecţii de deschtdere şi cuuântări, de N. Iorga. Ed, II-a, Bucureşti 1933, 177 pag.-Se adună aci la un loc lucruri mai vechi, la care se adaugă altele noui, Toate sânt cu­ vinte spuse. Intâla ediţie, tot cu titlul de mai sus, a apărut în 1911, la Vălenii-de-Munte. Ea cuprindea: I. Despre conceptia actuală şi geneza ei, lecţie de deschidere din 1 Nov. 1894. A fost publicată mai întâiu se­ parat, în acelaş an. Se urmăreşte con­ cepţia istorică la deosebiţi istorici, Istoriograli sau critici, începând cu Poliblu şi cu Lucian, care dă cea dintâi definiţie a istoricului, pe, care-I socoteşte "poet pedestru», trecând a­ poi peste marile personalităţi ale vre­ murilor, ca Vico, Mably, Buckle şi stăruind asupra lui Ranke, Schlozer �I mai noul Bernheim. Observă în deaproape ce credeau istoricii despre istorie şi cum inţelege au să o alcă­ tuiască, să se informeze. Aici d. Iorga dă această lapidară definiţie a isto­ riei: «Istoria e expunerea sistematică, fără scopuri străine de dânsa, a fap­ telor de orice natură, dobândite me­ todic, prin care s'a manifestat, indi­ ferent de loc şi timp, activitatea ome­ nirii», (p. 4). - Il. Despre utilitatea generală a studiilor istorice, lecţie din Nov. 1895, publicată încă de a­ tunci ca o Introducere in studiul is­ torlei. Istoria trebue să caute umani­ tatea şi estetica morală, căutându-se adevărul prin răbdare şi onestitate ştiinţifică ; se cere însă şi iubire, pa­ siune pentru lucrul cercetat.-III. Fru­ museţea in scrierea istoriei, Nov. 1897. Arată cum să se prezinte is­ toria, urmărindu-se tot deodată şi for­ mele sub care se scria când se recur­ gea numai la cronici, şi se neglijau rhivele. Precizează cum se urmărea .apoi numai estetica şi cum a fost sub diferite influenţe. Se cere ca stilul istoricului să fie demn şi să dea vieaţă, -IV. Cum se scrie istoria ", Nov. 1898. Se fixează şi rolul auto­ didacţilor sau al diletanţilor în istorie, indicându-se şi vremea când, în locul istoriilor bazate pe documente, se preferau cele scrise frumos. E de da­ toria istoricului să nu lase la o parte din cercetarea sa nici un fel de mo­ nument istoric; interpretarea acestora însă are nevoie de inteligenţă. Unde lipsesc aceste monumente e necesară reconstrucţia prin ţantazie, l-am zice prin iruuiţie=-N, Moralitatea şi ar­ monia istoriei, Nov. 1900. E antiteza pe care o pune istoricul între lumile care au creiat ceva durabil civilizaţiei, dar au jertfit o omenire întreagă Stră­ lucirea Atenei sau a Romei, d. ex., au eşit din nedreptatea şi suferinţa pe care le îndura clasa dominantă, scIavii. Dreptul la o vieaţă mai bună al acestora era dat in lături, ca din el clasa dominantă în luxul ei să cre­ iezeşi să întreţină creaţia care va da strălucirea civilizaţiei respective,- VI. Ideile in istoria universală, Nov 1900 Se urmăresc ideile care au do­ minat alcătuirile de istorii universale, criticându-se mai ales acea concepţie care dă extenslune Istoriei teritorial şi nu creaţiilor universale ale locui­ torilor. In felul acesta s'a ajuns să se scrie volume întregi pentru istoria Rusiei, care n'a dat nimic întregei civilizaţii, şi numai câteva capitole Atenel care, cu micul ei petec de pă­ mânt, a insemnat totuşi ceva pentru omenire.- VII. Două concepţii isto­ rice, discurs de recepţie la Academie, în 1911, publicat atunci şi aparte. Se arată cum s'a înţeles a se scrie istoria noastră până acum, şi cum va trebui ea scrisă. Nicio istorie nu poate fi numai naţională; ea trebue legată în angrenajul celei universale. Altfel nu se pot observa şi mai ales nu se pot interpreta anumite fapte.- La acestea 287 [288] ediţia de faţă mai adaogă: VIll. Ne­ voia tnnoirit cunoştinţelor istorice fn tnuăţământul secundar, conferinţă la Casa Şcoalelor in 1912, când a fost publicată şi aparte. Profesorii nu tre­ bue să fie de profesie, de rutină şi mai ales de leafă. Prin inerţie să nu se ajungă să fie istoria "o primejdie pentru spiritul uman", cerându-se ele­ vilor lucruri de amănunt, chiţibuşerii, ci largă inţelegere a vieţii şi inter­ pretare a faptelor. Profesorul să fie un adânc şi pasionat cunoscător al materiei, şi explicaţia sa să stea ori­ când la îndernâna elevului; nu i se cer cunoştinţe speciale, ci numai exacte. Memoria copilului nu trebue încărcată cu date şi fapte; ci se cere inţele­ gerea lor şi căutarea rostulul vieţii trecute pretutindeni, la cei mari şi cunoscuţi, cum şi la cei mici rămaşi dea pururi necunoscuţi istoriei, dar cari printr'o însemnare a lor ne-au marcat un gând, o dorinţă, un fel de a-şi socoti vieaţa lor rămasă cunoscută nouă numai fragmentar. Rolul profe­ sorului de lstorie e tocmai acesta: să reconstruiască această vleaţă care se leagă cu a noastră.-IX. Noui direcţii in istorie, lecţie de deschidere a cursu­ rilor la Universitate după 1920 Se arată care sunt Ideile noul care călău­ zesc pe Istorici. Masi spune că "istoria adevărată nu e făcută pentru publlc'', Se pare că ar fi tendinţa ca nimic să nu lege istoria de vieaţa pe care o trăim. Din potrivă, d Iorga cere ca ea să se scrie după nevoile ei, să se spună în ea numai ceeace trebue a­ cestei vieţi, ce cere spiritul nostru.­ X. Bazele necesare unei nout istorii a evului mediu, comunicare la Con­ gresul internaţional al istoricilor, ţinut la Londra in 1913, când a fost publi­ cată împreună cu o a doua comunicare de la acelaş congres (sub titl-ul : Les bases necessaires d'une nouuelle his­ toire du moven-âge=-La suroioance byeantine dans les pays roumains), Acum se dă traducerea românească. E nevoe să se dea noui istorii uni­ versale, care să vie însă de la istorici, nu de la vulgarizatorl. Să nu să se dea incidente, biografii sau simple cro­ nologli, ci realităţi omeneşti ale evului mediu, care se caracterizează prin a­ cestea. Tocmai din cauza unei vieţi nouă pe care o arăta, evul mediu a fost prea puţin luat în considerare de istoria universală, deşi există în el o largă civilizaţie umană. Se va pleca 288 de la lumea romană, se va trece 13' lumea barbară, care n'a însemnat decât o înoire a celeilalte, a poi la concepţia creştină, la mentalitatea imperială care domina această lume, şi la realitatea teritorială, Romania, factor nou, dar cel mal important al acestei epocI. Poate că ar fi fost bine de dat aici şi altă comunicare a d-sale, ţinută la Congresul internaţional din Oslo în 1928, în legătură cu aceleaşi idei (L'inter-penetration de l'Orient el de t'Occident au moyen-âge, publicată in "Bulletin de la section historique, al Academiei Române, t. XV, 1929).­ Xl. Cultură generală şi studii isto­ rice, lecţie de deschidere a cursurilor la Universitate îll 1932. Nu-l de ajuns in studiile istorice să fii stăpân pe o metodă, ci să ai şi o suficientă cul­ tură generală, nu de aceea care tnpu­ iază capul, ci de aceea care e nece­ sară orizontului, spre a scrie istoria care din trecut vede mal departe, să fii in stare a înţelege sufleteşte o situaţie, un spirit al vremii. - XIl. Zădărnicia împărţirilor obişnuite ale istoriei universale, lecţie de deschi­ dere a cursului la Academia de Co­ merţ în 1932. Cum arată titlul însuşi, se consideră pe drept a fi o mare greşală a pune termeni fieşi care des­ part epocile. Ele nu s'au rupt, nu s'au despărţit. Vieaţa, în nesfârşită conti­ nuitate, e un lanţ, care Jiu permite decât în mod abstract inovaţia. O schimbare de nume, de stăpânire, nu înseamnă şi o schimbare a tralului.s-­ XIII Romantism şi naţionaltsm in tstoriograţia românească, conferinţă la Ecole des Hautes Etudes din Paris, Februar 1933. E mărturisirea unei cre­ dlnţe şi a unei realizări de o vieaţă ; e şi o expunere a recunoştinţel pe care o datorează şeoalei la care a învăţat, fiindcă nu înţelege ca, atunci când datorezi cuiva recunoştinţă, să "ai da­ toria de a fi cu el nedrept" (p, 161). Expune apoi care au fost scopurile şi care realizările istoricilor români din Regat şi din Ardeal, ce a însemnat o falsă erudiţie a unei şcoale neaslml­ late bine, pe care n'a înţeles s'o ur­ meze, şi ce a înţeles după o vieaţă 1\ de mnncă în lucrări cu subiecte res­ \ trânse sau generale, ajungând la con­ , cluzia că: "subiectul să fie redat , într'un chip cu adevărat uman". \ Atâtea din aceste lectii au fost multă, vreme ghid istoricilor noştri, un izvor inepuizabil de îndrumări şi de idei [289] noui proprii, sau expunere a altora. Ori care ar fi alte idei care domină lstoricismul--cuvântul Îmi pare potri­ vit-de acum, şi ori care ar fi poziţia luată, se va vedea că toate pleacă de Hiel Cred că dacă n'ar fi fost aceste pagini care au circulat de atăţia ani, şi cursurile autorului care le Împros­ păta necontenit, şi dacă n'ar fi fost intreaga activitate a d-Iul Iorga, care ţine pe umerii săi tot ce s'a putut scrie apoi, Istoria noastră n'ar fi ajuns in stadiul onorabil de azi. Şi e bine că din nou, acum îmbogăţltă, cartea aceasta stă cu uşurinţă in mâna oricui, ca un vade mecum unic in literatura noastră. Schlrnbând o zicală chiar din paginile acestei cărţi, cred că e ni­ merit a zice: Maxima debetur Ma-' gistro reuerentia. Corespondenţa lui Constantin Ipsilanticu Guvernul rusesc, 1806 -1810 Pregătirea Eteriei şi a Renaşterii politice româneşti, de P. P. Panaitescu, publicată de .Aşe­ zărnântul Cultural Ion C, Brătianu", XX, Bucureşti, Car t e a Românească 1933, 125 pag. Se scot la iveală noui acte din arhiva Czartoryski din Cra­ covia. Cele de acum se referă la anii 1806-1810, ani de pregătire a unor timpuri noui pentru poporul român. Concisa prefaţă care precede docu­ mentele pune in evidenţă cuprinsul lor. Se vede cine a fost şi ce rost a avut printul Adam Czartoryski, rela­ ţiile lui cu Domnul român Constantin Yosilanti in vremea când cel dintâiu ocupa Ministerul de externe rusesc şi mai târziu (scrisorile lămuritoare sânt mai noui). Se precizează rivalitatea politicei franceze şi ruseşti in Princi­ pate şi de ce curente politice era stă­ pânită boerirnea. Se fixează anume şi care a fost rostul lui Napoleon 1 in rivalitatea turco-rusească cu privire la ţările noastre, partida franco!ilă nă­ dăjduind "chiar că armatele lui Na­ poleon se vor ivi in Moldova şi Tara Românească, aducând cu ele liberta­ tea" franceză, Înţeleasă la noi ca li­ bertate naţională (p. 8). Deci şi la noi se auzea ecoul victoriilor lui. Se arată apoi cum a fost parţial înlăturată po­ litica rusească. E o simplă creionare a situaţiei, nu o epuizare a subiectu­ lui; de aceea nici nu se întrebuin­ ţează toată bibliografia importantă a chestiune/. De foarte mare interes e dovedirea odată mal mult, într'o e- pocă mai veche, a ajutorului dat de la noi Creştinllor din Balcani În miş­ carea lor contra Turcilor; deci încă o mână care II se lntlndea din Princi­ pate prin Constantin Ypsilanti, pregă­ tind astfel acel 1821, care înseamnă deschiderea unei epoci noui în istoria carpato-balcanică. Se studiază de ase­ meni şi pianul unei uniri a Principa­ telor, şi reformele necesare să fie in­ troduse sub Constantin Ypsilantl, care ar fi trebuit să fie Dom n ereditar. Toate rees dintr'un memoriu redactat - după identificarea convingătoare a autorului - de marchizul de Saint­ Aulaire şi înaintat Ţarulul. In sfârşit ni se prezintă trudita vieaţă de pribe­ gie În Rusia a lui Ypsilanti şi se fi­ xează data sigură a morţii lui (1861).­ Urmează o serie de 36 de documente În limba franceză, pe care le rezu­ măm: 1. (ciornă). Adam Czartoryski mărturiseşte lui Constantin Ypsilanti unitatea lor de vederi şi dorinţa lui de a fi realizate ideile lor; sfătueşte pe Domn asupra unor bani să-i de­ pună la o bancă din Petrograd spre a-i avea În siguranţă. 2. Ypsîlanti se măguleşte de cinstea ce-i arată prinţul şi-i spune că a transmis generalului Budberg instrucţiile trimise de Bona­ parte lui Sebastiani; reese deci şi ro­ lul de informator rusesc al Domnului român. 3. Ypsilantl despre mazilirea lui şi Încercarea de a-I asasina. "E Inutil să te laşi sugrumat când ai opt copii şi când se poate face ceva bine pe pământ" scrie el, mărturisind lui Czartoryski dorinta lui de bine Arată apoi fuga in Ardeal şi sosirea lui la Carnenlţa, de unde sene. Menţionează şi un memoriu către Budberg. 4. Yp­ sllanti către prinţ despre măsurile ru­ seşti şi "asupra demnităţii Rusiei şi soartei multor popoare". 5,_ Memoriu al Domnului către guvernul rusesc, în care arată cum Turcia lucrează În in­ teresul Franţei şi contra Rusiei, care totuşi «n'are decât să voiască, spre a o face să dispară». Turcia calcă tra­ tatele în mod manifest. Doreşte o in­ tervenţie militară 1n Principate, să le ia pentru totdeauna dela 1 urel, să in­ tercepteze subsistenţa, ele fiind «cheia» aprovizionării capitalei turceşti. Sâr­ bil, victorioşi de trei ani, şi-ar vedea astfel asigurată libertatea. La ei s'ar adăoga Slavonii şi cei din Rumelia (Turcia), când ar cunoaşte «motivele adevărate» ale intervenţiei ruseşti. In­ suşi Sultanul Selim ar vedea că gre- 289 � ,� '" � __ "T"""""· �� -� .l� " [290] şeşte servind Franţa. Suţeştii, Cali­ machi şi Hangerli, cari merită opro­ briul Grecilor, trebuesc inlăturaţi din politica turcească, întrucât se visează deja eroi ca ai Revoluţiei Franceze. Dacă lnsă nu intervine Rusia, Franţa e sigur că va îrn plini ea cererile bal­ canice,lncercând acolo o federaţie a­ semenea celei din Germania. Domnul îşi oferă serviciul şi promite a strânge un corp românesc de 10 000 de os­ taş!. 6. Adaosul la memoriul de mai sus arată că n'ar putea veni prea mulţi francezi in Balcani, ţările fiind sără­ cite, iar in Principate nu vor putea pătrunde dacă vor fi puţin apărate, da­ torit munţilor inabordabili şi trecerei dificile a Dunării. Sebastiani e arătat ca atotputernic la Poartă. 7 Ypsilantl scrie lui Czartoryski despre soarta care i se pregătea ta Constantinopol. 8. Idern, anunţând sosirea familiei lui in Rusia. Speră în restabilirea in scaun Cere.lntervenţia militară când ar mer­ ge in fruntea armatei ruseşti, dacă va intra în Moldova. 9. Domnul cere o întrevedere cu prinţul. 10. Asupra si­ tuaţiei sale. 11. Intrevedere cu prin­ ţul asupra celor ce-I interesează pe Domn. 12 Despre St. Aulaire şi de ce e reţinut in I dependenţa personală, fă­ cându-i pe toţi clăcaşi plătind dijmă şi un număr de zile de lucru. Contribuiion aux r ela t i o It s franco-roumaines au XVIII-i!llte siecle, de V Mthordea, Paris, 1933, extras din «Melanges Iorga».-De cu sec. XVIII-lea diplomaţia franceză se interesează de aproape de evenimen­ tele din Orient. Ambasadorul francez joacă mare rol în politica timpului. De aceea nevoia domnitorilor români de a cultiva bune raporturi cu agenţii Franţei şi interesu I acestor agenţi de a fi bine cu domnitorii, dar mai ales de a cultiva Poarta. Funcţiunea de mare dragoman, interpret pentru limbile eu­ ropene, o exercitau greci din Fanar or români greclzaţl. O primă excep­ ţie la această regulă o face un Cal­ limachi, moldovean de origină, care ţine această slujbă dela 1741 până la 1758, cu o scurtă întrerupere de câte­ va luni în 175/, trecând apoi la tro­ nul Moldovei. In această din urmă calitate, caşi în cea dintâia, C. a fost în permanente şi foarte bune rapor­ turi cu ambasadorii francezi Castel- Iane, Desalleurs şi Vergennes, cum şi cu baronul de Tott. Ca Domnitor in 1758, C încredinţează tânărului francez Pierre de la Roche funcţiunea de pre­ ceptor al copiilor săi. EI e primul ro­ mân care are un profesor francez în casa sa. Şi e singurul caz-cum a fă­ cut el- că un Domnitor a cerut sin­ gur Porţii să fie desărcinat din dom­ nie şi înlocuit cu fiul său în 1761.­ In Anexă nouă scrisori în sprijinul celor relatate în text. Quelques miltiatures trouoees dans Uit evaltgile dll XVIJ-eme siecle, par D. Ionescu, 1933, Paris. Extras din «Melanges Iorga». - Pri­ vitor la cele două minlaturi re produse de d. C. J. Karadja după o Evan­ ghelie din Atena (în Bul. Corn Mon, IsI. Iasc. 48), pe care le atribue ca provenind dela Mân. Gura-Motrulul (Ml hedinţi)-, autorul contestă aceste afirmaţi uni şi reia descifrarea şi tra­ ducerea din greceşte a inscripţlei de pe mlniaturi O-sa descrie în toate a­ mănuntele manuscrisul din Muzeul bi­ zantin din Atena, ms, pe hârtie, din sec. X VII, cu 336 foi şi cuprinzând biografiile evangheliştilor, evangheliile şi un menolog u. A fost scris împo­ dobit cu miniaturi colorate şi legat în ţara noastră pe la 1642 - 164'1 la curtea şi din porunca lui Vodă Matei Basarab, cu a lui cheltuială, şi oferit de el Patriarhiei din C-ple. Mai târ­ ziu a fost aflat în m-rea grecească de la Bascovu din Bulgaria, de unde în 1908 a fost adus în Grecia. Se des­ crie apoi legătura ferecată în argint, cu scene religioase sculptate pe ea şi cu inchizători şi cu inscripţie româ­ nească, cu caractere slavoneşti : • Acea­ stă sfântă Evanghelie făcutu-o-au creş­ tinul şi lumlnatul Matei Basarab Voe vod şi soţia lui Elina la sfânta Pa­ trierşie dela Ţarigrad, ca să le fie po­ menirea în veaci. Iulie 25, Vleato 7153 De la naşterea Domnului Isus Hristos 1645". Ornarnentaţia e adevă­ rată capo de operă Textul pe două coloane, cu caractere unciale greceşti ale sec. XVII-lea. Intre miniaturi aflăm pe Matei Basarab, pe Elina Doamna, şi cei patru evanghelişti. Se descriu a­ poi în amănunt prima şi a doua din ele, indicând şi culorile şi cadrul lor arhitectural deosebit de împodobit, a­ poi evanghe1iştii, câte şi şase bine re­ produse, cum şi prima pagină din E­ vanghelia lui Ioan. E operă de mare 295 [296] valoare artistică a unui caii graf şi pic­ tor in acelaş timp, ieromonahul An­ tim. Istoricul oraşului Turnu-Seoe­ rin, cu prllejul sernicentenarulut, de C. Pajură şi D. T. Giurescu, 1933.­ Se porneşte dela observarea geogra­ fică a oraşului: sol, climă, ape, ve­ getaţie, apoi aşezările omeneşti pe acest mal al Dunării În vechime, În epoca romană, În cea medievală şi în fine În epoca istorică românească. Ceva despre vechea capitală a jude­ ţului, Cerneţul, care este inlocuit in acest rol de Severin. Cu 100 de ani inainte de înfiinţarea noului oraş, Au­ striacii, pe timpul ocupaţiunet lor, ela­ boraseră un plan de reconstrui re ; urma să dea numele de Caropolis, după numele impăratulul Austriei, acestei noi aşezări orăşeneşti a companiştilor, negustori bulgari catolici. Cerneţul fu ars şi prădat de Turci in 1828; aşe­ zarea lui il supunea la dese inundaţii ale Topolniţei. Kisselev vizi1ând in 1833 vechea capitală devastată, ho­ tărî înfiinţarea noului Severin pe lo­ cul numit Câmpia Severinului', prin ofisul dat la 22 April al acelui an. Ue cu 1834 începe a se construi câ­ teva case, după planul arhitectului Xavier Vilacroz (al cărui nume il pă­ stra până mai ieri un pasagiu din Bu­ cureşti). Din 1836 se execută acest plan de ing. Moritz von Ott Hanul Roşu (azi Hotel Central) si Caran tina sunt primele constructii efectuate. La 1841 oraşul devine capitala judeţului, strămutându-se aci dregătoriile publice din Cerneţi. In 1842 se construeşte prima biserică, numită «Maioreasa». Sub Bibescu-Vodă ia fiinţă frurnosul-. parc public. La 1851 se înfiinţează o staţie pentru vapoarele Agenţiei austriace, in locul ceIei dela Schela, ce servea Cerneţul. Cel d'lntâi primar, "magistratul Oraşului", ales (1851) e Pârvu Vercescu, al cărui urmaş a fost cunoscutul Doctor Vercescu din Cra­ iova. De aci incolo începe rnoderni­ zarea oraşului. - Un capitol despre Populaţie, instituţii sanitare, apoi de­ spre Viaţa culturală. Cea mai veche şcoală primară dIn Cerneţi se îniiţn­ ţează cam prin 1827-1830. de Me­ delniceru Hagi lordakl, cu un dascăl Chiriţă Barbu şi cu 150 elevi. Aci li fost profesori şi Urigorie Pleşoianu şi Ion Maiorescu; cel din urmă dela 1836 la 1837. Şcoala fu transformată 296 in Normală, ţinând până la 1848 La Cerneţt mai erau încă două şcoli par­ ticulare: una grecească şi una nern­ ţească. In 1839 se citează şi un profesor 1. Popovicescu, iar la 1842 un D. Frumuşanu, apoi la 1848 1. Ruptureanu. La Severin se strămută in toamna lui 1851 şcoala din Cer­ neţi. Până aci se organizase acolo o şcoală particulară a unui S. Mâncu­ lescu, Intre 1853 şi 55 se închid şco­ lile. Prima şcoală secundară e Girn­ naziul, intemeiat În 1883 cu prof Her­ got şi Bodiu. Localul actual se in­ cepe în 1889, inaugurându-se in 1892 sub directoratul prof. Teodor Coste­ seu. Ceva despre Presa locală, mişca­ rea literară, instituţii culturale. Dt n viaţa de azi se pune şi chestiunea podului peste Dunăre, apoi mişcarea economică: comerţ, industrie, credit, târg, şantierul naval şi chestiuni de edilitate. Aspecte şi atitu din i ideologice, de Al. Dima. Tip. "Datina", T.-Seve­ rin, 1933. '- âteva studii publicate an­ terior în reviste, în "Datina", mai ales. Partea 1 cuprinde două studii mai a­ profundate: Criza cutturii româneşti porneşte dela ideia că există o eul­ tură europeană, ale cărei componente sunt d i ve r s ele culturi naţionale din continentul nostru.' Această cultură europeană trece printr'o criză, "ma­ nifestată în sufletul oricărui intelec­ tual, sub forma unui sentiment penibil de nelinişte, ce creşte la unii pânăsla pesimism şi panică". Compo­ nenta ei românească suferă şi ea de această criză generală, dar şi una spe­ cifică ei, ambele influenţându-se reci­ proc. Criza culturii europeene există; nu una de producţie sau de consu­ matie a valorilor culturale de azi, ci «a teiului de producţiuni care sunt, în comparaţie cu cele care ar trebui să fie», sau: valorile create recent în cultura europeană "nu satisfac cerin­ ţele spiritului acestei culturi; sunt de­ vieri din matca el tradiţională, sunt simptome ale decadenţei ei", civili­ zaţia noastră fiind lipsită de orientări etice. Se prezintă ideile gânditoriIor Massis, Valery, Răd.-Motru. Am im­ prumutat valori materiale străine şi am neglijat pe cele spirituale autoh­ tone; pe cele d'Intâi nu le-am autoh­ tonizat cum ar trebui, pe cele din urmă nu le-am pus destul in valoare. Mis­ ticismul este o urmare a acestui de- [297] zechilibru, manifestat In subţirele strat intelectual românesc. EI nu ar fi un câştig, ci dimpotrivă, căci e pasiv şi fatalist Mişcarea dela "Gândirea" nu a prins; ea a deviat În ortodoxism. Criza pur românească în producţiune şi consurnaţiune culturală nu se simte aci. Ea trebue căutată în "conflictul dintre valorile materiale ale civiliza­ ţiei împrumutate şi valorile sufleteşti ale culturei noastre protestatoare înpo­ triva invaziei civilizatorii". Căci "o cul­ tură îşi trage isvoarele numai din ori­ ginalitatea n a ţi o n a I ă", ale cărei isvoare sunt în tradiţie. In consecinţă "autohtonizarea culturei noastre va trebui deci cu avânt stimulată, iar criza consumaţiei remediată printr'o propagandă de valorificare a bunuri­ lor umane ale culturei", - Problema mişcării ortodo xiste, pusă de "Gân­ direa" n'a reuşit să intereseze adânc conştiinţa publică, aşa cum bunioară o făcuse odată «Sămănătorul •. Orto­ doxia noastră populară e foarte slabă, aproape nulă, cum se vede În litera­ tura şi arta noastră. Incercarea de a plasa ideologia ortodoxistă la noi este astfel artiflcială.e- Aceste două studii, cele mai de căpetenie, formează cap. "Aspecte şi atitudini ideologice". In cap. următor -. Valori deviatoare în cultura noastră" -se studiază chestiu­ nile: Tradutonalismul lui Eminescu, excelent studiu.dln care culegem câte­ va idei directive. Valoarea marilor o­ pere "nu se impune fiecărei generaţii cu semnul şi valoarea lor iniţială". Preţuirea lor în cursul vremii înfăţi­ şează o diagramă sinuoasă, cu urcu­ şuri şi coboriri, pentru că "contem­ poranii cinstesc într'o operă a trecu­ tului mai mult valoarea ei actuală". In cazul nostru, dacă pe E. l'a idola­ trizat generaţia mea, cea de azi nu l'a gustat după cuviinţă şi "nu şi-a dat încă seama de valoarea educativă pe care o prezintă pentru contemporani". E. e traditionalist prin înclinare tem­ peramentală. Scrisul lui E. e caracte­ rizat prin "acel spirit istoric de care e plin veacul său, dar pe care ni­ meni în cultura românească nu l'a trăit cu atâta intensitate înaintea lui". - Gânduri despre lume şi uiaţă la V. Pâruan, cel .de formaţie spiritu­ ală mereu înclinată către general şi abstract". - Personaltsmul energetic al d-lui C. R.-Motru.-In cap "Pro­ bleme literare" intră articolele: Sen­ timentul matern În lirica noastră; Literatura evadării din actual; Asu­ pra literaturei memortaltstice şi Des­ pre tit, documentară.- Ultimul cap. "Probleme estetice" cuprinde: Intre artă şi realitate, tratând asupra con­ cepţiei artistice a lui A. Gide şi asu­ pra acelei a lui Pirandello despre artă; la urmă Ideile estetice ale lui P. Mignosi. Cu volumul de faţă d. AI. Dima se impune ca un critic de seamă, ins­ truit, minte ageră, spirit cu totul o­ biectiv; cunoştinţele sale filosofice ii dau o puternică armătură ştiinţifică i­ deilor pe care le înfăţişează şi le des­ făşură cu dibăcie, dar şi cu artă de scriitor al es. tu« poeziile lui Li Pa, tradu­ cere de Al. T. Stamatiad. Ed. Socec, Buc. 1933. După .Catrenele lui Omar Khayyam ", poetul Stamatlad ne dă azi câteva mostre dintr'un poet chinez care a trăit în veacul al 8-lea al erei noastre şi este şi azi considerat în China ca unul din cei mai mari poeţi ai ţării, supranumit "Geniul Poeziei". Mă gândesc că în vremea noastră de goană după bani şi după onoruri, tre­ bue să fie cineva într'adevăr poet, ca să descopere cine ştie unde şi să lrn­ părtăşască altora plăcerea unei ase­ menea descoperiri. Cântecele chinezu­ lui acestuia, de acum II veacuri, do­ vedesc o sensibilitate fină, femenină. Ele sugerează mai mult decât exprimă simţiri delicate, stări sufleteşti în scară minoră: melancolia, resemnarea, re­ gretul, jertfa. Reproducem "Cântecul sfâşietor" : .Imi repetat:" Vom îmbătrâni împre­ ună In acelaş timp cu al meu, părul tău v� albi ca zăpada munţilor, ca luna în timpul verei.." Astăzi, stăpâne, am aflat că iubeşti o altă femee şi am venit, desnădăjduită, să-ţi spun adio. Pentru ultima dată să turnăm vin in paharele noastre. Pentru ultima dată cântă-mi cântecul care spune de o pasăre moartă sub zăpadă, apoi mă voi imbarca pe fluviul Ju-Keu, ale că­ rui ape se despart ca. să curgă spre Răsărit şi spre Apus. Dece plângeţi, fetelor care vă măritaţi? Vă veţi că­ sători poate cu un bărbat cu inima credincioasă, cu un bărbat care vă va repeta sincer: "Vom îmbătrâni îm­ preună .. ". 32 opere din lit. română. Analize Ilterare Activitatea Societăţei pentru 297 [298] studiul lit, române a elevilor d n el. VI şi VII ale liceului "Oh Şincai", din Bucureşti, pe anul şcolar 1932-33. Imprimeria Monit. Of Buc. 1933.­ Acest volum oglindeşte munca inte­ ligentă şi disciplinată a unor şcolari, conduşi şi animaţi întru acest sens de profesorul 1. M. Raşcu dela Şincai. EI e urmarea aceleiaşi activităţi a pro­ fesorului de literatură română care, înainte de a fi transferat la Bu .ureşti, a lucrat în acelaş domeniu la Foc­ şani, unde a publicat patru Anuare ale Soc. şcolare "Or. Alexandrescu" a elevilor din Focşani. Se dau aci dările de seamă, făcute tot de elevi, ale conferinţelor şi disertaţiilor ţinute în fiecare Sâmbătă de şcolarii dela Şincai în cursul anului terminat acum. Aceste şedinţe au fost patronate de directorul liceului, profesorul Oh Ne­ dioglu. Cuprinde 25 de recenzii a operelor lui Alecsandri (13 numai a­ cesta), Odobescu (două), AI. Russo, C. Negruzzi, Duiliu Zamfirescu (patru), Miron Costin şi Ion Neculce. Ca pro­ cedare la şedinţe, se începea prin tratarea subiectului; după acesta a­ celaş elev îşi făcea o autocrltică, lă­ sând apoi pe cei cari voiau din şco­ lari să-şi facă observaţiile lor, relevând calităţi şi lipsuri la vorbitor. Acesta din urmă revenea să-şi apere punctul de vedere, or să lămurească ceva, dacă era cazul. La urmă d prof. Raşcu rezuma punctele întemeiate ale eri­ ticei făcute de elevi şi completa cu observaţiile sale, care sunt de fiecare dată adevărate lecţii, excelente, de pregătire pentru bacalaureat. Nolittni de folklor, de Artur Gorooei. Ed. "Cartea Rom." Buc. 1933 - După prefata autorului, urmează un Istoric al introducerei cuvântului folklor. EI apare prima dată în Aug. 1846 într'o revistă engleză, fiind cu vremea adoptat de toate po­ poarele. La noi avem întâia colecţie de folklor din 1840, într'un calendar la Iaşi, cu titlul "Pepelea sau tradi­ ciuni năclunare româneşti". Prima noastră revistă de folklor e "Şezătoa­ rea", înfiinţată la 1892 în Făltice�" Haşdeu a Întrebuinţat în româneş e mai întâi cuvântul folklor. Publlcaţii folkloristice din Oltenia se citează: "OhiJuşul" lui St. SI. Tutescu, 1912,\ "Izvoraşul" lui Oh N. Dumltrescu­ Bistriţa, 1919 şi "Suflet oltenesc, a Pr. T. Bălăşel, 1927, dintre care nu- 298 mai cea de a doua mai apare încă, ocupându-se şi de muzică populară.­ Determină domeniul Iolklotului, cu­ prinzând tol ce tradiţia unui popor transmite din veac în veac: cântece, balade, legende, poveşti, proverbe, zicători. credinţe şi superstrţti ; s'au mai admis apoi şi obiceiurile, super­ stiţiile, cercetări asupra a,rtei şi indus­ triei populare şi chiar asupra Hmbel, sau pe scurt: studiul tutulor maniies­ taţiunilor de viaţă ale poporului de jos, cum a definit Weiuhold Iolklorul. Aşa luat folklorul este materialul do­ cumentar al pslchologiei unui popor. El e operă colectivă şi anonimă. In sensul cel mai larg, domeniul cuvân­ tului folklor se confundă cu et­ nografia, dacă îl acceptăm să cuprindă şi cercetarea civilizaţiei materiale a ţăranului. Noţiunea "popo;" nu trebue înţeleasă In sens politic, ci restrâns, legat prin un i t a t e a de origină şi religie, având un suflet comun naţional. Culegerea folklorului cere o metodă, ştiinţifică dar mlădi­ oasă. Clasificarea materialului adunat se rândueşte după un sistem, cum se expune In volum. Un capitol vorbeşte despre clasificarea basmelor şi de mo­ dul lor de culegere, căci nu toate basmele publicate - chiar cele de Creangă - sunt elemente de folklor. Ceva despre clasificarea poeziilor po­ porane. După materialul bogat Iolklo­ rtstic ce s' a publicat până acu m la noi, s'ar putea incerca o lucrare de sinteză, aşa cum a făcut in Franţa Sebillot in "Le Filklore de France", 4 vole in 1904. La .sfârşlt câteva pa­ gini despre Arta populară, In care intră şi ceea ce este simplu meserie la ţărani. . Portul naţional românesc, de O. T. Niculescu-Varone, Suc 1933. Vo­ lumaşul cu care sporeşte anul acesta contribuţia cercetărilor etnografice ale autorului, conţine .după intorrnaţiu­ niie culese şi verificate la faţa locu­ lui, descrierea amănunţită a portului popular autentic al Românilor din ju­ deţele menţionate în text, cu toată terminologia specific locală, auzită di­ rect din gura sătenilor bătrâni 1. 1 se adaogă 20 de gravuri după fotografii. Aflăm aci, în ordine alfabetică, des­ crise costumele şi portul ţărănesc din jud. Arad la bărbaţi, din Argeş şi Bihor la femei, din Scheii Braşovului la bărbaţi, din Bucovina la femei şi [299] ��� ..... -.. <.: � � � ... � �. bărbaţi, din jud. Cluj la femei, din Mehedinţi, Muscel şi Năsăud la femei şi bărbaţi, din jud. Severin (Banat) şi Vâlcea la femei. La urmă un voca­ bular de numiri de cusături ce se fac la portu naţional românesc, apoi des­ crierea unui război de lemn, şi un glosar de termeni dialectat! privitor la portul descris. Această carle folosi­ toare sugerează dorinţa re a se ela­ bora un îndreptar, făcut de preferinţă de vreuna din bătrânele noastre rnae­ slre de lucru dela o şcoală profesio­ nală de fete, or În colaborarea a câtor­ va, indicând precis ansamblul com­ plet şi amănunţit al portului femeesc autentic regional din părţile de ţară unde acest port e mai caracteristic şi mai original românesc. EI ar servi doamnelor din societate care, la zile mari or la vr'un bal costumat, vor să arboreze "costumul naţional", dar ne ştiind că sunt multe costume naţie­ nale variate, îşi procură piese dispa­ rate, uneori cu toiul fanteziste, şi în­ făptuesc din ele un tot care, chiar fru­ mos pentru ochi, este un hibrid cu­ rios şi dislonant, ne corespunzând nici "nuia din porturile noastre regionale. Şi fără asemenea îndreptar practic, gustul se strică şi frumoasa noastră tradiţie, cu pecetea ei de artă origi­ nală - cea mai frumoasă din lumea întreagă - se pierde. Diaconul Coresi, de Lucian Pre­ descu, lucrare prezentată ca teză de doctorat la Universitatea din Cluj, Tip. Bucovina, Buc. 1933.- Cu privire la origina familiei Coresi autorul stabi­ leşte că ar fi sigur din Chios şi că prima dată s'ar fi aşezat In ţară pe la finele sec XV-lea. Dă şi un arbore genealogic al familiei. Descrie puţi­ nul ce se ştie de viaţa lui C. care va fi fost muntean de orlgină, apoi tipă­ riturile lui, fiecare operă în parte cu istoricul ei, cuprinsul şi cercetarea cri­ tică a cărţilor. Pentru "Intrebarea creş­ tinească", Braşov, 1560 - 61, o atn­ bue tot lui Coresi, care o va fi tipărit la Braşov od.tă cu .Evanghelia". Pentru "L\postolul" dă ca probabilă tipărirea tot la Braşov, ca şi pentru »Molitve­ nicul rom." din 1564. .Psaltirea sia­ vo- rom admite a fi fost tipărită la Târgovişte, caşi "Odoihul" din 1574 şi 1575, "Psaltirea" din 1577, .Trto­ dul" din 1577 - 78, "Ocloihul mic" din 1579 şi "Evanghelia" din 1579, caşl cea din 1583, slavoneşti toate. In privinţa datărei operelor coresiane, ob­ servă că C. nu scade niciodată altfel decât 5508 din anii dela facerea lu­ mii, indiferent dacă data e până ia or de la 1 August al anului. Aşa fiind, face unele rectificări la oarecare date acceptate până aci. Ceva despre co­ laboratorii tipografi şi traducători ai lui C. ° listă de Domnitorii Ţării, mitro­ poliţii şi episcopii, ca şi voevozii din Ardeal cari au ajutat opera de tipă­ rire, precum şi particularii reformaţi din Ardeal Benkner, Herscher şi Forro Miklos, cari au influenţat şi ei opera coresiană. Bibliografie şi indice de cu­ vinte la sfârşit. Monitorul Oficial, publicaţie fes­ tivă, cu prilejul împlinirei a 100 de ani dela înfiinţarea acestei instituţii. Volumul este un minunat model de execuţie tehnică şi face mare cinste tiparului nostru oficial. Gravuri nu­ meroase, perfect executate, cum şi planşe colorate împodobesc volumul. Primul număr al foi! oficiale româ­ neşti a apărut In 8,20 Decemvrie 1832, în formatul mic al unei gazete de provincie, tipărit In chirilice şi sub titlul "Buletin, gazetă administrativă, 'cu un program semnat de ,,1 Eliad, redactorul Buletinului Statului".­ lstoncul Monit. Oficial se face de actualul director, Ing A. D. Bunescu, fost elev al liceului din Craiova. ­ Mon. Of. în serviciul istoriei Româ­ nilor dela 1832 la 1932, de acelaş. arată şirul marilor acte politice şi istorice naţionale înregistrate aci. ­ Istoricul Tipografiei Mon Of., de AI. Eremia. - Istoricul lmprtmeriei din Chişinău, de Aur. Sălăgeanu. ­ Istoricul Fabricei de timbre, de Jng. G. A. loachirnescu. - Imprimeria Naţionale, fostele ateliere cumpărate dela Cultura Naţională, de Ing. C. H Nicolau, Volumul cuprinde planşe colorate artistic (de ex. reproducerea portretului lui Const. Brâncoveanu, găsit la Mân. Muntelui Sinai de Marcu Beza), planuri, grafice şi gravuri. Un r â s p u u s şi o punere la PlIltC!, de Dr. Radu 1. Paul, Cluj 1933, la o recenzie pe care d. AI. Graur a făcut-o asupra lucrării auto­ rului: "Flexiunea nominală internă în limba română", publicată de Acad. Rom. D-sa protestează înpolriva spi­ ritului de pornire, lipsit de obiecti­ vitate, în care e făcută n umila recenzie. 299 , I , I [300] Lucrarea d-Iui Paul, care e chiar leza sa de doctorat, a fost primită cu elogii de specialişti ca d-nii prof Ovid De_n­ suşianu, Th, Capidan, SextiI Puşcariu, N. Drăganu, cum şi de alJI sav�nţl străini. Se resping ca nelntemelate obiecţiunlle ridicate de d. Graur dela "Dimineaţa". In litera legii. Schiţe şugubeţe, de Paul Constant. Ed. • Provincia literară", Sibiu, 1933.-Al doilea vo­ lum de p.oză al căpitanului poet con­ firmă şi subliniază aprecierea ce am făcut-o acum trei ani primelor sale schiţe umoristice: Măşti pentru mu­ zeu. Cele 12 bucăţi-fără una din ele­ formează un tot unitar, în linia şi tonalitatea schiţelor sale anterioare, creionate În atmosfera aceleiaşi mici lumi de provincie in care autorul şi-a avut garnizoana până mai ieri. Tipu­ rile caragialiene-minus desenul pre­ cis şi sobru al maestrului gen�lui.­ sunt reliefate până la caricatura; dia: logul e viu, cu aparenţa de a fi "traÎnant" uneori, dar smălţat C? de­ licioase şi hilariante note de amanunt şi expresii plastice, situând pe fiecare tip În cercul său particular, .cu de�or­ maţiunile lui profesionale ŞI cu Iim­ bagiul şi ticurile sale proprii. Bucata «Două boerll» face notă aparte faţă de celelalte 11 schiţe, Întru cât fun­ damentala sa nu e umorul, ca in ce­ lelalte compuneri; umorul lipseşte, sau cel puţin e inoperant aci, întru cât şarjarea perechei de mitocani îm­ bogăţiţi, deşi tratată conform exigen­ ţelor genului, nu produce efectul s�on­ tat asupra cititorului. Aceasta însa nu din vina sau lipsa de meşteşug a au­ torului, ci ca efect natural al jocului psichologiei noastre: între specta.colul platitudinei ingânfate şi caraghioase a soţilor Raftopol-Codău şi umila si­ tuaţie a bătrân ului boer scăpătat Dă­ lanu, tot interesul, cu toată simpatia noastră, se duce spre acesta din urmă, aşa că impresiunea cu care rămân�m după citirea schiţei acesteia e dia­ metral opusă celei pe cari ne-o lasă estul volumului: ea filtrează o la- crimă Între gene, iar surâsul el e rristeţă, \\ Sociu ri deoastate Poezii sociale, de Eugen Constant, 1933, Craiova. ' Sunt accente de revoltă, şi ca atare 300 adesea depăşind scopul şi esenţa ar­ tei, pe care autorul le-a fixat - mo­ mente trecătoare - unul câte unul in haina statornică a versului, iar acum le strânge in mănunchi-flori ghim­ poase, parfumuri violente - şi le a­ runcă În faţa cuiva, pe care poetul, nedreptăţit ca om, il consideră drept exponent a ceea ce a produs mai hâd politicianlsmul şi urât mirositoarea democraţie în Oltenia. Intre cele 1.8 poezii adunate aci sunt şt unele arti­ ficiale, În care se simte că scriitorui nu vorbeşte din convingere. Rărnân însă câteva adânc simţite, poezii de inspiraţie adevărată, cum e bunioară Calvar domesttc : «Incepem postul morţii de mâine, fătul meu». Mâ.ine e Crăciunul fără pâine pentru copilul de om sărac-căci tatăl a fost dat a­ fară de Excelenţa sa pântecoasă, fiindcă e «incomod şi colţoss , adică nu se pretează la acoperirea de hoţii In dauna instituţiei ce servise, şi in fo­ losul "amicilor" partizani ai Exce: lenţei. In casa friguroasă a u poetulu� nu mai e nici măcar J, fără "umbră de seriozitate în construcţie, nicio cali­ tate de observaţie sau de interpre- 307 ,< ." �;l,.,.�-'� - �- �� :� .. " [308] trae". Abia dacă d. Blazian bine voeşte a-I concede oarecare • abilitate ', şi încă şi aceea numai .aparentă", de oare ce "ea nu duce la niciun rezul­ tat: nu dă nici starea de suflet şi nici măcar imaginea asemănătoare". Presupunând că d, Blazian este sincer in afirmările acestea, rărnâi uimit de Incomprehenslunea sa pen­ tru ceea ce convenim să numim fru­ mos şi artă, sau de Ianatlca-I fobie pentru ceea ce nu este aşa zisul "modernism', de calitatea celui care face din Salonul nostru dela Şosea În bună parte un muzeu al ororilor, de atâţia ani decând gustul morbid al d-lui Minulescu hotărăşte în pri­ mul rând de acceptarea lucrărilor la Salon şi de premierea lor. Văzut-a d Bl. expoziţia de acum doi ani (la Uni­ versul) a lui E SI, cu galeria-i de portrete - lăsând la o parte celelalte genuri -, dintre care câteva neuitate pentru cine le-a admirat, al câtorva bu­ cureşteni şi bucureştene!', tipuri cu­ noscute, banale, dar din care artistul a făcut creaţfuni masive: chipuri de < carne şi oase perfect semănătoare, cu măşti de cristal prin care sufletul transpare indiscret şi violent denun­ ţător? Căci Stoenescu a reuşit-lucru rar- să facă nu numai portrete bune .' Tehnica şi abilitatea se pot dobândi cu multă muncă şi după indelungi studii serioase, dar să jugrăveşti su­ flete, cum a făcut-o dănsul de multe ori, aceast� e greu de obţinut şi arar întâlnit. Şi d. Blazian nu a putut oare \ edea aceasta? Btll_ Soc. Reg. Rom. de Geo­ grafie, tom_ 61, pe an 1932, cu 435 p, Buc. Tip. Socec & Co., 1933 - Primul articol, intru pomenirea Gen. Coandă, fost vicepreşedinte al Soc. de Geografie. Gen. C. Coandă s'a născut la Craiova in 6 Martie 1856, a luat parte ca subloc. Ia războiul din ) 877. Fost profesor la şco politehnică şi la şco militară de artilerie din ca­ pitală; general la 45 de ani. Fo�t se­ cretar general al Min. de Război şi apoi inspector general al artileriei,. In timpul ultimului război a fost ministru plenipotenţiar pe lângă Ţarul Rusiei. In politică, alături de gen. A veres�u., a fost ministru - Din studii înser11- năm: Peuce.- contribuţie la cunoaş­ terea geografică fizică şi omenească\ il Deltei Dunării fn antichitate, de Dr. Gh. I. Năstase. Se constată e- 308 xistenţa braţului celui mal tânăr al Dunărei - Peuce, Ch1lia - la an. 335 inainte de Cristos; deci ipo­ tezele unei formatiuni recente ale Del­ tei cad. - Un geograf ardelean din tntâta jumătate a sec. XI X-lea, de SI. Manclulea. E vorba de Ioan Russu, născut la /811 in satul Hablc, auto­ rul unei «Icoana pământului», cel d'in­ tâi manual complet de Geografie, ti­ părit cu cirilice, în 3 mari volume, la Blaj, in tip. �eminarului, 1842. Din lista abonatilor operei complete, ex­ tragem pe craiovenii: Vornic Gr. Ote­ teleşanu, Clucer Const Zătreanu, Clu­ cer Gh. Coţofeanu, Paharuic Cnezul, Pah. Gr. Oteteleşanu, Pah. s., Gă­ nescu, Pah. Gr. Racovlţă, Col. D. Ha­ ralarnble, Sluger N. Oteteleşanu, Săr­ dar Scarlat Stănescu], Pr. Radu Tem­ pea inspector, Laitenant N. Păianu, Pitar 1. Karatiu, Pit. St. Romaneanu, PIt. I. Diculescu, Pit. D. Nicolald, Pit. D. Gheorghie, Pit N. Mundani, Pr. Kiril Barbul, Pr. K. Leca, Prof. Gr. Mihailescu, Prof. 1. D. Crăciun, Gr. Lăceanu, Pitar S. Aposolad Turnavi­ tul, 0.1. Severineanu, Const. Câncea, Pitar Băluţă, P. Plopşoreanu, Kiriac Pop, Daniil L.heorghe, şcolar Ion Pâr­ vulescu, şcolar Fudulu Atanase, şcolar Ştefan Georoceanu. Din Cerneţ Clucer E. G1ogoveanu. Din Caracal 1. Gru­ zescu, Din T.-Jiu Ecaterina Sârnbo­ tear ca, Maior K. Cerchez, Sărdar G. Magher, Sărdar Mih. Glovanul, Pitar Const. Roşianu, Alex. leonida şi Prof. A. Popescu. Din Slatina Sărdar N. Isvoranu, Prof. K. Stanciovici, Prof N. Ş�rbănescu şi K. Felie. - Două nume topi ce de origine străveche În munţii Olteniei, de Ion Con ea. Sunt: Parâng şi Varâng. Cel de la doilea, necnnoscut mulţimei, e o căl­ dare glaciară uriaşe dintre masivul Ţarcu şi Bistra transilvană. Parângul vine dela paleogrecescul faranx-faran­ gos, insemnând: munte scobit, deci scobitură, căldare glaciară, groapă.­ Repar/itia /iliacului (gen. Syringa L) În Romdnia, de R. l. Călinescu. In Oltenia � yringa vulgaris L. se află la Verciorova pe� muntele Sulita, pe Apşioara la Gaura-Fetei şi la Mân. Tismana pe stâncile peştereL-Diho­ rul de stepă şi distributIa sa geo­ grafică În Romdnia, de acelaş.--Cer­ cetă,i geografice şi antropogeogra­ fice în depresiunea Jijiri, de I. Rick. -Ciobănia la Ungurenii din dreapta Oltului, de Mara N. Popp. Ciobanii [309] romani, numiţi .Ungureni", de prin părţile Sibiului, ocupă satele de sub poala muntelui între Horezu şi Tis­ mana, unde au rolt venind din Ar­ deal pe valea Oltului, Intre Jiu şi Olt ocupă Cernădla, Baia de Fier, Polo­ vragli, intre Novacii Oorjului şi Vai­ deenii Vâlcei.- Explorarea unei re­ giuni din Congo troncez, de T, P. Ghiţulescu. - Cercetări geografice in b asinul Dărmăneştilor de pe va­ lea Trotuşului, de N. N Lupu.­ Punctul de vedere militar În studiul geografiei, de gen. A. Rizeanu. ­ Dtutztunite Carpaţilor răsăriteni, de Vint. Mihăilescu. - Note şi Comuni­ cări, dintre care' notăm: Ttsmana şi împrejurimile ei, de l. Conea şi C. Popescu-Tismana.-D-l 1. Vîrtosu pre­ zintă Cel mat vechi manuscris de Geografie, din Bibi Acad. Rom, in­ tro copie, din 1703.-La urmă o Bi­ bliografie. A1tuaY111 Institutului de Istorie naţion ală, publicat de Al. Lepădatu şi Ioan Lupaş, an. V, pe 1928 -1930. Cluj, 1930 (primit abia acum la re­ dacţie). Volumul de 794 pagini.­ Din prefaţă aflăm că. nu s'a putut publica şi Repertoriul bibliografic al istoriografiei române pe anii 1927 -28, atât de folositor cercetătorilor, din lipsă de mijloace. Institutul şi-a cum­ părat un local proprlu.s- Studii tipă­ rite: N. Bălcescu în Ardeal, de Silviu Dragomir, cercetând epoca şi rolul jucat de B. în politica Românilor din Ardeal în jurul anilor 1848 - 49. B. cunoştea dinainte situaţia politică şi gânduriJe Ardelenilor, din legăturile personale avute cu A. Flortan, A. Trib. Laurian şi cu Eftimie Murgul din Banat. Din vara lui 1848, B. in­ cepe a conduce propaganda pentru răspăndirea Ideilor revoluţionare în Ardeal, cu câţiva tineri de acolo. 00- lescu şi 1. Maiorescu apoi fac acelaş lucru în străinătate. In Nov. vine B. la Sibiu. Murgu să raliase la partida ungurească. Românii ţineau aproape toţi cu Viena. Revoluţia era condusă de comitetul national din Sibiu, dela care B. se informează direct. La sfâr­ şitul lunii se duce la Braşov. B. nu aprobă întru totul politica Românilor ardeleni, deşi aceasta profită reactiei împărăteşti, căci el punea chestiunea naţionalităţe! mai presus de libertate. Plecând din Ardeal, află din Belgrad de întărirea Ungurilor şi dezorientarea 10 Românilor. B. începe a face alle pla­ nuri. Deziluzionat de Viena ca şi de Poartă, i se cristalizează ideia unirei tuturor Românilor într'un singur corp politic. Până atunci, văzând infrăn­ gerea absolutism ului austriac, concepe, cu revoluţionarii din Muntenia, ideea de a colabora cu Ungurii, idee ce întâmpină rezistenţă la Ardelenii in luptă crâncenă cu cei d'intâi. Se fac demersuri in acest sens pe lângă gu­ vernul unguresc şi pe lângă Avram Iancu în APTi! 1849. Ungurii se lasă greu. In Iulie se duce la Avram Iancu, obţinând neutralitate. Ruşii înfrâng pe Unguri, aşa că speranţele lui B. şi din această parte se spulberă. In Sept. fuge, reuşind a ajunge apoi la Paris.-Sibiu} ca centru al uieţei româneşti din Ardeal, de 1. Lupaş Importanţa lui politică se întregeşte in zilele lui Şaguna, - Familia lui Nicolae Olahus, de S Bezdechi.­ Viaţa şi opera doctorului· v asttte Popp (1789-1842), de Ion Muşlea.­ Contribuţii la istoria revoluţiei lui Horia, de Virgil Şotropa. - Stampe privitoare la lstorta Românilor, bi­ bliografie a gravurilor ce prezintă in­ teres pentru noi, or pentru luptele purtate de alţii pe teritoriul nostr u Ele sunt rare până la epoca lui Mihai Viteazul, foarte numeroase in sec.' XVIII-lea, oprindu-se autorul la finele lui 1887, toate din colecţia Academiei Române. Fiecare gravură are un titlu. urmat de Iămurinle tehnice, apoi cu notele explicative şi critice ale auto­ rului bibliografiei, extrem de intere­ sante pentru istorici. Regretăm că nu ne putem întinde să menţionăm pe fiecare în parte din cele privitoare la Oltenia - Documente inedite reia­ tive la corpul de observaţie de la Gruia (1875), de Gen. R. Rosetti.­ Chronicon Dubnicense despre Şte­ fan-cei-Mare, de Ion Lupaş.--Ufl pro­ iect de constituţie inedit al lui Cuza Vodă dela 1863, de 1. C. Ftlltti (recen­ zat la pag 108, nr.47-48 al revistei, după extras, 1930). - Miscellanea şi Dări de seamă, din eate insemnărn : Cum a aniversat Eliade revolutia rom în anul 1849, de OI. Boltoş ; Ştiri prioitoare la Români, culese din manuscrisul lui M Schmeitzel, de I. Lupaş; Noi contribuţii la reia­ ţiile lui Mihai Viteazul cu Impăratul Rudolt, de acelaş; Via lui ŞI Vlahia lui Brocard, de A Sacerdoţeanu. c. D. Fort. 309 I .1 \ [310] ADMINISTRATIVE Rugăm călduros pe abona ţii noştri să ne trimită costul abo­ namentului pe anul în curs, îndată ce vor fi primit acest număr. Tipografia pe drept cuvânt nu ne mai poate păsui, cu toată bună­ voinţa ce a dovedit până acum faţă de revista noastră. Datoria pe trecut creşte mereu, pe măsură ce mijloacele noastre proprii se împuţinează. Trebue ştiut că directorul acestei publicaţii nu are altă avere decât salariul său de mizerie bugetară, din care nu poate achita el abonamentele celor ce neglijează această înda­ torire, de oarece abonamentele neplătite de cei în drept rămâne să se achite tipografiei de către directorul «Arhivelor Olteniei». Ajutoarele de care s'a învrednicit pe anul 1933 publicaţia de faţă sunt 3 abonamente de sprijin, anume: Lei 5000, acordaţi de Fundaţiunea «Regele Ferdinand 1". Lei 2000 dela d-l Dinu Cesianu, Ministru la Paris. Lei 1000, din partea Societăţei "Mica" şi Lei 1000, dela Directorul Societăţei «l\lica», d-l Ionel P. Gi­ gurtu, căror le mulţumim cu recunoştinţă pentru acest gest. Din toate organele oficiale de Stat ale României Mari ­ Ministere, Prefecturi şi Primarii - nu au abonat această revistă decat Prefecturile de Mehedinţi şi Vâlcea şi Primăriile T.-Seve­ rin, Caracal şi Ocnele-Mari, Mulţi însă au primit şi reţinut revista, refuzând însă plata celor 400 lei ai unui abonament. A vern cu totul 320 de abonaţi, căror s'a trimis revista anul acesta, şi anume: exact 160 sunt din Oltenia şi 160 din restul ţării, repartizati cum urrnează : 92 Craiova 6 restul Dolj 13 Vâlcea 11 Romanaţi 10 Gorj 28 Mehedinti 98 Bucureşti 11 Banat 17 Transilvania 21 rest Munteniei 9 Moldova, Bucov., Basarab. 4 Străinătate Din aceşti 360 de abonaţi au plătit abonamentul, pănă la sfârşitul lui Iulie, abia 51 şi anume: Prof. V. Mihailescu, Prof. M. Stăureanu, D-na M. Goşanec, D-na M. C. Mitescu. C. G. Caletzeanu din Craiova.-Sc. Comercială elementară "din Ti-Sene­ rin==C, 1. Naum, avocat, din Pesteana-Gori=Liceui ,,1. Asan- şi Prof. D. Tudor elin Caracal.-Prof. C. N. Mateescu din R.- Vâlcea.­ Din Bucureşti: D-ra M. Golescu, Em. Hagi-Mosco, D-na A. Bra­ gadiru, Ad-tia Domeniului Coroanei, BibI. Ion 1. C. Brătianu, Seminarul ele Istoria liter. române vechi, Prof. 1. Vălsan, D-na El. Sturdza, 1. C. Filitti, C. . Argetoianu, N. G. Vrăbiescu avocat, 1. Pictorian, Prof. D. Gârboviceanu, N. A. Boicescu din Bui­ ceşti, State Ciortan architect, Ioan Vlădăianu avocat, Prof. Dr. 1. Cantacuzino şi Radu Crudzescu, toţi din Bucureşti.-D-na Sm. P. Celarianu, C. Macici şi Liceul -Carmen Sylva elin Timişoara.­ Rectoratul Acad. Teologice elin, Arad.---Sc. ele aplicaţie Cavalerie din Sibiu.-D-na Prof.· Eugenia Belu, Prof, P. Sergescu şi Prof. 1. P.-Voiteşti din CIuf-Ing. 1. O. Simian din Piteşti.-Ing.l. Gh. Popa din Câmpulul1g-1/iJuscel. - Liceul Radu Greceanu elin Sla- 310 [311] 1 tii . r I .1 r tina.-Prof. N. D. Costeanu elin CerndJ;tţi.-Liceul -Dragos-Vodă­ elin Câlnpulung-Moldovenesc.-Soc. «C. T. Cazimir», elin Grinâuţi­ Soroca=-C: J. Karadja din Berlin.-Marcel Romanescu elin Bel­ grad şi Mrs. FI. Ray Van Arselale, din Neteark-Ohto, Debitorii revistei de pe anii trecuţi sunt rugaţi şi pe a­ ceastă cale, după atâtea repetate solicitări adresate prin poştă, şi atât de costisitoare, să-şi achite restanţele. Această cerere se Îndreaptă următoax-elor persoane şi instituţii. Pe anul 1932: Din Craiova: Primăria Municipiului, Prefectura judeţului Dolj, Epitropia Bis. Madona-Duelu·-Z-Severin: Dr. V. Antonescu, M. Vorvoreanu, 1. CiocJov, Sc. Profesională de fete. - Preot C. Po­ pescu elin Traian-Mehedinţt� - Din Târgu-f tu : Sc. Normală ele băeţi, Titu Dem. Staicu, fost primar, Diacon C. N. Dănău, V. Arjoceanu, Loc-col. P. Petrescu, D. Manofescu, r. c. Piciulescu.­ Pantelimon Voiculescu din Bâlesti-Gorj, -Prefectura jud, Roma­ naţi, Caracal.-R. V. Tintorescu, din Horeei- Vâlcea.- Din Bucu­ reşti următorii: Liceul -Lazăr- (pentru eloi ani), Liceul Spiru Haret, Liceul Iulia Haşdeu, Liceul Libros, Liceul Mih. Eminescu, Liceul Sf. Gheorghe, D. 1. Stoian-Novaci, G. 1. C. Brătianu, 1. Dimitriu, St. Tătărescu, D. Gusti, Costel Stravolga, Const. Stra­ volga, Al. Cantacuzino-Paşcani, Ing. Aurel Pleşoianu, 01'. G. Severeanu, Dr, C. Angelescu (pentru eloi ani), P. P. Ghiţulescu, N. Bălănescu, Biblioteca Niculescu-Dorobanti, Bibl. Pedagogică a Casei Şcoalelor, Vlad Brăncoveanu, Paul Brătăsanu, Tacit Cărnă­ răşescu, Prof. G. Gr. Cantacuzino, CI'. P. Cerchez, A. Chemale, Tancred Constantinescu (pentru doi ani), Gen. Virg. Economu, August 1. Filip, 1. N. Finţescu, Dr. Tache Frumuşeanu, Fundaţia Vasiliu-Bolnavu, Col. Zamfir Goescu, Dr. Virg. Th. Ionescu, Const. Iotzu, Dr. A. Jianu, Dr. Ion Jianu, D .. Mociorniţă, Mih. Oromolu (pentru doi ani), Palatul Patriarhiei, Cezar Partheniu, Const. Em. Pleşoianu, Ştef. I. Pleşoianu (pentru eloi ani), Liceul -Marica Brăncoveanu-, Emil Scrădeanu-Angelescu, Victor 1. Slăvescu, Ing. Al. Dinopol, toţi elin Bucureşti. - Din Sibiu: Prof, Pr. N. Colan, S. Ţeposu, Soc. «Al. Vlăhuţă- a liceului Gh. Lazăr. .­ Liceul -Em. Gojdu- elin Oradea. - Liceul Militar «N. Filipescu­ elela Măn. Dealului. - Prof. A. Cardas elin Iaşi. - Leon Chica­ Dumbrăveni, din Botoşani. -- D. N. Ciotori, elin Londra. Pe anul 1931: Din Craiova: Banca Agricolă, Dr. Sol. Hirsch, Banca Vii­ torul, Ing. Petre Mojoiu, Banca Banatului, D-na .Maria N. Popp, ajutor de primar, C. Dumitrescu-Negrea, Ilie S. Petrescu, Far­ macia C. Pictorian, N. S. Rus,lnesC'u, Sanelu Eschenasy, Const. Potârcă, primarul Ivlunicipiului, G. Catrina, D-na Ec. Anelreescu, Prof. S. Simniceanu, Prof. 1. Cioică, C. Sescioreanu, N. N. Popp, O prea Postelnicul. - Din T -Severin: Prefectura judetului Mehe­ dinţi.--Din Cala/at: Liceul «Independenţa» şi Primăria oraşului.-­ Din T!{.-Jiu: Baroul Avocaţilor, 1. Micodin, Prefectura judeţului Gori, Dr. N. Haşnaş, V. Danielescu, C. BăIănescu, Primăria ora­ şului.-Din R.- Vâlcii: Prim[lria oraşului, Prefectura judeţului. ­ Din Caracal: Primăria oraşului, ŞCo primară băeţi Nr. 3.-1. Cel­ larian�, din Celari-R-ţi.-Dr. Iosif Gabor (pentru eloi ani), din Dcl- 311 il [312] bulenz'-R-ţi.--Din Bucureşti următorii: Const. C. Zătreanu, Insti­ tutul Economic Românesc, Seminarul de Istoria Românilor la Universitate, Ing. L N. Cantuniar, Seminarul Teologic Central, Gr. Iunian, Arh. Duiliu lVIarcu.--Din restul ţării: Prefectura Mu­ nicip. Timişoara.-Liceul "Cor. Brediceanu», din Lugo j»: -- Ion Harambaşa, Lugo i. - Liceul -Papiu Ilarian-, din Tg.-.Mure,c;. ­ Şcoala Normal�l «A. Şaguna-, Sibiu. -r-r- Seminarul -Kesarie Epis­ copul», din Buzdu.-Prefectura jud. Dâmbovi ta (pentru doi ani), Târgovişte.-Princ. Barbu Ştirbey, Buftea. - Prof. Al. Cartojan, fost prefect, Gncrgi«. Pe anul 1930: Din Craiova: Banca Banatului, G. Orman, N. Lupescu, Mih. Pa veliu, Ştefănescu-Goiceanu, .Ilie S. Petrescu, Otto Sache­ larie Camera de Comerţ ŞI Industne, Inspectoratul şcolar regio­ nal A. Baldovin, Horaţiu Lazăr, George Misail, Epitropia Bis. Sf. 'Ilie Al. B. Iliescu, Leonida Da vid, Pr. Ilie Dumitrescu, Ing. Al. Popescu.-Din .Oltenia: Cc:l. I.. Sp_inean�, Severin. - Banca Motrului şi farmacist V. Macarie din Strehaia. - Al. Bunceanu din Nadanova-M-ţi.-iVL Ionescu, Bechel.-At. Şerbănescu-Spaimă şi Banca «Viitorul Plenita», din Plemla.-D. Negoescu. Bechet. - C. Burnbu les.cu , l:g'.-lt'u.-Prefectura jud. Gorj, Maior P. Petrescu şi Primăria oraşului T.-Jiu.-Preot Seb. Pârvulescu, Cernâdia-Gors..-: Seminarul Teologic. şi P. A. Măinescu, din Râuznicu- Vâlcea: _ Dr. G. Roşescu şi G. Şerbănescu, din Dragaşan.i.-Liceul de fete din Caracal. -- Primăria oraşului Balş. -- Din Bucureşti: D-na M. Seulescu. � D-na El. C. Politimos. - N. G. Vrăbiescu. - Se­ minarul «Nifon Mitrop.. -. -- Sever Burada, - C. Smântânescu. ­ Dr. V. Misirliu, - Societatea «Sem�ll1{ltoarea». - 1. G. Popescu, Directorul Soc. -Sern.». -- Gh. Tătărescu. - Faust Nicolescu. ­ Internatul Teologic.e-Internatul Corpului Didactic. - Prof. P. V. Haneş.-Dr. I-I. Martin.v-Ionns Gr. Stoenescu.-Marin Stănoiu.­ G. D. Florescu.c-Consr. Al. Otetelişanu. - Prof. V. V. Haneş.­ Prof. Gh. Constanbnescu.-G. C. Derussi.--Horaţiu Lazăr. - Din restul ţării: Biblioteca Municip. OradedJb (două abonamente). _ Banca Almăjului, din Bozovici-Banat.- M. Pătrăşcanu, farmacist şi D. Sgăvârdia, din Caransebeş.-Loc. Petre Scutaşu, din Lugoj.­ Biblioteca Sc. Normale, din lv7ds4ud.- Loc.-Col. Const. Panaitiu, din reg. 1 gTănlceri, fost la Deva.- Em. J)[lianu şi Acad. Comer- ,cial[t din Cluj.-Comandamentul Corp. Ve A:'rhlat�t din Braşov. ­ Dr. Mih. Eliescu, din Romal1." . Renunţăm la a mai c�le1tui hârtia de prisos înscriind şi nu­ mele numeroşilor datornici ai revistei de pe anii anteriori lui 1930. E destul S[l menţionăm că tQtalizarea tutuIm restanţierilor întrece suma de 300.000 lei. J ADMINISTRAŢIA A. O. \ ... � . \ 312 t ! [313] DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER ANUL XII, Nr. 69--70 SEPT.-DEC. 1933. ObTeHICI •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• La Centenarul Liceului "Carol 1" Cuvântare ţinută cu acest prilej la 26 Octombrie 1933 in faţa M. S. Regelui de George Ţiţeica Prof. univ. şi Membru al Academ. Rom. In numele foştilor elevi ai acestui liceu. In aceste clipe solemne, când se serbătoresc 100 de ani dela în terneerea liceului care, de mai bine de 45 de ani, poartă, cu cinste 'Şi cu demnitate, numele celui dintâi Rege al României, - noi foştii elevi, tineri şi bă.trâ.ni, ai diferitelor genera ţii, venim astăzi cu smerenie înaintea acestui al tar al culturii să ne exprimăm recunostinta cea mai caldă pentru îndrumările sănă­ toase 'Şi hotărîtoare pe care le-am primit aici. Cu emoţie adâncă, cupr inşi de vraja amintirilor, noi ve· dem, în perspectiva magică a timpului, icoanele cele mai vii din viaţa pe care am petrecut-o, unii 7, alţii 8 ani, c.a în vis, între zidurile acestui Iiceu. Cei mai vechi dintre noi, printre cari am fericirea să mă număr, îşi au amintirile legate de Iiceul cel vechiu, mic şi mo­ dest faţi"t de clădirea actuală, dar care rămâne pentru I10i, În zarea rumenă a depărtării, ca un palat fermecat. Imi revăd în aceste momente toată viaţa mea, de bursier al liceului, în mijlocul oamarazilor din internat. Imi amintesc. cu bucurie de fr ărnântăi-ile neîncetate ale minţilor noastre, ca să le adaptărn la greutăţile din ee în ce mai mari şi mai subtile ale cunoştinţelor predate. Parcă simt şi acum vibrând în suflet avântul neastâmpărat al tinereţii noastre cătr-e idealuri, din clasă în clasă, mai precise 313 [314] şi mai potrivite fiecăruia din noi. Şi-mi dau seama astăzi, mai bine decât atunci, de marele rol în îndrumarea noastră ul profesorilor pe cari îi aveam. * * * Văd în clasă pe părin Lele nl'.iillCSCU, profesorul nostru el e Religie, iubit şi respectat, plrmbânduse în faţa noastră, deja un capăt al clasei la celălalt, şi spunându-ne povesti morale. Amănuntele greoae ale programei erau lăsate pe planul al doi­ lea. Pe planul Întâi al preocupărilor Sfinţiei Sale era, aşa cum trebue să fie pentru orice profesor 'de Religie, educaţia noastră suîleteaseă. Şi asta o făcea Părintele Brănescu cu duh, regulat, în fiecare lecţie şi cu toată inima. Văd în cursul superior intrând în clasă, cu braţul încăr­ cat cu caete, pe Mihail Străjanu, profesorul de limba română Vine să ne facă 'Critica compoziţiilor noastre lunare, să ne arate, cu o eonştiintiozitate admirabilă, greşelile de compunere, de fraze şi de cuvinte ale fiecăruia din noi. Iată-l pe Scarlat Mateeseu, profesorul de Matematici din cursul inferior, care a descoperit, fără mândrie şi fără S(1 ştie, metoda pedagogică activă, silind pe elevi, cu mare meşteşug, când cu blândeţe, când cu asprime, să. înveţe lecţia din predarea făcută cu ei. Iar în cursul superior văd pe cel mai bun profesor de ma­ tematici pe care l-a avut Ţara noastră la vreun liceu, pe G. P. Oonstantineseu. Deşi nu era licenţiat, era în curent cu tot ce se 'publica în matematicile elementare, iar lecţiile sale erau neîn­ trecute prin claritate, precizie şi eleganţă, Văd iarăş în cursul inferior o lecţie de limba franceză fă­ cută de d-I M. Stăureanu,care cred că e aci de faţă, lecţie admi­ bilă sub toate raporturile. A scos o serie de elevi la tablă s'o asculte. Controlează mai întâi caetele'tşi apoi pune pe elevi să citească şi în urmă să scrie la tablă. Nu lasă să scape nici o greşală de pronunţare sau de ortografie. . Şi astfel apar pe rând, în lumina vie a amintirii noastre, profesorii de atunci,cu calităţile lor, care au înrăurit fiecare a­ supra câte unei laturi a sufletului nostru. * * * Dar iată, se anunţă" un eveniment extraordinar. Maiestatea Sa Rcgelc Carol 1 vizitează liceul. Asta era în primăvara ; .. ­ nului 189l. Eram în clasa VI. Regele trecuse prin toate clasele şi acum era rândul clasei noastre. Aveam la lecţie de limba. greacă biografia lui Dem<\stene şi mă. găseam în seria scoasă spre a fi ascultată. Iată Regele a intra�, însoţit de tânărul Prin­ cipe Moştenitor Ferdinand, ·�cela care avea să fie mai târziu Regele Intregitor al Neamului românesc. Regele Carol 1 s'a aşe­ zat în faţa noastră şi cu privirea pătrunzătoare urmăreşte amă- 314 [315] nuntel e biografice ale marelui orator grec. Parc'ar vrea să ci­ tească în suflet.ele noastre plăpând.e tainele viitorului ce ne aş­ teaptă. Se vedea pătruns de ideea că într'o serioasă cultură in­ tdectuală şi într'o desăvârşită disciplină morală stă asigurat viitorul Ţării şi al Neamului. * * In depănarea firului nesfârşit al amintirilor sunt nevoit. ",'ajung mai repede la capăt. Am terminat clasa VII şi peste o săptămână aveam să mă prezint la bacalaureat. Mă duc la cancelarie să-mi scot certificatul de absolvirea liceului. Directorul, fostul meu profesor de mate­ matici din cursul inferior, Searlat l\'Iateeseu, ţine să adauge la uo tel e medii anuale o recomandare permanentă pe certificat. Şi astăzi, după 41 de ani, aprecierile lui Scarlat Mateescu, înscrise cu dragoste de părinte sufletesc pe certificatul meu de absolvire, îmi servesc - cum mi-au servit necontenit - ca Wl talisman care totdeauna m'a împiedicat de a mă abate dela calea cea dreaptă arătată de el. La bacalaureat, care pe atunci se trecea la Universitatea din Bucureşti, a.bsolventii liceului Carol 1 eram înconjuraţi de mare respect de absol vcn ţi i venrţi din alte licee. "Oei dela Ora­ iova sunt tari" era expresia curentă, 'şi. lauda nu era deşartă. * * * Liceul din Craiova, ca multe şcoli din Apus, a avut o tradi ţie, imprirnată la rând de profesori de mâna Întâi. E o datorie sfântă ca această bună tradi ţie să fie păstrată. E o datorie naţională ca profesorii şi. elevii, cari vin rând pe rând, să menţină faima unei şcoli cu rădăcini atât de adânci în trecut. Noi, foştii elevi ai acestui liceu, cari am venit cu toată inima la această serbare, ca nişte pelerini obosiţi de drumul stră­ bătut, ne înclinăm cu adâncă recunoştinţă memoriei profesorilor pe cari i-arn avut aici şi declarăm în faţa t.u tulor că, dacă dru­ mul nostru a fost drept şi dacă meritele noastre au avut oare­ care valoare, toate se datoresc ostenelilor lor fără cruţare şi dragostei lor fără .margini pentru binele Neamului, pe care an ştiut să-I servească. Şi, cu aceste sentimente de adâncă evlavie f'ată de trecutul strălucit al acestui liceu, urăm din toată, inima, şi cu toată căldura sufletului nostru, profesorilor şi ele­ vilor de astăzi şi acelora cari vor veni, să ştie să păstreze, să. mărească 'şi să înalţe patrimoniul de mare preţ, adunat în timp de 100 de ani, pentru fericirea lor şi a Neamului nostru . •••••••••••• 315 [316] Un ve chiu dascăI craiovean: G. M. Fontanin Liceul "Carol 1" din Craiova cu clasele complecte-7 sau 8, după regimul legilor şcolare respective În cursul vremii­ fiinţează numai de cu anul 1863·- 1864, de când ia numele de liceul din Craiooa, nume pe care şi-I schimbă În cel de liceul "Caror 1" din Craiooa dela Noemvrie 1885, iar dela 26 Octombrie 1933: Colegiu/ "Carol fa din Craiooa. EI a intrat deci, ca liceu, În al 71�lea an de vieţă. Inceputurile acestei instituţii şcolare sunt Însă cu mult mai vechi. Ele trebue căutate În acea zisă Clasa umanioară, de Învăţământ secundar românesc, care a fost Înfiinţată sub dom: nia lui Grigorie Ghica Vodă, la 20 Mai 1826, pe lângă şcoala primară dela mânăstirea Obedeanului şi a funcţionat În Încă: pcrilc din curtea bisericii, având ca cel d'întăl 'al ei profesor _. de toate obiectele - pe Stanciu Căpăţâneanu. Peste cele trei clase Începătoare (adică: primare) era pe atunci Învăţător Grigorie Pleşoianu. Oficial şcoala dela Obedeanu era numită: Şcoala Centrală. La 7 Decemvrie 1831 această şcoală "a oraşului Cra= lova". Întreruptă mai mult decât odată În cursul ei de trnprc­ jurări ncpriclnice, se mută cu toate clasele În chiliile bise­ ricei Maica Precista din Dud, La clasa umanioară i se mai adaogă ca profesor Florian Aaron, Pleşoianu rărnănand ca dascăI la "c1asurile de împrumutată Î[lvătătură". Din Aprilie 1832 Aaron este numit "inspector al Şcolii Centrale", in= spcctor tnsemnănd atunci director. Din toamnă acest post se trece lui Stanciu Căpăţâneanu. In 1837 Stanciu Căpăţâneanu părăseşte Şcoala Centrală. In locu-i vine, la 15 August, profesorul dela şcoala rornă­ nească din Cerne]. Ion Maiorescu, director al şcoalei, cu ti= tlul de "inspector şi revizor al şcoalclor din Valahia Mică". Supt el se clădi vechiul local al liceului nostru (Început din 1836), În al cărui etaj inferior se putu muta şcoala În 1842. Numărul claselor umanioare trecu treptat la patru, ela- \ sele primare rămănând tot tfei. "Scoala Centrală din Craiova" odată instalată În clădi= rea ei 'proprie, sub imboldul \:lirectorului ei Îşi luă un nou a� vânt. Dar ea se simţea stingherită, totuşi, şi nu puţin jignită 316 , r [317] chiar, de faptul că aşezământul său de învăţătură obştească naţională, creat odată şi în aceleaşi condiţiuni cu Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti, se găsea faţă de acesta în inferio­ ritate: a patra clasă primară lipsea alei noastre, iar umani­ oarele dela Craiova erau departe de a fi puse pe picior de egalitate, ca număr de profesori, clase şi cursuri, cu ale Co­ legiului bucureştean 1). Vizita ce Domnitorul George Bibescu făcuse în Septembrie 1846 şcoalei craiovene, cu promisiunea Liceul c.c! vechiu, construit In 1836 - 42 şi dărămat In 1897, după terminarea edificiului actual. După un tablou din 1857, ele pictorul Th. Arnan. de a ridica această Şcoală Centrală la nivelul celei dela Sf. Sava, îndreptăţea speranţa într'o nouă sporire a şcolii. Dar noua lege de organizare a şcoalelor din 21 Fc­ bruarie 1847. cu regulamentul ei din Septembrie al aceluiaş an, prin noile ei întocmiri nu a modificat vechea stare de lu- 1) In tabloul de "Starea Şcoalelor din tot Prinţipatul până la 1 Iulie 1846" (Vd, Istoria Scoa/e/or, de V. A. Urechiă, t. Il, p. 303) găsim Şcoala Centrală din Craiova ca având 297 şcolari examinaţi în Iunie la cI. 1, H şi III de începători şi 93 elevi la cele patru clase de urnanioare, având 8 profesori şi institutori Împreună; pe când Colegiul Sf. Sava are patru clase începătoare, cu 379 şcolari examinaţi şi şase clase de umanioare, cu 235 elevi, având 14 profesori şi 3 institutori, deosebit de clasele cornplirncntare, cu 5 profesori şi 17 elevi, aceste din urmă fiind ca un fel de învăţământ superior. 317 [318] cruri. Şcoala a rămas tot cu numai patru clase umanioare, dar a primit titulatura oficială de "Colegiul din Craiova", nu­ mindu-se În acelaş timp şi "Şcoala naţională din Craiova". La 11 Iunie 1848 proclarnăndu-se revolutia la Islaz, Ion Maiorescu, afiliat mişcării naţionale, părăseşte şcoala, care se şi Închide. Localul colegiului, clădire nouă, În care şcoala se instalase În catul de jos abia din 1842, ne-rerrninată Încă - etajul de sus nu fu gata decât În 1847 - este ocupat În Septembrie 1848 de trupe turceşti şi prefăcut În cazarmă, iar la retragerea acestora trebui să servească de spital Ru� şi lor până În Martie 1850. Vreme de mai bine de trei ani şcoala rămase deci pustie: profesori şi elevi se risipiră. După potolirea revoluţiei şi intrarea lucrurilor În normal, În urma plângerii din Aprilie 1851 a localnicilor către Domnie, Eforia şcoalclor 2) dispune redeschiderea cursurilor Colegiu­ lui din Craiova abia la 10 Decembrie. In Bucureşti şcolile re­ Începuseră încă din Ianuarie. In aceste împrejurări Gheorghe M. Fontanin vine în Cra­ iova În calitate de "inspector al şcoalelor din Craiova" şi profesor al colegiului local, având să predea "toate mate­ riile la clasa IIlda", anume: 1. latină paralel cu 1. română, apoi geografia, fizica, matematica şi Istoria Sfântă (Ord, Eforici nr. 1417, din 23 Nov, 1851). Şcoala se deschide cu mare greutate, şi numai cu trei clase secundare, la care abia se putuse strânge 21 elevi, deo ... sebit de cele patru clase primare. In anul următor 1852 ... 50 se Înfiinţează şi clasa IV =a sed cundară, complectandu-se programul cu noi cursuri. Dar în toamna lui 185.3, În Octombrie, şcoala, abia înfiripată, este evacuată din localul ei de către Ruşi, cari o ocupă pentru nevoile lor. Cum nici spre sfârşitul iernii localul colegiului nu se eliberează, ca să se poata urni din loc şcoala, Fontanin pro­ testează cam viguros pe lângă căpeteniile oştirii ruseşti, care Într'o noapte de Martie (1884) ÎI arestează şi-l trimit cu căruţe de poştă sub pază la bucurcşrl, unde i se atribue domiciliu ford tat. Aci rămâne şapte luni. !ia retragerea Ruşilor, În Scptern- \ 2) Eforia şcoalclor, organizată din nou, avea ca membri pe profeso- rii 1. Pocneru, Marcovici, şi pc boerii AI. FiIipescu, Arsache şi Ion FIo, rescu. 318 [319] brie 1854, bunul dascăI se înapoiază la Craiova şi rcdes­ chide iar şcoala, care de aci înainte va purta numele de "Oimd naziul din Craiova". De acum încolo mersul instituţiei nu mai sufere întreru­ peri. In anul 1858,,59 gimnaziul se estindc, adăogăndu-I-se o a V,a clasă, în 1860#61 clasa VI�a şi însfârşit în 1863:64 se complectează cu clasa VII"a, din care an şcoala craio­ veană figurează ca "Liceul din Craiova", director continuând a fi tot Fontanin, care preda cursurile de limba română şi După portretul păstrat la Colegiul -Carol Is , limba latină la clasele superioare. lnfiinţăndu-sc, conform legii instrucţiunii din 1864, o catedră de filosofie, tot lui Fon­ tanin i se încredinţează în suplinlrc acest curs, în an. 1864 - 65. Cu o singură întrerupere de un an, în 1873,,74, când a rămas în locu-t O. P. Constantinescu, Fontanin a îndeplinit oficiul de director al liceului vreme de 30 de ani. Nu există în analele tnvăţămantulul românesc niciun alt profesor securi­ dar care să fi fost menţinut trei decenii întregi la conducerea unei institutii şcolare publice, cum a fost cazul cu marele das­ căI al Craiovei. Dar, la începutul anului 1881, o boală cruntă puse capăt carierei sale profesorale. Vântul nebuniei stinse brusc luminaarestei minţi frumoase şi spulberă într'un mo- 319 III ., [320] merit toată ştiinţa pe care o jumătate de veac de învăţătură şi de meditare o acurnulase cu aplicaţie şi perseverenţă acest vrednic dascăI. Gheorghe Marin Fontanin 3) s'a născut În anul 1825, în Oc= tornbrie, la Braşov - după datele rezultând din certificatele sale de studii şi mărturisirile familiei. Era fiul prim născut al lui Dumitru Marin, negustor cu stare, originar din satul lsvoa­ rele (sau Fântânele ?), jud. Dâmboviţa, refugiat la Braşov în 1821, apoi aşezat mai târziu În ţară la Tărşor-Prahove ; ace= sta se născuse la 1797, s'a căsătorit la 1825 şi a murit la Brăila În 1864, Mama sa era născută Hagi-Pantell. din bucu­ reşti. A avut două surori: d-na D. Fulga, cea mai mare, şi d-ne Ana Colonel Tudoriu, dela care s'au strâns puţinele date ce aveam până ieri despre Fontanin .1). La acelea se adaogă în ultirnul moment cele pe care, la solicitarea noastră, a bine= voit să ni le dea d-I Hercule D. Fulga din Bucureşti, fiu a surorii mai mari a lui Fontanin S). Numele de Fontanin Îl va fi adoptat dela locul de ori= gină al tătălui său, unde va fi avut o proprietate, traducând pe derivatul său Isvoranu În Fontanin. InvăţăturiIe şi le-a făcut Ia Sibiu (i), Într'un internat săsesc particular al lui Grabovskl, unde a fost dai de la 6 ani, ca intern, apoi la Cluj şi În sfârşit la universităţile din Pesta şi Viena. Ştiinţa sa multă a fost mai ales rezultatul citirilor 3) EI semna, cu u în coadă: Fontaninu. Lumea îi zicea prin obiceiu Fontanini. Tot aşa îl dă şi d-I N. Iorga În a'2sa Istorie a învăţământului, ceea ce a făcut pe vd-] Al. Marcu să-I ia, după asonanţa numelui, drept unul din pedagogii pe cari Italia i=a dat României În veacul trecut (Vd. arI. L'ltalia nella storia deIl'insegnamento rumen o, În revista II Giornale di Po= litiea e di Letteratura, IV, 7 - 8 (1928), p, 723. 4) Vd. "Revisra Generală a Invăţământului", an. IX, nr. 9, din A­ prilie 1916, pag. 383, la articolul profesorului universitar Ion Tanoviceanu despre G. M. Fonlanin. 5) 0=1 Hercule O. Fulg-a, nepot al dascălului craiovean, c Prescdin­ tele Consiliului de Ad-]ie al Soc. de asigurare- Naţionale» şi vechiu con= silier la Creditul Funciar Urban din Capilală. O=sa ne-a dat multe arnă­ nunte, unele rectificând informaţiuni Căpătate pe allă cale de noi. Le folo­ sim şi noi mai departe, într'o altă notă privind amănunte asupra imprelu­ rărilor boalei şi morţii lui Fonranjn. 6) 0=1 Fulga crede a-şi arntnti că ar fi Învăţat la Braşov, dar se poate că se înşeală. Căci după d=n\" Tudoriu, care a dat rclaţiuni acum 20 de ani, deci amin/iri mai veridice, ca fiind mai recente, fratele său ar fi Invăţat la Sibiu. 320 [321] sale nesfârşite din domeniul istoric şi filologic în special, Fon­ tanin fiind mai vărtos un autodidact. Dacă în acest din urmă oraş îşi 'va fi luat doctoratul în filosofie, cum afirmă d-ria Tudoriu şi d-l Fulga, nu putem dovedi, pentru că actele şi manuscrisele sale au ars la 1881 în incendiul pe care Fontanin, pierz ăndu-şl minţile, l'a pro­ vocat la locuinţa sa din localul liceului 7). La 10 Septembrie 1848 ştim 8) că era la Bucureşti. de unde pleacă, după ocuparea Capitalei de Turci, şi se duce la, Sibiu, unde stă câteva luni. Numit director al Colegiului din Craiova în 1851, Fon­ tanin s'a impus colegilor săi, pe cari îi depăşea cu mult prin ştiinţa sa, precum şi tutulor Craiovenilor. Foştii lui elevi - câţi au mai rămas - sunt unanimi a mărturisi că acest om se bu­ cura de un deosebit respect în localitate. Firea lui rezervată, distantă şi recunoscute lui superioritate intelectuală, arncstc­ cată cu oarecare pcdantcrie, îl izola de lume şi-i interzicea prieteniile facile, mai ales intimităţile. Singurul lui amic intim şi confident era institutorul Ştefan Nicolopol, directorul şcoalei primare de băcţl Nr. ;) dela Sf. Apostoli, tot holteiu caşi Fon­ tanin. Erau nedespărţiţi: luau masa la restaurant împreună; făceau lungi plimbări împreună, în ncsfărşitc conversaţii; seara, la despărţire, îşi făceau politeţi peste polltcţi. fiecare ţlnănd să reconducă pe celălalt până acasă şi nici unul ne-vrănd să rărnănă dator, prelungind astfel plăcerea' lor de noctambuli pfină târziu după miezul nopţii. Tanoviceanu citează ca pric­ teni şi pe O. Constanţiu, provizorul lnternatului şcoalei şi pe , Costache Poenaru, colegul de la Şcoala Lazaro-Otetellşanu, de peste drum de liceu. Fontauin era un om mai degrabă mărunt de statură. Avea ochii verzi. Purta barbă, rotundă şi foarte îngrijHă. Imbrăcă­ mintea îi era totdeauna impecabilă. Ghctcle. numai cu talpă 7) Intrun "Tabellu "de .personariulu didaclicu allu Lyceului den Cra­ iova", Inaintat la 17 lan, 1878 Ministerului, la rubrica "ce titluri academice sau lvceali au", Fontanin scrie: Absolvcnru ellu Facultatii Filosofice", AtMa 101. 8) Dintr'o notiţă a sa din .Vocea Română", 1880, 1, nr. 1, p, 4, la sfârşitul poeziei "Remasu bunu", datată: Sabiniu, Decernbre 1848, unde adaoge următoarea "Observatiune. Pucine dille dupo occuparca bucuresci­ loru de Turci, În 13 Septembre 1848 auctorcle plecâ de acei la Sabiniu unde stele eate-va lunc, pre candu resbcllulu civile dcn Dacia supcriore decurreă cu tota furorea", 321 "� , . """"'" " -, .. -,' ? [322] dublă. îi luceau ca oglinda. Mersul îi era apăsat. tinuta mar: tială, iar privirea îi arăta o veşnică preocupare. In oraş se vedea rar. ziua mai ales. căci nu mergea la cafenea ori la club .. nici la teatru. nici la sindrofii. fiind sfiicios din fire şi deci putin comunicativ chiar şi cu colegii săi profesori. Rude nu avea în oraş. căci familia - cele două surori: d-ne Fulga şi d-na Col. Tudoriu - stau în Brăila. Extrem de for­ mallst + , dacă cineva vrea să-i vorbească ceva. îi fixa o anu­ mită oră pentru a doua zi. Când vrea să se ducă undeva în oraş. Ia birt chiar. lua o blriă, căreia punea să-i ridice coşul. Masa o lua la restaurantul "Ianci" (mai târziu numit Belle Vue). într'o odăiţă separată. cu Nicolopol. Locuinta îi era în aripa dreaptă a Liceului, Ia etaj, înspre actualul Bulevard Mihai Bravul. Aci era servit de Ştefan. ţiganul ce avea ca fecior. pe care îl stil ase bine. şi care îi ştia toate curiozităţile şi micilc-i manii 9). filndu-I foarte devotat. Vara pe timpul vacanţei. se ducea uneori la Roma. In spaţiosu-i birou era aşezată biblioteca Liceului. cum şi cea personală a lui, cuprinzând multe cărţi latineşti. lta­ licneşti, franţuzeşti şi nemţeşti. Profesorul Fontanin era ceea ce numim: un om bine crescut. Dlstincţlunea manierelor sale şi decenta rezervă În care se ţinea cu colegii săi da cancelariei şcoalei o notă de nobilă severitate. Prestanţa sa firească şi marce-l autoritate morală impunea celor ce frecuentau aceeaşi casă o ţinută la fel. iar şcolarii învăţau. văzăndu-I, buna purtare şi semnele exterioare ale unei cduceţiunl îngrijite.,. Când intra Fontanin În clasă >- Ia ora 11. când cursul ) inferior pleca =, era precedat de pedelul liceului. Cantorichi. care avea grije să nu fie nimeni pe săli înaintea directorului; În urmă-i venea Moş Gheorghe. scrvitorul şcoalcl, cere-i du: cea perina ce trebuia să-i aşeze pe scaunul din dosul catedrei. Şcolarii stau smirnă. căci -avcau toţi pentru profesorul lor. se= vcr dar părintesc. o admiraţie şi un respect în care se amc­ stecau deopotrivă iubirea şi teama. Moş Gheorghe ştergea masa şi jeţul directorului. Îi aşeza pcrina, apoi ieşea. Fontanin mai sufla şi el un Închipuit p,raf depe catedră. îşi trăgea putin În afară manşetele din mân�ci. cu un gest ce-i era obişnuit. apoi Începea lecţia., \ 9) Aşa bunioară nu primea nlciodetă monelele de metal În mână Înainte de a le fi -desinlectat-. 322 [323] Cursurile sale erau, după mărturia foştilor lui elevi, prea erudite, ca pentru universitate mai degrabă. De aceea, poate, el nu a scos mulţi ciraci latinişti, în afară de N. Quintescu, fost profesor de 1. latină la Universitatea din Bucureşti, "Ora" lui de clasă dura şi două ceasuri, în care - cum îmi spunea unul din vechii-i şcolari - "ne ţinea spănzuraţi de buzele lui". Citea mult în clasă, pe un ton declamator, scandând apăsat versurile latineşti, şi tol aşa pretindea să i-lc recite elevii. După portretul aflălor la Acad. Rom. Traducea din latineşte curent şi elegant - în forma laii: nizantă a vremii - şi la explicaţiile sale asupra textelor făcea largi incursiuni în materie de filosofie şi literatură clină, caşi În limbile moderne, căci cunoştea perfect latina, eline şi Ha" liana, citea franceza, engleza, germana şi maghiara având şi ceva ştiinţă de paleoslavă. Făcea şi româneşte versuri, multe din acestea ca simple demonstratii :0), ca să probeze că limba 10) Vd. Anexele de la urmă. 323 [324] noastră se pretează la cele mai variate forme de vcrsificeţic, după modelele prosodici latine. Aceste Încercări poetice s'au publicat În revista "Vocea Română", În singurele trei numere ce au apărut ca "organu allu Glubului Professorale den Craiova" În a doua jumătate a anului' 1880. Ca profesor, note nu punea prea mari. Trebuia să-I fi multumit cu totul, ca să-ţi spuie un: Bine! sau, mai rar, chiar un : Bine cu dlstincţlune, pe care ÎI Însemna atunci cu un 8. Rare ori da note mici de tot, şi aceasta numai când socotea că arătai rea voinţă evidentă Ia învăţătură. La sfârşitul anului, de Sf. Petru, fontanin ţinea să răs­ plătească el Însuşi meritele elevilor săi, prezidând distributia premiilor, Încununând pe cutare şi dând un teanc de cărţi altuia. Mai sunt Încă şi azi bătrâni caii vor fi privind uneori cu evlavie şi mişcaţi vreun frumos volum primit odinioară­ sunt mai bine de 50 de ani - din mâna lui fontanin, ca premiu, cu autograful lui astfel conceput: "Dilectului meu scoleriu ..... Sau poate chiar vreunul care va fi fost de fată la festivitatea şcolară din ziua de Sf. Petru a anului 1877, când, În prezenţa lui Vodă Carol I, fontanin a pronuntat o euvăntare patriotică ­ despre misiunea României -, aşa de mişcătoare, că a smuls lacrimi ascultătoriior II). Inrâurirea ce a exercitat fontanin asupra intelectualităţii vremii sale e mai mare de cum şi-ar tnchipui-o cineva. El şi-a impus sistemul său În materie de limbă şi scriere, sistem care îi era propriu Întru câtva. Statutul "Glubului pro- , fcssoralc", ce înflinţase în 1879 În oraşpl nostru, avea ca un punct din programul său: "a funda urinu diurnariu allu seu, care pren form'a sea se r e p re se n te directiunea litnbis« tica den Craiova", Acest organ tot el l-e creat, În 5 Iu­ Ilie 1880, când apare primul număr din "Vocea Română". "Sistemul său limbistic tinde a tine cumpăna Între două tendinte contrare: etimologismul extremist şi fonetismuJ fără 11) După rap. Directorului Fontanin către Minister (nr, 95, din rcgis« rrul ele Eşire, 47, pe 1877 -78), solemnitatea a fost onorată ele prezenta pc­ rechei regale, a ministrului ele instr. şi rurulor autorilăţilor locale. La intre­ rea Regelui şi Reginei s'a intonal un imn ele corul şcolari lor liceului, apoi elevul Haraiambie Mihail elin eL Vp� a aelresat In franţuzcşte o alocuţiunc, oferind un buchet de flori Reginei. S'a cântat corul «Armatelor Române», cuvinte de N. Orăşanu, muzica de E�. Ncudorfler, apoi Font. a pronunţat "lin discurs scolastic ele ocaziunc», la care Vodă a răspuns printr'o cuvăn­ Iare. Distribuţia premiilor s'a făcut ele suvcrani Înşişi. 324 [325] rezerve. Ca mostră, dăm aci două strofe dintr'un .. Essordiulu si invocatiunea unui proectatu Traianu", fragment epic În versuri iambice nerimate, din revista pomenită, nr. 1, pag.6: Voliu a cautare lupt'a cumplita, ingemenata, Ce sustienCi in veclime Traianu imperatoriu In contr'a lui Dccebalu, ferosulu dacicu rege, Plantandu Roman'a gente la Istru si Carpati. o genle patente allu Ramei veclle-ctcrne l Inspira versulu /emidu allu seui stranepotu, Se pata demnu narrare vertutea strabunesca Romaniloru dc-cssemplu, alroru-a de ternutu, Adaug şi aceste mostre de traduceri ale lui Fontanin, din versuri latine, În metrul originalului: Nos ubi decidimus, pulvis et umbra sumus. (Horatius), Noi dupo ce decademu, umbra si pulbere sernu, Quidquid agis, prudenter agas et re-pice finem, (Zică/oare veche). Veri ce faci, cu mente se faci si te ulita la urme. Donee felix eris multos numerabis amicos. (Ovidius), Câlu vei fI ferici/u, multi numere-vei amici. Tante moiis erat 1'omanarn condere gentern! (Vergilius). Greu într'atâta era tunderea gintei romane. Dăm la sfârşitul articolului, În Anexe, părţile principale din "Adv':rtismentu preliminariu" ce a pus În capul primului număr din .. Vocea Română", semnat de Fontanin şi profc­ sorul de frenţuzeşte Louis CI. Raymond. Autorul lui Însă e desigur numai Fontanin, căci cel din urmă semnatar n'a ştiut româneşte niciodată mulţumitor şi nu putea avea preocupa­ ţiile lingvistice ale colegului său român. In ce priveşte scrisul lui Fontanin- aşa cum rezultă din articolele semnate de el, şi cărora deci trebue să le fi SUd praveghiat personal tipărirea -, el este principial acel al lui Laurian, aşa cum Îl vedem în "Didionariulu lirnbcl romane de A. T. Laurianu si J. C. Massimu, bucurcsci, 1871", cu pu­ ţi n e deosebiri. Astfel, faţă de Laurian, Fontanin scrie dea, iar nu d'in; pren, iar nu prin; enco, nu inco (încă); scaimbare, nu scam­ bare (schimbare); nolluca, nu nalluca (năluca); truiosu, nu tru­ fiosu (trufaş); straniu u, nu straniu (străin); dusimanulu, nu dusmanulu (duşman); inteneuricu, nu Intuncricu (Întunerec); oeciiu, nu vcclu (vechiu); rossionosu, nu rossinosu (ruşinos); 325 .��-, . . _ .. -, � "" " ,. h I .1. r 1 [326] samba/a, nu svmbolu: antaniu, nu antăniu (tntăiu}: sem a, nu surnu (săntern) ; addiresare, nu addresare (a adresa). lntrcbuinţeeză imperfecte ca: oissaam, cuqetaam, m'in­ cantaă, I'asteptaă ; infinitive lungi de formă arhaică (în poezii): sa te potu reoedere .. se potu audire (auzi); se polu oiuare (trăi) una ora ferice; se pota narrare (povesti). Foloseşte italienisme ca: coipitu (lovit). Pentru ilustrarea 'sistemului său ortografic adăogăm la Anexe şi câteva specimene din textele În proză şi În versuri publicate de Fontanin În revista, de el condusă, "Vocea Română" 12). "De sigur că (spune Tanoviceanu În articolul citat) sunt multe de zis În privinţa acestui gen de poezie care, dacă nu ar avea alt defect, are cel puţin pe acela că n'a reuşit, ceea ce dovedeşte că nu era conform spiritului poporului rornă­ ncsc : incontestabil Însă că poezia (autorul citează 8 versuri) respiră cel mai cald patriotism şi onorează pe autorul ei. Că Fontanin nu a Înţeles poporul românesc. lucrul nu e de mi= rat; el trăia cu sufletul În altă lume, În lumea antică pe care o cunoştea cu mult mai bine decât pe aceea În mijlocul că= reia a trăit fiziceşte şi pentru luminarea căreia şi-a jertfit În= treaga viaţă. Aristocrat al cugetărei, el nu s'a aplecat la cei de jos ca să-i Înţeleagă, ci numai pentru ca să-i ridice sus, spre a",1 Înţelege pe dânsul şi pe corifcli cugetărei omeneşti". Fontanin cunoştea atât de perfect cultura clasică greco= latină şi atât se identificase cu ea, "Încât el părea un Roman rătăcit În zilele noastre. Fontanin trăi(ţ1 fiziceşte În miiloeul Românilor din veacul al XIX=lea, dar sufleteşte erea În miilo­ cui societăţii romane din timpul lui August", zice acelaş, De pe urma tendinţei latinizante a profesorului dela liceul craiovean, care vrea să evidenţieze romanitatea noastră. multi din foştii săi elevi s'au ales răsbotezaţi cu un nou nume de familie: Pretorian. Popillan 01' Pornponlu, Presbiterianu şi Sacerdoţeanu (fii de preot), Pictorlan, Colorian sau Tinctorian 12) NI'. 1 din "Vocea Romană" a apărut la 5 Iunie 1880; nr. 21a 10 Noernbrie şi Ill'. :3 la 5 Decembrie. În formal 28 X 19, a eate 16 pag. unul, sub conducerea lui Fonlanin. La 15, Noernbrie 1882 ea reapare Într'un format puţin mai mare, dar fără fondatorul\ei, condusă de alţi profesori ai Liceului. Cu Ill'. 20, din 5 Iulie 1883 se lnchcle anul I. Anul II apare cu Întârziere la 15 Ianuarie 1884, În numere lunare, �u un format mai micşorat (24 X 16), cu subtitlul "revista corpului profesoral din Craiova" şi cu ortografie ruo­ clernizată. 326 [327] (ficiori de iugravl or de bolangii}: pe cutare dela Ocncle-Meri l-a chemat Marocneanu, băiatul unui Ilie a devenit Elian, al lui Pavel Paulian; Ciocazan era Cicadlan, iar un copil din flori a rămas Columbeanu, adică: adus pe lume de o columbă! fostul meu profesor de limba latină dela Universitatea din Bucureşti, N. Quintescu (tot un oltean şi acesta) spunea 13) despre fontanin: "In aceste trei decenii tinerele gcneraţiunl Ce s'au strecurat prin mâinile sale au învăţat exactitate şi or­ dine, au deprins sentimentul datoriei. Şi cum să nu înveţe a'" cestea, când el însuşi le aplica cu cea mai mare' rigurozitate, când le arăta prin exemplul viu că face, mai mult decât re; clamă, stricta datorie l". In semn de pretuire pentru eruditia lui, Academia Ro� mână îl alege membru al ei în 10 Sept. 1870. Din modestie însă fontanin refuză această onoare. In 1879 fiind din nou ales, el acceptă fotoliul academic, în care nu avu parte să scadă decât de puţine ori 14). In această calitate el e numit şi în comisiunea ce avea să redacteze dicţionarul latino-rornăn. fonfanin a fost şi membru al Consrliulul general de lnstruc­ [iunc, care Îşi ţinea şedinţele la Bucureşti. 13) In Necrologul său, .Discurs, pronuntat în 26 Aprilie 1886, în nu­ mele Academiei Române, la înmormântarea profesorului şi membrului A� cademiei G. M. Fontaninu, de N. C. Quintescu, membru al Academiei", publicat în Analele Academiei Române, seria IV, vol, IX, 1886-1887, Des­ betertle, pag. 23 - 27. 14) In discursul-necrolog de-asupra citat Quintescu afirmă că "numai odată, însă, îi fusese dat a apărea printre colegii săi din Academie, căci în Februarie 1881, neîndurata boală îl prinsese deja În ghiarele sale". Dar tot el, În alineatul anterior doar spusese: F. "primeşte să ia parte la sesiunea generală a Ac. R. din anul 1880. Atunci, cu ocasiunea discuţiunilor la care a luat parte, a putut vedea creere că F. avea şi darul cuvăntului facil, e� loquent, vorba caldă, vibrătoare". Profesorul meu de tranjuzeşte şi colegul meu, azi pensionar, d-l M. Siăureanu > din conversatia căruia Înveţi şi afli multe - Îmi spunea că a asistat la şedinţa Academiei din 20 Martie 1880., la care era prezent şi Domnitorul Carol 1, când a vorbit Em. bacaloglu des­ pre Calendar, după care s'a discutat chestiunea lui u scurt, şi că la această şedinţă a luat parte şi Fontanin. Cu acest prilej Laurian, mai liber la gură, el comparat în cuvănlarca sa accentele şi semnele de sub t şi s cu nişte C'" ele muşte, lucru de care pudicul şi delicatul Fontanin a protestat prin gcs­ iul său spontan, prins de d-I Stăureanu, apoi prin ce-I va fi spus la o parte colegului de Academie, cânel Laurian a terminal. Căutând să controlez situaţiunce lui Fontanin fată ele Academie, am găsi! următoarele: In "Analele Soc. Academice române", tom. IJI (1871), peg. 126, Protocollulu sedientei XXXI, de Joi 10 Sept. 1870 se consemnează că: 327 [328] La coloana meritelor acestui ales bărbat rămâne să mai tnscmnăm pe acele de om de caracter şi de patriot. Stima şi respectul concetăţenilor săi - foştii miniştri Ghcor­ ghe Chiţu şi Anastase Stoloianu Îi purtau o deosebită con­ sidereţiune - nu le avea nimeni mai mult ca el. Un profesor din vremea sa 15) scrie: .Fontanin era o eparinţă distinsă În mijlocul lumii de atunci, ceea ce explică În deajuns marea autoritate de care s'a bucurat". Era "un caracter nobil şi de­ sintereset. Ca director a fost cel mai aprig apărător al colc­ gilor săi, străin de cabală şi intrigă, dispreţuitor fin al celor mici şi vulgari, generos, liberal, rezervat şi formalist, de o acureteţă diplomatică În raporturile sale cu lumea". O dovadă a curajului său civic, ca Român, o dă măn­ drul şi îndrăsneţul său gest de protestare demnă făcut Înaintea autorităţilor militare muscăleşti, cu toate că era sigur de re: prcsalllle lor, atunci când oştirile acestora ocupaseră localul şcoalei, În primăvara lui 1854. In viaţa politică s'a amestecat o singură dată, punăn­ du-şl candidatura la deputăţle În oraşul nostru, În 1879, dar a căzut în alegeri "'). .Dornnulu Leurianu. secundetu de domnii Baritiu şi Sion, propune de rnern­ bru actuale allu Societafii pre domnulu O. Merlnu Fontaninu. Resu[tatulu scrutintulul a fost: sicsse voturi cu da, doue cu nu, unulu - Babesiu - abn­ nutu. Presedentele proclama pre domnulu G. M. Fontaninu ele membru ac: ruale allu Societatii academice române". In lom. IV, pag; 21; Raportul Secretarului Gcn., prezentat Societăţei academice în şedinţa ele [a 1"/24 Aug. 1871 citirn-: "D�nu[u G. M. Fontantnu. propusu in sessionea trecuta ca membru actuale allu Societetei, a annun­ tia tu ca starea sanetatei nu i permille a accepta onorea ce i s'a facutu", deci a fost considerat ca demisionat. Se adaogă amănuntul că nu a luaI parte [a lucrările Societăţii. In tom. X, S. Il elin Memorii si notlrie, Ia pag. IX a Indexului elf'abe­ tic pentru 1867 -1877, îl găsim ca "Marin G. Fonlaninu, allessu la 1870'. In lista membrilor Academiei pe 1877 îl aflăm trecut printre retraşi, ca G. M. Fontaninu. In tom. 1, S. II din sesiunea extraordinară a anului 1879 al Analelor Acael. Române Fontanin e trecut ca Marin A. Fonlaninu, ales În 1870. Din procesele verbale ele şedinţă se constată prezenţa sa la 4 Iunie 1879 (proc. verb. nr. 9), cănd Însă nu a luat parte la discuţii. 15) Ion Bombăcilă. Vd. artico�i1 citat al lui 1. Tanoviceanu din Revista Gen. a Invăţământului. . 16) După scrisoarea d-Iui M.\fh.-Caraela, Fontanln a candidat de două ori: la Iunie .1879 şi la Februarie 1880, cănd a fost ales candidatul susţinut de liberali, dr, Ion Vercescu. 328 [329] Sfârşitul lui Fontanin a fost tragic şi neaşteptat, Pe la mi= ilocul lui Februarie 1881 se răspândi vestea că a înnebunit 17). In accesul său de demenţă îşi pusese pe foc o seamă de manus­ crise şi un caiet de memorii, aprinzând şi perdelele casei. Incendiul fu stins repede, iar bolnavul trimis la Bucureşti 17) Gazetele timpului - după informaţiile d-Iui G. Baiculescu, biblio-: tecar al Acad. Rom., căruia Îi mulţumim şi pe această cale - nu ne dau nicio informatie despre tnnebunlree lui Fontanin. Tot aşa, nici cu prilejul mortii lui nu s'a găsit nimic În ziarele vremii. Data isbucnirii bolii sale nu se poate preciza. Drama se va fi tnrăm­ plat pe la 11 -13 Februarie. La 30 Ianuarie 1881 el adresează Ministerului, ca director al Liceului, o cerere de concediu pentru căutarea sănătăţii. Din textul ei - publicat la Anexe - prolixă şi descusută, se observă un dczcchi­ libni, o diminuare a simtului proporţiilor În construcţia arhitectonică a ace­ stei petiţii oficiale. La 14 Februarie o telegramă a Ministerului adresată "Direcţiunei" anunţă 'că a numit director al liceului pe George Constenti­ nescu, profesorul de rnaremencl. Semnează ministru B. Conta. Copia ra­ portului ce se va fi adresat Ministerului de la Liceu - dacă s'a trimes unul -nu am atlet-o În arhiva şcoalei noastre. La 26 Februarie Fontanin nu mai e În Craiova, iar la 28 Ministerul comunică Liceului că leafa lui Fon­ tanin de pe luna curentă, "considerând îndelungiile şi rneritoriile servicii făcute liceului", să se verse la Casa de Depuneri "pe numele curatorilor a= verii", anunţăndu-t, ca aceştia să dispună ele ea "pentru trebuinţele bolna­ vului". După relaţiile răposatulul Comandor Paul Rădulescu, ce-i fusese elev În clasa V�a, Fontanin a Înnebunit brusc "In vacanţa din Iuliu 1881((,-ceeace nu e exact. "Ne�aI11 pomenit cu .ştefan ţiganul că vine la camaradul Cioculescu Nicolae şi la mine, cari eram interni, şi ne spune că ne pofteşte sus dorn­ nul director. Miraţi, dar şi cmoţione]l - era prima dată când urcam scara domiciliului său, deşi eram secretarul particular al d-Iul director -, ne-a primit pe amândoi În halat şi cu chilia cu ciucure pe cap şi ... noi am fugit Ingrozi]i de discursul obscen pe care ni l'a tinut - bietul-, căci devenise dement". D�I Petre Celărcanu, avocat pensionar, azi stabilit la Timişoara, tot un fost elev al lui Fontanin, Îmi afirmă că acesta a Înnebunit În 1880, "În alu­ nul lui Sf. Nicolae". D�I Marius Theodortan-Caruda, care era În el. lll-a În anul tragediei lui Fontanin, relatează că, după cele ce auzise vorbind În farntlie, chiar mai Înainte de această dată Fontanin ară/a oarecare semne de dezechilibru mental. In timpul boalei sale se socotea persecutat de Hasdeu. Un văr al d-Iui Th.-C., răposatul Filipin, a inventariat lucrurile ce s'au găsit În apar­ tamentul directorului; acesta spunea că a dat de multe hârtii rupte şi arun­ cate În sobă, Între care resturi pe jumătate arse dintr'un "jul'llal�lllemoriu, cu versuri erotice". "In boala sa - relatează d-l profesor N. Coculescu - a dat foc apar­ tamentului, voind să�şi reprezinte, se spunea, arderea Troiei". 2 329 . � II . [330] într'o casă de sănătate 18). Familia I=a dus într'un rând şi la Viena 1!1), După vreun an starea lui s'a mai îndreptat, se pare. Fontanin moare la 24 Aprilie 1886, în locuinţa surorii sale d-na Col. Tudoriu, iar În ziua de 26 este înmormântat la cimitirul Şerban Vodă (Bellu) din Capitală 20), pe locul cum- 18) Dai Hercule D. Fulga, nepot de soră lui Fonlanin, ne scrie (Ia 2 Noembrie, 1933) că a vizilat ultima dală pe unchiul său în Septembrie 1880, când s'a oprit trei zile la Creiov a, să-şi ia bun rămas dela dansul, fiind în trecere spre străinătate, unde d-sa, lânăr student, se ducea săaşi termine studiile. Atunci l'a părăsit "în perfectă sănătate". "Am mai primit apoi seri­ sori dela iubitul meu unchiu până în Ianuarie 1881, când mi s'a comunicat la Anvers de mătuşa mea, sora profesorului, dana Colonel Tudoriu, că Fon­ tanin a avut un acces nervos, în care a dat foc tutulor manuscriselor ce avea - şi avea multe - şi că accesele accentuandu se, rudele (adică Dimitrie Fulga, tatăl corespondentului nostru, care ţinea în căsătorie pe sora mai mare a lui Fonlanin, şi o a doua soră a bolnavului, dana Colonel, pe a� lunci Căpilan Tudoriu), au fost obligaţi, cu 101 regretul, să ceară Tribunalu­ lui punerea-i sub interdicţie, după care l'au dus şi l'au in Iernat la ospiciu! de boale nervoase Mărcuţa. De acolo, după scurtă vreme, pentru a-i asia gura un tralament mai bun, l'au mutat la Sanaloriul Dr. Şutzu. De aci, în cursul lui 1882 pacientul a putul fi luai acasă de sora sa, d-na Col. Tudoriu, care locuia În Bucureşti. Aci a avut două odăi la dispoziţie (în sir. Ro� mană), fiind supreveghiat de lin om de încredere, până în 24 Aprilie 1886, când a şi muril". In acesl răstimp nepotul său, înapoiat din străinătate în 1883, spune că l'a vizitat adesea la mătuşa sa. Din convorbirile sale cu F. reieşca erudiţia profesorului şi vaste-i cultură, mar-ăles islorică. Mintea îi era clară când era linişlil; arăta doar mirare că nu mai e în locuinţe-I din Craiova şi că nu mai e director al liceului. Sora sa îl convinsese că a fost scos din oficiu la pensie, lucru ce bolnavul găsea nedrept faţă de serviciile aduse de el şcoalei. Fontanin avea însă uneori şi momente de extremă nervo­ zitate, cu tendinţă de a da foc la ceva. In timpul boalei sale a fost vizitat şi de mulţi din Ioştii-i şcolari, mai ales de Eugcniu Carada şi de profesorul N. Quintescu. Amănunte despre vremea şcdcrei sale În Sanatoriul Şuţu nu am putut culege, Întrucât arhiva institutului din str. Planlelor a ars înainte de răz­ boiu. Cât despre trecerea sa prin ospiciul Mărcuţa cel vcchiu, d-I Dr. D. Em. Paulian îşi aminteşte a fi auzit că bolnavul ar ti fost diagnosficaf cu: Paralizie generală progresivă (Sifilis cerebral). 19) Aceasta reiese elin spusele d-Iui M. Th.i-Carada, cum că profeso­ rul dela Teologie Chiriacescu i�a povestit că, şi-a aduce aminte a fi văzut odată, când se ducea la Cernăuţi, .în gara Burdujeni, pe un bătrân scund, ce vorbea alandala şi după care se ţineau copiii; şi că, Întrebând, a(m) aflat că acela era Fontanin, pe care îlduceau la Viena". 20) Tot aci se află rnrnormautaţ! şi Ana Col. Tudoriu t Febr. 1918, cum şi fiul cel mai mic al d-lui Hercule D. Fulga, lot Hercule şi acela, li� cenţiat în drept şi Locotenenl de re�ervă În Reg. 14 Artilerie, mort pe câm� pul de onoare la 26 Noembrie 1916. Mama dalui Fulga, prima soră a lUI Fonlanin, a murit încă din 1866 şi e îngropcllă la Brăila. 330 [331] părat de familiile surorilor lui fontanin, unde d-I H. D. Fulga a ridicat un monument pe mormântul profesorului. Despre acest mare învăţat, profesor eminent. fostul lui şcolar Tanoviceanu spunea (err. citat, pag. 382), la tnepoie­ rea-l din franţa, unde audiase cursul de literatură latină al lui Gaston Boissier, profesor la Collcge de france şi membru al Academiei Franceze: "Putem afirma, fără teamă că patrio­ tismul şi dragostea dascălului nostru ne-ar fi întunecat spl­ ritul dreptăţii, că nici ca erudlţlunc, nici ca talent de expunere, întru nimic Fontanin nu era inferior lui Gaston boissier". Şi totuşi, din atâta ştiinţă şi din atât talent n'a rămas, vai! nimic, sau aproape nimic scris 11). Căci ce poate însemna acel biet "Cursu elementariu de geografia fisica si matematica, cu o lntroductiune în studiulu geografiei. de G. Mar. Fontaninu'', tipărit în Bucureşti la 1855, cum şi cele câteva articole şi poezii ce a publicat în "Vocea Română" din 1880 - atâta scris a rămas doar dela cl ! - faţă de bogăţia acestui suflet bine înzestrat, fată de eruditia lui chcltultă cu gener0asă risipă 22) şi cu prea putin rod pentru mediul mult prejos sie-şi al lui fontanin. Cu adâncă melancolie închei articolul meu, gândin= du-mă Ia trista soartă a acestui profesor-unul ca atâţia r -, �1) CCIC trei scrisori autografe din ale lui Fontanin, ce se află În posesiunea Acad. Rom., cum şi trei acte privind viaţa lui, sunt În lotul ce­ lor trimise la Moscova În 1916, deci caşi pierdute. Iacă-le, după Catalogul Manuscriplele româneşti, torn. III, tip. Craiova, 1931 : a) In col. Corespondenţă diversă primită de C. Bariţ, in 1880, nr. 1009, foaia 72 (pag. 233), o scrisoare dela G. M. F. b) Un act din Viena, dela 18 Oct. 1849, prin care "Depulaţiunea română recomandă Ministerului pe mai multe personalităţi române epre de a ocupa diferite dregătorii În stat", între aceştia fiind înscris şi un ioan (?) Fontanlnl. care va fi, probabil. dascălul nostru dela Craiova. c) O scrisoare a lui F. către Bariţ, adresată din Craiova la 22 lan. 1869 şi o alia din 2(24 Aprilie ecelaş an. La nr. 1006, foaia 3 şi 23, pag. 218 a Catalogului. d) O scrisoare a lui F. către Bariţ, din 1869, la nr,1006, Cal. p.503. e) Necrologul lui F. din Aprilie 1886, În CaL peg. 258, la nr. 64. f) Anuntul mortuar al lui F. din 1886, Cal. pag. 830, nr. 1013, foaia 187 -192. 22) "Singure discursurile sale dela împărţirea premiilor, discursuri în� semnate ca valoare intrinsecă şi literară, şi pe care el ştia să le pronunţe cu multă căldură, singure acestea ar alcătui un frumos volum, care ar con­ solida mai bine În ochii orşicui reputaţtunea sa literară», zice Quintescu Într'o notă de sub discursul pomenit. 331 [332] îndreptar al unei generaţii, animator şi făuritor de idealuri, care din huma amorfă a modelat cu degete delicate statuete şi figurine de lux: suflete .... şi din care astăzi n'a mai rămas decât o amintire Ia o mână de bătrâni, cari şi aceia se vor duce mâine ... Şi atunci Fontanin va fi un nume, un simplu nume Înmormântat mtr'un articol de revistă ca al meu, or într'un dicţionar de nume proprii... Peste doi ani, când se împlineşte o jumătate de veac dela trecerea din viaţă a fostului inspector şi director al li= ceului "Carol 1", s'ar cuveni să aşezăm Ia loc de cinste În aula şcoalei, cu un cuvânt de pomenire, bustul lui G. M. Fontanin 23). C. D. FORTUNESCU. ANEXE la articolul despre Fontanin I. Frontlspiclul. revistei sale ANNULU 1. Cralova,.6 Iunia 1880. N. 1. VOCEA ROMANA ORGANU HLUGlUBUlUI PROFESSORAlE DEN CRAIOVA mElE Si SElI'lI)llEIl'l'E II Essc il} Numere de câte ua colla, de �o cll1l1b dat. In \!\ LIIIBA ECLECTIC!, R01IlÎfBSOl. � intervalle nc����r;;����, ��:U���l. 10 Iormedta • PURA 81 CORREeTA. Nurncrulu 60 bani; .pt'eu'Ilmeramentulu �re la Numere (=fj2 annu) 5 lei, pre "?Num.ere (= 1 annu) �o lei. Pentru mcmbrli Gfubutui, iuvetlatorti rurali si scolari preuumeramentulu se reduce la diumetate. PrenumeramcntHe 'Se addires3edill (,ii Comitatuln de Admin1.stratiune alIu ditlrnn.Tlului in edifici�lu Lyceului. 23) Dintr'o scrisoare a lui 1. Tanoviceanu că/re 1. G. Plessia, din 23 Mai 1916, aflu că profesorul universitar bucureştean organizase o subscripţie "numai a foştilor elevi ai lui G. �1. F.", cu scopul de a-i aduce oasele la Craiova şi ani ridica aci un monument. Spune că pe lista nr. 1 au subscris câte 500 lei el, Sava Şomănescu şiTorne Stelian, iar alţii mai puţin. O listă o trimete lui Iancu G. Plessia la Creidva. Aceasta, cu un total de 860 lei strânşi din oraşul nostru. a fost depusă la 5 Aug. 1922. pe seama directiei Liceulu; Carol 1, cu recipisa nr. 10656, prin d-l avocat C. M. Ciocazan. 332 [333] Il. Advertismentu preliminariu ). E deja allu douile annu, de candu pren initiati v'a si suptu impulsiunea cătoru-va Professori ai Lyceului de aici s'au formatu Glubulu professorale, associatiune a' Professoriloru si invetiato­ riloru de veri-ce gradu. Tendenti'a accestei associatiuni era de a facilita, de ua cam data, ua cunnoscentia mai de apprope intre membrii corpului didacticu, den care se se nasca sentimentulu de confraternitate si spiritulu de corpu, ce nu poteă ti desvoltate peno acei, viuandu Professorii differiteloru scole mare parte separati unii de altii. Spre a se forma ua legătura mai strinsa intre membrii as­ sociatiunii si a se da intruniriloru accelloru-a si unu mobile demnu de ei si de tient'a ce urmariă, art. 24 den Statutele ge­ nerali alle Glubului provediusse co: «Glubulu professorale va ave, pe cătu va ti cu potentia, in tia-care Sambata, affora de va­ catiuni, câte ua conferentia intre membrii sei. Acceste conferentie se voru raporta la Literatura in genere si in specie la Limb'a Romana, Pedagogia, Istoria si Geografia; dero elle se potu re­ portă si la differite cestiuni generali, ce sun tu la ordinea dillei si attingu directu seu indirectu cultur'a nationale », Conferentiele, ce in primulu tempu dupo nascerea associa­ tiunii era forte rare.. .. au luatu unu cursu mai regulatu cotre ti­ nele lui Nouembre annulu incetatu. Conferentiele au avutu de resultatu principale, co s'au potutu stabili intre membrii corpului didacticu unu torrente communicativu de ideie, offerendu spiri­ tului unu pretiosu alimentu spre desvoltarea morale si intellec­ tuale, pren multiplicitatea relatiuniloru, pren stim' a si considera­ tiunea reciproca, ce acceste relatiuni au facutu se nasco, si cari, sperămu, voru servi a face ca corpulu professorale se se recorn­ mande den ce in ce mai multu pren meritele ce va sci se de­ svolte, si se se inaltie in societate la prestigiulu si autoritatea cuvenite unoru addeverati propagatori ai cugetarii. Conferentiele au fostu unu passu insemnatu in constituirea Professoriloru intru unu corpu, dero au fostu si argumentulu pe­ remptoriu spre a adduce associatiunea accelloru-a-si la realisarea unui altu principiu consacratu de Statutele Generali alle Glubu­ lui, cari la art. 23 prevedu co : « Globulu professorale va tende a funda unu diurnariu allu seu, care pren form'a sea se repre­ sente directiunea iimbistica den Craiova. Subiectele de tractatu intru-ensulu vor fi den ce11e specificate in art. 24. Comitatulu va elabora la tempu unu Regulamentu speciale de apparitiunea lui ». Spre executarea accestui articulu Comitatulu Glubului au numitu anco in Decembre trecutu unu Comitatu de redactiune si de adrninistratiune allu venitoriului diurnariu, compusu din mem­ brii G. M. Fontaninu, L. CI. Raymond, I. Bornbacila, D. I. Popi­ lianu si A. G0gU .... Dupo unu restempu de mai multe lune, oc­ casionatu de differite impregiurari, membrii Comitatului venu accumu a offeri confratiloru sei associati unu Numeru allu nou­ ului organ allu Glubului, ce-lu numira «Vocea Romana», ua proba prirnitia a'planului, ce ei si-au trassatu si a'tendentieloru ce vo­ liescu a urmari. 1) E articolul profesiune de credinţă, din fruntea primului număr al revistei. 333 [334] Programm'a acestui diurnariu va fi restrinsa in cerculu ma­ terieloru indicate de citatulu art. 24 allu Statuteloru Glubului, si de ordinariu se va limita intru a da estracte den conferen­ tiele tienute in sinulu associatiunii ; dero totu-de-ua-data va cauta se tienia pre lectorii sei in cursulu scaimbariloru ce se voru pote face in Legea Instructiunii seu Regulamentele scolarie ... cătu si concursurile publicate si denumirile mai interesante. Diurnariulu assemenea nu va lipsi a-si direptă attentiunea spre totu ce pote interesa prestigiulu si interessele corpului didacticu. In respectulu limbei si allu scriuerii • Vocea Romana» se va adoperă se represente, conformu art. 25 den Statute, directi un ea limbistica den Craiova, care in generale coincide cu directiunea traditionale de unu seculu in cultur'a limbei nostre si care se pote caracterisa pre de ua parte ca Progressu retrospectiuu spre c1assicitate si romanismu, pre de alt'a ca Eclecticismu raţionale de totu ce este bunu si genuinu nu numai den tote varietatile dialectului Daco-Romanu, ci si den dialectulu geme nu Macedo­ Romanu, nu numai den limb'a moderna a'lui Heliade-Radulescu si B. Alexandri, ci si den limb'a archaica a'lui Gregoriu Ureclia, a diaconului Coresi si a'mitropolitului Dositeu, si care in scrip­ tura se manifesta ca EtY11101ogis111u temţ: era tu. Accesta direc­ tiune traditionale si pren escellentia nationale fiendu astadi con­ trabilanciata de ua noua directiune, care purcediendu den Iassi deja culminedia in Bucuresci si care se pote caracterisă ca Conser­ oatisnru moderntsatu multicoloru. manifestandu-se in scriptura ca Fonetismic irreseruatu, si accesta noua directiune fiendu sustie­ nuta de penne erudite si maiestre si multu favorata de spiritulu utilitariu allu epocei,-redactorii «Vocii Romane» crediura a fi nu numai justu si cuvenitu, ci c1iaru indispensabile, ca in accesta lupta importante si memorabile pentru venitori'a directiune in desvoltarea limbei si literaturei nostre nationali, pre longo vocile potenti si influenti den Bucuresci si Iassi, se se audia si vocea cătu de debile si modesta ce resuna den betran'a Craiova, cen­ trulu provinciei Romane den dirept'a Oltului, care e pamentul classicu allu Daco-Romaniloru, care fu asylul si fortareti'a loru principale in tempulu invasiuniloru barbare den evulu mediu, care conserva si astadi dialectulu Daco-Romanu cu ua correctetia neintrecuta de veri-ua alta provincia si a'carei varietate de limba au contribui tu in secululu allu XVI si allu XVII de preferentia la stabilirea Iimbei nostre ecclesiastice, basea limbei nostre lite­ rarie de astadi si totu anco unic'a limba unitaria a' Daco-Roma­ niloru. Impregiurarea reale, ca directiunea limbistica a' Progres­ sului retrospectivu au fostu urmarita in Craiova de veri trei-dieci anni incoce cu metodu si consecentia, au urmatu se confirme si se imbarbatedie si mai multu pre redactorii accestui organu in dorenti'a si aspiratiunea sea de a ua representă. G. M. Fontaninu. L. CI. Raymond. III. I Mostre de versifica�une in limba eclectica J). Observatiune preliminaria. Auctorele acestoru modeste si intemplatorie tentative, ce nu 'fura destinate de locu pentru pu- 1) Reproducem câteva compuneri poetice ale lui Fontanin din «Vocea Ro­ mână», exact după textul imprimat cu notele şi explicaţiunile de care autorul 1 e-a însoţi t. 334 [335] I r blicitate, nu le publica accumu, departe de veri-ce pretentiune poetica, de câtu cu scopulu de a arrerta altoru-a dotati cu ade­ veratu talentu poeticu, si mai alessu veri-unui-a den poetii sei scolari, cumu ar dori densulu se verisifice tenerii nostri poeti, conformu desvoltarii progressi ve a'limbei. APPELLU LA ARME. Oda bellica in versuri iambice rimmate de 13 syllabe. Nemica 1) mai sublime, mai demnu de reveritu 2) Ca lupt'a susceputa 3) de-unu populu assupritu, Ce-aspira se disferme 4) crudu jugulu 5) rossionosu, Impusu de violenti'a straninului trufosu ! Au ce valore se-aiba a 'firii ubertate 6) Lipsita de onore, direptu si libertate? Vai, fora-acceste bunuri viueti'a-e degradare, Nolluca-ammagitoria, nedemna vegetare 7) ! Romani, la arme dero, barbati si juni, sariti, In diu'a resbunarii pe inimici colpiti 8) ! La lupt'a sacra pentru altarie si focarie 9) Veniti cu voliosi'a si-unanima strigare! Probati co seti 10) nepoti buni ai divului II) Traianu, Co-in vene ve curre 12) anco puru sange de Rornanu l. Adduceti-ve-a mente de glori'a strebuna : A' Romei gente-illustra in voi se nu appuna ! Victoria au morte aIlu vostru sumbolu 13) fia, Si franti voru fi paganii de-a'Cerului menia l Mă 14) deco-ursit'a cruda voli-va 15) se cadeti, Istori'a narră-va la successori summeti Vertatea parentesca si-a'genului 16) marire, Fiendu intemeliata a'vostra nemorire! Currendu 17) allu vostru sange, intrepidi 18) luptatori, Va nasce si cumplitii eroi resbunatori ! Craiova, Iuliu 1872. NO ra ESPLICATIVE. 1) Nemica seu nemic'a, forma mai correcta de cătu nemicu. 2) Reverire lat. revereri =respectare, venerare.- 3) Susceputu. de la suscepere=interprendere. - 4) Disfermare, forma macedo­ romana in loculu cellei dacoromane sfermare.-5) Crudu jugulu. constructiune archaica= crudulu jugu.-6) Ubertate = abundantia, fertilitate.--7) Vegetare=viuare ca plant'a (fora sentire). - 8) Col­ pire=lovire.-9) Focariu s. foculartu =vetra.-lO) Semu, seu, for­ mele primitive, dupa cari s'au formatu den suntu modernele sun­ temu, sunteti.-ll) Divu. = divinu , dieescu ; epitetu ce se daa irn­ peratilor romani dupo morte, fiendu declarati de semidiei, - 12) Currere, forma mai correcta de câtu curgere. - 13) Sumbolu s. symbolu, semnu s. cuventu caracteristicu, cuventu de ordine.- 14) M«, macedororn. = dacorom, dero, enso. - 15) Volt-va=va voli. In limb'a veclia formele verbali compuse se adusa forte desu cu aussiliariulu pospusu, cea-a ce lirnb'a moderna face mai multu numai la intrebari si esclamari.-16) Genu=neamu.-17) Currendu acei=in currendu. - 18) Intreţndu; lat. intrepidus=anirnosu, fora frica. 335 [336] BARBATULU LIBER 1). Oda inspirata de primele doue strofe den Horatii Carminum 1. III, carm. 3. Veri-cine pote rumpere 1) jugulu seu Si nu se lupta spre liberarea sa, Ci porta mutu cateni 2), vincelle 3), . Este maturu 4) de-a'sea perire. NOTE ESPLICA1TVE 1) Rumpere, forma archaica netrunc1iata a'infinitivului. 2) Ca ten a, lat. catena= lantiu, de unde deriva deminutivulu catu­ sia, contrassu den catenusia = slov. obeda.-3) Vincellu, vorba ar­ chaica, deminutivu den lat. vinculum = legatura, catusia.-4) Ma­ turu, cu accentu archaicu, dupo lat. maturus. LIMB'A ROMANA. Ami Tu si estimi 1) limb'a Romaniei, A'cui 2) natura simpla, ftessibile Intrece cliarulu 3) rostu 4) alIu Franciei 5) Si a'Italiei voce lena ? Salute Tiue, deco-aui assemere 6) Sentire justa si patriotica! AlIu nostrui populu 7) scutu potente Este cunnoscerea limbei selIe. Cultiva-a'Romei filia den Dacia 8), Direge 9)-i passii cotra parentea 10) sea: Vide-vei cumu renasce pura, Mai stralucendu ca-alle ei sorate II). CU zelu Tu lucra intru corregerea-i, Fatigi se nu crutii prentru 12) pureti'a ei: Allu Teu pretiu f i-voru verdi corune 13), Si alle cultiloru viue-applause. Craiova, 1858. NOTE ESPLICATIVEi 1) Estimare, lat. aestimare, franc. es tim er, forma mai es­ sacta de câtu stimare. - 2) A 'CUI; in applicatiune reale=a'carei. -3) Cliaru, ca adiectivu curatu, limpede; dislueitu.-4) Rostu= vorba, graiu.-5) Franciei (cu penultimulu i semisonu pentru in­ digentia metrica).-6) Assemere, forma primitiva den care s'au modificatu moderna assemene. - 7) Allu nostrui populu, dupo dial, macedorom.= allu populului nostru. - 8) Fiiia den Dacia= limb'a Romana. - 9) Diregere, acei in applicare archaica= direp­ tare, conducere.-lO) Parentea, pren licentia poetica=mam'a, cumu parentele e=ratalu (ca lat. parens, is. care insemna si tatal si mam'a).-ll) Alte ei sorate=c.elle alte limbe romanice s. neolatine. -12) Prentru, forma archaica den care s'au modificatu moderna: pentru. - 13) Coruna s. curuna e form'a macedorom. si archaica dacorom. pentru modern'a dacorom. cununa. 1) Poezia, datată «Bucuresci, 1853», are şase strofe, din care reproducem numai pe cea d'intâia. 336 [337] I I r ,' .... � n 1) 1 I REVEDEREA Elegia exametrica. Mai ti-adduci amente, dilecta 1), de or'a fatale, Candu eu fuui nevolitu se me ducu departe de tene, Cumu adduceă cu sene attunci ursit'a viuetiei, Care disparte, o bella e), cumu i casiuna si place. Faci'a-mi era departe de tene, ma nu si dorenti'a ; Coei de tene visaam, cugetaam si diu'a si noptea, Inseparabile-mi fu a'tea imagine 3) cara 4). Ah! ce ardente dorentia aveam se te potu revedere, Ero se potu audire a'tea angelica voce, Anco ua data se potu viuare ua ora ferice Cu adorat'a regina a' cord ii-mi, trei ori ama ta, Care Lucilla 5), tu unic'a luce a'mellei 6) viuetie. Forma eterica, realitatea viseloru melle, Ce incantare accumu pre mene, ah! ce voluptate Rara, divina, a stringere-amic'a la sinulu amante Si a vedere in genele telle, mai molli ca metass'a, Lacrim'a de buccuria lucendu, o vedere ferice! A reattingere purpur'a dulce a buggieloru 7) telle Si a recepere radie mag-netice den oclisiorii-ti, Assemerandu-me 8) eu fiientieloru nernoritorie ! Bucuresci, 1847. NOTE ESPLICATIVE. 1) Dilecta = liubita, - 2) Bella = mundra, formosa, pla­ cuta. - 3) Imagine = clîpu. - 4) Cara = sloven. scumpa, draga.- 5) Lucilla, deminutivu den Lucia. - 6) A'mellei viuetie, dupo dia­ lect. macedorom, a'viuetiei melle. - 7) Buggia (cu g subtire), probabile in locu de buccia (cu c subtire), de la latin. buccea. - 8) Semerare si assemerare, forme primitive, mai distinctive de câtu celle de adi semenare si assemenare. IV. O carte a lui Fontanin. In Biblioteca Acad. Rom., la nr. 58347, este un exemplar bine conservat din singura operă tipărită a lui Fontanin, cu frontis­ piciul pe foaia 2-a : Geografia fisica şi matematica Pe prima foaie, albă, sta scris, cu îngrijită caligrafie de mâna: «Din cartzile melle, subtu insemnatului Nicolae Quintescu I, scolariu de classa III gimnasiale-. Pe foaia treia tiparit: Cursu elementariu de Geografie fi­ sica si matematica, cu o introductiune in studiulu geografiei. de G. Mar. Fontaninu, Projessoriu si Inspectoriu la Collegiulu din Craiova. In usulu tinerimii studiase. Bucuresci. In typografia Collegiului Nationale. 1855. 337 [338] Pe foaia patra, faţă, e tipărită dedicatia: -Scolariloru mei din annulu scolasticu 1851-52», iar pe verso: «Spre adducere a minte». Foaia eincia, pag. VII: Prefatiune, cu un motto: «Habent sua fata libelli-. Spune că în an. se, 1851-52, având a propune la gimnaziul din Craiova în cI. III, între alte obiecte, şi geogr. fis. şi mat., pentru că singura carte de acest obiect-a lui I. Ge­ nilie-e rarissimă chiar în Bucureşti, s'a apucat a scrie şi dicta elevilor săi acest curs. Şi cum urma ca «proponimentele- de a­ celeaşi obiecte să fie în arnândouă gimnaziile ţării (Buc, şi Cra­ iova) după putinţă uniforme, a scris acest manual, folosind pe Ce­ nilie şi «câteva operi francezi şi germane», cum şi Cosmografia lui Cortambert. Iar în anul următor, văzând că şi Bucureştii duc lipsa unei asemenea cărţi didactice, s'a decis a tipări cursul său făcut la Craiova. Primele două faseicole ale manualului s'au im­ primat în chiar -feriele» lui 1853; a treia o tipăreşte abia acum, în 1855. «Cătu pentru limba şi ortografia carticelei, aei nu am ce dice, decătu ca e limba şi ortografia adoptata in Gimnaziulu din Craiova, dela reinfiinţarea sa in anulu 1851 prin guvernulu actuale. Bucuresei in Octobre 1855». Pe foaia şasea e Summariu, pe care il reproducem integral: Introductiune in studiulu geografiei: 1 Definitiune si impar­ tirea geografiei (p. 3); II lrnportantiaa, utilitatea şi frumusetiele geografiei (p. 4); III Apparatulu geograficu (p. 7). Geografia fisica Prospectulu Pamentului (p. 15); 1 Atmosfera Pamentului (p. 16); 1) Miscarea atmosferei (venturile) (p. 17); 2) Temperaturaa atmosferei (c1imaa fisica) (p. 20); 3) Fenomenele atmosferei (me­ teorele) (p. 23): a) Meteore focose (p. 23); b) Meteore luminose (p. 24); c) Meteore apose (p. 25).-Il Oceanulu (Marile) (p. 27); 1) Miscarea oceanului (p. 29); 2) Partile oceanului (Marile) si nume­ nile lor (p. 31); Additamentu: Apele continentali (p. 35).-I1I Us­ catulu (Continintile si Insulele) (p. 39); 1) Elevatiunile si appro­ fundatiunile superfaciei uscatului (p. 41); '2) Partile maritime ale uscatului (p. 45).-IV Productele naturali (p. 47); 1) Impartirea productelor naturali (p. 47); 2) Distributiunea productelor naturali pre superfaciaa pamentului (p. 49); 3) Omulu (in respectulu fisicu) (p. 50). Geografia matematica s. astronomica. Insemnarea preliminaria dupe nessulu Geografiei, Matema­ ticei si Astronomiei cu alte scientie (p. 57); Notiuni geometriei preliminarie (p. 58). Uranografia. 1 Universulu in genere (p. 62). - II Sistemaa solaria in ge­ nere si in specia Sorele (p. 64�.-III Planetii (p. 67).-IV Satellitii in genere si in specia Lunaa nostra (p. 70).-V Cometii (p. 75).­ VI Stellele fisse, Negurosele, Callea laptosa (p. 78). Geografia (Matern. s. Astron.). 1 Figuraa Pamentului (p. 84). - II Marimea Pamentului (p. 87). - III Impartirea matematica a Pamentului (p. 90).-IV Miscarea diurna (Rotatiunea) Pamentului: 338 [339] diuaa si noptea (p. 94).-- V Miscarea annuale (Revolutiunea) Pa­ mentului ; tempurile annului (p. 96).-VI Distributiunea generale a caldurei si luminei pre superfaciaa Pamentului (Zonele si Cli­ marele matematice): 1) Zonele (p. 98); 2) Climatele matematice (p. 100).-VII Diversaa situatiune a pamentelor pre globu si diffe­ ritaa pusetiune a globului in respectulu loru: 1) Diversaa situa­ tiune a pamenteniloru pre globu (p. 103); 2) Differitaa pusetiune a globului in respectulu pamenteniloru (p. lOS).-Insemnare finale pentru deslegarea unoru problemate astronomo-geografice cu ad­ jutoriulu globului (p. 108). Acest sumar figurează pe pag. IX-XIV inel. Urmează textul, numerotat cu pag. 3-112. Pe pag. 1 e ti­ părit: Introductiune in studiulu geografiei. Pag. 2 e albă. La cele două Ooseruatiuni ce adaogă după Summariu, des­ pre valoarea -stănjenului de Vienav--care «e ceva mai micu ca celu de Bucuresci alu lui Serbanu Voda» -, şi despre numărul asteroizilor, Fontanin înregistrează şi cei doi asteroizi-Circe şi Leucotea-v-descoperiti in cursulu annului accesta», La sfârşitul cărţii, la p. 108, e o «Insemnare finale», iar la p. 109 «Unele vorbe (20) mai puci nu cunnoscute (archaice, dialec­ tice, neologe)»: acervu (grămadă}, arundine (trestie), aurantă (por­ tocală), cancru (rac), cecere (măzăre), mercatu (bălciu, târg), mor­ bita te (boală), pelliciaria (blană), puntă (vârf), rupe (stâncă), tur­ natoaria (pălnie), si alte câteva. Pe ultima pagină este o -Errate-. v. O cerere de concediu 1). Lyceulu den Craiova N.15 1881, Ianuariu 30. D.M. -In urmarea unoru reciri repetite in cursulu lunei lui Nouern­ bre, cari dupo vecli'a-mi deprendere le am neglessu, neprope­ randu-me a le cura indata pren artea medicale (deprendere buna si forte utile la teneretia, dero, dupo cumu au arrettatu espe­ rienti'a, rea si forte necorrespundietoria la ua etate mai inain­ tata), au inceputu a se forma la mene ua terribile Bronchita, morbu, care neglegundu-se si incuibandu-se, pote deveni, dupo cumu cunoscu toti competentii medici, forte periculosu si tor tu­ ratoriu, producundu mai alessu insomnia debilitante si desorgani­ sarea stomachului 2), ba deco acces ta sufferentia nu se combate pren tate mediele medicali si se prolungesce , pote produce cliaru Phthisl'a pulrnonaria si alte complicatiuni alle organismului. In faci'a accestei affectiuni, de unu periculu estremu, unu Consiliu medicale de trei 1) Din registrul de hârtii eşite pe anul şcolar 1880-1881 dela Direcţia Li­ ceului, şi păstrate în arhiva şcoalei, Foarte meticulos, Fontanin scria de obiceiu el ciornele corespondenţei ce Licenl purta cu administraţia şcolară. Scrisul e co­ rent şi foarte caligrafic. Petiţia de faţă e s crisă pe 4 pagini. Textul ce a rămas definitiv se publică sus, întocmai. Cuvintele ŞI frazele pe care Fontanin le-a tăiat, uneori succesiv de 2-3 ori, după ce le scrisese, le reproducem aci în josul paginilor, la locul res­ pectiv, după cum urmează: 2) cu ua Dysenteria destrugatoria, 339 .��'-".:".'.r � " , >:Ii .� . , [340] mediei de aici, cari m'au cau-atu acei in cursu de ua luna. ca mor­ bosu 3) si in cursu de ua alta luna ca reconvaJescente, au op�n�tu a.c­ cuma co cur'a Bronchitei nu se pote necr macaru preliminariu termina fora ua seria de banie de abure rusesci, pentru cari in modestulu nostru oppidu nu essiste neci. unu �tabili�t?ntu. Medicii den Craiova credu a fi de competenti'a unui Consiliu de celebritatile medicali den Bucuresci a determina numerulu, parti'a şi calitatea accestoru banie si intervallele in cari suntu a se applică, In vertutea si consecenti'a celloru espuse veniu cu totu respectulu, D. M., a cere si a solii cita de la D:Vostra si de la Ono Consiliu permanente de Instructiune unu concediu de 4) trei lune, cu incepere de la 1 Februariu si peno la 5) finele lui Aprile 6), notificăndu t. d. U. d.") Ono Min. co, spre a nu sofferi in accestu tempu indelungatu neci adrninistratiunea Lyceului neci dem­ nitatea catedrei ce-mi este incredentiata, am luatu covenit'a 3) «nepotendu essi in accesta ierna rigurosa si variabile den casa, si in cursu de ua alta luna ca reconvalescente, ce incepussem a essi parte fortatu de sollicitaril e Glubului professorali si de rogatiunile amiciloru mei personali si po­ litici, ca se-mi punu candidatur'a pentru unulu den celle trei posturi de deputati ai Urbii Craiova, care devenisse vacante pre o dernissiunea D-Iui Betolianu, parte indetoratu de prescriptiunile precise alle mediciloru, ca se essu in fie-care di in tempn de 1-2 ore in unu cupeu inclisu, si cliaru cu ua ferestra deschisa seu semi­ deschisa candu e sore si tempu favorabile, ca estu modu se me deprindu succe­ sivu a respira ero-si aerulu aspru a!Iu lunei Februariu»: 4) cinci dieci (tăiate şi înlocuite cu): optu-dieci şi doue dille (tăiate şi aces­ tea şi înlocuite ca în textnl de sus). 5) 23 (Aprile). 6) si adaussu cu doue prelungiri ulteriori, un'a de la 23 Aprile peno la 3 Maiu, spre a pote visită Brailla si leuandu de acollo pe unu cumnatu allu meu, a visită satulu Maximiani si ua mare parte a liniei fostei fruntarie alle fosteloru Principate Romane Moldavia si Romania (Valachia) si alta de la 1 Maiu peno la 15 a lle accellei-a-si lune spre a se completa cur'a Bronchitei in Bucuresci si a se opină de unu Consiliu medicale alle celebritatiloru den Bucuresci la ce Therrne alcaline seu ferruginose urmedie se me ducu pentru ua cura preliminaria intaritoria, la ce Therme pentru ua vindecare completa si radicale a Bronchitei (probabile Ems seu Kissingen) si în fine la ce Therme spre corroborarea si influentiarea systemei nervali (probabile seu Gastein in ducatulu Salisburgului allu Austriei, seu Ragatz­ Pfeffers in cantonulu Grisoni [Canto nu Rhaeto-Romanicuji. Spre completarea a cce­ stei cure va fi de competenti'a unui Consiliu medicale de celebritati la Vienna seu Parisi a opină, deco, dupo ua siedere de repausu de veri 15 dille in unulu den celle mai renumite locuri alle Europei de ua clima fer-cita (Valentia in Ispania, Nicia in Francia, Napoli in Italia, Palerrno in Sicelia, Corfu pre insulele lonice alle Greciei, in fine Caîro [Kahiră, capitalea Egyptuluil),-ar fi a se applică spre ua finale forti­ ficare ua seria de 15 banie de mare seu in temperatulu Ostende in Belgia seu in caldurosulu Biarritz in sudulu Franciei, In consecenti'a tutoru celloru espuse veniu dero den nouu, D. M., a Ve ruga cu totu respectulu ca se bene-voliti a-mi accordlt unu concediu generale de ua suta patru dille., _ Ca in accestu tempu indelungatu de unu Concediu estraordinariu se nu suffera neci admini.stratiunea Lyceului, neci demnitatea catedrei, ce-mi este incre­ dentiata, am luat cuvenit'a intiellegere cu doui den cei mai distinsi Collegi, si a nume cu D-lu 1. Fauru, Prof. de 1. Lat. in cI. 1-III si Directore a unui Inst. de b. bene rep., pentru supplenirea mea ca Directore a\1u Lyceului, si cu D-lu D. I. P., Profess. de 1. .Rom. curs. ini. si Secr. allu Lyc (insarc. de 2 anni si cu suppl. la 1. Rom. in curs. sup_), care e licentif\t în litere de la Fac. den Buc., pentru sup­ plenirea mea câtu mai seriosa si fortf efflcace ca Professore, am leuatu intielle­ gere cu D-Iu J. Fauru, vecliul Profes�ore de la cursulu inferiore allu Lyceului Craiovei (acci de 20 de ani, dupo ce au fostu deja in Romania transalpina IDacia superiore] 10 anni Professore de 1. latini! la accelu-a-si cursu inferiore de latinesce allu Lyceului den BlasiuJ_ Toti câti cunnoscu personariulu nostru didacticu den tierra si cunnoscu mai de apprope pre vecliulu latinistu 1. Fauru, voru cauta se marturisesca co D-Iui este una den celebritatile .... 7) t. d. U. d. = totu de ua data (tot deodată). 340 r [ 1 J [341] intiellegere cu D.D. Professori Fauru si Popilianu, dentre cari primulu me va suppleni la Derectura si secundulu la Professura. Ace. ve rogu, D. M. t. d. u. d. si incredentiare'a inaltei mele consideratiuni. Directore, VI. Antcnţul mortuar al lui Fontanin. Doamna Ana Tudoriu, soră, Dimitrie Fulga, maior G. Tu­ doriu, cumnaţi şi Hercule D. Fulga, nepot, au durerea de a face cunoscut pierderea prea iubitului lor frate, cumnat şi unchiu Gheorghe lVI. Fontaninu (în etate de 60 ani), fost director al Liceului din Craiova şi membru al Academiei Române. Rămăşiţele mortuare vor fi depuse în biserica Sf. Gheor­ ghe-Nou, iar ceremonia funebră va avea loc Sâmbătă 26 Aprilie, la orele 3 post-meridiane, de unde cortegiul va porni la cimitirul Şerban- Vodă (Bellu). Toţi amicii şi cunoscuţii cari nu vor fi primit invitatiuni, sunt rugaţi să considere aceasta ca invitaţie. Din «România liberă» 26 Aprilie 1886. VII. Scrisoarea lui I. Tanouiceanu. 1916, -Mai 23. Draga Iancule 1). Iţi trimet alăturata listă de subscripţie, ţie, elev distins al lui Fontanin, cu scopul de a ridica un monument profesorului nostru iubit, acest mare dascal al Olteniei. Eu pe aici am strâns aproape 2000 Iei pe lista mea, care poartă nr. 1. Stelian, S. Şomănescu şi cu mine am subscris câte 500 lei; T. Căpit(anovici?) 300 lei, Bibicescu 100. Sper că voi mai strânge. Cred însă, deşi nu am luat informaţiuni, că pentru a face bustul în marmoră şi un piedestal frumos, vor trebui cel puţin 10.000 lei. De aceea îţi trimet o listă, cum am trimes d-lor Gr. Constanti­ (nescu?) şi Mih. Demetrian şi alţii. Te rog, mai ales pe Ghiţă 2) să nu-l slăbeşti, şi să-I faci să fie şi el odată galant. Nici un succes al vieţei tale nu va fi mai mare decât acesta! dacă va fi! (subliniat în text). Cu multă dragoste, al tău devotat, 1. Tanoviceanu. VIII. Listă de subscripţiune. Pentru ridicarea în Craiova a unui monument, în amintirea fostului Director al Liceului G. M. Fontanin, şi pentru transfe­ rarea în acel oraş a rămăşiţelor sale. Subscripţiune numai a foştilor elevi ai lui G. M. Fontanin. 1. G. Plessia Lei 300-apoi cu diferite sume mai mici: G. G. Plessia, D. N. Dianu, Gr. Căzănescu, Col. C. Toplicescu, N. 1) Către I. G. Plessia, proprietar din Craiova, decedat. 2) Ghiţă Plessia, care nu strălucea prin dărnicie. 341 [342] M. Constantinescu, Mitu Constantinescu, Dem. Gârleşteanu, C. (indescifrabil), Ang. E. Petrarian, I. Pazu, Iacovache Strămbeanu, I. K. Pessacov, A. Cernătescu, Ing. V. Ştefănescu, Const. C. Găr­ descu, C. M. Ciocazan, Gen. C. Orezeanu şi Ion Nicolescu-Naquet profesor, cu un total de 860 lei, sumă ce a fost depusă la Casa de Depuneri, cu recepisanr. 10656 din 5 Aug. 1922, de 1. G. Ples­ sia, pe numele Direcţiunei Liceului "Carol 1» din Craiova. IX. Bibliografie. G. M. Fontanin, articol de I. Tanoviceanu, în Rev. gen. a Inv., an. XI, nr. 9, din Aprilie 1916. Dascăli vechi ai Liceului din Craiova, articol de N. Coculescu, în Arh. Olt. an. II, p. 161-5. Cea mai veche revistă oiteand, articol de C. D. Fortunescu, în Arh. Olt. an. II, p. 257-69. Din trecutul învdţământului la Craiova) articol de Mih. Popescu, în Arh. Olt. an. X, Ia pag. 287. Istoria invăţământului românesc, de N. Iorga, Buc. 1928. G: M. Fontanin, articol de G. 1. Buşilă, în rev. «Citirea», Craiova, 1903, an. I, nr. 3. "Sărbătoarea de 50 de ani a Liceului «Carol I» din Craiova­ de G. 1. Buşilă, Craiova, 1903. «Anuarul Liceului «Carol I» din Craiova pe an. 1913-14, de Al. G. Bărbulescu, Craiova, 1914. Istoria Scoalelor, de V. A. Urechia, tom. III, 1894. Discurs la inmormântarea lui Fontanin, de N. Quintescu, în Analele Acad. Rom. Desbateri, seria IV, voI. IX, 1886-87, p.23-27. • ••••••••••• Câteva vămi vechi oltene Vama dela Jiu. Vama dela Calafat. Vama Oltului dela Genune.Cea mai veche menţiune a părpăritului şi câteva venituri ale m-rli Cozia - de 1. Minea. Imprejurarea că. unii Domni dăruiau rnănăstirilor şi vămi, ne-a păstrat In arhivele mănăstireşti dalie preţioase despre întocmirea vamală a 'I'ărn-Românesri, Importante fapte aflăm despre scutiri de vamă acordate mănăstirilor sau unor particu­ lari. Relevăm că astfel de scutiri se dedeau mănăstirilor în forme de hrisoa ve 1), iar particularilor prin cărţi domneşti pecetluite cu pecetea cea mare sau cu pecetea cea mică. sau .,cu inelul din mâna Domniei mele", zice un document 2). \ 1) Sbornik etc. din Sofia" IX, p,ag. 328. 2) A rh. Stat., Bucureşti, m\rea Cozia, perg., orig. slav, pecete atârnată lipsă. Documentul e din 7013 (1505) Iunie. (numărul şi nu­ mele de zi nu se mai vede). 342 [343] ,...·'f.·'; " r 1 J \� f J I VAMA DELA CALAFAT. S'au păstrat trei documente, care arată unele vămi dela Calafat. Primul este din 3 Aprilie 1480, dela Basarab cel Tânăr. La această dată Domnul întăria mănăstirii 'I'ismana, un.te staret era Matei, vama din Calafat cu târgul, apoi vama din balta Bistreţu, Balta Albă, .Iiet, Platătu, Cotlovul şi Caliştea 3). Basarab Vodă, cel Tânăr arată în document oă aceste veni­ turi i-au fost date mănăstirii de Dan Vodă, căruia îi zice moş. De fapt Radu I Vodă dăruise balta Bistreţu dela Ta­ pliţa până. în gârla repede mai sus de Covacita - zice docu­ men tul din 3 Oct, 1385 dela Dan I Vodă 4). Dar "vama de la Calafat şi balta Bistretului dela 'I'oplita până la g-ârla cea repede mai sus de Oovacita" sunt amintite ca danii ale lui Radu (I) Vodă şi Dan (I) Vodă în documentul din 5 Aug. 1424 al lui Dan (U) Vodă 5), moş al lui Basarab cel Tllnăx, care era fiul lui Basarab (II) Vodă, iar Basarab (II) Vodă era fiul lui Dan (II) Vodă. Domnul din 3 Aprilie 1480 înbă:­ reşte dan ia "moşului său", specificând seria de bălţi şi ordo­ nănd că orice boer ridicat la visterie să ia numai 1'amc? de Jiu, cum a fost şi înainte, dar vama dela Calafat să rămănă călugărilor dela m-rea 'I'ismana. Orice beer sau curtean (dvo­ ranin) şi oricine altul va duce sare sau oi sau orice dobi­ toaoe şi va vinde, să plătească vama călugărilor. Vameşii călugărilor vor fi volnici a scrie în catastib pe oei ce refuză şi-i va duoe la Domn. Al doilea document este dela Radu Vodă. c31 Mare şi este dat la 30 Aprilie 15026). Atunci Ioanichie era egumen la mănăstirea Tismana. Domnul dăruia mănăstirii să-i fie oc.nă şiohabă oama Colaţaiuiui. Călugării aveau drept să ia la Calafat vamă de un cal 6 aspri, de un bou 3 aspri, de o vacă 2 aspri, de două oi 1 aspru, ele un sac de grâu 2 aspai, dintr'o sută bolovani de sare 3 bolovani, la o cărătură de vin 10 aspri. Se mai confirma aceleeaş mănăstiri ba.ta Ei­ streţu; Balta Albă şi Platătu, ca ocine şi ohabe. Pe acestea mănăstirea va lua din zece peşti 1 peşte, fie dela baltă mică, fie dela baltii mare, pănă la Calafat. De va săra cineva acolo peşte, de o luntre de peşte mănăstirea avea drept să ia 30 aspri, de o majă 15 aspri, de un car 4 aspri, de o povară 3) Arh. Stat., Bucureşti, m-rea Tismana, perg., orig. slav, S'a publicat în SbOJ;nik etc. din Sofi,a IX, pag, 336-7. 4) Arh. Stat" Bucureşti, m-rea Tismana. 5) Arh. Stat., Bucureşti, lll-rea Tismana, perg., orig. sIal', 6) Arh. Stat., Bucureşti, m-re,a Tismana, pachet VII "netreo.", perg., orig. sJ�'V, pecete ,aplicată căzută. Dăm aici şi boerii martori ai documentului domnesc: Barbul şi Pârvul Craioveşti, Cărstian şi Badea foşti vornici, Stroe mare vornic, S( taico) log.), Dan( dul) comis, Bogdan spătar, Calotă, vistier, Badea paharnic, Izvoranul stol­ nie, ..... Dragomir stratornici (după regesta mea). 343 j I [344] pe cal 2 aspri. La tel se va lua din zece peşti 1 la balta dela Romani şi din Blatnita până la Severin, fie baltă mare. fie baltă, mică. Aceeaş orănduire a păstrat-o şi documentul din 12 ::\J.ai 1529 al lui Moise Vodă. Urmaşul lui Radul dela Afumaţi In domnie nu aminteşte în documentul său 7) că, aceste favoruri acordate mănăstirii sunt mai vechi, că exista şi 'n vremea lui documentul de danie al lui Radu cel Mare. Poate anumiti lume călca vechea danie si de aceea Moise Vodă o acordă ca favor nou mănăstirii şi egumenului acesteia, care era la 12 Mai 1529 Eustratie. Dece nu mai aminteşte cartea domnească din 12 Mai 1529 balta dela Romani? "Hrisovul", cum însuşi Moise Vodă zioe documentului său, ape vama după butea de vin 10 aspr i, în loc de "căriUura" sau încărcălura cărţii lui Radu cel Mare. VAMA DELA VADUL OLTULfJI, LA GENUNE. Este amintit şi de 1. Bogdan 8) documentul din 28 Martie 1415 d:Jla Mircea cel Bătrân, prin care da mănăstirii Cozia, unde era. atunci staret Sofronie, vama dela Genune. Unde era această vamă, arată documentul din 20 Iunie 1505 dela. Radu oel Mare 9). Acesta spune în document că strămoşul său Mircea Vodă a dat m-r ii Cozia vama dela valul Oltului, la Genune. Radu Vodă arată, ceeace nu era speci­ ficat în documentul lui Mircea Vodă, că mănăstirea are drept să ia 3 la sută din toate mărfurile turceşti şi unguresti, precum şi dela ceară, vite, 'peşte, grâu, alte cereale şi 'n general din toate mărfurile ce trec pela Vad. Mai afăm din document că şi Vlad Vodă Călugărul intărise mănăstir ii această vama. Radu Vodă intr'acelas document avizează că nici un beer, nici un dregător, nici unc:urtean al Domniei nu are drept a retinea vama dela Genune, unde se va plăti vamă şi dela mărfur-ile domneşti. Nu dispep.sează pe nimeni de a plăti această vama nici o carte de scutire "pecetluit,i cu pe­ cetea cea mare sau cu cea mică sau cu inelul din mâna dom­ niei mele", chiar de s'ar aminti special scut.rea pentru vama dela Genune şi de ar avea-o orice boer, sau "purgarmeş- 7) Archiva istorică I, 1, pag. 30-'3]. Să, se observe traducerea de­ fectuoasă a lui Hasdeu, care aminteşte de "bălţile sărate". ,8) 1. Bogdan, Un d1risov al lui Mircea cel Bă rân în An. Acad. Rom., s. i., tom. XXVI, pag. 3 şi n. 2. Boeri martori ai documentului acestuia sunt: Radul ban, Voico, proto-vistierul Popşor, Baldovin, Aga ban, Urmeş, Stoica Rusu, Albul, Cârstea. Formula ele datare are următoarea formă: "Şi eu Mihail logofăt am ser s, când a venit 10. Mircea Voevod în mănăstire, în Cozia, În postul cel mare; luna Martie 28, în anul 6923, indicţia 8" (după regestele mele). \ CI. şi 1. Bogdan, op: \it.,. pag. 2. . 9) Arh. Stat., Bucureşti, s. 1., l11-re,a COZIa, perg., orig. slav, pecete atârnată lipsă (după regestele mele). 344 [345] teru" dela Sibiu, sau judecătorul regesc, sau vre-un nemeş (= nobil). Documentul continuă: "Şi voi, Căineni, ce sunteţi la. vad, să ascultaţi de vameşii sf. mănăstiri, pe cari îi va pune părintele nostru, egumenul chir Simion. Şi tu vameşule, să nu ierţi nici un aspru nimănuia, căci îţi voi lua seama după caiastihul dela vadul Dunării. Şi Lotrenii, cei ce vor fi negustori şi vor aduce mărfuri din ţara Domniei mele sau rl:n ţara ungurească, toţi Lotrenii să plătească vama sf. mănăstiri". Posluşnicii mănăstirii vor lua dela fiecine cărţile domneşti de scutire, când le va găsi. Se prevede că cine refuză să plă­ tească, va fi tras în ţapă la, vad w). Probabil, multele cărţi domneşti de scutire au mănat pe staret să ceară atât lui Vlad Voda Călugărul, cât şi lui Radu cel Mare, reconfirrnarea privilegiului vămii dela Genune şi anu­ larea scutirilor acordate. OE TAXE SI ALTE VENITURI AVEA M-REA. OOZIA DELA MOŞIIL:B; SALE DE BALTĂ ŞI DELA BALŢILE SAIJ,E'? De mult este cunoscut documentul, prin carel'vfircea cel Bătrân a dăruit m-rii Nuoet (= Oozia), unde atunci era egumen Sofronie, toate bălţile, 'începând cu Săpatul pănă la gura Ialornitii în Dunăre 11). Se prevedea în documentul lui Mircea cel Bătrân, că orice goabă, orice duşegubină chiar a celui mai mare boer, va reveni mănăstirii. Vama albinelor şi a produselor din bălţi o va .înoasa omul mănăstirese. Se mai arată că pescarii vor plati în raport cu cât venit au. Dar n'avem nici o altă specificare mai de aproape. 'I'ocmai din 15 Ianuarie 1467 avem document dela Radu cel 'Frumos, care dă detalii cum îşi administra mănăstirea Oozia bălţile amintite 12). Această administraţie interesează • şi prin faptul că la fel fusese mai înainte administraţia dom­ nească, despre care în ceeace priveşte MUIe nu ştim nimic din­ tr'alte isvoare. Documentul din 15 Ianuarie 1467 are şi alte date preţioase. Căci la rugămintea stareţului oozian Simon, îi dă Domnul pe "slugile domniei mele", pe Dragoe şi Goia ot Făeăeni, pe Gureş din Frătileşti şi din Floci pe Petru pâr­ garul şi Buduşlovul, de au hotărnicit pe apă bălţile mănăstirii dela Săpatul până la gura Ialomitei. Mai spune documentul că părcălabii Elocilor. braniştarii (aşa e şi 'n textul slavon). i o) Documentul are următorii boeri martori: Barbul Craio­ vescu, Cărstian biv-vornic, Stroe vornic, Stai:::o 10:;., Pâryul comis" Bogdan spătar, Calotă vistier, Badea paharnic, Tzvoranul stolnic, R.adul şi Neagoe postelnici. (după regcS.a mea). 1 1) Sbornik cit., pag. 327--8. Docum nul n'are dată. 6895 e scris pe document mai târziu şi de altă mână; apoi în 1 387 stareţ nu er.a Sofr·onie.· Vezi despre aceasta 1. IV1inea, Din trecutul stăpâ.nirii româneşti asuper.a Ardealului, Bucureşti 1914, pag. 1 (, şi urm., nota 3°.' . 12) Sbornik cit., pag. 335. 3 345 AJA'.,·.::"�1m . . - ' \-�,;' [346] beeri, dregători n'au nici un amestec la bălţile mănăstirii, Domnul avizează pe F'loceni că mănăstirea are drept să-şi pue oăiasi şi alţi dregători (= praviteli) pela bălti'e lor. Ori unde se va încărca car nu peşte din bălţile mănăstirii, fie la Steance, fie la Borduşani, fie la 'Făcăiani, fie la Vlădeni, fie la Blagodeşti, fie la Oorneni, călugării vor lua oama şi -perperu. , S'a păstrat şi documentul din 3, Februarie 1507 al lui Radu cel Mare, oare specifică veniturile acestea ale mănăstirii Cozia, cu ocazia că le întăreşte stăpânirea peste întreg satul Cărărenii, întreg satul Luminenii şi moşia cumpărată de mă­ năstire dela Papa dela Floci. Domnul repeta adică dreptul de stăpânire al mănăstirii peste .toate bălţile dela Săpaul până la gura Ialomitei, cu toate bălţile şi iezerele, câte se varsa şi ies din Dunăre, de dau până în grind. Se confirmă, mă­ năstirii şi per-perii ce vor reveni de carul cu peşte sau de butea cu vin şi din tot ce se va vinde pe moşia şi bălţile mănăstirii, fie produse din stupni, sau vii, sau grădine, sau po­ meturi. Perperul, vămăşeria, vinăriciul, toată. dajdia va fi ve­ nitul mănăstirii. Toate vasele ce vor veni pe Dunăre şi vor eşi pe moşia mănăstirii, vor plăti călugăr-ilor pe1'perul, de o butie câte un perper. Duşegubinile, strămbătăţile, gloabele, vor fi Incasate de mănăstire. Fără voia călugărilor nimeni nu are drept a vâna sau a Tngrădi pe bălţile amintite "nici orăşan, nici boer, nici alţi oameni, nici săteni ai vre-unui boer". Cine va fi îngăduit, sa plătească "ce e legea (zakon) şi venitul sfintei mănăstiri". Cine se va opune ordinului dom­ nesc, "sau va fi orăşan, sau va fi beer al Domniei mele sau vecin al boerului", va fi arestat, i se va lega o piatră de gât şi va fi aruncat în apă 13). Aceste documente au păstrat cea mai veche lege 11 pe­ scuitului din Tara-Românească, pe lârgi[!, datele cele mai vechi despre părpăr it, moştenire a unor timpuri de mu.t trecute, chiar in vremea lui Radu cel Frumos. Iaşi, 12 Noemvre 1933. • ••••••••••• Craiova cetate 1) , Laurian, in Magazinul, istoric, întrebuinţează undeva, când vorbeşte de oraşul nostru, denumirea de "cetatea Craiovii". In vorbirea curentă, mai ales la Bucureşti, se obişnuia să i se spună Craiovii "cetatea Banilor", dăndu-se acestei numiri îndoitul în­ teles: acela de reşedinţa a vechilor cârmuitori ai Olteniei şi mai 13) Arh. Statului, Bucureşti, 'fi-rea Cozi a, XXIII 2, orig. slav cu traducere. S'apăstrat şi o traducere din anul 1833 a unui docu­ ment datat 1 1 Ianuarie 15°5 dEVa acelaş Domn (ibidem, XXIII!). Textul e aoelaş. 1) Capitol din .,Monografia Craiovei", în manuscris. 346 [347] ales de cel de oraş în care locuesc mai mulţi bogătaşt. (1 se mai spunea şi oraşul milionarilor). Hăjdeu apoi, presupunănd că Ne­ deja-Cetate e tot una cu Craiova-Cetate, a tăcut să se formeze părerea, pe nimic întemeiată de altfel, că şi aici ar fi lost candva o cetate. Ca să putem ajunge la concluzia că a fost sau nu Craiova o cetate în adevăratul înţeles al cuvăntului, cu ziduri, turnuri şi alte accesorii trebuincioase pentru apărare, e neapărată nevoe de o comparaţie între acest oraş şi alte oraşe vechi, din Ţara Românească, cum sânt Tărgoviştea şi Bucureştii. Fost-au aceste oraşe cetăţi? Răspunsul ni-l dau călătorii streini pe cari impre­ [urările i-au mănat prin părţile noastre. Astfel Tărgoviştea de pela 1500 - 1590, cum ne-o arată italianul Botero 2), era înconjurată cu gard de răchită, cu o imprejmuire de palisade umplută cu pământ. Şi pe vremea aceea Târgoviştea era capitală I Cât priveşte Bucu­ reştiul, nici el nu a fost propriu zis o cetate. Ţara Românească, cu mici excepţii, n'a avut cetăţi. A avut însă locuri intărite : mănăstirile. Reşedinţa Domnului sau Dom­ nilor n'a fost, ca", în Moldova, într'o cetate, Ci era o Curte, iar curtea era întocmită la fel cu o mănăstire, aşa cum au fost şi cum se mai văd, din ruinile ce se păstrează încă, mănăstirile noastre: la mijloc biserica, iar dejurîmprejur chilii şi ziduri pu­ temi ce, cu turnuri la colţuri 3). Boerii îşi aveau şi ei curţile întoc­ mite în acelaşi fel, încât un oraş, mai ales reşedinţa, era o adu­ nare de mai multe curţi, deci de mai multe cetăţi. Că aşa erau considerate casele boereşti reese şi din propunerea făcută de inginerul-maior Weiss la 1731 ca boerii să clădească case la Ţănţăreni, unde Austriacii voiau să facă cetate, dar nu puteau s'o construiască în timp de pace, spre a nu da de bănuit Turcilor 4). Aşa a fost şi Craiova. Nu o cetate, ci o curte domnească sau bănească, având, . mai aproape sau mai departe de ea, alte curţi boereşti şi negustoreşti, întărite cu ziduri puternice. Şi dacă avem deplină convingere că oraşul nostru nu a fost nicicând cetate, aşa cum va' fi fost desigur cetatea de origină apuseană ale cărei ruine se văd în grădina publică a oraşului T -Severin, nu trebue totuşi să trecem cu vederea faptul că s'au făcut pro­ ecte să se ridice întărituri în cuprinsul oraşului nostru. Un ase- 2) N. Iorga, Trecutul Românesc prin călători, pa g. 177. 3) N. Iorga: Istoria Armatei Rcrnâneşti, pg. 59 «Dar partea cea mai bogată şi mai nouă din povestirea .lui Wavrin e cea care priveşte cetăţile muntene, sau acelea de pe malul drept, care fuseseră clădile adesea de aceiaşi meşteri, oricum in acelaşi strl şi după aceleaşi modele. Iată Turtucaia turcească. Un patrat de ziduri, "re câte un turn la fiecare colţ; unul e mai mare, ridicându-se până la 10 picioare. O s-ară de lemn oealunsul lui duce la un cerdac, asemenea cu al cnlelor .obişnuite în Oltenia. 'I'urnunle sânt acoperite cu şindrilă. In dosul cetătii e o curte înconjurată cu şanţuri mari şi pari de lemn, destgur ca în 'I'ărgoviştea dela 1580, bătuţi adânc în pământ şi legaţi prin împletituri de nuele » . Ibid P? 329 • Logofătul (Tudosie) vorbeşte apoi de planul de răscoală al unor lucrători din cetăţi împotriva lui Mihai. De fapt Turcii şi Sârbii din V,din năvălesc în Banatul Craiovii, unde ii întâmpină, dupa prădarea Craiovii care n'avea ziduri, Ragu­ zanul Deh Marco, luat în serviciu de Stgismund-. 4) Arhivele Olteniei, an. 1930, pag. 176. 347 [348] menea proect a fost făcut în timpul ocupaţiei germane (1718- 1739) de inginerul maior Weiss, care în 1731 propunea fortifica­ rea Casei Banatului şi a bisericii româneşti de alături: Sft. Dumi­ tru. Fortilicaţia avea să fie formată dintr'un şanţ, lucrat încetul cu incetul, şi palisade 5). Cu 80 de ani mai târziu, oştile ruseşti care au ocupat Cra­ iova in timpul războiului ruse-turc din 1806-1812, de pe urma căruia noi am pierdut numai Basarabia, dar. care trebuia să ne dea cu totul în mâinile Ruşilor, oştile acelea ruseşti au vrut să facă din Craiova o cetate. Ştirea aceasta am aflat-o pe un octoich "tipărit la 1776 în sfânta Episcopie a Rârnnioului", al bisericii Brănduşa. Acolo, un Stoica Logofătul a făcut următoarea in­ semnare: ,,1810 Octombrie 15. Intr'acest an s'au început de s'au făcut şanţul pă marginea oraşului Craiovei, înloc de cetate mus­ călţească], din porunca excelenţei sale Caminsohii. Fiind aicea în oraş întâiu la leat 1806, când au sosit ruşii aici, generar Isaia, care au murit la leat 1810. I alt Caminskii care iarăşi au murit. După aceia au venit alt ghinărari acesta. Şi aici ce să face este. pentru iarnă. Alta, să o ştie streinii dela Apus şi Miazănoapte, neştiindu-se încă până acum bine cine va rămănea stăpân acestui pământ. Şi s'au însemnat aici 1811 ghenar 26. (ss) Stoica Logofătul" Nu ştim dacă "şanţul pă marginea oraşului Craiova în loc' de cetate muscăljească]" început Ia 15 Octomvrie 1810 va fi fost terminat, astfel ca să înconjure oraşul dejurîmprejur. In planul oraşului din 1854, aflat in copie în colecţia de planuri a muni- . cipiului, se văd urmele acestui' şanţ in partea de N. şi E a ora­ şului. Cele dinspre N. spre gară au dispărut prin întinderea ora­ şului In spre Răsărit însă, pe marginea stângă a Văii Roşii, se mai văd încă urmele acestui şanţ, de o izbitoare neregularitate.foarte asemănătoare cu tranşeele, dar de proporţii mai mari. N. Gh. Dlneulescu, ............ � Uniţii în Oltenia Deja 1 Decemvrie 1865, de când Cuza Vodă unifică legiui­ rea românească, introducând prin decret Codul Napoleon în ţara întreagă, şi actele stării civile au fost trecute în sarcina primă­ riilor. Se pare că - cel puţin în Craiova - oamenii nu erau prea mulţumiţl cu faptul că se luase din mâinile Bisericii ţinerea ace­ stor acte; de aceea, probabil, cel dintăiu ofiţer al stării civile Ia primăria Craiovei a fost un popă, Protopopul Glodeanu. De el, şi de doi martori aduşi de tata, e iscălit actul meu de naştere. Unul e Constantin, Olteanu, şi altul Enric Sckrszevs­ zky (ceteşte: Seşefsky). Cel dintălu era profesor. Al doiIeafusese 5) Arhivele Olteniei, an. 1.930, pag. 177. 348 [349] maior de geniu în armata austriacă, un polonez rămas în Cra­ iova, unde profesa ingineria. Ca toţi Polonezii, el era romano­ catolic. Iar Olteanu, unit. "Nenea Olteanu==- că aşa i-am zis de când am început să vorbesc - este aşa dar cel dintăiu unit ce am cunoscut încă de atunci, când habar n'aveam ce este Unirea. Drept e că auzeam eu în casă vorbindu-se cum "Nenea Olteanu li se cununase la Biserica Obedeanului, fiindcă bătrănul Haralamb 1) nu voise în ruptul capului să-i pue pentru asta Ia dispoziţie bisericuta din romantica grădină din dosul caselor Hărălămbeşti 2). Şi nu pentru că mireasa (cumnata Otetelişanului dela Breasta) era lutherană, Nu. Ci fiindcă ginerile nu era în ochii lui Haralamb creştin curat. Eu însă nu pricepeam absolut de loc în ce constă deosebirea ce o făcuse bătrănul stăpân al capelei. Nu înţelegeam nimic, în­ tâiu pentrucă îi auzeam pe ai mei bătându-şi joc de "habotni­ eia" şi lipsa de bun simţ a lui Haralamb; al doilea, fiindcă Ol­ teanu-caşi Mihalescu şi Faur - nu călcau prin biserici streine, ci pe toţi îi vedeam, la prasnice, cum. mergeau să se închine ca orice creştin de lege românească, la Madona-Dudu. Nenea Olteanu acesta era uri roman neaoş şi YQ!nic, o na­ milă . de om vesel şi plin de inimă. Purta în pielea din dosul mânei un glonţ primit când era copil, la 1848, dela Ungurii ce trăgeau in Sibiu.-" De ce nu-l scoţi, nene Oltene P l-am întrebat odată. -Ca să-mi aduc aminte că Ungurul e vrăşmaşul Romănu­ lui" mi-a răspuns. Fusese profesor de istorie la liceu. Cei mai în vârstă ca mine şi cari îi fuseseră elevi vorbeau de prelegerile lui cu entusiasm. Eu nu-l ştiu decât vameş şi apoi administrator al Creditului Agricol din Dolj, funcţie ce ocupa când a murit. Pela 1866, în toiul războiului austro-prusian şi când serios a fost vorba ca Românii lui Vodă Carol să treacă în Transilvania, pe Olteanu l-a fost trimis în munţi cu arme şi munitii menite a fi împărţite Ardelenilor, gata să se răscoale contra lui Frantz Iosif şi a Ungurilor. Căci Olteanu avea o soră ce ţinea pe Vasile L. Popp, vice-guvernatorul Transilvaniei. Doamna Popp venea mai târziu prin Craiova la fratele ei şi povestea de neomeniile ungu­ reşti. Lui Olteanu i se umpleau ochii de lacrămi când o auzea şi, pentrucă altceva nu mai putea face, aduna dela Craioveni abonamente pentru gazetele şi revistele din Transilvania. Al doilea unit ce am cunoscut este cel ce a luat pe Alexan­ drina Filipin, vară bună cu mama: Teodor Lupescu, şeful oficiu; lui telegralo-postal din Rârnnicu-Vâlcei. Lupeştii ăştia erau fiii unui popă unit şi căteşi trei au fost oficianţi superiori la poştă şi te- . jegraî, Ion - cel mai mare - ţinea pe o fată a lui Comită Bră- 1) Colonelul Dumitru Haralamb, era, prin a doua 8 sa căsătorie, ginerile Gene. raIului Magheru şi tată, din prima căsătorie, al Generalului N. Haralamb, Locotenent Domnesc la 1866. 2) Casele Haralamb, cu imensă curte, grădină, cişmea, paraclis şi acareturi, erau pe locul unde s'a ridicat clădirea Liceului «Fraţii Buzeşti- şi până de vale spre Băile populare. . 349 [350] descu, o vară bună a lui Mişu Seulescu,' şi în vremea războiu­ lui independentii, la 18/7, a fost directorul prefecturii judeţului Mehedinti. Oameni simpatiri, vănători de frunte toţi. Oficiant sunerior Ia Tărgu-Jiulul şi avocat într'o vreme acolo a fost şi Vasile Mihaly, cumnatul lui Vasile Lascăr. Tot unit. Alt unit ce am cunoscut în copilărie a fost doctorul 1. C. Drăgescu. Il vedeam la doamna Haralamb, care-I ajutase să stu­ dieze medicina în Italia şi-l gazduia într'un apartament din mul­ tele ce se găseau în casele Hărălămbeşti. Naţionalist şi liberal înfocat, la Craiova nu prea a profesat medicina. Scria. A fost secretar de redacţie la "Oltenia", ziarul pe care l-a condus tatăl meu din 1871 până la 1876. Ţinea conferinţe, discursuri politice şi funebre. Cele pronunţate la moartea lui Boicea Radianu. înte­ meietorul partidului liberal din Oltenia şi la a doamnei Alexan­ drina Haralamb, au mişcat pe Craioveni. cari le-au tipărit în bro­ şuri. Insurat cu o craioveancă, s'a dus de s'a stabilit în Dobro­ gea la Constanta, Încât nu l-am mai văzut decât pela 1910 într'o seară in parc la Sinaia .. Bătrân pensionar, dând cu ochii de mine, când aveam fire de păr albe în barbă, el care mă ştia copil, a fost mişcat, caşi mine dealtfel. Aflase că mă unisem şi se bucura că încep Românii să ştie că de tolos le este Unirea. Aşa am aflat că era unit. . De Marcu Tuliu Cheţeanu, venit cam' odată cu Drăgescu la Craiova de a profesat avocatura, ştiam că era pe vremurile ace� lea român iredentist, dar că a' fost unit n'am aflat decât după moarte-i, când s'a vorbit de testamentul său, în care şi-a adus aminte cu recunoştinţă de Blaj. Puţin în urmă-le, cred după războiu, s'a stabilit în Craiova ca medic dr 1. Raţlu, un tânăr pe care tata-l iubea şi spunea că e medic de valoare. Ştiu că arăta mult interes pentru sănă­ tatea ţăranilor din Dol], dar l-am pierdut. urma. Băeţii la liceu ziceau lui Faur, profesorul de latină în cla­ sele inferioare: Popa Faur. Ion Faur nu a fost însă popă. Era doar cleric hirotesit şi studiase la Viena în colegiul dela St. Bar­ bara, unit şi el. Faur cel dintâiu mi-a vorbit de Vasile Lucaciu, ca de o nădejde mare a Românilor din Transilvania şi din Tara Ungureasca. Dar dacă Faur riu a fost popă, popa în toată regula, hirotonit cum se cade era domnul Mihaly, profesorul nostru de ştiinţele naturale. In că unul pe care-I cunoşteam de copil, căci avusese două fete în institutul Dima Popovici, pe care l-a orga­ nizat mama şi l-a diriguit douăzeci de ani. De câte ori venea de-şi vedea fetele, mi-aducea câte un exemplar din publicaţiile lui, cărţi de şcoală ori conferinţe ce ti­ părea şi pe care totdeauna �unea câte o dedicaţie autograîa pen­ tru mine. N'aşi zice că le citeam, dar le răsfoiam ca să admir Ilustraţiile. In tratatele lai dezoologie, botanică ori mineralogie găseam, pe lângă scoarţe frumoase de hârtie vânătă, şi chipuri de animale şi păsări, flori şi fructe, pietre scumpe ş. a. Ţin minte 350 [351] J I I că am citit şi m'a interesat conferinţa lui asupra migraţiunii ani­ malelor şi un articol din "Vocea Română", privitor la activitatea lui Ion Brătianu în Transilvania pela 1848. Toată lumea îi zicea "Domnu Mihaly", dar el se iscălea Simeon C. Mihalescu şi era una şi aceeaşi persoană cu Popa Mi­ haly din Blaj, întemeietorul muzeului de istorie naturală de acolo. "Domnu Mihaly" este dar primul popă unit ce am cunoscut, dar de care nu pot asigura că păstra prea multă dragoste Blajului. Cu totul altceva era, în ce priveşte Blajul, ginerile lui Si­ meon Mihalescu, Mihail Străjanu, A fost profesorul meu de limba şi literatura română in cursul superior al liceului, şi de limba italiană. Dela el am aflat cât a folosit românismului Unirea şi ce a fost pentru noi Gheorghe Şincai şi Petru Maior. In, conferinţe la Atheneul din Craiova a făcut cunoscut Craiovenilor pe Ino­ chentie Micu-Klein şi pe Pavel Aron. Era un muncitor foarte con­ ştiincios şi plin de râvnă. A scos de prin beciuri cărţile ce for­ mau biblioteca liceului, le-a aşezat cum trebue şi a îmbogăţit biblioteca aceea, la care a muncit ca bibliotecar ceasuri întregi în fiecare zi, fără altă răsplată decât mulţumirea ce-i procura fa­ cerea de bine. Pensionar, se retrăsese la Rămnicu- V âlcei, unde scotea o revistă literară. Imi scria uneori, şi este singurul care mi-a scris ca să mă felicite că m'am unit. Alt unit de pe vremea aceea, profesorul de caligrafie şi desen la liceu şi şcoala de fete Isidor Selajan. Acesta era un original cu inima de aur şi artist de mare talent. O namilă de om cât un cal, cu ochi mărunţi spălăciţi, cu nasul de un cot, şi buzat. Vorbea pe nas şi era spân de tot, că n'avea fir de păr pe trup şi-şi ascundea pleşuvia capului printr'o perucă cu plete lungi blonde. Selajan era un portretist minunat Graţie penelului său au rămas prinse pe pânză chipurile CraioveniIor de frunte de după 1850, de când s'a fost stabilit în vechea reşedinţă a banilor Olteniei. Este unicul pictor ce a trăit şi a murit la Cra­ iova în' secolul al 19-1ea. Dela el avem şi noi portretul tatii, de pare că vorbeşte. In mijlocul sec. XIX-lea mai trăia un unit la Craiova: Pamlilie, directorul şcoalei primare "Regele Ioanlţiu''. Ţinea o rebedenie a Chiţuleşnlor şi şi petrecea vacanţele la băile dela Mehadia, unde l'am cunoscut şi unde l'am auzit spunănd că, intre uniţi şi neuniţi nu e nici o deosebire. Asta, ca să răspundă unui nuştiu­ cine, care-I tac hin a zi când c ă uniţii nu ţin legea romă­ nească. Aceştia sunt uniţii ce am cunoscut în copilăria mea la Cra­ iova; toţi fii ai Blajului şi oameni cari, mai mult sau mai putin au slujit cultura românească in Oltenia. Mai mult însă ca ei toţi a slujit romănismul in Oltenia un popă unit, altul decât Mihaly şi mult inaintea lui: Ioan Maiorescu. A fost director al liceului şi, la 1848 - un moment - prefect al 35/ [352] judeţului Dolj, Faima lui trăia încă între Craioveni în copilăria mea; iar tata şi unchiul meu Eugeniu Carada, cari il avuseseră dascăl, vorbeau cu entusiasm de el. La începutul secolului a­ cestuia Craiovenii i-au înălţat chiar un monument. M. Theodortan-Oarada • •••••••••••• Inceputurile stăpănirei romane în Dacia Prima etapă a stăpânire! romane în Dacia a fost Oltenia, şi anume toată Oltenia până Ia zidul Carpaţilor. Valul dela Calafat la Giurgiu a fost considerat de Tocilescu ca reprezentând prima etapă a dorninaţiunei romane 1), iar Pâr­ van i-a fixat şi data, vremea generalului roman Aelius Catus 2), cam pe la 15 a. C, Tot Toci1escu afirmă că brazda lui Novac, care străbate cărnpia rnunteană deacurmezişul de la sud de Turnul-Severin şi până 'la Braila, ar fi a doua etapă a stăpânirei romane în Dacia 3), căreia tot Părvan îi fixează data, epoca guvernărei Moesiei Infe­ rioare de către Plautius Aelianus 4), cam pe la 55 p. Chr. Cele două valuri nu sunt însă valuri romane. In adevăr, ambelor valuri le lipseşte caracterul distinctiv al unui val roman de frontieră, flancarea valului' cu castele, aşa cum se prezintă valurile romane de pretutindeni, aşa cum găsim Ia limesul alutan şi chiar la valul Şerbeştii vechi- Tulceşti, apărat de garnizoana din Barboşi. Valurile lui TociIescu sunt însă simple ridicături de pământ, cu caracter trecător, aşa cum obicinuiau să construiască Barbarii. Apoi, putem crede oare că Romanii ar fi încorporat imperiului lor această stepă fără apărare, într'o vreme când nu posed au nici măcar bastionul natural, "'care e Transilvania, spre a ameninţa spatele barbariior nă vălitori? Ba dimpotrivă, din Tran­ silvania venea puternica presiune a regatului dacic, care, une­ ori, putea ameninţa chiar o Moesie acoperită de hotarul natural al unui fluviu ca Dunărea. De altfel, din cât ne spun izvoarele, .ştim că atât Aelius Catus cât şi Plautius Aelianus au făcut sim­ ple incursiuni dincolo de, Dunăre, cu scopul de a slăbi puterea ofensivă a duşmanului, dupăcum ne arată transplantarea a 50000 barbari de către AeIius Catus şi a 100.000 de către Plau­ tius Aelianus. Nicăeri nu e vorba de vre-o anexare de teritorii. Mai observăm că însuşi Părvan se contrazice afirmănd că, pe vremea lui Dorniţian numai "Banatul şi Oltenia dunăreană erau romane" 5), deci nu şi între�ga Muntenia sudică, d�pă cum ar L) Fouilles et re:herches archeologiques eu Roumanie, pag. 118. 2 Ge trca, pag 127�128. \ 3) Fouilles et recherches, pag. 118. 4) Geti a .: pag. 128-1;,9. 5) Geti a, pag, 121. 352 [353] trebui să rezulte, dacă am admite că "brazda lui Novac" ar fi reprezentat o etapă a cuoerlrilor romane în Dacia. Iar despre primul val, cel din vremea lui Catus, trebue să relevăm imposi­ bilitatea existenţei sale ca hotar roman la nord de Dunăre, pe la 16 a. c., vremea lui Aelius Catus 6), deci când nici măcar în­ treg malul sudic al fluviului nu era în stăpânirea Romanilor. Noi credem că părerea lui Schuchardt, care atribue o provenienţă gotică acestor valuri, este cea mai verosimilă 7). Este însă incontestabil că Romanii au stăpânit în Oltenia înainte de Traian. însă mai târziu decât vremea lui Aelius Catus şi chiar decât a lui Plautius Aelianus 8). Romanii nu s'au aventurat în larga câmpie munteană, ci s'au mărginit să cucerească Olte­ nia, această ţară pretutindeni apărată de hotare naturale. Desigur că Romanii au cucerit întreaga Oltenie şi nu numai regiunea sud-vestică, cum susţine Părvan (Getica, p. 129), căci ei erau prea buni strategi, ca să fi oprit cucerirea înainte de a ajunge la hotarul natural al regiunei, Oltul şi zidul Carpaţilor; iar cele uouă valuri nu pot fi valuri romane, pentru multiplele motive arătate, Oltenia a devenit romană din vremea Flaviilor şi a fQst guvernată de un procurator centenarius cu caracter prezidial "). Foarte just observă Pâr van că pacea încheiată de Dorni-: ţian n'a fost "chiar aşa de nenorocită", căci Oltenia a rămas mai departe în stăpânire romană 10). Aceiaşi este şi părerea lui Do­ maszewski 11) şi a lui Brandis 12). Podul lui Traian, construit la Drobeta, în al doilea războiu dacic, are toate caracterele unui pod de permanentă legătură în­ tre două provincii romane şi nu unul de trecere pentru o ar­ mată cuceritoare, cum este cel de la Lederata, construit în pri­ mul războiu dacic spre !1 face legătura cu un ţinut care abia trebuia cucerit, Banatul. A doua etapă a stăpănirei romane în Dacia este Banatul, devenit roman nu simultan cu Oltenia 1 ), ci abia prin pacea în­ cheiată între Traian şi Decebal, după primul războiu dacic. In adevăr, ştim atât din Dio Cassius 14), cât şi din Petrus Patricius 15), că una din condltiunile păcei a fost cedarea către Romani a ţinuturilor cucerite. Ori, primul războiu dacic s'a purtat, după cum ştim, exclusiv în Banat. In rezumat deci, Romanii au cucerit Oltenia, toată Oltenia şi numai Oltenia, cu vre-un sfert de veac înainte de Traian, iar Banatul l-au cucerit abia în primul războiu dacic. , Filip Horovltz. 6 Brandis, articolul Dacia din Paulv-Wisso wa Realencycloped ie, VIII Halbba nd, pag. 1936 7) WălIe und Chausseen im su-lliohen und ostlichen Dacien, In Arch, Ep Mit­ theilungen , IX (18801, pag. 222. 8) L'Homo. L'empire rornain (Paris, 1925), p. 187-178). 9) A v. Domasz-wski, Die Rangsordnung des roernischen Heeres, pag. 164 10 Getica. pas. 121. 11) Die Dakerkrieg- Traians, În Philologns 65 11906, pag 322 şi Zur Gesch der roemischen Provinzialverwaltung. în Rheinisches Museum 48 \ 1893), pag. 241 12) B andis, articolul Dacia in Reai-encyclopedte, VIII Halbband, pag. 1964. 13, Părvan , Getica, pag 121. 14, 68, s. 15) Fragm. Hist. Graec. Ed. Miiller (Firmin-Didot), IV, fragmentul 5, pag. 185 353 II [354] Pe culmea din stânga Cernei Am ajuns, găîăind, pe linia coamei celei mai înalte cote calcaroase din munţii Mehedinţului, Pe culmea Cernei barometrul altimetru îşi svăcneşte acul la peste 1000 m. S'a sfârşit opreliştea şi cerul e mai ridicat. Par'că s'a tras dedeasupra capetelor noa­ stre un plafon scund. Până aci orizonturile se deschideau numai spre miazăzi. Nordul, decând am pornit din văi, a fost mereu perd el uit de zid inalt. Din când în când răsăreau doar cele două creste pr-oeminente ale Pietrei Cloşanilor. Am urcat din greu şi mereu de dimineaţă şi până acum după amiază, cu dealul pie- Vedere de pe culmea Cernei, de pe versantnl din stânga Cernei: planul 1: Culmea dreaptă a Cernei cu Sucevele dela podul Gârdomanului ; planul II: botul Oslei (stânga) şi botul Gârdomanului (dreapta); planul III: (în fund munţii Mehed intului între Godeanu şi Micuşa, având la mijloc Mocirliu, Scărişoara, Bulzu, Rădoteasa, ,�.u pârâul Că rbunele, Vedere dela cota 1100. tros în piept. Din răstimp în răstimp numai,ca să ne mai odih­ nim sufletul, aruncam îndărăt ochii spre, priveliştele îndepărtate, pe care le lăsarn în urmă. Şi acum, când suntem pe culmea Cer­ nei, par'că ni se limpezeşte tot rostul drumului. Şi inainte şi in spate, avem aievea harta în relief pe care până ieri o cercetam pe liniile negre, roşii şi verzi ale hârtiei, In spre sud, din partea de unde venim, se tălăzuesc în amfiteatru dungile înălţimilor, scă­ zând treptat până la limita câmpiei; iar deacolo înainte, se ză­ reşte estompat tot şesul îmbrăţişat de panglica Dunării. Deşi în­ tr'acolo e soare, peste vasta 'panoramă se scutură un ton cenuşiu. Din nemărginita întindere de pământ care ne stă sub orhi, precis şi energic nu se arată decât 'cel doi colţi ai Pietrei Cloşanilor. Nedepăşind altitudinea de 1427 m., este totuşi singură stăpâni- 354 [355] toare. Fie că o priveşti venind din sud, fie că trecând de ea, o vezi de pe cele mai mari vărluri, domină solitară tot peisajul. Izolată ca şi Ceahlăul sau Cozia, Piatra se desprinde dinamic din restul perspectivei. Spre nord însă, decorul care ţi se arată din acest loc este fără seamăn. Momentul e cu deosebire impresionant. Măreţia ta­ bloului te turbură, te striveşte prin sublimul ei, până la anularea fiintei. Exişti, ca să priveşti şi să te contopeşti cu spectacolul na­ turii. Povărnişul coboară repede şi întins, de sus dela creastă până în fund la apele Cernei. Drumul trebue să tie atât de lung, că nici zgomotul apei nu se aude. Poate că, dacă' n'ar fi pădurile ,.--------_.�--------_._-.�------------_._--- Vedere peste Cerna spre munţii Mehedinţilor. In fund: Mocirliu cu Scărişoara, Bulzu, Rădoteasa. care îmbracă dosul acesta de munte, s'ar zări pe talpă, jos de tot, sclipind un fir subţire din apele Cernei. In faţă, ridicăndu-se la acelaşi nivel, stă cealălaltă lature stăncoasă a văii. Exact de aceiaşi structură, văroasă, înălţimile din stânga şi dreapta râu lui au făcut parte odinioară dintr'un singur masiv, pe care furia ape­ lor mari, captate de departe, l-a tăiat în două. Balaurele gigant, de care vorbeşte legenda Iorgovanului, este personificarea torţe­ lor motrice a apelor care au săoat, au dărârnat şi au cărat mun­ tele la vale Şi cu atât e mai minunată opera aceasta de prela­ cere, cu cât tăetura a fost făcută nu în sensul firesc al pămăn­ tului, ci deacurmezişul, pieziş, prin trupul masivului ce-i stătea piedică. De aici, de sus, vezi bine cum toată valea Cernei curge transversal. Cei doi pereţi ai ei sunt două uriaşe stăvilare, două ziduri avânta te spre cer. Ţi se pun de-a-doua şi nu te lasă să intri cu uşurinţă în cetatea munţilor. De pe această culme din stânga, ca de nicăeri din alt loc, priveşti panorama toată a mun­ ţilor Mehedinţului, de la marginea Banatului şi până la granita 355 !IL [356] apuseană a Gorjului, In fund, confundate cu norii negri şi grei, cari acum s'au coborit jos de tot, sunt vârf urile Oslei, Godeanu­ lui şi Scărişoarei : şi din ele ca din zidurile unei cetăţi se rami­ fi că, asemenea unor contralorturi, cracii uriaşi ai Olanului, Oslei, Balrneşului, Mocirliului, Bulzului, Rădotesei, Micuşei, Gărdomanu­ lui şi Scurtelor. Se proptesc cu un capăt, la miază-noapte, în zi­ dul culmilor înalte de peste 2000 de m., şi la sud în zidul de bază al văii Cernei, ale cărei ape bat în pereţii stăncoşi, Nicăeri ca de aici n'am avut imaginea întreagă a reliefului: aidoma unei cetăţi ciclopice la care a lucrat Sfarmă-Piatră. Un pumn încleştat şi noduros întins ameninţător şi oprit din mişcare de îndoitele me­ tereze ale Cernei. Proporţiile sunt ameţitoare. Şi cum peste tot se lasă norii negri şi fumurii, pătaţi din loc in loc cu albul nămeţilor, legendele mă împresoară şi trăesc o clipă întru împărăţia lor. Acum, mai mult ca oricând îmi vine să cred că aici trebue să fi trăit Zamolxis. Intre Godeanul şi Gal­ bena trebue să fi hălăduit profetul aspru ca şi stelunle acestea, Din cetăţuia de aici, în care nu străbat decât vulturii văzduhului, trebue să fi răsunat cuvântul încărcat de gănd greu pentru un popor chemat să stăpănească lumea. De stâncile acestor munţi se va fi izbit toiagul magului, ca să ţăşnească apa vie a adevă­ rului care a făcut punte între viaţă şi moarte. Căci numai aici, in peisajul acesta mohorît şi încruntat, s'a putut plămădi o cu­ getare ce mâna din viaţă în moarte, ca într'un imperiu de mai bine. un popor întreg. De aici, din cetatea sfântă a neamului dac (nezidită, ci născută din sănul muncit al pământului), magul Za­ molxis va fi trimis mesagiile adevărului vieţii şi morţii, în jos, spre miază-zi până la apa Dunării şi dincolo, spre miază-noapte, în inima regatului, la Sarmisegetusa, pe unde se răslirau semin­ ţiile toate. De aceea, poate, am avut atunci viziunea unui chip alb de sfânt păgân, deslăcăndu-se din ceaţa depărtărilor şi de printre petecele albe de nea .... Pe fundu\., de păcură al cerurilor a sclipit un fulger, ori a scăpărat privirea proorocului dacic? Cutremurat de sublimul naturii, şi invaluit de mituri, mi-am urnit pasul domol la vale, pe povărnlşul care duce spre apa sa­ cră a Cernei şi spre cea mai veche fortăreaţă a neamului. Şi coborind oe sub bolţile făgetului des, mă încerca sensa­ ţia unei culundări în trecut. Pe drumul încolăcit, care se lasă, arc destins, spre adăncuri, mergeam tăcuţi ca într'un pelerinaj. Const. D. Ionescu . •••••••••••• \ \ \ 356 [357] Un misionar român din secolul al 17-lea în serviciul bisericii romane-catolice In "Dacoromania", buletinul Muzeului limbii române, s'a publicat de slavistul P. Skok dela Universitatea din Zagreb, un foarte interesant studiu 1). Studiul său se referă la o mică inscripţie românească din secolul al 17 -lea, aflată scrisă de mână şi adăogată pe fila unui manuscript sâr­ besc din secolul al Ifi-lea 2). Inscripţia este aceasta: Dela naştere Domnului sau făcut Petronie dia con s(a)ncte letruie in cela anul de se tece pace. Petronie dela Ci­ proueţ, E scrisă de altă mână, cu slove ciriIice şi nu are nimic comun cu textul slav al manuscriptului. Autorul, dupăce studiază inscripţia din punct de vedere filologic, caută să ne dea şi câteva cunoştinţe istorice despre persoana celui ce a scris această inscripţie. Pentru a ne da seama mai bine de cine a fost acest Petronie şi care a fost rostul său în Ciproveţ, reproducem cele ce ne spune autorul articolului: "Ciproveţ era dela 1581 scaunul unei episcopii catolice, a cărei a­ tribuţiune era misiunile printre Pavlicheni şi schizrnatici, nu numai în Bulgaria dar şi în Valahia şi Moldova. "Petronie era din Ciproveţ (Bulgaria), unde noi ştim că se afla centrul mişcării catolice pentru Bulgaria şi ţările româneşti limitrofe. "E deci evident că în Petronie trebue a vedea unul din propaga­ torii fervenţi ai legii catolice, instruit Ia Ciproveţ spre acest scop, pentru ţările româneşti. "Faptul important pe care noi 11 vedem în această inscripţie este că preoţii catolici din Ciproveţ învăţau şi limba românească, pentru sco­ pul de a propaga catoIicismul în ţările române. "Ni s'a păstrat o mostră prea interesantă, scrisă în o românească corectă, şi care poate că provine chiar dela un român curat" 3). Acestea ni le spune autorul despre Petronie şi despre împrejură­ rile din Ciprove] din vremea aceea. Autorul îl crede bulgar, dar după limba curată în care sunt scrise cele trei rânduri bănueşte că Petronie poate să fi fost şi un român cu­ rat, pe care catolicii îl pregăteau pentru misionarism printre schizmaticii şi pavlichenii din România. In adevăr, Petronie era român curat, dar nu de prin părţile acelea, ci din Oltenia. Şi iată pe ce ne sprijinim părerea noastră: In "Condica documentelor Episcopiei Râmnicului" se află, Ia fila 471, documentul 7, care în partea lui finală spune următoarele: Toată partea de moşie din Drâgăşani, Momoteşti, Amărăşti şi Glăui a lui Petronie monah, care pe mirenie se dtiema Preda sin Cer­ nat, cu act de danie din April 15 leat 7192 (1684) 4). Acesta e cuprinsul actului în partea lui finală. Pe temeiul lui, 1) Une inscnption dacoromaine de la fin du XVrr·me siecle, provenaut de Bul- garie, 2) Manuscriptul se află in blblioteca liceului din Liubliana. 3) Dacoromania VI, pag 341. 4) «Condica» se află acum la Academia Română. Eu am luat citatul după -Is . toricul eparhiei Râmnicului». 357 [358] socotesc că Petronie din Ciprovă] şi Petronie monahul din Vâlcea sunt una şi aceiaşi persoană. In credinţa aşadar că avem a face cu una şi aceiaşi persoană, ne Întrebăm: Căror împrejurări se datoreşte faptul că Petronie, la un mo- \ ment dat al vieţii lui, uitând de toate, se Înstrăinează de ţară şi de legea lui strămoşiască? . In această privinţă, iată ce cred: f In regiunea aceasta a Vâlcei, şi mai ales în Rârnnic, comunităţi ca- tolice au existat de foarte demult, poate chiar dela închiegarea Ţării Ro- mâneşti, dar mici şi în număr foarte restrâns. In Rârnnlc însă prin veacurile al 14 şi 15-lea se afla o comunitate mai mare, formată din saşi catolici, cari prin sec. 15-lea ar fi avut chiar o mânăstlre şi o capelă a lor 5). In secolul al 16-lea, aceste aşezări catolice se destramă şi puţinii catolici ce mai rărnân lângezesc în mare strârntorare. Cauzele acestor neajunsuri se datoresc faptului că biserica papală, încleştată în lupte grele cu Reforma, nu mai avea vreme şi nici putinţa să se mai îngrijască de micile nuclee de credincioşi resfirate prin ţările or­ todoxe, nici să le mai ocrotească ca mai înainte. Astfel stau lucrurile până prin a doua jumătate a secolului aI17-lea. In secolul al I7-lea turburările din biserica apuseană mai stârnpă­ răndu-se, catolicismul reacţionează, şi În tot Orientul încep luptele de propagandă Îndrăzneaţă, pentru a paraliza pe deoparte încercările de pro­ zelitism ale protestanţilor, iar pe de alta spre a recâştiga, pe unde a avut, terenul pierdut în secolul precedent. Lupta aceasta se poartă în perioada de faţă şi prin părţile noastre. Vin şi pe aici misionarii catolici, mai ales franciscani şi iezuiţi, şi se răspândesc atât prin Ardeal, cât şi prin părţile de dincoace de munţi. Aceştia, Înarmaţi cu puteri noi de luptă misionară, fiind favorizaţi câtăva vreme şi de împrejurări politice destul de prielnice, se Întăresc bine, atingând culmea În timpul ocupaţiunii Olteniei de către Austriaci. Misionarii, observând starea atât de rea a comunităţilor de pe aici, I îşi întocmesc un plan bine conceput pentru învlorarea lor. Acest plan consta în o propagandă intensă pentru cucerirea de suflete printre ro- mâni şi prin aducerea din Balcani de colonii de credincioşi, proaspăt ca- tolicizaţi, spre a-i resfira prin localităţile pe unde elementul catolic, odată existent, acum se risipise; De element catolic pentru refacerea comunităţilor dispuneau în Bulgaria, Bosnia şi prin toată peninsula balcanică, unde de un secol lu­ crau două episcopate, creiate anume pentru întoarcerea ereticilor şi schiz­ maticilor 6). Propaganda misionară de aici, pe de altă parte, lucra intens spre a câştiga elemente noi din toate, straturile societăţii româneşti. In mrejele acestei propagande cade Petronie monahul, şi tot ea su­ ceşte capul şi episcopului său Ilarion, un ierarh de altfel destul de vred­ nic şi cu o cultură deosebită pentru timpul acela 7). 5 Biserica «Sf. Dumitru> ar Il vechi a mănăstire catolică, ia!' 7923) "Mihnea Vodă sin Alexandru Vodă dă poruncă jupănului Matei banul şi fratelui V1ăsan, fiii Margăi şi fiii lor căţi Dumnezeu le va da, ca să le fie satele lor anume: Măceşul, Măceşelul şi Marmurile", Pentru aceste sate Matei şi Vlasan s'au judecat cu Benga Spatarul, Înaintea lui Pătraşcu­ cel-Bun (1553-"':7). Inceputul acestui document e numai o simplă formulă de cancelarie, întrebuinţată pe atunci, căci din însă-şi cuprinsul do­ cumentului de mai sus, precum şi dintr'altul din 4 Decembrie 1579 "14) reiese că VIăsan nu mai trăia la acea dată. El murise încă înainte de a se sui pe tronul Ţării-Româneşti Alexandru- Vodă, tatăl lui Mihnea Turcitul. . Asupra datei când a murit Vlăsan e nesiguranţă. Totuşi am putea presupune cu sorţi de probabilitate că el a murit în lupta de la Boian din 155925), când boierii se răscoală în frunte cu Stanciu Benga şi cu "Matei al Margăi i Radu logofătul i VIă­ san şi alţii". In această luptă, Petru-cel- Tânăr (1559- 68), fiul Chiajnei, iese învingător, iar fiii Margăi, Matei şi Vtăsan, cad morţi. D-I Filitn 26) se îndoeşte că Vtăsan, cel căzut în lupta de la Boian, ar fi fiul Margăi, care apare in documente fără nici-o dregătorie. Noi credem că acest Vlăsan, mort la Boian, este fiul Margăi. Lucrul pare şi firesc. Amăndoi fraţii vor fi fost nemul­ tumiti încă din timpul domniei lui Mircea Ciobanul, tatăl acestui Petru, contra căruia se răscoală, chiar la începutul domniei lui, o sarnă de boieri, cari îşi dădeau seama că, fată de ei, purtarea fiului are să fie la fel cu a ,tatălui. � Pe peretii mănăstiril Arnota, pe lângă alte multe chipuri de ale boierilor din neamul Brăncovenilor, se vede şi chipul u­ nui anume VIăsan 27), care nu-poate fi altul decât personajul de­ scris mai sus şi care credem că este puntea ce' a făcut legă­ tura între familia Craioveştilor, care era pe punctul de a se stinge, şi "Boierii Brăncoveni'', cari se ridică prin fiii lui: Dan- elul, Deatco şi Radu. ' , . 20 Idem, ibidem. 22) Idem, ibidem. 23) Idern, ibidem, '\ 24, Idem, pas. 274 , 25) Ilem, P"I! 306, Mag. Ist., 11, pag. 182 şi IV, pag. 274. - Fii it ti în Arhivele Olteniei, 1932, nr. 59-60, pag 30, nr. 'f19, 20) Arhivele Oltenier, 193�, nr. 59-60, pag, 30, n. 219. 27) Iorga, Inscrrptii, voI. I, pag 203. 374 [375] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i ObTeHIA ISTORICA I • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• DOCUMENTE Patru documente de interes juridic 1) de t General P. V. Năsturel. 1. 23 Oct. 7082 1574. Alexandru Voevod, fiul Mircii Voevod, fiul Mihnii Vodă, dă cinstitului dregător şi întâi sfetnic, jupânului Dragomir vei dvornic, să-i fie moşie în Borus, trei funii, cu toţi vecinii. Pentru că a fost de moştenire a Puiului din Ruşi şi a lui Fratea şi a fraţine-său Nanu şi a lui Ignat postelnic şi a fraţine-său Cazan din Poiană şi a lui Nan din Priazda şi a lui Drăghia din Frumoşani şi a Puiului şi a Ira­ ţine-său Radul din Frumoşani. Apoi, ei s'au înfrăţit cu Dragomir vei dvornic, dinaintea Dniei mele. Iar într'acestea, Dragomir a avut prigo­ nire Înaintea Dniei mele cu Radul Scurtul, bivvel arrnaş, pentru această moşie, căci acesta pretindea a fi cumpărat 2 funii. Domnul dă lege 12 boeri şi hotarnic pe jupan Dumitru veI sluger, ca să hotărască de către Radul armaş, iar cheltuiala să fie a acestuia. Boerii au adeverit că Radu cumpărase numai o funie, partea lui Radivoe toată, şi din funia lui Dră­ ghia a patra parte. Să se ştie câtă moşie are în Borus: Puiul de la Ruşi a dat partea din hotarul de la Portiţa până în hotarul Gherghlţei, stânjeni 750. Fratea şi frate-său Nan de la Belciugatul, st. 250. Ignat postelnic şi frate-său Cazan de la Poiana, st. 250. Nan de la Priazda, singur, st. 250. Dră­ ghia de la Frumuşani, st. 250 şi Puiul şi frate-său Radul de la Frurnu­ şani, st. 167. Iar Dragomir vei dvornic, el a dat şi a daruit: Puiului de Ruşi o dularnă şi o feregea şi o pereche de nădragi verzi de şocărlat şi un cal negru turcesc pintenog, înşălat şi înfrânat şi o pereche de cizme, fac 5736 aspri. Şi a dat lui Fratea o (loc alb) verde de şocărlat şi o dulamă de atlaz şi cizme şi lui Nan, fratele lui Fratea, o feregea galbenă de col­ terie, fac 3600 aspri. Şi a dat lui Nan de la Priazda un tâmbariu negru de scerlet şi o dulamă de cofterie verde şi nădragi de grană, fac 3560 aspri. Şi a dat lui Ignat postelnic o feregea galbenă de cofterie, cu cea­ praz uri albe şi o dulamă de cofterie neagră, fac 3342 aspri. 1) Public aceste 4 regeste, găsite printre Iişele răposatului meu socru, general P. V. Năsturel, socotind că vor putea interesa pe cercetătorii trecutului nostru. N. Boicescu. 375· [376] Şi a dat lui Drăghia din Frumuşani o feregea verde de şocărlat şi o dulamă galbenă de cofterie. Şi a dat Puiului, fratele lui Drăghia, o dulamă de grană, fac 2841 aspri. Şi tuturor li-a dat vaci 30, de le-au împărţit între ei, după moşie. Toate împreună fac 22.120 aspri. Divan: jupân Ivaşco veI log., Stan spătar, Dumitru vistier, Mitrea comis, Badea stolnic, Gonţea pah., Stoica veI postelnic. Ispravnic, Ivaşco, vel log. Şi eu Şainu, fiul lui Iosif logofăt, am scris în scaunul cetăţii Bucureşti. Dulceaţa acestei lumi tmpacă moartea. 2) II. 15 Noemvrie 7092 = 1583. Scris-am eu Mihai 3) vel ban al Craiovei această a mea carte si. şi dumnezeeştii mânăstiri ce se numeşte Coşuna, de lângă Craiova, hramul sf. ierarh şi făcător de minuni Nicolae al Miralichiei, ca să-i fie moşie în Srnărdăşteţ, partea lui Frăţilă şi a Iecio­ rilor lui, toată, oricât se va alege; pentru că au furat feciorii lui Frăţilă de la o moară hiarăle, iar Dobra i-au prins încă în zilele lui Vinti1ă Voevod şi au pus preţul ei 3000 de aspri şi s'au împăcat de i-au ertat. Şi au fost moşia în bir, iar Dobra au plătit birul 2600 aspri până o au scos de la Radu Voevod. După aceea feciorii lui Frăţilă, ei aşa au pârât înaintea Radului Voevod, cum că au dat- o . jumătate, iar Radul V. au dat feciorilor lui Frăţilă lege 12 boeri ca să jure. Şi au jurat cum că au dat moşia jumătate. Iar într'a ceea, Dobra a luat 24 boeri să jure şi au jurat înaintea Radului V. cum că i-au dat toată moşia. Şi au luat boii acelor 12 boeri şi au luat moşia lor. După aceea, feciorii lui Fră­ [ilă iar au venit înaintea Radului V. de s'au pârât, iar Radu V. au căutat şi cartea mai sus zişilor boeri de jurământ şi au văzut cum au fost feciorii lui Frăţilă vinovaţi şi au plătit ei capetele lor cu moşia lor toată, vrând să-i spânzure Radu V. pentru pâră, ci încă i-au ertat şi Radu V. După aceea, Dobra au vândut această mai sus zisă moşie lui Ştepan cJucer 4) drept 5000 de aspri, de a ei bună voe şi cu ştirea a mulţi megiaşi, iar Ştepan c1ucer el o au dat si. mânăstiri Coşuna. Iar când este acum, sf. mănăstire a avut pâră înainteagrnea cu nepoţii lui Frăţilă. Şi aşa pârau nepoţii lui Frăţila cum că au cumpărat ei moşia de la Dobra, ci au fost luat-o Ştepan c1ucer în silnicie. Intr'aceea am căutat şi am ju­ decat cu Burtea şi cu Cazan vornicii, pe dreptate şi pe lege şi am văzut şi cartea răposatului. Alexandru V. cum au cumpărat Ştepan c1ucer. Deci au rămas nepoţii lui Frăţilă mincinoşi înaintea mea .... Şi am scris eu Vladu grămăticul cel mic, în scaunul Craiovei., .. 5) III. 30 Iunie 7092=1584. Petru Vodă (Cercel), feciorul lui Pătraşco Vodă dă jupânesii Caplii 6) şi cu nepoţii ei Badea şi Calotă postelnicii şi cu feciorii lor, să le fie moşie la Drăgăneşti şi la satul ce se chiamă Moa- \ 2) Arh Stat. Mitrop, Bucureşt\ pachet 4, dac. 2, original slavon, pe piele, trad. Peş iaca v, 1864. , 3) Mihai, sau Mihalcea, Caragea, care a fost mare ban şi sub Mihai Viteazul Vezi Fililti, Craioveştii, p. 92, 94. \ . 4) Pentru el, ibid, 32-3, 34, 92. 5) Original dăruit de goat P. V. N. Academiei rom. (pachet 49, doc. 2). 6) Din Periş şi Ca cară şti. 376 [377] riie, toate părţile lor, pentru că sunt ale lor bătrâne şi drepte moşii de baştină. Iar când au fost în .zilele lui Alexandru V., iar feciorii jupânesii Caplii, Vladul şi cu fraţii lui, Pătraşco şi Calotă, ei au pierit 7) pe bună , dreptate, fără de nici o vină, şi încă le-au luat răposatul Alexandru V. toate satele şi bucatele; apoi au dat Alexandru V. satul Drăgăneşti şi morile părintelui vlădică Eîtimie la sf. mitropolie, iar mai pe u�mă [upâneasa Caplea, cu nepoţii ei, au avut pâră cu părintele vlădica Sera fim; şi aşa pâra ea, cu nepoţii ei, cum că satul Drăgăneşti şi Morile sunt ale lor de baştină şi le-au luat Alexandru V .... Domnul judecă şi vlădica pierde, dar nu s'a lăsat aşa, ci întru acest chip pâra cum că au dat singură ju­ pâneasa Caplea, din Drăgăneşti, zece rurnâni de a ei bună voe şi s'au scris la sf. pomelnic, iar jupâneasa Caplea spune că rurnânii au fost luaţi de vlădică în silă. Domnul dă jupânesii lege să jure pe sf. evanghelie cu sufletul ei, cum că n'au dat nimic de a ei bună voe, ci au fost Îm­ presurată de părintele vlădica Eftimie. Şi au jurat jupâneasa Caplea şi au rămas părintele ulădica Serafim de lege dinaintea D'-mele. Şi am scos singur Ir-mea pe acele sate din hrisooul mitropoliei, cu chinouaru di­ naintea tuturor boerilor Drniei mele. Divan: jup. Danciul vei vornic, Miroslav log., Ianache vist., Gheorghe stolnic, Teodosie spătar, Balea comis, Dumitru pah., Stoica postelnic, şi ispravnic Miroslav vei log. Şi s'au scris de Nicola în scaunul Târgoviştei 8). IV. La 6 Martie (între 1585-1591), Mihnea Vodă, prea cinstitului pă­ rintelui arhiepiscop Kir Atanasie al Buzăului, să fie în pace şi slobod de năpastea cu care l'a năpăstuit Iancul V. V., Domnul Moldovei 9). Şi aşa l'a pârât la cinstitul paşa, cum că, când a eşit Petru Vodă din ţara Moldovei 10). Domnia lui ar fi lăsat averea sa la mâna sf. sale. Apoi sf. sa a venit însuş înaintea D-niei mele de a povestit cum că nu i-a lăsat nimic Petru Vodă. Dar D-nia mea încă am trimes oamenii D-niei mele la Pătru Vodă 11) şi aşa l'am întrebat de a lăsat ceva, sau nu, la mâna si. sale, iar Petru Vodă a spus pe sufletul Dvlui că n'a lăsat nimic, nici cât un fir de păr din cap, la mâna si. sale. Apoi am chemat pe părin­ tele vlădica Serafim 12) şi pe părintele episcop Mihail 13) şi pe toţi dregă­ torii cei mari şi iar l'am întrebat cu blestem, şi si. sa, îmbrăcat în sf. odăjdii, a jurat cum că nu i-a lăsat nimic Petru Vodă 14). II ••••••••••• 7) Tăiaţi la 1577. 8) Arh. Stat., Mănăstirea Mislea, I, p. 128. 9) Iancu Sasul, 1079-1582. 10) La 1579. 11) Petru Schiopu, in domnia de la 1582 la 1591. 12) Mitropolitul. 13) Euiscopul Râmnicului. 14) Arhivele Statului, Episc, Buzău, pachet. 93, unit cu 73, doc. 2. 5 377 [378] Un document din 1625 Ianuarie 13 prin care Alexandru Vodă zis Coconul (1623 -1627) intă­ reşte popei Stanislav şi fraţilor săi Petru şi Ciucur mai multe ocine in diferite sate din jud. Oorj 1). Comunicat de A. M. Părvulescu, Cu mila lui Dumnezeu 10 Alexandru Voevod şi Domn (a roată Ţara Ungrovlahiei), fiul marelui şi prea bunului şi milosti­ vului Ia Radu Voevcd (dă Domnia mea această poruncă) a Domniei mele, popei Stanislav şi fratelui său Petru şi lui Ciucur cu copiii (câţi îi va dărui Dumnezeu) ca să le fie lor ocină în Săcel 2 \, anume partea lui Sin 3) toată şi din câmpie (şi din deal şi din pădure) şi din toate hotarele câte se vor alege; de bare ce această ocină a fost de moştenire lui Sin (... şi a miluit pe popa Radu, tatăl popei Stanialav şi al lui Petru şi al lui Ciucur cu copiii) şi a făcut copil de sunet şi pentru sufletul părinţilor săi, să-i fie ocină vecinică şi (ohabnică ... iar popa Radu) tatăl popei Stanis (lav) şi al lui Petru şi al lui Ciucur (cu copiii s'a îngrijit.. .... )7i a plătit birurile câte au fost în viaţă, iar după moartea lui Sin, el să fie pomenit şi trebue să i se facă toate cele ce i se cuvin unui mort pentru toată pomenirea. 'Şi am văzut Domnia mea şi zapisul.. .... , iar alţii din rudele fui să nu aibe nici un arnestec : si nici o treabă cu el sau cu fraţii lui, nici copiii, nici nepoţii,' nici suror ilc, ni ci strănepoţii şi ceilalţi toţi iar să-I lase în pace. Şi iarăşi .a cumpărat 'popa Stanislav cu fratele său Petru şi Ciu­ cur de 1 a N eagoe Modrea(nu) şi de la Vlad din Meghereşti 4), 2 locuri de pământ drept 330 aspri. Apoi (să-i mai fie lui în satul) Băcileştilor pă coastă un loc de vie a lui Ion Budara. IŞi iarăşi ,a mai cumpărat papa Staniglav un loc de la Vlad Robul pentru 320 aspri de pe coasta Cocoarăi până în vale din ..... ;Şi iarăşi a mai cumpărat popa Stanislav şi fratele său Petru şi Ciucur o selişte în Săcel de Ia Ivan Nocârtea pentru 220 aspri. Şi iarăşi a mai cumpărat popa Stanislav şi fratele său Petru ŞI (Ciucur) de la Stari Pânzu din Buzeşti, două locuri drept 310 aspri, Şi iarăşi ,a mai cumpărat popa Stanislav şi fratele său, un loc de la Lupul Drăguta dreptl 20 aspri, din jariştea Buzeştilor. i.Şi iarăşi să(i mai) fie (lui Stanislav şi fratelui său) un loc în 1) Documentul este scris în slavoneşte pe pergament şi are pecetea cusută cu mătasă şi monograma Domnului în chmovar roşu. Se conservă şi acum destul de bine. Cuvintele care .în original lipsesc, mai ales unde pergamentul a fost în­ doit, s'au pus între paranteze. A fost găsit de subsemnatul în biblioteca rămasă dela regretatul prof A. Mircea şi acum se găseşte în biblioteca şco Normale din Craiova. Are şi o traducere În româneş\te de d-l R. Caracaş, pe care am redat-e mai sus. Nu ştiu dacă a mai fost publicat sau nu. 2) Sat în judeţul Corj. 3) Sineeslav. frate, şi deci nu avem aface cu un nume propriu. 4) Aproape de Săcel (sat). 378 [379] Muncel 5 ) pentru că acest loc a fost cump.ă rat de Oprea de la Lăţea şi Oprea l-a dat şi I-a dăruit popei Stanislav la nuntă 6). Şi iarăşi ,<1 cumpărat popa Radul, tatăl popei (Stanislav) un loc de la pop,a Pătru, un plai de vie cu livadă de pomi, până în Iivada popei Radul, drept 25° aspri. Şi iarăşi ,a mai cumpărat Ciucur o selişte de la nepotul său de frate ( ". drept... 1 aspri. Şi au elat aceşti oameni mai sus numitele ocine popei Stanislav ca să-i fie ohabnice lui, fiilor lui şi ne­ poţilor şi srrăne'po ţilor şi nici Într'un chip să nu fie altfel (pentrd porunca) Domniei Mele. Şi sunt şi martori m Jţi oameni buni anume: Din Meghereşti: Danciu Ion. Din ... etereşti : Lupul (?) Şi din Stocneşti N eagoe Buduran, şi ... Şerban şi Zaharia şi Stan, şi Stau şi Şerban şi (Martorii Domnului) şi Dvornic şi j upan Fira Logofăt şi Jupan Vlacl-Vistier. şi . Căminăr şi Bartolomeiu vel stol. şi .... şi SrănIă veI Post(elni �). A zis Fira vel Logofăt şi .a scris Dox( a)? . .. In luna Ghen.arie 13 zile, văleat 7133 (r625)· •••••••••••• Acte şi scrisori din trecut Comunicat de C. N. Mateescu. In 1855, fiind cârmuitor L Cezianu, s'a. făcut următoarea fie a locuitorilor din judeţul Vâlcea, după categorii sociale: 1) 1. Boieri şi fii de boieri. In plasa Ocolul şi oraşul Râmnic Olteţul de sus Otăsău Olteţul de jos Cozia Oltul Horezul 2. Mazili. In plasa Ocolul şi oraşul Râmnic Olteţul de sus Otăsău Olteţul de jos Cozia Oltul. Horez 5) Munte în judeţul Gorj. 6) Popa Stanislav ţinea desigur în căsătorie pe fiica lui Oprea. 1) Din arhiva Prefecturii, dosarul din anul 1850. caiagra- 69 82 93 63 48 48 112 515 7 61 2 98 24 41 289 642 [380] 3. Postelnici şi fii de postelnici. In plasa Ocolul şi oraşul Râmnic Olteţul de sus Otăsău Cozia. Olteţul de jos Oltul . Horez 4. Asidoţi 2). Plasa Ocolul şi oraşul Râmnic Olteţul de sus Otăsău . Cozia Olteţul de jos Olteţul Horez 40 6 4 3 4 57 23 6 4 2 141 9 2 11 13 5 69 250 35 . 687 . 2078 2255 2620 2735 1294 2424 14.093 453 1892 2151 2535 2475 1200 1936 14.742 ,7. Patentari. Râmnic Ocolul şi oraşul Olteţul de jos Otăsău . Cozia Olteţul de sus Oltul Horez . 5. Moşteni proprietari. In plasa Ocolul şi oraşul Râmnic Olteţul de jos . Otăsău Cozia Olteţul de sus. Oltul Horez 6. Birnici. Plasa Ocolul şi oraşul Pârnnic Olteţul de jos Otăsău . Cozia . Olteţul de sus Oltul Horez . Plasa : \ \ 2) Se numiau astfel streinii, mai ales cei de peste Dunăre, dela o carte ce li se da, numită asiâosie, Prin aceasta, li se recunostea dreptul de a se stabili În ţară. 380 [381] Documente hurezane Comunicate de Aurelian Sacerdoţeanu. Continuăm cu publicarea de documente inedite referitoare la comunele din jurul Hurezilor 1), care vor servi la o monografie în preparaţie. 1. 1789, Aprilie 4, Râmeşti 4, Hurezi-Vâtcea. Zapisul prin care Oh. Bulimez vinde o livadă lui Radu Tănăsescu, schimbată la hotăr­ nicia nouă. Adecă eu Ghe(o)rghe Bulimezi din preună cu fraţi mei, dat-arnii zapisul meu la măna Radului Tănăsăscu pă să s(e) ştie că i-arnă văn­ dutii livadila dela mora bătrână statornică lui şi fedorilor 2) lui, şi nepo­ ţilor lui căţi Dumnezeu i va dărui, în veci în tI. 8, adecă optu şi să nu aibă a le strica nimene acestii zapisii, findti mulţi omeni martori; şi (ajmii pus degetul în locii de pecete. 1789 Aprili 4. Eu Gheorghe Bulimezi, vănzători. Eu Popa Radu, ot Rărneştl, Eu Toma Păişescu, martor. Eu lonii s(i)n Corbu, martor. Eu Gligore Covrigescu, martor. Eu Radu Bogorode, martor. Şi amii scris eu Păunu, cu zisa lui Gheorghe. (Pe verso). Cu aclastii (sic) zaprsu au eşi tii înainte me Radu Tănăsăscu, dinii preună cu Gheorghe Bulimezi şi lntrebându-I Costandinii de are să răs(pun)ze, zisă că ar fi căzută ada livade într'altă parte acuma la ho­ tărni(cie) şi findu că este vânzare bună făr ni(ci) O pricină, să aibă Gheorghe Bulimezi a-i da locu dinti parte lui tot de o potrivă, asămene cu aclastă livade. (17)95. Iul(ie) 20. Eu VIăduţu Titoianu. Il. 1804, Decemurie 3, Craiova. Zapisul prin care neamul moşului Ion Zgărcia se împacă cu neamul mosului Matei Naneş in ceeace pri­ veşte moştenirea lor din Râmeşti, Hurezi-Vâlcea. Adecă eu Mihai sin Popa Gligore ce ne tragem din moşul nostru lonu Zgărda ot satul Rămeştii din sud Vâlcea din plaiul Orezului, dat-am încredinţat zapisul nostru la măna lui Nicolai Cîontia, i la măna lui Ion 1) Cu privire la care am publicat in Arhivele Olteniei: Acle referitoare la Cos­ leşti- Va/eea (VII, 37-38. 1928, pp. 304-305): Aele reţ erttoare la Rameşti· Valcea (IX, 47-48, 1930, pp. 38-il9); Aele referitoare la Pieirari- Vdleea (ib., pp 39-4�); Doeu­ me«te hureean, (IX, 51-02, isso, pp il20-324. şi X. 5il, 1931, po. 30-34), Pomelnieul bisericii Gruşetu din Costeştli- Vâleei (XII. 65-66, 19B3, pp. 44-46, 92-100, şi extras). Deasemeui In Recista istorică: Un «ocu-ne-it ro,,,ânesc dela Rudu Şerbcn. Voevod din 1610 Xiii, 1927, pp 51-(3); Trei plângeri diţerite (ib., pp. 139-143, 3, eFtamura», «Adevărul literar>, «Universul literar», «Ar­ hivele Olteniei» şi alte publicaţii. Un al doilea volum i s'a publicat în 1926 în edit. revistei literare «Flamura» (Craiova, tip. «Prietenii Ştiinţei» 1927). sub titlul «Ftu­ VIUL lui Marsyas», O piesă a lui în versuri pentru copii, în colaborare cu pr iete­ nu-i Radu Gyr: «Căciuliţa roşie» s'a jucat prin 1925-1926 de mai multe ori la Tea­ trul Naţional craiovean, iar «Chip cioplit» s'a jucat de vreo trei ori la Naţionalul din Bucureşti. Au mai rămas în manuscns o piesă «Licheaua» şi un volum de poezii "Soare stâns», depus la S. S. R pentru a fi tipărit. 391 'IJ;. ...' _ � • :t • , ' _' !Il\ll liOO!iiII • '! " [392] sună un alt cântec, - şi din toate stihurile se degaje 0 im.ensă, împăcare cu moartea, ca o uşoară mireasmă din cădelniţa de smirnă a acelei poeme de mortuară seninătate care este Miu" rtţa, -- o resemnare paradis iacă, de parcă, într'adevăr, nu sunt mincinoase acele insule ale preafericiţilor din mitologia elenică, pe care sensibilitatea discretă a lui N. Mileu le-a sugerat în toate Oântecele de mormânt, dar mai ales în aceste două strofe de dis til a tă esen ţă : Covor de frunze moarte pe morminte, Plopi trişti (iîn zări coloane lungi de fum), Şi linişte ... Ascult cum printre straturi In şir se culcă umbrele şi cum Foşnind coroana 'n frunză desfrunzita, Işi scutură petalele 4n vânt. /1 p'âns pie-':fproape cineva --- dar pasii S'au Îndreptat Încet spre a't mormânt. OeI care, alături de desnădejdile lui Baudelaire, Eminescu, şi Petoffi, altoind În aceiaşi cernită tulpină a chiparosului mor­ tuar, a îngânat totuşi o poezie aşa de personală, a fost de bunăseamă un poet pe care nici istoria literară, nici poezia nu-l vor uita, poate veacuri. Noi uităm pie morţi, dar morţii nu se uită n:i:ciodată, e un alt vers din superioarelc irrtui ţii ale poetului N. Mileu, pe care în minuta aceasta de Îndurerată despărţire, se 'Cuvine să-a contextăm şi să-I întregim cu tot ce amintirea fiinţei şi operei lui, distinse, a lăsat-o printre noi. •••••••••••• Perpessicius . Poemă simplă pentru prietenul care a murit Murmur de apă am ascultat, Şi-am suspinat: Aşa cânţau şi g�ndurile lui, dar au secat ... Senin de cer albastru am privit, Şi 'ncet mi-am spus: Adânei şi ne'nţeleşi erau şi ochii lui, dar au apus ... Pe urmă lacrima a prins cuvânt, Am izbucnit: \ Pământ ... pămâni.: pământ ... 24 Septembrie 1933. \ Coca Farago . •••••••••••• 392 [393] 6 Pe mormăntul lui Milcu In pacea mea tihnită 'n ţintirim Adânc m'au îngropat, să nu mai gem; Mi-an pus pe ochi un giulgi, să nu te văd, Şi 'n gură lut mi-au pus, să nu te chem. N. 1Wilcu: Cântec din mormânt. Inger bolnav, în moarte ai trecut Cu paşi de-azur şi aripa 'nserată, Cum trece 'ntr'o vioară 'ndoliată Un cântec cu luceferi mari de lut. Moartea ţi 'ntoarse cântecul durut, Mărindu-1 în viole de agată ... Amant al .stelelor, grădina sidefată Te-adoarme crin cu sângele băut. Coboară luna trepte de rubine Şi-aduce 'n braţe plâns de crizanteme, Lăsându-le pe somnul tău să cadă. Suavă, doar iubita nu mai vine ... Un giulgi ţi-au pus pe ochi, să n'o mai vadă .... Şi 'n gură lut ţi-au pus, să n'o mai cheme .... Radu 6yr • •••••••••••• Cântec în surdină Chinuesc sub gene lacrimă cuminte Şi privesc în mine şi-mi aduc aminte Că nu ştiu să-mi aflu liniştea 'n cuvinte Şi nu pot, din cântec, să-mi iau mângâiere Şi nu pot să-mi tăinui dorul prin tăcere, Nici să-mi curm bătaia inimii 'n durere ..... Chinuesc în suflet o iubire nouă, Vie şi curată ca un strop de rouă; Vie şi curată, limpede şi-adâncă, Ridicată 'n mine ca un colţ de stâncă, Ridicată 'n mine ca un cerc de soare, Ridicată 'n mine ca un pom în floare, Ridicată 'n mine ca să mă omoare ..... Coca Farago . •••••••••••• 393 [394] SOARTĂ Cine de vise fruntea mi-a urnbrit şi cânt mi-a fulgerat pe intristare, de plâng de-atâta cântec fără zare şi cânt de-atâta vis nepovestit? Stea călătoare urcă bolta sură şi pe cărări de-argint mă poartă mag, mă sfâşie prin lauri şi răsură, trupul schilod îl sprijină 'n baltag. Porţi se deschid şi se închid la loc, în aur cu sclipire jucăuşe. Auru-l pipăi, s'a făcut cenuşe ..... Unde-am pierdut cond urii mei de foc ? ... Când am plecat, ardearn în bronz de soare, creşteau, pe zâ, luceferi mari de piatră ... Şi-acum mă 'ntorc ca să boIesc la vatră, cu mâini de sfânt şi ochii de lingoare. Cântecul meu, viperă şi floare, l-aş vrea, pe răni, aromitor descânt. Dar dacă 'ncepe, cântecul mă doare; şi dacă tac, mă doare că nu cânt. Aş vrea din cântec dulce leac să iau-, şi el venin Îmi picură, fierbinte. Aş vrea să-I uit,-şi plâng apoi, şi vreau otrava lui să mi-o aduc antinte. Vis,---:tu mă 'ncingi în zâ de giuvaere, şi tu, tâlhar, îmi furi arrnura mea; Tu, cântec blestemat, rană de miere, osândă sfântă, viaţa mea şi moartea mea .. Radu Gyr. [395] Madrigal Sunt ultimele crizanteme, Doamnă!. .. Aseară, le-am cules din ceaţă, Din toamnă, Şi din ploi; Acum, le-aduc în cel dintâiu surâs de dimineaţă, Să-şi scuture zăpada între noi. Cristalul unei glastre va strânge irosirea A celui de pe urmă, alb, îngheţat buchet; Cu el sfârşeşte visul.; şi 'ncepe amintirea ... II dăruesc În schimbul unui surâs cochet... Pleci fruntea ? ... E mai aIbă ca albele petale Ce-ţi lunecă din mâna cu unghii de sidef. Ce tainică povară ridici cu braţe goale, De pe brocartuJ de-aur cu-albastru relief ? ... A cui durere, Doamnă, căzu, gemând, pe scânduri, Şi ale cui regrete au fâlfăit la geam ? ... A 'nrourat o rază un strop curat de gânduri ? . A tremurat o geană ? ... S'a scuturat un ram ? . Din prag, mai caut încă spre cuibul de dantele In care- un vis de zână te-a modelat în nea ... Pribeag, m'alungă teama de gândurile mele: Au florile de gheaţă, cu care-am plâns sub stele, Nu vor grăi la noapte de desnădejdea mea ? ... Sabina Paulian. 1111111 •• · ••••••• Poemă in proză. Durere cenuşIe ... Plouă!. .. Şi parcă toate lacrimile acestea mărunte, mărunte îsi sapă adânc în sufletul meu făgaş ... Plouă!. .. Toată durerea Toamnei s'a revărsat în lacrimi grele, care plâng pe acoperişuri, pe ramuri goale, în suflete şi pe mor­ minte: Pic, pic ... Pic, pic ... Plouă 1. .. Şi fiecare lacrirnă numără, sub imensitate a cerului cenuşiu,-a infinitului cenuşiu-, clipitele veşniciei: Pic, pic ... Pic, pic ... ,-ca o inimă bolnavă. .. Plouă L. Fratele meu, Cerul, şi-a cernit sufletul şi plânge pentru toată lumea: Pic, pic ... Pic, pic ... : Plouă!. .. Aurel Tită . •••••••••••• 395 l1li e [396] Poezia .lul Eminescu GLOSSA Seninătatea impecabilă, ataraxia deplină şi calmă în toată ampla ei plenitudine este triumfătoare în "Glossă". Se ştie că, în afară de rerniniscenţele din filosofia stoică sau sceptică, din Schopenhauer sau etica budistă, din înţelepciunea maxi­ melor populare sau Manualul de morală al lui Epictet în care viaţa e asemănată cu o piesă, În afară de toate acestea deci care au pregătit o atmosferă fără a ştirbi cu ceva din însuşirile sau proprietatea artistică a poeziei,-isvorul inspirator al Glossei este un fragment de meditaţie intitulat "Comedia cea de obşte", manuscript din 1790, cuprinzând "Gândirile lui Oxenstierna", care se crede că 1) ar fi Axel, conte de Oxenstierna (1583-1654), om de stat suedez şi bun diplomat al lui Gustav Adolf, şi căruia i se mai atribue şi alte opere. Din cercetările d-lui M. Gaster, reese că în Moldova circulau mai multe copil-e-către sfârşitul veacului XVIII-după traducerea acestor cugetări. Un manus­ cript-copie a posedat şi Eminescu - şi un fragment din el l-a publicat în "Curierul de Iaşi" din 13 Iunie 1876. Dăm acest fragment, pentru precizare: "Lumea este privelişte, oamenii sunt cornedianţii, norocul înpărţeşte jocurile, şi întâmplările le alcătuesc, Teologii ocârmuesc ma­ chinurile şi filosofii sânt privitorii. Bogaţii prind locurile, cei puternici apucă locul cel mai înalt, şi la pământ sânt săracii. Muierile aduc răco­ reală şi cei necăjiţi de noroc iau mucul lumânărilor, Nebuniile alcătuesc întocmirea cântecelor şi vremea trage perdeaua..... Lumea vrea să se înşele, -înşele-se dar. Deschiderea comediei începe din lacrămi şi din suspinuri. In lucrarea cea dintâi se arată pricinile cele nebuneşti a oame­ nilor. Cei Iăr' de simţire bat în palme ca să arate a lor bucurie, cei înţelepţi flueră jocurile. Cel ce intră plăteşte la uşă un ban, ce se nu­ meşte osteneală, şi ia în locul lui un petec pecetluit, ce însemnează neodihna cât îşi va ţine locul. Schimbarea pricinilor îi zăboveşte putin pe privitori. Irnpletiturile cele bune sau rău împletite fac să râdă filo­ sofii. Acolo se văd urieşi, cari de odată se tac logoşi şi logoşi, cari făr' de veste se fac mari şi vin la o înălţime Iăr de măsură. Acolo se arată oameni, cari se par că au toate măsurile şi paza ce s'ar putea socoti, ca să nu lase drumul cel adevărat, care duce la sfârşitul ce-şi pun înainte; în vreme când despre altă parte cei nebuni şi fără grijă apipăe uşa nenorocirilor lumeşti. In scurt: acest fel este comedia lumei aceştia, şi cela ce vrea să aibă zăbavă cu linişte să se puie într'un un­ ghiu mic, de unde să poată, cu, odihnă, ca să fie privitoriu şi unde să nu fie nicidecum cunoscut, ca' să poată fără de grijă a o batjocori după cum i se cade". In acelaş ziar, Eminescu publică şi o serie de proverbe româneşti, în legătură tot cu subiectul "comediei". Reală fiind şi contribuţia lor, peste care s'a trecut însă cu uşurinţă, le redăm şi pe ele: .Lumea-l ca o oglindă, În care se găteşte omul, ca să arate pre­ cum nu este; ea e ca o comedie, $n care fiecare joacă roIa sa şi unde cel mai de râs prinde locul cel mai' bun. Ea e ca un liman, unde unul soseşte şi altul purcede 2), unul se bucură de cel ce vine şi altul se \ 1) T Vianu: Poezia lui Eminescu, pag. 58. 2) Ca în -Cu mâne zilele-ţi adaugi"; Când unul trece, altul vine In astă lume a-I urma; 396 [397] întristează de cel ce purcede. Ea e ca un spital plin de orice patimi. Ea e ca un birt cu două porţi deschise: pe una intră, pe alta iasă; beau, mănâncă şi se duc; unul pe altul nu se cunoaşte cine intră şi cine iese. Lumea e ca un bâlciu, unde unii cântă, alţii joacă, unii vând, alţii cum­ pără, unii beau şi chiuesc, iar alţii numai privesc. Toate'n ea ca ziua vin şi se duc. Precum în fundul mării stă mărgăritarul şi mărgeanul Ş în fundul pământului pietrele cele mai scumpe, iar pe faţa mării toate mortăciunile, aşa şi în lume. Cei vrednici şi cinstiţi ascunşi şi nevăzuţi, iar cei nerozi în cinste mare. Lume fără nebuni, ca pădure fără uscă­ turi, nu se găseşte". Citate şi versurile lui Barbu Paris Mumuleanu, pomenite înainte şi remarcate fericit de d-l prof. Ovid Densuşianu: Vremea 'nalţă şi ridică, Vremea face, vremea strică, Vremea sue şi coboară, Vremea surpă şi doboară, Vremea schimbă şi preface Şi războaele şi pace. Avem toată ambianţa din care va rodi, marmoreană şi liniară, "Glossa"; ambianţă în care, încă odată, nota românească îşi aduce a­ portul ei fructuos. Dar, se va zice, dovada materială a acestor documente, tipărite încă din tinereţe, nu probează că târzia evidenţiere a înseninării stoice intra în formaţia spirituală a lui Eminescu de când concepţia sumbră a pesimismului pusese stăpânire viguroasă pe el? Paralelismul acesta nu e nici contrazicere, nici un argument împotriva aserţiei noastre. Pe­ simismul e doar la baza ataraxiei. Se poate închipui un robust optimist ajungând la pasivă seninătate şi izolată renunţare? Eminescu, în hrana firească pe care şi-o căuta pentru necesitatea psihică, strângea elemente înrudite intim cu structura sa. Negaţia lui consumată, după prelungi experienţe, în ultima şi extrema expresie din »Scrisori", firesc avea să se reverse în ataraxia, pentru care se atmosferizase din vreme, prin vecinătatea concepţiilor. "Glossa" rămâne exemplificarea strălucită a noului popas emi­ nescian. Prima strofă formează prezentarea formulei de conduită, în sen­ tinţe concise, dăltuite ireproşabil şi de o limpezime clasică în etica şi expunerea lor: Vremea trece, vremea vine, Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rău şi ce e bine, Tu te'ntreabă şi socoate ; Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te'ndeamnă, de te cheamă, Tu rărnâi la toate rece. De pe această culme abstractă de enunţare a tablei legilor în ge­ neralitatea lor lapidară, poetul ia fiecare vers şi-l desvoltă În câte-o strofă concretizantă şi în raport mai viu şi mai direct cu realitatea bogată În pilde şi imagini. Dacă astfel, multe vedem şi auzim şi nu e posibil să reţinem tot, nu e mai cuminte să te tragi liniştit de-o parte, cu tine Însu-ţi, contem- 397 [398] plând eterna curgere a clepsidrei lui Cronos? Şi fiindcă orice aşa zisă fericire nu ţine decât un moment şi nimic nou nu mai poate apărea sub soare, Nici încline a ei limbă Recea cumpăn'a gândirii Inspre clipa ce se schimbă 3) şi, ca la un simplu teatru, să priveşti in pur spectator înţelept la vân­ zoleala actoricească a acestei sărrnane lumi, deosebind bobul auriu a ceiace e bun, de ceiace e rău: Privitor ca la teatru Tu în lume să, te'nchipui : Joace unul şi pe patru, Totuş tu ghici-vei chipu-l ; Şi de plânge, de se ceartă, Tu în colţ petreci în tine Şi'nţelegi din a lor artă Ce e rău şi ce e bine. Reţinerea şi depărtarea pentru putinţa unei judecăţi juste şi a unei conternplaţii liniştite şi senine afirmă, din plin, stăpânirea atitudinei stoice, Şi dacă: Tot ce-a fost ori o să fie In prezent le-avem pe toate, prudenta învăţătură te sfătueşte să cântăreşti zădărnicia lor ..... Şi strofa care vine imediat degajează, scânteietor de elocvent, in­ diferenţa calmă ataraxică şi constatarea doar axiomatică a înţeleptei, disciplini, că rădăcina acestei lumi şi vieţi e acei aş şi de nesdruncinat, iar cea mai fecundă linie de purtare şi de reacţie e deplina pasivitate, anihilarea oricărei dorinţi sau nădejdi, dar şi a oricărei spaime sau deziluzii : Căci aceloraşi mijloace Se supun câte există, Şi de mii de ani încoace Lumea-i veselă şi tristă; Alte măşti, aceiaşi piesă; Alte guri, aceiaşi gamă; Am ăgit atât de-adese Nu spera şi nu ai teamă. Nu te lăsa impresionat, când vezi nulităţile cocoţate unde nu me­ rită, căci efemerul şi valurile trec; iar dacă decorul voluptuos dar amă­ gitor al lumii te ispiteşte în vârtejii-i orbitor, fereşte-te şi nu te urni din cărarea pe care ai hotărît să mergi. Nimic nu trebue să te clintească din impasibilitatea impusă şi nicio ancoră să nu înfigi în vre-o coastă; \ 3) Vers pe care Eminescu îl va relua, �u schimbări de poziţie şi de formă, mai târziu. in «Se bate miezul nopţii: Şi cumpăna ?ânrlirii·mi nici azi nu se m'ai schimbă, Căci între amâ.ndouă stă neclintita Iimb�, Sensul e mai mult necât inrudit, iar aproape toţi termenii aceiaşi,-deci noul plan de activare, 1\1 poetului, identic. 398 [399] T. Păunesou-Ulmu • consideră-te doar o simplă şi senină străbatere în această vale a vieţii şi nu te lega sufleteşte de nimeni şi nimic, ca să nu suferi, ca să nu-ţi pierzi olimpiana şi cumintea înălţare şi calmitate stoică: De te-ating, să feri în lături; De hulesc, să taci din gură. Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă ştii a lor măsură? Zică toţi ce vor să zică, Treacă'n lume cine-o trece, Ca să nu 'ndrăgeşti nimica, Tu rămâi la toate rece. Şi poezia grea de învăţătura subliniată se termină cu repetitia primei strofe, inversată de astă dată, ca un leit-motiv dc sugestionare, ca o incantaţie care, şi prin muzica monotonă a repetării, are rolul de a ne convinge, de a ne câştiga definitiv. Ceeace am sesizat şi intrezărit din studiul celorlalţi factori struc­ turali ai poeziei eminesciene, capitolul prezent vine să îngroaşe şi să lumineze până în adâncimile procesului de creaţie: atitudinea de negaţie in faţa lumii şi vieţii, şi concepţia filosofică pesimistă care îi furniza lui Eminescu un întreg şi unitar eşafodaj, de pe care meditaţia nu putea porni decât îmbibată de dezolare şi de accente de destrămare. Chiar dacă, în cele din urmă poeme, o seninătate stoică potoleşte învolburarea şi tenziunea rostogolitoare a furtunei eminesciene, această albă ramură de pace înmugureşte din aceJaş cuibar al vechiului fond care, numai el, avea capacitatea unei astfel de germinări. Mihai Eminescu şi-a trăit această concepţie şi sentimental şi ideo­ logic; poezia lui profundă o probează pe de-o parte prin dulcea şi contagioasa ei tristeţe, iar pe de alta prin vasta ideaţie, imprăştiată cu aplicaţie şi perseverare peste tot. ........... I!. Epigrame Autorilor volumului «Antologia epi­ gramei româneşti» : 1. Cum epigrarnele lor toate Lipsite sunt de interes Şi-au făcut calculul, că-poate­ Au cu-ale altora ... succes. A. Chlrescu. Il. D-Jui Aurel Chirescu, ca răspuns la catrenul de mai sus: Dacă nu ţi-e cu supărare, Iti spun: succesul a fost mare; Căci, tot făcând calculul bine, N'am pus nimica şi de tine! A. C. Calotescu .. Neicu. 399 [400] EVA Femee, Tu ce-ai ascultat prima ispită! Ispită, Tu ce-ai cunoscut întâi păcatul Şi-ai înfruptat din el bărbatul, Călcând porunca; Tu, izgonită Şi hulită, Că ţi-ai plecat urechea la şoapta 'nveninată _, Fii binecuvântată!... Tu, şarpe blestemat, Tu diavol, ce-ai muşcat Din mărul cel oprit, pierzându-ţi nemurirea-, Ai coborît din rai, odată cu păcatul, Şi visul şi minciuna, Fără de care huma In veci n'ar fi ştiut ce este fericirea ... Tu ai gonit, şi-ai blestemat, O Doamne, In crunta Ta mânie !... Apoi Tu însu-Ţi ai ertat Şi-ai înţeles c'aşa a trebuit să fie ! ... Şi Eva a fost Ruth, şi Sarah, Ana Şi Maria ... Ţi-ai potolit atunci mânia: Pe singurul Tău fiu, Isus, I� In trupul ei, la sânul ei I'ai pus, Şi-acolo, lângă Betleem Ai deslegat-o de blestem ... Dar Tu ertând, ai pedepsit: Pe Golgota Maria a trebuit Să sue, Privind cum îl băteau în cue Pe fiul EI... Plângând, Maria a spălat, A izbăvit Sufletul Evei, chinuit De cel dintâi păcat ţ ... Doina Bucur . •••••••••••• [401] Poemă simplă pentru durerea mea Lumina a fugii; râzând. Din unghere mă pândcşte groaza. Mi-e frig ... 'I'a.tă, Iti ghicesc sufletul mâugăindu-mi fruntea, Il aud şoptind, îl aud umblând, Prin somn îl simt însrenunchia.t alături de visul meu Şi-l văd pâ.lpăind în lUlnil1�L caudelei, De-asupra icoanei ... Adormirea ta mi-a Trubăbrânit muna Pe care oamenii o cred încă. senină, Şi mâinile-ţi moarte mi -a.u luat viaţa, de pe buze. Irrtunerecul urlă ŞI teama mă 'năbuşe . ..... Tată, In racla ta răsare soarele vreodată? ... Coca Farago . •••••••••••• Atunci. .... Suflete, noi ne vom despărţi odată ca doi prieteni buni, şi vom pleca de-aci, supuşi, eu să. mă risipesc prin besnă" tu prin lumină să te-aduni. Hă.masul bun nu ne va fi rostit, nu vom avea nimic de plâns sau spus; tu te vei pierde ca o adiere 'n răsărit, eu voi rămâne ca un nor într'un apus. Din prag te vor petrece ochii mei de scrum, ea pomul o pasăre sburată din el şi -- precum frunza căzută 'n urma ei în drum în urmă-ţi va cădea o lacrimă, ca, un inel. Şi peste despăr tirea noastră, prieten elrag, s'ar cerne zăpezi de lumini şi tăceri ... Ta.reu voi putrezi ca un cuib ce-şi aşteaptă, elin prag, colunul sburat spre noi prirnăveri. Aurel Cbirescu. 401 [402] 402 Inchinare M. S. Regelui Smerit, în faţa Ta, acum se pleacă Un neam pe care nu l'au aplecat Nici viforile soartei, nici amaruI Nevoilor pe care le-a 'ndurat; Şi'n frământarea clipelor de astăzi, Prin liniştea din suflet şi privire, Vă spune de iubirea fără margini Şi dragostea ce Vi-o păstrează, Sire, Şi dac'aveţi un scut din piepturi astăzi, Şi din credinţa noastră-aveţi un scut; Că sufletele noastre ştiu prea bine De când şi cât de-adânc ne-ai cunoscut. Ai pribegit cu noi în vremuri grele Şi ne cunoşti adâncile nevoi; _ Am fost părtaşi cu Tine'n nenorocuri Şi-ai îndurat alăturea cu noi. Şi cine-o cuteza În ţara asta Să spună despre Tine-un lucru rău, Să cadă peste capul lui năpasta Şi să-I trăsnească Dumnezeu; Că inima Ta bună şi cinstită, In care bate-aceeaşi năzuinţă, S'a contopit cu sufletele noas(l;e In binecuvântata suferinţă... c. Şi nu-i pe lume, Sire, nici-o lege Să rupă firul tainic, ce-a legat Palatul Tău de umeda colibă, Şi umeda colibă de palat. Căp, Ştefan BăI ceşti • •••••••••••• \ \ \ [403] Femmes de chair ... Femmes de chair, d'amouret de faiblesse qui, S{)US leurs doigts incomparables de saphir, broyerent lentement de mon sang la rudesse et firent ele si frelcs f leurs fleurir dans le climat nordique de mon sexe ... Femmes qui humilierent effiCCLcement TIlon grand orgoueil par leul' simp lici te ... Femmes qui maiutes fois me Iierent, en sommc, au peche par leul' renoncemeut, mais, femmes qui Iirent. rougir ma durete en m'apprenant qu'cn pleure pour un homme ... Charge de tous Ieurs dons inoubl iables, marque ele leul' bonte, de Ieur douceur , j'aborcle, par dela le Ieu cuisarit des sables, Ies clairieres de ma solitude profonde, 1,e11e une eorbeil1e diverse aux mille f'leurs, ces f1eurs (dorrt les parfu ms {)nques ne se confonclent), ayant bien amourcusement eapte, par Ieurs minces mais fortes racines, leul' seve dans ma chair confuse, assoiff'ee de clar te, dans 1 a chair emue et riche de mes râves .... "Toi et moi" Mais tu auras passe dans ma grave jeunesse pareillc au rais Iremissant d' al legresse a tra vers un cristal ebloui, au grand ciel... Et je me souviendrai, a l'heme declinante, des ,ioms {)lI je rentrais de ta douceur aimante, le ereux des mains rempli de ,parfums et de mieL .. Alun;, sans d{)ute, 101n de ton sage bonheur, peut-etre autant. que tous les deux du n6tre, j'etn,iudrai contre moi -' l'impenitent. reveur! l'{)mbre benie de ceHe gui humainement aura pleun', et. ri dans mOll amour clement. La, uniques douceurs, - la, limpides ivresses, - et nous, les soirs fievreux et les matins qui llaissen1" longtemps encor, parfois, je vais te deviner, eparse, sur ce moi {)U ta t'abandonnais. Valentin Al. Georgescu. 403 [404] •••••••••••• 404 Rugăciune Doamne, In sat la noi de-ai vrea să vn, Intotdeauna ai găsi O odăiţă luminoasă C'un obiceiu străvechi: C'un pat curat Pentru hodină, Ou scoar ţe şi miros de sulf'ină, Şi -o masă joasă Şi rotundă, O' o azi-mă caldă Pentru cină, Şi -o oală nouă cu vin vechi. O'atâta-s de buni gospodarii La noi în sat! Şi n'ai pleca mâhnit şi supărat, Cum ai plecat Odată cu Sfântu Petru, alungat Dela o casă de bogat ... Doamne, De-ai vrea să vii ca mai demult ... Sătenii cu copiii lor cuminţi Te-aşteaptă către seară, să-i binecuvin ţi Pe ei, pe-ai lor şi vitele lor din obor, De-ai vrea să vii, moşneag şi blând şi călător 1. .. 100 Mara . Sclipire Cuvânt, cu amagm de lună, De doi păianjeni cu cunună, Din uruioc în fir de mreajă, Eşti infinit... .. ,cristal de vrajă. Tu ai ascuns în şoapte focuri Cu mici, frumoase, albe jocuri. In codrii dorm domniţi senine De veacuri. Făt-Frumos nu vine. \ Am răsvrătit cu\gândul zarea, Palate de cristal şi marea Şi picurii din flori şi cântul... Şi n'am putut g�lsd cuvântul. Mih. S. Cioroiu. [405] DOR Se răsfaţă spice 'n soare Pe întinsul lan de grâu, Şi le 'nconjură un brâu Arzător de grea dogoare. Plin de praf se 'ntinde-un drum Pe cârnpia aurie, Doar din când în când adie Vântul, cântăreţ nebun. Se coboară 'ncet şi seara Tristă ca şi dorul meu, Ce în suflet pică greu, Cum în strană pică ceara. Dorul meu nu e nici jale, Nici durere fără glas, Ci-i drurneţ fără popas, Cătând poarta casei tale ... ... Pleacă dorule din piept, Pleacă spre o altă fată, Căci cealaltă niciodată N'a ştiut că o aştept... •••••••••••• Si m f O ni e in ti m ă Aşa fu scris! In lumea mea de vise, Columbă, îmbătată de lumină, S'aduci din alba cerului grădină Arome dulci de myrth şi de caise; Să 'mbălsămezi pustiul întuneric Al vieţii, care toată-mi fu duşmană! In ochi-ţi porţi dumnezeiască mană Răcoritoare-a versului homeric Si 'n albul chipului fără prihană Irnaculatul lumilor din stele! Colurnbă blândă-a visurilor mele ..... N. 6iulea . Şi roua ce-a cădelniţat sub geană Balsam îmi fu pe-a sufletului rană ..... Şi iarăşi prinse viaţa să mă 'nşele! O. Şt. Cazaeu. 405 [406] Casa fantomă 1. ............ 406 Eram la mine 'n casă. Băteam piroane 'n zid, Pândea la geamuri noaptea cu ochiul ei rigid. Voiam s'atârn o cadră, ce-o dasem jos din pod, Infăţişând un despot pierind pe eşafod. Eram la mine 'n casă, şi cum băteam în zid, Din cărămizi un geamăt eşi duhnind sordid. Privea din pod Urâtul, ca moartea de livid, Şi cadra era plină de sânge cald, lichid. II. Vuiau afară vânturi cu plesnet de ninsori, Cânta cucoşut negru dând spaime şi fiori. Rostogolit nemernic, ghilotinatul cap Avea 'n orbite rânjet de monstru, de satrap. Pusesem surd, massonic, la uşi încuetori, Dar noaptea sta la geamuri şi grinzile-aveau pori. Ningea vâscos în casă, cu croncănit de ciori, Şi geamătul da şuer de rele ursitori. III. Cântarn la mine 'n casă ... Cântarn, eu, numai eu; Şi totuşi, alte glasuri prindea auzul meu. Voiam s'alung tristeţea şi- gândul amărât, Dar mă privea din neguri acelaş calm Urât. Din cărămizi blestemul ţâşnea cu duhnet greu, Jucau pe scânduri stranii lumini de curcubeu, Viforniţa de-afară, stârnind mânii de zeu, Smulgea din locu-i casa, cu braţe de Anteu. IV. � Pândea la geamuri noaptea cu ochiul ei rigid, Pe scânduri era baltă de sânge cald, lichid ... Mişca din membre trupul decapitat hidos, Când m'am oprit din cântec deodată, brusc, spăimos. Eram la mine 'n casă. Băteam piroane 'n zid Şi casa mea fantomă zbura cu mine 'n vid. " Eugen Constant . Epigramă Unui politician pântecos şi nul: A compensării \lege, bade, E veşnic tânără şi nouă: Un loc în timp nu ţi se cade, Căci ai avut în spaţiu două 1. .. Spiriduş. . \ , I t I [407] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • ; OLTENIA C1JbT1JRAhA i • • • • ••••••••••• m ••••••••••••••••••••••• m •••••••••••••••••••••••••••••••••••• Centenarul Liceului "Carol 1" Onorat de prezenţa M. S. Regelui, Liceul «Carol I» din Craiova şi-a sărbătorit în ziua de Joi 26 Octombrie centenarul. Festivitatea s'a desfăşurat cu fastul cuvenit şi în atmosfera cere­ monialului protocolar. Am fi vrut să vedem însă o însufleţire mai caldă şi mai spontană în publicul ţinutei de rigoare şi al toa­ letei de gală din marea sală de spectacole a Şco alei. Din vina Majestatea Sa Regele Carol al II-lea. orgaruzaru defectuoase a programului celor trei serbări din oraş­ târnosirea bisericei Sf. Dumitru, reprezentatia sportivă dela Sta­ dion şi serbarea centenarului colegiului nostru=-M. Sa a venit la liceu, cu autorităţile ce-L însoţeau, înainte ca alţi invitaţi ai Şcoalei, cari participa seră la primele doua solemnităţi, sa fi putut ajunge 407 [408] aci. Iar când au ajuns, au găsit porţile închise. De aci nemul­ ţumiri afară, iar înăuntru multe locuri rămase neocupate. Sărbătorirea centenarului s'a făcut la orele 5 d. a. M. S. Regele a intrat prin curtea şcoalei direct pe scena amfiteatrului, unde a fost primit de d1. Mihail Pau1ian, directorul liceului, şi de corpul profesoral şi comitetul şcolar al instituţiei. M. Sa era in­ soţit de primul ministru, de ministrul instrucţiunei publice şi de casa regală. In sală numeroşi foşti elevi ai liceului asistau mişcaţi la această ceremonie: Prof. Dr. C. A ngelescu, Prof. G. Ţiţeica, Ing. Gogu Constantinescu, Prof. Dr. ]ianu, Dr. Tr. Nasta, P. S. S. Episcopul de Rămnic, generali, înalţi mag-istraţi şi atâţi intelec­ tuali cari nu degeaba au trecut prin liceul acesta şi pe cari şcoala se măndreşte a-i fi avut elevi. M. S. luând loc pe jetu-i domnesc din scenă, în faţa rampei, încadrat de oficialitate şi profesorirne, şi-au citit rând pe rând cuvăntările lor ministrul instrucţiunei, directorul liceului, preşe­ dintele comitetului şcolar respectiv şi reprezentantul foştilor elevi ai aşezămăntului, profesorul universitar şi membru al Aca­ demiei G. Tiţeica 1). M. S. Regele, încheiând sărbătoarea, a rostit următoarele: Domnilor, Sunt adânc emoţionat, asistând astăzi la sărbătorirea unui veac de existenţă a frumosului liceu «Carol h din Craiova. In istoria culturii naţionale 100 ani înseamnă mult. Dar 100 de ani de muncă continuă, de nesfărsite străduinţe către progres, cum s'a desfăşurat prin acest liceu, însemnează enorm. Cu evlavie, cu recunoştinţă, astăzi, în această. sărbătorire, trebue înainte de toate să ne închinăm în faţa acelor dascali, cari, punând tot sufletul şi toată credinţa lor, au făcut faima liceului «Carol I" din Craiova. Pentru aceia cari trăiesc astăzi pe băncile şcoalei şi pentru aceia cari sunt astăzi profesori în această şcoală, exemplul celor din trecut trebue să le fie totdeauna viu înaintea ochilor, căci acei de altădată au priceput un lucru, care adesea se uită as­ tăzi: şcoala nu este numai un institut de învăţătură, ci şcoala este un templu, ai cărui preoţi sunt profesorii. Credinţa aceasta, care a condus pe cei dinainte, a format acea frumoasă pleiadă care a ieşit de aci. Acest lucru am putut să-I constat, deoarece nu am găsit nici unul care a trecut prin acest liceu şi care să nu să se măn­ drească de faptul acesta. Şi am constatat că au avut dreptate, pentrucă mai toţi au ajuns oameni cari au adus aporturi apre­ ciabile in viaţa culturală şi naţională a ţării. Inceputuri grele au fOpt,-dar începuturi făcute cu credinţă, cu muncă continuă şi stăruitoare, plină de dragoste pentru învă­ ţătură şi ţară. Deaceea a reuşit liceul acesta şi a ajuns ceeace este astăzi. " In amintirea acestor fapte, doresc ca, de astăzi înainte, acest liceu să se numească «Colegiul Carol I·. (Aplauze). 1) A înşirat ceva şi un domn cu pântec voluminos şi decoraţii multe, de bună seamă din partea clubului politic ce l'a proiectat în spaţiu. 408 , 1 [409] Iar dac-ă astăzi lăudăm pe acei cari au fost, trebue să adu­ cem şi un cuvânt de laudă acelora cari lucrează astăzi, acelora graţie cărora s'a ridicat acest locaş, în care învaţă tinerele generaţii. Este un frumos exemplu, - şi un exemplu pe care aş dori să -1 văd imitat şi în alte părţi. Ca şi în celelalte rosturi ale vieţii, Şcoala trebue să trăiască şi ea prin tradiţie. Liceul «Carol 1" are o frumoasă tradiţie. Fac astăzi urarea ca cei de azi şi cei de mâine să ştie să fie totdeauna la înălţimea tradiţiei acestui liceu. (Aplauze pre­ lungite, ovaţiuni). Inainte de plecare M. Sa a binevoit a cere să i St: prezinte corpul profesoral şi comitetul şcolar, onorând pe fiecare cu câte o strângere de mână *). La prezentarea, de către director, a d-lui 409 7 ") Un ziar din Capitală, făcând o dare de seamă a festivitătei, învinueşte pe director că în cuvântarea sa-cuvântare de altfel strict protocolară-c-m'a spus un cuvânt, n'a pomenit măcar numele» cutărui fost director al liceului nostru, srrăduinţei căruia «se datoreste clădirea de azi, sala de g imnastică, teatrul de acolo». rar mai departe adaoga : "Lumea din sală a sesizat imediat şi în clipa când la despărţire M. Sa Regele dând mâna cu toţi profesorii a întins (sic) şi d-lui Balaban, sala întreagă a izbucnit în urale. M. Sa care cunoaşte opera profesorului bătrân a zămbit şi i-a spus :-Balabane, dac" te-a uitat directorul, nu te-a uitat lumea». După varianta «Curentului», iată şi pe cea, mai savuroasă, din fruntea zia­ rului «Vremea», cu titlul sugestiv «Unde eşti Balaban ?», pentru care de asemenea, «sufletul acestei importante opere a fost directorul de atunci al liceului>, al cărui nobil caracter şi muncă «le pusese in serviciul culturii româneşti. : .... «Şi atunci s'a întâmplat această scenă, unică în istoria sbuciumată a 'ultimei noastre vremi. Regele, ascultând atent cuvintele ce i le rostea dl. Paulian, nu a răspuns solemn şi grav, felicitând pe director de opera sa. Ci asvârlindu-şi plastronul oficialităţei ce-i sugruma simtirea, şi-a întors privirea către mulţimea prezentă, căutând din ochi şi întrebând tare: Unde eşti Balabane? Apoi găsinclu-l, i-a strâns puternic mâna spunându-i cu căldură: Bravo, Balaban !». Iar la sfârşit, după ce a scris această enormitate (Cine era oare interesat a ;-0 spune? 'căci cel ce semnează afirmă că nu cunoaşte personal pe cei de cari vorbeşte), autorul articolului din «Vremea» adaogă: «Scena dela Craiova trebue să ne facă să pricepem că Regele ştie cu precizie cât poate şi ce poate fiecare, .că e informat de munca fiecăruia>. Apoi tocmai aci e marea durere şi adănca îngrijorare El celor cari, ştiind că pe unde ne iese cuvântul ne iese şi sufletul, avem un cult pentru adevăr şi dreptate, precum păstrăm odiu pentru impostori şi hoţi. Căci în cazul nostru basmul cu «Bravo Balabane 1», caşi cel cu: «Balabane, dacă te-a uitat directorul, )1U te-a uitat lumea> e o inventie ne roadă a celui care era interesat s'o născocească si s'o dea in circulatie. ' ' Orcine a fost de faţă la sărbătorirea Centeuarului- şi doar erau pe scenă, lâng'ă Suveran, autorităţile şi toţi profesorii şcoalei - ştie că vorbele de mai sus, .atribuite M. S. Regelui, sunt absolut iuexacte, fiind pe de-antregul născociri. Dealtfel însăşi punerea în cauză la gazete a persoanei M. Sale, şi mai ales tonul familiar ce I s'a atribuit faţă de cineva care nu era decât cine era, consti­ tue o nedelicateţă şi o ireverenţă, asupra căreia este inutil să insistăm. Pentru aceia, socotim că cele două ziare din Bucureşti au fost debunăsamă induse în e­ roare de cine le-a dat asemenea informaţie. Şi nu e greu de Închipuit sorgintea .unor atât de îndrăsneţe şi de necuvincioase invenţiuni, precum şi cine a avut in­ teres să le răspândească oral, ba să le şi publice la gazetă. Dacă în cuvântarea sa festivă Directorul liceului, făcând istoricul şcoalei, 11 insemnat cu câte o piatră albă numele unor foşti directori ca Ion Maiorescu, Gh. Fontanin şi alţii mai noi, el nu a uit-at, dintre vii, să cinstească după cuviinţă generozitatea faţă de această instituţie a fostului ei şcolar care, în calitate de mi­ nistru (e acelaşi care este azi Ministrul Instrucţiunei) a sprijinit centenara ctitorie culturală, punându-i la dispoz irie pesve 20 de milioane, deosebit de cele câteva sute de mii de lei, dăruiti din averea sa personală, pentru înbunătătirile făcute şcoalei acesteia . Şi într'o astfel de tovărăşie-a celor cari au dat şi au creat, nu a celor cari au luat şi au stricat - revendică cele două ziare un loc pentru alde d. Balaban ? 1 Trebue să ştie orşicine, şi odată pentru totdeauna, că sala de gimnastică şi teatrul (aşa zis) - care au costat (împreună cu aripa nouă şi etajul adăogat) frumoasa sumă de 42 milioane, şi. din care numai clădăria teatrului singură cos- [410] Stăureanu, acum pensionar al Colegiului, publicul din sală a omagiat prin aplauzele sale pe bătrănul distins profesor. Cu acest prilej a decorat, pentru ostenelile lor întru pregătirea acestei săr­ bători, pe dl. Mih. Paulian, directorul Liceului, şi pe d-I avocat N. Fortunescu, preşedintele Comitetului şcolar. S'a prezentat M. Sale un exemplar din numărul festival re­ vistei «Ion Maiorescu» a elevilor şi profesorilor Şcoalei, care con­ ţine articole privitoare la trecutul liceului «Carol 1», lucrat sub îngrijirea d-lui Mihail Paulian, cu prilejul Centenarului şcoalei, tase 8 milioane - au fost luate în primire de actuala direcţie şi comitet şcolar ca simple ziduri din cărămidă (şi ce cărămidă i) cu un coperiş deasupra, şi că ele au fost desăvârşi te. mobilate şi puse în stare de funcţionare 'de actualul director şi comitet scolar. Etajul de sus, s'a văzut cum şi din ce ma te-ria.l a fost lucrat, când cu inceudiul de acum 3-4 ani, după care neprihănitul fost director constructor a chemat acasă pe coşarul liceului şi i-a propus să dea o declaraţie falşă, că focul a tost pricinuit de a�tualul elirector! «care şi-� pus o sob� să-şi usuce r .. "f�l.e în pod». NOI ele aier d in Craiova le şum prea bine astea, iar aerul ele victimă ŞI erou neprihănit nu prinde nicidecum pe cine e ce e şi cum e. 1 Cu privire la cele spuse ele primul ziar, socotesc CII a fost un gest de mări- I nimie delicată din partea directorului actual al şcoalei noastre de a nu fi pomenit ' în cuvăntarea sa - măcar pentru obrazul nostru, al celor cari ştim si! roşim - de 1--- numele cuiva care este încă sub povara acuzaţie; de a fi păgubit liceul nostru cu mai mult de trei milioane şi jumătate lei, fapte pe care dosarul respectiv al unei anchete făcute de autoritatea şcolară (Ministerul Instrucţiunei, prin inspectorii săi) le relatează cu dovezi, şi pentru care învinuitul a fost trimes în faţa Comisiunei r regionale de judecată, spre a-şi ela seama de ele .. Vezi «Dosar Nr. 25, cu raporturile de anchetă privitoare la gestiunea d-lui N. Balaban, fost director al Liceului «Carol 1» din Craiova». Pe prima foaie poartă scris curmeziş în colţul alb «NI'. 178444 din :23 Dec, 1930. Se aprobă propunerile raportului; va fi trimis Înaintea Comisiunei de jude­ cată dela Directoratul Craiova, acuzarea fiind susţinută de d-nii inspectori cari au făcut ancheta, şi urmărit pentru ca să restitue sumele fraudate». ss. N. Costăchescu. La pag. 59 «Concluzii. Din cele expuse se constată că d-l Balaban, pe tim- pul cât a fost director al liceului «Carol 1» s'a făcut vinovat de următoarele: 1) Abuz de putere. a) S'a folosit de Comitetul şcolar, reducăndu-I la o simplă ficţiune. b) A cumulat ca director al liceului a.tribu tiu ni de preşedinte, secretar şi casier al comitetului, contrar legii; c) A început executarea unora din construcţiuni fără o prealabilă Incuno ştinţare a Comitetului şi a Ministerului, risipind banii pe clădiri inutilizabile; d ) A impus părinţii elevilor la taxe excesive. 2) Nereguli în administrarea şcoalei. 3) A folosit şi chiar şi-a însuşit sume elin banii Comitetului şi Ministerului. 4) Din cele trei puncte arătate mai sus se constată ce fel ele dragoste a avut d-l Balaban faţă de şcoala pe care a condus-o în calitate ele director; iar în ce priveşte sentimentele sale faţă de elevi, cazul arătat de el-I Dr. Mihail şi publicat: în gazeta locală «Cumpăna» vorbeşte dela sine». La pag- 57: «Propunere: 1) Să se facă o recepţie serioasă a lucrării o r exe­ cutate de dl. Balaban, urmând a i se reţine, pe lângă sumele imputate ele noi la fila 56, şi acelea ce se vor mai găsi de comisiune. 2) Să se facă o recepţie a instalatulor sanitare, executate la Societatea 1. S. R., urmând a i se reţine, pe Iângă sumele imputate ele noi şi arătate la ti­ lele 30 şi 31, şi acelea ce eventual vor mai fi găsite de comisiunea de recepţie. 31 DI. Balaban, pentru vinele constatate, să fie trimes înaintea comisiunei de iudecară. ' - 4) Să se reţină el-lui Balaban elin salariul d-sale de profesor suma de lei 3.530.592,75 ce datorează şcoalei în calitate de fost casier şi administrator al avu­ tului şcoalei ; iar pentru asigurarea sumei să se dea autorizaţie Comitetului şcolar să poprească sumele ce diverşi debitorL ipotecari elatorează d-lui Balaban, confor-m tabloulni anexat la filele 63, 64, cum şi\sequestrarea averei ce d-sa posedă,. Vezi-Ia o săptiimân{, ele zile cleta iscălirea hotiirîrei ministeriale '7i înainte ca ea să fie făcută cunoscută Direcţiei Ic,.iceului-Actul de donatlune al Trib. Do!j, secţia III, a,utentificat la nr 7 din 2 Ianu'\trie 1931 şi transcris la nI', 2 din.2 lan., cum şi un al doilea act ele donaţiune autentificat la nr. 5 din 2 lan., pnn.caTe acte fostul director îşi înstrăinE'ază intreaga-i avere: pământ, mobilier, cuiva clm ta­ milie, ca să nu poată fi urmărit de justiţie: Acestea sunt fapte, iar nu vorbe. [411] cum .şi Cartea de aur a Colegiului, pe a cărei primă faţă a sem­ nat Suveranul, cum şi membrii prezenţi ai Guvernului. In seara aceleiaş zile, la orele 9, a avut loc un festival de gală, tot în prezenţa M. Sale, care ocupa loja de onoare a am fi­ teatrului. Programul-prea incărcat, aşa că nu s'a putut executa integral, cu atât mai mult că M. S se vedea a fi obosit, căci în ajun prezidase serbările din T.-Severin _:- s'a deschis prin urma­ toarea închinare în versuri a poetei Sabina Paulian, către M. Sa Regele, adaptată ca poem simfonie de maestrul Savel Horceag şi executată ele corul societăţii muzicale "Armonia», corul elevelor Liceului de fete "Elena Cuza", elevii Liceului «Carol 1" şi orchestra Reg. 26 -Rovine- sub conducerea autorului: SUPUŞII SE INCHINĂ In goană pornească Ceauşii L. Iar tineri ce moartea cu pavăza mint, Spre zări să vestească din trărnbiţi de-argint, C\ Regele-Şi chiamă supuşii. Opaiţi deambră aprindeţi pe-altar Şi smirnă să ardă pe ruguri l.. Cădelniţe'n aer să legene rar . Fecioarele albe ... Ca'nbasme de-alint, In cupe bătute in stins mărgărint, In grele potire ele aur, Din scorburi să strângă al umbrei nectar Şi-avăntul vieţii elin muguri. In tainişti ele suflet, sub grele tăceri, Unde păleşte nădejdea . Sub candela stinsă de lungi privegheri, Purtaţi svon de slavă şi calde chemări ... Să vină poporul în roi pe cărări, Să-L vadă pe Rege. Azi, Regele poartă un aspru vestmănt Din tort de isbăndă şi jertfa. Azi, Regele poartă cununa cea grea, Ce-o duce prin vreme, pe braţe de nea, Iubirea-Tăcută. Şi-a mantiei trenă se'ntinde'n trecut: O punte de raze pe ţăndări de scut, O geană de soare pe cute de zări, Spre aspre şi mute cărări. Prin pânze de neguri, prin noapte adâncă, S'adună eroii cei palizi ... Prin hăuri se'ngănă chemări ce nu mint: Lungi svonuri de trămbiţi de-argint... Şi'n raza mantiei lumină şi scut, Se'nsiră în palid convoiu nevăzut. .,. II! III • [412] Slăviti-i 1. .. Vin morţii 1. .. Se lasă'ntre noi pe aripi de stinsăIumină, Chemarea cea lină din noapte-i culege; Invins-au uitarea şi legile sorţii, Să-L vadă pe Rege. Supuşii se'nchină cu gănd înflorit, Cu sufletul clocot de mare ... Ridică toiagul, 0, Rege Slăvit! In glas de famfare şi trămbiţi de-argint, Să'nceapă serbarea! Corul liceului, dirigeat de dl. maestru C. Anastasiu, profesor de muzică al şcoalei, a executat Imnul regal, la intrarea în amfi­ teatru a M. Sale, apoi alte două cântece corale, iar orchestra Reg .. 26 un marş ocazional. A doua parte a programului - care putea lipsi, pentru că sărbătoarea era a Liceului, şi nu a Teatrului - a fost ocupată cu jucarea primului act din piesa d-lui A. de Herz: «Aripi frănte», cu câţiva din actorii Teatrului Naţional local. Actul era cam lung şi lăncezănd, iar evocarea unor împrejurări de tristă amintire re­ gală nu erau de natură a provoca însufleţirea generală ce am fi visat drept cadru centenarului nostru. Din cauza acestei prelungiri a spectacolului, cele mai esen­ ţiale numere din programul artistic al seratei au trebuit să fie sacrificate. «Din istoricul Şcoaleicraiovene- , tablouri de prof. Gh. Tomescu, înfăţişănd trei momente din desvoltarea învăţămăntului nostru secundar, ce urmau a fi executate cu elevii şcoalei, pre­ cum şi diferitele exerciţii de gimnastică şi dansuri şcolare de sub conducerea maeştrilor noştri d-nii C. M. Ionescu şi J. Constan­ tinescu, au fost tăiate din partea III-a programului, în care nu s'a putut înfăţişa decât cele câteva tablouri alegorice: -Povestea Nea­ mului», rând uite de d-l Bobescu de la Teatrul Naţional şi exe­ cutate de elevi şi eleve din şcolile secundare locale. După terminarea festivalului, M. Sa, .. ovaţionat de public, a părăsit sala îndreptându-se spre gară. L Mişcarea culturală în Craiova Conferinţele Soc. «Prietenii Ştiinţei» nu au putut începe anul acesta mai devreme, din pricină că sala de spectacole a Colegiului "Carol I" nu e încă amenajată complet, spre a se putea pune la dispoziţie acestei Societăţi, caşi Teatrului Naţional. Ele vor începe deci în Ianuarie, după vacanţa Crăciunului. .* Deschiderea stagiunei teatrale va avea loc, din aceleaşi motive, în prima zi de Crăciun, cu piesa «Aripi frănte-, de dl, A. de Herz. *\ * * Biserica Si. Dumitru, după \să vărşirea celor câteva lucrări ce întârziau de 30 de ani, a fost însfărşit sfinţită cu toată pompa în ziua de 26 Octombrie, de faţă fiind M: Sa Regele, Principele 412 :\ 1 f [413] Nicolae şi oficialităţile de ieri. Prea S. Sa Episcopul Vartolomeu al Rămnicului a oficiat, cu ritualul îndătinat, complicata ceremo­ nie a tărnosirei sfântului locaş, intovărăşit de un impunător so­ bor de preoţi. * ,,, * Muzeul şi Biblioteca Aman. Ca mai toate instituţiile cul­ turale, a trecut şi aceasta prin vremuri grele, cât păinea şi cu­ ţitul administraţiei comunale a fost pe mâinile unora ce aveau fobia cu1turei. In "bugetul anului curent s'a înscris acestui aşeză­ mânt, pentru achizitiune de opere de artă în muzeu şi cumpă­ rare de cărţi şi reviste, cum şi legarea volumelor din bibliotecă, un total de patru mii de lei. Ba încă, din aceştia s'au dat efectiv 3000, iar pentru o mie de lei fostul primar a comandat un «album de autografe- (ce o mai fi şi asta?!) nu ştiu CUl, împuternicit probabil cu recomanda ţie dela puternicii zilei apuse. Muzeul de altfel a stat mai mult închis, întru cât, peste ca­ pul Directoarei aşezămăntului, dl. Potărcă institui se un comitet de experţi esteticiani activi -- pe d-nii Plopşor şi Vincenz - cari, sub cuvânt că lucrează asociaţi d-lui arhitect Cantacuzino (ce locueşte în Capitală), urmau să facă o nouă rănduire a pânzelor şi obiectelor de artă din muzeu. Rezultatul activităţei acelor doi încurcă-lume este că, cu toată prevenirea directoarei ce n'a fost ascultată, s'au dat jos de pe păreţii muzeului frescurile dela bis. Creţeşti şi s'au întins pe pardoseala mucedă a sălei Romanescu ; tablourile au fost scoase - bine, rău, cum se aflau aşezate -­ dela locul lor şi lăsate rezema te de zid; cărţile depuse aci de răposatul Romanescu, numărănd şi ediţii rare şi de foarte mare valoare, au fost luate din vitrinele lor, unde stau sub peceţi ­ căci legatul acesta e încă obiect de litigiu între Primărie şi fa­ milia donatorului- şi amestecate cu ale bibliotecei Arnan, dând astfel moştenitorilor Romanescu un nou motiv de nemulţumire. OU despre noua clădire din curtea Muzeului, destinată a adăposti anume legatul Romanescu, ea a fost lăsată în părăsire; iar cum dl. arhitect sus numit a găsit cu cale să pună pardoseala sălei de jos în timpul iemei trecute, când a şi tencuit-o pe di­ năuntru, rezultatul unei aşa de bune gospodăriri este că tencu­ iala cade, iar dintre rosturilor pardoselei a crescut o bogată şi variată floră, între care şi un arbust ce face mari progrese. Se ştie de altmintreli că vreme de un an s'au oprit orice lucrări edilitare din Craiova, mobilizăndu-se tot personalul tehnic al Primăriei, sub conducerea' d-lui fac-totum Vincenz, spre a efec­ tua opera de camuflare a parcului Sf. Dumitru, pe care foştii edili urmau să-I arate M. Sale ca operă binemeritorie şi de ime­ diată utilitate publică .. Notăm de asemenea că, spre a servi aceloraşi interese po­ liticianiste locale, s'a tolerat şi se tolerează de toate partidele, în slujba Bibliotecei Arnan, un viţios incorigibil ca bibliotecar. Acesta lipseşte şi întărziază adesea dela serviciu, împrumută clandestin amicilor cărţi de ale Bibliotecei (câte nu vor 11 lipsind din inventar r) şi nu odată oferă spectacolul scandalurilor în lo­ caluri publice, sau e adus de vre un vehicul, beat mort în curtea instituţiei. Toleranţa aceasta vinovată ar trebui se înceteze odată, trecând pe delicvent la un serviciu intern al Primăriei, unde îşi poate face neştiut de cap, 413 [414] Şcoala primară israelito-română «Lumina». din localitate şi-a serbat la sfârşitul lunei trecute 70 de ani de la înfiinţarea ei' . cu participarea reprezentanţilor autorităţilor şi a membrilor co� munităţei evreeşti de rit spaniol. Directiunea şcolii a tipărit cu acest prilej un volum festi v, cupri nzănd istoricul activită ţii ace­ lui iaşezămănt în cursul celor şapte decenii ale sale de existenţa. Sărba rotirea şcolii se asocia în aceIaş timp şi cu sărbători­ rea celor 50 de ani de când dl. profesor M. Stăureanu dă spriji­ nul său desinteresat acestei instituţiii, ca director de onoare 'ş,i îndrumător al ei. * '" Expoziţia de pictură . Ioan Pavelescu, singura din toamna aceasta în oraşul nostru, a stat puţine zile deschisă şi nu a fost îndestul rernarcată de public. E drept că manifestarile artistice întâmpină în vremea de faţă împrejurări puţin prielnice, desfa­ cerea operelor de artă fiind foarte anevoioasă, chiar Ia preţuri relativ scăzute; aceste împrejurări nu motivează însă o indi­ ferenţă care, mai mult ca orce, e de natură a răni pe artist. D-I Pavelescu trăeşte de ani de zile în oraşul nostru, lucrând ca desenator şi gravor într'o mare casă de editură locală. Modest, ca acei cari poartă sub pălărie altceva decât un apendice cefalic al păntecului, d-sa trece neobservat şi neştiut prin «municipiul» nostru politicianizat, purtând în ochi imagini cu forme şi culori pitoreşti, înfăţişeri de lucruri care grăiesc sufletului său o limbă ininteligibilă gloatei. Cele mai numeroase lucrări (vreo 40) din această expoziţie erau în ulei, reprezentând peisagii primăvăratice, flori multe, case de ţară, or vr'un colţişor romantic în, care o venerabilă ruină are aerul unei piese decorative. Aquarelele (10 bucăţi) înfăţişau case ţărăneşti din regiunea Lotrului şi o veche biserică. Desenul corect şi culoarea stăpănită din aceste picturi vor­ besc de un temperament artistic egal, cu impresionabilitate pu­ ternică, dar îndiguită de o timidă rezervă, ce îi interzice orce notă de violenţă. Aşa va fi fiind şi omul care a realizat aceste plăsmuiri artistice. Notăm în deosebi pănzele cu vederi din Ada-Kaleh, Răşnov şi T. Severin, cum şi o. seamă de flori şi câteva din aquarelele d-Iui Ioan Pavelescu. * * Arhivele Statului din localitate au fost definitiv deposedate de clădirea ce li ce destinase de către proprietarul ei, Ministerul Instrucţiunei - ministru dI. prof Costăchescu -. Urmaşul d-sale - dl. prof. Gusti - a înstrăinat tot terenul şi toate imobilele ce aparţineau acestei autorităţi a Statului, făcăndu-le dar Primăriei Craiova (pentru scopuri asupra cărora nu mai revenim), în urma presiunei exercitate asupră-i de ţărăniştii din oraşul nostru. In acest chip casele brâncoveneşti - au fost desafectate prin sania­ volnica dispoziţie a fostului primar, care, după ce a dispus mu­ tarea materialului arhivistic din dependenţele ce au fost dărărnate, în localul Şcoalei de menaj, le-a \ readus in clădirea Arhivelor. refăcănd rafturile metalice, apoi de aci le-a demontat a doua oară, evacuând complet casele Arhivelor şi mutând instituţia într'o aripă a Şcoalei primare «Madona Dudu-. \ . Prin această măsură, pe de o parte instituţia, furată de 10' 414 [415] calul ce-i fusese dat anume pentru ea de Minister, se află redusă la un număr de încăperi pe care nu le poate spori pe viitor 1), ne mai având localul său propriu, cu terenul lui înconjurător; pe de altă parte, şcoala de băeţi rămănănd fără local, este nevoită să-şi fad cursurile în clasele şcoalei de fete din aceeaş clădire, în după amiază, întru cât dimineaţa sălile de curs sunt ocupate de ele­ vele şcoalei respective. Cât despre materialul de construcţie realizat din dărămarea a şase imobile, din care fostul gospodar al Municipiului spunea că va construi un mare internat pentru elevele Şcoalei de menaj «Dima Popovici- în curtea acelei instituţii,-el s'a volatilizat cu totul. Cinstita administraţie însa a cumpărat un alt imobil (2 mili­ oane?) în str. Unirii, peste drum de Poştă, spre a instala dor­ mitoarele şcoalei, deşi unul din pretextele dărămării marilor case boeresti ale paharnicului Fota Vlădoianu a fost tocmai ca să nu mai poarte pe drum fetele dela scoală la dormitoare şi înapoi. Casele băneşti au suferit o reparaţie radicală, fericită în totalitatea ei, reconstituindu-li-se frumosul pridvor dinspre mia­ ză-zi, Nu tot aşa de fericit s'a rezolvat însă pridvorul dela fatada din miază-noapte, şi mai ales turnul dela intrarea pivniţei. Poate că noua administraţie comunală va da acestor case destinaţia lor anterioara, 01' o alta exclusiv culturală, readucănd în ele Arhivele, sau mutănd bunioară aci Muzeul regional local. :!-: :;: :!: La capătul unui şir de fapte rele consumate, care se adaogă atător alte ticăloşii, rod al politicianismului din biata noastră Craiovă, încheind cronica Arhivelor Statului, consemnam aci, pentru cei ce vor scrie istoria moravurilor noastre. dintre anii 1931-1933, următoarele fapte şi documente: 1) Isbutind să înfiinţeze în Aprilie 1931, cu osteneala sa şi a altora o secţiune a Arhivelor Statului pentru Oltenia în capi­ tala ei, un profesor de liceu şi director al acestei reviste care se ocupă de istoria ţinutului olteano-bănăţean a fost numit director al acestor Arhive, fără nici un fel de salariu. Din subvenţii şi a­ jutoare obţinute tot prin personală stăruinţă, cum şi din banii săi proprii când nimeni nu mai da pentru această instituţie, directo­ rul acesta susţine viaţa aşezămăntului nou creat, până în Ianua­ rie 1933. Obligat prin legea Arhivelor a locui în clădirea respec­ ti vă, îşi lasă casa în care sta în larg, spre a se instala, după l) Informaţia următoare, scoasă din ziarul «Naţionalul Vâlcei» ce apare îu Rămnicu-V .. arată ce se întâmplă la Arhivele Craiovei cele conduse de d-l. Doctor C. Nicolăescu-Plopşor, şi care nu a îndeplinit doar gratuit slujba de direc­ tor al instituţiei: - "Arhiva mai veche decât din anul 1902 a tribunalului Vâlcea a fost impachetată În 3 vagoane şi predată În toată regula unui delegat care s'o duca la Arhivele Statului în Craiova. Ajunse în gara Craiova, vagoanele au stat nedes­ cărcate vreo 00 de zile, fiindcă direcţiunea Arhivelor Statului (director d-l. Doctor) n'a voit - spunând că n'are bani - să achite transportul. Oamenii căilor ferate, făr: a aviza Arhivele Statnlui, au descărcat fără nici o regulă arhiva veche a Tribunalului nostru, . lăsând să ia, ori dându-Ie ca plată pentru munca descărcării, oamenilor şi hamalilor, pachete întregi din arhivă, cari le-au vândut negustorilor dimprejurul gării şi din piaţa Craiovei, S'a mai strâns ce s'a putut din cea astfel îust răinată, în urma intervenţiei unei persoane dela Arhive (care nu era d-I Doctor), dar nu se ştie Încă la ce mare pagubă se ridică risipa. Când se va face controlul cu inventarul dela tribunal, se va vedea ea! Aşa a fost ursită arhiva veche [1 Tri­ bunalului nostru! Cine ştie ce acte importante s'or fi pierdut!-. 415 [416] strict necesarele reparaţii făcute clădirei, în încăperile reduse ale Arhivelor. Când Primarul are fantazia de a dărâma casele istorice ale Brăncoveanului, cu toate celelalte imobile învecinate, opunerea dărză a acestui director incomod, care apăra averea Ministerului Instrucţiunei, îi aduce prigoană înverşunată şi injurii grosolane, Dacă isbuteşte a salva casele băneşti, în schimb, ca represalii, elirectorul Arhivelor e înlocuit nemotivat pe ziua de 15 Ian, 1933 prin dl. Doctor C Nicolaescu-Plopşor. La reclama ţi a celui astfel jignit, dl. ministru Gusti răspunde că regretă, că-I preţueşte foarte mult, că dl. Andrei a făcut in­ locuirea în lipsa şi fără ştirea sa, dar că nu-i poate ela satis­ facţia cerută, D1. senator prof Iorga interpelănd pe dl. min. Gusti pentru samavolnicia făcută, acesta repetă lecţia făcută ele distinsul domn V. Potărcă, şi căruia la răndu-i îi dictase tot aşa de elistinsul domn Doctor Plopşor.s--anume că directorul Fortunescu - nu era numit cu decret regal, şi deci putea fi înlocuit elin oficiu», mai ales că «secţiunea aceasta nu a vea existen ţă legală, nefiind înscrisă În bugetul Statului» 1). (Vd. Mon. Of. TIr. 33 din 31 Martie 1933. La aceasta mai adaogă cinstitul şi delicatul domn V. Po­ târcă-i-al cărui amestec intempestiv se explică uşor -, cu o În­ drăsneală pe care numai neruşinarea i-o poate întrece, că fostul director Fortunescu a fost cu drept înlocuit «cu unul mai capa­ bilv+-adică dl. Doctor Plopşor-, pentrucă «a transformat casa care adăposteşte Arhivele în locuinţă personală; cu cei 150.000 lei ce i-aţi dat Dv. (dl, Iorga) şi-a parchetat tot etajul, iar arhivele le-a băgat în pivniţă, iar când a fost întrebat pentruce a aruncat arhivele în pivniţă, a spus că miros urât». Şi a sfârşit eleganta-i peroraţie astfel: «Intre unul care îşi amenajează casa şi curtea localului Arhivelor pentru a-şi asigura bătrăneti mai bune (prof. Fortunescu) şi un altul care cheltueşte banul lui şi are mai mult timp decât dl, Fortunescu ca să se ocupe ele lucrări ştiinţifice, noi am numit pe cel elin urmă» (adică pe dl, Doctor Plopşor). 2) DI. Victor Papacostea, eleputat, îllii\şedinţa Camerei dela 20 Dec. comunică «Cum s'a irosit taxele din examenele de ba­ calaureat» de către fostul ministru, dl, prof N, Iorga. D-sa ci­ tează mai multe cazuri, între care: «Se dă d-lui Fortunescu, plecat în mod precipitat ele la Secretariatul general al Ministe­ rului sume reprezentând un total de lei 177 000, pentru deplasări, lemne, etc. Credem că şi aci sunt necesare, pentru a ne putea desvolta interpelarea, hârtiile de descărcare din partea fostului secretar general» (elUP21 « Desbaterile Corpurilor legiuitoare», elin «ziarul «Universul», TIr. 353 din, dela 21 Dec. 1932). Desvoltându-şi interpelarea în acelaş sens a doua zi, un alt deputat tot aşa de scrupulos,ell. Araetoianu (care avea cu mine o socoteală, de când la 10 Mai 1931 îi refuzasern cocoloşirea unei anchete de fraude ale unui oarecare director de liceu dat în ju­ decată de fostul guvern), a făcut inocent următoarea reflexiune ca de unul singur: "Pe mine m'a interesat foarte mult această listă (lista abuzurilor el-lui prof.Torga), pentrucă am văzut câtă \ 1) Neadevăr: Vd.Bugetul ordinar al Min. Instr. pentru exerciţiul 1932, pag. 165, unde «Sucursalele Arhivelor din Craiova- sunt înscrise cu 10.000 lei. 416 [417] dreptate am avut când am cerut să fie trimis la plimbare dl Fortunescu". (Vd. Mon. Of. fir. 24 din 5 lan. 1933). 3) Dela ilustrul domn Const. Mititelu, deputat ţărănist şi recent bacalaureat, citire ." ... După ce patronul d-sale dl. prof. Iorga l'a trimes la plimbare din postul de secretar general al Min. Instr. Publ., ca o uşoară despăgubire a acestei neplăceri, i-a pus într'un plic suma de lei 177.000 pentru diverse deplasări, lemne, etc. Dl. prof. F. a încasat frumuşel sumuşoara aceasta şi a plecat să-şi rurnege necazul prin ţări străine. De ce a luat banii şi ce a făcut cu ei, nu se ştie nici până azi, fiindcă d-sa nu a dat niciun act în descărcare! ! S'a cerut în nenumărate rânduri de Minister justificarea sumei încasate, dar dl. profesor răspunde că într'adevăr banii i-a cheltuit şi actele ele descărcare le va da mai târziu" .... (Se citează aci vorbele, mai sus reproduse ele noi, ale d-lui Argetoianu, apoi continuă astfel:) "Omul acesta a avut posibilitatea să cunoască bine pe fos­ tul secretar general şi convins ele felul cum lucra în minister 1), a cerut să fie trimes la plimbare, după ce dl. profesor păpase elin bugetul sărăcit al Ministerului 177.000 de lei, în timp ce sa­ lariile şi pensiile funcţionarilor rămâne au neachitate. Daţi banii înapoi el-le profesor., «Semnat: Const. Mititelu, (Vel. Izbănda-, zia­ rul ţărănist din Craiova, fir. 129, din 1 Febr. 1933). 4) La afirmaţia d-lui V. Papacostea am adresat el-lui Minis­ tru al Instr. o întâmpinare (publicată şi în "Neamul Românesc" din 30 Dec.), prin care îl rugam să binevoiască a-mi confirma oficial dacă acuzatiile d-Iui Papacostea sunt întemeiate or nu. La aceasta am primit adresa cu nr. 196,351 elin 27 lan. 1933, semnată chiar ele dl, prof. Gusti ca ministru, confirrnând că : -Intr'adevăr Dv. personal vi s'a achitat numai 17.000 ele lei. Res­ tul de lei 160.000 s'a dat pentru trebuinţele Direcţiunei regio­ nale a Arhivelor Statului elin Craiova» Aceşti 17.000 de lei reprezentau salariul meu de profesor pe luna Octombrie 1931, lună în care dela zi întâi îmi dedesem­ demisia elin Minister (de unde deci nu mai puteam primi salariu) şi obţinusern un concediu de 30 de zile pentru odihnă acasă, căci eu nu avusesem nici o zi de vacanţă. Ei mi-au fost plătiţi de Mi­ nister, pentrucă salariul meu dela liceu se lua de suplinitor pe a­ ceastă lună Octombrie. 5) Proces verbal. 1933, Maiu 17. «Pentru executarea ordinului fir. 45661 I 1933, al onorv Minis­ tel' al Instrucţiunei, Cultelor şi Artelor, clirecţiunea Contabilităţei, subsemnatul sub-inspector contabil din Ministerul Instrucţiunei, în ziua de 17 lVlaiu a. C., am continuat cu verificarea gestiunei 2) d-lui C. D. Fortunescu, fost director al Arhivelor Statului (sec­ ţiunea Craiova), pe anii 1931, 1932 şi 1933, luna Ianuarie. 1) Acest neisprăvit, cu 5 clase de şcoală comercială, fusese adus ca profesor suplinitor de 1. engleză. Ia Liceul "Carol 1", de fostul director. Când, î11 Mai 1931, venind dl. praf. Iorga la Min. Instr., iar cel ce scrie aceste rânduri fiind Secretar gen., în această calitate am anulat constituirea unei comisiuni particulare de liceu, ce se aranjase pentru candidatul de ci V. şi VI liceală Const. Mitirelu la gimna­ z iul din Calafat-lucru ce era contra legei-şi am trimis pe candidat la o comi­ siune ataşată unui liceu, singură În dreapt a examina un candidat de curs supe­ rior. De aci, ati tudinea acestu i ins, care tot sub un guvern ţărănist, dănsul fiind şi deputat. şi-a putut trece în particular examenele de liceu, iar vara trecută şi bacalaurea tul. 2) Cerută de d-l Fortunescu şi obţinută tOL dela dl, Ministru Gusti. 417 [418] Am constatat următoarele (în rezumat) : In anul 1931 (dela Aprilie) Venituri realizate . 240.000 lei Cheltueli In 1932 (anul întreg) Venituri 57.000 lei Cheltueli Imprumutati dela cl-l C. D. Fortunescu. . 130.976 lei 233.519 lei 189.682 lei Venituri Total venituri In Ianuarie 1933 0.00 lei 427.976 lei (pe 20 zile) Cheltueli Total cheltueli 4.775 lei 427.976 lei In ceeace priveşte sumele împrumutate dela d-l C. D. For tunescu pentru preîntâmpinarea diverselor cheltueli de ad-ţie, sa­ larii şi reparaţii la arhive, situaţia se prezintă astfel: Imprumutati în 1931 pentru combustibil şi plata ratturilor depozitului nr. 2: Lei 41.400. Imprumutati în 1932 pentru salarii, întreţinerea localului, mobilier, încălzit, etc.: 84.801. Imprumutati în 1933 pentru salarii şi iluminat 4775. Totalul sumei imprumutate instituţiei de d-l Fortunescu e ele lei 130.976" (deosebit de 7500 lei ce reprezintă contul sobaru­ lui Willy, ce urma a se timbra atunci, adică 138.476). [Urmează indicaţiile d-lui inspector asupra actelor ce tre­ buesc perfectate şi conforrnate dispoziţiilor legiitontabilităţii publice, -- chestiune exclusiv de formă, şi care priveşte numai pe funcţionarul Arhivelor, d-l J. Căncea, cel ce a făcut toate plă­ ţile furnizorilor şi salariaţilor instituţiei, dar care nu s'a confor­ mat nici PEtIl2t azi acestei îndatoriri de serviciu, cu complicitatea şi acoperirea directorului-dl. Doctor Plopşor -, cu care autori­ tatea tărănistă m'a înlocuit pe mine]. Semnaţi: Sub-inspector Contabil 1. Bârbulescu •••••••••••• Director Gestionar Praf. C. D. Fortunescu Conferinţă cu bucluc Publicăm conferinţa rostită de dl. prol. C. D Fortunesou la Radio, în seara zi· iei de 7 Iunie 1933, despre care oficiosul ţărănist scria a doua zi că a fost un discurs "CU caracter politic şi polemic, conţinând chiar elemente de instigatiune-. iar surata scriere. co­ memorativă, cu prilejul centenarului naşterii lui, 1811-1911, de N. Bănescu ŞI V. Mihăilescu. Bucureşti, 1912. 428 [429] să plec prin locurile amintite, ca să culeg ştiri, Lipsa de mij loace m'a îrnpicdccat. Dar după tipărirea cărţii şi aşezarea monumentului mi s'a adus la cunoştinţă două lucruri pe care le amintesc acum. Una e comunicată de o bătrână craiovean că, răposata doamnă Broş­ teanu, care, copilă de cinci ani, îşi reamintea încă prin 191.3 cum tatăl lui Ioan Maiorescu venise în Craiova îmbrăcat într'u-n cojoc ciobănescşi fetiţa smulgând câte un fir din lâna cojocului, bă, trânul îi spunea să nu-i mai. smulgă firele, că-l... doare pe cojoc. Povestindu.i regelui Carol Liu despre venirea în cojoc a bunicului primului său sfetnic Titu Maiorescu, Regele m-a Întrebat de m.în\i T, Maiorescu. \ Văzând că nu-i chip să-mi i,�u singur asupră.-mi sarcincl. am rugat pe cokgii şi prietenii N. Bănt;scu şi 1. M. Marinescu, nI cctri a:m i,,!cătuit Utl comitet :;upt preşecli�l\'ia r.ăposatuJui preot D. TIrj­ nescu, care-l cunoscuse pe 10,an Maiorescu. Vreo zece elevi ai Li, ceului Carol 1 şi ,ai Şcoalei superioare de comerţ mi-au dat ajutot ti'mp ele patru ani. din I 909-- 19 1 3, când cl111 prc'clat primarului mu- 430 [431] numentul �i am tipărit. în colaborare cu N. I3ănescu, biografia ma­ relui dascăl. Ca să fie o pildă am tipărit şi o clare ele seamă a subscripţiei monumentului, care s'a ridicat la frumoasa sumă ele peste I S.()OQ de lei aur, ceeace ar face astăzi peste 600.000 de lei. Darea de seamă s'a distribuit gratuit tutulor acelora cari subscrisese sau adunase măcar un leu. Având în comitet sarcina cea mai ingrată 7i mai grea, aceea de casier şiadunător ele fonduri, am întâmpinat multe şi mari greutăţi de aşa naturii, încât în alte tnrprejur ări analoage am fugit ele astfel ele însărcinări. In afară ele o mulţumire telegrafică a .lui T. Maiorescu adre­ sată mie personal, menţionată si in memoriile lui, tipărite în Con­ vorbiri Literare, după moarte, nici unul elin membrii Comitetului nu a fost onorat măcar Cll o decoraţie. Suflete generoase şi dezinte­ resate casi elevii lor ajutători, nu s'a g;îndil unul măcar la vreo atentiune. O spun acum. după douăzeci de ani, ca o simplă. consta­ tare şi nici de cum ca o plângere. Ca o dovadă că lipsa de bună cuviinţă a celor în drept nu m'a descuraja t e că, în urma· campaniei elin 19 [3, Între alţi morţi fiind şi fostul meu şcolar, naţionalistul advocat, Mihai! Lăzărescu. am luat iniţiativa ele a-i păstra amintirea în oraşul pe care-l iu­ bise. Cu ajutorul advocatului G. Craul'. care el a avut de data aceasta sarcina casicrici, am isbutit să dau şi acest monument Craiovci. E inutil să adaog că şi ele data aceasta cei cari lucrase mai mult - cu unul fiind Între cel c,an lucrase mai putin -'-. nu s'au bucurat de nicio distincţiune. V. Mihăilescu . ........... '. Eremitul dela Gauting D-I c; Bogdan-Duică, ne comunică spre pub licarc următoarea seri soare . Preei �',iJll.3t(, Domnul» lrofesor Ri:'lSfo.illcf volume mai vechi ale revistei "Arhivele Olteniei", am g ăsit in anul III (1924), p. g. 12, interesanta comunicare se.n­ nată de J!- Voastră şi inritulară "Craiova de odinioară dtipă călători stT,â';ni". La sf;1rşitul articolului 'aţi promis că veţi cominca nu­ mele civil al p�euclonimuluiEremitul dela Gauting. Neştiind dacă în unul elin anii următori aţi publicat numele autorului cărţii .,.Die Reisc narh dern Orient", iau voe a Vă i Il­ forma. dl printr'o întân1'pLare fericită am reuşit s'i descoper llU­ melc adevărat al lui. IJelllsdzes-PseudonYl1len-Lexikoll de M. Ho!:nllll11 şi H. Bo­ halta, Viena, 1906, înregistrează la p. 1°3: "Cauting Eremit \011= 431 [432] Hallburg-Broich, Carl /Fheodor Maria Hubert .Isidor Freiherr von", iar Allgemeinf' Deutsclie Biographie, reproduce în vol. X, p. 416--418 biografia lui, semnati de HyacHolland. "Baronul H.B. poreclit "turist, scriitor şi om original" s'a născut la 8 Septernvrie 1765 la castelul Broich lângă Duisberg (Provincia prusiană Cleve-Berg), fuge din casa părintească, devine marinar, şi se retrage .apoi, la vârstă de 2 5 ani, la castelul tatălui său. Persecutat ele Napoleon pentru 'O conjuraţieîndreptată contra lui, ·e achitat. Trece prin diferite aventuri militare, revoltând pe Corsarii din Tunis împotriva Franţei, organizând la 1814 o armată de voluntari Între Rhin şi Meuza, grijind de aprovizionarea trupelor ruseşti şi devenind în fine la 1815 Şeful Poliţiei generale a tuturor armatelor din Paris. Nefiind răsplătit pentru meritele sale în aşa mod cum spera, face conspiraţiuni în statele de nord. Se retrage, în cele din urmă, la castelul Fussberg , .Ung2 Cau­ ling din Bavaria, şi întreprinde de acolo multe călătorii priuEu­ ropa, toate pe jos. Moare, orb, la 17 Aprilie 1862, la castelul Horrnannsdorf (Bavaria). Pe lângă () carte ele bucate, a mal publicat descrierile călăto. riilor sale". In speranţă că comunicarea mea ar putea fi de:lnteres pentru D-Voastră, Vă rog, prea stimate Domnule Profesor, să prmiţi in­ credinţarea înaltei mele considr-ratiuni. Cernăuţi (Biblioteca Uuiversif ăţtt). • ••••••••••• Eugen 1. Păunel. o amintire despre George Ţiteica 1) \..c' lntrasem bursier in clasa 1 -a el Liceului Carol l-iu, Împreună cu alţi 7 colegi. SaUa de meditaţie el cursului inferior prin I 887 era in aripa dreaptă a internatului. 'Erau în total vreo 5--6 bănci si noi câte 4 parc-mi-se într'o bancă. In faţa sobei de cărămidă era banca clasei a IV-11. Perpendicnlare pe ea cum intrai pe uşă, l,a stânga, intr'o bancă erau o parte din elevii clasei I-a; într'o alta, tot pf',rtple'l1diculară cu banca de la sobă sta elev in clasa ,,1 IV-fa Eracle Sterian. medicul de azi, care mai târziu a plecat În Bucureşti. Faţă în faţă cu el sta banca clasei a III-el, În capul căreia se găsia bursierul G. Ţiţeica. Cei din clasa La le ziceau ,,'doml/ale" la cei din clasele dela a III-a în sus. Pedagogii erau mari. şi mustăciosi .. Nu ne explicac.\ deloc, �ar ula �lh seara ne ,ascul­ tau, Jar pe CCI «art nu ştiam lecţiile, pe langa ca ne puneau Jll g,e· llunchi, dar ne mai şi băteau sclra,\ăn ,Rar era examinată si cla�a 1) Cu prilejul împlinirei a 60 de ani, pentru care «Arhivele Olteniei, înfft­ j:işează distinsului oltean călduroase felicitări, cu omagiile sale de înaltă stimă şi admiraţie. 432 [433] a II-,a, dar a I11-a :)i mai cu seamă a IV-a niciodată. ;'-;1 într'a IV-a băetii erau mari cum sunt azi cei dintra VII-a . . ' Thr;id, retras, abia îi cunoşteam, când deodată îi văd pe cel dintra IV-.a chemând la tablă, 'la matematică, pe Ţiţeica, rug ân­ du-I să le explice el, cel dintra III-a, lor dintra IV-a! Şi de atunci l-am ţinut minte şi nu l-am mai uitat. Sunt aproape 50 de ani şi amintirea băiatului potolit, aşezat, măsurat în vorbă �i purtare nu mi s'a şters încă, Se mai certau unii, alteori se bă­ teau deabinele. Pe Ţiţeica nu-mi aduc aminte să-I fi văzut sau . auzit vreodată certându-se, ţipând sau b ătându-se ca aproape toţi ceilal ţi băeţi. Tot aşa de liniştit, sârguitor"i, lucru şi mai rar, modest, l-am văzut şi în cursul superior. In clasa V-a, faima lui de mate­ matician era stabilită, dar lucru curios era că şi la latină era tot aşa de bine pregătit. Pe când eram prin clasa a V-a îmi reamintesc şi aZI cum nu găsiam în tot internatul unul care să mă lămurească mai bine la latineşte decât pe Ţiţeica. Cartea, vioara, gimnastica acestea erau cele trei ocupaţii ale lui. Respectuos faţă, de alţii, era de toţi respectat şi admirat şi, lucru ciudat, nicidecum invidiat. L-am mai avut coleg de internat la Şcoala normală superioară din Bucureşti, Acdaş temperament liniştit şi egal cu sine însuşi, fără isbucnirile celor mulţi, de nu poţi nici măcar sta de vorbă, necum să discuţi. Această mare stăpânire de sine, pe care unii abia dacă isbutesc s'o aibă la b ătrânete. G. Titeica a avut-o de mic copil, fa'pt ce nu l-am Întâlnit la nlciunuJ' din cei pe cari i-arn cunoscut. Şi pot spune că am cunoscut �ieu nu puţini oameni. Să fie această stăpânire rezultatul unei perseverente autoeducaţii, sau adâncuri pe care nu le bănuim? Imprejurăril« m'au făcut să mă întâlnesc şi să vorbesc cu el tot mai rar, dar de câte ori am. discutat cu el. chestii care priveau şi marile interese ale ţării şi despre marii ei oameni - ce e dreptul foarte puţini -, mie care mi-a plăcut aşa de mult obiectivitatea, măr­ turisesc că l-am întâlnit tot atâta de obiectiv şi pe el. Eu Însumi om de convingeri, care nu 111.''[ iau după nimeni, r.ricine ar fi el, în chestiile în care pot să-mi dau seama prin mine şi prin nirnenea altul, gata să mă. cert cu ori-şi-cine pentru ceeace ştiu eu că e adevăr şi dreptate, chiar când uneori n'am fost amândoi de aceiaşi părere, ne-am despărţit ca buni prieteni, făr ă a ne certa, E, netăgăduit, tut om şi IIfl om de omenie, George Ţiţeica. Iar peste zece ani, când, mult mai cunoscut decit azi de către cei mulţi, cari n'au avut de unde să cunoască aurul sufletului săli. dis­ tins, va fi din nou sărbătorit, pentru toţi aceia cari se g ân­ dese şi la interesele mari şi permanente ale ţării, care cere să fie ajutată de cei mai buni fii ai ei - şi Ţiţeica e unul dintre aceştias->, va fi un prilej să i se recunoască şi alte merite şi mai mari decât cele semnalate astăzi aci. V. Mihăilescu . •••••••••••• 433 [434] Testamentele Craiovenilor can au avut gânduri bune pentru oraşul Craiova 1) IV, Testamentul deiunctului Steian Romaneanu TESTATVIENT Subsemnatul Şteţan Romaneanu, domiciliat în oraşul Craiova, nefiindu-mi dată mângăerea de a avea copii, prin Care să urmez a trăi 'ii. dupe moarte-mi. şi cărora să r ămână averea ce prin muuca şi economia mea am adunat, m'am decis şi am făcut acest testa, ment, care coprinde ultima mea voinţă. Acest testament se împarte în trei capitole din care; unul co­ prinde inventariul averei mele mobilă şi irnobi lă : al doilea cu­ prinde dispoziţiuni despre această avere Şl al 3-1ea coprinde dispo­ ziţiuni relative la Şcoala Romaneanu, CAPITOLUL 1. Art. 1.-Toată averea mea mobilă şi irnobilă se compune din următoarele; a) Stânjini moşie 63 în hotarul Mălăeştii de sus, plasa :\111'1- radia, judeţul Dolj; moşie, cumpărată dela Crăciun Ionovici, pe care stânjini îi va vinde executorii testamentari în interesul şcoalei ; b) Moşia Murta şi Colacul oe'i zice şi Georocelu, plasa Jiu de jos, judeţul Dolj, cu moara numită Sârba elin comuna Georu­ celu, judeţul Dolj ; c) Jumătate din moara Chirculeasa, cumpărată dela decedatul Ioniţă Iorgulescu, plus a 8-,a parte cumpărată dela Alecu Ceoro­ ceanu, precum şi două săptămâni din două luni elin aceiaşi moară cumpărată dela Constantin N. Georoceanu, aceasta situată În co­ muna Murta ce'i zice şi Ceorocelu: el) Moşia Başcovul, situată în coprinsul comunei Bascovul, p lasa Dumbrava, judeţul Dolj. Cele două moşii dela Iiterilc b şi d le-am cumpărat dela Dvlor : Marghio,ala Socoteanu. AnicaCacahceanu şi Dimitrie Ni­ colaide, toţi moştenitori ai defunctului Ştefan Alecu Ceorcceanu e) Casele din orasul Craiova. suburbia Sf. Ioan Sevastinn, strada Severin, cu locul, grădina si dcperidinţele lor; 1) Casele cu locul, gd.dina' "i depenclinţe1e lor tot din era.­ iova, strada Bucureştilor, în care �'e află şcoala Romaneanu; g) Ca avere mobilă, ori·ce bani, bonmi şi acte de creanţe s'ar aHa în casa mea la cleşchicle�ea succesiunei. 1) Comunicate de D-l Dem. D. Stoenescu. Vezi "Arhivele Olteniei" No. 47- 48, An. IX, 1930, pag. 93. 484 [435] r J CAI)ITOLUL IT. ArI. 2. - Toată averea mea mobilă 'ii imobila descrisă mai sus, o las şcoalei externe de fete din Craiova, care va purta inscrip­ ţjunea: Scoala externă de fete Şteţan Romaneanu, şcoală fondată de mine încă din anul 1857, şi întreţinută �'i cu ajutorul soţiei mele Zoe Romaneanu. Ar!. 3. -�. Averea mea mobilă, adică: banii li creanţele dupe incasare, o va asigura executorii mei testamentar! din cumpăr'i­ toare de proprietăţi, iar p<Îni't se vor încasa toate creanţele, '3U­ mele disponibile le vor asigura cum vor crede mai bine ca să producă venit, fără a compromite fondul. Ari. 4. -- Din venitul averei şcoalei vor ela executorii testa­ rncn tari �;j sumele următoare ele bani: a) Vor ela lei cinci mii No. 5000. surorei Inele 'E1enaRoma­ neanu; b) Vor da lei una-;mie-şapte-sute-şea�e zeci ŞI eloi N'o. [762, nepoatei mele de soră Zoe Dimitres'cu; c) Vor da lei 'una mie-şap:te-sute-şeaşe zeci şi eloi N'o. 1762, nepoatei mode de soră Saf ta Bălteanu; . d) Vor da, lei una mie-:japte-sute-'.;.eaşe zeci şi doi No. 1762, nepoatci mele de soră Efrosina Georoceanu; e ) Vor ela lei una mie-şapte-sute·şeaşe zeci şi eloi N o. [762, fiilor nepoatermels de soră Irina Theoclores'cu; .' f) . Vor da lei un,a-:mie-una·sută-:;;ea1ptezeci şi cinci N'o. 1 [75, Diaconului Saffir Ioannescu, institutorole �coalei Ştefan Roma neanu elin Craiova; . g) Vor ela lei un,a-mie�una-sută )apte zeci şi cinci Nu. 1175. Măndicăi Theodorescu, Directoarea scoalei Ştefan Romaneanu din Craiova. Toate aceste legaturi de la literile : a. b, c, d, e, f şi g, se vor da odată pentru totdeauna. h) Vor da lei trei-mii-cinci-sute·două zeci şi cinci No. 3525, pe fiecare an soţiei mele Zoe Rţ.maneanu, cât ya trăi D-ei. 1) Vor da lei opt-sute N'o. 800 pe fiecare an surorei mele Elena Romaneanu cât va trăi D-ei. Aceşti bani se vor ela cîte două-sute lei pentru fiecare tri­ mestru al anului. m ) Vor da lei şeaşe zeCl pe fiecare an bisericei din comuna Başcovul, pLasa DUt�l bra va, judeţul Dolj; n) Vor ela lei şeaşe zeci pe fiecare an bisericei din comuna lVIurta, plasa Jiu de jos, judelul Dolj; o) Vor da lei şeaşe zeci N'o. 60 p·e {iecare an, preotului care va oficia serviciul divin la mormintele noastre şi care va fi obligat ca la Paşti, la Crăciun, precum şi ceLe douăsprezece prasnice ale anului să serv!e.ască negreşit sf. leturghie. Legaturile de l.a literlle: 111, n .ti o se vor ela pentrlt pome­ nirea noastră şi a fiicei noastre Luxandra. Ari. 5. --iMi se vor face pomenirile regu�at până la 7 ani. pa. 435 III' [436] trivit poziţiunei mele sociale şi religiunei noastre creştine, dân­ du-se în memoria mea 40 sărindare, Ari. 6. - In puterea permisiunei ce ,am obţinut din partea Onor. Minister de Interne, dupe cererea ce ,am făcut Consiliului co­ munal al urbei Craiova, eu şi soţia mea vom fi înmorrnântaţi în grădina şcoalei, unde mi se va construi şi un mic paraclis în care s'ar putea oficia serviciul divin. Ari. 7. - Toate legaturile ce am testat se vor achita d.n pr.­ sosul venitului averei şcoalei şi legatarii în nici un mod nu vor avea dreptul de a pretinde dobândă la legaturi, sau ele a pre­ tinde să se achite din fondul averei. CAPITOLUL III. Ari. 8. - Ne având copii ai noştri, Dumnezeu m'a luminat şi atunci am înfiinţat şcoala numită Şteţan Romaneanu, din Crai iova, pe care am considerat-o şi o consider ca pe copilul meu mult iubit şi căreia doresc toată fericirea şi prosperarea ei. Art. 9. -- Pentru administrarea şcoalei şi averei ei, numesc pe viaţă doi executori testamentari, pe onor. Domnii: Sava Şornă­ nes cu, preşedinte al Curţilor de Apel din Craiova, vechiul şi iu­ bitul meu am.c, către care am distinsă consideraţiune şi afecţiune, şi pe diaconul Saffir Ioannescu, care a adus multe servicii şcoalei şi cu multă demnitate şi activitate: amân doi persoane în care am deplină încredere şi pe care îi rog să primească această însăr-, cinare. Ari. 10. - Lăsând la înţelepciuneaexecuto�ilor t:sta:nelltari modul de adm.nistrare al şcoalei şi averei ei, totuşi am SImţit nece­ sitate a indica aci câte-va puncte principale, obligatorii pentru toţi executorii testamentari, ori. care ar fi. Art. 11. - Executorii testamentari sunt datori a îngriji de şcoală, şi averea ei, astfel ca întotdeauna să fie la înălţimea scopului pentru care s'a fondat, adică: o instrucţie solidă şi gratuită pentru fete de verice condiţiune, Art. J 2. - Executorii testamentari vor numi personalul şcoalei, fixind retribuţiunea prin budget şi vor căuta ca personalul ei să. fie luat dintre acele persoane, care trecind examenul ar putea avea dreptul de a funcţiona ca institutori publici; vor îngriji încă, ca programul şco,alei să fie totdeauna conform cu acela al scoale­ lor publice. Art. 13. - Măndica Theodorescu, actuala directoare a şcoalci mele, pe care am numit-o încă din anul 1878, are dreptul să ră­ mană institutoare până se va retrage. Art. 14. - Diaconul Saffir Ioannescu, actualul institutore al şcoalei, pe care l'am numit eu încă din anul 1 873, doresc ca pe lângă sarcina de executor testamentar să. rămînă şi institutore su­ perior al şcoalei mele cât va voţ, căci cunoscând mai de aproape gândul şi intenţiunile mele, va putea fi cel mai util. şcoalei. Ar!. 15. - Inst itutorii şi instkutoarele, după oe vor împlini 25 ani de serviciu, au dreptul a se retrage şi li se va da imediat pensiunea prevăzută. 436 1 r [437] Art. 16. - Executorii testarnentari, la Începutul fiecărui au, vor forma budgetul despre venitul şi cheltuelile şcoalei, vor face plăţile cu mandate, ţinându-se o cornptabjlitate cât se va putea de regulată. Art. 17. - Execurnrii testamentari vor avea dreptul la un onorariu, ce nu va trece peste 5% pentru fiecare, din venitu] total al şooalei pe an. Ari. 18. -- Unul dintre executorii testamentari va fi şi casier, şi ca casier va fi dator să. dea o garanţie egală cu venitul aproxi­ mativ al şcoalei pe un an. Dispensez însă de garanţie pe Dvnul Sava Şomănescu, care va funcţiona şi ca executor testamentar şi ca casier. Art. 19. - Doresc ca executorii testamentari să nu fie decât doi şi să fie numiţi pe viaţă şi alegerea lor se va face cât S'ei va putea din familia foştilor executori testamentari. Art. 20.'- Pentru a evita veri-ce nedomerîre în privinta ale­ gerei executorilor tesramentari, am decis în modul următor: Fiecare executor testamentar la intrarea în funcţiune va alege un supleant al său, şi dacă. va fi primit de cel alt executor testa­ mentar, va înlocui de drept pe executorul testamentar al cărui su­ pleant ar fi în caz de vacanţă. Dacă însă. persoana propusă ca supleant n'ar fi primit de cel alt executor testamentar, în asemenea caz ambii executori testa­ mentari propun câte o persoană la alegerea şi numirea a trei persoane şi anume : primul preşedinte al Curţilor de Apel din Cra­ iova, directorele liceului din Craiova si unul dintre cei mai dis­ tinşi părinţi ai copilelor din şcoala mea, veri-care vor fi clup3J vremi. La caz de ar muri executorii testament ari fără a-şi fi nu­ mit supleanţii lor, atunci persoanele numite mai sus vor alege şi numi de drept executori -tesramentari. Art. 21. -- Executorul testamentar casier va conserva titlurile averei mele mobilă şi imobilă Lăsate şcoalei, precum şi averea mea mobilă; toate însă aceste operaţiuni se vor face cu ştiinţa celui ah executor testamentar. Art. 22. - Neînţelegerile dintre executoriitestamentari se vor judeca de cele trei persoane prevăzute la art. 20, care VOl' decide în ultim resort. . Art. 23. - Excedentul venitului va merge crescând până va deveni o sumă considerabilă, şi atunci se. va divide În două păr �i : o parte se va capitaliza şi consemna pentru a forma un fond de rezervă pentru necesităţi, iar pentru cea altă parte se va construi un nou local în locul celui actual pentru şcoala Ştefan Romaneanu şi care va fi mai spaţios şi mai apropiat necesităţilor şcoalei, Însă tot pentruexternat, de patru clase primare. Dacă. Însă îrnprej urările vor necesit,a mai curând clădirea noului local, atunci executarii vor aviza la aceasta şi vor face cum va fi şi cum vor crede mai bine în interesul şi p'rosperarea şcoalei, 437 [438] institutore va servi şcoalci o pcnsiune egală cel puţin avut în momentul când în-, anterior este ultima şi nestrămutata mea voinţă. şi desfiinţez în totul ori ce alt testament An. 24. � ... Ori ce institutoare sau neîntrerupt 7, 5 abi, va avea dreptul la cu a treia parte din salariul ce va fi cetează de .a mai functiona. Ari. 25.' . ExeCl;torii restarnentari vor îngrij i ca dispoziţiile acestui testament relative la şcoală, precum şi budgetul de veni­ turile şi cheltueâile şcoalei să se publice în fiecare an într'unul' din jurnalele elin Craiova, pentru a cunoaste toată lumea voinţa !;ii elis'· poziţiunea mea. ArI. 26 -- Executorii testamentar] nu vor permte nici Sta­ tului, nici Comunei, în fine nimănui de a se amesteca cu ceva În administrarea Şcoalei Romaneanu şi a averei sale, căci dorinţa ';ii voinţa mea este,' ca această Iondaţiune să-şi conserve caracterul său cu totul privat ; numai survegherea invăţărn tntului aparţine Mi­ nisterului Instructiunei Publice. Rog pe toate rudele mele să nu fie mâhnite că mi le-am lăsat lor averea mea, căci vor avea dreptul să, fie mândri dacă vor în ţeleg e scopul care m'a însufleţit, când am dispus ele' averea mea, Iăsând-o în scopul ele a prospera neamul nostru românesc prin instrucţiune. Aceasta Revoc acestuia. Am făcut dar acest testament în formă mistică şi în trei exemplare, avându-mi raţiunea întreagă şi -exersiciul tuturor tacul­ taţilor mintali: iar testamentul s'a scris de o altă persoană şi 1 am subsernnat cu propria mea semnătură. Făcut în oraşul Craiova, astăzi la 22 Noernbrie anul 1 i\82. (subscris) Şteţan Romaneanu . •••••••••••• Sate care au apartinut âltor judeţe Nu rari sunt cazurile, pe cari le observăm atât în trecutul nostru istoric cât şi în zilele de astăzi, când unele sate, din anu­ mite motive de ordin administrativ, cu prilejul unei noi delimi­ tări trec dela un judeţ la altul. , '. Aşa a fost în prima jumătate a secolului trecut cazul cu satele: Cacaleţi, Zănoaga şi Coşoveni. 1) Cacaleţii, care actualmente poartă denumirea de Castra' nova, vine din slavonescul -scacaleţ- 1) şi înseamnă lăcustă. Ar fi trebuit deei să i-se spună Lăcusteni, după cum se află, nu departe de Cacaleti, în judeţul Dolj, un .sat cu asemenea numire. Incă din 4 Decembrie 1685\2), acest sat se întâlneşte în do­ cumente aparţinând judeţului Ddlj, Il putem urmări în documen­ tele anilor 1685-1845-6, parte ,din; ele publicate de d-l Stoica 1) Arhivele Olteniei, 1929, nr. 43-44, pag. j. 2) Idem, pag. 310. 438 [439] Nicolaescu în revista «Arhivele Olteniei 3)>>, parte transcrise de către autorul ") acestor rânduri, căruia is'au pus la dispoziţie40 de asemenea acte de către familia Dvtru Georgescu (Tudorache)­ ca aparţinând judeţului Oolj şi purtând denumirea de mai su�. Prin anii 1846 - 7 Cacaleţii au trecut la judeţul Romanaţi, după cum reiese din două documente din 18475) şi 18516). 2) Z�llloaga (cuvânt de origine slavonă), sat de pe şoseaua Caracal-Craiova, aşezat pe un loc neted şi noroios când cad ploi, deasemenea a făcut altădată parte din «sud Dolj-: Se face aceasta afirmaţie pe baza unui document din Decembrie 18397), în care se spune că acest sat a trecut de curând dela jud. Oolj la jud. Romanaţi, unde se află şi acum. De când va fi aparţinut ju­ deţului D01j nu putem şti, neîntâmplându-sa Si} ne cadă nici în mână şi nici sub ochi vre-un document din acest sat. 3) Mai surprinzător pentru noi e menţionarea satului Coso­ venii într'un document din 20 Decembrie 18158) la judeţul Ro­ manaţi. Nu putem şti cam de când a aparţinut acest sat judeţului Romanaţi şi nici când a trecut la judeţul Dolj, Ilie Chlrrţă • ............. Insemnări din 1 798 şi 1802 referitoare la istoria Olteniei 1) 1. «La leat 1798 au fost mare răsmăriţă ; inpăratu din Tarigrad cu pasmangiu dela Oii, şi au venit toată puterea înpărătească asupră-i, toţi paşii lui, pănă şi căpitan Başa, şi la Mai 15 zile au venit şi Alio Başa viziru dela Anadol, şi au făcut oştile lui multe zulmuri în Tara Românească, şi Măria Sa Vodă Costandin Hangeanrl{tu (sic) au mers la Craiova şi până. la Ostroveni, şi oştile înpărăteşti au ocolit Oii şi n'au ales nimic. Iară spre toamnei s'au făcut pace; iară iarna Costandin Vodă HangeanrlCw (sic) au scos Va câritu 1, şi înpăratu măniindu-sa pre el, au trimis şi I-au tăiat". 2. Pe aceiaşi coală, după un interval liber, ca de două rân­ duri, urrnează: -Iar la leat 1802 Mai, 2 zile, iar s'au ridicat pasmangii asu- 3) Idem, pag. 311-319. Documente din: 10 Iulie 1673, 1 Noemb. 1692, 22 Martie 1786, 2 Aprilie 1786, 29 Mai 1786, 10 Noemb. 1786, 19 lan. 1795 4) Ilie Chiruă, Copii transcrise dupe originalele familiei Tudorache. Docu­ mente din 1818, 1822, 1824 (sunt trei), 1825 (sunt două), 1826 (sunt două), 1827, lH30, 1831 (Sunt două), 27 Aprilie 1832, Decemb, 1839 si Decernb. 1840. 5) Idem, ibidem. ' 6) Idem, ibidem. 7) Idern, ibidem H) Arhivele Olteniei, 1932, nr. 59-60, pag. 63.i . 1) Aceste însemnări au fost găsite printre hâr tiile rămase de la regretatul prof -. A. MIrcea, fost director al Şco alei Normale de învăţători din Craiova, pasio­ nat\ubitor de «yechl(l!ri� istorice naţionale, şi care a strâns multe documente, cu ajutorul elevilor săi. 439 • I I [440] pra Craiovii şi au venit unii în Rămnic, alţii au venit la Caracăl, şi pă câţi creştini au prins le-au tăiat urechile şi nasu, pre alţii au omorît şi Tara Românească s'au spart toată; până şi Măria-Sa Vodă Mihai Şuţu şi părintele mitropolit Dosotei şi boerii cei mari au trecut în ţara Ardeal şi spre toamnă au trimis înpăratu Mos­ ctalilor) sol la Dii şi s'au făcut pace •. � J. «Iar toamna în zioa de Vinerea mare, Marţi s'au cutremurat părnântu, cât s'au surpat multe mânăstiri şi case şi pe alte locuri au crăpat părnăntu şi au eşit apă neagră. Şi pentru ca să nu se uite unile ca acestea, am scris ca să să ştie. Şi cine va ceti să pomenească aceasta. 1802, Oct. 14. Mihai... sin popa Stancu ot Moţăţăi- 2).., Pe verso găsim povestiri cu caracter religios. A. M. Pârvulescu. ,V. il. J usemnări l« aCI reprodusa sunt scrise cu cirilice, pe o sin­ gura Ioae de hârtie de mărimea unei jumătăţi de coale, E scrisă pc ambele feţe (pe verso scrie despre Si. G!-,igorie, a cărui cazanie abia întro zi se iSpilTăveşte). Sunt preţioase inforrnatiuni oltene, despre jafurile făcute, de Pasvangii în Oltenia în I..'298 .şi 1802. A fost găsită. de subsemnatul printre hârtiilo rămase dela regretatul prof. A. Mircea din Craiova. Punctuaţia şi ortografia s'au rectificat. ·11 .. NOTIŢE 1. Despre banul firigorie Brâncoveanu. La articolul d-Iui Ilie Ohirită, publicat în "Arhivele OI. teniei", Mai-August 1933, pag. 195L205, am câteva întâmpi­ nări de făcu t. a) Anul naşterii lui 81'. B., 1771, nu este o "deducţie a autorului" (p. 195 n. 1), ci rezultă din catagrafia de la 1829, pe care d. Ohiriţă o 'citează. la p. 202 şi unele se atribue atunci lui Brâncoveanu 58 ele ani. b) Chestiunea când a fost ban (mare 81'. B. nu este lă­ murită. In orice caz nu .la 1801--1802, curn crede d. Chiriţă (p. ] 97). Atunci ban mare a fost Manolache Brăncoveanu, tatăl lui Grigore. Acesta din urmă a putut fi ban, un moment, la 1813, căci d. Chirită arată. (p. 196) că el poartă titlul d� fost mare ban î11Că din Iulie acel an. Se mai poate însu, deşl aceasta se pare inadmisibil d-lui Chiriţă (p. 198), ca 8rigore B. să nu fi avut dec.3-ttitlul onorific de mare ban. In acelaş caz cred că a fost Gheorgh � Arghiropol (Studiul meu "Ba­ natul Olteniei şi Oraioveştii", extras, p. 106 şi 11. 25). 3) Sat în jud. Dolj, 440 [441] c) Nu e.sto exact ce scrie d. Clririţă (p. Hl7 h l:�1 pe v.re­ mea lui lan Vodă, Caragea "începe" «urentul pentru înfiin­ tare de şcoli prin oras-le elin 'provincie. J ucepuse mai diua.intc. el) Grigore Brăncoveanu n'a, avut nici 'mi rol ]aÎn.cC'7iU­ lui dornn iei lui Origore Ghicn (p. Hl�), pentru că nu s'a în­ tors de I;! Braşov decăt la 1826. Actul (le la 1823, cital de d. Chititi) (11. 2(1) din lucrareaunea "i\l'lliv,a G. OI'. Cantacu­ zino". nu dovedeşte contrariul. In acel act se spune cii Gri­ gorc Brăncoveauu adeverise la Braşo» testamentul fă.cut atunci acolo de vorn icul Iordache SI.ătineallu. Tot la Braşov îşi face Cl-rigore Br. şi a! doilea testament, :1.0, lb�4. De altfel, d. Chi­ liţ;) IlU vorbeşte ele testamentele banul ui Urigol'e, interesante d in ma i multe puncte ele vedere. e) Ou privire la ra.porturile dintre Gr. B. ::;;i 'I'u.lor Vla­ dunir escu, el. Oh irită (p. 20U şi 201), se releră la "Viaţa. romă­ nea-că, XXIl, 1930, p. 251-J". Aoest 'mod ele a. cita, nu este recomandabil. l-'}, cel ucis de Radu Voda Mihnea la 1616. Se ştia 25) că a fost că­ sătorit cnGrăjctana Băleanu şi că n'a avut copii. A avut Iraţi, dintre cari se cunoaşte numai 'Coma care, la răndu-i, n'a avut decât UIl fiu, Mihai 26) şi o fiică, sotia lui 'I'udosie spătar Rudeanu, din Curtisoara 27). De a]t[I, parte, documentul vorbeşte de Vasile Vodă, care nu poate fi decât Vasile Lupu, "când a fost în casa la Radul Voevoc! şi s'a întâmplat la perirea Lecăi sp'[I1;<11'''. Se ştie că Vasile Lupu a fost fiul lui Nicolae, vel agă în Muntenia, al doilea ctitor al bisericii Stelsa din 'I'ărgovişte, retăcută apoi de Vasile V o,cl[t. IaU[, rcgestul. La 23 Martie 7171=1663. Noi hoerii, 8troe 28) vel vornic, Radu vel Jog. Kretzulssoul, Mareş 29) vel vistier, Badea 30) vel cluoer, Preda 31) vel stolnic, Oonstantin 32) vel comis, dat­ am cartea: noastră de judecată la mâna lui Gheighe Băleanul vel ban şi <1 nepoţilor lui, Matei, Socol, 1 vaşco, feciorii, lui Pătru 33) căpitan, pentru că au avut întrebăciune, înaintea. Domnului nostru Gl'gJrie Ghica voevod, cu Matei postelnicul şi cu frate -său 1 van spătar din Curtişoara 34), pentru moşia elin Cătun, cu viile, care moşie fost-a cumpărat Leca spătar, unchiul lui Matei post. şi al lui 1 van, împreună cu jupâneasa lui Grăjdana J5), încă în zilele răposatului ŞIărban Voevod 36). Iar după aceea, întâmplatu-s'a Lecăi spătar moarte de sabie de Radu Voevod şi la moartea lui a lăsat tot, [upănesii Grăj­ c1anii, 0[[, feciori nu le-a fost rămas ... , precum zan văzut noi 23) Arhivele Statului, Arnota, pachet 1, doc. 2. 24 Coutirnporanul acestuia, faimosul agă Leca, a fost incepătorul familiei Racoră (1. Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacuzino, pag. 52-3). :?") Jbid., p. 24. 26) St. D. Grecianu, Genealogii documentate, I, 265, 269, 27:', 287-8. 27) Pe baza unui document în care Tudosie spătar este calificat de frate (în înţeles ÎnsI1 df' cumnat) cu Mihai, s'a crezut că Leca sptltar a fost din familia Rudeanu (Grecianu, 1. c. 288.-- Filitti, 1. c.); va fi fost şi el un ',arbtmaş», ca şi Leca aga (A. Veress, Doc privitoare la isl. Ardealului, Moldovei şi r,\rii Româ­ neşti, VI, indice). 28) Leurdeanu. 29) Băi eseu. 30) Bucşallu. 31) Poenaru. 321 Vărzaru. 33) Băleanu. 341 Rudeni 35) Rl1eanu. 361 Radu Vodă Şerban. 447 ro , [448] ;;:i scrisoarea lui de la moarte, scr'is.i de duhovnicui lui, pOpii Proca .... şi cartea lui Gavril Voevorlv") şi cart ea �ui Vasile voevod, când au [os! în casă la Radu T' ae vad şi !:i '0 întâmplat I,Ci perirea LecăJ sPtc'ilar ... Şi 'tot a ţinut (Grăjdana) cu bună pace pănă în zilele lui Leon Vodă. 08). Atunci s'a sculat Mihai, uepotu 1 LeG:"1 i şi cu cumnatu.sâu 'I'udosio spătar 39), tatăl lui Matei 'post. şi al lui Ivan spătar, de al uat aceste vii fărit elc' li.mptate ele la jupăneasa Grăjdans, şi le-a vândut Manului hanul, ce a fost atunci postelnic mare. laIII după: ce a stătut Matei Vodă Dormi, jupăneasa Grăjdana a mers cu jalhă (şi a ci'<şt,igat). DUpi'L aceea s'a întâmplat moarte jupânesii Grălj­ flanii, iar Matei VocEI, a luat viile pe seama dornuoască, apoi le-a elat pe seama lui Pătru căpitan, fratele lui GheOlgllt: hanul, iar Pătru C�IIP., vrănd să TIU Iacă părtaş şi pe f'rate-său (Jilerghe, il utublat cu meşteşuguri, împreună cu Mihai, ne­ potul Leoă: ... .laruîn zilele Mihuii Vocli:l.40), sculatu-s'a iarhanul Manul dea lepădat ughi 200 cocouilor lui Pătru căp. ;:;i el luat viile pe seama lui. Iar acuru, căutăndu-si dreptatea Uilerghc banul, socotit-am în tot chipul, fiind ele faţă, i3i Matei post. fli frate-sun Ivan spătar ... 41). 2. Următorul regest, tot din tişele r.iposatului general P. V. N ăsturel, 'Privitor la "mazâJi" din judeţul Rărrrnicul. �:'iTclt, vine si:î, se adaoge Ia un document similar, eli un an posterior, oe am 'publicat În "Analele Brăilii" 42) şi asupra că­ mia d. Iorga a' făcut 4:3) inte1\8Santa observaţie Ci\ originea m<::z5Jilor (lin jmleţele BU7.[lU, IL Silrat şi Brii,ila, trebue urcaU\ la Mihai Viteazul care, la 1598; vorbeşip, ele "I>anus nostiet .Bozavari811sis et Brailensis" 44). La 23 Fevr. 7171=1663. Adeea noi, boerii mazili cari sanLem elin jurleţul H,.'i,mnicului, pre nume Mihu sp[,tar sMt Dediul post.,i Gheorghiţă brat ego, j Nicola brat ego, i Dumitraşco cu hrat ego Mihalcea snit, D[ulcienu ('1) ot Sci\,u· iani, i A ndroni c[t:pitan ot R.i11nuie;, iMogoş iuz. ot Costian i, i Dragul iu7.. oL Pâclen'il i Ştefa;u lUZ. ot lBogcltlllei, i Şailldru iu7.. ot fl'.},mho8f) ti., i Gavrincen e<'ip. 01. Bhleşti, i Zbiara ctlp. 01; Grădeşte, i Macovei iuz.ot Bonluşa.lli. i ['eciorii lui fl'ftnase Grem ('1) ot 1-1 a i(l[Li, scriem acest al nosLru ;;;apis la mâna (t-Iui Constantin vei cornis4!'), eli [iind cu Ilai maz.i1] Stoica, snă,Pătr[tscan vornic si f1câ.LHI ui­ ruI lui s(, dea ughi 67 la ,harac'i, rlilJl]HeUl1i't' Gli cheltuiala ca7ulwl. lIeav.1ncl de llllde (Iil, sculatu-s'a, ele a fugit şi birlll 371 lVlovil�1. 1618-1620. 38) 1629-1(,32. 39) Rudeailll. 40) lVlihnea al III-lea, 16:;8 -IG59. 41) A rhiveJe Slatului, Casa Safla Castri,:" pachel 1, doc. l:i. 421 Anul IV, no 2�3, Aprilie -Se�tembrie 1932, p. 139. �3) In Revista istorică, XIX (1933, 'P. 197. 441 Hunnuzaki-Iorga, Xli, 373. ,15) V,jl'zaru 448 [449] lui il ],�Ililao; ucdat. Ui,dlzi1ncl birul lui leuil,'Ş în spatele uosuu, sculatu-ne-am cu toţii de am căutat GC VO�TI gi�Lsi rămas eLe ule lui în urmă, ca, s.i vindem, .săi p]Iătim .imprumuta lui; I:Î alt ncniica nu am. g[lsit, nu�(, cât o moşie aUUIl1c Buncşti. cart' njil1lgC' 'in balta, -Amar1ti, ou jiartea ei din baltă, (':îi ii vine. si stiill:! Ilai că are si el-lui Coustautiu wel comis mosie 'i n Î3m;cşti, .... ;111l mers 1:3. el-lui de ue-am rugat ca să dea 'd-Iui aceşt i bani şi s[\-i dăm această moşie. iar dlui, g;},mtin(] c), nui va fi moşia cu pace, s'au apărat. iar noi, Ilcg{l,sind alt ce 8[c vindem iar am mers la el-lui .... Intraceea, el-lui. ni-a dut ;lcP,;\ti haui , iar !lui îne;l,i-am fii(�ut a\'(�sl' zapis al nostrut"). Ioan C. Filitti . •• U1 •••••• II.1IilI o lămurire Disciplin;î istorică cere imparţialitate oricui vrea să lase scrrs ceva urmaşilor. Acestei discipline ne supunem şi noi, si nu ne supărăm câtuşi de puţin, atunci când cineva 112 face rectificări SJU ne completează articolele referitoare la "Boierii Brîncoveni", ..:a1'C Clp:o,r în revistă, CI din contră ti suntem mulţumitori pentru aceasta. Şi acum, fie-ne perm.s să stăm puţin ele taină cu d-I L. I<'j.litri. pretiosul colaborator al "Arhivelor Olteniei'. In "Notiţele" .Domniei sale din nr. ()5--�66, la pag.l+o găsim următoarele: "D. J1:e Chiriţă În Arhivele Olteniei. Sepl.---Dec I ')T�, p. 395-6, 1 pi1c<1iul· "16) Arhivele Statului, MAnfl.'ilirea Râmllic, pachet 5, doc. 9. 449 [450] Cât priveşte fraza că. "In treacăt" (la P: 31 il) completez că dania lui Constantin IU Brâncoveauul către biserica SL Gheorghe Nou este din. 1742 şi se găseşte în Greceanu, Genealogii, III, p. 163", nu şi-ar avea rostul câtuş de puţn, fiindcă noi a 11 menţionat aces:.i îl are şi d-l Filitti, şi-l ispăşim noi cari n'avem mijloace imediate pentru a-i controla datarca documentelor. asemenea lucru în nr. 63,--64 al revistei, la pag. 315, el trimi­ terea la "Iorga, Studii 'şi doc. vol. V, p:lg. 1 C) 5. Se putea spune, foarte bine, că relatarea pe care o facem după Iorga se găseşte şi în Greceanu. care credem c'a luat-o tot din "Studiile şi documentele" marelui istoric. N oi nu cunoaştem din Creceanu decât două vol me ale operei: "Genealogiile documentate.i.", şi rămânern surprinşi c:111.1 d-I Filitri ne trimite Ia al treilea volum crin această lucrare, ce nu există, elin câte ştim noi, Poate să fie şi cifrarea ele ,,111" iarăş un Iapsus, san mai de­ grabă o greşală azeţarului, Ilie I. Chiriţă. Biserica sr. Dn mi tru din Craiova, rezidi iă de Hegele Carol T. 450 [451] .� ••••••••• ' •••• m ••••• D •••••• g •••••••••••••••• a •••••••••••••••••••••••••• II • It! : 5 RECEHZII 5 : . .. . ••• " •••••••• 5 ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• CĂRŢI Bugomilismlll şi Româl1ii, de Prot. Dr. Gh, Ciuhanau, retipărire din Revista teologică, Sibiu 1933. Tiparul tip. Arhldiecezane, 24 p. f. p. Sunt câteva note interesante scoase din paralelIsmul făcut Între concepţia bogomilă şi creştină ortodoxă, despre arhanghelul Mihail. Se vede că multe texte socotite bogomile nu sunt alt­ ceva decât apocrife creştine, fără de nicio legătură cu Bogomtlismul, in­ Hrmându-se astfel părerea greşită a lui Haşdeu, care le credea ca atare. Un punct temeinic pentru aceasta e constatarea rolului pe care îl are arh, Mihail in legendele aşa zise bogo­ mile cu privire la căsătorie şi naş­ tere, când ştiut este că Bogomllli nu admit pe cea dintâiu (matrimonlum est lupanar) şi combat pe a doua (prin naştere se prelungeşte păcatul). In consecinţă e vorba numai de apo­ crife în textele rnăhăcene, nu de Bogo­ milism. E de reţinut însemnarea că "în vechile noastre monumente de cultură religioasă, ca şi în credinţele popo­ rale ale Românilor, a trăit şi trăeşte încă concepţia unui creştinism popu­ lar apocrif" (pp '23-24), care ar tre­ bui mai larg studiat. Am impresia că prin acesta s'a păstrat creştinismul nostru, atâta vreme cât n'a mai fost În legătură nici cu Roma şi nici chiar cu Bizanţul. Acest creştinism popular este atât de viu şi azi, deşi este con­ damnat de biserIca noastră, căreia Îi este Însă inofensiv. In ceeace prive­ şte credinţa despre călătoria sufletu­ lui după ce iese din trup, pe care autorul o găseşte la Caravlahii din Bos­ nia, ea este răspândită şi În Oltenia, unde se adaogă, că deaceea trebue ţinut mortul trei zile, ca să aibe timp sufletul să colinde pretutindeni pe unde umblase fiind in trupul său. In alte părţi lnsă se crede că nu e bine ca să răsară de două ori soarele peste mort. La Arad, de unde ne vine broşura aceasta, credem că părintele Ciuhandu n'a avut tot materialul necesar pentru un studiu care interesează atât de mult buna cunoaştere a credinţei po­ pulare, însă ar fi fost de utilizat cu mult profit N. Cartojan, Cărţile po­ pulare în literatura românească, vol. 1, Epoca influenţei sud-slava, Bucu­ reşti, editura Casei Şcoalelor, 1929, cu bogata bibliografie. Sperăm însă că aceste note mai vechi ale auto­ rului nu se vor opri, ci vor fi adăo­ gale cu cercetări noul, care ne inte­ resează în deosebi,lntrucât vin de la un cleric. Aurelian Saceedoţe ann, COIltribttţill11i la o mai b#tlti org asueare a sistemului nostru represiv în pe11itellciarele de fe­ mei, conferinţă ţinută de "Cercul de studii penale" in Buc. la 26 Febr. 1933, de dona Eugenia Economu, directoarea penitenciarului de femei "M i s l ea", Tip. Diecezană, Oradea, 1933. - Plecând de la constatarea că în legiuirile noastre .Iipseşte total­ mente un capitol rezervat pentru tra­ tamentul special din închlsortle de temel" .autoarea, pe temeiul experienţei sale de peste 20 de ani, de când conduce o închisoare de femei, arată care sunt lipsurile legii penitenciare şi in ce sens e necesar să se fad o modificare aci. D-sa cere cu drept cuvânt .să se prevadă În nouile le­ giuiri reguli speciale pentru regimul femeilor del!cvente, care trebue deo­ sebit formal de regimul bărbaţilor delicvenţi", aceasta În interesul social, caşi al numitei categorii de femei. Fiztcul, moralul şi psihologia femeei fiind mult deosebite de acele ale băr­ baţilor, modul de reacţiune la pe­ deapsă este şi el diferit. Constată în favoarea femeilor că În 23 de ani nu a avut nici o recidivă in materie de crimă la femei, după cum constată că 451 [452] pedepsele aplicate acestora sunt în de. regulă mal mari ca acele date băr­ baţilor pentru crime la fel făptuite. O-sa recomandă ca în noul cod penal mnxlmul pedepsei aplicate femeilor să fie de 15 ani muncă silnică, iar pedeapsa să lie socotită dela incarce­ rare, nu dela data decretului. Cere apoi "un regim clar şi special pentru femei in locul art. 153 privitor la Iibe- r sre condiţională", aceasta putăndu-se face după executarea a un slert din pedeapsă şi pe temeiul recomandărei celui ce singur e în măsură s'o Iacă, directoarea penitenciarului Doreşte de asemenea să se facă posibilă reabili­ tarea delicventelor la eşirea din inchi­ soare, spre a le face cu putinţă o viaţă în societate, reintegrându-le în uma­ nitate. Se dau impresionante exemple in favoarea acestui deziderat. Se cere apoi regularea situaţiei copiilor năs­ cut! in penitenciar or aduşi acolo de mici cu mama lor, cari copii sunt după regulament lăsaţi pe drumuri, la poarta închisorii, cum au ajuns 10-:-11 ani. Jn sfârşit se atrage atenţia asupra regimului regulamentar prea romantic instituit în favoarea dellc­ ventelor celor mai rele şi mai perfide din penitenciar, a zise lor "deţinute politice'. Ocrotite de o lege rare le consideră ca pe un fel de pensionare de la un Notre-Darne, li se permite a primi orce corespondenţă şi oree vizită, alegându-şi ca ocupaţie pe a­ ceea de a citi manifeste comuniste şi de a face propagandă în acest sens, cum şi de a instiga la revoltă pe de­ ţinutele de drept comun. Această lege, zice autoarea, "departe de a constitui un regim de represiune pentru deţi­ nute, constltue din contră un mijloc de represiune şi de teroare contra directoarei", căci aceasta n'are nicio putere legală contra lor. Legiuitorii noştri urmează să ţină seamă de toate cele expuse în această conferinţă şi de propunerile d-uet Economu. Am a- '. vut şi eu prilejul - caşi d-nul Iorga, când era ministru - să vedem peni­ tenciarul-şi am rămas surprinşi de ţinuta de ordine, de aspectul cinstit gospodăresc al acestei instituţii, care a avut rarul noroc de a-şi afla ase­ menea conducătoare. Bisericile moldooeneşti dill sec. XVII şi XV/II· lea de G Balş Ed. Fundaţiunea "Regele Ferdinand", 1933, Buc. Tip. Marvan. Volum de 452 655 pagini,-în urmare Ia: Bisericile lui Ştefan-cel-Mare şi la Bisericile şi mânăstlrlle moldoveneşti din veacul al XVI-Iea--, tipărit în minunate COI1- diţii, pe hârtie cretată, cu un rezu­ mat 1n Iranţuzeşte şi o bogată ilus­ traţie. Autorul urmăreşte mai departe evoluţia monurnentelor religioase de zid moldoveneşti, până în pragul se­ colului al XIX-lea. Caracterul mai uni­ tar, In înfăţişarea acestor monumente, începe a se complica, a se diversifica de cu sec. XVII, unele caractere a­ mestecându-se Ia anumite specimene. De aci o aparenţă de confuzie. Dar "tocmai acest amestec de înrâuriri şi de caractere diverse de Iiliaţiune în­ tipăreşte monumentelor acestui veac aspecte speciale şi ne dau caracte­ ristice ce ne permit a le clasa şi a le data cu destulă precizie, chiar când pisaniile sau documentele ne lipsesc" . Se descriu rând pe rând următoarele monumente religioase: Bls, Galata din laşi,-cea din deal-a lui Petru Şchiopul, din 1584; bis. Aroneanu a lui Aron Vodă, de lângă laşi, din 1594; Hlincea, din 1660, refăcută de Vasile Vodă Lupu; Mânăstirea Secu a lui Nistor Ureche, din 1602, aducând cu biserica deja Mofleni-Dolj în unele aspecte: bis. schitului Dragomirna, din 1602, a lui Anast. Crimca, şi cea mare, il aceluiaşi mitropolit, la câţiva ani după cea d'Intâia, cu decoraţie bogată şi inovatoare; bis. din Burdujeni; cea din Dulceşti-Rornan, din 1605; cea armenească din Zamca, refăcută in sec. XVIt-lea pe vechi fundatii de dinainte de, 1551, cu paraclisul ei; bls. armeneşn din Suceava, Iaşi şi Roman; bis. din Dimăchenl-Dorohot ; SI. Nicolae din Suceava ; Râşca din 1.542; Sf Vineri din Iaşi; Solca bu­ covineană a lui Tornşa V" semănând în multe cu Dragomirna; Sf. Voevozi din Roman, a aceluiaş domnitor; SI. Paraschiva din Ştefăneşti-Botoşani ; SI. Ioan din Siret; Adormirea M. D. din Iţcanii vechi; Socola; Sf. Sa, a din Iaşi, nesărnănând cu nicio bis. moldovenească ar rnuntenească ; pa­ raclisul mân. Sf. Gheorghe din Su­ ceava; bis. Barnovschi din 1627, la \ laşi, cu turn deasupra pridvorului, de \ tip Dragomirna; Bărnova la fel; Ră­ . diana-Bacău; bis din Nicorila, Topo­ răuti, Buhalni]a, Bucuileştii-Neamţ ; \Sch'ilul Hangu dela poalele Ceahlău­ lui; Mirău(ii Sucevei, cu brâul cu zimţi ca in Muntenia: Bis. Albă din Baia [453] şi Cozmeştii-Baia; Ion Botezătorul­ laşi'; Scânteia, poate a lui Vasile Lupu ; Şcrbeşti-Neamţ, a aceluiaşi, caşl SI. Alanasie dela Copou; Sf. Dumitru­ Ochei; bis. Trei Ierarhi din Iaşi, res­ taurată, bogat lmnodobltă pe din afară sculptural, cu rândul superior de ocnlţe adăogate tantaztst de L. du Nouy, care a modificat multe elemente din forma primitivă a bisericei, ca la SI. Dumi­ tru din Craiova; bls. măn. Agapia; SI. Ioan Botezătorul din Suceava; Vovldenla din Iaşi; Soveja-Putna ; Pre­ cesta-Galaţi: Chilia Nouă; Golla, re­ făcută de Vasile Lupu �i modificată În mai multe rânduri; Bode şrii de jos­ Neamţ; Bozienii-Rornan : Câ r li gi­ Neamţ; bis. măn Caşinului, semă­ nând cu Uolia; Brănişteni-Roman; Chtisteşu-Baia ; Hadâmbu din .codrul laşilor; bis măn. Putna, care a su­ ferit multe schimbări; Budeştli Ghi­ căi-Roman; bis. din Paşcani; �f. Gheorghe-Galati; Deleni de lângă Hârlău ; Bogdana-Bacău : Cetăţuia, sfârşită în 1672 de Duca V d , imitând Trei Ierarhi; Sf. Onufrie a lui Ştefan Petriceicu Vd , de lângă Siret; bis. Sf, Nicolae Domnesc din 'aşi a lui Ştefan-cel-Mare, transformată sub An­ tonie Ruset, apoi refăcută arbitrar de Lec, du Nouy; Sf Ioan gură de aur din Iaşi; bis din Târgui Trotuşului; Mavromol din Galaţi; Miera-Putna; Precista-Focşani, sernănând abis mun­ teană ; llişeşti-Suceava , bis. din Fâs­ tâci-Vaslui ; bis. SI. Ilie, apoi SI. Ata­ nasle şi Chiri! din laşi; bis din Dom­ neşti-Putna ; schitul Stavnic, din sudul Iaşilor, in ruină; b is. din Plopeni­ Botoşani; schitul lui Tărăţă de lângă laşi; Si. Dumitru-Iaşi; Răchitoasa­ Tecuci; schitul Ducăi, dintre laşi şi Vaslui; Sf. Teodor-Iaşi, cu reminis­ cenţe din sec. precedent şi amestec de influenţe; bis Curelari-laşi, apoi tot aci, SI. Gheorghe şi TăJpălari; Răducanu din Tg. Ocna; !iorecea de lângă Cernăuţi; bis din Crisciatic, cea din CăuşanJi noi cu jugrăveli de stil muntenesc, din Basarabia; cea din Golăeşti (CiIlbiu)-laşi; din BăIăneşti­ Neamţ; Sf Nicolae din Tg OClla; Berzunţi· Bacău; bis. Doljeştl-Roman; bis. Cimitirului din Suceviţa; Comă­ neşti, tot din Bucovina; mân. Rughi din Basarabia; Bisericani şi cea din Cucuteni. In toate acestea se observă influenţa barocului occidental ca şi în­ râuriri dela Sud, pc un fond moldo· venesc. -Al doilea grup e cel clasi- cizant, ce nu mai păstrează decât un rar motiv or detallu moldovenesc. Se prezintă aci: bis. din Leţcani (Cucu­ tenl), jud. laşi, cu plan circular, de o dispoziţie probabil irnportată din Italia direct, or indirect din Rusia -- acestea tot de confecţiune italiană; după ace­ laş plan e Sf. Haralarnble-Iaşt. Urmează SI. Lazăr; SI. Spiridon, ambele din laşi, in al cărui plan predomir ă drep­ tunghiul; bls din Her ţa, SI Gheor­ ghe din mân. Neamţului, Varaticul, cu criptă sub altar, Tatomtrcştl, si­ hăstria Seculul, Frumoasa din Iaşi şi Orea (jud. Neamţ), in total 114 hise­ rici.-Cap. II cuprinde cercetarea rnâ­ năstirilor timpuluI. Acestea sunt in regulă generală patrulaterale, cu tur­ nuri la colţuri şi cu un turn de Intrare pe o latură, turn servind şi de clo­ potniţă Clăcirite anexe sunt mai a­ desea sprijinite cu spatele de zidul înconjurător, arar izolate. TrapezărliIe se fac mai împodobite, bucătăriile mai Îngrijite, dovedind mai multă grije de gospodărie, ca şi pivniţile şi că­ mările. Se constată şi anume dispo­ ziţii pentru apărarea militară a aces­ tor locaşuri; chiar şi biserica e uneori astfel pregătită, ceva ca la bis. săseşti din Ardeal in sec. XV_ Se inmultesc mânăstiriie În sec. XVlI şi XVIII. Au­ torul descrie întâi planul de situaţie al mânăstirilor de seamă ce ne-au mai rămas în Moldova, apoi monu­ mentele fiecărora, cu o extraordinară bogăţie de ilustraţii. - Cap. III. For­ mele interioare, cu privire la altar, naos, pridvor, clopotniţă cu scara ei­ şi cele exterioare-plan, faţade şi a­ coperiş=-, cu un tablou lnfăţişând fa­ miliile de monumente, după caracte­ risticul lor, cu privireJa cutare parti­ cuaritate de forme. - Cap. 1V: Cer­ cetarea amănuntelor -- a uşilor şi ferestrelor in primul rând . arată că in sec. XVI detaliile gotice tind a se rări, cedând influenţei Renaştere!. In veacul XVII totuşi în Moldova con­ tinuă Goticul, deşi mai puţin artistic, iar elementele Renaşterei se pierd. Se înfăţişează numeroase gravuri, cu uşile exterioare ale bisericilor şi cele dela pridvoare, ferestrele din sec. XVlI. apoi aceleaşi elemente din sec. XVIII, plus sOclurile, brâele, ,cornlşele, con­ traforturile şi lezenele bisericilor, a­ poi elementele decoriltiv.e ale păre\i­ lor pe dinafară şi pc dinăuntru, iar la UI1l1ă pardoselile şi semnele lapidare ale meşter/lor.-Cap. V: Jugrăveala, 453 ; I II [454] care, atâta de bogată in sec. XVI, de­ cade cu cel următor.-Cap. VI: Mo­ bilierul - catapeteazma (sau tâmpla), strane, sfeşnice, etc.-, s'a păstrat puţin din sec. VXl (catapetezmele dela Humor şi Moldovita) şi din sec. XVII (ca la Buhalniţa şi Rădeana), dar foarte multe din sec XVlIJ. Cele mai vechi sunt .mai simple ca desen şi Împodo­ bire, cu ceva influenţe din Rusia; cu vremea se complică, se îmbogă­ ţesc, se încarcă, devenind ajutate, cu multe poleieli şi culori, şi cu tendinţă spre baroc, cam sernănând cu cele din Muntenia, acestea mai de bun gust şi măsură În ornamentaţie. Aşa şi cu celelalte piese de mobilier. Ur­ mează şi ceva despre c1opote.-Cap. VJI: Mormintele. Lespezile moldove­ neşti în vechime au Inscripţia pe cele patru laturi, Iar Interiorul ornamentat ; În sec. XVll au pe ele o ramură cu frunze şi flori ieşind dintr'un vas In Muntenia cele vechi erau şi ele crise pe patru laturi, trecând uneori şi pe câmpul din mijloc inscripţia; câmpul acesta ar fi al instrumentelor Patirnilor Domnului, cu o cruce şi lniţlalile lui Christos, Maicii Domnu­ lui şi altele. Mai târziu însă inscripţia se pune la mijloc, iar pe margini ornamentaţia.-Cap. Vlll: Materialele şi metodele de construcţie, apoi rneş­ terii.-Cap. IX: Concluzii. Fll1tdaţillnea tt1t17Jersitard "Ca­ rol 1", 1891-1931, de Ai. Tzigara­ Samurcaş, directorul Fundaţlunel, Cu ilustraţii in text, 26 planşe libere şi rezumat francez. Buc. 1933, Tip. So­ cec & Co. Volumul, de format mare şi bine tipărit, Începe cu o Introdu­ cere privitoare la importanţa cărţii Şţ a bibliotecei Fundaţiunii. Funcţie­ nând efectiv de 35 de ani, a avut aproape două milioane de cititori, în mare parte studenţi, cari au consultat în acest tim p vre o trei milioane de o­ pere literare şi ştiinţifice. Fundaţiunea a tipărit şi câteva sute de teze stu-. denţeşti, ajutând cu burse de studii numeroşi tineri. Biblioteca posedă azi cam o sută de mii de volume legate şi rând uite spre a fi folosite. Catalo- \ garea lor e excelentă, după nume de autori - cu fişe Borgeaud - cum şi după specialitate, sistem Dewey. Re­ vistele româneşti şi streine sunt puse deosebit, bine alese. Bugetul Fun­ daţiunei e de patru milioane anual, având abia 25.000 lei ca subvenţie 454 din partea Min. de Insir. Istoricul în amănunte al Instituţiei porneşte cu actul de întemetere al regelui Carol 1, din 3 Mai 1891, apoi urmăreşte or­ ganizarea, inaugurarea şi funcţionarea el in cursul vremei. Descrierea clădi­ rei Fundaţiei, cu dlferitele-I înbună­ tăţiri şi adăogări ocupă alt capitol. Funcţionarea bibliotecei. Averea insti­ tuţiei. Administrarea ei. Din Anexe notăm următoarele: In 1832 Fund. a avut 58.601 cititori, cari au consultat' 91.108 volume. In primele trei luni ale anului cititorii sunt de patru ori mai numeroşi ca În celelalte luni, căci în Iulie şi August blbloteca e închisă. - Se cuvine a aduce un omagiu in aceste rânduri nu numai neuitatuiui Intemeietor al acestei Fundaţii, de ale cărei binefaceri s'au împărtăşit generaţia mea şi a celor din urmă-mi, dar şi credinciosului slujitor devotat al acestui aşezărnânt de cultură, di­ rectorul ei de aproape 40 de ani. Despre î1Z1Jt1ltţirea clericitor Iti­ rotonisiţi. î11 Valahia la 1812. ts­ vod nominal al c1erici/or din eparhia Huşului, de Const. N. Tomescu. ehi- . şinău, 1933.-ln Martie 1812 exarhi­ ceasca Dicasterîe din laşi anunţă pe prezidentul divanurilor româneşti că In satele din Tara-Românească s'au înmulţit prea mutt cel preoţiţi şi dă pildă satul Amărăştii de Sus (Roma­ naţi), unde "numai la tril gospodării. 3.1 de preoţi se află". Cei nou hiro­ ton isi ţi preoţi plăteau mai marilor du­ hovniceşti" ca să-i preoţească, fiindcă astfel erau scutiţi de bir. Puţinii ră­ maşi mireni, şi deci plătitorii de bir, protestau. Vicarul cere mitropolitului Ignatie al Valahiei şi episcopilor de Râmnic, de Argeş şi de Buzău "să puie oprelişte unei ca aceasta prihă­ nire", lămurind că, după lege slno­ dală, nu poate fi un preot la mai pu­ ţin de 50 de gospodari Exarhatul invitând pe episcopi să alcătuiască un tablou de preoţii din eparhiile res­ pective, episcopul Râmniculul răs­ punde scuzând precedarea cu oarecare argumente şi spunând că începutul acestui abuz e mai vechiu decât veni­ rea Ruşilor. Aşa răspunde, însă în greceşte, şi Mitropolitul Iguatie, ho­ tărind a se curma acest Sistem, sta­ bilindu-se pentru viitor normele hiro­ tonislrei de preoţi noi. Tablourile ce­ rute vor fi fost trimise de mal mulţi I episcopi; în dosar nu se află decât [455] acel al Huşului, care se publică inte­ grRI la slârşitul broşurel. Tablou de 40 mânăstiri şi schi­ turi din Motdoua şi cu arătarea moşiilor ce aveau ele î/t 1812, de Const. N. Tomescu. Chişinău, 1933.-ln vederea rechiziţiilor de fân necesare armatelor ruseşti, Divanul de Eşi scrie la 28 Apri! 1812 exar­ hiccstei Dicasterii să-i trimită un ta­ blou de toate moşiile, cu sate şi fără sate, aparţinând mânăstirilor şi rne­ tocurilor. Ca urmare a primit dela 61 mânăstiri şi schituri astfel de izvod. Din tablourile păstrate autorul pu­ blică, după un dosar în româneşte şi greceşte, răspunsurile despre mo­ şiile din cuprinsul autorităţel sale. Se dau cele privitoare la rnânăstirtle Cetăţuia, Trei-Sfetitele, Sf. Sava, Băr­ boiul, Si. Spiridon, Căpriana, Si. Ioan Zlataust, Sbierenii i Zagavei, Aaron Vodă, Floreşti, Adam, Fâstâc, Tazlău, Dobrovăţ, Teodoreni, Pângăraţi, Bis­ trlţ», schitul Frumoasăi, episcopia Hu­ şului, m-rea Precista i a Răducanului, Văratecu, Agapiea, Râşca, Vorona, Bi­ sericani, Schitul Rafall, m-rea Coşula, Slatina, Vizantea, Precesta din Roman, Săcul, rn-rea Neamţului, schitul Vo­ videnia, m-rea Răchitoasa, Precesta din Galaţi, Caşinul, Sove]a, rn-rea Doamnei din Botoşani, Berzuntul şi Bogdana. Au răspuns deci numai 40 de mână­ stiri, iar 21 nu. Demoraiieatorul Şcoaiei : "So­ ciologul" Dim. Gusti, de VOICU Rezmeriţă, 1933 Cuprinde «fapte, documente şi constatări cu privire la ilustrarea metodelor «culturale. şi «e­ tice. întrebuinţate pentru politiclani­ zarea învăţărnântului de d-l D. Gusti, ministrul "educaţiei naţionale'" Se porneşte intru aceasta dela Cazul dela Liceul "Unirea" din Focşani, unde fostul ministru a inlocuit fără motiv dela direcţia şcoalei pe profesorul Ar­ bore, ca să-şi numească pe un pro­ tejat, probabil impus d-sale de d-l Petre Andrei, prin care grăesc inte­ resele Clubului ţărănist. Protestarea d-Iul Iorga în Parlament a fost vorbă degeaba, căci director a rămas tot cel ce s'a constatat (broşura reproduce actul ofiCial) că • a avut o gestiune neregulată" şi care pentru aceasta a fost obligat a plăti banii cu care pă­ gubise şcoala. E un caz ca sute altele din câte se petre: in acest minister al Instrucţiunii Publice, de o vreme mai ales. Oare nu tot d-l prof. Gusti ministrul a fost cel care, - la reda­ rnaţia scriitorului acestor rânduri că a fost înlocuit samavolnic şi într'o formă brutală, în lipsa şi fără ştirea ministrului, din postul onorific de Director al Arhivelor Statului din Craiova de loctiitorul său-mi-a spus că regretă faptul, m'a asigurat de "stima şi preţuirea" d-sale, însă nu a anulat actul abuziv şi nedrept, fiindcă 11 era impus de potârcul organizaţiei respective de Dolj, care voia aci un agent electoral, nu un om corect. Isto­ ria se repetă, iar recldiva în materie de urâte năravuri politicieneşti este o regulă '.locurile noastre naţionale, de G. T. Niculescu- Varone. Buc. 1933. Autorul atâtor lucrări etnografice şi folkloristice dă la iveală o nouă lu­ crare. Cercetarea d-sale îşi propune să înfăţişeze folklorul românesc coreo­ grafic "din punct de vedere al mişcă­ rilor ritmice, ale desfăşurării lor în spaţiu, al melodiei după care se joacă şi ce contribuţii aduc limbii şi lite­ raturii populare, precum şi studiul lor în comparaţie cu ale altor popoare". După forma in care se execută jocu­ rile, se împart în 1) jocuri in cerc, tip hora şi căluşarii; 2) jocuri in se­ micerc sau linie dreaptă, ca sârba, brâuleţul, bătuta şi chindia ; 3) jocuri în două persoane, ca lnvârtita şi 4) jocuri de unul singur, ca la Banul Mărăcine. Fata se prinde întâia dată în horă de Paşti, şi de atunci e so­ cotită ca bună de măritat. Jocurile se incep totdeauna de flăcăi. Se inşiră jocurile populare după provincii. In Oltenia citează: Alunelul (Aluneasca), Bordeiaşul, Băluţa, Mânioasa, Nunea­ sca, Racii, Rustemul, Şlmianca, Sbon­ [ul, Ungurica-toate hore--, apoi Brâu­ Jeţul, Bătuta, Banu Mărăcine, Chindj;l, Căluşaril. Jocurile noastre sun t bo­ gate in strigături şi zicători, manife­ stări ale spiritului satiric românesc, epigrame minunate. In acest sens d-sa a colecţionat aceste producţiuni lite­ rare preţioase, pe care le aşteptăm cu drag tipărite, intrucât până acum ele n'au fost publicate decât partial şi incidental. Autorul constată tendinţa de dispariţie a multor elem{ nte fol­ kloristice, care se duc cu bătrâni! noştri, şi recomandă "ofensiva logică a conştiinţei naţionale impotriva ten- 455 [456] dintei de Înstrăinare a irumoaselor noastre obiceiuri strămoşeşti şi a et­ nicului r omânc sc" Urmează 32 de reproduceri fotografice luate din ditc­ I ite părţi ale ţării, reprezentând jocuri felurite. A uterul il dat în aeelaş timp şi o ediţie În Irantuzeşte a lucrarii sale: Les danses populatres roumai­ nes, în care ace laş text e potrivit, cu reduceri, dar şi cu amplificări unde a socotit de nevoe, pentrn străin!. .Mişcarea semânâtoristâ ; studiu istoric-literar, cu o prefaţă a d-lui N. Iorga, de Dan C. Smântânescu, Tip. "Bucovina", Buc. 1�33.- .Con­ cepută cu scopul de a fi o introdu­ cere istorica la o bibliogralle anali­ tică mult mai amplă asupra Sămă­ nătorului", lucrarea e o monografie literară obiectivă, având ca punct cen­ tral personalitatea celui care a fost îndrumătorul spiritual al epocei sale şi care a făcut ca această revistă să marcheze o epocă literară, a profeso­ rului N. Iorga. Autorul, cercetând în amănunt evoluţia şi orientarea ă­ rnănătorului, lşi propune să arate că mişcarea sămănătoristă n'a fost apre­ ciată la justa ei valoare, că ziua de­ azi o recomandă din nou atenţi unei, ca actuală, şi că prevede o nouă re­ acţiune culturală, "rare va pomi din linia de ideatic sărnănătorlstă, aceasta Iiind baza pentru o viitoare şi nelu­ târziată ofensivă culturală către clasa ţărănească". -- Cap. 1: Imprejurările culturale care au prilejuit apariţia Sămănătorului. - II. Istoricul revistei dela apariţie (2 Dec, 1901) şi până la incetarea ei (27 Iunie 1910). Cu privire la intrarea d-Iui Iorga la Să­ mănătorul se lămureşte că d-sa a fost chemat şi i s' il oferit conducerea re­ vistei, ci nu s'a îmblat dânsul acolo. Cât de retragerea d-sale, d-l Iorga de­ clară îl! Prefaţă ca "necorespunzătoare adevârului " declaraţia publicată cu acest prilej de Iosif, Sadoveanu şi Scurtu (reprodusă 111 pag. 23), intru­ cât nu el-sa ar fi vrut să tiranizeze pe colaboratorii săi, dar nu s'a lăsat sedus de amăgltoarea formulă il pe­ litieei de Gross Osterreich care s�­ râdea colaboratorllor săi ardeleni . ...J li!. Scopul şi mijloacele de luptă Seo- \ pul revistei, când s'a cristalizat de d-I Iorga, era "de a da neamului ro­ mânesc o lit�ratură care să pornească dela el, dela ce e mai răspicat şi mai caracteristic în el şi de a da în acelaş timp literaturii universale, in formele cele mai bune ale ei, un capitol DOU şi original", cum o spune chiar d-sa: In viaţa poporului dela tarii, în limba sa şi în istoria trecutului nostru se pot găsi isvoare de inspiratie care să cuprindă în sine "realitatea naţională": Un alt scop a fost arrnonlzarea seu­ timentelor, .unlratea de Simţire" în­ tre Românii din toate părţile. Ca mi j­ loace de luptă are cuvântul şi scrisul, cu caracter polemic, or satiric.--Cap. Critica Sărnănătoristă arată că revista a pomi! dela o demonstraţie: aceia a unei literaturi sincere şi sănătoase, in cadrul ideilor şi tendintelor sărnă­ nătoriste. Critica s'a elabora! mai tăr­ ziu, parţial şi incidental, ca să ajungă cu vremea la o armătură cornplectă, subordonată ideei de naţionalism in: tegral, pe temeiul postulatelor lui Vlahuţă şi Coşbuc şi lnsufteţltă de temperamentul combativ al d-Iu i Iorga. O altă notă a criticei sămănătoriste este iubirea de adevăr şi iubirea de trecut. Se notează acuzaţiunile ce se aduceau literaturei şi ideologiei să, mănătoriste, arătând putina lor temei­ nicie --O rnlşcare, o "primăvară lite­ rară" se naşte cu venirea Sămănăto­ rului în cârnpul literaturel noastre, să­ răcite în ajunul apariţiei revistei. ­ Atitudinea politico-sociaIă, în faza re­ acţionară, sub sfera de inftuentă a lui Aurel C. Popovici. Cu aceasta etapă linia directivă a Sămănătorului se frânge, problemele politico-sociale in­ trând� în primul plan. Totuşi "naţio­ nalismul politic pe care il visează A. Popovici ca formă demnă de gu­ vemămănt este subordonat idealului sămănătorist" .-Epilogul sămănătoris­ mului se lămureşte prin istovirea sa şi prin faptul că spiritul public nu mai era reflectat in revistă.v--Ca va­ loare culturală, mişcarea sărnănătorlstă lnseamnă mult, căci ea a concretizat ideile şi sentimentele ce pluteau în atmosfera vremii. Influenţa Sămănă­ torului şi noile curente inspirate de el e ultimul capitol al cărţii. Revista, sub conducerea Iorga, a determinat un curent literar pe linia îndreptaru­ lui naţionalist pentru care a militat directorul ei. A fost factor de unitate culturală. A servit de model şi îndemn altor publicaţiuni de seamă, ca ,făt Frumos" elin Bâr!ad şi "Ramuri" din Craiova. "Gândire a" e o prelungire a aceluiaş curent. Multe opere lite­ rare de azi sun! plămădite sub aceeaş j) [457] mraunre, aşa că se poate cu drept cuvânt zice că "sămănătorismul se menţine azi nu numai ca realizare li­ terară, ci şi ca doctrină militantă".­ La urmă o Bibliografie a Sămănăto­ rului, de cărţi, reviste şi studii con­ sultate de autor. Altgttstialta, de Dr. Matteo delia Corte, e un memoriu citit de autor in şedinţa dela 9 Aprilie a Acade­ miei Regale de Arheologie, Litere şi Arte Frumoase din Neapole. Napoli, 1933. Cuprinde în ediţie definitivă trei studii care au lormat obiectul co­ municării făcute de d-t Delia Certe la al treilea Congres de Studii Ro­ mane ţinut la Roma tot In Aprilie, şi de care dădusem şi noi o însemnare luată după un ziar italienesc In nu­ mărul anterior al revistei noastre (pag. 294): 1) Insula Apragopoli şi Mas­ gaba; 2) Antonio Musa, medicui lui August şi 3) Unde a murit August? -Autorul porneşte dela textul din cap. 98 din Suetoniu, cu privire I a viaţa lui August, unde se vorbeşte de "vi­ cinarn Capreis insuJam Apragopolin appellabat .. " arătând că .insula" nu trebue luată în accepţia obişnuită, el cu sensul de aşezare de locuitori, ceva ca vicus, pagus în latineşte, iar în loc de Capreis trebue pus Capreas, conl. scoliastului din Juvenal (Sat. X). Nu e deci vorba de o insulă alta, vecină cu Caprera şi care ar fi dispă­ rut, ci de vllele şi locuinţele atribuite curtenilor şi însoţitoriJor împăratului în vecinătatea curţii palatului său, loc numit Apragopolis, care se va fi dat insulei întregi. Dela ferestrele trlcli­ niului vilei sale, August putea vedea şi aşezările pomenite, cum şi mor­ mântul lui Masgaba Acesta fu arhi­ tect distins la curtea impăratului. care îl preţuia foarte mult, mort cu un an inaintea lui August.-Pentru art. Il şi tII sunt suficiente lămuririle date În recenzia mai jos pomenită. Alltologil' ePigramei româneşti, cu un studiu introduciiv, şi portrete de Neagu Rădulescu, elaborată de A. C. Calotescu-Neicu şi N. Creve­ dia. Ed. "Cartea Rom." Buc. 1933.­ Un dar frumos făcut cititorilor, cari se pot larg informa diu acest volum asupra epigramei, şi în special asupra eplgramei româneşti. Căci epigrama e azi un gen foarte mult cultivat al noi. Şi nu doar pentru că aş socoti-o un ,gen inferior, obişnuit epocelor de civilizaţie decadenţă. dar fiindcă mi se pare că, mai mult ca alte neamuri, Românul e din fire glumeţ şi ironic, ca unul care e înzestrat cu ochi de observator, ce prind imediat trăsătura ridiculului unui individ or a unei si­ tuaţii. Ce popor are atâte snoave pc­ porane ca al nostru pe seama unor vecini mai puţin dăruiţi dela fire, măcar pentru asemenea calitate? Şi care altul are strigături ca ale noastre' In evoluţia cuprinsului său, epigrarna e ceeace e azi; o glumă, o Inţepătură (graţioasă, benină, ori chiar venlnoasă). Dar e negreşit o glumă pe socoteala cuiva; seriosul sau dramaticul nu poate intra în ea; şi, ca atare, catre­ nul minunat al lui Râulet: "Si'n ci­ mitir sunt florÎ..." socotim că nu poate fi privit ca epigramă. Credem de asemenea că madrigalul şi epita­ ful nu sunt două specii înrudite de aproape cu epigrama, dar că există e­ pigrame ce caricaturizează epitaful (ca cele foarte bine alese de autori); cât pentru madrigal, acela e de esenţă diametral opusă eplgramei; cel d'Intâi proslăveşte, iar cea de a doua ia în răspăr. Ceea ce nu înseamnă lnsă că nu se poate concepe o eplgramă care să îmbrace aparenta madrfgalulul. Au­ torii au strâns foarte bogat material, mărglnlndu-l la epigramele scoase în volum Cine s'ar putea osteni să pu­ rece ziarele, ar găsi de sigur speci­ mene de excelente epigrame, comise întâmplător de cine ştie ce necunos­ cut azi, perdute pentru noi. Culege­ rea d-Ior Calotescu şi Crevedia ne dă 27 de epigramişti, dintre cari, din Oltenia pe d-nii Popescu - Polyclet, Calotescu-Neicu şi - de nu rnă'nşel : p. Lobodă şI T. Măinescu. fie care din cei 27 are câteva note blografice şi titlurile operelor ce a tipărit cu portretul respectiv, realizat cu vervă şi spirit, de caricaturistul talentat Neagu Rădulescu. Bacataureatui lui Puilt, schiţe de N. Creuedia. Ed. "Cugetarea·, Buc. 1933.-Dln cele 10 bucăţi ale volumului, cea d'intâia ocupă aproape jumătate din carte. E povestea eroi­ comică a unei familii întrrgi care fierbe de grija: cum o ieşi "Bacalau­ reatullui Puiu"? dar pentru care Puiu nu se prăpădeşte deloc cu firea. Un tip plin de haz, pe care îţi vine une­ ori să-I iei la palme, totuşi simpatic 457 11l1li [458] în fond acest "fecioru lui tai-său" de educaţie şi mentalitate modernă, e­ xemplar tras in serie, cum e azi ma­ joritatea adolescenttlor noştri. Tanti Bica, mătuşa lui Puiu, a doua crea­ ţtune valoroasă a d-lui Crevedia, in­ rudită cu cele mal reuşite "tanti" ca­ ragiaIeşti. De altfel însemnăm ca o trăsătură generală - ceea ce nu e pu­ ţină laudă - viziunea similară a gro­ tescului şi aplecarea autorului asupra mahalalei, ca şi la Caragiale, in ,,10 Mai", "Prieteni" şi Domnu mustlrlu". "Dragoste veche" se distinge-lăsând la o parte latura delicată a subiectului ales - prin adâncimea şi naturaleţea psihologiei flăcăului şi fetei, dar şi prin vigoare, chiar dacă e adesea bru­ tală şi trivială. E însă in nota vremii, pare-se, in nota generaţiei care dintr'o bibliotecă 'ntreagă alege "Amanlul doamnei Chaterley", iar dintre toate spalturile boxul. Cu ulldi/a, de 1. Al. Brătescu­ Vouzeşti. Ed .• Cartea Românească" Buc. 1933.-0 pledoarie pentru nobila lndeletniclre a pescuit ului ; un rechi­ zitoriu in potriva nesimţirei organelor administrative care tolerează distru­ gerea celor mai reputate specii de peşti din apele noastre de munte, Cartea, in afară de latura ei didac­ tică -un al doilea Psevdoklnegheticbs -c şi ea plină de minunate pasagii descriptive, de lirism şi de humor câteodată. Paglnele (78-82) in care vorbeşte bunloară de farmecul firii, îmbinat cu plăcerile vânătoreşti, amin­ tesc pe cele mai frumoase din Odo­ bescu, dar fără urmă de retorlsm. Ca­ pitolul (pag 87-92) in care poves­ teşte operatia de creare a schiţei Sale "Călătorului li şade bine cu drumul" e un document pentru ştiinţa llte­ raturei, Povestea cu vânătoarea de cârstei (pag. 65 -69) e deltcioasă. Volumul d-Iu! Br.-V. impresionează În special prin revelarea atit ud inei de opacitate morală a celor cari, rneniţi şi plătiţi ca să făurească legiuiri in folosul obştei şi să impună observa­ rea Indatoriri lor şi opreliştilor legale, to zmat ei le calcă în picioare. Şi a­ ce-sta cu o inconştien ţă senină şi to­ tală. Cel care cunoaşte mai bine ca orcare altul inutilitatea Parlamentului la noi, (nu e doar d-I Brătescu-Voi­ neşti directorul Camerei? I povesteşte o mulţime de fapte, a căror eroi sunt doar miniştri, prefecţi, ofiţeri supe- 458 riori, magistraţi, de care te cruceşti. Indignarea unui suflet cinstit în potriva abuzului oficial, Of consfinţit prin tole­ ranţă de autoritate, căştigă şi pe cititor, care Iasă cartea ca un simţimânt de descuraj ire: un strigăt mai mult in potriva unui abuz mai mult. Şi cu ce rezultat? Vox clarnantls in deserto .. llfarea insiaeie tâiarâ şi Sud- . Estul Europei, de Aurelian Sacer­ doţeanu, Buc. 1933 Tip. «Bucovina». -Această lucrare a făcut obiectul unei conferinţe, ţinută la 19 Febr, 1932 la "Instit de studii sud-est european" din Bucureşti. Ea se publică aci cu tot aparatul ştiinţific de trimiteri şi referinţe în notele din [osu I paginilor, cu o hartă indicând drumul invaziilor şi cu indicele respective. In cadrul istoricului acestor invazii autorul işi propune a cerceta Influenţele pe care Tătari! le-au putut lăsa la noi; e un capitol deci din influenta orientală generală, prin mijlocirea popoarelor de aceeaşi rasă finică (Pecenegi, Cu­ mani, Tătari, Turci, BUlgari şi Un­ guri) dela sec. VII incoace. Se lămu­ reşte dintru început că prin Tătari se inţelege triburile de neam tunguz, rnongol şi turc din Asia Orientală ce au năvălit in Europa, iar nu micul trib astfel numit, el insuşi victimă a invaziilor mongolice Incursiunea isto­ rică arată faza intărirei puterei rnon­ golice prin isprăvile lui Ternugtn (fi­ nele sec. XII) proclamat khan, Gin­ giz-han la 1205. EI dă legi popoarelor sale, făcându-le răsboinice. supuse au­ torităţii sale atotputernice. In 1219 cucerise China, peste un an ţinuturile musuhnanilor ce formează azi Persia şi Afganistanul, apoi pe la nordul .\1 ărei Caspice trece in Rusia; pustiesc Crimeea şi Bulgaria mare, Cumania, inapoindu-se victorioşi şi încărcaţi cu pradă la 1223 Murind marele han la 1227, cuceri riie mongole sunt con ti­ nuate de urmaşi. La 1240 ţările ru­ seşti erau şi ele supuse, astfel că, după pregătiri îngr.jlte, se incepe marea invazte pentru cucerirea Euro­ pei, cu telul Roma, prin Ungaria. Por- , nind din Galiţia oardcle se despart \ în mai multe părţi, cel puţin trei, a­ .pucând prin Polonia spre Silezia, prin Galitia in Ungaria, şi în Transilvania, �u obiectiv Pe sta. Fiecare armată era formată insă din grupuri care urmau căI diferite când tactica lor o cerea. O parte din armata lor de sud se va [459] I ' I dispune ca o tlancgardă de observaţie, ca să coboare prin Basarabia spre Dunăre, dealungul căreia au venit până în Banat. Ea se va fi luptat cu banul unguresc al Severinului, Prin Moldova va fi trecut un alt grup dela Dorohoi spre sud, eşind pela Oituz în Ardeal, prin Braşov, Alba­ Iulia, Sibiu, spre câmpia Mureşului şi Tisa, devastând tot in cale. Alt grup a străbătut nordul Transilvaniei, trecând pasul Cârlibaba spre Rodna, Bistriţa, De j şi Oradea. Deci toate părţile româneşti de dincolo de munti au fost rău bântuite de invazii. Se discută părerile istoricilor noştri asu­ pra contactului acestei invaz ii cu Ro­ mânii, apoi chestiunea numelui de Basarabi. Numele de Basarab apare ca nume personal, nu de familie, a­ bia dela 1324; ca neam ei apar mai târziu, zice autorul. Puterea ungu­ rească e înfrântă cu totul. In Dec. 124\ moare marele han Ogodăi, ceea ce pune capăt invaziei. Alte armate cuceri seră şi părţila croate şi sârbeşti Înspre Adriatica, apoi dusese prăpădul şi In imperiul Asăneştlor, Bulgaria, înapoindu-se prin Dobrogea in 1243. Invazia mongolă a folosit Europenilor prin distrugerea puterei arabe şi slă­ birea musulmani lor, pe cari crucia­ dele nu-l putuseră slăbi, Apoi au des­ chis orizont nou şi mai larg călăto­ rilor înspre un Orient fabulos, cu o clvillzaţie interesantă. Despre .Tacob Negr1tzzi şi des­ pre intrarea muzicei la Acade­ mia Nomână, discurs rostit la 22 Mai 1923 de O. Enescu şi răspunsul d-Iui O. Ţiţeica, 1933 - La începu­ tul b r o Ş u rei se redă cuvăntarea de salu! către M. S, Regele a preşe­ dintelui Academiei, cu răspunsul M. Sale.v-Cuvântarea d-Iul Enescu face lln scurt şi cuprinzător elogiu al lui J.l'llrgruzzi,secrctar credincios al "Con­ vorbirilor literare» de trei decenii.­ Răspunsul d-Iui Ţiţetra oglindeşte per­ fect pe omul de ştiinţă metodic, în răspunsul corn pasat in expresie, ca un matematician, dar in ace laş timp fin şi simţitor la frumusetile artei şi literelor, pe care le iubeşte şi le gustă ca un artist. Şi, poate, o cred, nici­ unul din actualii academiciani nu se va fi bucurat mai mult de recepţiu­ nea noului coleg-artistul Enescu-ca dl. Ţiţeica. O-sa zice că dar ă arta stă bine alături de literatură, şi de Istorie chiar, dar nici lângă ştiinţă nu-i şeuc rău. Căci «Ia urma urmei, se mărgi­ neşte oare arta la lumea tainică a simţirii, iar ştiinţa numai la cerceta­ rea pe cale strict logică a naturii �. Cine îşi închipueşte că ştiinţa cea mai abstractă, matematica, şi-a tras in cămpul rece al logicii pure o graniţă severă, peste care nu se poate trece, nici măcar prin contrabandă, o umbră de sentiment, se înşeală amarnic. Logica îşi are, fără îndoială, rolul ei de căpetenie în ştiinţă; dar, fără o vibrare a simţirii, fără un fior adânc, nu se poate la ce ştiinţă, cum nu se poate face artă·.-Notiim datele bio­ grafice privitoare la dl Enescu: s'a născut la 7 Aug. 1881 în satul Li­ veni- Vârnav (corn. Cordăreni-Dorohoi). Tatăl său era bun violonist şi avea glas frumos. Preţuind muzica şi tnţe­ legând ce talent se ascunde În co­ pilul de 7 ani îndrăgit după vioară, il trimete la Viena, unde studiază dela 7 la Il ani cu Hellmeberger, apoi mai dep a r t e desăvârşlndu-şi 3- plicarea naturală şi ştiinţa muzicei la Paris cu mari maeştri ca Massenet şi O. Faurt�. La concertele Colonne, di­ rigiorul însuşi conduce executia com­ poziţiei copilului ce nu implinise încă 17 ani: Poerna română, "integrare şi armonie de sentimente specific româ­ neşti, dela cele mai simple şi mal e­ lementare până la cele mai înalte şi rafinate". De atunci (1898) şi până azi g€niul lui Enescu s'a desvoltat şi s'a desăvârşit, ca interpret, cum şi ca compozitor. Mitropolitr Târgosriştei, Note iS­ torice şi arheologice, cu 18 ilustraţii şi planuri, de Vlrg, N. Drăghiceanu, Tip. Marvan, Buc. 1933o-Actuala bi­ serică, inaugurată la 12 Nov., s'a in­ ceput încă din 1892, sub ctitoria lui Vodă Carol 1, ridicată pe temeliile fostei Mitropolii a lui Neagoe Vodă Basarab, care fusese sfinţită acum 432 de ani şi jumătate, Mitropolia Ţărli­ Româneşti datează de ia 1359, fiind aşezată întâi la Curtea-de-Argeş, 1n locul unde azi e Epitropia de Argeş. Pe la 1400 rnutându-se sub Mircea cel Bătrân scaunul domnesc la Târ­ govişte, cel mitropolitan rămâne până la 1515 tot la C. de Argeş, de unde se mută atunci şi el la Târgovişte, In timpul domniei lui Neagoe Basarab, Acesta zidi frumoase-I biserică a mâ­ năstirii Argeşului, târnosită la 15 Aug 459 [460] 1517, după care un sobor mar; ho­ tărî cu blestem ca de acum Incolo la Argeş să nu mai fie mitropolie, �i doar mănăstire şi arhimandriţi, iar In Târgovişte să fie Mitropolia stătă­ toare". Domnul începu in 1518 zidi­ rea unei Mitropolii "cu 8 turle", pe care o sfinţtră la 17 Mai 1520, deşi neterminată. Abia in 20 Sept. 1537 Paisie din Argeş, cu nume domnesc Petre, sfârşi, cu fiul său Marco, Mi­ tropolia Dela 1520 până la 1668 Mitra­ polia Ţării fu aci, apoi se mută la Bucureşti sub Radu Leon Vodă, mi­ tropolit fiind Theodosie Clădirea Mi­ tropoliei din Bucureşti fu înălţată de Constantin Baş Cârnul, pe vârful unui deal, în locul bisericuţei de lemn fă­ cută de un Odrea luz-başa. Ea fu desti­ nată a servi de bis. rnitropolltană. In palatul Mitropoliei din Târgovişte au rocuit mitropoliţii Munteniei 148 de ani înainte de a trece la Buc. Sub Matei Bas. se făcură mari reparaţii Mitro­ poliei din Târgovişte, învelind-o din nou cu plumb şi punâridu-i cadre noi de piatră, în stil gotic, la ferestre, cum şi o pisanle ce s'a păstrat. Călă­ torii străini vorbesc de splendoarea an­ samblului curţii Mitropoliei şi de mul­ ţimea personalului eclesiastic şi de serviciu al Mitropolitului Ţării de a­ tunci ca de o minunăţie. Palatul Mitro­ poliei fu dărârnat şi pustiit de Turci când Mihnea Vodă se răscoală împo­ trivă-le, ceeace contribue în parte la mutarea Scaunului domnesc in Buc. la 1688. Const. Brâncoveanu repară între anii 1707 şi 1709 curţile şi biserica Târgoviştei, cum spune pisania năstrată azi doar în copie. Tiparniţa Mitropoliei fu şi ea la înălţime În vremea Brâncoveanului. După moartea acestuia Mitropolia târgovişteană de­ cade, rărnânând mai mult ca sediu administrativ al averilor Mitropoliei, iar acareturile incep a se dărăpăna. In 1�21 eteriştil greci fură plumbul coperişului bisericei, lăsând-o pradă ploilor ce-i strică pictura şi bolţile. Pe la 1842 se dărârnă clădirile din jurul bisericei şi clopotniţei. La 188\, V. A. Ureche fiind ministru, biserica Q află cam ruinată, spoită cu var În bună parte în interior şi înconjurată cu grămezi de moloz, ca într'o copae. .. Restaurarea ştiinţifică" a lui Lecornte du Noiiv pe la 1899 � fost mai mult vandalism, nimicind până la mor­ minte ce exista din puternica biserică a Mitropoliei, cum se făcuse şi la 460 Argeş, şi la Sf Dumitru din Craiova. Toate mărturiile istorice, caşi pictura ce se afla sub spoiala de var, au fost distruse. Clădirea de azi, ne-urmărind formele cele vechi, "este o recon­ stituire ipotetică", deşi bine şi solid construită. - Note arheologice: Cea mai mare biserică ce am avut noi odi­ nioară avea 40 m. lungime şi 14 m lăţime. Cu bis mân. Snagov - tot a lui Neagoe Bas. - formează un tip aparte, cu pridvor cu coloane, exce­ sili desvoltat, ocupând aproape jumă­ tate din lungimea bisericei. Corpul bisericei şi cel al pridvorului -acesta mai scund _. sunt tratate fiecare în parte ca deosebite, În formă de cruce greacă, racordându-se între ele .Cele 8 turle erau elemente constitutive ale planului initial, iar nu elemente adăo­ gate posterior, cum credea elevul lui Viollet-le-Duc, Exteriorul vechei bi­ serici era de cărămidă aparentă, dispu se numai orizontal, cu un rând de arca, turi sub straşină în jurul naosului, pronaosului şi altarului. - Moşiile şi alte proprietăţi şi schiturile Mitropo­ liei sunt înşirate, fiecare cu temeiul hrisoavelor respective de danii şi În­ tăriri.-Un catalog de pietrele rămase din clădirea Mitropoliei, aflătoare în Muzeul lapidar respectiv, anume 55 piese. Tâmpla minunată a bisericei, baldachlnul de lemn din vremea mitrop. Theodosie şi uşile exterioare de pe la 1750 sunt depuse la Corn. Mon. Inst. Uşile împărăteşti ale tâm­ piei au fost trimise la Moscova.- La fine i1ustraţiile. � Pt'imtÎnt sfânt. Cuvântări ocazio­ nale, de Arhtereul Niton Criueanu­ Craioueanu, Tip "Cozia" a Sf. Epis­ copii R Vâlcea, 1933. -- Cartea cu­ prinde 26 de cuvântări. felurite prin obiectul lor, unitare prin atmosfera spirituală creştinească de care sunt însufleţite toate. Cea d'intâia, care a dat nume întreg volumului, a fost rostită cu prilej ul hirotonisirii P. 'S Sale-azi Episcop de Huşi - ca Arhi­ ereu, la 17 Febr. 1929, în Catedrala sf. Patriarhii. E şi cea mai personală, intru cât e in ea o profesiune de cre­ dinţă, o mărturisire de principii mo- \ rale creştine şti de o deosebită eleva­ ţiune: .010 ziua hirotoniei mele şi \ până azi - zice P. S. Sa - am in­ I ţeles tot mai mult ce frumos este a fi in slujba lui Dumnezeu, iar nu în a oamenilor sau a dregătorilor [461] omeneşti; preot slujitor al Sfintei Bi­ serici, al unui aşezământ de origină dumnezeiască şi de durată veşnică, Iar nu al unei instituţiuni omeneşti vre­ melnice" .-Spirit mlădios şi fin, P. S.Sa ştie=-cum, fără credinţă nimic nu se poate creia-să acomodeze subiectul despre care tratează-predică, come­ morare, adunare pastorală, toast, con­ ferinţă în tr' un cerc ştiin ţific - cadru­ lui acestei credinţi, pentru care mili­ tează, şi să-i dea or unde rolul ce-l are sarea in bucate. P. S. Sa e în a­ celaş timp şi un portretist bun (vd. cele câteva elogii mortuare, între care şi a mult regretatului preot cra'ovean Anghel Pâr vă nes cu, din Mai 1931), şi totdeauna un moralist curajos. Poate că nu întâmplător doară P. Sf. S8 incheie cartea cu pasagiul : "Fie ca tot de aci să pornească şi acum un suflu de purificare a vieţei din Biserica oltea­ nă, de alungare a elementului eg-oist, hrăpăreţ, pătimaş, intrigant, materialist, necredincios, imoral; o mişcare de re­ generare il organismului bisericesc, bol­ nav greu în unele din membrele sale, din fericire foarte puţine". Dumnezeu să ajute P. SI. Sale să poată de acum şi mai mult ajuta şi ridica prestigiul sfintei noastre biserici strămoşeşti or­ todoxe. Tablete din Tara de Kuty, de Tudor Arghezi. Ed. "Naţională Cior­ nei", Buc. 1933. - Noul volum al d-lui Arghezi ne-a cam dezamăgit. Sau, poate, cu bună ştiinţă, ne-a tras o păcăleală. Ne-am aşteptat să vedem o carte .construită", vreun roman în care, cu mijloacele sale artistice de nabab, să jugrăvească viaţa noastră de azi, or să ne plimbe prin lumile bogatelor sale plăsmuiri. Dar nu e asta, şi totuşi e ceva din amândouă : ame­ stec de notări obiective ale unei rea­ Jiiăţi de care su ntem sătui, cu scăpă­ rări de lumini şi fantezie grotească ale unui 0111 de spirit care e şi poet. Legătura între capitole e factice ade­ sea; "subiectul" îţi scapă, în totalita­ tea lui. Poţi să citeşti chiar pe sărite capitolele Înşirate j ntr' o ordine adesea arbitrară, oprindu-te mai mult asupra unuia, or trecând repede peste altul. Cutare îţi place mai mult, cutare defel, iar mai totdeauna ai vreo rezervă de făcut: ce păcat că autorul se coboară nu arare la ieftina glumă de cafenea, ba chiar la trivialitate. Ai uneori ciu­ data impresie, citind aceste "Bflete de papagal" că poetul e in atitudinea sufletească a celui care, amărât până în suflet, face gestul veseliei, râde silnic şi strident, ca să nu plângă. Cititi bunioară .Natură moartă" (pag. 161). Şi sunt mai multe bucăţi tot aşa de bune ca aceasta in 1 abietele din Ţara de Kuty. o iubeşti? roman, de M. Sorbul­ Ed "Cartea Românească" Buc 1933· - E o surpriză, una frumoasă, noul volum al autorului dramatic aşa de cunoscut. Reputaţia sa de scriitor s'a întemeiat pe "Patima roşie", dramă cu subiect deconcertant, În rare idila se împleteşte cu tragedia, romanţa cu focul de revolver şi în care caraterele, În aparenţă apăsa! personale, sunt mal degrabă toate nişte manechine în mâi­ nile hazardului şi a pornirilor neîn­ Irânate, Inlănţuirea logică a faptelor, determinarea unor acţiuni prin jocul firesc al legii cauzelor şi efectelor, e departe de a conduce pe eroii piesei pe care dl. M. Dragomirescu o numea shakespearlană. Aceeaşi atmosferă, pu­ ţin cam naluclnantă, şi aceiaşi eroi, pasiuni personalizate, dar manechine şi ei, sunt ereii acestui roman al d-Iui Sorbu : Berescu şi d-na Oprişan. De aceea, poate consecuent cu tema pro­ pusâ=-j.Nu cerceta aceste legi, că eşti nebun când Ie'nţelegiv-«, autorul sfâr­ şeşte povestea sa într'un chip atât de neaşteptat. Ce e de admirat in roma­ nul d-lui Sorbu este adâncirnea cer­ cetărei sufletelor eroilor săi, urmărirea atentă şi prodigios de acută a tutulor umbrelor şi luminilor ce trec peste ele, a nehotărâre! şi neliniştei care sbu­ ciumă mintea şi inima lui Berescu, cum şi halucinanta făptură feminină care e frumoasa dona Oprişan, şi ea o biată creatură care se sbate între in­ demnuri şi porniri contrarii, pe care ea însăşi nu şi le lămureşte. D-l Sorbu a făcut, desigur, un fericit debut pe calea epicului. Douâ căiinda re.' • A micul Popo­ ruiutr (în al 74-lea an) şi .Calen­ darul Sâteanului: (în al 43-lea an, redactate de Horia Petra-Petrescu, pentru anul 1934, au apărut în edit. Krafît şi Drotleff din Sibiu. Pentru casele ţărăneşti, în care nu intră scri­ sul, in' afară de cel otrăvit al epocelor de alegeri, călindarele sunt un prie­ ten, dar şi o binecuvânta re când sun! bine scrise, ca acestea. 461 [462] PERJODICE L'ElIropa Orientale, anul XIII, lase 7-8, continuă art.: Jugoslaoia sub dictatură, de Solari-Bozzl, In perioada dela 6 lan. 1929 până la fi­ nele lui Iunie 1930, departe de a fi adevărat ceea ce spunea propaganda sârbească in străinătate, că anume li­ ni ştea a domnit şi că fi' a fost prilej de a se aplica sancţiunile tribunalului special politic,-s'au judecat 69 pro­ cese şi s'au condamnat in acest timp trei inşi la moarte, unul la închisoare In carcere pe viaţă şi 319 persoane la pedepse vremelnice, pentru un to­ tal de 1201 ani şi ceva. Regimul dela 6 Ian., acceptat de Sârbi cu plăcere, nu desfinţă problema croată, Speran­ ţele puse in acest act nu s'au reali­ zat Raporturile dintre Croati şi Sârbi se înăspresc, mai ales din cauza ser­ viciului poliţienesc şi regimului de spionaj la care erau supuşi Croaţii. Legea din 3 Oct. 1929, care desîlnţă numele istoric de Croaţia, fu mai ales provocatoare. Urmă arestarea lui Pri­ biclevici şi a altora. Conspiraţille se înmulţesc, Iar autoritatea începe a slăbi sistemul de mână tare. libertăţile ce­ tăţeneşti se deslintcază. Emigrările curg Vreo 35000 de Croaţi sunt adă­ postiţi In Belgia. Tendinţa separatistă creşte intre Croaţi. Vizita regelui in Zagreb din lan. 1931 nu potoli spiri­ tele. «Asasinarea savantului albanist croat Sufflaz, de un agent sârb, la trei săptămâni după aceasta, aţâţă şi mai mult pe Croaţi. Se vede că Sârbii consideră ideea, or simplu firma eju­ goslavă», numai in funcţiune de ten­ dinţă pansârbească. Sârbii dela Bel­ grad, nu însă şi Regele, care inţelege o concordie şi un echilibru stabil de puteri intre cele trei naţiuni ce for­ mează Jugoslavia de azi. Şi asffel «se creie o mare Sârbie balcanică, veşnic' in fierbere, în locul unei Jugoslavil pacinice, fără eghemonie şi fără caste» .. Regimul dictatorial împinge la arma­ ment şi pregătire de război. In fond, iubesc mai puţin pe Francezi decât pe ltalieni. După aproape patru ani de acest regim, Jugoslavia continuă prietenia cu vecinii Bulgari, Albanezi, Unguri; relaţiile sunt ceva mal bune cu Grecia şi Austria; cu Mica Inţe­ legere nimic nou.-lsvoarele proce­ durei pentru tutela minorităţilor şi formaţiunea lor, - de Lilio CiaJdea. Tratatul de la Paris, din 9 Dec. 1919, 462 e cel ce priveşte minorităţile din Ro­ mânia.-lnsemnătatea lui Vazov în literatura bulgară, de Enrico Da­ rniani, - Vladimir Lukin, ziarist şi om de litere rus (1737-1/ 94), de Leone Savoj. -- La Recenzii se găsesc mal !TI uite opere româneşti Istorice. No. 9-10, cu continuarea şi sfâr­ şitul cercetării Jugostauia sub dicta­ tură; In vara lui 1931 se pune ca­ păt regimului din 5 lan. 1929. Re­ gele anunţă că va acorda poporului o constituţie şi o lege electorală nouă. La 18 lan. 1932, după câteva luni de turburări interne, se inaugurează un nou parlament. In April 1932 cade cabinetul dictaturii militare cu Jlvco­ viei, înlocuit cu unul de dictatură bur­ gheză, al d-rulul Marlncovicf, care pretindea a readuce normalizarea vie­ ţei politice [ugoslavă, Nemulţumirile şi semnul lor continuă însă: In Slo­ venia mai ales au un caracter revolu­ tionar, cu tendinte republicane. După trei luni regele concedie guvernul lui Marincovici. Of. Sârschici, urmaşul său, nu isbuteşte a împăciui Croaţii şi Sla­ vonli, cari cer un stat in care să nu aibă Sârbii eghemonia, ei toţi să fie egalf· în autonomie, un fel de stat federativ deci. Azi situaţia e aceeaşi -EpISCO­ pul Amţilochie al Hotinului şi Italia, de CI. Isopescu. După o introducere despre influenţele italiene în Româ­ nia şi a călătorilor români In Italia, se ocupă de Amfilochie călugărul dela Putna, care a fost in Roma in 1772_ A făcut o compilaţie după o geogra­ fie italieneâscă, tipărită la laşi In 1795. Se pare că ar fi fost şi în Sicllia. Compune in 179.5 şi o aritmetică, tot compilaţie după un original italian necunoscut, Un tratat de fizică, cosrno­ grafie, zoologie şi botanică, din 1796, rămas In manuscris, in biblioteca Mu­ zeului Academiei din Kir w. Este in­ teresant manuscrisul şi din punct de vedere lingvistic, cu numeroase neo­ logisme formate din italieneşte. AII1tarul Comis. lJ!lonlt1H. is­ torice pentru Tronstleanio, pe· 1930-1931. Cluj Tip_ "Cartea 1<0- rnânească-, 1932- Mlcia __ cercetări asupra castruiui, cu un supliment epigrafic, de C. Daicovicl. Statiune , militară importantă, castrul dela MI­ \ eia era aşezat, în deosebire de cele­ lalte cunoscute din lungul Mureşului,. pe malul stâng al apei, nu departe de Deva. Era in apropierea granite [463] române de vest, pe care o apara -în direcţluuea intrarei văii Mureşului în Dacia; servea şi de pază ţinuturilor miniere. Linia ferată Teluş-Arad il tale exact in două Până în 1929 n'a fost cercetat sistematic. Săpâtutile constată existenţa unui castru mal vechlu, cu metereze de pământ, şi a unuia de piatră, posterior. Zidul a­ cesta va fi coincizând numai pe o parte sau cel mult două cu cel de pământ, mult mai mic decât castrul de piatră. Din inscrIpţiile şi ştampi­ lele pe cărămizile aflate acolo vedem că in această garnizoană s'au perin­ dat multe trupe, Cercetătorul soco­ teşte cii pe la 157, sub Antoninus Plus, se va fi construit castrul de pia­ tră dela Micia. - Cetatea dacă dela Grădiştea Muncelului, de D. M. Teodorescu, consemnează câteva re­ zultate obţin ute în cercetările sumare făcute acolo. Două drumuri duceau spre cetate, trnpreunându-se mal sus şi trecând printr'o strâmtoare uşor de apărat. Cetatea e pe o terasă a părţll din dreapta a culmii pietroase, care se rarntfică mai la deal, spre a merge spre Muncel şi spre Godeanul, E o terasă naturală, puţin accidentată ca nivel, închisă intr'o parte de un zid de piatră şi dintralta de o râpă. In două locuri are urme de porţi. In ex­ teriorul cetăţii propriu zise e un cerc dublu de piatră, cu dlametrul de 30 metri, care va fi fost un ssnctuar pentru cultul soarelui (Părvan îl so­ coteşte monument funerar) Vatra lui e toată o căramldă circulară de a­ proape 700 metri patrati în suprafaţă, de 10 ctrn. in adâncime Ce foc u­ riaş va fi fost aici, ca să ardă astfel pământul şi să-I prefacă în cărămidă! Monumentul era incadrat într'un dis­ pozitiv de alte construcţii, tot de ca­ racter religios. Cetatea şi anexele ei au trecut prin mai multe faze, până să ajungă la forma In care o aflăm, Va fi fiind din epoca lui Decebal, poate lucrată cu meşterii greci şi ro­ mani pe cari Dorniţian i-a trimis re­ gelui dac.-Paladiul din Turda, de 1. Marţian. Pe locul unde e azI Turds, pe vremea Daclei libere era oraşul Potaissa. Sub Romani el se reface, creşte in Importanţă, devine munici­ piu, apoi colonie cu drept itallc pe vremea lui Sept. Sever. Prin poziţia lui strategică, la încrucişarea de dru­ muri principale, şi prin vecinătatea zăcămlntelor de sare şi nisipuri auri- tere, are mare importanţă. Dacii au zidit aci un castel întărit, Romanii l'au folosit întărlndu-l. Din sec VI e iar menţionat in Istorie, La 1453 e distrus din temelie, Iar cu materialul lui s'a construit un nou castel în cen­ trul Turdel Din vechiul castel n'a rămas decât o poartă monumentală, având deasupra paladiul, adică sta­ tuia colosală a Minervei, în bronz au­ rit. In sec. XV unguri! din Turda l'au doborît, iar cu fragmentele de metal au făcut clopote la bise.Ica lor. Pos­ tamentul de piatră al Paladiutul dis­ păru şi el din 1657. - Depozitul de bronz dela Udul de sus (jud. So­ rneş), de Marton Roska, fragmente din perioada a patra Il epocii de bronz, cam dintre anii 1150-1000 a. CL. sunt conservate la Muzeul ardelean din Cluj. - Monumente inedite din Largiana, de Em, Panaitescu, recen­ rată anul trecut la pag. 2l:11 --:Lupta dela Posada, de 1. Lupaş, conferinţă ţinută la 30 Nov. 1930 la Caransebeş. Strânge toate informaţiunile privitoare la această bătălie, foarte interesante pentru istoria noastră.-Ctlforii bise­ ricei din Bârsău (jud. Hunedoara), de Silv. Dragomir.-Cea mai veche biserică din Sălişte (jud. Sibiu), de 1. Mogl.-Biserici vechi de lemn ro­ mâneşti din Ardeal, de Atan. Popa. - Notiţă numismattcă, despre un tezaur de monete romane aflat in jud. 'I'ârnava-rnică. la Bord, în 1932, de AL Borza. Rl'zlista de Pedagogie, an. III, fasc. 1-2, pe 1933. o». Prof. C. Narly, dela Univ, Cernăuţi.-Pedago­ gul Jean Paul, al cărui centenar al morţii s'a cele brat în 1925, este. una din figurile cele mai mari şi mai o­ riginale in evoluţia poeziei şi a cu­ getărei germane". Romanul lui "Hes­ perus" a .cucerit triumfuri care întu­ necau şi pe acele ale lui Goethe. Operele sale literare au şi o latură pedagogică, Dar opera sa capitală de educator e "Levana", in 3 volumaşe. Tot ca Rousseau, J. P. spune că e­ ducaţia Începe dela naştere, şi se face de mamă, in vederea vlltoruiui, nu a prezentului, şi întemeindu-se pe re­ ligie şi iubire. Studiul e de d-l prof. V. Morariu.-Un mare dascăI buco­ vinean: Dim O. lsopescul (1839- 1901), de S. Rei!. EI e primul director al Scoalei I\'ormale de învăţători din Cernăuii, din 1870; tot el in3ugu- 463 [464] rează peste doi am ŞI una pentru în­ văţătoare. Se prezentă şi opera sa de om de ştiinţă, ca istoric şi ca peda­ gog, apoi ca animator şi iniţiator in viaţa şcolară a Bucovinei.-Doctrina morală a lui Bergson, de A. Ieşan, - Problema educabilităţii, în conti­ nuare, de S. Găină. - Metodologia l.ogicei: ieglle silogismului, de Ion F. Buricescu.-Prof. Ion Găuănescul, cu prilejul sărbătorirei sale (Ia Iaşi, 5 Iunie 1933), de C. Narly. Bătrânul profesor ieşan, omul de vocaţie, .mo­ del de imitat pentru tinerele generaţii", este lnfăţişat sub multiplele aspecte ale operei sale: ca literat, filosof --­ psiholog şi moralist-, îndrumător al generaţiilor ce s'au perindat în ulti­ mele decenii prin universitatea mol­ dovenească, ca educator practic şi ca teoritician al educaţiei. - Statul de cultură şi politica şcolară, de C. Narly. In statele care "nu au nevoe să cultive nici ura de clasă, nici ura naţională, ci iubirea tnţelezătoare a drepturilor celorlalte" şi "care con­ lribuesc la progresul umanităţii prin progresul lor propriu, prin tensiunea lor de tot momentul spre nobile sco­ puri, într'un proces continuu de de­ săvârşire ", educaţia şi şcoala conduse de Stat nu vor mai putea fi instru­ ment de violentare a llbertăţet, ca în republica sovietică, ci, din potrivă, "sprijinire a libertăţii". Recunoscân­ du-i acest drept, şi datorie, în prin­ cipiu, are şi Statul nostru ce-i trebue ca să fie un stat de cultură? Da, răs­ punde autorul. «Idealul nostru per­ manent (in specie) trebue să fie vo­ inţa de cultură». In acest spirit gu· vernanţii (când se hrodesc de aceştia) va să îndrepte educaţia poporului, întru desăvârşirea personalităţii, crea­ toare de cultură. Spre a ajunge la aceasta, Statul se slujeşte de legi. Ele nu trebue să fie inovaţii pripite, irn­ provizări, dar "operă de formare spre idealuri permanente a fiinţei indivi­ duale şi a fiinţei colective care e Sta­ lui". ACeasta "trebue să promoveze spiritualitatea .... să utilizeze orce trn­ prejurare pentru a face să triumfe specificul omenesc". Ca urmare, .Ie­ glslaţla şcolară trebue să fie produsul unei politici şcolare îndreptate spre idealuri etice permanente", iar "Sta­ tU'I, prin legile sale, să introducă pre­ dominanţa valorilor de cultură" (Vai! însă, astăzi un profesor universitar. politician de ultima speţă, proclamă 464 că "Politica trebue să fie mai presus de cultură şi mai presus de şcoală!" > iar la numirile în învăţământ cere candidaţilor nu diplome de studii, ci adeverinţă de înscriere la clubul ţără­ nist)-Umversitatea ţărănească, de Tr. Brăileanu.-Noi şi tineretul mo­ dern, de 1. Tarnovschi. .- Metodele aplicabile la predarea limbilor stră­ ine, de E. Kallos. - Educatia adul­ ţilor În Anglia, ele 01. Ţigară. - O dare de sarnă asupra sărbătoriret pro]. 1. Găuănescu 'şi la urmă re­ cenzii de cărţi şi reviste. Reoue Historique, X. 7-9, re­ dactată În întregime de d-I prof. Iorga. cuprinde: Veneţia în epoca modernă, cu capitolele: Organizaţia vencţiană. Veneţia modernă, Veneţia oraş eu­ ropean, apoi căderea republicei ve­ neţlene. - Sobieski şi RomâmÎ.-La urmă Dări de samă şi o Cronică despre cărţi şi reviste străine. Buletiu u] demografic al Ro­ mâniei, 11, 9, publicaţie oficialii a .Jnstitutulut de demografie şi recen­ sământ din Ministerul Muncii, Sănă­ tăţii şi Ocrotirilor sociale. Director: Dr. Sabin Manuilă. Cuprinde, cu un text în româneşte, franţuzeşte şi en­ glezeşte, un tablou de Mişcarea popu­ latiei în luna Mai 1933. Vedem de aci că, la O· populaţie de 18,.542,074 loc uitori (�ifră constatată la 1 lan. 1933), ţarac-'1-noastră are, socotind la 1000 de locuitori, în cursul lunii Mai, o natalitate de 32,4 şi o mortalitate de 18,3 deci un excedent de 14, I născuţi, faţă de morţi. Căsătoriţi 10,2; divorturi 9,4 la o sută de căsătorii. Fată de luna Mai 1932 se remarcă scăderea numărului născuţilor, dar şi al morţilor, cu un excedent mai mic decât anul trecut; căsătoriile şi di­ vo rţur i le sunt în spor uşor. I a ţară mortalitatea a scăzut dela 40,6 la mie la 35,2. In general excedentul natu­ ral al viilor creşte in Oltenia, Banat şi Transilvania, scăzând în restul tă- I ni, iar mortalitatea descreşte în 01- \ tenia, Banat, Dobrogea şi Basarabia; cea infantilă însă creşte în Oltenia. 'Dobrogea şi Bucovina, scăzănd aiu­ rea. De notat ca un semn înbucurător scăderea mortalităţe i din scarlattnă, gripă şi chiar tuberculoză la adulţi; a 'crescut însă acea din tifus exante­ matic, tuse convulsivă, sifilis şi palu- [465] dlsm. Sinucişii au fost 224 faţă de 203, iar omucideri 111 faţă de 106 din an. 1932. Se dau de data aceasta şi cazurile de boli Infecţloase : 2492 tuse convulsivă, 1845 rugeolă, 778 scarlatină, 269 exantematic, 237 dif­ terie, 131 tifoidă,57 pustula malignă, 55erizipeJ, 12 dlsenterie, fără nici un caz de varioIă.-Pentru Oltenia notăm _ cifrele următoare: populaţie, 1.560,952 locuitori, dintre cari 1,376,874 rurali, repartizati pe judeţe: Dolj 498,308, Mehedinţi 312,876, Romanaţi 279,851, Vâlcea 255,651 şi Gorj 214,256, iar Olt 191,397. Pentru Banat 942,9'20 locuitori, din cari 781,232 rurali, cu jud. Caraş 200,463, Severin 241,908 şi Timlş 500,549 locuitori. Oraşe cu mai mult de 10.000 locuitori în Olte­ nia şi Banat (plus jud. Olt): Timişoara 91,215, Craiova 55,901, Lugoj 23,275, T. Severin 20,945, Reşita 20,000, Cara­ cal 14,953, Bălleşti 13,460, R.- Vâlcea 11,687, Tg.-Jiu Il ,149, iar Slatina 11,085. Corabia are numai 9,496, Ca­ ransebeş 8,81 1, iar Streh a ia 8,047. La populaţia totală a născuţilor ţării avem în Mai 1933: 14,909 băeţi, 13,847 fete, iar în Oltenia (cu OItu) un excedenl de 21 fete, şi in Banat 1II1 excedent de 94 băeţi. Revista are şi hărţi indi­ când grafica mortalităţei generale şi a celei infantile pe judeţe. Nr. 10, în cornplectarea tabelurilor sale statistice, adaugă pe acel al năs­ cuţtlor vii şi al decesurilor repartizate .pe neamuri, capitol care atinge pro blerna aspectului minorităţilor dela noI. Criteriul determinării neamului e acel stabilit din 1930, adică declaraţia formală scrisă a locuitorului. In Iunie avem următoarele date demografice: Natalitatea: 31,6 (Ia 1000 loc); mor­ talitatea 16,7; excedent natural: 14,9. La 100 căsătorii 8,8 divorţuri. La 100 născuţi vii se înscriu 2,2 născuţi morti. Decese sub vârsta de un an: t 5,5. După vârsta, mor sub un an 29,4, in­ tre l şi 4 ani 9,9, între 5 şi 14 ani 5,9, între 15- 44 ani 17,4, intre 45-64 ani 14,8, iar peste 05 ani 22,6 la o sută Sporesc cauzele de moarte prin tifus, cancer, pelagră, tu să convulsiva şi boii de cord; se reduc cele de scar­ tatină, tuberculoză, diareea sugacllor şi debllitatea congenitală. După nea­ muri, la 100 inşi se nasc vii 78,8 ro­ mâni, 4,9 unguri. 2,4 germani, 1,9 e­ vrei, 5,2 ruşi şi ucranleni, iar 6,8 de origini diferite; mor 656 români, 6,7 unguri, 3,6 germani, 2,3 evrei, 5,0 ruşi şi ucrainienl, iar 6,7 alţii. Dintre aceştia prezintă un spor la naşten românii şi ruşif-ucrainie ni. Convorbiri literale, LXVI, 7-8, din care notăm: B. P. Hâsdeu şi Polonia, de 1. Zalplacha. Se fixează influenţele polone in personalitatea şi opera savantului român, ai cărui ascenden]i au trăit în Polonia între 1673 şi 1812, el Insuşl având personal atâtea atingeri cu lumea potonă şi cu­ noscându-i istoria şi literatura. Ba chiar după desrnernbrarea Poloniei şi mutarea familiei H. în Basarabia, ti­ nut în care s'au aşezat atunci nume­ roase neamuri nobile polone, Lituania şi ţinuturile ruterieşti erau şi ele de demult încă sub influenţa culturei polone, Pe vremea lui Tadeu H. şi ii fiului său Alexandru şi nepotului Bog­ dan domnea romantismul sentimental şi mistic polonez. Tadeu, cu conştiinţa naţională românească bine păstrată, avea şi caracterul nobilului polon. E "un produs incontestabil al culturii polone". B. P. H. ştie limba polonă de acasă. La Universitatea rusească din Harkov avea foarte numeroşi co­ legi polonezi, liberali şi antiţarişti. Ideile J ui naţlonaliste s'au format a­ colo. La 1856 vine în Moldova. Pri­ mul lui contact personal cu Polonia îl are In i861, când e trimis de Cuza Vodă în misiune ştiinţifică la Lwow şi Cracovla, unde stă un an prin ar­ hive şi biblioteci. Se poate ca ideea creiărei unui Etyrn, magn Rom. să-i fi fost inspirată de un dicţionar po­ Ion al slavistutui S. B. Unde, dintre 1807 şi 1814 Notează şi faptul că, după moartea fiicei sa'e Iulia, a citit elegiile poetului polon din sec. X VI Ioan Kochanowski, care şi el îşi pier­ duse pe o fată a lui, şi în citirea lor a aflat multă mângâiere.-O. d'An­ nun zia, eroul inaripat, de S. Tzigara­ Sarnurcaş. - Fost-au Românii arde­ leni husiţi ? de Z Pâclişeanu. "Nu există nicio mărturie istorică, niciuna, care a dovedit existenţa intre Românii ardeleni a acestui curent religios". Teoria husitisrnului la noi "s'a ivi! din necesitatea de a explica origina întâilor traduceri româneşti", din sec. XV. S'a zis: dacă .cete din sec. XVI se d atoresc iniluenţei unei mişcări de reformă din biserica apuseană, tot unei asemenea mişcări trebue atribuite şi traducerile din sec. XV". Dar SUD! dovezi că husitismnl nu s'a puiul in- 465 [466] tinde nici printre saşi ŞI unguri, căci a fost indată opnt In loc de reacţiu­ nea catolicilor; cu atât mai puţin s'ar fi putut molipsi poporul nostru, atât de conservator cum e el, şi pe care nici puternicul catolicism nu l'a câştigat şi nici propaganda calvină din sec. XVI şi XVII. "itualul husit, cu totul deosebit de al nostru, şi În­ lăturarea cultului sfinţilor şi a Maicii Domnului era o piedecă de netrecut spre husltlsm. Nici răscoala din 1437 nu-i putea apropia pe ţăranii arde­ leni de doctrinele husite, ei fiind iubitori de pământ şi recunoscând datoria de a plăti dij mele, dar nea­ vând nimic comun cu acel quasl-co­ munlsrn al Tabortţtlor husiţi din acea vreme. Se înlătură deci ipoteza că vreun grup de Români ar fi trecut, fie şi vremelnic, la husittsm.s- COl ri­ genda, cu privire la "Trecute vieţi de Doamne şi Domniţe" a lui C. Gane, notează Marius Theodorian­ Carada o se-rnă de erori de dale şi numiri de persoane, lapsuri istorice ce urmează a se rectifica la o nouă ediţie a cărţii interesante şi frumos scrisă a d-lui Gane.-Recenziile foarte îngrijite.-L in partea lite ară remar­ căm poezia "De pe culme", semnată Sandu Tzigara-Samurcaş. Nr. 9 cuprinde articolul d-lui L. Barral despre Anna de Noatlles, po­ etă îndrăgostită de natură, mlădiţă din neamul nostru, după tată, care În ultimul său volum "Poemes d'enfance " lndreantă gândul spre ţara din care Îşi tr ge obârşia - Adevărul istoric in drama istorică, de C. Gerotă.c-­ Experienţă şi matematică, de Mircea Florian. - Contribuţii la introdu­ cerea limbu româneşti in biserica din Ardeal, de Z. Pâclişanu. - Con­ gresul de Istoria Artei din Stock­ holm, de AI. 'I'zlgara-Samurcaş. Roma, X II, nr. 3, revistă de cul­ tură italiană. Acc:st nurnăr e închinllt profesorului Ramiro Ortiz, cu prilejul plecării sale din România, de către Seminarul de Li!. it�liană. Omagiu bine meritat profesorului merituos şi omului distins care a trăit un sfert, de veac Intre noi, iubindu-ne, şi care se desparte cu sincere şi calde păreri \ de rău ele ţara românească, chema! fdnd de Patria sa la o catedră a uni­ versităţii din Padova. Revista se des­ .chide cu scrisoarea publicată in .Uni­ versu),,: Despărttr e, cu cuvinte de 466 o emoţionantă sinceritate şi căldu fă cuvinte pornite din inimă, bun rămas rostit într'un tremurat de buze şi o strângere de mână din care degetele se desprind cu anevoe. =-Pentru vo­ lumul omagiat, de AI. Marcu, volum ce a fost publicat şi oferit sărbători­ tului din 1929, la împlinirea a 20 de ani de profesorat la Universitatea noa­ stră din Bucureşti. - Seminarul de ltt. itaI. ctitorului său, de Anita Bel­ ciugăţeanu.-La o despărţire, rânduri pline de umor şi ernoţiune reţinută ale lui G. Călinescu. - Urmează pa­ gini ornagiale, cu mărturisiri de sen­ timente recunoscătoare şi admiraţie pentru maestru, semnate Mia Frollo, Napoleon Creţu, Al. Ciorănescu, Ni­ nette Facon, Alexandrina Mititelu şi mulţi studenţi, foşti elevi ai d-sale. La sfârşit se reproduc câteva voci din presa noastră, când cu plecarea d-lui profesor Rarnlro Ortiz. Ţara Bârsei, V, 5, cu În conti­ nuare al patrulea capitol din «Iluzia dacică», de Aurel A. Mureşianu. Dacă Insuşl Ammlan Marcellin spune că nu se DOt lua in serios mărturisirile scriitorÎlor mai vechi cu privire la geo­ grafia şi etnovrafta ţinuturilor traco­ daco-scltice, cum le-am putea lua noi de bune fără rezerve? Vechile nume­ roase gln]! de pe acolo au fost in continuă rn'şcare, venind, plecând, strărnutându-se şi dispărând uneori, de la Pelasgl şi până În vremea Da­ cilor. Astfel "Apl'ian atribue originea IIIyriior unor cucerit ori veniţi din Si­ ciiia. lmi�ziile schitice dela Răsărit sunt un fapt constatat şi de arheolo­ gie. Schiţii au alungat inspre regiu­ nile noastre şi pe Trero-Cimmerieni. Navala celtică dela Vest şi cea bas­ tamo-sarmato-suevo-gotică dela Nord şi Răsărit au schimbat adânc fiziono­ mia etnograitcă a regiunilor traee. Unele popoare au fost supuse, cuce­ rite de altele, eum VII fi fost şi prin Tracia, IIIyria şi Dacia de mai târziu. Aşa că s'ar putea admite ideea că la Geti şi Traci .pătllra stăpânito�re a tn buil să fie de altă rasă decât pă­ tu ra supusă·, căci peste ei au venit cL1ceriri schitice, apoi celte, bastarne, sarmate şi sueve. Toţi aceştia vor fi fost de o aceiaşi orlgină comună, cum reiese din asemănarea numelor căpe­ teniilor lor traee, gete, dace cu nu· mele schitice şi chiar bastarne şi gotice de mai târziu. Deci • ţările carpato- [467] I Y "balcanice au fost locuite nu numai de popoare de origină diversă. dar chiar şi in sânul acestora au existat deosebiri intre stăpânitori şi stăpâ­ nlţi", Vor fi venit şi triburi germanice pe aici-Bastarnii-, ceea ce a făcut pe unii scriitori vechi să spună că Goţii sunt descendenţi ai Geţilor. Alte pri­ cini de confuzie etnografică la cei vechi e că populaţlunile acestea atât de diverse se îmbrăcau la fel. Cer-­ cetarea statuelor, busturilor şi basore­ licfurilor reprezentând neamuri din Dacia nu ne poate nici ea ajuta prea mult. "Rasele europene erau pe acele vremuri mult mai amestecate de cum s'ar crede». Pământul românesc de azi era ocupat In parte de Celti sau Gali (Gallatoi), ale căror nume s'au păstrat în glia noastră pretutindeni. Celţii au participat de sigur cu ceva la forma­ rea neamului românesc. Ei trăiau in Nordul Italiei şi au fost foarte apro­ piati, cam înrudiţî cu Latinii. Sub numele de "daci" se înţelegea de Romani neamurile toate, de origină şi limbă deosebite, din ţinuturile ace­ stea. - Familia Porumbescu şi Bra­ şoout, de Axente Banciu.-Regiunea Braşovului. Consideraţi uni asupra re­ liefului, de N. Orghidan.-lntru pome­ nirea lui C. O. Porumbescu, de 1. Brânzea - Turneete teatrale la noi, de H. Petra-Petrescu, aminteşte di­ rectorilor de teatru că in repertoriul unui teatru naţional se cere altceva decât piese amuzante şi fără perdea. căci .scena, intr'o societate care se respectă, nu poate avea misiunea să pervertească simţurile şi să răspăn­ dească toate miasmele lrnoralităţei. Scena n'are voie să sgăndărească in noi bestia, fiindcă atunci ar fi o re­ negată a misiunei ei de inobllare a sufletului omenesc". Nr. 6, cuprinzând Serbările Astrei, de V. C. B. cu câteva ilustraţii din cor­ tegiul etnografic al Astrei-Braşov din vara lui 1933.-Docllmentul procesu­ lui Memorandlllui, de A. A. Mureşia­ nu. - O deput aţiu ne română La gen. Puchner, din 1848, de C. Gollner.-In­ ceputurile carierei dramatice a Lui Baritiu, după insemnările sale.-­ SCrisori vechi, de Ax. Banciu.­ "Deşteaptă-te Române" in forma lui originală, se lămureşte de Dr. SIecle Stinghe că e Imprumutat, ca melodie, după cântecul .Dtn sânul maicii mele". -- Cronica comunei Prejmer, in continuare. - Răsfoind ziarele şi revistele noastre, avem prilej a constata cât de mult stâicesc limba noastră gazetarii şi adesea scrii­ tori cu pretenţie, obser. ă Ax Banciu. - Dări de samă la urmă Gâ/la raneâuesc, revistă de cul­ tură, editată de "Astra", apare lunar, Cluj.-In .Cuvânt înainte" se face re� cunoaşterea că, de 15 ani incoace, manifestările spirituale româneşti ale Ardealului sufocat de politicianism sunt slabe. Aceasta pentru că .Ardea­ lui a fost neglijat, părăsit, trădat de noi Ardelenii". Căc i, p rin faptul prozaizării clasei lor aşa zis cultă, "Intelighenţia", lipsită de orce gene­ rozitate de gândire, cu bătrâni placizi şi tineri lăcomiţi la bani; din care si­ tuaţie "a rezultat o nesocotire totala a celei mai elementare scări de va­ lori, nesocotire impusă cu îndrăsneală şi acceptată cu laşitate pe toată li­ nia". Intr'adevăr aci e răul, aceasta face antipatic nouă pe politicianul pretenţios şi găunos din Ardeal, pe care nu-l putem astfel apropia de su­ fletele noastre, pe câtă vreme avem admiraţie pentru ţăranul ardelean, cu mult superior alui nostru din vechiul regat. Şi e bine că o spune sincer, răspicat şi clarvăzător cineva din Cluj: "Dacă ne-am înţelege datoria, voinţa noastră colectivă ar trebui să se bol­ tească deasupra ca un arc de oţel. lnspirând tutulor impresia de forţă liniştită şi neclintită siguranţă. Căci Ardealul Românesc a fost, cu încăpă­ ţânată persistenţă, şi trebue să rărnână ţara mişcărilor obşteşti, în permanentă mobilizare". Rostul revistei "Gând Ro­ mânesc", pusă Sub egida" -stret=, este .de a mobiliza toate energiile bune ale Ardealului, să ţie mereu la supra­ faţă complexul de probleme al acestei părţi de ţară, să continue, cu alte cu­ vinte să actualizeze tradiţia Astre!" din vremurile ei generoase. Prirnul articol e semnat de Ion Chinezu, di­ rectorul revistei.-Scopul "Astrei" şi rostul tineretului in cadrele ei se arată de către preşedintele ei, Iuliu Moldovan, ca fiind restabilirea acelei concepţii de viaţă naţional- biologică, care ne-a condus prin sacrificii şi re­ zrstenţă la isbândă, şi creiarea unui front de luptă pentru recunoaşterea şi valorificarea obligaţiilor şi a dreptu­ rilor noastre fireştl".-Din articolele şi materialul literar mai notăm: Aron Florian şi orientarea literară a zia- 467 [468] rului "Telegraful Pomân", de O. SI Petruţiu. Nr. 2 cuprinde un deosebit de re­ marcabil studiu: Mitul uttluiui, de O. O Roşea, Aulorularată pregătire filosofica serioasă, multă pătrundere şi calitatea rară a clantăţii şi precizi­ unii în expresie, O-sa pretinde, cu drept cuvânt, că trebue să înscrim pr.­ matul spiritual ului in capul de sus al scărei de valori ce urmează să între­ nărn de acum înainte, iar utilul, fără a-I elimina din intinderea el, să-I con­ siderăm ca valoare de ordin secund, sau chiar drept non-valoare, iar nu de-a 'ndoasele, cum stă lucrul acum, căci "altfel nu vom putea avea cuitură supenoară, cultură creatoare de valori spirituale universale". -Ion Agârbt­ ceanu, cuvinte de cinstire pentru cei 50 de ani împliniţi anul trecut de pro­ zatorul ardelean, cu o schiţa re a o­ perei şi calităţilor ei, de Ion Breazu. - Unificarea legislativă, de Ern. Puşcariu. - O cronică literară despre Două romane săseşti, de I Chinezu. -Versurile, puţin cam chin uite, dar cu imagini sugestive şi de puternică expresie. de Teodor Murăşanu : Cu mâinile, cu utnertt razim ... Nr. 3-4, cu: Filosof ta timpului pierdut, de Tr. Herseni - O nuvelă fantastică: Trădare, de Victor Popi­ Iian.--O scrisoare inedita dela Avram lancu,publicăG.Bogdan·Duică. - Ghe­ tarul dela Scărişoara, una din Iru­ rnusiţele naturale ale Muntilor Apu­ seni, cu sfârşitul În nr. 5, de Val. Puşcariu -Criza economică mondială ŞI rezultatele Conferintei dela Lon­ dra, de V. Jinga - • Telegraful Ro­ mân" şi Litermur a de peste Carpaţi, de D, SI. Petruiu. Nr. 5 cu: LIteratura de ieri şi scriitorii de mâine, gânduri cu pri­ lejui unei istorii a "SămănătorulL\i", pe marginea cărţii lui Dan Srnântă­ nescu : Mişcarea sămănătoristă, de O­ vidiu Papadima. O excelentă privire critică asupra evoluţiei unei riteraturt in cadrul determinanţilor localnici şi ai Influenţelor exterioare în general, cu aplicare asu pra Iiteraturei noastre din' ultimii 50 de ani. Perfect precizate \ calitatea şi nuanta romantismului adop- \ tat la noi, rolul junimismului În În­ drumarea literaturei noastre, eminc­ sclanismul cu prelungi riie lui, care duc la sămănătorism,-alături de în­ Ctrcare� de reacţiune a lui Macedon­ ski, căruia i se recunoaşte dupa cu 468 viinţă că are merite mai mari decât cele ce i se atribue azi de obicei; apoi sămănătorismul, care nu a fost, cum s'a spus, «deformat. de dl. lor, g2, ci numai canalizat, căci curentul "exista ca stare de spirit şi literara" şi inainte de intervenţia fericită a d-Iui Iorga, dar fără aceasta s'ar fi uscat, ar li devenit sterp "Pe această linie a etnicului, ce începe din nou să-şi lărgească perspectivele, ondu­ lează cursul larg alliteraturei noastre", zice autorul, căci tot el duce la mi­ şcarea .Gândirei", care "a isbutit să îmbine viu cele două constante ale culturii noastre: etnicul, accentuat prin autohtonism şi ortodoxism, şi valul spintual fecunda tor de peste graniţe", în linia Barres, Maurras, Claudel şi Rilke, cu ceva fermenţi ruseşti mo­ derni, ca la Berdiaef. Pe această linie se confundă "Sămănătorul" cu cei cari se înfăţişau ca opuşi lui, dela "Eve­ nimentul literar" până la "Viata Ro, rnânească" şi chiar până Ia "Convor­ biri critice," care, deşi accentuau un prinripiu literar opus, dar n'au isbu­ tit să se diferenţieze decât prin teorie, iar nu şi prin creaţie. Aşa zisul rno­ dernism tânăr de azi nu e clarificat, nu ştie unde merge, pipăe drumurile, "nu şi-a găsit încă axa de sprijin'. Mâine poate, aceste noi şiruri de li­ neri poeţi, anirnaţi de "un nou cult al vieţi -care se desemnează de abia prin difuzarea sportului - vor isbuti să se realizeze într'un nou umanism, de astă ",dală autentic şi rodnic, ca expresie" reală a unui echilibru inte­ rior','.-Izolarea Germaniei hitleriste, cronică externă de Caius Bardoşl-­ Notăm aci şi poezia Scrise pe o carte dăruită, de N. Caranica, versuri Im­ bibate de concentrată ernoţiune. Nr. 6: Pesimismul creator, de D. Tudoran,-Statul romano-catotic ai­ delean, de Radu Roman, arată odată maimuIt păcatul cu care şi-au impo­ vărat sufletul cei ce n'au ştiut or n'au vrut să apere cum trebuia interesele statului nostru şi ale Bisericei noastre de stat in potriva celor răuvoitori uni­ tăţii neamului nostru, prin acordul încheiat de d-nul Valer Pop în numele guv. român la Roma cu Sf. Scaun.­ Cronică şi literaturii aleasă la sfârşit. Fiecare număr al acestei publicaţii, care ne despăgubeşte de pierderea revistei .Gândirea", se prezintă agre­ abil ochiului prin hârtie şi tipar în­ grijit, cu un material ales, cronici po- [469] itici externe, literare, sociale, econo­ mice, etc. şi cu bogate recenzii sem­ nate de scriitori de seamă şi critici cunoscuti la noi. America. Roumanian Daily News. Organ al .Uniunei şi Ligei Societă­ ţilor române din America", Cleveland­ Ohio. Ultimul număr din luna Au­ gust (an. XXVIl1, 25), In 24 pag, se închină de fraţii americani unei du­ ble datorii: cea către România, ţara lor de naştere, şi acea către America, ţara lor adoptivă. Aceasta cu prilejul sărbătorirei a 100 de ani dela înte­ meierea oraşului Chicago, unde s'a deschis e expozitie mondială, repre­ zentând «intreg progresul realizat pe terenul artelor şi al ştiinţelor In de­ cursul unul veac». Colonia românească din localitate a aranjat şi o "zi a Ro­ mânilor" în expoziţie. Uniunea şi Liga serbează şi ele 27 de ani dela infiin­ [are, iar Soc. ".Speranţa" din Chicago a 25-a aniversare. Numărul se deschide cu un mesaj al ministrului nostru din Washington, dl. Carol A. Davila, că­ tre organizaţiile româneşti. Insemnăm articolele "The Roumanians in A rne­ rica", de dl Andrei Popovici; "Două evenimente", de dl. George Stăncu­ lescu, directorul ziarului; "Inainte", de preşedintele Uniunei şi ligei, dl. Nicolae Balindu; "Trade Relations betwen the United States and Rou­ mania", de dl. ataşat comercial G Boncescu; "Vânatul şi pe scuitul în România", de M. Sadoveanu; "Bucu­ reşti, capitala României", de dl. prof S_ Mehedinti; "Colecţia de picturi vechi a Regelui României', de dl.· AI Busuioceanu;" Balcicul ' de dl, Em. Bucuţa ; «Regele Carol II şi educaţia fizică în România» şi altele Nu lip­ seşte nici partea literară. Ziarul este împodobit cu multe ilustraţii. Imi M aiorescu, revista elevilor liceuui .Carol 1" din Craiova, în al treilea an, se manifestă din ce în ce ca o bună publicaţie. Fiecare număr are o seamă de articole de cuprins didactic, dar şi literar, apoi rubrică ştiinţifică, una pur matematică, alta clasică, una rezervată încercărilor şco­ larilor de curs inferior, iar mai de curând şi una istorică. Aci lnsernnărn în nr. 3-5 şi 6 articolul d-Iui arhi­ tect 1 C. Atanasescu despre Mânăs­ tirea Coz/a. Se face mai întâi un istoric al mânăstirei, care a fost rezidită, în locul uneia anterioare, .de Mircea Ba­ sarab, la 1386, cu m rezultă din in­ scripţia in penel din vremea lui Brân­ coveanu, care a adăogat bisericii un pridvor. Vechea biserică va fi .purtat numele de Nucet, pe care îl intocu­ eşte, la zidirea celei noi a lui Mircea Basarab, cel de Cozia, după numele muntelui învecinat. La stânga şoselei ce merge dealungul Oltului, mai la deal, e biserica micuţă a Bolntţei, cti­ torie a lui Radu Paisie. Biserica cea mare a suferit multe pretacert în cursul vremurilor, cum şi profanări-sfârşind cu aceia a ostaşilor germani cari au desgropat oasele Voevodului, spre a găsi ceva de furat. Intre 1922 şi 1932 Comisiunea Monumentelor Istorice a făcut resta urarea acestui monument naţional, redându-i vechea frumuseţe. In partea doua autorul descrie ar­ hitectura bisericei ca plan şi decora­ ţia-I exterioară, care seamănă cu cele ale bisericilor din Cruşeva] şi Ra­ vanita Ultimul număr al revistei, nr. 7-8, - «Număr festiv cu prilejul sărbăto­ ririi centenarulni Liceului», cuprinde: Din trecutul liceului • Carol l'"; ÎIZ­ ceput urite şcoalei, de Mih. Paulian.v­ Clădtrea veche a liceului, de N. OII. D,ncuIescu.-Biblioteca liceului, de A. Vasculescu.-G. M Fontanin, de C. D. Fortunescu.-Suuemre din li­ ceu, de M. Theodorian-Carada .. "Mur­ mur ul Olteniei", amintiri din viata de liceu, de C. Lacriţianu.-Un poet uttat : A Popouici-Bănăţeanu, de C. V. Uerotă.-La 100 de ani dela ÎIZ­ tiinţarea liceului "Carol 1", de P M. CeIărianu.-La inceput de an şco­ lar, de lan Dongorozi. Un poet al netiniştii, al singurătăţii şi al tă­ cerii : V. Pâruan, de Ilie Ion.-Cer­ cetare bibltogratică asupra scrierilor lui Eliad, de P. Papadopol, şi alte articole literare şi ştiinţifice. Colabo­ ratorii revistei, profesori, şcolari şi foşti elevi ai liceului conlucrează, Ia­ milie spirltvală, In acelaş cult al bi­ nelui şi frumosului. Analele Dobrogei, an, XIII-XIV, pe 193�-19J3, apare cu lntârziere şi într'un număr redus de pagini (178). E acelaş trist semn al vremei, subt a cărui zodle trăesc azi prea pu· ţinele publicaţii de specialitate, cum e şi a noastră. Din sumar notăm: Mangalia, de Dr. 1. P. Voiteşti. ­ Consideratiuni geologice asupra evo. 469 [470] Iuliei quaternare a Basarabiei me­ riodionate, de acelaş. - Pentru un ,,1 rataneum" la Bucureşti. de Sllvio Perd, in traducerea Radu Vulpe, pune în discuţie reconstituirea rnonumen­ tului Tropaeum Tralani, la Bucureşti or la Adamclissi. Autorul propune sal­ varea lui de pieire, adunând şi adă­ postind pietrile păstrate îucă, ce ar fi aşezate într'o vastă sală acoperită cu sticlă, un segment mai bine conser­ vat, or chiar jumătate din monument, cu trepte, metope, creneluri şi chiar trofeu de va fi posibil. - Câteoa 0- biecţiuni la această propunere aduce Radu Vulpe: reconstituirea să se facă mai bine pe bază complect circulară, ulilizând piesele existente şi înlocu­ ind lipsurile cu pietre nou lucrate, dar lăsând in situ materialul încă existent la Adarnclissi. - Statiunea zoologică marină "Reg. Perdinand" dela Aqigea (jud. Constanta), de R. L Călinescu.-Din trecutul românesc al Dobrogei, de J. Georgescu.e- Ur­ me turceşti in Cadrilater, de Valer. Petrescu.-Manjma, de G. Coatu-Cer­ na. - Viaţa şi opera lui Panait Cer­ na, text publicat deosebit şi In \'0- lum, de Lucian Predescu.-Restul vo­ lumului cuprinde literatură şi câteva recenzii la sfârşit Revista istoricii românii, vol, JI!. fasc. 2-3, conţine: Cronica Mol­ dovei de N. Chip arissă (1716-1717), de D. Russo, Cronicele Neculce, Mus­ tea şi Amiras descriu acelaş eveni­ ment: victoria Domn. Mihai l lan. 13. Carle de intarire de proprietate de pământ în Gorj, dela Alexandru- Vodâ Coconu :{75 376 377 37H 471 [472] lI):?:) Aug. 2:). Cartea de intarire de proprietate de pa- mân: in Vâlcea, dela Alexandru- Vodă . .. �3 17S') Apr. 4. Zapis de vânzare, dm Eânteşti-Hnres: (VIÎl cea). .. 381 179LJ Un maniiscris al tui Dionisie Ectesiarhul. . 238 J S02 Mart, 30. Zapis pentrt« mosii din Romanaţi . 347 1004 Dec. 3. Zapis din Cratoua pentru mosie diu Pâ- mestt-Huresi (Vâlcea). . . . . .. . 3s1 ld04 Pomelnicul Bis. Gru.setu elin Cos/esti- Vâlcea 92 lMO-) Apr. 1S. I 'âneare de moşie în jud Vâlrea'. 38:.2 1S1.') Mart . .5. Testament din Eâmesti- Vâlcea 384 181:) Nov. 28. Zapi« pentru pal1'zânt (Vâlcea) . . 383 lM18 Mart, Plâugere Episcop. Eantnic în potriva unui tirc ot din Cacaleţi-Dol] . . .,. t-lS 1S22 Tun. Reclamatie pentru cutroţnre de pământ în Ca- caleţi-Dol] . . . . . . . . 86 1;--.,24 lan. Peclamaţie in acelaş sens, ibidem 88 Nov. 21. Isprăvnicia Doi] în pricina unei mori din Cacaleţi .. . . ... 90 Dcc. 1�. P!ân.f2,erepentru cutropire ele moşie lip/a Castra-Noua (Eomanaţi) , . . . . . . . 248 1825 Marr. Isprâumcia Dolj pentru o cercetare la Caca- li fi-Doti . . . . . . . . . . . . . ., 249 Sept. ''). Plângere pentru moara Cotorasca-Eomanaţt 251 Sept. 26. Eeclamaţte pentru proprietate . 252 ld26 Mart. 16. Iriţrricino moarei Bâloasa (RomaNa/O. 255 Oct. Ptnnirere către Domnitor În potriva unei ho- tărât i a isprasmicatutui R0111al1a/i .'. Zl6 l827 Despre «Compania cea nouă ot sud Dol]» 38�) 1830 Aug. 16. Ptângere pentru pământ: lrÎngă Zânoaga- DaU ..... . . . 30;) 1831 ApI'. 16. Pricinâ pentru pâmânt Îl! Eomanaţi . 387 luI. Cutropire de moşie, din Cacaleţi-Doij . . .. 387 1848 Aug. 3. Adresa Clubului Peuoluţionar din Craiova către Locot .. Domnească . . . 'li<" .. 106 1876 Pomelnicul Bis. CioJobeştl: din Costeştii- Vâl- cea . 242 Oltenia Literară·Artistică: Reviste de provincie, articol de C. D Fortunescu 107 Nil-tge 1Je morminte, versuri de Sabina Paulian 109 Poemă szmplâ pentru dragostea mea, versu ri de Coca Farago . . . . . 110 Pril?re banale, versuri ele Val. Al. Georg-escu 110 [:tloarcerea, fragment elin romanul «Dany», ele Coca Fa- rago ,. .. 111 Hau fum, versuri de Aurel Chirescu . 123 jl1ircea Olarian, note critice de D. Berciu. . . . 126 PoemrJ simjJlă !Jeutrlt smguratatf, ele Coca Farago 127 Demul/ .... versuri ele Ion Mara. . _ . . . . 128 Din veac, versuri de L Molea. " . 128 Poetul N Mileu, cronică la Radio; de Perpessicius 389 472 [473] Pag. POe11ul pentru prietenul care a murit, de Coca Farago 392 Pe morrnâutul lui Mileu, versuri de Radu Gyr. .. 393 Cântec în surdina} de Coca Farago 393 Soarta, versuri de Radu Gyr. . 394 Madrigai, de Sabina Paulian . . . '. . . . 395 Durere cenuşie, poernă în proză, de Aurel Tită . . .. 395 Poezia lui Eminescu: Glossa, studiu critic, de T. Pău- nescu-Ulmu , . . . . 396 Epigrame, de A. Chirescu şi Calotescu-Neicu 399 Eva, versuri, de Doina Bucur. . . . . 400 Poemâ simplă pentru durerea mea. de Coca Farago . 401 Atunci .... , versuri de Aurel Chirescu . . . . 401 Inchinare .M. S. Regelui, de Căp, Şt. Bălceşti 402 Femmes de chair, versuri de Val. AI. Georgescu 403 Toi et moi 404 Rugaciune} versuri de Ion Mara . 404 Sctipire, versuri de Mih. S. Cioroiu 404 Dor, versuri de N. Giulea. ... 405 Sim fonie intima, versuri de G. St. Cazacu . 405 Casa fantoma, versuri de Eugen Constant. 409 Oltenia culturală: jj!fişcarea culturală în Craiova, de Fortunato Centenarul Liceului «Carol b, de acel aş . O conferinţă cu bucluc, de C. D. Fortunescu Dela Tzcrnu-Seoerin . Din Târgu-[iu . Din Caracal. . Din Eâmnicu- v.u-« 129, 259, 412 407 . 418 .262, 423 433 425 425 Note şi comunicări: In jurul morţii lui Tudor Viadimirescu . 138 Notiţe istorice, de I. C. Filitti. . . . . . . . . 140 Un fiu de-al lui Nicolae Brdncoueanu, de Ilie Chiriţă. 144 Principatele Române oâeute de un turc în sec. XViII; de Marcelle C. Karadja. .. 263 Suuenire din liceu, de Marius Theodorian-Carada . .. 278 O fârtate, rău ma doare, cântec vechiu, comunicat de Pr. T.. B[tIăşel. . . . . . . 280 Răspuns unor recenzii, de Filip Horovitz . 282 O rectificare la un art. de archeologie, de A. M. Părvulescu 284 O rectificare la nişte date istorice, de M. T.-C. . 285 Se ivesc zorile pentru Românii din Iugoslavia şi din Bulgaria. de 1. Dongorozi . . 427 Două ştiri referitoare la Ioan Maiorescu, de V. Mihăilescu 428 O scrisoare a lui Titu Maiorescu. de acelaş . . . 429 Eremitul dela Gauiing, de Eug. 1. Păunel . 431 O amintire despre George Ţtţeica, de V. Mihăilescu 432 Testamentul lui Ştefan Romaneanu; corn. de D. D. Sta- ��ru. �4 Il 473 [474] Pag. Sate care au aparţinut altor judeţe, de Ilie Chiriţă 438 Insemnari din 1798 şi 1802 prtuitoare la isi. Olteniei, de A. lVl. Părvulescu . 439 Notiţe istorice, de 1. C. Filitti. . 440 O iâmurire, de Ilie Chirită . 449 Recenzii Cărţi: România supt trei regi, de N. Iorga .. .. .. 145 Barbari, Sciţt sau Româm; în an. 865. de Aur. Sacerdoţeanu 146 Alex. Haşdeu şi Acad. Româna, de Liviu lVlarian. .. 147 Băile Herculane în epoca romana ŞI credinţele populare de azi, ele Al. B21r61cilă.. ,.. 147 Ioan Creangă, de Lucian Predescu.. .... 148 Frdnuintârile polittce şi sociale în Princ. R01'n. dela 1821 la 1828, de J. C. Filitti 148 Cetatea Romula; ele D. Tudor. . . . .. .. 149 Studii şi documente Iz tera re, voI. III, de Torouţiu .. 149 Contribuţie La Istoria dinaintea Unirei Princ. Eom., ele Mih. Popescu . , . 150 Ospiti romeni in Veneeia, de N. Iorga. 150 Contributucne la studiul masiuelor de sare din România, , ele V. Mereutiu . .. ..... 130 1l1dre,tz'a şi amârâcitcni!e unei victorii, ele Clernenceau, în traducere " . ... 131 Priuelişti din Bucovina pitoreasca, de Maior A. I. Cneorghiu 152 Bânaţeni de alta data. voI. I, de A. Cosma junior 153 Men uetul ; roman de G. lVI. Vlădescu . . 153 Caragiale opere, vol. II şi III, ed. Zarifopol .154 Privelişti româneşti, de Al. Bărcăcilă 154 Bieu, roman de Eug. Lovinescu.. . 155 Aromânii: Dialectul aromân, de Th. Capidan . . " 155 Flextunea nominala interna în lb. rom., de Raelu I. Paul 155 Ceva din legăturile Domnilor români cu Iertcsaltmui, de N. Iorga . 159 Un nou teuor cu priuire la Mihai Viteazul Şl Radu Şer- ban, ele N. Iorga, ....,. 156 « Mostenii- dtt« Cremenart, ele N. Iorga . 156 St. Se. Dâscâlescu; de N. Iorga. . . . . . 157 Apelul către Unire al lui Cuza la 1859, ele N. Iorga 157 Ion C. Brâtianu, ele I. G, Duca . . 157 Intr'o mânâstire din, Himalaya, ele M. Eliade 157 Generalitâţi cu privire la studiile istorice, ele N. Iorga. Recenzat ele Am. Sacerdoteanu . 287 Corespondenţa lui Const. IpsllanXe cu Guv. rusesc, elin 1806-1810, ele P. P. Panaitescu. Recenzat de Aur. Sacerdoteanu . . \. . . . . . . .. 289 Doua cuie de lemn, de Pr. Dr. Ilie Dăianu. Recenzat de r\ ur. Sacereloţeanu . . . . . . 292 Theodor An. Caualioti. de V. Papacostea. Recenzat de Aur. Sacerdoţeanu , 292 474 [475] Discursurile lui Ion 1. C. Brâiianu, uol. 1 şi Il; publicate de G. Fotino. . 293 Graf/Iti pompeiqnz; de Giovanni Artieri . .' 294 Oameni dependenţi şi cultiuatori liberî, în Princ. Rom. în sec. XV-XVII, de 1. C. Filitti .. . 294 Contribution aux reiations franco-roumaines au VXlI] siecle de V. Mihordea. . . . 295 Quelques miniatures trouoees dans un euangtle du XVII siecle; de D. Ionescu . . . . . . . . .. 295 Istoricul oraşului Ti-Seuerin. de Pajura şi D. T. Giurescu. 296 Aspecte şi atitudini ideologice, de AI. Dima . . . 296 Din poeziile lui Li Po, traduse de AI. T. Stamatiad 297 32 opere din lit. rom., de 1. M. Raşcu .. 297 Noţiuni de /olklor, de A. Gorovei ., 298 . Portul naţional romanesc, de Niculescu-Varona 298 Diaconul Coresi, de Lucian Predescu . 299 Monitorul Oficial, istoric de A. D. Bunescu . . 299 Un răspuns şi o punere la punct, de Radu 1. Paul 299 In litera legii, de Paul Constant . 300 Soclurt devas ta te, de Eugen Constant. .... 300 Bogomilismu] şi România, de Dr. Gh. Ciuhandu. Recen- zat de Aur. Sacerdoţeanu . . . 451 Contribtcţiuru la o mai bună organizare a sistemului nostru represiv în penitenciarele de lemei, de Eugenia Economu . . - . . , . . . ., 451 Bisericile moldouenesti din sec. XVII şi XVIiI, de G. Bals, 452 Fundaţiunea universitara «Carol I», de Al. Tzigara- Samurcaş. . . . . . ., 454 Despre înmulţirea clertcior hirotonisiţi în Valahia la 181� de C. N. Tomescu . . . . . . .. 454 Tablou de 40 mânastiri şi schituri din Moldova, de acelaş. 455 Demoralieatorul Scoalei, de Voi cu Răzmeriţă 455 Jocurile noastre naţionale, de Niculescu-Varone . ,. 455 JJhşearea sâmânâtoristâ, de Dan C. Simionescu. . .. 456 Augustiana, de Dt. Matteo della Corte . . . . . .. 457 Antologia epigramei româneşti. de Calotescu şi Crevedia. 457 Bacalaureatul lui Puiu; de N. Crevedia 457 Cu undiţa, de Al. Brătescu-Voineşti . . 458 Marea inmasne tâtarâ şi Sud-Estul Europei, de A. Sacer- doţeanu. ..... . . .. 458 Despre Iacob Negruzzi şi despre intrarea J/lluzicei la Ac. Rom. de Enescu şi Ţiţeica . ., 459 Mitropolia Târgouistet, de Virgil N. Drăghiceanu . .. 459. Pdmânt sfânt, de Arhiereul Nifon Criveanu-Craioveanul 460 O iubeşti? de M. Sorbul : . . . . . . . . 461 Tablete din Tara de Kuty, de Tudor Arghezi. 461 Publicaţiuni periodice: L 'Europa Orientale, Roma . Tara Bârsei, Braşov . . . Viaţa romaneasca. Bucureşti junimea literară, Cel năuţi . . 158, 301, 462 158, 306, 467 .159, 307 150 475 [476] I 310 471 Sacerdo- Pag� .160, 463 .160, 462 .160, 465 161 161 162 162 162 " 163 163, 305, 470 164 .301, 464 302 302 303 303 304 304 304 305 307 308 309 464 466 467 469 469 469 \ \ , I .. � . Revista de pedagogie, Cernăuţi Anuarul Comis. Mon. Ist. p. Transtl-o. Cluj Convorbiri literare. Bucureşti Arkn-a, laşi. . Datina, Severin . . . . Revista critica, Iaşi. . . Macedonia, Bucureşti . . . Graiul românesc, Bucureşti. Boabe de grâu. Bucureşti . . . Revista istorică română. Bucureşti Şcoala bânâţeanâ, Revue historique, Bucureşti . .. .. Revista Institutului social. p. Banat, Timişoara Fântâna Darurilor. Bucureşti. . . Revista de igienă sociala, Bucureşti Progresul social, Bucureşti Milcovia, Focşani . ..... Arhiva p. ştiinţă şi reforma socială, Bucureşti Buletinul Comis. Mon. Ist., Bucureşti. Cercetări istorice, Cernăuţi . . Revista istorică. Bucureşti .. . Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie, Bucureşti Anuarul Institutului de Istorie naţională. Cluj Buletinul demografic al României; Bucureşti. Gând Românesc. Clui. . . . . - ./. . . . Roma, Bucureşti . .' . . . America, ziar din Cleveland-Ohio Ion Maiorescu, Craiova Analele Dobrogei, Constanţa. In afară de recenziile a 4 cărli, ale d-Iui Aurelian leanu, toate celelalte sunl făcute de C. D. Forlunescu. . , . Adminis trative Tabla de materie . 476