[1] ANUL XI, Nr. 59-60 fl(.;';;JANU.�RIE- -JLllil !aiJ!�Hl �orllli ARfiIVeb�UA�niT ! HIel DIRECTOR: PROF. C. D. FQRTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Banatul Olteniei şi Craioveştii 1) de 1. C. Filitti Cuprinsul: J. Banalul Severin ului şi Banalul Olteniei până la Cra­ ioueşti -1/. Neamul Cratoueştilor : Fratii Craioueşti. Descendenta lui Pârvu J. Craiovescu. Descendenta lui Radu postetnic Craiooescu. Boerii din eran­ coueni. Neaeoe Vodă zis Basarab. Bădică Voevod, vărul lui Neagoe Voevod.­ ll l. Rolul politic al Craiooeştilor dela 1482 la 1535.-/ V Pretinsa luptă între Dăneşti şi Drăcuteşti. -( V. Legende. - VI. Bănia Olteniei după Craioveşti. Domniile lui Radu p1We .şi Mircea Ciobanul. Reducerea importanţei băniei, Divanul şi caimacam},�iovei in vt;�rea Fanarioţtlor. 1. Banatul S€V""tt.l!!Ji!i şi banatul Olteniei până Ia Craioveşti 1. Banatul Severin ului. Banatul unguresc al Severinului, înfiinţat în urma unei lupte fericite a Ungurilor împotriva Bulgarilor, este amintit întâia oară, la 12332). La 1237, papa de la Roma se şi adre­ sează, "neophytis in Zeurin et locis adiaoentibus constitutia 3)". 'I'ot la 1233, regel,e Bela dă oontelui Conrad ţara Loysta (Loviştea) dintre Carpaţi, Olt şi Lotru 4). La 1241, pe 'I'ătarii lui Batu, la ieşirea din "ţara Oltu­ lui" (adică din ţara Făgăraşului), probabil la Turnu Roşu, îi întâmpină, un personagiu al că,ruia nume, în cronica per sanului Fazel- Ullah-Raşid, scrisă pe la 1300, se poate citi sau "Dezer,enbam" 5), sau, mai de grabă "Bezerenbam", mei' tatez.ă, pentru "Zeberenbam" (;), adică banul de Zeberen, Ze- l) Sub acest titlu conropesc, după revizuire, următoarele studii anterioare asupra subiectului: al Craiooeştii, în Convorbiri literare, anul 54 (1922) p, 193,292, 398; b) Banii şi caunacamii Craiouei, în Arhivele Olteniei", Il l (1924); c) Despre Negru Vodă (partea privitoare la Oltenia, în Analele Acad. Rom., secţia ist, 1924; d) Baltii Tarii Seuerinulu i şi banii Olteniei, în Arhivele Olteniei, VI (1927). Alţii vor indrepta greşelile şi vor cornplecta lipsurile. 2, Hurmuzaki, T, 1, 126.-D Onciul, Titlul lui Mircea cel Bătrân. In COIl- vorbiri literare, anul 36 (1902) p. 36 n. 3. 3) Hurmuz., I, 1, 154. 4) Ibid. 127. 5i Titus Hotnog, Bezerenbam. Iaşi, 1919.- CL critica lui Ilie' GhergheJ în "Arhiva din Iaşi", Ianuarie 1926, p. 60 şi replica lui Hotnog, în aceeaş revistă, Apri­ lie 1927, p. 69-77. 6) Rectificarea făcută ele Bogrea În Anuarul Institutului de istorie natională din Cluj, 1 (1922) p. 382. . 1 [2] veren, banul'TZever-iniensis, de; Zeurenp, Zevrino, cum este numit în izvoarele timpului banul unguresc de Severin. Cade astfel teoria emisă de. Haşdeu şi admisa ele la el încoace 7), că ar fi vorba de "Basarab-ban" şi că ar fi existat deci, de pe atunci, un banat al Basarabilor în Oltenia. La 1240, ban un­ guresc de Severin era Oslu. Amintirea luptei cu Tătarii lui Batu s'a păstrat în "Viata prea cuviosului. Nicodim Sfinţitul", scrisă la 1763. de episcopul de Rămnic Partenie, pe baza tra­ diţiei de la Tismana 8). La 1247 se constată că întreaga Oltenie era faJii de Un­ garia în raporturi de dependenţa, cum fusese poate, înainte de 1233, faţă, de Bulgaria 9). Prin diploma 10) dată atunci ca­ valerilor Ioaniti, regele Bela IV le concede "ţara Severinului", cu munţii ce ţin de dânsa şi cu toate celelalte dependinţe, precum şi cu (pariter cum) cnezatele lui Ion şi Farcaş, până la râul Olt, dar afară de ţara cnezatului lui Litovoi voevocl, . "care rămâne Vlahilor aşa cum au ţinut-o până acum" . Regele îşi rezervă jumătate .. din veniturile şi slujbele din întreaga ţară a Severinului şi din cele 2 cnezate ale lui. Ion şi Farcaş. Din veniturile şi foloasele ce se strâng din ţara Li tua (a lui Litovoi), afară de ţara Haţegului 11), pentru rege, acesta ce­ dează Ioanitilor jumătate. Numiţii Vlahi vor ajuta pe Ioaniti cu "apparatu suo bellico". Aceştia vor avea şi dreptul de judecată" dar hotărările de pedepsire cu moarte faţă de "ma­ iores terrae", sunt susceptibile de apel la rege. Urmează, pasa,­ giul. care l1U se poate referi, cred, decât tot la Oltenia: "Ad hec de salibus quos ad usum dictae terrae et illarum partium ver­ sus Bulgariarn, Grecjam et Cumaniam sufficienter deferri con­ cedemus.et quacumque salifodina ultrasilvana commod us sump­ tibus nobis et ipsis extrahi poterunt". Mai concede regele Ioa­ nitilor "dela râul Olt şi Alpii 'I'ransilvşni, toată, Cumania, a- 7) Haşdeu, Negru Vodă, p. LVIIIşi Cl,-D. Onciul, Originele Principatelor române, p. 35. . 8) Tipărită la 1839 de Ştefan ieronionahul şi iarăş la 1883 de episcopul Iosif Bobulescu, P: 47. 9) Chestiunea stăpânirii, sau supremaţiei Bulgariei asupra Olteniei, nu est� deplin Iămurită.v-Cf Haşdeu, Negru Vodă, XLIX, LXII, LXXX.-D. Onciul, On­ ginile, p. 13, 15-16, 33-9, 119, ţ23.-Acelaş, Papa Formosus în tradiţia noastră istorică. In "Omagiu lui Maiorescu", p. 625, 631.-T, Bogdan. De la cine şi când au împrumutat Românii alfabetul cirilic. Ibid. 585-6 -Broşura de propagandă: Les Bulgares dans leurs frontieres historiques, ethnographiques et politiques. Berlin, la Wilhelm Greve, 1917.-Zlatarski, Geschichte der Bulgaren. Leipzig 1917-1918. -Niederle, Manuel de l'antiquite slave, 1923, 1, 112.-Iorga, Istoria RomânJlor şi a civilizaţiei lor. Trad. din 1. franceză de Al. Lascarov-Moldoveanu. 1930.-C. C. Giu­ rescu, Despre Vlahia Asaneştilor. Extras din Lucrările Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj, IV, 193i. \ 10) Diploma de la 1247 s'a p�strat numai reprodusă în confirmarea papei de la 1251 IHurmuz. 1, 1, 250).-Cf. Gr. Conduratu, Relaţiile Ţării Româneşti şi Mol­ dovei cu Ungaria, p. 39-40.-Aug. �unea, Incercare de istoria Românilor până la 1382 IScriere postumă, 1912) -At. M'flriel1escu, Ţara Severinului sau Oltenia. In An. Ac. rom Secţ. ist. XXXlI. 11) După unii, Haţegul era feod concedat lui Litovoi \Onciul, Titlul,!. C. 720, 723). După alţi, voevodatul lui Litovoi era descălecat din ţara Haţegului (C. Kogălniceanu, în Conv. lit. 56 (1924', p. 761 şi n. 5!. 2 [3] Iară de tara lui Seneslau, voevodul Valahilor, care rămâne acestora aşa precum ei au ţinut-o până: acum", Aşa dar, la 1247, Ungurii se considerau stăpâni efectivi ai Olteniei, mai puţin ţara lui Litovoi, şi ai Curnaniei, sau Munteniei, mai puţin ţara lui Seneslau, Aceşti doi voevozi aveau deci o situatie excepţională, erau numai tributar! ai regelui Ungariei. De aceea şi, pe când din restul ţării, de la cnezi ca Ion şi Farcaş, Ioanitii vor percepe direct veniturile şi le vor împărţi cu regele, din ţările lui Litovoi şi Seneslau regele îşi va lua veniturile ce i se cuvin şi va da din ele jumătate Ioanitilor. Diploma dată, Ioaniţilor deosebeşte, în cuprinsul Olte­ niei: ţara Sever inului cu dependinţeleei, cnezatele lui Ion şi Faroas , cnezatul voevoclu lui Litovoi, Tara acestuia din urmă nu putea fi, decât între râul Lo­ tru, la nordul căruia Loviştea era stăpănită de Unguri, şi între "salinele", care nu puteau fi decât Ocnele Mari, 00]1- cedate IoaniţHor,pe deoparte, şi ţara Severinului cu depen­ dentelc -ei, care nu putea fi decât în părtile Mehedintilor, de altă parte, deci în Gorj. Cât priveşte cnezatele lui Ion şi Farcaş, nu putem deduce decât că, erau în afară de ţara Se­ verinului cu dependenţele ei, Aceasta ţară însăşi nu cuprin­ dea deci Oltenia întreagă, cl se întindea numai în părţile Me­ hedintilor 12). Părţile sudice ale Olteniei au mai fost dispu­ tate ele Unguri şi de Bulgar-i, Astfel, Ia 1264, regele Ungariei răsplăteşte pe banul de Severin, Laurenţiu, pentru că apărase banatul când îl prădaseră Bulgarii, pe când regele era în răz­ boi cu Boemia 13). Sărbii se uniau şi 'ei uneori cu Bulgarii pen­ tru a nelinişti hotarul de miazăei al Ungariei 14). Cât priveşte ţara lui Seneslau, ea nu putea fi decât În­ tre raul Olt şi Câmpulungul unele, înainte de 1300, � căci a­ tunci s'e îngroapă acolo ultimul conte unguresc 15), - S3 întin­ sese stăpânirea ungurească, deci în Argeş, * * * Cea dintăi încercare ele emancipare de Ungaria, care mai indispunea şi prin propaganda catolică" s'a făcut în ţara lui Litovoi, deci în Oltenia. Un doc. dela regele Ladislas Cumanul, elin 1285, lămu­ reşte ca răsvrătirea a avut loc după moartea, la 1272, a ta­ tălui acestuia, Ştefan, pe când Ladislas era copil 16) şi anarhia se deslăntuise în Ungaria. Data se poate fixa mai deaproape 17) între 1278-1282. Documentul zice că Litovoi, poate încă cel (le la 1247, sau fiul său, şi fratele său Bărbat, au ocupat "ah- 12) Ci: Haşdeu Negru Vodă, p. LXIX.-Onciul,' Titlul lui Mircea, în Conv. lit. 36 (1907), p. 40, nota, rectificănd cele spuse în Originele Principatelor, p. 43,169 13, Hurmuz 1, 1, 137. 14).Fessler, Geschichte von Ungarn, 1. 413, 421. 15) Laurenţiu (Onciul. 1. c. 746, n. 1). 16) Hurmuz., 1,..1, p. 454. 17) Fessler, 1, p. 438-39.-0nciul, 1. c., p. 43, nota. 3 [4] quam partem de regno nostro ultra alpes existentem", ceeace nu poate însemna decât părţile din Oltenia dependente de Un­ garia, printre care şi, tara Severinului. Documentul mai zice că voevozii au refuzat tributul te), adică s'au declarat neatăr­ nati. Această primă, încercare de a profită .de slăbiciunea Ungariei în timpul unui rege minor, n'a izbutit. Litovoi a căzut în luptă, iar fratele sau Bărbat, luat prizonier, s'a în­ voit să plătească iarăş tribut şi numai astfel a obţinut li­ bertatea 19). Aşa dar, voevodatul românesc din regiunea Gorjului a redevenit dependent de Ungaria 20). Olt priveşte ţara Severi­ nului propriu zisă, ea n'a încetat de a fi sub stăpânire ungu­ rească şi seria banilor unguresti de Severin este neîntreruptă dela retragerea Ioaniţilor, din 125421). * * * Incercarea voevozilor gorjani a fost retnoită în curând, cu mai mult succes, de voevozii dela răsărit de Olt. In anul. 1324 apare' întâiaoană documentar voevodul: transalpin Basarab, fiul lui Tihomir, într'o diplomă prin care regele răsplăteşte pe contele de Selagiu pentrucă "pluribus vicibus nostras legaciones ad Bazarab vaivodam nostrum trans­ alpinum ... laudabiliter adimplevit 22)". Voevodatul lui Basarab a fost la început cuprins intre râul Olt, la dreapta căruia, încă la 1285, există voevodatul lui Bărbat şi Oâmpulungul unde, până la 1300, rezida un conte unguresc. El�a, deci în Argeş, cu reşedinţa evident. în locul numit mai apoi Curtea de Argeş. Voevodatul dela Arg'eş trebuie să, se fi întins mai întâ.iu asupra Oâmpulungului, pentrucă acolo, dela 1300, nu mai în­ tâlnim stăpânire ungurească. Ocuparea se va fi făcut deci spre sfârşitul domniei lui Andrei III, �robabil încă, de voe-. vodul 'I'ihornir şi este poate de pus în legătură cu fortifica rea Făgăraşului de Unguri la 1300. A urmat anexarea Loviştei> La 1311, Loviştea, împreună cu teritoriul corespunz,ă,tor de peste Carpati, numit mai târziu Amlaş, aparţinea încă, lui Nicolae de Tălmaci 23), fiul lui Con­ rad cOl1cesionarul dela 12G5. La 1319 însă" constatăm că dacă Nicolae şi fratele său Ioan de Tălmaci stăpânesc încă 'I'ăl­ maci, Săcele şi Amlaş, pe când un văr al lor, Petru, ave 01S­ nă,dia, de Loviştea nu se mai vorbeşte 24). Aşadar, Loviştea 18) Hurmuz., 1. c. , 19) Hurrnuz., 1, 1, p. 483. Aceste\împrejurări sunt poate de pus în legătură cu prima menţiune a unui conte de Hateg la 1276. 20) Onciul, 1, c., p. 723. \ 21) Pesty Frigyes, A szorenyi bansâg, 1, p. 248 şi urm. şi după el, Drăgălina, Din ist. banatului Severin, 1, p. 148-49. şl,At. Marienescu, Ţara Severinului, in An. Ac. rom. Secţ. ist. Seria II, voI. 32, p. 1140. 22) Hurmuz., 1, 1, 591. 23 Ibid. 325. 24. lbid. 579. 4 [5] trecuse în stăpânirea voevodului transalpin, prohahil Basarab, între 1311 şi 1319, pe vremea când fiii şi ultimii partizani ai lui Ladislas Apor erau încă răsvrătiţi în Ardeal şi de' sigur cu consimtimăntul acestora, cari aveau interes să, slăbească în toate chipurile pe oamenii lui Carol Robert 25). Până la acu­ parea Olteniei de către Austriaci la 1718, Loviştea, deşi la dreapta Oltului, a şi tăcut -parte din judeţul Argeş şi aşa a fost şi după, oe, la 1739, am redobândit Oltenia 26). Dealtfel, prin Loviştea se înţelegea teritoriul de pe amăndouă maluril,e Oltului, dela Carpaţi până mai- jos de gura Lotrului. Se poate deci 'ca cetatea dela Argeş, la 30 km. nord de Curtea de Argeş, lângă satul Poenari, să fi fast un punct mărginaş de apărare a Loviştei ungureştis") sau, mai hine, un centru fartificat între cele două, stăpăniri unguresti din Loviştea şi dela Câm­ pulung şi, în acest caz, S,a fi trecut odată, cu acestea în pase­ siunea voevodului muntean, între 1300 şi 1319. Acestea sunt, documentar dovedite, extensiunile voevodu­ lui român dela Argeş la 1324, când Carol Robert îl numeşte . "vaevadul nostru" şi spune că, trimisul său, contele de Se­ lagiu, îndeplinise cu succes mai multe misiuni pe lângă Basarab. Nu se dovedeşte cu nimic că Basarab ooupase şi Oltenia. O stăpânire a voevozilor dela Argeş asupra Olteniei e greu de admis înainte ca ei, să fi anexat Loviştea între 1311-1319. Apoi, dacă Loviştea ar fi, fast anexată în urma Olteniei, ar fi fast considerată ulteriorca făcând parte din aceasta şi nu din judeţul Argeş. Dar chiar dacă" după anexarea Loviştei, deci după, 1311-1319, Basarab va fi cuprins şi Oltenia, el a resti­ tuit Ungariei în vremea negocierilor cu contele de Selagiu, mă­ car ţara Sever-inului propriu zisă, după cum se vede din con­ flictele ulterioare. Raporturile regelui cu voevodul român sunt bune dupa aceasta încă la 1327, când papa scria, în favoarea catolicilor, atât contelui de Braşov şi voevodu'ui Ardealuluivcât şi "nabili viro Bazaras, vaivode transalpino". Şi posesiunile acestuia papa le priveşte, ca şi regele de s1gur,ca fiind "in terris subiectis in regno Ungariae"28). Mai ştim că Basarab plătiă acum re­ gulat "censum debitum regie maiestati" 29). Numai puţin după 1327 găsim stricate relaţiile dintre Carol Rabert şi Basarab. Cauza trebuie că;utată în luptele din­ tre Sârbi şi Bulgari pe vremeaţarului Mihail din Vid in, între anii 1325-1330, lupte în care a fast amestecat şi. regele Un- 25) 1. C. Filitti, Despre Negru Vodă, extras din An. Ac. 1924, p. 11. 26) Ibid. 27) Alex. Lapedatu, în Bulet. corn. monum. ist. 1910 p_ 182. 28) Hurmuz.,I, 1, p. 600�601.-Expresiunile papei se înţeleg fără a le referl la posesiuni de dincolo de Carpaţi ale lui Basarab, recunoscute apoi ca feode ur­ maşilor lui, cum credea Onciul, 1. c., p. 740�41. 29) Izvoarele la Onciul, 1. c., p. 49, nota 1. 5 [6] RZ __ II ---�·· gariei 30) şi in Cal'l8a intervenit, de partea Bulgarilor, după 1327, şi Basarab. Acesta a scuturat situaţia de "censua11s" sau tributar al regelui, pe careoprim:i,se la 1324 şi care n'avea ele altfel nimic umilitor 31) şi a pornit să ocupe mai întâi Oltenia ele­ peridentă de Ungaria, unele a întâmpinat ele sigur cea mai bună primir-e elin partea voevozilor români, urmaşi ai lui Ldtovoi şiBă,rbat 32), apoi ţara Severinului cu "cetatea ei", de care cetate se aminteşte acum întâia oară. După oe, în Iunie 1330, Românii şi Bulgarii au fost în­ frănti de Sărbi la Velbujd sau Chiustendil ee), Carol Robert a pornit asupra lui "Basaras, infidelis noster transalpinus " , pentru "a redohân di părţile transalpine ale regatului" şi a­ nume "quedam oonîinia" pe care "schismaticul" Basarab şi fiii lui le deţineau "in nostrum et sacre corone non modicum derogamen" şi "in preiudicium sacri dyadernatis regii et nos­ trum infideliter" 34). In Septernvrie, regele "per Zeurin ... trans­ tulit se. in terram Bazarab vaivode ... ut d.e ipsa terra ipsum Bazarab expel1er,et". După, ce a reluat ţara Severmului cu oetatea ei, Le-a dat lui Dionisie Szecsy, cu titlul de ban. Cănd regele ajunse la râul" Metru, cum zice istoricul Fessler fără a arăta izvorul s"), dar unde pare să, fi fost hotarul ţării Severi­ nului propriu zise, Basarab îi făcu propuneri de pace: despă­ gubiri de răsboi, recunoaşterea stăpănirii ungur-eşti pe "ţara Severinului cu dependenţele ei", pe care regele le deţinea acum cu forţa şi plata regulată a tributulut Indemnat însă ele voevodul Toma, moştenitorul fiilor lui Conrad de Tălmaci 36) şi care spera probabil să. redobăndească şi Loviştea, regel'e respinse oferta lui Basarab. Intră "in terram transalpinam" şi în Noemvrie era sub cetatea dela Argeş. Crezăndu-se vic­ torios, dar având armata obosită, după t>m drum de peste' o lună şi istovită din lipsă de hrană într'o ţară pustie şi ne­ cunoscută" Carol Robert declară că acordă pacea şi ordonă retragerea. Basarab îi oferic,�,lă�ze să-I scoată din ţară. Dar armata re gală, se văzu deodată atrasă în cursă şi, în străm­ torile stănoilor. fu de două, ori măoelărită ele voevodul ro­ mân, care era, ajutat şi de', vecinii "T,ă,tari". Regele însuş nu -------- , 301 La 1325, papa scria regelui că nu-l poate ajuta cad refrenandum natio­ num infidelium tuo regno vicinarum,. contra quas te pugnare frequenter oportet». (Hurmllz., 1, 1. p. 594). Scrisoarea papei către Basarab la 1327 dovedeşte că la 1325 papa nu făcea aluzie şi la voevodul român. 31) La 1241, regele Bela recunoscuse suzeranitatea împăratului Fl'ederic II, În schimbul fAgăduinţei de ajutor contra Tătarilor (Fessler, 1, p. 443).-Regele po­ loniei a fost «censualis" al regelui Boemiei (Iorga, Cele mai vechi cronici ungu­ reşti. Rev. ist., VIII (1922), p. 16 n. 1). \ 32) Iorga, Geschichte des rum. \\olkes, 1, p. 254. 33) Jirecek, Gesch. der Bulgaren, 'f"290, 292.--Iorga, Condiţiile de rolitieă generală etc., 1. e., p. 393. \ 34) Hurmuz., 1, 1. p. 623 (anul 1332i, 625 (anul 1332), 633 (anul 1335).-Hur­ muz., I, 2, p. 14 (anul 1351). 35) Fessler, n, p. 49. 36) Oneiul, 1. c., p. 738. 6 [7] scăpă decât schimbân du-si portul şi, fugind, se întoarse la Timişoara 37). După, această cumplită> înfrângere, Carol Robert, reţi­ nut dealtfel de alte interese în Boemia şi Polonia, nu se mai gândi la revanşă, De tribut din partea Domnului transalpin n'a mai fost vorba 38). Voevodatele 'române din Oltenia răma­ seră fireşte închinate lui Basarab. Chiar ţara Severinului, cu sau fără cetatea ei, căzu sub stăpânirea acestuia, căci pentru tot timpul de la 1325 până la 1342, adică până la moartea lui Carol Robert, nu se menţionează, decât unul şi acelaş ban un­ guresc de Severin, ceea ce este neobişnuit 39). In Iulie 1342, se urcă. pe tronul Ungariei regele Ludovic, care se anunta, foarte energic. Când acesta veni în Ardeal, în vara anului 1343, Basarab socoti mai prudent să. trimită în misiune pe fiul şi acum asociatul sau la domnie, Alexandru Basarab, pentru a restabili relaţiile de odinioară, 40). Plăti din nou tribut, rămase cu Oltenia,. dar restitui regelui ţara Seve­ rinului propriu zisă, unde, dela 1342 înainte, retncepe şirul ba­ nilor unguresti. Dela 1357 însă, raporturile dintre rege şi Alexandru Ba­ sarab se strică, din nou, pentru a nu se mai restabili până la moartea acestuia.E probabil că. Alexandru a profitat de îm­ prejurarea că, între anii 1355-1361 regele Ludovic a fost în­ continuu ocupat cu expediţii militare în Sărbia, Neapole, con­ tra Venetici 4.1) şi împotriva lui Bogdan, maramureşanul rebel, ajuns domn al Moldovei. Proclamatia dela 1365 zice că Ale­ xandru Basarab spre sfârşitul vieţii şi-a călcat credinţa, n'a respectat pactul încheiat cu regele şi n'a plătit censul+"). Pu­ tem conchide ca Alexandru s'a folosit de încurcăturile regelui pentru a. ocupa şi ţara Severinului 43). Ceeace contribuia la 37) Fessler, II, p. 49.-0nciul, 1. c., p. 29, nota 2 şi p. 48, nota.-Iorga, Lupta pentru stăpânirea Vidinului. Conv. lit., 34 (1900), p. 977.-Acelaş, Carpaţii în lup­ tele dintre Români şi Unguri. An. Ac. Rom., Seria 2, Secţ. Ist., vol, 38 (1915), p. 83 (crede că au fost două expediţii: una asupra Severinului, alta asupra Argeşului). -A. Marienescu, Dinastia lui Radu-Negru Vodă şi dinastia Basarabilor. An. Ac. Rom., Seria 2, Secţ. Ist., vol. 33 11910-1911), p. 821.--N. Densuşianu, în Gazeta Transilvaniei, No. 227--236 din 1909.-Cf. doc. publicat de V. Motogna in Rev. ist., IX (1923), p. 82-83.-N. A. Constantinescu, Posada Buc. 1930. 38) Fessler, II, p. 54-61. 39) Pesty Frigyes, 1. c. Titlul de ban, ce-l poartă în acest interval Dionisie, sau era o simplă afirmare de pretenţii şi speranţe, sau se reducea la stăpânirea cetăţii. 40) Fessler, lI, p. 91 şi Huber, 1. c., după lon de Kikiillă, biograful regelui Ludovic.-Că Alexandru Basarab era asociat la domnie, se vede din faptul că lui se adresează papa, la 1345, scriind în favoarea catolicilor, către voevozii «Olahilor Romani> «commcrantes in partibus Ungarie Transilvanis, Ultralpinis et Sirmiis» şi anume -nobilibus viris: Alexandro Basarati et aliis tam nobilibus quam popula­ ribus Olahis Romanis», lui Nicolae principe de Remecha (probabil Remetea temi­ şană), voevozilor de Bivinis, Sypprach, Zopus şi Auginas. (Hurrnuz., 1, 1, p.697--98). Pentrucă toţi aceştia nu se pot identifica, nu se pot trage nici deductii asupra organizării politice a Munteniei şi Olteniei, cum a incercat Huber, 1. c. 41) Fessler, II, p. 133-5.-Ruber, t. c., p: 26-27.-Jirecek, Geschichte der Serben, 1, p. 421-2. 42) Hurmuz., 1, 2, p. 92-93. 43) Iorga, Lupta pentru stăpânirea Vidinului, 1. c. 980-1. 7 [8] • tnăsprirea raporturilor dintre rege şi populaţiile ortodoxe era şi tendinţa de a le impune cu orice preţ ritul catolic, una din cauzele şi a emigrării Românilor din Maramureş în Mol­ dova 44). Putem spune că, dela 1357 până la moarte, la 1364, Ale­ xandru Basarab a domnit neatârnat de Ungaria, stăpân ne­ turburat al Munteniei, Olteniei şi ohiar ţării Sever inului. Expunerea de 'până aci despre Basarab şi fiul său Ale­ xandru, mai arată că este istortceşte întemeiată tradiţia 01- teană 'despre închinarea Olteniei,către Negru-Vodă 45). Voi arătă mai departe 46) de oe În cronica ţării, scrisă în a doua jumătate a sec. XVII-lea, această tradiţie s'a deformat în sensul cii Basarabie s'ar fi, închinat lui Negru-Vodă. * * * La 16 Noemvrie 1364 se urcă, în scaunul domnesc Vla­ dislav voevod, fiu, născut dintr'o primă soţie ortodoxă, al lui Alexandru 47). In că, dela 5 Ianuarie 1365, din reşedinţa dela Vişegrad, regele Ludovic dă. o proclamaţie împotriva noului voevod, pe care-I declară şi necredincios şi duşman. Vladislav este acuzat că" urmând relele obiceiuri părinteşti, n'a recunoscut pe rege ca pe Domnul său firesc; s'a urcat în scaun făr,ă a cere C011- firmarea regelui; deţine, fără autorizaţia acestuia, beneficiile acordate tatălui său; nu respectă - angajamentele acestuia; îşi atribue "titulum fictum... în oontumeliam Domini a quo de­ berit sua dependere insignia" 48). 'I'itlul acesta fictiv poate să, fi fost, cum cred unii istorici, titlul de rege, prin care Vla­ dislav va fi voit să-şi afirme neatarnarea. Se mai poate însă să, fi fost vorba numai de titlul ele ban ele Severin, pe care Vladislav şi-I va fi, însuşit pentrucă, deţinea de fapt, ca şi tatăl său în ultimii ani de domnie, ţara �everinului, ba chiar ocupase, îndată, după urcarea în scaun şi în înţelegere cu cum­ natul său Straşimir,ţarul bulgar din Vidin, cetatea Severi­ nului. Deaceea şi proclamatia lui Ludovic, chemănd oastea, re- 'gală, "ad conterendam proterviam" 'lui Vladislav "rebe11is ei hostis", hotărăşte că ea se va aduna la 24 Februarie 1365 la Timişoara, pentru a redobăndi tara ocupată, de voevod $1 care este a regelui "clupă drept şi moştenire" 49). Regele atacă mai mtăiu pe Strasimir, cuprinse Vidinul la 30 Maiu 1365 şi duse captivi în Ungaria pe tarul bulgar şi pe soţia lui, sora lui. Vladislav. In Iunie, Ludovic era "lângă 44) Fessler, U, 143. \ 45) Hasdeu, Negru Vodă, p. VII. -ţ' Pentru identitatea legendarului Negru Vodă cu Basarab dela 1310 - 1352 şi cu, fiul său Nicolae Alexandru; vezi 1. C. Filitti, Despre Negru Vodă, p, 19-20_ , 46) Vezi p. respectivă. l 47) C. Kogălniceanu, Biserica Sr, Nicolae domnesc. In Convorbiri liter., 54 (1922), p, 727.-Scrisoarea papei din 1370, citată. 48) Hurrnuz., 1, 2, p. 92-93. 49) Ibid. 8 [9] Severin". Intimidat sau abil, voevodul român recunoscu su zeranitatea regelui victorios şi evacuă tara Severinului. Astfel se restabiliră relaţiile şi într'un act dat din Orşova la 10 Oct. 1366, regele numeşte pe Vladislav "voevodul nostru trans­ alpin" 50). Dar,' în urma ouoeririd Vidinului, Ludovic :dă,dll acestor stăpâniri dunărene o nouă organizare. La 1366 în­ tâlnim căpitani, unguresti de Vidin, iar la Mai 1367 pe primul ban unguresc zis al "Bulgariei" 51). In aoelaş an 1367 însă" Vidinul unguresc este ameninţat de o coaliţie între Şişman, ţarul bulgar dela Târnova, frate vitreg şi duşman al captivului Straşimir, Turci şi un oarecare Zoaykuch, despot la Vama şi Mesemvria. Acesta oteriă ce­ lorlalţi să, cucerească Vidinul, în schimbul unei răsplătir'i bă­ neşti de 180.000 galbeni. Domnul Iorga, care ne împărtăşeşte aceste ştiri, pe bază de izvoare unguresti, adaogă că nu se cunoaşte "cât erau ele serioase, nici care fu efectul pe care-I produseră la curtea ungurească" 52). E de crezut că tocmai de aceste împrejurări a avut cunoştinţă Vladislav şi că a pro­ fitat de îngrijorarea curţii unguresti, pentru a-i crea o nouă dificultate şi a o sili laconcesmni, năvălind atunci, prin vara sau toamna anului 1367, peste Carpaţi. Pretextul poate să, fi fost modul cum se sfârşise, în Ianuarie aoelaş an, hotărnicia ordonată de rege, în Octomvrie precedent, a satelor Orlat, Tilişca, Icilău şi Săoele, din Amlaş "et parte terrarum domini Ladislai Vaivode nostri transalpini" 53), adică, despre terito­ riile Domnului muntean, e regione, în direcţia lor 54), adică despre Loviştea. Situaţia, Vidinului unguresc era astfel la 1367 încât, în Dec.. acest an, regele chema, pe nobili la o expediţie pe care declara că, voeşte s'o conducă personal şi al căreia scop, deşi nu se arăta 55), nu poate să fi fost decât salvarea oraşului ameninţat. In aceste împrejurăr-i, Ludovic nu putea dori, Ii­ reşte, să aibă încă un duşman pe -lâng,ă acei cari-I păndiau. Se înţelege deci ca acum să se fi gândit să-şi asigure COIl' cursul lui Vladislavvcare avea interes să, reia ţara Severinu­ lui, dar nu şi să, ajute pe Şisman, rivalul ourrmatului său, StI ocupe Vidinul. Acum se înţelege ca, pentru a câştigă pe VIa­ dislav şi a-l lega mai strâns ele coroana ungară, regele să-i fi f,ăcut, ·cu nume de Ieode, concesiunea celor două provincii 50) Hurmuz., 1, 2, p. 136. - Nu pot împărtăşi părerea istoricilor noştri că regele, deşi victorios, ar fi cedat lui Vladislav Severinul încă dela 1365, pentru a-l mângâia de scoaterea lui Straşimir din Vidin, a-l despărţi de cauza acestuia şi a nu-l mai avea duşman al slabei stăpâniri unguresti instalate acolo. (Hasdeu, Negru-Vodă, p. CCXIX CCXX. - Iorga, Lupta pentru stăpânireaVidinnlui, 1. c., p '180-81.-I. Minea. Din trecutul stăpânirii româneşti asupra Ardealului, p. 9). 51) Iorga, 1. c., p. 972-73. 52)IIbid., p. 974. 53) Pretextul şi data, propuse de Bunea, Stăpânii ţării Oltului, p, 18. 54) Că acesta este înţelesul doc. de delimitare a arătat Iorga. l. c., p. 981, nota 1. 55) Hurmuz. 1, 2, p. 139. 9 [10] pe care le găsim apoi tigurănd în titulatura Domnului mun­ tean: ţara Severinului şi, ţara Făgăraşului. Ţara Severinului propriu zisă viitorul judeţ Mehedinti. fusese în stăpânirea lui Basarab, în neatărnare de Ungaria, de pe la 1328 până la 1342, la moartea lui Carol Robert. Ale­ xandru Basarab o detinuse apoi din nou, dela 1357 până la moarte, la 1364. In acest an, fiul său Vladislav ocupase şi cetatea Severinului, luând pare-se şi titlul de ban dar, în urma expediţiei militare a lui Ludovic contra lui, fusese ne­ voit să, restitue acestuia ţara Severinului. Acum, spre sfârşitul anului 1367, o dobăndia din nou, de astădată din mâinile re­ gelui, cu nume de feod şi cu titlu de ban al Severinului, din mila însă nu numai a lui Dumnezeu dar şi a coroanei ungare. 1 s'a cedat şi cetatea, care, în urma organizăr-ii unui banat al "Bulgariei" cu reşedinţa la Vidin, nu mai avea pentru Un­ guri importanţa de odinioară, Un privilegiu comercial acordat Braşovenilor la 28 lan. 1368, este întâiui act cunoscut nouă. azi în care Vladislav se intitulează: "Ladislaus, Dei et regie maiestatis gratia, vaivoda transalpinus et banus de Zeurinio", iar pe pecete se adaogă: d d F " 56) "ux e ugrus . Aşadar, Vladislav era legat acum de coroana ungară nu numai prin lanturile slabe ale voevodului transalpin, dar şi princătuşele Ieodale ale banului de Sever-in şi ale ducelui de Făgăraş. In Martie 1368, un 'emisar al regelui se găsiă în misiune pe lângă. "Layk, voevodul transalpin" 57). Suzeranul cerea va­ salului ajutorul feodal pentru apărarea Vidinului, In Iulie, regele primiă dela trimisul său asigurări formale că "Layk voevod îşi va îndeplini datoria ... pe deplin şi va trimite des­ tule provizii. la Vidin s")". Erau însă pe lângă rege sfetnici, sinceri sau interesaţi, cari se îndoiau de mtenţii1e lui Vladis­ lav >"). Deaceea când, în Septemvrie, izbucniră turburări în banatul Vidinului, regele nu se mulţumi c�· asigur,ă.rile voe­ vodului. El mobiliză împotriva lui, Vladislav, mai întâi pentru a-l ţinea în respect 60), apoi pentru a obţinea dela el contin­ gentul pe care, în Octomvrie, apărătorii Vidinului îl aştep­ tau, ele măcar 3 sau 4 banderii ale voevodului muntean 61). E sigur că, Vladislav se lăsa greu şi încloelile regelui în pri­ vinta intentiilor lui creşteau .. La 1368 găsim chiar un ban un­ gur,esc de Severin, ceeace însemnează. că regele ocupase ce- 56) Hurmuz. 1, 2, p, 144-45. In acest act se vorbeşte de "vama cea nouă dela Slatina", înfiinţată deci de curând la punctul de trecere al traficului între cele două părţi ale stăpânirii voevodului- muntean pe malurile Oltului. 5i) Iorga, 1. c., p. 9i5. \ 58) Ibid., p. 982. 59) 1. Minea, Relaţiile politice dintre Ţara Românească şi Ungaria pe timpul lui Ludovic 1. Conv. Iit., 44 (1910), p. 1131.\ 60) Astfel înţeleg doc. din Sept. 1368, care vorbeşte de expediţia începută contta lui Vlaicu. (1. Minea, 1. c., p. 1134--5). 61) Iorga. 1. c., p. 983. (Acest doc. a fost trecut cu vederea de Minea, o. c.), 10 [11] tatea. '1'0 to dată fu luat, pare-se, ostatec ruda lui Vladislav, Ladislau de Doboca din ţara Făgăraşului, Sub această pre­ siune se hotărî Vladislav să pornească în ajutorul Vidinului. Fu însoţit şi de Doboca, la Iiberarea căruia se vede că regele consimţi. Contingentul românesc se purtă vitejeşte. La aceste împrejurări se referă diploma dată de Vladislav lui Doboca, lăudând purtarea acestuia 62). . Vidinul rămase în stăpânirea Ungurilor. La 12 Nov. 1368, regele se afla la Oladova, în faţa Severinului 63) care III redat lui Vladislav. Dizolvarea armatei ce se mobilizase în Ardeal contra acestuia, fu hotărîtâ pentru ziua de 7 De- oembrie 64). . Dar, în Vidin, din cauza misionarilor catolici prea ze­ loşi 65), izbucni o răscoală şi în lan. 1369 găsim pe Vladislav stăpân al oraşului. La 12 Februarie, ortodoxii măcelăresc mai mulţi misionar i catolici 66). Impotriva vasalului acuzat, poate pe nedrept. de felonie, regele pune imediat la cale două expediţii. Din Ardeal pornesc în 'I'ransalpina voevodul Nicolae şi vicevoevodul Petru. Aceştia, după ce trecură râul Ialomiţa,ajunSler,ă la cetatea de pe Dâmbovita, din satul Stoe­ neşti de azi, unde căzură amândoi şi alti comandanţi, sub 10- vituri1e păroălabului Dragomir, în împrejurări identice cu cele . dela 1330 sub cetatea dela Argeş. Lupta a avut loc după, 13 Oct. 1368, când apare întâia oară ca vicevoevod Petru şi îna­ inte de 20 Febr. 1369, când voevod al Ardealului nu mai este Nicolae, ci Emeric. Complexul evenimentelor permite a o fixa în Ianuarie sau începutul lui Fevruarie 136967). De altă parte, regele insuş, din apropierea Severinului, trimise pe banul de Maciova, Nicolae de Gara, s:ă ocupe cetatea, ceeace se şi fă.cu fără mare rezistenţă, pare-se, din partea Români­ lor 68). Avem astfel, la 1369, un ban unguresc de Severin. Ungurii reocupară şi Vidinul. 62) Hurmuz., I. 2, p. 198, - Izvoarele doveditoare că Vlaicu a venit în aju­ torul Ungurilor la Vidin spre sfârşitul anului 1368, la Onciul. Titlul lui Mircea: Conv, lit., 37 (1903), p, 17, nota 2. - Fessler, If, p. 154-5 - Altă interpretare a documentelor la V. Motogna, Răsboaiele lui Vlaicu-Vodă cu Ungurii. Rev. ist., IX 1923), p. 13-20. 63) I. Minea, 1. c., p. 1135. 64) Ibid. 65) Huber, 1. c , p. 32, arată că silnicele convertiri la catolicism, cari ur­ mau să fie un mijloc de maghiarizare, nu puteau da rezultatele aşteptate de regele Ludovic şi de urmaşii lui. 66) Izvoarele la Onciul, Originile, p. 193. 67) Până la lucrarea lui Minea (1. c.), Emeric ca voevod al Ardealului nu era cunoscut decât dela 26 Iunie 1369 (Huber, 1. C., p. 33-34. - Onciul, 1. c., p. 18, nota 3). Expediţia nu poate fi pusă în Sept 1368, sub cuvânt că un doc. de atunci vorbeşte de expediţie începută contra lui Vlaicu (Minea, 1. c., p. 1134-35), pentru că în Oct, se aştepta la Vidin contingentul lui Vlaicu, care a şi sosit, pen­ trucă în Sept. Petru nu (>ste dovedit încă vicevoevod al Ai'dealului şi pentrUCă dubla expediţie a fost evident motivată de ocuparea Vidinului de către Vladislav. Un doc. din Dec. 1369 vorbeşte de amânări de judecată ce se acordaseră, în tim­ pul răsboiului cu Vladislav, până la 7. Dec. 1369. Data 1369 este admisă de Zim-. merman-Werner-Miiller, Onciul, Iorga, Gr. COl1duratu. 68, Fessler, IT, p. 156-57. - Minea, 1. C., p. 1135-6, pune ocuparea Severi­ nului puţin după 12 Nov. 1368, când regele se afla la Cladova, ca o urmare a în­ frângerii suferite de Unguri pe Dâmboviţa, dată ce nu se poate admite, tot din motivele arătate la nota precedentă. 11 [12] Dar r·egele înţelese însfârşit că nu va putea stăpâni multă vreme nici unul din aceste oraşe. Se hotărî, pe cheză­ şia lui Vladislav, să libereze pe Straşimir şi-I roinstală, prin Sept .. 1369, în Vidin, luând ca ostateci pe două fiioe ale lui 69). Astfel se restabili şi înţelegerea între rege şi Vladislav: Acesta, într'un act dela 25 N ov. 1369, se intitulează iarăs: "Dei et regis Hungariae gratia, vaivoc1a transalpiuuset banus de Zeu­ rinio, necnon dux de Fog.aras" şi încuviintează numirea în tară a unui sufrag.an al episcopului catolic din Ardeal 70). To­ tuş, din neîncredere de sigur, amânările de judecăţi oe se acordaseră în Ardeal, în timpul răsboiului cu Vlaicu, pentru termenul de 7 Dec. -1369, se prelungesc din nou până, la 30 Aprilie 137071). In Ianuarie 1370, papa exprima DoamneiOlara, văduva lui Alexandru Basarab �i mama vitregă a lui Vladislav, mul­ ţumirea pentru convertirea la catolicism a fiicei ei, soţia lui Straşimir din Vidin, iar în Aprilie felicita, cam târziu, pe Vlac1islav, - care redevenise acum vasal credincios al regelui şi de care putea avea nevoie, - pentru victoria asupra Tur­ cilor 72). '1< Demersurile 0(1 papa, după înfrânger·ea Sârbilor de că­ tre Turci pe râul Marita în Sept. 1371, le f.ăCLI pe lângă rege pentru o cruciadă, contra păgânilor, rămăneau fără ecou. Lu­ dovic, încoronat şi rege al Poloniei' în N ov. 1370, era preo­ cupat. de interese diverse în Polonia, Brandenburg şi Italia. De altă parte, 'ştiacă cruciada ar trebui s'o întreprmză a­ proape singur; papa chiar, subordona ajutorul de dat Tsizan­ tinilor, trecerii lor la catolicism. In fine, regele nu simtiă încă direct perioolul turoesc la hotarele Ungariei. Atitudinea lui de inditerentă faţă de împrejurările I1lin Balcani, era o greşală, politică pe care Ungaria avea s'o plătească mai târ- ziu 73). . Ştiind aşadar, că pe Ungaria nu se putea sprijini împo­ triva păgănilor tot mai, amenintători, începu Vladislav, 'cu toată opunerea unor boieri pe cari îi găsim refugiaţi la curtea ungurească 74-), o politică de, apropiere de 'I'urc, pentru care, f,ă,ră cădere deci, Ungurii, îl învinuiauşi-l supraveghiau 75). Avem bani unguresti de Severin la 1370--1, dar la; 1372 Vladislav reia cetatea, La 1373, voevodul pierde Făgăraşul, 69) Iorga, Lupta pentru stăpânirea Vidinului, 1 c., p. 987. 70) Hurrnuz., I, 2, p. 148-9. \ 71) Hurmuz., 1, 2, p. 150, 221. - Oriciul, Originile, p. 192.-Acelaş, Titlul lui Mircea. Conv. Iit., 37 (1903), p. 19, nota. \ 721 Hurrnuz., 1, 2, p. 158-9. \\ 73) Huber, 1. c., P: 42-44. 74) Hurmuz., 1, 2, p. 995-6. 75) Onciul, 1. c., 20 n. 6. 12 [13] constatat atunci în stăpânirea Ungurilor 76), cari ridica cetatea dela Bran 77). Tot atunci, papa aruncă excomunioarea asupra Arde1eni1orcari vând Românilor şi Turcilor arme, de cari, zice, aceştia se servesc pentra a ataca pe creştini 78). In ace­ laş an în fine s·e întăreşte Orşova, se vorbeşte de "tributum" dela Orşova,ceeace arată ca aci era graniţa 79) şi se ordonă oprirea' acolo a sării din Valahia 80). Şiîntrie 1374--7, cu toate preocupările sale în Polo­ nia. 81), l;egele se răsboeşte cu voevodul român. Intampinăm Iarăş bani unguresti de Severin. La 1377, regele ridică la starea de nobil pe un oarecare Nicolae, care fusese r,anitîn luptele din "ţara lui Basarab, pe malul Dunării, împotriva prea pu­ ternicului adversar Godon", care pare a fi, Radu, "fratele lui Vladislav" 82). Alt izvor vorbeşte de Rodon, sau Radano "prin· zipo eli Bulgari-a inf'idelle " , ceea ce pare a se referi tot la Radu 83). 'In Nov. acelaş an, regele exprima speranţa că "rrransalpina va ajunge iarăş sub puterea lui" 84). Astfel, de pe la 1373, Vladislav stăpâneşte, neatârnat de Ungaria, posesiunile lui transalpine şi ţara Severinului, fără Făgăras şi de la 1374 făriă, cetatea Sever inului 85). Se in­ titulează, voevoel transalpin numai, din mila lui Dumnezeu, dar nu mai este nici ban de Severin, nici duce de Făgăraş. Din această vreme avem un hrisov al lui, fără dată, pentru ctitoria lui dela Vodiţa, confirmânel acesteia- satele J idoştita, Costeni, 'I'opolnita, toate în apropierea Severinului şi chiar nişte venituri din Dunare 86). Deacum, ţara Severinului rămâne pentru totdeauna ali·, pită de celelalte posesiuni olteneşti ale voevozilor transalpini, Deaci înainte, diferendele între aceşti voevozi şi regii Unga­ riei nu se vor mai' ivi decât pentru cetatea Severinului şi pentru ţara Făgăraşului . . Amintirea evenimentelor elin timpul domniei lui Vladislav, s'a pastrat la mănăstirea Tismana, cu care se contopise de timpuriu administraţia ctitoriei dela Vodiţa a acestui Domn. Tradiţia ştie că, Vladislav efa frate cu Radu-Negru; zice că Vladislav era "Domnul Românilor elin Ardeal, din bănia Se· verinului, din Banat, din Ungaria", ceeace evident se referă la feoclele lui şi că era stă,pânul celor cinci judete din Oltenia. 76) Ibid., p. 19, 22. 77) r. Minea, Urmaşii lui Vladislav I. Conv. lit., 50 (1916), 693. 78) Hurmuz., I. 2, p. 207. 79) 1. Minea, 1. c.-Iorga, Lupta pentru stăpânirea Vidinului, J. c., p. 997, n. 2. 80) Hurmuz., 1, 2, p. 213. 81) Fessler, 11, p. 173-5. 82) Iorga, Românii în câteva -noui izvoare apusene. Rev. ist., VI (1920" p. 200.-· O altă diplomă regală din 1377, care răsplăteşte pe Benedict (Hurrnuz. 1, 2, 268); la 1381, când se instalează întâiul episcop catolic de Argeş (Au ner, în Rev. catolică, 1914, p. 441); la Feuruarie 1382 (ziua «Intret«), când apare întâiul «episcopus Severinii necnon. parcium transalpinarum> (Hurmuz, P, 276�. Dar În Martie 1382 avem un ordin al regelui Ludovic către castelanul din Orşova să privigheze ziua şi noaptea împreju­ rimile (Hurmuz. f2, 275, datat Dommica Laetare) şi alt ordin către negustorii din Sibiu să nu treacă , - Bogdan,!. c. 1,354. - P. V. Năstur e l Radu Şerban Basarab, 1. c. 379. - A. D. Xenopol, Lupta intre Drăculeşti şi DtI­ neşti. In An. Ac. Rom. Ser. II, Sect. ist. XXX (1907-8), p. 244. -- Şincai, Ist. Rom. Il2, 289. 151) Grecianu, 1. c. II, 269.-Ntlsturel, 1. c. 465. 23 [24] van cunoscut al lui Basarab cel Tână,r (Mlad) la 1482102). Reapare, tot M,ră titlu, abia la 1487. Il regăsim ca ban la 20 Aprilie 1492 sau 1493, în anii următori fără titlu, ade­ verit ca ban într'o inscripţie de la 1496(7 şi, în sfârşit, de' la 1498 înainte, ca ban în clivane aproape neîntrerupt pănă la 1519 inclusiv. A fost căsătorit, se pare, cu Negoslava 153), care ar putea fi aceeaş cu Neguta, cea dintăi dintre jupăni­ tele din pomelnicul dela 1501. S'a călugărit la Bistriţa, sub numele de Pahornie, odată cu soţia sa, care a luat numele de 8.alomia, în timpul lui Neagoe Vodă, între anul 1520, când dispare din divane, şi 1521. La 1525 probabil, moare, foarte bătrân 154). Soena călugăr-irit era reprezintată pe o pflll'zii păstrată la Bistr-ita, pe care o descrie călătorul rus Kowa­ lewski 155) şi depe care nu mai avem azi decât copii 156). Barbu, cu barba albă" soseşte la poarta mânăstirii însoţit de neamul său. După el, imediat, un tânăr fără barbă, apoi altul cu barbă neagră, şi în fine un grup de încă 16 bărbaţi din cari numai doi cu bărbi albe, ceilalţi cu bărbile negre. Un patrafir de mătase roşie, reprezintănd pe Barbu călugărit, se păstra la muzeul ele antichităti din Bucureşti 157). Paho­ mie şi Salomia Iigurează în fruntea pomelnicului dat mai târziu la Bistriţa de Constantin Vodă, Brânooveanu HiS). Pâr-ou, apare şi el întâia oară, în divane tot la 1482, în vremea lui Basarab Mlad, ca mare vornic în fruntea dregă­ torilor. Dela 1487 este apoi iarăş vel vornic aproape în continuu până la 1512cânel, în Iunie, moare şi se rngroapă la Znagov 159). Nu ştim cum se numea soţia lui 160). Poate să 'fi fost Neaga) a doua menţionată în răndul jupănitelor elin pomelnicul dela 1501. Damciu. numit comis în pomelnicul dela 1501, este cerui­ sul din divanele lui Vlad Vodă Oălugărul şi lui Radu cel Mare, rncepănd dela 1489, aproape neîntrerupt până la 1503. Intr'un hrisov dat Bistritei: la 1520, când murise, i se zice armaş 161). Şi într'adevăr Danciu e armaş la 1505, spătar la 152, G. D. Florescu, Divane domneşff din Muntenia în sec. XV, I, p. 53, unde se arată, după A. Lapedatu (Vlad Vodă Călugărul, p. 21 şi 30), că data 1480, atribuită până acum documentului, e greşită.-Arăt odată pentru totdeauna că, în lipsă de altă menţiune, mă refer, pentru divane la lucrarea lui Florescu, care se opreşte la anul 1500 inclusiv, iar pentru anii următori la St. D. Grecianu, Şirul voevozilor cu di:vane, lucrare tipărită, până la anul 1527 şi inedită până la 1554. 153) Doc. în St, Nicolaescu, 1. �. 325. Afară numai dacă este confuzie cu Barbu II, cumnatul lui Moise Voevod \(v. p. ). 154) Iorga. Inscripţii, II, 82. In divanul dela 1517 Barbu este poreclit . (Grecianu, Şirul Voevozilor, ". 50). 155) Columna lui Traian, 1872, p\ 51. 156) Cunosc câte una în casele răpos, St, D. Grecianu şi Mihail Seulescu. 157) Tocilescu, Catalogul muzeului naţional. 158) Iorga, Inscripţii, 1, 202. \ 159) Odobescu, Câteva ore la Snagov. In Revista română II (1862), 373. - Iorga, Inscripţii, 1, 159. . , 160) «Hrusana sau alta» zice Năstujţel, 1. c. 464, admiţând şi el că jupâniţele din pomeJnicul dela 1501 nu sunt surori, dar soţii ale Craioveştilor. 1611 Grecianu, 1. c. II, 268. - S'ar 'putea ca el să, fie Danciu, stolnic în di­ vane la 1482-9. 24 [25] 1506-7162), apoi iarăş armaş la 15081(3):. De atunci îi. pier: dern urma 164). Nu ştim mmic de posteritatea lui. Soţia lui poate să fi fost Hrusaml, a treia jupănită din pornelnicul dela 15.01. Radu, poartă. titlul de postelnic în acelaş pomelnic. Nu ştiu dacă. este acelaş cu Radu vel post., sau vel stratornic în divane la 1487, 1493, 1495 în timpul lui Vlad Călugărul, apoi la 1j197, 1500 şi 1501 în timpul lui. Radu cel Mare, L.a 11)06, Radu post. face o danie la Bistriţa împreună cu fraţii săi 165), dar la 1507 lipseşte dintr'o 'enumerare a fraţilor Craiovesti 166), ceea ce ar putea însemna că, murise. Soţia lui poate să fi fost Velica, a patra jupânită din pomelnicul dela 150l. Atâta ştim despre fraţii. Craioveşti. Pe o piatră tombală ele la mănăstirea Dealului. se poate citi: "A răposat 10 Vladislav Voevod în anul 6963 (=1455) luna, August a 22-a zi, şi s'a făcut această piatră în zilele lui Ia Neagoe Voevod. Au făcut-o Barbu banul şi Părvu vornicul şi cu fraţii lor, fiii lui Neagoe din Craiova, căci Vladislav Voevod i-a făcut beeri (podignul vlasteli)"167). Nu există alt V1adislav Voevod de care sa poată fi vorba decât Domnul dela 1447-] -156. In vremea acestuia, chiar fratele cel mai mare, Barbu, dacă, va fi avut 90 de ani la 1517, când este calificat de bătrân, nu putea fi decât de 20-30 de ani. Dacă Vladislav l'ar fi boerit atunci, nu se înţelege de ce n'ar apare în divane decât abia 2f> de ani înurmă 168). Aş crede deci mai de grabă OJă, înţelesul inscriptiei este că Vladislav a boerit pe tatăl lor, Neagoe. De altă parte, ei nu atribue acestuia, nici în acea inscripţie, nici în aceea a chivotului de la Bistriţa 169) şi a căi­ hei de la 'I'ismana 170), nici o dregătorie, nici un titlu. Ei îi zic numai "Neagoe de la Craiova". Nu-l .putem deci identifică pe acesta cu nici unul din dregătorn cu acelaş nume de pe ka mijlocul sec. XV-lea 171). Ni s� spune, f.ărA arMal'e> de izvor 172), că Neag oe de la Craiova ar fi figurând fără titlu 162) Bogdan, l. c 354. 163) Ştefulescu, Doc, slavo-rorn. relative la Gori, Buc. 1908, p. 62. 164) Nu poate fi, cum credea Năsturel L c. 465), acelaş cu Danciu vei VOl'­ nic, care ajută lui Vlad Vodă contra lui Mihnea la 1510 şi care era şi el «de un neam iar bun şi drept». (Viaţa lui Nifon, ed, Erbiceanu, p, 71). 165) Grecianu, L c. II, 268. 166) Bogdan, 1 c. 354. 1(7) St. Nicolaescu, 1. c. 254, 325. - Iorga, Inscripţii, 1, 100. 168) Din această cauză Năsturel (1. c. 379) emitea ipoteza că domnul căruia Craioveştii i-au pus piatră la Dealu, ar fi fost Vlad Călug ărul, în vremea căruia fraţii Craioveşti au fost în favoare. Dar acesta e îngropat la Glavacioc (St. Nico­ laescu, 239), se chiamă Vlad şi nu Vladislav, şi în sfârşit este inadmisibil ca Cra­ ioveştii să fi făcut o eroare atât de grosolană în privinţa datei morţii voevodului căruia i-au slujit în toată domnia lui (1482-1496). '. 169) Odobescu, Mss şi cărţi tip. aflate în măn. Bistriţa. Revista Română, 1, 814. 170) Tocilescu, 1. c. 219, 171) Neagoe al lui Radu şi Neagoe al BOl'cii, în divan 1467. (Bogdan 1. c. 208). Neagu ve[ vOl'nic în divanele lui Radu cel Frumos, între 1467 - 1471, trimis în misiune în Ardeal şi de Basarab Mlad., (ibid 266), Acest Neagu, bătrân la 1479, a fost credinciosul lui Mlad. (ibid. 209�211, 247). . 172) I. Minea, în Cercetări istorice, IV, 1 (1928), p. 90-1, nota. 25 [26] într'un divan domnesc de la 1475. Chiar aşa, ar fi 20 de ani după moartea lui Vladislav. Aş crede deci că epitetul de ." vla­ steli" nu se referă la o dregătorie ce Neagoe ar fi obtinut de la Vladislav, ci sau la introducerea lui în sfat, fără titlu, de către acest Domn, sau mai de grabă la hărăzirea moşiei Ora­ iova şi a altora pe care le găsim în stăpânirea fiilor săi. După Macieiowski t'") "vlastiteli" erau, la Sârbi, proprietarii, o HO­ bleţă legată de stăpânirea solului, şi anume "vlastelin" pro­ prietarii mari, iar "vlasteli" proprietarii mici, cu obligaţia de a merge la oaste şi de a da cai pentru război. In privinta ascendentilor, singurul izvor de care dis­ punem este tot pornelnicul dela 1501, care enumeră pe Barbu, Vlăcsan, Vlada, Maina, Neagoe, Stana, Vinia 174). Neagoe este evident tatăl. Barbu şi Vlăcsan, fiind înscrişi înaintea lui Neagoe, pot fi bunici, unul de spre tată" altul de spre mamă, ai Craioveştilor. Un Vlăcsan se întâlneşte în divane la 1421- 14221175). Amândouă numele se repetă în familia Oraioveştilor. Dar nici un indiciu care să arate o filiaţie domnească sau o înrudire cu Basarabii 176). Numai ,;Viaţa lui Nifon" scrisă, ({ţtpă ce Neagoe Vodă" din neamul Craioveştilor, s'a suit în scaunul domnesc, zice despre acest neam că-i "era numele de moşie Banoveti, adică Basarabeşti" 177), ceea ce pare a avea înţe­ lesul că: "li se zicea Basarabeşti''. Atâta ştim despre originea Oraioveştilor. Din descendenta fraţilor Craioveşti, nu putem urmări decât pe a lui Părvu şi, pe a lui Radu 178). Fiindcă numele de Părvu şi de Barbu se repetă. în a­ ceastă familie, este necesar, spre înlesnirea 'expunerii, să dăm câte un număr de ordine Oraioveştilorcari au purtat aceste două nume, începând dela Barbu banul şi Pârvu vornicul, cei doi fii, mai" mari ai lui Neagoe dela Craiova. l 2. Descendenta lui Pârvu 1 vornicul Craiovescu. 1, Pe un mss. dela Bistriţa, din wilele lui Neagoe Vodă" seaf1ă, menţiunea: "din porunca marelui jupăn Preda, fiul mar'elui vornic Părvul", în anul 7027 (=1518-1519179). La 173} Slavische Rechtsgeschichtţ, 1, 132-3. 174) St, Nicolaescu, p. 39. ' 175) Bogdan,!. c .. ed. 2-a, p. 13. 176) O descendenţă a Craioveştilor din Caplea, fiica lui Vlad Călugărul, că­ sătorită cu Staico log. (Iorga, St. şi doc. III, p. XLIII) este exclusă. Se cunosc descendenţii Caplei şi ai lui Staico din Băjeşti, care era mort la 1507. (Acad. Rom. Ms 1447 (Condica Dealului), f. 49-50). yonfuzia a venit din aceea că aceşti soţi au avut şi un fiu Pârvu, Acest Pârvu comis a luat de soţie la 1505 pe fiica lui Dimitrie Iacşici, (St. Nicolaescu, 1. c. 245:ţ6. Columna lui Traian, 1874, p. 128). 177) Viaţa lui Nifon, ed. Erbiceanu,. 71-7. S'a emis chiar părerea că pasa­ giu] ar putea să fi fost in�ercalat în mss ·\din .sec .. XVII, ce ni s'au păstrat. (Iorga, ed. lui Pseudo-Const., căpit, 31 n., 34 n.) 0[. aici p ... 178) Despre Barbu, St. Nicolaescu zice că ar fi avut o fiică Ilinca (1. c. 325. - Cf. Năsturel, 1. c. 464). De urmaşi ai lui Danciu nu sunt urme. 179) Odobescu 1. ,c., 729. 26 [27] 1520' 1, Preda împreună cu unchiul său Pahomie, dăruesc un panaghiar la Bistriţa 180). Preda devine mare ban de Craiova la 1520, în locul unchiului său călugăriP81), şi moare la sfâr­ şitul ali ului următor, în luptă la 'I'ărgovişte, apărând scaunul lui Teodosie fiul lui Neagoe Vodă, 182). La 1534 şi 1535 întâlnim în divane pe marele ban Barbu, care semnează. fiu al lui Preda 183). Acest Barbu este însă al treilea Craiovesc cu -acest nume, pentru că, înainte de el întâm­ pinăm alt ban de Craiova, tot Barbu şi tot Craiovesc, mort în luptă la Viişoara încă dela 1530184). Nu ştim nimic de Barbu IIIc1upii! 1535, nici dacă a avut urmaşi. Totuşi numai el poate fi Barbu banu, moşul lui Matei Basarab, despre care un hri­ sav de la 1654 185) zice că, a făcut danii la Saclova şi a pri­ begit la Ţarigrad. 2. Tot fiu al lui Pârvu 1 vornicul, 'este un al doilea Pâr-ou; mare ban în divane după, moartea fratelui său Preda, între anii 1522-1526 şi la 1528186). S'a păstrat testamentul lui din 1529187). A murit la 14 Aprilie 1529 şi s'a îngropat la Bi­ striţa 188). Acest Pârvu II banul, a avut fiu pe Barbu, vel ban al Craiovei Ia 1529, după tatăl său 189). In ordine cronologică, este al doilea Cr.aiovesccu numele de Barbu. In ordinea marilor bani din neamul Craioveştilor , este al patrulea: Barbu 1 mă­ car dela 1497 la 1520, Preda la 1521, Părvu II la 1522-8, acest Barbu II la 1529 şi 1530. Bănia Craiovei era deci re­ zervatăvexclusiv acestui neam de peste 30 de ani, şi Craio­ veştii o priveau ca o dregătorie ereditară. Intr'o carte dată Bistritej Ia 25 Sept. 1529 de Barbu II, el aminteşte de ră,.­ posatul părintele său Pârvu (II) banul P") şi încheie cu for­ mula obişnuită, a Domnilor ţării: "pe care-I va aleg,e Dumne­ zeu a fi oblăduitor acestui loc, din fraţii noştri, ori elin ru­ dele noastre, sau de pe păcatele noastre dintr'alt neam străin". La 13 Febr. 1530, Barbu II banul se căsătoreşte cu sora lui Moise VOC�ă,191), iar la 18 August aoelaş an cade, alături de cumnatul său, în lupta dela Viişoara 192). 180) Ibid 731. 181) Grecianu, Şirul Voevozilor, 57-59. 182) Mag. ist. IV, 217. cf. Năsturel, 466. - Al Ştefulescu, 1.' c. 82. - A fost îngropat în mitropolia din Târgovişte (Grecianu, II, 281>. 183) Ilie Nicolescu, In jurul lui Basarab Laiot. In Literat. şi arta rom. vn (1903) 664.-Năsturel, 470. Se poate ca el să fie «Barbu sin Preda. de care inscrip­ ţia dela 1817 abis. Sf. Gheorghe din Caracal zice că a început-o (Iorga, Inscripţii, II, 59--60). 184, V. p. 185) Grecianu, Geneal. II, 29. 186) Grecianu, Şirul Voevozilor, 62, 67, 71, 72, 75. - Al. Ştefulescu, Doc. slavo-rorn., 9L 187) Publicat de Năsturel, 1. c. 467-8. Cf. Bogdan, 1. c. 232. 18R) Odobescu, 1. c. 729-730. Iorga, Inscripţii, II. 196. 189) Năsturel, 1. c. 190) Deci cartea nu poate fi din 7037 (=1528), cum s'a transcris data în condica Bistriţei (Năsturel, 1. c. 468). 191) Hurmuzaki 11', 654. 192) Cf. Iorga, SI. şi doc, III, p. LI. 27 [28] Acest Barbu II banul, fiul lui Pârvu II, a avut frate pe un Draghidi po,st,elnic, pe care-I menţionează, într'o cade de danie către mănăstirea Cozia lai 7 August 1530, deci puţine zile înainte de a muri, 193). De aceşti fraţi vorbeşte şi un 11[1- sov al lui Vlad Vodă, Vintilă la 29 Dec. 1532, prin care Domnul întăreşte unor boeri moşie "la Bărbăteşti: şi la Brăneşti, ele peste tot hotarul, partea Barbului ban şi a fratelui său Dră­ ghici 191) toată, fiindcă Barbu banu şi fratele său Drăghici le-au pierdut cu viclenie de la Vlad Voevod ... "195) adică, de la Vlad Innecatul, predecesorul lui Vlad Vintilă, şi împotriva că­ ruia Barbu II a luptat la Viişoara 196). Nu ştim nimic de urmaşi ai lui Barbu II şi ai fratelui său Drăghici. 3. In testamentul său de la 1529, Pârvu II banul, fiul lui Pârvu 1 vornicul, vorbeşte de "fratii săli", fără a-i numi. Aşa dar Pârvu 1 vornicul trebue să, fi avut şi, alţi fii pe lângă Pârvu II banul şi Preda banul. Tot astfel, Barbu II banul, fiul lui Pârvu II banul, in cartea dată, Ooziei la 1530, aminteşte de "unchii săi", deci ne fraţi ai PârvuluiIl banul şi fii prin urmare ai Părvului 1 vornioul. Oare pot fi aceşti frati? Un hrisov din 9 lan. 1531 întăreşte Bistriţei satul Gâr­ covul "pentrucă a miluit jupân Părvu banul (deci Pârvu II) pe sf. mânăstire ... , iar după moartea jupănului Părvu banul, încă, I-au adăogat şi jupân Şerban marele vornic şi jupăn Vlăsan marele logofăt, cu ale lor [upănite anume Marga şi V1ă,daia"197). Marga sau Maria şi Şerban sunt într'adevăr din neamul Craioveştilor şi cunoaştem gradul lor de rudenie cu Pârvu II banul 198). Rămân Vlăsan şi VI ădaia, care îngrijind şi ei de Bistriţa împreună, cucelrelalte rude, după moartea Pârvului II, trebue s!ă, fie şi ei rude apropiate. Un hrisov din 1533 arată pe Vlăsan log. apărând interesele Bistritei in afacerea unor mori ce fuseseră, ale, Pârvului '/)'(YJ1nicul,199 J" adică ale Pârvului ,1. In fine, numele de Vlăsan revine la Ora­ loveşti, atât la ascendenti 200) cât şi la descendenti 201). S'ar putea deci ca Vlăsan, mare vistier la 1528, mare log. între 1530-4, să fi fost chiar unul din "fraţii' de care aminteşte testamentul de la 1529 al Pârvului II banul, şi deci fiu al Pârvului 1 vornic. S'ar putea însă, şi ea Vlăsan să fi fost 193) Condica Coziei I, 107, citată în Năsturel, 46'1. 191) Drăghici e deci frate cu Barbu II, nu cum credea Năsturel (1. c.), cu Barbu III, care devine ban abia la 1534. 195) St. Nicolaescu, 238. \ 196) Nu poate fi vorba, cum crede \St. Nicolaescu (1. c.) şi după el Xeno­ pol, 1. c., 240, de Vlad Calugarul, în timpJl căruia Barbu r şi fraţii lui au fost constant în favoare. , 197) Grecianu, Il, 266. \ 198) V. p ... 199) St, Nicolaescu, p. 261-3. 200) Jbid. 39. 201) V. p. 28 , , (\A\��l,�.' .: r. �ni. } , �l "Il' I I 4 ' I! l' l>l • ,. [29] numai ginerele Pârvului 1, iar Vlădaia fiica acestuia. Vlăsan log. a fost tăiat, la sfârşitul anului, 1534, de Vlad Vodă Vin­ tilă care explică într'un hrisov din 11 Ianuarie 1535, că "V1ăsan log. a pierit pe răul său vicleşug de către dom­ nia mea" 202). 4. Actele unor procese de moştenire urmate în a doua jumătate a secolului XVI-lea, fac dovadă că Pârvul II banul a avut şi o soră Marga, prin care s'a continuat neamul Ora­ ioveştilor. Doc. din 30 Aprilie şi 4 Dec. 1579 vorbesc de pârile ce răposaţii Matei banul din Caracal şi fratele său Vlăsan, fiii Margăi, avusese în vremea lui Pătraşcu Voda cel Bun (1553- --1557) cu Benga spătarul t?") şi cu Anca din Coiani pentru satele Măceşul şi Marmurile, pretinzănd toţi că aceste sate � le erau de moştenire 204). Matei, fiul Margăi, stăpăneă şi moşia craiovească Bresnita 205). Inrudirea cu Craioveştii o arată doc. din 18 Iulie 1586 şi. 8 Aprilie 1587 privitoare la o judecată pentru moşia Bucovăt, în care se vorbeşte de Radu post., feciorul lui Ma)tei ol Margii:i, nepotul Pâr-oului banului de Oraiova şi se spune că, Marga avea drept la partea din Bucovăt a Pârvului banul 206). Cât priveşte pe sotul Margăi 207), poate sia fi fost acel Marcea post. care împreună cu soţia sa Marga dărueşte un tetravanghella Bistriţa, în zilele lui Neagoe Vodă" la 7020 (=1512208). Marcea este vel post. în divane în­ tre 1510-1512209). Numele de Maroea revine la Craioveşti 210). Fiii cunoscuţi ai Margăi au fost Matei şi Vlăsan 211). a) Matei banuI,zis din Caracal, a căzut în lupta de la Boiani, la 1559, împotriva lui Petru Vodă, fiul Chajnei 212). De la soţia sa. Sta:nca 213) a avut un fiu Radu 214) şi trei fiice. Una din ele, Marga, a ţ:inut pe Ivan post. şi n'a avut copii. Din tes­ tamentul ei de la 30 August 1587. aflăm că pe una din surorile 202) Ilie Nicolescu. In jurul lui Basarab Laiot, L c. 657, nota - Aricescu, Indice, II, 87. 203) Adică Stanciu Benga, ginerele lui Hamza banul din Obislav (St, Nico- laescu, 83). Hamza fusese printre donatorii Bistriţei la '1494 (Grecianu, II, 302). 204) Grecianu, II, 273-5. 205) Năsturel, 1. c. 562. 206) Creciauu, 1 c. 207) Ipoteza că ar fi fost Dobrovoe (la Năsturel 1. c.) este exclusă (v. p.) llie Nicolescu, Din descendenţa Craioveştilor, 1. c. zice că nu se cunoaşte. 208) Odobescu, L c. 739 nota. , 209) Cf. semnăturile de pe tratatul din 1511 la Bogdan, 1. c. ed. 2-a; p. LXXVI - Ştefulescu, 1. c. 210) V. p. 211) Un hrisov de la Alexandru Vodă din 7080 (1571), păstrat în copie (Acad Rom. Vieroş, III, f. 500), zice că Marga din Caracal a vândut lui Radu Vodă Paisie moşia Urâţi, pentru că "a avut pe cineuaş din ai săi în Ţara Turcească şi n'a avut bani ca să-i plătească de către Turci". Vânzând moşia "a plătit pe fiii săi ... de i-a scos de la Turci". Acelaş Domn în alt hrisov din 7018 (1572 ibid. f. 502) zice despre Marga că "a fost omorît fiul ei Ikle (sic 1) pe Fratilă (sic) în Ţara Turcească şi l'au aruncat în temniţă"; a vândut deci Marga moşia şi "a plătit 'pe fiul său din mâna Turcilor". 212) Mag. ist. 1, 182, IV, 274. 213) Grecianu, II, 272, şi 275-6. 214) Ibid. 274-5 (dac. din 1586'. 29 [30] ei o chema, Caplea, măritată cu Oxapie aga (care trăia la 1568) şi oăI alta .era în ţara turcească, 215). Marga moare între 1588- 1591216) şi se îngroapă la mănăstirea Glavacioc căreia lasă părţile ei din moşiile craioveşti, Marmurile, Măceşul, Buco­ v,ă,ţ, Potlogi, Drinoea, Caracal, Comoşteni, etc. 217), pe care le cutropeste imediat după moartea ei Danciul arrnaş, mai apoi vornic, din Brăncoveni 218). . b) Despre Vliăsaln, tot din Caracal, de care d::JC. din 30 Aprilie şi. 4 Dec. 1579 zic că trăia pe vremea lui Pătraşcu Vodă cel Bun (1553-7), şi nu-i dau nici un titlu 219), ştim că a fost căsătorit cu o Maria, că a avut trei fii, pe Danciu, Datco şi Radu postelnicii şi că, a murit înainte de domnia lui Alexandru Voevod (1568-1577 220). La 1573 Maria din Ca­ racal cu fiii ei Danciu, Datco şi Radupostelnicii dăruesc lui Ştefan biv vel cluoerpartea lui Vlăcsan din moşia Peri­ şoru 221). Putin după aceasta Datco moare, căci tot în dom­ nia lui Alexandru, numai Danciu şi Radu au prigonire cu Anca de la Coiani, Craiovească, pentru moşiile Măceşul şi Marrnu­ rile 222). Tot numai despre Danciu şi Radu spune hrisovul din 30 Aprilie 1579 al Mihnii Vodă, că "au pribegit fiii lui Vlăsan acum în zilele domniei mele, în tara ungureasoă" 223). Cine au fost urmaşii acestora se vede din următoarele documente. La 1578 s,e dă hrisov lui Pârvu vtori cluoer, pentru moşia Perişor, din care jumătate a cumpărat tatăl său Ştefan clucer de la Stanca soţia lui Matei, din Caracal, iar cu altă, jumătate a fost miluit tatăl său de jupăneasa lut Vlăsan, anume Maria, cu feciorii ei Danciu, Datco şi Radu postelniciiw-). • In zilele lui Petru Vodă, Oercel (1583-5), trăiau feciorii Mariei, Danciu şi Radu postelnicii 22�). . La 1594 un hrisov arată, că moşia FJ3rişorul a fost a lui Matei, fratele lui Vlăsan din Caracal; jumătate s'a cumpărat de Ştefan velcluoer de la Marga, fiica lui Matei, iar altă jumă­ tate de la feciorii. lui Vlăsan, anume Danciu şi Radu, în zi- 215 Grecianu, II, 272, 279. - Acad. ms. 500, f 35 - Năsturel, 1. c. 563, zice că pe sora din Turcia o chema Velica. i 216) Hrisovul din 1594 în Grecianu, II, 278. 217) Grecianu, 1. c. 218) Ibid. 278 şi 309. 219) De aceea nu ştim de va fi acelaş cu Vlăcsan sau Vlăsan, mare logo­ făt în divane la 1548-9, mort în bătălia de la Boiani la 1559 (Mag: Jst. II, 182, IV, 274). 220) Grecianu, II, 273-4, 281. - Expunerea documentată din text arată eri este greşit a spune că Danciu.: Datco şi Radu au fost fiii Mariei sau Margăi din Caracal, fiica lui Matei banul din Caracal (Năsturel, Radu Şerban Basarab ŞI Ma­ tei Basarab. 1. c. în fine şi acelaş în Re�1:. de ist, arheo1. şi filol, XIV (1913), p. 17, vorbind de mănăst. Brâncoveni). Inseam",ă a confuuda pe Marga soţia lui VIăsan, CU Marga fiica lui Matei din Caracal şi soţle a "lui Ivan post. 221) Arh. Stat. Măn. Bucovăţ, p. 157. (Fişe G-al P. V. Năsturel. Comunicat de d. Boicescu). \ 222) Grecianu, 1. c. 273. 223) lbid. 274. 224) Arh. Stat. Cond. Bucovăţ, p. 158, 225) Grecianu, II, 278. 30 , � '1' • I !) I ��IiI�' , ",\t' .. �" , Jti 1 i :" 1 • � I [31] i I I l ( 1 � lele lui Alexandru Voevod (1568-1577). In zilele Mihnii Voe­ vod (1577-1583 şi 1585-1591), Pârvu olucer, fiul lui, Ştefan vel clucer a închinat Perişorul la mănăstirea Coşuna. Acum ,;c,ălugării nu s'au putut odihni de cinstitul dregătorul D-niei mele jupân Danciul bi v vel logofăt (sic), vrând să ia acest sat" 226). Acest Danciu este evident acelaş cu Danciu armaş din Brâncoveni la 1588-1591 şi Danciu vornic din Brăncoveni la 1594, care la acele date cutropea moşiile lăsate Glavacio­ eului de Marga fiica lui Matei din Caracal. El nu este altul decât tatăl lui Matei Vodă Basarab. Un hrisov de la 1662 ne spune întradevăr vcă acest Domn a avut mătuşă pe Marga fiica lui Matei din OaracaI227). . Pentru ce s'au numit "din Brâncoveni" Danciu şi Radu, fiii, lui Vlăsan din Caracal, vom vedea mai departe 228). 5. Alt frate al Pârvului II banu a fost Neagoe Vodă,229). 6. In sfârşit "Genealogia Oantacuzinilor", pentru care strămoş al Basarabilor este "banul Barbu Basarab" ziditorul Bistritei la 120023°), lasă, să se înţeleagă că o înrudire ar fi existat între aceşti Basarabi recte Craioveşti, şi boerii din Măr­ gineni, când spune că F'ilipeşti; "se trag din bătrănul Dră­ ghici din Mărgineni (exact, dar prin femei), despre mumă din neamul Basarabilor" 231) sau "din fată de Basarab, din bătrănul Drăghici din Mărgineni" 232), ceeace pare a însemna că mama lui Drăghicj ar fi fost Craiovească. De altă, parte tot "Genealogia" spune că Drăghici din Mărgineni scobora din "fratele Basarabilor" 233), adică în li­ nie bărbătească din Craiovesti. Aceste af'irmatiuni au fost a­ doptate fără alt control de răpos, 'Ionescu-Gion, care le-a po­ pularizat 234). Documentar, 'g,ă,sim că moşia Poiastea "ce au fost din ale Craioveştilor" se află mai târziu în stăpânirea lui Ivaşco vornicul Golescu (-r, 1585) a căruia soţie, Elena, scobora din Drăghici vornicul de Mărgineni 235). ':Ilot Ivaşcu vornicul Golescu revendică moşia Oornăte- 226) Arh. Stat. Cond. mân, Bucovăţ, p. 161. 227) Grecianu, II. 282. 2281 Vezi p .. 229) Vezi p . 230) General Cantac. ed Iorga, 57.-P. greşeala cronologică pe care o face genealog istul, vezi Hasdeu, Istoria critică 1, 78.-Ptmtru stolnicul Const. Cantacu­ zino, Drăg hici de la Mărgineni era contemporan cu decălecatul ţării! Iorga, Ope- rele iui Const. Cantacuzino, p. 55). - 231) Genealog. Cantac. p. 413. 232) Ibid, 79. . 233) Ibid, p. 80. 234) lonescu-Gion, Ist. Buc. p. 405. - Acelaş, Sima stolniceasa Buzeasca. Buc. 1903, p. 11. 235) Ilie Nicolescu, Din genealogia familiei Golescu. In Noua Revistă Ro­ mână, IV (1901), 361. 31 [32] Iul 236), care fusese a lui Marcea post.237), un descendent al Craiovestilor de la Coiani 238). Aoelaş 1 vaşco în fine, revendică şi nişte moşii ce fu­ seseră a1e lui Neagoe Vodă şi pentru care jupăneasa Maro'a, fiica craiovescului Matei banul, se afla în pricină, de Jude­ cată 239). , Postelnioeasa Elena Oantaouzino zice şi ea la 1672 că jun\iJ;tate din satul Bezdead s'a dăruit de boer ii din Ooiani 'la mânăst. Vieroş "câ,nd s'a zidit de boerii din Goleşti, care au fost din Craiovesti, fiind sânge" 240). Aoestea sunt singurele indicii oe am putut culege despre o posibilă înrudire între Oraioveşti şi Mărgineni.Nueste deci exactă, observaţia lui Gion că nu se văd descendenţi ai lui Drăghici din Mărgineni amestecati în pricinele ce urmează in a doua jumătate a sec. XVI-lea pentru împărţirea averii Oraioveştilor 241), dar doc. nu ne lămuresc asupra unei, înru­ diri între cele două neamuri,242). 3. Descendenta lui Radu post. Craiovescu. Hrisoave din 18 Iulie 1586, 8 Aprilie 1587 şi 8 Aprilie 1590, vorbesc de un proces ce s,e judecase încă, din vremea lui Alexandru Vodă (1568-1577) între următoarele părţi: 243) Nica vel armaş şi sotia sa Maria, ca reprezentanţi ai răposatului Morcea post. 241) feciorul jupâ>nesei Mcr 'a, nepotul jup,ânesei Velica dinŞitoaie, care Maroea avusese de moş­ tenire moşie în Bucovăt pe apa .Jiului de la moşul său. Radu post. ce a pierit la gura Tinoasei; şi , .J upâneasa Marga, sotia lui 1 van post., ca reprezentantă, a fratelui ei Radu post.245) feciorul lui Matei al Margăi, ne­ p@j;ul Pârvului banul de Craiova. 236) Trebue să fie Cornăţelul din Ilfov, pe Mosţi,şte, in corn. Mănăstirea, care cuprinde şi satul Coiani. Dar dacă trebue citit Corlăţelul, atunci e vorba de satul cu acest nume din Mehedinţi, pe Drincea, vecin cu Almăjelul sau Halmajele. iarăş sate de baştină ale Craioveştilor (Fîlitti, Arhiva G. Gr. C. 221-2. - Trebue deosebite, atât Cornăţelul cât şi Corlăţelul, de Cornăţeni lazi Cornăţel) în Dâmbo­ viţa, moşie a unei ramuri a boerilordin Floreşti, zişi Cornăţeni (Filiui, 1. c. p. A şi p. 1, n. 2). 237) Hrisov din 8 Aprilie 1590, în Grecianu, II, 277-8. 238) V. po,. 239) Ilie Nicolescu, 1. c 240) Iorga, Doc, privitoare la familia Cantac. 97. 241) Gion, Boerii Craio veşti, 1. C. 242) Vezi George D. Florescu, Boerii Mărgineni. 1930.-Este meritul lui G. D. Florescu de a fi arătat cel dintâ i' în istoriografia noastră că Drăghici, V0r­ nicul dintre 1525-1536, era din Floreşti,' iar nu din Mărgineni, şi de a fi deosebit neamul Floreştilor de al Mărginenilor. 243 Grecianu, II, 274-7. 244) Trăia între 1559-1568 (doc. dip 1590 in Grecianu, II, 277). Deci este deosebit de Marcea post, presupusul soţ al Margăi la 1512. (Odobescu, 1. c. 739, nota şi aici p. ). \ 245) Trăia între 1559-1568 (Greciantt, L c.l. A fost căsătorit cu Maria, sora lui Pârvu v. clucer şi fiica lui Stepan v. clQ.cer, care cumpără moşie în. Bucovăţ şi se îngroapă la mânăst Bucovăţ. (Greciarl\u, Ir, 273-5. Iorga, Inscripţii, 1, 214) In pomelnic, Radu e numit «nepotul Basarabilon, (ibid., dar în loc de «şi mama sa Maria> trebue citit «sotia sa Maria,. 32 [33] l'J·.c şi Maria părau pe Margacum că nu ţinea numai J.,lca . 1 ( . P' II)" t ·R d ' . P;GJrtea Pârr1)ultM; bamu. deci arvu C� ş� par ea la u: W 1�o8t: cOJ;';e' m tJ�'erit la 'I'inoasa. In ver�, Marg� se pl&l!g.ea că jupâ.neasa Ma'ria[ a lui Nica ar11U/),,<; a tznq,d ma» mult) Ş2 partea p'{f,rvntui baJJ1fu,Z' ş:i satul Rarlului post. o parte, şi saiu. [ni Nea- goe Voc�c'll Basarah o parte... .• " Milmea VO,dă, sP1:lne deci, .in .hrisovul �le la iese, "ca a: adunat satele Pâr vului banul ŞI ale Radulm post. ŞI aie lui Neag-oe Basarab, de faţ,ă, toate) şi acest sat Bucovătul încă l'a g,ă.sit că a fost scris la Craioveşti. Apoi) 12 boeri orânduiti de Domn, au ales partea lui Neagoe Vodă toată să fie dom­ neas că, partea P.ârvnlui banul să fie a jupănesei Margăi, iar partea Radnlui post. s,a fie :a; lui Nica armaşuI246). Tot astfel, în hrisovul de la 1590, aoelaş Domn spune - iar,ăş CEi a dat Margăi 12 boeri să aleagă partea lui N eagoe Vodă, şi partea Părvului banul şi, partea Radului post., şi că boerii au ales 'par tea lui Neagoe Vodă să fie domnească, par tea Părvului banul să fie a Margăi, iar partea Radului post., să fie a Mariei,247). Rezultă, din aceste doc. că N eagoe Vodă, Pârvu II ba­ nul şi Radu post., avuseseră fie care câte o parte în satul craiovesc Bucovătu, Partea lui Neagoe rămâne pe seama dom­ nici, în urma stingerei posterită,ţii lui. Partea lui Pârvu II banul, r,ămâne Margăi, fiica lui Matei din Caracal, fiul altei Marga şi nepotul Pârvului. Partea Radului post. Craiovescu r,ămâne Mariei soţia lui Nica armaşul. Această Maria vine la moştenire ca r'eprezentantă, a lui Marcea postelnic. Maroea post., care tr.ă.ia Între 1559-1568248), era fiu]249) unei jupânese Maria sau Marga, care trăia la 1553 �50) şi ne. potul jup.'1nesei Ve1ica ot Şi.toae, iar Bucovă,ţul îl moştenise de la moşul să,u Radu post. care a pterit la gura Tinoasei 251). Şutoae sau Şito.ae este un sat în Dolj, con). Halmajul, deci Rat craiovesc. Velica stă.pânise şi moşia craiovească V[jrtopul, tot în Do1j 252). Concluzia ce se impune est,e că, Ve]i.ca ot Şitoa;e a fost sotia Radului post. Crai.ov,escu. Această concluzie este în­ Mlriiă prin pomelni.cul de la 1501 care, după ce ·enumer.ă pe cei patru fraţi Craioveşti. din care ,cel din urmă. este Radu, în'­ şirft şi llumele a patru jupâni.ţe elin care oea elin urma este Veliea 253). AflAm cu acest prilej că Raelu post. Craiovescu a 246) Grecianu, II, 274-7. 247) lbid.-Deci soţul Mariei, Nica armaşul, era mort la 1590. 248) Grecianu, II, 277 (doc. din 1590). 249) Hrisoave din 1580, 1590 şi 1612 (păstrate în trad. in Cond. Brâncove­ nească şi reproduse în Grecianu, II, 275, 277, 281) zic toate că Marcea era fiul Manet ŞI nepotul Ve1icăi ot Şitoae. Numai hrisovul din 18 Aprilie 1586 (reprodus de pe. aceea� cond. ibid. 274-5) zice că soţia lui Marcea era Maria, nepoata VeJicăi dll1 Şltoae. Este o evidentă greşală de transcri<"re în condică, de oare-ce Marcea post. era frate cu Anca din COiani, fiica Mariei (v. urmarea expunerii în text). 250) Hrisovul din 7 lan. 1553 în Greciann, II, 285. 251) Hrisovul din 1587 în Grecianu II, 275. 252) Hrisov. din 19 Mai 1589, ibid. II, 276-7. 253) St. Nicolaescu, Doc. slavo-rom. 39. 3 I 33 [34] pierit la gura 'I'inoasei, Tinoasa curge în 'I'eleorrnan. Nu ştim însă în oe împrejurări; îşi va fi găsit moartea acolo. . Maroea post., numit ot Şitoae, a avut o soră, pe Anca băneasa de la Ooiani, moaşa lui Radu Vodă Şerban, aşa că Maroea era unchiu (mar-e) acestui domn 254). De altă. parte, tatăl Ancăi băneasa a fost. Şerban banul 255). Prin urmare, Anca de la Coiani şi Maroea ot Şitoae erau fraţi 256), fii lui Şerban banul şi ai Mariei, sau Margăi, fiica Velicăi din Şi­ toae şi a Radului post. Mai, ştim, tot documentar 2,,7), că Anca băneasa era nepoată colaterală (anepsiă) 258) a Pârvului banul, pentru că tatăl ei, Şerban banul, era cumnat (şurin} cu Pârvu banul 259). Şi într'adevăr, Radu post. Oraiovescu fiind frate cu Părvu 1 vornieul, fiul acestuia, Pârvu II banul era văr bun cu fiica lui Radu post., cu Maria sau Marga so­ ţia lui Şerban banul, şi deci cumnat, dar de văr 260), cu acesta Soţul Aneăi bănesei din Coiani a fost Neagoe vel ban 261 ) dovedit la 1568. Ei au avut fi.i pe Maria 262) soţia lui Nica ar­ mas, - oeacu procesul pentru Bucovăt, deci nepoată ele soră lui Marcea post. din Şitoae, -- şi pe Şerban post. din Coiani în zilele lui Alexandru Vodă, cel Bătrân (1568-1577) 263). Ma­ ria mai avusese însă. un prim sot, Radu postelnicul w+) şi cu el, mai de grabă. decât cu -.Mareea, un fiu, tot Şerban post, din Ooiani, care nu este altul decât viitorul Radu Vodă Şerban oeloe şi-a zis în domnie, Basarab 265). Dacă. acesta, într'un hrisov dela 1608, cere călugărilor dela Hilandar să pome­ nească pe maică-sa Maria, pe soţia sa Elena, şi pe fiica sa 254) Dac. din 1 Aug. 1608 în Grecianu, Il, 280. 255) Dac. din 13 Iunie 1588 la Acad. Rom. pach. 40, dac. 67. - Deci scobo­ rârea Ancăi din Neagoe Vodă (Iorga, Inscripţii, 1, 85-6) este exclusă. . 256) Cum îi şi arată �oc: din 1�08 şi 1651, la Acad. rom. 2073, f. 70-8, citate la C. Giurescu, Legătura lUI Mihai Viteazul, p. 19. � 257) Dac. din 1588 dela Acad. Rom. citat. 258) Deşi. dac. e în 1. slavonă, întrebuinţează cuvântul grecesc anepsiâ. 259) Tot dac. din 1588. 260) Prin cumnaţi în trecutul românesc nu se înţelegea numai soţii sau so­ tiile fratilor sau surorilor, ci şi ai verilor sau verelor chiar [de grade mai de­ părtate. 'Cumnaţii îşi mai ziceau şi fraţi (N. Docan, Frate. In Arh, soc. şt, şi lit, din Iaşi, XI (900), 22). In consecinţă nici ceilalţi termeni de înrudire nu aveau în­ telesul restrâns de azi. Pe dac. dih 1588 s'au întemeiat totuş cercetătorii noştri ca să -afirme că soţia lui Şerban banul a fost soră cu Pârvu Il Craiovescu (St, Nicolaescu, 61. Acelaş, în Rev. ist. - arheol. şi filol. X, 85. Acelaş, Diata Ilincăi Ev­ stratoaia. In România Nouă, I (1907\, 35.-11ie Nicolescu, Din descendenta Craioveş­ nlor, 1. c. 200.-Năsturel, 1. c. 464. 471).-Ei confundă astfel pe această Marga cu cealaltă, care a fost într'adevăr sora lui Pârvu II. - P. cariera boierească a lui Şerban banul, v. St. Nicolaescu, Doc. slava-rom. 62-3.-P. neamul lui, Rev. de ist. archeol. şi filol. X', 228-232. , 261) St. NicoJaescu, Diata Ilin'iăi Evstratioaia, 1. c. pe baza unui tetravan­ ghel cu data 1563.·-Cf. Năsturel, 1. c. \474. Soţul Ancăi nu putea fi Barbu Craio­ vescu (larga, Inscripţii, 1, 85--6. 262) Doc. din 1588 la Acad, cilftt. 263) Dac. din 1646 în Grecianu, 'n, 282. 264) Doc. de la 16 Martie 1580 la Arh. stat. Măn. Dealul, 1, p. 8. 265) Doc. din 1588 la Acad. şi acţele din 27 Nov., 1 şi 3 Dec. 1592 in Gre­ cianu II, 286. 34 [35] Ancuţa 266), iar de tatăl său nu aminteşte 267), aceasta, se ex­ . plică prin preocuparea lui, Şerban, ajuns în scaun, de a sta­ bili fi.liaţia prin care-şi legitima oarecum domnia şi adap­ tarea numelui de Basarab, ca urmaş al Oraioveştilor şi ca un vag nepot al lui Neagoe Vadă s, Hrisoavele din 1586, 1587 şi, 1690 pe care se întemeiază expunerea ce precede, mai au nevae de câteva lămuriri, Hrisavul din 1586 z1cecă. Bucovătul a fast al lui Mar­ cea post., din partea Radului past. (cel pierit la 'I'inoasa), şi al f,ratekui său. (adică al lui Marcea) Radu post., feciorul lui Matei al Marg,ă,j268), Privind tabloul genealogie anexat la acest studiu, ca rezumat al expunerii de până, aci, se vede că, Maroeaera văr al doilea cu tatăl lui Radu post, Ouvân­ tul frate are deci înţelesul de rude-fraţi de moşie. Hrisavul din 1587 zice că Buoovăţul a fast al lui Mar­ cea post., dela moşul său Radu post., şi "al doilea fratele lui." (al lui Maroea) Radu post. feciorul lui Matei al Marg,ă,i269). Acest termen straniu: "al doilea fratele lui", poate însemna sau "veri al doilea", sau "al doilea părtaş în moşie". La fel glăsueşte hrisovul din 159027°). De altă, parte, hrisovul din 1586 mai, zice că s'au înf'ă­ tişat la judecată Nica armaş cu jupâneasa lui Maria, împreună, cu soră-sa (a Mariei) jupăneasa Marga (fiica lui Matei al Margăi şi sara lui Radu post.) 271). JupâneasaMaria a lui Nica era în realitate vană, al treilea cu Marga, dar erau su­ rari de moşie în Bucovăt. In fine, din punct de vedere juridic, doc. - citate arată hmpedc ca Marcea post.,apai Maria a lui Nica annaşul deoparte, Radu post. şi sara sa Marga a lui 1 van post. de altă, parte, reprezintau câte a ramură deosebită de Craio­ veşti, cei dintăi pe a lui Radu post., mort la Tinoasa,cei elin urmă, pea lui Pârvu banul. De aceea Maria a lui Nica urmaşul se exclude dela moştenirea Pârvului banul, la care se r,ecunoaşte drept numai Marg,ă.i, atri.buiridu-se . Mariei fiU­ mai partea; lui Radu·past. dela T:1:-lOaSa, rrot a3tf.el, înalt pro­ oes,când Anca ba,neasa dela Coii:j,ni, sara ]uiMarce;;t; şi sca­ borâtaare din R.adu Or,aiovescu, revenc1i;�,ă, moşiile M{tceşulşi Marmurile al,e fiilor lui Matei şi V1ă,san elin Caracal, cari sco- 266) Cealaltă fiică, Elena Cantacuzino, s'a născut la 1611 (Mai' ist. IV, 316. 267) Hrisovul din 1608 în St. Nicolaescu, 1. c, Unii au emis ipoteza că soţul Mariei ar fi fost ,Şerban post. (St. Nicolaescu, L c, Iorga, Inscripţii I, 85-6'. Năs­ turel, 1. c. 474, credea că Maria era soră cu tatăl lui Radu Vodă Şerban, şi-i da soţ pe un Radu post., ceea ce este exact, dar îl confunda cu Radu post., fiul lui Matei al l\'Iărgăi şi soţul unei Maria fiica lui Ştefan ducer (v.' p. n.), Ilie Ni­ colescu, Din descendenţa Craioveştilor, L c. 203, zi2e că tatăl lui Radu Vod{, ,)erban este necunoscut. In sensul că ar fi fost Marcea, Greciana, II, 276. 2681 Greclanu, TI, 274-5. . 2691 Ibid, 275. Cetirea ,.Matei şi al Mărgăi" este greşită; in contrazicere cu celelalte doc. şi fără înţeles. . 270) Greciaull, II, 277, 271) Ibid. 274-5. 35 [36] borau din Pârvu, cererea ei este respinsă 272). Aşa dar, argu­ mentele juridice vin să coroboreze pe cele istorice şi nu în­ gădue să dăm cuvintelor "frate" şi "soră" din doc. de mai sus, înţelesul strict pe care-I au în zilele noastre şi cari ne-ar duoe de altfel la rezultate in admisibile sau chiar contradic­ torii 273). Soţia lui Radu post. Craiovesou, Velica, trebue să fi fost, după toate probabilităţile, fiica lui Vintilă Florescu, marele " logofăt şi vornic dintretanii 14 78�1489, tatăl lui Drăghici vornicul dintre 1525� 1535. Astfel, moşia Floresti pe Răstoacă, în Dâmbovita, a­ proape de hotarul Ilfovului, a aparţinut pe jumătate postel­ nicesei Elena Cantacuzino, moştenire de la Anca din Coiani nl), adică de la Craioveştit?"). Dar tot în F'loreşti au parte, la sfârşitul sec. XVI-lea şi în sec! XVII-lea, atât Maria zisa elin Floreşti, fiica lui Drăghici vornicul din Floresti şi fiul ei Radu Florescu, care era mort la 1623 fă,ră copii 276), cât şi Socol de la Cornăteni 277), alt urmaş al vorrricului Drăghid27S). Tot ast-fel, în moşia Vladimir eşti au parte atât postel­ niceasa Elena, tot de la Anca din Ooiani 279), adică de la era­ ioveşti, cât şi, Socol din Cornăteni 280). In .sf'ârşit printr'un act ele la 1624 se adevereşte cii boer ii Cornăteni şi Elena Doamna lui Radu Şerban aveau autor comun pe Vintilă Ftorescu 281). •••••••••••• (Va urma) 272) Hrisov din 157.9.ibid. 273-4. 273) Astfel, ştim că Maria a lui Nica armaş este nepoată de soră lui Marcea. Dacă Radul, fiul lui Matei din Caracal, ar fi într'adevăr frate cu Marcea, atunci ar fi şi el unchiu Mariei lui Nica. Dar atunci şi Maf,ga, sora lui Radu, ar fi mătuşă Mariei şi nu soră, cum zice litera aceluiaş doc.c=Dacă Maria lui Nica este soră cu Marga, atunci şi Radu post., f!'atele Margăi, e frate cu Maria şi deci nepot lui Marcea, nu frate cum zice doc.�Tot astfel este inadmisibilă ipoteza (Ilie Nicolescu, 1. c. 209) că Marga, mama lui Matei şi 'lui Vlăsan din Caracal, ar fi fost fiica An­ căi din Coiani şi deci soră cu- Maria lui Nica. Documentele 'ne arată lămurit pe soţul şi pe copiii Ancăi. Apoi, dacă această ipoteză ar da Miiriei a lui Nica o soră Marga, depe litera hrisovului din 1586, n'ar explica însă pretinsa frăţie dintre Mar­ cea şi Radu din acelaş hrisov, Dacă aceeaş ipoteză ar explica de ce Radu fiul lui Matei din Caracal şi sora sa Marga vin la moştenirea părţii din Bucovăţ a Pârvu­ lui banul, n'ar explica Însă pentru ce Maria a lui Nica arrnaş, pretinsă soră a Mar­ găi, este exclusă dela acea moştenire, atribuindu-i-se numai partea lui Radu dela Tinoasa, numit moş numai al ei, nu şi al Margăi, Toate aceste imposibilităţi şi con­ traziceri cad, îndată ce ţinem seama de înţelesul elastic al cuvintelor frate şi soră şi în genere al termenilor de rudenie in trecutul românesc. 274) Hrisovul din 1668 la Iorga. DoC'. privitoare la familia Cantac, 72. 275) V. p. " 276) Filitti, Arhiva G, Gr. Cantacuz ino, 43, n. 2. 277) lbid. 220. ' 278 Aceasta rezultă din trasmisiunea prin moştenire a moşiei Floreşti (Fi- litti, l. c.) Un fiu al lui Socol se numeşte Vintilă Florescu (ibid.). 279) Hrisovul din 1668 la Iorga, L c. 280) Hrisovul din 24 lunie 1665 (Filitti, 1. c. 223), 281) G. D. Florescu Divane domneşti în sec. XV, II, p, 19-20. 36 [37] Preda Brâncoveanu Preda 'este fiul lui Da v id postelnicul elin Brâncoveni. Data naşterii sale nu o cunoaştem. El a avut un frate numit Matei -- care se întâlneşte în documente cu dregă.tor ia de paharnic - şi o soră Stanca 1 ).A fost căsătorit cu Păuna, fiica lui Papal Greceanu, cu care a avut doi copii: un băiat, numit Papa - după. numele bunicului - tatăl lui Constau­ tin Brănooveanu, viitorul : şi strălucitul domn, şi o fiică nu­ mită Ancuta, căsătorită cu postelnicul Iordache Pârşcoveanu­ elin familia Părşoovenilor, originară din comuna Pârşcoveni, judeţul Romanaţi. Preda este cel mai însemnat dintre boierii dregători ri­ clica ţi din răndul Brânoovenilor. Această. afirmaţie se con­ firmă prin dregătoriile-pe care le-a ocupat în timpul domniei lui Radu Mihnea, 1611-1616, 1620--23, Matei Basarab - 1632-54 -, Constantin Basarab Cârnul - 165'4-58 -- şi Mihnea Vodă, - 1658-1659 - care, în cele din urmă, dă or­ din de-l omoară. In documentele de mai jos, Preda apare cu următoarele dregătorii. Intr'un document din 16222) dela Radu Vodă­ Mihnea, unde se spune că, au venit călugării dela mănăstirea Clocociov - Olt -, cu plângere contra fiilor lui David pos­ telnicul -, Preda apare cu dregătoria de postelnic, iar un frate al său, Matei, cu dregătoria de paharnic. Dela 1622--1632, timp de zece ani, nu mai cunoaştem în stadiul actual al cercetărilor noastre nici un alt document din care să, se constate dacă Preda a ocupat în tot acest in­ terval numai dregătoria de postelnic. Se prea poate ca schim­ bându-se domnii el să-si fi pierdut dregătoria. Fiind din neamul Brăncovenilor şi nepot al lui Matei aga, Preda a fost unul dintre oredinoioşii runchiului său, cari l-au ajutat să, pună mâna pe scaunul 'I'ării-Romăneşi. Dom­ nitorul de atunci, Leon-Vodă-T'omşa - 1629-1632 -, de ori­ gină grecească, şi-a atras ura boierilor de peste Olt, atât din cauza dărilor gre1e, cat şi din a Grecilor pe cari îi ridi/­ case în dregătoriile ţării. Matei din Brânooveni - agă pe atunci -, care fusese un bun ostaş în armata lui Mihai ViL teazul, n'a voit să plătească birul şi, nici să suporte domnia acestui venetic. Irnpreună cu Aslan vornicul, care mai târziu îl va părăsi, şi cu alti, boieri, a fugit în Transilvania, unde . domnea craiul Rakoczi. Cu ajutor dela acesta s'au întors în ţară împotriva lui Leon 'I'omşa, însă în lupta dela St.Ecate­ tlerina 3) răsculatii sunt învinşi, iar Preda Brăncoveanu, care 1) Iorga, Studii şi doc., vol. V, pag. 179. 2) Ibidem, idem. 3) Const. Căpitanul FiLipescu, Istoria Tării Rom. pag. 115. 37 [38] luptă alături de unchiul său, cade prins în luptă şi nu-şi câş­ tigă, libertatea decât în schimbul unei mari sume de bani. Matei nu se descuraj,eaz{l" ci în urma unei noui lupte r-eu­ şeşte să, se urce pe scaunul tării. In documentele date de 01, Preda, nepotul său, apare cu dregătoria de spătar, cluoer şi vornic. Era şi natural ca Preda să, fie ridicat în dregătorii Înalte, atât din cauza înrudirei cu do mnul , cât şi din aceea il ajutorului dat la ocuparea tronului. Astfel, Preda apare cu dregătoria de spătar şi mare spătar în documentele din: 20 Aprilie 16324),19 Iunie 16365), 20 Septembrie 16366), 26 Iunie 16377), 30 Noembrie 16378), 18 Februarie 16389), 20 August 16391°), 16 Februarie 1640 11), 5 Martie 164312) şi 5 Iulie 165413). Mentiunea despă,tar din ultimul document nu ni se pare a fi adevă,rată, deoarece nu credem că la sfârşitul domniei Matei să, fi oobor it din dregătoria ele mare vornio pe ne­ potul său Preda. Dacă documentul e corect, este un alt Preda, sau, în cel mai bun caz, diacul sau cel care a transcris actul l-a trecut - credem - gr,eşit cu dregătoria de spătar. Intr'un document fără lună şi zi -şi Cu ani nesiguri-- 1637-163814), Preda apare ca vel clucer. Mărturisim că ia­ răsi rămănem surprinşi ca Preda să fi fost coborît din dre­ gătorie, după cum am văzut mai sus. Atât documentul din 5 Iulie 1654, când apare ca spătar, cât şi cel' din 1637-38, când apare ca velcluoer, rămăn până la 'noi cercetări sub rezervă. Credem cu toată convingerea că acela care ajutase pe unchiul săn în toate acţiunile 11'a regresat în ceeace pri­ veşte dreg,ă.toriile, ci a înaintat. Iarăşi nu putem şti şi nici n'am crede că, în acelaş an, acelaş domn, să fi schimbat pe un boier dintr'o dreg,ă,tor1e mare într'una mai mică. Lucrul acesta se întâmplă numatj-la schimbasea domnului. Atunci 'se Întâlnesc boieri cari ocupaseră în divanul domnului ante­ rior dregătorii înalte cu dregătoriile schimbate, fie mari, fie mici, Unii boieri, cari nu erau-de partea domnului sau erau hănuiti, pierdeau dregătoriile. Dregătoria -cea mai înaltă pe care Preda a ocupat-o în timpul lui Matei Basarab a fost aceea de mare vornic. Cu această, dregătorie îl', întâlnim în documentele din: 30 " " 38 41 Filitti, Arhiva Gr. G. Cantacuzino 5) Ibidem, " 6) Ibidem, 7) Ibidem, 8) Ibidem, 9) Ibidem, 1(») Ibidem, " 11) lbidem,,, "" " 12) Ibidem,,, "" ,,\ 13) Ghibănescu, Surete şi isvoade, voI. I. 14) Filitti, Arhiva Gr. G, Cantacuzino pag, 26 " 213 28 29 28 311 31 122 125 356 215 [39] Iunie 165215), 1 August 165216), 15 Octombrie 165317), 11 Iunie 165418) şi 25 Iun:ioe 1654 19). De multe ori diacii nu mai puneau particula vel c= mare înaintea dregător iei, Astfel întâlnim pe Preda numai ca '101'­ nio în documentele din: 25 Februarie 16542°) şi 10 Martie acelaşan 21). Din oercetarea documentelor se observă, că dia­ cii sau gramaticii omiteau de multe ori nu numai particula vel, ci chiar dregătoria, scriind numai numele boierului. . La moartea lui Matei Basarab, erau rnsf'ărşit şi de aceia cari credeau că pot ridioă în scaunul domnesc pe vornicul Preda 22). Deşi Matei Basarab disgratiase peOonstantin Şer­ ban, acesta se retrăsese la moşia sa Dobreni, şi, de acolo con­ tinua să, urzească comploturi împotriva domnului său. Se crede că răscoala Seimenilor, care a amărît ultimele zile din viata ale domnului, a fost pusă, la cale de acesta. Matei dorea să lase domn în scaunul ţării pe spătarul Diicul, un nepot ele soră al său; însă boierii nu-l voiau, din cauza politicii care fusese orientată, de Matei mai mult spre Poarta 'Otomană. Partidul boieresc nationalist, în frunte cu surghiunitul dela Dobreni, căuta să se îndrepte spre politj,cacI'eştinft occi­ dentală'. Aceasta a fost cauza care a determinat boei-imea ţării ca în 1654, la moartea lui Matei Basarab, să aleagă domn pe nelegitimul fiu al lui Radu Şerban. Alegerea acestuia n'a contribuit la scăderea influenţei lui Preda Brănooveanu. Din potrivă" în timpul domniei lui Constantin Cărnul, Preda Brăncoveanu ocupă. dregătoria de mare logofăt, bucurându-se de cea mai mare încredere faţă de domn. In timpul domniei acestuia, Preda joacă, un rol foarte important. El, împreună, cu Danciul Părăianu, mare postelnic, şi cu Ivaşco Oepariul, mare armaş, au fost trimişi în misiune diplomatică. la Rakotzi, pe care-I găsesc în casbelulErnut pe Mures. Aci îi prezintă, o scrisoare dela Domnul lor, care deşi goală de cuprins avea scopul să asigure pe acesta dinspre partea lui Răkoczi 23). După cum el căutase să răstoarne pe Matei şi să-i tur­ bure domnia, tot aşa în timpul său se iveşte un anume, Hrizea, care dorea să-i ia locul. Auzind Hrizea ca este urmarit ca să fie prins, caută să fugă în Ardeal. Insa, Constantin Vodă­ Oârnul prinde de veste şi trimite dupa el "pe Preda,' vornio Brănooveanu şi pe Radu stolnic Fârcăşanul -- din familia .FiăJ'că.şeni1or din comuna Fărcaş, jud. Rornanati - şi pe Ivaşco 15) Filitti, Arhiva Gr. G. Cantacuzino pag. 142 16) Ibidem, Idem " " 217 17) Ibidem, " 18 18) Ibidem,,, " " " 2 19) Ibidem,,, " " 219 20) Ibidem, " 218 21) Ibidem, " "" " 219 22) Iorga, Studii şi doc., vol, IV 268 23) Ibidem,,, "" " " 265 39 [40] Oepariul cu oşti, ŞI, i-au ajuns la tărgul Bengăi şi făcând răsboi au biruit ai lui Constantin Voda şi pe Hriza cu ai lui i-au prins ele i-au adus domnului s,ău 24)". Vedem deci, din citatul de mai sus, că, Preda Brănco veanu a jucat un rol important în domnia lui Constantin Căr­ nul şi l-a servit şi pe acesta cu acelaşi devotament cu care servise pe unchiul său. Desigur că, domnul i-a fost recunos­ cător, [inându-I în dregătoria de vornic şi în aceia de mare 10 gofăt, deş�i se întâlneşte într'un document din 15 Aprilie 165725) fără nici o dregătorie. Ou toate C,3. Constantin Basa­ rab turburase domnia unchiului său, Preda a rămas credincios acestuia, fiind în fruntea destinelor tării, Din cauza politicii creştine pe care ofăcea Constantin Oârnul cu boierii săi, Turcii îl înlocuiră din domnia ţării cu Mihnea-Vodă - 1658-59. La începutul domniei. acestuia, Preda iarăşi s'a bucurat de mare trecere şi a ocupat dre­ găror ia de mare ban, cu care-I întâlnim în documentul elin 30 Iunie 165826), când "Mihai Vodă, întăreşte jupânului Predii Brâncoveanul vel Ban şi fiilor lui" stăpânire peste jumătate elin satul Drincea -- jud. Mehedinti -, din Comoşteni şi din Nedeia - jud. Jiul-ele-Jos (actualul Dolj) -, din Betejani şi din Siliştea Braniţilor -- jud. Rornanaţi. ' Nu putem şti din ce cauză, s'au schimbat raporturile din­ tre Preda Brăncoveanu şi Mihnea Vodă: chiar în cursul ace­ luiaş an, când îi întăreşte stăpânire peste satele de mai sus, Probabil că Preda, din cauza bogăţiilor sale nenumărate, care au uimit pe Paul de Alep, a atras invidia domnului său, care dorea pe orice cale să. puna mâna pe ele. Se poate ca din cauza modului cum se purta Mihnea cu boierii, Preda Brân­ ooveanu să se fi depărtat ele domnul care-I în vestise cu cea mai înaltă, dregătorie din Ţara-Românească: bănia. Domnul care, poate, ştia din trecut că, boierii ;l3râncoveni sunt peri­ culoşi, s'a hotărît sa omoare pe acela de care se temea şi "au trimes pe Dincă Armăş,elul Sârbul după Preda Brăncoveanul de I-au ajuns la 'I'ărgovişte şi în oasele domneşti, I-au omorî/ fără nici >O V1na27)". ' Aoesta o fost sfâi'şitul lui Preda Brăncoveanu, care timp de 36 ani făcuse parte din divanurile atător domni, ocupănd cele mai înalte dreg,ătOl'ii." ' El a fost înmormântaţ la mânăstirea Brâncoveni, ctitoria unchiului său Matei Basar/ab, dupa cum spu[}e inscripţia să­ pată; în piatră, mai târziu, de nepotul sf:m Constantin. Afară, de rolul pOliticl)'eCare 1·,a :iucat la curtea (lomni.lOI în serviciul că,rora a fost, 1?reda Brâncoveanu s'a îngrijit şi de locaşurile biseri,ceşti. D�pre spiritul Să,ll religios a l'a- 24) Const. Filipescu, Istoria Tării RolIl., pag. 138 25, Iorga, Studii şi doc. voI. V \ 184 26) Ibidem, idem" " ., IV 185 27) Const. Filipescu, Ist. Tăni Rom. 14:' 40 [41] mas uimit şi Paul de Alep, care spune: " ... e Ioarto milostiv pentru că.lugări şi săr�c1, e pasiOl�at să clădească biserici ş} mănăstiri si să contnbue la sustinerea clerului. El posedă maimulte'� mănăstiri dintre care unele le-a zidit el însuşi, clă;ruindu-le bagat cu bai, oi, cai, sate, mari şi rabi; altele le are maştenite dela strămoşii săi, dintre care cea dintăiu e .mănăstirea Bistrita _. Pistr ina -, un vechi asezămănt al Iar, apoi mânăstirea Dintr'un lemn, de maice, mănăstirea Arnota, Gura Motrului - care e zidită, de el - şi mănăstirea Brănco­ veni. El ,e acum în Ungaria - adică în Ardeal - ca să zi­ dească, a rnânăsf.ire. căci craiul îl iubeşte foarte mult şi-I numeşte tată.; se crede că posedă mai multe proprietăţi în acea ţară, 'I'oate mănăstirile car-e au fost z idite ele Matei Vaevad It-a luat pe seama sa, fiindu-i, după, cum am mentio­ nat, ruda' cea mai apropiată: el se ocupă acum cu administra­ rea Iar. Nimeni nu are atace cu călugării de acolo sau cu averile Iar, numai el are dreptul să, depue pe egumeni,i lor dacă se abat dela dat/arie şi să-i. înlocuiască ; niciodată Dom- nitorul nu-i face cea mai mică, împotrivire. . Pentru a rezuma toate într'o vorbă faptele sale bune sunt nenumărate, clădirile lui bogate şi numeroase. El este cel mai cuvios creştin temăndu-se de atotputernicia lui Dum­ nezeu. Ne obişnuisem a-l vedea deşteptăndu-se la timpul ru­ găciunilor dela miezul noptii, citind fără încetare Psalrnii profetului David şi, tot ce priveşte serviciul regulat al bise­ ricii" dela Început până la sfârşit, stănd într'un colt al bise­ ricii, fără a se uita nici în dreapta, nici În stânga; uneori ocupându-se din toată inima a aprinde şi a stinge Iumânările, şi a face aricealt serviciu în biserică" caşi cum ar fi fost un palamar, ba încă, mai cu râvnă, încât tare ne miram ele el. Fără îndoială Creatorul, binecuvăntat f'ie numele Său, îi dăclLl aceste ba g,ă.ţ ii pentrucă el ie şi merita. 28)". Acesta ,este boierul Preda Brâncaveanu - că,ruia nLi domnul nu i se împotrivea, dup.ă. cum spune Paul de Alep -, figur,ă, demnă de b.3xbat politic şi cuviaasă faţă bisericească. P.e lâng.ă, bisericile şi mânEtstirile strămaşilar s.ăi pe care le luase asupr.ă.-şi, el a mai zidit şi altele. N'am putut oantrala să vedem clacEL este adevărată afirmaţia scriitarului sirian precum Ciă� el s'ar fi dus în Ardeal să zidească a biserică. F.apt cert este că" mânăstirea Gura Motrului estect1taria lui, dup:'), cum spune pisania urm,ă,taare: "Această, sfântă şi dumnezeiască mânăstire del.a Motru, EL ciJrei hramul se prăznueşte p1'e podabireaParaschivei, din tenvelie este zicliU.l, de jupân Preda Brânoaveanul veI varnic, la anul ele zidirea lumek 7161 - 1653 - care dela acea vreme pân.ă, acum stătu nezugrăvită, iară după aceea luminatul şi înăltatul Oansta.111'in Bn1ncaveanul Vaevad, nepotul lui de fe- 28) Em. Cioran, Călătoriile Patriarhului Macarie, pag. 197. 41 [42] cior, într'al şaptesprezecelea an al domniei sale, o au zu­ grăvit şi au rnfrumuseţat-o, cum se veade, la leat 1707 săvăr­ şind-o în bună, pomenire şi slava vecinica în luna Septem­ brie, ziua 3029)". Luna şi ziua sunt scrise în limba slavonă. Preda Brănooveanu a zidit Mănăstirea Gura Motrului, după cum spune pisania de maisus, în anul 1653, în timpul când domnea Matei Basarab, însă a lasat-o nezugrăvită. Moartea neaşteptată IlU i-a îngăduit s'o termine, cum credem ca ar fi dorit. Totusi, nepotul său Constantin, în timpul domniei sale, a terminat ctitoria bunicului, punând să, se scrie rân­ durile. de mai sus. Nu numai atât. Constantin Brâncoveanu a căutat sa zugrăvească mai la toate ctitoriile sale chipurile strămoşilor săi, în semn de pioasă, şi dornică amintire. Astfel chipul lui Preda se ana zugrăvit la mănăstirile : Brânco­ veni 30) - unde este înmormântat -, Hurezi 31) - unele e zugrăvit şi chipul sotiei sale Păuna -, Arnota 32)_ unde e arătat cu dregătoria de vel spătar -, Marnul.w), Dintr'un lemn 34), Sinaia 35), -- aci e zugrăvit şi chipul soţiei sale Păuna �- şi la biserica din Doiceşti 36). Fiind boier bogat -- cu dare de mână, cum spune Ro­ mănul -- Preda Brâncoveanu s'a gândit s:ă, continue opera de binefacere a strămoşilor săi prin înzestrarea şi îngriji­ rea locaşurilor bisericeşti. Bogăţiile sale imense îi sunt poate cauza pierzării. El nu numai c'a fost cel lTiaibogat boier brânoovean, ci a fost cel mal bogat boier din întreaga 01- tenie. Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie, descrie în rândurile sale ca uimitoare bogăţiile boierului Preda. Spre a da :o mai mare crezare af'irmaţiei noastre dăm curs spu­ selor scriitorului sirian: " ... am ajuns seara la un sat numit Brătăşani, oe apartine marelui vornic Preda - o rudă de a lui Matei - pe care l-am menţionat altădată 37). El e cel dintăi din boierii din acest ţinut, prin�moştenirea dela stră­ moşii s,ăj,.A:re poseeiuni imense, după cum voi dovedi .în mod desluşit mai la vale. o Acest boier e foarte bogat, f'ără egal, fie în aoest ţinut, .f�e"'în,. altul; s'e zice că are pe,; moşiile sale 18.000 de iepe, şi î!1'.>fi;t:lcare din cele 200 de satecare-i apar­ ţin se află, câte o herghelie de cai, Are 20.000 ele oi- dintre care se spune că au murit 5000 anul acesta ele epidemie, iar 11.000 i s'au furat ,de nişte hoţi în timpul turburarilor ce au avut loc la începutul domniei lui Oonstantin Vodă .. Mai are 4000 boi, 1000 bivoli, 4000 porci şi 300 stupi de albine. Fie- 42 29; Bilciurescu V. C. Mânăstirile din România 30) Iorga, Studii şi dac., val. 'XV. . 31) Ibidem,,, "" "1" 32) Ibidem,,, "" \',' 33) Ibidem,,, " " 341 Ibidem, " "" i, 35) Ibidem,,,,, " XV;! 36) Ibidem,,, " " "XV, . 1') Şincai, Cronica Românilor, val. III 37)\ 2) Engel, Geschichte der Walachey pag. " " 164 71 188 203 172 181 353 99 96 298 [43] care roi din stup ii populaţi cu albine produc mai. mult. decât o maje ele ceară .şi apro,:,pe 100 d� v�dr� de mler�, fiecare vadră costă un piastru ŞI e cumparata ŞI exportata, de ne­ zustori în Turcia. In fiecare an acest boier trimete câte 1'000 boi la Stambul, cu servitorii săi, ca să-i vândă pentru 10.000 de piaştri. El are 1500 robi ţigani, şi se zioe că. nime­ nea nu mai posedă. atâţia, afară de mănăstirea Cozia, care are 1000. Am auzit oă el ia de fiecare familie, la Sf. Gheor­ ghe, 6 denari, iar la Sf. Dumitru încă. şi mai mulţi, ca 11;[1,­ raciu sau eapitaţiune şi că această sumă se urcă la 20.000 denari 38)". Datorită, bogăţi11or menţionate mai sus, cât şi renumelui neamului 'său, Preda Brânooveanu trecea printre fruntaşii boier irnii din timpul său. Ou toate bogăţiile sale, el era foarte modest, ducănd un trai simplu şi cumpătat "în special în ceeace priveşte masa, căci nu obişnueste a bea nimic decât apă curată 39)". Spiritul ospitalier al Românului elin trecut nu se vede nicăieri mai bine decât la acest boier brăn­ covean, care la masa dată, oaspeţilor săi i-a făcut, mai mult n\ră voia lor, să bea cam vreo 70-80 cupe de vin, care au avut darul să-iametească pentru multă vreme. In tot timpul cât a ţinut masa el a stat în picioare, ser­ vind 'oaspeţii şi tumăndu-le vin în pahare neîncetat, plină ce i-a ameţit cu desăvârşire. Pentru ei masa aceasta a fost mai mult un chin, fiindcă rugăciunile pe care le spuneau ne­ încetat în gând n'au avut darul de a împiedica pe Preda ele a-i îmbiba cu acele 70-80 cupe de viu, care - în special .pentru Paul de Alep - au rămas memorabile. Aşa ştia bo­ ierul brăncovean să-şi trateze oaspeţii, cari veniseră din în­ depărtata Sirie să-i viziteze ţara, şi cu această ocazie şi pe el. Aoelaş călător spune că, din cele peste 200 de sate, o parte le-a avut moştenire dela strămoşii. săi, parte le-a cumpărat el însuşi. Inoă din anul 1622 Radu Vodă-Mihnea întăreste Iiilor lui David postelnicul ot Brăncoveni, Matei paharnicul 'şi Preda postelnicul şi surori,i lor jupâniţa Stanca, jumătate din Epa­ teşti - Olt - "pentrucă, iaste a J'0r bătrână şi, dreaptă mo­ şie şi de baştină, şi din cealaltă jumătate de sat jumătate, Îns.ă, toată partea lui Dumitru dvornic, oricătă se va aleage, pentrucă această jumătate din jumătate din Epoteşti o au cumpărat David postelnio.ul, taUll Predei. postelnicul, şi al ju­ pâ.nesei Stanii dela Dumitru clvornic înc[t elin zilele răposa­ tului Mihai Voevod - Mihai-Viteazul - 1593-1601 - drept 15.000 aspri gata, iar după. aoeia când au fost în �ilele lui Şerban Voevod - ·1602-1611 - au avut boierii domniei meale, Matei paharnicul şi Preda postel'nicul şi sora lor Stanca dvorniceasa - probilibil că, i-se spunea aşa după dregătoria 38) Em. Cioran, Călătoriile Patriarhului Macarie, pag 196-97. 39) Ibidem, idem. 43 [44] " __ �_ �,,�.� � ��\,C'" 'JU'", - [JCUa, CU Ci;tlUg16) Ibidem, 4i) Ibidem, 48) Ibidem, "" 50) Ibidem, " " vol. IV Ul� Irate care se numea Ma,��:" cu clregă,toria de paharnic şi o soră, Stana, oăr-eta într'un singur loc în document i-se zice d vorniceasă, şi că Preda cu fraţii săi s'au judecat timp' inde­ IUl1gaJ cu călugărri dela Clovocioc pentru jumătate din ju mătate elin Epoteşti care fusese cumpărată de tatăl său Da­ vid, Ultima judecată, elin 1622 a lui Radu Mihnea le-a dat ace­ iaşi' ca şi judecăţile anterioare, Se adevereşte Cleci, că Preda a avut o seamă, din satele sale moştenire, altele le-a, cumpărat el însuşi. Matei Basarab Îi întăreşte stăpânire peste satele: Muereasca 41), Mănăileşti 42), Chicianii 43), jU111. din Popeşti H), a patra parte dintr'o funie Ia Dobrade-jos 45) - toate din jud. Vâlcea -, moşia şi rumănii dela Cocorăştii-de-Sus, Cocorăstii­ de-Jos ,[6) şi moşia .Jigălia 47) - toate din jud. Rornanati -­ şi funia ce se cheamă, Cocoteneasoă şi, peste funia Spanca şi peste funia ce se numeşte Tuleasca 48). Preda Brâncoveanu în timpul când i-se întăreau de că­ tre Matei Basarab posesiunile de! mai sus avea dregătoria de mare spătar. Dar nu numai Matei i-a întărit stăpânire peste moşii, ci, şi Mihnea Vodă face acest lucru printr'un document elin ;30 Iunie 16585°), când îi întăreşte stăpânire peste sa­ tele Betejani şi silistea Braniţelor - elin Romanaţi. Documentele de mai sus confirmă, îndeajuns cele spuse de Paul de Alep că, Preda Brănooveanu nu era întrecut în bogAţii de nici un boier din împrejurimi. Dela 1622, când avea dregătoria de postelnic şi, până la, 1658, când era mare ban, el a Iăout neîncetat parte elin divanurile domneşti, cău­ tând să fie folositor domnului. prin caracterul SlU şi tării prin simţul său politic. Nu numai averea imensă l-a ridicat în ochii contemporanilor, ci şi origina neamului său, din care se ridicase Matei, Basarab, care prin tactica sa politică. s'a strecurat timp ele 22 de ani printre uneltirile urzite împotri­ VEL-} de Austrieci, Turci,bachiar şi de Vasile Lupu. Moartea neaşteptată. l-a surprins şi i[)ie el ca şi, pe alţii, fiindcă domnii cari jucau roluri de călăi nu se gândeau că prin aceasta pricinuesc un ră.uţ[tri.i. Nu numai inscripţia slăpată pe piatra mormăntală va arnintl numele boierului nostru, ci şi rândurile pline de ui­ mire ale scriitorului sirian, pe care noi le cunoaştem dintr'o traducere englez.ă. Locaşurile bisericeşti ridicate ele către nepotul său Dori- pag. 320 321 45 [46] stantin -Brăncoveanu posedă chipul aceluia care era nu nu­ mai un om politic, ci şi un cucernic creştin. In istorie nu .se vorbeşte despre această, figura politica şi religioasă ridicată din neamul brâncovenesc, fiindcă, istoria noastra trebue să, fie primenită, şi completata cu timpul. Atât cât a fost el şi atât cât rol a jucat în istoria, Ţării Româneşti, credem că, ne îndreptăţeşte a-l pomeni de o mie de ori mai mult decât pe străinul fără sunet şi sentiment fată de neam, din al cărui ordin necugetat a pierit boierul Preda Brâncoveanul. Ilie Chiriţă Apele-Vii - Romanaţi . ••• JlIII •••••••• Păstorirea Mitropolitului primat al Ungrovlahiei Hariton (1373 -1381). de St. Nicolaescu. In arhiva Mănăstirii Cutlumuz, fosta Marea Laura a Ţarii Romanesti, din Sfântul Munte Athos, se păstrează între alte do­ cumente şi un preţios act sinodal al Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, ce-i zic şi Roma-Nouă. Prin acest act se înalţă la scaunul de mitropolit primat a toată Ungrovlahia, în 1373, pe timpul lui Vladislav Voevod (1364-1375), în locul răposatului mitropolit primat kir Iachint (1359 -1373), mult zelosul şi meri­ tosul călugăr Hariton dela sfânta mănăstire Cutlumuz. Cuprinsul important pentru trecutul nostru bisericesc l-am publicat pentru întâia oară în lucrarea mea: Domnia lui Ale­ xandru Voda Aldea; fiul lut Mircea Voda cel Bâtrân (1431-1435), pe 1922; pag. 12, 16 (nota). Apoi în «Noua Revista Bisericeasca». anul VII, No. 7-8, p. 131-134, vorbind despre sfânta mănăstire din C�tlurrl1.�z d.i�. Atho�, am dat şi un�leJlote lămuritoare asupra ierarhilor BlSencll-Romane despre cari vorbeşte acest document. In cele două călătorii ştiinţifice făcute la Sfântul Munte Athos una în vara anului 1906şi alta în primăvara anului 1914, am vi�itat sfintele şi împărăteştile mănăstiri de acolo şi am co­ piat şi fotognfiat de prin arhivele şi bibliotecile lor o multime de acte de danie şi întărire: hrisoave, cărţi domneşti şi boe­ reşti, date .de voev��ii şi d?mnitorii Tăr�i-Române?ti şi ai Mol­ dovei, ca ŞI de boerii lor, dintre cele mal de seama. La mânăstirile Hilandar, sărbească şi Zograful, bulgărea­ scă inventarele actelor au fost făcute în 1906 de mine, la rugă­ mi�tea egumenilor respectivi. O pot spune. şi dovedi ori şi când, că nimeni dintre cei ce' au vizitat înaintea mea Sfântul Munte Athos, cât şi după aceea, n'au văzut ş� n'a� cules un mai bogat şi mai preţios material documentar istoric ca subsemnatul. Din această bogată colecţie de documente face parte şi pretiosul act sinodal ce-l dau astăzi publicităţii în fotografie şi traducere integrală a textului slove­ nesc, spre folosul obştesc. 46 [47] Textului slovenesc, redat într'o frumoasă şi rară cursiva a vremei, prezentănd unele greutăţi de interpretare, am căutat să-i dau o traducere cât mai bună, cât mai exactă, păstrănd şi con­ formându-mă spiritului limbei sloveneşti de atunci. . Importanţa acestui act sinodal stă mai ales întru aceea că e1 aduce noui şi neaşteptate lumini, şi prin acestea răstoarnă în mod firesc mai toate ipotezele făcute până în prezent cu privire la întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei, cum şi la succesiunea marilor ierarhi, cari au strălucit odinioară pe scaunul mitropoli- tan al Bisericii-Române. . Actele sfintei Patriarhii 1), scrise în greceşte, publicate şi republicate, ne spun pe înţeles, destul de clar şi precis, că la. cererea repetată a domnitorului Tării-Ungrovlahiei 10. Nicolae Alexandru Basarab Voevod (1352-1364), fiul Marelui Basarab Voevod (1314-1352), Patriarhia ecumenică din Constantinopol, păstorită de patriarhul CallistI (1350-1362; 1365-1368), a con­ simţit la cererea cărrnuitorului 'prii-Româneşti mai sus zis Ni­ colae Alexandru Basarab Voevod şi a aprobat în cele din urmă, la 1359, mutarea mitropolitului dorit kir lachint al Vi cinei din Dobrogea la scaunul vacant de mitropolit a toată Ungrovlahia dela Curtea de Argeş. Sediul acestui scaun străvechiu, precum am arătat deseori în conferinţele şi comunicările mele la Societatea Istorică Română şi într'o altă lucrare a mea, scriind despre "Domnia lui Neagoe Basarab Voevod" (1512-1521), era pe locul unde astăzi se află frumoasa biserică între biserici şi fără. de seamăn în tot Orientul: biserica sfintei Mănăstiri de Argeş, zidită de Neagoe Basarab şi tărnosită la 1517. Mitropolitul Iachint a păstorit dela 1359 şi până la 1373. Dela 1373 şi până la 1381 a urmat la păstorirea Ţării călugărul ieromonahul Hariton dela Cutlumuz, Protosul, adică mai marele Sfântului Munte A thos, ales de sinod sub Patriarhul Filoteiu (IS09-1376). . La 1 Octombrie 1364, indictionul 3, într'un act grecesc, în care Preotul Dorotheiu, slav de origine, şi consiliul său dau călu­ gărilor dela sfânta mână stire sărbească Hilandar chilia Cofu ( [((urp() V ) din Athos, printre martori, semnează în acest act şi ieromonahul Hariton dela Cut1umuş, astfel: t o [(OJ!TÂOl'ţWVarr; X C((.!ITw/' lc(!O,UONaX()r; = t leromonahul Hariton al Cutlumuşului 2). Deci dela 1364 până la 1373 călugărul chir Hariton se gă­ seşte la sfântul Munte Athos ca egumen al sfintei mănăstiri Cutlurnuz, alegându-se mai târziu şi Protos, adică mai marele Sfântului Munte, pe care titlu îl păstrează şi ca mitropolit al Ţării. Ieromonahul Hariton, precum ne spune cartea de alegere a Patriarhiei, era cunoscut în ţară, plăcut şi preţuit de domnitor, de boeri, ca şi de popor, pentru sfinţenia lui, şi pentru faptele 1) Actele Sfintei Patriarhii se află astăzi în Biblioteca fostei Curţi Imperiale din Wiena, secţia manuscriselor, sub nota: Hist. Graec. XLVII şi XLVIII, folio 308 şi 922. Au fost publicate în 1860 de Miklosich şi Miiller, sub titlul: «Acta Pa­ triarhatus Constantinopoiitani», t. I şi IL Folosim aci ediţia N. Iorga, Documente greceşti privitoare la Istoria Românilor (vol. XIV al colectiei «Hurmuealei»), partea I, pagina 1-30. . 2). Byeantina Hrontca, Vieaniiislei] Vremenik, adaos la t. XVI!. Actes de Chilindar. Le R. P. Louis Petit et B. Korablev, p 312-313; Arhimandrit Leonid, Istoriceskoe Oboerenie Atonskoi slauiansleiti obitelei, p. 63. 47 [48] sale mai presus de orice laudă. Cu banii domnitorului Ţării-Ro­ mâneşti Hariton zidise de iznoavă, mai frumoasă şi mai Incă pătoare sfânta mănăstire Cutlumuzul din Athos, care poartă de aci înainte numele de mănăstirea lui Hariton şi a fost în cursul vremii marea lavră a Ţării-Româneşti. La venirea în ţară a marelui ierarh Hariton, Biserica Ţării­ Româneşti era bine întemeiată şi în înflorire. Prin munte, pe dealuri,ln văi tăinuite şi pe şesuri plăcute, apăreau drept mări­ torilor creştini, cu minunata lor zugrăvire, sfintele lăcaşe : mănăs­ tiri şi biserici. de mir, cari de cari mai arătoase şi mai bogate. In Bulgaria, vecina noastră, la Kilifarevo, strălucea vestita şcoală monahală a preasfinţitului şi preafericitului Theodosie al Bulgariei, întemeiată pe timpul ţarului Ivan Alexandru (1330-1365), cuscrul viteazului domnitor al 'prii-Româneşti Nicolae Alexandru Basarab Voevod (1352-1364). La această şcoală, se ştie, laolaltă cu călugărri bulgari şi sârbi,urmau 'sfintele învăţături şi călu­ gări români. După Mitropolitul Hariton, demnul urmaş al lui Iachint. a luat păstorirea ţării Mitropolitul Antim, şi a păstorit dela 1831 şi până pe la 1402. Kir Antirn a stat în bune relaţiuni cu marele ierarh al Biser-icii bulgare Patriarhul Eftimie al Tămovului. Dela acest ierarh ni. s'a păstrat corespondenţa ce a avut-o cu sfântul Nicodim dela Tismana şi cu chir Antim al Ungrovlahiei în fru­ moase chestiuni de dogmă. Un osebit interes prezintă şi astăzi mai ales epistola 1) adresată lui chir Antim, în care se discută în mod amănunţit chestiunea căsătoriei şi a recăsătorirei preoţilor (1381-1389). Actul sinodal ce-l publicăm (vd. pagina 56) ne dă pre­ ţioase amănunte despre evenimentele petrecute în curs şi ne lă­ mureşte starea de lucruri din acel timp. Tara-Românească era împărţită în două mari eparhii. Ce păcat însă ca nu. ni se arată cari şi pe unde anume erau acele eparhii şi ce cuprins aveau ele. In hotărărea sinodală, dată în Maiu 1359, când Iachint Mi­ tropolitul dela Vicina este mutat la scaurw-l de mitropolit a toată Ungrovlahia din Curtea de Argeş, se spune: «trebue ca toţi ele­ ricii din această ţară şi toţi cei sfinţiţi călugări şi laici să-I res­ pecte şi să i se supuie lui, ca unui adevărat păstor al lor şi pă­ rinte şi dascal •. Iar în actul sinodal de alegere a lui Hariton ca Mitropolit primat a toată Ungrovlahia, aflăm că existau în ţară pe atunci mânăstiri şi episcopii. Prin această arătare, ca şi cea de mai sus, cade dela sine ipoteza admisă în Istoria Bisericii­ Române şi susţinută cu atâta tărie de raposatul N. Dobrescu 2) şi de către toţi cei ce I-au urmat: că vieata monastică a fost întemeiată la noi de către un călugăr de peste Dunăre, Nicodim, după unii sărb, iar dupa alţii grec, originar din oraşul Perlepe din Macedonia, şi venit în ţară dela Sfântul Munte A thos pe timpul lui Vladislav Voevod (1364-1375). 1) Emil Katuzniacki, Werke de\ Patriarchen uon Bulgarien Euth.yiniu s (1375-1393), p. 240-251; Hr. Iv. Popof (Kapnilof), Evtimii posleden Târuouslei i Trapeeiţlei Patriarh (1375·-1394), Plavdvid, 1901, p. 194-198. 2) N Dobrescu, Intemeierea Mitropohilor şi a celor dintăi mânăstiri din ţară, 1906, pag. 59. 48 [49] Trebue să se ştie de aci înainte adevărul, 1), precum docu­ mentele ni-l mărturisesc, că erau în fiinţă pe timpul acesta mă­ năstirile : Strugalea, Bolintinul, Tănganul, Valea, Dealul, Glava­ ciovul, Govora, Snagovul, etc. l' Creştinismul a înflorit la noi din primele secole şi viaţa bisericească n'a înce�at a se desvoltă cu toate primenirile vremurilor. Bisericile şi mânăstirile "au împodobit ţara noastră cu mult mai de vreme decum scriu istoricii Bisericii Române. Aceste sfinte lăcaşe au suferit, fireşte, multe prefaceri în cursul vremii şi drept aceea istoricul lor dintru început nu se poate face, în lipsă de docu­ mente. In conferinţele şi în lucrările mele m'am nevoit să arăt pe isvoare docu­ mentare trecutul lor îndepărtat şi astăzi văd cu bucurie că şi cei mai recalci­ tranţi, cari nu voiau să înceapă viaţa noastră bisericească monahală decât cu Sfântul Nicodim din veacul al XIV-lea, revin şi, in faţa descoperirilor arheologice, sunt siliţi să mărturisească adevărul. Scris-am pentru cei dornici de a şti trecu­ tul, că biserica Domnească cu hramul Sfântului Nicolae din Curtea de Argeş este cea mai veche le smintele, în care multă vreme fusese, o ai întors, Ci fiindcă se zice că ai şi altă fată, pre Anna Crăiasa Serbiei, care încă rămâne în desbinare şi smintele, pre iubirea Ta te dojenim, îndemnăm şi rugăm cu deadinsul, ca să te nevoeşti a întoarce pre numita Crăiasă şi pre alte persoane mai multe dela desghinarea ,şi smintelele în care trăesc, la credinţa cea adevărată, afara de care nu este mântuire, pentruca să dobândeşti pre mai mulţi Domnului Iisus Hristos. Incât este că �i cinstitpre fericiţii Apostoli Petru şi Pa· vei, bisericile lor, şi pre noi cu potiruui de aur şi cu odăjdii scumpe spre slujba Dumnezeiasdl, neputând lăuda destul d'ărnicia Ta, îţi mulţămim. Dat în Roma la S. Petru, În 11 ,calende ale lu, Februarie, Întru al optulea an al Patriarhiei Noas­ tre». IOdoricus Raynaldus, in continuatione Baronii ad ann.1370, No. 5; G. Şinca', Hronica Românilor, 1853, tom, 1, p. 338). Despre cele două fiice ŞI ginerii voevo­ dului român ne vorbeşte şi o veche cron!ÎCă sârbească dela M-rea Tronoşa, astfel: "Şi Ştefan Întorcându-se la ai săi, la puţi'pă vreme, dupăce s'a împăcat cu împă­ ratul grec, a cerut mâna fiicei lui Basaral;l Voevod Transalpinul, pentru fiul său Ştefan cel Tânăr" (Glasllik V, p. 69-70) In'altă parte citim: "După aceea Ludovic regele Ungariei făcu pace cu Vlad Voevoli al Valahiei Transalpine, cu socrul ţarului Uroş cel Tânăr. Şi a cerut Vlad Vodă sprijinul regelui Ludovic al Ungariei, ca să-i elibereze din încl,'soare pe Sracimir principele Bulgariei, unde era închis de 12. ani (sic), în oraşul Gemleciu, in ţara Croaţiei. Şi a fost eliberat Sracimir [53] Iată ce spune la sfârşitul manuscrisului, într'o notă a scrii­ torului, pe care o transcriem după cum urmează: «Bunei preaveşnicei tncepâturi a cuvântultd fără de înce­ put şi a tot Sj.ântului Duh eicând, Sfintei Treime, Dumnezeirea cea Iară de început şi nedespârţitâ şi deapururea de o fiinţă, mărire Sfintei Treime! Cu urerea şi ajutorul său inceputu-s'a această sfântă şi Dumneeeiascâ lucrare a cărţii numită pe gre­ ceşte tetroeuanghel ') cu trudă şi mare luare aminte, după mica 111ea putere, pe aceste vremuri; purtând coroana împărăţiei pe cap şi ţiind sceptrul în mâini Ioan Alexandru, binecinstitorut şi marele impăra: al Bulgarilor şi al Grecilor, şi fiul său imţiâra­ tul Ioan Sracimir cel Tânăr. Iar stâipul Bisericii ţiindu-l Patri­ arhul chir Dositeiu. S:a scris această sfântă lucrare În marea şi mult populată cetate Vidinul, din porunca şi marea do­ rinţă a tot sfinţitului mitropolit chir Danii1. Şi eu nedostoini­ eul Şl ueinisaţatul m'am temut a începe pe cea întru Hristos lu­ crarea peste puterile mele, dar ca rudă a acestui sfânt mitropolit, mai uârtos şi din obisnuinta ascultâru. n'am uott a nu da as­ cultare. Drept aceea vă rog pe cei ce veţi citi şi copia; nu -ooro. vire!' de rău, ci mai ales binectcuântaţt, ca şi voi să vă tnured­ niciţi dela cel dătător de milă celor ce se milostiuesc şi binecu: oanteaea pe cei drepţi». ' din închisoare. Şi după eliberare, l-a poftit pre el Voevodul Vlahotă al Valahiei Transalpine şi i-a povestit lui de moartea ginerelui său Uroş, cum l-au fost ucis regele Volcaşin din zavistie, şi a fost rugat prinţul Sracirnir de Vlahota Voevod şi apoi mânat în potriva regelui Vucaşin cu toată puterea sa şi după aceea cu mare putere turcească la olaltă în contra craiului Volcaşin şi a despotului Ugleş, fratele său». Vlad .Voevod este Vladislav voevod sau Laicu Vodă (1364--1375), fra­ tele celor două domniţe române. Cumnatul său, ţarul Sracimir a fost luat prizonier de regele Ludovic al Ungariei în 1365 şi ţinut până în 1369,când Vlaico vodă a cucerit Vidinul. Despre cele mai sus arătate ne vorbeşte şi Mauro Orbini. Lucra­ rea lui Orbini a apărut In 1601. «Orbini atinge luarea Vidinului de Ludovic, care lasă acolo soldaţi unguri». «Sau pentrucă aceştia prădau în ţara sa, sau din altă pricină>, Vlaico vine cu oaste mare şi ia Vidinul, Oraşul fu ars, iar Ungurii se retraseră <în castelele vecine». Locuitorii fură strămutaţi de cealaltă parte a Du­ nării, iar Voevodul rămase la asediul castelelor pomenite. Dar în ele, care erau tari de felul lor, se găsiau 400 de ostaşi unguri şi şaizeci de balestrieri genovezi. Rezistenţa dură până la întoarcerea regelui. Atunci, mai slab fiind, Vlaico se în­ toarce în ţara sa. «Apoi făcură pace»: Vlaico dă innapoi pe vidineni, iar Ludovic dă drumul lui Sracimir, fostul stăpân al oraşului. Dar îl supune la jurământ şi-i opreşte ca zălog cele două fete, dintre care una, Doroteia, ia pe Tvrtco al Bos­ niei. In fine, mai târziu Vidinul e atacat de Turci, cari pradă şi în Muntenia. Insă Domnul de aici le ia luntrile, îi ucide şi-i îneacă (Vezi N. Iorga, Studii şi docu­ mente cu privirile la Istoria Românilor, III (1901), p. LXI-LXII). Povestirea despre Vid in, în Orbini, zice N. Iorga, se dovedeşte a fi absolut exactă şi consună cum nu se poate mai bine cu izvoarele autentice, contemporane, cu scrisoarea regelui Ludovic din 29 August 1369. Aşa a fost: cetăţile au scăpat necucerite, regele a alergat In grabă, pacea s'a făcut fără vărsare de sânge aici, cele două principese au fost opriteostatece, ciocniri cu Turcii avură loc pe Dunăre. (Idern, o. c., p. LXII). Se ştie: în Maiu 1365 Ludovic, regele Ungariei, a luat cu asalt Vidinul şi a dus cu sine pe ţarul Sracimir, pe care l-a ţinut în prizonierat 4 ani in cetatea mai sus citată din Croaţia. Dela 1365 şi până În 1368 Vidinul a fost cârmuit de un ban unguresc 'Vezi Thalloczj, Tortenelmi tar 1898 şi Szăzadok 1900 Septembrie). în Noembrie 1370 Ludovic s'a încoronat de l'f"ge al Poloniei, iar puţin după aceea a redat Vidinil tarului Sracimir, ca vasal al Ungariei. Ţarul Sracimir a avut de urmaşi pe Constantin şi două fiice. Fiica sa Doroteia s'a măritat în 1374 după Tvrtco al Bosniei. Despre domnia ţarului Sracimir dela Vidin, vezi C. j iricek, Periodicesko Spisanie r. Sofia 1883, p. 30-54. Despre domnia şi sfârşitul regelui Serbiei Ştefan Uroş al V-lea, vezi L. Covacevici, 1 po trechi put Kral Vucaşln riije ubio ţara Uroşa. 1886, p' 1-24. 1) Asupra acestui tetraevanghel vezi şi Buletinul Societaţii Istorice bltl­ i{(!re (Sofia 1922), V, pag. 100, şi 1:'�'�� ·ff'>�, ... ----------_._--_ .. ----_.- \ , �----- I il I [63] Cu privire la istoria vechiului drept românesc 1815, Dec. 20. Departamentul de patru hotărăşte Radei, soţia răp" Şerban Botan din Coşoveni, jud. Romanaţi, să stăpânească partea sa de moşie primită ca zestre şi vândută rău de răp. său soţ lui Popa Iancu ot tam., căruia nu are a-i Întoarce nici preţul vânzării 1) Transcrise de Ion Donat Dela Depertamentul de patru Rada, soţia lui Şerban Botan ot Coşoveni sud Rornanaţi, după j.:Jba ce au dat Cinstitei Căimăcămii, s'au judecat de faţă Înaintea noa­ stră, cu Popa Iancu ot tam, arătând că ar fi 15 ani de când au murit bărbatu-său, şi având dela părinţi câţiva stânjeni de moşie, În hotarul Crângului, dela care moarte a bărbatu-său au stăpânit-o până În anul trecut nesupărată de nimeni. Acum ar fi văzând că se scoală pârâtu s'o scoată din stăpânire, cu cuvânt că au curnpărat'o dela bărbatu-său, făcând cerere să-şi afle dreptate. S'au Întrebat pârâtu ce are să răspundă; zis-a că, de sunt 15 ani, au cumpărat dela Serban, bărbatu jeluitoarei şi dela jelui­ toare, o parte jumătate de moşie dintr'un moş, stăpânindu-o de atunci până acum, arătând şi zapisul cumpărăturii, cu leat 1800, Ghenarie 2, de ani 15, iscălit de Şerban, bărbatul jeluitoarei, şi de jeluitoare, adeverit şi, de alţi martori, ce-I dă la mâna pârâtului i frati-său Gheorghe şi la mâna frătini­ său lui Mihaiu Catana, că le-au vândut partea lui de moşie din Crângu pă un moş Întreg, ce au avut- o dată de zestre În tal eri 26 şi 300 ocă po­ rumb, numitu să stăpânească cu pace. Şi zice pârâtu că adevărat zestrea jăluitoarei este, dar au vândut bărbatu-său împreună cu ea şi pentru a­ ceia nu să poate să fie să i-să ia din mână. Impotrivă răspunsă jălui­ toarea, că ea, de acel zapis nici o ştinţă nu are, şi moşia au stăpânit-o până În anul trecut ca o zestre ce o are dela părinţi, arătând spre do­ vadă şi foaia de zestre cu leat 1784, Aprilie 3, de ani 32, iscălită de Marin Podaru cu soţia lui Maria, adică părinţii jăluitoarei, prin care zice că având tată-său Stoica Ursu moşie la Coşoveni, şi găsindu-se numai Maria, muma jăluitoarei din neamul acela, i-au dat-o ei de zestre să stăpânească pă unde vor arăta cărţile. Deci, la cercetarea ce am făcut pricinii acesteia, măcar că pârâtul să razămă În putearea zapisului acelui ' Şerban, bărbatul jăluitoarei ce să arată mai sus, dar de vreme ce chiar din netăgăduirea pârâtului se dovedeşte că acea moşie este a jăluitoarei zestre dela părinţi, rău dar au cumpărat pârâtul, cu ceialalţi părtaşi ai lui, dela bărbatul jăluitoarei, căci un bărbat nu poate să uânză zestrea muerii, şi macar să fie şi cu ştirea şi voia muerii, iarăşi nu are fe­ meiu, că ori de frică, sau pentru dragoste, voeşte şi iscăleşte. De aceia găsim cu cale, ca jăluitoarea să-şi stăpânea(scă) acea parte de moşie câtă să va dovedi că este a moşu-său Dumitru Ursul, precum înscrie foaia de zestre dela părinţii ei, iar ceiace se va găsi dintr'acea parte 1) Document aflat în posesia d-lui V. Petrescu, secretarul Liceului Fraţii Buzeşti din Craiova, căruia îi mulţumesc şi pe această cale pentru amabilitatea de a mi-Iti pus la dispoziţie spre publicare. 63 [64] 1815, Dechemvrie 20. (ss) Ioan Ghirnpeţeanu biv veI Pitar. (ss) Biv vtori vist. Trecut în condică (ss) Mihai Condicar. de moşie văndută de rnoşu-său Ursul, şi ceiace va fi mai vândut ea după moartea bărbatu-său incoace, nu poate a o pretenderisi să o ia înapoi. Şi pârâtu, cu ceilalţi tovarăşi ai lui, pentru acei taleri 26 şi 300 ocă porumb care au dat pe moşie, va fi plătiţi cu venitul moşiei ce-I va fi luat până acum, căci jăluitoarea, ca o zestraşâ ce să dovedeşte, nu se poate Îndatora să răscumpere căminul dela părinţi, ce l'au uân­ dut bărbatu-său. Părearea noastră într'acestaş chip este, iar hotărârea rămâne a să face de cinstitul divan. (ss) Indescifrabil. •••••••••••• Documente moşneneşti din OrodeI .. Dol] Comunicate de Ion Donat. Intre oentrele mai însemnate de viaţă ţărănească ve­ che din şesul oltean, sunt unele a căror istorie se poate uşor reconstitui pe baza unui însemnat număr de docu­ merite. Zapise de proprietate . de cele m'ai adese ori, ele îţi dau, cu toată forma stângace şi pretu.Indeni aceiaşi, o icoană vie de ce a putut fi această veche organizatie românească, nu întotdeauna deajuns de cunoscută. Cele pe care le dau mai la vale, ale moşnenilor din Orodel şi Piatra, mi-au părut mai reprezentative. De alt­ fel, regiunea aceasta strd-vestică doljană, cuprinsă altă­ dată în hotarele judeţukri Mehedinţi, forma cu siguranţă, până târziu în secolul al XIX�I,ea, unul dintre cele mai puternic organizate centre de sate libere din Oltenia de jos. Vechi nume româneşti - LăP:ă:�at, Albu, Dan, Dra­ gota, Neagoe - apar vaci în mai toate documentele; iar lângă acestea, unele momente din istoria noastră pot fi deasemenea urmărire uşor în multe din ele. In cazul acesta sunt zapis ele prin care se vinde, de către un cetaş Sj3.U 'de obştea întreagă chezaşe faţă de vistieria domnească sau de creditor! puternici, partea de moşie a vreunui moşnean dispărut. Când .,ea este mai însemnată, se vând din moşia lui numai atâţi stânjini câţi trebue să acopere daroria celorlalţi; iar parţea care prisoseşte, este arun­ cată peste toţi moşnenii �in acelaş hotar, car i vor avea a da dintral lor, atunci când stăpânul se va reintoarce: ne găsim tocmai în epoca în, care băjenari olteni pătrund prin părţile Vidtnului, până adânc in Penil11sula Balca- 1 � \ I I I I I I f , I 64 [65] nică, sau trec munţii în ţările chezar-o-cr.ăeşfi, ducâmd jalea doinei lor oltene până în inima Banatului. Dar pe 1âng:ă documentele care cuprind lucruri în deajuns de cunoscute, întâlnim unul de un caracter deo­ sehit:este hotărîrea dată de soborul bisericii moşneneşti, întro pricină de stăpânire a unei vii cotropite. De rernar­ cat că documentul nu se dovedeşte a fi apărut în faţa' vre-unei instanţe judecătoreşti, spre a folosi astfel în­ pricinatului ca o atestare locală, a unui drept revendilcar, întrucât, . în asemenea caz, s'ar fi făcut menţiune despre aceasta în marginea lui. Cât priveşte forma în care au fost redactate actele acestea, - pe lângă menţionarea obiceiului de a întrebuinţa pe i ca articol pentru rnasculinul singular, păstrat şi azi în multe locuri din Oltenia =:', s'ar mai putea aidălug� doar că uneori logofetelul scriitor a avut grijea deosebită de a însemna, pe lângă plata cuvenită pentru osteneală, \ şi cheltuiala aldămaşului: banii pentru băutură, pentru linte şi pâine. Şi comparaţia dintre preţul lucrurilor şi al plă(mâint:ului depreciat, ajută înţelegerea acelei vremi de cumplită sărăcie. I. ' 1763 (7268), Aprilie 23. Zapisul prin care Gheorghe Murgul vinde lui Dumitru şi lui lani sin Gherghinii lui Inbucătură şi Nicolii şi fraţilor săi partea de moşie din Orodel şi Piatra de sus a Nicolii lui Filip, pentru datorie. Adecă eu Gheorghie Murgul din Horodel dat-am zapisfuj], mie'il Ia mâna lu Dumitru şi Iani sân Gherghinii lu Inbucătur(ă) şi la mâna Nicolii şi la fraţii lui sân Ion Inbucătură precum să să ştie că le-am văndutii partea de moşiia a NicoIii lu Fil(i)piJ fratele lui Mihai Ftlipii partea de moşiia din Horodel şi din Piiatra de sus şi de unde să va găsi to(a)tă partia şi amu vândut această parte de moşie a lor pentru datoreala lor care au rămas în spatele meale şi am ţinut datoriia zălogi; cu zapisul lor dat la mâna mea şi tot i-arnă aşteptat ca să vie. să-şi plătească datoriia în ani 8 p(o)1 ca să nu să vânză iar eu n'am purtat grij(e) şi cândii am fostu la 8 ani m'au. apucat datornici cu mari strân­ sori ca să le dau banui) şi vitele, iar eu neavându bani ni vite. le amu dat zapisul acesta la mâna lor ca să să ştie moşiia eia numit(ă) mai sus statornică şi s'au vândut pentru tl. 7 bani 45 şi pentru oi 7 şi cândii arnu făcut acestu întărit zapis au fost mulţi o(a)meni moşneni marturi de aici. i Leat 7268 (1763), Apri! 23. [) 65 [66] Eu Gheorghie Murgul vâruzător). Eu Giurcă .... Făr(far) mar(tor). Eu Giurcă Fă'r(far?) mar(tor). Eu Badea Izman(ă) mar(tor). Eu Tudosie Marin mar(tor). Eu Barbu Fărfar mar(tor). Eu Badea Murgul mar(tor). Eu Stancu Făr(far?) mar(tor). Eu Stancu Murgul mar(tor). (Arhivele Statului Craiova, dor. No. 25). II. 1789 (?), Prier 26. Zapisul prin care Matei Izmană şi nepotul său Pârvu, din Orodel, dărueşte lui Matei Săiman şi vărului său partea lui de moşie. Adecă eu Matei cu copiii miei şi cu nepotu-mieu Pârvu dat-amir zapisul nostru Ia mâna dumnealor ca să să ştie le-amir dat partea mea din moşaie ca să-i fie lui de ocin(ă) şi copiilor lui şi copiii de copiii lor să aibă a stăpâni Matei Săiman dar cu Dumitru văru-său sân Ivan. S'au dat ..... Eu Izrnan. Eu Lie (?) martoru. Eu Rada Martora. Eu Mihai mar­ tor. Eu Ion Petco martor. Eu Constandin sân Iani martor. Eu Flor(ea) l' sân Gherghin(ă) martor. Eu Sărnion martor. Si am scris eu Sămion cu zâsa tutulor moşnenilor şi am eu Matei Săiman de bun(ă) voiea mea şi arnii pus şi deaştul. Eu Ilie Izman(ă) din Orodel cu toţi martori din.Orode!. Preear 27 veleato 7789 (1789?) (Idem, doc. neinvent.) III. 1814, Martie 1. Zapisul prin care Radu Linţă vinde lui Ioan Sincă. 2 stânjini de moşie din Piatra de jos, ce se chiamă Glogova. Adică eu care mai jos mă voi iscăli d\tamu încredinţat zapisul meu la mâna d-lui Sincă precum .să să ştie că de a mea bună voie nesilit dă nimenea i-arnă vândut doi 1) stânjinii dă moşie din Piatra de jos ci să chiamă Glogova în tI. 9 adică noo şi. ace(st) stânjin i-am vândut statornic să-i fie lui ocină d-Iui cât copiilor nepoţi stănepo(ţi) câţ Dumnezău le va dărui să aibă a stăpâni în veci amin. Si când s'au făcut acest zapisii au fost mulţi fraţi moşneani dă faţă şi ne-am iscălit mai jos ca să să crează puind şi degetu în loc de pecete ca să să crează. 1814, Martie 1. Eu Radu Llnţă ci mă tragu din moşu Izrnăniţă, vânzători, Eu Lăpă­ dat Afbu martor. Eu Mirea Boldea martori. Eu Stoian Izman(ă) martori. Eu Ioanii Ochea martori. \ (Vo.) Şi Gheorghe Lungu\martori. Şi am scris eu Păunii Lungu cu zisa şi învăţătura mai sus nurniţilor şi sânt şi martori. (Idem, doc. Nr. 26). 1 Cuvânt indreptat. Fusese desigur ') şi tingirică cu capacul ei. 4 farfurii de masă veche. 1 butoi cu 3 vedre oţet. , 3 perechi cuţite cu lingurile i furculiţele lor de Lipsca. 1 butoiaş cu 30 ocă mazere. 5 saci, 2 de lână şi 3 de cânepă. 1 solniţă de sare de lemn. 28 coturi de pânză de şervete date de răposata la Maria Miuleasa ot Lăcusteni să le ţeasă. 12 2 putini mari de varză, vechi. 280 dram uri tot de in subţire. 1000 ocă porumb- 2) într'un pătul. 46 vedre vin într'un butoiu cotit. 2 boi bătrâni. 2 telegari bătrâni şi un- 3) vânduţi, 1 oaie cu miel $,i 4 mioare. 3 ocă îndrugătură pentru saci. 1 bute ce au fost la Catalina cu vin cumpărat de la Ioan Boboscă ot Teascu, măsurându-se să mi dea socoteală care vin nu . s'au plătit de răposata numitului Boboc. 3 1 64 ţeavă ;2 3 3 1 2 1 6 1 3 200 50 2 20 9 2 li Cuvânt indescifrabil in original. 2) Idem. 3) Idern. 76 [77] 36 56 ocă lână ce au fost in mindire. 12 6 tărnăcoape. 2 1 broască stricată de uşe. 2480 ocă grâu in 2 gropi la Geormani. 8000 oca porumb cam stricat la Floreşti. Lucrurile ce s'au vândut din perensia casei. 52 15 40 4 20 4 părechi hamuri rupte de tot. Un covor vechiu. 2 scoarţe vechi. 1 foaie de scoarţă ruptă de tot. 1 blană de scurteică samur vechiu cu nişte petece vechi. 10 20 3 5 9 1 1 9 14 2 550 131 25 1 blană de pacea veche. 8 4 perdele de cit vechiu. 12 ciucuri de masă vechi. 3 4 feţe de perină de cit rupte. 6 9 perini groase de Braşov pânză. 11 10 5 perioare cu puf cu feţele lor. 1 20 manjeturi de cearceaf. 25 1 plapornă-> 1) vechiu şi rupt. 3 1 păreche ismene. 2 1 oglindă veche stricată. 17 1 hram vechiu verde. 80 1 scurteică cu cutup samur după comision veche. I I toc de feligene. 6 1 petec de chizmiriu rupt vechiu. 15 4 mindire pânză veche. 3 20 3 castroane de pământ cu capacele lor i 5 talere de pământ şi o farfurie. 24 1 % ocă untură de râmători. 20 1 scatolcă fărâmată Iăr de clondire. 2 focale de sticlă. I sepecior. I cupupene de galbin') 1 pecetă mităpală (?) 1 scatolcă muscălească veche. I foaie de scoarţă veche şi ruptă. I oglindă. 1 butcă veche. 946 14 adecă nouă sute patruzeci şi şase, parale patrusprezece. (Aci se Înşiră În foaia de zestre, după familii, .cu sexul, numele şi vârsta fiecăruia, "cincizeci suflete de ţigani". Urmează apoi:) Moşia Floreşti din Judeţu Mehedinţi cu moară pe apa Gilortului şi cu două vii. . Părţile de moşie din Giorrnan, Însă o parte a răposatei, o parte ce au cumpărat-o dela frate-său şi o parte dela D-ei Şetrăreasa Anica Poenăreasa. Partea din Lăcusteni cu o vie părăsită. Părţile de moşie din Murta, adecă trei părţi. 1) Cuvânt indescifrabil în original. 77 [78] Partea din Predeşti. O moară pe apa Giorocului ce se cheamă Râpa. O moară o stăpâneşte pe din două cu Dumitrana Locusteanca. O moară stricată tot pe apa Giorocului la Predeşti. . Un loc de casă aici in Craiova la mahalaua sântului Ioan cu ziduri vechi. Casele din mahalaua Maica Precista Mântuleasa însă curtea cu· grădina. . Datoriile casei ce s'au dovedit că este. datoare răposata. TaI. par. 2132, 20 463 20 192 90 20 28 10 13 73 9 94 5 23 23 2823 7 150 600 300 1600 200 724 166 27 3740 27 55 27 20 1400 400 78 " La. D-lui Sluger Băluţă, cu zapis şi dobândă până la Iunie in care întră şi talere 17 parale 20, după târgueli. La Kir Sandu Guran, asemenea cu zapis şi dobândă până la Iunie. La Logofătu Nicolae Mărescu. La Şerban Ovreiu după târgueli. La Matei cârciumaru din Floreşti pe vin şi rachiu ce au dat la pomenirea răposatului Ioan Poenaru. La Diaconu Eanca după nişte vin. La Neagul Croitorul fără de zapis. La Splţerie pentru doftorii. La Dumitru Croitoru. La D-lui Sărdar Panait DăIgean cu zapis. Un zapis 819 Maiu 10. Un zapis 819 Aug. 20. "" Aug, 19. La 819 Septembrie 15. " 20. " " Decembrie 20. 820 Aprilie 18 prin D-Iui Medelnicer Zătreanu, ce s'au dat Polcovnicului Zamfirache Caluda prin judecată pen­ tru arănda moşiei Cioroborenii arătându-ne şi sinetu : de cătră vechilu Polcovniculu] şi aceşti bani. In 20 rubiele tot prin Medelniceru Zătreanu ce-i au răspuns răposata faţă cu Stolnicu Viişoreanu, pe care şi răposata i-au dat Doftorului Şvab. In 10 rubiele, tot prin Medelniceru Zătreanu răspunşi răposatei, şi răposata i-au dat Doctorului pentru altuitu copilei. . Asemenea D-)ui Sărdariului fără zapis, care bani i-au dat răposatei, când au cumpărat partea de moşie din Giorrnan a Şetrăresii Anicăi Poenăresii, precum ne-au arătat .şi Logofătul Nicolae Amărăscu ce este rudă cu ră­ posata, zicând în frica lui D-zeu şi cu sufletul său că au' auzit chiar din gura răposatei că aceşti bani i-au dat D-lui Sărdarului atunci la cumpărătoarea acelei părţi de moşie şi i-aui hărăzit copilei. Ipac fără zapis eare i-au dat Dumitranii Lăcusteancăi pentru Neaga ţiganca ce au cumpărat-o, care o ţine Co­ man ţiganu, arătâadu-ne iarăş Logofătul Nicolae în frica lui D-zeu şi că au dat D-lui SărdariuJ aceşti bani pe ţigancă şi au dăruit iarăşi copilei. [79] 66 18 20 8818 14 'La Stoian Arnăutu ot Floreşti din simbrie. La cocoana Paulina Georoceanca. Adecă opt mii opt sute optsprezece lei şi parale patru­ sprezece' datoria ce s'au, găsit pănă acum. Prea sfinte Stăpâne! După jalba ce au dat Prea sfinţiei Tale O-lui biv vei Sardar Panait Dălgeanul şi O-lui biv vei Medelnicer Constandin Zătreanul, epitropii casii răposatei pităresei Saftei Vilara arătând că răposata la4 ale acestei următoare şi-au dat obştească săvârşire şi prin diata ce au făcut i-au însărcinat pe O-lor a fi epitropi casei şi a îngriji pentru toate, rugându-se Prea O sfinţiei Tale ca să ne orândueşti pe noi să facem catagrafie de toată perensia casei răposatei, şi după cinstită buiurdismă ce s'au dat poruncindu-ni-se a merge la casa răposatei, împreună şi cu preoţii de la sfânta biserică Maica Precista Mântuleasa, căreia cinstitei porunci următori fiind am, şi mers la casa răposatei de aici; faţă fiind şi noi preoţii dela numita biserică, lnpreună şi cu O-lor orânduiţii boeri, epitropi şi mai întâi am cerut de la O-lor diata răposatei prin care zic că i-au lăsat epitropi şi ne-au arătat-o, scrisă fiind din leatul 818 Decembrie 12 de un Stan Velişco Logofeţelu, şi iscălită chiar de răposata cu mâna sa, adeverită şi de Popa Anghel duhovnicu şi -Popa Stanciu duhovnicu, coprinzătoare fiind că Iasă c1ironoamă pe fiica sa Maria, ce din pântecile sale au născut- o, să fie moştenitoare, pe toate ce să va găsi după moartea sa, îndatorind părinteşte pe copilă, ca' să facă îngroparea după cinstea neamului său şi să-i caute 'de sufletu cu pomenile cele. obicinuite, şi tot intr'aceia diată mai la vale vezum scris leat 820. Iunie 3, zicând răposata fiindcă prin diata ce au făcut mai înainte nu i-au dat prin gând ca să-şi lase epitropi pentru chiverniseala avutului său până la creşterea copilei, iar acum la vremea apropierei sfârşitului său aducându-şi aminte atât de cugetul său cât şi din aducerea aminte altor obraze, au rugat pe O-lui biv vei Sardar Panait Dălgeanu şi pe O-lui biv veI Medelnicer Constandin Zătreanul gineri-său, de au bine voit O-lor a fi epitropi, care însărcinează a chivernisi avutul său cu bună orânduială până când va fi pronia lui O-zeu a să căsători fiica sa, plătind O-lor şi toate datoriile din avutul său, şi cu socoteala curată pentru toate la vreme cuviincioasă să arate aceluia ce i să va cădea - zicând şi aceste - că neputând iscăli tremurân­ du-i mâna de multă slăbiciune şi-au pus degetu În loc de pecete, scrise fiind de Logofătu Mihai Leoveanu Condicarul şi adeverită de Popa Ioniţă duhovnicu şi Diaconu Constandin. Apoi cu scumpătate am cercetat toate lucrurile câte s'au găsit în casă, şi pe urmă am mers cu Popa Iordache Economul împreună, şi cu O-lor boerii epitropi la moşia Geormanu de am luat înscris şi de acolo toate cele ce s'au găsit, şi din toate lucrurile câte s'au găsit atât aici cât şi afară, cele ce au fost cu putinţă s'au şi preţu it, iar la moşia Floreştii nu am mers, fiind-că după cercetarea ce am făcut, am dovedit că toate lucrurile de acolo le-au ridicat răposata şi le-au adus aici în viaţă af1ându-se, fiind moşia dată cu arendă, doar numai nişte porumb au rămas acolo care s'au trecut şi acela la perinsie;­ am cercetat şi datoriile casei răposatei şi ne-am pliroforisit că este datoare pe la cei ce să areată mai sus condeiele cele Însemnate cu zapise şi fără zapise, pe care le am dovedit că sunt datorii curate şi urmează a se plăti de Dumnealor orânduiţi boeri epitropi, precum şi cele ce s'au făcut la 79 [80] îngroparea răposatei şi de acum înainte cu pomenirile cele obicinuite până la împlinirea soroacelor, după cum răposata prin diata sa le orândueşte.­ Noi după cercetarea ce am făcut nu lipsirăm a arăta pre o sfinţiei tale. Metodie Archimandritu 820. Iunie 17. Iordache Iconomu Popa Anghel Duhovnicu Popa Stan Duhovnicu Popa Ioniţă. • ••••••••••• Condica Bis. cu Bradu din Ocnele-Mari Comunicare de Const. Daniilescu. Este condica în care s'au înregistrat toate averile bisericii acesteia la anul 1839, de către ieromonahul (?) Nectarie, eclesiarhul ctitorul bise­ ricii. Ea e compusă din 13� file mari cât jumătatea de coală obişnuită, hârtie de in puţin vărgată şi este legată de unul care nu eră tocmai bun legător de cărţi-cu piele la cotor şi hârtie pe scoarţe de carton cenuşiu câlţos, . Pe o etichetă în faţă e scris: "Condica Sfintei Biserici cu bradu. Pe fila întâia seaf1ă scrisă cuprinderea condicii; pe faţa filei ŞI pe verso starea bisericii pe din afară şi În lăuntru. Se continuă pe fila a doua pe ambele pagini, iar pe fila a treia e numai o însemnare pen­ tru o sumă de 168 Iei făcută în anul 1858. Filele următoare 4-19 inclusiv sunt albe, iar dela fila 20 până la a 25-a inclusiv sunt înregistrate in extenso 10 acte semnate de Nectarie ctitoru, arătându-se de unde provine proprietatea bisericii-danie, cum­ părătură ori stăpânire veche-, unde e situată, dimensiunile şi vecinii cu care se hotărăşte, cum şi cui i s'a dat cu' embatic ori cu arendă fiecare bucată de loc cu ecaretele aflate pe ea. Verso filei 25 şi filele următoare până la fila 79 inclusiv sunt nescrise. Cu fila 80 se înregistrează coprinderea contractelor ce le dau embaticarii, unii in anul 1839, alţii mai târziu: 10 acte, unele semnate, altele nu. Atât la filele prime cât şi la acte ş� la contracte în susul pa­ ginei e desemnat un capitel colorat cu flori, chiar când actul mai lung trece de pe o pagină pe alta următoare, cum e la actul" No. 8 de pe pagina verso a filei 23; în susul feţei 1 a filei 24 e desenat capitelul infiorat. Pe fila 85 e desemnat numai capitelul ; act, ori altă Însemnare nu e scris. Albe sunt filele până la cea din urmă cu No. 132. Pe aceasta e o scurtă Însemnare şi pe verso este procesul-verbal de numerotarea şi şnuruirea condicii de către primar la anul 1890. Transcriem textul, du pe cum urmează: Kondica SI. Biserici eu bradu, din oraşu Ocni, unde se prăznu­ eşte hramul sfinţilor îngeri Mihail şi Gavriil şi arătătoare pentru toată starea mişcătoare şi nernişcătoare după cum înlăuntru să cuprinde alcă­ tuită acum din nou şi trecute toate trupurile dă moşioare : atât dănii şi cumpărări, i alte acareturi-şi trase toate prin stânjin domnesc şi dăs­ părţite prin pietri hotară dăspărţit�are de vecinii răzaşi. Făcându-să a­ ceasta în zilele luminatului nostru .domn, George Dimitriu Bibescu, voe­ vod, prinţul ţărei româneşti, aflânduvse arhiepiscop şi mitropolit al Ungro­ vlahiei kiriu kir Neofit, în fericite zilele octitoriei sfinţii sale părintelui Nectarie sin Ionnichie ermonah la anii dela H-s: 1839 apr. 1. 80 [81] Starea bisericii de afară şi lăuntru, de câte să află. Sfânta biserică de zid cu două turle dă lemn noi. 2 Clopote, unul mai mare şi altul mai mic. iCurte a bisericii dă zid dă jur împrejur. Starea bisericii tnlăuniru. 1 Sfânta evanghelie fericată cu argint gros pă amândouă părţile. 2 părechi sfinte vase dă argint cu tot tacâmu lor. 3 linguriţă argint. 3 părechi paftale argint. 1 idem argint suflat cu aur. 1 cruce argint bună. 2 idem mai mici tot argint Iărdă scaune. 1 idem argint cu scaun. 3 sfeşnice dă alamă. 3 leturghîi dă slujbă. 1 evanghelie dă obşte fărdă argint. 1 cădelniţă dă argint. .. 2 idem madem. 1 icoana domnului H-s coroana, evanghelia, mâinile, picerele, şi două coroniţi, toate dă argint. , 1 icoana Maicii Domnului coroana dă argint, mâinile, piciorăle, coroana fiului şi trei coroane tot dă argint. sfinţii ingeri, coroanele, mâinile, sfânta cu sabia, picerele, pă­ mântu şi floarea, toate dă argint. 1 icoana sfântului Haralambiie coroana dă argint. 1 icoana sfăt Nicolaie, coroana, mâinile, evangheliia, picerele şi doă coruniţă toate dă argint. 1 sfântul Mina, coroana, picerele, dă argint. 1 siănt Ioan şi Grigore decapolitu, coroanele, mâinile, picerele, e­ vangheliile, aripile, steagul, sfitocul, toate dă argint. 1 prăsnicar şi coroanele hramului dă argint. 1 iconostas zugrăvit. 10 candele No. zece. 1 candelă mai mare cu trei candele mici la troajnic, 1 policandru mare cu 18 făclii dă alamă. 1 idem mic cu şasă făclii. 2 tratapoade. 12 icoane mici cu douăzeci. 2 sfeşnice mari dă lemn cu şasă făclii dă lemn zugrăvite. 4 făclii de lemn zugrăvite. 1 sfeşnic dă alamă madem. 12 minee dă lună. 2 octoice unu mare şi altul mic dă Rămnic. 2 apostole unu nou şi altu vechi. 2 penticostare unu nou şi altul vechi. I triod. 1 cazanie. 3 psa1tiri una nouă şi două vechi. I ciaslov mare dă Iaşi. 1 ciaslov de Rămnic bogat. 1 acaftistieri dă Sibii. 6 81 [82] 1 troijnic sfânt troiţă coroanele dă argint. 1 candilă dă mărgeli la sfintii împăraţi. 4 icoane vechi, trei şi una noă cu doă coroane dă argint şi mâi- nile şi evangheliile dă argint. 1 criştalniţă dă aramă dă oca 18 pentru botezul copiilor.: 1 păreche chilii cu doă hodăi în curtea bisericii. 2 stihare } 3 sfite care să slujăsc cu dânsăle veichi. 3 patrahire 1 stihari de acoperit. i si�afanită t 108 le� �O �arale,. adecă o sută opt p(a)rale 30 1 �dJeră I s'au gasat pa bani naht. oc. dr. 49 200 ceară de albină în mucuri şi în sloi oc(ale) 25. 4 25 idem în 1 urnânări galbine întregi. 6 200 ceară albă în mucuri. 2 tratapoade. 3 lăzi una mare şi doă mai mici. 1 tacâm nou. Aceste toate protocolindu-se atât de noi suptiscăliţii s'au găsâi"' in fiinţă şi spre dovadă am iscălit atât noi preoţii bisericii şi feţele de mai jos spre încredinţare. 1848 octomvrie 24 popa Matei duhovnicu (toate cele arătate mai sus popa Ioan sin popa Matei duhovnicu (s'au văzut în fiinţă. nedescifrabil. 858 aprilie 6. Lei 80 s'au priimit dela Ion Lăcătuşescu ginerile casăi răposatu Petcu cantaragiu. 64 idem dela Costaiche Mărcoiagoiu aprili( 6 . ....2±- idem dela chir Niţă Butoiu .... 6. 168 lăsaţi la domnu Iancu. Aceşti lei o sută şaizeci şi opt s'au dat în priimirea D. Posapit(?) astăzi la 1858 Noembrie 30. (Un capitel colorat) No. 1. Siliştea ce o are sfânta biserică cu bradu din acest oraş Ocnele Mari unde să prăznueşte hram{ul) sfinţilor îngeri Mihail şi Gavriil ce o are dată dă danie dă răposatul Zamfir al Florii cu soţii a lui Neaga tot dă aicea din acest oraş Ocnele Mari, dată pentru a d-Ior şi a pă­ rinţilor d-lor şi a tot neamul, pentru fericita pomenire a tuturor: fiind. de moştenire, şi dată dă a d-lor .bună voe care silişte să află în dosul numitei sfintei biserici, cu hotară \despărţitoare despre toate părţile, a­ decă despre răsărit să hotărăşte cI.,! sllişta lui Dincă Călin din vale şi pănă în deal, iară despre apus cu \siliştia lui chir Gheorghe popa Stan­ ciu calfa a lui chir Gheorghe Cralovianul ce o are cumpărată dă fii ră­ posatul(u)i Dicului zugraf, iarăş din\ vale şi pănă în dial, făcăndu-să mă­ surătoare şi cu stănjinul domnesc, adică pă trei locuri, însă capu din 82 [83] JOS lângă zidul curţii acestei biserici mai sus zise stânjini doăzăci, mi- locul stânjini cincisprezăci palme patru, capu din sus stânjini opt şi jumătate, iară lungu locului din vale şi pănă În dial stânjini şaptezăci tocmai, această silişte s'au dat cu embatichi lui chir Gheorghe mai sus zis a da sfintei biserici mai sus zise pă fieştecare an, câte lei doăzăci făr dă strămutare după glăsuirea înscrisului ce are la mână dat. 1 J Nectarie ec1isiarh ctitoru. (Capitel cu flori, colorat No.2. 1839 ocfomvre 26. • I I Siliştea ce o are sfânta biserică din oraşu" Ocni cu bradu unde să prăznueşte hramu sfinţilor Îngeri aici înmah(a)la alăturea cu silişta lui chir Sandu cojocarul, iară a sfintei biserici mai sus zise care silişte tot trupu s'au dat dă, danie dă răposatu Ioan Păsăruică cu soţii-sa Niţa, care trup dă pământ fiind tot supt stăpânirea lui chir Sandul mai sus zis: s'au rupt acest petec dintrănsul şi s'au dat lui Nicolae brat popi Ioan cu embatic a plăti la cutiia sfintei biserici mai sus zise pă fieştecar.e an câte lei doisprezăce fărdă strămutare după Învoiala făcută cu preoţii şi epitropii sfintii biserici, puindu-să piiatri dăspărţătoare dă toate părţăle şi măsurat şi cu stânjinul domnesc, adecă trei stânjini şi opt palme proaste la faţa drumului târgului capu din jos, stânjini patru şi lungu din drum păn În drum stânjini noă: avănd voie a-şi clădi şi a zidi şi a face ori ce va voi după glăsuirea înscrisului ce are la mână. Nectarie ec1isiarhul ctitoru. 1839 octombrie 26. (Capitel cu flori, colorat) No. 3. Siliştea ce o are sfânta biserică cu bradu din oraşu Ocnii, unde să prăznueşte h.amu sfinţilor îngeri cu veche stăpânire dată dă danie dă răposatu Ioan Păpăruică cu soţlla sa Niţa, care silişte să află aicea în mahalaoa bisericii zise mai sus dă la biserică peste drum alăturea cu siliştea iară a sfintei biserici ce o are supt stăpânire/a) d-lui chir Marin Marcoci, care loc să. află cu pietri dăspărţitoare În toate părţile şi măsurată şi .cu stânjinu domnesc adecă la faţa drumului târgului stân­ jini usprezece capu din jos, dăspre popa Ioan şi Nicolae brat stânjini şapte şi jumătate, iar lungu locului din drumu mare iar pănă în drum dăspre pomeniţii dă mai sus, această silişte fiind şi dă mai nainte supt stăpânirea lui chir Sandu Cojocaru ce şi are şi bina făcută pă dânsul, din care de a sa bună voie şi a soţiei sale au mai dăspărţit un codru de loc şi I-au dat lui Nicolaie brat popi Ioan, pă care i s'a făcut dăosăbit Înscris iată pă această pă cât mai sus să cuprinde cât au rămas supt a sa stăpânire după învoiala făcută de mai înainte atât cu ctitorii şi preoţii şi epitropii bisericii, au rămas ca pă fiieştecare an să plătească la cutii a sfintei biserici câte lei opt tocmai fărdă strămutare, după cum va glăsui înscrisul arătaţi fiindcă după Întocmirea ce s'au făcut acum din nou la toate siliştlle sfintei biserici s'au aşezat în stânjini cu piiatri dăspărţătoare. Nectarie eclisiarh ctitoru. 1839 Octombre 26. 83 [84] (Capitel cu flori, colorat) No. 4. SiJiştea ce o are sfânta biserică cu bradu de aicea din oraşu Ocnii unde să prăznueşte hramu sfinţilor îngeri Mihail şi Gavriil, care silişte să află aicea În mahalaoa numitei sfintei biserici alăturea cu siliştea lui Dumitru Niculi pârgarul, această silişte s'au cumpărat de sfânta biserică în epitropia d-lui chir Gheorghe Craiovianu dăla răposatu Ioniţă Puţi care şi dânsul au cumpărat-o dăla răposatu Pătru brat Dumitru Dicului, mai aIăturând încă un stânjin dă loc ce s'au cumpărat dăla Dumitru Di­ eului Iăcându-să tot un trup, care siIişte pă dă oparte dăspre răsărit să hotărăşte cu siliştea lui Dumitru Dicului, din drumul mare merge iar in drum, Ia părintele popa Matei Statiie pârgar-iar dăspre apus iară din drum(ul) mare alături a iarăş cu siliştea sfintei biserici chir Sandu, iară in drum Ia popa Matei, pă care Iăcându-să şi În stânjini domneşti lungu şi latul, adecă latul locului Ia faţa drumului stânjini 4: 8, adecă iasă capu din jos opt şi palme cinci, mijlocul locului opt şi trei palme şi un pumn Îngenunchiat: iară lungu locului optsprezăce. Această silişte s'au dat lui chir Marin Marcoci supt a sa stăpânire a plăti la cutiia sfintei biserici pă fieştecare an câte lei treizăci tocmai după Învoiala făcută pentru toată vremea făr dă strămutare, ci fiind că după intocmirea ce s'au făcut acum din nou Ia toate siliştile sfintei biserici s'au aşezat aicea in stânjini cu pietri dăspărţătoare. Nectarie ecIesiarhu ctitoru. 1839 Octomvre 26. (Capitel cu flori, colorat) No. 5. Siliştea ce o are sfânta biserică cu bradu dă aicea din oraş(ul) Oc­ nelor unde să prăznueşte hramu sfinţilor îngeri Mihail şi Gavriil, care si­ lişte să află aicea lângă valea cu năsipul intraceastă mah(ala) a numitei sfintei biserici, această silişte curnpărându-să dă mine mai jos iscălitul ctitor al bisericii, am dat-o dă danie sfintei biserici zise pentru a mea veşnică pomenire şi a părinţilor miei şi a tot neamul mieu, fiind sfânta biserică înputernicită în stăpânire ca ohavnică moştenire, care mai ală­ turându-să lângă dânsa încă doă petece dă loc ce s'au cumpărat din cu­ tiia bisericii dă cătră d-Iui chir Gheorghe Craiovianu epltropu=-şi acum la măsurătoaria ce din nou s'au făcut la toateâsiliştile bisericii ce să a­ rată trecute întraceastă condică rnăsurându-să, şi această s'au făcut toată un trup (adică) capu din jos măsurat cu stânjinu domnesc doăzăci şi şapte, mijlocu stânjini doăzăci şi trei şi jumătate, capu din sus doă­ zeci şi cinci şi palme şasă, iară lungu locului, şaptezăci şi jumătate, carele dăspre răsărit să hotărăşte cu valea din vale şi pănă în dial, iar dăspre apus cu siliştea Mihalcii fata popii lui Matei celi bătrâni prin pe­ trite ce sânt pusă hotară. Această silişte s'au dat supt stăpânirea popii lui Ioan sin Petrică slujitoru bisericii a plăti pe fieşte care an la cutii a sfintei biserici mai sus zise câte lei treizăci fiind ca o moştenire şi făr dă strămutare pentru toată vremea, după înscrisul ce i s'au dat la mână-i. Nectarie ecIesiarhu ctitoru. (1)839 octo(m)vr(e) 26. \ (Capitel cu flori, colorat) \ No. 6. Siliştea ce o are sfânta biserică cu bradu din oraşu Ocnelor unde să prăznueşte hramul sfinţilor înge�i Mihail şi Gavriil: această silişte a­ vându-ă sfânta biserică cu veche stăpânire mai denainte şi pă dăspre răsărit să hotărăşte cu silişta lui Dincă Nernţoi, din drum şi pănă În 84 [85] drum, iară dăspre apus cu siliştea lui din Pârlea, iarăş din drum şi pănă în drum, această silişte după vremi să mai cutrupisă dă cătră vecini ră­ zaşi şi aflându-să epitrop d-l(u)i chir Gheorghe Craiovianu, prin judecata cinstitei judecătorii locală au dăscoperit tot hotaru dând la lumină-prin alegere dă anaforă, care anafora să' află în păstrare în cutiia bisericii. Făcându-să şi măsurătoare cu stânjinu domnesc; faţa drumului opt şi trei . palme, în vale noă şi doă cirte, mijlocu(J) loculru)! s: noă şi o palmă: iar lungu, s: treisprezăce. Această silişte s'au dat supt stăpâniria popii lui Ioan sin Petre slujitor sfintei biserici, a plăti la cutiia sfintei biserici pă fieşte care an câte lei treizăci, după învoiala făcută, fiind ca o moş­ tenire şi fărdă strămutare pe(n)t(r)u toată vremea: după cuprinderea În­ scrisului ce are la mână dat din partea noastră. Nectarie ec1esiarhu ctitoru. 1839 octombrie 26. (Capitel colorat, cu flori) No. 7. SHiştea ce o are sfânta biserică cu bradu din oraşu vei Ocnă şi cu casă făcută pre dânsa şi dată dă danie dă răposatu Iog(o)(f)ăt Niţul Bi­ cuI din Bucureşti, sfintei biserici mai sus zise la care se prăznueşte hramul sfinţilor îngeri Mihail şi Gavriil: care pă dăoparte dăspre răsărit să hotărăşte cu siliştea casii lui Dincă cismarul din drumul vechi drept în râu sărat prin pietrile ce sânt puse hotară, iară despre apus CU părâu iarăş din drum în râu sărat, pre care şi la măsurătoarea ce s'au făcut acum din nou la toate siliştiJe biserici, măsurăndu-să şi aceasta au eşit faţa drumului - stânjini domneşti doăzăci şi trei: mijlocul locul(u)i noăsprezăce, capu din jos la râu stânjini doăzăci şi unul: această si­ Jişte să află supt stăpânirea d-Ii chir Gheorghe Craiovianul(u)i şi cu casa ce să află făcută pre dânsa, fiind datori a plăti pă fiieşte care an la cutiia sfinti Biserici câte lei 40, adică patruzăci fărdă strămutare, d-l(u)i şi clironomii d-l(u)i după înscrisul ce-l are la mâinile d-lui din partea noastră. Nectarie ec1isiarh(ul) ctitoru. (1)839: octo(m)v: 20. (Capitel colorat, cu flori) No. 8. Siliştea ce o are sfânta biserică cu bradu din Oraşu Ocnă unde să prăznueşte hramul sfinţilor îngeri Mihail şi Gavriil aicea în ţigănie tot în mah(a)l(aua) sfintei biserici alăturea cu siJiştea lui Petre Cosac, care un petec din trânsa să află dată dă daniie dă un Florea ertatu cu soţia sa Dumitra şi după vremi cutrupindu-să dă un Ioan sin Statiie pârgarul. alăturaşi fiind lăngă această petec dă si1iştea şi aflăndu-să epitrop d-lui chir Gheorghe Craiovianul şi văzând acesta petec de silişte cutrupit de pomenitul, au dat jalbă cinsti(tu)lui divan din Râmnic şi la înfăţişare au căşti gat, drept după coprinderia anaforaJii ce să află în păstrare În cu­ tiia sfintei biserici şi cu alte hârtii ale pământului, şi tot d-lui pomenitul epitrop dorire având a face ze�re sfiintei biserici, au mai cumpărat şi alte petece dă pământ dăla alţi lăcuitori, pre care alăturându-le şi iăcân­ du-le tot un trup să găseşte la faţa drumului târgului, din hotaru lui Ioan sin Statiie pârgar pănă în hotaru lui Petre Cosac neguţătoru şapte stânjini domneşti şi o şchioapă îngenunchiată, la al doilea măsurătoare unde să strâmtiază la poarta lui Petre patru stânjini şi trei palme, al treilea măsurătoare în bătătura lui Ioan sin Statiie undesfârşaşte siJiştea lui Petre trei stânjini şi trei palme, şi dă aicea apucă prin sălcii pă scursura izvoarălor, şi merge În râu sărat-, dăspre răsărit iară dăspre 85 [86] apus cu pomenitul Ioan sin Statiie să zicem şi al doilea din dial din drumul târgului din marginea pârâului ce vine după valea cu năsipu tot alăturia cu pomenitul din hotar În hotar piietri dăspărţitoare pănă scoboară in râu sărat. Făcăndu-să măsurătoarea şi lungului locului din vale şi pănă în dial au eşit stânjeni domneşti cincizăci şi opt palme patru, ci pentrucă la măsurătoarea ce s'au făcut acum din nou la toate siliştele sfintei biserici măsurându-să şi acesta s'au aşezat aice a fi spre stătornicie, care această silişte s'au dat lui chir Petre Cosac zet Stanciu cizmar, care după invoiala făcută să plătească pă fiieşte care an bisericii câte lei doăzăci, după inscrisul ce-l are dat din parte-ne Iărdă strămutare. Popa Ioan sin Petre, epitropul Biserici(i). 1842 apr. 23. (Capitel cu flori, colorat). No.9. Siliştea ce o are sfânta biserică cu bradu din oraşu Ocni unde să prăznueşte hram sfinţilor îngeri care si1işte să află ai cea În numita ma­ hala la făntâna din ţigănie dată dă daniie dă răposat(ul) Grigore fratele Ancuţii Vilăi, numitei sfintei biserici mai sus, pe(n)t(r)u a d-l(u)i şi a părinţilor d-I(u)i veşnică pomenire, care silişte fiind dă moştenire să află Între siliştile zise mai În jos: dăspre răsărit din drumul târgului Ocni alăturea cu siltşta lui Statiie al Vilăl merge dă dă in siliştea lui Ioan Golăto (Goloiu P) ţiganu, iară dăspre apus cu mai sus pomenita Ancuţa, iarăş din drum şi iară în siliştea lui Ioan Goloto; care la măsurătoarea ce s'au făcut acum În stânjini domneşti au eşit la faţa drumului din hotar şi pănă in hotor stânjini unsprezăce şi în vale dăspre Goloto stănjini zece, lungu locului din drum şi pănă în vale, stânjini cincisprezăce, care această silişte după vremi să mai cutrupise dă vecini rezaşi, iară În zilele epitropii d-li chir Gheorghe Craiovianul aflându-să epitrop bi­ sericii, au dat jalbă cinstitului divan local şi au descutrupit această silişte prin judecată cu anafora şi scoţându-să la lumină, s'au dat cu embatic 10g(0)f(ătu)l(u)i Ioniţă Glodianu a plăti pă fiieşte care an câte lei şais­ prezăce, după invoiala ce au făcut cu epitropii şi preoţii blserici. Nectarie eclisiarhu ctitoru. (1)839 Octo(m)v(re) 26. , (Capitel flori colorate). No. 10. Casa cu siliştea ei pământ de moştenire ce o dă dă daniie sfintei biserici cu bradu de aici din oraşul Ocnelor mari răposatu Ioan Ditu cu soţii a sa Stana, care silişte şi casă să află aicea in mahalaoa numitei sfintei Biserici aicea lângă Marin Plăcintă in dreptul vătafului Radului Panl în marginea drumului hotar unde s'au pus piiatră prin picătura casi drept prin hotară în râu sărat,care şi 19, stânjini au eşit in dosul casii dăspre Marin Plăcintă din hotar pănă in hotar dăspre râu cinci stân­ jeni domneşti. Capu din jos lângă vale st. cinci, iară lungu locului stân­ jini şapte, această casă cu cele ce să află in trânsa i cu locul după cum mai sus să cuprinde s'au dat cu\embatic vătafului Radu Pani pe(n)t(r)u care este dator a plăti la cutii a �fintei biserici mai sus zise pă fiieşte care an câte una ocă făclii dă ceară galbine curate după invoiala făcută cu preoţii şi epitropii bisericii. \ Nectarie ec\isiarh, c(ti)toru. 1840 Apr. 23. 86 [87] Urmează apoi .Contracturile ce le dau mahalagiii sfintei Biserici cu Bradu, unde se prăznuieşte hramu sfinţilor îngeri; unii dintr'înşii ce ţiri siliştele sfintei biserici cu embatichi, după învoiala ce au făcut cu epitropii şi preoţii sfintei biserici mai sus arătate, după cum în jos să arată trecuţi fieştecare". Reproducem în întregime cuprinsul celui dintăi, iar pe celelalte le dăm în rezumat, formularele fiind identice. Fiecare dintre ele, caşi titlul de mai sus, e scris cu iniţială înflorită şi în cr.lori. Adecă eu carele mat JOs, mă voi iscăli dau acest Înscris al mieu la cutiia sfintei biserici cu bradu, unde să prăznueşte hramu sfinţilor îngeri Mihail şi Gavril de ai cea din oraşul Ocni i la mâna sfinţiisale părintelui Nictariie ec1isiarhului sin Ionichie ermonah octitorul sfintei biserici, şi la mâna d-lui jupân Gheorghe Craiovianul epitropul sfintei biserici, şi preo­ ţilor, popa Matei şi popa Ioan Petre, spre a fi ştiut că având sfânta biserică o silişte dată dă daniie dă răposatul Zamfir al Flori şi dă soţiia lui, pentru a lor veşnică pomenire; care silişte fiind în dosul bisericii asupra dialului lacului dă unde, pă dă o parte să hotărăşte cu silişta lui Dină Călin iară pă dă altă parte cu mine, dându-mi-să mie cu embatic pă care sânt dator a plăti la cutiia sfintei biserici pă fiieştecare an câte lei 20, adecă douăzeci după îuvoiala ce am făcut. Şi mă leg că voi urma întocmai, iară când în soroc dă pravilă nu voi plăti arătatu embatic nici eu nici cJironomii miei, atuncea orice inbunătăţire va fi va rămânea pă sama sfintei biserici fărdă nicio plată, legându-mă că voi păzi şi hotarele a nu să călca: şi spre încredinţare m'am. iscălit însurn cu mâna mea. 844 ghenar 31 (scris peste 839 act. 26) (şters prin radere) (Gheorghe popa Stanciu) Marko Raicovici platnic şi câte cinzeci de dr(amuri) zmirna. II Pentru • un petec de pământ" pe care a făcut o prăvălie "în marginea drumului mare", cu chirie de 12 lei pe an. Se dau hotarăle. Nesemnat. Data: 1839, Oct, 26. III Pentru o sălişte unde Îşi are făcută casă embaticarul, cu 8 lei pe an. Se face acum şi măsurătoare, hotărnicindu-se vecinătăţile locului. Tot nesemnat. Data: 1839, act. 26. IV Pentru un loc de casa şt o silişte .cu havaet", cu 30 lei anual, în două câştiuri. Nesemnat. Data: 1839, Oct. 26 V Pentru o ogradă .lângă valea nisipul", cu măsurătoarea şi fixarea hotarelor. Semnează: Popa Ion sin Petre. 1839 act. 26 87 7i-i--i�.'·.Î.W"""""""""""" [88] Data: 1840, Apr. 23 . VI Acelaş, la aceiaşi dată, pentru o siJişte unde are casă, Preţul 10 lei pe an. Măsurat şi hotărnicit. VII Pentru o siJişte cu casă, lăsată danie bisericei de logof. Niţul Bicu din Bucureşti, în mahalaua bisericei. Se mărgineşte cu .Pârvul lui Ion Diţu" şi cu Râu sărat. Semnează: Gg. Craioveanu, la 1839 act. 26. VIII Un loc cu embatic, cu 20 lei anual. Semnează: Petru Cosac Zolă, Sitaciu Marcu cu doi martori. Data: 1842, Apr. 20 IX Pentru un petec de silişte .în ţigănie", cu embatic, cu 16 lei a- nual. Nesemnat. Data: 1839, act. 26. X Pentru casa lui Ioan Diţul, a bisericei, cu tot cuprinsul ei, cu .0 icoană nouă" şi cu pământul, urmând a plăti pe an la cutia sf. biserici câte • una ocă făclii de ceară galbenă curată, fărdă strămutare". Semnat prin punere de deget: Vătafu Radu Pani, cu martori: Bratu Marianea şi Sandu Pop. •••••••••••• Cartea de hotărnicie a moşiei Vulpeni 1) Balş-Romana ţi Din cinstita poruncă a Divanului fiind noi orânduiţi la satul Balşului . Sud Rornanaţl, unde având pricină de hotărâre şi de împăr­ ţeală Preda bărbierul şi Andrei Socol împreună cu toţi moşnenii ce au' moşie în hotarul Vulpenilor şi venind la faţa locului, unde fiind toţi' moşnenii faţă, le-am cerut să ne arate cărţi Re moştenire şi zapise de cumpărătură ce vor fi având şi nu s'au găsit la nrminea nici o carte, fără de cât se găsi un hrisov al răposatului Radu Vodă, ficiorul Mihnei Vodă, dat lui Crăciun Banul dela leatul 7121 Noemvrie 14, de scrie dove­ dind şi pentru moşia Vulpenilor de aicea dela Balş, care dintr'acel Ban-Crăciun se trage Popa Barbu cu fraţii lui şi Matei cu fraţii lui J. Constantin Cărăban ce se numesc' boeri. Dar ceilalţi moşneni ce se numesc Căzăneşti, zicând că au ră­ pus cărţjle în vremea răsmiriţlJor de demult şi neavând cărţi, i-au în­ trebat cum le-au fost stăpânirea până acum? iar ei au răspuns: ceata boerească şi ceata Căzăneştilor, cum că au avut de Ia moşii şi de la părinţii lor stăpânire în hotarul VulpeniIor, ceata boerească o parte şi ceata Căzăneştilor două; şi poftind ca să le facem moşia trei părţi, am făcut stânjin şi am tras moşia întâi din Miriia până în Olteţ pe trei locuri, şi din Olteţ până în Strehaia, iar pe trei locuri; şi s'au găsit la capul moşiei despre Răsărit pevla Miriia din hotarul săpăturiior până ÎI1 hotarul Teiuşului stj. 690. La mţjloc din hotarul Bistriţei până În ho- tarul Teiuşului stj. 994. \ 1) va Ia Note şi Com'unicări pag. 108. 88 [89] Î J ; Trăsura dela Olteţ din hotarul iar al Bistriţei, prin cnvina pana In apa Olteţului stj. 720. Trăsura de prin Săliştea cea mare din hotarul Balşului al Episcopii până în hotarul Mătneştilor, iar al Episcopii sti. 1110. S'au tras şi pe la o vale ce se zice Scorbura. Iar din hotarul Balşului al Episcopiei, până în hotarul Răcoviceanului sti. 1072. S'au f as şi despre Scheaua pe la capul moşiei, despre apus din hotarul Balşului a Episcopii, până în hotarul Răcoviceanului, sti. 339. Şi făcând această moşie trei părţi mari, dând Căzăneştilor două părţi şi boerilor o parte, după stăpânirea ce au avut până acuma şi venind ei de-a lor bună voe înaintea noastră, le-am făcut moşia trei părţi şi am dat să ţie Căzăneştii două părţi cu toţi moşnenii lor, pe din sus despre hotarul Balşului şi ceata boerească le-am dat pe de la vale despre hotarul Măineştilor şi Episcopiei şi ai Răcoviceanului. Şi trăgând moşia cu stân­ jinul, le-am pus pietri printre dânşii, din Miriia până in Olteţ trei pie­ tri şi din Olteţ până în Schiaua alte trei pietri. Arătăm şi suma stân­ jinilor cine cât să ţie. Trăsura I-a a Căzăneştilor despre Miriia, pe la capul moşiei des­ pre răsărit stj. 460. din hotarul săpăturile până în piatră, unde s'a pus despre boieri. A două trăsură a mijlocului, din hotarul Bistriţei până în piatră, unde s'a pus despre boeri sti. 664. Trăsura de pe lângă Olteţ prin criuină, iar din hotarul Bistriţei până unde s'au pus piatra despre ba eri sti. 490. Trăsura din Siliştea cea mare, din hotarul Balşului, al sf. Episcopii până în hotar; iar unde s'a pus piatra despre beeri, sti. 740. Trăsura de pe la scorbura, din hotarul Balşului al Episcopiei, până unde s'au pus piatra despre boeri, stj. 714. Trăsura de la capul mo­ şiei despre apus pe la Scheaua, iar din hotarul Balşului, al Episcopiei, până unde s'a pus piatra despre boeri, stj. 226. Arătăm şi partea boe­ rească, începând iar de la capul moşiei de la răsărit despre Miriia, din piatra pusă despre Căzăneşti până la hotarul Teişului, stj. 230. Trăsura de la mijloc, iar din piatra ce s'a pus despre Căzăneşti până la hota­ rul Teişului, la măr în brazdă, stj. 332. La trăsura de pe iângă Olteţ prin criuină, din partea ce s'a pus despre Căzăneşti până în apa 01- teţului, sti. 260. Trăsura dupin săliştea cea mare, din piatra ce s'a pus despre Căzăneşti, până în hotarul Măineştilor, al Episcopiei, sti. 345. Trăsura dela Scorbură, iar din piatra ce s'a pus despre Căză­ neşti, până în hotarul Răcoviceanului, stj. 332. Trăsura despre apus pe la capul moşiei, din piatra ce s'a pus despre Căzăneşti până în hota­ rul Răcovtceanului, stj. 88. S'au dat ca să ţie şi Păiseştii din partea boerească : Diaconu Barbu cu fraţii lui, Constantin cu fraţii lui, Dia­ conu Stoica iar cu fraţii lui, li s'au dat stj. 20. pentru 10 stj., viile în­ fundate ale lor cu pomii lor din gard până în gard, iar zece (10). stj. de la capul moşiei din Miriia până în Scheaua peste tot hotarul din şease trăsuri si locul de cârciumă înfundat la pod. Arătăm şi un zapis de la leatul 7259, ce s'a stăpânit până acum. Arătăm şi semnele din împrejurul hotarului Vulpenilor, începând de la capul moşiei despre ră­ sărit, din hotarul săpăturile, din drumul Teişului şi de aci drept spre apus pe mejdină, alăturea cu mărul unde s'a făcut semnul şi de aci drept pe mejdină în apa Olteţului şi de aci drept pe apa Olteţului, unde iasă la capul malului, în stejarul înfierat, pe scursura vălcelei, unde se hotă­ răsc cu hotarul Măineşti, a sf, Episcopii, de aci drept în piscul Adân­ caţii peste vale în deal prin pivniţa lungului, alăturea cu hotarul Măi­ neşti şi merge pe scursura vălcelii în Balaura şi sue în deal la locul cu frasinul şi de aci coboară In scorbură, pe din jos de fântâna cu apa aIbă, In gura Ciocanului ce se hotărăşte cu Răcovlceanu şi apucă pe 89 [90] matca Scorbura la deal până în vălceaua grecilor, la deal în scursura vălcelei vîn gârntţa înfierată, sue Î� deal la locul cu frasinu, despre Scheaua şi apucă pe mejdlnă' pe Piscul roşiu, alăturea cu hotarul Răco­ viceanuluişi pogoară În matca Schelii despre apus şi apucă pe matca Schelii spre miază noapte, până în hotarul Balşului al episcopi ei şi de aci iar alăturea cu hotarul Balşului spre răsărit, prin lacul din drumul Robăneştilor şi tot spre răsărit, În piatra veche din drum şi de aci ală­ turea cu Poşta iar În piatra Balşului a Episcopii. De aci pogoară în piatra din drum alăturea cu hotarul Balşului la vale, în piatra cea dinain­ tea bisericii de piatră, drept in Olteţ pe lângă părul cocoşat, din apa Olteţului tot spre răsărit, alăturea cu hotarul Bistriţe şi din capul hota­ rului Bistriţei pe scursura Bălţii, până În hotarul săpăturilor, în colţul moşiei, unde se încheie tot hotarul Vulpenilor. Deci şi noi după împărţeală şi alegere, le-am pus şi pietri şi semne, după foile ce le-am dat fie căruia, să aibă a ţinea şi a stăpâni cu pace unii de către alţii, lipsind pricina dela mijlocul lor, că noi aşa am găsit cu cale şi dreptate; iar cât pentru pricina cârciurnilor de la podul cel mare, am făcut trei părţi, adică şase cârciurni : două partea boerească şi patru partea Căzăneştilor; iar cât pentru un codru din Sălişte ce se cheamă AIăuga, am făcut iar trei părţi: una să o ţie par­ tea boerească şi două despre partea Căzăneştilor să ţie Căzăneştii cu toţi al lor, pe şeapte moşi, Însă de parte câte stj. 75, Căzăneştii stj. 150 şi partea boerească stj. 75. Deci noi după cum l-am împărţit şi le-am ales, le-am dat înscris, iar cea mai după urmă hotărâre li se va face de către Divan. Dupe cartea de mână a cinci moşi Câzâneşti, din hotarul Vulpeanca=Batşu. S'au ales şi partea Căzăneştilor, ce se trage din Balauri, pe cinc moşi din Andrei Socol, până în ceata boerească, hotarul lor: I. La capul despre răsărit la Miriia. din Andrei Socol până în piatra boerilor, stânjini 329. II. Trăsura de La mijloc din Andrei Socol până în piatra boe- rească, stj. 404., , III. Trăsura de Lângă Olteţ, iar din Andrei Socol până în piatra boerească, stj. 350. IV. Trăsura din Săliştea Alăuga, iar din Andrei Socol până în boeri stj. 95, afară de stj. 6. ce s'au luat din partea lor şi s'au dat lui Andrei SocolşiStanciului Belei. V. Trăsura prin Siliştea cea mare, din Andrei Socol până în piatra boerească, stj. 550. . VI, Trăsura pe La Scorbură, din Andrei Socol până în piatra boe­ rească, stj. 510.. VII. Trăsura de La Scheaua, din hotarul lui Andrei Socol până in piatra boerească, stj. 162. . Deci, de alegerea ce Ie-am.Iăcut, să aibă a stăpâni această moşie ce scrie mai sus şi după cum sÎau aşezat şi în ocolnica cea mare, osebit de ceilalţi moşneni să stăpâ�ească cu pace. o 1782, Noembrie 6. (ss) Constantin Târnoveanu bi�el logofăt. (ss) Pătru Ninoveanu veI logofăt. •••••••••••• 90 [91] ••••••••••••••••••••• a •••••••••••••••••• � ••••••••••••••••• a ••••••••••••• • • i OLTENIA 'POhKLORISTICĂ i • n · . . . •• m ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 3 ••••••••••• • r Zorilor, surorilor Nu pripirăţi cu zoritu Până Ion s'o gătise Sa dea cărţi in toate părţi Şi răvaşe în toate oraşe; Neamurile să se-adune, De merinde să-i gătească Nouă cuptoare de pâine Şi iar nouă de mălae, Şi iar c'o vaca grasa, Şi iar c'o bute de vin, ca eu pe-aici nu mai vin. Scoală Ioane, scoală, Că multu-l de-aseara, De ieri dimineaţa, ' De când ai 'ncetat Gură cu tăcerea, Ochii cu vederea Scoală Ioane, scoală, Scoală de te roaga Tot de soţul tau, Numele sa-ţi scrie In dunga postăvii : Nume i-o vedeare Şi turta ţi-o dare. Şi iar mi te roaga Tot de soţul tau Numele să-ti scrie In urechea vedrii; -" Firule, firule, Fir de trandafir, Ce mi-ai zăbăvit De n'ai influrit Şi azi-dimineaţa, Ca ieri dimineaţă?" -" Eu mi-am zăbăvit Până-am desparţit Se cântă afară pe prispă, cu faţa la răsărit. Răsai soare, Irăţioare: De- i răsări soare roşu, Suîleţălu-i tot coşu (1); De-oi răsări mohorît, Suîleţ ălu s'o gătit. Plânge masă, plânge casa, ca pleaca stăpân de-acasa; Nu pleacă să stapăneasca, . Ci pleacă să putrezească, Plângeţi uşi, plângeţi fereşti, Că eu nu mai stăpânesc, Mă duc ca să putrezăsc Il Se cânta în casă, cu faţa la mort. Nume ţi-o vedeare Şi apa ţi-o dare. Scoală Ioane, scoală Şi iar mi te roaga, Iar de soţul tău, Numele să-ţi scrie In bucium de vie; Nume ţi-o vedea-le Şi struguri ţi-o dare. Scoală Ioane, scoală Şi iar mi te roagă, Iar de soţul tau Şi ţie să-ţi faca O fântână vie Cu apă salcie Dţ:l-a de-ţi place ţie. JlI Se cântă în casă, cu faţa spre mort. Tata, de copii, De fraţi de surori, De grădini cu flori, Şi de vecin ei, C'am trait cu ei Şi de vecinele, C'am trăit cu ele. 1) Sub denumirea de .,Zorile" se înţeleg toate bocetele ce se zic din ziua morţii şi până in ziua înmormâutăr ii, În comuna Tismana -Gorj şi împrejurimi. 91 [92] Scoală Ioane, scoală, Scoal'de mi-te roagă Iar de soţul tău Şi ţie să-ti deare Un ban de argint, Că te duci la târg. Şi să-ţi târgueşti Trei căciule negre. Să-ţi iei seama bine, Veniţi, rude doritoare, Luaţi pânza de pe picioare, Vedeţi moartea cu fioare. Veniţi, rudelor, cu totul, Scoală Ioane. scoală, Scoală de te uită Că noi am venit, C'am şi auzit Că eşti călător Dintr'o lume 'ntr'alta, Dintr'o sară 'ntr'alta. Scoală de te uită; Cu ochii priveşte, Cu gura graeşte Şi le mulţumeşte; Şi te uită bine Care cu ce vine. Să tăi seama bine Pe cale 'nainte, Că-i calea curată, Cu doi boi arata. Cu grâu sămănată, Cu grâu de-al mărunt, Grâu de primă-vară, IV Se cântă, tot în faţa mortului. Pe cale 'nainte La mâna direaptă, Că 'nainte 'ţi iasă Trei feciori de crai, Dar lor să le dai, Să te ducă "n rai, In dealul cu jocu, C'acolo ţi-e locu. V Tot în casă. Luaţi pănza de pe mijloc. Vedeţi moartea mai cu foc, Luaţi pânza de pe obraz, Vedeţi moartea cu necaz, VI Tot în casă. sa mai veniţi iară. Scoală Ioane, scoala Şi iar mi te uită, Să ţii seama bine La mâna direaptă, Că-i calea curată . Şi 'nainte-ţi Iasă Tineri şi bătrâni Şi copii de-ai mici Şi cete de fete. Direapta s'o 'ntinzi Şi să mi-i cuprinzi. Ei te-I'n întreba-le: Datu-le-arn cevale? Bine să le spui Că noi le-am trimes Lume din stupină Şi flori din grădină, Cu aţă legate, - Cu lacrămi udate. VlI Se cântă afară, când vine cu suliţa 2). Bradule, bradule, Soarele te· o arde Cin 'ţi-a poruncit Şi văntu te-o bate. De ai coborît Cin' ţi-o poruncit De-pe-un crac de munte, De ai coborît Dela loc pietros, Dela loc pietros Dela hai mai mulţi, Şi să vii aicea Şi mari şi rnărunţi, \, La MI mârcinos (mocirlos}? Cam pe-o coastă 'fi vale, - Ion mi-o poruncit, In fată de soare. , Că el m'o 'rnbunit: 2) Sub numele de suliţă se înţelegi bradul împodobit, sau pomul, cum i se mai zice, care se pune la capul mortnlui, lângă cruce. 92 [93] Că el mă sădeşte, Nu mă săcueşte Dar el m'a minţit, Că m'a săcult Pela rădăcină Cu fum de tămâie, Mai pe la mijloc Cu coaje crestată VllI Şi cu flori legată, Sus pe rărnurele Chiţi 1) de f1oricele. - Bradule, bradule, Bate vântu dela vale, Eu să mă sui în vârf la tine, Să mă uit în sat la mine, Să văd -care cu ce vine. Se cântă când pleacă cu mortu deacasă, in drum spre biserică. Hăi, Mi, hai boilor, hăi, Cu potcoave de argint, Hăi, hăi, hăi şi nu prea. hai, Cum nu s'a mai pomenit. Că ce d�ci, n� ma.i aduci! Bucură-te mănăstire Eu să şuu c'ai mat aduce, . '. . V'aşi scălda cu lapte dulce, Că frumos plocon Iti vine ; Coarnele le-aşi polei, Nu vine să stăpănească, Picioarele le-aşi potcovi Ci vine să putrezească. IX Se cântă În fata gropii, când incep să arunce ţărănă. Pămănte, pămănte, Tu mi-ăi fi părinte, Nu te lăsa greu Ş' A • Pe trupşoru meu. I tu ţărânioară. De azi. înainte, Mi-ăl fi surioară. Cules din Tlsmana-sGorţ, colecţia Const, A, Calotescu . •••••••••••• Obiceiuri şi credinte dela tară-din Oltenia Culese de Gh, 1. Dumitru De anul nou. Multe sunt .obiceiurtle care se mai păstrează încă în coliba ţăranului. In treacăt vom pomeni câteva din cele mai princi­ pale, începând cu Anul Nou, - In seara Anului nou se vrăjeşte, se adună flăcăi şi fete în câte o casă unde găsesc ei cu cale - de obiceiu unde sunt fete mai multe-, spre a-şi ghici norocul. Acolo, câte o femee măritată, fără să fie văzută de ceilalţi, ascunde sub străchini cu gura în jos câte un obiect ca: oglinda, inelul, pâine, sare, ardei, pahar, ban, piepten, săpun, cărbune, păr şi altele. După aceea, îi pune pe rând pe fiecare să ridice câte o strachină. Se face mare haz când câte un flăcău nemereşte sub strachină paharul, care însemnează că va lua o soţie beţivă; dacă nimereşte oglinda, va fi fudulă şi leneşă (toată ziua va sta cu ochii în oglindă); inelul: mândră; pâinea şi sarea: bună; ardei: vrednică, iute; pieptenul: colţată, certăreaţă; săpunul: proastă; cărbunele: neagră; părul: bătrână. După ce au repetat de trei ori fiecare ridicatul străchinii, ies afară din casă şi, pe rând, fiecare fată e legată la ochi, purtată de un flăcău la un gard de stobori 2) şi, punând mâna pe câte un stobor din nemereală, în dreapta şi la cel de-al zecelea se opreşte şi-i pune un semn (îl leagă cu un fir de aţă roşie). Dimineaţa merge să-I vadă. Dacă stoborul este 1) chiţi = chile (mănunchiuri), pluralul lui : chită, 2) Gard �e stobori e din spărturi de lemn necioplite. 93 [94] înalt şi bine cioplit, soţul va fi frumos şi fudul; de va fi cu coajă este bogat; iar de nemereşte vr'un stobor strâmb şi cu noduri, prietenile o potrivesc cu toţi sluţii din .sat. Şi aşa pe rând, in glume şi veselie, îşi încearcă fiecare norocul. Femeile mai bătrâne îşi au şi ele rosturile Jor de Anul nou. Iau seminţe de cânepă, se aşează la vatră şi pe vatra încinsă pun câte un bob de cânepă în numele cuiva din casă; dacă bobul sare sub ţăst, e semn că trăeşte mult; însă dacă bobul sare afară, atunci e semn că n'are zile lungi. Şi tot aşa pune pentru fiecare membru al familiei, rude şi duşmani, apoi restul de seminţe îl pârporeşte 1) în spuză şi-l pă­ strează, că e bun pentru alinat dorul de urechi. Tot în ajun de Anul nou ţăranii cumpăniţi în ale gospodăriei îşi au "şi ei obiceiurile lor. Pun cepele, să vadă dacă anul este ploios sau secetos. Se iau 12 cepe (câte luni sunt în an), se tae fiecare ceapă pe jumătate şi se scoate câte o foae (ghioace). Se aşează la rând pe masă ghiocile de ceapă alese, cu gura în sus, punând pentru fiecare lună câte una. Dimineaţa, care din ghioci are mai multă apă, acea lună va fi mai ploioasă; care este seacă, şi luna va fi secetoasă. Dintre copiii cari nu prea dau pace bătrânilor, se strecoară câte unul mai bun de şoade şi pune sare in unele ghioci. Acestea, fireşte, dimineaţa sunt pline cu apă, În­ curcând astfel calendarul bătrânilor, In vărsatul zorilor se anunţă Anul nou prin focuri de armă şi cântece de lăutari, cari umblă din casă in casă. Copiii dela 5 ani în jos - e ziua lor - inainte de-a se crăpa de ziuă, căci nici lor par'că nu le arde să doarmă, îi găseşti îmbrăcaţi, sărind prin zăpadă, alergând prin toate odăile casei in mustrările mamei, negăsind unde să-şi plimbe bu­ curia de care sunt cuprinşi, căci pela o vreme trebue să meargă cu pă­ rinţii, cu plocon, să-i dea moşicile la grindă. Acolo părinţii, In numele copiilor, încing un chef de nu se termină decât a doua zi pe Inserate. Când s'a făcut ziuă deabinelea, copiii mai mărunţel de şcoală merg pela rude, sorcovind pe bătrâni, urându-le sănătate. Alţii umblă cu sac­ sii (ghivece) cu grâu verde prin case, urând gospodarilor belşug pe vară . . De Bobotează. Cu o zi înainte de Bobotează lumea posteşte. Preotul umblă prin sat de botează pe credirîeioşi. In toate casele este deretecat din proaspăt, fiind Împodobite cu diferite scorţeturl curate, în­ tinse pe ziduri. Fetele mari, înainte de-a intra preotul în casă, pun pe pragul casei un mărgean roşu. Dacă preotul trece peste el fără să bage de seamă, fata il ia şi doarme noaptea cu el sub cap, ca să vadă ce visează. De visează la ce gândeşte, Il dă la o babă meşteră In ale dra­ gostei, să-i facă de dragoste. Dacă preotul este »după legea nouă" (din cei tineri), ia mărgeanul cu bastonul şi-l aruncă în mijlocul casei, făcând bietei fete ruşinea., In ajunul Bobotezei, ai casei, fete şi băieţi, pun afară, In gard, câte-o chită de busuioc legată' cu fir roşu. Fiecare îşi înseamnă chita. Dimineaţa pe chita cui este rouă mai multă, acela se crede că are mai mult noroc. In dimineaţa Bobotezei, 211 apa oprită din căldăruşa preotului, gospodina botează caii, boii, păsările ... , pentru ca să fie sănătoase. Busu­ iocul cu care a botezat il pune la icoană, pentru a fi casa ferită de rele. . . \ 1} Pârporeştee-Boabele de cânepă sunt puse in spuză şi amestecate până se înfierbântă bine şi pocnesc. 94 [95] De St. Ion (Iordanul). In dimineaţa de Sf. Ion flăcăii din sat se strâng in răscrucluri, unde fac focuri mari În chiuituri, ca să fie auziţi de fete. Când începe a se crăpă de ziuă, fetele mari ies cu cobiliţele cu apă şi toarnă, la răscruci uri, ca »să fie morţilor". Flăcăii, cari le pân­ dese ,pe care cum o văd, trec cu ea la iordănit. Ele, cu toate că s'au dus 'înadins, dar se fac că nu le e voia. In chiuituri sunt duse la fântână şi le toarnă câte trei ciuturi de apă în creştetul capului, adică »Ie ior­ dănesc". Aceasta, pentru ca 'Să fie' sănătoase tot anul. Fetele iordănite sunt obligate să facă plocon 2-3 azime de pâine, să tae o găină (poate fi şi cocoş), un trandafir (cârnat) de porc şi să se. ducă unde băieţii fac petrecerea Iordanului. Flăcăii se adună cu toţii unde găsesc o casă mai potrivită pentru petrecere. Fac rost de băutură, fetele aduc de-ale mân­ cării şi se încinge o petrecere între tinereţe, de ţi-e mai mare dragul s'o priveşti. Sfântul' Toader (Sântoaderul). Prima săptămână după Iăsatul postului de brânză este săptămâna Sântoaderului. Nu se lucrează de către unele femei, în casă: este rău de lovituri. Luni şi Marţi unele torc, însă ca să nu le ia din Sântoader, îşi leagă furca la cap c'o bucată de pânză aIbă. Miercuri nu se lucrează nimic. E Miercurea strâmbă. Şi e pomenit din bătrâni că cine lucrează în acea zi i se strâmbă gura, Joi elite Joia . verde; cine lucrează se înverzăşte la faţă. Vineri sunt 12 Vineri; iarăşi nu se lucrează. Sâmbătă se scoală de dimineaţă toţi ai casei, să se lae 1) cu iarbă mare, ca să crească cosiţa, Iarba mare cu care s'au lăut se • Înşiră pe aţă şi să păstrează, intrebulnţându-se ca alinătoare pentru dor de cap şi urechi, iar parte este tocată, şi pusă în tărâţăle care se dau la vite, ca să fie sănătoase. Tot În Sâmbăta Sântoaderului flăcăii din sat încură caii pe uliţele satului. ........... ., (Va urma) • Cântecul poporan al vremii 2) •••••••••••• 1) A Iăia=A se spăla pe cap. 2) Cules de M. D. Simcelescu, învăţător din Zegaia. Se notează că în acest sat se face mare lux de către fete, Frunză verde . mărgărit, Ieşi naiba pe pământ: Toate cu lanţuri la gât, Şi n'au palmă de pământ. Şi cu fotele de fir, Din bâlci de la Severin. Să trăiască băncile, Care-au făcut fotele. Când le vin dobânzile, Nu le ţin picioarele. Când le vin să le plătească, Le vine să 'nebunească. Cu oprege de cotoane Şi umblă moarte de foame. Aleasă cu vegetală, Din banca »NaţionaIă", Şi cu traista în subsioară, Şi umblă din moară în moară, Opregele cu mătasă, Şi n'au pătură în casă. Cu ciorapi de musolină, Şi doarme pe rogojină. Toate cu pantofi de lac, Ei n'au pălării în cap . 95 [96] Căntece poporane din Mehedinti 1) Foaie verde de dudău, ' Peste Olt şi peste Dău Ard două lumini de său, Ziua ploaie, noaptea ninge, Nimeni nu le poate stănge, Numai rnăndra mea când plânge Cu lăcramloars de sânge. Iar când plânge mi-le stânge Şi când râde le aprinde. Foaie verde de săvat, Păsărică de pe lac, Nu mă blestema sa zac, Că n'am pe nima cu drag, Sa-mi puie mâna sub cap, sa mă 'ntrebe de ce zac. De-oi zăcea de-o boală mare, Să trimit la vrăjitoare; De-oi zăcea de boală mică, Să trimit la ibovnică Suie măndră sus la cruce, Să vezi dorul cum se duce, Cu doisprece lăutari, Cu mâinile 'n buz un ari. - Ioana, nu te mărita, Că 'nlloare tămăioara Şi n'are cine-o purta. - Las' să 'nfloare, că nu-mi pasă, Că oi purta-o şi nevastă, Pe subt cârpă de mătasă. Foaie verde de susai, Mamă. tată, cui mă dai? Nu cătaţi argintului, Să mă daţi urâtului. Că urătul şede 'n vatră, Şi mi'! 'ntreabă câte-odată: -Ce stai măndră supărată? -Eu nu stau de nici-un rău, Numai de urătul tău. Foaie verde trei masline, Strină sunt Doamne pe lume. Strină sunt şi eu şi locul Mi-arde inima ca focul. ' Strină-s ca o pasarea, De nu am pe nirnenea. Eu n'am mamă, eu n'am tată, Par'che-s născută din piatră. Eu n'am fraţi, eu n'am surori, Par' che-s născută din flori. •••••••••••• Cântece Foaie verde lemn creţesc, Stau în drum şi mă găndesc, Cu ce foc să m'arăneso Cu arana moşului, Din coarnele plugului? Toată ziua hăis I şi cea! Plugu mi-este-o piază rea, Umblă de-andărătilea, Cu coarnele 'n burta mea. Foaie verde de-o strălucă, Mă suii în deal în cucă, Mă uitai în vale 'n luncă: Toate plugurile umblă ; din Dol] 2' Numai pluguleţul meu Stă acasă la perete, Că plugaru-'i după fete. Foaie verde foi de praz, Neioă, dacă eşti viteaz, Fă-ţi grădină cu prileaz, Şi 'n grădină fă-ţi fântână, Să-ţi cadă măndra la mâna, De trei ori pe săptămână, De 7-8 ori pe lună, Cu poloveacul pe mână, Să ia apă din fântână. •••••••••••• \ 1) Primele două cântece sunt culese de Iosif N. Dumitrescu-Bistriţa, din satul Zegaia; celelalte trei din Valea Copcii, de acelaş. 2) Culese din corn. Grindeni, de acelaş. 96 [97] Descăntec "de scârbă" 1) Aplecate scârburoase, aplecate urâcioase, voi sunteţi toate cu greata, şi voi sunteţi cu boala. Dar voi să ieşiţi din casă, că sunteţi toate surorele, să vă .trageţi la piele, cu greata şi cu ameţeala şi cu slăbiciunea corpului. Să ieşiţi şi să v'adunaţi şi cu boala să plecaţi, la vârful muntelui, în copitele ciutelor, că găsiţi mesele 'ntinse şi făcliile aprinse. Acolo să mâncaţi, acolo să ospătaţi, şi din stomacul lui cutare să plecaţi şi greaţa cu voi s'o luaţi. Bolnavul s'a 'nchinat şi de voi s'a 'ndepărtat, corpul şi l-a uşurat. Amin, toate zilele rugate S'ajute cu sănătate . •••••••••••• Descântec de vetrice 2) Vetrice vetriciata, Unde toacă n'o toca Ce stai cu gura căscată? Acolo să cinezi, Că te-oiu face nouă bucăţele Acolo sa puiezi, Şi te-olu arunca 'n nouă vâlcele Că te-aşteaptă etele tele Şi te-o lua nouă căţele. Cu mese 'ntinse, Du-te boală dupe cutare Cu făclii aprinse. In văi, în scorovăi. Să rămâie cutare Du-te prin păduri pustii, Curat, luminat, Ou-te prin răgălii, Ca argintul stricurat, Unde cocoş n'o cânta, Ca Dumnezeu ce I-a lăsat. (Se des cântă în apă cu un fir de mătură şi cu un cuţit; din apa des­ cântată i se dă copilului să bea şi i se udă scutecele şi leagănul) . •••••••••••• Descântec de isdat 3) Fugi isdate necurate Din inimă, de sub inimă, Din rărunchi, de sub rărunchi, Din creierii capului, Din sgârciul nasului, Din faţa obrazului, Din gogoşile ochilor Nu-l cugeta, Nu-l săgeta. Să rămăie cutare Curat, luminat, Ca argintul stricurat, Ca Dumnezeu ce l-a lăsat. (Se descântă numai cu un cuţit) . •••••••••••• 1) Auzit dela o babă din satul Valea-Copcii din Mehedinti şi comunicat de Iosif N. Dumitrescu-Bistrita. 2) Vetriceecchirăit la copii. Auzit dela Anica P. Potărnichie, de 78 ani, din Brădeşti-Dolj. Descăntecul e cules de Ioan S. Florea, ca şi cel următor. 3) Auzit lot dela aceeaşi babă. 7 97 [98] Se face un chip de om din pământ înmuiat cu apă şi se des cântă cu el în foc, zicănd : Ăsta e chipul scrisului meu, Care de ursători e ursat, De Dumnezeu dat, De Maica-Domnului îndemnat. Să i se 'ncindă capul de căciulă, Căciula de cap; Si1 i se 'ncinda capul de ochi, Ochii de cap; sa i se incindă mâinile de cămaşă, Cămaşa de mâini; Betele pe mijloc să-I ardă ca văpăi de foc, Să nu-i vină de mine să. stea'n loc. Cum se 'ncinde vatra pe foc Şi focul de vatră, Aşa sa se 'ncindă inima 'n el Şi 'n el şi 'n cin' 'l-o vedea Tot la mine 1-0 'ndemna Să vie să mă ia. Că pui purecii pe el din patru zeci şi patru de corturi ţigăneşti, Din patru zeci şi patru de cocini de porci, Cu ciocurile să-I ciocănească, Cu ghiarele să mî-l îngherănească, Să vie la mine 'n vis, Pe nume să-I strig, Mâine aevea să-I văd Să-I cunosc. ............. Voinicel Foaie verde bob năut, La umbră de nuc pălit Zace-un voinicel rănit, De şapte poteri gonit, IeI de gloanţe 'ngăurit, De bainete ocolit. Foaie verde şi-o lalea, Pe-al voinic cine-I păza? Şi mi-I păza d'un vultur Cu şapte corbi împrejur. Şi voinicu măi zicea: Măi vulture, dumneata, Ce tot stai iar aciia? Iară stai şi mă priveşti Şi din cioc clioncâneşti. Au la carnea mea gândeşti ? Şi vulturu, măi, zicea: Măi voinice, dumneata, rănit 1) Nu râvnesc la carnea ta, Te păzesc de corbii-ăştea. Şi voinicu mai zicea: Dar vulture, dumneata, Dacă este vorba aşea, Du-mi-te prin văi mai mari S'aduci burueni mai tari, Ca să pui la rane mari. Şi du-te prin văi mai mici, S'aduci burueni mai dulci, Ca să pui la rane mici, Ca să plec şi eu de-aici. Că eu dacă m'ai scula, Să pui cuibu unde-ăi vrea. Eu de pui că ţi-oi vedea, Dernâncare eu le-oi da Pănă mari că s'or făcea. \ . 1\ Auzit tot dela Anica Potârnichie. Cules de Ioan S. Florea, 2') Din col. Plopşor. Auzit dela P. Budică, din corn. Risipiţi-Dolj. 98 �f � � �, . r� -, ti t,l' I � • .: l� I 'l ., r,�ii� i ' 1. • "f�1 [99] 17 lan. 1932 24 31 7 Febr. 14 21 28 6 Martie 13 20 27 3 Aprilie » 10 17 24 â � •••••••• W •• B ••••••••••••••••••••••••••• m •••••••••••••••••••••••••••••• E · . • • 5 OLTENIA C1JhT1JRAbA 5 : : • • U ••••••••••••••••••••••• � •••••• Bag.a •••• B •••••••••••••••••••••••• 9 •••••• Mişcarea culturală în Craiova Conierinţele Soc. "Prietenii Stiinţei": 0-1 Prof. Ilie Ion: Opera poetului Oct. Goga. 0-1 Prof. Toma Măruţă: Sarbatorirea Unirii N aţlOnale. 0-1 Gh. Ginginc, magistrat: 0IY111.pia. 0-1 Col. Or. G. Diamandescu : Noi regi­ muri alimentare. 0-1 I. Lungulescu, magistrat: lJ;1. Eminescu. 0-1 Prof. univ. G. Titeica: Rolul culturii in desuoltarea noastra nationala. 0-1 Prof. C. Gh. Brădeteanu : Eâsbotu] chi­ mic şi termic. 0-1 Prof. A. Vasculescu: Poetul C. Cârloua. O-lI. L. Atanasescu, arhitect: Arta oltenească representatâ prin monumentele istorice. 0-1 Prof. O. Rantea-Fudulescu : APararea naţională. . 0-1 Prof. Maior I. A. Gheorghiu: Basarabia pitoreasca. 0-1 Prof. Nic. Cruceru: Substratul etnic al poporului roman. 0-1 Prof. Gh. Adamescu: Curente primej­ dioase î11 literatura. 0-1 Locot. O. Varlam : Ideal şi Realitate. O-lOr. Cânciulescu: Un curent primejdios în medicina. Sub auspiciul aceleiaşi societăţi s'au ţinut conferinţe la Drăgăsani de către d-l Prof. N. Cruceru şi de d-l avocat C. IVI. Ciocazan. S'a oficiat parastas pentru pomenirea lui C. Cărlova. S'a sărbătorit printr'o agapă colegială membrii fondatori ai Societăţii, cu d-nii G. Ţiţeica şi C. M. Ciocazan in frunte. S'a cinstit printr'un festival artistic cei 50 de ani ai poetu­ lui Octavian Goga. :\; * * Univeuitatea liberă «Prietenii Stiinţei" a ţinut o serie ele cursuri, şi anume: 0-1 Prof. O. Dănescu : Din tainele cerului. 0-1 Mih. Paulian : IsI. tit. r0111. în sec. XIX. 0·1 C. Nicolaescu-Plopşor : Din trecutul indepartat al Olteniei. D-1 Ilie Popescu-Teiuşanu : Din istoria filosofiei. 0-1 Ilie Ion: Tragedia clasica franceza. 99 < • ':\;i"'� ".' �,� •• ...;,�;><, ... �����_�4i�illilW.i'.f ,;''''\,\,r,I'CS!'' ,'�" ,0 � � "" �, i +. .i [100] In acest sens s'au făcut de către Primărie demersurile ne­ cesare, pentru ca să se obţină, prin intervenţia Ministerului de Instrucţiune Publică, un împrumut pe 10 ani al Comitetului şcolar al Liceului «Carol I», în sumă de 5 milioane, dela Casa de De puneri, garantat de Minister. Obtinându-se această sumă, lucră­ rile s'ar fi început îndată, pentru ca la 1 N-brie să, fie cu totul terminate. Pedealtă parte Primăria şi Prefectura se obligasera a da o subvenţie anuală, care, împreună cu aceea pe care Minist, Instr. Publice o plătea din buget drept chirie pentru teatrul din Craiova, ar fi, fost suficientă spre a plăti anuităţile celor 5 milioane. Acum, cu noua schimbare de guvern, stăm pe loc. Nădăj­ duim totuşi ca vom afla în reprezentanţii autorităţilor noastre sprijinul ce datoresc Teatrului Naţional din Craiova. * * * Expoziţiile de artă nu au lipsit nici ele în primăvara a­ ceasta în oraşul nostru. S'au resimtit însă adânc şi dureros de sărăcia generală care apasă pe umerii celor ce muncesc cinstit. Căci cei cari căştigă prin alte mijloace nu cumpără tablouri. D-na Maria Strâmbianu şi d-l George Billele au expus ulti­ mele lor.Iucrări într'un salon al clădirii aparţinând Băncii Co­ merţului, în Aprilie şi Mai. Un vizibil progres se accentuează la amăndoi ar tiştii i. d-na Strămbianu, virilă în coloritul şi îIl tehnica sa, şi cu o paletă mai curată ca înainte; d-I Billek mai ferneios, mai delicatIn culoare, dar cu desen mai precis şi mai fin, ex­ celănd insubiectele .arhitectonice. D-,nu!'Mircea Olartan a înfăţişat un foarte număr de lu­ crări, rodul ,muncii sale din ultimii ani. Expoziţia din centrul o­ raşului, în frumosul salon «Minerva», nu a fost nici ea îndestul încurajată cu platonica manifestare a vizitării măcar.Tar la in­ trarea sălii chiar,pe terasa cu mese şi scaune de cafenea, sute de gură-cască .au vstatlouat în fum de tutun şi vorbe de clacă, fără să fi păşit, cred, zece din ei pragul acestui templu, în care se oficia o credinţă atât de străină sufiet�ui mulţimei ignare. Prin subiect ca şi prin modul de exprimare artistic, expo­ ziţia pictorului Olarian era, foarte larg cuprinzătoare: portret, peisagiu, natură moartă, fiori, realizate în culoare de ulei,aqua­ relă, desen şi gravură. Ain impresia că0tânărul artist, ca pictor, a ajuns la o margine peste care nu poate trece redus numai la propriile-i mijloace ; ştie prea mult pentru cât a învăţat singur, şi nu ştie totuşi destul pentru a-şi afirma personalitatea sa. Ar urma decisă se repete de acum încolo, secătuindu-se în auto­ imitare, Pentru aceasta e absolut necesar ca artistul să se eva­ deze pentru un an, doi, din Craiova, să respire puţin aerul învie­ rător al largurilor, al împrospătărilor, al bătălii lor ; să vadă, să privească, să se pătrundă de .vânturile care bat zările; să tră­ iască puţin viaţa cămpului deiluptă veşnic în vănjolire, in neos­ tenită căutare, al artei franceze şi germane. Acolo Olarian, cu talentul său, cu temperamentul vsău, nu ar risca să se rătăcească, ci dimpotrivă s'ar găsi pe sine-însuşi. , Unde e bogătaşul înţelegător şi generos care să facă ase­ menea faptă bună, dând putinţă tănărului artist să realizeze de­ săvărşirea studiilor sale? Forlunalo . •••••••••••• 102 [101] [102] ,- [103] .......... � . .. .. OI • � HOT€ ŞI COMlrHICF\RI i • • • • ••••••••••••••••••••••••••• a ••••• ft •••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Notiţe relative la Craiova de acum 100 de ani) 1. Oraşul Craiova era pe atunci limitat între 8 barieri, şi a­ nume: a Bucureştilor spre Răsărit ; a Caracalului şi a Calafatului sau Diiului spre Miază-zi; a Bucovăţului şi a Brestei spre Apus; a Cernetului sau Severinului spre Miază-noapte şi Apus, şi în fine, a Arnărăzii şi a Vâlcei spre Miază-noapte. Aceste barieri şi-au păstrat atât locul fixat dela început, cât şi numirea. Intre centrul oraşului şi fiecare barieră se afla mult spaţiu gol, casele fiind foarte rari; însă, încet şi treptat, pe a­ ceste locuri goale s'au ridicat edificii frumoase, trecând şi peste unele din barieri în timpul din urmă, de exemplu: Bariera Bu­ covătului şi a Bresrei. Pe strada Bucovătului, mergând spre ba­ rieră, pe partea dreaptă se afla un edificiu mare, în formă de turn în ruine; se zice că rămăsese dela Turci, cu numele «Beili­ eul». Pe aceste locuri pustii pe atunci (1834-1835), pe unde copiii îşi făceau jocurile->, azi se află clădiri frumoase şi anume cam pe unde se află azi fabrica de maşini agricole -Clayton- 2). In trecut numirea stradelor se da cam după felul ocupaţiu­ nei locuitorilor ce le populau, adecă : strada sau uliţa Plapomarilor"), 1) D-I Marius Metzulescu, profesor pensionar al Liceului Carol 1 din Cra­ iova, ne-a pus la dispoziţie două însemnări manuscrise, răspunsuri la un chestionar ce d-sa adresase, curând după numirea sa la catedra de istorie ce a ocupat vreme de 35 de ani, cătorva din cei mai bătrâni craioveni depe atunci. Una e semnată de institutorul Valerian, o figură a invăţământului primar craiovean, pe carp o' publicăm în întregime. Din o a dona, care nu este semnam, reproducem numai părţile ce aduc ştiri şi amănunte în completarea celei dintâi. D-l Metzulescu ne spunea că a avut mult mai multe asemenea însemnări, provenite dela alţi bătrâni ai vremei; ele s'au pierdut însă, cu devastarea casei celui care era ofiţer pe frontul de luptă, pe timpul ocupaţiei Craiovei de armatele de invazie. Insemnarile ce reproducem aci purtau sub iscălitura lui Valerian următoa­ .rele adăogiri: «Aceste notiţe relative la poz iţiunea din trecut a Craiovei, s'au dat de către subsemnatul d-lui Marius Me tzulescu, profesor de Istoria Universală la Liceul «Carol 1 din Craiova, În urma invitaţi unei ce ni s'a făcut de către domnia sa. Deci, rog pe d-nu Metzulescu, ca orice neexactităţi ar observa intr'aceste notiţe, să le corecteze cu indulgenţă, Totdeodată îl mai rog a privi aceste notiţe -ca semn din parte-mi pentru stima şi iubirea ce-i păstrez din timpul cel mai de­ părtat şi fericit de când ne cunoaştem.» La acest text noi am adăogat note lămuritoare, situând în locul şi în tim­ pul de azi lucrurile şi locurile de care 'Vorbeşte Valerian. 2) In str. Bucovăţului. Azi această fabrică a fost preluată de soc. "Semănă­ toarea", 3) Str. Plăpumarilor s'a numit apoi a Copertarilor, iar in timpul din urmă Str. Edgar Quinet. 103 [104] pe lângă Sf. Ilie, în partea de Miază-noapte; a Lipscanilor sau b01- taşilor spre Miază-zi de Sf. Ilie, etc., etc. Cea mai principală şi de mare întindere era aceia care se începea cam din strada numită şi azi a "Caprei» (cam din drep­ tul bisericei -Hagi-Enuş- )4) şi urma direcţiunea prin stradele : a Cojocarilor groşi şi a cismarilor, a Brasovenilor, a Lipscanilor 5) şi în fine a Madonei Dudu. Aci, în faţa bisericei Madona Dudu, era un canal sau şanţ mare, în care se adunau apele din mai multe părţi ale oraşului, luând direcţiunea scurgerei spre Miază-zi în grădinăriile din valea Sf. Dumitru şi apoi în balta numită a Gea­ novului sau Geanoglului. Cam pela anii 1835 - 1836 s'a început pa varea stradelor cu piatră bolovani, incepându-se cu stradele mai principale enu­ merate mai sus, adecă dela biserica Madona Dudu până în strada Caprei. Craiova a făcut paşi mari spre îmbunătăţire şi înfrumuseţare între anii 1842 - 1848. In timpul acela se alia în fruntea judeţului Doljiu ca însărcinat cu cărmuirea sau admini­ straţia judeţului Iancu Bibescu, fratele lui George Bibescu, care pe acel timp se afla Domn al României. Iancu Bibescu fiind un barbat cu destulă cultură relativ de acele timpuri, posedănd şi destulă avere prin naşterea sa, mai fiind înzestrat dela natură şi cu darul gustului frumos, pe care şi l'a mai desvoltat prin voiajurile făcute prin străinătate-, s'a pus cu totdenadinsul spre îmbunătăţirea şi înfrumuseţarea Cra­ iovei, şi căruia posteritatea se cuvenea a-i pastra recunoştinţă şi frumoase amintiri. Deci, stradele principale în scurt timp s'au pavat cu piatră bolovani, s'au lărgit şi îndreptat, după putinţă, tăindu-se fără milă tarabele şi stâlpii de lemn şi de cărămidă ce erau ieşiţi în strade şi cari împiedicau circulaţiunea lesnicioasă, dând un aspect de oraş turcesc. Iluminatul stradelor s'a făcut mai bine şi mai sistematic. Pentru distractiunea publicului Craiovei s'a făcut o grădină în faţa Liceului (care edificiu s'a dărărnat zilele trecute 6) plantân­ du-se, partea cea mai mare, numai cu tei şi îrnpodobindu-se cu tarlale de fiori din cele mai alese. Această grădină avea forma unui triunghiu ascutit, şi era închisă cu nişte pari naturali lungi ca de un metru, încrucişa ţi în formele cele mai plăcute, păzită şi îngrijită zi şi noapte, spre Jl nu suferi stricăciuni. Grădina în cestiune era plantată şi îngrijită de aceiaşi grădinari germani a bili ce îngrijau şi frumoasa grădină dela palatul de vară al Bi­ bescului. Acest palat era unde se găseşte azi grădina publică zisă Bibescu 7), proprietatea comunei Craiova; însă atât grădina cât şi edificiile clintr'însa au pierdut 50 % din frumuseţea şi eleganţa 4) Azi str. Sofia Caueciu, În care ia sfârşit str. Al. Lahovary. 5) Str. Lipscani merge azi numai până la răscruciul mic, unde se taie cu str. Buzeşti. Ea era mai scurtă odinio,ră, continuăndu-se cu uliţa Braşovenilor ; de a­ colo din răscruci începea str. CojocariLor 6) E vorba de clădirea vechiului Liceu Carol I, dărâmată după ce în locul din faţă-i s'a ridicat, între 1893 şi 1895, cel nou, actualul. 71 Casele, care odinioară erau înconjurate cu o mulţime de încăperi pentru slugi, grajduri, într'o curte mare, cuprinsă de ziduri înalte, sunt azi local al resta­ urantului de vară al parcului, de dincoace de lac, spre dreapta. 104 [105] de pe atunci 8), iar palatul de iarnă al Bibescului (Iancu) se afla unde este azi, palatul administraţiei Doljului 9). După revoluţiunea din 48 sau mişcarea naţională, Iancu Bibescu şi-a strămutat domiciliul lă Bucureşti, unde, după suirea pe Tronul Ţărei Româneşti a fratelui său Barbu Dimitrie Ştir­ bey, în anul 1849, Iancu Bibescu deveni Ministrul Credinţei sau al Cultelor. Atunci palatul său de iarnă din Craiova îl vându Statului, iar pe cel de vară, împreună cu grădina, comunei Cra­ iova. Frumoasa grădină din faţa Liceului s'a ruinat de către ar­ matele turceşti cari, în anul 1848, încăperile Liceului Craiova le-au prefăcut în cazarrne în curs de peste doi ani. Mai mulţi ar­ bori (tei) au rămas în picioare până în anii din urmă (1890) în faţa Liceului. Fântăni, pe lângă cele ce există azi, adecă : Potbaniţa, Chi­ riac, Jianu, Samson, Porcaru, Elca, Sf. Dumitru sau şapte fân­ tâni şi fântâna din Răscrucii mici !O), mai existau în trecut încă cinci, cari azi au dispărut, şi anume: a) Fântâna Bibescu, situată la răsărit de casele de azi de lângă Sf-ta Treime ale d-nului Pohl spiţeru II); b) Fântâna Prisaca, situată la apus de biserica Hagi­ Enuş, adecă aproape de Căldărării 12); c) Fântâna Prisăcuţa, situată în faţa hotelului Stăncescu, unde se află şi azi încă în picioare urmele acestei fântâni lucrată numai în piatră 13). Aceste două fân­ tăni de sub literile b şi c. se alimentau din apele isvorăte din dealul dela Hamul Doctorului. Aci, în vii, spre miază-zi, se află şi azi o fântână tot cu numele de Prisaca, şi care isvorăşte cam din dealul dela Hanul Doctorului; d) Fântâna de lângă biserica Obedeanu şi e) Fântâna de lângă biserica Madona Dudu. Cele două făntăni de sub literile d şi e se alimentau din isvoarele fântânei Obedeanu, ce se află situată afară din bariera Severinului şi a cărei apă este foarte bună de beut şi mai cu seamă de spălat rufe şi fierberea bucatelor. Ele au fost înfiinţate în Craiova cam pela anii 1834�35, aducăndu-se apa pe url oaie sau tuburi de cărămidă aşezate pe sub pământ, dela isvoarele făntănei Obedeanu şi până în oraş, lăngă biserica Obedeanu şi biserica Madona Dudu. In aceste două centre, adică : în faţa caselor repausatului profesor Constantin Olteanu 14), în partea despre răsărit şi în faţa 8 Intr'adevăr grădina Bibescului cădea în părăsire, când a intervenit refa­ cerea, mărirea şi modernizarea ei de către răposatul N. P. Romanescu, Pe timpul primariatului său, Parcul Bibescu a fost creiat în formele sale de azi, după planul inginerului peisagist francez Redont, cel care a desenat şi parcul oraşului Lyon, se­ mănător mult cu acel al Craiovei. Considerăm ca puţin cuminte totuşi răsbote­ zarea acestui parc Bibescu cu numele regretatului Romanescu. Mai pioşi şi mai înţelegători pentru ale trecutului, cetăţenii oraşului continuă a chema grădina şi azi tot: Parcul Bihescu. 9) In vremea noastră localul fostei Prefecturi, apoi a «Cinematografului Modern», amenajat provizoriu de câţiva ani în Teatru Naţional, din str. C. A. Ros­ setti. Clădirea este proprietatea actuală a el-lor fraţi Marian, elin localitate. 10) Intre tăierea stradei Lipscani (în continuare numită Al. Lahovary) cu str. Buzeşti, Fântâna cu ciutură, iar mai târziu cu roată - la început cişmea ­ venea pe stânga cum mergi spre răscruci, acolo unde str. Edg. Quinet (fostii str. Copertarilor) se întâlneşte cu Lipscani în acelaş răscruci. 11) In ulicioara Sf. Treime, fostă Pasul nr. 14, cea care leagă stradeJe C. A. Rosseti cu a liceului «Carol I», numită azi Bibescu. Casa sub zidul căreia era aşe­ zată fântâna aparţine acum D-nei Valerie Graepel, născută Pohl. 12) In spatele bisericei. 13) In faţa hotelului Stăncescu, din str. Buze-şti. 14) Colţul stradei Barbu Catargiu - fostă a Brestei - cu str. Auton C. Brăiloiu -fostă a Primăverei-, pe stânga 'U111 intri în aceasta din urmă Aci a fost odinioară şi PensiolJul de băeţi Arnold. J05 "iI)Jf{·.��:�i!i.��"'����'\ţOl(_:�,.",,;,,:,...·,�, .. • ._".' , -� , ' "f" > < • OI{ • � , ,. [106] bisericei Madona Dudu asemenea spre răsărit, apa se ridica din faţa pământului la înălţimea mai bine de un metru pe un tub ele metal, gros în diametru cam ele 2 decimetri, scurgandu-se apa prin 5 sau 6 ţevi de metal într'un bazin închis de toate părţile printr'un grătar de fer. Dor itorii de a lua apă în vasele lor sau chiar de a bea apă, veneau la fântână purtând un jghiab de lemn sau de tinichea, îl aşezau printre vergelele de fier ale grilajului la ţe­ vile tubului din centrul bazinului şi. apa venea pe jghiab în vasul celui ce dorea a lua apă. Aceste măsuri d'a nu se putea apropia nimeni de ţevile din centrul bazinului, erau luate spre a fi fân­ tâna ferită de stricăciuni. Aceste două fântăni de sub literile d şi e au fost înfiinţate prin buna voinţa şi stăruinţă a repausatului întru fericire Marele vornic Iordache Otetelişanu, ctitorul biseri­ cei Sf. Ilie, care pe acele timpuri era şi epitrop al bisericei Madona Dudu din localitate. Cheltuelile pentru înfiinţarea şi întreţinerea a­ cestor două făntăni elin urmă au fost făcute, partea cea mai mare, din fondurile bisericilor Sf. Ilie şi Madona Dudu, prin buna voinţă şi multul zel pentru fapte bune ale fericitului bărbat Iordache Otetelişanu, care a fost stimat, respectat şi iubit de toţi câţi I-au cunoscut. Dănsul a ocupat înaltele funcţiuni de: Preşe­ dinte al Curţei ele Apel şi Preşedinte al Municipalită ţei elin Cra­ iova, etc., etc. Dupa încetarea din viaţă a acestui mare patriot, în toamna anului 1844, aceste două fântâni au început a se ne­ glija şi apoi s'au desfiinţat. Rămăşiţele pământeşti ale acestui mare bărbat încununat cu multe virtuţi, se află depuse în bi­ serica Sf. Ilie din localitate, unele se poate citi pe piatra mor­ rnăntului multele fapte mari săvărsite de el-lui în viaţă. Principalele familii boereşti sau înalta aristocraţie locuia mai cu seamă în suburbia Obedeanu, şi anume: familia Argeto­ ienilor, a Bengeştilor, a Bibeştilor, a Brăiloilor, a Filişenilor, a Glogovenilor, a Otetelişenilor 15), a Zătrenilor 16) etc., a căror palate, aşezate în suburbia Obedeanu, sunt cam în jurul grădinei «Mihaiu Bra vul » • Multe din aceste clădiri s'au ros de dintele timpului cel a toate mâncător şi anume: Palatul repausatului Tache Bibescu (supra-numit Robitul), cumpărăndu-se ele �ătre Primăria locală, s'a dărămat 17), iar terenul s'a alipit la grădina publică numită "Mihaiu Bravul". Peste drum de Glogoveni, palatul familiei Argetoianu a trecut în posesiunea inginerului State Panaitescu, care, dără­ mănd pe cel vechi, a zidit altul -nou şi care azi se află în pose­ siunea el-lui N. T. Popp, deputat al Doljiului 18). Palatul Titu Ben­ gescu, naşul eruditului profesor de filosofie dela universitatea din Bucureşti Titu L. Maiorescu, a trecut mai întâi în posesiunea marelui comerciant Durnitrache Nenciu (tatăl frumoasei Crădi­ şteanu), de origine din Romanaţi şi ginere al marelui bogătaş din Craiova Constantin Braboveanu, cam pela anul 1845, iar mai pe 15 In str. Sf. Mina, nnde e acum Căminul Inva liz ilor de Război. 16) In Bul. Carol I, pe stânga, cum cobori dinspre Palatul Justiţiei, colţ cu strada Ştirbei-Vodă, pe locul numit al lui Filip Dăogaru, unde e acum Sindicatul AgricoL Casa era fărri etaj, cu cerdac' şi cu făntână in curte. 17) Era peste drum de intrarea �tualei Priruării-c-fostele case Glogoveanu-, pe colţul Grădinei MIhai Bral'u de aZI. (8) La capul de .ios din stânga al ,Bul. Mihai Bravul, peste Q� C/m de grădina publică, cu faţa şi curtea înspre str. LlbertCJţei. Aparţine unei fice măritate a .lui Nae T. Pop, 106 [107] urmă a trecut în posesiunea lui Costică Chintescu. Aici se află azi reşedinţa Vice-Consulului Austro-Ungar 19), în faţa grădinei "Mihaiu Bravul". Mai cităm încă: Palatul Filişanului, azi proprietate a ma­ relui comerciant Barbu Ionescu 20), Palatul Dincă Zătreanu, Mare Agft, fost Preşedinte al Curţei de Apel din Craiova, azi devenit proprietatea familiei Guran 21), şi care palat se află la miază-zi de casele Belle-vue 22). Multe din palatele principalelor familii boereşti stau încă în picioare, aflăndu-se în posesiunea descendenţilor aceloraşi fa­ milii 23), şi anume: ale Glogovenilor, Otetelişenilor etc. Uliţele sau str ade le Craiovei erau aşternute cu grinzi sau bârne groase de stejar, aşezate peste un canal sau şanţ pentru scur­ gerea apelor. Antreprenorul cel mai vechi ce s'a ocupat cu pavarea ora­ şului Craiova cu piatră bolovani şi cu clădirea a diferite localuri publice şi private a fost repausatul Gheorghe Petca, de origine Român macedonean. Stradele erau iluminate prin felinare aşezate la distanţe mari şi în care se punea o lumânare de său pănă la folosirea petroleului. Oraşul în timpul nopţei era păzit de un fel de zardişti cari, din când în când, strigau: Cine e acolo? Te văz, te văz ... (deşi ele cele mai multe ori nu vedea pe nimeni) ... «Valea orbeţilor- şi-a luat acest nume fiindcă era un loc dos­ nic şi locuit numai de oameni scăpătati cari, pe un preţ a.oroape de nimic, îşi cumpărau un locşor, pe care 'şi dădeau un bordeiu sau o căscioară, unele se adăposteau ele vremea rea, Aceste locuri erau joase şi dosnice, fiindcă apele, în timpuri ploioase, pe - aci se revărsau şi-şi luau direcţiunea pe lângă Cazarma Dorobanţilor 4), apoi se împreunau în canalul cel mare ce trecea pe lângă biserica Madona Dudu, spre a se vărsa in balta Geano­ gtului. Ele erau locuite de ţigani-potcovari, ce-şi clădeau nişte umile locuinţe, cu prăvălioare de potcovărie. Principalele magazine pe la anii 1834-35 erau: lenea Du­ pin ele marghidănie ; Nicolin, de lipscănie, etc. Mai târziu s'a ri­ dicat magazinul ele lipscănie Crăciun Ioanovici (zis Crăciun bol­ taşu), fiindcă lipscănia se mai zicea şi boltă pe acele timpuri. In timpul mai din urmă, cam pe la 1840-45, s'a ridi­ cat magazinul de lipscănie Fraţii Condesti, şi anume: Iancu Coandă, Mihalache Coandă, etc., etc. Pe la anii 1845-48, locurile unele se află azi aşezate biu­ rourile poştei şi telegrafului 25), apoi locuinţa d-lui Columbeanu, 19) Unde e acum Institutul Soc. Ortodoxe a Femeilor Române. 20) In str. Jules Michelet, 2, proprietate a d-lui Eug. Bănescu, magistrat din Bucureşti, casele unde a fost până annl trecnt redacţia revistei noastre. 21) Pe locnl acesteia s'a ridicat Palatul Băncii Comerţului, În str. Justiţiei. 22) Casele Filişanului (foste şi ale boerului craiovean Pandia), de care se vorbeşte la nota 19, se numesc astfel din vremea când aci se i nfiinţase o gr{ldin[\ -restaurant public, cu un local de teatru numit Belle-vue, clădire care a ars în iarna lui 1928. - 23) Cazul 111.1 mai e acelaş în an. 1932. 24) Resturile lor reparate servesc .5i azi de grajduri Serviciului salubrităţii oraşului, din str. Rahovei, 25) Localul în care a fost acum câţiva ani Tip, Ramuri, apoi Şc. Comercială i nferioara de comerţ, Şc, comercială de fete până anul trecut, în str. Ion Maio­ rescu, peste drum de Liceul Carol 1 şi Şcoala Lazaro-Otetelişanu, 107 [108] fost procuror general al Curţei de Apel din Craiova, cum şi locuinţa repausatului profesor de scrimă şi gimnastică Setelin 26). pe atunci erau locuri virane, numite "Cântarul de piatră", căci aci se aduceau pietre, bolovani, şi, după ce se trăgea în cântarul cel mare de lemn, aşezat pe aceste locuri virane, apoi se împrăştia pe la diferite locuri în oraş, pe unde se lucra la pavarea oraşului. Acest cântar de piatră a fost mai apoi strămutat pe locul unde se află acum grădina Mihai Bravu. In trecut domnea mai multă bună credinţă în societate. Vorba dată era pecete, garanţia cea mai sigură, mai cu seamă între neguţători. Când cineva zicea «vorbă de neguţător», zicea siguranţă, zicea adevăr [ ... Procese erau puţine, asemenea şi avocaţi, căci legile erau simple, lesne de înţeles şi fiecare cetăţean cu puţină deşteptăciune le înţelegea si'si apăra singur dreptul său în faţa tribunalelor. Temerea de Dumnezeu şi ruşinea de fapte rele se întâlneau mai în toate casele. 1898, Craiova. D. Valedan, inst. pens. II. Pela 1831 Craiova se întindea înspre răsărit până la Stoica Cranta-azi Duma. Acolo era bariera. Dela 1840 s'a mutat ba­ riera la Costandin Dulgheru -azi Barbu Drugă. Intre 1840-1850 s'a mutat unde e azi 1). Bariera aceasta a Bucureştilor era cea mai importantă a oraşului. Inspre Madona Dudu oraşul se întindea până la Biserica Sf. Nicolae. Peste drum de biserică, unde e azi o moară, era o baltă, numită «Balta neagră». Inspre mahalaua Părului şi Tabaci, Craiova se întindea până. la Oota (fântâna) şi făntăna Părului. Oraşul era risipit., cu întinse locuri virane, ca bunăoară pe unde se află acum liceul, şcoala Otetelişanu, şcoala normală de fete şi bisericile catolică şi protestantă. Podul Lipscanilor, aşa numit fiindcă era podit cu bărne, tăia oraşul în două, mergând dela Duma până la Bis. Maica Precista. Drumul Bucureştilor avea importanţa că pe acolo veneau olacele (poşta). El s'a chemat mai târziu uliţa Episcopiei. Iluminatul stradelor se făcea cu felinare puse pe stâlpi, cu cioburi de pământ pline cu său, în care era o feştilă. Mai în urmă s'au pus lumânări de său şi târziu gaz. Felinarele erau foarte rari şi numai la centru; la mahalale nu erau. Oraşul vechi-partea principală a Craiovei-era în vechime în mahalaua Hagi-Enuşi, inspre Tărgul de afară, care venea unele e acum Str. 13 Septembrie. A�i uliţele erau mai îngrijire. 26) Alături de casa din nota anterioară, spre deal, era imediat proprietatea răposatului Columbeanu, fost magistrat, azi oficiu public al Servo de mişcare al C. F. R., iar dincolo de aceasta era casa lui Serelin, azi dărâmată. 1) Adică acum 34 de ani. 108 [109] Tărgul de afară s'a mut�t apoi în mahalaua Harşu, de unde după 1840 a trecut unde e azr. In dosul Episcopiei=-Iocul pe care s'a clădit Palatul Justiţiei -era un eleşteu. Paza stradelor se făcea de cetăţeni. Scriitorul acestor note afirmă că el însuşi a făcut această pază când îi venea randul. Ca fântâni: la Duma era o fântână cu ţuţuroi şi şghiab de piatră. La Carianopol în curte de asemenea una; aci locuia Bagi Enuşi. La Prisaca-azi la ovreiul Botezatu-, la Epitropie, în gră­ dină şi afară erau de asemenea fântâni. La colţu stradei Unirii cu strada Bibescu era făntăna zisă Bibescu. La răscruciul mic, numit şi răscruciul de peşte, iar una. Alta la Cilibiu 1), în maha­ laua Sf. ton, şi încă una la Postel nicu Fir. Toate acestea se ali­ mentau dela fântâna Prisaca, din plaiul viilor, dela Hanu Dof­ torului şi din alte isvoare de acolo. Mai citează: fântânile Chiriacului, Părului, Oota, Sf. Du­ mitru şi Elca. Despre boeri : Brăiloii, Corniţoii si Bengeştii locuiau în mahalaua Obedeanu. Nu ştie să spună de ce se numeau astfel Valea Vlăicii şi zid u Bără ţiilor. Pră vălii de seamă, după 1840, citează: Maimuc postăvarul şi Crăciun boltaşul, ambii din uliţa Boltaşilor (str. Lipscani). Primul spital a fost într'o casă ruinată de pe locul unde sunt Băile Comerciale: «un fel de azil, unde duceau să moară pe cei ce nu mai aveau nădejde de viaţă». Ingrijire nu li se da. Doctori vechi: Fodor, Vilac şi mai târziu unul Petruş, toţi fără carte. Prima spiţerie a fost a lui Glatz, moştenită de fiul S2W. Cei d'intăi dascăli erau cântăreţii şi preoţii de pe la bise­ rici. Lecţiile se ţineau în ad vonurile (prispele) bisericilor. A apu­ cat pe cele dela bisericele Hagi Enuşi şi Sf. Gheorghe vechi. Crăciun Boltaşu cu Hagi Malciu au fondat şcoala dela Sf-ţii Apostoli, unde a învăţat şi cel ce a lăsat aceste note, având ca dascăt pe Andrei Zugravul, «cam nărod puţin», şi apoi pe un Ghiţă Măldărescu. Tot prin stăruinţa lui Crăciun Boltaşu s'au zidit case mai mari pentru şcoală, «unde să încapă şi clasele de umanioare». Boerul Geană a dăruit locu pe care s'a zidit liceul. La 1848 s'a închis toate şcoalele; numai şcoala lui Dascălul Nicu, şi nişte greci, mai rămăseseră cu şcoli . •••••••••••• Jj Se pare că în str Mircea Vodă, colţ cu Abondenţii, unde a dăinuit până acum câţiva ani o veche casă cu cerdac. 109 [110] o mişcare revoluţionară la Craiova, in 1860. Aplicarea noilor legi votate de primele Corpuri legiuitoare ale Prin­ cipatelor Unite a fost de multe ori întâmpinată de o dârje rezistenţă din partea locuitorilor de prin oraşe. O mişcare revoluţionară de fel ul acesta este provocată în Craiova, la 7 Noembrie 1860, de negustorii nemulţumiţi cu măsurile ce fuseseră luate pentru aplicarea legei patentelor, de către prefectul de atunci al judeţului Dolj, Gr. D. Marghiloman. Poporul atacă Primăria şi Prefectura, dar este respins de armată. Din încăerarea aceasta, care a costat câteva vieţi, opoziţia urmă să facă un prilej pentru răsturnarea guvernului, învinuindu-l că ar fi aplicat legea mai înainte de a fi fost votată de ambele Adunări, ca lege de interes comun; iar pe lângă această învinuire, se adăogă aceia de a fi procedat prea aspru şi fără motiv la restabilirea ordinei, de oarece la Craiova "nu fusese un spirit de răscoală, ci numai o isbucnire de nemulţumire contra prefectului Gr. Marghiloman", dupe cum se vede şi din hotărârea Curţii de Apel, care achitase pe majoritatea incul paţilor. Atacurile îndreptate pe tema aceasta în potriva guvernului Epureanu, îl vor obliga pe acesta să pă­ şască la dizolvarea Adunărei (29 Ianuarie 1861). In legătură cu această mişcare se găseşte, între publicaţiile strânse la Arhivele Statului din Craiova, următoarea proclarnaţiune adresată de prefect Craiovenilor, a doua zi dupe incident 1). Principatele- Unite. Prefectura judeţul ui Doljiu. Proclarnaţiune. Din ordinul înaltului guvern, considerând că legile votate de ob­ şteasca adunare sunt sacre, şi toţi trebue să se supue lor; Considerând că dureroasele evenimente din ziua de eri nu sunt decât rezultatul unor uneltiri criminale şi ascunse, provocate de inamicii naţiunii şi ai adevăratelor libertăţi ale României; Considerând că ordinea trebue a fi restabilită cu orice preţ, pro­ elam cele următoare: 1. Toti cetăţenii bine cugetători sunt îndemnaţi a contribui la men- ţinerea bunei ordine. li; II. Contra tutulor celor ce se vor găsi pe uliţe cu armele în mână, de nu le vor depune îndată, se vor întrebuinţa armele. III. Este poprită orice adunare în mai mare număr de trei, şi dacă după trei somaţi uni nu se vor împrăştia, se vor întrebuinţa armele. IV. De la patru ore seara, până a doua zi la şapte ore, circulaţia nu este permisă decât numai prin învoirea specială a sub-insernnatului. Punem această ordine subt exacta pază şi executare a tutulor ostaşilor regulaţi şi a corpurilor de dorobanţi ce se află în oraş. Prefect, Gr. D. Marghilloman. Secretarul, Const. Drăghicescu. No. 26.201. 1860, Noembrie 8, or. Craiova Pe verso se află următoarea însemnare de mână: "1860. Noembrie 7, luni s'(l sculat poporu să ceară pe arestuiţi şi ocărmuitoru ne urând să-i libereze s'a angajat luptă intre popor şi soldaţi şi s' a omorât mai mulţi". Ion Donat. 1) Actul a fost donat Institutiune i de d-l Mircea Miulescu din Craiova. 110 [111] Câteva însemnări despre oraşul Balş Un prieten ni-a lăsat un caiet manuscris, cu titlul "Monografia oraşului Balş, de Gh. I. Pilcă", cu Învoirea de a folosi din el ce vom găsi cu cale pentru revista noastră, ceea ce şi facem mai jos. Titlul de monografie e pretenţios pentru ce cuprinde caetul nostru. Sunt În el lucruri fără importanţă, dar şi câteva notiţe intere­ sante, din care extragem pe cele ce urmează. Balşu, fostă comună rurală până la 22 Oct. 1921, când s'a decla­ rat comună urbană, şi-a luat numele dela râul Bălşiţa, care curge În partea de nord a oraşului, despărţindu-l de satul Vărtina, sat care azi, împreună cu Corbenii, Româna, şi Gorgănaşi, fac$ parte din Balş. Pe vremuri vechiul Balş era aşezat pe locul unde e azi cătunul Măi­ neşti şi purta numele de comuna Vulpeanca, după numele vâlcelei de acolo. Pe unde este acum oraşul, trecea doar o şosea izolată, fără nici o locuinţă, de oarece terenul era mlăştinos. In Balş sunt patru biserici mai vechi, două parohiale: Biserica cu hramul cuvioasa Paraschiva şi Biserica Domnească, cu hramul Sf. Dumitru şi două filiale: Biserica Sf. Voevozi, din Măineşti, şi Adormi­ rea Maicii Domnului, din Gorgănaşi, comune care azi sunt două maha­ lale ale oraşului. O a cincea biserică este întemeiată abia din 1925, anume Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Din actele ce se păstrează Ia. Bis. Sf. Paraschiva, se vede că acel locaş de rugăciune s'a clădit din temelie în cursul anilor 1805-1812 de către preoţii Teodor Duhovnicu şi Gheorghe Socol. La 1876, s'a refăcut jugrăveala şi oarecare modificări În interior, iar Ia 1881 s'a făcut din nou pardoseala şi pictura, ca şi acoperişul şi turla dinspre răsărit. Din pomelnicul ce se păstrează, sunt înscrişi între donatorii cari au con­ tribuit la această reparaţie generală a bisericei şi persoane din Craiova, ca Marin Cojocaru, Dumitrache Brăiloiu, biv veI logofăt, Sărdarul Brăiloiu, Alexie, Constantin Rachieru, Boicea Rachieru starostea braşovenilor, Zam­ fir Rusănescu, Costache Brătăşanu, un Golfinean, Sta rostea pescarilor, al boangiilor, al zidarilor, al căldărarilor din oraşul nostru şi alţii. In ar­ hiva acestei biserici se află şi o carte de hotărnicie a moşiei Vulpeanca din Balş, cu data de 6 Nov. 1782, semnată de Constantin Târnoveanu, biv vei logofăt, pe care am publicat-o deosebit În acest număr la pag. 88. Biserica cu hramul "Sfântu Dumitru" s'a terminat la 1753, fonda­ torul ei fiind Protopopul Radu Căzănescu, cu preoteasa Ancu]a. Nu a putut însă s'o termine cel care a început-o, mergând cu zidăria numai până de-asupra boltelor dela ferestre, aşa că a fost desăvârşită de Ştefan Tra­ pezunda, veI ban al Craiovei, care a şi zugrăvit-o, după cum se vede azi. La 1873 s'a reparat de Florea Ion Măniosu, fost comerciant în Balş, iar la 1913, prin stăruinţa preotului econom Ştefan Bazilescu, fost pe atunci paroh al acestei biserici, azi decedat, s'a restaurat din nou. Iacă-i pisania: "Această sfântă şi dumnezeiască biserică, unde se preznueşte hra­ mul Sfântului intâiu mucenic şi arhidiacon Ştefan şi al Sfântului mare mucenic isvorâtorul de mir Dumitru, ziditu-s'a din temelia iei de Proto­ popul Radu Căzănescu, până s'a boltit uşa şi ferestrele cele de jos. De aici ne mai putând sfinţia sa, din dumnezeiască râvnă s'a Îndemnat d-lui Stefan Trapezunda, veI ban al scaunului Craiovei, şi a zidit-o, siârşind-o cu turle şi zugrăveli pe dinăuntru şi pe dinafară, precum se vede, în zilele luminatului Domn Matei Grigorie Voevod, la 1 eatul 7261 (1753)" . ••••••••••••• Il] [112] o rectificare D-I Marius Theodorian-Carada ne atrage atenţia - potrivit recenziei elin ultimul număr al revistei noastre, pag. 465 - că doctorul Drâgescu nu a fost niciodata primar al oraşului Cra­ iova. Observaţia priveşte textul ,,Jurnalului ele operaţiuni al div. de inf. de rezervă", manuscris publicat de d-l Gen. R. Rosetti, (pag, 208), în care Căpitanul Bălanu-care, fireşte, nu a fost bine înformat-a consemnat acest lucru. Intradevăr între 1875 şi 1884, zice d-l M. Th.-C., a fost primar G- I. Pessicu, în afară ele un interval ele câteva luni din 1879-80, când a funcţionat ca primar al Craiovei Căpreanu, Apel către cititori Revista noastră, strângând material care să poată servi la istoria regiunei oltene şi în special a Craiovei, roagă pe membrii actuali ai familiilor ce notăm mai jos, să binevoiască să comu­ nice în scris Direcţiei Arhivelor Olteniei cunoştiinţele ce au fie­ care despre familia lor, şi anume dăndu-ne un arbore genealogic al neamului, în felul celui ce publică bunioară el-I Filitti despre Craioveşti în numărul de faţă al revistei între pag. 20 şi 21. Pentru aceasta, mergând de jos în sus, dela prezent la trecut, vor consemna mai întâi numele (cu data şi locul naşterei dacă se poate) membrilor actuali ai familiei, cu soţiile, or soţii, şi copiii (se vor adăoga şi cei morţi eventual); fraţii şi surorile, cu nu­ mele .. soţiilor şi soţilor respecti vi şi copiilor lor; apoi urcând spiţa neamului: părinţii cu soţiile; fraţii şi surorile părinţilor cu soţiile şi copiii lor, şi aşa mai departe în sus, pe cât vor şti ceva sigur despre înaintaşii lor. Iacă lista familiilor oltene pentru care avem nevoe de informaţii: 112 Bălteanu Bălăcescu Dobriceanu Dobroslă veanu Dobruneanu Fisenţa Fotescu Fratoştiţeanu Frumuşanu Găianu Gărdăreanu Gianoglu Gigurtu Gioroceanu Golumbeanu Hurezeanu Izvoranu Măinescu Melinescu Merişescu Murgăşanu Plopşoreanu Portărescu P. INăsturel 1. c. 380). Dar, feciorii lui David puteau fi nepoţi lui Matei Basarab şi dacă Matei Vodă ar fi fost frate ori văr (şi nu numai primar) cu soţia lui David. Inrudirea prin femei a Brâncovenilor celor noi cu Matei Basarab, e arătată, con fus. de Geneal. Cantac. (ed. Iorga, 407) şi de un hrisov din 1679, al lui Şerban Vodă Cantacuzino. (Iorga, St. şi doc. V, 306). Mai aproape de adevăr este alt hrisov din 1674 (Grecianu, Viaţa lui Const. Vodă Brăncoveanu de Radu log. Grecianu, Buc. 1906, p. 257-8), care zice că Preda vornicul, bunicul lui Const. Vodă Brâncoveanu, ar fi fost «ne­ pot de frate drept Danciului vornic». Exact: tatl11 lui Preda, David, era, prin soţie nepot de frate al Danciului vornic. 3131 Grecianu, Genealogii, II, 305-309. 314) Iorga, Inscripţii, 1, 203. - Năsturel, în Rev. de ist. arheo1. filo1. XII, 278 - 280. 315) Tbid. 316) Vezi pag .. 139 _MHbffi**ftît'iifi L [140] tiloi. Marmurile şi Corlătelul :\li) .La 1688-1591 ca arrnas, la: 1594 ca vornic, Danciu din Brăncoveni cutropeşte satele lăsate mânăstirii Glavacioc ele jupăneasa Marga, fiica lui Matei al Margăi 318). Aşa dar este neîndoios că Datco ar­ mas era din neamul Oraioveştilor. Cum anume însă" docu­ mentele nu ne arată. Datco, vel armaş la 1543, este evident contimporan cu Vlăsan şi Matei, fiii Margăi 319). Este îndoios însă că Danciu şi Radu (ca şi fratele lor răposat mai de vreme, Datco), ar fi fost într'adevăr fi1i Calei, deşi li se zice aşa. Intradevăr, oei trei presupuşi fii ai Calei, Danciu, Datco şi Radu, poartă, aceleaşi nume ca şi cei trei fii, contimporani ai lui Vlăsan elin Caracal şi ai Mariei. Dintre aceştia din urmănu mai erau în viaţă la 1579 decât eloi, Danciu şi Radu, cari pribegesc atunci la Braşov, după cum din cei trei fii omonimi ai Calei nu mai erau în viaţă la 1582 decât tot nu­ mfrui eloi -şi tot numai Danciu şi Radu, care şi. ei erau atunci pribegi la Braşov. E gr.eu de admis sa nu fie aceleaşi per­ soane. In sfârşit e ele observat că doc. nu spun că Danciu Ş Radu ar fi fiii lui Datco, ci numai cii. sunt fiii Calci. So­ luţia acestui rebus ni se pare că, nu poate fi alta decât 0;1 fiii lui Vlăsan din Caracal şi ai Mariei, după moartea pă­ rinţilor, au fost luaţi de suflet de văduva unchiului lor Datco, t�� mătuşa lor Calea, care Ii-a fost astfel mamă adoptivă şi care le-a lăsat averea sotului ei, precum şi pe a ei proprie, dincar\e tăcea parte şi moşia Brăncoveni. Astfel această moşie care fusese a Oraioveştilor, donană ele ei Bistritei şi dată de Neagoe Vodă moşului Calei, a revenit prin această jupâneasă la urmaşii prin femei ai Craiovestilor, Ia boerii "d�n Caracal", cari au adoptat de atunci şi numele de Brân­ coveni 'pe care I-au purtat. Matei Vodă şi Oonstantin VocUi Brâ.noov,eanu. Adaog câteva observ.aţii asupra carier,ei lui Danciu din Brânoov'eni. La 1577, ca posteillic, e rnartor la un act al marelui ban Dobromir 320). La 1582, când era pribeag, am v,ă,zut că era calificat de tânăr şi de postelnic şi că tot pos­ telnic era la 1583, oând i se confirma moşia Racoviţa. Aşa dar nu poate fi identic 321) cu Danciu v,el stolnic în divane la 1582 şi 1583 şi care la ,1581 fus'ese vei postelnic. L,a 168(; Daneiu din Brâncov,eni apare ca martor la un zapis cu titlul de vornic 322). Dac.ă nu cuţnva data actului a fost greşit tran­ serÎ;s[L, Da,neiu nu putea fi aLunei vornic mare, c.Mi între 1588- 1591 e veI armaş 023). De la Ştefan Vod;), Surclul (1691-Iunie 317) Vezi pag. . . . � 318) Grecianu, Genealogii, II, ;509. 319) Vezi pag. . . . \ 320) Greeianu, Il, 308. . 321. Ibid. nota. '\ 322) Ibid 309. 323) Ibtd. aet [,\ră dată; am determinat-o eu, supra p .... Daneiu, vei POSL 1581, v. stolnie 1582-3, veI vornie în zilele Mihnii Vodă, este Daneiu din Pa· peşti (Ilfov). 140 J [141] 1592) nu reuşeşte S{l, obţie o dregătorie 32,)), dar sub urma­ şulacestuia, Alexandru cel Rău, devine, la începutul anului 1593, mare vornic 325). La 1594 este zis biv vel vornic 326). A murit între 1596-7 în Tara Ungurească şi pentru înrnor­ măntarea lui a cheltuit Doamna Stanca a lui Mihai Vi­ t,eazul327). 5 Neagoe Vodă, zis Basarab. i:::linguri1 poveetire coutimporauă ce ni s'a păstrat despre viata lui Neagoe Vodă" este cea cuprinsă în Viata şi traiui iSI. sale ip,ăr'inteTui noskuNifo,np,atriarhul Tar'tgraebului, oare a, fost în 1'a1'a Românească la 150'1-5, pe vremea lui Radu Vo dă, cel Mare, scrisă Între 1517-1521, ele ierornonahul Ga­ vril, Pretul s.f. Munte, care la 15 August 1517 a asistat 1i:L sfinţirea bisericii Curtea de Argeş 328). 'I'oată partea privi­ toare la Ţara Românească, este intercalată în Cronica Cari­ tacuzinească 329), iar în rezumat în Cronică zisă a lui Con­ stantin Gălpitanu1330). Cartea s'a scris cu prilejul aducerei îl] Muntenia, dupe dorinţa lui Neagoe Vodă, a rnoaştelor lui Nifon, şi constitue un panegiric al acestui Domn, care a fost atât de cinstitor f'aţă, de persoanele bisericeşti şi atât de darnic cu lăcaşur-ile sfinte. A fost menită să înalţe pe Craioveşti şi SEt, slăvească pe Neagoe 331). Nu poate fi bănuit acest izvor că ar fi omis ceva care putea fi spre gloria Iui Neagoe Vodă şi a neamului său. "Viaţa"332) spune cii! în vremea când Radu cel Mare se oertasecu Nifon, deci pela 1500, acesta J'upăzit şi hrănit de "un cocon ele beeri ce-l chema Neagoe, care era mai mare peste vănători" 333). Nu ştie deci Gavriil Pretul că Neagoe ar fi fost fecior de Domn. Vorbind de domnia lui Mihnea oel Rău, zice numai că acesta duşmănea pe ascuns "un neam care era mai ales şi mai temător de Dumnezeu, căruia era numele de moşie Banoveti, adică, Basarabeşti" şi din care făcea parte Neagoe 334). "Banoveţi" înseamnă evident nea­ mul "banilor", deci al Oraioveştilor, pe care Gavriil îi pore­ cleşte Basarabeşti, cum Însuşi N.eagoe se porcclise după, ce 324) Iorga, St. şi doc. V, 292. 325) Stefulescu, Doc. slavo-rom, 292, cu data greşită J592. 326) Grecianu, 11, 309. 327) Ibid. 310-311. 328) Diacollul D-r Nic. M. Popescu, Nlfon II. Extras din An. Acad. Rom., seria II, secţia ist. 1914, p. 2, 18 -19, 52-3. 329) Istoria Tării Româneşti de când au descMecat Românii ... In Mag. ist. IV, 234-267. 330, Istoriile Domnilor Jării Româneşti. Mag. ist. 1,110, 153-4. Ediţie nouă de Iorga, Buc. 1902. 331) Diaconul Popescu, 1. c .. 21. 3321 Publicată În parte de Haşdeu, În Arh. ist 1, 2, p. 132, iar În Întregime de C. Erbiceanu la 1888, de pe un ms de la Bistriţa, dăruit Academiei Române de Josif Naniescu, fost mitropolit al Moldovei. 3331 Viaţa, edit. Erbiceallu, 45. 334) Ibid. 61, 65, 67, 73, 75. 141 [142] se suise în scaun. Aşa clar, pentru Gavriil, Neagoe era din neamul Oraioveştilor. Altceva nu ne spune despre originea lui. Cronica Oantacueinească, după ee sfârşeşte cu repro ducerea "V�eţii", trecând la povestirea intâmplărilor de după moartea lui Neagoe, spune mai precis că "după moartea lui N eagoe Basarab Vodă, s'a înălţat domn Preda, fratele lui Basarab Vodă, ca să ţie domnia lui Teodosie nepotu � său' 335). Intrun fragment de vechi anale şe giăseşte deja menţiunea că, pe Teodosie fiul lui Neagoe "l'a ridicat un � chiu-său Preda vel ban ca să fie Domn în locul tătăne­ său, pentru că find el tânăr ele vârstă, socotea.... că va ţinea Domnia 33G). Cronica zisă a lui Constantin Căpitanul, contimporană cu Oonst. Vodă, Brăncoveanu 337), precizează iarăş că Neagoe Vodă, era "nepot banului Barbului Craiovescu, fecior Păr­ vului, iar aşa îl numea CAi ,este fecior de Domn" 338). Se arată aci îndciala asupra Iiliatiei domneşti a lui Neagoe Vodă" de care Gavriil Pretul nici nu ştia nimic. Aoeeaş cronică, repetă că "Neagoe Vodă a fost fecior Părvului vornicul, nepot de frate banului Barbul Craiovescu" 339). In şfârşit şi această. cronică, spune că după moartea lui N eacoe "o seamă de boeri au ridicat Domn pe Preda, ce zic SEI, fi, fost frate cu Neagoe Vodă' 340). Un izvor contimporan cu Neagoe, un raport venetian din Buda, cu .data de 10 Nov. 1521, confirmă, arătările oroni­ oelor, spunănd că, "a urmat un frate al tatălui zisului 'l'eo­ dosie, anume Preda .... " 341). Aşa dar două mărturii oontimporane, povestirea lui Ga­ vriil Protul şi raportul venetian, una menită a preamări pe Nea�oe,alta culegănd zvonurile timpului fără interes a le denatura, întăresc arătările Cronicelor că N eagoe Vodă era Craiovesc, şi anume frate cu Preda l,3anul, deci fiu al Pâr� vului 1 vorn1cul şi nepot de frate al'] banului, Barbu 1 înte� meietorul Bistriţei. Din izvor greoesc, o povestirea lui Matei al Mirelor car·e la fost în Tara R:omâneasc�t la 1618, deci plut.in după eşirea di11 scaun a Oraioves·cului Radu V(rrlă Şerban (1611), spune iar,ă,ş că Barbu banul a fost unchi (,9.siot;) al lui BasaralJ Vodă" .adică. al lui Neag-qe 342). 335) Mag. ist. IV, 267. . 3361 Iorga. Cronicele muntene. In An. Academiei Române. Seria II, secţia ist. XXI, 310. 337) C. Giurescu, Contribuţiuni la studiul cronicelor muntene. Bucureşti 1906, p. 97. 338) Ed. Iorga, 33. \ 339) Ibid. 37. i 340) Ibid. 42. \ 34l) Hunnuzaki, VIII, 51. 342) Matei al lYltrtlor în Acolu'ţia lui Grigore Decapolitul. Iorga, Manuscrise din biblioteci străine. In An. Ac. Rom'., seria II, secţia ist. voI. XX (1897-8) 243-6 şi voI. XXI 1898-9" 11-12 şi 20. Moaştele lui Grigore Dccapolitul au fost aduse 142 J [143] In pomelnicul mânăstirii de la Cru�e?oI, în Sărbia, fun­ daţiunea mitropolitului Maxim Brancovzci unde Ne�goe a­ fost ctitor ajutător, �igurează :.Radula . .'�Toevodu, N ag:Ola ,voe­ vodu, gospogiu DespIl1u, ceda. 111 (copiii lor) g��poclJ,na .�eo­ dosi a, gosp:ogio Stanu, gospogio Ioannu, monahiio Platonidu, jupana Prăvula, rabu si Nagu, gospodina Petra, gospodina Ioanna 343). Tradiţia eli, Neagoe Vodă a fost fiul lui Părvu Craio­ vescu, s'a păstrat constant la urmaşii Craioveştilor. O găsim în Cronica Cantaeuzineasoă, unele se spune că Neagoe a fost frate cu Preda banul; în Cronica zisă, a lui Const. Căpj­ tanul, scrisă, pe vremea lui Const. Vodă .Brăncoveanu. un urmaş al Craioveştilor, şi în care se spune c{t Neagoe Vodă era fiul Pârvului: în inscriptiile puse pe vremea lui Const. Vodă; Brăncoveanu deasupra chipurilor ctitorioesti de Ia Hu­ rez, şi care arată, pe Neagoe Vodă ca fiu al Pârvului verni­ eul 344); în cronologia tahelară a lui Mihai. Cantacuzino din a doua jumătate a sec. XVIII-lea, unele se citează un hrisov aiI Mihnii Vodă. din 7094 (= 1585-6) pentru moşia Viişoara .,Întru care se scrie.... că, Pârvul banul (confuzie, în loc de vornicul) tatăl lui Neagoe Vodă Basarab, Basarabesc a fost, şi cum că, Basarabestii s'e numeau şi Părvuleşti" 345); în fine în Genealogia Cantaouzinilor, tot de Mihai Cantacuzino, care face pe Neagoe Vodă, frate cu Preda banul e-"). Prin urmare, tradiţia de familie confirmă, şi, lămureşte arătarea lui Gavriil Pretul şi, a raportului venetian din 1521 că; Neagoe Vodă-era Craiovesc, şi nu ne spune nici ea că era fecior de Domn. Aşa dar Neagoe apare ca unul elin "fratii" la care se referă testamentul din 1529 al Pârvului II banul, şi ca unul elin "unchii" de care aminteşte Barbu II banu] fiul Pârvului II, în cartea dată, Coz iei la 1530347). La el se referă cuvântul "fii" elin hrisovul elat Bistritei la 1568 pentru o moşie dăruită de Barbu Craiovescu şi ele "fiii şi fraţii săi", Pârvu, Danciu, Negoit(1, şi Radu 348). Se înţelege dece Mih· �1Jea Voda, judecând Ia 1586 procesul de moştenire al averii Craioveştilol', începe prin a intocmi lista satelor Pârvului banul, ale Radului posteJnic şi al,e lui Neagoe Vodă, 319). Cât despre epitetul ele Basarabeşti dat Craioveşti.1or, el îşi are la Bistriţa, din Sârb ia, de fraţii Craioveşti, pe vremea lui Neagoe Vodă.I(�recianll, )irul Voevozilor, p. 61, nota). 343) Glasnik, din Belgrad, XL 'VII, p. 183-4. 344) Bulet. com. 1110num. ist. 1 (1908), 69. Reparaţiile şi zugrăvelile de la 1789 (Iorga, Inscripţii, 1. 188, 192i n'au schimbat textul inscripţiilor (Tocilescu, raport asupra câtorva biserici şi mânăstiri din ţară. In An. Ac. Rom. 1. c. 30), după cum nu par a fi alterat caracterul costumelor, spre deosebire de ce s'a petrecut la mânăstirea Brâncoveni, spre pildă. 345) Iorga, operele lui Const. Cantacuzino, p .. 34. Ac. Rom. Ms. 1322, f. 55. 346) GeneaJ. Cantac. ed. Iorga, p, 71. 347) V. p •... 348) Grecianu, II, 269. 349) Ibid. 274-7. 143 [144] originea în povestirea lui, Gavriil Pretul, scrisă după 1517, cfund Neagoe Vo da, era deja în scaunul domnesc şi se inti­ tulase Basarab. De altă parte este sig·ur că mama lui Neagoc Vodă se numea Neaga 350). Dar, în pornelnicul dat ele Craioveşti 1<1 Atos în 1501. numele lui Pârvu ocupă, ca totdeauna, al doilea 10c în răndul fraţilor Craioveşti, iar printre numele de ju­ p:[miţe,a doua este .Ncaga, care corespunde deci lui Pârvu 351). Socotesc astfel ca, împreunâncl toate arătările documentare putem afirma Oal N eagoe Vodă a fost fiul lui Părvu I VOI'­ nicul Craiovescu şi al Neagăi. Negoitălcare, în acel aş pomelnic, urmează după cei patru fraţi Craiovesti, trebue sa, fie însuşi viitorul N eagoe Vodă" desigur cel mai mare elin fiii Craioveştilor. Din faptul dl, nu se arată numele soţiei lui, este de dedus 'că era încă neîn­ surat la 1501, 'data pomelnicului. "Viaţa lui Nilon" spune ei:l, Neagoc era mcă "tânăr" vătaf de vânâtori, în domnia lui Vlad Voevod (1510-1512352). Titlul de postelnic pe care-I are în pornelnicul ele La 1501, nu este cleei eel de mare postclnic, Dionisie Fotino zice, nu ştim pe ce temei, că, Neagoe s'a în surat după ce a fugit peste Dunăre de frica lui Mihnea cel Rău (1508-1510353). Că Neagoe s'a însurat duplâ 1.501 se vede şi după vârsta pe care Teoclosie o avea la moartea ta­ tălui 8[(,U. Chipurile otitoriceşti dela Argeş şi pomelnicul dela Govora 361) arata, că Teodosie şi Stana au fost copiii oei dintăi nascuti ai. lui N eagoe. Un act din 1521 al regeluiLu­ do vie al Ungariei, zice că, Teodosie 'era atunci copil ,105). Un raport extern din acelas an zice că, avea 16 ani 356), deci ar fi 10s1; născut la 1505. Un oontimporan ioare a cunoscut pe Neagoe, pe când era "gentiluomo private", seria la 1524 ehi 'I'eodosie avea Ia moartea tatălui său 7 ani 357), deci ar fi fost năseut la 1514. "Feciorii lui Neaga-e, T,eoclosie şi altul au fost mici", scrie eronica lui PSieud(i)-Const.. Căp.ita.uu1358). Aşadar, judecăml după vârsta lui Teoclosie, fiul cel mai mare, ch.sătoria lui Neagoe trebuie aşezată între 1.504 şi 1.514. Din· tr'e fhoe, oea mai mare, Stana, n'a ajuns în vârstă, de mă,ritat în timpul domniei tatăJui ei 359), deei n'a îI14plinit niei 12-14 am.i, aşa că, data ei de naştere ar fi cel mai de vreme pje la 350) Invăţăturile lui Pseudo-Neagoe Vodă, ed. Iorga, 1910, p. 160. spun că Domnul a transportat la Argeş osemintele mamei sale Neaga. - Cf. Spomenik XXXVII, 44, citat de St. Nicolaescn, 363 n. ;;51) St. Nicolaescu,.39. , 552) Viaţa lui Nifon, ed. Erbiceanu, 71-7. 353) Ist. Daciei, tr. Sion, II, 11(,). 354) SI. Nicolaescu, 267. 355) Hurmllzaki II', 373, \ 356) Citat în Xenopol. Lupta l�tre Dăneşti şi Drăculeşti, 1. c. 243, Il. 5. 357) Mihail Bocignoli din Ragu�a, c. Gerardo Plania, secretarul lui Carol Quintul, în Del Chiaro, Storia delle moderne rivoluzioni delia Valachia, ed. din 1718, p. 117. Scrisoarea reprodusă şi îll'\A. Veress, 1. c. 131, dar Veress greşeşte crezând că e vorba de Vlad CălugaruL 358) Ed. Iorga, 42. 359) Hu 1"111 uz. II" 523. 144 [145] 1507. Ea s'a icăsătorit în Ianuarie 1526 cu Ştefăniţă Vodă al Moldovei 360) care la 1517 avea 9 ani 361), de.c:i era născut .�a 1508. Nu este de crezut ea Stana să fi fost mai în vârstă! decât soţul oi, Intine, biografia mitropolitului Maxim Bran­ oovici, unchiul Doamnei Despina, zice că, după suirea în scaun a lui Neagoe Vodă, Maxim îi "închină pe nepoata sa de soţie" 362). 'Dotul concordă. astfel că Neagoe s'a căsătorit dupâ 1501, data pomelnicului dela Athos. Din fajptul că. numai Negoiţă, dintre fiii. Craioveştilor, Iigurează în pornelnicul de la 1501, şi tot numai el în elan ia de care aminteşte un hrisov ulterior elin 1558363), este de dedus că era cel mai mare dintre ei, mai mare decât fra­ tele său Preda, care nu se întâlneşte în divane până la, 1521, când Neagoe îi dă. bănia Craiovei şi ele cât Părvu II care intră în divane .după moartea lui Neagoe. Concluzia că Neagoe Vodă), a fost fiul Părvului 1 vornicul Craiovescu, este însă, contrazisă de însăşi titulatura oficială ca Domn a lui Neagoe Vodă" care-şi zice când "fiul (snă) .prea bunului şi prea marelui Basarab Voevod w-), când mai rar, nepot (vnuc) al lui Basarab Voevod365) şi c+11a1' preci­ zează, incidental că este fiul lui Mlad Basarab Voevod w"), adică, al lui Basarab cel 'I'ănăr sau Tepeluş 367) (1477-1481). Pentru a impăca această titulatură a lui Neagoe ou ru­ denia lui netăgăduită cu Craioveştii, s'a admis de toţi isto­ ricii noştri, fAră vre-o dovadă. documentară, că Neagoe a fost fiul lui Basarab oel 'I'ănăr şi al Neagăi, sora Craioveştilor 368). Această deductie mi se pare inadmisibilă. Nu există nici o dovadă. că fratii Craiovesti, fiii lui Neagoe de la Craiova, ar f'iavut o .soră .. Druc;iil Neagoe Vodă ar fi fost fiul unei surori a Craio­ vestilor, ar fi fost văr bun cu Preda banul şi nu frate, cum totuşi 'se admite 369). Pe mama lui Neagoe Vodă, o chema Neaga, pe <.;;1n([ nu- --------- 360) Hurmuz. II" 523.-A. Veress, 1. c. 137-8. 361) I. Bogdan, Vechile cronice moldoveneşti, 200, 203 362) I. Bogdan, 1. c. 270,-cf. I. c. Filitti, Despina, Princesse de Valachie, frlle pr'esumee de jean Brankovitcb. In Revista istorică română, 1931, voI. L fasc. III, pag. 241-250. 363) Grecianu, II, 269. 364) Odobescu, L c. 818. 365) St. Nicolaescu, în Rev. de ist. arheol. şI filoJ. X', 85. 366) Inscripţia pe o tavi]. de argint dela Neagoe, dată la Tismana în primul an al domniei (focilescu, Raport, 220.--Stefulescu, Tismana, 116. Grecianu, Şirul Voevozilor, p. 36.). 367) St. Nicolaescu, Doc. slav o-române, 241. 368) Iorga, Pretendenţi domneşti în sec. XVI (An. Ac. Rom., seria II, secţia ist. XIX, 35-6). Acelaş, în ediţia Cronicei lui Pseudo - Const. Căpitanul, 38, n. 1- Acelaş, St. şi doc. m, p. XXXVIII.-D. Onciul, în Conv. lit XXXVII (1903), 711J. Bogdan, Relaţiile, ed. I-a. Or{lşanu, în Conv. lit. XXXVII (1903,532. Xenopol, 1. c. 239. Greciann, L c. II, 271, n. 6, cu îndoială însă. Odobescu, 1. c. 823. Năsturel şi St. Nicolaescu In studiile citate. Lapedatu, Vlad Vodă Călugărul, Conv. l1terare XXXVII (1903', 528. 369) Iorga, Pretendenţi domneşti, 1. c. Acelaş, St. şi doc. III, p. XLIV. 145 'l� �i: cc'�: � � � �"...:.....-«( ",��""'""{."t;;j1t!\�,/:����,f.ţ 1'\� .. *.ij(4�;� '7�;m�f.p';r.;;.�.",. ........ _ .'," • � ",,,1 ",,,'i; � , (,,� ."Fi)�� ;; , [146] mele sotiei lui Basarab Mlad era Maria. Aceasta era În viată în timpul domniei soţului ei (1477-1481) 370). Nu se poate atribui lui Tepeluş o primă, soţie, înainte 'de 1477, căci, atunci Neag;oe n'ar mai fi fost "tânAr" vătaf 'de vănători la 1510 371). N'a putut avea Ţepeluş o a doua soţie pentrucă, moare la 1482372). Documentar se cunoaşte un singur fiu al lui Tepeluş, Danciu, 'candidat la domnie între 1508-1510373). Este de 'examinat, deci, dacă, titulatura domnească a lui Neagoe Vodă 'este principial hotărătoare pentru filiatia lui. Numele de Basarab, numele de botez al fundatorului dinastie! muntene, devenise nume dinastie, după cum spre pildă numele de Ştefan, la dinastia sărbească Nemania 374). Pe Neagoe, contimporanii săi îl numeau Neagpe Voevod 375). E:l însuşi însă" ajuns în scaun, şi-a schimbat numele de Neagoe în acel de Basarab, cum însuşi mărturiseste când îsi zice, incidental, ,,10 Neagce cel numit Basarab" 37G). Ca in privinţa numelui, tot astfel în privinta f'iliatiunei, titulara lui of'icială nu este ho tărăto are. Mai întâi, într'o organizatie de stat în care copiii na­ turali se credeau în drept a revendica şi ei scaunul domnesc, indicaţiile date de cei interesati IIU pot constitui dovezi ab­ solute. Filiaţiaeste sigură numai când tatăl indică pe fii, nu şi în cazul invers. Astfel, Vlad Dracul (1435--1446) enu­ mără pe copiii săi, fără a menţiona pe Vlad Călugărul, care totuşi mai târziu se intitulează final lui Vlad 377). In PPI_, melnicul pe care Radu cel Mare îl dă manăstirii Rusicul la 14'96 nu numeşte nici un fecior 378), deşi cinci Domni şi-au zis mai apoi fii ai lut Radu 379). Petru Paisie, în domnie Radu (Călugărul), într'un pomelnic elin 1540 nu numeşte de­ cât doi fii, pe Marcu şi pe Vlad 380). \J,'otuşi Pătraşou Vodă oei Bun. care era născut la 1540, îşi zice fiu al lui Paisie 881). Apoi, o mare nesigurantă în stabilirea f'iliatiunilor poate preveni din te rrnen ii, prin care se arată: gradele de rudenie. Cuvântul slavonesc imuc se întrebuintează in îndoitul Inteles pe care-I are în româneşte cuvântul nepot. adică, de nepot 370l Bogdan, Relaţiile, ed, l-/l, p. 214, 2J6, 246. 371) Viaţa lui Nifon, ed. Erbiceanu, 71-7. 372) Ucis de boeri la Glogova (Bogdan, 1. c. 1J4), satul cumnatului său Stan­ ciu, soţul surorii sale Anca. (Ştefulescu, Tismana, ed. II-a, p. 170. . 373) Hurmuzaki, Il', 573, 61C. 374) Hasdeu, Etymologicum magnum, IV, p. CXVII. 375) Spre pildă pe un tetravanghella Bistriţa, 1512. 'Odobescu, 1. c. 73C) nota), sau pe piatra tombală pusă de Craioveşri lui Vladislav Voevod in zilele lui Neagoe Vodă. (St. Nicolaescu, Doc. sl;tvo-rom. 254. 376) St. Nicolaescu, 363 nota. \ 377) St. Nicolaescu, 3. . , 378) Ibid. 51. S'ar putea, fireşte, să fi fost născuţi toţi dup[l 1496. 379) Radu Călugărul (Paisie). Mirtea (Ciobanuli, Vlad (câteşi trei în pom el­ nicul dela Govora, ibid. 237), Radu (dela Afnmaţi) şi Bădică Voevod (ibid. 242). 380) Ibid. 65. 381) Ibid. 293. 146 [147] de fiu ori fiică" sau mai vag descendent, şi de nepot ele frate ori sor,[I, sau mai vag nepot colateral mai depărtat 382). De altfel înrudirea poate fi deopotrivă, în linie bărbătească sau femeiasdt" sau prin soţie 383). Cuvântul dedă se întrebuinţează de asemenea In îndoitul înţeles al cuv�ntului românesc moş: unchi şi ascendent, iar cuvântul pr ed.edă. înseamnă iarăs sau bunic (areul), sau strămoş (ancetre), în linie directl sau colaterală 384). Darnici măcar cuvintele fiu şi tată sau părinte (rotlitei} nu indică numai legătura de sânge, leg i tim f[ sau naturală, Cuvântul roditel (tată) se întrebuin tează în trecutul româ­ nesc şi pentru a desemna peo rudă mai bătrână sau pe un bin efăcător. As tfel , Dan Voev,oc!,care domneşte între 1420-1431, era. fiul lui Dan I şi nepot de ifrate lui Mircea cel Bătrân, EI,al'ati:l, într'un hrisov ca deadă (bunic) al său pe Radu VO'e­ vod şi ca rodite] (tatăj vpe Dan Voevod 385). 'Totuşi, in alt act, Ia 1431, numeşte pe Mircea "moşul (preroditel] el-mele, sfânt răpos. Ioan Mircea Voevod" 386), iar Într'o carte din acelas an numeşte pe Mircea "p{l.rintele (roditei] el-mele 387). Pe o rea înte1eg-er,e a sensuluiee-l are aci cuvântul iată şi ,pe o ce tire greşită a urmelor ele pe pecete, s'a crezut cătva timp ah, a existat un Dan ţiu al lui Mircea cel Bătrân 388' .. rllot astfel, într'un hrisov elin 25 lan. 15G8, Petru Vodă, fiul Chiajnei, numeşte deopotriViă,?'odJitel (părinte) atât pe adevăratul său tată Mircea Ciobanul, cât şi pe Alexandru Voevod, fiul Mir cii, nepot Mihnit, care se parc eLI era lnlră­ tit cu Mircea Ciobanul şi era deci unchi p1"'in injir.c'{:tlr.e lui Petru 389). La 1G32, vornicul Dumitru Mogoşescu consideră ca fiu pe Bunea 390), oare iera în realitate fiul dintr'o primă căsătorie al soţiei lui Mogoşescu 391). Şi mai târziu, Constan­ tin Vodă Brăncoveanu Ţine pe Constantin stolnicul şi pe Mi­ hai spătarul, Cantacuzinesti, unchii sfii de spre mamă "în 382) In acest sens, spre pildă, hrisovul din 2U Mai 1654 (St. Nicolaescu, L c 282) : Preda post. dela Tătărani, nepot (vnuc) doamnei Neaga. Neaga era soră cu bunicul lui Preda. 383) V. p .... 38ţ) Miklosch. Dictionnaire abn'ge de six langues slaves.--Când Radu cel Mare (htisov din 1505, în St. Nicolaescu, 232-;»), sau Mihnea cel Rău (hrisov din 1508, ibid. 249-'2q1) numesc pe Mircea cel Bătrân p1'ededd, cuvântul înseamnă strămoş (ancetre). In hrisovul dela 1528 (ibid. 252 - 4) Vladlslav III numeşte şi prededa şi dedă pe aceeaş persoaml, pe bunicul său (a'ieul) Vladislav lI. 385) Ştefulescu, Tismana, 177-8. 386) Bogdan, Relaţiile, ed, l-a, 20--2 şi ed. 2-a, 1, 32-3, 387) Ibid. 1, 38-9. 3881 St. Nicolaescu, 3, 220. 389) Ibid. 80-1 şi 279. Dar greşeşte N. crezând Cel Petru care dă hrisovul e Petru Şchiopu, adevăratul frate al lui Alexandru. Petru Şchiopu n'a domnit de­ cât în Moldova (Filiai, Din arhivele Vaticanului, II, 17, 37, 46, 47). Rectificare de Însuşi St. Nicolaescu în broşura Petru Vodă cel Tânăr 'şi Petru Vodă Şchiopul, Bucureşti, 1915. 390) Rev. de ist. ar11eol, şi filo!. Xl, 46. 391) Fi1itti, Arhiva G, Gr. Cantacuzino p. 1, nota 3. 147 ,:���,�::.ţ�i',t��"'''-''''' -' - " " , - [148] Joc de părinţi", iar pe verii săi Ştefan spătarul şi Radu co­ misul Cantacuzino "ca pe nişte fraţi," 392). Numea "tatlt. pe Constantin Cantacuzino stolnicul" 393). Nicolae Vodă Mavro­ nor-dat la 1728 numea fiu pe nepotul său ele soră Grigorel Vodă Ghica 394). Ginerele se numeşte adeseori fiu, socrul tată, La 1701, Barbu Brătăşanu, soţul Păunei Cocorăscu, numeşte "taică" pe Mihai spătarul Cantacuzino, a căruia soţie efa rudă eu Cocorăştii 395). Insusi Basarab Mlad, pretinsul tată al lui Neagoe Vodă, se adresează lui Ştefan Batori ca "părintelui său", (moemu roditeliu): "mult[t sănătate îţi aduce fiul d-tale (sin gospod­ stva) 10 Basarab cel 'I'ănăr Voevod" 396). Acest Domn, scriind Braşovenilor, numeşte constant pe Batori "p.ărintele meu" şi scrie chiar mamei sale că s'a bucurat aflând "că te-a luat Batăr Istvan să-i fii lui fiică (dâetere) de suflet. Deci, dă-te şi tusă-i fii lui tiică, iar el să-ţi fie ţie părinte (roditel) 397). Se mai întâmpla în fine ca :inalţi dregători să numească, "fii" pe subalternii lor, şi invers aceştia să zică "părinţi" celor dintăi 398). Astfel se califică între ei, până în sec. XIX-lea, dascălii sau patronii de o parte, elevii sau d­ racii de altă parte, şi aceştia din urmă merg până acolo că adoptă, în semn de deferentă numele de familie al celor dintăi, Aşa Zenovie sau Zamfirache, fiul marelui negustor din Sibiu Hagi Constantin Pop, semnează, şi Fotiade în cin­ stea dascălului său LambruFotiade 399). O carte grecească, este dedicată la 1828 .Iui Ilarion Filiti, episcopul Argeşului 400), deşi acesta n'avea nici o altă, legătu6i cu acest nume decât că: fusese cirac al mitropolitului Dositei F'iliti 401). Este sigur deci cu în trecutul românesc cuvintele tată, şi Jiu nu aveau numai înţelesul strict de astăzi. Se refereau deopotrivă la adopţiuni, înfrăţiri, îndatoriri de recunoştinţă, respect pentru o rudă, mai în vârstă sau pentru un ocrotitor, sau la alte leg,ă,turi sufleteşti 402). Nu este exclus ca intre Neagoe VOdtl,şi Basarab cel Tânăr să fi existat astfel ele raporturi, pecare v nu le c:moaşvtem. \ Avem, o suna de anr dupa Neagoe, un exemplu car acte- 392) Mag-. ist, V, 176. 3931 lbid. 182. 394) Hurrnuzaki, XIV2, 992. 395) Filitti, 1. c. p. XXX. 396) Bogdan,!. c. ed. 2-a, 1, 145-6. 3<)7) Ibid. 157-160. Radu Vodă dela Afumaţi numeşte «frate> pe Ştefan Mailat voevodul Ardealului. (St. Nicolaescu, 50). -- Alt exemplu, la Vasilescu, Ur­ maşii lui Mircea cel Bătrân, [ 36. 398) Docan, Frate. In Arh. �pc. şt. şi !it. din Iaşi, XI (1900), 422. 3991 Bibliogr. rom. veche, lI, \fasc. V, p. 448, 400) Exemplar în biblioteca n\ea. 401) Tot astfel la 1841, în timpul turburărilor dela Brăila, Gheorghe Ma chedon îşi iice Vogoridi, după numeir naşului său. (Filitti, Domniile române sub Regulamentul organic, 150). 402) P. valoarea legăturii prin botez, pravila lui Matei Basarab, glava 195.­ Codul Calimah, cap. I, § 49 şi cap. II, § 94. - Paul Negulescu, Studii de istoria dreptului român, 128-9. 148 [149] ristic ele uşurinţa, cu. care se putea afirma o filiaţie, fie şi domnească, La 1633, într'un zapis dat din Ţarigrad Şi pe pecetea sa, un rival al lui Matei Basarab se intitulează, "Nea­ goe Voevod, fiul lui Basarab Voevod" 403). Acest Neagu pare că, era fiul lui Mihai, elin 'I'ârgşor, zis şi Mihai Grecu, şi fratele frumoasei Tudora care a avut relaţii de dragoste cu Mihai Vodă Viteazul 404). Se bucurase în consecinţ[t Mihai elin 'rârg­ şor de favoarea acestui Domn şi atât parc că fusese ele ajuns pentru ca în vremea lui Radu Vodâ Mihnea, la 1611, căţi-va beeri să sustie candidatura lui la scaunul domnesc ,(05). Fiul acestuia, Neagu, se credea deci în drept să, se intituleze "fiul lui Basarab Voevod", roferiuduse fie Ia faptul că. tatăl său fusese pretendent, fie la ocrotirea ele care neamul său se bucurase din partea lui Mihai Viteazul. Poate qă, şi tatăl lui Neagoe Vodă, Părvul vornicul O1'a­ iovescu, 8Jă, fi fost pretendent la domnie'; judecănd ele pe pasag iul elin "Viaţa lui Nif'on" care spune dl" auzind Mihnea Vo.dh de înaintarea asupră-i cu oaste a lui Neagoe şi de tăerile de boeri, s'a spăimăntat şi a zis: "de vreme ce făcu puiul leului (aelic�t.N·eagoe) aşa, clar când va veni leul cel mare (adică 'Pâl'vu) ce va face? Şi aşa se sculă elin scaun şi fugi în Ţara Ungurească" 406). Cât priveşte raporturile lui Neagoe cu "tată,1" sau Basarab Mlad, ele pot să fi fost sau de natura celor ale lui Neagu de la 1633 cu Mihai Viteazul, sau numai raporturi sufleteşti, precum spre pildă că ocro­ tise Mlad pe Craiovesti, în al căruia divan ei apar întâia oară la 1482, sau că poate botezase P(� N eagoe. Singura titulatură oficială a Domnului nu este deci în nici un caz un argument hotărâtor că. el 'era fiul lui Basa­ rab Mlad şi nu al Părvului vornic Craiovescu, cum îl arată toate isvoarele afară de titulatura lui domnească •. Se intelege însă. dece Neagoe Vodă se va fi folosit de legăturile oricât de slabe varf'i avut cu Basarab Mlad, pen­ tru a-şi zice fiul lui şi a adopta numele de Basarab. Fiu al lui Părvu Oraiovescu, 'el era cel dintăi Domn care nu aparţinea casei Basarabilor. Şi înainte de el încercaseră, boeri puternici să. se urce în scaun 407), clar nu izbutiseră. Mai norocos decât ei fu Neagoe Craiovesou. Pentru legitimarea domniei sale trebuia să. justifice oarecar·e raporturi cu vechea cas�l, domnitoare, fie numai raporturi. suflet/eşti care îndri­ tuiau, de pe obioeiul plunântului, adoptarea ca.lificat1vulLli ele 403) Iorga, St. şi doc. IV, 107. - Grecianu, Viaţa lui Const. Vodă Brânco­ veallll, de Radu log Grecianu, p. 334. , 404) Grecianu, 1. c. şi acelaş. Genealogii, II, 198 şi urm. 405) Cronica lui Pseudo-Conse Căpitanul, ed. Iorga, 101. 406) Mag. ist. IV, 247. 407) Aşa Albu cel Mare se ridic(' asupra lui Ţepeş (Lapedatu, Vlad Vodă Călugarul, p. 58, n. 1, hrisov din 1551), Vlad vorniclll asupra lui Vlad Calugarul (ibid. şi Hurmuz. IP, 365, hrisov din ]502 şi Grecianu. Şirul Voevozilor, cu divane. p. 5, 11. 2) Vlad vornicul e probabil deosebit de Vlad dilius quondam Draculyae� (adica fiu al lui Ţepeş), candidat şi el la 1496 (St. Nicolaescu, 9-10, 13). 149 [150] fiu, cu atât mai mult cii posteritatea lui Mlad se stinsese cu fiul său Danciu la, 1510 408) . Astfel s'ar explica şi dece "Viat.a lui Nifon" dă. epitetul de Basarabeşti tuturor Craio­ vestilor, nu numai lui Neagoe. Este cert că Mlad a, introdus întâia, oară pe Craioveşti în divan. Dacăi însă Neagoe a fost într'adevăr fiul lui Mlad, n'a putut fi decât fiu natural. Cronica, lui PseudoConst. Căpi­ tanul spune că, Neagoe a, fost pârât la, Vlad- Vodă (Vlădut) "oă.-şi zice fecior de Domn", ceeace înseamnă că nu era, cu­ noscut ca atare. A fost adică, ele pe lege, fiu al lui Pârvu Craiovescu şi al Neagăi, iar de pe fire, fiul Neagăi cu M13;(L Intitulăndu-se, în domnie, fiu al lui Mlad, Neagoe nu ioruta memoria maicei sale, clar poate cii, de altă parte, deosebita lui evlavie s' ar explica, prin dorinta de a- i spăla. păcatul. De la, Neagoe Vodă" a rămas la, Craioveşti tradiţia, că sunt Basarabeşti. Un hrisov elin 1614, vorbind ele Radu Vodă, Şerban ziciă, că "s'au tra,s Domnia lui din neamul Craioveş­ tilor"i09) şi atât fusese de ajuns ca, să-şi zid. în domnie Basarab. Matei Vodă. din Brăncoveni, care a domnit şi el sub numele de Basarab, într'un hrisov elin 1634 califică pe Barbu banul (Craiovescu) de "moşul Domniei mele" HO). Şer­ ban Cantacuzino, Craiovesc despre mamă, numeşte pe acelaş Barbu "str,ămoş", cu adăogirea că. era din "neamul bun şi mare Basarabesc" 411), cam cum glăsueşte o sută ele ani mai târziu Genealogia Cantacuzinilor. Intregul neam al Craioveş­ tilor, nu numai Neagoe Vodă, apare astfel poreclit, ca în ,.Viata lui Nif'on", de Basarabesc. Pisania bisericii SI. Du­ mitru din Craiova. din anul 7160==1651--2, spune că, biserica a. fost retăcută de Matei Basarab "pentru că Craiova fost-a moşie de strărnosie a, Măriei Sale" H2). Ce legături aveau Craioveştii cu Basarabii nu ne spune nici! "Viata lui Nifon", nu ne lămuresc nici urmaşii din se&oJu] XVII-lea ai Cra­ ioveştiloI'. Matei Basa,rab, care numeşte moşi, cu care se {ă, leşte, pe Craioveşti, într'un hrisov ele la 163:3 pentru întăi­ rirea proprietă.tilor Bistriţei, zice ch Barbti ctitorul a îngro­ pat a,colo pe"tatăJ moşilor DOlTl1liei mele, 10 Basarab Vae­ vod" H3). AstAzi la Bistriţa nu este alt mormânt domnesc tliecât alllliMoise Voel:., mort la. 1530, odatil cu cumnatul S,;'l1l Barbu II Cra.iovescll. Dintre Domnii cu ca,ri Craioveştii au a,vut raporturi prieteneşti, Vlad Călugă.rul8 îngropat la Gfavaeioc, Radu cel llure în ditoria lui. ele la, Dealu 414). 1I1atIOi Voc1{t nu poate 'intelege deci lwin tatăl rnoşilor săi decât SalJ pe Neag'oe -de 'Ia Cra,iova, sau pe BasarahMlad, 408) Lapeclatu, Moartea lui l\1�hl1ea cel Rău. In COl1v. lit. SO (1916), p. 322. 409) Năsturel, 1. c. 373, note. 410) Grecianu, Genealogii, II, 269. 411, Hrisov din 1681, ibid. . 412) Bulet. corn, monum. ist. VIII, 191. 413) Grecianu, II, 269. 414) Iorga, Inscripţii, I, 98. 150 [151] 151 ale căruia oase le vor fi transportat Craiovestii recunoscători În ctitoria lor. A ce as tii, ipoteză. pare confirmată prin impre­ jurarea, că; în picturile murale de la Hurez, din timpul lui Oonstantin Brăncoveanu, lângă chipul lui Neagoe Vodă fi­ gureaz,{1 acel al lui Basarab Vodă, Însă numit Laiot 415), ceeace însemnează de altfel că traditia de familie a Craiovestilor nu era mai lămurită decât cronicile asupra deosebirii între Basarab Laiot şi Basarab Mlad. Astfel, pentru a găsi vre-o legătură între Craioveşti şi Basarabi, ajungem tot la titula­ tura lui Neagoe Vodă. PIC urma înrudirii cu Neagoe Vodă, şi-al] zis Basarabi, după suirea în scaun, Craiovestii prin femei: Radu Vodă Şer­ ban, Matei din Brăncoveni şi Constantin Brăncoveanu. 6. Bădică Voevod, vărul lui Neagoe Voevod. Povestind turburările şi zavistiile ce au urmat după inear­ tea lui Neagoe Vodă, cronicele amintesc şi de un boer Bădica sau Badea comis "v,ăx' premare" cu Neagoe şi cu Preda banul 416). In divane, între 1520-3, găsim într'adevăr comis pe Bădica zis şi Badea 417). Un hrisov elin 1-1 Mai 1560, în­ tăreşte mănăstirii de la Argeş satele Neacşu şi 'I'opana, cum­ părate de răpos. Basarab Voevod (Neagoe) de la Bădica Voe­ vod, pe când era Bădica hoer 418). Şi într'adevăr, acele moşii fusese cumpărate de Neagoe Vodă la 1519 de la vMul său Badea postelnio 419). In divane, intre 1517-1519 găsim pe Badea sau Bădica postelnic J20). Aşadar, Badea sau Bădică, văr primar cu Neagoe, a fost post., apoi comis şi în fine a ajuns Domn. Ca pretenclent, Bădică se dă drept fiu al lui Radu (cel Mare 421). Astfel îl numesc şi boerii cari îi sprijină, candida­ tUra,EI însuşi scriind Braşovenilor pentru a le explica impre­ jurărilo ce l'au Tndemnat să se ridice să ia scaunul, spune că, începând Vladislav Voevod să se poarte crud cu boerii, aceştia "oe m[l, ştiau pe mine adevărat fecior de Domn, al lui Radu Yoevocl ('·el Bătrâ,n, fiul o'ălugărului, şi primindu-mă pe mine �ă, le fiu lor Dorun de pe lege, m'am aşezat în s,caunul pă.]'jntelui meu" 422). Aceste ară,tări ale jzvoarelor se împacă nl,ră. greutate. Badea 'tr>. S'ar putea să fie vorba de Bădică, Pomelnicul este repro­ dus in Conv. Iit. 49 (1915), p 1122. 436) In pornelnicul dela Aruota, . ctitoria lui Matei Basarab, figureaza la rând: Pahomie , Salomia, Pârvu, Radu, Neaga, Preda, Catalana etc. (Tocilescu, Ra­ port, 1. c. 2(2). De asemenea, în pomelnicul dela Bolniţa Bistriţei, de pe vremea lui Const. Brâucoveanu, sunt înscrişi: F'ahomie, Salomia, Părvu, Danciu, Radu, Muşa I?), Neagoe, Tudor (?), Neaga, Catalina, Preda etc. (Iorga, Inscripţii, I, 202). Numele de Catalina In pomelnicul Craioveştilor nu cred d îndriiueşte întrebarea iibid.) dacă nu cumva ar fi vorba de soţia lui Eadu cel Mare. Aceast{l Catalina, aşezată în amândouă pomelnicele lângă Preda, ar putea fi mai de grabă soţia a- cestuia. Cf. Iorga, Inscripţii, I, 211 (Strehaia). . 437) La 1496 Radu Vodă era căsătorit cu Catalilla (pome1nicul dela Eusicul citat). Bădică, veI postelnic la 1517, trebue să fi fost născut înainte de 1496. 438) Avem hrisov dela Eadu din 1492 St. Nicolaescu, 240). cf. Lapedatu, Vlad Vodă CăIugărul. In Conv. Iit. 1903, p. 622 şi n. 1. 439) P ocrotirea neamulni Craioveştilor de către Vladislav Vodă (1449-1456) fiul lui Dan (Grecianu, o. c. II, 264" vezi p ... , 153 [154] oeastă orănduială poate fi explicată prin raporturile Neagăi sotia lui Pârvu, cu Basarab Mlad şi is'ar putea ca anul 1482 să, fie acela al naşterii. viitorului Neagoe Vodă, Sub Vlad Vodă; Călugărul (1482-fine 1496), drăculesc, ri valul fericit al lui Basarab Mlad, nu regăsim pe Craioveşti decât în al cincilea an al domniei lui 440), de ta 1487, ceeace ne arată că au stat câţi-va ani într'o firească rezervă, din care n'au ieşit, poate, decât pe urma relaţiilor lui Radu, fiul Domnului, cu sora Nea­ găi, soţiei lui Părvu. Din acel an Pârvu e mare vornic, dup.ă, boerii fără' titluri şi în fruntea celor cu dregătorii, iar Barbu este ultimul elin boerii fă,ră titlu, după alţi patru şi Înaintea lui Pârvu. De la 1489 al treilea frate, Danciu, este 111 eli van, ca vel comis. In sfârşit, la 20 Aprilie 1492/3 Barbu este ban. Nu poate, fi deci vorba ele o râzvrâtire a Craioveştilor împotriva lui, Vlad Călugărul, cum s'a crezut printr'o greşită, interpretare a unui hrisov din 29 Decemvrie 1632441). In timpul lui Radu oeI Mare (1496-160.8), fiul lui Vlad Călugărul, deci iarăş Drăculesc, Craiovestii ocupă neîntrerupt dregătoriile oele mai .mari. Barbu e vel ban de Craiova, Pârvul vornic, Danciul vel comis 442). Tot atunci îşi începe cariera, mai întâi cu titlul de postelnic (nu vel postelnic), apoi ca vătaf de vânător i, Neagoe viitorul Domn 413). Atitudinea Craiovestilor după, moartea lui Radu cel Mare, este rezultatul firesc al autorităţii de care obişnuiseră a se bucura sub ultimii trei voevozi. Ajuns Domn, Neagoe Vodă îngrijeşte de -ctitoriile Iui Vlad Călugărul şi lui Radu. cel Mare. Zugrăveşte mănăstirea Glavacioc întemeiată de Vlad Vodă cu fiul său Radu 444), şi mănăstirea Dealului refăcută de Radu cel Mare 445). Când aduce în ţaliă, moastele Patriarhului Niton, oere prin lungi rugăciuni deslegarea �estemului pe care a­ cesta îl aruncase asupra lui Radu cel Mare 446). Neagoe Vodă se simte evident legat şi îndatorat faţă, de aceşti predecesori Drăculeşti. . "Viaţa In i Nifon" spune 'că la moartea lui Radu cel! Mare s'a iscat ceartă, între boeri pe cine să aleagă Domn şi !Că, în oele din urmă s'au înţeles asupra lui Mihneas-t}, 440) V. p..... \' . 441) Xenopol, 1. c. 240. Hrisovul (St. Nicolaescu, 238) zice că Barbu, banul şi fratele său Drăghici au pierdut o' moşie din cauza vicleniei faţă de Vlad Voe­ vod. E vorba de Barbu II, fratele lui Drăghici şi de Vlad Vodă Innecatul (1530-2). V. pag . 442) V. p Nu pot afirmă că Radu veI post. din divane �ste al patrulea frate. . \ 443) Când patriarhul Nifon intră, în conflict cu Radu cel Mare la 1505 «un fecior de boer ce-l chema Neagoe, car/ţ era mai mare peste vânători..... aducea bucate de hrană sfântului>. (Viaţa lui Nifon, în Cronica Cantacuzinească, Mag. ist. IV, 238). Născut pe vremea lui Mlad, Neagoe avea atunci vre-o 23 de ani. V. p .... 444) St. Nicolaescu, 239. \ 445) Ibid. 238, după , (Veress, 1. c. 137). Este curios că aceleaşi nume le poartă mai târziu nişte fii ai lui Mibnea Turcitu. (Iorga, 1. c. p. L). 478) Mag. ist. IV, 268. 479) Iorga, Pretendenţii domf:şti, 1. c. 208. 480) Mag. ist. IV, 268.-Pseu�1;'-Const. Căpit., ed lorga, 43. 481) I Bogdan, Relaţiile, 160�2.-Dar data scrisorii nu poate fi 15�1. 482) Aci pieri boerul Benga, ÎI'tcePătoru.1 neamului Bengeştilor.-Mag. ist. VI, 269.-Greceanu, Geneal. II, 412 .. \ 483) Avem acte interne dela Radu, din Fevr. 1522. (St. Nicolaescu, 367). 484) Hurmuz. 1[3, 373. 158 [159] îl trimise la Constau tinopol, unde muri 484). In Iunie 1622, Radu revine cu oaste ungurească şi este învingător la Gru­ mazi împotriva a "şapte sangeacuri" 485), inaintând până la Nioopole şi Şiştov. In Iulie Mehemet trece iarăşi Dunărea, şi Radu, în pericol, cere ajutor dela Braşoveni 486). In Aug. 1522 trebue din nou să, treacă munţii 487). In Oct. este rein­ stalat de Unguri 488). Scrie / Braşovenilor că a sosit în ţară "dar Pârvuleştii vor sti se bată. cu domnia mea, şi foarte ne pregătim de răsboi. Turci mulţi nu au, dar se făleşte Bade că va îndupleca pe sangeacul de Vidin şi pe sangeacul de Nico­ paie să. se lupte cu domnia mea" 489). Aşa dar Craiovestii, după ce au pierdut pe 'I'eodosie, au ridicat din sănul lor alt candidat, pe Wl�rul lor Bădica sau Badea. Iată. motivul pentruoare Craioveştii vor susţine pe acest fiu al lui Radu cel Mare, ei cari oombătuseră pe celalt fiu, pe Radu dela Afumaţi 490). . In Februarie 1523 Radu ·e din nou gonit, probabil după lupta dela Slatina, de coaliţia Pârvuleştilor cu Turcii. Intors putin în urmă, - avem acte interne dela el din Aprilie 491), ­ se gândi la pace cu 'Turcii. Dar aceştia nu dădură scaunul nici lui, nici lui Badea, ci oontirmară pe un al treilea, pe Vladislav, Dănesc acesta 492). Văzând că n'au izbutit, Craio­ veştii şi Bădică s·e pleacă în faţa faptului împlinit şi stau în divanul noului Domn Îl1 Iulie 1523493). In Aug. următor insă, Părvu banul şi alti doi ba eri se află în Ardeal, unde regele Ludovic leasigur.ă, azjl49'1). In Sept., Părvu lipseşte din eli- 485) Inscripţia de pe mormântul lui Radu dela Afumaţi, la Argeş. (Iorga, J nscriptii, 1, 149). 486) Bogdan, 1. c. 269.-St. Nicolaescu, Doc. slavo-rorn. p. 34.-Data iarăşi nu poate fi 1521. Cf. în Conv. lit. anul 40, critica făcută de Al. Lapedatu lucră­ rii lui St. Nicolaescu, «Doc. slavo-rom.», 487) Poate că atunci s'a dat lupta dela Cetatea Poenari cu «locuitor-ii din munţi». (Inscripţia citată). 488) Iorga, St. şi doc. m, p. XLVII. - Dar, după înşirarea luptelor în in­ scripţia pietrei tombale, nu cred să se fi dat atunci lupta dela Rucăr. 489) Bogdan, 1. c. 170.-Scrisoarea e din 1522. 490) V. însă Xenopol, 1. c. 246, urmărit de ideea duşmănie! între Dăneşti şi Drăculeşti. 491) St. Nicolaescu, 367. 492) Intr'un hnsov din 12 Sept. 1523 (ibid 251-4) Vladislav menţionează pe moşul său (ded) Vladislav Voevod şi pe strămoşul său (preded) Vladislav Voevod. In alte acte se intitulează fiu al lui Viadislav Voevod (ibid. 255). Dar tatăl său n'a domnit; titlul de Voevod, ce i-l dă fiul său, se explică prin faptul că era fin de Domn. Vorbind însă de moşul şi strămoşul său, Vladislav desemnează pe ace­ iaşi persoană, pe bunicul său Vladislav II (1449 -1456. -- Ctra, St, Nicolaescu, 254-5). Aceasta se vede din chiar cuprinsul hrisovului din 12 Sept. 1523. Domnul întăreşte moşia Cislăul unei jupâ.nese Neacşa, care avea pricină cu nişte cetaşi. Aceştia au scos o carte a Vladului Voevod Bătrânul, care a fost .mai înaintea strămoşului D-mele Vladislav Voevod». Apoi, Domnul dă cetaşi!or 12 boieri lege, să jure cum au ţinut Cislăul «din zilele moşului D-mele pflllă acum». Este vorba deci de unul şi acelaş, Vladislav care a domnit după Vlad Voevod R'ltrânul(Dra­ eul, predecesorul lui Vladislav Il). Cuvintele strămoş (întrebuinţat odată) şi moş (de două ori) au În hrisov acelaş înteles de bunic. Presupunerea că ar fi existat încă un Vladislav Voevod nu se poate întemeia pe singura Împrejurare că data morţii, pusă de Craioveşti pe mormântul lui Vladislav la Dealu 50 de ani după moartea lui, este greşită cu un an (1455 în loc de 1456). 493) Grecianu, Şirul Voevozilor, p. 67 şi ibid 71 (cu data greşită 1524). 494) A. Veress, l. c. 127. " 159 [160] vanul lui Vlaclislav 495). Aşa clar, după scurt timp, Craio­ veştiipăriă.siseră 'Pe acest Domn Dănesc. In Nov. 1523 ei reuşesc în fine să, aşeze în scaun pe vărul lor Bădică, sub numele de Radu. Acesta scrie Braşoveni­ lor la 19 lan. 1524: "V'enit-a în 'I'ara Rom. Domn creştin de legea noastră, Vladislav V oevod, clar începând să omoare pe boerii de frunte şi bătrâni ai Ţării. Rom., ei prea bine au cunoscut că, le este vrăjmaş tuturor şi că are de gând să le piarză capetele. Şi aşa ei n'au voit nici de CUIn să, se lase ... , ci mă ştiau pe mine adevărat fecior de Domn ... şi pr imindu-mă pe mine 'să le fiu lor de pe lege Domn ... , m'am aşzat in scaunul părintelui m,eu ... " 496). Pentru a treia oară, cauzele răzvrătir-ii Craioveştilor înpotriva Domnului lor sunt arătate în acel aş fel. La 1510 se ridicaseră înpotriva lui, Mihnea pentru că - zice "Viata lui Nifon" -- Domnul' ameninţa viaţa şi. averea boerilor ; L:1, 1512 se răsvrătiseră împotriva lui Vlad rpentrucă -- zice tot "Viaţa" - Domnul s'a aţâţat foarte cu manie mare asupra neamului lor; acum, pricina nemulţumirii lor împotriva lui Vladislav, ne spune chiar candidatul şi ruda lor Bădica, sunt iarăş ameninţările domneşti pe capetele boerilor. Acelaş fonel se desprinde din aceste trei împrejurări identice. Craioveştii nu pot tolera pe un Domn care nu le urmează, sfaturile şi nu le dă, toată, atenţia de care s'au obişnuit a se bucura. Este clar că Părvuleştii n'au duşmănit pe Radu dela Afumati pentru că, era Drăculesc 497), dar pentru că împotriva lui susţineau ,pe propriile lor rude, pe 'I'eodosie mai întâi, apoi pe Bădica, el însuşi Drăculesc. Din asemenea motive se ridică ei atât asupra Drăculescului Radu dela Afumaţi, căt şi asupra Dă­ nescului Vladislav. Domnia lui Bădică, ruda Craiovestilor, a fost de foarte scurtă durată. La 19 lan. 1524 el arată Braşovenilor că "s'a ridicat ... un vrăjmaş asupra capului �meu, Radu Voevod" 498) şi în aoeeaş lună, piere, în împrejurări pe care însuşi învin­ giă1orul, Radu dela .Afumaţi, le povesteşte Braşovenilor în două scrisori, din lan. şi Fevr.: "Mai întâi a venit Vladisla v Voe­ vod în ţară, iar asupra lui s'a ridicat Bădica Voevod ... şi a trimis pe boeri la Poartă... să-i aducă steag şi pace. Şi-i aduserâ Turcii steag. Dar când era să-şi primească steagul în mână" Turcii i-au -luat steagul şi i-au tăiat capu" 499). Radu rămâne de acum, în luptă cu Vladislav. El nu se în 495) St. Nicolaescu, 254.-Hrisovul cu data 24 Iulie 1524, reprodus In Arb. ist. 1', 104, unde printre boieri figurează şi Bădică, are evident anul citit greşit (ef. Iorga, Sti şi doc. m, p. XLVIII, n.). Reprodus cu data greşită şi în Grecianu. S .. irul Voevozilor, 71.-Cll acest prVej observ că divanele cu datele 1523, 1524, 1527, dela pag. 65, 69 şi 80 din aceiaşi l�crare, sunt posterioare acelor date. 496) Bogdan, 1. c. 167-9.-A'şa dar brisovul din 8 Nov. 1523 (St NicoJaescll, p. 367) nu poate fi dela Radu dela �full1aţi. 497) Xenopol, 1. c. \ 498) Bogdan, Relaţiile, 167-9 499) lbid. 172-3 (scr.·soarea din 27 lan,) şi 171-2 (scrisoarea din 2 Fevr. 160 [161] crede în 'I'urci şi cere ajutor Braşovenilor. Părvuleştii, după moartea lui Bădică, trec iar de partea lui Vladislav, care, cu ajutor turcesc 500), în Iunie 1524 s'e află în scaun 501). Dar nici de răndul acesta intelegerea între Craioveşti şi Vladislav nu tine mult. CroniceJ.e spun ca Domnul, voind să înlocuiască în bănie pe Pârvu, i-ar fi oferit postelnicia, sub cuvânt ca doreşte să-I aiba lângă dânsul la sfat 502). Şi într'adevăr, în Aug. 152-1, în domnia lui Vladislav, ban mare este 'Patul "03). Fireşte, n'au putut răbda Oraioveştii' este bună. 587) Hurrnuz. XI, 855·-6. , 588) St. Nicolaescu, 63.-Gr�cianu, Genealogii, II, 305. 589) V. p.. 590) Grecianu, Şirul voevozilor, partea inedită. 590 V. P ,,92) St. Nicolaescu, 1. c. 593) lbid. \ 594, Nu poate fi vorba de o î'\npăcare a lui Paisie cu Şerban după 1539, sub cuvânt că Şerban figureaza într'un hrisov al lui Paisie din Aprilie 7054=1546 (St. Nicolaescu, L c.). Acest hrisov, păstrat în copie (Acad. rom., cond. Câmpulun­ gului, p. 264-6), este din 1535, cum do,vedeşte divanul în care figurează încă Dră­ ghici fost vomic (din Floreşti), alături Icu Vintilă voruic şi Staicu comis. Cred că şi luna a fost greşit transcrisă, căci În Aprilie 1535 domnea Vlad, şi Şerban nu era incit ban. 170 [171] IV. Pretinsa luptă intre Dăneştl şi Drăculeşti. Documentele ne arată, pe Oraioveşti ca o familie boe­ rească ele peste Olt, J)roprietară a moşiei Craiova şi a altor numeroase domenii, care ajunge la însemnătate în timpul domniei lui Basarab Mlad 'la 1482, şi în urma influenţei, de care se bucură sub Vlad Vodă Călugărul şi sub Radu ce) Mare, se crede în drept a răvni şi la scaunul domnesc, pe care reuşeşte s,ă,-1 ocupe în persoana lui Neagoe Vodă" care-şi zice, in domnie, Basarab. 'I'imp încă, ele 20 de ani. după aceasta, familia este destul de puternică, pentru a forma centrul unei partide de care Domnii trebue să, ţie seamă. In legătură însă cu rolul politic al acestei familii, răpo­ satul Xenopol a formulat aşa zisa "serie istorică," a "lup­ tiei între Drăculeşti şi Dăneşti" 595), întemeiată pe o inter­ pretare silită. a izvoarelor. Această pretinsă luptă ar fi for­ rnănd unul din acele "şiruri de desvoltare" în care istoricul, după concepţia lui Xenopol, tr'ebue neapărat să, tintească de a închega faptele istorice 596). Intre descendenţii lui Dan 1 deoparte, şi descendenţii fratelui său Mircea cel Bătrân de altă, parte, s'ar fi urmat, dela moartea acestuia din urmă, o rivalitate de familie. Ou caracter personal mai întăi, lupta ar fi luat in urmă, un caracter teritorial, descendenţii lui. Dan, zişi Basarabeşti, sprijinindu-se mai ales pe boerimea olteană iar descendenţii lui Mircea, aşa zişii Drăouleşti, pe boerimea din Muntenia mare. Decât, această construcţie este C1)rat ideologică, fără nici un temei documentar; şi luptele pentru domnie, care au frămân­ tat Tara Românească, nu ;se lasăj a fi închegate in vre-o "serie istorică". Este exact că la moartea lui Mircea, în 1418, rămă­ nând 'moştenitori atât dela el, cât şi dela fratele său Dan, riva­ litatea pentru domnie a izbucnit între ei 597). Dar, ca Sia se poată vorbi ele o rivalitate oe s'ar fi continuat între descen­ dentii lui Dan deoparte, şi ai lui, Mircea de altă, parte, ar trebui 'ca faptele să, 11e arate pe scoborătorii lui Dan grupaţi deoparte, şi, luptând contra scoborătorilor lui Mircea grupati de altă, parte. Faptele ne arată însă şi pe unii şi pe ceilalţi luptând nu numai unii contra altora, ci şi combătându-se între dânşii. In lipsa unei ordine stabilite de succesiune la domnie, vedem pe toţi Basarabeştii luptând pentru a ocupa scaunul domnesc, f,ă;ră, deosebire de descendenţă din Mircea sau din Dan. 'I'eoria lui Xenopol ar putea fi socotită. ca, adevărată numai până, Ia Vlad Ţepeş, dar şi în acest răstimp Alexandru- 595) Mai întât în Ist. 'Ham" ed. l-a, II, 487, III, 3, apoi într'un studiu spe­ cial, Lupta între Drăculeşti şi Dăneşti In An. Acad. Rol11., seria II, secţia ist. XXX, p. 238. 596) Xenopol, ]. c. 184. 597) Jbid. 186. 171 [172] Aldoa, fiul lui Mircea, are competitor pe fratele său Vlad Dracul 598). Vlad Ţepeş 'e în rivalitate cu fratele său Radu cel Frumos 599). Dusmania cea mai aprigă există. între D{I,­ neştii Basarab Laiot şi Basarab Mlad GOO). Descendenţii lui Mircea fiind rnsă mai numeroşi, ocupă scaunul mai des. Dela moartea lui Moise Vodă, la 1530, sau Gel mai târziu dela uci­ derea lui Basarab la Fântâna rL'iganului, Drăculestii rămăn chiar singuri să lupte între ei, tără rivali Dăneşti. Tot atât de puţin întemeiată, este închegarea faptelor în seria unei rivalităţi cu caracter teritorial. Obârsia acestei serii, Xenopol o găsea într'un document al căruia înţeles nu este însă; cel ce i l'a atribuit. Este diploma lui Matei Corvin din 1481, privitoare la confiscarea averii unui nobil elin Mediaş, pentru că "lep,iidâJ1du-şi credinţa prin care se legase de noi şi de sacra noastră coroană regală, s'a dat ele I partea celor doi Basarabi, adică cel mare şi cel mic, care stă- I păneau duşmăneşte (hostiliter tenentibus) părţile 'I'ransalpine ale regatului nostru şi prin urmare de partea voevodului � Alibeg şi a celorlalti Turci, fă,ră îndoială duşmanii cei mai în versunati ai noştri şilai regatului nostru" 601). Matei Cor-vin se referă la expeditiile fraţilor Mihalogli (Alibeg şi Scanderberg), (asupra Ungariei, la 1476 şi 1479, când oei doi rivali la scaunul muntean, Basarab Laiot şi Basarab Mlad se învinuiau reciproc şi dădeau deopotrivă, asigurări de devotament Ungurilor, fără a reuşi S,1 le inspire încredere, aşa că, Braşovenii adăposteau, gata a-l sprijini, pe un al treilea candidat la domnie, pe Vlad Călugărul G02). 'I'ermenii diplomei lui Corvin se pot referi tot atât de bine la o stă­ pânire succesivă, ca şi Ia o stăpânire vsimultană a celor doi vrăjmaşi, Laiot şi Mlad. Dar în tot cazul este vorba ele o stă­ pânire duşmănească, fiecare rival căutând momentul de a răpune pe celalt pentru a stăpâni singur. Se poate ca, un moment, Laiot şi Mlad, să, fi domnit Jsimultan în două părţi ale ţării, după cum în Sept. 1534 Ţara Românească are doi voevozi, pe Vlad Vintilă care dă un hrisov din Fureşti şi pe Radu Paisie oare dă hrisov din 'I'ărgovişte 603). Dar din împrejurarea că, într'un moment al unei lupte, doi rivali � Dăneşti (Laiot şi Mlad), sau doi rivali Dr,ăcuJeşti (Vlad şi Paisie) stăpânesc faţă 'n faţă, în aşteptal'e de a se ră,pune, nu s'c poate deduoe nicţ măcar duşmănia între Dă.neşti şi Drăculeşti, după cum răJ-nâne de domeniul ipotezei, cum în- suşi Xenopol recunoaşte, '"împrejurar'ea destul de firească că Basarab oeI Bă,trân ar fi, stăpânit Oltenia" 601). Diploma Ini _/ 598) I. Bogdan, Regeste, ed·1a, 27, 29.-St. Nicolaescu, 218. I 599) I. Bogdan, Vlad Ţepeş, 2 . 600) 1 Bogdan, Relaţiile, ed. ,a, p. 275. I 601) Hurmuz. Il', 272. 602) Bogdan, Relaţiile, ed 2-a, p5, 148, 150, 154--5. - Lapedatu, Vlad Că- lugărul, 29. li' 603) Ilie Nicolescu, l. c. 645, vezi şi aci p. 604) Xenopol, l. c. 219. 172 [173] Oorvi'n nu dovedeşte nici tnvrăjbirea dintre Dănesti şi Dr�1- culeşti, nici caracterul teritorial al acestei. în vrâj bir i. .Farii 20. 29) Torga, Doc. Cantacuzinilor, pag. 95-96. 30) Vezi nota nr. 23. 182 [183] rise tocmai în Tarigrad, Oonstantin apare cu dregătoria de vtori - al doilea - postelnic. In anul când moare Barbul şi când se dă, documentul de .mai sus, se urcă pe tronul Ţăr ii Româneşti, în locul lui Grigorie Ghica, cu ajutorul Oantacuzinilor, Gheorghe Duca (1674,- 1678). Din cauza .aoestui Domn, partida bo­ ierilor Băleni trecu în Ardeal, rămânănd ca boieriile în­ semnate ale jărei să fie ocupate de boierii din partidul Can­ taouzinilor. Intr'adevăr, Duca Vodă prin hrisovul din 25 Iunie 167431) întăreşte lui Oonstantin Brâncoveanul vvtori postelnic, stăpânire peste satele şi morile "moşului său jupân Danciu­ lui Vornic Brăncoveanu", iar în anul următor, 1675, îl ridică în dregător-ia de vtori logofăt, numiridu-I în acelaş timp şi ispra vnic al hrisoavelor date de domn. Ou această dregătorie îl întâlnim la 5 Iunie 167532) când Duca Vodă; îi întăreşte stăpânire peste satul Islaz din Rornanati, "ca fiind al lui" şi în documentele din 4 Mai 167633), 2 Ianuarie 31), 12 Ianua­ rie 35), şi 15 Ianuarie 1677 36), 4 Aprilie 1677 37) şi 27 Noern­ brie 1677 38), când cumpără dela jupăneasa Maria a lui 'l'udor Şufarul şi feciorii săi moşia Osica din Romanaţi. . Intâmplăndu-se în acest timp ca Turcii să, pornească cu răsboiu împotriva Polonilor, Duca a fost obligat să-i urmeze. Pe drum, Bălenii - care după multe insistenţe se întoarseră în ţară - câştigarăinima domnului, pârând pe Cantacuzinf că, umblă, după domnie. Aceştia aflal'ă,şi temăridu-se ele urgia lui Duca, fugiră ci in tară. , Şerban Cantacuzino, fiul al lI-lea al postelnicului, se' duse în capitala Turciei, şi aci, prin stăruinţe şi bani, reu­ şeşte să ia locul lui Duca, pe care Turcii îl mutară în Mol­ dova şi peste puţin timp îl numită şi hatrnan al Ucrainei. Ou conducerea lui Duca în Moldova, Şerban insărcină pe Con­ stantin Brăncoveanu, nepotul său. In anul 1679, Constantin fu numit ag,l. -general de inf'anterie -- şi tot în acest timp se întâlneşte ca ispravnic al scaunului Bucureşti. Oa mare agă, Brâncoveanu apare în documentele elin 3 Mai H:i7939), 22 Mai 1679:10), 17 Iunie 167941),2 'Iulie 167942), 9 August 167943) şi 11 Septembrie 167944). 183 31) Greceanu, ap. C., pag. 257. 32) Greceanu, op, c., pag. 259. 33) Greceanu, op. c., pag. 257. 34) Greceanu, op. c., pag. 259. 35) Greceanu, ap. c., pag. 306 nota 1. 36) Greceanu, op. c., pag. 259. 37 Iorga, Studii şi doc., voI V, pag. 187. 38) Greceanu, ap. c., pag 259 . . 39 Iorga, Studii şi dac., val. V, pag. 304-Î. O) Ibidem, Idem. 41) Ibidem, ldem. 'l2) Greceanu, ap. C., pag. 25'l. 43) Ibidem, ldem. 44) Ibidem, Idem. 4 [184] 184 Peste doi ani dela urcarea unchiului său Şerban Can­ tacuzino pe scaunul tărei, Constantin e numit in dregă,toria de mare postelnic. Cu această dregătorie se Întâlneşte în documentele din 13 Ianuar-ie 168045) şi 28 Februarie 168046). După un an apare În documente cu - menţiunea de "fost postelnic", făr,ă Isă se mentionez-e dreg,ătoria pe care o ocupa. Astfel, la 20 Ianuarie 168147), Constantin Brâncoveanu biv V'el p01s'telnic cumplără, dela Radu 10go�ă,tul şi frate-său Papa moşia lor dela Mogoşoaia ot sud Elhov - elin -jud. Ilfov _ cu tot şezutul satului şi cu vadul de moar[t şi cu loc de 11e­ Ieşteu ... ", iar Ia 7 Aprilie 168148) cumpără moşie tot În Mo­ goşoaia dela jupâneasa Rada. Menţiunea ele biv vei postelnic cu care apare Brâ.neoveallu, În documentele de mai sus, ne determină, să credem oă; în nici un caz Şerban Cantacuzino n'a despuiat pe nepotul s;ă,ude dregă,torie, ci mai degrabă poate să fie o scăpars din ve­ dere a diaculuz, sau o obişnuintă de a 82 trece, În eloCUl1wllte boierul cu fosta dregfLtorie. Că n'a fost hpsit de dr,eg,ătorie ne arată un 'Iocurnent din 168249), unde Constantin Brâncov,eanul este mare spătar. Domnul îi CUl, 12 boi-eri pentru a-i hoUtrnici. moşia SOă;rişoara din Romanaţi. Cu dreg,ă,toria de mare spătar se întâlneşte În documente],e de mai jos: In luna Septembrie 16821;°), mai mulţi boier; din SCăl'işoara, - în urma hotărniciei făcută de cei 12 boieri - dau lui Constantin Brâncoveanu mare spătar moşie şi rurnâni, acolo, pentru a-şi scăpa. viile care, după câte reies din document, cădeau în hotarul moşiei acestuia. In acelaş an, şi în aceiaş lună" prin documentele din zilele de 10, 14, 15 --.: sunt cinci -, 16 - sunt două, __ şi 1751) _ sunt două - deci în total unsprezeoe -, mai mulţi oarusn i din Scărişoara îşi vând p,ărţile lor de moşie marelui spătar Con-' stantin Brâncoveanu. Aceste cumpărftturi precum şi partea de o cină, ce-i se cuvenea dela bunicul sâlu, Preda Brâllcov'ea:uu, îi sunt întărite ele domn la 6 Decembrie acelaş an 62). In două documente din anul 16;83 Constantin Brâncoveanu mare s'PIă,­ tar se întâlneşte printre martQri. La 29 August 168353) Constantin Brâncoveanul luare spătar face parte elin rândul ispravnicilor scaunului Bucu­ reşti, ală,turi· de Barbu Milescu mare ban, Badea BăIăceanuI mare vornic, Grigorie m'a re logofăt şi Stati,e mare vistier. Şi în "clocurnentul elin 22 \Septembrie 1.(8354) Brâncoveanul e ar,atat ispravnic. In anul \următor, la 8 Martie 168455), In 45) Iorga, Studii şi doc., voI. y, pag. 188. 46) Ibidem, Idem. , 47) Greceanu, op. c., pag. 261. \ 48) Ibidem, Idem. \ 49) Greceanu, op. c, pag. 261. . 50) Ibidem op" c., pag. 262. \ �1) Ibidem, Ide�. . \ _" ,,2) Iorga, Studll ŞI doc., voi. V, JlIag". 449-,,," 53) Ibidem, Idem. :14) Greceanu. op. c., pag. 263. 55) Ibidem, Jdem. " [185] tălnim iarăş pe Brancoveanul mare spătar făcând parte din rândul ispravnicilor ,şi împreună cu marele vornic Badea Bă­ Iăceanul, marele logofăt Barbu Bădeanu şi marele vistier Sta­ tie "dau cartea lor lui Radu' postelnicul Golescu pentru o moşie în dealul Golestilor ot sud Muscel". . Observăm că în anul 1683 precum şi în anul 1684, is­ pravnicii scaunului Bucureşti, din care faoe parte şi Brănco­ veanul, sunt boieri cari ocupă dregătoriile cele mai înalte ale tărei. Oe rost aveau aceşti ispravnici? Credem - f,ăr' a afirma cu siguranţă, - că aceşti ispravnici, din boierii oei mari ai tărei, alcătuiau un for superior ele judecată în scaunul Bucureşti, la care apelau atât boierii .cei mici cari aveau dregă­ torii, cât şi boierii de rând. Spunem lucrul acesta intemeiati pe faptul că ei dau "cartea! lor" postelnicului Radu Golescu pentru o. moşie din dealul Goleştilor. .Poate că aceşti ispravnici J siă, fi judecat şi în pricini de altă natură, nu numai în cele re­ feritoare la moşii. In niciun caz şi, sub niciun motiv aceşti is­ pravnici nu trebue confundaţi cu divanul 'domnesc, din care fă­ ceau parte. Atribuţiile lor ca ispravnici. ai scaunului Bucureşti erau deosebite de atributiile pe care le aveau ca membri ai divanului domnesc. . Spătar a stat Constantin Brăncoveanul mai mult ele cinci ani de zile. In nici, (una din dregătoriile pe care le-a avut, şi în aceia ele mare logo�ălt 'pe care va avea-o şi de care aVE1m să, vorbim mai jos, el n'a cumpărat mai multe moşii ca în timpul dregătoriei de spătar. Astfel la 3 Mai 168556) cum­ pără moşia Tătărani dela N eculaie Călugărul ; iar la 17 Iunie acelaş an 57),cumpăr,ă: două funii ele moşie în Coteana dela Stoica Călăraşul. Activitatea lui Brăncoveanu, în tot acest timp nu s'a .mărginit numai la exercitarea dregătoriei şi la cumpărat moşii, ci şi la aceia de a înălta şi înzestra Iăcaşuri bisericesti. Pe când era spătar în 1683 termină, ele zidit. biserica dela Potlogi -, Intre 1685 şi 1687 nu mai avem niciun document -­ în st.adiul actual al oeroetărilor noastre - referitor la Brân­ coveanul. Puntea în acest interval o face găsirea unui potir de argint din 168658), pe care scrie că, e dat de spătarul Constantin Brăncoveanul. La 1687 Constantin Brăncoveanu e ridicat în dregăto­ ria de mare log o f.ătt , cu care îl întâlnim în documentul din 25 Septembrie 168759), când este şi ispravnic al scaunului Bu­ cureşti, împreună, cu Cărstea Vistierul şi Alexandrul CluceruJ. '1'011 aşa .în documentul ele 25 Martie 16886°). Aoeastaeste ultima dr,egătorie pe care a ocupat-o, căci la moartea lui Şerban, boierimea ţării îl va alege Domn. 56) Grecianu, op. C., pag. 264. 57) Iorga, Studii şi doc., vpl V, pag 190. 58) A. A. R. l11. S. i., tOl11. VIII, pag. 230. 59) Greceanu, op. C., pag. 265. 60) Iorga. Doc. CantacuziniJor, pag. 111. 185 �. I 4 [186] La această alegere a contribuit în primul rând origina lui. apoi destoinicia şi înţelepciunea cu care era înzestrat. Pe toate acestea,' îns;{l" le scotea în evidenţă şi mai mult bogătiide lui mari, pe care şi le-a sporit în tot timpul dregător iilor. Brâncoveanu s'a :gândit şi la mântuirea sufletului zidind, cum am spus mai sus, ca spătar în 1683 o biserică la Potlozi, iar ca mare logofăt a zidit biserica dela Mogoşoaia în 168861). Mânăstirea Brăncoveni a fost înzestrată de el cu mesia 0- bârşia din Romanaţi 62). . . A vând atătea bogăţii "ducea o viaţă. Iastuoasă, a vând în jurul său, înainte de domnia, o suită de 30-40 boieri de pri­ mul rang" 63). In urma asediului Vienei, din 1683, când domnii ro­ mâni au urmat oştirea condusă de vizind Cara-Mustafa, pu­ terea turcească, începe sa decadă. Această decădere o con­ sfinţeşte pacea dela Carlovit, din 169B, cănd imperiul otoman re dă, împărăţiei habsburgice pe lângă multe alte ţinuturi. şi 'I'ransil vania. Deşi din timpul lui Matei Basarab sa [urmase un partid boieresc care simpatiza cu Austriacii, la moartea lu i Ş;crball Cantacuzino boierii se temeau ele o cucerire nernteasoă -, Aşa că" pe lăngă stăruinţele stolnicului Constantin Cantacuzino, mai era acum şi pericolul german, care determină boierimea ţării să designeze ca domn pe Constantin Brăncoveanu, ca pe unul singur În stare să, facă Iată îrnprejurăr ilor critice datorită vredniciei, îutelepciunei şi bogătiei sale. Brăncoveanul n'a primit tocmai cu bucurie mare alegerea lui ca domnitor, deoarece Îşi dădea seama de greutăţile elom­ niei În 'Împrejur,ările actuale, când puterea turcească era is­ bi ,ii continuu în coaste de Austria, şi Rusia, tinănd ţările române între ciocan şi nicovală. 'I'otuşi, 'el nu putea să calce hotărărea boerimii, aceasta nefiind în. obiceiul timpului. Rândurile de mai jos, extrase disl cronica lui Radu Ore­ oeanu, confirmă, afirmatiile noastre. "Atunci dar, după a răposatului Serban Vodă petrecere, numai decât boierimea ţării Ia Mitropolie adunăndu-se, şi sfat pentru calegere ele domnle făcând, aşa cu toţii, dela mic până. la mare, pe acest Constantin Brăncoveanul vel logofăt, de domnie au numit, carele nefiind şi de faţă, lângii oasele lui Şerban Vodă af'Iăndu-se şi de cele ale morţii ce trebuia grijind, iar sfatul şi toată adunarea ce se afla la Mitropolie au trimes pe Preda Brătăşeanu veI pitar i Radu Golescu, de l'au poftit ca să, meargă acolo, a cărei chemări măcar că, pri­ cina nu 10 ştia, iar ilie} elin obşte a eşi nu putea, fără cât a merge. Şi aşa mergând, toJi numaidecât la un cuvânt fiind, ca să primească stăpânirea �ării l-au poftit, pentru că nu era 61) Greceanu, op, c , pag. 265. '� 62) Iorga, Studii şi doc., vol. X\\'!, pag. 75. 63) Del Chiaro, Istoria rev, Valahiei, pag. % - Irad. Cristian-o 186 J [187] altul obştii mai plăcut decât .Măria sa, nu numai pentru vred­ nicia şi înţelepciunea 6e avea, ci mai vărtos pentru multele blândeţe şi faoeri de bine, care spre toţi încă. elin boierie avea, şi toţi de aceste aloe sale bune fapte tncălziţi era ... iar Capugi­ başa, numai deoât pe acest Constantin Brăncoveanu veI 10- gofăt cu caftan I-au îmbrăcat, şi aşa boerii, împreună cu ar­ hiereii luăndu-l, în biserică. au mers, şi duoăudu-I părintele Patriarh în altar, molitvele ele domnie i-au cetit" 6t). Turcii au întărit alegerea lui Brăncoveanu ca domn al 'I'ării Româneşti, în. schimbul unei mari sume de bani. i Nu ne vom ocupa ele domnia lui Brâncoveanu, ea fiind destul de cunoscută, iar pe de altă parte neputând aduce nici o contribuţie nouă. Datorită abilitătii sale politice şi mai 'ales banilor pe care îi da cu nerniluita atât Turcilor cât şi Austriacilor, Brăncoveanu a putut să. 'Se menţină, în aceste timpuri critice pe tronul tărei timp de 26 de ani. Teama, care-I cuprinsese în urma călătoriei făcute la Aclrianopol în 1703 spre a săruta poala Sultanului, l-a determinat să se apropie ele Austria, cerând dela împăratul Leopold titlul de comite al imperiului si voie să-şi cumpere moşii în Ardeal, spre a avea unele se duce la caz de nevoie. In acest timp se ridica o nouă, putere în orientul Euro­ pei. Erau Ruşii, cu împăratul lor Petru cel Mare. Acesta a căutat să atragă în sfera influenţei sale pe domnii romani. Brăncoveanul, mai abil decât Dimitrie Oantemir, a păstrăt rezerve faţă, de Ruşi, după cum păstra şi faţă de Austriaoi, pe cari îi dăruia necontenit cu bani. După, 1711, în urma luptei dela Stănilesti, când Petru­ cel- Mare este înfrănt, iar 'I'oma Oantacuzino, comandantul cavaleriei muntene, împreună cu Ruşii, cucereşte Brăila, si­ tuaţia lui Brăncoveanu este complet compromisă în ochii Tur­ cilor. In zadar caută, el să se desvinovătească înaintea a­ cestora. Inamicii săi îl părau necontenit vizirului Gin-Ali, care credea el va r3genera Turcia prin cruzimi sangsroase. Ruşii îl duşmăneau, Cantacuzinii îl părăsiră, iar ambasadorul Franţei la Oonstantinopol, cunoscând legăturile lui cu Aus­ triacii, cerea 'I'urcilor să-I îndepărteze depe tron. A verile lui imense, care se compuneau din peste 100 sate şi moşii, vii pe 10 dealuri, posesiunile din Ardeal - Sâm­ băta-ele-sus, Sărnbăta-de-jos şi Poiana Mărului -- precum şi banii şi giuvaerurile care se socoteau la 10' milioane de taleri, detenninar,ii pe rrurci, care în Vinerea Paştilor, 171<1, îl ridi­ Carti şi-l duser,ă la Oonstantinopol, împreunh cu soţia sa şi cei patru fii. Aci fu aruncat în Eclicule -- veştita închisoare a celor şapte turnuri - şi scos numai din când în când spl'e a-l schingiui, ca să spună unde ilre ascunse bogăţiile. N epu­ tând s,coate nimic dela 'el, în ziua de SE. M(u·ic- ;l,iua 64) Greceanu, op. C., pag. 10. 187 [188] Doamnei lui � Turcii îi tăi ară capul, după cum şi unui Vă­ cărescu şi ,ce101" patru copii. Furia Turcilor era aşa ele mare, încât voiau s,a, piardă cu desăvărşire neamul Brăncovenesc. In linie bărbătească nu rămase decât un copilaş mic -- numit Constantin, după numele tatălui şi al bunicului - pe care bunică-sa îl aduse in ţară" după ce i-se terminase exilul dela Kutais, de sub munţii Caucazului, Corpurile neînsufleţite ale celor ucişi fură arun­ cate în mare, de unde nişte pescari miloşi le luara şi le în­ gropară lamânastirea Halki - zidită de Brăncoveanu într'un ostrov lângă 'I'arigrad. Doamna Marica, în timpul domniei lui Nicolaie Mavro corelat, în Juna Iunie 1720, aduse oasele nefericitului său sot fost domn a toată, Ungro- Vlahia 6,,) şi le îngrop ii - cu în­ voirea Domnului � in biserica Sf. Gheorghe-Nou elin Bucu­ reşti, care fusese zidită, de Brănooveanu în 1707 (6). Multă vreme nu s'au ştiut totuşi unde zac oasele aceluia care domnise cu atâta strălucire în Ţara Românească zi­ dind - atât în ţară, cât şi Ta locurile sfinte, precum şi în alte părti f'7) � mânăstiri şi bisel'icişi tipărind cărţi bisericesti în limba greacă şi în limba' 'arabă şi 1:dmiţându-le în Antiohia, Siria, Cilicia, şi chiar la 'I'if'lis în Georgia 68). Astă.z1 ştim locul unele zac rămăsiţele pământeşti ale Brăncoveanului. O candelă care atârnă deasupra mormântului său a deslegat enigma. Cuvintele simple: "această candelă ce s'au dat la sfti. Gheorghe cel nou, luminează'. unde odihnesc oasele fericitului Domn Constandin Brânco veanu Basarab Voevod şi .iaste tăcută (le Doamna Măriei sale, Maria, care şi Măria Sa nădăjdueste In Domnul, iarăşi aici să-i se odihnească, oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228 = 172069)", ne fac să. credem că Mariea Doamna, de frica Turcilor - care o îngrozise prin cruzimile lor - 11'a pus un semn mai dinstinctiv. Chipul lui Brăncoveanu se vede astăz; Ia, manăseirile: Hurez 70), Brâncoveni 71), Mamu172), Sinaia 73) şi la bisericile 65) Iorga, Doc. Cantacuzinilor, pag. 149. 66) Ionescu-Gion, Istoria Bucureştilor, pag. 279. 67) Brăncoveanu a zidit în ţară următoarele lăcaşuri bisericeşti: Sf. Gheor­ ghe nou şi si. Sava in Bucureşti, biserica dela mână stirea Brăncoveni, m-rea Hurez, biserica din Ismail, biserica la Sâmbăta-de sus, biserica din Ocna Sibiului. 1\. reparat Argeşul, Bistriţa, Dealul şi mitropolia din Târgovişte. A zidit biseri­ cile: Potlogi, Mogosoaia, Doiceşti, şi la Târgşor, In afară a zidit: biserica cea arsă dela Galata (Ionescu-Gion, Ist. Buc., pag. 276) şi a făcut turnurile şi chiliile dela S( Pavel IA. A. R., 111. S. i. tom XXXVI. pag. 496) şi mănăstirea Halki. A dăruit mitropoliei din Alba Iulia moşia Merişani, iar patriarhiei din Alexandria mănăstirea Cernica şi Slărar cu toate veniturile lor. 68) Leturghierul răspândit ou miile în răsărit şi mai cu seamă în Asia mică. D-I Iorga a găsit la Atena o carte bisericească pe care scria: «Leat 1712>. S'au ferecat şi s'au înfrumllseţat acest sfântu Tatravanghel de 10 Constandin B. B Voevod' (Revista Istorică, An. XVI, Nr 10·12, 1930 Oct. Decemb.). 69) Bulet. corn. mon. Ist. 1912�1913, pag. 118. 70) Iorga, Inscripţii I, pag. 188. , 71) Ibidem, > I,» 71. \ 72) Ibidem, ·1,» 172.' 73 Ibidem, XYI, pag. 353. 188 [189] din: Doiceşti 74), '[,ărgşor 75), Mogosoaia 76), Ocna Sibiului 77) Domnita Bălaşa din Bucureşti 78). Deasemenea s'e găseşte a­ mintit în pomelnioul mănăstirii' Mărgineni 79). DeI chiar o are ia începutul luorări i sale chipul lui Brăncoveanu. * * * Marica soţia Brăncoveanului a fost fata lui Ncagoe Cu­ conul, fiul lui Antonie Vodă dinPopeşti. Data naşterii sale n'o cunoaştem. F'iind îmbiată de p;ilda sotului, său, înUl,lnim pe Marica la 16 Septembrie 16968°) 'cumpărând satul Aridră­ şeşti, iar la 20 Septembrie 169(81) cumparând moşia 'I'ătă­ ranii de lângă, cea d'intâia. Faptele evlavioase pe care le săvărşiă soţul Si'I,U au în­ demnat-o ca în 170282) să, zidească biserica Si'. Gheorghe dintr'o zi şi în 1706 mănăstirea Surpatele 83). Marica Doamna va fi suferit mult după moartea. )111- prasnică as'o�ului şi a copiilor. Exilată, în Asi,aMieă, desigur c'a tânjit de dorul ţării, unde domnise răposatul său soţ cu atâta mărire. Dumnezeu s'a milostivit de nenorocirea ei şi a deslegat inimile celor împietriţi, spre a o îngădui să se întoarcă în tară cu nepoţelul, singur rămas' în linie bărbătească din 'neamul ISE'lU. Aci, deşi n'a mai trăit în strălucirea de altii­ dată, totuş a putut să îngrijească ele sufletele celor morţi. In acest timp, Austriacii cupr-inzând Oltenia, Ion Ma­ vrocordat cere boierilor 200 pungi de galbeni pentru ca. s'o răscumpere. Pe Marica Brănooveanului a trecut-o cu 60 de pungi, deşi ea poate că nu mai avea banii ele altădată. Găn­ dulei 'era; 'să 'poată aduce osemintele Domnului, sotului său, în [:ar,[l,. Si într'adevăr oasele aceluia - care când era în viată plătea spovedania ele Paşti' cu 200084 galbeni - tură aduse şi îngropate Ia Sf. Gheorghe Nou. Data morţii şi locul unde ,este îngropată Marica nu se cunosc. E probabil să fie ingr opată lângă soţul său, potrivit dor-intii pe care a scris-o pe candela ele care am vorbit mai sus. Chipul Maricăi se vede la mânăstir ile : Hurez85), Brăn­ COV011i 86), Mamul s" ), Sinaia 88), Dintr'un lemn 8\l), Surpa- 74) Ibidem, lnscripţii XV, 99. 75) Ibidem, XV,» 4, 76) Ibidem, XV,» 5. 77) Ibidem, » XlII,» 139. 78) Observatia autorului. 79) lorg'l, Inscripţii, val. 1, pag. 96. 80) Filitti, Arhiva Gr .. Cantacuzino, pag. 3 81) Ibidem"" " " 13. 82) Ionescu-Gion, Ist. Buc. pag. 205. 83) Bulet. corn. mon. ist., 1911-1912, pag. 96. 84). Del Chiaro, op. c., pag. 56, 85) Targa, Inscripţii, val. 1, pag. 188. 86) Ibidem,,, " "" 71 87) Ibidem,,, " .,,, 172. 88) larga, Studii şi dac., vaL XVI, pag. 353. 89) Ibidem, Inscripţii, 1 18L 189 [190] tele "0) şi Ia bisericele elin: Doicesti 91) 'l'â.J'gşor 92), Mogoşoa­ ia 93), şi hL Dornnita Bălaşa din Bucureşti 94). O scoală secundară de fete elin Bucureşti îi poartă numele. Ilie Chiriţă Apele-Vii. Ştefan Brâncoveanul, F'iindcâ Îl] lucrarea ce pregătim "Boierii Brâncoveni" este vorba şi ele Şteţan Brânco oeamui, vom tace o rectificare referitor la: acest nume care se întâlneşte într'un articol al ră­ posatului O. V. Obeeleanu, intitulat "Rolul Olteniei, la întro­ narea Fanar ioţilor". Acesta menţionează printre bo icrii partidului naţional­ creştin şi pe Ştefan Brăncoveanu. Controlând trimiterea lui Obedeanu Ia "Colectia ele docu­ mente Hurmuzache", vol. VI, pag. 243, am întâlnit in lista boierilor, într'adevăr, mentionat şi pe "Stephan Brascovan Postelnik. hat gutter". Insă în aoelas V01Ulll elin aceiaş colecţie, printre boierii cari apar la pag. 173 ,197: şi 236, se întâlneşte şi un boier din neamul Părşcovenllor, anume Stephan Prascovan, .- cu dregătoria de postelnic. Dacă Obedeanu rar Ii dat o mai mare atentie numelor de boieri care formau .partidul naţional-creştin - intentie­ nănd detronarea lui Nicolaie Mavrocordat şi trecerea Olteniei sub Austriaci -- ar fi observat această coincidenţă de nume: Stephan Brascovan şi Stephan PraSCOVi1ll şi ar fi putut să vadă. că, sub aceste două nume este una şi aceiaşi persoană: boerul oltean "Ştefan Pârşcooeanu", Nu poate fi vorba de un Ştefan Brăncoveauu, deoarece al doilea fiu al lui Constantin Brâncoveanu Voevod, ele nume Ştefan, a căzut sub securea călăului, cu fraţii şi tatăl sau, în ziua de 15 August 1714. Iar mişcarea boerilor, ele care vor­ beşte Obedeanu în articolul S?U, s'a întâmplat între inG şi 1717. Ilie Chiriţă, Apele-vii . •••••••••••• \ \ 90) Buler, com .. .mon. ist. 19111-1?, pag. 9? - Chipul lui Brâncovea nu. 91) Iorga, Studii ŞI doc. voI. X'V, pag. 99, 92, Ibidem » » » » » » 4. 93) Ibidem; " »� 5. 94) Observaţia autorului. 95) Acelaş. 1) Arhivele Olteniei, 1924, nI", 11" pag. 12-20. 190 [191] de Iuliu Moisil. Inginerul A urel Diaconovici. (O schiţă blogratică) Anii se scurg unii după alţii, fără încetare, ca clipele în neantul eternităţii, şi cu ei dispar oamenii cu car] ai trăit, ai petrecut, ai colaborat, ai deschis drumuri noui prin câm­ piile p,ărăginite ale ţării tale. Iuginerul Aurel Diaconovici Anul trecut, la 19 Iunie 1931, ne-a pil.r[LsiL lUI. vrednic bărbat, care a muncit cu cea mai mare dragoste în acel frumos colţ de tară care este judeţul. Gorjului, unde a lăsat urme ne· pieritoare şi simpatii generale: inginerul Aur-el Diaconovici. Dia,conovici s'a 'născut la 2D Iulie 1861 în comuna Bocsa montană elin judeţul Oaraş-ISev;cH'in (Bănatul 'I'imisanei). De origine, după îna,intaşii. SEd, era gor.i�tn, crtei strămoşul lui: 191 [192] sat' Vasile Diaconu, pictor dela Mănăstirea 'I'ismanei şi cărturar, a emigrat, la 1736, în timpul ocupatiunei austriace a Olteniei, în Bănat şi a fundat acolo mai multe comune româneşti cu colonişti gorjeni şi mohedinteni. Astfel sunt comunele Sre­ (tiştea 'mar,e, Jâil1g,ă, Vârşet, prima înfiinţată, a,poi comunele Bocşo montană; Peru (Moraviţa-Eisenstein}, Reşiţa montană, ViiZiug, Docnecea, OTa-vita, montaniă" Bosneac (Moldova Nouă), Iiuşooa nouă şi Strata (Lagerdorf'). La Srediştca, Vasile Dia­ conu a" înf'iintat o şcoală care a ajuns la mare renume (după cum scrie T'incu Velea" în "Istoria bisericească politico-na­ tională a Românilor", Sibiu, 1865) şi in care, pe Iăngă mai multe ştiinţe, a propus şi măiestria picturei. El a fost deci un fel de George Lazăr oltean în Bănat, Urmaşi de-ai Gorjenilor emigrati atunci găsim azi încă in familiile bănăţene cu numele ele Brădiceanu, .Iianu, Pa­ deşanu, Părăianu, Rătezanu, 'I'ismănaru .... urmaşi ai satelor gorjene: Brădiceni, 'I'ismana, Părău, Rătezu, Padeşu, etc. Din familia Diaconu-Loga, mai există, încă urmaşi În Gorj cu numele de Loga În comunele Stăneşti şi Romanesti (Jâng,ă, Târgui-Jiului). In satul Alixeni, dependinte de Stă­ neşti, se pomeneste într'un hrisov din anul 1521 de un Lega (vezi în: "Gorjul istoric şi pitoresc", de Alex. Ştefulescu, 'rar­ gouI-Jiului, 1904, la pag. 294), - iar în satul Romanesti se pomenesc fraţii Constantin şi Ion 1. Loga (în ziarul Gor­ jianul, An. V (1928), Nr. 6 dela, 25 Februarie, pag. 2, col. 3, jos). , Din şcoala dela Srediştea mare au eşit mulţi cărturari I)i zugravi vestiţi, precum a fost şi George (născ. 20 Aprilie 1736), fiul lui Vasile întâiul, care a trebuit să,-şi schimbe nu­ mele în Diaconovici, când biserica şi şcoala românească. erau sub puterea Sârbilor,a căror dascăli serbizau cu torta cel puţin numele ,elevilor români. Dela acest George din "dinastia Diaconovicionilor" din Caransebeş, p'<\!rec1ită . .şi familia "zu­ gravu", se mai păstr,ează, încă în biserica româneasca din Caransebeş mai multe picturi pretioase. Picturile lui Vasile şi ale elevilor lui sunt mult infl��enţate de arta apusului, pi'l,râ,n­ du-se Clăi ia rupt legături1e Răsăritului 1). Piii şi elevii I lui Vasile Diaconu au conservat limba, 1'0- mâ,nească, în biserica Românilor bănăţeni, care gemea sub ie­ rarhia sâ:rbească, şi tot 'ei au deşteptat reactiunea ROlllân:i,lar pentru recucerirea drepturilor de limbă. în biserică 2). Un urmaş a lui Vasile a fost Constamtin Diaco,no'L'ici­ Loga, fiul lui George, ca,re a a vllt nouă copii, dintre cari cel mai mare a fost Constantip. Acesta fu marele dascăl, vestit \ 1) In ce priveşte arta biseric�scă din şcoala "Zugravului(( Vasile şi a ur­ maşilor săi bănăţeni, d-l L Miloia, di;btorul Muzeului bănăţean din Timişoara, a făcut un interesant studiu, tratat În în, conferinţa d-sale: Renaşterea picturei bă­ năţene, ţinută în Palatul Cultural d\n Arad, la 8 Noembrie 1931. (Vezi ziarul Universul Nr. 307 dela 1,3 Nov. 1931J. 2) Vezi "Enciclopedia română" Sibiu, 1900, la articolul Diacollu, voI. IL 192 [193] pedagog, scriitor şi luptător pentru cultura naţională, rornă ne as că din Bănat. El s'a născut în anul 1770, in Caransebes, studiile secundare f,ă,cându-le în Lugoj, iar cele universitare la Pesta, unde a fost şi primul în văţătorşi cantor român, revendicănd dreptul Iimbei române în biserica greco orien­ tală din capitala Ungariei. Dela 1812 la 1831 a fost profesor la Preparandia {Şcoala pedagogică) din Arad, iar delă 1831 la 1850 director (inspector) al Şcoalelor nationale (româneşti) (tin teritoriul regimentului de graniţă, române- bănăţean. Ca profesor la Arad a lucrat foarte mult pentru desrobirea bi­ serioei româneşti greco-ortodoxe de sub ierarhia sârbească şi a fost primul pionier puternic alculturei nationale a Ro­ mânilor bănăţeni. .Intre 1818 şi 1850 a .publicat multe eărţi de valoare ; au .rămas dela el multe scrieri şi manuscrise, Între care şi o ,,Istorte a Românilor", în 100 00, ale. Oonst. Diaconovici-L,ogaa murit la 1850, în etate ele 80 ani. Românii bănăţeni i-au ridicat, în 1895, un frumos ma­ nument la mormăntul său din Caransebes. (Vel. "Şco,alele ro­ mâne bănăţene" de 1. Vuia). In amintirea lui, liceul românesc din Timişoara îi poartă numele. Un alt urmaş din iaoeastă, familie, Adol] Diaconooici, a fost administrator al Domeniilor bănăţene a "Soc:Î;etăţii Căi­ lor Ferate de Stat", născut la 1829 în Bocşa, mort la 1886. Şi-a f,ăcut studiile sub conducerea lui 'O. Diaconovici-Loga şi în funcţiunea sa a contribuit mult la ridicarea şcoalelor şi bise­ ricilor şi a bunăstării Românilor din: păr tile sud-vestice ale Bănatului, având şi un rol de frunte în viaţa municipală (Cf. Encicl. ram. VoI. Il). Alt urmaş a fost tatăl inginerului Aurel Diaconovici şi al frateluiaoestuia, arhitectul Adrian. Tot taltM1ngineruiui a crescut şi pe Dr. Cornel Diaconooici (1859--1923), fostul prim­ secretar al "Asociaţiunei pentru literatura româ,rLt't, şi cultura poporului român" (Astra) din Sibiu. Acest distins bărbat a fost în 1884 redactor al ziarului "Viitorul" elin Budapesta. El înfiinţează la 1885, revista politică: .Jiomaenische Reoue", apărută în Budapesta şi apoi continuată sub numele de, .Ro­ maenische Jahrbuecher" (Viena) timp de 10 ani şi prin care a anMat lumei suferintele îndurate de Românn din Ar­ deal şi Ţara Ungureasoă 'din partea Ungurilor, tăcând în acelas timp cunoscută străinătăţii istoria şi literatura română v , Dela 1890-92 secretar al Comitetului naţional. La 1894 prim dir,ector al ziarului Dreptatea din Timişoara. Dela 1896 prim secretar al Astrei, în care timp 'edită, şi prima "Enciclopedie DOmână," la Sibiiu - o foarte preţioasă, ,operă. * * * l'nginerul Aurel D'iaconovici a făcut liceul real In 'l'i- mişoara, urmând apoi Şcoala Politechnică, din Graz, dela 1880-- 1883 şi apoi la Viena în anii 1883-1885, unde ca student s'a distins, fiind secretar al Societ.ăţii studenţeşti "România 193 [194] jună,". El a pus în acelaş timp bazele înfrăfirei studentilor universitari italieni, dela Societatea lor numită: "Circolo aca­ demico italiana", cu studenţii universitari români, frătietate ce a dăinuit mulţi ani în urmă. După terminarea studiilor de inginerie s'a stabilit în Bănat şi a executat mai ales lucrări hidraulice (la întocmirea cadastrului morilorj.: In aoelaş timp fundează două societăţi cooperative şi bănci populare. Lucrează pentru ridicarea in­ dustriei casnice şi, mai ales a olăritBlui în comunele Biniş şi Doclin (elin plasa Bocşa). Interneiază "Societatea oorală şi teatrală, a debutantilor români" din Bocşa montană. Cola­ borează la ziarele Luminătorul, din Timişoara, Bereaara şi la revistele Familia, Romcenische Revue şi Rom. Jahrbiicher, editate şi redactate de vărul său Dr. Cornel Diaconovici. In 1890, printr'un inimos articol-apel publicat, determină pe Românii bănăţeni să ia parte activă la marea şi strălucita expozitie regională ce avu loc în acel an la Timişoara. In 1891 trecu în vechiul Regat, fiind numit inginer a­ sistent la Căile Ferate Române, în Craiova, iar la 1 Aprilie 1892 la 'I'ărgul-J'iului în aceeaşi calitate. . In 1894 fu numit inginer-şef al Serviciului technic al jud. Gorj. In această funcţiune, în care a muncit timp de 11 ani, s'a distins printr'o muncă, inteligentă şi-neobosită, atrăgăndu-şi dragostea şi stima Gorjenilor, precum şi, atentiunea oamenilor însemnaţi din ţar,ă" în special a miniştrilor Dr. C. Istrati, Ionel I. C. Brătianu, Ionel Grădişteanu ,ş.a. Diaconovici a Înzestrat judeţul Gorj cu cele mai bune şo­ sele, devenite model în tarii. A executat de asemenea, cu aju­ torul 'echipelor volante de specialişti, un mare număr de poduri şi podeţc de beton, ele cu anul 1895. In 1896 primul pod sistem Monier, cu deschideri de 1-5 metri, precum şi un foarte' mare număr de podete tubulare, cu diimetru de 1,00 m. şi de 0,50 m.Pentru podetele tubulare a procurat din străinătate multe tipare metalice,care se găsesc şi astăzi, după 36 ani (în 1932), în fiinţă, la serviciul technic judetean elin Gorj şi care servesc la confecţionarea tuburilor de beton 3). In anul 1897 a introdus aşa numitul pod sistem 'Aurel, 'cu mult mai economic şi mai practic ca sistemul Manier. A refacut şi atnfiinjat din nou un mare număr de poduri de lemn, mari şi mici PIC toate şoselele din judet. A deschis numeroase artere noui de căi de comunicaţiune (ca Urdari­ Orzu, Busuioci-Hutezani, Piscoi-Bii,ceşti, ,etc., .etc.), absolut ne­ oesare pentru desvoltarea�conomică a judeţului, întrebuinţând cu chibzuiallă, ziJ.ele de prestatii, îndemnâ:nd oamenii 'să lucreze ill conştiinţă, toatie lucrăril� şi. executându-se cu dârjenie 01'­ care nu le-au făcut în adev,llr. Diaconovici 'de repeţite! ori Îmi spunea, că cu zilele de prestatie disponlb11'e într'un ju\ieţ s'ar put-ea face cele mai minu­ Ilar.(� şoseJ.e, cu timpul chiar şos'ele de lux, dacă, zilele s'ar în- 194 [195] trebuinta toate cu ch ihzuintă cu seri08itate şi nu s'ar libera oontribuabilii - de către mulţi primari neglijenţi şi intere-. sati, �. dănduli-se oamenilor bi.lete că, au executat lucrări pe care în adevăr nu le-au făcut, Diaconovici a amenajat şi poteca de munte N ovaci-Pă­ puşa, de circa 25 krn. lungime ','Şi care este de mare importanţfL economică, pentru comunele de sub munte, din plasa Novaci, devenind şi un acces lesnicios marelui număr de bolnavi, cari, vara, merg la munte, pentru căutarea sănătăţii, la staţiunea climaterică 'I'idvele, situată! la\ vre-o 20 km. depărtare de comuna N ovaci, - dar tot odată şi pentru necesităţile vietei cio bă­ neşti din munţii Masivului Părăngului şi a oomunicaţiunei cu marile comune din Sudul Ardealului (Poiana, S,ăJiştea, ş. a.), din aoea regiune interesantă, unde viaţa neamului nostru se pierde în negura timpurilor dace. In anul 1897 Diaconovici a fost chemat de Ministrul Lu­ crărilor publice, Ion 1. C. Brătianu, în comisia pentru elabo­ rarea unui proect de lege a drumurilor. In anul 1898 a fost însiărcinat să facă itinerariul unei mari excursiuni prin munţii Văloei şi Gorjului, pentru A. S. R. Printul Ferdinand, care se afla în reeonvalescentă după boala de tifos de care suferise. Excursiunea numită "a Prinţului" s'a tăcut sub conducerea lui Diaconovici, luând parte, afară de Prinţul şi suita sa,' şi Ministrul 1. 1. C. Brătianu, după programul şi itinerariul urrnător : Ziua, întâi: dela Brezoi, pe Lotru, la Malaia=-Satul Voi- neasa. Zitta doua: Voineasa-Măilese1e-Vidra. Ziua treia:Vidra-Puru- Zănoaga- Coasta Benghi.i-- Găurile. Ziua a patra: Găurile-Piatra 'I'ăiată-c-Parăngu-c-Prie- .oapele. Ziua a cincea: Prialoapele-v Păiuş, în Valea Jiului-'l'âr- gul-Jiului. Excursiunea aceasta, minunat aranjată" s'a făcut prin creerul Munţilor' Carpaţi ele sud, dela Olt la Jiu, prin regiuni splendide- şi în ',condiţiuni exoelente 4). 'I'ot în 1898 fu delegatul judeţului Gorj la expoziţia re- gională, din Craiova. In 1899 a fost numit membru în comisia compusă ele Mi­ nisterul Lucrărilor publioe (ministru fiind Dr. C. Istrati), pen- tru un nou proect al legii drumurilor. ' In anul 1900, ca rezultat al spornicei sale activităţi, Mi­ nistrul Luorărilor .publice ele atunci, el-l Ionel Grădişteanu, în 3) Ţin sa mulţumesc foarte mult D-Iui inginer Petre Chiriac din Tg.-Jiu escelentulm colaborator de mulţi ani al lui Diaconovici, pentru multe date ce a binevoit a-mi comunica. 4) A se vedea: Anuarul Societ. Turiştilor din România. Bucureşti. vol, 1 \1904 : Escurstuni în Gorj, de I. Moisil, pag. 30 şi VoI. II (1905): Harta Parângu­ lui şi Valea Lotrului. 195 f': [196] urma vizitei sale pentru inspectarea şoselelor, recunoaşte că Gorjul este întâiul judeţ din tarăi în ce priveşte drumurile. Oa satisfacţie postumă" găsesc în clesbaterile sedintei cor­ purilor legiuitoare, dela 25 Februarie 1932, constatăt-ile de­ putatului Dr. N. Lupu, punând Gorjul în prima linie (apoi Vâlcea şi Neamţul), cu cele mai bune sosele elin vechiul Regat. Aşa dar urmele operei inginerului Diaconovici au mai rămas până astăzi, după aproape treizeci de aui, aşa cum le con­ stată, azi el Dr. N. Lupu. In afară, de partea technică, Diaconovici s'a interesat mult şi de împodobirea, de estetica şoselelor, plantănd arbori dealungul lor, prevăzându-le cu stâlpi şi balustrade la lo­ curile cu suişuri şi ooborăşuri periculoase şi din distanţă în distanţă, în poziţiile mai pitoreşti, pe lângă Iântăni, ridicând frumoase chioşcuri, :pa vilioane acoperite, făcute de obicei din lemn de mesteacăn, cel CU eleganta coajă albă, iar în lăuntru cu mese, cu bănci de jur împrejur pentru odihnă, servind tot­ odată şi de adăpost călătorilor. Arhorii ou oar! Diacono vici a împodobit şoselele, i-a cul­ tivat într'o pepinieră făcută tot din propria sa iniţiativă, pe un fost maidan, plin cu bălării, de lângă podul de fier al Jiului, pus la dispoziţie, după cererea lui, de Primăria ora­ şului TârguI-Jiului; maidan pe care el l'a transformat în­ tr'o frumoasă grădină. Mulţi ani de zile a muncit Diaconovici, cu cea mai mare şi mai desinteresată dragoste, In această pe­ pinieră, care ajunsese nu numai frumoasă, ci şi bogată< şi a servit de model pentru cultura arborilor, caşi altor diferite plante de ornament şi chiar ele legume, de cele mai variate specii indigene şi străine. Această pepinieră se găseşte şi astăzi în stare înfloritoare. "Lnfrumuseţarea Irnprejurimilor grădinii publice, planul ei actual 5), plantarea cu castani al­ toiţi a străzii Unirii, (azi dispăruţi, tăindu -se. Nota aut.], a squarului Statuii lui Tudor Vladimirescu, a strazii General Ohr. 'I'ell, iCU salcărni altoiţi, cât şi înfiinţarea pepinierci ad­ mirabile dela capul despre apus al podului .Iiului se datoresc laudabil-ei initiative a administratiei locale, dar mai ales muncii inteligente a lui A. Diaconovici, fost Inginer-şef al judeţu­ lui şi membru fondator al Muzeului Gorjului" G). Tot în această pepinieră a judeţului, creată de dânsul, Diaoonovici a ridicat şio casă o vilă frumoasă cu etaj, În care a locuit si el un timp, iar mai târziu s'a mutat întrînsa serviciul technic judeţean. Clădirea a costat foarte puţin şi la ea a contribuit şi inginerul personal cu bani. Acest local se gă,s'eşte şi azi în buna 'stare. In 1902 Inginerul Di.acOllovici., la rugarea mea, a pus la dispoz�ţia. giI,rmaziului rl.in\ rrâJ.:gL1I-Ji�d�i u� nunJă�r de 24� arborel tmen, de 3--4 ami dll1 pepuliera JudeţuluI, pe can --5)-G�;ădin;- publică s'a făcut dJpă planurile lui Diaconovici. 6) Alex. Ştefulescu: "Istoria Târgll-jiului", Tg. JIU. 1906, pag. 100. 196 .1 1 \ 1 1 t 1: l' l � \ rl [197] i-au plantat în jurul locului de jocuri ŞI de exercitiile de giru­ nastieâ a elevilor, - loc care se afla peste drum de pe'pi­ nieră, din sus de podul de fier - pus, după, cererea mea, la. dispoziţia noastră. de Primăria oraşului. S{lelirea pomilor s'a făcut la 21 Martie 1902, cu solernnitatea cuvenită şi. în prezent,a autorităţilor elin oraş şi. a. unui numeros public. (După plecarea mea din 'rg.-Jiu, acest loc a fost lăsat în părăsire şi toţi arborii. imediat distruşi). Dar Diaconovici a amenajat, tot din propria lui initia­ tiativă şi un alt mare teren viran, plin de hălării , pe malul stâng al Jiului, din josul aceluiaşi pod de fi.erşi în faţa gră­ dinei publice a oraşului, plantându-I şi făcând şi din acest urât maidan o altă frumoasă pepinieră. Aceasta msă, după plecarea lui Diaconovici, a fost lăsată în complectă părăsire de oei în drept, Frumoasa primă, pepinieră a avut o influenţă binefăcă­ toare asupra înfrumusetă.riioraşului, căci, prin imitare, au început să, dispară din oraş maidanele pline cu scaeti şi alte bălării şi cetatenii au deprins a le cultiva din ce în ce mai bine, transformându-le în gradini frumoase, Căci ce nu poate tace pilda bună.l Diaconovici a fost şi un excelent organizator. Şi-a or­ ganizat foarte bine personalul serviciului său, pe care îl trata prieteneşte, şi de aceea toţi îl' iubiau, îl respectau şi munceau cu cea mai mare plăcere în serviciile judeţului. Şi fiindcă era un duşman al formelor goale şi seci, chiar în prima zi a pre­ zentării sale în postul ele inginer şef al judeţului ia desfiinţat pur şi simplu aşa zisa "condică, de prezentă", - ce i-o pre­ zenta secretarul serviciului, - lucru ce a uluit funcţionarii din birou. Acest fapt a pl!ă,cut şi l'a aprobat chiar şi un în­ ţelept prefect de pre vremuri, Ion Carabatescu, şi care apoi mereu repeta, cu drept cuvânt, că, menirea serviciului technic este să, lucreze pe teren, afară, în judeţ, iar nu să iscălească condici. Iar dacă se întâmpla vrodată - foarte rar, fireşte ­ să nu fie de lucru în birou, şeful poftea pe funcţionari. să plece la plimbare în aer curat, sau acasă, sau trecea cu ei pe la "hacănia lui Dănăricu" şi îi omenea cu un aperitiv, Din timp în timp, convoca personalul technic exterior la centru, le da instrucţiunile necesare serviciului, se sf'ătuia cu dânsii, le asculta părerile !7i lua hotărâri În înţelegere cu ei. Şi pentruca personaul acesta exterior, care era. mereu în contact cu lumea satelor, să, se bucure de respectul ne­ cesar, şeful cerea să,-şiţină fiecare toată demnitatea cuvenită, 'Pot în acest scop le propuse să adopte o uniformă, Această frumoasă uniformă, purtată cu drag, avea la guler parole de coloare vişinie, aşa cum o aveau şi, soldaţii regimentului românesc dela Caransebeş, format din descendenţii vechilor grănioeri bănăţeni, regiment în care îşi făcuse şi Diaconovici stagiu 1 militar. 197 [198] .I' uncuonarn serviciului exterior mai trebuiau să, rapor- teze zilnic şefului despre mersul lucrărilor şi de orice se în- \ tămplă În judeţ. De multe ori informaţiunile primite de Pre- fect prin isvorul serviciului technic, a adus mari servicii ad­ ministraţiei. judeţului. In anul 1899 Diaconovici a publicat o foarte bună, hartă a căilor de comunicaţie (Scara l:160,OOO) a judeţului. Gorj. Dar, în afară ele slujba lui ca şef-inginer, Aurel Diaco­ novici, a jucat un rol însemnat în mişcarea culturală ce o por­ nisem d'rmpreună, cu alti câţi,v,a aprigi luptători În fru­ mosul judeţ al Gorjului, de sub poalele Parânaului Adeseori Diaconovici întrunia în casa lui pe prietenii mai intimi, cu cari se discutau fel de fel de idei, proecte re- lative la mişcări culturale, din care multe s'au înfăptuit. '1 Astfel în anul 1894, Aurel Diaconovici, il!ex. Şteţulescu., V. Rata. Pielcarslci şi 1. Moisil au pus bazele "lvluzeullui (Jar­ [an": cu scopul de a aduna material şi obiecte relative la is­ torie, preistorie, arheologie, arta poporană, a scrutării naturii, a turismului, eto. MU21eul a fost instalat la început în Palatul Prefecturii, punăndu-se la dispoziţie două, mari săli, pe care Diacono­ viei le-a aranjat şi împodobit foarte frumos. Dela 1898 însă, muzeul şi-a mutat colecţiile în localul Girnnaziului. Pentru adunare de material din judet cei patru "lULl­ zeişti" au inceput să. fach esoursiuni, toti patru împreună, es­ cursiuni de recunoaştere a localitătilor judeţului, mai apoi câte doi sau şi singuratici 7). Excursiunile muzeistilor erau întotdeauna plăcute şi ter­ mînate cu succese noi, inapoindu-ne încărcati cu fel de fel de obiecte pentru muzeu. Numai documente (hrisoave) vechi, s'au adunat în timp de vr'o 11 ani peste două mii bucăţi din vea­ cul XV-XIX, elin cari 82 'poe pergament; s'au tăcut apoi multe fotografii de biserici, frescuri,etc., colectii ele obiecte din epoca ds piatră, aramă, bronz Ş'j Iier -- ceramică dacă si romană Ipietr� şi cărămizi cu inscriptii latineşti şi româ­ neşti, rnonede de aur, argint şi aramă greceşti, dace, ro­ mane, bizantineyapoi ouă incondeiate, - etc., etc. Lui Diaconovicii se datoreşte descoperirea marei sta­ tiun i cerarnicc praistor ice dela Polovraci, într'o excursiune Iă. cută ele cei patru rnuzeişti în .vara anului, 1894. Dragostea ce avea '. Diaconovici pentru cultura poporului îl fac să construiască, '.în comuna Bune un nou looat de şooal,ă, elupă planul său şi cu bhetluieli foarte mi,ci. Piatr,ii şi val' erau elin bel�U'.:; în localitat·e, s;;Ltenii --la îndemnul lui Diacollo­ vici - au elat tot concursul, cu lucrul şi cu o sumă, ele vr'o 2000 de Jei, ridicând o ţ�lădi;re spaţioasă şi frumoas.ă, La inaugurarea ei au partici.pat\autorită\ile, ofiterimea, multă, lUlIlC. ----;);-;�;_;::--��ănUn(e, vezi "Mjeul Gorjului', În A. O. an. V, 9-19. 198 [199] • 199 spre gos­ oară 5 intelectuală din oraş şi judet, cum şi ,elevii elin satele vecine şi ai gimnaaiului din rrg.-Jiului,. * * * Dlaconovioi era un mare iubitor al artelor frumoase, un fin pricepător al picturii şi sculpturii, - arte pentru care avea talent, moştenire rămasă dela strămoşii lui, -- dar îi era dragă şi muzca. Din iniţiativa lui s'a înfiinţat un cor compus din intelectuali din Târgul-Jiului, profesori, advocati, dife­ riţi funcţionari, care 11 dat şi câteva concerte şi a căntat căntecele liturgice la sfinţi-rea bisericei din .istoricul sat Arcani. Societat2a oorală, a purtat numele de "Lira GorjiuZ.ui", şi după, p.ecarea lui Diaconovici a fost condusă ele ad vo catul Iosif Minof, un factor de seamă în miscarea culturală-econo- 111ic[I, şi art.stică din judeţ, fost în urmă, după Unire, prefect de Gorj. * * * Diaconovici iubea mult natura; ele aceea era şi turist pa- sionat. Intr'o escursiune pe care o făcusem cu câţiva elevi, în 1901, am dat întămlătcr peste o minunată cascadă de apă, ascunsă în valea Şuşitei, mai spre nord de satul Ţ1 aidei (Va­ lea Deiului), într'un loc aproape imposibil de străbătut din cauza marilor bolovani. Comunicând la reîntoaroere in oraş lui Diaconovici descoperirea mea şi dupăce am vizitat-o din nou împreună, am hotărât să scoatem această minunată. po­ doabă, a naturii la lumina lumei. Diaconovici a executat în­ dată" cu zile de prestatii, dela capătul satului, un drum ele circa doi kilometri, tăindu-l aproape în malul vertical al Şu­ şitei pănă la cascadă, unele a construit apoi, şi un podet peste vale şi un pavilion. Această cascadă a devenit un minunat şi atractios loc de escursiuni ai cetăţenilor din 'rg.-Jiului şi altor amatori de frumuseţi naturale. . Iată cum descrie Diaconovici însuşi frumoasa Cascadă dela V aidei: "Una din cele mai plăcute esoursiuni ele o zi, ce se pot între­ prinde din Tg.-Jiu, este vizitar·ea Oasoadei dela Vaiclei. Dis­ tanta, 23 km. - cu trăsura. Plecăm pe drumul 'I'ismenei şi cotim la dreapta, miază-noapte, trecem prin satul Bârseşti, cu Iurrnoasă podărie boerească şi după ce traversăm pentru a doua râul Şuşiţei, ne urcăm pe întinsul platou al Stăneştilor. Albastrui semioerc al Carpaţilor gorjeni ne atrage cu putere şi gândul nostru, totul se Iap,ădă de grija lumească. .. Numai oeI ce a vizitat ş1 petrecut mal des în munti, poate să priceap.ă iubirea şi, dorul lor. Bine dispuşi sosim in St;ăI?wşti şi facem haItă la chioşc. Privim cu interes la figurile şi oostumele caracteristice ale aşa zişilor ungureni, urmaşi, curaţi ai Dacilor şi fă,găduim, că, Ia întoaroere ne. vom prinde în hora veselă, jucată, de ei cu ritmic foc nebunatic. '! [200] 'I'reoem prin că.tunul Alexeni. In stânga, apele "'Iii. ale Şusitei răcoresc aerul şi printre aninii plini de sănătate, gustăm 'simfonia de culori, ce armonie se revarsă peste dea­ luri, văi şi lunci. Bătrănii nuci umbroşi din Cur-pen şi casele vesele din Cur-penel; trec repede - şi iată-ne în Vaidei. La dreapta, din pământ răsare un stei înalt şi găunos, numit al lui Schileriu. Jur împrejur dealuri mari şi încreţi-te, roase de al vremurilor dinte. Stâncă, piatră şi iar stâncă, iar în vale murmur dulce de apă. argintie. Numai o clipă ni se pare trecerea prin că­ tunaşul Vaidei .şi iată-ne ajunşi la poiana de popas. Copii, femei, bă,rbali, se ivesc pe neaşteptate să ne facă omenie. Iată-l şi pe Dolotan, amicul nostru şi călăuză bună. Unul face focul şi frigarea, altul răcoreşte vinul, iar al trei­ lea ne sfătueste ca să luăm cu noi tuica şi mezelurile, că vor prinde bine în chioşcul de lângă cascadă. Facem toate "la poruncă", întocmai ca în vis, căci inima noastră e răpită de al naturii farmec dulce. Spre miază-zi şi apus munţii de calcar scăldaţi în soare, la răsărit peste apă o punte duoe la chioşcul căntăretilor, iar spre miază noapte formele rotunde ale mun tilor de granit şi îngustul defileu al Şuşitei. Pe lângă chioşcul mesei, o cărare îngustă, tăiată în piatră duce spre cascadă. Ou cât rna.intăm, regiunea devine mai romantică poteca mai periculoasă, Dar înainte, tol, 'nainte şi scenăr ia e bizară, Stânci rigide, turle, cleant sălbatic, negru;' ape spumegănde albe ca zăpada, făşii roşii, verzi, albastre, fire de argint, diamante, stele ... , vuet, cântec, urlet, bubuit de tun ... iată, cascada de la Vaidei, una din multele podoabe ale Gorjiului!" 8). Diaconovici a fost cu deosebire atras ele pitorescul sat N ouaci, de pe Gilort, de sub Muntele "Oerbu" şi a ţinut să facă1 dintrinsul o localitate plăcută de vilegiatură. De aceea i-a .aranjat foarte bine şoselele şi le-a împodobit cu plantaţii, cu balustrada cu chioşcuri şi pavilioane. De aci elin Novaci, organiza el escursiuni în minunatii munţi din Masivul Parân­ gului, al cărui oel mai tnalt vârf este Măndra (2520 m.), sau în partea superioară' a Văii Lotrului cu panorame mcântă­ toare. Atunci poteca Novad-Păpuşa, executată, de Diaconovici, în lungime de 25 km., a uşurat enorm de mult circulaţia prin muntii: Oerbul, Corneşul TLdvde, Pă,puşa, Urdele, },'[o­ horul, Piatra tă.iată, Gărbul1ele, Ştefanu, Ooasta Benghii, Pie­ triJ,e, Latoriţa, Vielra .... · pânăi departe în Valea Lotrulu19). In anul 1900, scriitorul aces'tor râ;nduriam înfiinţat, dimpreună cu Aur el D\aconovici" o şcoală de oeramică, în Târgul-Jiului, raliincln-s.e·,Ia această idee şi el. 1. Popescu-Voi­ \ 8) A se vedea şi Anuarul S6cietăţii Turiştilor Români, voI. II (1905), pag. 26. 91 A se vedea: Anuarul Societăţii Turiştilor Români, Bucureşti, voI. 1 (1904) şi voI. II (1905 . 200 [201] testi, actualmente profesor universitar în Oluj, pe atunci, pro­ fesot' la gimnaziul din rrârgul-Jiului, şi cu ajutorul Minis­ trului Dr. O. Istrati, - şcoala a cărei rezultate au fost mult apreciate de toată, lumea şi despre care am publicat de cu­ rând o lucrare intitulată: .,Arta decoraiioă în ceramica. ro­ mânească", Bucureşti, 1931. Diaconovici mi-a dat şi aici cel mai bun şi sincer concurs. In anul 1905 nouri amenintători încep a se ridica pe cerul senin până acuma al Gorjului cultural, nouri întunecaţi, plini de otrava ticăloasei politice takiste, cu intenţia ele a distruge toate mişcările culturale, artistice şi economice por­ nite de cei amintiţi mai sus şi de a nimici pe cei cari au tndrăznit să înfăptuiască ideale culturale. Amănuntele aotiunei de distrugere a Muzeului Gorju­ lui şi-a întregei noastre activităti le-am expus la finele ar­ ticolului meu mai sus mentionat, publicat în 1926 în paginile acestei reviste. Mare dreptate are un scriitor, care a spus: "Politi.ca loveşte pe cei mai buni şi îi deoeptionează. In schimb ea ridică toate secăturile, care ştiu să spună minciuni mulţimii şi să-si tărască viaţa ca râmele pe sub pământ şi pe deasupra pământului". Aşa zisa politică este grozavul cancer ce roade or-ice progreS' real în ţara noastră, Şi aşa a trebuit s,ăI fie sacrificat şi Aurel Diaconovici, cu toată, minunata lui muncă cinstită şi desinteresată ce a des­ făşurat timp de 11 ani în Gorj pentru binele public şi cu toată înalta recunoaştere a meritelor sale de către miniştrii 1. O. Grădişteanu şi Dr. Istrati. Diaconovici a fost mutat ca şef- inginer Ia judetul Vâl­ cea. Ministrul Grădişteanu fu ţinut însa a-i da o satisfacţie morală" punăndu-i la dispoziţie sumele necesare ca sa zi­ dească un palat pentru serviciul technic al jud. Vâlcea pe Bulevardul g,ării din Râmnicul- Vâlcii, cu dreptul ca el însuşi să locuiască 'acolo în primul etaj. Diaconovici a fost mutat mai, târziu în judeţul Oon­ stanta (1909-12), apoi în judeţul Fălticeni, unde între altele a emis ideea înfiintărei unui muzeu în acest oraş, în felul celui de la TârguI-Jiului. Ideia a fost primită cu entusiasm de d. V. aiurea, priceput şi energic profesor secundar şi a înfăptuit-o: "Diaconovic1 având toată. solicitudinea şi in­ drumarea sa la realizarea acestui muzeu" - cum Îmi repetă, d-I aiurea, directorul acestui muzeu, în scrisoarea D-sale dela 16 Ianuarie 1932.' In timpul neutralităţii, În ajunul războiului, Diacono­ viei fu mutat la Piteşti şi însărcinat cu construcţia unor şo­ sele strategioe in munţi. In timpul războiului a stat în Bucu­ reşti. După război fu chemat la Sibiu pe lângă Consiliul diri­ gent şi numit Directorul Şoselelor din Banat, Crisana şi Hu­ niedoara, cu reşedinţa în Timişoara. Trecut în 1927 la pensie, 201 [202] adus o viaţă retrasă, ocupăndu-se cu unele scrieri, care însă la moartea lui (în 1931) au dispărut. * * * Inginerul Aurel Diaconovici a muncit toată, viaţa în mod cinstit, fă,ră a se găndi la recompense şi, a trăit numai elin leafa functiunei sale. Lipsit de ori-ce vanitate şi preocu­ patie de sine, bunătatea lui însă a fost adeseori exploatată de unii, întorcăndu-i-se rmpotrivă-i. Aprig luptător pentru bine şi frumos, idealist, pănă la sfârşitul zilelor sale, acest nobil specimen de umanitate merită pomenirea c:e-i facem azi în paginile acestor Arhive ale Olteniei. •• 11 ••••••••• Din lucrările lui August Pessiacov Sub acest titlu d-l De111. D. Stoenescu, decanul Baroului doi­ jean şi colaborator al acestei reviste, a publicat aci în 1924 (A.O. IlI- 157) câteva cuvinte despre "harnicul şi modestul cercetator al vre, muritor noastre de demult", avocatul A. Pessiacov, împreună cu un articol al acestuia, reprodus după un vechi calendar local. Drsa îşi propunea să ne mai dea şi alte pagini din tipăriturile aceluiaşi, şi biografia răposatului amic şi admirator al lui Hajdeu, al cărui nume nu figureaeâ nici în Diaconouici, nici în Dicţionarul enciclo­ pedic cel nou, cum nici în Contribuţiune la Bibliografia Românească. In acel SCOD ne şi trimisese o copie manuscrisa după brosura tzpa­ rita în 1881 cu titlu de mai jos, broşură care este de mult epuizată. Singurul exemplu ce mai rămăsese, cu câteva mici indreptari ale autorului însuşi, li fusese încredinţat de acesta d-lui Stoenescu, spre a-l publica în toiletonui unui ziar local "Protestarea", nr 18- 21, din anul 1915. Biblioteca "Aman" din localitate posedă un e­ xemplar al lucrării acesteia, dar necomplet, cu foile din urma lipsă. Eetipârirn deci monografia lui Pessiacou, cu gândul că, indi­ ferent de erorile ce cuprinde - pe care le vedem cei de azi-, ea poate fi citită de orcine se interesează de istoria trecutului Craiouei. Căci dacă acum câţiva ani administraţia cornunalâ a municipiului nostru a găsit de bine să scoată pe un maidan de ars gunoiul şi să dea acolo joc întregei arhive a Primăriei. ca unui lucru ce-l socotea (şi vai! îl socoteşte încă) netrebnic, astasi orce mărturie, fie cat de umilă, despre acest trecut trebue să ne !ie scumpă. Iată dece începem publicarea cercetărilor istorice lăsate de Pes­ siacou. La cea de faţâ va urma un şir de documente oltene ce răpo­ satul a tipărit la 1881 în eiarul craiovean" Carpaţii". Şi acum dăm urmare studiului său, redându-I cu ortografia de azi. Sfântul Dumitnu Băneasa din Craiova (Craiova. Tipo-Litogralia Naţionale Ralian Samitca, 1881). \ -Cetatea Craiova şi biserica Bă­ neassa, sunt nodul ce nu lassă să se rumpe firul historiei» 1. Heliade R. Craiova are rara favoare ca să poseadă in mijlocul ei un lucru preţios, un monument \ istoric de o importanţă mare, şi pe care Craiovenii ar trebui să'l\ conserve cu mai mult respect, ca unul ce le-a păstrat multe amintiri frumoase, ca o pagină ine­ dită a istoriei şi multe fapte care dovedesc virtutea străbunilor lor. 202 [203] Acest obiect preţios, acest important din punct de ve­ dere istoric monument, deşi astăzi într'o completă ruină, se nu­ meşte Biserica Sţ, Dumitru Băneasa. Deşi într'o stare de completă ruină, cum ziserăm, încât ar crede cineva că ea datează cine ştie din ce secol; deşi crăpată peste tot, din vârful celor trei turnuri până la temelie, tristă dar măreaţă, ea stă totuş în picioare în necazul furiei timpului şi a neîngrijirei oamenilor, ca şi cum ar voi să protesteze, ea, operă a pietăţei şi a iubirei de moşie, dintr'un secol semibarbar şi in- Faţa vechei Biserici Sf. Dumitru. cult, contra nepăsărei şi a necredinţei secolului de civilizaţiune şi de lumină I O ruină în mijlocul unui oraş ai cărui locuitori nu-şi uită la nici o ocaziune a se făli cu el, ca cu un leagăn al multor eroi; un oraş cu o populaţiune relativ numeroasă, inteligentă şi patriotică, centrul unui comereiu însemnat, al unei adminis­ traţiuni peste o ţară întreagă dela Mehadia până la Olt; un oraş înfine care a fost scaunul unor adevăraţi stăpânitori, caşi suverani, cu curte, cu oficii domneşti, - o ruină zicem, aci, în plin secol al 19-1ea, este cu neputinţă s'o vază cineva fără să-i deştepte adănci şi varii cugetări, întrebări multiple, la care ni- 203 :II [204] meni n'ar fi în stare să-i dea un răspuns, fără ca sufletul să nu i se întristeze! Vizitând în mai multe rânduri această bătrână biserică, întâi de curiozitate, mai apoi dintr'un fel de interes amestecat cu oare care amor pe care-l contractează cineva fără voe-i pentru lucruri de care sunt legate bogate suveniri; în vara anului trecut, ajutat şi însoţit de d-nii N. Măldărescu, General Lupu, Stătescu şi alţi câţiva amici, asemenea amatori de lucruri bătrăneşti, descifrarăm pe cât este posibil toate inscripţiunile sale şi hotărărăm încă de pe atunci de a le scoate din noaptea uitărei la lumina publicită­ ţei, cu scop de a aduce un serviciu concetăţenilor noştri, dintre cari multi, ca şi noi, ştim că ard de dorinţa de a vedea pe Sf. Dumitru iar în starea în care a fost odinioară. Deşi cam târziu, dar, cum zice un proverb, că "mai bine mai târziu, decât niciodată", venim astăzi a împlini această datorie, cu speranţa că aceste scrisori ale secolului al 17 -lea vor rede­ ştepta sentimentele pioase ale concetăţenilor noştri şi îi vor în­ demna la implinirea datoriei. ce le-au legat prin ele străbunii, cu ale căror fapte adesea le place a se mândri. * * * . Tradiţiunea locală, această istorie nescnsa care a transmis popoarelor din gură în gură suvenirea faptelor străvechi, spune că biserica Sfântului Dumitru este foarte veche, - tot atât de veche ca însăşi Craiova. Cum. că această tradiţie, căreia de altminteri nici un document scris n'a venit să-i dea dreptate, nu este cu totul lipsită de oare care adevăr, ne-o probează nu numai piatra după uşa bisericei, dar încă şi alte circonstanţe, cum vom vedea mai la vale. Şi mai întâiu de toate să spunem că traditia este de acord cu istoria în punctul acesta. In adevăr, iată ce spune anonimul 'fraţilor Tunusli, după ce narează războiul' fraţilor Petru şi Asan, după istoricul bizantin Niceta Choniat: .... Din aceasta se invederează că aceşti doi fraţi sunt din acei cari dornniră peste cele cinci judeţe ale Craiovei; căci acolo este biserica cu serbarea marelui Martir Dimitrie, numită Baneasa, foarte antică, În cât' nu se arată în nici o istorie română şi nici în vre-un hrisov cine o va fi fondat" 1). Iar Fotino şi mai precis, şi fără nici o umbră de îndoială, afirmă că "Craiova s'a fondat de Craiul lova (Impăratul Ioan al Bulgare-Românilor), în anul 1205, carele a făcut şi biserica astăzi numită Baneasa, cu serbarea marelui Martir Dimitrie" 2). Şi după aceasta vine răposatul părinte al Iiteraturei noastre şi afirmând acelaş lucru, atrj�ue fondarea Sfântului Dumitru tot lui Ioan (Caloian), regelui Romăno-Bulgarilor 3). 1) Tunusli, I�toria fis Vlahias, �iena 1806, p. 18-19 .. 21 Dionisie Forino, Ist. gen. a Dacieî, traducere de G. Sion, III, p. 177. 3) 1. Heliade R., Istoria Românilor, Buc. 1870, p. 89. 204 [205] Celebrul istoric, Căruia Craiova în special datorează istoria originelor sale, D-nu B. P. Haşdeu, deşi nu-i recunoaşte o dată atât de veche (1205), totuş nu o crede ca o operă datănd numai şi numai din timpul lui Matei Basarab 4). Scopul neîiindu-ne ca să ne amestecăm într'odisouţlune de învăţaţi, adică, ca să precizăm cine este primul ei fondator, ne mărginim a repeta că, oricum ar fi, tradiţiunea are această parte de adevăr, că biserica Sîăntu Dumitru este foarte veche; - cel puţin mai veche de cum ne-o dă inscripţiunile cărora credem că le-a venit răndul să le lăsăm a vorbi şi ele. 1. Copie, scoasă Marţi 30 Septembrie 1880, de pe inscripţia pe piatra de de-asupra uşii bisericei sfântului Dumitru din Craiova, cea din tindă: "In numele Tatălui şi al Fiului şi al sfântului Duh, întru sfânta în Troiţă şi întru Dumnezeire nedesnărtită vă oeacăi amin, Cu puterea miiosttnului Dumnezeu ziditu-st'au) această sfântă be­ serecă şi s'a făcut din temelie de iznoaoă pre hramu lu Stăi Dimitrie Mirotoctoaqo, creştin i prea luminat 10 Matei Băsărab Voevod, Domnu Ţărei rumâneşii, i qospoaja ego Elina. Pântru Craiova, fost-au moşie den eţtrţămoşie a Măriei Sale şi s'au săoârşit miaţsăta] Ocţtombrie] vă It. 71605) şi au fost ispravnic Danciul Pârţăiţanu ot Mile/şti}" IL Copia inscripţiunei din tindă, de-asupra celei de pe pia­ tră, scrisă cu văpseală pe tencuiala tot a acelei biserici: "Această biserică este zidită din temelia ei de răposatul domn Matei Basarab Voevod, şi trecând în urmă mulţi ani la mijloc, s'au fost stricat învelişul şi zugrăveala. Deci sculăndu-se Dvlui Costandin Argetoianu, biv vel clucer, au dres şi au şindri­ Iit-o şi au jugrăvit-o, dăndu i şi alte odoară, dinpreună cu Dvei cocoana Maria răposată Argetoiancă; şi din întămplarea vremi­ lor de răsmiriţi, iară s'a stricat al doilea ... Tot Delui răposatul Costandin Argetoianu biv veI c1ucer, cu raposata cocoana Maria Argetoianca, fata Dvlui paharnicului Nicolii Slătineanu, al doilea rând au şindrilit-o. Şi s'au înfrumuşeţiat cu zugrăveala, punăndu-i sticle şi fiare la ferestre, cu toată cheltuiala dumnealor, în zilele prea luminatului Domn Alicsandru Ipsilanti Voevod. Octombrie 23, leatul 7283" (anul 1774). Zugravii: Ioan Zugraf ot Bucureşti, Marin Zugraf.. III. Copia inscripţiunii din întrul bisericei, scrisă pe tencuială cu văpseală, pe faţa către altar şi lntăiulul zid ce desparte locul pentru femei de cel pentru bărbaţi: "Această săntă besearică este zidită din temelia ei de ră­ posatul Domn Matei Basarab Voevod, şi trecând în urmă mulţi ani la mijloc, s'au fost stricat învelişul şi zidul împrejur. Deci sculăndu-se un boier din neamul Obedenilor, i-a dres zidul şi a şindrilit-o. Aşijderea şi acum la anul 7231, din întărnplarea răsrni- 4) B. P. Haşdeu, Originile Craiouei, Buc. 1878, p. 5. 5) 1652 Acest pasaj, despre "moşia Măriei sale", de-o importanţă capitală pentru Craiova, merită un studiu separat. 205 [206] riţei ce a fost mai înainte, iarăş s'au fost stricat caşi mai inainte, şi au rămas ţara aceasta din Olt încoace sub stăpânirea Nern­ ţilor, Şi răposănd Dvlui Petre Obedeanu, biv vel armaşi, l'au în­ gropat într'această biserică. Iar feciorul Dumnealui, Constantin Obedeanu vel stolnic, au pus cu cheltueala Dvlui de o au dres şi o au acoperit cu şindrilă; şi a pus pietre şi fieară pe la fe­ restre, împreună cu sticle sus şi jos. Şi lnlrumuşeţind-o şi cu zu­ grăveală, cumpărăndu-i şi alte odoare, pentru pomenirea părin­ ţilor şi Dvlui şi a tot neamul Dvlui, în zilele prea Inălţatului îm­ părat Carol al şaselea, biruitor, la anul de la zidirea lumei 7232, (1724), fiind zugrafi Teodosie, Andrei, Preda, George, Macarie monah, Ştefan Petraşco. Gheorghe Ţseru". Mai intăi, cuvântul de "iznoavă", din explicaţiunea ce ne- o dă o autoritate în această materie 6), însernnănd o restauraţie, o reclădtre, deşi din temelie, ne dovedeşte fără nici o îndoială, că tradtţiunea adevăr spune, că ea nu greşeşte în respectul vechi­ mei bisericei. Şi puţin importă a se şti dacă istoria a servit ca sorginte traditiunei, sau tradiţiunea istoriei, căci oricum ar fi, lucrul prin­ cipal important rămâne neîndoios constatat, că biserica a fost fundată mai inainte de anul 1652, şi de oricine va fi fost fun­ dată, dovedit este că a existat şi mai înainte de Matei Basarab. . In sprijinul acestei păreri mai putem adăoga şi următoa- rele probe, care dacă nu precizează data ce o căutăm, dar cel puţin confirmă vechimea ei tradiţională. Menţionatul anonim al fraţilor Tunusli - care a scris, pre cât se vede, cam pela sfârşitul secolului al 18-lea -, ne mai a­ rată că pe timpul său Craiova avea opt mănăstiri şi cinci bise­ rici de piatră, celelalte 33 biserici fiind numaI de lemn 7). Astăzi 8) Craiova are 24 biserici, împreună cu pretinsele mănăstiri ale anonimului, toate de piatră (cărămidă arsă) şi nici una de lemn; şi din toate nici una (exceptând pe SI. Dumitru) n'am găsit-o mai veche de anul 1700; -cea mai veche, Sfântul Ion Sebastian, fiind din 1724; Petre Boje din 1731; Obe­ deanu din 1748'; Vlădoianu din 1757; Gănescu (astăzi Episco­ pia) din 1757 şi aşa mai încoa, Afară de acestea, niciunde n'am aflat nici locul nici suve­ nirea unde să fi existat vreodată vre o altă biserică de cără- midă. ' Aşa dar, transportăndu-ne cu mintea în epoca lui Matei Basarab şi mai departe înapoi, să credem oare că Craiova, până la clădirea sfântului Dumitru, să nu fi avut nici o biserică alta afară numai de lemn? \ Craiova, reşedinţa banilor. patria lui Barbu Craiovescu, a Buzeşti10r şi alţi atăţia însemnaţi oameni, să nu fi fost pe acele 6) B. P. Haşdeu, op. cit. pag. 4.\ 7) Anonimul fratilor Tunusli, op. cit. pag. 331. 8) Aceasta în 1881. - [207] timpuri - apogeul puterei sale - decât un sat, un târg întins, cu biserici de lemn? Lucru pare atât de cu neputinţă, atât de necrezut, încât o biserică Bănească, de piatră, vrednică de puternicii şi măn­ driî bani ai Oltenlei.-In oraşul reşedinţei lor, destul de populat, se explică şi ni se impune fără umbră de îndoială; şi aceasta nu poate fi alta decât biserica Băneasa - SI. Dumitru de azi! Şi nici că putea fi altfel, căci şi resturile zrdăriel vechei clopotniţe, Clopotnita cu spatele Bisericii. care se văd şi azi în fata bisericei despre Apus şi care diferă foarte mult de zidăria proprie a bisericei, care datează din 1652, nu ne mai lasă nici o îndoială. La zidirea numitei clopotniţe se văd utilizate atât petri, cât şi nişte cărămizi ce par romane, ca ale podulut lui Traian dela Severin, probabil luate pe timpul zidăriei acestei clopotniţe din vreo ruină mai veche şi din vreo apropiere oarecare de oraş. O întrebare care ne-a frământat mult mintea şi căreia n'am putut să-i găsim un răspuns este: pentruce Matei Vodă să nu fi pomenit nimic despre primul ei fundator ? Inscripţiunea din 1652 ne spune că biserica se reclădeşte de iznoavă pentru Craiova, care se vede a fi fost o moşie a 207 [208] 'ri Măriei Sale; deci primul ei fondator să nu fi fost şi el din ilu­ stra familiei a Basarabilor ? Să fie oare o neînţeleasă gelozie, o mândrie a lui Vodă, sau o simplă, scăpare din vedere a sculptorului inscrlpţiunei, sau altceva analog cauza acestei uitări, acestei lipse de amintire? Incă o dată, nu suntem în stare să răspundem, dar lăsăm altora mai competinţi, sau mai fericiţi în urma altor cercetări mai norocoase, ca să răspundă. Poate că într'o' zi se vor întări cuvintele nemuritorului He­ Iiade, că biserica Sfântului Dumitru Băneasa este nodul ce leagă firul istoriei noastre întunecată de barbari dintre secolii al IV-lea şi al XI-lea! Poate că se va da dreptate şi anonimului Tunusliilor, că Petru şi Assan au fost din domnitorii celor cinci judete ale era­ iooei şi că ei - sau fratele lor Ioaniţiu -au fost primii fondatori ai acestei biserici, de oarece numai aceasta, numai această bi­ serică se afla cu hramul Sţântutui izooritorului de mir Dimi­ trie (mirotocivago) 9) dincoa de Dunăre, unde fraţii Petre şi Assan au trecut după întrangerea lor de către Bizantini 10): Or cum ar fi, - ca să încheem cu partea istorică a acestui monument-, este şi rămâne constatat că este fondată, de ori cine va fi, înainte de 1652; şi nu fără nici un cuvânt i se atribue o importanţă istorică, încât să merite a nu fi lăsată prada distru­ gerei şi a uitarei. Din punct de vedere arhitectonic, biserica Sî. Dumitru nu poate trece între monumentele de artă, dar nici nu este lipsita cu totul de interes, căci astfel cum se vede 11), ea ne înfăţişează gradul de ştiinţă arhitecturală din ţara noastră din acea epocă. Cată să ne transportăm iarăş în secolul al 17 -lea, ca să în­ ţelegem că, pe acele timpuri, biserica aceasta era o adevărată podoabă vrednică şi de oraşul în care se clădea, . şi de acela care o rezidea. Este adevărat că exteriorul îi este lipsit de ori-ce ornamente, zidită numai de cărămidă şi lăsată fără "tencuială, cum se vede Biserica Domnească a lui Radu Negru din Tărgul Argeşului; dar mărimea, ca şi înălţimea ei, cu cele trei turle 12), îi dau un aspect măreţ şi impunător, cum puţine biserici îl au. Zidită pe un plan drept, iar nu în forma crucei bizantine, după cum mai toate bisericile din ţara noastră se văd clădire, 9). Vezi inscripţia mai sus, ,1652. 10). Tunusli, op. cit. p. 18; A. Trib. Laurian, Istoria Românilor, partea IT, p. 25. 11). Acel stil mixt, composit, de stil greco-bizantin şi mauresc, propriu bisericilor noastre vechi, mai preferabil şi mai plăcut vederei decât acela monoton, lipsit de 'orice gust, ce s'a dat biser;icilor de azi, reparându-Ie. Luaţi-le acestora din urmă turlele> cele de lemn în formă patrată şi văpsită cu un gust corupt, şi nu veţi mai vedea în bisericile acestea decât nişte magazii de producre. Chiar Madona-Dudu n'are nimic ca archîţectură cale să atragă privirea, necum s'o delecteze , fără numai doară perfecta ei asemănare cu o biserică de sat din decin­ dea munţilor: "Un moşneag robust şi 'mândru, în gheba antică, capricios lucrată numai în spirale de g ăitane, în mijlocul unor logofeţi şi cosrelivi în haine strâmte şi cu ... un tricorn de hârtie tinichea 111 cap"". iată SJânWI Dumitru alături de celelalte biserici ale noastre de azi! 12). Toate turlele în torm:'l rotundă, porig'onala. 208 [209] Sfântul Dumitru are o lungime de 15 stj. din tindă până la al­ tar, o lăţime de 7 stj. şi o înălţime de 5 stj. numai păreţii până la prima straşină. Grosimea zidului e ceva mai mult de un stăn­ ieu şi este suţinută în partea lui superioară de un brău de pente de fer, care îl încinge peste tot, legat de alte pente de fer, care o traversează pe dinăuntru. Greutatea cupolei, care îşi primeşte 9 lumină palidă prin strărntele dar lungueţele ferestre ale turlei principale. ce cade la mijlocul clădirei, se reazemă prin nişte arcade largi pe patru co­ Ioane de o grosime respectabilă, zidite tot în cărămidă, şi care stau şi până astăzi neclintite. Intrând în biserică în Septembrie anul trecut, un sentiment de adâncă întristare ne-a cuprins, văzând starea ei cea tristă de completă ruină, şi urmele unor maltratări impii, care n'au res­ nectat nici morrnăntul piosului ei restaurator biv veI armaşul P. Obedeanu, ale cărui oase le-am găsit împrăştiate, negreşit de mâna unui suflet negru, pornit de o lăcomie sălbatecă de a descoperi vre-o sculă de pret, cu care se obişnuia a se îngropa boerii de pe acele timpuri. Şi câte cugetări triste nu ne-a suscitat vederea acelor oase asupra lucrurilor omeneşti şi asupra destinului fatal şi neîndunle­ cat al omului! Ale cui păcate neertate a făcut ca biserica Sfân­ tului Dumitru să ajungă într'o stare atât de vrednică de plâns în care se vede astăzi? Ce păcate grele va fi urmărit până şi în mormânt pe bietul armaşiu Obedeanu 13j, încât destinul său crud să nu-i ierte ră­ măşiţele corpului său nici sub adăpostul unui templu creştin, unde el le crezuse la adăpost de orice profanare?! Tristă, amară şi plină de durere soartă a omului! Se vede că bătrănul Domn Matei Vodă Basarab cunoştea mai bine lumea şi natura omenească, de şi-au ales drept loc al repaosului etern al resturilor pământeşti ale corpului său un vârf de munte, cuib al şoimilor 14). Inchiderea bisericei Sfântului Dumitru, ca să fie delăsata pradă intemperiilor timpului şi a maltratărei oamenilor, datează din anul 1842, adică tocmai din anul când un prinţ craiovean urca treptele tronului Ţărei Româneşti 15), aproape 40 deani până azi. O biserică ce a fost catedrala oraşului aproape 200 de ani, ale cărei bolţi a răsunat de atătea rugăciuni şi laude către Dumnezeu, pe al cărui altar a ars atâta tămăe pentru gloria Dumnezeului creştinilor şi al marelui său Martir Dimitrie, şi de a cărei existentă sunt legate atătea suveniri. ,să cadă piatră cu piatră în ruină, în plin secol al 19�1ea. nu într'un deşert, nu într'o ţară cucerită de necredincioşi, ci în mijlocul unui oraş 13). Tatăl fondatorului mănăstirei Obedeanu. Vezi inscripţiunea după uşa bi­ sericei Obedeanu, leat 1748. 14). Mănăstirea Arnota, de asupra rnănăstirei Bistriţa, din jud. Vâlcea. 15 . Prinţul Gg. D. Bibescu. 209 [210] eminamente creştin şi patriot! .. Pare lucru aproape de necrezut, şi cu toate astea adevărul curat este astfel! Că nici un domn craiovean 16), că nici un ministru din Cra­ iova, nici un om din atăţia cu putere şi influenţă, căţi s'au succedat pe tron, pe fotoliurile ministeriale, să nu se găndească şi la sfântul Dumitru şi la Craiova, lucrul nu se poate explica şi justifica decât printr'o credinţă forţată a omului, - în care cade când nu ştie să-şi dea seamă de un lucru: că există o pu­ tere misterioasă, mare, fatală, un destin, ale cărui decrete sunt inexorabile şi inevitabile de împlinit, că aşa a fost scris! Se vede că nu în zadar ne aflăm la porţile Orientului! Ba, ca să fim drepţi, trebuie să spunem că s'au găsit câţiva creştini, câţiva craioveni cu evlavie şi unul din epitropi 17) cari, pe cât am aflat, au făcut oarecare încercări în favoarea ei, dar pe cât se vede glasul lor sau că a fost prea slab, sau că n'a găsit urechi îndestul de creştine prin sferele înalt-e, ca să li se ia în băgare de seamă, căci lucrul a rămas baltă! Şi lucru curios şi de neînţeles, că patronul bisericei nu este din sfinţii fără de argint; el are avere, o avere proprie a sa, astfel că cheltuiala restauraţiunei lui n'ar ti fost un sacrificiu pentru nimeni, n'ar fi căzut în greutatea nici a Statului, care-i adună venitul dela anul 1863 încoa, nici pentru oraş. Un venit aproape de 30CO galbeni pe an, dela 1842 până azi formează un capital de peste 100.000 galbeni, cu care s'ar putea reclădi din temelie mai mult decât un "SI. Dumitru" ! După inîormaţiuni pe care le credem exacte, până pe la anul 1855 venitul bisericei s'a adunat, ca totdeauna, de epitropii ei aleşi de enoriaşi, iar de atunci şi până la 1862 acel venit. împreună cu capitalul adunat, s'a vărsat în Casa Centrală. Sfintele icoane şi celelalte odoare sacre s'au luat şi s'au strămutat la bi­ seri ca din satul Punghina, proprietatea Svtului Dumitru 18). * * * Nu ne mai rămâne decât examenul unui singur punct, care ne interesează prea de aproape, şi cu care vom termina. Acest punct este întrebarea. dacă Statul a avut şi poate avea vreun drept asupra acestei averi bisericeşti? Cum că Statul nu are şi n'a avut niciodată niciun drept de amestec asupra averilor bisericilor este prea de toţi cunoscut, încât să mai .spunem ceva. Nu t.ot astfel însă în privinţa ave­ rilor mănăstireşti, .care în puterea legei din 1863, pentru secula rizarea acestor averi, ele au trecut toate la Stat. Prima dar chestiune de fapt, care cere un răspuns, este a \ 16) De exemplu Prinţul Bibes�u, Ştirbey, ministru 1. Otetelisanu şi alţii. 17) G Arnan şi G. Chitzu, 18) Averea consta din moşia Pt\nghil1a, prăvălii şi Iivadie. In Vid in, se află un clopot cu inscripţia se Dumitru. Se ştie că Turcii au jefuit Craiova (1801) şi au luat clopotele dela SE. Dumitru 210 [211] se şti dacă biserica în chestiune a fost o biserică de mir, sau o mănăstire? Dacă sfântul Dumitru va fi fost o mănăstire, Statul, în puterea legei din 1853, bine a însuşit averea lui, şi prin urmare, ca pro­ prietar poate, dacă va voi, să restaureze biserica, sau s'o lase a i se şterge urmele. dacă nu s'o transforma în vre-o giamie, sau vr'un penitenciar ca Ia Bucovăţ l.. Dacă, din contra, nu va fi fost decât o biserică, ca toate bisericile de mir, atunci credem că Statul va face singur dreptate, va recunoaşte însuşi datoria de a restitui o avere care nu poate fi a sa. Susţinem dar, în scurte cuvinte, că n'a fost niciodată mănă­ stire, şi credem a nu greşi. Din cele trei date pozitive ce avem (lăsând la o parte data primei ei Iondări), noi vedem că în toţi timpii, de la 1552 până la 1774, ea n'a încetat de a fi biserică şi numai biserică. La 1652 Matei Basarab zideşte de iznoauă "această sfântă beserică» unde se prăznueşte marele martir Dimitrie, etc. etc. La 1724, caşi la 1774: "Această biserică este zidită", etc. Cum că cuvântul biserică, nu înseamnă în acelaş timp şi mănăstire, cel puţin la cei vechi, ne-o dovedeşte studiul com­ parativ al inscripţiunilor ce se găsesc până astăzi Ia diferite bi­ serici şi mănăstiri din toţi timpii. Avem la îndemână mai multe din aceste inscripţiuni chiar în Craiova şi în apropiere, cum spre exemplu: cea de Ia Obe­ deanu (1748), Sfântul Gheorghe vechi (1752), Sfântul Spiridon (1757), Episcopia (1757), Creţeşti (1757) (astăzi ruină pe malul Jiului, Ia cele trei fântâni); Jitianu (1656), care toate vorbesc de • această sfântă mănăstire", pe când ale simnletor biserici cum sunt Petre Boje (173L), Hagienuşi (1807), Sfinţii Voevozi (1764 ?), sfântul Ioan (1724) şi celelalte nu conţin decât sim­ plul cuvânt de "biserică". Dacă dar, dela 1652 şi până Ia 1774 "Sfântul Dumitru n'a fost decât totdeauna biserică, cum văzurăm,-de unde oare numi­ rea de mănăstire, cum o botează anonimul Tunusliilor 19) şi după el şi Dion. Fotino 20), care numire se vede că a făcut pe Stat să-I numere între mănăstiri, ca să-i poată lua averea? Cum nimic din cele ce văzurăm nu ne poate face să cre­ dem în existenţa Sfântului Dumitru ca mănăstire, suntem auto­ rizaţi a bănui că aci nu este decât o eroare a ambilor istorici, provenită negreşit din nişte informaţiuni greşite, cum s'a întâm­ plat şi cu Madona-Dudu, pe care de asemenea o trec între mă­ năstiri, şi Statul îi însuşeşte averea, dar care s'a dovedit că era numai o biserică de mir, aşa că Statul a fost nevoit, acum 10 ani, prin judecată, să o recunoască ca astfel. După exemplul Madonei-Dudu, credem că tot astfel s'a în- 19) Anonim. fraţilor Tunusli, op, cit. pag. 311. 20) Dioll. Fotino, idem, vol. III, 178. 211 [212] •••• 1" ••••••• \ tămplat şi cu Sfântul Dumitru, cu această diferenţă că reprezen­ tanţii ctitorilor Madonei au fost mai vigilenţi şi mai stăruitori; şi astfel numai ne explicăm cum Statul se găseşte in stăpânirea averii lui. Eram dispuşi a crede că poate, în urma anului 1775, acea­ stă biserică va fi devenit mănăstire cine ştie cum, prin vre-o do­ naţiune a cuiva, sau vre-un metoh inchinănd-o vre-unei alte mă­ năstiri ; - dar n'am aflat nimic care să ne întărească într'o ast­ fel de credinţă, căci nici vre-un bătrân nu -a pomenit despre aşa ceva, nici Regulamentul Organic nu o are între mănăstiri, sau cel puţin între schituri 21). Acest fapt stabilit în destul în favoarea bisericei, cum că n'a fost niciodată mănăstire, chestiunea pusă mai sus se desleagă de sine: adică, că Statul n'are niciun drept asupra unei averi bisericeşti, şi pe cât timp, în lipsă de o lege specială, nu va avea o stăpânire de 30 ani, proprietarul averei este încă în timp a o revendica. De la 1863 până azi nefiind împlinită această lungă pres­ cripţiune, nici găsim de lipsă a ne mai întinde mai mult asupra acestui punct şi dar credem că putem a ne rezuma. Bazaţi pe tradiţlune, pe istorie şi pe documentele acestei demne de o mai bună soartă ruină, am dovedit importanţa ei istorică, şi in câtva şi artistică, cât şi deposedarea ei pe nedrept de averea ce o are. Şi acum, ca conoluziune, ne permitem o întrebare: N'ar fi oare timpul ca ceiace s'a făcut rău într'un timp de aproape 40 de ani să se îndrepteze? Nu este timp ca să se redea Marelui Martir Dimitrie templul său uitat şi părăsit, ,şi sufletului piosului domn Matei Basarab mângăerea că opera pietăţei şi a iubirei sale pentru moşia sa Craiova nu s'a dat dispreţului şi uitărei 7 .. N'ar fi timpul, mai cu seamă când Ministerul Cultelor are la dispoziţiunea sa 300.000 lei destinaţi pentru reconstituirea sau repararea bisericilor şi mănăstirilor, cu diferenţa acelora care ar avea o importanţă istorică, ca Craiova, zicem, să facă să i se valoreze şi recunoască un drept al său? Lăsăm ca Craiovenii, cari n'au fost cei din urmă în luptele pentru patrie şi lege, să răspunză ei înşişi, aducăndu-le aminte numai atât: "nobleţea obligă". Intrucăt ne priveşte, nu putem şti dacă acest studiu le poate aduce vre-un serviciu, sau nu; dar atât ne va fi permis a spune concetăţenilor noştri, că dorinţa de a-l aduce am avut-o şi o avem, şi că, dacă n'am putut face mai mult decât ca să le scuturăm pulberea după. documentele ce le-a păstrat atâtea suveniri, şi mai cu seamă�ovada unui drept aproape de a se şterge, vom fi cel dintăiu f�icit, văzând că alţii fac mai mult August Pessiacov • 21). Reg. Org. Anex, No. 1, pentru organizaţia rnănăstirilor, pag. 341. 212 [213] 213 •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i OLTENIA ISTORICA i • • · . . � . I !9 DOCUlIlENTE Traducere după hrisovul· din 1625 al lui 10 Alexandru Vvd. şi domn al Ţării Româneşti, prin care Întăreşte lui Prepusa stăpânirea peste ocinile, viile şi morile câştăgate prin frăţie de cruce şi cumpărate dela diferite persoane 1). Cu mila lui Dumnezeu 10 Alexandru Voevod şi domn a toată ţara UngrovIahiei, fiul marelui şi preabunului şi milostivului 10 Radul Voe­ vod, dă Domnia mea această poruncă a Domniei mele lui Prepusa şi cu fiii săi câţi Dumnezeu îi va da, ca să-i fie ocină la satui Lupoane partea lui Frăţilă şi a surorii lui Marga, toată din câmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul; de oarece această sus numită ocină de la Lupoane a fost de moştenire lor, lui Frăţilă şi surorei lui Marga. Deasemenea când a fost acum în zilele Domniei mele şi Prepusa cu Frăţilă s'au făcut frati pe sfânta cruce; când a fost la frăţia lui la masă Prepusa a dăruit pe Frăţilă cu un cal bun înşeuat şi tntrânai, cu oi şi cu o vacă cu lapte şi o ceargă. Iar la masă ei au băut zece vedre de vin şi au mâncat un bou. Frăţilă şi sora sa Marga au dăruit lui Prepusa părţile lor de ocină dela Lupoane şi s'au întră­ tit ei cu a lor bună uoe şi cu ştirea tuturor vecinilor din jurul locului. Şi iar au dat Prepusei . . . . 2) satul Orbeşti, partea lui Iancul şi fraţii săi Preda şi Gherghe toată din câmp şi din pădure şi din apă şi din vatra satului şi de peste tot hotarul, deoarece 2) era a acestor trei fraţi .... 2) dela Gavrilă dela Orbeşti 2) el a fost .... 2) de la Prepusa şi dela .... 2) Prepusa pe Gherghe de faţă. Dar Pre­ pusa a prins pe Gherghe şi cu Bane din Judeţ şi voind să lege pe Gherghe, fraţii lui Iancu şi Preda au căzut la Prepusa şi l-au rugat cu mulţi vecini să nu lege pe fratele lor Gherghe, iar alte bucăţi sau bani nu au ei ca să dea pentru fratele lor Gherghe. Şi aşa s'a dat ocina lui dela Orbeşti lui Prepusa toată. Tot atunci Prepusa a dat pentru patru jderi bani, pe cari Gherghe i-a plătit ca gloabă, şi .... 2) Iancul înaintea lor a dat acea ocină lui Prepusa .... 2) caii lui şi pentru vina fratelui său Gherghe. Şi au dat ei ocina lor lui Prepusa cu a lor bună voie să fie lui moştenire cu ştirea tuturor megiaşiJor şi anume li Această traducere s'a făcut de către d-ra Dr, Elena Eftimiu, translatoare la Arhivele Statului din Bucureşti, după actul slavonesc scris pe hârtie, donat d-Iui AI. Bărcăcilă, Directorul Muzeului Regiunei Porţilor de Fier din Te-Severin, de către d-nul profesor Papacostea, Documentul slavon s'a găsit în com. Ploştina, jud. Mehedinţi. 2) Loc rupt şi şters În actul original. I 1 �·l!&�"""f'SIiIIiM'E'tJ'FlRW'n ....... . I i;·j I 1. h II [214] rnegraşu : de Ia .... 2) Dumitru şi dela Prisbăni Bălan şi iar a dat · ... 2) Bărbeşti Novac şi Lupul şi a fost .... 2) Stan şi iar să fie lui Prepusa şi fiilor lui o vie în satul Gârboveţ, de oarece această vie · ... 2) ghinei dela Gârboveţ. Şi încă s'a înfrăţit Prepusa pe Sfânta Cruce cu Gherghina şi fratele ei. Ea .... 2) a dat lui Prepusa acea vie şi Prepusa a dat Gherghinei 1700 bani gata şi aldămaşi trei vedre de vin. Şi iar s'a tntrăţit Prepusa cu Opra, fiica lui Tudor dela Gârbooeţ. Dar şi la frăţia ei şi a Prepusei el a dăruit Oprei 400 bani, Opra a dăruit lui Prepusa o vie. Şi a mai cumpărat Prepusa moara lui Drăghici dela Stai a pentru o vacă cu lapte. Şi iar a dat lui Prepusa un sat la gura Corconi pe care l-a cumpărat dela Lupul lui Oprea cu 2f;0 bani gata. Şi iar a cumpărat Prepusa 2) Pârvul Roşu pentru 120 bani .... 2) iarăşi la gura lui Corcon 2) şi a mai cumpărat Prepusa dela Vâlcan un loc peste apă, care loc a fost a lui Pârvul zălog la Vâlcan, pentru 160 bani. Şi iar a cumpărat o selişte dela Bor­ tun dela Stoian şi dela Stoica cum şi seliştea lui Drăghici pentru 400 bani şi a cumpărat Prepusa şi seliştea Oprei cu 160 bani, Si s'au în­ frăţit aceşti sus numiţi oameni şi femei şi au vândut viile şi morile şi moştenirile cari s'au scris mai sus cu a lor bunăvoie şi au fost atunci la tncheere mulţi oameni martori şi aldămăşari anume: de la Gârbove] Călugărul şi Stanca şi Lupul şi Barbu şi Stoica şi Borţun şi Răducan postelnicul; dela Jărov şi dela Vrăbeţ Voisil şi Lupul Coco­ cel şi Pârvul şi Dedco. Aşa dar am dat şi Domnia mea lui Prepusa · ... 2) ca să fie lui ocine şi moşteniri şi vii şi mori în ohabă lui şi fiilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor şi de nimeni clintit după porunca Domniei mele. Iată şi martori a pus Domnia mea pe Jupân Papa mare vornic şi Jupân Fierea veI logofăt şi Jupân Vlad şi .... 2) vistier şi Jupân Mihu veI spătar şi Jupân Bartolomeu vel stolnic şi Jupân Bra­ tul vel comis şi Gheorghe veI paharnic şi Jupân Dumitrache veI pos­ telnic şi ispravnic Jupân Fierea veI logofăt. Am scris eu Dragomir lo­ gofătul, în oraşul de scaun Târgovişte, luna Martie 15 zile. Şi la Adam până azi cursul anilor, în anul 7133 (1625). L. P.3) Cu mila Dvzeu Domn 10 Alexandru Voevod •••••••••••• Un manuscris din 1.777 al lui Dionisie Eclesiarhul. Este .Pomeanicul sfintei Mânăstiri Dobruşa" din judeţul Vâlcea, "întru carele să prăznuiesc Arhiereii, Domnii, Igumenii şi Boierii ctitori, împreună şi alţi creştini carii' au dăruit sfintei Mânăstiri moşii, vii, ţi­ gani şi alte lucruri mişcătoare, despre cum i-au fost putinţa, cum arată". .Pomeanicui" acesta este un text format 20X16, având 20 file scrise cu mâna. Scrierea este \�u litere chirilice. Titlurile şi literile ca­ pitale sunt scrise cu chinovar, Iar restul cu cerneală neagră. Hârtia este albă şi riglată. Este copiat de Dionisie Eclesiarhul, după altul mai ve- 31 Pecetea aplicată pe hârtie a\e stema Moldovei, unde domnia Radu Mih­ nea, tatăl minorului Alexandru Coconul, domn al Ţării Româneşti (1623-1627) 214 [215] chiu, dela Episcopul Ştefan al Râmniculul, restauratorul acestui schit 1), şi scris cu cheltuiala şi porunca "Cuviosului Între ieromonahi Kir Isaiia, ig[umenul] aceştii sfinte Mânăstiri în anul 1777 2). Introducerea este scrisă cu litere cursive, Jar pomelnicele sunt scrise cu litere imitând tiparul. Iată în scurt coprinderea acestui .Pomeanic", 1. Filele 1-7 "Cuvânt înainte a Pomeanicului acestuia", care coprinde vestita prefaţă tradusă de pe pomelnicile ruseşti, dela Moscova, de către Varlaam, igumenul dela Glavacioc 3), cu ocazia ducerii sale acolo în vremea domniei lui Radu Leon Vodă şi a împăratului Alexe Mihailovici al Rusiei, la leatul 7175 (1667) 4). In această prefaţă este expllcată pe larg dogma învierii şi rostul pomenirilor, ce se fac pentru sufletile celor adormiţi întru J Domnul drept măritori creştini. Urmează apoi regula cum trebuie să se facă pomenirea la proscomidie pentru : "Suf1etile celor ce au iubit sfintele besearici şi adăpară pe slujitorii besearicii şi pre săraci şi-i hrăniră şi deteră milostenie pentru părinţii lor" şi; "Sufletile celor ce s'au nevoit pentru sfintele besearici şi pentru pravoslavnica credinţă sângele lor vărsară şi sufletile sale puseră, la răz­ boaie ucişi şi În tabere răniţi, pre cei ucişi cu arme prin cetăţi şi prin sate şi pre cei arşi cu foc şi pre cei înecaţi in ape şi în tot chipul au perit şi pre cei robiţi şi in temniţe închişi şi intru amărăciunea robiei, de foame şi de seate şi de golic[i]une muriră spurcaţi, neluând ispove­ danie nici preacuratele taine"; "Sufletile cărora cu nespusele tocmeale ale Domnului i-au răpit apa şi mulţimea grindinei şi zăpada şi gerul cumplit şi vântul şi pă­ mântul i-au împresurat şi cu rană purtătoare de moarte, şi de cutremu­ rul pământului s'au prăpădit, marea înfurtunându-se, şi pre cei arşi de fulgere şi de tunete ucişi"; "Sufletile celor ce în căi pre mare şi în ape s'au înecat şi în pus­ tiu au rătăcit şi în munţi şi în peşteri şi în prăpăstiile pământului de sus din copaci şi din râpe dela vrăjmaşul au căzut" ; "Sufletile celor ce cuprinşi fiind de frică, cu mâinile sale s'au în­ junghiat sau s'au sugrumat, sau cu beţie sau cu otravă, sau ucişi de cai, sau din pizmă sânt ucişi"; "Sufletile celor ce sânt în clevetire şi în urgie şi în legături şi în temniţă închişi de mai marii lor şi de foame şi de seate şi de toată nevoia fiind cuprinşi moarte luară"; "Sufletile celor osândiţi la moarte după vină sau nevinovaţi şi moarte de nevoie au luat"; "Sufletile celor ucişi pe căi de tâlhari şi păgâni şi de gădini şi de hieri şi de păsări rnâncaţi şi de şărpi răniţi"; "Sufletile tinerilor celor nebotezaţi, carii s'au născut din părinţi pravoslavnici şi au murit"; "Sufletile tuturor pravoslavnicilor creştini, ale călugărilor şi ale mireanilor, şi pre cei morţi cu moarte năpraznică bătrâni şi tineri. Tu ştii, Doamne, numele lor, cu trâmbiţa cea după urmă să-i înviezi şi stări; cei de-a-dreapta să-i lnvredniceşti şi în sălaşele drepţilor să-i sălăşlueşti"i "Sufletile celor ce au ieşit din viaţa acţijasta : cu tot fealiul de moarte s'au sfârşit"; 1) Episcopul Ştefan a păstorit la Râmnic între anii 1673-1693. 2) Acest Pomelnic a fost proprietatea mea şi l'am dat Episcopului Ghenadie Enăceanu, iar azi se află la Academia Română, catalogat între manuscrisele No. 2197. 3) Acest Varlaam a fost şi Episcop la Râmnic (1671-1673) şi Mitropolit (1673-1679). A fost Român de neam. 4) Cf. Biserica Ortodoxă Română, XIII, pp. 689-697 şi 670. 6 2/5 [216] "Sufletile răposaţilor carii mai inainte au răposat, pre cei zidiţi întâi, pre strămoşul nostru Adam şi pre strămoaşa noastră Eva şi a tot neamul ce s'au născut dintru ei"; "Sufletile Preasfinţilor Patriarhi, a Prea sfinţilor Mitropoliţi şi a Iubitorilor de D[um]nezeu Episcopi"; "Sufletile Pravoslavnicilor Irnpăraţi şi Impărătease şi ale Cocorii­ lor lor" ; .Suttetne credinc[i]oşilor Domni şi Doamne şi ale Coconilor lor"; 2. Fila 8 (recto). .Pomeanic al sfintei Mânăstiri Dobruşa, întru ca­ rele să pomenesc Arhiereii, Domnii, Igumenii, şi Boiarii ctitori, împreună şi alţi ctitori, carii au dăruit sfintei Mânăstiri moşii, vii, ţigani şi alte lucruri mişcătoare şi nemişcătore, după cum i-au fost putinţa, cum arată ", .Pomeanicul Arhiereilor" "carii au fost în scaunul Sfintei Episcopii Râmnicului până la carele să află astăzi păstorind eparhia Banatului Craiovei": "I1arion Episcop Dionisie Episcop losaf Episcop Ignatie Episcop Paisie Episcop Serafim Episcop Iosif Episcop Silvestru Shimonah Prohor Episcop Theodosie Arhiepiscop Grigorie Episcop Varlaam Arhiepiscop Savva Episcop Ştefan Episcop Onufrie Episcop Savva Arhieroshimonah Mihail Episcop lIarion Episcop Efrem Episcop Anthim Arhiepiscop Mihail Episcop Damaschin Episcop Daniil Episcop Inochenţie Episcop Luca Episcop Cozma Arhieroshimonah Grigorie Episcop Grigorie Arhiepiscop Teofil Episcop Partenie Episcop Ignatie Episcop Chesarie Episcop Filaret Episcop". La ultimul Episcop Filaret este pusă această notiţă: "Cu porunca acestui Sfânt Părintele Filaret. s'au prefăcut chiliile, 1782" 5) 3. Fila 9 (verso). .Pomelnicul Domnilor": ,,10 Mattei voevod Radul voevod Elena Doamna lui Grigorie voevod 16 Costandin voevod il Şărban voevod Bălaşa Doamna!ui Costandin voevod" 6). 4. Fila 10 (recto), "Aici să pomenesc Igumenii": Nectarie .Ierornonah Igumen Teodor Monah Igumen Gherasim leromonah Igumen Sofronie leromonah Igumen Inochenţie leromonah Igumen Isaia leromonah Igumen Danii1 Monah Igumen Ioanichie leromonah Igumen" 7). \ 5) Numele şi ordinea Episcopilor sunt întocmai ca în pomelnicile Episco- piei Rărnnicului. \ 6) Se observă că părinţii dela', Doburşa n'au trecut în pome1nicul lor nici­ un Domn fanariot ŞI nici pe Ştefan Cantacuzen. 7) Din documentele inscrise in\ Condica Sf. Episcopii a Râmnicului, aflată la Academia Română şi catalogată la secţia manuscriselor cu No. 2083, privitoare la Schitul Dobrusa, reiese că la acest schit, pe lângă Igumenii scrişi în Pomelnic, 216 I : :jiiiî=ît&Y.��1if.F3fi!:&îij�1\\.":: '.�" �Ict:r::11 [217] Acest Partenie monah au dat 2 boi şi plugul cu fiarăle. I ,� 5. Fila 11 (verso). "Aici se pomenesc părinţii Mânăstirii" : "Epifanie shimonah Isaia ieromonah Bogoslov monah Vasilie ieromonah Partenie ieromonah Onisifor monah Ştefan monah Teodor monah Chiril ieromonah Mihail monah Nicodim ieromonah Climent monah Serapion ierodiacon Damaschin monah Mihail rnonah Macarie monah Nectarie monah Dionisie monah Rafail monah Pahomie rnonah Ioanichie monah Climent ierornonah Vasilie ieromonah Pahomie shimonah Antonie monah Filaret ieroshimonah". 6. Fila 12 (verso). "Aici să pomenesc Boiarii ctitori": "Vădislav, Voica, Hamza, Anca, Crăstina, Calotă, Stanca, Ilina, Preda, Lavrentie monah, Mihart, Pătraşco, Diicul, Anca, VlaicuJ, Ion, Stana, Vădislav, Ilina, Macarie monah, Haza, Iiane, Neagoe, Vintil, Ilina, Du­ mitraşco, Tudosca, Socol, Stanca, Radu, Crăstina, Dumitru, Udrişte, Vă­ dislav, Stana, Dobromira, Udrea, Dima, Vădislav, Băiaei". 7. Fila 13 (recto). .Pomeanicui Părintelui Ştefan Episcopului, carele au înoit sfânta Mănăstire". "Bogdan, Nedelea, Gago, Drăgana, Stoican, Stănae, Staica, Mariea, Stoica, Voica, Negri, Mariea, Udrişte, Irimiea, Neacşa, Ionaşco, Ioan, Nicola, Radu, Marta monah]ia]". 8. Tot pe fila 12 şi 13, urmează aceste pomelnice cu notiţele lor: .Costandin { Acest Costandin Pleşoianul au dat 2 boi la Stoica 1.. sf[â]nt[a] Mânăstire. Tănasie (Acest Tănasie au ajutat cu 5 zloţi la Mână- Marica \ stire. Stoica, Manea, Chiriţă, Pârvu, Durnitra, Predea, Dumitra, Floarea' Alexandra, Neagoe Partenie monah, l Dragomir Durnitraşco, Diica I Mariea Preda, Catalin a, Mara, Radul, Preda, Mariea, Stroe, Sima 8), Nicola, Vlădae, Elena, Matei, Radul, Preda, Caplea, Chera, Iudita, Matei, Manea, Rada. Elisata rnonahia, Badea, Elena, Ghemin, Ilinca". au mai fost şi alti Igumeni şi anume: Paisie Igumeuu! (7164=1656 şi 7166=1658 ; Ghenadie Igumenul (7170=1662 ; Serapion 19umenul (7174=1666); Ananriia 19l1- menul (7178=1670); Bogoslov Năstatmicul (7179=1671 ; Partenie Igumenul 17204=1696),; Climent Igurnentcl (7253=1745 şi 7254=1746) şi Meletie Igumenul 7131(=162.2) 8) Stroe şi Sima. trebuie să fie neapărat Stolnicul Stroe Bueescu şi soţia sa Sima Stolniceasa, Dobruşa fi ind ctitorie a Buzeştilor. 217 [218] .Pomeanicul lui Ioan" i . (ruptă fila) . (ruptă fila) Dobr . . Stan, Voina, Mari .... Dragomira, Vlada, Drăciuna, Dumitra, Stoica, Stanc[i]ul, Teo­ fii monah. "Preda, Mariea, Ioan, Ina, Muşat, Stana, Dimitrie, Anca, Dimitrie, Sandu, Stanca, Ioana." .Pomeanicul Mătuşei Statiei' .Neacşa, Stanciu, Dumitraşco, Stanclu, Ion, Stanciu, Marina, Stan, Marin, Dobrina, Barbu, Gherghie, Stancu, Stanca, Dobra, Stoica, Mariea: Anca, Stana, Mariea. Tatomi . . . . (ruptă fila) Salorniea monahiea '" .... (ruptă fila) Chiera ereiţa, Dragornira ereiţa, Andreana, Mariea, Grigorie, Ioan, Nicolae, Preda, Ioana, Safta, Radu, Costandin, Rafail ieromonah, Ghera­ sim ieromonah, Mihai, Stanca, Ilie, I1inca. Daniil . Teodo . Au dat sfin­ tei Mânăstiri moşia din ZIătărei partia ei toată. Aceştia au dat � Datcul, Gherghina, Ioan, Iordan. oi 3 fătătoare ) Aceştiia au dat } Vlaicu, Stanca, Bucura, Vlucul, Voica, 10 oi fătătoare şi Anna, Stana". 5 mieoare, . . "Aici să pomenesc popii de mir şi cu mireanii carii să vor scrie. It 9. Fila 14 (recto). "Au dat sfintei Mânăstiri 2 boi şi o vacă şi 15 oi şi au zu­ grăvit sfânta bisea­ rică. "Hariton erei". Daniil ieromonah 9), Pahomie monah, Ilinca ereiţa 10), Anca, Samuil, Inochentie ieromo­ nah, Mariea ereiţa, Marica, Mariea, Nicolae erei, Safta, Ioan erei, Marica ereiţa". , "- Dragomir erei, Neacşa ereiţa II). 10. Fila 14 (verso). "Acest Popă Dragomir I au dat talere 70 la zugră­ veala besearicii. . Şi acest Popă Dragomir Dragomir erei, Preda ereiţa 12), An- au dat şi el la zugrăvitu icoa- tonie ieromonah, Udrea, Bălaşa", nelor talere 17. , 11) Fila 15 (recto). �Pomeanieul dumnealor Boiarii Bengeşti." "Au d'�t o vacă şi o iapă". Morţi. "Radul, Costandin, Mariea, Grigorie, Costandin, Bălaşa, Radu, Bă­ laşa, Staicu, Mariea, Mihai, Tudor, Mihai, Mariea, Ioan, Radul, Matei, Staicu, Ioan, .. St.anca, Bălaşa". \. " .. .. . 9) Daniil ieromonahul, fostuljgumen, este zugrăvit In biserica acestui schit ţinând biserica cu Dragomir erei ot \Suteşti. 10) Ilin ca ereiţa este zugrăvită în biserică. 11) Neacşa ereita, soţia lui Dragomir erei ot Suteşti, este zugrăvită şi ea. 12) Dragomir erei şi soţia sa Preda ereiţa sunt zugrăviţi şi în biserică. I t 1 218 [219] Vii. "Gheorghie, Ancuţa, Mariea, Alexandru, Ştefan, Andronachie, Ani­ ţa., Costandin, Ilinca, Costandin, Radul, Gheorghie, Ilinca, Costandin, Safta,Catrina, Gheorghie, Costandin, Radul, Gheorghie". 12. Fila 16 (recto). "Aici să pomenesc Boiarii Bengeşti, carii au tnahinat sfânta/Mdnăstire metoh la Sfânta Episcopie a Râmnicului la anul 7182 (=1681)" 13): "Stoica, Radul, Vintilă, Dumitraşco, Stancţijul, Matei, Ilinca, Barbul, Danc[i]ul, Hamza, Barbul, Stanc[i]ul, Socol, Radul, Bălaşa, Dima, Taria­ sie, Dobrornir, Matei, Stanca, Vlăduţul, Caplea, Anca, Stoica, Mariea, Radul, Balava, Calotă, Ioan, Barbul, Bogoslov monah". 13. Fila 16 (verso). "Aici să pomeneaşte Oherasim ieromonah, ce au fost Igumen . Sfintei Mdnăstiri Dobruşa, icând era anul 7217 (=1709)" : "Pomeneaşte Doamne sufletele robilor tăi: Luca iereu, Marca, Ma­ tei, Teodor, Vasilie, Ana, Timotei, Maxim, Iacov, Vasile iereu, Marca, Andrei iereu, lulian, Mariea, Ecaterina, Mariea, Ioana, Xenia". 14. Fila 17 (recto). .Pomeanicul sfinţiei sale Părintelui Isaiei, Proi- gumen Mdnăst[ireij Dobruşa" : "Grigorie Arhiereu Acest părinte au dat sfintei besearici Partenie Arhiereu un sfeşnic de aramă la sfântul prea- Chesarie Arhiereu stol, o Iăturghie, o psaltire, un ca- Mihail leromonah tavasier, un clopot de taleri.... însă loanichie leromonah din aceşti bani au dat un jup[ an) Spiridon leromonah Sarul t[ a ]l[ eri] 10. Teofil Monah Acest părinte au fost ostenitor şi Varlaam leromonah la prefacerea chiliilor. Mihai, Aniţa, Mihai, Cătuţa, Gheorghie, Ianăş, Jivana, Zaharia, Grigorie monah, Balintă, Dragomir ierei, Preda tereiţa, Bucur, Iosif ie­ rei, Ancuţa iereiţa, Miha, Nichita ieromonah, Efrem ieromonah, Teodosie ieromonah" . Morţi până aici. Vii : .Ftlaret Arhiereu, Mihai, Isaia ieromonah, Pătru, Miha, Maria, la­ năş, Aniţa". 15. Fila 18 (recto). Scris posterior de altă mână: «Satul. Acest jupân Sarul a ajutat la cumpărarea clopotului cu t[ a ]l[ eri] zece 14). Costandin, Catrina, Gheor- 1 Aici să porneneaşte Jupân Dinul Da­ ghe, Maria, Gligore, Alecu } vid, carele au dat un sfeşnic la sfân­ Păuna şi cu tot neamul lor. ) ta proscomidie". .Pomelnicu! lui Popa Ştefan ot Zlătârei. Vii : Ştefan ereu, Bălaşa erei]a, Matei ereu, Păuna ereiţa, Gheorghe, Manda, Ioana, Costandin, Neacşa, Radu, Preda". 13) Pentru actele de închinare vezi nota � dela fine. 14) Pe clopotul bisericii scrie; "Isaia erţolrnonah egumen Dobrojan şi Sarul vameşul. 178()". 219 [220] 16. Fila 20. 15): "Acest Dumnezeesc Pomeanic Ce să zice proscomisarion, fiind vechiu del[ a] răposatul Ep[iscop] al Râmnicului Kir Ştefan ctitorul, s'au innoit acum cu porunca şi toată cheltuiala cuviosului intre ieromonahi Kir Isaia, Ig[umenul] aceştii sfinte mânăstiri Dobruşa, întru carele s'au scris Arhiereii şi Domnii şi s'au dat de obşte la tot pravoslavnicul creştin a să scrie numele acelor de bună rudă boi ari mari cu neamul lor şi acelor din c[ e ]ata besearicească şi a­ celor din c[e]ata mirenească, care dintru îndemnare dumnezeiască vor veni şi vor milui la ac[i]astă sfântă mânăstire după putinţa lor, cu sate, cu moşii de moştenire, cu ţig( ani], cu mori, cu scule beseariceşti, cu dobitoace, precum s'au însemnat. Să să ştie: de un nume bani 500 a să pomeni sufletile lor întru pomeniria de veci. Iar când ar fi să să scrie cineva la acest d] um ]nezeesc pomeanic, să fie cu blagoslovenia Arhie­ reului şi cu ştiria soborului, ca să ştie pentru ce iar să pomenească. Iar de va îndrăzni cineva să scrie vre-un nume fără blagosloveniia Arhi­ ereului şi ştiria soborului, de va fi preot sau dia con să i să ia darul, iar de va fi mirian să să afurisească şi aşa să aibă a să ţinea intru ac[i]astă tocmeală, care iaste dată dela sfinţii părinţi ai sfintei besearici. Anul 1777". Nota 1. Acest .Pomeanicr este cu adevărat scris de Dionisie 'Eclesiarhul, cu toate că nu-l iscăleşte. In să scrisul lui caracteristic se - cunoaşte dintr'o mie, la prima aruncătură de ochi. De altfel şi Aca­ demia Română il notează în catalogul său ca manuscris dela Dionisie Eclesiarhul. 'Nota 2. Se cunosc 4 acte de închinare a schitului Dobruşa, ca metoh al Episcopiei Râmnicului. Şi anume: Primul act de inchinare il face "Jupâniţa Stanca şi soţul ei Ju­ pân Radu biv vei Armaş", in anul 7094 (1586), luna Apri! 23. 16). Al doilea act de închinare il face" Caplea Buzeasca, fata Predii Banului Buzescul, împreună cu nepoţii ei Barbul şi Costandin ", pe care îl dă "Ia mâna cinstitului şi prea sfinţitului părintelui Kir Ştefan Episcopul Râmnicului" la anul 7183 (1675), luna Mai 2 17). Al treilea act de închinare îl face "Jupâneasa Anca, care a fost soţie dumnealui răposatului Hamza Cliuc[erul] ot Belciu 18), împreună cu gineri-său Calotă şi cu featele Stanca .... şi cumnată-sa Cârstina u, pe care îl dă "Ia mâna sfinţiei sale cinstitululs şi prea sfinţitului părintelui Kir Ştefan Arhiepiscopul ot Râmnic" la anul 7183 (1675), Mai 4. 19). Al patrulea act de închinare îl face "Bogoslov Călugărul, carele s'au chiemat mai înainte Barbul Cornisul ot DăIga, împreună cu feciorul său Tănase-, pe care il dă iarăş fa mâna Episcopului Ştefan al Râmnicu­ lui la anul 7183 (1675), Iul[ie] 25.20). Trei acte de închinare, date la mâna aceluiaş Episcop, în acelaş an şi pentru acelaş schit; pentru ce? Pentrucă schitul se stricase şi Episcopul Ştefan îşi pusese în gând să-I restaureze. Deaceea el ceru mai întâi garanţii dela ctitori, adecă acte de închinare. Şi fiindcă ctitorii erau răspândiţi prin mai multe familii, el ceru dela fiecare grupă acte deosebite, pe care căpătându-le, se şi 15) Fila 19 coprinde pomelhice fără interes. 161 Arhivele Statului, pac{etuI Episc. Râmnicului, documentul Nr. 1. cr, Condica metoaselor Episc. Rânl1li�,tlui, fila 152, la Academia Română, mss 2083. 17) Arh.iuele Statului, ibidem, doc. Nr. 13. Cf. 13. CL C. Episc. fila 157. 18) DIOl1lSle traduce «Velciu» 19, Arh. Stat. ibid. Doc. Nr k Cf. C. Episc. fila 157, 20) Arh. St. ibid. Doc. ] 5. Acest act nu se găseşte În Condica Episcopiei, scrisă de Dionisie Ecl. 220 [221] � - f I r I ,) apucă de lucru. Lucrul va fi fost Început poate chiar în anul următor lui 1675 şi îl va fi dus până aproape de sfârşit. dar nu va fi apucat să-I sfârşească cu totul, ci va fi fost isprăvit de către succesorul său Episcopul Ilarion. Aceasta se dovedeşte din inscripţiile săpate În două carămizi zidite în peretele exterior al bisericii, în partea despre Miază-zi, unde se citeşte: "Prefăcută-au şi înoit măn[ă]sti[rea] Ipiscupu Ilarion, I[ea]t 7210 (=1702)". Şi: "Au fost ispravnic bătr[âJnul Daniil ot Blstriţă, leat72l0 (=1702), S[epJte[mvrieJ 30". Nota. 3. Schitul Dobruşa exista la anul 7006(=1494). Aceasta se dovedeşte cu hrisovul lui Radu Şerban Voevod, cu data 20 April, 7112 (=1604), ce-l dă "Sfintei şi dumnezăeştii Mânăstiri ce să chiamă Do­ bruşa", prin care îi întăreşte stăpânirea peste "satul ce să chiamă Crivina ". Această întărire o face pe temeiul hrisovului .Bătrânului Basarab Voe­ vod şi atunci a fost cursul anilor 7006" (=1494). 21). Preotul Teodor Bălăşel, •••••••••••• Bisericile Ocnelor .. Mari - Inscripţii, documente, însemnări. - Comunicate de Ion Donat. I. Biserica Domnească. 1. Pisania de afară: t ACEASTA SFÂNTA BISEIUCĂ CU PATliO�AGIUL SF. G(H)EOHG(H)E, NUMITA DOMNEASCA, ESTE FACUTA LA 1677 DELA HHlSTOS DUPA INSCRIPTIA DIN ;NAUNTHlJ, IAR LA ANUL 1880 IN ZILELE BEGELUI CAHOL J-Il1L ŞI ALE FHEA SF. EPISCOPUL RAMNICULUI IOSIF, S'A REPA­ RAT ŞI INVELIT DIN NOU, IAR LA ANUL 1882 S'A PICTAT DIN NOU DE CATRE PICT01UI IOAN P.LEULEANU ŞI COS­ TACHE PETRESCU. TOATE ACESTEA S'AU FACUT DIN STĂ­ RUINTA D-LOR EPITROPI TOMA DIMITHIU CU CONCURSUL D-LUi G(H)EORG(H)ITA NASIPEANU IAHAŞ EPITHOP ŞI A D-LUI PHIMAR PETHE COSTANDlNESCU, ŞI S'AU TERMINAT LA 18 OCTOMBHlE 1882. DUMNEZEU SA LUMINEZE PE A LTII MAI BINE CA NOI A FACE SPRE POMENII1E ETEHNA. Deasupra uşii, Inlăuntrul bisericii: t IN NUMELE TATALUI ŞI CU AJUTOHUL FIULUI ŞI CU VHEREA SFANTU(LUI) DUH IN D-ZEU ADEVMlAT ŞI MILOSTIV CARE A BINEVOIT SI A LUMINAT GANDU MAHELUl BOEH D-LUI JUPAN STATiE CU TOATA CHELTUIALA D-LUI IN­ TRU CINSTIHEA ŞI LAUDA MAllELUI MUCENIC GHEO!\- 21) ce Condica Metoaşelor Episc. Râm. ms. No. 2083, fila 202 (verso). 221 [222] GHE PlJHĂTORUL DE BIRUINTA, JAR TURLA S'AU FACUT CU CHELTUIALA VISTERIEI ŞI A MILUIT CU MEH.TIC DE SARE PRECUM ARATA HRISOAVELE DOMNILOR TARII ŞI A MILUIT ŞI CU CASELE CARE ŞADE CAMARAŞI(I), INSA LOCU ŞI PIVNITA AU FOST DARUITA DE RADUVISTIERIU OCNARU; DECI CU CHIRIA CE SE IA ŞI CU MERTICUL DE SARE SA SE CHIVERNISEASCA ACEASTĂ ŞFÂNTĂ 'CASA. ŞI INVECHINDU-SE, S'A SURUPAT, IAR FEIUCITUL :COS­ TANDIN BASARAB VOEVOD AU SOCOTIT-O ŞI AU NUMIT-O A FI ACEASTA BISEIUCA DOMNEASCĂ. PRECUM ;\DEVE­ REAZĂ ŞI HRISOVU MARII SALE ŞI ALE ALTOR DOMNI. MAI PE URMA DECI, MUTÂNDU-SE ACEST BOER DINTRU ACEASTA LUME ŞI NEPUTÂND CA SA ZUGRĂ VEASCA BI.., SERICA AU RAMAS, IAR ACUM CÂND A FOST MAI PE URM"� FIIND CAMARAS AICI VELU OCNEI D-UJI JUPAN nucĂ DELA SINOP ş(CU JUPÂN STATIE DELA CERNA-VODA CE AU INDEMNAT DUMNEZEU ŞI AU CHELTUIT DE AU ZU­ GRA VIT-O, BISERICA ŞI ALTARUL, IARA TINDA CU CHEL­ TUIALA BISEHICII. DECI SA FIE POMENIRE VESNICA DOM­ NILOR ŞI TUTUROR CELOR CE VOR FI AJUTAT CU MULT ŞI CU PUTIN. INSA TEMELIE S-AU PUS LA LEATUL 7185, IAR CU ZUGRAVEALA LA LEATUL 7226 ŞI FIIND ISPRA­ VITA CÂND S'AU ZUGRAVIT FIIND ŞI POPA STANCU, IAR ACUM LA ANUL 1880 S'A REPARAT ŞI INVELIT C1J TI­ :NICHIA ŞI PICTAT IN ANUL 1882, OCTOMVRIE 18 PRI(]\') STARUINTA D-LUI TOMA DIMITRIU. Inscriptie pe o piatră mormântală, (în tinda -bisericii, la stânga) : 1" SUPT ACEASTA PIATRA SĂ ODIHNEAŞTE OSTENITlJ TRUPU DUMNEAEI COCONEI ECATERINA. SOTIA DUMNEA­ LUI COCONULUI VASILACHIE ARMAŞU OTU ORAŞU OCNA. LEATU '813 (?) SEPTE(M)VRE 19. 2. Insemnare pe un octoih fără loc şi dată: ,,1802, .au venit să să pomenească numele Impăratului Alexan­ dru Panovici fsic) şi au venit din Muscali". Pe acelaşi: "Cu leat 1 8 1 2 au venit Domn turcesc an umc J on Gheorghe Caragea Voevod şi au fugit Muscalii". Pe un minei (idem)' "La leat 1806 au venit la Ocne pandurii Cârjalii, şi au adu­ nat Gheorghe 'toate hodoarele sfintei Biserici Domneşti acilea la mine la robu ... " şi au stătut la bună păstrare până iaret le-au adus la lo- cul lor... . . \ .. . .,' . Pe un pomelnic al bis. Sf. loan-Broşteni (1796, Hâmnic.) "In 'zilele Iuminatului Domn 10. Nicolae Alexandru Şuţul Vvd., s'au făcut o mare răsmeriţă, I că au ars ocna si tot oras/ul) la leat 1802". ' .., , 222 r I I I [223] "In zilele luminatului şi prea inălţatului Domnului nostru 10. Costandin Ipsilant Voevod s'au făcut pa:ce cu Pasvangii .... " . . , 0). 1. 1 Mar tiI(!" 7216 (1708). -- Cartea lui Consta/din Basarab (Brâncoveanul) lIoevod, dată preoii.or ele la biserica făcută ele Statie biv al 2...,Lea Visiier din Ocnele Mari, fiindcă. stricându-se Biserica Domnească-de ocoio, unele suiiiseră ei, a mutat scutirile şi merticul de sare laaceastă biserică 1). M ilostiu boţiu 10 Costandin. Basarahă li oiood i gospocl. văso/3 zemli Uqro-Vlohscoe. datam Domnia mea această carte a Domniei meale acestor preoţi anume: popa Stau Sandu i !popa Chira şi popa Staa dila biserica ce o făcut Statie biv al z-Ica vistiar la orasul dela Ocnile eleale Mari ot sud .Vâlcea. Ca să fie casele lor si toat�le ce vor avea în pa'ce ide către toţi cămăraşii ce vor fi acolo' la Ocnă şi de cătră toate slugile Domniei meale şi de cătră toate slugile boereşti, "eri cari cu ce fel de slujbă şi rândueală vor umbla pre acolo. Şi să fie în �ace de birul haraciului impărătescu, de dijmărit, de vinărici, de oerit ,ş,i de semile ce sântu pre an, de zaherele, de car(e) ele oaste, de sataralile ce să pun pre silişte, de cărninărit, de po dvoade, de mertice, deconace, de cai de olac şi de alte dăjdii, de toate câte "01' mai fi preste an în ţara Domniei meale, de către nimin val sau bântuială ,să n'aibă, Pentrucă fiind aceşti preoţi la Biserica Dom­ nească ldinoraş dilCa) VeI Ocnă şi stricându-se biserica aceasta, dom­ nească am mutat Domnia mea mila aceasta la biserica ce scrie mai sus. Şi i-am ertat de toate ca să aibă pace şi repaus în zilele vieţii Domnii meale precum au Iostu ertaţi şi miluiţi şi de alţi răposaţi .Domni mai dinainte vreame pentru treaba şi slujba sfintei biserici de acolo. Şi am văzut Domnia mea toate cărţile Domnilor, ce au fostu mai dinainte de milă, la mâna acestor preoţi ce scriu mai sus, făcute şi înoite una pre alta şi întărite cu mare blestem asupra ce(101') 11e30- cotitori : Cartea lui Alexandru Vodă şi a Radului Vodă şi a Mihnii Vodă şi a lui Pătru Vodă CerceI şi a lui Simion ,Vodă şi a lui Şte­ fan Vodă şi a lui Alexandru Vodă sin Radul Vodil şi ,a lui Leon Vodă şi 1'3. strămoşului Domnii m'eale răposatul 'Matei Basarahă Voivod şi a lui Costandin Vodă ce] B,cttrân, şi a lui LeolJ Vodă şi a lui Gligorie Vodă şi a răposatului unchiul Domlli'2i meale Şerban Voivod. Dreptu aceia, şi Domnia mea încă m'am milosti"it de an1' în­ tărit şi am înoit mila şi cu aceast.ă carte a DOInniei meale pre toc­ meala ;cum scrie mai sus. Aşişderea să p. 296. Se află În Muz. Reg. din Te-Severin. 5) C. 1. L. III, 1587. 6) C. I. L. III, 1583=8018. Asupra originei romane sau de peregrini a acestei familii, vd.: Gr. Cantacuzino, eColonizarea Orientală in Illiricum» 1928, p. 7 (395); V Cristescu, «Câteva observaţiuni asupra unei inscripţii romane în Drubeta> 1929, p. 6. Aurelius lulius, singurul din inscripţie fără indicarea legăturii. de familie, so­ cotim că nu poate fi considerat ca fiu al Viveniei. Vd. şi Al. Bârcăcilă, «Dru­ beta- p. 21. 7) C. 1. L. in, 1584; reprodus de\Gr. Tocilescu, o. c. p. 259. Se află la Muz. Naţ. de Ant. din Bucureşti. 8) C. I. L. m. 1585=8021; va. Gr. Tocitescu, o. c. p. 289- 293; Al. Bărcâ­ cită eDrubeta», p. 32 şi fig. 51. 9) C. t. L. III, 13792=14485; va. c-. Tocilescu, .r<'ouilles et recherches», r=s- 18:'-187. 7 231 [232] numentul ridicat fi cei lor Iulia Grata de către soţii lul. Strato, veteran al leg. IV FI., şi Aelia Audacia 10). Acestea sunt monumentele funerare cu inscripţiuni, descoperite În Drubeta şi înprejurimi, dela contele Marsigli (1690), Iosephus Ariosti (1722) şi Iohannes Seivert (1\36 -1785), până la Laurian, Al. Popovic şi Gr. Tocilescu II). 10\ C. I L. 1[[, 14484; V d. CI'. Tocilescu, ibid . 11) N'am cuprins aci fragmentele: C. r. L. [Il, 12600, găsit:la Ostrovul Mare, 232 [233] Alături de acestea trebuesc puse, ca cronologie de descoperiri ar­ heologice, monumentele funerare figurate fără inscripţiuni, pe care le vom descrie şi reproduce mai jos (fig. 18, 20-23, 25-28). De atunci s'au mai descoperit În săpăturile făcute de noi Ia castrul Drubeta şi s'au publicat următoarele monumente funerare cu in­ scripţiuni: a) Arria Sa turnina , ca soră şi moştenitoare, face monument lui M. Arrius Saturninus, decurion al Municipiului Drubeta'<) ; b) Val. Alexander, veteran al leg. V. Mac., fost strator consular, îşi face de viu Fig. 2. - Stelă funerară: [Sajbina Labrionis, monument pentru sine şi soţia sa Marcia 13); c. d) două fragmente' din care lipsesc numele, unul pentru două persoane, cellait al unui veteran 14). La acestea se adaogă monumentele figurate fără inscripţii, încă ne­ publicate, pe care le vom descrie mai jos (fig. 19, 24, 29). Il. Noui monumente epigrafice. După acest sumar al descoperirilor anterioare, trecem la monu­ mentele scoase la lumină anul acesta. 1. In curtea Ocolului Silvic din Ti-Severin, la 39 m. 50 mai jos de Mehedinti şi ibid. 14216', găsit În Castrul Drubeta ; natura fragmentului C. L L.1lI, 14216 ('5) şi În V. Pâruan, «Ştiri noui din Dacia Malvensis-, fig. 3, pag. 49 (11), este incertă, 12) Al. Bârcâcilă, , fig. 28" 14) Ibid. la nr. 10, 11 [10: D(is) M(anibus) ... vixir annis XXXV ..... v ixit annis VII!. ... T(itulum) Curravitj : 11 : .... v ... vetertunus) ... vix,it).j 233 [234] podul de peste ogaşul Tăbăcarilor 15), pe stânga şoselei T.-Severin--Cra­ iova, în proprietatea d-lui 1. G. Popescu, comerciant, săpându-se pentru amenajarea terenului, a eşit la iveală, la 28 m. 50 spre nord de poarta prin­ cipală, fragmentul superior al unui monument funerar, spart în două (fig. 3). Este o lespede de conglomerat silicios 16) în formă de paralelipiped drep­ tunghiular, cu dimensiunile: 1 m. 10, O m. ni, O m. 27. Inscripţiunea este săpată pe câmpul adâncit cu 1 c. m., înca­ drată de o ramă simplu profilată cu două dungi paralele, terminată sus în unghiu ascuţit. Spaţiile dintre laturile unghiului şi colţurile lespedei Fig. 3. - Stelă=funerara : grata Vitaţtis]. sunt ornamentate cu două cercuri, cu circonferenţa uşor adâncită, cu raza de 12 c. m. ; spaţiul interior al unghiului este ornamentat cu un cerc mai mic, cu raza de 10 c. m., prevăzut jos cu un mâner de Il cm., înclinat spre stânga 17). Inălţirnea literelor este la l-ul rând de 12 cm., la al II-lea de 8 cm. In inscripţiune citim: 15) Asupra insemnătătii istorice a acestui ogaş, vd, Al. Bărcâcilâ, «Drubeta>, p. 15 şi fig. 19. . \ . 16) Din dealurile stâncoase dintre Schela Cladovei şi Gura-Văii, primele sate la apns de T.-Severin. 17) Acelaşi cerc cu mâner vîl avem pe cealaltă stelă (Laodice Syrae), gă­ sită în aceiaşi curte. 11 identificărri cu oglinda, obiect de toaletă pe care-I găsim în morminte. Vd, mai jos, pag. 237, nota 21 şi pag. 244. 234 [235] D(is). M(anibus) GRATAE. VITA 18) [US] . Adecă: Zeilor Mani. Pentru Orata (fica) lui Vita lis. Avem aci numai numele femeei moarte, lipsind origina, vârsta, cum şi numele celui ce a ridicat monumentul. Lucrarea este a unui pietrar de rând; scrierea neregulată. Pentru legătura de nume dăm şi monumentul următor, deşi nu este funerar. 2. Un Vitalis intâlnim în fragmentul de baso-relief votiv 19), pe o placă de marmoră de 15/17/2 crn., găsit la ruinele din jurul piciorului podului lui Traian, de pe malul iugoslav (fig. 4) 20. In superficiala adân­ citură a cârnpului de figuraţie se înfăţişază un bărbat. în tunică cutată, care-i ajunge până deasupra genunchilor, strânsă la mijloc; este Înclinat spre stânga lui, în care ţine un obiect rotund,- credem praştia, pe care e gata s'o treacă în dreapta-, În timp ce cu aceasta (lipsă în fragmentul Fig. 4. - Al tar voti v: Vila lis. nostru) aruncă o alta; cingătoarea ce-i strânge mijlocul este largă şi umflată, încărcată cu praştil ; picioarele le ţine depărtate, dând baza de susţinere în efortul aruncării. Avem deci un funditor, soldat prăştiaş. Pe marginea de jos a plăcii bine netezite este inscripţiunea, super­ ficial săpată, cu litere mai mult cursive: VI T ALI S. P (osuit P) [L. M.] Inălţirnea literelor este de 2 cm. Traducem: Vitalis a pus [cu plăcere şi pe merit]. 3. In aceiaşi curte a Ocolului Silvic din T.-Severin, săpând, după indicaţiunile şi cu ajutorul domnilor I. G. Popescu şi ing. silvic Emil 18) Literile I T sunt inpreunate, I fiind cuprins in prelungirea în sus a ba­ rei verticale a lui T. 19) Dăruit Muzeului Regiunei Porţilor de Fier, de dI Dr V. Antonescu. 20) Precum cele două castre cap de pod alcătuiau cu podul o unitate arhitec­ ionică (vd. lucrarea noastră «Drubeta», p. J 8), tot aşa trebue să concepem, ca for­ mând o unitate cu nemijlocite raporturi, cele două canabae şi apoi oraşe desvoltate in preajma lor De aceia, de mare interes este să cunoaştem orice descoperire fă­ cută la Pontes, unde cu durere constatăm că ţăranii distrug construcţiile antice, spre a scoate piatră de construcţie. 235 [236] Boiangiu, la 26 m. 50 la est de locul unde s'a găsit inscripţiunea Grata Vita lis şi la aceiaşi depărtare faţă de trotuarul şoselei, s'a descoperit răsturnată, cu Iaţa scrisă în jos, la o adâncime variind dela ° m. 30 la ! i' 1,. f I \ Fig. !\ - Ste'�a funerară: Laud.ice Surae, 0,m.50, marea stelă funerară ce reproducem aci (fig. 5). Baza stelei acoperea resturile unei zidării înguste, In care probabil fusese fixată. Mormântul nu s'a găsit, săpătura limitându-se la spaţiul strict necesar pentru scoaterea stelei, care era spartă în două. [237] Este un paralelipiped dreptunghiular din acelaşi conglomerat sili­ dos, de dimensiunile 2.45/0.84/0.31. Din Înălţimea totală, o bază de 0.53, nenetezită şi mai groasă cu 4 cm., intra În zidăria fondaţiei, In partea superioară a stelei, două câmpuri suprapuse şi inegale se Încadrează în rame . simplu profilate: A) al ornarnentaţiei, de 0.40/0.62; B) al inscripţiei, de 0.93/0.62. In mijlocul câmpului superior avem, într'un cerc adâncit, cu raza de 0.10, o rozetă cu 5 frunze ascuţite la capete, lărgite la mjloc; Fig. 6. - Inventar dela mormâruul Laudice Svrae. la dreapta şi la stânga rozetei ies În relief: a) un cerc cu raza de 0.075, prevăzut cu un mâner vertical În jos, de 0.12, la fel cu cel din stela anterioară 21); b) un obiect dreptunghiular 22) de 0.07/0.12. Sub rozetă avem iniţialele dedicaţiei D. M. In câmpul inferior este restul inscripţiunei, pe care o redăm aci În întregul ei: 21) Ca pe stela Grata VIla lis, identificat ca oglindă. Vd. mai sus, pag.234, nota 17. 22) Il credem tot obiect de toaletă, identic cu cel găsit în mormântul 1 din Parcul Rozelor, T.-Severin. Vd. mai jos, pag. 245, No. 41.Asupra decoraţiei mor­ mintelor funerare, vd. Caguat et Chapot, o. c. 1, p. 333 şi 341 sq. 237 [238] D. M. LAVDlCE SYRAE. COL 2) LINA. PHILA DELPHIA. VI XlT. ANNIS 25) XXX. C. HERA COlVGI. B. M. POSVIT. Inălţimea literelor: la dedicaţie (D. M.) de 0.07; în rândurile 1-3 de 0.12-0.10; apoi scade neregulat până la 0.05 În ultimul rând. Citim: D(is) M(anibus). Laudice Syrae. Collina. Philadelphia. Vixit annis XXX. Ct aius) Hera 26) Co(n)jugi B(ene) M(erenti) posuit, Fig. 7. _. Mormintele din Parcul Rozelor. Situaţia În plan. Traducem: Zeilor Mani. Laodicei Sura, din tribul Collina, de ori­ gma din Philadelphia, a trăit 30 de ani. Caius Hera a pus (monumen­ tul) soţiei care a bine-meritat. Avem deci o orientală, purtând un nume şi străvechi (de pildă al uneia din îicele lui Priam, al mamei lui Seleucus 1 etc.), dar şi popular. Soţul ei, tot oriental, ţine să arate şi că a fost cetăţeancă din tribul Collina, dar şi că s'a născut în Philadelfia din răsăritul Lidiei 27). A- 23) Lectura d-nului C. Daicov ici, pe care o primim ca certă, . . 25) Intre cei doi N un\ spaţiu ueutilizat, din cauza unei aşchii sărite la cioplit, .. 26) Un Aurelius Heraclius îl întâlnim în Drubeta, punând la un templu o tablă de rugăciune pentru sănătatea împăraţilor L. Sept. Seuerus, M. Aurelius Antoninus şi Publius Septimius Geta Caesar, ca procura tor al acestora. Vd. Al. Bărcăcilă, «Drubeta- pag. 27 şi nota 6.--Un Hertaclius) olar, cu numele imprimat pe un fund de opaiţ, vd. pag ... oo Aci însă avem probabil nu prescurtarea lui Hera­ clius, ci simplu Hera sau Heras. 27) O altă Philadelphie, oraş însemnat, este în Palestina Transiordanică, 238 [239] cest monument este încă o contrlbuţiune de documentare asupra ele­ mentelor orientale în Drubeta 28) şi în general în provinciile dunărene. In părnântul din preajma acestei stele funerare s'au găsit (fig. 6): a) fragmente de vase de teracotă gălbue, din pastă uniformă, perfect arsă; vasele dela care provin sunt de dimensiuni şi forme diferite, dela mari amfore până la urcioarele cu două mănuşi, ce se obişnuia a se in­ chide în morminte; b) Un fragment de lângă buza unui vas mare de teracotă primi­ tivă, ars până la calcinare, şi altul de vas mai mic; c) trei oase de animale, intre care o vertebră şi un corn; d) o mică brăţară din sârmă de bronz în patru muchii, dând în Fig. 8-a. - Mormăntul boltit din Parcul Rozelor (1) şi parte din 2. secţiune transversală un romb; la capete se subţiază: este lungă de 0.12, groasă de 0.004. e) două monede: una de bronz, mult uzată, nedescifrată; alta, denar de argint, având pe avers inscripţia: Au(r). Antoninus Pius Au­ g(usius) Germianicusţ, încadrând chipul împăratului cu barbă şi co­ roană radiată; pe revers avem o figură femenină, cu sceptru în dreapta, cornul abundenţei în stânga, şi legenda: Temporum Felicitas, Datarea acestor două monumente funerare, Grata Vita lis şi Lau­ dice Syrae, se poate pune către mijlocul sec. al II, anii de domnie ai lui Antonin PiuI fiind 138-161. La această conc1uziune ne duce şi na­ tura pietrei întrebuinţate, care la Drubeta variază după epoci, carierele cu piatra cea mai bună din înprejurimi fiind descoperite şi utilizate de Romani mai târziu 29). Proprietarul terenului în care s'au găsit aceste in­ scripţiuni, d-nu! 1. G. Popescu, ne-a mai donat un număr de monede 28) O schiţa re cu totul generală a populaţiei Drubetei am dat-o în «Dru­ beta», pag. 14. Intenţionăm să adăogăm la studiul de faţă tabloul numelor din inscripţiile funerare ale Drubetei, putând servi ca material de pregătire pentru un studiu de amănunt. 29) Vd. în această privinţă constatările noastre din« Le Castellum de Dru­ bela», comunicare publicată în Dacia W, sub direcţiunea D-Iui profesor 1. Andrie­ şescu. 239 [240] romane, găsite pe toată Întinderea locului, dintre care cităm: a) av.: [I mp] Caes(ar) Vespţ asianus) Aug(ustus) ...... ; rv.: S(enatus) C(onsultu); b) Hadrianus Aug(ustus) Co(n)sul fII P(ater) P(atriae); rv.: Africa; (este de argint); c) Imp, Antoninus Pius Augiustusş ; d) Faustina Augusta; rv.: Fecund(itas) Augusta; e) Diva Faustina -- Augusta; f) M. Aur. Sev. Alexandros; rv.: Nicaion (legenda În greceşte); f) D. N. Valen­ tinianus funCiar) P(ius) F(elix) Augtustusş: rv.: Reparaiio Rei Pub(li- -;!:. , cae) şi alte monede romane mai târzii. Din acestea se pot trage con­ cluzii În general asupra Drubetei, nu şi asupra mormintelor noastre. Sunt de lămurit cele două obiecte figurate de o parte şi alta a ro­ zetei. Credem că la aceasta ne pot servi oglinda de metal şi placa de piatră lustruită, găsite în morrnântul acoperit, din grupa de morminte des­ coperite în Parcul Rozelor din\ T.-Severin şi descrise mai jos (fig. 13) Sunt obiecte de toaletă a doamnelor din epoca imperială romană, care le întovărăşiau În mormânt, cei rămaşi având uneori şi delicata şi pioasa grije de a le face să figureze p� lespedea de mormânt 30). Oglinda însă este şi atributul zeiţei Venus, care este înfăţişată în acest chip pe mo­ numentul nostru. 240 [241] III. Sarcoiagele din Parcul Rozelor. Anul acesta, către sfârşitul lunei Martie, am fost înştiinţaţi de d-nul primar al oraşului, P. Nistor 3), că la lucrările de plantaţie din Parcul Razelor s'a dat peste construcţii antice. Sub supravegherea noastră şi cu nepreţuitul concurs al d-lui primar, s'au făcut săpăturile pe o supra­ faţă de circa 13 m-, descoperindu-se un grup de patru morminte zidite din cărămidă, - unul singur întreg, acoperit cu boltă, celelalte deschise, cu bolţile doborite din timpuri ce nu putem preciza 31) (fig. 7, 8 a. b, 9, 10). Până ce am fost înştiinţaţi, lucrătorii făcuseră însa o spărtură în singu­ rul perete lung ce se mai păstra întreg din mormântul3 (fig. 8 b). Dis­ trugerea acestui mormânt începuse diri epoca romană. Fiind mai vechiu decât mormântul 2 şi construit la un nivel superior, acesta din urmă s'a zidit cu un colţ peste peretele lui. Mormintele 1, 2, 4, sunt construite la mici diferenţe de nivel (vd. secţiunea în fig. 9). Terenul este în pantă. Fig. 9. - Sect.une prin cele patru morminte din Parcul Hozelor. o particularitate a întregului grup este orientarea variată: mor­ mântuI 1 este perpendicular pe mijlocul lui 2, rămânând între ele o în­ gustă trecere; 3 este perpendicular la capătul lui 4. iarăşi cu o ingustă trecere între ele; 2 face unghiuri ascuţite cu 3 şi 4. La N. E. de mormântull, la 1.80· depărtare, două cărămizi de mari dimensiuni, aşezate cu laturile lungi în straşină, alcătuesc un adăpost (5 din fig. 7); laturile apropiate sunt neregulat ştirbite ; sub ele nu s'a găsit nimic În pământul pătruns, Să fi fost un adăpost de candelă pen­ tru mormânt 32), sau morrnântul unui copil 33)? După cum s'a spus, mor mântuI 3 a suferit stricăciuni la construi­ rea lui 2; iar spărtura în păretele lui de apus au făcut-o, la descope- 30) Mulţumim cu acest prilej şi d-Iui Şef grădinar Mall, care ne-a dat un preţios concurs la conducerea lucrărilor. . 31) O mică lulea de teracota, striată în exterior cu cercuri paralele, găSItă la o mică distanţă de latura vestică a monn. 4, este urma lăsată de profanatorul acestor morminte,-poate un lucrator intrebuintat la amenajarea Parcului Rozelcr. 3!) Ca străşinile de cărămidă sau de lespezi de piatră, acoperite şi sus cu altă cărămidă sau lespede, sub care ard lumânări şi tămâe pe cărbune, într'o stră­ chioară. 33) Păstrat poate numai parţial, ca sarcofag de tipul 6 din seria dată de Cagnat et Chapot, Manuel d'Arch, I, pag. 332, şi ca cel din E. Cahen, în Saglia, Dict. des Ant., la art. Seiulcrum, fig. 6313, pag 1215. '241 [242] rire, lucrătorii, înaintea intervenirii noastre. Bolţile dela 2.3.4 s'au găsit în întregime distruse, nu se ştie de când (vd. nota 31, pag. 241); din că­ rămizile lor s'au găsit parte în interior, parte În apropiere; la morrnân­ tul 4 o parte erau prăbuşite peste peretele sudic. Acest din urmă mor­ mânt, după cum se poate distinge şi în reproducerea fotografică (fig. 8 b), are pereţii laterali deplasaţi spre interior, prin presiunea pământului din afară,-deci o construcţie nu destul de îngrijită, cum vom constata şi la morrnântul 1. . Puţin din inventarul acestor trei morminte s'a găsit în interiorul lor, după cum se va vedea din precizările de mai jos. In 3, care este cel Fig. 10. - Topografia mormintelor din Parcul Rozelor. \ mai mic, de copil, s'au găsit oseminte pulverizate şi o monedă impe­ rială a oraşului Nicaea, cu legenda greacă; în 4, nimic din oseminte, un lănţic de aur, desfăcut în bucăţele şi amestecat cu pământul 34), un cer­ ceI de aur şi Încă o monedă romană; în 2 osemintele, nu întregi, ale unei persoane mature; ale craniului erau sfărâmate, iar sub ele drept căpătâiu o cărămidă (fig. 8 b). In exterior s'au găsit: lângă colţul N. W. al mormântului 3 o ulcică şi cuie (fig. 8 b); lângă latura nordică a lui 4, puţine sfărâmături de oseminte, cuie, trei ulcele, o străchioară, o monedă a oraşului Nicaea. Sărăcia relativă de inventar, mai ales a mormintelor 2. 3. ar duce la ipoteza profanării cu intenţiunea de a le jefui; lănţicul şi cercelul de aur au putut scăpa, fiind amestecate cu pământul, cum vom vedea şi la morrnântul 1, şi prea mărunte. In faţa acestei situaţiuni\ faptul că morrnântul l (fig. 8 a) era intreg, cu bolta neatinsă, ne da cele mai mari speranţe de a-I găsi aşa cum a fost aşezat cadavrul de pietatea, familiei, cu osemintele şi inventarul În- I 34) Datorăm mulţumiri recunoscătoare colegului profesor de Se. Fizico­ Chimice G. Popescu Sura, pentru migăloasa şi preţioasa muncă ce a pus la cură­ ţirea şi reconstituirea pieselor de inventar, a lănţicului de aur şi celelalte. 242 [243] treg. Am luat cele mai precaute măsuri ca, la desfacere 35), nimic din cărămidă şi mortar să nu atingă interiorul. Aşteptările au fost înşelate: morrnântul in întregime era plin cu pământ, tasat ca şi cel din exterior; pătrunsese şi se aşezase infiltrându-se cu apa ploilor printre cărămizile bolţii prea slab legate cu mortar. Cele mai frumoase speranţe ne-au fost tăiate de această economie de var a zidarilor drubetani! Spre a salva ce se mai putea, s'a scos părnântul cu cea mai mare atentiune, trecân­ du-se şi prin sită cu apă. Numai aşa s'a putut culege inventarul ce vom descrie mai jos. Două cărămizi mari, dar nu întregi, erau căzute din pe- Fig. 11. - Inventarul mormântului 1 (găsit boltit). retele interior al bolţii. Aceasta era construită la cheie cu cararmzi mari de 0.5,5/0.40/0.07; pe dungă intrau altele mai mici de 0.27/0.14/0.04, din care sunt construite şi lateralele sarcofagului; pereţii, tencuiţi în interior, sunt groşi de 0.15 '); pardoseala este alcătuită dintr'un aşternut de că­ rămizi mari, de 0.57/0.57/0.065. Dimensiunile interioare ale acestei cutii de sarcofag sunt de 2.10/0.700.40,-0.40 fiind înălţimea până la începu­ tul bol ţii 36). Credem util a face descrierea sumară a inventarului acestor mor­ minte, care se va întregi prin datele intuitive din reproducerile fotogra- fice ce dăm (fig. 11, 12, 13, 14). . 35) Care s'a făcut cu constructori Încercaţi, în faţa autorităţilor şi sub con. ducerea mai multor ingineri. Au fost de fată d-nii : G-ral Jujescu, prefect col. Mă i. cănescu, primar P. Nistor, Prim Procuror T. Constantinescu, Pompiliu Costescu ingineri V. Petrescu, St. Bedreag, S. Săceanu, Aleman ş. a. ' 36) Asupra locului ce ocup" aceste sarcofage între tipurile antice, vd. Cagnat el Chapot, o. c. I, p. 331 sqq. 243 �"t�)I;" I� t!6 " � "'}' ... " :..!:ti.'t."'� '" � 'w.� � s , ·t . : [244] A. In mormântul 1, boltit şi totuşi în intregime plin cu pământ, din ceiace s'a măcinat în pământ înpreună cu osemintele, veşmintele etc., ne-a rămas (fig. 11-14): l-a) Două urcioare, cele mai mari, cu câte două mânuşi, din lut găl­ bui, pastă omogenă; sunt înalte de 0.22, având cercul burţii de 0.47. l-b) Un urcior de aceiaşi formă şi pastă, înalt de 0.14, cu cercul burţii de 0.34. loc) Fragmente din alte ulcele, parte de caolin. lod) Aproape jumătate dintr'o miniatură de ulcică, fin lucrată, cu pereţi foarte subţiri, înaltă de 0.035, cu diam. buzei de 0.03. (fig. 12, în primul plan la stânga). Fig. 12. - Ceramică şi sticlă dela mormintele din Parcul Rozelor. Il> Acest din urmă fragment trebue pus între obiectele de toaletă. Restul vaselor erau destinate parte spre a conţine hrana mortului, parte spre a-i înpodobi casa 37). 2) Trei opaiţe 38) pentru hitnina vieţei de apoi; sunt din lut bine ars, toate de aceiaşi mărime de 0.085/0.06; fiecare poartă numele altui fabricant: a) Flavi(i), b) Ianuaritiş, c) Hertacliiş : ultimul este spart. 3) Gâtul tubular al unei fiole de sticlă, înalt de 0.05, cu diam. buzei de 0.015; sigur un ungueniarium pentru parfumuri 39). 4) O oglindă de metal, cu faţa lucioasă, uşor concavă, cu bor­ dura cercului bombată; este lucrată dintr'un aliaj argintiu, foarte Iria­ bil ao). Este ornamentată la centru cu o serie de cerculeţe concentrice, cel mai mare cu diam. de 0.018; diam. oglinzii este de 0.13 (fig. 13). 37) Ibid. p. 334 sqq. în ce p\'iveşte întregul mobilier. 38) Pentru alte opaiţe cu aceleaşi nume, grlsite În Drubeta, vd. Al. Barca­ cilă, le Castellum de Drubeta, În Dacia I1[; Vd. şi , p. 34, fig. 66. Am fost Înştiinţaţi de acea­ stă descoperire după ce se distrusese bolta şi parte din pereţi, scotâudu-se că­ rămida. 52) Descoperit in str. Calomfirescu, în dreptul casei Nr, 151. 250 [251] gurate. De aceea vom reproduce mai jos nu numai pe cele nepublicate­ dar şi pe acelea ale căror inscripţiuni s'au publicat fără reproducerea fi, guraţiilor 53) . . 1. Partea superioară a unui monument funerar, din piatră de cal­ car (fig. 18). Provine din descoperirile făcute de Gr. Tocilescu în 1896. Este un paralelipiped arcuit la faţa superioară, înalt de 0.68, lat de 0.82, gros de 0.45. Ni se înfăţişază busturile în relief a doi soţi, într'o nişe arcuită sus, încadrată lateral de două colonete. Acestea, sprijinite cu baza lor pă­ trată pe plinta nişei, sfârşesc într'un capitel format din trei capete de frunze de acant (numai în faţă vizibile), eşite dintr'un cerc proeminent şi aco­ perite cu platforma dreptunghiulară pe care se reazernă bolta nişei. Arcul de boltă se înalţă la capete cu câte o bosă ornamentală. Fig. 19. - Monument funerar. Busturile a doi soţi. Busturile sunt vădit portrete. Ambii soţi sunt cu pleoapele lăsate. Femeia are faţa lunguiaţă; pieptănătura se etajază în patru şuviţe su­ prapuse, cea de jos mai îngustă; peste tunica rotunjită după gât, se în­ făşoară într'o mantie cutată, pe care o strânge cu mâinile ascunse sub pieptul rămas descoperit. Bărbatul, cu faţa mai rotunjită, poartă barbă potrivită din tunsoare; părul este pieptănat În şuviţe peste cap; înbră­ cat în aceiaşi tunică cu rnâneci, ca soţia, strânge deasupra pieptului, cu mâinile ascunse, aceiaşi mantie, cutată ce-l înfăşoară, lăsându-i umărul şi braţul drept descoperit. Este lucrarea unui bun sculptor drubetan dela sfârşitul sec. ll, sau din primele decenii ale sec. III. 2) Partea superioară a unui monument funerar, din piatră de cal­ car (fig. 19). A fost găsită de noi zidită, în afară, În peretele bisericii 53) Dăm numai pe cele aflate la Muzeul regional din Te-Severin, provenind fie din săpăturile şi descoperirile lui Gr Tocilescu, fie din ale noastre. Pentru cele ce nu dăm provenienţa, sunt găsite, dacă nu în oraşul sau Castrul Drubeta, în inprejurimi. Regretăm că nu putem întregi acest capitol cu monumentele prove­ nite din Drubeta, dar aflate la Muz. de Ant. din Bucureşti, ne putând obţine foto­ grafiile necesare. Ne propunem a le publica ulterior. 251 [252] din corn. Malovăţ-Mehedinţi 54). Este înalt de 0.43, lat de 0.70, gros de 0.25. Intr'o nişe Încadrată de un arc simplu profilat (mai mult decât un semicerc) avem busturile a două femei, să le zicem mama la dreapta, fica la stânga; au părul pieptănat peste cap; poartă la gât câte un co­ lier inpletit (torques); al ficei pare simplu, al mamei triplu, cel de al treilea, care este cel din afară, oprindu-se În dreptul claviculelor, cu ca­ petele nituite în butoni şi prezentând pe bara incovoiată, din distanţă în distanţă, proeminenţe în bumbi 55). Peste hiton poartă o mantie care le acoperă umerii şi braţele, lăsându-le pieptul descoperit. Mama aco­ peră, cu dreapta ei, umărul şi braţul stâng al Iicei. Fondul nişei este colorat cu miniu. Fig. 20. - Fragment din monumentul funerar al unui neguţător. ReJiefurile sunt mult deteriorate : se recunoaşte totuşi lucrarea u­ nui sculptor artist, ca şi la relieful de mai sus. Il plasăm tot în preajma începutului veacului al III-lea, epoca de mare înflorire a Drubetei. 3) Colţul superior stâng al unui bloc paralelipipedic de calcar (fig. 20), provenind din descoperirile lui Gr. Toci1escu în castrul Dru­ beta, În 1896; poartă urme de mortar, Întrucât a fost utilizat în con­ strucţiile târzii ale lui Constantin cel Mare, poate şi ale lui Justinian 56). Este înalt de 0.68, lat de 0.82, gros de 0.45. 54) La 5 km. la nord de '�. -Sev eriu. 55' După aceste coli ere, similare cu cele d(",'Coperite în com. Bălvăneşti­ Mehedinti, publicate de noi în JJ�cia III, c Autiqnttes pre-et protohistoriques des eninrons de Tu rn n-Seuerin», -c"edem crl avem in acest baso-relief portretul il. două autohtone. Colierele sunt de brolll.\ Vd. TI: Pd.rua n. Gerica, planşa XXV şi pagina 762,770, pandantive din acelaşi tezaur dela Bălvăneşti. 56) Vd. Al. Băr ai cilâ, .Drube ta», inscriptiu nile fig. 28 " 28 " zidite în con­ strucţiile lui Constant.n cel Mare; inscripţiunile fig. 72 în turnul lui iustinian, şi şi altele. 252 [253] Sus, într'un fronton profilat, avem relieful caduceului lui Mercur 57); În spaţiul dintre latura stângă a frontonului şi colţul dreptunghiular al monumentului, avem un păun, pasărea Iunonii, imagine a moravurilor severe şi totodată simbol al nemuririi În apoteozarea înpărăteselor 5S). Sub fronton, in medalionul cu ramă arcuită, bogat profilată, se păstrează numai' urma capului unuia din cei doi soţi. Vor fi fost bogaţi negus­ tori, după cum reiese din reprezentarea caduceului. Epoca: din preajma începutului veacului al III-lea. 4) Lespedea de calcar cu inscripţia Iulia Philumene 59) (fig. 21) Fig. 21. - Stela funerară a Iuliei Ph ilrintene. provine din săpăturile lui Gr. Tocilescu la castrul Drubeta, Dimensiu­ nile: 1.40! 0.72 ! 0.24. Faţa se împarte in două câmpuri suprapuse: cel de jos, cu in­ scripţiunea, încadrat de o ramă prafilată; cel de sus, cu medalionul, în­ chis într'un cerc îngust, care strânge coroana ce împresoară bustul. A­ ceastă coroană este alcătuită dintr'o ramură şerpuită, din care se desfac alternativ foi de viţă şi ciorchini de struguri; Întregul medalion, cu cer­ cul, este şi el încadrat în rama simplă dreptunghiulară, care, la mică distanţă, se suprapune ramei inscripţiunii. Colţurile libere dintre cerc şi rama dreptunghiulară sunt ornamentate : sus cu câte o rozetă de 5 şi 6 petale; jos cu câte trei frunze de viţă centrate. Ambele câmpuri şi spa­ ţiul dintre ele sunt încinse de o ramură şerpuită de viţă de vie. 57) Aci nu poate fi vorba decât de Mercur, deşi caduce ul poate fi atributul şi al altor divinităţi: Anubis, Dea Syria, Feiicitas, Maia, Pa x, Sucellus, Victoria. Vd, Cagnat el Cnapot, o. c. 1, pag. 468. 58) Ibidem. t. 1, p. 396 şi t. II, p. 174. 59) C. 1. L. III, 6280=802(1 ; vd. mai sus pag. 1. 253 [254] In mijlocul medalionului avem portretul tinerei femei, Iulia Philu­ mene, de 30 de ani; priveşte În faţă; părul îl are frizat în bucle; este îmbrăcată cu un hiton rotunjit după gât; o mantie îi acoperă spatele şi umerii, lăsându-i pieptul descoperit; o ţine sub piept, cu mâinile pe de­ desubt. Pe inscripţiune se văd urme de culoare de miniu. Ornamentaţia la acest monument este mai bogată ca la cele pre­ cedente şi tot atât de îngrijit executată. Epoca: a doua jumătate a veacului al II-lea, sau primele decenii ale veacului al III-lea. Fig. 22. - Stelă funerară a unei autohtone. 5) Fragmentul inferior alunei lespezi de calcar, provenind din descoperirile lui Gr. TociJescu (fig. 22). Este un paralelipiped dreptun­ ghiular de 0.93/0.88/027, cu o prelungire inferioară mai îngustă, desti­ nată a fi introdusă într'o piuă de piatră 60), sau în zidărie. Faţa este împărţită 'în două câmpuri 61): a) cel superior, al inscripţi­ unei, din care nu se păstrează decât colţul de jos din stânga al ramei profilate, fără urmă de inscripţiune; b) cel de jos, fără altă înramare decât plinta inferioară pe care stă figuraţia. Ni se înfăţişază o femee adu când ofrandă la un trepied, pe care este aşezat un crater cu toarte în formă de S; buza craterului este eva­ zată, iar pansa prevăzută c� strii în relief, puţin oblice 62). Masa este 60) Una am descoperit-o )n săpăturile recente. 61) Aceiaşi formă are lespedea cu inscripţia Sabina Labrionis (fig. 2, iar text pag 1), tot din piatră de calcar, de dimensiunile: 0.67/0.95.0,29. (2) După mânuşi şi întreaga lui formă, îl credem de bronz. 254 [255] zs &SEE---., aşezată pe trei picroare de două ori încovoiate, odată la mijloc şi odată jos. Este irnitarea formei trepied ului delphic 63), cu picioare de leu, su­ prirnându-se însă zoomorfia şi prelungindu-se sus cu bare drepte. Femeia priveşte în faţă, păşind însă lateral spre trepied; atât în mâna stângă, întinsă spre trepied, cât şi în dreapta, îndoită spre piept, ţine câte o ofrandă; părul lăsat în jos pe târn ple se incovoae lateral la Fig. 23. - Stelă funerară a unei familii de Daci. sfârcul urechilor; poartă o cărnaşe cu mâneci, lungă până deasupra gles­ nelor; peste ea o bundă fără mâneci, puţin mai scurtă. La gât distin­ gem colierul cu capetele terminate În butoni şi cu bumbi pe bară, sfâr­ şindu-se ceva mai jos de umeri, ca şi la gâtuI femeei din dreapta, fig. 19. Avem deci tot o autohtonă 64). 6) Ca material provenit din Drubeta, preţios pentru arheologia da­ cică, reproducem şi aci 65), după Gr, Tocilescu 66), monumentul ficei lui 63) va. Dicţionarul Saglio, art. Mensa (R. Cagnat), fig. 4908, 4909, p. 1723 sq. Aci avem însă o scenă de cult indigen; de aceia atât masa, cât şi vasul şi cos­ tumul figurantei, sunt un material preţios pentru arheologia dacică. 64) Vd. mai sus monumentul 2 şi nota 2, precum şi nota 3 dela mon. an­ terior. 65) Am dat-o şi in «Dr ubeta»; fig. 51 şi pag. 32. 66) CI'. Tocilesw, 1\1on. Epigr. şi. Sculpt. p. 289 -2% şi în «Tiuerimea Ro­ mână», 1900, p. 266. [256] Ucudius Baedari şi al soţiei acestuia, Suita Epicadi, ucisă de tâlhari (fig. 23). S'a găsit în corn. Zăgaia, la est de T.-Severin. Faţa se împarte în două cârnpuri suprapuse: a) cel de sus, cu in­ scripţia 67), este încadrat într'o ramă profilată, şi aceasta încinsă de un vrej cu frunze în formă de inimă; b) cel de jos, fără nici o înramare, cu figuratia 68). In jumătatea din stânga a acestui câmp se înfăţişază un trepied de aceiaşi formă cu cel din fig. 22, cu deosebire că la terminaţia picioare­ lor se distinge forma zoomorfică, de labe de leu 69). Pe masă iarăşi a­ celaşi crater ca cel din fig. 22, exact cu aceleaşi toarte, aceiaşi formă cu buza evazată; numai pansa este altfel decorată, anume cu trei frunze centrale la bază 7Q). Fig. 24. - Relief funerar. Cap de. bou cu panglică (Vitta), între doi lei. La stânga trepied ului şi fără nici o legătură evidentă cu el, aşa cum o avem în fig. 22, se înfăţişază lupta între doi bărbaţi şi doi urşi. Cel de sus, cu un ciomag în stânga, fuge de ursul ce-l urmăreşte stându-i aproape în spate; cel de jos şi-a aruncat ciomagul şi stă În faţa ursului, care-I cuprinde cu labele superioare. Personajul de sus, ca şi ursul ce-l urmăreşte, este tratat mai sumar, părând chiar desbrăcat; se distinge Însă şi la el, ca şi la cel de jos, barba ascuţită; <{cesta poartă o căciulă scundă cu fundul lat 71); poartă cioareci strânşi pe picior şi un mintean cu mă­ neci, până la şolduri. Gr. Tocilescu pune scena aceasta in legătură cu cultul zeiţei thrace Bendis (= Artemis) şi cu acela al lui Zalmolxis, divinitatea Geto-Dacilor. Inclinărn a crede că scena luptei cu ur­ şii, inghesuită între trepied şi marginea lespedei, este independentă de aceia a trepiedului 72) şi adăogată mai târziu, atunci când, murind Ulcudius, soţia Sutta i-a adăogat Ia monument numele. Este una din scenele de viaţă reală, obişnuite Ia monumentele funerare din această epocă 73). 67) Inscripţia este scrisă 11'1 două rânduri: întâiu de ambii părinţi pentru fică, apoi de soţie pentru soţ, în ultimele două rânduri. oS) Jumătatea dreaptă din cârn pul figuraţiei lipseşte. Cum nu există nici o legătur:\ aparentă. între trepied şi Jupta cu urşii, presupunem că la dreapta tre­ piedului era fica aducând ofrande, Ica în fig. 21. 69) Vd. mai sus, nota 3 dela unonumentul 5. 70) Ibidem, şi nota 2. ' 7lJ Unul din cele două tipuri de; căciulă românească: conică şi cu fundul turtit. 72) Vd nota 1 de mai sus. \ 73) Vd. Cagnat ei Chapot, o. c. t. T, pag. 333. Regretăm că dorind să vedem acest monument la Muzeul Naţ. de Ant. din Bucureşti, acum în mutare nu l-am putut găsi. 256 [257] Lucrarea este mai puţin Îngrijită, apropiindu-se ca tratare de mo­ numentele date În fig. 5 şi 2. 7) Baza unui monument funerar din piatră de calcar (fig. 24). A fost găsit de noi, dinnaintea războiului mondial, păstrat În faţa uneia din clădirile cazarmei Rg. de artilerie, la extremitatea vestică a oraşului T.­ Severin. Este un paralelipiped, Înalt de 0.48, lung de 0.82, gros de 0.67. Avem aci scena, des repetată la Drubeta, a capului de taur flancat de doi lei 74). Fruntea taurului este legată cu panglica (Vitfa) ce-I înpo­ dobia când era adus la altar pentru jertfă. In această reprezentare la morminte a capului de taur Între doi lei, vedem nu un motiv ornarnen­ taI fără legătură cu credinţele şi riturile antice, ci amintirea înplinirii unei datorii faţă de divinitate, cum vom preciza mai jos 75). Leii, şezând pe Fig. 25. - Relief funerar. Cap de bou între doi lei. picioarele dinnapoi, putin săltaţi pe cele dinnainte, stau gata de atac, ca paznici ai mormintelor. In mijlocul feţei superioare este o scobitură patrată, de 0.04/0.04, adâncă de 0.03; dela această scobitură pleacă spre spatele rnonumentu­ lui un canal îngust superficial, lung de 0.23. In aceste adâncituri se fixa partea superioară a monumentului. Recunoaştem mâna unui sculptor talentat. 8. Monument similar cu cel precedent, din aceiaşi piatră de calcar (fig. 25). Provine din descoperirile lui Gr. Tocilescu. Este înalt de 0.46, lung de 0.65, lat de 0.55. Are aceiaşi figuratie ca No. 7, cu deosebirea că taurul nu are la frunte panglica celui. din fig. 24. In mijlocul feţei superioare are o scobitură pătrată de 0.0510.05, a- 74) Pe lângă N-rile 7, 8, CJ de aici şi 10, căruia il dăm aceiaşi semnificare, mai avem în Drubeta un monument similar cu acestea trei, zidit la stânga us ri de intrare din pronaos În naos, la bazilica ce am descoperit la Turnul lui Sever din T. Severin IVd. Bul. Corn. Mon, 15t .. an. Ylll, fasc. 31, p. 140-142). 75. La clarificarea mo numentului 10. 257 ., r m [258] 0" dâncă de 0.07, pentru fixarea părţii superioare a monumentului, stela cu inscripţia şi eventuale figuraţii. , 9) Monument similar cu cele două de mai sus, din aceiaşi piatră de calcar (fig. 26). Provine din descoperirile lui Gr. Tocilescu. Este inalt de 0.38, lung de 0.72, adânc de 0.55. Se figurează aceiaşi scenă, cu diferenţa, care este- de o deose­ bită, însemnătate, că in loc de cap de taur avem un cap de berbec 76). Interpretarea o vom da la clarificarea monumentului următor. In mijlocul fetei superioare nu are adâncitura precisă dela monu­ mentele 7, 8, pentru fixarea stelei cu inscrlpţiunea ; aceasta se aşeza prin greutatea ei, poate şi cu mortar de var. 10) Mare paralelipiped. dreptunghiular de piatră de 'calcar (fig. 27 f Fig. 26. Relief funerar. Cap de berbec între doi lei. a. b. c.). Provine din descoperirile lui Gr. Tocilescu, Este înalt de 1.40, lat de 0.70, adânc de 0,58. Monument&:! este foarte degradat prin ex­ punerea, probabil de secole, la intemperii. In afară de baza cu care se fixa pe un postament, monumentul se in parte in două zone suprapuse.Ja aceiaşi înălţime pe faţă şi pe părţile.la­ terale, legate între ele printr'o cornişe profilată, care se termină cu plat­ forma de suport a figuraţiei superioare. Incepem cu descrierea zonei inferioare: , a) Pe faţă avem câmpul inscripţiunei (fig. 27·a), fără nici o urmă de" scriere, care ar fi răm�s, oricât de ştearsă, dată ar fi fost săpată. Con­ chidem că inscripţiunea a Ifost numai pictată cu miniu, probabil pe un strat subţire de tencuială C,U var, aşa cum avem un exemplar în Muzeul, regional din T.-Severin, într'un fragment din partea superioară a unui mare monument onorific pentru untrnpărat din sec. II 77). '. \ 76) Cf. capul de berbec între doi lei, descoperit în Sarmizegetuza, descris, de d-nul C. Daicooici în Dacia I, pa'g. 256, fig. 196. 77) Inedit. Pe baza cornişei acestui monument se citesc cuvintele, superfi­ c�al săpate şi c.olor!lte cu miniu '\ PRO SALVTEM ....... ; pe câmpul inscripţiunei, din partea superioara a căreia s'a păstrat prea puţin, se văd urmele scrisului cu miniu roşu de plumb direct pe tencuială, .fără nici ° adâncitură În piatră. 258 , t j l , t [259] b) Pe latura stângă se. înfăţişează geniul morţii, Thanatos, cu capul rezimat pe umărul stâng, pe care îşi sprijineşte şi mâna dreaptă; cu mâna stângă, lăsată In jos, ţine facla cu lumina răsturnată, lungă până la pământ; piciorul stâng este încrucişat peste cel drept (fig. 27 b). Fig. 27-a. - Faţa unui monument funerar, cu o coroană intre doi lei. Identificăm acest geniu al morţii cu cele trei aflate la Muzeul Na­ ţional de antichităţi din Bucureşti, provenind din săpăturile lui Gr. To­ cilescu la castrul Drubeta şi publicate de V. Pârvan 78). Dimensiunile 78) V. Pâruan, ştiri noni din Dacia Malvensis, pag. 14 I 52,· fig. 4, tab. IV şi fig. l-a b. tab. V. Geniul de pe monumentul nostru nu se poate identifica cu Attis, ale cărui atribnte esenţiale sunt căciula frigiană şi pedum (bastonul înco­ voiat), cum îl vedem de pildă în Fr. Cumont, Mysteres de Mithra, II, fig. 383, 259 [260] Fig. 27-b. - Latu�a stângă a monumentului funerar 27-a. acestor trei genii 79), din cari reproducem aci pe cel întreg pătrat (fig 28), precum şi aşezarea lor pe o bază, ne arată că locul lor a fost ca po- pag. 437, sau în figurile din lucrarea d-lui Gr. Florescu: lVIonumenti funerari delia Dacia Superiore, pag 82, 108, 11'2 etc. Geniul de pe monumentul nostru s'ar a­ propia mai mult de geniul înariP�t din fig. 4, pag. 18, Cr. Florescu, o. c.; un alt Thanatos înaripat, cu facla în jos, între doi lei ce stau cu laba pe capul taurului, vd. În V. Pâruau, «Cetatea Ulmetums 1912, pag. 539 sq. - Un Attis ca geniu fune­ rar, cu facla în jos in loc de pedum, distins Însă cel puţin prin căciula frigiană, vd, în FI'. Cumont, o. c. II, pag. 4�, fig. 384. 79, Cel Întreg, Inalt de 0.58; al II-lea, până deasupra genunchilor, 0.41; a: treilea, numai până la coapsă, de 0.57. Geniul din relieful nostru este Înalt de 0.641 doabă la mari monumente 'funerare, ca şi perele de pin ce publicăm mai jos (fig. 32). " ! I I I I l' ! I I I , 11 i 260 [261] 3&&. 2 c) Pe latura dreaptă (fig. 29 c) avem un personaj stând în pi­ cioare, privind în faţă, îmbrăcat numai dela mijloc în jos până subge­ nunchi cu un şorţ, la care se disting două rânduri de cute: unul ingust sus, ca un şir de alveole; In al doilea rând, cutele despărţite printr'o Fig. 27-c. - Latura dreaptă a monumentului funerar 27-a. dungă mediană, se lasă oblic şi paralel între ele, spre dreapta şi spre stânga, până jos. Mâna stângă o ţine îndoită sub piept, ţinând în e(un atribut (pasăre?); cea dreaptă În jos dealungul piciorului, ţinând un alt atribut (un animal ?). Infăţişarea acestui personaj ne îndreptăţeşte a-I identifica cu un [262] popa sau uictimarius al unei divinităţi 80). Al cărei divinităţi anume, vom vedea din examinarea figuraţiei de pe zona superioară a acestui monu­ ment, care formează un singur grup: d) Scena similară cu cele examinate mai sus în monumentele 7, 8, 9 (fig. 24, 25, 26), cu deosebirea că între cei doi lei paznici avem o ghirlandă mare în locul capului de taur sau de berbece. Această ghir­ landă nu poate fi aci un simplu motiv ornamental ; cu ghirlandă sau cu panglică (Vitta) se înpodobia fruntea victimei când era dusă la jertfă; ea înlocueşte dar aici capul taurului jertfit, ca atribut nedespărţit ce-i era 81). '" Fig. 28. - Geniu funerar din Drubeta. Avem În Drubeta aşa de des repetat acest motiv de ornamentare a rnonumentelor funerare,' capul de bou sau de berbec, ori simbolul lor, între doi lei, că nu-l putem considera ca simplu motiv ornamental, des­ legat de o semnificaţie religtoasă. El nu poate fi confundat cu cellalt tip, aşa de frecuent şi genera); al leilor paznici de morminte 82). Leii sunt atributul constant al Cybelei 83), al cărei cult, începând cu Roma din vre- 80) J. Toutain, în Dicţ, lui Sagiio; art, Sacrificium, fig. 6007, pag. 975. 81) Ibidem, fig. 6006, 6008. 82) Pentru cei din Dacia lţ;uperioară vd. Gr. Florescu, o. c. fig. 60.. 62-64, pag. 118 -121 ; vd. şi Cr. Toci/eseu, Mon. Epig r. şi Sculpt. p. 258, unde observă frecvenţa prezenţii leilor la monumentele funerare din Dacia, nu o putem face, deşi leul este unul din elementele nelipsite din cultul lui Mithra, găsindu-l atât în scenele mithriace (vd. Fr. Cllmont, Mysteres de Mithra II, fig. 51, 120, 129, 143; mon. 246, 251 etc.), cât şi la construcţia ternplelor lui Mithra, nu însă sfăşiiud prada (ibidem fig. 195, �,m,M�. . Cf. leu C. Daicouici, în Dacia, I, p 257 sq, fig. 20 a. b., 21, 22, CL: le! fune­ rari ţinând în labă un cap. de taur sau de berbece, descoperiţi la Sarmizeg etuza, 265 ��" ," ,4 [266] Materialul din care e lucrat indică, pentru Drubeta, prima jumă­ tate a sec. II, p. Hr. (vd. mai sus, pag. 3). 12) Un leu de dimensiuni mai mici, dar intreg (fig. 31), din mar­ moră vânătă cu grăunte fin, a fost donat Muzeului Regional de răpo- Fig. 32. - Pară de pin, dela monumente funerare. Fig. 33.-Monumentul funerar al familiei Iuliu» Herculanus. satul N� D. Spineanu, fost institutor în T.-Severin. Provine din castrul Drubeta. Este lung de 0.56. Stă culcat pe picioarele dinnapoi, spriji­ nindu-se pe cele dinnainte, pe care le ţine întinse; gura îi este căscată, dar fără perforarea de vărsător. Coama i se ondulează în patru rânduri de volute, dela frunte până Ia spate; coada i se răsuceşte pe după pi­ ciorul stâng. 13) Două pere de pin: una întreagă, de calcar (fig. 32), prove­ nind din săpăturile lui Gr, Tocilescu ; este înaltă de 0.85, eşind dintr'o bază aproape pătrată de O.4Q 0.42; o alta, aproape de aceleaşi dimen­ siuni, provenind din Drubeta, a fost donată Muzeului Regional de d-nul inginer C. V. Zaharia. Şi acestea provin dela ornarnentaţia a două monu- Fr. Cumont, o. c. II, pag. 439 sq., crede că din datele actuale nu se poate stabili o reJaţiune între sculpturilel\.în cari leul este reprezentat sfăşiind alt animal (mistreţ, taur, cerb, etc.) şi cultul J;'\i Mithra. Cert este numai: 1) Că origina a­ cestui tip este în vechiul orient; 2) .Că servia la decorarea mormintelor. Şi totuşi aceste elemente, leul şi capul de animal, intră înpreună în scene mithriace, ca în fig. 63 p. 232 (FI'. Cumont o. c.), unde un cap de bou şi o făclie atârnă de un arbore, pe când leul se' repede spre scorpion; vd. ibidem, fig. 408, p. 453, leul cu capul de bou în gură, gravat pe onyx. 266 [267] mente funerare, unde figurau ca simbol al speranţei şi al nemuririi, ca şi Attis, ale cărui atribute erau 95). 14) Incheiem seria monumentelor funerare figurate din Drubeta cu marele monument funerar al familiei Iulius Herculanus 96). Este un paralelipiped dreptunghiular, din piatră de calcar, cu dimensiunile 1.85 înălţime, 0.65 lăţime, 0.61 adâncime. Părţile laterale şi spatele sunt 'nu­ mai netezite. Faţa cu inscripţlunea imită faţada unui templu (aedicu�a). Fig. 34. - Mormântul din Str. Decebal. Cămpul inscrlpţiunei este încadrat lateral de două colonete cu baza ri­ dicată (pe una este săpat sfârşitul inscripţiei : F), cu capiteluri inalte, ornate cu frunze reduse de acant ; deasupra şi dedesuptul acestui câmp câte o cornişe profilată; pe cea de sus se înalţă frontonul, omamental, la mijloc cu un disc de sub care pleacă spre colţuri frunze stilizate. Intre laturile frontonului şi colţurile monumentului avem câte un cior­ chine între două frunze stilizate şi câte trei foi de palmier. Al. Bărcăcllă, 95) P. Decharme, art. Cybele, în dict. S6IgUo, pag. 1685 şi 1688. In ceeace priveşte locul ce ocupă para de pin la monumentele din Dacia superior, vd. Gr, Florescu, o. c. fig. 41, 43, 53, 57. 96) C. 1. L. rr, 1583=8018. 267 [268] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i ObTCHIA PObRbORISTICA � · � • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Obiceiuri dela nuntă De la cele trei ursători, omului îi e dat să se usoare sau nu, căci una îl ursază cum să trăiască, alta cum să se 'usoare şi alta cum să moară. Când băiatului i-a venit sorocul, bobeşte fata, sau i-o spune altul: o rudă, un prieten, un sătean etc. Dacă Ibăiatul a cunoscut fata şi au făcut dragoste, ·cu atât mai bine, că-şi cunosc su­ fletul unul la altul. Infine băiatul trimite împeţit pe părinţi sau alţi oameni cunoscuţi. Aceştia, primeniţi, se duc la părinţii felii. Acolo, după binete, cei veniţi Întreabă: ,,- Nu ne 'ntrebaţi la ce venirăm 'i" - Poi Vom întrebă dacă ni-ţi spune! - Apoi noi am aflat că< aveţi o floare mirositoare, şi nu care cumva am putea-o rupe din rădăcină, să se prindă şi la noi În grădină? - Să 'ncercăm, dacă aţi- fi în stare s'o scoateţi şi s'o presă­ diţi, ca să nu se .păliască! Copacul nu se poate răteză dintrodată. Dumnia-voastră vreţi să tăiaţi copacul dintrodată sau de mai multe ori? Se dă apoi vorba deadreptul şi 'ncep discuţiile asupra averii fetii şi a băiatului. Nu se dă rezultatul acum, ci li-se spune: "Să mai veniţi, căci să ne mai gândim şi noi, să luăm .de vorbă şi cu fata şi să vie şi băiatul să se vadă lf,U fata de se plac ori nu", In altă seară vin cu băiatul, când iau şi o sticlă cu .ţuică îndulcită. Acum, după ce vorbesc mai multe, întreabă pe băiat: "Noi ce să zicem? Să Vedem. dacă vă place vouă unul de altul?" Acum băiatul cu fata iasă În ogeac sau În tindă şi acolo se vor­ besc, apoi vin in casă. Chiar dacă ei s'au înţeles, fata nu poate zice dintr'o dată: "Da", ci: "Ce-o zice tata şi mama" - dar cu, !�ura moale. De li-e drag unuia ele altul stau mai mult; dacă 'nu, nici nu se alătura unul lle altul. l nsf'ârşil de se face târgui, .beau ou loiii din tuica adusă şi părinţii şi fata; dacă nu, nu beau, ci spun îrnpe­ ţiloritor : "Nu vă refuzăm, dar nu-i gala fata cu rostul: pături, .că­ pătâie, ciorapi, pcşchiro, etc." Dacă se 'plac tuturor, se fixează ziua. când vin "cătători de casă", ca să vadă şi părinţii feţii rostul băiatului. Aci stau la maâă, se sfătuiesc şi la plecare părinţii fetii spun că rămâne să vie băiatul din nou, să-le-dea "toată vorba", sau, le trimite 'ple un om. Băiatul] când vine, hotărăşte şi ziua logodnei. Părinţii. băiatului fac @ăteală pentru un număr de atâţia oa­ meni, cât pofteşte. şi ai feti� tot aşa. Petrecerea se face la părinţii 268 [269] fetii. 1'0\1 stau (la' masă, afară. de băiat şi fată, cari iau ma, a Imprcună în altă cameră şi'n lipsa acesteia Într'o pivniţă, mâncând arnân­ doi dintr'o strachină şi numai cu o lingură. După ce au mâncat, fata pune la gâtuI băiatului peşchirul, iar băiatul îi dă un obiect: lanţ, galbeni, inel, bani sau altceva, după starea băiatului. Mesenii plătesc, şi banii Îi ia logodnica. Se stabileşte lJ urita. Se duc la primărie şi "declară hârfiile" ­ "bagă hârtiile". Până 'n nuntă logodnicii se duc "de-a târgu" şi cumpar-a: rochie, pantofi, batisle, legături, aI'nigi şi tot ce are nevoie pentru lucrurile logodnicii, iar pe de altă parte părinţii şi băiatul se pre­ parii "din gros" de nuntă: vin, ţuică, un bou, orătenii şi "eate şi mai câte". Se tocmesc alergătorii, bucătarul şi chelarul, cari nu iau plată, şi se arvunesc Iăutarii : "clărăn1şti" sau "ţigani" cu "lău­ tele". Logodnicii duc plocon la naşi: asme de pâine, purcel, cocoş viu, vin, ţuică şi-l vestesc despre nuntă, ,.E păcat, însă, dacă-ţi laşi naşul de maştină 'şi te duci la altul nou"]. .. Nunta începe de Sâmbătă seara. Lăutari! vin cântând, pc la ora 2 �. rn. Seara cumnatul de mână, cu un lăutar sau mai mulţi, pofteşte pe-ai cu căruţele, Neamurile din satele vecine, tot Sâll1- bătă se poftesc, Iau masa căruţaşii şi 'ncepe jocul până noaptea târziu, La mireasă - Sâmbătă seara - tinerimea, cu lăutari, se duc "să umple căpătâile la paie". Cumnatul de mână al miresii, cu urciorul cu ţuidîj,dă la toţi de se 'ntâlnesc, pe când mireasa le sărută mâua. La paie, după ce s'au umplut căpătâile, se fac grămadă şi se face hora În jurul lor. Acasă se pun iarăşi căpătâile în mijlocul "bătăturii" şi se joacă În jurul lor şi apoi se face pomul din o cracă de brad, 'panglici de hârtie, belea, etc" de către trei fele şi trei băieţi cu părinţii arnândoi În viaţă. Pomul se!ine cu coada într'un pahar de vin, iar fetele cântă, de fac pe mireasă să plângă: "Infloriţi flori, înflori ţi; Că mie nu-mi trebuiţi. Mie când Îmi trebuiaţi, Voi şedeaţi �i nu 'nfloriaţi. Şi 'nfloriţi de umpleţi culmea, Că mie mi-s'a 'nchis lumea. Şi 'nfloriţi de staţi pereche, Căci mi-am luat dragul din fele Şi mi-l-am dus la neveste. Astăzi sun t CL! fe tele, Mâine cu nevestele, Pe vatră cu babele. (Auzit la Florica Polască ) şi altele., După ce au făcut pomul, unul elin flăcăi joacă ln vcurte cu el Înainte de trei ori, apoi îl duc în casă, In pom se mai pune un măir, o batistă elco Dimineaţa, o : fată cu părinţi pieptenă pe mireasă şi pleacă, "s'o adape", adică ia o cantă pe resteu şi-un peşchir şi mergel cu cumnatul de mână, cu lăutari, fete şi băieţi, la fântână, Acolo 269 [270] . i li 1 • , , scoate trei "ciuturi" (găleţi ) de ap,ă şi toarnă in cantă. Mlreasa stro­ peşte cu busuioc spre răsărit, apus, m.-noapte şi m.-zi, iar cei­ lalţi joacă în jurul bunaruJui. Apoi "dă brânci căutii" cu picio­ rul şi se umple din nou şi pleacă spre casă. Pe drum se fac pauze, se lasă canta jos, iar fetele care vor să se mărite îndată se aşează pe caută. Iacă nuntaşii! Apa din caută se păstrează. Pomul este suit În cel mai înalt copac sau într'o păleaţă inaltă şi unsă cu gră­ sime. Cine are curajul să-se suie la pom, ia batista cu bani din el şi mărul. Dar se 'ntâmplă ca toată nunta să stea pe loc 2-3 ore, când nu iPOt IU�l pomul. Când s'arată nuntaşii, se 'nchid porţile bine, După mai multe rugăminţi sunt liberi. Prind hora. Câţiva vor să fure cauta, însă mireasa, mai şmecheră, le-a toarnă in cap. Hazul e mare. Se pune masa la nuntaşi. Naşa cu cumnata de mână sovonesc mireasu, pe când lăutarii cântă, să crape coardele şi inima miresii. Cumnaţii de mână - sunt eloi: unul al ginerelui şi unul al miresii - îşi schimbă cununile �i ploşci le cu ţuică. Cumnatul ele mână al ginerelui lJredă ploconul chelnerului miresei: găină friptă, cinci asme de pâine, o sticlă cu ţuică şi-un praz verde. După ce au gătit mireasa, ea sărută mâna nasii �i a cumualci de mână şi pe fete pe faţă. Mireasa, însoţită de cumnatul de mână (ÎH COlJlllJ1Cl Hinova-Mehcdinţi se zice "st[lrceaIă" la cumnatul de mână) şi lautarii merg de prinel pe,;chirul, cu care a fost adăpat. pe după gâtul ginerelui şi-i sărută mâna şi la toţi mesenii. Apoi dă nasului o "floar.e de betea", iar acesta îi dă bani. Mireasa merge În casă, iar mesenii merg şi-i scot bagajul afară. Ginerile merge In, soacră şi-i rupe chetoarea de la cojocul pe care i-I'a cumpărat, iar aceasta îi dă şi ea un peşchir. Apoi viu iertăciunile : Se aşează în mijlocul bătături! o ptt­ tură, pe ea căpătâie, unde sta socrul . şi soacra, iar in Iata lor stau În genunchi ginerile şi mireasa, el �lnll1ai in genunchiul drept, iar ea de amândoi genunchii. U n'ul elin lăutari sau nuntaşi spune iertăciunile : "Ascultaţi Dvs., cinstiţi şi socri mari, puţiuile mele cu­ vinte ele rugăminte, de se roagă' fiica d v. Se roagă cu smerenie, să-i da ii blagovcstcnie ; Se roagă cu plecăciune, să-i daţi iertăciune, că marele şi puternicul Dumnezeu Luni, întâia zi, a făcut cerul şi părnântul ; Marţi, l-a 'mpodobil cu soarele şi luna; Mercuri, l-a '\11- podobit cu luceferii si st'elilc mari si cu toate ce sân l îu lrânsul : 'i J ' Joi, a 'Lăcut Dumnez·eu IJ:C strămoşul nustru Adam şi i-a rupt o coastă din stânga sa şi . a facut pe strămoaşa Eva, după chip şi asemănarea sIinţiei-sale.. Sculându-se Adam, elin somn, s'a spc­ riat şi a strigat eu glas Latc: - "Ce cste asta., Doamne?" Domnul i-a răspuns: - "Nu te sp\�rEl Aclame. că aceasta este cu O�lSe[.O din oasele tale şi cu carnea \lin carnea ta şi se va chema ţie şoţie"! Şi l-a cuv.3.nlat Dumnczeu s� se 'mll1ulţească ca stelile ceriulni, ea iarba parnfll1tului, ca Îl'llllzele coclrlllui, şi ca nisipul mării. Mull·i cr.escudî şi .se 'mrnulţiră, pân.ă veni timpul şi aceşti doi tineri. cape stau cu geuullchii plecaţi, Cll feţele ruşinute, ca să-i bin0.C"li- 270 [271] vântaţi cum o binccuvânlat "ăl-de-sus" pc Adam şi Eva şi cum a binecuvântat pe Aron de i-a 'uf'runzit toiagul in mână, uscat de nouăzeci ,şi nouă de ani şi după cum a binecuvântat pe cei 12 patriarchi, de le-iru iu lrunz.it cununile pe capetele lor. Să-i iertaţi şi să-i biuecuvăntaţi ca feciorul şi tecioara să lase P'� tatăl lor şi 'p,e mama Ior, şi vor fi amâncloi un .trup şi-un suflet. Să-i iertaţi să-i hiuecuvântaţi! Iertaţi să fie de la noi şi de la Dumnezău, dela nunul cel mare. Un bacşiş de la cinstita mireasă, că-i foarte Irumoasă: o batistă de mă lasă. Şi un pahar cu vin, c'aşa-i de la Cristos. Amin. La mulţi ani!" {Auzit 'Întocmai la frigornistul G. Palască, din satul Marman-Mehedinţi ). Când s'a terminat iertăciunile, tinerii sărută mâna părinţilor celor păgubaşi şi pleacă la căruţe: într'una .nasul cu ginerile şi În alta mireasa cu naşa. La sui rea miresii În căruţă, cumnata de . mână îi frânge o azirnă în patru şi-o aruncă în lături, după -ce a turnat I şi un păhăruţ de vin. Cine ia aceste bucăţi de pâine, le ia când merge la târg cu vre-o vită, căci: "Cum se uită lumea la mireasă, aşa se uită la dobitocul de vânzare". Merg la biserică. Când intră înăuntru, mireasa care llU vrea să facă copiii, pune palma in prăgarul uşii de sus. Mireasa se cu­ nună cu un măr, un briciu cu prăsele de os şi un inel la brâu. Mărul apoi îl mănâncă cu ginerile, pentru a fi în casă nouă Iră�ie. Când se cunună, mireasa dacă va călca pe ginere pe picior, ea are să fie mai mare În casă. După ce s'au cununat, iasă din biserică, aşa cum au dănţuit şi plrind o horă În faţa bisericii şi pleacă acasă. Pe drum, femeile . . îi întâmpină cu cănţile pline cu apă, unde nuntaşii le aruncă bani. Soacra primeşte vpe ginere cu o azimă şi-un pahar ele vin, iar pe mireasă, cu o masă mică, rotată, pe care este o faţă de masă, un pahar de vin. Mireasa se suie pe masă, apoi socru şi soacra cea căştigată o învârtesc de trei ori; a treia oară mireasa răstoarnă paharul cu vin şi merge în casă. Se rânduesc la masă - mai multe mese în şir,ln curte -, naşul ;:ill' capul mesei şi apoi ceilalţi. Se 'ncepe cu mâncarca şi băutura, pe când Iăularii cântă. Când s'a ajuns la friptură, se aă darul. Cumnatul de unână trece la fiecaire cu o farfurie, pentru a strânge darul. Intâiu mir-easa dăruieşte pe naş cu prosop, perină, ciorapi şi altele, iar pe nuntaşi (;[1 'peşchir« si pe femei cu legături. Incep cu darul) ce se ia de la naş. Cumnatul s�ne toboşarului 'câtă sumă a dat naşul, iar acela str'igă În gura mare: .Avern a mulţumi de la d l. naş de lei .... mult, 111 uit Sti dea Dumnezeu"! Şi-aşa de la fiecare. După ce s'au sculat dela masă începe jocul. Seara se ia floarea ginerelui şi a miresei. Noaptea ginerele. şi mireasa nu vor dormi, căci le ia Dumnezeu norocul. Târziu noaptea jocul conteneşte. A doua zi de dimineaţă Iăularii încep "zorile". Aceasta esle zina "cuscrilor". Iar începe petrecerea. Acum păriuţii miresii şi alţi invita�i. ,.\Iireasa se doseşle. Ei o cRută, şi când o găsesc s'a­ şcaz�i iar masa. Mireasa şi ginerele servesc la masă, căci aler'gătorii 271 [272] Comunicate de Iosif N. Dumltrescu-Blstriţa- il de la nuntă sunt la masă. Când ajunge la friptură, dă darul socri­ lor, adică: peşchir şicămaş:ă, apoi dă la neamurile ei. La masă, mesenii fac mortşcă: o coaptă Înfiptă îillr'o tapă de lemn şi-o pune Într'o strachină cu apă, unde mai pune ardei, piper, baligă: de vacă, oţet. Ceapa e crestată şi fiecare înfige în ea, câte un gologan şi 'ncepe să'nvârtească până se complectează ceapa cu bani. Strachina cu tot se dă lăutarilor. Lăutarii arată scamatorii ce fac tinerii şi socrii. Ei trebuie să bea apa aceia, dacă vor să ia banii. Apoi începe jocul. La JOC atârnă la spatele cuscrilor cozi din tren ţe cojoace. etc. Şi se termillă seara târziu, când pleacă fie­ care ,pe la casele lor. Din satul Valca-Copcii - Mehed., şi spus de femeia Petria D, Pupăză. •••••••••••• l' } I II. , ' Obiceiuri şi credinţe dela ţară, din Oltenia 1) 272 De Paşti (Floriile, săptămâna palimilor, paşlile)- E dumincca Floriilor. In fiecare casă găseşti curat, dercte­ cat, văruit din proaspăt. Orice bun creştin se scoală de .iimineaţă, se îmbracă de sărbătoare şi merge la biserică să se s-p!ovedească preotului. căci mare e răul să-i apuce SI. Sărbători încărcaţi de păcate. Şi se şi cade ca, după o postire de 6 săptămâni dela săp­ tămâna albă, să meargă la preot să se deslege. Dela biserică se Întorc Cll ramuri de salcie verzi, sfinţite de prnot. Aceste ,,ramuri se păstrează la icoană şi sunt întrebuinţate pentru alinare a dorului de urechi: când îi dor şalele vara, dau cu ele pela şale; când sunt nori negri, cari prevestesc furtună si grindi'lJă. le fac cerc si se uită prin el, ca să gonească Dumnez�u n01'ut şi să-i scape de' primejdie. Intorsi acasă, fac o masă mare cu peşte, care În acea zi de post e deslegat de Sf. biserică, Apoi 'ncepe săptărnâna patimilor. Miercuri seara începe denia, la biserică, unde merg bărbaţi şi femei mai În vârstă. Tot În acea seară, pentru a prevesti Joimarul (Joia mare), copiii, în grupuri, zâng,ăbin!d clopote, umblă din casă 'n casă cu I oitnâricu. Pentru a da de vest-e gospodarilor,. spun În gura .mare, În zăngănitul clopotelor, 'următoarele cuvinte: "Câţi, câţi, torsei câlţii, Două ouă [n con deetu Puse b\n-e 'Il cobilete". Ei sunt întâmpinaţi !de\-ai casei, cari le dau ouă, nuci, covrigi. .. Joi dimineaţa, se mer�3 la biserică, cu colaci şi diferite mân­ cări de 'Post, ca să vadă şi morţii că cei vii au postit. 1) Urmare din numărul trecut 59 - 60, p. 93. i, ! 1 I Iii ,1. l [273] şi Iete Împart Vineri gospodinele roşesc ouăle. Le Încondce frumos cu di­ ferite chipnrl şi forme, denumind-o această zi: "Vinerea ouălor", Vineri seara se merge la denie. De-astădată merg şi copii de şcoală, băieţi şi fete, şi cântă prohodul. La ora 12 noaptea se face slujba îmmormântării. Preotul trece la uşa bisericii ţinând icoana: cn Domnul Christos, el de o parte şi cântăreţul de cealaltă, pe sub care trec cu lumânările aprinse toţi cei din biserică. După aceea preotul cu icoana, urmat de cântăreţt şi toţi ceilalţi credincioşi, cu Iumânăi-ile aprinse dau ocol bisericii de 3 ori. In acest timp câl1tăreţulcântă "Sfinte Dumnezeule", oprindu-se cu toţii de <1 ori: de 2 ori Într'o parte şi alta a altarului şi lde 2 ori În dreptul stra­ nelor, unde 'preotul rosteşte câte o ectenie 1). In urmă, toţi, cu lumânările aprinse, pornesc spre cimitir, unde tărnâe morţii, ina­ poiridu-se după aceea acasă, tot cu luruânări le aprinse (dacă e timpul frumos, căci de e vân t le stinge ) şi-i dau ocol de trei' ori, spue a fi ferită de duhuri rele. Lurnânarea se păstrează, pentru a se Îmbrăca la lumina ci flăcăii şi fetele mari, când se duc la horă. Sâmbătă dimineaţa copiii mici, premeniţi cu ce au mai bun, sunt duşi de mamele lor la biserică, 'Pentru a fi grijiţi. După a­ ceea copiii chiar rU1[cep a ciocni ouă roşii. Sâmbătă seara e denia învierii. La ora 12 noaptea preotul vine la biserică, unde găseşte Întuneric (sunt aprinse numai câ­ teva lumânări), se Îmbracă În odăjdii şi iese din altar cu o lumânare aprinsă. Inainte de-a apărea preotul, cântăreţul cantă canonul în­ vierii. Preotul le zice: "Christos a Înviat" şi i se răspunde cu ".ade­ vărat a Înviat", apoi le spune: veniţi de luaţi lumină". Aprind cu toţii lumânările dintra preotului şi ies din biserică. Se citeşte evanghelia, preotul rosteşte- eclenia cea mare, Se cântă i.Christos a Înviat", apoi cântând canonul Învierii intră 'Un biserică, unde se continuă slujba, care se termină pela ora 3 dinspre ziuă; cei cari sunt la denie iau .paşti şi pleacă acasă. Duminecă dimineaţa se !\>duc cei mari la biserică, pentru a lua paşti. Cari sunt mai săraci, fiind Îmbrăcaţi În haine mai vechi, se duc cu noaptea 'n cap, pe când cei cu dare de mână se duo mai târziu, pentru a fi .văzuţi cu ,:;toleturi" noi -îmbrăcate. Apoi Încep' ('lI. loţij 8 ciocni ouă roşii. La întâlnire nu se mai spune bună. ziua, ci "Christos a înviat", la care se răspunde prin "adevărat a Înviat". Prima zi de Paşti se petrece În familie, cu : toţi ai casei. A doua zi se duc ginerii la soacre cu plocon, unde se petrece pânî1. noaptea târziu. 1 n fiecare .zi de Paşti, d llpă masă. se face horă ruare; la care vine toată lumea din sat. A. doua zi de Paşti, familiile cărora le-au murit flăcăi mari plătesc Iăutarului să le cântc câte-o horă, iar ei celor cari joacă: ouă, cozonaci. vin ... 1) ectenie = rugăciune prin care preotul roagă pe bunul D-zeu, să ferească de rele capetele Încoronate şi pe credincioşi. 273 [274] 274 Joia Poparudelor A treia joi din Paşti este joia Paparudelor. In această zi, mai ales dacă este secetă, de nu plouă, se for­ mează din ţigăncnşe Între 10-15 ani cete, care conduse de câte-o ţigancă mai bătrână, umblă prin sat şi joacă pela casele locuito­ rilor. Ele umblă în pielea goală; numai din brâu În jos se '�n-. velesc cu câte-o cingătoare pe care sunt înşiraţi bozi verzi. Mer. gârid pe uliţele satului, se tocmesc cu gospodinele care voesc să le joace, şi În schimbul unui blid cu mălai Încep jocul, zicând pe-o melodie stricată: Paparudă rudă 1 eşi aiar de-o udă Cu găleata lea-ta Peste toată cea-ta, Cu ciuhărul bărul Peste tol ogoru 1, Dă-ne Doamne cheile Să deschidem ploile, Să 'ude ogoarele Ca să crească grânele Să facă colaci Să dea la săraci. Paparudă ru-dă Vino de mă u-dă Cu găleata rasă, Ploile se varsă Ca să cază ploile Cu găleţile Să 'n verzească ierburile Şi să crească holdele Să umple hambarele. sau: In tot timpul jocului gospodinele aruncă apă pe ele, cu gă­ leata, ca să sloboadă Dumnezeu ploile. De ajunul Crăciunului. Cum încep cocoşii s'o îndeşească cu cântatul - semn că se apropie de ziuă - tatăl se scoală şi, după cum e obiceiul ca fiecare gospodar În dimineaţa de ajun să aducă PIui spre a avea belşug În gospodărie, fără să vorbească iese afară. Aci ia nişte lemne, mai ales crengi se obişnuesc, şi .intră cu ele în mână, spunând "bu115 dimineaţa" celor dinăuntru. I se răspunde de către toţi În cor cu "bună dimineaţa lui ajun". Câte un copil mai mic, Îngân� şi el - bună dimineaţa -­ rămas stingher, îndemnat de ceilalţi cari nu-şi mai găsesc astâm păr În aşternut. Tatăl incepe să frângă crengi şi să pună pe vatră 01' în maşină, dând explicaţia fiecărei bucăţi îrântă prin denumirea: pui, 'raţe, gâşte, curei, purcel, viţei,care de gnlu, care de porumb, sănătate, bogătale că-i mai bună decât toate. Apoi vine rândul mamei, pe care obiceiul o obligă să facă la fel. Copiii. stau ca pe ghimpi În culcuş, zi când şi ei În g:\lld cele spuse de tatăl ,'li mama, ca să zidi şi oei la fel. Şi aşa fiecare când se scoală trece ,prin acest c­ xamen ele plăcute bucurii, sperârid ca pe vară să aibă dela bunul Dumnezeu belşug în toate ale gospodăriei. De Crăciun, In noaptea de Crăciun tot bunul creştin doarme cu candela sau lampa aprinsă, În semn că s'a născut Domnul Chris­ tos. şi odată cu venire,;\ pe lume trebue să gliisească lumină in orice colibă. . De I cum trece de \ cumpăna nopţii, copiii se deşteaptă unul pe altul, de nu mai au loc În culcuş. mai ales că au şi lumina a­ prinsă. Mama, mai de voe mai de nevoe, se scoală rsă le facă f I [275] [acul. Nu-i vorbă, ca I1l fiecare dimineaţă le făcea femeia focul, dar de, dimineaţa de Crăciun are par'că ceva mai mult ca in .alte dimineţi. Şi apoi a'u şi .dreptul, că de 6 săptămâni n'au mâncat de dulce: îi speria mama oă .Jae popa limba", Acum nici nu se încălzeşte bine În odae şi sunt toţi îmbrăcaţi, Încălţaţi, gata parcă pentru cine ştie ce treabă mare. Cei mari sunt oarecum mai as­ tâmpăraţi, căci ştiu regula, cum trebuesc respectate obiceiurile. Cei mici ţi>plă cât îi ia gura .carne şi cartaboşi" . Mama, ca bună creş­ tină, cun} a obişnuit dela tata moşu, trece la ogeac, ia crucea şi-i pune pe fiecare să se închine şi să pupe SI. cruce, La câte unul mai mic îi dă să pupe alt obiect prin negură, ca sa facă haz la ceilalţi. După aceea, pe o masă În mijlocul odăii începe să le aducă de-ale mâncării. Potrivit obiceiului moştenit, masa se începe cu câte o bucăţică de carne friptă de vrabie - pe care vrabie lata sau copiii au avut grijă s'o prindă din vreme ta copca paelor sau îu torişte 2) - cu laţuri - aceasta pen Iru ca toată vara să fie uşori ca vrabia. Apoi li se dă câte-o bucăţică de şorici din fruntea porcului, ca să fie de frun te la în văţătură si la toate trebile, apoi ficat, maţe, carne, - după cam, sătui, se pun pe sbeg, ele iau casa Îll sus, căci până la ziuă nu mai au voe dela mama să se culce. La ziuă li se 'Pune elin nou masa, mamele Împărţind colacii pentru cei morţi. Cei mai mari, a doua zi de Crăciun, În grupuri coliridă din casă 'IJ casă cu steaua, preferănd pe cei mai cu dare de mână, de unde sunt mai bine plătiţi. Cam cele de mai sus ar fi parte din principalele obiceiuri dela ţară, din Oltenia, care Încă se mai menţin. Gh, 1. Dumitru • •••••••••••• Descântec de dragoste Din pat de aur mă sculai, Şi m'au urât nevestele, Pe prag de argint căleai, M'au urât feţii La lină 1"lnlân& plecat, Şi m'au urât logofeţii, Pe potecă necălcată, M'au urât junii Pe rouă nescuturală, Şi m'au urât păunii. Poteca o călcai, Mai Cll vârtos şi cu f'oios - cutare- Roua o scutural. Care mi-e mie mai drag şi mai Toată dragostea o adun ai, frumos" In ,ăst vas non o băgai. Nu le teme, draga maicăi ! -- "Bună dimineaţa, lină Umlână!" - cutare '--, - Mulţumesc d-tale, fată frumoasă !"Că de mână dreaptă le-oi lua, - "Ba nu sunt frumoasă, In fântâna lui Iordan te-oi băga, Că m'au urât fetele, De toale dălăturile te-oi cura, 2) torişte = loc de momit păsările. 275 II!!! [276] 1 , t I : ! I L I l- I Ca roşeticul din [Jj·8\'ălie". - "Lină fântână, Cum trage lumea şi ţara la line, Aşa să tragă lumea la mine. Mai cu vârtos şi cu folos - cutare­ Că el mi-e mai drag şi mai frumos". Descântecul meu şi-al lui Dumnezeu, Al meu şi-al Maicii Domnului. Să mi-I treci pe funie. De-o Ii peste mare, Să mi-I treci pe sfoară. De-o fi '11 miii ţie, De-o fi la carte să scrie, De-o fi cioban Ia oi, etc. Să umbli după el să mÎ-I găseşti. Unde l-ai găsi, Unde kai dovedi, Cu ciocul să mi-I ciocneşti, Cu ghiarele să mi-I îngherăneşti " Cu aripile de foc să mi-I plesueşti. Să vie 'Prin păduri fără urât. Prin câini fără ciomag, SA vie din sat In sat, . Până Ia mine la sfat. Că-ţi dăruesc: De cină o găină, De prânz un ou cât un bou Ş,Î ele amiaz un cal breaz. \ � . De toale dătăturilc, De toate urâciunile, De toate făcăturile. Şi te-oi lăsa curată, luminată, Ca argintul stricurat, Ca steaua din cer, Ca roua din câmp, l-a calul hun din heruhclie, •••••••••••• Tu, ghilom nef'erecat, De când noi te-am cumpărat Şi'n casa noastră te-am băgat, Nici o slujbă nu ţi-am dat. Dar În astă seară mare Iti dau o slujbă tare: Să te faci un drac cu coarne. Nici ăl mic, nici ăl mijlociu, Ci-al mai mare Care face slujba mai tare .. Iute şi pripit, Tare de grăbit, Ca să mi-I aduci curând. Să umbli ţările Şi 'n lung şi 'n lat Şi la Tarigrad Şi la scrisul meu În sat, Care de ursători mi-e ursa], De Dumnezeu dat, ' De Maica Domnului indemnat. De-o fi peste Dunăre, Pe scrisă 1) Care ştie acest descântec, îl spune la fântână; care nu-l ştie, vine la o bă­ trână «vrăjitoare», şi aceasta, într'un vas în care se află nouăsprezece guri de apă, dintre care nouă luate dela fântână, iar alte nouă de acasă, «descântă- cele de mai sus, frământând apa cu un fir de busuioc şi cu unul de mătură. (Auzit dela Anica R. Potârnichie, de 78 ani, din Brădeşti-Dolj) Comunicat de Ioan S. Florea. Se dă cu vătraiul în foc, zicăndu-se: 1) Cules de Ion St. Florea, auzit dela bătrâna Anica R. Potârnichie, din Brădeşu-Dolj. 276 [277] •• a ••••••• � •••••• u •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • � HOTe ŞI COH1!HICFlRI i � . • • •••••••••••••••••••••••••••••••• UR.C •••••• a ••••••••••••••••••••••••••••• o "condică de întâmpIări" din veacul trecut. Sunt unele fapte din trecutul nostru apropiat, pentru care ne-am aştepta să gi'tsim un număr de izvoare nerative mult mai bogat decât pentru cele din epocile îndepărtate ale istoriei noastre. De fajpt, între data când se scriu ultimile cronici de ţară, şi aceea la care apar oei dintăi mernorialişti mo Ierni, se intercalează o epocă pentru care izvoarele acestea lipsesc aproape cu desăvârşire : vremea de idealism activa revoluţiei din r868. In genel'e, oamenii acestei generalii, aduşi să-şi caute în tre­ cut temelia ideologici lor naţionale, nu au găsit mai niciodată timp pentru autobiografii; ial' pe de altă parte, cum faptele nu şi le pu­ teau apăra în ţară, unde publicaţii de propagandă nu se pomenesc, ci înainte de toate la Paris, în faţa Europei dela care ,trebuia să vie noua alcătuire a lucrărilor, o epocă întreagă a fost lipsită (de informaţiape care o iaduc de pildă cronicarii tâzii Jin epoca mişcării lui Tudor Vladimirescu. J ar, dacă mai apoi, În mijlocul luptelor politice care au ur­ mat, vreunul din oamenii revolutiei din 1868 va încerca să facă un tablou al vremii de atunci, interesul ·ce-l va pune scriitorul va fi cu' totul altul decât cel al privitorului obiectiv. Ba lâng.ă oamenii an­ gajaţi în viata politică, vor fi şi unii care să creadă că pot găsi În amintirile tinereţii lor, justificarea unor pretenţii, foarte sentimen­ tale de altfel, - ca polcovnicul craiovean Solomon. care îşi scrie autobiogaafia. sperând 'c� i se va recunoaşte titlul de "Nacealnic al tuturor oştirilor româneşti" ce Iuptaseră cu 30 de ani înainte sub Ruşi, pc care un istoric contimporan îl dasegencraluluiMagheru. Se înţelege uşor că scrisă în astfel de conditiuni. op�ra pierde ,--lin Însemnătatea ei istorică. In această epocă a fost scrisă Condica de orice tntâm.plări a ingincrului MonastiriceaJlU din Craiova 1): un catastih de familie cum ,se cunosc mai multe. ÎlI care de obiceiu se treceau la un loc, pen­ tru tinere de minte, dale familiare şi reetc de doctorii sau bucate, pe lângă care se strecura uneori şi câte o Insemnare cu vag{� importantă istorică. Autorul catastihului acestuia Însă, a ţinut să facă din el în primul rând o condică de toate intămplările CUllOS­ cute ele el. şi de fapt a reuşit să dea ceva mai mult: condica sa e 1) Deşi condica are ca dată anul 1849, din text se vede a fi fost scrisă între 1833-1853. Se află în posesia nepoatei reposatului inginer Monastiriceann, D-na Mateescu din Craiova, căreia îi mulţumesc pentru bunăvoinţa de a mi-o fi pus la dispoziţie. 277 '';. [278] mai ales o oglindă vie a preocupărilor unui intelectual român din această epocă de frământată tranziţie. Şi iată dece: lângă însemnările care pot fi folosite ca material !infonnat�v, se mai găsesc o seamă de acte copiate da autorul. 'C011- dicei dupe original sau din rarile publicaţii ale vremei, care' dau măsura interesului partat de oamenii de atunci unor asemenea lucruri. Pe primele pagini, este transcris astfel "Testamentul lui Petrucel Mare, Impăratul Rusiei", care a circulat mult odinioară în manuscris; apoi pro­ clamaţia lui Tudor Vladimirescu dela 6 Februarie 1821 şi arzmah­ zarul acestuia către Poartă 1); hrisovul lui Matei Basarab pentru desrobirea mânăstirilor Închinate 2), într' o transcriere greşită, în care titulatura slavonă a Domnului JIU a fost tradusă cum trebuia; şi în sfârşit "scrisoarea după piatra ce-i deasupra uşii Sf. mânăstiri Bistriţa". Şi tot în rândul acestui material istoric, pe care autorul însemnărilor se vede a-l \ fi . avut în cinste, descoperindu-şi astfel preocupări oe erau ale multora în această epocă, trebuesc puse două notiţe, dintre care una priveşte autograful scris cu litere latine de Ilinca, 'fata lui Pătraşcu Vodă, în zapisul "rumânilor din satul Lazu, dat Panei Cărnăraş pentru Lazu" - publicat de d-I Stoica Nico­ laescu În ale sale Documente slavo-române; iar cea de a doua este o însemnare despre ruinele romane dela Severin, pe care o dau în Întregime: .Podul lui Traian peste Dunăre la Secerin., este de 15 picioare năltimea stâlpilor, 60 lăţimea podului şi [;35 stânjini Şerban Voda lunqut", Din notiţele istorice aduse' la sfârşitul unei "hronoloQ'ii" co­ piate elin vre-un calendar dupe vremuri, am ales tot ceeac� putea avea o importanţă documentară. Ca şi materialul copiat, ele ajută şi la înţelegerea autorului: simple îneernnări scurte de cele mai multi:' ori, devin adevărate naraţiuni atunci când subiectul se bucură .de in­ teresul acestuia. Revoluţia dela 1868, ca şi lupta pompierilor din Dealul Spirei, au astfel cele mai lungi descrieri; iar pasagiul cel mai frumos din toată condica, priveşte ÎRceputucile şcoalelor natio­ nale dela Bucureşti şi Iaşi. Importanta ce se vede a fi dat lucrurilor acestora, este de altfel caracteristica generală a vremii în care a trăit. <; Dau mai jos aceste Însemnări: o,La anul 7140 sau 1632, s'a inţrumusetai mănăstirea Brân­ cooeni de Matei VodlÎi, fii(i;d. zidită iar de neamul său. La ,J 699, s'a zidit de isnoaiă de Cottstaniin Vodă. La. anul 7157, s'a aflat Scaunul Domnesc la Brâncooeni, Domn fV1ind Matei Vod.:'i. Basarab. Găsit inir'un hrisoo al Caraulei III anul acesta 1833, Iunie 20. La 1650, pr'in(ul Mate!i Basarab a tradus iniâiaşi dală căriile 1'llmâne�t� pe :'u::lânie, iipâri�cl praoila sfin(i:or părinţi şi biblia în oraşul T'ârqori fu. \, 1) Cu mici deosebiri faţă de Idan Dârzeanu IN. Iorga, Izvoarele contirnpo­ rane asupra mişcării lui Tudor Vladimirescu p. 6-8 . 2) Publicat întâi în Uricariul, V. p. 317-336. 278 [279] , f La 71 ()9 sau i 688, a început domnia lui Constantin Vodiii Brăncooeanul. La 1806, a pribeqit în Rusia lpsilant Vodă. La 1806, Noemorie 30, au venit oştirile rusesti în Principa­ turi, de, au izgonit pe Turci. La 1807, Martie 2, au inpresurai Ruşii Giurqiul. La 1808, Martie 18, a dat răpadă şi a fost un ger aşa de mare incât a inqhetat Dunărea, IX care au trecut Rusii cu ariileria, c�e au luat Oreooa. Da 1810 sr face seminar la şcoaM, în laşi. Un transilvănean. Petru Maer (sic), desqroapă istoria României; Dimitrie Tichindeal, preot, bale oiiia şi superstitia în fabule morale. Gheorghe Lasăr, transilvănean din satul IAvrig, născut !!­ f.1,roape de Ol�, el întCd aţâ{fi, scânteia învăţăturii de ştiinţe în Hu­ mânia la 1817, şi mutarea din via(iii i-a fost la 1823, iar la urma sa,undJe �i vzace iărâsui la biserica din Avrig, lângă; drumul cel mare al Sibiului. La 1812 pleacă Ruşii. La 1821, S1C răzvrătesc Principaturile de J peilani şi Tudor: La 1821, Mai 15, vi:n oştirile turceşti în Principaturi, ele au gonit pe răeorăttoiri. Da 1821, August 7, uciderea Bim basei Sava ele Turci. La 1822, Septemorie 15, se deşartă Principcturrile de oşti­ riie turceşti. La 1822, Septemorie 2/1, Mana!ii fac răzvrătire în Bucureşti ş� vinle Domn. Griqorie D. Ghica. La 1823, Apri[j,e 23, arde Podul Beiliculai in Bucureşti. La anul 18291, pe c!ÎJnflJ se afl'tlu Muscalii ceniii aicea în (ar4 a 1l1JCif1put a scoale timpul nişte ghimpi ce-i zice şi dracilă! sau spini� IJWY? p:âTljă acilea n'au mai [ost. Tot inir'aceasiă vreme au început a muri gâşve, raţe, gă,ini şi curei. Aceste boale n'au mai fost până acdea în ţară. 1833, Mdiu 18, noapcea la lţ ceasuri, arde piata dela Bărăiie, La lulie. 20 (?), în vremea ocupaţiei principatului Moldaviei CM Tw"c�, arde laşu 'de tol, ou toale documentllrile curţii domneşt�. Anul 1845, af:lându-mii, ou ridicarea planului la moşiet Mol­ doveni, în luna lui 8eptemvrie, când atuncea secerau oamenii oarze, al doitoo. două rosturi. Anul 1848, fumle in nouă, s'a început revoluţia in (ară, fiind in f;nzntea 101' ca parte preo(,easoă Popa Şopcă din Celei, Maior Tel, miad şi Golescu, adunându-se la moşia lslaw, /lnde se afla cu roata !Vae Pfieşoiianu. De aci aa plecat, inprellnă cu roala de sol­ tAa(i şi eu câ(.iva elin să,teni, pe marginea Dunării prin sate, până la s,alul Cefei, striqând: "Ura, să; tr.ăioscă Liberlater!, Egalitatea, Po­ porul! RO/nân! Săriti fraţilor clllQ(,ii, că de aicea înainte n'o să moi daţi clacii, iobăgie (?), rerbărit şi altele, piinii o să inpir(im; pământ. CLd totii urCl: .. sii trăiască Poporul Român!" De aicea a plecat multime de oameni cu steaguri în mâini, [f./}a,nd/ cu .dân�ii puşti, Wn �i şi coase, şi ajungând în ora�Lll Cam nal i '1 10 279 [280] - I unde urdiidu-se cu d-l Gheorghe Jl1 aqhieru, cel oare se afla cârmui­ tor Ia judetul Romanaţi, care odunându-şi şi el dorobanţi din ju­ âJeţld ae auea, ş'i cu câţiva din orăşanii caracoleni, care [ăcăndu-se o w1upă, deetul de mare, a;u pornit proclamatii prin judete. Tot în- tr'aceostă «zif, •. a \.isbucnIt revoluţia şi în Bucureşti, prin (�7te căpetenii': [Ii d-nii C. Rosii şi Boliniineanu. Din Cana,cal 'aii pornit :în oraşul Craiova ieşirulu-le Înainte \ din orăşeni şi inpreunândn-se cu aceştia până au început CI mergf! 1 pie stră�ile Craiocei strigând: "Ura, să trăiască Poporul Român!", .. pornindu-şi de aci proclamaiii. Nu mult după aceia au căzui 1). La 'anul' 18[18 Sepiemorie, au venit Muscalii în {.ariţ, când tol în- i tr acest an, Sepmtemorie 15, au venit şi Turcii în Bucureşti, şi bâtându-se cu »reo sută pompieri, s'au prăpădit dintr'ânşii ca vreo mie şi mai bine, . , inpreună si c'iui general numit Kerim. Pasa, iar din pomţneri s'au �)răpăd:it ca ba 30, luând. ş,i două tunuri dela Turci, [iindcă, când twi pus tunurile în ei, ei s'au pitit la pământ şi apoi de grab s'au sculat şi au nlăvăl:it asupra Turcilor, scoiându-i de pe la tunuri, le aii irulreptat cu a�e lor tunuri intr'insli, prâpădinr1 numita mulliune ele mai sus. Anul 1853, Iulie, avenit Prinţul Gorceako» în priniipoie cu oştinep rusă şi cu 5 generali, cari trecând Ohul, au venit .in Caracal Ş:q au stai 3 săptămâni; de aci au mers la Craiova, dela Craiova alu mer« la Calafiat unde şi-au aşezat laqările pe tordele (?) Calaţc­ lu'lu'i, la satele elin preţur, şi în ziua de Boboiează, 011 eşit din Ca­ laţo: 18 mii de 'Tu;rci, Icare lovindu�se la satu.l Cetate, unde s'a fftiCUt un ră,sboiu sângeros" învingânsl.l-se Turcii (care) s'au ira" la fortăNj(ele lor, ce le aveau la Calafat, luând Ruş'iSi dela ,ei vreo trei tu.:/l)wri. In urma acestui râsb'oiu, s'au mai fă!cut mici atacuri, când dJupâ aceasta a ven:it Prinţul Go/'ciacov, care a tras în satul Băi­ leşti,' şi oercetând pozitia locului, cum se tClf�ăi, ca să ia, Calafalul din �nâna Turdilor, înSiă nu se pubea, fiind bine Înarmat şi Întărit cu f,orMre!e şi baterii. Nil mult dupe aceas,ia all p!'ecat la Bucureşti, lă­ St"tlna ca când va veni a lui porunciăJ sli':lp, o urmeze. După aceasta s' [/ reUras toată oştirea rusă la Craiova, puind Jiul grani!ă, arzând toate podw'i�e plutitoaJ':e. Nu mult după aceasta s'au retras la Caracal, unde CIt' tr, se sbate şi par'că ar vrea să spargă crusta cărnii ce-I robeşte; câteodată, abia mascate subt înveliş subţire de trup, suflete-torţe se aprind să lumineze intunecimile. In orcare din paginile acestea, intenţiunea operei de artă pare a lipsi, volumul însemnând în­ suşi un fel de profesiune de credinţă, o mărturisire de credinţă fără osten­ taţie, nici poză, nici procedeu literar. Sinceritatea scriitorului este evidentă; e aproape un act de curaj pentru vremea noastră de blazare, indiferenţă şi uneori cinism. Creaţiuni de o pu­ ritate spirituală ca acea din schiţa ce a dat numele volumului, sau din .Pro­ fesorul de vioară", or Costin din. "Eu nu rabd, ci primesc" se întâlnesc rar într'o literatură, sunt adevărate bucăţi de antologie. A pune probleme de conştiinţă rellgioasă, a le discuta dog­ matic şi a le prezenta într'o armatură de sistem pedagogic, ar fi simple e­ xersiţii de retorică stearpă; a prezenta cu simplitate suflete umile in îrnpre­ jurări fireşti, sugestive, a le descoase gândurile tot aşa de simple caşi ele şi a le înfăţişa gesturile şi faptele în desfăşurarea logică a spiritualităţil lor, eliberate de tot lestul cu care ne în­ greunează mersul civilizaţia, viaţa de societate şi convenţionalismul el, ­ iată o taină pe care numai arta spri­ jinită pe credinţă o poate realiza. Su­ fletului de bun creştin al' d-lui Alex. Lascarov - Moldovan să-i .mulţurnirn pentru "Casa din pădure'',' "Şezătoarea", Povestea u1-rei re­ viste de ţ olklor, de Artur Gorooet, Cluj, 1932.-E povestea deo�ebit de tristă, pe care n'o ascultă \nimeni, pentrucă cei ce au tn mână 'pâlnea şi cuţitul au câlţi in piept in loc de inimă, incapabili de a pricepe şi pre­ [ui o iniţiativă desinteresată, in scop 292 cultural; e prohodul ce se cântă azi pentru o publicaţie folkloristică, mâine pentru una istorică or literară, într'o vreme în care trebue să fii negreşit or obraznic or târâtură ca să obtii ce ţi se cuvine pentru o revistă care s'ar chiema "Sezătoarea", "Arhivele Olteniei" sau mai ştiu eu cum. D-I Gorovei arată in ce imprejurări şi at­ mosferă sufletească s'a născut ideia creărei unei publicatii folkloristice, cum s'a înfăptuit la Martie 1892 şi cu ajutorul lui foaia din Fălticeni şi cum a dus-o cât a putut-o duce, până a incheiat-o-după 25 de volume de variat material folkloristic-cu un in­ dice analitic şi alfabetic publicat a­ nul trecut. D-l Gorovei notează câteva incidente interesante din viaţa "Şe­ zătoarei" şi înscrie -poate singurele mulţumiri şi unica răsplată ce i-au adus osteneJlle sale de o viaţă de om - cuvintele bune, meritate elogii pe care i le-au adus cutare specialişti şi preţuitori ai materialului publicat, din străinătate ca şi din ţară, cum şi de­ votatul sprijin pe care i l'au dat prieteni ca bătrânul Gh. T Ktrileanu şi colaboratori ca Lupescu dela Broş­ teni şi prof. C. N. Mateescu dela R Vâlcii, Of dela noi din Dolj Tu­ ţescu De insemnat la răbo] şi aju­ torul-singurul-ministrului Spiru Ha­ ret, după stăruinţa inimosului profe­ sor universitar dela laşi 1. Simionescu. Cu suflet de părinte, d-I Gorovei, a­ runcând o mână de ţărână peste cei 37 de ani ai "Şezătoarei" înmormân­ tale, nu cutează să spună vorba "moarte" scriind necrologul publlca- �tlei sale. E şi dorinta noastră, să ve­ dem reînviind "Şezatoarea", căreia ii aducem aci omagiile noastre, ca şi directorului ei 1. L. Caragiale: Teatru, ediţie comentată de D. Murăraşu, apare în colecţia "Clasicii Români comentaţi", din editura "Scrisul Românesc", Cra­ iova, 1932. - O introducere privind viaţa şi opera lui Caragiale, viata pu­ blică a vremii in care se situează o­ pera, Caragiale şi spiritul societăţii "Junimea", apoi concepţia artistică a lui, lumea creată de el şi la urmă destinele teatrul ui acestui artist. Ur­ mează textul operelor sale: O noapte furtunoasă, Conu Leonida faţă cu re­ acţiunea, O scrisoare pierdută şi Nă­ pasta, fiecare din ele precedată de o scurtă caracterizare a piesei şi per- [293] sonagiilor. In josul paginilor sunt note explicative, necesare tnţelegerel unor lucruri şi expresiuni de ieri şi de a­ laltă eri. Volumul e Infrumuseţat cu un portret de tinereţe al lui Ca­ ragiale şi cu un număr de reprodu­ ceri după desen urile tânărurui artist Aurel C. Jiquide, din albumul său "Caragialiana". Studii şi documente literare, voI. I şt II, de 1. E. [arau/tu şi Gh, Cardaş. Buc. Tip. "Bucovina" 1\J32.­ Autorii au Întreprins o grea şi puţin remuneratoare sarcină, acea de a pu­ blica o colecţiune de corespondenţă, lucrari de literatură cultă şi populară, contribuţii şi monografii, bîbllozrafte, cercetări literare şi studii de nr. com­ parată: un corpus al literaturei ro­ mâneştl, în cadrul căruia nu s'au dat până acum decât pagini disparate. Primele patru volume urmează să ti­ părească materialui epistolar privitor la "Junimea", din cel depozitat la Acad Rom. şi din care o bună parte coprinde corespondenta adresată lui J. C. Negruzzi. Din răsfoirea ei măcar şi se şi evidenţiază ce rol Însemnat cultural a jucat bătrânul- trecut anul acesta (6 Ian.) din viaţă la vârsta de 90 ani-"organiza!or, animator şi pro­ movator", mentor al asociaţiei "Ju­ nimea" şi a organului său "Convor­ biri literare" în cea de a doua ju­ mătate a veacului trecut. Textele sunt, pe bună dreptate, transcrise in orto­ grafia de azi, interesul lor nefiind de natură filologică, ci informativ. VoI. 1 Începe cu o introducere a autorilor, explicând că aci se tipăresc numai o parte din scrisorile membrilor "Juni­ mei" şi a colaboratorilor "Convorbi­ rilor Literare" adresate lui Iacob Ne­ gruzzl. Ele încep cu ale lui Titu Maiorescu, a cărui personalitate se schiţează În această precuvântare, spre a lămuri atmosfera in care se naşte "Junimea" şi rostul precumpănitor ce l'a avu! aci T. M. Este un istoric al societăţeî chiar, dar şi al epocei literare a vremei. Sunt 30 de scrisori ale lui Maiorescu, dintre 1860 şi 1902 şi textul unui discurs al lui, din 1873, ţinut la Institutul Academic din Iaşi. Urmează scrisori dela Caragiale, Dul­ Iiu Zamfirescu (artist şi in corespon­ denţa sa), N. Gane, B. P. Haşdeu, Miron Pompiliu, St. Păun, Gh. Ba­ ritiu, G. Dem Teodorescu, l arnbrior, Ştefanelli, Aron Densuşianu, AI. Pa- padopol-Callrnach, D. Onciul, I. Bog­ dan 1. T. Mera, D. Petrino, S. fl. Marian, N. Volenti, Burtă, Creangă, Eminescu, Micle, Vlahuţă, A. Naum, St. Vârgolici, G. Popovici, G. Cara­ giani, Mite Kremnitz şi 1. Urban Iar­ nik Textele fiecărui autor sunt ur­ mate de numeroase note explicative, care vădesc munca şi priceperea celor ce editează această meritoasă colecţie. -Voi. II se deschide cu o introducere a d-lui Torouţiu, la sfârşitul căreia se dă în intregime conferinţa d-nel Elia Negruzzi despre unchiul său Jacob C. Negruzzi. Urmează scrisorile, in ordinea aceasta: Scrisorile lui Costache Negruzzi, dintre 1863 şi 1869; ale lui Or. Alexandrescu, Costache Negri (care semnează "Negre"), V. Pogor, puţine; numeroase dela AI. O, Xeno­ pol, dintre 1868 şi 1871, din vremea studiilor sale la Berlin, urmate de note explicând unele lucruri şi per­ soanele citate În text. După ele se publică corespondenţa dela S Bodnă­ rescu, O. Sion, V. A. Ureche (al că­ rui nume de familie pare a li fost altul), V. Conta, l. Vulcan, Slavici - cu o contribuţie de scrisori tot atât de numeroase ca ale lui Xenopol-dintre anii 1871 şi 1878, apoi N. Schelitti, Th. Şerbănescu, Th. C. Văcărescu, G. J. Lahovari,l. S. Neniţescu, Odobescu, Mih. Zamfirescu, A. Bârseanu, Mih. Strajanu - profesorul de Ib. şi tit. română al liceului .Carol I" din Cra­ iova-, Grandea, AI. Candiano-Po­ pescu, Esarcu, Ciru Oeconomu, Virgil Oniţiu, Dr. Const. Istrati, George Ben­ gescu şi D. C. OIlănescu, Un Indice conştiinţios Încheie fiecare volum. o viaţă trăită, viaţa de para­ clise, de C. Bobutescu, 1932.­ Semne ale evlaviei părinţilor noştri, dintre cari cei bogaţi Îşi făceau o datorie de co n ş t i n ţ ă de a ridica în cuprinsul curţilor lor un altar cultu­ lui nostru creştinesc şi dea Întreţine pe seama sa un preot, - paraclisele au dispărut unul câte unul, fără ca vreunul nou să se clădească În locu-Ie. S'a dus credinţa, s'a dus evlavia creşti­ nească, dar s'a dus şi conştlnţa da­ toriei cu ele, in popor ca şi în stra­ turile suprapuse ale socletăţet noastre. Autorul înregistrează această notă a vremii de azi, in care viaţa de para­ clise, după tipicul bisericesc, în cu­ prinsul curţilor aşa zise boereşti, ar fi un anahronism. Un exemplar al a- 293 [294] I I ! \ I il l,t 1. , \ I I II (l.{ ! I I I ce stor locaşuri menţionează autorul în Bucureşti, în palatul familiei B. Ştirbei de pe Calea Victoriei, cum şi capelele câtorva şcoli internate şi seminarii. Autorul se ocupă de para­ eliseie Iaşilor, oraş care i-a fost mai bine cunoscut. Paraclis ele se ridică şi pe lângă bisericile mai mari or mâ­ năstirl, cum şi la Palatul domnesc. Uneori aveau caracterul provizoriu de bisericuţă în care se făcea slujba până să se sfârşească construirea biserici mari. Bolnlţele rnânăstirllor însă adă­ posteau pe bolnavi or călugări. ne­ putincioşi, inlocuind spitalul şi azilul. Unele biserici mari sau mânăstiri a­ veau mai multe paraclise, cum buni­ oară aceea a Neamţului, cu cinclp a­ raclise. In Bucureşti, după Dionisie Fotino erau 17 paraclise. Se cerce­ tează următoarele paraclise din ca­ pitala Moldovei: "Bis. Domnească de pe poartă", cu hramul Sfintei Treimi, de pe vremea lui Tomşa Vodă şi Vasile Lupu, având tindă şi un turn mare în chip de clopotniţă. A fost relăcut, modificat. Autorul arată amănunţit cum se făcea ritualul slujbei în bi­ sericile noastre când asista Domni­ torul. In 1723 arde şi curtea dom­ nească şi paraclisul de pe poartă. Refăcute, ele ard Iar in Dec. 1784:-­ Biserica despre Doamna se afla în cuprinsul curţilor domneşti din. Iaşi, si cu acelaşi nume un alt paraclis la Curtea din Bucureşti. Erau astfel nu­ mite, pentrucă erau aşezate in partea unde locuia Doamna cu suita ei, fiind şi mai mică decât acea a Domnitoru­ lui .despre poartă". La denii venea aci curtea, dar la Crăciun şi de Paşti la biserica cea mare, cu alai şi cu toţi boerii. Desigur că la 1723 a ars şi acest paraclis, care arde iar in 1827, în care prăpăd "sau topit multe is­ ptsoace şi acte vechi a pământului, \ I \ \ 294 aflătoare în arhiva vistieriei şi a dl­ vanului", Gr. AI. Ghica resraură pa­ raclisul cu palatul domnesc, care arse iar. în lan. 1880. - "Paraclisul Mi­ tropollei", cu hramul Strateniei şi SI. Gheorghe. - .Palatul domnesc al lui Mihai Sturza Vodă" se ridica unde e azi seminarul Veniamin Costache. Aci se intercalează descrierea cu mult haz a audienţei zarafului Mihel Daniel la Vodă Sturza, ca să obţină retra­ gerea hotărâre! de a expulza pe evreii intraţi in ţară fără nici o avere, şi pe cari trebuia să-I cerceteze o co­ misiune in ce priveşte averea şi mo­ ralitatea fiecăruia, ceva cam ca legea controlului averilor. Vodă face aci o "afacere bună" plâtlndu-şi datoriile particulare cu actul domnesc de mai sus. Mai face şi altele de acestea, cam puţin delicate. Multe amănunte de cum se petrecea şi cum se pri­ mea la Curte. - Paraclisul Palatului sau al Curţii domneşti era făcut de tatăl lui Mih. Sturza, cu hramul Sf. Grigorie. Paraclisul cu hramul Bunei Vestiri, din grădina cuconului Cos­ tache Razul, zis şi "paraclisul Răzoa­ iei", azi a dispărut. Paraclisul pala­ tului Roznovanu, cu hramul Sf. Tre­ ime. Paraclisul Penitenciarului, eu hramul "Sf. MoIsă arapul". Paracli­ sul Academiei Mihailene, zis şi "Bis. Academiei". Paraclisul dela Frumoasa, cel dela ospiciul Galata, cel dela Cotnari, dela spitalul Sf. Spiridon, cel din curtea mân. Galata, cel din măn. Golia, cel al spitalului Paşcanu, paraclisul Atonulul din com. Buciurnl >.-Călătorul DIn/cu Golescu in Italia, de Claudio Isopescu, pro­ fesorul român dela Universitatea din Roma. Trecând În 1825 prin Viena, Golescu merge la Triest cu diligenţa, de aci la Veneţia cu vaporul, apoi la Padova, Vicenţa, Verona, Brescia, Mi­ lano, Paris, Cremona, Mantua, iese din Italia prin Ungaria. Descrierile călătorului nostru arată Inteligenţa şi cultura lui largă pentru atele vremuri. Tot el fu care introduse Învăţătura limbii Italiene In şcoala sa dela Go­ leşti.-Nicolae Turghenief', Mamiani şi OuL. Pepe ; prietenia lor, de Gen. Monti. E vorba aci de istoricul, nu de romancierul Turghenief -Ungaria 11 În literatura italiană, de Em. Va­ rady .. - Nute de călătorie ale unui cooperatist (inceputul 1n nr. trecut), de V. Talomianz. Venit la noi după ce vizita se Bulgaria, Înseamnă din Basarabia că a asistat la deschiderea cursurilor Uniunii Cooperative din pro­ vincie, vizitând şi o fermă cooperativă din împrej urimile Chişinăului, 'pe un drum grozav» făcut cu automobilul la vreo 50 krn. Capitolul « In Româ­ nia» după cel -1n Basarabia> vorbeşte frumos de tara noastră, ţară «Încă puţin cunoscută şi, după franţa, ţara cea mai bogată din Europa». Observă că populaţia e «bine înzestrată artis­ tic». li lipseşte Însă «ştiinţa şi orga­ nizarea, Prin ştiinţă noi înţelegem şi conştiintă» sfârşeşte autorul. '!ful1imea Literară, XXI, nr. 1-6: Alexandru-cel-Bun, la 500 ani dela moartea S3, de Ion L Nistor. Puţină literatură şi m ult adevăr In observaţiile ce strecoară autorul, do­ jană pentru vremurile noastre puţin grijitoare de cele ce ne-au lăsat pă­ rinţii şi strămoşii. - Goethe ŞI ro­ mantismul, conferinţă de Victor Mo­ rariu.�Pictorii noştri: Paul Verona şi Georg Looendat, de Em. Po­ honţu, - Informatorii lui Goethe a­ supra Principatelor Dunărene, de Eug. 1. Păunel, - Pentru cântecul popular, de Leca Morariu, in ur­ mare.-Bibliografte ţolklorică inter­ naţională, de V. G, Luţa, O astfel de bibliografie folklorică apare din anul 1919, Începând cu bibliografia anului 1917, la Berlin - Lipsea, sub conducerea elveţianului E. Hof!mann­ Krayer.. ca organ al socletăţei ,. Ver­ band Deutscher Vereine fur Volks­ kunde"; ultimul volum apărut dă bi­ bliografia anului trecut. D-I Ion Muş­ lea, directorul Arhivei de Folklor a Academiei Române, îşi propune a conlucra la această operă, incadrând şi folklorul nostru in lucrările acestei asociaţii internaţionale. - Literatura completează restul paginilor revistei. GlÎndirea X ti, nr. 5-6, consacră două articole lui Duiliu Zarnfirescu, dela moartea căruia s'au implinit 10 ani la 5 Iunie. D-I Toma VIădescu se ocupă de D. Z. romancier, cu privire specială la seria Cornăneşte­ nilor, prin care romane autorul voia "să întoarcă dragostea Românilor către părnântul lor". Autorul articolului 295 [296] I � !; i L I ii !I ;1 �1 '1 �I , 1" il I 1 I I I 1 pleacă dela constatarea faptului-ex­ plicabil, zice d-sa -- că opera lui O. Z. este azi uitată. .Tălcul ei va trebui căutat, însă, cu folos, în deficienţele societăţei româneşti de după război". Tradiţionalist în fond, clasic în formă, romancierul nu este influenţat de na­ turatismul francez, nici de optica nor­ dică, rusească mai ales, pentru că, rămânând artist, O. Z. e şi un rno­ ralist. Dar, în afară de valoarea lor estetică şi etică, romanele acestea au şi pe aceia a documentului social, a unei lumi sănătoase la trup şi la minte. Se notează delicateţea sufletelor de femei din seria Comăneştenilor, cum şi' interesul totdeauna viu al naraţiunci. -0-1 lan Pillat ne vorbeşte de Poe­ zia lui D. z., regretând cii versurile poetului, după selecţionarea ce însuşi a făcut atunci când era gata să le dea la tipar, nu au văzut încă lumina zilei, mai ales că volumele de odi­ nioară nu se mai găsesc azi nici la anticari. Poetul din "Pe Argeş in sus" Înţelege şi simte bine poezia lui O. Z., pe care o fixează .Ia o încruci­ şare de drumuri, tot atât de departe de romantismul eminescian ca şi de simbolismul lui Macedonski". Ea este "o apă cristalină, hrănită de două is­ voare: unul îi vine din munţii Sa-' bini, cellalt se naşte din culmi car­ patine. Filonul clasic e cu mult mai ill1portant".--Din materialul pur lite­ rar, cu unele frumoase pagini. nu ne reţinem a constata cu regret atitudi­ nea de încurajare a notei de trivial, de brutal, adoptată de revistă -- atât de cumpănită şi de elegantă în alte direcţii-cu privire la versuri (nu zic dinadins: poezie). .Poetul nou" bu­ nioară - d-l N. Crevedia-, chiar dacă are incidenta! imagini plastice şi ori, ginale, şi rând pe rând note de ro­ mantism duios, or viguroase irumperi, nu isbuteşte nici să ne ernoţioneze şi nici să ne forţeze consentirncntul, violentând surprinderea citi tor ul u I prin expresii ca: "n'am văzut o ba­ ligă, să miroasă il iarbă şi-a lapte" sau: "Plugarii aceia, oacheş! ca ru­ darii, şireţi şi... ,,(a ici vin e uri, cu­ vânt pe care n u-l putem repro­ duce), şi altele încă. Acelaş lucru 11 spunem şi despre "Postuma" lui \ O. Oregorîan, de care am citit atât ţie frumoase şi delicate poezii. E de ne­ tăgăduit un lucru: formula argh�­ ziană o fi bună, dar singur Arghezi e în stare s'o facă acceptată, şi încă .. 296 nu totdeauna. - In aceiaşi ordine de idei nu ştiu dacă traducătorul poe­ mului Anabasis al lui Sainl-John Perse face un serviciu cititorilor Găn­ direi dând această operă în româneşte. Noi mărturisim cinstit a nu o pricepe nici În textul original. Şi ne e teamă că pe temeiul ei vor năzui să se le­ gitimeze la viata literară românească cine ştie ce noi trăsneli ale tinereţei de netnţeleasă avangardă -Cronicile Gândi rei ca totdeauna viguroase şi interesante, c hiar când iau tonul de polemică. Reoue Historique du sud-est europeen, IX, 4-6, cuprinzând: Ro­ mânu şi Napoleon l,de N. Iorga. Se ştia vag că niste boeri dela noi se duseseră in delegaţie la marele împărat ca să-i ceară să sprijinească şi neamul nostru, cum o făcea pentru Greci şi Sârbi, Autorul identifică ast­ fel cei 6 delegaţi: din Muntenia bo­ erul Gr. Ghica, Gr. Brâncoveanu (nu Preda, cum îl dă Vaillant) şi Se. Cârn­ pin ea nu, iar din Moldova un Catsrgru, un Srurza (poate Gr.) şi un Beldiman (probabil Alexandru, autorul poemului cunoscut).-NOl cătătorii În sud-estul european, ale lui Ch. Reynaud (1 il 44) şi H. Dalton (1884), de acelaş.­ Scrisori de-ale Doret d'Istria, - 75 de bucăţi-adresate unui profesor un­ gur şi ajunse în mâna d-Iui Iorga, care le-a dăruit Academiei Române şi le publică. Fără deosebită însemnă­ tate documentară, ele învederează cu­ riozitatea veşnic trează a spiritului Elenei Ghika, cum şi cultura ei va­ riat� Monografia scrisă nu de mult despre scriitoarea noastră de către d-ra Magda Nicolaescu Ioan e prea puţin coprinzătoare ; ea urmează a fi completată cu mai multă migală. Oora d'lstria o m eri t ă, şi noi i-o datorăm ei.-O carte asupra rapor­ turilor lmp . Bizantin cu Occidentul în sec. XV, de N. lorga.-Di'iri de seamă. de remarcat: "Le drame rou­ matri, de Gen. Petin şi lucrarea fol-­ kloristică de Angelica Hatimihahs, privind Macedonia şi Thesalia cu po­ pulaţie românească. DOC1tmel1te râeaseşti, 1, nr. 2, cu Un s u r e t deLa Rareş din Mai 1546 şi alte acte posterioare ca dată, privitoare la lucruri şi oameni din judeţele 1:u!ova şi Fălciu Câteva în­ semnări de prin cărţi vechi tot din partea locului. [297] II Nr. 3 cu un ispisoc dela Const. Cantemir, din 1688, întârind opro­ priefate răzăşească, cum şi cele 4 ade din sec. XV 1lI şi câteva din veacul din urmă, apoi o patentă de mazi!. Cronici la sfârşit. Arhiva, XXXIX, 1-3, cu, în conti­ nuare, studiul directorului ei, d-l prof. Ilie Bărbulescu, despre Individuali­ tatea Umbli române şi elementul slav, - Le latin dans l'e m p i r e d'Orient, cuprinde rezultatele obţinute până acum de d-I 1. Şiadbei in cerce­ tările sale lingvistice, făcute la Paris şi privind aspectul ce capătă chesti­ unea «unităţii» latinei vulgare, când se examinează faptele istorice şi lin­ gvistice, mai ales din punct de ve­ aere românesc, Ar rei eşi din aceasta că «În evolutia limbei latine din IIă­ sărit, In urma fazei comune - care poate fi st- biJită cornparând elernen­ tu I latin din 1 mba română şi din cea albaneză, -- a existat o epocă prero­ mână» şi că «În această epocă s'au produs inovatiunile ce caracterizează româneasca de pretutindeni şi pe care elementul latin din limba albaneză nu-l mai cunoaşte» - Românii pe teritoriul polonez până În sec. XV lI, teză de doctorat, susţinută la Varşovia de Th. Holban Menţiunile despre aşe­ zările lor sunt din sec. X, înrnulţin­ du-se din veacul XII, când apar sub nume de Bolohoveni spre Bug şi Don, până 'Î1i stepele Rusiei Roşii. Studiul e în urmare.-Etimologii, de H Mihăilescu 'şi Iorgu Iordan.c-Co­ municăr i diferite, dintre CMe notăm: Rotaclsrne în Oltenia, de Ilie Bărbu­ lescu.- Recenzii, rernsrcând pe acea despre Dicţionarul Enciclopedic Can­ drea şi Adarnescu, Ţara Bârsei, IV, 4: Opera pic­ torulut Mişu Popp, de V. Vătăşianu. Meşterul ardelean, studiat la Viena, a lucra! şi în ţară, ca ajutor al lui Const Lecca, la pictura bisericilor din Tg, Jiu, Oârbovu, Frăsineiu şi Câmpu­ lung.-Prin munţii Buztlului, de N. Orghidan.-Composesoratele de pă­ duri din Săcuime, studiu istorico-eco­ nomico-juridic, de Ovidiu Creangă,­ Ştefan Mailat. Domnu! Făgăraşului, 1302-1550, de Tr, act, Popa, in COll­ tinuare.-Acte din vremu!i trecute, din arhiva oraşului Braşov, comuni· eate de Candid Muşlea. - Dări de seamă la urmă. Numărul IV, 5, cuprinde: Două cărţi de judecată din secoltu al 18- lea al Consistorului episcopesc ne­ unit al Ardealului, de Aurel A. Mureşianu Sunt hotărâri ale Consls­ torului din Sibiu cu privire la pro­ cesul de divort al starostelui de ne­ gustori braşoveni Gavril H,gi-Hristu înpotriva soţiei s�le.- Viata lui Dr. Vas, Glod artu, de Axente Banciu. Fostul profesor la liceul ortodox din Braşov-azi A. Şaguna-a fost înte­ meietorul primului gimnaziu românesc din Macedonia. Se publică şi paglnile lui autobiografice.- O mică intregire la studitte despre pictorul Misu Popp publicate În "Ţura Bârsei" face prof. O, Moroianu, _. Din vremuri trecute, de C. Muşlea.- O piatră pentru a­ devăratul monument al lui St. O. Iosif: contribuţie biografică, în con­ tinuare, de. S, Mâx. - Burdujanu. ­ Revizionismul maghiar În Lumina istortei politice şi diplomatice, de Caius Bardoşi, - Cuprinde şi pagini literare, cu cronică la fine. Brazda, X, 7,-Craiova, schiţă is­ torică, de Slcă Georgescu, O-sa spune că «titlul specific de Cr aleoski, pus în legătură cu atributul ot Craiova al lui Nesgoe, a fost in cele din urmă considerat ca patronimic», nu­ mindu-se Craioveşti toţi. descendenţii lui Neagoe ot Craiova, ceea ce d-sa socoteşte ca o eroare Cralevski, Cra­ loveşti, nu s'au numit - documentar vorbind - decât doi din copiii lui Ncagoe: Barbu şi Pârvu; pe de altă parte s'au chemat Cralevki şi alţii decât cei din numita familie, Altul deci trebue să fie numele patronimic al feciorilor lui Neagoe, şi nu Craio­ veşti. Acel nume este Basarab, «nume de botez», nume personal al lui Nea­ goe voevodul, pe care l'au purtat a­ cest neam de mari proprietari băşti­ naşi. Părinţii şi moşii lui Neagoe ot Craiova vor li lowit prin urmare, în sec. XIV, platoul pe care se află azi Arhivele Statului şi Bis. Sf. Dumitru; boeri de neam mare, «căruia era nu­ mele de moşie Banoveţi, adică Ba­ sarabeşti», - Doljul, monografie În continuare, de acelaş. Interesante ve­ deri cu privire la numele Jiului.­ ManifestaţlUni cuLturale în Craiova, Revista critică, VI, 2-3, cu prin ­ zând: Starea trecută şi actuaLă a Iaşului. conferinţă ţinută la Univer­ sitatea moldoveal1a de Of. Or. T. 297 [298] Popa. - Note literare,' lenache Vă­ cărescu, origina populară a două din poeziile sale, anume .Amărâtă tur­ turea" şi .Spune Inlmloară.. spune", de N. Andrieş - Material 'lingvis­ tic,' nume' de păsări, de V. Arventiev. -La Cronică, revista ieşană se plânge şi ea de tratamentul necinstit al unor abonaţi cari, întocmai cum se întâm­ plă şi, publicaţiei noastre, primesc re­ vista, o păstrează, dar refuză plata sau tăgăduesc primirea. Publicarea a­ cestor clienţi ieftini este' o bună mă­ sură, fiindcă nu e o aita pentru cei, groşi la piele. - Interesante notele d-lui Paul Mihailovici: Un an de studii tn Orient. 'Ele ne fac să regre· tăm odată mai mult că prea puţin ne cunoaştem vecinii de peste Dunare.s­ Receneii la sfârşit. Revista de pedagogie, organ al inst. şi seminarului pedagogic uni­ versitar din Cernăuţi, an. II, caetul 1�2. - La sociologie pedagogique de Felix Pecaut, par Gaston Richard. Pedagogul francez al cărui nume e legat de marea reformă a educaţiei naţionale din ţara sa, născut la 1828, mort IIi 1898, profesor trecut prin preoţie, s'a ocupat mult de problema educaţiei populare, căutând să împace arta educaţiei cu arta socială. El orJ ganiză în 1882 şcoala destinată a forma directori şi directoare pentru şcolile normale de fete şi pentru şco­ lile primare superioare, la Fontenay­ aux-Roses. Metoda întrebuinţată de Pecaut in studiul problemelor educa­ ţi ei este cea sociologică, pe care o aplică asupra educaţiei naţionale ti vrea să deştepte conştiinţa nevoilor educative ale Franţei în opinia pu­ blică mai luminată. Observă ce "ne­ norocire e prăpastia ce desparte cla­ sele inferioare de masa poporului în ce priveşte cultura, şi lucrează spre a o desfiinţa. Menirea de a \ da popo­ rtilui o 'orientare, când i s\a dat şi dreptul de vot, trebue" atribuită aşa zisei mieei burghezii, care � rezerva democraţiei şi clasă dominantă po­ litică. Deci ea trebue educată. Edu­ catorii capabili de a însuflet� şcoala populară trebuesc formaţi., in .\colile normale, Acestora deci trebue să le insufle un spirit nou, E ceac face În "L'edueation publique el la vif na- 298 tionale", Studiază apoi aptitudinea şcoalei primare de a tace educaţia viitorului, cetăţean. Doctrinele' filo­ zofice ale lui Pe c a ul t seamănă cu cele ale lui Titu Maiorescu, iar cele sociale îl apropie de Haret, autorul Mecanicei Soclale.-Fllozofia socială a lui V. Oonta, de Tr. .Brăileanu. Cu o aşa de scurtă viaţă şi fără stu­ dii filozofice temeinice, Conta n'a putut lua o atitudine critică pronunţat per­ sonală în teoriile sale, subordonat fiind şi teoriilor vremei; ale lui Comte, Spencer şi Buchner, cu pozitivismul lor materialist. • Teoria fatalismului" său poate fi interpretată ca o corn­ petare a sistemului lui Cornle. In des­ coperirea şi formularea legii "Ondu­ laţiunei universale" stă originalitatea filozofului român. In "Chestiuni de So­ ciologie", el analizează problema con­ ştiinţei colective, nrăsturnând poziţl­ unea lui Spencer şi evltând exageră­ rile lui Comte şi ale urmaşilor săi" într'un chip csuperior, ca gândire fi­ lozofică. Ca sociolog el a trecut, dela teorie la practică, intervenind în che­ stiuni sociale-politice, ca acea a Ba­ sarabiei şi a încetăţenirei in massă a Evrellor,-Şcolarul" Bacalaureus din Faust al lui Goethe, de A. leşan. In acest tip poetul "a personificat mişcarea tinerilor plini de confuzie • juvenilă de pe vremea sa".-Pregăti­ rea filozofica a-orotesorului de tu. franceză, de E. Katlos=- Viata şi o­ pera lui Conta; de C. Narly, confe­ rinţă ţinută la Univ. din Cernăuţi, la 50 ani dela moartea filozofului. Stu­ toiea [301] "'-'1 � 'f, '" Condii biv vei comis (?)", sat care a fost de moştenire al lui Ene 10) La 1644, Gheorghe sau Ghiga şi Stoia din Albeşti, feciorii 1 u Alexe, nepoţi Condii comisul (?), vând o moşie II). Din Ene s'a născut un al doilea Conda şi o Maria zisă "Mol� doveanca". Cel de al doilea Conda a avut o fiică, Stanca, iar Moldoveanca a avut un fiu Nicolae, cari trăiau pe la 1670 -1693. Din Alexe s'au născut Gheorghe sau Ghiga, Stoia sau Stoica, şi Matei. Acesta din urmă a avut o fiică, Dochia, dovedita la 1681, care la răndul ei a avut un fiu, un al treilea Conda 12). Intr'un hrisov de la 5 Martie 1693, Constantin Vodă Brăn­ coveanu zice: "şi iar să fie boerului Dniei mele Gheorghe vor­ nicul (Obedeanu) ocină În Albeştii de jos şi de sus, fiindcă le-a cumpărat de la Necula căpitan, feciorul Mariei Moldoveanra, fata lui Ene căpitan din Albeşti 13). II. Satul Obedinu a fost cumpărat pe la 1602 - 1611 de Du­ rnitraşco din Albeşti dela megiaşi, adecă dela vechii proprietari. Murind fără copii, Dumitraşco a lăsat satul soţiei sale Maria (din Arceşti). Aceasta s'a remăritat cu Conda armaşul, din Albeşti şi el, cum am văzut, un vecin deci de moşie. Murind şi Maria, In­ tre 1611-1618, a lăsat şi ea satul Obedin celui de al doilea soţ al ei, Con da. Urmează un proces între Sima cămăraşul, nepotul căpitanului Dumitraşco de o parte şi Conda armaşul de altă parte. Intr'un act dela 10 Aug. 1649 (?) I�) se găseşte într'adevăr menţionat următorul act mai vechi: .Simacâmăraşul din Albeşti şi Obedin, nepot lui Dumitraşco căpitan, dinpreună cu Dumitru, fratele unchiului meu Dumitraşco, dau zapisul meu să fie la mâna jupănului Conda vei armaş, cum că am avut pără înaintea lui Alexandru Voevod, feciorul lui Iliaş Voevod (deci 1616-1618), pentru satul Obedinul din Jiul de jos, căci acest sat a fost cum­ părat de un chiu meu Dumitraşco căpitan, încă din zilele lui Şăr­ ban Voevod (Radu Şerban, 1602-1611), de la megiaşii din sat, iar în zilele lui Radu Voevod (Radu Mihnea, 1611-1616), după moartea unchiului meu Dumitraşco căpitan, Conda armaşul a luat pe juoăneasa Maria, iar in zilele lui Alexandru Voevod (1616-1618) jupăneasa Maria, la moartea ei, l'a lăsat acest sat Obedin soţului ei Conda armaşul, iar acum tn zilele lui Alexan­ dru Voeuod, feciorul lui lliaş Voeuod (deci tot 1616 --1618), eu 10) Acelaş izvor, f. 87. 11) Acad. rom. pach, 43, doc. 65, zice C. V. O., care a citit «Glreorghe i Glt/ga, i Stoia i Malet'". Alt doc. însă (Io rga , I. c) nu vorbeşte decât de Gheo r­ ghe şi Stoia şi Matei, aşa că Gheorghe şi Ghiga par a fi una şi aceeaş persoană. E vorba de vânzarea moşiei Torsura din Dolj către Vilaia, Ca doua) soţie a lui Conda comisul, fiica lui Stoica logofătul din Farcaş, 12) Nota precedentă şi actele ce urmează în text. 13) Regest comunicat de C. V. O., fără arătare de izvor. 14) Această dată o dă C. V. O, iar ca izvor, Acad. rom. pach. 72, doc. 51. In act se citeşte i nsă : Ui, a lClual ::OUlUI VU�UIIlU, uar apOI l'a vannut lUI Conda, jar acesta murind fără copii 15), satul a trecut la nepoţii săi colate­ raii, copiii fraţilor săi Ene şi Alexe. La 1665 Radu Leon Vodă întăreşte lui Gheorghe logofătul din Logreştl-Mehedinţl a patra parte din Obedin, cumpărată de la Conda sin Iane Căpitan din Albeşti, nepotul Condii armaşul din Obedin şi partea lui Matei din Obedin şi a cumnată-si Sta­ năi a lui Stoia 16). III. La 1668, un doc. menţionează pe Gheorghe logofăt ŞI ]U­ păneasa lui, Vi1aia din Obedin, si dă spita neamului acesteia 17). Ea era fiica lui Preda postelnicul Păianu, care era şi el fiul lui Laţco cornisul din Paia şi al Stanei, sora lui Barbu Brădescu, faimosul boer al lui Matei Basarab. Stana şi Barbu erau la răn­ dul lor fiii lui Preda sluger Brădescu şi ai Arrneancăi, fiica lui Hamza banul din Creţeşti, Acest Hamza avusese un frate, Neagu postelnic, care fusese tatăl unui Ion din Arceşti, iar acesta avusese fiică pe acea Maria 8) din Arceşti, căsătorită întâi cu Dumitraşco din Albeşti şi apoi cu Conda armaşul, tot din Albeşti. Astfel, Barbu Brădescu şi sora sa Stana, străbunica Vilaei a lui Gheorghe logofătul de spre sfârşitul sec. XVII-lea, fuseseră veri al doilea cu acea Maria, care stăpănise un timp, pe urma soţilor ei, satele Albeşti şi Obedinu 19). Din cauza acestei rudenii cu Maria, poate că se alesese Vilaia cu parte de zestre în Obe­ din, dar soţul ei Gheorghe este acela care a făcut cumpărături În acest hotar, ca şi în Albeşti. Gheorghe logofătul din Logreşti, al cărui tată nu se cu­ noaşte 20); şi soţia sa Vilaia, sunt începătorii neamului boerilor Obedeni din sec. XVIII-lea. La 1724, Gheorghe banul Cantacuzino dă carte lui Constan­ tin Obedeanu vornic, pentru satul Obedin, cum l'a avut de la mo­ şul său Gheorghe căpitan, şi anume: 1/4 cumpărat de la Conda sin Iane căpitan ot Albeşti, nepotul Condă armaşul din Obedin; parte de la Matei şi de la cumnată-sa Stana, femeea Stoii, nepoţii Con­ dii armaş din Obedin; 1/4 de la Radu şi de la femeia sa Dochia 15) Iorga, 1. c. 16) Act original în colecţia urmaşilor lui V. A. Urechia. 17) Doc. din 1668, publicat de C. V. O. În Arhivele Olteniei, II, 359-367. 18) Iorga, 1. c. 19) Un doc. din 1633 zice că Barbu Brădescu a avut vară primară (în sens de vară al doilea) pe Maria (Iorga, 1. c, 22). 20) Răpos. C. V. Obedeanu confunda pe acest Gheorghe logofăt cu Gheor­ ghe fiul lui Alexe din Albeşti.' Dar doc. din 1668, publicat chiar de C. V. O., pre­ cum şi de Iorga (L c., 22-3), înlătură orice confuzie: sub Constantin Vodă (Şerban) «venit-au un nepot al Condii arrnaşul, pre nume Conda snă (fiu) Iane căpitan, şi alţi nepoţi ai Condi arrnaşul, prr nume Gheorghe şi Stoia şi Matei .... » de s'au ju­ decat cu «Vasile paharnicul Păianul şi cu Gheorghe logofătul, ginerele Predii Pă­ ia nul». Se vede clar că sunt doi 'pheorghe deosebiţi. 302 [303] Gheorghe logofătul din Logreşti, căpitan şi vornic, devenit "din Obedin" şi "din Albeşti" prin cumpărături, a fost tatăl lui Petru Obedeanu, veI căpitan za dorobanţi Ia 169322). Acesta avea unchiu, nu ştiu în ce chip, pe Pătraşco căpitan Tomeanu, frate cu Radu spatarul (tatăl unei jupănese Despina 23). Este cu neputinţă deci ca în testamentul lui Constantin Obe­ deanu, fiul lui Petru şi nepot de fiu al lui Gheorghe, fundatorul la 1753 al bisericii şi şcoalei Obedeanu din Craiova, să se spue 21) că moşia Albeşti o avea de la strămoşii săi Ghioca şi Ene din Albeşti. •••••••••••• Urmaşii lui Brâncoveanu Vodă ') de Ilie Chiriţă, Grinăuţi-Soroca, Constantin Brâncoveanu Vodă a avut unsprezece copii, dintre cari patru băieţi şi şapte fete. Nu credem că afară de aceşti copii să mai fi avut şi alţii, morţi mai de mici, căci le-am fi găsit portretul alături de al celorlalţi cari au vieţuit. Vom căuta ca pe scurt să facem un studiu asupra copiilor lui Brâncoveanu, dintre cari nici unul n'a atins vârsta de 60 de ani, pe care a avut-o tatăl lor. 1. Constantin. Cel mai mare dintre fiii lui Brâncoveanu s'a născut în anul 1683, când tatăl său ocupa dregătoria de spătar. La vârsta de 23 ani, la 20 Ianuarie 1706, s'a căsătorit cu Aniţa, fiica stolni­ eului Ioan Balş din Moldova. Deşi a trăit treizeci şi unu de ani, din viaţa acestui vlăstar brâncovenesc ştim prea puţin. Nu l'am întâlnit, în cercetările noastre de până acum, cu nicio dregă­ torie ; ceiace ne face să credem că fiii de domn nu ocupau dre­ gătorii, ei fiind consideraţi superiori boierilor din divan şi purtând titlul de .beizadeă". La 10 Iunie 1699 murind Stanca, mama lui Brăncoveanu, acesta, împins de dragostea ce-i păstra, puse să se înceapă la 9 Iulie 1699 zidirea unei biserici la Brăncoveni, în locul celei care fusese zidită de Matei Basarab şi bunicul său Preda Brăncoveanu. Cele dintâi cărămizi s'au pus în prezenţa fiilor Domnitorului­ Constantin şi Ştefan-ţi a mitropolitului Theodosie. Pe acest fiu mai mare al lui Brăncoveanu îl întâlnim iscălit 21) Originalul la urmaşii lui V. A. Urechia. - Arhivele Olteniei IlJ. 142-.+. 22) Regest de C. V. O după «Arh. Stat. Mitrop. Buc., pach. 261 80 netreb­ nic, doc. 2>. 23/ Doc. din 1694, in regest de C. V. O., după «Arh. Stat. Condica Brăn­ covenească». 24) Cum pretindea C. V. O., care zicea că are testamentul original. ") Vd: începutul studiului la pag. 37-46 şi 180-190, an. XI. 303 [304] ca martor, împreună cu alţi boieri, într'un document din 12 Febr. 1704 1). Acelaş Constantin şi cu Ştefan, împreună cu o suită de boieri, la 24 Aprilie 17042), ies intru intămpinarea solului englez Mi/ord Paget, care intră în Bucureşti pe la mânăstirea Văcăreşti. La 20 Iulie 1713, în amintirea bunicului său Papa, el ridică o cruce de piatră. Constantin al II-lea Brâncoveanu este de­ capitat la Constantinopol în 1714. N'a lăsat ca urmaşi decât un singur copil, în vârstă de şapte ani, numit tot Constantin. Când s'a căsătorit Constantin II, tatăl său i-a făcut şi foaie de zestre, dăndu-i în stăpânire partea de avere ce i se cuvenea), şi anume: "O parte din Brăncoveni, Jigălia, Criva-de jos jumătate, Criva-de-sus intreagă, Puturoasa jumătate cu viile dela Slatina, toată moşia Sfinţeşti, Cocorăştii, a patra parte din moşia Ceparii cu rumânii şi cu viile din dealul lui Corn an, satul Braneţii cu rumânii, jumătate moşia dela Bărza şi cu morile de pe Olteţ, rumănii şi moşia dela Părşcov unde să facă şi vie, jumătate din rumănii, viile şi satele Betejani şi Băileşti, jumătate din rumănii şi satul Hrast, jumătate din satul Corlatele, jumătate din moşia Ghidici şi Urzicuţa "pe câtă este a noastră", viile şi satul Ştu­ beiele din Mehedinti, rumânii şi satul Băboiul din Mehedinti, a treia parte din satul Stoieneşti şi din satele din împrejurimi, satul Potlogi cu rumănii, casele, curţile de piatră, viile şi morile, satul Odobeşti cu rumânii, moşia Drăgeşti, satul Bărzeşti cu rumănii, moşia Cărpiniş "cât am cumpărat", moşia dela Băra, Popeşti, Cormăzeni şi Boturi cu morile; 40 de pogoane de vie la Schei, cu pivnita casele şi moşia de acolo; a patra parte dela Les­ cioara, din viile aela Piteşti; viile dela Saturi şi toată moşia dela Răzvadul-de-jos". Această parte îi este dată prin foaia de zestre din 20 Ianuarie 1706, când el se căsătoreşte. * * * Domnitorul Brăncoveanu, care este socotit ca proteguitorul şi răspănditorul culturii în Orient, sc:,a îngrijit foarte mult şi de instrucţia fiilor săi, care s'a făcut în limba grecească, la modă pe atunci în Ţările române. Constantin, fiul său cel mare, era socotit ca prozator de frunte, în limbă greacă, la curtea dom­ nească. "In Antologhiele de astăzi ale şcoalelor greceşti se stu­ diază ca modele de frumoasă limbă greacă proza lui Constantin C. Brăncoveanu. Plutarchul lui, tipărit la Bucureşti la 1704, este clasic în învăţământut secundar şi universitar al Greciei con­ temporane" ). Cuvintele "Din Plutarh Hironeu traducere foarte exactă in limba apla a paralelilor Greceşti şi Romane, de prea strălucitul învăţat şi întru învăţaţi prea învăţat. Domnul Domn Constantin, fiul prea luminat ului şi iubitorului de Hristos a toată Ungrovlahia, 1) Şt. Greceanu, cronica\ pag. 267. 2) Idem, ibidem. ' 3) Iorga, Documente privi\oare la Constantin Brâncovea nu, pag. 156-57. 4) Ionescu-Gion, Istoria Bucureştilor, pag. 705. 304 [305] Domnul Domn Ioan Constantin Basarab Brăncoveanu" 5) ne arată in deajuns de câtă laudă era acoperit acest fecior de domn. Cu tot blzantinismul, la modă pe atunci, în dedicaţiile care se adu­ ceau acestui fiu de domn, un lucru e cert: că acest Constantin era un adânc cunoscător al limbii greceşti. Limba greacă o în­ trebuinta numai în convorbirile cu oamenii din inalta societate, rărnânănd ca în familie şi in alte ocazii mai mici să vorbească româneşte. Cuvintele româneşti de pe crucea ridicat.r întru pome­ nirea bunicului său dovedesc că el se folosia şi de limba romă­ nească, nepătrunsă până atunci în societatea lnaltă, 2. Ştefan. Al doilea fiu al lui Brâncoveanu s'a născut în anul 16856), fiind cu doi ani mai mic decât fratele său Constantin. La vârsta de 24 ani, la 24 Februarie 1709 '), tatăl său l'a căsătorit cu Bă­ Iaşa, fiica lui Ilie Cantacuzino din Moldova. Ştefan n'a avut no­ rocul să trăiască până la sfârşitul vieţii cu soţia sa, căci aceasta, la trei ani după căsătoria lor, la 22 Noembrie 1712, trece în cea� laltă lume, nelăsând soţului altă mângâiere decât o fetiţă, numită Maria. Viaţa lui Ştefan ne este tot aşa de puţin cunoscută ca şi a lui Constantin. Ştefan ia parte cu fratele său mai mare, cum am văzut, la ceremonia punerii temeliei mânăstirei Brăncovenl, precum şi la primirea solului englez Milord Paget. In anul 1703, la 18 Mai 8), când Brăncoveanu pleacă la A� drianopol=-Odriu - fiind chemat de către sultanul turcesc, Ştefan însoţeşte în această călătorie pe tatăl său. Aci au stat sub ame­ ninţare câteva săptămâni, până ce sultanul a primit pe Brănco­ veanu şi pe fiul său Ştefan, care era îmbrăcat cu caftan şi cu că, să-i sărute poala. După indeplinirea acestei ceremonii, şi mai ales după nenumăratele daruri făcute dregătorilor şi celor din preju­ rul sultanului, cât şi prin urcarea tributului dela 280 de pungi la 520, Domnitorul reuşi să fie întărit pe viaţă in domnie şi cu drept de moştenire, aşa că se întoarse teafăr în ţară cu fiul său Ştefan. Pe Ştefan îl găsim menţionat ca martor într'un document din 13 Februarie 17049). Purta şi el, ca şi fratele său, denumi­ rea de beizadea. Instructia şi-a făcut-o deasemenea in limba greacă, putând să compună chiar discursuri în această limbă. In anul căsătoriei îşi primeşte partea cuvenită de avere 10), anume: ,,0 parte din Brăncoveni, Jigălia, Criva-de-jos şi Criva-de­ sus, moşia Ipoteşti şi Puturoasa, Cocorăştii şi a patra parte din moşia şi rurnănii dela Cepari, precum şi via "ce se chiamă dela 5) c. Erbiceanu, Bibliografia greacă, pag. 59. 6) Creceauu, op. c., pag. 268-69. 7) Idem, ibidem. 8) Idem, ibidem. 9) Idem, ibidem. 10) Iorga, Documente privitoare la Constantin Brăncoveanu, pag. 157-60. 305 [306] Alexandru"; tot satul Blaj cu viile şi cu morile, moşia şi rumânii dela Cămpeni, moşia dela Zvorsca "cât am cumpărat" ; jumătate din rumănii, viile şi satul Islaz, jumătate din rumănii, viile şi sa­ tul Comoşteni cu morile, jumătate din rumănii, viile şi satul Ră­ deştiţa, jumătate din rumănii şi satul Nedeia, jumătate din satul Măceşul şi Marmorile, satele Halmăjelul şi Aninii - din Mehe­ dinţi-cu rurnânii şi cu viile, jumătate din rumânii şi satul Bo­ goşari, satul Aniniş-din Gorj,-satul Mogoşoaia cu tot hotarul, casele de piatră, curţile, via, heleşteul şi moara, moşiile dela Strău­ leşti, Buciumeni, Gorganele, Chitila şi Tătărăi, tot satul Andreeşti cu rumănii, cu morile în Ialomiţa şi cu balta. Patruzeci şi cinci pogoane de vie la Sărata=-numită şi Lipiianca- şi a treia parte din moşia de acolo, unde să i-se facă pivniţă de piatră, jumătate din viile dela Sături, casele şi pivnita de piatră, a patra parte din viile dela Piteşti, la Lescioara, optsprezece pogoane vie la Scăeni şi moşia Drăgoeşti şi Miclăuşanii cu morile". In anul 1703, . urmând pilda tatălui său şi a înaintaşilor, Ştefan ridică în cinstea SI. Ştefan un schit cu toate atenanţele sale 1). In vârstă de 29 de ani, Ştefan piere împreună cu tatăl şi fraţii săi la Constantinopol. 3. Radu. Al treilea fiu al lui Brăncoveanu se chema Radu. Data naşterii sale nu o cunoaştem. Pentru o mai strânsă legătură cu o parte din Cantemireştii ră­ maşi in Moldova, pe cari uneori i-a iubit, alteori i-a urît, Brân­ coveanu logodeşte în 1713 pe Radu - care recita discursurile compuse în greceşte de fratele său Ştefan - cu o fiică de a lui Antioh Cantemir, fostul domn al Moldovei. Căsătoria n'a apucat s'o facă, deoarece intră în zodia anu­ lui 1714, care aduce pieirea familiei lui. Atât ştim despre această odraslă domnească. Cât despre pro­ prietăţile sale personale ştim că şi lui îi făcuse Domnitorul foaie de zestre, precum urmează 12). Partea lui de avere se compunea din: ,,0 parte din Brâncoveni, cu casele de piatră ale lui Matei Vodă, Jigălia, Criva-de-jos.Criva-de-sus.rnoşia şi viile dela Tomeni, jumătate moşia Coteana; o parte din Cocorăşti, a patra parte din moşie şi jumătate din vii dela Cepari, rurnănii şi satul Drăghiceni, satul Frăsinet cu tot hotarul, via şi heleşteul, rumănii şi satul Dăbuleni - dela Baltă-, jumătate din rumănii, viile şi satele Betejani şi Băileşti, rurnănii şi satul Hrastul jumătate; moşia dela Ghidici şi Urzicuţa jumătate, satul Şiuşiţa -- \din Mehedinţi - cu rumănii şi cu viile, satul Ruptura şi satul Băltenii cu rumânii; o parte din satul Stăn­ ceşti şi a treia parte din satele din prejur cu rumănii şi cu mun­ ţii tot a treia parte; toată \ moşia Porumbeanii cu casele, pivnita 11) V. Drăghiceanu, In amintirea lui Const. Brăncoveauu, pag. 37. 12) Iorga, Documente privitoare la Const. Brâncoveanu, pag. 160 --62. 306 [307] de piatră şi viile, tot satul Obileşti cu heleşteul şi morile, 324 st. care e partea Mostiştei din moşia Frăsinet, toata moşia Zgărci­ ţilor ; un codru de pământ la Gurbăneşti şi jumătate din heleş­ teul şi din moară, patruzeci şi cinci de pogoane de vie dela Sa­ rata - numită şi Lipiianca-, cu o pivniţă de piatră şi a treia parte din moşia de acolo, o parte din viile dela Saturi cu o piv­ niţă de piatră şi jumătate din case; a patra parte din viile Les­ cioara dela Piteşti, douăzeci şi şease pogoane de vie la Scăeni cu jumătate din pivniţă şi din case; douăzeci şi două de pogoane la Sărata din viile dela Ştirbei, muntele Leaotă şi satul Pu­ chiani cu rumănii». 4. Matei. Cel de-al patrulea fiu al lui Brâncoveanu şi cel mai mic dintre toţi copiii acestuia s'a născut în anul 1702 13). Despre Matei nu cunoaştem altceva nimic decât data naş­ terii şi a morţii. Lucrul se explică prin vârsta mică, de doispre­ zece ani, pe care o avea la 1714, când este ucis la Constanti­ nopol. Brâncoveanul n'a neglijat să-i facă şi lui parte din avere 14), şi anume următoarea: «O parte din Brâncoveni cu curtea, toate dichisele, foişorul de piatră din vie şi jumătate din viile din im­ prejurimi, o parte din Criva-de-jos, Criva-de-sus şi Cocorăşti şi din moşia Ceparului a patra parte, iar din rumăni şi vii jumătate, satul VIăduleni şi Stoieneşti cu rurnânii, satul Osica cu rumănii, viile şi morile, jumătate rumânii, viile şi satele Islaz, Comoşteni şi Radeştiţa, satul Nedeia jumătate şi rumănii tot jumătate; ju­ mătate din satul Măceşiul, jumătate din satul Marmore "din ju­ mătatea noastră", satul Drincea cu rumănii şi cu viile, satu 1 Săpotul cu rumănii, a treia parte din satul Stănceşti, moşiile şi satele din împrejurimi şi a treia parte din rumâni şi din munţi; tot satul Doiceşti cu casele de piatră, curţile, viile şi morile, satul . ărbăteştii cu rumânii, viile, pivnita de piatră şi casa de lemn, satul Cităţenii=-în jud. Muşcel - cu rumănii şi cu munţii, moşia Jepăneni, satul Ciocăneşti-stj. 600-cu heleşteul, moşia Neagra­ stj. 1300-şi moşia Girul - stj ...... Douăzeci şi şase de pogoane din viile dela Scăeni cu jumătate din pivnita de piatră şi case, două­ zeci şi şase pogoane de vie şi crama in dealul Gărbovilor "ot sud Slam-Rămnlc", a patra parte din viile dela Lescioara la Piteşti şi satul Băleşti cu moşia Gheonoilor şi a Vasieştilor «ot sud Slam-Rămnic-. * * * la că toate ştirile pe care le cunoaştem despre aceşti copii ai Brâncoveanului, ucişi- trei din ei fiind în floarea vărstei, iar al patrulea copilandru- în ziua de sî. Măria, 1714, la Constantinopol. Nu suntem siguri însă dacă trupurile copiilor Brăncoveanului au fost îngropate la mănăstirea Halki din ostrovul BosforuIui, 13) Greceanu, op c., pag. 270. 14) Iorga, Doc. priv, Ia Consr. Brâncoveanu, pag. J62-J6:>. 307 [308] căci, ni s'ar părea cu neputinţă ca Marica, cucernica lor mamă, care în 1720 aduce în ţară oasele nefericit ului ei soţ şi le în­ groapă în biserica sl, Gheorghe-Nou din Bucureşti, să nu fi adus şi rămăşiţele pământeşti ale iubiţilor săi copii. Când am vorbit de Stanca soţia lui Papa Brâncoveanu, soacra doamnei Marica, am văzut că "întâmplându-i-se moarte fiului său Barbu tocmai în Ţarigrad", i-au adus oasele şi le-a înmormântat la mănăstirea Brâncoveni; deasemenea, Matei Ba­ sarab trimite pe vornicul său în Transilvania să aducă rămăşi­ ţele pământeşti ale lui Danciu vornicul, tatăl său, care, fiind trimis în misiune diplomatică în 1595 de Mihai Viteazul la Sigis­ mund Batori, moare aci şi e îngropat în biserica domnească din Alba-Iulia. Cum vedem din cele de mai sus, era o tradiţie în familiile boereşti la noi ca să se aducă rămăşiţele pământeşti ale celor decedaţi peste hotare şi să le îngroape în pământul ţării din care răsăriseră. Aşa dar, putem să facem următoarele patru ipoteze: a) sau corpurile s'au pierdut în apele Boslorului, b) sau au fost aduse în ţară de către Doamna Marica şi nu se cunoaşte locul unde sunt îngropate, c) sau, de teama Turcilor, doamna Marica n'a mai trimes să le desgroape, d) sau că acei cari le-au ingropat, de frică să nu atragă şi asupra lor furia Turcilor, n'au. mai pus nici un semn pe morminte, aflăndu-se, mai apoi, cine ştie cum, numai mormăntul lui Constantin Brâncoveanu domnitorul. Chipurile copiilor lui Brâncoveanu se văd la mănăstirile Hu­ rezi 15), MamuI16), Sinaia 17) şi la biserica din Doiceşti 18), unde sunt şi chipurile fetelor, cum şi Ia biserica din Mogoşoaia 19) Fiicele lui Brâncoveanu. In afară de cei patru băieţi, Brâncoveanu a mai avut şi următoarele şapte fete: Stanca, Maria, Ilinca, Salta, Ancuţa, Bălaşa şi Smaragda (Smaranda), Pe toate le-a căsătorit în timpul vieţii sale. pe unele cu boieri din ţară, iar pe cele două mai mari, Stanca şi Maria, le-a dat după Radu Beizadea şi Constantin Duca. fii de domn. Prin aceste căsătorii, Brâncoveanu îşi mărea influenţa în afara hotarelor ţărei şi şi-o consolida şi mai mult înăuntru, căci ginerii' lui făceau parte din puternice familii boie­ reşti. Se înţelege dela, sine, că ginerii lui Brâncoveanu din Ţara­ Românească ocupau dregătorii înalte în divanul ţărei, trăind în bună înţelegere cu acesta; iar pe Constantin Duca Brâncoveanu Vodă l'a ajutat chiar să ocupe tronul Moldovei. In urma morţii fiilor lui Brăncoveanu, nu mai rămâne dela aceştia decât un băiat de-al lui Constantin şi o fată de-a lui 15) Iorga, Inscripţii, val. \1, pag. 188. 16) Idern, }} )}}}» 172. 17) Idem, Studii şi dac. val. XVI, pag. 353. 18) Idern, Inscripţii vol, IT, pag. 99. 19) Idern, »)}» 5. 308 [309] Ştefan; iar dintre fiicele Domnitorului, numai llinca, Saf ta şi An­ cuta au avut urmaşi. Astfel, din numeroşii copii ai lui Brănco­ veanu, unii morţi în floarea vărstei, alţii nea vând urmaşi, nu pu­ tem urmări astăzi decât pe Creţuleşti, urmaşii Saltei. 1. Stanca, Este cea dintăi născută dintre toţi copiii lui Brăncoveanu. Ea a văzut lumina zilei în anul 16762°). Fiind încă tânără, numai de 16 ani, tatăl său a căsătorit-o la 1 Noembrie 1692 cu Radu, fiul lui Iliaş Vodă 21). Insă această căsătorie n'a fost tocmai fe­ ricită pentru Stanca, fiindcă după o vieţuire de treisprezece ani, la 29 Martie 170522) soţul ei Radu moare. Rămânând văduvă, nu s'a mai re căsătorit. Incă de pe când trăia soţul său, ei cumpără la 25 Mai 1700 şi 20 Martie 1701 23) moşii la Scărişoara (Romanaţi), iar la 11 Mai 170624) Stanca cumpără moşie tot aici. Credem că satul Scărişoara, a cărui moşie a fost hotărnicită de 12 boieri pe când Brâncoveanu era mare spătar, şi în care timp el a mai cumpă­ rat şi alte moşii, a făcut parte din foaia de zestre, a Stancăi, care foaie poartă data de 1 Noembrie 169225). Brâncoveanu a dat ficelor sale zestre foarte mare. Fiindcă cea mai mare parte din lucruri este aceiaşi în toate foile de zes­ tre, redăm, mai jos, numai foaia de zestre a Stancăi, după ori­ ginalul scris chiar de mâna Brăncoveanului şi păstrat la Academia Rom. Ea cuprinde: .0 cunună de bucăţi tot cu diarnanturi, un leit tot cu diamanturi şi cu trei picioare mari de smaragd, cinci perechi de brăţări cu diamante, smarande, robine, baluşe : trei perechi de brăţări; nouă inele toate cu pietre preţioase; 12 şi­ ruri de mărgăritare mari, două lanţuri de aur, fiecare de câte 500 dramuri; o invelitură de cap cu acele ei; o salbă cu 400 galbeni; bani de cap 300 şi cu leasă de mărgăritare; zovon cu 200 de galbeni; 30 iie ţesute cu fir cu sârmă, cu mărgăritare, cu şireturi; 8 dulămi cu samur, cu pântece de râs şi cu nasturi de diamante, de robin, de mărgăritare; 14 rochii, unele cu spongi de aur. cu diamantele şi cu gurile de mărgăritare; plapome şi cearşafuri cu flori de fir; covoare de mătase; oglinzi cu perva­ zurile de argint; talere sau tipsii de argint, altele tot tipsii de ar­ gint- cu flori pentru poame, linguri, furculiţe. solniţe de argint; talere de argint cu cornuri poleite, lighian şi ibric de argint, pe urmă: cal de ginere cu şaua de catifea şi scările şi oblâncurile de argint; caretă cu şase telegari; rădvan cu şase telegari, cuh­ nia cu telegari, patru sute de oi cu miei, 40 de boi de plug. 30 vaei cu viţei, 20 iepe cu mânji şi armăsari; 150 de mătei de 20) Greceanu, op. c., pag. 47. 21) Idem, ibidem. 22) Idem, pag. 143. 23) Iorga, Studii şi doc., vol, V, pag. 451-52. 24) Jdem, ibidem. 2,,) Creceanu, op, c, pag 47. 309 [310] stupi; moşiile Cimianii, Scărişoara, Clanta, Tigeanii". (Ionescu. Gion, Istoria Buc., pag. 682). După Greceanu (op. c., pag. 288), Stanca poseda următoarea avere imobilă : "Satul Cilianii cu rumănii, cu viile şi cu alte ho­ tare ce s'au mai cumpărat pe lângă ei, stânjeni de moşie în sa­ tul Tiha-de-sus pe din jos de Ciliani, Satul Scărişoara, partea noastră ce ieste aliasă, cu rumănil şi cu viile. Moşia dela Clanta i Tigeanii, care se cheamă Tunarii, cu heleşteul şi casele, cu piv­ niţa de piatră. Viile dela Piteşti ce am cumpărat dela feciorii lui Ştefan, 20 pogoane de vii la Schei, casele din Bucureşti cu beciu-. La 15 Martie 1714 �6) Stanca îşi dă duhul, în vârstă de 38 de ani, ne-apucând astfel să trăiască nenorocitele întămplări că­ zute asupra familiei tatălui său. După moartea sa n'a lăsat nici­ un urmaş. Locul unde este lnmorrnăntată nu ne este cunoscut. Chipul Stancăi se găseşte la mănăstirile Horez 27) şi Sinaia 28) şi la bisericile din Doiceştl 29) şi Mogoşoaia 30). 2. Maria. Această fiică a lui Brâncoveanu s'a născut pe la anul 167831) Foaia ei de zestre poartă data de 13 Octombrie 1693. Afară de alte lucruri obişnuite menţionate, ei i-se dă: • Satul Slimnicul cu tot hotarul şi cu toate viile, pogoane 35. Satul Gugeşti Cll morile. Moşia dela Seturi de lângă Brăila şi alte moşii pren alte hotare, toate câte s'au cumpărat dela jupăneasa Stanca Coţo­ feanca şi dela altii, precum arată cartea a 12 boieri hotarnici. 20 de pogoane de vie în dealul Căndeştilor in Slam-Rămnic 32)". Fiind peţită de Constantin Duca - zis şi Duculeţ-, fiul lui Gheorghe Duca, Brăncoveanu o trimite împreună cu Stanca, mama lui, şi cu o delegaţie de boieri, la Iaşi. Aci, după ce li-s'a făcut mare "primire cu cinste şi cu pompe .. făcutu-s'au şi nunta dupa obiceiu, la luna lui Noembrie.In 5 zile" 33). Brâncoveanu, fiind destul de bogat, prin daruri mari a reu­ şit ca să obţină scaunul Moldovei pentru ginerele său Constantin (1693 -95). Acesta n'a stat însă în domnie decât vreo doi-trei ani, fiind mazilit de Turci, in urma plângerii boierilor, pe cari Dom­ nul ii pusese să plătească văcăritul. La mazilirea lui, tânăra doamnă Maria, bocindu-se, spunea: " Aolio, aolio, că va pune taica pungă dă pungă din. Bucureşti până la Ţarigrad şi, zău, nu ne va lăsa aşa, şi iar ne vom intoarce cu domnia!". Cuvintele de mai sus 'arată un mare adevăr: influenţa exer­ sată de Brăncoveanu asupja domnilor din Moldova, datorită pun­ gilor peste pungi, cu care acesta sătura lăcomia Turcilor. 261 Greceanu, op. c., pag. 143 27) Iorga, Inscripţii, 1, pag. 188 28) Id em, Studii şi doc., voI. XVI, pag. 353. 291 Idem, Inscripţii, II, pag. 99.' 30) Idern, » ,» 5. 31) Greceanu , op. C., pag. 282. 32) Jdem, op. C., pag. 243. 33) Idem, op. C., pag. 57. [311] lnsă fiica lui Brăncoveanu, care spera ca prin banii tatălui său să se întoarcă iarăş cu domnia, moare de ciumă, In anul 1697, la Ţarigrad; iar soţul său Constantin Duca, cel care în în­ tâia domnie nu ieşiă din cuvântul .socrulul, recăpătănd iarăş tro­ nul, "mai puţin prin banii lui Brâncoveanu şi mai mult prin stă­ ruinţele ambasadorului german', ridică din nou pe boieri împo­ trivă-i şi supără şi pe Brâncoveanu, care susţine atunci contra lui pe boerul Racoviţă. . Vestea morţii Mariei pricinui "rupere de inimă părinţilor", mai cu seamă că nu o văzuseră de patru ani de zile . . Ea n'a lăsat decât un copil, pe care Brăncoveanu îl aduce în ţară chiar în acelaş an, "ca să-i tie de măugăere întrlstăciu­ nei ce avea de fiica Măriei Sale, Doamna Maria" 34). Locul unde se odihnesc rămăşiţele pământeşti ale odraslei Brăncoveanului, care în frageda vârstă de 19 ani îşi dă obştescul sfârşit. nu-l cu­ noaştem. Soţul său, care la moartea ei era pribeag în capitala sultanilor, unde umbla să se relntoarcă în domnia Moldovei, nu i-a mai adus rămăşiţele pământeşti să le îngroape în pămăntul natal, ci le va fi lăsat acolo. Se poate, ca Brâncoveanul însăş să fi adus oasele iubitei sale copile în ţară, inmormăntăndule la vre-una din ctitoriile sale. Chipul Mariei se găseşte la mânăstirile Hurez 35), Sinaia 36) şi la bisericile din Doiceşti 37) şi Mogoşoaia 38). 3. llinca. S'a născut pe la 1681 (nu 1632, cum spune Greceanu), fiindcă în anul 1683 se naşte Constantin, şi deci ar fi prea mic interva­ lul de un an între data naşterii ei şi aceia a fratelui său. Ea s'a căsătorit cu Scarlatache 39), fiul dragornanului Alexandru Mavro­ cordat, în anul 1698. In acest an, la 5 Februarie, tatăl său îi face foaie de zestre 10), cuprinzând: "satul Tătăranii şi cu par­ tea lui Dumitraşcu Sărdarul peste tot şi cu morile. Satul Cor­ neştii peste tot şi cu rumânii. 20 pogoane vii la Scăieni. Viile de la Piteşti, ce am cumpărat de la Şerban Rătescul şi dela sora Ră­ teştilor. Satul Surlani depe Mostişte. Casele din Bucureşti "Il). Murindu-i bărbatul la 28 Iulie 169942), se recăsătoreşte cu marele logofăt şi spătar Şerban, fiul marelui- credem fost-logo­ făt Şerban Greceanu 4:3). Nu ştim dacă a avut urmaşi 44), Data mor­ ţii şi locul unde este inmormăntată nu le cunoaştem. 34) Greceanu, op, C., pag. 83. 35) Iorga, Inscripţii, 1, pag. 188. 36) ldem, Studii şi doc., vol. XVI, pag 353. 37) Idem, Inscripţii, lI, pag. 99. 38) ldem, Inscriptii, II, pag. 5. 39) Creceanu, op c., pl'l.g.85, 94. 40) Idem, op. c., pag. 283. 41) ldem, op. C., pag. 296. 421 Idern, op. c., pag. 85, 94. 43) Tdem, op. c., pag. 142-143. . 44) Şt. Gre cea nu, Un arbore genealogie, afirmă că lIinca a avut urmaşi. [312] Chipul IIincăi se găseşte la mănăstirile Hurezi 45) şi Sinaia &) şi la bisericile din Doiceştl 47) şi Mogoşoaia 48). 4. SaUa. S'a născut în anul 1687 (sau 1686, cum crede Greceanu). Se căsătoreşte la 19 Mai 1700, având foaia de zestre din 12 Mai acel aş an, cu Iordache Creţulescu mare cămăraş şi În urmă mare vornic 49). Brâncoveanu dă fiicei sale Salta următoarea avere irnobilă : "Satul Şerbaneştii cu rumănii, Satul Floru peste tot hotarul. Tot hotarul Momicenilor. Moşia Stolarăştilor, numită şi Albota. Moşia dela Lac, de lângă Şerbăneşti. Viile dela Piteşti ot Gorgan, cu delniţă ot Bădeşti, Viile dela Slatina. Satul Hrăburul ot Ialomiţa. Casele din Bucureşti, cu locul" 50). Cum vedem din datele de mai sus, Brâncoveanu căsătorise pe fiică-sa Safta numai în vârstă de 13 - 14 ani. Soţul ei trăeşte 46 de ani, murind în 1746. In viaţa lor, Iordache şi Salta, îm­ pinşi de pilda lui Brăncoveanu, zidesc, în 1722 51), biserica Cre­ ţuleştilor din Bucureşti, unde se află ctitori, pe lângă ei, şi Brăn­ coveanu cu Doamna Marica. Precum se îngrijise ca să Înalţe un locaş bisericesc, tot aşa Salta, rărnânănd văduvă, caută ca, Îm­ preună cu feciorii ei, să închine Mitropoliei din Bucureşti-unde se află Inmormântat soţul său - următoarele trei moşii: Voineştii din Dărnbovlţa, Gogoşii din Mehedinti şi Grojdibodul din Roma­ naţi, - care credem că era dat zestre tot de Brăncoveanu Safta moare in luna Aprilie 1747, În vârstă de 57-58 ani, fiind înmorrnăntată 10t la Mitropolie. Ea a avut patru băieţi şi o fată, din care se trage neamul CreţuleştiIor de astăzi. Chipul Saîtei se găseşte la mănăstirile Hurezi 52), Sinaia 53), şi la bisericile din Doiceşti 54), Mogoşoaia 55) şi bis. Creţulescu din Capitală. 5. Ancuţa. Cea de a cincea fiică ii lui Brăncoveanu s'a născut pe la 1691 56). Tatăl său a căsătorit-o la 20 Mai 1705, cu Nicolae pos­ telnicul, fiul lui Iordache Ruset. Foaia ei de zestre poartă data de 1 Iunie 1704, consemnănd proprietatea următoarelor imobile: "Satul Scurteşti cu 25 pogoane de vie şi cu 6 roate de moară. Moşia dela Sărbi peste tot. Satul Fundeni cu 54 pogoane de vie 45) Iorga, Inscripţii, 1, pag. 188. 46) Idem, Studii şi doc., voI. XVI, pag. 353. 47) Idem, Inscripţii, II, pag. 99. 48) Idern, Inscripţii, u, pag:b5. 49) Creceanu, op. c., pag. 2�3. 50) Idem, op. c., pag. 3uO. 51) Ionescu-Gion, Istoria Bucureştilor, pag. 184. 52) Iorga, Inscripţii 1, pag 1&8. 53) Idern, Studii şi doc., voI. XVI, pag. 353. 54) Idem, » » » »XV, » 99. 55) Idem, " » ,,» 5. 56) Greceanu, op. c. pag. 284. 312 l I [313] i Fundeneasca. Satul Fureştii cu 9 pogoane de vie şi cu 2 roate de moară. Casele din Bucureşti cu pivnita de piatră" 57). Ancuţa moare la 1730, la Braşov, fiind în vârstă de 39 de ani. Corpul său a fost adus şi înmormântat la mănăstirea Hurezi. Chipul ei se găseşte la mănăstirile Hurezi 58) şi Sinaia 59) şi la bisericile din Doiceşti 60) şi Mogoşoaia 61). 6. Bălaşa, S'a născut pe la anul 1693. Ea s'a căsătorit la 31 Octombrie 1708 cu Manolache Lambrino, viitorul ban al Craiovei. Foaia ei de zestre poartă data de 30 Octombrie 170862), menţionănd ca avere nernişcătoare : "Satul Crovul, cu casele, cu pivniţă, cu be­ ciurile de piatră, curtea şi morile. Copăcelul cu tot hotarul şi cu morile, care iaste pe lângă Crov. Satul Mătăsarul cu tot hotarul. Satul Necşăşti cu tot hotarul. Casele din Tărgovişte cu locul, pre­ cum s'a cumpărat dela Gheorghiţă căpitanul. Viile dela Piteşti dela Gorgan, ce s'au cumpărat dela Luca Vistierul şi dela cumnată-sa Nasti şi dela nepotu-său Şerban Pitarul. Viile dela Tărgovişte, de pe valea lui Voevod. 20 pogoane de vii la Schei, pe lângă viile noastre. Casele din Bucureşti ce au cumpărat dela feciorii Cernicăi Arm aşu" 63). BăI aşa cu soţul ei au zidit în Bucureşti o biserică, dăndu-i numele de "Domniţa Bălaşa", şi căreia îi fac danii la 1 Aprilie şi 20 Mai 1745. Nu mult timp după această dată soţul său a murit In anul 1752 moare şi Bălaşa, fără să lase vreun urmaş. Ea a Iost înmormăntată la ctitoria sa 64). Inscripţia de pe piatra de mormânt s'a păstrat acolo 65). Chipul Bălaşei se găseşte la mânăstirile Hurezi 66) şi Sinaia 67 ) şi la bisericile din Doiceşti 68), Mogoşoaia 69), precum şi la Dornniţa Bălaşa 70) din Capitală 7. Smaragda. Cea mai mică dintre fiicele lui Brâncoveanu, Smaragda ar Smaranda, s'a născut pela anul 1696. Foaia ei de zestre poartă data de 8 Iunie 1712, consemnănd că primeşte dela tatăl său partea de avere cuvenită, anume: "Satul Ciorogărla cu casele 57) Greceanu, op. C., pag. 304. 58) Iorga, Studii şi doc., voi XV, pag. 188. 59) ldem, »» XVI,» 353. 60) Idern, » »» 99. 61) Idem, » » XV, pag, 5. 62) Greceanu, op. c pag. 184. 63) ldem, op. C., pag. 3u8. . 64) V. Drăghiceanu, «In amintirea lui Co nst. Brăncoveanu», crede că a fost inmormântată la Sf. Gheorghe-Nou. (5) Bulet, Com. m011. ist., 1915, pag. 95. 66) Iorga, Inscripţii, I, pag. 188. 67) Idern, Studii şi doc., voi. XVI, pag. 353. 68) Idem, » »» »XV,}) 99. 69) ldern, » »» »XV, 5. 70) Observaţia autorului, 313 [314] oe piatra. !V10ŞIa Belciugatul. Satul Greci cu 50 de pogoane de vie. Viile dela Piteşti, dela Gorgan, ce s'au cumpărat dela Leca Slugerul a 71). , S'a căsătorit în ziua de Rusalii a anului 1712 cu postei­ nicul Constantin - şi mare sluger -, liul marelui logofăt Grlgorie Băleanu 72). Peste cătva timp Smaragda moare. Data morţii nu ne este cunoscută. Ea se află înrnormăntată la mănăstirea Hurezi 73). Nu ştim dacă a lăsat urmaşi. Chipul său se găseşte Ia mânăstirile Hurezi 74) şi Sinaia 75) şi la bisericile din Doiceşti 76) şi Mogoşoaia 77). Un nepot de-al lui Brâncoveanu. Din neamul brâncovenesc, în linie bărbătească, nu scapă de urgia turcească decât un copil, în vârstă de 7 ani, fiul 'lui Constantin, cel mai mare dintre băieţii Brâncoveanului. Acest copil, numit Constantin după numele tatălui şi al bunicului, s'a născut în anul 1707. Bunică-sa, Doamna Martea, şi fratele ei Pană, intorcându-se din exilul dela Kutach, i-au dat creşterea care se obişnuia pe atunci în familiile boiereşti. Rămas singur, din neamul lui, Constantin s'a căsătorit cu Maria, fiica lui Toma Chrisant Coslugeanul, cu care a avut doi copii: Manolache şi Nicolae. Ca un urmaş brâncovenesc, Constantin a ocupat dregătorii inalte în divanul ţării, ajungând până la rangul de mare ban. In cercetările noastre de, până acum îl întâlnim pentru prima dată cu dregătoria de mare comis, printre martorii unui hrisov dela Mihai Racovită(1730-31, 1741-44), dat la fi Martie 1731(8) serdarului Mihai Bărbătescu, pentru a ţine un loc de vie în dealul Bucureştilor, In a doua domnie, in Ţara-Românească, a lui Constantin Mavrocordat (1731-1733), întâlnim, la 3 Iunie 173279), pe Con­ stantm Brâncoveanu ocupănd dregătoria de mare stolnic în divanul domnesc. Constantin Mavrocordat, care domneşte în Ţara-Românească de şase ori, este schimbat în 1733 cu vărul său din Moldova, Grigorie al II-lea Ghica, trecând unul în locul altuia. Acesta (1733-1735) scoboară pe Constantin din dregătoria de mare stolnic În aceia de mare comis, cu care l-am găsit în timpul primei domnii a lui Mihai Racoviţă În Ţara-Românească. Cu această dregătorie întâlnim pe Constantin Brăncoveanu 71) Creceanu, op. c., pag.' 313. 721 Jdem, op, C., pag. 224. 73) Iorga, Istoria Românilor in chipuri şi icoane, pag. 16. 74) Id em, Inscripţii, I, pag . .188. 75) Idern, Studii şi doc., vot XVI, pag. 353 76) Idem, » »» » \ XV, » 99. 771 Idem, » »» >' XV,» 5. 78') Şt, Greceanu, Genealogiile doc., ale familiilor boiereşti, II, pag. 158. 79) Filiui, Arhiva Gh. Caniacnaino, pag. 236-7. 314 II; [315] şi într'un document din 25 Februarie 173480), prin care tace cunos­ cut şi întăreşte în acelaş timp postelnicului Constantin Alexeanu .partea" ce i-a rănduit-o Măriuţa, fiica lui Ştefan Brâncoveanu. Referitor la împărţirea moştenirii Brăncoveanului, avem două învoieli : una din anul 173281), şi alta din 1 Septembrie 173482), in care Constantin Brăncoveanu semnează ca mare comis, De observat că el recunoaşte unchilor săi, precum şi verilor, împărţirea făcută de către bunică-sa. Murind vară-sa, Mariuţa, singura fiică a lui Ştefan Brăncoveanu, şi nelăsănd urmaşi, Con­ stantin împarte averea acesteia, oprindu -şi numai • toată partea dumneaei, den banii dela Venetia, tI. 50000 si den moşăi pă­ rinteşti, i den vii, Ţigani, Rumăni, de aleea den ţară i du peste Olt, fa căndu-le în două, pe jumătate ... ". Intr'un document, din timpul celei de a doua domnii a lui Mihli Racoviţă (1741-44), din 3 Februarie 174283), găsim în lista martorilor pe Constantin Brâncoveanu semnănd .btv vei stolnic". In acelaş an, la 20 Iulie 84) Constantin Brăncoveanu biv veI stolnic face danie mănăstirii sî. Gheorghe din Bucureşti, unde zice că odihnesc "oasele Iericiţilor întru pomenire moşilor şi a tot neamul meu (ce) sănt astrucate ocolo", moşia Puturcasa din jud Olt, rămasă dela Brâncoveanu. Intr'un document din 14 Iunie 174385). Constantin Brănco­ veanu biv veI stolnic dărueşte mânăstirii Hurezi, ctitoria buni­ cului său, nişte ţigani "dă casă". Semnat în documente tot ca biv vel stolnic îl găsim ultima dată la 2 Iunie 174486), când cumpără dela Bălaşa Băleanca, soţia lui Constantin Băleanu, moşia Belciugatul din IUov, care fusese dată de zestre Smărandei, mătnşa lui şi cea dintăi soţie a lui Constantin Băleanu. Reiese ain cele patru documente menţionate mai sus că, în a doua domnie a lui Mihai Racoviţă, Constantin Brăncoveanu nu ocupa nicio dregătorie. Schimbăndu-se domnii prea des, Con­ stantin Brâncoveanu credem c'a fost bănuit de necredinţă, sau poate că luase parte activă la schimbarea din domnie a lui Raooviţă în 1731. Drept pedeapsă, in a doua domnie acesta nu l-a mai onorat cu nicio dregătorie. Faptul că găsim pe Constantin Brâncoveanul semnat în documente ca biv veI stolnic, ne determină să credem că în a . treia domnie a lui Constantin Mavrocordat în Ţara-Românească (1735-1741) el a fost ridicat de acesta în dregătoria de mare stolnic, pe care o avusese mai înainte. Urcăndu-se Mihai Racoviţă a doua oară pe tronul Ţării-Ro­ mâneşti, Brâncoveanu neocupând nicio dregătorie, semnează ca 80) Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, pag. 4. 8li Iorga, Studii şi doc., vol. XVI, pag. 335. 82) Idem > » » > XVI, > 337. 83) Şt. Greceanu, Genealogiile doc., 1, pag. 321. 81) larga, Studii şi doc., vol. V, pag. 1%. 85) ldem, » » ,. " » » 196. 86) Şt. Greceanu, Genealogiile documentate, 1, pag. 323. 2 315 [316] fost mare stolnic . Dacă n'ar fi ocupat dregătoria de mare stol­ nic în a treia domnie a lui Constantin Mavrocordat, el ar fi sem­ nat ca mare comis. dregătorie ce avusese în domnia dintăi a lui Grigorie al II-lea Ghica. Se poate ca, chiar dacă n'a ocupat dregătoria de stolnic în a treia domnie a 'lui Constantin Mavro­ cordat, el să fi iscălit ca biv veI stolnic, dregătorie ce ocupase în întâia domnie a acestuia, şi nu ca biv veI comis, dregătorie ce ocupase în întâia domnie a lui Grigorie al II-lea Ghica, prin faptul că dregătoria de stolnic era mai sus pusă decât cea de comis. Insăşi dregătoria de stolnic, pe care o ocupă Brăncovea­ nul, ne arată că Domnul avea mare încredere în el. In a patra domnie, a lui Constantin Mavrocordat (I744-48), într'un document din luna Decembrie 174587), în care se spune că Părvul Cantacuzino ridică rumănia unor oameni din Edena, în schimbul a 1000 de taleri, Constantin Brăncoveanu semnează ca "vei clucer". In timpul celei de a doua domnii a lui Grigorie al II-lea Ghica în Ţara-Românească (1748- 52), Constantin Brâncoveanu ocupă în divanul domnesc dregătoria de mare logofăt. Cu această dregătorie îl întâlnim într'un document din 3 Mai 174988), când Domnul dărueşte Episcopiei din Râmnic casele băneşti din Cra­ iova, care fusese zidite de Vodă Brâncoveanu, precum şi într'altul din 4 Iulie 1751 89), prin care Matei Creţulescu, fost mare şetrar, este împuternicit să-şi păstreze moştenirea dela Şerban Grădiş­ teanu. După moartea lui Grigorie al II-lea Ghica, se urcă pe scau­ nul Ţării-Româneşti al doilea fiu al acestuia, numit Matei (1752-53). Nu cunoaştem niciun document dela 'acest domn, din care s'ar putea constata dacă Brăncoveanu a ocupat sau nu dregătorii în divan. Urcăndu-se pe tron un fiu de al lui Mihai Racovită, Cons­ tantin (1753- 56) Brăncoveanu ocupă ltIregătorii înalte în diva: nul acestuia. Intr'un document din 8 Noembrie 1753 9 ), prin care Constantin Racoviţă întăreşte Episcopiei din Râmnic casele bă­ neşti din Craiova dăruite de Grigorle Ghica, Brăncoveanu sem­ nează în al treilea rând, ca vel spătar. Peste o lună. adică la 8 Decembrie 91), Brăncoveanul este menţionat, cu ocazia unei hotărnicii ce i-se face la .Urzlcuţa, tot ca vel spătar. Nu ştim în ce an Racoviţă l'a ridicat în rangul de mare logofăt. Cu această dregătorie îl întâlnim într'un document din 13 Martie 175592), când dă scrisoare "la mâna dumnealui Mi­ hail Cantacuzino veI vistiernic, precum să se ştie că între moşiile Măriei Sale Doamnei Bălaşei. L. sunt Filipeştii-de-Pădure ot sud Prahova". \ 87) Filitti, Arhiva Gh. CalltaC\Zillo, pag. 98. 881 Arhivele Olteniei, 1927, 111'.\29--30, pag. 49. 89) Filitti, Arhiva Gh. Cantacuzino, pag. 89-91. 90) Arhivele Olteniei, nr. 29-30, pag. 51. 91) Iorga, Studii şi doc., val. V, pag. 147. 92) Fililti, Arhiva Gh. Cantacnzino, pag. 103. 3/6 [317] 317 J I I . 1.' .l > Constantin Racoviţă este înlocuit cu Constantin Mavrocor­ dat, care se urcă pe tronul Ţării-Româneşti pentru a cincia oară (1756-58). Actualmente nu cunoaştem pentru acest in­ terval niciun document referitor la Brâncoveanu. Credem însă că şi în această domnie boierul nostru a făcut parte din divanul domnesc. Ne întemeiem afirmaţia pe următorul fapt: Intr'o foiţă din 15 Septembrie 175893), semnată de Stanca spătăreasa Can­ tacuzino, se vorbeşte de banul Brâncoveanu, căruia acesta îi da­ torează 250 taleri. Banul Brâncoveanu nu poate li altul decât Constantin Brâncoveanu. Scarlat Ghica, fiul cel mare al lui Grigorie Ghica, suindu-se pe scaunul Ţării-Rornăneşti (1758-1761), nu îndepărtează din divan pe Constantin Brâncoveanu, care la începutul domniei apare ca ban 9). Din potrivă, Domnul îi dă dregătoria de mare logo­ făt. Astfel, întâlnim pe Constantin Brâncoveanu în patru docu­ mente din timpul acestui domn. La 15 Martie 17S995), marele logofăt Constantin Brănco­ veanu trimite un raport Domnului. Ca martor, şi semnând ca mare logofăt, îl întâlnim într'un document din 7 Februarie 176096). când Şerban postelnicul Cantacuzino vinde moşia Măgurenilor vistierului Mihai Cantacuzino; iar într'altul, din 14 Februarie 176097), unde alături de el semnează şi fiul său Nicolae ca mare comis. Ultimul document, cunoscut nouă, din timpul domniei lui Scarlat Ghica, în care găsim pe Constantin Brâncoveanu că semnează ca mare logofăt, este din 22 Mai 1760 98). Constantin Racoviţă venind pentru a doua oară domn în Ţara-Românească (1763 -64), credem că cinsteşte pe credincio­ sul său boier, Constantin Brâncoveanu, cu dregătoria de mare logofăt, pe care o avusese şi în domnia dintăi, ceiace înseamnă că Domnul avea mare încredere în el. In timpul lui Ştefan Racoviţă, care ocupă tronul ţării după fratele său, Brăncoveanu n'a mai ocupat nicio dregătorie, deoa­ rece într'un document din 25 Octombrie 176499), cu ocazia cum­ părării moşiei Popeşti dela postelnicul Constantin Bărcănescu, el semnează ca fost mare logofăt. Numele acestui nepot de al lui Brăncoveanu se întâlneşte şi într'o scrisoare din 28 Martie 1766 100), trimeasă de Novaco­ viei, în care boerul nostru este numit "princeps Brankovan". Dela această dată şi până la 1783 nu mai cunoaştem nici­ un document din care să se poată vedea activitatea politică a lui Constantin Brăncoveanu. Posibil ca, în acest interval în care se perindează pe tro­ nul ţării nu mai puţin de şase domni, Brăncoveanu să fi ocu­ pat vreo dregătorie. 93) Filitti, Arh, Gh. Canto pag. 66 şi Iorga, Doc. Cantacuz inilor, pag. 2i 6. 941 Scarlat Ghica domneşte între 7 Sept. 1758-11 Iunie 176l. 95) Iorga, Studii şi doc., vol. I-J[, pag. 234. 96) Idem, Doc. Cantacuzinilor, pag .. 213-14. 971 Idem, Studii şi doc., voI V, pag. 452. 98) Filihi, Arhiva Gh. Cantacuzino, pag. 67. 99) Şt. Greceanu, Genealogiile doc., II, pag. 233. 100) Iorga, Studii şi doc., voI. XIII, pag. 258-9. [318] Intr'o copie din 1818, făcută după un document din 8 De­ cembrie 178J 101), din timpul domniei lui Mihai Şuţu, Constantin Brăncoveanu este menţionat ca mare spătar. Deci afirmaţia de mai sus-că Brăncoveanu trebue să fi ocupat vreo dregătorie in timpul vreunuia din cei şase domni - este justă. Din înşirarea documentelor de mai sus, reiese clar că Con­ stantin Brâncoveanu a figurat in divanul domnesc cu dregăto­ riile de mare comis, mare stolnic, iar mare comis, mare clucer, mare spătar, mare logofăt şi mare ban. Pentru ca el să fi ocupat toate aceste dregătorii în timpul mai multor domni, trebue să admitem că a avut tactul politic moştenit dela bunicul său, ră­ posatul Constantin Brăncoveanu Vodă. Cea mar mare parte din averea Brăncoveanului a moşte­ nit-o acest singur vlăstar al neamului său. El a şi mai sporit-o pe cale cinstită. Astfel cumpără moşia Belciugatul dfn Ilfov, care fusese dată de zestre Smărandei, cum şi Popeştii, tot din acelaş judeţ. După moartea Măriuţei, singura fiică a unchiului său Şte­ fan, el împarte averea aceşti ea in mod cinstit, respectănd astfel dorinţa răposatei. Omului său de afaceri, Maruţi, care era trimis la Veneţia pentru a scoate cei 210000 galbeni depuşi de Brân­ coveanu aci, el îi plătea 2 % pe fiecare an. Crescut intr'o tradiţie de dărnicie şi evlavie, nu uită de sufle­ tele celor dispăruţi. Pentru pomenirea lor, dărueşte la Sf. Gheorghe din Bucureşti moşia Puturoasa cu viile din jud. Olt. Prin faptul că, în actul de danie respectiv, spune că la acest sfânt ·Iăcaş .oasele fericitilor întru pomenire moşilor şi a tot neamul meu sănt as­ trucate", arată că el a ştiut că aci odihnesc oasele bunicului său. Intemeiati oarecum pe această frază, ne permitem să cre­ dem că Ia sl. Gheorghe se odihnesc ş;! oasele Maricăi, şi poate şi ale celor patru fii ucişi la Constantinopol, precum şi oasele cătorva fiice de-ale lui Brâncoveanu. Numai aşa ar avea rost cuvintele: "oasele Iericiţilor întru pomenire moşilor şi a. tot nea­ mul meu sănt astrucate acolo", Pe de altă parte, ştim de asemenea că oasele părinţilor, fraţilor şi bunicilor lui Brăncoveanu se odihnesc la mănăstirea Brâncoveni din Romanaţi, Cuvintele de mai sus poate să se re­ fere Ia bunicii, tatăl, unchu şi unele din mătuşile acestui vlăstar brâncovenesc. \ Data morţii lui Constantln Brăncoveanu, nepotul Domnito­ rului, nu ne este cunoscută; Totuş, în zapisul lui Matei Lupoianul către marele ban Barbu \"�cărescu, din 17 Februarie 1795 102), apărând printre martori ca \vel logofăt Constantin Brăncoveanu, urmează de aci că la această dată el trăia. Deci, în 1795, boieru! nostru, căruia Gheorghe Constantin din lanina ii inohină încă din 1759 103) "Istoria generală a \ Otornanilor", atinge vârsta de 88 de ani. Cât va mai li trăit după această dată, nu putem sti. Deasemenea nu-l cunoaştem nici chirul şi nici locul în­ mormântării. 101) Iorga, Studii şi dac, val V, pag. 199. 102) St. Greceanl1, Genealogiile, 'doc, II, pag. 228. 103) C. Erbiceauu, Bibliografie greacă, pag. 101 �31� _ _' - - [319] Banatul Olteniei şi Craioveştii *) V. Legende. 1. Prima legendă este aceea care confundă pe Craioveşti cu Basarabii. Fie că Ncagoe Vodă va fi fost, după concluzia la care am ajuns, fiu după lege al lui Părvu 1 vornicul Craiovescu şi al Neagăi, iar în realitate fiu natural al acesteia cu Basarab Vodă cel Tânăr, \fie că va fi fost, cum se admite de obicei, fiu al acestui Domn cu '0 soră a Craiovoştilor, rămâne, în amăndouă -cazurile, că Craioveştii şi Basarabii erau două neamuri deo­ sebite. Observ că în ipoteza în deobşte admisă nici nu se putea naşte legenda identităţii celor două neamuri. Dinpotrivă, in concluzia la care am ajuns, legenda se explică. Neagoe Cra­ iovescu, când a ajuns Domn, şi-a zis fiu al lui Basarab cel Tanăr şi a adoptat el însuş numele de Basarab. "Viata SL Sale Nifon", scrisă pe la 1517-1521, pentru a preamări pe Neagoe, după ce acesta ajunsese Domn şi-şi zisese Basarab, fiul lui Basarab, a atribuit acest nume întregului neam al lui Neagoe, adică Craioveştilor. De altă parte, fiindcă aceştia deţineau bănia Olteniei de vre-un sfert de veac, li-a zis Ba­ noveţi. De aci formula din "Viaţa": "un neam căruia era nu­ mele ,d'8 11111O;;;e Banoveti, adică Basarabesti". Nepoţii şi străne­ poţii icolaterali ai lui N eagoe, erau fireşte nepoţi şi strănepoti ai lui Basarab Vodă, şi de aci credinţa lor că erau "din nea­ mul bun şi mare Basarabesc". Credinta lor s'a putut înră­ cl:icinu, cu atât mai mult cu cat, dupa N eagoe, niciun Domn nu şi-a mai zis Basarab si că ultimul Domn elin ramura Dă­ neştilor, singura în care se obisnuise acest nume, a fost Moise Vodă, IHorI la 1530. Astfel, Şerban de la Coiani, scoborător prin femei din Craioveşti şi strănopot colateral al lui Neagoe şi deci al lui "Basarab Vodă", şi-a zis şi el, când a ajuns Domn, Basarab. ToL aşa, mai apoi, Matei aga din Brânco veni, care credea că moşul său Barbu banul Craiovescu era din neamul Basarabesc. Această tradiţie s'a păstrat, fireşte, de 'jiea lui Radu VoJ:ă Şerban, postelniceasa Elena Cantacuzino, şi de fiii ei, printre cari Şerban Cantacuzino, care in domnie îşi va zice şi el Basarab. O regăsim cleei în cronica lui L11' descu, omul de casă al Cantacuzinilor, intitulată "Istoria Ţării Româneşti" 634) . S'a emis chiar părerea că autorul cronicei utilizând "Viaţa", al cărei text in iţi al este pierdut, a putul introduce .el, după: cuvântul .Banoveti", cuvintele "adică 13a­ �arabeşti"635). Tot legătura depărtată ele rudenie cu Neagoe ".) Vd. inceputul în nr. 59-6'1 Cll urmare în ar. 61-62 şi 63-64. 634) In Magazin istoric, IV, 243. 635) Iorga, ediţia cronicei «Istoriile Domnilor Ţării Româneşti», p. 2 nota şi p. 31 nota.-In aceste «Istorii», scrise de un potrivnic al CantrrcL1zinilor, nu se zice că Craioveştii sunt Basarabi" (Ibid. p. 34 nota'. [320] este singura justificare a numelui de Basarab ce-şi dă in domnie Constantin Brancoveanu, pe deoparte scoborător des­ pre tată, prin femei, elin Craioveşti, iar pe de altă, parte, des­ pre mamă, nepot d,e soră al Cantacuzineştilor-, strănepot al lui Radu Vodă, Şerban şi iarăş, astfel, al Craioveştilor. In sfârşit. ŞI in genealogia neamului său, scrisă de Mihai Cantacuzino, pe la 1775, Craioveştii sunt acelaş neam cu Basarabii 636). 2. A doua 1,egendă, cuprinsă mai 'intâi tot in ",,1storia l'iJrii Româneşti" 63"), apoi în genealogia Cantacuz inilor G:iS) şi în prefata episcopului de Râmnic Chesarie Halep liu (i- 1(80) la Mineiul 'Pe Noemhrie 639), este că Banoveţii, adică marii bani din Oltenia, din [neamul Basarabilor, s'au închinat lui Radu Negru, Istoriceşte 'este adevărat că. Oltenia s'a unchinru lui Negru Vodă ; şi mai este adevărat că acest Negru Vodă nu este altul decât Basarab Vodă, fiul lui Tihornir, şi Iiu) său Nicolae-Alexandru Basarab 640). Acest adevăr se deformează însă şi se răstoarnă rolurile în cronică, tocmai din cauza ce­ Ieilalt« legende, a cărei origine am arătat-o, ci1Bi111O\reţii. adică Craioveştii, erau Basarabi. Că de aci provine confuz ia se vede clar din Genealogia Cantacuz.inilor, care vorbeşte Clic' banul Barbu Basarab de la 1200, care s'a Închinat lui Radu Negru. Dar acel Barbu Basarab nu este decât Barbu 1 Craio­ vescu dintre 1L182-1520 641). 3, Pentru "Istoria Ţării Româneşti", originea Basarab i- 1.01', adică a Craiovestilor, ,este elin Romani, cari au descălecat la T.-Severin, s'au întins peste Oltenia şi "au ales dintre dânşii hoericari au fost de neam marie şi puseră banovcti un neam ce le zicea Basarabi, să li fie capi, adică mari bani" G±�). Este influenta cărturăroască despre colonizarea romană în Da­ cia, Îşi tot odată amintirea despre o veche bănie a Sever iimlui. Asupra acestui punct al origi11ifli Basarabilor, stolnicul Constantin Cantacuzinonuesbe de acord cu Cronica. Pe ]3([­ sarabi, din cari se crede descendent, ca şi pe Craioveşti, pe cari li priveşte ca un n.eamdeosebit, el îi consideră, ele origine nobili bulgari G43). Pentru genealogistul Mihai Cantacuzino, ha nul Barbu Basarab era originar din Sârbia 644). Aceste păreri au 'Putut eleriva fie din tradiţii de familie ale Crai.ovBştilC)l, fie din cunoştinl.le cărtllrlăreşti despre o veche st,ăipfmire, ·or.i suprema(ie, a statului hulgiir,esc la nordul Durulrii 645). 4. Dimitrie Cantemir ştie, din izv.oare bizantine, că Petnl ŞI Asan, in lupteJ.e lor cu Bizantinii, s'au retras un mo 636) Genealogia CantaclIzinilor, ed. Iorga, p. 57, 79, 413. 637) In Mag. ist. IV, 231. \ 638) GeneaL Cal1tac. ed. Iorga, 57. 639) Citată de V. A. Urechiă"Ist. Rom. IX, 417, 640) Vezi supra, p. 8 şi n. 45.\ 641) Haşdeu, Istoria critic{t, ed, 2·a, r, 78. 642) Mag, ist. IV, 231. 643) Iorga, Operele lui Cons!. CantacLlzino, p. 52. 644) Geneal. Cantac. p. 57. , 645) Cf. supra, p. 2 şi n. 9. 320 [321] ment la nordul Dunării şi că in oastea acelor [['ali figurau nahi rşi Cumani 646). Dar, tot in istnric; hiz antin i se mai putea găsi că Asănestii au infiintat o biserică cu hramul :-;f. Dumitru (47); ele aci o ap 1"0]) iere, pe care o găsim întâia oară în cronica banului Mihai, Cantacuzino (scrisă puţin după 1775648), care s'a folosit probabil de notite ale invătatulan stolnic Constantin Cantacuzino, contimporanul lui Cantemir. Cronica ni spune întradevar că Iratii Petru şi. Asan făcu­ seră in tara lor o biserică în. nurnsle Sf. Dumitru şi trage concluzia că acei fraţi stăpâniseră şi Oltenia "clici acolo este şi biserica Sf. . Dumitru, numită. Baneasa". Aceea:ş poveste o repetă apoi Dionisie Fotino 649). Lăsând dar la o parte diferitele ipoteze asupra originei numelui de "Craiova" 650), fapt documentar este numai că a­ ceastă localitate nu era, la sfârşitul sec. XV. decât un sat, el. cărui importantă a crescut odată cu ridicarea neamului pro­ prietarilor, Craioveştii 651), şi devenind sediu al importantei dreg.ăt'0rii de l111a1'e ban al Olteniei. Vor fi avut acolo, l�esigur. Craioveştii, biserică şi case încă elin a doua jumătate a sec. XV-lea. Biserica a fost evident cea cu hramul SI. Dimitrie, că­ reia poporul j-azis "hăneasa", desigur 'Pentru c{t a rezidit-o mai măndră unul din banii Craioveşti, probabil evlaviosul Barbu cel dintăi. A fost făcută apoi "ele iznov " ele Matei Basarab pe .rnoşia ele strămoşie a Mărici Sale", cum numeste el Craiova in pizania de la 1651-2652). Cât priveşte casele de Umg,ii biserică, ele treime să fi ::,ervit de locuinţă banilor 'şi după ce Craiova a devenit mo­ şie domnească, ieşind d'in patrimoniul Craioveştilor, după. stin f(erea acestora în Tinie bărbătească 653). De aceea e probabil ,.;}, Vodă Const. Brăncoveanu numai le-a rofăcut 654). La 1731 ,o]e existau încă. lâng,ăbiserică (555). La 1750 erau lăsate în pă­ răsire şi au f'0st dăruibe de Domnepiscopi.ei de Rftmnic 65G). �u lştiu ele oe Const. Brâncoveanu va fi sinlţil nevoe la 1.699 "ă fac[\, !şi case domneşti la Craiova, la oarecare distant;), ,le cele hăneşti (57). Cas:ele :d'0mneşti au servit de reşedintă Jlanilor 'IHlmai dupJ oellpatia allc;lriaci'i şi apoi caima.carnilol" 646) D. Cantemir, Chronicul, n. 255.-0nciul, Originile, 150. 647) Haşdeu, Negru VoM" p. LXXXIII. 648) Publicată în greceşte sub numele fraţilor Tunl1s1i, la 1806.-Trad. rom de Sion.-Cf. I. Bianu şi N. Hodoş, Bibliografia rom. veche, Il, 489, 649) Ist. Daciei, trad. Sion, I, p. 114. 650) Haşdeu, o. c. LXXXII--VIIl. 651) 1. Bogdan, Istoriografia rom. Discurs de recepţie la Acad. rom. p. 24. 652) Buletinul comisiei monumentelor istorice, VIII, p. 191. 653) Vezi supra, p. 69-70. . 654) Deşi episcopul de Rfllnnic afirmă la 1750 că acel Domn le-a făcut (Ar­ hivele Olteniei), VI (1927), p. 14. 655 i Arhivele Olteniei, IX, p. l77. 656) Alex. A. Vasilescu, Casete b'l11eşti din Craiova, în Arhivele Olteniei, VI, pag. 14. (57) Iorga, SI. şi doc. V, 3::;6. 321 [322] �,,-,,vVC;L lilexuuuru Vodă Ipsilanti le-a reparat la 1775658). 5. O altă legendă, legată tot de neamul Craiovestilor şi care se găseşte întâia oară tot ln cronica cantacuzinească ,,Istoria Ţării Româneşti", este aceea că Banoveţii, 'mari i bani, au avut mai întâi scaunul la Severin, apoi la Strehaia şi In sîărşit la Craiova. Că bănia a fost mai întâi la Severin este sigur, dar atunci bani nu erau Banovctii în întelesul de Cra­ ioveşti al cronicei. După aeeea sediul marilor bani a fost, cum am arătat, la Jiu, apoi la 'I'ismana, apoi iarăs Ia Jiu, şi În sfârşit la Craiova. Se adevereşte astfel documentar pă.· rerea 659) că tradiţia unui resedinte a marei bănii la Stre­ haia 660) n'are alt temei decât faptul că Craiovestii au fost proprietari ai moşiei Strehaia unde, la 1645, Matei Basarab, ur­ maşul lor, a făcut, sau refăcut, biserica pe pereţii căreia a infăţişat şi pe primii fraţi Craioveşti G61). Când cronicarul şi-a pus întrebarea: unde va fi fost sediul băniei după, perderea Severinului lşi înainte de a fi la Craiova, a presupus că tre­ bue să fi fost la o altă aşezare importantă a Craiovestilor, cari pentru el se confundau cu cei dintăi Banoveţi, adică bani. Strehaia era o astfel de aşezare, tocmai 1)oe drumul de la '1'.-Se­ verin la Craiova. 6. La toate aceste legende s'a adăogat teoria eruditului cu bogată imaginaţie, Haşdeu, că pănă la 1600 banii Olteniei nu se recrutau decât dintre Basarabi 662). Această teorie se prăbuşeşte însă prin dovada recentă a inexistentei unui Basa­ rab-ban la 124l663), prin istoricul, pe care l'am schitat, al alip.irii Olteniei la voevodatul de la Argeş al lui Basarab, Iiul lui 'I'ihornir, prin cunoaşterea evoluţiei dregătorici băniei, a persoan-elor care au ocupat-o şi a dobăndir-ii ei de către Cra­ ioveşti, şi în sfârşit prin constatarea că această functiune n'a fost decât o dedublare, Ia sfârşitul sec. XV, a marei vornicii in Muntenia, tot aga precum la mijlocul secolului următor s'a el edublat vornicia elin Moldova. 7. Dacă ne obişnuim cu aceste r,elllolită.ţi, nu vom mai căuta nici ascendente extraordinare pentru Barbu Craiovescu (64) si fraţii lui, ci ne vom multumi cu ceeace ei însişi ne spun, că erau fiii lui Neagoe dela ..... Craiova, fără a .atribui tatălui lor nicio dregătorie. Adevărul istoric este 665) că, până prin veacul al XVI-lea, situaţia socială 'principală era aceea de boer pro· 658) Bulet. Com. monurn. '�st. III. 194. 659) Alex. Lapedatll, Episcopia Strehaei şi traditia scaunului bănesc de-acolo. Rncureşti, 1906. \ ' 660) S'ar putea numai ca ac610 să fi rezidat banii de Mehedinţi. V. supriJ p. 20. 661) Iorga, Inscripţii, 1, 21()--'-:-211.-I. Il. Georgescu, in Arhivele Olteniei, VI (1927), p. 27-8. ' 662) Haşdeu, Etymologicum magnum, voI. ITT, p. 2403, articolul «Ban». 663) Supra, p. 1-2. \ 664) «Barbu Basarab din neal\,ul Dăneştilor,. (Haşdeu, Negru Vodă, pa- gina CCXLIV,. \ 665) C. Giurescu, Despre boen\. 1920, p. 31 şi urm. - I. C. Filitti, Evoluţia claselor sociale În trecutul Principatel\>r române, în Arhiva p. ştiinţa şi reforma socială, V (1924), p. 71 şi urm. \, 322 --" � -�- - .�� �---' --�.� � , , '" \ \ [323] �T �I' , ,-- !:I , I \ prietar. Un proprietar de multe sate, care putea răspunde cu mulţi oameni de pe moşiile lui la chemarea Domnului pentru oaste, era un personagiu măcar tot atât de important, dacă nu chiar mai important, ca un dregător domnesc. Neagoe dela Craiova, judecănd după numeroasele proprietăţi ale urmaşilor lui, tre­ hue să Ei fost un astfel de personagiu, poate cel alai mare pro­ prietar din Oltenia pe la mijlocul 'sec. XV. Fapt cert este numai că favoarea ele care Craioveştii s'au bucurat, oricare ar fi fost cauzele, pe lângă Basarab .Mlad, \'lad Călugărul şi Hadu cel Mare, i-a tăcut atât de puternici, încât au dobândit domnia în persoana lui Neagoe Vodă, şi pănă la stingerea lor în linie bărbătească, la 1535, au ocupat a­ proape neintrerupt, timp de 40 de ani, dregătoria de bani ai Olteniei, impunându-se ca un temut partid Domnilor cari s'au perindat. Este destul a reaminti rnândra formulă domnească din cartea dată Bistritei la 1529 de Barbu II Craiovescu 666). A­ junsese astfel Oltenia, pe vremea Craioveştilor, la oarecare autonomie, împotriva căreia Domnii au luptat fără, mult succes până la Radu Vodă Paisie. De atunci, urmaşii prin femei ai Cra ioveştilor n'au mai manifestat decât elin când în când tendinţe de răzvrătire şi pretenţii de domnie, dar tradiţia despre o autonomie a Olteniei s'a 'Păstrat până la desfiinţarea, prin Regulamentul organic, a dregătoriei speciale pentru cărmuirea acestei părţi a tărei, VI. Bănia Olteniei după Craloveştl. După răzvrătirea de la 1539 a marelui ban Şerban, soţ de Craiovească, întâlnim în divanul lui Radu Paisie, la 1540, doi bani, pe Stanciu şi pe Pravăt, din cari însă niciunul nu este mare ban, iar la 1542, în calitate eLe vel ban al Craiovei, pe Crăciun 667). Anul următor nu găsim bani în divan, iar la. 1544 domnia lui Paisie a fost turburată de incursia, de care vorbesc cronicele, a lui Basarab Laiot. Pasagiul din cronice nu poate privi, cum s'a propus 668), întâia domnie a lui Paisie. Atunci, Paisie domneşte el două luni, pe când acum domnia lui este întreruptă de aceea de două Iunia lui Laiot, Atunci, Paisie se adăposteşte în Ardeal, fu­ ginel de duşmanul care vine dela Dunăre, pe când acum Laiot vine de peste munţi. Apoicronicele --î'ntrucât în povestirea lor va fi vre-o ordine cronologică - pun incursia lui Laiot după omorărea banului 'roma (l536), după. întemeierea mânăstirei Mislea (1537669), după uciderea log. Vlaicu (1540). 666) Supra, p. 164. 667) St. D. Grecianu, Şirul voevozilor, partea inedită.-Ştefulescu, Docum. slavo-romârie, 106. 668) Teza sustinuta de Ilie Nicolescu în lucrarea citată. 669) Ibid. 647,'11.4. 323 [324] Compilaţia de cronice editată; de fraţii Tun usli, operă a hanului Mihai Cantacuzino genealogisiu1670), spune că in tim­ pul domniei lui Faisie "o seamă de boieri fugari în Ungaria de pe timpul lui Moise Vodă, au ridicat Domn pe un Laiot Vodă, şi viind cu oşti asupra lui Radu Vodă" acesta s'a tras peste Dunăre la Nicopolo" 6H). Documentele de care dispunem cu privire Ia invazia lui Laiot sunt următoarele: Intr'un 11risov, Radu Paisie d.ărueşte moşiile Bistreţu şi Poiana Urâ.ţii lui Radu vistierul (Golescu) "pentru slujba ce mi -a slujit.... când a venit 10 Basarab şi cu Stroe la Izvorul Ţi­ ganului de s'a bătut cu domnia mea" 672). Hrisovul este păs­ trat in copie, cu data 17 Nov. 7047= 1538 673), pe care au admis-o istoriografii 6(4), dar care este greşită, cum se vedl� din cercetarea divanului compus astfel: Staico v. vornic , acesta, este v. VOITlic în hrisoavele ori­ ginale între 1537-1540, iar la 1542--4 I.gurează împreună, cu Coadă v, vornic 6(5). Tatul e v. log. la 1540-1544. Badea e v. post. până la 1541 inclusiv, dar reapare în aceeaş calitate într'un hrisov elin Mai 1544. Radu "comis nu există in nici un hrisov; este evident o greşală, de transcriere În loc de Badea, comis în tot tirnpul domniei lui Paisie. Dragul stolnic figurează în hrisoavele lui Paisie până Ja 1539 şi incidental într'un hrisov din lan. 1541 ca biv vel stolnic , se poate şi aci să se fi transcris greşit DT'aJgul în loc de Albul, care este stolnic intre 1539-1544. Stroe spătarul se Întâlneşte până la inceputul anului 1541, dar reapars incidental la 1542-1544. Udrişte este vistier în toată domnia lui Paisie. Aşa dar, hriso\Tul: un-i în nici un caz din 1538. Poate fi din 1540, dar şi elin 1544. In alt hrisov, tot Radu Paisie cfărueşte aceluiaş Radu vistieralt;e trei moşii "pentru a lui dreaptă slujbă 'in bătălia cea dintăi Cu Stroia Pribeagul, când ne biruise Stroia şi ... ai noştri dederă dosul, lăsând vistieria Domniei-mele ... , iar vis­ tierul Radu.. o sC'ăpă... şi aduse toată vistieria la D-nlea, la Turnul dela Nioopole ... " 676). Acest hrisov se referă evident la aceeaş îm!prejur:a['e ca cel dintăi, dând însă mai multe amă­ nunte. Şi acesta e 'Păstrat" În copie 6(7), cu d,ata tot greşită, de 2� Or:t. 7055=l!546, pe care iar,ăş' alT admis-o oercetătorii 678). 670) Supra, n. 648. 671) Citat în Ilie Nicolescu, 654, n. 2. 672) Ibid. 660, n. 1. ' 673) Cond. Vieroş, III, 497, la Acad. rom. 674) Ilie Nicolescu, 1. c. - St. Nicolaescu, 366. , - 675) Cf. hrisovul din 17 Sept. 1�44 pentru episcopia Buzău, în Revista ist. IX, 1/5-6. , 676) Arh. ist. 1', 49. , 677) Tot în Cond. Vieroş citată, k. 196. 678) Ilie Nicolescu, 1. c. 650, n. 4 (cu rezerve\. 324 *rt!Tn [325] Dar in act. 1546, clom'l1ea,lIlGă elin Martie 1545, Mircea Cio­ banul 679). In divan figureaza: Coadă v. vornic ; acesta apare în .hr isoave dela 15-12 inainte. Tatul v. log. figureaza cu tncepere dela 1540. Alhulstolnic stă în eli vane dela 1539-1544. Stroe v . spătar s·e întâmpină pănă la 1541, apoi incidental ŞI la 1542-1544. Socol stolnic, este o greşală in loc de Stanciu postelnic. in divane la 1542--15M 680). Prin urmare, 111'1sovu111u poate fi decât dintre 1542-Lj4l. In Biserica din Găiseni (Dâmboviţa) se g,ăsesc două pietre tornbale privitoare la acelaş personagiu ele seamă, amestecat in evenimentele de careneocupăm. Pe una se citeşte. "A răposat robul lui Il-zeu jupăn Stroe marele han sin Drăghici vornic (elin Floresti ), în zile/:e lui 10 RGLd'n Petru Foe'vodşi ueulerei sale. în luna Oct. 10, în anul 7051" G81) (=1542). Pe cealaltă: .,.\ răposat robul lui D-zeu Stroe marele ban de Craiova în zi lele binecinstitorului şi d,e Hristos iubitorului 10 (loc alb) îu luna act.' 10 zile, temelia 28, crugul soarelui 24, crugul lunei A, ,053 (=1544). Aceasti(J. r,liai11cl; ;s' a pus de robul lui Hristos, 8lufJc" lui, Mihcâ"682). Este evident că aceste pietre n'au fost amândouă, dela început, în biserica dela Găiseni. Una trebue ,.;3, s,e fi 'pus acolo mai târziu, în ctitoria neamului lui Stroe G83), in vamintirea lui, iar alta să fi fost aşezată pe chiar locul în' caro va fi fost îngropat, şi strămutată la Găiseui în urmă, odată poate cu oasele lui. Numele slugii credincioase, Mihai, amin teste p,e Mihalcea, de care cronicele spun că a fost tovarăş al lui Stroe, şi aş 'crede că data înscrisă de acesta pe lespedea fără impodohiri artistice trebue să fie cea exactă. In schitul VerbiLa din juel. Prahova se citeşbe iar,ă,ş pe o piatr,ă. loOmbal,ă:"A răposat roObul lui D-z'eu jupâ:n Slanciu ma­ rele visber, ele oarece 'Când l'a prins pe Basarab Laiot, pe 679) Hurmuz. XI, 859 !Socotelile Sibiuluil.-Quellen, In, 260, 269, 272.-lVIag. ist. IV, 272. Alt hrisov al lui Radu, iarăşi cu data greşită 1546, citat de St. Nico­ laescu. p. 63 'v. aci p. 74 n. 594). 680, Ilie Nicolescu, 664 -7. - Filitti, Arh. G Gr. Cantac. 19, 110, 167. - Al. Ştefulescu. 108-110. In Iunie 1541 Coadă era clucer. (Quel1en III, 103).-Jorga ad­ mite c{, hrisovul e din 1544. (Hurmuz. XI, p. 1). 681) Iorga, Inscripţii, II, 48-·50, Am 3ubliniat micile deosebiri constatate la faţa locnlui În ziua de 6 Aprilie 1922, împreună cu părintele Nic. Popescu şi Cll căpitanul St. Berechet. 682) Idem. Crugul soarelui şi al lunei corespund cu anul 7052 = 1543 -- 4, iar temelia cu anul 7054=1545-6. Cât priveşte observaţia lui Iorga despre epactă (Inscripţii, Il, 50) v, N. Docan, Despre elementele cronologice în doc. rom. An, Ac. rom" seria II, secţia ist. XXXII (1909-1910), p. 373 - 6. De altfel, menţiunile cro­ nologice se socoteau, cu mai multă sau mai puţin,i pricepere, În raport cu mile­ simul, şi au importanţil numai când acesta lipse5te sau e îndoelnic (ibid. 253), ceea ce nu e cazul în acea inscripţie foarte clar,i, 683) CL Convorbiri liL anul 54 (1922), p. 407 (unde am greşit însă conside­ rând pe Drăghici vornicul de la 1525-1536 ca fiind din Mărgineni, în loc de Flo­ reşti) şi p. 409, n. 8, pomelnicul de la Grliseni. 325 [326] Un modest organist' care trăeşte la Braşov şi moare acolo pela 1560, Hieronimus Ostermayer, notează evenimentele ce aj ung Ia cunoştinţa lui 685) şi este, În g;:)nere, destul de bine informat 686). El ştie de o primă domnie, foarte scurtă, a lui Paisie, pe cam o pune Însă! la 1533, şi spune că Domnul a fost gonit de Turci 687), ceeace este exact. Apoi nu mai pomeneşte de Muntenia până la anul 1544, când scrie că; "un voevod român elin Caransebeş anume Basarab Vodă, a intrat în Munte­ nia cu Husari şi Trabanţi asupra lui Radu Vodă şi l'a gonit din ţară, dar acest Radu Vodă a venit asupra lui Basarab cu multi Turci şi Tătari şi l'a omorît cu toată ceata lui, ele au scăpat foarte puţini" 688). Adaogăncă anul următor, în Fevruarie, Turcii au depus pe Radu şi l'au Înlocuit cu Mircea 689). Această din urmă ştire este foarte exactă şi întăreşte credinta că, şi in privinţa incursiei Iui Laiot, Osterrnayer a fost bine informat când o aşează spre sfârşitul domniei lui Paisie. In fine, în Mai 15+4, Radu Vodă dă un hrisov din Nico­ pole (90) Acestea sunt elementele ele care dispunem pentru datarea incursie] lui Laiot. In afară de acesta, două personagii joacă un rol princi­ pal in Împrejurare; Stroe Pribeagul din diferitele izvoare citate, şi Stanciu vistierul îngropat la Verhila. Identificarea lor pre­ zintă greutăţi. Un Stroe vel ban, cum i se zice pe piatra tombală, nu in­ tămpinăm în divane pe acea vreme. Cunoaştem, între 1536-9, un Stroe continuu paharnic, şi între 1536-lan. 1541 alt Stroe mereu spătar. Dar, pe când spatarul reapare incidental la 1542 şi 1544, şi este tăiat abia în Martie 1546 ele Mircea Cio­ ha,nuI691), lui Stroe .tp.ah. i '88' pierde urma dela 1539. S'ar putea ca acesta să fi pribegit la 1539 odată cu banul Şerban, şi el să fie Stroe "Pribeagul" 692). , Cât priveşte pe Stanciu, nu cunoaştem in divanele dintre 1530-1545 alt boer cu acest nume, tlecât pe Stanciu v. post. între 1542-45 693), şi nu ele acesta poate fi vorba. A existat însă un Stanciu, din Pietroşani şi Negoesti se pare, fiu al lui Toma banul cel ucis la 1536.694) şi care se poate să fi pri­ beg-it dupa tăerea tatălui său. Faptul că. Stanciu vistierul este în- 684) Facsimi1e în Tocilescu, 1 c.-Iorga, 1. c. 254. Cetirea corectată pentru mine de păr. Popescu şi St. Berechet. 685) Kemeny, Deutsche Fundgruben, 1. Prefaţă. 686) V. p. 166 11. 551. • 687) In Kemeny, 1. c., 1, 2.0. 688, Ibid. 29-30;. 689) Ibid; 30. 690) Ilie Nico1escu, 1. c. 667 .. 691) Mag. ist. IV, 272., 692) Identificare admisă de Iorga, Hurmuz. Xl, p. lI, n. 2. 693) Ilie Nico1escu, 1. c. \ 694) V. p. 135 11. 287, p. 136,p. 229 n. 711. 326 [327] Ceilalţi doi pribegi pomeniţi de cronice, Mihalcea ş'i Manole, sunt necunoscuti. Mihalcea ar Iprutea fi Mihai, sluga lui Stroe. Un "Manole Munteanul" se întâmpină în Ardeal la 1537695). Pe baza acestor documente, evenimentele s'ar putea re­ constitui precum urmează: Pe la sfârşitul lui Aprilie 1544, un pretins fiu de Domn, Basarab Laiot, adăpostit peste munţi, porneşte de acolo asu­ pra lui Paisie, intovărăeit de nişte pribegi cari se aflau în Ardeal de 'pe la 1536 şi 1539, unii poate chiar mai de mult. Lupta se dă la Izvorul sau Fântâna Ţiganului, în Pra­ hova 696), aproape de Măn. Mislea, ctitoria lui Paisie. Acesta est � înf'rân t. Boerii şi oastea "daul1os ni" . Vistieria este scă­ pată ele boerul Radu, fost vistier sub alţi Domni între 1530-4697), care o duce lui Paisie la Nicopole, unde se re­ fugiase Domnuâ şi ele unde dă hrisov în Mai. Laiot se aşează în 'I'ărgovişte, şi în divanul său face pe Stroe mare ban 'şi 'pe Stanciu mare vistier. După două luni, Radu Paisie se întoarce cu ajutor tur­ cesc Se dă, o nouă Iuptă; izvoarele nu ne spun în ce loc. Laiot este ucis, iar Stanciu lşi Stroe sunt prinşi. La începutul lui Iuli«, Paisie, reinstalat, d,ă un hrisov din Tărgovişte 698). La Începutul lui Octomvrie ucide pe Stanciu şi pe Strat>. Cel dintăi este îngropat-în ctitoria lui, la Verbila; cel din urmă nu putem atinma unde. Sluga lui, Mihai, pune piatra comemo­ rativa Care azi se află În ctitoria lui Stroe dela Găiseni. La 23 Oct. Paisie răsplăteşte întâia oară pe boerul Radu, care-i scăpase vistieria, iar la 17 Nov. a doua oara, Cine a fost Basarab Laiot nu putem spune 699). Numele indică un Dănesc. Era poate fiul acelui Basarab, Domn de o clipă, dela începutul anului 1529 'i00). La 15 Marti,e 1544 Radu Vodă Paisie dărueşte lui Dră,· ghici spătarul şi lui Udrişte veI vistier (din Mărgineni ), pentru credincioasa lor slujbă, trei moşii pe care le califică de dom­ neşti, printre care şi Craiova 701). Acest sat, confiscat între 1530-2 de Vlad Vodă Innecatul şi dărui t de el în acest din urmă' an lui Harnza din Obisla v 702), aş bănui ca fusese restituit d,e Vlad Vodă Vintilă la 1535 lui Barbu III Craiovescu, atunci mare ban, şi mort in acelaş an. Radu Pasie a confiscat deci satul elin nou, poate după răz vrătirea de la 1539 a lui Şerban banul, sot de Craiovească, 695) Quellen zur Gesc.hichte der Stadt Kronstadt, II, 188-191. 696) V. Marele dicţionar geografic al României. 697) Ilie Nicolescu, 664-5. 698) Ibidem, 667. 699) Ipoteze ce mi se par inadmisibile, ibid, 662. 700) V. p. 163. 701) Grecianu, Şirul voevozilor, cu divane, partea inedită. 702) Supra, p, 165. 327 [328] Um darua ele la 15dA aş deduce că Craiova nu devenise incă sediul stabil al băniei. * Deşi numirea lui Mircea Ciobanul se face de Turci in că din Ianuarie 1545) Paisie se mai menţine pănă în Martie, când e mazilit şi trimis tocmai în Egipt. De la începutul domniei, Mircea taie pe Coadă vornicul. pe fratele acestuia Radu cornisul t?"), pe Albul (nu Dragul) stolnicul, Stroe spătarul şi Vintilă comisul tv-). Cel dintâimare ban de Craiova al lui Mircea Vodă - Cio­ banul a fost Dragul, la 1545, Va fi indispus însă pe crudul Domn, care-I va fi tăiat, căci îi pierdem urma, In 25 Ianuarie sau Iulie 7054=1546. mare ban de Craiova este Teodosie 705). fiul acelui N eagoe vornic cam ucisese 'pe Radu Vodă ('{le la Afumaţi, iar prin mama sa Caplea, fiica lui Staico 'din B.ă\ [eşti, scoborîtor din Vlad Voda Călugărul"?"). Cu asemenea ascendenta, nu-i de mirare -că în cartea pe care 'O dă atunci Bistritei 'pentru satul Muscelul, Teodosie să fi avut şi boeri mărturii, ca odinioară Barbu II Craiovoscu, printre cari şi un Stoica banul,cLl fratele său Preda stolnic. Nu s'a putut în­ telege nici el cu Mircea Vodă şi s'a răzvrătit Jrnpotriva Dom­ nului, dar a fost învins la Periş, şi tăiat odată cu Udrişte vistierul din Mărgineni 707). In locu-Lconstatăm , chiar la 1546, doi mari bani de Cra­ iova. Ipe Dumitru lşi Stari. 708). Acesta din urmă era nepot de soră al Domnului 709). Este zis când ban Jilski, când Cra­ Ievski, şi va ocupa în continuu funcţiunea pănă la 155271°), fără a sta totuşi totdeauna în fruntea di van ului. Pe lângă el ina.i Iigurează ca bani (nu mari) în divanele lui Mircea: 13 el­ ciu, Barbu (din Zătreni) şi Vâlcea la 1550, Pană la 1551. 703) Rev. de ist. arheol. şi filol X, 276, n. L Poate că el este Radu cel 11:­ gropat la Căscioare în Iulie 1545, dar când nu mai domnea Radu Vodă, cum s'a citit în inscripţie (Iorga, Inscripţii, Il, 51-2). In divan n'am întâlnit un Radu co­ mis pe acea vreme, 704) Mag. ist. IV, 272, Nici Vintilă comis nu fig urează în divane. 705) Arh, Stat. Mân. Bistriţa, pachet 19, doc. 4, cu data Ianuarie şi cond. III, p. 165, cu data Iulie. (Fişele răp. g-ral P. Y. Năsturel. Comunicat de d, N. Boicescu'. A fost strămoşul boerilor Corbeni, 706) Vezi supra, p, 163 n. f)20. ' 707) Ostermayer, 1. c, p. 32.-Mag. ist. 1. c.-Pseudo Const. Căpit. ed. Iorga, 61. Trebue deosebit de Teodosie, fiul lui Coadă vomicul, amintit fără titlu la 1547 (Quellen, nI, 408,--Rev. de iSL arheol. fii o!. 1. c.), ca pribeag rechemat de Mircea din Ardeal. 708) Ştefulesru, Doc, slav,o-rom. 116---1l7.-Cartea lui Mircea Vodă. de la 17 Sept. 7058=1549 către «întâiul sfetnic Teodor Craiovescu vel ban" (Arh. St. Cond. Bistriţa, III, p. 43), are evident C!ata şi numele banului (Teodor În loc de Teodo, sie) gTesi t transcrise. :. � 7U91 St. Nicolaescu în Rev, de ist, arheol. filoJ. 1909, p.78.-Acelaş, DOCU111. slavo-române, p. 245. . 710, Se găseste În divane în toţi acei ani. Aşa dar trebue să fie identic cu banul pe care i>:voarele ardelene, printr'o confuzie probabil în privinţa rudeniei lui cu Domnul, il numesc «frater Vaidae. la 1549 (Hllrmuz. Xl, 861 n,) şi la 1525 (Yeress, Doc. privitoare la ist. Ard�alul11i, Moldovei şi F,rii Homâneşti, I, 115-116). De asemenea nu poate fi decât ace/aş cu Ştefan banul, de care se vorbeşte la 15511 (Hurmuz. XII, 862 n,) Un ban ajutător trebue s{, fie «Mihai ban, secretarul Mircii Vodă" amintit la 1552 (Veress, L c,,'102). 328 [329] La 1562 Mircea .Ciobanul e scos din scaun t-") de un Radu (Ilie), fiul lui Paisio. In luptă, moare hanul Stan 712). Radu domneşte până la 1663, când Mircea reia domnia. Intrun divan al lui, la 1663, ban mare este un Dr,ăghici 713). Banii din timpul lui Pătraşcu Vodă cel Bun, anume Vlad la 1666, Stoicea la 1607, nu par să fi fost mari bani. Nu cunosc bani în a doua domnie a lui Mircea Ciobanul la, 1668--9. Dar, Craioveştii, lele care nu s'e luai vorbise de când cu răzvrătirea banului Şerban l'a 1639, reapar în lup­ tele politice la 1669,câ.nd Matei banul din Caracal, Craiovesc despr,e mamă 714), cade În lupta de la Boian înpotri va lui Petru Vodă, fiul lui Mircea Ciobanul şi al Chiajnei 715). In timpul domniei acestui Petru (1669-1668) nu cu­ nosc ban mare decât 'pe Neagoe, la 1660-3 şi la 1667716). Acesta, la n lan. 7071=1563 dădea, împreună cu soţia sa Anca (Craiovească}, un tetravanghel bisericii lor din Coiani lli). De altă parte, în biserica de la Dobrovăt se află mor­ mântul Dobrei, ce a fost mare băneasă, moartă în 'zilele lui Mihnea 'I'urcitul t!e), deci între 1577-1683 sau 1686-1591. Dobra a fost fiica lui Mircea Ciobanul, iar fiii iei, zişi "din Băneşti" şi cari trăiau la 1622, sunt cunoscuti 719). Cine a fost însă soţul ei? Un hrisov de la 11 A prilie 7163=1666 al lui Constantin Vodă Şerban, confirmă lui Stan postelnicul din Lăcusteni, feciorul- Barbului, nepotul Dabului spătar, o moşie pentru care acesta avusese pâră "înainlea banului Neagul, gi­ rierele Mircii Vodă" 720). Asa dar, soţul domnitei Dobra a fost hanul Neagul. Dacă, acest Ne,agu este altul decât Neagoe lele care am vorbit, atunci rămâne de aflat când a fost ban mare ,: dacă este una şiaceeaş persoană, atunci Neagu--Neagoe a Iostcăsătorit de două ori. Numai în domnia lui Petru Vodă (1669--1568) a putut 711) După ce omoară la 1548 pe Barbu, pe care-I avusese vistier la 1545-6, apoi vornic la 1547 (Osterrnayer, l. c. 34, 36.-Quellt'n, III, 403-6 şi 433-5.-I-Iurmuz. II, partea 1, pag. 247.-Hunnuz. XI, 860, n. 2). Acest Barbu pare să fi fost fiul lui Toma banul. La 1574 se dă hrisov lui Tatul log. (din Bucşani) şi soţiei sale Ca­ plea, fiica lui Barbu vornic şi nepoata lui Toma banul, ca să ţie nişte părţi de moşie ale unchiului ei Stanciu, din Petroşani şi Negoeşti (I. C. Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacuzino, p. B). Cf. supra, p 136, spiţa neamului Calei din Brfmcoveni. N'a putut fi ucis în Nov. 1547 Vintilă vornicul (Hurmuz.--Iorga, XI, p Il şi n. 4), de oare ce figurează În divane la 1548 (Filitti, 1. c. 201) şi chiar la 1550 (Grecianu, Şirul voevozilor, partea inedită). 712) Veress, 1. c. 116. - Veress crede greşit (ibid. 129) c[l ar fi vorba de Radu Paisie. 713) Hrisov din 7061, fără lună, la Arh. Statului, Cond. Mânăst. Mărgineni, p.297 bis (fişe g-ral P. V. NăstureJ . 714) Vezi p. 29. 715) Cronicele, 1. c. 716) Ştefulescu, Tismana, 249.-Grecianu, Genealogii, II, 176-7.-Bul. Com. ist. X (1931), p. 97. 717) Supra, p. 34 n. 261. 718) Iorga, Inscripţii, 1, 213. 719) St. Nicolaescu, Doc. slavo-rom. 245. 720 Arh. Statulni, Episc. Râmnic, pachet 7, netrebnic, doc. 1 şi Mânăstirea Brâncoveni, pachet 14, doc. 9, copie din 1814 (în fişele răpos. g-ral P. V. Năsturel, comunicate de d. Boicescu). Menţionat şi la Grecianu, Genealogii, II, 377. 329 [330] fi ban mare Ghiorma, străin or igtnar din Dipaliţi 721), funda­ torul bisericii Ghiorma din Bucureşti, adeverit numai ca vel postelnic încă la 1565, dar pe care un hrisov de la ](-i20 il ca­ Iifică de ban 722). A .putut fi deci ban mare numai la 1566, deşi nu l'am întâlnit ca atare, căci de la 1567 inainte marii bani sunt cunoscuti. In vremea aceluiaş Domn, la 1566, s,e iveşte un preten dent, sprijinit, de Papa, care se intitulează Nicolae Basarab, fiul Barbuli Naqorac 723). Dacă nu e vorba ele un simplu aventurier, titulatura ar indica pe un fiu al lui Barhu, nepot al lui Neagoc, 'ceea ce ar corespunde cu un fiu al lui Barbu III Craiovescu 724). De acum, Craiovesti i nu mai joacă rol politic până ce, după moartea lui. Mihai Viteazul, reuseste să ocupe scaunul, sub numele de Radu Şerban Basarab, Şerban postelnicul din Coiani, urmaş prin femei al Craioveştilor 725). Tot Craiovssti prin femei au foit apoi domnitorii Matei Basarab, Şerban Can­ tacuzino, Const. Brâncoveanu şi în fine Ştefan Cantacuzino, cu cares·e încheie, în Muntenia, domniile bocrilor de tară. Ti­ tulatura lor de "Basarabi" n'are alt temei decât inrudirea lor c LI N eagoe Vodă. De altă parte, masurile energice ŞI chiar violente luate de Radu Vodă' Paisie şi mai ales de Mircea Ciobanul, au curmat veleităţile de autonomie, sau de răzvrătire, ale banilor Olte­ niei, dispuşi să calce pe urmele Craioveştilor. Marii bani au fost readus: la situaţia lor iniţială, din vremea lui Vlad Voda Călugărul r�i a lui Radu Vodă cel Mare, de înalţi. dregători ai statului, cum erau 'ŞI marii vormci pentru Muntenia propriu ZISrl. Domni. numesc şi revoacă după plac pe marii buni şi uneori Iasă marea hănie vacantă. Sed) AIexandru Vodă (1568-1517) ban mare, În primii doi am de doinme, .este oltcarrul Dobrornir, iar in anii următori figurează în divan (lot el, dar ca fost mare ban. La 1569 trăia un Mihail banul, fiul lui Stan Debelul (adic.ă. Grosul) 72(;). El este id,entificat de el. St. N icolaescu cu Ylihai 'marele ban, ai cărui copii Hrisafina şi Constantin sunt îngropatl la Bucovăţ 727,), precizându-se pe piatra tombala a celei dintâi că ,a mLuit 'in zil.e}e lui Mihnea Vodă Turcul, deci la 1577�1583, sau 158;:)-1591. Socotesc 'însă că aceştia vor fi fo<;t mai 'cLegrahă copiii: lui Mihai, Mihali, san Mihalcea, care 721) Lampridi, Epirotice (în grec.', VI, 23, 31. 722) G-ral P. Vasiliu-Năslurel, Biserica Stavropoleos, p. 2-3. 723) Iorga, Pretendenţi domţleşti, 1. c. 277-8, n. 8-Hurmuz. Il, 560--1 şi XI, p. XV, 11.1.-1. C. Filitti, Din arhivele Vaticanului, II, 14.-Andrei Veress, Vechi istorici uuguri şi saşi despre istoria:., Românilor. In An. Ac. rom. 1929, pag. 5i.­ Iorga, Pretendentul Nicolae Basarah.În Elveţia. In An. Acad. seria 3, secţia ist. XIl (19�,1). . ,. \ 0 � 124) Columna Illl 1ra;a11, 1870. n. 8, p. ,)-4.-Cf p. 2/. 725) IT. p. 34. 726) Acad. rom pachet 40, dac. 40, în fişele g-ral P. V. Năsture1. 727) Dac. slavo-rom. 281, citează doc la care m'am referit şi eu în nota precedentă, dar nu-j arată data.-P. V. Năsturel, in Rev. de isL arh. fiI. XIV, 117. 330 [331] într'adevăr a fost mare ban, cum vom vedea indată" la 1582---3, (pe când celalt Mihai, banul de la 1569, fiul lui Stau Debelul, :nuprar'e să fi fost ban mare, căci în această. functiune se afla între 1560-156tJ Neagoevdupă cum 'am arătat. Pe un mormânt tot din biserica de la Bucovăţ, se citeşte că, în Dec. 7082=1573 a, murit ŞLefa!n,m:arele ban al Craiovei, în zilele lui Alexandru V.ocl:ă, şi ale fiului său Mihnea Vodă 728), Este curios că, se menţionează şi Mihnsa, deşi la 1573 nu dom­ nise încă. De altă 'parte, titulatura K:!'e mare ban ce s,e dă hui Ştefan, oferă greutăţi. El este un Ipersonag'm cunoscut, despre care ştim precis' că a fost "om mare" sub Alexandru Vodă şi 'că a avut fiu pe Pârvu clucer 729), Dar, în inscriptia de la 1572 a bisericii sale din Bucovlă], 1 s'e zice olucer 730), şi cu acelaş titlu este menţionat, după moarte, ;n doc. de la 111>86731J şi 1590732), Trebue să admitem că va fi ocupat scurt timp în ultimul an al vieţii, la 1573, functia de mare han. Sub Mihnea Turcitul (1577-1583) ban mare estetot Do brornir ,până Ia, 1581--2, când il urmează Tin Dumitru 73G), înlocuit şi el, la 1582-83, cu un Mihai, Mihali, sau Mihalcea 734), ISpraVJ1lC la zidirea mânăstirei Tutana 1n 1583735), grec, Ca­ ragea 7"6), acelwşcar,e va fi mai târziu şi marie ban al lui Mihai Viteazu1737), La 1582--3 întâlnim tot odată un "ban al scaunului Craiovei", lJe Oprea (din Drăgăşani), un auxiliar deci al marelui ban, La 1584, sub Petru Vodă Cercei, mare ban este iarăs Dumitru. In ,a, doua domnie a lui Mihnea Turcitul (1585-1591) han mare la 1587-8 şi 1591-2 estic Iane, epirotuJ, fratele mamei. lui Mihai Viteazul 738), ACI este locul a se pune întrebarea: când a rost mare ban de Craiova Mihai Viteazul el însuş ? Un hrisov de la 2 Mai 1613, al lui Radu Vodă Mihnea, vorbeşte de un sat care a fost vândut "răposatuJui Mihail Voevod încă de pe când a fost bănişor în judeţul Mehedinti" 739). 728) Iorga, Inscripţii, I, 214, - Acelaş, Fundaţiuni religioas(� ale Domnilor români în Orient. In An, Ac, rom" secţia ist. seria 2, lom, 36, p. 875.-G-ral P. V, Nasturel, în Rev, de ist. arh. fi!. XIV. 113, 117. - St. Nicolaescu, Petru Vodă cel Tânăr şi Petru Vodă Şchiopu, Buc. 1915, p. 15 nota, 7291 Scdsoare din 15 August 1587, la N Iorga, Contribuţii, în An, Ac, rom. XVIII, pag. 77 730, St Nicolaescu, Dac, slavo-rom, p, 367, 731) Acelaş, Petru Vodă cel Tânăr, p, 9. 732) Grecianu, Genealogii, II, 277. 733) Rev. ist, X (1924), p, 270.-Este poate fostul ban mic de la 1577 şi 1580, Dumitru din Vâlcăne�ti, primul soţ al Doamnei Stancăi, 734 In Sept. 1582 (doc.la George D, Florescu) şi Nov. 158:1 (lteflliescu, Doc. slavo-rom(llle relative la Gorj, 339, 3 331 [332] De altă parte, Mihai Viteazul însuş, într'un hriso v ele la n Sept. ISBS, puhhca,t de c:urândin întregime ,10), euumără sate ce a cumpărat .jn zilele lui Mihnea Voevod (1585--15�1) şiill zilele lui Şt'ebu Voevod (Surclul, 15HI---Iunie 15B2), când am fost domnia mea vei stolnic. şi vel postolni« :'li ve] (}�ij 'şi vel han craiovesc'. .. "In 'zilele Mihnii Vodă", ban mare it fost .,Iane, cel /3;\­ tran", cum ni-o spune lin act de la LG317J1), şi el se iutălneşte intrad evăr in aceastăl calitate în divaneTa 1587 şi 1588. III acest din urm!ă, an, Mihai er;3] .şi el ban 742), dar nu ban I mare ci bănisor ele Mehedinti,eul11: lăruureşte hrisovul citat de la 1(j]3 Socotesc că ei trebue să fie Mihai stolnicul. din divanul de la 30 Dee. 15HO al lui Mihnea Vodă 7-1;»; totuşi, in Oct. 15BJ un act patriarhicesc il califică incă de hau 7H). In' Dec. 1591, sub Ştefan Vodă Surdul Mihai este ade­ verit ea vel postelnic 7""). [lup.1 aceasta, CHin ni-o spune 'in, sus 7JG), a fost veI agl\, şi În sfârşit vel ban Craiovesc tot :11. domnia lui :)t/�fa;ll. De oarece însă in Apailie 15�12, mare baii În divan este Iane 7.l7), rezultă. că Mihai n'a Înlocuit pe acesta în dregătorie decât spre stărsitul domniei lui şte­ fan, care se incheie în Iunie 1H12. De altă parte, cronicarul ardelean Istvan Szamoskozy, care a folosit povestirea unui cre­ dincios al lui Mihai, Petru Crigorovic! Arrneanul, ne spune ,I8i că: MI11al a fost tăcut mare bau, prin mijlocirea lui Iane, la începutul domniei lui Alexanclru cel Rtl,u,care se urcă in "ea-un 'fu hune 1592. D3' oar,eoeinsă, in l'egestnl unui hri­ �o\ dill '15H3 amilltâ.1nit ea 'mare IJan [n divau p:e Miitr,ea., probabil ciine greşită. în loc (le NIihai, am .dedus eti, titlul atribuit lui Mihai era a confllzie clel'ivatll. elin fosta lui [unc tiune ele bi'tnişol' în Mehedinti. Ca at.al·el'anl şi trecut in lista hanilor şi et,jlltorilol' ],or ,49). Confrunt:'tnd acum izvoarele ei­ Late 'nrai :ou", trehue să reetifie, Mihai Viteazul a fost inlr'a­ rleV;},rware ban ele Craiova, şi anllJlfe, probabil, ,le pl'inprim.ă.­ vara anului 15H2, ctmcl domnearne.ă. :)tehw Surdlll, şi apoi in 'primul an al 'donmiei lui Alexandru cel H,ă,u, 'p��n,[� prin vara an ului 1593. Rhmâ.ne întrebarea: pe ce se va: fi. intemeiat, o 'sun de a;ni !mai târziu, cronicarul Rc1Jclu Popescu ea să scrie ci'iMihai Viteazul a fos1. numit ,,ispravuie în locul banului , 740) De d Stoica NicoJaescu) în Arhivele Olteniei) Martie - Iunie 1931) p. 131.-Partea care ne intereseaz,\ aci, mai fusese publicaW de I. Bogdan: Patru doc. dela Mihai Viteazul, în Prinos Sturdza) p. 155 nota şi de St. D, Grecianu, Ge­ nealogii documentate, II) 388 .. 74-1) Stoica Nicolacscu) Doc. ,slavo-român, p. 297-8. 742) Ibid 301 şi Grecianu, 1. 'c, 387. 7431 Filitti, Arhiva G. Gr( Cant., doc 653. 744) Hurmuz. XIV, 91. \ 745) Iorga) St. şi doc. Y) \135-6. 746) Hrisov dela 1594 la G\recianu,1. c. 388 şi hrisovul dela 1598 citat mai sus. 747) Iorga, 1. c. 290. 748) In voI. IV al lucrărilor sale, publicat în Monumenta Hungariae histo­ rica, Scriptores, XXX, 92-3. 749) Arhivele Olteniei) IX (1930), p. 145. 332 [333] de la, Craiova, ncliintl han, că nu vo iau su, P1Lll,ă, Dornuii bani. pentru. c?; de multe 'Ori s'e scorneau gellcevnri asupra dornniei de acolo" 750), Marii bani ai lui Mihai Viteaz u] SLUIt cunoscul i ")1). jlp L;'t II g5 romanii Udreal){deallli şi Calotă l1oziaml, au fost şi doi gl(·wi, Manta 70::) fşi Mihalcea (Carag.ea) ,Co:l), iar la F)�H) şi JGOO 1I1l Gheorg'fle 7ii.j), Dintre banii mici, rele v pe Al'mega, fiindcă el este, paate,a.cel "Andrei c.ălugrlTuL carele am fu.:;!' han" de mai apoi n,o). Lk la, Mihai \Titcazltlil1coace, s irul marilor haui, Cii e x cepţia anilor 1621-5) exte nerutrerupt prtn.ii la OCllrLu'ea OI­ temei du către Austri aei. 111 a doua jumătate :a .sec,\\TI-J.ea, numai marii bani f�g'ur,eazJill .livano. Ceilalti bani ce s,einUl1nesc i'n dac. acelei vremi vor I'i lost, unii, ajutoare ai mar-ilor bani, ca aoel Oprea "banul scaunul Craiovei" la. 1682�3, altii, ca Mihai Viteazul la 158�, bani al jude(uluilVf.ehedin(i, 'pe care un raport diplomatic de la 1680 îl numeşte încă, "dis­ trictul Severinului" 7:;li). De VOl' fi 'fost bani şilu fruntea ee- 1IOr1a,1l;(' judete ale Olteniei HU pat afirma nici pentru această, vreme. La 168!1nn ţigan care vfurase niste cai din B'ilieş1i (Gorj) este dTLsiO/a Sava banul, care era să-I omoare dacă riu se g{lsea cine s'I1-1 răscumpere 757). Documentul nu ne lămureşte însă dacă Sava b.;:VJlul a jurleca.tpricitla in calitate de cârmui­ lor al distrietului Gar.i. 750) Istoriile Domnilor Tru'ii Româneşti de (Pseudo) Consl, Crlpitani!l, ed, Iorga, p. 82-3. 751) N'am întâlnit ca mare ban pe Tudor «fost ban al Craiovei în zilele lui Mihai Voevod", de care pomeneşte hrisovul Buzeştilor dela 1656 (în revista Tine­ rilhea română, 1898), Am Întâmpinat Însă un Tudor, sau Teodorache, ban· (mic) în acea vreme, de care vorbeşte ŞI un hrisov dat din Târgovişte la 9 Iulie 1600 de NicoJae-P[ltraşcu mânăstirii Coşuna, pentru satul Radovan: sMenii s'au plâns că li-a f'lCUt siirt Tudorache banul .(Copie nouă, dup" Cond. mânăst. Bucovă.ţ, f. 126, la Acad. rom. ms 4970, f. 2). 752) Cronica lui BaItasar 'Valter, in Papiu, Tesaur, 1 (1862), p. 25 .. - I. C. Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacuzino p. 246 753) Filitti, L c, 254, - Era fostul mare ban dela 1582-3, cum rezulU\ ,<,lin Iorga, Un nou izvor cu privire la Mihai Viteazul �i Radu Şerban, (An, Ac. rom., seria 3, tomul XII, memoriul 9, p, 8, , 754) Poate Racz, cunoscutul sfetnic al lui Mihai Viteazul (pentru el) Ioa­ chim Crăciun, Cronicarul Szamoskozy, tabla numelor). In Foaia soc. românismu­ lui, la 11:00 (p. 466 , Gr. Tocilescu a publicat, cu data. evident greşită, 1591, un ordin al lui Racz Giurgi, vei ban al Craiovei, către 12 megiaşi, să se strângă îna­ intea pârcălabului dela Tg.-Jiu, sii judece o pricint, de moşie, (Ca izvor este ară­ tată cond. Bistriţa. Actul s'a publicat şi în Conv. !it. XXXJJI I 1899j, p, 855, şi de Ştefulescu, IsI. Tg,-Jiului, p. 36). -De altă.parte, în Columna lui Traian, 1883,. p. 236, Haşdeu a dat în' tac-slmile o carte de judecaW, fără daHI, dela «Raţ Giurgi, svetul Mării Sale lui Crai, veI ban Cralevski», în folosul Tismallei. S'a observat totuşi că nn poate să fi fost }. an mare la 1600 Giurgî Rarz, care apal'e ca vei comis în divan la 1603, ca vei vornic la 1615 (Sacerdoţeanu, în Arhivele 'Olteniei, IX, 193U, p. 33). Mă Îndoesc ÎnsH Cfl acesta ar fi identic cu sfetl1lcul lui Millai 755) Cf, Haşdeu, În Etymologicum magnum, la cuvântul , Judecă o pncmă 11ucă mtre mşte sătem. (Ghlbănescu, o. c. VI. 222). 7631 Haşdeu, Etymologicum m/tgnum, III, 3204. 764) Ştefulescu, Tismana, 340-ţ. 765) Arhivele Olteniei, VIII (1929), p. 65. 334 fiRf L§ ; t' [335] huţiile marelui ban. Un doc. d,e la 1641 il calilică ele "juJe­ decător al într,egii tări a Severinului" 766). A- vem cărti de judecată ale marilor bani din sec. XVII şi rputE!m afirmac[ă ei judecau prin d,e1eg:aţie, expresă sau tacită" a Domnului. Acesta era cazul de altfel pentru toţi dregătorii 'şi exista totdeauna dreptul de jeluire la Domn con­ tra hotărărilor lor 767). Un act de la 1602 ne spune cum Mihai V iteazui tăcuse unor proprietan Lcarte la Craiova, la Calotă vei ban" ca să-il judece 768). Este evident că nu putea fi vorba; de :O autonomie a Olteniei sub un Domn eia Mihai Viteazul. La 1605, marele han Preda Într'o carte de judecată, cu 11 beeri martori, printre cari doi bani, încheie cu for­ mula "într'alt chip! să; nu fie" 769). Totuşi, în divanul domnesc, marele clucer Radu Buzescu trece înaintea 'fratelui s,ău Preda marele ban. Intr'o pricină de rumănie la 1643, formula finală: "cine va mai rscorni rpâră de acum înainte, s'a nu se crează" 7.0), nu exclude posibilitatea de a recurge la judecata Domnului. De fapt, se şi recurge adeseori. Astfel, la 1656 banul Chirca (Rudeanu) 'scrie "ţie, fecior de c ..... , Eftimie (care călcase mo ria unei starile şf.aceasta se plânsese Domnului), Vodă au vrut S,ă: trimita .să te spânzure şi am avut !şi eu scârbăde către Vodă. V OI trimite să te spănzure in moşia mânăsnrii" 771). Banii dădeau "p:ă,rţilor în gălceavă pentru pământ, 6, sau 12, sau �4 hoerr socotitorr, tot cu. o pecete a domniei" 772). Paul de Alep spune Ică Vodă Constantin Şerban (1654-8) a mal redus am atribuţiile banilor, din cauza abuzurilor ce făceau 773). Cronicarul Radu Popescu vorbeşte ca de ceva excep­ ţional că la 1669 Mareş Băjescu, 'numit mare ban de Craiova.' ,;nus'a dus ca abI'/, b(m�de mai -nainiea. lui, smeriii, el cUlllare pompă s'a gătit, cu, slujitori mulţi din Bucureşti, cu grapIă,· adieă.cu 'steag hrănesc, CU trâmbiţ,ă, sude, şi după. dânsul· g10ată şi câţi-va :cop.ii din cas,ă cu suliţe, iar Înainte câţi-v,a povoc1nici împodobiţi" 774). Ucarte amar'elUl ban Carnea Br,ă,iloiu, eLe la. 1697, lă­ mureşte şi mai bine aSlJjpra raporturilor cu domnia: " [cutaI1e] s'au fost jeluit Măriei SaLe Domnului 'nostru ... şi M. Sa ... i-au fost făcut O' cinstită, 'c,arte ... la banul Vinti1ă (Corbeanu, de la 1688-1692) �:a siă-i fac.ă. IdI1ep:tate , iar in tar,ă când au f'Ost acum, jeluindu-s[e >el la M.-Sa , cu ţlorullc,a N{. Sale .. , 766) C. C. Giurescu, Contribuţii, 48. 767) Cf. I. C. Filitti şi D. I. Suchianu, Contribuţii la isl. justiţiei penale în Principatele române, p. 12-13. 768) Revista istorică (a lui Iorga), 1 (1915), p. 223. 769) Ghibănescu, Snrete şi izvoade, VI, 182. 770) Haşdeu, o. c. IlI, 2407. 771) Acad. rom. pachet 90, doc. 61. 772) Iorga, în Arhivele Olteniei, IV, 283. 773) Călătoriile lui Macane de Antiohia, trad. Cioranu, p. 194. 774) Istoriile Domnilor Ţării Româneşti de (pseudo) Const. Căpitanul, ed. Iorga, p. 165. 335 [336] au venit şi Inaintea noastră". Judecata urmează apoI ill[ola JUI Vodă, care 'spune, 'in hotărârea de la lml9, (,it "aumăI'­ turixit şi ... boerul It-mele Carnea ve] ban cum că mărturiil« [ sunt adev,ărate]" 'n 5). Tot in vremea lui Const. Vodă Braucoveann, la l(j�lG, lntaJ:nimull "v,1ta,[ hil,lJE's,c al scaunului C raiovei" i7G), fără S,;), 'pot afirrna xlacă Iunctia lui era deosebită de aceea CI lS­ pravincurui scaunulur. Acestui jspravutc 1. S'P ma. zice, ]:1 170G, ,,:judecător al scaunului Craiovei " 777). Ou privire la ultimii mari bani dinainte ele ocupaţia au­ stri.ac,ă,am' de mIevat c{� n'a existat un ballmare Nicolae Obedeanu la 1716. Părerea contrară era întemeiată pe înte­ Iegerea greşită. a unui raport in 1. germană al sărdarului Barbu. Brăiloiu : .zaportez şi că ... m'am dus la Craiova cu găndul de a prinde pe han şi pe un boer însemnat N. Obe­ deanu .... dar acestia trecuseră de partea cealaltă" 778). Se v ed c cliarc:ăJ e vorha (le două persoane deosebite. Câud Austriacii an ocupat Oltenia (1716-·-1737) au îu. fiintat nTI consiliude beeri cari s',ă, asiste 1)Je cărmuitorul sau pe preşedintele provinciei 779). După retragerea Austr-iacilor, când se discuta dacă Ol­ tenia, va fi realipită Tarii Româneşti, Const. Vodă Mavro­ cor-dat numeşte ban, în Dec. 17B7, pe sărdarul Radu Comă, ne,anu 780). Dar tot atunci boerii aLeg ,pe Matei BăIăcescu, care este instalat de Turci şi, d,e, nevoe, canfirmat de Damn. Avem un lact din Sept. 17B8, semnat de "Matei B(,ăJ.ăces)cu veI ban"781). El Irtaare la 19 Oct. următor 782). "'urcii PUl1 "I'echil", adic.ă Loctiitor, 'pe Constantin Argdoianu 783). In no1'­ rnal se reinhlă. la 17B9. Sfatul de haeri intradus ,ele Austriaci s'a, păstrat îns.{l, şi sub cârmuirea româneasc,ă" dar membrilor li s',a 7,i8, cu lUl termen turcesc, caimacami ai scaunului Cra­ iov ei. La 1761 s'a înfiinţat funcţia de "caimacamal Cl'aiovei':, care a dublat pe aceea ele ma1',e . ban şi tatodată a redus importanţa efecti v,ă, a acesteia 784). Amintirea, care lIU s'a şters niciadat�L, Ci situaţiei ex­ oepţionale a Olteniei pe vr,emea Oraioveşti!or, precum şi arganizar,easfatului (le baeri în timpul acupaţiei. austriace, I 775) Arhivele Olteniei, iu 1924, p. 332-3. 776) Radu Grecianu, Viala şi domnia lui COllst. Voda Brâncoveanu, ed. Sl. D. Grecianu, p. 70. 777) Iorga, St. �i doc. V, '310. 778) Hurmuzaki, VI, 168. . . 779) AI, A. VasiJescu, Oltenia sub Austriaci, voI. I (192'J). 780) Cf. apelul lui lVlavroc9rdai către Olteni, Oct. 1737, in Iorga, Sl. �i doc, XVI, 3-6. . I 781) Iorga, St. şi doc. XIV,\S9. , 782) Daponte, Efemeride dace, ed. LegI·aud. 7831 Ibid " 784) Bauer, Memoires sur la \Valachie, 1778, .ed. 2-a, 1781, p. 276,-Dionisie Fotino, Ist. Dacie;, trad. Sion, III, 266. 336 [337] au servrt de temei boerilor Craiovei, sub ocupaţia rusească (J 7ti�J---1774), pentru Il, afirma, într'o adresă către generalul rus Rornantov, la 1771, căi banatul Lnici Înainte ele ocuparea Turcilor, nici dUpi�l, aceea, n'a fost subordonat divanului elin Bucureşti, ci avea directa sa guvernare" 785). Genealogistul Mihai Cantacuzino, care la 1771 a Iost bau sub ocupaţra rusă, scria pe la 1775 că hanul este ,,:iu· decătorei oârrnuitor \a1 Craiovei" şi că "prin el se dau ordinele Domnului Ia. eele cinci judeţe" 78G). DUp,[I, recomandatia lui se numeau de Domn funcţionarii elin Oltenia, precum vtori arrnasul -de la scaunul Craiovei, treti 10g-of,ă1tul eli vanului de acolo, polcovnicul ele Craiova şi cel de Cerneţi, judetul de la Ucna Mare, judecătorir ŞI zapciii, precum şi dascălii ele la şcolile Craiovei 787). Toţi aceştia plătiau havaoturi marelui ban 788). 'I'ot Cantacuzino spune însă că "banul, când pleacă, (fin Craiova, lasă! în locu-i caimacaru' 78fJ). S'ar plărea cleei că. banii, contrar informaţiei date de Bauer 790), reaidau uncă Ia Craiova la 1775. Fapt e ÎJ1să,Qă avem şirul neintrerupt al caimacamilor Craiovoi de la 1762 pănă la războ. ul de la 1.769 şi apoi de la 1775 încoace. Aceşti caimacami aveau toată, cărrnuirea Olteniei şi erau asistati de un sfat de bosri, deuumiţi, fie încă de la 1.761 fie numai de la 1.775, "b081'1 ai divanului Craiovei", organizat după tipul divanului din Bucureşti. Oaimacamii unai aveau pe lâ,ng,� ei YIă.tafi ai caunaca­ Illiei,cari pare că erau agenji executiv] şi Gotodată,indie­ plineau aceeaş msăa-cinare ca şi marele hatrnan din Bucu­ reşti. Acesta a inlocuit, la finele sec. XVIII, pe Y,{111:;aful de divan de mai Inainte, pe care un raport austriac ele la 1785 îl definia foarte bine: ,;una spezie eli procuratorc, o solleci­ taL'orp delle canse che si trattano al clivano" 791). [nLroduoea j),i.lrt.iJe la procese îu divan şi supraveghea executarea sen­ tinţlelo:t'. Implinea banii ele la cei recunoscuji datori printr'o ;:,entinţ[l a divanului şi percepea zeciuiala. Dup,ăcum marele hatman avea la Bucur·eşti un logofAt, I�ot aşa exista la O1'a.­ iOVLl, un logoJ'M al v,ă.tăşiei, care prezinta lista proceselor de judeca,t 7H2). Pâ;n[l, acum, cea c1intâi menţiune ce cunosc d8spreun v,ă·,taf al căimăeămiei Craiovei, este de la ,180'1, din timpul ocupaţiei ruseşti 793). Ei contrasemneaZ:{I, actele 785) L. T. Baga, A doua ocupaţie ruseascii a ţărilor române. Chişinău 1930, p 58. 786) TUllusli, Istoria Valahiei, trad. Sion, p. 22. 787) V. A. Urechiă, Ist. Rom. IV, 62-3, 79, 138, 150.-VIJ, 82, 92, 171. 788) lbid. VIII, 493.-Fotino, 1. c. 789) Tunusli, L c. 790) L. c. 791) Hurmuzal{j, Vll, 445. 792) V. A. Urechiă, a. c. X A, 64S-6.-XlII, 186. 793) Iorga, St. şi doc. VIII, 124 Inu i se dă numele). Regăsim pe v[ltaf la H111 (Arhivele Olteniei, IV, 4(9). La 1815, titular e marele pitar Mihalache I Iorga, o. c. XXV, 15. 18-19), la 1817 stolnicul Răducan Filitti (lbid. XXIf, 182. - Acelaş, Situatia Olteniei în epoca lui Tudor Vladimirescu, p.84, 88). In Iulie 1822, din po­ ,-unca Domnului «s'a dat pe lângă d-lui caimacamul, pitarul Matache Prisiceanu>. Urecbiă, o. c. XIII, 325). 337 [338] caimacamului şi socotesc că pot fi priviti ca nişte secretari generali ai căimăcărniei. Tot sub ocupaţia rusească, renasc veleităţilede autonomie ale Olteniei. Boerii Craiovei cer, Ia 1808, independenţa corn­ plectă ,a. cii vanului Craiovei faţă de cel de la Bucureşti, din punct de vedere administrativ, fiscal şi judecătoresc 794). In­ tr'un memoriu de la 1810 către cărmuirea provizorie rusii, hoerii Craiovei susţin că banatul a fost guvernat "elin timpuri imemoriale" de ban, formind, ca şi Ţara Românească şi Ar­ dealul, un "gLlvern[tmânt particular". Turcii au consimţit, prin capitulatii, siil'especte acestă stare de lucruri, Banatul şi-a păstrat divanul său, în deplinătatea atribuţiilor administrative, financiare ':;;i judecătoreşti, sub autoritatea Domnului. Fanar iotii, de teama concurenţei banilor, i-au înlocuit prin caimacarni. Dar, dacă exista dependenta de Domn, niciodată n'a avut amestec în treburile banatului divanul din Bucureşti. Aşa dar, cer acum \boerii iS�l, nu li se dea nici ban, nici caimacam, ci un preşedinte ruse:3(;,Ca să nu depindă. de divanul de la Bucureşti 7%). Intr'o altă, adresă din acelaş an, ei declară că "vor fugi totdeauna eu g roază d� orice idee de dependenţă de divanul de la Bucureşti"796). In sfârşit, într'o a treia adresă, arată oă Oltenia e prea depărtată ele Bucureşti, că este o provincie mai orănduită, pentru că a. apartinut unei "puteri civilizate", că locuitorii ei au dat mai multă dovadă de însu­ şiri militare şi ele dragoste de patrie şi că deci nu se cuvine să, fie subordonată divanului din Bucureşti 797). 'I'inând se arnă, se vede, de aceste dorinţe, Ioan Vodă Caragea a redus şi mai mult atribuţiile băniei. El scria marei logofeţii de tara de sus, în Dec. 1812, că, deşi "dre­ gătoria băniei este căpetenia tuturor celorlalte dregătorii dela toate acele judeţe de peste Olt, dar.... caimacarnul ce se orăndueşte la Craiova de către domnie este vech il chiar al Domnului, şi precum în toate celelalte pricini coresponda­ risoşte cu domnia, fără, .d';:) mijlocirea alt cuiva .... , asemenea urmeazu.....ca şi pricinile de judecăţi ce se caută la divanul ot Oraiov:a.... s,i\, se cerceteze iarăş de către domnie" 798), adică. să vie în apel direct la Domn, fără mijlocirea marelui ban. A.celaş Do fl1U cL(11 la un 7 un h1'iso v pl'i v itor la. ol'gani­ zarea serviciilor dependente de că.imăciilnia Craiovei, prin­ tre care enumeâli şi "\le "stolnicul căimăc�lmiei", dregător de care 11'aru mai gii.sit l'nenţiLlne de la 1521, ela]' care pare să fi fost la 1817 identic eu \Cft.tC1fuI789). 794) C. Erbiceanu, I5t. Nl�tropoliei Moldovei, p. 520. 795) 1< .. I(osetti, Arhiva sepatorilor din Chişinău, IV, 133, 796) Ibtd. 145. \ 797) Arhivele Basarabiei, IIT (1931), p. 97-9. 798) Urechi{l, o. c. X A. 49�. 799) Intr'adevlir, v:',t:af a.1 ctdrnăcămiei era la 1817 stolnicul {{,tduean F.ilitti, (Supra. , . 338 [339] T La, ,sfârşitul anului 1822, Domnul pămăntean Urigore Ghica rechema din căimăcămia Craiovei pe Alex. Nenciu­ lescu, pentru că "boerii Craiovei încă au lucrat cu alţi ipo­ clnmeru mari decindea ca să despărţească cele cinci judete de cuea Bucureştiului" şi caimaoamul iera înţeles cu ei 800). Odată cu Regulamentul organic, bănia cea mare de­ vine, ca toate celelalte boerii, un simplucin, după modelul rusesc, pe care oricare funcţionar putea, măcar in teorie, să aspire a-l dobândi, prin treptată înaintare în rang uri, şi care nu mai are nicio legătură cu administratia judeţelor de peste Olt. De altă parte, Regulamentul organic n'a mai l�re�ă�ut nicio autoritate superioară pentru cârmuirea celor cinci JU­ dete. Căimăcămia şi divanul Craiovei au fost desfiinţate la 13 August 1831801). Banii de Severin. (in divan). ? 1372-3 1391 1394 1398 1409 1413 1415 1418 1421 1454-6 1486 1491 Lucaci. Drăgan Stănilă Drăgol Radu Ca Iotă Radu Radu şi Aga Radu şi Aga Aga Banii de Jiu şi de Tismana. Stan şi Crăciun. Mogoş (din Stăneşti). Dumitru Ghizdavăţ şi Datco. Datco, Dediu, Dlicu şi Dragornir. Banii Olteniei. Mari bani. (in divane). 1492-3 Barbu 1 Craiovescu. 1494 Datco. 1498--1511 Barbu 1 Craioveseu. 1511-1512 Barbu 1 Craiovescu şi Datco. 1513-1515 Barbu 1 Craiovescu şi Datco, 1516-1520 Barbu 1 Craiovescu 1520-1521 Preda Craiovescu 1522-1524 Pârvu Craiovescu. 1524 August ratul. 1525-1528 Pârvu Craiovescu. 1529 Radu. 1529-1530 Barbu II Craiovescu Bani. J511 Radu, ban de Meh. (în divan) 1518 Stanciu (Drăgoescu) 1520-1 Stan, stolnic al banului. 800) Iorga, St, şi dac. VIII. 160. 801) Arhivele Stat. Admin. vechi No, 10, dosar 261, din 13 Aug. 1831. 339 [340] 1531-1533 Hamza(din Obislav), zis când 1532 Toma (din Pietroşani?),in divan .. Cralevski, când Jilski 1533 Vlad (Buzescu) şi Toma, in divan 1533-1535 Barbu III Craiovescu, zis când 1534 Vlad şi Toma, În divan. Cralevski, când Jllskl 1535 Toma. În divan. 1535-1538 Şerban (soţ de Craiovească), zis 1536 Toma, în divan. când Cralevski, când JlIski 1577 Ca Iotă (din Gârdeşti), Dumitru (din Vâlcăneşti), Radu (din Dia), Latco. 1578 Calotă. 1579 Micul. 1580 Dumitru (din Vălcăneşti). 158\ Petru (din Băleni), Amza (din Creţeşti), Udrişte (din Mărgineni), Oprea (din Drăgăşani), Lupu (din Vrâvor), Drăgan. 1582-3 Oprea, banul scaun. Craiovei c. 1583 Vintilă (din Cornăţeni). 1546 Stoica. 1550 Belciu, Barbu (din Zătreni) Vâlcea, 1551 Pană, în divan. în divan, 1552 Mihai. 1556 Vlad. 1557 Stolcea şi Costea 1559 Matei (din Caracal, Craiovesc des- c. 1560 Toader 1) pre mamă). . 1540 Stanciu şi Pravăţ, în divan. Drăghici. Crăciun. Dobromir Ştefan? 1569 Mihai (fiul lui Stan Debelul), Du­ mitru (fiul lui Stan banul), Drăguşin (din Hotărani), Petru (din Băleni), Dobromir (ca fost mare ban) c. 1569-1577 Radu(Verzescu, din Desa), Vl-d (al Caplei, din Cocorăşti,+1577), Mihnea (din Hnrez), Amza (din Cre­ ţeşti), Lupti (din Vrâvor), Drăghld (din Bărbăteşti). 1574 Dobromir (ca fost mare ban). 1575 1576 Dobromlr (ca fost mare ban). 1577-1578 Dobromir 1570 1571 1572 1573 1579 Dobromir (ca fost mare ban). 1580 Dobromir . 1581 Dobromir. 158\-151\2 Dumitru (din Vâlcăneşti P) . 1553 1554 1555 1556 1557 15.'i8 1559 1560-1563 Neagoe 1566 Ghiorma (din Dipaliţi)? 1567 Neagoe. 1568-1569 Dobromir (probabil Fllişanu) 1539 1540 1541 1542 1543 1544 Stroe (din Floreşti). 1545 Dragul 1546 Teodosie (din Periş) . 1546 Stan şi Dumitru. 1547-1553 Stan, zis când Cralevski, când Jilski 1584 Dumitru 1585 1586 . . .' .. c. 1586 Calotă (din Grădişte, Vlaşca) 1587-1588 Iane, (epirotul, unchiulilui Mi- 1588 Mihai (Viteazul), ban de Mehed, hai Vlte�zul). 1589 ' 1589 Armega (din Bâscoveni), Sava, 1590 \ . 1590 Armega. 1582-1583 Mihai, Mihali, sau', Mihalcea (Cara:gea) . 1) Toader ban. cu sotie Cranda, sunt amintiţi intrun act dela 1569. (Fişe g-ral .1". V. Năsturel). 340 [341] 1618-1620 lanache (Catargi) . .. 1594 Sa va ') Manta (grec), Mihalcea (Ca- c. 1595-7 Tudor (Şăitanul ?). ragea, zis din Cocorăşti). 1608 1609 1610 1611-1613 Tudor (Şăltanu) 1614-1616 lanache (Catargi) . 1616-1618 Dumitru (Mogoşescu) 1597 Dumitru (din Mogoşeş\i). Mihalcea, Udrea (Băleanu), Calotă (Bozianu). 1599 Mihalcea, Calotă, G-ghe (Raţ P) 1599 Stănilă (01 Costeni). 1600 Mihalcea, Calotă, Gheorghe c. 1600 Barbuza. 1601 Mihalcea, Udrea 1601 Gheorghe din Vâlcăneşti (sub 1602 Nistor Ureche 3) Radu Şerban). 1602--1607 Preda (Buzescu, din Cepturoae) 1602 Vodă (din Lăcusteni) şi Sidor. 1605 Vodă, Panait (din Hotărani şi Strejeşti). c. 1606 Pătraşco (din Seaca). c. 1605-1613, Stoica (Bucşanu din Me- rişani), Drăgan (din Glena), Pătru (din Glena). 1613 Crăciun (din Balş). c. 1613-1618 Drăghici(dinVâlsăneşti), Dragomir (din Luceni), Stan (din Dobriceni). 1618 Pădure (din Săcueni), Pârvu (din Mihăeşti), Ispravnici ai scaunului Cralovel. 1620 Mihai Dascălul 4) 1,596 n597 1598 1591-1592 Iane (epirolul). ]592-1.593 Mihai (Viteazul) 1594 1595 1636 Tudor. 1622 Aslan (din Moldova), fost vei vom 5). 1624 Iva şco (Băleanu l, veI vomic. 1625 Muşat, vei clucer. 1626 Fierea (Leurdeanu), vei logofăt. 1655 Chera armaş şi Tovoi vătaful. 1656 Stroe clucer. 1656 Dragotă (Poenaru), postelnic. 1657 Badea clucer. 1657 Stroe clucer. 1621 H;22 1623 1624 162.5 1626 1627 1628 1629 1630 Ivaşco (Băleanu). isai Miho (Racotă), 1631 Hrizea (de la Bălteni, lllov). 1632 Ştefan Boul (din Moldova). 1632 Aslan (din Moldova) 6) 1633 Radu Buzescu. 1634-1637 Hrizea ] 637 -1641 Teodosie (Corbeanu-Buzescu), 1641 Vasile Paindur. 1642-1643 Dragomir (fratele Doamnei Staneăi). 1644-164.5 Barbu (Poenaru), 1646-1652 Ghiorrna II (Alexeanu). 1653-1654 Spahiul (din Vâlsăneşti). 1654-1655 Ghiorma II (Alexeanu). 1655 - 1657 Chirca (Rudeanu) 2) Ioachim Crăciun. o. c. 198 3) Hurmuz. Supl. lI, 1'01. III, p. 147. 4) Ştefulescu, Doc. slavo-rom. '�Ol. 5) C. Giurescu, Despre beeri, 111. 6) Iorga, St, şi doc. IX, 6 şi 11. 341 [342] 1680 Stan logofăt. 1681 Iane căpitan. 1684 Durnttraşco paharnic. 1716 Ion Zătreanu, căpitan. 1695 Preda Zătreanu, vătaf bănesc. 170 I Stan vornic. 1705 Constantin Otetelişanu. 1706 Bunea (Grădişteanu), vei comis, judecător al scaunului Craiovei. 1712 Drăghici spătar. 1717 1718 1707-1715 Constantin Ştirbei 1716 Grigore Băleanu. 1716 Şerban Bujoreanu 1716 Radu Popescu (Caridi, croni- carul), Pană Negoescu (nominal). Şerban Năsturel (nominal). 1706 1658 Preda (Brâncoveanu) 1658 Preda (Pârâianu) căpitan 7) 1658-1660 Manu! 1659 Preda Bucşanu veI logofăt ,,) 1661-1662 Preda (Bucşanu) 1661 Stari văraful 9) 1662-1664 Gheorghe (Băleanu) 1662 Chera agă. 1664 Radu Popescu (dela Popeşti, Ilf.) 1664 Drăghici. 1665-1669 Gheorghe (Băleanu) 1668 '\Iica vătaful. 1669-1671 Mareş (Băjescu) 1670 Ivan vătaful. 1671 Dumitraşco paharnic, 1672-1673 Vintilă (Bucşanu) 1672 Vlad spătar. 1674 Chirca (Rudeanu, din Curtişoara) 1674-1677 Radu (Năsturel) , 1675-6 Manea stolnic, 1678 Barbu (Pârăianu-Milescu) 1678-1679 Neagoe (Săcuianu) 1680-1683 Radu (Năsturel) .. 1683-1685 Barbu (Pârâianu-MiJescu) 1686-1688 Radu (Năsturel) 1688-1692 Vintilă (Corbeanu) 1693 ] 694-1705 Cornea (Brăiloiu) Sub ocupaţia. austriacă. Cârmuitori. Consilieri. 1716-1718 Barbu Brăiloiu, serdar 1719-1726 Oheorghe Cantacuzino (fiul lul Şerban Vodă), cu titlul de ban, 1727-1737 preşedinţi austriaci 1718 Grigore Băleanu, Radu Golescu, Ilie Ştirbei. 1719 Dumitraşcu (Dositel) Brăiloiu, Staico Bengeseu, Gr. Vrasto, '1, Const. Strâmbeanu. 1721-6 Origore Băleanu, Radu Go­ leseu, Ilie Ştirbei, Staico Bengescu. 1727 -9 Dositei Brăiloiu, Gr. Vasta, Ilie Ştirbei, C Strârnbeanu 1729-1732, Jon Wilhelm Wogt, Ion Băleanu, Ştefan Pârşcoveanu, Gr. Vlasto, Nicolae da Porta. 1732 -3, Ion Wogt, Gr, Vlasto, Ma­ tei Glogoveanu. 1733-7, Ion Wogt, Gr. Vlasto, Şte­ fan Părşcoveanu, baronul Viechter. Mari bani. 1737 Dec. Radu Cornăneanu, să{dar (numit de; Domn). 1737 Dec. Matei BăIăcescu (ales\ de boeri, instalat de Turci şi confirmat de Domn). 7) Ştefulescu: Tismana, 333. \ 8) .Grecianu, Genealogii doc. Il, 224. 9) Ghibănescu, în Arhiva din Iaşi, 28 (1921), p, 174. 342 [343] 1738 Nov. Const. Argetoianu, vechii (loc­ ţiitor), pus de Turci. 1739 Fevr. Grigore Grecianu. 1739 Aprilie-1741 Matei Cantacuzino. Manolache Lambrino, Antonache CaJiarhi (zis şi Flo- rescu). Gheorghe (Iordache) Moruzi. Grigore Greclanu Antonache Caliarhi 1741 1742-3 1744 1745 1745 1746 1746 1747 1748 1749-1751 1751-2 1752 1753 1753 1754 1755 1755-6 1757 1758 1758-9 1760 1760-1 1761-3 1764-6 Barbu Văcărescu. 13) Grigore Grecianu . Const, Dudescu. Janache Iirisoscoleo. Barbu Văcărescu. Ioan Roseti. Ştefan Trapezunda. 15) Const. Năsturel. Ianache Hrisoscoleo. Barbu Văcărescu. Const. Kretzulescu . Ianache Hrisoscoleo Const. Brâncoveanu Const. Kretzulescu Stefa n V ăcărescu. Dumitraşco Sturdza. Const. Dudescu Toma Kretzulescu Sfat de calmacamr, 1740, Const, Dudeseu veI log., Ianache veI spătar, Antonache \ Caliarhi­ Florescu) vei clueer, S. veI si uger, Const, Argetoianu veI pitar, Const. Obedeanu veI şetrar. 1"140 Oct, Iordache veI vameş, Tosir­ ehi (?) veI comis, Const. Strâm­ beanu veI pitar, Const. Obedeanu vei şetrar. 0) 1745 Gheorghe vel sărdar. II) 1745 Radu Comăneanu, Const Strâm­ beanu, Const, Obedeanu, Radu vei agă, Ianache clucer za arie. IZ) 1746 C. Strâmbeanu, C. Obedeanu, C. lanculeo vei portar. 1747 C. Strâmbeanu, c. Obedeanu, Fotache comis, Dumitru (Geano­ glu) veI şetrar. 14) 1747 Nov. Petre, fost veI clucer(za arie). 1755 Constantin fost vei vistier, Ba­ lasache paharnic, Barbu Gănescu stolnie, Barbu Păianu medelnieer. 1757 C Strâmbeanu, Pavlache spătar. 1758 Pavlache veI spătar, Dumltra­ che Gianoglu vel agă. 1751\ Atanasle paharnic. 1759 Iordache Rarnadan, Badea Ştir­ bei stolnic, Barbu Gănescu stolnic. Caimacami unici. 1762 Antioh Caragea vei postelnic. 1764 Iarnandl veI stolnie. 1766 Iordache Mano veI postelnic. 10) Iorga, St. şi doc, VI, 493. La 1741, În loc de Tosirchi (?), Iosif biv vei ca. mis (fişe g-ral P. V. Năsturel). 11) Ştefulescu, Tismana, 424. 12) Iorga, St. şi doc. XIV, 65-6. 13) Ibid. XXI, 332. 14) Ibid. XIV, 90. 15) In zilele lui Matei Gr. Ghica (Sept. 1752 - Iulie 1753) zice inscripţia bi­ sericii din comuna Bals (Arhivele Olteniei, XI, 1932 p. 111). Nu ştiu cine este. 343 [344] 1767-8 1768-9 Ianache Hrisoscoleo. Pârvu Cantacuzino 1768 Ştefan Topliceanu, sărdar. 1768-9 Manole Glanl (Roseti) v. post. 1769 fine 1770 1771 17n-4 Manole Gianl (Roseti), pus de j Turci. Dumitrache Gianoglu (în tim­ pul domniei la Craiova a lui Manole Gianl-Roseti) Mihai Cantacuzino (sub ocu­ paţia rusă). Dumitrache Gianoglu şi Ştefan Pârşcoveanu (sub ocup. rusă). Arhivele Olteniei, VIII. 1775--6 Ştefan Bibescu veI stolnic. 1776 Manolache RomanitL 1777 -9 Teodorache Negri vei clucer. 1779 Grigore Razu vei clucer 1780 lorgache Lapati. 1782 Costea sau Costin (ţărigrădean, zis Mihălescu) vechii. 1782 Atanasie veI. pah. 1783 lanache Hrlsoscoleo fost veI ban. 1783-4 Manolache Romaniti vei pah. 1784 Ianaclie Hrisoscoleo fost vei ban. 1785- 6 lorgache Sutzo vei c1ucer. 1786 Isaac Rallet veI căminar. 1786--7 Costache Gherachi vel post. 1787 Alex (?) Gherachi veI post. 1788 Tudorache Diboglu veI post, 1788 Costache CaJiarhi (Chiani) veI c1ucer. 1789 Ionlţă Papuc vtori vistier (pus de Vodă Mavrogheni). 16) 1789 Durnltrache Gianoglu (pus de Nemţi). 1789 Ioniţă Papuc. 17) 179t, Costache Sutzo vel spătar. 1792 Costache Sulgearoglu vel că- măraş. 1792 Costache Gherachi veI spătar. 18) J 793-4 Const. Laragea v. hatman. J 794 Nicolae Hangerli v. hatman. 1795 Iancu Caragea (viitorul Domn) v . oostelnic. J 795 Alex. Calfog u v. clucer 1796 Alex, Gherachi v. postelnic. 1796 Ion Glogoveanu v. log. vechiI. 1797 Iancu Caragea v . postelnic. 1798 Dimitrie fiangerli v. postelnic. 1798 Iordache Lapati v. agă. 1799 Alex. Gherachi. 1799 Iulie, Antonie v cămăraş. 19) 1799 Nicolae Hangerli v. spătar. Pană Filipescu Dumitrache Ghica Dumitrache Ghica Toma Kretzulescu . Scarlat Caragea. Nicolae Dudescu Ianache Hrisoscoleo . Dumitrache Ghica Nicolae Dudescu Nicolae Brâncoveanu Pană Filipescu Dumitrache Ghica Durnitraşco Racoviţă Nicolae Brâncoveanu . Ianache Moruzi Enăchiţă Văcărescu Dumitraşco Racoviţă Alex. Hangerli . Durnitrache Ghica (Ocupaţie austriacă) Pană Filipescu Dumitrache Uhica 1788 1785 1786--7 1789 1775-6 1776 1777 1777-9 1779 1779 -1781 1781--2 1782--3 1783-4 179) 1791--2 1792 1793-4 1795-6 \ \ \ (6) Dionisie Ec1esiadJUI, în P,tpiu, Tesaur, II, 1i6. t 7,) Ior�a, Sţ :�i doc. VIII, [06\ . . . .18) I. C. Fllrttl Condica Poenanlor Alm'"Jem. In (1929), No. 43, pag. 11. 19) Iorga, St, şi doc. VI, 507. 1796 1796 17!:!7 1798 1798-9 344 [345] 1800-1 1801 1802 1803 1803-4 1804-7 Scarlat Ghica Manolache Brâncoveanu . Nicolae Brâncoveanu Costache Ghica 20) . Manolache Kre!zulescu Manolache Brâncoveanu 21) . ._---_ ........ 1799-1800 Nicolae (epirot din Za- gori) v. postelnic. 180 I Vasilache Caligari vei cam mar. 1801 Vasile Lăcusteanu v. cluc. vechiI. 1801-2 Grigore Ventura v posteln 1802 Const. Caliarhi v spătar, vechii· 1802 Const. Samurcaş v căminar. 1802-3 Const Caragea v. postelnic. 1803 Costache Samurcaş v. căminar, vechii 1804 Costache Gherachi v. hatrnan. 1804-5 Mihail Mano v. vornic 1805-6 Iorgache Argyropol v . post. 1806 Costache Caliarhi (Chiani) v. lo- gofăt, vechii. Sub ocupaţia rusească. 1807-1812 Manolache Kretzulescu 1812 Dinu Fllipescu 1813 Radu Golescu 1814 Grigore Brâncoveanu 26) 1814-1816 Const. Kretzulescu 1812 1816-1817 1817 1818 1818 Const. Varlaam !?adu Golescu Grigore Ghica Isaac Rallet Radu Golescu (viitorul Domn) 1807 Martie, unchiul lui Alex. Vodă Sutzo 2'). 1807 Iunie, Costache Samurcaş v. vornic 1808 (AI Mano?) cumnatul lui Const. Vodă lpsllanti, vechil. 23) 1808 Costache Samurcaş, v. vornic. 1808 Costache Bălăcianu, v. vornic, prezident al divan ului. 1809-1810 Barbu Văcărescu, v. vor­ riie, prezident. 24) ) 810 'Costache Samurcaş v. logofăt. 1811 Manolache (Lahovari) v. c1ucer (fost v. vornic al obştlrilor). 1812 Const. Dudescu v. logofăt. 1812 Durnitrache Racoviţă v. vornic. 1812 Const Caliarhi, v. logofăt 1812-1813 Gheorghe Argyropol fost vei ban. 25) 1813- 1 815 Nicolae Scanavi v. post. 1815-1816 Costache Samurcaş v. vornic, v. logofăt 1816-1817 Costache Sutzo v. spătar 1817-1818 Nicolae, Sutzo v. spătar. 1!{ 18 Lucache Argyropol v, postelnic. 1818-1819 Grigore Romaniti v. vis- tier, vechii. 20) Probabil, pentru că la J804 este în divan ca biv vei ban (Urechi;', YITI, 37H, 411, 439, 456). 21) Intre 1805-6 a dobândi! titlul de mare ban şi Gheorghe Mavrocordat. 22) Hurmuz. Supl. T, voi. Jl, pag. 394, "W2. 23) Ibid. p. 492. 24) După doc. din Urechia IX, 203, 270, 295 se vede clar că Barbu Vacă­ rescu avea rangul său vechi de mare vornic şi că i s'a încredinţ-at numai epistasia, adică interimatul, marei bănii. Titlul de «vei ban» ce i se dă uneori (ibid 202 şi XI, 71u şi Arhivele Olteniei X, 1931, p. 316) deriva din acest interimat In divanele IU.i lan Vodă Carag ea (1812-1818), Barbu Văcărescu figureaza tot ca mare vornic. 25) Nu ştiu când fusese mare ban, Pare să nu fi avut decât titlul onorific. 26) Este intitulat biv vei ban î ncă din Dec. 1814 (Ur echia, X, A. 350). 345 [346] 1819 Const. Kretzulescu 1819-1820 Barbu Văcărescu . 1822 1822-5 1825-7 1827 1827-8 Grigore Brâncoveanu . Const. Kretzulescu Const, BăIăcianu Beizadea Const. Gr Ghica Barbu Văcărescu 1819 Gheorghe Sutzo v. spătar. 18l0-1 Ion Tipaldo (Depalta) v post. 1821 Nicolae Văcărescu v. vornic, 1821 Const. Samurcaş v. vornic. 1821 Ioan Sarnurcaş v, postelnic. 1822 Costache Samurcaş (fiul) v , că- măraş 1822 Alex. Nenciulescu v. vornic, 1822 Const. Cârnpineanu v. logofăt. 1824 Dumitrache Rallet v. hatman. 1825 Aleco Ghica v. hatrnan. 27) 1827-8 Costache Ghica v. hatrn. 28) 1829 Scarlat Rosetl (sub ocupaţia rusă). 29) 1830 Const. D. Ghica 30) (idem). 1830-31 Alex. Scarlat Ghlca (idern), Indreptări şi adăogiri. I. Din motive tehnice, pentru că studiul a apărut in trei numere ale revi­ stei, nu s'au putut face, tn mai multe note, trimiteriie de la o pagină la alta. Cetitorul le va completa după cum urmează: La pag. 80, n. 46: vezi p. 320. La pag. 20, n. 127: vezi p. 322. La pag. 21, n. 134: vezi p. 319. La pag. 29, n. 207: vezi p. 135. La pag. 31, n. 228: vezi p.138-40. La aceeaş pag. n. 229: vezi p. 141 .sq. La pag. 136 (tabela), după numele lui latul, trebue adăogat: din Bucşani. La pag. 139, n. 316: vezi p. 150. La pag. 140, n. 317: vezi p.29-30, 35. La aceeaş pag., n. 319: vezi p. 29. La aceeaş pag. n. 323: vezi p. 30. La pag. 143, n. 347: vezi p. 28. La pag. 147, n. 383: vezi p. 34 şi n. 260. La pag. 152, n. 427: vezi p.162. La pag. 153, n. 439: vezi p. 25-6. La pag 154, n. 440: vezi p. 24-5. La aceeaş pag. n. 441: vezi p, 165. La aceeaş pag. n. 442: vezi p. 24. La aceeaş pag. n. 443: vezi p. 146:" La pag. 163, n. 518: vezi p. 28. La aceeaş pag. n. 519: vezi p. 34 şi n. 260. La pag. 164, n 531,533 şi 537: vezi p. 27. La pag. 166, n 558: vezi p.1127 şi 330. La pag. 170, n. 589: vezi p, ,140. La aceeaş pag. n. 591 : vezi p. 165. La pag. 174, n. 6l! , vezi p 155. La aceeaş pag. n. 614: vezi p. 157. La pag. 175, n. 621 : vezi p. 164. La aceeaş pag. n. 623: vezi p. \67 -8. \ 27) Viitorul Domn dela 1834 - 1842 (Hurrnuz. X, 362, 391), 28) Frate cu precedentul, cu GrigoIie Vodă dela 1822-8 şi cu celalt Costa- che Ghica, banul dela 1803. \ 29) An. Ac. rom., secţ. ist., seria 2, voI. 37, p. 369. 30) Acelaş dela 1827-8. 346 [347] II. La pag. l , rând 3.' Se pare însă că sunt doc. care arată că un Poşa, ban de Severin înainte de 1233, vânduse o moşie (Cercetări istorice (director 1. Mi­ nea), anul V-VII (1929-1931), p. 359). La pag. 1, rând Î şi urm,: Dacă prin "ţara lIaut" nu trebue înţeleasă ţara Oltului şi dacă Tătarlt n'au invadat din Ardeal in Oltenia (ct. C. C. Giu­ rescu, O nouă sinteză a trecutului nostru, În Revista istorică română, vol, II, 1932, p. 3 - 5), ci din Ţara Românească in Ardeal (în acest sens, un act de la 1254 al regelui Bela IV, în Hurrnuzaki, I,�61), atunci două ipoteze sunt posi­ bile: sau au invadat în Ardeal prin valea Oltului, şi in acest caz li-a putut ieşi in întâmpinare banul unguresc de Severin, sau au trecut prin alt punct, şi in acest caz se poate ca "Bezerenbam" să nu se refere nici la banul unguresc de Severin, necum la un ban Basarab al Olteniei. - La bibliografia chestiunii, de adăogat: părerile mai vechi ale lui N. Iorga şi Ilie Uherghel, relevate de AI. Phi­ lippide, Originea Românilor, 1, 750, şi lucrarea generalului Nicolau T., Invazia Tătarilor şi ocuparea Budapestei. Buc. 1930. La pag. 2, nota 9: Trebue adăogat Alex. Philippide, o. c. 1, 694, 712- 713, 711, care admite ca probabilă stăpânirea primului imperiu bulgar asupra Munteniei, dar contestă (p. 747 - 758) o asemenea stăpânire a celui de al doi­ lea imperiu, conchizând că a fost numai o "comunitate de interese, de cultură, de neam, de organizare socială". La pag. 6, n. 33. Lucrarea lui Iorga, Condiţiile de politică generală, in care s'au intemeiat bisericile româneşti în veacurile XIV - XV, s'a publicat in An. Ac. rom., seria 2, secţ. ist., vol, 35 (1913) La pag. 7, n, 37, adaogă: I. Minea, Războiul lui Basarab cel Mare cu regele Carol Robert, In Cercetări istorice, V-VlJ (1929--1931. La pag. 7, n. 40, in loc de "Huber, 1. c.", citeşte: Htiber, Ludwig I von Ungarn. In Archlv fiir osterr. Oeschichte, voI. 66 (1885), p. 6. La pag. 22 n. 141. Este poate riscată identificarea jupânului Harnza, do­ nator la Bistriţa la 1494, cu Harnza din Obislav, comis in divan abia la 1512- 1520, spătar 1520, vlstier 1527, apoi mare ban. La 1512, un hrisov vorbeşte insă de mânăstirea de la Corbii de piatră a "jupânesii Hamzoaia, monahia" (Ore­ cianu, Şirul voevozilor, il3-4) La pag. 24, n. 161. Danciu stolnic in divane la 1482-9 (O. D Florescu, o. c. 1. 55 - 62), nu este identic cu Danciu Craiovescu, comis la 1489 - 1503. Este Danciu Oogoaşă (vezi·pag.168, n. 573). De altfel, in acea vreme, stolrncul era mai mare decât corntsul, încât a trece din stolnic comis, ar fi fost o retrogradare. La pag. 25, rând 1-2 şi n, 164. Observ că St, D Orecianu a găsit in divanele anului 1510, atât un Danciu spătar (să fie încă Craiovescu ?), cât şi un Danciu vornic (Şirul voevozilor, p. 23). Acesta din urmă mai apare şi la 1511 (ibid. 25). La pag. 27, n. 188, in loc de "Inscripţii, Il", citeşte "Inscripţii, 1". La pag, 29, n. 203, cf observaţia făcută mai sus, pentru pag.22 n. 141. La pag. 36, n- 281. Pentru scoborărea postelnicesei Elena Cantacuzino din Vintilă Florescu, vezi şi hrisovul de la 1626 în St, D. Orecianu, Genealogii doc, II, 291-2 (cu greşala de Interpretare că Drăghici vornicul, de care se a­ minteşte în hrisov, nu este din Mărgineni, ci din Froreşti). La pag. 136, Il. 287, rând 2. Tatul logofăt la 1574, era din Bucşani (cf. pag. 329 n. 711). La pag. 139, rând 6, in loc de "Preda", citeşte • Radu" . La aceeaş oag , nota 31:2, rând 5, in loc de "şi acesta", citeşte "şi aceasta". La pag, 147, observ că este curios ca, In hrlsovul de 1568 (citat după SI. Nicolaescu, Doc slavo-rorn. 80-1), Petru Vodă (cel tânăr) să poată vorbi de un dregător al lui Alexandru Vodă (Mircea), când domnia acestuia nu Incepe de cât imediat după aceea a lui Petru, chiar la 1568. La pag. 149, Se poate insă ca «Neagul voevod», pretendent la 1633, să fie Neagul aga, de la Strâmba (Vlaşca). La pag. 175, rând 12, in loc de "diversae fadionis" citeşte "adversae tacttoars- • La pag ... printre banii mici dela 1602, de adăogat Viotilă din Cornăţeni. J 1 \ 4 347 [348] Bibliografie Alep , Paul de, Călătoriile lui Macarie de Antiohia Irad. Cioranu. Arhiua istorică a Romdniei (B P. Hasdeu). Archiv des Vereins jur Siebenburgische Landeskunde, seria nouă, voI 26 şi 28. Aricescu, c., Revista arhivelor statului, 1874 (Prescurtat, Indice). Auner, Episcopia catolică de la Argeş In Revista catolică, 1914. Bauer, Memoires sur la Valachie, 1778. Ed. 2-a, 1781. Bezdechi, St., Familia lui Nicolae Olahul. In Anuarul Institutului de istorie na- ţională din Cluj, V. Bobulescu, Iosif, episcop. Viaţa prea cuviosului Nicodim sfinţitul, 1883. Boga, L. T., A. doua ocupaţie rusească a ţărilor române. Chişinău, 1930. Bogdan, Ion, De la cine şi când au împrumutat Românii alfabetul cirillc. In "OmagiU lui Maiorescu", Vechile cronice moldoveneşti până la Urechiă. Buc. 1891. Istoriografia română. Discurs de recepţie la Acad. rom. Un hrisov de la Mircea cel Bătrân. In An. Ac. rom., seria 2, secţ. ist., voI. 26. Patru documente de la Mihai Viteazul. In "Prinos lui D. A. Sturdza Il, 1903. Documente şi regeste privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi Ungaria In sec. XV şi XVI, \902. Relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească, voI. 1 (1905). " Vlad Ţepeş, Buc. 1896. Bogrea, V., Titus Hotnog, Bezerenbam. Recensie, În Anuarul Institutului de is­ torie naţională din Cluj, 1. 382. Brătianu, George l., L'expedition de Louis l-er de Hongrie contre le prince de Valachie Radu l-er Basarab en 1377. In Revue htstorique du Sud-est europeen, II (1925), p. 73. Brezoianu, Ion, Vechile instituţii ale României. 1882 Bunea, Aug., Incercare de istoria Românilor, până la 1382. " Stăpânii Ţării OItului. Câncea, Ioan V., Despre calmacamii Craiovei. In Arhivele, Olteniei, X (1931), pag. 316. Columna lui Traian (B. P. Hasdeu). Conduratu, Grigorie, Relaţiile Ţării Româneşti şi Moldovei cu Ungaria până li! anul 1576 Constantinescu, N., Posada, Buc. 1930. Crăciun, Ioachim, Cronicarul Szarnoskozy şi Însemnările lui privitoare la Ro- mâni, Cluj, 1928 Chranicon Fuchsio-Lupino-Oltardinum, Ed. Trausch Daponte, Ephemerides daces. Ed. Legrand. Del Chiaro, Storia delle moderne rivoruzioni delia Valachia, 1718 Docan N., Frate. In Arhiva soc. ştiinţifice şi literare din Iaşi, XI (1900). Dragalina, Din istoria banatului Severin. Drăqniceanu, Virgil, Curtile domneşti brâncoveneşti. In Bulet, comisiei monum .. isi. IV (1911) " Zidurile băncei Cralovei. In Bulet. Corn. monum. ist. III (1910), p. 192-4 " Dragomir, Silviu, Relaţiile Tărit ROmâneşti cu Ungaria În sec. XV şi XVI Erbiceanu, Const, Viaţa şi traiul sf. sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Ţarigradului (de Gavriil, protul Sf. Munte), Buc. 1888. Priviti istorice şi literare asupra epocei fanariote. extras din An. Ac. rom. 190t Fessler, Geschichte von Ungarn, voI. � şi 2. Piiitti Ioan C., Arhiva G. Gr. Cantacuzino. Despina, princesse de Valachie, fille presurnce de Jean Bran­ kovitch, In Revista \ istorică română, 193\, voI. 1, rase. 3, pag. 241. Din Arhivele Vaticanului, 2 voI. 348 [349] 1 Fititti Ioan C., Mama şi soţia lui Mihai Viteazul. In Conv. lit., anul 52 (1921), pag. 609. . Condica Poenarilor Almăjeni. In Arhivele Olteniei, VIII (1929). Despre Negru Vodă Extras din An. Ac. rom. 1924 Floresc�', George D., Bcerii Mărgineni. 1930 " Divanele domneşti din Muntenia în sec. XV (2 fasc). Foaia Societăţu Românismului. Fotino, Dionisie, Istoria generală a Daciei. Trad, Sion. Gârbooiceanu, P, Cultul judetului Mehedinti, 1931. Georgescu, J. B, Mânăstirea Strehaia. In Arhivele Olteniei, VI (1927), p. 20. Gherghet, Ilie, Basarab ban, sau Severin ban? In Arhiva din Iaşi, anul 33 (1926), p. 60. -Cf replica lui Hotnog, în n-o de Aprilie 1927, P: 69. Ghibănescu, Surete şi izvoade, voi 1- 21. lspisoace şi zapise, voI 1- 5. Giuresc�, Const., Vechimea rurnâniei şi legătura lui Mihai Viteazul. Contribuţii ia studiul cronicelormuntene. Despre boeri. Giuresca, C. C., Despre Vlahia Asaneştilor, 1931. Contribuţii la studiul marilor dregătorii În sec. XIV şi XV. .. Noui contribuţii la studiul marilor dregătorii În sec. XIV şi XV. Glasnik, din Belgrad, vol. 47, p. 183-4 Grecianu, Radu logofătul, Viaţa şi domnia lui Constantin Vodă Brâncoveanu, . Ed Ştefan D. Greeianu. Grecianu, Stefan D., Şirul voevozllor, cu divane (tipărit până la anul 1527 inedit până la 1554). Genealogii documentate, 2 vol, şi câteva lase. HaSdeu;' B. P., Negru Vodă (vol. IV din Etymologicum magnum). Vezi Arhiva istorică şi Columna lui Traian. Istoria critică . Etymologicum magnum, vol, \li. HotnogcTttu, Bezerenbarn, laşi, 1919. .. Răspuns lui Ilie Gherghel. In Arhiva din Iaşi, Aprilie, 1927. Huber, Aitons, Ludwig I von Ungarn In Archiv Itlr oesterreichische Geschichte, voI. 66 (1885 . Hurmueaki, colecţia de documente. Iorga, Nicolae, Invăţăturile lui Neagoe Vodă către fiul său Teodosie. Cele mai vechi cronici ungureşti. In Revista istorică, VIII (1922). Braga Voevod. In Conv. lit. 1903. Contribuţii la Istoria Munteniei In An. Ac. rom., seria 2, sect. Ist., vol, 18 Pretendenţi domneşti în sec. XVI. In An. Ac. rom. seria 2, secţ ist., vol. 19. Pretendentul Nicolae Basarab în Elveţia. In An. Ac. rom, seria 3, sec]. ist , voI 12. Geschichte des rumănischen Volkes, vol, 1. Condiţiile de politică generală în care s'au întemeiat bisericile româneşti in sec. XIV-XV. In An. Ac. rorn., seria 2, secţ. ist., vot, 35. Vezi Hurrnuzaki, XI şi XII. Lupta pentru stăpânirea Vidinului. In COllV. lit. 1900. Carpaţii In luptele dintre Români şi Unguri. In An. Ac. rom., seria 2, secţ ist., vol, 38. Românii în câteva nuoi izvoare apusane. In Revista istorică, VI (1920) Istoriile Dornnilor Ţării Româneşti, de Constantin căpitanul. Operele lui Constantin Cantacuzino stolnicul. Studii şi documente. Un nou izvor cu privire la Mihai Viteazul şi Radu Şerban. In An. Ac. rorn., seria 3, secţ. ist , vol, 12. Inscripţii din bisericile României. Istoria Românilor In chipuri şi icoane. 349 [350] " " " Iorga, Nicolae, Istoria bisericii româneşti. Genealogia Cantacuzinilor, de Mihai Cantacuzino. Documente privitoare la familia Cantacuzino. Fundaţiuni religioase ale Domnilor români in Orient. In An. Ac. rom, seria 2, secţ, ist. voI. 36. Situaţia Olteniei în epoca lui Tudor Vladlmirescu. Cronicile muntene. In An. Ac rom., seria 2, secţ. ist , voi 21, Manuscrise din biblioteci străine. In An. Ac. rorn., seria 2, secţ. ist., vol, 20 şi 21. lonescu-Gion, Boerii Craioveşti. In Revista de istorie, arheologie şi filologie. VIII (1902). Istoria Bucureştilor. Sima stolniceasa Buzeasca. Buc 1903. Jirecek, Geschichte der Serben, vol. 1. " Geschichte der Bulgaren. Kogâiniceanu, Const. M., Biserica Sf. Nicolae domnesc din Curtea de Argeş, In Conv. lit, 1922. Kemenv, Deutsche Fundgruben der Geschichte Siebenburgens, voI. I (cronica lui Hieronymus Ostermay ·r). Lahouari, Grigore 1., Obiceiul pământului, 1892 Lapedatu, Alexandru, Două cetăţi vechi. Poenarll şi Dârnboviţa. In Bulet, Corn monum. ist., III (1910) Vlad Vodă Călugărul, In Conv. lit. 1903. Politica lui Radu cel Mare. In "Omagiu lui Ion Bianu", 1916. Mână stirea Hurezl. In Bulet. Corn. mon. ist. I (1908). Moartea lui Mihnea cel Rău. In Con. lit 1916. Episcopia Strehaei şi tradiţia scaunului bănesc de acolo. Buc, 1906 Macarie de Antiohia, vezi Alep. MagaZin istoric pentru Dacia, vol. IV (Istoria Ţării Româneşti de când au descălecat Românii). Marienescu, Atanasie, Ţara Severinului, sau Oltenia. In An. Ac. rom., seria 2, secţ, ist., voi 32 Dinastia lui Radu Vodă Negru şi dinastia Basarabilor. In An. Ac. rom, seria 2, secţ. ist , voi 33. Mi/etici şi A gara, Daco-Rornânii şi literatura lor slavă. In Sbornic, Sofia, IX (1893). Minea, J, Din trecutul stăpânirli româneşti asupra Ardealului Războiul lui Basarab cel Mare cu Regele Carol Robert. In Cer­ cetări istorice, V-VII (1924-1931). Relaţiile politice dintre Tara Român.cască şi Ungaria pe timpul lui Ludovic l. In Conv. lit. 1910. Urmaşii lui Vladislav 1. 'In Conv. lit. 1916. Moisit C., Monetele lui Radu I Basarab. In Bulet. Corn. monum. ist. X-XVI (1917-1923). Motogna, V,) Răsboaele lui Vlaicu Vodă cu Ungurii. In Revista istorică, lX (1923). Năsturel, General P. Yasitiu-, Radu Şerban Basarab şi Matei Basarab. In li­ teratura şi arta română, XI. Genealogia Năsturelitor. In Rev. de ist., arheol., filol., X-XVI Biserici, rnânăstiri şi schituri din Oltenia. In Rev, de ist., ar­ heol., şi !ilol. XI,'XII şi XIV. Nicolaescu, Stoica, Petru Vodă cel Tânăr şi Petru Vodă Şchiopu, 1915. Diata Ilincăi Evstratoăia. In România Nouă, 1 (1907). Documente istorice cu\ privire la Radu Vodă dela Afumaţi. In Rev, de ist., .arheol., şi filol. X, p. 77 sq Şi broşură. Documente slavo-române (Cf. critica făcută de Alex. Lapedatu in Conv. lit anul 40). Diaconul Coresi şi familia sa. In Rev. de ist., arheol., şi filol. X (1909). 350 [351] 1 Nicolescu, Ilie, Din descendenta Craloveştilor. In Rev. de ist., arheo, şi f 01 IX (1903). Din genealogia familiei Golescu. In Noua revistă română, IV (1901). Cine e Radu l1iaş. In Literatura şi arta română, 1904. " In jurul lui Basarab Laiot. In iteratura şi arta română, VII (1903) Niederle, Manual de l'antiquite slave. VoI. 1, 1923. Odobescu, Alex, Câteva ore la Snazov. In Revista română, Il (1862) Manuscrise şi cărţi tipărite aflate În mănăstirea Bistriţa. In Re­ vista română, I (1861). Olahul, Nicolae, Hungaria et Attila. Ed. Kollar. Viena, 1763. Onciul, D, Tttl.il lui Mircea cel Bătrân. In Conv. Iit, anii 36 (1902) şi 37 (1903). Orlginele principatelor române. Din Istoria României, Ed 2-a. " Papa Formosus in tradiţia noastră istorică, În .Omagiu lui Ma- \ iorescu". Ostcrmayer, vezi Kerneny. Paptu llarian, vezi Tesaur de monumente istorice. Phtlippide, Alex., Originea Românilor, VoI. 1. Popescu, Nicolae M, diacon, Nifon Il patriarhul Constantinopolului In An, Ac. rom, seria 2, secţ. ist., voI. 36. Puşcariu, lan, Două documente privitoare la revolta boerilor din Ţara Făgăra­ şului În favoarea lui Mihnea cel Rău. In An. Ac. rom" seria 2, secţ. Ist, vol. 33 " Da te istorice asupra familiilor nobile din Ardeal, 1892. Quellen zu Oesehichte der Stadt Kronstadt. Rosetti, Radu, Arhiva senatorilor din Chişinău. In An. Ac. rorn., seria 2, secţ. ist. vol, 31 şi 32. Şincai O, Cronica Românilor. Ed. 2-a, Buc. 1886. ştefulesCll, Alex., Istoria Târgu-Jiului. Documente slavo-române privitoare la Gorj. " Tismana. Tesaur de monumente istorice, Buc. 1864, În 3 vol. Toci/eseu, Grigore. Curtea de Argeş. Catalogul Muzeului naţional. Raport asupra câtorva mânăstiri din ţară. In An. Ac. rom., se­ ria 2, secţ. ist., voI. VIII şi În Monitorul Oficial, 5(17 Iulie 1878, pag. 39�0. " Hrisovul Buzeşttlor. In "Tinerimea română", 1898. Tunusli (ţ raţii), Istoria Valahiei. 1806 Trad Sion. Urechia, V. A., Istoria Românilor (1775-1821), 14, voI. Yasitescu, Al. A .. Oltenia sub Austriaci. VoI. 1 (l929J. Casele băneş.i din Craiova. ln Arhivele Olteniei, VI. Descrierea proecte lor de fortificaţie a ... casei banatului din Cra­ iova In Arhivele Olteniei, IX, p. 177. " Urmaşii lui Mircea cel Bătrân, Veress, Andreas, Vechi istorici unguri şi saşi despre istoria Românilor. In An. Ac. rom. 1929. Acte şi scrisori privitoare la relaţiunile Ardealului şi Ungariei cu Moldova şi Ţara Românească (1468-1540). Budapesta 1914 (Fontes rerum Tr ansylvanicarurn, voi, IV). Documente privitoare, la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti. Voi 1, Acte şi scrisori (1527-1572). Buc, 1929. Xenopol, A, D, Lupta intre Drăculeşti şi Dăneşti. ln An. Ac. rom., seria 2, sect. ist., vol. 30 Zimmerman-u/erner-Mtuler, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Slebenburgen. 361 [352] : •••••••• ' •••••••••••••••••• 1 ••••••••••• 1 : • • i OhTEHIA ISTORICĂ i • • • • •••••••• ,.I u ••••••••••••• ' •• ' ••••••••••••••••••••••••••••••••• DOCUJl1ELVTE Moartea lui Carnea Brăiloiul, banul Craiovii 1) Insemnăm ca să-s ştie de prestăvirea a bunului şi blagocestivului boiariu, dumnealui Corn ea vei ban Brăiloiul, carele în viaţa sa cu multă slujbă dreaptă şi cu mare osârdie credincioasă au slujit domnului său, 10. Costandin Basarab voevoda şi de mare ajutor au fost şi Ţărăi, fiind trimis în multe rânduri la Ţarigrad şi la Odrii la împărăţie, de au făcut multe jalbe pentru ticăloasa ţara aceasta şi pentru săracii de creştini şi pre a sa nevoinţă, cu multe bunătăţi s'au arătat şi multe uşurări ţării au făcut şi de mulţi vrăjmaşi bine ţara au păzit şI pre domnul său, cât au fost ÎIl viiaţa lui, bine i-au odihnit. Iar când au fost într'al 17 an dela domniia acestui blagocestiv şi de Hristos bun credincios domn, 10 Cos­ tandin voevod, fiind trimis la scaunul său la Craiova, l-au lovit obştea­ sca boală a morţii şi cunoscândo-ş că va să-i fie sfârşitul vieţii sale, che­ matu-ş'au toţi fiii săi şi featele sale, anume Barbul spătar, Dumltraşco postelnic, Matei spătari, coconul Costandin i coconul Corn ea i Văsilie monahul, Marica Argetoianca, Neacşa căpităneasa za dărbanţi. Şi aşa fiind toţi adunaţi înprejorul lui, pre toţi - i-au învăţat cu bune şi dulci învăţă­ turi şi bine casa ş'au aşăzat şi o au chivernisit. Şi când au fost la Iulie în 13 ani, într'o Veneri la vremea chindii, %ufletul în mâna îngerului lui Dumnezeu ş'au dat. A dooa zi, Sâmbătă, în tron trupul l-au aşăzat şi părintele chir Athanasie egumenul sfintii mănăstiri Tismenii îm preună cu cucernicul întru ermonahi chir Pahomie, carele multe călătorii au făcut cu dumnelui la Ţarigrad şi la Odrii, avându-l rugător către Dumnezeu, şi cu mulţime de egumeni şi de preoţi la sfânta mănăstire la Tismana I-au dus. Şi când au fost Marţi la 8 ceasuri de zi, începând pogreba­ niia, aşa în vederea multor, .deasupra trupului său în cer mare şi lumi­ nată stea s'au văzut şi pân s'au făcut slujba pogrebanii, toti la dânsa au privit şi după ce în pământ s'au astru cat, steaua nu s'au mai văzut. In veci să fie pomenirea lui Cornea Brăiloiul veI ban Cralevskii, carele prea era vestit şi de toţi ştiut şi lăudat, iar acum zace în pământ şi cu ţărână împresurat. La let 7213 [1705], pis 'I'anasie Dascalul ot Craiova. (Ms. Româ­ nesc al Academiei Române nr. V817 f. 199j. , Publicat de P. P. Panaitescu. \ J) Despre el a scris un articol C. V. Obedeanu in această revistă, an. ,'I (1927), p. J99- 202. 352 [353] Câteva documente Comunicate de Ioan Câncea. t. 1785, Ianuarie 12. Pricina dintre Slugerul Constantin Poenarul şi Căpitanul Stamate. (Arhivele Statului Bucureşti, Judecătoreşti vechi No. 78, f. 115). Dumnealui Costandin Poenariul, biv VeI Sluger, cu jalbă au ieşit Înaintea noastră zicând că vre-o câtă-va vreme trecută este de când au trimis pe un fiu al d-sale, anume Iordache, la o moşie ce are, să caute de cele trebuincioase ale casii şi mergând pe drum au văzut pe un vieri şi un isprăvniceI al dumnealui legaţi de Stămate Căpitanul şi văzându-i legaţi s'au abătut la dânsul unde erea acel căpitan cu oamenii legaţi şi zicându-i de ce să-i tie legaţi, fiind oameni ai dumnealor ce şi de însuş au fost ştiuţi şi el i-au arătat că acel vieri au făcut pe o moşie a dum­ nealui Costandin Socoteanu, biv vtori vistier ce o ţine Stămatie în a­ rendă, una mie de haraci de vie din copaci făcând cerere de la dânsul a-i înplini tl. 1 pOli) pentru zăciuială, iar nu din haraci după obicei şi nurnitu fiu-său i-au zis să lase pe oameni să nu-i bată cu măciuca după cum este obicinuit ci să meargă la dumnealui Siugeru să ceară bani şi-i va da dumnealui. EI atunci de loc au început cu cuvinte proaste a-I ne­ cinsti pe dumnealui Siugeru, adică: de cruce, de lege, de părinţi şi de altele pănă şi de jupâneasă şi cum că să-i pieie din ochi numitu fiu-său că răceşte doao gioanţă intrânsul. La care gâlceavă au fost faţă şi alţi oameni striini, care aducând faţă acum şi pe acei oameni anume: Ion ot Cocorova ca de ani 70 i Dumitraşco, i Ion Fundeanu şi Pătru ot tam şi întrebându-să cum ştiu pricina, să arate adevărul şi ei cu toţi au măr­ turisit cu sufletile lor şi pe casăle lor înaintea noastră; faţă fiind şi Prea Sfinţia Sa Părintele Episcupul Râmnicului Chiriu Chir Filaret şi au ară­ tat cum că cu adevărat au necinstit Stămatie Căpitanu cu cuvinte de ocară pe dumnealui Slugerul Poenariul, după cum să arată mai sus. Şi zicea dumnealui că de atunci de loc n'au putut veni aici la Divan să-şi caute dreptate aflându-să bolnav. Iar acum îşi cere prin judecată să-şi afle dreptatea pentru necinstea ce cu înjurături i-au făcut Deci faţă fiind Stămatie Căpitanu s'au întrebat ce are să răspunză şi cât pentru acei slugi că nu i-au legat şi n'au necinstit pe numitu SI uger cu acel fell de cuvinte fiindcă-i era faţă şi mărturiile ce mai sus arată, primind încă şi blăstem al. Părintelui Episcup, nu mai putu arăta nici un feli de tăgă­ duire numai îşi cerea ertăciune că ar fi greşit. Ci de vreme ce nurnitu Stărnatie Căpitanu de avea a căuta cevaş la acel vieri pentru ale veni­ tului moşiilor, trebuia să-şi fi căutat prin judecata Divanului sau a Dum­ nealor boerilor ispravnici ai judeţului să i să fi făcut inpltnire, iar nu de sîn eşi să să facă şi înplinitori şi să şi bată şi să tie legaţi oamenii În pădure ca tâlharii şi nu numai că s'au arătat cu această a/axele 2) ci şi pe dumnealui Slugerul Poenariu, l-au necinstit cu cuvinte de ocară a­ colo în vileag, în mulţimea norodului faţă fiind şi fiu dumnealui Sluge­ rului Poenariu şi pentru o necuviincioasă faptă ca aceasta ce s'au cute- 1) tale ri l' " 2) dezordine. 353 [354] zat de au necinstit pe ,b9�ri . şi au şi legat, .oarnenii hoţeşte în pădure bătându-i şi căznindu-i făr de nici o judecată ca să-şi facă a sa înpli­ nire, hotărîm: să să bată la scară cu câte una sută toege la talpe spre a-i fi aceasta spre părăsire de acest leii de netrebnice fapte cu care in multe rânduri s'au arătat, şi altora spre pildă a nu să mai îndrăzni cu cuvinte proaste a necinsti neamul boerilor cinstiţi. 1785 Ghenar 12. Hagi Stan Jianu Paharnic, Ion Glogoveanu Stolnic, Barbu Ştirbei Paharnic, Gheorghe Argitoianu Şătrar. 2. 1815, August 30. Neplăcuta întâmplare a Medelnicerului Petre Portărescu, la Bucureşti (Arhivele Statului, Craiova. Documente neinventariate). Prea cinstite Dumneata VeI Spătar, Jăluesc milostivirii durnnitale pentru un Costea Ciolacu, bulugbaşa al cinstitei Spătării i pentru Nea­ goe arnăutul, sluga sa, că eu viind dela Craiova aici pentru judecăţile ce am, am adus şi soţia mea aici să să caute cu doftor, aflându-să în patimă de boală, în gazdă aflându-mă în Gorgani, aproape de mai sus numitul bulugbaşa. In trecutele zile am trimis pă un Nicolae băiat al mieu, să-mi aducă apă; mai sus numitu Neagoe arnăutu mergând iarăş să ia apă, întâlnind feciorul mieu, în sâlnicie i-ar fi luat apa. Feciorul nevrând să dea apa l-au bătut până au frânt cobiliţa pă el, viind la mine ca un câine deşelat de bătae, târomind atâtea zile până s'au îndreptat. Apoi am trimis pă un Şerban, altă slugă, de au spus bulugbaşii cum au bătut Neagoe arnăutu băiatu mieu şi după ce i-au spus, în loc să dojănească sluga şi să o înfrâneză, au poruncit de au bătut şi pă trimis ca şi pă cel dintăi viind la mine sângerat şi cu părul zmuls. Atunci am vrut să jăluesc Mării Sale lui Vodă, dar înţălegând că slujeşte numiţii la Cinstita Spătărie, am lăsat pricina jos, [iindu-mt ruşine să cerc jude­ căţi, mai vârtos având alte deosăbite jude�ăţi, pentru care am venit aici. Apoi tocmai astăzi dimineaţă când erea oamenii la biserică, un Şerban, sluga mea, care de trei zile a fost bând rachiu la prăvălia lui Tornii băcanu, ce este în poarta gazdii.rnele, astăzi dă dimineaţă' au luat şi pă un Mărin, ţiganu mieu, şi l-au dus la acea prăvălie şi dându-i ra­ chiu I-au îmbătat, apoi au luat [iganu o pâine să mănânce şi să oprească parale dintr'un galbin ce'l lăsasă Şerban zălog, fiindcă ar fi zis Şerban că orice va lua ţiganu plăteşte el, şi unde se află ţiganu acolea în pră­ vălie, fără veste s'au pomenit cu mai sus [numitul Neagoe arnăutul lun­ du-I de păr [de I-au trântttjvjos dându-i cu pumnu după cap până când s'au încăerat de păr arnândoi, la care pricina făcându-să ţipete am auzit din somn şi am alergat la poartă numai cu ainele de noapte, găsind pă nurnitu încăerat şi mulţime de oameni împrejur. Când am ajuns acolo striga ţiganu să nu'! lase oamenii că'! omoară arnăutu. Atunci am intrat şi eu între ei şi n'am putut s�-i despart nevrând arnăutu să'l slăbească pă ţigan. Atunci am rugat pă toţi câţi să afla de faţă să pue mâna să'i despartă, ci şi care au dat ajutor 'să-i desparţă, n'au stătut mijloc să scoaţă pă ţigan din mâna arnăutului. Ţiganu spăriindu-să că'! omoară, au apucat pe arnăut cu dinţii de ureiche, atunci au lăsat arnăutu pă ţigan. Ci pentru că au 354 [355] eşit ţiganu din curte fără ştirea mea şi s'au îmbătat, deloc l-am legat şi l-am adus singur la Cinstita Spătărie; iar Neagoe arnăutul ar fi mers în biserică la stăpânu-său bulugbaşa Costea şi spulndu-i pricina precum va fi vrut. Şi stăpânu-său fără de a cerceta pricina cum curge, iar fi zis să meargă acas să mai ia alţi arnăuţi şi să vie acas la 'mine să dea de moarte, să mă omoare şi pă mine şi pă ţigan. Eu aflându-rnă plecat la Spătărie cu ţi­ ganu, în urma mea Neagoe arnăutul cu alţi trei arnăuţi cu sape 1) în spinare călcându-mi casa au găsit soţia mea în aşternut bolnavă, şi după ce au înjurat-o de c şi În tot chipu 'făcând-o c , zi când că am as- cuns ţiganu, s'au apucat să rădice nevasta împreună cu un copilaş ce am şi pă o ţigancă zicând că aşa are poruncă, şi văzând că s'au spăriat soţia foarte rău, aflându-să bolnavă abi au lăsat-o. Apoi după ce au În­ [ăles că am plecat cu ţiganu la Spătărie, numai singur Neagoe arnăutu s'au luat după mine gonmdu-rnă cu sopa, vrând să mă omoare în pod injurându-mă de mumă şi de muere, puindu-să punte să mă Întorc cu ţiganu Îndărăt şi de nu să întâmpla boeri şi neguţători În pod, să'l do­ jănească eu eream mort, fiind pornit cu răutate ca un sălbatic asupra mea. Pentru care toate acestea şi mai mult de cât arat au urmat mai sus nurnitu, pentru care după arătarea ce am făcut cătră dumnealui Vă­ tafu Cinstitei Spătării, s'au orânduit un boer de au mers în faţa locului şi au făcut cercetare faţă fiind şi bulgubaşa Costea şi toate arătările mele au eşit adevărate prin dovezile mărturilor care au vrut să iasă afar să arăte. Iar cei mai mulţi s'au sfiit să dea mărturie văzând pă bulug­ başa cu străşnice laude asupra celor ce au dat mărturie, după cum orân­ duitu boer având frica lui Dumnezău, nu crez să tăgăduiască. Ci fiind că eu sânt cu 3 feciori bătuţi şi cu casa călcată şi cu soţia necinstită, socotesc că nu va fi primit la auzul înţălepciunii Dumitale 2) să fim scoşi Înaintea Durnitale împreună cu tacriru ce au făcut orânduitu boer in care să 3) ca să mi aflu dreptatea de la mila Dumitale. Al durnitale prea plecat, slugă Petre Portărescu, biv vei medelnicer. Dumneata Vătaşe, să'i scoţi la judecată, iar când vre-o parte nu să va mulţumi pă judecata depertamentului să-i înfăţişezi şi Înaintea noastră. Aceasta. 1815 August 30. 1'---\4) L. P. Tacrir 5) dă cercetarea pricinii ce s'au întâmplat la casa Dumnealui Medelniceriului Petre Portărescu, unde se află la gazdă, cu pricinaţâganului şi cu arnăuţii Bulucbaşii Costii cum în jos arată: "Petcul calfa dân băcănia lui Theodor Sirbu ot mahalaua Livedea Gospod, arată în frica lui Dumnezău că astăzi Duminecă forte de dimi­ neaţă când ierea duşi oameni la biserică au venit Marin ţâganu al Dum­ nealui Medelniceriului Petre Portărescu, În băcănie şi au băut o litră 1) sopă = bâtă scurtă şi groasă cu măciucă de fier în cap de care se ser- veau odinioară ienicerii in loc de puşti 2) loc rupt. 3) loc rupt. 4) Pecetea lui Gheorghe Argturopolu, biv ve! ban, epistat Spă tării. 5) Interogatoriu, 855 [356] dă rachiu şi luând o paine au pus-o supt brău, iar Neagul arnăutu I-ar fi văzut luând pâinea şi având pizmă pă dânsu dântr'alte pricini dă mai nainte indata I-au şi luat dă păr pă ţâgan puindu-I jos şi bătându-l cu pumnii după gât ş'au şi încaerat dă păr şi auzind ţipete Dumnealui Medelniceriu Petre Portărescu, stăpânu ţâganului sculându-să dân aşter­ nut numai cu hainele dă noaptea şi viind acolo in portă unde ierea pricina şi urnblând ca să'i despartă nu putea fiind forte incăeraţi şi ar­ năutu nu vrea să slăbească pă ţâgan şi Medeniceriu ruga pă cei ce ierea dă faţă dă privea Ia gâIceavă şi mulţi au dat ajutori dă n'au stătut mijloc intr' alt chip până când au apucat ţâganu pă arnăut cu dinţii dă ureche şi rupând din ureche atunci l-au lăsat "Chir Dinu croitoru de acolo arată în frica lui Dumnezău că În trecutele zile mergând Nicola nevârsnicu omu Dumnealui l\:1.edelniceriu la gârlă şi la fântână au ieşit Neagu arnăutu Înaintea feciorului şi i-au luat apa şi l-au înjurat şi băiatu nevrând să dea apa dân vasă zicând că'l aşteaptă stăpânu-său l-au înjurat, atunci Neagul arnăutu au tăbărât cu cobiliţa pă băiat, bătându-l până abea s'au tras băiatul la Dumnealui Medelniceriu, când atunci au trimes Medelniceriu pă un Şărban, alt om, şi tot sluga Dumnealui Ia bulucbaşa Coste a stăpânu Neagului arnăutu- lui. 1) arătarea pentru bătaia lui Nicolae 1) nimic, iar Costea bulucbaşa 1) şi să dojănească pă slugă 1) acel Şărban tri- misu 1) că încă să ridice şi copiii şi pă toţi. Cocoana aflându-să la aşternut bolnavă s'au spăriat foarte tare. "Stoian băcanu, vecinu, au arătat în frica lui Dumnezău că au văzut pe Neagu cu trei arnăuţi intrând incasăle cocoanii şi ce au făcut acolo nu ştie. "Nicolae PoIcovnicu ce-i zice Fărâmiţă asemeni arată. "Ilinca a lui Ivan, stăpâna caselor unde şade Medelniceriul în gazdă, find dă faţă când au intrat Neagul arnăutul dimpreună cu trei arnăuţi În casăle cocoanii şi bolnavă fiind au vrut s'o ridice atât pă Dumneaiei cât şi pă copii şi ţâgăncile zicând că aşa are poruncă, înju­ rându-o dă c ...... şi mai multe vorbe proaste, Iăcându-o c...... să dea pă bărbatu-său unde s'au ascuns şi speriindu-să au început a striga cu ramăt mare şi aşa au ieşit arnăuţii din curte înjurând şi necinstind. "Gheorgache, feciorul Pitarului Drăgoiescu şi cu Sărdaru Atha­ nasie fiind în casă la Rasti, ce sânt la pod, au văzut pă Neagu arnăutu cu un ciomag în mână apropiindu-să să lovească pă Medelniceriu Por­ tărescu În cap când mergea Medelniceriu cu ţâganu legat la spătărie iar numiţii au zis arnăutului pă fereastră să să astârnpere că dă în pri­ mejdie şi aşa arnăutu rămânându-să dă boieri au încetat pornirea sa şi s'au întors îndărăt iar Medelniceriu au adus pă ţâgan la spătărie singur. leu de cercetarea ce am făcut, fiind orânduit arăt printr'acest plecat ta­ crir cinstitei judecăţi, iar hotărârea cea desăvârşită rămâne a să face dă către înţelepciunea Dumneavoastră. 1815, Aug. 29 . ...... 2) Vei Polcovnic za .Siimeni. Adeverinţa noastră către Cinstita judecată spătărească precum să să ştie că un Şărban sluga şi un Marin ţâganu oameni ai Dumnealui Mede!niceriu Petrică Portărescu te să află in gazdă alături cu prăvălia mea pentru pricina ce s'au Întâmplat între Neagoe arnăutu al Costii Cio- 1) loc rupt. 2) Semnătură indescifrabilă 356 [357] lacu bulucbaşa al Cinstitii Spătării şi cu Marin ţâganu al Dumnealui Medelniceriu Portărescu arătăm cu frica lui Dumnezău că Marin ţăganu cu Şărban sluga au băut la prăvălia noastră una ocă rachiu, au luat şi pâine pe care le-au şi plătit Şărban când făr'de veste ne-am pomenit cu arnăutu luând pă Marin ţâganu dă păr şi trântindu-l jos în prăvălie autăbărât cu pumnul pă el urmând precum boeriu ce! orânduit de la Cinstita Spătărie au dovedit şi au luat înscris. Ci fiindcă pă Neagoe ar­ năutu noi nu l-am chemat nici c'au fost trebuinţă ca să'1 chemăm şi arnăutu singur având pismă mai dânainte dă când au bătut alte slugi de aceea au venit de au făcut astă pricină la prăvălia mea. Toată vina o ştim că taste arnăutului căci s'au apucat de ţâgan făr'dă nici o tre­ buinţă iar ţâganu fiind arneţât de rachiu nu putea să scape din mâna arnăutului până când l-au muşcat de ureiche şi atunci l-au lăsat. Noi precum ştim pricina arătăm în frica lui Dumnezău. 1815 August 30. eu Toma băcanu adeverez. eu Petco băcanu adeverez. eu Florea băcanu martor. eu Dinu croitor martor. eu Dascăl Badea martor. Această adeverinţă fiind dată de neguţătoru ce sânt iscăliţi În dos este adevărată şi spre încredinţare am iscălit şi eu . ...... 1) 3. 1853, Ociomurie. Patru rapoarte ale subcârmuitorului PIăşii Câmpu (Dolj) relative la operaţiile armatelor ruseşti şi otomane. (Arhivele Statului, Bucureşti, Administrative, Pref. Dolj. Dos. No. 1362/853). Foarte grabnic şi secret. Cinstitel Cârmuiri a acestui Judet Dolju Subcârmuirea Plăşii Cârnpului După primirea poruncii Cinstitei Cârrnuiri de supt No. 11649 din 5 ale corentei, am şi plecat îndată la Calafat spre a mă informa bine des­ pre toate câte să tratează lntr'insa şi după o stăruinţă de zece ceasuri ce am avut ieri acolea; din pricina. sălciilor şi a răchiţii de care este plin ostrovul n'am putut nici cunoaşte bine nici află dela cine câtă sumă de oştire a trecut până acum într'acel ostrov; însă decând s'a. ocupat şi până acum trecerile lor a fost şi sânt necontenite nu numai de oştiri dar şi de salahori cari lucrează necontenit la gropi şi baterii de tunuri curăţind şi linia Ostrovului despre partea noastră ca să-şi poată des­ chide vederea. Să crede însă că poate să fie ca la trei mii oştire regulată cu ca­ valeria dinpreună iar tunuri nu s'au adus până acum mai mult decât şapte. Eri pela zece ore de dimineaţă a trecut În acest ostrov şi paşa 1) semnătură cu caractere greceşti. 357 [358] Foarte grabnic şi secret. Cinstitei Cârrnuiri a Judeţului Dolj, Subcârmuirea plăşii Câmpului din acest judeţi, Porunca Cinstitei Cârmuiri de subt No, 11885 din 9 ale curgătoa­ rei, s'a primit tocmai eri, Sâmbătă seara, Ia 6 ore şi 10 minute la satul Caraula unde s'a aşezat tahtul subcârmuirii şi îndată s'a luat cele' mai grabnice măsuri trimiţându-să într'adins vătăşei prin toate satele plăşii ca să pregătească şi să pornească cară să ridice productelele duprin magaziile din Calafat şi Cetate. S'a cerut formal şi de la Subcârmulrea plăşii Balta a grăbi trimeterea aici a vre-o două mii cară din satele ce vor fi mai cu apropiere de Cetate şi Calafat şi după acestea am şi ple­ cat îndată pentru aici la Calafat unde, negăsind venit pe Ecselenţia Sa Generalul Siminiachin şi văzând că carăle a început a să aduna, mă grăbi! a încunoştinţa printr'aceasta, că până la noapte poate să să . gră­ mădească mulţime de cară şi dacă Ecselenţia Sa nu va veni nici până mâine de dimineaţă, va binevoi Cinstita Cârmuire să grăbeăscă ami tri­ mite poruncă ce trebue să fac carălor căci n'o să le mai poei ţine din pricină că sânt tocmai asupra culesului de porumb şi poate să înceapă a face strigări. Eri după amiazi erea să să întâmple o mare neorându­ ială la ferpostul carantinii Între Dumnealui Ofiţerul de Cazaci cu turcul despre care am scris că şi mai alaltăeri venise ca trimes din partea Ecselenţii Sale Paşa al Vidinului spre a face cunoscut Iăcuitorilor oră­ şani ca să nu fugă şi să nu aibă .nici o frică de dânşii fiindcă M. S. Sultanul ne priveşte tot cu aceaşt căutătură de blândeţe şi dragoste ca şi pe ai săi. Neorânduiala Însă erea să să întâmple din următoarea pri­ cină: D. ofiţer de Cazaci văzând pe turc Ia ferpostul Carantinii, unde să afla Dumnealui Comisarul' şi Secretarul Carantinii, D. Căpitan Dia­ mandescu, comandirul punctului, D. Praporgic Dimitrescu, ajutorul său, şi Dumnealui Parucicu Brătescu, Comandirul Şalupii, a întrebat pe acest din urmă că cine este acel turc, şi la răspuns că este neguţător de la Vidin ce voeşte să ridice cu schela nişte mere dar după ce s'a desluşit ofiţerul cazacde la nişte negu�ători că acela nu este neguţător ci ma­ ior turcesc bănuindu-să că ofiţerii noştri sânt turcolatri şi spioni ai lor s'a infuriat atât de mult încât s'� dus cu mai mulţi cazaci cu hotărâre să intre în perigavor să-I ia. Norocire însă că după ce s'a desluşit d'a­ bia s'a înduplecat după rugăciuntle mai multora, căci cine ştie ce s'ar fi putut întâmpla după aceasta. Puţin mai în urmă a sosit aici în Cala- ostăşesc carele după o oră şi jumătate s'a înapoiat iarăş in cetate. Voi avea Însă cu toate acestea o neadormită ipriveghere ca după săvârşirea operaţiilor lor, contenind trecerile de oştiri şi a obiectelor trebuincioase lor să observ şi să spionez ca să poci arăta Cinstitei Cârmuiri şi o ştiinţă mai adevărată. De la ocuparea ostrovului şi până acum nu s'a urmat din parte-le nici o năvălire, nici o arnerinţare către noi. Santine­ lele noastre să află şi acum la puncturlle lor hotărâte îndeplinindu-si datoriile lor.' Subcârmuitor (ss) G. Dumitrescu Anul 1853 Octombrie 7 No. 3758 Satul Moţăţei. 358 , I 1, , fi 1; [359] fat şi Ecselenţta Sa Prinţul Vasilcicov însoţit de un maior, carele după ce a aflat cele de mai sus intârnplate, n'a mai zis alceva decât că nu este nimic. După aceasta a observat cu ochianu ostrovul şi turcii din­ tr'însul şi după vreo două ore a plecat înapoi la Radovan. Tot ieri a mai trecut în ostrov trei şeici cu oştiri şi tunuri. Astăzi de dimineaţă iarăşi mai trec ură două şeici tot cu oştiri regulate. In ostrov s'a făcut până acum trei tabii, două la capul de sus al ostrovului şi una mai la vale în dreptul pichetului Măgura Curuţului. Azi noapte a fost aici. o frică foarte mare că o să ese turcii încoace şi această frică a provenit din pricină că la dânşii în ostrov a fost o aşa mare tăcere şi linişte ca şi în acea noapte când a ocupat ostrovul. Nu s'a văzut focuri, nu s'a auzit gură ca în celelalte nopţi, nu s'a auzit nici măcar strigarea santi­ nelelor. Toţi orăşanii, de frică, se depărtaseră de Calafat, toţi erea in picioare şi cu mâinile pe dârlogii cailor gata de fugă şi la ziua după ce văzură că nu este nimic veniră iarăşi în oraş. Locuitorii plăşii să află în bună orânduială, după mai multe desluşiri şi încurajeri ce le-am făcut acum sânt liniştiţi ocupându-să de caznicile lor interese. Privighe­ rea imi este aţintită la toate mişcările şi indată ce aş simţi ceva şi nu rămâne îndoială că nu voi urma inrocmai după cum sunt informat prin mai multe porunci ale Cinstite! Cârmuiri. Subcârmuitor (ss) G. Dimitrescu, Anul 1853, Oct. 11 No. 3786 Calafat. Grabnic, grabnic, foarte grabnic. Cinstitei Cârmuiri a judeţului Doljl Subcârrnuirea Plăşii Câmpului de acest judeţ. Astăzi pe la trei ore după amiazi din oştirea turcească ce să afla în ostrov, a trecut în Calafat desbărcând la noi trei bărci care pe dată s'au înapoiatără ca să mai treacă şi alţii. Două spre zece şăici s'au în­ cărcat azi dimineaţă de la Vidin cu oştiri, tunuri şi cavalerie care îşi luară drumul drept către Calafat iar nu către ostrovul ocupat pănă acum de dânşii. Să crede că pănă în noapte vor desbărca în Calafat vreo 5-6 mii oştiri. Grănicerii pichetaşi indată părăsindu-şi posturile lor s'a retra­ sără cu toată, amoniţia, după poruncă. Toţi orăşanii precum şi sătenii lnspăimântaţi fugiră care încotro a putut vedea cu ochii. Acestea toate să supun cu mare grăbnicie la cunoştiinţa Cinstitei Cârmuiri după datorie. Subcârmuitor (ss) G. Dimitrescu, Anul 1853, Oct. 15 No. 3792 Satul Băileşti. Cinstitei Cârmuiri a judetului Doljiu, Subcârrnuirea Plăşii Câmpului. Din ştlinţăle primite la Subcârrnuire de la cei însărcinaţi de subis­ căIitul să luă în auzi că Vineri la 16 ale următoarei streaja de cazaci în număr de 25 de la satul Comani s'a lovit cu un număr de 200 turci fără să să rănească vre'unul din amândouă părţile iar ieri la 17 Sâmbătă 359 it. rtF _iif�J/ml1n,',:nm\1n!lfWo"""'_"�<"� _ [360] pă la 12 ceasuri din zi eşind tot acel număr de turci, călări şi pa JOs, pă la Hunia lungă ca să prinză pă toti cazacii le-au fost în zadar pla­ nul căci acel puţin număr de cazaci cu ofiţerul lor luându-să în luptă cu atâţa turci au împuşcat 15 dintrânşii, au luat un armăsar vânăt şi o sabie însemnată măcar că şi din cazaci s'a împuşcat doi care a şi murit, unul să află rănit şi ofiţerul prea puţin. De la satul Poeana să mai arătă Subcârrnuirii că doi bimbaşi ce au venit acolo cu oştire ca în revizie, a chemat grăniceri ce fugisă din paza pichetului Măgura Curuţului, din dreptul oraşului Calafat şi le-au prepus ca să să întoarcă la pichet să strejuiască după legatu ţării, ei însă le-au dat răspuns că să tem de frica turcilor. Osăbit de aceasta dă mai sus să arătă tot de la Poeană că după cum au fost sfătuiţi din săteni de către acei doi bimbaşi ve­ niţi în satul lor, eri la 17 Sâmbătă nouă Iăcuitori şi trei deputaţi a mers în Calafat la Ecselenţia Sa Paşa care le-au zis să declare Iăcuitorilor a-şi vedea de muncă că nimeni din turci n'au să le facă rău adăugân­ du-le că cine vor avea producte şi foraj'i să meargă a le vinde la oştire în Calafat cu preţi bun şi oricând vor fi porunciţi în vre-o trebuinţă să o îndeplinească îndată. In sfârşit pă când Pa şa vorbea cu sătenii asfelt cum să arată şi care zice că s'a bucurat prea mult de venirea sătenilor la dânsu, s'a înfăţişat un turc cu o sabie spuind paşii că este căzăcească şi drept răsplată i-au dat .aferim ,,! Toate acestea de mai sus plecat să supun Cinstitei Cârmuiri în cunoştinţă. Subcârmuitor (ss) G. Dimitrescu Anul 1853 Octomb. 18. No. 3815 Satul Caraula •••••••••••• Pentru o monografie a judeţului Vâlcea. Contribuţiuni documentare. Dintre toate judeţele oltene, Vâlcea este desigur cel mai puţin cercetat din punctul de vedere al trecutului său. Pe deoparte din cauza lipsei desăvărşite a unei iniţiative locale,-care la T.-Jiu s'a manifestat atât de rodnic prin acţiunea cercului ştinţific din jurul muzeului gorjan al lui Ştefulescu=-, pe de alta din cauză că aici cercetătorii au fost de t�a:rte timpuriu atrasi către mulţimea mănăs­ tirilor şi a monumentelor istorice de toată mâna, care formau centre de cercetări importante şi sigure-, celălalt material documentar, pe care îl găseşti mai greu şi nu are Întotdeauna o mare importanţă, a rămas alături necunoscu t. Şi cam aceiaşi soartă au avut-o şi majo'rita tea mănuriilor arhiologiei noastre clasice, cu toate că judeţul acesta cuprinde .cea mai mare parte din brâul foarte important de fortificaţii romane de pe Olt, \ O creştere a interesului pentru toate acestea ar putea aduce aci o desăvâr­ sită schimbare în bine, cu atât mai mult cu cât autoritatea însăşi dovedeşte a fi pornită să o patroneze : la Judeţ, DIrectorul Prefecturei, d-l Ioan Rozariu, s'a g'ân' dit dupe acum la o monografie a ţinutului. Ca un î�ceput pentru aceasta, dau mai JOs o seamă de acte pe care d-sa a \bwevoli să 1111 le comunice, ŞI care nu vor rămâne singure, Ioa Donat. 360 [361] l. Ştiri târzii despre Louiştea olteană. Departamentul Trebilor din Lăuntru, Cârmuirii jud. Vâlcea . Fiindcă cu prilejul întrupării de acel judeţ a unor sate ce mai nainte era legate de jud, Argeşului, rămân pe seama acelui judeţ şi câteva picheturi, urmând a se păstra Întru cuviincioasa regularisire cu toată întregimea, iată să porunceşte acei ocârmuiri că Îndată după pri­ mirea aceştia să să înţeleagă cu ocârmuirea jud. Argeş ca să primească dela dânsa catastihul de Întocmirea acelor sate anume şi la picheturi intocmai după catastihul trimis cinst. Departament după care apoi se va înţelege cu d-I Comandir al graniţii Câinenilor pentru ţinerea În bună regulă acelor picheturi întocmai după legiuirile întocmite, făcând punere la cale şi pentru îndestularea soldaţilor ce păzesc la cantinela Câineni, a să urma iarăşi de către satele acelui judeţ cu care şi pomenita canti­ nelă rămâne întru pată. Pă de altă parte va grăbi a trărnete şi Departa­ mentului un asemenea catastih supt a sa iscălitură ca să stea în canţe­ laria Departamentului, după regula ce să păzeşte. Şeful Depart. Ioan Manu. Nr. 2930, 1838, Sept. 20. Satele: Voineasa, Mălaia, Brezoiu, Călineşti, Robeşti, Prodieni, Căineni. Il. Actele neamului Bârsescu. l.-Adecă cu Bălaşa Băbeanca care am fost soţie răposatului Pătru Băbeanu din inpreună cu fiiul meu Mihai Pah(arnicul) Băbeanu şi fiul meu Ioan, dat-am zapisul nostru la mâna d-lui Barbul Vornicul Otete1i­ şanul, ca să fie de bună credinţă precum să să ştie că având noi o parte de moşie În hotarul Bârseştilor, care moşie o au fost cumpărat răpo­ satul soţul mi eu dela tată-mieu Pârvul Bârsescul, fiindcă această moşie au fost pusă mai nainte zălog la un negustor din Rârnnic anume Pătru Duraliia, precum arată zapisul acel. Deci având noi trebuinţă de bani şi d-lui mai având moşie acolo în hotarul Bârseştilor, i s'au căzut ca să o cumpere. Atunci de bunăvoia noastră am dat d-lui acia parte de moşie, drept tI. cinzeci şi patru, care banI ni i-au dat toţi În mâna noastră. Şi noi am dat d-lui toate scrisorile ce le-am avut pentru această moşie, ce au fost dată de tătă-meu Pârvul Bârsescu şi alte scrisori mai noi, în­ preună şi cu cărţile de judecată ... toate le-am dat În mâna d-Iui Bar­ bului Var(nicului) Otetelişanul, ca să stăpânească d-Iui ... etc. Leat 7257 (1749) Bălaşa Băbeanu, fata Pârvului Bârsescu, care am fost soţie răpo- satului Pătru Băbeanu .. Mih. Băbeanu Paharnic sin Pătru Băbeanu, Ion Băbeanu sin Pătru Băbeanu. Barbu Otetelişianu. 2. - Din porunca d-lui Ciauş Chiriac, judecătoriu Vâlcii, fost-am ur(ân)duiţi ca să alegem moşiia Dulii Bârsăscu despre vărul său Drăghici Bârsăscu, Deci viind În faţa locului unde fiind amândoă părţile faţă şi întâi am cerut zapisele şi cărţile ce le-au avut şi le-am citit foarte cu 361 [362] rnţălegere şi am văzut că Drăghici nu mai are decât opt şi jumătate fălci de moşie şi un loc de cârciumă înfundat şi săliştea unde şade cu ograda, iarăşi înfundat. Deci am mers la capu moşiei din jos despre soare răsare şi am tras cu falcea şi i-arn dat după cum mai sus s'au arătat ca să ţie Drăghici aceste fălci înfundate în capu moşiei din jos şi locu cu cârciumă. I-am dat lângă râu, însă din râu până in drum stj. 28 şi pe drum iarăş până'n râu stj .... ca să-I ţie acest cot înfundat după cum i-arn pus, măcar că cu prinderea acestor fălci şi acestui loc cuprin­ sese moşie mai multă a Dulii. Ci de acum înainte să aibă a-şi ţinea Drăghici Bârsăscu acele fălci cu locu de cârciumă şi cu săliştea, după cum s'au arătat, iar să nu să mai intinză în partea Dulii, ci Dulea să aibă a'şi ţănea moşia după cum scrie zapisele şi cărţile de judecă; şi pentru cotu ce zâcea Drăghici că-I are de moştenire să-I ţâie cu Dulea frăţăşte-, Dulea ne-a arătat că acel cot s'au dat rădeşie la hotărnicia ce s'au făcut la moşia ce au răscumpărat-o Dulea, iar lui de moştenire nu i-au mai rămas. Ci acest cot să aibă a-I ţânea Dulea, iar Drăghicţ să nu mai aibă treabă de a ţânea mai mult, după cum scrie mai sus. Iunie 27, 1780. (Două semnături indescifrabile); Matei Bârsescu Căpitan. 3.-Prea cinstite Dumneata biv VeI Bane.-Jăluesc D-tali că eu având o moşioară în sud. Vâlcea, pe care având eu un frate o au ză­ logit-o la un rumân anume Miu, i la un frate al lui Stănilă DHaconu, 12 zile de arătură să le stăpânească fără dijmă şi primăvara iără dacă, în taJeri. .. 1) fără dobândă, cu zapis şi cu soroc ca ori când îi va da banii, să rărnâe moşia slobodă; căruia frate întârn­ plându-i-să moarte, acei mai sus numiţi nu stăpâneau numai acele zile, ci să făcură stăpâni peste toată moşiia. Pe care trăgăndu-t la judecătoriu la Râmnic, au hotărât de i-arn întors banii cu dobândă în care zapis al frăţine-rneu de zălogire nu scria să-i dau banii cu dobândă, Ci m'au judecat să-i dau banii cu dobândă şi să iasă din moşie afară şi eu să-mi iau dijma. Şi eu am rămas să-mi iau cartea de judecată, dar el ca un hoţ luând dijrna au fugit. Care mai jăluind D-Iui judecătorului i-au făcut poruncă să-mi dea dijma şi nu s'au supus. Şi mă aflu şi până astăz păgubaş. Ci mă rog d-tale prea cinstite Bane să fie poruncă către d-lor Ispravnicii i către judecătoriul din sud Vâlcea ca să orânduiască un mumbaşir să-I apuce să-mi inplinească dijma după cum s'au seamuit de jude sau i de alţi oameni şi dură hotărârea d-lui judecătorului, că va fi păcat prea cinstite Bane, să rărnâi păgubaş, fiind eu foarte scăpă­ tat, mai vârtos că eu m'am odihnit după zisa lui şi după judecată şi i-arn înplinit şi banii cu dobândă, fiind porunca Dumitale către dumnea­ lor Ispravnici! ca să orân'duiască doi oameni de ispravă ca să măsoare acele douăsprece zile ce au fos sub zălogirea lui şi să cerceteză fiindcă el ",'au stăpânit .. umai acele zile, ci in­ doit, pă care să-I apuce d-lor să'mi împlinească şi venitu acelor ce au stăpânit mai mult peste zapis.c-Şl ce va fi mila Domniei Tale. Plecat D-tale, Dulea Bârsăscu, \ lanache Hrisoscoleu biv\vel Ban, Caimacam Craiouei. Cinstiţi Dumneavoastră fraţi Ispravnici ot sud. Vâlcea, infăţişându-i să cercetaţi pricina aceasta şi de va fi trebuinţă, le veţi orândui boeră- 1) Loc rupt. 362 [363] naşi pe care îl vor cere amândouă părţile de va face cercetare şi la faţa locului după cum cere numitul jăluitori. 1783, Fevruarie 25. 4. Prea cinstite Dumneata Bio Vei Câminari. -- Cu plecat ră­ vaş jăluesc Dumitale că eu am avut întru căsătorie pe răposatul Dră­ ghici Bârsăscu, care au fost la orânduiala boerilor de neam şi din în­ tâmplarea vremilor cu răzmiriţe, toate simeturile ce au fost s'au răpus. Şi rămâind eu beteagă de oarăşcare întâmplare şi cu trei pietrii .dă fete şi un copil care până azi ne hrăneşte şi ne încălzeşte. Cinstite Cămin ari, toate rudele şi neamul nostru este la orânduiala boierilor de neam, dar copilul meu fiind foarte sărac, n'am putut să intre la orânduiala unde rudele noastre să află, şi am trăit până acum cu mila D-lor cinsiţii bo­ eri Ispravnicii care şi acum cu lacrimi mă rog D-tale să-ţi faci pomană cu copilu meu să mi-I lase a mă căuta pă mine şi trei pietre dă surori. Carele m'au fost arătat Zamfirache ailându-să zapciu la această plasă În isprăvnicia Dumnealui Spătarului Costache Slugerul, şi arătându-rnă cu jalbă cătră Dumnealui, s'au milostivit de au făcut poruncă şi până acum au fost nesupărat copilul; care şi acum mă rog să te milostiveşti asupra ticăloşii mele, ca să facă poruncă către zapciu să nu supere co­ pilu, ca să poată căuta dă mine şi dă fete, că de nu voi avea mila D-tale, să duce în lume şi eu piei ca nimic după pământ. De aceia mă rog. Şi cum Durnnezău (te) va lumina pă Dumneata. Prea plecată, Maria Bârsasca, Sud. Vâlcea. Fiindcă să dovedi că bărbatul jăluitoarei s'au aflat la orânduiala boerilor dă neam, poruncim zapc(iule) al plăşii Râmnicului să-i dai bună pace şi s'au poruncit la sărăfie a să descărca adaosul ce s'au pus asu­ pra sa. Intocmai dar să urmeze a nu mai veni să să jăluiască. (17)99, Avg. 29. In descifra bil. 5.-Prea Inălţate Doamne.-Cu lacrămi fierbinţi jăluesc milosti­ viru Mării Tale pentru a Stanca soru-rnea, că murind răposatu tată­ mieu am rămas noi mici. Apoi viind soru-rnea în vârstă, au trăit maica pân' au căsătorit-o, dându-i foaie cu iscălitura ei pă toate cele trebuin­ cioase casei şi au avut după cuviinţă. Şi apoi murind maica, au murit şi bărbatu soru-mea. Rămâind ia cu fete, s'au măritat după alt bărbat şi murind şi acela, tocmai acum măritând .o fată mai mică, m'am po­ ·menit că o înzestrează cu moşiie din moşiia mea cu cuvânt că in dosul aceii foi date de maica m'aşl fi iscălit şi eu cu adăogire de zestre că-i dau moşia. Şi eu ca unu ce nu ştiu de acea insămnare ce o arată, pă cum nici că au stăpânit ea cât au trăit bărbaţii ei amândoi, nici că au făcut vreodată cerere că are şi o parte de rnoşlie cu mine, de sânt dela măritişul ei ani treizeci. Dar acum ducându-mă la Isprăvnicat, prin hatâr ce i-au făcut, m'au pus la inchisoare şi ea şi-au făcut carte de judecată; pentru care mă rog milostivirii Mării Tale, ca să fie luminată poruncă către boerii Ispravnici ca să ni să cerceteză pricina de al doilea şi să'rni aflu dreptate, ca să mi să dea această părticică de moşiie iarăşi in stă­ pânire, că sânt 6 sate care adeverează şi ştiu că ia iaste măritată de 363 IIW! [364] 30 de ani şi stăpânire nici au avut, nici cerere au făcut. Apoi păcat i-a fi să mă apuce tocmai acum să-i dau al doilea zestre. Şi ce va fi mila Mării Tale. Cât şi Il râmători ce-i am la numita robul Mării Tale să mi să împlinească. Lazăr Bârsăscu den sud. Vâlcea. la Alecsandru Nicolae Vad. i gospod. Zemli Vlahiscoe. Dumneavoastră Ispravnicilor ai judeţului veţi vedea jalba aceasta pentru care poruncim să cercetaţi şi la dreptatea ce va avea jăluitorul să-şi afle cuviincioasa îndestulare şi să îndreptaţi. Iar neodihnindu-să de acolo vreo parte, să-i sorociţt la divanul nostru ot Craiova cu cerce­ tarea Dumneavoastră în scris. 1819, Octombrie 17. Vei Log. Biv vei Pitar, * 6.-De vreme ce sfârşitul vieţii omului este neştiut şi însăşi înge­ rilor necunoscut, aceasta văzând-o şi eu roaba lui Dumnezeu Stanca, soţia lui Lazăr din Bârseşti, am binevoit ca să-mi fac diiată din cele ce am ale casii noastre. Că eu m'am luat cu soţul mieu Lazăr june cu fată, şi ne-au dăruit şi o copilă Dumnezeu, şi au trăit noao ani, şi ne-au luat-o Dumnezeu. Dar eu las cu sufletul mie ca după moartea mea să'mi facă soţul meu Lazăr cele ce se cuvin mortului ale îngropării şi pome­ nirii şi sărindari până la anul. Şi de va trăi soţul mieu până la trei ani tot este dator să facă ce-i va da -rnâna. Iar cine din rudele mele îl va supăra, să nu aibă parte cu Domnul Hs. şi să nu vie pe lumea mea. Şi pentru fata ce am crescut-o de suflet, am lăsat partea ei din îmbră­ căminte i din celelalte, asupra soţului- mieu. Şi aceasta las cu sufletul mieu. 1829, Ghenarie 25. Eu Stanca, soţia lui Lazăr sin Drăghici Bârsăscu. Eu Dincă dascălu ot Bârseşte, martor.' Şi am scris eu popa Cozma duhovnicul ot Bârsăşti, cu zisa şi învăţătura mai sus numitului (sic) şi martor. m. In Legătură cu dascălul Stdnciu. Căpâţâneanu. 01' Cu ajutorul lui Dumnezeu : Foae de zestrea Siţii Vespeascăi ce să dă d-lui Costache Măldărăscu care voeşte a lua În căsătorie pe această copilă, după cum În jos să arată: 1826, Iulie 10. Şase mii de lei, adică şase mii bani. Şase suflete de ţigani, Îqsă: 1. Vasile, de meşteşug c�oitor. 2. Călin a, de meşteşug bucătăreasă. 3. Uţa, cu meşteşug de cusătoare şi spălătoare. 4. Stanca, fată nevârsnică. \ 5. Petria. 364 [365] 6. Un băiat de ţigan ipac, care să dărueşte ajutor aceşiii zestre de S. Căpăţâneanu. O foae de argint. v-, ( Şase linguri de argint. Un tas de argint. O pereche cercei de aur cu câte un smarand la toartă şi câte un zamfir la vârf. Un inel de rubin În aur cu azur. Două ttngiri cu capacele lor. Căldare mare pentru rufe. Doă sahene de tocat. Păreche dă pirostii. Doă sofârtaşe, însă unu cu trei bucăţi şi altul cu patru bucăţi, Plapomă de şal. Un cerceaf de tulpan. Un cerceat, ipac, de batistă. Saltea cu trei perne. Saltea iarăşi cu trei perne cu faţă de cit. Patru perne de puf cu dos urile de dirnicaton pernbeâ, şi cu feţele de tulpan. Douăzeci şi patru de şervete. Doă mese de pânză. Trei prosoape. Rochi: în fiinţă, însă: O rochie de zăbranic havaie cu fuste de atlas. O rochie de bariş stacojie. O rochie de tulpan alb vărgat. O rochie de bazea. O rochie de stambă albă cu flori. Un capot iarăşi de stambă. Şase cămăşi de batistă. O cărnaşe de batistă pentru ginere. O pereche ismene ipac. Afară din exoprie de ne va mai eşi. S. Căp ăţâneanu. Pe această Ioae sânt mulţumit. C. Mărdărescu. Citită în Tribunalul V âlcii, '826, Nrorie 12. Grefier, Pitar Zisu Dumitrescu . •••••••••••• ses [366] Bisericile Ocnelor-Mari 1) - Inscripţii, documente, însemnări. - Comunicate de Ion Donat. v. Biserica cu Bradu, 1. Afară, deasupra uşii: 2) CU A,) UTOHUL CELUI IN THOITA PHOSLA VIT DUMNF­ ZEU, ZIDITU-S'AU ACEASTA SFANTA ŞI DUMNEZEIASCA BI­ SElUCA INTHU CINSTlHEA ŞI LAUDA SF[NTILOH INGElU MIHAIL ŞI GAVHIL, CU TOATA CHELTUIALA SFINTII SALE PAIUNTELUI NECTAIUE ECLJSIARCUL IONICHIE EHMONAH DE ACIA DIN OHAŞUL OCNII, IN ZILELE LUMINATULlJI DOMN G. G. DIl\lITIUE BJBESCU VOIVOD, FUND EPISCOP ŞI MlTHOPOLIT AL UNGHO- VLAHIEI CHIlUO CIUl{ NEOFIT. CARE IN LOCU ACESTII BISElUCI AU FOST ZIDITA ALT1\ DIN VECHIME TOT DA STHAMOŞII SFINTII Si\LE ŞI DIN CUTHEl'vlUH ŞI VECHIME SA SF AH.ÂMASE MAI APROAPE FIIND CA SA CAZA ŞI D},RAMANDU-SE PANA IN TEMELIE AU ZIDIT ACEASTA. ŞI NETRAIND A O SAVM1ŞI DEPLIN. ŞI-AU DAT OBŞTESCU SFÂRSIT. -- HAMAIND CLIHONOAMA DM, ZINCA, FIICA SFINTII/ SALE AU ISPHAVIT-O, INPODO­ BINDU-SA CU ZUG.llAVEALA ŞI ALTELE DUPĂ CUM SE VEDE, LA LEAT I8M, SEPT. tft, OSTENITOIH FIIND DELA INCEPUT ŞI PANA LA SA�{ŞIT SFINTIA SA PAHINTELE POPA ION PETHE. 2. Pe un apostol (1724, Pâmnic) : "Au venit Episcopul în Rârnnic la leat '1802, Iulie 20 şi au şezut numai o zi şi l-au luat olacu înapoi". Pe un penticostar: "La Iunie 12 au venit să pomenească pe Nicolae Pavovlici (sic) fiindcă au luat doo cetăţi turceşti, şi au tocat copeica la paşti în ziua 1, fiind după Paşti. 1810 Iunie 12". Pe un minetu (1804, Buda): "La leat 1818, Octom vrie. 5, au fugit Domnul Caragea Voivod; şi au domnit ani 7 şi în zilele lui au fost cam lipsă în toate şi moarte năpraznică foarte rea. In anul dela Adam (sic) 1825, s'au scornit răsmiriţă, adică la pu­ nerea Domnului acestui au venit veste că su sculat Domnul cu Ca- --�Urmare din nr. trecut. \ 2) Inscripţia acestei biserici s'a mai tipărit în revista noastră, an 1 (19221, p. 243-4, de către d-l Rulat. O retipăriru însă, fiindcă transcrierea anterioară cu- prindea multe erori. \ N. Red. 366 [367] zacii să se bată cu Turcii, iar împăratul turcesc s'au mâniat şi a po- runcit să meargă în Bucureşti, şi ridicându-se Turcii cu Nagoli 30 1) şi aşa au fost". Pe altul (acelaş loc şi dată): .,1821, Septemvrie 14 s'au dus Turcii de aici din oraşu VeI Ocna". 3. 1.--16 Genarie 1780. "Adică noi preotii din mahalaua Sfinţilor, dat-am acest încredinţat zapis al nostru la mâna lui Dieu Ciorăscu, finu Diicului sin Gheorghe Părgaru, precum să să ştie că având sfânta bi­ serică nişte loc dela moşii noştrii, care loc la fi ţinut Stan(n)ciu Cizmaru dela Slatina în arindă dă îi da 2 oca de ceară bisericii pe an în an(ii) trecuţi. Dară acum văzând că sfânta biserică să prăpădeşte descoperită şi de alte lucruri lipsită, l-am vândut în bani gata tal. 16 ... tocma, pof­ tindu-I Dicu, findu-i fin. Şi semnele locului sunt acestia: pe despre pimntţa Dicului din drum despre apus cât este în grădină şi prin petre care să vor pune. Şi l-am vândut de a noastră bună voe, fiind de treaba bisericii. .. ", Semnează popii: Costandin, Ioan şi Ion. (Vo.) Martorii. Arhivele Statului Craiova, p. VI, dac. 61. 2.-25 Ianuarie 1820. "Niţa sin Dicu Păsăruică la mâna preoţilor dela Biserica cu Bradu pentru o silişte cumpărată, iarăşi de la preoţii cei bătrâni" ai bisericii. Vinde pentru 44 taI eri. Printre martori Vătaful Stan Piţigoi şi Popa Matei ot Orbeţi. Idem, p. VII, dac. 62. 3,-2 Iunie 1820.- Sandu Cojocaru "la sf. şi dumnezeiasca bi­ serică a Sfinţilor Ingeri, aducă hrarnu iar porecla cu Bradu sau Orbeţi" pentrucă se invoeşte a plăti tal eri 8 pe an drept "chirie sau havaet" pentru o silişte de peste drum de biserică. Semnează şi popa Durni­ trache duhovnicul ot Trăistari. Idem, p. VII, dac. 59. 4.-17 Mai 1826. -Preoţii şi epitropul Bisericii cu Bradul către Domnie "pentru un jupân Panait Băcanu ... că la leat 1824 aflându-să într'acest oraş un logofăt Niţu Bieu au cumpărat dela o Catrina văduvă a lui Tudorică Moga o sileşte de casă în taleri 120, însă nu cu desă­ vârşită stăpânire, ci legat ca să o stăpânească numitul logofăt numai cât va trăi, iar după moartea sa să tămâie danie sfintei Biserici cu Bra­ du ... unde o avea numita vânzătoare făgăduită." şi îndatorind pe numi­ tul de au dat mai întâi înscris supt a sa iscălitură în condica sfintei bi­ seriei, trecând şi 5 nume în pornelnicul ctitorilor, ca după moartea lui să tămâie danie ... , şi cu acest chip au fost siliţi şi rudele şi vecinii vân­ zătoarii, cei ce aveau protimiscs de au iscălit zapisul. După aceia înce­ pând numitul cumpărători a'şi face o căscioară, până a nu o isprăvi s'au întîmplat de au murit, şi sfânta biserică după scrisorlle ce are, au şi făcut zapt săliştea împreună cu acea căscioară începută, care s'au făcut cu ajutorul bisericii de taI eri 76 şi parale 16. lnsă numitu Panait vede rn că apucă biserica să dea taI. 300, cu cuvânt că ar fi cumpărat acea si­ Iişte cu căşcioara lntr'aceşti bani dela un jupân Costandin Bicu, fra­ tele răposatului.... ci fiindcă sf. biserică nu este datoare a mai cumpăra lucru ce are danie, rău au cumpărat acel Panait în vreme ce nu numai 1) Indescifrabil. 367 [368] răposatu logofăt supt a sa iscălitură din condică o afiroseşte. dar şi vân­ zătoarea cu acea tocmeală o i-au vândut-o şi nu frate-său ci chiar însuş răposatu nu avea voie să o vânză. De aceia ne rugăm Mării Tale să fie luminată poruncă către D-Ior boeri ispravnici a rărnânea apărată sfânta bi­ serică de această nedreaptă cerere, iară pentru acea căscioară începută, de nu va avea dreptate biserica să stăpânească locu cu ceiace au rămas pă dânsul, va Întoarce bisericii arătatii bani ce au cheltuit la aridicarea acei case, şi îşi va arldica-o, nefiind> vre o bina de zid, ci numai nişte lemne s'au preţuindu-se va opri biserica ceiace au cheltuit la dânsa şi va răspunde prisosul". Idem, p. VII, doc. 63. 5. - 8 August '826. - Popa Constantin "la sf. biserică Orbeţi ot Vei Ocnă precum că să ştie că pentru o sitişte ce o cumpărasăm dela 'fratele răposatului Nlţaiche Bicu ot Bucureşti şi fiind această silişte dată danie nu mi s'au cuvenit a o stăpâni şi banii ce-i dedesăm pă dânsa l-am primit din cutia sfintei biserici, tI. 120, .... şi pentruca să rămâie sfânta biserică a stăpâni în pace nesupărată de nimini, pentru această silişte am dat această adeverinţă spre încredinţare. Idem, p. VIII, doc. 65. 6.-5 Aprile '827. Pătru sin Dincă Pârgaru "Ia mâna d-lor jupân Ioniţă sin Mihai Cumpănaşu ot Hubavi", pentru partea sa de silişte vân­ dută drept tl. 250. -- Scrie Popa Matei sin Statie. Idem, p. VII, doc. 68. VI. SIătioarele. 1. ACEASTA SFANTA ŞI DUMNEZEIASCA BISERICA SLĂ­ TIOARELE CU HHAMUL SF-TULUI NICOLAE S'AU ZIDIT DIN TEMELIE DE CATEJUNA ŞI ELENA DOAMNE LA ANUL 1623 ŞI LA ANUL 1796 S'AU ZUGHAVIT DE MAICA STA­ IUTA OLlMPIEA CA SE AIBE POMENIHE ŞI POMENIH.EA HAPOSATILOH 'fITOIUDUMITHU, MAIUEA Ş[ IACOV, ŞiI DE MARTEA ŞI ECATEHINA DOAMNE, MAIUEA MATEI VOI­ VOD, MAHIEA �I ELENA DOAMNE. AU AJUTAT CA SE AIBE POMENIHE IN VECI POPA GRIGORE, PĂUNA SOTJEA SA, TH 0.M A , MAIUEA �J DH.AGOMIH. lAH LA ANUL ] 9 Il ŞI 1912 PHIN STAHlHNTA D-LOH DUMITRU. DHAGOMIR, STOICA, GHE0.H.GHE, ...... DIN PREUN4 CU TOTI ENORIE (sic) (ai) ACESTEI SF. BISEHICJ, CUM" ŞI ALTII CAHE AU AJUT AI' S'AC HEPAHAT, INĂLTÂNDU-Sr� CLOPO(T)NITL\ ŞI PICTÂN­ DU-SE DO PE CUM SE VEDE. \ 368 [369] VII. SI. Nicolae .. Râureni. - Biserică de lemn. Inscripţie pe lemn, deasupra uşii: ACEASTĂ SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCĂ BISElUCA UNDE SA CINSTESTE SI PHĂZNUIASTE HHAMUL SFÂNTULUI E­ :RARH NICOLAE' DEN MIHALÎCHIA IASTE FACUTA DE fi CR.EŞTINI DE OAMENI Aj'WME NICOLAJ, GHEOHGH.E, SE­ HAFIM, ANDHONIC (C)AHE DIN BUN GANDUL LOR S-AU !"ACUTU CU TOATE CEALE THEBUINCIOASE ALE IEI CARE ŞI CTnOHI S'AU NUMIT. S'A FACUT IN ZILE DOMN. '10 COSTANDIN VV. CU BLAGOSLOVENIA PAHINTELUI CHIH CLEMENT INTRU VEŞNIC'\ POMENIHEA LOR (ŞI A) NEA­ MULUI LOR. LT. 7255, SEPT. 10. Pe o bârnă, deasupra plsamel: ACESTU COPINCU ESTE FACUT DIN DUMNJCA FLO- RI(I) LOG(GOFATUL). • ••••••••••• Acte şi scrisori din trecut. Insemnări despre arhimandritul Hrisant, nastavnicul mânăstlrll Horez. Note şi acte. Comunicate de C. N. Mateescu. } Arhirnandritul Hrisant Hurezeanul s'a născut în anul 1781 În Te- salia 1). Când va fi venit în ţară, nu se ştie. . In 1830, pe timpul ocupaţiunii ruseşti, a fost numit de Kiselev nastavnic al mânăstirii Horez din jud. Vâlcea. A fost un om foarte energic, bun gospodar, Însă cu multe scă­ deri morale. De prin anul 1840 a condus şi a administrat, pe lângă mănăstirea sa, încă vreo şase mânăstiri, între care şi două de maici. Era de neam arămân+). Profitând de o favoare deosebită atât din partea stăpânirii politi­ ceşti cât şi bisericeşti, şi-a adunat, nestânjenit de nimeni, o avere fa- buloasă. . . Din când în când făcea călătorii în orient, ducând mânăstiriior din Grecia, ca Meteora ş. a. sumele adunate de pe la rnânăstirile în­ chinate din ţară. Sub conducerea şi supravegherea lui s'au restaurat mai multe 1) Numele de familie al lui Hrisant, după cum se află Însemnat pe un por­ . tret al său din mănăstirea Bistriţa, era Penetis. 21 Aceasta o spune Hrisant Într'o plângere către ocărmuitorul de Vâlcea În contra nastavnicului Bistriţei, «care mă dujmăneşte şi mă cleveteşte, deşi este tot arâmân ca mine>. 369 [370] , "stiri iar În 1847 marele dvornic Alexandru Vilara îl numeşte cu �ea;:�t d�mnesc Director al clădirilor mânăstireşti. . Din causa [inutei sale rnândre, despreţuitoare şi tiranice, se zice că era urât şi de cler (mai cu seamă de monahi) şi de popor. Moare la 30 Martie 1851, în ziua de Paşti 3). Aci publicăm câteva acte şi însemnări din timpul său. I. Inscripţia de pe portretul arhimandritului Hrisant, păstrat În mânăstirea Horez. In acest portret este rădicat chipul în tot trupul, întocmai, al Prea cuviosului domn Arhimandrit chir Hrisant. nastavnicul sfintei rnâ­ năstiri Hurezi. Când s'a zugrăvit acest portret, cuvioşia sa era în vârstă de 63 ani şi 14 ani ai egumeniei sale. Numitul, tot în această epocă a fost nastavnic al mânăstirilor Cârnpulung şi al Bucovăţului, pe care le-a ridicat din temelie. Ocârmuia şi schitul Polovragi, şi două schituri de maici: Dintr'un lemn şi Surpatele. Şi această cârrnuire a sa, a tu­ turor de mai sus sfinte locaşuri, a avut cea mai bună armonie a câr- 111ll iri i. Şi s'a zugrăvit de supt iscălitul la 1844 În ţinutul Transilvaniei la apele minerale la Arpatac. Manasie Istrătescu, Il. Raportul lui Hrisant către Mitrop. cerând lămuriri cum să facă distribuirea sumelor de bani adunate de pe la mâ­ năstiri pentru sinistraţii din Bucul"eşti şi Râmnic. Spre răspuns la stăpâneasca poruncă a Preaosfinţiei voastre cu Nr. 927, plecat să face cunoscut că eu smeritul, mai nainte până a nu primi această poruncă, cum şi a cinstitului departament al credinţii cu Nr. 926. înştiinţându-ne cu toţii de obşte aici în partea locului atât din glasul gazetelor, cât şi din alte particulare corispodenţi despre pustie­ totul element al focului întâmplat În capita!$! Bucureşti la 23 ale cu­ rentului Martie, şi care a prefăcut în cenuşe centrul acestii frumoase politii, împreună şi cu starea oamenilor câţi s'au făcut din nenorocire jertfă acestui element. Această tristă veste au mişcat, Prea Sf. Stăpâne, simţirile şi su­ fletele tuturor de obşte, încât ne aflăm cu toţi la deopotrivă compăti­ mire pentru jalnica soartă a \ celor nenorociţi. Invitat fiind dar şi din parte-mi de această simţire i de datoriile creştineşti şi morale care le \ cere omenirea la nişte asemenea întâm­ plări extraordinare, pregătim \şi din parte-mi una mie galbeni (1000 ::ţţ) ca să-i trimit acolo ca ajutor.' Dar tocmai În ziua care 'era să-i pornească, fără dă nădejde m'am pomenit cu altă ştafetă vestitoare de arderea şi a oraşului Râmnicu, capitala judeţului nostru, cu cl1' re de împreună au ars şi sf. episcopie cu seminarul şi toate imprejrnu i1e ce au avut, prefăcându-Ie şi acolo în cenuşe tot ce au găsit focul naintea sa, de care nu sunt la îndoială că v'aţi înştiinţat şi prea s fi n ţi a\,oastră. Această tristă veste, Prea Sf. 3) G. Enăceanu, Iconografia, pag. 45, 370 l' f " 1. [371] _m ... __ Stăpâne, au făcut şi prea mare intipărire de compătimire în sufletele tuturor, dupăcum să pot judeca. Şi prin urmare, cunoscând deaproape că trebuinţa neapărat cere a să împărtăşi şi acest oraş de nişte asemenea ajutoare ce întârnplarea le-au adus pă toate Într'o vreme, am poprit trimeterea acestor bani deocamdată, până când să iau dezlegarea Preasfinţiei Voastre pentru cea din urmă Întâmplare ce chibzuire şi punere la cale să face de către inalta stăpânire, căci precât este căderea Bucureştilor în prada aceasta, poliţia Râmniculut este şi în mai mare şi în mai grozavă deznădăjduire, din pricină că de obşte Iăcuitorii ei, dupăce că ereau, fireşte, oameni scăpătaţi şi lipsiţi de toate mijloacele şi prilejurile de înaintare ce au alte oraşe, apoi rămaseră astăzi cu desăvârşire căzuţi şi în cea mai adâncă deznădăjduire, chiar de hrana vieţii, fără a se mai socoti cealaltă pagubă. Şi atât acestora, cât şi celor din Bucureşti, orice ajutor li s'ar putea face din partea omenirii, este cu neputinţă a mângâia şi a le şterge lacrămile depe obraz, fără numai mila şi puterea dumnezeirii ce-i mângâie. Eu zic, Prea Sfinte, şi aceasta, că Într'o ca pitală mare, unde şi comerţul este iarăşi mare, s'ar putea după vreme nădăjdui rădicarea unor asemenea nenorociţi mai cu înlesnire, de nu toţi, măcar parte dintr' Inşii .. Iar Râmnicul niciodată, fără alt ajutor după dinafar şi ale înaltei stăpâniri. Prea Sf. Stăpâne, toată nădejdea acestei nenorocite capitale a Vâlcei, după cum neprecurrnat îmi scriu oamenii cu lacrămi, este mai mult la rnânăstirile mari şi mici ce să află în cuprinsul acestui judeţ, şi părerea lor şi prea plecatul Prea Sf. Voastre nu o găsesc a fi rea. Drept aceea, părerea smeritului, Prea Sf. Stăpâne, este ca din gal­ binii 1000 pă care îi hotărâsern să-i trimet la Casa sf. mitropoJii, împreună şi cu alţi 200 din veniturile mânăstirilor De un lemn şi 50 din puţinul venit al schitului Surpatele, care să adună În sumă de galbeni 1250, părerea mea este ca această sumă de bani să o împărţim în două: jumătate să-i trimit la Casa sf. Mitropolii şi jumătate să-i dau în cazuri, oraşului Râmnic. Dacă Însă această chibzuire va fi primită atât din partea Sf. Voastre, cât şi a şefului Cinstitului departament al credinţii, sau ori în ce chip să va judeca, să-mi daţi stăpânească poruncă de urmare. Hrisant Horezanu. 1847 Apri! 10 Nr 70. III. Fragment dintr'o jalbă pe care un număr dintre orăşenii râmniceni, aţiţaţi de Gavriil egumenul Bistriţei, că Hrisant ar vrea să iugă peste munţi cu averea mânăstiriIor Horez şi Bistriţa, o dau Ocâl"muitorului de Vâlcea, cerând să nu-l lase să plece din oraş. Rămâne acum ca dumneavoastră, ca cel ce ţineţi în mână adrni­ nistraţiunea judeţului, şi ca cel ce cunoaşteţi toate însărcinările ce părintele arhimandrit are din partea statului, pentru care are a-şi da sarna, să bine­ voiţi a-i închide toate mijloacele de a pleca până va avea voea înaltei stăpânin. Şi aşa, acum rămâne în puterea dumneavoastră toate măsurile . (Urmează 15 iscălituri de fruntaşi râmniceni). 371 [372] IV. Hrisant raportează Mitropolitului despre purtarea urâtă şi intrigele egumenului Bistriţei şi protestează contra sec­ vestrării sale în oraş de Ocârmuire, după cererea orăşenilor. Prin suptcărmuirea locală fiind publicată către locuitorii aceştii despărţiri noua constituţie, după poruncile primite dela cinstitul departa­ ment din lăuntru, am luat şi eu parte la bucuria obştească, că milosti­ vul Dumnezeu a binevoit a lumina norodul şi a să linişti lucrurile, fără a să arunca cea mai mică neorănduială sau amestecături. Iar pălângă aceasta, înţălegând că în capul cinstitului guvern provizoriu sânteţi şi Prea sf. voastră prezedent, m'am grăbit a mă duce la oraşul Râmnicul, unde Prea Sf. sa părintele Sevastis 4) să afla, dorind să-I întălnesc şi să-I întreb dacă sunt trimise dela Prea Sf. Voastră careva instrucţii atingă­ toare pentru cliros. Plecând zic de aici din mânăstire joi la 17 următor, am sosit la 7 ceasuri evropieneşti seara la metohul mănăstirii numit Troian, ce este lângă oraş, unde totdeauna conăcuiesc. Apoi de aci, intrând în oraş şi ducându-mă la părintele Sevastis, am zăbovit aci ca două ceasuri în vor­ bire cu Prea sf. sa şi în urmă am plecat ca să mă duc la metoh a mă odihni, vreme de noapte fiind, şi ca a 2-a zi, să mă întorc aici la mâ­ năstirea Horezu, grăbindu-mă mai vărtos cu lucrarea mână stirii Bistriţii, ce urmează cu repeziciune şi cu care mă silesc a să isprăvi, împreună cu biserica, până în toamnă, dacă cinst. guvern va binevoi a nu în con­ tena lucrările începute. Iar părintele egumen Bistriceanu 5), care să află în oraş, căci la rnâ­ năstire nu-i place a şedea, iubind politica şi care, precum cunoaşteţi şi Prea sf. Voastră, decând s'a început clădirea mănăstirii Bistriţa, dată supt a mea îngrijire, nu s'au precurmat până astăzi cu nenumăratele felurimi de catigorii asupra cinstii mele, au găsit şi astăzi prilej de a mă ataca. Căci inţelegându-se cu vreo câţiva prieteni ai săi din orăşenii râm­ niceni, ce poartă caracterul sf. sale şi cari acum au luat titlul de guardie naţională, i-au îndemnat a merge la domnul cârmuitor să arate că eu am încărcat 6 cară cu banii şi cu odoarăle mâuăstirilor Horezu şi Bis­ triţa, pornindu-le peste graniţă pela Câineni. Las acum, Prea sfinte părinte, la oparte povaţa Bistriceanului şi vă arăt cu zmerenie cele intămplate. Eşind ei într'acea seară din oraş, m'a întâmpinat la podul ce este peste rîul delângă oraş o mulţime de păzitori gvardişti având în frunte pe Grigore Davidescu, cari indreptând spanganeturile puştilor asupra trăsurii mele, au strigat toţi, că nu sunt slobod a eşi afară. din oraş. M'am întors dar a merge, să mă culc la părintele Sevastis. Iar nu­ miţii cari cu mulţimea mă urma, au strigat ca să merg la dornnul ocâr­ muitor., Am mers în sfârşit acolo şl înfăţişindu-rnă la dumnealui, vrând ca să aflu pricina execuţiei mele, am aflat aceleaşi propuneri, căci Davide­ seu, şeful guardiei naţionale cu trupu lui şi cu prietenii Bistriceanului, au strigat cele de mai sus vorbe, În adăogire ca să fiu ţinut la arest, pănă să se înştiinţeze guvernul d\ să ia dezlegare. 4) Nifon Sevaslis, locotenentul episcopiei Rămnicului, care mai târziu a ajuns mitropolit. \ 5) Gavriil, egumenul Bislriţei, devenise vrăjmaşul lui Hrisant din momentul în care i s'a dat acestuia restaurarea mănăstirilor Bistriţei şi Arnotei. De atunci Gavriil nu mai sta la mănăstirea lui, ci mai mult la Rărnnic şi la Cozia. 372 [373] Toate aceste nepravilnice fapte văzându-1e, am răspuns că deşi zisele propuneri sunt numai minciuni şi plăzmuiri deşarte, căci mie nici prin minte mi-au trecut asemenea urmare. Dar şi aşea de ar fi, am adaos că datoriea povăţueşte pă un egu­ men de a asigura lucrurile şi zestrea mâuăstirii oriunde va cunoaşte mai bine, ca la vreme să o dea în fiinţă după catagrafia cu care îi este În­ credinţată ca un singur răspunzător pentru toate, de vreme că cu ăst­ fel de chip s'a asigurat toate scumpele odoară În cele de mai nainte vremi periculoase şi acum sunt în fiinţă. Dar în ziua de astăzi eu nu am cunoscut de trebuinţă ca să le asigurez, judecând că puţină politică mişcare ce să află înlăuntrul ţării, pentru binele obştesc, nu va putea aduce nici o vătămare averilor ob­ şteşti. Cu toate acestea am zis că cinstita ocârrnuire poate să facă formele cuvenite, cercetând şi la Horez, şi în alte locuri, spre a să încredinţa că acele vorbe sunt izvorâte numai din patimă, ca să Îmi aducă necinste, iar nu din vreo dorinţă pentru sfintele case. Ingăduindu-ni-să dar de domnul Cârmuitor, ca să dorm la părin­ tele Sevastis, am plecat din curtea cârrnuirii la Preasfinţia sa înconjurat de mulţimea jandarmilor, având şi dindărătul trăsurii toţi cu puştile în r mână, ca când ar fi dus un tâlhar la ştreang. Dar dupăce am intrat în casă la Preasfinţia sa părintele Sevastis, s'au aşezat caraulă la ferestre, la uşi şi la scară, precum şi împrejurul casei Preasiinţiei sale. Acestea toate văzându-le şi părintele Sevastis, şi întrebând pentru dânse1e pe Domnul Cârmuitor, i-au răspuns că dacă voinţa guardii na­ ţionale a fost aşa, d-Iui n'are ce face, povăţuindu-mă numai ca să ră­ portuesc aci la Bucureşti către Pr. sf. voastră, ca către un prezedent al noului guvern. Dar eu judecând că n'ar fi de cuviinţă a supăra pentru întâiaş dată cu asemenea hârtii nici pe Prea sf. voastră, nici pe cin­ stitul guvern, am întrebat numai, a doua zi, dacă sunt slobod de a pleca la rnânăstire şi mi s'au dat voe de am venit aici supt cuvânt că acum nu sunt oprit. Astăzi dar am luat de ştire că după plecarea mea din Râmnic, vrândca să facă formele ce întâi nu le-am făcut, şi viind a-şi îndrepta greşala urmată mai nainte, ar fi răportuit Cârmuirea prin ştafetă, către cinst. departament din lăuntru, ternându-să poate ca eu să nu fac vreo pretenţie asupra raportului cinstii mele, după cum că nici aş fi făcut. Iar acum, de vreme că dumnealor au răportuit, mă văzui şi eu silit a spune toată împrejurarea la cunoştiinţa Prea sf. voastre, ca pă deoparte să nu să ia de temei arătările dumnealor şi pă dealta să vă rog plecat ca de veţi binevoi, ca şeful bisericesc a sprijini dreptul unui bătrîn egumen, care în tot cursul său decând ocupează posturi publice, am păzit totdeauna un caracter cinstit, plăcut socotesc şi stăpânirii po­ liticeşti i bisericeşti, precum şi tuturor celorlalţi, apoi veţi face ceeace să va găsi cu cale de către inalta înţelepclune a Prea sf. voastre. Pelângă aceasta mai adaug la cunoştiinţa Pr. sf. voastre că pome­ nitul Davidescu, ce să zice a fi şeful gvardii naţionale, cu ai săi şi cu prietenii Bistriceanului, la strigarea ce-mi făcea Înaintea domnului Câr­ muitor propuneau încă, că eu am bani publici asupră-rni şi poate să plec cu dânşii, M'am rnâhnit, Prea sfinte, foarte pentru acest cuvânt, în vreme că eu totdeauna am întâmpinat trebuinţele clădirilor cu bani de aiurea până se trimetea dela cinstitul departament; căci şi când să aducea deacolo, niciodată era de ajuns. Dar orcum ar fi, eu am îrnpersonat cu două sau 373 [374] trei mii galbeni, să fug din ţara lăsându-rni toate posturile şi anteresu­ riie mele. Aceasta este cu totul departe de caractirul meu, însă am tăcut, că vremea nu a fost de a vorbi. Atâta numai acum zic, că pă mine m'a gonit un păcat de m'au însărcinat stăpânirea cu clădirile mânăstirilor. Numai un Dumnezeu ştie câte pagube s'a pricinuit enteresurilor mele particulare. Aşti 4 ani, zi şi noapte nu pui capul jos şi nu necontez din gură povăţuind o sumă mare de lucrători şi întocmind lucrurile., precum şi ca să trimit prin oraşe a aduce cele trebuincioase. Vor fi însă supt blestemul Pr. sf. voastre acei arhitecţi cari vroiesc asemenea planuri, ce lnchipuesc cetăţi iar nu mâ­ năstiri. N'am în sfârşit ce să fac, căci acum sân tem către sfârşit. Atâta n u­ mai iarăşi zic, că Prea sf. voastră, ca şef bisericesc şi ca protector al sfintelor lui D-zeu lăcaşuri, să vă milostiviţt a vă înţelege şi a da cu­ venita sfătuire cinstitului guvern provizoriu, de a nu se contena puţlna lucrare ce a mai rămas, căci apoi să va pierde multă cheltuială ce până acum s'a făcut, pierzându-se tot odată şi monumenturile prinţipatului, ce răposaţii întru fericire Domni ridicându-Ie, le-au şi înzestrat cu nişte venituri din care din vechime şi acum să face ajutoare pentru folesul obştesc. Hrisant Horezan 1848, Iunie 21 Nr. 75. V. o jalbă a locuitorilor satului Şuşani, moşie mânăsti­ rească, trimisă În 1845 lui Hrisant, prin care se plâng amar de un neom enos administrator al acelei moşii. Conţinutul ei ne desvălue o dureroasă stare de lucruri pe moşiile mânăs­ tireşti de pe timpul cJăcăşiei. Locuitorii cer cu disperare egnmenului, să fie mântuiţi de acest s"-Ibatec om. Cinstitei egumenii a sfintei mânăstiri Horezu, Iăcuitorii satului Şuşani, jud. Vâlcea. "- Prea sfinte stăpâne, Pentru Dinu Nicolae săteanul nostru, mulţi ani de zile pă rînd sunt de' când arătăm sfinţiei voastre că nu putem trăi cu el, că este om rău de suflet şi fără Dumnezeu şi ne-au stins cu gloabele pârân­ du-ne pela toate stăpâniile şi riie-au slăbit cu bătăile. Că noi şi de-l arătăm stăpânlrilor, n'alegem nimic, că el ştie fer­ mece şi are draci şi oriunde mergem, tot noi rărnânern vinovaţi. De aceea iar am alergat c4 genunchi plecaţi la mila sfinţiei voas­ tre, să ne învăţaţi ce să ne face?\: că noi nicăeri n'avem dreptate cu el şi totdeauna suntem pârâţi pă la protopop, zicând că femeile noastre sunt grele şi fac copii. \ Suntem năpăstuiţi la împrurnutările lui. li plătim banii de câte două ori, bătuţi totdeauna de el şi de feciorii lui. Muierile noastre sunt batjocorite de feciorii lui, că are trei feciori, toţi mari de Însurat. 374 [375] o fată a unui sătean, a luat- o cu dea sila dela tată-său şi au dus-o la el acasă de au necinstit-o feciorii lui şi acum i-au dat drumul la tată-său acasă. Dela cutia satului Horez apucă numitul; nu mai vedem rurmc şi noi tacem analoghii de plătim ce ni să cer. In nicio ajutorinţă de aleşii satului nu ne dă. Apoi judecaţi sîinţiea voastră, dacă mai putem trăi cu asemenea om, şi ce să ne facem, nu ştim. I Invaţă-ne, stăpâne, că ne rugăm până a nu să face vreo întâmplare în sat, că urmările lui n'au sfârşit bun. Că or el o să omoare pă cineva, sau din săteni o să-I omoare pe el, că el nu este cu un păcat ci cu mai multe, că vitele lui nu iasă din ţarină toată vara, şi alte urmări ale lui, de nu să pot scri. In sfârşit, numai judecăţi cu el. Acestea, sfinte părinte, le arătăm sfinţiei voastre, ca să ne aflăm indestulare, că ne-am ieşit din minţi. Şi ne întoarcem, stăpâne, şi ne mirăm, de unde să trage pricina dă nu ni să ascultă plângerile noastre. Noi zicem că farmecile lui au ajuns până acolo. Ne-am teme de îngrijitorul moşiei, dar ştim bine că şi dumnealui şade cu capul în mână şi li este frică de dânsul că-I arde de viu şi niciun folos n'are de el; d'abia stă de pricini. Că noi tot aşa credem, că dracii lui îl slujesc pă el şi noi, vai de noi, rărnânern ucigând pietrele pă drumuri, chieltuindu-ne şi zmăcinându-ne. Prea plecaţi Noi toţi lăcuitorii Şuşani din plasa Oltului, în număr de 100 familii, împreună şi cu preoţii jăluitori. (Din arhiva Prefecturii de Vâlcea, dosarele anilor respectivi) . •••••••••••• ·375 [376] ••••••••••••••••••••••••••••• � •••••••••••••••••• m ••••••••••••••••••••••• · . • • i OhTENIA C1JhT1JRAhA i • • • • ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• a •••• Mişcarea culturală în Craiova 6 Nov. 20 Nov. 13 Nov. 11 Dec. 27 Nov, 4 Dec. Soc. "Prietenii Ştiinţein, reluăndu-şi activitatea odată cu toamna, a înregistrat conferinţele următoare: 30 Oct. 1932 Prof. N. Gh. Dinculescu: Domnia lui Ale- xandru-cei- Bun. Prof. Petre Sergescu : Cum socoteau strâ­ moşii noştri. Prof. C. D. Fortunescu : B. P. Hasdeu şi pictorul N. Grigorescu. Prof. C. Brădeteanu : România într'un viitor râeboiu. Prof. N. Cruceru : Asanarea datoriilor. N. Nicolăescu-Plopşor : Vechimea crestinis­ mului în Oltenia. Prof. St. Duţulescu : Curtea cu Juri. * :;: Universitatea liberă "Prietenii Ştiinţei» şi-a redeschis în aceeaşi vreme porţile. D-l prof. Petre Sergescu, dela Universitatea din Cluj, a în­ ceput seria prin două prelegeri despre: Istoria M atetnaticelor. In mod regulat se ţin săptămânal următoarele cursuri: Marţi D-l Prof. Ilie Popescu-Teiuşan: Din istoria fi- losofiei. Miercuri D-l Prof. Mih. Paulian: Literatura româna în sec. XIX. Toi D·] Prof. llie Ioan: Istoria litera tu rei francese în sec. XVlll. Vineri D-l Prof. N. .Cruceru : Istoria literaturei române uechi. ' :1: ŞezătoriIe Liceului "Carol 1», cu un program şcolar compus din declamaţie, muzică şi exerciţii gimnastice, şi la care s'au ţinut şi conferinţele următoare! . . 22 Oct. 1932 Prof. C. 1;:>. Fortunescu : Hasdeu ŞI cn. gorescu, 'Comemorare. 29 Prof. N. 'Gh. Dinculescu: Alexandru-cel- Bun, Comemorare. ;) Nov. Prof. univ. Petre Sergescu: Din istoricul M a tem a ticetor. J76 • d [377] 12 Nov. 19 26 3 Dec. 1932 Prof. D. Simion: Din folklorul francee. Prof. Virgil Băluică : Tragedia greacă. Prof. 1. Dimitriu: Naşterea, viaţa şi moar­ tea Pamântului. Prof. V. Gregorian: Monumentele antice din Roma. * ::: ::: JLiceul «Fraţii Buzeşti» şi-a urmat de asemenea şezătorile sale de Sâmbătă. Au conferenţiar cu acest prilej: 5 Nov. 1932 Prof. St. Duţulescu: Elevul aşa cum este. 12 Prof. 1: Tonescu-Argetoaia: Mana, rugina şi tăciunele. 19 Prof. Corneliu Georgescu: Timpul şi mă- surarea lui. 26 Prof. Th. Ştefănescu: Pitagora. 3 Dec. Prof. Ca tone Mirescu: Constantinopole şi Atena. 10 17 : li.{!;zptul Prof. Gh. Neagoe : Orientarea şi selecţia profesională. :i: :\O * Aleneul cultural «Mih. Eminescu», sub preşedenţia d-lui V. G. Sandulian, avocat, a organizat de asemenea o Universitate .Populară, ale cărei cursuri se ţin de trei ori pe săptămână, în- tre orele 6 % şi 7 1f2 seara, în sala Prefecturei, şi anume: Lunia D-I 1. Constantinescu. avocat: justiţia. Miercurea D-I V. G. Sandulian : Psihologia. Vineria D·I Prof. G. Melinescu: Fizică. Deosebit de aceste prelegeri, Ateneul nou înfiinţat rân­ dueşte în fiecare Sâmbătă seara o sezătoare cu muzică şi dans, Soc. culturală «Traian Demetrescu», întemeiată de mai mulţi ani în oraşul nostru, militează de asemenea pe acelaş ogor al culturei, cu nota particulară că organizează şezători populare pe cartiere, dar şi în alte oraşe şi sate din Oltenia. Ultima ei sezătoare-va 515-a-de Duminecă 11 Dec, a fost dată în onoarea reprezentanţilor Federaţiei generale a presei din provincie, în sala de conferinţe a Liceului «Carol h, cu -Un cu­ vânt înainte» de d-l St. Georgescu-Cor], preşedintele Societătei, după care s'a făcut lectură, dec1amaţie, muzică instrurnentală şi la urmă s'a jucat, de către echipa proprie a Societăţei, "Pe malul gărlei-, piesă de Olănescu-Ascanio. Promoţiunea de acum 50 de ani a absolvenţilor liceului "Carol 1», acei cari au intrat în cl. I-a la Sept. 1875 şi au ter­ minat cursul secundar în Iunie 1882, s'a adunat spre a sărbători această aniversare la 29 Iunie 1932. Din cei 17 tineri cari au sfârşit liceul împreună acum o jumătate de veac, sunt încă în viaţă opt: Petre Celarian, Alex. Cernătescu, Emil Mihalescu, 377 [378] Ion Pictorian, Vasile Pretorian, Cristofor Stătescu, Nicolae Ve­ lescu şi Nicolae Viişoreanu. Dintre profesorii promoţiunei de veterani nu mai trăeşte azi niciunul. Intru pomenirea lor şi a colegilor de şcoală decedaţi s'a cele brat de cei mai sus numiţi un parastas la Bis. Sf. Treime. Biblioteca şi Muzeul "Arnan» este şi ea stănjenită de criza prin care trecem. Reducerea bugetelor instituţiilor publice nu permite a se face decât puţine achiziţii de cărţi noi. Cititorii însă sunt foarte numeroşi pentru exiguitatea celor două săli de lectură existente. Majoritatea lor o formează studenţii universi­ tari, ce-şi prepară aci examenele. Pentru acest sfârşit Direcţia a făcut o adevărată binefacere procurând în dublu exemplar cursu­ rile poligratiate ale profesorilor de drept şi litere din Bucureşti. Muzeul a fost îmbogăţit prin darul generos al bătrănei doamne Boldescu, soţia fostului primar al Craiovei, care a dăruit insti­ tuţiei 7 pânze, dintre care cinci remarcabile portrete de Arnan. '" * * Teatrul Naţional şi-a redeschis stagiunea cu începutul lui Noemvrie, sub auspicii mai bune, cum se vede pănă acum, decât anul trecut. Câteva noi elemente promiţătoare aduc forţe proas­ pete şi tinereţe într'un mediu care secere mereu aerisit. Căci viaţa de teatru, cu emoţiile ei continue, nu reintinereşte pe actor, ci îl consumă într'un ritm mai accelerat poate decât la ceilalţi muritori. Din cei plecaţi însemnăm cu regret deficienţa a două talente ce se făcuseră pretuite în cursul ultimelor stagiuni: dna L. Ioanid şi d-l N. Matei; la cei nou angajaţi notăm în primul rând pe d-nele j ianu-Lobodă, Tanţi Blezu, Tanţi Benescu, Aura Mihuţescu şi d-nii A. Munteanu şi D. Psatta. E păcat că localul cinematografului, de care credeam scăpat Teatrul Naţional prin expirarea contractului, a rămas acelaş. Fos­ tul Consiliu Comunal căzuse de acord cu Direcţia Liceului «Carol 1», şi cu învoirea Ministerului Instrucţiei, S2t aînenajeze clădirea ră­ masă neterminată a numitei şcoli, destinată unei săli de teatru, reducănd-o la proporţiile potrivite unei asemenea intrebuintări şi terminănd-o pănă la Sf. Dumitru.iasa în cât actuala stagiune să se fi putut începe aci. Liceul ar fi făcut, pentru executarea lucra­ rilor, un împrumut de 5 milioane lei, pe cari i-ar fi amortizat în zece ani, din venitul ce i-ar fi produs sala de teatru, utilizată şi de şcoală pentru nevoile ei. Teatrul ar fi plătit liceului subven­ ţiile primite dela Stat, destinate plăţii chiriei. Soluţia era favora­ bilă şi Şcoalei şi Teatrului. D.-l Primar actual însă nu a mai voit a ţine seamă ele acest proiect, căci «are intentiunea- de a con­ strui însuşi un măreţ local ele teatru. Dar, până atunci-v-câtă vreme o mai trebui nu ştim-, a reinoit contractul cu localul ele cinema­ tograf, condamnănd teatrul la \aceiaşi stingherire şi. permanent pericol de incendiu în care a f<\st şi pănă acum. Deschiderea stagiunei s'a făcut, în decoruri noi şi punere în scenă îngrijită, cu: Serenada din! trecut a poetului Mircea Ră du­ lescu. Ea a dat prilej să se reveleze d-lui Munteanu-cu un fizic şi timbru plăcut-e-şi d-rei Blezu. Ansamblu agreabil ochiului, cu un 378 [379] prim act mai greoi, cu versuri adesea avântate, scene pitoreşti şi multă poezie. Câteva figuri de boeri bine înfăţişate ; mai puţin bine siluetele cavalerilor francezi şi italieni. Cuceritorii, piesă de Ch. Mere, punând în joc conflictul din­ tre lumea modernă=-egoistă şi fără scrupule- şi un suflet creş­ tinesc, conflict care se deslănţue pe neaşteptate în sănul unei fa­ milii burgheze. Rolurile bine distribuite şi corect susţinute. Sorana, de Brătescu-Voinesti (şi A. de Hen, zice afişul. Au chestiunea paternitătei acestei piese se pune din nou ?), s'a jucat în bune condiţiuni, inregistrănd un succes pentru protagonişti: d-nii Psatta şi Comăneanu şi d-nele jianu-Lobodă şi Tanti Blezu, Această piesă a evidenţiat calităţile dramatice ale ambelor tinere artiste, cea d'intăia fiind şi generos a vantajată de un fizic superb, cum n'a mai avut teatrul nostru. Ura l avem un copilaş /, comedie de A rnold şi Bach, e farsa pe care am văzut-o la cinematograf, într'un film nemtesc, evi­ dent cu mult presus, ca decor şi joc de scenă, fată de realiza­ rea teatrului nostru. Concesiunea făcută gustului unui public de vot universal românesc, şi cu motivarea că «aduce bani la cassă-, nu se potriveşte - am mai spus-o pentru cutare altă comedie la fel- repertoriului unui teatru de Stat. Piesa a dat însă ocazie a se manifesta comicului de talent d-l Antoniu . . Marsul nupţial, una din lucrările dramatice cele mai reuşite ale lui Batai1le, depăşeşte întru câtva posibilităţile personalului nostru actoricesc. Salonul, cu aspectul forrnalistic al unei vieţi rafinate şi a unei vechi civilizaţii ca acea franceză, e totdeauna o grea punte de încercare pentru actorul român. In general ac­ triţele, bine înzestrate, şi mai fine, isbutesc aci mai uşor ca bărbaţii de maniere cam ..... democratice. Doamnele j ianu-Lobodă şi Tanti Benescu, prin instinct fericit mai degrabă, au păstrat linia, tinuta şi stilul rolurilor respective, d-na Benescu adăogănd dela sine o oarecare bonomie, care nu a intrat în intentia autorului, dar care totuşi a servit piesa. Zic astfel, pentru că d-l Divarius a exagerat insuficienţa şi banalitatea pianistului, reducăndu-l la o fantoşe din cale afar de searbădă, ceea ce nu explică nicidecum ambalarea eroinei pentru el. In afară de aceste premiere, teatrul a avut şi câteva reluări, dintre care citam Punctul negru şi Patima roşie, aceasta din urmă cu o creaţie bunii a d-lui Rocoş în rolul lui Sbilţ. Arhivele Statului, secţiunea Craiova, au fost obligate a întrerupe primirea de nou material-ca bunioară acel al Tribu­ nalelor din R. Vălcii şi Caracal=-, de oarece sunt puse în impo­ sibilitate de a-şi mai îndeplini menirea pentru care au fost create. Prin schimbarea regimului politic, d-l Primar al Municipiului şi cl-I Prefect al judeţului Dolj au refuzat instituţiei eliberarea subvenţiilor votate de consiliile respective şi înscrise in bugetul anului curent. Iar cum Statul de asemenea nu a dat nici un ban măcar Arhivelor sale din Craiova, aşezămăntul instituit ca să 6 379 [380] asigure păstrarea materialului documentar al istoriei Olteniei şi să servească instituţiile oficiale şi pe particulari, se află acum, în ajunul Crăciunului, cu funcţionarii şi servitorii neplătiţi dela Aprilie, fără lemne pe vreme de iarnă şi cu geamurile sparte de grindina din astă primăvară. Drumurile oficialităţilor locale fiindu-i cu totul închise, Direc­ torul secţiunei locale a cerut Onor. Minister a-i aproba să facă apel la caritatea publică, spre a putea astfel menţine funcţionarea instituţiei, dar nici aceasta nu i s'a admis. Pe de altă parte propriile sale posibilităţi - cu salariul său de profesor de liceu (11.400 lei lunar)-nu-i mai îngădue să con­ tinue a plăti singur, din puţinul ce căştigă, personalul unei insti­ tuţii de stat, pe care nici Ministerul Instrucţiei, nici Primăria Craiovei, nici Prefectura de Dolj nu voesc să o ajute cu o lăscae măcar. Iar, ca să pună vârf la toate, sub presiunea aceloraşi por­ niri locale înpotriva unei instituţii ce este socotită ca inutilă-> d-l Primar a declarat directorului Arhivelor că Primăria llU are absolut nici o obligaţie faţă de asemenea aşezămănt -, Parla­ mentul a votat o lege, propusă «din iniţiativă parlamentară- de d-I senator de Dolj I. Vălcănescu, potrivit căreia Ministerul Instr. Pu­ blice cedează gratuit şi fără nici-un fel de obligaţie Primăriei Cra­ iova toate proprietăţile sale-biseridt, cinci imobile mari şi .două mici, cu tot terenul Ior---vpentru a crea un parc, drumuri şi alei împrejurul bisericei Sf. DUmitru». . Directorul Arhivelor locale are conştiinţa a-şi fi îndeplinit datoria, făcând la vreme toate intervenţiile posibile pe lângă au­ torităţi, ca să nu lase a se înstrăina atâta avere a Ministerului în folosul cui ar fi dorit desfiinţarea acestei instituţii. Singurul lucru ce a putut obţine este doar modificarea articolului care-­ în proiectul de lege propus de senatorul doljean - prevedea că însăşi Casele Băniei vor putea fi dărărnate în anumite condiţii; Comisiunea VI a Senatului a stabilit că acest monument istoric va rămâne în picioare (Vd. Mon. Of. Nr. 17, din 24 Septembrie cor. p. III-a, pag. 430), ca să fie grai de veşnică dojană din partea oa­ menilor mari ai vremii Brăncoveanului pentru oamenii mici ai vremurilor de astăzi. Imobilul Arhivelor se găseşte azi, pe urma «lucrărilor edili­ tare de interes public», în mijlocul unui , imens maidan desfundat, neîngrădit de nicio parte, caşi Biserica Sf. Dumitru. Şi trebue notat că pretextul cesiunei de proprietate efec­ tuată şi al dă râmă rei depozitelor Arhivelor a fost: terminarea bisericei. spre a o reda cultului. Când vom apuca oare S2t vedem un semn de îndrumare către' îndeplinirea acestei solemne obli­ gaţii, singura realizare pe care orcine ar dori-o, ca necesară, azi? Cronicar obiectiv şi imparţial, înregistrăm sine ira et studio cele de mai sus, în această rubrică menită a fixa diferitele aspecte ale culturei craiovene din anul 1932, pentru cei ce vor seri odată. Istoria culturală a Olteniei. 380 \ •••••••••••• \ Fortunato . [381] •••••••••• � ••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 8 ••••••••••••••••••••••• • • • • � HOTe ŞI COM1JHICARI i • • • • ••••••••••••••••• 11 ••••• - •••••••• , . Bibliografie istorică olteană de Ion Donat. Printre dezideratele pe care istoriografia romana va trebui să şi-le înscrie pentru viitor, trebue aşezat în prima linie acela de a pune la îndemâna cercetătorilor un mijloc uşor de orientare înlăuntrul materia­ lului documentar tipărit. Căci dacă multe din isvoarele ce privesc tre­ cutul nostru pot fi Încă necunoscute, nu se poate tăgădui însă nici ma­ rea importanţă a celuilalt material documentar, care formează dupe acum o bază de informaţie solidă, pentru aproape toate datele ce privesc acea­ stă disciplină. Dar, ca materialul acesta să poată fi folosit pe deplin, se impune O revalorizare a sa printr'o muncă de trimitere la isvor, care 'să cuprindă toată zestrea de cronici şi documente cunoscute a istoriei noastre: o operă bibliografică deci, care ocolind anumite lucrări de critică, în mij­ locul cărora orientarea este destul de uşoară, să se adreseze cât mai mult isvoarelor documentare, - gruparea indicaţiilor Iăcându-se în aşa fel Încât să sublinieze importanţa monografică a materialului vizat. O astfel de operă bibliografică va fi cu atât mai folositoare, cu cât un foarte mare număr de izvoare, tipărite o singură dată în periodice sau în vechile noastre colecţii de documente lipsite de cel mai elementar aparat ştiinţific, sunt greu accesibile şi foarte rar întrebuinţate de cercetători. Faţă de mulţimea uluitoare a indicaţiilor cuprinse într'o colecţie ca acea a pro­ fesorului Urechiă 1), şi în lipsa unei table a cuprinsului amplă şi omo­ genă, memoria cea mai puternică înseamnă puţin lucru. Sunt apoi alte colecţiuni, care, prin natura conţinutului lor, au nevoe de un adevărat indice alfabetic, şi care nu au totuşi nici măcar această tablă. Dar, în realizarea acestui deziderat se impune, pe lângă altele, şi o anumită disciplină a muncii. Intru cât cu multii greutate s'ar putea ajunge la o realizare deplină pe acest tărârn, unde materialul ce trebue lucrat se înmulţeşte necontenit, este necesară dela început o împărţire a bibliografiei pe opere şi colecţiuni. Apoi greutatea lucrului pe deoparte, şi uşurinţa folosirii unui astfel de repertoriu pe de alta, duc la o îm­ părţire pe regiuni, ceea ce nu înseamnă în niciun caz regionalism în­ grădit, ci numai o diviziune a muncii, tinzând spre realizarea integrală. Căci pe această temelie, Închegarea operei întregi este nu numai posi­ bilă, dar se şi impune. Bibliografia Buletinului Comisiunei Mon. lst. care urmează, a fost întocmită potrivit acestor directive. Ea cuprinde în primul rând trimiteri la isvoarele documentare, dar în acelaş timp şi indicarea informaţiilor ştiinţifice care privesc istoria Olteniei. 1) Istoria Românilor, XIV 1'01., Bucureşti, 1892-19[12. 381 [382] Dar, ca lucrul început astfel să poată fi într'adevăr temeinic şi de folos, se impune ca, pe viitor cel puţin, publicaţiile istorice, până la o anumită dată, cum şi colecţiile de documente tipărite fără un suficient aparat de trimitere, să aibe câte un astfel de repertoriu bibliografic, pe baza cărora să se poată întocmi mai târziu o bibliografie generală a istoriei oltene. Buletinul Comisiunei Monumentelor Istorice I-XXIII (1908-1930). 1. OAMENI. Alexe, Căpitan za Looişte-: : (V. Drăghiceanu, Schitul Cornet)' VII, 196. Argetoianu, neamuL-: Inscripţii CI. C. Filitti, Argetoaia, pisania bis.) XXII, 43; Idem: (ibidem Braloştiţa). Băjescul, Mareş, Vel Vornicul-: Inscripţii (V. Drăghiceanu, Schitul Cornet-Vâlcea) VII. 196. Chera, Log.-: Inscripţii (V. D. Schitul Ţeica) V, 134-135. Bengescu, Neamul-: Inscripţia din 1739 (V. Drăghiceanu, Bis. din Bengeşti, VIII, 48 ;-Jupâneasa Maria Consiliereasa (V. Drăghiceanu, Costumul Jupânesei), XIX, 147-151. Brăiloiu, Cornea Banul-: (A. Lăpedatu, Bis. din Vădeni) III, 162-3. Brâncoveanu, Preda -: Inscripţii (V. Drăghiceanu, M·tirea Gura-Motrului) VIl, 195. . Brâncoueni. Boerii din-: (A. Lăpedatu, M-tirea Hurezi) 1, 56-7. Buzeşti, Fraţii-«, (1. Traian eseu, Schitul Stăneşti) IV, 1 ;-(Idem, M-tirea Surpatele), IV, 95-101; Lămuriri asupra Buzeştilor (V. Dră­ ghiceanu), IV 119-24; Idem (1. C. Filitti, Argetoaia, pisania bis.) XXII, 43. Stroe . Inscripţia morrnântală (1. Traianescu, Schitul Stăneşti), IV 16-17. Cacova, Neamul Fierii Log. ot-: Inscripţii (V. Drăghiceanu, M·tirea Arnota), IX, 95. Cantacuzino, Vel spâtarul Mihai - Inscripţii (V. Drăghiceanu, Bis. Titireciu, pisania), VII, 196; -- Idem (1. C. Filitti, Braloştiţa, pisa­ nia bis.), XXII, 43. Pârvu-: Isvoare şi portrete murale (A. Lăpedatu, M-tirea Ho­ rezi), 1,55-56. Neamul->: Portrete murale, ibidem. Clement, EpiscopuL Râm;zieului-: Neamul său (V. Drăghiceanu, Schitul Pietrarii de Jos,-pisania şi piatra rnorrnântală 1743), VIII,48. Coţoieanu, Neamul-: Inscripţii, (1. C. FiJitti, Coţofeni-Dolj, pisania bis.), XII, 44. Fărcăşeni, Boerii-: Isvoare diverse (Al. Durnitrescu, Despre schitul Hotărani), V, 127. Frumuşeanu, Origorie-: I�voare diverse (Al. Bărcăcilă. Insem­ nări din Gorj, Bis. Sf. Apostoli, Tgl-Jiu), XX, 47. Greceni, Boerii -: Inscripţii, şi portrete, (V. Drăghiceanu, Bis, din Ostrov, R-ţi), VllI, 48. \ Jianu, Hagi Stan -: Inscripţii şi portrete (V. Drăghiceanu, Bis. Preajba- Dolj) VIII, 47. 382 [383] f I ă , Neamul, Ibidem. Marcş, Băjescul: Inscripţii (V. Drăghiceauu, Schitul Cornet),VIl196. Mihalcca Literatii, Inscripţii (V. Drăghiceanu, Schitul Ţeica) V. -135. Măldărcşti, Boierii-.· Inscripţii (1. Trainescu, Bis. şi CuIele din Măldăreşti), V, 60-78. Musculcşti, Boerii-: Consideraţii (AI. Bărcăcilă, Insemnări din Gorj), XX, 46. Obedcanu, Clucereasa Ecat.-: Inscripţii (1. C. Filitti, Argetoaia, pisania bis), XXII, 43. Vei Clucerul Grigorie-> Inscripţii, (V. Brătulescu, Bis. din Obe­ din), XIX, 89. Armaşul Pătru din Obedin, Inscripţii, (V. Drăghiceanu, Bis. din Işaluiţa-Dolj, pisania), VII, 39. . Otctclişanu, Vel vornicul Barbu-: Inscripţia crucii ridicată la m-tirea Dintr'un Lemn-1740-(V. D.), VII, 40. Pârăianu, Danciu-: Inscripţii (V. Drăghiceanu, Bis. SI. Dimitrie­ Craiova), VIU, 191-192. Pârşcovcanu, Postelnicul Papa-: Inscripţii (AI. Odobescu, Schi­ turile şi metoaşele m-tirii Bistriţa,-Mănăileştii-), 1, 105. Păuşcscu, Tănase-«: Isvoare (1. Traianescu, Schitul Sărăcineşti), VII, 1-12. Poouaeu, Barbu-: Inscripţii (V. Drăghiceanu, Cula din Alrnăj­ Dolj), XXII, 138. Neamul: Inscripţii, (1. C. Filitti, pisania bis. din Alrnăj-Dolj), XXII, 44. Poteca, Eufrosin=: Inscripţii (V. Drăgiceanu, M-tirea Gura-Mo­ rull1i-Mh-ţi, piatra morrnântală), VI, 195. Sauduăacbe, Neamul lui Dumitrache vel clucerul-«: Inscripţii (V. Drăghiceanu, Bis. St. Dtru- Bârza-Dolj), VII, 195. Sărăcineşti, Boerii=: Isvoare diferite, (1. Traianescu, Schitul Să­ răcineşti), VII, 1-12. St.oenescu, Neamul lui Milco, biv siarosie : Inscripţii, (V. Dră­ ghiceanu, Bis. Sf. Gheorghe Nou din Craiova), VIII, 192. Stolojani, Boierii=: Consideraţiuni şi isvoare (Al. BărcăciIă, In­ semnări din Gorj), XX, 46-47. Ştefan, Episcopul Râmnicului; Consideraţii şi isvoare (1. Trata­ nescu, Schitul Sărăcineşti) VII, 1-12. Mitropolitul-: Inscripţii (V. Drăghiceanu, Vechea bis. de lemn din Grămeştii-Valcii), III, 110-114. II. LOCURI. Almăj-Dolj, Bis. din: Ctitorii (1. C. Filitti), XXII. 44. Cula: Inscripţia 1764-(V. Drăghiceanu), XXII, 138. Arcsavia-Vâlcea, Cetatea-«: Planul (Mih. Popescu, Oltenia în timp. stăp. austriece, 1718-1739) XIX, 100. Argetoaia-Dolj, Bis. din-«: Pisania şi portretele, (1, C. Fi1itti) , XXII, 43. Arnota-Vâlcea, M-tirea-Jnscripţia pe piatră din pronaos-1692-­ (Virg. Drăghiceanu), IX, 95; Două inscripţii pe icoane -1644, 1701- (idem) XXII, 138. Bâezu-Dolj, Bis. si. Dimitrie->; Pisania, (Virg. Drăghiceanu),VII, 195 383 [384] Bechet, v. Schela Ciobanului. Bengeşfă-Gorj, Bis. din-; Inscripţia 1739, (Virg. Drăghiceanu), VIII, 48; Consideraţii gen. (Virg. Drăghiceanu, Costumul jup. Maria Bengeasca) XIX, 147-151. Bistriţa-Vâlcea, M-tirea-: SchituriJe şi metoaşele m-tirii, (Al. Odobescu), 1, 101-106.- Candela dela Muzeul Naţional (Sp. Cegăneanu, Din odoarele dela M. Naţ.), !II, 2; Despre ornamentaţiile lui Manea Meş­ terul, (S. c., Ceva cu privire la Meşterul Manole), III, 44 - 47; Des­ robirea ţiganilor (N. Iorga, Raport al lui Freywald şi I. Schlatter-1848), VIII, 46; Planul şi perspectiva, (Mih. Popescu, Oltenia în timpul stă­ pânirii austriece, 1718-1739), XIX, 102--3. Bolniţa : Inscripţiile (Al. Odobescu, Schiturile şi metoaşele etc.) 1, 101-106. Paraclisul: Consideraţii arhitectonice (N. Ghika-Budeşti, Evolu­ tia arhitecturii, partea Il, XXllI, 12. > _ Schitul de sub Piatră; Insc-ipţiile, (Al. Odobescu, Schiturile şi metoaşele etc.) 1, 101-106., 1, 104. Schitul din Peşteră: Consideraţii arhitectonice, (N. Ghika-Budeşti, Evoluţia arhit., partea 1, XX, 121. Braloştiţa-Dolj, Bis. din-; Ctitorii, (1. C. Filitti) XXII, 43. Brădeşti-Dolj, Bis. din-: Ornamentaţia, (Al. Zagoritz, Sculpturi, în piatră), VI, 70; Rectificări, (ibidem), VIII, 96; Pisania - rezumat­ (1. C. Filitti), XXII, 43. Brâncoveni, R-ţi, Curtea din-: Casele.Paraclisul, Bolniţa şi m-tirea, (Virg. Drăghiceanu, Curţile domneşti brâncoveneşti) IV, 53 -75; Lămu­ rire depe planurile contimporane, (Ibibem), VI, 132-3; Despre impor­ tanţa curţii, (ibidem), VIII, 192; Perspectiva şi planul (Mih. Popescu, Oltenia în timp. stăp. austriece 1718-'1739), XIX, 107. Bucovăj-Dolj, m-tirea=: Grafite şi inscripţia interioară, -1873-, (V. D.), VII, 39; Arhitectură, (N. Ghika-Budeşti, Evo\. arh., partea II), XXIII, 31. Calaiat, Cetatea Vama Vidinului : Planul proectului, (Mih. Po­ pescu, Oltenia îu timp. stăp. austriece), XIX, 106. Calea lui Traian; Tradiţii şi mărturii documentare, (Al. T. Dumitrescu, Drumul roman dela Reşca la Celei) IV, 107-110. Călimăneştii,-Vâ1cea, Biserica din-: Inscripţia (Virg. Drăghi­ ceanu). X, V, 184. Căluiu-R-ţi, M-rea: Pisania (Virg. Drăghiceanu, Lămuriri asupra Buzeştilor) IV, 119 -124; Arhitectură, (N. Ghika-Budeşti, Evoluţia ar­ hitecturii, partea II) XXIII, 28. Cepturoaia-R-ţi, Bis. din -.- Inscripţii pe o piatră morrnântală (Virg. Drăghiceanu, Lămuriri asupra Buzeştilor) IV, 119-124. Cornet-Vâlcea, Schttul->, Pisania (Virg. Drăghiceanu) VII, 196. Coateşfi-Vâlcea, Bis. de lemn din-: Arhitectură (N. Ghika .. Bu­ deşti, Câteva biserici de lemn din Qltenia,-Raport Referendaru-) XIX, 10. Coţoieni-Dolj, Bis. din- : 'Omamentaţre, (Al. M. Zagoritz, Erată la art. Scul pturii în piatră) Vlll, 96; Ctitorii, (1. C. Fillitti) XXII, 44. Cozia-Vâlcea, M-tirea-: Acuarelă (Carol de Szăthrnăry) I, 92; Planul (Mih. Popescu, Oltenia în .timpul slăp. austriece. 1718 - 39), XIX, 101; Arhitectură, (N. Ghika-�deşti, Evoluţia arhitecturii, partea 1), XX. 129. . Bolniţa; Arhitectură, (G. Balş, "Câteva observaţi uni) XX, 49-52; -Idem, (N. Ghika-Budeştt, Evoluţia \arhitecturii. partea II, XXIll, 24. Paraclisul: Arhitectură, (ibidem), XXIII,22, 34 Craiova, Bănia. Plan şi consideraţiuni, (V. Drăghiceanu, Zidu- 384 [385] J 1 I J j rile Băniei Craiovei), III, 192--194; Planul Hanului Băniei, (M. Popescu, Oltenia în timp. stăp. au str. 1718-1739) XIX, 106. Bis. SI. Dumitru: Pisania, inscripţiile jugrăvite şi piatra morrnân­ tală, l757, (V. Brăghiceanu), VIII, 191-192. Sis Si. Gheorghe Nou: Ornarnentaţie, (Al, Zagaritz, Sculpturi În piatră), VI, 69; - Prisania şi ctitorii, (V. Drăghiceanu), VIII, 192. Sis. Sţ. Nicolae-Brânduşa : Insemnare pe un ohtoih -1810-, V. Drăghiceanu, Cetatea Craiovei). VII, 194. lniăririle ruseşti--1806-181O-, mai sus (Cetatea Craiovei). Cur�işoara-Gorj, Cula din-: Consideraţii, (Al. Bărcăcilă, Insern­ nări din Gorj), XX, 44. Dintr'un Lemn-Vâlcea, M-tirea-: Arhitectură, (1. Traianescu) III, 35-41 ;-Inscripţia dupe crucea lui B.Otetelişanu, (V. D.), VIT, 40 ;­ Odoarele brâncoveneşti, (N.Iorga, "Arginturile") VII, 97 -·-110:-- Perspectiva şi planul, (M. Popescu, Oltenia In timp. stăp. austr. 1718-39), XIX, 102. Dobruşa-Vâlcea, Sis. de lemn Adormirea, din -: Arhitectură, (N. Ghika-Budeşti, câteva bis. de lemn,-Raport. Reierendaru), XIX, 10. Sis. de lemn st. N-lae, idem, (ibidem), XIX, 18. Fedeleşcioiu· Vâlcea, Schitul-«: lsvoare şi consideraţii, (N. Iorga, Schitul F.), V, 30-35. Genuneni-Vâ1cea, Sis. din-: Pisania, (V. Drăghiceanu), XXII, 138. Govora,-Vâ1cea M-tirea -: Arhitectură, (I. Traianescu, M-tirea Dintr'un Lemn şi Govora), III, 35-41; - Epitrafirul dela Muzeul Na­ ţional, (Sp. Cegăneanu, Din odoarele bisericeşti dela Muzeul N.), III, 8-9. Grămeşti-Vâlcea, Sis. de lemn din -: Isvoare şi consideraţii, (V. Drăghiceanu, Vechea bis. de lemn din -), III, 110-114 ;-Arhitectură, (N. Ghika-Budeşti), vezi Costeşti, XIX, 10. Gura-Motrului, M-tirea- : Inscripţii, (V. Drăghiceanu), VI, 195;­ Idern, (ibidem), VII, 195. Hurezi-Vâlcea, M·tirea -: Istoric, (AI. Lapedatu, M-tirea H.), 1. 53-72 ;-Portretele murale, (idem, Intâia serie), 1, 73 -78; idem (A doua serie), 1,156-160 ;-Arhitectură, (1. Vulcan, Descrieri), 1,141-148 ;-Idem, (N. Ghika-Budeşti, Bts. cea mare), Il, 24-32 ;--Frescurile, (A. Baltazar, Bis. cea mare), 11,73-84, 123-128; Descrierea chiliilor dela M. Noapte, (1. Traianescu), II, 137-140, 171-174; - Odoarele brâncoveneşti, (N. Iorga, "A.rginturile"); VII, 97 -110 ;-- Planurile (V. Drăghiceanu, M-tirea în 1731), VIII, 88-90 ;-Idem şi perspectiva, (M. Popescu, Oltenia în timp. stăp. austr. 1718-1739), xrx, 103- 4. Solnita: Frescurile, (A. Baltazar), III 11-14 ;--Descrierea, (1. Traia­ nescu), III 71-80. Foişorul, Descrierea, (1. Traianescu), II 175-180); - Idem, III, 71-80. Paraclisul: Frescurile, (A.. Baltazar] II 128-132; -- Arhitectură, (N. Ghika-Budeşti), Il, 171-174. Stăreţia : Arhitectură, (1. Traianescu), VIII, 126-135. Trapeza: Frescurile, (A. Baltazar), III, 14-16. Schitul Sf, Apostoli: Arhitectura (1. Traianescu), III, 145 - 154. Schitul Sf. Ştefan: Arhitectură, (1. Vulcan), 1, 149. Hotărani-R-ţi, Schitul->: Consideraţiuni (AI. Durnitrescu, Despre schitul=-), V, 125. Iezerul-Vâlcea, Schitul->: Pisania (V. Drăghiceanu), IV, 149. lşaluiţa-Dolj, Bis. din--: Inscripţia (V. D.), VII, 39. Jghiabul-Vâlcea, Schitul-: Vezi Zghiabul. 385 [386] Jitiann-Dolj, M-tirea -: Sfeşnicul Împărătesc, (Al. Zagaritz Sfeşnice româneşti), VII, 16-26. Jupâneşti-Gorj, Bis. din-: Consideraţii, (Al. Bărcăcilă, Insemnări din Gorj), XX, 45. Lovişlea, Alexe Căpitanul za-: Inscripţii (V. Drăghiceanu, Schitul Cornet), VII, 196. Măglaş-Vâlcea, Bis. din-: Pisania (V. Drăghiceanu), XVII, 192. Măldăreşti-Vâlcea, Bis. şi Cuiele din-: Consideraţii (1. Traia­ nescu: Bis. şi culele din-), V, 60-78. Mănăileşti-Vâlcea, Schitul-: Consideraţii şi isvoare (AI. Odo­ bescu. Schiturile şi metoaşele rn-tirii Bistriţa), I, 105-106. MofIeni-Dolj, Bis. veche (= Bucooăţ), vezi Bucovăţ. Muierea de sus-Vâlcea, Bis. din-: Consideraţiuni (Em. Ionescu, Olăneştii şi Muierea de sus), VIII 177--181. Musculeşti-Gorj, Bis. din--: Consideraţiuni (Al. Bărcăcilă, In­ sem nări din Gorj), XX, 46. Obedin-Dolj, Bis. din-: Inscripţii (V. Brătulescu) XIX, 89. Ocnele-Mari-Vâlcea, Bis. Domnească: Inscripţii şi documente (V. Drăghiceanu) V, 132-134. Adormirea Maicii Dslui : Inscripţii (Idern), V, 135. SI Ion Botezătorul, Inscripţia (Idem) ibidem. Ocniţa-Vâlcea, Bis. de lemn din-:-: Consideraţiuni (Nadia Gros­ man-Bulughin, Cum se distrug monumentele) XX, 112-113. OIăneşti-Vâlcea, Bis. din-«: Consideraţiuni (Ern. Ionescu, OIă­ neştii şi Muierea de sus) VIII, 177-181. Olteni-Vâlcea, BlS. din-: Pisania şi grafitul (V. Drăghiceanu) VIII, 47-48; Arhitectură, (N. Ghika-Budeşti, Evoluţia arhitecturii, par- tea II), XXIII, 26. . Ostrov-R-ţi, Bis. din-: Pisania şi ctitorii (V. Drăghiceanu) VIII, 48; Altă inscripţie (idem), IX, 95; Arhitectură (N. Ghika-Budeşti, Evo­ luţia arhitecturii, partea II) XXIII, 12. Păpuşa-Vâlcea, Schitlli-: Inscripţia şi consideraţii (Al. Odobescu, Schiturile şi metoaşele M-tirei Bistriţa), 1, 103. Pielrarii de jos Schiiul-: : Pisania, inscripţia morrnântală 1743 şi ctitorii (V. Drăghiceanu), VIII, 48. Poenari-Dolj, Bis. din-: Consideraţii (V. Drăghiceanu)XXII, 138. Poloragii-Gorj, M-firea-: Plan şi perspectivă (M. Popescu, Oltenia În timp. stăp. Austr.), XIX, 105. Preajba-Dolj, Bis. din=: Ornarnentaţia (AI. Zagoritz, Sculpturi în piatră), VI, 69 ;-Pisania, inscripţiile şi ctitorii (V. Drăghiceanu) VIII, 47. Râmeştf-Vălcea, Bis. din->: Consideraţi uni (V. Drăghiceanu, O ctitorie mitropolitană), IV, 130-32. Râmnic, Episcopia de�: Planul şi perspectiva (M. Popescu, Oltenia în timp. stăp. austr.) XIX, 101-102. RuncuI-Vâlcea, Bis. lui Dobromir Banul=- : Inscripţiile (V. Dră- ghiceanu), V, 184. . Sadova-Dolj, M-tirea- : Pisania şi inscripţiile, (V. Drăghiceaou) VI, 134. Sărăclneşti, Schitul -: j'\rhitectură (1. Traianescu, Schitul ­ înainte de restaurare) VII 1-12. \ Schela Ciobanului, vezi Bechet-Dolj. Socoteni-Dolj, Bis. de lemn din-: Arhitectură (N. Ghika-Budeş!i, Câteva bis. de lemn, - Raport Ref�rendaru-) XIX, 23. SIăneşti-Vâlcea - Schitul -; Arhitectură (1. Traianescu), IV, 386 [387] 13-23; Pisania (V. Drăghiceanu, Lămuriri asupra Buzeşttlor) IV, 119-124; Arhitectură (N. Ghika-Budeşti, Evoluţia Arhitecturii, partea II), XXIII, 23. Strehaia-Mehedinţi, M-tirea-: Perspectivă şi plan (M. Popescu, Oltenia în timp. stăp, au str.) XIX, 105-106. Sirejeştii de jos-R-ţi, Bis. din-: Consideraţii arh. (1. Traia­ nescu), IV, 13 -23 ;-Idem şi pisania (V. Drăghiceanu, Lămuriri asupra Buzeştilor), IV, 123. Stolojeni-Gorj, Bis. din->: Consideraţii (Al. Bărcăcilă,Insemnări din Gorj), XX. 46-47. Surp atede-Vâlcea, M-tirea -: Arhitectură (1. Traianescu) IV, 95-101. Şegarcea-Dolj, M-tirea--: Insemnări pe o carte (leatul bisericii: 1547 dela Hs.) şi pe c1opot-1826- (V. Drăghiceauu), VII, 195. Şieiăneşti-Vâleea, Bis. de lemn din-: Vezi Dobruşa de Jos,­ Arhitectură, (N. Ghika-Budeşti. Câteva bis. de lemn din Oltenia, -Rap. Referendaru-) XIX, 10. Tg.-Jiu Bis. Domnească->: Consideraţiunl (Al. Bărcăcilă, Insem­ nări din Gorj), XX, 44-45. Bis. St. Apostoli, Idern, (ibidem), 47. Tismana-Gorj, M-tirea-: Cădelniţa dela Muzeul Naţional (Sp. Cegăneanu, Din odoarele bisericeşti), III, 1 ;-Arhitectură (Idern, Ipoteze şi constătări asupră construcţiei), V. 128-130; - Desrobirea ţiganilor m-tirii (N. Iorga, Rap. al lui Fraywald şi 1. Schlather, 1848), ViI, 46; -­ Plan şi perspectivă, (M. Popescu, Oltenia în timp. stăp. austr.) XIX, 105 ;-Arhitectură, (N. Ghica-Budeşti, Evoluţia arhitecturii, p. I) XX, 129. Titireciu-Vâlcea, Schitul->: Inscripţii şi însemnări (V. Drăghi­ ceanu),VIl, 196. TUI'nu-Severin, Bis.: gotică şi Turnul lui Sever, Arhitectură (N. Ghika-Budeşti, Evoluţia arhitecturii, p. 1) XX, 122-123. Ţeica-Vâlcea, Schitul->: Inscripţia (V. Drăghiceanu) V, 134-135. Vădeni-Gorj, Bis. din-: Istoric şi arhitectură (A. L. şi N. Ghika­ Budeşti), III, 162-170. Vidinului, Vama-, Vezi Calafat. Vodiţa-M-ţi, M-tirea-: Istorie (V. Drăghiceanu) V, 97-108 ;­ Arhitectură (N. Ghika-Budeşti, Evoluţia arhitecturii, p. 1), XX, 128 ;-­ (V. Drăghiceanu, Bts. Sf-tului Nicodim şi Litovoi Vodă), XXII, 149-156. Zghiabul-Vâlcea, Bis. din-: Pisania şi pomelnicul (V. Drăghi­ ceanu, O bis, a lui Radu Vodă Negru), V, 135 . •••••••••••• o rectificare şi punere la punct la rectificările d .. lui 1. C. Filitti 1. In No. 61-62 al revistei "Arhivele Olteniei", anul XI, Mai-Aug. 1932, p. 281-284, d. I. C. Filitti, dă o serie de rectificări, Între altele, şi asupra articolului publicat de noi in aceeaşi revistă din Ian.-Aprilie 1932, p. 46--9 şi 61-2, sub titlul: Păstorirea Mitropolitulai primat al Ungroolahiei Haritott 1373-1381, spunând : Actul nu mai era inedit; fusese de curând publicat de d, Gr. Nandriş în .Inchinare lui Nicolae Iorga". Adevărul este însă că tot eu am publicat pentru prima oară acest 387 [388] act important pentru trecutul nostru bisericesc în lucrarea mea: Domnia lui Alexandru Vodă Aldea, fiul lui Mircea cel Bătrân (1431-1435), pe 1932, pag. 12, 15 (nota). Deci cu mulţi ani mai nainte de d. Gr. Nan­ driş, ceea ce recunoaşte însuşi d. Nandriş în mai sus citata lucrare. D-I 1. C. F. face apoi următoarea falsă constatare: "Actul nu arată, cum pretinde d. St. N. (pag. 48), că existau in ţară pe atunci ... epis­ copii", ci numai (pag. 62) că "toată Ungrovlahia este întocmită pe două părţi, avându-şi fiecare arhiereul său, ceea ce se ştia". Da, se ştia, răspundem noi, însă tot dela noi, şi nu din altă parte, Socotim că d. 1. C. F. n'a citit în intregime traducerea actului original. Să citească d-sa din nou actul tradus, căci acolo spune clar, dându-se lui KJr Hariton "a primi şi a avea o atare biserică şi a Învăţa pre cei întru Hristos numiţi oameni ai lui Dumnezeu şi a-i certa şi a-i povăţui pre ei întru cele de mântuire şi de folos sufletului lor. De a pune: ceteţi, de a tnălţă ipodiaconi şi diaconi şi de a hirotonist preoţi, încă şi epfscopt=. Dacă nu erau episcopii, pentru ce era să hirotonisească episcopi? Urmând mai departe, d. 1. C. F. exclamă cu multă satisfacţie: "Trebue să mă opresc însă asupra unei afirmaţii sensaţionale ce face d. St. N. în nota dela pag. 49. lat-o:" Biserica domnească cu hramul Sf. Nicolae din Curtea de Argeş ... era în fiinţă în sec. X-lea, in rang de episcopie, depinzând de patriarhia ecumenică din C-pol, în rândul al 14-lea după Tomis (Constanta). Astfel: o AP1:�EcrlOU :;,yOU'I aYlOa NllWAcw = Artzesii sive S. Nicolai. O spune lista scaunelor mitropolitane şi epis­ copale din timpul împăratului Leon Filosoful ,(866-912). Vezi. .... Iohan­ nes Leunclavius, Jus Graeco-rornanum, Francfurt, 1596, tom. 1, cartea II, pag. 100-101 şi Colecţia Canoanelor, în greceşte, de Ralli şi Pothli (Atena 1854), voI. V, pag. 485. Când am spus acest adevăr unii istorici au zâmbit neîncrezători". . Prinzând la sensaţional această propoziţiune dela urmă, d-l 1. C. Filitti scrie radios: "Cred că istoricii au zâmbit cu dreptate". Şi ca să pară mai impresiv şi mai interesant, şi să-I credem, d-sa adaogă că noi n'am cunoaşte lucrările: Enciclopedia grecească, publicată de casa Elev­ therondakis din Atena şi Le Quien, Oriens Christianus, Paris, 1740, pe care d-sa pune mare preţ şi o ia drept literă de evanghelie, cu toate greşelile ei de mult cunoscute. Dar crezând astfel, d-sa se înşală, căci noi cunoaştem aceste lucrări, şi încă alte multe de care ne îndoim că d-sa are cunoştiinţă. Trebue să se ştie că numele Argeş este un nume răspândit În Armenia, în Ţara-Românească, ca şi în Peninsula Balcanică, în Thesalia, şi chiar mai departe. Dar tocmai aci stă meritul cercetătorului, ca să caute, să vadă, să aleagă şi să distingă. In ce priveşte localizarea numelui făcută de noi la Argeşul din Ţara-Românească, vechea " Argedava" , odinioară capitala regatului geto­ dac, întemeiată de Boerebista, cel mai mare şi cel mai viteaz dintre regii Tracilor, sunt o mulţime de mărturii sigure, pe care le va citi in lucra­ rea noastră ce va apare În curând. In afară de numele Argeş, sunt şi alte localităţi geografice, cu alte numiri, care se găsesc la fel în Penin­ sula Balcanică, cum şi în Asia-Mică, în Armenia, pe ţărmul Mării Negre, în Crimeea. Cine oare nu-şi aduce aminte de câtă frământare, câtă dis­ cuţie nu s'a făcut asupra numelui \" Vitzina" sau Vicina, chiar în potriva actelor Patriarhiei din Constantinopol, care arătau destul de clar poziţia acestei localităţi aproape de Ţara-Românească? Ba, că e în Albania, ba că e In Asia-Mică, În Caucasia, după Le Quien, la izvorul răului 388 [389] Cuban, etc., până ce a venit un Tomaschek şi a localizat-o, văzând lim­ pede, pe izvoare sigure în Dobrogea, la Măcinul de astăzi, fost Arubium. Diacezele Taron sau Daron şi Korzeni, pe cari le admite greşit, după Le Quien, în Armenia, se găsesc în Crimeea, în Taurida. Iar To­ mis, după care se află citată imediat, purtând cifra 14 în litere biserica dela Argeş cu hramul sf. Nicolae, este Tomis din Dobrogea şi nu alt Tomis. Despre acest Tomis ne vorbeşte şi Ovidiu în "Tristele" sale (cartea 1lI, eleg. 9 şi cartea IV, eleg. 10). In veacul întâiu ne vorbeşte Plinius (cartea IV, cap. 2), în al patrulea Amian Marcelin (cartea XXVII, cap. 3), în al cincilea Sezomen (Hist. Eccles, cartea VI, cap. 21: Tomis magna et elix civitas, ad mare posita), în al şaselea Procopiu (Corp. Hist. Byz. 11, pag. 457, Venet.) şi chiar în al zecelea Constantin Por­ firogenitul (Ibid, XXIX, p. 17 şi 26) şi alţii. Acest Tomis nu trebue a se confunda cu Tomis din lliria (Ibid, XI, p. 446) şi nici cu Tomis Bosforitan, carele se afla, după scriitorii arabi, în ţara rusească, pe ţăr­ mul Mării Negre, lângă Marea de Azov (Vezi, O jiliştah drevnih Rusov, Moskva, 1826, p. 46, adică lucrarea "Despre locuinţele 'vechilor Ruşi", şi D. Ţuhleh, Istoria bisericii bulgare, p. 1910, tom. J, p. 37-38). Ţi­ nutul Taron din Armenia era un centru religios armean pur şi nu putea să depindă de i Patriarhie. In Armenia nu cunoaştem nici o localitate cu numele de Tomis. Pe greşitele JocaJizări din Le Quien, Oriens Chrisiianus, nu se poate pune bază şi nu se poate întemeia ştiinţa. 0-1 I. C. Filitti numai atunci avea dreptul să zârnbească, ba chiar să şi râdă, când, cercetând chestiunea temeinic, ne va arăta ştiinţificeşte, bazându-se pe izvoare sigure, că În textul publicat de Leunc\avius şi în cel publicat de vestiţii ochrideni Ralli şi Pothlt, nu e vorba, cum credem noi, de biserica sf. Nicolae din Argeş, în rang de episcopie, pendinte de Patriarhia din Constantinopol, ci, din potrivă, precum crede d-sa, de o altă biserică cu acelaş hram din Armenia, în acelaş rang şi dependenţă, zic, numai atunci ne vom pleca înaintea d-sale şi-i vom recunoaşte dreptatea. Biserică armenească nu poate fi în niciun caz, pentru motivele În deobşte ştiute ale arianismului, ale eresului lui Eftihie. Scriem aceste rânduri pentru cititorii dornici de lumină şi adevăr. II. 0-1 I. C. Filitti, În articole d-sale : "Banatul Olteniei şi Craio­ vestii" din "Arhivele Olteniei", anul XI, Mai-Aug. 1932, la p. 147, nota 389, este iarăşi pornit În potrivă-mi, când zice: "Dar greşeşte N. crezând că Petru care dă hrisovul e Petru Şchiopu, adevăratul frate al lui Alexandru. Petru Şchiopu n'a domnit decât în Moldova (Fililti, Din Arhivele Vatican ului, II, 17, 37, 46, 47). Rectifi­ carea de însuşi St. Nicolaescu, În broşura: Petru Vodă cel Tânăr şi Petru Vodă Şchiopul, Bucureşti, 1915". Constatarea: Petru Schiopu n'a domnit decât în Moldova este a mea deci, iar nu a d-lui L C. Filitti. Evident, d-sa vrea să mă scoată vinovat pe mine, caşi cum eu aşi fi luat adevărul dela d-sa, fără să-I citez. Dar adevărul se poate dovedi de ori şi cine, citind publicaţia d-sale, căci nu va află nici o iotă acolo din tot ce afirmă d-sa. Drept e că d-sa a publicat mai sus zisele docu­ mente din arhivele Vaticanului, dar n'a observat nimic din cuprinsul lor preţios, n'a relevat, şi n'a dat nici o lămurire la îndreptarea filiaţiunii, 389 [390] căzând şi. stăruind în vechea greşeală de a confundă pe Petru cel Tânăr cu Petru Şchiopul. La scrierea broşurii mele şi la lămurirea chestiunii eu m'am servit de alte documente inedite, şi mărturisesc sincer că n'am ştiut la această dată de documentele publicate de d-sa, căci negreşit le-aşi Ii folosit, fiind foarte preţioase întru lămurirea chestiunii, şi l-aşi fi citat cu drag şi la loc de cinste pe d-I I. C. Filitti. Trebue să ştie d-sa că nu mi-a plăcut să mă împodobesc nici­ odată cu penele altuia. Aşa fiind, este de dorit ca d-l 1. C. Filitti să nu mai acuze pe nedrept pe nimeni, aceasta pentru prestigiul d-sale. St. Nicolaescu . ............. NOTIŢE 1. In notiţa privitoare la Sf. Nicolae din C. de Argeş, publicată în nr-o precedent al acestei reviste, pag. 283, s'a omis, la rândul 12, după cuvântul "Seldjukizi", următorul rând: "Se mai vede că d. N. n'a recitit de mult articolul lui Hasdeu despre Argeş, in Magnum etymolo­ gicum, II, 1595-6" (unde este vorba de Argeş din Armenia). 2. La notiţa despre pictorul Dan, în acelaş n-o al revistei, la pa­ gina 284, rând 22, după cuvintele: "şi la Şcoala de arte frumoase din Iaşi", s'a omis: "unde a murit la 1884". 3. D-I N.' Oeorgescu-Tistu, In remarcabila lucrare de erudiţie şi de deosebit folos, "Bibliografia literară română", ed. Acad. rom., 1932, vorbind (pag. 139 şi n. 2) de menţiunea ce face Flachat despre biblio­ teca secretarului lui Const. Vodă Mavrocordat, boerul Andronache, se referă, pentru identificarea acestuia, la N. Iorga, Ştiri nouă despre bi­ blioteca Mavrocordaţilor, unde (pag. 15) se emite părerea că ar putea fi Andronache Vlasto. In realitate este vorba de Andronache Paladâ, cum am arătat în Arhiva O. Gr. Cantacuzino. p. 282. 4. In Revista istorică (a d-lui Iorga), XVIII (1932) pag. 242, d. V. Motogna spune că Paul, care "se intitulează ,episcop de Argeş" într'o scrisoare de la 1438, "nu figurează în !ista episcopilor de Argeş cunos­ cuţi până acum". Dacă nu se găseşte În Iorga, Studii şi doc. 1-11, la care se referă d. Motogna, se află Însă în documentele ce am publicat de mult sub titlul »Din arhivele Vaticanului", voI. 1. 5) D-I Iorga, în "Ştiri nouă privitoare la familia lui Petru Şchiopu, 1932, se întreabă (pag. 4) cine poate fi Ioan postelnicul, care figurează în biserica sf. Sava din laşi. Răspunsul l'am dat, de la 1919, în Arhiva O. Or. Cantacuzino, pag. 254 şi l'am repetat în Revista arhivelor, anul 1927, n-o 4, pag. 235: este Ioan Caragea, văr bun cu Roxandra, soţia lui Alexandru Vodă Coconul. 6. D-I Artur Gorovei, în studiul "Artistul Matei Millo" (extras din An. Ac. rom., secţ. !it., 1932), se îndoeşte, faţă de izvoarele de care a avut cunoştinţă, de originea franceză a familiei Millo, şi o crede mai de grabă grecească. Totuşi, originea franceză este adeverită de corespon­ denţa diplomatică ce am publicat Î'r 1915, sub titlul "Lettres et extraits concernant les relations des Principautes roumaines avec la France", în special aceea de la pag. 384. \ 1. C. Filitti. 390 [391] - 1 .� I I Din ziarele vechi ale Craiovei Incepem a spicui din gazetele vechi. In ele zac înmorrnântate multe lucruri, amănunte ale trecutului nostru. Cercetarea lor cu de-a fir-a-păr se impune. Din acestea unele sunt doar menţionate in .Pu­ blicaţiunile periodice româneşti", a lui Nerva Hodoş şi Al. Sadi-Ionescu, Acad. Rom. 1913, Academia însăşi ne avându-le, or posedând numere desperechiate. De aci dificultatea acestor căutări, pentru noi din provin­ cie mai ales. Şi cum directorul acestor "Arhive ale Olteniei" care apar de 11 ani, nu poate obţine un permis de C. F. R., chiar fiind in ace­ laş timp şi director al instituţiei oficiale "Arhivele Statului" secţiunea pentru Oltenia,-e de înţeles curţi nu poate face mai mult. 1. - ALARMA, 1883. 01. Mitu Andreescu din Craiova, dăruind Bibliotecii Arhivelor Sta­ tului, intre altele, şi o colecţie a ziarului Alarma, culegem din ea cele ce urmează, şi care rectiiică şi complectează notele privitoare la această gazetă din mai sus-numita Publ. per. rom. pag. 11, unde găsim: "Alarma", ziar politic, literar, comercial, juridic şi social. Craiova. [Ian.]-30 Mai 1883. [1 pe săpt,]. Diriginte: Panache Niculescu. - Dela 11 Apr. 1883, iol. mic (37 >< 27). Anul 1, Tip. Naţionale Ralian Sa­ mitca". Se adaogă o notă, arătând că existenţa acestei foi o pomenesc: "Binele Public", Buc. 3-4 Febr. 1883 şi "Timpul", Buc. 5 Febr. 1883. Câteva notiţe despre "iXlarma" a dat şi dl. Barbu Teodorescu in revista noastră, an. VIII, p. 373. O-sa nu cunoştea Însă decât 7 numere, din cele 20 apărute. Primul număr al "Alarmei", de format mai mic La cele de mai târziu (24 X 32). cu data de: Duminecă 15 Ianuarie 1883, nu poartă nicio indicaţie sub titlu, ci numai două sentinţe: "Unirea face forţia" şi "Respect la drepturile Poporului". Redacţia în str. Unirei. Se tipă­ reşte în Lito-Tipograiia Naţionale Ralian Samitca. Cuprinde doi foi, cu 4 pagini. De cu numărul 3 (Luni 31 Ian.) apare în format mai mărit, cu subtitlul şi numele directorului gazetei, aşa cum ni le dau "Publ. per. rom.", continuând astfel până la ultimul număr (nr. 20) de Luni 30 Mai 1883. Girant responsabil incepe a semna Radu Predoi, iar după alte două numere până la sfârşit Radu Cimpoieru. "Alarma" apare în epoca de pregătire a alegerilor comunale, ju­ deţene şi parlamentare. Se vede că e organ al partidului liberal, deşi afirmă a nu face politică de partid. Cronica teatrală vorbeşte de reprezentarea pieselor: Banul Mără­ cine, Bomba şi Idiotul Multţilor, cu laude pentru actorii Tănăsescu, Fărcăşanu, Maria Teodorini, Profita Fărcăşanu, d-şoara Botez, Hasnaş şi Simionescu. Autorul anonim observă că actorii reuşesc în piese ro­ mâneşti şi foarte rar în cele străine. Cine va înlocui, se' întreabă, pe C. Teodorini, Lacea, Pavel Stoenescu, Vasiliu şi Serghie? Se deplânge lipsa unor băi, căci "la o populaţie de aproape 50.000 locuitori nu sunt suficiente băile de la fântâna lui Samson", ale comuni­ tăţei israelite. Acestea veneau în dosul bisericei Madona-Dudu. In nr. 6 (din 21 Febr.) se reproduce "Adresa studenţilor români din Paris către deputatul Clernenceau", ca unuia dintre "cei mai demni şi mai autorizaţi reprezentanţi ai democraţiei", prin care îi cere con- 391 [392] cursul în contra proectului Barrere, care propunea instituirea unei comi­ siuni dunărene mixte, cu Austria, România, Bulgaria şi Sârbia, sub pre­ şedenţia celei d'întâi. Aminteşte Franţei că studenţii români în Martie 1871 au pedepsit pe cei din colonia germană bucureşteană, când se adu­ naseră să cinstească printr'un banchet Înfrângerea Franţei. In fruntea celor 43 semnături este Mihail N. Seulescu. Pentru Luni 7 Martie se anunţă Concertul dat de vioristul Eduard A. Hubsch, celistul Const. Dimitrescu şi cu concursul muzicei Reg. 7 de linie, condusă de Eduard Neudorfler, fostul comandant al muzicei "guardiei". Concertul se dă în sala Liceului. La 6 Martie se anunţă că trece prin gară spre Vârciorova Majes­ tăţile Lor Regele şi Regina. Din publicarea unei poezii, vedem că artistul Teodor Vasiliu a fost Înmormântat la 2 lan. Era de 33 de ani. Mama sa fusese artistă. La 16 ani îrnbrăţişase din pasiune pentru artă cariera de actor. La 23 ani apare întâia dată pe scena Craiovei. Elevii cI. VI a Liceului joacă piesa Hernani la 22 Martie, repre­ zentaţie În folosul laboratorului de fizico-chimie. Cei din cI. V joacă şi ei Somnambulul la 25 Martie. Primarul Nicolaid face o anchetă la Casieria Primăriei, constatând o lipsă de vreo 13.000 în sarcina casierului St. P. Ministrul de interne, craioveanul Gh. Chiţu, vizitează Şco Profe­ sională de fete din localitate, fondată prin stăruinţa lui Angh. Betolian. O reprezentaţie în beneficiul artistului Vitalli se anunţă la Teatru, cu piesa Oenoveva de Brabant. Se dă şi ceva literatură: poezii nesemnate, slabe, şi altele semnate 1. P. Bancov, Heinrich Lobl, Mauriciu Wechsler, Traian Demetrescu (de cu nr. 12 din 4 April) şi N. C. Ghielţu. Mai toate ale lui Tr. Dem. se află reproduse În primul volum al poetului: "Poezii", cu o prefaţă de AI. A. Macedonski, Ed. Samitca, Craiova, 1885. Dintr'o dare de seamă (nr. 14 din 18 April) aflăm că la o întrunire electorală vorbeşte, după Gh, Chiţu, B. P. Hajdeu, a cărui cuvântare se dă în nr. 15 (reprodusă în A. O. VIII, p. 374, de B. Teodorescu). In alegerile de Cameră reuşesc pentru Doli : Col. 1: D. Căpreanu, II Gh. Chiţu, III A. Stolojan, C. M. Ciocazan (ales prima dată atunci în Parlament) şi N. T. Pop, căzând Hajdeu şi N. P. Romanescu; IV P. l. Cernătescu. La Mehedinţi: I II. Isvoranu, II M. Burileanu, III 1. G. Bibicescu şi M. Ghelmegeanu, IV D. Bibescu ; R. Vâlcii: I r». Măldă­ rescu, II G. Fărcăşeanu, III Valerian Urseanu, IV Vilacros; Gorj: I Să­ voiu, II Vasile Lascăr, III P. S. Aurelian, IV Dincă Schileru; Romanaţi: I Cezianu, Il 1. Puricescu, III M. Demetrian IV Amza Jianu. La Senat: Doljul: I I. C. Brătianu, II N. S. Guran; Mehedinţi: 1. Dr. Fotino, II Gen. AI. Angelescu; Gorj: I Col. N. Bibescu, II Eug. Stătescu; Vâlcea: I G. M. Bădescu, II Gr. Capeleanu; Romanaţi: I C. Chintescu, II N. P. Locusteanu, In ultimul număr "redactQre"-le 'Panache Niculescu anunţă înce­ tarea foaiei sale din motive ele ... forţă majoră: din 250 abonaţi au plătit numai 25 (aceeaşi proporţie este şi la "Arhivele Olteniei" azi În Mai 1932, adică după 49 de ani dela "Alarma"). Intr'un articol cu amintiri \ale lui P. Niculescu se menţionează existenţa ziarului craiovean "Vulturul Român ", ca încetat prin 1881. Trupe de vară a unor artişti români dau reprezentatii prin Mai-Iunie în gr�dina Efrem (fostă Ianci) cu ! actorii Vitalli, Simionescu, Handoca , 3]2 [393] Chiriacescu, Paschevici, Moasivo şi d-nele Vitalli, Dimancea, cu Dira Bobeanu, începând cu comediile: Mincinosul şi Să ne imbrăţişem, ginere 1. Un necrolog pentru "Marele cetăţean Dimitrie Filişianu, mort la 27 Mai 1883, la proprietatea sa Tatomireşti. Avea 76 de ani. S'a în­ mormântat în mausoleul familiei, la Filiaş. C. D. Fortunescu. Câteva rectiîlcări 1. - In legătură cu Biserica Domnească din Ocnele-Mari. Ultima fascicolă apărută a Buletinului Comis. Mon. Ist., (nr. 69, Iulie - Sept. 1931) aduce un raport al d-lui Virg. Drăghiceanu asupra monumenteJor istorice din Oltenia; cuprinzând material documentar adu­ nat într'o călătorie a autorului din 'Sept. 1910. O bună parte din acest material nu mai este azi inedit: el a văzut de mult lumina tiparului tot mulţumită d-Jui V. D., în acelaş Buletin. La republicarea celui ce priveşte Biserica Domnească din Ocnele-Mari 1), tipărit pentru prima oară acum 20 de ani (an. 1910, V al Bul. p. 132), s'a adăugat numai inscripţia slavonă a unei cruci de afară, restul - inpreună cu unul dintre clişeele folosite-rămânând în amândouă locurile acelaş. Dintre documentele bisericii, d-l V. D. foloseşte, În extras, numai cartea de milă a lui Const. Brâncoveanu din 1708. In legătură cu această carte de milă, care ne lămureşte oarecum în privinţa vechimei bisericii domneşti din naintea celei existente azi, a lui Statie vtori cărnăraş, trebue să menţionez o deosebire care se păstrează Între text şi amândouă re­ gestele publicate de d-l V. D. Este de fapt o citire incomplectă a do­ cumentului, care duce însă la concluzii inexacte asupra ctitorului celui vechiu al lăcaş ului. In' regestul publicat se citeşte astfel: "Şi am văzut Domnia Mea toate cărţile Domnilor ce au fost mai dinainte de milă: a lui Alexandru Vodă săn Radului Vodă şi a lui Leon Vodă, Grigorie Vodă şi a reposatului unchiului Domniei Mele Şerban Voevod ... ", De fapt, lectura trebue îndreptată astfel: "Şi am văzut Domnia Mea .... cartea lui Alexandru Vodă şi a Radu/ui Vodă şi a Mihnii Vodă şi a lui Pătru Vodă Cercei şi a lui Simion Vodă şi a lui Stefan Vodă şi a lui Alexandru Vodă sin Ra­ dului Vodă, etc." 2) Aşa dar, în textul original, înainte de Alexandru sin Radu (deci înainte de 1623), se găsesc înşiraţi şase voevozi munteni, dintre cari primul pomenit este Într'adevăr un omonim al acestui Alexan­ dru, fără a fi Însă acelaş, Trebue să rărnâe deci câştigat că Alexandru sin Radul nu este decât cel de al şaptelea Domnitor care întăreşte bi­ sericii merticul de sare, acordat acesteia de un omonim al său - poate Alexandru al III (1568 - 1577) -, întrucât nu se găseşte menţionat în fruntea listei de Domni, destul de încurcată de altfel, ci la mijlocul ei. Altfel cartea lui Brâncoveanu ar putea fi invocată ca mărturie că Alexan­ dru Coconul ar fi însuşi ctitorul acestui lăcaş, sau măcar cel mai vechiu donator al ei. --���-�-� 1) Pisania acestei biserici, ca şi a Sf Ioau-Broşteni şi Adormirea Maicii Domnului-Afumaţi, a apărut şi în corpul Arhivelor, alături de material documentar inedit, (nr, trecut, p. 221-230), în acelaş timp cu republicarea ei în Buletin, şi înainte de a fi avut cunoştiinţă de prima sa apariţie în 1910. 1_ D. 2) Vd. Arh. O., nr. 61-62, p. 222. 393 [394] 2. - Schitul Ţeica,-Vâlcea. In anuarele pe care Eparhia Râmnicului le-a tipărit regulat încă dinainte de 1900, şi-a găsit un loc firesc şi o parte istorică privitoare la trecutul sfintelor lăcaşuri din Oltenia. Acest lucru răspundea unei necesităţi cu atât mai simţite, cu cât majoritatea isvoarelor ce se publicau, erau altădată inedite. Dar nu toate comunicările au fost făcute cu grija şi cunoştiinţele ce se cer, aşa că, În aceste publicaţii, nu e rar să găseşti uimitoare deosebiri, care exclud orice cunoştiinţă în materie la cel ce le-a făcut. Un exem plu foarte edificator este felul curios cum se reproduce în anuarul din 19061) pisania schitului Ţeica (Ocnele-Mari), care nu prezintă nicio dificultate epigrafică. Inscripţia a fost publicată mai târziu în Bul. Comis. Mon. Ist, de d-I Virg. Drăghiceanu, în redacţiunea pe care o dau mai jos ca termen de comparaţie: Anuarul acesta este tipărit însă de multă vreme şi astfel de rec­ tificări nu şi-ar mai avea cât de puţin rostul, dacă mulţumită încrederii ce inspiră totdeauna un volum foarte' gros ca acesta, deasupra căruia numele unui înalt prelat poate trece drept o garanţie mai mult pentru cinstea ştiinţifică a cuprinsului, n'ar face ca el să fie încă destul de mult folosit. Astfel, citirea eronată de mai sus a fost utilizată în anii din urmă de doi autori, dintre cari primul e însuşi slujitorul de azi al bise­ ricii, preotul Victor Popescu, care, ca student în teologie, a publicat o broşură cu titlul, Ceva interesantl, R.- Vâlcea, 1928, prezintată totuşi ca o încercare de monografie a oraşului Ocnele-Mari. Inscripţia e redată identic, fără ,însă a se face trimiterea la anual'. Acelaş isvor eronat a folosit, cred, şi d-nei Nadia Grosman-Bulu- ghin pentru articolul: Cum se dist\ug monumentele, publicat în acelaş 1) "Sf, Episcopie a Eparhiei Ramnicului Noul Severin în trecut şi acum", 2) p. 396-7. \ 3) Bul. Comis, Mall, lst, an, V, p. 134-5 şi XXIV, p. 130. Anuarul 2) Această sfântă şi Dumnezeească biserică ce se numeşte Ţeica, unde se prăznueşte hramul St. Gheor­ ghe şi SI. Dumitru izvorâtorul de mir, este zidită din temelie şi în­ frurnuseţată împrejurul ei cum se vede cu toată cheltuiala dumnealui Mihalache Logotătu dela Curtea Ocnii şi întâmplându-se să moară a rămas neeugrăuită şi s'a zu­ grăvit de [up ân Panaitescti tot funcţionar la Ocnă, la anul 1702 Decembrie 2. Virg. Drăghiceanu 3) Această sfântă şi d(umne)ze­ iască mănăstire ce să numeşte Ţeica, unde că prazmueşte doi sfinţi slăviţi şi ai lui Hs. mari m(u)cenici Gheorghe purtătoriu de biruinţă şi Dimitrie izvorâtor de mir, iaste zidită din temelie, în­ frurnuseţată cu toate ceale den prejur case şi nărneastii, îngrădit precum să veade cu toată chel­ tuiala dumnealui jupan Mihalcea Litterati jazigi-Efendi, snii răpo- , satului întru Hs. Cherei log. Bo­ jescul, carele şi Chiril monah pre călugărie, pentru veaşnica pome­ nire a dumnealor şi a tuturor pra­ voslavnicilor creştini, pe vreamea Irnpăraţii lui Carol al VI-lea, la anul dela zidire 7235 şi dela Hs. 1726 Deshemvrie 26. jloJ 394 [395] Bul. al Comis. Mon. Ist. (anul XX, p. 112-13), în care autoarea putea găsi, după cum am arătat, material mai bun. Vorbind incidental de schi­ tul acesta- pe care trebue să-I fi văzut totuşi-, d-sa dă unele indicaţii care se aseamănă cu versiunea an uarului. Singura deosebire este aceea că jupânul Mihalache este pentru dona G.�B. logofăt la ...... Curtea Ocni­ ţei ! -- ceeace ar putea fi o dovadă că d-sa a folosit aci o indicaţie ver­ bală. Insă oricât de puţin familiarizată ar fi fost cu vechile noastre in­ stituţii, autoarea putea totuşi observa uşor nepotrivirea, mulţumită îm­ prejurării că Ocniţa este un centru funcţionăresc, creat abia prin seco­ lul trecut, odată cu mutarea aici a exploatării. care altădată se făcea nu­ mai în regiunea Ocnelor-Mari. In ce priveşte viaţa şi opera lui Mihalcea Litterati, ctitorul schitu­ lui, logofăt de taină şi traducător de literatură teologică, ef. Iorga, Ist, bis. rom., voI. II, p. 1681). Cred însă că trebue identificat şi cu Mi­ haiza Literati, vameşul din 1725 al Ocnelor Mari (C, Giurescu, Mate­ rial pt. ist. Olteniei sub Austriaci, 1, p. 686), - care nu poate fi deci "un Român renegat", cum crede dI. A. Vasilescu în articolul Vămile Olteniei sub Austriaci (Arh. Olt. nr. 15, 1924, p. 380, nota 187). 3. - Despre mila de vinăriciu a m-tirei Vlah Serai. Intr'un interesant articol despr�monumentele româneşti din Stam­ bul, publicat În revista Boabe de Grâu (an. III, nr. 6, p. 226-238), dl. Marcel Romanescu tipăreşte o parte din cartea pentru mila de vină­ riciu a lui Const. Gh. Hangeri Vvd., dată mânăstirii munteneşti a Vlah Serai-ului. Documentul a fost descoperit şi fotografiat de dI. R. în Con­ stantinopol, la preotul m-tirit, odată cu altele nedate încă la lumină de autor. Hrisovul lui Hangeri este Însă de multă vreme cunoscut, ca şi le­ găturile dintre domnia fanariotă şi mânăstirile din Orient, a căror ches­ tiune este ridicată în acest articol. In "Istoria Românilor", V. A. Urechiă a publicat, utilizând condicile Divanului domnesc evacuate acum la Moscova, toate aceste cărţi de milă cu care Domnii noştri ajutau nu numai la V/ah Serai sau la Megaspileon, ci şi mai departe, până la Sf. Ioan din Patmos, sau Ia ŞiumeIe în Trapezunt. Cea de mai sus (30 Iu­ lie 1798), este dată de acesta în regest (op. cit., tom. VI! al publicaţiei, p. 376), întrucât repetă textul cărţii mai vechi a lui AI. Moruzi (ibi­ dem, VI, p. 230). Se indică doar unele deosebiri de amănunt şi popoa­ rele de vinăriciu care lipsesc în aceasta. . Ion Donat. II ••••••••••• Rectificare In "Arhivele Olteniei" 1932, nr. 61-62, la pag. 13, 9 r. 5, în ar­ ticolul semnat de către d-l I. C. Filitti găsim următoarele: "Fratele lui Oanciu vornicul, Preda postelnicul din Brâncoveni, a fost căsătorit cu Neacşa din Goleşti şi a avut o fiică, Maria, solia unui 1) Trebue însă rectificat, atât în text, cât şi în indice, numele schitulu i, care nu e Tarea, ci Ţeica. 7 395 [396] oarecare David, al cărui tată nu se cunoaşte şi care şi-a zis şi el din Brăncoveni" . Credem că este o simplă scăpare din vedere, căci Danciu verni­ eul a avut doi fraţi, dintre cari unul se numea Radu, iar acesta a fost căsătorit cu Neacşa din Goleşti, şi nici decum Preda. Nici documentele nu arătă că Danciu vornicul ar fi avut un frate cu numele de Preda, şi nici chiar d-l Filitti nu menţionează asemenea lucru nici în Genealogia Brâncovenilor din Arhiva G. Gr. Cantacuzino, nici în tabela genealogică referitoare la Craioveşti, din Arhivele Olteniei, 1932, nr. 59-60, cuprinsă între pag. 20-21. Ilie Chiriţă. •••••••••••• Răspuns d ... lui Stoica Nicolaescu cu privire la Rectificarea d-sale de mai sus. 1. Actul relativ la numirea mitropo1itului Hariton, d-sa îl publi­ case numai fragmentar, în "Domnia lui Alexandru Vodă Aldea". 2. Dreptul pe care acel act îl acordă lui Hariton "de a pune epis­ copi", se referă la viitor. 3. Cât priveşte biserica de la Argeş din sec. IX, d. N. răstoarnă rolurile: socotesc că d-sa trebue să facă dovada că este vorba de bise­ rica de la Curtea de Argeş. 4. D-l N. recunoaşte că atunci când a scris broşura "Petru. Vodă cel Tânăr şi Petru Şchiopu", n'a luat cunoştinţă de colecţia mea de do­ cumente "Din arhivele Vaticarului", unde se găseşte (pag. 17. 37. 46) dovada limpede că Petru Vodă al Moldovei dintre 1578- 9 şi 1582- 1591, era frate cu Alexandru Vodă al Munteniei. Dar, d. N. mă acuză că n'am observat eu însumi importanţa acestor documente şi că am con­ tinuat să confund pe Petru Şchiopu cu Petru cel Tânăr. Rog pe d. N. să-mi arate unde am f�cut această confuzie. In acea lucrare a mea nu e vorba nicăeri decât de Petru Vodă Şchiopu al Mol­ dovei, cum se poate vedea din indice, iar aiurea nu ştiu să mă fi ocupat de chestiune. 1. C. Filitti • ••••••••••••• Cu acest prilej se .Iace o rugăciuae către cititorii aoştri cari s'ar îatâmpla să a�bă uitate pe uadeva gazete, broşuri sau cărţi vechi tipărite ,a Olleaia or privitoare la provincia aoastră, să le comunice, sau să le dăruiască BIBLIOTECEI ARHIVELOR STATULUI cijn Craiova. \ •••••••••••• 396 J Ij I [397] ••••••••••••••••••• a •••••••••••••• m ••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • ! ReceNZII i • • .. . •••••••••• a •••••••••••••••••• a ••••••••••••••••• m •••••••••••••••••••••••• CĂRŢI Les missions de Goluchomski et de BiilowaHpres dH roi Carol Fer de Rottmtmie, par Georges Fa­ tina extras din "Revue d' Histoire diplomatique" Jullf.-Sept 1932, Paris O schiţare a împrejurărilor politice şi a raporturilor noastre cu Austria şi Germania din penultimul deceniu al veacului trecut, când Goluchowski şi Bulow vin să repreztnte interesele celor două ţări pe lângă regele Carol I. Portrete pătrunzătoare ale celor doi diplomaţi, oameni fini, de rasă şi cu largă cultură, Bulow mai ales, agreat şi de rege şi de societatea bucureş­ teană. Va fi păstrat oare acesta din urmă o atitudine Independentă=-cum o pretinde in memoriile sale - faţă de impăratul său? După 1878, cu răpirea Basarabiei, România se află condusă la o alianţă cu Triplicea, spre a se garanta împotriva Rusiei ame­ ninţătoare. lncheerea intreitei alianţe se făcuse tot în potriva pericolului slav şi a expansiune! ruseşti in Bal­ cani şi spre strâmtor!. După politeţi şi vizite reciproce între ţara noastră şi Austria, la 10 Oct. 1883 se încheie tratatul nostru de alianţă cu Austro­ Ungaria. La 15 Mai 1888 Italia li se alătură. Chestiunea Românilor de peste Carpaţi însă făcea umbră aces­ tei alianţe. Austro-Ungarla ne suspe­ cta, Germania a încercat de mai multe ori să obţină dela A. U. îndulcirea soartei fraţilor din Transilvania. Bis­ marck ca şi Bulow au lucrat în acest sens. Regele Carol hesita dacă trebue să reînnoiască semnătura sa pe tra­ tatu Triplicei, văzând preponderanţa Vienei asupra Berlinului in cutare împrejurări politice. EI prevedea că asemenea atitudine târăşte spre un război. Hezitarea sa era pricinuită şi de imprej urări politice interne: sub liberali se incheiase tratatul, ţinut se­ cret, iar acum aceştia erau in opozi- ţie, Brătianu bătrânul bolnav, D. Sturza suspectat de Unguri. Regele aduce la guvern pe Lascăr Catargiu, om de bun simţ şi mare autoritate, sub care se reinnoeşte tratatul la 25 Iulie 1892, de astă dată completat şi cu semnătura Germaniei. Se arată aci scrupulul de ordin moral al marelui rege, care nu se putea hotărî să a­ bandoneze fără garanţii pe Românii de dincolo. Biilow spune despre el: "era, printre prlnţii ce i-am cunoscut, unul din cei mai înţelepţi, şi, printre oameni, unul din cei mai buni", Ac ceasta pentru că el iI înţelesese, ceea ce nu a fost cu Goluchowski, mai puţin fin, uneori băţos chiar, atitudine ce nu putea prinde cu regele Carol. Fără Biilow, Goluchowski nu ar fi obţinut, poate, reinnoirea tratatului. Prin înţelepciunea şi diplomaţia sa, regele Carol a înregistrat un frumos succes in încheerea unui tratat care prezenta avantagii şi garanţii pentru ţară, în împrejurările politice dificile ale timpului. Art et titterafHre des ROHmains. Şyntheses paralleles, par N Iorga, Paris, J. Garnber Mit. Autorul por­ neşte dela ideea că "între manifesta­ rea artistică a unei naţiuni şi acea in domeniul literat urei sale este, trebue să fie, un oarecare paralelism", artă şi literatură fiind deopotrivă forme ale vietei naţionale, exteriorizări ale sufletului naţional. Când, prin excep­ ţie" această corespondenţă lipseşte, bănuim o influenţă străină exercitată dintr'o parte. De cu sec. VI sau VII, decând se formează o populaţie distin­ ctă romană carpato-balcanlcă, quasi românească, manifestările' ei literare şi artistice, chiar dacă nu ni s'au pu­ tut păstra, ele au existat evident. Căci in materie de artă, dacă nu ni s'a conservat biserică mai veche de 1350, nu putem deduce de aci că populaţia românească, creştină dela colonizare 397 [398] şi apoi prin misionari, să nu fi avut loc de inchinăciune adăpostit, aceasta mai ales când documente străine menţionează aşezări organizate şi de civilizaţie românească de cu sec. IX inainte. Dar bisericile acestea se fă­ ceau - cum azi Încă se face pe alo­ curea - din lemn, material din nete­ ricire prea puţin durabil, ca şi ştofa şi ţesătura, or chilimuJ. Acelaş lucru cu poezia, lirică mai ales, apoi epică şi satirică, transmisă prin viu grai şi păstrând arhaisme.- De cu sec. XIV, cu apariţia Turcilor, vehicularea ideilor şi a formelor de creaţie artistică se accen­ tuiază. Bisericile Încep a se face şi din cărămidă şi piatră de gârlă, ca şi cetăţi cu turnuri pe creste de dealuri. Pictura veche aminteşte frescurile bi­ zantine; sculptura se manifestă ceva mai În urmă-i, Meşteri străini, greci, sârbi, catolici chiar lucrează la ele. Artele minore sunt influenţate de arta italiană, transmisă nouă, in Oltenia mai ales, prin meşteri sârbi. litera­ tura timpului e superioară artelor plas­ tice şi robită unei forme străine, cea slavonă. In Moldova evoluţia !şi are notele sale particulare, cu influenţe mai pronunţate germanice (goticuh În sculptură, cu note particulare În arhitectura şi jugrăvirea externă a bl­ sericilor.-In sec. XVI tot Moldova, după inflorirea artistică de sub Ştefan cel Mare,.va da noi manifestări de artă, sub Petru Rareş, ce vor trece apoi şi in Muntenia. Incepând cu splen­ dida' Pobrata, bisericile acestei epoce, dinspre nordul ţării, se disting prin pictura lor bogată, care se extinde şi la exterior. Imprumuturile moldo­ vene incep a se remarca in Muntenia la Bolnlţa dela Cozia, Căluiu, Mo!­ leni. O notă a vremii: "abandonarea treptată a solemnităţilor bizantine i­ niţiale, pentru a se apropia de rea­ lităţi şi mai ales de sufletul popular". Viaţa locală şi naţională sparge tipa­ rele Învechite şi invadează in domc-' niul severei tradiţii de imprumut de, până acum. E ceea ce se Intâmplă ': şi In literatură cu genul istoric, care trece în Moldova dela simplele anale călugăreşti la cronica informativă şi chiar critică Genul epic al baladei populare este şi el infloritor. - Sec. XVII se semnalează În Moldova prin influenţa orientală a meşterului artist care e mitropolitul Anaslase Crirnca, cu Dragomirna. Domnia lui V. Lupu şi Matei Basarab dau o nouă strălu- 398 cire artelor, deşi deosebite de Prin­ cipate. In Muntenia, biserici de că­ rămidă, cu păreţii exteriori împărţit­ in două registre printr'un brâu şi cui arcade, ca la vechiul Sf. Dumitru din Craiova şi Arnota, In Moldova fastu­ oasa Bis. Trei Erarhl, cu SCU1PIUlă miniaturistă de gust asiatic, pompos. Brâncoveanu dă un frumos avânt ar­ tei construcţiei religioase caşi profane, cu Hurezi şi palatul dela Mogoşoaia. E un capitol nou al artei noastre, remarcabil prin reînoirea meşteşugului sculpturei, cu înrâuriri ale renaşterei apusene, prin calea Veneţiei mal ales. Sub f a n a r i o ţ l i mai săraci, dar oameni , Brătianu nu a admis-o un moment in discuţie. Din ţară Rosetti Il îndemna in acelaş fel, să nu transigeze. Vedem preocu­ pările curente despre armarea oştirii, de justiţie, căi ferate, pensiile funcţio­ narilor, finanţele ţării; vedem şi spe­ ranţele neintemeiate ce se puseseră pe sprijinul diplomatie al Vienei şi Ber­ linului. Cedarea Basarabiei se face prudent, după sfatul lui Brătianu, fără ade scrise şi convocare a Parlamen­ tului, aşa în cât, conformându-ne de nevoie Tratatului dela Berlin, nu am recunoscut formal cedarea Basarabiei. Cu prilejul modificărei art. 7 din Constituţie, impus nouă In favoarea Evreilor de către Tratat, marele om de stat a subliniat repetat dorinta sa şi a Ţării, că asemenea chestiuni, de ordin intern şi naţional, ar trebui să se rezolve exclusiv de poporul şi de Parlamentul român şi in conformitate cu interesele noastre. Problema agrară o vede ca problemă socială. Rezol­ varea ei cere formarea şi întărIrea mieei proprietăţi a ţăranului. Pentru el, care ţinea în mână pâinea şi cuţi­ tul, toti Româuii erau egal îndreptă­ ţiţi la solicitudinea sa, şi aşa făcea. Ca om a avut o ţinută totdeauna demnă faţă de Suveran, pe care nu l'a lin­ guşit Ca luptător politic a fost Joial. In viaţa istorică a ţării Ion C. Bră­ tianu şi-a creiat o pagină de mare cinste.-Din acte culegem: la 24"Mai 1878, Br. sustine ca şi Bechetul, nu numai Calaiatul şi Giurgiul, să" fie scutit de impozite directe pe 1877, de oarece el a suferit chiar mai multe stricăciuni de război, cum confirmă a fi constatat singur. Tot în Cameră, la 24 Martie 1879, ministrul de instT� publ. craioveanul Gh. Chlţu propun� prin amendament să se voteze 400000' lei pentru gradaţiile corpului didactic \ Br. susţine amendamentul Adunarea \ şl-I tnsuşeşte, aşa că se votează. 404 Consrrucţiunea marilor s â l i' Studiu de acustică, cu observaţiuni, de Ing. Scarlat Fotino, 1932, Buc, Cartea Rom.v-Ln scurt istoric al fe­ lului de a construi templele şi amfi­ teatrele antice, cu acustica lor, pro­ blemă pe care dela Pitagora din Sa­ mos până azi au cercetat-o arhitecţii caşi rnuzicaţii vremurilor. Amfiteatrele circulare nu pot avea o prea bună acustică. ° bună sală trebue să fie sonoră, dar fără ecou sa u rezonanţă supărătoare. Desavantagille A teneului din Bucureşti au fost mult corectate de arhitectul Galleron prin nişa drep­ tunghiulară a scenei, cu peretele din fund drept. La Amfiteatrul Fundaţiei Carol 1 acustica e defectuoasă, pentru că peretele fondal nu e plan, ci rotunjit. Tavanele boltile eliptic strică acustica. Forma unei săli depinde întâi de rostul ei, căci nu aceleaşi conditiuni se cer sălilor de conferinţă, celor de con­ cert, de teatre or de cursuri. Un am­ fiteatru, în care toţi trebue să vadă şi să audă bine, va avea forma parabo­ lică, aceasta având "proprietatea de a reflecta undele, paralel cu axul său, când acestea sunt emise în focar", în locul de unde vorbeşte cineva. "Ar trebui deci ca amfiteatrele să aibă fundul şi tavanul parabolice, iar ora­ torul să fie aşezat in focar, păreţii laterali aşezaţi în unghiu, iar scaunele circular". Depărtarea şi înălţimea sce­ nei faţă de public măreşte calităţile acustice ale unei săli. Se cercetează diferitele săli de teatre şi concert din lume, indlcând ierarhia lor calitativă. Sala Pleyel din Paris e cea mai bună pentruconcerte, cum teatrele din Bay­ reuth, Scala şi altele din Europa. In genere o sală de teatru e bine să fie mai largă în fund decât spre scenă, apropiindu-se de forma trapezoidală, ba chiar mai mult Iată decât lungă. Examinai in lumina consideraţiunilor autorului, teatrul Eforiei din Capitală, amenajat pentru Operă, azi sală de cinematograf, este nereuşit. Planşeul se cere il fi inclinat, decoraţiunlle cât se poate de simplificate, iar sala să fie izolată fonic de sgomotele din a­ fară.-La sfârşit o bibliografie. - De acelaş autor. "Observations sur la seclion longitudinale d'une salle de theâtre", publicat în Bul. de Ma!. şi Fizică al Şco Politecnlce "Carol V'. Lucrările d-Iui Ing Fotino se re­ comandă oricărui arhitect ce are in vedere ridicarea de plan şi construi- [405] rea unei săli de teatru, concert or conferinţă. Lespezi de ltl11litla, de Ion Mara 1932, Craiova, Tip. "Cultura".- Pro­ babil cu ajutorul vreunul binevoitor, învăţătorul oltean surghiunit tocmai prin părţile arădene, Îşi tipăreşte tn volum poeziile sale de debut. Un vo­ lurnaş modest, caşi talentul poetului plin de promisiuni, a cărui maturitate aşteptăm s'o vedem Înflorită într'un apropiat viitor. Numele-i rotund şi fru­ mos sunător-am crezut că e un pseu­ donim-l'am întâlnit întâi în "Gorja­ nul"; gazetă ce apare in Tg-Jtu, sub câteva versuri din cele ce s'au strâns azi in mănunchiu. Rubrica literară a revistei noastre de asemenea I 'a che­ mat între colaboratorii săi, Încredin­ ţată de valoarea talentului acestui tâ­ năr. Căci poetul .LespeziIor în lu­ mină", chiar dacă nu e încă stăpân pe o formă mai muzicală, şi cu toată manifesta influenţă exercitată asupră-i de poeta Sabina Paulian şi de poetul Ciurezu, musteşte, caşi ceştilalţi doi, de sănătoasă şi bogată sevă oltenea­ scă. Motivele sale de inspiraţie sunt exclusiv satul său, plaiul gorjan, cu casele bătrâne, ştejaril centenari, fân­ tănlle cu furca strejuitoare, isvoarele limpezi, o crarnă, un schit, un ştiu­ beiu, o cişrneă, o troiţă, un conac, o piatră de hotar deopotrivă de vechi, cu amintiri şi semne rămase din alte vremuri, despre patimi vijelioase de flăcăi şi dragoşti închise de fată mare, cu descântece în noapte şi cu scăpă­ rări de cuţit. Vocabularul miroase !1 floare de câmp şi a brazdă proaspăt Întoarsă. In toată cartea, un singur cuvânt: svelt, repetat de două ori, e distonant. Dar aşa cum e, cu cali­ tăţi mari de fond .şl formă, şi cu toate micile cusururi Inerente unui debu­ tant, Ion Mara se impune a fi înscris Între poeţii tineri cu notă specific ol­ tenească În literatura noastră. Am/arul pe altii 1928-1932, al Institutlliui de studii clasice, dela Untuersitatea din Clui, Partea l-a, Ed Cartea Rom. Cluj, 1932.­ Acest institut ştiinţific s'a intemeiat acum 13 ani, sub Îndemnul lui V. Pârvan. Anuarul cuprinde următoarele articole de arheologie, istorie şi lite­ ratură latină: Originalitatea poeziei romane, de V. Bozrea, O literatură trebue studiată "ca .o parte integrantă a vleţei" poporului respectiv, şi nu "ca un lucru În sine". Mommsen a înţeles cel d'Intâi aceasta pentru lite­ ratura romană (mai bine zis decât: latină), iar Ed. Meyer a Integrat-o, şi mai bine, alături de lit, greacă, în civilizatia greco-rornană, care la rân­ du-i nu poate fi separată de civili­ zaţia orientală (egipteană, asirică, ba­ bilonică şi ira nică), "trei unităţi lormând la olaltă o individualitate u­ mană, adică un tot organic şi Indi­ vizibil". Aşa fiind, lit. romană trebue "să fie studiată comparativ cu cea greacă, nu pentru a fi micşorată şi umilită, ci pentru a fi Înţeleasă şi preţuită, mai bine cunoscută şi mai drept recunoscută". Se arată apoi ca­ racterul unic de orlgtnalltate grecească, pătrunderea lui în Latium, atitudinea de defensiune şi protesta re a spiritului roman împotriva intrusiunet eline, influenţa acestei din urmă asupra lit. autoctone; orIginalitatea integrală a satirei romane, prelucrarea artistică a unui material elenic prin Horaţiu, "cel mai grec dintre poeţi"; elegia: cu Properţiu şi Tibul, "produs pro­ priu al geniului latin". "In concluzie, .tntreaga lit. rom e într'o privinţă luna celei greceşti. Dar tocmai în a­ rest fapt stă originalitatea ei unică".­ Ootdiana, în latineşte, de S1. Bez­ dechi.-lsvoarele luz Catul în poema LXI V. (Nunta lui Peleu cu Tetts), de Te odor A, Naum. - Introducere la "Statul atenian", a lui Aristotel, de St. Bezdechi.--Mormânt german dela Valea luz Mihai, de Dr. M. Roska,­ De acelaş : Staţiunea pretstorică dela Valea luz Mihai. - Contribuţii la syncretismui religios în Sarmtsege­ tuza, de C. Daicovlci. Epoca se ca­ racterizează prin fenomenul acesta de adoptare a tutulor credinţelor, a tutu­ lor zeităţilor de către populaţia locu­ lui, "bizar mozaic de concepţii şi cre­ dinţe religioase", al căror reflex se întâlneşte în multe monumente şi in­ scripţii ale vremei. Se prezintă câteva de acest gen - Cimitirul eneolitic dela Decia Mureşului, de Şt. KOWlcS. Aproape de Aiud, Într'o carieră de nisip, s'au aflat în 1912 nişte UTille de morminte, ce s'au cercetat apoi, 15 cu toate. In fiecare s'a găsit sche­ letul, în diferite poziţii; două cu o trepanaţie, una la partea laterală a craniului şi cealaltă la frunte. Alături instrumente de silex, urme de feroxid sau ocră roşie, mărgele de scoică şi 405 [408] rura, apot e bibliotecar al Fundaţiei Carol I. In 1897 e numit profesor la Universitatea din Bucureşti, unde funcţionează şi azi, onorând învăţă­ mântuI nostru universitar ca profesor învăţat şi ca om de caracter. Se schi­ ţează concepţiile fundamentale ale fi­ losofiei d-lui R-M. şi rolul său în mişcarea fllosofică românească. Biblio­ grafia operelor sale cuprinde 61 lu­ crări de metafizică, psihologie, logică, pedagogie şi sociologie, 31 de studii politice, culturale şi sociale, 254 ar­ ticole cu cuprins variat, răspândite prin diverse ziare şi reviste, 2 piese de teatru şi 22 discursuri şi comunicărt tipărite, plus o seamă de prefeţe. O parte finală a bibliografiei notează studiile, recenziile şi notele critice scrise de alţii cu privire la opera d-lui R.-M.-Urmează articolele: C. R.-M psiholog, de Eug Speranţia; C. R.-M. filosof al culturii, de MiU Ralca ; C. R.-M. pedaqog, d. V. Băncilă; C. R.-M. metattzician, de I. Brucăr.­ A doua parte a volumului cuprinde: Teoria cunoştinţei şi logica, de L Petrovici; Metafizica şi problema­ tica ei, de Mircea florian; Schiţă a unui sistem de sociologie, de D. Gusti; Necesitatea unui principiu fundamental în aprecierea şi rezol­ varea ştiinţifică a problemelor peda­ gogice, de G. G. Antonescu; PSiJlO­ logia, de Const. Georgiade; Auto­ nomizarea esteticei, de T. Vianu; Etica, de P. Comarnescu; Filosofia dreptului, de Mircea Djuvsra ; Filo­ sofia religiei, de Mih. Uţă : Filosofia istoriei, de N. Bagdasar, cu o bio­ grafie a subiectului tratat.- Volumul se încheie cu conferinţa ţinută de d-I I. Petrovlci la Sorbona în iarna tre­ cută, cu subiectul; La nationaltte en philosoplue. Reoue Historique, IX, 7 - 9 ; Commeni la Roumanie s'est detachee d' apres la Triplice, de N. Iorga, după documentele austro-ungare şi amintiri persona e, a căror tipărire s'a termi­ nat de curând la Viena. Alianta cq întrelta alianţă s'a încheiat în 1880 cu·. bătrănul Brătianu, după indicaţiile re­ gelui Carol 1, care vedea in ea o' garanţie sigură in potriva poftelor de cuceriri ruseşti în spre răsărit, act secret, neştiut nici de parlamentele care s'au succedat până în ajunul marelui răsboi. Autorul expune mai întâi consecinţele anexiunei Bosniei şi 408 1 lerţegovinei de către Austria din 1908, apoi în capitolele următoare: Răsboiul italo-turc ; Pactul balcanic; Primul conflict cu Bulgaria în 1912; Media­ ţi unea Marilor Puteri şi cedarea Sili­ strei; România şi conflictul dintre Bulgari şi aliaţii lor, cu politica de duplicitate şireată a Ţarului bulgăresc; Intervenţia militară a României şi Pa­ cea dela Bucureşti; Către noua poli­ tică românească; Misiunea contelui Czernin in România; Crima dela Se­ raievo; Suprema hotărâre, cu consi­ liul de coroană din 3 August, potrivit căreia, înpotriva sentimentelor perso­ nale ale. bătrân ului Rege şi a unei politici oficiale de aproape un sfert de veac, necesităţile istorice şi etnice imping pe altă cale destinele Româ­ niei. Urmarea acestor evenimente se fixează de d-l Iorga în lucrarea ce se va publica în curând; România sub cei trei regi.-Două scrisori ale lui Ang. de Gubernatis=s-Câteoa călă­ torii în Orient-a doctorului lyonez I. Condamin, din 1896 -O istorie a Bisericei din Polonia - a lui Karl Volker : "Kirchengeschichte Polens", Berlin-Leipzig, 1930-, de N. Iorga.­ Dări de seamă şi Cronică. Nr. 10-12, datorit aproape în între­ gime d-Iui Iorga, cu articolele; Conti­ nuarea sţntalelor bizantine prin spi­ talele româneşti. In sec. XII, sub Corn­ neni, spitalele erau bine organizate, cum o arată specialistul Dlehl. Ase­ menea aşezărninte creştineşti încep să apară la Ierusalim, infiinţate de Cruciaţi şi destinate pelerinilor ce ve­ neau acolo din ţările creştine. Obi­ ceiul de a face o casă de îngrijire a bolnavilor pe lângă biserici ori tem­ ple îl găsim şi la Grecii cei vechi, ca la Epidaur. In Egipt la fel. Ţările româneşti moşteniră dela Bizant a­ ceastă îndatorire creştinească faţă de bolna vi, după cucerirea Constantino­ polului: Bolniţa aşezată pe lângă cu­ tare biserică veche avea rostul de spital, de infirmerie. Vecinătatea bi­ sericei o explică ideea că vindecarea atârnă dela Dumnezeu şi se obtine şi prin rugăciunea preoţilor. Domni­ torii îşi aduc din străinătate doctori ai curţii, cum de ex. Ştefan-cel-Mare, or sub Brâncoveanu Mih. Cantacuzin spătarul, unchiul Domnitorului, fondă primul spital românesc, Colţea. Gr. Ghica Internele unul cu numele Sfân­ tului Pantelimon vindecătorul de boale, iar Const. Racoviţă făcu unul în Mol- [409] dova in aceiaşi vreme.-Studii asu­ pra epocei de înaintea răsboi ului: 1 Memoriile unui diplomat austriac, Const. Dumba, vienez, de origină ro­ mân-macedonean, care a servit in di­ plomaţie la Bucureşti, Belgrad, Parts, Stockholm şi Washington. E pacifist prin ideile sale austrlscul acesta. In Bucureşti a fost prin 18 4. Pe Carp, Marghiloman şi Ghermani îi laudă; Tache Ionescu i se pare neserios şi ci­ nic. Agitaţlile de după Memorandum îl cam supără ; le inţelege însă, chiar de le găseşte cam şoviniste. Pe D. Sturza îl arată cu plăcere desapro­ bând politica lui independentă prin declaraţiile ce e silit să facă la Iaşi, cu privire la alianţa noastră cu Tri­ plicea. =-L! Un diplomat german la Bucureşti: dl. Frederic Rosen. Acest diplomat a stat şi el În Bucureşti. Are aprecieri rătăci te şi prosteşti uneori Întru ce priveşte ţara noastră. Are şi unele observaţii juste cu privire la politica europeană.-Cdteva note cu printre la un raport al consutu­ lui Franţei la laşi, Lagan, de Maria Holbau. - Un croitor oestalian în Orient (1829-1840), de N. Iorga. Călătorul străin a venit pe Dunăre până la Panciova, apoi intră În Ba­ nat, În Transilvania, unde vede pe Români "oprimaţi de Unguri". Prin Cârnpina, trece la Bucureşti; de aci, când vine holera, pleacă la Craiova, unde stă 6 săptămâni. Ese din ţară, apoi revine iar, ca să plece cu vapo­ rul dela Brăila la Constantinopol, de unde porneşte aiurea să-şi câştlge pâinea. - Mehmed-Ali şi Egiptul, după noi publicaţiuni, de acelaş. ­ România în 1866, după un uechi ghid .Joanne", care nu atinge Olte­ nia decât la Câineni, in drumul din­ tre C. de Argeş şi Sibiu. - Dări de seamă şi Cronică, deopotrivă sem­ nate N. Iorga. Grai şi suflet, revista .Institutu­ lui de tilo1ogie şi folkior", voI. V, Iasc. 2, cu articolele: Noua ortoera­ fie a Academiei aduce oare "cât e­ ram îndreptăţi ti să cerem dela ea? In parte da, atâta numai, pentrucă s'au lăsat să vorbească iarăşi unele roncesiuni, a mai fost un consens pentru timidităţi care nu mai trebu­ iau totuşi să se repete", zice d-l prof. Ov. Densuşianu, care constată că pă­ catul ortografiei noastre academice este că nu e unitară, uniformă, înca- drată într'un sistem unic şi faciL­ Epica populară din Argeş, de Ale­ xandrina Istrătescu, la care se remarcă "o bună tradiţie În a păstra ceea ce a fost moştenit, precum şi aptitudini pentru creatiune nouă, fără a se în­ depărta prea mult de modelele trans­ mise". Se reproduc baladele argeşene: Mama, Mioriţa, Mierliţa şi sturzul, Tu­ dor Tudorel (În două variante), Bu­ suioc, Milea (in trei variante), IIincuţa (în două variante), lvan Iorgovan, Stanca Ardeleanca, Soarele şi luna, Iencea Săbiencea, Ghiţă popă vechiu, Cântecu lui Codin, Focul dela Cos­ teşti, Aceasta din urmă prezintă Inte­ res pentru a învedera primul stadiu al procesului de formaţie al baladelor poporane. - Printre ciobanii din Jina (jud. Sibiu), de D. Şandru şi F. Brânzeu, cu descrierea locuintei, ocu­ paţiei, industriei casnice, îngrijirea o­ ilor, îmbrăcăminte, obiceiuri şi graiu, cu folklor şi texte, din care s'au luat şi înregistrări fonografice, apoi câteva consideraţiuni asupra probabile! ori­ gini a acestor jinarl, mult deosebiţi de mărgineni, vecinii lor.>- Insemnări şi redificări şi apoi Dări de seamă de d-l Densuşianu şi alţii. Grafica R0111lÎmi, nr. 9)-100, îşi urmează calea, îndeplinindu-şi to­ lui de îndreptar al artei tipografice din ţara noastră. Cuprinde articolele: Ilustratie şi bibliofilie, de S. Maur, observă pronuntata grije de a înfru­ museţa cartea pentru copii cu ilustraţii !ngrijite, artistice. Căci dela abecedar şi cartea de basme se desvoltă gus­ tul copilului pentru frumos. Şi pen­ tru aceasta trebue ca editorul însuşi să iubească şi el cartea frumoasă, să fie bibliofil. - Directorul general al Imprimeriilor Statului şi criza în industria grafică particulara, de N. G. Dulca. Se arată că, pe lângă pricini isvorând din criza generală, marasmul industriei tipografice şi şo­ majul intre lucrătorii tipografi este cauzat de acapararea ce face Impri­ meria Statului cu lucrările oficiale, pe care le-a monopolizat prin măsură de lege D-I Ing. AI. Bunescu, direc­ torul instituţiei invinuite, dă o seamă de lămuriri intru descărcarea acuzaţlei. Audiatur et altera pars, cum se cuvine. = Câteua cuvinte despre ex-libris, de L Krannich =Ex-librisul tipografic, de V. Molin.-Maşina de cules elec­ tro-automată, de Ing. H. Steinberg.- 409 [410] Maşinile de cules şi defectele lor; In­ ceputul literelor; Problema tipări­ rei autotipiitor pe hârtie mată, ne cretată ; Maşini rotative de mare producţie; urmate de inforrnaţiunl şi mici notiţe de specialitate. Se inter­ calează şi trei gravuri în culori.-Un nou supliment şi-a luat fiinţă, adău­ gat revistei, anume: Publicitatea, cuprinzând: Reclama in slujba tu­ rismului, de Virgil MoIin; Afişul (în urmare din numărul trecut), de R. Pava. - Cel care se osteneşte cu publicaţia «Grafica Română» este dl. Virgil Molin, iar tipografia editoare este aceea a Scrisului Românesc din Craiova. Provincia literară, revistă de li­ teratură, critică şi artă. Apare lunar. Sibiu An. 1, ne. 1. Directori: Eugen şi Paul Constant. Ea îşi propune ca "lntr'o societate cu venerabile misiuni stomacale" să ridice aci un templu şi să aprindă o făclie". Să le dea Dum­ nezeu să poată! - D-I Paul I. Papa­ dopol readuce în discuţie Revistele de provincie, adesea nedreptăţite în apreciere or simplu ignorate de cele din Capitală. - Ca literatură, versuri semnate de Paul Constant, Dern. Ba­ sarabescu, Eugen Constant, St, BăI­ ceşti şi Numa Cartian; proză de Paul Constant.-La urmă însemnări critice şi recenzii. Nr. 2, cuprinde un fragment din lu­ crarea d-Iui Paul Papadopol: Rolul so­ cial al literaturii. Se arată ce mare ne­ voie de orientare are cel neinitiat în cu­ noaşterea adâncă a literaturii de azi; se precizează sensul cuvântului literatură, apoi se face un istoric al rostului so­ cial al scrisului, aşa cum a fost în­ ţeles de Eliade, Gr. Alexandrescu, VIă­ hulă şi Anghel.·- Poezii semnate I. Molea, D. R. Pârvulescu, Savin Con­ stant (mort acum 4 ani), Const. Go­ ran, Eug. Constant şi Const. Nisipeanu. Proză literară: Poiana ciumaţilor, de N. Plopşor; Un scandal edilitar, de Paul Constant. D-I 1 Dongorozi in: Iarăşi ofensiva culturală arată ne­ Încredere Într'o acţiune pe care toc­ mai propagandiştii culturali de mese­ rie şi politlcianlsmul au compromis-o.' La sfârşit note critice de Paul Con­ stant asupra vol. "Atitudini politice şi literare" al d-Iut Tomescu şi altele. \ Făt Frumos, Vll, 3 - 4, este în primul rând dedicat lui S. Fior. Ma­ rian, cu prilejul implinirii unui sfert 410 de veac dela moartea lui, pomenire pe care o face d-I Victor Marian,­ S. FI. Marian şi ceilalti, de Leonida Bodnărescu. - Şco/arul "Baccafau­ reus" din Faust al lui Goethe, de AI. Ieşan.-Eminescu şi clasicismul greco-Iatin, câteva noi contribuţii de Murăraşu, dovedind şi cultura clasică şi străduinţele de perfecţionare a le marelui poet, intr'o formă de versiii­ ficare urmând de aproape pe cea eli­ nească şi latină. Incercarea de a scrie poemul său "Grecia" şi a traduce "lIiada" ne dovedeşte filiaţiunea sa ornerică, iar alte manuscrise arată pe cea horaţiană. - De-ale Cirebirilor, texte istro-române din Jeiani, în COI1- tinuare, de Leca Morariu. - Opera lui Alexandru-cel-Bun; însemnăta­ tea ei istorica - universală, de Ovid Ţopa, Misiunea noastră istorică a fost pe de o parte de a stăvili întinderea puterii otomane înspre centrul Euro­ pei, iar pe de alta de a indeplini un rol civilizator în Răsărit, păstrând cultura latină şi bizantină In aceste părţi de lume, dar şi ocrotind-o din­ colo de graniţele noastre. - Recti­ licări privitoare la data naşterei ŞI morţei lui V. Conta, de 1. E. Torou­ tiu. - Ctitoria dela Horecea, de lângă Cernăuţi, de AI. Gh. Morariu. -Numărul de faţă cuprinde ca de obiceiu şi literatură. . Ţara Bârsei, IV, 6, ne aduce slâr­ şitul articolului despre Ştefan Mai/al, de Pc. Oct, Popa, cu prinderea Dom­ nului Făgăraşului, prin trădare, in ce­ tatea lui, cu ajutorul lui Rareş, apoi întemnlţarea şi moartea sa in cetatea celor şapte turnuri din Constantinopol, în iarna lui 1550 Visul său de a în­ temeia un mare principat independent român al Ardealului se nărue cu moar­ tea lui, pentru ca să se realizeze apoi, după o jumătate de veac, pentru o clipă, sub Mihai Viteazul. .. - Revizio­ nismul maghiar, în lumina istoriei politice şi diplomatice, de Caius Bar­ doşi, arată cum au judecat pe Tisza istoricii şi oamenii de stat Poincare, Chelard, expertul german Dr. E. Fis­ cher, scriitorul Emil Ludwig, Princ. Lichnovshy, ambasador german la Lon­ dra, Contele Czernin şi scriitorul sue­ dez De. R. Kyellen, pentru a stabili responsabilitatea Ungariei la ince­ perea răsboi ului mondial. Se vede aci atitudinea mai conciliantă a lui Czer­ nin faţă de pretenţiile ungureşti, la [411] negocierile pentru Pacea din Bucureşti. Tisza se arată agresiv, duşmănos şi şovinist orbit de patimă, întreit priei­ nuitor al conflagraţlunii universale din 1914. Din prezentarea materialului cules şi a argumentelor înfăţişate, re­ vizionismul maghiar apare În lumina lui justă, ca neîntemeiat în pretenţii, ingust şi duşmănos faţă de Români.­ Politica educaţiei, curente şi aspecte, de Gh. Tulbure- Cronica comunei Prejmir, după un manuscript al pas­ totului Thornas Tartier din Prejmir, dela anul 1750, continuat de alţi pas­ tori evanghelici; însemnări şi note, traduse de pr. 1. Ludu. Continuare din nr. trecut. - Câteva însemnăr i vechi, din Cartea de danii abis. Sf. Nicolae din Bacu, jud. Braşov, co­ municate de 1. l. Ghelase.-Alte ta­ blouri de pictorul M. Popp, identifi­ cate şi catalogate de Corn. Comănescu. Autorul înscrie, cu indicaţia subiec­ tului, dimensiunilor tablourilor şi cui aparţin fiecare, 265 picturi, 21 de­ senuri şi 34 schiţe în creion, or cre­ ion şi peniţă, cum şi un număr de 15 biserici jugrăvite de Mişu Popp singur, or in colaborare cu Const. Lecca sau cu Barbu Stănescu.s-Re­ vista dă şi ceva literatură, cu Recenzii la urmă. Graiul românesc, VI, 5-8, cu articolele: Consideraţtuni asupra ra­ porturilor dintre statul bulgar şi român, de C. Brânzeiu. Condiţiunlle de vecinătate şi împrejurările politice mondiale au regulat aceste raporturi. Incercările apropierei dintre cele două ţări, începute în primăvara trecută prin crearea unei societăţi rom.-bulg. la Sofia, a dat greş, din pricina mani­ festărilor duşmănoase dela Vama de astăvară. In străinătate Bulgarii ne vorbesc de rău, la Soc. Naţiunilor trimet proteste ne j ustificate, pretex­ tând persecuţil in Dobrogea. Istoricul lor Miletici recunoaşte totuşi oficial, inexistenţa unei vechi populaţii bul­ găreşti în Dobrogea, in afară de câteva oraşe. Conflictele dintre Bulgarii de acolo şi coloniştii macedoneni sunt mai totdeauna provocate de cei dintăi, iar iredentismul lor, care armează pe comitagii, duce la asasinate hoţeşti, Aşa fiind, orce încercare de apropiere rom. bulg. devine inoperanta, deci lnu­ tilă.-Unde trebue să desvoltăm un adevărat misionarism ? de M. S. Uzdincanţul. La Românii din afara frontierelor noastre e loc pentru a­ ceastă acţiune culturală, în Banatul sârbesc mai ales, unde nu e şcoală, nici biserică de limbă românească. Populaţia românească de sub stăpâ­ nirea sârbească-peste 650.000 de oa­ meni-doreşte a-şi avea un episcopat al ei, cu reşedinţa la Vârşeţ or Po­ jarevaţ. La noi în ţară minorităţile au destule drepturi. le vor da oare Sârbii in frontierele lor aceleaşi drep­ turi Românilor? Este cee-ace nu cre­ dem noi, aşa cum li cunoaştem.c-­ Generalul Ernest Broşteanu, cel care a efectuat ocuparea Basarabiei in 1918, distins militar, a murit la 6 Iunie 1932. Bul. Soc. NttmismaticeRomâne, XXV-XXVI, 73-80, apare după o lungă tăcere.-Bazele jundamentale ale metrotogiet ponderaLe din anti­ chitate, de M. C. Sutzu. Stiinţă rela­ tiv nouă, are de scop determinarea precisă a unităţilor de cântărire folo­ site de cei vechi, cercetarea raportu­ rilor dintre feluritele unităţi, cum şi studiul relaţiilor dintre ponduri şi mo­ netele vechi. Priviri generale asupra unităţilor de cântărire caldeene, egip­ tene, romane, ebraice, talentul ale­ xandrin şi mina de 15 uncîi, apoi pondurile alice. -- Din Începuturile numtsmattcei româneşti, de C. Moi­ sil.-Turnul cetăţii Histria, .după o rnonetă prezentată de Dr. G. Seve­ reanu. -' Consideraţiuni asupra te­ tradrahmelor bătute în Kattaits, de acelaş numismat, director al Muzeu­ lui municipiului Bucureşti. - Const­ deraţiuni asupra artei bizantine, În Legătură cu Expoziţia Internaţtonală din Paris 1931, precizează "câteva caractere esenţiale ale artei noastre româneşti, născută şi realizată prin -lnîluenţe bizantine - caşi arta bul­ gară şi rusă-, dar nereprezentate în aceastăexp. internaţională" .--Numărul acesta e bogat ilustrat şi Cll 22 planşe. ]):[ It g ti ri, re vis t ă literară - cultu­ rală din Buzău, XI, 1-4, ni se tri­ mite pentru întâia dată; e o publica­ ţie a Seminarului teologic buzoian.­ Făptuitoru unirii, pomenirea lor la 24 lan, de Aur. Sacerdoţeanu.-Acte şi însemnări, material istoric regio­ nal, publicate de acelaş, după origi­ nalele procurate de elevii şcoalei.­ Folkior adunat de aceiaşi. - Din li­ teratura şcolarilor, Insernnez o Elegie, semnată 1. N. Soare.-Note pe mar­ gtnea cărţilor, 411 [412] Acţiunea Română, organ naţi�­ nalist creştin (L A. N. C.l, Bucureşti, III, Nr. 1. Se înregistrează în această rubrică, pentru tinuta demnă ce o a­ doptă întru sustinerea unor convin­ geri sincere şi care îl cinstesc. Cu­ vinte pioase pentru regretatul nostru savant şi naţionalist Doctorul N. C. Paulescu, fostul profesor al Universi­ tăţii din laşi, semnează d-I docent D:r V. Trifu, la un an dela moartea apostolului naţionalismului creştin. Tot d-sa, înscriind dispariţia dintre noi a Monseniorului E. Jouin, cano­ nicul Parisului, amic al României, îi consacră un articol, descrllndu-I acti­ vitatea sa creştină şi ştiinţifică. Mr. Jouln, ca director al revistei "Revue internationale des Socletes secretes'', a dus lupta în potriva francmasone­ riei, a cărei acte şi maşinaţiuni în potriva naţionalismului din orice ţară şi tn potriva creştinismulul de pretu­ tindeni le-a denunţat în cele 15 vo­ lume ale publicaţiei sale. Foaia Dieceeanâ, organ al Epar­ hiei ortodoxe române a Caransebe­ şului, anul XI.. VII, Nr. 39, se impune de asemenea a fi menţionată din pu­ blicaţiile Banatului. Foaie modestă şi discretă, ea valorifică rostul naţional­ cultural al ortodoxismului nostru din provinciile reluate dela Unguri, pro­ vincii în care spiritul şovin unguresc, în care au fost crescuţi şi de care nu se pot desbăra cât timp vor trăi fraţii noştri • uniţi", ne oferă o notă atât de antipatică nouă, caşi tutulor celor crescuţi în spirit românesc. "Foaia diecezană» publică notele oficiale ale Eparhiei, dar mai ales studii, cerce­ tări şi simple însemnări cu privire la trecutul istoric al provinciei: vechi documente, notite despre biserici şi alte instituţii culturale bănăţene şi orce priveşte interesul prezentului şi trecutului dlecezel. - In ultimele nu, mere însemnăm: "Din trecutul die­ cezei Caransebeşului, de Dr. St. Pop ;' Din trecutul nostru, de DT. D. Cio­ loca, şi altele. Episcop diecezan în­ semnăm că este 1. P S. Sa Dr. Iosif Tr. Bădescu. Boabe de grâu, III, 5, revistă de CUltură generală, editată de Direcţia Educaţiei Poporului, înfăţişează pu­ blicului ceva din prea puţin cunos­ cutele comori de artă adunate de răposaţii noştri regi şi care îmbogă- 412 ţese palatele regale din Capitală şi din Sinaia. D-I Busuioceanu, autorul articolului, pregăteşte un catalog ge­ neral critic al colecţiilor regale ro­ mâne. Se cuprind aci mai ales capo de opere ale clasicilor italieni, fla­ manzi, olandezi, spanioli şi francezi, cu pânze din ale lui Tintoretto, Cor­ reggio, Fra Beato Angelico, Tfziano, Palma Vecchio, De Volterra, Reni, Cranach bătrânul, Rernbrandt, Rubens, Van Dyck, Tenîers, Hobberna, Metsys, EI Greco, Velasquez, Ribetra, Fr. Clouet, Delacroix, Greuze şi Reynolds, cu reproduceri fotografice destul de bune. Intre cele reproduse sunt două care au fost distruse în incendiul mis­ terios al castelului Foişor, anume: Botezul Sf. Mauriciu, de Rernbrandt, şi Robinetta de Reynolds. - Azilul Elena Doamna, instituţia la temelia căreia stă Iubirea de oameni a doc­ torului Carol Davila, din 1861. Clă­ direa actuală se începe în 1862 sub patronajul Doamnei lui Cuza Vodă, când instituţia îşi ia un mare avânt ­ Cronică despre mişcarea culturală: cărţi, conferinţe, corigrese, expoziţii, teatru şi muzică. Cel care binemeri­ tează prin îngrijirea acestei publicaţii este d-I I:!m, Bucuţă scriitorul. Nr. 6, înregistrează: Fundaţia Uni­ 'versitafă .Regete Carol 1", de AI. Tzigara-Samurcaş. Infiinţată de răpo­ satul mare rege pentru a însemna cu o faptă frumoasă mai mult ani­ versarea celor 25 de ani ai venirei sale pe pământul cu care s'a înfrăţit, Fundaţia s'a intemeiat la 10 Mai 1891, inaugurându-se la 14 Martie 1895. La 9 Mai \ 1914 se inaugurează de regele Ferdinand partea nouă a clă­ direi. Pornită cu 3.400 volume la În­ ceput: azi biblioteca cuprinde aproape "LOO.OOO volume legate, deosebit de nu­ meroase manuscrise. Sub Regele Carol II, voevodul culturii - cum bine i-a plăcut să se numească-s'a mai achi­ ziţionat un teren învecinat, aşa că instituţia este asigurată de a se putea întinde şi mai mult pe viitor, potrivit nevoilor vremii ce va să vie. Are un buget cam de 4 mitioane şi un capital de vreo 7 milioane, deosebit de un fond pentru pensii de 3 milioane de \ Jei.-lnst. de Istorta medicinei, (ar­ '\, maciei şi de folklor medical din Cluj, de V. BoJoga, face un istoric , al acestei ştiinţe recente. Intre cei ce \s'au ocupat la noi cu folklorul medi­ cal se citează şi craioveanul Dr. Lau- [413] gier, iniţiatorul publicaţiei de fată. Tot un oltean, Dr. Victor Gomoiu, a înfiinţat şi în Bucureşti o societate similară cu cea clujană, şi care îşi încoronează opera prin organizarea unui congres internaţional de speci­ alitate, care se deschide chiar în ziua când scriu aceste rânduri. Urmează note asupra vieţei şi operei dr-ului Jules Gulard, oaspe al Capitalei cu prilejul congresului pomenit, prieten dela Lyon, profesor la Fac. de Medi­ cină din acel oraş, parazitolog şi isto­ rician al medicinei. A fost dintre pri­ mii savanţi francezi cari au venit să ţină prelegeri la Univ. din Cluj, ridi­ cându-i astfel valoarea şi prestigiul. Inst. de Ist. Med. clujan a luat naştere în AprilIe 1931. Are bibliotecă şi un mic muzeu. Inst. e condus de Dr. V. Bologa, profesorul titular al catedrei de Ist. medicinei. - Monumente ro­ măneşti La Stambul înfăţişează citi­ torilor Marcel Romanescu. Din cele care mai dăinuesc, ruina te, Înseamnă: Vechiul conac al Moldovei-Bogdan Serai -, clădit la 1516, unde descin­ deau înaltele feţe domneşti şi beiza­ delele stau când erau ostatici, cum şi boerii mari la Cos-pol. Focul dela 1784 a lăsat doar resturi din Paraclisul pa­ latului. In cartierul Fanarului sunt res­ turi mai multe, cum la Patriarhie. Vlah Seraiul era palatul Domnilor Ţării­ Româneşti; din el n'a rămas decât biserica. Aci e un hrisov, prin care Hangerli Vodă închină 100 de sate din judeţele Olteniei Vlah Seraiului, pentru întreţinerea lui. Documentul se reproduce, omiţându-se însă tocmai numele satelor ce ne interesează. Pa­ latul lui Şerban Vodă, cu, lângă el. biblioteca metohului. Aci a stat D. Cantemir ani de iile.- Cronică. CIi­ şeuri numeroase. Notăm reproducerea fotografiei înfăţişând o poartă cu doi săteni bătrâni dela Poiana Sibiului. No. 9, cu un mare număr de ilustraţii după tablouri şi gravuri de altădată: Bucureştii vechi, de Const. Moisil. O bibliografie la început dă referinţe pen­ tru cercetătorii specialişti asupra Ca­ pitalei. Soc. istorico-arheologică Bu­ cureştii- Vechi, întemeiată în 1929, a lucrat şi urmăreşte lucrări noi pentru cercetarea isvoarelor şi a lucrurilor de natură a face mai multă lumină în Is­ toria trecutului Bucureştilor. E p o c a preistorică a lăsat m uit e urme; în marginile Capitalei s 'au descoperit mai multe staţiuni preistorice, înce­ pând cu vârsta mijlocie a bronzului (cam 1600) până la sfârşitul epocei ro­ mane (cam 400 d. C). O ceramică bogată şi variată, vase de forme ele­ gante, apoi arme dela cele de piatră şi os până la bronz şi fier au îmbo­ găţit Muzeul Municipal. Epoca romană a lăsat şi ea urme de aşezări pe ace­ ste locuri. Numele Capitalei nu apare documentar decât In sec. XV, dar alte sate cu numele de Bucureşti cunoaş­ tem mai vechi câteva prin ţară. Conoorbiri literare LXV, 5-8. -v. Conta şi metafizica, de Mircea Floroiu, relevând .rostul aproape sur­ prinzător al metafizicei într'o con­ ştiinţă care singură vrea să fie pre­ ţuită ca un materialism consecvent". Căci V. C. "proclamă posibilitatea u­ nei metafizici materialiste", fără a avea curajul de a-şi susţine până la urmă teoria, justificând-o.- V. Conta şi empiriştii englezi, de N. Petrescu, cercetează lnrâurirea filosofilor Locke şi Hume în "Teoria fatalismului". ­ Disciplina socială, factor esenţial al apărării naţionale, de Gen. Ale­ vte=-Despre fascism, de S. Tzigara­ Samurcaş. După rnaterialismul Vt'3- eului trecut, s'a restabilit, în timpul din urmă, valoarea primordială a rea­ lităţilor spirituale. In ritm cu vremea, fascismul "s'a deosebit, dela început, adânc spiritual prin restabilirea valo­ rilor morale, iar caracterul său esen­ ţial este un caracter religios". Minu­ nea fascistă s'a realizat prin forţa u­ nei . morale eroice". In concepţia sa fascismul .nu vrea să divizeze Sta­ tul. .. , dar recunoaşte pe Dumnezeu deasupra Statului şi existenţa unei legi morale care e o lege divină'. Acest spirit eroic "cuprinde o atir­ mare a ldealurllor naţionale". EI tinde a deveni "un mod de viaţă": muncă, disciplină, dezinteresate, probitate, lealitate şi curaj. Ideea de naţiune pen­ tru fascist nu se sprijină decât pe trecut. Antagonisrn de clase sociale şi partide politice, prin mijlocirea minciunei sufragiului universal, nu poate fi admis de fascism. Şi nici minciuna aşa zisei suveranităţi natio­ nale. Statul e naţional, e "stat-naţillne care posedă o autoritate autohtonă, im­ muabilă şi eternă". Parlamentul nu are raţiunea de a fi decât ca organ de colaborare la înfăptuiri În Intere­ sul general naţional. Fascismul nu se 4/3 [414] Închină nici la minciuna chemată suveranltate populară, visată de teo­ reticiani ca Rousseau. Asemenea pos­ tulat al democratiei pure, integrale, "nu le cred realizabile in întregime, decât în colectivităţi reduse la număr, în care votul popular ar fi practica­ bil". Căci principiul falş al egalităţii, "ridicând valoarea brută a numărului contra valorii spirituale a aristocra­ ţiilor, a contribuit la difuziunea pre­ ferinţei pentru mediocritate şi vulga­ ritate, şi la dom n ia Incornpetenţei dublate de oroarea responsabllrtăţi­ lor". Fascismul a creat statul unitar etic, sinteză a forţelor spirituale şi materiale ale naţiunei, realizator al aspiraţiunilor naţionale. - Un articol ignorat al lui V. Alecsandri despre totktor este: "Melodiile româneşti", publicat de autor în "România lite­ rară', şi pe care ni-l comunică d-I Olimpiu Boitoş. - Note din "însem­ nările zilnice" ale lui T. MaIOrescu reterttoare La boala lui Eminescu, deosebit importante, arătând cât inte­ res au pus cei dela »Junimea" pen­ tru sănătatea podului. - Partea lite­ rară bogată. -- Cronică economică şi politică, apoi recenzii. Nr. 8-10, se deschide cu traducerea in versuri a cântului II din Mirellle, frag­ ment dat în româneşte de Alex. Naum.-Cea d'intâi piesă origtnată in Muntenia, zice d-l C. Gerotă, ,,0 să r b ă t o are câmpenească", scrisă de Eliade În 1837 şi reprezentată la 30 Aug. În teatrul Capitalei, pe locul unde e azi Capşa Piesă într'un act. Acţiunea în jud. Gorj. Subiectul nul ca acţiune, fiind o pastorală cu ten­ dinţa de a lăuda pe Domnitor, suge­ rându-i câteva reforme de interes ob­ ştesc. - Pentru centenarul teatrului românesc din Ardeal: Cele mai vechi încercări dela Blaj, cu acea a elevilor blăjeni de Crăciunul anului 1755; cea din 1761 a şcolarilor aceleiaşi insti­ tuţii Mici piese latineşti se obicinuia a se juca In refec!oriul Seminarului din Blaj, cum bunioară «Aulularia» 1 ui Plaut în 1825. In 1832 câţiva stu­ denţi ai Academiei Teologice locale, cari studiaseră 1 a Facultatea de litere din Cluj, îl1jghebează un teatru româ­ nesc de Craciun, jucând piesa «Mu­ reşanul», a lui Ioan Rusu, probabil şi alte piese In 1833 o eglogă pasto­ rală a lui T. Cipariu, În cinstea epis­ copului Le 111 e n i. Acest teatru ţinu 414 cinci ani.--Disciplina socială în apă­ rarea naţională, de gen N. Arbore.­ Despre Fascism, de Sandu Tzigara Samurcaş.-Scrisori de ale lui lac. Negruzzi şi una de a lui G. Ben­ gescu.-Cronica economică şi şco­ lară.-Numărul acesta, foarte bogat şi variat prin materia lui, cuprinde literatură, cum şi informaţii literare. Revista istoricii românii, II, 2-3. =Politica externă a lui Cuza Vodă şi desuoltarea ideei de unitate na­ ţionată, de Gh. l. Brătianu, cuprin­ zând capitolele: Publicaţii recente pri­ vitoare la domnia lui Cuza Vodă, Principatele Unite şi pregătirea revo­ luţiei În Ungaria, România şi revo­ luţia polonă, România şi întâiele pro­ iecte de alianţă balcanică, Relaţiile cu franţa şi acţiunea Domnitorului În politica externă, Anexe la urmă-O nouă sinteză a trecutului nostru, În continuare, de C. C. Giurescu, cu rectlficări şi puneri la punct privitoare la lucruri din cap. IX, X şi XII, şi la cronologia domnitorilor din tabelul respectiv. - Despre "legătura" lui Mihai Viteazul, de l. C. Filitti. Sunt puţine documentele privitoare la a­ ceastă întocmire; ele arată că erea întemeiată părerea lui C. Giurescu asupra rostului ei, de a împiedeca pe proprietarii de moşii să tot revendice unii dela alţii pe rurnânii lor fugiţi, stabilind ca, din momentul "legăturii", revendicările să nu mai fie cerute pe trecut, ci numai pentru viitor. Erau însă "rumâni din moştenire", apucaţi ca atare pe o moşie, şi "rumâni pe legătura lui Mih Vit.", de cei veniţi de pe altă moşie şi aflaţi acum aici, in afară de cei liberi, de cultivatorii liberi pe moşia altuia. C. Giurescu era 7 q7 lI7 9d lJt> 2()9 275 276 Oltenia culturală: Mişcarea culturală în Craiova, de Fortunato I Note şi comunicări: 102, 376 Notiţe relative la Craiova de acum 100 de ani 103 O mişcare revoluţionară la Cratoua în 1860, de Ion Donat 110 Câteva însemnări despre oraşul Bp,lş . . . . 111 O rectiticare în legătură cu doctor�l Drâgescu . . 112 O «condicâ de întâmplări» din veacul trecut, de Ion Donat 277 Rectifj.căr; de I. C. Filitti \ . 281 Bibliografie istorică olteanâ, de Ion Donat 381 422 [423] o rectifica re, ele St. Nicolaescu Notiţe, ele I. C. Filitti Din ziarele vechi ale Craiouei: «Alarma», ele C. D. Fort. Câteva rectificâri. ele Ion Donat . Rectificare, de Ilie Chiriţă Rlispu11'; d-lui si. Nicolaescu, ele 1. C. Filitti Recenzii: Pag. 387 390 391 395 395 396 Cărţi Bibliografia literarâ română, de N. Georgescu-Tistu; re- cenzat ele Dan Simonescu . 114 Biserici şi ctitori. ele 1. C. Filitti 114 Ioan Popouia-Desseanu. Viaţa şi activitatea sa, de Ed. I. Găvănescu 114 .Mihail Eminescu, Ausgetoâhlte Gedichte, trad, ele Oren eli- Hommenau l lb Folklor român coreografu: de G. T. Niculescu-Varone 115 Efitneride ele M. Theodorian-Carada . 115 Infernul lui Dante, trad. ele Al. Marcu 117 Eminescu, Note pentru o monografie, ele Leca Morariu. 117 Cronica lui Ioan Neculce, tipărită ele A. Procopovici 117 Essca d'une theorie generale des «Legespri·vatae», de Val. Al. Georgescu 118 Biblioteca Ion 1. C. Brâtianu, catalog 118 Flori de mucigai, ele Tudor Arghezi ll\i Nunta Domniţei Pu.xa n da, de M. Sadoveanu 119 Cervantes şi Italia, de Al. Popescu-Te lega 120 Poteci în lăuntrul meu, de M. D. loanid 120 Madona cu trandafiri, de George Mihail-Zarnfirescu 121 Papucii lui Mahmud, de Gala Galaction . 121 Fata din Zlataust; de Ionel Teodoreanu . 121 Drumul ascuns, de H. Papadat-Bengescu 121 Drubeta, de Alex. Bărcăcilă 122 Politica culturii, editat de Institutul Social Român 123 Expuneri de titluri şi lucrări Ş tiin ţifice, ale Dr. Paulian 124 Cartea Facerii. de Eugen Goga . 124 Bibliografiile româneşti ale lui Ubicini, de 01. Boitoş 285 Inchinare lui Nicolae Iorga, de St. Meteş 285 Ephemeris dacoromana 286 Arta decorativă în ceramica românească, de juliu Moisil. 287 Din actiuitatea emigranţilor români în Apus (1853-1857), de N. Cori van . . . . . . . 287 Arenda moşiilor în Muntenia la 1831 şi 1833. Populaţia Munteniei la 185� ele 1. C. Filitti 288 423 [424] Pag'. 28H 289 289 291 ,i .. 291 291 292 292 292 293 293 397 397 398 399 399 400 400 401 401 401 402 403 40S 403 404 405 405 405 405 125, 295 125, 407 COlltrz'buţiul1i la hidrograjia Oiteraei: Bazinul Jiuluz; de 1. Nicolescu Anuarul Şc. Normale de îwvăţători <Şt. Velovans , Craiova. Anarhismul poetic, de Const. I. Emilian : Monumente inedite din Largiana, de Em. Panaitescu Basarabia, de Lt. Col. 1. A. Popescu Biserica nâruitâ, de Al. Lascarov-Moldoveanu Casa din pădure, de Al. Lascarov-Moldovanu