[1]
ANUL X, Nr. 53
ARRIVCbC
IAN.-FEBR. 1931
ObTeHICI
DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU
FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Sur l'essence de la litterature et de l'art 1)
de N. Iorga.
r.
L'art - et la litterature n'est-elle pas un art, bien qu'em­
ployant d'autres materiaux que ceux, eux-rnemes si divers,
des arts proprement dits? - est- il l'expression d'une person­
nalite, avec tout ce qu'elle contient? Ou bien une personna­
Iite, par ce qu'elle a de plus sensible que les autres, par sa
capacite de s'adapter au sujet, de l'interpreter dans son sens
le plus intime et le plus secret, se rnet-elle seulement, par! une
partie seule de I'etre humain, si complexe d'heredites et de
sujetions physiologiques, a la disposition d'une idee, d'un
sentiment, d'une suggestion, de ce qu'on appelle "un sujet"?
Je suis d'opinion, aussi par ma longue experience d'ecri­
vain, que c'est parfois dans le second sens qu'il faut resoudre
la question,
Dans ce cas, une incitation exterieure quelconque provoque
I'esprit et le rend, en ce moment-la, createur d'art. Ainai
c'est une pensee, une pensee Ionguement poursuivie et ana­
lysee, un element bien defini d'abst�action. Alors , on peut re­
courir tranquillcment a tous les moyens de la technique
reflechie ; on se sert d'esquisses, depuis longtemps preparees
et reservees pom l'occasion, a des ebauches d'art, a des frag­
ments de redaction. Une certaine Iacon de l'oeuvre en resulte,
plus proche de la perfection, moins emollvante par sa sin­
,cerite. O'est de la chose voulue, et cette volonUl an la scnt, an
est parte meme a se dMendre contre eUe.Le spectateur, le
lecteur, 1. public a l'impression qu'il ne' callabore pas il, un
resultat aussi definitiI. Dans ce cas-ci, on peut revenir sur la
1) Articolul acesta era destinat adunării din Varşovia a "Uniunii in­
telectuale" a Prinţului de Rohan. D-I profesor fiind împiedecat a pleca din
ţara în epoca acelui congres, D-sa a binevoit a da spre publicare acest ma­
nuscris "Arhivelor Olteniei".
1
[2]
creation, en retrancher des parties, en ajouter d'autres, la
considerer et lacritiquer comme un objet etranger. E[1e;
arr ive alers it, ne plus correspondre it un seul etat d'âme, mais
a, plusieurs qui se succedent sans pouvoir .s'harmoniser. Il
est bien possible d'avoir une oeuvre d'art .ou une oeuvre litte­
mire en dehors de tout ce que contient, comme croyances
et certitudes, la personne qui l'a engendree, mais pas une
qui represente les avatars divers auxquels est sujette, mal­
heureusement, cette âme humaine que nous supposons unitaire
et simple. Oeux qui suivent le conseil d'Horaoe et de Boileau
et "remettent vingt fois sur le metier leul' ouvrage" ne pen­
sent pas it, ce fait que ni I'un ni I'autre n'ont cru devoir donner
expression it, leul' personnalite merne.
Mais le plus souvent on. se donne, et alers il en est au­
trement. 1,' homme s'incorpore dans l'oeuvre. Mais c'est seu­
lement chez les volontaires mediocres, chez les amateurs
d'exhibition, chez ceux que poursuit mie tenclence maladive
it s'exterior-iser que la volonte existe. Ordinairernent on croit
sortir de soi-meme alors qu'on est le .plus domine par son
propre etre moral.
Oette Iaculte de se representer sans le vouloir, meme si
1'0n cherche it, ecarter tout cequi lest personnel, meme si on
se propose comme but l'objectivite parfaite, mais de se repre­
'Senter dans ce que chacun a de plus intime, donc de plust
compleX'e et de plus indefinissable, est commune aux reali­
sations de l'art aussi bien qu'a celles de la litterature,autre
art ou art d'une autre fayon.
L'anciennc ecole de critique qui pratiquait le systeme
biographique de Saintc-Beuve, en rapport sans doute avec la
curiosite du dMail humain, qui distingue '- Saint-Simon en
est la prcuve-tout le XVlII-e siecle, croyait devoir etudier les
moindres details de la vie du createur litteraire pour cher­
chel' it, Jes retrouver dans l'oeuvre qu'il \i·a donnee. Le faire,
peut et1'e interessant pour connaître des types representatifs
el'une societe ou s'initier a ses moeurs. Mais ce n'est pas cela
qu'on trouvera chez le poete lyrique, el'autant moins cl1ez
l'ecrivain qui, de par la nature meme, du domaine Oll il se ma­
nifeste, ne peut pas parler de soi-meme. Les Hiichenzettel" do'nt
on s'est moque avee raisonl peuvent s'accumuler jusqu'it, l'in­
fini. Oe sont des materiaux curieux ei, lorsqu'il s'agit de per­
sonna1ites importantes, cettt) poussiere el'evenements journa­
liers ou d'accidents interesse .par le sentiment de piete dont on
entour-8, natul'ellement, ces -elus. Mais l'essence seuJe ele 1'etre
humain capable de creaLion poetique exeroe une inf1uence sur
les proeluits de l'esprit, essenoe qui ne tient pas aux Jormes
exteri8ures ele l'existenoe, ma\s it, l'imrnensite insondabl,e du
subsconcient, qui lll�rite, qui s'a:'.\simile dans l'ombre, qui devine
et va vers l'avenir.
L'artiste n'a, pas les memes moyens ele fabriquer son
2
[3]
instrument. Une langue evolue avec les vraiernent doues parrni
ceux qui s'en servent. Ils croient ecrire cornme tout le monde,
et c'est tout le monde qui devra leul' emprunter ce. que' de par
le don particulier qu'ils ont est sorti de leul' rnysterieuse ela­
boration. Un jeune Roumain a signale tout recemment, dans
une these a Paris, les elemente observables, de pure science,
qu'il y a dans la magie d'un style, magie qui paraît ne tenir
a aucun des elemente qu'on peut etudier. Il voit certainement
juste, meme s'il n'avait pas pu presenter des exernples qui
sont concluants. Mais ce que l' ecrivain a fait, presqu'ă son
insu, et,en tout cas, sans sui vre une formule sortie de sa
reflexion, ne peut pas etre sui vi, imite; il ne pourra jamais
etre transforme dans une regle, de caractere pratique. Si ce
serait possible, la litterature, la poesie, deviendrait un produit
ele machine, sinon a la portee de n'importe qui, au moinslsujet
it des actions de volonte deterrninante.
Mais I'artiste, auquel on a aussi pretendu decouvrir, au
moins enparhe, son secret (voy. Matila Costiesco Ghika,
Esthetique des proportions, Paris 1927), ne peut "pas en agil'
de meme. Il ne cree pas ă chaque moment latechnique nou­
velle de son metier. C'est cette technique qui le maîtrise,
meme dans la musique, ou sa liberte est infiniment plus large,
mais surtout dans la peinture, encore plus dans la sculpture,
jusqu'a ce que, dans 1'architecture, si difficilement creatrice,
renouvelable, ses mains sont hees par la tradition d'abol'd,
par les possibilites restreintes que permet la matiere 'emniite.
Le Greco donne- t- il expression a sa personna1ite insociable,
sauvage, a son âme d'exile et de vagabond qui nep.eut pas
entrer dans 1'espdt d'une autre societe lorsqu'il <CifiIe les lignes
du corps humain, lorsqu'il les detaille en filets tenus et capri­
deux, lorsqu'il heurte, comme un defi a l'usage, les couleurs
violentes? Non, c'est sonmetier de peintre cl'icânes qui le tient
et ce qui paraîtrait normal dans une image sainte paul' telle
eglisc de Orete devient insolite, criard, maladif lorsque le pein­
tre cherche a representer un entenement en Espagne ou une
sccne religieuse teHe que la veut une autre interpretation,
bien clifferente, de la meme foi.
Le litterateur peut se clresser contre le imilieu social. Il
peut, jusqu'a un certain point, forcer le golit de ceux auxquels
il s'adr'esse. Oeuvre sans doute risquee, difficile, surtoul it
notre epoque de standardisation a tout prix, decourageante
pour toute initiative, cont1'aire a tout elan. Il peut se detacher
meme de tout ce qui correspond au 'golit courant. 'Son oeuvre,
redigee dans un coin, pr,esque sans frais, peut s'obstiner a
rester originale, l'ecrivain secherchant le sujet qu'il veut et
lui donnant le colo1'is qui lui plan. L'a1'tiste ne peut pas le
faire. Il est le plus souvent l'esclave de la Clientele: il tra­
vaille pour des interieurs, pOUl' des murs, POUI' des places,
pom des loggie. Le sujet lui est 'donne et il do it accepter l(�
3
[4]
cadre. Peut-il echapper au moins a une autre commande, eno;
core plus dure a supporter: celle de .l'expression elle- meme?
Le client la veut telle; il doit s'incliner; s'il resiste, sauf dans
des cas tres rares, d'un homme de genie, pleinement cons­
cient dece qu'il veut et decide a le maintenir contre, n'importe
qui - le cas de Rodin, - il est br'ise, ou abandonne, isole,
annule, Le poete a affaire avec un vaste public dont il ne con­
nait pas la composition ; il peut oroire qu'ils sont autres, ces
lecteurs; meme apres le desaveu le plus Iorrnel, la critique la
plus denegatrlce, il peut croire que, quelque part, il y a -,
ou que demain, plus tard, a une .date eloignee meme, il y aurai
� celui qui l'acompris, qui l'aime, qui l'encouragerait, celui
pour lequel il ecrit, Mais l'artiste a avant tout devant lui ele­
ment decisif, qu'il ne peut pas ignorer, l'homme, le groupe
qui commande.
II.
Mais cependant l'artiste lui-meme a ses ressouroes cachees,
oelles qu'il se caohe a Iui-meme, qu'il 'ignore, alors qu'il peut
etre tres fier d'autres qualites. Chez lui 'aussi, comme chez
I'elaborateur du style, il y a les formules mysterieuses creant
I'harmonie, une forme toujours particuliere de l'harmonie.
Sujet donne - Raphael s'interessait bien, comme ses dessins
le prouvent, aussi a d'autres choses qu'aux variations, aux fio­
ritures sur le type de la Madone,' herite du Perugin, - ex­
pression commandee, centrele du bailleur de fonds, et cepen­
dant il y a la note, aussi facilement reconnaissable que dif­
ficile a analyser, a formuler, qui empeche de confondre chez, .
oeux qui n'ont pas, avec de l'habilete, un simple esprit de;
suite, meme les personualites les plus rapprochees par la
raoe, par le milieu, par lesconditions de la vie.
Ici encore il faut chercher. Mais pas d'une fayongene­
rale, en s'imaginant qu'un terme commup. pourrait jamais etre
trouve, mais creuser pour chacun, creuser tres profondement,
jusqu'aux dernieres couches de l'inconscient de vina bIe, pour
chacun a part. Et peut-etre un resultat peut etre atteint par
celui-la seul qui, par des affinites secretes, est app'arente avec
l'artiste dant on veut dechiffrer la personnalite dans son oeu­
vre. Pour solutionner le probleme de Rembrandt il faut non
seulement approfondir toute sa technique, mais avoir quelque
chose de son âme. Pour saisÎr la note du Greco il faut qu'on
soit un peu un homme de la-bas, un orthodoxe de foi sinon!
un Grec de race, un comlaisseur de cette nature ou on ne
serait pas ne comme lui, un adorateur de ces images qui ont
reveille son genie. \
Les historiens de l'art \qui viendront ensuite insereront
la decouverte une l'ois faite.
Prenons un exemple moiţ1s connu, uncas roumain.
Le plus grand des peintres de mon pays est Nicolas Gri·
4
[5]
gorescu. Il le restera toujours. On ne voit pas oelui qui pourrait
voir plus juste, comprendre d'une Iacon plus profonde eu
rendre mieux ce qui fut en lui pour donner un sens; aux choses
vues, comprîses et senties. Oomme, pour se rendrecompte de
ce qu'est Greco, il faut avoir pratique les humbles chapelles
de la provinoe byzantine, il faut pour comprendre Gi-igoresou
sans doute une experience du pays, une familiarite des hommes,.
une initiation a ces horizons exotiques, mais aussi la vision
continuel1e, des l'enfance, de l'eglise orthodoxe de Roumanie
a laquelle il a commence par donner 'des icânes. Des iconea
cependant d'une Iacon toute nouvel1e: visages ouverts, grands
yeux de reve, levres souriantes, tout cela nageant dans le doux
bleu des apparitions miraculeuses. Tout cela s'est accumule
peu a peu, sans que le zographe de Bucarest, l'eleve des: ecoles
de Paris, le solitaire de la foret de Fontainebleau, le pelerin
de Bretagne et le petit bourgeois dans sa maisonette de Căm­
pina sous les Oarpathes se soit rendu comte que quelqiîe chose
se forme qui n'est qu'ă lui et que personne jainais ne pourra
ni continuer, ni decouvrir pour la seconde fois. Oelui qui saj,t
tout cela et qui sent tout, celui dans lequel la toile de Gri­
gorescu entre entiere comme un complement de sa propre ăme
comprend: celui-la et celui-la seul.
III.
'"
Alors quel est ce qu'on peut appeler .J'esprit de l'art"?
Nulle question n'a ete plus debattue et plus d'une fois
on a presente comme une nouveaute telle opinion depuis
longtemps abandonnee.
L'art n'est pas l'evolution d'une technique ou la succession
de plusieurs. En savoir les moyens c'est s'arreter au niveau
de l'artisan qui ne sait que cela. Oes moyens sont acquis, ils,
peuvent etre changes. O'est la chose indispensable; ce n'est
pas la chose premiere.
L'art n'est ni la nature telle qu'elle est: il n:y a pas de
genie capable de la rendre entiere et avec la meme puissance
d'expression, ecrasante pour les forces humaines. D'autant
moins peut-il etre, comme le pr.etend une oertaine ecole mo"!
derne, quelque chose qui, etant a câte de la nature, Iru depasse-
rait par cela meme. r
Il est par ce que la nature elle-meme a accumuIe d'in-,
connu, de secret dans l'artiste, pour qu'il retire la synthese ca·
chee de tout ce qui se presente en detail a l'oeil profane, a.
l'âme vulgaire. O'est une seconde creation de la nature par
l'homme, c'est l'esprit supreme de tout ce qui est, venant par
le milieu de cette sensibilite humaine qui est la somme de ce
que la creation a pu atteindre de plus haut, realiseI' de plus
magnifique. Une volonte ne suffit pas pour rendre la nature ..
oe11e d'en dehors de nous,oel1e d'en dedans; il faut que tout no­
tre organisme spirituel entr'e en action. La technique ne sera
5
[6]
alors que I'humble servante, facile il, engager, de cette con­
ception.
Il est bien oertain que la nature ne nous a pas voudus
tels que nous sommes. Nous avonspeu il, peu depasse la mis­
sion modeste qu'elle nous a attribuee. Desle debut nous sorn­
mes sor'tia avec insolenoe de la zoologie, ou eIle nous avait
englobes par les humbles fonctions organiques dont vient
notre genie.
De oette Iacon entre eUe, notre mere jalouse, et nous,
les rebelles qu'elle finit par punir de mort comme tout ce
qu 'elle enfante, il y a une opposition tra:gique; un precipice
s'est cree entre tout ce qui ne pense pas et nous, qui' avant
tout sommes fiers de pouvoir penser. ar, I'unite est la condi­
tion isupreme du monde. Par les voies les plus sirnples ou
par les meandres les plus compliques;' la loi supreme demande
qu'on y arrive. Dans notre cas, eIle exige qu'on y retourne.
'OI' il n'y a pas d'autre possibilite de fusion que par le
moyen de l'art. .
Dans l'art . toute la>nature peut entrer. Et c'est nous,
c'est l'esprit humain qui la fait entrer entiere jusque dans ie
moindre detail. C'est grâce il, l'homme, il, I'artiste qu'on sent
dans une chose de rien, une apparenee, une ombre, I'univers
dans toute sa majeste infinie. Et par cette chose insaisissable
que l'artiste n'a pris nulle part, qui vient de lui, il accomplit
magnifiquement oetDe reintegration des unites premieres.
an parle ici d',,'esprit moderne". Y eu a-Hl un different,
vraiment, et tout a fait different de oelui des epoques prece­
d(mtes et dont quelques-unes ont donne dans l'art des choses
si bel1es, oertaines meme inegalables il, 'jamais?
Nous savons aujourcl'hui plus que n'importe quelle des
gEmenltions anterieures. Oela ne suffit pas. La connaissance
a la valeur de son etenclue sans toute, mais avant tout de sa
profondeur.O'est par la qu'il faut la pniser, en fixer la valeur.
OI' est-il bien certain que nous voyons les choses plus
intimement? Pouvons-nous affirmer 'que nous avons plus que
tous les autres ce sens des unites primordiales dont je parlais
auparavant?
En clepit de toutes nos illusions, et il, 1'encontre de toutes
les pretentions d'un orgueil tel que jamais il n'y en a eu un
semblable, il faut dire; non.
Et ceci cause notre inferiorite, qui va jusqu'il, l'impuissance
artistique, Oar le tâtonnemEmt, l'ebauche, le cri desespere vers
un nouveau qui ne peut pas venir de ce dehors qui est la
technique, ceci c'est bien de l'impuissance. an 1l0US c011s01e
en disant que c'est le comrnencement. Quigarantit qu'il( y aura
quelque chose apres? Pouţ le sUPJ)Oser, Il faudrait que des
profondeurs mysterieuses de l'âmehumaiue de nouvelles sou1'­
ces eussent jailli et que ces sources profondes fl1ssent claires.
6
[7]
Limita geografică între câmpia munteană
şi cămpia olteană
de N. Ptopşor.
o însemnată pricină geografică, nelămurită încă bine până
acum, este şi hotarul dintre câmpia olteană şi cămpia munteană.
D-I Vălsan, În lucrările d-sale, vorbind despre hotarele căm,
piei muntene, spune : «Cele mai bine definite hotare le are căm­
pia ...•.. spre Dunăre şi spre/ regiunea dealurilor; cel mai nesigur'
spre Oltenia»
Totuş limita de apus a câmpiei muntene o fixează d-sa «Ia
răsărit de Olt, atât pentrucă din această regiune dina W -E a.
câmpiei începe să se coboare mai repede, cât şi pentrucă la ră­
sărit de această linie încep fenomenele caracteristice cămpiei» ...
muntene.
Deci limita morfologică occidentală a acestei câmpii nuco­
respunde cu hotarul dintre depresiunea getică şi continentul ki­
merian (falia Dămboviţei şi linia de cupole baza1tice din Bul­
garia).
Dssa stabileşte limita despărţitoare între câmpia munteană
şi cărnpia olteană pe o linie care "pare a coincide cu o axă de
unde a început să se plece cămpia orientală", şi această" ţătănă­
ar fi ,,0 linie care, pornind dela Piteşti, urmează muchia terasei
superioare a Argeşului şi separă deoparte basinul Oltului, dealtă
parte basinurile Argeşului, Vedei şi Călrnăţuiului, care toate arată
tulburări provocate de cămpia Munteniei".
Dovezile întru susţinerea acestei limite geografice sunt ob­
servările făcute cu privire la cursul râurilor.
Astfel d-sa găseşte în cămpia română două tipuri de ape
curgătoare: tipul muntean şi tipul oltean.
Din pricina scufundă rei cămplei muntene spre E., apele sunt
influenţate în cursul lor de această scufundare, arcuindu-se din
ce în ce mai mult cu cât inaintezi spre E., Argeşul curgănd spre
S. E., Ialomiţa spre E .. Buzăul şi R.-Sărat spre N. N. E.
Spre deosebire de râurile de tip muntean, care sufăr pu­
ternic intluenţa aplecărei cămpiei muntene, d-l V. spune că .Oltu!
şi Jiul coboară spre Dunăre în sensul meridian ului, fără turburări
însemnate în direcţie".
Acestea sunt răuri de tip oltean.
° bănuială, de mare preţ însă, a strecurat d-l V. într'o
notă. "Se pare zice d-sa - că În cursul inferior Oltul simte in­
fluenţa cămpiei=.,.. muntene.
'Intr'adevăr, în partea sa inferioară Oltul îşi Iasă largi te­
rase' pe dreapta; Malul stâng este stărminos, pe când cel drept
urcă din terasă În terasă, până se pierde În câmpia înaltă la peste
20 km. depărtage de malul stâng alcătuind astfel cărnpia Oltului.
Dela Slatinapănă'n Dunăre, şi mai ales spre vărsare.Dltul
,7
[8]
are un curs pronunţat sud-estic, mai pronunţat chiar decât al Căl­
măţuiului în partea sa inferioară,- deşi acesta este situat mai la
răsărit - deci suferă mai mult influenţa câmpiei muntene.
După cum să vede, Oltul are toate caracterele răului de
tip muntean, aşa că nu putem înţelege dece el a putut fi socotit
altfel.
Oltul alăturăndu-se râurilor celorlalte din cămpia munteană,
hotarul intre câmpia munteană şi cămpia olteană trebueşte dar
căutat mai spre apus.
Să pornim în căutarea lui şi, ca să-I dovedim mai re­
pede, să ne suim la Slatina într'un automobil şi s'o 'ntindem
spre apus la Craiova.
.Mulţ! dintre cititori au făcut această călătorie, deci mă pot
urmări. Scoborărea prin mijlocul Slatinei se face pe o coastă
destul de repede, pentrucă şoseaua urmează fundul unei vălcele
ce vine dinspre Pârlita şi retează oraşul în două.
Numai când ajungi la podul OItului şi priveşti înapoi spre
Slatina, o vezi cum, stă cocotata pe uri mal înalt de peste 50 m.,
mal răpos, săpat aproape vertical. '
S�ctiun\?
CRAIO\1A -SLATINA
Oltul la Slatina se ştie că bate cu tărie în malul stâng. După
vre-o 5 km. lunea Oltului netedă ca'n palmă se isprăveşte şi de­
odată începem să urcăm costiş spre satul Gabera. E o treaptă toc­
mai de 15 m. Peste vr'un km. ne ese 'n faţă dealul Corneşul, pen­
tru care păşim alta treaptă de 15 m. Drumul neted pe Corneşul
ţine vre-o 2 km. 1(,. Mai urcăm o treaptă de vre-o 5 mvşidupă
un drum de -încă vre-o 2 km. începe urcuşul spre pădurea Sa­
rului. Drumul urcă tot costiş, căci a urca pieptiş e peste poate.
Şi urei nici mai mult nici mai puţin de 25 m. până în coama
dealului. Te uiţi spre Slatina şi-ţi faci socoteala. Te-ai depărtat
numai cu 8 km. şi ai urcat în 4 trepte 70 m. Ce sunt aceste
trepte altceva decât terasele Oltului, părăsite pe dreapta pentru
a se lipi el mai bine de malul stâng, de parcă ar vrea să surpe
Slatina? '
Pornim spre Balş. Scoborîm coasta dreaptă a Sarului, tot
atât de repede, dar mai �ţlngă. Trecem vălceaua Bărluiului, un
vechi curs al Olteţului, şi de aci pănă'n lunea Olteţului scoborîm
trei trepte -trei terase ale 'Olteţului. Trecem Balşul, şi în faţa
noastră se arată dealul viilor, cocoţat ca şi Slatina pe buza unui
mal de 60 m. înălţime.
8
[9]
Ceeace se cuvine a fi băgat bine de seamă, e Iap­
tul că, pe câtă vreme Oltul îşi lasă terasele pe
dreapta şi bate cu tărie spre malul stâng, din po­
trivă Olteţul îşi lasă terasele pe stânga, bătând pu­
ternic spre malul drept. Cursul Olteţului, măcar că
e un atluient al Oltului, nu simte deloc influienţa
câmpiei muntene.
Pornim iarăş la dram şi urcăm în deal. Te uiţi spre
Răsărit şi spre Apus, te uiţi spre M.�Noapte, toate
văile ascunzăndu-se privirei; vezi o întinsă câmpie
înaltă, netedă, peste care poţi trage cu răzătoarea.
Trecem vâlceaua Schiaua şi valea Tesluiului şi ur­
măm înainte drumul pe cămpia înaltă. Deodată în­
cepe scoborâşul pela Hanul Doctorului spre Craiova
în valea Jiului. Craiova stă pe o terasă largă, stri­
cată de eroziunile mai târzii. Marginea ei se poate
vedea la Sft. Dumitru. De aci, prin două trepte mai
mărunte ajungem la Mofleni, în lunea Jiului, care
curge ca şi Olteţul strâns lipit de malul drept, înalt
şi răpos. Nu numai Olteţul, dar şi Jiul, - împotriva
OItului care bate în malul stâng lăsăndu-şi terasele
spre dreapta-, bat arnăndouă spre dreapta, lăsăn­
du-şi terasele spre stânga. Limita între aceste două
feluri de cursuri nu mai încape îndoială că trebuie
să fie pe coama dealului Sarului, ,
Este acesta un fenomen geografic local, sau el se
întinde şi mai spre' Sud şi mai spre Nord? O sec­
tiune mai la Sud, care ar trece pela Creţeşti-Olt,
Celaru, Redea-Romanaţi, pentru ca să traverseze Va­
lea Jiului spre Drănic-Segarcea, ne arată aceiaş stare
de lucruri; deci linia de despărţire între aceste două
tipuri de râuri o putem trage cu preciziune dela
Ianca de lângă Dunăre până în pădurea Sarului.
Mai înspre Nord se poate urmări această linie, dar
din pricină că nu avem ridicări topografice, exacte,
nu încercăm să o continuăm.
Ce reprezintă această linie? Reprezintă ea oare
ţăţăna dela care începe să scoboare câmpia mun­
teană? Cunoaştem, datorită studiilor d-lui V âlsan,
tot ceeace se petrece în câmpia munteană din pri­
cina scoborârei ei.spre . Răsărit. Pentru a ne putea
da bine seama ce reprezintă această linie, să pri­
vim puţin şi la cursul râurilor oltene.
Jiul la Craiova îl cunoaştem. La vărsare este de
amintit faptul că acum cătăva vreme - hărţile aus­
triace ne-o arată - Jiul se vărsa la Bechet, iar as­
tăzi se varsă în dreptul insulei Copaniţa, cu 12 km.
mai la Apus, lăsând pe stânga între Sadova şi Grin '
deni o adevărată viermăraie de cotini. Terasele Jiu-
9
[10]
lui lăsate pe stânga se pot urmări perfect de bine dela Craiova
până în Dunăre, unde se racordează cu ale acesteia.
Dăsnăţuiul, eşind din zona dealurilor, intra la Lipov in drep­
tul dealului Robului in albia Dunărei. Dar Dunărea retrăgăndu-se,
Dăsnăţuiul o urmă. vărsăndu-se poate la inceput in Jiu cam intre
Padea şi Dranic, Se retrage apoi spre Apus de Şegarcea, pără­
seşte cursul dela poalele terasei Şegarcea, şi pe actuala vale a
Ursului îşi formează alt curs. Acesta urma spre Sud, dupe cum ne
arată terasa lăsată în stânga, oe linia Măgura Geicăi, Măgura
Mira. Măceşu de sus, Nedeia-Gighera; iar dela Măgura Moisa, spre
Măceşu de sus, Nedeia, Gighera, Dăsnăţuiul urma un alt curs al Du­
nărei, ce venea dinspre Apus pe linia văii Baboia şi se continua la
Răsărit de Jiu pela Lişteava, Dăbuleni, Ianca. Dar şi acest curs l'a
părăsit, pentru a urma un nou drum, arătat de marginea terasei
Mălai ca, Cerăt, Portăreşti, Giurgiţa;: Bărca, părăsit şi el cu un
krn. până la 0 spre stânga, unde curge astăzi
Dacă sărim' dela Dăsnăţui tocmai în Mehedinti la Ostrovul
Corbului, este interesant de observat că două aşezări preistorice,
aşezate în ostrov, în timpul apelor mari sunt înnecate, asemenea
şi aşezarea preistorica din insula Şimianului, Nivelul.actual al
apelor Dunărei este mai ridicat ca în trecut. Numai pe vremuri
de secetă se pot cerceta straturile de cultură ale acestor aşezări
preistorice. Mai tot cursul anului ele sunt acoperite de ape. Ori
cum, aici nu- avem de a face cu locuinţe lacustre, căci pe vremea
când locuiau aici preistoricii, acum circa 4000 ani, Dunărea curgea
lipită pe arcul Hinova-Batoţi. Oamenii neputănd trăi sub apă, nu
ne rămâne să tragem altă concluzie, decât că Dunărea şi-a ri­
dicat nivelul apelor datorită unei mişcări de scufundare în acea­
stă regiune.
Spre Apus dar cărnpia olteană coboară. Din pricina sco­
borârei Dunărea îşi părăseşte vechea albie, care se prelingea pe
lângă faleza dela Hinova ; o părăseşte având drum prea mult de
parcurs şi apele încetinăndu-şi mersul nu> mai au putere să tă­
rască la vale nisipurile şi potmolul care îl depun pe acest cot.
Calea ceailaltă fiind mai dreaptă, Dunărea poate merge mai cu
putere la vale. Avem aici o părăsire de meandru din pricina în­
cetinirei mersului. Se petrece aici acelaş fenomen care s'a petre­
cut cu mult înainte pe arcul Cetate Calafat.
Acelaş lucru pe care îl face câmp ia munteană spre Răsărit,
pentru a-i ţine isonul, îl face şi cămpia olteană spre Apus. Linia
de. unde începe scoborârea câmpiei muntene spre Est şi a cârn­
piei oltene sore Vest nu este alta decât linia Ianca-Saru. Să fie
însă toate aceste fenomene datorite numai unei uşoare scobo­
rări spre Apus? Eu cred că nu. Pe linia Ianca-Saru avem de a
face cu o jăţăna în ridicare. \ Mişcarea de ridicare pe această
ţâţănă nu a fost continuă, ci ÎţJ răstimp uri. Terasele râurilor co­
respund acestor ridicări, numărul acestor ridicări este de trei,
iar a patra ridicare a început În zilele noastre. Inceputul nouei
perioade de ridicare este cu totul recent; el corespunde timpului
10
[11]
In care anumite fenomene geografice au început să-I anunţe. Pe
scurt aceste fenomene ar fi: cascada dela Zaval, deplasarea
Jiului la vărsare spre Apus dela Bechet la Copaniţa, părăsirea
meandrelor Jiului pe stânga în dreptul Craiovei, adâncirea pa­
tului văilor alluiente Jiului, ivirea de noui isvoare la Dobridor,
Orodel, Pleşoi, Craiova, isvoare care au făcut ca vechiul sat
Ascunsa de lângă Călăraşi să fie părăsit. A ieşit apă în casele oa­
menilor. Toate aceste fenomene nu pot fi înţelese decât datorite
unei ridicărl pe ţăţăna Ianca-Saru. Apele îşi adâncesc patul, îşi
părăsesc meandrele pe stânga, pentru a se -lipi strâns de malul
drept. Afluienţii simt şi ei această nouă forţă de eroziune şi îşi
adâncesc şi ei paturile, pentru a fi in pas cu ridicarea. Datorită
ridicărel, pătura de humă imperrneabilă care 'suportă stratul
aquifer şi-a schimbat înclinarea, dând voie apelor subterane să
iese afară in forma de noui isvoare.
Ce renreziniă ţâţâna Ianca-Sarul ? Credem că ea repre­
zintă o linie de fractură a sloi ului dela baza depresiunei getice.
Rupt din platforma pre-balcanică prin falia Dunărei, sloiul dela
temelia cămpiei române, căutând a fi mereu in contact cu piro­
sfera, a inceput să joace pe verticală, scufundăndu-se. Pentrucă
partea apuseană a sloiului, temelia depresiunei getice, a început
a se scufunda mai de timpuriu prin cretacicul superior, iar partea
răsăriteană, temelia cămpiei muntene, a început a se scufunda
mai târziu, în sarmatic, sleiul s'a frânt în două-zic geologii-pe
linia Dâmboviţei. Nu am la îndemână bibliografia acestei che­
stiuni pentru a cunoaşte dovezile pe care se sprijină trasarea
acestei linii, dar dupe cursul răurilor se pare că linia de Irântură.
care a despărţit în două sloiul dela temelia cămpiei române să
fie linia Ianca-Sarul, cu prelungire sigură până la poalele Carpa­
ţilor. Transformarea acestei linii de fractură intr'o ţăţână în ri­
dicare, este lămurită prin apăsarea laterală ce această linie su­
feră din pricina forţelor tangenţiale. Şi era dela sine înţeles că
tocmai pe această linie puterea de rezistenţă fiind mai slabă,
ea a trebuit să cedeze în faţa celor două puteri: una dela Scă­
pătat şi ceailaltă dela Răsărit.
Dupe cele spuse mai sus, nu mai incape îndoială că hotarul
între câmpia munteană şi câmpia olteană nu este cel stabilit
pe linia ce separă bazinul Oltului de bazinele Argeşului, Vedei
şi Călmăţuiului, Adevăratul hotar merge pe ţăţăna Ianca-Sarul. E
un hotar şi geografic şi geolog-ic bine precizat,. dar întrucât tre­
cerea dela câmpia munteană la cămpia olteană nu se simte pe
acest hotar, cum dealtfel din punct de vedere etnografic şi an­
tropogeografic acest hofar nu există, câmpia română trebuie să
cuprindă atât cărnpia munteană cât şi câmpia olteană, care îm­
preună alcătuiesc o unitate geografică nedespărţltă, sub numele
de câmpia română.
• •••••••••••
. I
l'
[12]
Un cronicar oltean:
Mihail Moxa (Mocsalie): (1 _ 1) 1)
de Lucian Predescu.
Despre Mihail Moxa sau Mocsalie - după cum mai e nu­
mit, - avem numai următoarea informaţie: "Şi iaste zisa sf:i.n­
ţiei sale, o prea rnteleapte părinte Kir Teofil, episcopul de
Răbnic (= Râmnicul- Vâlcea), iată şi eu robul sfinţieitale,
mai micul şi mai apoi de toţi şi ticălosul, călugârul Moxa{ Mi�
hail, căru miu (sic) fost ştiinţa şi am preeeput eu, am nevoit
de am scris. Deci să. ca(de) (să) punem şi noi odihnă conde­
iului, ca un trăgătoriu vănsla, ca oare cum [eluiaste cîne e
pre mare să. vază pristanişte, aşa şi scriitoriul păzaşte să vază
svrasitul (sfârşitul). Deci să. punem şi noi negoţul corabiei
noastre să stea în vadul păscaailor. Căndau făcut păscarii vad
de odihnă furtunaţilor el au fost la 5555, iarâ cănd am SOSIt
eu la acest vad el au fost numărul a(n)iloI'r 7129 (1620) în luna
lui Septemvrie",») zice Moxa în hronograful său: De 'nce-:
putul lumieei de 'nt,ăiu (vezi mai jos).
, Deci Moxa a .fost un călugăr de prin părţile Rămnicului-
Vâlcea al Olteniei3). A tr,ă.it la 1620 şi 1640 (vezi Pravila de
mai jos).
OPEQELE.
1) De 'nceputullumieei de 'ntăiu 4), scrisă - după citatul
de mai sus - în Septembrie 1620 la episcopia Rămnicului­
Vâlcea, din îndemnul episcopului de acolo, 'I'eofil,
Istoric. "Oronica, spune Haşdeu, "a fost găsită" şi cum­
părată în Bucureşti de către profesorul rus V. Gregorovici,
care a şi publicat o mică. parte din ea, anume finalul rnce-
1) Face parte dintr'o Enciclopedie a literaturii româneşti, în
pregătire.
2) CL B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni, I, Buc. 1878, p.
399--400.
3) G. Bariţ, Într'un raport la Academia Rornână asupra op. lui
Hasdeu Cuvente denbătrâni, bazat pe nişte grecisme g1ă,site În Cronica
lui l\1oxa (Prefaţa la Cuvente, I, p'. 340), afirmă ,0:1 Moxa e grec de
origină (Suplimentul la t. I din CUV01lte, Buc, 1880, p. 1). Hasdeu
răspunde contrariul, rnSiă fără a argumenta (Supl. la 1. 1 din Cuvente,
p. LXXVIII). I. Shiera, 'Mişcări culturale, Cernăuţi, 1897, p. 243)
arată că Moxa nu-i grec, deoarece afirmă: ,,Până aci s'au scos dentr'alte
c�ti slav<meşti 'p:!'e limba noastr,ăi". (CL Hasdeu, op. ciL, 1', p. 3�)9),
iar 'limba Croliicei lui Moxa e r�ll1ânească. "
4). Publicată în întregime şi exclu�iv de Hasdeu, În Cuvente, 1.
p. 345-406; CI. fragmente în: \M. Gaster, Crestomatie română, 1,
Leipzig-Buc" 1891, p. 56-62 şi' L. Şăineanu, Autorii români mo­
derni, ed. I, Buc., 1891, p. VI-VII (Cf. ibid., ed. II, Buc., 1892,
p. VI-VII).
12
[13]
pând dela cuvintele: "deci au fost pănâ-IaMihail Iui Ducâei",
(p. 399), într'o cărticică a sa, foarte rară, întitulată: O Gflll!ilf
R'b. eR o'l'HowmiXRl\. K'b. COC1>AH",".... AflDKdKdl" .... , Kd3dWb., 1859, p.
5-45.
�, După, moartea lui Gregorovici În Odesa, la! '1877, preţio-,
sul manuscris a trecut la muzeul Rumiantzov dela Moscova,
de unde l-a copiat acum câteva luni Gr. Tocilescu şi a bine­
voit a ni-I pune la dispoziţie, oornunicăndu-ne totodată că este
în ,8°, fiind scris pe 101 foi nepaginate şi având câte 16 rânJ­
duri pe fiecare pagină, iar pe scoarţa legăturii de lemn, îm­
brăcată cu piele neagră, se află mai multe însemnări, cari
constată, că manuscrisul aparţinuse odată mănăstirei Bistriţa
de peste Olt" 5).
Cuprinsul. E un hronograf, adică o istorie universală,
care începe dela zidirea lumei până la anul 1105. Aci (ip.
399)6) zice Moxa că, termină, dar nu eaşa, căci continuă, mai pe
larg, până la 1489.
Observaţii. Ou toate că e scrisă de un oltean şi în Oltenia,
cronica nu aminteşte despre rntemeerea Munteniei, pe când
despre întemeerea Moldovei vorbeşte, Iixând-o la 1359. Lu­
crul a fost observat de I. Sbiera 7), care i-a găsit explicaţia
�irobabilă astfel: pe atunci nu se vorbia (în cronici decât des­
pre întemeerea Moldovei; a Munteniei era neglijată,
Valoarea. Ea nu e cronică ştiinţifică, savantă, cu note,
citate. E o scurtă expunere de istorie " universală, fără pre­
tenţii, după cum se exprimă şi Moxa la început: "pentru cine
se mtreaabă şi voieşte să . ştie, cari (domni) au domnit din­
tăiu şi până unde au ajuns, şi cum au ajuns, şi cum au împă(­
răţit, şi căţi ani", toate acestea le va spune "cu adevăr", deşi
nu "în limba stricată a izvoarelor" 8).
Hronograful lui Moxa prezintă până astăzi o mare va­
loare, fiind cea dintăi istorie universală în limba românească,
şi - păstrată bine în transcrierea fidelă a doi pricepuţi, 'I'oci­
lescu şi .Hasdeu - cronica e un izvor sigur şi important pen­
tru limbistica românească.
Izvoarele. Moxa spune în Oronica sa că până la anul 1105
şi-a scos ştirile din "cărţi slaooneşii pre limba 'noastră"; iar
dela 1105 până la 1489 "de'ntr'alte izvoare" (p. 399).
Hasdeu constată că, chiar fără afirmaţia de mai sus, se
putea vedea că Moxa a întrebuinţat izvoare slavoneşti, din
cuvintele slavoneşticarise află în text (la p. 347, 349,,385) 9).
Cât priveşte celelalte izvoare, Haşdeu nu le poate defini,
cu toate că. constată în text cuvinte greceşti (la p. 355, 357,
5) Hasdeu, Prefaţă, în Cuvente, I, ,p. 339.
6) Paginaţia dată în text e după' Cuuetitele lui Hasdeu.
7) În op.: Mişcări culturale, cit., p. 241-242.
8) Ci". Hasdeu, op. cit., 1, p. 345.
9) ibid., p. 340.
13
[14]
360); pe aceste cuvinte greceşti, Hasdeu le socoate împrumutate
tot prin izvoarele slave 10).
D. Russo întărind convingerea lui Hasdeu, adaugă că hro­
nograful lui Moxa e o compilaţie după hronografele greceşti
în redactie slavii 11). Alţii au combătut afirmaţia lui Hasdeu,
dar pe nedrept 12).
Este Moxa numai un traducător, sau chiar compunător ?
Gaster 13) îl socoate numai traducător. Hasdeu 14) şi I. Bog­
dan 15), cu toate că găsesc asemănări între cronica lui Moxa şi
Manasse (slavonesc), făcând o mică comparaţie între ele, îl
socot mai n:iult un oompunător, căci a extras din izvoarele sale
slavoneşti numai ideia, pe care a expus-o apoi cu propriile
sale observaţii.
Calităţi literare. Oronica lui Moxa are expresii populare :
"Câtâ frunză şi iarbă" (p. 392); vioiciune de stil şi cuvinte
sunătoare: "Ooifurile, săgetele, suliţele, platoşele, toate ar­
mele, lui (îi) era(u) mai dragi decât mese întinse pline de
veselie şi de vin dulce; sunetele armelor şi răsunul coarde lor
de arc, mai (mult) iubia decât glas de alăute" (p. 395). Sau:
"Biruise rău pre bine şi acoperise strămbătăţile jire dereptăti"
(p. 372).
Sau comparaţii: "OeI ce avea cerbice tapănă şi trufă 16)
iute şi cu limba ascuţită, el se muea ca boul de jug": (p. 372).
,,0, pizmă! de înoeput vrăjmaşe, fiară cumplită, tălhariu.,
scorpie veninoasă, şarpemuşcătoriu, săgeată fără fier; su­
lită ascuţită, viaţă fără pace, cât rău faci şi câţi munceşti!"
(p. 371).
Sau cugetări: "Era pre mare şi pre uscat ca năsipul de
munţi şi bărbaţi buni şi viteji, ce fu mai tare şi mai puternic
aurul decât mulţimea oştilor, că. poate sparge cetăţi şi a ră­
săpi ziduri, aurul poate birui războiul, poate 'perde toate băr­
băţiile, că e săgeată lucie şi se înfinge lesne în inimă! de om"
(P. 369).
Iată, în sfârşit, lupta dela Rovine: "Se rădică Baiazid cu
Turcii spre Români, deci se loviră cu Mircea-voevod, şi fu
10) ibid.,
11) D. Husso, Elenismul în România, Buc., 1912, }Y. 56, nota 2.
12) Astfel 1. Sbiera, în op, cit., p. 243-244, afirmă că celelalte
izvoare - despre care pomeneşte Moxa in Iex t - trebue să fie g'l'cceşti
şi ch iar latineşti. Prima afirmare Sbiera caută s'o dovedească astfel:
cronica spune la pag. 354: n'am scris ca Omir, că el a avut limbă
dulce". Sbicra conchide (p. 3"13) că Moxa trebuia să-l fi cetit în
greceşte pe Homer, dacă poate SPWH� despre el c,ăi avea, "limbă dulce"!
Dar, nu se putea oare ca Moxa să fi auzit despre Homer dela alţii, din
cărţi, sau chiar cetind' pc Homer, dar In traducere slavă? Cât priveşte
afirmaţia a doua a lui Sbiera, ea rămân e simplă afirmare.
13) în Creslomatie, 1, p. L�IV.
14) in Cuvente, I, p. 3,12 ..
15) în art.: Izvoarele lui Moxa, "Archiv [Llr slavische Philologie"
t. XIII, p. 501-502; în op.: Vechile cronici moldoveneşti, Buc., 1891,
p. 76.
1(i) adică: trufie.
14
[15]
război mare cât se întuneca de nu se vedea văzduhul de mul­
tirnea săgeatelor, şi mai per-du Baiazid oastea lui cu totul,
iara paşii şi voevozii periră cu toţi, aşa de se vărsa sânge
mult cât era văilecrunte" (p. 402) 17).
2) Pravila 18), tipărită la Govora, 164019).
Istoric şi continut. Pravila se află la Academia Română
în mai multe exemplare şi formate: un mss al Pravilei laf N o.
2471, mic în quarto, legat în piele şi având 193 file 20); precum
şi cinci exemplare tip ărite , la No. 3721).
Cel mai complet exemplar dela Academie a fost studiat
de I. Bianu-Nerva Hodoş. El are 170 foi + 4 foi nepaginate.
La p. 2 e o stemă regală a 'I'ăr ii Româneşti, cu o inscripţie
slavonească deasupra: "la prea luminata stemă a milostivilor
Domni Basarabi" 22). iar ne lă.turile aceleiaşi pagini.:M.E.M.
E.K. r. 3. �. (= MHi\OC'T'il� E�iKifl� Mdmew EdCdjldli·h. E.�fKoA·h.
l'OcnOAdP·h. .3fi\MH 0I(HrjlOKfldxiHCKh.ld, adică: Ou mila lui Dumnezeu
Matei Basarab Voevod (şi) Domn al Ţării Ungrovlahiei) 23).
Pe p. 3 sunt 12 versuri slavoneşti asupra sternei ţării,
iscălite de U drişte Năsturel din F'iereşti 24).
Pe p. 4-8 se află o "Predoslovie cătră toţi nastavnicij'i)
sfintei biseareci" de mitropolitul Teofi125).
Pe p. 8 se află o notiţă în sla voneşte a lui Meletie Mace­
doneanul, egumenul mănastirei Govora 26).
Editiile Pravilei. In "Predoslovia" ediţiei Pravilei dela
Academie, scrie episcopul Teofil: "Socotit-am că mai toate
Iim bile au carte' pre limba lor; eu aceia cugetai şi eu robul
domnului meu să scot această carte, anume Pravilâ pre limba
17) Studiu limbistic asupra hronografului a dat Hasdeu, ClI­
vente, 1, p. 407-432, la "Notanda".
18) Titlul Întreg sună: "Pravi1iî" aceasta iaste direptătoriu de
lege, tocmele a sfinţilor Apostoli, tocmite de 7 săboar i ; cătrî aceasta
şi a preacuvioşilor părinţi, înveţătorflor lumi ei. -Tipărltu-se-au În
tiparna prealuminatului Domn 10 Matei Basarnhi Voevodi a toati ţara
Ungrovlahiei În mănăstirea Gooora. V,ă ( '= la ) leat 71<19, iarî dela
naşterea lui Hristos 1640". Ci'. 1. Bianu-Nerva Hcdoş Bibliografia
veche românească 1. 1. f. II. p. 10Si, şi 1. Peretz, Pravila dela' Govora,
,,13.evistă pentru istorie, arheolog1e şi filologiie, t. XI, 1910, partea 1.
(v,ezi la lJibliografia dela sfârşit) (Cr. ibieL în voI., Bue., 1911, p. 2).
19) Ediţii ale Pravilei au apărut: Buc., tip. Acad. Rom., 1884.
cu Jiter,e latine; În "Colecţiun,e de legiuirile Romaniei" a llli 1. M .. BuJo­
reanu, 1. llI, ,Buc., 1885, p. 85 şi uI'm.; a lui 1. Peretz, în re\'.
cil., t. XI, 1910, partea I, p. 22-95 şi partea II. p. 392-408; 1.
XII, HH1, partea 1, p. 178-193 şi partea Il,. p.. 417-'174 (CI. ibid.
,în voI. cit.) (studiu şi text); fragmente din Premilă a dat M. Gaster,
Crestomatie, 1, p. 87-91.
20) vezi-l studiat la Peretz în rev. cit. (Cr. În vol., p. 5-7).
21) vezi-le la Peretz În rev. cil. (CI. În vo1., p. 7).
22) eL Bianu-Hodoş, op. cit., p. 108.
23) ibid: p. 108-109.
24) ibid., p. 109.
25) i!Jid., p. 109-112 (reprodusă Întreaga Predoslcivie).
26) i!Jid, p. 112.
15
[16]
românească" 27). In ediţiile Praoilelor din Ardeal, mitropolitul
Ardealului, Ghenadie, iscăleşte această Predoslovie 28).
Aşa dar erau două "ediţii" ale Pravilei: Una ardelenească"
a lui Ghenadie, şi una muntenească, a lui TeofiI.
Cercetătorii Pravilei au fost încurcaţi întratât de cele
două iscălituri ale Predosloviei, încât nu şi-au dat seama că
Teofil şi cu Ghenadie nu-s decât nişte "editori" (= "să scot",
vezi 'mai sus), ci i -au crezut drept tipărritorii Praoilei.
Intradevăr : V. Popp a crezut tipăritor 'pe Ghenadie 29);
Oipariu pe TeofiI20). Pe urmă Cipariu dă 'peste adevăr, obser­
vând că există două ."ediţii" manuscrise ale Pravilei: una mun­
tenească şi una ardeleană 31).
In schimb, V. A. Ureche 32) şi Ar. Densuşianu 33) afirmă
cu precizie existenţa celor două ediţii 34).
iTipograful Pr,avilei. Şi aci există neclaritate. Se pare că
două persoane Îşi revendică dreptul de tipografi ai Pravilei.
Eu cred, însă,că unul din ei e adevăratul tipograf, pe
când celalt numai a stiăJruit, s'a interesat ca Pravila să fie
tipărită. Primul, tipograful, e ieromonahul Ştefan Ohrideomul,
Intradevăr, într'o notiţă slavoneasoă a Pravilei din 1884 (ed.
Academiei, cea mai completă; vezi şi mai jos) se spune:
"m'am ostenit cu aceasta eu ieromonahul Ştefan Ohrideanul,
şi am tipif1.rit noi această carte" 35). Deci, Ştefan Ohrideanu
s'a străduit să tipărească Pravila.
Al doilea, ajutătorul la tipărire, e Meletie Macedoneanul,
căci stă, într'o notă slavonească a acestuia scrisă pe Pravilă: .
"Din ordinul prea luminatului Domn 10 Matei Basarab Voe­
vod, s'a tiPrăJ,rit aoeastăcarte numită Pra vilă, de' mine cel
mai umilit dintre preoţi, Meleiie .Macedoneanul, Egumenul
Comunităţii vieţuitorilor din mănăstirea Govora" 36). Faptul
că Meletie nu s'a ostenit ca Ohrideanul şi faptul că era egu­
menul Govorei, presupun că n'a avut decât un rol de supra-
veghetor al tipărirei. '1,
IA'utorrul traducerii Praoilei. Şi aci, că şi la ediţiile şi ti­
pograrul Praoilei, chestiunea la început a fost controversată;
27) ibid., p. 109.
28) ibid., p. 114.
29) în op.: Dizertaţie despre tipografii1e româneşti, Sibiu, 1838,
p. 58 (nota b).
30) În op.: Crestomatie sau Analecte literare, Blaj, 185ft p.
XXVI.
31)1', Cîpariu Prirrcipia de limbă şi scriptură, Blaj, 1866,
p. 108-109 (Aa. şi Bb.).
32) În op.: Schiţe de istoria literaturii române, Buc .. 1885, p.
131-132.
33) în op.: Istoria lim'bei şi literaturii rOl1lâlne, Iaşi, 1885; p.
139-40 (Cf. ibid., ed. II, Iaşi, 1894,W 169).
3'1) AceJaş lucru constată şi Peretz În rev. cit. (cf. în val., p. 8).
35) Cf. Bianu-Hodoş, op. cit., p. 113; Cf. Peretz În rev. cit.
(Cf. în vol., p. 9). .
36) ibid., p. 112.
16
[17]
V. Popp o atribuia lui Ghenadie 37), 'I', Cipariu unui oarecare
ieromonah Silvestru identificat în Ardeal 38). Primul nu ar­
gumentează; iar al doilea nu argumentează suficient,
Odobescu o atribuia logofă:tului Udrişte Năsturel din Fie­
reşti, pentrucă acesta scrie câte- va versuri la Pravilă (vezi
mai sus) 39). Sbiera a dovedit că, afirmaţia lui Odobescu e
complet falşă40). V. A. Ureche aprobă afirmarea lui Oipariu
că traducătorul Pravilei e Silvestru 41). Iar Ar. Densuşianu a
împăcat pe Oipariu, adăugănd însă o apropiere de adevăr; că
Pravila .a fost tradusă, ce-i drept, de Silvestru, dar revăzutăl
în ediţia munteană de Meletie Macedoneanul şi Mihail Moxa­
Iie 42).
Toate aceste cercetări erau 'eronate, pentrucă -- până la
ediţia Pravilei din 1884 a Academiei Române -- Pravildl.
existentă era stricată şi lipsea din ea o notiţă slavonească',
care ne lămureşte cine a tradus şi cine a tipărit 43) Praoila:
"Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu 'lndeplinirea
Sântului Spirit, această carte a prescris-o (= tradus-o)
de Pf3 s!Ja,vom,ă, în limba românească Mihail Moxalie, şi după
aceea din ordinul şi cu cheltuiala prealuminatului Domn Ion
Mateiu Basarab Voevod, şi cu bine cuvăntarea preasfinţitului
arhiepiscop, Kir 'I'e o fil, Mitropolit a toată Ţara Ungrovlahiei,
m'am ostenit cu aceasta eu ieromonahul Ştefan Ohrideanul, şi
am tipărit no'i această carte. S'a început a se scrie în anul
7149, iar dela dela naşterea lui Hristos 1640, în Lunia dintâiei
săptămâni a săntului ajun şi s'a. sfârşit în Lunia săptămănei
a şeptea a ajunului (postului) aceluiaş an" 44).
Mai mult: la manuscrisul Pravilei ce se află la Academie
(vezi Istoricul Praoilei] iscăleşte, ca, traducător, "Moxalie
Mihail" 45).
Deci: traducătorul Pravilei din slavoneşte în româneşte
e Mihail Moxa (Moxalie), cheltuiala a ţinut pe Domn, cu
aprobarea lui Teofil, tipăa-itorul e Ştefan Ohrideanul şi tipărirea
s'a făcut la 1640.
Tratarea Pravilei. Din nota de mai sus mai reese că Praoila s'a
tipărit între Lunia primei săptămâni a ajunului (= a postului)
şi s'a sfârşit în Lunia săptămănei a şaptea a postului "ace­
Iuiaş an". Sbiera identifică aceste date: dela 16 Noembrie -
19 April 1641 (socotind drept eroare cuvintele "aceluiaş
37) În op, ci t.
38) În Principia, p. 109, Bb.
39) în Raport, Anal. Acad. Rom., secţ. 1, t. X, Bue.. 1877, p. 22.
40) În Mişcări, p. 117-118; Peretz În rev. cit. (Cf. în vol.,
p. 10) deasemeni a dovedit că Odobescu n'avea dreptate,
41) În op. cit., p. 131-132.
42) în op. cit., ed, 1, p. 139-140 (Cf. ed. II, p. 169).
43) acest punct l-am arătat mai sus.
44) CL Bianu-Hodoş, ap. ciL, p. 113; cf. Peretz în rev. cit.
(Cf. în vol., p. 9).
45) Peretz În rev. cit. (Cf. În voL, p. 6).
2
17
[18]
an" 46). Identificarea lui 'Sbiera o găsesc greşită 47), caci pe
coperta Pra vi1eicele mai complete stă scris 1640 (vezi nota
18); iar după indiciile de mai sus, identificarea e aceasta: 16
Noembrie--28 Decembrie a "aoeluiaş ari" 164048).
Oât priveşte data traducerii lui Moxa, nu putem şti nimic.
Oriqinalul traducerii Pravilei. Originalul sla vonesc care
a servit ca model lui Moxa, probabil că; etot o traducere a unei
compilatiuni slavone manuscrise de canoane, sau cel puţin o
influenţă dintr'un nomocanon grecesc, publicat în 1677
de J ohannes Baptista Ootelerius În opera sa: Ecclesiae grae­
cae monumenta, t. 1, p. 68-158, nomocanon care are ordinea
şi expunerea materiei identică cu a Praoilei, iar titlul ea­
proape cuvânt cu cuvânt la fel cu al Pravilei 49).
1. Bogdan crede că a descoperit originalul slavon care a
servit traducerii Praoilei, într'uncodice manuscris dela M-rea
Neamţ 50). Iar Sbiera crede că traducătorul din greceşte al
originalului sla vonesc e U drişte Năsturel sr).
3) Liturghierul cam din 1620-1C30. Această. operă nu
se află.; darSbiera i-a semnalat existenţa În rândurile: "A­
ceastă traducere este făcută de călugărul Mihail Moxa dela
episcopia din Râmnicul-Vâlcea, şi ni s'a păstrat într'un ma­
nuscris, care se află astăzi (1897) în posesiunea episcopului de
Râmnic - Noul Severin, Ghenadie Enăceanul. Acest episcop
meritos şi neobosit În lucrări literare pregăteşte publicarea
acestui manuscris, dimpreună cu un studiu asupra lui şi a au­
torului lui (Comunicare privată)" (2».
Manuscrisul acesta nu s'a publicat până astăzi şi nici
despre existenţa lui nu se mai ştie.
*
Mihail Moxa sau Moxalie, călugărul dela Rămnicul-Văl­
cea, ecei mai Îllsemnat cronicar al Olteniei, prin Hronoqraţul
său (primul hronograf 'românesc) şi mai ales prin renumita
PQ-avilă dela Gooora, cea mai veche Praoilă a Ţării Româ­
neşti.
46) Sbiera, Mişcări, p. ,123.
47) şi mai eronată e data de 1642 dată de Const. Popovici,
Flntinele şi Codicil dreptului bisericesc ortodox, Cernăuţi, 1886, p. 97.
48) Dela Lumea saptărnânei înt.ăi a postului pănă la Lunea
săptărnânei a . 7-aa postului s'au scurs şase săptămâni, deci 42 zile.
01', lG Noomhrle + '12 zile=28 Decembrie.
49) Identificarea aceasta al, fost făcu[,ă de C. Popovici, op. cit.,
p. 102-104. . \
50) I. Bogdan, Cronici inedite, Buc., 1895, p. 90.
51) În Mişcări, p. 125. \
52) în Mişcări, p. 88; vezi În idem şip. 134.
18
[19]
BIBLIOGRAFIA UTILIZATA
. 1) Biauu 1.-Nerua Hodoş, Bibliografia 'veche românească, t. I,
f. II, p. 108-114.
2) Bogdan 1. Izvoarele lui Moxa, ",Archiv fur slavische Phi-
Iologie", t. XIII, p. 501-502.
3) Bogdan 1, Vechile cronici moldoveneşti, Buc., 1891, p. 76.
'1) " Cronici inedite, Buc., 1895, p. 90.
5) Bujoreanu 1. M" Colectiune de legiuirile României, t. III.
Buc., 1885 şi urm.
6) Cipariu T., Crestornatie sau Analecte literare, Blaj, 1858.
p. XXVI.
7) Cipariu T.. Principiu de limbă şi scriptură, Blaj, 1866, p.
108-109, (Aa. şi Bb.).
8) Densusianu Ar., Istoria Iirnbei şi literaturii române, laşi 1885,
p. 139-140 (cf. ibiel., cel. II, Iaşi, 1894, p. 169).
9) Gaster M .. Crestornatie română, I, Lcipzig-Buc., 1891, 'p.
LXIV, 56-62, 79-91.
10) Hasdeu B. P., Cuvente elen bătrâni, 1, Buc., 1878,. p. 339-340,
342, 345-432.
11) Hasdeu B. P., Supliment la t. 1 elin Cuvente elen bătrâni,
Buc.,1880, p. r, LXXVIII.
12) Odobesru Al.. Raport, Anal. Acad. Horn., sect. I, 1. X ..
Buc., 1877, p. 22.
13) Peret z 1., Pravila dela Govora. "Revistă pentru istorie arhio­
logie şi filologie, t. XI, 1910, partea I, p. 22-95 şi partea II, '))'.
392-408; t. XII, 1911, partea L p. 178-193 şi partea Il, P' 417-47<1.
(cf'. ibid. În vol., Buc .. 1911, p. 2, 5-10).
H) Popouici Const., Fîn tînele şi Codicii dreptului bisericesc
ortodox, Cernăuţi. 1886, p. 97, 102-104.
15) Popp V., Dizertaţie despre tipografille româneşti, Sibiu,
1838, p. 58 (nota b).
lll) Praoila lui MOxrL. Buc., tip'. Acad. Horn., 1884.
17) RTlSSO D .. Elenismul în România, Buc., 1912, p. 56. nota 2.
1 R) Sbiera 1.. N[işcări culturale, Cernăuţi, 1897, p. 88, 117.
118, 12�. 125. 134, 241-244.
19) Săiueanu L .. Autorii români moderni. ed. I, Buc., 1891,
p. V.-VII (r:fibid .. cel. II, Buc .. 1892, p. VI-V]]).
20) Tlrc ch e V. A ... Schiţe de istor-ia literaturii române, Buc.,
1885, p. 131-1 �2.
BIBLIOGRAFIA NEUTILIZATA 1)
1) Bogdan 1., Cultura veche românească, Buc.. 1898, p, 76.
2) Cat'daş Gh., Pagini' de istoria literaturii române, 1, Bihl.
"SămănIătorul", Arad, 1927, p. 47-55.
3) Haues ,Tl P., Istoria literaturii româneşti, Buc. Ancora:.
1924, p. 22.
4) larga N., Istoria literaturii religioase, Buc., 1904, p. 128-
130, 141.
5) Iorga N., Istoria literaturii romCmc, sec. XVII, t. I, p. 83-4;
t. TI, p. 5:')0, 604.
fi) Iorga N .. Istoria litei'alurii române, ed. II, Buc., 1925, p. 162,
236-7, 2'17-8, 310. .
71 Paseu G., Istoria literaturii române, sec. XVII, Iaşi, 1922
p. 54--:')5.
8) Pl/şcariu Sextil, Istoria literaturii române, Sibiu, 1920, p.
77, RO. .
.ma •••••••••
1) Adică nu cuprinde date inedite sau sigure. O menţionăm totuşi, pentrucă ar putea
fi folosită de cercet,\torii cari ar privi chestiuuea din alt punct de vedere decât al nostru.
19
[20]
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
• •
• •
i ObTEHJA ISTORICĂ. I
• •
• •
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Hrisov dela Radu Mihnea Vd. (16131)
t Intru numele lui Dumnezeu, bine credinciosul, blagocestivul şi
iubitorul de H S, însu-mi stăpânitor 10 Radu Voevod cu mila lui D(u)m­
nezeu, şi cu d(u)mnezăesc dar, stăpân ind şi domnind toată ţara rumâ­
nească, fiiul .răposatulut Mihnei Voevod, nepotul bătrânului slăvitului
răposatului 10 Alexandru voevod. In că şi laturilor plaiurilor Almăjului
şi Făgăraşului Herţeg, bine am voit Domniiamea cu a noastră bună
voinţă, cu curată şi luminată inima Domnii mele, ca să proslăvesc pre
cel ce m'au proslăvit pre mine, şi cu mărire m'au înălţat pre scaunul
răposat(u)lui părintelui Domnii mele. Iată am dăruit şi Dornniia mea
acest întru tot cinstit şi cu bun chip prea cinstit care preste toate da­
rurile iaste mai cinstit acest hrisov al Domnii mele. Cinstitului boeriului
Domnii mele jupan Lupul vel pah(a)rnic, şi feciorilor lui câţi D(u)m­
nezeu îi va dărui, ca să-i fie moşie satul Neagomirii din sud Mehed(inţi):
tot cu tot hotaru, şi cu toţi rumânii, şi cu tot venitu din hotar pănă iar
în hotar, şi moştenitorii satului anume, Ioan, şi Stoica, şi Prodan, şi
Stanciul şi Stănilă şi Răspopul, şt Neagoe, şi Dragotă şi Voinea, şi
Lupu, cu toţi fraţii şi cetaşii lor. Pentrucă acel sat mai sus zis ei au
fost mai denainte vreme judeci. Apoi când au fost în zilele lui Mihai
v(oe)vod, iară ei s'au vândut toţi boeriului domnii mele a fi rumâni cu
toată moşiia lor de pretutindinea drept 5010 aspri gata şi i-au scos din
bir zece ani de n'au dat nimic. Şi iară au cumpărat să fie boeriului
domnii mele jupan Lupul vei pah(a)rnic moşie partea lui Drăgan toată
care să chiamă Pribourelu, drept 760 aspri vgata, şi partea lui Stoian
toată, drept 150 aspri. Şi iară au cumpărat boeriul Domnii mele satul
Ursoaia, tot cu tot hotarul -şi cu tot venitul, din hotar pănă iar în hotar
dela toţi moştenii satului anume Ioan, şi Radul, şi iar Ioan şi Radul,
şi alt Radul şi Stanciul, şi Datco şi Radul, şi Lupul şi Preda, şi Stepan
şi Voisilă, şi Stan şi Pătru, şi Preda şi Ioan, cu fraţii lor şi cu feciorii
lor. Şi iară partea lui Drăghici postelnicu din Şornoneşti, şi partea Ra­
dului şi a Cârstei, şi a Stanciului şi a: lui Pătru, iară cu toţi fraţii lor
şi cu feciorii lor tot satul depretutindenea, drept ug. galbeni 24 gata.
Şi iară să fie boeriului domnii mele jupan Lupul veI puh(a)rnic Ponu­
rălu, tot cu tot hotarul, şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul, din hotar
pănă iar în hotar, pentrucă acel sat mai sus zis, el au fost de moşte­
nire lui jupan Barbul postel(ni)cu din Borăşt], însă jumătate, iară altă
jumătate de sat, el au fost al ,Radului şi al frăţîni-său Bădişoru din
Roşiia, apoi Barbul postelmicul) ;el au miluit pe Barbul Hlapul din
Drăgoeşti pentrucă au slujit lui 'după aceia Barbu! Hlapul şi cu Radul
şi cu fratesău Bădişorul ei au vândut acel sat preste tot răposatului
Mihai Vod(ă) încă când au fost Mihai Vod(ă) bănişor În sud Mehed:
1) Document din colecţia D-lui C. Neamţu. Comunicat de N. Plopşor.
20
[21]
drept 30.000 aspri gata, şi indată când au stătut Mihai vod/ă) domn aici
in ţară, atunci domnia sa au dat şi au miIuit pe credinciosul boeriul
domnii mele jupan Lupul veI paharnic, cu acel mai sus zis sat, cu tot,
spre a fi domnii sale veacinică pomenire. Şi iară să fie boeriului
domnii mele jupan Lupul vel paharnic: satul Dobra tot cu tot hotarul
din hotar pănă iară in hotar, pentrucă acel mai sus zis sat mai nainte
vreme el au fost judeci. Şi indată când au fost in zilele răposatului Mihai
vodră), când au fost domniia sa boer bănişor in sud. Mehed: atunci
au cumpărat domniia sa acel sat mai sus zis peste tot drept 50.000 de
aspri, după aceia când au stătut Mihai vodtă) Domn întâi aici in ţară, iar
domniia sa au dat şi au miluit pe jupan Lupul pahar(ni)cu cu acel mai
sus zis sat, cu tot ca să fie domnii sale întru pomenire, pentru multa
buna şi credincioasă slujbă ce au fost slujit in multă vreme şi de atunci
până in zilele Radului vodă Şerban, tot au ţinut jupan Lupul vel pa­
harnic acel sat cu bună pace, iar atunci c-ând au fost in zilele Radului
vodtă) Şerban, iară Stamatie el au fost atunci vtori armaş şi s'au sculat
cu pără, şi au prădat pe satul Dobra, cu 1� boi, inaintea Radulul vodfă)
Şerban, şi aş ea au zis el către domnia sa cum că au călcat şi au intrat
satul Dobra în hotarui lui la satul la Vardeniţă, şi au trimis Radu vod/ă)
Şerban de au luat dela satul Dobra acei 13 'boi, după aceia jupan Lupul
vel paharnic boeriul domnii mele, el s'au jăluit la Radu vodră) Şerban pen­
. tru strâmbătate, intr'aceia dornniia sa au căutat şi au judecat pe dreptate şi
pre lege, şi cu toţi cinstiţii boerii domnii sale şi au dat domnia sa lui
jupan Lupu Paharnicu şi lui Stamatie Armaşul împreună 6 boeri pe ră­
vaşele domniei sale ca să caute şi să adevereze fost-au călcat satul Dobra
hotarul satului Vardeniţei s'au n'au fost; cum va fi să arate cu ale lor
suflete, apoi acei 6 ba eri ce s'au zis mai sus, ei aşa au căutat şi au aflat
seamnele care au fost mai denainte vreame, unde le-au fost pus socru lui
Stamate armaşu Mihart seamnele, într'un cer, şi in lacul featii, şi in măgura
lacului roşu, şi in capul poianii, şi iar in jos inaintea a doao gârniţe, după
aceea jupan Lupul pah(a)rnicul el s'au împăciuit cu Stamatie Armaşu îna­
intea a mulţi boeri carii au fost acolo şi au cheltuit cu boerii carii au fost
acolo cu toată cheltuiala aspri 5010 toţi deplini, încă şi mai mult ce nu
s'au socotit, şi după aceia jupan Lupul pah(a)r(nicul): el au întors boii
satului Dobra deplin 13 boi la mâinile lor prada, care au prădat Sta­
matie Armaşu, aşea s'au aşezat şi s'au împăcat, înaintea multor boeri.
Şi iară să fie boeriului domnii mele jupan Lupul vel paharnic, satul
Ruptura tot cu tot hotaru din hotar până iar în hotar, pentrucă acel sat
mai sus zis, el au fost de moştenire lui jupan Ion cornisul, şi unchi-său
lui Budin, apoi ei l-au vândut acel sat mai sus zis, lui jupan Lupul
pah(a)rnicu(l), drept 30.000 aspr(i) gata in zilele răposatului Mihai vodfă),
Şi iar să fie lui jupan Lupul veI pahtajrmto): Satul Rogojelul, tot cu
tot hotarul, din hotar pănă iar in hotar, pentrucă acel mai sus zis sat
mai nainte vreme el au fost judeci, apoi când au fost În zilele Radului
Vodă Şerban, iar acel sat ce mai sus s'au zis el s'au vândut cu tot
boeriului domnii Meale jupan Lupului veI pah(a)rnic, drept 20.000 aspri
gata, şi moştenit satului anume, VIădilă, şi Stancea şi Lupu şi Creciun,
şi Stoian, şi alt Creciun, şi Stanciul, şi Radul, şi Mihăilă, şi Brătilă, şi
Stoica şi alt Stoica, şi Dragotă, şi Lupul, toţi s'au vândut cu fraţii lor
şi cu feciorii lor, a fi rurnâni de a lor bună voe boeriului domnii mele
mai sus zis. Şi iar să fie boeriului domnii mele jupan Lupului vel
paharnic moşie in Tâmna, partea lui Matei toată, de peste tot hotarul,
şi jumătate de sat dela Şuşul şi dela Paul, şi dela Ivan, drept 10.500
aspri gata. Şi iar in Tâmna au cumpărat jupan Lupul pah(a)rnicu
21
[22]
dela Lupu feciorul lui Lăpădat din Lac partea lui toată însă din Magniv,
de peste tot hotarul drept 7000 aspri gata. Şi iar au cumpărat jupan
Lupul paharnicu moşie În Lac, jumătate din sat du peste tot hotarul,
dela Dobromir şi dela Stoica fratele lui, drept 10.400 aspri gata încă în
zilele răpos(a)t(ului) Mihai Vodîă). Şi iar au cumpărat jupan Lupul
paharnicu dlntr'această jumătate de moşie din Lac dela Grăbovan din
- Şovarna partea lui toată drept 5000 aspn gata, şi iar partea lui Drăghici
dela Dan drept 4000 asprl gata. Şi iar au cumpărat jupan Lupul vei
pah(a)r)nic: moşie În Topliţă, partea lui Iovan cu feciorii lui, şi iar dela
Ivănuş, partea lui toată de peste tot hotarul, drept 5500 aspri gata. Şi
iar au cumpărat jupan Lupul pah(a)rnicu moşie în Padeşu de sus, dela
Stepan partea lui toată oricât să va alege, din câmp, din pădure, şi din
apă cu vad de moară, şi cu vie, şi cu munte, de peste tot hotarul, drept
4500 de aspri, încă În zilele lui Mihai Vodră). Şi iar au cumpărat jupan
Lupul pah(a)rnicul moşie În Cernaia dela Răducan 13 holde alease, şi
cu un loc pentru fân în câmp drept 2000 aspri gata şi drept o vacă.
Şi iar să fie jupan Lupului pah(a)r(nicul): ţiganii, întâi Dumitru cu
ţiganca lui Drăgana şi cu feciorii lui Ştetan şi Oprea, şi cu fetele lu!
Dafina şi Mariea şi Burhrna cu ţiganca lui Stana, şi Nica cu ţiganca lui
Liţa, şi cu doi copii şi o fată, şi Scânteia cu frate-său, şi Nanu cu ţiganca
lui şi cu un copil şi Dariă şi cu ţiganca lui Anca şi cu un copil anume
Leca, şi cu o fată anume Sora, şi Pătru cu ţigan ca lui Ana şi cu copii
lui, Ursu şi Lupul, şi cu o fată anume Catalina, şi Bunaci şi Dorcă, şi
o fată, şi Caii cea cu ţiganca lui Basilca, şi Lupul cu ţiganca lui Anca,
şi Vintilă cu ţiganca lui Voica şi cu un fecior anume Pătru şi Slăvoia
cu o fată, şi Barbul cu ţiganca lui Cos pana, şi Nicula cu ţiganca lui
Neacşacu un copil şi Slav şi Sora, şi Stan Socaciol cu ţiganca lui
Neaga şi cu copilu lui Nica. Pentrucă. aceşti ţigani ce s'au zis mai sus
ei au fost ţigani bătrâni şi drepţi de moştenire jupan Lupului pah(a)rnicu.
După aceia iar au cumpărat jupan Lupul pah(a)r(nic): oarecare ţigani
dela Lăţcuş, un sălaş de ţigani anume Radu şi ţiganca lui Liiana, şi cu
doi copii şi o fată: drept 5000 aspri gata acum În zilele domnii mele.
Şi iar au cumpărat jupan Lupul pahr: dela Prepusa doao ţigance anume (loc
alb în text) drept doi junci şi doao mie de aspri. Pentrucă aceste sate toate
şi moşii ce s'au zis mai sus sânt dedemult agonisite şi cumpărate, din
zilele altor bătrâni domni ce au fost mai denltinte vreame, iar acum
când s'au Întâmplat În zilele domnii mele atâtea răutăţi şi jafuri într'a­
ceastă ţară, de au venit Ungurii aici În ţară, de au robit toată ţara
domnii mele, atunci s'au Întâmplat şi boeriului domnii mele mai sus zis
de au fugit În ţara Moldovii cu jupâneasa lui, şi toate cărţile lui de
moşie au rămas aici în ţară, şi În urma .lui toate s'au prăpădit pentru
această răutate. Apoi când. au fost acum cu buna voinţa lui Dumnezeu
când s'au făcut pace in ţara domnii mele, iar boeriul domnii mele cel
mai sus zis, jupan Lupul biv vei pahr: el au mărturisit Înaintea domnii
mele cu mulţi boeri mari şi mici în divanu domnii mele, cum că sânt
aceste moşii lui mai sus zise sate şi ţigani de moştenire şi agonisite şi
cumpărate de dansul. Pentru aceia şi domniia mea aseamene am înoit
şi am Întărit şi cu acest hrisov al domnii mele şi am dat domniia mea
boerlului domnii mele jupan Lupului velpaharnic, ca să-i fie lui toate aceaste
sate şi moşii şi ţigani ce s'au zis mai sus.de moştenire şi ohabnice, şi feciorilor
lui şi nepoţilor lui Încă şi blestem am pus domniia mea, după petrecerea
domnii mele, pre carele bine va voi Domnul Dumnezeu a fi domnu
intr'această ţară rurnânească sau din rodul inimii domnii mele, sau din
neamul nostru sau din alt careva. pravoslavnici domn de va cinsti şi
22
[23]
va întări şi va înoi acest. hrisov al Domnii mele pre acela Domnul
Dumnezeu, să-I cinstească şi să-I păzească pre el, în domniia sa, şi In
veacul ce va să fie sufletul lui, iar de nu va cinsti şi nu va întări nici
va Înoi acest hrisov al Domnii mele, ci îl va călca şi-l va ruşina, şi-I
va rurnpe, pre acela Domnul Dumnezeu să-I bată, aici trupul lui, iar
In veacul ce va să fie sufletul lui, şi ori ce om să va ispiti a rumpe
acest hrisov al Dornnii mele, acela să fie blestemat şi afurisit de 318
sfinţi părinţi carii sânt din Nicheia, şi să aibă parte cu Iuda şi cu Ariia,
şi cu alţi necredincioşi ovrei carii au strigat asupra Domnului Dumnezeu
H S mântuitoriului nostru şi au zis el luaţi-l, luaţi-l şi-I râstiniiţi pre el,
sângele lui asupra lor, şi asupra feciorilor lor şi iaste şi va fi in veacii
vecilor amin, Iată şi mărturii am pus Domniia mea, jupan Vintilă vei
dvornic, şi jupan Pană veI vestier, şi jupan Leca vei logofăt şi jupan
Deadiul vei vistier, şi jupan Cârstea vei spatar, şi jupan Panait vei
Stolnic, şi jupan Bratul vei comis, şi jupan Lupul vei paharnic, şi jupan
Bernad vei postelnic, şi ispravnic jupan Leca vei logofăt, şi eu Neagoe
logofătul carele a in scris în cetatea Târgovtştei, în luna lui Mai, 2 zile,
şi dela Adam pănă acum curgerea anilor Vleat 7121.
Io Radul V vod.
I pecetia I
domnească
Acest izvod s'au tălmăcit dupe hrisov domnesc, fiind în limba
slovenească, acum În limba rurnânească din cuvânt în cuvânt, Întocmai
de mine.
ss) Dionisie Eclisarhul, dascăI slovnesc
în Craiova la anul 1819 .
••••••••••••
23
[24]
Un act de donatiune al lui Gh. Magheru 1)
Prea bunilor locuitori din amândouă mahalalele ce alcătuesc
comuna Cojani din proprietatea mea subscrisului.
Scrisoarea' din parte-vă de la 24 ale trecutului Octombrie co­
pi inzătoare în mai multe privinţe ce mi s'au trimis pe lângă adresa
cu NOI 55 a domnului Primar al acelei comune, de odată şi cu o
copie sub a sa adeverire dupe listele de constatarea stării fieşcăruia
chiriaş ce au drept de împroprietărit în pogoane, după suma vitelor
cu care au făcut clacă, şi a tuturor aoelora de deosebitele categorii
şezători în această proprietate, fără a se fi îndeplinit pentru cei
dintâiu şi lucrarea zisă a alegerii şi hotărniciei părnânturilor, a­
mânate fiind acestea până( la primirea răspunsului din parte-mi
asupra rug ăciunei ce faceţi printrînsa, care liste făcute de cei în­
sărcinaţi membri ai comisiei ad-hoc în număr îndoit: Una spre
ase înfăţişa comisiei de plasă când va veni spre îndeplinirea înda­
toririlor lor ce-i sunt puse prin lege, iar în cea de a doua spre a
se păstra în cancelaria comunei.
Vă răspund că le-am primit, dar ca să vă răspund pe anume
la toate câte con ţine mentionata scrisoare, precum ziceţi, urmează.
mai intâiu a repeta cât se va putea mai pre scurt chiar din coprin­
derea acelora.
Ziceţi că în această listă s'au trecut numai numele şi p'ro­
numele tuturor chiriaşilor de trei clase, în număr de trei zeci, dintre
cari 'Sunt doi cu patru boi, două zeci şi trei cu doi boi şi cinci
1) Comunicat de d-l Victor Daniilescu, magistrat în Tg.-]iu. Originalul în
Arhiva Min. de Finanţe, iar o copie la dosarul Trib.�orj. nr. 8116/1899. Irnpro­
prietărirea locuitorilor de care e vorba aci se hotărăşte prin procesul verbal din
12 Aprilie 1865 al Comisiunei instituită conf. art. 24 al Legei Rurale pentru plasa
Amaradia din jud. Gorj, pentru constatare, de faţă fiind proprietarul Gh. Măgheru
şi sătenii din Cojani împroprietăriţi, şi dărui ţi şi cu preţul despăgubirii de gene­
rosul donator.
Gheorghe Gh. Maghe1'u, licenţiat În drept dela Paris, fost Consilier la Curtea
de Apel din Craiova şi apoi Prefect �l judeţului Corj, Încetat din viaţă la Tg.-]iu
hanul 1875, a fost fiul Generalului Gh. Magheru, născut la Craiova In 1804, fost
<membru al Guvernului provizoriu, General al Arrnii neregulate şi Inspector al
Gardiilor Naţionale din România, 1848», pe care o stampă colorată, devenită acum
rară, semnată <P. Mateescu, 848>, îl înfăţişează În picioare, cu capul descoperit,
cu o lentă tricoloră de-a curmezişul pieptnlui; cn centuron şi cartuşiere la brâu
şi spadă la coapsă; În mâna dreaptă ţin� pălăria Împodobită cu lungi pene în trei
colori; pe fondul tabloului deoparte un pandur călare, ţinând de frâu calul gene­
ralului, iar de alta o şcoală şi o biserică. \
Al doilea fiu al Gen. Magheru a fost Colonelul Romolus Magheru, mort la.
Craiova prin 1896-7, fiind aci Comandant Ar Reg. 1 de Artilerie. In păstrarea fiilor
acestuia se află documentele familiei istorice 01 te ne a Magherilor.
24
[25]
toporaşi, împreună cu legiuiţii stânjeni pătraţi pentru casă şi gră­
dină, precum şi la toţi cu deosebite categorii, văduve, nevolnici şi
alţii arătaţi în rigla de observaţii şi care au drept de Împroprietărit
numai cu stânjenii patrati legiuiţi pentru casă şi grădină În număr de
două 'zeci şi şease, Între cari este şi Crăciun Arnăurul, Vasile Rusu
şi aceştia trecuţi numai pentru că mulţi m'aţi auzit pe: mine zicându-le,
că deşi nu au drept, dar de vor voi să rămână În proprietate,
le dau şi lor locuri de casă şi grădină, lăsând netrecuţi numai pe
nevolnicii cei mai bătrâni, betegi şi sterpi, cari şed în case de ale
mele din comună, şi anume Ion Vasile Pătru Surugiu şi Dumitru
Crudă, (acum morţi), precum şi pe bătrânul Mihai Bălan, iarăş
nevolnic şi sterp, asemenea şi Păun Dumitru Taţa Sterpu, Niţă
Surguliu amândoi iarăş sterpi, şezători tot în case de ale mele din
comună.
Asupra tuturor acestora vă răspund:
1. Pentru acei doi, şi anume Crăciun Arnăutu şi Vasile Rusu,
servitori ce şed în case de ale mele din mahalaua cea de la vale
a comunei şi pe care ziceţi că s'a trecut de comisia ad-hoc Între
cei cu drept de împroprietărit cu stânjeni patraţi pentru casă şi gră­
dină, după permisia ce Ii s'au fost dat de mine, rărnâind înpropcietate
de va fi luat acum un asemenea angajament, primesc trecerea lor În
listă, dăruindu-le şi casele în care locuiesc. Celui din urmă însă,
Vasile Rusu, îi voi da aceşti stânjeni legiuiţi pentru casă şi grădină
în alt loc, tot în acea mahala, mutându-se casa în locul meu, pentru
că acel loc în care se află astăzi este destinat pentru şcoală, fiind şi
cu apropiere de sfânta biserică.
2. Tuturor celorlalţi nevolnici, văduve cu copii şi 'de orice altă
categorie care n'au avut drept de improprietărire decât numai cu
suma stânjenilor legiuiţi pentru casă, şi grădină, şi cari se văd în
lista Comisiei ad-hoc, în număr de 26, le ert despăgubirea ce-mi dă
dreptul legea rurală la art. 33 a primi de la dânşii .....
3. Celor din menţionata scrisoare şi netrecuţi în lista comisiei
ad-hoc, şezători pe locurile şi în case tot de ale proprietăţii, iarăşi în
mahalaua de sus a comunei, nevolnici, betegi, bătrâni, sterpi, şi
anume Ion Vasile şi Pătru Surugiu, vor şedea tot în acelea case ale
mele pe cât vor avea şi viaţă, pc lângă care pentru deosebită consi­
deraţie le dau şi dreptul ca să-şi muncească în socoteala lor de la
unul şi până la două pogoane de ori ce fel ele muncă vor voi
în proprietatea mea, fără. a fi îndatoraţi la vreo r ăspundcre către
proprietari din acele pogoane; tot acest drept pe jumătate al pămân­
tului de muncă îl vor avea şi soţiile lor în caz ele ar muri ei
25
[26]
mai înainte; asmenea şi Mihai Bălan din mahalaua de jos a comunei
coprinsă tot prin scrisoare, şi tot de' aceiaşi categorie şi nevolnici,
bătrâni şi sterpi, va avea şi dânsul tot acelaşi drept ca şi cei doi
de mai sus pe cât va trăi În viaţă, precum asemenea şi soţia sa.
4. La rugăciunea ce-mi faceţi de felul îrnproprietărirei coprins
prin mentionata scrisoare, sub cuvânt Între altele că numai în acel
chip, v'aţi putea crede mai folosiţi şi adevăr împroprietăriţi şi că tot
astfel şi însuşi v'aşi fi promis oarecând, La aceasta vă răspund că o
asemenea îrnproprietărire nu vi se poate acorda de nimeni, mai cu
seamă acum când avem o lege prornulgată, pusă. şi În executare,
care şi urmează a fi respectată.
5. Imi faceţi rugaciune cei cu drept de împroprietărire în po­
goane dupe noua lege rurală, subscrişi în mentionata scrisoare în
număr de treizeci, zicând că dacă astăzi nu se va mai putea astfel
de improprietărire, exprimată prinrrînsa, atunci, în locul pogoa­
nelor hotărâre astăzi prin rr oua lege rurală, să vă dau din această
proprietate şi cu tot cu aceiaşi despăgubire, conform cu zisa lege,
câte patru stânjeni de moşie la cei doi cu patru boi, câte doi şi
jumătate la cei douăz�ci şi trei cu doi boi şi Câte unul şi jumătate
la cei cinci ce sunt toporaşi, şi acestea.i. (se indică aci de unde
anume) ... , pe lângă care au a se măsura şi stânjenii cei legi uiţi în
urmă pentru uliţă. şi peste cei socotiţi, de fiecare familie Încă câte
nouăzeci stânjeni, adică peste tot câte trei sute nouăzeci stânjeni
patraţi ; afară de acestea câte opt stânjeni iarăşi de o familie horărâţi
pentru cimitir, şi de aceia ai coprinsului sfintei biserici, precum
şi de cele şeaptesprezece pogoane legiuite pentru preotul bisericii
şi servitorii ei, precum de asemenea şi de un loc pentru şco ală şi.'
altul mai Întins pentru casa corrrunală şi a magaziei de rezervă ..
După acestea repetaţi iarăş cererea de mai sus de improprie­
rărire în locul pogoanelor legiuite cu stânjenii arătaţi şi cu despăgu­
birea legiuită pentru fiecare casă, zi când că dându-vi-se acei stânjeni
şeaptezeci şi trei cu întinderea lor peste lungul hotarului din câmp din
locuri ar ătoare, livezi şi pădure, ele care' a veţi şi cea mai mare
trebuinţă, şi chiar pe acelea pe lângă hotarul Stefăneştilor, numai
atunci vă veri putea cunoaşte cu adevăraţi moşteni şi ...
In fine, pe lângă toate cele până aici repetate rugăciuni, asupra
modului arătat de improprierărirea-vă, În stânjeni mai luându-vă
intru ajutor şi aduceri aminte din cele din trec ut, ziceţi între altele
chiar aşa": Nu mai puţin ni se adau�ă speranţa că vom fi ascultaţi,
aducându-vă aminte nu numai despre ceea ce ne-aţi recunoscut tot­
deauna, supunere cu toată credinţa intereselor Dv. din această pro-
26
[27]
prietate, dar şi acelea că, în timpul când aţi fost expatriat, noi am
făcut muncă în proprietate cu toată durerea de inimă şi cu al cărei
venit câştigat de noi aţi putut să vă ţineţi neapăratele cheltueli de
vietuire în străinătate. Dar încă atunci, la 1848, am ş� pătimit destul
pentru Dv. vroind să vă apărăm mişcătoarea avere din proprietăţile
ce ne Iăsaseţi în, păstrare, suferind destule nevoi şi cazane de la
slujbaşii aflaţi atunci, după intrarea în ţară a oştilor ruseşti ş�
turceşti, care avere deşi nu am putut-o apăra ,înaintea puterii şi a silii,
dar suferinţele noastre sunt ţinute minte de toţi, cât au fost pentru
noi de dureroase şi ne mai auzite altă dată".
Asupra acestor din urmă rugăciuni coprinse în art. 5 de mai
sus', relativ la improprietărdrea-vă in stânjeni ,pe la locul ce cereţi,
deşi în acea parte a proprietăţii este pământul cel mai bun mai cu
seamă pentru livezi, deşi preţul unui stânjen la cei cari vând în
vecinatele hotare au ajuns şi peste douăzeci fără a avea o asemenea
calitate şi pădure ca în această proprietate, cu toate acestea vă
declar prin aceasta că, pe lângă îndeplinirea de toată suma acelor
Iegiuiţi stânjeni patrati şi altele ce menţionaţi, nu numai că vă este
primită rugăciunea de improprietărire în locul pogoanelor legiuite
cu stânjenii ceruţi chiar în acea parte a proprietăţii, adică de a vă
da (se spune câte, cât şi cui) ... , şi care fac stânjeni peste tot suma
de şeaptezeci şi trei, şi cu aceiaşi urmare ide felul stăpârririi întru
toate, Întocmai după cum se cuprinde cu toată- desluşirea în menţio­
nata din parte-vă scrisoare, dar şi pentru amintirile ce-mi faceţi, atât
a indatoriri lor din parte-vă, cu care totdeauna ca oameni oneşti şi de
bună credinţă n'aţi pregetat spre întâmpinarea intereselor mele, nu
mai puţin şi a suferinţelor ce aţi încercat în epoca ce menţionaţi de
tristă memorie, a învaziilor streine, pentru că aţi voit să-mi apăraţi
averea ce vă era încredinţată.
Drept recunoştiinţă din parte-mi pentru toate acestea, vă dă­
ruiesc. şi preţul despăgubirii hotărît prin legea rurală, ca astfel să
nu mai fiţi îndatoraţi nici către Stat cu răspunderea legiuitelor dări
de dobinzi şi aruortisment hotărâre pentru despăgubirea improprie­
tărirei, precum nici Statul către mine de capitalul legillit pentru
despăgubirea sa, dobinzilor anuale ale acelui capital, iar celorlalţi
de deosebite categorii, despre care am menţionat la art. 2 că le este
ertat şi lor despăgubirea ce-mi dă dreptul art, 33 din legea rurală
a primi de la dânşii, ori care dintr'înşii se vor socoti că au vr'un
drept în contra lucrărilor comisiei ad-hoc, constatându-şi dreptul
conform cu legea, vor fi aceia asemenea improprietăriţi, nu Însă
gratis, ci cu despăgubire conform legei de împroprietărire.
27
[28]
Prin urmare dar, vouă celor menţionaţi la numerile citate, în
număr de trei zeci, această proprietate Îl). sumă de stânjeni arătaţi
cu toată întinderea lor de pământ de muncă, livezi, islaz şi pădure
(afară de codrul menţionat), fiind de astăzi înainte desăvârşiţi stăpâni
pe dânşii, vă şi urez ca să-i stăpâniţi în pace pentru totdeauna, voi
şi urmaşii voştri, în asemănarea cu aliniatul articolului 7 din legea
rurală. Asemenea dau şi pentru Preotul sfintei biserici cu Hramul
Si Gheorghe şi Dimitrie, din această. proprietate a mea Cojani, opt
stânjeni moşie curea din sus, pe lângă acei şeaptezeci şi trei ai voştri
tot cu aceiaşi întindere şi scurtătura codrului arătat, iaer pentru că
întinderea acestor opt stânjeari este covârşitoare celor şeaptespre­
zece pogoane legiuite Preotului prin lege, acesta din prezent şi cei cari
vor fi în viitor se vor putea cu toate acestea folosi de toată întinderea
acestor stânjeni, cum locuri de muncă, livezi şi izlaz, afară, de pădurea
mare şi mică aflată astăzi pe aceşti stânjeni, care nu se va putea
tăia de nimeni, p ăstrându-se numai pentru necesităţile ce va avea
sfânta biserică în viitor. Când însă preotul bisericii va fi strein venit
din altă comună şi cu îndepărtare de proprietatea sa şi de pădurea
ce va fi având, precum este cel de acum la această sfântă biserică,
va avea voie a-şi lua lemne uscate, precum şi verzi, din crângurile
ce vor fi mai dese şi nefolositoare pentru altceva decât numai pentru
foc şi care li se va arăta de pădurarul orânduit cu paza pădurilor
proprietă ţii mele.
Pentrumăsurătoarea şi despărţirea la un loc prin semne atât a
arătaţilor stânjeni proprietatea voastră şi ai sfintei biserici curea pe
lângă moşnenii Stefăneşti, peste tot stânjeni optzeci şi unu, se va face
în primăvara viitoare de către Inginerul districtului, sau şi de altul,
cu spesele mele, iar între voi vă veţi împărţi cum vă va veni mai
bine, aceia ce la locurile ele muncă puteţi săyă faceţi şi mai înainte
ele venirea inginerului; tot atunci se va măsura de inginer şi stânjenii
/" patrati legiuiţi pentru fieşcare familie din arnândouă mahalalele co­
.munei, care se vor şi împietri cu semne potrivit cu legea, precum şi
locurile proprietăţii ce am în amândouă mahalalele comunei aceştia,
afară de toată cealaltă întindere de pământ dintre dânsele ş: îm­
prejur. Tot atunci se va măsura şi locul aflat în fiinţă al sfintei
biserici şi al şcoalei, şi care este acela pentru casa cornunală cu al
magaziilor de rezervă şi care este destinat din locul proprietăţii pe
care am şi casa în locuri în care au locuit. acel Drugă acum in­
cetat din viaţă, adică opt stânjeri în faţă şi cincisprezece în lung,
iar locul pentru cimitir se va mtsura câte opt stânjeni patraţi de
fieşcare familie la Biserica de zid (rămasă în neactivitate), dupe cu­
reaua moşiei noastră zisă a Bârzeenilor, ce este alăturea cu această
28
[29]
proprietate Cojani, la care loc din mai multe privinţe este cu mult
mai bine, având tot de odată şi depărtarea cerută de lege pentru
cimitir.
Iar în fine, fiindcă acest răspuns dat asupra tuturor desluşirilor
citate prin mentionata din parte-vă scrisoare, şi care urmează a se
păzi, contine totdeodată şi declaraţiunea din parte-mi de felul îrnpro­
prietărirei şi a preţului ei de despăgubire, ce v'a făcut gratis, atât
celor constataţi cu drept de împroprietărit în pogoane, în număr de
30. cât şi la toţi ceilalţi cari au avut drept de împroprietărit numai
cu stânjeni legiuiţi pentru casă şi grădină şi a regulării pentru viitor
a tuturor celor ce conţine, precum şi stânjenii daţi sfintei biserici din
comună, pentru preot, servitorul ei, drept legiuitele 17 pogoane,
Aşa dar pentru asigurarea şi păzirea tuturor celor ce conţine
acest act, cu intocmai nestrămutată urmare pentru totdeauna, am
făcut două asemenea exemplare, pe care, pe lângă scrierea Iar de
către mine însu-mi, am pus şi sigiliul familiei noastre "MAGHERU",
ca astfel unul dintrînsele, împreună şi cu una din menţionatele acele
două liste de constatare făcute de către comisia ad-hoc, să se păstreze
pentru totdeauna în archiva cam unei, iar cel de al doilea din aceste
exemplare, împreună cu cea de a doua listă de constatarea comisiei
ad-hoc, să se dea de către domnul primar 'al comunei ca cei-interesaţi
în primirea onor. comisiei de plasă, când va veni la această comună
pentru. îndeplinirea îndatoririlor ce-i sunt puse de lege, spre a se în­
credinţa din coprinderea sa de felul îrnproprietărirei, făcută. atât
vouă rnenţionaţilor chiriaşi de trei clase şi acelor de deosebite ca­
tegorii aflate în această comună Cojani proprietatea subsemnatului,
pe care exemplar Onor. comisie de plasă-l va .inainta domnului Sub­
Prefect al plăşii respective, pentru păstrarea şi în archiva cancelariei
acelei subprefecturi. In urma tuturor desluşirilor pănă aci citate şi
asigurării felului de îrnproprietărire ce aţi cerut şi a Iegiuirului ei
preţ de despăgubire ce v'am făcut gratis prin acest act.
Drept toate acesta, vă pun şi din parte-mi o îndatorire, pe care
a cer să o şi îndepliniţi. Acea este de "a vă pătrunde, atât voi
cât şi copiii voştri, de părinteştile povăţuiri, tot deodată şi patriotice,
ce conţine proclamaţiunea din 14 August a Măriei Sale Domnito­
rului României, şi a vă' conforma în viitor cu urmarea întru toate
întocmai, fiind unică calea ce vă poate duce la desăvârşita fericire
dorită de toţi adevăraţii fii ai patriei.
Anul 1864 Decembrie 24·
(ss) Ch. Magheru
(locul sigiliului familiei)
p. conformitate
(ss) Isăcescu,
29
[30]
Documente hurezane
Comunicate de A. Sacerdoţeanu.
(Urmare dela an. IX, p. 320).
VII.
1838 Ianuar 13.
Preoţii satului Costeşti sunt- obligaţi de protopopie să-şi împartă
veniturile . conform inuoirei lor.
Protopopia Pleşi Muntelui.
La jalba ce au dat prea o sfinţii sale preoţii şi anume:
Popa Gligore Bălintescu, i Popa Ion Nistorescu, i Popa Tudor
ot Costeşti, pentru preoţii tovaroşi lor şi anume: Popa Nicolae,
i Popa Ion Cărstea, i Popa Ion ]idoveanu, pentru un înscris ce
au făcut Între dănşii şi numiţii nu s'au ţinut de legătura zapi­
sului, Ia care s'au slobozit poruncă. în două ielbi către această
protopopie cu No. 568, ca să se aducă toate părţile spre înfăţi­
şare şi Ia întrebarea ce li s'au. făcut, n'au tăgăduit. Aşa s'au
împăcat între dănşii, dând zapis la canţalaria cin[stitei] proto­
popii, care s'au şi adus, şi cu chipul arătat, adecă: Popa Cârstea
să dea Popi lui Tudor pă tot anu lei 20; Popa Nicolae să dea
Popi lui Ion, frate-său, lei 20; Popa Ion Jidoveanu să' dea Popi
lui Gligore Iei 30.
De aceea spre a preoţilor linişte li să de te aceasta la mână,
cum are să urmezie între dânşii, care acest înscris are să ur­
meze din l[eaJt 1836 şi până când vor fi tovaroşi la acele sfinte
biserici.
1838 Chenar 13
Proto[pop] Ilie Sachelarie
No. 19.
VIII.
1844 Aprilie 7.
Judecătoria Vâlcei cheamă la înfăţişare pe popa Grigore Bâlin­
tescu şi pe frate-său Nistor intr'o ceartă pentru
păni,ânt cumpărat.
Cinstitului d. preziclent al judecătorii acestui judeţu Vâlcea.
Plecată jalbă.
Un frate-rniieu Popa GliţSore Bălintescu din satu-mi, a vând
eu cu dânsu cumpărat neşte pământ moştenesc în dealu Costeş­
tiIor despre Bodeşti, dela neşt� oameni Dobrineşti din sa tu-ne.
Din acest pământ cumpărând o parte iel mai întâi şi-au fost în­
chipuit zapis ca când l-ar fi avut acei vănzători osobit şi hotărît
însă fără ştirea vănzătorilor ; în urmă n'au ajuns până la anu
30
[31]
şi am cumpărat şi eu cu.iel de împreună partia celor ce rămă­
sese nevăndută. Şi cu chipul acesta ni-am făcut amăndoi cu
amăndoaoă zapisele tovarăşi frăţeşte, findcă intr'amăndoaoa za­
pisele este o bucată de pământ a tutulor vănzătorilor, stăpănită
atât de iei cât şi de noi da valma' ne împărţit; pă care loc au
pus numi tu o coşare iar eu mi-am făcut casă. Şi eu aflăndu-mă
venit în şcoala normală întru învăţătura cadindăţii, m'am po­
menit când m'am dus acasă că am găsit casa mia înschisă cu
gard de iel împreună cu coşaria lui, ca când ar fi acel loc îm­
părţit şi rămas pă sama lui şi pentru drumu ce mi-am deschis
prin gardul ce-l făcuse iel ca să poei intra la casa mea, după
cercetarea ce am avut la c[instita] supt-ocărrnuire f-au îndatorat
de mi-au deşchis şi casa ce mi-o închisese ieI. După aceia au
mai făcut o coşare în spatele casii mele din care dă bălegaru
tocmai pa casa mea; acum văzu că au pus şi pruni până în bă­
tătură-m şi casa au închis-o iarăş acum de isnoavă de tot. De
aceia mă rog să fim sorociţi a ne judeca şi după dovezile ce voi
avea împotriva iconomicosuJui său zapis, care măcar că în urmă
au rămas şi acela tot .de tovăroşie între noi, cuprins zapisu dintăi
în cel din urmă să-m căştig dreptatia a împărţi acest pămănt şi
din rău şi din bun frăţeşte,
Plecat
Nistor Bălintescu ot sa tu Costeşti de plaiu Cozii.
Pentru copie întocmai
Gr. Maciceanu
Pe verso :
[Insemnarea] Agitaţie a lu Nistor.
Rezoluţia:
Prez. judecătorii Vâlcea.
, Popa Grigore Bălănescul (sic) dela satul Costeşti, văzând
coprinderea aceştii jelbi supt No. 1521 este chemat ca la doăzeci
şi doă Septernvrie să vie spre înfăţişare cu jeluitoru Nistor
frate-său.
a. 1844 Aprjilie] 7.
No. 2079.
Prez, Iancu Gârdăreanu.
Grefier, Zisu Dimitrescu.
IX.
1844 Septernvrie 19.
Foaia de ispase a Popii lui Grigore Bâlintescu de stricăciunea
porumbului urmaţi de -oitete lui Nistor Bâlintescu,
precum în faţă arată anume:
Noi supt cei mai jos iscăliti aleşi satului Costesti chemaţi
fiindu de Popa Grigore Bălintescu să ispăşim porumbi ce-i are
în sălişte, unde mergăndu mai întâi amu cercetat ce vite au urmat
acea stricăciune şi amu dovedi tu aciaştia. Insă :
31
[32]
1
Porci 2 ai lui Nistoră Bălintescu ; la ispaşă numitul n'au
voita veni faţă, de aciala noi luând seamă cu deamănuntul am
găsit stricăciune porumbide cei mai de frunte, în se drugi treizăci.
) dem 'şi de curcile tot ale lui Nistoră tot în acei porumbi
drugi porumbi măncaţi doo sute trei zeci tocmai; şi la', descope­
rirea dreptului adevăr urmat de noi făr de părtinire la nici o
parte am dat aciasta la mâna păgubaşului a avia a căuta acia
stricăciune arătată.
1844 Septemvrie 19.
Popa Cărstea D[ujhmniculă, martor.
Popa Tudoru Rocescu.
Aleşi:
Gg. Calnicianu.
Simion Loghin. (L. P)
Popa Istocescu.
Scriitori Alecu Fulgescu.
Grigore Roşicescu vătăşelu, martor.
Obs. Rezumatul de mai sus se află în dosul actului.
x.
1847 August 22.,
Hotârârea Tribunalului Vâlcea dată Costeştilor în cearta cu
egumenul Bistriţeipentru o carciumâ.
Judecătoria judeţului Vâlcea,
No.83.
Popa Grigore Bălintescu, Nistor Bălintescu, Ion Bălintescu
Diaconu Ion, Gheorghe Bălintescu şi Dinu Bălintescu cimpoeru,
de la satul Coste şti dintr'acest judeţ, prin jalba ce a dat la 2
Maiu din anul 1845 supt No. 2118 împrol!tva cuviosului Arhiman­
drit Gavriil Egumenu Sf. Mănăstiri Bistriţa.
Au făcut arătare căci având o sfoară de moşie moştenească'
cumpărătoare de la Bodeşti şi Bărzeşti au stăpânit-o liniştit sumă
de vreme având şi cărciumă pentru vânzare de vin şi rachiu,
fără să cerce vre-o supărare nici din partea-ifoştilor egumeni,
nici din partea chiar a cuvioşiei sale pănă în luna lui Dechern­
vrie din acest an, când viind un logofăt Statie, îngrijitorul mo­
şiei vatre Sf. mănăstiri, sfărămăndu-le măsurile ce au avut la
acele cărciumi, a poprit cu totul din vânzare pricinuindu-le cu
aciasta simţitoare : pagubă, cerere făcând ca prin judecata să-şi
afle cuviincioasa îndestul are, la 21 Dechemvrie anul încetat, în­
făţişindu-să amăndoă părţile, însă cuviosul egumen prin vechil
deplin împuternicit părintele', Teodorid, iconomul Sf. Mănăstiri,
orânduind şi însuşi osebit ve�hi1 pe d-lui Costache Radovici.
Au arătat jeluitorii spre dovadă anaforaoa isprăvnicatului
din anul 1819 Februarie 28, slobozită între jeluitori şi cetaşi săi
cu fostul egumen al Sf. Mănăstiri Bistriţa, răposatul Samoil, tot
pentru cărciumile dup'această moşie, prin care se hotărăşte ca
32
[33]
1
j
,
t�� c:
'Il , jeluitori să-şi facă cârciuma la loc şi să-şi urmeze stăpânirea cu
, ' vânzare de vin şi rachiu precum din vechime au avut. Asemenea
. ,,' , au mai arătat şi o anafora a aceştii judecătorii cu No. 19 slo-
't " bozită în anul 1844, asupra prigoniri dintre Ion Pătru Boeru tot
� cu cuviosul egumen şi tot pentru aceiaşi cărciumă, împotriva
, l cărora răspunzând, vechilul, au propus că cu toate că hârtiile
'}1 ' ce are mănă.stir'ea împrotiva celor înfăţişate de jeluitori să află
. f la cins, logofeţie bisericească, dar poate să dovedească că jelui-
l tori cu urmarea clădiri unor asemenea cârciumi pricinuesc pa-
lr gubă însemnată livezilor după moşia mănăstiri, după care spre
i /descoperirea fiinţei adevărului îndatorindu-se vechilu cuviosului
:,1,: r egumen ca să dovedească paguba ce se pricinueşte livezilor Sf.
1 Mănăstiri, n'au fost următori nici a mai veni în judecată, iar
'{ jeluitorii infătişindu-se astăzi de iznoavă, au cerut hotărârea
11 pricini.
I Deci văzăndu-se că prin înfăţişarea de la 21 Dechemvrie,
. anul încetat, nu s'au tăgăduit de către vechilul pârătului propu-
: nerea jeluitorilor cum că nu au cârciumă pă părţile lor de moşie
." de cât că mai poate dovedi că jeluitorii cu urmarea clădiri şi
ţineri unor asemenea cărciumi pricinuesc pagubi însemnate li­
vezilor după moşia mănăstiri, judecata hotărăşte în unire cu
pravila list. 94 art. l-iu ca jeluitori să rămâie apăraţi de către
pomenitul egumen având a-şi stăpâni fiecare dintrănşii cârciu­
mile ce au pe proprietăţile lor. Dator fiind părătul a plăti jelui­
torilor şi lei una sută dO[1 zeci şi şasă cheltuelile judecăţi în care
s'a socotit şi şapte sfanţi tacsa jumătate răspunsă de ei. Iar de
nu se va mulţumi p'această hotărîre dată în lipsă, slobod este
s� apeleze ori tot către această judecătorie în sorocul de opt
ZIle, după ce mai întâi va dovedi împedecările ce au avut de
n'au putut veni la mărginit ele soroace; sau către cinstita curte
apelativă, secsia 2 din Craiova în soroc de doă luni.
1847 A vgust 22.
Prez, Paharnic-A, Bojoreanu :
Sluger S. Căpătineanu.
, Pitar k Copcea.
Cititor, 1. Greceanu.
Grefier, Pitar, A. Hrisescu.
Prezeden. judecă. Vâlcea.
Această copie este scoasă întocmai după cea adevărată
anafora din condică.
3
Prez. Iancu Gărdăreanu.
(L. P,)
Grefier, Hrisescu.
1847 Septem vrie 15.
33
[34]
Anul 1847 Noemvrie 11
Astăzi Noemvrie în unsprezece am primit această copie de
anafora din canţeleria c. judecătorii.
Nistor Bălintescu ot Costeşti vechii şi din partea cestoralalţi.
Astăzi Noemvrie în unsprezece s'au dat din canţelarie a­
ceastă copie de anafora,
Grefier, Hrisescu,
Pe vo. însemnarea popei Matei Grigorescu: -Anafuraoa
tribunalului Vâlcea între popa Gregore Bălintescu şi cetaşii săi
cu egumenul Bistriţii pentru cărciumile din Corneţelu; dreptu
dat mojnenilor, anul 1847 August 22» .
••••••••••••
Din arhiva veche a liceului' "Carol 1"
din Craiova 1)
Dosarul nr. 256. Clădirea 1834':"-1860.
No. II3, 1844, Iunie 2. Fila 123.
Adres către C. Maghistrat pentru locul de piaţă.
Din chipzuirea ce în faţa locului s'a făcut asupra pieţei de
primblare, care este să se facă înaintea Şcoalei, s'a văzut că părerea
celor mai mulţi este ca să se intinz ă această piaţă până la aripile
şcoalei, Iăsându-se acolo numai o cărare pe care să' poată trece
doi sau trei inşi alăturea, şi că întru aceasta arhitectul să se în­
ţeleagă cu suptînsemnatul, Bine era dacă această chipzuire 'Se făcea
de faţă cu dumnealui Directorul Şcoalelor, care din partea Eforiei
Şcoalelor putea să dea cuvenitele răspunsuri; iar acum suptin­
semnatul, dator a face însuşi aceasta, pănă ce după raportul său
va veni deslegarea C-ei Eforii, roagă pe _ C. Sfat orăşenescu, ca
să binevoiască a-i lua în băgare de seamă esplicaţia ce dă asupra
nepotrivirei planului şi asupra necăderei în care se află suptinsern­
natul de a intra în învoială cu arhitectul sau cu oricine altul asupra
locului şcoalei,
Acest loc cumpărat de dumnealui Vornicul Gheorghie Otete­
Iişanu, şi dăruit şcoalei, după condiţiile dăruirei, s'a făcut pro­
pietatea şcoalei din minutul în care clasele s'au mutat în zidirea
'cea nouă, şi suptinsemnatul are poruncă 'Să nu lase a se lua acest
loc pentru piaţă, ci să se închiză pe urma zidului celui vechiu
care se vede despre D. Vlădăianu, trăgându-se, de va cere trebuinţa,
numai cu patru palme sau cel mult cu un stânjen înapoi. C. Eforie
a Şcoalelor, precum şi suptinsemnatul, doresc a vede în acest oraş
ori cât de multe locuri publice pentru primblare, atât pentru fru-
----- \
1) Vezi articolul <Grădini publice în Craiova», la Note şi Comunicări. Do­
cumentele acestea sunt transcrise de, D-I Prof. N. G. Dinculescu,
In numărul trecut lan. IX, p. 865) am deschis această rubrică, cuprinzând
acte şi însemnări cu privire la începutul şcoalei craiovene, prin pagin ele trans­
crise de d-l Mih. PauIian.
34
[35]
museţa oraşului cât şi pentru curăţia aerului; dar nu pot să piarză
din vedere neîndemânatăţile şi ţinerea bunei rândueli între şcolari,
care s'ar naşte dacă piaţa s'ar uni cu p ăreţii vşcoalei. Nu se pot
·lua în băgare de seamă celelalte aşezărninte de firea aceasta prin
capitalele Europei, pentru că zidirile acele stau în linie dreaptă cu
celelalte zidiri, nu au atâte eşiri şi intrări numai in faţă şi deobşte
au Înlăuntru zidirilor locuri de adunare şi primblare, până ce şco­
larii intră în clasele lor, Toate sânt altfel la această şcoală, care
dacă dela intrarea pe supt turn ar avea prin vre-o sală slobodă
împărtăşire cu încăperile din aripi atunci ar putea să 'rămâie numai
cu curtea ce să cuprinde între aripi şi între trupul clădirei, Iar acum
numai acei şcolari se adună în cuprinsul acesta, cari au clasele în
trupul zidirei, ceilalţi trebue să se adune înaintea aripelor. Apoi şi
lăcuinţa Inspectorilor, cari vor fi după vremi şi a şcolarilor şi pen­
sionul ce este să se facă, nu poate avea ieşire decât pela aripi, Deaci
urmează că şcolarii trebue să aibă un loc deschis, nu numai despre
turn ci şi despre aripi, în care să se poată ţinea disciplina între
dânşii ; căci în piaţa publică, în amestecu cu tot felul de oameni,
aceasta nu se poate face, Or să se ivească nenumărate neorândueli
în piaţă, supărări pentru cei ce se vor prirnbla, şi nici copacii cari
se vor sădi nu vor putea fi feriţi de necontenite vătămături, nepu­
tându-se întinde poliţia scolastică afară de cuprinsul şcoalei. Aceste
le poate pricepe oricine, care a observat vreodată firescul neastâmpăr
al tinerimei.
Orice grădină se va face în dosul Şcoalei, aceasta nu se poate
deschide şcolarilor: întâi pentrucă acolo sânt afară de vederea
profesorilor, al doilea iarăşi pentru stricăciunile ce pot să facă şco­
larii în acea grădină; prin urmare rămâne numai locul dinaintea
şcoalei.
Celelalte, precum este că la prilegiurile de primire la şcoală
trăsurile vor trebui să rărnână în piaţă şi oamenii în timpuri
nepriincioase vor trebui să meargă prin ploaie până la încăperile
dela aripi ori dela turnu, şi altele asemenea nepotrivite împrejurări
se potu trece cu vederea; dar disciplina şi paza bunei 'orând!ueli
Între şcolari, trebueşte a fi privită ca un lucru de căpetenie.
Ajunge, ca şi şcoala elin partea sa să se silească a înfrumuseţa
curtea sa cu drumuri şi cu alei, care apoi Duminecile şi la sărbătorile
cele mari, când nu se află şcolarii în şcoală, se va deschide publi­
cului, şi prin urmare se va putea socoti totdeauna 'ca parte a lo­
cului de prirnblare, supusă numai poliţiei şcolastice ; sau poate chiar
C. Sfat Orăşenesc să înfrumuseţeze curtea şcoalei, însă. deosebit
de piaţă prin stâlpi ele zid şi prin gratii de lemn, ori de fier.
Aceste băgări de seamă le supune suptînsemnatu1 la înţelepciu-
nea C-lui Sfat Orăşenesc, nădăjduind că le va lua în băgare de
seamă. Iar dacă .C. Eforie va îngădui şi acest lucru, atunci supt­
însemnatul nu mai are nici un cuvânt de împotrivire.
I. Maiorescu.
85
[36]
No. 176, 1844, Octomvrie 6.
Fila 132 ..
Către C. Eforie aŞcoalelor.
Aici se iau de acum măsuri pentru a face 'o grădină publică
pe locul şcoalei în dosul clădirei, pentru care după cele ce mi s'au
spus de către d. logofătul şi cârmuitorul judeţului, se aşteaptă în
tot minutul porunca. Departamentului din lăuntru, fiindcă acest loc,
cumpărat cu bani de răposatul Vornicul Otetelişanu, este proprietatea
şcoalei, şi maghistratul numai atunci ar fi avut drepturi asupra lo­
cului, când pe el nu s'ar fi clădit şcoala. Mie mi se pare această
urmare cu totul în contra dreptăţei, mai vârtos nefiind şcoala în
stare de a face jertfe pentru lucruri de petrecere, 'când cele neapărat
trebuincioase ale ei încă nu s'au putut săvârşi,
Dacă locul nu se va putea ţinea pentru şcoală, atunci cel puţin
să se hotărască cât să se dea, şi acela să se vânză, ca din preţul
ce se va primi, adăogat la cele 4000 lei pe an, să se poată săvârşi
clădirea.
Dealtăparte, doctorul Veroni, după împuternicirea dată dela Ma­
ghistrat, închide locul său până în locul şcoalei, fără' a şti eu care
sânt adevăratele margini ale acestui loc: căci urma zidului de
părete ce mai stă în partea aceea nu se poate lua de temeiu, pentru
că zidul acesta nu stă în linie paralelă cu clădirea şcoalei, şi vrând
să-I tragă cineva în direcţia în care e pornit, atunci călcăm un loc
slobod, al Maghistratului, ce s'a vândut numitului doctor.
Plecat rog pe C. Eforie, ca să binevoiască a-mi da instrucţii
pentru ambele aceste Împrejurări.
(nesemnat, Însă se vede scris de mâna lui L Maiorescu).
No. J 32, Anul 1846, August 10.
Cinstirului sfat orăşenesc din Craiova.
Locul pe care este clădită şcoala publică din acest oraş, cu
întindere dela aleii din faţa şcoalei până la încăperile ţiganilor în
dos, lângă Bărăţia Veche, s'a fost cumpărat de răposatul Vornicul
Gheorghie Otetelişanu cu din banii Bisericii SI. Ilie, anume pentru
şcoală, dela D-lui Marele BanllBarbu Ştirbeiu, şi prin inscrisul
răposatului Vornic Otetelişanu s'a pus supt nemijlocita protecţie şi
grije a ci[nstitu]lui sfat orăşenesc, căruia i s'a şi dat, prin acel
înscris, dreptul de a şi-l însuşi pentru trebuinţele oraşului atunci când
nu să va clădi şcoală pe dânsul, iar clădindu-se şcoala să rămâie
al ei nestrămutat.
Cu toate aceste, cinstita cârrnuire a Însărcinat pe arhitectul ora­
şului, ca să planizeze şi să potrivească tot locul şcoalei pentru Q
grădină publică, şi de două zile lucrează sute de oameni pentru
acest sfârşit. In zădar suprînsemnatul a arătat prin graiu, că dela
Eforia Şcoalelor are îndatorire pusă asupră-şi, de a închide în pri­
măvara viitoare atât loc cât este neapărat trebuincios şcoalei : căci
nu i se dă nici o ascultare.
36
I
j
!
I
I
\
�
I
1
[37]
o şcoală publică nu poate sta nici odată deschisă de toate
părţile. în mijlocul primblărilor publice: pentrucă învăţăturile cer
un' loc foarte liniştit, ferit de tot sgomotul care turbură băgarea
de seamă a tineri mei şi îi împrăştie m.ntea la alte lucruri. Apoi
rinerimea urmează a :fi deprinsă în şcoală la regulă, disciplină, buna
cuviinţă şi moral, care nu se poate atunci când ea, păşind din
scoală, păşeşte numaidecât în mijlocul unei mulţimi adunate pentru
petrecere. Către aceasta şcoala are trebuinţă de un local întins
pentru trebuinţele iconomice, precum pentru lemnărie, pentru pro­
vizia si tinerea casei acelor ce locuesc într'ânsa, pentru trăsuri şi
a Itele.' Insfârşit catul de sus al şcoalei este destinat pentru pension.
Tinerirnea ce se creşte în pension, ca una ce pentru o mai bună .edu­
căciune, pretutindenea este ferită de mulţime, are trebuinţă de un
Joc de răsuflare şi primblaredeosebit şi ferit deînsoţirea cu fieştecine. ,
Adevărat, şi o grădină a unui oraş se poate numi publică, dar'
nu este nici o minte sănătoasă atât de Întunecată ca să nu priceapă
că un loc public numai pentru primblare este de un preţ foarte
de jos, socotit pe lângă un aşez ământ, dela a 'căruia publicare
atârnă viitorul unei ţări.
Suptînsemnatul nu cutează a-şi lua dreptul de [a] aduce aminte
cinstitului sfat că i-ar fi în cădere de a cerceta în ce drept
un loc public cumpărat cu bani pentru şcoală, cumpărat prin forme,
se ia fără nici un drept, fără nici o formă, fără nici o despăgu­
bire, şi se întrebuinţează pentru alt sfârşit. Dar după, ce acest locu
prin înscris formal este pus supt protecţia cinstitului sfat şi dupăce
înfrumuseţarea oraşelor este treaba sfaturilor orăşenesti, suptînsem­
natul se roagă ca luând în băgare de seamă cele ecspuse mai sus,
să binevoiască a asigura şcoalei locul ce neapărat îi trebueşte.
No. 141, Septemvrie 6, Anul 1846.
Onorabilei Eforii.
Incă în anul trecut f'icusem arătare şi Onorabilei Eforii şi
Maghistrarului de aICI, că asupra locului şcoalei se dispune aici
ca şi când ar fi un loc al oraşului. Acum tot locul dela laturi şi
din dos până la ţigani, s'a plănuit pentru grădină publică de cătră
arhitectul oraşului şi secretarul cărrnuitoriei de aici. Eu am făcut
oarecare observaţii Presidentului de Maghistrat, care mi-a răspuns
că dacă ar şti că Onorabila Eforie va să ţină locul pentru şcoală,
atunci ar păşi la mijloc şi nu ar lăsa a se întrebuinţa pentru grădină
publică. Ori şi cât de curios este acest răspuns, când mai vărtos
prin hărtia răposatului Vornic G. Otetelişanu, chiar Maghistratul
se orândueşte a priveghia asupra locului şcoalei, eu mă indreptez
cătră Onorabila Eforie, şi o rog să binevoiască a-rni porunci es­
pres, ca să se închiaă tot locul şcoalei, arătând că este trebuincios.
Ori şi cum şcoala nu poate rămâne deschisă de toate părţile în gră­
dină publică, atât pentru liniştea ce o cer învăţăturile, cât şi pentru
-disciplina şi moralul tinerirnei.
37
[38]
Apoi dacă se va înfiinţa pensionul în şcoală, atunci neapărat
avem trebuinţă de un loc de răsuflare şi primblare, ferit de înso­
ţirea cu fieştecine, ba încă şi pentru oarecare ocup ăciuni fisice,
precum cu cultura de flori, pometeşi altele folositoare sănătăţei şi
în alte privinţe. Insfârşit locul acesta e cumpărat cu bani pentru
şcoală şi este un lucru foarte curios ca şcoala, atât de lipsită de
mijloace, să dăruiască locu oraşului Craiovei, care are în toate părţile
Craiovei locuri pentru grădini publice.
Rog dar pe Onorabila Eforie ca să binevoiască pedeoparte a
mă împuternici pe mine, pedealtăparte prin Departamentul din­
lăuntru a porunci Maghistratului să privegheze a nu se întrebuinţa
nimic din locul şcoalei pentru scopuri streine, fiindcă şcoala are
trebuinţă de tot locul cât este al ei. Eu in această relaţie n'am
mai zis nimic de lemnărie, de o curte de iconomie, şi precum şi
altele care de sine se înţeleg. N'am zis nici de vreun pericol de
focuri dela vr'un făcător de rele, la care şcoala deschisă poate
să fie espusă.
(acelaş scris al lui 1. Maiorescu).
No. 82. Primită în 23 Septemvrie 1846.
Fila 162.
Eforia Şcoalelor.
D-Iui Inspector al Şcoalei Centrală din Craio.va.
S'au văzut cele cuprinse în raportul d-le cu No. J4I, pentru
locul şcoalei din dos că s'a proectat de către C. Ocârrnuirea locală
a se întocmi pe dânsul o grădină publică.
Acest loc e proprietatea Şcoalei şi oraşul nu poate dispoza nimic
pentru dânsul, căci Şcoalei îi trebueşte pentru mai multe cuvinte.
De aceia Eforia pofteşte cu alăturata aici adresă peG. Ocâr­
muire ca să binevoiască a desfiinţa orice i?unere la cale se va fi
făcut în privinţa acelui loc de a se lua pentru grădină publică; şi
scrie d-le, ca pedeoparte să dai însuţi dota alăturata adresă la G.
Ocârrnuire, pe de alta, fără întârziere să faci tocmeală cu cevaşi
meşteri dulgheri ca să închiză acel loc, făcându-se imprejmuirea sau
cu uluce de stejar, ori CI alăturoae de scânduri de 'brad, sau cum
vei vede dota că iase mai eftin această lucrare, şi încheind contract
cu acei meşteri, după toate formele, să slobozi banii din suma ce
este trimisă dumitale.
(ss) Alexandru Filipescu; (ss) P. Poenaru.
Secretar, N. Iliescu.
N'o. 1°53, 1 846, ?eptemvr� 20, Bucureşti.
\
•••••••••••••
38
[39]
Oameni şi fapte din trecutul Craiovei
Acte şi dac. comunicate de Ioan V. Câncea.
34
1838.
STRICAclUNILE
întâmplate la bisericile din Craiova cu ocazia cutremurului din
noaptea de lJ!Iarţi spre Miercuri 11/12 Ianuarie 1838.
(Arhivele Statului, Prefectura Dolj, dosar No. 104).
Listă de toată stricăciunea ce s'au făcut pe la bisericile
acestui oraş! din pricina cutremurului întâmplat la 11 ale trecu­
tului Ghenar, cu leat următor, precum la vale arată.
1. Biserica Adormirea ot Podbaniţâ.
Au crăpat tămpla pă doaă locuri şi bolta altarului, dar nu
aşa de pericol.
2. Biserica Brându.şa.
Tămpla au crăpat pănă în dreptul altarului şi bolta au
crăpat pănă la colţuri.
3. Biserica Posteintcu Firu.
La biserica Postelnicu Fir nu s'au făcut nici o stricăciune.
4. Biserica Sf Nicolae ot Ungurem:
La biserica Sfântului Nicolae ot Ungureni nu s'au făcut nici
o stricăciune.
5 şi 6. Adormirea Maichi Precis ti oi Dud.
Biserica crăpată pă patru locuri, la advonu din dreapta să
mişcă ca la vreo zece cărămizi, la advonu din stânga este puţin
cam crăpată. Au căzut un bulgăr de zid de la catapeteazmă.
Catapeteazma este crăpată, dar fără pericol.
7. Sfântul Nicolae ot Brânduşa de Vistierui Ioniţâ.
Crăpată bolta bisericii toată, făcăndu-să codrii, ş'au căzut
bolta jos toată, altarul să află făcut ţăndări şi din porunca Sfinţii
Sale Episcopului s'au închis biserica.
8. Maica Precesta ot Oota.
Au crăpat la altar. Au crăpat turla sus, au căzut cevaşilea
tencuială în dreptu fărneilor,
39
[40]
9. Sfântul Arhanghel.
Bolta sfântului altar au crăpat pă doă locuri, în cât au că­
zut şi un parcel de zid deasupra ferestrii altarului din lăuntru,
cercul turlii s'au dejghinat stând picat, catapeteazrna încă au
crăpat turla în sus în doaă stând şi un codru de zid din turlă
spre cădere, crăpănd turla şi spre apus. Din catapeteazma ce
este la despărţirea fămeilor au căzut un parcel de zid, tot din
bolta ce este la fămei au căzut dintr'un cerc al bolţii aproape
de jumătate, crăpănd şi zidul temelii spre apus foarte rău pănă
afară. La advon iarăş au crăpat cercul ce este lipit de temelie
precum şi prin boltă i deasupra uşii spre miază noapte bez de
alte crăpături mărunte ce mai sant,
Din porunca Părintelui Vlădica ce prin grai i-au poruncit
a nu mai sluji cele sfinte intrănsa, de sănt acum peste opt zile
trecute.
10 .. Mântuleasa.
Deasupra uşii altarului, zidul, P2t unde iasă cu Sfintele da­
ruri au crăpat numai ca o muchie de cuţit.
11. Biserica Harşu.
(Partea dintăi e ruptă) .... despre amiaz�t-noapte unde sa m­
chie altarul cu biserica mare, au mai crăpat advonu de amân­
două părţile despre amiază-zi şi amiază noapte unde să închide
cu biserica, unde săd fămeile.
12. Biserica Sfântul Sptrtdon,
La altar unde este mahrama Domnului Hristos s'au desfăcut
un codru de zid.
13. Biserica Sfântul Ilie.
Turnul bisericii au crăpat în trei locuri. Doi stâlpi ce sănt
înlăuntru au crăpat căzând cătăva tencuială.
.
au
40
14. Biserica S/ Nicolae Beiroacâ,
La Sfântul Nicolae ot Belivacă nu s'au întâmplat nimic.
15. Biserica Toţi Sjintz"z".
Sfântul altar au crăpat, Stantul advon au crăpat, tencuiala
crăpat mai mult. \
16. Biserica SjinJzl ApostoU Petru şi Pavel.
Advonu de afară au crăpat.
� �"�''';f'.$\�:'1\��''''·'''�''��l·".,r.'-'�'jlj i ��. 'ţ;"
� ' ..... �tţ��i·,���r"" " P
[41]
17. Biserica Obedeanului.
Tămpla între biserică şi între altar cu totul eră pată şi din
porunca titorilor s'au dat jos pănă în dreptul icoanelor. Bolta al­
tarului crăpată de jos pănă sus, turlele amăndouă crăpate. Inpre­
juru uşii bisericii o crăpătură, asemenea şi în tinda bisericii.
18. Biserica Basica.
Biserica Băşica nu s'au vătămat nimic.
19. Biserica Popa Anghel.
Deasupra catapetezrnii au crăpat cercul cât o muchie de cuţit.
20. Biserica Pătru Boj.
Au crăpat la Sf. altar şi afară la advon,
21. Sfânta Episcopie.
Au 6lZUt puţină tencuială,
22. Biserica Sfântul Gheorghe nou.
Tămpla şi advonu au crăpat.
23. Sfântul Nicolae ot Craiouiţa.
Au crăpat catapeteazrna într'amăndoă colţurile ele câte trei
degete, precum şi ta vanu de sus într'un colţ. Zidul bisericii au
crăpat pe multe locuri.
24. BIserica Sfântul Gheorghe vechi.
Au 61ZUt puţintică tencuială elin stălpu de afară.
2;). Biserica ot Bera.
Au crăpat tămpla puţin şi catapeteazma puţin ca o muche
de cuţit, dar nu e de pericol.
26 ..... : (rupt).
Au căzut puţină tencuială atât de la stălpii de afară. cum
şi din boltă au picat puţină cărămidă, dar fără pericol.
41
[48]
manc, pomenim aici şi bănuiala Abatelui Breuil asupra acestei culturi
în România.
In excursiunea sa din Transilvania-1924-, Abatele Breui! a găsit
la Căpuşul Mic (Kis-Kapus) într'un depozit fluviatil "plusieurs objets
probablement travailles, en roche andesitique compacte"... "Le plus
nota ble" ... (v. fig. 1) "est plat sur la face inferieure, qui porte une sorte
de bulbe de percussion a sa droite, vers le milieu de sa longueur.
L'autre face est Iegerement convexe et porte, vers la base, et surtout
vers la pointe obtuse, des retouches regulieres ; quelques autres se
remarquent sur le bord droit de la face inferieure, aux environs du bulbe.
L'extrernite pointue sem ble avoir beaucoup servi, et est extraordinaire­
ment lustree et striee par le service, qui a notablernent ernousse les
aretes des facettes; quant au bord de l'objet, iI porte de larges breches,
telles qu'en produisait J'usage.
Inutile de faire observer que cet objet, qui presente a peu pres
le volume et I'aspect d'une "limande" acheuleenne, ne saurait en rien
temoigner d'une morphologie caracterisant une industrie de ce genre .....
Des essais de taiIJe, que j'ai realises sur des echantillons de rnerne roche,
me 1'ont montree propre a la taiJIe, quoique fort dure a eclater. Si l'avenir
confirme mes irnpressions, les objets recueillis par moi a Căpuşul Mic
seraient les plus anciens jusqu'ici recueillis en Europe orientale".
(2 p. 194-195).
E de notat faptul că tot dela Căpuşul Mic d-I M. Roska citează
"un racloir typique du mousterien" şi două pietre lucrate în formă de
"coup de poing" (3 p. 299) "qu'on ne peut considerer comme travaillees
par l'homme, jusqu'â ce qu'on ait fait sur cette terrasse des recherches
systematiques" .
In fata acestor putine bănueli, se vede marea prudentă a distinsului
savant francez. Nu se sfieşte a pomeni o eroare de atribuţiune, ş! nici
nu este sigur că viitorul va confirma impresiunile sale.
Deci mare prudentă şi în ceeace priveşte cultura acheuleeană.
Cultura micoquiană
Kisla-Nedzimoua, Incă din vara anului 1923, d-I Ceslav Arnbro­
jevici descoperind importanta statiune dela Kisla-Nedzimova în Basa­
rabia, scria între altele lui Hauser:
"Die Uberreste der palăolithischen Kultur befinden sich am Dnie­
sterufer, in Ablagerungen diIuvialen l o s sartigen Leh m.�s, zusammen
mit Mammutskeletteilen, verkahlten Mammutknochen und Uberresten von
Lagerfeuern. Unter den vorgefundenen palâolithischen Werkzeugen gibt
es, wie aus beiliegender Photographie hervorgeht, sowohl altpalăoli­
thische Auslăufer, alsauch jungpalăolithische Ansătze. Zur ersteren Gruppe
miissen die Miniatur-Faustkeile, kleine Handspitzen, D-fărmige Schaber
gerechnet werden. Die zweite Gruppe bilden schlank-prismatische Klingen,
Klingenschaber, poliedrische Stichel und Klingenbohrer.
Die Formen der ersten. Gruppe, welche nicht so zahlreich sind
die Werkzeuge welche der zweiten Gruppe angehi:iren". (4).
In afară de Kisla-N edzimova, se mai descoperă curând după aceia
pe aproape şi alte două aşezări;, având şi acestea "zwei Kulturhorizonte
sicher: Micoqlle-Ehringsdorf Predmost und dariiber Aurignacien" (p. 204).
lntr'adevăr, Kisla-Nedzimova este o foarte importantă statiull
allrignaciană, dar ceeace este de 1TIirare este faptul că în fotografia car
Însoţea rândurile D-Iui Ambrojevki, Hauser vede şi cultura micoquian
48
[49]
Bucuros de această importantă descoperire, Hauser cere D-Iui A.
desenuri după aceste piese, care, zice el, "zeigten dan n deutlich den
Micoquenformencharakter" (4. 202).
Reclama Începe. Cititorii lui Berfiner Tageblatt (15 Martie 1924)
aveau să afle despre aceste importante descoperiri ale lui Hauser.
In August, acel aş an, anunţă iarăş aceste descoperiri, spunându-ne
că speră să demonstreze "într'o operă viitoare" că "urmele de cultură
din epoca diluviană descoperite la Ehringsdorf (lângă Weimar). sunt ace­
leaş cu cele descoperite În Basarabia". (5).
Viitoarea operă mult trâmbiţată avea să vadă În curând lumina
zilei. Apariţia ei şi locul important pe care-I va ocupa Kisla-Nedzimova
În această lucrare, ereau fapte cunoscute D-Iui Ambrojevlci.
0-1 A. fiind angajat pentru micoquian, rezultatele cercetărilor d-sale
nu puteau să fie decât in vederile "marelui savant Hauser".
Iată de pildă câteva rânduri dintr' o altă scrisoare, În care putem
vedea cât ere a de convins 0·1 Ambrojevici pentru micoquianul dela
Kisla-Nedjirnova : "Meine letzen Forschungsergebnisse haben Grossten­
teils die Zugehărigkeit dieser Feuerstein zum Micoque Kultur bewiesen.
Zwischen meinen Palăolithen und denen von Wlldktrchli-Hohle und Eh­
ringsdorf besteht eine affallende Âhnlichkeit, Geologisch mlissen diese
Producte der diluvialen Feuersteinindustrie in die letzte zwischeneiszeit
eingereiht werden, dank der charakteristischen Vertreter der bessarabis­
chen Macrofauna fUr die Zeit, welche nach der vorletzten Glazialperiode
eingetreten ist.
Auf diese Veise entsprechen die von mir erzielten Ergebnisse
ganz der von Ihnen festgestellten chronologischen Lage ihrer Micoque­
stufe. Es besteht kein Zweifel, dass nach der Micoquestufe die aurig­
nacien und nicht die Mousterienstufe, wie E. Werth in seinem Werke
"Der fossile Mensch" es behauptet, folgt.
Die Feuersteinwerkzeuge aus Kisla-Nedzirnova sind der beste
Beweis fUr Wahrheit ihrer Behauptungen" (4. 203).
Industria micoquiană dela Kisla-Nedzirnova cuprinde: "Kleine
Făustel, rnousterienăhnliche Handspitzen, Levalloisklingen, breite Kingen
des Markkleeberger-Typus, poliedrische diskusfărmige Werkzeuge, kon­
kave, runde und scheibfărmige Kratzer, Hol,-Grad-und Bogenkratzer,
Bohrer mit scharfer und abgerundeten Schabern bestehen stellen die
charakteristischen Formen der in Kisla-Nedzirnova vorgefundenen Mico­
quienwerkzeuge dan" (6. 278).
Pentru ilustrarea celor spuse, D-I A. ne trimite la obiectele reproduse
de Hauser (fig. 171-189), pe care le reproducem şi noi în pag. următoare.
Cunosc foarte în amănunt tipologia şi technica micoquiană. Am
avut fericitul prilej să înţeleg această problemă chiar la faţa locului, în
insăş staţiunea mumă, la Micoque, lângă Les Eyzies-Dordogne-Franţa.
Cu întreaga bibliografie a chestiunei şi cu colecţiunea Muzeului local
la îndemână, sfătuit şi îndrumat de insuş Peyrony, am putut înţelege
intrucâtva misterul culturei micoquiene.
In colecţia de silexuri dela Kisla-Nedzirnova, ce se află depusă
la Seminariul de Preistorie din Bucureşti, nu am văzut nicio piesă care
s'ar putea raporta la micoquian. Asemenea nici în desen urile date ele
Hauser În lucrarea sa.
Unele spărturi atipi ce, care au luat o formă mai mult sau mai pu­
ţin amigdalată, nu sunt de loc convingătoare. De altfel în potriva mico­
quianului dela Kisla-Nedzirnova s'a pronunţat şi cunoscutul preistorian
cechoslovac Skutil. (7).
4
49
[50]
Din punct de vedere stratigrafic, nrmic nu este bine precizat în
informaţiunile pe care ni le dă D-I A. In primul sondaglu d-sa nu
găseşte stratul rnicoquian (8. 68-69). la a doua săpătură în suprafaţă
de 155 m. p. găseşte tot silexuri aparţinând paleoliticului superior. .La
o adâncime de 165 crn. însă zăceau rămăşiţele culturii vechi-paleolitice,
împreună cu oasele mamutului. Cu mare regret am fost siliţi însă să ne
mulţumim numai cu constatarea existenţei acestor monumente preţioase.
Sumele modeste, care ne stăteau la dispoziţie, se terminau, şi ca urmare
săpături ulterioare nu se puteau face" (8. 69).
nSituaţia lor stratigrafică, cu aşezare imediat sub pătura staţiunii
aurignacee", e susţinută mai mult pe observaţi unile făcute în gropile
pentru scoaterea lutului, şi de fapt nu pe obiecte găsite in situ, ci după
cele găsite amestecat cu cele aurignaciene.
:;
4
5
6
'/
s
Această industrie a fost însoţită de mamut (Elephas primigenius)
şi este aşezată de către D-I A. în ultima perioadă interglaciară.
lozăşel. După d-l Ceslav Ambrojevici, a descoperit şi d-l M.
Roska micoquianul în Transilvania.
Dintr'o notă a d-sale aflăm că a descoperit înprejurul pricinaşului
Mezeş trei staţiuni micoquiene: Iozăşel, Valea Mare şi Gruiu, toate trei
în jud. Arad. ,
Stratele aluviale (AlIuvialsch�chten sic.) "sind voll mit Chelleen­
und La Micoque-Artefachten, die alle aus der Diluvialstation stammen,
die auf der Terrasse lag, welche am Fusse des .... vulkanischen Berges
Mezesul noch zu beobachten ist. .
50
[51]
Es kommen alJe drei Leittypen vor, und zwar der reduzirte, lan­
zenspitzenf6rmige Faustkeil, der gespaltene Halbfaustkeil, dessen Vor­
derseite gar nicht oder kaum bearbeitet ist, nur sein RJicken trăgt die
Spuren eines groben Behauens. Der hăufigste ist aber der reduzierte
ovoide Faustkeil, dessen Bearbeitung auch grob ist (9. 117).
In der Umgebung von Mezesul haben wir also bis jetzt drei Sta­
tionen, die durch die Kulturîazies von La Micoque charakterisirt sind.
Das Zentrum ist sicher neben Mezesul zu suchen, wo das rohe Mate­
rial, der Feuerstein in grossem Reichtum vorhanden ist. Dieses Mate­
rial ist aber nicht eben das beste. Ausser den individuellen Motiven,
villeicht darum, sind hier nicht die Analogien der Prachtstiicke von
Frankreich zu finden. Die von Siebenbiirgen sind alJe nucJeusartige,
massive, an der Basis unverhăltnismăssig dicke, nur in grossen Ziigen
bearbeitete Artefakte dieses Horizonts. (9. 118).
Aşa dar d-sa crede că din pricina materialului, precum şi din
motive individuale, micoquianul transilvănean se prezintă cu totul altfel.
Problema este cu mult mai simplă însă. Micoquianul din împrejurimile
Mezeşului are exact acei aş soarta ca şi chelleanui şi acheuleeanul acestei
regiuni. Fig. 5, observată cu luare aminte, se vede că nu e lucrată de
mâna omului; e o aşchie sărită dintr'un bloc de opal, din pricina îngheţului.
Asemenea şi pe celelalte nu se poate vedea intervenţia mâinii omului.
*
Se ştie că cel mai înfocat apărător al culturei micoquiene este
pseudosavantul O. Hauser.· EI vede peste tot urmele acestei culturi.
Urmărit de această idee greşită, a ajuns să atribue acestei culturi unele
industrii paleolitice, care precis aparţin altor culturi.
In afară de Hauser de pildă, nimănui. nu i-a trăznit prin minte să
atribue micoquianului obiectele dela Ehringsdorf, Markkleeberg (Ger­
mania), Krems (Austria), Krapina (Jugoslavia), Predmost (Cehe-Slova­
eia), Misckolcz (Ungaria). Cunoscând această manie a lui Hauser, nu
trebue să ne mirăm că el afirmă existenţa acestei culturi şi în Basarabia
la Kisla-Nedzimova,
Amintim că staţiunea mumă La Micoque nu e încă bine studiată.
A fost descoperită de Delmas în 1895, cercetată apoi de Chauvet (1896
-1897 şi 1907), E, Rivfere (1896-1897), L. Capitan (1906--1907), L.
Couti! (1905) şi Peyrony (1906-1907).
In 1906 încep săpăturile lui Hauser în stil mare. Şi aici, dealtfel
ca pretutindeni, a întrebuinţat metoda cea mai expeditivă, pentru a
strânge cât mai mult material. Chestiunile de stratigrafie par a nu-l fi
preocupat deloc. Fiindcă altfel nu se poate explica cum aici-ca şi la
Moustier-n'a văzut decât un singur strat cultural, când în realitate ele
sunt două, bine separate între ele şi cuprinzând două culturi total deo­
sebite. Este dar explicabil cum Hauser a amestecat lucrurile din stratul
de bază cu cele din stratul superior. Deci, pentru studiul culturei mi­
coquiene, nu se poate porni dela studiile lui Hauser.
Indreptările lui Peyrony, cu toată supărarea anticarului, au fost ve­
nite la timp, făcându-l pe acesta să adopte în sfârşit stratigrafia lui Pey­
roni, astfel încât dintr'o dată vechea secţiune stratigrafică să fie modi­
ficată exact in sensul vederilor lui Peyrony şi Capitan. Numai săpăturile
viitoare, pe care d-l Peyrony intenţionează să le facă, vor putea elucida
mai bine chestiunea. De, aceia, când însăş aşezarea principală nu e încă
bine pusă la punct, nu cred că e timpul să ne prea grăbim cu Mico­
quianul. (v. p. a. 10. 11. 12. 13. 14. 15 şi 16).
Si
[52]
Posibilitatea existenţei culturei micoquienne la noi în ţară nu este
însă câtuş de puţin. exclusă, când atât spre Nord.c--tn Polonia-, cât şi spre
Est-în Rusia-această cultură este cunoscută. Astfel în Polonia, în peş­
tera Okiennik, s'a descoperit într'un loc nisipos un acheuleean târziu
de tip micoquian, aparţinând fazei superioare a ultimeiglaciaţiuni. Mi­
coquianul polonez este asociat de 'Elephas sp, (primigenius), Canis
sp., Hyena spelaea, Ursus spelaeus (17).
Asemenea în sudul Rusiei, în Crlmeia, la Kiik-Koba s'a descoperit
de către arheologul Bontsch Osmolovschi o cultură rnicoquiană "un
peu plus evoluee que celle de la couche superieure de La Micoque"
(8. 256), asociată cu Elephas prirnigenius, Rhtnoceros Tich, Cervus
megacer, C. Elaphus, Antilopa Saiga, Bison Priscus, Equus, Vulpes
vulgaris, V. corsac, Arctomys (?), Lepus (?)
BIBLIOGRAFIE
1. v. N. Ptopşor. Cultura Cheleeană în România? Arhivele Olteniei, 1929 şi
Iarăş cultura cheleeană în România. Arhivele Olteniei, 1930. '
2. H. Breuil. Sta.tions paleolithiques eu Transylvanie, BuUetin de la Societe
des Sciences de Cluj, Tome IT, 15 juin 1925.
3, M. Poslsa. Recherchesprehistoriques pendant I'annee 1924. Dacia I.
4. O. Hauser. Die grosse zentraleuropăische Urrasse,
5. Ambrojeuici T. Ceslau, Trecutul preistoric al Basarabiei de Nord. Natura
1'\0. 3. p. J8-J9. Martie 1925. .
. 6. Ambrozeuicz Cesla». Der paleolirische lVlensch in Bessarabien, Sonderab-
druck aus Hauser : DE'r Erde, Eiszeit und Sundflut, Berlin, 1927, p. 268-290.
7. l SImtit, Das Palăolithicum des Balkan. Eiszet, 1928. «Micoquien gibt
es in diesen Stationen natlirlich nicht». p. 38. ,
8. Arnbrojeinci C. Urmele omul ni diluvial în Basarabia Les traces de l'bomme
diluvial en Bessarabie, Bulletin .du Musee National des Sciences Naturelles de
Kichineff I, 1926. p. 67-90, Chişinău 1926.
9. Roska Marto/t Dr. Die Spuren .der la lVlicoque Kultur in Siebenburgen,
Die Eiseeit, Zeitschrift fur allgemeine Eiszeitforschung, Organ des Instituts fur
Eiszeitforschul12" in Wien, Dritter Band, II. Heft. p. 117-118. Leipzig 1926.
10. C. Chauvet et Dr. Riviere. StatioJl Quaternaire de La lVlicoque (bor­
dogne).BII!1etin lVlellsuel de la Societe archeologiquto et historique de la Charente.
1896, No. 8.
11. Dr. Capitan. Nouvelles fouilles il la lVlicoque. La Revue Prehistorique,
2-e annt.<e, No. 1
12. PeyrollY. Etude comparee des dellx l1iveaux Quateroaires de la Micoque
(Dordogne) Extrait du Bulletill de la Societe de Geographie de Bordeaux.
Bordeaux 1908. �
13, D, Peyronv. A propos des fouilles de la lVlicoquc et des travaux recents
parus sur ce g-isement. Revue de I'ecole d'Anthropologie, XVIIf, an, Noemb. 1908.
14. O. Hauser. La Micoqlle (Dordogne) tind ihre Resultate fiir die Kenutniss
der palăolithischen KlIltur. Erster Teil, 19U6-1907.
15. O. Hauser. FOllilles scientifiques il la lVlicoque, il Laugerie-.Basse 6t au
Moustier. L'Homme prehistoriqlle, Febr, J908, Paris 1908.
16. O. Hauser. Fouilles scientifiques dans la valJeede la Vezere, Extrait
de l'Ifomme Prehistorique. 6-e annee, 1')08, No. 2, revu et complete.
17. L. Cozlowski, Die it/tere ,Steinzeit in Polen. Eiszeit.
18.1 Sklltil) Trollvail1es mOllstieriennes en Crimee,
.. ',. .
\
52
[53]
•••••••••••••••••••••••••••••••• ' •••••••••••••••••••••••••• 11 •••••••••••••
: '\ =
! ObTEHIAPObKbORISTICA 5
• •
• •
• •
... � .
Descântec "de plămădit"
Tu, miere mare, şi să se'ntăriască
Doamnă mare, şi să .se'nvârtoşiască
Cum a cărat albinile şi'ntră toată lumea să se vadă,
de prin toate florile, să se cunoască
toate dulceţurile şi toţi domnii să te'mbrăţişează.
şi-a'ncărcat stupinile Să fii dulce ca mierea
şi le-a chichit şi să ţi-se primiască vorba
şi fagurii s'a pIămădit,- şi să se lipiască
aşa să se plămădiască puterea, şi să se'ndulcească
cum fagurul, şi să te-asculte şi să te slujiască,
cum floarea, ca cum slujesc pereţii mânăstirile,
cum dulceaţa. cu toate mirenile
Să se chichească, şi cu toate slujbile
să se plămădiască. şi cu năştirile
Şi scumpe-au fost de adunat, şi cu botez urile
scumpe-au fost florile, şi cu cununiile,
c'a făcut dulceţurile Până mironie, nu să slujiă,
şi-ale mai scumpe miroasele. lumina de ceară nu s'aprindeâ
Pe ceale miroase te găsi a, slujbile nu se putea' făcea.
toţi prietenii te'mpreteniă Aşa şi un om:
şi domnii te'mbrăţişă Când se'ndulceşte cu mierea,
şi darurile frumoase ţi-le da buzele se'ndulcesc;
şi puterea ţi-se plămădiă. Când se uită la prietenii lui,
Oasele se'ntăresc, la domnii lui,
puterea ţi-o plămădesc, ochii strălucesc;
Ca fagurul, Când merge prin domnii lui,
Ca florile, urmele-'i scăpărau,
Ca miroasele, toţi se'nvârtiau
ca steaoa, şi cu vorbele bune-'! ocoliau
ca luna, şi cu braţele '1 îmbrăţişau,
. ca soarele, şi cu daruri bune '1 dăruiau.
puterea să se plămădiască Leac, toate zilele mari să-'! dea!
Se descântă astfel: descântoarea spune vorbele şl'nvârteşte cu un fir de
busuioc în miere. Cu mierea aceia se unge pe buze şi frunte. Dacă duci' un
dar cuiva, 11 ungi din acea miere.
Spus de Stana Pătruţescu, 87 ani, din satul Valea-Copcii-Mehedinţi.
Iosif N. Dumltrescu-Btstrlţa •
••••••••••••
53
[54]
Căntece din popor
Din colecţia Şt. St. Tuţeseu,
4
Cât fuse Oltul turcesc,
Puteam să mă arânesc;
Căci de tăiam câte-un turc,
Nu puteam banii să-i duc;
Şi când tăiam câte doi,
Trăgeam banii la zăvoi.
Acu-e Oltul muscălesc,
Nu poei să mă arânesc;
Căci de tai câte-un muscal,
N'are neam de gologan!
2
Frunzuliţă de susai,
De mititel mă 'nsurai,
Mititel ne văcuit
Luai pe cine n'am gândit,
De plâng noaptea 'n aşternut!
3
Foaie verde salbă moale,
Leliţă, gura matale
Face-un pol şi cinci parale,
O litră de cuişoare
Şi-o basma de portocale!
La Iântâniţa de piatră
Se strânge fată cu fată.
-»Ce să facem, fa, surate,
Cam rămas nemăritate?"
Una e din Calafat,
Se poartă cu păr buclat;
Una e din Bucureşti,
Ochii ei să-i tot priveşti;
Una e din Licsăndrie,
Poartă conci şi pălărie,
Fir 'ar a naibii să fie!
O iubesc făr de mânie.
5
Oltenaş cu chica lungă,
Şapte boale să te-ajungă,
Şapte boale şi-o lungoare
Şi-un blestem de fată mare!
6
Măi băete, băeţele,
Nu veni seara devreme
Când duşmanii taie lemne,
Că duşmanii s'au vorbit,
Potecile ţi-a 'ngrădit
Nu cu pari şi cu nuiele,
Numai cu cuvinte rele.
••••••••••••
It.
Vorba ăluia
Bodiaproste doamne, că ne-ai împreunat pe toţi sănătoşi, de n'avem
nici-un melic.
Unde-au ros câinii teiJe, nu', mai găseşti curele pentru opinci.
Decât să rămâie turta, mai bine să crape burta.
Să fiu porc, dac'oi fura, şi măgar dacă mi-ai da şi nu ţi-oi lua.
Parcă-i vin hergheliiJe lui tată-su de la munte.
Popa are şeapte rânze,
Din popor, de Iosif N. Dumitrescu-Bistriţa.
\
... "' .
54
[55]
Hotu de cai
De mic sărac rămăsăi
Mititel
Şi borţoşel
Pin uşile strinilor
5. Coadele tăciunilor
Vătrăiaş cadânelor.
Care e măi mic În casă
Imi da câte vr-o cinci şasă
Şi de păr nu măi mă lasă.
10. Dacă vedeam şi vedeam,
Sluguliţă mă băgam,
Sluguliţă
Pe-o oiţă
Şi pe-o neagră căci uliţă,
15. Iar pe alt an mă băgam
D'un cârlan că'rni cumpăram
Şi-I creşteam
Măre'l creşteam,
Frumos cârlăior făceam.
20. Eu creşteam, calu creştea,
Inima'n mine zbura.
Dacă vedeam şi vedeam,
Şaua pe cârlan puneam,
Cu trei chingi mi-l închingam,
25. Vre-o trei frâne i-aşezarn,
Picioru'n scară puneam.
Când am pus picioru'n scară,
Am sărit şeapte hotară.
Picioru'n scară-l puneam,
30. Vre-o trei dealuri că'm săream,
Bună verdeaţă găseam
Şi-acolo descălecam,
Ţăruş în pământ băteam
Şi cârlanu-rni priponeam.
35. Şaua căpătâi puneam,
Bune ebânci mi-aşterneam,
Mă culcam şi adurmeam.
Şi durmeam ce mi-ţi durmeam
Şi-un vis urât că visam,
40. Drept în picioare săream,
. Mâna pe pripon puneam.
Pripon trage, pripon vine,
Cârlăioru nu măi vine.
Şi-a găsât stăpân în lume
45. Măi hoţoman decât mine.
De mi-o fi priponu rupt,
Cârlăioru mi-e cherdut;
E nădejde de găsât.
De-o fi priponu tăiat,
50. Cârlăioru mi-e furat.
Dacă vedeam şi vedeam,
Cu şaua mă încrojnam
Prin năgară apucam
Prin năgară,
55. Prin săcară,
Prin grâu de-al de primăvară,
Tot năgară descurcând,
Urma lui cârlan cătând,
Pănă'n vale'ntre vălcele
60. La un mic de strejerele
Cu trei cai legaţi de el.
Intre murgu şi 'ntre şargu
Văzui mamă şi cârlanu.
»Fi-ţ-ar legea furule,
65. 'Mi furasăi nădejdile
Şi toate averile;
Imi scurtasăi zâlele,
Imi furasăi picioarele!"
Iacă hoţu ce'mi zâcea:
70.-"Fârtate, nu zâce-aşea !
Măi Iârtate, hai cu mine,
Să te 'nvăţ a trăi bine,
Că mi-e drag şi'rn pare bine
Cu mulţi voinici dupe mine
75. lnarmaţi şi'nbrăcaţi bine,
Unde merg nu mi-e ruşine:
Câte cinci şi câte şasă,
De cutează noaptea'n casă,
Ia ciocoiu dila masă
80. Şi mi-I apucă de chică
Şi mi-ş dă banii de frică;
Câte doi şi câte trei,
De cutează prin bord ei
Şi judecă cu temei.
85. Şi-altă frunză d'un susai,
La hanu lu Ion Mihai
Mi-ară un plug cu şeasă cai;
Şi-aşteptaţi pănă desară,
Că nu i-o măi băga'n fehiară,
90. Cam să mi-i trec peste ţară
Şi pe roihii de la roată
Am să mi-i trec peste baltă
Şi pe murgii di'năinte
Am să mi-i trec peste munte
95. Iar pe brejii din mijloc
Am să mi-i trec peste Olt;
Când oi trece Prahova
Să nu mi se ude şeaua
Nici colţu la epângea,
55
[56]
110. Ia dă-mi caii, rogu-te-aş!
-"Fire-i fost de păgubaşi!
Nici ca să-i vând nu. mă laşi!
Că az noapte n'am durrnit ;
Nici la noapte n'am să dorm
115. Pănă n'oi făcea de-un pol:
Polionu'ngăurit,
Să-I pun mândruţăi la gât,
118. Să cunosc c'arn aiducit!
100. Nici ciucurii la manta.
Mă deslegai de-o tresână 1)
Şi prinsăi iapa bătrână
Cârlăiorii vin pe urmă,
Iar la bâlci la Irovăţ
105. Vândut cârlanii cu preţ.
Dedei caii, primii banii.
Şi când fu la adâlrnaş,
Uite-un hoţ de păgubaş!
-"Măi fârtate mâncate-aş,
(Spus de Ilie 1. Osisc, de 75 ani din corn. Seaca de Pădure-Dolj. Colectia
N. Plopşor) .
••••••••••••
,
O seamă de vorbe din Mehedinti 2)
a.
astru ca (a se) v = a se acoperi. In jud. Romanaţi are cu totul alt înţeles.
b.
bătăcui s. n. = trăistuţă, săcui,
bărâcă s. f. = ogaş, viroagă.
bundărete s. m. = om scurt şi gros.
balaure s. = alângă de struguri. ./'
boldoşică adj. = grăsulie.
burfe s. f.= haine rupte.
bată s. f. = partea îndoită, de sus, a fustei.
buruiană de vorbă = ţuică, rachiu.
broatic s. n. = o bucată de lemn.
bolbotini s. f. pl. = buruieni: ştir, urzici, etc.
bambure s. f. pl. = jintiţă. .
bătătarnic adj. = om vrednic.
bedelui = săracul de el.
băiconiu S. n. piatră mare, băicon.
bodicăi(a) V. = a căută,
bântui(a) V. = a purta cu vorba.
c.
"
col vă s. f. = boată mare, ceva.
coşmete S. m. = bucată de lemn.
chichi(a) V. = a aşeza frumos.
chojnă s. f. = o spinare de lemne.
câini de uşi multe = golani.
cătrântţă, cătrelniţă �= un vas in\ care se ţine păcură,
cănap S. n. = aţă de cânepă. \
1) Nojiţă la opincă. \
2) Culese de Iosif N. Dumitrescu-Bistriţa.
56
cătranul,
[57]
chichiţă s. f. = cutia de la masă.
cisnovat adi. = om urât.
ciugu! cii! cii! ciugu! cii! cii! = se strigă porcii.
cuciu, cuciu, cuciu! = se strigă câinii.
copii, copii, copii! se strigă curcile.
cănăbiu adj. = galben.
citov adi. = sănătos, neatins: "amu scăpaş tu citov din bătaia aia".
ciump S. n. = ciotac, partea ce rămâne când tăiem un lemn "din picioare".
d.
desghiaur V. = curăţ nucile de coaie.
drugă S. f. = ştiulete.
dudăi(a) v .. = a goni pe cineva, a tuna.
dărap S. f. =0 bucată mare de ceva - timp îndelungat: un dărap de vreme.
e.
epure = la porc este o bucată de carne cu oase în forma unui iepure.
f.
iurdă S. f. = rămăşiţă.
frăncul(a) V. = a cheltui cu mărunţaua.
fătăloance S. f. -= fete mari - (în glumă).
fleoaşcă S. f. = 1) noroi cu zăpadă; 2) = opalmă: îţi dau o Ileoaşcă.
făsui s. f. = fasole.
ferâie S. f. = baniţă, vas de 20 litri. (Il) fierbe În oală seacă=î1 necăjeşte.
g.
gadină s. f. = fiară sălbatică.
gâldău S. n. = o gropiţa cu apă.
geşt, geget S. n. = deget, gălunele, porumbel; nume şi la bou.
ghijură S. f. = ştulete mic de porumb.
giban s. n. = cofă în care curge ţuica dela cazan.
gureşa= nume la oi.
... ' .
57
[58]
............... � .
• •
i OLTENIA LITeRARA-ARTISTICAi
• •
• •
••••••• a ••• m ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••.••••
Din ineditele lui B. P. Hasdeu
Coroana nu dă genii, şi-ades îl învăleşte,
Când - poate - sărăcia rar fi desfăşurat,
Căci geniul prin luptă cu lumea se-oţeleşte,
Cum aurul prin pară de foc e strecurat.
Un geniu fără luptă, un geniu ce 'n tămâie
De linguşiri îşi duce netulburatul traiu,
De-ar fi el cât de mare, nu poate să tămâie,
Ci, somnoros, se stinge sub mantia de craiu.
Voi dară, ce vă naşteţi cu fruntea 'ncoronată,
Cu slugi şi slugi şi iarăşi slugi numai pe pământ,
Ce-i scris de voi, se şterge cu viaţă-va de-odată
Şi hohotesc lingăii când" regii nu mai sânt,
(Compusă probabil spre sfârşitul lui 1889) .
••••••••••••
Noapte fără lună
Vrăjitoare, vrăjitoare,
Cum suspini ? !...
Braţu 'ţi sângeră
Şi mâna,
Tot îmbină.
Şi desbină
Un mănunchi ele mărăcini.
Vrăjitoare, vrăjitoare,
Cine eşti?
Ci n'ascuţi priviri ele ură
Ca 'n poveşti;
N'ai nici unghii <'Iu cărlige .....
Unde-i câinele ce 'nfige
Dinţi de fier în gât de lup t
Inimile ce se rup
De descântec
Şi de foc
58
[59]
r
I
,
Nu-ţi atârnă, înşirate, de mijloc.
Nici nu scazi cât o ciupercă,
Nici nu creşti...
Vrăjitoare, vrăjitoare,
cine eşti ? ....
Pas pripit de gânduri arse,
Unde-o porţi?
S'au deschis la două case
Două porţi.
Sare ivărul în taină peste drum,
Şi s'alătură cu spaimă,
Ca un fum,
Ca o părere,
Ca o şoaptă copleşită de tăcere,
Parcă ... o umbră de femee ...
Ea aprinde cu o iască o scăntee ...
Stea căzu? ! ...
A părut ca o lumină ce s'a stins ! ...
Cine ştie, vrăjitoarea, ce-a aprins? ! ...
Pas pripit de gânduri arse,
Unde-o porţi ? ...
Ea pândeşte c'o privire
Două case,
DOU�1 porţi,
Două umbre încleştare 'ntr'un sărut...
Dar dece-a fugit flăcăul ?
Ce-a avut?
Dragostea ce-l îmbiase spre grădină,
Dorul lui,
Pălpăi ca o lumină
Şi se stinse fără vină,
Cum se stinge 'n vatră focul
Şi se 'ntunecă norocul,
Când rămăi al nimănui.,
Vrăjitoare, vrăjitoare,
Unde eşti?
Ai pierit ca o nălucă din poveşti ...
*
* ""
Suflete, frânge-te !
Inimă, strânge-te!
Noapte, întunecă
Drumul ce lunecă
In spre păcat l
Să piară ielele,
Să iasă stelele,
Făclii, drumetului întârziat.
59
[60]
Iată-l pe cale:
Mai se prăvale, ...
Târăe 'n urmă
Un băţ ce scurmă
Colbul pe drum ...
Ori e călare?
Ori că se pare ? ..
Calu 'i prăjină,
Stâlp de grădină, ...
Frăul, un brâu ...
Trece spre râu,
Cu mâna sapă,
Un jghiab cu apă,
Calul-şi adapă ...
Parcă nechează ...
Parcă oftează ...
Cine-l aşteaptă?
Cine-i lumină
Drumul prin tină?
Cine-l jeleşte
Şi-l înveleşte?
Vrăjitoare, vrăjitoare,
Unde treci ?.. .
Te cuprind în zorii zilei spaime reci.
Ce ascunzi în colţ sub tindă?
Ce îngropi?
Ti-au căzut din blid pe mână
Câţiva stropi.,
Sterge-ţi mâna!
Sparge ciobul!
- Trec sub nori luciri de Irltă,
Sapă groapa şi le-adună,
Să nu ştie
Umbră vie
Cai ascuns sub talpa casei
Plămădeli de mătrăgună ...
,
Sabina Paulian •
••••••••••••
\
[61]
Pantelimon Catană
Şeful, fire acră şi haină, convenise în sfârşit să-mi facă şi mie rost să
mă' duc .în delegaţie". In ajunul plecării, mă chernă pentru a-mi înrnâna for­
mele, adică ordinul scris de delegaţie, biletul de călătorie pe tren şi acontul
respectiv din indemnitatea de misle.; Nu mă lipsi nici de oarecari recomanda­
ţiuni referitoare la serviciul ce aveam să îndeplinesc, recomandaţiunl ce mă în­
duioşară prin felul părintesc în care mi-erau făcute:
"Vezi, Visarioane, să nu te înşele ăia la numărătoare.., Tu eşti băiat
deştept, dar eşti prea bun la inimă şi ăia sunt nişte şmecheri .. Să bagi în cap
băiatule, că dacă stai la un loc cu măgari din ăştia, trebue să te faci mai mă­
gar ca ei, dacă vrei să o scoţi la căpătâi... Altiel te curăţă Visarioane, şi in con­
formitate cu art. 418 şi 795 din Legea şi Regulamentul de salarizare, îţl po­
preşte leafa pentru toate deficitele. Ba iţi mai aplică şi art. 39 şi următorii din
statut şi te Iasă in disponibilitate ... Eu te previn, băiatule, ca să n'am păcat ...
Acum, du-te sănătos ... Vezi că n'ai de primit cine ştie ce: două vagoane cu
fabricate din categoria B. Şi să transmiţi salutări şefului de-acolo, că mi-a fost
coleg la clasele primare, şi este şi el tot din Slobozia, caşi mine ... ",
Trenul, o adunătură de vagoane betejite, destinate special pentru această
linie, mă ducea in sgâlţăiri şi sughiţuri de om candriu către micul orăşel de
provincie de unde aveam să primesc cele două vagoane de fabricate din ca­
tegoria B.
Ghemuit într'un colţ de canapea, măcinam nepregetat în minte părinteş­
tile poveţi ale distinsului meu şef:
"Vezi, Visarioane, să nu te înşele ăia la numărătoare... Să bagi în cap
băiatule, că dacă stai la un loc cu măgari din ăştia, trebue să te faci mai mă­
gar decât ei..."
Apoi articolul 418 şi 795 din legea şi regulamentul de salarizare, art. 39
şi următorii din statut, deficitele, disponibilitatea, hoţii din provincie, şeful de
la Slobozia ..
Zorii zilei mă găsiră ne-adormit şi plin de grije. Mă rugam lui Dumne­
zeu să pot găsi un om cinstit şi de omenie, să nu mă înşele la numărătoare şi
să-mi dea astfel în braţe puzderia de articole din penaliceasca legiuire tuncţlo­
nărească.
Şi, Dumnezeu cel bun şi drept, se pare că ne-adormit caşi mine, îmi
auzi ruga şi nu întârzie să mă satisfacă.
Când intrai pe poarta depozltului, de unde aveam să-mi primesc mate­
rialele, imi răsări în cale, bucălat şi zâmbitor, un fost coleg de şcoală', amic
din copilărie, sbanghiu caşi mine pe aceiaşi mahala, prieteni de când ne-am
pomenit, Pantelimon Catană.
- .Noroc, mă Visarioane!...
- "Noroc, frate Catană ! ...
- "Ce este mă cu tine pe aicea?
- "Ce să fie, Catană; sunt în delegaţie ... Trebue să primesc două va-
�oane de fabricate din categoria B ...
- "Ce vorbeşti mă, din categoria B?
-- "Da mă, din categoria b l
61
[62]
"Păi la categoria B, eu sunt magazioner.
"Frate Catană, sunt Încântat ! ••.
Când auzii una ca asta, ca prin farmec uitai toate articolele de repre­
siune recomandate cu atâta stăruinţă de şeful dela capitală.
"Ce mai faci, dragă Visarioane? Iţi mai aduci mă aminte de do mnul
Fedeleş?
.Ne desnoda cu bătaia [
"Era hain la suflet 1
"Da' şi noi eram ai dracului!
"Lasă-I mă, că prea ne bătea cu nădejde!
Săracul Catană [ ... Par'că simţea şi acum, după 20 de ani, şficuiala dom­
nului Fedeleş ... Mai ales una din ele, jubileul, cum o botezasern noi. Domnul
Fedeleş . era profesor de geografie la gimnaziul la care, impreună cu Catană, ne
pregăteam pentru funcţii inalte. In ziua aceia, domnul Fedeleş venise mai vesel
şi mai plin de bunăvoinţă ca oricând. Mai spuse o snoavă, mai şterse din ab­
sente, mai ne întrebă de sănătate ... Către sfârşitul orei se gândi să facă o po­
mană, şi-! scoase pe Catană la lecţie, ca să-i indrepte invariabilul 3 cu care
era notat.
- "Să-mi spui tu, Catană, ce ştii despre Siberia?
Catană, săracul, auzise ceva, foarte vag, despre această ţară, dar nu-şi
putea lua cu temei răspunderea şi mai ales nu se putea pronunţa ... Totuşi, pen­
trucă domnul Fedeleş, În intenţiile dumnealui bune de a-i îndrepta nota aştepta
răspunsul, îşi dădu cu părerea şi el, nu fără o legitimă sfială:
- "Siberia, este o ţară foarte mare ...
- "Bravo Catană", îl încurajă domnul Fedeleş. Catană prinse atunci ni-
ţeluş curaj şi îndrăsni să afirme mai sigur: "Siberia, este o ţară răcoroasă şi
de aia lumea se duce in ea vara, pentru reveneală ...
Când auzi una ca asta, d-l Fedeleş învineţi.
- .E ţară răcoroasă şi se duce lumea vara la reveneală? 1 Ia fă-te lncoa
păcătosule, să te răcoresc eu ! ...
Bătaia de atunci, jubileul, Catană n'o poate uita nici acuma... Dar nici
noi, colegii, nu-I putem uita părerea lui Catană �espre tara Siberiei...
- "Aşa e, mă Catană, era prea hain la bătaie 1
- "Mă şi măcar de-ar fi fost să lege bătaia de notă. Dar te frângea in
bătae, şi la sfârşitul anului te trecea clasa ...
"Era milos, mă Catană ...
- "Da mă, era milos ... dar numai la notă [
- .Mai periculos era Ghlrnbulescu L.
Amintirea lui Ghimbulescu, il făcu pe bietul Catană să se scuture de
groază. .,
- "Brr ... lasă-l dracu ... ăJa. era un câine, mă Visarioane ..
Bietul Catană, hărţuit de amintirea calăilor lui din copilărie, rămase pen­
tru o clipă întunecat şi dus pe gânduri.
Ghimbulescu ăsta ii stricase rostul de învăţătură al bietului băiat... Cine
ştie, poate, dacă nu i se întâmpla b\'JclucuI, acela, târâş-grăpiş ar fi terminat şi
Catană 4 clase de gimnaziu şi ar fi �ăzuit şi el la o funcţie mai înaltă. Ghlrn­
bulescu însă i-a retezat drumul, e drept, anevoios, al învăţăturii, dându-l afară
din gimnaziu. \
Săracul Catană ... Par'că eri s'a întâmplat toate astea .•. Figura lui de elev
62
[63]
sdravăn la trup şi nătăfleţ la minte mă înveseleşte şi acum... Era un fel de
cal de bătae al gimnaziului, ridicat la această Înaltă situaţie prin propriile lu]
isprăvi.
Catană... Siberia ... Ghimbulescu ...
Ghimbulescu era profesor de istorie şi În această calitate se ţinea numai
de ... istorisiri. Ambiţia d-sale era să treacă drept un mare spiritual, ambiţie de
care noi, copii, cu toată nepriceperea. vârstei, luasem act. De câte ori spunea
câte o snoavă, ori ne venea, ori nu, toată clasa trebuia. să isbucnească în râs.
Dur nu râs omenesc şi potolit... Râs cu chiuituri, cu sughiţuri, cu sgâlţăituri de
trup şi de bănci... Altfel, Ghimbulescu se supăra şi începea să ne asculte ..•
Pentru scena râsului se făceau adevărate repetiţii, în care fiecare îşi avea
rolul său. Unii râdeau, alţii chiuiau sau isbeau cu picioarele În duşumele. In
această nemaipomenită larmă, În tonuri guturale şi scurte, Catană orăcăia ca­
denţat: "Tinicheaua, căţeaua ... Tinicheaua, căţeaua" ...
Aşa era rolul lui Catană şi băiatul îl executa cât se poate de conştiin­
ţios, infrumuseţând larma de râs a clasei.
Dar, era scris bietului băiat să tragă intr'o zi, singur el, ponosul acestei
mişelii colective.
Pe Ghimbulescu îl aveam În ora II-a. In recreaţie, ne hotărâm cu toţii
să-I facem figura şi să nu mai râdem când şi-o termina' de spus snoava: ba
din contră, să părem întristaţi. Catană lipsea dela consfătuire... Când intră în
clasă, Ghimbulescu anunţă radios: "Băeţi, am să vă spun una să vă stricaţi de
râs !" ... Toată clasa simulă o încordare de atenţie, in timp ce Catană tuşea, pre­
gătindu-şi vocea pentru a-şi intra În rol. Povestirea lui Ghlrnbulescu, caşi cele­
l'alte toate, lungă şi nesărată, se apropia de sfârşit. Catană tuşea de zor şi-şi
punea vocea In ordine .. Când Ghimbulescu lşi termină povestirea, In mijlocul
unei tăceri generale, se auzi vocea lui Catană, mai puternică şi mai nuanţată
ca oricând:
"Tinicheaua, căţe aua" ...
După un moment de spaimă şi încremenire a întregei clase, se porni un
râs cu chiuituri şi ţipete, mai sincere şi mai nebuneşti ca oricând.
Ghimbulescu, galben de mânie, trânti cu pumnul În catedră.
- "Tăcere, mişeiIor. .• Să iese afară ăl cu tinicheaua, căţeaua .'
Bietul Catană, aiurit şi tremurând, ieşi până in faţa catedrei.
- "Canalie, eşti eliminat pentru totdeauna.
Bietul băiat trecu la loc in pupitru, işi adună cărţile şi pălăria şi plecă,
Trecând pe lângă bănci, apucă să scrâşnească printre dinţi:
"De ce nu m'aţi prevenit mă şi pe mine ? .. Dacă nu v'o .lua mama dra­
cului, dobitocilor ...
. Amintirea acestei intâmplări, il întristă serios pe Catană.
- "Ce să-i faci mă Catană, a fost să ţi se întâmple ţie ... Dar nu-i nimic;
slavă Domnului că eşti sănătos şi ai slujbuşoara ta.
- "De, dragă Visarioane, de-asta aşa este. Ii mulţumesc şi eu lui Dumne­
zeu că nu m'a lăsat. Uite, după cum iţi spusei, sunt magazioner la categoria B.
- "De minune !"
- "Şi acum, frate Visarioane, iţi stau la dispoziţie ... Că de altfel aşa
avem şi ordine, ca să servim publicul cu atentiune şi promptitudine.
"Uite formele" ..•
- "Stai puţin, ca să le luăm după instrucţiile în vigoare.
63
[64]
titate?
"Bine Catană, după Instrucţiile În vigoare ..,
"Să le căutăm În dosarul 5 ...
"Caută-le In dosarul S .
• lnstrucţitle No. 14.S06 .
"Alea să fie, Catană ....
"Care spun că orice delegat trebue să aibă: 1) ordin de delegaţie În
dublu exemplar .. Ai ordin de delegaţie În dublu exemplar, Visarioane?
- "Uite-I".
Catană îmi luă cu grlje ordinul de delegaţie, îl citi cu atenţie odată, de două,
de trei ori... Dupăce se convinse că e în regulă, îl confruntă cu duplicatul, citin­
du-le cu Îndoită atenţie odată, de două, de trei ori .... După ce iară se convinse
că nu aveau nici un cusur, scrise cu cea mai mare atenţie pe unul: • Unicat",
iar pe cellalt "Duplicat". 1 e împături cu toată atenţia, aşezându-Ie În saltarul
biroului său, pentru a nu fj cumva modificate sau schimbate "de cei intere­
saţi". Se aplecă apoi pe birou, continuând să urmărească prevederile instruc­
ţiunilor No, 14.506.
"Al doilea, carnet de identitate ... Frate Visarioane, ai carnet de iden-
"Am, frate Catană, cum să n'am!
"Oă-l Încoace.
Luă carnetul de identitate şi îl controlă în primul rând să vadă dacă
este vizat pe ultimul trimestru.
"Cine este ăsta de iscăleşte aciIea, Visarioane?
-- "Cine să fie, Catană, decât domnu Ministru!
- "Domnul Ministru ? ... Mă rog, mă rog, dacă iscăleşte însuşi OI. mi-
nistru, este sfânt ... E-hei! unde pune tureaua OI. Ministru, să ştii şi tu Visa­
rioane, că nici capul nu le mai doare! Uite, pe mine când m'a numit maga­
zioner la categoria B., mi-a semnat ordinul de numire tot OI. Ministru... Şi
după cum vezi, m'au considerat bun numit.
Continuând verificarea carnetului de identitate, Catană întoarse foile până
la fotogratie. Aci, îşi incordă pe cât putu mai mult atenţia, confruntându-mi
figura cu fotografia ... Se uită la mine, se uită şi 'Ia fotografie odată, de două,
de nouă ori... Se vedea bine că amicul Catană era in grea Încurcătură Se mai
uită la mine, se mai uită şi la fotografie odată, de două, de nouă ori .
"Mă Visarioane, tu eşti ăsta din fotografie 7
"Eu, frate Catană!
"Mă, păi nu sameni ! ...
• Păi nu prea sunt reuşit, că nu este fotografie retuşată ... Este de-aia
de-un pol bucata ...
- "Bine, mă Visarioane, .0 li ea de-un pol bucata, dar nu iei şi tu
seama la mustaţă 7 ... Uite in fotografie ai mustata lungă, iar În "natură" ai
mustata tăiată pe buză ...
"Păi, vezi că pe-atunci mă purtam cu mustata întreagă!
"Te-oi fi purtat tu atunci, da vezi că nu sameni acum la mustaţă ...
şi eşti în defect la forme.. \
"Bine mă, dar nu te uiţi la expresia fetii O?
"Ordinul 14.506 nu prevede să controlez expresia feţii!
"Mă Catană, tu glumeşti? Păi nu te uiţi mă pe numele cui este
64
[65]
carnetul? Nu scrie acolo că este al Domnului Visarion Dumitru, impiegat de­
finitiv la Ministerul de Finanţe?
- .Scrie.
- "păi nu sunt eu ăla?
- "Ştiu eu că tu eşti ăla, doar că ne cunoaştem şi te ştiu de mic copil,
dar nu seamănă fotografia!
"Şi ce al de gând acum, frate Catană?
- "Să mergem la domnul sub-şef, Visarloane.
- .Bine, să mergem la domnul sub-şef.
Plecarăm la dl. sub-şef. Catană inainte, eu după el. Când ajunse la uşe,
îşi potrivi tinuta, tuşi pentru a-şi drege glasul şi bătu sfios.
- • Domnule sub-şef, chestia stă in aşa fel, că O-lui, domnul Visarion
Dumitru, are formele conform instrucţiunilor 14.506 din dosarul 5, afară de foto­
grafie, care nu samănă.
Domnul sub-şef se cutremură.
- "Nu seamănă?
"Nu, domnule sub-şef!
"Păi, dacă nu samănă, nu-l preda nimic. Ce, vrei să intrăm În vre-un
bocluc?
"Sigur, domnule sub-şef!
"Ce, nu s'au 'văzut atâtea nereguli?
"Ba s'au văzut!
.De unde ştim noi, că dumnealui este domnul Visarion Dumitru!
Este drept?
- "Este drept, domnule sub-şef!
- "Păi atunci?
- "Nu-i predăm fabricatele ...
- "Duceţi-vă şi la domnul şef.
- "Prea bine. Vă salut cu tot respectul.
Plecarăm şi la domnul şef. Pe sală mă adresai din nou lui Catană.
- "Bine mă, frate Catană, n'oi semăna la mustaţă cu ăl din fotografie ...
Dar nu poţi tu atesta că eu sunt Visarion Dumitru?
- "Nu pot, frate Visarioane ... E vorba de două vagoane de Iabricate.;
Chestie de răspundere., .
• Mă, sunt eu Visarion Dumitru?
"Eşti mă, cum să nu fii...
"Păi de ce nu ateşti în faţa domnului şef, că mă cunoşti şi că eu sunt?
,,"Ju atest, frate Visarioane, pentru că nu se prevede în ordinul 14.506.
"Care, ăl din dosarul 5?
"Da, ăI din dosarul 5.
, Atunci să mergem la domnul şef.
Inainte de a Intra, Catană îşi potrivi din nou tinuta, tuşi scurt şi bătu
în uşe cu teamă.
- "Domnule şef, dumnealui vrea să primească două vagoane cu fabricate
din categoria B, şi nu seamăn ă ca în fotografie.
"O mai fi îmbătrâni! decând s'a fotografiat şi până acum.
,,:'l'a mai lrnbătrânit, în fotografie este mai bătrân, că are mustata
lungă .•.
.. Atunci e bocluc!
5
65
[68]
Requiem
Eu nu mă tem de trăsnetul ceresc 1...
De când iubita 'mi-a murit, şi iarba
O străjue, mă joc de-a baba oarba
Cu Dumnezeu, dar fără să 'L zăresc.
Şi 'L fac răspunzător de dinţii mei !...
Căzând pe-o scară putredă şi dreaptă
Vre-o doi mai slabi s'au rătăcit pe-o treaptă,
Când tocmai răsăream în calea ei!
Fatal ea a plecat!... Si mi-a lăsat
Stiletul fin şi ucigaş pe masă,
Mi-a mai lăsat prin testament şi-o casă,
Cam mică !. .. Am vândut-o ..... şi-am ertat.
V. Ciocâlteu .
••••••••••••
Popas tragic
Tălpile mele-au suit munti şi-au coborât văi;
Ochii mi-au spintecat seninuri şi-au tremurat genuri;
Mânile mele s'au răsucit pe troiţe la răscruce de căi;
Iar gura mi-a gră!t adesea prostii şi adesea minuni.
Cu marea, sufletul mi-a fost o lotcă de pescar;
Cu zarea, m'a furat un stol de berze călătoare;
Cu zorii, mi-am îmbujorat de viaţă chipul; - iar
Cu soarele, am supus şi cele veşnice şi c�e muritoare.
Dece acum, când drumurile toate se deschid spre-a duce nicăieri,
Dece îmi simt În gura arsă gust răscopt de cenuşă?
Dece atâtea goluri în gând, atât pustiu şi-atâtea tăceri?
Şi unde mi-i casa mea albă, frânt să pot intra pe uşă?
Valentin Al. Georgescu
\
Dar ce v'aş cere vouă, sărmani ai negurii, care n'aveţi nimic?
Şi ce să-mi daţi mie - nemernicul -, care vreau totul să-I ai ?
Daţi-mi, dacă le-aveţi, scăriIemăiastre de mătase, să mă ridic
Dincolo de soare, dincolo de stele, dincolo de iad şi dincolo de miu!
\
.............
68
[69]
Soliloque
Pourquoi s'agiter?
Le neant c'est le repos et nous sommes voues au neant.
Pourquoi cette soif de lumiere P
La nuit eternelle viendra! '
Pourquoi le vain orguei! ?
Car tous, nous sommes l'oeuvre de Dieu.
Et pourtant, le desir de nous agiter - le travai! _
La soif de lurniere - la science -
Et merne l'orgueil - conscience de notre valeur _
Sont aussi l'oeuvre de Dieu,
Nous agiter avec moderation,
Chercher la lurniere avec modestie,
Voilâ une philosophie humaine.
Ajouter ă cela
Le desir
D'avoir pendant toute la vie
L'adresse
De chercher, de trouver et de montrer de la delicatesse !
Premiere coniession.
Etre sensible et cependant glacial.
Etre idealiste et en merne ternps raisonneur.
Un torrent de sentiments contraires
Qui me tourmentent:
Voilă ma premiere confession !
N otre ârne est un brillant
Mais les couleurs de ses reflets
Sont dues aux rayons
D'un sol ei!.
Mes qualites ne sont aussi que des reflets
Produrts par les rayons solaires
De la Divinite !
Deuxieme coniession.
Je rn'attache ă des choses passageres
Et pourtant pe veux marcher en avant:
Voilâ ma seconde confession !
Helas, c'est une grande epreuve sur la terre
- Epreuve qui dure toute la vie -
Que d'avoir une ârne irnmortelle
Et des Iorces debiles et passageres ;
Que d'etre avide de l'eternel
Et de nous attacher ă des choses temporelles!
Oh, mon âme! comment aller â rebours de notre destin ee ?
Nicolae Şegărceanu .
69
[70]
Epigrame
In numărul trecut al revistei au apă­
rut 3 epigrame ale subsemnatului, iscă­
li te din greşeală de d-l Al. Calotescu­
Neicu.
Cu sau fără vre-o intenţiune,
Tipograful a greşit tipicu!.. ..
, Concluzia
Singurele epigrame bune
Iscălite de .... Neicu.
Cititorilor primei mele poezii, publi­
cată în «Arhivele Olteniei» sub titlul -Ur­
când Calvarul».
Nu spre aceeaş ţintă are darul
Poezia mea să 'ndrepte pasul,
Căci pe când eu printr'însa urc Parnasul,
Voi, cei cari o citiţi, urcaţi Calvarul.
A ureI Chirescu .
••••••••••••
Note critice
Ancheta
Nuvele de Ion Donqorozi. Ed. "Scrisul Românesc"; Craiova, 1930.
După volumele "Monumentul Eroilor" şi "Amintiri", autoru ne
dă la scurt interval o nouă culegere de sthiţe şi nuvele. Prima din po­
vestirile acestui din urmă volum, Ancheta, exploatează filonul bogat
al experienţei scriitorului din vremea când era "Diredor de teatru " (ca
în vol. "Monumentul Eroilor"),)nfăţişând alte Iantoşe grotesci şi alte
păcate din lumea scenei şi a culiselor cu faună caracteristică. Inspec­
torul general al teatrelor, Radu Man - goguman în ale meşteşugului
politicianesc-e un tip: acel al nevinovatei simplicităţi prostănace, cu
care se avântă pe un teren lunecos, necunoscut lui, luându-şi rolul în
serios, cum în serios a luat şi recomandaţii1e ministrului său: "Cu mă­
nuşă, da' cu stricteţă, dragule !" Şi el, dragul, fascinat de gându! "stric­
teţei" a uitat cu totul de "mănuşă", care la noi se mai zice şi: sfânta
muşama întru folosinţa "alor noştri". - A doua bucată: In ajun de Sf.
Nicolae, este o schiţă delicioasă, în care umorul se îmbină cu duioşia,
pagină de psichologie a copilului, redată cu talent de observator şi
suflet de părinte. In genul s�u, acest crâmpei de film al rezorturilor şi
mişcărilor sufleteşti din mintea şi inima unui copilaş de 7-8 ani, este
unu! din cele mai reuşite ale lunei astfel de literaturi. - Primul client,
despre care am vorbit cu prilejui volumului "Examen de bacalaureat"
(an. VIII, pag. 150) - de unde s'a retipărit acum -, este de asemenea
70
[71]
una din creaţi unile mai isbutite ale autorului.-Cu motocicleta încheie
volumul: aceeaşi lume de ari vi şti şi profitori, creaţi uni ale politicianis­
mului, în sufletele cărora cutare pornire bună a tinereţei se împleteşte
cu folosirea lipsită de scrupule a metodelor celor ce vor să parvină
cât mai degrabă şi să se bucure de situaţia oferită cât mai intens, ştiind
că ea e condiţionată de cel mult durata unui parlament "ales" de sacrul
şi imaculatul vot universal. Dialogul e viu şi caracteristic pentru jugră­
virea fiecărui tip, detaliile din cursul povestirei fiind În deobicei mai
interesante decât însăşi acţiunea.
Cu "Ancheta" talentul de povestitor al d-lui Dongorozi este in
mersul său normal ascendent, cu-ni se pare-o mai pronunţată notă
critică. Vrem să spunem că autorul evoluiază, dela povestirea care nu
urmăreşte decât a descrie un mediu de orăşenism mijlociu, cu anec­
dota interesantă şi amănuntul picant, spre o ordonare a artei sale­
cum se observă de altfel şi în limba ultimelor volume ce a publicat­
şi spre adoptarea unei atitudini critice faţă de obiectul povestirilor, ca
şi faţă de eroii săi. De aci procedeul uşoarei exagerări a trăsăturilor
caricaturale ce ia satira sa narativă, căci satiră este şi aci, cum e şi în
"Momentele" lui Caragiale.
Nepoţii Părintelui Andrei
Chipuri zâmbitoare din lumea amintirilor, de Peioan Rohan. "Cartea
Romaneasca", Bucureşti, 1930.
Cartea de faţă nu e nici roman, nici culegere de schiţe or nu­
vele. Are însă din cel d'întâi caracterul de unitate, pe care i-l dă ego­
centricitatea povestitorului, Întru cât autorul este prezent şi părtaş el
însuşi la episoadele ce se Înşiră pe firul povestii; fie care capitol însă
formează la rându-i un tot, deşi unele personagii revin în mai multe
din peripeţiile înregistrate în acest film-amintire din anii copilăriei.
Mărturisim că am Început lectura acestor pagini mai mult din
obligaţie: o carte trimisă cu un cuvânt gentil spre recenzare, mai ales
când descoperi în autor pe un fost al tău şcolar sau prieten din copi­
lărie, Îţi impune sacrificiul unui ceas-două din răgazul tău. Şi apoi am
citit şi eu, ca or care, atăte povestiri cu amintiri din copilărie, că mă
intrebam, blazat, ce va putea spune nou tânărul acesta, care se chema
la catalogul clasei sale cu prozaicul nume de Popescu Gh. Ioan? Căci
Într'adevăr nu aduce nimic nou ca subiect volumaşul acesta: aceleaşi
posne pe care le-am făcut toţi copiii drăcoşi, aceleaşi entusiasmuri, ace­
leaşi sperieturi din nimic şi aceleaşi înduioşeri în împrejurări la fel.
Şi, cu toate acestea, cărticica modestă a necunoscutului Peioan
Rohan a isbutit dela primele file să ne căştige interesul, să ne capti­
veze chiar, mulţumită unui remarcabil dar de povestitor, a cărui cea
mai de căpetenie în-uşire este simplicitatea. Se vede bine că autorul
nu isvodeşte nimic. Tot ce spune. sunt lucruri pe care amintirea le evocă,
aidoma cum le-a trăit odinioară, or "chipuri zâmbitoare" din cadrul
copilăriei sale: casa părintească, grădina, curtea, cutare jucărie, mama,
bunicul, fraţi or tovarăşi de joacă.... Ce minunat povesteşte bunioară
bunicul-Popa Andrei-cum muncia "cu taica" la arat de când era nu­
mai de-o schioapă, cum petrecea noaptea singur cu carul cu boi în
câmp, În vreme ce frica săraca "da târcoale În jurul carului", sau Moş
Dumitru povestaşul din "Lumea basmelor" !
Scriitorul nostru nu e lipsit nici de umor discret, intreţăsut fin în
urzeala povestirii. Aş cita in acest sens, Între atâte altele, scena luptei
71
[72]
Cenuşă sfântă
dintre Români şi Turci, la tabăra de zăpadă, or paginele pline de haz
unde se descrie cum pregătea coana Anica Jintileasca faimoasele sale
ochiuri cu ceapă.
Insfârşit, ceeace dă un farmec atrăgător acestor însăilări este,
socotesc, şi sinceritatea Înduioşată a scriitorului acestor foi; aş zice
chiar mireazma de poezie În care plutesc chipurile şi icoanele din
"Nepoţii Părintelui Andrei".
Şi aş mai adăogaÎncă ceva-lucru ce constitue o calitate mai
mult cărţii acesteia-: copiii caşi oamenii In vârstă se pot simţi deo­
potrivă mulţumiţi de 11 fi citit povestirile d-lui Peioan Rohan.
Poezii de George Dumitrescu. Buc, 1930, Tip. "Bucovina", 1. E. Torouţiu.
O urnă funerară, În care s'au strâns, picătură cu picătură, lacrămi
cristalizate In forma pură a poeziei. Odată mai mult m'am pătruns de
adevărul că suferinţa este creatoare, generatoare de adevărată poezie,
citind acest al treilea volum de versuri al d-lui G. Dumitrescu Şi l'am
citit cu reculegerea celui care ascultă prohodullnmormântărei, În preajma
groapei care va să Închidă un prieten, o fiinţă scumpă in imei tale. Au
litaniile din paginele acestea o rară putere de comunicativitate, de
aproape sugestionare, şi care ating în suflet coardele ce fac să vibreze
dumnezeiasca milă pentru durerile fratelui tău poetul,lmpărtăşindu-ţi-le
caşicurn ar fi ale tale proprii. Rând pe rând îl asculţi în crunta lui sfâ­
şiere, când evocând aiurit, ca în plânsetul ostenit 'al unui copil, amin"
tirea celei duse şi totuşi sempiternel prezentă, când Începutul unei răs­
vrătiri şi schiţarea unui blestem repede reprimat împotriva unui destin
duşmănos. Jelania poetului, motiv unic al acestui volum, dar nu mo­
noton, întrucât e mereu reînolt În forma expresiei sale, isbuteşte a ne
da o realizare artistică ieşind cu totul din comun. Ai zice: ordonanta
clasică a teoriei de plângătoare or de preotese sacre de pe metopele
cutărui templu elin.
Dacă poezia este, mai presus de orce, sentiment, şi dacă- sinceri­
tatea - si vis me fiere, dolendum est ipsitibi - e conditia ei cea de că­
petenie.v-j.Cenuşă Sfântă" este cu adevăr:11 un receptacol de poezie curată.
Inspiraţiunea este evidentă, pe cât e de adâncă slrnţirea poetului în
spontaneitatea ei, iar învestmântarea în podoaba cuvântului - ritm,
imagini şi rimă-este şi ea, adequată fondului, nobilă şi firesc elegantă.
Cu regretul de a nu putea reproduce cât am fi vrut pentru plă­
cerea noastră, redăm începutul cântecului de leagăn ce poetul a scris
pentru fetiţa rămasă îără mamă:
Când ochii mamei nu vor sta
Mângâetori asu pra ta,
Când vei pricepe că ai supt
Din sâni din care nu te-ai rupt
Şi că 'n pământ, înţelenit,
Stă sânul care te-a ivit-;
Copilul meu cu ochi de înger,
Atunci vei şti pentru ce sânger
Şi pentru ce, posomorît,
Tăticu moare de urât.
72
Fetiţa tatei de departe,
Azi pentru tine scriu o carte.
Şi, dacă 'ntr'lnsa n'or fi flori,
Nici curcubeie de culori,
Nici miei de aur şi nici fluturi
Din srnălţuitele ţinuturi, \
Ai să 'nţelegi,-când n'o să \fii,
Asemeni celorlalţi copii, .
Nici alintată, nici păzită,
Nici de durere ocrotită,
·1
!
f
"
[73]
Cohortele morţii
de Al. Lescarou-Moldooanu. Ed. "Cartea Românească". Bucureşti, 1930:
Cohortele morţii,-ale morţilor pe cari i-am omorit a doua oară,
pentrucă 'i uităm prea repede-, învie sub condeiul tragic al autorului,
spre a ne redeşchide vechi răni dureroase încă. Mosafiri nepoftiţi, cari
vin să vorbească ghiftuiţilor şi tutulor profitorilor de după război­
dacă unii ca aceştia mai au urechi pentru auzit şi dacă mai păstrează
vr'un vag contact cu altă carte decât acea de joc-de câtă suferinţă
şi cât sânge a trebuit să se risipească generos, pentru ca noi cei de
azi să fim "în România Mare", in care o mână de răi să se îmbuibe.
Defilare a tutulor tristeţelor noastre neputincioase-căci atât doar a rămas
din stăpânita noastră revoltă creiată de ieri-, cu paginile ce întoarcem,
retrăim zilele Turtucaiei cutărui general, retragerea depe Olt şi Jiu,
sarabanda Ruşilor duhnind a spirt şi a toval, exodul lamentabil al re­
fugiaţilor săraci, ai copiilor ridicaţi depe la casele lor chipurile pentru
oştirea Ţării, dar trimişi foamei, bolilor, îngheţului şi morţii.. ...
Din întunerecul şi groaza acestui. şir de tablouri mohorâte, arar
un chip de lumină şi un surâs de nădejde: acea bunioară a veteran ului
moş Florea din Sascut, cel care afirmă convins că "după zile rele vin
neclintit şi zile bune"; iar dacă un soldat se întâmplă să facă vr'odată
o glumă, aceasta trece fără răsunet şi nu isbuteşte a descreţi 'frunţile.
Căci însemnările d-lui Lascarov-Moldovanu sunt de o tristeţă covârşi­
toare. Ele dau impresia de ceva trăit într'adevăr, de sinceritate, chiar
dacă au ici-colo vizibil elementul livresc, procedeurile retorice ale regu­
lelor stabilite. Pe multe din paginile din ;,Cohortele morţii" cititorul va
lăsa fără voie să-i picure o lacrimă de înduioşare pentru sufletul frăţesc
bun şi românesc al autorului: un omagiu sincer şi meritat pentru om
şi tot atâta admiraţie pentru scriitor.
Toiagu priotesii
Poveşti de N. Plopşor. Craiova 1930.
După "Ceaur", publicat acum doi ani, volumul acesta vine să
complecteze şi să confirme pentru noi părerile ce exprimasem atunci
(A. O. VII, 346) despre acest scriitor suculent şi caracteristic oltenesc.
Aceleaşi calităţi de povestaş, cu umorul său ţărănesc şi cu expresia
plastică şi vocabularul ciorchină de strugure mustos din podgorie doljeană.
Cartea cuprinde opt poveşti, dintre care trei --" Sârb cuminte",
"Intre toti" şi .Căleala" - s'au publicat în revista noastră. De aceeaşi
valoare literară de primul rând sunt şi "Spovedania", "Tâlharu hoţilor"
şi "Toiagu priotesii", rărnânând la urmă "Cap, nu dovleac" şi "Papucii
popii", a căror compoziţie şi unitate au scăderi.
Dacă pentru recunoaşterea marelui talent de povestitor popular şi
a trebuit să aşteptăm apariţta ceiui al doilea volum al d-lui N .. Plopşor,
alta este obiecţia ce se poate ridica în judecarea acestui volum. Va­
loarea sa în întregime, considerat ca realizare artistică, este aproape
egală, în fond şi formă cu a celui d'intâi. Trebue să facem însă rezer­
vele noastre în ce priveşte latura etică a acestor creaţi uni, şi anume
a două-trei din povestirile acestea, începând cu acea care a dat numele
volumului chiar. Sunt ici şi colo câteva situaţiuni riscate şi oarecare
complacere în amănunte certate cu pudicitatea, care ar fi trebuit ocolite
de autor, sau să fi alunecat asupra lor. Aceasta face că a doua carte
de povestiri a d lui Plopşor nu poate fi pusă În mâna orcui. Şi e pa­
gubă şi păcat că este aşa.
73
[74]
Nu e caz de divorţ
Nuvele, schiţe, amintiri, de P. Partenie. 1930. Imprim "Văcilreşti'.
După un răstimp destul de lung, Părintele Partenie, autorul vo­
lumului atât de bine primit şi preţuit "Boerul Drăguşin", ne dă în mă­
nunchi lucrările publicate în ultimii ani de d-sa în câteva reviste, 'in
"Ramuri" cele mai multe. Sunt, cum bine zice autorul, "crâmpeie de
viaţă, din lumea satului, icoane şi privelişti de alaltăieri, de ieri, ... o r
poate încă de azi".
Cartea aceasta, prin subiectele tratate şi prin forma-l de expresie,
se incadrează în ceeace s'a numit literatura semănătortstă, din ale cărei
note caracteristice păstrează şi acel amestec de realism în observaţie
combinat cu atitudinea cam romantică de idealizare a ceeace este ţără­
nesc-oameni şi natură. O literatură, care=-suscitată de un curent literar
căruia i-a dat avânt, îndrumare şi prestigiu forţa de animator a d-Iui
Iorga-, nu a incetat de a fiinţa şi după moartea revistei" Semănătorul".
Căci însemnează a nu vedea bine, sau a nu voi să mărturiseşti ce vezi,
de-ai spune că literatura sernănătoristă ailuat sfârşit,or că producţiunile
literare sernănătoriste sunt perimate astăzi. Intelegem prin această lite­
ratură-şi nouă în definitiv eticheta ne e indiferentă, dar sunt mulţi
căror tocmai numele acesta de "semănătorism", care rechearnă numele
d-lui Iorga, le displace - o literatură care, trăgându-şi sucul său din
însuşi părnântul românesc, ca una ce ar fi scrisă de cineva trăit la ţară,
deprins cu vorba frustă şi plină de imagini a ţăranului, cunoscător al
sufletului rustic, ar descri şi ar povesti lucruri şi întâmplări dela ţară. Şi
asta, bine înţeles, cu talent. In cuprinsul unei definiţii ca a noastră
intră deci scrisul unui N. Plopşor şi unui P. Partenie (pentru a nu vorbi
decât de olteni), tot aşa cum ar intra şi acel al moldoveanului Ion
Creangă.
Nu e caz de divorţ cuprinde 17 compuneri de valoare inegală.
Câteva din ele vor rămâne din cele mai perfecte ale genului. Menţionez
astfel în primul rând admirabila "Apa la matcă şi omul la teapă ", bucată
literară şi minunată analiză a sufletului sătencei noastre, care cu greu
se desprinde de locul ei natal şi de casa&ei. "Nu e caz de divorţ" e
de asemenea un document al aceluiaş suflet destul de complicat, În care
ambiţia bărbatului, gelozia, iubirea de femeia sa se amestecă, exteriori­
zându-se În vorbă, gest şi acţiune aci dramatică, aci comică. In afară
de interesul pentru subiect, o deosebită valoare dau acestor povestiri,
cu fiecare pagină, limba autorului, atât de bogată în termeni şi expre­
siuni regionale, din care "Magazinul Limbei Române" clujan are ce să
culeagă şi să adaoge la c�lecţia fişelor sale lexicale.
,C. D. Fortunescu.
II •••••••••••
Rugăm a şti că, di�tr' o scăpare de vedere la corec­
tură, s'a omis a se tipări,\înjOsuJ pagin ei 437 din numărul
trecut al revistei, numele autorului celor trei epigrame de
acolo: d-t Aurel Chirescu.
74
[75]
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
• •
• •
5 OhTEHIA C1JhT1JRAhA. E
• •
• •
·: •••••••••••••••••••••••••••••••••• E ••••••••••••••••••••••••••••••••••• :
Mişcarea culturală în Craiova
Sf. Sa Pr. Angh. Părvănescu : Technicâ
şi Mistică.
D-l prof, univ. 1. Popescu-Spineni: Ori­
gin« uiahâ a Impâratului fustinia«.
D-l Gh. Giugiuc: Parthenon,
0-1 Toma Gh. Oanţă: Banca Naţională
şi stabilizarea.
D-l Gh. Giugiuc: Delfi.
D-l M. D. Ioanid: Inconştientul în li­
teratură.
D-l Prof. Ion Dongorozi : Scriitorul 1.
A. Basarabescu.
D-l Raliu Georman: Souietele.
1931
18
23
1 Februarie
8
15
22
11 Ianuarie
Soc, "Prietenii Ştiinţei" înregistrează încă următoarele sale
conferinţe:
21 Decem vrie 1930
Din partea Societăţei, la 20 Decemvrie a conferentiar la
T.-Jiu 0-1 prof, C. D. Fortunescu, în sala liceului «Tudor Vladi­
mirescu-, despre Vergilius şi Mistral.
* *
Cursurile Universităţii Libere a Societăţii "Prieienii
Ştiinţei" au continuat după Crăciun astfel:
Marţi: D-I prof. Gr. Nicolăescu : Criza economică.
Miercuri: D-l prof, A. Vasculescu: 'Literatura greacă şi latină.
Joi: Sf. Sa Pr. D. Părvănescu : Doctrina creştină.
Vineri: D-l prof. Ilie Ioan: Sec. XVIII în literatura franceză.
*
31
14
17 Ianuarie:
24
nuit
* *
Şezătoriie Liceului "Carol 1" au urmat, în cadrul lor obiş-
de productiuni şcolare, cu conferinţele următoare: '
Sâmbătă 13 Oecemvrie: D-I praf. M. V. Stăureanu: Limbile
străine în şcoalele româneşti.
D-l prof. V. Turturean u: Despre artă.
D-l prof. V. Mihăilescu: Cele trei
Uniri ale Românilor.
D-l prof. A. Vasculescu : Un boer
călător (Dinicu Go les cu).
7 Februarie: Sf. Sa Pr. prof. Gh. L Ghia: Unirea
Bisericilor creştine.
D-l prof. I. Dimitriu: Creaţia şi e­
voluţia lumilor.
*
* *
75
[76]
Intre premianţii Salonului Oiicial cel din urmă, consem- j.
năm cu plăcere că Juriul a distins între alţii şi pe craioveanul .
nostru, artistul Mircea Olarian, cu premiul de 25,000 lei, pentru I
distinsele sale calităţi artistice.
'" I
:!: *
Biblioteca Arnan în timpul anului 1930 a avut 11,123 de
cititori.
Biblioteca Liceului "Carol 1" este de asemenea deschisă
publicului în fiecare zi de lucru, între orele 3-7 dupa amiaza.
:1: :::
Serbărorirea zilei de 24 lan. s'a făcut în anul acesta cu
obisnuita pompă oficială. Seara s'a dat un Festival artistic, orga­
nizat de catre Liga Culturală, Cultul Patriei şi Prietenii Ştiinţei
în sala Teatrului Naţional, cu un program variat. Cuvântul de
deschidere a fost spus de inimosul bătrân cu sufletul tânăr, care
e d-l C. M.Ciocazan.A conferenţiat d-l C. D. Fortunescu: Gân­
duri şi dorinţi in legatura cu ziua de 24 Ianuarie. Corul şi or­
chestra şcoalei pregătitoare de ofiţeri, sub conducerea maestrului
Petrescu, au executat câteva bucăţi muzicale. Danţuri naţionale
au jucat elevele Şcoalei Normale de fete (conducerea d-rei Şte­
fănescu), şi câte o echipă a Şcoalei Normale de lnvătători şi a
Reg, 1 Pionieri. Soluri muzicale au fost executate de d-na jenny
Constantinescu (la pian) şi d-l Petrovici-Berendei (canto).
* :10
Teatrul Naţional şi-a întrerupt pentru două, săptămâni re­
prezentaţiile în cursul lui Decemvrie, spre a juca în acest timp
la Timişoara. Privitor la repertoriul său din începutul stagiunei,
mai consemnăm urmă tom-ele însemnări:
Ul1 film revoluţionar, comedie în :') acte de Arnold şi Bach,
a fost de sigur introdusă ca o concesiune în favoarea unei con­
cepţii pe care-cum am spus-o şi privitor la alte stagiuni din tre­
cut-o credem eronată: anume aceea că teatrul Naţional este
şi el o întreprindere comercială ca orcare alta, şi că deci el trebue
sa aducă în prăvălie «marfa care se cere». Recunoaştem ca în­
tr'adevăr publicul de azi este inferior celui d'inainte de războiu.
Dar tocmai pentru aceasta teatrul trebue - cu orce sacrificii,
căci de aceea se subventionează de Stat =să ridice acest public
la el, iar nu să se coboare la nivelul lui. Doar, pentru asta avem
trupa Tănase t Iar dacă concepţia «teatru naţional = afacere co­
mercială» este urmarea firească a transformării unei instituţii
de educaţie morală, socială şi artistică complimentară a poporului
în regie autonomă comercializată, atunci să fie de cap deştep­
tului <om de Stat» care a ,conceput-o ast-fel şi care obligă con­
ducerea teatrului nostru la astfel de procedări.
De altfel «Un film reVoluţionar» este o comedie clovnescă
plină de haz, cu situatiuni şi tipuri burlesci, bine pusă în scenă
şi bine jucată-afar de câteva -şarjeri- de comic ieftin ici-colea.
O menţiune deosebită d-lor Coco Demetrescu şi N. N. Matei
pentru ce au făcut din rolurile lor respective, caşi d-lui N. Di­
mitriu Câteşitrei au avut un joc concentrat, cu variata şi fină
76
. i
L
\
[77]
-
exprcsrvrtate în ochi, fără exagerare şi risipa deşarta în gesturi.
Notez în special ca un model de urmat pentru mulţi chipul cum
cel mai tânăr dintre aceştia-d-l Matei--îşi compune rolul, unitar
în desfăşurare şi măsurat în mijloacele sale. Inregistrez cu mul­
ţumire succesul altui element nou în teatrul craiovean, dona
Jenny Ioanin, în rolul unei seducătoare, rol care i se potrivea ca
o manuşe pe comandă, Intăia dată se relevase într'un rol mă­
runt de compoziţie, cu bogate resurse: acel al unei femei apaş
din "Procurorul Hallers-. Inscriem şi masca �i silueta de carica­
tură reuşită a unui alt tănăr : N. Antoniu.
Decorurile îngrijite, curate şi elegante chiar, caşi de alt'
mintreli în celelalte piese montate anul acesta sub privigherea
unui director a cărui competinţă, pricepere şi bun gust nu se
poate să nu i-o recunoască cine nu pune patimă în judecarea
lucrurilor şi oamenilor.
Negustorii de glorie, piesă în 4 acte, cu un prolog, de Pag­
nol şi Nivoix, admirabilă dramă=-concepţie, tehnică şi execuţie
artistică=-, s'a jucat (cel puţin când am văzut-o noi, la reprezen­
taţia cu preţ redus) în faţa unei săli aproape goale. Să fie pu­
blicul de azi atât de scăzut calitativ, încât să fi devenit incapabil
de a-şi da seama, prin ignoranţă şi pervertire a gustului, de ce
deosebire este între o floare de sorcovă şi un trandafir? Or că
e obosit şi i-e silă a mai gândi, refuzănd examenul de conştiintă
la care o piesă de valoarea şi adâncimea acesteia te invită im­
perios? Căci «Negustorii de glorie» este o tragedie sguduitoare,
dar şi o farsa satirica amara, pe care autorii par' că ar fi scris-o
trudindu-se mai tot timpul sa aiba aerul că se prăpădesc ele râs,
de teama de a nu isbucni în hohote ele plâns.
Felul cum s'a jucat în ansamblu piesa aceasta face cinste
teatrului nostru. Scăderi a avut totuşi şi ea. Insemnez nota de
farsă exagerata atribuita rolului maiorului, şi amanuntul ridicul
şi enervant al batistei de matase, cu monogram, ce atârna elin
buzunarul de sus al hainei sergentului - biată treanţă lamenta­
bilă trecută prin infernul războiului, al spitalului şi balamucului,
-când se întoarce între ai lui. D-I Comăneanu în rolul lui Ba­
chelet şi d-l Velculescu (excelent element, cu un joc concentrat
şi nuanţat) in Crandel, cum şi cele trei femei din neamul Bachelet
(d-nele Ioanid, Poenaru şi d-ra Glăjaru) şi-au meritat cu priso­
sinţă aplausele puţin numerosului public. Corect în jocul sau d-l
Cosmin, dar acelaş totdeauna. D-I Divarius, trecând peste ba­
tista cu pricina, a avut câteva scene reuşite, natural şi cald, cum
ne-ar place să-I vedem totdeauna. D-I Dordea, cu calităţile şi
mai cu seamă cu defectul său iremediabil: dicţiunea şi debitul
precipitat. D-J Antoniu ne pare bogat în promisiuni; desfăşu­
rarea talentului sau stărueşte mai mult în suprafaţă: mască,
grimă, gest, siluetă. L'am dori şi în profunzime.
Dupa Crăciun stagiunea s'a continuat cu piesele Duşmanca,
Aventura d-lui Dorjan, Mărgelus şi Ucigaşa.
Dusmanea; bizară, îndrăsneată, dar - să recunoaştem­
foarte reuşită realizare scenică a unui cap sintetic de mizoghin
înzestrat cu calităţi dramatice care ies cu totul din comun, ră­
mâne una din succesele stagiunei. Comedia-aşa îi zice autorul
Andre Paul Antoine, fiu al vestitului om de teatru parizan-
77
[78]
poate fi intitulată astfel numai în sensul cum a luat Balzac a sa
«Comedie humaine- : amestec de tragedie şi de farsă, de entu­
si as muri generoase şi de calcule reci, de devotament şi de min­
ciună, de viaţă reală in două cuvinte. Un sguduitor rechizitoriu
al comediei amorului, al gestului amorului (suprafaţă văduvă de
conţinut) la ceea ce se numeşte eternul femenin. Piesa se petrece
pe lumea cealaltă, in decorul unui colţ de cimitir. Cele trei «vie­
timc-v-Iogodnicul, soţul, amantul-fac cunoştinţă şi 'şi povestesc
viaţa, cu sfârşitul ei .precipitat şi dramatic: tănărul, romanţios,
îşi sbura se creerii pentrucă logodnica lui aratase a nu putea re­
nunţa la visul unei vieţi luxoase pentru dragostea unui baiat
sărac; soţul, burghez cumpănit şi blazat, care nu 'şi face iluzii
de «combinaţia» ce pune la cale căsătorindu-se, nici nu-i cere
poezie, şi totuşi cade lovit de dambla când vede şi el de ce e
în stare 'furia deslănţuită a femeei ; amantul apoi, îmblănzitorul
de fiare, devorat şi el în cele din urmă de femela în care patima
iubirii are gust de cruzimea urii. Scena din cimitir se întrerupe
ingenios, pentru ca povestirea celor trei, rând pe rând, să se
joace aievea înaintea spectatorilor. La sfârşit, cum se face ziuă
şi morţii îşi reiau fără regret locul in groapa respectivă, vine
Femeia în mare doliu - căci e ziua Morţilor - să pună câteva
flori ipocrite pe mormăntul Soţului şi al «Amicului», căci pe ce-
lalalt l'a uitat cu totul. . . .
-Duşmanca- e o piesă de idei şi cu teză, dar se susţine
perfect în cadrul ei teatral, graţie unui dialog strălucitor. Şi
nu sunt numai scintilări de spirit, tăioase or duhlii, ci adevărate
rachete care luminează nebănuite colţuri obscure ale sufletului
omenesc. Directorul teatrului a avut o mână fericită când a înscris
în repertoriul său lucrarea dramatică a lui Andre Paul Antoine.
Cele trei roluri de bărbaţi au fost interpretate cu totul
satisfăcător; Mai puţin mulţumi tor însă femeile: dacă dona Dordea
(desigur mai bine ca alta în acest rol mlădios şi divers) în soţie
şi amantă avea mijloacele şi posibilităţile necesare, ele îi erau
insuficiente în rolul logodnicei; dona Cosmin, graţioasă şi atât
de bine înzestrată pentru a reda pe fatâ tânără, păcătueşte ca
adesea printr'un joc dezordonat, cu exces de gest şi mimică.
Aventura d011;lnului Dorfan, piesă în genul ieftin al corne­
diilor de bulevard parizian, reeditează subiectul fabulei lui La
Fontaine: Les deux pigeons. Amuzantă, dar fără adâncime, po­
vestea veche a bărbatului trecut cu mult dincolo de tinereţe şi
care vrea să reinceapă a naviga pe apele înşelătoare ale unor
aventuri care nu mai sunt de vârsta sa, pentru ca să se rein­
toarcă apoi umilit la adăpostul prozaic dar sigur al căminului
conjuga!, place totuşi. Actiunea e condusă cu îndemânare, jocul
e spectaculos, cu jasz, danturi moderne şi şampanie. O piesă de
succes în sfârşit, pentru publicul ce avem. Doamna Fotino a
obţinut un succes frumos în, rolul cam ingrat al soţiei quasi-ire­
proşabile şi maternelă. Doamna Sterescu şi d-l Cosmin au îrn­
părtăşit meritul reuşitei acestei comedii, atât ele îngrijit regisată.
Pentru -Mărgeluşv-> cu reprezentaţia în cinstirea artistului
dramatic Coco Dernetrescu - \în răndul viitor. . .
Fortunato .
••••••••••••
78
[79]
....................................... � :
: .
i HOTeşI COM1JH.ICĂ.RI �
• •
• •
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Grădini publice în Craiova 1)
de N. Gh. Dinculescu, profesor.
Craiova e unul din oraşele cu mari spaţii între clădiri, cu
plantaţii şi culturi în vastele curţi şi grădini particulare; încât
necesitatea de grădini publice pentru curăţirea aerului poate fi
considerată şi astăzi ca inexistentă, Crearea grădinilor publice,
puţine de altfel, a fost cerută mai ales de nevoia de înfrumuse­
ţare a oraşului şi din dorinţa de imitare a marilor centre de po­
pulaţie din apusul. Europei în prima jumătate a sec. XIX.
Cea mai veche grădină publică a Craiovei, în acelaş timp
şi cea mai mare şi cea mai frumoasă, nu numai din oraşul nos­
tru, dar din întreaga Ţară, este cea făcută de Ion Bibescu, fra­
tele Domnitorului Gh. Bibescu, pe moşia sa din partea de S. a
oraşului şi dăruită apoi municipalitătei: E parcul Bibescu, căruia ca
recunoştinţă pentru cel care a renovat şi întins acest parc acum
30 ani, i s'a schimbat astăzi numele, uitând că cel ce construeşte
din averea sa o casă din nou are, oricum, meritul cu ceva mai
mult decât cel ce-o renovează cu banii bugetului comunei.
In vremea când s'a construit Parcul Bibescu, se luase ho­
tărărea de către Sfatul Orăşenesc - Consiliul comunal, cum i se
zice astăzi-al Craiovei, să se facă o grădină publică-natural
de dimensiuni mai mici-şi locul pe care în oraş Sfatul îl găsise
potrivit pentru acest scop era grădina Liceului -Carol 1" de azi.
Hotărărea luată în 1844 caută a se realiza după doi ani, şi
astfel în August 1846 cârrnuirea oraşului, prin arhitectul său, face
planurile de nevoie şi începe potrivirea Iocului,
Datorită energicelor intervenţii ale lui Ion Maiorescu, In­
spectorul Şcoalei Centrale=-premerg'ătoarea Liceului de azi-către
Maghistratul Oraşului, Sfatul orăşenesc al Craiovei şi Eforia
Şcoalelor din Bucureşti, grădina publică nu se mai face aci.
Şcoala închide locul, iar mai târziu îl plantează cu salcâmi. Când
gardul făcut la 1846 s'a stricat, salcămii crescuseră mari şi, prin
1 j Vezi documentele dela pag. 34 a acestui număr.
79
[80]
I
firea lucrurilor şi sărăcia şcoalei, locul devine prin întrebuinţare
grădină publică, servind pentru plimbările cet{tţenilor.
La 1884 abia se găsesc mijloace ca locul să fie iarăşi închis
şi scos din folosinţa publică 2). Se vede însă că obiceiul de plim­
bare în o astfel de grădină era foarte simţit, şi pentru satisface­
rea acestei nevoi cetăţeneşti se transformă în grădină publică
locul din faţa caselor Glogoveanu-actuala primărie-, loc cunos­
cut sub denumirea «La cântarul de piatră», grădina Mihai Bra­
vul de azi, mărită şi înfrumuseţată în timpul din urmă.
Pentru a se vedea sforţările făcute de Ion Maiorescu spre
a nu se răpi de Oraş locul şcoalei, publicăm la rubrica respec­
tivă a documentelor (pag 34) protestele lui atât la conducătorii
Oraşului cât şi la Eforia Şcoalelor,. prin a cărei intervenţie se
pune capăt încercărilor de a se mai face gr{ldina publică lângă
şcoală. Din aceste rapoarte-proteste, ce le scoatem din arhiva
·Liceului Carol 1» dosarul nr. 256, "Clădirea 1834-1860», putem
aprecia dragostea omului de şcoală pentru instituţie şi părerile
lui pedagogice.
• •••••••••••
Dela al IV-lea Congres al profesorilor
de istorie, 7-9 Iunie 1930, Iaşi
Oraşul istoric, cultural, şi cel mai adesea sacrificat, a primit
anul acesta oaspeţi noui din întreaga ţară. Istoricii I-au fixat ca centru
al reuniunilor. Aci au venit reprezentanţi ai disciplinei, din toate
părţile României istorice. Unii, de prin $,ătmar. au trecut de două
ori hotare străine spre a fi faţă.
Un destin, care domină faptele şi planurile umane, a vroit şi
făcut ca ziua întâia a congresului istoricilor, în oraşul 'eminamente
istoric, să re dominată de vestea nouă a unei noui c;o:nnii. Cro­
nicari ai vremii, ei au înregistrat faptul. Astfel Iucrăril« au început
într'o atmosferă de ediţii speciale şi de şoapte publice. Atenţia tuturor
se Îndrepta spre Bucur- ş-i.
Prima :;;eclinţă are loc în aula Universităţii, preşedinte fiind 1.
Lupa�;. Se urmează programul congresului elin anul trecut. Prima
problemă. pusă îl! discuţie a fost: adunarer: materialulili istoric
(c. C. Ciurescu), pe care profesorii răsp ândiţi în întreaga
ţară au fericite ocazii a-l găsi_ Se accentuează şi asupra' părţii ar­
heologice (Nicorescu, Tahali)-\
A doua şedinţă, ţinută în sala casei corpului didactic ieşan, c
prezidară de O. Tafrali, In continuare discuţia fi:;ează rolul profeso-
2) Anuarul Liceului «Carol 1» din Craiova, pe 1913-1914, p. 202.
[81]
ril1111 111 această operă, şi al diletanţilor. Dar Radu Vulpe precizează
că nu în toate părţile diletantismul poate fi admis. S, e. în săpă­
rurile preistorice, unde trebue să se ţină seama de stratul în care
se afli obiectele, de poziţia lor; un obiect neprecizat astfel este
inutil. Aici trebuesc avertizaţi specialiştii.
Se cere deasemenea libertatea cercetărilor ştiinţifice, arheo­
logice, artistice şi crearea unei Comisiuni a Monumentelor Istorice
locale, deoarece dintre toate provinciile ţării numai Moldova este
lipsită de o instituţie de organizare a lucrului metodic (Tafrali ).
După o amplă discuţie în jurul acestei che tiuni, congresul crede că
aceasta este o necesitate care trebue cât mai repede soluţionată.
O a treia chestiune a acestei şedinţe o formează posibilitatea
creerii unui orgcn de Legătură între membrii corpului didactic, 'Cu
un îndoit scop: 1. Să informeze pe profesori cu tot ceeace apare
în domeniul istoric (recenzii ştiinţifice, informative); 2. Să dea
posibilitatea tuturor să ia parte la discuţiile angajate în jurul pro­
blemelor de istorie românească, mai ales în domeniile puţin cercetate
sau prea întunecate ale istoriei naţionale. Se precizează chiar (Co­
riolan Suciu) ca revista să nu aibe nici un caracter personal; şi că
ea nu urmăreşte dispariţia organelor similare din ţară, ci o sincera
şi obiectivă conlucrare. Aceasta spre a nu se crede că se tinde la
crearea unui periodic de avangardă a unor chestiuni personale.
In sfârşit �ever Zorra face o comunicare foarte documentată,
justificând că aşa zisa trădare a lui Ion Voevod Armeanul de
către un Golia este o mistificare istorică: cere să se intervină. ca să
se îndrepte această greşală în manualele de i storie, rămânând Însă
numai numele trădătorului Ieremia, o altă persoană şi fără nici o
legătură cu vestita şi nobila familie a Colăeştilor şi care pe nedrept
a fost făcută tr ădătoare.
A treia şedinţă 8 Iunie a. 111., prezident fiind Generalul Cos­
raudachc, se. ocupă cu chestia materiei istorice care va trebui să
formeze obiectul predat în clasa VIII, sau aşa zis pregătirea baca­
laureatului. Nu se cunoaşte care este punctul ele vedere al Ministe­
rului Instrucţiunii. Un svon spunea că s'ar fi hotărît să se dea ele­
vului un număr ele probleme de istorie şi material bibliografic, spre
a lucru singur acasă. Obiecţiunea, foarte judicioasă, a fost că nu
elevul respectiv va face lucrarea ci altcineva, acestuia iucumbându-i
apoi datoria de a învăţa.
S'a propus totuş să se arate punctul ele vedere al profesorimii
de specialitate.
Mai Întâi s'a precizat că nu-i vorba de an pregătitor pentru un
examen - pregătirea nu are rost decât la Universitate, cu scopul
bine determinat de a îndruma pe ,elev În tainele şi necesităţile
unei discipline -, ci este incununarca şi fixarea, în mintea absol veu­
tului, el unui summuin ele cunoştinţe căpătate în şapte ani de şcoală,
cunoştinţe cu care va trebui să intre apoi În vica ţă, sub diferite as­
pecte (Sc. Lambrino ). In consecinţă se crede necesar a se insista
asupra ci viJizaţiei umane. Se discută trei aspecte ale acesteia: 1. Ci-
6
81
[82]
vilizaţia generală a lumii; 2. Civilizaţia Sud-Estului European; şi
3· Civilizaţia românească în raport cu aceea cu care 'este în legătură.
S'a propus, în concluzie, ca singura cale bună şi posibilă de urmat,
să se predea civilizaţia lumii cu specială privire la civilizaţiile suc­
cesive de pe pământul românesc (Ciurescu, Minca, Em. Diacanescu,
N. A. Constantinescu, C. Sassu).
Paralel cu aceasta s'a propus şi studierea istoriei politice a Sud­
Estului Eurapean (istaria Românilor şi a vecinilor Ior ). Pe de altă
parte, în ostilitatea manifestă a sălii, cineva - nu reţiu numele -'­
având în vedere că se dă prea mare importanţă istoriei Românilor în
manualele de istorie universală, cere completa eliminare a respec­
tivelor capitole. Nu-i lacul aici să expun discuţia şi alte lămuriri şi
nici să palemizez. Nu pot însă să nu-i recomand 'cetăţeanului să
facă bine să citească mai multă istorie universală şi să cunoască mai
bine chestiunile Sud-Estului Eurapean, şi mai ales să se iniţieze
cât de cât În chestiunile de istorie românească, chestiuni care pare
a-i fi cu totul streine.
Alăturea de programul stabilit s'a discutat ceva şi despre metoda
de predare în învăţământ a istoriei. Deasemenea şi materia de predat
în şcoalele comerciale (privitor tot la istoria Românilor.
După masă s'a vizitat în grup ctitoria lui Vasile Vadă Lupu
a Coliei, plină de urmele împărăteşti ale unei ambiţii irealizabile;
tot acolo s'a văzut expoziţia foarte interesantă, arganizată de di­
rectorul Arhivelor Statului, apoi biserica ,Trisfetitelar a aceluiaş
Vasile Vodă, renumită ctitorie şi biserica Sf. Nicolae a lui Ştefan­
cel-Mare din faţa noului palat administrativ. Tafrali a dat explica­
ţiunile necesare, după cum şi în ziua întâia a dat preţioase lămuriri
când s'a vizitat muzeul de antichităţi, foarte bine orânduir, cu tot
spaţiul restrâns. De aci, dela statuia lui Ştefan, cu maşinile s'au
vizitat şi monumente istorice din afară, cetăţuia şi altele. Alte
grupuri ale congrcsiştilor au vizitat aparte diferite monumente is­
torice, de care sunt plini Iaşii şi împrejurimile.
O conferinţă a Păr. 1. Lupaş peste zi; iar seara un festival vcon­
venabil în sala conservatorului,au complectat programul zilei în
ceeace priveşte partea artistică.
In sfârşit a treia zi s'a făcut o excursie cu automabilele la
Hârlău, Un admirabil drum pe valea Bahluiului - pe care o pără­
sim la un moment dat-- trecând prin vechea staţiune preistorică
dela Cucuteni, prin Târgul Frumos (te păcăleşte numele !), printre
coline g olaşe, lunci sărace şi sate prea puţin împodobite - munca
omului fiind zadarnică faţă de solul ingrat - ajungem la Hârlăul
împadobit de trandafiri, îllcol,ljurat de dealuri bogate 111 vii, irnpă­
durire, şi cu monumente istorice. Ştefan-ceI-Mare, voevodul Moldovei,
mereu învingător, a;pi�i-a Iă�at cele mai multe ruini, mărturii ale
vieţii lui de altă dată. Pe o muchie de 'deal stau îngropate în mică
parte, suficient spre a ne face o idee completă de imensul palat, rui­
nele locuinţei Voevodului: camere largi spaţioase, săli, pivniţe, pu­
ţuri de siguranţă tresorier ă ari supliciu feudal. cum şi scări pentru
82
[83]
r I
J'..4
un etaj tot aşa de întins, au fost desgropate de norocosul săp ător V.
Drăghiceanu. In faţa palatului domnesc, restaurată, este biserica
domnească ale cărei ziduri poartă cunoscute şi multe anonime nume
scrijilate cu cuiul, aducându-ne aminte de trecerea multor Poloni şi a
unei păei repetate acolo.
Dar deasupra tuturor acestor urme, culese şi îngrijite cu evlavie,
cetirea inscripţiei ne face să credem că Domnul însuşi o ceteşte (în
realitate e venerabilul Gh. Ghibănescu sub obiectivul aparatului),
şi că ochii noştri văd .alăturca de el şi pe frumoasa din Hârlău .. , Dar
Vodă îşi doarme somnul, uneori turburat, la Putna, iar ea, cine ştie,
gârbovită şi uitată de lume, va fi rămas pierdută într'un cimitir
părăsit, fără vreo inscripţie amintitoare de această femee care a fost
dame de la beaute, Aşa se schimbă icoana vieţii care a trecut.
Apoi, la înapoer e, deviind puţin drumul, urcăm grăbiţi colina
Cotnarilor. Am fi vroit să vedem urmele celei dintâi 'Universităţi
de pe p ământul vechi românesc, pe care Eraclid Despot, prinţ din
Paros, o dăduse TăriiMoldovei. Dar Academia sociniană, sau
sommerian ă, nu mai este amintită prin nimic. Colinele sunt bogate
în viţă, iar temeliile Academiei s'au transformat în pivniţe adânci
şi cu interminabile rânduri de butoae. Aci toţi congresiştii intră cu
fa ele şi pahare în mână în loc de tirsuri împodobite. Şi lumea căr­
ţilor şi hrisoavelor brăcuite pentru mulţi, intră în răcoarea pămân­
tului zidit cu bolte, vzigă.uni nemăsurate, ca să ese târzior cu altă
temperatură. Cotnariul e de vină. Cantemir avea dreptate: "Cotnari,
târg neînsemnat decât prin vii alese", iar vinul "este mai tare şi mai
bun decât toate vinurile europene ... cel mai tare de cap abia poate
să bea al treilea pahar şi Îndată se îmbată fără a avea însă ·dureri
de cap".
Apoi maşinile pornesc spre Iaşi.
Nu trebue să uit a menţiona buna organizare pe 'care comitetul
ieşan a .f ăcut-o, cum şi ospitalitatea oferită de liceul Internat şi
şcoala Normală Vasile Lupa; deasemenea masa oferită în parcul
Hârl ăului de dr. Agape �i primirea ce ne-a făcut la gospodăria sa.
Comitetul permanent va ţine în curent pe istorici cu lucrările
În curs SI va fixa locul şi data congresului viitor.
Aurelian Sacerdoţeanu .
••••••••••••
83
[84]
Activitatea departamentului criminalion
din Bucureşti
în timpul răzvrătirii dela 1821
Insemnari în preajma lui 1821: câteva documente
publicate de Emil Vlrtosu.
(Urmare şi sfârşit).
21
1821, Aprilie 12.
Mincul Sărbul, holteiu, sin Nicola, dă felul lui dela Raz­
grad 1), iar din zilele Ro�i1or venit în pămantu ţări aceştia; tri­
mis de dumnealui căminar Sa vva; pricina lui nu este ştiută,
Cerăndu-l Hagi Prodan înpreună cu alţi vinovaţi, ca să lucreze în mitro­
polie, I-au poprit acolo, scriindu-să la dumnealui.
821, Aprilie 19.2).
22
Chezăşăia lui Nicolaie Belivacă i Florea sin Soare, i Pârvul
Gogoană, Ionică 3), ţigan Lomătescului şi Ion Stan ţigan al lui
Filitis.
Pe mai sus numiţii, ce s'au trimis la puşcăriie da sIuger
Tudor în bănuială că au jăfuit pă dumnealui Dincă Velcea la
Ogrăzeni, şi pă săteni ot Bolovani, măcar că, după cercetarea ce
li s'au făcut dă către cinstita armăşiie, nu s'au dovedit vinovaţi,
dar fiindcă chear după a lor mărtui'isire au îndrăznit de au scos
pă Barbul al Creţăi, ţigan gospod, ce era pus la popreală dă pă­
gubaş, cu aceia au dat multă bănuială. Şi până a luat sfârşit
cercetarea pricinii, ca să nu şază la închisoare, i-arn luat în che­
zăşiia noastră, ca oricând să va cere să avem a-i da. Iar dosincl,
să fim noi răspunzători în locu-le, precum pentru aceasta am mai
dat şi altă adeverinţă a satului.
Spre credinţă am pus degetul.
1821, Aprilie 22.
X Eu Stan Vlăşcean, bătrân
X Eu Badea sin Vlad
X Eu Ion CHin
X Stanciu Oltean sin \ Ion
4 chezaşi pe oameni 4)�
ot Ogrăzeni ot Vlaşca.
» otam
otarn.
otarn.
1) In Bulgaria.
2) Ibidem) f. 17 v,
3) Tăiat cu o linie în original.
4) Arhivele Statului, .Judecătoreşti vechi; Nr, 51, f. 41 verso.
84
[85]
23
1821, Aprilie 16.
Nicolaie Belivacă, familiias, sin Ion din satul Ogrăzeni, sud
Vlaşca.
Far dă voia arrnăşăi l-au luat căpitan Iordache, omul lui Farmache.
821, Maiu 7.
Florea sin Soare, familiiaş birnic ;
Părvul Cogbană sin Constandin, familiiaş;
Ionică brat Barbul Creţul, ţigan gospod lăet ;
Costandin Lăutarul sin Ene, ţigan al răposatului medelnicer
Răducanu Filitis;
5 trimişi de dumnealui sluger Theodor Vlădimirescu cu tşi
crir, în vină amestecaţi la jaful ce s'au făcut Ainului Velcea a­
sătenilor ot Bolovani, sud Vlaşca.
După cercetarea ce le-au făcut armăşă.ia, negăsindu-să vinovaţi, dar mai
vărtos neaflându-să nici judecători ca să le facă mai cu amăru n t cercetare, ca să
nu şază la inchisoare s'au slobozit dă armăşăie, cu chezăşăie la condica.
821, Aprilie 27. ')
24
1821, Aprilie 21.
Costandin Bogdan, ceauş dă catane spătăreşti, din satul
Mărşa, sud Vlaşca; v
Anghel Bogdan, brat ego, tot catana spătărească ;
Barbul al Creţăi sin Vasile Curueru, vătaf dă ţigani gos­
pod lăeţi ;
3 închişi dă armăşăie după para dumnealui Costandin Vel­
cea, că l-au jăfuit la moşăia sa Mărşa : aduşi dă Vasile, ce au
fost arendaş hanului dumnealui aga Aleco Vilara,
Tăgăduind cu totul că nu să ştiu vinovaţi, şi din pricina răzvrătiri nepu-
tăndu-să nici a să cerceta, s'au slobozit cu chezăşaie la condică, 821, Mai ")
25
1821 Aprilie 21.
Alexandru, holteiu, paraclisieru ot Sfăntu Savva, sin Ion
Ardeleanul, trimis de cămin ar Savva, că ar fi făcut sfat cu alţii
să ia lucruri dăn lăzile ce sărit tntr'acea mănăstire.
Cerăndu-să cu pitac de dumnealui logofăt Crăd işten.nu, ca să-I cerceteze
acolo, s'au dat. 821 Aprilie 25 O).
elin
26
1821, Aprilie 30.
Radu Bucătarul, ţigan al dumnealui biv vel ilogofât Costau­
Golescu, în vină. că au vândut nişte oi ale stăpână-său.
După răvaşa vornicului Naie Golescu s'au slobozit dă. armăşăie.
821, Iulie 254).
1) Arhivele Statului, Judecătoreşti vecin; Nr. 55, f. 17 v.
2) Ibidem, f. 17 v.
3) Ibidem, f. 17 v.
4) Ibidem, 1'. 17 v.
85
[86]
27
1821, Aprilie 30.
Nicolaie, holteiu, sin Şătrar Mateiu Popescu dăn Bucureşti,
închis dă armăşie în vină că slugă aflăndu-să la dumnealui vis­
tier Grigore Otopeanu şi aflăndu-să cu stăpănu-său strămutat în
hanul lui Şărban Vodă, s'au pus de au luat pernile butcii dum­
neaei sărdăresii Elenchi Topliceanca, şi când tăia şi postavul but­
cii să-I ia, l-au prins un vizitiu.
Neavănd putere de plată, s'au bătut de armăşăie şi s'au slobozit.
821, Iunie - ').
28
1821, Maiu 5.
Anghel Giurgiuveanu, ştiut dă hoţ, văduv, sin Comon, lă­
cuitor în Bucureşti, făr'dă căpătăiu, trimis la închisoare de dum­
nealui Delibaşa Mihale, în vină că l-au prins vrănd să fure cai.
Nefiind vinovat la ceia ce-l păd, l-au slobozit arrnăşăia far' dă chezăşie.
821, Iunie - o).
29
1821, Mai 8.
Ionită Dascălu ot Bărzoiu,sud Gorj.
Gheorghe Mladin, otam, cumnată-său.
----
2 întov[troşindu-să cu alţi doi. un Mateiu Milesco şi Dumi­
tru [panduri], slugile căpitanului Ion Magheru, câte patru aceş­
tiia în anul trecut, leat 821, noaptea tălhăreşte coprinzănd pă un
Costandin Crăznaruţ, boieri naşul de neam ot jupăneşti din sud
Gorj, l-au căznit în casa lui şi dUP2t cinci zile au murit; l-au pră­
dat cu bani, taleri 1300, pentru fapta carui a , după pravili s'au
osăndit la moarte, dar de către Divanul Craiovii s'au trimis la
ocnă 3) cu soroc de cinci ani, dela 27 ale trecutului Iunie.
S'au ertat, 826 Aprilie 224).
30
Ioan Pioarul dela sa tu Pereşti, sud Corj, în vremea apos­
tasii, intovărosindu-să cu alţi patru panduri ce nu s'au prinsă,
au jăfuit pă un Badea Iogofetelul ce să afla zapciu. Iar după ve­
nirea oştirilor, certăndu-să cu un popa Ioan, vecinul lui, pentru-că
l-au bătut, de către Divanul Craioviii s'au trimis la ocnă în soroc
de ani trei, dela 25 Chenarie trecut al următorului an.
S'au ertar cu poruncă gospocl. \ 823, Dechemvrie 5 ').
I
1) Ibidem, f. 17 v.
2) Ibidem, r 18.
3) La Ocnele Mari.
4) Ibidem) f. 50 v.
5) Ibidem, f. 50.
86
[87]
31
1823, Iunie 8.
Mateiu Cioclu, familiiaş în mahalaoa Popa Nan, din Bucu­
reşti, de fel dă la Tăncăbeşti, sud Ilfov.
Slobozit cu chezăşiee.
Tudor, holteiu, sin Nedelea ot Tăncăbeşti (văr cu Mateiu).
Oprea holteiu, sin Sora sărba văduva aurăreasă, ţigan
domnesc.
Sloboziţi pănă la sfârşitul următorului Iulie.
3 trimişi dela spătăriie pentru 2 lăzi cu lucruri furate ale
căpitanului Gheorghe din Bucureşti, ce le-au a vut din vremea
apostasii ascunse pă apa Znagovului în purtarea dă grijă a nu­
mitului ţigan 1).
32
1823, August 10.
Vasile Encovici, sărb dela Zvornic, ţinutul Bosna, ţara tur-
. cească, venit în tară de ani 21; s'au afiat slujănd între arnăutii
gospod şi la Moldova, tot la Curtea Gospod. In urmă, la căpitanu
Iordache, cu zavera. Insurat dela locul lui. Muerea s'au dus cu al
lui Iordache, la Rosiia.
[Prins împreună cu alţi 2, acuzaţi de tâlhăr i i � trimis la ocna Telega, în
Iunie 1824J 2 • ..
33
1826, Iunie 14.
Simion Mehedinteanu. ce au fost căpitan apostat ului Tudor,
sin Dumitru isprăvnicelu dela satul 3) sud Mehedinti,
Din poruncă gospod s'au spânzurat.
la ocnă ')
2 Trimişi dela Curtea Gospod, că inpreună cu alţi tovaroşi ai lor, ce nu
s'au prinsu, şi cu dooă capete dintre dănşii ce s'au adus aici, au fost eşiţi dela
Ruşava, din ţara nemţească, spre a urma apostasie 5).
Ion Cizmaru sin Radu Becheru dela oraşul Mehedinti, [de­
sigur Cerneţi], sud Mehedinti
34
1826, Iulie 2.
Ghită ce-i zic Cutuiu, sin Ion, dela Broşteni, Mehedinti, că­
pitan de panduri.
Din porunca gospod s'au spânzurat.
1) Ibidem, f. 33.
2) Ibidem, f. 34.
3) Loc alb:
4) La Ocnele mari, ca şi toţi cari urmeaza.
5) Ibidem, f. 48 v.
87
[88]
Gheorghe Drăgan sin Petru ot Costeşti,Mehedinţi ;
Gheorghe Mămăligă ot Topolniţa, Mehedinti ;
Gheorghe Tudose ot Cremenea, Mehedinti ;
Iovan sin Mateiu ot Iloviţa, Mehedinti ;
Trimişi la ocnă.
5 dintre tăharii apostaţi, trimişi de dumnealui Caimacamul
Craiovei 1).
35
Dumitru Roşul dela Botoşăşti, sud Mehedinţi, fiindcă au fost
între apostaţi, iar după venirea oştirilor să aria petrecănd prin
păduri şi văzănd pă un Sisinica ovreiu trecând călători cu poştă
la Cerneţi, au năvălit cu alţi şapte tovaroşi şi, prinzăndu-l, Lau
jăfuit cu bani şi lucruri, marfa ce au avut. Iar acest Dumitru l-au
şi inpuşcat, omorăndu-l, precum însuşi au mărturisit. După pra­
viIi s'au osăndit la moarte. Iar de către Divanul Craiovii s'au
trimis la ocnă cu soroc de ani cinci, dela 27 ale trecutului Iunie.
S'au ertat, 826, Aprilie 222).
36
1826, Iunie 10.
Hristea Nastul Bitoleanul, venit aici de ani 12, arnăut pă la
boeri şi în spătăriia dumnealui banu Brăncoveanu, dintre tălharii
apostaţi ot Cerneţi.
La ocnă O).
• •••••••••••
t Ioan Vidu
Omul celor mai dulci căutări româneşti, acela ale cărui du
ioase melodii ni sună în ureche la singura pomenire a numelui
său, Bănăţeanu care, în mijlocul strigătelor .răguşite ale ambi­
ţiilor care vor Ministere şi milioane, a rămas în lumea lui de o
înaltă idealitate, Ion Vidu, ne lasă (7 Febr. 1931).
Prin cântecul pe care l-a cules, l-a armonizat, l-a răspândit
în tot cuprinsul pământului românesc, Vidu a fost şi un factor
de unitate naţională şi un educator.
Pe de o parte a făcut pe toţi Românii să se recunoască,
supt farmecul muzicei unitare, membrii unui singur popor.
Pe de altă parte a strecurat în sufletele ispitite de toate
coruptiile şi de toate anarhiile ceiace poate ela numai o artă ca
a lui: simţul de ordine şi instinctul frumuseţei.
Fără teorie savanta şi lipsit de orice fel de pretenţie, el
s'a aşezat în fruntea tuturor a�elor cari, fără a jertfi nimic elin
regulele artei, a făcut elin ea un element de viaţă, şi un mijloc
de înălţare pentru naţia noastră,
N. Iorga.
1) Ibiden), 1'. '19. -- 2) ibidem, f. 50 v. - 3/ Ibidem, f. 49.
88
[89]
: •••••••••••• R •• n •••••••••••••••••••••••••••••••••••• � ••••••••••••••••••
• •
• •
E RECEHZII 5
• •
• •
••••• N ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• :
De ua: conferences eu Sttisse,
par N. Iorga: 1 Les tuttes pour la
liberte menees par les paysans au
XIV-e siecle: Le Sempach sulsse ei
la Posada roumatne ; Il Die Gren­
zen der Nattonalitătsrechtes. Berne,
1930. - Cea d'întâi este o conferinţă,
ţinută in franţuzeşte la Universitatea
din Berna in ziua de 7 Mai 1930.
Autorul porneşte dela ideea că, odată
ce popoarele nu au trăit niciodată
complet izolate unele de altele-ele
fiind membre al acestei unităţi care
e umanitatea -, istoria fiecăreia nu
se poate cerceta limitată la viaţa lor
naţională, in exclusiv marginile frun­
tarlilor lor; e necesar să cunoaştem
in primul rând istoria universală­
cadrul general-şi pe acea a popoa­
relor cu care au avut atingeri sau
care au trălt in acelaş ritm de evo­
luţie, În aceleaşi împrejurări de viaţă.
O aplicare minunată a acestui fel de
a studia comparativ evenimente şi
circumstanţe similare in locuri deo­
sebite şi aproape în acelaşi timp, se
face aci, apropiind lupta dela Posada
de acea dela Sempach, ambele gene­
ratoare a libertăţilor poporului român
şi a celui elveţian. Bătălia dela Sem­
pach s'a dat intre o grămadă de ţă­
rani elveţieni, strânşi de prin diver­
sele văi ale ţării, şi rnândra armată
austriacă pe care o comanda ducele
de Austria, şi în care primii au fost
invingători, câştigând prin aceasta eli­
berarea patriei lor de sub dominaţi­
unea străină. Nicio mărturisire scrisă
directă şi contimporană nu s'a păstrat
despre evenimentul acesta, pe care a
pus stăpânire legenda. Cu 50 de ani
inainte, la 1330, se întâmplă in Mun­
tenia ceva asemănător: infrângerea
armatei feudale a lui Carol Robert
angevinul, dintre 9 şi 12 Noemvri�
a acelui an, de către ţăranii români
in Carpaţi. Povestirea unui scriitor
ungur contlmporan, ca şi reprezentarea
grafică de pe o miniatură a timpului
fixează precis istoriceşte acest eve­
niment. (Se dă şi reproducerea acestei
miniaturi). De altfel In genere, zice
d-I Iorga, in sec. XIV-lea aproape toate
ţările prezintă astfel de turburări ţă­
răneşti. In aceste fenomene se pot
recunoaşte aceleaşi motive şi cauze
ca re corespund unei aceleiaşi stări
de s pir i t fondamental. - Limitele
Dreptului Naţionalităţilor, conferinţă
ţinută la 8 Mai 1930 inaintea Socle­
tăţei Studenţilor din Zurich, În nemţe­
şte, este o expunere absolut obiectivă a
situaţiei minorităţilor dela noi in statul
nostru de azi, faţă de situaţia acestor
minorităţi in Ungaria de ieri, cum şi
a drepturilor noastre, faţă de preten­
ţiile Ungurilor din Ardeal, dar şi a
drepturilor lor de a trăi sufleteşte ca
Unguri in ţară românească a noastră.
Căci noi nu avem pretenţia de a răpi
suflete, de a le înstrăina .de ai lor,
cum au vrut alţii să facă, pe nedrept
şi fără apreciabil rezultat, cu noi.
Căci, sfârşeşte d-l prof. Iorga, .Der
Staat so11 alle seine Burger schutzen
und lieben. Ihre nationale Mission
sol! jede Nation auf sich nehmen.
Nur dann ist der Sieg ein ehrlicher
und ein wahrer".
. Rectiflcându-se falşe pretenţii şi
date eronate cu care Ungurii mai
ales Impuiază capul Europei, pozând
în victime, d-l Iorga pune la punct
o seamă de lucruri pe care e bine să
le ştie străinătatea, in privinţa stărilor
dela noi. -La urmă se adaogă: Pri­
uelişti elvetiene şi ceva observaţii
din călătoria autorului in drum spre
ţară, cu următoarele capitole: Berna,
Zurich, Elveţia şi Tirolul, Note au­
stro-ungare.
Traducerile italieueşti din ro­
mâneşte, prin mijlocirea d-lui profe­
sor Claudiu Isopescu dela Roma, au
mai crescut în ultimul timp cu ur-
89
[90]
mătoarele . In editura "Carabba", din
Lanciano, în seria "Scriitori italiani
e stranieri": L'ultima delle dee=«
Cleopatra-, a d-lui N . Iorga, în tra­
ducerea d-lor G. Lupi şi A. Cotruş,
şi cu o introducere de Ezio Levi;
Ion, a d-lui L. Rebreanu, tradus de
d - n a A. Silvestri-Giorgi, 1 n do u ă
volume, cu o amplă introducere de
d-I R. Ortiz, - Editura "La Nuova
Italia" din Perugia de asemenea a
mai tipărit In anul trecut Il mutino
dela tortuna, a lui 1. Slavicl, In tra­
ducerea ti-lui Cesare Ruberti, cu o
prefaţă de d-l V. Crescini, apoi două
romane ale d-Iui Rebreanu: Ciuiean­
dra, tradusă de dona Venere Iso­
peseu, prefaţiată de d-l Giullo Ber­
toni, cum şi La ţ oresta degli im­
piccati, tradusă de d-I Enzo Loreti
şi cu prefaţa de Luigi ToneIli. Alte
patru lucrări sunt puse în lucru. Noi
urăm d-Iui profesor CI. Isopescu să­
nătate (întru cât îl ştim cam bolnav)
şi perseverenţă în atât de vrednica
sa activitate, activitate care este o
adevărată jertfă faţă de parcimonia de
uzurar cu care Statul Român - atât
de generos pentru porumbeii noştri
voiajori politici-il tratează pe acest
mesager al culturii româneşti în Italia
şi excelent propagandist în favoarea
ţării sale, şi a noastră,
- 11fic tratat de Littgtlistică g'e­
ne ralâ, de Al. Pr o c o p o o i c i, proi.
universitar la Cernăuţi, apare în edi­
tura Revistei Filologice, în capitala
Bucovinei, 1930. E o carte de iniţiere,
şi care lipsea cititorilor doritori de a
găsi o indrumare în această materie
şi poziţia câtorva probleme foodamen­
tale de IInguistică. Ea a fost dealtfel
compusă mai ales în vederea studen­
ţilor din anul preparator dela secţia
filologică a Facultăţii de litere. In
corpul Prefaţei autorul a intercalat şi
o Bibliografie a subiectului. E greu
de fixat frontierele Iinguistice mari şi
despărţirile dintre dialectele unei anu­
mite limbi, mai ales că multe sunt
necunoscute. Ştiinţa, cercetând pe câte
le cunoaşte şi cornparându-Ie, distinge
câteva categorii între ele, anume le
împarte În trei grupuri: limbi izo­
lante, aglutinante şi hectante. Primul
grup cuprinde idiome formate din cU�\
vinte monosilabice, invariablle, al că­
ror înţeles poate fi deosebit după In­
tonaţia ce li se dă şi după locul ce
ocupă în ţesătura frazei. In limbile
90
aglutinante vorbele pot varia, rnodi­
fieându-şi astfel înţelesul cu ajutorul
unor afixe, forme plurisilablce, care
înlocuesc pe cele ale declinărilor, ale
moduri lor şi timpurilor din conjugă­
rile limbilor mai evoluate, apoi nega­
ţiunea, raportul de posesiune, de ac­
ţiune, numărul, etc. etc. In grupul
hectantic intră limbi "pe care le ca­
racterizează aplicarea unui sistem mor­
fologic flexionar-Iimbi flexionare, or
sintetice-şi în care nu numai termi­
naţia, dar şi rădăcina unui cuvânt se
pot modifica, pentru ca să exprime un
rost sintactic, deosebit de formarea de
noi cuvinte şi forme prin ajutorul pre­
flxelor şi sufixelor. In examinarea de
aproape a lucrurilor vedem totuşi că
la acest din urmă grup de cuvinte­
al popoarelor celor mai civilizate-­
există fenomene de aglutinare şi chiar
şi izolante câteodată. Ca repartitie geo­
grafi că şi istorică: Lb. izolante for­
mează un grup in centrul şi sudul
Asiei, cu chineza (având 400 milioane
vorbitori şi trei milenii de monumente
literare scrise), ana mita, birmana, sia­
meza, tibetana şi japoneza. Lb. aglu­
tlnante sunt numeroase: în Asia cele
dravidiene (India, Belucistan şi Cey­
Ion), malalce (în penins. Malacca şi
insulele din vecinătate), melaneziene
şi polineziene (Fidg], Australia şi Ma­
dagascar); în Africa de sud limbile
bantu, hotentota şi buşmana grupul
aslo-european cu limbile tunguse (li­
beria şi Manciuria), mongolă (Mon­
golia), calmueă, altaice (cu multe sub­
diviziuni în Rusia şi Asia; aci intră
şi turca şi tătara unor dobrogeni de
ai noştr:p, samoiede în nordul Rusiei
eurasiatice, limbile fino-ugriene, cu
finlandeza (cu altele din nordul ru­
sesc înrudite), maghiara,. cu înrudi­
tele idiome asiatice vogul şi ostiac;
în America. acest grup e reprezentat
prin câteva limbi vorbite în Groen­
landa, Statele-Unite, Mexico, Chile,
Peru şi Bolivia. Limbile hectante se
împart în două mari familii: cele
indo-europene şi cele hamito-semite.
Primele, cale îşi vor fi avut un isvor
comun in Asia, se distribue astfel:
1) limbile Indo-iraniene (din India
şi Iran), cu monumente literare scrise
de cel puţin 16 veacuri înainte de
Chrtst, ca Vedele scrise într'o san­
scrltă arhaică,' şi cu inscripţiile cu­
neiforme in vechea limbă persană şi
cu limba zendă a textelor religioase
ale lui Zaratustra ; 2) limba arrneană,
[91]
r
(
.,.! )
I
�I'
1
,
)1 )
I
1 •
3) cea albaneză - cu dialectul gheg
la nord şi tosc la sud-, având atin­
geri cu limba noastră şi mal ales cu
dialectul daco-rornânesc ; 4) elina, cu
dialectele ionic, aheic şi doric; 5)
grai urile italo-celtice, ce arată a fi
avut un isvor comun, împărţite în
două grupuri: a) grupul italie, cu lim­
bile vechi (etruscă, latină, urnbrică,
oscă) ale populaţiei romane şi roma­
nizate, din care s'au format limbile
romanice, şi anume: franceza, proven­
ţala, spaniola, portugheza, sarda (din
Sardinia), italiana, retoromana sau la­
dina (din cuprinsul vechei provincii
romane Raetia, din Alpi) şi româna
cu dialectele sale, plus dalmatina azi
dispărută din uz; 6) limbile germa­
nice, cu trei grupuri: a) gotic (de
care ţin şi Geptzii), în care s'a tradus
Biblia de episc. Ulfila în sec. IV)
dispărut; b) grupul nordic vechi, că­
ruia aparţin limbile islandeză, norve­
giană, suedeză şi daneză; c) cel ger­
manie de vest, anglo-saxon, care a
dat lb. engleză, frizonă (într'o parte
a Olandei, Schleswig şi Helgolandj
şi germană propriu zis, cu zonele
sale dialectale hochdeutsch la nord
şi niedef' (or plattj-deutsch la sud,
cu dialect austriac şi cu fIamanda din
Belgia, care e înrudită cu nederlan­
deza; 7) limbile baltice şi slavice, cu
ramurile lor: a) Ib. baltice, din care
vechea prusacă a dipărut, dar au ră­
mas lb, lituană şi cea letă (in Livonia
sud şi Curlanda nord); b) Ib. slave,
cu grupul meridional, a cărei formă
arhaică este paleoslava sau vechea
bulgară, şi care are azi trei subdi vi­
ziuni- bulgara, serbo-croata şi sl 0-
veana-; grupul oriental, tot cu trei
ramuri-malo-rusă (ruteană sau ucrai­
niană, ce pătrund şi în Bucovina şi
Maramureşul nostru), rusa aibă (in
Rusia de vest) şi velico-rusa cea li­
terară; şi insfârşit grupul occidental,
cu polona (şi dialectele ei caşub şi
porneranian), ceha (cu dialectul slovac),
soraba sau wenda şi polaba dispă­
rută. Limbile hamito-semite sunt tot
ilexionare, dar de o tehnică a fle­
xiunii lor profund deosebită de acea
a limbilor iudo-europene. Lb. semite
sunt asiriana veche şi limbile cana­
neene - feniciana şi ebraica Testa­
mentului Vechiu=-, căror s'a supra­
pus, când au dispărut, Ib. aranieică,
azi puţin uzitată prin părţile Meso­
potaniei şi Damascului, apoi lb. arabă
cu dialectele ei. Limbile harnite for-
mează trei grupuri: a) vechea egip
teană din hieroglife, pe care a con­
tinuat-o copta, dispărută şi ea; b)
limbile berbere din nordul Africei şi
c) cele cuştte din Abislnia. Nu s'au
înregistrat aci câteva graiuri a căror
origine" şi filiaţiune n'o cunoaştem,
ca bunioară cele ilirice, traca, schita
şi basca. Capitolele următoare stu­
diază limba ca realitate fonetică unică,
în aspectele ei generale, cu ascrnă­
nări şi deosebiri de sunete şi expresia
lor grafică - adică fonetica şi fono­
logia-, apoi gramatica, fenomenele
observa te în cursul vieţei cuvintelor,
căci "limba este un fapt social" şi
ea trebue studiată ca atare, ,rezultat
al unei evoluţii istorice şi supusă ac­
ţiunii forţelor vii ale societăţii care
o vorbeşte, ea însăşi făcând parte
dintre aceste forţe". Legile lingvistice
formează un prea insemnat capitol,
spre sfârşitul excelentului manual al
d-lui profesor Procopovici.
Efimeride. Insemnări şi amintiri
de M. Theodortan-Carada. VoI. 1.
Bucureşti, Tip "Capitalei", 1930.­
Pentru situarea in timp şi împreju­
rări politice a însemnărilor şi amin­
tirilor ce publică la vârsta de 60 de
ani, autorul-cunoscut publicului pen­
tru câteva lucrări literare şi pentru
rolul ce a jucat odinioară in activi­
tatea publică şi în jurnalistica de idei
-deschide cartea cu o succintă ex­
punere a evoluţiei politice naţionale
şi a partidelor, dintre Unirea Princi­
patelor şi anul 1910. Primul capitol
vorbeşte de familia sa, înrudită cu a
Scărişorenllor, cari "se trag din cnejii
ce au stăpânit in Scărişoara, din Ro­
manaţi, mult inainte de ce se nu­
meşte descălecarea ţării". Tot de o
rudă, proprietar la Giorocel, zice că,
acum 80 de ani "boerii Georoceni
trăiau În bordeie cu câte 3-4 încă­
peri, frumos îmbrăcate, dar în bor­
deie caşi clăcaşti lor", căci pe acolo
.. din pricina vânturilor nu se pomenea
de case". Tatăl d-lui Th. C. "a in­
văţat carte la Dascălul Nicu"; la 1867
era director a} Prefecturii din Fălciu,
"când s'au revoltat ovreii din Huşi
şi cereau desfiinţarea gabe1ei". Trecut
la Dolj în aceiaşi slujbă pănă la 1869
Face politică liberală cu Boicea Ra­
dian şi An. Stolojan, punând la cale,
În 1-870, o "răsvrătire a Craiovei în
contra regelui Carol". Biblioteca lă­
sată fiului său a fost jefuită de Nemţi
91
[92]
la intrarea lor În Craiova În, 1916.
Numele de Carada i-a fost lăsat de
�ătuşa care l'a infiat, Se dau rela­
ţiuni despre membri ai neamului bo­
eresc al SIăviteştilor, Inrudlţi cu fa­
milia autorului. Despre Eug. Carada
spune că pe la 1853 terminase cur­
surlle colegiului naţional din Craiova
şi" "dela pensionatul francez al lui
Rayrnond căpătase un certificat că a
trecut cu succes examenul cerut spre
a fi "bachelier es lettres". Ceva amă­
nunte despre participarea acestuia la
complotul contra Domnitorului din
1870. Din amintirile autorului despre
Craiova anilor copilăriei sale, notăm:
Cazinul Măcescului era pustiu, cu
tencuiala căzută; grădina Bibescului
in părăsire, cu grajdurile rulnate şi
statuele de marmoră răsturnate de pe
soclurile lor. Casele domneşti de a­
colo erau locuite de Episcopul Rărn­
nicului. La teatru mai mult gol, ţi se
închiria lojile fără scaune, ce trebuia
să aduci de acasă, dar când venea
Patti or Rossl era tixit, Minunat re­
dată fizionomia străzii Unirii, cu ca­
fenelele Sarassi şi Minerva, plimbă­
rile cu carete pănă la "fântâna cu
ţapă", apoi nunţile caşi înmorrnân­
tările spectaculoase. Vechiul local al
liceului craiovean provoacă regrete
pentru dărârnarea lui (nu i s'a luat
măcar o fotografie inainte de a-I do­
borî la 1895); fusese aci reşedinţa
guvernului Provizoriu din 1848. Sala
cea mare servise de teatru şi pentru
prima expoziţie de tablouri din Cra­
iova in 1873_ Aci a vorbit Hasdeu
despre cronica lui Zilot Românul şi
aci se făcea Împărţirea premiilor. Au­
torul a depus jurământul de avocat
al barouiui craiovean În localul de
lângă bis. Sfântu Dumitru al vechei
bănii. Despre hala din Piata Nouă
ne spune că a făcut-o Godi!lot, frate
natural al lui Napoleon III, care ob­
ţinuse în ţară dela Vodă Cuza nişte
concesiuni oneroase. Tot dela Eug.
Carada spune că, in vremea când
era aci pensionul lui Rayrnond la
Craiova, s'a angajat ca pedagog un
tânăr «Niculeanu», buzoian, care cerea
ca plată să înveţe şi el franţuzeşte.
E vorba de poetul N. N. căruia «dra­
gostea de Maria Theodorini i-a inţ
suflat primele versuri: o dragoste
de pe urma căreia a suferit, dar care
l'a făcut poet". Carada l'a introdus
apoi la Bucureşti în redacţia ziarului
-Românuls.c-Multe amănunte despre
92
detronarea lui Cuza. - "Lunea" dela
Mofleni aflăm că se numea odinioară
crângul sau parcul Brăiloiu, după nu­
mele prefectului de atunci Anton Bră ..
iloiu, dar croit din ordinul tatălui
autorului. La 1875 se leagă Craiova
cu Severinul prin drum de fier. Cra­
ioveni! aveau două patimi pe atunci:
cura cu hapurile lui Morisson şi dusul
vara la Mehadia, localitatea pe care
o neghioabă oficialltate a botezat-o
"Băile Erculane". Craiova la 1877, cu
refugiaţi sârbi, armată, apoi prizonieri
turci şi iluminaţia oraşului la căderea
Plevnei-Despre faimoasa depeşe a
Marelui duce Nicolaevici, Carada spu­
nea că ea era in original într'un ton
"mult mai desperat şi mai umilit de
cum se ştie", dar că regele Carol a
publicat-o intr'o formă mai îndulcită,
"ca să nu jignească pe Ruşi". - O
mulţime de lucruri interesante despre
oltenii Carada şi V. Lascăr şi despre.
toţi oamenii politici ai generaţiei de
ieri, pe cari, observator cu multă o­
biectivitate, d-l Marius Theodorian­
Carada îi face să se perindeze Îna­
inte-ne. Cartea aceasta se citeşte cu
profit şi plăcere; e o contribuţie de
mare preţ la istoria socială şi politică
a vremii dintre 1870 şi 1910 În special.
Almanobul Graficei Române pe
1930, cu prefata de Em. Tătărescu,
directorul casei de editură "Scrisul
Românesc" din Craiova. Pe lângă
partea calendaristică şi câteva lucruri
privind meşteşugul. tipograficesc, cu­
prinde articolele: Noi ilustratii stră­
ine ale războiului din ]877-1878,
de N. Iorga. Intre gravurile ce înso­
ţese aceste pagini sunt câteva din păr­
ţile noastre, dinspre Calafat şi Bechet.
-Cărţile româneşti tip ărtie de Dia­
conul Coresi la Braşov in 1560-
1581, de L Blanu, prefaţă la repro­
ducerea in facsimile a "Apostolului"
din 1563. ce pregăteşte Acad. Rom­
Almanahul Graficei Române, de C.
Argetoianu. - Mai multă conştiinţă,
de Paul I. Papadopol, cerând un triaj
literar editorilor de cărţi, caşi Iibra­
rilor ce vând cărţile.- Cartea fată de
lege, de Em. Bucuţa, cu foarte înte­
meiate critici aduse legii cu privire
la Îndatorirea autorilor şi editori lor
de a depune exemplare pentru anu­
mite biblioteci. Căci In adevăr sunt
la noi prea multe numere de exem­
plare obligatorii de trimis bibliote­
cilor publice -Arta românească, de
[93]
H. Blazian.-Cetitori, cărţi şi biblio­
teci, de G Fotino, reflexiuni cu pri­
lejul interneierei Bibliotecii Ion l. C.
Brătianu, Infiinţată cu prim fond cele
vreo zece mii de volume aduse dela
Florica, această bibliotecă, specializată
oarecum. "urmăreşte o cât mai com­
pletă documentare istorică asupra sud­
estului european".- Editorii italieni,
de Al. Marcu.- Tipograjul Popa Petre
-de G. Bogdan-Duică - din Scheii
Braşovului, În 1737, îşi face o tipo­
grafie redusă, unde tipăreşte un "ca­
lendar valah", numai cu vălătuc de
mână, Invaţă să-şi toarne singur li­
terele.-LJin galeria marilor editori
ai lumei: Simon de Colines, de Em.
Tătărescu. - Două intăptuiri ce ză­
bovesc tncă, de 1 Dongorozi, ar fi:
fllmarea frumuseţelor naturii din ţara
noastră şi redactarea unei România
Mare pitorească.-O nouă 'orientare
artistică: tipoerajia elementară, de
Virgil Molin.-Părintele uitat al li­
tera turei române, de D. Tomescu,
şi alte câteva articole privitoare la
technica tipografică. c. D. Fort.
Eleplws trogontherii Phol. şi
Arctomys Bobac în cuaternarul Ro­
mâniei, de 1. Simionescu.-Memoriile
secţiunei ştiinţifice de anul acesta ale
Academiei Române, pe lângă un foarte
important catalog al vertebratelor
fosile din România, Intocmit de d-l
I. Z. Barbu (memoriul No. 2), ne a­
duce şi două importante note paleon­
tologice ale marelui nostru paleon­
tolog I. Simionescu: unul asupra lui
Arctomys Bobac (mem. nr. 1) şi al­
tul asupra lui Elephas trogontherii
(mem. nr. 3). .
I Eiephas trogontherii Phol. Din
loesul malului Prutului, dela Movila
Ruptă, aproape de Rlpiceni, jud. Boto­
şani, colecţiunile paleontologice ale
Universităţei din laşi posedă o falcă
de proboscidian, care după studiile
d-lui Simion eseu "prezintă toate ca­
racterele proprii pentru Elephas tro­
gontherii, forma de tranziţie dintre
speciile pllo'cene şi cele pleistocene".
La noi E. trogontherit mai este
citat în jud Cahul, la Caragaci.
Această specie a trăit pe o Întin­
dere mare, fiind semnalat ,din Rusia
până in Franţa, din Italia până în In·
sulele britanice". "Apare in pliocenul
inferior (Villafranchien) din Italia-,
Villafrancianul e socotit de E Haug
"la partea inferi03ră a cuaternarului
inferior" (v. Sava Athanasiu, Restu­
rile de mamifere cuaternare dela Mă­
luşteni, Anuarul Institutului Geologic
al României, voI. VI, 1912, p. 401) "se
continuă in Sicllianul (Forestbed) din
Anglia şi trăeşte până in etajul Chel­
leen-Acheuleen din Germ ani a (i'),
Franţa şi Anglia, dispărând fără ur­
maşi".
Dacă s'ar şti precis stratul de loes­
dacă într'adevăr s'a găsit in loes-,
falca dela Movila Ruptă ar fi un do­
curnent preţios pentru studiul loe­
sulul.
Deşi Wiist (1901) atribue primei
perioade interglaciare fauna dela SUs­
senborn de lângă Weimar, "echiva­
lentă celei dela Mossbach· lângă Wie­
sbaden, după ultimele studii în a­
ceastă direcţie aşează această faună
-etapa lui Etephas trogontherii=iu
cuaternarul mijlociu, şi anume in a
doua perioadă interglaciară,
La Mosbach, Mauer şi Sussenborn
în {:;'Crmania şi Abbeville În Franţa
grupurile Iaunistice contemporane cu
E. trogontherii nu sunt exact ace­
leaşi. Suferă oare-care variaţiuni (v,
listele Iaunistice ale acestor localităţi
la H. Obermaier, EI Hombre Fosil,
ed. Il, p. 63 şi W. Soergel, Elephas
trdgontherii Phol. und Elephas an­
.tiquus Fa I c., ihre Stamrnesgeschi-
chte und ihre Bedeutung fiir die
Gliederung des deutschen Diluviums.
"Palaeontographica" t. Il. Berlin 1913).
In ceeace priveşte România, nici la
Movila Ruptă, nici la Caragaci nu
cunoaştem nimic din punct de vedere
stratigrafic - vechea boală a paleon­
tologiei române. Pentru a veni puţin
in ajutorul acestei chestiuni, citez
faptul că In nisipurile dela baza loe­
sului dela Tiraspol s'a descoperit E
trogontherii asociat cu E. antiquus
şi Corbicula fluminalis.
După ştudille d-lui N. Florov, a­
ceste nisipuri corespund primei gla­
ciaţiuni cuaternare: glaciaţiunei Min­
delienne. Cum însă atât E. trogon­
therii, cât şi E. anliquus sunt ani­
male de clima calda, aceste fosile
nu pol corespunde acestui slral; ele
trebue să a par ţie interglacialului
Giinz-Mindel şi vor fi fost depuse aci
în perioada glaciară Mindeliannă.
II. Arctomys Bobac. Marele nostru
paleontolog, cercetând osemintele co­
lecţionate de către d-I N. N. Moroşan
in aşezarea paleolitlcă dela Ripiceni­
Botoşani, a g ă sit între altele mai
93
[94]
multe fălcl inferioare de Arctomys.
Studiind comparativ aceste resturi,
d-I Simionescu le atribue lui Arcto­
mys Bobac. E vorba de un rozător
care a trăit la noi in aurignacian şi
chiar în solutrean; mai rar însă ca
în orizonturile aurignaciene (v. N. N.
Moroşan, Contribuţiuni la cunoaşterea
paleoliticului din Moldova de Nord,
Acad. Rom. Mem. Secţ, Ştiin. Ser.
III. T. IV, Mem. 7, Buc. 1927).
Arctomys Bobac mai este cu­
noscut şi în Basarabia pe malul Nis­
trului, in staţiunea paleolitică aurig­
naclană dela Klşla-Nedjirnova, Il gă­
sim acolo asociat cu: Elephas primi­
genius, Blurn., E q u u s caba/lus {os­
silis L., Cervus megaceros, Cerous
elaphus, Sus Scroţ a fer, Canis Lu­
pus, Capra sp, (lbex P)
Asociaţiunea faunistică dela Rîpi­
ce ni este puţin diferită de cea dela
Kişla-Nedjimova, dar o socotim co­
respunzătoare, graţie industriilor pa­
leolitice.
După studiile d-lui Ceslav Ambro­
ţeuici, Kişla-Nedjimova corespunde
"maximului desvoltărei gheţarului .. _
in decursul ultimei epoce glaclale".
ln timpul de faţă A. Bobae a dis­
părut cu totul din aceste ţinuturi, dar
il întâlnim încă în Siberia şi sudul·
Rusiei, limita lui apuseană fiind Nistru.
Cele două importante note ale d-lui
1 Simionescu inscriu temeinic încă
două mamifere in lista mamiferelor
noastre cuaternare,
Mai ales in cercetările noastre a­
supra paleoliticului şi climatologlei
cuaternare, ele arnândouă sunt indicii
călăuzitoare, de care in viitor tre­
bueşte ţinut seama.
N. Plopşor_
Câteva obseroaţiunit« privi1tţa
Bolniţei Coeiei, de G. Batş, Uin con­
fruntarea jugrăveIii ce reprezintă bi­
serica, - aşa cum e ţinută în mână
de ctitorul ei Radu Paisie (Petru Vo­
ievod) - şi din ceeace se poate ur­
mări în forma actuală a bolniţei, se
constată că jugrăveala aceea era per­
fect exactă. Acolo unde nu mai co­
respunde azi, se vede uşor că a in­
tervenit o modificare posterioară. Prin
planul lui simplu şi anumite amănunte,
acest monument are toate caracterele
bisericilor sârbeşti. ° inscripţie din
pronaos, indicând de autor pe arhi­
tectul bisericei, un călugăr Maxim­
nume sârbesc-arată de asemenea ori-
94
gina ei sârbească. De altfel istoria
confirmă legăturile strânse de pe a­
tunci dintre familia domnitoare dela
noi şi Brancovicii din Sârbia, din al
căror neam am avut şi un mitropolit,
cu câţiva ani înainte de construirea
bolniţei Coziei.
Inf'lu ence du plmt serbe sur le
plan des eglises roumoines, de G.
Balş, apare în colecţia publicată de Ga­
briel MiJlet sub numele de "Orient et
Byzance", şi anume în secţia "L'Art
byzantin chez les Slaves; Les Bal­
kans" Studiul acesta a făcut obiectul
unei comunicări a arhitectului român,
cu prilejul celui de al doilea congres
de bizantinologie dela Belgrad, in
Aprilie 1927; el tinde a dovedi că
trăsă turile care arată o iniluenţă sâr­
bească sunt mult mai intense de
cât credea şi autorul odinioară in pla­
nurile bisericilor din România. Planul
treflat-trăsătură din cele mai carac­
teristice şi constante ale blsericelor
noastre - ne va fi venit dela Mt. A­
thos, dar prin mijlocirea Sârbilor. E
o formă răspândită prin toată Penin­
sula Balcanică sporadic şi aproape
exclusiv în Mt. Athos. In acest din
urmă loc însă acest plan e combinat
mai totdeauna CII planul pe 4 co­
loane Of pilaştrl susţinând cupola
centrală a naosului, fiind arare aso­
ciat cu planul fără coloane, in care
toată greutatea cupolel se sprijineşte
direct pe păreţii dinafară, eum se in­
tâmplă de obicei in Muntenia şi tot­
deauna in Moldova. Ambele tipuri
se află în Sârbia, cel de al doilea
mai 'frecuent la bisericile de pe Mo­
rava, după modelul cărora avem Cozia
noastră. Influenţa bulgară nu poate
fi admisă ca plausibilă, bisericele bul­
găreşti fiind in alt plan, fără abside
laterale. Examinând cele mai vechi
biserici munteneşti, constatăm lipsa
înrâurirei sârb eşti. Aşa, Biserica Dom­
nească dela Curtea de Argeş (din
prima jumătate a sec. XIV) este de
formă constantinopolltană. Spre fi­
nele secolului insă, cu venirea călu­
gărului Nicodim, începe influenţa sâr­
bească. Vodiţa, Tismana şi Cozia re­
prezintă tipul sârbesc de pe Morava ;
cea din urmă, În plan simplu, sea­
mănă cu bis. dela Cruşevăţ, Cozia
a suferit de altfel modificări pe la
1700; ea avea două turnuri pe pro­
naos la început. Măn. Cotmeana, con­
timporană cu Cozia, e de alt tip, ex-
[95]
cepţional (imitat numai de bolniţa dela
Bistriţa), probabil tot de înrâurire
sârbească. Mănăstirea Brădet (de bună
seamă dela finele sec. XIV) seamănă
mai mult cu Măn. Dealului, dar şi
cu cele sârbeşti pe de altă parte. Bis.
episcopală dela Curtea de Argeş pre­
zintă în planul ei trăsături ce o a­
propie de planul celor sârbeşti; în
majoritate Însă ea e de influenţe ar­
meneşti şi athonite. Bolniţa Coziei
are de asemenea caracterele tipului
sârbesc, prin dublul rând de arcade
pe baza cupolei. Bis. dela Stăneşti
pare a fi suferit o veche influenţă
sârbească În planul ei, şi poate şi
• una străină: grecească or armenească.
Moflenii de lângă Craiova, din sec.
XVI, Curtea Veche din Bucureşti,
Mihai Vodă a lui Mihai Viteazul, bis,
Bălteni, Jitianu de lângă Craiova, Cor­
netu din Vâlcea, Sf. Arhangheli din
Târgovişte, Mitropolia din Capitală ca
şi �f. Gheorghe de acolo, SI. Gheor­
ghe şi Obedeanu din Craiova Iniâ­
ţişează toate trăsături de influenţă
sârbească mai veche or mai recentă.
In Moldova se simte de asemenea
oarecare înrâurire a planului sârbesc,
cum bunioară la bis. Sf. Treime din
Siret şi alte câteva influenţate de ar­
hitectura bisericească sârbă, dar mai
totdeauna de plan nu simplu, ci com­
plex. Chiar pe vremea lui Ştefan-cel­
Mare aflăm biserici cu oai ecare tră­
sături de influenţă sărbească.
Feţe bisericeşti î11 râeboae, ras­
orătiri şi revoltttii, de Pr. C. Bobu­
lescu, Chişinău, 1930. Autorul răsfoeşte
cronici şi tratate istorice, din care ex­
trage informatiuni de natură a pre­
ciza rostul preoţilor In depărtatele
vremuri ale primelor noastre lnjghe­
bări de state, ca unii ce participau
efectiv la campaniile întreprinse de
domn, insoţind armatele şi uneori luând
parte la lupte, pentru care acţiune
erau dăruiţi cu moşii şi onoruri; une­
ori ei intervin pentru o împăcare în­
tre fraţii români înduşrnăniţi. Adesea
îndeplinesc grele însărcinări diploma­
tice. Un popa Stoica din Farcaş, cre­
dinciosul lui Mihai Viteazul, trece în
legendă mulţămită isprăvilor sale răz­
boinice Aflăm şi de lupta dusă de
un călugăr Vlsarion Sarai în Banat şi
Ardeal, pela 1774, în potriva uniţilor,
îndemnând pe ţărani să nu se lase
amăgiţi a-şi părăsi legea lor româ­
nească, cea ortodoxă. Interesante lu-
cruri povestite cu pnvire la statorni-
cia in credinţă. a poporului din Tran­
silvania, În frunte cu preoţii lor, în­
potriva tnstrăinăril sufletului lor ro­
mânesc prin pacostea H unirii", ale că-
rei triste roade le vedem azi la "dom­
nii" de rit unit, în atitudinea părti­
nitoare ce au avut pentru uniţii lor şi
nedreaptă faţă de confesiunea naţio­
nală românească. Se descriu aci şi
persecuţiile preoţilor noştri români or­
todoxi de către autorităţile austriace,
cu exodul multora din ei peste Car­
paţi. In mişcările ardelene din 1760,
caşi în revoluţia lui Horia din 1784,
sunt de căutat in primul rând şi la preo-
ţii români, cari nu lipsesc dintre or­
ganizatori şi propovăduitori. Chiar Ho-
ria pare a fi fost preot. Trecând la
mişcarea lui Tudor Vladimirescu, schi­
ţează figura preotului Costandin din
Butoeşti, ţăran din Cărbuneşti-Gor],
care din pandur s'a făcut preot, după
asasinatul lui Tudor. Fiul popii din
Butoeşti e dat la carte de Eulrosin
Poteca, arhimandritul dela mănăstirea
Motru, şi ajunge cunoscutul său se­
cretar Radu Popescu, tatăl profesoru­
lui universitar C. Rădulescu-Metru.
Din epoca lui 1848 se recheamă fi­
gura lui Popa Şapcă, cel care la Is­
laz sfinţeşte drapelele revoluţiei- al
lui Eliade şi al generalului Tell-,
după care Eliade citeşte proclamatia
şi se constitue guvernul provizoriu.
Represiuuea urmăreşte pe foarte mulţi
preoţi cari luaseră parte făţişă la a­
ceastă mişcare Alături de Avram Iancu
aflăm de asemenea preoţi. Insîârşit in
marele război rolul preotului În oştire,
caşi În dosul frontului şi pe teritoriul
ocupat, a fost deopotrivă remarca bil
Se dau câteva episoade mişcătoare
despre bărbăţie cu care mulţi preoţi ,
au înfruntat moartea dela asasinii lor
- cei din armatele de ocupaţie -,
cum a fost cazul Preotului Păunescu
din Drăgăşani, ucis nevinovat de bes­
tiile germane in uniformă. .
Autorul cărţii este modestul dar
meritosul preot dela Bis. Sf. Nicolae­
Tabacu din Bucureşti. Si. sa, pătimaş
iubitor al istoriei trecutului nostru, a
dat la lumină mai rnulteononograflt
istorice şi studii, ca: Neamul Holbă­
neşti/or (1929, Chişinău), Banul Tă­
no se Gosan (1928. Buc.), Cronica Bi­
sericei SI. Ecaterina (1927, Buc.),
Crucea de sus (1926. Buc.) şi Pane ..
gir/ce (1927� Buc.),
C. D. Fort.
95
[96]
REVISTE
Reoue liistorique, VII, 7 - 9: Asu­
pra condiţiei robilor În România
veche, de Marcel Emerit, se încearcă
pentru întâia dată schitarea unui stu­
diu de către profesorul francez dela
Lille.-Litere vechi la Secui, scrisul
"ru,;,ic", cum 11 numeşte L. F. Mar­
siglt, e alfabetul cu scriere dela dreapta
spre stânga, în care un semn repre­
zintă o silabă. Origina lui nu trebue
însă căutată la sudul Mării Negre, la
Oseţi, ci la Turci mai degrabă, or
poate din acelaş isvor de unde au por­
nit alfabete le glagolitic şi cirilic, sau
că urmează a le găsi la Pecenegii sta­
biliţi în Transilvania de cu sec. X-lea.
Şi cum Secuii nu se constată aci de
cât din sec. XIIl-Iea, putem zice că a­
cest fel de a scrie s'a transmis prin
conlocuitorii Români-Blacci-ai ace­
stor Pecenegi-Blsseni-Ia Secui. Ar­
ticolul este al d-lui Iorga, precum şi
următoarele: - Secretari şi miniştri
francezi În România. Limba diplo­
maţiei la Constantinopol şi în Princi­
pate era cea italiană pănă la finele
sec. XVII. Prin sec. XVIII, după Po­
lonezi, încep şi la noi să vorbească
franţuzeşte secretarii domneşti; avem
chiar francezi secretari, iar mai târziu
chiar şi miniştri. Astfel Gaspary de.
Belleval, care semnează "secre/aire
d'etat du Hospodar de Valachie ayant
le departernent des Affaires Etrange­
res", in 1803, sub Const. Ypsilante,
apoi, sub acelaş domnitor, "Mr. de
Beaupoil de St. Aulaire", în calitate
de »gouverneur de ses enfants·.­
Moldova şi Polonia la începutul sec.
XVII, in care sunt câteva note inte­
resante şi despre Mihai Viteazul. Aces­
tea, însemnări pe marginea unui stu­
dlu al d-rei Virginia VasiIiu, publi­
cat in "Diplomatarium ltallcum".
In nr. 10-12 cuprinde: Cavour şi
Românii, de N. Iorga, apoi de ace­
laş: Raporturi Între Spania şi Ro­
mânia, comunicare făcută la Congre­
sul internaţional de Istoria Spaniei,
dela Barcelona, în Nov. 1929. Politica
de expansiune spaniolă îndreaptă ga­
Icrele spanioleşti spre Orient aproape
odată cu acele ale Oenovezilor. Co­
mercianţi, dar şi soldaţi, Spaniolii a­
jung şi în ţările noastre. La 1550 n!'�te
Spanioli susţin nişte candidati la tro­
nurile române. Un Nicolae Basarab,
pretendent ce caută sprijin la Spa­
nioli, apare prin 1569, un probabil a-
96
ven�urier.-D-l Const. J. Karadja pu­
blică Extrase din depeşiie Suediei
trimise din Constantinopol, cu refe­
rinţă la Principatele Române între 181!
şi 1813 =Origina cuuântut ui vecin"
de Marcel Emerit. Nu s'ar puiea oar�
să fie căutată în latinescul "vicinus"
adică locuitor al satului, dela "vicus":
sai? Aşa îl aflăm şi în textele occi­
dentale din evul mediu, cu sensul de
om liber, chiar de o condiţie mai ri­
dicată, In Spania s'a păstrat acest ter­
men cu acest înţeles pănă azi «veci­
nos». Autorul crede că vecin e un cu­
vânt slav, chiar dacă el nu e' între­
buinţat în ţările slave. EI trebue să
vină-vzice d-sa-din ;';6'W, care în-o
semna în Rusia "adunare populară de
oameni liberi, cari nu sunt boeri". De
aci trebue să se fi format de Moldo­
veni cuvântul "vecin", care de altfel
în ruseşte nu există. Dela Moldoveni
va fi trecut şi în Muntenia unde se
folosea în general termenu{ de ru­
măn", Boerii şi răzeşi! or moşd�nii
nu intrau.vblne înţeles, în categoria
celor d'intâi. Cuvintele vecin, rumân
sau vlah iau numai mai târziu sensul
de rob -Extrase din depeşite Lega­
tiu nei Suediei din Constantinopol
(1811-1813), de C J Karadja, aduc
amănunte despre situaţia internă şi
viaţa de strâmtorars a acestor zile de
ocupaţie rusească, Între aceşti ocu­
panţi mâncăcloşl şi Turci, cu lupte la
Calafat şi Cerne], pe unde aceşti din
urmă trec in Muntenia, ca să separe
pe Ruşi de Sârbil rebeli.-Un raport
asupra Munteniei şi Moldovei, îna­
intat în 1807 de Reinhart, ministru al
Fran�ei in ţările româneşti, atunci când
se vorbea de împărţirea imperiului tur­
cesc cu prilejul negocierilor dela Tii.'
sitt. Carra, secretarul lui Or. Ohica,
făcuse şi el în 1777 un proiect sirni­
Iar; el propusese, intre altele, să se
colonizeze Principatele cu 2 milioane
de Austriaci. Reinhart le-ar vrea ane­
xate Rusiei, or de a le face să intre
intr'o "confederaţie a Dunărli". Arti­
colul este al d-rei Maria E. Holban.
Revista Istorică, XVI, 10-12, in­
cepe c� Note ateniene, de N. Iorga,
comunicate la Acad. Rom, în Nov.
1930, care aduc o seamă de însem­
nări culese din lucrurile văzute or
descoperite prin cărţi vechi, icoane,
colecţii şi muzee, cu privire la lucruri
şi oameni dela noi.-O istorie a chi­
miei ne prezintă d-l. P. Sergescu.-
[97]
Contribuţluni la cunoaşterea legătu­
rilor Bisericei româneşti cu Patriar­
hia din Alexandria, de Dirn. lone­
scu.- O carte uitată despre Romlέ
nia este primul volum din col. "Mo­
narchs 1 have rnet'', dedicată regtnei
Elisabeta In 1887 de W. Beatty-Kmgs­
ton; cu biografia regelui Carol I şi cu
multe eronate aflrmăn despre Cuza
Vodă, viaţa şi detronarea lui. Recen­
zia este a d-Iul Iorga, - Cronică de
cărţi şi reviste la urmă.
Ţara Bârsei, II, 6, cuprinde, de­
osebit de partea literară, articolele:
Boghicit, în continuare, de Axente
Banciu, descriind sfârşitul acestei fa­
milii de negustori. ctiton de Instituţii
culturale şi sprtjinitori ai mişcărilor
naţionale din Braşov In anexe se dă
şi Testamentul lui Ioan Boghici şi
Inventarul averii lui Const Boghici şi
al soţiei celui d'intâi. - Diplomaţia
în trecut şi în prezent, de Caius
Bardoşi.- Poeţu germ ani în oglinda
tâlmăcirilor româneşti, de Ion uher­
ghel. E un studiu de literatură corn­
paraiă, asupri! traducerilor, imitaţiilor
şi influenţelor respective. - Librăria
Ciurcu din Braşov, de Ion Colan.
-Răsjoind ziarele ŞI revistele noa­
stre, d-I Axente Bauciu ilustrează prin
exemple numeroase câtă nelngrijire
pun foarte mulţi s-riitori şi gazetari
In paginele ce dau publicului, pline
de neologisme şi barbarisme.
Revista critică, IV, 3-4 - Mo­
numentele de află românească în
Bulgaria, de P. Constantinescu-Iaşi.
Autorul lucrarei "Din relaţiunile ar­
tistice româno-bulgare", publicată a­
cum doi ani, completează studiul său
asupra raporturilor de împrumut şi in­
f1uenţare reciprocă între cele două state
dunărene, prin cercetarea de faţă. A­
rătase cum principiile artei bizantine
pătrunseseră la noi şi prin mijlocirea
artei bulgăreşti, Acum prezintă, după
un studiu al învăţatului bulgar Andrei
Protici, o seamă de monumente din
ţara lor inspirate de arta românească
în sec. XV-XVII. Pela finele sec. XV,
după desfiinţarea celui de al doilea
imperiu bulgar (1393) de către Turci,
s'au dărârnat mulţime de biserici şi
mănăstiri Când încep a se repara şi
construi altele, meşterit vin nu numai
din Bizanţ, Serbia şi Ungaria, dar şi
din Principatele Române. Astfel mă­
năstirea Krernikovschi din 1493 (de
7
lângă Solia) a lui Radu-cel-Mare, care
a stat câtăva vreme cu familia in Bul­
garia şi şi-a îngropat aci un copil.
Mănăstirea din Nicopole a fost pro­
babil clădttă de Vlaicu-Vodă. In sec.
XVI Neagoe Basarab ajută la cons­
truirea şi înzestrarea bisericei din
Oreicu (Orehova, poate). In sec. XVII
se ridică biserici în plan treflat, tip
ce căzuse în desuetudine de câteva
veacuri acolo, dar fusese folosit in
Principate, de unde probabil trecuse
iar Dunărea la Bulgari Aşa Sf Arhan­
gheli (sec. XV II), Sf. A tanasie, Sf.
Gheorghe şi Sf. Dumitru (sec. XVIII)
din Arnanaşi, centru românesc din
Bulgaria, înfinţat de români negus­
tori veniţi aci din Epir in sec. XV.
Aci afli vechi case care aduc cu cu­
lele noastre olteneşti, şi care ser­
viseră de loc de popas românesc
în drum u I din ţară la Constanti­
nopol, aproape de Târnova. Matei
Basarab zideşte la Vid in biserica Sf.
Vinere (Sf. Petca) Ca artă decora­
tivă, constatăm influenţe româneşti şi
în frescurile rămase din sec. XV­
XVIII. In primele două veacuri ale
stăpânirei turceşti În Bulgaria, meş­
terii lor jugravi îşi au refugiul la noi,
unde se formează o şcoală artistică
alături de meşterii noştri. la Muntele
Athos e a doua şcoală de stil mai
sever, ascetic, faţă de tipul realist viu
şi decorativ al artei rornâno-bizan­
tine. In pictura bulgară se poate ur­
mări lupta dintre aceste două curente
Tabloul c!itoricesc al familiei J u i
Radu-cel-Mare (Radivoi) dela măn.
Kremikoschi e dintre cele mai fru­
moase. Compoziţia de asemenea a­
duce influenţa ei în meşteşugul pic­
toricesc bulgar. Pe valea Strumei mai
ales se observă lnrâurirea frescei dela
noi. In sec. XVIII sunt şi mai nu­
meroase aceste influenţe picturale.
Sculptura e decorativă, in lemn mai
ales, în epoca decadenţii bulgare; ea
împrumută dela Italieni, ca şi din O­
rient şi din Principate. Motivele geo­
metrice şi florale dela noi se găsesc
. trecute şi peste Dunăre, ia decorarea
mobilierului de cult şi profan, şi la pla­
foane de casă. Artele minore: legă­
tura cărţilor, giuvaergeria, ţesăturile,
icoanele de asemenea, arată semne
mai mult or mai puţin pronunţate de
interinfluenţare intre arta românească
şi cea bulgară. Numeroase ilustraţii
se adaogă interesantei contribuţii noi
ce aduce d-I Constantinescu-Iaşi is-
97
[98]
toriei ariei noaslre. - Catehlsmele şi
tipăriturile din Târgooişte ale lui
Coresi, de Giorge Pascu. O-sa recti­
Ilcă datele acceptate până azi, dar
eronate, cu privire la Catehismul dela
Braşov, anume: după cum Cat. din
Sibiu din 1546 e o nouă ediţie a
aceluiaş din 1544, tot aşa Cal. lu!.­
rom. din Braşov (cel din leud) din
1561 este o nouă editie a aceluiaş
din 1559. In privinţa tlpăriturilor dela
Tărgovtşte, d-l Pascu emite ideea că
ucenicul Oprea al lui Liubavici (vd ,
Apostolul slav. 1547) este acelaş cu
Oprea Logofătul - cel care tipăreşte
cu Diac. Core si Octoihul slav din
Braşov 1557. De aci deducţia că C
a lnvăţat meşteşugul tiparului la Târ­
govişte după 1547 şi că deci tipo­
grafia de aci va fi funcţionat, poate,
până prin 1556, când ambii meşteri
se .vor fi dus la Braşov, recomandati
de un sas Marcu Filip Jugravul din
Sibiu (acesta tipărise la Sibiu în 1544
un Catehism rom. cu litere chirilice
aduse dela Târgovişte), ca să tipă­
rească un Octoih. Coresi revine din
Braşov cu 10 ucenici la Târgovişte,
unde . !rage un Triod slavonesc la
1557-58, "ceeace ne arată că Octo­
ihul dela Braşov s'a tipărit in primă­
vara lui 1557". După ce a scos Tri­
odul, tipografia târgovişteană se în­
chide, Coresl se duce iar la Braşov
În toamna lui 1558, unde stă 10 ani.
La 1568 se întoarce la Târgovişte,
încercând a reinvia tiparnita mun­
teană, unde scoate Sbornic, p II, 1558.
Anul următor se duce iar la Braşov.
Sub Alexandru Vodă, In 1574, vine
la Târgovişte cu 8 ucenici şi sculele,
rărnănănd aci şi sub Mihnea Turcitul
până la 1579. Trece la Sebeşul să­
sesc, iar la Braşov, "pol, la 70 ani
de vârstă, se aşează în ţară. Autorul
dă la urmă o privire generală asupra
tutulor tipărlturilor coresiene, scoţând
câteva observări deosebit interesante
pentru istoricul tiparului românesc şi
operei lui Coresi. Face şi presupu­
nerea că micul Octolh slavonesc din
1578 se va fi tipărit lot la Târgovişte
de vreun ucenic de al dascălului. In­
cheind deosebeşte 3 faze în istoria
tlparnitei târgoviştene: epoca lui Ma­
carie 1508-1512 cu trei tipărituri; a\
lui D. Liubavici 1544-1547, cu două·
tipărituri; a lui Corest, 1557-1583
cu patru intreruperi: 1557-58, 1568,
1573 -79, 1583, cu zere tipărituri in
totul-O copie din 1731 a Cazaniei
98
lai Yartaam, aflată la Chişinău, pre­
zintă d-I Paul Mihailovici. - Mor­
mântui dela Zagaviea al lui Amti­
lochte Hotiniul, de D. Axinte - La
sfârşit Cronică, Recenzii şi Biblio­
grafie
Nr. 1, an. V, cuprinde: O minune
filologică': Ovid Densuşianu, de G.
Pascu. - Material linguisttc : nume
de plante, de Mihai Băcescu. - Cro­
nică şi Recenzii.
Arhioa, XXXVIIl, 1, cu articolele:
Individualitatea limbii române şi e­
lementul slav, de Ilie Bărbulescu, in
continuare =Noi contributii la "Bul­
f;arU şi Românii în sec. XIX", de
P. Constantinescu-Iaşi, cu indicatii in
completare a cercetărilor sale anteri­
oare, asupra acestui subiect. E vorba
de chestiunea rolului pe care l'au ju­
cat Principatele române In mişcarea
de renaştere a poporului bulgar in
veacul trecut. Notele privesc punctele:
Românizarea Bulgarilor refugiaţi, Bul­
garii din Basarabia (in Chişinău nu­
meroşi), şi Note de autori, despre in­
cercari revoluţionare puse Ia cale la
noi de Bulgari pentru independenţa
ţării lor.-Palia dela Orăştie, 1582,­
capitol dintr'o .Encicfopedie a hte­
raturei române" -, de Lucian Pre­
descu. Se indică toate isvoarele cu
privire la această primă biblie româ­
nească ce se cunoaşte, şi care a fost
tradusă de nişte români cal vini din
latineşte şi ungureşte. --:- "Popii" şi
biserica Romi1nilor din Polonia, de
Th Holban. Dintre privilegiile ce a­
veau s'Thele cu drept valah din Polo­
nia era şi acel de a lua un loc pentru
biserica lor, cu ceva pământ pentru
preot. Aceşti popi, numeroşi, ţineau
de populatia supusă şi erau conside­
raţi nu individual, ci solid ar cu obştia
lor. Trăiau din veniturile preoţiei, dar
şi muncind pământul sau meşteşugind,
morăritul mai ales. Preoţia o treceau
din tată 'n fiu. Inferiori popilor erau
diacii, jumătate duhovnic! şi jumătate
mirenl. Valoarea lor morală era mi­
nimă; din pricina aceasta vede auto­
rul că nu s'a putut păstra conştiinţa
naţională I<I aceşti români înstrăinaţi,
cari au fost lnghiţiţ! de populaţia ma­
joritară. - Contribuţiune la Istorta
Literaturii române vechi aduce d-ra
Marg Ştefănescu, cu privire la isvoa­
rele redacţiunei slave a Invăţătorilor
lui Neagoe Vodă Basarab către fiul
său Teodosie, redacţlune publicată
[99]
de' Lavrov în 1904 la Petersburg.
Autoarea intreprinde colaţionarea tex­
tului slav cu cele româneşti existente,
.incepând cu ed. d-Iul Iorga din 1910,
vălenti-de-Muntc, şi care reproduce
ediţia din 1843. Compararea duce la
constatarea că această traducere ro­
mânească e făcută "după înţeles, con­
form punctului de vedere al şcoalei
traducerilor după înţeles a lui Ioan
Exarhul".-Intre Comunicări menţio­
năm pe acea despre "H;liduci şi hai­
ducie", de d-ra Marg. Ştefănescu.
Arta şi Arlieologia, Ill, 5 - 6.­
Manasurea dela Suceoiţa şi tezaurul
el, de O. Tafrali. Data fondării e ne­
sigură, prin sec. XV. Se descrie ar­
hitectura ei, mormintele (cu domnitorii
Eremia Movilă şi Simion Movilă),
frescele exterioare şi interioare, cu
stilul şi tehnica lor. - Monumentele
meqalitice dela' Ouiberon, în Bre­
t',gne, de P. Constantinescu-laşi.
Peisagiul în arta hetenistică şi ro­
mană, de Mlnodora Ignat, r: Noui
achieiţiunt ale Muzeului de anti­
chităţi din laşi, anume: câteva in­
scnpţtunl dela Callatis, aflate de d-l
Tafrati, şi obiecte găsite in staţiunea
barbară dela Vârtişcoi, însemnată ne­
cropolă, de 1. L. Neagu - Ruinele
unei clădiri din epoca imperială ro­
mană la Constanta, azi dispărute,
probabil din timpul lui Antonin-cel­
Pios şi Marcu Aurel, ne înfăţişează
d-I Tafrali.-Tumllli şi cetăţile scitice
din regiunea Tekirghiol Urtuchioi,
construite într'un sistem de apărare
in apropierea oraşului Tomis, de O.
Tafrali.-Părert despre artă, culese
din autori străini contemporani. ­
Chestiunea Olozel.-Informaţiuni pri­
vitoare la cercetări arheologice, cu re­
marcabile să păturile italiene dela Roma,
Pornpel, Herculanurn, Ostia şi altele.
Note despre Expoziţii, Recenzii şi
Bibliografie.
lJ:lilcovia, I, voI. 2.-lnformaţiu­
ntle unor călători străini şi alte
câteva însemnări răsleţe despre Foc­
şani şi oecinătăţile lui, de AI. P.
Arbore. - O aşezare de moşneni:
Dumitreştii (R.-Sărat), de G Tătu­
lescu.-Ptimele tipărituri râmnicene
sunt abia din 1875; în total 73 re­
viste şi .ziare pănă la 1926. Cerceta­
rea e a d-Iui 1. M. Gane. -- Folklor
din R,-Sărat, de l. Diaconu, - Note
istorice asupra moşiei Câmp urile
(în urmare), de Aurel V. Sava. ­
Cutremurile de pământ din Moldoua
de Sud se studiază, după datele şi
observaţiunile ce avem, de d-l N. Al.
Rădulescu Rezultă de aci că.regiunea
Focşanilor este epicentrul de seamă
.al mişcărilor sismice dela noi, pe axa
Nerej u- Insula Şerpilor. Oltenia este,
comparativ, cea mai puţm bântuită
de cutremure, iar din această regiune
depresiunea T.-Jiului a fost mai su­
pusă unor asemenea sguduiri teeto­
nice.-Cronică putneana la sfârşit.
Buletinu; Soc. Reg. Rom. de
Geografie, tom. XLIX, pe 1930, tip.
Socec & CO.-Metoda geografică in
cercetarile biologice, de Dr.R. I.
Călinescu. Metodele principale ale
Geografiei sunt: 1) descrierea sinte­
tică, ce corespunde principiului inter­
dependenţei fenomenelor fizice la su­
prafaţa scoarţei pământului, şi 2) cir­
cumscrierea lenomenelor fizice în in­
terdependenţa lor, corespunzând prin­
cipiului repartiţiel pe orizontală (hartă
geografică) şi pe verticală (profil geo­
grafic). Cea d'întâi a dat naştere Eco­
Ioglel, iar cea de a doua Geonemiei.
Aceste principii incep a fi utilizate
şi In biologie. Conform lor se face
harta ariel de repartitie a cutărei
plante or animal.. sau suprapunerea
lor, din care se scot interesante COI1-
cluzii şi constatări cu privire la cli­
mat mai cu seamă; tot graţie lor se
allă centrele zoogenetice ale răspân­
dire! cutărei specii zoologice or bo­
tanice. - Interpretarea ţotogratiei
aeriene din punct de vedere geo­
grafic, de Căp. 1. Dumltrescu-Năs­
tureI. - Statistica naţionalităţilor ,
sinceritatea date/ar, de N. Istrate,
cu o introducere de Of. l. Teodorescu,
işi propune să demonslre că Ungurii
au urmărit in mai multe ocazii sco­
pul politic de a pune această ches­
tiune in discuţia vreunui congres in­
ternaţional şi a propune metoda Jor
statistică, cea cu care inainte de răz­
bolu amăgeau lumea a crede că statul
unguresc era aproape omogen, şi că
naţionalităţile din cuprinsul lor erau
infime minorităti.-Alimentarea ora"
şului Bucureşti cu lapte În 1928,
de Val. Ionescu şi Constanta Flo­
rescu -Dr. Laios Szadeczki şi pro­
blema secuiască, de Vintilă Mihăi­
Jescu -O tară ospitalieră: Albania,
de Nicu M. A. Popp, note de călă­
torie cu informaţii felurite. Intre gra-
99
[100]
vuri vezi şi o casă- culă' din satul
Zojmeni,in ţinutul de nord al Ghe­
gilor. Observaţii morfologice şi an­
tropogeografice. Albania are un mi­
lion şi 3,124 locuitori, după statis­
tica din 1930, cu vreo 75,000 de Ro­
mâni macedoneni. Doar 100;0 din
elementele hmbei lor sunt ilirice, însă
acestea au cea mai 'mare valoare de
circulaţie. Au doua dialecte: gheg
la nord şi tosc la sud. Românii se
impart in patru grupe: Muzachiarii
(cu 38 sate româneşti in Muzarhia
şi 20 in jurul Beratului), Orabovarii
(in 2 sate de lângă Pogradeţ), Fârse­
roţii (în 9 sate, inspre Coriţa) şi Mos­
copolenli, mai numeroşi (cu 14 sate
dinspre Moscopole). Cei mai mulţi
sunt ciobani, o parte mai mică fac
negoţ Nu mai avem acum decât două
şcoale primare in toată Albania; dar
vina e a guvernelor noastre, nu a
Albanejilor. - Desvoltarea oraşului
Constanta, de M. Ţigoiu.- Cronica
geografică, constată că "Congresul
profesorilor de Geografie dela Cra­
iova" din Mai 1930 a fost "fără în­
doială cel mai viu şi mai interesant
dintre toate .... şi a fost, mai ales, prin
excelenţă regional"-Interesantă pen­
tru părţile noastre olteneştl şi excur­
siunea făcută de societatea studen­
ţilor în Geografie .Soveja" din Bu­
cureşti, in ·Iulie 1930, dealungul Car­
paţilor meridionali, prin ţara Oltului,
ţinutul Făgăraşului .al Sibiului; Lo­
trului, Petroşanilor, prin ţara Haţe­
gului, cu Grădiştea, Caransebeş, Re­
şiţa, Mehadia, T.·Severin.-Recenzii.
Din cartea d-Iui AI. Borza : "Vege­
taţia şi flora Ardeatulur' aflăm că
flora Cernei şi a Mehedinţului "are
flora cea mai veche şi mai bogati!
din Ţara Românească".-Despre "uer­
manli din Banat", note de Fr. Krăuter.
4rhiva petztru Ştiitzţă\ şi Re­
formă socială, an IX, nr. 1-3, pe
1930, cuprinde: Problema fe4eraţtei
statelor europene, de Oim. \ Gusti,
directorul revistei, formează prelege­
rea de' incheere a ciclului org'anizat
de Institutul Social Român in 1929-
1930. I se anexează o biblio�rafie
sistematică a problemelor de uni\1nea
. europeană, cum şi textul memO'raD­
dului (posterior) al lui BriaDd, \ cu
cele mai. importante răspunsuri 'ale
Statelor europene in această privinţă.
100
- Reflexions et souoenirs sur la
stabiltsation du franc, par Roger
Auboin - Die Minoirkung der No­
tenbanken beim ăkonomischen Wie­
der-Autbau nach.i dem Knege,von
Dr. H. Şchacht. - La notton de la
societe simple et primitive dans l'ex­
plication des ţaits sociaux, par Gas­
ton Richard.-Sociologie et economie
sociale des populattons rurales, par
G. L. Duprat.- The contnbution of
protessor Hobhouse to philosophv
and soctologv, by Moriss Ginsberg.­
Problema sistematizării oraşelor in
România, dearhitectul craiovean Dui­
liu Marcu, se expune cu competenta
specialistului în arta (aşa l-aş zice,
fiindcă tinde nu numai la util, dar
şi la frumos) urbanistlcă. Lucrarea
aceasta e Impărţită în două: 1) Starea
actuală a problemei urbanlstice de
sistematizări din punctele de vedere
tehnic, legislativ şi cultural, apoi 2)
Propuneri de soluţii pentru viitor din
aceleaşi trei puncte de vedere de
mai sus. - Contribuţii la problema
răsăşiei satului Nerej (dreptul pri-?
vat obişnuelnic vrâncean), de Henri
H. Stahl, tn urmare din nutnărul tre­
cut.-Medlcul şi selecţionarea pro­
fesională, de Dr. A. Stocker, - So­
cialul ca obiect de preocupare ştiin­
ţittcă in universităţile germane, de
Tr. Herseni. - Recenzu şi cronică.
Aci (p. 391) o amplă dare de seamă
asupra primei Conferinţe interbalca­
nice, cu discuţiile urmate, rezolutiile
votate, precum şi Statutele Conferin­
ţei�alcanlce din Oct. 1930.-La sfâr­
şit Buletinul Institutului Social Ro­
mân, cu o excelentă Bibliografie de
specialitate economice-socială.
Jahresberichie fiir deutsc1ze Ge­
schichte, an. IV, 1929, ed. Koehler.
LeipzIg,. 1930, cuprinde date privi­
toare la câteva lucruri de la noi.
Astfel rapitolul "Arbelter zur deut­
schen Geschichte in rumănischer
Sprache". redactat de d-I Dr. phil.
Konrad SchiiDemann, docent del;;! U­
niversitatea din Berlin, conţine note
bibliografice informative (p. 610-616);
de asemenea la rubrica Siidosteuropa,
de acelaş, insemnări privitoare la Ba­
nat şi Transilvania (p. 633·- 6(1) •
c. D. Fort.
.1 "
l'
.'
� ",,- ""
..,"'� • '<, rtl<II'Mt\oI'!hl>ll
[101]
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
DIRECTOR: PRaF. c. D. FORTUNESCU
FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER
r
t
r
r
1
I
j
,
ANUL X, Nr. 34-55
ARRIVCbC
MART.-IUNIE 1931
OhTeHICI
"1
n
, .
Tipuri de case ţărăneşti din Oltenia 1)
de A. Vincenz.
In urma unui studiu mai aprofundat al locuinţei ţărăneşti
din Oltenia putem distinge două tipuri de casă: casa din regi­
unea câmpului şi casa din regiunea dealurilor sau de supt munte.
Prima deosebire dintre aceste două tipuri este chiar ori­
gina lor diferită.
Casa din şes s'a dezvoltat din bordei. Acum 100 de ani
în sudul şi mijlocul Olteniei nu exista aproape nici-o locuinţă
ţărănească de-asupra pământului. Plugarii locuiau în imensa lor
majoritate în bordeie. Chiar şi bisericile şi conac ele boereşti
erau în multe părţi bordeie.
Existau sate întregi fără nici-o singură casă propriu zisă.
Ridicarea satelor din pământ s'a operat cu o repeziciune
uimitoare Satul Negoiu din Dolj, de pildă, situat aproape de
Dunăre, în anul 1874 avea 700 bordeie şi nici-o casă; până la
1900, adică într'un interval numai de 25 de ani, bordeiul fusese
înlocuit aproape în întregime.
Dar nu numai în partea cea mai de sud a Olteniei situaţia.
se prezintă în acest fel, dar chiar În regiuni situate mai la nord
de linia Craiovei, aproape toţi să ten ii cari depăşesc astăzi
vârsta de 70 de ani sunt născuţi în bordeie.
In opoziţie cu sora ei de la şes, casa de supt munte şi
din regiunea dealurilor înalte este veche; ea s' a desvoltat din
coliba şi stâna străveche şi a fost construită chiar dela început
deasupra solului.
Nu exista desigur o linie precisă de demarcaţie Între re-
, giunea bordeielor şi a caselor propriu zise. Ambele construcţii
se întâlneau şi se intreţeseau într'o regiune mixtă destul de largă,
care s'ar putea fixa cam la înălţimea Craiovei, adică acolo unde
spre nord dealurile încep să se înalţe şi văile să se îngusteze.
1) Comunicare făcută la Congresul de Geografie din 19 Mai 1930.
[102]
Planul caselor, adică distribuţia încăperilor de locuit, este
identică la ambele tipuri, prezentănd deosebiri numai in chestiuni
de amănunt.
Casa ţărănească cu o singură încăpere este extrem de rară
in Oltenia. Ca locuinţă permanentă ea nu mai e folosită azi de
cât de familii de ţigani din cei mai săraci
Cele mai multe case ţărăneşti din Oltenia coprind două în­
că peri : una în dimensiuni modeste, în care se găseşte vatra cu
coşul larg sprijinit pe corlată şi atârnat de grinda tavanului prin
undreaua coşului. Această încăpere în nordul prov-inciei nu are
un nume propriu; i se zice, "la vatră" sau .Ia foc". In partea
de sud ea se chiamă "ogeac" şi mai rar "cunie". Aci se gă�
teşte la foc deschis şi aci se adună familia la masa scundă.
Din ogeac se intră în a doua încăpere, mai largă, care se
numeşte .sobă" sau şi "odaia cu sobă", de la soba de zid, care
se încălzeşte din ogeac printr'o uşiţă de lângă vatră. Aci doarme
familia, iar paturile simple constituesc aproape întreg mobilierul.
La sătenii mai înstăriţi găsim casa cu trei încăperi: ogeacul
cu vatra, care formează centrul locuinţei, se găseşte în axa clă­
direi; simetric cu odaia cu soba este construită o altă odaie,
de obicei orientată spre drum, cu accesul de asemenea din ogeac
şi care se chiamă "odaia de curat", .. odaia de curăţenie, sau
"odaia cea bună'. Supt munte aceasta are şi numele. de "casa
a mare", or "casa de curăţenie". In această încăpere - rece,
adică fără sobă-se ţine mobila cea bună, scoarţele şi zestrea
familiei, obiectele mai de preţ şi icoana. In ea nu locuieşte ni­
meni; este salonul, in care se găzduieşte cel mult o rudă mai
simandicoasă, sau un străin de vază.
Odaia cu sobă primeşte aci atributul "de şezut", în opo­
ziţie cu odaia "' de curat", adică ea rămâne de fapt singura ca­
meră de locuit.
O locuinţă dispusă in acest fel nu mai este o casă, ci se
chiamă "o pereche de case, sau "un rând de căşr', denumiri
pe care ţăranul le dă şi tutulor caselor mai mari din oraş. Cu-
. vântul de casă are aci înţelesul cuvăntului latin "casa", adică
coliba, deci o singură încăpere. Ogeacul ne fiind socotit ca odaie,
avem deci 1) odaia sau casa de şezut şi 2) casa cea mare sau
odaia de curat; e vorba deci de două odăi, de două case, şi
de aci denumirea de "o pereche de case".
Vechiul bordei avea dealmintrelea exact aceiaşi distribuţie
ca şi ambele tipuri de case oltene, şi se găseşte şi azi încă în
variantele de una, două, sau trei încăperi de locuit, care poartă
aceleaşi nume ca şi odăile de la case.
In momentul când, din cauze care nu se pot examina aci,
bordeiele au început să dispară în masă, casele care le înlocuiau
păstrau în mod liresc distribuţia tradiţională.
Gărliciul sau tinda bordeiului, o anexă care Închide în lă­
turi şi acoperă scoborâşul ce duce la uşa ogeacului, se menţine
la casa nou născută tot ca un adăpost în faţa uşei. ln forma
102
[103]
cea mai simplă acest adăpost constă într'un acoperiş susţinut
pe stâlpi de lemn şi se aseamănă Întru cătva Cu ceardacul ca­
selor de supt munte; el prezintă Însă în fond un caracter cu
totul diferit
Acest fiu sau urmaş al gârliciului tătăresc, al tindei borde­
iului, a fost botezat cu un nume ciudat, introdus însă definitiv
pretutindeni, şi anume cu numele de "balcum", de la cuvântul
franţuzesc balcon, care are de fapt un alt Înţeles. De altfel în-
"
"
[]
1J
•
"
"
,
" 1+----3_50
c_�_
2 2 o ----;
--3.50 ___
I�
ODrlffl
CI.! 5011fl
�t--
O.DRin .Dt; C(/Rfir�
.;
OGEfiC
�
�
'"
[
L:lfiL.CU/1
CnSF/"
cu L3flLCUI'1
I
(RLG/Uf1L/I .DL Cfirfl� )
W
,-- --------------------
i
suşi numele ne arată că această "casă cu balcum-, ce se gă­
seşte în zeci de mii de exemplare În Oltenia de sud şi chiar de
mijloc, este de dată recentă, născută într'o epocă în care anu­
mite cuvinte franţuzeşti rău înţelese şi stâlcite ca pronunţare
s'au introdus în limbagiul ţărănesc.
Acestei case "cu balcum", searbădă şi ursuză în înfăţi­
şare-i şi cu un caracter cam de parvenită, i se opune străvechea
casă din regiunea dealurilor şi de supt munte. Cu acoperişul ei
înalt de şiţă, care imprimă satelor de sub Carpaţi acel caracter
intim şi plin de farmec, cu straşina ei larg ocrotitoare, cu jocul
de umbre şi lumină în prispa şi cerdacul primitor, cu minunatul
contrast Între lernnăria întunecată şi albul pereţilor, această casă
103
[104]
este adevărata casă românească: frumoasă, veselă, luminoasă'
primitoare, sociabilă. .
Tipul de case de la şes oferă puţine posibilităţi de arnpli­
ficare ; cel de la munte în schimb se manifestă în variante nu­
meroase.
Elementul nelipsit şi care imprimă acestei construcţiuni un
caracter de mare originalitate este prispa. Această prispă Iăr­
ge.şte casa. o dublează. Odaia de şezut în general nu este fo­
losită decât iarna. Toată vara viaţa, şi ziua şi noaptea, se des­
făşoară în prispă, in văzul trecătorilor şi al vecinilor. Ce departe
suntem aci de casa cu balcum sau de casa din oraş, ermetic
închise de restul lumei !
II
)
(
11r�
[L
O �
ÎI I
JOBR
O:
"
JU �
(5F/U ODB/fi cer <50Bfl
-�
.
'1 I
L/7 FOC
:t
---'-4.00
H--l!.·so
fii
r
PR;'.sPR-
o
1
�
torCiSOR
II
'" ,
r\I--�
II
I
IJ
1
{'R5R cu PR;'3PR y! For:pOR
REG!Uf7L.R DEflLURILC!<
Prispa se întinde sau numai în faţa ogeacului, sau în faţa
ambelor odăi, sau chiar pe două şi trei daturi ale clădirei. Intă­
ţişarea exterioară a locuinţei se schimbă astfel complect pentru
fiecare caz în parte.
Terenul fiind de obiceiu înclinat la munte, soclul casei tre­
buie să se ridice mult in faţă deasupra pământului, şi astfel se
face loc pentru construcţia pivniţei. Deasupra gârliciului pivniţei
se ridică foarte des un cerdac, adică o lărgire a prispei cu un
acoperiş aparte, un alt element arhitectonic de un mare efect
pitoresc.
Un pas inainte şi casa se ridică şi mai mult, luând înîăţi­
şarea unei construcţii cu un cat. Dedesuptul încăperilor de locuit
se întinde pe deoparte pivnita adăncită, pe de alta beciul şi cu­
nia de vară la nivelul pământului. Şi peste tot se manifestă do­
rinta de a împodobi casa. Stălpii, parapetul, grinzile şi tavanul
prispei, parapetul cerdacului, uşile şi poarta se cioplesc cu o
măiestrie care uimeşte pe cunoscători. Până şi şiţa şi vărlurile
la coama acoperişului devin ornamente. Nu este casă cât de
i
1
�
',
\
"Il
104
[105]
umilă, la care să nu găseşti impodobiri demne de însemnat şi de
reprodus.
Şi toată această manifestare de artă populară şi rănduială
casnică era pe deplin consolidată, într'o epocă în care mai mult
de jumătate din populaţia Olteniei locuia încă in bordei.
Nimic nu era mai firesc deci ca, în regiunile în care sute
de sate se ridicau din pământ într'un interval aşa de scurt, noile
case să fie influenţate de alcătuirile clădirilor dinspre miază­
noapte.
Şi într'adevăr şi în regiunea de miază-zi, alături de tipul
caselor "cu balcurn", găsim astazi în foarte multe exemplare, iar
în unele sate in mod exclusiv, tipul caselor de supt munte, imi­
tat în multe din manifestările lui.
Apare deci şi aci prispa, câte-odată combinată chiar cu bal­
cumul.
In genere însă, tipul de casă transplantată ia o altă înfăţi­
şare decât modelul ei. In prima linie se pierde silueta înaltă a
acoperişului învelit cu şiţă. Aceasta este înlocuită cu stuf, cu paie,
cu coceni, în unele locuri cu tiglă şi chiar cu oIane. Tabla de
fier însă, sarbada şi prozaică, devine învelitoarea dominantă, aşa
că şi elementul pitoresc, care pluteşte peste toate aşezărnintele
muntenilor, dispare odată cu acest produs industrial străin.
Linsind tradiţia meşteşugului de prelucrare a lemnului, gu­
stul de a împodobi casa cu înflorări nu se dezvoltă aci la sud
nici chiar in regiunile păduroase. Cauza acestei stări de lucruri
105
[106]
este poate şi repeziciunea CU care satele şi-au schimbat cu totul
alcătuirea, dupa multe secole de stagnaţiune complectă. Timpu­
rile noi în orice caz au adus cu sine şi în domeniul clădirilor o
sărăcire a originalităţei poporului.
In rezumat putem spune că acest tip de casă, care cuce­
reşte o parte din terenul pierdut de bordei, l'am putea socoti ca
al treilea tip din Oltenia: el reprezintă însa o degenerare a mi­
nunatului tip de supt munte.
Casa ţărănească apare şi în oraşe, inprimând mai ales pe­
riferiilor un caracter sătesc. Ea se urbanizează şi se modernizează
însă cu încetul şi creiază astfel tipuri noi.
Cel mai comun tip este cel care reprezintă evoluţia casei
cu balcum, clădit acum nu pe locuri spaţioase ca la ţară, ci pe
plaţuri înguste orăşeneşti. Aci ogeacul se transtormăîn antreu
central, din care intri la dreapta şi la stânga în câte-o odaie, din­
tre care salonul se menţine desigur şi aci. Balcumul ţărănesc,
acum zidit şi împodobit cu ciubuce şi ornamente, îşi schimbă nu­
mele în "marchiză". Bucătăria îşi găseşte locul într'un corp de
dependinţe, în curte.
Dacă se simte nevoia unei clădiri mai încăpătoare, se ală­
tură pur şi simplu odăii din fund, la rând, alte camere, cu acce­
sul una dintr'alta. Acest tip primeşte numele cam ironic de "casă
vagon" .
Casa cu prispă are avantajul de a îngădui accesul direct la
toate camerele. Prispa, expusă frigului, este însă incomodă iarna,
in special pentru orăşenii mai supţiri. Nimic mai firesc ca ea să
se închidă cu ferestre în toată lungtmea ei, şi iată că apare tipul
casei "cu geamlâc". \
O a treia formă de lărgire' a casei ţărăneşti, de astă dată
raţionala şi satisîăcând şi cerinţele de confort modern, este aceia
pe care o găsim în tipul caselor boiereşti mai vechi, Ogeacul aci
106
[107]
se lungeşte, se transformă într'un coridor central, care grupează
pe ambele sale laturi patru sau chiar mai multe camere. In fund
este eşirea spre dependinţe; în faţă se construieşte cerdacul în­
căpător, combinat adesea cu o prispă ca elemente arhitectonice
de rangul intâiu.
Un alt pas înainte, şi coridorul îngust creşte în lărgime şi
se transformă în vestibulul larg, "holul", în care cu greu cineva
ar mai putea recunoaşte umila încăpere din care acesta a luat
naştere.
• •••••••••••
Vechi texte bogomilice găsite
prin Oltenia
de Pr. T. Bălăşel
Pănă mai acum câteva zeci de ani, la noi tiparul fiind
scump şi rar, cărţile - în regula generală- se scriau cu mâna,
copiindu-se unele după altele, mai ales de către călugării de
prin mânăstiri. de către preoţii satelor şi oraşelor, de către dascălii
de biserici şi de către alţi cărturari, mai mult sau mai puţin
pricepuţi într'a le scrisului. O parte - poate cea mai mică --din aceste
manuscrise, mai mult sau mai puţin vechi, s'au păstrat prin mă­
nastiri şi biserici, ori pela preoţi şi pela alţi cărturari din sate
şi oraşe, rămănănd ca un fel de moştenire din tată în fiu. Ele
se găsesc astăzi în biblioteca Academiei Române, prin bibliote­
cile diferitelor instituţiuni de cultură -- din ţară şi străinătate­
ale mânăstirilor din ţara noastră, ba chiar şi din alte ţări străine,
cum şi ale diferiţi lor cărturari români şi străini, cari ştiu să pre­
ţuiască după cuviinţă aceste preţioase documente prin care se
dovedeşte vechea noastră cultură. Cea mai mare parte Însă din
aceste vechi manuscrise au fost distruse de dintele vremii, care
pe toate le roade, şi de oamenii răi şi neinţelegători.
Câteva din aceste manuscrise vechi, şi anume de prin vea­
eul al 18�lea şi al 19-1ea, posed şi eu. In lucrarea de faţă dau
coprinderea întocmai a unora dintre ele, însoţită de unele ad­
notaţiuni, ce am crezut cuviincios a face.
Manuscrisele, ce publicăm mai la vale, sunt in număr de
zece J) şi cuprind:
I. Istoria Sfântului Gheorghe.
IL Minunea Sfântului marelui Mucenic Gtieorqhie, purtă-
torul de biruinţă, pentru fata împăratului.
III. Călătoria Maicii Domnului la Iad.
IV. Aoestiţa aripa Satanii.
V. Visul Preacuratei şi de Dumnezău Născătoarei şi pu­
rurea Fecioarei Martea.
1) In numarul de fata începem publicarea lor, ce se va continua în
cele următoare.
107
[108]
VJ. Zapisul Aoestttei.
VII, Rugăciunea către Maica Sfântă şi Prea curată Fecioară.
VIII. Antihrist şi semnele vremii de apoi.
IX. Cuvinte procopsite la cei cu minte.
X. Nume jtdooeşti.
La acestea mai adaog două vechi tropare, cu caracter bo­
gomilic, care nu se găsesc scrise în cărţile de ritual ale Bisericii
noastre, ci sunt păstrate prin tradiţie de preoţii bătrâni.
Observăm:
. Textele: .Istoria Sţântului Gheorghe" şi "Minunea Sfân­
tului marelui Mucenic Gheorghie, purtătorul de biruinţă, pentru
fata tmpăratuiui: , care au un caracter bogomilic atât de pro­
nunţat, nu fac parte din colecţia de vechi texte publicate şi stu­
diate de Dr. Gaster şi B. P. Hasdeu şi alţii. După câte cunosc,
povestirea minunii Sfântului Gheorghe, sub forma aceasta, apare
acum pentru prima dată.
Textele • Cuvinte procopsite la cei cuminte şi "Nume ji­
doueştir, deşi puse aci printre celelalte texte cu caracter bogo­
miIic, însă ele sunt cu totul de altă natură, şi le-am pus aci mai
mult pentru vechimea, redacţia lor arhaică.
I.
"Istoria Sfântului G[heorJg[heJ".
"Să luaţ[i J vre[ d]nică plată pentru ac[i]astă ascultare. Fost-au
in părţile Răsăritului un oraş vestit care se chiamă Ialisia şi în­
tr'acest oraş erea un Imparat anume Selvie şi erea Elin şi sluja
idolilor, care nici odinioară să nu auză de creştini, ci unde-i do­
băndea amaruri morţi le da. Iar miIostivul şi bunul Dumnezeu,
care nu voieşte moartea păcătoşilor, văzând pre acesta Impărat
aşa la inimă spurcat şi de lege lepădat, Dumnezeu singur după
lucrurile lui i-au dat, În zidul cetăţii lui un bălaur mare a Încui­
bat şi foarte înfricoşat, şi când işa el din lJgaură afară prindea
orice găsea, porc, om or[i] dobitoc, de mânca or[i]ce răpea, şi
multă supărare avea[u] înprejureni[i] acelui oraş, din care pradă
ce făcuse nici un dobitoc nu rămăsase şi să spurcase la oameni
de mânca, şi de frica aceasta se pustiise tot hotarul de nu mai
putea trece nimini pe [a]cele căi, şi prin acel ţinut. Intr'o zi se
adunară toţi Domnii, Judecătorii din prejurul acelui otar şi mearsă
la Impăratu zicănd : luminate' . . '. . . . . . .
. .. . . . . . . 1)
[drăgăjstoasa mea nea, dar acum mă întunecai, vai de mine,
oh! voi să mă desparţi de tine, vai de mine, că tu împodobeai
şi străluceai palatu[l] meu, oh! jalnicul de mine, dar cum nu
gândeam eu de moartea ta că 'te va ajunge răndul, oh! vai de
picioare dacă nu e cap să vă Judece, că v'aţi muiat, oh! dar
cum nu voi plânge, carei] nu mai am nici un copil să mai ră­
măie să mă sprijine la bătrâneţe,' oh l intunecatul de mine, oh!
1) File lipsă în manuscris.
108
[109]
cui te-am fost crescut unii heare să te mănce, vai de inima
mea! mă doare şi tot trupul mi-se spăimântă, frumuşica mea,
oh! bJânda mea, şi curând voi să mă cobor la iad şi pă tine
te măncă heara şi nu sant înpreunţă] cu tine, oh l numai pă tine
te făcui, cui mă laş]i]? ah I dar cum voi răbda să te văz măn­
căndu-te heara? Că eu trăgeam nădejde de tine să mă veselesc
când te-oi mărita, să-mji] strâng neamurile, să caute cimpoile
şi alăutele, surlele şi muzici[le]. Giaba cântă, că in loc să mă
veselesc, eu mai vărtos mă jelesc. a heară vicleană l mănâncă­
mă pre mine să te saturi pe tine şi lasă pă fica mea, că
dintr'Insa n'ai ce mânca. ah! vai de mine, Iica mea, eu ziceam
să prinz danţuri, iar nu să te petrec cu plângeri, eu socoteam
că la nunta ta să mă veselesc, iar nu să mă jelesc. ah! fica
mea, unde vrei să te duci, la iad orei] în gura unui băI aur spur­
cat şi veninat de nu au apucat să mânce? ah' ce voi face, că
nici o zi nu poei să petrec fără tine? ah' ce-rn]i] mai trebuie
mie împărăţia, dacă nu e copilu şi soţia? ah! Domnilor, Prin
ţipaţilor, Crailor, d[umnea]v[oastră] prietinilor, luaţi-m]i] împă­
rătia şi-mei] lăsaţi pe fica mea, luaţi-mei] aurul şi argintul şi mă
lăsaţi să trăesc cu fica mea pre pământ, că ştiţi că numai pe
ac[i]asta o am făcut. ah! dar cum nu mă ascultaţi şi pă mine,
oh! ticăloase împărate, n'are cine te bate pă burtă şi pă spate.
ah! unde îm]i] fură minţile cum văzui că să scurt[ară] zilele?
ah şi iar oh! Şi o luă de mână Întocmai ca o murnă, o îmbră­
ţişă, o sărută şi mai mearsă la po[a]rta cetăţi]i], îşi ceru îrn­
păratu ertăciune şi o lăsă de mână şi o loară noroadele. Iară
biata fată îşi runia ha[i]nele, care străluceau ca soarele, o du­
sără la locul ce[l] de pi[e]rzare, şarpelui de mâncare. Iar îrnpă­
ratu să sui pă zidu cetăţiţi] să vază când va işi heara să mânce
pe fie-sa şi păzind toate noroadele după zid să vază al ei sfârşit.
Ea de jale şi de plânsuri dese, şi umeri[i] obrazului cu unghile
şi-i rupsese. Iar bunul Dumnezeu nu s-au îndurat nici de acest
împărat, măcar că era cu totul spurcat, mila sa ş[i]�au arătat.
Pe lângă acel râu dela vale venea sfântul G[heor]g-[he] călare,
dela războiul lui Diocli[ţi]an împărat, unde fusese Comis mare,
trecând la moşia sa la Machidonia şi l-au adus calea pe a[co]lea,
iar sfântu văzând acel râu frumos descălică jos calu[l] să-şei]
adape, alinăndu-se simţirilet") aude pe râu la deal ţipetele. Ar[i]­
dică ochi[i] în sus, vede pe acea fată înpodobită şi pă obraz
slăşiată de cura[u] jiroaiele tăman ca izvoarele şi ea strălucea ca
soarele. a întrebă: ce plângi coconiţă de nu t-au rămas păr în
cosiţe ? Iară fata zicea: oh I voinice, de ai şti d[umnea ]ta nu m-ai
mai întreba, ci ai înoălica şi ai pleca, să scapi cu zile şi să nu mori
ca mine. Sfântul zisă: spune-mţi], pentru Dumnezeu, să te izbăvesc
eu. Fata iar zise: Patimile mele sănt multe şi n-am vreme să
ţi le spui, că vremea scurtă este; ci aşa te rog, să încalici mai
tare, pănă nu easă de aici acea heară pă care o aştept să mă
omoare, că de nu se va sătura din mine te va omorî şi pă tine.
Sfântul iar zisă: spune-rnji] pricina, pentru Dumnezeu, că nu
109
[110]
te-oi lăsa eu. Şi bag seamă că Dumnezeu au adormit heara, ca
să aibă vreme fata să spue pricina. Incepu fata a spune că tata­
său este împărat. Sfântu întrebă: In ce Dumnezeu crede taică­
tău'? Fata zisă: In Rodian şi Slarnandru şi în mari[a] dumne­
zeoae Artemida. Slăntu iar zisă: De ar crede tată-tău cu toată
inima lui şi cu toată casa sa în Dumnezeul care crez eu, eu v-aş
scăpa de această heară, ce-rnji] spuseşi, şi să se boteze .. Că
Dumnezeu, [pe] care [se] roagă cu inimă înlrăntă şi smerită, nu-l
urgiseşte. Fata zisă: Credem, Domnul meu, şi ne botezăm dacă
vom vedea puterea Dumnezeului tău să omoare heara. Sfântul
zisă: Dacă crezi în Tatăl ceresc care a făcut cerul şi pămăntul,
că acela a făcut şi hearăle şi pă cei ce se roagă lui îl ascultă
şi el dă cui de ce se roagă. Şi zise feti[i]: Mai şezi puţintel, luând
aminte; când va eş[i] heara să mă strigi să vin Şi să dete ală­
turea puţintel sa-ş]i] facă următoarea rugăciune: Dumnezeuf]e]
cel mare şi înfricoşat tare, care şezi pe hero[vi]mii şi te odihneşti
pe sarafimii, şăzi pre cele mai nalte şi priveşti la cele mai adânci
locuri, mă vezi şi pă mine robul tău, care mă rog ţie, să-ţji]
arăt[i] puterea ta prin mine, care tot cu mine ai fost şi nu m'ai
părăsit, ci curm] m-am rugat deloc m-ai ascultat. mai ascultă-mă
şi acum care mă rog puterii tale să nu mă laş[i] ruş[in]at, ci fă
semn prin mine ca doară va crede ţie. şi zisă: amin! Şi deodată
când zisă sfântul amin începu fata a striga: Domnule, Domnule,
iată heara, veni să mă. mânce, vai de mine! Atunci sfântu[l] ca
un viteaz sări şi incălică, să insămnă cu sfânta cruce şi în sine-şţi]
văzând heara aşa înfricoşată şi că e foarte grozavă, şi iară să
rugă: Fie, Doamne, mila [ta] spre noi precum nădăjduiesc şi eu
întru tine. Şi numai decât să lnblânzi heara şi tăvălindu-se cu
smerenie pănă la picioarele calului. Fata văzând-o aşa se bucură.
Şi sfântul iarăş să insămnă cu crucea: Ascultă-mă, Doamne, şi
zisă feti[i]: Descinge-te, fetiţă, de paftalele tale şi leagă bălaurujl]
de gât cu acel brău al tău. Şi îndată făcu fata aşa. Iară nor[ 0]­
dul care păzea după zidul cetăţi[i] începură să fugă, iar sfântul.
le striga lor zicând: să nu fugi[ţi]. că de veţi fugi eu sluboz
heara şi ni[ ci] unu[l] nu veti scăpa. Dar vă rog să staţi pentru
binele vostru, şi dacă voi vă veţi boteza eu oi omorî heara, iar
de nu [vă] veţi boteza eu sluboz heara şi unu nu veţi scăpa.
Aşa ei toţi răspund că s(:; vor boteza, numai să omoare heara,
şi vom crede in Dumnezeujl] în care tu crezji]. Dacă au zis [ei
aşa, sfântul aşa zisă: Mulţurnescu-ţi, Doamne, că nu laş[i] scăr­
beţi pre cei ce nă[dă]jduesc spre tine, şi iarăş[i] să însămnă cu
semnul cruci[i] şi ridicăndu-ş]i], mâna lovi şarpele cu suliţa, care
deapururea o purta în toată vremea, şi omorî pre acel înfricoşat
bălaur şi l[u]o fata de mână şi o duse la îrnnăratu, vie, nevă­
tărnată, numai pe obraz slăşiată: Atunci împăratu de atâta bu­
curie şi veselie vru să cază la picicarele sfântului, iar sfântul l-a
oprit zi când : Acum ajunge-ţ[i], împărate, şi te botează. Acum ce
gură să fie să spue sărutările şi rriulţumlrile ce-i făcea nu numai
împăratul, ci tot palatul, că i-a scăpat de acea cumplită heară?
110
[111]
Şi le porunci de găsiră un episcop şi se boteza întâi împăratul,
apoi domni[i] şi toţi judecători]i] cu supuşi[i] lor şi găsiră nr.
botezaţijlor] 40 de mii bezi de femei şi copiiţi] lor. Şi s'a făcut
mare bucurie în cer şi la ei jos pre pământ, încât nu se poate
spune, numai Dumnezeu şti[ e].
Şi de aciea merse sfântul cu porunca împăratului şi surpă
pe toţi Dumnezei[i] elineşti de pri[ n] sinagogurile lor şi mai şezu
slăntu]l] de zidi biserică, pe numele sfântului hramu, şi se rugă
slăntu]t] aproape de altar şi veni un Duh de sfinţenie şi se um­
plu toată biserica de bună mirea[z]mă şi alte multe minuni a
făcut cu ajutorul si[ântului] Duh, care i-s'a dat de sus. f-a invăţat
poruncile legi[i] creştineşti şi se despărţi sfântu[l] să meargă la
moşia sa. Mai mergând pe cale întâmpină pe Deavolu în chip
de uncheaş, purtând ..... 1) se răzma în ele, şi era foarte ruşinat
şi desîăimat şi zise: bucură-te, Gheorghe, că vrei să port[i] cu­
nună dela Dumnezeu pentru atâtea suflete ce ai botezat. Iar
sfântul l-a cunoscut că este Dracu. Dar tu de unde ştiri], Necu­
ratule, numele mele, zisă sfântul, şi cine eşti tu? Pentrucă de
n-ai fi tu drac, n-ai şti numele mele, care nici odinioară nu m-ai
văzut. Vrăşmaşiu zise: Dar pe Ingeru[l] lui Dumnezeu faci tu
drac? Sfântul iar zise: De vreme că ştii ascunsele mele eşti drac.
geaba te-ai făcut uncheaş, şi de te numeşti că eşti Inger ţi-ai
arăta slava ta, n-ai umbla răzmat în do[uă] cărje ca un cerşitor.
Iar Dracu tăcu şi se da îndărăt căutând loc să fugă. Iar sîăntu]l]
îş[i] făcu cruce [şi] iar zise către Pizmaşiu: Juru-te pre tine că
eşti Ingeru[l] lui Dumnezeu să vii după mine, iar de vei fi Drac
să te lege Dumnezeu cum mai degrab să n'ai putere ca să vii
după mine. Şi deodată cu cuvântu[l] sfântului se pomeni Dracu
legat cu verigi de fier. Sfântul zise: Intunecatule, ziceai că eşti
Ingerul lui Dumnezeu; acum am de gând cu tine să te bag în
adânc in tartarul cel de foc nestins. Se spăimântă Dracu şi strigă
cu glas mare: Vai de el, ceasu]l rău mă scoase înaintea ta.
G[heor]g[he], iartă-mă, G[heor]g[he], dezleagă-mă şi mă slobo­
zeşte, ah, ce amar mă cuprinse! Atunci văzu sfântul cu adevă­
rat că este Duh viclean [şi zise]: juru-te cu Dumnezeu, să-m]i]
spui ce ai vrut tu să-mţi] faci mie când îm[i] i[ ejşişi înainte?
Dracu atunci începu a suspina şi din gură grăia: Dezleaga-mă,
G[heor]g he], că-ţi voi spune. Ba nu, zise sfântul, Întâi să-rnţi]
spui, că dacă te voi dezlega te faci nevăzut. Nu vezi tu, Uciga­
şule, că pentru aceea te leagă Dumnezeu să nu te poţi face ne­
văzut? Mai bine spune, dacă vrei să te sloboz. Atunci începu
Dracu că el este a do[u]ă Satană a lui Liţiper, ce a căzut din
cer, şi aveam 40 de mii de draci supt stăpânirea mea, ce era]u]
numai la bărbaţi]i] cari i-ai făcut de s-au botezat, başca de cei
ce era[u] la copii şi la femei de i-ai botezat şi fi[i]ndcă mi-ai stri­
cat cuibul din sinago[gu]ri, unde eram în Dumnezeii cei de aur,
unde veneau toate noroadele de se închinau mie ca unui Dum-
,) Nelizibil.
11{
[112]
nezeu, şi mă goniş[i] din slava şi odihna mea, de aceea eşil în ain­
tel-ţi], de nu altceva [să-ţi fac] măcar să-[ţi] spai calul de supt
tine Dar vezi] că făcui şi eu [ca] Liţiper, de căzui eu, iar nu tu.
Siăntujl] întrebă: Dar Liţiper ce a făcut de a căzut? EI de nu
se măndrea, nu cădea. Apoi când a făcut Dumnezeu tăriile pu­
terilor celor din cer, noi acolo eram; când a despărţit pămăntu]l]
ăsta de ape, noi cu el eram; când a făcut paserile ce zboară în
aer şi peştii din ape, când a făcut lu[mi]nători[i] ăştia, adecă
soarele ce luminează voă zioa, luna şi stelele ce. vă luminează
noaptea, când a făcut toate dobitoacele şi când a făcut pre
Adam, noi toţi cu Dumnezeu eram. Şi după ce făcu Dumnezeu
pre Adam, porunci lui Liţiper să-I învieze. El suflă în dansul să-I
învieze şi nu putu. Atunci îl certă Dumnezeu zicăndu i: Deavole,
ce găndeai tu eu cunosc. Atunci îi suflă Dumnezeu Duh de viaţă
şi învie Adam, şi de atunci a rămas duh din Liţiper în Adam,
care se trage de atunci pănă acum prin o[a]menii cei răi şi piz­
maş]i], aceea au raotate dela dansul. Iar Liţiper, dupăce îi zise
Dumnezeu -aşa, să mânie şi vru să se facă el mai mare, sări
deci [cu] scaunu]l] el mai sus decât Tatăl şi numai cât gândi,
deloc căzu din cer şi noi fi[i]ndcă eram supuş[ii] lui ne trăgeam
toţi îngeri[i] după dănsul, pănă strigă Arha[ n ]ghelul Gavri[i]l
să stea toţi ClI frica lui Dumnezeu, care unde s'o afla. Aşa noi
ajunsesem uniri] la funduri] pământului, alţi]i] .au rămas pe pă­
mânt, alţi[i] în slavă, unde le-au făcut Liiiper scaune, curţi în
vă[z]duh şi le-a numit vămi, şi sănt 24 de vămi de toate ce
fac oameni[i], de care unele le spune la nrioţi, când se soove­
dese, iar altele rămăn nespuse pentru ruşinea şi pentrucă le Ia­
cem noi uitare omului de ele şi pentru acelea să opresc la
toate vămile Dar Litiper ce găndea, fi[i]ndcă el făcea toate câte
îi porăncea Dumnezeu? El socotea că le face cu a lui putere,
care şi noi în el credeam ca nă un stăpân ce-l aveam şi alte
multe. Sfântu]l]: Mai spune-m]i] dacă mai zici că mai sănt şi alte
multe. Când a făcut stâlpii pământului, noi acolo eram şi a
pece[t)luit pe cel fără de fund, ce este mai mare decât mine, şi
din întâmplare eu am scăpat şi de [nu] scăpam, o[a]menii de
cine ar avea frică de să ro[a]gă lui Dumnezeu? Eu când eram
înger înfricoşat, tunete şi fulgere făceam şi multe capete prăpă­
deam. Sfântul îi zicea: De atunci te cunoşti cum să fii acuma.
Iar Deavolul ohta şi zicea: Oh ticălosul de el, sluboade-ma,
G[heor]g[he]. sluboade-mă, că prea mă strângi tare de-mei] vine
să pleznesc; nu mă mai trage legat ca pre un vinovat, că nimic
nu ţi-am stricat, acum ţi-am spus toate. Sfântul iar întrebă spu­
ne-m]i] ce te întreb eu, [căci] tu spui ce nu te-am întrebat eu,
dar n-auzi, ce-ai vrut să-mi faci mie? Oh vai de el, zise: Eu,
Gheorghe, pizmuiam fericirea ta.' îl mai zgudui Sfântul odată de
verigi şi zise: Spune-m]i] alta. NU, mai este. De atuncea socoteam
să te fac să te închini mie şi mă înşelai singur, vai de el! că
pre mulţi am despărţit de dragostea lui H[risto]s; socoteam că
te voi despărţi şi pe tine. Indură-te, G[heor]g[he, de mă iartă şi
112
[113]
nu mă duce şi pă mine la Tartarul cel fără de fund neve[ n [in­
du-mei] vremea, G[heor]g[he]. Iar stăntul ridicânduş[i] măinele
spre cer se rugă: Do[aJmne I[i]suse Hţristoa]s]e], Fiul lui Dum­
nezeu, care mi-ai dat acest drac legat, învaţă-mă ce să-i fac,
orei] îl trimete or(i] îl pogoara în Tartar în Iocu]'] cel întunecat
să se chinuiască în veci. Jar Spurcatu: Nu, G[heor]g[he], milos­
tiveşte-te, G[heor]g[he] de mă iartă! Şi tot mergând aşa jude­
căndu-l şi tot intrebăndu-l, pănă unde să închină sfântul de se
ruga ce să-i facă, acolea era o stâncă mare, adecă o piatră ca
un munte, orei] porănceşte, Doamne, acestui mare bolovan să-I
închiză de viu precum se află aşa legat. Şi însămnănd Sîăntu]l]
piatra cu semnul cruci[i] zisă: Doamne, nu cu voia mea, ci cu
voia ta, zi acestui munte să se desfacă. Şi se făcu un tunet
grozav şi tremura dracu de frică, Se crăpă piatra şi eşi o văpae
mare şi Inlăşurându-se după drac îl trase în lăuntru legat şi
piatra la loc s'a încheiat şi a rămas afurisitu încuiat şi va fi
pănă la vremea de apoi. Şi rămasă Sfântul singur şi Îş[i] urmă
drumul slăvind ore Dumnezeu, ducăndu-se la moşia sa. Apoi de
aci înainte a lo[a]t slăntujl] indrăznire, a început a mărturisi de
Hristos Dumnezeu ce[l] adevărat, văzând că cu puterea lui omorî
bălaurul, făcu ţinutul unei împărăţiji] păgăne creştin, pe Drac
l-a încuiat, care şi alte minuni multe a făcut şi face până astăzi
celor ce îl roagă cu credinţă şi îl orăznuiesc şi îl cinstesc cu
milostenie, cu curăţenie păzesc zioa sfântului cu leturghii şi cu litii".
"Acela ce va ceti şi cei ce o vor asculta cu toată inima
această sfântă carte, va avea oarte la împărăţia cerului în veacul
ce va să fie în veci şi neslârşiţi amin ",
uUn galbin deplin şi o basma cu fir, [să] ne ştergem la gură
de vin. Şi am scris eu Niculae Stroescu cu zisa Chitului Stanclăi]".
*
Manuscrisul acesta este un text format 10/20 c. m., hârtie
simplă albăstruie, coprinzănd 12 file, dintre care ultima albă.
Scrierea e cea chirilică. Dată nu poartă, dar, fiindcă am cunoscut
personal pe scriitorul, Nicolae Stroescu,- din comuna Bogdăneşti
jud. Vâlcea ,pot spune precis că este scris prin ultima jumătate
a secolului trecut. EI se află în stăpânirea mea.
Filele nu sunt numerotate, dar după inţăles se poate uşor
vedea că-i lipseşte ceva, probabil prin pierderea cătorva file, ­
Iacăndu-se notaţie la locul cuvenit.
Negreşit, manuscrisul acesta este o copie după altul mai
vechiu, EI nu cuprinde, propriu zis, viaţa sau "Istoria" sfântului
Gheorghe, ci numai povestirea unei minuni, săvărşită de acest
mare Mucenic al Bisericii Creştine.
Două lucruri sunt vrednice de observat la acest manuscris.
Primul, este că în această povestire se observă urme de
versificaţie, ceeace ne îndreptăţeşte a crede că la început întreaga
povestire a fost scrisă în versuri, care s'au stricat în cea mai
mare parte prin nedibăcia diferiţilor scriitori, cari au tot copiat-o.
113
[114]
Iată câteva probe de versificatie :
Unde-i dobăndea,
amaruri morţi le da.
Văzând pe acest împărat,
aşa la inimă spurcat
şi de lege lepădat,
Dumnezeu după lucrurile lui i-au dat,
în zidul cetăţii lui un balaur mare a încuibat
şi foarte înfricoşat.
Şi aşa peste tot textul se găsesc multe resturi din versurile
in care a fost scrisă la început această povestire.
Al doilea lucru, vrednic de observat este că această po­
vestire coprinde două părţi bine deosebite.
Partea întâia coprinde povestirea minunii uciderii balau­
rului şi scăparea fecioarei împăratului. Această primă parte nu
e decât o compilare după însăşi cărţile canonice ale Bisericii
noastre 1). Deosebirea Între această povestire şi cea scrisă în căr­
ţile noastre bisericeşti ar fi numai stilul şi schimbarea numelor
proprii. Intr'adevăr, în povestirea de faţă minunea s'a petrecut
în oraşul lalisia, iar cea din cărţile bisericeşti s'a petrecut în
Cetatea Ytritulut, nu departe de Cetatea Lţţda, din părţile Syro­
Iinichiei, "preste marea cea mare. a Syriei , despre muntele Li­
van ului 2). In cărţile bisericeşti nu se dă numele împăratului şi
nici numele fecioarei lui, iar în povestirea de faţă împăratul se
numeşte .Setote»: Numele fecioarei Însă nu se dă în niciuna
din aceste două povestiri 3).
Partea a doua, care este şi cea mai vrednică de observat,
este întălnirea Sfântului Gheorghe cu Dracul, prinderea acestuia
de către Sfântul, legarea lui cu "verigi de �fier", destăinuirile ce
face Sfântului şi în sfârşit închiderea Dracului într'un munte ce
s'a crăpat În urma rugăciunii Sfântului către Dumnezeu. Această
parte lipseşte din cărţile bisericeşti canonice şi este un adaos
curat bogomilic. Zicem aceasta, pentrucă acest adaos se asea­
mănă foarte mult cu povestea bogomilică numită . Aoestiţa aripa
Satanei", în care tot aşa e vorba de un drac cu numele de
" Avestiţa ", cu care s'a întâlnit Arhanghelul Mihail, l'a luat de
păr şi l'a silit să 'şi destăinuiască toate uneltirile lui şi apoi l'a
silit să-i dea zapis prin care singur se lega ca să nu mai facă
niciun rău creştinilor. Deosebirea ar fi numai aceea că în loc de
1) Vezi "Vieţile Sfinţilor" din luna Aprilie. Bucureşti, Tipografia Sfintei
Mitropolii. 1836, p. p. 222- 224. '
2) Ibid \
3) In povestirea acestei minuni, tradusă din 'englezeşte după d-na C.
R Peers, şi publicată în revista Amvonul din Bucureşti, fecioara aceasta
se numeşte cu numele de "Sabra", iar ' cetatea unde s'a petrecut minunea
se numeşte "Silene".
114
[115]
Arhanghelul Mihail-personagiul caracteristic scrierilor şi tradiţiilor
bogomiJice - este pus Sfântul Gheorghe în povestirea de faţă,
acţiunea fiind aceeaş: prinderea şi neutralizarea acţiunii unui drac.
II.
Minunea Sfântului şi marelui Mucenic Gheorghie,
purtătoriul de biruinţă, pentru iata împăratului.
"Mare şi bun lucru iaste, blagocestivi creştini, ca să spu­
nem neştine nevoinţele şi minunile sfinţilor mucenici, carele au
făcut în vreamea c[e]a de demult, pentru că nu numai în vrea­
mea muncilor lor au făcut semne şi r::inuni înaintea împăraţilor
şi a d[o]mnilor, ci şi mai nainte de munceniea lor au arătat Dujm]­
nezeu multe minuni înfricoşate şi după moartea lor nenumărate
minuni s-au făcut, precum zice dumnezeescul făcător de tropare.
Întru adevăr: Minune prea slăvită, că oase goale izvorăsc tă­
măduiri, pentrucă cine este acela carele să auză şi să nu crează
şi să nu laude pre sfinţii mucenici întru fa[c]eri de minuni, care
au făcut în vieaţa lor. Pre morţi înviea, pre îndrăciţi îi tărnă­
duiea, pre stricaţi îi curaţea, orbi[i] vedea[u], şch[i]opi[i] um­
bla]u], muţii grăia]u], surzi[i] auzia]u] şi fieşte care boală ori­
care vrea fi o tămăduiea. Şi nu numai pre oameni ci şi pre do­
bitoace. Şi iarăşi după moar[t]ea lor pre draci îi gonea din su­
Iletile oamenilor, pre cei robiţi îi sloboziea. In toate zilele mii
de minuni sa făc[e]a prin darul sfinţilor. Şi nu numai în vremile
cele de demult Iăc[e]a[u] minuni sfinţii, ci şi în zioa de astăzi
cine-i chiarna cu credinţă şi cu bună sfieală îi află pre ei aju­
toriu gata In toate năpăştile. Drept ac[i]asta, o iubitoriJor de
H[risto]s, şi noi să nu ne lenevim zioa şi noaptea a-i chema şi
a-i ruga din tot sufletul şi din toată inima, ca să se roage pen­
tru măntuirea noastră. Că sfinţii care să slujăsc şi cu mărire să
cuvintează de cătră noi, deapururea ne păzăsc de zmintele şi de
cursăle Diavolului şi mare îndrăzni re au cătră D[uţmnezău şi
ori ce cer în ceriuri dela D[ u [rnnezeu pentru noi, îndată li-se dă­
ruieaşte. Deci să începem de ac[i]asta ca să spunem prea slă­
vita minune a sfântului şi marelui mucenic Gheorghie, însă rog
să ascultaţi cAu toată osârdiea ca să lo[a]ti şi vre[d]nică plată
dela sfântul. In părţile Italiei cătră răsărit era un oraş carele să
chiema OJoghiea şi într' acest oraş împărăţea un împărat anume
Selvie şi era el [in] şi slujitor de idoli şi atâta era luptătoriu de
creştini, cât nume de creştin nu vrea să auză şi ore mulţi creş­
tini îi muncea şi omoriea. Deci văzând D[u]mnezeu pre un pă­
gân spurcat şi fără de lege ca acesta, îi trimisă urgie după lu­
crurile lui, intr'acest chip. Aproape de oraşul acela era un ieză­
raş, intr'aoel iazăr să sălăşluea un bălaur înfricoşat şi în Iieşte­
care zi eşea afară şi orice apuca răpiea şi mânca, ori om ori
dobitoc, ori altceva ce afla mânca. Deci avea norodul multă su­
părare şi pagubă de [ia] acea hiară atâta câtă să încheea drumul
acela de tot şi nu putea niminea să treacă de frica ace[le]i hiară.
115
[116]
Iară într'una de zile adună împăratul toată oastea lui şi rnearsă
asupra bălaurului să-I uciga şi nu putu să-i facă nimica. Şi dacă
văzură oamenii că n'au isprăvit nimic, s-au strâns şi mic şi mare
şi-au mers la impăratul şi au zis: O împărate, lăcaşul oraşului
nostru şi locu este bun şi pentru noi şi pentru dobitoacele noa­
stre, dară noi pentruce ne prăpădim şi păţim atâta nevoe în toate
zilele şi nu socoteşti să vezi să faci în vreun chip pentru acest
şarpe, precum este obiceiul împăraţilor? Atunc[ ela împăratul [a]
răspuns şi a zis cătră dânşii: Voi vedeţi că de multeori am mun­
cit ca să-I omor, şi n'am putut, dară acuma voi să fac, numai
veniţi toţi să scrieţi să-i dea fieştecare copilul să-I mănănce hieara
in fieştecare zi, când îi va veni răndul fieştecăruiea. Iară lor ca
unor prilăstiţi, ce era]u], întru slujirea idolilor, tutulor le plăcu
acest cuvânt. Atunc[e]a porunci îrnpăratu şi strigă intru tot noro­
dul, carele să afla acolo, ca să dea de rând fieşte carele copilul
său să-I rnănănce balaurul, că am şi eu o fată una născută şi
dacă să va sfârşi numărul, o voi da şi eu ca şi voi. Atunc[e]a
începură şi deter[ă] de mânca în fieştece zi câte un copil. O, de
nepricepere]a] şi de orbiea lor I Vedeţi cum îi dusă pre dănşii
inchinarea idolilor şi necredinţa, cât şi copii[i] lor ei şi-îi omora.
Cine nu-i va plănge pre [ei] întru atâta neomenie, care arătară
spre copii[i] lor? Şi să făcură mai răi decât dobitoacele şi hia­
răle cele sălbatice, căci că nici hiearăle nu-şi omoară copii[i] săi,
ci-i apleacă şi hrănesc, ieară aceea să făcură cu inima de piea­
tră şi nu cunoscură nici pricepută, precum zice dumnezeescul
David: HWOC'h,Hd W'h, HiiKf Pd30Mfillld. Iară dacă să sfârşi numărul
copiilor. veni sorţu şi la împăratul să-şi dea şi el fata lui Şi dacă
veni c[iJasul ca să o dea, sa apucă de o împodobi precum vrea
fi c[e]asul nunţii ei, cu porîire şi cu urăşnici (?) şi cu alte haine
de aur. Şi era şi frumoasă, ca o fată de împărat ce era. După
aceea o apucă de mână şi începu de a o săruta fără de saţiu,
ca şi Iacov pe Iosif, şi-şi smulgea barba lui şi cu durere şi cu
suspin îşi bătea faţa lui şi pieptul lui 'şi cu amară lăcrămi zic[eJa:
Vai mie, dulc[e]a mea şi prea iubita mea 'îică: vai mie, lumina
ochilor miei, că tu mi-erai ca o făclie mult luminată inaintea mea,
iară acuma întunecată; o vai mie, iubita mea fată, ce voi să
plâng mai nainte, Iipsirea ta c[e]a�' trupească, moartea ta c[e]a
năpraznică carea voi să o vezi? Cum voi să te plâng, draga
mea îică, podoaba frumuseţelor, carea acum va să fie slărămată
de şarpe, care sfărâmare vei să o iei tu acuma? Tu erai carea
strălucieai şi împodobieai poiata mea. Şi pre mine cine va să mă
sprijinească, jalnicul, la înbătrăneţele mele, sau la sIăbic[i]unea
mea? Ci dară pentru hieară te-am fost crescut, fata mea, vai
de mine! Vai de mine, inima mea şi măruntaele mele să tur­
bură pentru tine şi curând voi şă mă pogor la iead căutăndu-te
pre tine, o dulcea mea Iică, o lumina oichilor miei! Că tu te des­
parţi astăzi dela mine, o iubita mea fată; dară pe mine cui mă
laşi, pe cine voi să văz să mă bucur şi să mă veselesc f Deci eu
sunt vina şi pricina morţiji] tale, pentrucă eu am dat acest sfat
I16
[117]
în lume şi nu poei mai mult ca să opresc, că de răul boerilor şi
al norodului, că mă vor omorî. 0, vicleana hieară, mânca-mă
pre mine, să te saturi şi să nu vatămi pre fata mea cea iubită.
0, uli de mine, e[u] vream să-ţi fac nuntă şi bucurie, ieară acum
văz plănsuri şi jălituri. Vai, ce nuntă voi să-ţi fac, când voi să
te împodobesc nevastă, când voi să aprinz făcliile la masa mea.
când voi să fac jocuri, când voi să prind danţuri şi organe în
curtea mea, când vor să vie saraci şi miseri sărmani şi văduvile,
când voi să văz rodul zgăului mieu, să mă veselescl Vai, fătul
mieu, unde vei să ajungi, la iead? Ba, ci în gura lnfricoşatei
hieară. Deci eu nici o zi nu voi să trăiesc fără de tine. Ce-mi
mai este bună avuţiea c[e]a multă au vieaţa P Ce-mi mai este
bună avuţiea şi îrnpărăţiea fără de tine, fata mea c[e]a iubită 1
Acestea şi altele mai multe zic[ ela împăratul şi nici câtă mângâere
nu avea. După aceea să întoarsă cătră norod şi zisă cu lacrămi:
Miluiţi-mă, prietini, fie-vă milă, boeri, de mine, luoaţi avuţie câtă
voiţi, aur şi argint, însă loaţi şi împărăţiea mea şi-mi faceţi bine
şi-mi dăruiţi pre iubita mea fică, că toţi înşivă ştiţi cum că nu­
mai ac[e]asta am şi mi-este una născută. Salu] de nu, lăsaţi-mă
şi pre mine să mă duc cu dănsa, Şi din câte cuvinte nimurui nu
i să fa[ce] milă de el. Şi cum să i să facă milă, când el era pri­
cina ca să să facă a[tâ]ta omor în copii. Acestea dacă auzirjă]
din gura împăratului, se adunară tot norodul şi strigară cu glas:
Dară impărătiea ta ai dat porunca ac[e]asta şi noi toţi ne-am dat
copii]l] noştri de i-au mâncat hieara şi tu zici să-ţi lăsăm fata.
Ac[e]asta nu vom suferi; numai voim să-ţi dai copila ta ca şi
noi. Atunci dacă văzu împăratul nemutat găndul lor, o scoase şi
o dete aşa înpodobită cum era la oameni[i] săi şi o îmbrăţişă şi
o sărută şi-şi l[u]o iertăc[i]une dela ea. După aceea o scoasără
pre ea pănjă] la poarta cetăţii, aci o luară oameni]i] aceia şi o
dusără acolo unde era hieara şi o lăsară acolo, ieară norodul
cetăţi]i] şi impăratu eşiră afară la zidurile cetăţi]'] şi vedea pre
fată unde şădea aproape de lazăr de aştepta pre şarpe când va
ieşi să o mănănce. Dară iubitoriul de oameni Dumnezeu, vrând
să arate semn cu Sfântul şi slăvitul şi marele mocenic Gheor­
ghie, încă ca să şi întoarcă pre împăratul şi pre norod Întru cu­
noştiinta de Dumnezeu, că Întru ac[e]a vreme să întâmplă de ve­
nea sfântul mucenic Gheorghie dela oaste, unde fusese cu Deo­
oliţiean împărat, pentrucă era comis şi vrea să meargă Ia moşie a
lui la Capadochiea şi după socotinţa lui Dumnezeu va vrea să
treacă pela acel loc al iazarului: şi dacă văzu apa, descăleca dipre
cal ca să-şi adape calul său, că era ostenit de cale, şi văzu pre
fată unde şădea şi plângea cu amar, fără de mângâiere, şi-şi ru­
pea umărul obrazului şi-şi zmulgea părul. Ieară sfântul dacă o
văzu îi zise: ° fată, ce plângi şi ce şăzi la acest loc şi cine eşti
tu şi cine este ac[e]a lume carea te priveşte dela cetate şi plânge?
Ieară fata zise către sfântul: Vai, Domnul mieu, patimile meale
sunt multe şi nu poei să ţi-le spui acum, rogu-te nu mai zăbovi
aici, că eşti tânăr la trup şi frumos la vedere şi viteaz, şi cum
2
117
;''''''''''' O"�
::'''", ��" �,;)ţ " '
[118]
ai venit aici să mori amar? Încalecă pre calul tău curând şi
mergi in calea ta. leară Sfântul iearăşi îi zisă: Spune-mi pricina,
ce este şi cum şăzi aic[e]a arnărăndu-te ? Atuncea iearăşi îi zisă
fata: Multă este povestea D[oa]mne şi nu poci să ţi le spui Întru
acest c[e]as; numai ac[e]asta te rog, să fugi mai curând, ca să
nu ieai şi tu înpreună cu mine moarte aici. Deci ieară îi zisă
Sfântul: Spune-rn]i] tocmeala şi adevărul şi ce şăzi aicţe]a, şi mă
jur întru Dumnezeul ceri ului şi al pământului întru carele crez
eu, că nu te voi lăsa singură, ci să te scap de moarte; iară de
nu, să mori şi eu înpreună cu tine. Atunc] e la fata suspinănd cu
amar începu a spune Stăntului una câte una precum aţi auzit mai
sus. Şi dacă auzi Sfântul toate, zisă cătră dănsa: Dara tată-tău şi
toţi ceieace sunt cu dănsul în care D[ u ]mnezeu cred? Ieară ea
zisă: In Eracri şi în Scamandu şi întru marea Dumnezeoiea Ar­
temida. Şi zisă ei Sfântul: De astăzi înainte nu plânge, numai
crede în H[risto]s în carele crez şi eu. Ieară fata zisă: Crez, D[o]m­
nul mieu din tot sufletul şi inima mea. Şi zisle] Sfântul: Ai nă­
rleajdea ta întru D[ u]mnezeul cel ce au făcut ceriul şi pămăntul
şi marea şi toate cele ce sunt întrănsa, pentrucă D[ulmnezeul
mieu Isus H[risto]s va deşarta puterea lui şi vei scăpa şi tu de
amara moarte şi toţi oamenii vor să să izbăvească de frica ace­
ştii hieară. Atunc[e]a ieară îi zisă ei iearaş Sfântul: Şăzi tu aicea, şi
cănd vei vedea pre hieară că va să ieasă afară, chiearnă-mă. lear
Sfântul plecăndu-şi genuncb[e]le la pământ şi mâinile sale rădi­
căndu-le la ceri, să ruga zicănd : Dumnezeul cel mare şi înfri­
coşat şi tare, carele şăzi pre heruvimi şi vezi adăncurile, cela
ce eşti deapururea şi rămăi în veac, 'însu-şi ştii cugetile oamenilor
că sunt deşarte, Sfinţia ta Stăpăne, iubitoriule de oameni, cela
ce eşti mai nainte de veci şi al oamenilor D[u]mnezeu, pre ca­
rele nici cugetul a-l pricepe nu poate, nici cuvânt a-l spune nu
poate, caută şi acum spre robul tău cel smerit şi arată întru
mine milele tale şi fă cu mine semn întru bună vrearea [ta] şi
pleacă supt pic[iJoarele meale acţilastă hieară vicleană, pentru
ca să cunoască toţi că tu cu mine eşti şi Sfigţiea ta D[ u ]mnezeu
însuţi şi fără de siinţiea ta alt D[u ]mnezeu nu este. Şi veni glas
din ceri zicând: Auzitu ţi-s-au rugaciunile tale Gheorghie, şi fă pre
cum vei, că eu dea pururea te ascult Şi dacă sfârşi Sfântul ru­
gac[iJunea, iată şi infricoşata hieară eşi ea afară. iar fata dacă o
văzu, strigă şi zisă: 0, vai de mine patimaşa, vai D[o]mnul mieu,
ieată hieara vine să mă mănănce. Atuncea marele mucenic
Gheorghie aJergă şi întâmpină pre hieară Insa era Înfricoşată
foarte şi zvăpăiată, că ieşea foc din ochii ei şi era să vază neş.
tine o vedere de spaimă la acest şarpe. Şi îndată Sfântul încă­
lecănd pre cal şi cu chipul Sfintei cruci şi zisă: D[oa]mne Djulm­
nezeul mieu, schimbă pre hieara ,ac[i]asta întru blăndeţă, întru
ascultarea robului tău, ca să vază norodul acesta şi să crează
in numele Sfinţiei tale cel sfânt. ŞI., o minune! înpreună cu cu­
vântul şi cu lucrarea D[u]bului sîănt urmă şi lucrul, şi îndată
cazu acel înfricoşat şarpe la picioarele calului Srăntului şi să
/18
[119]
tăvălea. Şi dacă văzu fata o minune ca ac[i)asta Iăcăndu-să, sa
bucură cu bucurie mare foarte. Ieară Sfântul zisă fetei: Deşcin­
ge-ţi brâul tău şi leagă pre şarpe de grumaz Şi îndată fata fă[ră]
de nicio frică descinsa brăul ei şi legă pre şarpe de grumaz şi�l tră­
gea. Ce inimă vi să pare, blagosloviţi creştini, că va fi avut fata
aceia a să bucura, cum că au scăpat dela şarpe şi dela moarte! Şi
iar mulţumea Sfântului căci o au scos din mâinile Dieavolulul. Deci
Sfântul zise fetei: Trage pre şarpe ca să mergem la cetate. lear
norodul cetăţii, dacă văzură prea slăvita minune şi cum aducea
fata pre şarpe legat, să porniră să fugă din locurile lor de frica
lui. Ieară Sfântul îi striga pre ei zicănd: Nu vă temereţi nimic şi
veţi vedea mărirea lui D[u]mnezeu şi măntuirea ce va să fie
astăzi. Atuneea stătu împăratul cu toţi oameni[i] şi văzând ceea
ce vrea să să facă, zisă lor Sfântul: Credeţi in D[o]mnul nostru Isus
H[risto)s şi voi omorî pre şarpele acesta Şi de veţi crede, ieată
bine va fi; iar de nu veţi crede, voi să-I las să vă mănănce pre
toţi. Atunc[iJa împăratul şi boeri[i] toţi şi toată mulţimea strigară
zicănd : Credem în D[u]mnezeu cel adevărat pre carele propo­
veduieşti tu, în Tatăl şi Fiul şi D[u]huJ, Sfânta Troiţă întru o
tire şi nedespărţitţă], şi ori ce ni se [va] zice vom face Sfântului
D[u]mnezeu. Atuncea dacă văzu Sfântul osărdiea lor cea multă
şi auzin[d] din gura tuturor, mulţumi lui D[u]mnezeu carele nu
lasă din mâinile sale pre cei ce nădăjdue[s]c spre dănsul, şi îndată
rădică Sfântul mâna sa şi lovi pre şarpe cu suliţa carea purta
şi omori acel înfricoşat şarpe. După acelea] luo pre fată de mână
şi o dete în mâinile împăratului ne vătămată şi să făcu mare bu­
curie şi veselie în zioa aceea la împăratul şi la tot norodul, şi
cine ar putea spune sărutările cele dulci ale tatălui ei, unde o
au văzut sănătoasă ca [şi] cum ar fi învieat din iead, căci când
o dedese hiearăi ca pre o moartă o ţinea. Şi cine vede mort
să învieze şi să nu să bucure! Deci dacă văzu norodul prea
slăvita minune, căzură toţi dela mic păn[ă] la mare şi săruta[u]'
pic[i]oarele Sfântului şi mulţămea, una că să izbăvită de hieară
şi de frica ei, iară alta căci s'au contenit omor[ul] copiilor. Atun­
cea Sfântul Gheorghe chiemă pre Alicsandru episcopul dintr'un
sat al Antiofiei şi boteză adecă întâi pre împăratul cu cei dintăi
boeri ai divanului său, ieară al doilea pre toţi oameni]i] cetăţiţi]
aceiia dela mare pănă la mic şi cincisprezece zile boteza [un] număr
de patruzăci de mii, fără de mueri şi fără de copii. Şi dacă să
botezară, să făcu bucurie mare în ceri şi pre pământ. Atuncea
împăratul şi tot norodul zidind o sfântă biserică frumoasă în
numele Sfântului mocenic Gheorghe, şi dacă săvărşiră biserica
au mers Sfântul să o vază, şi dacă mearsă, întră în oltari şi făcu
rugăc[i]une şi aceieaşi rugăndu-să veni u[n] izvor de sfinţănie şi
mirosea toată biserica şi încă şi alte minuni multe au făcut
Sfântul cu darul carele i s'au dat lui. Atuncea Sfântul să dăspărti
ca să meargă la moşiea lui, şi mergând îl întâmpină Dieavolul
în chip de om şi purta în mâiniIelui doao toege de să răzăma
într'înseie ca un bătrân şi erea foarte ruşinat şi delăimăt şi să
119
[120]
uita la Sfântul cu multă zmerenie şi zisă : Bucurăte Gheorghe.
leafă Slăntul îl cunoscu că este drac şi ii zisă: Dară cum ştii tu
numele mieu? Şi cine eşti tu 7 P[ent]r[u]că de nu ai [fi) fost tu
drac viclean, n'ai fi ştiut tu numele mieu, că tu niciodată nu
m'ai văzut. Zisă lui dracul: Pre îngeri[i] lui D[u]mnezeu sudueşti
şi [în ]trebi cine sunt eu? Socoteaşte să ştii bine cui vorbeşti.
Atunc[e]a îi zisă lui Sfântul: De vremece zici că eşti îngeru lui
D[u]mnezeu, arată-mei] slava ta. Şi îndată îş[i] făcu Sfântul cruce
şi zisă: Juru-te cu D[u]mnezeu. de eşti înger. să vii după mine,
ieară de eşti d(u]h viclean să nu ai pute[re] a fugi. De aceea
şi inpreună cu cuvântul Sfântului să află dracul legat şi striga cu
glas mare zicănd: Vai, rău c[e]as au fost când te întâmpinai,
o, ce păţii, ticălosul, că ajunsăi în mâinile tale! Atunc[e]a cu­
noscu Sfântul că au fost d[uJh viclean şi zisă: Juru-te cu D[u]m­
nezeu să-mi spui ce ai vrut să-mi faci? Atunc[e]a dracul cu
plănsuri şi cu suspine zisă către Sfântul: Eu, Gheorghie, sunt a
doao c[e]ată a Satanei şi am patruzeci de mii de draci supt
stăpânirea mea şi când au făcut D[u]mnezeu ceriul şi pămăntul
şi au despărţit păntre ape acolo eram, când stâlpi[i] pământului
i-au infipt şi pre cel fără de fund I-au pecetluit cu dansul eram,
înfricoşatele fulgere şi tunete eu am făcut, eu capete am legat,
ieară acuma pentru trullea mea, jos întru cele fără de fund am
ajuns şi m'am făcut drac precum mă vezi. Vai de mine, Gheor­
ghie, eu oizrnuii darul carele l-ai tu, şi am venit ca să te inşăl
ca să te închini mie, ieară eu mă înşălai ; vai de mine, ce este
acest rău carele îl păţii însu-mi! Pentrucă pe mulţi am despărţit
de dragostea lui H[risto]s şi am venit să te lnşăl şi pre tine şi
mă lnşălai [pre mine] şi mai mult n'am ce face. Rogu-te, Gheor­
ghie, ado-ţi aminte de c[e]a mai denainte a mea fericire şi nu
mă lăsa să merg intr'acel fără de fund, pentrucă toate ţi-le-am
snus cum am ... Atunc[e]a Sfântul rădicănd mâinile la ceriu zisă:
Mulţumesou-ţi, D[oa]mne D[u]mnezeul mieu, carele ai dat pe
vicleanul drac în mâna mea. Deci îl pogoa/ă pre el în loc întu­
necat, ca să să munc[e]ască acolo în veac, pănă ce va da cu­
vânt neutru sufletele ce le-au pierdut. Acestea zisa Slăntul şi-erea
acelea o nieatră foarte mare şi insămnă pieatra şi zisă: Intru
numele D[o]mnului mieu I[su]s Hfristo]s să să deşchiză pieatra
aceasta, şi îndată să deşchis[ă] şi eşi fOI; din pieatră şi răpi pe
dracul şi-l băgă înlăuntru în crăpătura aceea şi ieară să împreună
nieatra şi s'au făcut precum erea şi mai nainte şi rămasă dracul
Înlăuntru incuieat în veaci. Ieară Sfântul proslăvia pre D[u]m­
nezeu şi atuncea cunoscu că este voiea lui D[ujmnezeu ca să
mărturisească, precum au şi mărturisit mai apoi. Că au pus în
mintea sa: de vreme ce au biruit pre şarpele acela înfricoşat şi
pre Dieavolul, cu cât mai vărtos 'să nu biruiască [şi] pre slugile
Dieavolului. Ac[i]astă minune şi altele mai multe au făcut Sfântul
mocenic Gheorghie, şi face în fieşte care loc în H[risto]s I[isu]s
Dţoţmnul nostru. A căruia e stănăhirea şi ţinerea în veci[i] ve-
'cUor, -Amin. "Popa Dumitru Ulmeanu". ,,1824 Mai 1".
120
j
\
\
!
I
I .
!
I
!
[121]
.Ghiţă Dascălu sin Opreai Grecu ot Colteşti", am scris cu
mân[ă] de tărănlă] şi cu pan[ăJ de găină. Mâna va putrezi, iar
slovele vor trăi".
*
Manuscrisul acesta este un text format 2°/,0 cm., hârtie aibă,
potrivit de groasă, riglat� şi având ca marcă de fabrică figura
unui leu şi literile P. C. Coprinde 9 file scrise pe toate feţele,
afară de ultima faţă, care este aibă. Scrisoarea e cea chirilică.
Scrisul frumos, citeţ, îngrijit şi scris cu cerneală neagră. Măcar
că este· numele lui .. Popa Dumitru Ulmeanu" pus la finele acestui
manuscris, totuş textul este scris în intregime de "Ghiţă Dascălu
sin Opreai Grecu ot C olteşti", care pe lângă că era dascăl de
biserică: mai era şi dascălul fiilor de boieri din Copăceni 1). Şi
apoi iscalitura, ce şi-o pune sub cea a lui .Popa Dumitru Ul­
meanu", este identică cu scrisoarea textului. Bănuim că .Popa
Dumitru Ulmeanu" fiind bătrân de cel puţin 70 ani la 1824 2), va
ti rugat, ba poate l'a şi plătit pe Dascălul Ghiţă să-i copieze
acest text după altul mai vechiu împrumutat dela altcineva
Coprinsul acestui text este acel aş ca şi al celui precedent,
numit "Viaţa Sfântului Gheorghe", cu singura deosebire că el
are la inceput o scurtă introducere, în care face apologia meri­
telor şi calităţilor Sfinţilor Mucenici, având un stil mai preten­
ţios, dar dovedind mult mai slabe cunoştinţe geografice, când
pline teatrul acestei minuni, în oraşul "Ologhiea" din . Italia" -­
contra vechilor texte şi tradiţiuni istorico-bişericeşti. Aceasta do­
vedeşte că manuscrisul intitulat: "Viaţa Sfântului Gheorghie "
este copiat după un manuscris cu mult mai vechiu şi mai corect
decât cel după care a copiat "Dascălul Ghiţă sin Opreai Grecu ",
Manuscrisul a fost proprietatea Preotului Dumitru Ionescu.
actualul paroh din Copăceni, iar astăzi este proprietatea mea.
11 In Mineiul lui Septembrie, aflat in biserica din Copăceni, cetirn
scris de mâna lui "Ghiţ� Dascălu sin Opreai ot Colteşti": .Lil acest an cu
leatul 1824 Septembrie 26 am fost dascal aicea la Copăcenl, . de am şezut
în casa S iinţii sale a Popii Dumitru Veţeleanu, ce o are aici in satul Co­
paceni şi am slujit la mănăstirea Stintii sale răposatului Protopop ului Şerban
Copaceanul şi am slujit sfânta slujbă cu parintele Popa Nicolae Duhovnicu.
Şi am învăţat carte pe coconii dumnealui Log[o]fătului Nlca (ginerile Pro­
topopului Şerban Copăceanu) anume Matei Logţoţîătul, altul Şerban brat
sin ego". Jar pe Mineiul lui Dechemvrie, scrie tot el: "La leatul 1823 De7�
chem vrie 9 am fost chiemat de boier Nică Copaceanu de am făcut dăscălie
li! dum[nea]lui, in casa popii Dumitru Veţeleanu, care este aproape de curtea
dum[nea]lui. Si am scris ca să se ştie, cu mâna mea. 1823 Dechernvrie 23,
Ghiţă sin Oprea Grecu".
2) "Popa Dumitru Ulmeanu" era deja preot la 1772, căci iată ce citim
pe un Antologhion aflat azi în biserica satului Ulmeni : "Să se ştie că
ac[i]astă Sfântă şi dumnezeeasca carte iaste cumparata de Popa Dumitru
Uimet cu tal eri 13, lăsată sfintei biserici Ulrnetu, de nimeni să nu se stră­
mute dela sfânta biserica Ulmetu. Şi am scris eu Popa Dumitru U1met dela
leatu! de când am scris au fost 7280 (1772) pentru veşnică pomenire".
121
[122]
Biserica Madona ... Mântuleasa din Craiova
Biserica de cărămidă roşie aparentă, situată la extremitatea
stradei Unirei, cunoscută de multă vreme Craiovenilor sub de­
numirea de biserica "Mântuleasa", este o recladire nouă cam
de pe la 1896, datorită stăruinţei enoriaşilor sei, in frunte cu
fostul epitrop, răposatul Dimitrie S. Guran şi Preotul Paroh ac­
tual Ilie Dumitrescu.
La intrarea in biserică, pe o placă de marmoră aflată în
zidul din stânga, se găseşte inscripţia cea nouă in coprinderea
de mai jos, care aminteşte data restaurarei şi numele celor ce
i-au purtat de grijă:
"Această biserică s'a restaurat radical în anul 1896, prin
"stăruinţa şi cheltuiala Preotului Ilie Dumitrescu, Amza Proto­
"popescu, D. Guran, N. P. Romanescu, D Boicescu, St. Petrescu.
.St. Mlhăilescu, 1. M. Grigorescu, 1. Dianu, AI. Mateescu, 1. Ge-
"blescu, Ghiţă Ionescu, Ana Caleţeanu:'. .
Dedesuptul acestei inscripţii, se păstrează în zid, bine con­
servată, vechea inscripţie a bisericei darămată. Ea precizeaza
data clădirei şi vechii ctitorii. O transcriem, aşa cum am de­
scifrat-o:
"Aciastă sfîntă şi Dumnezeiască biserică ce se prăsnuiaşte
.hramul pr(e)a sfintei Ardurmirea (sic!) Maioei lui Dumnezeu şi
"a Sfintului mucenic Pantelimon şi mucenica Ecaterina ce s'au
"zidit aici pă temelie in zilele luminatului Domn Mihai Vodă Şuţu
"şi în zilele Sfinţii Sale Părintelui Episcopu (sic!) Rîmnicului Nec­
.tare '), cu ajutorul şi îndemnarea Dumnealui Vornicului Barbu
"Ştirbei şi cu toată osteneala dumnealor: Ioan Pazibaşa 2), Du­
"mitr(u) lui jupăn Matei Pazibaşa, Matei Pazibaşa i jupân Ioan
"şi cu toat(ă) răîetu croitorilor; titorii şi cei ce au ajutat dum­
.nealor : jupăn Dicu Cojocaru, i [upăn Dumitru sin Matei Pazi­
• başa, i Paharnicu Constandin Ote(telişanu) leat 1786. Dragu .. ;"
Vechea inscripţie, cum şi actul din 1795 Mai 3, al Diva­
nului Craiovei, privitor la numirea epitropilor nouei Biserici din
1786, ne lămureşte asupra trecutului acestei biserici. Alte docu­
mente n'am avut la îndemână pentru cercetare. Preotul Ilie Du­
mitrescu, actualul paroh. ne-a afirmat că toate vechile documente
ale bisericei, între care ar Ii fost şi pomelnicul ctitorilor, au fost
luate de către fostul Epitrop, D. S. Guran şi că ar fi rămas In
familia acestuia, fără a se mai da bisericei, afirmaţie ce pare a
fi adevărată, pentru că cineva din descendenţii familiei Guran
a publicat in această revistă' documentul din 1795 al Divanului
Craiovei, de care ne-am servit în această lucrare pentru corn­
plectarea cercetărilor noastre. ,
1) La 1786 Episcop al Ramniculu! era Fllaret, iar nu Nectarie, cum
spune inscripţia (V. N. Iorga. Istoria Bisericei Române, II, p. 333). Greşeala
În nume ne este neexplicabilă,
2) sau Tărzibaşa. (V. actul din 1795 privitor la această biserică, pu­
blicat in Arhivele Olteniei No. 39-40, p, 461).
122
/
[123]
Se poate dar preciza că biserica de peatră din 1786, s'a
ridicat din temelie în locul vechei biserici mai mici de lemn, pe
care fie pe la începutul, fie pe la jumătatea sec. XVIII-a, jupă­
neasa Dospina sau Despina, soţia Vistiernicului Strâmbeanu de
aici din Craiova, o ridicase din temelie pe acelaşi loc, şi "înve­
chin du-sa şi stricăndu-să şi fiind foarte mică" 3), .cinstitul biv-vel
.Vistlemic Barbu Ştirbeiu Tnpreună cu răfetul croitorilor şi alţi
"neguţatori au binevoit de a înnălţa această sfântă biserică şi
va o face de piatră după cum se vede" 4).
Observăm ca prima lntemeietoare a acestei biserici este o
femee, o jupăneasă craiovean că, Dospina Vistiernicului Strărn­
beanu, una din acelea care străluceau în acea vreme. Şi aici
ca şi la "SI. Treime", a Stolnicesei Dumitrana Ştirbeiu, clădită
cu vre-o 20 de ani mai 'nainte, se afirma aceiaşi grija de cre­
dinţa străbună a femeei oltene, ce ridica biserici şi mănăstiri pe
tot coprinsul oltenesc, desăvărşind astfel legămăntul cel mai
trainic între pămăntul ce-l locuiau şi credinţa ce le stăpănea.
* �!
La clădirea cea nouă de peatră din 1786 luă buna parte,
pe lângă Marele Vistiernic Barbu Ştirbeiu, atât de însemnat în
acele timpuri în Craiova, şi Paharnicul Constantin Otetelişanu 5),
influent boer oltean de pe acel timp, alături cu acel Dicu Cojo­
caru staroste de cojocari (poate unul din familia Guran) şi cu
întregul răţet al croitorilor, reprezentând breasla croitorilor cra­
ioveni de atunci. Din această înprejurare, - cum era de fapt
obiceiul şi la alte bresle negustoreşti, biserica Mânfuleasa servi
vreme îndelungată, până în anii din urmă, ca hram al patronului
breslei croitorilor din Craiova.
La această biserică se serba în ziua de Sf, Pantelimon hra­
mul croitorilor. O dată cu dispariţia breslelor şi modernizarea
meseriilor, s'a părăsit şi vechiul obiceiu de a se mai serba aci
acest hram al croitoriIor. Steagul breslei, al vechiului "rufet" sau
.rafet", s'a păstrat mult timp la "Mântuleasa", până prin anii
1895-1896, când a fost luat de croitori şi depus spre păstrare
3) V. Actul din 1795. Mai 3, al Divanului Craiovei, privitor la numirea
Epitropilor bisericei, publicat in Arhivele Olteniei, No. 39 - 40, p. 460, de
Radu N. Guran. Acest act se transcrisese după Condica originala a bisericei
Măntuleasa, pe care ne-o încredinţase, spre a scoate după ea o copie, tâ­
nărul R. 'N. Guran. Din nenorocire nu ne aducem aminte cui am dat-o spre
il face aceasta copie. Nota de faţa va îndemna, speram, pe cel care o are
az i, să o înapoeze, spre a putea fi publicata în întregime. N. R.
4) ldem. p. 461.
5) Paharnicul Const. Otetelişanu, din neamul boerilor Otetelisanii, era
înrudit prin soţia sa cu boeril Obedeni. El muri în 1830. In 1821, în timpul
revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, era ispravnic la Gorj. Fu închis de acesta
la Tismana, apoi după ce scăpă, fugi peste munţi la Haţeg. (V. Istoria Ol­
teniei în epoca lui Tudor Vladimirescu, p, 341).
123
[124]
la Corporaţia Meseriaşilor "Principesa Ileana" din localitate, iar
de aCI s'a perdut fără urme în timpul ocupaţiunei germane a
Olteniei din 1916-19186).
*
* *
Vechiul stil de la 1786 al bisericei Mântuleasa nu ne este
cunoscut. Inclinăm a crede că va fi fost acela al mai tutulor
bisericelor oltene din acest secol. Din vechea biserică, la dărâ­
marea ei n'a mai rămas decât zidurile naosului şi acelea ale
altarului Forma cea nouă a bisericei este o imitaţie, greoaie,
nereuşită, a bisericei Domniţe Bălaşa din capitală. Clopotnita cea
mare de la intrare, despre care avem atătea amintiri, a fost şi
ea dărămată, pentru a nu mai reapare niciodată în forma ei cea
veche, atât de atrăgătoare pentru toţi copiii din înprejurimi.
*
* *
Numele cel nou al bisericei de "Madona', pe care şi l-a
luat în actele oficiale, reprezintă. în forma Iatinizată de pe la
1860, vechea denumire românească a bisericei "Maica Dom­
nului". Ca şi "Madona-Dudu ". tot astfel s'a format la această
biserică denumirea de "Madona-Mântuleasa".
Curentul latinist de la jumătatea sec. XJX-a a schimbat
anumite nume, schimbănd şi pe acela al acestor biserici,
Dar, numirea tradiţională a bisericei, aceia de "Mântuleasa",
pe care o întâlnim în cele mai vechi acte şi documente cu pri­
vire la trecutul Craiovei, este aceia care a prins şi identificat
cea mai bine numele acestei Iorrdaţiuni religioase.
In actele pe care le-am cercetat, găsim apărând încă de
la început, de la 1795 chiar, numirea de "Mântuleasa· uzitată
în toate înprejurările. Locuitorii din inprejurimea bisericei îşi
numesc mahalaua lor .ot Măntuleasa", adică: de la Mâniuieasa.
Ceea ce dovedeşte că şi mahalaua se numea tot astfel cum se
numea şi biserica din mijlocul ei. �
Se prea poate ca numele popular şi tradiţional de "Măn­
tu leasa " să vină de la Mâniuitoarea, numire religioasă a mamei
Mântuitorului, în legătură cu hramul acestei biserici, sau de la
prima întemeietoare a bisericei, Dospina, soţia Vistiernicului Străm­
beanu, N'am putut afla de nicăeri dacă această vistierniceasă
a boerului Strărnbeanu ar fi purtat cumva şi acest nume atât
de strâns legat de întregul trecut al acestei biserici, - sau nu­
mirea aceasta are cu totul ci altă obârşie, necunoscută cercetă­
rilor noastre.
:;:
* *
Podoabe vechi de preţ "Mântuleasa" nu mai are. Interiorul
ei îngrijit este tot nou. Vechea pictură nu s'a păstrat, din vina
acelora cari au condus noua reclădire. De altfel nu s'a păstrat
6) Comunicări făcute de bătrănuk croitor Matache Voinescu (şepcaru)
şi d. r. Trăilescu croitor -(N A)
/24
\
1
I
[125]
mai rumrc din, vechea biserică a croitoriIor craioveni, la care:
.alt nimeni să nu fi� voInic după vreri a face vre-un epitrop
"din alt răîet, fără numai din răletu croitoresc '. Mântuleasa de
astăzi nu mai reaminteşte nimic din vechile ei podoabe.
. 'O singură evanghelie Ierecată în argint, din 1794, tipărită
în timpul Episcopatului lui Nectarie la Tipografia Episcopiei
Râmnicului, e tot ce este mai ve chiu şi păstrat.
;(.
* :r:
In curtea bisericei, în dreapta, se află un mormânt închis,
cu o cruce mare de peatră, cu însemnarea că acolo dorm somnul
de veci: Ecaterina Viichoreanul (1) născută Degereţeanu (tI837)
şi Ion Viichoreanu (n. 1796 t 1859), cum şi cumnata sa Ecate­
rina Viichoreanu născută Greceanu (n. 1804 t 1864).
N'am putut stabili legătura acestei lamiIiii cu biserica Măn­
tuleasa. Posibil să fi fost vreunul din epitropii acestei biserici,
care a fost îngropat înpreună cu parte din membrii familiei sale
la biserica în apropierea căreia îşi avea aşezarea sa 8).
George Mil. Demetrescu.
iMănăstirea dintr'un lemn (R.-Vâlcea) după pecetia de pe un document
de acum 100 de ani.
7) Idem, acelaşi act de la Divanul Craiovei din 3 Mai 1875.
8) Familia Viişoreanu sta in casele din strada Unirei No. 156, foste
mai târziu proprietatea lui D. A. Gheorghiu şi acum In urmă proprietatea
lui Const. Sgăndăreanu,
125
[126]
....................... � .
• •
• •
io b T eH 1 A ISTORICA i
• •
• •
•••••••••••••••••••••••••••••• a ••••••• a •••••••••••••••••••• a ••••••••••••
DOCUMENTE
Hrisovul lui Mihai Vodă Viteazul
pentru proprietăţile sale din Judeţul Romanaţi
dat În Târgovişle, la 6 Septembrie 1598.
Judeţul Rornanaţi, unul din bogatele judeţe în grâne ale
României-Mari, drept care şi poartă marca sa un snop de grâu,
este cel mai interesant prin trecutul său istoric.
Privit din punct de vedere al nomenclaturii, el este singurul
care păstrează în numele său reminiscenţa originei şi a stăpă­
nirii romane, pe când Vlaşca este o traducere slavă a aceluiaş
cuvânt pentru un alt judeţ al Ţării, tot aşa de bogat ca şi cel
de mai sus
In cuprinsul acestui judeţ, cum şi În toată Oltenia, dela cu­
cerirea Daoiei şi colonizarea romană făcută de marele împărat
Traian acum 1824 de ani, s'a desvoltat o vieaţă romană intensă,
iar urmele ei se văd şi astăzi peste tot locul. E deajuns a aminti
de căile romane cunoscute, ce pornesc dela Dunăre şi străbat
în lung şi în lat acest cuprins presărat de cetăţi, staţiuni şi aşe­
zări romane, spre a ne închipui şi malP bine fiinţa şi rolul po­
porului românesc, rol ce el a jucat în acest îmbelşugat ţinut în
tot cursul veacurilor.
Pe Dunăre, la Celeiul de astăzi, înflorea odinioară cetatea
Sucidava-Malva, capitala Daciei Malvensis din Dacia felix, şi tot
aci mai târziu s'a întins peste Dunăre podul lui Constantin cel
Mare, ale cărui urme se văd şi astăzi.
Săpăturile arheologice ce se vor face, ca şi documentele
istorice ce se vor descoperi de aci înainte, vor împrăştia, desi­
gur, mult dorita lumină asupra acestui trecut Îndepărtat şi vor
grăi răspicat asupra vieţei romane apuse; vor Înfăţişa cultura şi
vor dovedi continuitatea şi "desvcltarea în curs a elementului
românesc. Evident, a fost aci' ca şi aiurea în Europa o vieaţă
feudală. Aşa apar dela începuţ Romanaţenii în lumina istoriei na­
ţionale, sub conducători proprii, numiţi pe slovenie cnezi şi voe­
vozi. Impărţirea 'ţării însăşi în \judeţe şi plăşi este tot atât de
veche ca şi originea poporului, căci sub această împărţire şi sub-
126
[127]
mpărţire răsar judeţele olteneşti, cu numirile lor în mare parte
sloven eşti, chiar dela întemeierea Ţării-Româneşti.
Hrisovul lui Mihai Vodă Viteazul din 6 Septembrie 1598,
ce-l dăm la lumină (cu regretul de a nu-i putea da şi textul slav
ca în original, pentru că tipografia nu dispune de literă suficientă)
în. traducere, aduce o mare contribuţie prin cuprinsul său bogat
la istoricul judeţului Rom an a ţi. El ne dă preţioase amănunte
despre hotarele a 23 de sate vechi, în fiinţă ne acea vreme, ce
dăinuesc şi astăzi, şi ne arată numele locuitorilor şi preţul locu­
rilor lor, în moneta de atunci, cu care ei le-au vândut, cumpă­
răndu-le pe banii săi' buni mai sus numitul Voevod, care a fost
şi este fala neamului românesc.
St. Nicolaescu.
*
* *
Târqooişte, 6 Septembrie 1598. Hrisooul lui Mihail Voevod,
fiul lui Petraşcu Voevod, domnul Ţării-Româneşti, prin care îşi
întăreşte stăpânirea peste 23 de sate din judeţul Romanaţi, a­
/lume: Fărcaşul, Slăoenii, Gostaoăţul, Băbiciul, Scărişoara, Ru­
sineştii, Siliştea-Crăceştii, Celienii, Tiha, llicenii, Plăuicenit; Se­
ttştioara, Vişina, Cruşooul, Studina de jos, Studina-Mare, Stu­
diniţa, Frasinetul de Jos, Frăsinetul de Sus, VLa aiia , Deveselul,
Redea şi Comanca.
* *
t Intru Christos Dumnezeu drept credinciosul şi binecinsti­
torul şi de Christos iubitorul şi singur stăpănitorul 10. Mihail
Voevod, fiul marelui şi răposatului 10. Petraşcu Voevod, din mila
lui Dumnezeu şi darul lui Dumnezeu, domnind şi stăpănind toată
ţara Ungrovlahiei încă şi părţile de peste munţi al Arnlaşului şi
Făgăraşului -herţeg-. Am binevoit domnia mea de a mea bună
voe cu inima domniei mele curată şi luminată, ca să preamăresc
pe Dumnezeu cel ce m'a proslăvit pe mine şi cu slavă m'a înălţat
şi pre tronul sant răposatului părinte al domniei mele. Iată-mi
dăruesc domniei mele acest atot cinstit şi bineînchipuit şi prea­
cinstit, ce este peste toate cinstitele daruri de acum, acest hrisov
al domniei mele, ca să se ştie, să fie ale' domniei mele şi ale
fiilor, câţi Dumnezeu îmi va da domniei mele, toate satele ce
le-am cumpărat domnia mea din Judeţul Romanaţi, anume: satul
Fărcaşul tot şi cu tot hotarul, dar hotarul să se ştie: dela Olt
şi până la Măgura mare, şi din hotarul de sus până la Olt şi
până la Măgura Glujdei şi până la Vizunii, şi dela Vizunii pănă
la Vadul Slăvenilor. Pentru că l'am cumpărat domnia mea dela
megiaşii din sat anume: Dabul şi Manea şi Mihail şi Corghe şi
Coste şi Şerban şi Lazăr şi Dumitru şi Drăghici şi Radul şi Voi­
nea şi Vlăsan şi Florea şi Radul şi Ciclei şi Radul şi Stoian,
pentru 90.000 aspri. Şi iar să fie domniei mele SIăvenii şi cu tot
hotarul, şi hotarul să se ştie: din sus, dela' Olt până în drumul
Bogdei, şi în lat din hotarul Călugărilor până în hotarul Gosta­
vătului. Pentru că l-am cumpărat domnia mea dela Dobrin şi
Fiera şi Micul şi Voina şi Stan şi Manea şi Novac şi Radul şi
Costea şi Stoica, şi Manea, şi Lupa, şi Tudor şi Nancea şi Calotă
127
[128]
'»1 rvauu; ŞI uragomir şi Stanislav şi Stanciul şi Tudor pentru ... 1)
Si iar să fie domniei mele satul Goslavăţul tot şi cu tot hotarul
din sus de Olt până în Cameniţă, ce se hotărniceşte cu Slăvenii.
Şi iar pănă unde este cămpul Buglei, ce se hotărniceşte cu SIa­
venii şi cu Deveselul şi hotarul de jos din apa Oltului până în
Camenită, ce se hotărniceşte cu Băbiciul şi pănă în piatra din
capul cămpului, ce se hotărniceşte cu Frăsinetul. Pentru că am
cumpărat domnia mea dela Duma şi Radul şi Rusin şi Lupşe
şi Badiul şi Stanciul şi Bogdea şi Voico şi Voico şi Neagul şi VIa­
dul şi Tudor, pentru 70000 aspri. Şi iar să fie domniei mele satul
Băbidul tot şi cu tot hotarul, hotarul de sus, dela Olt pănă în
Măgura Spinetului şi hotarul de jos. Şi iar dela Olt până în Ca­
menită, ce se hotărniceste cu Frăsinetul. Pentru că l-am cumpărat
domnia mea dela Groz şi dela Tatomir şi Stan şi Tigul şi Cornea
şi Tatomir şi Buncea şi Stoico şi Stanciul şi Troş şi Stavăr şi
Voinea şi Vladul şi Stavăr, pentru 90000 aspri. Şi iar să fie dom­
niei mele Scărişoara toată şi cu tot hotarul, hotarul de sus, dela
Olt până în piatră din drum şi dela drum până. în Măg-ura Spi­
netului, şi hotarul de jos dela Olt până în piatra dela drum şi
dela drum până în Jitiian. Pentru că am cumpărat-o domnia mea
dela Puica şi Radul şi Badea şi Stoian şi Voinea şi popa Mateiu
şi popa Triful, şi popa Badea şi Dobre şi Badea, pentru 80000
aspri. Şi iar să fie domniei mele Rusineştii toţi- şi cu tot hotarul,
hotarul de sus, dela Oltul sec până În ..... 2), ce se hotărniceşte cu
Studinile şi hotarul de jos dela Oltul uscat până în hotarul Cru­
şovului. Pentrucă i-am cumpărat domnia mea dela Dobri şi Stoica
şi Neacşul şi Dragomir şi Capitan şi David, pentru 67000 aspri.
Şi iar să fie domniei mele siliştea Crăceştii Danciului toată şi
cu tot hotarul, din hotarul Celeienilor pănă în hotarul Rusines­
tilor, şi dela hotarul Rusineştilor până în hotarul Cruşovenilor.
Pentrucă am cumpărat-o domnia mea dela Micul şi Goia şi Ste­
fan şi Buncea şi Bunca şi Drăgulin şi Băcil şi Goian şi Diiacon
şi Mihail şi Cărstea, pentru 15000 aspri. Şi iar să fie domniei
mele satul Celiienii toţi şi cu tot hotarul ; dar hotarul să se ştie:
dela Oltul uscat până la Măgura Ciobanilor şi până în hotarul
de jos, iar pană în Măgura Ciobanilor. Pentru că l-am cumpărat
domnia mea dela Vladul şi Holna şi Vlădirnir şi Dumitru şi Buda
şi Muşa şi Danciul şi Drăgan şi Şerban şi Oancea şi Stoica şi
Lupşe şi Tursan şi Buneil şi Buncea şi Stanciul şi Vladul şi Do­
bre şi Toader şi Manea şi Ion Diaconul şi Mihail şi Miclea şi
Gancea şi Hrăborea şi Vancea şi Flocoşan, pentru 90000 aspri.
Şi iar a cumpărat domnia mea Tiha toată şi cu tot hotarul, dar
hotarul de sus, dela gărla Laiului până în hotarul Vişinei şi ho­
tarul de jos dela gâr1a Laiovului şi pănă la hotarul Vişinei, dela
Lupa şi Dragomir şi Guncea şi Radoslav şi Mateiu şi Neica şi
Dragul şi Baldovin şi Băzul şi Dobre şi Filcea şi Ştetul şi Chi­
rea şi Simiion şi Gostea şi Fătul şi Bălog şi Cărstiiana şi Stân�l­
Guiu şi Stroicicul şi Pătru şi Simtion şi Bunea şi Trăbeca şi
Mareş şi Stoicea şi Stoian şi Stan şi Stoicea şi Ghincea şi Ivan
şi Neagoe şi Buda şi Radul şi Vlad şi Oprea şi Dr�lgan şi Naran
şi R.adul şi Manea şi Negoi şi 'Stoie şi Puic:1 şi Micul şi Stoicea
şi Dulea şi Raia şi Mateiu şi B/lner şi Radul şi Dan şi Stoia şi
1) Loc alb în originalul act slovenesc.
2) Loc deteriorat în actul original slovenesc.
728
[129]
Stan şi Negoiu şi Frăncul, pentru 35000 aspri. Şi iar a cumpărat
domnia mea Ilicenii toţi şi cu tot hotarul, hotarul de sus, dela
Pietroasa până în hotarul Daşovei şi hotarul de jos, iar dela
Pietroasa până în hotarul Daşovei, dela Voinea şi Toader şi Stă­
nâguiu şi Radul şi Prodan şi Giurmen şi Râdulin şi Prodei ..... 1)
şi Danciul şi Stan şi Lupul şi Vladislav şi Stoica şi Dragul şi
Ştefan şi Coste a şi Duca şi Pătru şi Dragodan şi Drag şi Şerban
şi Dragomir şi Drâgan şi Stan şi Vlădică şi Neagoe şi Stan şi
popa Tudor şi Voinea şi Dan şi Dade şi Muşat şi Tatul şi Dima
şi Stancul şi Radul şi Stroe şi Dan şi I van şi Toma şi Ştucă şi
Tigan şi Vlădică şi Pătru şi Balea şi Leaotă şi Romolea şi Pe­
pene şi Balea şi Aglica şi Dracul şi Baja şi Drăzalin şi Ivan şi
Geamba şi Vlădilă şi Neacşul şi Aldimir şi Radul şi Stoica şi
Braţea şi Ghicea şi Bunta şi Ţigan şi Prodea şi Mihail şi Coman
şi Badiu şi Negre şi Cotea şi Duiul şi Corbul şi Neagul şi Colţea
şi Vladul şi Radul şi Miclea şi Voinea şi Cazan şi Stoica şi Mi­
hail şi Brata şi Stănislav şi Monea şi Mircea şi Neagomir şi Dra­
gomir şi Idragomir şi Mircea şi Măgăia şi Voineag şi Raia şi
SIa v, stânjeni pentru 90000 aspri. Şi iar a cumpărat domnia
mea satul PIăvicenH toţi, dar hotarul S21 se ştie: dela izvorul
Guei pănă în Măgura Radului, şi hotarul de jos, dela gărla Bo­
bieei până în Măgura Radului, dela Manea şi Vladul şi Oprea şi
Neicul şi Banco şi Stoian şi Nan şi Drăgan şi Boşa şi Stoica şi
Radul şi Voico şi Lupul şi Ţigănaş şi Stanciul şi Stan şi Stan şi
Bunduc şi Barbul şi 1 )răgan şi Manea şi Drăgan şi Pătru şi Tiia
şi Scorţun şi Bratul, stânjeni pentru..... 2) aspri. Şi iar am cum­
părat domnia mea Selişloara toată, dar hotarul să se ştie: de
sus dela măgura Borduhului până în apa Dunării, ce se numeşte
Vadul Corabiei, şi hotarul de jos: dela măgura Radului până în
măgura Surpată, dela Danciul şi Lupul şi Stanciul şi Stănislav
şi Bade şi Drăgan şi Mihail şi Bica şi Vladul şi Tudor şi Mitrea
şi Stoica şi Tudor şi Staia şi Mareş şi Cernat şi Tudor şi popa
Tihul şi Ghinciul şi Stan şi Radul şi Florea şi Raia şi Mareş şi
Mihail şi Albul şi Costea şi Potcoava şi Stoian şi Vladul şi Dima
:) Lupul şi Stan şi Radul şi Badea şi Finat şi Marco şi Lupul şi
Vladimir şi Neagu şi Visari şi Dragotă şi Neagul şi Vladimir şi
Stoica şi Drag şi Stan şi Stoia şi Ţigul şi Ion şi Costea şi Petcu
şi Preda şi Manea şi Dobre şi Drăguş şi Ivanco şi Grade şi Stă­
nisla v şi Stan şi Neagoe şi Stroc şi Dobrotă şi Stoian, stânjeni
pentru ..... 1) aspri. Şi iar am cumpărat domnia mea satul Vişina
toată şi cu tot hotarul: dela măgura Dudului până. în măgura
Borduhului şi până în Carneniţă în Grupşoară şi până în măgura
Radului, şi dela măgura Radului şi până în răscruci şi pănă în
măgura Badei şi dela măgura Badiului şi până în groapa şi până
III calea pietrei şi din calea Pietrei iar la măgura Dadului, dela
Ion şi Sărbul şi popa Radul şi NedeIco şi Cărstea şi Bucur şi
Ţunca şi Dâmboeea şi Raicea şi Pătru şi Lepa şi Bogoslav şi
13ratul şi Lepa şi B::'tlan şi Balle şi Ranga şi Vlaicul şi Lăudat şi
Mirea şi Manea şi V[lsiiu şi Frâncul şi Stanciul şi Muşat şi Staico
şi Radul şi Neacşul şi Lăudat şi Mihnea şi Dumitru şi Mitrea şi
Giura şi Raia şi Sta văr şi Tudor şi Ignat şi Moş şi Mircea şi
Driigan şi Tursan şi popa Tihul, stânjeni, pentru 6:'1000 aspri. Şi
1) Loc deteriorat în actul original slovenesc.
2) Loc alb ln actul original slovenesc.
129
[130]
Iar am cumpărat domnia mea satul Cruşoll'ul tot şi cu tot hota­
rul, însă: dela măgura Vladului până în Ascuţita şi până la drj­
mele cu pietre, şi dela dijmele cu pietre până în măgura Cio­
banilor şi până la piatra lui Utmeş şi până la Paicu, şi dela Paicu
până in peştera lui Utmeş şi dela Stoica şi Buia şi Badea şi
Dumbrava şi Ganea şi Drăgălin şi Stoica şi Stan şi Drăghinea
şi Toma şi Stancea şi Mitrea şi Stari şi Drag şi Gropein şi ja­
piul şi Bărbăteiu şi Stoica, stânjeni. .... 1) pentru 80000 aspri, Şi
iar am cumpărat domnia mea satul Studina de Jos şi cu tot
.hotarul, şi hotarul: din calea Vişinei şi până în măgura Vorni­
eului şi până în măgura dela capul bălţilor şi până la copaci şi
până în capul Rătundei şi până în măgura Vişei, şi dela măgura
Vişei până la piatră în Răculeţ, dela Hrana şi Stănigoiu şi Aldi­
mir şi Radoslav şi Stanciul şi Vladul şi Stan şi Lupşe şi Ciocan
şi Bălan şi Dragomir şi Dragul şi Muşar şi Stoian şi Neagomir,
stânjeni, pentru 50000 aspri .. Şi iar a cumpărat domnia mea
satul Studina-Mare şi cu tot hotarul, şi hotaru în lung: dela
măgura cu crud şi până la măgura Moşilor, şi în Iat : dela ho­
tarul Studiniţei şi până în hotarul Studinei de jos, dela Baja şi
Lupul şi Da vid şi Mogoş şi Petec şi Vladul şi Standul şi Badilă
şi Lichiri şi Dobromir şi Tudor şi Bota şi Ion şi Tatomir şi Moş
şi Cărstian, şi Dima şi Radul şi Danciul şi Mogoş şi Lepa şi
Voi nea şi Vladul şi Hrana şi Mihail şi Dumitru şi Radul şi Mun­
tean, stânjeni, pentru ..... 1) aspri. Şi iar a cumpărat domnia mea
Studiniţa toata, dar hotarul: dela copaciu pănă iar în copaciul
dela piatra şi dela Piatra pană în măgura Ciobanilor, şi dela
Măgura Ciobanilor până în piatra de către Frăsinet, dela Stoica
şi Sta văr şi Buia şi Tatul, stânjeni, pentru 17000 aspri. Şi iar să
fie domniei mele-satul Frăsinetul de jos şi cu tot hotarul, dar:
dela Râtunda până în Măgura Ciobanilor şi .dela Măgura Cioba­
nilor despre Frăsinet pentru că am cumpărat domnia mea dela
Cernat şi Fratea şi dela Tujne şi Andreiu stânjeni ..... 2) aspri. Şi
iar a cumparat domnia mea satul Frăsinetul de Sus şi cu tot
hotarul, şi hotarul pană în Măgura Ursului şi dela Măgura Ur­
sului până în Hotarasca, dela Vladu şi Iuga, nepoţii lui V oicu,
şi dela Vlad şi Iuga,.nepoţii lui Farmac, stânjeni pentru 60000
aspri. Şi iar a cumparat domnia mea satţţl VIădilă tot şi cu
tot hotarul, însă: dela Măgura-Ursului până în Măgura Radalei
şi până în Flocosiţa şi până în grindul lui Grama, şi din Grindul
Gramei pănă în Măgura Piscului şi până la Măgura Vişei şi pănă
la Măgura Ursului, dela Albul şi Voinea şi Cioara şi Neagomir
şi Mircea şi Rade şi Cernar şi Oprea şi Bănil şi Budu şi Nea şi
Albul şi Coidan, stânjeni, pentru 120000 aspri, Şi iar a cumpărat
domnia mea Deveseful tot, însă hotaru : dela piatra dela şantu
şi până în Vărtopu şi pănă îri Valea Iubei, şi din Valea lubei
până la Spânzurătoare, de către Comanca, dela Ursea şi Voico
şi Stoian şi Vlaia şi Vlădilă şi Drag şi Jitiian şi Sta văr şi Cobi­
lan şi Neag şi Necula şi Fn1ncul şi Stănimir şi moş şi Coca şi
Ceca, stânjeni, pentru 80000 aspri. Şi iar a cumpărat domnia mea
Redea toată, dar hotarul: de dttre Deyesel până. în M[tgura Ge­
menei şi până în M�tgura UrsulJd şi de către VIădmt până în
. \
1) Loc alb în actul original slovenes\?
2) Loc deteriorat în actul original sl6venesc.
,
130
[131]
Măgura Dalei, şi de către şantu pana în pietre, şi către Comanca
pănă în drumu dintre câmpuri, dela Bala şi Florea şi Voinea şi
Florea şi Nean şi Eupure şi Dragomir şi Gorga, stânjeni, pentru
80000 aspri. Şi iar am cumpărat domnia mea Comanca toată,
dar hotarul: dela Măgura-Mare despre Stoeneşti şi până în pia­
tra Pecnei de către Oslani şi în lat: dela Bucium de către De­
vesel până în Valea Comanciţei, dela Voinea şi Drăghici şi dela
Tuhne şi Drăghie şi Drăgan şi Stoica, stânjeni-pentru 53000 as­
pl i. Şi au vândut aceşti mai sus zişi oameni aceste mai sus zise
ocine şi sate domniei mele în zilele lui Mihnea Voevod şi în zi­
lele lui Ştefan Voevod, când am fost domnia mea vei stolnic şi
vel postelnic şi vel agă şi vel ban Craiovesc, din trudă, din slujba
ce am slujit domnia mea şi din bucatele domniei mele, din dajdia
satelor şi tiganilor, ce-am cumpărat domnia mea atunci când am
fost domnia mea boer, Şi au dat vechile cărţi ale lor în mâna
domniei mele. Şi dUP:'"1 aceea am hotărnicit mai sus zisele sate
ale domniei mele cu hotarnic şi cu 12 boeri din ţară ..... 1) Drept
aceea să fie domniei mele şi fiilor domniei mele şi nepoţilor şi
strănepoţilor domniei mele mai sus zisele sate, ce am cumpărat
domnia mea, ohabnice, neclintite în vecii vecilor, amin! Incă şi
blestem, dUP:'"1 petrecania domniei mele, pe cine va orândui Dom­
nul Dumnezeu a fi domn Tarii-Româneşti, sau din plodul inimii
domniei mele, sau din rudele noastre, sau după păcatele noastre,
sau dintr'un alt neam, de va cinsii şi va înoi acest hrisov al dom­
niei mele, pe acela Domnul Dumnezeu, să-I cinstească şî ocro­
tească în domnia lui, iar in vieaţa viitoare sufletul lui. Iar de
nu va cinsti şi nu va întări acest hrisov al domniei mele, pe a­
cela Domnul Dumnezeu, să nu-l cinstească, şi să nu-l apere în
domnia lui şi nici pe viitor în cealaltă vieată sufletul lui. Şi care
dintre oameni va voi să calce şi să strice şi să nu cinstească a­
cest hrisov al domniei mele, apoi pe acel om Domnul Dumnezeu
să-I ucigă aici trupul lui iar în vieaţa cealaltă sufletul lui. Şi să
fie blestemat de cei 318 sfinţi părinţi dela Niceia, şi să aibă. îm­
părtăşire cu Iuda şi cu Arie, şi cu ceilalţi necredincioşi Iudei,
cari au răstignit pe sângele lor pe Domnul Dumnezeul şi Măn­
tuitorul nostru Iisus Hristos şi au zis: ia-l,. ia-l şi-l răstigneşte
pre el, iar sângele lui cadă asupra lor şi a copiilor lor, ce este
şi va fi în veci, amin! Iată şi mărturii, am pus domnia mea:
jupan Dumitru vel dvornic şi jupan Teodosie vel logofăt şi jupan
Stoica veI vistier şi jupan Negre vel spătar şi jupanRadul vel
comis şi jupan Stroe vel Stolnic şi jupan Şerban vel paharnic şi
jupan Preda vei postelnic şi ispravnic jupan Teodosie vei logofăt.
Şi eu ..... 2) am scris în scaunul de cetate Tărgovişte, luna Sep­
tembrie 6 zile, în cursul anilor dela Adam, în anul 7107.
-r 10. Mihail Voe vcd, din mila lui Dumnezeu domn .
••••••••••••
1) Loc alb în actul original slovenesc.
2) Loc deteriorat in actul original slovonesc.
131
[132]
A cte şi scrisori din trecut
Doctorul V. Anania 1)
Comunicate de C. N. Maieescu.
L
Cinstitului maghistrat al oraşului Râmnie.
Eu am făcut băgare de seamă că toate uliţile şi curţile de
obşte ale lăcuinţelor dintracest oraş sunt pline de necurăţenie
ce arnerinţă bolile, pelăngă care şi de căpetenie sunt acestea:
1) baltă noroioasă din pieaţa tărgului ; 2) murdalăcul ce se scură
dela cuhnia d. stolnie Ion Lahovari ; 3) baliga ce sa aruncă în
drum iarăşi din curtea dumisale; 4) apa ce iese iarăşi din gra­
dina dumisale şi face toată faţa uliţii noroioasa, care toate a­
cestea aduc în vremea căldurii ce să porneşte nu puţină vătămare
la sănătatea Iăcuitorilor,
Aşa dar, mă grăbesc a pofti cu cinste şi pe cinstitul ma­
ghistrat a face şi însuşi cuviincioasă băgare de seamă la nişte
asemenea împrejurări, având cu instrucţia ce are şi totdeodată
să puie în lucrare cele cuvenite, ca apururea să fie în cea mai
mare curăţenie uliţele, curţile tuturor cetăţenilor, caci eu mă
cunosc silit a raporta cinstitului comitet, dacă nu văd pâpă în
trei zile curţile şi uliţele curăţite şi mai vârtos pe cele mai sus
numite, pentru care eu rămăi de în vinovăţit, şi cinstitul maghistrat
pentru neîngrijire,
1835 Mai.
II.
B. Anania.
Cinstitului maghistrat al Rămnicului Vălcei.
Am cinste a arăta cinstitului maghistrat că doctorul Sacheli
Carol, p{t care îl tocmisem a fi şi al oraşului, acuma nu primeşte
1) Doctorul Vasile Anania a fost primul med� al oraşului Râmnicul Vâlcea.
Mai târziu a fost numit şi medic al Ocrugului al 2-lea, care cuprindea judeţele
Vâlcea şi Romanaţi, cum şi al Episcopiei şi Seminarului.
In R.-Vâlcea era stabilit de prin cele d'întâi decenii ale veacului al 19-1ea
şi se pare că era din acea colonie numeroasă de balcanici care a venit şi s'a
aşezat in părţile acestea pela începutul veacului trecut.
Cred că era de neam român, deşi contemporanii ii zic pau grecul. Se spune
că era un om de toată isprava, filantrop şi care îşi vedea bine de meserie. Era
foarte mult iubit de toate clasele cetăţenilor, căci era cu totul dezinteresatşi
foarte cu grije pentru bolnavi, fie, ei bogaţi sau săraci. 1
Dela un timp însă acest nobil suflet cade în disgraţia boerului Ioan Laho­
vari stolnicul, deputatul judeţului şi om cu' foarte mare trecere pe vremea aceea.
Din această cauză, cu toate însuşirile sale alese, doctorul Anania este persecutat
fără milă, anchetat şi dezbrăcat de. toate funcţiunile ce avea.
In locul său e adus un doctor sas, R. Ziegler, vre-o 2-3 ani (1840-1842),
care stă în continuă ceartă cu municipalitatea în privinţa lefii.
După el vin alţi doi saşi: Schlachter-Marianu '1845-1847) şi dr. Roth, refu­
giat la Rămnic din cauza revoluţiuni·i ungureşti (1848-1849).
Totuşi poporul iubia şi ţinea �ult la dr, Anania, care acum se resemnează
şi rămâne medic particular în mijlocul concetăţenilor săi.
Nu ştiu până când a trăit. CredInsă că pela 1852 nu mai era în vie aţă, căci
de atunci nu se mai pomeneşte nimic de el prin actele arhivei,
Aci publicăm câteva acte din timpul activităţii lui medicale, acte pe care
le-am cules din arhivele Prefecturei şi Primăriei R-Vâlcea.
132
[133]
a veni din pricina intrigilor a dohtorului otcrugului Vasile Ananis,
Aşa dară, cercetănd atât eu, cât şi d. Estioti arhidoctor al comi­
tetului carantinesc, am găsit un doftor foarte bun, cu ştiinţă şi
cu documenturi bune, ştiut la multe persoane însemnate după
aici, pă care crez, că nu va putea să-I şicanarisească pomenitul
doctor Vasile. Aşa dar să binevoiască cinstitul maghistrat să facă
întrebare domnilor prenumeranţi de vor voi să aducem pă acest
doctor, dela care nădăjduesc că vor rămănea toţi mulţumiţi şi să
am răspuns cât mai fără zăbavă, ca să ştiu şi eu ce urmare să
fac, fiindcă să apropie plecarea mea de aici şi apoi nu avem
cine S2l alerge după aceasta.
No. 2 an. 1836 Mai 1. Stolnic I. Lacovari
deputat jud. Vâlcea.
III.
Cinstitului maghistrat al oraşului Rămnic.
Otnoşenia cinstitului maghistrat cu Nr... primind-o, am cinste
a răspunde că niciun doctor zdravăn cu lei 6000 nu primeşte a
veni acolo, ci doctorul Ţigler voeşte a veni cu lei 8000.
Mai este un doctor englez foarte vestit si cu documenturi
bune, dar nici acesta cu 6000 de lei nu vine şi dacă voi putea
să-I induplec cu lei 7000. ,
Aşadar să binevoiască cinstitul maghistrat a da în cuno­
ştinţa tuturor boierilor i neguţătorilor aceste arătări ale mele şi
or pe care vor voi dumnealor să-I arate cinstit. maghistrat şi cinst.
maghistrat fără de zăbavă să mă înştiinţeze cu espediţia viitoare,
ca să ştiu şi eu ce punere la cale să fac, căci a şădea fără doctor,
mi să pare că nu este cu cuviinţă.
1837 Ianuarie. 1. Lacovari deputat
IV.
Comisia cercetării orănduită din partea cinst. marii vor­
rucn şi al cinst. comitet al carantinelor, An. 1837 Noemvrie 5,
Nr 7, cinstit maghistrat al oraşului Rămnic.
Pe temeiul poruncii cinstit. marei Vornicii cu Nr 5306 şi
al cinst. comitet al carantinelor cu Nr 3800, cu cinste este pohtit
cinst. magistrat din partea comisiei a ne face cunoscut dacă au
fost sau este vreo reclamaţie asupra domnului dohtorului de a
2-1ea ocrug Vasile Anania, precum şi asupra spiterului oraşului
Ioan Mişcolţ atât pentru purtare, precum şi pentru dohtoriceşti
îndatoriri cu ce dumnealor sunt însărcinaţi.
Totdeodată a face cunoscut şi domnilor orăşanilor el, ori
cine va avea vo reclamaţie asupra pomeniţilor de mai sus ară­
taţi, să se arate naintea comisiei, cinstindu-ne cu răspuns.
Dohtor Secheli
Cinovnic Stoenescu
V.
In 14 Oct. 1839 se face o reclamaţie către Cinst. vornicie,
scălită de vreo 12 orăşeni, în care i se impută dr.· Anania nu-
. ,
3
133
[134]
mai că: « •••• d. dohtor deşi şade aici, să află indeletnicindu-să
mai în toată vremea prin judeţe, fiind dohtor de ocrug-.
VI.
Departamentul din lăuntru prin ord.din 13 Dec. 1839 către
maghistratul oraşului Rămnic aprobă numirea dr. Ţigler ca
dohtor al oraşului, cu 8000 de lei pe lună, din care 2000 sănt da ţi
de stat anual, iar restul de comună.
VII.
Cinstitului maghistrat al oraşului Râmnic.
Vă este cunoscut că v'am dat credit după cererea cinst.
maghistrat şi m'am desfiinţat din slujba mea, unde mi-am avut
toate cele trebuincioase la vreme, iar acum văz că ele au trecut
şi leafa nu mi s'a mai răspuns după cuprinderea şi legătura
ponturilor din contract.
Acum nu ştiu unde să aleg: or abonaţii fac bătae de joc
cu maghistratul, sau că maghistratul face cu mine bătae de joc.
Iar eu acum silit sunt să arăt unde se cuvine a să lua mă­
suri cu băgare de seamă, ca să să împlinească ponturile contrac­
tului, precum să cere şi dela mine ca să le îndeplinesc. Pentrucă
eu, dacă nu mi să va îndeplini, nu poei sta pentru cele ce va
naşte în urmă şi să nu fie cu părere de rău, şi apoi în urmă să
vedem care parte va râde bucuros.
De aceea cu cinste, după orănduială fac cunoscut cinstitului
maghistrat şi tot într'o vreme rugăndu-mă ca să mi să răspunză
în soroc de 24 de ore.
R. W. Ziegler
VIII.
In August 1841 obştea orăşenilor râmniceni trimet o jalbă
Domnitorului pentru doctorul Vasile Anania, din care spicuim
cele ce urmează:
In acest oraş R-Vâlcea, de multă �reme se află conlocuind
d. doctor V. Anania, carele într'un curs de câţiva ani a fost şi
doctorul otcrugului şi iarăşi cătăva vreme al oraşului prin ob-
ştească învoire. <,
De vreo doi ani e doctor particuler, pentrucă din oarecare
în vrăjbire a vreo câţiva orăşeni mijlocind intrigi, a fost depărtat
numitul doctor din postul ocrugului.
Acei orăşani au adus un alt doctor, fără ştirea celor mai
mulţi locuitori...
Cu entusiasm făcător de bine şi în adevăr fiu al omenirii,
au căutat la boale şi nenorociri pe orfani şi săraci. N'a pregetat
in toate minutele, chiar ale odihnei, a sări spre căutarea bol­
navilor şi însfârşit nu avem organ a arăta pecât meritul este .... şi
din potrivă, din a noastră nenorocire, vedem că cel din nou adus
(Ziegler) să arată de tot r�tirat în profesia sa. Numai pe cei
bogaţi îi ascultă. .
Domnul doctor Vasile însă, decând să află în oraşul acesta
au căutat şi caută la boale pe sârmanii ce sunt aici în toată
134
[135]
vremea, fără a pretenda nimic dela dânşii, ba încă la unii ce-i
cunoaşte fără mijloace de plata doctoriilor, le dă cu cheltuiala
lui. Cu cel de acum, săracii nu simt nicio' mulţumire din parte-i,
căci fără osebită plată nu-i caută. ,
Şi chiar asupra.îmbunătăţirii oraşului dorul Vasile s'a arătat
un patriot, dăruind în anii trecuţi pentru facerea şcoalelor na-
, ţionale lei 2400. Iar acum a făgăduit că acei lei 2000 ce i-au slo­
bozit stăpânirea şi-i ia doctorul dela maghistrat, însuşi nu-i pri­
meşte, ci-i hărăzeşte pentru destuparea inecăciunii ce să întinde
de multe ori din viitura unei ape ce curge pe lângă acest oraş
şi pă săraci îi va căuta caşi pănă acum dela dumnealui.
Prea Inălţate Doamne, nu puţin sentiment simţim în acest
om, privind la facerile lui de bine şi văzăndu-i cea din toată
inima aplecare asupra obştiei şi a fericirii ei, atât asupra căutării
doftori ceşti, cât şi asupra înfrumuşeţării oraşului.
(Urmează vreo 2-300 de iscălituri).
IX.
(Un certificat liberat de cetăţenii oraşului).
Pe domnul doctor Vasile Anania, ce să află în acest oraş
Rămnicu Vălcii de 16 ani, cunoscăndu-l cu un caractir destul de
pacinic şi cinstit. Cu deosebire oraşul prin facerile de bine ce
sărmanii au în toată vremea din partea-i la boale fără vreun fel
de plată, ne cunoaştem datori suptiscăliţii a mărturisi atât aceasta,
ca un adevăr nestingherit, cât şi recunoştinţa ce avem totdauna
pentru persoana dumnealui, pentru jertfele ce au făcut oraşului
ajutând la facerea şcoalei cu lei 2400, faptă care poate fi lăudată
de oricine cum şi că pe vremea boalei hol erei din anul trecut ce
a băntuit strajnic şi acest oraş, s'au arătat cu îndestulă umani­
tate, sărind cu primejdia vieţii sale ziua şi noaptea fără niciun
interes, în ajutorul tuturor sărmanilor din acest oraş, fiind în acea­
furie a' boalei singurul dohtor ce să afla în oraş.......... anul 1839.
(Urmează iscăliturile a aproape 50 de cetăţeni fruntaşi ai
oraşului).
• •••••••••••
Oameni şi fapte din trecutul Craiovei
Acte şi dac. comunicate de Ioan V. Câncea.
36
1783.
PONTURILE.
Vtori armaşului de la Craiova.
(Arhivele Statului, Judecătoreşti vechi No. 7� f. 212 şi urm.).
Pentru vtori armasi.
1. Datorie are armaşu să păzască puşcăria cu armasar şi
deosăbit, să fie grosari nelipsit şi pă vinovaţii cei care sant daţi
spre pedeapsă de la judecată' şi sănt in butuci şi în cătuşi a'i
cerceta în toate zilele de sănt butucii şi cătuşii temeinici iar nu
prin mijlocirea grosariului sau armăşăilor să-i slăbească ca sa să
135
[136]
Întâmple S2t spargă puşcaria. Şi numai acei care sănt hotărâri de
pedeapsă să fie în puşcărie de desupt iar ceialalţi ce sănt cu prii'
cini ori necercetate ori şi cercetate şi pedeapsa mai pâ uşor-aceia
să fie deosăbit la vartă. ,
2. Armaşu nu are voE! pă niminea să, inchiză făr de ştirea
divanului nici a aduce pă cinevaş după afară fără de porunca
Dumnealui Caimacamului fără numai când să va întâmpla ori
zioa sau noaptea ori aici în oraş sau afară de să va prinde 'vre­
un hoţ spărgători de caS21 sau fur de dobitoace ori de alte hoţii
să-I prinză are voe şi puindu-l la închisoare pănă a doă zi să dea
în ştire la Dumnealui Caimacamu ca să să orănduiască la De­
partamentu de cremenalion Sf1 să cerceteză vina lui şi boerii ju­
decători de cremenalion după luminată porunca Mării Sale lui
Voda ce au după cercetarea ce vor face cu anaforăna ce vor face
inştiinţând divanu ca ori care va fi să i să tacă cercetare şi CU
bătae după hotârârea divanului să urmeeâ ca înaintea Dumnea­
lor boeriior judecatori de cremenalton să i să tacă cercetare iar
armaşu de sineş zioa sau noaptea nu are voe a cerceta pă cinevaş
cu bătae în puşcărie pentru al său înteres precum nici arrnăşăii
şi pă niminea arrnasu nu are voe a slobozi sau a închide făr de
ştirea Dumnealui Caimacamului.
3. In toate zilele arrnaşu dimineaţa are datorie să dea în
ştire la Dumnealui Caimacamu de răndul puşcării cum să află şi
poruncă şi în ştire să dea arrnăşăilor şi vinovaţilor când le duce
cinevaş de mâncare să cerce teză să nu carecumvaş să le ducă
niscarva arme i fiară sau alte lucruri pentru a sparge puşcăria.
Să cerceteză armaşu ca şi din milostenia ce să strânge căştig
pentru dănşii să nu le-o oprească armăşăii ci pe care vor dovedi
din arrnăsăi cu acea urmare are voe armaşu să-i cerceteze cu bă­
taia iar mai fel. când , şi al doilea să-I arate divanului şi îşi va luă
cercetarea ce să cade.
4. Ori de ce hoţie va lua arrnaşu în ştire are datorie să dea
în ştire deloc la Dumnealui Caimacamu, cu volnicia Dumnealui
să meargă să-i aducă şi treapădu după hotărărea Dumnealui Cai­
macamului să aibă a-l lua armăşăii iar nu după sineş să ia după
cum le este voia însă după depărtarea l;9cului şi vina fieştecăruia
ce-l va aduce să i să orănduiască armăşălului treapădu.
, 5. Cei ce să slobod de la puşcărie după în plinirea pedepsii,
după hotărărea Divanului inplinind paguba păgubaşilor din care
înplinire are să-şi ia armaşu zăciuiala iar nu mai mult. Asijderea
şi pentru uşă are obicei a lua vătafu de puşcărie de tot vinovatu
po taleri : 1: şi stegariu bani 30 şi logofătu bani 30 şi grosariu
cu ceialalţi armăşăi bani,: 50 iar armaşu după vina fieşted'truia,
cu hotărârea Dumnealui Caimacamului, are S21-şi ia gloaba.
6. Datorie are armâşu în toate Vinerile în zi de târg, cu
arm(lş2'tii S2t păzască, nepr,estan cercetând şi prin hanuri ca cum
S2l va dovedi cinevaş cu niscarva dobitoace sau altele de furat
numai decât să-i prinză şi s[l-i arate cu foaie la Dumnealui Cai­
macamu atât vitele ce sft \Vor găsi cu hoţii cei din târg cât şi
dJlpă afar2l şi acele vite ce �ă vor gasî la mâna hoţilor să fie în
păstrareaarmaşului ca după: arătarea hoţilor din ce parte de loc
vor fi furat f;;'tcMu-să în ştire păg'ubaşi1or să vie să şi te ia şj de
fieşcare vită are să ia armaşh de cal po taleri 2, de bou, de vacă
câte bani 200 iar fiind vreme de iarnă să aibă păgubaşu a plati
136
[137]
şi ernatecu vitelor Iar arrnaşu să .nu fie volnic a vinde vre'o vita
că dovedindu-să va plăti după cum va zice pagubaşu ca au fost
preţul vitei., cumpănind Dumnealui Caimacamul pentru ernatec,
dupa vremi.
6. Pentru ţiganii mănăstireşti, boereşti sau ori ai cui vor fi,
fugari sau înpliniride schimburi ce prin divan se va hotărî are
arrnaşu să ia de suflet câte un galben baer de doi lei şi un zlot.
Iar ţiganii rnănăstireşti, boereşti care ori cu prepunere de fuga
sau altă faptă prin ştirea Dumnealui Caimacarnului îuchizăndu-să
la puşcărie când sa va slobozi să aibă a dă câte bani cinci zaci
iar nu mai mult.
7. Are annaşu sa ia havaet şi de la vătafu de puşcărie i
stegariu, precum să pot în voi tot aşa să să urmezee.
37
1822. Feuruarie 1.
CIRCULARA
lui Costache Samurcaş către ispravnicii judeţelor oltene
şi alţi dregatori de acolo.
(Arhivele Statului, [udecâtoresti vechi No. 91, f. 43)
De la Costache Samurcaş biv VeI Cărnăras Vechilu Căimăcămii
Valahiei cei mici
către
Dumnealor boerii ispravnici ot Sud .
t Facem dumneavoastră ştiut că, prea iubitul părintele nos­
tru eri la 31 ale trecutei luni, ş'au dat obştescul sfârşit întru fe­
ricire şi din luminată porunca prea înălţatului Vizir Derviş Pa şa
Vidin Muhafăz, s'au însărcinat asupra-mi otcărmuirea Caimăcă­
mii acestor cinci judeţe, ce prin vrednic de inchinăciune prea
înalt şi luminat ferrnan înpăratesc au fost orănduit Caimacam,
raposatul întru fericire parintele mieu. Drept aceia scriem dum­
neavoastră ca să publicarisiţi în tot judeţu, prin toţi lăcuitorii ca
sa le fie ştiut şi cunoscut că de astăzi înainte sân tem otcărmui­
tori şi însărcinaţi cu grija a tutulor trebilor. Să căutaţi şi dum­
neavoastră ca întru toate făr de cel mai mic cusur să S[1 vărşiţi
poruncile şi în trebile judeţului întocmai precum s'au întocmit
deşteptăndu-vă întru toate cu grabnică săvărşire ca să nu să în­
tămple vre'un cusur la trebile ostăşeşti că, veţi da greu răspuns.
Şi de primire şi urmare să 'avem în grab răspuns coresponderi­
sindu-vă adese cu noi pentru veri ce ca să a veţi poruncă şi po­
văţuire cum trebue să urmaţi.
1822 Fev. 1.
pec.
Caim.
Costache Sarnurcaş
137
[138]
38
1822 (?)
BOERII.
(Arhivele Statului, Judecătoreşti vechi No. 91, f. 21)
Boerii făcuţi de Măria Sa Derviş Pa şa Vidin Muhafăz
Sluger Costi Radoşanu . biv VeI Căminar
Căminar Ştefan Bibescu . biv VeI Spătar
Medelnicer Ioan Poroineanu . biv VeI Clucer
Vtori Clucer lanache Serghiadi . Sărdar
Gheorghe Lăcusteanu polcov. . . Polcovnic 1)
Polcovnic Zanfirache ot Cerneţi . Sărdar
Paharnic Nicolae Brăiloiu . biv VeI Spătar
Hristea vtori Portar. . " biv vel Paharnic
Costache Coresie brat Vlădica ot Vidin biv vel Cărninar 2)
Sărdar Costandin Bălteanu biv vel Clucer
1) tăiat în original.
2) »� însă însoţit apoi de menţiunea: "bun",
••••••••••••
'Din arhiva veche a liceului Carol 1
din Craiova
-Continuare, de Proţ, Mihail Paution.
Directorul Liceului -Carol 1>.
II.
In numărul 51-52 al acestei reviste 1) am publicat câteva
din actele ce se găsesc în arhiva liceului "Carol 1 •. Continuăm
acum cu altele, la care se vor adăogag şi cele ce se cercetează
de d-nii profesori delegaţi ai liceului.
In primul rând, vom transcrie toate actele anului 1832: ele
sunt cele mai vechi, din câte am găsit până acum, şi nu sunt aşa
de multe. Pe de altă parte, din conţinutul lor se poate observa, în
parte, organizarea şcoalei dela Maica Precista, începută, cum am '
arătat, în anul 1831, după mutarea din chi1iile dela Obedeanu.
Actul de mai jos arată cum era subvenţionată şcoala. (Ac­
tele se vor transcrie în ordinea în care se găsesc în dosarele
liceului 2).
Eforia Şcoalelor Naţionale
D. Inspector al Şco alei Centrale din Craiova.
,
Spre răspuns la rapontul Dumitale cu No. 3 să face ştiut
că cu toate că pentru cheltuiala acei şcoale este hotărîtă suma
de lei 250 pă toată luna, şi sau supt un acoperiş sau supt două
\
1) Arhivele Olteniei, ur, 51-52, pag. 365-371.
2) Dosar No, 255.
138
-- .
• ('V\+�" , ... �,H"',,��,
[139]
de va fi şcoala tot această sumă să se dea; dar fiind că Eforia
s'a încredinţat arătării Dumitale că nu sunt de ajuns aceşti lei
250, s'au hotărît a se slobozi pe fieşcare lună lei trei sute, care
îi vei primi Dumneata dela casier şi îi vei întrebuinţa în chel­
tuelile acei şcoale. Slobozindu-să această sumă dela 1 Octombrie.
P. Poenaru, Provizor
Secretar N. Iliescu
No. 432, 1832, Octombrie 11, Bucureşti.
,
Primit la 17 Oct.
Eforia Şcoalelor Naţionale.
D. Inspector al Şcoalei din Oraşul Kraiova.
Fiindcă de acum înainte să adaogă cheltuelile acei şcoale
şi cu lemnele de foc ce sănt de trebuinţă pă iarnă, să face ştiut
Dum(i)t(a)le) că pe lîngă lei 170 ce ai avut până acum pentru
cheltuiala şcoalei adăogăndu-să alţi optzeci lei, să va slobozi dela
l-iu Octombrie câte lei două sute cinci zeci pă toată luna. De
aceia dar şi de aci dinainte vei primi dela d-l casier şi arătaţii
bani pentru toată cheltuiala şcoalei.
Pentru Mădulările Eforiei
P. Poenaru
Secretar N. Iliescu
No. 403, 1832, Octombrie 14, Bucureşti.
In actul ce urmează, Eforia orăndueşte şcoala începătoare
din Craiova în felul celei din Bucureşti 3), renunţăndu-se deocam­
dată la clasa IV-a *)
Primită la 5 Decembrie.
Eforia Şcoalelor Naţionale
D. Inspector al Şcoalei Centrale din Craiova.
Să face ştiut Dum(i)t(a)le că întocmindu-se acum de iznoavă
Şcoalele Principatului, s'a hotărît a să aşeza în şcoalele începă­
toare din Bucureşti şi Craiova patru clasuri, în care să vor preda
învăţăturile după cum urmează : In clasul 1 să va învăţa citirea
şi scrierea după table şi după modeluri ; în clasul 2-lea să va face
deprindere la citire pe cărţi şi la scriere dictando, să va în văţa
a să face din gând cele patru lucrări aritmetice, cu litere simple;
să vor învăţa încă şi câteva regule de grărnatică pentru decli­
nare şi conjugări. In clasul al 3-lea să vor preda începuturi de
gramatică, de catihis, de aritmetică, de geografie şi de alte cu­
noştinţe uzuale. Şi în clasul -l-lea să vor urma începutul de geo-
31 Actul este discutat de d-l prof N. Bănescu: <Inceputurile Şcolii Centrale
a Craioviis , în Convorbiri Literare, nr 9, anul 1910, pag. 998.
*) Vezi şi V. A. Urechiă : Istoria Şcoalelor t. I, pag. 177-178. (Tot prin acea
orânduire se constată cii numai la Craiova şi Bucureşti funcţionau clase umanioare
(secundare).
139
[140]
metrie, de mihanică practică, de aritmetică, de exerciţii grărna­
tice, de desen lineal, şi de alte cunoştinţe uzuale.
, Cele doă dintăiu clasuri să vor face de un profesor prin
metodul lancasterian, iar cel de al treilea precum şi cel de al
patrălea prin predare iarăşi de un profesor fieşcare clas. Şi aşa
câte patru clasurile acelei şcoale să vor împlini cu trei profesori.
Acuma de o camdată neputăndu-să aşeza şi la Craiova clasul al
4-lea, să vor Urma numai trei clasuri de profesori ce să află acum
. în şcoala începătoare de acolo; adecă D. Grigore Mihăescu va
face ci asul 1 şi al doilea după cum s'a arătat mai sus, şi pentru
această adăogare de osteneală i să adaogă acum la leafă lei
cinci zeci pă lună, făcăndu-i-să peste tot lei 250. Iar D. Marinovici
va face clasul al treilea. De aceia Dumneata vei îngriji a să în­
tocmi acele clasuri fără zăbavă; vei înştiinţa de punerea în lucrare,
trimitănd şi catalogul de şcolarii ce să vor afla în fieşcare clas,
Pentru Mădulările Eforiei
P. Poenaru
No. 450, 1832, Decemb, 2, Bucureşti.
Din cauză că încăperile dela biserica Maica Precesta, unde
se mutase şcoala după reorganizare, la 1831, cum am arătat în
numărul trecut al revistei, nu erau suficiente, Eforia a admis ca
să se instaleze clasa 1 de începători iarăşi la Obedeanu. In actul
de mai jos, magistratul oraşului vorbeşte de cererea lui Stanciu
Căpătineanu, inspectorul şcoalei, în legătură cu complectările de
care se mai simţea nevoe la Obedeanu 4).
Magistratul oraşului Craiovei,
Anul 1832 luna Decembrie 4 D. InspectorŞicoalei Naţionale
No. 271. ! din Craiova
Otnoşănia dela 2: ale aceştia următoare ce scrii Du(mn(ea)ta
către acest magistrat, sau primit şi s'au văzut cererile ce să fac
pentru lucrurile ce mai lipseşte la "sala ce s'au meremetisit
la mănăstirea Obedeanului pentru predarea clasului de întăiaşi
învăţătură. .
La care spre răspuns să- face. cunoscut Dumitale că magis­
tratul n'au avut ordin slobod dela cinstita Eforie pentru mere­
meturi şi trebuincioasele lucruri într'acea sală,ca să cheltuiască
ori câte va cere trebuinta, făr de câte au fost periorisit ") ca mai
mult de taleri: una mie să nu cheltuiască. Al doilea că atunci
când au mers într'a cea sală şi au făcut schepsis 6) pentru mere
metul şi lucrurile ce trebuia să se facă, unde să afla împreună
şi directorul şicoalelor D-I Aron n'au pomenit nimic pentru
acest fel de mărunţişuri care acum să cer.
Incă magistratu au mai adăogat că facerea a câteva lucruri
peste ceiace se făcuse sch�psis înainte, precum tablele de tinichea
ce s'au făcut _din nou şi meremetuI.celor vechi, care alăturăndu-să
4) Vezi şi N. Bănescu : Conr lit_ 1910, No. 9, pag.998-
5) Periorisit = cuvânt grecesc, dela 7tEPl-Op(!I�) = a fixa, determina.
6) Schepsis = cuvânt grecesc, deja crlwfl<;-EUl<; = observaţie, examen, de­
Iiberare.
140
" .
t
I
[141]
pe lângă suma celorlalte cheltueli, au înştiinţat cinstita Eforie,
trimeţănd şi foae de costul meremetului cu anumire de este atâta
vreme şi până acum vedem că nici răspuns, nici bani nu ni s'au
slobozit. Dă aceia magistratu, făr de ordin nu poate ca să mai
între. şi în alte osebite cheltueli. Iar Dumneata poţi ca să faci
cunoscut cinstitei Eforii pentru acele mărunţişuri ce şicoala mai
are trebuinţă, ca să se dea dezlegare.
Atât numai în foaia cheltuielilor ce s'au trimis sănt trecuţi
taleri şaisprezece pentru un pat şi un scaun în odaia dascălului.
Aceşti bani dar fiindcă până acum nu s'au cheltuit, când dă
aceştia nu va fi trebuinţă, să pot cheltui pentru facerea scaunului
ce ni să arată, sau pentru orice alt va fi mai trebuincios.
Constantin Braboveanu.· C-din Izvoranu secretar.
Anterior actului de mai sus se găseşte In dosarul 256 un
ordin al Eforiei către profesorii Şcoalei din Craiova, din care
se constată neînţelegerile dintre ei şi slugerul Bătută Goescul,
epitropul dela biserica Maica Precesta. Aceste neînţelegeri sunt
moti vul pentru care se «meremetiseste- o încăpere la m-tirea
Obedeanului pentru clasa 1 de învăţături începătoare (şcoala pri­
mară), despre care se pomeneşte mai sus. Lipsa de încăperi sufi­
ciente şi nemulţumirea slugerului Goescul silesc pe Grigore Ple­
şoianu să părăsească, potestănd, camera în care se aşezase pentru
supraveg-herea elevilor Şcoalei centrale dela Maica Precesta 7).
Aceleaşi motive determină Eforia şi pe Magistratul Oraşului să
încerce realizarea construirii unui local propriu pentru Şcoala
Centrală. In 1832 Magistratul oraşului Craiova arată Eforiei ne­
cazul ce are cu lipsa încăperilor dela Maica Precesta pentru «acel
de curând înfiinţat Ghimnasion sau şcoală centrală. 8), cerând
fondul destinat de Eforie (35.000 lei) pentru construirea unui local
la Craiova 9) şi adăogănd că s'a şi cumpărat un loc bun pentru
zidirea .şcoalei, cu 300 galbeni tmpărăteşti, dăruiţi de -Sărdarul
Iordache Otete1işanu din venitul bisericii Sf. Ilie, de aici, căria
dumnealui este ctitor şi epitrop !")». (Este vorba de locul pe care
se află astăzi localul liceului «Carol 1»). (Construirea noului local
. începe însă abia în 1834. Despre acest lucru se va vorbi altă dată Il).
Mai ios dăm ordinul Eforiei, de care am amintit, transcris
de d-l profesor N. Gh. Dinculescu.
Dosarul Nr. 256. Fila 1.
Primit la Martie l.
Eforia Şcoalelor Naţionale.
Dumnealor Profesorilor ai Şcoalei Naţionale din Craiova.
Dumnealui slugerul Băluţă Goescul, ctitorul bisericii Maica
Precista ot Dud, prin indăstule raporturi a făcut arătare Stăpă-
7) Vezi N. Bănescu, an. citat, pag. 893, 991 şi 997.
8) N. Bănescu, art ic. citat, pag. 991.
9) v. A. Urechiă : Ist, Sc. t. L pag 174-175 I raportul Eforiei Şcoalelor
către Chise lev .
10) N. Banescu, artic, citat, pag 991.
11) Pentru moment ne marginim numai să transcriem actele mai impor­
tante ce se găsesc în arhiva liceului, în ordinea în care sunt în dosare ulterior
se va coordona materialul, utilizându-se şi publicatiunile ce s'au făcut în această
chestiune. .
141
[142]
mrn, că pe lăngă şase odăi ce vremelniceşte a slobozit într'acea
încăpere pentru şcoala publică, se mai cer de către dumneavtoas­
tră) şi alte odăi.
Cu mirare s'au văzut aceasta: în vreme ce Eforia au fost
hotărît că pentru cursul învăţăturilor ce au a S21 face într'acea
şcoală patru paradosuri, mult în două odăi pentru şederea pro­
fesorilor, sânt indestule a să lua lntr'acel local. Apoi pă ce te­
meiu aţi mai îndrăznit dumneavtoastră) a face cerere pentru alte
odăi, şi a vrea a scoate pă alţii din cuprinsul bisericii, Eforia nu
poate înţelege, căci unde trebuia dumneavtoastră) să vă mulţu­
miţi şi în loc de patru paradosuri cu trei, şi să iconomisiti lucru
cât va sta prin putinţă, dumneavioastră) înpotrivă aduceţi dască­
lu(Iu)i şi înprejurări necu viincioase, căci veţi fi ştiind că Eforia
nu este stăpână. pă acel local, nici are dreptul de a lua toate
odăile dintr'însul pă seama şcoalei.
De aceia şi scrie Eforia dumneavioastră) ca să conteniticu
toată cererea pentru alte odăi, şi vă pohteşte, ca întru toate da­
toriile ce sânt puse pă persoana dumneav(oastră) să binevoiţi a
mulţumi pă toţi dăobşte, şi să daţi pilde vrednice de sentimentul
Eforiei ce are către dumneavoastră.
(ss) Alexandru Filipescu.
(ss) Ştefan Bălăceanu.
(ss) B. Ştirbeiu.
Secretar (ss) N. Iliescu.
No. 124, anul 1832, Fevruarie 26, Bucureşti.
Până acum, acestea sunt actele anului 1832 găsite în ar­
hiva liceului.
Pentru 1833 primele acte-sunt cele de mai jos:
Eforia Scoalelor Naţionale 12)
D. Inspector al Scoalei Centrale din Craiova.
Să face ştiut Dumitale, că profesor de geografie şi hrono­
logie în clasul al doilea de urnaniore în şcoala din Craiova, să
orăndueşre'D, Kirită Barbovici. Dumneata vei face cunoscuţi, nu­
mitului profesor, pe toţi şcolarii ce sânt} destoinici a urma cursul
de geografie; vei înştiinţa Eforiei şi zioa în care a ajuns profe­
sorul acolo şi a început arătatul curs.
Alexandru Filipescu, Ştefan Bălăceanu, B. Ştirbeiu.
N. Piccolo, iatros 13).
Secretar, N. lliescu.
No. 12, isss, Chenarie 16, Bucureşti.
12) Acest act complectează informaţiunile date de d-l prof. N. Bănescu (artic.
citat, pag. 999), care arată că profesorul Chiriţă Barbovici a fost numit numai pen­
tru catedra de geografie, iar istoria Ihronologia) a rămas vacantă tot anul şcolar
1832-1833. Chiriţă Barbovici a fost numit la ambele catedre chiar în anul şcolar
1832-1833. Plângerea Craiovenilor, publicată în Curierul Românesc (No, 44, din
17 Sept. 1833) despre lipsa invătământului Istoriei după plecarea lui Florian Aaron,
lipsă constatată cu prilejul examenului dela 3 Septembrie 1833, se referă, probabil,
la felul cum predase Barbovici istoria la Craiova, şi mai ales tinându-se socoteală
de meritele lui Florian Aaron, profesor de istorie, plecat din Craiova în 1832.
13) adică: medic.
/42
1
,1
[143]
In ordinul ce urmează, anterior numirii lui Barbovici ca
profesor de geografie şi istorie, se arată că se trimite tabla de
învăţăturile umanioare la Craiova 14).
Primită la 13 Ghenar.
Eforia Scoale lor Naţionale
D. Inspector al Scoalei din Craiova.
Fiindcă după noăle întocmiri ce s'au făcut pentruşcoalele
Prinţipatului s'au aşăzat învăţăturile umani oare la Craiova Întoc­
mai ca şi în Bucureşti, Eforia trimite alăturata tablă de învăţa­
turile ce au a să urma în şcoala de acolo pe semestru întâiu
1832: Octombrie l-iu până la Aprilie 1, 1833. Pentru care să scrie
Du(mi)t(a)le ca îndată după priimirea aceştia, făcând cunoscut
fieştecăruia profesor cursul învăţăturei ce au a urma, precum
într'acea tablă să cuprinde, să îngrijeşti ca să se urmeze cursu­
rile respective întocmai precum s'a aşăzat ; şi după această în­
tocmire vei trimite Dumneata şi catalog de şcolarii ce urmează
în fieşcare c1as.
Pentru Mădulările Eforiei
P. Poenaru
Secretar N. Iliescu
No. 3, 1833, Ghenarie 9, Bucureşti.
Invăţămăntul limbii franceze începuse chiar în Şcoala dela
Obedeanu.
La 1829 -Caimacarnul Craiovei şi Ispravnicu de streini Scar­
lat Roset «simţind trebuinţa şi folosul limbei franţuzeşti. care în
Craiova, din nenorocire, nu se învăţa», au aşezat cu cheltuiala
lor un învăţător de limba franceză, aflând pe - Domnul Laplas-,
căruia i-au încredinţat predarea lecţiilor în două săli dela Obe­
deanu- 15).
De acest dascăl francez nu se mai pomeneşte la Şcoala
Centrală dela Maica Precesta. In lista profesorilor publicată de d-l
prof. N. Bănescu în Conv. Literare 1910, No. 9, pag. 990, limba
franceză dela clasa III (prima clasă secundară) este arătată ca
având ca profesor pe Stanciu Căpăţineanul. Celelalte clase: IV,
V, VI au catedrele vacante.
In acelaş an 1832 Maghistratul oraşului recomandă Eforiei
pentru limba greacă şi franceză pe Mitrancu Malici. Eforia îl
numeşte însă pentru limba greacă titular (cls, III şi IV), iar pen­
tru limba franceză numai -suplent vremelniceşte- 16).
Catedra rămâne vacantă deci până la 1833 Marte 14, când
se numeşte ca profesor titular A. Vizarnont. In cele ce urmează
se vede acest lucru.
14) Tabla este publicată de d-l N. Bănescu, artic. citat, pag. 997.
15) N. Bănescu, artic. citat. pag. 886 şi Curierul Românesc 1829, No. 29.
16) N. Bănescu, ar tic. citat, pag. 992,
143
[144]
Eforia Şcoalelor Naţionale
D. Inspector al Şcoalei din Craiova.
Pentru clasul II şi III de franţuzeşte în şcoala de acolo orăn­
duindu-să profesoru D. A. Vizamont, să scrie Dum(i)t(a)le ca după
sosirea numitului acolo, să faci cunoscut pă toţi şcolarii acelor
clasuri, cu care are să înceapă învăţăturile îndată după vacanţia
de Paşte. Atunci vei da Dum(nea)ta în cunoştinţa Eforiei numă­
rul şcolari lor ce să vor mai aduna pentru această învăţătură.
Alexandru Filipescu, Ştefan Bălăceanu, B. Ştirbeiu.
N. Piccolo, iatros
Secretar N. Iliescu
No. 79, 1932, Martie 14, Bucureşti.
Urmează apoi actele de mai jos:
:Primit la 24 Feb.
Eforia Scoalelor
D. Inspector Şcoalei din Craiova.
I
După noa întocmire ce s'a dat învăţăturilor publice, s'a ho­
tărît a să face în Şcoalele Naţionale doă eczamene pă an, adică
unul pa semestru întăiu în primăvară, şi altul în semestru al doi­
lea în toamnă.
Amăndouă vor fi publice, însă cel dintăiu să va face fără
nicio formalitate de ţirimonie .. Numai la acel de al doilea, din
toamnă, să va face între şcolari un concurs general, ce să va
deşchide printr'un cuvânt, şi să va urma cercetarea faţă cu au­
torităţile locului, şi după formalităţile ce să vor descrie atunci,
când va fi vreme. .
Acum dar pentru învăţăturile ce s'au predat întracest se-,
mestru să va face eczamenu precum urmează, Martie 20: să va
începe eczarnenul, şi să va face mai înjâiu şcolarilor din clasul
Dumitale. Apoi toţi ceilalţi profesori vor începe cu atătea zile
mai nainte de săptărnăna patimilor, cu cât le trebueşte ca să is­
prăvească în Sâmbăta Floriilor, şi să rămăe pentru vacantie
săptămăna patirnilor şi cea luminată.
Fieşcare profesor va cerceta pe şcolarii săi în sala sa de pre­
dare şi Dumneata vei sta de faţă când întrun clas, când intraltul ;
Să. vor face fieşcăruia şcolar cel puţin trei întrebări, care
nu vor ţinea nici mai puţin de un sfert, nici mai mult de o j u­
mătate de ceas.
Gradul învăţăturei scolarilor să va însemna precum s'a urmat
şi la eczarnenu trecut, adica cu numerile la cu eminenţă, la fără
eminenţă, 2" şi 3a. Această însemnare va fi o combinaţie de re­
zoltatul notelor ce să vor fi făcut în clasuri cu fieştecare lună în
curgerea semestrului şi a ră'ţ'punsurilor dela acest eczamen.
Aceste note iarăşi să vor combina după aceia cu notele ce
să vor mai face în semestrul, următor şi apoi pentru sfârşit la
eczamenul al doilea. Să va trece rezultatul tutulor acestor însăm­
nări în atestatul ce să va da atunci fieştecăruia scolar.
'144
,p -� _.-�-��-� - ��-� -���. � �,-� � -
$�1-,�;I�"".
[145]
Această. întocmire să va da în cunoştinţă şcolari lor, ca să
să silească, aceia care Vor dobândi rele' note la acest dintâiu ee­
zamen să şi le dreagă la cel de al doilea;
După săvărşirea eczamenului, fieştecare profesor va face
doă cataloguri de toţi şcolarii săi şi va însemna întrînşile cele
trei observaţii, adică frequentaţia, purtarea şi gradul învăţăturei.
. Dintr'aceste cataloguri unul să va lipi în sala de predare,
altul afară. Aseminea să va trimite şi ele către Dumneata aci la
canţelaria şcoalelor un catalog general.
Pănă după Dumineca Tomii să vor începe iarăşi clasurile
fără de nicio formalitate.
Dumneata elar vei răspunde de priimirea aceştia.
Pentru Mădularile Eforiei.
P. Poenaru
Secretar N. Iliescu
No. 65, 1833, Feb. 20.
Primit Martie 8.
Eforia Şcoalelor Naţionale.
D. Inspector al Şcoalei elin Craiova.
Potrivit cu cererea ce faci Dumneata prin raportul No. 4,
să trimite doă trupuri ele tablele metoelului lancasteriu, şi de a
lor prii mire să aşteaptă răspunsul Dumitale.
Pentru Mădularile Eforiei.
P. Poenaru
Secretar N. Iliescu.
No. 75, 1832, Martie 6, Bucureşti.
Primit Martie 17.
Eforia Scoalelor Naţionale.
D. D. Profesorilor Şcoalei din Craiova.
Spre răspuns la raportul Dumneavoastră No. 6, să face ştiut
că pentru plata lefilor pă luna lui Ghenarie s'a primit aici dela
Departamentul Vistierii numai icosari cu preţul ce umbla atunci,
adică lei 15, de aceia şi cu această monedă s'au răspuns lefile
tuturor profesorilor.
Iar PEt luna lui Februarie fiindcă s'au prii mit numai galbeni
împărăteşti, să dă în cunoştinţa Dumnea voastră că tot intr'această
monedă aveţi să primiţi şi Dumneavoastră. lefile pă această lună,
iar nu într'alta. Şi pentru aceasta s'a zis casierului ca ele acum
înainte să înştiinţeze Dumnea voastră ce fel ele monedă aveţi a
primi pă fiecare lună.
Pentru Mădularile Eforiei.
P. Poenaru
Secretar N. Iliescu.
No. 81, 1833, Martie 14, Bucureşti.
145
[146]
Primit la 11 Mai.
Eforia Scoalelor Naţionale
D. Inspector al Şcoalei din Craiova.
Priimindu-să raportul Dumitale cu No. 9, precum şi catalogul
de şcolarii ce urmează în şcoala de umaniore, s'a văzut că în­
tr'acea şcoală toate învăţăturile se urmează cu mare neorăndu­
ială ; unde ar trebui adecă ca un şcolar sa urmeze numai învă­
ţăturile unui clas, să vede că acelaş şcolar urmează învăţăturile
mai multor clasuri: aceasta va fi pricina de nu să va putea pune
curând şcoala în regulă.
De aceia Dumneata trebue să chibzueşti acolo cu D. revi­
zorul ca să întocmeşti şcoala pe semestrul al doilea întocmai
după tabla ce să trimite, aşezănd pe fieşcare şcolar în c1asul ce
să cuvine, şi indatorindu-l a urma regulat toate învăţăturile acelui
clas, precum să urmează şi aici în şcoala de umani ore. Pe vii­
toarea lună vei trimite la Eforie catalogul pentru fiescare clas,
după întocmirea ce să arată mai sus.
Pentru Mădularile Eforiei
No. 119, Aprilie 26, 1833.
••••••••••••
J alb ă 1)
P. Poenaru
Secretar N. Iliescu.
(Urmează) .
Prea cinstite stăpăne
«Cu lacrămi jăluesc rnilostivirii dumitale pentru sătenii ot
Bărbă(te)şti, pentru că cu venirea oştirii împărăteşti am fost la
baltă cu cam şi cu boii miei săngur, de am făcut făn împărătesc
şi l-am dus la Caracal şi la Balşi, şi altora au plătit şi mie nu
mi-au dat nici o para; al doilea am mers cu cam şi cu boii de
am dus făn la Drăgăşani vreme dă iarnă, şi dă acolo ne-au orăn­
duit să-I aducem aici la magazie; fiind zăpadă- au stătut boii miei
şi am luoat boi cu chirie păn' la-m adus aici. Astăprimăvară m-iau
luoat caru ş'un bou dă răst pentru (. .. ..) neva şi caru mi l'au
prăpădit şi eu fiind dus dUP'UIl bou în \:aracal, că să pierduse,
mi i-au mai luoat eloi boi să care zaheereao la Caracăl ; pă urmă
fiind boii luoaţi, mi i-au -rnai luoat doi cai, şi din pricina lor mi-au
murit un cal pănă a nu veni acasă. Acum mai încurca sem un
car şi iarăşi mi l-au luoat. Prea cinstite cocoane, eu mă aflu cu
şăderea în Pietrari dă sus; numai cu dajdia mă aflu cu dănşii şi
am cheltuit taI (eri) : 10: pănă am găsăt un bou. La alţii au pus
chirie şi le-au dat mertic, iar mie nici chirie nu mi-au dat, nici chi­
rie nu mi-au plătit ca la alte bresle. Mă rog milostivir ii dumi­
(tale) prea cinstite stăpân, ... să faci o arătare cinstitului isprăv­
nicat, ca să să facă cinsttită) poruncă către dumnealui vătafu
plaiului Coziei, ca să supue pă acei săteni să mă dăspăgubească
la dreptul mieu, că est(eJ cu păcat, că sănt sărac şi cum te va
lumina D(uJm(ne)ză.u. \
\ prea plecat dumi(tale)
Tudor săn Nicolae Neghină scutelnicu
ot \!"atu Pietrari dă sus.
1) Comunicată de C. Daniilescu, din R.-Vâlcea.
146
""'''''�.-�-� =�-�,�- -�
, ,","i-'l:",Pl"'ti"�I\�
[147]
829 iulie 26.
SUD VĂLCEA
D(umnea)ta vătaşe al plaiolui Coziei. Din coprinderea ace�tii
jelbi vei lua D(umnea)ta. c�rată pliroforie, pentru car� s�rum
D(umita)le ca să cercetezi ŞI ca dreptatea ce va avea jeluitorul
. dă'i afla cuviinţă, îndestulare, iar nemultumindu-stă), cu alegere în­
scris, să soroceşti a veni aicea.
(iscălitură complicată neciteaţă)
Ispravnic Andreian?
Nota. Hârtie pergament în filigran, jumătate de coală îndoită .
••••••••••••
Cu privire la Casele Primăriei din Craiova 1)
1720 Ghenarie 17
J.
Zapisul Popii Vasile din Craiova, care act de vânzare este a ca­
selor din Craiova, cât le-a uândut Jupan Talaba.
Adică eu Popa Vasile din Craiova, feciorul lui Partenie Călugărul,
dat-am zapisul meu la mâna dumnealor jupanilor Ion Taia ba şi durn­
neaiei jupânesei dumisale Cristina, ca să fie acest zapis D-Ior de bună
credinţă, precum să se ştie că am vândut dar casele mele din Craiova
de a mea bună voe şi m'am tocmit cu Dumnealor cu banii Dumnealor
taleri patruzeci şi şapte; aceşti bani mi-au dat Dumnealor gata În mână
a mea, deci Dumnealor să aibă a stăpâni această casă cât ţine curtea şi
grădina cu pomi cu pirnniţa cu grajduri În curte, cu jigniţă şi cu toate
cele şi cu toate cele sunt şezătoare În scris cu mese cu paturi i cu la­
viţi şi să-i fie Dumnealui aceste acte oabnice, stătătoare în veci Dum­
nealor şi or când ar vrea Dumnealor ca să le vândă să fie voInici şi
slobozi, ear de s'ar întâmpla pe urmă a zice cinevaşi au din vecini şi
au dintr'altă cinevaşi că le s'ar fi căzut lor să le cumpere au să le aibă
Dumnealui, am să răspunz şi să plătesc acea pagubă pentru case, că eu
le-am vândut de a mea bună voe şi când am vândut aceaste şi am luat
aceşti bani dela Dumnealor au fost şi alţi boeri şi negustori marturi,
care se vor iscăIi mai jos şi eu am Întărit acest zapis cu iscălitura mea
şi cu pecetia mea, ca să crează acest semn.
(ss) Popa Vasile 2)
ot Craiova
Ghin(arie) 17 I[ea]t 7229 (=1720)
(ss) Balaş Căpitan 3)
mărturlu
1) Comunicate de D-na Maria 1. Glogoveanu.
. //�
C \
2 Pecete cu ceară roşie. nena \
Inscripţie pe două rânduri -----)
\ s c n /
" /
----�
3) Pecete cu ceară roşie. Scut (mobilul nu se distinge) lambrechini timbrat
Cll cască, şi ca cimier o cruce de Lotaringia.
/47
[148]
(ss) Ioan logofăt ot Bodbaniţă 4)
mărturiu
(ss) AhdiŞarlăul (?) ot Târgui Jiului 5)
mărturlu
(ss) Dum[i]nică 6)
Vo[rnic]
(ss) Radul Prorat martor. 7)
4) Pecete cu ceară roşie. Scut la fel cu cel de mai sus. In dreapta crucei T
şi la stânga ei un U cu cirilice.
5) Stemă foarte ştearsă. S'ar pare că este după o intalie.
, 6) Idem. Scut rotund cu un cocoş timbrat, cu un case cu lamhrechini şi.
pene ca cirnier, In dreapta un P în stânga un V în cirilice.
Anul 1724, Aprilie 25
II.
Actul de uânzarea casei din Craiova a văduvei lui Ta/aba.
Adecă eu Hristina, care am fost jupâneasa răposatulul Ion Talaba,
dat-am scrisoarea mea, ca să fie de bună credinţă la mâna dumnealui
Matei Glogoveanul vornicul ot sud Meh(edinţi), precum să '(se) ştie că
mi-au rămas şi mie de la soţul mieu neşte case aici în oraşul Craiovei.
Care case le-au fost cumpărat soţul mieu de la Popa Vasilie, cum arată
zapisul lui, şi eu vrând să merg la Ardeal, ne mai trebuindu-rni casele
aici, le-am făcut vânzătoare, însă cu ştirea şi voia Dumnealui cinstitului
I(n)spectorului, de a mea bună voe m'am tocmit cu dumnealui Matei.
Vornicul Glogoveanul, şi i-am vândut Dumnealui aceale case drept
bani gata lei = o sută trei zeci = bani vechi, însă trei case şi o cămară
care sânt tot întru acoperiş şi cu pirnniţa şi cuhnia şi grădina după
casa cu pomet şi curtea cât ţine gardul îngrădit şi trei mease de lemn
şi patru scaune de pieale, pe cum au stăpânit Popa Vasilie şi precum
am stăpânit noi, aşa să stăpânească şi durrmealui. Pentru că dumnealui
mi-au dat to1(i) banii gata căţ(i) scriu mai sus. Pentru aceaia şi eu 'am
dat dumnealui aciastă scrisoare şi adevărat zapis ca să s t ă p â n e as c ă
aceaste case câte sânt numite mai sus cu pace, şi la tocmeala no(a)stră
au fost mulţi boi ari mărturie, care 'să vor iscăli, iar pentru mai adevărată
credinţă am iscălit numele mieu, şi pecetea am pus mai jos ca să
să crează. Craiova Ap(rilie) 25 l( ea) 7232 (=1724).
[L. S.] 1) (ss) Talaba Ianoş obvegy manfalvi Hristina (?) cum scitu
incluti Cameralis Inspectoratus Valachici
Coram me
[L. S.] 2) (ss.) Ferdinando Thad: Iosepho
Schonstaîn, curatore Thalaba ex titulo
1) Sigiliu de ceară neagră, cu stemă in scut rotund. Scutul de argint cu un
leu (nu se poate distinge smalţul sau metalul eşind dintr'o coroană, indreptat
spre dreapta. Scut timbrat Cll cască medievală văzută din faţă, cu cimier tot un
leu ca mobilul scutului şi Iarnbrechini
2) Sigiliu de ceară roşie cu s\temă în scut rotund. Nu se poate distinge
mobilele scutului Scutul timbrat cu o cască medievală (s'ar pare că este îndrep­
tată spre stânga), Lambrechini subţiri. Cimier, cu zgripţor, între două aripi.
148
-���-""'" .--
1;"1(...0,,;' :j/:W.�_"'�.
[149]
: � :
• •
i ObTeHIA· ARfreObO<7ICA I
• •
.: ••• � ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• m •••• :
Podul lui Traian dela Dro beta
.... "la gigantesca opera del ponte
doveva segnare l'tuianzata indepre­
cabile delia ctotttă latina versa l' Eu­
ropa 'cemrate=
R.Paribeni, Opt/mus Prineeps, 1,
p.277.
Dunărea îşi domoleşte cursul şi lŞl lărgeşte albia treptat,
de îndată ce scapă de ultima piedecă a stâncilor colţuroase
'dela Portile de Fer, unde lăţimea ei e redusă pe alocurea
dela 1400 .rn. La 150 m. 'I'otdeodată fluviul îşi schimbă şi
aspectul celor două -maluri. De unde pănă aci se' sbătea
între doi pereţi înalţi, muntoşi, de aici înainte muntele e
�nlocuit pe încetul în ambele părţi de culmile unor dealuri
mici şi plecate.
Pe malul românesc în faţa oraşului modern 'I', Seve­
rin, precum şi pie malul jugoslav la o depărtare de 2 km.
spre răsărit de satul Kosiol i ) sau : Fetislan 2) cu numirea
turcească, unde kilometrul Dunării este 929+700, mai dăi­
nuesc încă resturi din zidăr ia podului lui Traian, ridicat din
porunca împăratului la începutul celei de a doua campanii
a sa contra Dacilor. \
Căndva s'a afirmat de către unii istorici şi arheologi
mai ,priviţi că nu ar fi fost aci faimosul pod al lui 'Traian,
ci le Celeiu, unde se întâlnesc iarăşi ruinele unui pod peste
Dunăre. Azi toată lumea este de acord că cel dela r1'.Se_
verin este al lui Traian, iare cela dela Celeiu trebue pus pe
seama lui Constantin cel Mare, despre al cărui pod peste
Dunăre ne vorbesc unii autori vechi 3).
Dintre scriitorii v,echi,singur Proccpius ne spune clar
că. 'I'raian şi-a continuat podul său lângă castelul Pontes,
nu departe de Zanes '4). Procopius era bine informat despre
1) Kostol e derivat din latinescul castellum, după L. F. de Marsigli, De­
scription du Danube, Haga 1744, p 26; şi desigur că trebue pus în legătură cu
castelul Pontes din apropiere.
2) Fetis/an (= credinta mare) s'a numit după un fort turcesc, clădit cu
piatră luată din ruinele podului şi ale castrului Pontes. Satul acesta e locuit şi
azi numai de Români.
3) Cedrenus, ed. Bonn, vl, 1, p. 517. -- şi Aurelius Victor, De vita et mo­
ribus imperatorum. C. XLI (ed. Pitiscus, p. 4181.
4) Procopius, De Aedijiciis, IV, 6 (ed. Haury, p. 121' ..
4
149
[150]
acest lucru din unele isvoare mai vech i, . care nu au ajuns
până Ia noi, precum şi din opera de restaurare a multor
castele dunărene, întreprinsă de împăratul său Justinian.
Prin secolul X Împăratul călător C. Pornhsrrooenetul.
ne vorbeşte despre acest pod ca fiind la graniţa Ungariei
(xcmx 'Cr;� Tov(!xia� 'a(!X!,J'l şi la o depărtare de trei ZHj ae
Belgrad D )'. Incacatia acestuia e prea vagă şi, dupăcum vom
vedea, a fost utilizată. ad libitum de unii Istorici.
Deasemenea Paulus Lo oiue, care scrie pela începutul se­
colului al XVI, ne spune că podul lui Traian s'ar afla lângă
Cetatea Severinului 6) ..
Ruinele podului au fost studiate pentru prima dată la anul
1689 de Louis F. de Marsigli, inginer militar al îrrrpăratului
Leopold 1 al Austr.uei şi om cu o cultură vastă 7). Fiind în­
sărcinat de împărat ca să construiască un pod de vase peste
Dunăre, De Marsigli vizitează. ruinele romane dela T. Se­
verin şi încearcă să înjghebeze podul său chiar pe locul
unde fusese al lui Traian, dar nu izbuteşte din cauza văntu­
rilor şi a lătimii prea mare a fluviului 8). Dotat cu un înalt
spirit ştiinţific şi critic, şi cunoscând spusele lui Dio Cassius
si ale lui Procopius despre acest pod, De MarsiglrIncearcă
pe alocurea unele reconstituir i arhitectonice, descriind amă­
nunţit ruinele. Tot lui îi datorăm şi prima constatare ser-ioasă
a localităţii unde a fost construit adevăratul pod al lui Traian.
Alţii au căutat mai târziu ca să localizeze acest pod în
altă parte a Dunării. _
Primul care a tăgăduit existenţa lui Ia T. Severin şi că
s'ar afla la Celeiu. a fost Suleer 9) în cunoscuta sa istorie
asupra Daciei, iar partizanul cel mai călduros al acestei
păreri fu H. Francke 10).
Argumentele aduse ele Sulzer şi Francke pentru susţi­
nerea părerii lor le putem concentra în două princrpale:
1. Dimensiunile vpe care ni'Ie �dă Dio Cassius pentru
pod nu pot fi aplicate la T. Severin, ci la, Oeleiu.
2. Lipsa unei artere de comunicaţii pela Drobeta '(T.
Severin). care dimpotrivă există pe valea Oltului şi Iocalnicii
o numesc până, azi Calea lui Traian J1).
Procopius (n. 4), care spune clar că podul lui Traian e
lângă castelul Porites, e găsit ele Francke prea confus şi rău
1
,
5, C. Porphyrogenitus, De Administrando Iniperio, II,40 led. Bonn, p. 173).
6) Paulus lovius, Hist. s�iti tempo lib. XL (cit. de Aschbach, p. 13, n. 3,:
.. , .. ad oppidum Seuerinum, ubi Trajani pontas admirabilis pilae triginta qua­
tuor .... Afirmaţia lui, că podul ar fi avut 34 pile, e inexactă.
7) Louis Ferd, de Marsigli, Descriptton du Danube, II, p. 2.5-35 (şi de­
semne).
8) Podul de vase tot l'a construit De Marsigli mai sus, în faţa satului
Gura-Văii, la insula cu frumosul nume istoric: Insula Banului (id, p. 27).
9) Sulzer, Geschichte Daciens, Wien, 1781, p. 266 sq.
. 10) H. Francke, Z�w Geschichfe Trajan 's tind seiner Zeitgenossen, Gii�
trow, 1837, p. 127 sq. \
11) In privinţa Căilor lui Tratau, poporul nostru are foarte multe. Până.
şi Calea Lactee e numită în unele părţi ale Olteniei: Calea lui Traian!
150
J
f •
·1
,
. -y
1.""''''·'f';V��'''>
[151]
infarmat, iar distanţa exprimată în trei zile, dela Belgrad
până la locul podului de C. Porphyrogenetul (n. 5), acelaş
autor crede că poate fi aplicată şi pentru Celeiu printr'o. că­
lătorie mai forţată 12) .
. Faţă. de cercetările lui De Marsigli, mulţi învăţaţi nu au
admis părerea lui Sulzer şi Francke, cari dintr'o. observare
prea superficială aplicaseră greşit datele autorilor vechi 13).
Lucrurile au fast pe deplin luminate abea în 1858, când'
din cauza unei secere puţin obişnuită, apele Dunării au scăztst
foarte mult, încât au eşit la suprafaţă toate resturile pilelor
din albia fluviului. In ziua de 15 Ianuarie a aceluias an s'au
făcut cercetări la faţa lacului ele a comisiune austri�că cam­
pusă din maiorul 'Lmbricienici, preotul Bilsky şi inginerul
Deuster, cari au redactat câte un raport, rnaintăndu-Ie Comi­
siunii Centrale pentru conservarea nionumentelor din Viena 14).
Tat atunci a mai facut cercetări şi inginerul oraşului
T. Severin, E. Alex. Popovici, dela care avem un raportw).
Meritul de a fi răsturnat părerea lui Sulzer şi Francke
îi revine lui Joseph. Aschbach, care a {{tcut a confruntare
serioasă a dimensiunilor ce ni s'au păstrat dela autorii vechi,
cu acelea ce s'au putut culege în 1858 după scăderea Du:
năr ii 16).
In 1886, A. D. Xenop.ot a adus argumente nouă în favoarea
lui Aschbach şi-a arătat între altele importantul nod de dru­
muri ce există la Drabeta, tocmai ceeace Sulzer şi Francke
puseseră la îndoială 17).
Partea technică a podului nu a fast studiată însă decât
în 1'906. Cu ocazia expoziţiei din acel an, ing. Edigarc! Du­
perrex, a 'expus a machetă a podului la scara 1 :100, ce se află
azi la Muzeul militar din Bucureşti. In anul următor Duper­
rexa publicat şi un studiu, ca rezultat al cercetărilor sale, în­
oercând a reconstituire destul de reuşită, a podului 18), aşa
cum se vede la pag. următoare.
Traian era hotărît să cucerească Dacia şi S{1. constru­
iască un pod peste Dunăre incă înainte de a intra direct în
conflict cu Decebal. Acest lucru se vede clar dintr'un pa-
12) Francke (Op. cii.), p. 129.
13) Griselini, Gesch. des Temesioarer Banats.Wien, 1786, p. 290; Man­
nert, Res Trajani ad Danub. die diss. de Tab. Peuting. aetate, Novimberg, J793,
p. 101; Engel, Comment. de exped. Trajani ad Danub., 'Vien, 1795, p. 205; D'An­
ville, AJemoires de l'A cad. des Incript., XXVII], p. 438, etc.
14) Rapoartele Însoţite de schiţe şi planuri se găsesc la Aschbach, p. 24 şi
Duperrex, . p. 18 sq.
15, La Dl1perrex, p. 19 sq.
16) J. Aschbach, Uber Trajans steinerne Donaubri'cke, Wien, 1858 (extras
din Mitth. d. K K Central-Comission zur Erforsch. nnd Erhalt. der Baudenkmale,
III, 1858, p. 197). Prea zelos pentru a dovedi un adevăr, Aschbach 'p. 7) neagă
existenţa unui pod al lni Const. cel Mare peste Dunăre, deşi el e pomenit de au­
torii antici (v. 11. 3).
17) A. D. Xenopol, Les guerres daciques de l'empereur Trajan, l{ev. hist.
XXXI, mai-aout, 1886, p. 307 sq. .
18) Edgard Dupenex, Podul lui Traian peste Dunăre lângă Turnu-Se­
verin, Buc. 1907 (extras din Bulet. Soc. Politechnice).
151
[152]
I
\
I
[.
I
[153]
sagiu al lui Ammianus'Marcellinus, care spune că împăratul
ori de câte ori depunea un jurământ adăoga că se va ţine de
el, după cum va reduce Dacia în provincie romană şi după
cum va trece Istrul şi Eufratul pe poduri 19). Mai poate fi
Slemnificativ pentru planul lui Traian de a construi un pod la
Ponies-Drobeta; încă înainte de a isbucni vprimul războiu cu
Dacii, şi săparea cu atâta greutate în stâncă a şoselei dela
Columbaci. Aceasta se face în anul 99 a. Chr., deci chiar în
ajunul conflictului, careisbucneşte brusc 20).
Deci construcţia podului trebue legată, de ideea precon­
cepută, a -oucerirei, şi dacă la isbucnirea primului războiu po­
dul nu era făcut, se va fi datorat în primul rând evenimen­
telor politice ce luaseră un curs prea pripit.
Alegerea punctului Pontes-Drohetapentru înfăptuirea a­
oestui monument era dintre cele mai nimerite din punct de
vedere strategic, economic şi technic. Căci cine stăpâneşte
cărnpia Severinului şi platoul din faţă. peste Dunăre, domină
cu uşurinţă valea fluviului. ;
In dava Drobeta, aşezată cam la jumătatea distanţei din­
tre. Pannonia şi Scythia Minor, romanismul trecuse de mult
Ilu viul 21 ).
Ultima pânză de stânci de sub apă a Porţilor ele Fer e la
10 km, în susul apei. Corăbierul obosit putea ancora în.
linişte aci, după, ce scăpase de stâncile colţuroase.
Pontes şi Drobeta vor fi avut şi ele câte o statia pentru
Classis Moesica şi aci era locul cel mai bine ales pentru SCUl\-1
gerea bogăţiilor minerale şi agricole ale Daciei 22) .
. Drumul cel mai scurt care lega minele munţilor Apuseni
cu Dunărea trecea pela Sarmisegethusa-c-Pasul Vulcan şi se
oprea la Drobeta.
In afară de acesta îşi mai dau mâna la Drobeta încă
alte patru căi de comunicaţie. O cale venea tot dela Sarrrri­
segethusa prin Banat, pela Tibiscum, continuănd prin co­
ridorul bănetean Ad Mediam= Dterna şi înfine Drobeta. A­
Creastă cale şi cu cea dela Sarmisegetlmsa-Pasul Vulcan­
Bumbeşti - Rovinari -- Cătane - Drabeta, formau arterele
de scurgere ale bogăţiilor din Dacia Superior spre centrul
imperiului roman.
Din inima Daciei Malvense mai venea un drum, ce se
oprea la Drobeta 23).
Pe malul dela Pontes se oprea un drum ce venea pe va­
Iea Dunăr-ii tocmai din îndepărtata Germanie. El fusese să­
pat în parte de însuşi 'I'raian în stâncile dela Co lurn baei. O
19) Ammianus Marcellinus, Icerum gestaruin, XXIV, 3 (ed Nisard. p. 217).
20) CIL. III, 1699.
21) V. Pârvan, Getica, Buc, 1926, p. 121.
22) V. Christescu, Viata economică a Daciei romane, Piteşti, 1929, p 129.
23)'D-I Gr. Florescu, Castru l roman de la Râcari (<<Arhivele Olteniei>, an.
lX, p. 373 şi Inst. de Arch. Olt. Mern. 1 (1930) p. 3-4) face precizări importante
pentru trasarea exactă a acestui drum.
153
[154]
ramură a lui lega Dunărea cu importantul port adriatic DYrr­
rachium. El continua dela Pontes pe valea Dunării până. în
Scythia Minor la Marea Neagră 24).
Aşadar în Iocul.unde Traian şi-a olăditrnonumentalul său
pod era nodul unei bogate retele de drumuri comerciale şi
militare (Vezi fig. 3, pag. 165).
Reţeaua aceasta era necunoscută. de Sulzer şi Francke,
aşa că. oel de al doilea argument invocat de ei, că ar+fi lip­
sit c�i de comunicatie în acest loc şi că. deci Traian nu putea;
să. construiascăun podaci, cade dela sine (v. pag -, 150).
Dar adevărata cauză care a determinat pe Icornani să
aleagă. punctul Pontes-Drobeta pentru efectuarea acestei con­
strucţii, a fost configuraţia locului, ce le oferea o sumă. de
avantagii pentru fixarea unui pod puternic, în condiţiuni mult
mai uşoare ca în altă. parte şi în cel mai scurt timp, tocmai
ceeace se cerea Iată de evenimentele politice atât de schim­
bătoare din platoul transilvan.
Despre aceasta vom vorbi mai la vale.
Data precisă când s'a purces la construirea acestui pod
şi când au 'luat sfârşit lucrările a fost obiectul a o sumă. .de
discuţii.
La începutul primului războiu daco-roman elin anul 101
pChr. ştim sigur că. podul nu era făcut, fiindcă Traian trece
Dunărea pe un pod de vase 'Pela Viminacium 25). Deasemenea
e lucru stabilit că. la isbucnirea celui de al doilea războiu
daco-rornan, la începutul anului 105 p. Ohr. podul era ter­
minat, căci o altă scenă depe columna dela Roma ni-l în­
făţişează ridicat 26).
Rămâne de precizat între aceste două date 101-105 p.
Ohr.) începutul, durata şi terminarea lucrărilor.
Aschbach 27) a datat timpul acestei construcţii între
103-104 p. Oh1'., ceeace este admis şi de Frohner 28) şi,
probabil ea să împace şi spusele lui &mm. Marcellinus (n. 19),
el crede că o bună parte din material, a putut fi adunat mai
dinainte.
Petersen comentând scena XXXIII, pune mceputul con­
strucţ,iei J?arelui pod încă elin timpul primului războiu, căci,
24) Pentru aceste drumuri, precum şi bibliografie, v . la Christescu (op. cit)
p. 10 sq. .
25) Frohner, La colonne Trajane, Paris 1872, pl. 4-6; Cichorius, Die Re­
liejs der Trajanssâule, Berlin, .1896 şi 1900,3 vol. text şi 2 vol. planşe, pl. IV/V;
K. Lehmann-Hartleben, Die Trajanssaule, Berlin und Leipzig, 1926. 1 voI, text
şi 1 vol, planşe, pl. III/IV/V, Noi vom utiliza numai planşele lui K Leh.-Hart.,
care în genere corespund ca numerotatie cu ale lui Cichorius.
26) Froh, pl. 129; Cich. pl. XCIX şi Leh.Hart. XCVIII/IX. Cichorius (op,
cit.) II, p, 34, admis şi de Petersen top. cit.) J, p. 16, e de părere că o parte din
armata Moesiei a trecut pentru primul războiu pe un pod de vase pela Drobeta­
Dierna-Tibiscum, D·! Paribeni r4fspinge această ipoteză, căci drumul acestei
expediţii pela Dierna-Tibiscum era foarte periculos (cf. R. Paribeni, Optimns
Princeps, Messina 1927, 2 vol, 1, p. '242).
27) Aschbach (op. cit.), p. 6.
28) Frohner (oP, ctt.], p. 134.
154
- ._- -
'>;Mc t ""�"t""'f)o;>'"
[155]
după el, s'ar putea vedea în această reprezentaţie cele două
portaluri construite spre a servi de miră. 29).
Scena XXXIII reprezintă un oraş roman provincial aşezat
lângă a apă, curgătoare. In fundul scenei, în partea stângă,
se v,ede un castel roman legat printr'un amfiteatru de un carp
de clădiri. In colţul din dreapta, pe acelaş plan, e înghesuit
un arc sprijinit pe doi stâlpi. In faţa 'Oraşului plutesc pe apă
două corăbii. Intruna din ele soldatii romani încarcă saci
legaţi cu sfoară în lung şi în currneziş, corturi, arme etc.SO).
Cealaltă e gata să primească 'pe Traian, îmbrăcat în costum de
călătorie şi înconjurat de mai multe căpetenii romane. Pe ace­
laş plan, în colţul de jos din dreapta, se vede un al doilea
arc aşezat în mijlocul apei şi aprola:pe identic ca formă cu
primul. Aşezarea lui în apă s'ar datora, după Petersen, stâne
găciei artistului '31). Acest arc mai are pe [asliqiurn. un car
triumfal tras de patru cai şi pe care se află O' oicioria (?)
Oichorius vede în această scenă oraşul Siscia depe Sava,
unde ar fi petrecut Traian iarna dintre 101-102 p. Ohr.32).
Dimpotrivă; Petersen vede aici oraşul Pontes, unde ar fi
stat Traian în aceiaşi iarnă, îngrijindu-se de ridicarea po,
dului, ale cărui portaluri se văd în această scenă (n. 29).
El găseşte a mare asemănare a acestei scene cu a alta ce se
petrece tot la Pontes, la începutul oelui de al doilea războiu
(s. O.).
In fundul scenei O. se vede tot un oraş provincial v").
Colţul din partea dreaptă e .ocupat de un castel mult mai redus
ca cel din s. XXXIII, şi având în plus şi a �oartă cu un
turn deasupra. El e legat cu mai multe holtituri de a grupă de
clădiri, dintre care una e cu coloane şi ar fi, după. Petersen,
pala tul im peria134 ) .
Planul din faţă al scenei e ocuput de mai multe perso­
nagii, între care se vede 'I'raian, înconjurat de generalii săi
şi de a gardă .. Impăratul primeşte o ambasadă străină, care
după felurimea îmbrăcămintei se vede că este a mai multor
neamuri barbare: Germani, Sarrnaţi din sudul Rusiei, Iazigi
etc. :35).
Acţiunea din această scenă ar avea loc, după Petersen,
în iarna dintre anii 105�l06 p. Chr., când 'I'raian a stat iarăşi
la Pon1jes 36).
29) E. Petersen, Trajans daleische Kriege nach dem Sauleureiref erzăhlt,
Leipzig, 2 vol, 1899 şi 1903, 1, p. 37 sq. şi II, p. 69; admis şi de 1'. Antonescu,
Columna Traiană, Iaşi, 1930,1 p. 124 sq.
:lll) Petersen (op. cit.), I, p. 36.
3I) Petersen (op. cit.), 1, p. 40 şi Il, p, 70.
32 Cichorius II, p. 141. '
33) Froh. pl. 129-1311; Cich, pl. c.; Leh,-Hart. pl. C
34) Petersen, II, p. 63.
35) Cichorius, 1lI, p. 148. Dimpotrivă, Petersen (U p. 60-61, e înclinat a
vedea aici populaţia amestecată a unui oraş dunărean. Cichorius (III p. 1'�5, n. 1),
admis şi de D-l Paribeni (1, p. 295, n. 25). resplllge aceasta, căci oridecâteori
artistul voeşte să însceneze o populaţie oarecare, pune, pe lângă bărbaţi, şi femei
cu copii, elemente ce lipsesc din s, C.
36) Petersen, IT, p. 62; Cichorius, H, p, 145 v{td aici oraşul Drobela.
/55
[156]
Similitudinile ce -le afla Petersen între s. XXXIII şi
s. O şi din care deduce el ca în ambele ar fi reprezentat aoelaş
oraş Pontes, ni se par cam silite. Excesul de interpretare a
scenelor depe Columnă duce de multe ori la concluzii cu totul
greşite. Deaceiaeste foarte bună moderatia recomandată de
Davies 37).
Dispoziţia castrului din s. XXXIII e cu totul deosebită
de a acelui din s. O.
0101 din s. XXXIII e mult mai mare şi nu are nicio in­
trare ca cel din s. O., care e mult mai .redus şi mai modest.
Petersen uită de a menţiona această intrare. Grupul de clădiri
din' s. O., (partea dreaptă) diferă cu totul de cel din s. XXXIII.
Dacă, în s. O. poate fi vorba de un palat imperial, în
s. XXXIII nu, căci clădirea are mai. mult aspectul unei ma­
gazii.
Petersen vede În mijlocul ambelor scene câte un amfi­
teatru. Intradevăr, în s. XXXIII se distinge foarte bine un
amfiteatru de zid, care are o formă perfect rotundă. Nu tot
acelaş lucru putem afirma şi pentru s. O., unde presupusul
amfiteatru al lui Petersen nu mai e rotund ca cel din s.
XXXIII, nu mai are aceiaşi formă, ci se termină cu o in­
trare largă, ce se află în aceiaşi, linie cu capul unui sol barbar
din faţă. Acest -de al doilea amfiteatru nu mai eele zid' ca cel
din s. XX XIII, ci de lemn, căci bârnele atât la acoperiş;
cât şi pe laturi se observă lămurit. .
In s. XXXIII avem un amfiteatru impunător, dar în
s. C, nU,şi suntem de părere că aictartistul a sculptat o
stradă boltită cu lemn, 'pe care, reducând-o după legile per­
spectivei, i-a dat o formă putin asemănătoare cu amfiteatrul
din s. C. Acest lucru l-a înşelat pe Petersen, făcăndu-l să vadă
în ambele reliefuri câte un amfiteatru.
Dacă artistul ar fi voit să reprezinte aceiaşi localitate în
ambele scene, lucrul cel mai simplu Iifl'r fi fost ca să copieze.
grosso modo s. O. după s. XXXIII, ceeace nu se vecie din
scenele noastre. .
Mai rămâne de Iămurit dacă cele două arcuri rlin s.
XXXIII sunt într'adevăr portalurile podului lui 'I'răian.
Aşa cum stau corăbiile În s. XXXIII. cu cârma spre
stânga, rezultă că fluviul curge dela dreapta spre stânga:
A tunci arcul din fund e pe malul în care e figurat orasul
(Pontes, după Petersen), iar cel din faţă trebue să fie pe malul
dela Drobeta.
DUPEL cum am văzut, acest arc, ce ar cădea pe malul dela,
Drobeta, are pe el un car triumfal. Din reprezentatiile ce ni
s'au păstrat pe o medalie, ştim că portalurile podului erau
mooronate vcu trofee, iar \nicidecum cu care triumfale, Mai
mult: ştim precis dintr'o altă scenă a Columnei ci portalul
37) Davies, Topog,raphy and the Traian Column; în JOl1rnal of Roman
Studies (1920), p. 1 sq.
156
�oţ.;�- �
,""#, ",<,,.(���,,,,�j;o'�,, ,
[157]
dela Drobeta era într'adevăr împodobit cu trofee, dar nu cu
vreun car triumfaI·38).
D-I Paribeni face o observaţie foarte justă relativ la re­
prezentatia depe arcul din s. XXXIII, arătănd că ea nu se
[m'placă. deloc cu urraro de pod şi cu începerea unui lucrui39).
Oare poate fi rostul acestui arc?
Prin golul lăsat de oei doi stâlpi susţinători ai lui, se
vede capătul unei corăbii. Acest capăt de corabie nu apar­
ţine s. XXXIII; căci, dacă privim cu atenţie scena urmă­
toare XXXIV, el e continuarea corăbiei din colţul stâng de
jos al acestei scene. De aici rezultă că nici arcul nu mai apar­
ţine s. XXXIII, în care vede Petersen oraşul Pontes, ci s.
XXXIII, care reprezintă cu totul altceva. .
Aoest arc poate fi apoi explicat prin analogie cu un altul
din s. LXXIX-LXXX 40). Scena aceasta înfăţişează pe Tra­
ian îmbarcăndu-se pentru al doilea războiu în portul adriatic
Ancona. Putem observa în această scenă în colţul de jos din
stânga un arc asemănător xru cel din s. XXXIII. Arcul de
triumf dela Ancona e aşezat tot în 'marginea apei şi e împo­
dobit cu trei statui, care ar fi, după Petersen, a lui Aeneas,
şiale Zeilor celor Mari din Samotrache 41).
Tot un arc triumfal asemănător celui dela Ancona trebue
să vedem şi în s. XXXIII (de fapt s. XXXIV), aşezat ca şi
acela tot pe malul unei ape.
. Cât priveşte .celă.lalt arc din s. XXXIII ,el trebue să
facă parte din corpul de clădiri din stânga lui. .
Astfel identificarea s. XXXIII cu s. O. propusă de Pe­
tersen nu poate fi admisibilă, In s. O. poate fi oraşul Pon-
tes, dar în s. XXXIII nu 42). .
Deasemenea, cele două arcuri din s. XXXIII nu pot fi
portalurile podului lui Traian, şi deci nu putem pune, după ..
această scenă, începutul lucrărilor încă din timpul primului
r.ăzboiu, cum crede Petersen.
Data cea mai admisibilă pentru începutul construcţiei
acestei monumentale opere e primăvara anului 103 p. Chr.,
propusă de Cichorius 43).
Prin pacea încheiată după primul războiu în anul 102,
probabil în toamnă, între alte condiţii i se impune lui. Decebal
38) Froh pl. 181; Cich. pl. CI; Lclr-Hart. pl. CI I CII. Petersen (1 p. 37
n. 1) caută să motiveze această victorie pe un car triumfal, prin aceia că mo­
netele nu ne dau clar, dacă portalur ile au fost Împodobite cu trofee. Nu amin­
teşte însă nimic despre s. CI. I CII, unde portalul dela Drobeta poartă două
trofee, deşi în altă parte spune că după manete şi după s. CI I CII portalurile
(mai ales cel dela Drobeta: erau împodobite cu trotee (lI, p. 68 sq).
39) Paribeni, T, p 256.
40) Froh. pl, 108-109 pl Cich. LXXlX Leh.-Hart. pl. LXXIX -LXXX.
Descrierea s. la Cichorius, III, p. 11 sqq. şi Petersen Il, p. 21 sqq,
41) Petersen, II, p. 21 sq. Ruinele arcului dela Ancona se păstrează, pre­
cum şi o inscripţie din a. 115 p. Hr. O denumire a acestui arc, ca şi pentru cel
din s. c., e greu de fixat.
42) Cichorius (III p. 147) vede in s. C. oraşul Drobeta, mai ales că ea suc­
cedă s. XCVIIl, XCIX, unde avem podul.
43) Cichorius (III, p. 137).
157
[158]
şi cedarea unui ţinut din stânga Dunării, ce fusese ocupat
de Romanl.s-). Acest ţinut nu poate fi decât Banatul şi Ol­
tenia 45).
Romanii nu puteau să înceapă construirea marelui pod
cât timp nu cunoşteau rezultatul războiului şi nu ţineau teri­
toriul din dreapta podului decât prin anexare, în timp ce
legiunile şi cohortele erau ocupate cu războiul în nord. Nu­
mai după ce încetează războiul, şi când Romanii stăpânesc
definitiv în stânga Dunării, se putea păşi la mjghebarea po­
dului cu legionarii cari erau acum liberi şi se odihniseră o
iarnă întreagă. Tot acum Traian putea să-şi motiveze această)
construcţie, căci stăpănea pământ în nordul Dunării.
Acest pod desigur că apărea ca o ameninţare foarte
gravă pentru Decebal; deaceia el nu respectă pacea încheiată,
se înarmează, şi face alianţă cu duşmanii poporului roman 46).
Aşa dar în modul cel mai sigur nu se putea începe con­
structia podului decât în primăvara anului 103 p. OhI'.
In privinţa datei terminării lucrărilor, pare a fi mai
multă lumină. Un lucru e cert: la isbucnirea celui de al doilea
războiu, când legiunile trec din nou Dunărea, podul era gata-").
După toate probabilităţile, începutul aceetui războiu trebue pus
în anul 105 p. 0111'., fapt ce s'ar confirma prin datarea oarierit
lui Hadrian 48).
La aceasta ne poate ajuta şi o medalie, bătută desigur cu
ocazia inaugurării podului 49). Toţi cei ce .s'au ocupat cu a­
ceastă medalie, au datat-e greşit ca fiind din anul 104 p. Oh1'.50).
Pe una din f'eţele ei e reliefat capul lui Traian încununat
şi având în jur legenda: IMP. OAES. NER.VAE TR.AIANO
AVG. GER DAO. P.M. TR P. OOS. V. P. P.
Reversul reprezintă podul lui Traian, redus la cele două
portaluri împodobite cu trofee şi legate între ele printr'un
între it arc de lemn prins cu cleşti. Sub pod pluteşte o mică,
corabie. Frohner crede a vedea aci şi �ouă rânduri de trepte
oe coboară dela portaluri pe malul apei 51). o
44) Dio Cassius, LXVIII, 9.
45) Paribeni, T, p. 258, n. 2. DI. Paribeni il, p. 280) crede că generalul Lon­
ginus ar fi fost lăsat comandant al forţelor romane din Dacia, fiindcă el tratează
chiar pace cu Decebal, când e făcut prizonier de acesta Dio-Cassius, LXVII, 121.
4) Plinius, Epist. X, 16; Dio Cassius LXViiI,' 10. Tot grav va fi apărut
pentru Decebal şi construirea unei şosete-ce lega Sarrnisegethusa cu Dunărea
(cf Cichorius, ur, p. 101 şi 126, admis şi de Petersen, JI, p.45).
47) Dio Cassius, LXVII[ 1'3; Tzetzes, Chilia deie, II, v. 65 (cit. de Asch­
bach, p. 15.
481 Paribeni, 1, p, 280 'qq.
49) T. Donaldson, Arhitectura numismatica, London, 1859, No, LXII, p. 241
sq.; Cohen. Description Iustorique des M01maies, Paris, 1882, II, p. 73, Nr. 542-544;
Duruy 1\. c. Ia n. 60) dă desemnul unei alte monete de argint, bătută, după el,
cu ocazia construcţiei podului de vase dela Viminacium, la inc-putul primului
războiu daco-rornan (101 p, Chr.). Moneta are pe o faţă legenda DANVVIVS, cu
o figură umană ce personifica Dunărea. Pe faţa cealaltă e legenda C. V. P. P.
S. P. Q R. OPTIMa. PRINe. Această', legendă ne arată că în niciun caz moneta
nu poate fi dm 101 p. Chr., ci cel mai' devreme. din 105 p. Chr. E probabil ca ea
să fi fost bătută odată Cll medalionul de sus (v, n. următ.).
50 Donaldson n. c.) ; Aschbach ('Op. cit.), p, 19; Cohen (1. c.).
51) Frohner (op, c.), p, 134.
158
-..�-_. -�.�,,- •• - �,<- ... ,,,,,",,,,,,�� � - � � � �
''''�' ;.";rH�"""""�
[159]
In jurul podului gasim dedicaţia: S. P. Q. R. OP'l'IMO
PRINOIPI S. O.
Numai dupa OOS. Vvea nu poate fi datată decât între
1 lan. 103 şi 1 lan. 112 p. Ohr., durata oelui de al cincilea
consulat al împăratului Traian 5,2).
O datare mai restrănsă nu ne-o poate da decât numai
OPTIMO PRINOIPI. '.
Traian primeşte aceasta numire în anul 105 p. Ohr.53).
Aşa că medalia nu poate fi din 104 p. Chr., ci din 105
p. Ohr. cel mai devreme, tocmai în anul când cade începutul
celui de al doi1ea războiu şi când podul era gata.
Tot podul a?' fii fost deci construit în timp de doi ani (pri­
măvara anului 103 p. Chr.- primăvam anului 105 p. Chr.}.
La ridicarea lui trebue să fi luat parte câteva zeci de mii de
oameni, fiindcă se cereau braţe multe, timpul zorea şi împre­
jurările deveneau din ce în ce mai critice, faţă de mişcările
Dacilor din nord.
Timpul nu pare deloc a fi prea scurt, dacă. ne găndim că
Oaesar în anul 55 a. Ohr. a aruncat un pod de lemn peste
Rhin (desigur mult mai uşor de executat) numai în 10 zile 54).
In aoelaş timp trebue să fi fost zidit şi castrul Drobeta,
care era de o mare necesitate pentru apărarea capătului nor­
dic al podului.
Că într'adevăr acest castru era terminat odată cu podul,
ne spune S. XOVIII/XOIX, unde el \figurează (Fig. 2, pag.
urm.).
Faţa de atât de mult lucru raportat la un timp scurt, tre­
bue sa ţinem seamă de o buna diviziune a muncei, pe care
Romanii ştiau să o organizeze cum nu se poate mai bine,
fapt confirmat şi de reliefurile columnei. Prepararea celui de
al 'doilea războiu e lungă şi minuţioasă, iar columna îi. rezervă
nu mai puţin de 300 de scene b5).
Ostilităţile trebue să fi reînceput imediat după încheerea
păcii din 102 p, Chr. Timp de doi ani se fac pregătiri uriaşe
de ambele părţi. Mai trebue să adăogăm apoi şi sacrificiile
băneşti pe care le făcea Traian, când era vorba de războae
şi de constructiuni de utilitate publică 56).
Constructorul podului dela Drobeta a fost Apollodor din
Damasc, un .grec din Orient, care e autorul neîntrecut al celor
mai tndrăsneţe construcţiuni publice şi militare din timpul
împăratului 'I'raian şi al urmaşului său Hadrian 57).
Dupa cum ne spune Procopius (n. 56), însuşi Apollodor a
52) v. R Cagnat, Manttel d'epigraPhie latine, Paris,' 1889, p. 182.
53) idem nota 2: <On sait par Pline, Paneg., .... 2, que Trajan reeut ce sur­
nom (Optimus) avant 104, et de fait il figure sur les monnaies et sur des textes
epigraphiques suivi de «princeps» : «opttmus princeps» des l'annee 105. ef. Eckel,
Doct, num, uet., VI, p. 448>.
54) Caesar, De bello gallico, IV, 17.
55 Parrbeni, 1, p. 281.
56) Dio Cassius, LXVIII, 7.
57) Procop. IV, 6,; AreOAA6o('Jpo; ;, :1"'IJ·O<O''''1''o<;; Tzetzes, Chz'liad .. II, 34, v, 82.
159
[160]
tăcut o descriere a podului. Din nenorocire această scriere nu
a ajuns până la noi, precum nu ni s'au păstrat nici "Oomen­
tariile" lui Traian asupra războaelor cu Dacii şi nici "Getica"
doctorului Oriton, din care am fi putut avea multe ştiri des­
pre podul dela T. Severin. Descrierea lui Apollodor a fost
.nsă folosită de Teoţilus Pairicius, vestit constructor hidra­
ulic dela finele sec. IV p. Chr. într'o operă a sa. Dar nici
cartea lui 'Icofilus Patricius nu a ajuns până la noi, şi numai
câteva părţi din ea ne-au fost rezumate în versuri de poetul
bizantin Iohamnes 'I'setees, ee trăeşte prin sec. XII p.0111'.58).
Informaţiile technice ale lui 'I'zetzes nu diferă de ale lui
Dio Oassius. Ele sunt mai precise, în timp ce Dio Oassius
.Fig. 2.- Vederea podului lui Traian după columnă (s XCVIII'XCTX).
caută sa exagereze lucrurile, ca să poată lăuda cât mai mult
pe Traian şi să ponegrească 'pe Hadrian. Când vorbim însă
de Dio Oassius, trebue sa ne gândim în primul rând la călu­
gărul bizantin Lohannes Xiphilinus, dela care .ni s'a păstrat
o parte eli opera lui Dia" Cassius, în care intră şi ştirile des­
pre podul lui 'I'raian. Este un lucru ştiut că Xiphi1inus, pe
lângă că a rezumat pe Dio Oassius, a mai făcut şi o sumă de
interpolatiuni în textul acestuia.
Apoilodor a ales punctul Drobeia-Ponies pentru a construi
podul, fiindcă aci Dunărea, prezenta cele mai bune condiţiuni
pentru o asemenea constructie.
Vorbind de conditiunik] în care s'a lucrat podul, Dio Oas-
58) 1. Tzetzes, Chiliades, II (ediţia Kiesling", Bibliotecile din Buc. nu po­
sedă această carte şi am fost silit să tnă mulţumesc numai cu citatele făcute de
Aschbach in cartea sa.
160
�'" """ �� - �
',."'�' >." �'*'''' "",
[161]
sius caută să exagereze lucrurile 59). El găseşte o sumă de
greutăţi rntămpinate, care au adus muncă şi cheltuială multă,
fiindcă fluviul curge repede, formând o mulţime de 'vârtoape, cu
un fund nămolos, "iar cursul apei nu putea fi abătut" (n. 58) .
. Pentru prima dată De Marsigli a observat exagerările
lui Dio Cassius, prin studii la faţa locului 60). Acela care a ara­
tat însă şi mai precis inexactitatea afirrnărilor acestui din
urmă a fost L, Lalanne, preşedintele Comisiunii 'I'echnice
Europene pentru construirea unui pod peste Dunăre. In re­
zumat, constatările lui Lalanne sunt: locul a fost ales cu o
mare dibăcie, fără cataracte, un curent liniştit, albia nici
prea lată nici prea adâncă.
Pe fundul apei e un nisip amestecat cu pi,etriş, care a
ajutat foarte mult la susţinerea greutăţii 61). Cu totul contrariu
de ceeace ne spune Dio Cassius!
Ajutorul cel mare ce i l-a oferit Dunărea lui A pollodor a
fost 'Un banc de nisip, care trebue să fi format pe atunci o insulă
alungită în direcţia cursului apei (F'ig. 3, pag. 165). Din cauza
încovoiturii ce o face Dunărea în acest loc, el a fost ros ele
curentul apei şi această roadere e datorită şi pilelor podului,
care ocupau o bună parte din albie, mărind forţa de eroziune
a apei. Dovadă că apa a mâncat mult acest banc de nisip 'e'
dispariţia a patru pile, oe erau pe eI62).
Acest banc 'este o prelungire a insulei Şimian, ce se află
mai la vale de ruinele podului.
Existenţa acestui banc ele nisip, care după cum am spus
ar fi format pe atunci o insulă alungită şi ridicată mult dea­
supra apei, par-e ca s'ar reflecta şi in numele oraşului Drobeia.
Drobeia, sau forma populară Drubeia, e un cugânt compus din
răd. drobe sau drube (=a despica, a desface), complectată cu
terminaţia obişnuită mult la numele toponice thraco-g ete:
ta 63), -
'I'raducerea exactă a numelui oraşului e, după Pârvan,
Des-picata 64). ,
Dar această denumire nu poate fi explicată decât prin
configuraţia toponimică ce o prezinta pe atunci Dunărea în
faţa Drobetei, sau a Despicatci, un:le fluviul se desfăcea (se
despica) în două, braţe, datorită bancului de nisip (pe atunci
insulă).
59) Dio Cassius, LXVIII, 13.
60, De Marsigli, op. cit.)' p, 27.
61) Raportul lui Lalanne e reprodus de V. Duruy, Histoire des Romains,
Paris, 1882, vol IV, p. 765, n. 1-
62) Raportul Deuster la Aschbach, p. 24 şi Rap. Popovici la Duperrex, p.
20. Popovici crede şi el că bancul trebue să fie restul unui ostrov. Azi acest
ostrov e redus la insula Şimian, care şi ea e puternic roasă de fluviu, încât
urmele staţiunilor preistorice de aci ies la iveală în malul abrupt (ef. A1. Bărcă­
cită, Antiquites pre-etprotohistonques des en.uirons de T. Severin, În Dacia I,
p. 282).
63 W. Tomaschek, Die alten Thraker, II, 2, p. 73 (în Sitzungsber. el. W.
Abel. vol, 131).
64) V. Părvan, Getica, p. 263, 265 şi 286; v. şi la mine Dacii la Drobeta,
Arhivele Olteniei, an. IX (1930), n. 47--48, p. 68.
161
[162]
In sprijinul acestui lucru putem aduce o altă numire to­
ponirnică de aşezare thraco-getă, care s'a pus în legătură tot
cu conformaţia Dunării, pe malul căreia este aşezată.E Ca­
pidaoa, azi satul Calachioi, pe malul 'drept al Dunăr-ii, mai
jos de Cerna-Vodă. Capidava e compus din răd. XCl1Ct (=în­
covoitură) şi complectarea oCl&�-o&(la (=oraş, aşezare), deci
Capidava-eoraşul dela incovoitură 65). Această încovoitură nu
e altceva decât braţul arcuit al Dunăr-ii din faţa acestei loca­
lităţi.
Deci, după cum; Capidava tnsemneaeă oraşul aşezat acolo
unde apa se încocoae, tot aşa şi Drobetasau Drubeia poate
fi oraşul unde: apa se desface, se bijurcă.
Aschbach 66) admis şi de Froner 67) presupune că se mai.
afla pe atunci în faţa pilei-culce de pe malul românesc o
peninsulă, care înainta în corpul fluviului cu o treime din
lăţimea lui (deci aproximativ 357 m.I). Pe această peninsulă
s'ar fi construit primele pile ale podului (6-7!) şi apoi, eia,
fiind tăiată cu canale scăpate printre pilele deja construite, s'a
întrebuinţat pămăntul de aci la construirea unei insule arti­
ficiale în mijlocul fluviului. Din cercetările ce am-făcut la fata
locului nu am putut găsi nici un indiciu care să ajute aceste
presupuneri ale lui Aschbach. Dimpotrivă, Dunărea are aci
Dea mai mare adâncime, iar insula din mijlocul fluviului exista
deja de mai înainte, cunoscută şi de Aschbach, şi e de mirare
deci cum el o face artificială! 68):
Cichorius interpretând două ştiri laconice din Plinius şi
din Procopius a emis şi ideea, fantastică într'adevăr, că s'ar
fi abătut cursul Dunării la construirea podului 69).
Dimensiurrile pe care '11i le-a transmis Dia Cassius pen­
tru pod sunt următoarele:
65) Tomaschek, op. cit. II 2, p. 83.
66, Aschbach, p. 16. III
67) Frohner, p. 133.
68) Nici Duperrex (p, 9) nu admite peninsula şi insula artificială găsită de
Aschbach.
69) Cichorius, III, p. 156 sqq., comentând s. CI, I CII, unde se vede un
pod de lemn în continuarea portalului dela Drobeta, sub care curge apa, vede
aici un canal săpat de Romani în malul stâng al Dunării pentru a abate o parte
din apă, ca să se înlesnească construirea podului. Dovadă după el ar fi un pa­
sagiu din Plinius (cp. VIII, 4), care scria poetului Caninius, ce voia să cânte răz­
boaele lui Traian cu Dacii: <Vei avea de cântar despre râuri strâmutate de cu­
rând si despre poduri aruncate peste râuri •. .Dices immisa terris nova flumina,
novos pontos tluminibus injectos.). La aceasta mai adaogă şi pe Procopius (IV,
6) care, vorbind de castelul Pontes, menţionează aci existenţa unui canal ce nu
s'ar datora naturei, ci artei omeneşti. Procopius adaogă apoi mai jos (ceeace n'a
observat Cichorius) că acest canal s'a construit după dărâmarea podului, fiindcă
fluviul prin aceasta devenise aci inavigabil. Petersen (U; p. 128 sqq.), face o cri­
tică aspră interpretării lui Cichorius şi arată că prin cuvintele lui Plinius, care
sunt aşa de puţin precise, trebue să înţelegem canalul dela Porţile de Fer, CQn­
struit de Romani în aceiaşi vreme:\(cf. Kanitz, Romische Studien in Serbien, II,
p. 34 şi 51- Wien, 1892). Argumentul cel mai puternic al lui Petersen, e că în­
suşi Dio Cassius (LXVIIT, 13) ne spune clar că pe aici apa nu se putea abate
(.ou yâ<; ;:O.l XlXl Ţ'lXplXTpioflXl rtot TO P€UI-'l1X .�ou���'l). Ma� adăog'ărn că malul ,stâng �
foarte ndlcat ŞI săparea unUl canal aCI era llnposibIIă. Podul de lemn 111 contI­
nuarea portalul are o altă explicare, pe care o vom da mai la vale ..
162
[163]
"Sunt doăzeci de pile din piatră pătrată şi cioplită, înalte
de o sută. cincizeci de picioare dela temelie în sus şi late de
. şeasezeci de picioare; aceste .pile îndepărtate între ele cu o sută
şaptezeci de picioare sunt legate cu bolţi" 70).
Aceleaşi date le găsim şi la Tzetzes, care pomeneşte
tot de 20 de pile din acelaş material, înalte de 150 picioare,
late de 60 picioare, depărtate între ele cu 170 picioare şi
legate tot prin boltituri 71).
Un picior roman având cam 0,300 m., putem exprima în
măsuri moderne astfel dimensiunile date de Dio Oassius şi
Tzetzes: înălţimea pilelor dela temelii în sus era de 45 m.,
lăţimea lor de 18 m., şi depărtarea dintre de de, 51 m.
F'iind 20 de pile, rezultă că ele ocupau 1200 picioare
(360 m.)! Dacă la aceasta mai adăogăm şi distanţa dintre pile,
înmulţită cu numărul deşchiderilor (21), avem 3570 picioare,
care, adunate cu 1200 picioare, ne dau 4770 picioare romane.
Aceasta ar trebui deci să fie distanţa între cele două pile
culee, şi în acelaş timp şi lăţimea fluviului, căci acestea şi
azi ca şi atunci sunt aşezate chiar în 'marginea apei. Deuster
(n. 15), măsurând lăţimea Dunării aci, găseşte 1130,60 m.
(596 stânjeni vienezi), iar Ing. Popovici (n. 15) 1125,26 m.
(571,2 stânjeni).
Duperrex măsurând din nou aceiaşi distanţă prin metoda
trnmghiulatiei află 1071 m., care fac 3570 picioare romane,
adică exact lungimea podului dată de Dio Oassius şi Tzetzes,
în care lungime intră numai suma depărtărilor dintre pile,
căci aceste depărtări trebuesc socotite dela o axă pănă la
oealălaltă ale pilelor 72) ..
Dacă la 1071 m., distanta dintre pileleculee şi deci şi
lăţimea Dunării, în acelaş timp mai adăogăm 23,20 m. lungi­
mea podului dela pila-culee până la portal pe malul românesc
şi 27,30 m. aoelaş lucru pe malul jugoslav, rezultă că podul
lui 'I'raiaoi, dela un portal până la celălalt avea o lungime
de 1134,90 m.73)-
Podul se termina la ambele capete cu câte un portal. Cele
două portaluri le avem reprezentatie în primul rând pe me­
dalia din 106. Imaginea lor pc această medalie este foarte
săracă . şi redusă. la elementele cele mai principale.
Amănunte mai multe despre portalurile podului găsim. în s.
XOVIII/XCIX şi OI/OII 74). Scena XOVIII/IX, ne rntăti­
şează podul terminat şi conţine numai portalul dela Drobeta,
foarte modest sculptat faţă de cum era în realitate, Sprijinit
70) Dio Cassius, LXVIlI, 13.
71) Tzetzes, [1, v. 67.
72) Duperrex, Il. 24.
73) idem şi pl. 3, fig. 1. (In această lungime de 1134,90 m. intră şi grosimea
celor doi pereţi perpendiculari pe platformele pilelor-culee. Lăţimea Dunării la
Celeiu este de 1856 m. şi de aici se vede ce greşală mare făceau Sul zer rn. 9) şi
Francke (n, 10) când spuneau că măsurile date de Dio Cassius nu pot fi aplicate
la T. Severin, ci la Celeiu!
74) Froh. pl. 131-132; Cich. pI. CI; Leh.-Hart. pI. CI. I CII.
163
[164]
pe doi stâlpi, el este înghesuit între castru şi pod. Daca avea
pe el trofee, nu se poate vedea, din cauza ca sculptorul, "din
lipsa de spaţiu, îl termină. brusc în marginea de sus a scenei.
In schimb în s. CI/CII trofeele sunt clare. 'I'abloul ne repre­
zintă armata romană oe iese din stânga, dintr'o poartă dela
care continuă un pod de lemn în direcţie oblica şi sub care
se vede curgând apa. Poarta prin care ies legionarii nu este
altceva decât portalul depe malul românesc 75).
Din nenorocire fastigium-ul lui e rupt şi nu au rămas
decât cele douii troţee ce-l împodobeau şi un picior. Podeţul
de lemn a fost explicat de Cichorius ca fiind aruncat peste
presupusul canal, săpat pentru a abate o 'parte din apa Du­
narii. Mai prudent, Petersen a aratat ca acest podeţ continua
peste groapa cea mare, în care s'e termina capătul nordic al
podului. Cu aceasta se pune o problemă foarte delicata: cum
se lega podul cu castrul Drobeta? Despre acest lucru va fi
vorba când vom vorbi despre castrele Pontes şi Drobeta.
Frohner 76) examinănd medalia din 105, unde podul e re­
dus la cele doua portice unite printr'un întreit arc de lemn,
presupune existenţa a doua scari ce scoborau dela portaluri
până rn malul apei. Deşi reprezentatia de pe medalie e foarte
săracă, :E'răhnercrede că, pe lângă trofee, portalurile trebue
să mai fi fost .împodobite şi cu statui, şi că ele trebue să fi
avut deasupra deschiderii şi câte o încăpere ce servea de
locuinţa gardianului care păstra cheile podului (1. c.).
In 1850 s'a găsit căzut în apă în faţa portului jl1goslav
un cap de statuă de bronz datat de A. v. Prernerstein ca, fiind
din sec. II p. Ch;r.ş:i oare iar reprezenta pe împăratul Nerva
sau pe un guvernator oarecare al Moesiei 77). Nu ar fi ex­
cluscă acest cap să fi aparţinut unei statui ce încorona por­
talul, mai ales daca ea ar înfăţişa pe părintele adoptiv al
lui Traian. Prezenţa unor statui pe portalul nordic e mai pu­
tin admisi bilă" caci s. CI ne arata numai două trofee.
. Din cele două. porticuri nu a �ălTlas decât o parte din
bazele lor, şi acest lucru se datoreşte în primul rând cărămizii
din care au fost zidite,-material constructiv care se macina
uşor în aer liber. Ruinele portalului românesc au fost .desgro­
pate de Gr. 'I'ocilescu şi studiate. abea de Duperrex 78). Zidul
de cărămidă care 'forma corpul portalului e fixat pe un puter­
nic postament de beton şi prezinta În partea superioară o .
deschizătură de 2;90 In! lungime. Această deschizătură, prea
\
75) Cichorius, III, p. 156;\ Petersen, II p. 69.
76) Frohner (op. cit.), p. 134. Petersen (id) nu admite aceste scări, ci le so­
coteşte ca un ornament al medabiei.
77) Kanitz, Das Ksnigreid: Serbien und Serberuiolk uon der Rnmereeit
bis ZU1' Gegenteart, Leipzig 1909,', vol, II, p. 485 şi fotogr. Kanitz nu admite nici
trofee pe portaluri, căci ar fi împ�decat suirea catapultelor. Faţă de s. C el nu
are dreptate. O fortifica re a portalurilor, cum crede Besnier (Pons in Da1'embe1'g­
Saglio, IV, p. 565) e puţin admisihilă, faţă de apărarea pe care le-o oferau cele
două castre, ce le închideau cu ziduri până în Dunăre.
78) Duperrex, p. 35, cu fig. 8 şi 15.
164
[165]
5
r
•
1:
•
t-I
�,
II
<:CI
..J
>1
�l
0.
(.XI
I
t
/ / / /
, /
/ / /
/1/
/
, I
\
\
I
165
[166]
i 1
I
îngustă pentru deschiderea portalului, poate să fi fost con­
tinuarea golului portalului în care se scobora poarta 79).
Ruinele portalului sudic sunt complet îngropate În pA­
mant, aşa ca nu putem şti nimic despre el.
Dela portaluri până la pilelecuiee podul era făcut din
zid. Deşi ambele capete ale podului 'erau bine apărate per' in
cele două castre şi ziduri puternice ce mergeau pănă În apa
fluviului, Romanii au facut din zid aceste două porţiuni, ca
sa aibă o mai mare siguranţa de apărare la un eventual atac
duşman şi pentru ea lernnăria podului să, fie ferită de incen­
diere.
2f 10 •.... � _
Fig. 4. - Capătul podului lui Traian, reconstituit de Duperrex
(malul românesc).
După reconstituirea făcută de Duperrex, capătul podului � I
era lucrat din zid pe malul românesc pe o distanţă de 25.20 m.,
având două bolţi: una mai mică, lângă portal,cu o deosebire de
5,70 rn. şi cealălaltă în continuare până la pilaculee, cu o
deschidere de 7,50 m. ,(Fig. 4). La împreunarea .lor aceste
două bolţi se sprijineau pe un postament dreptunghiular lu-
crat din beton şi care 'El: vizibil până, azi.
Porţiunea de zid pe malul jugoslav era lungă de 27,30
Il1., şi a vea trei bolţi în loc de două, însă cu deschideri mai
mici (Fig. 5 Vel. pag. urrnătoare},
In s. XCVIII/IX se vede foarte bine un capăt al podului
de zid, care, spre deosebire de celelalte pile, nu e îmbrăcat
în blocuri ci e neted, iar bolţile nu mai sunt de lemn, ci de
79) Idem.
166
[167]
zid, desigur de cărămidă. El- are de lemn numai tablierul şi
balustradele. (Fig.' 2,pag. 159).
Pilele-culee sunt cele mai bine conservate dintre elemen­
tele podului lui Traian. Acest lucru se datoreşte faptului că
eâe au miezul zidăriei din zid de beton cu piatră, străbătut din
loc în loc de straturi orizontale de cărămidă mare. Ele erau
îmbrăcate pe feţele sudice şi nordice cu o haină de cărămidă,
care era continuarea boltilor dintre ele şi porticuri. Imbră­
eămintea de cărămidă s'a păstrat mai bine la pila-culee de pe
malul jugoslav, care în genere '0 mult mai bine conservată
decât cea de pe malul nostru, fiindcă a fost totdeauna departe
-, - - - '" - - " - -.- - - - - - - - "- - - - "- - - - ,- - - - - -�
,
- '" - - - - _. - - ,- -> - - - - - - - - - -. il 3° .. - - - -". ' ,-- ,
Fig. 5.-Capătul podului lui Traian, reconstituit de Duperrex
(malul jug oslav).
de aşezări omeneşti. (Fig. 6, ,în pag. următoare). Părţile dinspre
susul şi josul apei (amant şi aval) ale pilelor-culee erau însa
căptuşite ou blocuri paralipipedice de piatră.
Golurile acestor blocuri s'au păstrat numai la cea de pe
malul jugoslav, şi se observă că ele erau puternic legate de
corpul ei 80). (Vd. aceeaşi Fig. 6).
Platformele pilelorculee, pe carle se reazimă, peretele ce
susţinea tablierul 'podului, au numai avant-bec, spre deose­
bire de .oelelalte pile, care aveau şi artere-bec 81). Ele erau
îmbrăcate numai cu blocuri de talie, cu dimensiunile următoare:
1,30XO,70XO,50, m. şi se pot vedea în parte şi la pila-culee
nordică, 82). . ! '
80) Kanitz. Romische Studien, p. 46.
81) Duper rex, p. 13 sq.
82) idem, p. 12.
167
[168]
vH1 1UU In JOC sunt aşezate, cu o regularitate vădită,
gă,ul'i, care străbat În directia or-izontală atât platformele
cât şi pereţii perpendiculari ai pi.lelor-culee (Fig. 7,pag. urm.).
Cele mai largi au servit desigur pentru a prinde grin­
zile bolţilor, iar cele mai. mici sunt golurile lemnului încastrat
în zidărie, procedeu recomandat şi de Vitruvius, pentru a da
o mai mare trăinieie construcţiei 83).
Pilaculee ele pe malul iugoslav, caree cea mai bine con­
servată .are o înălţime de 10,5U m., dela nivelul pământului
până la vârful peretului perpendicular, care singur ocupă
7,70 m. elin această înălţime şi o grosime de 3,00 m. ,g,,)
Peretele pileiculee de pe malul românesc e mult mai
Fig. 6. - Capătul podului lui Traian de pe malul jugoslav (ruinele pilei-culee).
ruinat decât cel de pe malul jugoslav; el nu are decât 2,00 până
la 2.20 m. grosime, iar înălţirnea lui abea ajunge 5,"10 m.
(V. Hig. 7, pag. urm.).
Greutatea cea mai mare a întâmpinat-o Apollodor la.
fundarea pilelor din albia fluviului, şi aici se vede ingenio­
zitatea marelui constructor hidraulic.
Numărul de 20 de pile, dat de Dio Cassius şi 'I'zetzes,
s'a constatat din cercetările făcute în lR58 a fj exact. S'au
aflat atunci 16 pile, Ia care mai trebuiau adăogate încă 4,
00 fuseseră construite pe bancul de nisip, si care dispăruseră
83) Vitruvius, De Arhitectura, I, D. Aceste gănri şi le explică Kanitz t Das
Konigreich Serbien., p. 484) ca fiind făcute în 328, când Constantin cel Mare a
reparat podul, pentru el trece Dunărea împotriva Coţilor !
84) Duperrex, p. 14.
168
I
, >
1
[169]
din cauza măcinăm acestui banc 85). S'a. constatat atunci ca
fundaţia culeelor şi a pilelor se compunea. din zidărie de beton,
din materiale amestecate, iar cea superioara era strabatuta
si de stratul'} orizontale de cărămizi. Pilele fusesera îrnbră­
oate cu un pararnent puternic de piatră. cioplită, cu un cubagiu
de aproximativ 1/2 stănjen fiecare bloc (0,86 m.) 86). Blocu­
rile de talie care îmbrăcau pilele podului sunt amintite de
Dio Oassius şi. 'I'zetzes (n. 0, 9 şi 10) şi vizibile în scena
XOVIII/IX.
Fig. 7.-Capătul podului lui Traian de pe malul românesc (ruinele pilei-culee),
Rămăşiţele pilelor .după raportul Deuster, au o lungime
variind între 21,50 111. şi 22,75 m. şi lătimea dela 14,22 până
la 14,85. O singură pilă, cea mai bine conservată, având
în parte in situ şi haina de blocuri, avea o lăţime de 18,96
m. (Pila No. 12, după planul lui Deuster, la Aschbach l. c].
Popovici în rap. său dă pentru toate pilde lărgimea uniformă
de 14,80 m. şi lungimea de 17,80 m.
Aşa cum se păstrau pilele, după ce fuseseră roase de
ape nu mai aveau dimensiunile egale ca în forma lor primitivă ...
Popovici a cautat să dea pentru toate nişte dimensiuni medii.
85) I�ap. Deuster şi Imbriciev (1. c.i. Deci Paulus Iovius (n, 6.', făcea o mare
greşeală când da 3� de pile! Aceiaşi greşală o face şi De Marsigti, când spune
că a găsit 23 pile (o c. p. 27 •.
86) Popovici explică mai clar această, zidărie: <Toată zidăria fiecărui stâlp
este de piatră cioplită de jurîmprejur şi la mijloc este stâlp zidit de cărămidă
mare şi amestecată Cu piatră spartă» 'la Duperrex, p. 20). De Marsigfi (p. 30 sq),
nu admite pe DIO Cassius, că prlele erau îmbrăcate cu blocuri, ci dimpotrivă cu
cărămidă mare. Din cauza apelor mari, De Marsigli nu a putut vedea decât zi­
dăria interioară, desbrăcată de parament, deaceia el contrazice pe Dio Cassius.
169
[172]
Din s. XCVIII/IX a columnei se poate deduce 'rcă pilele
podului aveau înspre susul apei un avant-bec, care, des­
picând apele uşor, făcea ca ele să isbeasoă cu mai puţină
tărie (Fig. 2, pi1g. 159). .'
Duperrex, . studiind formele ruinelor pilelor după schi­
ţele luate de Deuster în 1858, găseste că acestea aveau 'şi
înspre josul apei câte un colţ ascuţit, care forma arriere- be­
cu191). Astfel, dacă am fi tăcut o secţiune orizontală prin
corpul unei pile primitive, am fi obţinut un dreptunghiu cu
două triunghi uri la capete (a van t şi arriere-becul) (Fig. 9'.
Piloni
Forma actuală
a unei pile
Forma primitivă
a unei-pile
FI
�/1/�
TI TI
E j
l<1.g 9.
altceva. Un cunoscut inginer, care a avut partea leului la aceasta împărţeală,
îmi povestea cu deosebită satisfacţie şi mândrie personală de daniile făcute de
d-sa, din acest lemn, fiecărui potentat al timpului, Dânsul, mai practic şi mai
modest, şia f�cut un baston solid (lemnul era de stejar) dintr'un capăt de bârnă
şi şi-a mai oprit două capete de piloni Bastonul (din nenorocire 1) La rupt de un
câine la Giurgiu (tocmai la Giurgiu şi de un câine 1), iar cele două capete de
piloni le-a lăsat acasă în 'timpul refugiului din 1917: Nemtii, necunoscând prove­
nienţa acestui lemn şi fiind şi criză de lemne, au băgat în sobă cele două capete
de piloni. încălaindu-şi mădularele eri lemn sfânt dela Tata Traian! L.. Lemnul găsit
în cele două pile distruse În 1909 are o întreagă odyssee, care formează (o repet)
o ruşine naţională şi o lipsă totală p\ntru cultul trecutului 1 ... Dar ceeace e mai
dureros, e că nici nu s'a studiat acestvlemn, şi mal ales felul cum el Jega zidăria
de blocuri a pile lor. El e perdut pentru totdeauna, fiindcă nu toţi cei ce I'au
primit au ştiut să-I păstreze. In numele. ştiinţei româneşti, rog pe acei ce mat
păstrează vre-o bucată din acest lemn, să o dăruiască la unul din muzeele noastre.
91) Duperrex, p. 21-22.
172
I
-
[173]
Forma aceasta de pilă e preferabilă de admis pentru apele
unui fluviu puternic. Lăţimea ei de 60 picioare, dată de Dia
Cassius şi 'I'zetzes, corespunde cu aceia a unei pile reconsti­
tuite (18�19 m.), iar lungimea ei, tot după reconstituirea lui
f; Dupenex, ar fi atins 33�34 m.92).
, Despre modul cum s'au construit pilele nu ne informează
decât o scurtă notită a lui Tzetzes, care spune că s'au în­
trebuinţat cutii (/.l(NTW) lungi de 120 picioare (36 111.) şi
largi de 80 picioare (24 m.) 93).
Bazat pe această ştire, De Marsigli a propus o soluţie,
după care Iundarea pilelor s'ar fi făcut prhl chesoane de lemn,
ai căror pereţi erau legaţi în interior cu bârne. Aceste c1108\­
soane de lemn au fost umplute apoi cu bolovani, peste care
s'a turnat mortar în apă, şi astfel îngreuiate, s'au lăsat la
fund 94).
Duperrex cornplectează astfel soluţia propusă de De Mar­
sigli: cutiile având dimensiuni prea mari (20.00X35.00 m.!)
�,i o înălţime de (4-5 m.), manevrarea lor era foarte anevo­
ioasă, deaoeia Romanii au întrebuinţat două sau chiar patru
la aceiaşi pilă, reducând astfel dimensiunile lor. Chesoanele
scoborîte în fundul răului prin urnplerea lor cu 'beton turnat
în apă, s'au apărat apoi de mâncăturile apei prin aruncare
de anrocamente. Tot Duperrex găseşte că acest sistem de
fundare în punctele cele mai adânci ale apei (9� 10 m.) al'
fi necesitat chesoane de înălţimi prea niari, şi atunci Ro­
manii au folosit un alt mijloc, descris de Croizettes şi Desno­
yers (Cours de construction des ponts, p. 10): "Ei aruncau an­
rocamentecât posibil dem,arl şi" bine aşezate, formănd un
masi v, pe care apoi zideau pilde ;cum însă acest mod de funda­
tiune nu putea să .suporte greutăţi mari pe unitatea de supra­
faţă, Romanii erau siliţi să deapilelor acele dimensiuni extra­
ordinar de mari, care aveau marele inconvenient de a astupa o
mare parte din lăţimea fluviului şi a stânjeni astfel scurgerea
apelor" 95).
Sistemul de fundare al apelor propus de De Marsigli şi
complectat de Duperrex ni se pare nepraciic şi im posibil de
executat.
Intradevăr 'I'zetzes spune că la construirea acestor pile
s'au întrebuinţat cutii sau chesoan (Xl(3(D7UX), dar el nu menţio­
nează nimic despre natura acestor chcsoane, şi dacă ele au fost
aduse plutind pe 8/pIă, ancorate şi apoi scoborîte În adânc.
In schimb el dă dimensiunile acestor chesoane: 120 picioare
lungime (36 m.) şi 80 picioare lărgime (24 rn.), pe care atât
De Marsigli căt şi Duperrex le neglij-ează şi nici nu le men­
ţionează cel puţin. Dimensiunile de 25 m. lungime şi 20 m.
92) Duperrex, p. 10,
93) Tzetzes, II, v. 91.
94) De Marsigli (o. c ), p. 30, cu Tab!. 14.
95) Duperrex, p. 10-11.
173
[174]
_ .r v� Uv LlujJerrex acestor cutii, sunt luate după dimen-
siunile unei pile reconstituite de el şi nu corespund cu ale
lui 'I'zetzes, 'care sunt mult mai mari. Dat fiind marea dife­
renţă oe există ,între dimensiunile chesoanelor date de Tzetzes
(24X36 m.) şi ale pilelor reconstituite de Duperrex(19X34 m.),
rezultă că Iundatea nu se putea face prin turnare de" beton în
ele şi '8 coborîrea lor în apă, căci atunci volumul unei pile ar.
trebui să corespunda cu al unui cheson. Mai trebue să adăogăm
şi faptul că, pilele, fiind îmbrăcate cu blocuri cioplite prinse
în zid, nu puteau fi turnate în apă, cum se turna betonul, ci
ele trebuiau sa fie lucrate afară din apă.
Aceste xl(J(!n;w. desigur că nu puteau fj manevrate pe
apă, din cauzamarilor lor dimensiuni, şi nu puteau fi scufun­
date în apă, fiindcă fundul fluviului nu este peste tot regulat şi
plan, ca ele să fi rămas aşezate în direcţia verticală cum
trebuia. Modul de fundare propus de Duperrex pentru adăn­
cimele mari ale Dunării este încă şi mai nepractic. Pilele,
prin lătimele lor destul de mari, ocupau deja o treime din
lărgimea Iluviilor (aprox. 370 m.), deci puterea' curentului
apei crescuse destul de mult. Daca pe lângă anrocamentele
aruncate în jurul pilelor dela adâncimi mai mici, s'ar mai fi
aruncat ş� altele laadâncimi mai mari, pentru executarea pe
elJa a celorlalte .pile, s'ar fi ajuns la astuparea unei bune părţi
din albia fluviului, ceeace ar fi adus o presiune puternică a
apelor şi deci periclitarea pilelor. Pilele,pe lângă că aveau
o Igr·eutate şi o bazâ unare, mai erau îmbrăcate şi cu blocuri de
talie. Aşa fiind, O mică deplasare a anrocamentelor pe care
erau construite atrăgea după sine nu numai desfacerea blocu­
rilor de placaj, dar chiar năruirea întregii pile. Anrocamen­
tele erau folosite de Romani mai mult la constructii de poduri
'peste ape stătătoare şi aproap;e deloc în cursurile adănci şi
repezi de apă,
Sistemul ingenios întrebuinţat de Apollodor lafundarea
pi1elor s'ar fi putut lămuri în 1909, dacă atunci când s'au dă­
râmat cele două pile ar fi asistat şi un specialist ringiner
sau arheolog 96).
Ne găsind niciun raport s�u proces- verbal ce ar fi tre-'
buit să se închee cu această ocazie, am cules câteva infor­
maţii (Iela diferite persoane oe au asistat la dărâmrareacelor
două. pile. Desigur procedeul e riscant, dar în lipsă de altul
e bun, fiindcă, e singurul posibil.
Din informatiile culese dau mai la vale pe cele mai im­
portante şi pe care' lei cred plauzibile.
S'au dărâmat în 1909 două mari pile, care hind situate
96) D-l Ing. Gh. Popescu, prof. lţt Şco Politechnică din Buc., este singurul
care ar fi studiat zidăria celor două pile dărâma te cu această ocazie. Rugându-I
ca să-mi dea câteva informaţiuni, d-sa �-a refuzat orice informaţie.
In numele ştiinţei româneşti d-sa e rugat şi pe această cale să dea publi­
cităţii constatările rezultate diu cercetare'(a d-sale, sau să le comunice unui spe­
cialist, fiindcă le deţine fără niciull drept tie peste 20 de ani!
174
[175]
la adâncime mare şi în drumul vapoarelor, stănjeneau na­
vigaţia. Când s'a început sfărărnarea lor de sus în jos, s'a
dat prima dată de un miez de zidărie de piatră spartă legată
cu . beton şi străbătută de straturi orizontale de cărămidă
mare. A ceastă zidărie, după cum am văzut, e confirmată şi
de rapoartele din 1858. Terminându-se această zidărie, s'a
ajuns la straturi orizontale de blocuri mari din piatră şi ci­
ment, cioplite în forme paralipipedice, trapezoidale etc., care'
formau baza pi1ei. Blocurile acestea erau brăzdate pe una
din feţe de şanţuri regulate, de formă pătrată şi adânci
de 7 cm. (vd. Fig. 8). Din blocurile ce erau mai la suprafaţă în
mormanul depozitat în curtea Şantierului Naval din T. Severin
am putut vedea numai două, ce aveau şanţuri pe două feţe opuse.
In foarte multe din aceste săntuleţe s'au găsit bare para­
lipipedioe de lemn, care legau două. straturi de blocuri pe feţele
unde 'ele veneau în atingere, Iorrnând un fel de grătare. Dacă
între fiecare straturi de blocuri erau asemenea grătare, nu
am putut afla.
Am schiţat numai câteva forme dintre aceste blocuri, pe
care le-am găsit mai caracteristice şi mai accesibile pentru
măsurători. 97) Dimensiunile acestor blocuri variază după. ne­
necesitate şi după locul 'pe care-I vor fi avut în corpul pilei.
O îmbinare a lor nu e posibilă, fiindcă sunt provenite
dela două pile, unde unele făceau parte din baza lor, iar al­
tele îmbrăcau zidăria de beton de deasupra.
In general lungimea lor trece de 110 cm. (Fig. 8, a),
ajungândpână la 140 cm. (F'ig. 8, d). Unul singur are lungi­
mea de 75 om.' şi probabil că servea mai mult ca umplu­
tură într'un colţ din interiorul pilei (Fig. 8, e). Destul de mult
variază şi lăţimele lor: cea mai mică e de 42 cm. (Fig. 8, f),
iar cea mai mare de 75 cm. (Fig. 8, g). Marea lăţime a
unora ce serveau la placajul zidăriei superioare, e explicabilă
prin aceia că trebuiau prinse adânc în ea (Fig. 8, g). Puţină.
regularitate găsim numai, la grosimea lor .. Astfel, cele cu
grosimea de 60 cm. (Eig. 8, a, b şi d), precum şi cele de
56 cm. (f şi h) trebue să fi fost aşezate în acelaş rând de blocuri.
Şănţuleţele au fost săpate pentru a lega între ele. blocurile
din acelaş strat şi în acelaş timp şi cu cele din stratul de
deasupra. Legătura era puternică mai ales datorită frecven­
ţei lor. Multe din aceste şanţuri trebue să. fi servit însă şi
pentru a le scoborî pe funii, după cum e blocul a din Fig. 8,
care, pe lângă două şanţuri săpate la o distanţă. aproape e­
gală de capetele lui, spre a i secumpăni mai bine greutatea,
mai are şi o gaură adâncă, în care va fi fost înţepenit. un
drug de lemn, sau poate chiar de fer, spre a-l lega cu blocul
de deasupra lui. Foarte multe dintre şăntuleţe prezintă unele
adăogiri în afară, de formă pătrată sau circulară. E probabil
971 D. N. Ghelmeziu, elev inginer, a avut gentileţea ca să-mi desemneze
la scară aceste blocuri, pentru care îi aduc viile mele mnlţumiri.
175
[176]
... !
.. �
I
g.
-86_
d.
I
I
",-- - - -
.-5�
[177]
e.
Fig. 8 - d, e şi f.
.... --/J� _
r
1�#Jd \
2t6
1
�-
-30-<
,.
---1
6�
-J
:----- NS'_�
,
I
I
_ _ _ J- ..
I
I
I
I
/J-- _
Fig. 8 g şi h.
-'
-'
h.
--------�---- -----------
[178]
că. lemnul a fost cioplit intenţionat cu unele eşituri, spre a
împedeca o eventuală deplasare a blocului În lungul lui (Fig. 8,
d şi e). Altele sunt datorita şi îlltâlnirii a două capete de
lemn ce se lăsau mai lungi, spre a nu se desface legătura
lor (Fig 8, c, b şi f).
Locul pe care îl ocupau blocurile în. corpul pilei poate fi
dedus pentru unele după forma lor şi dispoziţia şanţurilor.
Astfel blocul Fig. 8, c. trebue sa fi fost aşezat în amont sau
în aval (Fig. 10, A şi B). E mai probabil că era în amont, din
cauză că are un capăt tocit de apa şi o legătură puternică,
tocmai ceeace se cere faţă de puterea curentului apei. Blo­
curile Fig. 8 b şi g, după forma lor, orientarea şanţurilor şi
unghiurile optuse dela capetele Iaturei de 22 cm., care sunt
eg-ale cu ale colturilor vilei (1330) ,trebue sa fi fost situatie
în punctele e, D, E şi F (Fig. 10 pag, urm.), fie ca mărginaşe
ale straturilor de blocuri dela baza pilei, fie în placajut zauărie:
de deasupra. Blocul Fig. 8, g,având o lăţime foart-e mare, va fi
fost utilizat în 'placajul zidului de beton, unde intra în zidăbc)
spre a face o mai buna legătură. .
Dealtfel se vede şi dupa forma şantului ca legătura lui
de lemn nu prezenta o prea mare îngrijire, fiindcă el era pu­
ternic prins în zidăria de beton.
Puţin schimbat ne apare şanţul blocului Fig. 8, b, unde
legătura de lemn era mai puternică, fiindcă el va fi făcut
parte din paramentul z idăriei de blocuri.
Forma trapezoidală a blocului Fig. 8, e îi indică un loc
in intervalul pilei pe lângă una din laturile ce formau avant­
şi arriere-becul. Formele de blocuri Fig. 8, f şi h par a fi fost
aşezate spre marginile grătarului de lemn, probabil intrănd cu
câte un capăt în paramentul de ,pe laturile AB şi OE (Fig. 9).
Blocul Fig. 8, d, după forma lui curioasă şi după şanturile sale
care ies în afară, trebue să fi fost plasat în interiorul pilei,
ca şi blocul Fig. 8, a.
Apollodor a avut posibilitatea ca sa construiasca pe uscat
4-5 pile, care erau pe .bancul de nisip din mijlocului fluviului.
Dunarea formând aci doua braţe, Romanii trebue să, fi abătut
cu ajutorul unor diguri o parte din apă pe un braţ, apoi Ipe
celalalt. Astfel ei au obţinut o adâncime mai mică şi un cu'
rent de apa mai liniştit, de care au profitat pentru a tunda
pilele. După zidăria pilelor, ei trebue să sefi folosit de dOU[LI
sisteme pentru fundarea acestora.
In 1858, când rămăseseră pe uscat mai multe pile, s'a
putut constata ca ele erau din zid de beton până jos la temelii,
iar blocurile de talie nu fusesera întrebuinţate decât la pla­
cajul lor 98). In 1909, când .s'au distrus cele două pile care
erau la aclâncimea cea mai mare, s'a putut vedea că sub zi­
dăria ele beton urma una de 'blocuri mari de piatră legate cu
lemn. 'I"ot atunci s'au mai găsit tn jurul acestor blocuri şi UI'-
98) Rap. Deuster şi Popovici, (1. c.).
178
[179]
A
D
F
179
[180]
�.,,�. '�ULlJ ue rernn din bârne perpendiculare şi legate
mtre ele cu scânduri.
Ohesoanele acestea erau lipite de pereţii pilei şi e pro­
babil că nu 'erau prinse de fundul al biei. Bazele de blocuri şi
resturile de cutii de lemn nu au putut fi văzute în 1858 la
pile1e de pe laturile bancului de nisip şi de pe povărnisurile
malurilor fluviului care rămăseseră pe uscat, fiindcă nu exis-
, tau. ELe au putut fi văzute numai în 1909, când seafandrieri]
s'au scoborjt mult în adânc, dărămând cele două pile. De aici
derlucem icâ la construirea pilelor s'au întrebuinţat două me­
tode, după, adâncime. La adănoimele mai mici, pe cele două
laturi ale bancului de nisip şi pe coastele malurilor. Iundarea
trebuia să se facă. la uscat, fiindcă fundul apei e neregulat
şi anlecat, In aceste locuri s'au folosit probabil acele cutii
%�/N1.lC! lungi de 120 picioare (36 m.) şi largi de 80 picioare
(24 m.), de care ne vorbeşte 'I'zetzes. Din cauza mărimii lor,
ele nu puteau fi manevrate pe apă şi nici nu puteau fi soufun­
date ca să rămâe în direcţie verticală, fiindcă fundul apei nu
era orizontal şi regulat. Volumul lor fiind mai mare decât al
unei pile reconstituite şi zidăr'ia Iiindstrăbătută de straturi
orizontale de cărămizi, şi 1 mbrăcate cu blocuri regulate, re­
zultă că s'a lucrat pe uscat în ele, după cum au admis Asch­
bach 99) şi Frohner 100).
Cutiile despre care ne vorbeşte 'I'zetzes nu au fost aduse
pe apă, ci mai probabil ele au fost construite în apă" între­
buintăndu-se la fundare vechea metodă recomandată de Vi­
truvius'v). S'au bătut unul lângă altul două rânduri de pi­
loni, şi în spaţiul cuprins între ei s'a turnat beton în apă, care
rntărindu-se a format un perete impermeabil. Forma acestor
cutii trebue să fi urmat pe a pilelor, spre a opune o mai
mică rezistenţă apei (Fig. 9). Apa închisă, în aceste camere
de piloni a fost scoasa cu ajutorul diferitelor maşini (tyn/;'­
punurn; cochlea etc.) Îlltl'ebuinţate în asemenea cazuri 102).
După secarea apei s'a putut executa 'pe uscat fundaţiile pi-
1e10r şi apoi s'a ridicat zidăria de piatră spartă şi cărămidă
îmbrăcată cu blocuri. E de remarcat că între pereţii pilei
şi a-i cutiilor mai rămănea un spaţiu liber (le 3 in. în lătime
şi ele aproximativ 2 m. în capătul avant şi arriere-becului, ne­
cesar pentru circulaţia cu material constructiv în jurul pilei
şi pentru fixarea schelelor. .
După înălţarea zidăriei, cutiile de piloni puteau Li dis­
truse, pentru a nu ocupa, un loc prea mare în albia fluviului
şi a împedeca astfel scurgerea regulată a apelor. Pila având
un puternic fundament infipt în pământ, nu mai avea nevoe
nici ele anrocarnente, ce închideau o parte din albia fluviului
99) Aschbach (op. cit.), p. 16 \
100) Frohner (op. cit.), p. 20
101) Vitruvius, V, 12.
102) idem, X, 4 şi 6.
180
[181]
Dar acest sistem recomandat de Vitruvius nu putea fi
î:ntrebuinţ,at decât Ia adănoimi mici, de cel mult 4 m. Adânci­
mea cea mai mare a Dunărri aci e între 7--8 m. Prin abaterea
succesivă a unei părţi din apă pe cele două brate, se va fj
putut obţine o adâncime de 5-6 m., care e totuşi foarte mare
pentru a se putea folosi procedeul recomandat de Vitruvius.
Dacă, într'adevăr s'au putut constata în 1909 resturile unei
cutii de lemn în jurul zidăriei de blocuri a celor două pile,
nu rămâne de închipuit decât un singur procedeu Întrebuin­
ţat la Iundare.
Fundarea lor s'ar fi făcut numai prin cutii de lemn, cu
un volum egâl cu al unei pile, şi deci nu poate fi vorba de
acelea de care ne vorbeşte Tzetzes, care au un volum mult
mai mare.
Probabil că aceste cutii de dimensiuni mai, mici şi în nu­
mar redus au fost ancorate la locul necesar şi coborîte trep­
tat rn apă prin umplere cu blocuri de piatră legate cu lemn,
ca să dea, o mai mare greutate pilei şi SEt nu poată fi mişcate
sau măncate în jur de curentul apei. Ele puteau fi scoborrte
numai către centrul fluviului, unde albia e mai plană.
Dela un loc, când s'a socotit că pilele auo bază destul
de greoae şi puternică, zidăr ia ele blocuri a fost înlocuită
cu cea de piatră spartă şi cărămidă, îmbrăcată pănă sus eu,
parament de blocuri. Numai astfel ne putem explica prezenţa
acestei zidării de materiale amestecate, însă aranjate la, uscat
până sub nivelul apei celei mai scăzute.
In ori oe caz, până nu se vor şti precis informaţiile cu­
lese în 1909, propunerea noastră relativ la modul după care
s'au construit pilele rămâne o simplă ipoteză. 103).
S'a discutat mult dacă bolţile ce uneau pi1e1e erau constru­
ite din lemn sau din piatră, Discuţia provenea din aceia că atât
Dia Cassius cât şi 'I'zetzes nu precizează. materialul din care
erau făcute bolţile. Ei întrebuinţează numai cuvântul >a�li�,
care însemnează o boltă din orice Iel de material 104). 'I'ot
Dio Cassius numeşte podul lui 'I'raian ;'/;(I'V(!CiJ' ?A9fvr" iar nu
�VV1'17 yiqT(!a, cum denumeşte Pons Sublicius din Roma, când
e vorba de un pod de lemn 10il).
Singur Aschbach a susţinut mai eu tărie că, întregul pod
a fost făcut de piatră, căci astfel executarea bolţilor era mai
uşoară lOG).
Azi se ştie absolut sigur cn bolţile nu erau din piatră, ei
clip lemn. Dovada cea mai bună ne-o dau medalia din lOr, p.
Chr.şi scena ele pe columnă unde e figurat podul (s. XCVlll,
IX). Pe aceste două reprezentări ale podului, bolţile apar con-
lOC! Dac" vom putea căpăta date mai multe şi mai precise despre aceste
lucruri, vom putea reveni Într'un studiu ulterior.
104) DIO Cassius, LXVJTI, 13; Tzetzes, II, 67.
105) Dio Cassius, XXXVlJ, 58.
106) Aschbach, p. 18; Rap. Popovici (1. c.), "podul a fost boltit de piatră
din stâlp prin arcuri eliptice".
6
181
[182]
��� �.vv \.Hml" un mtreit arc de lemn, legat cu cleşti perpendi­
culari.
Probabil că Dia Cassius numeşte podul lui 'I'raiai, rirpjJ�m'
'(lBiVYJ şi nu gvUVY; ')'{CfV(!Ci, cum tace pentru Pons Sublicius, ain
cauză, că partea cea mai de seamă a podului, adică pilele,
erau construite din piatră.
Pentru prima dată arhitectul francez Ohoisy a încercat
a reconstituire a boltilor, bazat pe cele două reprezentări an­
tice 107). Ohoisy găseşte trei arcuri conoentrice legate între
de pa-in 9 scoabe duble, care mergeau in sus până la nivelul
tablierului. El observă: ca artistul a redus foarte mult elemen­
tele boltilor din lipsă. de spaţiu şi e nevoit. ca să restabilească
omisiunile sculptorului.
Ou altă ocazie arhitectul francez observă o asemănare
isbitoare între aceste arcuri legale prin stinghii perpendicu­
Iare, cu acelea pe care ni le-au păstrat monumentele Indiei.
El se într,eabă apoi cu dreptate dacă Apollodor originar din
Damasc, deci dintr'un oraş aşezat pe drumul Indiei, nu a
cunoscut acest sistem de boltire 108).
Duperrex găseşte de semnul de pe columnă foarte raţional
şi complet. Numai numărul scoabelor trebue socotit a fi fost
de 11; încolo nu mai trebue făcut nici un adaos 109). Făcând
o comparaţie între reconstituirea boltilor făcută de Choisy,
şi a lui Duperrex, pare a fi mai preferabila a lui Choisy.tiind
mai puternica. S'a ales lemnul pentru facerea boltilor, fiindcă
astfel ele erau mult mai uşor de executat. Dacă ele s'ar fi
construit din piatră sau cărămidă, Romanii ar fj, trebuit să
depue o muncă, uriaşă şi le-ar fi răpit timp îndelungat, care
era din ce în ce mai preţios. Bolţile aveau o deschidere de
32-33 m. (110 picioare), care în genere nu era prea mare,
încâ� executarea lor din zid să. fi fost imposibilă. Aşa, podul dela
Alcantara din Spania, care dăinueşte în întregime până 'azi,
construit între anii 98-106 p. Ohr. de arhitectul .Iulius Lacer,
are bolţile de zid cu o deschidere de 36'; m. (120 picioare), lul-
crate la o înălţime de aproape 50 m.110). '.
Dio Oassius 1ll) şi 'I'zetzes 112) ne dau rnâltimea podului
socotită dela Iundatiunile pilelor în sus, ca fiind de 150 pi­
cioare (45 rn.), Inăltimea aceasta e găsită de 'toţi cercetătorii
ca fiind prea mare.
De Marsigli calculează înălţimea podului, socotită dela
fundamentul pilei celei mai. adănci şi până la podeala podului,
a Ei fost de 15,60 In. 113).
107) Choisy, L'art de bâtir chez les Roniains, Paris 1873, p. 162 sq. (cu
o fig.).
108) A- Choisy, Histoire de t'architectnre, 2 vol, Paris, 1899, I, p. 533, cu
fig. 18.
109) Duperrex, p. 31 sg .
. 110) A- de Laborde, Voyag! piN:oy!sque el historique en Es-pagrze, Paris
1807 ŞI 1818, I, p. 116 ŞI pl. CLXIX � C'LXXJI.
111) Dio Cassius, LXVIII, 13.
112) Txetzes, 11, 67.
113) De Marsigli, p. 29.
182
[186]
Dupperrex, reconstituind înălţimea celor doi pereţi per­
pendioulari ai pilelorculee, e îndreptăţit a da podului o înăl­
ţime de 18,60 m. socotită ca începând deasupra fundaţiunilor
celor mai adăncipănă la tablierul podului 114).
Natural, după mărimea şi înălţimea pilelor-culee, podul
nu putea să aibe 45m. (150 picioare) înălţime, după cum spun
Dio Cassius şi Tzetzes. E interesant însă că ambii autori ne
dau aceiaşi dimensiune, independent unul de altul.
Această înălţime corespunde însă cu a platoului româ­
nesc, socotită dela linia celei mai mari adâncimi a fluviului.
Cum, la capătul nordic, podul urca printr'un altul mai mic de
lemn până la nivelul platoului, 'e probabil că ambii autori
săj fi socotit înălţimea podului de 150 picioare (45 m.) dela cea
mai mare adâncime la care se scoborau pi1ele, până la cel mai
înalt punct la care se ridica tablierul podului. Faţă de lungi,
mea sa, podul lui 'I'raian are o înălţime destul de modestă,
(1.8,60 m.). Podul dela Alcantara se r'idică pănă la 50 m.,
fiindî nsă mult mai scurt (143 m.), iar înălţimea lui aşa de
mare e determinată de valea adâncă a Tagelui, peste care ·e
aruncat 115).
Lăţimea tablierului podului e dată de De Marsigli 116)
a fi fost 10,40 m., iar de Duperrex de 14,55 m.117). Oea mai
bună este a lui Duperrex, fiindcă ea e calculată, în legătură,
cu lungimea unei pile fără avant şi arriere-beo şi cu lăţimea
pereţilor perpendicular! dela pilele-culee. Marginele tablie­
rului podului erau tmprcjmuite cu balustrade de lemn obiş­
nuite şi se pot vedea clar în s. XCVIII/IX.
Materialul brut întrebuinţat la construirea podului a
fost piatră, lemn şi cărămidă. Piatra a fost întrebuinţată la
zidăa-ia pilelor, spartă şi cioplită în blocuri mari, cu o lungime
chiar de 1,40 m. (:B'ig. 8, d). Cea spartă provine din carier ile din
jurul oraşului T. Severin, folosite până în ziua 'de azi: Schela
Cladovei, Gura-Văii şi Bahna 118). Blocurile de talie care formau
bazele pilelor şi cele care intrau în paramentul lor sunt lu­
crate dintr'o piatră cu un aspect nisipos (Sandstein), însa
destul de dură .. Soiul acesta de piatră nu există prin împreju­
rimi şi trebue să fie adusă din Jugoslavia, probabil ruptă chiar
din malul Dunării elin regiunea Portilor de ];-'81" 119). 'I'ransportul
114) Duperrex, p. 25 sq.
115) Laborde, l. c.
116) De MarsigIi, t. c.
117) Duperrex, pl. 3, fig. 2.
118) Duperrex, p. 23.
119) D-l Prof. Bărcăcilă, într'o informaţie dată d-lui Christescu (op. cit.),
p. 45, observă cu dreptate că monumentele dela Drobeta databile pela începutul
sec. IT p. Chr., sunt dintr'o piatră adusă de peste Dunăre, pe când cele de după
această dată sunt dintr'un calcar tare, cu nuanţe roşiatice, provenit dela Gura Văii.
Blocurile ce căptuşesc pilde sunt din aceiaşi piatră ca şi monumentele
dela începutul sec. II, şi provin din aceiaşi carieră. Pentru piatra spartă, Între­
buinţată atât la pod cât şi la castrul lui Traian, s'au folosit însă carie riie din
jurul oraşului T Severin.
183
";;r 4 �. �",..".\ \ <'l"f> .ci<"4 "i<'?>l�:"ţţ�'�...i't:.::�iI��V>..!H'��Yh':'.1
.,"- ., "'.
[184]
aoestorblocuri trebue să se fi făcut pe Dună,] e cu multă gren­
tate, dat fiind mărimea lor.
Lemnul, pe lângă. încastrarea lui În zidărie, s'a folosit
mai mult la bolţile ce uneau pilele şi la tablierul podului, care
alcătuiau, clUp[L expresia lui Dio Cassius, "partea de deasupra".
Dat fiind locul pe care-I ocupa, în construcţia podului, el
tr'ebuia să fie de dimensiuni mari şi dintr'un lemn puternic.
Lucrul e confirmat de bucata de bârnă aflătoare .în muzeul
Şcoalei PoIitechnice din Bucureşti, care deşi nue tocmai, bine
păstrată, ne arată o mă,rime impună,toare şi un lemn puternic
de stejar.
La Florica, la Muzeul familiei Bră,tianll, se gă,seşte de­
asemenea un capăt ele pilon de dimensiuni mult mai mici, ClO­
plit patrat şi ascutit la un capăt.
Bucăţi elin lemnul ce leagă zielăria celor două pil-e distrw:e
in 1909 s'e mai află. şi la Şantierul Naval din 11• Severin. Lem­
nul trebue să, fi fost furnizat tot de pădurile Daciei, care erau
aşa de mari, încât spăimântaseră numai cu vederea lor pe co­
mandanţii rornanj, Grinzile tablj'erului' podului şi bolţile ce le­
gau pilele trebuiau să fi, fost de stejar. Tot stejar era folosit şi
pentru Încastrarea în zidărie 120).
Oărămida a fost probabH lucrată pe loc. Nu e exclus Însă;
ca o!part'e din ea să fi fost fabricată la Dierna (Orşova), care
ne apare după cucerirea Daciei ca un important centru pentru
prepararea cărămidei.: exportul ei trece şi pe malul drept al
Dunării 121), pe lângă că furnizează şi vecinei sale Drol::eta 122).
Oărămizile Întrebuinţate la ztdăria piIelor şi a cuJeelor au
dimensiunile cele mai mari ele: O,40XO,35 XO,06 111.
Pe unele din cărămizi, găsite în 1858 în zidăria super].
oară a piJelor, 'erau imprimate chiar şi ştampilele a trei- co­
horte auxiliare: J) rOo]H(ors) IO(ivium) ll(omanorum) E(qui­
tata); 2) OOH(ors) II HISP(anorum; şi 3) rOo]H(ors) In B(ri­
tannorum) 123).
Mai înain'e de inceputul ră.zboaelor lui 'l'raian cu Decebal,
aceste cohorte staţionau În Pannonia 124). Ele participă la Con­
strucţia marelui pod şi apoi însoţesc pe 'Craian în cea de a
doua expediţie, ca după cucerire să ia o parte activă Ia con­
struirea de poduri şi şosele În noua provincie.
Podul era apărat Ia am bele capete de două castro puter-,
Ilie-e: Drobeta pe malul românesc şi Pontes pe malul iugos1i1v
(Fig. l,pag. 152).
Oastrul Drobeta trebue să fi fost cl[tdit odată cu podul,
căci el era de o mare necesitate pentru fortificarea acestuia
---�----
120) Rap. Imbricievici il. c.) : «In mijlocul 'unei pile am găsit zidit un trun­
chiu de stejar, din care nişte supuşi Valachi se munceau S{, Scoati\ bUCăţi, Spre
a le lua ca amintire». \
121) CI: Patsch, Dierna, în PauIY-Wissowa, Realenc. V, col. 776 şi CJLIII,
R277 2 şi 12677.
122) V. Pârvan Şti1'l: .. p. 7, NI'. 8.
123) CILIIl, 1703, 1, 2 şi 3 (cf. Rap. Imbricievici J. o.).
124) De la Berge, Essai SUr le regl1e de Trajan, Paris, 1877. p. 51.
I
I
I
•
III
f
j
I
I
-.
,
!
;
r;'
I
�
I
,1
,
1
Î:,
I
'1
'�
1;
j
Î
�.
(
1
f
J
I
,
I
::;
r
�!
�
[185]
tocmai în parte de unde venea pericolul dac. In 105 p. Ohr. el
era terminat, fiindcă. îl găsim pe columnă alăturea de pod (s.:
ROVIII/IX). El a fost săpat de 'I'ocilescu numai În anumite
puncte, iar materialul descoperit s'a publicat cam în grabă,
şi parţial. Suprafaţa castrului lui Traian e 'de 1,0368 hect. 2 şi
poate fi socotit ca cel mai wechiu castel roman din Dacia,
Un plan al castrului lui Traian şi cu toate clădirile de mai târ­
ziu oe s'au construit deasupra a fost ridicat tot ele Tocilescu 12,,).
. Tot atunci s'au desgropat şi ruinele podului dela nordul
pilei-culce de pe malul românesc, şi probabil ca 'I'ocilescu ar fi
avut de gând să studieze modul cum .au legat Romanii. castrul
cu podul. Din planul r-idicat de 'I'ocilescu se vede că dela colţu­
rile sudice ale castrului pleca câte un zid, ce scobora pe panta
platoului unde era aşezat castelul.
OeI dela colţul sud estic mergea pănă în Dunăre, tnchi­
zâncl către est trecerea la porta praetoria printre castru şi
fluviu 126). Deasemenea zidul din colţul de sud-vest închidea
aceiasi trecere elin spre vest, legând castrul cu portalul podului.
Din punct de vedere strategic ar fi trebuit ca acest zid să în­
conjoare porticul şi să nu lase deschisă în afară intrarea lui.
Zidul acesta cade însă tocmai pe colţul nord-estic al portalului,
astfel că intrarea acestuia rămâne în afară şi deschisă În
groapa din faţă .. Trebue să presupunem, că a mai existat un
pod de lemn în continuarea celui mare dealungul groap'ei şi
paralel cu zidul estic ,al castrului, care mergea până. lângă
porta '[Ydncipalis dextra, unde se termina groapa. Ac-est pod
de lemn, după interpretarea lui Petersen, e confirmat şi de
S. OI/OII (n. 74). In aceasta scenă el are o direcţie aplecară,
din cauză că sculptorul a voit să, aibe câmp mai mult pentru
desfăşurarea actiunei. De fapt el trebue să. fi 'urcat, tormănd
o mică .pantă. -
Duperrex e de părere că dela porticul nordic urca În
pantă dealungul castelului o şosea până la nivelul platoului ie").
Astfel circulaţia 'pe pod a trebuit să se f'acă prin castru, ceeace
e exclus, mai ales că. această pantă e foarte pronuntati), şi
ar fi fost foarte anevoioasă pentru urcarea greutătilor mari.
Existenţa unui drum În acest 10G'8 însă vizibilă, deşi
terenul nu a fost săpat. Poate ea el cobora pe malul apei, sau
că mergea tot la portic, unde se lega cu o intrare mai mică.
In orice caz, pentru circulaţia cea mare trebue să fj fost un
125) Planul În Fouilles el Icecherches archeotogiques eu !?Ollm a Ilie, Buc:,
1900, p. 140; materialul epigrafic de acelaş in A1'Ch. ePljp'. Mitthellungel1, XIX
(1896), p. 213-218. (D-l Prof, Florescu Îmi comunică că, din cercetările făcute de
d-sa asupra acestui zid, a găsit la capătul lui baza unui turn terminal, chiar în
apele Dunăr ii.).
126) Castrul roman dela T Severin nu e orientat după regulele date de
scriitorii militari antici. Orientarea lui nu e făcută după punctele cardinal!", ci
după nevoile militare. Deasemenea şi dispozitia lui interioară e schimbată. Poarta
praetoria ar trebui să fie pe latura nordică, însă ea cade în spre fluviu, pe latura
de S. a castrului. 1 Vezi Gr. Florescu, op. cit, p. 24-25, nota 21.
127) Duperrex, p. 26.
/85
[186]
pod de lemn peste groapa din faţa podului, aşa cum ne arată,
s. CI/CII. Acest fapt îl arată şi zidul apărător dintre castru
şi portal, . care în loc să Închidă intrarea podului şi să o diri­
jeze pe coasta platoului şi spre castru, o lasă În afară.
Problema legaturii podului cu castrul lui 'I'raian nu va pu
tea fi deplin lămurită decât atunci când se va săpa groapa
din faţa porticului şi coasta din faţa castrului 128).
Podul de lemn avea o pantă puţin accentuată şi va fi
servit pentru vehicule şi transporturi de greutăţi mari. In caz
de primejdie el putea fi uşor distrus, astfel ca intrarea porta­
lului rămâne a la o înălţime destul de mare, de unde put/ea fi
uşor apărată.
Dacă va fi existat o statia pentru nota Moesiei la Drcbeta,
locul I cel mai potrivit era În faţa castrului, chiar lângă
pod, mai ales că zidul rnchizător dela est mergea mult în COf­
pul fluviului, iar spre apus apăra însăşi podul.
Aşezarea civilă a Drobetei e azilngropată sub oraşul
modern T. Severin. Din inscripţiile ce s'au aflat aci, populaţia
ne apare .foarte rmpestritată. Din cauza traficului oe se făcea,
oraşul era vizitat de negustori chiar din mdepărtata Galie 129).
Indată după cuoerire, oraşul e ridicat la rangul de municipium
de Hadrian 130), ca apoi să devie colonia în timpul lui Septimsu
Sever 131). Repedea prosperare a acestei dave dacă se date­
reşte în bună parte şi podului lângă care era aşezată.
Peste castrul lui Traian dărămat de barbari, Constantin
cel Mare a mai zidit un altul cu patru turnuri exterioare şi
patru edificii cu 80 camere sau cubicula 132) (n. \124). Iusti­
nian întinzându-şi şi el stăpânirea în nordul Dunării caută
să Iortifioe acest important punct strategic prin zidirea în col­
ţul sud-vestic alcastrului lui Traian a unui turn circular (n. 4).
Rolul strategic al castrului Drobeta fI înplinea pe celălalt
mal castelul Ponies. Procopius (n. 4) ne spune ca a fost zidit
de Traian, şi fiind distrus ele barbari, .Justinian l-a. restaurat.
Castrul Pontes e mult mai mic ca cel dela Drobeta, fi.indcăJ
aci pericolul barbar nu era aşa de mare 135).
Până în prezent acest castel nu a fost sapat decât prin
1�8) După războiu săpăturile au fost reluate de d-l Prof. Al. Bărcăcilă,
D-sa a desfăcut întregul platou şi acum va continua cu săpătura înspre capătul
podului, spre a lămuri tocmai această problemă.
Primele rezultate ale săpăturilor d-lui Bărcăcilă la Drobeta vor apare în
Dacia Ill,
129) CILIII, 8014; cf. V. Părvan, Die Nationalitat der Kaufleute im ro,
tnisch.. Kaiserreiche, Breslau, 1909, p. 53. O altă inscripţie ; CILIIT, 14216" ne
pomeneşte pe un alt negustor, a cărui originii pare să fie orientală: Primus
Aeiius Iontcus.
130\W. Kubitschek, Drobeta 11t Dacien, Klio, X, p. 253.
131) V. Părvan, Ştiri nouă din Dacia Maioensis, p 3 sqq. (An. Ac. Rorn.,
Mem.: Sect. Istorice, Tom. X'XX'V}, \913).
132) Castrul lui Constantin cel Mare e pomenit şi de C. Porphyrog'enetul
(o. c.), II, 40. \
133) Castrul Pontes a fost cercetat mai pe larg de Kanitz, (Das ](onig­
relch Serbien. II, p. 481 sg. şi Romischr; Studien, p. 45 sqq.), descoperind şi,turnul
zidit de Jllstinian aci. Un plan al castrului Pontes a fost ridicat şi de Dttperrex
(op. cit.), pl. 5.
186
i
•
f
I
[187]
câteva sondagii, 'făcute mai mult in treacăt, spre a i se ridica
un !Iplan.
Niciun itinerariu antic şi niciun text epigrafic nu ne vor­
besc de 'podul lui Traian sau de vre-un funcţionar în legătură
ouel. O inscripţie ce pomeneşte pe un curator poniis Auqusii
in Moesia e dată de editorii corpusului ca fiind falşă.134).
Despre dărâmarea podului lui Traian ni s'au păstrat două
ştiri literare. Dio Cassius ne spune că împăratul Hadrian, de
frică ca să nu năvălească 'barbarii pe el îl1 Moesia, a porun­
cit ca să i se scoată iconstructia de deasupra 13.5). Procopius
atribue dărărnarea podului aluviunilor aduse de Istru ; pentru
ca fluviul să devie iarăşi navigabil a fost nevoe ca să se C011-
struiască un canal oe înconjura o parte din coastă (n. c1).
Relatările lui Dio Cassius, după părerea celor mai mulţi
istorici, sunt interpolatiuni tărzii ale lui .Xiphilinus, aşa că
ele ar trebui excluse. .
Suntem de părere că această versiune nu trebueşte rnlă­
turată cu totul, fiindcă; e posibil să ascundă un dram de adevăr.
Sub domnia lui Hadrian întâlnim în Dacia puternice nă­
văliri ale Sarmatilor şi Roxolanilor, care aveau drepttintă
Moesia, ceeace îl sileşte pe Hadrian ca să vie în persoană
la Dunăre spre a respinge aceste atacuri 136). Virulenta aces­
tor năvălir-i îl vor fi dus 'pe împărat la gândul de a părăss
chiar Dacia, cum făcuse cu Assyria, Armenia şi Mesopotamia;
dar îşi revine la sfaturile amicilor săi, căci ar 'fi trebuit să dea,
pradă barbarilor mulţime de cetăţeni romani 137). De frică să
nu năvălească barbarii în Moesia, a căror ţintă tocmai a,"
ceasta era, Hadrian va fi poruncit mtr'adevăr ca să se scoată
o parte din lemnăria bolţilor, ceeace Dio Cassius numeşte "con­
strucţia de deasupra".
E deasemenea posibil ca însăşi Drobeta să fi suferit din
cauza acestor năvăliri, fiindcă trei inscripţii cam din aceiaşi
vreme ne vorbesc de cices interţecti a latronibus, şi sub aceşti
.Jatrones" trebue să înteleegrn pe barbarii năvălitori 138).
Dio Cassius va fi menţionat această distrugere parţială
a podului în timpul lui Hadrian, iar rezumatorul său Xiphilinus
a pus pe seama urmaşului lui 'I'raian distrugerea podului pen,
tru totdeauna, căci în timpul lui acesta era într'adevăr dără
mat, iar călugărul bizantin nu putea să-şi explice altcumva
acest lucru. E de remarcat că. în text s-e spune că s'a scos nu-
134) CIUII, 90.
135) Dio Cassius, LXVIII, 13. ''\opto:voc oc TO�VO:UTr0V 'i'C�'/I:JElC, _iJ1] 7.0:) TOts
0ap�ap�t� TOU� 'Pp�upou; aUŢ�ţ; �tO:30VEVO� pq.ola otcX�acrt� d; Ţ�v ]\t1 U0lCt.\I -rl O:p.s-O�:: �"(IV
E1tt�O)\:fJC; XO:TaaZEU'[jV'
136 Spartianus despre Hadrian, în Historia A ugusta, V şi VI.
137) Eutropius, VU], 6.
138) CILII; 15B5; 1579 şi 1559 = 8009. In art. meu Dacii la DroiJeta 1. c.
nota 37) am identificat pe aceşti latrones din inscripţii cu barbarii năvălitori.
Recitind pe Jung, Roemer und RomaneJ'l in den Donauliindern, am constatat că
această identificare o făcuse altul mai Înainte.
187
[188]
p
mai "canstructia de deasupra", ceeace lasă-intenţia unei reCOTI­
struiri, când situaţia se va fi schimbat în, bine.
Podul acesta era de ornare importanţă pentru Dacia, căci
Drobeta, lâ,ngă care era aşezat, era portul cel mai însemnat al
provinciei 139). Aşa că el trebuea să fie retăcut imediat după
trecerea puhoiului barbar, mai ales că provincia Dacia pros­
perează foarte mult sub domnia lui Hadrian, încât ea se putea
numi Dacia Felix, iar tmpăratul Ilestitutor Daciae. Tot Hadrian
mai ridică şi dava Drobeta la rangul de municipium. O pro­
vincie şi un oraş care înfloresc aşa ele mult trebuiau să fi fost
Legate de trunchiul imperiului roman printr'uu pod puternic140).
Cât priveşte ştirea din Procopius că podul s'ar fi dărâmat
din cauza aluviunilor, ea este foarte vagă şiImposibil de fixat
cronologioeşt«,
Din "Historia Augusta" aflăm că impăratul Alexandru
Sever a renovat multe poduri făcute de înaintaşul său Tra­
ian 141). După cum a presupus Aschbach (n. 139), nu e exclus
ca şi podul dela T. Severin să" se fi bucurat ele aceste reparări.
O reparat-e a lui de către Constantin cel Mare nu se poate ad­
mite .căci acest împărat clă.deşte un altul Ia Celeiu (n. 3).
Podul trebue să, fi fost distrus neapărat la pă,răsirea Da­
ciei, fie în timpul lui Galhenus, dacă provincia ar fi fost eva­
cuată de legiunile romane sub acest împărat, fie în vremea lui
Aurelian; când ştim sigur'că RO'ITI,'1,njj îşi iau gândul ele a 'o mai
păstra 142). Noua provincie Dar-ia Aureliariă s'a înfiinţat chiar
în faţa Drobetei, pe unele trebue să se fi făcut retragerea.
Cu ocazia distrugerii celor două pile În 1909, s'a gă,si.t şi o
bârnă de stejar căzută În faţa unei pile. Ea se află acum la
Muzeul Şcoalei Politeclmice din Bucureşti. Aceaslă bârnă,
după mărimea ei, trebue să fi căzut de sus dela tablierul podului
sau va fi servit pentru prinderea bolţiJor pe zidăria pilelor.
Ea e acoperită. cu un strat de arsură, ceeace ne arată că podul
a fost distrus prin inoendiere 143).
139) Christescu op. cir.), p, 12-1.
140) Aschbacn p. 21 sq.i, fidel lui Dia Cassius, admite distrugerea podului
de Hadrian, şi fiindcă la Drobeta era un punct militar şi comercial însemnat, pre­
supune că între ruinele de pe mal,uri s'a înjghebat un pod de vase, până ce Alex.
Sever a refacut podul lui Traian, 'ca apoi, din nou distrus de barbari, să fie re­
clădit de Constantin cel Mare!
141) Lampridus, Alex. Severtts, în Hist. Aug. XXV.
142) B. Saria, Zur Geschichte der Provi1lz Dacien, în Strena Buliciana,
Zagreb, 1924, p. 250, e de părere că Dacia ar fi fost pierduta deja sub Gallienus,
şi nu în timpul lui Aurelian, Cum spune Eutropius IX, 6 şi 15).
. 143). Duperrex (p. 10) cre_de. crt\podu.l s'a distrus din cauza roaderii ban­
CUlUI de Il1SIP, care a atras dupa sme nClrUIrea a patru pIle. Deasemenea d-l prol.
Ion Ionescu (op. cit., p. 31) SOcoteşte d11râmarea podului ca fiind datori tii furiei
apelor Dunării şi nedurabilităţii lemnul�i dela bolţi, căci podul fusese construit
numai pentru a înlesni armatelor romane cucerirea Daciei.
I
I i'
I
!
1
J.
I
1
1.
, .
I
I
[189]
a
Notă Dnală. Acest studiu nu a putut apare, după cum anunţa­
sem în Cronica Numismatica şi Arheologica, din cauza tntârzierii a­
pariţiei acelei reviste.
Mulţumesc profesorilor mei: dlor S. Lambrino şi Gr. Florescu,
dela Facultatea de Litere din Bucureşti, sub îndemnul şi sfaturile că­
rora am scris acest studiu
Aduc deasemenea respectuoase mulţumiri d-lui Prof. f. Ionescu,
dela Şco Politehnică din Capitală şi Dvlui Ing, C. Voiosu. dela Servi­
ciul hidraulic român. pentru preţioasele informa ţi uni ce mi-au dat şi
pentru bunăvoinţa cu care mi-au pus la dispoziţie material informativ.
D. Tudor .
••••••••••••
Le pont de Traian a Drobeta (T.-Severin)
RE SUME ')
Le Danube change el' aspect en passant par les Portes
de Fer et de 1;'1 il continue lenternent son chemin. Dix krn.
en aval de la dern iere cataracte des Portes de Fer, entre
la ville roumaine T. Severin (I'ancien Drobeta) et le village
yougosla ve Kostol, on voit iencore aujourd'hui les ruines du
pont de 'I'rajan (Fig. 1). De tous les historiens anciens, seu­
lernent Procope nous raconte comment 'I'rajan s'est Iait con­
struire un pont pres ele Pontes (aujcurdhui Kostol). C. Por­
phyrogenete au X-ieme siecle nous pnrIe ele ce pont, en disant
qu'il est a 3 journees ele distanc« de Belgra(l. ne .rnăme
Paulus Iovius au XVl-ieme siecle mentionne I'existonoe ele
oe pont pres de 'I'. Severin. Le premier qui ait etudie les
ruines de ce pont est Ferd. De Marsigli. Il etait chargo
par l'empereur Leopcld 1-'el' d' Autriche de la eonstruction
dun ponton sur le Danube, qu'il a essaye de Iaire bătir entre
les ruines du pont de Traian. En meme temps il a ctudie par
le menu les ruines du pont et des deux <'astres: Drobcta et
Pontes. Quelques annees plus lard, Sulz81' et l<'ranckc ont chel'
che il ielentiher 1e pont de 'rrajan av,ec les rujlles c1"un autre
]lont, qui se l.r,ouvent a. Celei. M.ti" on a dl�molltTe ql;C ce pOllL
de Oelei avait ete construit par Ccnstantin le Gram!. Lelll's
argmnents etaient les suivants:
1) Les climensiolls donnees pal' Dio Cassius pOliI' le pont
de 'Prajan ne pOlivaient s'appliquer au pont ele T. Severin,
mais a celui de Celei;
2) L'existence d'une voie de cOlll'nmui.(:atioli j'olllainc ,\,
Celei, appellce la roule (tc Trajan (Calea lui Traiall), el 'lui
manque a 'r. Severin.
-,,--�--------
1) Nous remercions M-Ite Marie Kogălniceanu pour la peine qu'elle s'esl elOD­
nee ele reviser ce resume.
189
[190]
A cause des precisions donnees par Procope, C. Porphy­
rogenete, les recherches de De Marsigli, la plupart des his
toriens ri'ont pas pu admottre les conclusions de Sulzer et
Francke. En 1858 le niveau du Danube etant exceptionnellement
tres bas, une commission autrichienne a mesure les piliers
du pont, qui sortaient de 1'ea1.1. En se basant sur oes recher­
ches, Aschbach a reconnu dans les ruines du pont de 'I'. Se­
verin celui decrit par Dia Cassius dans son recit, Done le pre­
mier argument de Sulzer et Francke tombait. Le grand his­
torien roumain Xenopol a demontre l'existence .d'un grand
reseau de routes romaines la ou etait le pont de 'I'rajan, efi
ainsi le second argument de Sulzer et Francke fut refute.
Un seul essai de reconstitution du pont a ete fait par le
regrette professeur de l'ecole politechnique de Bucarest, Ed.
Duperrex, en 1906. Duperrex a expose alers une maquette du
pont ainsi reconstitue, que l'on peut voitencore actuellement
au musee militaire de Bucarest,
Trajan avait decide de contruire un pont sur le Danube
avant les guerres daciques, ce qui resulte des dires de Amm.
Marcellinus et de la construction de )a route qu:i. mEme aux
Portes de f'er. Les Romains avaient tres bienchoisi le !ieu
Drobel;a-Ponte8 pOUI' le construction du pont,pal'ce gue �ette
region presentait des avantages strategiques, economiques el
techniques. Sa 'positionetait tres facile il, dMendre, de meme
qu'on pouvait tres bien surveiller de la-bas toute la vaJlee du
Danube. Ici se croisaient 5 routes commerciales (Fig. 3, pag. 165.
Mais oe qui a specialement decide les Romains a choisir ce
point pour bâtir le pont, a ete la facilite de sa construction.
On se demande quand le tra vail de ceHe construction a
cte commenceet quelle a etc sa duree? Il est certa in qu'au
debut de la premiere guerre dacique il n'etait pas encore
fini, paroe que nous savons que )es armees romaines ont
passe le Danube it Viminacium et qu'au debut de la seconde
guerre il fut termine et qu'il figure sur Ia Colonne Trajane.
Aschbach admettait l'annee 103 p. Chr. pour le commenoe­
ment de la construction, croyant. qu'une partie du materieI
de construction avait etc amenee avant oette date.
Petersen croyait voir les portails du pont representes
sur la scene XXXIII (K. Lehmann-Hartleben, Vie Trajans­
săule rfaf.). qui se passe pendant l'hiv'er de 101-102 p. Chr.
Il trouve une grande ressemblance 'entre cette scene et la s. C,
en deduisant que dans 1es eleux se trouve representee Ia ville
Pontes. A cause ele la grande difference qui existe entre les
scenes reproduites sur la, colonne, nous ne pouvons y 1"6COn­
naître la meme viIle. Le soi disant amphith0âtre de PeteI'­
sen (s. C) n'est qu'une rue\couverte en boiset cette scene
suit imlrnediaLement apres o�Jle qUl represente le pont (s.
XCVIII/IX); done, comme Je croyait Cichorius, ce pouvait etre
t01]t .aussi bien la vi.Ue Drobeta. De meme dans la s. XXXIIl
190
. �
\
li
i
/.
[191]
nous voyons une viile beaucoup plus grande que le modeste
Pontes. (C'est probablement Siscia, sur le tleuve Savus, comme
le pense Cichorius). Mais la meilleure preuve est la presence
sur le iostidium. de l'un des deux arcs de la s. XXXIII d'un
char de triomphe, comme I'avait deja remarque M. Paribeni.
Ce char de triomphe n'a pu etre eleve en 101-102, lors du
cormnencement de la construction du pont, alors que les armees
romaines netaient paseneore victorieuses. Entre les piliers de
l'arc on voit l'avant d'une barquequi fait partie de la s.
XXXIII, do ne l'aro non plus ne peut appartenir a la s.
XXXIII. D'apres linterpretation de Petersen, l'are de tri­
omphe avee le char se trouvait il l'entree du pont de Drobeta.
01', nous savons pertinemment que le portail du pont sur la
berge rournaine etait orne de deux trophees (s. CI/CII). Ainsi
les conclusions de Petersen ne peuvent etre admises-et en
meme temps I'annee 101-102, donnee par lui pour le debut
de .la construction du pont. La date la plus admissible pour le
commencement de oes travaux est celle donnee par Cicho­
r ius : le prmtemps de 103. Par la paix de 102 les Romains
mettant la main aussi sur des terrains de la rive gauche du
Danube, Trajan avait donc des raisons puissantes pour la
construction de ce pont, du moment qu'il avaitdes possessions
de ce câte-ci du Danube. La date quand le pont a ete fini
n'est pas difficile a fi:z:,er. Il a ete demontre qu'il etait pret
au debut de la seconde ,guene, mais il y a des div·ergenoes en
ce qui concerne justement le debut de ceUe guerre. M. Pari­
beni incline pour l'annee 105, en s'e basant sur la earriere de
l'empereur Hadrien. A l'occasion de l'inaug'uration du pont, On
a frappe une m6claiUe, datee par tous de l'annee 104. Notre
medaiUe contient le surnon de Trajan: Optimus PTincep's.
01', Trajan re<;oit ce surnomen 105, juste au debut de la pre­
miel'e guerre, quand llepont etait fini. Il en resulte que la con­
stl'uetion du pont a dure deux annees apl'oximativement.
En meme temps les Romains eleventaussi le camp de Drobeta,
qui figure sur la s. XCVIII/IX (Fig. 2) et qui l'epresente le
pont. D'apl'es Pl'ocope, l'architeete du pont, Apolloc1or, a fait
le reeit de sa construetion, reeit qui maJhpureusement est
perdu. Mais ce reeit a servi au IV-ieme siecle a l'eop'hilus
Patricius, qui nous a ete resume par le poete byzantin Tzelzes.
Apollodor fut aide a la construction du pont par un banc
de sable qui existe eneore aujourd'hui (Fig. 3). Il est probable
que 'le banc de sable qui de ce ltemps-la formait une veritable île
dans le Danube, ait determine la nomination de Drobela. Car
Drobeta on Drubeta 'est forme de drube = J'endre, scinc1er et la
terminasion ta. OI' justement l'île a ce point-la bifurquait le
f1euve. Un 'exemple semblable est le nom: C:apidava, qui sig­
n:iJ:iJe la ville qui 'est pres dJun couele. Capidava a ete en avall
de Oerna-Vodă, ou le Danube faiten face de l'aneienne viIle
un grand coude.
191
-
[192]
�,.v vi:t��LUS HOUS apprend que le pont reposait sur 20
piliers en pierre carree et taillee, hauts de 150 pieds romains
et Iarges de 60 pieds. Ces piliers etaient places it distance
de 170 Ipieds l'un de I'autre ei relies par des arcs. Les (1(1-
mensions donnees par cat auteur ont pu etre ver-iîiees en
1858, quanrl le Danube etait exoeptionnellement tres bas. Le
Danube est large it ce point-Ia de 1071'm., mais la longuem du
pont etait de 1134,90 m., parce qu'il avait des deux cotes, sur
terre, deux parties en briques (Duperrex). Nous connaiseons les
portails du pont par la s. XCVIlI/IX ct par la mzdail,e de
l'annee 105. Ils etaient ornes de trcphees. A l'entree du pont,
sur la rive rournaine il y a avait alers un Iosse profond, sur
lequel les Romains avaient jete un pont en bois et qui figure
dans la s. C1/Cn (Petersen).
De ces portails aujour d'hui il ne reste que leurs Ionda­
tions, pareo que, etant bătis e11 briques, ils ont ete plus faci­
lernent detruits. CeLLe paItie du pont avait sur la rive 1'oumaine
lleux vo{ttes (Fi,!!:. 4); ceHe de la, rive jougoslave trois (Fig. 5).
Les m1eux cOIlserves ont etC:' les piliers-cu16es. Ils etaient com­
poses pal" une pla:('-fornJe et un mur perpendiculaire. Sur le mur
perpenchculaire de la ri,ve yougoslav,e on voitencore aujollrd'
imi leurs r,evetements en briques (Fig. 6). Le pilier-culee de
la rive yougoslave est mieux cons'erve qne celui. ele Ja rivn 1'ou­
n:aine el, atteint une hauteur de 10,50 m. Les pilliers etaient
construitsen gros blocs de pierre reEespar clu bois.
Sur ces fondements a et6 61eve un mur 'en b6t011, revetu
lui aussi par de gros blocs ele pie1're. La longucur d'un pilier
etait ele 24 m. et sa largeur de 19 m. (Duperrex). Autr'efois
ces pilj,ers emerg,eaient beaucoupplws au-dessllS de l'eau du
f1euve, rnais ils furent detruits, atin de faciliter la nl1 vigation.
La fa<;on dont les Romains ont l';;tit hâtir ces piliers est
presque totalement ignoree. Il n'y .a que Tzetzes qui nous 1'en­
seigne qu'ils ont 'employe pom leUl' conE)tructi.Q11 des boîtes 10n­
gues de 12] pieds et lar��es de 80 Ipieds.
De Marsigli eroyai,t que ces boî1ies transportees it l'eau
011t ete rernplies ele beton et pUlS immerges. Duperrex ajoute
it ceHe exp1ication Geei que,pour un seul pilier on avait
employe 2 ou 4 boîtes, et qu'autour d'elles on avait jete aussi
des blocs de pie1'1'e. Aux points Oll le Heuv,e etait plus pro,
fOl1d,il o1'oyait qu'on les tapissait d'abord avee des blocs de
pierre et puis au-dessus on bâtissait les piliers. I/hypothese
'ele De Marsigli, corn phquee par Duperrex, est impossible et
ne peut etre mise en pratique. Le volume d'un pilier reconsti­
tue ne COIT€spond pas au voll,lme ce J'u:te des boîtl. s decrites par
Tzebes. Les piliers etaient revetus de grancls bloescarrees de
pierre, qui ne pouvalent et1'e\coules dans l'eaucomme le mor­
tier, Si 1'on avait ,e111])loye a\lssi des enrocaments, le fleuve,
deja r6treci par rîIe de sable \ qui etait au milieu et par ses
piliers, amait ete t.ont it !ait bouch6.
192
. ,
,
[193]
En 1909 le Service hydraulique rouruaiu a demoli deux
grands piliers qui gEmaient la navigation. Avea cette occasion
an a fait sortir des gros blocs carres de pierre et de beton,
qui formaient la base des piliers et qui portaient SUl' I'une de
leUI�s Iaces des tranchees larges, pour etre Iies avea du bois,
conserve encore (F. 8). Malheureusernent aucun archeologue
n'a etudie le mur des piliers, quand on les a demolis. N ous
avons essaye de trouver les places de ces blocs, mais il man­
que plusieurs pieces (F. 9).
11 est SUl' que les bases des piliers, qui sont situes dans
la plus gTande profondeur, sont eu pierres carrees. Probable­
menf. Jes Romains out pratique pour la Iondation des p.liers
deux methodes. Pour les piliers qui etaient it une petite pro­
Iondeur et construits seulernent en rnur de beton couvert de
gros blocs carres, les Romains ont employe le systerne propcse
tres vaguement par Aschbach et Frohner d'apres Vitruvius. La
place de chaque pile dut etre entouree el'une double clâture de
pilotis enfonces dans le lit du fleuve (F. 9). Entre eux on a
fa it 'couler du beton .et puis on a 1'ait pOlll[J'er l'eau oui restait en­
lermee dedans. Ainsi on PEUt" ,expl.quer· les XlţWIW ele 'Czet­
zes, qui par les dimensions indiquent leul' constructiOll dans
le ht du fleuv'e et un'c fondatiol1 it sec. '/vIai.s POUT' les grancles
profondeurs la chose etait impossible, On a VLl, avee 1'0ccasiOII
,les travaux du Servioe hydraulique roumai,n, que les pilier:::;
(lemo!is por-taient autoul', collees contre le mm, les restes d'un
coffl'·e en bois. A cause de leurs dirnr'msi,ons (34X1H m.), ce;,;
coffres nepeuvent pas etre les XlfJ(<ÎTlCi de rrzetzes. Oomment
Apol1odor a faU irnmerger oes cofll'es rempl1es de gros bloc;;;
en pierr'e, lies avec: du bois, dans une si grande profoneleur,
reste pournous une enigme.
Les voi:Hies du pont, d'aprf�s la s. XOVllljIX et la 1l1edaille
de 105, ont ete construites ,en bois et non en pi!erre, comme le
croyait ASf'hhach. h'lse SUl' le I'eeit de Dio Oassius, qui donne le
nom ele ri(pL(!Ci)J Âl0f1Jfj auponL de 'l'rajan.
,Ile maceriel brut employe pour la construction du pont
(�tait la pier-re, le bois et la brique. La pierre taiEee neces­
saire ,etait extrai',e des c:arrieres de Gura-Văii, Schela C!ac/ocei
et Bahna, pres de rr. Severin. La pierre nec:essaire pOul' le re­
vetemeIlt et le p1aquage etait apportl�e ele Yougosla vie. Les
briques ont ete fabriquees probablement it Drobeta, ou bien
apportees de DIcrna (Orşova). Quelques briques recueillies en
1858 pmtaient 1'estampille de troi.s c:oho1'tes
Des deux c6 es de Ileuve le pont dait clJfendu par cleux
eamps romains: DTobeta, sur la rive roumaine e1; Ponte" en
Yougoslavie. LE! camp romain de Drobeta, eleve ,en ,meme temp::>
que le pont par l'empereur 'rrajan, a ete fouilJe par Gr. Toci­
Ieseu 'et aujourd'hui les fouiHes sont continuees par M. BăI"
căc:ilrt. Oonstantin ].e Grand et plus tard Justinien ont eleve
un I"empart sur les 1'uines du camp ele 'I'rajan demoli par l'8s
193
[194]
--- .��< �� • .uvUA lllUnl partatent du carnp romain et descendaLent
jusqu'au fleuv'e, pour defendre I'entre« du pont. Pontes, bât]
en memo ternps par 'l'ra.ian, etait beaucoup plus petit. La de­
molition definitive du pont a ete atribuee par Dio Cassius it
l'empereur Hadrien, supposition d'ail1eurs demontree comms
fausse. Mais il n'est pas exch, que l'empereur Hadrien l'ait
fait dernolir en partLe, il, cause des barbares. II a ete apres
refait, etant de premiere necessite pour les relations avec la
Dacie. II a ete demoli probablement en 271, lors de I'abandon.
nement de Ia province. Un morceau de bois de constructioll
tombe des voutes et trouve dans l'eau avant la gnmde guerre,
HOUS rnontre que le pont a ete detruit par le feu.
Pile du pont de Trajan
(rive gauche). l?eproduction d'apres une gravure de <Le tour du monde»,
nOllveall jourrial de voyages, 1874, Paris, Librairie Hachette & C-ie.
194
[195]
••••••••••••••••••••••••••••• 8 ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
• •
• •
5 OhTEHIA HAT1JRAhISTĂ E
• •
• •
• •
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Dare de seamă
despre excursiunea botanică, făcută în judeţul Doljiu
În anul 1929, şi despre înfiinţarea Herbarului Muzeului
regional din Craiova. (Cu 10 fotografii luate de autor).
de: E. 1. Nyarady (Cluj)
Această excursie am făcut-o ca urmare a celei din vara anului
1928 din jud. Mehedinti şi Caraş 1), la care au luat parte din Craiova şi
d-nii: ing. A. Vincenz şi prof. N. Plopşor, şi în urma căreia d-I Vincenz
a găsit cu cale să mă invite, în numele Muzeului din Craiova, la o
excursiune botanică în jud. Dolj, pentru intocmirea unui herbar. In in­
teresul reuşitei excursiunii, Muzeul a pus cu generozitate la dispoziţie
mijloacele materiale necesare.
Insemnăm aci cu plăcere că, pentru succesul expediţiei noastre
ştiinţifice au contribuit încă d-l D-r M. Baculescu, prefectul judeţului
Dolj, cu binevoitorul sprijin ce ne-a dat prin organele autorităţilor res­
pective, apoi d-l prof. M. Demetrescu, care ne-a uşurat greutăţile pre­
parării şi a prelucrării materialului colectat; d-l Const. Caletzeanu, care
ne-a pus la dispoziţie mijloace de transport dela Craiova la Târnbureşti,
unde am fost găzduiţi de d-sa, asemenea şi d-l archeolog N. Plopşor,
care ne- a însoţit în toată excursiunea, îngrijindu-se de toate cele necesare.
Itinerariul excursiunei şi teritoriul de cercetat a fost următorul:
31 Mai. Imprejurimile Craiovei, şi anume: balta Craioviţa, dunele
de nisip deasupra fântânei Obedeanu, apoi peste Jiu comunele Breasta,
Creţeşti, Parcul Argetoianu, Leamna de jos şi Pădurea Bucovăţu.
I Iunie. Prepararea plantelor colectate, în localul Muzeului.
2 Iunie. Plecare la Tâmbureşti, împreună cu d-nii Caletzeanu, Vin­
cenz şi cu laborantul 1. Lupu. După masă studierea livezilor şi bălţilor
de lângă Tâmbureşti.
3 Iunie. Am continuat drumul cu trăsura pe Jiu În jos, străbătând
pădurea Glavacioc, pădurea Bătrână şi pădurea Zăvalu, La Zăval am
trecut pe malul drept al Jiului, am vizitat livezile uriaşe numite Chiş­
chilău, pe urmă am ajuns În comuna Măceşul de jos.
4 Iunie. Cu o luntre am străbătut lunea Dunării, inundată În tim­
pul acesta. Am studiat vegetaţi unea acvatică şi vegetaţi unea movilelor
de nisip rămase încă neinundate (Orindui Rostit, Gr, Orbului, Gr, Baba
Opriţii, Boroaica). Am debarcat la comuna Bistreţ, de unde am ajuns
seara cu trăsura în comuna Negoiu.
---l-)-Vezi: Arhivele Olteniei, VIIlj1929, No. 41-42, p. 110-128. Excursia s'a
făcut sub conducerea d-lui R. 1. Călinescu.
195
[196]
5 Iunie. Cercetarea cotului Dunării împestriţat cu grinduri şi bălţi,
atingând comunele Rastu, Ghidiciu, Nebuna şi Desa.
6 Iunie. Peste comuna Poiana la Maglavitu. Am studiat cârnpurile
Maglavitului, pădurea şi balta Maglavitu. Seara ne-am reintors cu trenul
la Craiova.
7 Iunie. Prepararea materialului colectat.
8 Iunie. Inapoierea la Cluj.
Materialul colectat pentru Muzeu a fost uscat bine. Conform în­
ţelegerii avute cu d-I Vincenz, acest material mi s'a trimis la sfârşitul
verii la Cluj, la Muzeul Botanic dela Universitate, pentru determinare
şi etichetarea lui. Odată determinat materialul la Cluj, am prevăzut toate
foile de herbar cu etichete. aranjârid colecţiunea după genuri şi .farnilii
în ordine alfabetică. Toate acestea, împreună cu un inventar le-am trimis
Muzeului Regional din Craiova, cu lămuririle necesare pentru pregătirea
Herbarului definitiv.
In cele opt zile de excursiune am reuşit să adunăm o colecţiune
care constă actualmente din 358 specii, clasate în 203 genuri şi 53 fa­
milii. Este de notat că fiecare specie este reprezentată cu indivizi co­
lectaţi din mai multe localităţi ilie judeţului.
Urmează ca prin colectările anuale următoare să fie îmbogăţit
Herbarul treptat, aşa încât odată Muzeul să poată poseda toată flora
Doljului, sau chiar a Olteniei.
Descrierea vegetaţiunii teritoriului cercetat 2)
Lângă Craiova se află un loc turbos foarte interesant. Se nu­
meşte Balta Craioviţei, şi este situat la o înălţime de 85 m. s. m.
Oglinda de apă strălucea aci mai de mult, în vremurile când nisipul
ţinutului încă nu era fixat. Balta-reprezintă astăzi o pată de vegetaţie
exuberantă, al cărui aspect peisagic este, determinat de copaci" cum
sunt Salix alba, cinerea şi S. fragilis aiba. De altfel este plin cu iGra­
minee, mai ales cu Glvceria plicata, Poa=pratensis şi siluicola. Trăesc
pretutindeni în belşug aci Typha latitolia, Carex leporina, Heleocharis
palustris, Calamagrostis uillosa var. nutans, Catabrosa aquatica, Bro
mus commutatus, hordeaceus, tectorum, Hordeum leporinum, murinum,
J uncus Gerardi, Asparagas otţicinalis, RUf!Jex crispus, pulcher.. Poly­
gonum auiculare, Stellaria media, Sisymbr7um sophia, Alyssum deser­
torum, Raphanus saiiuus, Capsella bursa pastoris, 1 hlaspi ar,vense,
Ranunculus sardous, sceleratus, repens, Lythrum salicaria, Euphorbia
cyparissias, Erodium cicutarium, <; Tritolium repens, Ma/va siloestris,
Caiystegia sepium, Urtica dioica, Valeriana oţficin a lis, Lamium am­
plexicaule, Myosotis caespitosa, micrantha, Galium aparine, palustre,
Veronica polita, Anagallis aquatica şi Xanthium spinosum. ,
In apropierea bălţii lângă drum se găseşte Fântâna Obedeanu, în
al cărui şanţ de curgere vegetează exuberant Veronica Beccabunga şi
rarul Nasturtium of/irina le, care este foarte bătător la ochi prin rădă­
cinile sale aeriene albe, ieşite' şi din ramificaţiunile inflorescenţei. Dea­
supra Fântânei Obedeanu se ridică un teren nisipos, ondulat. Adânciturile
sunt fixate bine prin vegetaţiune; pe ridicături însă eşte mult nisip zbu-
\
--2 --E de remarcat că, după cu� ştiu, n'a �Părut până acum referitor la te
riloriul Doljului nici o publicaţie botan'(că, afară de datele risipite ale I.ui Grecescu,
Plantele care sunt amintite în acest a.rticol, se pot găsi şi studia numai .Îll mu­
zeele din Craiova şi din Cluj.
196
[197]
rător. (Fig. 1). Nisipul este mult păşunat, şi găsim aci numai ruinele
plantelor cum .sunt: Holoschoenus uulgaris, Cynodon dactvlon, Polyc­
nemum majus, Kochia ianitlora, Salsola kali, Herniaria glabra, Ce­
rastium pumillum ssp. giutinosum, Arenaria serpyllijolia, Rumex ace­
tosella, Plantago indica, Erodium cicutarium, Capsella bursa pastoris,
Viola Kitaibeliana, Tribulus terrestris, Filago aruensis, Centaurea are­
naria, Anihemis ruthenica.
De-aci drumul spre comuna Creţeşti şi Breasta peste livezi e plin cu
mocirle, cu Potamogeton natans, Orchis elegans, Carex hirta, uesicaria,
Schoenoplectus Iacustris, Iris pseudacorus, Juncus effusus, Alopecurus
aequalis, Castalia alba, Roripa amphibia şi siluestris. Pe marginea lor
şi pe câmp găsim: Sagina procumbens, Poa bulbosa, Bromus japonicus,
commutatus, hordeaceus f. simplicissimus, sterilis, tectorum, Ranunculus
Fig. 1. - Nisip zburător lângă Craiova. deasupra Fântânei Obedeanu,
sardous, sceleratus.irepens, a cer, tlamula f. serrata, Sisymbrium diffu
sum, Trigonella coerulea, Medicago lupulina, Lithospermum aruense
Lysimachia nummularia, Grattiola officinalis, Galium palustre.
Lângă Creţeşti se află o pădure de salcâmi, In parcul Argetoianu
iarba este neatinsă, pe când pe toată valea Jiului este păşunată. Dintre
plantele lemnoase am notat in parc: Picea excelsa, Sambucus nigra,
Cornus sanguineus, Populus alba, Tilia argentea, Crataegus monogyna,
Ligustrum vulgare, Pyrus piraster, Mahonia aquitolium. Dintre ierburi
cresc: Poa pratensis, Bromus sterilis, Daciylis glomerata, Melica uni­
flora, Aristolochia clemaiitis, Lepidium draba, Alliaria officinalis,
Chelidonium majus, Ranunculus philonotis, Geum urbanum, Viola odo­
rata (frunză), Vicia cracca, grandiflora, Coronilla varia, Laoaihera
thuringiaca, Chaerophyllum temulum, Lithospermum purpureo-coeruleum,
Cynoglossum ofţicinale, Myosotis sparsiflora, Verbascum phoeniceum,
Lamiumrnaculatum, Scutellaria altissima, Asperula taurina, Galium
cruciatum, 7 araxacum otticinale, Lapsana communis, Hypochoeris ra­
dicata, [nuia cordata, Anthemis tinctoria, Cirsium lanceolatum, Hie­
racium Pilosella, aunculoidesssp. umbellosum. In valea Jiului aproape
7
197
[198]
ae biserica părăsită găsim mulţi Ranunculus buLbosus şi Heleborus odorus.
Pe sub garduri la Leamna de jos e frecvent Asperugo procumbens, iar în
semănături Asperula arvensis şi frumoase Euphorbii, de ex. E. salici­
tolia, Cyperissias, stricta, virgata ssp. orienta tis, apoi şi Allium olera­
ceum, Alyssum a iyssoides, desertorum, Ieoripa austriaca, Turriiis gia­
bra, Lepidlum Draba, campestre, Rosa gallica, Lathyrus aphaca, Vicia
striata, Myosotis aruensis, Datura stramonium, Chondrilla juncea,
Tragopogon dubius.
Pădurea Bucovăţ. Aceasta este o pădure mare şi foarte intere­
santă. Judecată după numele ei de orlgină slavă, ne putem gândi uşor
la o pădure de fag. Intr'adevăr, am găsit într'o vâlcea laterală rămăşiţa
fagului de odinioară, reprezentat prin copaci frumoşi şi straşnici. Această
insulă mică de fag este cunoscută şi de localnici; chiar şi atenţia mea
a fost atrasă asupra lor de d-l inginer Vincenz, Fagii din pădurea Bu­
covăţ nu sunt tocmai identici cu cei din Europa de mijloc; ei reprezintă
o variaţiune sudică, cu frunze mai mari şi mai late, şi poartă numele
de Fagus siluatica var. moesiaca.
Flora pădurii în timpul cercetării mele era astfel: 1. Lernnoase :
Quercus cerris, sessilis, conferta, Crataegus monogyna var. hirsuta,
oxyacaniha, Carpinus betulus, Acer campestre, taiaricum, Cornus san­
guinea ssp. australis, Populus tremula, Prunus spinosa var. dasyphyllla.
2. Ierburi: Asparagus tenuiţolius, Puscus aculeatus, Ornithogallum.
pallescens, Arum maculatum, Ventenata dubia, Auenastrum compres­
sum, Rumex crispus, Lepidtum campestre, Erysimum erysimoides, Ra­
nunculus constantinopolitanus, Potentilt a hirta var. pedala, argentea,
Laihyrus niger, vene tus, Tritolium Mo/inieri, monianum, medium ssp.
eryocalycinum, Physocaulis nodosus, Chaenphyllum bulbosum, Geranium
columbinum, Physalis Alkekengi, Valerianella locusta, Myosotis aruen­
sis, Verbascum vhoeniceum, ScufelLaria altissima, Campanula persiei­
folia, :,phaerotrix, Achillea setatea, Doronicum hungaricum, ehrysan­
themum corymbosum, Xeranthemllm annuum, Crepis setosa, Hieracium
murorum ssp. valdecordatum, H. auriculoides ssp. SVfvorum şi ssp.
umbellosum.
Livezile dela Tâmbureşti.
Lăsând după noi grandiosul parc Bibescu de lângă Craiova, ma­
şina noastră aleargă tot pe un teren nisip'bs dealungul Jiului. Nisipul
este deja fixat, numai ici-colea vegetaţiunea este stricată sau desfăcută
şi nisipul strămutat de vânt puternic. Vedem şi aci mulţi salcâmi, stând
singuratici sau în grupe sau chi<![ formând pădurici. Intre salcâmi ve­
dem şi frumoase cereale în fuga maşinei. Pe alocurea ogoarele sunt
sure de marea florilor de Antheinis ruthenica. La dreapta drumului
cursul Jiului, e mărginit cu boscheturi vii de Alnus glutinosa.
Ajungând la Tâmbureşti, am cercetat frumoasele livezi şi câmpuri
până la pădurea Glavacioc.' Diferenţa de nivel între marginea platoului
şi planul văii Jiului nu e mai mult decât 15 m. Unde se retrage de
timpuriu apa revărsată în valea Jiului, acolo strălucesc table uriaşe de
grâu şi păpuşoi. Pe suprafeţele mai joase mocirla este stătătoare, cu
vegetaţie de apă, şi anume: Lemna minor, trisalca, Olyceria aquatica,
plicata, Castalia alba, Nllphar lufeum, Butomus umbellatus, Hydro­
charis morSllS ranae, Oenanth� si/ailolia, Typha latitolia şi câteva so­
iuri de Potamogeton etc. La marginea mai uscată am găsit una dintre
cele mai rare plante academice ljJe României, descoperită prima dată de
Orecescu. Aceasta e Agrostis densior. Dealtfel livezile mai mult uscate
198
[199]
deaci sunt foarte monotone, acoperite In 9Q%cu Hordeum murinum.
Proporţia socială a celorlalte plante, care se amestecă cu Hordeum, le
pot invedera astfel: Hordeum murinum 100, Bromus commutatus 25,
Agropyrum repens 10, Lotus corniculatus 5, Myosurus minimus 5, Oe­
nanthesilaifolia 5, Lepidium draba 5, Poa pratensis 1, Bromus hor­
deaceus 1, Lepidiumcampestre 1, Loliuni perenne 1, Rumex crispus 1,
Matricaria inodora 1, Ranunculus sceleratus 1. Livada era deci destul
de lipsită de pompa florilor colorate. Cu atât mai mult era bătător la
ochi, că am descoperit In mijlocul livezii un petec de flori compuse din
trifoi, care s'a dovedit ca nou cetăţean al florei României, şi anume
Trifolium Michelianum, în a cărui apropiere se găseau Trifolium pal­
liduni şi Tr. Molinieri.
,..,..------------------ ._---------
Fig. 2. - O parte din pădurea Glavacioc, cu o poiană, lângă Târnbureşti.
In mijloc şi la margine, câte un ulm uriaş, cu un stejar aproape uscat Între ei.
Valea Jiului până la Dunăre.
Pădurea Glavacioc se vede foarte impozantă din comuna Tâm­
bureşti. (Fig. 2). Este compusă din arbori mari. Cei mai mari copaci
sunt reprezentaţi de: Ulmus glabra, Fraxinus excelsior şi câteva specii
de Quercus. Se amestecă între ele şi Acer campestre, Pirus piraster,
Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Rhamnus tinctoria, Prunus
spinosa, Corylus auellana, Clematis oitalba. Ierburi ce cresc În această
pădure sunt: Alopecurus pratensis, Dacfylis glomerata, MeLica uniflora,
Ornithogallum tlauescens, Allium ursinum (în fructe), Conuallaria ma­
jalis, Polygonatum latifolium, Asparagus tenuitolius, Tamue communis,
Carex contigua, Arum maculatum, Rumex obtusitotius, crispus, Helle­
borus odorus, Ranunculus auricomus, Lathyrus pratensis, uenetus, Vicia
sepium, Euphorbia amygdaloides, Oenanthe banaiica, Chaerophyllum
bulbosum, Geum urbanum, Viola alba, elatior ssp. d anubialis, Scutel­
laria a ltissim a, hastiţolia, Prunella oulgaris, Aristolochia clematiiis,
Lithospermum purpureo-coeruleum, Symphytum officinale, tuberosum,
Galium cruciatum, Asperula taurina, Vincetoxicum ofţicinale f. laxum,
199
[200]
Lysimachia nummularia, Lapsana communis, Inula cordata. Pe poiana
pădurii creşte: Festuca uallesiaca, Plantago media, Stellaria grami­
nea, Lychnis coronaria, Melandryum album, Geranium columbinum,
Arabis glabra, Lepidium draba, Triţolium repens, Vicia grandiflora,
hirsuta, . angustifolia, RanuncuLus polyanthemus, Hetleborus odorus,
Potentilla argentea, ALthaea cannabina, Veronica pseudochamaedrys,
Verb ascam phoeniceum, Alectorolophus rumeticus, Salvia siloestris, uer­
ticillata, Galium oemum, Cerinthe minor, Centaurea stenolepis, Arte­
misia vulgaris, Achillea setacea, . pannonica, I mila germanice, cordata,
Cichorium intybus, Lactuca scariola (tulpină), Scorzonera cana, Picris
hieracioides, Tragopogon dubius, Heracium auriculoides ss p. 'umbellosum,
Poiana se continuă Într'o făşie lungă până la sfârşitul pădurii, şi
din ce în ce dominează în ea Alopecurus pratensis, care cu tulpina sa
înaltă şi prin massa ei foarte dominantă seamănă mult cu o hol dă de
secară. In această holdă de Alopecurus se ivesc ici-colea câte un Lotus
corn ieu la tus, Poteniilla reptans, Poa trioialis, Carex nutans, Bulbo­
schoenus maritimus, Roripa austriaca, Lactuca tuberosa, Verbascun
blattaria şi rarul Trifolium Michelianum. La marginea pădurii găsim
şi Populus alba tremula ca nou element. Mai departe intră din ce în
ce mai multă arătură în pădurea rărită, şi apar aci ca buruieni următoa­
rele: Chaerophytlum temulum, Festuca pratensis, Euphorbia virgata,
Aristolochia clematitis, Papaver album, Stachys reda, Anchusa azurea,
Cynoglossum oţficinaie, Galium retrorsum, cruciatum, Chondrilla juncea.
Se găseşte, dar cam rar, şi Vicia serratifolia. Ieşind din pădure, pe
cârnpul deschis vedem Centaurea calcitrapa, Rumex maritimus, Sam­
bucus ebulus, Euclidillm syriacum, Caucalis daucoides, La marginea
pădurii am văzut şi Canabis sativa sălbăticită, şi este interesant că
această cânepă sălbatică, în jos spre Dunăre este o apariţie mai frec­
ventă, iar mai departe, În regiunea nisipului şi în pădurile de salcâm,
cânepa este obişnuită.
După o vreme am ajuns la Pădurea Bătrână, lungă de vre-o 8-9
km. Această pădure are cu totul aceiaşi înfăţişare ca Pădurea Glavacioc,
numai Iris Oiildensiiidtiana şi Knautia airorllbens f. lyriophylla apar
ca elemente nouă. După Pădurea Bătrână ajungem în matca nisipoasă,
uscată şi părăsită de mult de Jiu. Matca aceasta, conform hărţii gene­
rale, a legat oclinioară împreună Jiul cu Jie$;)J1. Matca de azi era pustie şi
păşunată .de oi. Numai cu mare băgare de seamă am putut observa pe
acest teren ros câteva plante, ca Tribulus terrestris, Veronica arvensis,
Anthemis ruthenica, Salsola kali şi Polycnemllm majus.
Deaci am ajuns Ia pădurea "Zăvalu, destul de ciudată, fiindcă e o
pădure compusă din exemplare mari şi rare de Quercus robul', şi cu o
cultură de porumb Între copaci (Fig. 3, în pag. următoare).
Cum am lăsat comuna Zăvalu în urma noastră, am zărit imediat
în colţul Jiului şi al Dunării: terenul uriaş inundabil, numit de localniCi
" Chişchilău" , care era acuma verde frumos şi care serveşte în general
pentru cosit; însă totuşi ciretile nu sunt scoase pe deplin de-acolo. De
pe marginea platoulI,li trebue să ne scoborîm 30-40 metri până la ni­
velul Chişchilăului, observând ,Ia scoborâş Eryngium campestre, Bromus
squarrosus, commutatus, Herniqria incana, Carduus nutans, Euphorbia
glareosa, Vicia peregrina, Erys(mum eryssimoides, Sisymbrium orien­
tale, Alyssum deserforum, şi Y?tnthemis ruthenica. Pe marginile live­
zBor se înşiră laolaltă multe grăqini de zarzavat. Mai lângă fiecare gră­
dină se află câte o groapă adâncă, săpată de oameni. In aceste gropi se
adună mereu apa subpământeană, cu care se stropesc plantaţiunile.
200
[201]
Câmpia terenului Chişchilăului o este foarte monotonă. Ea este compusă
dintr'o iarbă deasă şi înaltă, cu cornponentul cel mai frecvent de Hor­
deum murinum. Mult mai o rar este Festuca pratensis, Poa pratensis,
siloicota, Bromus japonicus, Phragmites communis, Juncus compressus,
Fig. 30 - Pădurea Zăvalu. o
Curiozitatea acestei păduri este că se cultivă în ea porumb.
Gerardi, Rumex crispus, Spergularia marginata, Trigonella coeru lea ,
Triţolium pallidum, Matricaria chamomilla, Crepis setosa şi Pacei­
nellia procera.
Lunca Dunării Între comunele Măceşul de jos şi Bistreţul.
In această vreme Dunărea se revarsă în fiecare an până la mar­
ginea platoului. Călătorind pe şosea, şesurile dealungul Dunării ne fac
impresia unei mări, din care numai ici-colea se ridică afară, ca nişte
�-----------------------------------------�
Fig. 4. - Grindul Măceşului şi alte grinduri înecate de revărsări.
201
�- ----
[202]
insule, movilele de nJSIP mai manşoare, numite şi grinduri. Pe aceste
grinduri se găseşte încă şi nisip sburător, apoi multă păşune cu câte
un pâlc de loc cultivat, sau pădure de salcâmi. Oile sunt transportate
la păşuni cu luntriile, iar animalele mai mari trec prin vad, sau trec în­
not. Către Iulie-August se retrage apa, schirnbându-se astfel cu .totul
şi relaţiunile topografice între apă şi uscat. In sfârşit În vară, se fixează
situaţia ce ne-o arată harta generală 1: 200.000. Va să zică, apele stă­
tătoare definitive îşi primesc forma lor obişnuită şi sunt legate cu coli­
nele de nisip prin livezi întinse, peste care străbat drumuri de co­
municaţie.
Ca să studiez câmpia acvatică, am călătorit pe apa revărsată în
diferite părţi. Urcându-ne la Măceşul de jos cu luntrea, am ajuns prima
dată la Orindui Măceşului (fig. 4). In această apă creşte în multe locuri
Schoenoplectus lacustris (fig. 5). Unde apa era mai puţin adâncă, ieşiau
la iveală grupele de Gratiola otficinalis. Pe colinele care au ieşit puţin
Fig. 5. - Vegetaţie de baltă (Schoenoplectus lacustris, Nuphar 'luteum)
văzută de. pe Grindul Rosni- în hotarul corn. Măceşul de jOE,
'afară din apă, aceasta Gratiola făcea o desime unitară. Ce iarbă era
între ele, era tot mâncată de oi; numai Oratiola rămăsese nevătămată,
ca semn, fiindcă oilor nu I� place această plantă. In apă adâncă până la
3 m. se lungesc spre soare .dlferlte specii de Potamogeton .. din aceasta
putem şti sigur că suntem deasupra unei bălţi oarecare, care va rămâne
şi după retragerea apelor. Aci se găsesc Potamogeton natans, grami­
neus var. heterophyllus. Tot aşa pâlcurile de Nuphar luteum şi Castalia
alba ne dovedesc locullacurilor stătătoare in întinsul revărsărilor de astăzi.
Depe Gr, Măceşului amI navigat la Orindui Rostii. care se nu­
meşte şi Gr, lui Tiţa. Am str�bătut pâri'aci prin locuri foarte încân­
tătoare. Am trecut peste câmpuri de Castalia şi Nuphar (fig. 6 şi 7)
pline cu floriile lor feerice, între\ care se ridicau frumoase exemplare de
Roripa amphibia. Orindui Rostit nu era păşunat. Pe solul lui nisipos
găsim pădure de salcâmi, holde cu cereale şi livezi întinse. Este inte­
resant, că Haynaldia villosa creşte pe aceste livezi în aşa de mare
202
Q
[203]
massă, încât la prima vedere gândim că ea ar fi o sernănătură de orz.
Intre salcârni este frecvent Canabis saiiua sălbătăcită, apoi Phragmites
communis, Hordeum murinum, Bromus tectorum, Aristolochia clemati­
tis, Geranium pusillum, Galium aparine şi Lactuca scariola. Pe locuri
deschise ierboase găsim Bromus commutatus, Hordeum murinum, Alo­
pecurus praiensis, Poa tri'Yialis, Haynaldia vill?sa, Heleocharis palu�­
iris, Holoschoenus uulgaris, Bulboschoenus martttmus, Asparagus ofţi­
cina lis, Juncus compressus, tulpine de Cynodon dactylon, Chenopodium
album, Rumex crispus, Ranunculus polyanthemus var. latisectus, ele­
matis integritotia, Sisymbrium orientale, Capsella bursa pastoris, Ro­
ripa austriaca, Silene conica, Cera.tium pumillum ssp. glutinosum,
Arenaria serpyltifolia, Agrostemma Githago, Vaccaria pyramidata,
Mandryum album, Erodium cicutariurn, Papauer rhoeas ssp. sirigosum,
Fig. 6. - Vegetaţie de Castalia alba, in bălţile dela hotarul dintre
Măceşul de jes şi comunele vecine.
Vicia angustifolia, hirsuta, Coronilla varia, Lathyrus tuberosus, sphae­
ricus, Plantago lanceo/ata, Saltiia nemorosa, Ajuga geneuensis, rep­
tans, Lamium purpureum, Marrubium perregrinum, Gratiola otficinaiis,
Veronica arvensis, Symuhytum ofţicinale, Anchusa procera, Lithosper­
mum aruense, Verbena oţficinalis, Valerianella rimosa, Solanum dul­
camara, Knautia aroensis ssp. polymorpha, Artemisia scop aria, Car­
duus nutans, Anthemis tinctoria, Achillea setacea pannoruca, Erigeron
canadensis, Cichoriuni intybus, Sonchus asper, T ragopogon dubius,
Crepis tectorum f. gracilis.
De pe Gr. Rostii, după un drum lung am ajuns la Grindul Or­
bului, care are o înălţime de 32 m. deasupra mării. Nisipul de aci în
parte este puţin legat prin vegetaţiune. Era aci îngrărnădită o mare can­
titate de Salsola kali uscată din anul trecut. Alte plante ce am obser­
vat erau Centaurea arenaria, Apera spica venti, Vicia oillosa, Holos­
choenus vulgaris, Oenothera biennis, Sisymbrium orientale, Medicago
minima, Verbascum banaticum, Tamarix Pallasii. Nisipul Grindul Or·
bului e fixat în parte şi cu salcâmi, însă cea mai mare parte a tere­
nului e pustiu de tot, stăpânit de nisipul sburător.
203
- --
.
\� � ••• .,."' .... .::'" j
[204]
Am găsit aci şi un adăpost de cioban, împrejmuit cu trestie. Ob­
servaţiile ce am putut face la acest adăpost erau interesante din punct
de vedere botanic. Anume drept scaun al ciobanilor servea câte o po­
pândoace (jombec),cu un diametru de vre-o 30 cm., care provenea
probabil din rogozul Carex stricta. Şederea era chiar comodă pe aceste
popândoace, căci prin continuă întrebuinţare se făcea o scufundătură pe
ele, care le făcea confortabile. In drumul meu n'am găsit vre-un rogoziş,
de unde s'ar putea tăia astfel de .scaune", însă ciobanii mi-au arătat
direcţia de unde le-a adus aceste scaune de popândoace. In apă la
marginea grindului am mai găsit Schoenoplectus lacustris, Nuphar lu­
teum, Polygonum amphibium, Poiamogeton lucens, şi sub apă de tot
Leucojum aesiiuum.
Fig. 7. - Vegetaţie de Nuphar !uteum in bălţile dintre comunele
Măceşul de jos şi Bistreţul.
1
După O lungă călătorie pe apă am debarcat pe grindul Baba Opri­
ţii. In apele din aceste regiunt am observat prima dată că sub apă în­
floreşte, ba şi face fructe planta Leucojum aestioum, încă înainte de a
se retrage apa, şi anume, fără ca să iese părţile florale ale plantei i,n
aer. Tot aci am ajuns la rezultatul că gramineele cele foarte lungi şi
subţiri, cu care m'am întâlnit mereu în apă şi care se prelungeau din
fundul apii spre soare, întinzân�u-se pe urmă cu frunzişul lor pe supra­
faţa apei, nu sunt altceva decât .Agrostis alba. Este evident că pe ace­
ste locuri s'ar putea face un studiu interesant asupra adaptării plante­
lor de uscat, În vreme ce ele sunt inundate cu un strat gros de apă.
204
,
" li
1
!f
[205]
Mediul in care ele au trăit se schimbă subit prin revărsare şi plantele
ajung într'un mediu.cu totul de . alt caracter, care le pune astfel in
mare pericol. Respiraţia plantelor scufundate se modifică' esenţial, trans­
piraţia lor se reduce la 0, lumina străbătând un strat gros de apă
nu mai poate sta la dispoziţia plantelor în starea naturală, ci numai in
cantitate mai mică şi schimbată in insuşirile sale fizice. Fără cercetări
amănunţite, vezi bine că nu se poate preciza definitiv modurile şi reu­
şita de apărare a plantelor; am in să impresia că plantele aeriane, in
urma inundărli indelungate, se prăpădesc numai într'un mic procent.
Cele mai multe stagnând, rezistă periodului scufundării şi, cum am văzut'
În cazul lui Leucojum aestivum, prin ajutorul florilor c1eistogamice, sa­
tisfac şi destinaţiei sexuale.
Grindul Baba Opriţii este un loc interesant, căci pâlcurilebine
legate cu ajutorul ierburilor alternează cu altele lipsite de vegetaţie, da-
�-------------------------------------------�
Fig. 8. - O dună tânără de nisip zburător, cu vegetaţie de Salsola kali
. PE' Grindul Baba Opritii.
torite vânturilor puternice. Putem studia aci foarte instructiv călătoria
nisipului, chiar şi în vânt mai domol, cum zboară de pe un loc pe altul.
Am văzut dune proaspete, care au umplut total sau în parte vălcelele,
acoperind vegetaţiunea (fig. 8). Flora dunelor legate este aci bogată,
compusă actualmente din următoarele plante: Agropyrum cristaium,
Bromus tectorum, squarosus, Salix purpurea, Euphorbia cyparissias,
Alyssum monianum ssp. Gmelini, desertorum, Chorispermum niiidum,
SaLsoLa kali, Silene otites, conica, Gypsophila paniculata, Dianihus
kladouanus, Erodium Neilreichii, Eryngium campestre, Tamarix gallica,
Medical<0 falcata, Anchusa procera, Alkanna tinctoria, Lappula echi­
nata, Cynanchum uincetoxicum, Stachis recta, Thymus Marschallianus,
Marrubium perregrinum, Salvia nemorosa, Verbascum b anaticum, Ve­
ronica arvensis, Galium oerum, Gnaphalium arenarium, Anthemisar­
uensis, Crepis tectorum f. gracilis, Chondilla juncea, Artemisia scoparia.
Ceniaurea arenaria, Helychrysum arenarium, Xanihium italicum.
Călătoria noastră pe apă am terminat-o la comuna Bistreţu. De-
205
[206]
,
barcarea aci-a fost foarte grea. Ţarinele lângă comună se cufundă foarte
lin sub apă; altfel apa este foarte puţin adâncă, chiar şi la o depărtare
mai mare dela marginea apei. Pe seară am ajuns în comuna Negoi. Din
drumul spre Negoi trebue să notez că în comuna Catane am găsit Le­
pidium latitolium foarte abundent, ce nu l-am mai văzut ntcăirl In
drumul nostru.
Cotul nisîpos şi mlăştinos al Dunării.
Teritoriul este astăzi bine fixat şi legat în mod artificial cu păduri
de salcâm. Lucrările de împădurire se continuă mereu şi astăzi. In să
aci nu de mult nisipul domnea, clădind o mulţime de dune, înalte câte­
odată până la 10 m., şi săpând adânciturile, în care sunt aşezate foarte
numeroase lacuri mai mici sau mai mari. Noi am străbătut pretutindeni
păduri de salcâm sau de "dafin", după cum este numit acest arbor de
Fig. 9. -- Vegetaţie de Salix arg entea bătrâne, în lunea Dunării,
sub comuna Desa,
localnici. Pădurile de salcâmi sunt foarte monotone. Fiind plantat des,
umbreşte solul şi nu poate trăi sub el mai nici o plantă. Unde nisipul
era mai de mult legat de ierburi, acolo a rămas locul deschis şi până
astăzi, cu păşuni şi cu lacun.
Dela comuna Nebuna am făcut o ocolire spre sud la Dunăre. La
Dunăre am putut ajunge numai cu luntrea. Era pretutindeni o vegetaţie
foarte bogată, exuberantă, de 'mlaştină: pe unde trecea luntrea noastră,
plantele care stăteau în drum erau îndoite de ea sub apă, plutind astfel
luntrea şi pe plante. Plantele care au impiedecat înaintarea noastră e­
rau: Phragmites, Roripa amphibia, Polygonatum natans, Typha şi
Nuphar. Pe urmă am intrat înt�e sălcii uriaşe, bătrâne, trecând aci peste
o apă umbrită şi fără vegetaţie. (fig. 9). Pe malul Dunării, În boscheturi,
am găsit o vegetaţie luxuriantă. Prezenţa noastră mai îndelungată aci
era aproape imposibilă, de năvălir�a insuportabilă a ţânţarilor. Totuşi am
reuşit să colectăm şi să observ următoarele: Equisetum aruense, Aspa->
[207]
ragus pseudoscaber, Poa pratensis, siloicola, Bromus hordeaceus, ja­
ponicus, Agropyrum repens, Baldingera arundinacea, Iris pseudacorus,
Bulboschoenus mariiimus, Euphorbia palustris, Aristolochia clematitis,
Rumex crispus, Clematis integrifolia, Ranunculus sardous, Armoracia
macrocarpa, Capsella bursa pastoris, Sinapis aruensis, Roripa austriaca,
silvestris, amphibia, Sisymbrtum iorientale, sinapistrum, sophia, Me­
landryum album, Cerastium glomeratum, Stellaria media, aquatica,
Urtica major, vicia angustifolia ssp. segetalis, hirsuta, Medicago mi­
nima, Trigonella coerulea, Torilis anthriscus, Viola arvensis var. agrestis,
Oeranium pusillum, Rubus caesius, Plantago lanceolata, Lysimachia
vulgaris, Symphytum otficinale, Lappula echinata, Lycopus europaeus,
Glechoma hederacea, Leonurus cardiaca, Calystegia sepium, Linaria
vulgaris, Veronica arvensis, Galium aparine, Valeriana ofţicinalis, Cre­
pis setosa, Lactuca scariola, Erigeron canadensis. Erau pe malul Du­
nării şi mulţi arbori de Morus nigra, Populus nigra, alba, Salix alba
şi Vlmus leois.
Dela Dunăre am mers la grindul Boroaica (36 m.), trecând peste
păşuni stricate ici-colea de vânt şi peste păduri de salcâmi. In pădurile
acestea am găsit numai Vrtica urens şi Cânepa sălbatică, iar pe pă­
şuni Marrubium vulgare, Potentilla reptans şi Ora tola ofticinalis in
massă. In adâncituri Typha angustifolia, latitolia şi Castalia alba. Era
interesant a observa, că dacă dispare apa din aceste troei naturale, Cas­
talia nu piere. ci frunzele încep să stea drept în sus, ca alte plante
normale de aer. Pe locurile uscate găsim Tribulus terrestris, Lappula
echinata, Trifolium aroense, Plantago indica, Papaoer rhoeas, şi rar
şi Orchis elegans.
Pe dunele Boroaica, unde nu e pădure, aflăm o mare suprafaţă
cu Bromus tectorum. De altcum flora acestei dune era compusă din
Cynodon dactylon, Andropogon ischaemum, Festuca arundinacea, Apera
spica uenti, Bromus commutatus, squarrosus, Poa pratensis, Agropyrum
repens, Cares diuuisa, extensa f. Balbisii, Holoschoenus uulgaris, Jun­
cus Gerardi, Muscari comosum, Allium scorodoprasum, Orchis elegans,
Delphinium consolida, Salsola kali, Tunica prolitera, Melandryum al­
bum, Silene conica, Arenaria serpyllifolia, Amorpha fruticosa, Vicia
villosa, angustifolia, Tritolium aroense, ditfusum, Medicago minima
ssp. recta, Geranium pusillum, molle, Erodium cicutarium, Neilreichii,
Potentilla argentea var. incanescens, Papaver rhoeas, Capsella bursa
pastoris, Sisymbrium columnae, Viola artiensis, Eryngium campestre,
Daucus carota, Lavathera thuringiaca, Althaea otttcinalis, Urtica dioica,
Plantago indica, lanceolata, Alcanna tinctoria, Anchusa procera, Cy­
no((lossum of/icinale, Myosotis collina, Salvia nemorosa, Teucrium
scordium, Oalium aparine, retrorsum, Filago arvensis, Onopordon a­
canthium, Erigeron canadense, Centaurea arenaria, cyanus, Chrysan­
themum leucanthemum, Anthemis ruthenica, Achillea pannonica, Xeran­
themum ·annum, Hypochoeris radicata, Lacfuca scariola, Chondrilla
juncea, Crepis tecforum. Ca plantă sălbatică e frecvent Canabis sativa
şi Amorpha fructicos.a. Este interesant de observat că stratul cel mai
superior al nisipului se humifică iei colea, devenind negru, şi ca atare
este mai mult rezistent contra vânturilor. Diferenţa În rezistenţă ne pre­
zintă fenomenul interesant, Întrucât vedem că nisipul humificat rămâne
in forme bizare, dacă e şi ros şi spălat de vânturi, până când nisipul
nehumificat, sau mai puţin humificat, este suflat de vânt chiar de sub
scoarţa humificată.
207
[208]
Maglall'itul (75 m.).
Maglavitul era- ultima staţie a excursiei' noastre. Am ajuns aciple­
când din comuna -Desa şi trecând prin comuna Poiana Mare, unde am
vizitat o grădină, or mai bine un parc frumos, în care e cultivat şi Quercus
robur VaL puberula. Comuna Maglavitu este aşezată pe marginea abruptă
a platoului de pe malul Dunării, umbrită la margini cu pădure de sal­
cârn. (fig. 10). Sub platou se întinde Balta Maglavitu şi Pădurea MagIa­
vitu pe terenul inundabil al Dunării. Este de amintit că pădurea aceasta
este artificială şi sădită nu de mult, pentru a desfiinţa năvălirea nisipului
spre comună, care ajunsese în trecut chiar şi pe platou. Pădurea este
compusă din sălcii, salcâmi, Populus alba, nigra', Ailanihus glandulosa.
Platoul de lângă comună este ocupat de cereale, Pe marginea holdelor
şi a drumurilor, ca şi dealungul căii ferate, găsim o floră destul de fru­
moasă, din care am notat următoarele: Rumex stenophyllus, Euphorbia
Fig. 10. - Pereţi abrupţi de loes nisipos s'hb comuna Maglavitu.
La deal se văd grădinile comunei.
uirgata şi ssp. orien ta lis, glareosa, agraria, Fumaria Schleicheri, Pa­
paver rhoeas, Sisymbrium columnqe, orientale, Euclidium syriacum,
Alyssum a Lyssoides, desertorum, Adonis phoeniceus, Medlcago saliva,
minima, Coronilla varia, Lathyrus tuberosus, Rosa gallica, Poteniilla
argentea typ. Caucalistdaucoides, Tilia platyphyllos, Tribulus terres­
tris, Nonnea pulla f. aira, Cynoglossum ofticinale, Anchusa azurea,
Stachys recta, sideritioides, Salvia sclarea, aethiopis, Marrubillm vul­
gare, Thymus auctus, Linaria\ genistifolia, Veronica aroensis, Hyoscya­
mus niger, Matricaria chamomilla şi Achillea setacea,
Cu Maglavitu am şi încheiat drumul meu de studiu. De aci numai
din tren am privit ţinutul până la Craiova. Am călătorit la început
peste dune; a căror nisip de mult este 'legat şi humificat, dând sol ro­
ditor cerealelor cultivate. Ici-colea zărim şi vii, mai rar şi pădurici de
salcâm. Floră sălbatică, livezi şi păduri am văzut numai la Şegarcea,
unde trenul străbate prin nişte coline mărişoare. Aici cred că s'ar putea
face cercetări botanice cu rezultat 'bogat,
208
[209]
I
I
j
I
. , .
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
. ' .
� ObTeHIA hITeRARF\-ARTISTICAi
• •
.' .
............................... � .
Taina focului
De trei nopti răzbat
Spre sat
Gemete de vânt.
De trei ori, trei cârtiţi oarbe
Scurmă sub pământ.
De trei nopţi, o babă slută
Tot frărnântă 'n căpistere
PIămădeli de lut şi fiere,
Tot întoarce 'n spuză-o turtă
Şi-şi ascute 'n vrajă scurtă,
Retezată,
Şuerată,
Gura fără dinţi.
Tu, ce-ascunzi sub gene triste
Hotărâri fierbinţi,
Au ce suflet vrei să cumperi
Cu cocllţii tăi arginţi
Ce-i frămânţi in mâna mică?
Spune !.. .. Iţi tremură de frică
Mâna ? ... or de plâns?
Ia priveşte! Aruncă 'n flăcări
Baba un stat de mort,
Prinde-o pânză năvădită în bumbac şi tort
Şi înnoadă de trei ori
Uşile 'n uşori.. ..
Inimă fără noroc,
Inimă fără noroc,
Mai zăreşti prin văI de lacrimi
Ce s'arată 'n foc?
Baba ocoleşte focul
Cu-un curm ei de tei,
Şi-ţi arată cum s'alege
Umbra din scântei;
Iti arată o duşman că,
Groapă şi gropar. ...
Nu ţipa !. ... Ales e faptul,
209
[210]
Şi-ţi îngropi în mâini, cu spaimă,
Chipul ca de var. ...
. . . . . . . . . . . . .
Plânsul e'n zadar ....
Fumul abureşte umbra pe pereţii suri ? ..
Or răsare-o arătare ? ....
Lin pluteşte,
Lin roteşte,
Pasăre cu zborul leneş,
Aripi de vulturi.
.........
Baba crapă o oglindă
Sub călcâiul drept:
Ca trăsnită se prăvale
Umbra, fumul piere 'n paIe,
Iar tu-ţi strângi, înfrigurată,
Haina peste piept.
Inimă fără noroc,
Inimă fără noroc,
Baba-ascunde scrisul sorţii ....
Şi-ai s'aştepţl în umbra porţii,
Tăinuită 'n ceaţa nopţii,
Ani dearândul,
Ceasul morţii, ce-ai zărit în foc.
Vei privi cum scaldă luna
Ceruri de cleştar,
Pe când ploaia plânge 'n streşini
Picur greu şi rar;
Iţi va fi singurătatea
Fără de hotar,
Frământarea nesfârşită,
Dorul în zadar.
I
li
210
Baba minte. Ea ascunde
Un tăciune-aprins,
Ce se 'ngeamănă cu altul
Rămuros, dar stins.
Ramuri stinse: 'mbrăţişare
Unde focu 'i mort.. ..
Ai s'aştepţi torcând o viaţă
Caere de tort.. ..
Sabina Paullan,
•••••••••••••
\
[211]
1 n t U TI ere c 1)
Il.
Cine mă chiamă din întunerec ? .. Nu ştiu.
Privirile nu-mi ajung În negrele depărtări, iar auzul meu nu ştie
să aleagă strigătul (sau şoapta?) de şueratul vântului şi de cântecul
ploii. Cel care aude şi vede e sufletul meu. El s'a desprins în clipa
asta de mine, omul, şi s'a alăturat de mine, umbra. Hai suflete, ia-mă
de mână şi du-mă lângă cine mă chiamă, lângă cine ne chiamă .....
Mă împiedec de-un morman de pământ. Ce e? In inimă îmi intră
spaima ca un cărbune ascuţit: e un mormânt. Aici e grădina în care,
astă vară, crescuseră trandafirii şi macii şi zorelele. Aici au îngropat,
probabil, trandafirii, ca să-i apere de ploae, de vânt şi de frig..... De
frig ..... De ce nu m'au Îngropat şi pe mine?
Şi iar mă chiamă. Aşi vrea să mă 'ntorc îndărăt, dar sufletul m'a
luat de mână şi mă poartă după el. Ce ar fi să mă 'ntâlnesc acum cu
un mort, sau cu o zână, sau cu soarele? Soarele ..... E mare, e frumos,
e sfânt, e bun poate, dar eu nu-l iubesc. N'am decât recunoştiinţă pen­
tru el. Recunoştiinţă ..... (Mi-a făcut vre-un bine ?).
Acolo e un pom. Da: uite trunchiul, crecile.... Când am mai spus
eu cuvintele astea? Ehei, e mult de atunci. Purtam şosete, părul rete­
zat şi spuneam lecţia la intuiţie. Să mă grăbesc s'ajung la pomul ăsta
şi să-I sărut.. ... Nu mai plouă. Ce bine că nu mă vede nimeni. Dar ce?
Fac ceva rău? Deloc. Merg prin întunerec. Atât. Nu domnesc eu peste
Întunerecul care mă chiamă?
De ce merg atât de repede? Viu, viu, nu mai striga. Mi-e frică .....
Lasă-mă, suflete ..... Vreau să mă 'ntorc în odaia mea, sub plapuma de
mătase, la păpuşile mele de marmoră... De ce nu m'ai lăsat să dorm?
..... Mamă, dezgroapă trandafirii galbeni şi spune-le cât îi iubesc.
Eu iubesc pe toată lumea, mamă. Nu este aşa? N'am plâns eu când a
murit fetiţa omului sărac? Nu mi-am jertfit eu toate gândurile unui ne­
cunoscut care m'a privit odată de dincolo de vis?
N'am cântat eu pentru adâncul apelor, pentru albastrul cerului şi
pentru farmecul pădurii? Eu iubesc pe toată lumea, mamă. Pe mine
dece nu mă iubeşte nimeni? Nici trandafirii, căci mor dacă îi rup şi
îi sărut, nici omul sărac, fiindcă n'a privit înapoi când m'a auzit plân­
gând, nici necunoscutul care, de când mi-a luat gândurile, n'a mai ve­
nit, nici cerul care s'a acoperit de spumă neagră, nici adâncul apelor
care n'a răspuns cântecuJ ui meu, nici pădurea, fiindcă mi-a trimes în
cale şarpele care mi-a muşcat creerii, nici munţii, nici dealurile, nici
moartea ...
Tu mă iubeşti, mamă, nu este aşa? Tu mă iubeşti fiindcă sunt a
ta şi fiindcă mă doare capul şi fiindcă nu mă mai iubeşte nimeni afară
de tine .
..... Ce-am făcut? Am îmbrăţişat un pom şi l-am sărutat şi i-am
vorbit... Doamne, ce caut eu aici, noaptea, şi unde sunt? Imi amintesc
că 'n somn am auzit că mă chiamă cineva. Şi am venit. Cine m'a
chemat ? .....
1) A se vedea începutul În «Arhivele Olteniei» No, 48 - 50, anul IX, Mai­
August, 1930.
211
[212]
Numele Tatălui
Şi-al Fiului .....
Şi-al Sfântului Duh .....
Amin .....
III.
Mamă, tu ştii la ce mă gândesc eu acum ?.... Eu· cred că mă
gândesc Ia fericirea celorlalţi, la Maica Domnului şi la sufletul păpuşiIor
mele de marmură.
Dece pripeşte soarele? Nu mă lasă să mă uit În grădină ..... Mamă,
mi-e dor de mine. Unde sânt? M'am căutat în lumina amurgului şi
nu m'am găsit. M'am căutat În luciul oglinzii, În tristeţea grădinii, în
cântecele de departe, în Întunerecul Încărcat de vrăji... şi nu m'am gă­
sit. Şi văd, şi simt, că nu numai eu mă caut, ci şi tu, şi oglinda, şi
amurgul, şi grădina, şi cântecele, şi întunerecul... Unde sânt ? ....
Aseară mi-am aninat privirile de o stea. Şi steaua a căzut. Apoi
am luat în mâini florile pe care mi le-ai adus, ca să-mi strâng în ele
lacrimile, şi aşa să sernăn cu îngerii care, şi ei, plâng noaptea în flori.
De ce au spini florile, mamă? M'au rănit ca nişte vrăjmaşi... ..
Auzi cum bat clopotele? Dece bat? De furtună, de moarte, de
fericire sau ..... Cine le-a spus clopotelor că mi-au murit nădejdile? Te
rugasem, mamă, să le 'ngropăm noi singure, în taină, şi să nu le facem
slujbă, căci, nu ştii?, s'au omorît singure, şi sinucişii se duc la groapă
fără mărturia Sfinţilor din Ceruri.. ...
Stau şi aştept. Aştept pe cineva care nu mai vine şi care, mereu,
mă ţine cu ochii şi gândurile 'n gol. Adeseori cuţitul de sub umăr îmi
sfredeleşte adânc rana nevăzută şi respiraţia îmi hurue ca un bolovan
prăbuşit din înălţimi peste prăpastie. Ce mă doare, nu ştiu ..... Dar cum
mă doare !. ....
Intr'o noapte .arn visat că sânt departe, într'o grădină cu flori al­
bastre, lângă o apă de 'ntunerec acoperită cu nuîeri de aur. Acolo sânt,
Visele nu mint. Dece nu mă laşi să mă duc şi să mă aduc aci? Aşi
veni tare repede. M'aşi lua de mână, ca pe o soră, şi mi-aşi cânta, ca
să nu simt iuţeala paşilor şi pietrele drurnugsl. Tu mi-ai ieşi în cale,
nu-i aşa ?Mi-ai ieşi în cale plângând, ca atunci când erai puţin fericită .
..... Aştept, mamă. Aştept zi şi noapte, cu mâinile întinse, cu ochii
şi gândurile 'n gol şi sufletul mic, aştept liniştea cea mare, să vie din
depărtări ca un Dumnezeu mântuitor înviat a treia zi după scripturi.
Dece mă priveşti aşa? Nu te mai uita la mine, căci are să-ţi vină
să plângi, şi n'ai să vrei să te văd, căci ştii că ştiu că lacrimile tale de
mult nu mai vestesc fericire; şi o să te 'ncerci să zârnbeştl, şi o să ne
simţim amândouă stfngherlte] şi o să vrem să fim departe una de cea­
laltă. Nu te mai uita la mine, mamă. Uită-te mai bine pe cer şi gă­
seşte-mi steaua pe care am sfărâmat-o aseară cu privirea, şi aprinde-o,
ca pe o candelă, cu sufletul ochilor tăi buni... .. Vrei?
\ IV.
I
\
Ai auzit, mamă? Pasărea deagră a cântat spre mine. Pasărea nea­
gră a venit din munţii de lumină \ai lui Dumnezeu şi s'a oprit pepo­
mul uscat din gândul meu şi a strigat un cântec de care mi-e teamă
să mă tem şi de care mi-e ruşine să nu mă tem. Alung'o, mamă. A-
2/2
[213]
runcă-i stelele nopţii, aruncă-i florile grădinii, aruncă-i inima mea; numai
fă-o să plece, căci dacă mai strigă odată, nu ştiu ce am să fac.
Dece în grădină sânt atâţia pomi şi 'n gândul meu e unul singur?
Şi dece pomii din grădină trăesc şi cel din gândul meu a murit?
... Şi eu am murit de mult, mamă. Tu nu ştii?
Tu nu vezi? Uită-te În mine, nu la mine, căci eu sânt fantoma
mea pentru ochii tuturor.
Sufletul mi-a ruginit ca frunzele, toamna, şi toamna care l-a stins
mi-e necunoscută. Pe inimă port pânza unui păianjen mare (înveliş sub­
ţire, rece şi umed), creerii îmi sunt răniţi de veninul dinţilor de şarpe,
iar unicul pom din grădina gândului meu s'a uscat, ca să adăpostească
pasărea neagră care îşi scutură aripile de lumina cerului.
Eu am murit de mult, mamă. Dar atunci, dece mai respir? Ca să
cred că trăesc? Dece 'mi mai mişc mâinile? Ca să cred că mai cer ceva?
Dece mai vorbesc? Ca să cred că adevărul îmi mai poate rămâne nu­
mai mie şi că ce spun nu doare pe nimeni?
Aşi vrea să-mi aduc aminte ce am fost acum o mie de ani. Pe
când eram în palatul de aur, aveam un inel de mărgăritare pe care l-am
dat lui Făt-Frumos, ca să-şi cumpere cu el un smeu şi să-I înalţe 'n
văzduh.
După aceea am murit şi am rătăcit mult timp între un pom şi o
fântână părăsită, până când am simţit iar nevoia să fiu copilul cuiva.
Inainte de a muri a doua oară, ţin minte că m'am privit într'o oglindă
cu ramă de abanos ....
Pe urmă nu mai ştiu ....
Eu trăesc dela 'nceputul lumii, mamă. Eu am făcut primul foc În
cer şi l-am trimes oamenilor pe pământ într'o singură flacără; eu am
învăţat lumea să n'aibă decât un Dumnezeu şi apoi tot eu am spălat pi­
cioarele Celui de al doilea şi m'am închinat şi Lui; eu am pornit răz­
boiul de o sută de ani; eu am furat salba Sfintei din mănăstirea de pe
munte; eu am înviat morţii de câte ori cei vii au vrut să-i vadă; eu am
vrăjit umbra smeului, ca să nu mai turbure liniştea nimănui; înstârşit,
eu am făcut şi apa şi cerul şi pământul fără să fac nimic ....
Poate că Dumnezeu a trimes pasărea neagră să-mi dea libertate să
mor de tot, ca abia atunci să trăesc adevărat şi să nu-mi mai simt su­
fletul greu de rugină şi să nu mă mai tem de păianjenul care poate să
mai ţese o pânză pe inima mea şi să nu mă mai doară veninul din din­
ţii şerpilor. ...
Atunci aşi trăi în fiecare floare, în fiecare cântec şi 'n fiecare
gând frumos, căci numai moartea mi-ar putea dărui aripile fermecate ale
îngerilor buni.
*
* *
Spune-mi, mamă, dece a strigat pasărea neagră? Aşi vrea să-mi
aduc aminte ce am fost acum o mie de ani....
Coca Farago .
••••••••••••
8
213
[214]
1) Din tr'un ciclu de poeme «Cântece bărbăteşti», care va apărea curând.
Cântec bărbătesc 1)
de T. Păunescu-Ulmu.
Căci eu iubesc cetatea şi drum am şi prin ea!
Când cade noaptea largă, e noaptea 'ntreagă-a mea!. ..
Sub bolţile zidite e cântecul profund,
Mai fără saţiu vinul şi cupa fără fund,
Şi buze 'ncireşate Îmi ţipă să le sorb,
Şi dinţii se 'ntig, lacomi-şi muşc aiânc şi orb!...
. I
mine ....
lung !. ..
Da, drumul meu e lung, căci duce prin viaţă!
Sparg sus la munte sloiul să prind păstrăvi sub ghiaţă,
Fur fagurii de mierea bălană, şi în căngi
Mi-e drag să rumenesc berbecul, când prin crăngi
Râd primăveri de aur. .. Iar toamna la cules
Aş smulge 'n braţe via să mă prăvăI pe şes,
Să dăruesc cetăţii tot rodul parfumat .
AI reavănelor brazde şi-al dealulul bogat...
Nu te cunosc şi nu te chem!
Azima nu-ţi cerşesc cu şira strânsă ghem.
Şi nu te-am căutat cu cântec sau blestem!
Eşti guşterul întins cu vara în şosete
Sau bolta Îndoită pe zări de-atâtea stele?
Un craniu ce-mi rânjeşte prin iarba de morminte
Sau vişină de sânge pe ramurile sfinte?
N'am încercat să 'Ştiu
Nici n'am urlat de spaimă de-atât amar pustiu !. ..
Tristeţile de veac le-am asvârlit sglobiu,
M'am ridicat sălbatec şi-am chiuit prelung,
Mi-am încleştat securea şi singur Îmi ajung,
Şi azi am prieteni mulţi şi cânt, căci drumu-i lung ...
• ••• \1 •••••••
\
Eu nu te-am căutat, dar m'am găsit pe mine!
Nu cer şi nu blestem şi nu cunosc suspine!
Am cântece, femei, grâu, stele şi ciorchine;
Eu le frământ pe toate, rni's dragi şi's pentru
Şi cântecul meu tânăr" mi-e reazim îndelung,
Apuc securea 'n dreapta şi singur Îmi ajung,
Străpung cu ochii zare'ş şi cânt, căci drumu-i
1927.
214
II.····
I .'
I
i
[215]
Chemare din întunerec
Prea lungi sunt clipele acestea: deşerturi fără oază, fără popas;
Şi gânduri sunt stâncile ce mă târăsc în adânc pas cu pas?
Şi câte veacuri curg de când s'a lăsat noapte şi zorii-I tot aştept?
Şi nicio fiară nu s'a 'nduioşat de plânsul meu, de strigătele ce-mi sbuc­
nesc din piept?
Oricine ai fi, umbră de zăpadă, vino şi fii Dumnezeul meu!
Apropie-mi de buze o frunză umedă de boabele de rouă;
Schimbă-mi de sub cap piatra mucegăită cu o alta nouă;
Apoi te pleacă şi, sărutându-rni pleoapele, le 'nchide cu somn dorit şi greu
Şi -'n vis - fă-mă să lucesc În lumină, să ţin fulgere, să port aripi, ...
să fiu zeu!
Oricine-ai fi, umbră de zăpadă, vino şi fii Dumnezeul meu!
Valentin Al. Georgescu .
••••••••••••
Psalm profan
De-aci din unghiul meu de spaţiu
Irnpânzit cu ciucuri albi de ceaţă
Sufletul spre Tine n'are saţiu,
Trupu-ascuns de Tine n'are viaţă.
Dece, Doamne-ai stors cenuşă albă,
Zarea mea spre Tine ca să scadă,
Sufletu-mi să nu Te 'ncingă - salbă,
Ochii mei de lut să nu Te vadă?
Dece cântecul meu, Doamne-I spuI beri
Şi ţărânii-l laşi să se Închine,
Iar când se ridică imn din pulberi
Dece, Doamne. nu-l primeşti la Tine ? ...
Din lumina ce-Ţi incinge 'nnaltul
O scânteie numai Îmi coboară,
Ca să mă socot pe mine-un altul
Ce prin ea Te vede 'ntâia oară.
Dă-mi din melodia vorbei Tale
O şuviţă ca un cor de ape,
Să-Ţi ridic cu Îngeri osanale
Şi-astfel să-mi fii, Doamne, mai aproape.
Aurel Chirescu .
.. � .. ,. .
215
[216]
216
.Toamnă tărzie
Se sbate ploaia grea - topindu-se in tină -:
Se tulbură în zare izvoare de lumină.
Şi mări de intuneric destramă mări de vis;
Pădurea îşi îmbracă zăbranicul închis.
Şi curg şiroaie. 'nvinse cu svonul răguşit,
Şi jgheaburi de tăcere se 'nea că liniştit.
Şi visurile crude, podoabe ruginite,
Işi spulberă otrava pe câmpuri obosite
Şi frunzele răsleţe prin ceaţă se desprind;
Scânteile nădejdii în darn se mai aprind ....
Se prăbuşeşte toamna prin hăurl cenuşii
Incremenind in suflet inmuguriri târzii....
Al. Marius Popescu .
••••••••••••
Pourquoi ?
Le soir d'une bataille, sur le champ,
Le vent apportait les soupirsdes mourants
Et l'ombre de la nuit enveloppait les morts.
Cesar, assombri, chevauchait
Silencieux, contemplait l'etendue.
L'echo d'une voix, apporte par le vent, dit:
Le but de ta vie, c'est 'de vaincre!
Cesar relevant la tete repondit : Non!
Mais le son de sa voix s'est fondu
Dans la nuit
Silencieuse,
Un jour, les Iantares de l'arrnee glorieuse,
Chantaient l'hyrnne imperiale.
Les aigles d'or et les, etendards de soie
S'enfilent devant\ Cesar,
Cesar passe, la tete couronnee de lauriers,
Rayonnant de splendeur,
[217]
La voix lui dit:
Le but de ta vie est la gloire.
Cesar baisso les yeux, son front s'assombrit,
El repondit : Non!
Mais le son de sa voix s'est fondu
Dans la rumeur de la foule
Tumultueuse.
Cesar aidait les pauvres;
Cesar etait aime ;
Cesar cherchait la veri te ;
Cesar etait puissant.
Mais chaque fois
Il se disait tout bas:
Ce n'est pas ca
Le but de ma vie.
Cesar etait vieux,
La voi x lui dit:
Le mal, la gloire, le bien, l'amour,
La verite, lapuissance, le beau,
Ce sont les vents qui enflent
Tour it tour
Les voiles de ton ciel.
Mais ou est le port vers lequel tu te diriges?
Quel est ton but ?
Cesar, contemplant le ciel
L'immensite
S'est tU!
••••••••••••
La vie
lIlusion eternelle,
Soleil lointain,
Tourments sans fin,
Vagues de la mer,
Desirs vains!
Etes orageux,
Soupir qui s'acheve,
••••••••••••
Feu q ui s'eteint,
Espoir apres la mort,
Etincelle dans la nuit!
La poesie P ­
Parfum .qui enivre 1
Nicolae Şegărceanu .
217
[218]
Paysages cosmiques
Riviere -
Torrent de ma vie!
Plai ne -
Monotonie de mes jours!
Air -
Fraîcheur de mes sentiments!
Volcan -
Ma volonte qui se repand comme la lave!
Montagne -
Grandeur, de ma raison!
Ocean -
Majeste de l'infini!
••••••••••••
Inconştientul în literatură 1)
Apropierea dintre domeniul filosofiei şi cel al artei literare, nu
constituie o întâmplare oarecum neobişnuită. O asemenea apropiere s'a
săvârşit dela sine frequent şi demult. Probabil, de când s'au născut filo­
sofia şi literatura, devremece există intre ele, printre multe deosebiri
fundamentale, un obiectiv comun: pătrunderea cât mai adâncă în taina
care se cheamă suflet. _
Aşa se explică faptul că sistemele de gândire, ca şi marile achi­
ziţii ale psichologiei, au determinat adeseori curente În artă, În deosebi
În cea mai intelectuală dintre arte, literatura. Ca să ilustrăm această de­
terminare de curente, n'am avea decât să amintim influenţa filosofiei ra­
ţionaliste a lui Descartes asupra clasicism ului francez, sau origina filo­
sofică a curentelor pesimiste din literatură, sau efectele positivismului
asupra literaturii realiste şi naturaliste din Franţa.
Tot astfel, În veacul trecut, a răsbătut tÎn opera literară, răsunetul
investigaţiilor filosofiei contimporane asupra acelui domeniu sufletesc cu
orizonturi fascinatoare numit inconştient.
Deşi fiecare din noi poartă Îl! el aceste orizonturi tainice, urmă­
rirea lor este anevoioasă, fiindcă ele fug - ca fata Morgana - de ochii
conştiinţei căutătorului grăbit. Dar cel pătruns de misterul. lor şi care nu
oboseşte, descoperă cetatea, ale cărei minuni nu i le poţi cunoaşte de
cât lipindu-ţi urechea de porţile ei, pentru a-i surprinde svonul nelă­
murit. Nu e de mirare deci, că acest svona Întârziat atât, cum vom ve­
dea, până să se facă auzit.
Dar ceeace ne apare mai interesant decât pătrunderea inconştien­
tului din făgaşul filosofiei, În literatura contimporană, este existenţa mur­
murului acestei subterane sufleteşti, în literatura anterioară cu mult teo­
riei actuale a inconştientului. Insernnează că în desvăluirea inconştien­
tului, intuiţia artistică a depăşit \cu mult gândirea filosofică. Dar nu e
mai puţin adevărat că filosofia 11 fost firul Arianei, care ne-a Îngăduit
. 1) Subiectul acestui articol a fo�\ desvoltat în cadrul unei conferinţe, ţinută
la societatea «Prietenii Ştiinţei» din Craiova la 8 Febr, 1931.
218
[219]
să pătrundem în Iabirintul, despre care abia ne pomenia geniul artistic
până în timpurile noastre.
Aportul filosofiei în problema inconştientului a fost hotărîtor: lim­
pezimea ideei a surprins ceva dintr'o lume care se frărnântă -in negură,
şi În care mintea umană a început să-şi croiască drum.
Fiindcă vorbim de limpezime ca o calitate esenţială a gândului
pur, ca şi a tot ce se transmite sau se traduce prin el, e interesant să
notăm, în treacăt, În ce chip s'a manifestat, sub raportul limpezimii, ac­
tivitatea spiritului uman in diferite mari epoci ale lui. Incontestabil, ela­
sicisrnul, atât cel antic, cât şi cel modern, inaugurat prin Renaştere, a
făcut din claritate, valoarea supremă a ideei în sine şi a expresiei ei.
Raţionalismul cartesian a dat formula definitivă spiritului occidental din
sec. XVII şi XVIII in materie de creaţie ideologică şi artistică, spirit În­
setat de liberă cercetare, de adevăr evident, de logică şi, mai presus de
orice, Însetat de claritate, de ordine armonioasă. Tot ce nu era pătruns
şi luminat de raţiune prin minuţioasă analiză, şi tot ce nu era conform
cu ea, nu intra nici În preocupările intelectuale, nici în domeniul este­
ticului.
Ce puternică lumină proecta raţiunea În sufletul unui erou corne­
lian! Cu câtă luciditate reflecta, delibera şi se decidea el chiar când se
afla prăbuşit În conflictele de conştiinţă cele mai chinuitoare! Sub ce
povară a propriei lor conştiinţe se sbăteau eroii lui Racine, până să fie
nimiciţi de fatalitatea pasiunii !...Ingăduindu-mi o scurtă paranteză, aş
avea de remarcat că, sub raportul lucidităţii de conştiinţă, eroul clasic
din veacul al XVII, este cu mult mai iscusit decât cel antic. Intr'adevăr,
pe când eroul antic-jucărie a Fatalităţii-c-nu-şi dă totdeauna seama de
ce se petrece cu el şi nu vede cu claritatea desăvârşitei raţiuni, dece
lucrează aşa şi nu altfel, eroul clasic modern, chiar când cade sdrobit
de propialui pasiune implacabilă, ştie, În orice moment ce se petrece
cu el, ştie ce ar trebui să facă pentru a se sal va, dar nu vrea sau nu
poate să facă ceeace raţiunea îi dictează, Fatalitatea este în el înşuşi. El
îngenunche sub pumnul ei, dar o priveşte în faţă.
Oricât de diverse ca structură şi ca amplitudine au fost spiritele
creatoare ale clasicism ului, din sec. XVII şi XVIIl, toate şi-au vădit fi­
liaţiunea cartesiană. Nimic altceva nu era demn de a alcătui material de
creaţie estetică, decât ceeace exista aevea şi limpede în afară de noi sau
în noi Inşi-ne-s-ceeace putea fi cernut, analizat şi experimentat de raţiune.
Până şi în domeniul religiei revelate, spiritul geometric al unui Pascal
găsia teren de analiză şi de argumentare.
Exponentul doctrinar al clasicism ului, Boileau, a construit, cu de­
plină convingere dogmatică, formula principiilor imuabile ale artei sale
poetice, adevărate axiome lapidare: creatorul literar trebuie să redea
adevărul, cu ajutorul ratiunii şi după modelul anticilor, iar cât despre
formă, să nu uite că: n Ce que l'on concoit bien s'enonce c1airement ",
Am stăruit asupra esenţial ului doctrinei şi operei clasice, pentru
a ne reaminti care era prestigiul raţiunii şi al lucidităţii de conştiinţă în
epoca amintită.
Dar chiar în această epocă - să-i zicem de super-conştilnţă-e-răz­
bătea surd şi pe furiş În unele creaţii literare de geniu, câteun fream ăt
rătăcit venind din adâncurile nepătrunse ale sufletului omenesc, adică
din ceeace gânditorii de mai târziu au numit inconştient,
Pentru a ilustra această afirmaţie prin câteva exemple, mă voiu
referi la unele din tipurile create de Racine-scriitor pe care orice, istorie
a literaturii franceze îl arată ca pe un psicholog care a pătruns şi, Într'o
oarecare măsură, a redat impulsiile ascunse ale sufletului.
2/9
[220]
In nBritannicus", asistăm la urzirea primei uelegiulrl a împăratul u
Neron, anume răpirea soţiei prinţulul Britannicus, Iunia, de care Neron
se lnamorase. Neron era la începutul domniei, deci atunci când era socotit
de toţi drept un suveran înţelept şi blând, care avea să fericească popo­
rul roman. Primul om, care presimte crima pe care Neron o va înfăptui
şi care va fi începutul unei serii îngrozitoare, este chiar mama sa, Agri­
pina, ea însăşi făptaşa unor crime fără seamăn. Neron, târît de către Nar­
cis spre înfăptuirea pornirilor de crimă care mocniau in el, se hotărăşte
să otrăvească pe Britannicus.
Dar Agripina, pentru a-I putea domina, încearcă să-I abată dela o
astfel de nelegiuire şi să-I împace cu Britannicus. In acelaş timp Burr­
hus, fostul preceptor al împăratului, reuseşte să-I convingă de grava gre­
şală pe care ar comite-o, făptuind un asasinat în stare să rnânjească glo­
ria unei domnii aşa de frumos începută, ba reuseşte chiar să-i atingă
inima. Dar, după plecarea lui Burrhus, Narcis, care pregătise otrava, tre­
zeşte din nou, prin vorbe meşteşugite, impulsiile criminale care aţipi­
seră în întunericul sufletului lui Neron.
Increzător în făgăduiala împăratului, Britannicus se duce la ban­
chetul care avea să pecetluească împăcarea lor. Singura fiinţă care pre­
simte surd, dar cu o chinuitoare nelinişte, că ceva groaznic se va pro­
duce, este Iunia. Cei din juru-i încearcă s'o încredinţeze că totul s'a Iim­
pezit în bine. Peste puţin Burrhus, înnebunit de durere, aduce vestea
otrăvirii lui Britannicus.
In piesa lui Racine, Iunia este ceeace s'ar numi astăzi o nvoyante-ă".
Sufletul ei a întrezărit, printr'o însuşire a lui necunoscută de conştiinţă,
faptul care avea să se petreacă, a avut, adică, o premoniţie. Vom vedea
în curând că unul din efectele activităţii inconştientului este şi acest fe-
nomen, caracteristic, al prernoniţiei.. •
Dar mai este de remarcat că în Neron, aşa cum îl înfăţişează Ra­
cine în "Britannicus", există două fiinţe: una conştientă, care a putut fi
modelată de învăţăturile lui Seneca şi ale lui Burrhus şi alta care se
sbate în intuneric, scelerată, şi care, treptat, va ajunge să domine pe prima
şi s'o innăbuşe.
Intr'o altă tragedie a lui Racine. nIphigenie"-a cărui acţiune se
încheagă şi se desvoltă In jurul sâcrificării cer�tă de zei, a Ifigeniei, fiica
lui Agamemnon şi logodnica lui Ahile, pentfu succesul războiului cu
Troienii - găsim o fiinţă care se sbate, rnânată de o putere interioară
oarbă. Este sc1ava troiană Erifila, pe care Ahile o adusese din Lesbos,
Ea se inarnorează de eroul grec, e geloasă pe Ifigenia pe care o urăşte
de moarte, exultă de bucurie nebună la auzul veştii că Ifigenia va fi jer­
fită, desfăşoară o iscusită urzeală de intrigi şi se chinueşte de nerăbda­
rea de a vedea îndeplinindu-se mai curând sacrificiul cerut de zei, adică
moartea Ifigeniei. Dece această frământare febrilă ? ... Pentruca, in ultima
clipă şi printr'o anumită imprejurare neaşteptată, să se afle că nfiica din
sângele Elenei" a cărei jertfă o, cereau zeii, nu era lfigenia, ci tocmai
Erifila. Nimic din acest desnodământ nu putea fi cunoscut de cugetul
Erifilei. Altceva adânc şi obscurdin sufletul ei pare că ştie ce avea să
se întâmple şi pare că face strădanii uriaşe ca să ocolească desnodă­
mântul=-sau, cine ştie? poate chi�r să se prăvălească mai curând în pră-
pastia care o aşteaptă. \
Tot astfel Phedra ştie că nu' trebuie să nutrească iubire vinovată
pentru fiul său Hippolyte şi, mai ales, ştie că nu trebuie să vorbească,
să împărtăşească pasiunea ei groaznică celui pe care il iubia, ci dimpo­
trivă, s"o înnăbuşe. Dar o altă Phedră, nesăbuită şi neinfricoşată iese din
atlâncuri la lumină, ca să-şi ţipe patima cu preţul pierzaniei.
220
ou fii
[221]
Dar erotna lui Racine, cea mai reprezentativă pentru acţiunea in­
conştientului 'în viaţa sufletească, este, fără îndoială, Hermiona din "An­
dromaque". Cum se ştie Hermiona iubia nesăbuit pe Pyrrhus, logodni­
cuI ei, şi îl ura în acelaş timp, pentrucă acesta îndrăgise pe o altă fe­
mee pe care voia s'o ia în căsătorie şi, tot odată, îl urăşte pentrucă orgo­
liulei era rănit de moarte. Când îşi dă seama că nimic nu mai poate
împiedeca pe Pyrrhus de a se căsători cu Andromaca, gelozia şi ura îi
învăluie conştiinţa. Indată, o altă Hermionă răsare, din negurile sufletu­
lui ei, Hermiona care vrea să-şi stingă, în sângele lui Pyrrhus, dorul
răzbunării. Ca1culând efectele, alegându-şi cu perfidie mijloacele de con­
vingere, ea înarmează mâna lui Oreste şi-l aruncă spre asasinat. Oreste
încearcă să se apere contra voinţei neîndurate, care se ridică în faţa lui.
Dar când i se trezeşte din nou chinul geloziei, cugetul lui conştient în­
genunche şi el. Un alt Oreste, de nerecunoscut pleacă să ucidă pe Pyrr­
hus. - Indoielile încep să şerpuească în sufletul Hermionei. Dar când
aude dela confidenta sa că Oreste ezită să lovească pe Pyrrhus, care-şi
conducea soţia la altar, e gata să se repeadă ea însă-şi şi să-I omoare,
Dar soseşte Oreste plin de sânge. Hermiona află că Pyrrbus a fost ucis,
Deodată se face lumină mare în sufletul ei. Fusese omorît bărbatul pe
care îl dorise sălbatec şi care îi era drag ca viaţa. Atunci toată ura care
îi năpădise până atunci inima, se revarsă asupra lui Oreste:
»Barbare, qu'as-tu fait! Avec quelle furie
As-tu tranche le cours d'une si belle vie!
Avez-vous pu, cruels, l'immoler aujourd'hui
Sans que tout votre sang se soulevât pour lui?
Mais, parle; de son sort qui fa rendu l'arbitre?
Pourquoi l'assassiner? Qu'a-t-il fait? A quel titre?
Qui te l'a dit? ..
Acest celebru nqui te l'a dit" poate fi cu uşurinţă interpretat ca
semnul unui moment de nebunie. Dar explicaţia pe cât este de comodă,
pe atât este de puţin plauzibilă. In realitate, Hermiona uitase cu desă­
vârşire că ea însăşi poruncise lui Oreste să ucidă pe Pyrrbus ... Uitase?
Mai bine zis nu ştia, căci nu fiinţa ei conştientă dăduse această poruncă,
iar cealaltă - adică inconştientul ei - se retrăsese şi tăcuse pentru un
timp. Apoi cele două eu-ti ale Hermionei se îmbrăţişează, se contopesc
şi ea se duce să se omoare pe cadavrul lui Pyrrhus, ca să-şi implinea­
scă destinul.
Figura Hermionei este o creaţie pslchologică din cele mai com­
plexe din galeria tipurilor teatrului clasic şi, fără 'ndoială, cea mai' ori­
ginală a lui Racine-şi asta nu e o simplă întâmplare. Intr'un secol ra­
ţionalist e firesc ca un personagiu de construcţia psichică a Hermionei
să aibe o valoare unică şi să impresioneze şi astă-zi În chip particular.
Am putea comod să multiplicăm exemple din literatura clasică fran­
ceză. Dacă am face-o, n'ar trebui să trecem cu vederea romanul d-uel
. de La Fayette »La Princesse de Cleves". In acest roman psichologic, bi­
zar pentru epoca lui, aflăm un caz tipic de izbucnire a inconştientului
într'un suflet care nu vrea să fie decât conştiinţa deplin morală şi per­
fect logică în orice moment cu ea însăşi şi care, totuşi, este torturată
de un alt suflet care se trezeşte în fiinţa ei şi-şi cere drepturile la viaţă,
prin sfărâmarea tuturor normelor şi impedimentelor conştiinţei. Dar să
ne oprim deocamdată aci.
Am ales intr'adins exemple din c1asicismul francez, adică dintr'o
epocă pe care am numit-o adineaori »de super-conştiinţă", de supremă
221
[222]
ciantate şi logică ridicată la rangul de principiu estetic fundamental, ca
să se vadă că inconştientul izbucneşte chiar când i se ridică În potrivă-i
zăgazuri uriaşe.
Se Înţelege deci că dacă n' aş fi voit să scot la iveală contrastul
Între ce voia să fie sufletul În acest secol raţionalist şi ce reuşia să fie
el uneori, poate fără vrerea artistului, nu m'aş fi limitat la exemple date,
pe care, Într'o formă sau alta, le notează orice carte mai pătrunzătoare
de istorie a literaturii franceze.
Intr'adevăr găsim În literatură, într'un timp anterior cu multe de­
cenii lui Racine, un geniu care-ca orice geniu-nu s'a supus nici unei
discipline şi a plăsmuit oameni eterni, oameni adevăraţi şi întregi, care
se sbuciurnă şi uneori se prăbuşesc odată cu cele două fiinţe care se
luptă în fiecare din ei. Acest geniu a fost Shakespeare.
Să ne gândim la sufletul atât de modern al lui Hamlet, al cărui
inconştient, ca un demon pe care-I poartă În el, îi serveşte la ureche,
necontenit, svonuri dintr'o lume necunoscută cu totul de conştiinţa sa şi
pe care ea n'ar fi voit să le ştie niciodată, ca să nu piară ... sau la acel
om de ispravă, Macheth, al cărui al doilea eu - acesta criminal-se tre­
zeşte În el, ademenit de o femee şi îl Îndeamnă să ucidă, pentru ca apoi
să-i arate, răzbunător, umbra prietenului său, Banco, ucis de el.
Dacă n'aş fi avut în vedere scopul pe care l-am notat mai sus aş
fi putut, tot atât de bine să Încep definirea manifestărilor inconştientului
În literatură, cu pilde luate din literatura cu mult mai aproape de timpul
nostru -cu modele realizate de scriitorii romantici şi realişti-de vreme
ce nu mă intereseaza evoluţia istorică a inconştientului În fenomenul
literar.
Dar oricât de puţin am voi să notăm această evoluţie a Inconşti­
entului, nu ne putem opri - fără a sacrifica un lucru esenţial-de a re­
leva faptul că, cu cât ne apropiem de vremea noastră, cu atât literatura
ne oferă un suflu mai amplu sau mai vijelios din lumea necunoscutului
pe care fiecare o purtăm În noi, ca şi din necunoscutul care ne in­
conjoară.
Curentul romantic care a urmat clasicismului, a Înscris în cadrul
lui doctrinar, o nouă psichologie: psichologia misterului, a conflictelor
surde ale sufletului cu el însuşi, a impulsiilor neştiute care înfrâng con-:
ştiinţa şi alcătuesc uneori în acelaş om o altă fiinţă. Victor Hugo, cel
mai reprezentativ şi mai cuprinzător dintre I'§>mantici, a crezut că vede
în acest suflet ascuns influenţa corpului, a materiei asupra conştiinţei. ..
"Corpul, spune V. Hugo, în prefaţa dramei "Cromwell", joacă În viaţa
omenească rolul său ca şi sufletul; oamenii, ca şi întâmplările, puşi în
mişcare de acest dublu factor, surît rând pe rând bufoni şi groaznici,
câteodată groaznici şi bufoni, în acel aş timp ... Căci oamenii de geniu,
oricât de mari ar fi poartă mereu în ei bestia care-şi bate joc de inteli­
genţa lor. Prin aceasta chiar, ei sunt adevăraţi oameni, pentrucă tocmai
prin aceasta sunt dramatici ... ":'
Pe această concepţie se bazează acel caracteristic contrast din plă­
mada psichologică a eroului dramei romantice, contrast care, oricât ar fi
socotit ca un procedeu de originalitate literară, nu este mai puţin re­
flexul dualităţii psichice între conştiinţă şi sufletul obscur.
Această dualitate face pe up mare senior spaniol să devină bandit
de dorul răzbunării şi acest band,it- e vorba de Hernani - să trezească
iubire în sufletul curat al nobilei Î!)ona Sol, să fie setos de sângele unui
duşman, pentru care, totuşi, să fie, de o supremă generozitate. Dece îl
iubeşte Dona Sol? Ea însăşi ar vo] să ştie cu tot dinadinsul. Deaceea
spune lui Hernani :
222
I
[223]
"Etes-vous mon demon ou mon ange?
Je ne sais, mais je suis votre esc1ave. Ecoutez.
Allez ou vous voudrez, j'iral. Restez, partez,
Je suis ă vous. Pourquoi fais-je ainsi? Je l'ignore.
a putere neştiută o atrage maşinal, o putere care lucrează, cum
s'a văzut, asupra unei anumite părţi a sufletului ei necontrolată de ra­
ţiune. asupra unui domeniu necunoscut de ea dar care se substituie vieţii
ei conştiente, ale cărei fapte le determină şi le coordonează.
Când, în urma anumitor împrejurări, banditul Hernani redevine ceea
ce a fost, adică ducele Jean d' Aragon, el luptă din răsputeri să gonea­
scă din conştiinţa lui pe cel care era altădată Hernani. Astfel, când Dona
Sol îl numeşte Hernani, el îi răspunde:
.... Quel est ce nom, Madame?
Ah! ne me nomme plus de ce nom, par pitie !
Tu me fais souvenir que j'ai tout oublie !
Je sais qu'il existait autrefois, dans un reve,
Un Hernani, dont l'ceil avait l'eclair du glaive,
Un homme de Ia nuit et des monts, un proscrit,
Sur qui le mot vengeance etait partout ecrit,
Un malheureux traînant apres lui l'anatherne !
Mais je ne connais pas cet Hernani. Moi, j'aime
Les pres, les fleurs, les bois, le chant du rossignol.
Je suis Jean d' Aragon, mari de Dona Sol!
Această strădanie de a alunga foarte departe spectrul lui de altă­
dată este îndreptăţită şi se arată de un tâlc înfiorător, căci, câteva clipe
după aceia, sunetul unui corn în mijlocul feeriei naturii, aminteşte groaz­
nica învoială pe care Hernani, banditul, o încheiase cu rivalul său de
dragoste, anume să se omoare. S'ar zice că presirnţise surd ceeace avea
să se întâmple şi încerca parcă s'o preîntâmpine.
M'am referit la cea mai cunoscută din dramele lui V. Hugo. In tea­
trul ca şi în romanele sale, mişună fiinţe de acest fel, iar în poezia sa
lirică, străbate câteodată un fior al misterului sorţii, pe care doar adân-
curile sufletului îl pot reflecta. .
Un alt poet romantic, Alfred de Musset simbolizează existenţa ace­
stui straniu dualism în propriul său suflet imaginând următorul simbol,
realizat în celebra sa poernă .La nuit de decernbre" : în momentele ho­
tărîtoare sau la diferitele răspântii ale vieţii, o fiinţă apare în preajma
poetului, semănând izbitor cu el şi care ia parte la toate bucuriile, ela­
nurile şi înfrângerile sale. Această apariţie simbolică, oricât s'ar integra
în sfera fantasticului prin forma ei şi oricum ar interpreta-o poetul însuşi,
rămâne totuşi icoana idealizată a celuilalt eu-e adevărat, o icoană foarte
incompletă în ceeace constituie astă-zi, însuşirile şi manifestările incon­
ştientului.
a dedublare psichică şi ea fantastică, dar mult mai sugestivă pen­
tru raportul dintre cugetul voluntar şi inconştientul ilogic, găsim în nu­
vela lui Edgar Poe n William Wilson", Eroul acestei nuvele întâlneşte de
mai multe ori în viaţă pe un om care îi seamănă ca înfăţişare, dar a
cărui fire este întru totul diferită. In anumite împrejurări acest alter ego
îi serveşte cu o tiranică insistenţă şi cu un nesuferit interes protector,
norme de conducere şi atitudini în viaţă, care sunt totdeauna cele cu­
minţi, cele morale şi cele sănătoase. Cellalt, exasperat, îl provoacă la
duel şi abia după ce îl înfrânge, îşi dă seamă de dezastrul pe care şi
l-a pricinuit sieşi.
223
[224]
Şi, pentrucă vorbim de simbol ca mijloc pentru artistul literar de
a-şi comunica intuiţia despre inconştient, se impune să ne gândim şi la
"Faust" al lui Goethe -- operă susceptibilă unei sumedenii de interpre­
tări, printre care nu e lipsită de temei următoarea care ne interesează:
Dup� ce doctorul Faust a studiat cu. nesaţ medicina, filosofia şi
toate ştiinţele, ajunge să vadă, la capătul vieţii, că toate satisfacţiile spi­
ritului nu-l făcuseră fericit. Viaţa, în principiul ei activ şi. în formele ei
exuberante, dispreţuită atât până atunci de cugetul lui raţional îi apare
abia acum ca limanul fericirii. Un alt Faust se substituie celui de până
aci şi-şi cere dreptul de a se afirma. Când printr'un miracol al demo­
nului, i se oferă cealaltă viaţă, al doilea Faust nu ezită să-şi vândă su­
fletul, diavolului.. .. Chestiunea dacă Faust a găsit într'adevăr fericirea în
noua sa viaţă, constituie o problemă filosofică în afară de cadrul sim­
bolului, care, singur, ne interesează.
Am încercat până acum să arăt că freamătul acelui principiu psi­
chic adâncit în necunoscutul din noi, a pătruns de mult în fenomenul
literar şi s'a manifestat chiar în împrejurări foarte adverse, cum s'a în­
tâmplat în secolul clasicism ului modern. Am văzut că, mai târziu, acest
răsunet continuă, oarecum mai accentuat, mai ales când o şcoală lite­
rară ca romantismul, înscrie în estetica ei şi redarea manifestărilor tur­
buri şi 'iraţionale, impulsive şi surde ale sufletului.
Dar manifestările inconştientului n'au răzbă ut numai în literatură.
Ele au absorbit în secolul trecut-cu deosebire în a doua lui jumătate­
investigaţiile unor psichologi şi filozofi de un mare renume. Imprejura­
rea aceasta a fost hotărîtoare pentru explorarea inconştientului de către
artiştii literari. Intr'adevăr, intrat în domeniul de cercetare al oamenilor
de ştiinţă şi al filozofilor, inconştientul a căpătat un incontestabil pres­
tigiu şi, lărnurindu-şi - de altfel foarte nedesăvârşit - unele din tainele
care planau asupra esenţei şi virtualităţilor lui în raport cu necunoscutul
din afara noastră, s'a arătat a fi o neasemuit de fecundă sursă pentru
intuiţia artistului care vrea să exploreze integral sufletul omenesc. Intr'un
cuvânt, fiind recunoscut şi relevat de către ştiinţă şi filosofie, inconşti­
entul pătrunde, deastădată din plin, în literatură. In curând, vom vedea
în ce chip se manifestă de atunci în acest domeniu al artei. Dar, de­
ocamdată, să vedem într'o cuprinzătoare privire, cum s'a oglindit el în
metafizica şi psichologia contimporană. &
Până acum, oridecâteori am voit să exprim cu alte vorbe noţiunea
de inconştient, am recurs la expresii de felul acestora: "domeniu sufle­
tesc cu orizonturi fascinatoare", "adâncurile nepătrunse ale sufletului",
"sufletul obscur", "suflul din necunoscutul pe care-l purtăm în noi" şi
alte câteva asemănătoare.
Dar a lămuri o noţiune \ esenţialmente nelămurită prin alte noţiuni
tot atât de puţin lămurite, este o întreprindere foarte grea. Afară numai
dacă nu rn'aş mărgini să scot "exclusiv la iveală tocmai caracterul spe­
cific nelămurit al noţiunii de inconştient. Dar acum, scrutat sub mieros­
copul psichologiei ştiinţifice şi wârît în caleidoscopul metafizicei, incon­
ştientul trebue să-şi fi abandonat multe din misterele lui sau în tot ca­
zul rnânuirea lui a devenit mai familiară, Se impune să aruncăm o pri­
vire prin aceste două instrumente optice.
(Va urma). \ M. D. Ioanid.
224
[225]
s ••••••••••••••••••••••••••••••••• � •••••••••••••••••••••••••••••• � ••••••
· . .
• •
� ObTEHIA C1JhT1JRAhA i
• •
• •
•• a ••••••••••••••••••••••••••••• U.gE •• aa ••••••••••••••••••••••••••••••••
Mişcarea culturală în Craiova
Soc. «Prietenii Ştiinţei» înregistreaza încă următoarele sale
conferinţe:
1 Martie 1931 D-l conferenţiar univ. DI'. D. Em. Paulian:
Locatieariie infecţioase în sistemul nervos.
8 D-I prof. A. Vasculescu: Bimiienaru; lui
Vergilius.
15 0-1 prof. univ. N. Iorga: Indrumârt cultu-
rale în viitor.
22 D-l prof. C. G. Brădeţeanu: Filmul sonor.
25 D-l prof. D. V. Ţoni : Educaţia în opera
lui Maurice Barres.
26 D-l prof. Grig. N. Nicolăescu : Liga Naţiu-
nilor şi dezastrul economic mondial.
5 Aprilie Sf. Sa PI'. prof. P. Drăghici : In·vierea Mân-
tuitorului.
19 D-l C. S. Nicolăescu-Plopşor : Altamira.
23 D-l prof. T. Păunescu-Ulmu Un mare chi-
nuit: Dostoemsks (50 am dela moartea sa).
26 D-l Dr. S. lrimescu: Organizarea necesara
pentru combaterea tuberculozei.
3 D-l prof. N. Cruceru: .Slaui: din Dacia
Tratanâ.
Din partea societăţei, la 8 Martie a conferentiar la Targu­
Jiu D-l prof. C. G. Brădeţeanu, despre Razele chimice.
*
* *
Cursurile Universităţii Libere a Societăţii «Prietenii Ştiin-
ţei» au continuat în sala de conferinţe a Liceului Carol 1 astfel:
Luni: D-l prof. T. D. Ştefănescu: Istoria filosofiei greceşti.
Marţi: D-l prof. Ilie Popescu: Psihologia infantila şi D-l
avocat Misu Puţureanu: Istoricul constituţiei.
Miercuri: D-I prof. A. Vasculescu: Literatura elil1a şi latina.
Joi: 0-1 prof. C. D. Fortunescu: Arta la popoarele vechi.
Vineri D-l prof. C. Iliescu: Gazele asfixiante.
*
* *
Sărbătorirea D-Iui profesor N. Iorga, a avut loc la Cra-
iova la 24 Maiu 1931, în sala Teatrului Naţional, din iniţiativa
«Asociaţiei Cultul Patriei». Au vorbit D-nii General D. Paşşalega,
elin partea «Asociaţiei Cultul Patriei, Avocat Dem. D. Stoenescu,
elin partea societăţii «Prietenii Ştiinţei», Avocat C. M. Ciocazan,
din partea Ligii Culturale, prof. M. Costescu, elin partea «Asocia­
ţiei Profesorilor Secundari», Sf. Sa preotul Ghia, elin partea So­
cietăţii «Renaşterea» a preoţilor elin Oltenia şi D-l prof. C. D.
Fortunescu, despre: «Omul şi Opera. Dupe amiază a urmat un
program artistic complectat cu actul III elin piesa Doamna lui
Ieremia a sărbătoritului jucat de artiştii Teatrului Naţional.
225
[226]
Liceul "Carol 1» a înregistrat în anul acesta, în seria şeză­
tarilor sale publice, complectata cu un program artistic variat,
următoarele conferinţe:
17 Ianuarie 1931: D-l Prof. Turtureanu : Despre arta.
24 0-1 Prot. V. Mihăilescu: Cele trei uniri
ale Romântlor.
31 0-1 Prof. _'\. Vasculescu: Un boer calator
(Dintcu Golescu).
7 Februarie" Sf. Sa păr. Prof. Gh. 1. Ghia: Despre
Unirea Bisericilor creştine.
14 0-1 Praf. 1. Dumitriu: Despre crearea şi
evoluţia lumilor.
21 D-l Traian Mateescu : Din literatura 01-
teneasca.
28 : 0-1 Dr. D. Em. Paulian, conf. univ: Be-
neticu)« neurologiel:
7 Martie : Elev. el. VII Botzan Marcel: Despre M.
E111inescu.
14 0-1 Prof. M. Paulian, directorul liceului:
Din istoncut scoalelor secundare din
Craiova.
21 D-l Prof. C. Iliescu: Minuntle electricitaţii.
28 0-1 Prof. C. D. Fortunescu: Fabulele lui
la Fontaine.
2 Maiu 0-1 Prof. 1. Dimitriu: Viaţa în Univers
şz pe planeta Martie.
9 0-1 St. Crăciunoiu : Folldorul românesc.
23 Elev el. VII, Voiculescu Vlad: Câlâtoriile
in terpla nazare.
"'
* "-'
21
14
13
28
3 Maiu
17
8 Martie
25
7 Aprilie
"Liceul Fraţii Buzeşti» a organizat deasemenea în cursul
anului şcolar încheiat, următoarele conferinţe:
7 Decembrie 1930, 0-1 prof, M. Statu: Comemorarea lui
Vergilius.,
D-l prof. M. Costescu : Controuersa 1'0-
măno-maghiara.
7 Ianuarie 1931, 0-1 prof, 1. F. Popescu: Importanţa lim-
bii materne.
D-l Al. Teodorescu: Horaţitcs.
Sf. Sa preotul 1. O. Popescu: Creaţiunea
dupe btbiie şi ştiinţă.
D-l prof. St. Ciuceanu: Higiena şi şcoala.
D-l prof. M. O. Ioanid: Inconştientul în
literatura.
0-1 praf. Eug. 1. Nicolescu: Pamântul
si ţara rontâneascâ,
0'-1 prof. Const. Brădeţeanu : Energia şi
ţoloosele ei.
D-l prof. N. Cruceru: Slavii la Dunar�.
Sf. Sa preotul Marghescu: Aspecte din
biserica crestina în anul 1930 .
••••••••••••
226
[227]
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• m ••••••••••••••••••••••••••
• •
• •
i HOTe ŞI COH1JHICf\RI i
• •
• •
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Generalul Cui cer : Eroul dela Jiu
1853 - 1928
227
[228]
it
r
t
"1
.. ·1
228
Consemnez aici câteva amintiri-buchet de fiori pe un mor­
mânt iubit-, ca un prinos al sentimentelor mele de respect şi
admiraţie pentru distinsul ostaş înţelept şi mare Român, a cărui
figura m'am ostenit s'o nemuresc în bronz.
L'um cunoscut la Paris în anul 1914, unde fusese trimes în
misiune militară de către guvernul nostru. Era un om mândru,
semeţ la înfăţişare, iar la fire cumpănit şi de o integritate exem­
plară. Pentru arte avea multă preţuire: adesea intram împreună
în câte un muzeu, iar seara, după ce termina treburile insărci­
nărilor sale oficiale, mă invita să luăm amăndoi masa pe A ve­
nue de l'Opera, după care ne duceam la teatru. Conversaţia
noastră era variată .• Subiectele militare îl preocupau în chip fi­
resc: adeseaori am discutat cu dânsul despre generalul Brial­
mont, autorul fortificaţii lor din jurul Bucureştilor.
Peste doi ani şi mai bine l-am revazut la Bucureşti, dar
atât de schimbat! Generalul Culcer cazuse în disgraţie. Sfaturile
şi planurile sale înţelepte cu privire la mijloacele de a opri în
mers invazia năvălitorilor Germani, nu fusese ascultate. Era a­
bătut, trist, pierduse din semeţia sa, iar sufletul îi era plin de
amărăciune.
In ziua de Sf. Ioan, acum doi ani, fiind onomastica marelui
meu prieten, m'am dus să-I felicit. Era singur, bolnav, foarte
bolnav. Toţi amicii de altă dată, toţi admiratorii săi pieriseră.
Il văd şi astăzi, cum din patul său de boală privirea i se
ducea spre fereastră. Şi tăcea. Intre timp l-am întrebat:
- Pe cine aşteptaţi, Domnule General?
- «M'a uitat şi EI, m'au uitat toţi camarazii, m'au uitat
toţi aceia cărora le-am făcut un bine, a fost răspunsul său.
"EI» era răposatul Regele Ferdinand. In fie-care an, de ziua
Generalului venea un însărcinat al Majestăţei Sale, ca să aducă
soldatului brav salutul Său.
Il uitaseră toţi, toţi aceia cari ar fi trebuit să fie aproape
de el, să-I vegheze cu călduroasă solicitudine în ceasul când aş­
tepta să fie întins pe masa de operaţie.
- Sănt bolnav, mi-a spus, mâine trebue să merg la spital.
Cu ce voi plăti operaţia, doctorii?
Vocea generalului era stinsă, iar 9chii săi ageri par'că şi
ei se stinseseră,
- Să nu vă preocupe acest lucru, Domnule G�neral. Se va
aranja totul.
A doua zi m'am dus de l-am luat de-acasă, l-am urcat scă­
rile sanatoriului, apoi am alergat la bunul meu prieten, Dr. Co­
săcescu, căruia i-arn povestit starea generalului. Acesta s'a dus
în grabă să vestească şipţ D-l Colonel D-r Cristian, cu care a
venit imediat la patul marelui bolnav. Curând după dânşii a sosit
şi bunul şi prea nobilul General ]itianu, care nu s'a mai deslipit
apoi o clipă dela căpătăiul bolna vuJui. Au mai venit după aceea
d-nii General Lupaşcu-Stejar, Dr. Adrian Poenaru, Dr, Mircea
Constantinescu, Dr. Max Culcer şi D-ra Elena Poenaru, cari au
rămas cu toţii aci, în vreme ţe Generalul era operat.
In timpul operaţiei am trecut printr'o spaimă groasnică. La
un moment, pulsul bolnavului încetase cu totul; unii din cei de
faţă plângeau, operatorul şi asistenţii săi erau gata să-şi piarda
[229]
cumpătul. Injecţii peste injectii. Insfărşit, după o vreme au reuşit
să-I readucă la viaţa: operaţia reuşise.
Majestatea Sa Regina Maria, în urma comunicarei telefo­
nice ce am dat Palatului, a trimis chiar în timpul operaţiei pe
Mareşalul Palatului S2t aducă veşti dela bolnav. (O, de aţi şti;
Majestate, ce bucurie, ce emoţii se citeau îl) ochii generalului
Culcer - căci de vorbit nu mai putea vorbi - în minutul în care
Mareşalul îi transmitea urările de însănătoşire ale Majestăţi
Voastre !)
L-am îngrijit ca pe un părinte. Noaptea faceam de strajă
lângă patul sau. Câte-odată se deştepta şi-mi spunea: «Credeam
că nu mai există recunoştinţă», apoi trecea la preocupările care
îl rodeau: «Ce fac cu doctorii, cu medicamentele, cine le plă­
teşte ! ?»
Erau grijile, scrupulele omului cinstit, care şi pe patul de
moarte vrea să fie cinstit.
L-am îngrijit astfel 8 luni de zile, în care timp mi-a povestit
despre războiul nostru, mi-a vorbit de multe ori de marele voe­
vod Carol 1, de Brialmont, ele Generalul Cristescu şi de Generalul
Averescu. . .
Adesea îmi spunea: «Când am fos t cinstit, dragul meu? a­
tunci când eram trimes în misii şi mi se ofereau a veri pentru
a sprijini vre-o ofertă străină desavantajoasă nouă, dar profita­
bilă altora; sau astăzi: când bolnav, sărac, zac pe pat de spi­
tal l ?» Şi dacă simţea că ochii îi lăcrărnau, îşi întorcea capul în­
tr'o parte, pentru a nu fi văzut plăngănd.
Era mândru Generalul Culcer; era atât de mândru, că rar
mi-a fost dat să vad un astfel de caracter în ţara românească.
«Vă plâng pe voi cari rămăneti l- spunea marele General.
«Eu mă duc, dar voi rămăneţi pe mâna acelora cari nu merită
să fie numiţi oameni l- şi apăsa asupra cuvăntului din urmă.
Grele sunt, desigur, grele şi lungi ceasurile petrecute de
un bolnav în patul de chin al suferinţelor fizice; mai grele şi
mai lungi vor fi părut însa unui nobil suflet năpăstuit, ca al Ge­
neralului Culcer, rănit de moarte în măndria şi în cinstea lui de
om şi de ofiţer, prin nedreptatea pe care fusese nevoit s'o în­
dure! Puţinii cari i-au mai îndulcit ultimele zile prin afecţiunea,
stima şi devotamentul nesdruncinat, e bine să fie ştiuţi. Aceştia
au fost: d-nii General Jitianu, General Lupaşcu-Stejar (căruia
i-am încredinţat memoriile Generalului Culcer spre publicare),
apoi d-l Otetelesianu, avocat Bagdat, doamna Lenchen Poenaru,
nepoata generalului, D-na Tanti Budişteanu, apoi Dr. Cosăcescu,
Dr, Cristian, Dr. Mircea Constantinescu, al cărui devotament a
mers pănă la abnegaţiune de sine, D-l D-r Iliescu, D-r Nestorescu,
colonel D-r Gorescu, Dr. Max Culcer şi Dr. Poppea.
In afară de aceştia, la ceasurile cele mai grele, toţi cei
mari, toţi aceia cari ar fi trebuit să alerge la căpătăiul marelui
bolnav au plătit tributul cu absenţa lor. Iar pe lângă multe alte
neajunsuri, bietul om a avut de luptat şi cu Primăria Municipiu­
lui Bucureşti. Primar era D. Costinescu, care voia să dea afară
din casă cu orce preţ pe general. A trebuit să lupt mult timp
cu d-sa ; ba într'un rând, am mers să mă aşez cu arma in mâna
9
229
[230]
r
la uşa casei celui suferind, ca să păzesc un loc sfânt, pe care 1,
orce bun român ar fi trebuit să-I respecte. "
In luna Septembrie, când încep frunzele să cadă, l-am dus!
la locul de veci, în cimitirul de onoare din Tg.-Jiu. l-am pus cu
evla vie şi adânc mişcat chipiul pe cap, steaua României pe piept
şi ordinul Vulturul Negru alaturi, apoi am aşezat capacul peste
sicriu, m'am închinat şi am spus: amin! '
Astfel dispar în sărăcie şi înconjuraţi de nepăsare, aceia al
căror sfat ar fi trebuit să fie ascultat la timp.
E tristă povestirea mea, trista şi încheierea ei, dar vai! e
o poveste adevărată: povestea Generalului Culcer.
Sculptorul Severin.
1931, Bucureşti 27 Ianuarie.
Note biografice, extrase din cuvântarea rostită de Gen. Alex. Lupaşcu-Stejar
la înmormântarea generalului de divizie Ioan CuI cer (Prefaţă la «Recenzie asupra
Istoriei războiului pentru întregirea României», de Gen. 1. Culcer,
Ioan Culcer s'a născut în anul 1853 la Târgu-Jiu. Imbrăţişând cariera arme­
lor, a fost trimes de Stat, ca sublocotenent, să facă Şcoala Politehnică din Paris.
Participă la războiul nostru din 1877 - 78, după care e dirrnou trimes să-şi com­
pleteze, studiile speciale la Şcoala superioară dela Fontainebleau. Inteligent şi stu­
dios, înaintează repede în grad, distingându-se ca unul din cei mai culţi şi lumi­
naţi ofiţeri de geniu, şi În acelaş timp profesor care a îndrumat atâtea generaţii
de ofiţeri trecuţi prin şcolile noastre militare superioare. Lui i se încredinţează,
pe când era maior, executarea, pe teren a planurilor generalului belgian Brial­
mont, în ce priveşte sistemul de apărare al ţării în jurul Capitalei şi pe linia Foc­
sani-Nămoloasa-Galaţi, ca fortificaţii şi ca armament; tot aşa mai târziu fortifica rea
capului de pod Cernavoda, cum şi arma rea lui. Ajungând colonel, apoi general,
îndeplineşte cu strălucire funcţiunea de Secretar General al Ministerului de Fi­
nanţe, şi pe acea de comandant de mari unităţi (divizia 9-a şi a 3-a, apoi corpul 3
şi 5 de armată), până în 1913, când Regele Carol 1 îl Însărcinează cu comanda
armatei de ocupaţiune a cadrilaterului nou ocupat. Fiind apoi subinspector de ar­
mată, fiindcă atinsese limita de vârstă legală, Generalul Culcer e trecut ca pen­
sionar în rezerva armatei. Cu începerea marelui război, în August 1916, Inaltul
Comandament li rechemă în activitate, mobilizându-I, şi îi dete comanda armatei
La, de pe frontul carpatic al Olteniei. Cu toate insuficienţele unei pregătiri mili­
tare, de a căror vină criminală nu Culcer era de sigur vinovat, bravul general al
nnor viteji desculţi, desbrăcati şi nearmati isbuteşte să căştig e multe şi frumoase
succese pe tot frontul său deJuptă - cu 'isprăvile dela Cerna şi dela Jiu - şi să
execute retragerea corpului de Olt în condiţiuni destul de bune. In faţa puhoiului
năvăli tor al' unor armate atât de perfect utilate, faţă de slăbiciunea numerică şi
inferioritatea sdrobitoare a artileriei noastre, Gen, Culcer, clar văzător şi cuminte,
cruţător de risipă inutilă de sânge preţios românesc, propune Marelui Cartier Ge­
neral să 'se retragă toate trupele noastre din Oltenia, abandonând-o şi org anizând
o rezistenţă puternică pe linia Oltului Întărită. In loc de a asculta sfatul prevăză­
tor şi înţelept al comandantului armatei I-a, i se retrage comanda, considerându-se
proectul său ca o dovadă de slăbiciune în comandament. Bietul om, atât de adânc
rănit în mândria sa de om şi de ofiţer, n'ar fi dorit ca prevederile sale să se fi îm­
plinit întocmai şi numai după câteva zile Dar aşa a fost să fie. Evenimentele ul­
terioare i-au dat perfect dreptate, în paguba oştirii noastre şi a ŢăI'ii. După înche­
ierea arrnistiţiului, Gen. Culcer e numit Ministru în guvernul Averescu din 1918.
El s'a ţinut însă, Într'o nobilă. decenţă, departe de politica de partid. In ultimul
timp a funcţionat ca preşedinte al \Asociaţiei Generale a ofiţerilor de rezerva ŞI
retragere proveniţi din activitate, P'�lă la moartea sa, în Septernvrie 1928 .
••••••••••••
\
230
-
, ..,."�,, '< • �*"","....,\i •
[231]
-:
Călătoria contelui Van Hofmannsegg
în regiunile noastre (1794).
Un vestit entomolog- si botanist saxon, contele [ohann Cen­
turius v. Hofmannsegg (1766-1849), întreprinse, în anii 1793 - 94,
o călătorie în unele parţi ale Ungariei, cu scopul de-a colecţiona
insecte şi păsări pentru vestitul «Cabinet entomologic. ce era
să-I înfiinţeze mai tărziu în Braunschweig. In această călătorie
ajunge şi în reg-iunile locuite de Români, în Banat şi Ardeal, unde
face observaţii interesante, înzestrat cum era cu un spirit pă­
trunzător, adevarat ştiinţific.
Printre hărtiile rămase dela acest savant, în Braunschweig,
sau poate la Dresda, este probabil că se vor fi aflând şi notele
sale manuscrise luate în cursul acestei călătorii, în care s'ar pu­
tea găsi informaţiuni mai complecte asupra ţăranilor români cu
cari a venit în contact. In aşteptarea ca aceste note, daca mai
sunt conservare, sa ajungă a fi cunoscute şi publicate la noi, ur­
mătoarele spicuiri din scrisorile lui Hofmannsegg, adresate su­
rorei sale, îşi vor gasi un loc nemerit în «Arhivele Olteniei», a­
ceastă revista având în programul ei şi cercetarea provinciilor
imediat învecinate.
Rezumate ale acestor scrisori au fost publicate la Cortitz
în 1800 de Christoph Gottlob jăhne : "Re/se des Grafen HaI
mannsegg in ez'nz:fSe Gegenden van Ungarn bis an die Turkische
Grenee», 8'0, VIII, 246 pp., din care ediţie am luat cele ce urmează:
Cei dintăi Români, Hofmannsegg îi întâlni la -Panszova-.
«Aceasta naţiune, care cu drept temei este considerată ca urmaşa
coloniştilor din aceste reg-iuni, locueşte o mare parte a Banatului
şi a Ardealului». Notează originea latină a limbei, semănănd
mult cu o italienească stricată. Ei singuri nu se numesc «Wa­
lahi-, ci -Rumani-. Urmează o descriere a portului lor. Tresătu­
rile lor le descrie ca «adevărat romane».
Regiunea dintre Pancsova şi Weisskirchen este in întregime
locuită de RomânI; zice călătorul nostru; numai prin crăşme, unde
acestea există, se mai aude vreodată altă limbă, germană, un­
gară sau sărbă (p. 179). Această dovadă, că întreaga parte de
amiază a Torontalului era locuită pe atunci numai de Români,
ne pare deosebit de interesantă. Colonizarea sârbă în această
regiune n'a început, precum se vede, decât mai târziu,
Oraşul -Weisskirchen- (adică Biserica-Albă), frumos situat
pe un deal înconjurat cu vii. In ultimul război (1790) localitatea
fusese arsă de Turci. A fost reclădită mai frumos decât înainte.
Orăşenii se temeau însă de devastări noui, îf1 caz de război. Lo­
cuitorii în majoritate saşi; sărbi puţini; un total de 500 familii.
Dela Weisskirchen duceau trei drumuri spre Mehadia. Pri­
mul pe Dunăre, puţin întrebuinţat însă din cauza cheilor peri­
culoase la Porţile de Fier; al doilea prin Timişoara, Lugos şi
Caransebeş, iar al treilea peste munţii Stansilova. Aceste două
drumuri din urmă erau deasemenea periculoase, întreaga re,
giune fiind băntuită de tâlhari, mai ales în munţii mai sus men­
ţionaţi. Hofrnannsegg alege pe cel de al treilea, însoţiefiind de
4 soldaţi călări şi de un caporal care înţelegea româneşte, sin-
231
[232]
gura limbă întrebuinţată în satele din aceste regiuni. Trecu prin
localităţile -Deutsch-Saska- şi -Wallachisch-Saska-, îndepărtate
una de alta numai cu o jumătate de oră. Aci se exploatau băi
de aramă, plumb şi argint. Pentru a trece munţii, se aduseră 4
boi, ce se mhămară la trăsură. Perechea se plătia câte 10 creitari
pro milă. Călătorul pare minunat de frumosul peisagiu prin care
trece, belşugul ierbii şi al florilor. Drumul ducea printr'o regiune
pustie, un adevărat miu pentru tâlhari. Aceştia erau însă laşi:
jefuiau pe călători şi-i omorau când se împotriveau; se temeau
insă de militari. Prindeau mai ales negustorii şi în primul rând
ovreii. Această nesiguranţă a drumurilor influenţa mult asupra
preţului tuturor mărfurilor (mezelărie ş. a. m, d.), ce trebuiau a­
duse dela Mehadia şi Orşova-veche. Guvernul austriac nu făcea
decât foarte puţin pentru a stârpi răul tălharilor, ceeace stămeşte
criticile lui Hofmannsegg. Drumul era de altfel foarte rău. Că­
lătorii ajunseră în sfarşit pe cămpia din Almaş, «unde sunt mai
multe sate bogate» ; la 12 şi jum. noaptea intră în satul -Dalbos­
chey-, unde hanul era atât de murdar, încât Hofmannsegg pre­
feră să doarmă cuIeat pe pământ lângă trăsură. Escorta de sol­
daţi îl părăsi de aci înainte, primind fiecare câte un bacşiş de
20 creiţari.·
Drumul obicinuit al poştei trecea prin Bolovinuzia (Borloven) ;
călătorul nostru alege însă unul mai sigur, prin Rosovici (Bozo­
viei), unde 'soseşte în 11 Iulie. la' 6� dimineaţa. Este bine primit
de un căpitan Stoice viei, dela care primeşte o gardă alcătuită
din 4 oameni şi un putonier, toţi înarmaţi. Chiar şi satele din
vale erau adesea călcate de tălhari. Drumul trece iar prin munţi,
până la Mehadia. Şi această localitate fusese arsă în întregime
de Turci în ultimul război; tărgul mai purta semne multe ale
acestei devastări.
Colonelul Nede1covici, comandantul local, îngrijise din vreme
de gazdă şi cai la băile Mehadia. Hofrnannsegg preferă să stea
noaptea în târg. Peisagiul este descris în mod amănunţit, ca şi
vegetaţia; la faună se citează urs, lup, rîs, -rnuz sălbatic» (măţă
sălbatică), capră neagră, căprioară, cerb �i iepure.
Băile erau foarte primitive în 1794, după ce fuseseră de­
vastate în intregime de Turci. De atunci nu se mai reclădise
decât o ospătărie mare şi unele magazii de lemn, servind de
spital militar şi instalaţie de baie ... .Savantul rămase cam o lună la
Mehadia, pentru a experimenta şi el băile atât de renumite. Făcu
câte 2-3 pe zi. Băile erau departe de a fi confortabile, Vizitatorii
erau siliţi să se îrnbăieze împreună cu sute de soldaţi. Numai
oamenii foarte bogaţi aveau, putinţa de a se instala mai bine, cu
chel ruieli enorme însă, localitatea fiind de o scumpete ne mai
pomenită. ,
Hofmannsegg colecţionează multe insecte şi plante din îm­
prejurimile imediate ale oraşului, necutezâncl să se îndepărteze
prea mult, de frica tălharilor. '.,
Locuitorii români din împrejurimi veniau, în şatre, să facă
băi. Fără a fi consultat vre-un', medic, ei făceau pănă la 10 Mi
pe zi. Autorul nu observă însă, cladi acest tratament răspundea
aşteptărilor. Dintre izvoare, găsim menţionat «Francisc Bad- cu
apă căldură şi «Răuberbad» cu apă aproape clocotindă.
232
I
j,
[233]
Izolarea de Muntenia era complectă (carantină de 3-6 săp­
tămâni Ia -Schupanek-),
Aurul din părău era cules de ţigani-aurari, datori să predea
Statului cel puţin 8 ducaţi aur anual pro familie. Ei vindeau
restul pe jumătate preţ.
Scorpionii erau foarte comuni în această regiune. Românii
îi adunau cu sutele, pentru vânzare. Ii prindeau cu mâna şi-i
aruncau apoi în borcane cu ulei. Acest «ulei de scorpioni» era
întrebuinţat ca antidot pentru muşcătură de viperă sau de scor­
pion. Celor astfel muşcaţi li se recomanda şi lapte de băut, iar
în cazuri grave, erau îngropaţi în pământ până la gât, căci pă­
măntul avea puterea de «a trage veninul» !!
Hofmannsegg mai vizitează şi «Alt-Orşova» sau Adah-Kaleh.
Trecu prin satul Schuprarek (Kupanele), unde se afla carantina
austriacă. Orşova Veche era o localitate mizerabilă, cu toate că
multe mărfuri treceau pe aci. Taxele vamale şi cele de carantină
incasa te de Austriaci la acest punct de graniţă se ridicau Ia mai
multe mii de galbeni lunar. Comandantul locuia într'o casă mare,
care fusese candva mănăstire.
Mai la vale se afla o întindere de pământ lungă de câteva
mii şi lată de câteva sute de paşi, socotită ca zonă neutră, fără
stăpân, pentru a evita orice incident de fruntarie cuTurcii. Ce­
tatea Adah-Kaleh era încă în ruine, în urma bombardamentului
din războiul din 1790-91, când tunurile austriace băteau oraşul
de pe muntele Albion, Se observa însă o oareşcare mişcare pen­
tru reclădirea cetăţii şi a locuinţelor din interiorul ei.
Hofmannsegg se miră că nu venise niciun boier român la
băi, contrar obiceiului.
Părăsind Mehadia, savantul nostru trece prin satele româ­
neşti Slatina, Cornea, Teregova, toate foarte sărăcăcioase. Peste
tot este greu de a-şi procura de-ale gurii. Ţăranii nu făceau păne
şi refuzau adesea să vândă chiar şi mămăligă. Călătorii trebuiau
să se aprovizioneze dinainte de toate cele trebuincioase, ca şi
de tigăi, tacămuri ş. a. m. d.
Caransebeş este deasemenea devastat.
Ţăranul român il impresionează plăcut. Portul lui este de­
scris pe larg. Spune că femeile sunt harnice, cu furca veşnic în
mână. Preoţii dimpotrivă îi par proşti şi puţin conştiincioşi.
Trecând prin satul Marga, pe graniţa dintre Banat şi Ar­
deal, notează ogoarele cultivate cu porumb, cânepă şi VarZ21.
Vede şi pomi mulţi. Prunele erau transformate în ţuică ; merele
şi perele de calitate proastă. Singurele provizii ce se puteau
cumpăra erau găinile, raţele şi laptele.
Pe valea Haţegului află multe curţi de nobili unguri. Aceşti
stăpâni erau cunoscuţi ca răi «barbarisch» şi urâţi de ţăranii
români. Hofmannsegg pomeneşte de răscoala lui Horia şi Cloşca,
«îndreptată numai în contra nobililor unguri».
Biserica românească din Demschusch (Denşuş) îi atrage
atenţia. E reputată ca fiind un vechiu templu roman. Călătorul
relevă planul acestui monument, executănd şi unele desene, care
ar merita poate să fie căutate prin arhivele germane. Examinănd
biserica de aproape, constată că e zidită în mare parte din că­
rămizi şi pietre romane, luate dintr'un templu dărămat.
In drum spre Sibiu, întălnindu-se cu un ofiţer, acesta îl în-
233
[234]
I
I
I
: I
I
· dearnnă să se întoarcă cu el spre Timişoara, prin Deva, Lugoş
şi Valea Mureşului. Observă că toţi marii proprietari .aci Sunt
unguri, iobagi însă numai români. La Timişoara admiră canali­
zarea apei, adusă din Timiş şi pornpată la o înălţime de 30 de
coţi, alimentând apoi fântânele oraşului. In împrejurimi, notează
bogata faună aerologică, pelicani, vulturi ş. a.
Intămpinând însă de acum dificultăţi din partea autorităţilor
austriace, care-I bănuiau din cauza excursiilor sale în regiunea
graniţei, precum şi din cauza desemnelor şi planurilor ce le ri­
dicase, Hofmannsegg este si'tit să plece la Viena. Preparatoruj
său rămase însă în urmă, adunând încă câteva sute de păsări
din aceste regiuni. La terminarea acestei expediţii ştiinţifice,
muzeul din Braunschweg se îmbogăţise cu un cufăr şi trei lăzi
mari de piei de păsări, care fură cercetate apoi în cabinetul zoo­
logic. Ar fi interesant de ştiut dacă se mai păstrează încă ceva
din colecţiile făcute astfel în regiunile noastre.
Const. J. Karadja •
••••••••••••
Hagi Crăciun şi Crăciun Roşu
negustori craioveni
In studiul "Oltenia şi Cârmuitorii ei" al neobositului cercetător
Domnul Ion C. Filitti J), găsesc menţionaţi trei "Crăciuni'·. Unul
pe la 1456 "ban de Tismana", altul "ban al Olteniei' la 1 54� şi .un
al treilea ajutor de ban la 1613. Acesta din 'Urmă, Crăciun din Balş,
Departe de mine gândul de a face vre-o legătură Între frun­
taşii negoţului de care voi vorbi şi banii Craiovei, Însă în prilrinţa
celui de al treilea relevez o coincidenţă. �Condicele bisericeiSf. Ioan
Hera, înseamnă la "morţi" în anul 1839, Febr. 10: ·"Mihai sin
Crăciun Roşu mosicrui, of fI.alş", Acesta era nepotul lui Hagi
Crăciun, familie pe care o socotesc: tot ca o familie de companişri,
veniţi şi stabiliţi în ţară, poate mai înaintea celorlalte 2), adică pe Ia
Începutul secolului XVIIJ.
DImitrie Crăciun, hag/ul, fruntaş al negoţului Oltean pe la 1760,
pare sa. fi fost născut în ţară. Căsătorit, ca şi Pavel Pavlovici, cu
o bulgară din Tetova, Nedela, el se folosi mult de privilegiile ce
armata austriacă acordase tlegllstorilor cornpanişti. Este posibil sa
fi fost. şi el de orig:i.ne bUl�a\�; .În o.ri:e ca� Însă "răsăritean",. spre
deosebire de bulgarIl "catohcl\ din Chlprovaţ, cum sunt lova ŞI lop
\
1) Arhivele Olteniei, No, 49-50, p, 138.
2) Arh. Olt. No, 43-,l4, «Fraţii Pavlovici, negustori craioveni», pag. 275.
234
" <
r
[235]
Iovepalin de la Râmnic. El se uni Însă cu dânşii, ca unul ce era
din aceaşi generaţie, şi îşi conduse "negustoria" tot sub aripa ocro­
titoare a pajurei austriace, care le acorda multe şi mari înlesniri.
Negustor activ şi harnic, Dimitrie Crăciun şi-a petrecut toată
viaţa în călătorii. Pe acea vreme, când se numărau pe degete ne­
gustorii Olteni şi Ardeleni "care cutează a merge până la Constan­
tinopol" 3), el se dusese în foarte multe rânduri, deoarece lucra
atât cu Sibiul, unde desfăcea tutunul de la Nicopole 'Şi Rusciuc,
vinul de la Şiştov, împreună cu lâna, bumbacul şi 'ceara de la noi,
cât şi 'cu Orientul, ducând cetăţilor turceşti de pe marginea Dunărei
produsele austriace şi locale.
Dintr'o scrisoare 't) de afaceri a lui Antonie Nicolantin din I 7/6
Iulie 1770 către Hagi Constantin Pop, vedem că el avea afaceri
şi cu marca casă din Sibi u, căci în acea scrisoare se vorbeşte de
un zapis al lui Hagi Crăciun, către Iane Vameşul, zapis ce urma
să fie plătit de casă. Incercase negoţ şi cu Slivenul bulgar, la un
moment dat mare centru comercial, însă acesta nu-i putuse da
nimic în schimb, căci lână era şi în ţară, iar postavul fabricat
acolo de o calitate mult inferioară.
In numeroasele sale 'drumuri avea însăgrije să aranjeze
astfel, ca dela 15 Aug. până la 8 Sept., adică între Sfintele Mării, să
nu lipsească din Craiova, unde se ţinea la acea epocă bâlciul cel' mare,
iar "neguţătorii tindeau prăvălii ori cu ce [el de negoate" 5) în jurul
hanului, de la care lua venit Sf. Mână stire a Hurezului. La aceste
bâlciuri el aducea vinuri de la Şiş tov, din cel ce trimitea şi la 'Sibiu,
desf ăcându-I prin rachierii Craiovei, breslaşi încă de pe atunci.
Cu ocazia unuia dintre drumurile sale la Constantinopol, Dimitrie
Crăciun a fost şi la Sf. Munte şi la iIerusalim. Plecase prin Oreava
(Rahova) şi i-a trebuit aproape un an, ca să se înapoeze prin
Galaţi şi Bucureşti. De la Cipru adusese un butoiaş cu vin dulce.
A fost şi la Iafa. Bun înţeles că din această călătorie el se' înapoiază
hagiu,
Creştin cucernic, Hagi Crăciun a fost considerat până anul
acesta ca unul din înterneetorii bisericei Sf. Arhangheli de la I 785 6),
numele său fiind săpat în pizanie alături de acel al lui Dumitru Pol­
covnicu. Noi descoperiri însă, ce dau acestei biserici o vechime mult
mal mare (sec. XVI), ne arată că el a fost numai printre acei pioşi
3) N. Iorga. Istoria Comerţului Românesc.
4" » Scrisori de negustori, pag. 119.
5) » Istoria Comerţului Românesc, pag. 17.
6) » Oraşele Oltene, Bibl. «Arh. 011.'>, nr. 2., pag. 19.
235
[236]
II
enoriaşi, ce au reclădit-o între 1779-85, sfinţită fiind la acea dată de
Episcopul Filaret.
Către sfârşitul vieţei, el trecu negoţul mărfurilor fiului său
mai mare, Crăciun Bagi Crăciun zis şi Crăciun Roşu şi se stinse
la 21 Ianuarie 1790, dupe cum reese din scrisoarea cu această dată
a unui negustor craiovean, către altul din Sibiu: "li agi Crăciun
acum scriind ţi-au lăsat sănătate şi îi trag clopotele" 7).
Pe celălalt fiu Nicolae Bagi Crăciun îl găsim biv polcovnic,
Între 1820 şi 1830, în Dolj 8).
Crăciun Hagi Crăciun sau Crăciun Roşu "bazarghideanul", luă
Şi el drumul greu al Constantinopolului, deşi mărfurile "ing-teze,
nemţeşti şi cele de Lipţica", invadaseră de mult piaţa Craiovei şi a
Ţărei Româneşti.
In privinţa aceasta Marele Vizir se alarrnase, după cum ne spune
Domnul Profesor Iorga în "Istoria Comerţului Românesc", inc ă
dela 1760, această stare de lucruri fiind păgubitoare pentru Turci şi
mai ales faptul că şi mărfurile Moldovei şi Ţărei Româneşti înce­
puseră să ia căile apusului. Totuşi Crăciun Roşu continuă tradiţia
şi strânse legăturile tatălui său cu comercianţii otomani, simţind că
mare parte din bocri nu se occidentalizează aşa repede şi că, mai
sunt articole acolo, pe cari manufacturile austriece nu le puteau da.
El intensifică deci transportul oilor, caprelor, pieilor, unt ului,
bumba eului, sărei şi 111',ti ales al lânei şi al cerei, care dădeau
"câştigarile cele mai mari" 9), r ăspândindu-le din belşug centrelor
turceşti, de unde aduceau blănuri şi mătăsuri şi 'mai ales coloniale:
lămâi, untdelemn, stafide, orez, migdale, caracatiţe, vin dulce şi
alteLe, pe care le înşira frumos într'un cat��tif 10).
Toate acestea le aducea pe Dunăre, căci de pe la 1775 În­
coace, schelele se înmulţiseră binişor. Cred că el le descărca la Islaz,
căci tot prin Corabia le aducea, cu cărăuşi, la Craiova.
In timpul răsmeriţei lui Tudor, Crăciun Roşu se refugiase Ia
Drăgăşani, după cum se vede din scrisoarea lui Vasile Pavlovici
către casa Pop din Sibiu 11), "aici este Slugera Băluţă şi chir
Crăciun şi alţi mulţi cu marfarile".
In urmă, îşi reluă negoţ�l şi până la sfârşitul vieţei sale el a
fost în continuă legătură atât .cu Rahova şi cu bâlciurile de acolo,
cât şi cu neguţătorii de lână c�n Vidin.
7) N. Iorga, Scrisori de neg ustor'[, pag: 136.
8) Ioan V. Câncea, Arhondologia\ Olteniei, Arh. Olt. No. 43 -44, pag. 270.
9) N. Iorga, Istoria Comerţului Românesc, pag. 69.
10) rămas dela Dimitrie Gheorghiad şi dispărut în timpul ocupaţiei germane.
111 Studii Şi Documente, VIII, p. 1.31)-'-1, No. 83, N. Iorga.
236
-
- 1 �
1
1
[237]
Gigi Orman .
D.
nologie.
Amănunte interesante asupra vieţei familiare a lui Crăciun Roşu,
ne dau condicele bisericei Sf. Ioan Hera - azi depuse la Muni­
cipiu =:', care ne arată că acest fruntaş al negoţului trăia încă la
r 834, căci botează la 13 Mai un copil, şi că a murit probabil la 1843
_ căci numai condica acelui an lipseşte - şi că soţia sa "Vasilca",
ce se călug�trise după moartea lui "Baga_lava Monahi2 sofia răpo­
satului Crăciun Roşu", s'a stins la 2 Iulie 1848. El locuia pe Str.
Chiriac la Nr. 212), şi a lăsat (în afară de cei doi fii: Mihai moşierul
ot Balş şi Dumitru mosierul, morţi în timpul vieţei sale) un fiu, pe
Nicolae zis Niciu Crăciun şi două fice, dintre care una a fost soţia
lui Velea Pavlovici, iar cealaltă bunica Domnului Colonel Gaicu.
Niciu Crăciun (1 80 5-� 1880) a fost cunoscutul proprietar era
iovean, pe care în lista alegătorilor Doljeni de la 186213) îl .găsim
astfel trecut: Niciu Crăciun, ani 57, proprietate vii şi casă capitală,
Dolţ şi Ilfov. Urmaşul său a fost distinsul membru al baroului de
Dolj, Emanuel Niciu, decedat în 1896.
••••••••••••
Craiova de odinioară
Pagini culturale din trecut
Publicăm, mai la vale, extrase din Almanahurile Prinţipa­
tului Ţării Româneşti, între anii 1836-1844, arâtând începutu­
rile Şcoalei Secundare în Craiova, cu indicarea numelor primilor
dascăli şi a obiectelor predate. Din aceste extrase se va vedea
tendinţa de îmbunătăţire a învdţământului public în Craiova.
rolul pe care l-au avut fundaţiunile boeresti ale Bisericilor Obe­
deanu; Maica Precis ta şi Sf Ilie, precum şi străduinţa negusto­
rilor, ca fraţii Ioanouia, pentru răspândirea culturii în popor.
Printre stâruitorii acestei renasteri culturale se cuvine a pomeni
mai ales pe boerul Iordache Otetelişanu şi pe ardeleanul Ioan
ivI aiorescu.
1836
Şcoala Centrală din Craiova.
Inspectorul Scoalelor : Domnul Sluger Stanciu Căpăţineanu.
Pro ţesori din clasele de Umanioare
Constandin Baroouici, profesor de Geografie şi Hro-
12) Casele fostului Preşedinte de Tribunal Scarlat Leonardescu. Astăzi mu­
nicipiul a schimbat numele străzii «Chiriac» în acela de «Sf, Ioan Hera>. Desigur
printr'o eroare, căci biserica SJ. Ioan Hera este pe Str. Aurelian, şi cel mult nu­
mai unei portiuni din acea stradă s'ar fi putut da acest uume.
13 Arh. Olteniei, No. 25-26, pag. 232.
237
[238]
D. Vieamont. prof. de linba franţozască.
D. Constandzn Leca. profesor de caligrafie şi de desen.
D. C. Mondaniotu. prof. de limba elinească.
Scoalele începătoare
Domnul 1. Călinescu, prof. de el. III.
D. G. Mihăiescu. prof. de el. J şi II.
Comitetul de inspecţia Scoalelor din Craiova.
Domnul Alexandru Racoviţă, clucer mare.
D. Gheorghie Otetelesanu, clucer mare.
D. Stefan fianu.
(Almanahu Statului pe 1836. Acum întăiadată întocmit, şi
tipărit prin Zaharie Carcalechi, editorul Bibliotecii Româneşti.
pag. 118-119).
1837
r
\
1
I .!
j I
Şcoala Centrală din Craiova
Inspectorul Scoaielor D. SI uger Stanciu Căpăţăneanu.
Profesori din clasele de urnanioare.
D. Constantin Barbovici, profesor de Geografie şi Hronologie.
D. Visamont, Profesor d� limba franţozască.
D. Constandin Leca, profesor de caligrafie şi de desen.
D. Pitar C. Mondaniotu, profesor de limba elinească.
Şco alele începătoare: D. G. Călinescu, profesor de el. III.
D. G. Mihăescu profesor de el. 1 şi II.
Comitetul de inspecţia Scoaleior din Craiova.
D. Alecsandru Racoviţă, Clucer Mare.
D. Georgie Otetelişanu, Clucer Mare.
(Almanachu Statului din Prinţipatul a toată Tara Românea­
scă pe anul 1837. Buda, la Cr. Tipografie tipărit şi întocmit prin
Zaharia Carcalechi).
1838
Craiova
Şcoala centrală
Această şcoală se ţine parte din veniturile Bisericei Obe­
dianului, clădită şi înzestrată pentru aceasta de familia Boerilor
Obedenî, parte din casa obştească a învăţăturilor obşteşti. O zi­
dire noă foarte încăpătoare hotărâtă pentru această şcoală s'a ri­
dicat acum cu cheltuiala Casii obşteşti a şcoalelor, În mijlocul
oraşului pe un loc cumpărat şi dăruit pentru aceasta de D. Marele
Clucer G. Otetelişanu. Inspectorul aceştii scoale este D. Maiorescu.
\
I1ofesori
Clasurile începătoare
Prof. de el. l-iu şi 2-1ea D. Mihăescu Numărul şcolarilor 101.
de el. 3-lea D. Călinescu. Numărul şcolarilor 45.
238
, I I
[239]
Umanioare.
Prof. de limba franţozească în l-iul, 2-lea, 3-lea şi 4-lea c1as
D. F. Gros.
-� de caligrafie în el. l-iu şi de deseniu în el. 2-lea, 3-lea şi
4-1ea D. C. Leca.
Prof. de gramatică şi de compunere în limba rumănească
în el. 2-lea şi 3-lea D. D. Serghiad.
-- de geografie în 2-lea el. şi de aritmetică rezonată în el. 3-lea
D. C. Barbovici.
- de limba grecească veche în el. 3-lea şi -l-lea D. C. Muntani.
- de stil rumănesc în el, 3-lea şi de Istoria universală în
el. 3-lea şi 4-If'a D. Maiorescu. Numărul şcolarilor 84.
Aşezămănturi particulare.
Pensionat de băeţi, cărmuit de D. Malici, 18 şcolari.
- de fete, cărmuit de D-na Gros.
Acest din urmă aşezămănt s'a înzestrat de răposatul marele
Paharnic Lazaru cu un loc foarte întins şi o cas{t, care prefăcăn­
du-se din nou de D. Cluceru G. Otetelişanu, coprinde toată ce­
ruta înlesnire pentru slujba la care această casă este hotărîtă.
Şcoale particulare
La Biserica Sf. Apostoli, scoală rumănească lancasteriană,
ţinută cu cheltueala Dvlor Crăciun şi Sava Ioanovici, fraţi şi altor
persoane făcătoare de bine şcolari 65.
La această biserică, şcoală grecească ţinută cu cheltuiala
enoriaşilor. -
Comite tu de inspecţii
D. Maior 1. Fălcoianu, ocărrnuitor al judeţului, prezident.
D. Marele Clucer G. Otetelişanu.
D. Serdaru D. Kinezu.
(Almanah al Curţi şi al Statului din Principatul Valahii pen­
tru anul 1838, anul al 3-lea.
Bucureşti tipărit şi de vânzare la Librarul Curţi Tr. Wal­
baum. pag. 258, 260, 262.
1839
Craiova
Clasele începătoare.
Profesor de CI as 1 şi Il. D. Grg. Mihăescul, are şcolari 160.
» Clasul III D. G. Calinescu, are şcolari 60.
De umanioare
Prof. de gramatică rumănească D. Pitar Dim. Serghiad.
de deseniu D. C. Leca.
de istorie şi stil în rumăneste D. I. Maiorescu.
de geografie şi aritmetică D. C. Barbovici.
239
[240]
Prof. de elineşte D. Pitarul Muntani (Mundaniotu Costache).
de franţozeşte D. Diufur.
Se află în aceste clase şcolari 119.
Peste tot în Craiova 4(?)39
Almanach literaru pe anul 1839. Bucureşti în tipografia lui
Eliad pag. 34. 1839.
Idem în Almanahu Statului pe 1839. tip. Bucureşti Zaharia
Carcalechi 1839 pag. 107.
1840
Craiova
Şcoala Centrală
Inspectorul acestei scoale D. Maiorescu
Pro fesorii Clase începătoare.
Prof de clasa l-a şi 2-a D·nu G. Mihăescu, N-rul şcolarilor 136.
Prof. de clasa 3-a D-nu G. Călinescu. N-rul şcolarilor 74.
Umanioare
Prof, de limba franţoeascâ în el. l-a, a 2-a, a 3-a şi 4-a
D-nu Dufour.
Prof. de caligrafic el. l-a şi de desenuc el. 2-a, a 3-a, a 4-a
D. C. Leca.
Prof, de gramatică şi de compunerea în timoa românească
în clasa l-a şi a 2-a D. Pitar D. Serghead.
Pro]. de geografie el. 2-a şi de Aritmetică el. 4-a D. Bar­
bovici.
Prof. de limba grecească ueche tn el. 3-a şi 4-a D. Pitar
Mondani.
Praf. de stilul rumânesc în el. 3-a şi 4-a D-nu Maiorescu.
Numărul şcolarilor 96.
Aseeâmanturi particulare
Pensionat de bâeţi cărrnuit de D-nu Pitaru D. Serghead.
Pens. de fete ţinut în casele dăruite spre acest sfârşit de
răposatul Paharnic Lazaru, cărrnuit de D-na Lorenţ.
Şcoale particulare
La Biserica Sf. Apostoli. Şcoala rumănească lancasteriană
ţinută cu cheltueala DD .. Crăciun şi Sava Ioanovici fraţi, şi a
altor persoane făcătoare d.e bine.
Comitetul de Inspecţie
D. Maior L Fâlcoianu, ocărmuitorul judeţului, prezident.
D. Vornic G. Otetelişa"fu.
D. Paharnic D. Kineeic.
In judeţul D01j se află 87 şcoale comunale ca 3602 şcolari.
(Almanah al Curţii şi al Statului din Prinţipatul Va1ahii pen-
tru anul 1840, Bucureşti, tipărit şi de vânzare la Librerul Curţii
Frid. Walbaum. Anul al IV-lea, pag. 202, 204.
240
�-
./ � .�',"",\" �'"'!IJI!"'>-. ;"
-
[241]
p
l'
1 1 I
1842
Pentru învăţăturile umanioare sunt întemeiate două gimna­
zii ; unul în oraşul Craiova sub numire de Şcoala Centrală, iar
altul face parte din Colegiul din Bucureşti. In şcoala Craiovii sunt
opt profesori şi 317 şcolari. O zidire foarte încăpătoare s'a clădit
pentru această şcoală (p. 113).
(Anuarul Printipatului Ţării Rumâneşti. Bucureşti, 1842, în
Tipografia lui Fr. Waltbaurn).
1844
Scoala Centrala din Craiova
D. Ioan Maiorescu, Inspectorul.
D. Ioan Panaiotescu, scriitor.
Profesori
Clasele Umanioare
D. Ioan Maiorescu, profesor de stilul rumănesc şi de istorie.
Serdar Dimitrie Serghiad, profesor de gramatică rumă­
nească,
Pitar Constantin Vrăbiescu, profesor de aritmetică şi
geografie.
- Pitar Constantin Mondanida, profesor de limba elinească.
- Dufre (?), profesor de limba franţozească.
- Pitar Constantin Lecca, profesor de caligrafie şi desein.
Clasele Incepatoare.
D. Pitar Grigorie Călinescu, profesor la clasu III.
- Pitar Gheorghie Mihăiescu, profesor la clasu 1 şi II.
. (pag. 124).
(Almanah al Statului pe anul 1844, în al 8-1ea an. Bucureşti,
la Z. Carcalechi, tipcgraful Curţii, 1844).
Prot. A. Vasculescu •
••••••••••••
CRAIOVA. Două descrieri
A) Acum 100 de ani (1837).
"Craiova, în vechime Castra nova, are 25 de Biserici a Ră­
săritului cu 12.000 lăcuitori, oraş regulat şi important pentru negoţ
şi industrie. După Severin aceasta au fost a trea Reşidenţie a
Banilor Basm-abi mal nainte; este pe un loc frumos lângă râul
Jiul; are frumoase ziduri, tribunale judecătoresc şi criminalicesc,
colegiu pentru ştiinţe şi limbi, a doilea după cel din Bucureşti,
cu 300 studenţi. Această capitală este a doa după Bucureşti în
România; dar este mai veche mult, refăcută se zice de Ioan Riga
(Regele) Românii şi Bulgarii, după care s'au şi numit, pe la 1180.
Mănăstiri are: Obedeanul, Vlădoianul, Gănescul; iar în judeţ
241
î
I
i
1
I
_l
[242]
sunt: j itianu, Bucoveţi, Sadova, pe unde sunt ruine de mari pie­
tre pătrate, şi se găsesc mulţime de monede romane de argint,
unde se şi tăia. Craiova la 1800 fu arsă şi prădată de rebelii din
Diu (Vidin), dar acum au început a se înfrumuseţa oraşul cu par­
dosirea uliţilor cu piatră, cu zidirea scolii naţionale după cea mai
frumoasă arhitectură, cu casele cele frumoase, cu un Pension de
învăţătura fetelor 1), cu apa cea bună, ce s'au adus dela izvorul
Obedeanului, cu depărtare de Craiova cu 3250 de stănjinf, şi s'au
făcut 4 ceşmele, 1 la Biserica Obedeanului cu 4 curgeri, a 2 la
Biserica Maichi Preacisti, cu 6 curgeri, a 3 mai la vale pentru
spălatul rufelor, a 4 pentru adăpatul vitelor, ba ferească Dum­
nezeu şi pentru o primejdie de foc că are apă din destul 2).
Oraşul din zi în zi se înfrumuseţează, că este înbilşugare de
toate supt buna ocârmuire a Domnului Marele Clucer Alecsan­
dru Racoviţă. In depărtare de o jumătate de ceas este grădi1la
Cocoanei Ecaterini Bibeasca, o grădină prea frumoasă şi regu­
lată. Aicea merg nobilii cu familiile, şi fac o adunare prea fru­
moasă; iar în depărtare de o jumătate de ceas este apa Jiului,
la lănărie, acolo sunt neşte plopi foarte frumoşi cu o mărime de­
osebită şi rară; ce bunătate ar face proprietariul deacă ar ocroti
aceşti plopi a nu se tăia, că este un loc foarte rornantt-ic), ce
aduce melanholicului mulţămire şi mângâiere; şi iarăşi o jumă­
tate de ceas în depărtare este grădina D. Armaş Nicolae Kinte­
seu, o grădină frumoasă pentru petrecerea familierilor orăşani ;
în depărtare de un sfert de ceas pe moşia D. Constantin Brabo­
veanu, este o berărie, ce au intocmit-o D. A. Şfab. kk. starosti,
aici este un sulinar ce rădică apa în sus de 5 stănjini-.
Prof. 1. Geni1ie, (în Almanahu Statului din Prinţipatul a
toată ţara românească pe anul 1837. Buda la V-e tipografie, ti­
părit şio întocmit prin Zaharia Carcalechi. Pag. 195, 196, 197.)
B) Azi (1930).
«Craiova, capitala judeţului Doljiu, situată pe malul stâng al
Jiului, are 52.000 locuitori (recens.1925). Craiova este centrul eco­
nomic şi cultural al provinciei Oltenia, situată la apus de Olt. In­
făţişareaorasului, care acum câteva decenii avea în mare parte
un caracter oriental, se apropie acum de tipul oraşelor din Eu­
ropa centrală. Craiova este, în afară de Iaşi, singurul oraş din
vechiul Regat, a cărui viaţă intelectuală nu este complect um­
brită de Bucureşti şi se manifestă prin cercuri şi publicaţii cu
caracter ştiinţific şi estetic (din domeniul artelor frumoase) : Tea­
tru, muzee, bănci mari, comerţ de cereale, mori, fabrici ceramice
şi de conserve». �
(Brockhaus: Conmersations-Lexikon; ediţia 1930. Trad. A.
Vincenz).
Proî. A. Vasculescu .
••••••••••••
1) Această casă frumoasă au \zidit-o în veci, pentru Penzion Dom Paharnic
Constantin Lazaru, al căruia nume � rărnânea în veci de Români lăudat pentru
patriotismul cel bun. ,
2) Aceste ceşmele s'au făcut c't., cheltuiala din venitu Bisericii Maichii Pre­
cestii, Prin osărdia D. Marelui Clucer yheorghie Otetelişanu, acest bun patriot, au
intemeiat şi preinnoit Casa Penzionului din venitu Bisericii Sf. Ilie, cu adevărat
acest drept bărbat, este născut în lume pentru a face fapte bune şi folositoare
242
[243]
o inscripţie slovenească cu tâlc
In coloanele acestei reviste No. 39-40 pe 1928 s'au publicat pre­
ţioase ştiri cu privire la tezaurul dela Coveiu de către d-I prof. Nicola­
escu-Plopşor şi apoi de d-l prof. Sică Georgescu în No. 43-44 pe 1929.
Printre obiectele ce fac parte din acest tezaur este şi un' potir bi­
sericesc, care poartă pe el o inscripţie slovenească, arătând data Iabri­
caţiunii sale în cifre-litere şi făcând între ele legătura cu conjuncţiunea "şi".
Această inscripţie cu data puţin obişnuită în felul acesta a fost greşit
citită şi tradusă. Ca specialist în materie şi având multă experienţă în
citrea documentelor şi a inscripţiilor slavo-rornâneşti, am dorit să fiu de
folos şi să-i ajut pe fericiţii descoperitori şi cercetători ai tezaurului, şi,
în No. 47-48 pe lan.-April 1930 am dat citirea şi traducerea corectă
a inscripţiei sloveneşti. Dar, în No ... 49-50 pe Mai-August 1930, con­
stat că d-l profesor Nicolaescu-Plopşor, nu este convins, e de altă pă­
rere, şi nu ţine seamă de citirea şi traducerea noastră cea exactă. In ar­
ticolul d-sale : "Data inscripţiei dela Coueiur , află din "Elemente cro­
nologicer de N. Docan, că: "În afară de leat, în documentele şi inscrip­
ţiile munteneşti mai vechi, se utilizează şi alte elemente cronologice se­
cundare, ca indictionul, crugul soarelui, mâna anului, crugul lunii, nu­
mărul de aur, temelia, epacta şi altele, care "s'au întrebuinţat în corn­
putul românesc Încă din primele timpuri din care ne-au rămas mărturii
scrise, şi până la începutul secolului XVIl", epoca lor de înflorire ­
adaogă d-sa-fiind secolul XVI. "Cel mai des întrebuinţat element este
indictionul, apoi vine crugul soarelui, crugul lunii şi temelia". Inaintea
acestei ştiri d-l N. Plopşor închee: "In inscripţia noastră (vd. A. O. an.
VIII, p. 360, cum şi an. IX, p. 100) aflăm: anul 7000. Calculând indic­
tionul anului 7000, vedem că el este: 10. Cele patru litere H. ii. ii. i' nu
înseamnă însă decât luna, crugul, cum şi numărul indictionului. Prima
literă H ar fi luna Ianuarie, Iunie sau Iulie; 1(. este cifra: 20; a treia li­
teră " Înseamnă: indidion; a patra, f. indică cifra: 3. In total deci Ianua­
rie 20, indiction 3". Şi exclamă apoi: "Deci cele cinci litere :: ii. H. le '1. ".
care alcătuesc în inscripţia noastră data, se explică foarte uşor cum ur­
mează 3=7000, .1=8 şi Ianuarie, "=20 şi crugul soarelui, H=indidionul
şi 8, iar r=3. Deci: 7008 Ianuarie 20, crugul soarelui 8, indtction 3.
"Indictionul 3 şi crugul soarelui 8 corespunzând perfect leatului 7008.
interpretarea este precisă şi nu poate suferi, credem, nici o obiecţiune",
Ispitit de aceasta şi necunoscând limbile slave in mod firesc d-l
N. Plopşor a greşit. Şi iată pentru ce :În textul slovenesc sunt numai
următoarele cinci litere iniţiale, reprezentând cifre: :<. 11. '<' 11. r. şi care se
citesc în sloveneşte precum am arătat: Sedăm hiliadi i duadeset i tri,
adecă În româneşte: 7000 şi 20 şi 3 (şapte mii douăzeci şi trei). Evi­
dent, dacă d-sa cunoaştea limba slavă, ştia şi valoarea cifrelor-litere ca
şi semnele lor. Apoi trecând cu vederea şi peste acest considerent, nu
vedem În textul reprodus unde ar mai . putea urma, [inând seamă de
numărul celor cinci cifre-litere, şi cuvintele: "Ianuarie 20,crugul soare­
lui 8, indictionul 3". Căci după data de 7000 în literă, trebue să ur-
Omenirii, şi face datoria cea sfântă de Epitrop, după cum au lăsat acei întru fe­
ricire ctitori; tot prin osărdia acestui bărbat s'au aşezat în Penzionul fetelor ur­
mătoare!e învăţături, limba naţională, românească, nerntească, Irantozască, desenu
şi caligrafia, muzica, lucru casii şi iconornia DD. Fraţii Crăciun şi Hristea Ioano­
viei, de înpreună cu alţi, particulari, au aşezat doă şcoli, cu cheltuiala Domniei lor,
şi se nădăjdueste că mai mulţi vor urma aceste pilde patrioticeşti.
243
[244]
St. NicoJaescu •
meze neapărat cuvântul slovenesc .rneseţ", adecă luna, apoi Ianuarie,
numele lunii, şi după aceea "crug slânţu", adecă crugul soarelui Şi ci­
fra 8, şi în sfârşit indiction �. Cum vedem, un număr de litere-cifre cu
mult mai mare. Şi trebue să se ştie că numele: crugul lunii, crugul
soarelui, luna, indictionul etc., se dau întregi, nu se prescurtează cu câte
o singură literă iniţială. Iar luna Ianuarie, dacă ar fi cazul, precum crede
d-l N. Plopşor, nu se scrie cu i plin, ci cu i iot., Interpretarea d-sale
este greşită. Sfârşitul inscripţie! sloveneşti în discuţie este aşa precum
l-am arătat eu, şi nu cuprinde nimic altceva decât data de an exprimată
în cifre-litere prin vorba de legătură "şi", căci i slovenesc dă în româ­
neşte conjuncţia "şi". Aşa dar citirea şi traducerea este: Sedăm hiliadi
i duadeset i tri, adecă: şapte mii şi două zeci şi trei (7023=1500) .. Iar
spre o mai bună tărie şi întărire a tuturor celor mai sus spuse, ca să se
vadă şi să se creadă, dăm o mărturie şi mai veche, scrisă la fel cu cea
discutată. Este data În cifre-litere ce arată moartea tragică a nefericitului
prinţ Venceslav al Bohemiei, astfel: 8"hHI'l, ��f ""icI'!, Jifol'lEC.'dl<:h I;HfoI:�I, II'h /"hTO
'S' li. -r', li. Ii. tn�. :�., HU;'l,HKTl\ 'ii', !q"(I"I\. r., R.'l\. i{'u. J\fHI\ ,WkCI.\I.I.d Gfi\\TIi\I�jM\
Adică: "Şi a fost ucis Prinţul Venceslav în anul şapte mii şi trei
sute şi trei zeci şi 7, indictionul 2 crugul 3, În a 28-a zi a lunii Sep­
tembrie" ("Occisus vero et Venceslaus princeps anno 6337, indictione
II, cyclo II!., XXVIII die mensis Septembris").
Vedem clar că data anului se dă aci cu litere-cifre prin iniţiale,
după care urmează apoi: indictionul, crugul, numele şi data lunii (d.
Fr. Miklosich und J. Fiedler, Slaoische Bibliothek, p. 275 şi 279).
Fireşte: d-I Plopşor n'a citit îndeajuns lucrarea d-lui N. Docan şi
n'a înţeles explicarea dată acolo. Drept mărturie întru aceasta dăm data
ce se află pusă pe un hrisov al lui Radul Vodă Praznaglavă, fiul lui
Mircea Vodă cel Bătrân, din 1 Iunie 1421, prin care întăreşte mănăstirii
Nucet cu hramul Sf. Treime, unde este mormântul tatălui său Mircea
Vodă şi unde şi el doreşte a fi înmormântat, stăpânire peste toate băl­
ţile Începând dela balta Să patul şi până la gura Ialomiţii la Dunăre.
(Doc. se păstra la Arhivele Statului; se află printre cele dela Moscova).
Astfel: F c
I�·b. Idei' su,x,�, l�p8 CÎ\HIJ.� .�·i, ,\Swk R'i, i\-\l�d '''H"ie 'ii AH"-.
Adecă: "In anul 6929, crugul soarelui l!14, al lunei 12, luna Iunie
a l-a zi".
Şi acum, dacă d-l profesor N. Plopşor va putea dovedi în mod
ştiinţific contrariul, voiu face mea �ulpa.
••••••••••••
o bservatii fiI ologice la o scrisoare a
unui boer muntean din sec. XVII .. lea.
In colecţia publicată de D-I Iorga «Scrisori de boeri şi de
Domni» sunt câteva scrisori munteneşti, care oglindesc limba
românească, în deosebi cea \munteneasc�l din sec. XVII-lea. In­
tr'una, în acea, de care mă O\l:UP, e vorba de scrisoarea unui bo­
ernaş ce scrie în 1630 Iogofătului Paraschiva de o năvală ce i-a
făcut-o «feciorul Filieşanul cu \30 de oameni». Aci să vorbeşte şi
de Aga Mateiu, viitorul domn al ţării Româneşti.
Cum însă ne ocupăm mai mult de limba propriu zisă, de
244
[245]
cât de adevărul istoric, lăsăm istoricilor integrarea istorică a
faptului şi ne mărginim la câteva observări de limbă,
In genere, limba scrisorilor din sec. XVII-lea e mlădioasă şi
destul de apropiată nouă. Nici stil bisericesc, nici influenţe căr­
turăreşti nu gasim în scrisori, ci o limbă naturală, vie, plastica
şi armonioasa chiar.
Din punct de vedere fonetic observam următoarele:
Forma mieare, cu diftongul neredus la e, miere. E o formă
intermediară către forma «miere» de azi. Melem cu e deschis a
dat «miere" prin diftongarea lui e deschis, cănd în silaba urma­
toare este un e. E din dittongul ie s'a diftongat în ea, tot după
legea de mai sus, care diftong s'a redus azi în e.
Forma ceşti negustori în loc de «aceşti». Observăm afereza
lui a. De altfel găsim forme ca: tămpla, tămpina, în loc de: în­
tâmpla, întâmpina.
Ce în loc de ci. Que a dat ce, care prin analogie sau fone­
ticăsintactică a evoluat la ci.
I se pronunţa clar în forma miei a pronumelui posesiv.
Forma pre în loc de pe, cu r păstrat nesincopat. (Per, > pre. > pe).
Găsim den în loc de: din. Ceeace insămnează 61 formele
de + in, din care vine din, nu să contopiseră în sec. al XVIII-ea.
A vem forma neste în loc de: nişte. Observam că nişte a
ajuns astfel printr'o disimilatie care nu se exercitase în sec.
XVII-lea. Cuvântul vine din nescio qui. .
Avem forma cămeasa în loc de: cămaşa, adică diftongul (a
menţinut. Camisia, > cămeaşa, > cămaşa. A neacc. a trecut la ă ; i
deschis = e inchis s'a diftongat, când în silaba următoare era
un a)' iar Ş a provenit din s + i şi.
Forma sânt în loc de sunt. E forma corectă din sint.
1\ vem boiarii în loc de boeri. Forma slavă boljaru, boiariu.
care prin influenţa pluralului boiari, boeri, a dat forma de azi.
Găsim forma nemic pentru nimic, adică e neasimilat. Cu­
vântul e latin nec + mica.
Găsim forma prescurtată nime. Azi în Dolj se zice «nima­
în comunele Cernăteşti, Ţiu etc.
Forma Rumânii în loc de Românii. Eomanum corect n'a
dat decât rumân. O neaccentuat trece la u, iar a ante n dă î.
Forma Românii e Un cuvânt savant.
In forma tocmalâ observăm că diftongul ea nu se mai păs­
trează întreg. Slavonul tocmeală a dat tocmală, cum îl găsim şi
la 'cronicarii moldoveni. Azi forma e refăcută,
In cuvântul Dumnitale observăm menţinerea lui n. care nu
e sincopat.
Forma feaorii arată pe e neasimilat la i. Fetiolus > fe-
cior, ficior.
Ca Morfologie insemnăm următoarele:
Găsim forma dusasem p. dusesem, adică a neasimilat.
A vem forma fost-au venit în loc de arhaicul au fost venit,
un m. m. c. perf. perifrastic,
Găsim ce în loc ele pe care: ce au şi prins a-i ucidere. Avem
aci infinitivul lung, întrebuinţat în loc ele infinitivul scurt: «Au
prins a-i uciderea şi a 'nirebarea de mine».
A vem forma nici cu unul < neque cum unum, în loc de
cu nici unul.
10
245
[246]
Găsim de pre în loc de de la.
Forma oirarie, în loc de locul" cu oamenii ce plătesc bir:
"Venise neşte feciori den birărie» cuvânt dispărut azi.
Vedem acusativul fără pe în forma: «şi câţi birari au gasit,
toţi i-au luat de i-au legal». .
Forma al Padulta, în loc de al lui Radu, arată că dec1inarea
numelor proprii se confunda cu a numelor comune.
Găsim forma arhaică «ce au şi dat la noi», adică au dat în noi­
Găsim cine, în loc de care: «cine încotro au fugit».
Forma vom în loc de voim. E forma întrebuiuţară în viito­
rul de azi «vom lucra», care presupune tot pe volo: -Dacă au
văzut că nu vom. ei au dat la noi».
A vem formele de şi în neunite: «ce vor spune şi ei şi de
în gura ce au văzut».
Foarte des pronumele li în loc de le: «li vine alt Domn».
O formă de viitor al subjonctivului curioasă: «ce 'vom sa la­
cem» în loc ce vom face; sau: «că nu va să se aleagă nimic».
Din punct de vedere sintactic observam:
In proposiţiunea «el nu m'au găsit» subiectul e la singular
şi predicatul la plural.
In propositia «câţi n'au fost băgat în berbeniţâ- aceiaşi
observare a dezacord ului dintre subiect şi predicat.
Observăm adesea complimentul drept înaintea verbului;
«şi câţi birari au gasit, toţi i-au luat de i-au legat» lipseşte pre­
pos. pe.
Cazul dativ înlocuit prin preposiţia la: ex. "scris-au cârţz
la Vornicul» în loc de Vornicului. De altfel forma reprezintă per­
fect pe dativuJ vulgar ad regent în loc de regelui.
Găsim viitorul întrebuinţat în locul subjonctivului ; ex.: «ma
gândti cum voiu veni, şi să las aicea slujba pustie», in loc de
am sa viu.
In privinţa lexiculta avem puţine observaţii dintr'o singură
scrisoare a unui boer.
Găsim forma savantă pedestru, când vorbeşte că i-a furat
calul şi «n'am rămas nici cu unul, ce sunt pedestru».
Birârie, de la vechiul slav bir, cu sufixul colectiv latin.
Forma berbeniţâ reprezintă pe si avui berbentca r în Rusia
mică este cuvântul berbenyca cu înţăles de butoi, cutie, în care
se ascundeau lucruri scumpe. (Vezi Miklosich în Etimologisches
Worterbuch der Slavischen Sprachen),
Forma biruri, de la bir, în loc de birnici.
Forma cărţile, in loc '<;le scrisoare: Ce am vrut să viu eu
cu cărţile.
Forma tindem în loc de mişcăm : «noi nu îndrăsnim să ne
tindem şi nici feciorii nu cutează să umble nicăirea, să-şi strângă
că te o rămăşi tă- .
In aceste scrisori sunt căteva şi ale boerilor olteni, care,
pe lângă că sunt documente \sufleteşti pentru o epocă aşa de
frărnântată, dar au o mare însărnnătate de limbă, de care ne
vom ocupa altă dată. \
Iată şi o parte dintr'un a din aceste scrisori:
246
[247]
Const. Gerotă .
1
1
UN BOERINAŞ MUNTEAN
1630
Cinstite logofete, sa fi Dumneata sanatos. Dau ştire dumi­
tale pentru rându; slujbei noastre de aicea ca slujim pân'o pe­
trecui foarte buna. Când a fost Luni la prâne în 18 zile. eu ma
dusa sem de la soroc sa tocmesc nişte mieare. cu ceşti negustori
sa o iau, ca ne grâbia turcul cu m iea re .. în urma mea fost-au
venit feciorul Filiesanul cu 30 oameni la mine sa ma prineâ. El
nu m'au gasit acolea, ce au gasit feciorii, ce au şi prins a-i uci­
derea şi a întrebarea de mine unde sânt; el; deacâ au vazut ne­
voia. au ţugit. Ce au luat şi caii mei toţi. de n'au ramas nici cu
unul. ce sant pedestru şi au luat calul Savei şi al lui Ion şi al
lui Stan Pâţitul şi au luat şi banii câţi erau strânşi de mierâ­
rie, toţi şi câţi bani au fost de pre birârie, ca atunci ni venise
neste teciori den birârie şi au luat; iara. câţi n'au fost băgat t«
berbeniţâ. etc., etc.
••••••••••••
Câte-va documente politice muntene
de la 1822
1
Un proect de reorganizare a Ţării-Româneşti, dela sfârşitul
anului 1821, sau cel mai târziu din Fevruarie 1822, a fost publicat
de d. Iorga în Studii şi documente, XI p. 190�204, după un ma­
nuscris găsit în Ardeal. Textul publicat sfărseşte cu următoarele
cuvinte: «să se întărească şi cea mai jos arătată întocmire a căr­
muirii ţării în ce priveşte divanul ce închipueşte domnia şi asu­
pra vistieriei».
Această «întocmire», care lipseşte din textul publicat, am
găsit-o în manuscrisul românesc No. 322 dela Academie, la fila
13Î verso. O public aci în întregime.
Reforma divanului şi a toatei tagmei politiceşti.
-Divanul cel dintăi ce are toată puterea săvârşitoare şi toată
stăpânirea peste pămăntul şi norodul Valahiilor amăndurora, să
fie întocmit de mitropolitul ţării, cu doi episcopi, Buzău şi Arge­
şiu şi de 4 boeri din cei mari ce nu se vor afla în mansupuri şi
de un nomicos (legist). La acest divan să fie supus un director al
canţelariei, cu bună ştiinţă, carele să fie neschimbat în câtă vreme
se va purta cu slujbă vrednică şi credincioasă şi sub ascultarea
lui să fie 4 logofeţi de taină, un perivocic cu bună ştiinţă de a
scrie şi a tălmăci în alte limbi străine, un condicar pentru păs­
trarea condicelor şi hărtiilor divanului şi pentru alte trebi obiş­
nuite ce privesc la această slujbă; alt condicar al jelbilor şi tre­
buincioşii scriitori.
247
[248]
«Acest divan dintăi să aibă toată puterea a lua socoteala
eparhiilor din amăndouă Valahiile şi tuturor locuitorilor de obşte,
şi celor de pământ şi celor străini şi, din venituri, scoţând mai
întâi dreptele cheltueli, prisosul să-I ia la visteria ţării, urmandu­
se dUP21 cum la Cap. 20 şi 21 s'au zis;
, «Divanul al doilea, întocmit din vel ban, veI dvornic de ţara
de sus, vel dvornic de ţara de jos, veI dvornic al obstirilor, veI
logofăt de obiceiuri şi trei din veliţii boeri cei mazăli ; la acest
divan să fie supus iarăşi un logofăt, ce se numeşte al veliţilor, cu
bună ştiinţă şi neschimbat în câtă vreme îşi va păzi datoria sa
cu credinţă şi vrednicie, un condicar şi trebuincioşii scriitori.
Acest divan, pentru toate pricinile de judecăţi ce teoriseşte, arată
cu anaforă în scris la divanul cel dintâi şi de acolo îşi iau pri­
cinile întărire, ori cu înfăţişare prin apela ţie, sau fără înfăţişare
când se mulţumesc amăndouă prigonitele părţi şi dau în scris
adeverinţă de mulţumire prin adeverirea orănduitului zapciu sub
iscălitura sa.
«Logofeţii cei mari de ţara de sus şi de jos, ce se vor orân­
dui halea, să-şi aibă mansupurile lor, cătănd toate pricinile câte
privesc la aceste dregătorii şi câte prin buiurdisma se orănduesc
de la divanul dintăi, către carele au să arate cu anafora ca să
dea hotărîre; având sub ascultarea lor pe doi vtori logofeţi, doi
treti logofeţi, condicarul divanului şi 16 logofeţi scriitori ai răn­
diilui.
"Şase zapcii ai divanului, cu slujitorii lor cei obişnuiţi, cari
scot pricinile de judecată atât la departamenturi şi la divanul de
al doilea, cât şi la divanul cel dintăi şi după hotărîre fac îm­
plinire.
. "Departamentul logofeţiei pricinilor străine. Acest depar­
tament este întocmit de vel logofăt halea al acestei numiri şi din
doi boeri de a doua sau a freia'<stare. Caută pricinile străinilor
sudiţi ce au cu pămăntenii, după jălbile ce vor da ori o parte
sau alta către întâiul divan şi după buiurdisma ce se face în do­
sul jălbii către acest departament şi de aici cel nemulţumit iese
cu apela ţie la divanul cel dintâi spre înfăţişare şi de acolo se
dă hotărărea. &
"Două departamenturi, însă unul de 8 beeri şi altul de 7,
de a doua şi a treia stare, cu obişnuiţii lor scriitori, care S21
caute pricini de judecăţi politiceşti prin înfăţişarea zapciilor
cu buiurdisrna a divanului şi S11 arate cu ana fora către divan.
"Un departament al criminalului, de 4 boeri asemenea i un,
nomicos, cu obişnui ţii logofeţi şi cu zapcii armăşeşti, care să
caute cu luare aminte şi Cu scumpă cercetare toate pricinile cri­
minale şi cu anafora, în care să se pue şi ponturi din pravilă, să
arate Ia întăiul divan ca s� dea hotărărea.
«Un departament de trei beeri asemenea, cu numireadeparta­
meritul îrnpăciuirilor. La acest departament S21 înfăţişeze zapcii ori
ce judecăţi vor ieşi din cercetarea celorlalte departamenturi neo­
dihnite părţile arnândouă şi după ce vor face teoria pricinii să
se silească a-i îrnpăciui, iar', neputăndu-i învoi, să alcătuiască
cea după cuviinţă apelaţie, pe clare să se adevereze întâi, spre stiin­
ţă, că au trecut prin teoria sa.'
«Un departament al hokrniciilor. Fiind că hrisologhiile
moşiilor sunt multe şi pricinile grele, unde face trebuinţa a se
248
[249]
citi şi a se cerceta sumă de feluri de hârtii şi dintr'această pri­
cină se zăticnesc celorlalte judecătorii a se înlesni la teoria
celorlalte chipuri de crisologhii politiceşti, de trebuinţă este
a se aşeza acest departament de 4 boeri de starea doua sau a treia,
din cei mai cu deplină ştiinţă şi praxis de hotărnicii, împreună cu
un inginer şi cu obişnuiţii scriitori cari, cubuiurdismaua divanu­
lui.isă cerceteze numai pricini de hotărnicii şi să arate cu anafora.
.Reforma vistieriei.
-Visteria fiind pungă a ţării, unde se adună toate veniturile
pe seama şi folosul obştei pămăntenilor, Domnii greci o făcuse
pungă a lor şi peste această. pungă aveau orânduit pe unul din
boerii pămănteni cu numire de vel vistier, supus cu totul voin­
ţii Domnilor, având şi osebit casier grec credincios al lor şi din
dăjdiile şi orânduelile ce se scotea în toată ţara, după slobodă
voinţă a Domnilor, banii toţi se adunau la casier şi la alţi greci
credincioşi ai lor, iar hărtiile, adică extracturile şi socotelile, ve­
neau la visterie şi visteria încheia socoteala cu pecetluiri domne­
şti oarbe, adică taleri atătia daţi la parte ştiută Domniisale şi
acele socoteli, teorisăndu-le boerii divanului, de nevoe le iscăleau
şi le aveau Domnii drept ghemet (sic) şi fără temere de Dumne­
zeu, fără să-i mustre cugetul, luau pe seama lor şi venitul rusuma­
turilor, ce din vechime era canonisit drept al lor şi toată punga
ţării din care se folosea obştea patriei. De aceea dar, în lipsa tăl­
hăreştii voinţe streine, cerem să se facă îndreptare, cu folosinţa
patriei. Şi mai întâi să. lipseassă cu totul numirea ele ve! vistier,
numindu-se de acum inainte comisie a visteriei ţării, unde să se
adune atât rusumaturile, cât şi dăjdiile şi toate veniturile din
amăndouă Valahiile, supuse fiind la poruncile intăiului divan, şi
cu ale aceluia porunci să se facă cheltuielile. Iar socotelile să le
închee divanul de al doilea, să le teorisească apoi divanul dintăi
şi să le întărească. La această comisie a vistieriei să se aşeze
un boer din cei mari, cu alţi doi împreună şezători, cărând toate
trebile vistieriei. La aceştia să fie supuşi şi trebuincioşii cinovnici
ai visteriei, care se numesc ca1emgii şi ridică toată greutatea
treburilor vistieriei, adică un sameş asupra socotelilor, un depu­
tat al tuturor judeţelor, care să le fie gazdă în vistierie şi orice
întămplătoare cercetări de ispravnici şi alţi cinovnici ce privesc
la ale vistieriei să se caute de comisarii vistieriei şi de aceşti
d oi, adică sameşul şi deputatul, într'o glăsuire, raportănd la di­
van. Un extractor, un logofăt de bresle, carele să aibă şi breasla
slujitorească, un casier al tuturor lefilor, un logofăt de scutelnici
şi poşluşnici, un logofăt de jălbi, toţi aceştia a vând şi câte doi
scriitori ajutori, un condicar, şase zarafi şi unul din zapcii diva­
nului, ce se numeşte vătaf de vistierie, carele să înfăţişeze pe
cei ce cu buiurdisma a divanului se orănduiesc în cercetarea
comisiei vistieriei, un perivocic cu ştiinţă de limbi străine şi 16
logofeţi scriitori ai răndului,
"La fieşcare judeţ să se orănduiească câte doi ispravnici, din
care unul, cel mai vrednic şi cu deplină ştiinţă de treabă şi cu
bun cuget, să fie însărcinat cu toată treaba judeţului şi răspun­
zător la divan şi la vistierie pentru orice, iar celălalt să-i fie aju­
tor; acesta să-şi aleagă sameş al judeţului pe carele va voi şi se
249
[250]
va încrede, pentru care are a fi răspunzător. Acel sameş să fie
pentru strănsul banilor de la zapcii, pentru extracturi, pentru
corespondenţă cu vistieria şi pentru încheerea socotelilor cu zar­
cii şi cu vistieria. Ispravnicii amăndoi să. orănduiească şi câte un
zapciu la fiecare plasă, din pămănreni şi din oamenii lor, prin
alegere de vrednici şi credincioşi şi să fie ei răspunzători în locul
zapciilor pentru orice urmare împotrivă vor face. Aşijderea să
aibă şi un cond icar i un judecător pentru pricinile de judecăţi,
aleşi şi orănduiţi de logofeţi a cea mare, cu cărţi la mână ale in­
tăiului divan, pentru cari logofeţia să fie răspunzătoare. Condica­
rul să facă anaforale de crisologhii către divan, sau cărţi de ju­
decată şi să ţie corespondenţa isprăvnicatului cu divanul, cu 10-
gofeţia cea mare şi alte părţi cu care are isprăvnicia închinare.
Aceşti ispravnici în toată ţara S[I se orănduiască după alegere,
cu cărţile divanului, fără interes nici măcar de un ban, care in­
teres se urma până acum, numindu-se havaet, filotimon şi cu alte
cuvinte, acoperind faptă de tot ne cuvincioasă şi pricinuitoare de
stingerea ţării, pănă ajunsese în cea din urmă grecească epocă
la tocmeală de mulţi bani şi de aceea se orânduia în isprăvnicii
cei mai bogaţi, iar nu cei mai vrednici şi cu bună cugetare şi
iubire de săraci şi de patrie. De aceea să se stingă cu totul acea­
stă numire de havaet, să nu se mai pomenească, şi ci când se va
întâmpla vre-odată măcar cu cât de puţină dare, să se pedep­
sească negreşit, spre pildă, şi cel ce au dat şi cel ce au luat, de
verice stare va fi, fără osebire şi să se lipsească şi de mansupuri
în veci. Iar ispravnicii să se mulţumească pe hotărîtă simbrie,
din care să iasă şi cheltuiala zărăfiei şi pe zeciueli din banii ce'
vor împlini şi pe venitul grosului, care acest irat din zeciueli şi
din grosărit au să-I împartă la fieştecare judeţ amăndoi isprav­
nicii de opotrivă fră teste, ca nişte tovarăşi. Aşijderea şi zapcii­
lor plăsilor să li se hotărească simbrii şi să se mulţumească pe
acele simbrii şi pe zeciuelile de la împlinirile ce vor face, iar mai
mult întinzându-se la orice fel de luare, cât de mică, să întoarcă
înapoi, să se pedepsească straşnic, spre pildă, şi să se lipsească
elin slujbă.
« Vătaşii de plaiuri să lipsească şi să se orănduiească la
fieşcare judeţ ce are plaiuri, câte un ispravnic asupra plaiurilor
tot cu aceeaşi stare de dregătorie ca şi ceilalţi ispravnici. Să-şi
păzească graniţa, să strângă dă idiile, să judece, să împlinească
şi să corespondarisească cu divanul şi cu 'comisia vistieriei ca şi
ceilalţi.
Reforma zabitlâcului, ad�că a paznicilor, atât' În oraşul
Bucureştilor, cât şi afară în tot cuprinsul ţării.
-Agia şi spătăria din vechime au fost zabiţii şi paznicii
ţării, însă agia în oraşul Bucureştilor şi spătăria în toată lăţi­
mea ţări Valahiilor amândurora. Aceste două mansupuri, Domnii
greci apururea le da Ia rudele lor şi la credincioşii lor greci, pre­
cum şi armăsia şi pe Iăngă sltijitorii cei vechi ai acestor două
dregătorii, au întocmit lăngă dănşii agii şi spătarii bulucbasi,
oameni străini, arnăuţi, cu sumă mare ele arnăuţi străini înarmaţi,
numindu-i neferi, cărora era silită ţara să le plătească îndestu­
late lefi, să le dea şi iamaci, de la cari iarăş lua bani. Aşijderea,
250
-�*�
- ,
ro- t" •• t"�:;';'
[251]
Domnii au întocmit lângă dănşii, osebit de slujitorii părnănteni,
şi tacâm de başi turceşti ce n'au fost în zilele domnilor români,
adică tufecci-başa, deli-başa, ghionuler-aga, Cărc-Serdar, osebit
din căti aveau şi beizadelele i ceilalţi miniştri greci, cu mulţime
de arnăuti, neferi şi iarnaci, toţi aceştia săturăndu-se cu lefi din
suspinurile ţarii. Aga prăda tărgut Bucureştilor şi esnafurile, fără
sfiala cu feluri de chipuri, cu gloabe nesuferite şi cu vină şi fără
vină, negutătorinduse şi cu cele de hrana obştei. Era o mare ti­
căloşie la cel ce din nenorocire cădea în unghiile acestui dregă­
tor. Ori carele din străinii altor ţarii va fi şezut în Bucureşti, mu­
safir macar numai zece zile, va mărturisi adevărul acestui cu­
vânt. Spatarul, făcând polcovnici şi căpitani prin judeţe, oameni
straini, arnăuţi, luăndu-Ie sume mari de bani, prăda lumea cu
toată îndrăzneala, de era o jalnică vedere, căci nu lăsa nici mă­
car găina la uşa săracului locuitor, osebit din bătăi şi cumplite
cazne. Pe aceşti sălbateci zabiti, polcovnici şi căpitani spătăreşti,
nu putea nimeni să-i judece, să-i cerceteze, sau măcar să-i întrebe
din dregătorii judeţelor, fiind sub cărmuirea şi sprijinirea cinsti­
tului spătar, marelui zabit, celui ce le lua bani de-i orănduia.
Mulţi dintr'acestia s'au făcut şi tălhari, păzind pădurile şi dru­
murile, despuind pe trecători, călcănd prin sate pe unde ştiau sau
simţeau pe câte cinevaşi cu bani, pe mulţi şi omorănd, Toţi aceşti
străini, arnăuţi agieşti şi spătăreşti, cum şi ai Domnilor şi cei
prin ţara risipiţi, au slujit la fuga domnilor, după ce s'au îndes­
tulat câştigând din sângele săracilor. Şi toţi aceştia în anul de
acum ridicară numai în două luni toată starea dela toată obştea
ţării, după cum. am arătat mai sus, fiind uniţi prin jurământ cu
începătorii apostasiei.
«De aceea fierbinte ne rugăm ca tot neamul arnăutesc să se
izgonească în veci afară. din ţara noastră şi să nu mai fie pri­
miţi în acest pământ sub nici un fel de numire, iar spătăria şi
agia sa se strice de tot, asemenea şi vornicia politiei şi în locul
lor să se aşeze însa în politia Bucureştilor un boer cu numire de
Părcălab al poliţiei, cu şederea între cei mari, carele să strângă
dajdia birnicilor din oraş şi să o răspunză la vistierie; S2t se aşeze
şi poliţie la un alt obraz carele, împreună cu doi judecători, S2t
caute trebile nizamului poliţiei şi pricinile intămplătoare, să aibă
şi nizamul tuturor isnafurilor şi toate isnafurile să aibă câte un
staroste întru supunerea poliţiei, păzindu-Ii-se şi toate canonisi­
tele obiceiuri ale lor, ce le au avut din vechime. Tot la poliţie
să fie supusă şi casa lazareturilor. Pentru paza ţării, iar mai văr­
tos a hotarului şi a marginii despre ţara turcească, ca S2t nu mai
indrăznească turcul a călca pe pămăntul ţării cu nici un fel de
pricină (de vreme ce şi negutătoria din ţara cu totul li se taie şi
îşi cumpără cu bani peşini dela schelele marginei orice le tre­
buesc şi are ţara de vânzare, venind însă. fieşcare de dincolo la
schele fără. arme) să se alcătuiască militie de ostaşi pămănteni
îndestui, ca S2t poată sprijini i a se zădărnici orice sălbatecă nă­
vălire, având comandirii lor cei trebuinciosi şi o artilerie pe la
cetăţi.
-Aşijderea la toate vadurile Dunării să aibă ţara toată voia
a zidi cetăţi şi a le înarma cu toate cele trebuincioase spre apă­
rare după orănduială. Iar pentru alţi făcători de rele, să fie nu­
mai un polcovnic de potere şi un polcovnic de vănători, având
251
[252]
li
, '
(
,
,
I ,
I
I
I
1
catanele ţării, care să fie datori numai unde se vor ivi tălhari să
năvălească, cu porunca divanului a-i sfărâma, iar după alţi bor­
faşi prin ţară S2t nu fie volnici a se preumbla, căci acele pricini
se vor căuta de ispravnicii judeţelor. Şi fiind că făcătorii de rele
sau borfaşii nu se pot ţinea în relele lor fapte de nu vor avea
g'azde prin sate care S2t le poarte grija pentru ale mâncării unde
se află ascunşi şi a le da de ştire când umblă poterile după dân­
sii, ispra vnicii judeţelor să îndatoreze pe locuitorii satelor a da
prinsoare cu chezăşii că în satele lor nu se va simţi nici o gazdă,
iar dovedindu-se vre-o gazdă la vre-un sat, acel sat să plătească
toată paguba câtă au făcut tălharii înclinaţi cu acea gazdă şi acea
gazelă S2t se pedepsească întocmai ca şi tălharii,
«Dregătoria armă şiei să rămăie în orănduiala ei, insă arma­
sul cel mare să aibă tot rangul cel din veehime, iar nu între boe­
rii mari; S2t aibă sub ascultarea lui pe al doilea şi al treilea ar­
mas şi pe zapcii arrnăsesti i pe logofeţii cei obişnuiţi. S�I scoată
judecăţile la departamentul ele criminal, să săvărşească hotărî­
rile divanului, S2t strângă birul ţiganilor Iăeţi ai scaunului ţării,
şi să-i răspunză la vistierie.
Rânduiala Valahiei cei mici.
"La Craiova să. se aşeze un boer ele cei mari elin Bucureşti,
întâi şezător al divanului ele acolo i episcopul Rămnicului şi :)
dintre boerii părnânteni divaniţi, ca să caute pricinile ele judecăţi
şi să raportuiască la divanul ţării cel mare elin Bucureşti, având
sub ascultare logofeţii şi zapcii cei obişnuiţi şi departamentul de
-+ şi ele criminal ele acolo, cu logofeţii lor, cari căutând crisologhii
politiceşti şi eclimatica (criminale) să arate cu anafora la divanul
Craiovei dUP21 obicei. Să se aşeze în oraşul Craio vei un judet al
poliţiei cu osebită poliţie şi cu toată orănduiala, precum este şi
în Bucureşti şi un viţe-cornandir spre îngrijirea militiei cei ele
paza marainei. Insă judeţul acestui oraş şi poliţia şi vice-cornan­
dirul S2t fie adresarisiţi la cei elin Bucureşti, care se numesc ai
tării.
"Toate celelalte dregătorii şi mari şi mici să se schimbe pe
fiescare an, ca să se împărtăşească toţi, iar calemurile divanului,
ale vistierei şi ale divanului Craiovei, cum şi departamenturile
ele criminal să nu se schimbe niciodată fără pricină dovedită şi
judecată, fiindcă schimbarea zminteşte cursul trebilor.
-Lefile tuturor după cuviinţă să se întocmească de la cel
mare pănă la cel mic, atât in Bucureşti, cât şi în Craiova şi în
tot cuprinsul ţării, la câţi se orănduesc în slujbe, fiecăruia după
mansupul în slujba sa, ca să-si ia seama fieşcare de orice stare
va fi şi să creaz2l f:1ră încloial2ţ d numai în leafii spânzură toată
slujba şi osteneala lui, [{[r�l a se mai pomeni mituire şi altă hră­
pire, iar carele va îndr2tzni a s� abate la c�ltuşi de pnţin[t lum-e
peste leafa lui, S21 fie negreşit, spre pilel21, peelepsit şi dat în public
a nu se mai împ2lrt2lşi de nici 0\ slujbă în toată viaţa sa.
«A cestea sunt cererile dre'1?ti:'tţilor noastre ce ar putea să
aduc{t în bun2l şi norocit2l stare tidtloasa noastră patrie, pe care
cu mare năelejclie şi credinţ;"t le aşternem la luminatele picioare
ale marelui şi prea puternicului rrionarh al toatei Rosii, milosti­
vului nostru protector, celui ce ţine în mttinile sale cumpăna
252
[253]
dreptăţii a toatei Europei şi cu braţul său cel tare şi nebiruit
starămă capetele vrăjmaşilor omenirii şi depărtează tot duhul
neastâmpărat şi toata lăcomia ce năvăleşte asupra dreptăţii şi
cu izvor de lacrimi ne rugăm, toată obştea Valahiei, ca S2l bine
voiască a ni le asculta şi a ni le Întări, ca sa-şi aibă urmarea lor
temeinica în veci»:
II
Cam aceleaşi păreri su.nt cuprinse în actul intitulat:
«Indreptarea ţării (după cele) ce a pătimit ţara la 1821, de la
străini». 1) Se fac următoarele propuneri: străinii, grecii etc.,
să fie depărtaţi din slujbe; sa se poată îneleletnici numai ca negu­
tători şi meşteşugari, dar supunîndu-se la toate obligaţiile isna­
furilor, ca şi pămăntenii ; străinilor cari au dobândit cinuri ele
boerie să li se ia scutelnicii şi posluşnicii şi să nu se mai boe­
rească străini; sa se repue în vigoare hrisovul lui Racoviţă ele la
1764 (împotriva străinilor) : sit se desfiinţeze corpul arnăutilor :
cei cu meserii, S2t intre în isnafurile ţării, iar ceilalţi S2t se isgo­
nească într'un anume soroc; să se re înfiinţeze pentru străjuirea
ţarii, -ogeacurile slujitorimii româneşti cei din vechime», sei­
meni, fustaşi, cazaci, lefegii, dorobanti, vănători, poteraşi, plăeşi,
slujitori dela judeţe şi alte bresle, care singure S2t poată purta
arme, iar străinii, «nici măcar cuţite la brău-. A poi se mai cere:
sn se desfiinţeze veniturile boerilor, dregătorii urmând să slu­
jeasca numai cu leafă ; un divan compus din mitropolit şi 4 beeri
mari sa aiba toata puterea sâuârsitoare; un al doilea divan să
fie compus elin episcopi, beeri mari şi un nomicos (legist); să se
menţie departamentele ele opt şi de şapte, ca şi cel criminal, dar
fie care să aibă un nomicos; să se înfiinţeze un departament (tri­
bunal) al hotărniciilor ; vistierul cel mare să nu fie însărcinat decit cu
strângerea dărilor şi să nu mai aibă sub ordine pe ispravnici şi
pe sameşi, ci numai pe sarafi ; întăiul divan S[, orănduiască tu
judeţe câte 2 ispravnici, dintre boerii de a 2-a şi a 3-a treaptă,
din cari unul 'însărcinat cu treburile judeţului, iar altul cu supra­
vegherea polcovnicilor şi căpitanilor şi cu pricinile ele judecăţi
împreună cu judecătorul, Sameşul să fie însărcinat numai cu
străngerea el{\dlor; zapciii pmşilor să se numeasdt de ispravnici
şi să aibii a cerceta şi pricinile marunte d�ntre locuitori; polco\!­
ni cii şi capitanii din judeţe s[\ se numească de către întâiul divan,
dar să nu umble prin judeţe, ci numai când ispravnicul sau zap­
cHi li dau ele ştire, să pomeasc:l cu slujitorii elupă tâlhari şi Sr\
nu ia «nici o aţel» din cele găsite la tâlhari.
III
S'ar putea, din cauza pream2lririi originei dace, ca Naum
l\.âmniceanu, sau, mai ele grabă, elin cauza laturei democratice,
Eufrosin Poteca, ori Paris Momuleanu, S2l fie autorul unui pam­
tIet,2) menit în primul rând s[t ar�lte superioritatea ori-ginei 1\0-
mânilor faţ2t de a Grecilor. Curios este c[l începutul este la fel
1) Acad. 1'0111. mss 322 f. 147 verso.
2) Acad. rom. 111S 322 f. 128.
253
[254]
cu acel al adresei boerilor munteni 1) către Rusia la (29 Martie)
10 Aprilie 182l.
"Neamul Dachilor cunoscut în istorie cu mulţi ani innainte
de întruparea Domnului Isus Hristos, apururea a fost oblăduit
de crai însuşi stăpănitori din neamul lor pămănteni, cu pra vile şi
obiceiuri ale pământului şi cu putere ostăşească de război.. .... (pe)
care au simţit-o îndestul şi acea puternică ........ împărăţie a
Romei.. Străinul pismaş al neamului românesc nu se îndes-
rulează să se răsfeţe atăţia ani întru ale noastre, ci, dândune cu
piciorul, voeşte să ne surpe şi din stramoseasca noastră slavă,
silindu-se a dovedi că neamul Românilor nu se trage din Dachia,
zicănd că acel neam al Dachilor s'a risipit ......... de către numitul
biruitor împărat şi în locul lor au aşezat neam rămlenesc
din partea Italiei 2) Cu toate acestea, ori din neamul Dachilor
ori din neamul Românilor de vor zice că ne tragem, tot se arată
neamul nostru cu bună dovadă mai cinstit şi mai slăvit decât
neamul pisrnaşului împotrivitor ce insuş s'a făcut defăimare şi
ocară neamului elinesc din care se fălesc că se trag, măcar că
şi pe acel neam elinesc istoriile nu ni-l arată de vre-un neam
mare...... ci de neam mic. locuit într'o prea mică _ părticică din
Europa ........ despărţit în multe mici domnii ...... Grecii nu se trag
din Elini, căci i-au stăpânit Macedonenii, apoi Romanii, apoi Tur­
cii, cu cari acum se corcesc, căci le răpesc femeile şi fetele şi
le batjocoresc».
In al doilea rând pamfletul arată că. faţă de situaţia de ro­
bie în- care se află astfel Grecii, «dimpotrivă neamul Românilor
şi Moldovenilor şi de se vede sub stăpânirea Porţii.. ..... dar a­
ceastă stăpânire este cerută şi primită de însişi ei, numai cu chip
de protecţie tocmită şi aşezată prin contracturi, şi de aceea îşi
au oblăduirea prin căpeteniile lor, prin pravile şi obiceiuri ale
pământului lor.. .... (şi) mai au şi altă protecţie împotriva nesta­
torniciei turceşti».
In al treilea rând, se arată ingratitudinea Grecilor. «Au hră­
nit păinea din mâinile pămăntenilor moldoveni şi români, orân­
duise ei căpetenii tntr'aceste două ţări, apoi după ce au supt cu
mare lăcomie şi cu vrăjmăşie tot laptele pănă la sânge, au cute­
zat nelegiuiţii să lucreze două răutăţi mari împotriva tuturor sfin­
telor dreptăţi .... să fad adică mai întâi o obştească a lor apostasie
împotriva puterii turceşti, ca să o surpe şi să o desrădăcineze şi
să ia ei împărăţia, iar când aceasta n'o vor putea săvârsi.iatunci
să lucreze pe cea de a doua, să stăpănească adică ei desăvârşit
Moldova şi Valahia. stingând neamul pămăntenilor şi numind
aceste două eparhii Noua Grecie ..... »
Dar. «greşeşte neamul cel de lipitoare al Grecilor de va so­
coti că Românii s'au zidit de, o pronie deosebită ca să fie orga­
nele trufiei lor. jungherele lăcomiei lor, batjocura iubirii lor de
slavă deşartă şi hrană patimilor lor».
Apoi, scopul panfletului este de a arăta că se impune ca
Românii să fie uniţi între ei. "Neamul Românesc .... .îndată se va
înpicioroga, când vor hotărî că \prin infrăţită unire S21 se depăr-
1) Ris. ort. rom. XVIII. 98-9.-Ior�a_ Acte şi frag. II. 575
21 Dacii au rămas În Ardeal. unde' n'a fost colonizare romana şi de nnde
s'a pogorât apoi Radu Vodă la 12.ţl la Cârnpulung şi i s'a inchinat banul Craiovei.
De atunci neamul s'a numit Români În loc de Daci
254
- .
",." -'ţ.�:v�"",",�,,.-,
[255]
teze de neamul cel străin». Do vada este că «abia au cugetat Ro­
mânii S2l se unească, abia s'au gătit spre o glăsuire, şi iata că fără
zăbavă şi fără cât de puţin val au dezrobit ţâţa cea dreaptă a
maicii lor din gura celor străini., ... , care din nenumăraţi ani sta
strânsei întru încleştarea dinţilor greceşti».
Dar, în acest pamflet muntean, spre deosebire de scrierile
contimporane din Moldova, se ridică şi alt glas: acel al colabo­
rării tuturor claselor sociale, înlăturănd deosebirile întemeiate pe
naştere .
e: Măcar că s'a slobozit un izvor de hrană în gura Români­
lor şi de a început a-şi face lucrarea. sa cea firească spre înpi­
ciorogarea romanescului trup, dar însă fiind că, după parimie,
unul este nici unul, urma şi era de mare trebuinţă a se desrobi
şi cealaltă, spre a alcătui totimea trupului românesc întru între­
gimea sa cea dintâi.. ... Corabia cea putredă .... a neamului româ­
nesc, astăzi are trebuinţă de un corăbier iscusit.. ... şi acesta este
unirea .... Românilor ! ajunge-vă punerea de fii pe cari până acum
îi încuibaţi în lăcaşul vostru şi ei, în loc de mulţumire, v'au făcut
astăzi de aţi rămas ticăloase leşuri ale defăimării lor ...... Ştiu că
în oraşul nostru cel frumos 1) aţi întocmit şi şcoală lăudată; aţi
înzestrat-o cu zestrele fiicelor maicii voastre şi nădăjduiţi în sfâr­
şit să culegeţi roadele osărdiei voastre, dar oare într'a cea şcoala
se află vre-un fiu de romăncă ? Ba, ci numai pui de vulpi şi ma­
laci de bivoli... .. cari în cele de pe urmă au ridicat armele împo­
triva maicii voastre, impotriva voastră. Iată punerea de fii din
cei de alt neam. Tinerimea românească, adică cea din blagorod­
nici (nobili) îşi avea învăţători prin casele lor, iar cea de neam
mai prost scumpea hărtia targului, scriind foiţe spre deprinderea
buchilor din şcoalele cele prăfuite ale limbii voastre ..... Români­
lor! aveţi fraţi din maica voastră, cari destoinici sunt a sluji în
ocolul ţării. Nu-i mai daţi la spate ..... Daţi-le rând. Fiţi dar uniţi
într'o glăsuire şi statornici întru toate spre folosul patriei, că voi
sunteţi patria».
IV
Ideea aceasta revine în altă scriere intitulată «Cugetul ade­
văratului român către fraţii sai români, sau păreri care, dacă vor
fi ale tuturor Românilor de obşte, punându-se în lucrare, vor fi
spre obştesc folos». 2) Cuprinde 7 puncte. «Voinţă vătămătoare
neavând spre nici unul ce este născut român şi frate al meu, nu
am vătămat obştea nici într'un chip şi sunt mulţumit cu al meu
cuget că şi această stare a mea este de aproape drărnuită cu
facerea de bine ... ». «Altă părere nu voi să am decât pârerea fo­
lositoare ce va avea obştescul duh sau duhul celor mai muiţ: din
Români, căci prin a mea părere nu voi să-i aduc în stare să-mi
fie ruşine sau mim de ei ...... Cdnd [drâ vicleşug obştea unui neam
prin sfat şi chiosuire ajunge sâ aibă o parere. aceea NU poate fi
rea nici odata». "Unit fireşte este Romănul cu Românii, dar unire
spre folos obştesc l1U poate a se face decât de cel mai mulţt. dacâ
nu de toţi de obşte». Aşa dar, autorul preconizează adunări ob­
şteşti în cari hotărîrile să se ia cu majoritate. Apoi adaogă că
1) De unde scrie autorul? Si'! fie Eufrosin Poteca din Paris?
2) Acad. rom. ms 322 f. 166.
255
[256]
1'.11 I
.1
� '1
11
f;' '!
I
«cel mai inlesnitor mijloc al unirii, nu este altul decât dragostea
şi dragostea se naşte din stimă ; nu cumva Românii sunt mai
puţin vrednici de stimă decât oamenii celorlalte neamuri? Şi mai
vărtos nu sunt ei vrednici între dănşii de stima lor, a unuia că­
tre altul? Oricare român in starea lui, chiar neinvăţat, (este) deo­
potri vă cu un european la judecată şi mai bun mult decât ori ca re
din europeni la curăţenia inimii». Aşa dar «Românii cu toţii sa-şi
aleaga chipul lor de oblâduire a pământuluz; decât această ale­
gere să o aştepte de la prea înalt:'! chibzuire a Proniei-.
Autorul este însă un rusofil, căci el închee : «cea mai (mare)
nădejde românească să fie la pravoslavnica creştinătate a îrnpă­
ratului ce este dator a fi protector acestei ţări.. ... El singur ştie
în ce chip are a lucra îmbunătăţirile asupra neamului românesc
şi nu are trebuinţă de supărările noastre».
v
Acelaş autor îşi reia ideea într'un alt apel-Pentru unire'> 1)
Se defineşte {( patria». «Este locul unde se află petrecănd soţietate
de mulţi oameni, după numele părinţilor, moşilor şi strămoşilor
lor, cari şi aceia au petrecut acolo, vieţuind în soţietate. Nu se
cheamă dar părnăntul patrie, ci petrecerea lor politicească, adică
soţietatea celor ce locuesc împreună, întrebuinţaţi şi împărtăşiţi
unul de către altul, care întrebuinţare leagă dragostea, interesurile
şi folosurile obştei. Când sotietatea omenească se rezvrăteşte,
atunci nu se mai cheamăpatrie, pentru că lipseşte împărtăşirea
ce leagă dragostea şi folosul obştesc, se desleagă tot trupul so­
cietăţi şi silindu-se fieşte carele numai pentru al său folos în
parte, petrec cu duşmănie. Aşa' au căzut după vremi din buna
stare a lor neamuri slăvite ..... şi mulţi neputănd trăi în patria
lor, s'au depărtat în alte pămanturi străine Aşa şi neamul nostru
se vede căzut în urăta clisă a ticăloşiei şi călcat de picerile străini­
lor, pentru că s'au dezghinat desăvârşit tot trupul societăţei noastre
ce intocmea cea adevărată patrie. Nu mai putem zice că Tara
�oJ?ânea,scă e�te I?a.tri!l �o�str"ă.: ... g{lsind-�. sţrăină şi tă�� treb�­
mcioase imprejmum ŞI fara tane de strejuire ....... Vel11ţ1. ..... sa
ne reintocmim patria, S[1 întărim cu unirea noastră slobo-
zenia a ?:răi fieşte care şi a-şi arăta părerea lui. fără a face
osebire ipochimenilor şi să se ase-uite şi cel mai mic tntocmai ca
şi cel de frunte) numai să fie patriot, iar nu străin, sau cu tragere
din cei străini, şi toată tăria s 'o aibă glasurile cele mai multe,
iar nu cele mai puţine \ .. Fraţilor' Români! căutaţi oglinda
anului 1821! Cu toţii S[1 fini un suflet, o cugetare şi o glăsuire
pentru toată obştea. Să ni fie legă tură veşnică pentru aceasta o
scrisoare iscălită de toţi cu jurământ. Nici unul să nu cugete la
al său în parte folos.
"VI
\
Mai accentuată împotriva \deosebirilor de naştere este altă
variantă. 2) "Fraţilor! Pătirnirile \ tuturor de obşte, mai vărtos în
cursul trecutelor 7 luni, (erau) ap,\oape să ne şteargă din numărul
1) Acad. rom. ms 322 f. 149.
2) Acad. rom. ms 4187 f. 6 (cu data �822)
256
[257]
celor vii... Din pricma neunmi am rămas lipsiţi, pana
când acum ajunserăm la 'acea desăvărşită ticăloşie Trebue să
ne deşteptăm şi să socotim că omenirea tot într'un chip îşi are
simţurile şi mişcările ei şi că tnâlţâriie cele dupa întâmplare, iar
nu duPa cuviinţa uiind către cineva, nu aduc cu sine şi deose-
. bita isteţime, precum nici cei goniţi de noroc, deşi rărnân în stă-
riie cele mai mici, nu se despoaie de darurile fireşti Acei
puţin cari cu nedreptăţi se slujesc de patrie, nu. pot fi patria. iar
glotişul tot, ce prin silnicie se află supuşi la cei puţinz; aceea şi
fireşte sipraoilniceste sunt patria, şi orice putere care se oblă-
dueşte cu pravili şi dreptate aşa îi poate numi Să ne arătăm
precum cei mai mari ai noştri s'au arătat către noi. Este de
trebuinţă să li dăm de ştire că supăraţi desăvârşit suntem pentru
a d-lor către noi nedorite şi că siliţi vom fi a ne strânge măsurile
ca să punem în urmare cele ce desnădejduirea ne va îndrepta .
Set fim socotiţi, după cum şi fireşte suntem, patrie , iar când
şi această dată se vor ţine tot de acelea de mai înainte cugetări,
a socoti pe sine că s'au născutcu adăogirile simţiri lor omeneşti
şi cum că pe noi ne supune vre-o datorie a părerilor d-lor, că .
dormind să ne întrebuinţeze spre slujba ce singuri o vor găsi
cu cale», nu vor mai fi toleraţi.
VII
Separe că la 1822, boerii mari ai Munteniei făcuseră o legii­
tură în vedere de a-şi asigura conducerea ţării, căci găsim ecoul
nemulţumirilor ce provoacă astfel.
Avem un «apel» cu menţiunea: -făcut de aga Alecache Vilară
şi neprimit de nimeni». 1) Iată-I în extras. -Incredinţăndu-ne de
către unii din noi, atât pentru unirea ce prin scris aţi alcătuit
sfinţiile voastre şi d-voastră spre binele patriei şi al obştei locui­
torilor săi, cât şi pentru temeiurile cu care aţi chibzuit şi stator-
nicit această unire prin care să depărtaţi toata hula ci încă
să vă faceţi pricinuitori şi neamului de laudă., ..... , am socotit să
nu petrecem sub tăcere asemenea fapte, fără a mărturisi şi din
parte-ne mulţumită. Părinţi arhierei şi d-voastră boerilor! tică­
loasa patrie a noastră pătimeşte-în toate chipurile de sunt ani
neporneniti.; .... ; Sfintele lăcaşuri i s'au vândut spre în parte folo­
sire a chiar stăpănitorilor. Privileghiaţii, începând de la caftanlăi
şi pănă la cea din urmă treaptă s'au călcat sub picioarele oblă-
duirii, s'au necinstit împotriva legilor Supuşii locuitori dajnici
au fost jertfa nedreptăţii; toate acestea din pricina jugului cu
care ne-au împilat oblăduitorii de pe vremuri... ... (cari) au slujit
păgănătăţii şi au zăbovit puterea legăturilor către cei puternici
şi ai noştri voitori de bine....... Milostivul Dumnezeu ne-a
învrednicit să avem Iegiuit sprijinitor pe puternica împărătească
curte a Rusiei care, când ar cunoaşte cu întregime nenorocirile
noastre negreşit nu le-ar lăsa intru măhnire, Acest reazărn
având dar Sf. voastre şi d-voastră, de vreme ce v'aţi unit acum
prin statornicie, va rugăm (să) nu încetaţi ele a pune în lucrare
bunele socotinte ce aţi făcut ; urmările noastre vor fi urmă-
toare povăţuirilor ce ni veţi ela ; alt nimic nu vom cugeta
decât căzută supunere la oblăduirea ce ni se va răndui prin pri-
1) Acad. rom. ms 322 f. 168.
257
i,j r
I
it
[258]
mirea şi bună voinţa a prea puterrncn protecţii ce avem .
Cerem Sf. voastre şi d-voastră ca de câte ori se vor pune la cale
ceva să ne întrebaţi şi pe noi, să vă dăm şi părerea noastră, să
chibzuiţi asupra ei ...... de vreme ce mulţi din noi au slujit ţării,
şi poate să: cunoaştem uneori cele ce a Sf. voăstră şi a d-voastră
iscusinţă încă pană acum nu le-au pătruns».
VlII
Cu totul diferit însă este tonul unei alte întămpinări ce se
face în numele tuturor celorlalte. clase sociale. 1) «De vreme ce
întradins ni s'a vestit cum că P. S. părintele mitropolitul Ţării
Româneşti dimpreună cu iubitorii de D-zeu episcopi şi cu d-Ior
cinstiţi beeri veliţi.. .... , cunoscând că cumplitele . răni ce au vătă-
mat.. politicescul trup al plinirii locuitorilor compatrioţi
până la cel mai mic ....... , izvorăşte din dezghinările se s'au urmat
până acuma între patrioţi, din care dobândind înlesniri cei cu
rele cugete asupra ţării, au hulit, au defăimat ........ şi au călcat cu
picioarele toate dreptăţilenearnutui nostru şi în cele din urmă
s'au bizuit să ne stingă şi să ne pustiască de tot patria ...... , de
aceea, prin înscris au alcătuit între P. S. lor şi d-lor o adevărată
şi veşnică unire statornică pe temeiuri bune spre binele patriei.. .....
Arătăm dar şi noi toata partea boereascâ de al doilea şi al 3-lea
treapta, dimpreuna şi cu cei de stârile de mai [os fraţi ai noştri
compatrioţi, locuitori din toate oraşele şi judeţele ţârii, că am
primit cu bucurie această bună vestire ...... Dar fiind ca unirea
numai între P. S. lor şi între d-Ior nu poate fi nici desâuârşitâ
nici temeinica pâna ce nu va fi tnclinata cu unirea noastra a tot
trupul neamului şi legată strâns cu cele mai strânse legături ale
dragostei (iar) tmpotrtuâ se cunoaşte şi aceasta ca o osebire de
tottmea trupului compatrtoţilor şi ca o de sine-şi alegere de câte
va obraee ce s'au norocit a .fi în trepte mari şi a se numi no­
bzlita a ţârtt. care în toţi anii se adaogă şi se îrnprospătează la
număr, trâgdnd în. partea D-lor voznţa şi lăsând în partea celor­
lalţi fraţi sila spre supunere: de aceea ctl.\graiul adevărului zicem
că izbăvirea de cele rele şi întemeierea fericirii neamului românesc
nu spânzura numai în voinţa celor de treapta întâi (şi se învi­
nuesc aceştia căvindeauslujbeţe la cei mai mici). Trebue uni­
re între toţi fiii patriei. Nu vor mai suferi «să se calce sub
picioarele mandrilor-. Aşadar, «la pricinile cele obşteşti ce privesc
toată ţara, fie numai măcar şi la un judeţ sau la vre-un oraş •.
statul boerilor mari n'are «iaioare până ce nu «se vor întreba şi
alţi fraţi patrioţi din fiecare judeţ. De aceea, de trebuinţă este ca
din toate judeţele ţarii sa se strângă ....... câte un deputat, ales de EI
obştea judeţului». Trebue «�ă fie drumul deschis tuturor pasrio-
ţilor de orice treapta». ca fie care cu învăţa tura, cu silinţa şi cu
vrednicia sa, folosind patria, să dobândească de la patrie cea de
cuviinţa cinste Trebue. să se tntocmeascş o pravila careia
sa-i dea supunere tot neamui: românesc de toata starea fara o­
sebire. precum şi chiar stapânirea ce ni seva orândui«,
1) Acad. rom. ms 322 f. 169.-Este din 1822, căci vorbeşte de «trecutul an" 1821
258
[259]
IX
Şi, în sfârşit, mai categoric împotriva boerimii de naştere,
este alt apel, 1) din 20 Iunie 1822.
"Neamul nostru românesc fiind un trup prea ticălos, întoc­
mit adică de un cap străin şi de mădulare foarte împoncişate, se
văzu de toată lumea la ce mare bezne a periciunei şi de toata
jalea vrednică pustiire l'au aruncat leatul 1821.. ... Imponcişarea
locuitorilor este născută şi crescută în casa fandasiilor blagorod­
niciI.or Ţării Româneşti, căci aceşti blagorodnici, nesocotind că cea
adevărată blagorodie îşi are fiinţa sa nu în părerile bunătăţilor
trupeşti ci întru îmbunătăţirile cele sufleteşti....... şi povăţuirii
spre cele de folos către aproapele său patriot...... în dragostea
curată şi nefăţarnică către toţi patrioţii , care aceste toate se
câştigă iar nu se pogoară la moştenire, nici se hărăzesc.i..; ei,
mulţumindu-se numai a zice că se trag din naştere trupească din
cutare, adică că au ieşit din sălaşui fandasiilor şi zadarnicilor
păreri ale strămoşilor, şi-au făcut de sine şi privileghiuri prin care
să dea să cunoască ceilalţi simpatrioţi ai lor (ce nu se trag dintr'a­
cele fandasii) ce va să zică blagorodie, adică blagorodnic este a-
cela care poate să înjure pe cel mai mic patriot când va voi ,
să necinstească şi să nu se necinstească, să bată şi să nu se
bată Interesurile lăcomiei răsvrătind şi pe dânşii... .. au fost
siliţi a se alătura pe lângă străinii stăpănitori ce aveau deplină
tiranicească putere Blagorodnicul cel sălbatec şi mândru către
simpatrioţii lui, de multe ori se vede zmerindu-se la un baş-cio-
hodar (De aceea s'a ridicat Tudor Vladimirescu). Nu poate fi
ţara pentru beeri, ci boerii pentru ţară,' l1U boerti fac ţara ci
ţara pe beeri. Trebue depărtarea cu totul de străini, cari să se
hrănească cu negoţul şi meşteşugurile; blagorodnic să fie cel ce
este mai de folos simpatrioţilor săi, iar nu prin naştere; fie care
să poată ajunge cât de sus, "cu învăţătura, cu silinţa şi cu vred­
nicia sa"; 2) să se pue silinţe la întemeierea şcolilor ţării; să se
institue o adunare de câte doi deputaţi de fiecare judeţ, aleşi de
obştea judeţului. .
Ioan C. Filitti .
••••••••••••
1) Acad. rom. ms 322 f. 172.
2) Intocmai ca în precedentul protest, reprodus sub No. VIU.
259
[260]
Anciens doc uments de d ro i t
ro unt.ain, avec une preface conte­
nant l'histoire du d ro it couturnier
roumain, par N. larga. VoI. 1, Paris­
Bucarest 1930. Studierea vechiului
drept românesc are o deosebită im­
portanţă, prin faptul că ne ajută să
cunoaştem prin mijlocirea ui vechiul
drept al neamurilor care din străvechi
timpuri au locuit acest sud-est euro­
pean (şi alte documente nici nu prea
avem pentru cunoaşterea acestor in­
depărtate vremuri şi popoare), vechiul
d· ept bizantin popular şi in sfârşit cel
ţărănesc al evului mediu din părţile
noastre, de după sfărâmiţarea impe­
riului roman şi abandonarea popula­
tiunilor daco-romane de către autori­
tăţile oficiale. Acest vechi drept "al
obiceiului" s'a conservat traditional,
oral, până în veacul al Xvtll-Iea, când
incepe şi dreptul scris "a fi parţial
ap icat, fără ca cel d'Intâi să fi fost
cu totul scos din uz .... " In documen­
tele cancelariei latine a regilor Un­
gariei se menţionează din sec. XIV-lea
"lex Olachorum" şi "jus valachicum".
In chestiunile de drept de proprie­
tate se observă la Români "simţul,
unei solidarităţi rurale derivând din
descendenta comună a tuturor locui­
torilor satului" dintr'un moş, care va
fi desţelenit cel d'întâi părnântul ce
stăpânesc: moşia. Amintirea copro­
prletăţei acesteia subsistă In solidari­
tatea ce leagă pe sătenii băstinaşi .ai
cutărui ţinut. Odată proprietatea indi­
viduală creată, posesorul o poate a-
I jena, or dărui cu sau făr� condiţii.
Domnitorii fac donaţii pentru a răs­
plăti servicii ostăşeşti, boerii spre a,
recompensa pe credincioşii slujitori.·
Obiectul de donaţie şi recornnensă \
este mai totdeauna pământul Se a- .
rată condlţiunea femeilor, a ţăranilor
liberi, a şerbilor, a robilor ţigani în
cadrul vechiului drept; procedura pe-
260
nalităţilor; dreptul civil, privitor la re­
gimul familiei şi testament; cum se
procede la facerea [udecăţilor : dările
şi obligaţiunile diferite la care sunt
impuşi locuitorii; sistemul adminis­
trativ în vigoare odinioară; lnsfârşlt
autorităţile civile şi spirituale, toate
se înfăţişează într'o luminoasă expu­
nere rezumată, aşa cum I eiese a fi
fost, conform studierei vechilor noa­
stre documente. - Urmează după a­
ceasta publicarea pe două coloane
itextul românesc şi traducerea lui în
franţuzeşte) a unei serii de documente
în sprijinul expunerei cu care se în­
cepe cartea. Ele sunt distribuite In 6
capitole, cu In total 225 de docu­
mente, şi anume: Dreptul pământu­
lui, Dreptul privitor la păduri, stupi,
vii şi pescuit, Dreptul relativ la oraşe,
Dreptul succesoral, Dreptul social şi
Dreptul penal. Fiecare document se
referă la o speţă, In chestiune de
drept, şi aşezarea lor se face după
speţă, iar nu În ordine cronologică.
Marea lor majoritate sunt din Mol­
dova, extrase li ind din "Studii şi Do­
cumente", "Surele şi izvoade", Rev.
istorică", "Arhiva Istorică", "Buletin.ul
Comis. Ist.", "Uricariul" şi "Doc. Ba­
sarabene" Volumul, foarte îngrijit ti­
părit În tiparnita "Datina Românea­
scă" din Vălenii-de-Munte.
Volume Il, Paris-Bucarest, 1931, cu­
prinde 280 documente, Impărţite în
capitolele: Drept penal, Drept civil,
Procedură, Drept comercial, Instanţe
de justiţie, Drept financiar, Drept ad­
ministrativ şi Drept bisericesc. Un in­
dice general de materie in ordine al­
fabetică sfârşeşte lucr area.
Vornicla îlt Mol doua, de prof.
Teodor Bălan. Extras din "Codrul
Cosmlnului" VII, Cernăuţi, 1931. Stu­
diul acesta îşi propune a cerceta în
amănunte una din demuităţile ocu­
pate de boerl, şi numai din Moldova.
E cea d'Intâi monografie În direcţia
[261]
aCl!Jlsta, căci boeriile fuseseră prezen­
tate până acum numai în ansamblul
lor, toate tmpreună, or dintr'unul sin­
gur din cele două principate române
Mai mult chiar: nu e vorba de toate
categoriile de vornici din Moldova,
ci exclusiv despre vornicii dela curtea
domnitorilor moldoveni şi de şefii de
ţinut, cari au denumirile de "staroste",
"părcălab" şi "vornic"; vornicul de
ocol şi cei de oraş şi de sat urmează
a fi studiaţi de autor ulterior. �
eia este între marile dregătofîl in
Moldova caşi în Muntenia. Ea Iigu­
rează dela început între demnităţile
moldoveneşti şi o putem urmări până
In sec. XIX. Origina cuvântului e
slavonească: dvor, însernnând curte,
casă. Domnitorul, având grija trebu­
rilor obşteşti, lăsa curtea sa pe seama
unui administrator. Termenul dvornic
nu l'am imprumutat Însă dela Slavii
dela Dunăre, la cari numele dregă­
tortilor se fac prin influenţă bizantină
mai mult La Cehi şi Poloni organi­
zaţia de stat a fost influenţată de
cea germană, cu nume latineşti, care
au înlocuit vechile denumiri slave,
La Poloni s'a păstrat numele de dvor­
nic: ingrljitor de curte boerească Dar
. slujba vorniciei la curţile cehă şi polonă
. nu au existat. Cuvântul polon dvorişte,
cu sens de locul cu casa locuită de un
ţăran iobag, vecin (area sau curia pe
latineşte) a trecut dela Poloni la Moldo­
veni. La Unguri Întâlnim de asemenea
acest termen sub forma: udvornici,
designând tot pe ţăranul iobag. Dela
Poloni şi Unguri vor fi luat deci Mol­
dovenii cuvântul vornic, după toate
probabilităţile. După do cum e n tel e
noastre se constată mai multe feluri
de vornici. Mai Întâi cel de curte, pe
lângă care a funcţionat vornicul de
gloată sau de poartă şi vornicul Doam­
nei. A existat între timp şi un vornic
de aprozi. Aceştia la curte; mai erau
Însă şi vornicii de ţinuturi, de ocoale,
de oraşe şi de sate. Cel mai vechi
vornic de curte identificat e din 1393.
Vornicia nu era prima dintre demni­
tăţi, dar una din cele de căpetenie.
După moartea lui Ştefan-cel-Mare vor-.
nicia, care era deţinută de un singur
boer, se dublează, poate din timpul
lui Despot. Sub fanarioţi aflăm şi
patru vornici deodată, numărul lor
depăşind chiar şi această cifră. Atri­
buţia vornicului era judecătorească,
pentru pricini de crime şi delicte,
cu grija supravegherei frontierelor.
11
n timp de războiu au şi îndatoriri
militare cum se pare, fără a putea
preciza care anume. Vornicul de gloată,
vornicul Doamnei şi vornicul de a­
prozi, de importanţă secundară.v-Vor­
nicii de gloată erau folosiţi la hotă­
râtul moşiilor, judecau pricinile mici
cu slujitorii curţii şi participau în a­
laiul domnesc, cu toiege vopsite in
mână.-Doamna avându-şi şi ea curtea �.
sa, avea şi pe vornicul Doamnei, nu- !
mit şi cupar. El prezenta Doamnei
pe boerii veniţi în vizită, iar la ce­
remonii mergea înaintea Doamnei,
cu toiagul, în urma acesteia venind
jupânesele boerilor.-Vornicul de a­
prozi comanda pe copiii de casă (a­
prozi, juvenes). Sub numele acesta il
găsim numai dela finele sec. XVIII,
căci înainte i se zicea vatah or vătaf
de aprozi. Vornicul de ţinut e un şef
administrativ peste unul din cele 19
ţinuturi (12 în ţara de jos şi 7 in cea
de sus). Li se mai zicea şi staroste
or părcălab de ţinut. Vornicul de ţi- /\ j
nut nu avea niciun drept asupra boe­
rilor din regiunea respectivă; aceştia
erau supuşi autorităţii şi jurisdicţiei
domnitorului. 1:1 ingrijea de ordinea
publică, judeca, condamna şi aplica
pedepse orăşenilor, ţăranilor şi străi­
nilor din ţinut; tot el administrau şi
strângeau şi birurile.-Părcălabul era
şef al unui ţinut unde era o cetate.
Apare întâia dală în documente la
1411. Le mai zice şi staroste şi-de
după Alexandru-cel-Bun-portar, de­
numire care e traducerea termenului
unguresc de părcălab, Ei fac parte
din sfetnicii Curţii şi sunt intre marii
boeri. Aveau atribuţii militare (co­
mandanţi ai cetăţii) şi administratori
ai ţinutului respectiv, cum şi putere
judecătorească acolo. Când au dispă­
rut cetăţile, funcţia lor a rămas doar
administrativă, ca şefii de [inut, ­
Hatmanul apare numai de cu sec.
XV 1 şi e in acel aş timp portar de
Suceava, adrnlnistrând acest ţinut. Pri­
mul hatman e aflat la 1588. Se pare
că el nu a fost decât intendeutul
oşti rei, iar nu comandant suprem de
luptă, căci acesta era domnitorul. ­
Căpitaneii (capitaneus) de Hotin şi
Cernăuţi, astfel numiţi in termenii,
latineşti ai documentelor polone, sunt
vornici, părcălabi or staroşti de ţi­
nut -Staroste se numeşte, cu un ter­
men slav, şeful de ţinut În Moldova,
nume ce s'a generalizat cu vremea.
Staroste s'a numit apoi şi şeful unei
261
[262]
bresle de negustori or meseriaş de
prin oraşe, ba chiar şi staroste de
evrei aflăm pela 1761, ca şi de armeni.
Istoria Românilor di11 Dacia
Traiană, de Al. D. Xenopol, în fru­
moasă ediţie a casei "Cartea Româ­
nească", apare cu ultima parte a lu­
crării marelui Istoric moldovean, în
vol, XIII şi XIV, tratând despre Dom­
nia lui Cuza Vodă 1859-1866. Pen­
tru această epocă a istoriei noastră,
dacă ediţia de faţă prezintă câteva
ampliflcări şi adăogiri faţă de mono­
grafia respectivă publicată de autor in
1903 la Iaşi, ea nu dispensează pe
cercetător de aceasta din urmă, pen­
tru capitolul privitor la pribegirea şi
moartea lui Cuza, şi mal ales pentru
documentele cu care se Incheie voI.
II al acestei monografii.
Alte jocuri româneşti necunos­
cute. rsoui contributii la folklorul
nostru coreografic, de O. T. Nicutescu­
Varone. Buc. 1931.-Această lucrare
tinde să intregească pe cea anterioară
- "Jocuri româneşti necunoscute",
1930-adăogând materialul cules în­
tr'aite regiuni ale ţărei decât in cele
cercetate in volumul de anul trecut (vd.
recenzia pag. 463 din num anterior, an.
IX). Se mai înregistrează astfel încă 169
de jocuri populare româneşti inedite,
culese din diferite localităţi prin Ardeal,
Banat, Bucovina, Basarabia, Maramu­
reş, Dobrogea, Moldova, Muntenia şi
Oltenia. Jocurile ţărăneşti din regiu­
nea colinelor şi dela munte sunt mai
numeroase, mai variate şi într'un ritm
mai vioi. Tot la munte sunt şi cei
mai buni jucăuşi printre flăcăi, ca şi
cei mai meşteri improvizatori de stri­
găturl. In descrierea danţurilor se in­
tercalează, când le este locul, strigă­
turi şi alte producţiuni poetice ce se
cântă in ritmul jocului. O singură ob­
servaţie de făcut la merltoasa operă a
d-Iui Niculescu-Varone: trebuiau lă­
sate afară compunerile artificiale aie
cutărui sau cutărui muzicant-fie că
or fi ele şi reuşite-ca .Sârba cheflif­
lor", .Sârba chiulangiilor" etc., etc.,
care nu sunt folklor, ci pastişe. - Se
adaogă volumului o Schiţă istorică'
asupra cetăţii Râşnou, in traducerea \
şi cu notele autorului, după o lu­
crare veneţiană ; Situaţia populaţiei
româneşti faţă de alte naţionalităţi In
Râşnov : Caracterizări etnografice asu­
pra locuitorilor din com. Bran şi Râş-.
262
nov (jud. Braşov); un Glosar de cu­
vinte culese din Răşnov în Sept. 1930.
I1�tâittl COItgres naţional al Na­
t ural iştilor din România, ţinut la
Cluj intre 18 şi 21 Aprilie 1928. Dare
de seamă a lucrărilor, publicată de
Al. Borza şi E. Pop. 518 pag. cu 80
figuri in text şi 17 planşe. Cluj, ed.
Soc. de Ştiinţe, 1930.-Partea I-a cu­
prinde o dare de seamă a secretaria­
tului general despre pregătirea, orga­
nizarea şi cursul congresului; partea
II-a publică toate comunicările ştiin­
ţifice şi didactice ţinute cu acest prilej.
Consemnăm că, intre alte deciziuni
de natură strict profesională de spe­
cialitate, Congresul "decretează mo­
bilizarea naturaliştilor români pentru
o campanie de propagandă prin grai
şi scris, în vederea votărei şi pe urmă
a strictei aplicări a unei Legi pentr u
crearea Rezervelor nationale şi pen­
tru ocrotirea Monumentelor natu­
rii", la care subscrim şi noi cu en­
tusiasm.
Comunicările au fost următoarele:
Inuăţământului Istoriei Ştiinţei la
universităţi, de Dr. Val. Bologa.­
Staţia zoologică marină dela Agigea,
de I. Borcea. Obseruaţiuni tttosocio­
logice pe Insula Şerpilor, de AI.
Borza. - Problema protecţiunii Na­
turti in Romdnia, de acel aş, cu ară­
tarea operei de distrugere ce s'a făcut
la noi din nepricepere şi reavoinţă in
specimene interesante de-ale florei şi
faunei noastre şi cu indicarea mijloa­
celor de oprire a acestor distrugeri
prin ceeace se numeşte "rezervaţiune".
Din acestea, dacă avem câteva in alte
părţi ale ţării, in Oltenia nu e nlcl­
una. Pentru această regiune autorul
propune înfiinţarea uneia în regiunea
dunelor dela Caracal şi alta la Gura
Văii (Mehedinţi), pentru 1I0ra lor Im­
portantă. In acest sens amintim că d-I
prof. Borza a propus chiar in revista
noastră, încă din 1925 (v. an. IV, tir.
18 - 19, p. ISI) înfiinţarea de către
Stat a unei rezervaţi uni ştiinţifice în
regiunea Gura-Văii-Orşova, pe care o
numea un .Eldorado botanic" şi ade­
vărată "Rivieră" a noastră. - Noui
contributii la studiul biotogiei lacu­
lui Tekirghiol, de P. Bujor.-Contri­
buţiuni la studiul veveriţelor din
Romdnia, de R. I. Călinescu. - Stu­
diul pădurilor din Dobrogea de Nord,
de C. C. Georgescu. -Regimul pre­
cipitaţiunilor la Sibiu şi la Păltiniş,
[263]
de Dr. A. Klein - Natura Solurilor
roşii de pe calcarele din Oltenia şi
Banat, de C. Lacriţianu.-Protozoa­
rele din apele sărate ale României,
de l. Lepşi -- Proect pentru stabili­
zarea nomenclaturet ornitologice ro­
mâne, de D. t.inţia. - Problema în­
fiinţărei unei staţiuni ornitologice
în România, de aceraş. - Neue Ho­
hlenktiţer aus dem Komitate Hune­
doara, de 1. Mallăsz -s Contrtbutiuni
la oecologia unor disirugători ai pă­
aurilor Bucovinei, de Dr. O. Marcu.
- Fauna Insulei Şerpilor, de DT. A.
Miiller.- Munţii Rătezat ca centru
genetic de specii şi hibrizi de Hie­
racium, de E. Nyarady.-Plantae no­
vae et criticae, de Iuliu Prodan. ­
Paleoliticul inferior În Ardeal, de M.
I<oşca. - Grădina botanică şcolară,
de AI. Borza.-Ştiinţele Naturale în
faţa nouei reforme şcolare, de M.
Dernetrescu. -- Pentru economia de
spaţiu a trebuit să omitem a repro­
duce multe încă din titlurile cornu­
nicărilor. Câteva din ele sunt însoţite
de un rezumat in franţuzeşte sau nem­
ţeşte, şi cu frumoase ilustraţii.
Istoria desrobirei religioase a
Românilor di« Ardeal, în sec X V III,
in 2 volume, de S. Draqomir. Vol.I, cu
150 de documente anexate. 1920. Tip,
Arhidiecezană, Sibiu. - Pr e f a ţ a ne
spune că autorul vrea să descrie "istoria
Irământărilor religioase ale Românilor
din Ardeal, dela Unire până la des­
robire de sub [ugu! bisericei cato'lce''.
Pentru documentare s'au cercetat pe
rând arhivele statului şi curţii din
Viena, arhiva mitropoliei din Carlo­
vi], arhiva Min. de externe la Mos­
cova (se inţelege, inainte de războiu)
şi arhivele statului din Budapesta,
utilizându-sc şi bogata colecţie ce-o
făcuse pe la 1850 consilierul Resen­
feld in arhivele vieneze cu scopul de
a o tipări odată, şi care manuscrise
au fost aflate de autor in biblioteca
Bruckental din Sibiu. Cercetările fă­
cule la Biblioteca Universităţii din
Budapesta şi la arhiva Universităţii
săseşti din Sibiu au adus şi ele con­
tribuţia lor preţioasă la lucrarea d-lui
proi. Dragomir. Firul povestirii începe
cu 9 Mai Hi88, data trecerii Ardea­
lului in stăpânirea casei de Habsburg,
păstrându-şi totuşi principele' indigen.
In acea vreme, catolicii ca şi protes­
tanţli de cele trei feluri ar fi dorit să
atragă in partea lor populaţia atât de
numeroasă a Românilor ardeleni. Cle­
rul şi poporul nostru erau obosiţi,
sărăciţi, abia rezistând propagandei
de proselitism străin la finele sec.
XVII. De aceea au şi prins făgădue­
lile de o ameliorare materială a con­
diţiunilor lor de viaţă când au inceput
târgue\i1e pentru "unîre". Cel mai fs­
cusit agent al catolicismului in acest
sens a fost iezuitul Paul Baranyi dela
Aiba-Iulia. Se descriu tratativele lui
Teofil Mitropolitul de cu 1697 Ince­
pute. La 16 Febr. 1699 Leopold I
semnează diploma unirii, nesemnată
însă de Mitrop. Atanasie, apoi rezis­
tenţa marii părţi a clerului român.
Mitropolitul urmează o politică de
duplicitate. Brâncoveanu l'ar indemna
la rezistenţă; situaţia sa ca păstor al
românilor de sub stăpânire austriacă
i-ar cere să cedeze ceeace se şi în­
tâmplă la 25 Martie 1701, când fu
hirotonisit "episcop unit al naţiunii
româneşti din Transilvania" şi supus
arhiepiscopului catolic din Strigoniu.
Mitropolia română a Ardealului se
desfiinţează astfel. Proteste se ridică
peste tot. Nobilul român Nagszegl: se
agită, mişcă poporul din această pri­
cină, dar e arestat, judecat şi con­
damnat cu alţi români ca revoluţio­
nari. Legăturile bisericeşti cu Ţara
Românească se rup. Ce a câştigat
neamul din această .unire" care ne-a
dezunlt, şi care şi azi ne separă din
pricina unor orbiţi politician! din Ar­
deal? Bine a zis Şincai: • Unirea mai
pe urmă numai popilor a folosit, că
aceştia au dobândit puţină sentinţă,
cam anevoiă". Capitolele următoare
vorbesc de urmaşul lui Atanasie, Ioan
Patachi şi de frământărlle religioase
din cauza persecuţiei bisericii româ­
neşti, - căci biserică românească, ar
trebui odată ştiut, numai una este:
cea ortodoxă strămoşească, iar acea
a .domnilor" uniţi din Ardeal nu e
intru nimic mai puţin străină pentru
neamul nostru şi statul nostru decât
religiunea mozaică or mahometană.
Episc. lnochentie Klein se strădueşte
a smulge măcar oarecare concesii
pentru românii ce fuseseră amăgiţi
in târgui ce protopopii făcuseră peste
capetele lor. EI cere, intre altele, a
se recunoaşte Românii ca a patra na­
ţiune a ţării. Prigoana 11 ajunge şi pe
el. Un călugăr din Slavonia, Visarion,
collndă Banatul şi Ardealul in 1744,
propovedulnd pentru păstrarea cre-
263
..
[264]
..
dlnţei. O mişcare antlunionistă se de­
semnează, în regiunea Sibiului, Fă­
găraşului şi Braşovului mai ales, dârz
susţinută de ţăranii români. Un regim
de teroare urmează. Persecuţiile, caşi
jelbile la împărăteasă, curg lant. Un
renegat-Petru Dobra-face pendant,
în corpul capitolului, unui erou al cre­
dinţei: Nicolae Oprea, popă din Sa­
iişte. Un ajutor vine din partea ac­
ţiunei diplomatice a ţarinei Elisaveta,
care intervine pe lângă Maria Tereza
ca să se mai oprească persecuţiile In
contra românilor ortodoxi; la această
intervenţie se adăoga acea a Mltrop.
din Carlovlţ, In jud. Hălmagiu incep
de asemenea, de cu 1852 ciocniri în­
tre populaţia rornâneassă şi propa­
gandiştii uniţilor, în care aceşti agenţi
ai străinilor sunt reduşi la neputinţă,
aşa că renunţă la luptă. • Triumful
ortodoxiei din acest ţinut deschidea
acum tutulor o perspectivă mai largă".
VoI. II, cu 75 de documente anexate
(Sibiu, 1930, Tip. A rhidiecezană), ur­
mează cu cap. VJI: Situaţia Rom.
ortodoxl din Ardeal în anii 1751-54,
când Mitrop. sârb Nenadovici ia apă­
rarea alor noştri - nu, de sigur, din
simpatie, ci din interes - în potriva
catolicilor şi uniţilor. In epoca aceasta
se inscriu numele de mucenici ai
neamului, persecutati pentru că şi-au
apărat credinţa şi neamul, ca Popa
Cosma din Deal, Popa loaneş din Ga­
leş, "agitator! împotriva unirii", cum
ii numea stăpânirea; apoi încercări
de răscoale, ca acea din preajma Paş­
tilor anului 1756, făcute de către "şiş
matici" - adică de Români ortodoxi,
şi a Popii Ioan din Aciliu, într'o
vreme, pe la 1758, când guvernul
austriac era în slăbirea autorităţii sale.
Revoluţia religioasă avea să isbuc­
nească, din cauza Intoleranţel Curţii
din Viena. Un capitol ne descrie sce­
nele provocate cu acest prilej la Colun,
unde femeile române se poartă eroic
pentru a-şi apăra bisericile lor, pe
care guvernul vrea să le dea în stă­
pânirea înstrăinaţtlor uniti; urmează
şi represiunea sălbatică a sbirilor irn­
potriva femeilor ce scoseseră cu forţa
din biserica lor pe popa unit. Răz­
rneriţa din Munţii Apuseni începe la \
Aprilie 1760; ea are prelungiri ln \
valea de sus a Mureşului şi în Ardeal '
(cu Popa Tunsu : protopopul Ioan din
Sadu). Guvernul e neputincios de a
stăvili revoluţia. Odiosul episcop unit
dela Blaj Petru Pavel Aron scapă cu
264
fuga. Impărăteasa M. Tereza dă un
rescript cu promisiuni de îndreptare
a răului în Octomvrie, în urmarea
căruia se face sinodul dela Alba-Iulia
în Febr. 1761. Revoluţia are ecou în
Maramurăş. Irnpărăteasa trimite ca
comandant militar in Ardeal pe ge­
neralul baron de Buccow, spre a pa­
cifica pe Români. In 13 act. 1758 se
numeşte episcop pentru Românii or­
todoxi din Transilvania Dionisie No­
vacovici. Călugărul Sofronie, care fu­
sese un promotor al mişcărei, e ne­
voit să se refugieze la Curtea-de-Ar­
geş, ca arhimandri!. Se elaborează o
contabilitate a românilor uniţi şi a
celor de lege strămoşească-e numită
dismembratio-, hotă rând a cui să fie
bisericile şi averile bisericeşti. Ele
sunt ade de autoritate abuzivă, nu
acte irnparţiale şi juste. Legăturile
sufleteşti cu Ţările Româneşti libere
se reiau cu mai multă putere, aceştia
trimiţând peste munţi cărţi sfinte tre­
buincioase cultului, cum şi Incrători
tipografi. Princi patele servesc şi de
refugiu persecutaţilor de urgia uniţilor
şi stăpânlrei ce-i patrona.
Cartea d-lui Silviu Dragomir, pro­
fesor la Universitatea din Cluj, e ex.
celent documentată şi tot de odată
aşa scrisă, încât se citeşte cu uşu­
rinţă şi plăcere; multe din paginele
ei sunt episoade de roman. Ele sunt
în acelaş timp şî pecetluirea păcatului
ce-I fac acei cari, azi, sunt atât de
lipsiţi de patriotism, încât nu-şi dau
seamă că o datorie imperioasă, de
ordine morală şi naţională, le-ar fi
dictat porunca de a renunţa la ceea
ce-i desparte de neamul nostru, pen­
tru a se înfrăţi cu noi, Istoria nu va
ierta ierarhilor şi poIiticianilor cari
nu au Inţeles porunca vremii şi glasul
conştiinţei naţionale, care le spunea:
întoarceţi-vă la biserica strămoşească,
azi când o puteţi face, dacă acum
150 de ani aţi fost amăgiţi şi forţaţi
de duşmanii neamului nostru a im­
prumuta credinţa altora.
/!.,xPallsilt1lea economică a Aus­
triei si explarârite ei orientate,
de Of/eran Nelta. Ed: .Institutul Eco­
nomic Românesc", 1930, Cartea Rom.
Buc.-Lucrarea de fală se sprijineşte
pe material documentar extern, colec­
tat din arhivele vieneze. Ea tinde a
jugrăvi tendinţele Austriei de a-şi În­
tinde activitatea economică în Orient,
prin tara noastră, mai ales de cu sec.
[265]
XVlIl·lea, infăţişându-le în complexul
vieţei acelei vremi, in care interesele
politice şi cele economice merg alături.
Acestea din urmă, caşi cele d'Intâi
comandă incurajarea industriei, des­
volta rea comerţului, deschiderea de
debuşeuri pentru produsele naţionale,
după cum şi extinderea graniţelor ţării.
Aceste principii, formulate de 1. I. Be­
cher, consilier împărătesc, diriguesc
activitatea împărăţiei austriace in sec.
17 şi I8-lea. Şi cum alte căi li erau
închise, spre Orient s'au intins stor­
ţările sale, inspre Turcia în special,
după pacea dela Carlovitz, dar mai
ales in urma tratatului dela Passaro­
vitz, obţinut in bune condiţii pentru
Austria. Treaba nu era uşoară, mai
ales având să lupte cu concurenţa
franceză şi engleză deja întărită aci
dinainte, şi cu cea nouă a Rusiei. Se
iau intru acest scop măsuri de ordin
politic (cuceriri teritoriale, incheeri de
tratate comerciale, etc) şi de ordin
economic (mijloace de transport şi de
comunicaţie, formarea de negustori,
Informaţiile precise comerciale, etc.)
Ca expansiune, Austria obţinuse dela
Turci in 1696 Transilvania cu Mureşul
şi Tisa până la vărsarea in Dunăre,
cum şi Slavonia; iar după Passaro­
vitz căpătase Serbia veche, Banatul
şi Oltenia. In 1736 pretindea să i se
dea Muntenia până In râul Dârnbo­
vita chiar, cum şi Moldova toată. La
1777 obţine Bucovina, după ce la 1772
luase parte la împărţirea Poloniei, spre
care nu era însă sincer atrasă, căci,
privirile ei mergeau nu spre est ci
spre sud, spre Turcia. La Mohilev în
1780, când discută Iosef II cu Eca­
te rina II împărţirea Turciei, cea din
urmă oferind Italia, ca să-i rămănă
drumul ei liber spre Constantinopol,
împăratul refuză târgul, Incercări noi,
cu propuneri neisbutite, se mai fac în
1781 şi după acea, tot cu scopul de
a-şi asigura cuceriri economice mai
mult decât politice. Expansiunea lor
în Orient reclama cercetări prealabile;
pentru aceasta se trimit exploratort
inspre Turcia şi coastele Asiei mici,
unii dând prin Rusia, cei mai mulţi
trecând prin tările noastre, pe Dunăre
în jos mai ales. Rapoartele şi memo­
riile lor prezintă mare inteles. Dintre
aceşti călători informatori, unul mai
de seamă a fost Wenzel von Brog­
nard, ale cărui informaţiuni au servit
in primul rând autorului. Primul său
raport este o expunere statistică asu-
pra Moldovei din 1782; al doilea un
jurnal al călătoriei sale în Marea de
Marmara şi Marea Neagră, din 1786 ;
ultimul cuprinde relaţlunt asupra coas­
tei de apus a Mărei Negre, tot din
1786, la înapoerea sa dela Constan­
tinopol la gura Dunărei şi apoi în su­
sul fluviului la Galaţi. Acest jurnal se
publică de autor in anexe. Dela Ga­
laţi cu căruţa la Bucureşti, şi de aci
prin Piteşti, Curtea-de-Argeş, Câlneni,
Sibiu, Cluj, Oradea, Pcsta ajunge la
Viena. Graţie silinţelor sale, Austria
şi isbuteşte să căştige întâietate a în
comerţ pentru ţara turcească la sfâr­
şitul sec. 18-lea. La urmă şi câteva
planşe, după desen urile şi hărţile ce
însoţeau raportul călătoriei de mai sus
a lui von Brognard.
Il "Le:âetm Morsili-an urn", Di­
eionario latin o -1'1t111enO -u.nghe­
rese del sec "l' VII, Studio filologico
et texto, di D-r Carlo Tagliaoini,
prol. di Iinguistica romanza e filologia
rurnena nella R. Universită di Buda­
pest. Ed. Acad. Rom. 1930, Buc. Lu­
crarea e dedicată d-Iui prof. Ion Bianu.
In prefaţă arată că, deosebit de ve­
chile glosarii şi lexice făcute sub in­
fluenţa slavonă, din Muntenia mai
ales, se găsesc trei de o importanţă
mai mare, elaborate după modele oc­
cidentale, din regiunea unde a pă­
truns cultura latină: în Ardeal şi Ba­
nat. Dicţionarul român-latin anonim,
păstrat la Budapesta; cel latlno-rornân
al lui Tudor Corbea din Braşov, păs­
trat la biblioteca dela Blaj, şi scris
cu cirilice la partea românească; inslâr­
şi! lexiconul marsilian, in trei limbi,
cel mai vechi din ele, scris Inainte
de 1701, produs al curentului de in­
fluenţă calvinlstă, şi pe care autorul
li cercetează. Lucrarea Incepe cu o
biografie a Contelui Luigt Ferdinando
Marsigli, în care se arată atingerile
lui cu Ţările Româneşti. Coresponden­
tul invăţatului român Stolnicul Canta­
cuzino a lăsat mai bine de 150 de
manuscrise, ce se păstrează în Bibl.
Academiei de Ştiinţe din Bolonia.
Manuscrisul poartă numărul 116, cu
titiul "Lexicon Latinum, Walachicum
et Ungaricum". Autorul citează par­
ticularităţile linguistice ale părţii la­
tineşti din lexic; ale celei româneşti
în ce priveşte ortografia, fonetica, mor­
fologia şi lexicul; al celei ungureşti
după acea. Se caută apoi isvoarelelexi­
conului marsilian. Din toate cercetă-
265
[266]
riie ar rezulta că opera aceasta a fost
scrisă CHm prin regiunea Timişoarei,
pe la 1687-1700 şi că autorul ano­
nim a cărui lucrare a ajuns In mâna
lui Marsigli va fi fost vreun sas din
părţile Lipovei, sau In tot cazul un
german de neam. La urmă se tipă­
reşte textul manuscrisului dela A la
Z, urmat de seria numeralelor cardi­
nale, in total 2495 de cuvInte. Un
indice la sfârşit. Volumul are şi câ­
teva gravurl şi o hartă, cu aria de
răspândire a particularităţilor de pro­
nunţări dialectale româneşti.
I
I
tină şi greacă clasică" ; acea pe Nistru
a lui Dzieduszycki (J 785), unde se
spune că la Cetatea-Aibă nu exista
decât un singur evreu pe atunci; că­
lătoria lui Stanislaw Malachowski
(1791); a lui Kraszewskt (1843), cu
vizitarea Cetăţii-AIbe, a fortăreţii, şi
consideraţii istorice. Toate aceste că­
lătorii sunt numai prin Basarabia, Mol­
dova, cu trecere spre Dunăre prin
estul Munteniei. Unele texte se dau
în limba poloneză şi traducere, altele
in rezumat, sau fragmentar. Indice
alfa betie la sfârşit.
CiilMori poloni în ţările 1'0-
nsâue, de P. P Panait eseu, Ed Acad.
Rom. DUC. 1930. In introducere se
notează Importanţa istorică a însem­
nărilor acestor călători pentru docu­
mentarea istorică. Din Polonia vin
foarte mulţi, ca soli speciali în tre­
cere, pe la noi, mergând spre Constan­
tinopol sau înapoinduse de acolo.
Unii aveau şi legături de rudenie or
prietenie in Moldova Cea mai veche
relaţiune de acest gen e acea din
1557, a lui Erasm Otwinowski. Ur­
mează apoi trei solii ale lui Lavrin
Piaseczynski (1601-03); Poetul Sa­
muel '1 wardowski (16�21 însoţind pe
Crlstofor de Sboroz; solia lui O. Kra­
sinski (1636); raportul tâlmaciului
armean Ramaszkiewicz (1639 - 40) ;
solia lui Wojciech Miastkowski (1640);
călătoria lui Stanislaw Oswlectrn
(1643); solia lui Nicolae Bieganow- ­
ski (1654); a lui Ieronim Radziejowski
(1667); a lui Ioan Oninski (1677-78).
cu interesantă descriere a palatului
domnesc dela Iaşi; a lui Ratael Les­
zczynski (1700), cu jugrăvirea fru­
moasă a unui alai şi a muzicii mi­
litare şi a unui taraf de lăutari (p. 95
-96) cum şi alte pasagii de interes
deosibit; solia lui Chornetowskl, voe­
vodul Mazoviei (1712-14) cu remar­
cabila relaţie a lui P Oosciecki (p.
134-1161; misiunea lui Bogdan tâf­
maciul (1713); jurnalul lui Filip Orllk,
hatmanul cazacilor Zaporojeni (1722),"
unde se vorbeşte de nişte ruine de
lângă vărsarea Siretului in Dunăre,
cu ziduri vechi, urme de cetate, pe
care le numeşte "şanţul lui Traian"; \
solia lui Iosif Podoski (1759), trecând \
pe vremea ciumei prin Moldova; solia
lui Toma Alexandrovic! (1766); călă­
toria lui W. Chrzanowski (1780), men­
ţionează in Bucureşti o "şcoală destul
de bună, in care se învaţă limba la-
266
Octoihul Diacului Lorine, de
N. Iorga. Mem. Acad. Rom. 1930.
Este "un osmoglasnic sau octoih sla­
von tipărit înainte de seria lungă a
lui Core si", la Braşov, de către meş­
terul tipograf Lavrentie, zis şi Lorinţ.
Volumul e complet, cu 190 pagini
Note din ultima pagină fixează locul
şi data publicărei, la Braşov înainte
de 1570, cu patru ucenici. Tot ace­
luiaş diac crede d-I Iorga că trebue
să se atribue şi o Psaltlre slavonă
dintre 1577-80, cum şi, poate, chiar
Slujebnicul dela llf. 33 din Bibliogra­
fia Rorn., mult mai mult decât lui
Core si. Se dau faximllele in negru a
trei pagini din octoih, cu frontlspicli
ornate.
Ricordi d'infansiia, di Ion Crean
gă, Prima traduzione dal romeno, d
Dr. Agnesina Silvestri-Oiorgl, prefa­
zione di Raffaele Corso, apare in edi­
ţia florentină. «La nuova Italia» a ze­
cea tipărifură din seria .Scrittort ro­
meni', scoasă din iniţiativa şi sub
grija profesorului Claudiu Isopescu
dela Roma. Prefaţlerul prezintă opera
-Iui Creangă ca socotită Jntraductibllă
.peutru marea sa putere expresivă
şi prin car.cterul său local" (moldo­
venesc), şi ca având "pe lângă înal­
ta-i valoare literară, şi un interes is­
toric şi psihologic", istoric pentru con­
tribuţia sa autobiografică, şi demo­
psi!ogică pentru descrierea fidelă a
vieţei satelor moldoveneşti depe vre­
mea autorului. Traducerea a năzuit să
dea textului italian un grai cât mai
simplu şi mai bătrânesc, de aceea se
cere citită cu glas tare şi rar mai de
grabă decât in gănd Fireşte, italia­
nul nu-şi poate inchipui şi latura gra­
iului moldovean, care ar completa fi­
zionomia specială a povestitorulu' de
la Humuleşti, dar mai mult decât 3-
[267]
tâta nimeni nu ar putea da Intr'o lim­
bă străină. Şi e foarte mult ceeace ni
s'a dat.-După • Amintiri din copilă­
rie" se mai dau: ,Il pope Spirite"
(Pări�tele Isaia Duhu) "Compar Oio­
vanm Rota-, cu cele două episoade:
Moş uIon Roată şi Unirea, şi Moş Ion
Roata şi Cuza-Vodă, terrninând volu­
mul cu "Compar Neceforo Mariolo"
(Moş Nichifor coţcariul).
Râsboiu; ruso-austro-turc din­
tre 1787 - 1792 şi ocupatiunea
Principatelor - Rontâne, d� Mth,
Popescu Extras din "Conv. Lit.",
1930, Socec & Co. Buc.
Cântecul popular românesc, stu­
diu introductiv asupra tolklorului nos­
tru muzical, de Mihail Vutpescu, prof.
la Conservatorul Naţional de muzică
din Bucureşti. 1930, Tip. Oltenia, Buc.
Volumul, cu un portret al autorului,
de Ionel loanid, şi cu prefaţă de d-I
prot. N. Iorga, este deosebit de în­
grijit tipărit şi bogat ilustrat, de a­
proape 300 de pagiai.-ln cercetarea
sa autorul porneşte dela ideea că,
pentru un etnolog, cântecele popu­
lare ale unei naţiuni sunt mărturii vii
şi unice ale calităţilor ca şi defecte­
lor sufleteşti ale unui neam; ele
sunt "cristalizarea viselor dureroase
or vesele ale celor dela ţară in cântec";
ele .tnlăţtşează culmile simţirii sufle­
tului lor". Ca valoare melodică şi ca
Inspiraţie cântecul popular românesc
poate sta alături cu al celor mai civi­
lizate popoare de aiurea, iar "prin
lungimea şi variaţia curbelor muzicale
şi al temelor ce-l alcătuesc" el se
găseşte In fruntea tutulor; "multe
dintre ele iau proporţii de adevărate
compoziţii muzicale". Ca exemple
autorul dă melodia cântecului depe Bă­
răgan .Foae verde grâu mărunt", apoi
"Doina haiducului," "Doina Jianului,"
"Doina oltenească", "Doina Moldove­
nească", "Moţul la drum", "cântec de
cătănie", atât de expresive. Un capi­
tol deosebit interesant, al III-lea,
cercetează in ce consistă specificul
câ�ţecul�i popular românesc. Influenţe
străine s au exercitat oare asupra cân­
teculul nostru'? Cel rusesc se deosi­
beşte fundamental de cel românesc
intru cât e "mai scurt, greoi, simpl�
ca formă, dominat de accente care
permit armonii pline dar simple", cel
sârbesc cu o linie melodică primitivă,
dă in general impresia că n'are sfâr­
şit (cele mai frumoase cântece sâr­
beşti sunt cele din regiunea româ­
nească a Timoculut) ; cele bulgăreşti
sunt cu totul orientale; cel unguresc,
cu accente de violenţă şi multă
dulcegărie e prea lăutăresc, Influenţa
vizibilă numai pentru cunoscătorul
ce studiază cântecul nostru direct la
origine este acea a muzicii bisericeşti
însă . şi ea in foarte mică parte, tot
ca ŞI influenţa orientală în genere şi
acea a Iăutarilor ţigani. In cea mai
mare parte a ei însă muzică popu­
lară românească este originală .ts­
vorâtă din accentele sulietului no;tru·.
Pentru a ilustra comparaţia sa, d-I
Vulpescu dă câteva cântece populare
din cele mai caracteristice şi mai
răspândite de ale vecinilor Bul g ari,
dela Ruşi şi Ucrainieni, dela Unguri,
ca să dovedească independenţa tech­
nica - psehologico-muzicală a cân­
tecului popular românesc. Capitolele
următoare înfăţişează grupările cân­
tecelor populare astfel: doina, balada,
cântecu l de dor, cântecul de jale"
bocetul, colindele, cântecele de stea,
etc. ° a doua parte se ocupă de jo­
curile naţionale: horele, invârtita,
brâuleţul, Mijloacele de execuţie ale
muzicei noastre: frunza, cântecul,
Ilueratul, apoi instrumentele populare
diferite. La sfârşitul volumului ur­
mează capitolul de etnografie »0
nuntă păgână în com. Lupşani =Ialo­
miţa, de o deosebită importanţă,
fiind cules cu minuţioasă grijă şi 111
spirit ştiinţific. La sfârşit un capitol
de muzică bisericească: »Psaltichia"
cu observaţii asupra deosebirilor din­
tre muzica bisericească dela noi şi
cea occidentală.
C. D. Fort.
267
[268]
REVISTE
Analele Dobrogei, an. XI pe 1930,
apare la Cernăuţi 1 irector ; C. Bră­
tescu.- Trecând peste partea literară,
însemnăm articolele: Marcus Antis­
tius Caecina reînviază după 17 vea­
curi (numele lui, bietul l), scos la
iveală de munca migăloasă a apelor,
pe inscripţia unui altar votiv desco­
perit în Ianuarie 1914, dusă la Tulcea,
scăpată de Bulgari şi, după război
perdută fără urme din incuria admi­
nistrativă locală. Cuprinsul ei era în
traducere: "Zeului Liber Pater, Mar­
cus Antistius Caecina, călăreţ din
escadronul 1 antonian de Dardani, 'a
ridicat (acest monument votiv) în
urma unui vis". Articolul este de d-l
G Coatu-Cerna.-Marea Neagr ătn
poezia noastră poporană, studiu tol­
kloristic de 1. Georgescu =-Din etno­
grafia satului Fântânele (Inancişrne),
de Iulian I. Sassu, completează mo­
nografia începută anul trecut, cu fol­
klor-c-obiceiurl, credinţe, jocuri, căn­
tece în buigăreasca lor dialectală a
locului (cu traducerea lor), poveştl,
proverbe şi balade.-Colinde bulgă­
reşti din satul Cerna, culese de G.
Coatu-Cerna, - Noi informatii etno­
grafice, istorice şi statistice asupra
Dobrogei ŞI a regiunilor basarabene
Învecinate Dunărei, de Al. P. Ar­
bore - Serviciul lu droqeogratic al
marinei.- Folklor românesc dobro­
gean : pluguşor, balade, cântece de
dor, chlulturi la joc, proverbe, ghi­
citori, etc. culese de G Coatu-Cerna.
- Folklor grecesc din satul Regele
Ferdinand, cules de N. Bonjug.-Note
asupra toponimiei grtndurilor şi a­
pelor din Delta Dunării, de 1. Con­
stantinescu.- Canalul nouiqabtl dela
Dunăre la Mare, Cern aooda- Con­
stanta şi perspectiva unei baze na­
vale la lacul Taşaul, de Ing. l. Sto­
enescu-Dunăre.
Alta/ele Banatului, 1II, 6, se des­
chid cu un studiu asupra D-rului.
Ato nasie Marian Marienescu (1830',
-1914), la 100 de ani dela naşterea
acestui vrednic bănăţean, cărturar, şi
care a lăsat in istoria literaturei noa­
stre un nume de cinste pentru adi­
vitatea sa folkloristică in primul rând.
Fapta bună care e scrierea acestui
articol o face d-I Tr. TopIiceanu.­
Colonizările in Banat în sec. XVIII
-XIX (In urmare), de Ghenadie Ilie.
268
După 1766 opera colonizărei cu Nemti
în părnântul românesc al Banatului
se face sistematic, de o coml­
siune de colonizare la Viena, care
recoltează colonişti, şi una la Temi­
şoara, care distribue părnântnrlle, sco­
ţând chiar pe Români cu forţa din
casele lor, când o socotesc necesar
pentru opera lor. Privilegii multe se
dau acestor colonişti. Strămutarea Ro­
mânilor din părnânturile lor este nu­
mită barbarie chiar şi de unii scrii­
tori unguri. Impăratul Iosef Il, când.
vizitează Banatul (era numai co-re­
gent atunci) este indignat de ase­
menea sălbatice procedări adminis­
trative. Au fost aduşi în vremurile
acelea colonişti germani, boemi (cehi
şi slovaci), italieni, francezi, spanioli,
unguri, bulgari, ciangăi şi români din
Oltenia şi Muntenia. Aceştia din ur­
mă s'au aşezat, după 1716, în jude­
ţele Lugoş, Caransebeş, Ora viţa şi
Mehadia. S'au aşezat cam pe nevru­
tele administraţiei vieneze, care, cum
a aflat de venirea unor asemenea
oaspeţi români, le-a stăvilit accesul,
risipindu-i, ca să nu fie mulţi la un
loc. Oltenii aşezaţi după 1766 în
Comloş, Straja, Toracul-rnic, Sasca­
montană, Cărbunari, Stina pari şi Mol­
dova-nouă şi-au păstrat portul, îm­
brăcămintea şi dialectul (cei aşezaţi
la munte mai ales) şi au fost che­
maţi "bufani", ei numind pe Ro­
mânii aflati acolo .frătuţi". - Depo­
pularea Banatului, de P. Nemolanu.
- Excursiuni În parohiile greco­
orientale române din tiărţile bănă­
ţene şi cercetarea arhivelor paro­
hiale, de 1. Boroş.- Despre bănăţea­
nul Muzicescu începe în acest nu­
măr un studiu d-I Iosif Velceanu.­
Istoricul jud. Ttmiş, - Pictorul Au­
rei Ciupe, cu câteva reproducerl.e­
Date privitoare la istoria satului
Maidan (jud. Caraş), de Gh. Miclea.­
Românii din Croaţia şi Slauonia,
cu prea interesante date, culese dc
P. Nemolanu.
An. Il l.Tasc. 7, pe Oct -Dec. 1930,
cu următorul cuprins: Familia Bră­
diceanu În Banat, de I. Miloia. După
ce Austria îşi retrage trupele din 01-
.tenia la 1739, o parte din boerii 10-
culni, partizanii Austriei pe care o
serviseră şi care îi răsplătise, trec in
Banat; alţii rămaşi acasă regretă ple-
, carea oştirilor nemţeşti; alţii conspiră
cu boerii din Muntenia şi Moldova,
îndreptându-se spre Ruşi, in speranţa
[269]
�i
,
că aceia ii vor scăpa de Turci. Dintre
cei cari pleacă In Banat sunt şi boe­
rii olteni Brădicenii (poate din satul
Brădlcenl-Gorj), veniţi din ţară în 1749.
Partizani ai Austriacilor, ei cer ajutor
dela guvern, ca "vechi şi credincioase
slugi al Casei de Austria". Revista
publică în facsimlIe, textul ei şi cu
traducerea, un interesant document,
găstt întâmplător la Oraviţa : o soli­
citare către impărăteasa Austriei sem- .
nată de Dicu Brăiloiu şi George Bră­
diceanu "din Valahia austriacă", cu
data de 10 Oct. 1751. Textul e scris
într'o Iatinească neînd ernânatică, pe
4 pagini de coală mare, cu litera
cursivă amestecată şi cu ceva carac­
tere gotice. După complimentele lin­
guşitoare uzuale, cererea spune că au
părăsit din 1749 părnânturile şi mo­
şiile lor, refugiindu-se in Banat, unde
li s'au dat câteva slujbuşoare. Venind
la Timişoara, aci nu li se mai păs­
trează acele funcţiuni, ci li se dau
doar câte 12 flori ni pe lună de fie­
care, fiind singuri atunci, căci fami­
liile lor erau încă în Oltenia. Ei ra­
portează că prin corespondenţă fac
propagandă În ţară pentru Nemţi şi
că o seamă de boeri sunt pentru Ruşi.
Urmaşul acestui Gh. Brădiceanu este
un Ion, din neamul cărora se trag
Bredicenii stabiliţi în Lugoj, dintre
cari IjU jucat un rol însemnat Corio­
lan Brediceanu, naţionalist luptător, şi
fiul său Tiberius compozitorul, al cărui
frate Caius este ministru plenipoten­
ţiar la Viena.- Cercetări arheologice
in Banatul de sud s'au făcut de către
d-nii Daicovici şi Miloia, din iniţiativa
Muzeului Bănăţean, în Sept. 1930, în
judeţele Severin şi Caraş, constatân­
du-se urme de aşezări vechi In Crl­
ciova, Jdioara, Căvăran, Jupa, Tere­
gova, Domaşnia, Plugova, Ieşelniţa,
Bârzasca, Pojijena sârbească şi Dal­
boşeţ.-Biserica medievală dela Că­
răran, la ale cărei ruini s'au făcut să­
pături de d-I 1. Miloia. Se pare a fi
fost din sec. XlIl.-Istoricul judetu­
lui Timiş. Teritoriul, de P. Nernoianu.
- Vederi din Banatul de altădată,
de Vie. Bugariu; adună note din că­
lătorii vechi şi reproduce 11 stampe
cu vederi din aceste părţi de ţară.­
Din activitatea artistică a ierodiaco­
nului Vasile, bunicul lui Const. Dia­
conovici Loga. EI jugrăvise biserica
din Clopodia la 1762, du pe meşteşu­
gul plcturi! religioase din Olt e n i a.
Acum 20 de ani din nenorocire acea-
11 *
stă jugrăveală a fost rasă de pe pe­
reţi şi înlocuită cu alta. Au scăpat lnsă
cele 4 icoane principale ale catapitez­
mei, executate de Diaconul Vasile şi
fiul său.-Cele mai vechi tnjgliebări
cor ale şi muzicale (ln urmare), de I.
Velceanu. -Salonul artelor bănăţene,
de I. Miloia.-Andrei Şaguna către
nrotopopul Ion Marcu al Lugojului,
7 scrisori publicate de Pr. P. Olde.
Semenicul, an. IV, nr. 1 - 2, este
un număr festiv, închinat amintirii
marelui maestru Ion Vidu (1863-
1931). Născut la Mânereu, jud. Arad,
din tată învăţător, a învăţat carte în
comuna natală, apoi la Arad Dela
1883 e profesor de muzică la prepa­
randia şi teologia din Arad până În
1888. De atunci se stabileşte la Lugoj,
unde predă muzica până la moarte.
Aci dirijează corul Reuniune! române
de cântări. In 1891 se duce la Iaşi,
unde studiază armonia cu Muzicescu,
cel care conducea corul Mitropoliei.
Inapoiat acasă îşi continuă opera de
căntăreţ, compozitor şi diriginte de
cor. Face un colind prin ţară, înce­
pând de cu 1906. Din 1919 e numi­
profesor de muzică la liceul "Coriot
lan Brediceanu" din Lugoj Din 1929.
Revista ştiiltlificiî, XVI, nr. 4, cu­
prinzând: Ioan Popp, primul profe­
sor de Geometrie Analitică la Uni­
versitatea din laşi, cu un portret, de
P. Cazanacli.- 4. Carad]a, de 1 SI­
mionescu. Articolul de faţă este o
dulce violenţă făcută exlremei rno­
destii a unui mare savant, pe care un
alt învăţat o face. Şi nu e fum de
tămâie care să meargă mai drept spre
Dumnezeu decât acela care pleacă de
la un cucernic slujitor al templului.
D-I Aristide Caradja, descendent de
domnitori ai Moldovei, după tată al
lui Vodă Ion Caragea, şi după mamă
a lui Vodă Mihai Şuţu, trăeşte retras
În cureluşa de pământ, redusă la un
parc, pe care o sălbatică împroprie­
tărire i-a lăsat-o dintr'o moşie imensă
(-cei cari au ştiut să se "înţeleagă"
cu agronomii cari au operat pe atunci
au salvat insă averea lor de o ne­
dreaptă despoere), ln casele boereşti
dela Grumăzeşti - vecini cu Humu­
leştii lui Creangă-bătrânul de 70 de
ani, verde încă, Îşi împarte zilele între
ştiinţa care il pasionează - entornolo­
gia-deopolrivă cu muzica. d-sa fiind
un pianist excelent. Iubitor al naturel
269
[270]
şi al micilor vietăţi-fiori sburătoare
-care sunt fluturii, studiile d-sale în
această specialitate sun! de reputa­
ţiune mondială între savanţi, iar co­
lecţia sa, cuprinzând peste 70000 de
exemplare, dintre care vreo 5.000 de
macrolepidoptere palearr tice şi exo­
tice (proc ,. rate cu enorme osteneli şi
cheltuială) e invidiată de orce mare
muzeu european Biologist de seamă,
d-l Caradia se ridică dela observarea
arnănuntului la largiJe sinteze, pe care
o viaţă austeră de studii atât de largă
şi perseverentă le poate da savantu­
lui. Cele 26 de lucrări publicate până
azi (o parte în Memoriile ştiinţifice
ale Acad. Rom) fac dovada unei no­
bile vieţi de muncă jertfite exclusiv
ştiin(ef.-Despre Nitrogenul activat,
de G Maciuc - Teoriile relative la
Istoria geotogică a Oceanelor şi a
Continentetor, de Sava Athanaslu, şi
anume: 1) teoria alternanţei, 2) teoria
permanenţei şi 3) ipoteza translaţlunel
continentale. Autorul expune ideile
fiecăreia, conchizând că "din cele trei
teorii relative Ia istoria geologică a
oceanelor şi continentelor, singură teo­
ria alternanţei este în acord cu da­
tele geologice.-Inversiunea sexuală
la Peşti şi problema diferenţierei
sexului, după concepţia neomende­
liană, de C. Motaş.-Generalităţi a­
supra Spermatogenezei, de V. Radu.
- Arme ore-şi protoistorice la Be­
reşti, din jud. Covurlui. - O împăr­
ţire a faunei ichtiologice din Ro­
mânia, de T. Buşniţă. - La sfârşi!
foarte numeroase Note şi Informaţii,
precum şi Dări de seamă.
Nr. 1 al anului XVII, de pe Mar-
tie 1931 cuprinde: Neutralizarea a­
cizitor şi bazelor, de R. Cernătescu.- "­
Problema existentei continentului
Atlantida, de Sava Athanaslu. Acea-
stă insulă uriaşe, care ar fi stabilit le­
gătura dintre Europa de sud şi Ame­
rica de nord 'pe la sfârşitul perioadei
neolitice şi începutul epucei Istosice
a omului, s'ar fi Întins cam între \00
şi 450 latitudine nordică. Tradiţia exis­
ten]e i acestui continent se sprijine pe
două cunoscute pasagii din Platon (în
Tun aeus şi mai ales În Critias), Uni'\
învăţat! ali respins această ipoteză,\
alţii au identificat Atlandida ca fiind.
în altă parte. Din punct de vedere
geologic examlnată chestiunea, exis­
tenţa Atlantidei, scufundată in Atlan-
tfc, e plausibilă, Arheologii in majo-
270
ritate o văd posibilă, ca un şir de in ..
suIe ce ar fi legat de-a curmezişul
Europa cu America. Caracterele ve­
chilor civilizaţii egipteană şi ameri­
cană a poporului Maya din Yukatan şi
Guatemala fiind vizibil semănătoare,
Americanii aborigeni vor fi venit din
Asia; de aceea caracterele rnonurnen­
telor lor amintesc China, India şi Sia­
mul. E fapt de asemenea că Chinezii
au călătorit, prin insulele oceaniene,
până pe coasta de vest a Americei,
de prin sec. IVa. C. Dacă argumen­
tele ştiinţifice ar proba existenţa ace­
lei Atlantide, nimic însă nu dovedeşte
că ea ar fi fost pe vremea când era
omul pe pământ, ci poate în perioada
rniocenă or pliocenă. Deci problema
rămâne şi azi încă fără răspuns. ­
Biostera, de Văscăuţanu, de un in­
teres deosebit = tnstitutut geobota­
nic Rabei din Geneva, de Ern. Popp.
- Din viaţa şi obiceiurile pasării
"mulgecaprele", de Arvenlief. - Re­
coltarea şi prepararea materialului
lichenologic, de P. Cretzoiu.-Uletul
de ricin ca lubrefiani, de Gh Alexa.
GâlldireaJ an. XI,. nr. 2 se des­
chide cu o pătrunzătoare caracterizare
sintetică a operei lui Dostoiewski şi
a sufletului original rus pe care acest
scriitor îl reprezintă în literatura ru­
sească.-Matei 1. Caragiale, de Radu
Dragnea .. Autorul porneşte dela afir­
marea că se face adese confuzie Între
proza artistică de tip Sadoveanu şi
propri u zis romanul, Pentru acesta din
urmă d-sa indică opera d-Iui M. 1.
Caragi�e .Crai! de Curtca-Vech" ca
o îndrumare înaintată, dacă nu totală
realizare, în romanul românesc. Căci
stlllştii ca cel d'Intâi, caşi imagiştii
ca d-l 1 Teodoreanu, deformează vi­
ziunea integrală a realităţii, acope­
rind-o cu vidul lor de înflorituri poe­
tice. Dacă sămănătorismul se îndrepta
mai mult spre natură, generaţia de
după război-cu deopotrivă şi Cezar
Petrescu, Gib Mihăescu, 1. Teodorea­
nu, Damian Stănoiu - se apleacă a­
proape exclusiv asupra omului, "d-I
Caragiale din încltnnre pentru reve­
larea realităţilor învăluite de mister şi
din nevoia de eliberare". Eroii săi
"reprezintă ideal forme permanente ale
spiritului; ei se prelungesc in sim­
boluri, mai departe dela limita celor
ce spun şi fac". Lucrarea nu e un ro­
man; e o povestire de romancier; e
o indicare de ce poate deveni roma-
[271]
nul românesc. - Eonuldogmatic de
L. Blaga.- literatură, cronică şi fru­
moase reproduceri după tablouri.
Viaţa Rom ânească, an. XXIII, nr.
2 cuprinde o materie variată şi aleasă.
Partea literară se deschide cu schiţa
Deus ex machina a lui Gib. Mihăescu,
două prea frumoase poezii de Otilia
Cazmir şi D. Ciurezu, şi pagini de pro­
ză semnate Dragoş Protopopescu, De­
mostene Botez şi Zoe Verbiceanu. In
marginea literaturei şi dincolo de ea :
Aprecieri asupra ciuiliz aţtei amert­
cane, de P. Comarnescu; Chestiunea
agrară în Rusia tnatnte de revolu­
tie, de CI. Claudian, Relevăm intere­
santele observaţii ale d-l ui D 1. Su­
chianu, din Personajele secundare.
"Pentru adevăratul artist nu pot exista
personaje secundare", răci dacă
"privim lumea cu ochii dezinteresaţi
ai artei, fiecare viaţă este egală cu
alta. Jn "Războiu şi pact", în "A la
recherche du temps perdu" nu există
personaje principale şi personaje se­
cundare. D-l Suchianu atrage atenţia
asupra romanului rusesc "Sur le Don
paisible" de Chokolol, în care auto­
rul procedează în acelaş fel ca cei doi
de mai sus, fără ierarhizare în pre­
zentarea personajelor sale.i-- In "Mis­
cellanea", ca totdeauna .... amestecate:'
şi observaţii mai juste, şi mai păti­
maşe. Păcatul opticei grupărilor lite­
rare organizate după sistemul celor
politice, boală de care sufăr şi alte
cutare publicaţii, valoroase de altfel.
Convorbiri Literare, LXIV, nr. 2,
de pe Februarie. - Arta şi publicul,
de Paul Zarifopol.-Penfru memoria
lui Tttu Maiorescu îşi spune cuvân­
tul, re cunoscător fostului său maestru,
dI Rădulescu-Pogoneanu, căutând a
risipi atmosfera de bănuială ce au lăsat
indiscreţiile Arhiducelui Iosei, în me­
moriile sale de curând tipărite, cu pri­
vire la lealitatea răposatului sfetnic al
Tronului şi la consecventa sa politică
în chestiunea dina sti că şi cea naţie­
naIă.- Toponimia românească, anu­
me despre schimbarea numelor geo­
grafice în România (articol în urmare),
de M. Burghele, militează pentru a se
păstra pecât se poate numirile vechi
topi ce ale ţării, chiar şi dacă uneori
ele sunt de origină străină, atunci când
ele sunt adânc înrădăcinate de uz. A
face altfel, e arbitrar, e geografie ar­
tificială, e falşificare. Şi dacă în acest
sens s'au făcut pripite erori, e încă
timpul să le îndreptăm. Se aduc multe
exemple elocvente de asemenea gre­
şite modificări de nume de sate şi
staţii de cale ferată. La urmă o notiţă
adiţională despre ţinutul "Lovişte" din
nordul jud. Vâlcea. - Note despre
conflictul cu Bulgaria, extrase: din in­
semnările zilnice ale lui Titu Maio­
rescu.-Dmfr'o scrisoare a lui Nicu
Fttipescu, în care vorbeşte de criza
financiară de atunci (1\301): "va veni
o zi când vom avea o răspundere ne­
asemănat mai mare; dacă partidul con­
servator, intrâud şi el în vederile par­
tidului liberal, toată activitatea noas­
tră se va mărgini la o întrecere intre
două societăţi de exploata re a ţării".
Ce profetice cuvinte! Atât doar că
azt sunt trei în loc de două societă­
ţile de exploata re a ţării.-Comemo­
răr i : Nicolae 'Filipescu, sergentul vo­
luntar Gh. Donici, Dirn. COIIlşa, N. S.
Petrescu (caricaturistul craiovean de
origină).--Recenzii ŞI Cronică la urmă.
Nr. 3 e onorat de articolul d-lui
Gabriel Puaux, Ministru al Frantei:
Un centenaire Franco-roumain, cu­
vântare pronunţată la sărbătorirea ofi­
cială ocaztonată de această cornrne­
morare.- Centenarul tnuâţământului
limbii franceze În şcoalele româ­
neşti, de Gh. Adarnescu. Poate că,
zice autorul, se va fi învăţat şi fran­
ţuzeşte în şcoala lui Lazăr, In tot ca­
zul facultativ. Prin familii erau Irecu­
enţi profesori or guvernori francezi.
Din 1831 însă se decide lnvăţămân­
tul obligatoriu al limbii franceze în
şcolile noastre secundare. Din 1829
In să constată că la laşi şi Craiova se
preda limba franceză, dar facultativ.
Se dau ca profesori de franceză la
Craiova Stanciu Căpăţâneanu, Mitran­
cu Malici, A. Visamont şi Gros. La
urmă notiţe despre primele cărţi de
tranţuzeşte tipărite la noi.-Folklori­
stul saxo-român J. Marlm (1847), de
Gh. Bogdan-Duică - Şcoala româ­
nească: o solemnitate şcolară la in­
ceputurile inuăţământului în Mol­
dova, de E. A. Pangrati. Fostul rector
al Universităţii din Bucureşti, .chiar
şi Ministru trecător, cum trec 10ţi mi­
niştrii la departamentul Culturii Na­
ţionale", d-sa constată, dIn cele 34 de
circulări, pe care în fi( (ale din ulti­
mii 34 de ani Ministerul de Finanţe
il adresează Ministerului Şcoalelor, că
se repetă prototipic: nu se admite nici
271
[272]
un -spon pentru instmcţle, "din cauza
situaţiunei grele economice şi finan­
ciare". Adică de 34 de ani veşnică
sărăcie pentruşcoale şi veşnică risipă
şi jaf pentru alte departamente! Căci
"acele departamente sunt pentru oa­
menii mari, chiar când ei sunt foarte
mici la suflet şi simţiri. Şcoalele sunt
pentru pentru copii; lor li se aoordă
numai ce rămâne din risipa celorlalţi"
Aceste observaţli preced descrlerea so- ,
lemnităţei distribuţiei premiilor şi dl
plomelor la laşi de către Vodă Mihai
Sturza la Academia Mi h ă il e a n ă.
Caracter şi Cultură, de NiC. Petre­
scu,-M. Maeterlinck, studiu (în ur­
mare), de E. Arghiropol. - Pro On­
ciul, de AI. Tzigara-Samurcaş. - O
tntâmpinare li d-lul Dinu C. Arion
cu privire la unele chestiuni de drept
vechiu românesc, ca răspuns d-Iuî 1.
C. Filitli.-Restabilirea unei ctitorii,
de Alex. AI. Fălcolanu =Unde a ră­
posat 1. Creangă, de L. Predescu.­
Cronică, Recenzii şi literatură.
C. D. Fort.
, ,
II
i
•. ţ
It, .
. � I
te, '
[273]
1/ 0�'lr
At\JUL x, N 1". 56-58
RRfiIVEbC
IULIE-DEC. 1931
ObTeHICI
DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU
FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER
••••••• * ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Din trecutul tnvătămăntului la Craiova
de Proî, Mih. Popescu.
Capitala ţinutului "ot zet Olt" [de peste Olt] s'a bu­
curat, in decursul vremurilor, în ceia ce privea învăţă­
mântui, de aceiaş îngrijire din partea Domnilor, ca şi
pentru şcoala de la Bucureşti, arnândouă numindu-sei.şcoală
domnească". Pentru ca să aibă unitate de conducere,
ambele sunt puse sub oblăduirea Eforiei şcoalelor, for­
mată "din prea sfinţiţi! arhierei şi cei. mai de seamă,
boeri ai ţării".
Mai mult: şi la Craiova, caimacamul înpreună cu
episcopul de la Râmnic şi cu boeril divaniţi de acolo',
alcătuia pentru şcolile din ţinutul de peste Olt o eforie
şcolară, mai mică, subordonată celei de La Bucureşti ..
Membrii acestei eforii alegeau localurile pentru şcoli,
alegeau şi numeau pe profesori şi luau diferite măsuri de
interes administrativ, cerând în urmă aprobarea eforiei
celei mari, sau uneori anunţându-i numai măsurile luate.
Aşa că din punct 'de vedere şcolar se formează aici
un fel de autonomie, reminiscenţă a trecutului politico­
administrativ, rămas până în ziua de astăzi nedesluşit,
din lipsa de ştiri precise documentare.
Inceputurile învăţământului la Craiova se fac în timpul
"Epocei fanariote", care ar,e, din acest punct de vedere,
cea mai mare însemnătate pentru desvoltarea culturală în
Principatele române.
In vremea celei de a cincia domnie în Tara româ­
nească, Constantin- Vodă-Mavrocordat [1756-1758] puse
de se zidi pe l.âng:ă ctitoria paharnicului Constantin Obe­
deanul, clădită în 1753, Martie 24, două case cu 12 paturi
"pentru săracii neputincioşi şi bolnavi, făcând şi aşeză­
mânt şi doftori pentru tămăduire de rane ", Aceste case
puţin mai târziu s'au "orânduit a fi întrebuinţate pentru
273
.,�. �""""';;{'J�' """f�:m_',�i;AA' .. ""Mb:i''''_')'' � .
_'i>!il'f"',\",!Ii lî\iS_��. "". - .. �-
, .
.
" 1
[274]
274
"şcoala obştească de învăţătură". Pe lângă şcoală. Mavro­
cordat s'a ocupat şi de biserică, hărăzindu-I "să tină l
preoţi mireni, iertaţîde toate dăjdiile şi orânduelile, i plo­
conul episcopului, vinărici 300 vedre, dijmărît, râmători
100, hotărând şi .4 'Oameni streini fără de bir", atât pentru
grija şcoalei, cât şi pentru a biserlcei.
Mai apoi .Ălexandru-Voevod-Ipsilanti [1774-1782] se
ocupă deasemeni de învăţământul din cele cind Judeţe de
peste Olt, stabilmd ca numai pentru şcoala 'Obştească din
Craiova să se' strângă un' venit de 65'0 taleri.
In privinţa bisericii, El menţine privilegiul lui Ma­
vrocordat, adăogându-i însă încă 6 oameni streini, pentru
serviciu şi căratul lemnelor.
O grijă deosebită acordă Ipsilanti doctorului, căruia
îi orândueşte un venit de 35'0 taleri din cutia milosteniilcr,
15'0 taleri de la venitul vămei Craiovei şi 100 de taleri din
venitul sării de la Ocnele Ma,ri;în total 6'00 talerl anual.
Tot doctorului îi mai orândueste, în caz când ar fi îni­
surat şi cu familie grea,şă( i se mai dea încă 200 de
taleri, luaţi de la cutia mîlosteniilor. .
Astfel aşezământul paharnicului 'Obedeanul ajunge
să-şi înplinească menirea ce-i fusese hărăzttă întru început
de ctitorul său.
Alexandru-Constantin- Voevod-Moruzi, în cea' de a
doua domnie, la 1800 Ăprilie 14 reînoeşte, privitor la învă­
ţământul de la Craiova, ceia ce hotărâse în prima sa domnie
[1793-1796]. El scrie, poruncind caimacamului Nicoache,
să cerceteze cine :a strâns şi cum a întrebuinţat venitul
şcoalei din Craiova, hotărât de el în 1794, August 28. Afund
Moruzi poruncise ca să se alcătuiască venitul şcoalei craio­
vene din: 800 taleri luaţi din cutia obştei, 400 taleri din
venitul vămei de la Craiova, 300 raleri de la mănăstirea
Obedeanului 1), 150 ialeride la. �iscopul Râmnicului
şi 150 taleri de la Caimacamul Craiovei. In total stabilise
un venit de 1800 de taleri anual, sumă destul de mare
pentru acele vremuri. ,
Domnia lui Constantin- Voevod- Ipsilanti [18:2-1806}
aduce în 1805, Iulie 2'0, un nou avânt în mersul învăţă­
mântului de aici, căclel îi ridică "iratul anual" 2) la suma
de 275'0 de taleri, adunaţi din: 350 taI eri de la divanul
cel mic al Craiovei, 35,0 taleri din oierit, 350 talerl din
dijrnărit, 350 taleri din \ vinărici, 350 taleri de la Oenele
Mari, 250 taleri luaţi de la Episcopul Râmnicului, 250
taI eri opriţi din leafa Caimacamalni, apoi din 2 parale
1) Venitul mănăstirei Obedeahul în 1816 era de 4587 taleri, proveniţi din
4267 taleri arenzile moşiilor şi 320 dlt taleri din birul ţiganilor. Din acest venit
biserica întrebuinţa: 600 taleri pentru cântăretul din dreapta, 300 taJeri pentru cel
din stânga, 120 taler! paracliserul, 400,taleri cheltuiala la două hramuri, 240 taleri
simbria a trei preoţi şi un diacon şi 3�0 taleri .făclii, untdelemn şi tămâie.
2) irat=venit anual.
[275]
la leu impuse lefurilor boerilor departamentari "), tot din
Craiova, precum şi din 450 talerl din opaltul+) ierbei de
puşcă, din cele cinci judeţe oltene. .
, Tot Constantin Ipsilanti a hotărât definitiv în 1803
ca Mănăstirea Obedeanului "să fie pentru şcoală de învă­
ţătură obştească", şi de aceia mai adaugă la clădirile rîdi­
eate de Constantin Mavrocord:at încă ,,20 de odăi pentru
şederea unui dascăl din întâiul şi al doilea. i a 2'0 de
ucenici, i a unui doctor al oraşului şi a slugelor mănăsti­
reşti",
Pentru administrarea averei acestei mănăstiri, Ipsi­
lanti a orânduitepitrdpi pământeni, .cari trebuiau. ca în
fiecare an să-şt "dea socoteala înaintea caimacamului, i a
boerilor divaniţi, precum: şi a Episcopului de la Râmnic
şi a rudelor ctitorului", ce se aflau trăitoare. ,
Intemeiat pe hrisovul lui Ipsilanti, Ioan Vodă Ca­
ragea, în 1813, Iulie 29, mai adaugă la venitul stabilit de
înaintaşul său încă 150 taleri de la "polcovnic .i vel armaş
şi al 3�lea Iogofăt", precum şi 300 de taleri de la venitul
podurllorvce tăcea un total anual de 369'0 taleri.
Din această sumă Caragea orândueşte să se plătească:
1750 taleri dascăluhri celui mare, 600 talerî-dascălulul al,
doilea, 240 taleri la doi dascăli româneşti, 800 taleri la
zece feciori de boeri scăpătaţi, câte 80 taleri pe an de
fiecare, 300 'de taleri la cinci dascăli româneşti în cinci
judeţe, câte 60 talerl pe an de fiecare.
Se măreşte venitul; în raport cu el se măreşte deci
şi sfera de activitate a învăţământului, Acum pe lângă
dascăli elineşfi apar şi dascăli româneşti - doi la Cra­
iova şi câte unul în fiecare judeţ - "ca s\ă,�,şi albă-şi cei
depărtaţi de Craiova, câte un dascăl".
Pentru ca învăţărnântul să progreseze şi mai mult,
Caragea a introdus metoda ajutoarelor pentru fii de
boeri scăpătaţi.
Cu anul 1816 învăţământul şcoalei domneşti din Cra­
iova ia o nouă desvoltare. Numai învăţământul limbei
greceşti şi al celei româneşti nu era îndeajuns, iar salariul
oferit dascălilor de limba 'greacă nu era suficient. De aceia
boierii divaniţi de acolo înaintează. O: anaforă ") Domnului
de pe atunci, Caragea, arătând milostivrrei sale "că cu leafa
ce s'au orândult a să; da dascălilor elineşti, nu puteau ca să
dobândiască dascăli procopsiţi, ca să facă şi rod dupiă!
domneasca şi părinteasca râvnă a Inălţimei Sale, care este
pornită cu multă milostivire spre învăţătura. prea pleca­
ţilor supuşi ai Inălţlmei-Sale", Mai departe boerii arată
Domnului "că învăţătura este pricină folositoare a tuturor
3) ceea ce înseamnă un impozit cultural de 6 la sută.
4) opalt=venitul din darea pentru iarba de puşcă,
5) anafora-eraport către Domnul ţării.
275
[276]
de obşte, pentru că ea înpodobeşte pe oameni cu înţe­
Iepciunea, cu cuvântul, cu luminarea credinţei şi' acu:'
noştlnţei de Dumnezeu şi a stăpânirei. Tot învăţătura îno­
bilează sufletul cu dragostea aproapelui, din care isvorăşte
păzirea dreptăţii".
Ădevăruri înalte, ce trebue să fie în mintea tuturor
conducătorilor noştri.
Anaforaua încheie astfel: "de aceia şi noi prea ple­
catele slugi ale Mării Tale' năzuim la cel plin de milosfi­
vire, noiamul îndurărîlor Mări ei Tale, cu plecată ruga­
ciune ca să vprtsoseasoă domneasca şi' părinteasca provi­
dienţă a Măriei Tale şi la aceasta prea plecată a noastră
jalbă, ca să porunciască dumnealor cinstiţi boeri efori ai
şcoalei din Bucureşti, să chibzuiască a orândui dumnealor
cele trebuitoare pentru dascăli, i pentru feciori de boeri
soăpătaţi. Şi fiindcă din feciori de boeri scăpătaţi doresc a
învăţa şi limba galicească, dar din pricina sărăciei ce au
nu pot ca să plătească Iadascăli, şi fiindcă acum se află: aici
un dascăl franţozesc, ce se mulţumeşte cu plata de talerf
:1000 pe an, ca să înveţe pe cei zece "feciori de boeri soă-.
pătaţi, ne rugăm ca săprtsoseoscă mllostivirea Inălţimei
Tale şi să vorândueşti şi această plată .ca să: se reverse
astfel, pentru cel dintâiu folos al obştei şi tuturor SUPU1
şilor Măriei Tale, din politia Craiovei şi -dintr'aceste cinci
judeţe, Şi această învăţătură şi prlcopseală va 'face nen.lU­
ritor prea strălucitul nume al' Mări ei Tale", spunea falba
către Domn. - -
Această cerere IllU putea să rărnână fără urmare din
partea Domnului, şi d'eaceia îndată porunceşte să se adune
prea sfinţitul Mitropolit şi, ceilalţi sin efori ai şcoalelor,
să chibzuiască cele de cuviinţă şi să facă arătare' asupra
acestei chestiuni.
Inalţri efori se adunară şi luară în desbatere PO_I
mmca, arătând că şcoala avea venit' anual, hotărât cu
hrisov domnesc, de 3690 taIeri,' Ia care Măria Sa a mai
adăugat încă 2028 de taleri, strânşi din impozitul de 2
parale lavleu asupra Iefurilor+) tuturor boerîlor divaniţl
de la Craiova, precum şi din 350 taleri opaltul ierbei de
puşcă, dinceie cinci judeţe.
Din această sumă, Eforiî stabilesc ca să: se plătească:
2000 de .taleri celui dintâiu dascăl elin, 1000 de taleri
celui de al doilea şi 500 de taleri celui de al treilea, care
avea 'însărcinarea specială 'de a învăţa pe ucenici gn'tmata
grecească. Mai stabilesc apoi să se plătească 1000 de talerl
dascălului franţuzesc, pentrn prima oară numit, precum
şi 300 de tal eri la doi dascăli româneşti, din Craiova, unul
Ia mănăstirea Obedeanului şi altul la "Sf. Treime". Dască-
6) Funcţionarii din Craiova primia� anual 8150 de taleri, din cari se oprea
impozitul de 400 taJeri lunar, adică 2400 taleri pe a n,
276
[277]
Iilor rumâneşti din cele cinci judeţe li se hotărî 500 de
tal eri, câte 100 de taleri de fiecare. Bursierilor, cari erau
zece feciori de boeri scăpătaţi, Ii se orândui 800 de taleri,
câte 80 taleri de fiecare.
In felul acesta, spun Eforii, "nădăjduim că are să se
poată g,ăsi dascăli şi mai vrednici şi mai iscusiţi şi se vor
putea aduce şi roduri de învăţătură la cei ce vor avea râvnă
a să procopsi".
In lista veniturilor şcoalei pe anul următor [1817]
aflăm cine erau feciorii de boeri scăpăoaţi, şi prin urmare
bursierii şcoalei.
Aşa aici giăsim trecuţi pe doi feciori ai Poenarului,
unul al Portăresei, doi ai Brătăşanului, unul al Sorocencei,
pe unul al slugerulni Bădiţă Crăsnaru şi pe altul al lui
Stăvărache Crăsnaru.
Aceştia sunt primii 'bursieri ai "Şcoalei domneşti" din
Craiova, la începutul veacului al XIX�lea.
Tot în lista veniturilor găsim trecuţi şi pe primii fii de
boeri cari aveau râvnă să urmeze cursul de "învăţătură,
franţozească' şi n'aveau mijloace să plătească pe profesor.
Aceştia erau: un fecior ai răposatunu medernicer rordacne
Sâmboteanu, altul al Ăniţei Ărgetoîanca, altul al sărdă­
resei Ilinca Bibeasca, apoi al' Crăsnăresei, al PoenaruluL
al Medelniceresei Hristofl, al Viişoreanului, al Brătăşanului
şi un nepot al Episcopului de la Râmnic. Sunt numai 8
feciori de boeri; doi a rămas să fie numiţi mai târziu,'
Aşa că învăţământul limbei franceze este multmaî
vechiu în ţara noastră, şi acum 11817] este oficial, căci e
plătit profesorul de Stat şi este supus controlului acestuia.
Dacă găsim învăţământul limbei franceze în .. .şcoala dom",
nească' Ia Craiova, cu atât mai mult el trebue să fi fost,
şi ia şcoala din Bucureşti, care este egală cu cea dinfâiu,
dacă nu chiar superioară. Sf. Sava era colegiu.
In 1826 Martie 16 membrii Eforiei şcoalelor naţio­
nale hotărăsc, privitor la şcoala din Craiova, ca în viitor
să fie sub conducerea Episcopului de la Râmnic şi a epi­
tropilor bisericei Obedeanului, cu însărcinarea de a numi
administratori responsabi.î doi neguţătorl pământeni, cu
frica lui Dumnezeu şi cu stare bună, cari trebuia să strângă
veniturile şi să poarte cheltuelile. Administratorii erau
obligaţi să ţină catastih curat pentru toate şi să-şi dea so­
coteala în fiecare an -la Septembrie - înaintea epitro­
pilor. Prisosul ce rărnânea din an în an peste cheltueli,
avea să fie întrebuinţat la merimetisirea bisericei, a şco alei
şi apoi a celorlalte odăi ale bisericei.
Din anul 1826 şcoala domnească din Craiova, trece
sub conducerea, in ceia ce privea metodul învăţământului
precum şi plata xlascălilor, direct a Eforiei şcoalelor,
277
[278]
De acum încolo se renunţă la contribuţia mănăstirei
Obedeanului pentru şcoală şi în acelaşi timp se suspendă
şi cele zece burse ce se acordau până acum celor zece
feciori de boeri scăpătaţi. Motivul invocat peritru luarea
acestei măsuri era lipsa de mijloace băneşti, precum şi
faptul că nici şcoalele din Bucureşti nu acordau asemenea
ajutoare. Singurul avantagiu ce se acorda tuturora era
învătământul g'ratuit. Ajutorul suspendat acum, urmă să
se dea din nou, atunci când Casa Şcoalelor ar ajunge
într'o stare financiară mai bună, la ucenicii scăpătaţi, atât
la cel din Bucureşti, cât $i la cei din Craiova.
Cu cât ne apropiem' de epoca mai nouă, cu atât mă­
surile pentru progresul învăţământului se răsfrâng. Astfel
măsura mai sus pomenită, întărită de Domin şi' dată spre
executare în seama caimacamului Craiovei şi a boerilor
divaniţi de acolo, n'a putut fi de lungă durată, căci cu
evenimentele d.n 1828 -- războiul ruso-turc -- Principatele
române sunt ocupate de .Ruşi, iar cea mai mare parte din
şcoli transformate în spitale pentru folosul trupelor ru­
seşti.
Puţinele localuri de şcoală ce au rămas libere nau
putut fi întrebuinţate nici acestea pentru învăţământ, căci
isbucnind holera, copiii s'au împrăştiat.
Din aceste pricini învătământul este silit să înceteze,
ca să reînceapă apoi cu mai multă ordine şi sistematizare
după 1831. '
Incet.area războiului, prin pacea de la Adrianopol
[1829], a-adus între multe altele şi trecerea Prlnctpatelor
române sub ocupaţia .Rusiei până la plata difinitivă a des­
păg'ubirilor de războiu din partea Turciei.
Pe timpul ocupaţiei, Principatele au fost conduse de
generalul Pavel Kisselef Acesta, <ji,reseut în ideile fran­
ceze, era om de dreptate, de cârmuire strictă, de excelentă:
gospodărie şi un înţelegător perfect al nevoilor claselor
sărace din Principate. Sub conducerea lui se alcătui .Re­
gulamentul Organic, prima iroastră constituţie, prin care se .
organiza şi învăţământul nostru public. .'
Câtă vreme au încetat şcolile publice, din cauza împre­
jurărilor vitrige, lipsa \ lor fu 'înplinită de şcolile parti-
culare. ,
Instruirea preoţilor, a cântăreţilor bisericeşti, a scrii­
torilor de cancelarie se 'simţea mult, şi deaceia se înfiinţă,
pe lângă bisericile mai cu vază de prin oraşe, şcoli parti­
cularepentru înplinirea \ Iipsei.
Ă.icicei veniţi să se instruiască trebuiau să-şi plă­
tească partea stabilită prin învoială, parte ce era în strânsă
legătură cu renumele profesorului, precum şi cu folosul
ce avea să-I aibă" după terminarea învăţăturei şi căp'ă­
tarea atestatului.
278
[279]
Şcoli particulare, înfiinţate pe lângă biserici, se g.ăr
sesc destul de multe chiar şi pe timpul când funcţionau
şcolile publice; numărul lor se înmulţi în timpul Iipsei
celor din urmă.
Aceasta veste situatia învătământului la întocmirea
şi punerea în aplicare ci Regulamentului Organic.
Ardcolul 65 aliniatul 13, al Regulamentului Organic 7)
stabileşte suma anuală de 350.000 lei pentru "ţinerea şco­
lilor publice în capitală şi în celelalte oraşe ale Prmct-'
patului Ţării-româneşti"; iar articolul 364 spune: "Invă­
ţătura publică trebue asemenea a fi obiectul îngrrijirei
r,l1 privegfierei stăpâniriij creşterea finerilor 'trebue să
fie întemeiată pe începuturile celui mai sănătos moral".
Din această pricină "Epitropia învăţăturilor publice
va alcătui regulamente pentru organizaţia tuturor aşeză­
mintelor de creştere, precum şi pentru toate cursurile învă­
ţăturilor".
Se mai cere apoi înfiinţarea de şcoli începătoare
"pentru amândouă secsurile" în fiecare căpitenle de loc
a judeţelor şi se orândueşte pentru predare întrebuinţarea
metodului Lancaster 8). Limba de predare avea să [re cea
românească "atât pentru înlesnirea şcolarilor şi desăvâr­
şirea limbei ţării, cât şi pentru că toate treburile publice
trebuesc să se trateze în această limbă, ce se întrebuin­
ţează şi întru toate slujbele sfintei credinţe".
Tot prin Regulamentul Organic sunt supuse contro­
lului din partea statului şi şcolile particulare, pentru
deschiderea cărora trebuia să se ceară autorizaţie.
, Ca urmare a acestei legiuiri Kisse -e eff, înputernicitul
Rusiei şi prezidentul divanurllor din Principate, se adre­
sează Eforiei şcolare din Bucureşti, cerându-i să-i facă
un raport în amănunţîmi asupra stării şcoaIelor obşteşth
El pofteşte Eforia să-i dea asupra acestei chestiuni ştiinţă
curată atât asupra lucrurilor ce erau în fiinţăvcât şi' asupra
acelora ce rămâneau să se facă.f of odată Kisseteff mai
pofteşte Eforia să ia toate măsurile ce-i sunt cu putinţă!
spre aflarea mijloacelor celor mai bune pentru câştigarea
vremei ce s'a, pierdut întru deschiderea şcolilor. '
Eforia şcolilor naţionale, în urma poftirei din parte
lui Kisseleff, intervine la cinstitul Sfat Orăşenesc al Cra­
iovei, ca prin "bună chibzuinţă şi ca unii ce sunt acolo
7) Regulamentul Organic al Ţări! româneşti. Ed. din 1832, Bucureşti, pa­
gina 193 şi urmare.
8) Lancaster [joseph], pedagog englez, născut la Londra în 1771 şi mort la
New-York în 1838. Ca simplu lucrător el org-anizează în 1798 învăţămăntul mutual,
practicat de Bel! într'o şcoală din Londra. Lancaster a înfiintat şi o şcoală nor­
mală. In 1811 şcolile întocmite după rnetodul său tnnumărau "30.000 elevi în An­
glia. Incercările introducerei metodului său în America au dat greş. La noi meto­
dul acesta a fost întrebuinţat multă vreme şi generaţiile trecute i-au cunoscut fo­
losul. Este sistemul monitorilor.
279
[280]
trăitori, să caute un local bun pentru şcoală, fie într'o
mănăstire, fie într'o casă particulară, spre a se începe
şi acolo învăţământul de iznoavă: căci "dascăHi sunt gata
de plecat, de la un ceas la altul, pentru învăţătura căr:fii
româneşti i greceşti cât şi franţozeşfi, cu reguli bine în­
tocmite, . fieşcare dascăl ce învăţătură să predea pe fieş-
."
care Zi •
Sfatul orăşănesc, compus din boerii Clucer Vlădoianu,
c1ucer Brăiloiu, Paharnic Cotofeanu siSărdar Iordache
Oteteleşanu, s'au întrunit şi au luat poftirea în cercetare.
Ei au chibzuit şi au văzut că locul cel mai Indămânatic
orăşenilor şi mai potrivit pentru şcoală ar fi la Mănăstirea
Sf. Troiţă; dar fiindcă acolea poate să se întâmple ca deschi­
.derea şcoalei să aibă multe piedici şi întârziere şi biata
tinerime, după atâta pierdere de vreme, aşteaptă cu mare
nerăbdare deschiderea cursurilor mai curând; din această
priclnă vgăsesc cu cale ca să se deschidă şcoala în Băi-­
năstirea Obedeanuiui. Aici putea să fie la lucru mai cu­
rând şi mai lesne ca în altă parte, căci au mai fost aici
cursuri si mai înainte.
Cu . toată încrederea ce o manifesta sfatul orăşenesc
în uşurinţa folosirei caselor Mănăstirel Obedeanului pentru
şcoală, se isbiră: aici de mari g'reutăţi.
In primul rând casele rnănăstirei erau ocupate de
către miliţia pământeană şi în al doilea rând caselor le
trebuia o reparaţie radicală, ce cerea mulţi bani, precum
şi timp îndelungat.
Prin intervenţia Eforiei şi a Sfatului Orăşănesc, Marea
Spătărie evacuă mlliţia la 1 Maiu 1831. Greutatea mare
însă O întâmpină cu cea de a doua chestiune: banii pentru
reparaţie.
Cea dintâi 'expertiză pentru repararea caselor, fă­
cută de către serdarul Iordache Otebeleşanu înpreună cu
profesorii Stanciu Căpăţineanul şi Grigore Pleş:oianu, pre­
cum şi de către Wilhelm Kraft, arhitectul Craiovei, stabili
preţul de 17226 de taleri. ......
Eforiei părându-i-se suma prea mare, scrise Căimă­
cămiei să dea reparaţia, în mezatcelul ce va oferi preţul
cel mai scăzut. La licitaţie avea să asiste atât clucerul
Constantin Brăiloiu, cât şi biv vel paharnicul Nicolae Brăi­
loiu, C3. unii ce erau ctitorii mănăstirii.
In ziua sorocită pentru ţinerea Iicitaţiei, se ivi altă
greutate. Se aduse la cunoştinţă concurenţilor şi asisten­
ţilot' că locuinţele Mănăstirii Obedeanului vor fi între­
buinţate ca spital pentru militia pământeană.
De aici o nouăinter�enţie a Eforiei către Vornicia
din lăuntru, prin care căutai să-i deştepte simţământul na­
ţional, o rugă să lase casele Mănăstirei Obedeanului pentru
şcoală, precum au fost şt mai nainte.
280
[
" OI
. ..
[281]
După ce se primi consimţământul din partea Marei
Vornicii, se hotărî ziua mezatului. Acum însă intervine o
a1tă'greutate. Prima expertiză fusese făcută numai pentru
sălile de clasă şi locuinţa profesorilor. Acum se vedea ne­
voia de a fi reparate toate camerile. Aşa odăile de sub
cele patru săli de clasă trebuiau sia. fie curăţite şi reparate,
fiindcă aerul vătămător eşit din gunoaele ce se aflau înă­
untru, depozitate de trupele turcesti, lnfectau aerul şi-I
făceau vătămător sănătăţii, atât profesorilor cât şi ele­
vilor. Aceste camere apoi reparate, puteau să fie locuite
de copii sărmani, ce aveau să vină spre învăţătură. Odăăle
dinspre miază-noapte trebuiau deasemenea să fie curăţite
şi reparate, căci aici avea să Iocuiască un dascăl cântăreţ,
care să predea ucenicilor psaltichia, apoi preotul bisericei,
precum şi alte slugi, fără familie, trebuincioase la slujba
I�coalei şi a bisericei. Trebuia să se faca prin urmare o re­
paraţie radicală,
Noul deviz acum se ridică la frumoasa sumă de
4j�000de taleri şi licitaţia se opri asupra lui Gheotghe
Petrovtcl, ce oferi preţul cel mai scăzut. Suma se înpărţea
în modul următor: 37.500 taleri amenajarea a 4 săli de
clasă, 2500 taleri curăţirea odăilor de desubtul odăilor de
clasă, şi 5000 de taleri repararea camerilor dinspre mează­
noapte şi amenajarea aici a unei bucătării,
Reparaţia sălilor de clasă şi curăţirea odăilor dedesubt
avea să. se facă în timp de 12 luni, iar a camerilor dinspre:
mează-noapte încă trei luni. Se cerea în total 15 luni de
zile pentru curăţirea, repararea şi amenajarea tuturor
camerilor de pe lângă Mănăstire.
Felul cum avea să se . facă repararea şi amenajarea,
precum şi modul cum erau aşezate camerile în jurul bi­
seri cei îl putem observa în planul de la fig. 1. din pa­
gina următoarea. Planul e alcătuit de arhitectul Wilhehn
Kraft şi-i admirabil întocmit pentru acele timpuri.
Eforia g,ăsi suma Iicitată enorm de mare şi peste ipu­
tinţă de acoperit din sumele ce-i stau la dispoziţie. De aceia
scrise atât Vorniciei cât şi Eforiei că nu poate împlini
cheltuiala cerută şi le ruglă SIă găsească o altă clădire, mai
puţin costisitoare, opinândpentru casele de la Maica Pre­
cista ot Dud, tot de acolo.
Magistratul oraşului primi noua propunere.şi anunţă
Eforiei că a luat măsuri pentru amenajarea a 4 săli .de
clasă şi a 2 odăi pentru profesori cu preţ de 2500 de
taleri. Această sumă fiind convenabilă, Eforia o aproba
şi o plăti; aşa că şcoala se putu deschide în ziua de 7
Decembrie 1831, cu 60 de elevi în două săli de clasă ale
bisericii Maica Prectsta.
281
[282]
· Felul cum se prezenta noul local de şcoală îl putem
vedea în pag, urm. (283) fig. II, unde 'este schiţat planul cum
se înfăţişau case.e Mănă,stirei Maica Predsta ot, Dud. Planul
e făcut de profesorul Stanciu Căpăţineanul şi e trimis Efo­
riei pentru a o lămuri intr'o ceartă cuepitropruI Mă­
năstirei. De aceia e mult mai simplu şi mai .puţin îngrijit
ca cel din fig. r. Păcat că nu s'a gândit stă aşeze în'
'\ .
,FIg. 1.
Planul şcolile! dela Obedcanu.
plan şi locul bisericei. In', acest chip am fi avut şi aici
o reprezentare generală a Mănăstirei. In ori ce caz biserica
sigur că se afla aşezată în rrijJloc, ca, şi BisencaLJbedeanu­
lui, cea din prima figură. \.
Spre sfârşitul lunei Dec�mbrie 1831 "uceni'cii. înseto­
şaţi de învăţătur,ă" au putut a se strânge şi înpanăşl din
învăţăturlle predate de profesori ..
282
[283]
In acest local şcoala fu vizitată în 6 Iunie 1832 de
către generalul Kisseleff, care rămase 'pe deplin mulţumit
de progresul făcut de învăţământ, dar cu totul nemulţumit
de aşezarea şcoalei, Căci în observaţia pe care o face ra­
portului trimis de Eforia şcoalelor privitor la noua clădire
ce trebuia să se facă pentru şcoala din Craiova, scrie: "C'est
indispensabile, car I'ecole est mal placee".
Fig. 2.
Planul Şcoalei dela Maica Domnului.
Faptul acesta a făcut ca Eforia să ia măsuri pentru
construirea unui local propriu al Şcoalei Centrale Cra­
iovene. Lucrările începute în 1836 fură terminate în parte
în 1842, La 1 Octombrie se deschide scoala aici. Cu; ser­
bările inaugurărfi noului local, la care a asistat şi Dom­
nitorul, s'a cheltuit suma de 976,34 tal eri.
Că şcoala de la Mănăstirea Maica Precista ot Dud
era aşezată în încăperi şubrede, ne dovedeşte şi faptul că
din cauza cutremurului din Ianuarie 1838 a stat închisă,
pentru a fi reparată de la 11 până la 18 Ianuarie.
Pentru terminarea reparării camerilor de la Mănăs­
tirea Obedeanului a fost nevoe în 1841 să se vândă pă-i
durea Balota, căci la vechea sumă s'a m'ai adăogat pentru
alte reparaţii încă 938,17 taleri.
Afară de Kisseleff, şcoala din Craiova a mai fost
vizitată în 1838, Octombrie 22, de către Domnitorul Alexan-
283
[284]
dru Dimitrie Ghica, ce a împărţit daruri elevilor silirort
cu această ocaziune, rărnâind pe deplin mulţumit ,atât de
cursul învăţătorilor ce le-ag!ăsit urmându-se cu toată
cuviincioasa sporire, cât şi de. zidirea ce se g:ăseşte acum
pentru această' şcoală".
Domnitorul roagă Departamentul trebilor bisericeşti,
de care depindea în�ă:ţământul, ca-să exprime mulţumirile
sale "atât Eforiei şcoalelor pentru înplinirea bunelor sale
îngrijir! întru sporirea învăţăturtlor tlnerirnei, precum ase­
menea si cluc eru lui 'Iordache O tetelesanu , i biv vistier
Ioan Stănescu şl-Crăciun Ioanovlci, cari numai din .râvnă
patriotică au ostenit. stăruind spre buna înfăţişarea acestei
Clădiri a şcoalei", (E vorba de repararea şcoalei de la
Obedeanul).
In Aprilie 1839, apoi şcoala afost vizitată în trecere
de banul Mihalache Ghica, iar în 12 Iunie din acelaş an
de către Principile Serbiei, MilQS Obrenovici, ce venise
la moşia sa PQiana, din judeţul Dolj. '� ,
In 1842, şcoala craioveana se mută în localul pro­
priu, pe locul unde este azi actualul liceu "CarQI 1".
Aici şcoala a stat până îi} 1857 Martie 17, când' g,ăsim
o. nouă antrepriză pentru repararea colegtulut de la Cra-,
iova, dată lui Anastasie Pefca, în sumă de 117.000 lei. Planul
nouei lucrări -- pe care" îl reproducem mai sus - e al­
cătuit de un arhitect francez, toate relaţiile fiind scrise
în franţuzeşte. \
De când şcoala s'a mutat în clădirea proprie, a avut de
suferit din pricina mişcăret din 1848, căci până în 1849
Noembrie 7 a fost ocupată de trupele turceşti, apoi de
spitalul tru pelor ruseşti pân\ă în 20 Martie 1850.
TQt în 1850 şcoala a servit şi pentru teatru,unei
trupe ambulante, ce era în trecere pe la Craiova,
Din toamna anului 1850 apoi, şcoala se redeschide
284
d
,1
!
i
! ,
I '
I
1
I
1
[285]
pentru elevi, fără lung:ă durată, caci 1U vara anului 1853
este din nou ocupată de trupele ruseşti, ce-şi instalează
aici spital. In vara anului 1854, pentru acelaş lucru e ocu­
pată de trupele austriece de sub comanda lui Coronini
şi ţinută până în 1856. Tocmai după această dată şcoala se
redeschide şi-şi continuă fără întrerupere cursul.
'Domnitorul Barbu Ştirbei, ca unul ce era Craiovean,
vizită -şi el şcoala în August 1850, rărnâind deasemenea
pe deplin mulţumit.
De bunul mers al acestei scoli s'au interesat toti
conducătorii ţării, şi deci şi progresul ei a fost însemnat,
fiind un focar important de cultură pentru provincia de
peste Olt.
'"
* *
Primii profesorii ai şcoalei craiovene, la deschiderea
acesteia după normele stabilite de .Regulamentul Organic,
au fost:
Grigore Pleşoianu, la clasele de înprumutată învăţă­
tură [primare], cu 20 elevi, retribuit . cu 250 lei lunar.
Stanciu Căpăţineanul, pentru gramatică românească,
predată în fiecare zi de la orele 8-10 dimineaţa şi 2-4
după masă, retrlbuit cu 300 lei lunar. Cursul său şi l'a
început cu 27 şcolari.
Aaron Florian, pentru 'geografie, predată de la orele
10-12 dimineaţa şi istoria sfântă, de la 3-:-5 după masă,
retribuit cu JOO lei lunar. Acesta avea şi însărcinarea de
inspector al şcoalei: n'a stat însă ca profesor la Craiova
decât până în toamna anului 1833, când a fost mutat la
Bucureşti. Cursul l'a început cu 13 elevi.
Aceşti trei profesori sunt primii corifei ai învăţămân­
tului în provincia olteană.
Cursurile, cum am arătat şi mai sus, s'au început
la7 Decembrie 1831,· fiind înscrişi 60 de elevi.
Proksorii sosesc la Craiova încă din Mai 1831 şi tot
timpul până la deschiderea, cursurilor s'au ocupat cu
alegerea şi amenajarea localului pentru şcoală. Când a fost
vorba să li să plătească leafa însă, au trebuit. să protesteze
şi să ameninţe cu plecarea. "Lungile noastre suferiri ne-au
adus aproape de desnădejde", spun ei în ranortul către
Eforia şcoalelor, ,;şi acum ne sileşte că dacă nici până!
la sfârşitul acestei luni [Ianuarie ltl32], nu ne vom' vedea
asiguraţi şi odihniţi, atunci vom fi siliţi a ne întoarce ochii
de către jertfile noastre, ce singure trebue să ne facă
mângâerea şi fericirea; atunci vompărăsi !şi şcoala şi vom
mulţumi pă toţi câţi se amărăsc văzând regenerarea patriei
şi luminarea neamului, căci noi nu putem trăi pe datorii
şi a sluji patriei 1".
285
[286]
Se vede dar că la noi este obiceiul pământului în a
se lăsa Statul cât mai greu ,cânde vorba de răsplătirea
celora cari îşi jertfesc viaţa pentru progresul Neamului.
La acest protest energic, Eforia ia măsuri pentru
plata lefurilor, dar în acelaş timp mustră fin pe revoltaţi:
"Dumneavoastră însă, siliţi-vă cu dinadinsul întru înpli­
nirea datoriilor fiecăruia însărcinări şi fiţi încredinţaţi că
în totdeauna un merit bine cunoscut este supus recu­
noştinţei",
Astfel lucrurile au fost împăcate, şcoala îşi merse
cursul început, numărul elevilor mărindu-se simţitor, du­
blându-se în Februarie 1832.
Din cauza înmulţirei numărului, elevilor, în Aprilie
1832 este numit ca profesor la clasele începătoare Alexe
Marinovici. '
Tot de la această dată şcoala se reorganizează, nu­
mărul claselor ridicăndu-se la Şase.
Printre noii profesori acum găsim pe C. Mondaniotul,
pentru lrmba grecească la clasa V-a şi a VI�a, iar pe Mi­
tranu Mălini pentru limba franceză, ca suplinitor, la clasa
III-aşi pentru Iimba gredască la clasa UI�a şi a IV-a.
Inspector al şcoalei este numit StanciuCăpăţineanul.
Odată cu începutul anului şcolar în 1833, giăsim orga­
nizaţia definitivă a şcoalei. Acum avem cursurile claselor
începătoare cu trei clase, iar secundarul, urnanioare, cu
patru clase. '
La cursurile claselor începătoare avem pentru el.
f-ia şi a II-a pe Gr. Mihăescu, plătit cu 250 lei pe
lună şi pe Alexe Marinovici, pentru clasa a III-a, plătit
cu 300 lei pe lună.
La curturile de umanicare, limba franceză este J)redată
de Visamont, iar geografia şi hronolegia de Chirltă Bar­
bovici, venit în locul lui Aaron Florian. Restul profeso-:
rilor sunt cei cunoscuţi în 1832.
Cu începere din 1834 programul şcoalei de umani oare
se prezenta în modul rurmător: '
CI. I-ia:
Compunerea şi aplic';afia regulilor gra:matloeşti (sic)
erau predate de S. Căpăţîneanul.
Inceputurile limbei ttanţozeşti de la 81/2-10 în fie­
care zi de Visamont,
Caligrafia şi tahigrafia erau predate de C. Leca.
Cl\n-a:
Deprinderi asupra stilului rumânesc, având de model
sf. Testament şi alte culegerii morale şi religioase, erau
predate de St. Căpăţineanul.
286
[287]
Continuaţie de limba franţozească, de Visamont.
Desemnul predat de C. Leca,
CI. III-a:
Limba franţozească, predată de Visarnont.
Hronologia, predată de C. Vasilescu. .
Deprinderi asupra stilului românesc mai înalt, predat
de St. Căpăţineanul.
Inceputurile limbei greceşti, de C. Mondaniotul.
Desenul, predat de C� Leca.
CI. IV-a:
Limba greciască, predată de C. Mondaniotul.
Istoria, partea întâia. .
Limba franceză şi desenul erau vacante, şi din a­
ceastă cauză se aud' oarecare murmure şi nemulţumire
. obştească din partea orăşenilor, spune în raportul său
revizorul ]ianu.
Lefurile profesorilor în anul 1833 se ridicau la suma
de 2900 lei lunar, pentru toţi la un loc.
In anul următor 1835, în locul profesorului Alexe
Marinovid, de la clasa III-a începătoare, a fost numit
Gh. Călinescu. .
Schimbări mai de seamă în corpul profesoral se fac
în anul 1837, când sunt numiţi: F. Gros, pentru limba
franceză şi Ioan Maiorescu pentru istorie şi stilul scrierei
la clasele a III-ia şi a IV-a. Maiorescu mai are însărci­
narea si de inspector al scoalelor. Tot în acest an spre
sfârşit 'este numit şi D. Serghiadi, profesor de 'gramatică
la clasele I-ia şi a II-a. In locul lui Gros, În anul 1838,
apoi e numit profesor de limba franceză Dufour,
Astfel urmează până în 1859, când statul de plată ne
aduce noi precizări. Natural că evenimentele din 1848,
au atras pe mulţi profesori ai şcoalei din Craiova. Aşa Ion
Maiorescu şi alţii.
Si.uaţ a corpului profesoral în 1859 se prezinta în
modul următor:
. Limba latină, română, istoria şi geografia la clasa I-ia
erau predate de profesorul C. Hristescu.
Limba' română, latina, istoria şi geografia la clasa a
II-a, erau predate de profesorul A. Drăgoescu, născut în
Oraviţa, Banat. Aceleaşi materii la clasa a III-,a erau pre­
date de profesorul Fontanin, născut la Braşov.
Scrisul şi calculul la clasele I-ia şi a II-a, precum
şi desenul la clasele T-ia, II-a, III-a, a IV -a şi a V-a
erau predate de Se. Dillu (Dlel), german, protestant, năs-
cut la Maienţa. .
Limba franceză la clasele T-ia, a II-a şi a III-a era
predată de Clement R.avmond, francez catolic, născut la
Anduze, departamentul Gard din Franţa.
287
.;l;:�'iI."I�""', �,...I" .ţ � '1. {� �
"
[288]
Limba germană la clasele a III-a, aIV-a şi' a V-a, era
predată de Gh. Arnold, german, protestant, născut la Mora
în Germania.
Limba francez.ă la claseIea: IV-a şi a V-a era predată
de Dufour, francez, catolic, născut la Orleans în Franţa.
" Istoria şi g'eo,grafia Ia clasele a III-ia, a IV-a şi a V-a
erau predate de Vasile Calloianu, născut în comuna Stâlpu,
judeţul Buzău. "
Religia la clasele I-ia, II-a, a III-a, a IV-a şi a V-a
era predată de M. Amzulescu, ca suplinito,r al pro,to,singhe­
Iului Mih. Angdescu.
Muzica vocală era predată la toate clasele de la I-ia la
a V-a de către M. Petrescu, născut la Bucureşti.
Inspectorul şcoalclo- era Gh. Fontanm.
Aceştia au fost profesorn cari s'au perindat pe la
Scoala de umanioare şi apoi Centrală, din Craio,va, între
anii 1831-1859.
*
I
1
I
J
r
I
* *
Printre primii elevi ai şcoalei se numără Iorgu şi Mi-
hăiţă Bibescu, precum şi Costache şi Io,rgu Vlădoîanu.
Ca premianţi în Septembrie 1834 g�ăsim Re Panait
Io,rgu, Vespcescu Costache, Isvoranu Co,nstantin şi Lambrll
Toma. Aceştia sunt pro,Puşi pentru a li ajutati de Eforla
şco,alelor nationale, spre a-şi putea connnua, pe dreptate,
cursurile mai înalte spre desă vârşită învăfătură�
Clasificaţia alcătuită în -1851, scoate în evidenţă,' în
cele patru clase, pe următo,rii elevi: Ilie Kintescu, Alexe Lă­
cusreanu, Nae Hiotu, Mina Mino,vici. George Brătăşanu,
Ioan Carada, Eustatie Leonte, Sabba ŞOimănescu, Nae 10,­
vipale, Eu"genie Carada, Gheo,rghe Peşacov, Take Isvo­
ranu, Vasile Şeicaru şi altii.
In clasele gimnaziale, de Ia I-Ia Ia IV-a inclusiv, erau
76 de elevi în anul 1851, şi anume: 40 elevi în clasa 1-ia,
14 elevi. în clasa a II-a, 9 elevi .în clasa a III-a şi 13
elevi în clasa a IV-a; pe câtă vreme în 1839, Ia sfârşitul
anului şcolar erau 37;(i de elevi.
,!,
* *
Inspecto,rii şcolar! la început au fost ocârmuitotii
districtului. apoi membrii sfatului o,răş.ănesc. Pe lângă
aceştia .a fost inspector, numit de Eforia şcoalelor naţio­
nale, mai întâi Florfan Aaro,n, apoi Stanciu Căpăţineanul
şi în urmă Ion Maiorescu, până la 1848câncl revoluţia
naţională l-a atras şi I-a făcut părtaş activ la evenimentele
mai de seamă. Ultimul Inspector îl găsim pe Fo,ntanin.
* � *
p(! lângă Şcoala Central.ă a statului sre aflau la Cra-
io,va şi şcoli particulare. Aşa în 1838 erau: La biserica sf.
Gheo,rghe vechiu, o, şco,ală contlusă de Scrucescu Dumitru,
cântăreţ bisericesc, cu 46 elevi.
288
[289]
La Hagi-Enus o altă şcoală, condusă de Gheorghe
Ion, deasemenea cântăreţ de biserică, cu 43 elevi.
La Mănăstirea sf. Ion o altă scoală, condusă de
Florea Nicolae, tot cântăreţ de biserică, cu 26 elevi.
La Beşica, cântăreţul de biserică Petrescu Dumitru,
avea deasemenea şcoală cu 12 elevi.
La Mântuleasa alt cântăreţ de biserică, Ştefănescu
Dumitru, avea şi el şcoală cu 10 elevi.
Deasemenea la biserica sf. Apostoli, Constantin Du­
mitru, tot cântăreţ de biserică, avea şcoală cu 34 elevi.
In tofalerau şase şcoli particulare cu 201 elevi,. ce
învăţau psaltichia spre a se face cântăreţl pe la bise­
ricile săteşti.
Pe lângă aceste şcoli de pe lângă biserici1nai erau
încă, tot în 1838, şi alte şcoli particulare mai supeiioare
şi anume: .
Una din casele lui chir Ghimpa, condusă de Gheorghe
Constantin, alte două în casele lui Poroineanu şi a patra
la Sf. Ăpostoli, condusă de Ion Nlcolau.
Profesorii aceştia erau inspectaţi de Ion Maiorescu,
inspectorulşcoalelor. In raportul înaintat Eforiei şcoa­
lelor, acesta ne spune că toţi "n'au altă ocupaţie de cât
învăţătura copiilor". In privinţa culturei lor, Ion Maio­
rescu, spune că au cunoştinţe, cu toţi, mai mult decât se
cere pentru un dascăl la clasele începătoare.
In anul 1842 erau următoarele şcoli particulare:
Patru şcoli cu limba greacă veche şi nouă, cu 84 elevi;
patru şcoli cu limba română, predată după metoda veche,
cu 109 elevi; două cu limba română, predată după me­
todul Iancasterian, cu 132 elevi; şi trei cu limba germană,
având 29 elevi. Erau în total 13 şcoli particulare, cu 354
elevi. Găsim deci un progres slmţitor în privinţa şcoa­
lelor particulare.
In anul următor 1843, numărul şcoale1or particulare
scade. Acum aflăm numai şase, şi anume: două cu limba
greacă şi română, două cu limba română, predată după
metodul vechiu, una cu limba germană şi una cu limlba
latină având 13 elevi. In total aceste şase şcoli aveau
196 elevi.
In anul 1852 se înfiinţează pensionul de băeţi de sub
conducerea profesorului Ravmond, în casele Doctorului
Veron, de lângă liceu (unde e acum Pref. Poliţiei).
*
* *
La Craiova, pe lângă şcoli pentru băeţi, găsim şi şcoli
pentru fete. Cea mai veche şcoală de fete era internatul
şi externatul deschis, din 1837, în casele lui Lazăr Otete­
leşanu .. Acest pension era ajutat cu a treia parte din
prisosul venitului Mănăstirel Maica Precista ot Dud, pre-
2
289
[290]
cum şi din venitul moşiilor hărăzite de Lazăr Oteteleşanu,
a căror chirie se ridica la 750D lei anual,
Hrisovul de întărire din partea Domnitorului A­
lexandru Dimitrie Ghica, pentru această şcoală, poartă
data de 1841 Martie 18.
In anul şcolar 1855/56, în institut erau 60 de eleve,
adică 34 eleve în clasa I-ia, 15 eleve în clasa a II-a, 6
eleve în clasa a III-a, şi 5 eleve în clasa a IV -a. Di- ,
rectoarea şcoaleiera Antonine Bergmann.
Pc timpul războiului ruse-turc de la 1853-1856, când
Principatele române au 'fost ocupate de Austriaci, casele
pensiona.ului au servit de spital trupelor austriece de la
1854-:1857. In timpul acesta pensionul a funcţionat în
case cu chirie de 280 galbeni anual.
In felul acesta se prezintă istoricul învăţărnântului
la Craiova, atât pentru băeţi cât şi pentru fete. Pentru o
mal bună lămurire, cine doreşte, se poate documenta din
actele publicate la rubrica respectivă în acest număr al
revistei.
• •••••••••••
Despre editarea documentelor
Importanţa documentuIui.-Pentru uşurarea informaţiei.-In­
tocmirea rezumatului.- Indîcelev-- Rostul diletanţilor în editarea
documentelor -Obligaţiile editorului.-Data, locul, emitentul, deţi­
nătorul, cuprinsul şi depozitul documentului.-Rezumatul documen­
tului în periodice. - Cunoştinţe elementare necesare editorilor ca
documentul să poată fi utilizat atât de isto�c cât şi de filolog.-
Documentele rău editate sânt inutile. '
\
1) Ch. V. LangIois et Ch. Seig nobos, Introduct ion aux etudes htstoriques,
2-e ed., Paris 1899, p. 1-2.
"Istoria se scrie cu ajutorul documentelor. Acestea
sâni urmele lăsate de cugetărfle şi faptele oamenilor de
altăda ă. Dlntre aceste gânduri şi acţiuni omeneşti prea
puţine au lă:saturme vizibile; şi chiar când din îiIltâtr�­
plare s'au produs aceste urme, ele nu sânt durabile: e de
ajuns un accident ca să: le şteargă. Insă orice gând sau
fapt care n'a lăsat urme.vdlrecte ori indirecte, sau ale
cărui urme au disparut, este definitiv pierdut pentru is­
torie: caşi cum nici o dată; n'ar fi fost. Din lipsa do CuI"'
meritelor istoria unor perioade foarte întinse ale trecu­
tu.ui umani ă ii rămâne pentsu totdeauna necunoscută, căci
nimic nu poate înlocui documentele: unde lipsesc, nu se
scrie isrorre 1 )".
290
[291]
Incepem cu această caracterizare a importanţei do­
cumentelor, care sfârşeşte hotărâtor: "rien ne suppleeaux
documents: pas de documente, pas d'htstolre", ca să-mi
. fie permis a face câteva consideraţii asupra! necesităţii
editării documentelor în mod uniform şi util. Observ dela
început că în ceeace priveşte această operaţie, noi sârntem
mult în urmă faţă de ceeace s'a făcut în străinătate, şi chiar
la vecinii noştri, Ungurii şi Polonii. Trebue să ne dăm
seama că un document nu se editează cum am vroi, şi
mai ales cum am putea, pregătiţi sau nepregătiţi pentru
aceasta. Oricare editor are obligaţia a fi complet infor­
mat asupra documentului pe care-I tipăreşte, a-l reda
exact, a-l face utilizabil şi uşor accesibil, ştiut fiind că
una dintre cele mai grele operaţii obligatorii istoricului
este tocmai căutarea informaţiilor.
Lămurim.
Obligatia cea mai importantă care se pune istoricului
este. cunoaşterea întregului material documentar al epo­
cei sau chestiunii' pe care vrea să o studieze. E o condiţie
sine qua non. Pentruaoeasta el se adresează colecţillor
căutându-şi materialul. Acolo sânt publicate - e necesar
să fie sistematlzate - multe documente. E probabil că
se vor găsi documente şi pentru ceeace-şi propune să
studieze. Dar mult alt material stă risipit prin diferite
periodice, punctul principal pe care-I au în vedere no­
tele de tată. Ne referim numai la materialul editat, deci
dat odată 'folosinţii publice, nu la ineditul păstrat încă în
arhive sau depozite, şi în care oricine poate avea surprize
plăcute ori neplăcute, atunci când noul material confirmă
sau Infirmă ipoteze ori concluzii deja formulate. La pu­
nerea în circulaţie a acestui' material inedit poate vor
ajua şi aceste explîcaţil. ,
Ştim că în primul rând cercetătorul întâmpină difl­
cultăţi tocmai pentru adunarea acestui material. Sânt unele
publicatii în care se poate aştepta săgăseasoă ceva, cu­
noscut fiind caracterul lor istoric; în altele istoria ocupă
primul plan. Şi la acestea se încearcă foiletarea tablelor
de materii, când o au, or'i a cuprinsului foae cu foae,
când aceasta lipseşte. La unele însă-chiar tabla de materii
e defectuos făcută, deci şi aici trebue să alerge în lungul
fllelor să cerceteze dacă poate afla ceva. De cele mat
multeori nu g,ăseşte nimic, însă este dator să tacă cer­
cetarea, alt tel informaţia ar putea să-i fie necompletă.
Această ioperatie trebue să o facă chiar şi pentru
una din cele mai importante periodice, cum este "Con�
vorbiri literare", care pentru 'acei 62 ani de apariţie au
291
[292]
două indice de autori, defectuos făcute 2), nu însă o. tablă
a materiilor pe specialităţi - deosebirea în oersuri şi
proză nu-l suficientă - şi nici măcar un indice al nu­
melor, unde ar fi şi ernitenţii documentelor, şi nici indi­
carea lor în mod cronologic. Nici odată nimeni nuva şti
că este acolo o hotărnicie a Bârladulul din a. 1495 (v. vol.
XLI, 46- 52), dacă nu va şti să o caute sub numele edi­
rorului, lucru absolut secundar pentru cercetător. De alt­
fel norma adoptată e cu totul gr,eşită şi din .alte puncte
de vedele, tiind un exemplu specific de cum nu trebue
tăcută o tablă de materii, care nu trebue să fie în nici
un caz încredinţată unui nepregătit J).
,,:Revista istorică" însăşi e lipsită de o tablă de ma­
terii. Insă când pleca cineva la! muncă, lua, volumele, le
răsfoia şi-şi însemna toate datele necesare, deoarece ori­
cine ştia că această publicaţi<eeste dedicată�xclusiv is-
toriei. '
Pentru formarea unui indice ori a tablei de matern
necesare unui astfel de periodic, pleacă însemnările de
faţă. Ele se îndreaptă către editori. . De fapt orice-docu­
meni publicat în periodice seconsidel1ăca document în­
gropat, întruc,ât numai colecţiile speciale îl pot pune în
valoare. De aici şi credinţa să nu se publice în periodice.
Insă acest lucru e imposibil. Şi este o a�ât de firească.
explicaţie: majoritatea editortlor sânt diletanţi Aceşti
diletanţi, capabili de lucruri extraordinare, sânt u\",
neorl .înzestraţi cu voinţă uimitoare. Prin faptul că le-a
căzut în mână un document - şi mai întotdeauna orice
document e foarte important - ei capătă pasiunea stă­
pânirii acelui bun şi dorinţa să-I împărtăşească lumii sub
nu�elve lor. Şi�.ceasta �'U s� poate �f,�ce �ecât printr'o
revistă, care e mijlocul cer mal uşor de rmprrmare repede.
In acest tel s'ar putea aduce, în toate domeniile, ar­
tâtea exemple încât ne-ar putea chiar pune intrebarea:
dar istoricul pregătit lipseşte? Şi el de fapt lipseşte mai
întotdeauna, întrucât ciându-şi seama că e stăpân pe o me­
todă şi că are un quantum de cunoştinţe, pleacă să facă
studii pe baza izvoarelor: care-i stau la dispoziţie, Lăsând
la o parte grija editărîi celor noui. Nu e necesar să mai
\ '
2) Un exemplu: C S: Nicolaescu-Plo pşor şi St(oica) Nicolaescu sânt sub
acelaş prim nume, al doilea lipsind. Apoi dă «Petre> (în loc de «Panait») Cerna ;
o carte a doui autori e menţionată numai la unul şi fără trimitere la celălalt: D.
Nanu şi Matei Fotino, Puterea intunereculut, sub primul, lipsind la al doilea;
nu .se menţionează autorii traduşi; deCI\nici în ceea ce priveşte autorii Înşişi nu
avem siguranţa exactităţii.
3) Indice pe anit 1907-1929 incinsi», întocmit de Dan M. IIiescu, în <,Con­
vorbiri literare>, voI. 62, 1929, pp. 201-269. Trimiterile Însă sânt făcute pe vo­
lume, s. e. Bachelin, Un poet de este ocean, XLIII, 944 - 954, dar nu se dă co­
respondenţa în ani, i. e. 1909; şi ceea ce interesează foarte mult, recenziile, sânt
inglobate sub diferite iniţiale şi lipsesc la autorii recenzaţi, adecă tocmai unde ar
putea fi găsite. .
292
J
I
[293]
adaoc oă mai toate aceste studii nu au trăit decât tim­
pul apariţi,ei, fiind sortite să moară la prima întrebuin­
t3.regţneraLă a jntregului material. Cu toate acestea "di­
letantismul este . incompatibil cu o oarecare înălţare a
g.flndirii şi cu oarecare punct al "perfecţiunii morale", nu
însă cu meritul tehnic 4 )". Pentru mărirea valorfi iacestui
merit,evidenţiindu-l, dăm lămuririle care urmează.'
. Deci, ca să, nu fie prea grea munca cercetătorului,
.e.de d:atoriaeditorilor să păstreze oare oare sistemă în edi:­
tarea documentelor. Şi anume editorul principal ,e dator,
când. publică un act, să-i facă un rezumat la început. A-
, cesta trebue. să cuprindă: 1. data, 2. Locul emiterii, 3. nu­
mele emitentului, 4. numele deţinătorului, 5. cuprinsui do­
cumentului pe scurt, şi 6. numele tuturor instituţiilor cari
întâmplător ar fi acolo, Toate să fie perfect identtficate,
ca să nu fie obligat cercetătorul să facă toate operaţiile
necesare. Notele explicative nu trebue să elimine rezu­
matul., E hine însă să' se tacă deosebit.
La ce foloseşte acest rezumat?
Dacă cineva vroeste să se intereseze de bir sau de
herâe, spre exemplu, ar trebui altfel să cetească tot docu­
mentul, să vadă dacă cuprinde sau nu aceste instituţii.
Dar dacă edirorul prevesteşte pe cercetător de ceeace
cuprinde documentul, deci că lipseşte acest cuvânt, atunci
e scutit-a-l mai ce ti.
Incercăm să exempllflcăm facerea acestui rezumat.
Ne referim întotdeauna la periodice, întrucât în colecţiile
speciale nu mai 'e necesar acesta, în această formă, un
indice final obligatoriu arătând totul. Luăm câteva exern­
ple din periodice, unde nu există nici rezumate şi nici
măcar data nu-i scoasă în evidenţă.
1392 (6900) Mart. 30, Roman. Roman, Domnul Mol­
dovei "dela munte până la mare" şi fiii lui, Alexandru şi
Bogdan, dau slugei lor Ianăş Viteazul trei sate pe Siret:
Ciursăceuţii, Vladimironţîi şi Bucurouţii ; hotare; consiliul
boerilor: Roman scaun domnesc G).
1428 (6937) Septetmr. 1, Suceava. Alexandru Vv. al
Moldovei şi Doamna Marina, dau mănăstirii Neamţ ie­
zerul şi prisaca Zahorna pe Nistru, 12 boloboace vin din
zeciuiala tlnurului Neamţ; să fie "urie cu' tot venitul";
condiţie: Joia se va face Ieturghie pentru Domn şi Marţia
pentru Doamnă; egumenul Silvan promite; consiliul bo­
erilor, incomplet; blestem; Neagoe Iogof. scrie 6).
4) Langlois-Seignobos. Introduction aux etudes Iiistoriques, p. 110.
5) Arhiva istorică a României, r, 1, pp. 18-19.
6) Revista istorică, VI, 1920, pp. 92-93.
293
[294]
:1552 (7060) Mai 6, Hârlău. Ştefan Vv. al Moldovei
către Neagşa ca.e vinde lui Nicoară jumătate, lui Toader
şi surorei lui Odochia altă jumătate, din a şasea parte
rămasă din a treia parte din siliştea Micotova, numită Pău,
leni: 30 zloţi tătăreştl plătiţi deplin; Neagşa are moşia
dela moşul Petrică, iar el prin "privilegiu de danie' dell\
Stefan Vv. 7).
. :1655 (7:163) Ianuat :15, Bucureşti. Constantin Şerban
Vv. al Ţării Româneşti către Clucerul Nicolae din Glo­
goya pentru Gârbovii din Jiu şi rumâni, foşti "toţi )udeH
pe moştenirea lor din Gârbovi şi din Sărdăneşti"; sub
Matei Vv., "au umblat ca să să vânză rumâni laaHă parte
la alţi boieri", dar Pârcălabul Nicola Gtogoveanul nu a
Lăsat să vie străini, ci i-a cumpărat el, dar abia acum
le plăteşte banii 8).
:1775 Iunie 5. Grigorre Alexandru Ghica Vv, al Mol­
dovei către Căminarul Leonard ispravnicul ţinutului So­
roca, săoerceteze prin "căpitani sau mazili", dacă moşia
preotului Matei, a lui Ştefan Sava şi Grigoraş Prodan
din Sfoicani, Soroca, le-a fost împresurată de nişte ră­
zăşi 9).
:1822 Iunie 28, (Craiova). Cămăraşul Costache Sa­
murcaş, caimacamul Olteniei, către Polcovnicul Hristea,
"mia" a Impărăţiel şi al doilea "portar al Craiovei", răs­
plătindu-I ou păhărnicia pentru râvna lui, şi cu 25 "Hude"
scutite de dajdie 10).
Aceste rezumate sânt necesare la sfârşitul colecţillor,
chiar dacă documentele sânt intercalate în diferite studii
în intregime sau fragmentar, numai când sânt inedite. Şi
cu atât mai mult atunci, întrucât sânt şi mai greu de găsif1J).
7) Revista arhivelor, 1. 1, 1924, p. 121 Lectura datei cum e dată in orig i­
nal /.'h (7007=1499), unde ar putea fi eroare de tipar pentru /:l (7060=1552), cât şi
în trad. din 1795, care dă 7060, nu poate fi exactă cel puţin într'o parte:-Autorul
însuş e în contradicţie punând 7060 (lf,22-0 IV. ibui., p, 122), deşi la p. 124 in ob­
seruaţte, refer ind u-se la vechimea satului Paulenii, crede actul din 1552 Atât la
1522 cât şi la 1552, Domnii Moldovei se numesc Ştefan (Ştefănită şi Ştefan Rareş),
amăndoi nepoţi lui Ştefan-cel-Mare, deci actul s'ar putea atribui unuia sau altuia.
Cum nu are consiliul domnesc, nu putem face acum o precizate, mai ales că nu
am posibilitatea să-I compar cu alte acte ale aceloraşi Domni. Dar cum editorul
iVI. Costăchescu posedă originalul, tie poate da singur data exactă printr'o nouă
cercetare arnă- unţită a actului. Dacă actul ar fi avut un rezumat al editorului,
s'ar fi putut vedea uşor unde e eroarea, Adoptăm data 1552, admiţînd eroarea de tipar.
8) Arhivele Olteniel� III, 13, 1'924, pp. 243 - "44. Traducerea popei Anghel
poate li chiar inexăctă, nu numai cu ,«oarecare lipsuri".
9) Buletinul comisiei istoricet;i Româniez; VII, 1928, p. 82.
\
10) Convorbiri literare, voI. 62, \a. 1929, pp. 107-109. Edit. St. Nicolaescu,
Documente cu privire la Căimăcămia şi Caimacamii OltenieI; lipseşte din indice,
articolul fiind atribuit lui C. S. Nicolaescu-Plopşor, v. i!Jid., p. 239.
11) S. e., rezumatul, făcut de Rad!\! logofăt Greceanu, actului din 1352, pu­
blicat în Revista română, II, p. 252, poate interesa şi e utilizat, din cauza vechi­
mei şi discuţiei ivite în jurul lu; ; altele însă, de mai mică importanţă, rămân de­
finitiv îngropate.
294
[295]
Insă vediforul tipograf - mă refer la conducătorul
revistei - nu poate să reproducă în mtregime la sfâr­
şitul anului acest rezumat, uneori, după importanţa ac­
ru'ul, el cuprinzând mai multe linii. In acest caz e nece­
sar să se dea cel puţin un alt rezumat simplificat, cu­
prinzând numai: 1. data, 2. locul, 3. emttentul, 4 deţină«
forul, şi 5. obiectul, care în total să: nu cuprindă decât
două linii, care să arate mai mult existenţa documentului.
Redăm aceleaşi exemple:
13fJ2 (oooo) Mart 30, Roman. Roman Vv. către Ianăş
Viteazul pentru sa.ele Ciursăceuţii, Vladimirouţii şi Bucu­
rouţii pe Siret.
1428 (6fJ37) Septetm/. 1, Suceava. Alexandru Vv. dă­
rueşte m-rea Neamţ cu iezerul şi prisaca Zahorna pe
Nistru.
1552 (7060) Mai 6, Hâctău. Ştefan Vv. către Nicoară,
Toader şi Odochia, care cumpără parte din Mlcotova nu­
rnită Paulenii.-
1655 (7163) Ianua : 1'), Bucureşti. Const. Şerban Vv.
către Clucerul Nicolae Glogoveanu pentru satul şi ro;­
mânii d.n Gârhovii din Jiu.
1775 Iunie 5. Grig. Alex. Ghica Vv. către Căminarul
Leonard, ispravnicul Sorocei, S3. cerceteze hotarele moşiei
Stoi:anii cu răzăşii,
1822 Iunie 28 (Craiova). Caimacamul Costache Sar­
murcaş către Polcov. Hristea, boerit cu păhărnicia şi donat
cu 25 Hude.
Acestea se pot face cu uşurinţă _ în orice revistă. Se
pot face şi la mai mulţi ani odată în broşură separată,
ca să tie accesibilă tuturor; nu trebue însă să Iipsiască
şi dela an la an, în volumele în curs de apariţie.
Redactorul revistei mai are încă o obligaţie. De multe
ori _ în diferite articole pe care le imprimă, ori in re,geste
sumare utilizate în note, se menţlonează câte un act inedit,
a cărui provenienţă, publică sau particulară, se dă. El
e folosit pentru un anumit lucru în subiectul tratat, fără
intenţia de a-I face cunoscut. Indicele cronologic anual
trebue să menţioneze un a stfel de document la anul sub
care e citat, ca săi se ştie de ex'senţa lui, căci dacă Via mai
interesa pe cineva, aoela îl va căuta în depozitul public,
ori va interveni spre a-I utiliza din cel particular. Dacă
va fi de mare importanţă şi Via necesita să fie chiar
e ::li'at, cel interesat va interveni la posesor.
* * *
Acum se mai pune o chestiune. Documentele publi-
295
[296]
eate le primim aşa cum sânt. Ă vem însă datoria să le
punem uşor în circulaţie, întocmind repertorii. Insă o. da­
torie mai mare ne incumbă de acum înainte, când e vorba.
să seediteze cele inedite. E absolut necesar să se ur­
meze unele reguli. Se face cea mai mare greşală când
se edirează documentele într'un mod cu totulperso.na'l
şi barbar. Nu mai este tolerabilă improvizarea, Un docu­
ment nu se tipăreşte fiindcăedito.rul sau descoperitorul
trebue să-şi facă numele cunoscut, ci să facă utilizabil
documentul. Nu se imprimă nici în vederea unui scop
personal al descoperitorului, adecă atunci şi atât cât îi
ajută tezei pe care întâmplător ar studia-o. Datoria mo­
rală îl obligă a-l face cunoscut cât mai repede posibil,
mai ales când nu este într'un depozit public 12).
Orice document, indiferent de specialitatea editoru­
lui, s eadres:eaz,ă deopotrivă Istoricului pragmatic, isto­
ricului instituţfilor, al claselor sociale, al dreptului vechi,
economistului şi sigilografului; apoi - şi într'o. mare mă­
sură - filologului. Nu puţine documente se adresează
chiar geo.grafului, şi nu pentru geo.grafia Istorică, ci chiar
pentru geo.grafia fizică, deci aparent fără nicio. .Iegătură
cu istoria. In consecinţă orice document trebue să fie
atât de complet şi exact redat, încât nici unul dintre, aceşti
specialiştl să nu aibe o. îndoială asupra formei în care
i se prezintă isvorul. '
Să Iămurim cu câteva cazuri.
Istorîcul faptelor, al evenimentelor, ori al succesiunii
Domnilor, va alerga la documente, la cât mai multe, ca
să stabilească precis toate datele, mai exacte aci decât
in or ice isvor narativ. Vechea noastră istorie, deşi pare
oarecum stabilită cronologiceşte, are- încă atât de multe
lacune, încât numai o. interpretare precisă a documentelor
-- mai ales dacă întâmplarea ne va mai scoate la iveală
altele necunoscute - ne poate da rezultate mai bune.
Chiar concordanta ştirilor narative nu se poate face decât
şi numai, cu ajutorul surselor documentare.
lată cum ni se înfăţişează cronologia până la 1400,
după trei istorîci: Ă. B. Xenopol !"), D. Onciul w). şi
N. Iorga 15):
12) Ingrijitorul depozitelor publice e obligat să întocmească repertorii de
tezaurele pe care le are în pază şi mat ales de noile achiziţii.
13) Istoria Românilor, ed. 3, vo� II, pp. 207-208, 211-212; vol, III, pp.,31,
42, 59 - 125. ,',
14) Din istoria Romdniez; ed. 2, l!\ucureşti, Socec 1914, pp. 20-41, 184.
15) Histoire des Roumains el de leur civilisatioll, ed. 2, Bucureşti 1922,
tabloul cronologic.
296
[297]
.lUUU-\Jl IdU. l"'tIO
16) La început recunoscuse o identitate între cei doi ruga; cf. Onciul, Datele cronicelor moldoveneşti asupra anilor de domnie
ai lui Alexandru-cel-Bun, în AAR., MSL, voI. XXVIT, 19U4-1905, p. 208.
17) De fapt 1400, deoarece admite pe Onciul, deşi ed. Vlădescu dă, în titlu chiar, anul 1406; v. vol, III, p. 125.
In Moldova:
Iuga .. 1399'-·1400
Alexandru-cel-Bun. 1400 lan. 1(?)'-1432
. . ca. 1352-1353
. ca. 1360
ca. L 60-ca 1364
. ca. 1364-ca 1372
ca. 1372-Dec. 1377
1377- ca 1393
ca. 1378-ca. 1393
ca. 1393-ca. 1394
. 1394-1400
Dragoş
SasuI
Bogdan
Laţcu .
luga Kariatovlci .
Ştefan 1
Petru 1
Roman I .
Ştefan 1 (ori J!)
1400'6)
1400-1433
(1359-\ ;165)
1365-L73
1373-1375
1375-1391
1391-1394
1394-1400
Dragoş
Sas
Juga (Jurjevici)
Alexandru-cel-Bun
Petru 1 Muşat
Roman.
Ştefan 1
Bogdan 1
Latsco
lurg Koriatovici
. 1288-1348
1348-1365 ?
1365 ?-1374
1374-1375
1375-1391
1391-1394
1395-1399
1399-1400
1400-1401
(1401) '7)-1432
Dragoş }
Sas ..
Balk
Bogdan 1 .
Laţcu
luga Corlatovlcl
Petru Muşat .
Roman Muşal
Ştefan 1 şi fiii { Ştefan II
Petru li
Roman a 2-a oară
Juga II
Alexandru-cel Bun
�
-....j
[298]
Evident că multe din aceste date sânt azi revăzute;
însă nu sânt încă adoptate şi nu ne interesează să fa­
cem alci dîscuţie usupra lor. Se observă că rac a acceptat
unul da.ele propuse de altul. Cred că fixarea acestor
date nu se va putea face decât printr' o minuţioasă Inter-.
preare a documentelor. Cazul se şi observă în discuţia
angajată în jurul Iurg Coriatovici şi Iuga 18).
Nu remarc nici un caz pentru instituţii. clasele so­
ciale, vechiul drept românesc, şi altele. Ultimele studii
referitoare Ia acestea dovedesc cu prisosinţă necesitatea
edi.ării integrale a documentelor. Observ, numai Ln le-­
gătură cu geografia: valea Bârladului e acum pe altă albie
decât cea veche şi nu alăturea de aceea, căci documentele
lui Ştefan-cel-Mare arată multe sate pe apa Bârladului,
sate cari azi nici nu mai văd' rîul. E vorba de o captare
''t'impuriea apelor lui în altă parte, în valea Siretului.
Deci şi aici lămurirea documentelor completează obser­
vaţia geografică, ajutând înţelegerea fenomenului 19).
Am remarcat altădată importanţa documentelor din
punct ce vedere filologic 20).
Atunci se pune intrebarea: cum' trebue să le edităm?
In primul rând editorul trebue să. rezolve trei pro-­
bleme; 1. de unde vine actul; 2. cine e autorul lui; 3. ce
dată are. Adecă trebue să se ştie prec.s provenienţa 'l!};
dacă vine de'a O' persoană, ne vom întreba dacă e sau nu
de bună credinţă când ni-l pune la îndemână; dacă i-a ser"
vit sau nu în vreO' chestie personală, mai ales recentă. E
unul din punctele principale de observat în cazul când
se angajează discuţie, ne asupraautenticLă il ac.ului, fie
numai asupra cuprinsului lui. Cine l'a dat; sau a ajutat la
emiterea lui, emitent şi scrib, acesta din urmă prin şcoala
lui, care se observă în scris, ajutâ:nd la fixarea autentici­
tăţii lui. Când s'a scris; un act nedatat fiind nefolosi­
tor 22). Completăm: indiferent unde şi cât de multe do­
cumente se vor edita, trebue 83 se observe:
18) Cf A. Sacerdoţeanu, o chestie de diplomatică româneascd : «tol satui
cu tot hotarul», estras din <Arhivele Olteniei» JX, 47-48, 1930, p. 2 şi notele.
19) N. Antonovici s'a ocupat' cu această chestiune într'o lucrare nepubli­
cată încă. Insă v. de acelaş: Probleme hidrografice în basmul inferior al Siret uiu.i
din «Revista Geografică> 1, 2, Bucureşti 1929, unde documentul arată schimbarea
văii Siretului, a Siretelului ; şi aci o .ce tate a lui Ştefan-cel-Mare.
20) A. Sacerdoţeanu, Considerations sur l'histoire des Roumains aux 1110-
yen-âge, extras din «Melanges de l'Ecole roumaine en France» VI, 1928, Paris,
p. 92 şi exemplele toponimice; ce şi A. Giry, jJJanuel de aiplomatique, Paris,
1925, p. 378.
21) D. Russo, Critica textelor fi tehnica ediţiilor, în «Bul. corn. ist, a
Rom>. 1, 1915, p. 91: «In orice lucrare, dar mai ales în ediţiile de documente şi
texte, trebuie să se dea provenienţa; documentele sau textele care se publică fără
a se arăta în ce depozit public sau privat există originalele, nu există pentru .�ti­
inţă. Mulţi cercetători până în ziua de astăzi nu sânt pătrunşi de acest adevăr
aşa de elementar». \
22) D. Russo, o. c., pp. 31-37, dă îhdrurnări pentru texte mult mai greu
de datat; ele pot fi utilizate şi pentru datarea documentelor.
298
[299]
-- Documentul să fie publicat în întregime;
- Data 23) să fie studiată şi precizată 24); când nu
se ajunge la un rezultat precis, mai ales când orice în­
semnare cronologică lipseşte, să se inoerce toate posi­
bilităţile şi să se spună ce operaţii s'au făcut spre a scuti
. pe noul cercetător să facă .acelaş lucru, poate cu acelaş
rezultat 25). Şi in această privinţă una din marile neglir
jenţe este lipsa până chiar şi aechivalentului văleatului,
adecă transformarea lui în mileniu, cum socotim de obi­
ceiu totul. Intrucât pot exista îndoeli �ăruia din doi ani
ai erei creştine se poate atribui un document din Sep'"
temvrie-Decemvde,e mai bine să se pună indoiala ală­
turea de data creştină, decât numai era bizantină. Dacă
pentru unii calculul elementar al restabiltrii datei e uşor
de făcut, şi-l consideră deci inutil, pentru alţii e destul
de anevoios. Si când va fi silit cineva să-I facă de sute
de ori, sau şi' mai mult, evident că nu poate fi plăcut să
adune un material astfel editat 26).
- Să se identifice 27)-şi când sânt intr'o limbă putin
cunoscută, să se traducă: -- toate numele persoanelor men­
tionate 25l).
Să se precizeze, în mod absolut obligatoriu, mai
ales când e vorba de danii, locul şi numele de azi al
acelui ţinut, comune ori sat 29).
�- Să se transcrie absolut exact toate numele pro­
prii. Când, din motive tipografice, se dă numai tradu­
cerea unui original văzut de editor, este obligat a le tran­
scrie la sfârşit, în observaţluni, ca in original. Nu este
23) Langlois-Seignobos. Lntroduction, p, 66: «Un documentdont l'auteur,
l� date. le Iieu d'origine, la provenance en un mot, sont totalement inconnaissa­
bles, n'est bon il rien».
24) Oricine se poate adresa cu uşurinţă la N. Docan, Despre elementele
cronologtce în documentele româneşti, în AAR, MSI., voI. XXXII, 1909�191O; însă
să se facă verificări şi cu tablele lui Giry. o. c., sau A. Grotefend, Taschenbuck der
Zeitrechnung des deuischen Mitte/alters und der Neueett, ed. 5-a, Hanovra 1922.
25) Grija editorului trebue să fie în special atrasă asupra concordanţei lea­
tului, mileniului, indicţionului or crugurilor sau altor cicluri care întâmplător vor
fi; deasemenea trebuesc bine verificate datele 1 Sept.e-Bl Dec., or 1 Ian.e+I (res­
pectiv 25) Mart., având în vedere discuţia angajată în jurul problemei începutului
anului, până acum încă nerezolvată.
26) In această privinţă vezi unele documente în <Revista istorică», şi a­
proape sistematic în cele editate de Gh. Ghibănescu,
27) Marile personalităţi şi mai ales voevozii vor fi identificaţi şi trecuţi în
rezumate sub numele lor cel mai cunoscut; se vor menţiona chiar şi poreclele
(sobriquets), când acestea sânt mai mult cunoscute, ori diminutivele. Exemple:
Alexandru-cel-Bun; Mircea-cel-Bătrân, Radu-cel-Pleşuv (Prasnaglava), Alexandrel,
Ştefăniţă, Petru Armeanul (nu «cel Cumplit>, care e o creaţie a lui Hasdeu), Petru
Schiopul, Mihnea Turcitul, etc.
28) Cf, Giry, Manuel de diplomatique, pp. 371�376.
29) Id., ib., pp. 377�381, 412-413. Un document publicat fără aceste lămu­
riri e greu de utilizat şi de foarte multe ori chiar imposibil, devenind inutil.
299
[300]
îngăduit nimanui a face traduceri sau transcrieri per­
sonale 30).
Oricare editor de documente trebue să aibe "cât
de cât noţiuni elementare asupra evoluţiei numelor de
loc din ţară, să fie informat asupra' Iucrărilor principale
de geografie Istorică şi să ştie însfârşit cum şi cu ajuto­
rul căror mtjlcace se pot face investigaţiile necesare pentru
identificarea numelor de locuri 31).
In fond aceste operaţii sânt destul de grele, deaceea
mai întotdeauna n'au fost observate, deoarece editorul
deşi Iace adevărate cercetări, rezultatul se reduce la o
paranteză or un rând-două de lămuriri în note, sau la
patru cifre când e vorba de o dată. Mulţi însă lasă docu­
mentul în seama altora mai pricepuţi. In felulaaesta
greutatea se măreşte, căci de data aceasta va trebui să se
întreprmdă o adevărată goană după discuţiile ivite l1n
te-miri ce publicaţii. Şi niciodată nu vei fi sigur că eşti
stăpân pe toată discuţia angajată. In să toate aceste ches­
tiuni fiind repetate la fiecare document, ajung deprindere
şi devin foarte uşor de îndeplinit oricărui editor.
Pe lângă aceste necesităţi de tehnică editorială, tre­
bue să se mai observe:
Parttcularltăţile' externe ale actului: pe ce e scris
(pergament sau hârtie). Dacă hârtia are filigirană, se va
identifica fabrica. Cum şi pe câte paginie scris. Formatul
materiei şi forma scrisului (cir ilică, latină; uncială, se­
miuncială, cursivă, etc.), punctuaţia, cerneala.
Să se caute deasemenea denumirea actului CU un
termen aflat chiar în document, fie printr'un substantiv,
fie printr'un verb: hrisou [hrisoo ii, xr;C(](J/Jov}.),OJl, xr;niO(1oo,J,I.OIJ
= bulla aurea). poruncă (OjlHZ.\\O, O(!Wpâ<;=flO&EAii:HiE, f7'îlTa­
yţlCl., 7'î(!()(JTClYflCl., ââYllCI.=rnandatum); carte (kHH"lI, ."HeT, Iitterae,
�O) N� cred inutil a cita în această privinţă un p�saj important din Giry,
o. c, pp. 379-380: <La premiere precaution il. prendre est de reproduire fidele­
ment la graphie des noms de lieu, de ne faire jamais, et sous aucun pretexte, de
correction merne a une faute evidente de scribe, de noter, s'il ya lieu, les abre­
viations, toutes les fois au moins que leur irrterpreration presente quelque difti­
culte ou peut laisser place au doute; d'indiquer en note, meme lorsqu'on dispose
de I'orig'inal, les variantes des copies anciennes, s'il el! existe (il peut arriver
qu'elles soient de quelque secours a l'interpretation), de donner, a plus forte rai­
son, toutes les variantes sans exceptio n lorsque l'original est perdu.
Il est, en outre, d'obligation strîcte, pour quiconque publie des chartes ou
des analyses des chartes, d'en «identifier-» les noms de lieu : i'entends par la dete r­
miner it quelles localites actuelles correspondent les noms qui se trouvent dans
le texte. Lorsque cette recherche a ete 'vaine, il est bon d'ave rtir qu'elle a ele
tentee. Si 1'011 se borne a analyser des documents sans e11 publier le texte, il faur
se garder de donner dans I'analyse des traductions plus ou moins approximatives,
mais y inserer les noms de lieu non identifies exactement sous la forme et meme
a"ec la flexion casuelle I si ce sont des n01lls latins) qu'ils ont dans le texte. Alors
meme qne 1'0n a reussi it identifier avec oertitude, il est bon·-du moins pour les
documents du haut moyen-âge - de joind&e it la tradllction de nom de lieu les
formes latines que donnent Jes textes." .
31) Giry, o. c.) p. 380. La noi aceste l\lcrări auxiliare sânt prea reduse: câ­
teva dicţionare geografice regionale or judetene, şi mai ales cele 5 voi. ale Dic­
tionarului g�ografic, insuficient şi el. Mai sânt însă unele indice bune la câteva
colecţii de documente.
300
[301]
epistola); scrie Domnia mea (= carte, scrisoare), po­
runceşte Domnia mea (= poruncă). Verbul însă se pune
în paranteză imediat după denumirea actului, însă în
.limba originalului, ca să se ştie că nu se află în document
numele acela: scrisoarea (nHuHT) Lui Radu Vv .
. Se vor remarca abreotaţianile care ar putea da lec­
turi variate; pecetea. (aplicată ori atârnată), ceara, şnu­
rul, inscripţia sigilului.
Particalatităttle interne: limba documentelor (sârbo­
bulgară, rusă, latină; diferite influenţe), valoarea tone­
tică a alfabetului; grămiăticii sau dlacii (scribii) şi şcoala
lor. Formule deosebite ale părţilor constitutive ale docu­
mentului: invocaţie, Intitulaţie, salutarea, textul, valida­
rea (se vor observa în special martorii), clauzele, data,
subscripţia monogramatică 32). De asemenea se vor evi­
denţiaonomastica, toponirnia, evenimentele şi institu­
ţiile.
T oate 'acestea intră în notele sau observaţiile adăo­
gafe la-fiecare document.
Un :alt 'amănunt care trebue larăş observat, şi deci
pus la indicele cronologic al revistei sau colecţiei, este
exceptarea tuturor actelor mai vechi menţionate într'un
document oarecare prin anul emiterii sau numai prin nu­
mele emitentuluir "am văzut şi cadea Radului Vodă", sau
"oărţHecu văleatul 6900 şi 6950, vechi şi stricate", etc,
Aceste menţiuni formează şi la noi aceeace giăsim . în
alte cancelarii sub forma de uidimus, însă acolo fiind
transcrise complet actele prezentate: Vidimusul are însă
valoarea primului act original, când acela nu s'a păstrat.
Editorul trebue să ne pue, prin notele sale explica­
tive, în cadrul istoric exact în care a fost emis documen­
tul, In ceeace priveşte localitatea la care se referă docu­
mentul, când lipseşte din cuprins - e vorba de actele
locale, săteşti - se poate găsi pe două căi:
1. De multe ori sânt scrise pe versa diferite explicaţii
care trebuesc ineapărat ţinute în seamă.
2. Insă cea mai bună identificare e locul de unde
pleacă actul, mai ales când editorul are norocul a-l fi g;ă­
sit el însuşi. Hai greu este pentru oele aduse în arhive
şi păstrate tără această specificare,
Un înscris de vânzare al unor ţărani este nul dacă
nu ni se spune locul. Un astfel de act nepomenind nu­
mele satului, ci "un loc din sat", poate fi identificat
când ştii unde l-ai găsit. Astfel de pildă adeverinţa
pentru cumpărarea unui loc în Corneţel ar fi inutilă dacă
nu s'ar şti că a fost găsită într'un sat în care este un
32) Cf. 1. Bogdan, Documente privitoare la relaţiile 7arii Româneşti cu
Brasouul şi cu Tara Ungureascâ în sec. XV şi XVI, 1, 1415-1508, Bucureşti
1905, pp. XVI-XLVlII; şi mai ales Giry,o. c., cărţile 2, 3, 4.
301
[302]
deal cu acest nume �i». Şi a adăoga un act rău editat
la altul tot atât de rău editat, înseamnă a cheltui degeaba
cu tlpăritul, a munci zadal,"niccu transcrierea şi mai ales
a rîncurca pe toţi cercetătorti cari nici odată nu vor şti
ce rost are acel act. Chiar titlurile puse deasupra lor,
cu un sens cu totul vag: acte şi scrisori din trecut 34), acte
mai vechi româneşti, vechi insemnări, sau veche limbă ro­
mânească, nu ne spun nimic din punct de vedere istoric
şi folosesc în prea mică parte filologului care trebue
să fixeze pe atlasul Iinguistic un fenomen dovedit do­
cumentar.
Nu trebue însă nici să se formuleze titluri inexacte,
cari pot prejudicia cercetărorului, cum se iveşte cazul ­
unul din multele pe care le-am întâlnit -- cu Danii făcute
do Radu-cel-Mare, de Neaqoe Basarab, şi de Vlad Vin­
filă episcopiei de Râminic35), undee vorba de un act din
1535' (7043) în care sânt pomenite donatiile înaintaşilor
astfel "au miluit Basarab Voevod şi.; iar au miluit .Ra.­
dul Vv.", ceeace înseamnă că Radul Vv. nu veste inainte
ci 'după Basarab, i. e. Neagoe. E vorba deci de Radu-dela­
Afumaţi, singurul Radu între Neagoe şi Vintilă. Deci actul
menţionat al primei donaţii e rău atribuit lui Radu-cel­
Mar,e.
In consecinţă porunca imperativă a editorului este:
precizia informaţiei şi exactitatea termenilor intrebutnţaţi,
căci nimic nu poate sdruncina un studiu bazat pe un
astfel de document, decât dovedirea inexactei lui editări.
Recapitulăm: Editorul trebue să dea:
1. Un rezumat complet al documentului pentru u­
şoara lui cetire în corpul revistei, şi un altul, redus,
pentru tabla de materii anuală a corpului în care .se e­
direază:
2. Să se facă datarea şi localizarea actului;
3. Să se observe exacta transcriere şi traducere a
documentului, cu toată grija asupra numelor; cele în
limbi străine vor avea re dată în notăşi forma originalului,
chiar când e greşită acolo şCo îndreaptă în text editorul;
4. Se vor observa instituţiile menţionate; .
5. Se vor menţiona actele mai vechi inserate în cu-'
prinsul documentului, servind la redactarea lui;
6. Se vor da note diplomatlce explicative.
Pentru documentele publicate în colecţii, observa­
ţiile des repetate se vot tace o singură dată în indice
şi se vor remarca în introducere, făcăndu-se trimiteri e�
xacte la toate cazurile întâlnite.
33) Cf. Arhivele Olteniei; vn, �7-38, p. 305; v. şi A. Sacerdoţeanu, O che­
stte de diplomatică românească, pp. 7,8.
34) Arhivele Olteniei, III, 16, pp, \5i5-516.
35) T. G. Bulat, în Revista istorică, XII, 1926, pp. 338-341.
302
J
't
t
\
�
�' l�
j
1. '
II
[303]
Numai adoptându-se un sistem în publicarea docu·
mentelor se va putea ajunge odată la colaboraţia se­
parată" care să dea ediţii bune, care să ducă la singura
si acceptabila istorie românească pe baza tuturor docu­
rrventelor uşor utilizate. Acest lucru e dorit de toţi şi
către înfăptuirea lui se tinde încă de mult, de când pro­
fesorul Iorga scria: ,.zilnic trebue lucrat Ia scoaterea la
lumină ta isvoarelor, lucru pentru care pregătim în Uni­
versitate tineri competenţi, harnici şi desinteresaţi 36)".
Aceşti tineri competenţi, chiar dacă astăzi sânt bătrâni,
trebue să, lucreze în de comun acord pentru această operă,
chiar dacă sânt siguri că nu ei vor ajunge să prelucreze
în monografii sau în sinteze tot rnatertaiul pentru care
se străduesc. E sigur însă că, mai târziu, aceia cari vor
porni să lucreze cu acest material, vor avea toată încre­
derea în el şi vor putea face un lucru mult mai durabil
decât s'ar putea face de aceia cari în acel aş timp .sânt 0-
bligati să-şi discearnă materialul.
, Aurelian Sacerdoţeanu .
••••••••••••
Mihai Viteazul, mare ban de Craiova
Un hrisov de la 2 Mal' 1613, al lui Radu Vodă Mihnea, vorbeşte
de un sat care a fost vândut "răposatului Mihail Voevod, încă de pe
când a fost bănişor în judeţul Mehedinti" 1).
De altă parte, Mihai Viteazul însuşi, într'un hrisov de la 5 Sept.
1598, publicat de curând in întregime în această revistă 2), enumeră
sate ce a cumpărat "În zilele lui Mi\1I1ea Voevod (1585-1591) şi în
zilele lui Ştefan Voevod (Surdul, 1591-Iunie 1592), »când am fost dom­
nia mea vel stolnic şi vei postelnic şi vel agă şi vel ban craiovesc."
nIn zilele Mihnii Vodă", ban mare a fost "Iane cel Bătrân", cum
ne-o spune un act dela 163[3), şi el se întâlneşte într'adevăr în această
calitate în divan la 1587 şi 1588. In acest din urmă an, Mihai era şi
el ban+), .dar nu ban mare, ci bănişor de Mehedinti, cum lămureşte hri­
sovul citat de la 1613. Socotesc că el va fi fost Mihai stolnicul din
divanul de la 30 Decemvrie 1590 al lui Mihnea Vodă"), Totuşi, În Octom­
vrie 1591, un act patriarhicesc îl intitulează Încă. ban 6). In Decemvrie
1591, sub Ştefan Vodă Surdul, Mihai este adeverit ca veI postelnic 7).
După aceasta, cum ne-o spune însuşi 8), a fost vel agă şi in sfârşit vel
ban craiovesc, tot în domnia lui Ştefan. De oare ce Însă într'un hrisov
din anul 1592 (nu l-am Însemnat luna) am găsit ca mare ban în divan
----,- ._--
36) N. Iorga, Despre adunarea şi tipărirea isvoarelor relative la Istoria
Românil?r. Rolul şi misiunea Academiei Române, în «Prinos lui D. A. Stnrdza»,
Bucureşti 1903, pp. 126-127.
1) Ştefulescu, Doc, slavo-române relative la Gorj, p. 33<l,
2) De d. Stoica Nicolaescu, în numărul de Martie-Iunie 1931, P: 131. Partea
ce ne interesează aici mai fusese publicată de 1. Bogdan, Patru doc. de la Mihai
Viteazul, în Prinos lui D. A. Sturdza, p. 155 nota şi de St. D. Grecianu, Genealogii
documentate, II 388.
3) Stoica Nicolaescu, Documente slavo-române, p. 297--8.
4) Ibid. p. 301 şi Grecianu, 1. c. 387.
5) 1. C. Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacuzino, doc. 653.
6) Hurmuzaki, XIV p. 91.
7) Iorga, St. şi doc. V. 435-6.
8) Hrisov de la 1594, la Grecianu, 1. c. 338 şi hrisovul de la 1598 citat mai sus.
303
[304]
pe Iane, rezultă că Mihai n'a înlocuit pe acesta În dregătorie decât spre
sfârşitul domniei lui Ştefan, care se Încheie În Iunie 1592. De altă parte,
cronicarul ardelean Istvan Szarnoskozy, care a folosit povestirea unui
credincios al lui Mihai, Petre Grigorovici Armeanul, ne spune 9) că Mi­
hai a fost făcut mare ban, prin mijlocirea lui Iane (unchiul său), la
începutul domniei lui Alexandru cel Rău, care se urcă În scaun în Iunie
1592. De oare-ce însă,în regestul unui hrisov din 1593, am găsit ca mare
ban în divan pe Mltrea (poate citire greşită În loc de Mihai), am dedus că
titlul atribuit lui Mihai era o confuzie derivată din fosta lui funcţiune de
bănişor în Mehedinti. Ca atare l'am şi trecut în lista banilor şi ajutori­
lor lor, publicată în această revistă 10).
Confruntând acum izvoarele citate mai sus, trebue să rectific,
Mihai Viteazul a fost într'adevăr mare ban de Craiova şi anume, pro­
babil, de prin primăvara anului 1592, când domnea Încă Ştefan Surdul
şi de la începutul domniei lui Alexandru cel Rău, până prin vara lui 1593.
Rămâne întrebarea: pe ce se va fi Întemeiat cronicarul Radu Popescu
ca să scrie, un veac mai târziu, că Mihai Viteazul a fost numit "ispravnic În
locul banului dela Craiova, nefiind ban, că nu voiau să pună Domnii bani,
pentru că de multe ori se scorneau gâlcevuri asupra domniei de acolo" Il) .
.. u" ... "..... Ioan C. Filitti.
Mănăstirea Hotărani 1),
de A. M. Pârvulescu
In comuna Hotărani, judeţul Romanaţi, se află o mă­
năstire, care acum serveşte drept biserică a sus numitei
comune. Mănăstirea se numeşte .Hotărani" 2), după, cum
rezultă din inscripţia ce se află deasupra uşei la intrare
şi este zidită la leatul 7096 (1588) de la facerea lumei de
]upân Mitrea Vornicul şi restaurată de ]upân Matei Făl­
coianu veI Căpitan sin Cieorgie Vornicul ") la leatul 7216,
iar dela Christos 1708.
Iată cuprinsul inscripţiei, scrisă cu cirilice:
9) Monumenta Hungariae historica, Scriptores, IV. 92-3.
10) Anul IX (1930) p. 145.
11) Iorga, Istoriile Domnilor Ţării Romăneşti.Jp, 82-3
1. Informaţiuni găsim în a) Alex, Odobescu : Antichităţile jud. Romanaţi în
opere complete,vol ItI, p. 253, Buc. 1909, care sunt luate după un raport al lui
V. A. Ureche: b) Const, 1. Locusteanu, Dicţ. geograf. al jud. Romanaţi, Buc. 1889.
c) Emilia Cioran, Călătoriile Patriarhului 'Macarie de Antiochia în Rom., Buc. 1900.
d N. Iorga, Muntele Athos în legătura cu Ţara noastră, Buc. 1924. e) 1 Brezoianu,
Mănăstirile închinate şi călugării străini, Bnc. 1867. f) Enescu şi S. Ricman, Mo­
nografia jud. Romanaţi, Caracal, 1928.
2. Cred că mănăstirea a fost numită Hotărani, după cele 4 movile care sunt
în partea de sud a comunei, aşezare în linie dreaptă, ca hotar. probabil. Comuna
a împrumutat acest nume dela mănăstire, căci în Călatoriile Patriarhului Macarie
nn se pomeneşte nimic de sat, ci numai de mănăstire şi de drumul lui Traian, care
trece chiar prin comună. o. c. p, 200:.-.Apoi în "Oltenia după harta lni Anton Ma­
ria del Chiaro-, fost secretar al lni c, Brâncoveanu, pomeneşte numai mănăstirea
"Mattarani" (probabil "Hotărani") pe Teslu i, apoi Fărcaşele şi Brâncoveni, sat şi
mănăstire. Arhivele Olteniei, an. 1, p. 153. publicată de d. T. C. Bulat.
3. Jupân Matei Fălcoianu mare, Căpitan, fiul lui Gieorgie Vornicul-Gieor­
gie Fălcoianu-, care a fost Logofăt,.apoi Mare Vornic la anul 1695-1705; avea
de soţie pe Kaplea, .cu care a avut do� fii: Negoiţă veI Căpitan şi Marele Vornic
Matei Fălcoianu, fost mare Căpitan de \ Cerneri la 1704 şi mare Vistier la 1716-
1717 în divanul lui Mavrocordat. Mai t�rzin ajunge mare Logofăt şi înfine mare
Vornic în 1721. Octav George Leca, Farnil ii boereşti române, istorie şi genealogii
după izvoare autentice, p. 212, Bnc. 1899.
304
[305]
"Aoeastă sfântă şi dumnezeiască. biserică ce se
chiamă Otărani 4), hrarnul Soborul Ingerilor, din temelie
au tost făcută. de ]up.ân Mitrea Vornicul şi jupâniţa Neaga,
la cursul anilor dela zidirea lurnei 7096. Trecuâ-a multă
vreme şi stricându-se, îndernnatu-s'au cu ajutorul lui Dum­
. nezeu jupân Matei Fălcolanu veI Căpitan sin Gieorgie
Vornicul de au dres-o şi înfrumuseţat-o cu zugrăveală
şi au Micut ..... săH fie de veşnică pomenire în zi­
lele prea luminatului domn 10 Constantin Basarab Vo­
evod, la leatu 7216".
- Cei cari s'au ocupat în treacăt cu studierea acestei
mănăstiri, n'au precizat dacă avem de aface cu o mă­
năstire sau cu un simplu schit; mai ales cum este aşe­
zată în marginea pădurei Hotărani, deci într'un loc retras,
s'ar crede xă avem de atace cu un schit. Insă aci se gă­
seau chiar călugări greci, după cum rezultă. din "Călăr­
toriile Patriarhului Macarie de Ăntiochia", cât şi din spu­
sele locuitorilor în vârste şi cu oarecare cultură li). Apoi
zidulcar·e închidea curtea mănăstirei se vede si azi în
bună stare în mare parte, iar pe lângă zid erau chihile
in care locuiau călugării. Acestea au servit ca local de
şcoală locuitorilor din comuna Hotărani pela 1860, la în­
ceput dascăli fiind chiar icălugăr li.
La intrarea dinspre sud se vede un mare turn, care
chiar acum, fără coperişi şi deci distrus în parte de vreme,
are o înălţime de aproximativ 18�20 m. şi OI lăţime de
6 rn., având forma unei prisme patrulatere cu toate laturile
egale. Are trei etaje bine distincte, iar la parter un mare
gang, pe unde se putea intra în curtea mănăsfirei. Acesta!
servea drept clopotniţă a mănăstirei şi a fost zidit la în­
ceputul sec. XIX-lea -- desigur înainte de seculartzarea
averilor mănăstireşti, 1864 6). Pe la 1890--1900 chiliile şi
zidul mănăstirei, ha chiar şi turnul, au fost vândute la li­
citaţie de Ocolul Silvic Romula şi cumpărate în parte
cu patru lei metrul de zid de Nae Ionescu, proprietar .în
comuna Hotărani 7) .
. Mănăstirea Hotărani avea cinci moşii, după cum re­
zultă din lucrările de mai jos S) şi un venit anual de
166.550 lei 9). Este singura mănăstire din Tara-Românească,
4. In Antichităţile jud Romanaţi şi Monografia jud. Romanaţi găsim "Ho­
t arau i",
5. E. Cioran, o. c. p. 200; material adunat în 1924, fiind elev de liceu, dela
bntrânii cu oarecare cultură (Invătători, perceptor).
6. Bătrănii spun că în timpul revoluţiei dela 1848, aci s'ar fi mutat prefectura
de Romanati, mai ales, că pe lângă mişcare, izbucnise şi ciuma în Caracal. Probe
insa ne li psesc.
7. Turnul şi o parte din zid au fost salvate de locuitori, cari s'au opus.
8. I. Brezoianu, a. c.v-Vezi tabloul general de mănastirile ce se zic dedi­
cate la alte mănăstiri din muntele Athos, p. 128, unde figurează şi mănttstirea
Otărani, jud. Romanaţi, a 12-ea din cele 13 mănăstiri închinate la altele din Sf.
Munte. Vezi: Diviziunea proprietăţii rurale in Oltenia, de T. G. Bulat, în Arhi­
vele Olteniei, an. V, p. 219.
9. 1. Brezoianu, o. c. p. 128.
3
305
[306]
din oele' treisprezece închinate altor mănăstiridela Sfântul
munte, dedicată mănăstirei Dionisiu. In comparaţie cu alte
mănăstiri tot închincte, mănăstirea Hotărani se găsea din
punct de vedere al posesiunilor într'o situaţie potrivită.
Căci mănăstirea Plumbuita� Ilfov avea tot cinci moşii, cu
un venit anual de 129.000 lei, iar mănăstirea Baia de Aramă,
o singură moşie cu un venit anual de Î.100 lei.
Am reuşit vchiar să identlfic cele cinci moşii ale mă­
năstlrei Hotărani, fiindu-mi de mare folos notele şi docu­
meritele domnului T. G. Bulat 10), cât şi materialul oferit
de Arhivele Statului. Acestea erau următoarele: .
In judeţul Romianaţi, plasa OltuI de jos: Givărăşti.
sat cu 203 familii în 1845, din care o parte, cu moşie cu
tot, aparţinea familiei Diamandi, împreună cu satul Ho­
tărani, cu 72 familii. Locuitorii acestui din urmă sat erau
robi ai mănăstirei, .căci şi astăzi se păstrează un cătun de SO
familii de ţigani, foşti robi şi împroprietărlţi la 1894,
numit Ţîgănia.
Satul Ghimpaţi cu 91 familii, locuitorii fiind numai
clăcaşi t-).
In judeţul Dolj: Plosca, cu 82 familii.
In judeţul Olt avea, după cum reese dintr'un docu­
ment din 1847 (Arhivele Statului), şi moşia Frunzarî, ce i
se mai zicea si RMeas'a, învecinată cu vatra schitulm
Gâlmele. ' ,
Iar dintr'un alt document -din 1871 se vede că avea şi
moşiacomunei .Reşca�Rom;anaţi, vecină cu Hotărani, despre
care ştim însă că aparţinea sf. Episcopii a Râmnicului.
După cum se vede mănăstirea era. destul de bogată,
avea cirezi de vite şi pădurea Hotărani de 1250 pogoane,
avea şi vii, Chiar şi azi există o culme de deal numită,
"Viile Călugărilor". Desigur că toate aceste bogăţii egu­
menul le înainta mănăstirei Dionistu, t:r,ansformafe în bani,
şi de aceia n'avem de aface cu o mănăstire măreaţă.
Ăceastă mănăstire devine neatârnată la 1864 -'- secu­
larizarea averilor mănăstireşti-, -, când pierde şi toate
moşiile, afară de cea dela Hotărani numai în parte, dar
pe care o pierde complet la 1894, când locuitorii comunei
Hotărani au rost împroprletărrţi cu- loturi ue eate .Lv po­
goane -- 5 ha. - După această dată mănăstirea nu a ră­
mas decât cu aproximativ 30 pogoane, care formează
şi astăzi pământul mănăsfirei, pe care 'îl cultivă preotul
comunei.
După aceste câteva note istorice, să ne arunoăm pri­
virea asupra lăcaşului în sine. Mănăstirea e în formă de
10. Publicate în Arhivele Olteniei,\.n. IV pp. 105 şi 301 şi an. V pp. 43 şi 2l8.
11. Arhiv, Olteniei, an V p, 218. Cpmnna Hotărani se compune din trei că­
tune: Ghimpaţi, Hotărani şi Tigănia. LocUl\torii din Ghimpaţi sunt mai mulţi străini,
veniţi din părţile de sud-vest ale judeţuluiGhimpaţi sau :\1arotinul, din Redea, ba chiar
din Dolj, căci aici locuitorii găseau păduri şi le era mai uşo/' a se sustrage dela dări şi
chiar dela jafurile Turcilor. Hotăranii au fost cHlcaşi, iar ţiganii robi ai mănăstirei ..
306
[307]
corabie. Clădirea se păstrează în perfectă stare cnrar
acum: Are altarul aşezat către N. E., şi se distince bine
pridvorul, nartexul, naosul şi altarul, alături de care
se vede şi peştera bisericei în partea de Vest. Pe di­
nafară se văd numlai 2-3 rânduri de ornamente făcute
din cărămizi în apropiere de coperişi şi nişte urme de
ornarnentaţie colorată. La pridvor se observă patru cor
Ioane frontale şi patru laterale - două la stânga şi .două
la dreapta - şi care au fost zidite complet de locuitori.
Forma aceasta se observă şi după chipul mănăstirei ZU'"
gr,ăvit pe năretele interior al nartexului, înfătlsat între
mâinile întinse ale ctitorilor: ]upân Matei Biv vel Vornic
şi ]upân Matei Eălcoianu 12).
In pridvor pictura reprezintă scene din biblie ca:
Adam şi Eva in rai; Păcatul lui AdJam; Izgonirea lui din
Rai; Cântărirea sufletelor; Satana, etc. Aceste Irescuri
sunt terminate în partea de jos printr'o frumoasă ghir­
landă de viţe cu frunze şi struguri frumos redate.
Deasupra observăm două bolte sub formă de tur­
nulete. In scenele pictate aci observi şi câţiva 'Curei, cum
şi împăraţi păgâni ca: Alexandru Macedon, August şi
Cyrus. Lângă uşa de intrare din pridvor la dreapta se
văd zugrăviţi şi mai mulţi Evrei, cu Moise în frunte, iar
deasupra lor specificat CU litere ciriIice: Evreii şi Moise.
Mai la dreapta se văd Turcii cu turbane, dedesuptul că­
rora stă scris cu litere cirillce "Turcii". Mai departe patru
împăraţi cu coroanele pe cap şi cu săbiile scoase. Dea­
supra fiecăruia dintre aceştia scrie, dela stânga la dreapta
următoarele: Ţal' Alexandru, Ţ'ac August Kesar, Ţal' Kira
(Cirus) şi Ţar Naoăhodons, desigur Nabucodonosor.
In nartex sunt zugrăviţi ctitorii mănăstîrei cu rube­
deniile lor, al căror număr se ridică la 16, şi dintre cari
Odobescu (în "Antichităţile jud. Romanaţt) nu dă de­
cât 11. La dreapta când intri, este zugrăvit ]upân Matei
hiv-vel Vornic, care a zidit mănăstirea la 1588; la stânga
intrărei este ]upâ:n Matei Fălcoianu vei Căpitan sin Gieor­
gie Vornicul, care a refăcut-o la 1708. Găsim: de asemenea
pe domnul Ţărei-Româneşti din timpul când jupân Matei
Fălcoianu a refăcut mănăstirea, adică pe Constantin Brân­
coveanu, apoi pe ]upân Şerban Cantacuzino biv- Vornic,
pe ]upân R,adu Stolnic Fâroăşanu, pe care Odobescu l-a
redat greşit ca jupân Stolnic Eălcoianu vel Vornic. Pentru
o cât mai clară înţălegere redau aci schema nartexului
şi locul unde vine zugrăvit fiecare ctitor (vd. p. 308).
Cum intri în naos şi dacă: te reîntorci cu raţa la sud,
deasupra uşei vezi o altă inscripţie, tot cu Cirilice scris'ă,
dar foarte greu de descifrat, căci seamănă mai mult. cu
nişte sgârieturi pe o placă de piatr,ă. Aci avem de aface
12. Vd. schema nartexului in pagina următoare,
307
, WilfiiilI_
[308]
in să cu nişte fragmente din biblie - cred, -, după câ­
teva (minte descifrate. Zugrăveala aci este afumată de
turnul lumânărflor şi deci biserica are un aspect întunecos.
Se poate vedea uşor pe păreţi două rânduri de zugră­
veală suprapuse.
Altarul, naosul şi narrexul=-acesta numai în parte-­
sunt pardosite cu bucăţi de piatră de forma drepunghiu­
Iară, având lungimea intre 0,60 m. şi 1 m., iar lătimea
între 30-40 cm. şi grosimea de 8-10 crn. Acestea poate
să fie aduse din rnunicipiurn devenit apoi colonia .Ro­
mula, care se găs·eşte la o depărtare de minimum un km.
de acolo şi despre care maiorul Papazoglu credea că Z1,­
dur ile ei se terminau la turnul acestei mănăstirl.
Se poate ca aceste lespezi să fie nişte stele funerare
- pietri de mormânt --- aşezate cu inscripţia în jos .
.Restul mănăstire! este pardosit cu cărămizi dela R.o­
mula, numite "căr,ămizi de antină", şi care se giăsesc din
belşug la Hotărani 13), unde se vede că vor fi fost şi
cuptoare romane.
Mănăstirea Hotărani este declarată monument istoric.
15
14
NAOSUL I
7
6
II
13
VI F
5
E
308
II
4
3
2
12
10 9 8
========:::;:' I UŞA I
PR!JDVOBUL
\
Portretele jugrăvite pe zi�urile nartexului, cum sunt numerotate
în alaturata schemă. sunt următoarele:
La dreapta intrării: 1) Jupân Matei biv vel vornic ;-2) jupănita
ego Neaga ;-3) 1 gospodja ego Maria ;--i) I6 Costandin Basarab. Voivod:
-:5) J�pâl1iţ� ef4;0 An9reia.na��6)\.JL1pân Sărban Cantacuzino Biv-yor­
mc ;-1) .fupan Radu Stolnic l' ărcăsanu (pe care în Orlobescu=-Anrichi­
tătile jud Romanaţi, p. 2�)4--îl găsim: jupân Radu Stolnic Fălcoianu
vel Vornici.
. \
13. V. F'ârviln: Raport despre sarcofagul dela Hotărani, An. Ac .. Rom.
1911-1912.
[309]
La stânga intrării; 8) jupan Matei Fălcoianu, vel Căpitan sin
Gieorgie vornicul ;-9) jupâniţa ego Stauca ţc IO) jupâniţa ego Maria;
-11) Jup{l11iţa ego Kaplea;-1:!) JupEm ,G}eorgie Vornic Fă,!eoianu;-
13) J upăniţa Dospina rDespina) ;-i4) Ju pamta Preda ;-15) Ju pam ta Stari­
ca '�16) [upăniţa Barbu, cu un copil alaturi.
, Intre 12 şi 13, sub tereastră, este morrnântul stareţului Nilu. Cti­
torii dela numeri le 8, 9, 10 au alături câte un copil.
Alexandru Odobescu in 1. c., redă numai următorii ctitori :
Jupân Radu Stolnic Fălcoianu
vei Vornic
Jupâniţa ego Andreiana
Jupân Serban Cantacuzino
10 Constantin Basarab V. V.
Jupâniţa ego Maria
Jupân George Fălcoianu Vornic
Jupânlţa ego Caple a
Jupâniţa Despina
Jupân Barbu
Jupâniţa Stanca
Jupâniţa Preda.
••••••••••••
Din memoriile lui Mihail Teodorescu,
zis "DasdHu Nicu". 1821-1914
"M'am născut la '1821 sau 22, dupe ce s'a strâns. oraşu
în urma zaver ii lui Tudorinvaceasta mi-a SPUS-OI sora ma­
mei cea mică - tiţa -, oare nu ţinea bine minte la ce an,
dar că în unu din aceşti doi ani, luna Aprilie. Pe moşu
meu Protopopu Ioan Porumb _. (tată mare -- dupe tată)
nu l'am cunoscut, căci trebue să fi încetat din viaţă cred
curând dupe naşterea mea. I-a părut foarte bine. şi m'a bi­
necuvântat". (De sigur când i s'a adus la cunoştinţă, veni­
rea sa în lume). "Eu m'am deşteptat la 1826, când s'a, spart
oraşu într'o Sâmbătă, la ora când toca pe la Biserici.
Mama noastră se numea Ănuţa 1), s'a luat dupe lume
cu un copil în braţe, băiat născut de curând' şi cu soru­
mea, ne ducea de o parte ,$i de alta", etc. Au fugit cu toţii
în pădurea Cârleşteanulul "unde era adunată Iurnea din
oraş. Innopfase, făcuseră lumea focuri de se vedeau şi
se cunoşteau, şi care soseau mai în urmă spuneau: turcii
la Leamna în pădure, la noapte pun foc oraşului".
S'au întors chiar a 2-a zi în oraş, apoi s'au gătit
oăruţa şi au plecat la Coşoveni; au stat acolo până, in
toamnă, apoi întorcându-se acasă, s'au temut de muscali,
care ocupaseră ţara, cum şi de ciumă. "Tatiă�meu" mamă­
mea, işi noi trei copii - era zăpadă --'- a g,ătit sanie şi
am plecat la Dobrun -- fa o sor,ă a mam:ă-mi -- .... unde
am locuit în bordeiul proprietarului, oăci dânsu era fugit
în ţara nem�easoă. Nu şifiu cât am stat, cred până pe
la 1829, căci eram în oraş la 1830, când s'a ivit holera şi
iarăşi am fugit la Coşoveni la fel".
1) Cred c[t avea 4-5 ani, că povesteşte foarte exact, cu multe detalii acest
eveniment, de care se impresionase la vârsta aceia.
309
[310]
"'" o fată a Protopopului Ioan Porumb, cea mai mare,
'avea de bărbat pe Ildrişte (?). Acesta era pandur ._­
cum se numeau pe vremea de atunci ostaşii. Acesta,
cât voi fi fost nu ştiu. şi la ce an, oă într'o zi viind
la noi, unde era şi soţia sa cu copiii - cred că era
toamna la culesul viilor - ... m'a luat cu dânsul să mă
plimbe - şi mergând pe Sârba în vale, am luat-o spre
miază zi şi m'a trecut peste un pârâu, ce trecea prin
apus de Coşoveni, am trecut în pădurea care se zicea
Dascălu Nicu.
a fi a mănăstirei: Sadooa.i.. aci mi-a arătat nişte ruine
de ziduri, în faţa pămlântului şli a zis (Udrişte): CliCf mi
s'a spus din băfrlâni\ că a fost palatul Banul Barbu Măjo­
răcine, Domnu Ţ,ării; care a trecut în Craiova, stabî­
Iindu-se în mahalaua Sf. biserici cu patronajul Sf. Du­
mitru, sau în curtea bisericei".
Aci urmează o �ovestire pe care tată-meu (Mihail
Teodorescu) zice: "am văzut'o mai târziu şi într'un jurnal,
scrisă de un profesor -lI ginerile lui Panaitescu -- profesor
şi laeda, şi care luase de soţie pe Directoarea internatului
Lazaro-Otetelişanu' .
310
[311]
Eu redau această povestire - ca legendă şi m�aj
ales pentru felul cum ta impresionat, deşi încă foarte
copil, de 8 �9 ani.
. "La Si. Dumitru, unde avea locuinţa (B. Năr,ăcine),
sectede a fi fost pădure, căci au fost copaci mari, de
s'au găsit şi atunci când Banu B. Mărăcine îşi avea, lo�
cuinţa aci. Acest domnitor având' două fete, dar de avea
soţie nu vorbeşte, şi unu din generalii săi ad'ese ori îşi
observa oştirea răzmat de un copac, mai cu osebire când
era lună, din deal, dela biserică, spre Jiu. Aceste fete iu,­
beau peaoest general 'şi doreau să-I ia de bărbat, căruia
propunându-i una din ele, le-a spus că nu poate tace
acest pas, până miai întâi să vadă ce face cu turcii şi să;
mute ordia la Rădovan. Dânsa i-a propus că merge şi
dânsa, ori unde va merge şi dânsu: atunci a cerut bine­
cuvântarea tatălui-său (Mărăcine) şi cununându-i, fiind
ostirea stabilită la Rădovan au voit să se ducă să vadă
cum secârmueşte oştirea. Voind să plece, dânsa n'a voit
să rămâe de dânsu şi au .plecat arnândoi, pe care ducând'o
în cortul său o stabilise acolo (în cort), Dânsu mergea
dir, când încâ:nd să observe strejile şi odată întorcân­
du-se, când a ajuns aproape de cort, un general (sau
alt grad) l'a omor.ât. Apoi de a fost ,ş<i cu ştirea ICi
(soţiei), aceasta nu se ştie; de Gât dupe <aceasta trimete
ştafetă că pe ginere-său l'au luat turcii şi că pe fică-sa.
o ia eI de soţie ş:i că să le dea bine cuvântarea, Tată­
său tiind informat de cele petrecute nu a voit să le dea
ceea ce au cerut. S'au dus să se cunune la Biserica din Cra­
ioviţa, care de atunci s'a sudornit cu dânşii, şi de atunci
au rămas numele de halta Craioviţei".
.De la 1830- 31 stabilindu-se în oraş părinţii mei,
m'au dat la şcoală,- unde am învăţat: "Psalmii" înce­
pând de la "Cruce ajută" până la: Intru împărăţia ta
pomeneşte-ne Doamne.. (Am învăţat la Dascălu Ion
Gheorghiu - la Biserica Hagi-Enuşi Toţi Sfinţii - unde
am învăţat până am intrat în psaltire".
"Atunci (1830), nu erau şcoli naţionale, ci dascăli.
Clari voiau şi erau ceva mai pricepuţi şi scriau mai: bine
se făceau .Dascăl" de sine ..... Cereau la Epitropi OI odae
mai mare, unde să poată face lăviţi, bătea pari în pământ
pe lângă zid, puind de asupra lor blane şi făcea lăviţi,
iar dascălu avea un scaun. Dascălu ne învăţa întâi pe
slovă (adică eeteau siLabisind) şi apoi ne schimba să o
învlăţăm pe nev,ăzute".
"C:ând mergeai în şcoaLă pentru prima oară scria
dascălu pe foiţe. Acestea ,erau făcute din mai multe coaIe
de hârtie ,cusute pe mijloc şi cu o meşină făcutlăi dintr'un
car,âmb de dsmă sau din altceva vechi. Dascălu făcea la
început o cruce +, apoi îţi spunea pentru prima oară
311
[312]
şi arăta cu un surcel (care mai târziu s'a numit condei
de lemn) şi zicea: "cruoe ajută" şi şcolarul îl urma".
,,lnv,ăţam tot alfabetu slavon J). Se mira bietu tată-meu
de timpuce-l prăpădeau icu aceste stlabisiri şi de capu
copiilor; iar părinţii erau încântaţi că ştiu copiii carte";
"Apoi toate (Iiterfle) învăţate şi cunoscute bine ni
se da: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri şi Do­
amne Isuse Hristoase Dumnezeul nostru milueşte-ne pre
noi amin. Aceasta se învăţa întâi pe slovă, şi apoi
pe nevăzute, şi urmam aşa cu toate lecţiile până la: Intru
împăr.ăţia ta pomeneşte-ne pre noi Doamne, când vei veni
întru împărăţia ta etc., şi repetam toţi psalmii de la:
Pentru rugăciunile, până la Intru împărăţia ta, pe. ne­
văzute într'o săptămână şau două, până când se asculta
de dascăl şi spuneam! fără gr,eşeli".
,,In timpul acesta aveau grije părinţii să cumpere psal­
firea copilului, anunţându-i că în Lunea cutare, bag.ă! bă­
latra în psaltire. Atunci pregătea dascălu pe copil, ca să
înveţe 1 ecţia de la începutu Psaltirei, adică din catisma
întâia, pe nevăzuute, care era aşa: Art. I, Fericit bărbatu,
oare n'a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcă­
toşîlor n'au stătut şi pe scaunul pierzător ilor n'au şezut,
ci în legea Domnului, voia lui şi voia lui va cugeta ziua
şi noaptea, etc., şi şcolarul se punea pe scaunul pe, care
şedea dascălu în şcoală, şi se punea patru băeţi m'ai pUr
ternici şi-I ridica în sus de trei ori, în rnijlocu şcoalei,
în prezenţa şcolarilor şi a părinţilor sau a tutor ilor şi a
invitaţilor 'Şi copilul cu psaltirea în mânăv-cifea cu glas
tare: Fericit bărbatul.; etc., şi cei patru copiii îl săltau în
sus zicând cu voce tare: "Acsios" (vrednic este). Şi zicea
aşa;c,ăci cei mai mulţi dascăli îşi arătau şi ei meritu, oă
au ceva cunoştinţă de Iirnba gt�acă. Apoi când se ter­
mina, toţi invitaţii şi împreună cu dascălu, rugau ca Dum­
nezeu să-i dea sănătate, ca �ă ajungă: tita !'lim'!'n;ef. şi [loarea
t.aţiunei. Atunci şoiaru săruta mâna la părinţi şi invitaţi
şi trecea pe 1avipă, unde erau toţi cei cu psaltiri şi de aIci;
inainte înv,ăţa câte un psalm pe nevăzute. Daoă 'Şltia Fe;­
ricit bărbatul etc., treoea la al 2-lea psalm, care la început
se zicea asa: Pentru ce s'au întăr.âf:at neamurile si no':­
roei.dele au' cug'et!at \cele deşarte? St:ătut-au de faţ.l:i: llJl1"
păr.aţii p.ământului ş\i hoerii s'au adunat într'una asupra
Domnului 'Şi asupr,a ". unsului lui. Să rupem legăturile
lor ,şi să lăpădă:m! de la noi jugul lor. Cel ac iăcueşte
în ceruri, va râde de" dânşii şi Domnul va batjocori pre
ei, etc. Dupe terminarţa acsionului, p.ărinţii cari mai dis­
puneau dau de fiecare copil câte o para şi la oei 4 câte
3-5 paralecare-l ridicase. Atunci era Dasoălu Ion Gheor-
1, Sunt 47 litere scriSE' (in caetu original) şi cu proJlll1lţia alături. Apoi ur­
mează silabisirea ca: bllchiazi-ba-vedeazi-va-dobreazi-do etc.
312
[313]
ghiu, care de 'şli era rumân, însă apucase de se iscălise aşa
şi aşa i'a mers numele până azi la fii şi nepoţii lui.
Dănsu era cântăreţ în dreapta, după timpu de atunci -­
îrivăţat din auz practic. In urmă dupe ce învăţa co­
pilu 3-4 'oatismeşii cetea pe ori ce carte de tipar liber,
atunci îi da "gra:psen" să scrie pe .ipanachidă", Această
panachidă avea formia unei lopeţi delemn cu coada scurtă ..
Copilul o ţinea de coadă şi scria pe ea cu un cui sau o
bucată de geam; apoi rădea ou geamu (lemnu de păr
fiind moale) şi scria iar. Această panachidă cioplifă de
părinţi, servea la mai multe generaţii, încât ajungea sub­
ţire şii se şi îngăuree de atâtea răsătur i. -- Aceasta ­
mi se pare -- ţinea loc tăbliţei noastre de piatră, Panachida
era de lemn de păr. Pe ea se începea cu az-buch i etc"
până le făcea bine; atunci îl punea să scrie pe hârtie cu
condei de plană de g'âscă sarude curcă şi cu cerneală
făcută după fundu căldării. Hârtia se numea, cea mai
ieftină, .itârcapele", hârtie de provenienţă italiană,pur�
tând marcă cu Iiligrană trei pălărfi de cardinali pe care
se scria de obicei, iar cea mai scumpă se numee .leon",
aceasta era şi mai ţeapănă, lucrată mai solid, şi care se în­
trebuinţa la ferestre, căci nu se rupea lesne ca cealaltă
şi se cumpăra coala cu cinci parale, în loc de trei cum se
cumpăra târcapele. (T ară-meu îmi spunea că; se cam ru­
pea hârfia de la "terestruica" şcoalei de către şcolari
şi !t'tunci aducea unu "hăiatu vre-unui tăbăcar o piele
rasă bine şi o bătea în cue la fereastră - "ca pe tobă"
- aceia ţinea mai bine). - ."Aşla am urmat şi eu până am
trecut tot cursul de învăţătură şi sumele 1, 2, 3 până la
10, apoi propedica, odată una-una, două ori două ­
patru, până la o sută. Primulgrapsim sau rând cum
se numea atunci, dupece treceam alfabetu işi i se păcea
dascălului, că sunt bine, ne schimba rşi ne scria, întâiul
grapsim cu Iiteră mai mare şi începea aşa: "Rădăcina
învăţăturei întâi esteamară ca fierea, iar în urmă e dulce
ca mierea" şi mai în urnll.ă: altele, pănă copilu să exer�3.\
m�i oorect, apoi când era aproape s,ă pleoe, i se da
un altu scris mlai mult, care zicea la început aşa: "Nu
este sătr3JC oel ce n'are tată ş,i mumă, ci acela. care nu
ştie 'carte, oăci deşi se socoteşte că este cevafş�, dar
este singur buştean. De aceea sileşte�te copile, p.ână: eşti
neviârstnic, că daoă te vei învârst1lici, ale lumii n,ăra vuri
te vor coprleşişi lipsa adeseori te va isbi". Iar când' era
Sră plece, i se da: "Cetitea scripturilor e o preumblare
prin toatlă lumea, în toate veacurile şi folosul ei e de o
potriv!ă cu sufletul celui ce ceteşte". După aceasta Piă:�
rinţii şi dascălu se sfătuesc între dâtl,şii, oă. copilu acum
poate să�l retrag.ă din ş'ooală: şi poate să�şi ia o carieră.
Aşa m'a retras pe mine şi ruj'a dat la cismărie groasă .. "
313
[314]
(Urmează un capitol nostim asupra încălţămintei pe a­
fund şi cum îl înviaţa pe el să coase). Nu a sfat însă
la meşteşug, "că,ci se gândea la şcoală să mai înveţe".
La anul 1832 avem sco li nationale: una la Obedeanu,
cu dascălul Căpătlneanu.' ,
"Acolo şcoala era în nişte oase sus, cu o scară ide te
suiai în brânci, ruinată .... ",
"Pe atunci lumea era săracă, biciultă de răzmeriţă,
de ciumă, de holeră, foamete 'si alte crâncene evenimente" .
... - Copiii desculţi, rău îmbrăcaţi, noroi, frig, "abia ne
duceam din mahalaua Firului, odată pe zi; la pr.ânz r,ăI,.,.
mâneam la şcoală" ...
"V,ăzând doi oameni, deşi nu de aici de pământ
ci de departe din Târnova, dar stabiliţi aici din părinţi,
mari neguţători şi proprietari - cel întâi se numea jiU(�
pân Crăciun boltaşu şi al 2-lea Malciu Ţolea, amândoi
proprietari în mahalaua Sf. .Apostolic- văzând această pe,
deapsă pe sărmanii copiii, s'au sfătuit între dânşii, cum
să facă o şcoală în această mahala. Unde? R!ăspunde Pi­
taru Crăciun: în curtea bisericei, unde suntem noi ca şi
ctitori, epitropi. - Cum s'a zis s'a si făcut jp acelaş an
(1832), s'a mobilat cu bănci, semicercurivcu tot, a pus 'Şi
profesor pe unu Andrei care era şi zugrav. Era cam nu
tocmai la locul lui, era om neinsurat. In urmă ne-a adus
pe un "domn" Ghiţlă Măldăreseu, frate cu protopopu
Dincă Lăcusteanu. Cu acesta a început a merge lucru­
rile altfel. Am terminat el. I isi a II�a".
"La 1835 s'a deschis şcoala de "Musichie" (muzică
bisericească) la Si. Episcopie, aici în Craiova pentru prima
oară" (pe locul unde este azi palatul Justiţiei). Au venit
nişte băeţi cunoscuţi şi i-au propus (lui tată-meu) SIă
meargă la şcoala de Musichie, căci îl cunoştea ca având
voce frumoasă. P,ărin:ţii s'au opus, dar mai în urmă
plecând de la cismărie s'a dus Ia şcoala de Muslchie.
La acea şcoală+era dascăl de psalfichie Toma Pa-
raipan. "" .
Tatăl meu avea atunci 14 ani, urma la şcoala de Mu­
sichie, apoi la cea de la Sf. Apostoli şi servea la biserică
(la Fir), căci îl cunoşteau preoţii ca băiat bun şi cânta
frumos. '
La 1836-37, a rămas orfan de ambii părinţi (au murit
într'o săptămână amândoi), au rămas şeapte copii.
Deşi să1iac şi cu mari greutăţi, aă:Ci erau toţi copii
mici, de lşlcoal:ă tot nu mă lăsam".
Cum ştia scrie şi \ ceti bine, apQi cântări multe, în­
cepu să înveţe pe alţi 'copii. Epitropii îi dăci-m,ă o chilie
în curtea Bisericei (Fir) cam pe la 1840. "Am început să
primesc copii în odaia mea. Am urmat aşa până la 1850,
.când m.'am strămutat la Sf. Apostoli, căci se Mcuse o
314
[315]
aşa aglomeraţie de copii cât nu mai era cu putinţă a mai
sta aci".
"La 1849 m'am însurat la Ianuarie 30. Şedeam în
casa de lângă clopotniţă (Sf. Apostoli) cu familia, iar
şcoala o aveam! în curte, unde învăţasern şi eu şi, care
precum am zis, a fost făcută de jupân Crăciun şi Malciu
Ţolea. Acolo am stat până la 1856, când m'am mutat în
casele mele, (azi Cuza-Vodă 28), căci la Sf. Apostoli se
ruinase. .
Soţia Dascălulul Nicu era nepoata lui Dascăln Ion
,.fostul său dascăl, fata lui preotu T rache (Popa T rache,
vestit cărturar), care era preot hirotonisit pe numele bi­
serioei "Toţi Sfinţii, Hagi-Enuşi",
S'aucăsătorit la Preotul Porumb şi au trăit împreună
până la lan. 1914-adecă 65 ani++iară mamă-mea a ră­
posat la Martie 1917 în noaptea păcei de la Bucureşti).
La 1850, trec şcolile de la Eforie la Ministeru de
Instrucţie.
"La 1850 ou ord. No. 49, mii se da voe să oontinui
şcoala cu două clase "Metodu Lancastern" cu semicercuri
şi table pe pereţi. Aşa am urmat până la 1880 - Dvbrle 13,
când m'am lăsat, căci se deschisese şcoli multe şi eu eram
obosit.
"Eu continuam şi cu metodu vechi -lhere chirilice­
până la 1850, căci nu voiau părinţii şi preoţii. Insă la
1850 am schimbat şi eu şi am început a scricu litere
latine.
"Atunci a început o eră nouă pentru mine. Copiii
pregătiţi de mine erau ascultaţi de profesori publici şi
treceau în el. III. Apoi am făcut şi eu el. IUşi cu
lb.germană, dupe care elevii treceau direct lagimnaz.
Apoi s'au înfiinţat şi el. IV, eu însă n'am înfiinţat'o. Am
ţinut şcoala 40 de ani, 6 luni şl câte-va zile" 1) .
••••••••••••
1) Aceste fragmente din memoriile Dascălului Nicu, cu întregirite intercalate
între rândurile scoase din caetele manuscrise ale numitului învăţător, ne-au fost date
de Dvna Matilda Niculescu,profesoară în C. Lung+-Muscel, fiica cea mai mică a
lui Ioan Teodorescu, Portretul aci reprodus ni l'a trimes d-l Iulian Teodorescu,
prof. la Facultatea de drept din Bucureşti, frate mai mare al trimiţătoarei. Cel
mai mare dintre copii era, până acum doi ani, arhivar în serviciul Arhivelor Sta­
tului din Capitală.
Regretăm că detinătoarea memoriilor nu ni le-a Încredinţa t în întregime,
căci de sigur că noi am fi aflat mult mai multe pagini demne de a fi reproduse
în revista noastră.
In scrisoarea cu care ni s'a trimes de Doamna Niculescu aceste fragmente
în copie, se descrie răposatul dascăl ca un pasionat iubitor al cărţii, cititor neo­
bosit, cu excelentă memorie în adâncile sale bătrâ neţi şi minunat povestitor. Era
legat prin prietenie de toţi cărturarii şi oamenii de seamă din Craiova, despre
cari ştia multe, caşi despre trecutul oraşului său. Ii plăcea istoria caşi literatura,
dar nu mai puţin ingrijirea grădinei şi a viei sale. «Viaţa între pomi şi Hori mă
ţine», zicea el adesea.
315
[316]
f. 343.
f. 344.
f. 371.
Despre Caimacamii Craiovei
ele Ioan V. Căncea,
Acum un an adăug arn câteva date privitoare la cronologia Cai­
macamilor 1). Folosindu-mă exclusiv de acelaş isvor, am putinţa să mai
dau azi unele completări.
Astfel Înlocuirea În funcţie din 1784 a biu vel paharnicului Ma­
nolaehe Romaniti prin biu ve! banul Ianache Hrisoscoleu s'a petrecut
în luna Mai a acelui an 2).
După Costache Gherache, biv veI hatman, (1804, Ianuarie-Septem­
vrie) urmează:
Mihalache Manu, biu vel vornic, 1804, Septemvrie 3)-1805, Noem­
vrie 4) şi lorgache Arghiropol, biv 'uel postelnic 1805, Noemvrie 5)_
1806, August 6), iar nu "Mai" cum indicam În trecut.
Acesta din urmă este înlocuit În August prin Costache Caliarh,
biv uel logofăt.
:;:
Pe Costachc Samurcaş, biv vel logoţăt l-am găsit caimacam la
Craiova din 1807 până În August, 18089).
Barbu Văcărescu, Începând din 1809 şi până în Martie 1810 10),
În loc de vel uornic II), se intitulează în porunci şi hotărâri:
De la Vei Ban Barbu Văcârescu seu Dioanu Craiouii 12), sau
Barbu Văcărescu, Vei Ban cu Diuanu Craiouii 13), sau îrriine numai
Barbu Văcărescu VeI Ban al CraiovH 14).
1) Cf. Caintacamii Craiouei, în revista Arhivele Olteniei lX, p. 314,-317.
2) Arhivele Statului Judecătoreşti vechi, iVa, 77) f. 196 şi 190.
3) " 82,f. 100.
4) S3 f. 194,
5) f 203,
6) » 84 I, 129.
7) f. 129.
S, f 136,
9) t : f. 241.
10) \ 1'. 460.
11) Cf. r. C. Filitti, Oltenia ş); cârmuitorii el; 1391-1831 in revista «Arhivele
Olteniei>, IX, p. 138-151.
12) Arhivele Statului, Judecătoreşti vechi, No, 8-1,
131
14)
316
[317]
Urmaşul său, Costache Samurcaş biv vel logofăt, îşi zice Întâiul
ocârInuitor al Divanului Craiovei 15), întocmai ca şi Manolache La­
houari, biv uel uornic, în 1811 16).
:;: *
Intre ianuarie 17) şi sfârşitul lui Mai 181218) se află la Craiova:
Costandin Grai Dudescu, ocârmuitorul Valahiei cei mici, pe care însă
locuitorii tot sub titlu său românesc îl cunosc adresâridu-i-se cu: "Prea
cinstite Dumneata biu vellogofete, cu plecată jalbă jăluiesc Dumitale
ca să am dreptate u 19)
Vin apoi:
Dumiirache Racoviţă, bio uel oornic, 1812, Început Iunie=t=sţârsit
Septeniurie, 21) îniâiul ocârmuitor al Diuanului Craiovei 22) ;
Costache Caliarhi, biv vellogoiăt, 23) 1812, inceput Octomurie 24)
-sfârşit Decemurie 25) şi
lorgache Arghiropol biu uel ban, 1813, Ianuarie 26)-lunie 27),
iar nu cum notam anterior: 1812-1813, Mai.
Acesta este înlocuit prin Nicolache Scanaui, biu vel postelnic 28).
In 1816, Costache Samurcaş era numai vechiI, căci într'o poruncă
din 2 Fevruarie 29), Domnul i se adresează: .Dumneata biu uel vor­
ni ce Costandine Samurcaş, uechitule al Câimăcămii Craiovei, sănătate /"
Rândurile de mai sus sunt departe de a fi secat ştirile ce, în această
materie ca şi în cea privitoare la trecutul Olteniei, pot să dea condicile
Divanului Craiovei şi ale Departamentului de patru .
•••••••• 1: •••
15) Arhivele Statului, Judecătoreşti uecln,
16) "
17)
18)
19)
20)
21)
22)
23) »
24)
25) »
26)
27) »
28) »
29)
11'0. 86 f. 38 şi 124.
f. 138 şi 238.
f. 240.
f. 311.
f. 250.
1'. 316.
f. 330.
» Sel f. 334-5.
» SG f. 334.
f. 332.
f. 338.
1'. 34(J.
f. 42l.
f. 423.
» 87 f. 431.
317
[318]
1
I
1
1
1 ,
1
1
!
Câteva şcoli de sat în Oltenia,
înainte de 1800
de Ion Donat.
Romanul a avut întotdeauna un adânc respect pentru carte. In
trecut, când singurul cărturar obişnuit era omul bisericii, ştiinţa
cărţii rămănănd permanent legată de credinţă, poporul obişnuia
a o privi ca pe un apanagiu al acesteia, ca pe un atribut aproa­
pe mistic. Şi cum biserica era singurul loc unde ştiutorii de
carte nu puteau lipsi, e firesc ca primele noastre şcoli să Ii
existat pe lângă mănăstirile bogate în averi şi locuite adesea de
mari personalităţi culturale, şi -mai rar -, pe lângă bisericile
de sat. Desigur, pe lângă curtea sa, Domnul trebue să-şi fi avut
întotdeauna şcoala lui de copişti, de caligrafi pentru cancelariile
domneşti; dar şcoala care dădea cel mai mare procent de căr­
turari, într'o societate în care boerii înşişi nu ştiau în marea lor
majoritate nici macar să semneze -, rărnănea cea bisericească,
Mai târziu, împinşi de moda Apusului, ne care mulţi dintre
ei îl cercetas eră în lungile rătăciri din naintea domniei, voevo­
zii incep să intemeieze şcoli domneşti prin tărgurile mari ale
ţării, sau in locuri pe care nevoi politice sau religioase ii deter­
minau să le aleagă 1); iar exemplul domnesc va fi cu vremea
urmat de boeri, care la răndul lor vor adăposti bucuroşi câte o
şcoală în chiIiile bisericilor şi mănăstirilor ctitorite de ei.
Totuş despre o adevărată şcoală pentru popor, nu poate
fi vorba nici acum. Va trebui să vie epoca fanariotă, pe care în
unele privinţe o condarnnă fără dreptate, pentru a se' putea ajun­
ge la un inceput de organizare mai temeinică a şco alei. Din con­
vingere adâncă, sau numai din nestăvilita dorinţă de a rămâne
cu tot dinadinsul in istorie, mai toţi domnii \jlceştia străini vor că­
uta să ajute şcoala, sprijinind-o băneşte şi priveghind îndeaproape
la administrarea veniturilor ce-i fuseseră hărăzite.
In Muntenia, revine lui Alexandru Ipsilanti meritul de a fi
păşit primul Ia organizarea Invăţămăntului, în înţelesul larg al
acestui cuvânt. Cât de mare era grija lui pentru bunul mers al
acestei instituţiuni, se poate vedea uşor din următorul pitac, adre­
sat Mitropolitului şi celor trei Episcopi, la începutul reîntoarcerei
sale în scaun, la 1796: ,
"Fiindcă după buna orânduială ce s'au fost întocmit şcoa­
lelor de învăţătura copiilor, încă din cea-I'altă domnie a noastră, ur­
mează a fi pe la toate judeţele şcoale şi dascăli cu plată intr'adins,
pentru a învăţa copiii sărmani care nu pot avea alt mijloc pentru
procopseala lor,şi de vreme ce 4u venit înştiinţare Domniei mele,
acum după la unele judeţe, cum că rău s'ar fi păzind această
orânduială, căci lipseşte dascăluh la unele, la altele şi de este
1) "Academia» lui Despot de la Cotnari, trebue astfel pusă în legatură cu
populaţiunea catolică a ţinutului şi cu tendinţa Domnului de a catoticiza ţara.
318
[319]
dascal, dar nu s'ar fi epimelisind la învăţătura copiilor : unde
vrănd Domnia mea ca să dăm îndreptare şi la aceasta, porun­
cim ca să ne arăţi P. SI. Ta pentru judeţele din Eparhie-ţl care
dascăl este anume? Şi căţi copii are dascălul la şcoală? anume?
şi ai cui sunt?" 2).
In epoca aceasta, nevoia de învăţătură se dovedeşte astfel
a fi simţită şi la ţară, unde până atunci nu existaseră decât acele
rare şcoli bisericeşti, care nu se puteau adresa în nici un chip
poporului; în oraşe însă se putea vorbi de pe atunci de un ade-
4 vărat început de organizare a şcolilor, sub patronajul autori­
tăţii domneşti. Cu vremea se stabileşte o dare fixă, impusă preo­
timei şi administrată de biserică, pentru "cutia şcolii" din care
se plăteau dascălii de Ia şcolile domneşti, se intreţineau localu­
rile şi unii copii sărmani.
In Oltenia, prima şcoală publică este cea care funcţiona la
Râmnic, sub ingrijirea episcopiei oltene. Infiintarea ei, ca şi a
uneia mai înalte, " latineşti" , la Craiova, se cerea stăpănirei aus­
triece), fără vreun rezultat de alt fel, încă dela 1719, când so­
borul prelaţilor olteni adunat Ia Hurez, se oferise să suporte
singur toată cheltuiala dascălilor şi a întreţinerii copiilor sărmani,
şi cu tot refuzul autorităţilor străine, şcoala se va înfiinţa peste
puţină vreme 4).
Ceva mai târziu Craiova şi, cu vremea, toate oraşele din
Oltenia vor fi înzestrate cu câte o şcoală domnească sau numai
sprijinită de Domn. Tărgul-Jiului, Cerneţii şi Caracalul, vor căpăta
pe rând câte o astfel de şcoală.
Dealtfel, s'ar putea susţine că Oltenia a fost oarecum pri­
veligiată în ceace priveşte şcoala. Suntem obligaţi să tragem
această încheere din comparaţia sumelor cheItuite în acest scop
de Episcopia olteană faţă de celelalte Episcopii ale Ţării Româ­
neşti. Putem face această comparaţie mulţumită faptului că ni
s'a păstrat un foarte preţios document în "iratul cutiei şcoalelor
pe leat 1797, Ghenar") în care găsim că în acest an, Episcopia
Rămntcului cheltuise pentru olata dascălilor din Craiova şi "depe'
la judeţe" suma de 1400 lei, faţă de 670 cheltuiţi de Episcopia
Buzăului. Chiar obiectăndu-se că această Episcopie era mai mică
decât cea olteană, sumele apar totuş foarte disproportionate.
Dealtfel, pe teren cultural şi în tot acest secol al 18-lea
Oltenia se va găsi de multe ori în fruntea Ţării Româneşti. Căci
exceptând agitaţia culturală străină, a Bucureştiului insuş, restul
principatului muntean nu va face în această vreme nimic pentru
perpetuarea unei tradiţi culturale româneşti. Şi dacă acelaş lucru
nu s'a petrecut şi în Oltenia, e că în mănăstirile de aici se for­
mase, prin viaţă bisericească înaltă, prin tipografii care singure
mai dădeau tip ăritur i religioase Munteniei intregi, un curent eul-
2) v. A. Urectiia : Istoria Românilor, vol. vrr (1774-1800) p. 25.
3) N. Iorga, Istoria învăţământului r0111. p 82.
4) N. Iorga, Ibid p. 71.
5) V. A. Urechiă, op. cit. voI. va, (1774-1800) p. 40.
319
[320]
tural puternic, care se va simţi nu numai peste Olt, dar multă
vreme şi în Banatul apropiat 6).
Odată cu înmulţirea şcolilor domneşti de prin târguri, se pun
şi bazele Instrucţiunei publice rurale. Depe la 1774 înainte, şco­
hle de sat se vor întâlni din ce în ce mai des. E adevărat însă
că unele dintre ele, larg dăruite de câte un domn, folosiau mai
mult acestuia spre a-şi îmbogăţi familia, care primea de fapt,
toate aceste danii. Şcoala dela Ageşti, in Argeş, a Beizadelei Gri­
gorie Suţu căreia i se acordă venitul de vinăriciu dela mai multe
popoare, sau cea a Ruxandrei Hangerli dela Cojeşti, se găseau
în această situaţie specială.:
Despre cele ce existau Ia această epocă în Oltenia, se tra­
tează destul de des în hrisoavele domnilor dela sfârşitul secolului
al XVIII-lea. Astfel şcoala dela mănăstireaMotrului din Mehedinti,
este menţionată de cartea lui Alexandru Moruzi dela 5 Martie
1793, prin care Domnul acordă scutire de dări dascălului Dumi­
tru sin Vlad Vameşul Craioveanu dela acea şcoală, iar la 1797,
Sept. 8, "pentru osteneala ce face cu învăţătura copiilor", Ale­
xandru Ipsilanti întăreşte la răndu-i această carte, dupe care sunt
scutiţi de dări, "el şi casa lui şi drept bucatele lui" 7).
Şcoala continuă să existe şi în secolul următor. Astfel la
1803 Aug. 12, Constantin lpsilanti va reînnoi hrisoavele de seu­
tiri şi miii ale Domnilor anteriori; iar peste mai bine de o ju­
mătate veac, aceiaş şcoală va fi dăruită de "Arhimandritul Mo­
trean" Eulrosin Poteca 8), prin diata sa dela 10 Decemvrie 1856,
cu 100 galbeni, ce trebuiau să se- dea "în primirea învăţătorului
ce va voi a se îndatora să înveţe pe copii zece ani". La această
dată, şcoala se mutase în sat.
Ceva mai târziu decât aceasta, trebue să punem începutul
şcoalei de jugrăveli a dascălului Mincu dela Gârdeşti din Vâlcea,
despre care e vorba în scrisoarea Mitropolitului Dosoftel adresată
lui Alex. Moruzi la 21 April 1800, prin �are se cerea scutire
pentru dascăl, fratele singhelului Mitropoliei; "care au pus pe Mincu
. de au învăţat copiii mesteşugul zugrăveli! slujind Sl, Mitropolii
şi Sî. Episcopii Argeş şi Buzău cu meşteşugul zugrăvelei sale cu
loarte bună plăcere". - La 18 Aprilie, in acelaş an, Domnul
acordă scutirea 9).
Dar desigur că cea mai interesantă dintre toate, este şcoa­
la înfiinţată de hagi Stan Jianu paharnicul, pe moşia sa dela
Preajba, in Dolj. Negustor bogat 10) şi ajuns din tinereţe în cinul
boeresc, căci la 1775 încă il găsim făcând parte dintr'un sfat de
caimacami II). Jianu se dovedeşte a fi fost un adevărat iubitor al
6) N. Iorga, op. cit. p. 82.
7) V. A. Urechia, op. cit. p. 38. '.
8) Dem. Teodorescu, "iaţa şi op�rile lu i Eufrosin Poteca, în Rev. pentru
15t. arh. şi fiI. a. J, vol. 2, p. 26.
9) V. A. Urechia, op. cit., voI. VIlI\(1774.-1821) p. 34.
10) Hag i Sta n Jianu e cumnatul lui Coust. Hagi Pop, din Sibiu.
11) Ioan V. Câncea, Caimacarnii Craio vei, Arh. O. anul IX, 51-52, pag. 31.';.
320
[321]
culturii. Lângă frumoasa sa biserică, a cărei arhitectură neobiş­
nuită pare că trebueşte lnţeleasă ca o aplicare la un monument
bisericesc a părţilor caracteristice culei oltene, - pridvor Înalt în
prelungirea clădirei cu stâlpi de zidărie şi fără comunicare externă,
putând fi folosit ca loc de observaţie ŞI de apărare=-, hagiul În­
nalţă un şir de chilii pentru călugări uşi alţi oameni săraci ne­
putincioşi, care să-şi aibă hrana şi chiverniseala lor", iar lângă
acestea o şcoală românească' pentru copiii satului.
In legătură cu această şcoală, însernnez aci un amănunt
care poate avea interes pentru istoria comerţului craiovean. Din
zapisul lor. caşi din cărţile domneşti, reese că Prejbenii exercitau
cu toţii la această dată meseria de tăbăcari la piei de capră
neguţătoreşti, lucru ce trebue pus desigur în legătură cu înflori­
toarea industrie similară a Craiovei dela slărşitul acestui secol*).
Şi cum rnesteşugul acesta le aducea un frumos căştig, ei se obli­
gară de bunăvoe. prin zapisul dat la 15 Octombrie 1783, adeverit
de caimacamul de atunci al Craiovei, Manolache Romaniti şi
întărit mai târziu de Domn să dea ajutor bisericei şi scolii lui
Jianu câte 10 parale dela fiecare sută de piei tăbăcite, fiindcă
"nici Dumnealui paharnicul alt adet de cherhanale nu le ia ... "
Aceasta însemnează insa că şcoala adăoostită În chiliile bisericii
dela Preaţba, este prima şcoala din Muntenia întreţinută printr' o
coniribuţiune a locuitorilor.
Lângă acest venit, Mihail Suţu mai adăugă la rândul său
alte venituri prin hrisovul urmă tor, dat la 2 Iulie 1792 paharnicului:
"Fiindcă dumnealui cinstit şi credincios boer al domniei
mele Hagi Stan Jianu biv vei paharnic cu cheltuiala şi strădania
sa pe moşia dumnealui Preajba ot sud Dolj au făcut biserică de
piatră întru cinstirea şi pomenirea sfântului mucenic şi arhidiacon
Ştefan, şi sf. marelui mucenic şi de biruinţă purtător Gheorghe,
cu căte-vaşl chilii pentru a locul monahii şi alţi oameni săraci
neputincioşi care să'şi aibă hrana şi chiverniseala lor, întocmind
la această biserică şi un chip de şcoală rumănească pentru a
învăţa copii de pomană şi fiindcă locuitorii de pe numita moşie,
cari lucrează meşteşugul tăbăciei la piei de capră neguţătoreşte
la cari au plată ia 10b tai eri câte 10 s'au indemnat şi ei pentru
pomenirea lor şi pentrucă nici paharnicul alt adet de cherhanale
nu le ia şi din căştigul ce dela acele piei ce au, de bună voe
au primit şi au făcut aşezămănt ca să dea ajutor sfintei biserici
dela 100 de piei ce lucrează câte parele 10 nu numai aceia căţi
se află ci şi aceia ce in urma lor vor lucra acest meşteşug la
numita moşie Preajba, dând zapis iscălit de dănşii ot leat 1780
Oct. 15 adeverit fiind şi de D-Iui vel pah. M. Romaniti caima­
cam şi de Dvlor ceilanti boeri ai divanului Craioveî.... (urmează
zapisul cu acea cuprindere şi hrisovul de întărire din 12 Martie
1784), apoi domnitorul a mai adaus in favoarea bisericei şi a
şcolii alte venituri şi anume: din vama bălciului de pe acea
'1..) Astăzi, Prejbenii nu mai păstrează nici unul îndeletnicirea de altădată.
Doar numele locurilor mai amintesc de vechile "dugăi" de tăbăcărie.
4
321
III
'il
[322]
moşie să aibă a da vameşul din Craiova taleri 100 din cât venit se
va strânge din acel bălciu ca să fie această milă pentru chiver.
niseala bisericii, de făclii, tămăe, untdelemn, şi pentru platadas­
călului ce va învăţa copiii, şi pentru hrana săracilor cari se vor
ocroti în chiliile bisericii şi trei preoţi şi un diacon să fie scutiţi
la biserică 12). .
Aceste danii vor fi întărite mai târziu de Alex. Moruzi la
1794 13), iar depe moartea pah., Alex. Ipsilanti va da cartea sa
dela 30 Maiu 1797 fiilor acestuia, şi pentrucă biserica şi şcoala
se ţinea în bună regulă, Domnitorul va mai adăuga "să se facă
şi alt târg tot în acel loc la 9 Martie de ziua celor 40 de muce­
nici dela care bălciu să aibă asemenea câte taleri 100 cu orăn­
duiala ce este şi la sfântul Gheorghe, ai lua pe fiecare an, din
venitul vamei acelui bălciu ca să fie sfintei biserici şi şco alei
de întărire" 14).
Cât va mai fi existat încă în secolul cel nou această şcoală
nu ştiu. Feciorii lui Jianu vor vinde curând după această dată
moşia dela Preajba unor străini, Constantin şi Ioan Teodoru, greci
din ţinutul Agrafei din Elada,-şi e posibil ca după refacerea bi­
sericei de către aceştia, şcoala românească a ctitorului să nu
mai fi existat. Satul însuş va pierde mult din vechea lui însem­
nătate.
Cele câteva şcoli săteşti pomenite mai sus, nu sunt singu­
rele ce au existat în Oltenia la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Am
insemnat aci numai pe acelea în privinţa cărora există un mai
bogat material scris, - fiindcă, în majoritatea cazurilor, numai
prin astfel de izvoare le mai putem găsi urmele. Inlormaţiunea
verbală e aci aproape inexistentă. Astfel, pentru şcoala pahar­
nicului Jianu dela Preajba, care dintr'un anume punct de vedere
poate fi socotită ca cea mai interesantă, satul nu mai păstrează
de mult nici o amintire.
Dar strădania aceasta a oamenilor de demult, pusă în slujba
unui înnalt ideal de cultură, intr'o societate pe care ne-am obiş­
nuit pe nedrept a o socoti prea puţin înţelegătoare pentru ase­
menea lucruri -, micul indemn dat contimporanilor săi de un
neguţător bogat ca Jianu, e un exemplu care poate servi Încă.
Toate acestea se cer ştiute de cât mai mulţi. Şi dacă se poate,
şi imitate cât mai des.
• •••••••••••
\
\
J2) V A. Urechia, op. cit., vol. H (1786-1800) p. 133.
13) "" " " "VII" "p. 33.
14) Amănunte comunicate de Cucernicul Pr. Gavrilescu, parohul Prejbei.
322
[323]
: :
• •
i Oh T eHI A 1 S\T ORI CĂi
. ' :
: •• a ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
DOCUMENTE
Câteva hrisoave olteneşti
Comunicate de Ioan C. Fflittl.
1582 (7090) Iunie 9.
Mihnea Voevod fiul lui Alexandru Voevod, boerului D-niei mele
Dumitru banul şi lui Stănilă postelnicul, ca să ţie satul Vâlcăneştii tot
şi satul Salcia tot şi satul Ciumeşti tot, şi satul Braloştiţa tot şi satul
Calopărul tot şi din satul Filiaşil jumătate şi din Cărneşti jumătate şi
satul Răcarul întreg şi din satul Iamnicul jumătate. Şi iar să ţie Dumi­
tru banul şi fratele său Stănilă nişte sălaşe de ţigani, care sate şi ţigani
au fost de moştenire aleboerului D-mele Dumitru banul şi ale lui Stă­
nilă postelnicul... Apoi Dumitru banul şi Stănilă postelnicul nu au avut
copii din trupul lor, ci au avut veri primari pe Neagoe şi pe Moise
cărora li-au lăsat moştenire aceste sate şi ţigani... 1)
II
In legătură cu studiul meu despre ctitorii dela Plăviceni şi nea­
mul Doamnei Stancăi 2), cunoscutul arhivar d. Iuliu Tuducescu a bine­
voit a traduce pentru mine următorul hrisov din 7121 (1613) Ianuarie,
16, păstrat în original la Academia Română 3). Il reproduc în întregime,
fiind interesant, pentru că vorbeşte de primul soţ al Doamnei Stancăi, apoi
, de Ion monahul, duhovnicullui Mihai Viteazul şi menţionează şi pe unul
din acei pârcălabi de sat cari aveau desigur la noi acelaş rol ca şi func­
ţionarii, zişi officiales, prin cari, în Ungaria veche, proprietarii ce ob­
ţineau imunităţi de jurisdicţie îşi exercitau drepturile în satele lor 4).
"Radul -Vvod, feciorul lui Mihnea Vvod, nepotul lui Alexandru
Vvod, dă slugii D-mele lui Damian Căpitanul, ca să ţie satul Salcea,
pentrucă acest sat a fost de moştenire al lui Calotă din Clejani, apoi
când au fost la moartea lui, a rămas acest sat în mâna lui Dragomir ce
a fost Dvornic mare, în zilele răposatului Alexandru Vvod cel Bătrân.
Apoi după aceea Dragomir Dvornicul a făcut schimb cu Dumitru Postel­
nicul din Vâlcăneşti, de a dat Dragomir Dvornicul satul Salcea, iar Du-
1) Acad. Rom. pachet 201, doc. 7. Regest de Iuliu Tuducescu.
2) In Arhivele Olteniei, VI (1927), p 266.
3) Pachet 201, doc. n.
4) Akos von Timon, Ungarische Verfassungs und Rechtsgeschichts, ed. 3-a,
trad. F. Schiller, Berlin 1909, p. 232.
323
, f �' , '
[324]
mitru Postelnicul i-a dat satul Cârstieneşti şi satul Poiana pentru satul
Salcea, în zilele părintelui O-mele Mihnei Vvod. - Apoi după moartea
lui Dumitru PosteI ni cuI, a rămas acest sat jupâniţei sale, Doamna Stanca,
ce a fost a răposatului Mihai Vvod, în schimbul satului Cârstieneşti şi
Poiana, pentrucă au fost aceste sate ale jupâniţei Stancăi de moştenire,
apoi a dat Dumitru PosteI ni cuI satul Salcea să fie al Doamnei Stancăi,
sat pentru sat, şi să fie sat domnesc. Apoi când a fost acum în zilele r
O-mele, când cu ajutorul lui Dumnezeu m'am făcut stăpânitor şi Domn
al Ţării Româneşti, am dat şi am miluit pe sluga O-mele mai sus zis cu
acest sat numit Salcea, ca să-i fie lui pentru slujba dreaptă şi trebuin-
cioasă a lui cu care a slujit pe O-mea. Iar apoi sluga O-mele Damian 1 �'
Căpitanul a venit şi s'a pârât pentru acest sat înaintea O-mele cu jupâ-
niţa Dana din Vâlcăneşti şi cu nepotul ei Pârvul şi astfel a pârât îna-
intea O-mele cum că acest sat SaI cea e de moştenire, nu a fost de
schimb Doamnei Stancăi şi nu a avut nici o treabă cu acest sat Salcea.
Iar O-mea am cercetat după dreptate şi după lege cu toţi cinstiţii dre- • "
gătorii O-mele şi am dat O-mea de a cercetat şi sluga O-mele Dan al
doilea portar la părintele Ioan Monahul, carele a fost duhovnicul răpo- �I'"
satului Mihail Vvod şi am scris O-mea şi o carte către întreg satul
SaI cea şi către pârcălabul din Hargetoaia, carele a fost şi pârcălab la
Doamna Stanca la întreg satul acesta mai sus scris şi au mărturisit În-
treg satul într'un cuvânt, de faţă cu Oprea pârcălabul, că a fost acest
sat Salcea de moştenire Doamnei Stancăi şi nu a fost nici decum al
jupâniţei Danei şi al nepotului ei Pârvul. Şi am văzut O-mea şi cartea
părintelui Ioan Monahul, carea s'a citit în Divan şi s'a adeverit cum că
a fost satul Salcea întreg al Doamnei Stancăi şi au mărturisit şi ceilalţi
dregători ai O-mele din Divan, jupân Nica vei Logofăt şi jupân Leca
biv veI Postelnic şi Lupul vei Paharnic şi boerii O-mele Ioan comisul
şi Crâştoh slujerul cum că a fost satul SaI cea al Doamnei Stancăi, Şi
a rămas jupâniţa Dana şi nepotul ei Pârvul de lege şi de judecată di-
naintea O-mele. De aceea am dat O-mea slugii O-mele lui Damian Că-
pitanul ca să ţie satul Salcea".
III.
La 26 Sept. 1620, Radu Vodă sin Mihnea Vodă dă hrisov 1) sa­
tului Osica din sud Romanaţi şi moşnenilor de acolo, "să li fie satul
Osica şi să fie în pace şi slobozi de rumânie cu moşiile lor, de către
Preda slugerul ") şi de către fratii lui, feciorii Radului vistier de la Cep­
turoaia, pentru că a fost al lor de moşie încă de demult, iar când a fost'
în zilele răpos. Mihail Voevod (Viteazul), jupân Radu, atunci vtori vis­
tier, a fost În sud Romanaţi zapciu şi birar şi a împresurat acel sat
Osica pentru nişte năpăştî de biruri şi li-a luat moşiile lor În silă şi
i-a rumânit fără de voia 16r şi fără nici un ban, pentru că a fost atunci
dregător. Apoi, de atunci, 'ţot a ţinut Radul vistierul pe aceşti mai sus
zişi oameni rurnâni în silă şi fără dreptate. După aceea, când a fost în
zilele O-mele, întru întâia domnie (1611-1616), aceşti oameni au venit
în divan, dinpreună cu Preda slugeru, feciorul jupân Radului vistierul,
de s'au plâns de mare împresurare care au fost avut ei de către Radu
vistierul numai pentru nişte �ăpăşti de biruri .... şi cum că au fost
iertate aceste năpăşti încă de la răpos, Mihail Voevod şi cum că li-a
fost luat Radu vistierul şi cărţile lor ce au avut la moştenire. Apoi,
\
1) Copie veche în colecţia mea.
2) Preda din Cepturoaia şi Greci (Olt', zis Floricoiu din cauza soţiei sale
Florica, fiica lui Mihai Viteazul.
324
f
!
i,
[325]
Preda slugerul a scos numai cărţile acestor oameni, şi aşa zicea cum
că s'au fost vândut aceşti oameni ei singuri de bună voie, tot pe aspri
gata şi cărţi de cumpărătoare nu au avut nici de la un domn. Iar Dom­
nia mea Însumi am luat la mijlocul lor 6 boeri din divan, pe răvaşe
domneşti, pe nume din Bălăneşti Negrea logofăt, din Breaza Vâlcul lo­
gofăt, de la Văleni Rustea, din Strâmba Gârdea, de la Zvorca Hamza
şi din Tiha Drăgan, ca să adevereze cu sufletele lor: fost-a dat Radul
vistierul, tatăl Predei sluger, niscareva bani pe moşia acestor oameni şi
vândutu-s'au cu voia lor să fie rumâni, sau n'a fost dat Radu vistierul
nici un ban? Apoi, când a fost la zi, aceşti boeri aşa au mărturisit îna­
intea D-mele cu sufletele lor, cum că nu li-a fost dat Radu vistierul
nici un ban ... Apoi, a rămas Preda slugeruI cu fraţii lui de lege şi
de judecată dinaintea Dvrnele ... Dar peste puţină vreme, dacă am ieşit
D-mea de aci, domn în părnântul Moldovei şi În urma noastră a stătut
a fi Alexandru Voevod Domn aicea Ţării Româneşti (1616-1618), Preda
slugeru a luat satul Osica cu rurnânii iarăşi sub mâna lui ... Iar când
a fost acum, satul Osica au venit înaintea D-mele de s'au plâns de
marea supărare ce au avut de către Preda slugeru ... Apoi, Preda slu­
gerul, dacă a văzut că nu a dat pe dânşii nici un ban, de voia lui în­
suşi a iertat de rurnânie satul Osica pentru sufletul lui şi pentru sufle­
tele părinţilor lui, dinaintea mitropolituIui Luca 3), cum în veci treabă şi
amestec să, nu aibă cu satul Osica, nici feciorii lui, nici fraţii lui, nici
om din rudenia lui ... Şi am văzut D-mea şi cartea Predei slugerul de
iertare şi cartea părintelui Luca vlădica, cu mare afurisanie".
Acest document ilustrează şi el groaznicul proces pe care l'am
descris aiurea 4), de deposedare a micilor proprietari de către dregătorii
influenţi în sec. XVI---XVlr.
IV.
1644 (7152) Aprilie 25.
Matei Basarab Voevod, cinstitului boerului D-niei mele pan Evstra­
tie vtori vistier şi jupâniţei sale Elincăi, fata răposatului Pătraşco Voe­
vod, nepoata lui Mihai Voevod şi a Doamnei sale Stancăi, ca să ţie
satul Salcia, sud Mehedinţi, întreg satul şi cu vecinii şi cu vii, de peste
tot hotarul, pe vechile hotare, ori cât se va alege. Pentru că acest mai
sus zis sat Salcia a fost de moştenire al Doamnei Stanca, moaşa jupâ­
niţel Elincăi vistieresii, de mai nainte vreme şi l'a ţinut Doamna Stanca
acest sat Salcia cu bună pace. Apoi i s'a întâmplat lui Mihai Voevod
şi Doamnei sale Stancăi pribegie prin ţări străine şi toate moşiile şi
moştenirile lor au rămas pustii. Aşa şi acest sat Salcia a trecut din
mână în mână până ce a ajuns În mâna cinstitului dregătorului D-niei
mele pan Dumitru biv veI sluger Filiişanul. După aceea, când a fost în
zilele D-niei mele, s'a Întâmplat de a venit jupâniţa Elinca vistiereasa,
nepoata Doamnei Stancăi, din pribegie din Tara Nernţească şi a venit
înaintea D-niei mele în marele divan, de faţă cu prea cinstitul şi prea­
osfinţitul părintele D-niei mele d-lui Teofil vlădica şi cu toţi episcopii
şi cu toţi cinstiţi! dregătorii D-niei mele şi aşa zicea jupâniţa Elinca
cum că au fost toate satele şi moştenirile moşului ei, răposatului Mihai
Voevod şi ale Doamnei sale Stancăi, sate în bună pace şi cumpărate
cu banii lor mai dinainte vreme, pe când erau ei boeri, şi au mărturisit.
3) Cf. articolul meu "V1ăclica Luca, strămoş al poetului Cârlova", în Con­
vorb iri literare, anul LV (1923), p. 319.
4) ln Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, VI, No. 3-4, pag. 318 şi urrn.
325
[326]
ei cu cărţi şi cu mare blestem. Şi am adevărat pentru satul Salcia cu
mare dreptate, că au fost [upâniţei Stancăi, moaşa jupâniţei Elincăi, de
moştenire bătrână, mai dinainte vreme. Apoi, s'a pârât cinstit boerul
D-mele pan Evstratie al doilea vistier şi cu jupâniţa lui Elirrca de faţă,
cu cinstit dregătorul D-niei mele pan Dumitru slugerulFiliişanul înain­
tea D-niei mele în marele divan, şi aşa pâra cinstit dregătorul D-niei
mele pan Dumitru slugerul cum că l'a cumpărat acest sat Salcta de la
Vucina vel paharnic. Apoi, D-nia mea am cercetat şi am judecat după
dreptate şi după lege, cu toţi cinstitii dregători ai D-niei mele şi am
aflat cu bună dreptate cum că a fost acest sat Salcia al Doamnei Stan­
căi de moştenire, iar când a fost ea în pribegie în ţări străine, toate
satele ei au rămas pustii. De aceea am dat şi D-nia mea ca să fie sa­
tul Salcia al cinstitului boerului D-niei mele pan Evstratie vtori vistier
şi al jupâniţii lui Elinca, iar dregătorul D-niei mele pan Dumitru sluger
Filiişanul sa nu mai aibă nici o treabă şi să-şi caute banii acolo unde
i-a dat, pentru că este bătrână moştenire Doamnei Stancăi, Şi a rămas
pan Dumitru slugerul de lege şi de judecată înaintea D-niei mele în
marele divan. Drept aceea am dat D-nia mea cinstit boerului D-niei
mele pan Evstratie vtori vistier şi jupâniţii sale Elincăi, nepoata Doam­
nei Stancăi, ca să ţie întreg satul Salcia, cu tot hotarul cât se va alege,
moşie de moştenire şi în veci, fiilor lor, şi nepoţilor lor şi strănepoţilor
lor, şi nebântuit şi neclintit, după porunca D-niei mele. 1)
V.
1656 (7164) Fevruarie 12.
Constantin Şerban Voevod Cinstitului boerului D-niei mele jupan
Eostratie biv velichi postelnic şi jupâniţei sale Elincăi, nepoata răposa­
tului Mihai Voevod şi a Doamnei Stancăi, ca să le fie lor satul Salcia
din sud Mehedinţu, care sat a fost de moşie şi de cumpărătoare al ră­
posatei Doamnei Stancăi, moaşa jupânesei Elincăi, încă mai dinainte
vreme din boerie, pe ai ei drepţi bani de la boerii din Vâlcăneşti şi tot
l'au ţinut cu bună pace şi până au fost Mihai Vodă în boerie şi ban
mare şi în domnie. Iar după aceea s'a întâmplat răposatului Mihai Voe­
vod şi Doamnei Stancăi pribegie în alte ţări străine, de le-au rămas toate
satele şi moşiile lor pustii şi rămas-a şi acest sat Salcia pe seama dom­
nească şi au umblat din mână în mână ca o moşie fără de stăpâni.
După aceea când a fost în zilele răposatului Matei Voevod, dacă a adus
Dumnezeu pe jupâneasa Elinca din pribegie din ţara nemţească şi au
stătut a fi toate satele şi moşiile Doamnei Stancăl pe seama nepoată-si
jupânesei Elincăi, atunci s'a aflat şi acel sat împresurat de Dumitru slu­
gerul Filiişanul şi l'au luat de .Ia dânsul cu dreptate şi cu divanul de
la leatul (1644) şi tot l'a ţmutcu bună pace. Iar după ce s'a întâmplat
jupânului Eostratie pribegie în Ţarigrad atuaci Matei Voevod !ind mânios
pentru dânsul, a luat satul Salcia dela mâna jupânesei Elincăi şi l'a dat
altor boeri precum i-a fost voia. lui, fără de nici o dreptate. Iar când a
fost acum, fiind jupan Eostratie în Ţarigrad, nişte boeri din Vâlcăneşti
Stănilă postelnicul, cu văru său\ Mihai al Drasului ot Braloştiţa s'au
ridicat cu pâră la divan scoţând un hrisov vechi de 100 ani pe toate
moşiile lor fiind satul Salcia vândut de moşii lor şi nu l'a fost scos
dintr'acel hrisov vechi, zicând că a fost al lor de moşie, făcând şi ei şi
1) Acad. Rom. pachet 201, doc. 20.
326
[327]
cartea D-niei mele pre sat să-I ţie. Iar dupăce au venit cinstitul boerul
D-niei mele jupânul Eostratie postelnicul din Ţarigrad, cu statul de faţă,
la Divan cu aceşti boeri din Vâlcăneşti. Intraceea D-nia mea am căutat
şi am judecat pre drept şi pre lege cu toţi dregătorii D-niei mele, şi foarte
bine am adevărat D-nia mea după cum rnărturisiră atâta boerimea şi toţi
Roşii şi alţi slujitori câţi s'au aflat aici dintr'aceea parte de loc, cum a­
cest sat Salcia au fost al Doamnei Stancăi de cumpărătoare pre ale ei
drepte bucate Încă din boerie, fiind ea văduvă şi nemăritată după Mihai
Vodă. Iar acel hrisov ce au scos Stănilă postelnicul cu vărul său Mihai
paharnicul au fost rămas pre seama boerilor din Vâlcăneşti carii au vân­
dut satul Doamnei Stancăi dupăcum rărnân cărţile şi până astăzi celora
ce vând moşii. Şi din zilele răposatului Mihai Voevod până acum În zi­
lele D-niei mele au trecut 60 de ani şi nici o zi măcar n'au mai ţinut
aceşti boeri din Vâlcăneşti satul Salcia, ci cât au fost săminţia lui Mihai
Vodă în pribegie tot au umblat din mână în mână pe seama altora
străini, şi ei au fost aici În ţară la toţi Domnii şi nici un cuvânt n'au
mai pomenit, din aceiaş s'au ivit lucrul lor că umbla făr de nici un cu­
vânt, nea vând nici o dreptate cu acest sat, şi au rămas de lege şi de
judecată din divan 1).
• •••••••••••
Acte şi scrisori din trecut
Ziiders şi armata rusă în Râmnic în 1849
Anul trecut s'a împlinit 80 de ani de când Râmnicu-Vâ1cea
era îrnpănat de armată rusească, grămădită aci cu menirea ca
la momentul oportun să treacă peste munţi in Ardeal în ajuto­
rul Austriacilor, ca să stingă revoluţiunea ungurească.
In August 26, soseşte în localitate Zuders, care avea să ia
comanda în această expediţiune.
I s'a facut o frumoasă primire cu lumţ'na/ie şi cu bal, iar
ziua împăratului Nicolae Pavlovici (6 Dechembrie) în acest an
s'a sărbătorit cu mare solemnitate tot cu bal şi lurninaţie.
E interesant de ştiut ce se cheltuia şi ce se consuma pe
atunci la un bat de gală într'un orăşel de provincie.
Şi Omer Pasa, comandantul trupelor turceşti din ţară a vi­
zirat în acel an Rămnicul.
1
Ecselenţii Sale D. D. Gheneral Leitinant şi cavaler Gasford.
Prea plecat raport
După datorie, Maghistratul acestui oraş Râmnieu, plecat
vă pune la cunoştinţă Escelenţiei Voastre că oraşul din mila ee­
reseului împărat să află fără de vreo boală epidernică. In spital
astrlzi s[t află 13 bolnavi.
1) Acad. Rom. pachet 201, doc. 23.
32Î
[328]
1849 Ghen. 16.
40
189
60
92
Toată suma caselor din oraş sunt 378, din care 41 sunt o­
cupate de armata otomană; 20, de persoane venite elin Transil­
vania şi 19, asemenea pregătite pentru cfartiruirea cinur ilor de
sus ce sunt a sosi după porunca Ecselenţiei Voastre,
Iar 298 case rămăn de rezervă pentru cfartiruire cinurilor de
jos, în care case se cfartiruiază acum roata a.4-a de carabineri.
Prea plecat Magistrat
Şt. Davidescu
II
Căr muirea judeţului Vâlcea. cinstitului maghistrat
al oraşului Râmnic.
Fiindcă mâine 26 August este să vie în acest oraş Inalt
Exelenţia sa Domnul Gheneral adiutant şi cavaler Zuders .. 1)
IiI
Bufetul la balul din 6 Decembrie (1849) de ziua Prea puter­
nicului împărat al tuturor Ruşilor Nicolae Pavlovici:
4 calupuri inghetata
, 20 oca limonadă
8 oca pricomigdaJi dulci şi amare.
8 oca bizele
10 oca pişcoturi
2 oca dulceaţă de chitră
2 oca dulceaţă de smieură
7 funti sperrnantet
1200 dram, ceară galbenă
1200 drarnuri clei
1200 săpun
100 spirt
2100 lumânări de ceară albă
loca untdelemn
25 drarnuri smirnă.
IV
Cheltuiala luminatiei la ziua- uni versală (sic) a Mării sale
Impăratul a toată Rusia şi al nostru protector i balu ce s'au 1'[1-
cut în temeiul otnoşeniei cinstitei cărmuiri cu No. . precum
şi vinul ce s'au dat soldatilor S21 arată mai jos:
. \ .
Lei parale
pentru 1500 cioburi făcute din nou de Leon Olarul
din Budea.
O-lui Costache Iancu pentru 80 oca seu pentru urn­
plutul a 2000 cioburi şi pă bumbacul de festilă.
potretarului Palman pentru facerea a 3 transperante.
O-lui Anastasie Bocsu pentru 23 vedre vin care s'au
______ d_a_t cinurilor de .i0ţ'
1) Restul actului e stricat de umezeală, Probabil că se referă la măsurile
ce municipiul trebuia să ia pentru primirea lui Ziiders.
328
[329]
Lei parale
18 două oca migdale.
27 6 oca zahăr.
14 40 lămăi.
28 4 ocă dulceaţă.
-1-0 8 funţi spermanţetă.
21 20 D. Costache Angheliu cofetaru, osteneala lui pen-
tru facerea laptelui de migdale şi a limonăzii.
63 plata lăutarilor.
592 60 peste tot lei cinci sute nouă zeci şi doi şi 20 parale
s'a slobozit feţelor de mai sus şi în condica conta­
bilitătii nu s'au trecut, fiindcă nu se primise încă
condicele dela cinst. departament.
La serbarea zilei de 6 Dec. (1849).
V
Insemnari dintr'un dosar al Primăriei din 1849:
(Culese
din 1849).
C. N. Mateescn .
20 Cheltuiţi cu luminaţia la ziua Imparatului Rusiei.
90 Cheltuiţi cu luminaţia venirii Exelenţiei sale Che­
neral Ziuders în Râmnic.
Cheltuiţi cu luminaţia făcută Exelenţiei sale Omer
Pa şa în oraşul Râmnic.
din dosarele arhivei municipale
parale
122
Lei
;")92
274
•••••• a •••••
Documente ntehedinţene
Comunicate de Ion Donat
1.
Despre magazia de rezervă a oştirilor otomane
Satul PitulaJi
Carte de numele oamenilor ce se trimit ca cărăuşi la Cinstita Căr­
muire pentru Încărcarea a neşte fân să-I ducă unde li se va porunci de
către Cinstita stăpânire. Şi se trimit anume din cele 6 zile Jegiuite.
849 Octomvrie 23
(urmează 18 nume de locuitori)
Toţi aceştia s'au trimis cu căruţele 6 zile pe anul 849 În lucrarea
magaziei dela oraşu Severin pentru oştirile otomane.
Peceti a satului
329
[330]
Cinslitei suptocărmuiri plăşii Ocolului .
. Aleşii satului Pitulaţi.
Raportuim Cinstitei suptcărmuiri ca să ni se facă cunoscut dacă
sânt şi surăţeii datori câţi i avem în sat ca să dea porumbi la magaziea
de rezervă, fiindcă avem aici la noi şase surăţei care să schimbă şi trei
scutiţi de militari care nu sânt supuşi a da, apoi satu nostru fiind mic,
sânt şi pe patrusprezece locuitori care n'au nici glod în casa lor, acum
rămânând prea puţini ca să puie acest porumb, care nici pentru
prunci nu este de ajuns. Sânt patru ani de când am dat, iar de luat
nu am mai luat. De aceia, plecaţi ne rugăm Cinstitei suptcărmuiri a ni
se da dezlegare, cum se va cuveni.
Aleşi:
ss. Dumitraşcu Luca
ss. Ion Suru
ss. Barbu Nicolae Scriitori: ss. Indescifrabil
Pecetia satului Pitulaţi
1850 Ghenar Il.
*
* *
Cinstitei cărmuiri acestui judet Mehedinti
Plecată jalbă.
Supusă arătare facem Cinstitei cârrnuiri că noi în vara trecută fiind
oameni sărmani şi puind şi noi bucate în pământ, dar cam târziu, după
puterile noastre, şi pănă să izbutească, au dat săceta ce este cunoscută
deobeşte şi n'am putut face nimic de n'avem acum nici un glod măcar
în casăle noastre, mirându-ne de sărmanii bieţi copilaş cum să-i scoatem
din foame acum.
Apoi după aceia ne vedem apucaţi să dăm şi Iegiuiţii porumbi
la magazia rezervii,-pentru care fierbinte ne rugăm Cinstitei Cărmuiri
a da o cinstită poruncă ca să nu fim supăraţi astădată, aflându-ne în
lipsă precum arătăm, căci ne prăpădim cu copii" cu tot de foame.
Plecaţi
ss. (12 locuitori) ot Pitulaţi,
Cărmuirea judet�lui Mehedinti.
D. Suptcărmuitor respectiv văzând cele arătate prin aceasta, va
da ştiinţă Cărrnuirii de împrejurare, după cart: se va face cele de cuviinţă.
Cărmuitor: ss. 1. Vlădoianu:
1850 Ghenar 12. '
Nr. ,54.
:�� * *
Suptcărm uirea plăşii Ocolului.
Orănduitul cu depusul porurnbului în magazia razervii la satul
Pitulaţi este porunca ca cănd va n\erge la acel sat cu asămenea lucrarei
să vestească mai întâi pe D-lui Pă�vu Vercescu, unul dintre propietari,
acelui sat, ca să fie de faţă la depunerea porumbului în magazie spre
a nu să face lui neorănduială. \
Suptcărmuitor: ss. Indescifrabil'
Nr. 183.
330
[331]
Cinstitei suptcărmuiri plăşii Ocolului
Plecată jalbă.
Noi suptiscăliţi lucrând legiuitele acele căte 6 zile ale drumului
leat 849 la magaziiele oştirilor turceşti, acum ne vedem apucaţi să le
plătim şi cu bani. .
Ne rugăm fierbinte Cinstitei Suptcărmuiri a se căuta la catastihu
canţelariei şi găsindu-ne trecuţi să se poruncească aleşilor a nu ne mai
supăra.
Plecaţi
ss. (nouă locuitori) ot Pitulaţi.
Suptcărmuirea de Ocol.
Fiindcă reclamanţii se găsesc trecuţi la catastihul anului 849 că au
fost la tra(n)sportul oştirilor otomane pă datori te cele 6 zile, de aceia se
porunceşte slugilor satului Pitulaţi să-i lase nesupăraţi de plata banior.
Suptcărmuitor ss. Indescifrabil
851 Avgust 13
Nr. 2050.
II.
Alegerea primului magistrat al oraşului Severin
Comisia oraşului Severin
Dvlui Părvu Vercescu, deputatu mabalalii
Prin adresa C. Ocărmuiri No. 7.220 să dă în cunoştiinţa comisiei
că după poruncile C. Depertament No. 5434 şi 5569, ce au primit în
privinţa alegerii mădulărilor magistratului şi pentru termenul slujbei,
după modificaţia făcută respectivei legiuiri, să chiamă comisia la aseme­
nea lucrare. Pentru care sfărşit sânteţi invitat D-voastră ca depotat a vă
afla aici ca îndată ce vi să va însămna cu a doua adresă (care nu va
fi târziu) zioa când să va hotărâ alegerea, după deosebită dezlegare ce
să adastă dela C. Departament, să se poată desăvârşi fără întârziere
din voia D-v.
In urma aceştii vestiri nu să mai îndoeşte Comisia că Dvv. pre­
ţuind ca totdeauna dreptul ce este a dobândi acest oraş pentru întâiaş
dată şi povăţuit de legiuirea ce chiamă totcomplectul D-lor Deputaţi la
făptuirea expusului rezultat veţi lăsa orce interes particular pentru puţin
timp, spre a nu face cu lipsa D-v. să sufere încă drepturile orăşăneşti
pe care buna voinţa a Înaltei stăpâniri le au acordat acum şi a cărei
dorinţă cu orce mijloc să ne silim a corespunde, precum şi ea nu au
trecut cu vederea făgăduelile ce au dat la Inceperea clădirii acestui nou
oraş.
President Tribunalului
(ss.) Indescifrabil
1851 Iunie 17
Nr. 71.
Secretar (ss). Indescifrabil
331
[332]
Comisia oraşului Severin.
Dvlui Pârvu Vercescu, deputat de mahala
Spre Îndeplinirea adresei Comisiei No. 71, se dă În cunoştiinţă
O-v. că: după porunca C. Departament din năuntru No. 6434. şi dupa
adresa C. Cârmuiri No. 8109, alegerea membrilor magistratului acestui
oraş s'a opservat a fi Joi la 12 ale următoarei.
Pentru care sfârşit sânteţi invitat ca la arătata zi să' vă aflati
negreşit în presidviea C. Cârmuiri unde este a se săvârşi alegerea.
Fără să puneti în drepturile acestei nici un interes particular ce v'ar
chema să lipsiţi, căci această lucrare nu mai poate suferi întârziere ..
Prezident (ss.) N. F. Nicolescu
(ss.) Indescifrabil (ss.) Pană Gârdăreanu
Anul 1851
Luna Iulie 18
Nr. 104.'
III.
Secretar (ss.) Indescifrabil
ss. S. Mânculescu
"Profesorul privat din Severin."
Vercescu Iancu 1) fiind unul dintre istudenţii mei, şi urmând cu
exactitate lecţiile care i s'a predat în .sala şcolii, cât ş.i purtarea ce a
avut-o I-iu.
Cu ocazia aniversălii viitoare, li s'a pus vacanţă dela l-iu Aprilie
şi pănă la 16 ale acesteia, când atunci la sorocul hotărât, iar se va întoarce'
la şcoală spre a urma cursul învăţăturei. Tot atunci va aduce dovadă
de la părinţii săi cum s'a purtat în cursul acelor zile trecute în vacanţă.
A: 1851 L: Apritie
Nr. 14.
Purtările acestui copil fiind atât de bune în vremea vacanţei, am
fost îndemnat de multă bucurie a-i da această dovadă.
ss. Pârvu Vercescu
1851,. Aprilie 16 .
• II� •••••••••
\
\
1) Şcolarul acesta e doctorul 1. Vercescu, din Craiova, medic militar Cu
gradul de general in ultimii săi ani, careva decedat în 1917 la Iaşi, după ce fusese
demobilizat, ca unul ce a făcut şi campania din 191.6-1.917.
332
[333]
Documente gorjene inedite 1)
Comunicate de George Fotino.
I.
o împărteală a hotarului moşiei Cărligu din 1762,
dupe o copie din 1819
........ ria de împărţeala stănjenilor hotarului moşii Cărligu după apa
Hamărăzii ot Sud Gorji care din luminată porunca Mării Sale prea Înălţa­
tului nostru Domn 10 Costandin Nicolae Vodă am fost orânduiţi ca să
măsurăm acest hotar şi după cărţile ce vor avea moştenii i cumpărături
să le alegem părţile fieştecăruia moşii ea i cum părături atăt de moştenire
căt şi de cumpărătură. Deci luănd În porunca Mării Sale de la Ion
Portărelu ce au fost orănduit spre săvărşirea acestii trebi acum de al
doilea rănd după neodihnirea moştenilor de iznoavă am tras hotaru pă
trei locuri după obicei cu stănjenul cel Domnesc care s'au găsit pe la
capu moşii de către răsărit despre Săşcioara din hotaru Corcoiului din
piatra ce este pusă de la vale de curmătura lui Apostol Lăceanu cea
drept în telul În fată în sus pe lângă vălceao ce să cheamă Strâmba
pănă in hotarul Drăgoenilor în piiatra cea veche stăj. 412: şi pe rnijlocu
moşii din h(ot)aru Corcoiuluî din mejdină pă Iănga Amăradia din silişte
în sus pănă în hotarul Drăgoenilor stăj. 215: şi pe la capul moşii despre
Preajba. din hot(a)r(ul) Corcoiului din piialra de la ştubeiu părăsit din
capu vălceli(i) pă Obreştie În sus pănă în hotaru Drăgoenilor în piiatra
de lăngă drumul cel Mare stăji. 289: şi după hrisoavele şi cărţile cine
au avut de stăpănirea acestui hotar le-am ales fieştecăruia moştean i
cumpărături părţile lor deosăbit atăt de moştenie căt şi de cumpărătoare
cum la vale va arăta.
Noe(m)vr(ie). 2: 1762
"Intăi s'au ales partea Dumnealui răp. Coraii veI Ban fiul căp(i)­
t(anului) Barbul Brăiloiu de cumpărătoarea veche ce au cumpărat moşu
său Barbul Clucer(ul) de la Cărlig ot Drăgoeni, după cum scrie intr'o
carte a lui Matei Vodă Basarab cu leat 7152 Iulie 11 (1644) la capul
moşii despre Săşcioara stănj. 31: la mijloc stănji : ..... : cist (?) : 1: i la
capu moşii despre Preajba stănj. 12 :
"Iară de cumpărătură Căpt. Barbul Brăiloiu, partea Neagului sin
Stoica cu zapis de la leat 7183 (1675) care i s'au (cu)venit şi lui de
cumpărătură Clucer Barbu de la Cărlig: pe la capul moşii despre Săşcioara
stănj: .... i pe la mijloc stănj. 4: cist : a: i la capu moşii despre Preajba
stănj. 6 c.
"Iară s'au mai dat de cumpărătură partea Mihului ce au cumpărat
Capt. Barbu Brăiloiu cu zapis de la leat 1672 ce s'au venit Mihului din
partea lui Cărlig pe la capul moşii despre Saşcioara stănj : : şi pe
mijloc stănj : i pă la capul moşii despre Preajba: 36 :
1) Documentele pe care le publicăm aici aparţin d-lui Mihail Cărnărăşescu ,
care ni le-a pus la dispoziţie împreună cu alte documente pnvitoare la oameni,
întârnplări şi moşii din judeţul Gorjiu. Publicarea lor va continua în numerele
viitoare.
333
[334]
"Iară s'au mai dat de cumpărătoare ce au cumpărat Corn ea VeI Ban:
de la Vladu ....... cu feciorii lui moşteni cu zapis ot leat: 7194 (1686)
toată partea lui drept: tI: 26?: pă la capul moşii de(spre) Săşcioara
stănjini: 49: i pă mijloc stănjini: 32 : : pă la capu moşii despre
Preajba stănj: 38 :
"Iar s'au dat de cumpărătură, ce au cumpărat Corn ea Banu de la
Mărica ce au fost fămee lui Pătru Boldescu Neguroi i gineresău Dumi­
traşco i fiesa Dochia moşia Lăicenilor partea lor de moşte(nire) care au
fost cumpărate soţul ei de la Stoica Surdul cu zapis de la leat 7196
(1688) drept tI: 24: (şters in text) la capul moşii despre Săşcioara
stănj: 21 : cist.: a :
"Incheindu-să toată suma stănjenilor, cumpărăturile care scrie mai
sus sănt pă la capu moşii despre Săşcioara stănj. 147: cin: a: i pă la
mijloc stănje: 93: a : i pe la capul moşii despre Preajba stj. 113.
"Aceşti stănjeni să împart în cinci părţi pă cinci fii ai banului
Cornea: Dintraceastă sumă ce scrie mai sus s'au ales partea Dumnealui
Matei Brăiloiu sin Niţul de cumpărătură de la unchiusău Preda Barbu
Brăiloiu pă la capul moşii despreSăşcioara stănj: i pă mijloc stănj ......
i la capu moşii despre Preajbă stănj: 45. .
"S'au mai ales şi partea Sfinţii Sale Părintelui Dosoftie Brăiloiu ce
au fost... ... de cumpărătoare partea frăţinisău Constandin Cruceru Brăi­
loiu pă la capul moşii de (spre) Săşcioara stănj : ...... i pe la mijloc ......
i la capul despre Preajba stănj : ...... care parte cJironom sărit doui. Durn­
neaiei Pah. Stanca Obedeanca au văndut-o fiu(lui) Dumneaiei: Dumnea­
lui Radu Brăiloiu Biv VeI Pitar şi s'au dat supt stăpânirea Dumnealui.
S'au ales şi partea Dumnealui Dumitrache Bujoreanu nepotul Vorni­
eului Matei Brăiloiu brat Niţul pe la capul moşii despre Săşcioara stănj : ...
i pe mijloc stănj : ..... i pe la capul moşii despre Preajba .... această parte
de moşie sau dat sub stăpânirea lui Mihai Logofătul fiind răscum­
părată de el de la Dumitraşco Bujoreanu cu zapis de la leat 7265 (1757).
"Iar s'au mai ales lui Mihai Logofătul partea de moştenire a trei
fraţi anume: Gheorghe i Dumitraşco i Barbul feciorul Predii ce au fost
feciorul lu Marco: pe la capul moşii despre Săşcioara stănj :39 şi pe
la mijloc stănj: 18 ..... i pela capul moşii despre Preajba stănj: 27 .....
Iar s'au mai dat partea Logofătului Mihai partea Iui, ..... fratele Predi i
lui Marco de moştenire care au cumpărat-o Gheorghe i Dumitraşco ii
Barbulcu zapis de la leat 7238 (1730) "Ghenarie 2 pe la capul moşii
despre Săşcioara stănj: 52 ...... i pe mijloc stănj : ...... i pe la capul moşii
despre Preajba stănj : .......
"S'au ales şi Tomii Necloru fratele lui Gheorghe i Dumitraşco
Barbul care moşie o ţine nepoţii lui anume Samfira i Costandin i Cos­
tandin de rnoştenire : pe la capul moşii despre Săscioara stănj : ...... i pe
la mijlocul moşii stănj ..... , i la capul moşii despre Preajba ........
"S'au ales şi partea jumătate !l lui Lavrenţie Călugaru brat Marco
de m�şt.enire. pe la capul \moşii �espre Săşcioar.a stănj: .27 ...... i pe mij-.
loc stănj ...... 1 pe la capul. rnoşu despre Preajba stănj : 12...... Aceşti
stănjeni s'au dat Ilincăi fata lui.. .... Catana i vărusău Dumitraşco avănd-o
de cumpărătoare cu zapis de la leat (neindicat).
"S'au ales şi partea Cornii cu fraţii lui i Mihai Diiaconu cu fraţii
lui i Pătru Monea care să trag din Stănciu feciorul lui Marco de moşte­
nire: pe la mijlocu moşii despre Săşcioara stănj : ...... i pe la mijloc
stănj : ...... i la capul moşii despre Preajba stănj : ...... Pentru aceasta par­
te de moşie avănd pricină Dumnealor Pitarul Radu Brăllolu cu Corn ea
i cu cetaşii lui căci Dumnealui Pitarul cu ....... că ar fi cumpărată de la
334
[335]
Bunul Corn ea moşia D-Iui ei neştiind de acea vânzare fiindcă s'au tot
stăpănit moşia pentru învoirea ce au făcut Între dănşii cu zapis la Sobo­
rul Mitropolii erea să mărturisească Cornea cu cetaşii lui dar Dumnea­
lui Pitarul i-au ertat de jurământ.
S'au ales şi partea Dumnealui Apostol Lăceanu de moştenire a
moşusau Pătru brat Vladului feciorul Barbului, la capul moşii despre
Saşcioara stănj : 27... stănj 27 ...... i pe mijloc stănj ........ i pe la capul
moşii despre Preajba stănj : 12.
"Iară s'au mai ales lui Apostol Lăceanu partea jumătate a lui
Lavrenţie Călugăru fratele Barbului pe la capul moşii despre Săşcioara
stănj i pe la mijloc stănj i pe la capul moşii despre Preajba
,,' stănj : 12. .
S'au ales şi partea Barbului Brăiloiu sin Barbu Turtiş Brăiloiu din
cumpărătura Clutcerjului Barbu ce au cumpărat de la Cărlig pe la capul
moşii despre' Saşcioara : stănj : i pă mijloc stănj i la capul moşii
despre Preajba stănj : 6.
'1 "S'au ales şi partea lui Constandin sin Gheorghe Brăiloiu cu ve-
rii lui Brăiloi cumpărătura Clucerului: Barbul de la Cărlig: la capul
moşii despre Săşcioara stănj : şi pe la mijloc stănj : şi pe la ca-
pul moşii despre Preajba stănj : 3.
"Iar s'au mai dat lui Constantin sin Gheorghe Brăiloiu osebit de cum-
părătură ce au cumpărat tatăsău de la feciorul lui Brăilă din cum-
părătura Clucerului Barbu de la Cărlig pe la capul moşii despre Săş-
cioara stănj : pă la mijloc stănj : 2 i pe la capul moşii despre
Preajba stănj: 3:
"S'au ales şi partea lui Constandin Brăiloiu partea moşusău Stan i
Udrişte Brăiloiu din cumpărătura Clucerului Barbu! de la Cărlig pe la
capul moşii (despre) Săşcioara stănj i la mijloc stănj " .. i la capul
moşii despre Preajba stănj, 6.
VIă logofăt za Divan.
Această foaie s'au scos copie din cuvănt în cuvânt întocmai dup(ă)
foaia stănjenilor hotarului Cărligu ce s'au văzut de la leat 1762. Care
acum fiind eu orănduit din luminată poruncă gospod printre boerii
ispravnici am tras tot hotaru cu stănjenul hotarului şi am părţile
fieştecărora moşteni şi cumpărătură pe deplin la toate trupurile după
foaie ce mi s'au dai şi după cărţi. De aceia s'au adeverit şi
această foaie.
1819 Oct.
Semnăt. indescif.
Il.
Danie din anul 1835
Văzută in trebunalu Gorju 854 ApT. 26.
l ajut(o)r Z. D. Rovlnaru
"Eu supt iscălita de mai jos incredinţăzu printracest Înscris al
mieu la măna Dumnealor fraţilor Bălteni Iancu şi Mihalaike, fii Dumnea­
lui Medelnicer(ului) Grigorie Bălteanu, să (să) ştie că pentru multele
faceri de bine şi ajutoare ce am cunoscut de la Dumnealui Medelnicerul
Grigorie Bălteanu părintele mai sus numiţilor , şi mai vărtosi (sic) pentru
pomenirea sufletelor răposaţilor părinţilor miei şi al mieu din bunăvo-
335
[336]
inţa mea nesilită de rurruma dau daniie Dumnealor sus pomeniţilor fraţi
toată viia mea ce o _ am În dealu tărgului cu toate împrejmuirile ei
adecă cu pivniţă cu pometul şi cu tot locul ce se găseşte sterp şi pentru
ca să-i să ştie cu nestrămutare şi cătă este lăţimea adecă de la deal de
această vii a mea din vii a Dumnealui Medelnicerului Zanfir Bălteanu la
vale până in opt rănduri de viie ale cumnatămea Stanca soţia răposa­
tului Vasile Renghea care viie măsurănduo cu stănjinul Domnesc să află
capul despre apus pă culmea dealului din viia Roşolulu: pănă in rându ..
rile de viie ale cumnatămea Stanca stănjini 31 adecă treizăci şi unul pă
mijloc stănjini douăzeci şi şa să şi jumătate şi pă la capul despre răsărit
din stejarul ce este despre Medelnii:eru Zanfiraikepănă in şaptesprezece
pruni ai susnumitei curnnatărnea Stanca stănjini treizăci, iar lungul merge
din culmea despre apus pănă in drumul despre răsărit ce este despăr­
ţitori Între mine şi Între Dumnealui Medelniceru Zanfiraike, iar obraţu
despre apusi precum şi despre răsărit merg deopotrivă cu al.i.e rezaşi­
lor miei; deci să aibă Dumnealor mai sus pomeniţi1or (sic) fraţi a stă­
păni arătat a danie in veci nestrămutaţi de cătr(e) nimini ca o bună da­
niie ce leam făcut dăndule pe lângă acest inscris şi toate sineturile a­
cestui părnănt (spre) a o stăpăni 'n veci nesupăraţi despre mine şi de­
spre copii miei şi despre tot neamul mieu ca o bună daniie ce leam
făcut precum am zis mai sus, pentru care spre a fi ştiut leam dat a­
cest Înscris supt iscălitura şi pecetea degetului mieu faţă cu obrazele
ce sau întâmplat.
1835 Iunie 20:
eu Barbura Monahiia Corcoica ot Curtişoara am dat această danie. Ianake
Corcoiu sin ego scriitoru acestui Înscris şi sănt şi martor fiind cu voiia -mea.
Faţă fiind şi eu la acest Înscris de daniie după rugăciunea ce
mi-au făcut mă iscălesc de martor F ...
III.
Un zapis de învoială pentru stingerea
unui proces!-1839
Printracest Înscris al mieu ce-I dau la mâna Dumnealui O-lui
Zamfir Părăianu fac dovadă că în anul trecut leat 1841 avănd înfăţăşare
la Cinstita judecătorie Gorju cu Ancuţa Părăianca mătuşe Dumnealor
ce acum se află moartă, pentru treizăci stănjini moşie din hotarul Spi­
nenii ce au zapis iau fost cumpărat răposatul tată rnieu Tănasie Părăia­
nu de la mai sus numita rnătuşa Dumnealor cănd sau şi dai hotărârea
judecăţii prin anaforaua \de supt No: (lăsat in alb) În dreptăţile mele
şi împotriva căreiia au fost apelarisit mătuşa Dumnealor la Cinstitul
Divan Sivil din Craiova, unde şi este pricina rădicată, dar pentru că mai
sus numita mătuşa Dumnealor au încetat din viaţă şi ca să să precurme
odată pentru totdeauna pr\igonirea dintre noi, mai nainte de a ne veni
sorociri1e am căzut la pact\ şi ne-am Învoit intracestaş chip adecă, trei­
zăci stănjini, moşia ce mă 'prigoneam şi carei stau in zapisul cumpără­
turei şi în hotărărea de unai, sus odată iam înpărţit pre in două frăţeşte
adecă Dumnealui mai sus numitul să stăpănească stănjini cincisprezece
pă di la deal alăturaţi cu stănjini Dumnealor cei mai au, iar ceilalţi
cincisprezece stănjini să am ai stăpăni eu pă de la vale alăturea iarăşi
336
[337]
pe lăngă alţi stănjini cei mai arr , fără a mai fi supărat unul de către
altul Întru aceasta pe viitor, urmăndusă stăpănirea fieşcăruia la această
împărţeală precum mai sus să coprinde Întru această învoire făcută de
bună voia noastră nesiliţ de nimenea, rămăind jos şi apelaţia ce s'au
fost pornit la cinstitul Divan asupra aceştii prigoniri din partea mătuşii
Dumnealor, să fie ca o hărtie albă, pentru care aş avea urmarea nez­
mintit şi pănă În veac stăpănirea cu bună pace de către noi precum să
zice, am rugat şi pe cinstita Prezedenţie a acestui judeţ Gorju de au
adeverit după orănduială şi am iscălit însuş, iar care din noi nu va păzi
legătura acestui înscris de invoire, acela numai să nu fiie ascultat de
nici o judecată, pierzănduşi ori ce drept va avea, dar să plătească şi
toate cheltuelele ce sau făcut şi să vor face.
Andrei Părăianu adeverez (?) anul 1844 Mai !l�
Faţă fiind şi noi la această învoire după rugăciunea ce neau făcut
iscăJim şi noi de martori ... (?), Matei Popescu.
Rugat fiind de D-lui iscăJitul intracesta de am scris iscălesc de
martor. Petrache Protopopescu ot Tărgu Jiului, Prezed. Jud. Jud. Gorj.
Acest Înscris fiind al Dumnealui iscălitului din faţă Andrei Pără­
ianul, după cererea ce au făcut atăt prin jalba primită la No 1479 pre­
cum şi cu graiul in presudvia judecătorii, să adeverează spre a fi
crezut.
Prezedent : O Sămboteanu No 1632
P. M. Mihăescu
JUDECATORIA JUDEŢULUI GORJI
1839
IV.
Zapis de la 1840 pentru adeverirea
unei hotărnicii.
Incredinţăzi cu zapisul mteu la măna Dumnealor boiariJor Pără­
iani i Bârcheşi anume Dumnealor boeru Dumitrache i Petrache că eşind
eu cu o carte de hotărnicie cu leat 1768 Ghenar, ...... ce vorbeşte intrăn­
sa şi de moşia Dumnealor cea di pe Iăngă Obărşieni alăturat cu hotaru
Răicoiu Obărşieni din apa Peşcenei păn in dealul Ploscuţei spre apus
mergănd de potrivă cu a Obărşianilor, am dat Dumnealor boerilor de
sus numiţi o copie după ocolnica cea adevărat(ă) ce iaste la mine cu
leatu de sus numit cu şa să boiari hotarnici care să văd cinci iscăliţi,
De aceia eu am primit tale lei 300 sute adecă trei sute pentrucă eu cu
cetaşii mei şi împreună şi cu carte(a) ce o am după copii(a) ce am
dat sănt datori să merg cu Dumnealor veri la ce judecată mă va chie-
ma să stau de faţă cu carte ce o am aleasă de de la Obărşiani ce
au avuto În stăpânirea veiche din hotaru Răncoiu, iar nedescoperindu-să
moşia în stăpânirea Dumnealor precum le-a fost atunci, sănt datori a răs­
punde bani din dos numiţi şi eu să am a merge dimineaţa la Ţinstită
supt ocărmirea Plăşii Gilortului cu carte cea adevărat de hotărnicii spre
a ne înfăţăşa iar nici un să va da moşia in stăpânirea boiarilor
Bărcheşt... ....• iar de nu vor intra Dumnealor cu stăpânirea întracea mo­
şie ce zic mai sus, atunci sănt dator să le dau banii înapoi banii şi şti­
ind carte am scris cu măn a mea şi m'am iscălit.
Dumitru Amza. 1840 Noemvrie 28.
5
337
[338]
V.
Zapis de la 1843 de adeverire a unei
vănzări anterioare
Impotriva zapisului din leat 1840 prin care de bună voe am văndut
şaizăci stănjini moşie din hotaru Părăeni cei zice şi Spineni in stăpănirea
Dumnealor Petracheşi Băluţă fraţii Părăeni cu preţu .ce se vorbeşte po­
trivit cu învoiala făcută şi urmarea săvărşită atunci intre noi, deşi la urmă
după ale unora şi alţi poveţi care nu voesc linişte Între legăturile date
cu a noastră mulţumire am dat jalbă Cinstitei judecătorii Gorju cu coprin­
dere că nu ar fi fost adevărat acel zapis dat din parteni pentru număru
arătaţilor şaizăci stănjini şi preţu vănzărilor, dar pentru că acele poveţi
ce mi sau dat cunoscănd pădeoparte că nu a adus nici un feli de cinste
asupra învoeli făcută ei numai ci numai (sic) o catăgorie de nestatornică
legătură şi zadarnică zrnăcinare a drumurilor şi cheltuelile cem închipuesc
de acum nainte că poate să am şi cunoscând în sfărşit că nu poei să
dobăndesc pretenţia pornită la această împrejurare tocmai acum la vârsta
bătrăneţelor întru care mă aflu, iar pă de alta ca să nu fie ţinută in samă
acea jalbă şi spre a să luoa de atunci tot coprinderea zapisului de care
sau vorbit mai sus şi prin acest Înscris nu lipsim a dă încredinţare la
măna Dumnealor nepoţilor Petrache şi Băluţă fraţi Părăeni precum să să
ştie că bună şi adevărată miau fost acea vănzare a arătaţilor şaizăci
stănjini de moşie pă care să intemeiază din partem ai stăpâni în veci
asigurăndumă şi Dumnealor acum cu în măria plata a zece stănjini cei
făgăduisem bisericii ot Meriş cu din care bani sănt datoare de bună voe
ca în potriva lor să iau alte odoară la sfănta biserică spre ctitoricească
pomenire.
De aceia ca săş aibă temeiul încredinţării dată atăt prin acei de
mai nainte înscris căt şi prin aceasta de acum rugănd şi pă cinstita ju­
decătorie ca să binevoiască am adeveri spre siguranţie poftind pă scri­
itori de mau iscălit şi eu am pus degetu la numele mieu ca să să crează.
,1843 Aog. 13.
Anasfasia Monahia Părăianca ot Părăeni adeverezi.
Fată fiind şi noi la acest înscris lam adeverit cu iscăliturile
.......... " ('
De însuşi iscălita fiind poftit am scris cu zâsa şi învăţătura ce
miau dat. Barbu Părăianu �criitor şi martor. 1843 Aog. 13.
,
VI.
Un zapis de învoială din 1847
\
I
Dovadă pentru pacinica \stăpânire a şasă stănjini masă cumpăraţi
din trupul hotarului Albeni de .la ce să trage din popa Toa-
der în urma hotărnicii făcută pentru a patra parte din tot trupu Albeni
ce mai .
338
[339]
Toate aceste lucruri de
dar drept galbeni împă­
răteşti doă sute doă zeci.
C. Supt ocă.rmuirea PIăşii Amărăzii
Juratii satului Moşnenii Albenii
După rezuluţia C. Supt Cărmuiri cu No. 322 din dosul jelbi Dlui
Pitarul Hristache Ioanidi propietarul moşii Albeştii Birnici Mergănd subt
iscăliţii cu arnăndouă părţile la locul de prigonire unde se bănuia că
s'au intrat la alţii şi cercetăndusă petri1e hotarului s'au găsit în fiinţă
nestrămutate din care măsurăndusă Încă şase stănjini afară osebită cumpă­
rătoare În stăpănire din vechime s'au găsit oarecare întindere a cositorilor
în hotaru moşnenilor peste cei şasă stănjini. Pentru care învoindusă cu
cositorii ca să le Întoarcă preţul munci şi moşnenii să-şi ia fănu ce s'au
cosit pe moşia lor. Prin urmare s'au in păcat şi pricina dintre boeru pro­
pietar cu numiţi avănd a stăpâni fiecare in bună pace după cum s'au deslu­
şit pănă să va alege mai bine prin hotărnicia ce are a face şi spre încre­
dinţare C. Supt Cărmuiri au iscălit mai jos chiar prigonitoarele părţi.
1847 Iulie 14.
Ion Silişte (
Nicolae Negru < juraţi
Cost. Băsescu l
Pitarul H. I. propietarul moşii Albeni
Popa Constăndin
Costăndin Ferăscu
Costăndin Covercă
Matei Ferăscu
Pătru Ferăscu
VII..
Foaia de zestre a Medelnicerului lorgu
Cămărăşescu din 1844.
C o P lE
După copia actului prin care Medelnicerul C. Cămărăşăscu dă
fiului său Iorgu, la nunta acestuia, diverse daruri.
Din anul 1844 Octombrie 22
După originalul scris pe hărtie în limba romănă cu litere cirilice .
... ...... 1) facerii foii de zestre ce s'au dat D-nei Cocoana Lucsa .
........ .l) .Iăcăndum intrebare ca ce parte dau şi eu fiu mieu Iorgu
zic printra l) că din toate ale mele ii dau a treia parte, adecă din
moşie, ţigani, argintă ... .1) diamantica, arămuri, vite şi orice alt va mai
fi şi să va mai afla, precum şi pentru darurile dinaintea nunţii aceasta.
Un şal negru cu flori
Un lanţi de a ur cu ceasornic
O pereche brăţări asemenea
Două inele de diamant şi
O pereche cercei modă veche, de diamant
Pentru care spre ştiinţă şi siguranţie am dat acest înscris supt
iscălitură. (S5.) Medelnicer C. Cărnărăşescu.
1) Rllpt în actul original.
1844 Octomv. :!2
S( atul) Cărbuneşti
339
[340]
Adecă doă zeci gaJbini împărăteşti preţul acelor cinci condeie de
sus care sănt de dar.
Popa Dumitru ot Satu Cărbuneşti Mahl. Colţăşti martor Popa
Radu Săn Popa Enache ot Satu Mihăeşti de jos Sud Olt Gheorghe
Călcescu martor.
Preşedinţia judecătorii Judeţului Gorj
Această copie fiind scoasă intocmai după cel original înscris al
Dlui Medelnicerului Cămărăşescu ce este în dela pricinii cu No. 344
leat 844 după cererea făcută de Dlui Gheorghe Cărnărăşescu fiu Dlui
Medelnicerului să adeverează de Preşedinţia după orânduială.
Preşed. StoJnic Iordache Folcoianu.
Grefier Mihai Mihăescu 1849 Fevruarie 10
Sup cărmuitoru (ss.) Iorgu Bibescu.
Sup cărmuirea PIăşii Am ărăzii.
Copia aceasta fiind scoasă din cuvănt în cuvânt intor. 1)
adevărată copie scoasă după originalu din dela . 1)
adeverită de O-lui Preşed. precum să vede şi aflată . .. 1)
D. Iorgu Cămărăşescu după cererea făcută de Dei Lucs .. 1)
ca prin jalba poprită la dela No. 20 anul următor să adev.. 1)
de ocărmuire spre a fi crezută,
No. 1421. Anul 1849 Ma .... 1)
Sup cărmuitoru (ss.) Iorgu Bibescu.
VIII.
Zapis de vânzare din 1849
Adecă eu care mai jos mă voi iscăli Incre.dinţăzi printr'acest bun
şi adevărat zapis al meu la măna Dumnealui Coconu Iorgu Cărnărăşescu
precum să să ştie că de a mea bună voe i-arn văndut 10: adecă zăce
stănjeni de moşie din hotaru Scurtului Însă 1ungul din dealu pogoanelor
despre răsărit spre apus pănă în dealu licurici ului de opotrivă cu cele­
lalte moşii care această moşie oam şi eu cumpărătură cu deosebit zapis
dela Radu Badunu Iăcuitor rnoşnean de acolo şi i-am vănduto În lei 100
adecă una sută pe care bani mi i-arn primit tot pă deplin şi Durnnea­
lUI să o stăpănească în bună pace statornică în veac copii, nepoţi stră­
nepoţi că(ţi) Durnnezău le va 'dărui. Moşie fără nici o pricină precum
şi in zapisu numit mai sus să coprinde şi această moşie să lnvecineşte
cu a D-lui la Măgura Mirei 'şi eu neştiind carte am iscălit prin scriitoru
acestui zapis şarn tras cu degetu la numele meu rugănd şi pe juraţii
locului de l-au adeverit spreva fi crezut şi aşi avea temeiul după buna
orănduială.
1849 Avr 7
* Eu Ioaniţă ...... ot Petreştii de sus am văndut
Radu Boengiu martor \
Popa D-tru ,
Nicolae Enea ot Petreştii de sus \martor
1) rupt în actul original.
340
[341]
I�
r
\ .r
Un regulament general administrativ
muntean de la 1823
Grigore Vodă Ghlca, domnitorul pămăntean al Munteniei de
la 1822 la 1828, a încercat şi el, ca şi predecesorii săi fanarioţi, şi
cu tot atât puţin succes, să îafrâneze înrădăcinatele abuzuri ale
administraţiei. Dau aci în Î!ltregime orânduiala dela 15 August 1823,
pe care am semnalat-o mal de mult ,).
Ioan C. Filitti.
Intocmirea ce s'a legiuit pentru drepturile ce
au i pentru îndatoririle ce se cuvine a
le păzi ispravnieii i sameşii judeţe-
lor şi zapcii plaşilor.
Ispravnicii judeţelor.
Să ia Iieşte care ispravnic bez leafa şi câte 2 lei şi jumătate dela
scutelnici ce se fac noi când le dă adeverinţă de numele şi chipul lor.
Să ia zeciuială de la împlinirea de datorii ce vor face. Insă acea
zeciuială să nu ia pentru că a hotărât pricina, ci să o ia numai atunci
când va face înplinirea ei la o mână la alta. Iar gloabă câtuşi de puţin
să nu ia de la nimeni pentru ori ce greşeală vor face, ci pe cel greşit
să-I certe cu bătae după vina lui.
Să ia grosărit pe talere unul parale două zeci numai de la cel cu
stare, iar de la cei săraci să nu ia nimic, şi până ce nu li se va cer­
ceta pricina ca să dovedească de se cuvine a se închide la gros, să
nu-i închidă, iar cei ce se închid ca să nu dosească până li se va cer­
ceta pricina; după ce se va cerceta de se va dovedi nevinovaţi, să nu le
ia nimic.
Ispravnicii judeţului toată îngrijirea să o aibă pentru statornicia
locuitorilor judeţului, pentru adunarea şi întregirea satelor, ferindu-i de
ori ce catahrisis şi năpăstuite.
Ispravnicii nu mai au voe de a ţine pe lângă d-lor grămătici ce-i
închipuire pentru răul catahrisis judecători hrăpttori ; ci de le va trebui
ca să-şi ia logofeţi scriitori, numai pe trebuinta casei d-Ior să fie, fără
de a se amesteca nici la pricini de judecăţi, nici la treaba sameşilor sau
a zapciilor, nici la treaba condicarului, ci numai să fie ca o slugă şi
scriitor al casei stăpân ului său, pentru că de se va mai dovedi cea mai
puţină amestecare de grămătici, foarte cumplit să se pedepsească priei­
nitorul.
lspravnicii la orice orânduială ce va veni la judeţ din poruncă, da­
tori sunt de. acum înainte ca de odată făcându-i cislă în judeţ întocmai
după suma poruncită cu dreaptă cumpănire fără de nici un prisos, de
pe de altă parte să trimită cisla invoirii iscălită, pe de altă parte să dea
extracturile în judeţ la zapcii, iar pe de altă parte să trimită la fieştecare
sat ţidule după suma orânduelii cu numărul românesc sau în rând arătat,
şi să-i o dea în mâna pârcălabului, ca după aceia să-şi facă satul cisla
1) In articolul "Incercări de reforme în Muntenia sub Grigore Vodă Chica",
în Convorbiri literare, anul XL (1906), p. 921.
341
[342]
spre a lipsi încurcăturiie zapciilor şi celelante catahrisis şi acea cislă ce
o vor face sătenii de la fieşte care sat să o vază şi ispravnicii, ca să în­
trebe pe toţi acei săteni cislaşi de sunt mulţumiţi pe acea cislă şi de
nu vor fi toţii mulţumiţi, să o îndrepteze ispravnici! ca să nu se năpă­
stuiască cei săraci.
Ispravnicii să fie datori a ţine condică curată de toate dăjdurile
şi orânduelile ce se vor urma în vremea isprăvniciei sale, asemenea
după extracturile ce le trimite la vistierie. Şi când vor eşi din isprăv­
nicie să o dea la cel ce intră ispravnic în locul său, iscălită osebit de
extracturile ce le trimite În vistierie.
Ispravnicii voe nu mai au de a cislui în judet nici făină, nici
mălai, nici fân, nici păsări, nici mei, nici unt, nici miere, nici cel mai
puţin lucru pentru trebuinţa casei d-lor, ci ori ce le va trebui să le
cumpere cu bani, numai dărvari să aibă pentru lemne a le aduce iarna
şi vara maldăr: câte zece dărvari de ispravnic.
Ispravnicii nu sunt slobozi a face negustorii nici cherestele, nici
cai de alac de la vre-un sat, nici să angaralisească cu cel mai puţin
lucru vre un sat.
Ispravnicii toate pricinile de judecată să le caute după pravile
împreună cu judecătorul judeţului, de faţă şi condicarul, urmând întru
dreptate fără de hatâr, nici mituirea bogatului ori săracului. Iar condicarul
făcând zapt pricinele, să scrie cărţile de judecată şi anaforalele şi zapi­
sele, trecând adevărata pricină la condică şi să ia avaetul ce s'a orân­
duit acum.
De la răvaşele ce dau zapcii când iau bani dela sate, ori de
dăjdii, ori de lefuri sau de menzilhanele, cum şi de chiar contrac­
fitanţie cea de pe urmă la istov, să nu ia nici o pară, fiindcă pentru
'aceia Îşi iau simbriile lor de fieşte care dajdie, nici pentru alte răvaşe
ce va da în urmă la istov, iarăşi să nu ia nimic.
Pentru ori ce orânduială vor face ispravnicii în judeţe din porunca
domnească, să trimeată extracturi la vistierie iscălite, ca la ori ce bă­
nuială va fi asupră-le şi se va orândui de la domnie cercetări să se
dea la mână acele extracturi spre a face după dânsele cercetări în ju­
deţ de s'a urmat împlinirea după suma extractului său, mai cu prisos
pentru al ispravnicilor rău câştig şi paguba săracilor locuitori.
Să nu îngăduiască ispravnicii nici1 pe zapcii plăşilor nici pe sluj­
başii huzmeturilor domneşti, adică dijmari i vinăriceri, i oer i, a umbla
prin sate cu căruţa cu patru cai ca să-şi hrănească caii cu grăunţe şi
fân de la sate, ci toţi să umble călări pe caii lor, după cum din vechi­
me umbla slujbaşii domneşti, nici să aibă voe a lua caii de la sate pen­
tru călărimea lor sau pentru căruţe cu nume de olac, fără numai când
va fi o întâmplare a înştiinţa pe ispravnici cu grabă, atunci are voe să
ia un cal şi un surugiu, Aşijderea să nu Ingăduiască pe zapcii a umbla
prin plasă cu slujitori mulţi ca să îngreuieze satele cu cheltueli de
băuturi şi de mâncări ale lor şi cailor lor, decât cu unul sau doi, iar
pe ceilalţi slujitori să-i' Împartă prin sate spre împlinirea poruncilor,
potrivindu-i ispravnicii pe, o săptămână câte 5 slujitori la plăşile mari,
iar la cele mici câte patru slujitori, căci arătându-se vre-un sat cu jalbă
de asemenea urmări, au al, se pedepsi şi slujitorii şi zapcii întocmai ca
nişte zăcaşi, cum şi ispravnicii vor rămânea fără cuvânt de îndreptare.
Ci mâncarea zapciului să fi'ţ un pui de găină, Sau fasole şi varză i un
pahar rachiu şi o jumătate oca vin de zapciu i pentru cal un pumn de
grăunţe, iar mâncarea slujitorilor să fie mămăligă şi lapte În zi de dul­
ce, iar în zi de post fasole sau varză şi un pumn de grăunţe pentru
342
[343]
cal, iar nu şi vin şi rachiu; pentru care mâncarea a lor când se vor
ridica dIn sat să dea parcălabului ţidula pentru a se şti ce s'a cheltuit,
însă acea orânduită hrană să li se dea numai atunci când adică vor
merge pentru împlinirea banilor dăjdiilor sau a altor porunci ale stăpânirei.
Când vin locuitori la ispravnici cu jalbă pentru ori ce pricină, să
nu se zăbovească, nici să îngăduiască ispravnicii a se jefui măcar cu
o para ori de către căpitani de scaun i ceauş sau de oamenii lor, nici
să-i silească a le duce plocoane, ci să-i primească cu braţele deschise
şi de va fi jalbă pentru judecată să pue tot felul de silinţă ca să dea
. săvârşire fără de zăbavă, iar de va fi cereri de scăzământ şi vor avea
mijloc, să-i uşureze, iar de va fi pâră de jaf ori asupra zapctilor de
plăşi ori asupra slujbaşilor de huzmeturi, sau asupra căpitanilor i pol­
covnici, sau beşlii, sau vătafi de plai, să nu facă poruncă către cei pâ­
râţi de soroc, ci numaidecât să trimeată mumbaşiri să-I aducă cu voI­
nicie (pentru care voinicie să nu dea jăluitoru condicarului mai mult
decât cinci parale) să cerceteze prin judecată şi găsindu-se pârâtul vino­
vat, să-I supue negreşit nu numai să întoarcă până la una jaful ce a
luat, ci să plătească şi cheltuiala jeluitorului i treapădul slujitorului,
care treapăd de va fi locul în mijlocul judeţului, să fie cinci-spre-zece
parale, iar de va fi locul mai depărtat, să fie două-zeci de parale. Şi de
va fi cel vinovat zapciu, să-I şi lipsească din zapcilâc, iar de va fi pol­
covnic sau căpitan, să înştiinţeze la vei spătar ca să se facă aceeaş 0-
sândă cu scoatere şi cu intoarcere înapoi de la cei ce au luat, iar de
va fi vătaf de plai să înştiinţeze pe vel vornic ca să se facă aseme­
nea pedeapsă ca şi celorlalţi slujbaşi, iar de va fi beşlii să înştiinţeze
la zabitul judeţului ca plătindu-i leafa ce va avea a lua, să-I izgonească.
Lăcuitorii ce vor fi cu pricini de datorii drepte, pe ceia ce se va
împlini banii, să ia ispravnicii dreapta zeciuială făr de alt interes.
Lăcuitorii cei ce Vor gâ1cevl Între dânşii, sau se vor bate, sau
mincinos lucru se vor pârâ, ori furtişaguri mărunte, să nu îngăduiască
ispravnicii pe zapcii a lua gloabă dela nimeni, nici măcar un ban, ci pe
cei cu greşeli mici să-i certe zapcii cu bătae până la două-zeci toege,
mult trei-zeci, şi bătaia să ·nu fie cu nuele ca să nu aducă vre-o vătă­
mare trupului celui ce se va bate. Iar pe' cei"cu···vinr mai mari, să-i tri­
mită zapcii la ispravnici ca să le facă cuvincioasă cercetare, neîndrăs­
nind nici d-Ior a lua câtuşi de puţină gloabă, fiind-că gloaba cu totul
s'au ridicat a nu mai fi. Iar pe cei ce vor fi de mare vină cu pricină
de hoţie sau tâlhărie adevărată şi cu dovezi, pe acei cu tacripul lor să-i
trimită la spătărie, de la care vinovaţi au să ia ispravnicii grosărit de la
un om câte parale şaizeci, iar nu mai mult.
Ispravnicii să aleagă din boernaşii judeţului părnânteni oameni cu
pracsis şi cu stare bună, să orânduiască de toată plasa câte un zapciu
pământean, însă pe cel ce-şi va avea casa şi cuprinsul său în cutare
plasă să nu-l orânduiască într'acea plasă, ci la alta unde nu va avea
nici un cuprins şi acela să fie Încărcat cu toată treaba plăşii i cu taxidul
banilor şi cu toate împlinirile şi răspunderile şi din oamenii cei ce vor
avea, ispravnicii vor orândui câte unul a-l avea de ajutor acel părnântean
fără să-i amestece mai mult la vre o treabă de ale plăşli, care şi aceia
ce se vor rândui din partea ispravnicilor să nu fie niscaiva iabangii şi
oameni care nu li se cuvine şi aşa de la zapcii pământeni să se ia
zapise supt iscălituriie lor cu coprindere că vor avea Îngrijire şi privi ghere
pentru întemeierea satelor şi pentru cei împrăştiaţi din pricina trecutei
răsvrătiri a-i aduce la lăcaşurile lor; care acel pământean încărcat cu
treaba să fie răspunzător la ori ce cercetare şi să trimităi spravnicii nu-
343
[344]
mele lor în. scris la visterie şi nici unul nici altul voe n'au de nICI un
fel de globire sau năpăstuire, fără numai împlinirea poruncilor domneşti
visterii, dând răvaş pârcălabilor pentru împlinirea dăjdiilor sau ori ce
orânduială va fi cu suma banilor şi numirea lor, de la care răvaş să nu
ia nimic.
Ispravnicii nici un ban de la zapcii să nu ia ruşfet şi să plătească
pe deplin simbriile lor ce li se dă de către vistierie, având a sluji pe
un an cei ce se vor purta cu dreptate şi la anul să se orânduiască în
locul pământenilor iarăş pământeni cu asemenea orânduială.
Să îngrijească ispravnicii şi pentru vătaşii de plaiuri cu neador­
mită priveghere spre a se păzi cu mare străşnicie tot nizamul plaiurilor
întocmai după ponturile cele ce s'au dat la mână pentru paza despre
hoţi şi făcători de rele i pentru de a nu trece peste hotare cele poprite
cum şi pentru veniturile ce s'au orânduit să ia vătaşii de plaiuri spre a­
nu se indrăsni a lua mai mult nici măcar un ban.
Asemenea să îngrijească ispravnicii pentru protopopii din judeţe
ca mai mult peste avaetul ce s'a întocmit acum să nu Ingăduiascăa
lua nici măcar o para, adică de la cea dintăi i de la cea de a doua şi
i de la cea de a treia să ia câte talere trei i avaetul bastonului
protopopului de fieşte care preot şi diacon talere trei i de cercetarea
bisericilor câte talere trei, iar nu de liude câte talere trei precum se lua
şi de la sfinţirea de biserici să se mulţumească numai cu ceea ce va
strânge la disc de la cei ce vor veni la sfinţirea bisericii şi cu ceea ce
ctitorii, din bun procrisis, vor voi să le hărăzească, lipsind tocmelele a
se face mai înainte, fiare, bici, butuc, bătae, înjurături, închisori şi jafuri
de globit nici de cum să nu facă, ci numai sfaturi duhovniceşti.
Zapcii nu au voe de a lua dupe la sate nici un ban enteres al
lor, nici mulţumire de bani dupe la sate nici con ace de cel mai puţin
lucru cu cuvântul de sărbători, să nu facă nici cherestele de treaba lor
sau altora, nici negustorie şi nici slujitorii lor treapăd să nu ia, nici
globire cu nici un fel de chip.
Zapcii de plăşi şi vătaşii de plaiuri să fie voInici a intra In toate
satele veri ale cui vor fi ca să facă împlinirea de bani dăjdilor şi de
alte an garii or de la pârcălabii satelor sau de la ispravnicii moşiilor de
se vor învoi satele cu stăpânit acelor moşii ca să le plătească dajdia şi
angariile, datoria însă a ispravnicilor esteşca cumpănirea tuturor satelor
să o facă de o potrivă şi acelor ce-şi răspund singuri dările şi acelor
ce se plătesc de stăpâni, căci împotrivă urrnându-se tot ispravnicii sunt
răspunzători, însă satele ce se vor plăti de stăpân ii lor să le cerceteze
ispravnicii puterea lor adesea ori şi de faţă şi pe suptcumpăt ca să
nu se năpăstuiască alte sate.
Toate aceste de mai sus zise nizamuri sunt atârnate de îngrijirea
ispravnicilor ca prin siguranţa d-Ior să se păzească a nu se face câtuşi
de puţin hrăpire, nici de nu vor îngriji a înfrăca pe cei rău nărăviţi se
vor învinovăţi la osândă qe o potrivă cu dânşi.
Să îngrijască ispravnicii pentru sameşi şi pentru zapcii a nu face
saraflâc de banii ce răspund Iăcuitorii pentru dările lor şi care din zapcii
vor trimite banii lipsă să nu îi primească sameşul, ci să-i înapoiască
înapoi, precum şi zapcii, când îi aduc locuitorii bani ai răspunderilor, de
îi vor cunoaşte că sunt răi sau lipsă atunci pe loc să-i dea înapoi, ca să-i
dea şi locuitorii de unde îi a4 luat, iar nu a doua zi sau a treia zi.
De va veni cinevaş cu scrisoare către ispravnicii cu scrisoare de
la vre un obraz ca să-I rânduiâscă zapciu de plasă, să nu fie primit, ci
pe zapcii să-i aleagă şi să-i orânduiască după cum am zis mai sus fără
a lua de la dânşii nici cât de puţină filodormă.
344
[345]
Cercetarea pricinilor politiceşti ori între mireni cu preoţi sau intre
preot cu preot să le urmeze precum s'au urmat până acum, afară numai
din pricinile de gâlcevuri între preoţi cari au a se cerceta de protopopi
după bisericeasca orânduială, iar la grosul isprăvnicetului preot să nu se
închidă, nici vre o cercetare de ispravnic să nu se facă, ci să-i dea în
mână protopopului ca or însuşi să-I orânduiască după orânduiala preoţilor,
or să-I trimeată la arhiereul eparhiei sau la vechilul arhiereului, iar la
pricini de judecată ce se vor căuta de ispravnici împreună cu protopopul
între casnicii femei cu bărbaţi să ia protopopuJ câte talere două parale
două zeci.
Pentru de a se desrădăcina şi încărcăturile pârcălabilor şi a frunta­
şilor ce se urma cisluindu-le în bani asupra săracilor la toatădajdia, să
trimeată zapcii câte un om de sat la isprăvnicat cu foae de cheltuială a
fieşte cărui sat, în care foae se vede ori ce hrăpire ca să le cerceteze
ispravnicii şi de va fi cheltuială cu bună orânduială să iscălească acea
foae dând voe a se cislui, iar de va fi cu năpăstuiri şi încărcături or hrăpiri
ale altora să dea nizam pricinuitorilor cu împlinirea satului şi apoi să fie
îngrijitori de s'au cisluit întocmai.
Ispravnicii să fie cu privighere pentru cei ce vor orândui cu slujba
vorniciei a o căuta întocmai după ponturi şi să nu silească nici un sat
aruncându-le cu năpăstuire asupră-le.
Ispravnicii să îngrijească asupra huzmeturilor, cum oeritul, dij­
măritul, a se urma întocmai după cuprinderea ponturilor, precum şi
cercăturile lor fără de nici un ban prisos, iar la vinărici asupra măsura­
tului să orânduiască d-lor ispravnicii câte un boernaş pământean a face
catastihul măsurătorii; la fieşte care popor şi îndată ce vor măsura
vinurile ori-cărui locuitor numai decât atunci pe loc după isprăvitul
măsurătorii buţiilor acelui podgorean să-i dea în scris trăsurile- buţilor
şi suma vedrelor ca să ştie ce au a plăti, urrnându-se plata banilor
întocmai după ponturi, iar pe tacsidar şi pe slujbaş să nu-l lase a
lua nici cu cuvânt de cramă nici cu cuvânt de slobozit şi ridicarea buţl­
lor ca să ia catachrisis măcar de un ban, păzind şi pe privilegiuiţi ce
scutesc a nu se supăra întru nimic, dând ispravnicii mână de ajutor
slujbaşilor cu slujitorii cei trebuincioşi.
Ispravnicii bâlciurile să ne le mai vândă, ci or unul din d-lor cu
judecătorul" sau judecătorul cu condicarul mergând să cerceteze Şi să
îndrepteze pricinile locuitorilor fără de nici un ban gloabă, ci numai
la împlinirea dreaptă zeciuială, iar parale de vită şi parale de prăvălie
să lipsească cu totul, că datori sunt dregătorii a păzi pe locuitori şi
negustori de ori ce bănueli, proprind şi pe toţi cei alţi zabiţi, ca unii
ce însăşi ispravnicii sunt răspunzători pentru toţi.
Ispravnicii să fie cu îngrijire asupra sameşilor a nu lua mai mult
măcar o para nici cheltuiala satelor să nu facă, ci să-şi cumpere cl!
bani, iar dovedind urmarea împotrivită să înştiinţeze cei de aci la dom­
nie şi cei de peste Olt la căimăcărnie.
Ispravnicii să privigheze pentru zabitul şi neferii lui ca să nu
ia nici un fel de luare dela vre un locuitor sau negustor pământean cu
nici un fel de pricinuire, iar urmând împotrivă să înştiinţeze stăpânirei.
Ispravnicii să privigheze şi să dea nizam polcovnicilor i căpita­
nilor judeţului ca să nu pradă pe nici un locuitor cu năpăstuirile ce
urma mai înainte pentru curei, pentru purcei, pentru miei şi lucruri de
nimic, ci dovedind pe vre un locuitor în faptă cu acest fel de furtişaguri
mici, să-I trimită la ispravnici, ca însăşi d-lor cu judecătorul judeţului să
judece, dela care polcovnici şi căpitani să nu ia nimic, fără numai trea-
345
[346]
păd ce va orândui boerii ispravnici, iar când vor prinde polcovnicii, sau
capitanii vreun hoţ de lucruri mai mari sau tâlhari, băgându-i în butuci
să-i trimeată la ispravnici cu vina lor în scris, pentru care să se urmeze
după ponturile vătaşilor de plai.
Ispravnicii să aibă îngrijire asupra sameşului judeţului de a nu face
cel puţin catachrisis, iar de-I va vedea că urmează împotriva să înştiinţeze
la stăpânire prin d-Iui vel vistier.
lspravnicii mai mult decât simbriile d-lor şi decât o dreaptă zeciu­
ială i parale de gros, voInici nu sunt a face nici un alt catachrisis şi
nici un fel de globire, că pentru toate acestea judecându-se se vor pe­
depsi fără deosebire.
lspravnicii să privigheze şi pentru scutelnici i posluşnici din fieşte
care sat care ca un privilegiu vechiu dându-se pe obrazul celui ce-i vor
avea, nu au a se supăra de către săteni sau a-i băga în cisla de chel­
tuelile satului, însă numai la cheltuele ce vor face satele pentru conace
zapciilor i a slujitorilor ce vor da pentru strângerea banilor birului şi
ale altor madele ce se împlinesc numai de la birnici, iar la cheltuelile
de conace ce se vor face pentru madele ce vor cerute a se îm plini şi
de la scutelnici i posluşnici să intre şi ei la cisla acelor cheltueli.
Ispravnicii să îngrijească polcovnici şi căpitani i vătafi de plai ca
să-şi aibă toţi oamenii deplin câţt se găsesc în catastihul vistieriei şi
când intră de rând să nu le ia bani de săptămână ci pe toţi să-i aibă
în slujbă nelipsiţi până când ies de rând şi care va urma împotrivă să
înştiinţeze aici la stăpânire. .
Sameşii de la judeţe.
Să ia simbrie pe lună câte talere 100 adică una sută.
Să ia de la scutelnici ce se fac noi când li se dau adeverinţă
isprăvnicească de numele şi chipul IOf, talere unul de scutelnic.
Iar de copiile capânlâilor parale zece, să nu aibă voe nici seu­
telnici cu numire de calemgiu osebit de scutelnicii cinului său, nici
postelnici să fie pe la sate, după cum obişnuia până acum, nici să li se
plătească la zara fie. ,
Sameşii judeţului să fie cu îngrijire, c� de va vedea pe ispravnici
urmând ori ce fel de catachrisis, pe dată să înştiinţeze pe d-lui vel vistier.
ZapcH de plăşi.
Să ia simbriile dăjdii; zapciul cel încărcat cu treaba zapcilâcului
talere patru zeci, iar cel alt 'ce i se dă ajutor să ia pe jumătate talere
douăzeci.
Să ia zeciuială de la priclnele mici ce va judeca el şi va face
împlinire, iar nefăcând împlinire să nu ia măcar o para.
De la nimeni gloabă să nu ia ITi ci măcar un ban.
Zapciii plăşilor, în câtă v\eme se vor afla în slujba zapcilâcului,
să nu se amestece nici de cum in nici un fel de slujbă sau huzrneturi
ale judeţului, cum nici În neguţători] la acel judeţ. 1)
---')-Cf.-;oe���1 de reorganizare te am publicat În această revistă, No. de
Martie-Iunie 1931, pag. 24i şi urrn.
346
1
1
,.
I
,
I
I
[347]
Documente privitoare la începuturile
şcoalelor din Craiova *)
Comunicate de l\:lih. Popescu.
1.
Porunca Domnului Alex. Const. Moruzi către
Caimacamul Craiovei, prin care îl Însărcinează
să cerceteze hotărârea sa privitor la darea
pentru şcoala de acolo.
1800, April. 14.
In Alexandru Costantin Moruzi Voevod i gospodar Zemli Vlahscoe.
Cinstite şi credincioase boerule al Domniei Mele De. biv veI po­
stelnic Nicolache, cairnacamule al Craiovei, sănătate; face Dumitale ştire
că încă din cealaltă domnie a noastră prin hrisov ce am dat cu leat
94 August 28 de întocmirea şcoalei de acolo am orânduit Domnia Mea
şi veniturile şi cele cuviincioase, adică taleri 400 pe an din vama Cra­
iovei pentru bani cumpărători, taleri 800 de Ia cutia obştii din banii
şcoalelor, taleri 300 din veniturile Mănăstirii Obedeanului, taleri 150 de
la Sf. Episcopie Râmnic, şi tai eri 150 de la Dumnealui Cairnacamul
Craiovei; care se adună aceşti bani pă fieşcare an câte taleri 1800.
Pentru care poruncesc Durnitale să aibi a cerceta de s'au strâns
aceşti bani pă fieşcare an. De către cine s'au luat anume şi ce s'au
făcut? Care şi când de Ia numitele mai sus locuri ce erau datori a da
pă fieşcare an aceşti bani. Nu să va fi dat, să aibă dastădată negreşit
a-i împlini de la fieşcarele şi să înştiinţezi Domniei Mele.
1800 Aprilie 14.
Să te depărtezi însă de orice rău catavasis ') în pricina aceasta,
fiindcă iaste treabă obştească şi să faci Domniei mele pliroforire îndes­
tulată, urmând negreşit, cum poruncesc.
II.
Cererea boerilor divaniţi dela Craiova către Domn. ru­
gându-I să fixeze leafa profesorilor elineşti, precum şi
numirea unui dascăI de limba franceză.
1816 Octombrie 23.
Prea Inălţate Doamne.
In plină de îndurăriri milostivirea Inălţimei tale cu multă facere de bine
domneşti şi părinteşti răvărsăndu-să şi asupra prea plecatilor supuşilor
lnălţirnei tale din politia Măriei Tale Craiovei, s'au făcut luminată Îngri­
jirea Măriei Tale şi pentru Şcoala Domnească de aici din Craiova pentru
învăţătura limbei elineşti şi când s'au înnoit hrisovul M-tirei Obed ea­
nului de aici din Craiova unde să prăsnueşte hramul sfântului mare
împărat Constantin şi a maicăsa Elenei, la care M-tire sunt făcute' de
ctitori odăi lndestule şi pentru. şăderea Dascălilor şi a Ocenicilor s'au
'i.) ve. articolul d lui Mih Popescu la pag. 273 elin capul acestui număr
al revistei. .
1. Ca tavasis = coborăre.
2. Tn original suma adunată este 1500.
3. Bunurile publice, Aşezămintele Obedeanu, Pachet XI, No. 19.
347
�:iCtJl
[348]
mai adougat de Inălţirnea ta leafa dascăli lor pe cât s'a socotit şi S'3U
dat luminat hrisovul Măriei Tale coprinzător de iraturile ce s'au rănduit
pentru plata a doi dascăli elineşti i la ceialeţi dascăli rumâneşti atât din
politia Craiovei cât şi după la judeţ şi pentru 10 feciori de boer scăpă­
taţi adunându-se suma iraturllor taleni 3690: care s'au şi orândeit ci să
da taleri 1750 pe an dascălului celui mare; taIeri 600 dascălului al
doilea (din care lefi să-şi aibă şi cheltuiala mesei) i taleri 240 la doi
dascăli rurnâneştl i taler i 800 le zece feciori de beeri scăpătaţi, pă an
câte taleri 80, din care să-şi aibă rnâncarea şi ajutoru la îmbrăcăminte, i
taleri 300 la cinci dascăli rumâncşti din cinci juddţe; de unul pă taleri
60 pă an, ca să-şi aibă şi cei departati de Craiova aproape câte un das­
căl şi după întocmirea lurninatului hrisov s'au şi urmat pănă acum. Dar
văzând prea milostive Doamne, că cu leafa ce s'au orăndurt a să da
dascăjllor elineşti, din care să-şi aibă şi cheltuiala mesei, nu petem ca
să dobândim dascăli procopsiţi, ua să facu şi rod după Domneasca şi
părinteesca râvnă a Inălţimei tale, care este pornită cu multă milostiviri
spre învăţătura prea plecatilor supuşilor Inălţirnei tale, care este în ade­
văr cea dintâi pricină foIositosre a tutulor de obşte. Precum şi aceşti
Domneşti Măriei tale ţări. Pentru că învăţătura împodobeşte pă oameni
cu înţelepciunea cu cuvântul, cu luminarea credinţei şi a cunoştinţei de
Dumnezeu şi a stăpâniret şi cu dragostea aproapelui său din care izvo­
răşte păzirea dreptăţei
De aceia şi noi prea plecatele slugi ale Măriei tale năzuim la cel
plin. de milostivire noianului îndurărilor Măriei tale cu plecată rugăciune:
ca să prisosească Domneasca şi părinteasca providienţă a Măriei tale şi
la aceasta mai întâiu trebuincios al obştei folos, şi aceasta prea plecati!
a noastră jalbă să să orânduiască la Dumnealor cinstiţi boeri efori ai
şcoalelor Bucureştilor ca să chibzuiască Dumnealor a să orândui pentru
dascălul cel mare al şcoalei şi pentru dascălul al' doilea cuviincioasa
leafă ca să poată avea Domneasca şcoală a Mări ei tale de aici dascăli
procopsiţi, să să chibzuiască a să orândui şi cheltuiala mesei pentru
aceşti doi dascăli şi pentru aceşti zece feciori de boeri scăpătaţi, Şi
fiindcă din feciorii de boeri scăpătaţi doresc a învăţa şi limba Gali­
cească, dar din pricina sărăciei ce au nu pot să plătească la dascăli şi
fiindcă acum să află aici în partea locului un dascăl Franţozăsc care să
mulţumeşte cu leafa de tal eri 1000 pă an�ca să înveţe zece feciori de
boeri săraci, ne rugăm Mări ei tale ca să prisosească milostivirea inălţi­
mei tale a să orândui şi această plată pentru un dască1 franţuzesc şi
cu această facere de bine ce să-vor revărsa de către milostivirea Măi
riei tale pentru .cel mai întâiu folos al obştei şi tutulor supuşilor Mărie­
Tale din politia Craiovei şi dintr'aceste cinci judeţe care este învăţătura
şi procopseala, va rămânea nemuritor prea strălucit numele măriei Tale
cel de Dumnezeu păzit, iar, luminaţi ai Măriei Tale ani fie mulţi de la
Dumnezeu şi fericiţi.
1816 Octombr. 23.
Ai Măriei Tale prea plecate slugi.
I
ss, Costache Brăiloiu biv veI 16gofăt ss. Dumitrarhe Brăiloiu clucer
ss. Alecu Avg.(?) ss. Otetelişanu clucer ss. Ion Vlădoianu
1) Bunurile Publice, Asezărnin tele Obedeanu, Pachet XV, T-io. 8.
348
r
I
�, .
\
t
1
I
i
:,. ,1
[349]
L. p. d.
JIl.
Porunca Domnului Gh. Caragea către Eiorii şcoalelor
ca să hotărască leafa dascălilor de la Craiova.
Prea osfinţite părinte Mitropolit şi Dumneavoastră ceilalţi boeri
sin efori ai şcoalelor, fiindcă după coprinderea Domnescului nostru hrisov
sunteţi Însărcinaţi cu chibzuirea şi îngrijirea de a să afla În bună stare
şi fiinţă nu numai de aicea şcoală ci şi cele de prin judeţe; de aceia
poruncesc ca adunându-vă la un loc să vedeţi arătarea şi cererea ce fac
printr'această înştiinţare Dumnealor boerii divaniţi ai Divanului nostru
la Craiova, asupra căreia chibzuind cele cu cuviinţă să faceţi Domniei
mele arătare prin anafora.
Biv veI Paharnic
1816 Octombr. 30.
IV.
Porunca Domnului Gh. Ca�agea către boerii epitropi
ai şcoalei din Craiova., prIn care îi Însărcinează cu
executarea analoralei Eloriei şcoalelor.
10 Ioan Gheorghe Caragea Voevod i gospodar Zemli Vlachscoe
primită findu-ne această anafora şi chibzuirea a prea osfinţiei sale pă­
rintelui Mitropolit i a celorlalţi Domnilor boeri efori ai şcoalei e1ineşti,
o Întărim domnia mea şi poruncim Dumneavoastră boerilor epitropi ai
şcoalei ot Craiova ca precum mai jos se coprinde să se facă urmare
Întru toate Întocmai, fără cât şi de puţină strămutare.
1816 Noembrie 9
VeI logofăt.
v.
Analoraua EIOI"Uor şcoalei greceşti din Bucureşti
către Domn, prin care stabilesc cheltuelile
şcoalei din Craiova.
Prea Înălţate Doam ne,
După luminata poruncă a Măriei tale ce ni se dă prin această anafora
a domnilor boerilor divaniţi ai divanului Craiovei, următori fiind ne-am
adunat la un loc unde mai întăi am căutat ca să vedem cât irat are
şcoala această a oraşului Craiova, ca după aceea să prodiorisim şi lefile
dascălilor după cuvinţă şi ne indestulăm că această şcoală are irat ho­
tărât chiar cu hrisovul Măriei tale de taI eri 3690 pă tot anul, lângă care
mai adaugă şi tal eri 2378, ce iarăşi cu luminată hotărâre a Măriei tale
s'au mai adougat irat tot pentru trebuinţă acestei şcoale la anaforaua
dumnealui Bivel Ban Gheorghe Arghilopol aflându-se caimacarn, însă
tal eri 2028 din lefile tuturor boerilor divaniţi ai divan ului Craiovei şi
ale boerilor departamentului căte 2 parale la leu ce să adună într'un
an ele zile. Care măcar pănă acuma s'au luat pe seama casei şcoalei
de aci, la trebuincioasele cheltueli i meremeturi ce au avut, dar dela
diminia lui ALl�ust şi Septembrie trecut se va lăsa a fi pe seama şcoa1i
349
'�.k�\'"-,,,,' " : � t'..!!·�\i'{"JtiAI ;)4: 1(, lSit44'i" �"f �d ffi,\f,� . ��l l ,1,�",,:uii�� l.} .... r!\'�r4"'i1� �i,il·;;Mitil� �' ;:M
, c
[350]
de acolo după hotărâre i ta1eri 350 apaltu1 ierbei de puşcă dintracele
5 judeţe, care să vor pune silinţă dumnealor boeri epitropi de acolo ce
să vinde mai cu preţ, poate să ia şi peste taleri 6068, din care găsim
cu cuviinţă ca să se dea celui dintâi dascăl Elin po taleri 2000 pe tot
anul, i taleri 1000 la al doilea dascăl Elin, i ta1eri 500 la al treilea dascal
care să înveţe numai bine gramata greceşte i taleri 1000 dascălului
tranţozesc pă an, i taI eri 300 la câte doi dascăli rumăneşti din oraşul
Craiovei po taleri 15Q de fieşcari pe an, i taleri 500 la cinci dascăli ia­
răşi români din 5 judeţe, po taI eri 100 de om pe an şi taleri 800 la 10
ucenici feciori de boeri scă pătaţi po tai eri 80 pe an pentru învăţătură
cu care prostichio nădăjduim ca să pot găsi dascăli şi mai vrednici şi
iscusiţi de cât cei ce au fost şi vor putea a aduce şi roduri de învăţături
la cei ce vor avea râvnă a se procopsi, dar că nu cumvaşi să se ame­
lisească acest aşezământ al nostru, sau nu curnvaşi numai numirea să
o aibă de şcoală şi că se dă 1efile la dascăli, iar de în faptă să nu se
facă să fie luminată poruncă a Mări ei tale către dumnealor boeri epi­
tropi ai acestei şcoale de acolo, ca aşezând acum de isnoavă pe dascăli
cu orânduială şi îndatorire asupra învăţăturilor ce au a paradosi, adică
c[I) (J{')J[(J'lJI'lJJI', n) ucX1Jn},njl/z,)Jl, ccrww}.n)'lz,)l', ,'iqWTO)'(},CicpiCi, ll{2n­
YVţlYLf(J!lCiW şi 7Wrr;UZC! l Să Însărcineze apoi şi pe un om cinstit şi cu
frica lui Dumnezeu, pe care vor socoti dumnealor, ca să aibă această
Îngrijire a strânge toate iraturile la vreme, prin care să să şi plătească
lefile atât ale dascălilor precum mai sus arătător, cât şi ale ucenicilor. De­
la care luând adeverinţe de plată, să le trimită dinpreună cu socoteala
aşternută pe tot anul la luna lui August aci la casa şcoalei din Bucureşti,
ca să se vază şi de către noi precum şi dumnealor boeri epitropi, scri­
indu-ne adesea de starea şi urmarea şcoalei cele folositoare. Vom da
şi noi cuviincioasele povăţuiri, arătând după datorie şi Măriei tale spre
a te încredinţă pentru starea şi folosul pricinuitor dela această şcoală,
asemenea şi dascălii ce se vor orăndui să fie datori a face ca să se
corespondarisească cu cei de aci dascăli, spre a lua cuvincioasele po­
văţulri ale învăţăturii, iar hotărârea desăvărşită rămâne a se face de către
Măria Ta.
ss. ss. Const. Filipescu
AI Ungro Vlahiei, Nectarie
1816 Noembrie 6.
sş. Grig. Brâncoveanu
ss. Const. Bălăceanu
2296
2000
ss. Iordache Golescu
VI.
Insemnare de iraturile şicoalelor poliUi Craiovei
de unde au să să ia şi cum să să împarţă,
precum', la vale arată 2).
1817 Februar 1.
taleri parale
32 La parale 2laleu ce să popresc pă fieştecare diminie 3)din lefile
divanului i ale depertamentarilor din sumă de taleri 7656.
De la cutia milostenii, bez 240 ce să popresc de prea sfin­
ţia sa părintele eptscop pentru dascălii rurnâneşti de la
patru judejă, care se împart de prea sfinţia sa.
. \
1) adică: sintaxa, tehnologia, eti,{\ologia, compunerea, exerciţii prepar.uo rii
şi poetica.
2) Bunurile Publice: Bi,. Obedea uu, Pachet XI, 1\0. 26.
3) 0lf'.7JVl!7. = două luni.
350
[351]
5900
5846
0053
400 De la vama domnească.
300 Din venitu mănăstirii Obedeanu.
300 De la casa podului.
150 De la logofătu al 3 al divanului i polcovnic şi arrnaşu.
400 De la preasfinţia sa părintele episcop, însă cei150 c e-s
orânduiţi prin hrisov şi 240 ce-I popreşte de la cutia mi­
lostenii şi 10 de la preasfinţia sa, care s'au Indatorat a-i
răspunde chear preasfinţia sa, la patru dascăli rurnâneşti
din 4 judeţă bez judeţu Dolju.
5846 32 = Cum să se dea însă
taleri parale
2000 dascălului elinesc cel întâi.
1000 dascălului grecesc al doilea.
500 dascălului grecesc al treilea.
1000 dascălului sfranţozesc.
120 dascălului rurnânesc ot Obedeanu.
120 dascălului rurnânesc ot sfânta Troiţă
al judeţului Dolju.
120 la un epistat.
640 la opt feciori de boeri.
400 la 4 dascăli rurnâneşti din patru judeţă
câte taI eri 100, unul pe an, care bani
are să-i răspunză preasfinţia sa părintele
episcop făr de a să amesteca epistatu
la dânşii.
32 Să scade suma din sus a iratului.
8 Aceşti tai eri 53 şi parale 8 fiind-că nu
să ajung a să împlini, cu iratu ce mai
sus să arată, suma cea orânduită, ce tot mai sus să arată In orânduiri
a să da iarăşi din iratu mănăstirii Obedeanu, spre a să inplini toată suma
de tai eri 5900 ce se arată.
Insemnare la opt ticiori de boeri ce s'au orânduit să ia leafă.
2 ai Poenarului
1 al Portăresii
2 ai Brătăşanului
1 al Georociancăi
1 al slugarului bădiţa Crăznaru
1 al lui Stăvrache Crăznaru
8
Adecă opt, de copil câte tal eri 80 pe an.
Insemnare de dărvari şi rândaşi ce să cuvine a să da pe la das
căli de cătră epistatu şicoalelor, din scutelnici ce sânt orânduiţi prin hrisov
3 dărvari ; dascălului celui mare
2 dascălului al doilea
2 dascălului Iranţozesc
1 dascălului al treilea cel grecesc
8
2 rândaşi să se dea la dascălii greceşti, însă la cel dintăi şi la cel
de al doilea din ţâganii mănăstirii Obedeanu, iar nu din scutelnici.
351
[352]
Insemnare de copiii ce s'au orânduit să înveţe carte franţozască
fără plată la dascălu Iranţozesc al politii carele s'au orânduit prin lumi­
nată hotărâre domnească.
1 copil răposatului medelnicer Ianaiche Sămboteanu
1 copilu medelniceresei Anlţăi Argintoianca
1 copilu sărdăresii Ilincăi Bibeascăi
1 feciorul Crăznăresii
1 feciorul Poenarului
1 fecioru Milescului Hristofi
1 fecioru Vişoreanului
1 fecioru Brătăşanului
1 nepotu părintelui episcopu
2 cari să vor arăta mai pe urmă.
11
30 de copii săraci au să înveţe fără plată la câte trei dascălii care
să vor arăta mai pă urmă prin deosebit pitacu nostru.
De la Divanu Craiovei,
'1
f
ÎI' ,
817, Februarie 1.
(ss.) Galaction al Râmnicului
(ss.) Dumitru Brăiloiu
Dinică Bibescu
(ss.) Iordache Brăiloiu
biv vei clucer
(ss.)
Dumneata kir Barbule Pleşoiane epitropule al şlcolilor Craiovel
după aşezarea şi lămurirea ce s'au făcut printr'această foaie iratului
şicoalelor Craiovei dă unde este să să ia şi cum să să înparţă dascăli­
lor i dă copiii cei ce sânt a învăţa şi a lua leafă, precum şi alte orân­
duel! ce să arată, să fii dumneata următori întocmai cu a lua şi a da
i a să păzi ceia ce să cuprinde şi să arată înscris după cum ţi-ai dat
socoteala şi până acum.
VH.
Plângerea paharnicului Brăiloiti către Căimăcămie
de felul cum este chivernisită Mănăstirea.
Obedeanului
Către cinstita Căirnăcămie.
Cu plecăciune fac arătare cinstitei căimăcămii că mănăstirea Obe­
deanului de aci din Craiova, ce este zidită din temelie şi inzăstrată de
răposatui paharnic Constantin Obedeanul, după înscrisurile ce sunt prin
luminate întăriri domneşti, se face dovadă că s'au făcut pentru spital de
bolnavi care să se caute cu' hrana si cu cheltuiala cea trebuincioasă
din veniturile Mănăstirei; mai la urmă iarăşi se vede că prin luminate
hotărâri domneşti s'au orânduit a fi şi şcoală obştească cu plată dela
stăpânire pentru Învăţătura şcqlarilor si atât pentru de a se păzi acea­
stă întocmire, cât şi pentru de-a nu se strica venitul Mănăstirei de unii
şi alţii şi alte Mănăstiri de-a pururea În stare bună şi cu toată orând­
iala cea trebuincioasă pentru sfintele slujbe ale biserecei, încă din zilele
răposatului intru fericire domn Alexandru Voevod Ipsilante la leat 1794,
prin întărire domnească s'au dat hotărârea a pururea ot cârrnuirea acestei
dumnezeiască mănăstiri să se urmeze într'acelaş chip, adică dumnealui
352
[353]
mai marele după vremi împreună cu dumnealor boerii divaniţi alegând
doi negustori oameni cinstiţi cu frica lui Dumnezeu părnânteni şi vred­
nici de epitropi, să se dea mănăstirea cu tot venitul ei în mâna acelor
doi neguţători, care chivernisind mănăstirea şi purtând grijă de toate
inlocuirile ce sunt făcute prin dinainte hrisoave, să fie' datori pe tot anul
a-şi da socoteala înaintea dumnealui caimacarnului şi a boerilor divaniţi,
fiind faţă şi dumnealor boerii : ce se trag din neamul ctitorilor, care
această sfântă hotărâre s'au urmat şi s'au păzit până în anul rezbelului,
iar atunci dinpreună cu ceilalţt prilejind şi epitropii
ce au fost orânduiţi de divan după venirea răposatului postelntc Ioan
Samurcaş, caimacamii acei găsind mănăstirea fără nici o rânduială din
fireasca evlavie ce avea respect către sfintele lăcaşuri (precum' aceasta
s'au cunoscut din silinţa ce au fost la prefacerea din nou a mănăstirei
bătrâne şi alte multe ajutoare ce au arătat către celelalte mănăstiri) au
orânduit această biserică postelnicul Gheorghe Dencei, carele s'au arătat
până acum şi se arată CLI silinţă pentru folosurile bisericei, meremetisind
chiliile şi altele câte au fost stricate şi orânduială bună la alte biserici
asupra cărora au avut priveghere şi răgazul toată munca cât a trebuit
şi cu plecată slujbă pentru oareşcare meritos de c!itorie osebit la acest
sfânt lăcaş îngrijiind pentru tot cât a avut beserica de trebuinţă, dar de
când s'au orânduit numitu epitrop răposatul postelnic Ioan Samurcaş,
până acum n'au dat nici-o socoteală nici de venitul nici de cheltuelile
mănăstirei şi de trebuinţă este a-şi da socoteală pe tot anul .
. . . de vreme, să ajungă şi acest sfânt lăcaş în dărăpănarea ce-au ajuns
alte biserici ce-au rămas pe măna epitropilor fără de nici o cercetare,
de aceea rog cinstita căirnăcăm!e să binevoiască a să pohti prin pitac
prea o sfinţia sa părintele episcop împreună cu dumnealui Gligorie
Glogoveanu şi dumnealui Sărdar Iordache Oteteleşanu a lua socoteală
epitropului de când s'au orânduit cu epitropia bisericei până acum, atât
de venit cât şi de cheltueli ce va fi făcut până acum; să arate cinstitei
căimăcămii, că de se va vedea că s'au plătit cu bani orânduiala şi au
chivernisit bine lucrurile rnănăstirei, să i se dea şi cartea cinstitului divan
a avea tot însuşi şi de acum Înainte epitropia bisericii, iar de se va
vedea rău chivernisirea, să se orânduiascăaltul care se va alege de
cinstita căimăcămie şi acela de acum după coprinderea luminatelor hri­
soave, şi fiindcă acum În mănăstire nici şcoală nici spital nu este coprins,
are să pue chiliile mănăstirei de isnoavă fără de-a avea mănăstirea vreun
folos dela plata chiriei.
Plecat paharnic Brăilo!u
10 Grigorie Dimitrie Ghica Voevod i gospodar Zernli Vlahscoe.
Pentru cuvintele ce sunt arătate intr'această anafora a părinţilor
arhierei şi a dumnealor veliţilor boeri, primită fiindu-ne şi nouă chibzu­
irea ce o fac domnia mea şi hotărârn, ca întocmai să se urmeze, iar pen­
tru condeele cele de pricină poruncim durnitale VeI logofete de sus să
se facă osebită poruncă a domniei mele către dumnealui căimăcamul
nostru ot Craiova i către dumnealor boeri divaniţi de acolo, ca să facă
urmarea ce iarăşi intr'această anafora se arată.
6
L. P. D.
1826, Aprilie 17
VeI logofăt.
353
[354]
VIII.
Anaioraua părinţilor arhierei şi a veliţilor boeri către
Domn, prin care orânduesc norma de conducere a averei
bisericei Obedeanului, a spitalului şi a şcoaJei de pe
lângă această biserică.
1826, Martie 16
Prea înăl ţatc Doamne,
Am văzut arătarea ce au făcut prin anafora către Măria
ta Eforia şcoalelor, cum că după luminata poruncă Inăl ţirnei
talc ce s'au dat la obsteasca anafora de la trecutul Septem­
brie, n'au lipsit. cu a orândui dascăli pe la toate oraşele jude­
ţelor şi a le plăti lefile ce sunt întocmite, după care vrâud
a cerceta de venitul şcoalei Craio vei, ce-l are cu hrisoave şi. ho­
tărâri Domneşti, cum şi de venitul rnănăstirei Ohedeanu de
acolo, ee este cu privilegiu a fi şco ală , ca să să vadă de către
cine s'au strâns diri vremea .răsvrătir ei şi până acum şi unde
s'au dat, s'au pliroforisit că Dumnealor boerii Caimacami ce au
stă tu t de atunci şi până acum din prcună şi cu bocrii eli va.ni i;i
de acolo, unele din veniturile scoalei le-au strâns şi le-au dat
în plata doftorilor Craiovei, iar altele stau şi până acum ne
luate, precum şi mănăstirea Obedeanului s'au otcârrnuit ele răpo­
satul biv veI logofăt Dumitrache Brăiloiu prin epistat Iorgu
Postelnicu. Şi fiindcă, Casa Şcoalelor plăteşte lefile dascăl.ilor
de acolo, după întocmirea ce s'au făcut, ele aceia cere Eforia ca
şi venitul acei scoale să să, ia la casa de aici, spre a puteai
întâmpina cele întocmite, mai vârtos că din pricina, că nu s'au
ajuns iraturile la şase oraşe din şase judeţe, au lăsat numai câte
un daseăl, iar nu câte doi, după cum s'au orânduit la cele­
Ialte, şi să să cerceteze de către noi unde să fie faţă atât
Sfinţia Sa părintele episcopu Râmnicului, i Dumnealui paharnic
Nicolae Brăiloiu, ce au fost îngrijitor Mănăstirei şi sărrlar Pe­
trache Obedeanu ce să trage din neamul ctitor ilor, ca să să EL­
murească după hrisoavele şi întocmir-ile domneşti ce sunt veni­
turile şcoalei, care dintr' ânsele au să rărnâe sigure a, să lua
pă seama Casei Şco alei de aici, şi iraturile doftorilor de acolo
care riimân bune, spre a ';fi ştiut cL nu să mai face amesteciituri,
şi apoi să si:'L aşeze şi yellitul măn:'Lstirei Obedeanului, câL 8,L
rămâc în tr,ebuinţtt Mănăstirei şi cât să ia la Casa Şcoalelor.
Şi dupi:i, luminata porunca Măriei tale ce prin buiordizmă 1) ni s'au
elat la a,ceastă, ana.fora 'l) a 'Bforiei, faţ�L aflându-se şi Sfinţia Sa
părintele Episcop al acelei \Eparhii, i mai sus numiţii 2 boeri:
paharnicul Nicolae Brailoiu\ şi să,rclar Petrache Obedeanu, am
inLl'a,t în cercetarea acestei 'pricini, şi mai întâi ne-HU arătat
Sfint,ia Sa, piLri.ntele Episcup�l sindurile (11' mai jos însemnate
J) Buiordizmil = poruncă,
2; Anafora = raport către Domnul ţării.
354
[355]
ale şcoalei Craio vei i a Mănăstirei Obedeanului şi a orânduel ii
el oftorilor acei poli tii... însă,
1794, Martie 18. Anafora a divanului Crn.iovei pentru
Mănăstirea Obedeanu, făcută după jalba r-ăposa.tulu i Stoiniculili
Ioan Brăiloiu, ce o dedese către domnul de atunci, asupra răpo­
satului Cl ucerului Geanoglu, ce de sinesi se făcuse stăpân şi
cpitrop pe ăceastă Mănăstire, care au Înstrăinat şi o vie a Mă­
năstirei dela Turcineşti sud Gorj, unde făcea câte 20 bu ţi de
vin, prin vânzare la Olucerul Enache Sâmboteanu în taleri 300,
i o livede din marginea Craio vei, ce se cheamă la Plop, cu loc
de grădină mare, la, un Dumitru Polcovnic Pieptănarul şi, după
cercetare ce au făcut divanul întracea vreme, au găsit la pa­
harnic Jianul cel ce fusese mai nainteepitrop Mănăstirei şi sc
purtase 'cu bună orânduia.lă diata răposatului paharnicului Con­
stantin Obedeanul, ctitorul rnănăstirei cu leat 1753, Martie 24,
întărită cu iscăl itura şi pecetea sa, adeverită şi cu iscăl itura
i peceata răposatului "p1'oin Mitropolit Grigorie, fiind fost pe
acea vreme episcop al Râmnicului şi mărturia. răposatului visticr­
nic Constandin Strârnbeanu i a ră.posatului dvornic Ştefan Pr işco­
veanu i răposat Stolnic Dumitracho Obedeanul, feciorul ctito­
rul ui, în care diată arată numai moşiile i vi ile, i(;iganii i do­
bitoacele i odoarele bisericii i vasele de aramă 01' ele cositor
ce au lăsat bisericii, iar pentru doftor şi dascăl nimic nu pomenea,
Jăsândepitropi şi purtători de grijă la acel sfânt lăcaş pe
vistiernicul Strâmbeanul i pe elvornicul Prişcoveanul , f'i indu-i
şi ginere i pe răposatul Hagiu Gheorghe şi pe paharnicul .Iianu,
iar oricare elin neamul ctitorul ui 01' soţia i fiul său sau fetele
sale se va întinde să ia cevaşi din Iucrurile mănăstirei sau să.
strâ00e acel aşez{unânt îi supunea sub mare blestem şi groaznică
afuris·enie a Sfintelor Soboare.
1 nn hrisov ,c.u leat 1757 Iulie 25 al riiposatului întru
f.ericire domn Oonstantin Voevod Ma vrocordat, că pe lângă îm­
prejmuirile mănăstirei au făcut şi 2 case cu 12 paturi pentru
să,ra.cÎ neputincioşi bolnavi i aşezământ şi doftori pentru tă­
m{,duire de rane, ,hărăzind pri vileg;iu să ţie sfânta biserică 3 preoţi.
mi1'eni iertaţi de toate clăjdiile şi orânduel��e i de ploconul epis­
copului; să scutească, şi vinărici drepte bucatele sale îm;iJ. vedre
300 i dijmărit stu'pii i râ,miitori 100 şi ele oieri.t oi 100,' zicând
iarăşi să fie bisericii şi spitalurilor la.s,iracii bolnavi 4 oamenj
străini fără de bir, (lup�, rum au a.vut această milă şi prin aH
hrisov al răposatului domll Oonsta.ntin Stefan Vodă pl'ecum şi
alt hrisov :11 măriei -sale cLomnnll1 i Alex3.ndru V oevOlI 1 psiIallti
cu lea.t 7285 Fel)]'. 9 cu întărire pentru şcon.lele dela acele [) ju­
dei;e, orânduind să se strfmgă b, şcoaJe taleri 650, 13 preoţl mi­
reni scutiţi i bucatele mănu.stirei scutite ele vinărici, de dijmăriL
şi de oi el' i t, oi 100 i 4 oameni strt,in i, şi pentru doftori soco tind
Măria sa că nu este de ajuns elin veniturilr măw:1"tirei, ci este
pentru trebuinţa, bisericei şi a bolnavilor, i-au orâ,ncluit lean,
p� an elin banii cutiei de milostenie taI eri 360 i dela vama C1'<,-
355
[356]
iovei taleri 150 ivlela Ocnel e Mari din sud Vâlcea taleri 100
ca sti aibă purtare de grijă cu dof'toriile sale la trebuinta spi­
talului, iar când va fi vre un doftor însărcinnat cu famelic grea
s�, i se dea şi alţi taleri 200 dela cutie adaogân.l :;ii alţi lude
66 străini, iar epitropi au orânduit pe paharnic .Iianul, şi zice di­
vanul Craiovei, ca să să ia via ele Ia 'I'urciueşti, eu rodul viei
din anul de mai nainte i Iivadea şi gră,dina pă seama rnănăs­
t.ir ei, şi curupărător ii să-şi caute banii la cine i-au elat, iar pentru
mănăstire au găsit eu cale ea nici la Episcopie să, nu să, închine
mctoh, dar nici nimeni din rudele cti torului la nimic să nu S{.
amestice şi să să orânduiască eloi negustori oameni pământeni
cu frica lui Dumnezeu, adică Barbul Pleşoianul şi Constantin
Carad imul , să ia în seama lor toate Iucmril e mănăstirci mişcă­
toare şi 'nemişeătoare, ca să. le poarte grijă şi să le chivernisească
făcând şi mererne turi le Ce au fost atunci trebuincioase şi 111 toţi
anii S:1 să cerceteze socoteala de eli vanu Craio vei, unele să, fie
fată şi clucerul Geanoglu i stol nicul Brăiloiu i sluger .11.Tgeto­
ianul sau ori care s'ar trage elin neamul D-Ior, şi să Întărească
şi să adevereze socotclele cu iS0ăliturile Dvlor , asupra căruia ana­
fora tot într'aeel leat Maiu 19: s'au dat şi luminată, întărirea
Măriei Sale răposa.tul ui întru fericire domn Alexandru Vodă
Morllzi, poruncindu-se căimăcămiei Craiovei i hoer ilor divaniţi
de 300010 ca. să se urmeze întocmai şi acareturile cele drepte mă­
năstireşti ce s'au înstrăinat să se întoarcă la mănăstire în
zoptul t) Epi tropilor şi socoteala de veniti chel tuia.lă să o dea
înaintea caimacamului i a boer ilor di.vani ti, unde să, ±'il' faţă
şi ,oei ce să trag ehn nea.mul Otit,oI'ului, precum şi cele stricate
să să dreagă la, mănăstire si să ,ehibzuiaseă cu socoteaEl ele
obste dU.I):1 c numărul od,iilor 'si dup.i starea miin5,stirei si tre-
� � ' . . - .- .
buinţele politiei 0eeste mai' cu euviinţ,i:'L a să, întocmi h aeE'a
mănăstirE', ori numai şcoaE. cu elască.l şi cu câţi uceniei, sau spital
cu doctor şi cu câţi bolnavi, făcând socoteala c.heltuehi bol­
Jla,-ilor pe an, sau pentru ucenici de învăţătur,1, şi sii. arate Mă­
riei Sale ,ca să alea.g{. apoi şi să lntocmească, oei a ce va socoti
mai cu calc,
1813. Hrisov al l\iăl'ici. Sale Domnului Ioan Vodă Catag(�a
coprillză.tor că dintru hrisovul :Mă,riei Sale Domnului COllst�t:lltin
VOCVi)(]' I]}silanti cu leat, 1803 Octomvri,e 17 s'au adeverit că
Miil1ăstirea Obeeleanului în Oraiova au fosL lo.c orfweluit pentru
ŞcoaLl Obştea.sd. de învăi\ătur�., care Mănistil'e elup{' ditol'eştile
orândLll'li fiind slobodă s))l'e as:}, chivernisi de epitropi şi el
să, bCG din venibrile ei ajutor la lucru de obşte al poli;�ieiLl'e­
buin.cios si elA suflet folositor, s'au fost fiicut Îni.rânsa, 20 odăi
lJi:'llh'u :;:e�lerca unul da.scăI \li;ltâiul şi al doilea i 20 ucenki i a.
unui doftor al polif,iei şi al\ slugilor măn:},stireşti şi s:'i o iCOllO­
misească numita. Mil1ăshre epitropii ptmlânteni pe cari divanul
Oraiovei i-au ales, fă,r ele al se amesi�eca neamul etitorilor şi
1) zopt = confiscare,
356
[357]
eI itropii să-şi dea soco tea 1 a de venituri i cheltnelile mănăstirei
p,� tol anul la D-lui Cairnacamu'l i Ia ceilalţi epitropi mari, fiind
1':, ţii :;:i d.iUIl8cLI11UJ ctit.orilor, arătând şi orândnrtul venit al
scoalei adică taleri 2210 pe an ele Ia cutia banilor şcoalelor i
tillel'i JCJU Divanul Cra.iovei peste banii cămărei i tal eri iBOO
din venitul j\HHăstirei Obedeanulni i tal.eri 15(j de la Episcopia
nrtl11Jliculni Şl ta.ler.i 151) de la D-]lli UaimaC:1111Ui Oraiovci, din
care sumă do ta.leri 32-10 să CI CI, dascălului cel dintâiu taleri
:!UU cu iuâ.ncarea S:1 i dascălului al doilea ta.Ieri 500 1 la doispre­
zece ucenici ta!eri 1000 pentru mâucurea i imbriieă,luinte<L lor
ceihlţi opt ucenici pânii la Nu, 20 l,;,i avea învăjătura numai
făr ele plată ele la şeoal ă, j taler i 120 la un epistat, i taleri
'l�O pentru un rlascăl rurnăneso al Cruio vei, iar Domnia Sa au
1113.i a.dougat t.a.ler i IDO pe au d e ta, polcovnic iveI arrnas şi
al treilea IogoJ:'i,t al cii vanului de acolo, cum şi taler i 300 din
rrat nl podurilor, care să Iaee toată suma vcuituri.lor pe un an
taleri 369U, din care au orânduit talcri 1750 lJe an dascălului
Gelui mure i ta.lcri 600 dasoălului al doi lea i taleri :2,JO la doi
dascăli rurnânesti i bIcri 800 Ia zece 1:ecio1'i de hoeri scăpătaţi
l>'l an câte ta1l'ri 80 pelltru m:1ncFLre i ajutot la .lJnb.rfLeăminte
i 1a1eri 60U la cinci dascăli l'umâni clin cinci judeţe, de unul
pro ta}, GGfJ pii an, orâllduind Epitropi Fe Sf. Sa iubitoru1 de D-zeu
Episf'0pu Hâllinicull1i i pă D-lui Caimacamul Craiovei şi ))::1,
D10l' 1>oe1'ii Div:LlIlllui şi D-Jor si), oriuduia&că al doilea J�pi­
tropi ptL ,cei ce vor g��si cu cale înc,�ircaţi cu veniLurile i ehel­
i:uclileeari să fie nec;chirnbati încât S[L vor pul't:1, bine para­
dosindu-şÎ so:::otcala la Epi1ropii cei mari, fiiud la socoteal�� şi
paharni,t; Constantin Otcte1eşa.nu, tr;\gânclu -să soţia sa din ctitmii
lll:ill 5sLirii , care mă,Ilăstirc S;1 aE]:\ in stare3 :,;>i buna cbiverJliseala
ei, Şi epitropi ee se vor orâllclui la numita MănăsLire, fil,c:1nd
zop L 10ate ale :JIă,J1CLstirei, elin vClli tu] .M:ăw1stirci co va prisosi
pt:.ste �"(;ei taI eri :-lOD ai :;:coalei, StI. Si], faci'i cheltuiala bisericei,
ln,remc1.ul şeo�Liei cc va trebui rlup:�, vremi şi acele împrejmuil'i,
Cliu C;1XE:: vCI1Î1uri :LU a-;;;i lua orâneluitii iconomi zeciuiala precum
sau 1'ost Îlltocmit, şi ce vaprisosi din venituri pă toL allul
peste l'hcltudilr ce :-;'nu zis, s{. sii, p':'\'strezc eu bUll:i soeoteaHL
pl'ntru vreo alt[. trebuinţ�L de a,iutor, s�the şi trei preoti i ,un
diacoli :ti biscricii scntit,i de clăjdiiLc preoţ,eşh cum şi drepte
bn�ate!e dr vinM�)l i dijm5,Tit i oerirt t:i ele viici�rij, să fic scutit
şi apC.rai, "ii tic şi lude ltil5 scntelulci Î.lIS:L la ce i-au avut şcoala
priI: hrisoavt' şi 6 C8 s'a.u cLc10uga,j; de Domnia S�L ca S,1 fie pentru
:}.rlusul h'mlleloJ' lll' fo·�,1;1, "coală şi ele nUe trebuin·ţe,
] 813 Iulie 29 Ju'jSOY tot a.} l\1ărici Salte Domnului Ioan
Vodă Oal'<lgea pt'ld,l'll orâ,nduiah lloHorilor politiei Oraiovei,
[':1 dilltr'llll h1'isov ot lea,t 1805 Iulie 20 al Domnului Oonst.
Vodă IIlsiiauti, s'a.u ::)(leverit CtL aLI rOcit întocmit irat pe an
LaI, :27 00, Însă divanul Craiovei taL B50, din oerit LaI. ;350,
din dijm:11'it taI. ,350, din vini16ci taI, B50, şi ele la OClle taI,
35il Şl c1el:t Episcop .Râmnicului taI, 250, i ele la cailllacamul
357
) -N�,,\:ii�ţf > Î' ,i'(':�'�')'J:1J�.",1,6'ji.'.i;��'lţ!:th' tR;t..1;-:,\flill<!>� "'rN4k'l'�,,'I<:1.\4�� I,���·�'-f
,��it'��'f �lfj,.,.����·.!-4.!lt!1:""·'Hfl�jt"'''"tt''l'f''; �w ><
"
�;
[358]
Craio vei tai. 250, i din Iefile ce se dau la Crn.io va câ.te 2 parale
la Ieu, i {lin apaltul1) ierbei ele puşcă tai. ,k50, pă lâng[, iratul �),
cel vechiu ele tal. 2250, însă tal. 1570 ele la cinci huzruetur i 3),
nes (:c banii visteriei şi ai cămărei, i peste. banii ele la epis­
�opie şi de la c{âmă,c5,mie şi 2 parale elin banii Icfilor an
mai aelougat încă tal. 2:150 acele cătc 2 parale b leu elin
leii, i din a.pal tu l ierbei de puşcă ce se fac peste tot 4700 1'[1.11-
duind Domnia Sa leafă taI. 3000, dof'torului celui mare şi
tal, 1200 dof'torului al doilea, iar tal. 500 cari prisosesc să l'ie
la epitropie a, se împlini trebuinta când se va întâmpla vreo
lipsi elin ira.turije cele orânduite ; şi epitropi mari să fie Si'.
Sa episcopul Râmnicului, i d-Iui caimacamul şi d-Ior ceilanţi
boeri divinaţ.i, ea .el-lor să întocmească şi S,3, aşeze pe doftori şi
să orâuduiască al doilea epitropi pentru strâugerca ira.turilor
şi s�l-şi dea soco tea.la la epitropii cei mari pă tot anul.
1816 Noombrie 6 anafura a boerilor efori ai şcoalclor Hl­
cutii în dosul inştiiuţăr ii ce au făcut-o d-Ior boerii divaniti de
la Craiova, Întări ti tot la acel leat şi ele măria sa, Domnul
Iean Vodă Caragea, poruncindu-să el-lor boerilor epitropi al şcoa­
lei de la Craiova, să facă urmare întocmai, în care anaf'ora siL
cuprindea că şcoala deacolo are irat det:1leri 3690 pă toi
anul, lângă care mai adougând si taleri 2378 ce iarăşi cu ho­
t ărârea numitului Domn s'au fă/cut irat tot J)l:::niru trebuini:a
aeei şcoale la anaforaua, d-lui Banului Gh.corghe Arghiropol,
ce era caimacam, in că taleri 2028 din 1 ehle tuturor boerilor
di\aniţi şi ale boerilor departalnentari de la Craiova câte 2
parale ,ce se aduna pii un an de zile, încă al1;i taleri 350 apa-Hul
ierbei de pu�că, s'au adunat peste tot taI. 6688, din care an
g;ăsit 'cu cale să se dea celui dintâiu dasc:U po. taI. 2000, p:i
tol; anul, itaI. 1000 la al doilea daseăl, itaI. 500b ,ti 3-1e:1
dascăJ, itaI. 1000 clascălului fra:llţozesc pc an, i ta]. :300 la
doi dascăli rumâneşti din oraşu Cra.iovei� i ia]. 500 ja, 5 c1as­
cali iarăşi rumâneşti elin 5 judeţe i taleri 800 la 10 ucenici;
feciori ele boeri scipătaţi po. taI. 80 pi an pentru îmbrăc8,minte.
După care zise atât pah. Brăiloiu cât şi s:.Lrdal' Obedcanul, ciî
la J\hllă,stil'ea Obedeanului ni,ci' odată, spital n'a, fost a:;:ezat,
ci dll1tru început tot şcoală de Îllvăi:ătur:J au fost înLoemiU1,
iar "ia, i livac1ea cu grădina Mănăstir,ei ce s'au înstl'einat ]n
E:G,mbute,mu i la podovnic fieptănaru de c1ucer Geanoglu,p<ln:\
aCU111 nu s'au luat îna,poi, după hot{trârea Domnului Moruzi,
stă.pâ.ninclu -se tot ele a·ceia, �i osebii; arată, paha.rlJ lcul efi, Dum­
neaei sil,rd�trea�·a Ilinca Bibeasca sL'ipâne:;;i,e o moaril, .o;;i o ca.r·
ci umfi în moşia min;'i.stirei Al bc.;;ti, are şi 20 sălaş llriţigarl i
pii, llurnii·,n, moşic, Hol' ele el, lli\ dijm:l i daci, iar paralele ,le la
lcIiJe elivanultli Craiovei şi a)�e depaI'tame�lj,arilol' de acolo :HI
intra,] totd,mna 'În sQ.cotenJa ir:aturilor doHorilor, după hriso \'nl
1) Apaltul = arenc1are.
2) Irat = venit domnesc.
3) huzmet = sarcină, sllljbă.
358
[359]
Domnului Caragea, şi de vre'o trei ani încoace s'au poprit ŞI
aceste parale, de cine însă n'au ştiinţij" Iipsind elin iratul dof­
tcrilor aceşti bani, care bani făcură cerere a S[L implini şi a
să, păz i orânduiala ica să să poată i;inea doftori; iar sărdar O
'beJeanu a răspuns că moara şi cârciuma o stăpâneşte sărdă­
reasa Bi beasca cu sineturi elin vechime, ne fiind date şi acestea
el.anio la Mănăstire ele Ctitor, fără numai ide la cele 20 sălaşuri
ţ;g::ll1i îşi va căuta Mănăstirea dijnra, şi daca, şi osebit ne-au
arătat o ja.lbă <Către Măria 'l'a din parte-i şi huiordisiti; în
cercetarea noastră, cum că această Mănăstire s'au zidit de stră­
m osn său pah. Oonst. Obecleanul, de aceia ca unul ce s�i, trage din
.neamul ctitorului, au cerut să S{L păzească privilegiurile ce
81'(' şi la cercetările socotelilor să fie şi însuşi faţă, în UTIlle,
ar-estorr; ne-au arătat Merlelnicerul Dumitrache Sameşul şcoa­
lelor o foae, prin care scrie că s'au întocmit să s�, dea ele la
Casa şcoalelor ele aici la cinci judeţe o t zet Olt tal. 6:300 însă
tal. J [i00 cl asc{d ului celui dintâiu, tal , 600 ee lui de al cloilea
şi tal, 600 dascălului cântăreţ la oraşul Craiovei, i tat GOO
dascălului grăniătic, i tal, 600 dascălului cântăr eţ la sud Vâlcea
şi as cmerie a, şi la sud Gorj, i la sucl Mehedinti ; iar iratul
scoalclor Craiovei îl arată precum este llltocmiL_prin hrisovul
Domnului Ca.ragea în Rlună, ele taI. 3690 cum şi venitul Mă­
năstirei Obeele::lllului; după -cercetările ce s'au făcut .În f.a.ta
Jocului în sumă de taI. 4587 ÎnsiL taI. 4267 arellzile moşiilor
si dJiriiJe, itaI. 320 birul tiganilor. Din care scăzându-să
chcliuiala. bisericei Însă. taI. 3460 a,clică taL Gaa cântăreţuJ
din dreapta, itaI. 300 eântăreţuJ Cli11 stânga, i tal. 120 pa-
1'8.cJisel'ul, itaI. "100 ehcHuiah la două, hramuri itaI. 2·10
sim bria J iL trei preoti şi un diacon po. taI. 60 pă an\! itaI. 500
fiicJii j 11l1iclelemn :;:i tiLmâe într'un an, itaI. 500 simbria e­
pistatului, itaI. 500 meremeturi mă,run (,e, itaI. 300 ee să,
dau la şeoale, lllai pristosesc presta eheltuială taI. 1127 pă
toi, annl din venitul MăniLshrei, dup:1 cum asemenea au ar.ătat
şi SE. Sa părintelc Episcop i Jlumil;ii doi boeri e:1 elin venitul
acesi;ei Măllhstiri urmeazi să siLhcă cheJtuelile de mai sus.
După toate iwestea am cercetat prin calcmnli) Domllcştei
vi8te1'ii şi pCll tru acele eâ te elou�î, paral e 13, leu ele la 1 efi],c
Olaiovei, nncle SI' popresc n'am luat pliroforie, cum că pe toată
diminia 2) ;;�L dă lf':1.fa ,cC�illl:�,că,miei Oraiov'ei, i a, D-Ior boerilor
Divaniti, i (lrpartamentarilor ele acolo taJ. 8150 fă,r ele a se
])Op1'1 ai-ci :wP.le câte 2 parale, fiind orâ,neluitf' a să da acolo,
care vine"pe vO ,eliminie ;,aleri ,·LOO, iar yii un a�l LaL 24�O.
Doel aratanclu-sc III anafol'a,u:l, fllvallulm OI'alOVCl 0[; leat
1794 J\'bd 18 (';1 :J.ll1 viizut a,tunci diata ră,posatnlui paharnicului
COllstani.in ObeJeaJlUl, ctitorul Miinăstirf'i Obeeleanul eu leat
1755 Ma.r[; 24, in care au fost Însemnate numai moşiilo i viile,
iţi'p":lJli, i clobito:wele şi eelelalte lucruri ce au lăsat bisericei,
fă,: de rl se pomeninim�c de doftor şi de clascăl,i un hrisov
l' calem = cancelarie, de la calem = condeiu = cancelarie.
2) c1iminia = bimestru, doui', luni.
359
[360]
cu leai 1757 Iulie 25 al răposatului Întru fericire Domn COr(­
stantin Voevod Mavrocordat, că pe lângă irnprejmuir-ile ALt
năstirei au făcut şi două case cu 12 paturi pentru săraci, ne,
pu tincioşi bolna vi, i aşezărnân t şi doftor pentru tămăd uire de
1'2.[1e, hărăzind şi pri vilegiuriJe ce are să ţie biserica şi spi­
talur-ila cu săracii bolnavi, şi alt hrisov al Măr-iei sale Dom­
nului Alexandru Vodă Ipsilanti ,cu leat 7285 Februarie 9 cu
în tăririle pentru şcoalels de la acele cinci judete şi cu privilegiu
bisericei, ce i s'au dat Într'ace'a, vreme, iar dof'torului nefiind
fost de ajuns a i să plăti din veniturile Mănăstirei, i-au iorân
duit leafă de la cutie, i de la Vania Craiovoi şi ele la O cue lc'
M ari, din sud. Vâlcea, fiindcă acele venituri erau pentru tre-.
buinţa bisericei şi a bolnavilor, şi osebit zicând divanu cum
că via Mănăstirei de la 'I'urcineşti, sud Gorj, ce s'au vândut
de clucer Geanoglu la clucer Ianache Sftmboteanu, i Iivedea
din marginea Craiovei, cu locul de Grădină ce au vândut-o la
polcovnicul Dumitru Pieptănarul, să să ia înapoi pă sea mn
Măl1:1Si;irei 'cu venitul lor, iar cei cumpărători să-şi caute banii
la cine i-au dat, când atunci au orânduit şi doi negu(;iitori epi­
tropi f:!'supra acarel.urilor Mănăstirei , ca în toţi anii si-şi den
socoteala la Divanu Craiovei faţă fiind şi rudele ctitorul ui.
care anafora tot întracel leat Ia Maiu 19 s'au întărit intru
celelalte şi de Măria Sa ri.Lposatulîntru fericire Domn Alux.
Vodă Moruzi, poruncindu-să căimăcămiei Cra.io vei i boerilor eli­
vaniţi ca după, starea Mănăstirei şi trebuinta politiei S1i chib­
zuiască CU socoteală de obşte după numărul odăilor ce este
mai cu cuviinţă a să, Întocmi Ia acea Mănăstire, ori numai
şcoală cu dascăl şi cu câţi ucenici, sau numai spital· cu doHor
şi cu câţi bolnavi; făcând şi socoteala cheHueliloI' şi ale uneia
şi ale alteia -cât merge pe an, şi să arate Domniei Sale, ca '3;1
alea.gă a.poi şi si], întocmească ceia ce va socob mai cu cale.
Aşijd·erea ,coprinzandu-se în hriso\llil Măriei Sale Dom­
nului Ioan Vodă Caragea ot leat 813 că. dintr'ull hrisov :11
Mărici Sa]G Domnului Const. VOtU Ipsilanti ot leat 803 salt
adeverit că Mănăstirea Obcdea'llului elin Craiova. rm fost lor­
orânduit peni.ru şcoală obştească ele lllvii,ţi'Lhlr:l ,'3i fi siJ, face
diu veniturile ei ajutor leL lucru de obşte al politiei t.rebuincios
şi de suflet folositor, unele s'au fostclătlit 20 odăi penLru şă­
dere3 unui daseid elin tâiu \;ri al doi}efl" i a 20 ele ucenici, i ,Ci 1
unui doftor al politiei şi aii slugilor MiJ,năstirei. Şi să ico11omi­
se.ască numl1 a NliJ,n[is tire epi tropi pământcni pc care eli va1111 1
Craiovei i-fl,u ales nil' de a se a.mesteca neamul ctitoru1ui, ;;i
să-şi dea socoi.eala (le. venituri i eheltneliJc J\Hl1i:LsLirri h D-lui
Caima,::amul i la ceilaJi;i epitropi mari. Arătâ.ncl şi venitul şctm]ei
lJl sumă de ta,l. 3690 însă. �al. 2240 dc laCasiL Scoa.lei oi
Bucur'eşrti, i tal. 400 din vam'� Cra,iovei, i tal. 300 cl'il1 veuitu1
]\1{miJ,stirei Obedeaull, itai. J 501 dela episcopul Râm·., itaI. 1:,11
deb ,căimăctlmia, Cr'Llovei, itaI. 100 elc la polcovnic, i :Il'lllcl�ili
şi al ;3-1ea Jogof;"ti, al fliv:'Ll1ului ŞI LaI. 300 de la vânzare-el
360
[361]
I
1
poLl{�ritului Cra.io vei, din care aţel fost orânduit Domnia Sa. să
dea tai. 1750 dascălului cel dintâiu, itaI. 600 celui de al
doilea, itaI.. 240 la doi dascăli rumâneşti, itaI. 800 la 10
fecior-i de boeri scăpătaţi, pă an câte tal. 80 pentru mâncare,
i . ajutor la îmbrăcăminte şi tal. 300 la cinci dascăli din cinci
judeţe, cum şi epitropi p{L Episcopul H,âmn�,cului, i pă D-lui
Caimacamul Craio vei şi pă D-IOl' Loerii divanului şi D-lor să
orânduiască al eloileaepl tropi pă ceice vor găsi cu cale, ca
;,;;'i-şi dea socoteala pă tot anul laepitropii cei mari, faţă. cu cei
ce să trag din neamul ctitorului, cu legătur{� ca din .veniturile
.\Hcnăstirel ce. va prrsosi pes te acei tal. 300 ai şcoalei să să Jad
ehcltucala bisericei, mereruetul şcoalei ce va trebui după vremi
şi împrejmuir ile, din care venituri să-şi ia iconornii zeciuiala şi
GC va mai prisosi peste tot anul din venituri pesl<e cnel tueti ce
::;;ZLl1 zis SU păstreze bună socoteală pentru v reo altă, trebuinţă
clt) ajutor. Să file şi 3 preoti, i un diacon ai bisericei scutiţi de
.lăjdii l« preoţeşti, cum şi drepte bucatele bisericii de vinăriei
i drjmăr it, i oeri't şi de vamă, s1j i;ie şcoala şi Iude J6 scutelnici
pentru adusul lemnelor de Joc 1:1 şcoală şi de alte trcbuinte.
Iar iratul dnîtorului polttiei Craiovei este orâuduit în sumă
de taI. 4700 pe tot anul tot prin ln-isevul Domnului Ioan
Vodit Caragea ot leat 813 Iulie 29 Însă din vama Craiovei tal.
:350., i (din oer.it vta.l. 350;, i din dijmări t ta.l. 350., i din vinărici
tal. 350 şi de la Ocnele ot sud Vâlcea tal. 350 peste banii
cămărei, i de la Episcopul H,âmnicului taI. 250, i <le la Gai­
mCl,camul Oraiovei taI. 250., itaI. 2450 câte două ]l.arale la
leu din banii lefilo1' eLe acolo i din apaitul iCl'bei de puşcă, rân·
duind să-i dea lean� doftorului Delui mare tal. 3000., � celui
ele al doilea taI. 1200., iar taI. 50.0 ,care prisosesc S�\; fie la
epitropic a să împlini trebuint,a când să va întâml)la V1'O'O
lipsă din iraturile 0ele orâneluite. Şiepitropii mari să fie E·
piscopul H,âmnicului i D-lui Caimacamul şi D-lor ceilalţi boeri
(livanitica de către D-lor s{� să Întocmea,scii şi să S;1 aşeze
lIoftor i al doilea eIJitropi pentru stl'ângerea iraLurilor şi să-şi
el,ea, socoteala pă tot anul laepitl'opii cei mari. După ,eare
arătând atât pahar. J3l'ăiloiu cât şi sărdar ObeeLcanul, că ni0i
oc!ată spital n'au fost aşezat ht Mă1lăstirea Oheeleanului ci
dintru Îruceput iJot şcoală de în văţiitnri au fost întocmitii, si:'.
dovedeşte curat că Mănăstirea aceia au fost şi este orânduită
pentru şcoală cu venituri numite de unele ce are s�, ia, ale că­
reia venituri nici o Înclinare n'au cu iratul doftoriilor politiei
Oraiovei şi cu greşală în leat 816 Noembrie 6 s'au socotit prin
�lllaJoraua, şcoaielor cea: :întărită de Domnul Oal'agea şi paralele
(lr la J efile eli vanului Oraiovei i ale departamentelor de 310010
în venitul şco alelol' , pentru că nici nu s'au văzut coprinderca
hrisovuJui doftorilor a acei polit.ii, şi fiindcă acum după intoc­
mirea ce s'au făcnt, s'au orânduit atât la Ora101'a cwt şi Ja cele
irei judet,e de peste Olt, das,că,Jj şi cânt{�retii cei trebuincioşi
cu lea.fă de la Oasa Şc:oalelor de aici, ca.re să adună în sumă
361
[362]
de tal. 6300, Iipsind ele nu să mai răspund Ia Craiova acei tal.
2240 ce ereau mai înainte orânduiţ; a-i lua ele la Casa Şcoalei
de aici.
Urmează după orânduială ca s:j, primească aici la Casa
ScoaleJol' si celelalte condee de venituri ce SeL Iuau la. Craiova
in cheltueleJe şcoa1ei, ne mai fiind trebuincioase a să popri
acolo, însă tal. 400 elin vama Craiovei, itaI. 150 de la epis­
copu Râmnicului, itaI. 150 ele la Cairnacamul şi ta1eri 160
ele la Pol.covnic, i arrnaş şi treti logofeţi ai Divauului ; care să
adună pă tot anul în sumă de ta.l, 850 spre a putea Casa
Şcoalelor întâmpina cele întocmite şi mai vâr tos a orândui dus­
căl i şi la celelaltc şase judeţe, iar tal. 300 ce să. lua din vân­
zarea podăritului Craiovei, fiindcă şi treaba podurilor priveşte
iarăşi la, folos obştesc să. rărnâe 1) it seama podului de acolo a
nu sit. mai lua ele acum înainte.
Şi de vreme C{L Mănăstirea Obedeanului este întocmită
P13utUl trebuinta şcoalei, după cum ",'au arătat mai sus, alo căreia
venituri să adună eLcumpe an tal. 4587, însă tal. 4267 aren­
zile moşiilor şi chiril�Ue, itaI. 320 birul ijganilor, elin care sume,
scăzâudu -să tal. 3160, adică tal. GOO cântăre ţul elin dreapta
i tal. 300 cel din stânga, i ta]. 120 paracliserul, i tal eri 400
cheltuiala la. două hramuri, itaI. 240 simbria la trei preoţi
şi uu elieLcon, itaI. 350 f'ăcl i i, untdelemn şi tămâe, i tal. DOU
simbria epistatului ee s'au pus cu tahmin 1) dinzeciuiab ce
este orânclui tă ca să o ia de la veniturile Mănăstil'ei şi tal. 500
mererneturi mărunte pe an Ia ,odăile scoalelor, i la celelalte
zidiri, mai prisosesc peste cheltueli din veniturile Mănăstirei
p{L tot. anul tal. 1577, iar <Cânel SeL vor mai înălţa arenzile
moşiilor şi ,chiriile atunci rămâne prisos ma,i mult, şi după
cOIJT.Î.nd:el'ea Juminate10r hrisoave, fiind fost dat.'L această Mă­
năstire supt îngrijirea ,epitropilor ,ce era mai înainte .orânduiţi
asupn, şcoaleloI' de la Craiova, adică, a SI. Sale Arhiereului
erarhiei, iaD-lui Caima.camului şi aD-lor boe1'i10r div.miţi
de eLcolo a"i strânge şi a purta, cheltuelile biserice�, i el. mereme­
t.ului ţ'coalei ce va trebui şi a împrejmuirilor prin socotealii
cCl'oetată şi încheiată de D-lor,,,,- iar acum lipsilldde la Cr.a-.
iova Epitropia ŞcoaJ.elor şi ca să nu să deslipiască orâllduiala
[le este făcută prin hl'isoave a să iinea această Măni'i.s;tire Îlll­
preun{L cu şcoalele de epi tropii să,i.
Ul'meaz{L ele acum Înainte să să, însărcineze Eforia şcoa­
lelol' de ai,ei, i Sf. Sa Epi.scopul Eparhiei şi cu epitropia nu­
mitei Măllăstiri şi să orâi'�duiase{L al 2-Iea Epitropi ori doi
neguţători pământeni, sau un epistat cu frica lui D-zeu şi eu
stare bună ca să str:ingă veniturile şi s;;i poarte cheHuelil e ele
mai sus, t,iind catastif curat \ pentru toate asemenea şi cu pri­
sosul ee va fi elin an în an p�ste cheltueli, să să lllerillleti&easc�,
p1'i1l ştirea Eforiei şcoalelOI''' şi ,L Sf. Sale, episcopului, mai
Îni:âiu odă,iJe şcoaJ.el-ar, spre :], �ă aşăza, dascălii cei trebuincio�i
1) laJun;n: aproximaţie, preţuire.
362
I
,
fi .d
[363]
şi apoi cele Ialte odăi ale Mănăstirei, cât şi biserica de acolo
af'l ându-se la stare proastă, după· arătarea ce ne-au făcui; Si'.
8a Episcopul i ceilalţi doi num iţi boeri şi l)ă tot anul să
paradosească acei epitropi, sau epistat socoteala inaintea Sf.
Sale Episcopului şi a Ef'oriei şcoalelor faţă şi cu serdar Obe­
deanu ee să trage din neamul ctitorului, ca să se }nchee acele
socoteli prin iscăli tura Sfinţiei Sale şi ale dumnealor boeri
Efori şi când nu va ma.i fi trebuinţă a se cheltui în mererneturi
banii ce vor prisosi din venituri peste cheltuelile de mai sus,
atunci acel prisos să se trimită aici la casa şcoalelor a se da
în plata lefilor dascăli lor şi aşa să, lipsească acei câţiva ta Ieri
;300 ce se lua la şcoli pe f'ieşcare an din venitul Mănăstirei,
lH0cum şi ceilalţi taleri 800 ce se da la 10 ucenici feciori de
beeri scăpăta.ţi de acolo, să se ridice cu totul, nefiind acum
mijloc de-a se răspunde, după cum şi la. şco alele dintraceastă
pol iti« nu veste orânduit a se da acest fel de bani la nici unul,
mul ţumindu-se ucenicii că au dascăli spre învăţătură fă,ră de
nici o plată. Iar când va veni casa şcoa.l el.or în stare bunii
atunci se va face chibzuire a se orândui ajutorul la ucenicii
scăpăta.ţi şi aici şi la, Craiova. Păziridu-se şi celelalte orân­
du eli şi privilegiuri ale şcoalei şi ale mănăatirei Obedeanului
întocmai după coprinderea hrisoavelor, îndator indu-se şi SC11-
tclnicii a aduce lemne de foc la şcoală şi a fi şi de alte tre­
buinţi ale şcoalei, iar pentru condeele de pricină care se arată
mai. jos gi'i.sim cu cale să se dea luminata poruncă Mariei -Ta.le
către dumnealui. c aimacamul Oraiovei şi către dumnealor boeri
divaniji să cerceteze prin judecată cum din partea Ef'oriei întâi
(le către cine şi cu ce cu vânt se ţine Via de la Ţ'urcineşti a
Mănăstirci, i Iivăda şi grădina din marginea Craiovei în ,potriva
hotărârei ce au dat-o în leat 1794, Măria sa. răposat întru fe­
ricire domn Alexandru Voevoc1 Moruzi; al doilea cu ce si­
neturi stă,pâneşte dumneaei sărdăr·easa, Ilinca Bibeasca moa.ra
::;i. ,cârciuma în moşia Alheşti. a mă,nă,stirei unde ţine şi 20 siJJaşe
i;igani fără de-a da dijmră i da,că; al treil,ea cilJe au rost însărcinaţi
pc anii trecuţi cu strângerea veniturilor şco alei i ale mănăs­
h1'ei, ce bani au adunat, şi câţi întru adevăr au cheltuit la ce
allumo şi oe au mai rămas asupr:i-le, din ce lea.t şi. din ce ve­
nituri; al patrulea de către cine s'au poprit ori acele câte 2
parale la. leu dela lefile dumnealui ,caimacamului i ale boerilo1'
Llivaniţi. i ale departamentarilor de acolo S;),U a.lţi. balll după, co­
prinderea hrisovului ce sunt orâ,nduil;i a se ela. în plata lefilor
doftorilor Oralov,ei, dela. bună venirea, Măriei-Tale şi până a.cum
câţi bani se adun�L asupra. fieşcăruia, dup5, care OI' să, fac in­
dreptare. cu a se slobozi via i 1ivedea, şi g'ră,dina măn:1.stirei
l'U venitul lor cum şi pentru moa,ra icârciuma şi şederea
t,igallilor sărclăresei după moşia, Albeşti să se urmeze după
cum praviJile povă1;ue.şte şi să J'mpline3jScă şi ceea ce se va
,lo\',edi asupra ipistat,ilor din banii veniturilor şcoalei şi a J\:fă,­
]]ă,sii1'ei pe anii trecuţi cum şi dela oricine va fi poprit ori
363
[364]
acele :2 parale la leu sau alţi bani din ira.tur ilc dcf torilor sali
fiind pricină într'alt chip şi nerărnâind vre' o parte mul.ţumiti
(;L\ anaf'oraua divanului înscrisă pe larg pentru Iicscare pricină
pe rând să-i sorocească a veni Ia Inminat eli vanul măr-iei talc,
lac. asupra orânduel ii doftorilor politiei Craio vei i a cpi trop ilor
ECL se urmeze şi să SE'! păzească întocma.i după întocmirea el'
este făcută prin hrisoave de mai sus şi elin tuleri ·{iOU ce este
orânduit irat scăzându-se taleri ,i50 apaltul icrbci ele puşcă ce
au lipsit. elela o vreme încoace şi nici este mijloc a :,8 ruai
lua rărnân taleri 4250 elin care se Tmphueste trcbuiuţa dLl]JD
cuprinderea hrisovului, dându-se taleri 3000 Ieafă dof'torului celui
mare şi taleri 1200 donorului celui ele al doilea, tot maipri­
sosesc pe tot anul câte taleri 50 care au a se păostnL Ia epi­
tropia ele acolo, a se împlini trebuiuţe când se va îut.âurpl a
vre-o I ipsă, iar ho tărârea cea desă vâ.rşită, rămâne a se Iace Lln
către Măria. ta.
1826 :Martic Iti.
(S8.) Mihai Ghica.
VeI vistier
Iordache Golescu.
VeI Vornic.
Iordache Bă1:lceanu.
VeI Ban.
(ss.) Nistor.
Yel Postelnic.
ve] Dvoruic. (ss.) VeI Logofăt.
(8S.) VeI Posteln�c.
pachet XVI, No. 1. Aşez. Obedeanu.
Bunurile publice,
(S8.) -t- Grigore.
al Ungro Vlachiei.
(ss.) Grigore.
Episcop Argeş.
(ss.) Alecu Cretulescu.
VeI Vornic,
Tcodor V ăcărescu
\'e1 V ornic,
(ss.) Scarlat biv
IX.
Adresa Eioriei şcoalelor către boerii divaniţi din Craiova,
prin care le cere alegerea unui local de şcoală pentru
începerea cursurilor�,_,după noua legiuire.
(1s�n, :Martic 30).
Eforja Şcoalelor Nationale.
D-lui Olu,cerul Brăildiu, D-Iui Olucel' VIă,eloianu.
D-lui Paharnie Gh. \Ooţofeanu Qi Seniar 1. Otete]eşallll,
Ştiut este Domniilor ':Voastre ,că Şco:ila Oraşului Oraiovei
din l)riciuă au ajuns la o. Il1tLI'e amelie J). Jar mai val'to.,; cU
J uarea M ănă,stirei O beeleauul, unde era, �'eoaHL, pentl'u tre b11in t,a
D!lliti e.i. ptunâ,nteyt.. i, s: a�l împră,ştiat eL tât profe.801'ii .. �e. er�l, cât
şl ocemCll, umblam! :far:.1 l1lci\ un rost ,Lemn; da,r dup," ce mt.of'­
mil'e::.. cea dill HOU s'a făcut, face trcbuint,ă :L S[L oramlui dascăJi
atat pentru învăt,ătura cărţei'rumâneşh i grecească eât şi fnlll-
1) amelie = nevoe.
364
[365]
ţozeşti, cu reguli întocmite f'iestecare dascăl ce matima 1) S[L
parodiscască 2) pă fieşte care zi şi deşi s'au găsit dascăli ca
să-i trimitem a. f'ace Începere, dar fiind că loc pentru şcoală nu
nu este, vă pofteşte Eforia ca unii ce sârrte ţi şezători în Craiova,
să oh ibzui ţi vre-o mănăstire sau casă, unde S{L. se poată. face
învăjătura copiilor şi şederea dascălilor '':] să faceţi arii tare
Ef'oriei, ca să ştie ce urmare să facă.
(SR.Î N. Il iescu.
x
365
2) matima = învăţătură.
3) să parodisească = să Înveţe.
Răspunsul boerilor divaniJi dela Craiova către Eioria
şcoalelor, prin care arată că au găsit
local de şcoală.
C{dTO cinstita eforie a scoalelor rHl blice!
Primind otnoşcnia Cinstitei Eforii de la. Martie 30 cu
No. 91 copr inzâ.toar'e ca, S�L chibzuim vre'o Mănăstire sau casă.
pentru şcoala, Craiovei. Ne am: chibzuit cu toţi şi am văzut
că locul cel mai îndămăna.tic orăşeuil or şi mai potrivit pentru
şcoala a fi Mănăstirea Si'. 'I'roi ţe, dar fiind că acolea poate să
înt.âmpinc deschidereaşcoalei multe discol ii şi întârziere şi biata,
tinerime după atâta pierdere de vreme aşteaptă cu mare nerăb­
dare deschiderea scoalelor mai curând. Neam socotit că deo­
camda tă să, fie un loc unele se poate porni lucrul mai curând
şi pentru acest sfârşit nu poate fi mai lesne într-altă parte
de cât iarăşi la Mănăstirea Obedeanului unde au fost şcoalele
şi mai îna.in te şi de unele ne au făgăduit Dumnealui vel spătar
ca să mute rnili ţia până la sfârşitul lunei acesteia. Acia să.
vor putea. deschide şco alele fără nici o zăba vă" afară de ceia ce
se va face pentru. oare care mererneturi şi scaunele, mesele şi
tablele şi alte trebuincioase pentru care cinstita. Eforie va, bine
voi a rândui să să facă, fiindcă până. acum Casa Şeoalelor n'au
in trai. în nici o chel tu ia.lă pentru ele alde astea şi cele făcute de
dascăli s'au prăpădit eu prilejul ocupaţiunilor ce s'au făcut
întraceastă Mănăstire de la, încetarea şcoalei şi până acum.
1831, Aprilie 2.
(ss.) Clucer Vlădoianu, (ss.) Clucer Brăiloiu, (ss.) Paharnic
Cotofeanu, (ss.) Serdar IordaA;he Oteteleşeann.
XI.
Adresa Eioriei şcoalelor către Căimăcămia Craiovei.
prin care cere hotărârea unui local pentru
începerea şcoalei de acolo.
Oillstitei Oă.im&cămiei O1'3iovei,
Cu toate că şi altă dată s'au dat Încul10ştiinţă cinstite!
Oăimii,cămii pentru şcoala oraşului Craiovei, care de aLâta vreme
F\si e în neh�crare din pricina, vremi] OI' şi tinerimea părtei lo
[366]
cu lui strigă ne Încetat a să deschide ca să nu-şi piarză vremea
fiir�L învăţătură.
Eforia după neapărata ei datorie au îngrijit a orândui
profesorii cei tr ebuincioşi cari stau gata ori în ce ci as să VOT
porni să înceapă. Dar fiind că localul şcoal.ei din acel oraş după
ştiinţa ce axe Eforia s'au cuprins de către mili tia pământească
şi la alte părţi nu este prin putini;a a să, deschide şcoala, căci
acele unele S[1 va, aşeza, au să să facă scaune, mese şi alte lucruri
pentru învăţătură uUP:3- măsura odăilor care au să rămâe sta­
tornice fără să lllai poată strămuta elin loc, De aceia Ef'oria
cunoscând călduroasa râvnă a D-tale asupra învătăturei şi pa­
triotismul, iar mai vârtoscă acum după ştiinţa ee are Eforia s'au
ridicat spitaluril e din acel oraş, va bine voi să mijlocească a să
scoate rniliţia ele la Obedeanul şi să să mute la altă parte cu
care să să poată icouomisi şi mili tia şi scoala a nu face şi altă
cheltuială strămutându-să din loc în loc şi ori în ce chip se va
chibzui de către Dumniata, va avea Ef'oria răspuns mai în grabă,
ca să ştie ce urmează să facă,
(ss.)K, I'liescu.
18,'31, ApI'. 12, No. ] 3, Bucureşti.
XII.
Răspunsul Căimăcămiei către Eioria şcoalelor, prin
care anunţă pregătire M-tirei Obedeanu ca
local de şcoală.
Cinstibii IDforii a Şcoalelor,
La cinstita otnoşenie a cinstitei Eforii ee au primit Cal­
măcămia cu No. 13 are cinste a .r.ăspunde că de le, 1 ale viitorului
Maiu Mănăstirea Obedeanului să deşeartă ele mili ţie şi urmează
a, să aşeza întrânsa pentru învăţătura tinerimci ele ai-ci. De
aceia cinstita Ef'orie va bine voi ca să orânduiască Îndată pă
care va chibzui ca să facă cuviinciosul meremot spre începerea
învătăturei.
(S3.) Alex. Ghica Caimacam.
18.'31, ApT. 29, No. 173,
XIII.
Adresa Eioriei şcoalelor către seedarul Iord. Otetelişanu,
prin care anunţă .evaouaeea M.tirei Obedeanul de
către mi1iţia pămâ,nteană şi-i porunceşte să meargă
să cercetez� cele necesare reparărei.
Cinst.itului D-lui biv ve] Ser dar Iordache Otcteleşauu,
După raportul ce �u primit Eforia Şcoalelor ele la cin­
stita Caimacămie a Craidvei cu No. 173 ale trecutului Aprilie
în 29 prin ,care arată că, mănă,stirea Obedeanului, ce se luasG
pentru miliţia p�,mânteasd la zintâ,iu ele Maiu si\, cle:;;arL1, care
mănăstire fiineld esLe orânduitCL a fi p.ci seama, şcoalei a. acelui
366
[367]
oraş al Craiovei, cere să orânduiască Efol'ia pă cine va socoti :.L
Iace mererneturile trebuincioase, ca să înceapă dascălii a ela
Jllvăţ,ăturile cele orâncluite. Dar fiindcă acum face trebuinţă,
a. să deschide cel puţin :i odăi pentru învăţătură, spre a putea
încăpea ucenicii ce se vor strânge, fără să stenahorisească până
vor fi la paradosit, în care urmează să să facl\, şi băncile, Iă­
viţele, mesele cele trebuincioase precum şi la paradosisul de a­
Iilo-didactică, semicercurile, tablele de tinichea, steagurile şi
celelalte.
Eforia poh teşte pă Dumneata arhon serdar Otetcleşanu
să faci acum osteneală a merge la această Mănăstire, unde adu­
nând şi pă profesorii aceei şcoli, Stanciul şi Grigore, să faceti
chibzuire mai întâiu pentru odăile ce au să mărească şi pre­
ţuindu-se de meşteri câtă cheltuială merge să să fa,că pentru
toate foae anume, apoi să-i preţuiască şi celelalte adiel, băncile,
lăviţele, mesele, semicercnrile, tablele, steagurile după a pro­
fesorilor povaţă şi să facă şi l)entru acesteaToae anume arătare
cu preţul lor şi să trimiţ{!, la Eforie cât mai făr:î, zăbavă a se
vedea, după care apoi va da Eforia răspuns de urmare.
(ss.) N. Lliescu.
1831, Mai :3, 1\10. H.
XIV.
Adresa Eioriei şcoalelor către serd. Iord, Otetelişanu"
prin care îi porunceşte să îngrijească de aranjarea
claselor dela biserica Obedeanului.
Cinstitului Dumnealui bi v vel serdar Iordache Oteteleşanu,
Fiindcă cinstita căimăcărnie a Craiovei prin otnoşenia cu
N o. 13 de Ta trecutul Aprilie 22 răspunde Eforiei Şcoalelor că.
ele la zintâiu ale următorului Maiu, Mănăsbirea Obedeanului să,
deşartă, ele mil itia pămâuteană, unde se aşază Şcoala naţională
a oraşului Craiovei. Fi indcă odăile ce au fost până acuma, sunt
cu totul stricate, Eforia poh teşte pe Dumneata ca împreună cu
profesorii Stanciu Căpă.ţineanul. şi Grigore Pleşoianul, ce se
află acum acelea, să, chibzuiţi, împreună cu oameni meşteri
dinpreună a să deschide, cel puţin până la 4 şcoalele, pentru
paradosis, ca să fie Marţi deschise, a încăpea copii, fără să
să stenahoriseas,că. In care şcoală fiiuclc:i au să, să facă şi bănci,
pentru şederea ucenicilor, precum şi cercuri de hie1', steaguri,
{a bIe ele tinichea şi altele pentru ;;coIi, ele aJilodidactică, care
preţuinclu-se tot, însă cu iconomie, dupC\' preţul ce au mate­
rialele în pa,rtea lo,cului, S{L arăţi lUoriei cu catctstih curat,
ce sumă de cheltuială să adună ŞI apoi să se dea răspuns de
urmare.
(S8.) N. Iliescu.
] 83], Mai 6, Bucureşti.
367
[368]
XV.
Adresa Ei. scoalelor către Căimăcămia Craiovei,
prin care îi �ere darea în mezat a reparaţiei odăilor
pentru şcoală de la M-tirea Obedeanul.
Cinstitei căimăcărnii a Craiovei.
Eforia scoalclor îndatori tă fiind a pune în lucrare bunele.
orânduel i ale învă.ţă.turilor după regulament întocmit mai 111-
tâiu a vrut a şti ce stricăciune are Mănăstirea Obedeanului
elin acel oraş al Craio vei unde veste hotărât a fi' şcoală, cen­
trală, au scris Dumnealui Ser-dar Iordache Otetelesanu ca în­
preună cu profesorii şi cu meşterii cu ştiinţă si], facă preţuire
de cel o ce fac trebuinţă atât la stricăciunea odăilor, cât şi la
cele tl'cbuincio.ase pentru şcoală, carele ne-au trimis alăturata
Ioae în preţ de taleri 1722 făcută de �WilhelmKraft, arhi­
tectul Craiovei,
Ci fiind că această socoteală, poate să Iie încărcată după
obiceiul ce-l au meşterii, Eforia poh teşte cinstita Căirnăcăm ie
a da în mezat această preţuire cu oameni meşteri şi cu ştiinţă,
şi cel ce va primi cu preţul cel mai jos, dar cu siguranţ.ie prin
zapis cu ohezaş, că va :face lucru temeinic, să să arate de cin­
stita căimăcămie El'oriei ca să trimită bani, ori toti, ori rânduri,
la care această strigare va fi şi Dumnealui Clucer Dind, Brăi­
loiu, şi D-lui Pah. Nicolae Brăilciu, ca nişte «nor-iaşi şi cu rnc­
ritos la cele re privesc spre folosul acestei Mânăstiri.
1831, Iunie la, No. 18, Bucureşti. (ss.) N, Iliescu.
XVI.
Adresa Eforiei şcoalelor către clucer C. Brăllolu şi
pah, N. Brăilolu, prin care le cere să fie iaţă la
strigarea mezatului pentru şcoala dela Craiova.
Dumnealui bi v vel Clucer Con�t. Brăiloiu şi Dumnealui
bi v vel Paharnic Nicolae Brăiloiu,
Diutraceastă alăturată preţuire de taleri 1722 ce s'au
ni/cut de către Wilhelm' Kr a:f.t , arhitectul Craiovei, pentru mc­
remetul ce face trebuinţă la Mănăstirea Obedcanului l}entru
şcoală, să va da Dumneavoastră încunoştinţă de cele ce au să să
Iacă atât la meremetul caselor, cât şi la, cole ce :fac i.rebuini;lî,
pentru şcoală, pentru care cu toate că s'au arătat şi Dumncalui
Căimăcarnului ca cu lJiC'(mt să se strigc în divan, ca cc:1 ee se
va însărcina cu preţ mi�i jos ca S[1 le fac:'1 S:1 arate Eforiei.
DaI El'oriapohteşte şi pe Dumneavoastră a fi fată la, :1A;eu,stă
strigare, silindu-vă, a mijloci cât va, fi prin putmţă cu preţ mai
!os, şi pe cel ce va, rămâ\nea în cele după. urmă S:1 s:l, şi facil
c0l1tract cu bună siguranţ1e şi chez:lşie vrednică şi Înştiilli,ând
Eforia, va fa,ce orânduială' a să şi trimite banii şi tob c1eodai�ă"
sau rânduri, rânduri, pelltr\l ,care ce,t mal fă1'(, zC,b:w:� să aibii
Eforia răspunsul Dumneavo:1stră,
1831, Iunie 10/No, 20, Bucureşti, (S8,) 1\. Iliescn,
368
[369]
XVII.
Adresa Eforiei şcoalelor către Vornicia din lăuntru, prin
care ii cere relaţie asupra camerelor de la M-tirea
Obedeanul din Craiova.
Cinstitei vornicii din ] ăuntrul Principatului IT alahiei.
Ef'oria şcoalelor după neapărata sa datorie să sileşte prin
tot chipul ca să poată întocmi şcoală în or.aşul Cra.iovei; de
aceia a însărcinat pă Dumnealui Sărdar Iordache Oteteleşanul
ca fa tu, cu profesorii de acolo să facă preţuire prin meşteri cu
ştiinţă de ce meremeturi se cu vine spre odihna .şi a profesorilor
şi a ucenicilor care a şi trimis foae supt iscăl itura lui 'Wilhelm
}(raft, arhitect, ele ohel tuia.la ce este trebuinţă a să face, care pre­
ţuire a trimis-o Efor iei la Cinstita Căirnăcărnie, pohtind-o ca să
strige Ia mezat în divan faţă şi cu Dumnealor serdar Otetolişanu
şi Clucer Brăiloiu şi paharnic Brăiloiu i cu toti meşterii, şi care
o va primi cu preţ mai jos şi cu chezăşie .vredriică să-I şi
însărcineze ; şi pă deoparte făcând şi contract, iar pă deal ta
S{L Înştiinţeze Eforia a trimite! bani, Şi unde să, aştepta săvârşirea
piicinei a luat Eforia raport de la zisul serdar de la :3 ale tre­
cutului Iulie că mergând cu scrisoarea la Cinstita Căimăcămie,
s'ar fi dat răspuns 'prin graiu că Mănăstirea .Obedeanului ce este
hot ărâtă a fi şcoală, după raportul Cinstitei Vorniciei mari
s'au hotărât a să face spital pentru rnilijia pământească.
Ci fiindcă Excelenta Sa Domnul deplin Împuternicit pre­
zident prin predlojenia ce au trimis' la Eforie de la 12 ale
trecutului August cu No. 80 cere desluşire ce urmare s'a făcut
pentru scoale şi ca să ştie ce răspuns să dea, să binevoiască
Cinstita Vornicie a da răspunsul de este să se ia Mănăstirea
în această trebuinţă sau a rămânea.
Cu toate că Eforia este bine Încredinţată că Cinstita Vor­
nicie nu va suferi a să face una ca aceasta să se ia această,
Mănăstire care este cu documenturile ct.itorilor şi a Domnilor
hotărâtă pentru aciasta, au respectorisi t-o ori ce stăpânire 1(1,
ori ce vreme, deci Eforia cu cinste roagă pe Cinstita Vornicie
ca să binevoiască a lua în băgare de seamă această trebuinţă
de obşte folositoare, spre a nu rămânea şcoalele mai multă,
vreme Întru 11e lucrare, cu cât mai vâr tos că din necontenitele
îuştiinţări ce vin la Eforie să dovedeşte căldura şi râ vna ce
are tinerimea acelui oraş a să da spre Învăţătură şi a-şi câştiga
vremea ce au pierdut până acum.
N. Lliesou.
No. 19, Bue. 1831, Sept. 15.
7
369
[370]
XVIII.
Adresa Eforiei şcoalelor către serd. Iord, Otetelişanu, prin
care ii cere relaţii asupra reparărei şcoalel din Craiova.
De la Eforia Şcoalelor Pr-irrtipatului Valahiei
către
Dumnealui biv vel serdar Iordache Oteteleşanu
Pentru meremetul Mănăstirci Ohedeanulni unde esLc a să,
aşeza şcoala centrală a oraşului Oraiovei, încă fiind acolo eu
vornic Barbul Ştirbei era aproape să fie sf'ârşită cu persoana
celui ce s'au însărcinat a le face cu preţ mai jos, şi unele se
aştepta, răspuns în grabă, vedem o mare întârziere.
Oi fiindcă vremea iernei s'au apropiat, tinerimea oraşului
sede fără Învăţătură, prof'esorii îşi iau lefurile fără să Iacă
cursul datoriei lor.
De aceia cât mai fără zăbavă poh tim p{L Dumneata să ni
să trimită însemnare de preţul cel din urmă, ,LI celui ce s'au
însărcinat a le face, ca şi Eforia, să ştie a orâridui banii, să să
răspunză.
Dar Iiindcă acest meremet poate să se prelungească şi până
în primăvară, Dumneata vei mijloci că t.re prezidentul eli va­
nului Craiovei, a da poruncă cui. se cuvine ca să se aşeze
şcoala în odăile ce sunt la biserica Maicii Prccista, unde sunt'
şi scaunele şcoa.lei , ca până să, ia sfârşit mcremetul de la Obe­
deanul, să 'înveţe pă copii acolo, acuşi pierde vremea in: zadar,
şi ele urmare sp, aibă Eforia cât mai fără zăbavă răspuns.
1831, Octombrie 29.
XIX.
Adresa Eforiei şcoalelor către sfatul orăşenesc din Craiova,
prin care îl anunţă de plecarea dascălllor pentru
începerea şcoalei.
De la Eforia Şooalelor
'" către
Cinsti tul Sfat orăşenesc al Craiovei.
Fiindcă meremetul şcoalolor oraşului Craiovei ele la M{t.!
năstirea Obedeanulur.. este Efor ia bine încrediuţată ci s'au pus
ir! lucrare, şi în puţină vreme s;\ nădăjdueşte a lua. şi sfârşit,
De aceia şi Eforia e'LU\ îndemnat pe Dumnealui Stan Oă.piţinell­
nul şi FIor. Aaron, profesori ai acei şcoli, ce erau în Bucureş ti,
a veni aici la Craiova, " ca, despre o parte să stăruiască la, ll:Cl'C­
motul . şcoalei, a să fape atât odăile cât şi scaunele mai in
gra bă şi fără cusur, iar\ despre altă parte si înceapă, a s{l. l)1'e­
găti spre învăţătură, fi\,cânelşi ucenicilor alegere care la ce
cI as să urmeze şi apoi va trimite şi Eforiei mai la unui des­
luşir,e pentru toate şi de hl'mare să aibă Eforia răspunsul Dum­
neavoastră.
Ro. 1, 1831, Noembrie 5. (85.) N. Iliescu.
3?Q
[371]
XX.
Adresa Eforiei şcoalelor către sfatul orăşenesc, prin care Il
cere un nou local de şcoală in locul celui dela Obedeanul.
Cinstitului Sfat orăşănesc din-Craiova.
Primind Eforia raportul ce au trimis comisia Însărcinată
de a găsi meşteri pentru meremetul odăilor din Mănăstirea
Obedeanului ca să fie pentru şcoala publică, au văzut cu mare
mirare preţul ee cere arhitectul .Ia preţuirea acestor odăi eu
totul nepotrivit lucrului ce s'ar putea face acolo. La care Eforia
eu cinste face ştiut cinstitului sfat orăşenesc, cii Ef'oria tot­
deauna au avut dorinţă a jertfi o sumă însemnătoare şi până
J CI taler i 17 mii pentru acest meremot, dupa chiar arătarea
.ornisiei alcătuită de Dumnealor Clucer Brăiloiu, Paharnic Br ă­
iloin şi sărdar Otetcleşanu, zicând că arhitectonu ce s'au găsit
mai din nainte, s'ar fi mulţumit a săvârşi toate meremeturile
trebuincioase, şi unde se aştepta punerea în lucrare, acum E­
fori., să înştiinţă, cum oă 11ic1 de 1 ucru s'au apucat şi ca trc­
bueşte sumă de tal eri 45 de mii, preţ în treit din cel dirrtâiu
arătat, şi cu care poate să-şi f'acă bina cu totul din nou.
De aceia, până să va chibzuicele de cuviinţă În tr' această
pricină, ca să nu să facă mai multă întârziere, şi tineri mea
să fie isterisită de învăţătur-i .de vreme ce chiar boerii acei
comisii arată, că la biserica Maica Precista sânt odăi, unde poate
a silo urma adunarea şi învă,ţăturacopii10r, poh teşte Eforia pă
cinstitul sfat ca să binevoiască, şi cât mai fără zăbavă să-i
trimită o desluşită arătare, de se poate lăsa toate odăile din
curtea Maicii Precestei, pă seama şcoalei şi ele au trebuinţă
de vre-un mic merernet, spre a fi patru paradosuri mari, trei
odăi pentru dascăli şi o odae două pentru portari. După rcare
încăpere va binevoi să facă şi însemnare ele mesele şi scau­
nele trebuincioase în paradosnri, la care se vor întreba cu ose­
bire profesorii ce s'au trimis acol.ea.: Dumnealui Staneiu Oăpă­
t{meanul şi FIor. Aaron; căci dorinţa Eforiei este a nu să. mai
în târzia o zi măcar de ar fi prin putinţă deschiderea scoalei
în Craiova.
Cinstitul sat orăşenesc însărcinat cu toate interesurile ace­
lui oraş, fireste i se cuvine a avea supt a sa îngrijire şi prive­
ghere şi şcoalele de acolo.' Pă, acest temeiu şi Eforia se va adl'e­
sarisi la cinstitul sfat pentrn ori câ.te vor privi la, buna orân­
duială ş80a1e10r. Iar pentru trimiterea cerutei desluşiri aşteaptă
Eforia în grabă pIiroforie.
Oe S{L 1,i11e către a.ceasta fiindcă dintr' acele patru para­
closuri, două trebueşte să se l>ină pentru alolidcwtic{i: şi două
pentru celelalte Învăţă,turi, scaunele cele veehi ce se află în
stare acolo, căutândwsă să să dreagă şi să vor aşeza intr'a.celc
udăi. Ou acest chip nici nouă cheltuială, nu s.ii. vor mai face,
1li('i întârzicre nu să va mai pricinui şi de la. 1 de Decembrie
prin silinţa acelui sfat se vor putea începe învăt,ăturile.
No. 7, Buc. 1831, Noemvrie 15.
371
[372]
XXI.
Raportul Comitetului de inspecţie din Craiova, prin care
face cunoscut Eforiei şcoalelor, măsurile ce s'au luat
pentru amenajarea şcoalei din acel oraş.
Oinstitei Eforii a şcoalelor Vlahici
Pleca te slugi
Clucer Oonst. Brăiloiu, Paharnic Brăiloiu şi serdar
Iordache Oteteleşanu.
Ou plecăciune am primit scrisoarea cinsti tei Eforii de la
30 a trecutului Octombrie şi am înţeles cele cupriuzătoare că
am întârziat a trimite preţuirea pentru mererneturile şcoa lel or
şi fiindcă Dumnealor profesorilor să plăteşte leafă şi tinerii
îşi pierd vremea Învăţăturii, iar de către' stăpânire 8::1 cere
fiirii, zăbavă a să pune şcoalele în lucrarea lor, ni să porunceşte
să grăbim a trimite mezatul ce să va fi făcut, ca să să facă
cuviincioasa punere la cale pentru dresul şcoalelor.
Ou cinste răspundem cinsti tei Eforii, că adunându -să atât
rcădularile cinsti tului Magistrat, cum şi Dumnealui cinstit 0-
cârrnuitor şi alţii şi luând înţelegere de la Dumnealui serdar
Oteteleşanu că deosebit de preţuirea meremetului a 2 paradosis
ale şcoalei Obedeanului ce s'au fost făcut la trecuta lună a lui
Iunie şi s'au trimis prin Însemnare la Cinstita Eforie, dar si la
trecutul Septembrie când Dumnealui vornic Barbu Ştirbei se
afla aici, mergând şi Dumnealui însuşi, şi luând toate în băgare
de seamă, au găsit cu cale a să găti 4 paradosuri �:i o odae
pentru şederea unui dascăl, după care a Dumnealui chibzuire
Dumnealui serdar au arătat meşterilor dă au f'ăcut preţuire
pentru tot lucru ce trebue la dregerea acestora; iar uoi îm­
preună cu toată adunarea ce am zis mai sus am găsit cu cule
şi am mers cei mai mulţi dintre noi l� numita şcoala, Împreuni
şi cu arhi tectoni, şi luând seama cu amăruntul, pentru dregerea,
acelor 4.- paradosis, am găsit că un paradosis ce să găsise cu
calc a să face la odăile dinspre miază noapte, este mai cu
cu vinjă a se face tot în rând ul celorlalte 3 paradosis ce sânt la
partea despre poartă, apoi că şi odăile dădesuptul acestor el
paradosis, care se af lă .pline de gunoae şi de tot felul de ne­
curăţii , trebuesc curăţite şi drese pentru două pricini, una ci
acel gunoi pricinueşte putoare nesuferită şi stricare dă aer vii­
tămătoare sănătă.ţii dascălilor şi copiilor, al doilea că din copii
ce-s sărmani ce vor veni', spre învăţătură pot S{L locuiască În­
trânsele. După aceia, că şi odăile dăspre miază noapte tot pentru
asemenea pricini, trebuesc curăi;ite şi drese mai vâr tos cw acolea
tTebue să şază un dascăl \ cântăr,ei; să predea la ucenicii săi
p::;aHichia i un preot al bi,sel'icii şi alţi fără familie tl'ehuin­
cioşi în slujba bisericii, pre'cum şi cuhnia spre trebuinta aces-
372
[373]
tora. Şi aşa pentru toate acestea am îndator it pă arhitecton
ele au făcut al doilea pretuire, apoi strigându -să la mezait în
uaintea magistratului, faţă fiind acei arhitectoni, au rămas cel
mai jos preţ asupra lui Gheorghe Petro vici arh iteetonul in
sumă de lei 45.000, însă, lei 37.000 şi cinci sute pentru 4'
paradosis şi lei 2500 pentru odăile de elesubtul acestora şi
iar lei 5000 pentru toate odăile dinspre miază noapte şi cuh nia,
precum' mai pe larg se cuprinde in contractul cu numitul ar­
hitect ce I-au elat prin chezăşie, care iată să trimite la cinstita;
Ef'orie împreună şi ,cu planul ce s'au închipuit de acel arhitect.
Zăbava săvârşirei acestui contract au fost că abia, acum. s'au
gă,sii', pomenitul arhitect chezaş şi pentru că pănă la sorocul dă
15 luni când să leagă arhitectul şi chezasul a isprăvi tot
lucrul şco alei, trebuinta cere a, nu-şi pierde t incrimea vremea,
am socotit că este bine, a să aşeza şcoala până atunci în odăile
de la biserica Maica Precis ta o t Duel, ce este tot aici a în Craiova.
Oe dc urmarea ce am făcut nu Jipsim a înştiinţa.
Craiova, 1831, Noembrie 9.
(ss.) Iordache Otetcleşanu.
(ss.) 0011st. Bră.iloiu.
Dumnealui Paharnicul Brăiloiu nu s'a aflat în Craiova.
XXII.
Contractul încheiat cu Iordache Petrovlcl pentru amena­
jarea şi repararea localului de şcoală din Craiova.
Contract,
Prin care eu cel mai jos iscălit arhitecton Gheorghe Pe­
trovici încredinţez pă Dumnealor cinstiţi boeri epitropi din partea
cinstilei Erorii a şcoa.lelor, că m'am tocmit cu Dumnealor le­
gâr.du -rnă a face meremetul precum şi din nou la casele Mă-:
năstirii Obedeanului în trebuinta şcoalelor, după planul ce am
l'ădi:caL şi am arătat Dumnealor, precum m'ai jos anurue să
iara-tii, însă:
1-iu. Odăile ee sunt deasupra porţii, unele este să să Iacă
întâiul paradosis, fiindcă, acoperişul este nou, nu El de trebuinţă
a să strica, fă,ră numai să s.ă tencuiască cu var, atât pă dinăuntru
cât şi pă dinafară, să, li să facă tavanuri cu var precum :5i
sobe, să să pardosească eu scinduri de brad, atât odaia cea mare
precum şi «elclal.te odăi ce sunt pentru dascăli, să li să fac�
uşi, ferestre cu gergevelele lor i geamuri şi toate cele tre­
buincioase fiară, atât la uşi cât şi la ferestre. Inaintea uşei
undl! iasă din odaia ,cea, mare, să să facă un balcon, să. să,
înpreune şi să meargă tot Într'o linie cu galeria celor lalte
odăi despre răsărit. Iar galeria la aceste odăi spre apus vine
mai strâ,mtă, după cum' s'ă vede în plaJl, nefiind mijloc a. să face
tot deopotri vă cu ceail aHă, din pricina acoperişului.
373
.... Ci ,; � � , �,1 li � , ..... :<J l' " "
. ..
[374]
2-lea. La paradosisul de al doilea, al treilea şi al pa­
trulea, are să să strice acoperişul de tot, şi să să facă peste
tot nou, punându-să atât grinzile cât şi căpriori noi, şi să se
acoper·e cu şindrilă dă stejar în uluc uscate bine.
3-1ea. Să să înalţe zidul la odăile paradosului al 3-lea
Ş1 al Il-lea ca să vie deopotrivă şi intr'o linie cu odăile para­
dosului al 2-1ea, şi la acele odăi unde să ridică zidul, să să
ridice şi grinzile podului de jO.3, puindu -i -să altele noi, şi în­
potrivă ou grinzile paradosului al 2-1ea, precum mai sus s'a
zis. Iar pereti.le de zid cel dispre biserică al paradosului al 2-1e,a
am să-I dărârn şivsă să Iacă alt părete mai dinafară ca să să
potriviască în linia păretelui paradosului al 3-lea ..
4-lea. Podul dă sus la toate aceste odăi să să podească cu
scânduri dă stejar, peste care scânduri arunoându-să pământ
cât va trebui să să purdoseasoă cu un rând ele cărămidă. eu
var peste tot, spre fnai bună siguranţie.
5-1ea. Toate aceste odăi să s,\ tencuiască atât pă dinăuntru
cât şi pă dinafară, să Il să facă tavanuri cu var, şi sobele cât
vor 'trebui cu toate fiarele lor după cea mai sigură formă, _să,
S[L pardoseaseă eu scânduri de brad toate odăile, care pardo­
seală se va pune în uluc, să li să faci uşile eu toate fiarele
şi broaştele lor, cum şi ferestrele, cu gergev·eleh;, fiarele şi
giamurile lor. Uşile au să si facă nemţeşte În crute cu 4 table,
broaştele uşilor au să fie înfundate, ferestrele să să facă cu câte.
şase geamuri la fieşte care fereastră, şi S{L li să pue iarăşi
fiare nemţeşti. Grinzele de sus la pod S{L să pună, 'au să fie
peste toate câte' nouă ţol uri latul şi câte şapte pă muchie.
. 6-1030. Galeria să să f'acă dă rând la, aceste trei tacâmuri
dă odăi, precum să vede în plan, adică largă dă, un s tânjen, cu
stâlpi dă zid siguri, iar deasupra si vor pune stâlpi dă lemn
daţi în strung şi după isometri, şi înfundatul galeriei are să să.
facă. dă scânduri dă brad trasă la broască si la uluc.
7 -Iea. La ioa te aceste 'pa tru pa�ado�uri cu od[Lile dascăli.lor
să S{L facă două scări nemţeşti precum să arată 111 plan.
8-lea. Umblătorile de sus cum şi cea ele jos din col] să
să meremetisească cu toate cele trebuincioase, inăljându-să po­
dul tot într'o linie cu pardoseala caselor, precum s'au vorbit
mai sus.
9-lea. Poarta cea mare a our ţei are să să facil. 110ui1 sigur�L
Iucrându-să cu nemti şi înaintea porţii din năuntru pă subt
galerie să să tragă U11 eere d�1. boltă eu stâlpii săi, s{1. fie in
linia galeriei. :,
10-lea. Scaune peli'tru dascăli Şl p03.1'te1e pentru copii la câte
patru pal'adosurile ale ?eoalei si se facil, e{d,e şi cum vor a.l'iUa
clascălii că trebuese. \
Il-lea. La odaia ,c� este alăturea cu poarta, eare V:1 fi
pEntru portar, să se stl"'lCe primezul dlllspre scara cea veche,
şi să să facă un cerc de '?oltă ca S{L S{L măl'eaSC[L odaia, la caro
să să facă trei fe,restre noi, eu gergevelile, fiarele şi giamurile
374
[375]
lor, iar Ia cea despre uliţă să să pue şi fiare pentru sigurarrţie,
precum şi uşa cu fiarele şi broasca ei i pardoseala cu cără­
niidă "şi o sobă i un pat.
Pentru toate acestea mai sus arătate mă leg a le săvârşi
in· soroc de un an de la, încheerea contractului şi răspunderea
banilor în mâna chezaşului mieu ce să va iscăli mai jos, puind
de Ia mine toate trebuincioasele materialuri i pluta meşterilor
şi a salahorilor până voi săvârşi tot' lucrul şi. mi.e să mi să
răspunză de la Cinstita Eforie prin chezaşul meu după tocmeala
ce am făcut lei treizeci şi şapte mii şi cinci sute, să mi să dea '
şi toate lemnele cele vechi, ce se vor scoate din aceste zidiri,
din care am să fac ferestrele, stâl pi, uşile şi alte ce trebuiesc
făcute din lemn uscat.
Deosebit de cele mai sus lucrări şi meremeturi ce să cu­
prind în arăta.tele 11 ponturi, fiindcă să cere să să merimeti­
sească şi odăile de desubtul acestora 4 paradosis, mă leg şi
pentru acestea cu preţ dă taleri 2500, a le drege cu bună orâu­
duială, Însă mai întâiu să să curăţească de tot gunoiul cât să
afUL întrânsel«, apoi să să umple cu pământ cât va fi de tre­
buinţă, să S{L tencuiască, să li să fad, sobe cât vor trebui,
si li să facă, uşi noi lucrate bine sadea, dă scânduri dă brad
în cleiu şi bine cu giurgiu vel ele şi. giamurile lor, şi să să par­
dcscască cu cărămidă făcând u-Ii-sc şi câte un pat rumânesc
Ia Iieşte care odae.
Şi iarăşi fiindcă să mai cere ca să dreg şi odăile dinspre
miază noapte atât cele de sus cât şi cele de jos precum şi cuhnia,
mii leg şi ' pentru acestea a le merimetisi după, cum sa, cade
cu preţ de taleri 5000 adică lei cinci mii, însă Ia odăile de
sus scoţându -să pardoseala cea veche să să. seca ţi şi grinzile
fiindcă sunt rupte şi S{L să pue altele, noi, apoi ump.lându-să cu
pământ să să facă pardoseală nouă de scânduri de brad în ulue,
să li să, facă sobe cu fiarele lor, să li să facă uşile cu fiarele
şi broaştele lor, să li să facă ferestrele cu gergevelele, fiarele
şi giamurile lor, să să. dreagă galeria 'cu bună orânduială, fă­
cându-să şi o scară nernjească, şi să să dreagă şi işitoarea cu
toa te ce le trebuincioase. Iar la odăile cele dedesubt precum
şi la cele Ialte din rândul Iar până Ia cuhnie, să să facă
sobe cât vor trebui, uşi sadea dă scânduri de brad cu fiarele
şi broaştele lor şi pardoseala pă jos cu cărămidă, să să dreagă şi
acoperişul pă unde va fi stricat. Iar la cuhnia din rândul acestor
case, despr,e răsărit are să să facă vatra cu coşul nou, şi
subt vatră să să fa;că un cuptor nemţesc pardosindu-să pă, jos
euuu rând de cărămidă, şi orice alt va mai trebui la cuhnie.
Aceste deosebite meremeturi şi lucrări ce se cer pentru
odăile dă desubtul a 4 paTadosis i pentru odăile dispre miază-.
noapte cu cuhnia, mă Jeg a le săvârşi în soroc de 15 luni dela,
încheer,ea acestui contract şi răspunderea banilor in mâna che­
zaşului meu, după pretul ce să arată, dându-mi-s{L şi lemnele
375
[376]
vechi ce să vor scoate şi de la aceste zidiri ca S{L le întrebuinţez
precum mai sus s'a arătat.
1831, Noembrie G.
SS. Iordache Petrovici arhitect adeverez.
"Pe legăturile acestui contract sunt eu chezaş pentru cel
mai sus iscălit arh itecton Gheorghe Petrovici, Însă cu osăbire
numai ca şi cele 4 paradosis ce să cuprind în arătatele 11
ponturi să aibă .t ot soroc de 15 luni a să săvârşi din ziua ce
să va da, contractul Întărit de către cinstita Eforie, precum
Şi toţi banii tocmelii mi să vor număra în mâna mea.
1831 Noembrie G.
(ss.) Costache Robescu.
(ss.) Clucer 'Bră.ilciu, martor.
(ss.) Ion Oteteleşanu, martor.
(ss.) Iordache Oteteleşanu, martor.
(ss.) Gheorghe Bengescu, martor.
XXIII.
Adresa Eforiei şcoalelor către Marea Vornicie, prin care
cere ca să intervie la cărmuirea jud. Dol], ca să amena­
jeze pentru şcoala de acolo M-tirea Maica' Precesta ot
Dud din Craiova.
Cinstitei Marei V ornicii,
Are cinste Eforia a face ştiut cinstitei V ornicii că dupe
raportul ce au primit Eforia de la Comisia însărcinată a găsi
meşter i pentru meremebul odăilor eliB: Mănăstirea Obedeanului,
o t Craiova, unde era a să face şcoală, vede că arhitectul ce
s'au găsit cere pentru preţuirea meremetului un preţ foarte
simţitor de taleri 45 de mri şi Eforia nu poate niciodată a
slobozi o dare atât de mare, iar pe lângă aceia s'au înştiinţat
Eîoria că o asemenea şcoală spre învăţătură publică poate a
să Întocmi şi în odăile elin biserica Maica Precis ta ot Duel,
din Craiova, roagă Eforia pă cinstita V ornicie ca să bine­
voiască a porunci otcârmuitorului acelui judet ca înj;elegându-să
pentru această încăpere' cu sfatul orăşenesc ele acolo, să pue
în lucrare cele ce va cere trebuinta, sau spre scoaterea unor
altora ce se află cu şederea în curtea acei biserici, ca să rămâe
slobode toate odăile sprev trebuinţa şco alei, 01' spre meremetul
acelor odăi după ch ibzuirea ce va face sfatul orăşenesc, ca să
poată şi Eforia lua măsuril� sale intraceasta punere la, cale.
(ss.) N. Tliescu.
No. 10, Buc. 1831, Noemvrie 16.
376
[377]
XXIV.
Raportul Magistratului către Eforia şcoalelor, prin care
arată măsurile luate spre inceperea cursurilor.
Către cinstita Eforie a Şcoalelor N aţionale
de la Magistratul oraşnlui Craiovei.
După sosirea Dumnealor profesori ai Şcoalei naţionale din
Craiova, sfatul orăşănese numai decât urmând cele cuprinse în
scrisoarea cinstitei Eforii,adusă pr in tr-ânşi i, pă deoparte au tocmit
meremetul trebuincios Ia il paradosi şi 2 odăi pentru şederea
profesorilor din lăuntru drept lei 2[)OO, care s'au şi pus in
lucrare [fiindcă, toate ale şcoalei vechi s'au giisit prăpiiditc]
dându -se arhitectonului şi lei 800 Înainte de Dumnealui Clucer
Dincă Brăiloiu, iar pă de altă parte s'au făcut a.tât publ.icaţie
în oraş pentru deschiderea scoalelor la, 1 Decembrie, cât şi
'trebuincioasă gătire de acest început slwe � llU să zăbovi învă­
ţă.tura până la 7 Ghenar când este să să isprăvească tot mere­
motul. Acum ucenicii, însetoşa.ţi de învăţătură, încă ele atâta
vreme, au început a să strânge şi se vor împăr ţi de profesori
la deosebitel e clasur i de învăţătură după vârsta şi puterea lor
şi deocamdată nu rămâne altă cerere a să face cinstitei Erorii
decât pentru multumirea profesorilor, slobozirea banilor acestui
meremot şi rânduiala de lemnele şi rândaşii trebuincioşi pentru
şcoală, care fiind cele mai din urmă şi lesnicioase punere la, cale,
Cinstita Eforie va binevoi a face punerea la cale ca si;' nu să
aducă şi prin acestea vre-o zăticnire începuturilor de care să
bucură obştea că au văzut-o.
(ss.) Oonst. Brăiloiu, (ss.) Costache Robescu, (S8.) Nicolai
Emanuel.
1831, Noembrie 27.
XXV,
Raportul lui Const. Brăilolu către Eforia şcoalelor, prin
care anunţă pregătirile făcute pentru inceperea cursurilor,
precum şi ce trebuie să se facă pentru repararea odăilor
dela M-tirea Obedeanului.
Prea. cinstitei Eforii a Şcoa.lelor N ationale,
Plecată slugă, Const. Br ăiloiu.
Ou cinste am primit. cartea cinsti tei Eforii cu profesorii
scoalelor Craio vei văzând cele poruncite ca să se facă un meremet
la. odăile de la Maica Precista cele trcbuineioasă ca să poată a
să aşeza, în ea şcoala şi să înceapă a. pune în lucrare învăţătura
Liuerirnei, până când se va afla chip de pref'acerea şco alei la
Mănăstirea Obedeanului.
377
[378]
După cinstita poruncă îndat ne-am adunat la Mănăstirea
Maici Precis te şi aducând şi. meşteri, arătându-să de către dascăli
cele ce trebuesc a sa meremetisi, şi ca S[L facă din nou la al treilea
adunare s'au preţuit toate fiind faţă Dumnealui Magistratul
<oraşului, sărdar Oteteleşanu şi dascăli şi s'au tocmit cu meşterii
nemt,iloate câte trebuesc în taleri 2500 adică două mii cinci
sute şi tot lucru lucrat bine să să isprăvească până la 7 De­
cembrie, iar începerea învăţăturei va' fi mai nainte, am făcut
contract cu meşterii, ea la arătatul soroc să fie toate gata şi suma
să să, dea în trei câşturi, îritâiu, la mijloc şi la isprăvit şi ca S[L
nu să mai prelungească vremea şi să-i gătim cinstitei porunci
[oculvei, îndată cu plecata slugă, am şi înumărat astăzi de la
Însumi taleri opt sute în mâinele meşterilor faţă cu dascălul
Stanciu, ca iarăşi de astăzi să să, apuce de lucru, de aceia nu
lipsii a face cunoscut cinstitei Eforii şi mă rog să să dea
deslegare pre toţi banii ca să nu să întâmple vre'o zătignire.
1\1 ilosti vire să arăt cinsti tei Eforii şi asupra Mănăstirei
Obedeanului să să primească contractul ce s'au trimis, ca să să,
preînoiască toate din venitul Mănăstirei, că de va rămânea şi
acum de merernetul cel trebuincios, rămâne de toi: zidul dără­
pănată şi este păcat, cu venitul din cinci sau şase ani, să pre­
înoesc toate şi să înfrum useţează precum este plăcut cins ti tei
Eforii.
(ss.) Oonst. Brăiloiu,
1831, Noembrie 27.
XXVI.
Porunca Eforiei şcoalelor către sfatul oraşului Craiova, prin
care anunţă slobozirea banilor pentru reparaţia şcoaler­
!l,.
Cinstitului magistrat al oraşului Craiovei.
Primind Eforia Înştiinţarea acelui sfat, scrisă de la 27
ale trecutului Noembrie sub No. 42 a văzut că merernetul tre­
buinoios la patru paradosuri şi două odăi pentru şederea pro­
f.esorilor, în odăile de la biserica Maica Precis ta ot Dud, unde
este a să aşăza şcoala centrală de acolo au tocmit taleri două
mii cinei sute; P�ntru care să şi răspunde acelui sfat, că s'au
poruncit Dumnealui Stclnicului casierul şcoalelor, ca să tri­
mită ară.tata sumă în primirea acelui sfat; după care cinstitul
sfat va binevoi a trimite, Eforiei a.tât adsverintele primitoare
a acesta" bani, cum şi în�eml1are anume pentru toate câte se
meremetisesc în; s�coteala \acestei s�mle, iscălit� atât de m�ş:
tt�rul ,ce este lnsarcmat cEL aceasta lucrare cat ŞI a.devent'L
el e profesori.
(ss.) N. llies.cu.
N o. 39, Bucureşti 1831, Dec. 9.
378
[379]
r
t
I
I
1,
fi,.!
XXVII.
Adresa Eforiei şcoalelor către casierul şcoalelor, prin care
il anunţă să trimită bani la Craiova pentru repararea
şcoalei de acolo.
Ef oria Şeoalelor Naţionale,
Dumnealui Stolnicului Casierul Şcoalelor,
Fiindcă pentru meremetul odăilor pentru şcoala de la bi­
seiica Maica Precista ot Craiova, după raportul Sfatului oră­
şenesc: de acolo, face trebuinţă a să trimite preţul de tal eri
două mii cinci sute ce au tocmit arătatul sfat, scrie Eforia Du­
mi tale ca să Îngrijeşti a trimite arătata sumă de taleri două
mii cinci sute în primirea Magistratului de acolo, cum şi a lua
adeverinţă după orânduia.la de la sfat pentru a JOI' primire
ca cu aceasta să, să ţie în socoteala cheltuelilor şcoalelor.
(8S.) N. Iliescu. 1831, D-brie 9.
XXVIII.
Marea Vornicie trimite in copie raportul ocărmuirii jude­
ţului Dol], privitor la şcoala din Craiova.
Cinstitei Eforii a Şcoalclor pământeneşti,
Vornicia cu cinste alătură pe lângă aceasta în Copie ra­
portul otcârrnuirei judeţului Dolj, spre a lua indestulare de
aşezarea şcoalei naţionale a oraşului Craiovei în odăile Mă­
năstirei Maici Precis ta ot Dudu din acel oraş.
Pentru marele Vornic dinlăuntru,
Şeful secţiei: Iorgu Creţulescu.
1'\0. 1725, 1831, Decembrie 21.
XXIX.
Raportul ocărmuirei jud. Oolj către Marea Vornicie, prin
care anunţă aşezarea şcoalel din Craiova la biserica
. Maica Precista.
Cinstitei marei Vornicii din năuntru a principatului 'J'ării
Româneşti Ocârrnuirea judeţului Dolj.
Cea CLe la. 20 ale trecutului Noembrie sub No. 1530 POl'UllCC,
.v cinstitei mare Vornicii, primindu-o cu plecăciune am văzut
cele poruncite pentru aşezarea şcoalei de învăţătură publice"
în odăile elin Mănăstirea, Maicei Precistei ot Dud, pentru care
după glă,suirea cinstitei porunci făcând urmare intocmai s'au şi
aşezat Şco alele în numita Mănăstire, .leschizându-să lucrarea
10]' incă de la 7 ale următoarei.
1831, Decembrie 14.
(ss.) Alexandru Racoviţă.
Secretar: arrnaş ss. Chin tescu.
[380]
xxx.
Profesorii şcoalel centrale din Craiova, către Efor�a şcea­
le lor, anunţă inceputul cursurilor acolo.
Către Oinstita Ef'orie a Şcoalelor Napionale
de la
Profesorii şco alei centrale elin Craiova.
Raport.
Subt însemnatii a� cinste de a face cunoscut cinstit.ei Eforii
că la, '/ ale curgătoarei luni Decembrie au început învăţăturile
şcoalei în 2 paradose cu un număr ele 50 copii, cari necontenit
să adaugă în tot ciasul atât din cei din oraş cât şi din cei
dupo afară.
Sub însemna.ţii roagă acum pc cinstita Eforie ca sti bi­
nevoiască a le slobozi leafa cuviincioasă ce Ii s'a făgăduit
că li se va da începând învăţăturile cu care s'a însărcinat
fieşcare deosebit LI raportul ce l-au dat cinsti tei 'Eforii încă de
când s'au orânduit profesori, şi întracăr ia nădcjde numai au
putut aştepta în vreme ele opt luni.
Su b iscăli ţii răz ăma.ţi pe dreptatea cinstitei Eforii,creel că
Cinstita Eforie nu va zăbovi cu deslegarea făgăeluelilor sale
în care subînsemnaţii îşi privesc hotărârea soartei lor căutând
a'iOi întâmpina trebuincioasele' într'un oraş unele este o mare
scumpătate, asemenea nădiijduesc că cinstita Ef'orie va binevoi
a le arăta şi mijlocul cum să-şi primească leafa .aici mai cu
înlcsn ire şi I a vreme cu viincioasă.
(ss.) S. Căpăţineanu.
(ss.) FI. Aaron.
(ss.) Gr. Pleşoianu.
Craiova, 1831, Decembrie 7.
"-
XXXI.
Eforia şcoalelor răspunde adresei profesorilor din Craiova
privitor hl începutul cursurilor.
,
\
Eîoria Şcoalelor N aţlonaJe,
Dumnealor profesori ai Şco alei Centrale din Craiova.
S'au primit raportul \Dumneavoastr�L scris la 7 ale tre­
cutul ui Decembrie supt No.\ 2 şi au văzut cinstita Eforie ce­
rerea ce faceţi pentru slobozirea lefurilor Dumneavoastră, la
care şi răspunde Eforia C[L o a\:iemeneachibzuire este neapărat din
îndatoririle sale şi să sileşte, ca fără zăbavăşă facă punere
la cale când atunci după primirea unor ştiinţe ce să cer dela
380
[381]
magistratul acelui oraş, să va face cunoscut Dumneavoastra de­
săvârşi ta hotărâre a Eforiei.
Dumnea voastră, însă sili ţi vă eu dinadinsul întru îrnpl inirea
datoriilor fiecăreia însărcinăr-i işi fiţi încredinţaţi că totdeauna
un: merit binecunoscut este supus recunoştiriţei, şi. biuevoi ţi ca
Ia fieşcare două săptămâni să trimiteţi Eforiei raport formal
de toate câte să ating de acel institut.
(88.) :N. Il iescu.
1831, Bucureşti l/J Ghenar.
XXXU.
Eforia şcoalelor cere ştiinţă dela sfatul orăşenesc al era­
iovei privitor la inceputul şcoalei de acolo.
Cinstitului sfat orăşănesc din oraşul Ora.io va,
Eforia neavând ştiinţă de la acel sfat că s'au început
scoala centrală la acel oraş face polrtitoare cerere ca îndată
după primirea aceştia să dea cinsti.tul sfat în cunoştinţă Eforiei,
mai în tâiu din ce zi au început invătătur il e la şcoala de acolo,
câ.ţi şcolari sunt în fieşteoare clasă după fel urimea în vă,ţăturilor
cu cart, f'ieştoeare profesor este însărcinat, iar pe lângă aceasta
va binevoi cinstibul sfat a trimite Eforiei tablă ar ătătoare ele
clasul şi ceasurile ele peste zi întru care f'iestecare profesor să
îndr.letnicează la învăţătura copiilor, cu după aceia să, lJUe în
lucrare Eforia cele ce se ating de forrnal.itatea acei scoale.
(ss.) N. Ll iescu.
:\' o. 66, Buc. 1832, Ghenarie 4.
XXXIII.
Răspunsul Magistratului oraşului Craiovei către Eforia şco
privitor la inceputul cursurilor la şcoala de acolo.
Cins titei Eforii a Şcoalelor na.ţionale,
Magistra tu 1 oraşului Oraiovei.
Ou pleoăciune primind porunca cinstitei Eforii de la 4
ale următoarei supt No. 66, cu cinste am ascultat 'cele poruncite,
ca să înştiinj.ărn cinstita Eforie din ce zi s'au început învăţ,�,­
turi le Ia şcoala centrală ele aici, pentru cât,i şcolari sunt in
Iieşcare clasă după felurimea învătăturilor, <cu care fieşcare pro­
fesor este Însărcinat şi S{L trimitem cinstitei Eforii tablă, ară­
i,ătoare de clasul şi ceasurile ele peste zi, Întru care Iiescare
profesor să îndcletnicează la, învăţătura copiilor, ca după aceasta;
cinstita Eforie să pue în lucrare cele ce să ating ele formali­
tate a acestei scoale.
381
[382]
Ou cinste răspundem cinstitei Elorii că de la 7 ale trc­
eul.ului Decembrie au început a să aduna ucenicii spre învăţă­
tură. Şi la, câte trei profesorii s'au adunat în sumă de 60 ucr­
nici şi urmează cu învăţătura precum într'această deosebită
tablă facem arătare, ci nu lipseşte sfatul cu plecăciune a răspunde.
(8S.) Const, Brăiloiu.
(S8.) Nic. Emanuel.
(ss.) Costache Robescu.
1832, Ghenarie 9.
XXXIV.
Catalogul copii lor de la Şcoala, Centrală din Craiova.
Neagoe Rusu
Dimitrie Rusu
Costică Oteteleşanu
Aristide Oteteleşanu
Alecu Oteteleşanu
Genea sin Nicolu
Ionijă Nieola
Tase Puiul
Marin dela Golf'irieanca
Hristodor Hristu
Marin SUl Vasile
Costache Năstase
Alexandru S111 .Popa Nicolae
V asile SUl Rai-cu
Ianache J elic
Nae Cernătescu
A�hallasie Cernătescu
Petrache Cernătescu
Iorgu Cernătescu
Nicolae sin Gheorghe
Alecu sin Din u
Ion Sll1 Protopop O-tin
O-tin sin Protopop O-tin
Ahilevs Comăţoae
Gheorghe SlIl Popa Preda
Petra,che MăinescLl
N ae MăicfLneseu
OostRehe VIădoianu
Iorgu VIădoian'l
Iorgll sin Ioniţ.i Eotezatn
Pet1'u de la IOl'ga Bou
32.
33,
34.
35.
36.
37.
3S.
39.
40.
/Ji.
42.
52.
53.
5;1.
55.
56.
57.
:58.
59.
GO.
61.
6:',
44.
45.
,16.
47.
48.
49.
50.
, 5J.
\
1. Alexandru Ză treanu
2. Ioan Zătreanu
iJ. Barbu Vasilie
Costache Zătreanu
Dumitru Zătreanu
Stan Prodănoiu
Pârvu SUl Pârvu
Ştefan Gioroceanu
Dimitr-ie Cârceanu
Anghel Sârbu
Iancu Sebastian
Manolachie Belcineanul
Constantin Zătrănescu
Mateiu S111 Popa Preda
Dimitrie sin Popa Preda,
Ionită S111 Popa Pre(1:1
Iancu Urianu
Stan Udrescu
Ghi1;ă Lăcusteanu
Iaco b Protopopescu
Teodor Prodănoiu
Costache Sebastian
Torgu Bibescu
Mihăiţă Bibeseu
Cost:vcbe Protopo pese'Ll
Aleeu Protopopeseu
rrcohari Şlaşomneanul
Spira,che Ion
Ni.cH, Hagiu
Dincă Pop
N ae Râioşanll1
2.').
29.
20.
31.
2i).
4.
5.
6,
7.
8.
a.
10.
11.
le)
....
D.
H.
15.
24
25.
26.
16.
17.
1S,
19.
20.
21-
22.
'rablă arătătoar8 de urmarea profesorilor la învă13ilul'<1
eopiilol' şcoaJei cenhale elin OrRiova.
382
[383]
J •
.
i
27 copiii sunt asupra Dumnealui profesorului Stanciu Că­
pă,ţineanul, cărora le paradoseşte gl'amatic�1 de la 8 ciasuri până
L1 10 şi uri tmetica după, prânz ele la 2 până, la 4 ciasuri.
13 ucenici are profesorul Aaron Plorian, cu care urmează
geografia ele Ja 10 la 12 ciasuri; la istoria, sfântă urmează
după prânz de la 3 până la 5 ciasuri.
20 ucenici are profesorul G-rigore Pleşoianul, urmează cu
dânşii la arnândouă clasurile înprumutate învăţături, slujindu-se
cu abeţedare şi caligrafie, până să va găti şi şcoala de în­
prumutată învăţătură, care peste trei pa.tru zile negreşit va
lua săvârşire ŞI să vor strânge şi copii mai mulţi.
xxxv.
Raportul profesorilor dela şcoala din Craiova către
Eforia şcoalelor, prin care se plâng de neplata
lefurilor.
Către cinstita Ef'orie a, scoalelor naţionale
De la profesorii Şcoalei Centrale din Ora.io va.
Rapor-t.
Cinstita Efor io prin răspunsul de la. il Ianuarie 1832 sub
N o. 6:3 ce face la raportul nostru ele la, 7 Decembrie 1831 sub
1\'0. 2 11e încredinţează că după primirea unor şti in ţe de la
magistratul de aici, numai decât ne va slobozi leafa legiuită,
şi măsurată eu însărcinarea fieştecăruia în parte şi cu vremea
ele când sau inceput Învăţăturile, către aceasta ne Încuraja ca
să ne silim intru împlinirea datoriilor noastre, fiindcă un merit
Line cunoscui; totdeauna este supus rccunoştinţei.
Ştiinţele', acelea ce s'au cerut de la magistrat şi care sin­
gure era pricina zăbavei suntem siguri că, le-a primit cinstita
Eforie în de mult; cu toate acestea cu îndestulă durere de
inimi" vedem, că, aşteptarea noastră de 10 luni, sudorile ce
le-am vărsat până, a deschide şcoala, şi ostenelile ce ele atunci
încoace le jer tfim neîncetat, şi care sunt; chiar meritele noastre
nu sunt bă,gate în seamă nimic,
"Lungile noastre suferiri ne-a adus aproape de desnădejde
t;'i acuma ne sileşte a face cunoscut cinstitei Eforii că, dacă nici
până, I li sfârşitul n,cestei luni nu ne vom vedea asiguraţi şi 0-
dihni ţi, atunci vom fi siliti a ne întoarce ochii de către jertfile
noastre, ce singure trebuia, să ne facă mârigâierea şi fericirea;
atunci vom părăsi şi şcoala şi vom mulţumi pa, toţi câţi se
amărăsc văzând regenerarea patriei şi luminarea neamului, căci
noi 1111 putem triii pe datorii şi a sluji patriei.
(ss). S. Căpăţineanul
(ss). 1". Aaron
(8S). G-I'. Pleşoianul
1832, Craiova, Ianuarie 25.
383
�. "'i:' '. ţ,'''> �. ::11..r�l;j;lU"" ,,�\. I\lJ�.h �. ,�, .....
, .), . "� , .
[384]
XXXVI.
Adresa Eforiei şcoalelor către Magistratul oraşului Craiova,
prin care il anunţă că a poruncit casierului să plătlască
suma pentru intreţinerea şcoalei de acolo.
EJ'oria Şcoalelor Naţionale,
Oinstitului Magistrat al oraşului Craiovei.
Spre răspuns Ia raportul cinsti tului magistrat scris de la
28 ale trecutei luni subt No. 24 să face ştiut că Ef'oria luând
întru băgare de seamă trebuinta ce s'au cunoscut că este la
şcoala centrală din acel oraş pentru lemne, i rândaşi, au po­
runcii; casierului ca ,să sloboază de la 1-iu Februarie câte lei
170 pă lună, însă taleri 100 pentru lemne, iar taleri 70 pentru
doi rând aşi, care aceiaş va binevoi cinstitul sfat a ela în cu­
noştinţă profesor-ilor acelei şcoale.
(ss.) N. llies,cu.
No. 101, 1832, Februar 11.
XXXVII .
. Magistratul oraşului Craiova cere lămuriri Eîorlei
şooalelor privitor la cheltuelile de tntreţinere
a şcoalei de acolo.
�.
Prea Cinstitei Eforii a Şcoalelor Naţionale
de la Magistratul oraşului Oraiovei.
'"
Ou plecăciune facem aducere aminte cinstitei Eforii pentru
rândaşii şi lemnele ce trebueso la şcoalele ce s'au Întocmit in ora­
şul Craiovei, că magistratul după trebuinta ce am cunoscut
am înlesnit această trebuinţă şi ele la început am înştiinţat
cinstitei Eforii cerând 'deslegare ele unde să să dea cheltuiala
pentru aceasta şi nici mi răspuns n'am primit.
Cinstit roagă magistratul S{L să facă punere la cale pentru
cheltuiala lemnelor şi t\ rândaşilor şi să aibă r-ăspunsul cin-
stitei Eforii. \
i J
384
(ss.) Const, Br�âloiu.
\
J832, Ghenarie 28.
(ss.) N. Emanoil,
[385]
XXXVIII.
Porunca Eforiei şcoalelor către casierul şcoalelor, .prln
care ordonă să sloboadă banii pentru intreţinerea
şcoalel din Craiova.
Eforin. Şco alel OI' N a ţ.ioua.le,
Dumnealui Stolnicului Dumitrach e Casierul,
Eforia luând in cunoştinţă neapăra.ta trebuinţă ce are
şcoala centrală din Craiova de lemne şi de rârida.şi; Să scrie
Dumitale că s'au hotărât a să slobozi profesorilor de acolo
pă Iieştecare lună câte lei 170, însă taleri 100 pentru lemne
iar lei 70 pentru rândasi, Vei urma dar îndată eu darea aceştei
sume de bani de la întâia zi a următorului Februarie, tre­
cându -S8 în ca tastiful lefilor ..
(ss.) N. Il iescu.
No. 102, 1832, Februar 11.
XXXIX.
Jurnalul Eforiei şcoalelor, prin care se hotărăşte lefurile
profesorilor de la Craiova.
AstfLzi Februarie 23 anul 1832 mădularile Ef'oriei luând
în băgare de seamă datoriile profesorilor şco alei centrale din
Craiova şi privind" că fiecare profesor diritrânşii este însăr­
cina.tc u câte 2 clasuri ocupate pe toate ciasurile zilei. adică:
Profesorul S. Căpă.ţineanu cu gramatica şi aritmetica.
" FIor. Aaron, cu geografia şi istoria sfântă.
Grigore Pleşoianu, cu amândouăclasurile îrn­
prumutatci învăţături şi cu ca.ligrafia.
Am găsit cu cuviinţă, ca să li să plătească de la Liu al
trecutului Ghenarie leafa pă lună după chipul următor:
Profesorul S. Căpăţineanu
lui F. Aran
lui Gr. Pleşoianu
lei opt sute cinci zeci
lei 300
300
250
850.
Pă acest terneiu dar să va face poruncă către Dumnealui
casicrul spre a-i trece în statul Ief ilor pe Glienarie şi Februarie
şi a le slobozi suma ide mai SUg arătată.
(8S.) Ştirbei.
8
385
[386]
XL.
Porunca Eforiei şcoalelor către casierul ei, prin 'care
ordonă slobozirea lefurilor profesorilor .deIa
şeoalele din Craiova.
Eforia Şeoale lor Naţionale,
Dumnealui Stolni,cului Iordache Casierul.
După glăsuirea jurnalului Eforiei ele la 25 ale următorului
supt No. 124 scrie Eforia Dumita.le ca să treci în ca.tastihu l
Ief'ilor pă Ghenar-ie şi Februarie pă profesorii şcoalei centrale
din Craiova cu lefiJ.e ce să însemnează, adecă profesorului S.
Ciipi4ineanu lei trei sute, lui Fl. Aaron lei trei sute şi lui
Gr. Pleşoianul lei două sute cinci zeci.
No. 119, Bucureşti 1832, Februar 25.
(ss.) N. Iliescu.
XLI.
Raportul profesorului Căpăţineanu dela şcoala din Craiova,
către Eforia şcoalelor, prin care arată necesitatea
instalărei unui profesor în şcoală ca supraveghetor.
Către cinstita Eforie a Şcoalelor Naţionale,
, 1832, Febr. 19, Oraiova.
Din alătura.tele 2 copii scoase după cele adevărate ale.
Vornicii cei mari din lăuntru, să va cunoaşte de cinstita Eforie
contrazicerea ce au coprinderea celei din urmă; negreşit că ar fj
stânjenit urmarea celei de mai nainte, dacă nu ni'aşi grăbi a. le
l'a/ce pă amândouă cunoscute, ca S{L S{L pue In lucrare cele de tre-
buiuţă. ljţ.
După regulament şi tr ebuiuţă a urmat. să, ne mutăm unul
din noi în şcoală, ca S{L se păzească buna rânduială Între şcolarii
ce vin mai pe toate zilele, lşi,al căror număr s�, SUB până la 123.
'Toţi am fi vrut să fim scuti ţi în a fi pe lângă legile noastre
şi gu vernan ţi , peste ciasurile hotărâ te în ale paradosii. Dar
însîârşit nerânduiala copii lor ne-au făcut să ne mutăm unul
in şcoală. Deprinderea ce am avut mai dinainte .în. a fi toată
ziua ocupat cu şcolarii m'a făcut să simt mai puţin neql,z de
cât altul. 'I'ot ce mă face S:1 arăt acestea cinstitei Eforii nu
este ambiţia ci trebuintele care am avut. şi încă mai am. Odaia
ce mi s'au hotărât spre ]ocuini;ii a trebuit mai întâiu să chel­
tucsc cu dânsa lei 352 pa�ale 10, ca, să pot s'o fac să şadă om
întrânsa. \
Pe lângă această odăiţă, negreşit că mai am trebuinţă încă
ele una, în care să-mi fierb � oală şi să-mi tiu cele trebuicioase
sprc hrană, şi în care să şa.z ă rândaşii şcoalei. Cinstitul ma-
386
[387]
»
i .1
gistrat după porunca dint{Liu, a făcut ca să se mute pe un preot
din apartamentul şcoalei în alt apartament toL în curte, care
este lăsat pe sarna oamenilor mă,năstirei şi În care trei odăi
sunt goale, Dar sosirea poruncei celei din urmă le-au zădăr­
nici t vointa. Scopul meu nu este ca să arăt cii mai toate al'ă,­
tările Dumnealui slugerului Băluţă din jalb{L sunt neadevc'iratc,
fiind-că în toată cmtea Mănăstirei nu mai lă.cueşte alt nimeni
do cât o preoteasă vă.duv;}" un Ioga. tâmplaru şi popade mai sus;
Dar este să arăt că llU pociu încăpea. într'o odăiţă cu rândaşii
Ia un loc şi cu toate eatrafus01e, nici să trec din apartamentul
scoalei dincolo unde sânt odăile goale, căci tr0bue să fiu lângă
şcoală cât să va putea mai aproape.
(ss.) S. Oăpăj;ineanu.
XLII.
Foae de eâţi bani cheltuesc în privinţa şcoalei d'aci
din Craiova.
60
-.-
5
1
-.
3�
20
.36
-
3]
20
24
16
-
1
la
178
JO.
1832, Ianuarie.
40 OăvaJari ele tinichea zugrăvite cu marca şcoalei
şi zicerea "şezător" întâiu şi numărul.
20 coţi pannlics la aceste cavalarii.
A,ce gal bine.
1 clopoţel pentru faoerea regulsi în şcoală.
16 table de tinichea penl;ru aritmetică ..
1 tablă. mare de lemn 11eagră 'cu picioarele ei.
6 eară lemne, Februan« 8.
4 cară lemne, Februarie 19.
50 cue }Jelltru bătu tu tablelor în perete.
387
scoalei, pre-
Oheltuiala odăei În care m'am mutat.
pardoseala pă jos cu scânduri.
1 broască la uşă.
20 meşterului ee au bătut-o la uşă.
J dulap mare pentru păstrarea Iucrurilor
cum table de hâr tie şi celelalte.
1 pa t În odae.
] masă ueagră 'cu 3 scaune.
spoitu] odăei.
20
ro
30 Adică lei cinci sute trei Z8CI, parale trei zeci.
(8S.) GI'. Pleşoinl1u.
l
80
J2
3
J 26
•
i
42
80
��
352.
178.
530.
[388]
xr.nr.
Foae de câte lucruri a făcut Wilhelm neamţul în şcoala
naţională de aci din Craiova.
1832, Marhe 4.
2/1 Partere cu 16 telegrafuri 960
4 Mese şi 4 scaune negre pentru profesori 184
Geamuri la 16 ferestre 280
J1'iarele la ferestre 160
4 Sobe şi sportul trebuincios 400
Dregerea uşilor strica te 60
Cercevelel e 256
lG Sem icercuri de fer şi 16 cercevele mari de tinichea 200
----
2500
(ss.) S. Căpătineanu, (ss.) In Aaron, (88.) Gr. Pleşoianu.
(8S.) vVilhelm KraH, Zimrnerrneister.
XLIV.
FI. Aaron, profesor la şcoala din Craiova, către Eforia
şcoalelor, prin care cere să se trimită un glob
pentru şcoala de acolo.
'J,
Către cinstita Eforie a ŞcoaleîoI' Nationale
De la li', Aaron, profesorul de istorie şi geografie la
şcoala centrală din Craiova.
Subsemnatul crezând că instrumenturile pentru trebuinta
şco alei centrale de aici atârnă tot de înalta Îngrijire a şcoa­
leJor nationale, are .cillst� a face cunoscut cinstitei Eforii că
pentru tinerii ee urmează cursul geogl'afiei face trebuinţă: sfera
lui Copernic, un glob şi un a.tl as general.
Subsemnatul nădăjdueşte că cinstita Eforie nu va zăbovi
cu Îngrijirea şi trimitervea \acelor i:lstrumenturi, f�ră de . �are
nu se poate SpOl'l uici sa. poate dobândi id eie curata de ştiinţa
geograf'icească.
F. Aaron.
, No. 5,1832, Craiova, Febr. 29.
388
[389]
XLV.
Eforia şcoalelor anunţă Magistratului Craiovei
numirea ca profesor.
Eforia Şcoalelor Naţionale.
Cinstitului magistrat al oraşului Craiovei.
Să face cunoscut acelui magistra't, că pentru clasul 1 -iu
dr împrumutata invâţătură s'au numit profesor la şcoala ceri­
tralii din Craiova Dumnealui Alecse Mar inovici. Cinsti.tul ma­
o;istrai- va binevoi a Înlesni numitului orice va socoti de tre­
buinţă., spre a. putea fără Întârziere să. înceapă cursul învăjă­
turei, înştiintând Eforia şi ziua Întru ca.re a ajuns profesorul.
(ss.) N. Lliescu .
.No. 159, ]832, April 1, Bucureşti.
XLVI-
Adresa Eforiei şcoalelor către Secretariatul statului, prin
care cere liberarea unui bilet de diligenţă pentru
A. Marinovici.
Eforia Şcoalelor Naţionale,
Uinsti tului secretariat al Statului.
Eforia cu cinste pohteşte pă cinstrtul secretariat ca să
binevoiască a porunci spre a [;5. da Dumnealui Alecse Ma,l'illO­
vid ce se orândueşte profesor la şcoala centrală din Craiova
o podorojnă i un menzil de patru cai în ducătoare până la
-Cra.iova şi plata să. va trece in socoteala Eforiei.
(8S.) N. Iliescu.
So. 160, Buc. 1832, April 2.
XLVII.
Eforia şcoalelor face cunoscut Sîatulul orăşenesc din
Craiova numirea ca profesor a lui A. Marinovici.
Cinstitei Ef'or ii a şcoalelor naţionale,
Sfatul oraşului Craiovci.
Porunca cinstitei Eforii cea. de la, 1 următor Aprilie subt
��o. 159 trimisă 'cu Dumnealui Alecsie lVlal'inovici am primit-o
la ] eL ale următoarei, când i s'au şi arătat locul' învătăturei
389
[390]
�'
I
I I
\
',' .
!! I
li
II
la odă.ile1 de l� biserica Maica Precis ta, ot Duel, unele îşi ur­
mează ela toria Domniei sale cu în văt.ătura ucenicilor, ele aceia
după cum se porunceşte înstiirrţărn "cinstitei Eforii că la 1J
ale acesteia au venit profesorul aici.
1832, April 29.
(ss.) Const. Brăiloiu, (ss.) Const. Vlădoianu, (133.) N. E­
manuel.
XLVIII.
Eforia şcoalelor aduce la cunoştinţa Magistratului Craiovei
noul regulament al şcoalelor.
Cartea Eforiei eă.tre Magistra,tul oraşului Craiova.
Pe temeiul noului aşezărnânt atingător de şco alele pu­
blice ale Principatului, întocmindu-să şi şcoala din oraşul Cra­
iovei, să dă în cunoştinţa cinstitului Magistrat această întoc­
mire, după cum se vede în al ăturata listă copr inzutoare de J11-
văţăturile ce an a se preda îl�' şcoala de acolo, de numirea pro­
fesorilor şi de leafa ce are fieştecare, precum şi de osebita
tablă de ciasurile în care trebue S{L se urmeze învăţiiturile fieş­
căruia clas, pă vremea hotărâtă. Cinstitul Magistrat îndată
după primirea acestora pe care le va face cunoscut Dumnealor
profesorilor, va binevoi a ingriji ca fă,r�, Întârziere să să înceapă
invăi;ăturile intocmai după orânduiala' ce s'a pus, răspunz âud
şi Eforiei de ,primirea şi punerea în lucrare.
(ss.) N. lliescu.
No. 178, Bucureşti 1832, Aprilie 25.
\
\
390
[391]
XLIX.
Listă coprinzătoare de tnvăţăturlle, de numirea şi lipsu­
rile profesorilor din şcoala dela Craiova.
Şcoala începătoare şi centrală din Craiova.
J I
D: Alexie
Marinovici
D:
D: Stanciu
Căpăţineanu
D:
D: Gr. Pleşoianu
idem
D:
D: F. Aaron
idem
D:
D:
D:
D: F. Aaron
D: K. Montaniotu
D:
D: K. Montaniotu
Şcoala, îltcepătoare.
CJasul I-iu.
Profesor de învăţătura începătoare pentru
metodul lancastericesc.
Clasul II.
Profesor de elementurile catehesmului,
aretmeticii şi geografiei pre metodul lan­
castericesc.
Şcoala centrală.
Clasul lJI.
Profesor de gramatică rumânească.
Profesor de limba franţozească.
Suplent de întâia parte a geografiei.
Profesor de aritmetică.
Profesor de limba greciască.
Clasul IV.
Suplent de compunere în 1. rumânească,
Pentru inspecţia şcoalei.
Profesor de limba franţozească,
Profesor de limba greciască.
Clasul V.
Profesor de Iim ba franţozească.
Profesor de istorie.
Profesor de limba greciască.
Clasul VI.
Profesor de limba franţozească.
Profesor de limba greciască.
Adică două mii şapte sute cinci zeci.
ss. N. Iliescu.
Lei
200
300
350
100
150
150
100
175
100
100
100
200
175
150
200
200
I 2750
I
No. 1782 Bucureşti, 1832 Aprilie 25.
391
[392]
L.
Provizoratul Şcoalei Naţionale trimete profesorului A.
Florian diplomele pentru profesorii de la Craiova.
Provizorul Şcoalei Nationale,
D-lui F. Aaron, inspectorul Şcoalei Centrale din Craiova.
Noul aşezământ atingător de şcoalele publice intocmin-
du-să şi şcoala centrală din Craiova, să trimite Dumitale aceste
opt diplome, pe care Dumneata pe deoparte le vei împărţi după
numirea fieşcăruia profesor, iar pe lângă aceasta vei îngriji ca
faTU, zăbavă să să puie în lucrare deosebita tablă de întocmirea
învăţăturilor ce să trimite la ceia şcoală prin cinstitul Ma­
gistrat şi de primirea acestor scrise să avem răspuns.
(ss.) N. Iliescu.
No. 26, Bucureşti J832, April 25.
LI.
Porunca Eforiei şooalelor către profesorii şcoalelor din
Craiova, prin care le anunţă stabilirea lefurilor şi a banilor
necesari Ingrijirei şco alei.
D. D. Profesori ai şco alei Centrale din oraşul Craio vei.
Am cinste a face ştiut că pentru Idile (sic) Dumnea­
voastră pe luna lui April s'a scrrs di�l partea cinstitei Eforii
Dumnealui ocârmuitorul acelui judet ca să să înlesnească llilJ­
locul spre a primi Dumneavoaştră banii acolo. De �Lceia Vei veţi
adresarisi pentru aceasta la cinstita, ocârrnuire,
Pe lângă. aceasta să scrie Dumneavoastră C':1 din Iei 170
suma hotărâtă pentru chel tuel ile acelei şcoli, JOO sunt ho tărâti
pentru plata, a 2 oameni de slujbă şi 70 lei pentru trimiteri
şi câte alte mărunte ale \şcoaIei. Dumnealui inspectorul ce pri­
meşte această cheltuia.Iă va ingriji a s:L cheltui în mai sus
arăta tele condiţii şi va chibzui ca cu aceşti bani să să întâiupinc
01', ce, măruntă ohel tuială \�ă va socoti de trebuinţă pă toată
luna III şcoala de acolo. ..
(8S.) N. Lliescu,
No. 35, Bucureşti J832, Mai 9.
392
[393]
LII.
Adresa Eforiei' şcoalelor către Ocărmuitorul jud. Dol], prin
care îi arată grija ce trebue s'o aibă pentru şcoală, pre­
cum şi găsirea de profesori pentru 1. franceză şi grecească.
Eforia Şcoalelor Naţionale,
D. Ooârrnuitorul judeţului Dolj,
La datoriile dregător-iei Dumitale pentru orice este de .fo­
losul obştesc în cuprinsul acelui judeţ adăogându-să şi. pre aceia
pentru şcoalele publice de acolo, să trimite Dumitale alăturata
tu hlă de învăţături.le ce s'au aşezat în şcoala centrală din C1'a­
iova şi pentru buna orând.uialâ ce trebue a să păzi intru acea
şcoală vei binevoi Dumneata a priveghea şi aceasta din vreme
în vreme învăţăturile ce să predau.
Deosebit vei lua îndată p.lirofor ie dintraoeaiaşi tablă că
în şcoala de acolo lipsesc pentru limba Iranţozească 2 profe­
sori, Însă unul pentru Începători În clasul al III-lea şi al IV-lea.
cu leafa pă lună lei 200 şi altul pentru şco larii mai inainta.ţi
În clasul al V-lea şi al VI-I,ea eu leafa pă lună 400.· Asemenea
.şi pentru limba grecea,soă un profesor de începător-i in el asul
al :3-lea şi al 4-lea ou leafă pe, lună lei 200.
Do aceia şi de îndată vei binevoi a cerceta şi găsindu-să per­
soane destcinice vei înştiinţa Ef'oria ea să ch ibz uiască a să
înplini acele clasuri vacante.
(ss.)N. Il iescu.
No. 131, 1832, Maiu 9.
LUI.
Adresa Eforiei şcoalelor către Magistratul Craiovei, prin
care fi cere să găsească profesori de l. franceză şi gre­
cească la şcoala din acel oraş.
Ef'or ia ŞeoaleloT Naţionale,
Cinstitului Magistrat al oraşului Craio vei.
Este cunoscut acelui Magistrat ci], după nou] regulament
al şcoalelor Efor ia întccmind şi şcoala centrală din Craiova
a îngrijit a se aşeza p.e lângă alte invii,ţături şi aceia a, limbei
lfranţozeşti şi acei greceşti; dar fiindcă preeum în alăturata
tablă să arată, în şcoala de acolo l ipsesc pentru limba f'ran­
ţozească 2 profesori, însă, unul pentru Începători în clasul al
d·Iea ŞI ai d-Iea cu leafa pă lună lei 200 şi altul pentru şcolari
mai Înaintaţi în clasul al 5-lea, şi al 6-lea, cu leafa păj lună
lei 400, asemenea şi peni;rulimba greecască un profesor de
începători În clasul al 3-1ea şi al 4-10a cu leafa lei 200. Cin-
393
[394]
stitul Magistrat socotind aceasta ea a sa datorie va Îngriji,
cerceta, şi găsind persoane destoinice pentru a împlini clasuri le,
ce mai sus s'a zis, va înştiinţa Ef'oria spre a nu S;1 mai Întârzia
predarea Învăţăturilor de prin clasnri le vacante.
(ss.) N. Iliescu.
No. 130, 1832, Maiu 9.
LIV.
Magistratul Craiovei cere invoire dela Eforia şcoalelor ca
să înceapă lucrul de reparaţie la şcoala dela Obedeanul,
deoarece la mica şcoală nu e loc suficient.
Cinstitei Eforii a Şcoalelor N aţionale,
Magistratul oraşului Craiovei,
Ou cinste facem arătare cinsti tei Eforii, că' vremelriiceste
s'au aşezat şco alele pentru învăţătura copiilor la biserica Maica,
Precista ot Dud, şi fiind strâm toare în odăile de paradosis şi
totdeauna prigonire cu Dumnealui slugerul Băluţă, epitropu bi­
serioei, f'iindu-i trebuinţă câteva odăi, pentru şederea duhov­
nioului, cântăreţ.ilor şi al altor trebuincioşi ai bisericei, tre­
buinţă. este acum, până este vremea bună de lucru, S�L să pue
în orânduială dregerea od{Lilor, Obedeanul ui, unele, sânt odăi cu
Indestulare pentru ori câţi copii să, vor aduna la şcoală. Ne
rugăm cinstit-ei Eforii să 'dea cleslegare de banii cel trebuincioşi
ca să înceapă lucru, să nu să întârzieze vremea lucrării şi fii­
când u-să paradosurile să vor muta par tierurile ele la biserica
Ma.icei Precestei, cum şi alte mişcătoare lucrări, S[L roagă Ma­
gistratul să aibă cinstit răspuns de punere la ca.le .
".
'" 1832; Ap1�ilie 28.
(ss.) clucer Brăiloiu.
LV .
•
Magistratul Craiovei intervine la Eforia şcoalelor pentru
numirea ca profesor de 1. grecească şi franceză a lui
Mitrancu Malln, la şcoala de acolo.
Cinstitei Etorii a Şcoalelor Naţionale,
Magistratul orasul ni Oraiovei,
Lipsa de persoane cles�oinice pentru a putea fi profesori
în clasurile vacante din scoală centrală a Oraiovei a, indemnat
pă cinstita Eforie ca prin' porunca sa ele la 9 Mai supt No. 190
să binevoiască a însărcina şi pă acest magistrat să cerceteze
394
[395]
pentru astfel de persoane şi găsind întocmai după trebuinţă
şi cugetul cinstitei Efer-ii, să nu îutârz ieze a le recomanda, pentru
a nu SI}, ză.ticni cursul învăţătur-ilor.
Magistratul supus fiind Însărcinării acestia ce o Însăr­
cinează cinstita Eforia asupră-i, are cinste a face cunoscut că
după o cercetare îndelungată a gusit pe D,: Mitrancu Malin,
Iăcuitor în Craiova, destoinic de a preda limba grecească pen­
tru începă.tor i în elasa a 3-ia şi a 4-a, 'I'rebuinţa cea mare
ce să simte şi pentru elasurile începătoare de limba franţe­
zea scă şi lipsa, de astfel de persoane sileşte pă acest Ma.gistraf
ca să ia Îndrăzneala a, recomanda tot pă D. Mitranco Malin
si pentru el asul al 3-lea, şi al 4-1ea de începători franţozeşti.
Dovezile ce au dat acesta despre ştiinţa sa întramân­
două aceste limbi, făcându -şi până acum această profesie prin
case particulare şi încred in ţările sale despre o purtare cinsti tă
fac p�, acest Magistra t să crează, cii este destoinic a mtra în
număru profesorilor şcoalei centrale de aici şi spre a-şi uni
silinţele sale dinpreună cu cei la.lti sprc obştescul folos.
Magistra tul ia îndrăsneală a ruga pă cinsti ta, Eforie să,
binc voiască a Întări de profesor cu diplomă, pă acest D. jUi­
trăneseu Malin, ca să poată începe urmarea învăţăturei fără
zăbavă,
(ss.) Clucer Brăiloiu, (ss.) Ioan Otetel esanu, (ss.) Uonst.
VHdoianu, (ss.) N. Emanuel.
Cra io va, 1832, Maiu 30.
RESOLUŢIA: Să se numească profesor pentru al 3.-lea
�� il-lea clas dă gi'eceşte cu leafă pă lună 200 şi suplent vre­
mclniceste pentru al 3-lea clas dă frantozeşte cu lei 100 pă
Iună soootindu-să ele la 5 Iunie.
(8S.) Ştirbei.
LVI.
Eîoria şcoalelor face cunoscut Magistratului Craiovei că
aprobă numirea ca profesor de 1. greacă şi franceză a lui
Mitrancu Malin.
Eforia Şcoalelor Naţional e.
Oinstitului Magistrat al oraşului Cra.iovei,
Pă, temeiul încrediriţăr ii ce cinstitul MagisLrat face E­
fotiei prin raportul său de subt No. 118 pentru destoinicia
D. Mitrancu Malin şi ştiinţa sa de limba grecească şi. fran!�o­
zeasca iată d, Eforia grăbeşte orânduirea sa numindu-l pro­
fesor de c1asul al 3-1ea şi al 4-1ea de limba grecească pentru
înoepător şi suplininte vremelniceştc pentru al 3-lea clas de
395
[396]
franţozeşte, hotărându-i-so leafă J>ă lună pentru clasuiil e ele
greceşte lei 200, iar pentru cea franţozească lei 100, Ciustitul
Magistrat va binevoi a da În cunoştinţă atât numitului cât şi
celorlalti profesori a sa numire de Ia 5 Iunie şi a chi bz ui ELi';:.
Întârziere să-şi înceapă cursurile acestei învăţături, înştiinţând
şi Eforia de urmare,
. (ss.) N, Lliescu.
LVII.
No, 222, 1832, Iunie D .
Eforia şcoalelor anunţă lui Mitrancu Malin numirea ca
profesor de 1. greacă şi franceză la şcoala din Craiova.
D. Mitranu Malini,
Iată cit după raportul Oinstitlliui Magistrat de acolo te
orându.eşti Dumneata profesor pentru clasul al 3-1ea şi al 4-1ea
do greceşte şi clasul (al 3-1ea ele fran ţozeşte,
Binevoiţi dar a începe la 5 Iunie cursul acestor învCLţă­
turi şi nu sunt la îndoială că prin a Dvta.le ştiinţă, şi destoi­
nicie tinerimea va înainta cu învătăturile ce se încrediinţează,
D tale; iar cartea de numire se va trimite D-tale cu al doilea.
(ss.) N. Tliesou.
LVIII.
Inspectorul şco ale lor din Craiova anunţă Eforieişcoalelor
vizita făcută şcoalei de generalul Kisseleff.
O. Domn provizor al Şcoalelor Naţionale din Principatul
'J'iirii Româneşti. '\
Inspectorul Şcoalei Oentrale rlin Craiova,
La porunca cinsti tului Domn provizor de la 30 Mai cu
No. 51, am cinste a răspunde că din toate puterile ne-am silit
a face gătirea cu vi incioasă pentru a primi pe Excelenjia Sa
D. deplin împuternicit prezident al Divanurilor, întârnplându-se
ca să binevoiască Ex. Sa, 'a arăta inalta sa bună voin t�L ele a
vizita şcoala de aici. \
Lutradcvăr Ex. Sa "a vîndatorat şcoala nemărginit, el, in­
curajat-o şi i-a mai inălţa,tcinstea prin deosebita protectie ce
i -<1 ară ta t vi ind în persoană la 5 Iunie ca, să- i vază starea. Cu
clasul 1 de îrnprumuta.ta învitătură, a av.ut cinste după cererea,
Ex. Sale de a fi supus la o \mică cercetare de exercitiul său;
asemenea şi cu şcoala centralăş'a lucrat o problemă din cursul
ele aritmetică. \
396
[397]
Din modestie şcoala 1111 îndrăsneşte a se lăuda, dacă Ex.
Sa a rămas mulţumită, atât numai ia z lobozenie de a zice,
că strâmtoarea în care se. află gemând poate că n'a putut
să oerte ca să înfăţişeze Ex. Sale În rigurozitatle probă În­
destulă despre râ vna profesorilor şi aceasta poate să fie o
ecscuză dreaptă despre ori ce defect ce se va fi putut băga
ehe seamă.
1\0. 9, Craiova 1832, Iunie ti. (ss.) F. Aaron.
LIX.
Ştatele de Iefile ce au a primi profesorii şcoalelor Prlnţl­
,patului pe luna Mai şi de cheltuiala regulată totpă
acea lună, după budgetul anului curgător 1832.
Şcoala începătoare şi centrală din Craiova
Profesorului clasu1ui J-iu de imprumutata învăţătură D. A. Marinovici 200 lei
" de gramatică rumânească St. Căpăţineanu 350 "
Sup1entul de întăia parte a geografii Gr. Pleşoianu 150
Profesorului de aritmetică idem150 "
Suplentului de compunere în rurnâneşte F. Aaron 175
Pentru inspecţia şcoalei idem 100 ..
Profesorului de istorie idem 175
" limba grecească pentru al 5-lea şi al 6-1ea clas
Const. Mondaniotu1 350 ..
Pentru cheltuiala şcoalei, plata oamenilor de slujbe şi alte chel­
tueli i mărunte meremeturi în primirea lui F.
Aaron, inspectoru1ui 170 "
Pe luna Iulie 1832
Sup1entul de limba Iranţozească pentru începători dela 5 Iulie
po lei 100 pă lună D. M. Mălini 83 "
de limba grecească pentru începători dela 5 Iulie pă
lună 100 lei Mitrancu Mălini 83 "
ss. Alex. Filipescu
ss. St. Golescu
LX.
ss. B. Ştirbei.
Adresa de mulţumire a Domnitorului către Efori� Şcoalelor,
după vizita sa la ŞCo 1" aţională din Craiova.
Noi Alex. D-trie Ghica cu mila lu� Dumnezeu Domn a
toată Tara Românească către Departamentul trebilor bisericeşti.
Cu prilejul merg-erei noastre la Craiova în vizi ta.ţiu ce
am făcut scoalei nationale diritracel oraş am rămas mulţumiţi
atâi de cursul învătătur'ilor ce le-am găsit urmându-se cu toată
cuviincioasă sporire, cât şi de zidirea ce se găteşte acum pentru
această �'coală, care este bine îngrijit�L şi vrednică Într'adevăr
pentru o asemenea Întrebuinţare şi la, locu cuvenit.
De aceia poruncim Domnia Mea acelui Departament ca
să ara te cele din partea noastră multumiri a tâ t El'orii şcoa­
Je10r pentru împlinirea bunelor sale îngrijiri Întru sporirea In-
397
[398]
vătăturilor tinerimei, precum asemenea şi clucerului Iordache
Oteteleşanu i biv vistier Ioan Stănescu şi Crăciun Ioanovici,
cari numai din râvnă patriotică au ostenit stârriind spre buna,
înfăţişare a acestei clădiri a şcoalei.
Dumnealui şeful departamentului trebilor bisericeşti va a-
duce această poruncă, a noastra la indeplinire. i
(8S.) Alexandru Ghica.
Secretarul Statului,
(ss.) O-stantin Cantacuzino.
No. 559, Bucureşti 1837, Oct. 31.
LXI
Copie după oîisul Măriei Sale lui Vodă, cu anul 1841 luna
Martie 18 No. 249, către Departamentul credinţei, privitor
la ajutorul ce trebue să dea biserica "ot Dud" din Craiova
şcoalelor de fete din acel oraş Craiova.
Văzând jurnalul încheiat de către Sfatul administrativ
extraordina la 19 ale lui Noembrie din trecutul an, ce ni
s'au infăi;işat de către acel Depar ta.ment pe' lângă. raportul
cu No. 2971 atingător de cererea ce prin jalbă către Domnia
Mea au făcut încă de la 9 Aprilie anul 1837 unii din orăşenii
oraşului Craio vei a, li să da, ajutor din veniturile bisericei
Maicii Prcoestii ot Dud din acel oraş, pentru ţinerea pensiona tului
de fete ce este a să înfiinţa acolo. _
Văzând arătarea ce ni se face prin pomenitul jurnal că
sfa tul intrând în cercetarea ctitoriceşt.ilor aşezământuri ce i
s'au înfăţişat de către acel Departament, de şi le-au găsit ase­
mănate cu jalba ctitorrlor acei biserici, a căria cuprindere este
cii această biserică neatârnată fiind, cand se va supune la o
asemenea dare, atunci să va socoti ca un metoh, dar le-am
văzut a fi deopotrivă şi privitoare către faceri de bine pentru
'pomenirea acelor ctitori. . <,
Luând în băgare de seamă chibzuirea ce face sfatul că
după ce mai întâi se vor scoate obicinuitele cheltueli pentru
ţinerea pomenitei biserici, apoi o a treia parte din prisosul ve­
nitului să dea în trebuinta tinerei pensionatului de fete, soco­
tindu-se şi aceasta una cl1.n cele mai însernnătoare faceri de bine
şi cu care chip nici o călcare nu să aduce ctitorioeştilor ase-
zământuri. .
Primim, Domnia Me�, ele bună această chibzuire pentru
arătatele cuvinte şi poruncim a să face urmare întocmai.
. Dumnealui Şeful Depdrtamentului treburilor bisericeşti va
aduce această porullcţL la îl\d�plinire.
L. p. d, Gngone Dimitr-ie Ghica.
398
I
[399]
LXII.
Raport al revizoratului şcolar cu privire la şco alele naţio­
nale din Craiova, după arătarea profesorului Serghie.
Cinsti tei Eforii a. Şcoalclor N a t,ionale.
Revizorul şcoalelor de prin judeţe.
Pentru şcoalele de umanioare din Craiova am socotit pentru
ştiinţa mea să am' o idee, ca, de va cere trebuinja vre-o îndrep­
tare, s'o supui cunoştiinţei cinstitei Eforii, ca să facă îndreptarea.
Această idee am primit-o de la D. Serghie după chipul următor.
Clasul 1-iu şcolari 36.
D: Serghie, profesor ele gramatică.
D: Dufour, profesor la limba franceză, citit Şi versurr,
D: Leca, caligrafie.
CI. II. şcolari 34.,
D. Serghie, Analis logic, cu oornpuneri aplicate la reguli
în stil familiar şi alte bucăţi de literatură.
D: Chir iţă, Geografie şi hronologie.
D: Dufour, începuturi de gramatică, la gramatica D: A­
ristia [pe care în acest clas o încep şi nu o pot săvârşi într'un
an] traducere şi scriere dictanto.
D: Leca, desen.
cl. III-a, şcolari 10.
D: Duf'our, începe la gramatica Iui Bonif'aoe, pe care şco­
larii iar nu o pot săvârşi într'un an, şi aşa la el. a IV-lea nu
pot isprăvi sintacsul.
De unde urmează că aici cinstita Eforie de va porunci ca
gramatica D. Aristia să înceapă, elin c1. 1, lucrările îşi iau
cursul regulat.
Aceşti 10 şcolari, învaţă numai limba. franceză, de 3 ori
pe săptămână şi desenul asemenea, căci catedra de istorie, stil
şi 1. grecească e vacantă,
el. IV. şcolari 7.
D: Chiriţă, aritmetica rezonată în toate zilele.
D : Dufour, traductie la literatură şi teorii gramaticeşti
asupra sintaesului.
D: Leca, desen de 3 ori pe săptămână.
Catedra de istorie şi .lirnba grecească 'e vacantă, pentru care
se aude oarecare murrnuri o;;l nemulţumire obştească -din partea
orăşenilor.
(ss.) D. .Iianu.
No. 13, 1842, Decembrie 20.
399
[400]
LXIII.
Raportul lui Tanislăvescu către Eforia şcoalelor, prin care
anunţă plecarea trupelor turceşti din şcoala centrală din
Craiova, arătând şi stricăciunile făcute şcoalel,
Cinstitei Eforii a Şcoalelor,
Epistatul Şcoalei şi Mănăstirei Obedeanul.
Cu pr-ilejul plecărei polcului întreg al ostaşilor Otomani
la 13 ale următoarei, ce locuia în încăper-ile şcoalei centrale,
din buna voinţa lui Dumnezeu şi după stăruinţa ce s'au urmat
au rămas aceste încăperi nebântuite despre foc, după cum s'au
întâmplat în iarna trecută de s'au aprins coşurile in două 1':1,11-
duri, şi a treia oară în noaptea plecarei lor; iar toate încăperile
cu sus cu jos .au rămas foarte murdare, cu mulţime de geamuri.
sparte şi 4 tavanuri din încăperile cele mai întinse la greutatea
ce au suferit să clatină, binişor, precum şi din fierotenii după la
uşi şi ferestri în noaptea plecărei ]01' s'au firosit multe, iar uşile,
ferestrile sunt .în fiinţă dar desghinate şi multe scânduri din
podina cea de supt acoperiş s'au luat de dânşii până când să să.
mute pân alte conace şi acum la plecare, cu raportul mieu
N'o. 23 am cerut ajutor cinstitei ocârrnuiri de le-am adunat
după. unde le imprăştiase şi s'au adunat cum s'au găsit puin­
du-Ie grămadă în beciuri. In după băgarea de seamă ce am făcut
despre toate tr ebueşte un meremet cam însemnat până să să
aducă în starea care au fost, pentru care după datorie spre ştiinţă
plecat supui în cunoştinţa cinsti tei Eforii�
(ss.) Constantin 'I'ănislăvescu,
No. 24, Craiova 18,19, o«, 14.
,
� .
\
\
400
[401]
J�XnI.
OLASJFICA'J'lA ..
Şcolarilor examinaţi şi aşeza.ţi în clasele gimnaziale.
I
r
CI. I.
Ilie' Kiuteseu
Alex. Lăcusteanu
Nae Hiotu
Const. Dimitriu
Nicolae Pişacov
Mitit,ă Anastasiu
Const. Nicolae
Vasile Costică
Taku Dumitriu
\� asile Băl uţă
Friderie Şvab
Ion Nicolae
Mihai Iorgu
Manolache Broscăreanu
Albert Lazăr
1J inr Minovici
:Nit-il Ariastasie
Ion Petrnş
Petraohs Kin tescu
Nicolae Kintescu
Toma Tomake
H aralambie PiIcă
Dinu Oostache
Dumitru Kalangiu
Grigore La ţco
George Ispas
Tudorache Basarabescu
Ioan Căpoianu
Petrache Constantin
Dumitru Mihaileanu
George Brătăşanu
Mi tiţă Zisu
G r. Brădescu
Ioah Carada
George VIădoianu
'Take Brădescu
Const. M elancovici
Iorgu Pi8canu
Const. Olipitănescu
rreodor Ionescu
40 elevi.
1851, Oraiova, Sept. 24.
9
CI. II.
.
George Melinescu
Dumitru StefălleSC\l
Petru Bra'neţiu
Dumitru Ienache
Georg.e Fencioiu
George Strâmbeanu
George Borbăreanu
Petru Şain
Eustatie Leontie
Ioah Bocşănescu
Sabba Şoimăneseu
Barbu Puişanu
Georgie Sergie
Nicolae Drăghicescu
J4 elevi.
CI. III.
Petrache Arhimanclrescu
Ma tache Creţu
Iorgu Hristescu
Pehache Ţorocianu
Nae Io vipale
Nicolae Lateo
Mihal:1che Matraca
George Angheli
Nicolae VIăduţ
9 elevi.
CI. IV.
G rigore V ul turescu
Barbu Halea
Oornelie Brădescu
Eugenie Carada
George Pişacov
rreodor Gigârtu
Ion Vorvoreanu
Mihail Muşetoiallu
Take Izvoranu
Iacob Geblescu
Kico]ae Creţu
Vasile Şeicariu
13 elevi.
(8S.) A. Drăgănescu.
401
[402]
LXIV.
Raportul prin care C. Tănislăvescu, îngrijitorul bisericei
Obedeanul, anunţă Eforiei şcoalelor liberarea caselor
şcoalet "din Craiova de către trupele ruseşti.
Cinsti tei Eforii a Şcoalelor,
Epistatul şcoalei şi bisericei Obedeanul,
Astăzi la 20 ale următoarei, spitalul împărătsec rusesc a
deşertat toate încăperile şcoalei centrale, pornind cu tot calaba­
Iâcul aflat elin capitală. Insă multe broaşte după la uşi şi fiare
după la terestre lipsesc, atât ele acum' cât şi de când sc ocupau
aceste încăperi de oştirea otomană. Am socotit ca să scot şi
după :în beci uri băncile şi altele ce mai sunt, ca să le pui prin
clase şi de ori câte lucruri lipsesc să fac o listă, pă care voi'
supulle-o cunostinta cinstitei Eforii.
Pă lângă acestea am a aduce şi mobilele şi biblioteca şi
alte ce mai sunt în curtea bisericei Obedeanu ca să le aşez
În vre'o încăpere de ale şcoalei, fiindcă in ce loc sunt acum nu
sunt încăperile bune, dar s'au ţinut până acum ele nevoe, că
n'au :f'ost alt loc mai bun, că ce încăperi erau mai bunicele
să, ocupau pă atunci de oştirea otomană. De aceia socotind
cinstita Eforie, că şcoala nu să va mai ocupa ele aici înainte
iarăşi de vre' o oştire, bine voind îmi va porunci de urmare.
(ss.) Constantin 'I'ănislăvescu.
No. 9, 1850 Craiova, Martie ,20.
"'­
••••••••••••
\
\
\
402
'i •
1
)
I
, ,
f
_m '.··.1 .........
[403]
•• � •••••••• D •••••••••••••••••••••• m •• a.a ••• a.DaB •••• S.a� ••• ma •• D ••••••••
• •
• •
i ObTeHIA ARReObOGICA !
• •
• •
� .
•••• E •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• a ••••••••
Institutul de Arheologie Olteană
La al X V-lea congres
de Anthropologie şi Arheologie Preistorică
(A V-a Sesiune a Institutului International de Anthropologie).
Paris, 20-27 Septembrie 1931.
Primul pas temeinic făcut de arheologia noastră preistor ică,
a fost fără îndoială participarea lui Alexandru Odobescn la
Oongresul Internaţional de Antheopologte şi Arheologie Pl'C­
istorică, ţinut în 1869 la Copenhaga, unde a făcut o comunicare:
"Noţiuni prelsteriee din România", însctită de prezentarea câ­
,torva modele de lut după obiecte preistorice de piatră şi de
os din colecţiile lui Bolliac, Cretulescu şi Papazoglu.
Erea prima dată când străinătatea lua cunoştinţă de des­
coperirile noastre preistorice, care de altfel ereau abea la început.
După acest pas serios a pornit să bată aproape numai
vântul diletantismului.
Gr, Tocilescu, fă;ră a fi făcut personal cercetări şi să­
pături, caută a rândui mai ştiinţific, în a sa "Da.eia înainte de
Remani", materialul preistoric risipit prin diferitele articole
şi colectiuni particulare.
După "Dacia Preistorleă", roman fantastic plin de mitologie
şi filologie absurdă" al lui N. Densuşanu, apare prima lucrare
de orientare a descoperirilor noastre preistorice în angrenajul
descoperirilor similare sud -est europene. 'I'eza D-lui Ioan An­
drieşeseu: "Contribuţie la Dacia înainte de Romani", a fost
prima făclie de lumină adevărată ce a străbătut în besna noastră
preistorică. Prin rezumatul său francez însemna totodată şi relu­
area 1 egăturilor arheologiei noastre preistorice cu străinătatea,
întrerupte odată cu Oongresul dela Copenhaga. Oongresele iuter­
naţionale de Anthropologie şi Arheologie Preistorică se succed,
dar România este mereu absentă, Este absentă din pricina lipsei
cie îuţelegere ce a domnit până în timpul din urmă asupra ar­
heologiei preistorice.
De-abia după ce un istoric de talia lui Pâl'V311, care mult
timp tăgăduise preistoriei dreptul de a putea contribui cu ceva
la, înţelegerea trecutului nostru îndepărtat, a fost cucerit din­
tr'oda.tă de această . ştiinţă, de-abea de-atunci oropsit a preisto­
rie a început a-şi spune din plin cu vântul.
A0ele "hârburi, hârburi şi iar hârburi" ,vorbe cu care un
distins profesor de istorie din Iaşi J) a întâmpinat apariţia
Iucrărei D-lui Andrieşeseu, aveau să se răzbune mai târziu,
403
[404]
Getieei, operă monumentală pentru preistoria
prin hârburi va fi, poate chiar elin .. temelie '
alcătuind temelia
noastră, care tot
ref'ăcută.
Şi D-l Am[rieşescu se poate mândri că Între primii săi
elevi poate cu drept cuvânt să numere pe însuş Pârvan,
Heluarea piimului eou tact cu străinătatea la Congresul
International al Ştiinţelor Istorice (Bruxel 1923), unde Pârvan
vor beşte despre: "Penetraţi unea heleuieă şi hclenistieă in valea
Dunărei", alcătueşte şi primul pas către preistoric făcut de
Pârvan,
Şi lăsând la o parte modestia;' pot spune C{L aceasta se da­
toreşte in parte excursiunilor făcute de răposatul Pârvau pe
urmele unor descoperiri începu te ele mine în preajma Bucu­
reştilor şi continuata în câmpia muriteană cu colegii Gr. Avaehian,
D-ra Ecat. Dunăreanu şi R. Vuille.
Dela "Inceputurile vietei romane la gurile Dunărîi" e un
pas, care dela Penetraţiunea, helenică ... la Getiea s'a transfor­
ma t într'un formidabil salt sprc preistorie.
La al VI -Iea Oongres In terna ţ.ional cle Ştiinţe Is tonice
ţinut în. 1928 la Oslo, arheologia noastră preistorieă este repre­
zentată de D-l 1. Andrieşescn, care ţine două interesante co­
municări:
1. Supravietuiri paleolitioe în mediul neolitic al Daciei.
II. Noi ccntributiuni la studiul Daciei în mileniul II a. Cr.
Vechiul Congres ele Anthropologie şi Arheologie Preisto-
rică, din pricina morţei membrilor din Oonsiliul Permanent, a
luat şi el sfârşit. -
Institutul Internaţional de Anthropologie, creatiune mai
nouă, l-a luat sub aripa sa ocrotitoare, Încercând a-l învia. In
dorinţa de a avea reprezentate cât mai multe ţări şi cât mai
bine dela 'nfiintarc găsim ca. membri titulari elin România pe
D-nii Andrieşescu, Donici, Mehedirrţi, Mino vici, Moldovan si
Pârvan ..
România, a fost reprezerrta.tă prima LlaUL la Congresul al
III-lea dela Amsterdam, unele D-l Dr. Minovici a luat cuvântul
În numele Guvernului Român la şedinţa inaugural ă.
La a IV-a sesiune, ţinută în Portugalia (1930), am avut
cinstea 8::i r,eprezin t Homânia, Hcâncl două comunicări:
L Arta rupestrăcarpato-balcanică.
IL Vânătoarea cu', eretele în Oltenia.
Anul acesta, cu prilejul Expozi i;iunei (!oloniale ţinându-se
la Paris o sesiune extraordinară dela. 20 la, 27 Sept, (a V-a se­
siune a Inst,itutului International de Anthropologie şi al XV-lea
Congres (le anthropologie şi arheologie preistorică), dintre pre­
istbricii români a.u luat pi1rte: D-l N .. N. MOl'oşan, care se afla
-pentru studii la Paris, şi sVbsemnatul, pentru a reprezenta Insti­
tutul de Al'heologie Olteană.
In şcdini;a inaugurală\ tinuti1 sub prezidenţia D-hti Dou-
I
1) Praf .• V" Dimitrescl1, în Viaţa Românească.
404
I
r
, .
.\.
I
[405]
mer , Preşedintele Republicei Franceze, deşi Româ,nia nu eno,
oficial reprezentată, fiind invitat, am luat cuvântul în numele
Institulul ui de Arheologie Qlteană, vorbind în acel aş timp şi în
numele ţării noastre, suplinind astfel regretabila lipsă, oficială a
României la acest Congres.
D-l N. N. Morcşan, şi D-sa membru activ al Institutului
ele Arheologie Olteană şi un adânc cunoscător al problemelol'
cuanternarul ui, urmărind lucrările Secţiunei II-a de Palsonthologie
Umană şi Arheologie Preistorică, a luat în câteva rânduri
cuvântul, făcând judicioase observa.tiuni asnpra unor comunicări
prezentate ele unii membri ai Congresului .
Miercuri 23 Sept. am desvoltat la Secţiunea II-a o comuni­
care despre Culturile mesolitice în Oltenia" înso tită de o bogată
serie de obiecte aparj.inând acestor culturi d.escoper ite in Oltenia.
Pentru relevarea importanţei acestor descoperiri, preeum
şi pentru semnalarea unor analogii cu alte asemenea culturi,
au luat cuvântul D-nii: Lucien Dursin-Belgia, Van Genepp­
Franţa, N. N. MOl'oşan-România, Gcdycki-Polonio., şi Preşedin­
tele şedin ţei D -1 Mendes-Oal'l'ea- Portugalia.
Vineri 24 Sept. la secţiunea V-a Etnografie am ţinut o
scurtă comunicare despre 'I'repana.ţiunea în chirurgia populară
veterinară olteană şi am fost secretar la secţiunea II-a, sub pre­
z.idenjia D-lui Giovanni l\bl'l'o-Italia.
Am regretat mult lipsa compatr io tului nostru A. Douici
dela Geneva, care erea Înscris la secţiunea I-a An thropologie
cu "Studiul unui craniu neolitic provenind din Basarabia", co­
municare ce în lipsa d-sale a fost prezentată Congresului de
către D-l Eugene Pittard.
Aceasta ar fi pe scurt participarea Romaniei la al X'I',-lea
Congres de Anthropolcgie şi Arheologie Preistorică,
Din cele expuse mai sus, se vede cum an cu an, dela o
vreme încoace, Prcistoria României este tot mai bine reprezen­
tată la Congresele internationale ..
Cu toată polrtica - dusă în special de nordici -- pentru
separarea Institutului Internaţional de Anthropologie de Con­
gresul de Anthropologie şi Arheologie Preistorica şi revenirea
la vechiul Congres de Anthropologie şi Arheologie Preistorica,
politică pe urma căreia, spre împăcarea părţilor ... , a eşit un
non eongres de Arheologie Prcistorică şi Protoistorieă, ale carui
linii de conduită le-a trasat magistral Abatelo Breuil la Berna,
Institutul Internaţional de Anthropologie şi Arheologie Pre­
istorica îşi urmează calea pe care a apucat, hotărând al XVI-Iec-ţ
Congres .... şi a VI Sesiune în 19,33 în Polonia.
Polonia fiind mai aproape, suntem siguri că la acest Con­
gres arheologia preistorica română va . fi la' înălţime, iar al
XVII Congres nădăjduim că se va ţine la noi în ţară; aşa după
cum şi-a exprimat dorinţa Odobescu, încă dela 1869.
405
[406]
Comunicarea făcută la Secţiunea II de Paleonthologie Umană şi Arheologie
Preistorică (23 Sept 1931).
II.
Les cultures mesoltthlques en Oltenle,
Le mesolithique fut absolurnent inconnu en Roumante jusqu'en
1929,lorsque simultanernent ont paru trois notes relatant des decouver­
tes mesolithiques en Bessarabie, en Oltenie et en Transylvanie respecti­
vement.
En merne temps il sem bie que les preocupations des paleontho­
logues roumains se soient portees plus specialernent sur cette epoque,
et en effet nous voyons depuis la bibliographie s'enrichissant de -quel­
ques notices, relations, ou touchant de tres pres cette epoque,
Ma cornrnunication vous presentera deux lndustries mesolithiques,
que j'ai eu le bonheur de decouvrir en Oltenie.
1. L'Industrleţcleanoveenne.
Deja depuis 1924, lors de mes recherches coucernant le paleoli­
thique de l'Oltenie, rai decouvert une station mesolithique a Cleanov,
dans le departement de Mehedinti.
La station se trouve en pente; les silex se trouvent dans la "terra
rossa" point recouverte de la couche de terre vegetale, emportee sans
doute par les eaux des pluies. Aucune trace de faune du temps ne nous
ea est parvenue. Un seul fragment de cerarnique oeneolithique y a
ete trouve.
En ce qui concerne l'industrie du silex, il est indubitable que nous
nous trouvons devant une station-atelier rnesolithique. Aucun fait qui
prouve notre affirmation ne fait defaut, A la superficie du sol laboure
et apres la pluie, il en ressort une multitude de silex et de toutes
sortes. Les plus nornbreux sont des eclats, pieces atypiques specifiques
a unendroit ou I'industrle du silex s'est developpee. ,
L'industrie de Cleanov est caracterisee par l'economie dant les
objets en silex ont ete fabriques=-Ies objets le plus souvent sant exe­
cutes avec un souci d'economle de la matiere premiere, tres rare dans
ces contrees.
Suivant les observations de l'abbe Breuil, les conternporains du
mesolithique de Cleanov employaient comme matiere premiere certains
objets provenant du paleolithique. Gest cette pauvrete de matiere pre­
miere qui les a conduits a emploter a nouveau tout debris de silex.
Mais avancons d'un pas plus en avant dans la technique de l'in­
dustrie du silex cleanoveen, Notre collection possede quelques fragments
de nuclees et de percutoirs, ce qui denote l'industrie du silex en place.
Les lames sont les pie,ces le plus souvent rencontrees. Leur nom­
bre est important. On les trouve sans peine, mais le plus souvent frag'
mentees. Peu de lames sont ţetouchees, et cela sem bIe etre fait a cause
de I'usage. I
Apres les lames, la place la plus importante est occupee par les
grattoirs. Ils sant travailles d'habitude sur des lames assez epaisses.
On trouve aussi des gratţoirs doubles et meme de petits grattoirs
circulaires et des raclettes en a�gle droit ou aigu.
La troisieme sorte d'instru'tiients qui abonde 11 Cleanov .est sans
doute la pointe. Les extremites dl(s lames fragmentees sant transformees
par retouches marginales en pointes, qui ressemblent beaucoup au pointes
dites a pedoncule, les unes retouchees, d'une finesse digne de la tech­
nique cleanoveenne.
406
[407]
L'industrie plopsoreenne.
L'ete passe, contlnuant mes recherches autour de mon village natal
Plopşor, departernent de Dolj, j'ai decouvert une importante station
rnesoltthtque situee a J'ouest.
Les recherches stratigraphiques n'ont conduit a aucun resultat.
Les silex se trouvent a fleur de terre, retires du sol par le soc de la
charrue. '
La profondeur d'enfouissement a donc ete au plus de 20 cm.,
dans la couche de sol vegetal.
En ce qui concerne I'industrie du silex, nous nous trouvons devant
une industrie lamellaire fort bien developpee,
Les larnes se trouvent en Un nombre assez important, le plus sou­
vent Iragmentees. L'on trouve aussi des lames entieres, dont les dents
proviennent soit par pressions exercees d'un câte, soit de pressions exer­
cees sur les deux cotes de la lame.
Certaines lames ont un des tranchants retouche, a retouche obli­
que ou verticale.
Sur beaucoup de pieces on voit des encoches. La position de
l'encoche ne suit pas une regle bien etablie ; cependant d'habitude l'on
trouve ces encoches sur les bouts des lames ou des eclats forts.
Les grattoirs sont confectionnes d'habitude sur des lames fortes,
epaisses e.' courtes; on ren contre rarement des grattoirs sur des lames
minces. Ce qui est tres interessant, c'est le fait qu'on a trouve une plece
qui en premiere vue pourrait etre prise pour un grattoir carene,
Le nombre des demi-lunes est le plus important. Le tranchant est
oblique, droit, fort aiguise. L'arc des derni-lunes est retouche verticale­
ment ou obliquernent vers l'Interieur ou bien vers l'exterieur de la piecei
an possede une seu le lame tronquee a retouche verticale, qu.
semble etre une petite rac1ette. Notre collection possede seulement deux
seu les trapezes executes de troncons de lame rninces et etroits,
an trouve encore des vriJles. Elles se presentent toutes pointues
a I'extremite et J'on voit bien que leur emploi ă forer est du a un tour
de main. L'on observe fort bien les ecaillures dus a I'emploi.
Des pieces que nous possedons, on observe le sens du travail, ce
qui resulte de la situation des ecaillures.
Une pareiIle station tout aussi grande et importante j'ai decouvert
au Nord-N, W. de Plopşor. Les silex collectionnes dans cette derniere
station sont parfaitement identiques aux silex trouves dans la station
mere de Plopşor.
Dans la premiere station je n'ai decouvert aucune trace de la
ceramique ou bien de la pierre polie. L'lndustrie de la deuxieme station
est melangee avec des objets en pierre polle, de la cerarnique hal­
stattienne et des objets en fer de Latene dacique, tous, sans doute, pos­
terieurs a I'epoque qui nous interesse.
* *
.J'ai tenu a vous presenter sous la forme la plus sobrement resu­
mative les caraderistiques des deux seules cultures mesolithiques qu'on
connaisse ,en Ol!enie, tres caraderistiques pour pouvoir pretendre ă etre
designees provisoirement par deux mots: cleanoveenne et plopsoreenne.
Si le texte de ma communication peche par le sommaire auquel je
me suis astreint, Ies planches ci-jointes eclairciroht davantage mon
expose et confirmeront les caraderistiques par moi soulignes de ces deux
cultures, dont la charte du mesolitique s'enrichit par mes decouvertes.
407
[408]
J'ai presente ces deux industries mesolithiques par deux noms
differents, parce que rnalgre qu'ă la premiere vue ces deux industries
ont bien des points comrnuns, cependant par certaines differences elles
sont separees.
Je ne cherche pas 1'1 elargir le chaos rnesolithique en ajoutant deux
noms nouveaux, rnais je crois qu'en etudiant jusqu'aux plus profonds
details les industries rnesolithiques, il nous sera plus facile 1'1 les ac cor­
der et il. les enchainer en comparaison avec les autres industries pareilles.
Tout le Nord de l'Afrique, comme presque toutesles contrees rne­
duerraneennes jusqu'en Anglettere, Belgique et Allemagne, en continuant
vers l'est par la Thecoslovaquie, la Pologne, la Hongrie et Ia.Poumanie, et de
a Syrle jusqu'aux Indes, partout ces industries mesolithiques sont re­
pandues. Des points de ressernblances sont nombreux, mais en merne
temps presque chaque station nous offre des differences qui, bien etu­
diees, vous permettront a l'avenir a debrouiller le fii des origines des mi­
grations des peuples du rnesolithique et les influences de culture qu'elles
ont subies et les melanges.
Les deuxcultures mesolithiques plopsoreenne et cleanoveenrie de
l'Oltenie peuvent etre rattachees au mesolithique nord-africain. D'apres
l'opinion de monsieur Reygasse, elles ont beaucou p de parentes avec
son ibero-rnlorussien, la culture de Cleanov saus formes geometriques
etant un peu plus vieille que la culture de Plopsor.
On peut en merne temps faire des analogies entre la culture de Clea­
nov et entre le Chwalobogovcien-recte Sviderien de Pologne - et entre
la culture de Plopsor avec -le dit Sebilien ultime de monsieur Vignard.
, an peut faire beaucoup d'analogies, avec beaucoup de cultures
rnesolithiques d'origine epipaleolithiques, mais mon intention n'est pas
d' enchainer des maintenant mes stations a des cultures eloignees et deja
connues, mais je les presente pour servir comme chainons ou futurs
enchaînements logiques, qui seulement de cette maniere, je pense, pourront
porter un rayon de lumiere sur le chaos neb�leux du 'mesolithique.
Dlseusslons
'<,
suscitees it la suite de cette comunication:
1. L. Dursin, d' Anvers.
Plusieurs instruments microlitiques retouches, trouves en Oltenie
par mon collegue Nicolaescu-Plopsor, sont de formes identiques ă des
silex tardenoisiens, recoltes en Belgiq ue et aux Pays-Bas dans les
memes conditions de gisement's en surface, notamment les ,pieces en
demi lune ă corde en Aranchant\ et avec arc retouches, les trapezes,
des poin�ons, et les tres petits �rattoirs discoYdes et les grattoirs ca­
renes, que nous trouvons notammept en Belgique en un quartzite de la
region de Tirlemont. \
408
[409]
fi f
, .
Par contre, d'autres instruments ne se rencontrent pas dans le tar­
denoisien belge; ils se rapprochent plutât d'un facies que nous trouvons
aux Pays-Bas et assez apparente avec une industrie surtout etudiee en
Pologne par le professeur Koslowski sous le nom de Chwalobogovicien.
II. A. Van Gennep, Paris.
Le prof. A. Van Gennep regarde comme tres importantes les de­
couvertes decrites, tout en faisant quelques reserves sur leur inter­
pretation ethnique et culturelle.
Les pieces presentees ont leurs paralleles dans bien d'autres sta­
tions europeennes et africaines; certaines lames it encoche par exemple
rappellent le type de Compiegne ;d'autres sont du tardenoisien.
II est vrai que, comme l'a dit M. Plopsor, le mesolithique est en­
core tres mal connu. Provisoirement on peut laisser it ces stations leurs
noms roumains; mais il importe de ne pas compliquer notre terminologie.
III. Oodicki, de Pologne.
Dans une communication faite au Congres d'Amsterdam par Mon­
sieur Vrzosek et moi .Eclats des silex dans les tombes de l'âge de
Bronze it Laski" nous avons publie des eclats geometnques tres res-
semblants it ceux qui ont ete rnontres par Monsieur Plopsor. .
IV. Mendes Carreia-portugaJ.
Parle sur les analogies des industries epipaleolithiques de la Pe­
ninsule Iberique (specialernent sur les silex geometriques de Mugem­
Portugal) et de l'Afrique du Nord avec celles decouvertes en Oltenie .
• On trouve des analogies, mais an ne peut pas dire qu'il s'agit
de la merne industrie".
III.
Comunicarea făcută la secţiunea V-a Etnografie (24 Sept.).
La trepanation dans la chirurgie populalre oltenienne.
Je ne veux ravir de votre temps si precieux que quelques instants
et ceci pour vous faire connaître une fort interessante et tres ancienue
pratique, dont on tait usage encore aujourd'hui dans la chirurgie vete­
rin aire populaire des pâtres de l'Oltenie. ,"
La medecine populaire de l'Oltenie connaît et pratique avec beau­
coup d'adresse une foule d'operations chirurgicales, les unes plus in­
teressantes et difficiles que les autres.
En 1920, en faisant des recherches ethnographiques sur l'elevage
des moutons dans le massif des Carpathes de l'Oltenie, en m' interes­
sant aux rnaladies et aux rernedes adrninistres aux moutous, j'ai ete
tout etonne d'apprendre que les pâtres pratiquent la trepanation.
409
[410]
an sa it que, l'une des maladies les plus cruelles qui attaquent
les moutons est due au coenurus cerebralis, qui n'est autre chose que la
forme larvaire de la taenia coenurus, qui vit dans 1'intestin grele des
chiens et des renards. Les oeufs elimines de cette taenia, sont ingeres
par les moutons et parfois par le moyen de la circulation ils arrivent
jusqu'au cerveau, ou ils se fixent sous la forme d'un kyste hydathi­
que sur les meninges de !'une des hemispheres cerebrales, produisant
la maladie connue sous le nom de "tournis", en roumain .câpiarer ..
Cette maladie se manifeste par des mouvements tournoyants sur
soi-rneme dans le sens de I'hemisphere cerebral sur lequel le kyste
en question est fixe.
Voilă ce qu'on peut apprendre des pâtres roumains de l'Oltenie
au sujet de cette maladie et de sa guerison.
Les moutons atteints de cette maladie "demenagent". Le remede
le plus sur en serait le couteau, car bien peu il en reste, meme s'ils
s'en tirent par notre operation.
Seuls les jeunes moutons prennent la maladie jusqu'ă l'âge de deux
ans; passe cet âge, ils ne craignent plus rien de cette maladie. Entre
les cornes, sous l'os et sur le cerveau, le mouton rnalade presente un
nid rempli "d'oeufs de poux= nageant dans un liquide aqueux, qui ne
sont autre chose que les tetes de taenia pretes a se developper.
Si on arrive a extraire ce nid, le mouton guerit.
Peu de gens osent entreprendre cette operation qui est assez difficile.
D'abord il faut fixer l'endroit ou le nid en question est place, qui
n'est decouvert que par quelqu'un de grande experience, en tâtant la
tete du mouton par des pressions exercees avec le bout du pouce.
L'endroit du crâne du mouton ou le nid se trouve subit un arnol­
lissement, et la ou I'os du crâne est plus mou, la se trouve le nid
qu'on doit extirper.
L'extirpation se fait a l'aide d'une pointe de couteau Iort aigulsee.
an fait d'abord l'incision de la peau du front du mouton, ensuite
toujours avec le meme couteau on decoupe un triangle de deux a
trois centirnetres de base, l'enleve et ensuite il saisit avec les bouts des
doigts le nid qui fait souffrir le mouton, en l'arrachant,
Aucun "oeof" du nid ne doit echapper {lUX doigts extirpateurs.
Ensuite l'on remet en place avec soin le triangle souleve et l'on
coud la peau par dessus. Cette operation est be?ucoup plus facile a
accomplir chez les moutons ecornes,�leur crâne etant tnoins dur-, les
moutons cornes ayant les os du crâne plus epais. .
L'operation n'est pas toujours heureuse; elle ,est entreprise comme
un pis aller; cependant le cas n'est pas tres rare de rencontrer des
moutons sauves par cette op�ration paissant tranquillement sur les
Carpathes. \
L'operation reussie, tout se passe comme si rien n'en etait. Le mou­
ton glleri vit, couvre, met bas normalement comme les autres.
Cetle fort ancienne pratique chirurgicale, cannlle par les pâtres
roumains, doit etre, amon opini'on, qlloiqlle je l'ignore, plus repandue
en Europe. Elle nous fait penser la l'ancienne trepanation pratiquee au­
trefois, il y a tres longtemps de �ela, par les peuplades prehistoriques
de I'Europe, et nous laisse croire �ue nous nous trOllvons devant un
eeho tres ancien, qui a pu sllrvivre\ jusqu'aujourd'hui.
C. S. Nico)aescu-Plopsor
CraTova-Roumanie .
••••••••••••
410
[411]
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
· . .
i ObTEHIA. I}ITeRA.RĂ-A.RTISTICAi
• •
• •
••••••••••• e ••••••••••••••••••• ga •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Pensees d' outre-tombe 1)
de Julie Hasdeu
L'amour est une preparation tres imparfaite ă la vie eternelle, ou
tout est amour et rien qu'amour, mais amour parfait.
'" *
L'amour parfait est exempt de tout interet et de toute passion,
deux elements qui le rendent imparfait chez les hurnains.
*
. * ';'
La vie est le tonneau des Danaîdes : plus vite on la remplit, plus.
vite elle s'ecoule,
*
* *
Puisque tout le monde nous trompe, la vie terrestre nous habitue
ă un doute contin uel, qui nous ernpeche d'entrevoir la vie celeste,
comme si nous craignions d'etre trompes par Dieu merne.
:i: * *
A son heure derniere I'homme sent qu'il n'a ete rien, mais qu'il
devient quelque chose.
* *
Le genle eşt le don de percer les tenebres que les autres croient
infranchissables et merne inabordables.
* *
Il n'y aurait d'envie ni de querelles entre les hommes si tous
savaient la verite entiere, chacun sur soi-rneme et sur les autres.
La morale du monde c'est une espece d'assurance mutuelle,
Iondee sur l'interet personnel de chacun ă part.
*
* *
1) Le extragem, cu însuşi titlul lor, din foile volante (jumătăţi de coală) de
care Haşdeu se servea pentru comunicările lui obţinute pe cale spiritistă, în pri­
mul an după moartea fiicei sale, când i se revelaseră calităţile sale mediumnistice
(vd, al său «Prolog» din Sic Cogito). Aceste comunicări, prin mijlocirea sa, sunt
puţine şi totdeauna scurte; ele cuprind câte o cugetare-cum sunt celece repro­
ducem aici-or simple, răspunsuri, de natură personală, la întrebări ce Haşdeu pu­
nea mental sau în scris entităţei căreia el se adresa,-respectiv Juliei Hasdeu. No­
tăm că lungile comunicări filosofice, din care o parte au servit lui Hasdeu ca să
scrie «Sic Cog ito», iar cea mai mare parte s e păstrează în manuscris de către d-l
C. M. Cioc azan şi aşteaptă putinţa de a fi tipărite, au fost date prin mediumnii
Cosmovici, Z. Arbore, D-r. Sârbulescu şi alţii.
411
[412]
La critique en Roumanie est un simple juge de paix, dont la
competence est tres restreinte; c'est pourquoi j'ecris en francais, afin
de pouvoir ' etre jugee en derniere instance � par une Cour de Cassation.
* *
Ce qui ernpeche la volonte de pouvoir tout, c'est le eorps; donc,
une fois debarrasee du corps, .la volonte aequiert une puissance vrai­
ment merveilleuse.
*
* *
Un grand homme ne peut pas avoir de petits defauts.
Le cadavre d'un homme est un habit use, que l'on met de câte
dans une garderobe nomrnec cimeW�re, tandis que l'homme veritable
endosse un habit neuf et s'en va en l'autre monde.
*
* *
(Boutade:) Impossible que, apres la mort, les rnarres soient en­
sem ble dans le paradis, car ils en feraient un enfer!
* *
Les tables tournantes se meuvent a l'aide des esprits restes sur
. terre, ou ils epient une nouvelle incorporation; ce ne sont pas les es­
prits parvenus au degre superieur de l'immortalite, qui ne descendent
jamais en spectacle et ne se font sentir qu'aux elus,
" .
Pâclă de toamnă
Tărăsc pe-alei o haină cenuşie,
Lipsită de podoabă,
Cum ni-i iubirea: mută şi târzie,
Sărman noroc de roabă. )1,
Păşim alături, dar. mi-e frig şi frică
De toamna care geme;
M'aseamăn cu o vânătă pisică
Ce-ascultă şi ,se teme ....
Iar, dacă 'nvi� răsvrătiri de spumă
Sub crusta-mi \ de cenuşe,
Mă prinzi cu-un braţ ce, leneş, le sugrumă
In tainice că tuşe.
412
Aşa ... ascult CUJ ploaia, ca'n
Fărărnă stranii oapte,
In ultimile frunz de platani,
Ce vor cădea la noapte.
I
. II.� .
alţi ani,
Sabina Pauhan •
[413]
'j it
!
!
Inchinare lui Niculae Segărceanu
<Prieten drag, a cărui fiinţă, nernaipământeană rătăceşte
astăzi şi totdeauna pe tărâm urile de dincolo, pe cărările acelei
ţări de unde nimeni nu se mai re'n toarce, dar În care nu-i cu
J,utint,ă de oprit să pătrundă - uşuratee sau grăbit, profund
sau zadarnic, sgomo tos sau sfielnic - g<lndul nostru mistuit,
în clipe do împărtăşire, pe rugul amintirii celor trecuţi, îna­
irite-ne, dincolo; --- Prieten elra,g, această sil.uire LIră, rod a
tainei căreia toţ.i suntem legaţi, această turburare omenească a
i.râ,mbeJor (le lumină, printre care nu ştiu dacă vreunul din noi
te-ar recunoaşte inainte de-a deveni noi înşi-ne trupuri fără umbră,
această rechemare a sufletul ui tău ] a ospătul gândurilor noastre
credincioase, această supremă, 'ncercare de-a prelungi ecourile
vi 81,ei 11 oastr e impuse prin 1,1" o copilărească si'run tare aruncată
morţii, această protestare desperată contra nimicniciei gându­
rilor şi iubirilor noastre, Prieten drag, în ce măsură va; isbuti
ca si;, nu gT�Lmii,dea,scă nori pe ochii tăi acum şi mai pătrunzători ,
să nu sape pe buzele tale' zâm bet de neîuţcleasă de noi milă,
s�� nu trădeze credinţa ce ne leagă sufletele dc amintirea ta?
Cu dtti:i turburată sfială te chem alături de mine, spre
a prezida evocării mele! Evocare săpată in eu vinte zadarnice
şi tcci+e l Smulsă unui suflet ce nu poate s:i, nu surâriă (le vâr­
tejul unde noi căutăm peisa.gii şi limanuri! Svârl.ită unor su­
flete grăbite şi neştiuboare l. Evocare omenească, a un ei taine
care nu ne poate strătulgerâ clecâ,t prin ceea ce ea Închide de
neuman : ncuman fiindcă, în afad, de drumurile noastre zilnice,
desigur de-asupra capetelor noastre,
Cu câtă ascuţită sfâşiere :t spiritului sbiLtut sub "ne 'nţe­
leasa disonanţă de sehingiuiri ee-ţi dan Hori", încerc să' suflu
tărie cu vint elor ce, în creer, mi se ascund ele teama propriei lor
vieţi, mă lupt să rup .d in mine acel curaj naiv, ee singur îngădue
să se năz ăreasoâ, spre limanurile de lumină, adevărurile turburi
care, prin chinurile măruntaelor noastre, îşi trag virtutea şi
farmecul din ceea ce numai este noi-înşiue, aşa cmn miezul
p:'\.mâ,ntului llU Ulai este grăuntele de ni8i]) rostogo1it de valuri
saline!
Că-ci 'În ce fel aş putea apropia umbra ta, ela,că. nu sfă­
râmând pc buze, cu gravă clUTero, cuvântul tragedie? Cum altfel
aş pnLea înoerca să te rechem, decâ.t cu conştiinţa că în fata
blestemullll irebne să 1lC, plec{ml'?
'* * *
Cât este de slab sufletul nostru, acest cimitir lJl care um­
brelc ]Jlfrâllgerilor llOastre fl'Muesc nocturn cu luminile aminti­
rilor scumpe'? Cu pasul frânt, eaJc iarba nelncolţitti [l, tristelor
dLr{lri, spre eL regăsi cuti::t de ?o,ur în care doarme, 1,reaz, ecoul
413
[414]
tău, prieten şters ochilor mei! Cât de rar te cercetează iscodirea
mea.l 0, noi cei rămaşi în viaţă, noi înşi-ne suntem atât, de pe­
cetu iţi tristeti lor noastre, încât. cu greu cutezăm să Icîmpăr-tăsirn
celor luminoşi şi tăcuţi, iar mâni.le noastre SUl1t atât de irnpurc,
încât nicicând n'ar avea tăria să atingă dâra Iimpidă pe care.
ecourile voastre o străbat, când dorul de noi vă seceră şi vă
] eagă reîntoarcer ile. Dar azi, ee Înfiorare a zărilor altădată
ameninţătoare, ce apel împărtăşit sufletului meu dc crainicii
nevăz uţ i ai văzduhur ilor imi spun că tu mă chemi? Nu privi
ochii mei stinşi, nici umerii plecaţi în jos, nici mâuile absente.
'Nu vreau să vorbim, ea 'n atâtca clăţi, de mine. Lntrebările,
Ia care tu-mi căutai răspunsuri vii, m'au obosit întratâta, că şi
surâsul meu a devenit trist. Să vorbim de tine. Pentru prima
oară. Nu te cutremura. Nu secretul tău vreau sit-l;i smulg,
pe carp nu-l vom cunoaşte niciodată! Ci răspunde privir-ilor mele
numai pentru a da stare şi fiinţă propriilor mele gânduri şi-a
sprijini iubirea şi amintirea mea. Oăci dacă voi, mor ţii, nu
veţi prinde grije să reîmprospăta.ţi înch inările noastre, nu săr­
manele simţuri VOI' găsi, în sbuciumul lor, din ce să ţese firele
prin care trupul sufletului nostru se leagă ele nălucile Jui
fraterne.
Te rev ăd, puţin întuneca t de vreme, în lumina prllllel
noastre întâlniri. Un întreg- an de studii ne odihnisem trupul
în aceeaşi cămară, rânduindu-ne adesea în aceeaşi bancă poate,
respirând acelaş aer, fără să ne cunoaştem. Când ne-am vorbit,
tu erai cel dintâiu între noi, - Vezi tu, gândind la toate
acestea, eu nu cred in răutatea oamenilor. Slăbiciunea lor, prostia.
şi neînţelegerea lor pot fi mari şi dureroase.. răutatea lor însă
ajunge rar să-i Întunece cu desăvârşire. 're revăd în grupul
nostru, - in grupul tău. Fiecare te înţelegea cu miutea-i .ŞU­
bredă sau săracă, bogată sau iscoditoare, dar pentru fiecare crai
imaginea cea mai curată, (lea mai aleasă pe care ochii lui
Iăunti-ici s'o poată fereca şi îmbrăţişa. Noi suntem plecaţi să.
judecăm romantic raporturile individului cu societatea şi,' dis­
j.retuitor] pe cât de sumbri, rostogclim greaua întrebare: sunt
oare înţeles de cei ce, mă, 'nconjoară? Ah! A înţelege 11.11 om!
Ca şi cum punţi trainice şi echivalente s'ar putea arunca între
infernul sufletului n08'1;r11 şi imaginea caleidoscopică pe care
ne-o smulgem lumii înconjurătoare! Ca şi cum noi inşi -nE' am
găsi la fiecare pas graiul exact care, sleind UIl moment de
conştiintă, să-I toarne direct şi deplin oceanului de indiferenţă
clocotitoare din juru-ne l \ Ca şi cum înj;e1egerea ar fi scrisă
între legile omeneşti! 0, \m! Un străin, un semen, un. tovarăş
ne înţelege atunci când apropierea noastră prietenoasă 11 face
să pună tot ce are mai bun şi mai frumos în clipa dăruită
nouă .. De aceea un sclav sau un câine .poate înţe1ege. Aceasta este
singura înţelegere omenească, aceea de care tu crai atât de
I
414
[415]
, ..
t j
I
r
J.
\.
credincios înconjurat, căci, pentru .fiecare din noi, tu erai, atunci
chiar când o dâră de invidie sau de turburare venea să-i în­
tunece ochii, de-asupra noastră, prinţ al spiritului Şl uns al
darurilor .
Nici unul dintre noi aproape nu cunoştea atunci tot ce
se ascundea sub aparenţele oferite ochilor noştri. Puţin la trup,
cu faţa palidă, dar distrasă de golul ce-l săpau privirile pu­
ternice şi sigure ale unor ochi luminoşi poate, dacă n'ar fi
purtat acea discreţie dominatoare ce supune înainte de a în­
f'rânge, pleacă Înainte de a lovi, farmecă Înainte de a descântă,
fiinţa ta nu apărea stranie decât atunci când vorbeai: o voce
curioasă, unică, ce-mi răsună încă în urechi, peste noianul de
zile veşnice ale despărţirii. Dar trupul tău firav, Ia.ţa ta spă­
Iăcită erau îmmulţite, dilatate, dinamizate ele activitatea în
care te mistuiai, în care răsuceai tot ce te atingea. Privit din
afară, erai un minunat motor, un însufleţitor sigur şi optimist.
Şt.iiai să vrei şi să-ţi sapi voinţa În marmura prieteniei, în
piata-a in diferenţei. Ştiiai mai ales să arunci în luptă acea cer­
t.itudine hrănită de vâltorilc şi de îndoelile elin adâncuri şi afir­
mată numai de spiritele care au Înţeles, spre a-şi tăia apoi, în
urrna lor, toate punţile ce le mai pot evada din creaţie.
Cu groaza ce ne-o inspiră pustiul depărtărilor sufle­
teşti, mă întrebarn adesea dacă certitudinea ta era un simţ în
plus sau unul mai puţin. Intradevăr, tu af'irmai: şi nu cel
re-a măsurat toţi zeii drumurilor zării se poate rosti; tu credeai
în geniul tău: şi nu cel ee-a sângerat sub blestemul de-a nu
avea totul îşi poate întoarce privirile împăcate spre ciobul ele
oglindi), în rare strânge, singuratec, icoana lumii; tu vroiai:
cei. ce nu ştiu unele e binele şi răul, îşi împart vânturilor zării
sufletul; tu judecai : cei ce râd de măsurile omeneşti, iartă
totul, fiindcă în aceeaşi clipă dispreţul lor a năruit orice iluzie.
Unde era sensul tău?
De-atunci, mulţi nori s'au risipit, spre a lăsa lumină
ochilor mei. Tu erai dintre cei aleşi. Voinţe nepătrunse te
ridicaseră din gloata blestemată a chema.ţilor, a celor rataţi.
'I'u erai prlnţ, nu 'fiindcă sângele tău, aşa cum îţi plăcea să. nu-l
uiţi, cursese albastru în vine ,ele strămoşi războinici şi îndepărtaţi,
ci prinţ prin darul zeilor cari strecuraseră în fiinta ta pămân­
teană ceva din privirile şi măsur-ile lor. Spre a o sdrobi? Spre
fL ne descuraja?
Ciue dintre noi ştie cum sc plămădesc zările cerului? Şi
cine-a, <cuprins eu mintea în ee chip se fearecă munţii'? Ei sunt
aci, sortiţi ochilor noştri, spre a ne apropia, pe urcuşul lor,
de răsăritul zorilor. -- Cine-a înţeles de-asemenea cum se plă­
mădeşte o minte şi un suflet de prinţ? Poartă privirile lui o
for.tă ascunsă ee ştie să a.lea.gă între imaginile lumii'? Simţuri
noi il fac să Înlăture ceea ce înşală şi turbură? 'I'rag gândurile
415
[416]
lui, elin aerul putred al vieţii, miresme subtile ce-l lasă să, creasci,
şi să împărtăşească zeii? Genlul lui a fost descântat să reziste
vâ1torii ce ne atrage de câte ori Înţelegerea sapă prăpăsti ilc
între noi şi noi înşine?
Cine a vrut ca tu să fii efemerul purtător al acestor in­
signe' dăruindu-ţi de-odată şi elocinta 1impidă a spiritelor aris­
tocrate, ce-şi subliniază în grai deplin gânc1ul'ile şi simţurile
încă genuine de pecetea neputinţei şi a neştiinţei, pe care no ,
cei de rând, o imprimăm, prin eforturile unei naturi impusc,
vieţii noastre interioare':'
Cum naş înţelege acum afirrna tii]e tale: un ideal ele per­
fecţiune umană; voinţa ta de a-l atinge ; credinţa ta, că-ţi era
sortit: sentinţa ta că, truda spiritului omenesc poate tăia un
drum spre el? Cu câtă groază, inspirată de pustiul depărtărilor
sufleteşti, mă, plec orb, şi copleşit, în faţa irnaginei ele lumină
ce-mi stărue în suflet[ Dacă natura este ea însăşi posibilistă
tu ai fost fericit: ce cale nar fi putut-o bătător] paşii Mi? Oe
zări şi-ar fi refuzat f'ecioria, ochilor tăi grei de voluptatea îm­
părtăşirilor cosmice? A fost oare această beţie a, depl.inătă.tii,
ca:'� a ;'oit să-şi dovedească excelenta, suprirnându-se filI'i:'L a suferi
scădere?
Tot ce-a urmat apoi, lunile lungi de boală, suferinţa în
sărăcie ucigătoare, puhoi ul ele lovituri, retczând, unul dupe
altul, firele ce te legau de viaţă, căutarea eroică a lui Dum­
nezeu şi l'egăsirea credinţei, umilc şi curate care te făcea să
crezi în pedepsirea unei inăltări nesf'runtate ..şi-a un ci marrri
înf'răţit.e păcatului, lunga deslipire ele cerul şi aerul vieţii noastre
!;'isuprema, deslegare în cămara albă şi goaJ{t ele spital, vcghiat
-- întruchipare omenească de sfânti:'L -- de bătrâna ta maică
mare, cine le va extrage tot sensul tragic, spre-a ne arăta
în ce chip blestemul se întruchipează în carne şi nerv omenesc?
Prieten drag, tovărăşia ta a topit Ianturile ce mă, leagă
de propria-mi nimicnicie. Umbre demăsurate foşnesc in jurul
meu, aducându -rni ecourile nedesluşite ale unei lumi interzise
simturilor mele slabe, privirilor mele frânte. Niciunul din lea­
curile ce, dupe patul durerilor, îmi tritneteai în scrisorile tale ­
o, tu, mort, căutând să deslegi viaţa unui viu! -- n'au purtai;
rod îu ţarina netrebnică a, sufletului meu. Anii ce s'au scurs
dela plecarea ta n' au adus nimic nou, nimic mare, nimic ren­
mos! Dacă priveliştiLe rJiu afară de noi sunt după chipul�i
asemănarea sufletului nostru, atunci prea mulţi dintre noi au
suflet scrintit şi. nătâng. Credinţa în truda noastră --- geniul
nostru I -- e o iederu uscată pe un arac puil'egăiL Primele în­
Lâlniri cu creaţia ne-au l�sat în irul' şi ereer un desgust de
mOarte, făcându-ne să ne \'etragem Înfiorati de golul pe cue
niil ucirile noastre îl creaseră, în jurul neputinţei 'noastre. In cul­
cuşul ele ia,scă al visuriloI', \Îmbră.ţ;işăriJe spiritului nostru n'au
Jegai Iod, iar nopţile de patimCL in căutarea, marilor ritspunsul'i
416
[417]
n'au lăsat l1lClO amintire în trupul nostru, dacă nu indiferenta
obosită ce ne PO:UUL -Ia egală măsură ele cer şi de pământ. Am
vrea să luptăm pentru ceva, am vrea să afirmăm un adevăr, dar
mintea. ne este searbăelă, şi sufletul secătuit de furtună. Nu
aveam casă, şi dispreţuiam chemările primitoare ce îmbie la
oe]ihllu, ele colibă umbrele noastre măsurate muntilor. In Clipele.
noastre ele regăsirc şi înviorare, sărutându -ne fiorul adus de'
sufletul primăvăratec al năzuinţelor noastre, murmurarn, lăsând
brate triste spre pământ: �,O, de-am avea destulă putere să cre­
den, În ceva, să uităm uluirea lăsată dc sărutul dorinţei de-a
ana totul, spre a ridica, undeva,căsuţă, altar şi citii) de zeu l".
Tot ce tu aduceai în viaţă, ne lipseşte cumplit. Urmărind,
în văzduhul înnoptat, jocul ele artificii al elanurilor noastre,
ne trebue să rechemăm amintirea ta, spre a putea. întrezări şi
buchetul mirific în care noi nu isbutim să irurnpem. -- Tăind cu
braţe slăbite întunerecul din juru-ne, am dori Inmina spiritului
tău. spre a. ne vedea drumul. - Umbre neliniştite ce se întrctae
pe nisipul unui deşert străin, ne lipseşte trupul tău care S[L
ne lege de viaţă. - 13'eştile uitate în criptă părăsită, lumina
noastră ar fi lumina ta, dacă ne-ain putea mistui dorul de
viaţă. - Resturi in volbura te de singur gândul zădărniciei noa­
stre, noi am fi tu, dacă. ne-am putea. întregi.
F'ii fericit acolo unde 11ue scădere, Întunecare, nici în­
doială! Tu cel puţin nu vei găsi rugină pe aurul in cale su­
fletul ţi-a fost turnat! Desăvârşit şi superb, tu nu vei fi cu­
noscui; păcatul rodirii, nici tristeţea clrumurilor revolu te! Ge­
niul tău va fi rămas, astfel, pur şi siilba tec, asemeni unui
Dumnezeu prefăcut în stană. de pia.tră, în clipa când "fiat lux!"
îi sărută buzele!
Prieten drag, pietate credincioasCL vr;ghează trecătoare şi
omenească în sufletele celor ce s'au Întregit, o clipă, - l)rin
apropierea tal-
Valentin AL Georgescu .
••••••••••••
10
417
[418]
418
La fântâna ...
La, fântâna cu trei 11 uei,
Unde apa curge 'n vale
Ca o pânză, de cicoare,
Unde 'n miezul primăverii
Nici nu mai auzi de cuci,
Vin să-şi caute norocul
Fetele pe înserat,
Dornicc de-un sărutat
Cun, e dornic busuiocul
De lumină şi de soare
Când înfioare ....
.. . La trei nuci, lângă fântână,
Vara 'n noptile cu lună,
Dragostea e pătimaşe şi nebună.
Fetele cu sâni de foc
Şi miros de busuioc,
Se lipesc. de trupul drag'
Oa o iederă pe-un fag,
Iar În piepturi cle voinici
Clocotesc dorinţe-adânci,
Oe nu pot ca să se spună ....
Aci locul e vrăjit
De-o ba bă, care
Vine noaptea despletită
'1>
Şi călare
Pe-un cal breaz ....
Tot aicea la fânt-:oÎ.nCL
Se răzbună
Vr'u11 năcaz
Şi se fac păcate grele ....
... De măsori, de lângă jghiab
Şapte paşi spre răsărit,
Dai de Iocu' unde-a murit
In tr o sară un, voin le,
Cu'n cuţit îllfi'?t în piept
Până'n prăsele,', ..
\
••••••••••••
Ion Mara .
[419]
Două boerii
In <coama unui deal râpos, conacul Dăianului rămăsese
doar o păragină, blestemată par' că să strice aspectul Urzicenilor.
Niciun s'g'omot cât de mic nu turbura liniştea acestui vestigiu
al unui belşug apus, nicio vietate care să arate că acest mor­
mânt neîngrijit are măcar un paznic. Peste tot se întinsese,
vrăşmaş, tăceri adânci şi triste.
Altă dată, conacul era temei de belşug şi de viaţă. Dăenii
stăpâneau întinsuri mari de ţarini roditoare, aveau cirezi ne­
socotite de vite, erau stâlpi solizi ai protipendadei timpurilor.
Dealul În vârful căruia îşi duraseră cuibul de piatră era, înver­
zit, curţile erau pline de robi şi de belşug, chiotele şi ospeţ;el(l
nu se mai sfârşiau. ' ,
Generaţiile din urmă, cu nesocotiuţele lor de pomină, irosi­
seră tot bunul strâns .de vrednicia strămoşilor.
Pe pereţii mucegăi ţi, brăzda.ţi de' lacrămile igrasiei, fi­
guri eLe beeri cu bărbi şi cu caftane priveau Încremenite adă­
postul care ameninţa să-i părăsească.
Prin mijlocul acestor chipuri sfinte, slăbit şi gârbov, re­
tras eLe lume şi sărac, un singur descendent, boerul Mişu Dăianu,
rămăsese să-şi plimbe păragina unei vieţi pe care numai trecutul
îngropat într'un sipet cu' pergamente i-o mai Lămurea.
Nu eşa prin târguI în care nă vala unor boerii noui, a bă­
canilor îmbogăţiţ.i. îl sugruma şi-I umilea. Nu vizita pe ni­
meni, nu cerea nimic; robi t de mân dria care îşi găsea în teles ul
doar în sângele şi credinţele lui boereşti, se resemnase la viaţa
'de schirnnic flămând, trăind mereu aproape de tot ceia ce i s'ar
fi cuvenit prin naştere şi de care numai destinul vitreg îl În­
depărtase.
Ochii lui obosiţi îşi găseau odihna şi mângâicrea in cer­
cetarea chipurilor blânde ale strămoşilor duşi.
"Ehehe!.... şetrare Dinule!... Sufletul tău sbuciumat de
vârtejul nepotolit al dragostei şi tinezetei şi-a găsit de mult.
hodina!.... 0010 11 umai, la răscrucea Popenilor, "crucea Dinului"
mai stărue ca o aducere aminte al unui trecut care nu se mai
întoarce l.; Unde sunt timpurile de-atunci, strămoş trecut în
lumea drepţilor? ... Frumos şi îndrăsneţ, hăuiau codrii de cân­
tecile tale ha.iduceşti, se sbâr leau clihăniile ele pocnetcle ar­
melor tale dibace l. .. Şi armăsarul tău negru, care frământa -pă­
mântu! zile: intregi în poarta hanului Voichiţii şi se îngropa
până la piept în scurmătura pământului de sub picioare, aş­
teptându-tc să-ţi vezi saţiul dragostei şi al vinului care nu se,
mai sfârşia. 're-ai dus şi tu şi ta.ică-.tău Pătru comisul şi fră­
ţină-tău Opref. şi Voinea căpitanul de poi�eră şi Oostea PârCtL­
labul şi toţi care au hălăduit fericiţi în cins'tea, ,şi în cugetul
419
[420]
Dăenilor !. .. Şi voi, jupâniţe curate şi senine, v'aţi dus să i.ineţi
tovărăşie celor ce v'au fost buni şi curaji tovarăşi de viaţă ...
In cimitire uita te şi părăsi te, sau prin pronaosele cti tor iilor
voastre, v' aţi găsit cu toţi hodina din care Dumnezeu doar pe
mine nu m'a Învrednicit să mă înfrupL. Mi-a fost rânduit de
Cel ele sus să fiu cioclul care S[L arunce ultimul bulgăre de pă­
mânt 111 gropiştea de hodină a Dăenilor ... ".
Boernl Misu Dăianu îşi af'la singura uşurare de suflet în
taifasurile cu chipurile îngălbenite ale ascenderrţil or săi. Trudit,
se aşeza apoi într'un jilţ ros de molii şi de vremuri, epavă a
trecutului de splendoare, şi înnumărând boabe de metanii, citea
la Iuminiţa unui muc de Iumânaro vicţil e sfinţilor apostoli.
Prin geamul deschis îi venea boarea rece a nopţii, cântec
de privighetori îndrăgostite, svonul sipo telor care se scurgeau
la vale ... Şi în aceste bucurii dăruite de Dumnezeu adorm ea, în
târziu, flămând, dar liniştit şi împăcat.
In ziua aceia, în curtea Dăianului, dibuind cu anevoe un
drum ele mers, venise trăsura proprietarului vecin, Nicolache
Raftopol, aducându-şi stăpânul pentru a-i face boerului Mişu
vizi tă, aşa cum se cade oamenilor de o seamă şi spre a-l invita
la dejunul pentru carp doamna Raf'topol se pregătise Îndelung.
- "Boer Mişule, eu sunt vecinul Dvs., Nicolache Raf'topol
ŞI am venit după datină şi bună cuviinţă să vă Fac o vi%�tă ... .,
Bocru] Dăianu îi strânse mâna cu adâncă tristete în ochi.
"Sufletul meu te ospătează cu dărnicie cu toată mul­
ţumirea şi recunostinta lui. Dar, la mai mult să nu te aştepţi,
tinere... Eu nu mai am nimic din lumeştile bunuri, nu mai arn
nimic, nimic ... "
"Imi pare rău, boerule 1... Cine ştie, poate, şi .noi să
de venim vre-o dată aşa!".
- "Să vă ferească Dumnezen şi Maica Domnului de ase­
menea pacoste! ... " .
Pronunţând aceste eu vinte, boerul Dăianu îşi făcn cruce
mare şi descurcată, scuturându-se�par'că să alunge un duh rău.
- "Şi uite ce este, boerule : te-aşi ruga, te roagă şi ne­
vastă-mea Linuţa, să mergi astăzi la noi la dejun... Că-i zi
de praznic, ziua sfintilor Arhangheli, şi suntem şi noi, ca şi
dumneata, singuri şi fără pyie1;CIli. 0[, şi prieteniile, beer ,Mi­
şule, nu poţi să le legi la în târn p lare ... Iţi trebue întotdeauna
si-ti găseşti oameni de o seamă, cu care să, te împreuni. Şi oa,­
meni din ăştia, numai .prin Urziceni nu se dovedesc ... Mai ales
nevastă-mea, care îşi are şi ea obârşie' boerească, nu se poate
împăca în astfel de societate ... \ Şi de-aia te rugăm pe dumneata
să ne faci cinstea şi să ne calci l\ra,gul casei !. .. ".
- ,,Iti mulţumesc şi dnmitilJe şi doamnei dumii".ale ... Dar, eu
numai de lnme nu mai sun1�! ... Nu pot sil, merg ... Vă mnlţ,umcsc
însă, pentru cugetul dumneavoastră bun de el, fi tinut cont ele
un om pe care mulţi l-au uitati .•. "
420
[421]
- "J3oerule, nu se poate l. .. aşi mâhni rău pe Linu ţa dacă.
nu aşi isbnti să vă avem la dejun ... Uite, avem trăsura ... ".
Boerul Dăianu rămase puţin pe gânduri. "Praznic mare,
iuvitaţiunea unor oameni buni, o doamnă de obârşie boerească ... "
Şi· consinrţi.
Co nacul soţilor Raftopol, strălucitor, nou şi seme ţ domina
culmea dealului vecin, înviorând parcă aspectul prăfuit şi pră­
pădit al Urzicenilor. Parcul rânduit şi imbelsugat de plantaţii,
spuzenia slugilor şi îngrămădeala cu dichis �1 rostnrilor gospo­
dăreşti, făcu Set pice din ochii bătrânului beer o lacrimă caldă
de niultumire.
"Aşa era pe vremuri şi la curtile Dăeuilor 1 ... ".
In pridvor aştepta cucoana Linuţa, gătită şi su limeni tă
ca în zi de sărbătoare.
- "Bine ai venit, boerule!... Nicolache, treceţi în sufra­
gerie, căci este târziu şi boerul, ca orice boer, trebue să fie fIă­
mând la ora asta ... Uite, şi la noi în familie, părinţii mei, care
se trăgeau tot din părinţi beeri, f'lărnânzeau regulat la ora asta! ..
Pofteşte, beer Mişule. Vai, ce bine îmi pare că ai venit ! ... Că
nici noi nu aveam prieteni şi nici n'am putea SeL avem ... Că aşa
este când ai sânge boeresc În tine, nu te poţi împrieteni cu fie
cine Şi în Urziceni, Doamne apără ! Nişte golani, boer Mi-
şule Cu cine ne-am putea împrieteni? Cu scârboşii ăia de Po-
po văt, nişte ţărănoi înstăriţi, care mănâncă varză acră, cu osânză
. săra t.ă?... S:'1 ne ferească Dumnezeu, boer Mişule, dar noi llU
avem educaţia asta.I ... Sau poate cu Dumitreştii, care vorba aia:
Da-mi Doamne ce n'am gândit Set mă, mir ce m'a găsit? ... Nu,
boel'Mişule, cu oameni elin ăştia nu ne-am putea împrieteni ...
Eu, nu ştiu dacă-ţi spus ei, sunt de obârşie boer ească .si vreau
sa-mi ijn rangul L: U itei, Costăcheasca când in vită la, dejun, dă
chif'telc mar inate.; Vai, boerule, dar ne Iuarăm cu vorba şi
uitarăm de dejun ... Poftiţi la masă, că dacă n'oi .şti eu la ce
oră fl ămânzesc boerii! ... Poftiţi şi luaţi o ţuică şi o tartină cu.
icre negre. S�L vezi ee icre bune sunt! ... Costă 2000 cl!e lei ki lo­
gl'am u 1, dar face!... Şi dacă v reţi cu unt, pofti ţi şi "a:plica ţi"
după poftă .... Că noi avem aci o sumedenie de vaci şi untul este
făcui, de mine personal... Nicolache, sună să vină feciorul să aducă
la masă ... Vai, boerule ce PU1;l1l mă,nânci".
"Ce putill lTJCm:lnci! ... Zău mai ia, că dacă rămân, s'e strică ... ".
"Să ştii boeI' Mişule CeL avem şi supă cu pa t.eul'i şi cro­
eheie şi curc:w nmplut eu castane. Şi torte. Vin înfundat
ele două sutc de lei sticla. Şi cafea cumpărată din Bueure�;ti
dupe calea Victorici!. .. ".
--- "Boul'ule, o să ,fle nevoie s�t-ţi dai drunlul la curea!..'''.
-- "Vai, Nicolachr, ce vorbe urâte ai deprins dela mi-
tocanii din Ul'ziceni".
Bocrul Dă.ianu mesteca rar tartina cu iere şi-şi purta gân­
elul in treeut.
421
[422]
"Dealurile ăstea şi până hăt spre munte erau tarini de-ale
Dăenilor ... Satele erau orânduiri gospodăreşti în jurul conacclor,
în care clocotea viaţa strămoşilor mei. Oine poate şti icine mai
stăpâ,neşte aceste moşii? .. Ele s'au fără.miţat, conacele s'âu pră­
pădit".
- "Mai ia zău, boeI' Mişul« ... Noi mâncăm regulat ICre.
negre ... Oă dacă aşa am pomenit în casa părinţilor! ... ".
- "Mai trăesc părinţii Dvs., Doaml1ă?".
"Nu, beer Mişule, nu mai trăiesc ... Au murit de mult. ..
"Şi unde sunt înmormântaţi?"
"Vai!. .. Unde i-arn fi putut îllmormâ,nta decât la Bucu­
reşti!? .. Oredcă li se cădea, după, boeria lor ... ".
Gândul bătrânului se înturnă iarăşi la şetrarul Dinu, la,
Pătru comisul, 1aOostea pârcălabul, care dormeau lungiţi sub,
lespezile ctitoriilor modeste de prin satele de baştină.
"Luaţi pateuri, boer Mişule I. .. Avem destule ... ".
- "Mulţumesc!".
- "Noi acasă mâncam numai pateut-i..; Şi eram cinci
frat,i .... ".
-- "Oinei?".
- "Da cinci ... Am un frate mai mare, care ţine o soţie năs-
cută Ohifu}.escu. O boeroaică de neam mare l... O soră măJ:ita tă
după un moşier din Teleorman, Garabet; are cai de CUl"S,e şi
automobil... Şi el este beer, după un cumnat de 1;ine pe soră-sa,
Orcescu: soru-sa a ţinut întâi .pe un general în retragere ... So­
ru-rnea mai mică este văduvă' şi locueşte în Bucureşti. Bărhatu­
său era un om distins şi purta monoclu. 'I'o ţi spuneau că l)a,r'c;:-"
este prinţ, aşa de elegant era! ... ".
- "L-a ornorât cărţile l. .. ".
- "Ştii că eşti nostim? Dacă era boer, se putea să nu se
ducă la club? Şi mai am' un frate mai mic, însurat cu o contesă
rusoaică născută 'J.1ăgârţov şi al cărui l!taUî zice-se că s'a născut
în sat cu 'I'olstoi ... Vezi că nici nu se putea ca frate-meu să se
Însoare cu altcineva !... L-ar fi bl esteniRJ memoria părinţilor şi
bunicilor mei. Ehe! săracii mei părinţi ... 'I'ata, boer Ghiţă, era,
un om cu maniere de barou ... Purta numai ghete de lac şi pan­
taloni cu dungă ... Cămaşe murdară pe el nu se pomenea ... Avea.
g'ule)' scrobit şi cravată ca preşedinţii de tribunal... Şi ere); în
contact numai cu lume c!;in societate 1. .. La noi în casă se aduna
să, joaoe concină, ma dam Străfăleag născută, Dumitr,cscu, domnu
Porumbacu decanu de vârst{L aJ baroului lliu Urzicel1i, madam
Hulubei fostă Sterescu şi' născută Georgescu, poliţaiul, prim!],­
I'ui şi toate notabiliULţiJe.". Vai, ce vremuri frumoase eran ' .. ,
Unchiu-meu Dumitrache Pefjescu, boeI' şi el de baştină, cu In­
scris uri moşteni te 1 a mână, 'l'a neIi p3i 1.. Şi GLlmua tă-mea, născtl1{L
Kalerki, văduva unui grof '.de Podolia care făcea negoat,o. Ia
Galaţi, ne cânta câte"o geamba,na Învăţată dela bă,rbatu-s-o, de-ţi
era mai mare dragu ... Eh !. .. Hoer Mişul e, boerii ele acum nu mai
sunt ca boerii din timpul lui tată-meu 1 ..• ".
422
[423]
Boerul Dăianu clătina din cap cu tristeţe:
"Nu mai sunt, este drept!. .. ".
- "Uite, mă uit la noi ... Suntem' noi hoeri, dar nu suntem
ca {hi din nain tea noastră .. Mi -aduo amin te de bunicu- meu Costea
Codău, boer ot Urziceni ... Ala boer adevărat, de viţă".
Misu Dăianu tresări.
"Oum ţLţi spus, doamnă?".
Bunicu-meu, Costea Codâu, boer ot Urzieenil!".
"Oostea Codău?".
"Da,. boer Mişule, Oastea Oodău ... Cred că aţi. auzit de
el, cum să n'auz iji l. ... Dacă era beer caşi Dăenii l? .. ".
Boerul Mişu Dăianu se Înţepeni pe scaun şi răspunse icnit:
-- "Oastea Oodău a fost patruzeci de ani slugă la curtea
Dăeuilor ... Mai apoi a fost cirezar şi a ţinut cârciumă la, drumul
mare ... Tai/său a fost hai: d'e cai şi a murit în ocne, iar Oastea,
slugă rea şi netrebnică, după ce �L fost oploşit la curtea unui
Dăian milostiv şi a fost îmbucături t şi ajutat, l-a jecmănit şi l-a
adus În sapă de lemn pe stăpân ... Şi moşia i-a luat-o şi eâineşte
l-a alungat din conacul în care patruzeci de ani 'ca slugă se
oplosise. .. Costea Codău, bunicul dumneavoastră! ... Dece n'aţi
început înşiruirea familiei cu beer Costea? ... M'aţi fi luminat
mai curând asupra obârşiei dumneavoastră boereşti l ... ErteI
Dumnezeu pentru nelegiuirile lui, aşa cum l-a ertat şi stăpânu­
său Dăianu l. .. Poate c'a fost şi beer. Dar, nu vă, fie cu supărare,
eu slugă l-am cunoscut şi pentru mine slugă rămâne ... ".
Doamna Raftopol, născută Codău, înţepenise pe scaunul
tapisat, cumpărat, evident, din Bucureşti Calea Victoriei ...
Soţul, domnul Nicolache Ra.ftopol, găsi ocazia să-şi pună
la punct anumite socoteli mai vechi.
- "Şi zi, era slugă, nu boer? ... Păi să .mai pofteşti, cl?i
coană, să-mi scoţi prin nas la fie-ce moment că tată-meu a vândut
pl ăcinti J a Bră.ila ' ... " .
Aclunându-si pă.lăria şi bastonul, boerul Mişu Dăianu, plecă
din casa boerilor vecini, indreptându-se către sihăstria lui pă­
răginită, ducâncl cu sine scârba unui bob de icre negre oare,
i-se oprise in gât şi care 'şi-avea obârşia În blidul doamnei Raf­
iopol născută Oodău.
Paul Constant .
........... "
Din volumul de sc.hiţe «Suburbia>, care va lua În curând drumul tiparului.
423
[424]
· I
I
1
"
1 n tun ere c 1)
V.
Ce mal vrea Iar pasărea neagră, mamă? Dece mă :Pl'!­
ve,;:t,e mereu de dincolo de tot ce există şi dece mă chiamă?
PIi vir ile ei îmi împietresc gândul şi strigătul ei mă. trezeşte
(lin vis. Şi visez aşa frumos, câteodată... Şi e păcat să mă
despart pe rând de tot ce mi-e drag .
... Găsiţi-mi un leac, oameni buni, oameni mulţi, oameni
vrăşmaşi. Boala care s'a adăpostit în mine e cumplită. ca vi­
forul si fierbinte ca soarele. Voi, care aţi pătruns în a­
dâncul pământului, voi care v'aţi înălţat deasupra măr-ilor
C:1 pasările Domnului, voi care aţi ridicat palate de aur în locul
colibelor de pae, voi care nu L'aţi văzut pe Isus, şi cu toa.te
astea aţi luat bani pe chipul Lui săpat în piatră ori zllgră.v�t
pe pânză. voi care trăij.i cu aeLevărat şi muriţi cu adevăru t,
ajutaţi-mă cu picătura de milă ce-o mai aveţi în suflet, ajuta­
ţimă să, pot semăna cu voi .
.... Pe mormânt să-mi pui, mamă, o candelă, un trand afir gc:l­
ben şi o păpuse albastră.
'I'ată Sfânt, Tu mă vezi, nu-i asa? Tu mă auzi şi miL, 'nţc­
legi ... Atunci dece nu rri�e milă. de mine şi. mă sileşti să. mă
îndoes« de A-l'ot-Puternieia 'l'a? Nu e destul că-mi trimeţi
razele soarelui să-mi întunece mai rău gându1, nici că-mi dai
pâinea cea, de toate zilele. nici. că-mi păstrezi viaţa (templul
elin care am fugit, de mult, fii.ndcCL îl înăltaseră pă,gâllii), nici
că-rui ajuti să mă gânelesc Ia binele pe care nu miI-Ai dat.
Aş vrea. să vii aici, să-Ţi simt suflarea cerească rnângâinriu-mi
fruntea, să stingi Întunerecul elin ri'ti.ne aşa cum stingi lu­
minile de pe cer, să mă asculti ea un frate mare şi bun şi să,
mi:!, ridici din ceaţa răului, aşa cum fiul T;1u a ridicat ologii
de pe pietre şi a dat vederea orbilor care, fiindcă nu priveau
decât În ei, erau trişti.
R.ugăciunea mea A curată ca lacrimile mamei şi e a,ele­
vărată ca viaţa Ta. Dar lacrimile mamei cad pc mâinile mele
şi pier, iar viaţa 'l'a mi.'e str{"ină ca trecutul care nu mi-a. elat
nimic. Aşi vrea si rită,c(osc prin pădur-ile moar-te din vis si să
nu-mi cânt durerea. Aşi �reil să privesc în grădină şi S{l nu-mi
simt ochii că se 'nchid fiindcă nu pot plânge. Aşi vrea. să-mi
îrupreun mâinile pe .piept si S[L nu-mi zic: n,şa am să-mi ţin
mâil:ile aiu.nci, v după �e va,n\ să mor ?ele�,l,ra1.: Aşi. VI�ea, SCL )'â.d
ŞI SeL nil ştm ca rad fara s� vreau, ŞI aşI mal vrea sa nu sunt
gi3.nelul tuturor la ci:ip{LtfLi.ul, meu, ca o lumâ,nare ele ceară ga1-
Lenă ::<prinsă de mfLl1:1. îngeru1�i păzitor.
l) Vd. Începutul În No. 49-50, pag. 254 din an. 1930 şi No.54-55, pag. 211
din an. 1931.
424
[425]
..... Găsiţi-mi un leac, oameni buni, oameni multi, oameni
vrăşmaşi. Boala care s'a adăpostit în mine e cumplită ca vi101'u1
şi fierbinte ca soarele .....
VI.
Plângi, mamă ... Iată seara in care sufle tu-mi olog iti cer­
şeşte lacrimile, ca să se poată despăr-ţi fără remuşcări de lumea
pl'lll care l-am târât şi de care el n'a putut S{L se alipească,
ÎIltreg.
Auzi tăcerea? -- Pasărea neagră a tăcut. Poate că ar
fi fost mai bine să nu tacă Încă. 'I'o tusi mă bucur că a.m să
pot, însfârşit, să-ti să-rut cu buzele moarte umbra sufletului şi
că am să, văd floarea din care mi-a iz vorât gândul şi c{4 a.m
si ştiu dacă e în adevăr un Dumnezeu acolo, în pustiul alb as tru
ŞI cenuşiu şi roşu către care se ridică, privirile celor ce se
roagă.
Plângi, mamă, plângi ....
Am câritat florile, am privit frumosul cu aceiaşi ochi
buni cu care ani privit urâ tul, am îndurat pedepse pe care
nicicând nu Ie-arn meritat, am visat mult şi n'am cârtit înpo­
tr ivn Spaimei care m'a urmărit clipă cu clipă, ca <O bătae
groaznică-a unui ceasornic nevăzut. Cu toate astea, în 'jurul
capului nu am cerc de raze, pe mâinelemele nu s'a pogorât
nicicând porumbelul alb, iar la picioarele crucii pe care m'am
răstignit de atâta vreme nu plânge nici-o Magdalenă. Unde-i
�i.agcblel1a? De ce n'ai adus-o cu tine? ...
Plângi, mamă, plângi ...
Lacrimile tale îmi vor lumina blând calea, ŞI vreau să
merg prin lumină spre întunerecul cel mare. Au venit din văz­
duh duhurile bune şi rele şi mi -au prins mâinile, fruntea şi
inima în lanturi aspre şi calde şi trag trag, fiecare aşteptând
de mult prada pe, care şi-o iau doar azi .
Cine îmi va lua inima în care n'am închis decât o iu­
bire? ...
... Viata mea a 'ngenunchiat alături de tine, mamă, şi şi-a
împreunat mâinile şi nu spune nimic. Ce frumoasă e ... ! Seamănă
cu Maria-Magdalena.
* * *
Doamne, vezi-mă, ascultă-mă şi iartă-mă. Iartă-mă pentru
tot, ce am gândit, pentru tot ce am visat şi pentru tot ce am
îngropat în mine.
Aud bătărle clopo tului cântând ceresc şi nemilos. 'rin as­
cuns aici, sub umărul stâng, ceva frumos şi sfânt. N II ştiu
ce e: floare, cântec, dor, icoană, sau flacără ... ? E tot ce-ţi dau,
Stăpâne, inaintea judecăţei celei de apoi. Primeşte-mi jertfa
şi nu spune nimănui ce Ţi-am dat. Nu spune, Stăpâne, căci
,e tot ce mi-a mai rămas din suflarea unicei prirnăveri din
'Viaţa mea ....
425
[426]
Coca Fal'ag'o.
Tatăl nostru care eşti În ceruri- .. (Auzi, mamă? Ea e. S8
strecoară printre pomii ruginiţi ... se opreşte ... se uită înnapoi ....
Vine... Iat-o Ia uşă..; Oe?.. Şovă;e?.. Nu. Atinge uşa.i, Vine,
mamă... uite-o) .
... Sfinţească-se numele Tău.... (Tu eşti aceea pe care o
aştept de când ştiu că trăesc? Tu eşti necunoscuta către care mi-am
îndrumat tot gândul? Tu eşti cântecul pe care-I zic toţi viii
P�,Di1 'n clipa 'n care .mor ? Tu eşti noaptea în care nu sclipeşte
nici-o stea? Tu eşti Moartea? Nu, nu ... Nu se poate .... ) .
... Vie Împărăţia Ta.... (Vezi ... ? Eu., mi te 'nchipuiam
alLfel....
Dar toate visele dor când se 'n{plillesc... şi cele frumoase
şi 013113 urâte. Eu te visam tristă. şi bună; -----1 �u rânjeşti crud şi
n'ai găsit pân' acum nici-o vorbă să-mi spui, deşi vezi cât mă
ehirmesc... Te visam mâna care să mă ridice din mare când mă
'nnecam de dorul tău, dar simt că, vrei să mă .înipingi la fund.
Te visam ca pe un Dumnezeu Învăluit în ceaţă, care vine să-mi
umple ochii de umbra ochilor Lui, dar tu nici n'ai ochi. TInde-ţi
sunt ochii? Cine i;i i-a luat? .. ) .
... Facă-se pe voia Ta ... (013 mi-ai adus? In rânjetul ,tău
stă nimicul ca un tot binefăcător şi ascuns ... Mi-s atât de dragi
trandaf'irii galbeni ... şi păpuşile albastre ..
Sufletele lor râd de mine, dar eu le iubesc Încă, fiindcă
le-am iertat) .
... Precum În cel', aşa şi pe pământ.
* * *
... De unde atâta lumină? Văd �lrumul pe care nu l-am
văzut ... Aud un cântec pe care nu l-am mai auzit .... Trăesc o,
clipă pe care n'am mai trăit-o şi simt în ochi lacrima pe care
u'am putut-o plânge niciodată până acum... Mă duc să văd
incotro duce drumul şi cine îmi cântă din veşnicil e depărtări
'I;U pentru cine cade lacrima mea ...
Plângi, mamă.,; IlJ.ângi ...
Am uitat rugăciunea ... Am uitat să-ţi zâmbesc ... am uitat
să privesc grădina o ultimă oară ... Am uitat ce am mai uitat....
Şi n'am uitat nimic ...
... Plângi, mamă.; pl�ngi ...
\
\
426
[427]
Descântec
Nueluşe de alun,
Te' arestez şi mi te pun
La răspântia de drum,
Şi fac cruce 'n patru zări,
Să-mi aduci din depărtări
Alinare dorului
Pc spinarea calului ...
De-o veni sara pe lună,
.S' o răsnească spre fântână,
F'iindc' acia mi -1 aştept,
Cu dor mult şi cu gând drept.
Oi mi-e sânul
Mură pârguită'n soare,
Gându-mi este
Sbeg nebun de căprioare,
2·bo1' năstruşnic de Iăstun ....
(Nimănui n' am vrut să-i spun
Gândul meu de pân' acum.
Il aştept pe el să vie,
Numai el,
să mi-l ştie).
Sufletu-mi e
Rapăn de' gânduri,
Cum rapăn e
U II vişin vara
De vişine ....
Mi-e privirea
Joc buiac de ape V11,
'I'remurări
Pe cărări
Inf'ipte'n depărtări ...
... Drumul ele il-o 'ncurcă
Curpeni prin pădure,
El să-i rupă şi, de-or fi
Ape până 'n şea
Sâ, le treacă,
Şi văpăi din miezul vern
Să, le 'ndure,
Şi să vie
Zi şi noapte,
Să nu ştie
Do-i drum lung,
Ori cale grea! ...
C'am luat podbal depe gârlă,
427
[428]
Fiindcâ- i floal'e
Pripitoare,
Şi-am mai luat elin Valea Mare
Popâlnic,
Piindcă-i floal'e cu Iipic,
Şi Ie-arn pus în albie;
Baba Ploarea a descântat,
Şi în sara lui Sân-Toadcr
M'am scăldat,
Şi. JaMaica Sânta- Vineri
M'am rugat,
El să, vie mai curând
Cu gând bun,
Cu gând curat
Şi Iuminat,..
Nueluşe, nueluşe,
Pe cărarea jucăuşe
Adă-mi-l,
Şi de rău fereşte-mi-l!. ...
Ion Mara .
••••••••••••
Doină legănată
Vânt pribeag, ce-aduci în mine doruri pline de suspine,
Nor de stele ..... vise grele, presăraro �e dantele,
Cer de rouă rupt în două de vreo nălucire nouă,
Dece-ţi spul beri trupu 'n pulberi şi te clatini, cânt de datini?
Gândul cerne prin caverne albul viselor eterne,
Şi cu teamă se destramă viaţa 'n cripte de aramă
Şi se ţeasă pe mătasă C,U beteală de mireasă,
Să-ţi dea ţie dalbă .iie, vânt fugamic ..... dor amarnic.
Nori prin aer cu lung vaer torc elin vânătul lor caer,
Jos pe cale stropi de jale, Iprăfuind în drum petale,
Şi cu tine aduc în mine vi�e pline de ruine
Şi-mi împlântă dor ce cântţ\ gandul greu aleanul meu.
Aurel Chirescu
428
[429]
Ştiubeiul în părăgini
"Fată mare, fată mare,
Mi te-abate din cărare,
Mi te-opreşte,
Mă sleieşte,
Că dacă pe-aici ai trece,
Ţi-oiu dărui apă rece ' .... u
Mărăcini şi curpeni grei
Ca un păcat
Au înfundat
Drumul care ocoliă pela ştiubei ...
Malurile s'au lăsat,
Şi 'n adânc au astupat
Vâna doldora de apa ...
Şi din an în an îşi sapă
Greu culcuş părăginile,
Şi se 'ntind uitările ...
Fu aicea, lângă stei,
O minune de ştiubei,
A pă care nu seca
Nici în dricul verii,
Şi cum nu se pomeniă
Pe toată Valea-Mănăstirii ...
... Cine n'a trecut căndva
Pe-aici şi n'a aflat
Un cauc care te 'rnbiă
Ca să-I afunzi în apa rece
Şi să bei,
Şi-o laviţă subt tei,
Ce par 'că te chema
Să te odihneşti un pic! ? ..
Nici nu mai ştii
Ce să mai crezi,
Când vezi
Că nu mai e nimic.
(Par'c'ar fi
LOGul ăsta blăstămat) ...
.. .In steiul
Ce gata stă să se pră vale,
Abia se mai cunoaşte leatul unui an,
Săpat cu'n vârf de iatagan,
Şi nişte vorbe 'nsăilate
Din slove vechi şi încurcate:
.Joniţă Pădurariu. ot Strâmba din Vale" ....
(Poate cel care făcu demult ştiubeiul) ...
... Aicea hoţii
In miezul nopţii,
Işi adăpau caii
Şi apucau drumul Străhăii,
In sus prin Gura Văii ...
429
[430]
Şi tot aici într'un cot
Dosit de poiană,
Ion Urdăreanu-şi adună
Intr'un amurg pandurii,
Si apoi s'a lăsat
In jos spre Olt
Prin pălcurile pădurii ...
... Drumul care ocoliă pela ştiubei
S'a'n fundat de curpeni grei,
S'au întins uitările,
NeguriIe, părăginile ...
Şi nu-i nimeni să desfunde,
Şi să scoată Ia lumină,
Apa rece, apa lină,
Ce'n adăncuri se ascunde ...
Ion Mara
••••••••••••
Inconştientul în literatură")
(Urmare)
Până acum un secol, psichologia in telectualistă deri vată din
ra.ţionalismul lui Descartes credea că toată viata, mentală (mentală
în Înţelesul general de psichică) se exprima In conştiintă şi că
observaţia internă era suficientă pentru a o explora, întrucât
ocnştiinta, prin esenţa ei, se resfrângea în ea însăşi. 'I'ot ce .(lu
era conştient nu exista pentru psichologie.
Ascuţirea din ce În ce mai ştiinţifică a spiritului de obser­
va ţie ca şi aplicarea metodelor experimentale de studiu asupra
cazurilor sufleteşti anormala, patologice, au făcut pe psichologi
să se îndoească de valoarea universală! a conştiinţei pentru expl i-.
carea vieţii sufleteşti in tegrale. După această Îndoială, a venit
certitudinea că toate ipotezele care :Încear·@. să explice conţinutul
conştiinţei trec dincolo de el. Dar, cum spunea Hartmann "tot
ceeace depăşeşte conţinutul' conştiinţei, este deadreptul incon­
ştient", aşa că "orice ipoteză expjicativă a psichologiei nu poate
fi scoasă, decât dintr'un principiu deadreptul inconştient".
Aceasta s'ar explica şi mai clar prin imaginea lui Gustave
Le Bon: 'inconştientul este .. terenul unde se găsesc înfipte rădă­
cinile tuturor stărilor noastre de conştiinţă sau formula şi
rua.i sugestivă a lui Ribot a "Inconştientul este un acumulator
de energie ; el adună ceeace îi trebuie conştiin ţii să chel tu­
cască". In ultima vreme, unanimita tea cercetătorilor psichologi
au jertfit inconstientului, ostenelile şi metodele lor, pentru că,
cun. scrie Freud, citând aprecierea lui Lipps, chestiunea in­
couştientului, este mai puţin \ o problemă de psichologie, cât
mai ales, problema psichologiei '�IlS{LŞi,
'Y.'J Subiectul acestui articol a fost �esvoltat în cadrul unei conferinţe, ţinută
la societatea «Prietenii Ştiinţei» din Craiova la 8 Febr. 1931,
430
[431]
Definirea inconştientului a fluctuat mereu .între ipotezele
de gândil',e sau de profesiune, pe care le-au adoptat cercetă­
tarii lui. Hartmann a conceput inconştientul ca un metafizician ;
el a. încercat să extindă acel principiu psichic considerat de
el ca miraculos, punându-I în Iegătur ă cu o activitate in,
conştientă a universului la care luăm parte împreună cu toate
celelalte făpturi. Dimpotri vă, Pierre .Ianet restrânge conţinutul
inconştientului la faptele psichice morbide, la tot ce se desface
din sinteza normală a vieţii noastre mentale, la anumite idei
şi asociaţii de. mişcări, care nu se supun personalităţii noastre:
catalepsia, somnabulismul, desagregarea personalităţii şi aşa mai
departe - adică tocmai la acele cazuri clinice studiate de el.
Dar definiţia inconştientului psichologic - care nu este nici
cel metafizic, nici cel clinic - mi se par,e a fi aceasta, a lui
Georges Dwelshauvers, profesor la universitatea din Bruxelles:
"faptele psichice inconştiente sunt acelea care influenţează viaţa
noastră mentală, fără să facă parte din complexul de fapte de
care ne dăm seama în .noi înşi-ne, În conştiinţa noastră".
S'a dovedit acţiunea inconştientului, în compunerea unora
din percepţiile sensibile şi În activitatea motrice - chiar şi în
cea care nu e reflexă, cume dilatarea pupilei la lumină, de ex.
Iată câtevRcazmi di verse din viaţa noastră cotidiană: Mergi
pe stradă discutând cu un prieten ceva de uu interes absor­
bant. Cu toate că 'atenţia îţi este îndreptată exclusiv la subiectul
convorbirii, ocoleşti obstacolele întâmplătoare, pe .trecător i, coteştj
pe anumite străzi. Sau mergând pe stradă şi citind ultimile
ştiri palpitante dintrun ziar, te opreşti când ai ajuns la poarta
instituţiei unde te aşteaptă orele de birou ... POţi copia un text
cu exactitate, în timp ce .gândul Îţi călătoreşte foarte departe.
Iar, după ce ai copiat textul - dacă nu-l cunoşti înjirealabil
__ o ţi-e cu neputinţă să spui ce idei cuprinde. Inconştientul
;1 înfăptuit toată acea combinaţie foarte complicată de sen- ,
sa tii vizuale, tactile, toate acele mişcări ale ochilor şi ale mem­
brelor.
Ceeace se numeşte automatism psichic nu este decât acti­
vitatea automatică a inoonştientului exprimată în fapte care
poartă toate caracterele activi tă ţii psichice, afară de însuşirea
do a depinde de personalitatea conştientă. Exemplu : obiceiurile
sau mişcări le in volun tare şi inconstien te pe care un om le im­
primă unui pendul când se gândeşte la o anumită mişcare
(mişcare pe care o execută fără să-şi dea seama - dacă nu se
uită la pendul, fireşte).
'I'ot rodul unei activităţi inconştiente este şi fenomenul
atât d,,' cunoscut şi de obişnuit al asociaţiei de idei. Efectul
asociaţiei este <conştient, dar procesul intim prin care o idee
găs'eşte şi scoate la iveală pe o alta, este săvârşit de ten­
dinte şi prin mijloace necunoscute, mai ales, când interrnediarul
asociaţiei este inconştient - cum ,se întâmplă adesea.
Dar studierea cazurilor psichopatologice au îngăduit cu-
431
[432]
noaşterea Şi prezicerea rolului inconştientului, În via.ţa sufle­
tească. Iată un caz de dublă personalitate, sau mai bine, de
desagregare mentală, observat de Pier-re Janet: o bolnavă nu­
mită Leonia, după o agitaţie nervoasă, cade într'o stare de
completă transformare a personal ităţii. In această stare dife­
rită, ·ea se numeşte Leorrtina. Şi una şi alta scriu multe scrisori.
Leonia îşi aminteşte de scrisorile ei proprii, dar nu ştie nimic
din cuprinsul celor pe care le scrie Leoritina. Oa stil, scrisorile
uneia diferă cu totul de scrisorile celeilalte. In timp ce Lconia,
trează, cântă sau se gândeşte, cealaltă personalitate a ei - cea
inconştientă - uzează de membrele ei ca s'o ducă într'un loc
al camerei unde să ascundă scrisorile Leon'tinei, căci Leonia
când i le găseşte, i le rupe. - Altul citat de dr. Morton Prince :
o studentă în vârstă de 23 ani, prezintă afară de personal ita.tea
ei normală, Încă, trei altele, subconştiente, perfect d ist.incte
în ceeace priveşte ideile, obiceiurile, gusturile, amintirile. Nu­
mai una. din ele cunoaşte pe celelalte. Planurile uneia sunt dia­
boJic dejucate şi răsturnate de cealaltă care îi succede. In in­
terval de 24 de ore, se produc uneori mai' multe treceri din­
truna într'alta. Doctorul a numit pe una sfânta, pe alta Sally
sau Diavolul, pe alta femeea frivolă,egoistă, ambiţioasă şi
aşa mai departe.
Dar afară de această speţă de inconştient morbid, pe care
ştiinţa îl numeşte mai adeseori subconştient sau subliminal,
mai există inconştientul dinamic al omului normal. Durerea
profundă pricinuită de moartea unui prieten vechiu şi bun,
trezeşte în mine anumite fapte, impresii, amănunte la care
niciodată vreme de 20 de ani nu mă gâ,ndisem şi care ar fi
rămas pierdute fără lovitura durerii de care am vorbit. Unde
s'au păstrat, cum au ieşit la. iveală? In inconştientul meu latent
şi activ, totdeauna gata să izbucnească în afară, dar tinut în
frâu şi domolit de necesităţile vieţii practice şi de atenţia mea.
Eşti ne.pl�cut im]?resionat ele. c:va: I�Uln�i&eeâ t figyra ţi-a luat
o anumită iexpresie de care lUCI nu-ţi dai seama ŞI pe care mei
n'ai voit-o. Nu există, în tine un alt ins care lucrează fără
ştirea şi vrerea ta? ... Gândiţi-vă un moment la ciudăţenia fără
seamăn a visurilor întortochiate," groaznioe, baroce, fantastice,
bufone sau stupide, pe care le-aţi avut in viaţă. Fiecare din
el-voastră s'a întrebat.: "Oum am putut să imaginez -- chiar în
vis - şi să trăesc asemenea lucruri care niciodată" de când
mă ştiu, nu mi-au trecut măcar prin minte?" şi de cele mai multe
OrI ana.liza se opreşte aci.
Aproape aceiaşi întrebare şi-o poate pune şi orrcine vi­
sează cu ochii deschişi castele, în Spania. 1101; astfel, sunt acte
pe care le şă vârşim cu totul\ fără motiv conştient, idei care
răsar fără nicio legătură sau 'fără vreun punct de sprijin cu
vreun alt gând anterior, sau sentiment sau tendinţă ele care
să-ţi dai seama. Pe de altă par te cine n'a avut aşa zisele
uitări involuntare 'ale unor luc�uri care ne interesau şi care
432
[433]
puteau fi retinute fără nici-o strădanie? (Fireşte oă nu e vorba
de nume proprii). Cine n'a cunoscut ac�le stări afective de­
:primant,e sau dimpotrivă învior ătoare care apar dintr'odată şi
fă.ră motiv în sufletul nostru?
Celebrul medic vienez Freud a creea.t metoda .psichanalizei
în stare să, explice multe din acele acţiuni, dispozitii afective,
idei spontane şi bizare, prin ideile şi, îndeosebi, tendinţele re­
fulate, care mocnesc şi la ooa.zie izbucnesc neaşteptat şi neştiut,
Aceste tendinţe sunt uşor pricinuite dei imprejurări care trec
neobservate de atentie. La ocazie, apar-iţia lor va fi conştienf ne-
1" motivată.
Multicip1itatea investiga.ţiilor psichanalitice au dovedit că
ceeace numim conştiinţă nu este decât un punct luminos care
rătăceşte Ia suprafa ta unei masse infinit adânci de impresii în
mişcare -- inconştientul. De aceea, dacă atentia ştie să asculte
uiurrnurul activităţii inconştientee a spirrtului, dar doruinând-o.
ajunge să prindă sugestiile acestui psihism latent. Ei bine, aşa
se încheagă, spune Georges Dwelshau vers, in verrţia savantului,
a, gânditorului şi a, artistului, deci cele mai înalte manifestări
ale spiritului uman. Boutroux în "Lc moi sublimil�al"citeazij,
vorbele lui Musset despre creaţia literară: "Nul ucrezi ci asculţi:
parc că un necunoscut îţi vorbeşte la, ureche", ca să arate
că artistul - cel adevărat - creează cu ajutorul luminilor
inconştierrtului, În repaos, sau în timpul somnului, după care,
opera sau o parte din ea se încheagă spontan. Beethoven credea
că Însuşi Dumnezeu îi dicta compoziţiile, Goethe era hotărît;
convins că numai cu ajutorul inconstientului, conştiinţa par-vine
să creeze. Sunt cunoscute numeroasele soluţii matematice pe care
Ie-a avut Henri Poiucare pe cale total inconştientă, când, adică,
nici prin minte nu-i trecea chestiunea, pe care se străduise za­
darnic s'o rezolve, de exemplu pe când păşia pe scara unui
omnibus sau, altădată, tra versând un bulevard.
Dar în legătură cu creaţia artistică inccnştientă n'ar fi
fost locul să mă ocup, trătând despre "inconştientul În Iitera­
tură", şi de modul cum diferiti mari scriitori extrag ain inoon­
ştientul lor capod'cpere? Ba da ... Decât, artişbii literari, afară
de unele prea vagi afirmaţii ca aceea a lui Musset, n'au lăsat şi
poate, nici n'au putut să lase indicaţii ample, rod al unor mi­
nuţioase autoanalize.
Uneor-i, cum arată Dwelshauvers, profesorul (le la Bru­
xelles, in lucrarea sa "L'illconsci,ent", în anumite momente cu­
prinsul inconştientului t;e luminează ,Ct1 ele un fulger şi }U,
scăpărarca lui putem surprinde, ca întro viziune, lumen 118-
mărginită care soc frământă în Iloi şi miile de legături care ne
rines(' cu fiinţele şi cu lucrurile. Viziunea nu tinu decât" o
e]ipă. Dar în acea clipă g-ânc1il'ea poate străbate vână In apele
pljJlle de comori ale ndâncului. Aşa. ia naştere arta sqperioarii
pe care llichard Wagner o concepea ca sinteza Între ştiinţii
şi viată, într,e conştiinţă şi inconştient, aşa trebue să. ia naşteT!!
11
433
[434]
conceptia metafizică în filozofie. Acest fel de a cunoaşte - din­
colo de abstracţie şi de idei - numai printr'o privire spir-ituală
în lăuntrul nostru se cheamă intuiţie. Intui ţia a slujit lui Henri
Bergson ca instrument de investigaţie filosofică. Deaceea, în
sistemul intuitionismului bergsonian, gândirea noastră nu este
un instrument de cunoaştere a tainelor lumii ci un mijloc de
utilizare a. fenomenelor în folosul nostru practic - neavând
deci (Lecât o valoare pragmatică. Cunoaşterea adevărată nu B
decât un sentiment al adevărului, sentiment pe care-I oferă
doar inconştientul, carie este, cum: s'a zis, izvorul ascuns şi
imens de unde se prelinge conştiinţa noastră.
Probabil sub influenta intu iţiei Bergsoniene, inconştientul
a găsi t un metafizician -poet care a vorbit. ca nimeni altul,
sufletului omenesc în vremurile noastre: pe Maurice Maeterlinck.
Ce este omul după Maeterl inck? "L'homme est un dieu qui
signore". (Omul este UIl Dumnezeu care nu se cunoaşte pe
sine). El poartă în adâncul fiinţei lui o comoară spirituală __ o
"le tresor des humbles" (comoara celor umili), cum o numeşte
MaeterIinck - sau inconştientul. Această comoară spirituală.
este în legătură cu sufletele celorlalţi şi cu tainele existentei.
Ea pătrunde viaţa, naşte iubirea, presirnte moartea şi se con­
topeşte cu Dumnezeu ... Dar o înnăbuşitoare povară, o apasă: 0
conştiinţa, raţiunea. Cu cât cugeţi mat intens, cu atât m'ai mult
nu ştii nimic ... nu ştii nimic din misterele care se urzesc în noi
şi în mijlocul nostru - şi doar, cum spune Maeterlinck, nu se
scurge nicio secundă fără mister. Dimpotrivă, cu cât această
povară s'o subţiază, se destramă, cu atât minunile comorii se
ridică la suprafaţa sufletului. De aceea orbii, bătrânii, .co p iii,
bolnavii în agonie, omul care visează sau cel halucinat şi, În
gm�ere, . femeea sunt tocmai acele fiinţe omeneşti care se împăr­
tăşesc mai activ din tainele cornor ii : ei pătrund mai degrabă
sufletul altora, presimt ce se va întâmpla şi. cunosc steaua
care-i ocroteşte pe ei şi pe ai lor p� pământ. Dar rvălul cori­
ştiinţei de care am vorbit înnăbuşe din ee în ce m'ai puţin
inconştientul. Ne apropiem, crede Maeterlinckde o iperiorlă. spir i­
r ituală când sufletele noastre se vor vedea făl'â mijlocirea situ­
ţurilor. Sunetul este mult mai aproape de fiinta noastră vizi­
bilă şi ia o parte mult mai însemnată în acţiunile noastre de.cât
acum două, trei secole. Vom' vedea numaidecât in ce chip se
resfrânge concepţia metafizică a lui Maeterlinck în Iiterai.ură.
Dar să nu ne în�hipuim că filosofia lui Maeterlinckdin
"Le tresar des humbles" şi din "La sagesse et la destinee'
este o simplă medita ţie', mistică, a cărei valoare să nu fie decâ ţ
fTumuseţea sau ingeniozitatea. Câteva din principiile ei s'au
confirmat în ştiinţă. Un�l din cei mai pătrunzători oameni de
ştiinţă de astă-zi, Oharllys, Richet, a experimentat şi dovedit
fără contestă fenomene ca, moniţii şi premonitii (adică. viziunea
exactă a unui fapt eare �e petrece la distanţă sau car'e se va
petI'ece), criptestezia, telekinezia (mişcarea obiectelor Îp jurul (miva,
434
[435]
şi a discutat ştiinţ.iîiceşte dedublările sau bilocaţ.iile (aflarea
cuiva în două locuri prin materializareu dublului sau astra­
lului) şi manifestările spiritiste. Toate aceste fenomene, Richet
Ie-a explicat - În monumentalul său 'rl'aite du metapsyehique
.prin ipoteza acţiunii inconştientului.
* * *
După ce am făcut această rapidă. incursiune in ceeace COl1-
stitue activitatea inconştientă a sufletului 11081;ru, să. urmărim
în câteva clipe cum se oglindesc spetele şi in terpretăr-il o ci
în literatura contimporană.
Manifestările inconştientului, pe care le-am notat În lite­
ratura clasică şi în modelele romantice, aveau un rearacter dis­
tineti v comun: aderenţa cu raţiunea, rezolvarea lor în conştiinţă,
de către autor. Autorul avea grijă să le disimuleze sub' o logică,
o explicaţie sau o intentie. Atât. Nici pe departe, să-şi traducă
el însuşi o concepţie despre inconştient în manifestăr ile incoh­
stionte ale 'eroilor, sau să pătrundă acele fenomene ca atare.
Sr1 vedem cum se restrânge această comoară a sufletului,
în opera literară contirnporană. Iată, spre pildă, concepţia lui
Maetenlinck asupra inconştientului, transpusă într'o piesă de
teatru al cărui autor este el însuşi.
In piesa intitulată "l'hltrus,e" --- lipsită de acţiune drama­
tică, � cum sunt cele mai multe piese ale lui Maeterlinck-, asis­
stăm Ia Jurişarea Mor-ţii într'o .casă unde stăpâna e bolnavă.
Cei din 'Casă stau' vorbind in jurul unei mese şi aşteaptă veşti
dela sora de caritate, care se află în odaia bolnavei.tDinjre
toţi, singurul care, simte apropierea mori;iieste. un bătrân orb.
La un moment dat acesta tresare: parca se aude pasul cui va, în
gr[ulină. Câinele . a amuţit, au tăcut şi, privighetorile. 'I'otuşi
pentru ceilalţi nu e nimeni. Se aude ascuţi tul unei coase. S'ar
putea să-şi 'fi ascutit grădinarul coasa. Peste puţin se aude
fosnetul trecerii cuiva prin odae. Pare că un -etrăin a intrat în
casă. Bătrânul vrea să ştie cine a, intrat. I se răspunde
că n'a venit nimeni, Bătrânul orb vede - tocmai el care era
orb - cum ceilalţi îngălbenesc de groază şi bagă de seamă că
oeasornicul nu mai bate. Neliniştea îl chinueşte. Cineva parcă
intră la bolnavă. In clipa următoare; inf'irrniera anunţă moartea
femeii. Orbul bătrân care avea .inconştieritul foarte activ, fiindcă
viaţa lui conştientă efa mai redusă, avusese o premoniţie şi o
moni.ţie, o adevărată viziune Iucidă. Intr'o altă piesă a lui Mac­
terlinck, "la Princesse Maleine" presimţirea unei crim'e n'a avui,-o
niciun om ,cu viata conştientă fecundă ci un bufon dement, ()
femee umilă şi simpl:l şi un câine. In piesa "Alladi1l0 ef Palo­
mides" un bătrân apropiindu-se de fiica sa, pe care o pustia durerea
provocată de purtarea soţului, simte tot ce se peLr,ecea in su­
fletul ei, deşi ea :se ascundea cu grijă. El îi spune: "Apropie-te
toL mai mult şi nu-mi nlai vorbi. Vine o clipa când sufletele
se ating şi ştiu tot, fără şa mai a;ib{� nevoie de mişcarea buzc­
lor. Apropie-te !", Şi, apoi 'pl'i vind-o: a,dânc: "Te y,ăd, Astolaille !".
435
[436]
In genere personagiile teatrului lui Maeterlinck sunt, după
expresia lui Emile Baguet, "făpturi de vis care spun vorbe si­
bilinice, pe o scenă de neguri, într'un decor crepuscular". lu
acest teatru, care a fost riurnif interior şi statie, te întâmpinj
la fiecare scenă fiorul misterului cristalizat Într'un fapt-simbol.
Acţiunea -'- dacă se poate vorbi de aşa ceva - este isvorîtă
elin sufletul obscur, vegeta ti v, al unor oameni care evoluează,
parcă ha]ucinaţi./
Această speţă ele inconştient care JIU se integrează in rea­
litatea cotidiană a vieţii, a, interesat un timp, dar n'a scăpat
ele efemerul modei, Lumea nu s'a deprins să pre.ţuească în lite­
ra tură abstractia inconştientului numai în ea însă-şi, sau în
f'ăptuită în fiinţe puerile, şi simplificate până dincolo de orice
formă de realitate imaginabilă, Acest fel de inconştient literal'
exeesiv -- dacă ar fi să-I concep în evoluţia lui şi să-I definesc
printr'un termen de estetică literară -l-aş numi romantic--ro­
mantie în Înţelesul raporturilor pe care le păstrează in opera li-
. terară cu elementul realităţii,
Acest inconştient romantic .a fecundat în Franţa o con
cepţie poetică şi a însufleţit un întreg curent literal': simbolis­
mul. Simboliştii au căutat armoniile primare ale ideei şi au
incercat să străbată adâncuril,e ascunse sub aparenţele efemere,
până la miezul etern al lucrurilor. Mallarme exprima astfel
unul din principiile sim bol ismului: "a numi 11n i ncru in semnează
a nimici trei sferturi din bucuria poetului, care e pricinuită. numai
din fericirea de a ghici,puţin câte puţin; a-l sugera, iată visul!".
La rându-i H .. de Regnier spunea: "Poczia pare că s'a desbă.rat
de vechea putere oratorică de care s'a servit atât, Ea nu mai
explică, ci sugerează, nu mai cântă, ci vrăjeşte, TIin vocală,
a devenit muzicală" .' rpot astfel, Paul Verlaine voind să exprime
ceeace nu s'e poate ,exprima prin vorbe, elin sufletul nostru
obscur şi plin de minuni, a preamărit în celebra sa poernă ".A,rt
poetique" puterea muzicii, care desbarăt poezia de materiaJitate
şi de povara conşti in ţi i (logice).
De la. musique avant toute chose
Et pour cela prefere l'Impair
Plus vague et plus solub1e dans I'air.
Sans r ien 011- lui qui pese ou qui pose.
Il faut aussi: que tu n'ailles .point
Choisir tes mots sans quelque meprise:
Rien de pluschor que la chanson grise
011 l'Indecis au Precis se joint,
\
C'est des beam.\ yeux derriere des voiles,
O'est le grand j�ur tl'emblallt' de micli,
C'est par un ciell d'automme attiecl;
Le bleu fouillis des claires etoiIes.
436
[437]
Oar nous voulons la Nuance encor,
Pas la Couleur, rien que la nuancel
Oh 1 la nuance seule fiance
Le râve alt l'eveet la Ilfrte au cor!
Şi mal departe:
De la, musique encore et toujours.
Que ton vers soi t la chose en volee-
Qu' ou sent qui fuit d'une âme 'en al.lee
Vers dautres cieux iL d'autres amours.
Dar tendinţa de a exprima ceeace se sbate sau adie În cec
tatea cu taine a sufletului, fără să-şi găsească cuvânt Iămuzit
În conştiinţă, n'a apar-ţinut exclusiv simbolismului. In toată
poezia modernă abundăcxemplele de transpunere în cuvinte
a fiorului care se urcă, elin adâncuri. Şi ca Maeterlinck,poeţii
au privit tăcerea drept mijlocul unic de cunoaştere pe sine al
sufletului şi ele con topire a unui suflet cu altul. V oiu cita
o poemă, în care sufletul l{oetului şi cel al femeei iubite se seu­
fundă ele înşile şi se pătrundi unul pe altul. Poema este înt.i­
tulată "Misticism" şi autorul ei este Demostene Botez:
Inchide ochii: toate sâni ca 'n .vis ...
In întuneric ca 'ntr'un lac damnat
S�l, mă găsesc fluid, transfigurat,
Ca 'n apele vrăjite, mort Narcis.
Inchide ochii, să intrăm în noapte,
In nesfârşitul şi adânc şi 'nalt,
Să fim mai singuri unul cu celalt,
Şi văzul nostru să ne fie şoapte.
Atent ascultă cum În amândoi
Acelaşi puls îşi biciuie izvorul.
Inchide ochii, să avem decorul
Amăgitoarei nemuriri din noi.
Şi-aşa, prin el să prelungim iluzii
De paradisetem şi solitar,
Când ai să simţi' sărutul meu amar,
Crispat şi dureros pe floarea buzii.
Inchide ochii, să Închizi În tine,
Vas scump cu stranie sonoritate,
Aceste clipe lungi de voluptate
Oare-au venit de dincolo ele mîne.
Inchide ochii, în tăceri albastre,
Să-ţi simt suflarea ca o melodie,
Şi trupurile noastre să nu fie
Decât ca umbra sufletelor noastre.
437
[438]
Dar în literatura contimporană manifestările 'inconştientului
nu s'au limitat la ])oezie. Romanul, genul cel mar complex
şi cel m'ai absorbant de tendinţe, de concepţii şi de forme
inovate, a adoptat şi freamătul proteic al inconştientului.Şi
lucrul acesta n'a fost fără însemnătate atât pentru evoluţia
romanului cât şi a manifestăr-ilor inconştiente în literatură.
Romancierii au interpretat achiziţiile psichologiei în pri­
vinţa activităţii ascunse a sufletului, lărgindu-şi nemăsurat cadrul
analizei. Pe de altă parte, inconştientul a căpătat o interpretare
să-i zicem realistă din topirea lui în viaţa adevărată, - adică în
substanţa însăşi a romanului. Cum se manifestă acest incon­
ştient realist? Voiu alege un caz d intro mie.
In romanul unui subtil şi' credincios analist al sufletului de
dincolo de conştiinţă, AndreGide, asistăm la o elesagregare meu­
t.al ă de esenţa celor de care vorbiam adineaori. E vorba de "l'Immo­
raliste". Eroul, un tânăr intelectual cu un spirit ornat şi lumi­
nos, du păce reuşeşte să' învioreze de viaţă pe soţia sa care se im­
bolnăvise greu de piept, porneşte pe panta desagregării morale,
golit parcă de energia vitală pe care o insuflase vieţii şovăel­
nice a soţiei. Nu .se exercită asupra lui nici o influenţă rea din
afară. Nici conştiinţa lui nu-i oferă obiective ele pierzanie. Soţia
sa 'este o fiinţă încântătoare, inteligentă şi duioasă. Dar sub pre­
textul descătuşării de orice constrângere etică impusă de corrtin­
gerrţele vietii sociale, el se afundă din zi în 'zi în rnizerie morală
şi în suferinţă. ascultând de o forţă oarbă care se substituie
personalităţii lui normale. Iil curând primejdueşte viaţa soţiei
sale, numai pentru a-şi satisface noul eu care-I frâmântă şi-I
înglodează în turpitudinea amorului contra naturii. In această
desagregare mentală se simte suflul unui tragic nou: tragicul
fatalităţii interioare, care se plămădeşte în făptura noastră mis­
Iterioasă,. E inutil să încerc să spun cât înfioară acest tragic pe
cititor.
In romanul "Le' Ferment" al scriitorului viguros şi sobru
Edouard Estaunie, ne întâmpină la tot pasul câteva din mani­
festările tipice ale activităţii sufleteşti inconştiente. Eroul, un
inginer abia ieşit depe băncile şcolii, îşi vede visurile ele parve­
nire, pe care le nutrise în anii lui de bursier sărac, năruite de
indiferenta societă.ţii. Luptă 'cumplit cu sărăcia, munceşte din greu
pentru pâine, dar nu se" resemnează .. Conştiinţa lui se abrutizează
de mediocritate. .Da,r in adânculTui inconştient, tendinţele moc­
nesc şi, când prilejul' so�eşte, ele, izbucnesc ca o forţă elementară ..
Tânărul, care nu era jucător,]câştigă sume fantastice în câ­
teva nopti la jocuri de noroc, dălovitlui de-bursă triumfă, dis­
truge tot ce întâlneşte Î\Il calea expauaiunii, lui. In baza unui
principiu din mecanica i�conştientul\li, ceeace a mocnit persis­
tent în adâncuri se înfăp tueşte. Pe ele altă parte, eroul lui
Estaunie presimte surd t(\t ,ce va fi hotărâto;r: - chiar un
amănunt - - în viaţa ,lui, deşi conştiinl,aî1 desminte. Dar to'tul
în aeest roman este "realI -- cl�; o realltate!,'mai lipsită, ele 08-
"j "
438
[439]
tentaţie şi mal firească decât a celui mai cumpătat roman
na tural ist.
La capătul cercetării noastre, se cu vine să hărăzim ui­
tin.ul nostru gâ,nJd perspectivei care se deschide inconştientului
în. literatură. Socot că, în această privinţă, oil,firmaţie ea­
tegorică ar fi ori prezurntioasă, ori uşuratecă. Totuşi mi se
pare cii desluşesc într'o vreme care nu e prea departe de noi
o continuare asidui şi o atentă. adâncire a acestui isvor ascuns
şi imens al vietii noastre psichice. Faptul determinant poate va
fi acesta:
Literatura trece in. momentul de faţă printr'o vreme de
cumpănă. Inspiraţia retorică a, murit. Expresia exter-ioară a vietii
-- culoare locală, desoripţii realiste sau fanteziste, intrigă inge­
nioasă - toate acestea au fost de resortul literaturii. Cine va
voi să-şi potolească setea de ficţiune nu-şi va mai pierde timpul
citind literatură de imaginaţie sau de analiză a vieţii con­
ştiente, adică a vieţii superficiale.Perf,ecţiunile technice ale
filmului sonor sau mut, radio sau televiziunea sunt mai tari
decât bietul talent literar.
Există însă un domeniu, In care filmul nu poate fi decât
dureros de insuficient sau mut - chiar când e sonor. Este do­
meniul sufletului cu pri vire Iaicare am vorbit . .Li tera tura es te
arta cea mai în stare să-I cunoască şi să-I reflecte. Care vor fi
limitele penetratiei în inconştient, ce perspective de valoare es­
tetică. se deschid artei litera;re? V CI, sosi acea epocă spirituală de
car,e a vorbit Maeterlinok - timpul când .sufletele se vor a­
propia şi se vor. cunoaşte fără mijlocirea simţurilor? ... Iată În­
trebări la care vorbele nu pot răspunde. Nu poate răspunde
decât tăcerea - tăcerea din lăuntrul nostru.
M. D. Ioanitl .
..............
Ninsoare de lumină
Soarele,
Prin bolţi de ramuri, în zumzet de albină,
Scutură alene dalbe fulguirr...
Şi grădina ninsă 'n svonuri de lumină
Frânge 'n unde limpezi tremurări subţiri.
Şipotele pline rauresc uşoare
Vălurind argintul tainic pe prundiş
Şi cleştarul umed săgetat de soare
Oglindeşte 'n tremur slava' pe furiş.
Apele luminii strâng lumini de flamuri
Şi'nflorind zămbirea crăngii ele cais,
Limpezimi de şes uri şi sbucniri de ramuri
Aţipesc în suflet legănări de vis.
Al. Marius Popescu.
439
[440]
·440
Seară de bal
In seara asta umedă şi tristă,
Din taina-albastră a unei vechi cutii
Cu melci mărunţi şi cruste sidefii,
Ridic cu grije-o gingaşe batistă.
Dantela 'nvolburată şi spumoasă
Pal pită-asemeni unui flutur greu
Şi tremură lângă obrazul meu,
Foşnind străină şi capricioasă.
Respir din ţesătura inspumată,
Ca pe-un regret subtil, parfumu-i rar.
Ca 'n vis nălucitor, în jur mi-apar
Fantome graţioase din unghere ...
Pe ochi de vis cad pleoape de tăcere;
Rotesc în falduri grele rochii lungi;
Au păr buclat, ori netezit în dungi;
Alunecă ori saltă 'n pas încet,
Ca 'n ritmul unui tainic menuet ....
Sunt multe, multe, în găteli de bal:
Un nor de tul, dantele val de val,
Mătăsuri grele, şaluri şi culori,
Sclipiri de fluturi, panglici, pene, flori.
Acelaş ritm le leagănă mereu,
Pe când, minune rară, în locul meu
La gura sobei, în lumină, jos,
Pe-o perină de fir de merănos,
Săltănd în tremurări de crinolină,
S'aşează lin, o palidă regină.
"-
In sumbra ei găteală fum urie
Agită-un evantai, .. un gest ce 'n vie,
In jurul arătării ei de fum,
Un roi de chipuri palide, ce 'n drum
Aşteaptă încă, veac de veac, dearănd,
Poate-o privire, poate-un tainic gând ...
Intind uşor un braţ tremurător,
O şoaptă spun.. .. Făptura ei de nor
Surâde blând \�{tCerii, nopţii, mie, ..
Şi cum se ştergr 'n unde line, line,
Simt tot mai mult cum seamănă cu mine.
Sabina Paulian
[441]
Note critice
Salba lelelor.
Versuri de Sabina Paulian, Scrisul Românesc-Craiova, 1931.
Incă un mănunchi de flori gingaşe - flori ale sufletului
adunate în aceşti din urmă doi ani, după volumaşul "Sub vraja
umbrelor", ne dărueşte poeta craioveană D-na Sabina Paulian.
O poezie "de atmosferă" aş numi-o, pentru că subiectul propriu
zis, acţiunea, lipseşte, sau e doar vag indicată, neprecizată. în loc şi
în timp; mai mult chiar: personagiile sale sunt anonime; pot fi d-ta
sau eu, or poetul, şi deopotrivă altcineva. Asemenea poezie nu ju­
grăveşte, nici nu povesteşte, şi nici nu se povesteşte; ea modulează
acorduri şi arpegii Liră să marcheze melodia, care se creiaz ă sin­
gură; ea sugerează o stare: de sentiment, o cispcziţie a spiritului care se
cere prelungită şi după ce ai rnântuit ultimul vers al fiecăreia din
compunerile volumului ( cu excepţia poeziei 'finale "Colind", al
cărei rost e altul).
Nota elegiacă, dominantă -- care e tondamentala poeziei doam­
nei Paulian --, împrumută un caracter dramatic pronunţat în prima
parte a Salbei Ielelor. Acest dramatism în fond, cu reflexuri de
umbră şi Întunerec, cu străfulgerări de cuţit ucigaş, din arsenalul fol­
kloric al descântecelor poporane, măestrit prins în osatura mlădioasă
a versului popular, aduce un aport de originalitate şi o notă -- nu
personală, ci, mi se pare, - de specific oltenesc în poezia româ­
nească contimporariă.
In "Geme o dragoste în sat", în "Ielele", în "Vrăji ele toam­
nă",' în "Noapte fără lună", în "Taina focului" şi în "Şoapte de
descântece", palpită un vag fior tragic. Cine e sufletul invrăjbit
care recurge la fermece? pentru cine vrăjile astea şi în potriva cui?
Nu ştim, căci poetul nu ne-o spune. Dar nu ne-o spune pentru că
anecdota nu importă; e destul că am simţit trecând! aripa' morţei pe
aproape şi că ne-am înfiorat ele recea ei Iâlfăire : scopul poeziei este
atins.
"Peste groapa tăinuită
Suflă vântul învrăjbit ...
Umbra cea fără ele pace a pierit,
Iar la casa unde-aşteaptă dorul viu
S'au pornit să urle câinii a pustiu".
Acest imprecis voit, estompare în creion şi nu desen 'în peniţă,
conduce firesc şi la utilizarea procedeului simbolist - în ceea ce are
mai bun acest gen =:» de care abundă compunerile poetice ale doam­
nei Paulian. Dar nu un simbolism herrnetic şi nici unul de o prea
ieftini:i transparenţă, ci un simbolism a cărui intelectualizare îmbracă.
formele sensibile ale poeziei adevărate. Gândurile care ne bântue şi
ne chinue vrăjmas, când ine lăsăm duşi spre fund În apele turburi ale
441
[442]
subconştientului nostru, unde mişună formele larvare ale instinctelor,
sunt pentru poetă Ielele,
"Strai ţesut din spaima morţii.
Ochi cu lungi păreri de rău,
Rugă fără Dumnezeu,
Mâini ce tremură şi chiamă
Cu nădejde şi cu teamă
Dragostea de altădată
Obosită... sfâşiată ...
.Nedorită... nechemată","
Sau în poezia "In poiana basmelor".
"Se văd ca'n vis, cum lunecă trudite
Pe marginea poenii, printre brazi.
Năluci rătăcitoare, chinuite,
Un stol de cobitoare despletite,
Pierdute 'n ceaţa ce se 'ntinse azi.
F antasmele nădejdilor iubite
Şi sugrumate 'n taină ele-amindoi
Se strâng şi se alungă ai urite,
Ne caută cu gesturiostenite,
Cu chipuri mustrătoare de strigoi,
Ca fluturi orbi, cu fâlfăiri stângace
Isi reazămă aripele 'n - pământ
Şi iar pornesc" orfane şi sărace ....
Şi nimeni nu-i, c'o şoaptă să le 'mpace
Şi tainic să le sap'e un mormânt".
In afară ele "Ispite", singura compunere în care apare pentru o
clipă poeta, poezia sa este depersonalizată. Aceasta se observă chiar
în ,.Mult eşti ba de supărat", dar mai ales în a�el adagio patetic, adânc
turburător, care e "Ră5cruci", Nota personală, accentul tonic al sen­
timentului stihuitorului lipseşte din ele; aceasta pentru că simţirnântul
exprimat prin cuvinte şi imagini în versurile cânt ătoare, e atât de
sincer şi atât de profund omenesc, încât poeta a găsit necesarmente în
"Răscruci" forma adecuată ele expresie în graiul românesc a ceea
ce este mai general şi integral uman (adică elivin) în biet sufletul
nostru agi tat ele patima iubirii.
"Colincl", cu care se încheie cartea, ne transportă brusc şi
neaşteptat pe altă lume, acea'. a fericitei şi gingaşei copilării, spre
care ştie să. se aplece maternel şi să-i grăiască atâta de frumos, cum
ghicim că o face, din pornire :�irească şi obicei, "mămiţica" pentru
fetiţele sale dragi, \
"Salba Ielelor" însemnează o pronunţată accentuare a per­
sonalităţei poetice a autoarei şi . G îmbogăţire a registrului său me­
lodic: un pas mai înainte deci, \
c. D. Fortunescu
••••••••••••
442
, .
A ,1
[443]
•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• �E ••••••••••
• •
• •
iOb TEHIA Clfh TlfRAbA i
., .
III. . , •
•••• �.m ••••••••••••••••• R •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
t Profesorul Elie Georgescu
La 28 N oernvrie trecut a Încetat din viaţă Elie Georgescu!
profesor de Ştiinţe Naturale al Liceului Carol 1, după ce a servit
Statul şi a cinstit Şcoala - pe care atâţia o necinstesc - mai
bine ele 37 de ani. Cu toate că'şi regulase dreptul la pensie, ve-
chiul dascăl - vechi, elar nu bătrân - rămăsese si anul acesta la
catedră, invitat fii'nd chiar de Minister, după cererea' direcţiei şcoalei.
O dispoziţie nouă, isvorâtă dintr'un formalism În care trăeşte nu'
mai litera, iar nu şi spiritul legii, - acelaş formalism care în­
găclue totuşi ca un acuzat de a fi furat Statului şi Şcoalei milioane
sa. continue a se urca pe catedră în asteptarea unei judecăţi pe care
nu vinovatul are interes s'o accelereze - venise pela Începutul lui
443
[444]
Noemvrie ca să avizeze c.'i se retrage lui Ilie Georgescu învoirea
de a/mai funcţiona în I931-32. Căzuse omul în contravenţie cu legea
cumulului : pe lâ.ngă cei 12.000 lei ce i se cuveneau ca pensie. ar fi
urmat să mai primească încă 6000 ca profesor suplinitor la I2 ore şi
conservator .011 Muzeului şi Laboratorului de Ştiinţe Naturale. Ministe
rul Finanţelor, unde gazetele denunţau anul trecut că un director ele
serviciu, fost profesor, încasa nu mai puţjn de 450.000 de lei
pe lună ca salarii, indemn.izaţii, tantieme şi altele, descoperise se
vede acest caz de odios cumul la profesorul dela Craiova şi luase
măsuri în consecinţă. Anunţându-i-se lucrul, Elie Georgescu nici
nu s'a mirat, nici nu s'a indignat, ci a declarat doar că, el fiind
sănătos şi având destul timp liber, oferă să-şi facă serviciul şi de aci
Înainte (întru cât catedra sa nu fusese atribuită altcuiva prin trans­
ferare sau numire de către autoritate), şi În mod gratuit.
Dar în vreme ce aşteptam soluţionarea cazului ce interesa
atât de mult liceul nostru, Dumnezeu a transat chestiunea: in di­
mineaţa unei zile de Noernvrie, când zarea Iăptoasă a zorilor de
iarnă prindea a se lămuri la geam, îngerul morţii s'a aplecat la
urechea vrednicului servitor al Şcoalei şi i-a grăit: -- "Uie. suflet
bun şi credincios, tu care de mic copil ai trudit ca să 'nveţi carte
şi S�L ajungi "om între oameni"; tu care, ferit de orce trufie sau
ambiţie deşartă. ai acceptat, cu toată ştiinţa ta şi cu toate marile
tale însuşiri soarta modestă de profesor secundar în provincie; tu
care, fără a te fi atins vreodată de o pară nemuncită, ţi-ai întemeiat
familie şi ţi-ai crescut copiii în frica Domnului; tu care, instruindu-i
şi educându-i, ai dat drumul În Societate la mai bine de 30 de rân­
duri de şcolari, toţi pornenindu-te cu adânc simţirnânt de stimă şi
de iubire; tu care, caşi fericitul Iov, ai fost îndestul încercat în
viaţa asta şi ca soţ şi ca părinte, trimisu-rri'a astăzi Domnul ca să-ţi
spun că te chiamă la sân ul Lui. Tu surâzi, Ilie frate. Surâde, caci
ai de cete bucura. De acum incolo nu vei mai avea să faci petiţii la
stăpânirea lumească spre a ţi se face o �drep'tate şi nu vei mai fi
nevoit sa pierzi zile 'ntr egi în sala de aşteptare a Ad-ţiei financiare
judeţene după o pensie de 12.000 de lei, plătită şi aceea cu în-
târziere !" ",'
Flacara lumânării dela capul agonisantului a pâlpăit ca supt
o adiere de vânt. Sufletul şi-a luat sborul, iar peste chipul celui
adormit În cele veşnice seninătatea severă şi-a pus pecetia ei.
I . .
Elie Georgescu s'a născut în Bucureştii 1a/26 Noemvrie 18()4;
aci şi-a făcut şi studiile, L\ şcoala primară de galben Nr. 1, apoi
la gimnaziul Mihai Bravul şi Liceul Sf. Sava. pe care l'a terminat in
1884. Facultatea ele ştiinţe" a urmat-o tot în Capitală, distins de
profesorii săi Dr. Babeş şi', Saba Ştefănescu. Intre 189' şi 1893
suplineşte catedra de Şt. Naturale la .liceul Sf. Sava, fiind şi pre­
parator la Institutul Botanic, \n care timp ţine uneori şi locul pro­
fesorului său. la Universitate.,\ Din 1894, după ce fusese numit
mai întâi la R.-Vâlcea vreme de o lună, vine ca profesor la LI­
ceul Carol 1 din Craiova, unde funcţionează de atunci neîntrerupt
444
[445]
1
• I
...
I
37 de ani. In tot timpul acesta: n'a avut decât o singură dată un
concediu de boală de două luni, în J9I3. Intr'un rând, sunt acum
vreo 5-6 ani, răcise rău. Colegii săi văzându-l cum se târa bolnav
la şcoală. câine-câineşte, au cerut fără ştire a sa Ministerului să-i
acorde o lună de concediu, cu plata suplinitorului, pentru ca bunul
Elie Georgescu să. se poată îngriji şi odihni puţin. Dar când apro­
barea concediului a venit, el n'a voit să pri nească a se despărţi
de şcoală: "Câtă vreme mă pot ţine pe picioare eu viu la curs".
a răspuns el supărat. Şi cu energia lui, cu voinţa lui fermă, a con­
tinuat a veni la liceu până a î.ivins cu totul boala.
/\. învins-o, pentru ca peste câţiva ani să-I Infrângă ea, şi
definitiv.
Invă ţământul secundar întreg, nu numai liceul nostru, încearcă
o grea pierdere prin moartea lui Elie Georgescu. Profesori ca el,
născuţi iar nu făcuţi, nu avem din nenorocire prea mulţi. şi aşa
câţi sunt, sămânţa lor se răreşte. Era tot atât de bun pedagog pe cât
de Învăţat era. Iar ca omenie şi distincţiune sufletească a fost şi va
r ămâne model pentru colegii săi, cari nu-l vor uita.
C. D. F .
••••••••••••
t N. P. Romanescu.
S'a săvărşit din viaţă, după luni de zile de grea suferinţă
trupească un exemplar de lux al societăţii noastre craiovene. Viaţa
lui a fost nu numai lungă - a murit la 78 de ani, dar nu-i arăta
nici pe departe -, dar şi plină. De neam ales, înrudit cu familia
boerească a Brădeştilor, Nicolae P. Romanescu a avut parte de
o educaţie şi o instrucţie aleasă, pe care Franţa i-a completat-o şi
i-a şlefuit-o. In Parisul generos şi luminat al tinereţei sale el şi-a
însuşit temeinic cunoaşterea limbei şi Jiteraturei latine, pe care,
fără ostentaţie, dar cu reală plăcere, o doveclia ieri încă, re citând
pagini întregi nu numai din Vergiliu sau Horaţiu, dar chiar din
poeta minores - Catul, Tibul or Properţiu -, pe cari îi citea
încă. "Causeur" minunat, chiar dacă puţin destrămat, cunoştin­
ţele acestui om te minunau. Literatură modernă. caşi veche, artă,
sociologie, filosofie, istorie, urbanistică erau domenii în care el
se plimba cu facilitatea specialistului. Iar citaţiile pe care îi plăcea
să le samene în disertaţiile sale inprovizate arătau cât de solide
şi de mlădioase i se păstraseră încă resorturile memoriei cu care
îl înzestrase firea.
Politica, spre care temperamentul său combati v şi ambiţios
îl îndrepta, i-a ocupat cea mai mare parte din viaţă, iar calităţile
sale de om inteligent, instruit şi bun vorbitor îi ridicaseră cu
mult de-asupra mediocrului ce se consideră suficient spre a face
o carieră politică. Pe vremuri, ilustrând vechiul partid liberal
al lui Ion Brătianu, Romanescu a fost cel mai de seamă dintre
marii electori ai Craiovei. In anii de după război fusese procla­
mat senator de drept, ca unul pe care judeţul îl trimisese în
Parlament mai mult decât de zece ori.
[446]
·N. P .. Rornanescu a fost de -rnai multe. ori ales primar al
Craiovei. In aceastăcalitate, pe lângă alte lucruri mai mărunte,
a dat .oraşului său mă�eţul parc !3ţbescu, podoabă cu care se va
mândri totdeauna capitala OI temei.
De cu anul trecut hotărăsc a Iăsa Bibliotecei şi Muzeului
«Arnan» din localitate cărţile sale şi obiectele de artă ce poseda .
. Pentru aceasta fostul consiliu comunal a şi ridicat o clădire deo­
sebită în curtea instituţiei pomenite, dar care nu e încă ter­
minată. Pretioasa bibliotecă şi colecţia artistică a şi fost cata­
logată, pusă în lăzi sub directa supraveghere a lui Romanescu
şi depusă în forme legale la Muzeu] Arnan. Şi puţine zile după
aceasta, frumosul şi elegantul bătrân a fost eliberat prin moarte
de suferinţele fizice pe care cu resemnat şi nobil stoicism le-a
suportat atătea luni.
Cel ce a plecat dintre noi şi-a făcut datoria. Rămâne să
ne-o îndeplinim şi noi pe a noastră, şi cât mai curând, pe deo­
parte Iichidănd litigiul uşor ce există între familia lui N. P. Ro­
manescu şi Primăria Municipiului ca moştenitoare testarnentară
a obiectelor încredinţate cu inventariu Direcţiei Muzeului Arnan,
iar pedealta sfărşind sălile în care urmează să fie aşezate şi
puse la dispoziţia publicului aceste cărţi şi lucruri de artă.
C. D. F.
t T. Tănăsescu-Bora
Revista noastră înregistrează cu adâncă părere de rău încă
o pierdere ce sufere învăţămăntul secundar craiovean: acea a
profesorului de desen şi sub-director al Liceului "Fraţii Buzeşti-.
Tânăr îndt, plin de energie, Tănăsescu-Bora era un stâlp de
sprijin alşcoalei sale, pe care o gospodărea cu un devotament
şi o pricepere rara. Elevii şl colegii săi îl stimau şi-Liubeau deo­
potrivă, pentru modestia cu care sublinia alesele sale însuşiri
sufleteşti, ca om şi ca profesor.
............ �
Mişcarea culturală în Craiova
8
22
15
23
La Soc. «Prietenii Ştiinţei» s'au mai ţinut 'următoarele con-
ferinţe de cu toamna aceasta: . .'
25 Oct. 1931 D-I Prof. C. D. Fortunescu : Din istoria îtl­
vdţd1:11c2ntului craiovean.
1 Noemv.» D-l Praf. Gr. N. Nicolăescu : Expoziţia (0-
loniak; din Paris, cu proiecţii.
D-l Prof. V. Mihailescu, senator: Domnul;
boerimea şi ţârânimea, rolul lor în tre­
cutul ţărilor româneşti.
D-l Prof. \c. G. Brădeţeanu : Viaţa şi opera
lui Edis.,orl. Comemorare.
D-l Prof. I, Dimitriu : Transmiterea -oieţii în
spaţiul 11:ţterstelar.
Sf. Sa Prof. Gh. 1. Ghia: Pornografia şi
lupta tmpotriua ei.
446
[447]
6 Dec. 1931 D-na Sabina Paulian: Tipuri de femei it1
opera d-lui Sadoveanu.
13 D-I Prof. univ. I. M. Marinescu: Humanism
sau scientifisrn.
*
* *
* *
*
Cursurile Universităţii Libere a Soc. "Prietenii Ştiinţei"
au reînceput în sala de conferinţe a Liceului "Carol I" deocam­
data de trei ori pe săptămână, la orele 6-7 seara, anume:
Marţi: D-I Prof. N. Cruceru : Statele şi popoarele slave.
Miercuri: D-I T. Oanţă, avocat: Monetâ şi credit:
Joi: D-I Prof. Ilie Ioan: Din literatura franceză: Clastcismul.
Prof. Gh. Tomescu: Evoluţia limbii
române.
Prof. M. D. Marinescu : Ardealul în
Evul Mediu.
Prof. C. D.Fortunescu: Mu.zzca edu­
catoare a sufietulut:
Prof. Ilie Ion: Opera lui Montaigne.
Mircea Lepădătescu : De 'vorbă cu Al­
fred de Vigny.
:;: :::
14
21
28
2
Mai
9
')'':>
�J
31 Octomv.;
7 Noemv.;
14
5 Decemv.;
12
La Liceul "Carol 1" s'au mai ţinut conferinţele următoare,
în cadrul şezătorilor săptămănale organizate pentru şcolarii res­
pectivi şi familiile lor, de către direcţia instituţiei, în fiecare
Sâmbătă:
Sâmbătă 7 Martie; Elevul el. VII B. Botzan Marcel: lvI
Eminesca (viaţa şi opera lui).
Prof. M. Paulian: Din istoricul şcoalei
secundare româneşti (Liceul Carol
1 în particular).
Prof. C. Jliescu: Minunile eiectricuâţii.
Prof. C. D. Fortunescu : Fabulele lui
La Fontaine.
Prof. I. Dimitriu : Viaţa în Univers şi
pe Planeta Marte.
St. Crăciunoiu : rolklorul românesc.
Elev el. VlI-a Voiculescu Vlad: Călă­
toriile interplanetare.
I
, I
, ,
.. ,
*
. ,
A
Teatrul Naţional şi-a deschis anul acesta stagiunea cu
piesa d-lui prof. N. Iorga: Doamna lui Ieremia.
S'au mai jucat câteva comedii uşoare, din repertoriul fran­
ţuzesc modern şi o adaptare după Idiotul a lui Dostoievschi.
Printr'o reprezentaţie festivă s'a sărbătorit artistul de ta­
lent Rernus Cornăneanu pentru cei 25 de ani de slujbă ai săi
în teatru.
[448]
Artistul Manolescu dela T." N. din Bucureşti a jucat la
Craiova o piesă, asociindu-şi un.... căntăreţ de dancing , cu care
a împărţit programul. Şi lumea a venit multă, nu pentru talentul
artistului dramatic, ci pentru atracţia histrionului muzical. Intr'un
«cuvânt înainte" d-l Manolescu a ironizat fin situaţia. Il va fi
înţeles oare publicul care nu vine la concertele lui Enescu, dar
care se îmbulzeşte de moarte la pomografiile exibiţioniste ale
trupei Tănase ?
Sărbătorirea maestrului Enescu s'a făcut şi în oraşul nos­
tru, cu prilejul celor două concerte ce a elat aci. Un public ales,
cu participarea autorităţilor şi instituţiunilor culturale din loca­
litate, au înfăţişat omagiile lor de admiraţie şi stimă maestrului
vrăjitor al vioarei şi compozitorului atât de preţuit la noi, ca şi
până mult departe de hotarele noastre.
Insemnărn cu acest prilej pe acest răboj, unde se noteaza
cele întru cinstire după -cum se înfierează cele rele, gestul deli­
cat - unul mai mult la atâtea altele ale d-sale - ele a fi oferit o
audiţie gratuită elevilor şi elevelor şcoalelor secundare din oraş,
din cari, fără această nobilă generozitate, cei mai mulţi n'ar fi
auzit, poate, niciodată pe artist.
In momentele acelea de vibrantă emoţie comunicativă, când
arcuşul d-lui Enescu ţesea fire de vis care legau pămăntul ele
cer; când tinereţea aceasta-suflet de vioară şi ea ,- atârna ele
vioara fermecată din care isvorau încăntări şi vrăji liluitoare,­
am citit în ochii maestrului o mulţumire mai caldă, mai com­
pletă decât aceea pe care i-ar fi dat-o ovaţiunile unei săli arhi­
pline de snobi şi de elegante mondene.
"
Artista Marioara Creţulescu1 cel mai � distins element fe­
menin pe care Teatrul Naţional" craiovean l'a avut în anii de
după război, a murit. Ftizia necruţătoare, şi mai necruţătoare
încă suferinţa ce i-a pricinuit brutala ei scoatere din teatru, cu
o pensie de servitor, i-au precipitat sfârşitul. •
Fie-i ca ultim omagiuv-floare depusă pe un mormânt proas­
păt -- din partea cronicarului, expresia adâncei păreri de râu
pentru dispariţia prematură-a unei actriţe inteligente, fine, COH­
ştiincioasă şi înzestrată cu minunate însuşiri pentru teatru.
I
\ • Fortunato.
\
••••••••••••
448
[449]
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
• •
• •
� Hore ŞI COM1JHICARI i
• •
· . .
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Cu privire la mitropolitul Ungrovlahiei
Teofil (1637-�1648)
S'a spus 1) şi am admis şi eu 2) că mitropolitul Teofil, fost epis­
cop de Rârnntc, a aparţinut familiei boereşti Rudeanu,
Următorul document arată că este o eroare şi, totodată, de unde
a provenit.
1. La 7140 (1632) August 15, Stoica paharnicul, fiul lui Teodosie
logofăt Rudeanu, arată că a vândut nişte moşii ale soţiei sale, pentru
a se plăti şi a-şi scoate copiii de la Leon Vodă, a căruia urgie se abătu­
se asupra lui şi a fratelui său Vlad, după moartea tatălui lor. Spune că
vânzarea n'a făcut-o "pe vin ca să bea, sau pe curvie, sau pe bir domnesc",
ci pentru o datorie a tatălui său. Martori la acest act sunt: arhiepiscop
Teofil 3) şi unchiul nostru Teofil Cozianu, i nenea Tănase paharnicul
frate-meu, i nepotu-meu Andrei şi verii mei Chisar paharnic, Teodosie
spătar, Chirca spătar i Mitrea paharnic 4).
2. La 10 August 1638, şase boeri dau carte lui Radu logofăt
Dudescu, că i-a luat Radu log., cu soacră-sa Despina, soţia lui Vlad
logofăt (Pudeanu), pe, răvaşe domneşti, dinaintea lui Matei Basarab în
divan, că să-i judece împreună cu Teofil mitropolitu, pentru zestrele
jupânesii Catalina a Radului log., fata Vlad ului log., ce (anume) n'au
fost luat şi mai dinainte vreme şi la moartea tătână-său, că i s'au făgă­
duit să i se dea de către părintele Teofil Rudeanu. S'au strâns deci
dinaintea părintelui VIădică. Căzut-au toţi, împreună cu acesta, cu rugă­
ciune la Radu log. de li-a iertat toate (zestrele făgăduite), iar pentru
alalte ce va fi lăsat şi ce va fi grăit Vlad log. mai Înainte vreme către
părintele Teofil Rudeanu şi la moartea lui (Vlad), toate să aibă a i le
da jupâneasa Despina,' logofăteasa Radului logofăt 5).
Confuzia a provenit astfel din imprejurarea că mitropolitul Teofil,
fost egumen la Bistriţa, era contimporan cu părintele Teofil Rudeanu de
la mănăstirea Cozia. Cu dreptate deci, în istoriile noastre bisericeşti nu
se dă numele de familie al mitropolitului Teofil, pentru că nu se cunoaşte.
1. C. Filitti
••••••••••••
1) O. G. Lecca, Familiile boereşti române. Buc. 1890, pag. 426. Acelaş,
ed, 2-a, anul 1911, planşa 75.
2) Arhiva Gh. Gr. Cantacuzino, p. 88 şi 3 (cu trimitere greşită).
3) Deşi i se zice arhiepiscop, era încă episcop de Râmnic la acea dată.
4) Acad. rorn., Doc. de la I. Kalinderu, dăruit la 24 Martie 1904.
5) Acad. rom. pachet 43, doc, 31.
12
449
[450]
Date inedite asupra familiilor
Creangă şi Ciobotariu 1)
Genealogia familiilor Creangă şi Ciobotariu, din cari des­
cinde cel mai mare povestitor al nostru, e puţin cunoscută isto­
riei literare. Ceeace cunoaşte, se datoreşte aproape numai Amin­
tirilor din copilărie ale lui Ion Creangă, dar şi aceste date nu
se ridică mai sus de bunic.ul dupe tată al scriitorului - Petre a
Ciobotariu - şi mai sus de bunicul dupe mamă al scriitorului ­
Da vid Creangă.
In urma unor cercetări la Arhivele Statului din Iaşi, am
găsit numeroase date asupra ambelor familii, date care vin nu
numai să întregească şi să completeze unele din ramurile spiţei
cunoscute pănă acum, dar chiar ridică arborele genealogie până.
mai departe decât e cunoscut.
*
* :(.
Spune David Creangă-prin pana lui Ion Creangă-in Amin­
tirile 1: «Când am venit eu cu tata (?) şi cu fraţii mei Petre a şi
Vasile (a se reţine că în Amintirile publicate în «Convorbiri Li­
terare» stă scris Alexandru, nu Vasile) şi Nică din Ardeal în
Pipirig, acum şasezeci de ani trecuti...» Atât se cunoaşte!
Prin cercetările noastre vom arăta: cine era tatăl lui Da­
vid (căruia Ion Creangă îi uitase numele), cine sunt unchii dupe
tată ai lui David şi cine erau fraţii lui David şi descendenţii
acestora.
Din Amintirile 1 iese următoarea spiţă:
?
1
David
Nic8.
il
Vasile
(sau Alexandru)
-1
Petrea
Iată şi ceeace am descoperit noi:
Pe tatăl lui David îl chema lOIi ((David sîn(=fiul) Ion Crean­
g�l», glăsueste Catagra(ia,·vezi nota urm.)' şi apare la 1820 ca
«fruntaş» în satul Pipirig (Arh. Stat. laşi, Catagrafia Neamţ pe
1820, Tr. 166, op. 184, No. 8). Ion apare după 11 ani (1831) ca bă­
trân, căci e trecut în acel an ca «nevolnic (=f�lră putere) şi ertat
de sat» (=de bir), fiind «trecut ca vârstă- (Arh. Iaşi, Visteria, tr.
644, op. 708, No. 33). După 1831 izbucneşte ciuma în Moldova, 0-
morând mulţi oameni. Din această cauză satul Pipirig' scăzuse
în venitul din biruri (prin moartea provocată de teribila boală)
şi se face o nouă Catagrafie, \la 1832, în care se trec ca birnici
şi mulţi din «nevolnicii- de mai înainte. Aşa că şi Ion Creangă
e sUPlls la bir şi trecut -încă î� putere" (Visteria cit., No. 3:, f.67):
1) Face parte din lucrarea: Viaţa şi opera lui Creangă, în pregătJn';. Deşi
ieşind din cadrul regional al revistei noastre, publicăm cu plăcere acest articol 111
rubrica de faţă, pentru datele noi ce aduce asupra marelui nostru moldovean.
450
[451]
• 1
I 1,
f
Acest Ion avea doi fraţi: 1) Gheorghe, care apare în 1820
numai ca «mijlocaş» în satul Pipirig (Catagrafia cit.) şi în 1831
ca birnic (Visteria cit., No. 33); 2) Ştefan, care moare la 8 Ia­
nuarie 1855, în Pipirig, în vârstă de 84 ani, «de moarte buna­
(=de bătrâneţe) (Arh. Iaşi, Mitrice, Neamţ (Pipirig), voI. 1, No. 5199,
«morţi» pe 1855). Deci, Ştefan se născuse la 1771. Acest Ştefan
apare la 1831 ca -holtei» şi birnic (Visteria cit., No. 33). In sfăr­
şit, Daviel- bunicul scriitorului - apare la 1820 ca «fruntaş» în
Pipirig (Catagrafia cit.).
Aşa elar, familia Creangă descălicase aproape toată elin
Ardeal în Moldova, în Pipirig, şi ajunsese conducătoarea satului.
Am spus «aproape», pentrucă am' întâlnit un Ion Creangă în
satul Hangu (Catagrafia cit.), tot din judeţul Neamţ, despre a
cărui înrudire cu ceilalţi Creangă elin Pipirig nu pot preciza nimic .
. Dar, să urmărim spiţa de unele am lăsat-o.
Amintirile lui Ion Creangă povestesc despre trei fraţi ai
lui David : Nică, Petrea şi Vasile (sau Alexandru).
In cercetările mele n'am întâlnit elecât doi elin ei: pe Ni că
şi Vasile. Deasemeni am mai întâlnit pe David. Şi iată ce am
aflat: Da vid apare biruie în Pipirig la 1831 (Visteria cit., No. 33).
Nică, care apare dea semeni ca birnic în 1831 (Visteria cit.,
No. 33; tot aci: «Ion sîn Ion Creangă-), a avut un copil, Vasile
(<<Vasile sîn Nică Creangă», glăsueşte nota urm.). Iar Vasile, că­
sătorindu-se cu Maria, are un copil la 12 Febr, 1854, numit Ion.
Vasile era «lucrător ele pământ», deci plugar, în Pipirig (Mitrice
cit., No. 495, «naşteri- pe 1854).
Celălalt frate al lui David, Vasile, - care deaserneni apare
la 1831 ca birnic în Pipirig (Visteria cit.,No.33; tot aci : «Vasile
sîn Ion Creangă-) - (iar nu Alexandru 1). are un fiu, Ioan (vloan
sîn Ion Creangă», glăsueşte nota urrn.). Acest Ion, căsătorindu-se
cu Smaranda, are un copil, Ecaterina, la 1 Sept. 1854. Ioan e tot
«lucrător de pământ;' în Pipirig (Mitrice cit., No. 495, -naşteri­
pe 1854).
Aşa-dar, spiţa din Amintiri se completează acuma astfel:
?
I
;---------------�----------------
I . I I
Ştefan (1771-1845) Gheorghe
Ion
, .i
David
I
Nică
I
Vasileee Marta
1--1
1
Ioan (1854 -)
*
* *
I
Vasile
I
Ion e Smaranda
1---1
1
Ecaterma (1854-)
Pet rea
Din Amintirile lui l. Creangă şi din informaţiile numeroase
[452]
care s'au scris, rezultă-din căsătoria lui David cu Nastasia a
lui Grigore Ciubuc Clopotariul=- următoarea spiţă:
Nastastaee.David
I I
Smaranda Ion
(mama scriitorului)
I�-I-I
I
Ioana
I
Vasile
I
Dumitru
Gheorghe=Ecaterina
1--1
1
I I
Aneta-e-Şofmaru Elena Vasile
Despre Ion şi Ioana nu se ştie nimic; asupra celorlalţi, pu­
ţin; asupra lui Gheorghe se ştie mai mult.
Din cercetările mele am aflat că Ion e cu adevărat fiul lui
David şi că era în Pipirig la 1854 [Mitrice, No. 495, -naşteri- pe
1854; tot aci: «Ion» (stn) Da vid (Creangăj].
Despre Vasile (<<Vasile sîn David Creangă», glăsueşte nota
următoare): aflăm că face cununia la 26 lan. 1849 cu Maria, fiica
preotului Ioan din Borca, Vasile apare biruie în Pipirig (Mitrice,
No. 4249, -căsătoriti- pe 1849). Despre Gheorghe, preotul de la
M-rea Neamţ, ştim că s'a căsătorit cu Ecaterina. Acum, am aflat
că prima dată s'a căsătorit, la 10 Iulie 1850, cu Smaranda, fiica
lui Grigoraş Vasile din Pipirig, înainte de a fi preot Gheorghe
apare tot în Pipirig (Mitrice, No. 4362, «căsătoriţi» pe 1850). Acest
Gheorghe va fi întâlnit apoi ca preot. Deci, putem preciza că la
1850 s'a căsătorit cu scopul de a putea fi hirotonisit. Aşa dar,
vom hotărî intrarea lui în diaconie la 1850, sau, cel mai târziu,
la 1851. ln scrisorile către acesta, povestitorul I. Creangă nu i se
adresează cu cuvântul de «moş» (= unchi)-după cum ar fi tre­
buit-, ci cu «bădie», ceeace a făcut să se presupună că diferenţa
de vârstă dintre ei nu-i mare. Se pare, deci, că Gheorghe s'a
născut pela 1829-1830 (iar povestitorul îa născut în 1837).
Anexând descoperirile de mai sus, descendenţii lui David
sunt: .
NastasiaeeDavid
I-I�I •
I
Srnaranda
I
Ion
I
Ioana
,
. vasilJ=(1849) Maria I
Smaranda=(1850) Gheorghe
I
I
Aneta=Şoimaru Elena
I
Dumitru
Ecaterlna
I
Vasile
\ �. :� .1. ,
Aci se termină izvorul \�rc�tărilor de la Arhivele din laşi.
Familia Creangă, cunoscută din 1771 când s'a născut Ştefan
Creangă în Ardeal, a trecut Carpaţiicu puţin înainte de 1800 şi
a poposit în satul Pipirig din judeţul Neamţ. Aci s'a stabilit şi a
căpătat rang uri : unii fruntaşi, alţii mijlocaşi ai satului. Familia
452
[453]
Creangă a continuat să rămăe în Pipirig, cu excepţia lui Gheor­
ghe şi a Srnarandei, numai că au ajuns, din fruntaşi, plugari.
Inainte de a trece la familia Ciobotariu, trebue să semnalez
câţi-va Creangă, pe cari-ca şi la Ion din Hangu din prima spiţa
-nu-i pot identifica cu spiţa de până acum. Anume, apar:
La 1 lan. 1850 se naşte în Pipirig, Vasile, din Dumitru
Creangă şi Safta (Mitrice, No. 4362, -naşteri- pe 1850). Nu poate
fi vorba despre fiul lui David, căci acel Dumitru e «fratele ma­
mei cel nuu mic) şi a fost dat la şcoală odata cu scriitorul, spune
1. Creangă în Amintirile I. Deci Dumitru, fiul lui David, s'a nas­
cut cam între 1830 şi 1837. Dar, alt argument: la 1835 (Mitrice,
No. 4362, «morţi» pe 1850) sau la 1842 (Mitrice, vol, III. No. 16726
(No. 280); tot aci: -Safta sin Dumitru Creangă-), Dumitru găsit
de noi are o fată, Saf ta, care moare de tânără, la 1850, 10 Mar­
tie, în Pipirig (Mitrice, vol. 1, No. 4362, «morţi. pe 1850).
Nu mai încape îndoială că Dumitru găsit de noi nu poate
fi fiul lui David. El nu poate fi nici frate cu Gheorghe, Ştefan şi
Ion-deci unchiul lui David-, deoarece nu apare de loc la 1820
cu ceilalţi, dar chiar îl aflăm la 1831 încă tânăr, birnic şi holtei
în Pipirig (Visteria cit., No. 33). Dar, cine poate fi, căci nicăeri
nu e trecut cu sîn?
Mai apare un Coman Creangă, la 1831 birnic în Pipirig
(Visteria cit., No. 33), al cărui fiu, Ioan, se căsătoreşte la 31 Mai
1851 în Pipirig cu Anastasia, fiica lui Grigore «lucrător de pă­
mânt», tot din Pipirig (Mitrice, vol. 1, No. 4437, «cununaţi" pe
1851). Coman mai are o fiică, Ana, care se mărită la 1855 (9 Mai)
cu Toader, fiul lui Iftimi Dolhăscul, tot din Pipirig.Coman apare
-Iucrător de pământ» (Mitrice, voI. 1, No. 5199, «cununaţi» pe 1855).
Iar mă întreb: cine e acest Coman Creangă din Pipirig?
Să trecem acuma la familia Ciobotariu.
*
* '"
Asupra familiei Ciobotariu, datele descoperite sunt tot atât
de numeroase ca şi asupra familiei Creangă. Ciobotari am găsit
mai mulţi decât Creangă, totuşi ei nu pot fi luaţi în seamă, atâta
timp cât nu apar în satul Humuleşti - leagănul Ciobotarilor lui
Ion Creangă-, căci denumirea de Ciobotariu se dădea la mulţi,
drept poreclă a meseriei lor, în majoritate cazului evreilor.
In Amintirile (II, III, IV) lui Creangă sunt numai pomeniti
câţi-va membrii ai familiei Ciobotariu şi din cari reese spiţa:
Pctrea Ciobotariu
I .
Vasilees Mărtoara
I
Ion
(poreclit Mogoroaea)
Ştefan (tatăl pevestitorului)
I
Audrei=-Mărtuca
E de observat că despre Petrea Ciobotariu aflăm numai din
intitulatura pe care povestitorul o dă tatălui său: -Ştefan al iui
Peirea Cioootariu»,
453
[454]
1832, April 3.
I Luca sin Ioniţă Ciobotariu:
\
La această Jalba se pun� rezoluţia:
«Luca sîn Ioniţâ Ciobotariu din satul Humuleştii de la ţinut.
Neamţ au .făcut arătare, că el fiind trecut şi în satul Humuleştii,
în spre locuitorii birndci, şi în satulTăuteştii de la. acel ţinut
cu dare întru oamenii fără căpătăiu, el apucă a plăti două dări,
In urma descoperirilor de la Arhivele Statului din Iaşi, ca
şi la familia Creangă, nu numai că vom arăta cine erau Petrea,
Vasile şi Andrei, dar vom arăta şi cine era tatăl lui Petrea, şi
vom rarnifica descendenţii lui Vasile şi Andrei. Tatăl lui Petrea
Ciobotariu (adică străbunicul povestitorului) e Ionită , care a mu­
rit..în Humuleşti la 1831 (vezi jalba de mai jos). .Acesr Ioniţă 'era
bogat, a vând oi, pe care le ducea la iernat în judeţul Iaşi fiul S{LU
Luca (vezi jalba).
Petrea Ciobotariu s'a născut la 1786 (unde, nu ştiu!) şi a
murit la 10 lan. 1846 în Humuleşti, «de bătrâneţe», fiind -lucră­
tor de pământ- (Mitrice, voI. I, No. 3825, «morţi» pe 1846). La
1831 Petrea apăruse tot în Hurnuleşti, scutit de bir (Visteria cit.,
No. 33). El sărăci atunci-pare-se-căci în 1820 avea tot în Hu­
muleşti o stare mai bună, fiind «mijlocaş» pe moşia lui Aga Balş
(Catagrafia cit.).
Petre are un frate, pe Luca. Ambii sunt fiii lui Ionită de
mai sus (<<Luca sîn Ioniţă Ciobotariu- ; vezi jalba).
Luca, «lucrător de pământ", are un fiu, pe Cosma (<<Cosma
sîn Luca Ciobotariu-, glăsueşte nota următoare), care se însoară
de două ori: prima dată Ia 1846 (31 Ian.) cu Ecaterina, fiica lui
Ioan Buzatu «lucrător de pământ» din Humuleşti (Mitrice, voI. 1,
No. 3825, «cununaţi» pe 1846); a doua oară cu Maria, de la care
are o fiică, pe Safta, Ia 1849 (4 Apri1.) (Mitrice vol, 1, No. 4178,
-naşteri- pe 1849).
Asupra lui Luca mai aflăm următoarele amănunte din jalba
de mai jos:
J alb ă
Cătră Cinst. Departament (al) Finansului (=finanţelor)
a(l) Prinţipatului Moldovei.
Luca sîn loniţă Ciobotariu din satul Humuleştii,
Ţinut. Neamţului.
Fiindcă în vremea facerii Catagrafiei, a aşezării birului
după noul'aşezământ al reglementului, mă aflam venit de la satul
Humuleşti cu puţine oi ce am la ernatic şpe moşia Tăutestii din
ţinutul Eşii, unde şi până astăzi mă aflu, m'au trecut în două
locuri ca să dau bir, adică şi Ia satul de unde sănt, şi unde mă
aflu venit la ernatic precum am zis. De care locuri apucat, silit
am fost de am şi plătit în două locuri, câte doua ceferturi
(=sferturi), adica pe pomenita moşie Tăuteştii de burlac, şi hol
Humuleşti de gospodar în, locul tată-ni-meu 'ce acum nu de mult,
în anul 1831, au murit. , .
Pentru care plecat rog ca să fiu şters din Catagrafia satu­
lui Tăuteştii din ţinutul Eşii; şi să rămăn cu dare la satul Humu­
lestii din ţinutul Neamţului, unde îmi este aşezarea şi va rămâne
vecinică pomenire.
454
[455]
De.aceea, după sprafca (=plângerea) făcută, fiindcă numitul cu
adevărat s'au trecut în două locuri, se scrie acelei is.tprăvnicii)
ca pe numitul să-I scadă dară de la acea dare de la ţinutul Iesii
(Visteria cit., No. 39, p. 261-262).
E de observat că Jalba de mai sus, scrisă de însăşi mâna
lui Luca, 'e scrisă frumos şi corect, ceeace arată că Luca era un
bun cărturar din acea vreme.
Să trecem acuma la descendenţii lui Petre a Ciobotariu­
Vasile, fiiul lui Petrea, apare în 1831 în Humu1eşti ca scutit de
bir (Visteria cit., No. 33, tot aci: «Vasile sîn Petre Ciobotariu-).
El se însoară cu Mărioara, dela care are patru copii: Ion, despre
care pomenesc Amintirile, şi alţi trei descoperiţi de noi: Maria,
născută la 1842 în Boişta (Mitrice, vol. III, No. 16726 (No. 245);
tot aci: «Maria sîn Vasile Ciobotariu-}; Ana, născută la 1849
(20 Ian.)' în Humuleşti [Mitrice, vol. I, No. 4178, -născuţi- pe 1849;
tot aci: «Vasile a(l) lui Petre Ciobotariu şi Maria soţ.sjia) (lui
Vasile)] ; Smaranda, decedată în 1842 în Humuleşti (Mitrice, vol,
III, No. 16726 (No. 115); tot aci: -Srnaranda sîn Vasile Ciobotariu-),
Andrei, al doilea fiu al lui Petrea, căsătorit cu Măriuca, a
avut doi copii: Paraschiva, născută la 1842 în Fundul Bicazului
(Mitrice, vol. III, No. 16726 (No. 141); tot aci: -Paraschiva sin
Andrieş Ciobotariu-), şi Chiriac, născut la 1849 (15 Ian.) in Humu­
leşti [Mitrice, vol. I, No. 4178, -naşteri pe 1849; tot aci : «Andrei
aO) Petrii Ciobotariu şi Maria soţia» (lui Andrei)].
Din rezultatele de până acum, vechea spoiţă a familiei
Ciobotariu s'a complectat astfel:
Ioniţă (+ 18(1)
1
I
Petrea (1786-1846)
i
I
Luca
I
Ecaterma ee Cosma=Maria
Buzatu (1846)
Vasile=
Mări oara
1
-1-1-'-1--1
Ion Maria Ana Srnaranda
11842-) 1849 (+ 1842)
1
Andrei"
Măriuca
1
1
Paraschiva
(J8d2-)
1
Chiriac
(1849)
-,-
I
Saf ta (1849 -)
Ştefan (tatăl povesrttorutui)
:1: :::
Ca şi la familia Creangă, ne-au rămas câţi-va Ciobotari pe
cari nu i-am putut identifica. Iată-i :
Chiriac, care apare la 1849 ca naş la botezul lui Chiriac al
lui Andrei Ciobotariu (Mitrice, val. I, No. 4178, -rtaşteri- pe 1849).
Mafta, decedată. «de năduşală- (=tuberculoză) la 1846 (30 Febr.)
în Humuleşti (Mitrice, vol, 1, No. 3825, «morti- pe 1846).
Grigore, căruia la 1842 îi moare doi copii: Chita, în Peatra­
Neamţ [Mitrice, voI. III, No. 16726 (No. 8)], şi Maria, în Humuleşti
IMitrice, voI. lIl, No. 16726 (No. 114)J.
Diaconul Grigore (altul), care are un copil, pe Andrei. Ace!5ta
din urmă, dlsătorindu-se cu Maria, are deasemeni un copil, Scartat,
]a 20 Noembrie 1845, în Humuleşti (Mitrice, voI. III, No. 16749,
<născuţi. pe 1845).
455
[456]
In sfârşit, Ion, care apare ca naş in lt:l49 la botezul Saftei
lui Cosma. Ion are un copil, decedat în 1842 la M-rea Bistriţa şi
numit tot Ion [Mitrice, vol. III, No. 16726 (No. 16)].
*
* :;:
A mai ramas S2t clarific doi fraţi ai scriitorului Ion Creangă.
Acesta spune într'o însemnare: "şapte copii, toţi mai mici:
decât mine 1), au avut părin ţii mei». Deci, cu scriitorul, erau opt
copii. Dintre aceştia numai cinci ne sunt cunoscuţi: Ileana, Maria,
Catrina, Zahei şi Ion (povestitorul).
Prin cercetarile de la Arhivele Statului din Iaşi, am identi­
ficat doi din cei trei copii necunoscuţi.
Anume: pe unul îl chema Ion şi s'a născut la 1842 in Humu­
leşti (Mitrice, vol. III, No. 16726 (No. 177); tot aci: "Ion sîn Şte­
fan Ciobotariu-): pe celalt îl chema Petre şi a decedat în Humu­
leşti la 3:) Noembrie 1845 în vârstă de doi ani (Mitrice, vol, TII,
No. 19749, -rnorti- pe 1845): Deci se născuse în 1843.
Lucian Predescu. .
.............
RECTIFICĂRI
1
In recensia ce d. profesor N. Iorga a făcut (Revista istorică, XVII,
1931, p. 143--7) lucrării d-lui Ioachim Crăciun "Cronicarul Szamoskozy
şi însemnările lui privitoare la Români," am citit cu surprindere (Ia pag.
134) următoarele rânduri: "Panas nu poate fi, în greceşte, Ban, cum
admite, după d. f. Filitti, autorul în substantiala notă' despre câştiga­
rea de către Mihai a tronului ţării, (p. 72 m. 1)".
D. Crăciun, care consacră cea mai mare parte a studiului d-sale
filiaţiei lui Mihai Viteazul, ajunge în această chestiune la aceleaşi rezul­
tate ca şi mine, pe baza aceloraşi argumente. Aşa dar nu se, poate zice
(p. 73 m.) că "nu depănasern În întregime firul încălcit al originei lui
Mihai". Expunerea mea fusese Însă mai concisă.
Cât priveşte nota 1 de la pag. 72> pe care o relevă d. profesor
Iorga> pe lângă că cuprinde iarăş concluzia la care ajunsesem şi eu, că
"Iane (unchiul lui Mihai) nu poate fi Cantacuăino", dar mai citim în ea
că:" titlu de ban, pus alături de numele Cantacuzino În scrisoarea lui
Camerinos (Hurmuzaki-Iorga, XI. 331-2) nu poate fi decât interpretarea
greşită a cuvântului grecesc panos (juQ.ân, domn), precum susţine, credem
cu multă dreptate, d. 1. C, Filiti îustudiul său pomenit din" Convorbiri"
(p. 615- 616)".
Aşa dar, nici eu, nici după mine d. Crăciun, n'am susţinut că
"panos" poate fi "ban", ci tocmai din potrivă.
Un lapsus deci, dar care nu-mi putea fi indiferent.
: II'
In revista "Cercetări istori'�e", de sub direcţia d-lui prof. univ. 1.
Minea, anul II-III (1926-1927) .p. 259, relevându-se vechea lucrare,
foarte preţioasă, a d-Iui Alex. Llpedatu despre "Episcopia Strehaei", se
afirmă că chestiunea acestei episcopii n'a fost discutată nici de C. C.
Giurescu în "Contribuţii la studiu� marilor dregători În secolele XIV şi
XV", nici de mine În "Banii şi cahnacamit Craiovei". Intru cât mă pri­
veşte' am de Întâmpinat că m'am ocupat de episcopia Strehaei În art.
"Banii Ţării Severinului şi banii Olteniei", apărut În Arhivele Olteniei,
anul VI (1927) p. 34. I. C. Filitti
1) T. Kirileanu, Asupra vieţii lui' 1. Creang:l, «Şezătoarea», an xr, voi,
VlII, 1904, No. 10-11. pag. 162.
456
[457]
. (
••
,
I
I
q
1
INSEMNĂRI
pe marginea recenziilor d-lul P. P. Panaitescu
asupra a
Două importante publicaţiuni de documente istorice
Literatura istorici' s'a îmbogăţit cu două interesante publica­
ţiuni de documente istorice, scrise în limba slavă şi anume:
1. "Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare,
publicate de Mihai Costăchescu, profesor la Liceul-Naţional din
Iaşi. Volumul 1. Documente interne: urice (ispisoace), surete re­
geste, traduceri 1374--1437".
2, ,,[Grigore Tocilescu] 527 documente istorice slava-române
din Ţara-Românească şi Moldova privitoare la Legăturile ca Era­
sovul 1346-1574 in text original slav, din arhiva oraşului Braşov,
insotit de traducerea românească, tipărite la Viena in 19° 5-1 906
în atelierele Adolf Holzhausen S-5:)1", Bucureşti, Cartea Românească,
193I, XXXVI + 544 p.",
Asupra acestor douăpublicaţiuni de documente au apărut în
Revista istorică română pe 1931 recenziile d.lui conferenţiar P.
P. Panaitescu. Şi anurrie: în Revista istorică română, vol. 1, fasc.
II, p. 152-1$6 recenzia asupra lucrării lui M, Costăchescu ; iar
în vol. 1,' fasc. III, p. 312-319, recenzia asupra lucrării postume
a lui Grigore G, Tocilescu.
D-I P. P. Panaitescu, având unele cunoştinţe de limba polo­
.neză şi-a luat greaua sarcină de referent la "Revista istorică ro­
mână", făcând recenzii asupra apariţiilor de documente slavoneşti
şi. asupra 1 ucr ărilor istorice publicate în limbile slave. CL1'I1'l. Însă
nu cunoaşte de ajuns limbile slave, ne facem datoria raţă de
ştiinţă atrăgând pe această cale atenţiunea asupra a o samă de
erori de afirmaţie ale el-lui Panaitescu. "Revista istorică românii"
trecând şi peste hotare e citită şi de Slavi şi slavişti ; aşa fiind, neob­
servarea greşelelor supărătoare din partea alor noştri i-ar impre­
siona şi ar râde cu drept cuvânt de noi. Iată un îndemn şi mai
mare care mă îndritueste să scriu şi să indrept gre;,elele dom­
nului Panaitescu.
Citind cele două recenzii, observ că el-sa a cercetat foarte
superficial cele două publicaţiuni de documente,
Vorbind de ediţia documentelor moldoveneşti, afirmă că "Tran
scrierea documentelor după originale s'a făcut 'de d-I Costăchescu
cu multă grije. Nu am găsit aproape de loc greşeli ele transcriere.
Iar în ce priveşte traducerile în româneşte, ele sunt ele asemenea
ingrijire". Apoi pentru scopul urmărit îl atacă, pe răposatul pro­
fesor de paleosl ovenică Ion Bogdan, zicând : "a lăsat o mulţime
ele documente slave fără traducere" şi caută a convinge pe cititor
că Ion Bogdan neştiind a traduce ,,,a pus adesea; .În loc de traducere
proprie, Ispisoacc (traduceri) din veacurile XVII şi XVIII, datorite
dracilor de slovenie din acele vremi", Şi în felul acesta. d-l .rc-
457
[458]
cenzent se descopere dela' început ca pătimaş şi puţin pricepător
în limbile slave.
Ii este cu totul străin cuvântul .slav .ispisoc" şi nu-i prinde
înţelesul, dându-l drept traducere. De nu citea superficial lucrarea
d-lui Costăchescu putea afla înţelesul acestui cuvânt chiar din co­
perta cărţii, pe care scrie: "volumul 1. Documente interne. U rice
(isp�soace), surete, regeste, traducere 1374--1437" şi putea că­
păta şi mai multe lămuriri citind cuvântul ispisoc în corpul lu­
crării Ia p. 16, unde scrie: ,,6906 Iuli 2. Ispisoc sârbesc di la
Domnul Ştefan Vvjl._ cu tălmăcirea lui". Vedea îndată că e vorba
de document scris, de urie sau hrisov etc. Si chiar dacă .nu era
dată acolo lămurirea acestui cuvânt de d-I 'Costăches,cu, o putea
găsi uşor deschizând "Dicţionarul universal al limbei române" de
L Săineanu la p. 393. Il desfidem pe d-I Panaitescu ca .să ne
dea vreun dicţionar slav" din cele cinci redacţiuni ale limbilor
slave cunC?scu�e, ÎIţ care cuvântul, ispisoc să poarte Înţelesul: ,,,tra­
ducere", pe Care îl dă d-sa.
Bazat şi Încrezut pe ştiinţa d-sale în limbile slave, d-sa gă­
seşte şi greşeli de traducere în colecţia de documente editate de
d-l Costăchescu. Iar constatarea noastră e că greşeşte mai mult
d-l Panaitescu în ce priveşte traducerea şi interpretarea documen­
telor decât d-l Costăchescu. D-I Panaitescu nu deosebeşte nici
măcar singularul de plural, necum să cunoască spiritul limbei, să
facă semantica numelor. Aşa în propoziţia: "puştam bolerina gos­
podina voevoda" (redăm textul slav, în lipsă de caractere cirilice,
cu litere latine), d-sa traduce tot aşa de greşit ca şi d-l Costă­
chescu : "trimitem pe boerul domnului voevoel" .şi-I acuză. că; a tradus
greşit. Ori traducerea exactă, este: trimit p'e boerul domnului voevod .
Fiindcă verbul "pillştam" se află la persoana 1 singulară, iar la
plural face: puştame.
Mai departe află cuvântul slav .vodenica" şi face vină ve­
ghiată el-lui Costăchescu că a tradus acest cuvânt greşit cu: "moara':,
trebuind să-I traducă după d-sa : "moar� de apă", Răspundem
noi: traducerea d-lui Costăchescu nu e .greşită, întru cât nu eră
nevoe ele cornplectarea ei prin adaosul : moară ele apă. Pe timpul
lui Alexandru Vodă cel Bun (I400-1 432). şi a urmaşilor săi 11U
existau altfel ele mori decât ele apă şi de vânt. Cuvântul vodenica
de care se leagă d-sa este un cuvânt pur slav şi-i generic În Iim­
bile sIa ve, .iar înţelesul lui ,propriu este moară, şi apoi vin cele­
lalte ca: moară ele apă, moară de vânt, moară cu aburi,' etc.
Afară de cuvântul genericyo,denica Slavii întrebuinţează şi cu­
vântul mlin, mlina, cehuI rnlyn, polonezul ll�lyn, cuvânt, de ori­
gi:ţ1e latină: mola, pentru aceţaşi înţeles ca şi J!odenir..:a. Cuvântul
vocI-enica are mai mare circul<1;ţie, Bulg"arii folosesc de regulă cu­
v.3.ntul vodenica pentru moarăl iar pentru moara cu aburi zic:
parna vodenica, şi pentru cea de\ vânt: vetrena vodenicâ. Apoil râcna
vodeniţă, moară de mân;'î (mQrişcă); kafrel1a vodenica, răjniţ;i
de. cafea etc. De asemenea şi "l�elniţă" ca şi Ruşii, dii1 latinescul
mola: ve trena, parna, kafeina, melnica, adecă: i:rnoară, moară de
458
[459]
i
l'
!
•
(
f
. t
vânt, cu aburi, râjniţă, etc Bulgarii de astăzi prin cuvântul vo­
denica numesc şi pipota dela paseri, şi cu acelaş termen au ex­
presia ca şi în româneşte pentru cei ce vorbesc mult, pentru gura
livi, zicând că le umblă gura ca o moară, ca o morişcă. Iar
Sârbii şi Bulgarii din Macedonia cunosc sub acelaş termen şi
moara de apă şi moara cu aburi, şi v rnai nUITleSC cu el şi unele
pere mari, dulci, zămoase : vodniţii,
La pag. 76 d-l Costăchescu traduce bine cuvintele slave
"novu sazdanu" cu "din nou zidită". Insă d-I Panaitescu il co­
i!ectează, crezând că a tradus greşit şi dă traducerea:' "de curând
zidită". Dvl Panaitescu Însă se păcăleşte, căci nu e tot una "din
nou zidită," cu "de curând zidită" nici în limbile slave şi nici în
limba română, cum pretinde d-sa, Traducerea d-lui Costăchescu
e bună şi mai bună e cea întrebuinţată de bătrâni : "de iznoavă".
Ne fiind deplin stăpân pe limbile slave, d-l Panaitescu nu
poate prinde înţelesul, nu poate face deosebirea cuvintelor. Im­
pută d-luiCostăchescu, zicând : "Bu'covina, nu este numai codru,
ci codru ele fagi". Această imputare e fără rost, căci Bucovina
poate să însemne după toată lumea şi ţară şi codru de fagi; Însă
dacă e vorba de o traducere exactă, apoi s'o ştie şi d-l Panaitescu,
ea este: făget.
La pagina 495-97 găseşte pasagiul : "a takoi coli se znaidut
ot naşih Tatar meji manastîr - skim Tatarii şto budet se umişali
u sesi rozmiriţi, a mî imaem ih uzeti opiat nazad", pe care d-I
Costăchescu l-a tradus greşit, zice el-sa, prin: "Şi asemenea, cânel
ar fugi din Tătarii noştri, între Tătarii mănăstireşti, ce s'ar anus­
tecă în aceste r ăzrniriţe, atunci noi îi vom lua iarăşi înapoi", şi
impune traducerea el-sale: "şi de asemenea câţi din Tătarii noştri
se află între Tătarii mănăstireşti,cari se vor amesteca În aceste
răzrniriţe, noi să avem a:i lua iarăşi Înapoi", care de asemenea e
greşită. Traducerea cea bună este următoarea: "Şi deaşijderea
câţi se vor găsi elin Tătarii noştri Între Tătarii mănăstireşti,ce
s'ar fi amestecat întraceste r ăzmirite, noi îi vom lua pe dânşii
iarăşi înapoi".'
Găsind cuvântul "nep:oruşeno", tradus ele el-l Costăcl1escu cu
"nestricat", îi bagă vina că nu cunoaşte cuvântul şi că el s'ar
traduce cu: nemişcat. Dacă acesta e' a'devărul, îl rugăm pe d-]
Panaitescu să ne arate în ce dicţiollar siav a g.ăsit el-sa traelu­
cerea cuvântului neporuşeno cu: nemişcat.
După d-sa' traducerile d-Iui Costăches,cu prezint,3, oarecare in­
consecv;enţe 'pentru aceeaşi tenn:eni slavi: Cniaghina e traduSi ­
zice d-sa - când prin doamna (p, 14,250), Câlljd prin Ci'lela:
ghina (p. 62, 143). Al doilea termen e ele preferat întru cât
celuidintâi îi corespunde gospojda". Bănuita inconsecvenţă şiileelu­
rnerirea sunt fireşte la d-l Fanaitescu Întru cât nu cunoaşte ter�
r11enii slavi. Cneaghina înseamnă la SLwii de Sud ca şi. la cei
ele N 0];(1: titlu sau rang, şi-i şi nume propriu, ,El se traduce' după 'În­
ţeles cu:' doamnă, prinţesă şi Chea:ghina ca nume propriu" adecă
Prinţesă. IaUl adevărul. .
459
[460]
Mai departe se leagă de cuvântul "blagocestiva"; zi când că
d-I Cosrăchescu a tradus greşit acest cuvânt : cu înţelesul de cre­
dincioasă (p. 288) sau prin blagocestivă (p. 309) şi propune rra­
ducerea: "dreptcredincioasă". Greşeşte iarăşi d-I Panaitescu cre­
zând astfel, fiindcă blagocestiva se traduce exact cu.,binecinsti­
toarea", pe când pentru drept credincioasă avem termenii; bla.
governa sau .pravoverna.
Arătând pretinsele greşeli de traducere ale el-lui Costăchescu.
d-I P. P. Panaitescu, încheie recenzia d-sale cu constatarea: "ră­
mâne un monument important al. istoriografiei noastre", Cu părere
de rău însă şi în această privinţă, pentru iubirea de adevăr, să nu
se supere d-I Costăchescu, nu suntem de acord cu d-l slavist
Panaitescu. Căci părerea noastră sinceră asupra lucrării el-lui M.
Costăchescu este următoarea: ,
D-l M. Costăchescu într'adevăr a adus un real serviciu ştiinţei
istorice, adunând laolaltă documentele moldoveneşti pentru timpul:
I374-1437, însă nu dovedeşte prin nimic superioritatea lucrării
d-sale faţă de lucrările celor de mai naintea sa. Fiindcă se pre·
tinde cu drept cuvânt că atunci, când se face o nouă lucrare,
lucrarea aceasta să fie mai cornplectă, mai dcsăvârşită Iată de
cele făcute si cunoscute. D. Costăchescu n 'a incercat să dea era­
duceri proprii, s'�u n'a putut. A folosit traduceri vechi, cele mai
multe fiind greşite, fără a le îndreptă. D -sa întrebuinţează peste
tot în traducerea titlului la documente fraza stereotipă, greşită
şi imposibilă: "Cu mila lui Dumnezeu, Noi Alexandru voevod,
Domn Ţării Moldovei, cunoscut facem şi cu această carte a noa­
stră tuturor cari vor căuta spre dânsa sau o vor auz] citindu-se"
în loc de: ,,+Cu mila lui Dumnezeu, Noi Alexandru voevod, domn
TăriiMoldovei, facem cunoscut şi cu această carte a noastră tu­
turor, cari vor vedea-o sau o vor auz) citindu-se", Sau alte greşeli
ca; "Marele singur stăpânitor, cu mila lui Dumnezeu Domn 10
Roman voevod, care stăpâneşte Ţara-Moldovii, elin munte până
la mare" în loc de: -/-Marele de sine stătător cu mila lui Dumnezeu
domn 10 Re man voevod, cărrnuind Tara-Moldovei dela munţi p{!nă
la mare. '
D -1 M. Cost ăchescu are de,asemenea multe greşeli sau scă­
pări în redarea textelor slave.
,
A doua recenzie a d-lui' P. P. Panairescu priveşte lucrarea pos­
tumă a răposatului profesor Grigore Tocilescu, apărută în starea
în care s'a aflat, prin purtarea de grije aJ d-lui profesor Ion Bianu.
Şi în această recenzie ca şi', în cea ele mai sus 'd-l Panaitescu
umblă pe aceleaşi căi, stăpânit de aceeaşi dorinţă a se remarca
c� bun sla�'ist. Pen�ru scopul �rmăr�t îi. atacă pe �laviştii încercaţ�
ŞI cunoscuţi de toata lumea. Faptul rn sine de ar fi adevărat, ar fi
îmbucurător ca unul dintre ai noştri să se 'nalţe mai presus de
aceştia prin ştiinţa sa. Ne-am pleca cei dintii în faţa �\devăTului
şi a tot �tiin rei el-sale.
460
[461]
Din recenzia ce o face ediţiei de documente a r ăposatului
Grigore G. Tocilescu, răsare Însă peste tot acelaş neajuns: cunoş­
tiinţele d-sale în ale slavisticei sunt cu mult mai prejos de câf
ne-am aşteptat.
Dar să trecem la dovezi.
"Un control complect al lecturilor lui Tocilescu � zice el-sa
n'am putut face din lipsa fotografiilor, care nu se găsesc la Bi­
blioteca Academiei Române". Adevărul e contrariu, căci fotogra­
fiile de pe documente există, unele chiar în mai multe exemplare,
În Biblioteca Academiei-Române, secţia manuscriselor, unde se pot
cerceta de orişicine.
D-l Panaitescu are ce are cu răposatul Ion Bogdan şi caută
într'una a-i arăta greşelile. Textul slav: "i vaş cclovek imat kezeşi
cădabi, a vi moega celoveka ne hteste daga ostavite" este tradus
greşit de Ion Bogdan: "omul vostru are chezaşi, căci voi n'aţi
vrut să-l lăsaţi pe omul meu" şi găseşte a fi mai bună traducerea
lui Tocilescu: "şi omul vostru are chezaşi orişicând, iar voi n'aţi
vrut să-I lăsaţi pe omul meu". Adevărul e că d-I Panaitescu nu
poate da traducerea corectă; căci traducerea cea bună şi corectă e:
şi omul vostru are chezaşi, când: a fi, dar voi pe omul meu n.a ţi
vrut să-I lăsaţi". Iar la textul slav: "ta mu est volea da slujit gos­
podstvami", tradus de Tocilescu: "apoi are voe să slujească dom­
niei mele", zice: traducerea lui Tocilescu este greşită şi-i mai bună
traducerea făcută de Bogdan: "dacă voeşte să-mi slujească dom­
niei mele". Dar şi aici se păcăleşte nepricepând textul slav, fiindcă
traducerea corectă a textului este: şi-i este voia să slujească dom­
niei mele. Cunoscând din limba polonă termenul "wr6g" cu inţe­
lesul de duşman, şi dând de cuvântul "wrag", afirmă cu tărie că
este un termen nord slavic şi Înseamnă numai duşman, căci cele
lalte înţelesuri d-l Panaitescu nu le cunoaşte. La p. 399: şi 400 Ta"
cilescu a. reprodus textul slav: "ere ako vâzişteş vraga", Şl l-a
tradus: "dacă cauţi pe naiba". Necunoscând spiritul limbii slave
d-l Panaitescu spune că traducerea lui Tocilescu c Igreşită! şi aproba
drept bună traducerea. lui Bogdan: "dacă cauţi duşmani" . Nu deo­
sebeşte dacă cuvântul "vraga" este pus la singular sau la plural
şi cu atât mai puţin cazul În care se află. Ori cuvântul vrag nu e,
precum afirmă d-sa un termen nord slavic, ci unul generic la Slavi.
Inseamnă : drac, vrăjmaş, duşman, impeliţat, naiba, etc. In bul­
găreşte cuvântul vrag, fiind monosilab, face la plural vragove,
pe când la ceilalţi slavi pluralul face regulat vrazi, El poartă mai
multe Înţelesuri, cari se potrivesc foarte bine şi in româneşte din
punct de vedere al spiritului limbii. In româneşte avem cores­
pondenţele: drac, vrăjmaş, naiba, împeliţat, duşman etc. Şi astfel
propoziţiunea slavă: "ere ako văzişteş vraga" se traduce perfect
cu cea românească: şi dacă vrei pe dracu".... sau: "şi dacă cauţi
pe naiba".,. Fireşte că traducerea lui Tocilescu: "dacă cauţi pe
naiba" este mai în spiritul limbii şi mai aproape de adevăr decât
cea impusă .de d-I Panaitescu,
Trecem la altele. "La pag. 444 en'lendaţia lui Tocilescu
461
[462]
doba În loc de dobra o găseşte greşită şi îndreaptă traducerea:
,;bratstvo şto smo imalitprejde siiu, dobra da te nevoliş radimoc
glav" , înseamnă ,,(pentru) frăţia ce am avut înainte de aceasta,
să te nevoeşti bine pentru capul meu" şi nu "pentru .frăţia ce am
avut înainte de această vreme (doba) să te nevoeşti pentru capul
meu". In text ,- zice d. Panaitescu - e idobra, forma barbară, dar
care se mai Întâlneşte, a adverbului dobre şi nu doba", Mai întâi îi
atragem atenţia că dobra nu e o formă barbară, ci e genul Iemenin
dela adjectivul: dobăr, a, o. Evident e o greşeală a diacului.
Dobra nu se poate confunda cu adverbul dobre.Apoi, textul prli­
poziţiunii sărbeşti, ţinând seamă şi de spiritul limbii, nu admite
considerentele greşite ale d-sale. Cugetarea: "prii/de sila doba" este
tipică şi foarte întrebuinţată în limba sârbă., Deci ernendaţia lui
Tocilescu este .bună, iar traducerea corectă o dăm noi: (pentru)
frăţia ce am avut-o înainte de această vreme, să te nevoeşti pen­
tru capul m�u,
Apoi la pagina 448, "Gospodinu kraine zernli Ugarski'
nu Înseamnă "domnului mărginaşei ţări Ungureşti", e vorba doar
de judeţul' Braşovului, ci "domnul unei margini a Ţării Ungureşti",
zice d. Panaitescu. Dar se vede că n'a înţeles, textul slav, căci nu
e vorba cum afirmă d-sa "doar de judeţul Braşcvuluivci de Tara­
Românească, care se mărgineşte cu Ţara-Ungurească. Iar tradu­
cerea cea bună este: domnul Ţării de margine Ungur eşti, ceeace
e cu totul altceva.
Mai departe d-sa se agaţă de textul slav dela pag. 416:
"stoit u Besin gore u nekoi vile" - şi fără de a-Lpricepe născoceşte
că trebue ernendat al doilea cuvânt "uvesin", spânzurat, şi adaogă:
traducerea nu e: "sti în muntele Besnii la o oarecare vrăjitoare",
ci: "stă spânzurat într'o furcă"; vila nu înseamnă vrăjitoare, tra­
ducătorul s'a gândit probabil la vila � spirit al apelor, ci e neo­
bulgarul vila, furca. Tot acolovrnai jos, "vişe u necoe drăve" nu'.e :
stă sus' Într'un: codru, ci "atârnă, (spânzur(ţt) de un copac" 1, Cum
vedeţi, d. Panaitescus'a Încurcat urât de tot în limbile slave,
Textul reprodus nu e. bulgăresc; ci sărbesc, D-sa neştiind limba,
trebuia să se adreseze vreunui cunoscător, sau să caute cuvintele
cu răbdare în dicţionar. Trebui:'! să ştie că textul buclucaş a iost
cercetat şi interpretat de,a serie ele shvişti reputaji, nu împrovi­
zaţi; de slavişti, - pe cari, dacă Ul1-i cunoaşte' din alt�t parte, 'îi 'afIă
şi-i cunoaşte chiar elin lucrarea regretatului. Grigore Tocilescu, Ori
nu poate nimeni contest�l ştit�ţa luiPolihroni'e Sîrcu, fost profesor
de limbile slave la Petwgraţl şi a lui B. P. Haşdeu în materie
de slavistică. Textul :slav este destul de clar pentru cei ce cunosc
şi ştiu limbile slave. Şi apoi, chiar cu puţină ştiinţă, ţ;nâll�i seam,i
şi de logica lucrurilor nu putea greş( cineva aşa de mult ca d.
�an,aitescu.v C�ci, cum poat� st�:c�neva spânzurat timp ,îndelungat
mtr'0 furca ŞI III acelaş tImp, \spanzuratde un copac ( Este Ull
non sens. Trebue Să'i şti:e că: \,bes" Înseamnă drac, den,lOn,.c'i
"vila" are mult mai multe Înţelesuri decât cel de ninfă sau "duhu]
apelor" cum zic� d-sa. 'Dacă Întreba pe vreun cunoscător sau
462
[463]
citea literatura sărbă populară, fireşte, nu greşeă. Şi iată acum
traducerea Cea bună: "Şi după aceea; dau de ştire domniei voastre
despre acel om al nostru pe nume Grozav, că a venit inaintea
noastră, şi s'a plâns, că i-aţi prins un fiu al său anume Coman
şi l-aţi pus în temniţă pentru celălalt fiu, anume .Stroe, ce era
rău-făcător. Apoi Domnia voastră aşa să ştiţi că Stroe, el, stă în
munţii Dracului (Besnii, lângă Bran) la o fermecătoare. Aşa grăesc
domniei voastre,_ să nu chinuiţi pe omul nostru în temniţă, că nu
ne pare bine, ci să-I sloboziţi, să-şi vie la casa lui în Tara dom­
nului nostru Basarab voevod. Căci cel pentru .care l-aţi prins"
apoi acela stă de mult sus într'o pădure. Aşa lăsaţi-I în pace ... ".
Dar unde greşeşte şi mai mult e când afirmă cu încredere
şi seninătate că: "Documentele moldoveneşti sunt mai slab tra­
duse ca cele muntene, traducătorii n'au înţeles adesea termenii
ruse-slavi sau polonismele", dând a �nţelege că el-sa este adânc
cunoscător şi-i face marţ pe toţi. Astfel la pag. 4!+8 află cuvintele:
"drllbnâi kramare", şi neînţelegând cuvântul, îl combate pe Te­
cilescu, zicând : nu înseamnă "băcănii mărunte", ci mărfuri mă­
runte, cum traduce L Bogdan. Adevărul e, corectăm noi, că "drub­
nâi kramare" Înseamnă: coloniale, mărunţişuri de băcănie" lucruri
de mâncare; iar nu mărfuri mărunte, cari poartă alt înţeles. In­
semnătatea cuvântului o putem afla din limba polonă sau din
limba germană. De fapt cuvântul .Jiramare' e german. La pag ,
494 Tocilescu a tradus greşit - zice dsa - textul slav: "La
morem hoditi" cu "a merge până la mare", el trebuia tradus "peste
mare". Şi aci ca şi aiurea greşeşte d-l : Panaitescu, textul fiind
bine tradus de Tocilescu, Căci dacă era vorba de peste mare,
trebuia să fie textul slav: "preco more". La p. 499 Tocilescu re­
produce cartea lui Bogdan Vodă prin care făgădueşte ajutor lui
10'1 Corvin şi traduce textul slav: "să naşimi glavami" cu "că­
pitanii noştri", D-I Panaitescu găseşte această traducere greşită,
zicând că nu înseamnă "cu căpitanii noştri", ci cu capetele noa­
stre", adică în persoană. Urmând textului slav, constatăm că tra­
ducerea lui Tocilescu este bună, iar traducerea d-sale greşită;
n'are sens, căci domnul nu eri hidra cu multe capete. La p. 5 [O,:
textul slav: ,,iazi vrazi" nu se traduce <;u "acei ţmpeliţa ţi' , cum
traduce Tccilescu - zice d-sa - ci:' "acei duşmani". Fiindcă,
precum am arătat mai sus, 'd-sa nu cunoaşte decât o singură
Însemnare a cuvântului polon wrog: duşman. Traducerea lui Toci­
lescu este foarte bună, căci ea reda sensul figurat al cuvântului
aşa cum este în spiritul limbii slave cu drac sau irnpeliţat.
Vorbind apoi de docu'mentele elela Bistri.ţa pe cari 1. Bog­
dan riu le-a editat, află că traducerea lor de Stoica Nicolaescu În
Documente slavo-rornâne este adesea greşită, fără însă a produce
vreo dovadă cu atot ştiinţa d-sale i.la această, acuzaţiune. D. Pa­
naitescu învălue adevărul pentru scopul urmărit şi folosindu-se
de bogata-i imaginaţie, adaogă "că atribuirile făcute la aceste do­
cumente, au fost corectate de Tocilescu, care a adoptat în totul
concluziile lui Al. Lapedatu", Adevărul este că Tocilescu n'a avut
463
[464]
ce corecta şi cu atât mai' puţin a adopta concluziile hipercriticii
lui AL Lapedatu, căreia i s'a răspuns cu 'vârf şi îndesat în mai
multe numere în ziarul "Conservatorul" de atunci. Se ştie, critica
lui Al. Lapedatu a fost un pamflet scos cu scopul vădit de a in­
Iătura cartea dela premiile Academiei. Hipercritica lucrării n'a
putut să. îndrepte nici să clintească ceva din cele publicate de Stoica
Nicolaescu nici cât' o cirtă. Cartea a fost premiată de Academia
Română spre cinstea ei, cum s'a exprimat marele B. P. Haşdeu
Într'una din şedinţele ţinute atunci. D-l P. P. Panaitescu a dat
greş vădit, ca şi cu atotştiinţa d-sale în ale slavisticei: necunos­
când înţelesul cuvintelor, neştiind să facă, precum am arătat mai sus,
deosebirea între singular şi plural, între substantiv şi adjectiv, ne­
cunoscând persoanele şi nici timpurile, necum deosebirea şi cla­
sarea textelor slave după origine. D-sa a stat doar puţină vreme
în Polonia, şi se cădea să ştie măcar limba poloneză. Ori măsuura
cunoştinţelor d-sale în limba poloneză se vădeşte tot atât de slabă
ca şi în celelalte limbi slave. La p. 526 a Iucrării lui Tocilescu
află pasajul: .hodit sam treti lotruiuci" cu traducerea: "umblă
uitându-se a Iorru" şi se ridică hotărât în contra acestei tra­
dureri, zicând : textul este' polon şi nu Înseamnă :"umblă uitându-se
a lotru", ci "umbl.1. singur cu încă doi (singur al treilea) ca un
Iotru". St ărue că "sant treti" este un polonism şi că inseamnă :
.. singur al treilea". Ce o mai fi şi galimate.a "aiasta"? O lăsăm
pe seama emeritului slavist 5'0 înţeleagă şi s'o lămurească. Până
atunci afle Însă dela noi: cuvântul "samtreti" e cuvântul rusesc
.. smătreati" şi Înseamnă a privi, a căuta, etc. Şi că este aşa se
vede chiar din context. Dar, trecând peste acest considerent,
tot nu se poate primi interpretarea ce o-Mă d. Panaitescu terme­
nului "samtreti" cu ori câtă bunăvoinţă am avea. Căci termenul
.samtreti" nu este un pur polonism, ci cuvânt str ăvechiu slav
din sec. al XII-lea şi chiar de m�l nainte. Insemnătatea lui o putea
află d. Panaitescu în Dicţionarui paleoslovenic greco-latiti de Fr.
Miklosich la p. 82 1. Luându-l tale quale, precum îl redă d-l Pa­
naitescu termenul samtreti este un compus din adverbul "sam" şi
numeralul ordinal .Jreti", jam" numai şi "treti" al treilea. Ter­
menul .samtreti" în actul origina] folosit astfel n'are nici un în­
ţeles şi cu atât mai puţin traducerea d-lui Panaitescu : "umblă sin­
gur cu Încă doi (singur al tre\ea) ca un lotru".
. Profesor Si. Nicolaescu.
\
••• II •• , ••••• I!I
464
[465]
•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• m ••••••••••••••• s.
• •
• •
� RECeHZII i
• •
• •
•••••• u •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
CĂRŢI
'Jur1Jalttl de opera/itmi al di­
nisiiei de iufanterie de rezervă
(23 Iulie 1877 - 29 Iulie 1878), ma­
nuscris inedit, publicat de Generalul
R Rosetti.-Publicat de Aşezărnân-
1 ul cultural . Ion C. Brătianuv., Tip.
Cartea Românească, Buc, 1929,­
Registrul in care Căpitanul Bălanu a
înregistrat operaţiunile diviziei ce co­
manda Generalul M Cerchez în tim­
pul campaniei din 1877 -78 prezintă
interes, intru cât aduce şi ceva lumini
noi asupra evenimentelor ce poves­
teşte, mai ales asupra Vidinului şi a
amănuntelor despre măsurile ce se
luaseră de guvern in vederea posibi­
lităţii ca armatele ruseşti să atace
pe ale noastre, atunci când ameninţau
că vor clezarma oştirea română, ceea
ce făcuse pe ai noştri să se gătească
a-şi concentra trupele În Oltenia. Re­
latăriie acestui text, cercetate şi con­
fruntate de d-nul general Rosetti .cu
alte isvoare, arată că, afară de vre-o trei
erori de informaţie măruntă, povesti­
rea corespunde cu adevărul istoric.
Cu acest prilej autorul denunţă dis­
pariţia arhivelor Minist de Răsboi şi
Statului Major al Armatei cu privire
! 3 campania din 1877---;78, "din care
azi nu mal avem nici un singur do­
cument original". Aşa fiind, manu­
scrisul căpitanului Bălanu capătă un
interes şi o importanţă deosebită şi
o valoare documentală serioasă. Tex­
tul publicat e luminat de foarte nu­
meroasele note in josul paginilor, ale
d-lul Gen. Rosetti. Foarte multe a­
mănunte interesante, pentru Oltenia
noastră şi Craiova in special. Dela
20 . Febr. 1878 începe Înapoierea tru­
pelor diviziei a doua activă din Cra­
iova, şi cu ordine În consecinţă pen­
tru intrarea trupelor şi a încartierării.
In trarea triumfală se face În ziua de
28" Febr. prin bariera dinspre podul
Jitianului, cu arc de triumf şi îrt faţa
tuturor autorităţilor, şcoalelor şi po-
13
porului. Aci se făcu un te-deurn, 0-
ficiat de Episc. Atanase al Râmnicului,
primar fiind D-r. Drăgescu. Pe o
vreme frumoasă ca de primăvară ar­
mata intră în oraş pe str. Unirii. In
colţul acesteia cu str. Kogălniceanu
g-ralul comandant Cerchez primi de­
filarea trupelor. La 4 Martie se dă ordin
ca comp de geniu să înceapă construc­
ţia şoselei Bechet-Craiova. La 26 Apri.
se face cunoscut de M. C. G. că Dom­
nitorul va sosi la Craiova pentru a in­
specta trupele div. JI. La sfârşitul vo­
lumului un indice de nume şi locuri.
Docunientele moldooeneşti ina­
inte de Ştefan cel Mare, publi­
cate de prof. Mihai, Costăchescu, voI.
1, documente interne, 1374 - 1437.
Publicaţie a Fundaţiunei .I<egele Fer­
dinand 1", Iaşi, Tip. Viaţa Românea­
scă, 1931. - Lucrarea, de 560 pagini;
cuprinde o prefaţă explicativă a
d-Iui Costăchescu, o bibliografie, lista
documentelor şi textul acestora. Din
prefaţă aflăm că autorul s'a ostenit
a culege şi publica, strângând la un
loc aproape toate documentele ce
s'au putut aIIa până azi cu privire la
Moldova dinainte de domnia lui Şte­
fan Vodă. Ele se publică intru pome­
nirea a 500 de ani dela moartea lui
Alexandru-cel-Bun Urice, surete şi câ­
teva regeste sunt publicate in mod
cronologic, cel mai vechi fiind din
1374, iar unul din 1437. Documentul
se publică întâi in limba originală
(slavoneşte or latineşte), cu o tradu­
cere în româneşte şi notiţe privitoare
la forma actului, locul unde se află
originalul şi Identificărlle de locali­
tăţi şi oameni.
L(I dau se, le cluuit et la 11111-
sique popttlaires dans leurs rap­
ports avec la vie sociale, comu­
nicare tăcută de D-na Cornelia
Emilian la Congresul Artelor Populare,
ţinut la Roma intre 25-30 Oct. 1929.
Buc. 1931, ed. Rampa. Document
etnografic, oglindind sufletul popular,
'465
[466]
danţul, cântecul şi muzica interesează
deopotrivă. Pentru ţăranul nostru poe­
zia e legată de melodie. Muzica ţă­
rănească e influenţată de cromatismul
oren taI arab venit prin Turci, în chipul
cum e cântată de lăutari mai ales
Dia punct de vedere al gamei ea se
apropie mai mult de vechea muzică
grecească cu modurile diatonice an­
tice şi de cea bizantină. Gama ro­
mânească e minoră; măsurile sunt
când simple, când compuse or mixte;
de obicei melodiile şi ariile oe dant
oopular încep în ton major şi sfârşesc
în minor. Autoarea tratează apoi de­
spre instrumentele de suflat, apoi de­
spre jocuri şi cântece poporane, 'ară­
tând în ce constă graţia şi farmecul
acestei poezii în care natura joacă
primul rol. - O a doua conferinţă,
comunicare făcută la Congresul A r­
telor Populare din Belgia între 27
Aug. şi 7 Sept. 1930, tratează despre
Rolul artei în serbările populare.
Se notează elementul păgân ce supra­
vieţueşte in unele obiceiuri şi la a­
numite sărbători creştineşti la noi, ca
la Crăciun, Anul nou, Paşti şi Rusalii
şi se descriu oblcelurile noastre cu
prilejul acelor sărbători.
Documente privitoare la co­
merţeil românesc (1473--1856), de
Dumitru Z. Furntcă, Buc. 1931, cu
o notiţă prefaţială de d-I Profesor N.
Iorga, în care d-sa înseamnă câteva
lucruri deosebit de interesante, pe care
cutare document din c'ele publicate
aci le relevează. Autorul volumelor
.Din Istoria comerţului la Români"
1908 şi "Industria şi desvoltarea el în
Ţările româneşti" 1926, în prelata sa
tace câteva consideraţii generale, în­
temeiate pe publicaţiile sale şi cele
similare de specialitate, privitor la
negustorii armeni şi rolul lor in co­
merţul Moldovei, negustorii braşoveni,
ale căror legături erau cu Muntenia
mal ales, industria şi meşteşug urile
(ceasornicari, bolangii), fabricile, 'nar­
tul, bâlciurile, scutirile de dări. vărnile,
apoi re laţiunile noastre cu Turcia.
Urmează o serie de scurte biografii
-fiecare cu câte un portret- al unor
negustori de mare vază in trecutul
nostru, cum bunioară D. Marlnescu­
Bragadiru, Eugen Carada, rraioveaa
de naştere şi alţii, apoi documentele)
Cel mai vechi este dela l'vateiaş,\
craiul Ungariei (Iunie 1473, Buda), \
. prin care se dă învoire unor călugări
466 '
dela mănăstirea Cozi a să treacă ilesu­
păraţi in Ardeal, spre a-şi lua ce le
trebue pentru nevoile lor, fără nicio
opreală or vamă. Un altul dela Lu­
dovig al Ungariei întăreşte aceleaşi
drepturi mănăstirei în 1517. Mai
multe firmane împărăteşti dintre 1560-
1568 arată grija ce se punea din
partea dlvanului Porţii Otomane pen­
tru a împiedeca abuzurile adminis­
trative Cele mai multe sunt din a
doua jumătate a sec. XVll/, dintre
care o seamă dela chir Hagi Costan­
din Pop din Sibiu, sau adresate aces­
tuia. Dela Craiova scrie negustorul
Cârstea Crăciun, în 1778, mulţumind
pentru .carăta cocoanei Durnitranei"
ce comandase acolo, "care altă ca­
râtă ca aciasta nu este". Nicoliţă 10-
vi paie din Râmnicu Vâlcii scrie de
asemenea lui Pop din Sibiu; îi tri­
mete chiar o scrisoare pentru un ne­
gustor din Veneţia. Zamfir Hag! Gheor­
ghe din Craiova scrie şi el de cu
1780, comandân d două sfeşnice pen­
tru cocoana Dumitrana Ştirboaica,
destinate bisericii Toţi Sfinţii. Co­
manda o confirmă şi personal, cerând
şi alte târgueli, cocoana care sem­
nează cu: "a dumitale ca o maică".
Barbu Pleşoianu şetrarul cere nişte
ceasornice şi două butci. Barbu Stir­
bei, sernnând : "al durnitale ca un
frate" şi interesându-se de sănătatea
"dumneaei cocoanei Păunicăi Hagi­
tel" (soţia marelui negustor sib Han),
roagă să-i găsească acolo şi să-i tri­
mită la Craiova un .dascăl Iranţozesc",
"fiindcă prea doresc să învăţ carte
franţozască şi aici dascăl nu să gă­
săşte".Jine ca acela .să fie vrednic
la învăţătură şi să aibă toate cărţile
ce sânt de trebuinţă", oferind până
la 200 taleri sâmbrie. de-ale rnâncării,
casă bună si om pentru posluşenie
(14 Sept 1780) Hagi Stari Jianul din
Craiova cere lămâi şi portocale. de
nunta fiului său Gheorghe. Intr'o pri­
cină dintre Andrei Cojocarul cu Stoi­
chită Cojocarul din Craiova fac cer­
cetare la 1783 Iunie 4 Dumitrache
Chiricebaş, Ion Cupeţu şi loniţă Cu­
peţu. Socoteală cu pricină pentru bani
între negustorij loniţă Marocneanu
din Craiova şi Sandu Paleul dinR.­
Vâlcli. Negustori craioveni mai în­
semnăm pe Tudoran Mihai, fost uce­
nic la jupân Cost, Pop, Hristea Beli­
vacă şi Ioan Albulescu (1786); din
R.-Vâlcea Antonie Nicolantin La 1824
Sava Ioanovici la Craiova. Notiţe des-
[467]
pre evreii din laşi In 1848 de Gue­
roult către Lamartine, par'că ar fi de
azi. - Volumul se continuă cu 19
planşe Iac-simlle de scrisori din cele
de mal sus reproduse, apoi urmează:
"Călătoria lui Zenovie Hagi Costan­
dinPop la Paris şi Londra in anii
i826 şi 1827". Acesta, cu studii co­
merciale la Viena, ofiţer împărătesc,
cu legături in societatea nobilă _ a
Vienei, conduce afacerile casei ce se
înfiinţează aci la finele secol. XVIII,
filială a centralei din Sibiu a oltenilor
de origină Hagi Luca şi ginerelui său
Hagi Costandin Pop. Zenovie face o
călătorie cu amicul său G. Si ma in
iarna lui 1826, in scop de afaceri. La
Paris face multe comenzi la diferite
case comerciale cu care erau in le­
gătură. Vizitele mondene, seratele şi
reprezentaţlile teatrale nu lipsesc. So­
sit în Decemvrie, la 15 Mai pleacă
spre Londra, unde cei doi prieteni vi­
zitează capitala apoi Oxford, Birmin­
gham, Manchester, Liverpool şi alte
centre, înapoindu-se tot prin Franţa.
La sfârşit lista documentelor, cu cu­
prinsul lor pe scurt, numeroase planşe
cu reproduceri de scrieri, afişe, con­
uri, etc., şi un indice de nume şi
ocaităţi.
. La vie des mammiferes et des
h.onimes fossiles, dechiffree il l'aide
de l'anatornie et de la physiologie
cornparees de l'appareit rnasticateur,
par Henrv Sanielevici.660 pages,
avec 459 figures et illustrations. Bul­
letin de la Societe roumaine des sci­
ences. Bucarest, 1926. - O intro­
ducere de 62 pagini tnlăţlşează o pri­
vire generală asupra blologiei în starea
actuală a acestei ştiinţe. J}utorul spune
că, dacă in privinta operaţiunilor pre­
liminare - adunare de fapte, descri­
erea lor, compararea între ele, ordo­
narea şi descifrarea lor - ştiinţa a
făcut progrese gigantice, în ceea ce
priveşte ordonarea faptelor spre a
ajunge la formulare de legi din ce
in ce mai generale, biologia a rămas
tot la faza metafizică, cum i-a zis
A. Comte, a teoriilor riscate, a for­
mulelor amăgitoare. Doar câţiva bio­
loglşti, dintre paleontologi mai ales,
mai sunt adepţi ai lamarckismului, ai
unui lamarckism care abia a depăşit
stadiul platonic. Biologia fiind o ştiinţă
tânără, lucrul s'ar părea fuesc. "Ceea
ce e grav şi unic însă în istoria ştiin­
ţelor este că biologia pare a merge de-
andaratelea" Căci, la 20 de ani după
moartea lui Larnarck, Darwin face un
pas inapoi in ştiinţă, subordonând
complet selecţiei naturale influenţa
directă a mediului, pe care o torrnu­
lase lapidar Lamarck astfel "functiunea
creiază organul". După alţi 36 de ani
teoria .setecţtunei germina le" a lui
Welsmann face un nou pas îndărăt;
acesta înlătură dintre factorii creatori
influenţa mediului şi transmisiunea
prin ereditate a caracterelor dobân­
dite, explicând transformările orga­
nismelor vii prin selecţia "determi­
nantelor" plasmei gerrnlnativ e. Un al
treilea pas inapoi face De Vries ru
câţiva ani mai târziu, exagerând teoria
lui Weismann ; el atribue progresul şi
diferenţiarea organismelor vii apariţiei
brusce a unor .rnutante", care schimbă
în acelaş timp un oarecare număr de
caractere a acestor organisme. Vita­
liştii instârşlt explică .adaptările prin
"inteligenţa celulei", sau printr'o forţă
imaterială, produs al unei inteligente
cosmice. D-l Sanielevici cercetează
fiecare teorie şi-i opune fapte, obser­
vaţii de bun simţ, cu exemple din
lumea animalelor, spre a dovedi ne­
temeinicia acelor afirmări teoretice,
uneori mistice chiar. Se cercetează
apoi teoria lui Plate, privitoare la vir­
tuţile plasmei germinative, care duce
la misterioasa problemă a eredităţii.
Ipotezei acestuia, bazată pe princi­
piul transmisiunilor vibraţiilor, autorul
îi opune o alta, bazată pe principiul
transformaţiunilor de energie, care e
mult mai olausibilă. Se discută apoi
ideile lui Plate cu privire la ereditate
şi mediu, selecţiune naturală şi arti­
ricială, câteva cazuri de adaptare ac­
tivă şi adaptările pasive, cum şi alte
afirmări ale acestuia. Teoriile lui Os­
born sunt prezentate cu lux de amă­
nunte; d-l Sanielevici, supunându-le
criticei, le consideră ca un castel de
cărţi de joc, a cărui temelie - crorna­
tina ereditară - sună frumos, dar nu
există. După ce a examinat evoluţia
ideilor în biologie, aulorul expune şi
metoda sa personală, sinteză la care
a ajuns după lungi cercetări şi medi­
taţii. Baza ştiinţei biologice o for­
mează tot ideile lui Larnarck : func­
ţiunea creiază organul şi hotărăşte
lorma sa. Aşa fiind, în corpul animalului
trebue să se afle înscris, pentru cine ştie
să citlască aci, lelul lui de viaţă şi
mediul în care trăeşte. In schelet în
genere se poate astfel citi. Mai mult
467
[468]
Însă: fiind da t că hrana este, mai
mult ca alta, generatrice a animalului,
aparatul lui masticator este cheia
biologiei sale. Hrana predominantă
a mamiferului, calităţile generale ale
alimentului şi fazele procesului de
masticare se revelează prin exami­
narea fălcilor şi dinţilor În primul
rând. Examinând astfel un mami­
fer Iosil, aflăm care era hrana a­
nimalului; cu ajutorul inforrnaţiuni­
lor ce ne pot da paleophytologia,
paleogeografia, paleoclimatologia, geo­
grafia plantelor, a animalelor, viaţa
mamiferelor similare recente, etc., pu­
tem reconstitui toată biologia sa.
Studiind un mare număr de mamifere
fosile, dela inceputul erei secundare'
până azi, d-l Sanielevlci socoteşte a
putea zice că a isbutit să descifreze
cauzele apariţiei caşi legile evoluţiei
mamiferelor, luminârid astlel multe
părţi obscure din istoria pământului
şi găsind "legea fondamentală a evo­
luţiei vieţei" pe pământ. Un elogiu
pentru Paleobiologia lui O. Abel,
care "are meritul de a angaja blolo­
gia pe calea larnarckismului" şi care
aduce şi grupează un foarte, bogat
material de studiu, se aduce de d-l
Sanielevici autorului vienez Paginele
finale (53-62) cu titlul "Rezultatele
ce am obţinut cu ajutorul cheei mele"
sunt Într'adevăr captivante şi suges­
tive cum nu se mai poate, deschizând
orizonturi noi cugetătorului şi, desigur,
şi ştiinţei biologice. - Corpul prin­
cipal al lucrărei cuprinde 24 capitole.
Primul, intitulat: cheia, adevărată
cheie a doctrinei autorului, înfăţişează
anatomia şi fiziologia comparată a
aparatului masticator la marmfere, din
punct de vedere larnarckian. Inălţi­
mea rnaxilarului, lungimea denturil,
muşchii masticatori sunt elementele
care ne ajută să descifrăm blologia
mamiferelor recente şi fosile. Restul,
capitolelor vor servi de exemple şi
dovezi În sprijinul teoriei autorului,
cu explicaţiuni ingenioase şi cap­
tivante. Cap, VII şi VIII ne arată cum
reptile le s'au transformat în rnarni­
fere mai Întâi, apoi în pasărI. Uiti:
mele trei capitole tratează despre
omul chelean şi acel dela Neander-'
thal, cu o ,seamă de concluzii generale \\
şi ipoteze. Cel de al doilea volum
urmează să trateze despre omul dela '
Aurignac, cel dela Solutre, cel dela \
Cro-Magnon şi despre rasele neolitice,
până la cele mai recente.
468
Conspi ratori şi conspi raţsi ilt
epoca renaşterei politice a Româ­
niei, 1848 - 1877, de prof. Atex,
Marcu. Bibl. Aşezământului Cultura!
Ion C. Brătianu, 1930, Bucureşti. ­
Lucrarea cuprinde opt capitole: 1. Re­
voluţionarii unguri şi primele Încer­
cări de federalizare mazztniană, din
anii 1848 - 1850, dovedesc că popo­
rul în numele căruia se pornea revo­
luţia, «nu era pregătit să guverneze şi
mai ales să refacă statele în spiritul
ideologic al instlgatortlor», aci caşi
In Franta, Germania, Italia, Austria şi
în Ţările Româneşti, deşi un ideal
comun îi unea pe toţi şi planul miş­
cărilor revoluţionare era unitar în mai
toată Europa de, atunci. Ideea prin­
cipiului naţionalităţii îşi face drum.
Reacţtunea absolutistă strânge în mă­
nunchi pe intelectuali în Paris, t on­
dra, Torino, Milano, caşi în Orient în
diferite centre. Ion Ghica, N. Bălcescu
şi 1. Bălăceanu pun la cale la Con­
stantinopol formarea unei legiuni care
să lupte pentru emanciparea şi apoi
înfrăţirea naţionalităţilor asuprite de
Habsburgl : ei urmau, să impace in
Ardeal pe Kossuth cu Motii lui Avram
Iancu. Ambasadorul Piemontului, ba­
ronul Tecco, îi sprijineşte. Incercarea
lui Kossuth neisbutind, el fuge nrin
Orşova şi .Oltenia, predându-se Tur­
cilor la Vtdin. Legiunea italiană a
colonelului Monti nu poate ajuta e­
fectiv Ungurilor. In 1850 Mazzini ac­
tivează în exilu-l din Londra propa­
ganda pentru \0 Slântă Alianţă a Po­
poarelor in contra alianţei tiranilor,
întreţinând legături cu emigraţii noş­
tri. Bălcescu pregătea un plan de
confederaţie a "Staturilor Unite ale
Dunării" pentru Români, Unguri şi
Jugoslavi. Neinţelegeri între exilaţi,
'" pentru că Kossuth urmărea ase servi
de actiunea lui Mazzini pentru
exclusiv folosul Ungariei, ceea ce
vede şi ltalianu1. - Cap. Il. Mazzini
mijlocitor Între Kossuth şi' Bălcescu,
între 1851 şi 1855. In cercetarea de­
mersurilor dintre Români şi Ungllri
se dau câteva acte inedite, cum Me­
moriul lui Bălcescu adresat În Febr.
1851 lui Telekl spre a fi supus dis­
cuţiei Comitetului ernigranţilor UD­
guri, În care precizează punctul de
vedere românesc in cazul unei even­
tuale, conlucrări efective. EI cere re­
cunoaşterea egalităţii naţiunilor din
imperiul habsburgic şi o federaţlune
cinstită, pe 'bază de egalitate. Se re-
ii"ii�aiii" XiiidiSi" iiiiiiili._
[469]
produc pasagii şi din memoriul-răs­
puns al lui Kossuth, pe ton înţepat
şi trufaş. Ledru-Rollin şi Mazzini sem­
nează manifeste ..din Paris adresate
• Populaţiilor Romane", in favoarea
creării acelui Stat confederativ dela
Dunăre. Discuţiunile nu incetează,
dar slăbesc puţin În Dec. 1853 Între
Români şi Unguri în străinătate.­
Cap. 111. Dela Războiul Crimeei la
Congresul din Paris, 1854 - 1856.
Daca ideologul Mazzini dezaprobă in­
tervenţia Piernontului alături de aliaţi
In războiul Crimeei, Cavour realistul
înţelege pericolul slav pentru Orient
şi soarta Mediteranei. De aceea el
susţine naţiunea română, pe care o vrea
întărită, lângă imperiul habsburgic şi
garantată, în potriva imperiului ţarist
prin unirea ambelor principate. Inte­
resante În deosebi amănuntele asupra
negocierilor şi tocmelilor făcute pe
socoteala noastră între diferiti poten­
taţi politici europeni în vremea cam­
paniei din Crimeea.-Cap. IV: Ante­
cedentele Unirii Principatelor (1857-
1858). Orientarea lui Napoleon III-a
spre o politică antiaustriacă favori­
zează interesele româneşti.-Cap. V:
Unirea Pr!ncipatelor (1859), cu con­
tribuţia preţioasă a stăruinţelor lui
Cavour pe lângă Napoleon III-a -şl a
agenţilor noştri Alecsandri la Paris
şi Londra, C. Negri la Constantinopol.
Aranjamentele dintre Generalul Klap­
ka şi Cuza, cu asentimentul lor Vic­
tor Place şi Walewski în privinţa acor­
dului româno-ungar În pregătirea
unei revoluţii în contra Austriei, sau
măcar a unei demonstraţii în cazul
unei mobilizări ltalo-Iranceză contra
imperiului habsburgic. La 26 April
1859 Începe războiul franco-sardo­
austriac. V. Place îşi schimbă atitu­
dinea, lucrând pe ascuns contra lui
Cuza. 1. C. Brătianu militează contra
colaborărei cu Ungurii, Jn chestiunea
unei- acţiuni contra Austriei prin TI an­
sllvania. Domnitorul manevrează bine
în situaţia sa diîlcilâ, şi este confir­
mat de Poartă, după intervenţia lui
Napoleon Ill-Iea şi a lui Cavour, iar
conferinţa dela Paris îi recunoaşte la
6 Sept. 1859.-Cap VI: Inarmări tar­
dive pentru o cauză perdută se fac
În 1860-186i, cu arme trimise pe b
corăbii dela arsenalul din Oenova. la
vama din Galaţi sunt sechestrate, ca
contrabandă, de consulul englez, după
cererea Austriei, şi predate Turciei.­
Cap. VII: In aşteptarea lui Garibaldi
(1862-1864). In toamna lui 1864. re·
învie în cercurile diplomatice din Pa­
ris vechiul proec! al cedării Princi­
patelor-Unite către Austria, care ar
face în schimb concesii Italiei.-Cap .
VIII: Epilog (1865 - 1877). In Apus
se accentuiază bănuiala că Prinţul
Cuza e rusoiil. Opoziţia cu Brătianu
şi Rosetti socotesc să aducă pe tron
pe prinţul Jerorne Napoleon. Cuza
abdică. Tânărul principe Carol nu mai
continuă aventura dubioasă a planu­
rilor la care se preta se Cuza, cu vi­
sul Confederaţiei Statelor-Dunărene.
Noile încercări, din 1876 ilie planului
unui Imperiu Orientalo-Danubian, sub
hegemonia Ungariei, schiţat la Roma
de un grup de "patrioţi maghiari",
erau ultimele pâlpăirl ale flacării re­
voluţionare ce trecuse peste Europa
în ultimele decenii.
Frederic lVilllelm al Il-lea,
Ewald Frederic VOit Hertebero
şi proiectul de împărţire al Ţări­
lor Române, de prof. Vasile Mihă­
ilescu. Extras din .tnchlnare lui N.
Iorga, cu prilejul împlinirii a 60 de
ani". Cluj, 193\.-Un portret al rege­
lui prusac - de caracter slab şi încli­
nat spre formalitate-, spre a explica
apoi rolul jucat de acesta In proiectul
ce ne nteresea�ă. Dintre miniştrii lui
Fr. W. acela care va avea Influenţă
hotărâtoare asupra politicei regelui
este Ministrul de Stat Von Hertzberg.
Cu instrucţie solidă În materie de
istorie, acesta e duşman principal
Austriei şi caută mărirea Prusiei, spre
a putea egala importanţa Austriei şi
Rusiei în politica timpului. Nu odată
urmăreşte tendinţe opuse celor ale
regelui, cu care se ciocneşte. Dacă
cel d'Intâi împinge spre război, Fr. W.
ţine la păstrarea păcii, Hertzberg fu
născocitorul planului împărţirei prin­
cipatelor Române, la care aderă şi
regele. In cazul războiului între Austria
şi Rusia deoparte, iar Turcia dealta,
se făcuse socoteala de cele d'intât ca
Austria să ia Oltenia şi, dincolo de
Dunăre, teritoriul de vest al Pen. Bal­
canice, dela o linie plecând dela
vărsarea Oltului In sud, prin Nicopole
şi Sofia, până la golful Contessa, iar
restul ţărilor noastre, şi Cl! ce mai
rărnânea din Pen. Bale. să fie pe
seama Ruşilor, cu Constantinopolul.
Dar cum le era teamă amândoror irn­
periilor de a se ciocni ca vecine,
convin să se Inătltue o Dacie inde-
469
[470]
pendentă, cu Basarabia, Muntenia şi
Moldova, ca stat tampon, cu un prinţ
rus ca suveran. Aceasta era propune­
rea Ecaterinel a II-a. Planul lui Hertz­
berg, bazat tot pe ipoteza. înfrânge­
rei Turcilor, menţtnea imperiul turcesc
de peste Dunăre, dar prevedea ca
acesta să cedeze ţările româneşti Aus­
triei care să inapoieze Poloniei Galiţia
(cât 'luase la 1772) şi Prusiei oraşele
Danzig şi Thorn, trnpreună cu Pala­
tinatele de Posnania şi Kalitz; Basa­
rabia urma să fie dată de' Turc! Rusiei.
Dar planul lui Hertzberg nu isbuti,
din fericire pentru noi.
O/Util f udeţnl ui. lJf 'ehedinţe. Eroii
Mehedinţeni din prima jumătate a sec.
XVII-lea, conferinţă ţinută la Severin,
de P. Gârbouiceanu. Buc. 1931.­
Cărticica de faţă e un imn pentru
proslăvi rea mieei patrii a autorului,
un mic tratat de popularizare al isto­
riei judeţului care a jucat un atât de
Însemnat rol in trecutul ţării, iar azi
rămâne, după Bucureşti şi Craiova,
cel mai insemnat centru cultural al
Munteniei. Geograficeşte Mehedinţii
'se Întindeau odinioară În Dolj şi Vâlcea,
lungindu-se În nord până la Jiu, cu
mănăstirea Tismana; Înspre sud intra
cu mult În trupul Doljului de azi,
până la Flliaş, Pleniţa, Cetate, Calafat.
In istorie ne poartă cu 'gândul dela
Banatul Severinului unguresc şi apoi
românesc, cu episcopia catolică stră­
veche şi mai târziu o Mitropolie din
vremea lui Vlaicu Bb. voevod. Aproa­
pe de Vârciorova e Vodiţa. Strehaia
fu şi ea reşedlnţă a băniei Severinu­
lui. Numele i-ar veni dela slavonescul
strah : groază. Aci s'a construit biserică
primitivă de banoveţi, rezidită de
Matei Bas. În 1645, care a făcut-o
mănăstire. Palatul domnesc ce a fost
alături s'a locuit şi de Mihai Viteazul,
ca ispravnic or bănişor de Strehaia,
Moşia Strehala fusese a tătâni-seu
Pătraşcu Vodă. Cerneţul, fostă capitală
de judeţ, unde boerii locului îşi aveau
casele, cu biserica Si. Troiţă din 1662
şi o faimoasă şcoală de acum un veac,
unde au profesat Gr. Pleşoianu, Ion
Maiorescu şi alţi dascăli vestiţi. Sub
Alex. Ghica Vodă şi Klsselef se Iace
planul, iar sub Bibescu şi Ştirbey se \
întemeiază noul oraşT Severin. Pentru \
cunoaşterea judeţului şi nou ei sale ,
capitale au scris V. Dumitrescu, N.
Splneanu., AI. Slătlnescu-Sever. Gr.
Mlculescu, Ioan Iones1:u dela Brad şi,
4ÎO
În ultimul timp, AI. Bărcăcllă, Din
vechile eule 'n'au mai rămas decât
cula lui Cuţu dela Broşteni şi a lui
Săvoiu, dela Lupoaia, Pentru Iolklor
se citează ostenelile Preotului Durni­
trescu, ce scoate "Izvoraşul" la Bistrita
de deal. Eroi! mehedinţeni au fost
mulţi. Se schiţează 'viaţa lui Lupu
Mehedinţeanu şi a fiilor săi Buliga
şi Tudose. Autorul aminteşte - ceea
ce trebue ştiut - că, pe când era
administrator al Casei Şcoalelor, a
adunat vechile icoane, odoare, odăjdli,
ciasloave, manuscrise, tămple de bi­
serici pentru Muzeul respectiv, stăru­
ind ca să se repare multe din monu­
mentele istorice mehedintene. Fili­
şenii, Brădeştii, Coţofenii, Glogovenii,
Hârgoţii, sunt tot dintre boerii aces­
tui ţinut respectabil pentru tot ce a
dat istoriei trecutului nostru.
Descântecele Românilor. Studiu
de folklor, de Artur Gorooei. Edit.
Acad. Rorn., 1931.-Incepe cu istori­
cul credinţei în existenţa diavolului,
dela popoarele istorice cele mai vechi
pănă azi. Creştinii au luat 'dela pă­
gâni şi acest eres. La poporul nostru
credinţa în draci, pricinuitori ai tu­
turor răutăţilor şi nenorocirilor, e ge­
neraIă . De frica lor şi pentru a le
stăvili puterea se recurge la descân­
tece şi vrăji de tot felul. Exorclsmele
se găsesc Ia Egipteni, la Caldeeni,
Evrei, Greci şi Romani.' de unde trec
la noi, admise chiar de Biserica Ră­
sărltulul. In cartea popii Grigorie din
Măhaci (pela 1500) găsim cel mai
vechi exorcism: Rugăciunea de scoa­
terea drgcului. Magii, vrăjitorii, ca-,
pătă ascendent; poporul a crezut şi
crede În puterile lor şi azi, dela po­
poarele africane până la Germani, Fran-
'<, cezl, Englezi şi celelalte popoare ci­
vilizate. Autorul cercetează menţiunile
ce se fac in 'literatura noastră scrisă
despre vrăjitori. Biserica a luptat În
deşert înpotrivă-le. In Pravila dela
Târgovişte a lui Matei Basarab (1652)
se găseşte o sancţiune Împotriva ce­
lor ce fac fermece şi vrăji. Vrăji fac
mai totdeauna femeile; bărbaţii sunt
solomonari, car! abat ploile şi grin­
dina În alte părţi, ori le opresc cu
totul. Deslegarea vrăjilor şi vindeca­
rea unor boli se fac prin descântece,
În care toate neamurile cred. Urmează
studiul descântecelor româneşti. Un
descânlec nu e acelaş lucru cu far­
mec sau vrajă. Vraja şi farmecul este
[471]
o ceremonie care are de scop de a
face rău sau bine altuia cu ajutorul
unor puteri supranaturale Descănte­
cuI e totalitatea cuvintelor rostite de
baba vrăjitoare care face leacul or
vraja. De descântat, ar cine poate să
descănte, dacă ştie formula, ch'ar şi
sie-şi; de obicei babele descântă, ne­
greşit contra unei plăţi, căci altfel nu
e leac. Nu orcând se descântă, ci nu­
mai la anumit timp or împrejurare.
Se arată apoi cu ce se descântă: lu­
cruri sfinte, apă, buruieni, lucruri de
mâncat şi altele. Cum toate bolile vin
dela necuratul, se descântă pentru or­
care din ele. Forma descântecelor e
variată: unele foarte se urle , de .două
versuri, dar altele destul de lungi, în
chip de invocaţie, rugă, poruncă, ble­
stem, comparaţie, enumeraţie, dialog
or povestire Ele se sfârşesc mai tot­
deauna cu o formulă de urare spre
bine, de însănătoşire.-Partea Il-a în­
şiră bibliografia subiectului, apoi o
colecţie de descânlece luate din di­
ferite părţi ale ţării, 203 în total, iar
la urmă un indice.
Nicolae Iorga. Viaţa şi opera.
Voi Il: Bibliografia operelor, de Bar­
bu Theodorescu, Bue. 1931 - Primul
volum, ce va apare ulterior, urmează
să cuprindă biografia profesorului. In
introducere se face critica Încercărilor
anterioare de a se publica o biblio­
grafie asupra operelor d-Iul N. Iorga.
Cea de faţă, aproape completă,cu­
prinde 800 de scrieri Lucrarea e Îm­
părţită În 7 capitole; Istoria univer­
sală, Istoria Românilcr, Raporturile
/-(omâniei cu alte ţări, Materii înrudite
cu istoria, Literatura şi Arta, Ştiinţe
sociale, ultimul capitol fiind indicele.
Capitolele pur istorice sunt împărţite
pe ţări, in ordine alfabetică şi crono­
logic, după data apariţiei. La capit.
Ist, Rom, se repartizează după pro­
vincii. La alte capitole după sfera
subiectelor. Despre Oltenia se află
înregistrate şapte culegeri de docu­
mente şi şapte studii variate. Un in­
dice cronologic şi unul alfabetic (a­
cesta din urmă mai puţin utilizabil)
şi o listă, tot cronologică a cărţilor
d-lui Iorga scrise In limbi străine. Bi­
bliografia d-lui Theodorescu vine la
vreme; ea va facilita mult cercetările
studioşilor, ce s'ar pierde În inextri­
cabilul total al celor 800 de opere.
E păcat că tlpărltura s'a făcut cu ne­
glijerea ortografiei, franceze mal ales.
Inrâu riri reciproce între arh i:
tectura din Mtmtenia şi cea diu
lJ:loldova, de N. Gţuca-Budeştt, Cluj,
1931. - Din cercetarea resturilor de
ziduri ale vechii biserici dela Vodiţa,
atât cât se pot distinge sub temelia
ruinelor bisericei lui Nicodim, şi din
acea a SI. Treimi din Siret, ambele
din sec. XJII, ar reeşi că e mare ase­
mănare intre planul lor şi că se pare
a fi existat deci la inceput "o arhi­
tectură religioasă de origină comună,
sau În tot cazul de apropiere înrudită" ,
in Muntenia şi Mol'dova depe vremea
descălecatului. Originea comună nu
poate fi cătată decât În arhitectura
bizantină de dincolo de Dunăre, în
formă de cruce "cu planul simplu,
adică cu bolta dela absida altarului
direct alipită de arcul de est al na­
osului, fără altă boltă sau alt arc
intermediar". Este dispoziţia biserici­
lor sârbeşti şi a celor din Peninsula
Balcanică, caşi din Grecia medievală,
de un tip mai rar la noi. Mai obişnuit
aflăm in ţările româneşti "planul corn­
plect, în care, între bolta absidei alta­
rului şi arcui de est al naosului se,
găsesc intercalate unul sau mai multe
arcuri intermediare". Acesta e tipul
şcoalei bizantine din Constantinopol
şi al Muntelui Athos. Acest plan,
posterior primului, a dominat arhi­
tectura noastră atât în Muntenia cât
şi în Moldova, aci mai ales. In sec.
XV şi XVI nu se constată înrâuriri
reci proce între arhitectura celor două
principate, fiecare desvoItându-se se­
parat, Moldova înflorind în strălucitul
stii moldovenesc din vremea lui Ştefan­
cel-Mare, cu biserici mari, de piatră
cele mai multe, iar Muntenia şi Olte­
nia cu biserici mai mărunte, de cără­
midă, cu decoraţie aparentă exterioară
din aşezarea rândurilor de cărămizi ori­
zontale şi verticale, cu firide în relief,
soclu, brâu şi cornişe din acelaş
material, profilate după tipicul bizan­
tin. Planul este In genere tot în formă
de -treflă, caşi în Moldova. O influ­
enţă moldovenească asupra unei bise­
rici din Muntenia este existenţa a
cinci contrafort uri la unele din aceste
din urmă (ca la Curtea Veche din
Bucureşti şi la Bălteni-Iliov), fără ne­
cesitate organică însă Muntenia influ­
enţează şi ea arhitectura Moldovei
intru câtva şi În cazuri izolate, în
decoraţia exterioară, în sec. XVII mai
cu seamă. In ser. XVIJl înrâurirea
aceasta se menţine, aria rnoldovenea-
471
[472]
scă fiind în scădere. Bis. din Aro­
neanu (lângă Iaşi) are multe elemente
munteneşti. Galata de asemenea. In
Muntenia Stelea din Târgovişte Iniă­
ţişează mai pronunţat influenţa arhi­
tecturei moldoveneşti.
Dit» istoria presei ronsâneşii :
Republica Română, de Dan Si­
mionescu, 1931, Buc Ed. "Aşezămân­
tul cultural Ion C. Brătianu".-După
neisbutlrea revoluţiei din 1848, ur­
mează o reacţiune a organelor de
control ruseşti tmpotriva orcărei ve­
leităţi de expresiune a unei gândiri
independente, a orcărei producţiuni
literare chiar, dela 1849 până la Sept.
1854. Cele câteva foi apărute in stră­
inătate nu pot intra in ţară decât pe
furiş. Pe lângă "Albumul Perigrini­
lor" al lui Bolintineanu, "Junimea
Română" şi "România viitoare" ale
lui Bălcescu; considerate de revolu­
ţionare, apare şi "Republica Română"
în Mai 1851. Ele urmăreau o propa­
gandă In sprijinul cauzei româneşti,
protestând contra ocupaţiunei ruseşti
il Principatelor; pentru Români rnili­
tau în favoarea solldarlzărei emigra­
ţilor din străinătate şi întreţinerei pa­
triotismului. O. Creţeanu, N. C. zs­
treanu (dia Craiova), 'C. Bolliac, P.
Teulescu, D. şi 1. Brătiaau, O. O.
Magheru (din Craiova), AI. Odobescu
şi C. A. Rosetti trăesc la Paris în a­
ceastă credinţă, iar "Republica Ro­
mână" apare acolo ca expresiurte a
sentimentelor lor. Primul număr (de
format mic, 7Xll, ca să poată fi
chiar ascuns la frontiera Principatelor)
apare in Noembrie 1851, cu 128 pa­
ginl, în Tip. E. de Soye. In frunte
articolul "Republica Română", cu un
program semnat în numele redacţiei-;
de 1. C. Brătianu, apoi: "România",
arătând misiunea ei in ziua de azi,
de 1. C. Brătianu; .Regulamentul,
Arhondologia, Pravila lui Caragea,
Condica criminală. dela 185P', de
Bolliac, este mai revoluţionară·.1. ve­
hernentă pe alocuri, împotriva privi­
legiilor clasei boereşti; "Manifest al
Comitetului revoluţionar român", sem­
nat de D. Brătianu, care era un fel
de răspuns la un manifest pe catir 11
publica seră mai nainte. "Comitl\.tul
central democratic european", promi­
ţând colaborarea exilatilor ; • Doamnei
C':' " *", semnat de Rosetti, in ca�
mulţumeşte unei anonime, ce a tri­
mes la 1848 în dar exilaţilor colierul
472
şi cerceii ei de nuntă spre a-i ajuta
la urmă "Cronica politică". tot de
Rosetti. - No. 2 al publicaţiei apăru
la Bruxelles la începutul anului 1853,
cu un format cu un centimetru În
ambele dimensiuni mai mare şi cu
338 pagini, la Ţip. J. H. Dehou. Al­
fabetul de tranziţie, caşi in primul
număr. Conţine: "Naţionalitatea, de
J. C. Brătianu, studiu obiectiv. lipsit
de frazeologie, indicând principiile
naţionalităţilor; "Rusia" de Rosetti,
studiu asupra situaţiei sociale, poli­
'tice şi militare a imperiului rnosco­
vit : "Unitatea României", de Bolliac,
tlnzând să arate că această unitate
este o necesitate de ordin politic;
.Cinci poezii" de Or. Creţeanu, care
semnează L. Fabian şi în sfârşit o
"lnştiinţare in numele direcţiei", sem­
nată de Rosetti. D. Brătianu nu mai
scrie în acest ultim număr. - Deşi
titlul sună ca o trâmbiţă, in fond re­
dactorii săi nu cereau republica pen­
tru ţara lor, ci doar metodul de gu­
vernare mai democratic şi. mai multă
libertate şi egalitate între cetăţeni.­
In anexa sa reproduce articolul "Cro­
nica politică" al lui Rosetti şi "Inşti·
inţare", precum şi foile de titlu şi
câte o pagină de text din ambele
numere.
U,1e correspondance francaise
concernant le Congres de Berlin
(1878). Lettres de la familie de Paul
Bataillard, publiees, avec une intre­
duction, par Olimptu Boitos. Ed.
Aşezărnântulul culturalI. C Brătianu,
1931�Buc.-AIături de delegaţia' ro­
mânească a .lui Kogălniceanu cu Bră­
tianu şi alţii, venită la Berlin la 10
Iunie 1878 spre a sprijini cauza noa­
stră, era şi Bataillard, amic intim al
lui Brătianu şi al României încă de
la 1848. Memoriul redactat de acesta
asupra chestiunei româneşti fu însuşit
de delegaţia noastră. Cetăţean de o­
noare al României - titlu ce Parla­
mentul român' îi dete în 1866-acesta
luptă ca un excelent propagandist in
favoarea ţării ce-l adoptase, scriind
în două reviste franţuzeşti, la Paris
şi Ia Bruxelles Scrisorile doamnei
Bataillard, care însoţea pe bărbatul ei,
către cei trei copii ai lor şi acele ale
copiilor adresate la Berlin părinţilor,
cuprind preţioase indicaţi uni şi arnă­
nunte istorice pentru noi, privind mai
ales atitudinea unora dintre congre­
si şti faţă de problema românească.
[473]
I
'['
1
.�
Kogălniceanu, foarte pesimist, avea
dreptate să se teamă de precupeţi rea
intereselor noastre, pe care Anglia le-a
vândut atunci pentru interesele ei, cu
toată dreptatea cauzei noastre.-Scri­
sorile ce se reproduc, cum şi un nu­
măr de articole scrise in "le Ternns"
la această epocă, califică retrocesiunea
Basarabiei de sud ca • un acte de bri­
gandage" .
I. Heliade Rădulescu. Acte şi
scrisori, adnotate şi publicate de
Emil Vîrtosu. Ed. Aşez. Cult. 1. C.
Brătianu. Buc. 1928. - Cu o repro­
ducere foarte reuşită a portretului lui
Eliade, executat în 18,)9. Se tipăreşte
omagiul la împlinirea a 10 � de ani
dela apariţia Gramaticii Româneşti
dela c. ibiu. Cuprinde mai multe capi­
tole: Despre ttoogratia lui Eliade,
cumpărată de autor la un an după
apariţia Curierului Românesc <Ia Il
Oct. 1830), dela proprietarii Tipogra­
fiei dela cişmeaua lui Mavrogheni,
infiinţată la 1817. Se urmăreşte acti­
vitatea sa tipografică, îuvederând sim­
ţul lui practic, comercial chiar. Trece
la . editură cu Biblioteca Universală.
Dorinţa de' a mări tipografia şi a edita
cât mai mult lucrări îl. duce însă spre
ruină, La 1840 îşi pune amanet tipo­
grafia. O duce totuşi greu până la
1848, iar de cu exilul său nu mai
ştim care a fostsoarta tipogrllfiei sale.
Un număr de 17 acte şi scrisori spri­
jinesc acest prim articol.-Note despre
• Enhirid", carte menită să dea popo­
rului român indrumare sigură şi pe
înţelesul tutulor în tainele mlsticei
ortodoxe, în traducerea monahului
Eufrosin Poteca, după originalul grec,
apare 111 1832, cu ajutorul lui.Alex.
Flhpescu-Vulpe vornicul, eforul şcoa­
elor. - Scrisori către S. Bariţ,
\838 -1869, de interes particular. con­
ţinând câteva note de adevărată spo­
vedanie, cu privire la gândurile şi
planurile luptătorului muntean în cele
trei scrisori ce se publică aici,-Către
redactorul Naţionalului, 1840, e pro­
babil tot de Eliade. - Scrisori către
Pitarul Marcu N. Duiliu din Brăila.
34 la număr, dintre anii 1844 şi 1869,
aduc de asemenea amănunte epocei
În care sunt scrise şi sihntelor lui Eliad
dea-şi răspândi scrierile publicate,
caşi ideile, in ţară şi în străinătate.
- Despre traducerea [ragmentar ă
a Btbliei, pe care Eliade n'o termină,
ne adresându-I-se ajutorul cerut pentru
tipar. - Volumul se incheie cu Pro­
iectut monumentului lui Eliade, în­
tocmit de Al. Odobescu prin 1872.
Sava Şoimescu, ziarist, e iniţiatorul
apelului din .Pressa" pentru o colectă
naţională în acel scop. - Un indice
la sfârşit
La creation religieuse du Sud­
Est europeen, Conferences donnees
en Sorbonne, par N. larga. Paris, I.
Gamber, 1929. - Ciclul acestor trei
conferinte urmăreşte a prezenta o sin­
teză a chestlunei, sau poate "o încer­
care Indrăsneaţă", cum zice autorul,
şi cu caracter provizoriu. Autorul face
rezerve în ce priveşte concluziile la
care ajunge Dahnhardt în a sa co­
lecţie "Natur Sagen", diferite de acele
la care a "ajuns d-sa, O legendă care
se găseşte, in liniile sale generale
aceeaş, la diferite popoare, are totuşi
şi ceva note particulare, care aparţin
anume teritoriului şi locului de unde
s'a cules ca material Iolklonstic. In­
trând în subiect se arată că legendele
ce vor forma obiectul cercetărilor sunt
de origină bogomilică balcanică me­
dievală. In acest bogomilism bulgar
au intrat elemente asiatice impregnate
de manicheism, cu dualismul iranic
antic, şi chiar cu ceva din paullcia­
nism. Caşi in patarinism (erezie în­
rudită de aproape cu bogomilisrnut),
acesta este, mai mult decât o cre­
dinţă religioasă, o tăgadă a orcărei
ierarhii în viaţa politică, socială şi
religioasă. Ca atitudine este blândeţe
şi supunere constmţită, toţi conside­
rându-se egali, fraţi. Conferenţiarul
explică în ce constă credinţa dualistă
a bogomililor, apoi se opreşte asupra
legendelor româneşti de inspiraţie
bogomilică, cu cele două creaţiuni :
Dumnezeu şi Satano Explicaţia exis­
tenţei a atât de numeroase legende
bogomilice la Români. Imperiul bi­
zantin este autoritatea, ierarhia; el
luptă deci în contra bogomilismului;
bisericile slave din peninsulă proce­
dează la fel, ca biserici canonice or­
todoxe. La noi, peste Dunăre, e liber­
tate, un creştinism deformă mai pri­
mitivă de misionari, Iar nu de ierar­
hie, mal tolerant deci. Aşa fiind, aci
s'au putut menţine mai uşor, - A
doua conferinţă tratează exclusiv
despre Si. Fecioară. Legendele despre
Maica Domnului sunt influenţate pu­
ţin de bogomilism. Fondul lor e însă
mult mai poetic, reflex al sufletului
473
[474]
celor ce au vehiculat aceste povestiri,
În ţara noastră în special. Unele din
ele ne vin dinspre Orient, iar altele
din Apus Autorul examinează ches­
tiunea sub toate raporturile: cine e
Maria? care e origlna ei? cum o
jugrăveşte arta populară? cum e pre­
zentată concepţiunea Fecioarei? naş­
terea Domnului? fuga in Egipt? şi
patimile Domnului? ce rol joacă ani­
malele în aceste legende? Se dau
fragmente minunat traduse (de sigur
de d-l Iorga) din versiftcaţiunile poe­
tice populare respective. Cu acest pri­
lej autorul semnalează şi aci opiniu­
nea, azi acceptată, că o compunere li­
rică de folklor nu e producţia unei
mulţimi anonime, a unui popor, ci a
cutărui individ rămas necunoscut, ţă­
ran, preot, cântăreţ muzicant, care a
trecut apoi din gură în gură, tran­
sforrnându-se într'una. - Partea III-a,
despre tngeu şi sfinţi, ne readuce la
domeniul manicheismului asiatic trans-'
plantat în Pen. Balcanică, sub formă
de bogomilism bulgar, şi in care ele­
mentele de basm se amestecă cu le­
genda; trecând la noi, amestecul a­
cestora nu se mai vede, ci fiecare e­
lement este separat. Se cercetează
mai ales Sf. Arhanghel Mihail, cel,
- care luptă cu diavolul, şi ceilalţi sfinţi
mai importanţi prIn rolul ce joacă în
legendele şi credinţele populare ro­
mâneşti. Asemenea subiecte, zice au­
torul, nu sunt proprii a inspira pro­
ducţluni înalte literare; ele însă me­
rită a fi studiate, căci aduc o contri­
buţie etnografiei.
Statistica îllvăţămlÎ1ttultti di»
Româ1tia pe aftii şcolari 1921-
22-1928-29, de Gh. Theodoru, .....
director al serviciilor secretariatul ui
general din Ministerul Instrucţiunei,
al Cultelor şi Artelor, care conduce
secţia de studii, documentare şi sta­
tlstică a instituţiei, Buc, 1932.-:­
Lucrare de îndelungă migală, cerând
multă trudă, răbdare şi pricepere, 'justi­
fică şi valorifică aflarea unui corect şi
meritos funcţionar superior în capul
direcţiei acestui atât de Impovărat
serviciu care eacel al secretanatultilge­
neral, Volumul (de 750 de pagini f9r­
mat mare) are tei părţi: 1) Recensă­
mântui copiilor în vârstă de şcoală pe
anul 1926 şi situaţia invătământul�i
public şi particular de toale gradele,
rezultate la finele an. şco 1926-27;
2) Extras din situaţiile generale ale
474
recensărnântului, etc. pe anii 1924-
1929, şi un extras din situaţiile ge­
nerale ale Invăţământului de stat şi
particular de toate gradele pe anii
şcolari 1921-1929; 3) Tablouri retu­
mative pentru situaţiile generale ale
tnvăţărnântulut de stat şi particular pe
anul 1928-29. Lucrarea de faţă este
continuarea statisticei publicate de M.
I. în 1924 pentru anii şcolari 1919-
20 şi 1920-21 In ea nu s'au dat in
extenso decât situaţia an. şco 1926-
27, celorlalţi ani dăndu-le, din motive
de economie, situaţiuni sumare. Şi
dacă s'au ales situaţ1iledin acest an
anume, este că autorul a vrut să scoată
în evidentă rezultatele legii din 1924
a lnv. primar şi normal după doi ani
dela promulgarea ei, cum şi starea
şcoalei secundare în ajunul legii re­
spective din 19)8. Statisticele privi­
toare la seminarii, conservatoare şi şcoli
de arte frumoase nu se găsesc în vo­
lum, pentru că ele nu depindeau d­
M. 1, ci de acel fost al Cultelor şi
Artelor,' atunci când s'a elaborat acea­
stă lucrare. In epoca de opt ani ce
formează obiectul cercetării, obser­
vă m in linie generală o creştere conti­
nuă a numărului de copii recenzaţi
pentru şcoală şi a celor ce urmează
la grădinile de copii, în cursul primar
sau şcoalele normale, secundare şi
profesionale de tol felul, la băieţicaşt
la fete. Grafica înregistrează în amă­
nunt uşoara scădere' a inscrierilor ani­
lor 1922-25 fată de anii imediat
anteriori, prin faptul că ea arată pe
copii� născuţi in timpul războiului,
când natalitatea a fost redusă, iar
natalitatea intre copii sporită. Cu pri­
vire la examenele de bacalaureat, sta­
tistica ar arăta că, dacă a crescut nu­
mărul candidaţilor în simţitor grad,
nici urmă nu e de un progres al cunoş­
tinţelor lor, înregistrate prin procentul
de reuşiţi Notez câteva dale ce pot
interesa. Totalul general al elevilor
şi elevelor şcoalelor primare din toată
'ţara pe anul 1926-27 era de 1,599,
331, din care 1,406,338 In şcolile ru­
rale şi 192.993 în cele urbane, din
13.074 şcoli săteşti şi 1.010 de oraş;
În 367 şcoli secundare de diferite
feluri, sunt 132,896 şcolari de ambele
sexe; in toate şase universităţi erau
20.508 studenţi şi 7.295 studente, din
totalul cărora 11.894 erau numai
la drept.
Asupra răspâlldirii nordoestic e
[475]
a Tracilo r la inceputurile isto­
riei, de 1. Andrieşescu, Cluj, 1931.­
Cercetările asupra neamului tracic au
fost îndrumate bine numai dela To­
rnaschek încoa şi continuate de On­
-ciul, Iorga, Pârvan, Mateescu şi An­
drieşescu. Chestiunea pusă de autor
este: Între ce limite de timp s'a ur­
mat răspândirea Tracilor În sud-vestul
european şi chiar spre nord? Cuno­
ştiinţele noastre mai vechi despre lo­
cuitorii ţinuturilor nord şi sud-dună­
rene sunt Strabo şi Ptolorneu. Dacia
din sec II p. C. a lui Ptolorneu, cea
cucerită de Romani, avea de vecini
pe Iasigi inspre apus. Aceştia erau
noi veniţi aici, ca o pană intre Ger­
mani şi Daci, împingând pe aceştia
din urmă din cârnpiile şi şesurile lor
până la Tisa. Aria de aşezare veche
il Tracilor va fi fost deci mult mai
Întinsă spre nord, căci Ptolomeu rnen­
tionează o "Setidava" tocmai pe Vis­
tula de jos a Poloniei
Afurisania Patriarlnei de Cons­
tasttin opol asupra casei Roeno­
vamt din laşi, de Pr. C. Bobu­
lescu, Cluj, 1931.-1n 1832 casa Roz­
novanilor era terminată. Iordache R.
o inaugurează În primăvară cu mare
pompă. Paraclisul palatului fusese ju­
gdivit de pictorul Balonler, iar apar­
tamentele de Stavschi. Clădirea era
cea mai mare, confortabilă şi irumoasă
din laşi. La 1836 murind proprietarul,
casele intră în stăpânirea fiului său
Nicolae, prieten cu Domnitorul Mih.
Sturza. Pela 1840 oraşul este agitat
de scandalul devenit public: s'a aliat
că Nicolae R. trăia cu o cumnată a sa,
frumoasa Marie Sturza şi el şi ea ne­
Hnd divorţaţi de legiuiţii lor soţle şi
soţ. Această Însoţire in afară de lege
Iăcându-se cunoscută Patriarhului prin
Mitropolitul ţării, se dă afurisanle
contra vinovaţilor. In paraclisul case­
lor Roznovanilor se interzice a se mal
sluji de vreun preot. Cei căzuţi în
păcat, după ce In cearcă a anula eate­
risirea la Patriarchie, trec in Buco­
vina fără paşaport şi se cunună acolo.
Intorşi in Iaşi, cu toată anatema, îşi
botează cei doi gemeni noui născuţi,
chiar in paraclisul lor. In 1846 se
dete carte de deslega re a celor legate
împotriva legei şi se lertară vinovaţii,
recunoscându-Ii-se copiii ca legluiţi,
deşi patriarhia nu-i iertase. Nic R
moare la Viena în J 858; oasele i se
aduc în ţară.
La gravure sur bois eu Rou­
marue, de Adrian Maniu. Ed. Cartea
Românească, Buc. - Albumul conţine
planşele cu 51 de gravuri in lemn,
trase direct după originalele din sec.
XVIII şi XIX-lea într'un număr restrâns
de exemplare (500, numerotate). Ele
înfăţişează arta ornamenticei religi­
oase din vremea când, în epoca
răspândi rei tiparului, călugării au re­
nunţat la manuscrisele migăloase şi
frumos împodobite cu miniaturi colo­
rate, începând a săpa în lemn iniţi­
alele, podoabele şi icoanele cărţilor
ce tipăreau. De observat că "după
caracterul lor de primitivitate, cea mai
mare parte din aceste gravuri au un
stil mai vechi ca data lor"; lucru fi­
resc, având în vedere conservatismul
culturei religioase monacale. De ase­
menea e de remarcat că, peste influ­
enţele felurite ale meşterilor străin i
şi artei lor se incepe a lămuri un stil
national, în care gravorul introduce o
notă de românesc, cum bunioară în
gravura în care Adam şi Eva sunt
îmbrăcaţi în straie de ţărani dela noi.
Portretele mai cu seamă se relevează
de o originalitate neaşteptată, "une­
ori de o frumuseţă sălbatică, .adesea
de un misticism isbitor". Această primă
serie de gravuri va fi urmată - zice
d-I A. Maniu - de altele, pe care le
aşteptăm bucuroşi de a vedea îmbo­
găţită cercetarea arIei noastre vechi
bisericeşti cu o lucrare de valoarea
celei de faţă. Tiparele de lemn sunt
aflate la Mănăstirea Neamţu. Albumul
e precedat de un indicator al gravu­
rilor, în care d-I Maniu fixează în
câteva rânduri, caracterul, expresia şi
notele fundamentale ale fiecărei planşe,
pentru ca cel ce le Ioiletează să le fi
privit cu folos şi să fi învăţat ceva
din cercetarea lor. Câteva din tipare
sunt semnate şi datate.
Albtt11t1tl N . .lorga, de Un elev
(Barbu Theodorescu) se tipăreşte ele
Tip. "Bucovina", Suc. 193t, ca in­
chinare pentru cei 60 de ani împli­
niţi la 18 Iunie trecut de profesorul
N. Iorga. Conţine, În planşe de for­
mat mare un autograf şi o serie de
23 planşe cuprinzând reproduceri după
fotografii vechi, începând cu ale pă­
rinţilor profesorului şi ale miculu i
Nicolae Iorga ca scolar, până la cele
din urmă portrete ale sale, precum şi
chipul luminos şi bun al îngerului
păzitor al casei, care e d-na Ecate-
475
[476]
rina Iorga, Cum şi reproducerile după
portreteteşi busturile pe care mai
mulţi artişti români le-au făcut în
anii din urmă tndrurnătorului sufle­
tesc al generaţiilor ultime ÎIl ceea ce
ele au avut mai generos şi mai curat.
Nici una din ele nu redă \ atât de
bine chipul apostolului dela Văleni ca
portretul pictorului A. Bordenache.
L'actioiie patriote d'Heleue Va­
caresco, Contribution au folklore rou­
rnain en France, par Euqene Pohonţu.
Paris, Garnber, J 929.-ConSideraţillni
judicioase cu privire la literatura de
împrumut şi imitaţie. Ce au adus li­
teraturei franceze Macedonschi, El. Vă­
cărescu şi Al. Cantacuzino? Primul
reeditează pe Baudelaire şi pe Lec.
de Liste; ultimul nu are nimic româ­
nesc tn el; d-şoara Văcărescu dato­
reşte ceea ce are mai valoros În o­
pera sa tocmai aportului sufletului
românesc, manifestat În ceea ce a scris
În .Iranţuzeşte. Se cercetează apoi ele­
mentul folkloric în poezia noastră, cu
un istoric al celor' cari au revelat fran­
cezilor sufletul românesc în produc­
ţi unea sa poetică şi concepţia lor a­
supra valorii acestei producţiuni şi
felului de a o transmite publicului.
Notări exacte asupra refontei mate­
rialului foJkloric naţional în tipare
personale,rămânând prin această pro­
ceda re creaţiune personală originală
şi profund artistică, aşa cum e cazul
operelor respective ale Carmen Syl­
vei. Copil sufletesc al acesteia, d-ra
t.I. Văcărescu, descendenta lui Ienă­
chlţă poetul, inţelege şi simte poezia
poporană românească, ale cărei accente
şi ritm sufletesc se osteneşte a-l reda
în franţuzeşte În a sa =-pasttşare, iar
nu traducere în niciun caz - "Le
.Rhapsode de la Dambovitza". Indi­
ferent de faptul că acest volum e o
traducere or numai o inspiraţie după
isvoade poporane, Le Rhapsode a
contribuit, după Alecsandri (cu Ro-:
caresco si Voinesco, traducători ai\
celui d'intâi) la deşteptarea interesu- .
lui pentru folklorul nostru la Francezi.
Autorul analizează sentimentul poetic
ce însufleţeşte cutare din paginile vo­
lumelor sale de versuri şi proză, cu
nota lor specific românească. In ca­
drul poeziei româneşti, autorul aşează
pe d-şoara Văcărescu in mişcarea să­
mănătoristă, cu care d-sa a simpati­
zat, mişcare care "ar putea revendica
pe poetă".
476
L' Art paystin eli Roumanie,
par Al. Teigara-Samurcaş, director
al Muzeului de artă naţtonală din
Bucureşti, 1931, Oct. Buc.-Lucrarea
de faţă se tipăreşte cu ocaziunea de­
schiderei secţiilor provizorii ale aces­
tui aşezământ de cultură. Cuprinde o
introducere asupra acestei arte, cu un
catalog al obiectelor expuse În secţii
şi un număr de gravuri. Cărticica, de
26 pagini, scrisă in franţuzeşte, este
în acelaş timp operă de propagandă
pentru străinătatea care nu ne cu­
noaşte indestul şi exact. Ea subliniază
dintru început caracterul special al
poporului nostru, cu rădăcinile sale
adânc Înfipte în solul tracic, rornanizat
mai apoi, de unde necesitatea de a
porni dela epocile preistorice, spre a
depăna firul manifestaţlunilor artistice
ale acestui neam. De aceea se tnlă­
ţtşează În prima sala a muzeului sec­
ţiunea ceramicei - produsele locale
ale strămoşilor din epoca pietrei lus­
truite, cu olăria caracteristică dela
Cucule ni şi Ariuşd, caşi ale celor din
epoca bronzului, cu speclmenele de
olărie dela Monteoru. (In această or­
dine de idei se atrage atenţia asupra
deosebit de interesantului muzeu al
municipiului Bucureşti, din C. Victo­
riei, deschis tot in toamna aceasta
sub auspiciile inimosului primar al
Capitalei, d-I Dem. Dobrescu). Orna­
mentul in spirală esle specific artei
noastre vechi. Pentru a învedera Iili­
aţi unea acestui motiv şi. perseverenta
lui aici, d-l Samurcaş aşează,lângă
spectmeneţe artei stravechi, şi olărie
din zilele J:ioastre. Din epoca emigra­
ţiunilor popoarelor avem tesaurul go­
tic dela Pietroasa şi altele din aur.
Stilul roman se păstrează in resturi
de vechi catedrale, ca cea dela Alba­
Iulia. Goticulşi cu bizantinul se 111-
tâlnesc pe teritoriul nostru, confun­
dându-se şi -dând naştere stilului ro­
mânesc. Stilul gotic, conservând cru­
cea greacă, ne lasă specimene ca Bi­
serica brâncovenească dela Horez. Nu
lipsesc aici influenţele Italiene venite
prin Dalmaţia şi Serbia. Ţăranul ro­
mân a luat câte ceva din diversele
stiluri străine, lnsuşindu-şl-le. Ca con­
structor a dat minunate bisericuţe de
lemn, pe când domnitorii şi. boerii
înalţă palate şi mari biserici de piatră
şi cărămidă, însufleţiţi Însă de unul
şi acelaş spirit românesc. Arta popo­
rului nu e nici artă de importaţie,
nici artă popularizată. E arta proprie
[477]
a ţăranului şi făcută pentru folosinţa
lui exclusivă. Casa lui Mogoş, porţile
monumentale, troiţele, obiectele din
lemn, din sala Il-a a Muzeului, inve­
derează- gustul, bunul simţ practic şi
priceperea ţăranului care lucrează a­
semenea obiecte in zilele când munca
de câmp îi lasă răgazul necesar. Ol­
tenia in special a păstrat mai bine
ca orunde in ţară rafinatul meşteşug
al lucrului in lemn Cea de-a treia
sală este a lucrului femeiesc: 11 ţe­
săturllor de tot felul. Chillmurile 01-
teneştl, CII decoraţie bogată, variată,
în figuri şi flori stllizate, de coloraţie
caldă şi armonioasă; cele basarabene,
aducând cu acestea, cum şi covoarele'
Munteniei şi Moldovei, cu desen geo­
metric, sunt reprezentate prin câteva
specimene din cele mai. frumo ise.
Alături costumele portului ţărănesc,
cum nu are alt popor pe lume, ca
simplicitate şi armonie de culori. Şi
această artă se duce cu ziua care
trece, această artă "care va f.printre
cele din urmă supravieţuitoare ale a­
celei vârste de aur când ea nu era
un produs de lux, ci doar expresia
armoniei vieţei ", de pe vremea când
"ţăranul,lucra obieclelesale de folosinţă
zilnică pentru a-şi mulţumi trebuin­
ţele sale. precum şi năzulnţele sale
de veşnică frumusete". - Partea II-a
nu e propriu zis un catalog, ci o
prezentare raţlcnată, cu lămuririle ne­
cesare ale grupului de obiecte expuse
'in cele trei săli. Sunt rând uite aci
568 obiecte, din cele 13.800 câte cu­
prinde colectia muzeului, adică abia
40in din ele; aceasta pentru că nu­
mai o infimă parte a muzeului res­
pectiv a putut fi terminată. Mulţu­
mită ajutorului generos ce d-nul Do­
brescu, primarul Capitalei, a pus la
dispoziţle directorului Muzeului, şi cu
sprijinul şi incurajarea d-Iui Iorga,
Ministrul Instrucţiunei, acest muzeu,
început in 1916, a putut fi azi, măcar
partial, pus, la dispoziţia publicului.
Victor Place et la politiqtte
francaise e1tROtt111mde ă t'epoque
de i' Uuion, par Marcel Emerit, charge
de conlerences a la Faculte de lettres
de LiIle. 1931, Buc. Cartea e dedicată
d-lui profesor Iorga. Primul capitol:
.Moldova după tratatul din Paris" în­
făţişează situaţia principatului în epoca
dintre 1856 şi 1864, când Moldova
mai ales e un câmp de Intrigi şi lupte
d'plomatice, în care Franţa trimite pe
consulul Place 'Ia Iaşi, spre a dejuca
intrigile austrlace şi turceşti, care
voiau să împiedice Unirea Principate­
lor, şi să facă atmosferă în acest scop
printre Români. - Cap. II. "Persona­
litatea lui V. Place" se începe cu
biografia viitorului consul. Născut În
Iulie 1818, Iace o frumoasă carieră
consulară de tânăr. In AsIa execută
săpături arheologice importante la Kor­
sabad, dând opera "Ninive et I'Assyrie"
in două volume. La 1855, în Sept.
vine ca consul al lui Napoleon I1l la
Iaşi. .; Cap. IlI, IV şi V urmăresc
activitatea sa în capitala Moldovei,
cu propaganda pentru ca alegerile să
se facă libere, fără presiune din partea
cairnacarnului Balş şi a prefecţilor
săi; Vogoride, numit caimacam cu
recomandarea Franţei, înşală speranţele
el,fiind mai antiunionist chiar ca T.Balş.
Alegerile din 1857 sunt falşificate;
Place le numeşte "oeuvre monstrueuse"
cu drept cuvânt; Turcia le casează
de nevoe. La noile alegeri pentru
divanurile ad-hoc unioniştii moldoveni
iau 83 locuri din, 87. Activitatea di­
vanului dela Iaşi, bine condusă de
patriotismul lui C. Negri şi ajutată
de influenţa lui Place, este superioră
celei a divanului muntenesc. Slăbi­
ciunea şi insuficienţa diplomatică a
lui Napoleon duce la protocolul confe­
rinţei dela Paris, care dă principatelor
danubiene o unire nominală doar:
"Principatele unite", care însă de fapt
nu se uneau defel. O nouă căi mă­
cămie urma a prepara alegerea domni­
torului. - Cap. VI arată care au fost
primele raporturi ale lui Place cu
Cuza, tinzând a dovedi că există o
înţelegere intre aceştia şi că alegerea
lui Cuza la Iaşi şi la Bucureşti a fost
întrucâtva şi opera consulului francez.
Instalat Domnitorul, Intre el şi Place
se ivesc grave neînţelegeri. Impăcarea
avea să urmeze. Până atunci consulul
intră într'un fel de conspiraţie ciu­
dată române-maghiară, În timpul răz­
boiului din Italia, amănunte inedite
în bună parte, care se Înfăţişează în
cap. VII. Gen. Klapka vine în. ţară
În primăvara lui 1859 şi intră în
legătură cu Place. Prin el seIntelege
cu prinţul Cuza asupra unui plan, a
cărui copie s'a aflat între hârtiile con­
sulului francez, de colaborare române­
maghiară. Cuza se obligă a permite
Ungurilor să facă depozite secrete de
arme în ţară, pe lângă hotarul Ar­
dealului; el va cere 30 mii de puşti
477
[478]
lui Napoleon III, din care va da două
treimi Ungurilor, reţinând pentru sine
o treime, şi tot aşa va obţine şi alt
material de război Klapka urma să
recruteze la Paris ofiţeri de geniu şi
artilerie, cum şi medicii militari ne­
cesari eventual ei campanii. Ungurii
se angajau a ajuta pe Români să-şi
reia Bucovina. Aceasta trebuia să se
facă ,in timpul războiului dintre A!)s·
tria şi Italia. Armistiţiul dela ViJla­
franca din 11 Iulie se incheie, dar
pregătirile începute nu duc la nici-un
sfârşit. Românii n'au entusiasm pen­
tru planurile ce se schiţaseră. Afini­
tăţile latine ii atrag mai mult ca o
colaborare cu Ungurii. Ei îşi îndreaptă
grijile intru a-şi organiza ţara.-Cap.
VIII tratează despre misiunea lui
Place la Paris. In toamna lui 1859
acesta e trimis de Cuza, spre a ob­
ţine un îrr.prumut în Franţa pentru
noi. E vorba de 60 de milioane cu
6112 la sută. Proiectul nu isbuteşte,
din cauza intrigilor din ţară. Ne ale­
serăm însă cu o comandă de arme
franceze şi instructori militari, cari ră­
mân până la venirea prinţului Carol,
ce-i în locueşte cu nemţi. - Cap. IX:
complotul maghiar din 1861 şi afa­
cerea mănăstirilor închinate. Conflic­
tul din pricina a două "corăbil cu
arme destinate Ungurilor fu evitat
prin prudenţa lui Cuza, care nu se
angajase mult In această afacere. A­
titudinea ce vru Cuza să o ia contra
călugărilor greci, după indemnul lui
Kogălniceanu, fu ternperată de sfatul
lui Place, care îl îndemnă să arnâne
acţiunea ce va face mai târziu .. ­
Cap. X: Legea electorală şi procla­
marea Unirei, cu rolul fericit ce ;1
jucat Place în aceste evenimente. ­
Cap. XI: Victor Place- şi reorganiza­
rea Principatelor-Unite. Mâna dreaptă
a lui Cuza şi bunul său sfătuitor
.este poate singurul său prieten sin­
cer şi desinteresat", ajutându-I .la
muncă .cu mai multă ardoare decât
orcare dintre mlniştrti săi". Autor�1
urmăreşte sugestiile şi planurile ce
Place înfăţişează Domnitorului spre
realizare în toate domeniile. Indru­
mările sale privitoare la lnvăţământul
primar şi secundar sunt şi azi de luat \
în seamă---Lltlmul capitol arată de- \
clinul influenţei lui Place. Cererea de '
a trece dela laşi la Bucureşti i se re­
fuză. Influenţa lui pe lângă LJomnitor
scade, în măsură ce creşte importanţa
lui Kogălniceanu, pentru care Place
478
are aversiune. Raporturile sale cu
Cuza se răcesc, se strică cu totul.
Place e rechemat în franţa la înce­
putul lui 1863,-Cartea d-Iui Emerit
-un prieten luminat şi devotat Ro­
mâniei, de care e legat şi prin căsă­
toria.sa cu o basarabeancă-luminează
şi intregeşte cunoaşterea împrejurări­
lor din ţara noastră in prezi ua Uni­
rei, cum şi a sufletului cu multiple
faţete al Domnitorului Cuza. Lucrarea
ce ne oferă este prinos de iubire, din
partea autorului, pentru care se cuvin e
a- i fi recunoscători.
Cum a murit Mihai Vodă Vi­
teazul. Noui contribuţiuni istorice cu
privire la soarta osemintelor sale, de
St. Nicolaescu. Buc. 1931. - După
isvoarele existente, uciderea lui Mihai
s'a făcut de noapte, înainte de revăr­
satul zorilor. Capul i-a fost adus la
M-rea Dealului de postelnicul Turtu­
rea. Trupul l-a fost îngropat, pare-se,
pe col4Ja Turdei. Interesul broşurei
este bdgata-t iconografie. Aflăm aci
reproduse portretele Domnitorului
după gravura lui Sadeler din 1601,
una din 1600, o alta din 1662, cu
chipul cunoscut de obşte, şi o a Ireia
din 1598, de Orlandi, diferind cu totul
de cele dlntâi ; pecetea lui, cu ste­
mele reunile ale Munteniei, Moldovei
şi Ardealului; scrisul şi semnătura sa
şi câteva alte gravuri rnfăţişând ucide­
rea lui, lupta-i cu Sinan Paşa la Giur­
giu, un asediu al 'I'ârgoviştei, lucrate
în 1596; lupta dela Goroslău şi por­
tretele lui Basta şi Sinan Paşa.
�
Cronicarul Seaoeoskăey şi în­
semnările lui privitoare la Ro­
mâlti, 1566 - 1608, de Ioachim
Crăciun asistent universitar la Cluj.
Din publicaţiile "Bibliotecei Institu­
tului de Islorie Naţională" a Univer­
sităţii din Cluj, 1928, Tip. Ardealul,
Cluj. - Una din cele .. mai valoroase
contribuţii istorice ce s'au tipărit în
ultimii ani, cercetează un material
neexploatat încă de scriitorii noştri,
şi anume din isvoarele atât de bo­
gate pentru istoria noastră, cele un­
gureşti. Insemnările lui Szarnockozv
aduc importante relaţluni asupra dom­
nitorilor Mihai Viteazul şi, Radu Şer­
ban. D-I Crăciun promite a publica
pe viitor şi alte cronici ungureşti În
legătură cu trecutul Românilor. Prima
parte a lucrării ne înfăţişează pe SI.
Szarnoskozy (1565-1612), ungur trăit
[479]
in Ardeal şi opera sa. Umanist de
sarnă, arheolog şi mai ales bun cro­
nica r, cel d'intâi istoric, in ordinea
cronologică, al Ungurilor. Foarte şo­
vinist, se .arată duşman îndârjlt, vio­
lent şi pătimaş al lui Mihai Vd. Au­
torul cercetează isvoarele cronlcei,
mai ales în comparaţie cu Petre Ar­
rneanul, informatorul lui de căpete­
nie, şi isvoarele latineşti, apoi răsu­
netul său În istoriografia română, în
care a pătruns mai ales prin mij.oci­
rea compilatorului Wolfgang Bethlen.
Partea doua a lucrării dă În tradu­
cere românească textul unguresc al
însemnărilor lui Sz., lăsând in lati­
neşte părţile scrise in această limbă.
Jncepe cu 1581 şi sfârşeşte cu 1608.
La urmă un indice de nume proprii.
Priit satele Româllilor din Is­
tria, de Em. Panaitescu, Cluj, 1931.
Sunt însemnările de diurn din căIă­
Ioda ce autorul a făcut în vara lui
] 929 prin satele româneşti de lângă
Monte Magtore, nu departe de Abbazia
Adriatlcei. Sunt ultimele note ce se
înseamnă despre aceşti fraţi îndepăr­
taţi şi sortiţi desnaţionalizăril, între
slavii duşmănoşi lor, după relaţiunile
ce ne-au lăsat in cursul vremii Ion
Maiorescu, Teodor Burada mai de mult,
iar Iosif Popovici, Ion Grămadă, şi
Leca Morariu mai de curând. Pomenesc
că şi răposatul prof. Ilie Gherghel,
câţiva ani profesor la Liceul Carol 1
din Craiova, a scris câteva pagini
despre ei. Femeile poartă Încă în
unele sate îmbrăcămintea apropiată
ţăranilor acestora din regiunea dealuri­
lor: cărnaşe albă, Iotă neagră cu benzi
roşii Ionartudinale şi cu bete roşit..pe
cap având un testemel de târg, cu
culori bălţate de gust sârbesc. Bărbaţii
fac şi vând cărbuni sau umblă după
negoţuri ; femeile vin la târg cu ouă,
pui. Sate de oameni săraci. După
port şi chip, sătenii vorbind croăţeşte,
se vede bine că au fost cei mai mulţi ro­
mâni. Rugăciune pe româneşte nu ştiu
nici unul.căci preotul e agent acerb de
desnaţionalizare. Rotacism ul- pronun­
tarea lui n ca r bire aţi verlt, in
loc de: bine aţi venit-e caracteristic ;
vocabular smălţat cu multe vorbe
create şi ceva italieneşte. la Jeiăni
sunt vreo 700 de suflete vorbind
dialectul istro-rornân : şi este de mi­
rare cum s'au putut păstra astfel la
vorbă şi la port, fără ŞCOa Iă şi fără
preot de neamul lor. La Susnieviţa
- azi Valdarsa - e o şcoală pe care
Glavina a înfiinţat-o la 1921; se
învaţă in ea însă numai itaIieneşte.
Târgui are vreo 600 de suflete. In
Bârdo sunt vreo 900, iar altii, resfiraţi
aiurea prin cele 7 sate istroromâne
din sud de Monte Magiore, sunt tncă
vreo 500. Cei vreo 3000 de români
ce au mai rămas azi, .Insulă de
rezistenţă de-a lungul atâtor veacuri
şi mic muzeu" al limbii lstro-romăne,
trăesc Între 100.000 croaţi şi tot atâţia
italieni, in această regiune. Ortodoxia
şi-au pierdut-o de mult, toţi fiind
catolici, cu preoţi croaţi, cari activează
slavlzarea lor. Autorul propune ca'
Statul român să intervină pe lângă
episcopii catolici din ţară să le trimită
acolo preot or călugăr om de omenie,
nu agent desnaţtenalizator, pe cine­
va din ţară dela noi. Guvernul italian
ar privi cu bunăvoinţă aceasta. Şi tot
aşa pentru şcoala, pregătindu-se das­
căli din localnicii istro-români. Iar u­
nul din bursierii şcolii române dela
Roma ar putea rămâne câteva luni in­
tre aceşti români, spre a studia mai cu
amănuntul limba, amintirile bătrâni­
lor, culegând şi consemnând ceea ce
mâine va fi pierdut pentru totdeauna.
Aceasta ar fi, cum, bine zice autorul, "o
indatorire de prestigiu şi, mai mult,'
o îndatorire de conştiinţă". Cartea e
ilustrată cu numeroase gravuri, după
fotografii luate cu pnlejul acestei
călătorii şi înfăţişând femei, bărbaţi,
copii şi case din satele vizitate.
Beneficiarii, de Antonian Nour,
1931, Buc, Tip. Bucovina. Lucrarea e
tipărită cu cheltuiala generosului bine­
făcător al tinerirnei studenţeşti din Ca­
pitală, d-l Const, Vasiliu-Bolnavu.-E
un studiu asupra instituţiei române a
beneficiarilor. Beneficium se numea
din cele mai vechi timpuri ale Repu­
blicei, gratificaţia ce se acorda unui
functionar al Statului pentru servicii
sau merite deosebite in slujbe civile
sau militare. Beneficiarius se chema cel
cărui se acorda beneficiul. La inceput
era un dar, mai târziu îrnproprietărlre
de pământ, iar în cele din urmă privi­
legiu, favoare sau grad conferit unui
militar. Beneficiarii militari erau vete­
rani, subofiteri, având ca insignă un
băţ de viţă de vie. Ei erau reangajaţi,
cu sotdă bună, nu ca combatanţi, ci in
armata auxiliară: la intendenţă, ad-ţie,
corpul tehnic, poliţie, jandarmerie, 'şi
mai ales în serviciile de ordonan ţă pe
lângă demnitarii civili or militari ai
Statului. Aveau şi grade ierarhice.
479
[480]
PERIODICE
Buletiu u! sectilt1tii istorice a
Acad. Rom., tom. XVlI, Buc 1930,
nublicat sub direcţi unea d-lui Prof
N. Iorga, cuprinde următoarele studii
şi comunicări: Aoenturieri orientaii
În Franta în sec. XVI, de N. Iorga,
subiect expus în două conferinţe ţi­
nute de d-sa la Sorbona în 1930.
Aceşti aventuri eri sunt in primul rând
o seamă de inşi a căror viaţă a fost
amestecată cu istoria principatelor
româneşti. Sunt pretendenţi la tron
sau foşti domnitori, descendent! ade­
văraţi or falşi ai unor voevozi, cari
vin să ceară şi în Franţa sprijin spre
a- şi recăpăta un tron ce pretind că
moştenesc sau că au dreptul la el.
Autorul are aci admirabile pagini în
care, incadrând în loc şi timp epoca
aventuroasă a secolului al XVI-lea,
afirmă credinţa sa în viitorul unei
ştiinţe istorice care să nu fie o sear­
bădă înscenare de fapte, de anecdote,
de amănunte oţioase, ci o înfăţişare
de viaţă lnsufleţltă, nu moartă, 1n
care să se simtă palpitând sufletul tur­
burat şi veşnic acelaş al -omulul-.
Se prezintă apoi o serie de aventu­
rierl, uneori cu inimi de eroi, cum
bunloară frumosul Petru Cercei, cu
psihologia lor curioasă, oprindu-se
prelung asupra lui Eraclid Despotul,
fost student în medicină la Montpel­
lier şi mal târziu Domn al Moldovei,
apoi Petre Cercei, ştiutor de multe
limbi şi cu un manifest talent poetic,
cum se vede din traducerea imnului
său adresat lui Dumnezeu, atât de
bine redat de autorul acestor conle­
rinţe. - Diuleiuntie cronologice ale
istoriei bizantine, de 'O. 1. Brătlanu,
Pornind dela constatarea că azi isto­
ricii nu mai consideră istoria impe­
riului bizantin ca pe o continuare Il
imp.eriului roman vreme de zece veacuri,
ci ca pe o-Istorie deosebită, se cer­
cetează diferitele împărţiri cronolo­
gice ce s'au făcut de special şti până
acum, propunând următoarea, cu trei
perioade, anume: 1) Epoca dela Dio­
cleţian la Heraclius. 2) sfârşind cu
luarea Constantinopolului de Latini
în 1204. 3) cu ultima perioadă, care
se termină cu căderea capitalei la
1453 şi a Trebizondei la 1461. Vre­
mea care urmează depăşeşte cadrul
imperiului bizantin şi se integrează
in istoria generală a evului mediu.­
Vulturul bizantin pe oestmintete
480
domnitorilor români din evuL media,
de P. P. Panaitescu, poate fi mai de­
grabă nu dovadă deo influenţă di­
rectă a Bizanţului asupra ţărilor noas­
tre, ci doar semnul Imprumutăret de
către domnitorii români a unui cos­
tum de gală, al unui ceremonial
sârbesc şi bulgăresc, pe care a­
ceşt
a l'ar fi putut lua tot ca atare
dela bizantini. - Un colţ de pic/ură
românească medieoată in Transtl­
vania, . de N. Iorga; este colţul de
sud-est al Ardealului, la Sângiorgiul
pe Streiu, unde câteva biserici vechi
prezintă o seamă de frescuri in/ere­
sante de pe la finele sec. XIV şi în­
ceputul celui deal XV-lea, ca la Or­
lea şi Ribiţa.-Un pictor ttalian în
Muntenia la inceputul sec. X V Il şi
un nou aoenturter oriental În occi­
dent, de N. Iorga. J: un pictor necu­
noscut nouă, de sub Leon Vodă, cu
numele Benedetto, care ar fi lucrat
in Bucureşti. Aventurierul e un oare­
care Ioan George, care la 1654 se
intitulează intr'o scrisoare: domnitor
al Moldovei. - O carte neglijată a­
supra Turciei, de N. Iorga, este acea
a unui Lorenzo Dona, apărută la 1864
în Veneţia, în care sunt descrieri ale
pământului şi oamenilor din Turcia,
precise şi detaiJate cum puţine se află
in materie. -- O scrisoare inedită a
Lui Chrisant Notaras. de Valeriu
Papahagi, face În 170l o povestire
a călătoriei sale dela Veneţia la Con­
stantinopol, apoi la Si. Mormânt. .-­
O inţormaţiune ueneţtană cu pri­
vire la Brâncoueanu, din anul 1712,
de acelaş. ---l, Un testament grec de
cocoană mare din Moldova, de N.
Iorga. Este Elena Harting, fiea logo­
fătului Gr, Sturza şi a principesei
Maria Callimachl şi care fusese mări­
tată întâi cu Alex. Ghica, apoi cu un
finlandez, care o părăsise Fratele el e
prinţul Mihai Sturza, care a fost apoi
domnitor. Se dă textul testamentului
în greceşte. - Un apostol italian al
tnţetegerei carp ato-b alcanică : Mare'
Antonio Canini, de N. Iorga. Canini,
veneţian, 1822-1891, a fost un mare
amic al Românilor, a cunoscut ţara
noastră, în care a trăit câtva timp şi
\ pe care a iubit-o. El a propus Ion­
\ darea unui institut de studii italo-ro­
-mân, Bătrân, a putut zice cu drep­
tate: "Eu sunt singurul italian care
îh veacul acesta m'am dus în Rornă­
nia ca să studiez această ţară şi să
o apropii frăteşte de Italieni" .-Note
I
[481]
de diplomatică română, de N. Iorga.
Cu toată lipsa de documente din pri­
mii . ani ai intemeierii statelor româ­
neşti, "se poate afirma dela inceput
că diplomatica principatului muntean
este o creaţiune proprie, îmbrăcând
forma slavonă a Slavilor din sud, dar
fără a-I adopta formulele; '" pe când
Moldovenii se conlorrnează dela in­
ceput formei precise, seci fără ex­
punere lungă, fără capricii individu­
ale, a diplornelor Ungariei, de unde
veneau primii stăpânitori liberi". Ve­
chile documente sunt numai pe per­
gament. Hârtia nu apare decât pe la
jumătatea sec. XVI-lea. Se dau ca­
racteristicile distinctive ale formulelor
diplomaticei din ambele principate,
deosebite in multe, Semnătura cu
chinovar a Domnitorului o aflăm a­
desea la documentele rnunteneşti ; nu
la cele din Moldova. Acestea au însă
pecetea cu ceară, atârnată cu un şnur
or panglică de mătasă, ceea ce nu
găsim in Muntenia decât dela sec,
Xvl-Iea, pentru mănăstlrile din Ori­
ent, peceţi domneşti închise în bule
de metal. Tot din acest veac încep
peceţile cu ceară roşie aplicată pe o
bucată de hârtie ce rămâne lipită de
document. In timpul Ianarioţilor gă­
sim peceţile cu cerneală roşie, octo­
gonale, mai rar rotund!'. Din secolul
al XVlII-Iea se părăseşte întrebuinţa­
rea Iirnbei slavone in actele publice.
Caracterele latine sunt întrebuinţate
extrem de rar în vechime la noi; aşa
e actul locuitorilor din Câmpulung,
din 1681, probabil scris de un preot
catolic italian aşezat la noi.
Melanges. 1917. Apare în Biblio­
theque de l'Institut Francais de hau­
tes etudes en Roumanie, tip. CuI·
tura Naţională, Buc. 1928. - Primul
articol lămureşte că acest institut s'a
inaugurat la 29 Mai 1924, cu scopul
Îndoit: de a oferi unor tineri învă­
ţaţi francezi posibilitatea de a sta doi­
ani În România pentru studii asupra
ţării noastre şi vecinilor; de a asigura
celor patru universităţi române in fie­
care an un număr de savanţi univer­
sitari francezi cari să vină să ţină
cursuri la noi. Va fi un mijloc mai
mult de cunoaştere şi preţuirea reci­
procă, prin schimburi inte leduale intre
Franţa şi România. Primii cinci fran­
cezi cari au fost pensionarii institu­
tului, sunt: D-şoara Vergez şi Dvnii
Emerit, Ficheux, Balay şi Geburtlg,
14
d-l Hemy fiind directorul acestei in­
stituţii dela început până azi. Lucră­
rile studioşilor pensionari, publicate
în acest număr, suni : Les tvpes d'ha­
bitat dans le Banat roumatn, de
d-şoara G Vergez-Tricom. Studiul
începe prin descrierea caracterelor ge­
nerale ale ţări! şi influenţa lor asupra
aşezării populaţiei. Constată, in deo­
sebire ce ce se petrece prin Alpi, că
în regiunea Munţilor Metalici văile
sunt prea puţin locuite în părţile de
jos ale cursului apelor, repartiţia de
populatie fiind foarte inegal caprici­
oasă.' Se cercetează aşezarea satelor:
de munte, de trecători, de gură de
vale, cum şi de poale de munte, şi cele
de şes; formele lor de tip aglomerat,
risipit şi cu dublu caracter; cauzele
transformărllor habitatului. Constată
dispariţia bâlciurilor din Banat. +La
neutralisation du Danube, de G. Balay,
e privită subt un indoit aspect: 1":
permisă navigaţia vaselor de război
pe Dunăre? Actele de ostilitate pe
timp de război sunt oare oprite pen­
tru a rneţlne şi atunci libertatea navi­
gaţiunii? Din prezentarea chestiunii
rezultă că va fi totdea una o fonciară
opoziţie Între interesele naţionale ale
riveranilor şi interesele internaţionale.
Numai când va fi triumfat ideia de
interdependenţă a statelor asupra ideei
suveranităţii fiecăreia in parte, vor fi
posibile noi progrese de legiferare in
această materie. - L'adoption Ira­
ternelle en Valachie ei son inţlu­
ence sur la formation de la pro­
prtete collectiue, de Marcel Emerit.
E vorba de ceremonia, ieşită d in o­
biceiul nostru, de a se lnfrăţi, a se
face "fra\i de cruce", Actul avea un.
caracter civil, dar şi unul religios
Raţiunile de a fi ale acestui act pot
fi economice, sociale şi religioase,
Origina instituţiei e străveche şi se
urmăreşte şi la alte popoare. Autorul
sfârşeşte arătând importanţa socială a
acestei instituţii, confirmată deja de
documente, din sec. XVI în Muntenia.
- Folklore et iconographie retigi­
euse, contribut!on it l'etude de la pein­
ture moldave, de P. Henry. In bi­
serlcele Bucovinei se vede pe pereţii
exteriori jugrăvită terna cu • vămiJe
văsduhului", sub forma unui turn cu
vre-o 20 de caturi, din care fiecare
Înscrie un păcat. Ideea trebue să fie
luată din Viaţa Sfântului Vasilie cel
Nou, carte tradusă din greceşte de
mai multe ori în limba noastră. Deci
481
[482]
cartea şi tradiţia populară s'au întărit
reciproc, pentru a da artistului această
temă. Elementul popular însă trebue
să fi iost cel preponderant. Cercetând
amănuntele subiectelor tratate în pic­
tura bisericilor din Bucovina se 11-
te stă lucrul, arătând că pictorul n'a
putut fi un sârb, nici grec, ci român
curat, şi anume moldovean.
VoI. II pe 1928,-acelaş tipar, în
1929, începe tot cu o dare de seamă
a activităţii institutului, după care
urmează: L'arbre de Jesse dans les
egltses de Bukouine, de P. Henry.
UnaIt motiv de compoziţie decora­
tivă exterioară este copacul cu rămu­
rişul complicat, din care ies capetele
de oameni EI a fost studiat In exem­
plarele mai bine conservare, dela Vo­
ronet din sec. XVI şi dela Lucaviţa
din sec XVII.-Quelques notes sur
la representation de l'hymne aka­
thiste dans la peinture murale ex­
terieure de Hukooine, de acelaş. ­
La soltdarite du clan dans t'anci­
enne Roumante, de M. Emerit, care
îşi propune să analizeze toate insti­
tuţiunil e care ne pot permite să ur­
mărim formele prin care a trecut pro­
prietatea din timpurile cele mai vechi
până azi, cum şi desvoltarea rapor­
turilor sociale intr'o 'ţară în care a­
ceastă desvoliare a fost prea puţin
influenţată, şi de mai puţin de două
veacuri, de către dreptul scris. Acest
prim capitol al studiului are ca o­
biect :. Ia preernptton et le retrait. ­
L'ancien genre Erineum - produc­
ţiune în formă de perişori mai mult
or mai putin suciţi şi umflaţi la ca­
păt, ce se întâlnesc pe frunzele mul­
tor arbori-«, istoria sa şi repartiţla
S1 în România, de Th. Geburtig. ­
Remarques sur le reseau hvarogra­
phique du Bihor septentrional (Mun­
ţii Apuseni), de Robert Ficheux.
VoI. III pe 1929, tipar Ernest
Leroux, Paris. 1930, cuprinde: Va­
rtations des Caraiuies dans' le bas­
Sin dacique, de S. Gillet. - Ouestt­
ons. de Morphologie dobrogeenne,
de A. Nordon. - Les galles de la
{OfiU de Lelea, din Delta, de Th.
Geburtig. -Les espeees de l'anClen
gen re Erineum, de acelaş
VoI. I1/ pe 1930, tipar E. LelOux,
Paris, 1931. Un "Cuvânt inaif!te" ne
spune că, de cu al treilea volum S';j
482
dispus ca, pentru mai multă omoge­
nitate, să se publice o Iaseiculă şti­
inţifică (ceea ce a fost a treia) şi una
istorico-Iiterară, a patra. - Urmează:
Remarques sur les traits generaux
de l'iconoţţraplue moldave du XVI·e
siecle, de P. Henry. Această pictură
e bogată şi variată, puţin datorind
artei Sfântului Munte. Ea conţine o
inspiraţie care depăşeşte isvoarele
Serbiei şi Bulgariei, cuprinzând şi noi
elemente occidentale de spirit Renaş­
tere şi altele orientale, ruseşti or pur
moldoveneşti. Inspiraţia balcanică ră­
mâne. însă principala; alături de a­
cea bizantină se constată şi influ­
enţa unor elemente venite tocmai din
Asia. Autorul le cercetează pe fiecare
In parte, sernnalându-Ie în vechile bi­
serici bucovioene.-La sottdarite du
clan dans t'ancienne Roumanie trece
la altă problemă: l'Institution des
cojurateurs en Roumanie. D-I Emerit
cercetează această chestiune din punct
, de vedere DU al dreptului, ci al fap­
telor sociale. Istoricul acestor din
urmă poate afla în ele indicii de ce
era regimul primitiv al proprietăţei
in ţara noastră, Iărnurindu-i-se In a­
cest chip unul din trăsăturile carac­
teristice ale vechei solidarităţi a ela­
nului, Pentru aceasta, autorul arată
cum se făcea dovada prin j urălori,
care efa numărul lor, calitatea şi com­
petenţa acestora, deosebirea dintre ju­
rători, martori şi juraţi,' [urărnântul
"cu brazda 'n cap" şi la urmă origina
instItuţiei. - L'industrie du petrole
dans la region de la Prahova, de
Fr, Weymuller.
Dacoromania, buletinul .Muzeu­
lui Limbei Române" din Cluj, condus
de PlOI. Sextil Puşcariu. Anul VI, pe
1929-1930. Cluj 1931 - Cuprinde
următoarele: Fărşeroţii, de Teodor
Capidan, studiu lingvistic asupra Ro­
mânilor din Albania, fraţi răspândiţi
în oraşe şi sate ale Ţării, unii ocu­
pându se cu negoţul şi cu meseriile.
iar alţii cu păstoritul, locuitori al căror
grai in special a fost studiat de autor
în vara anului 1928. Prima parte
a lucrării d-lui Capidan, după o in­
troducere privitoare la călătorii ce au
cercetat pe Românii fărşeroţi inaintea
, d-sale, face o descrierea călătoriei sale;
\ partea doua tratează despre graiul
Românilor din acele locuri. Oprirea
întâia o face la BltoIia în regres după
războI, unde nu se aude decât ro-
[483]
mâneşte in cartierele noastre. De aci la
Molovişte, apoi, înapoiat la Bitolia, a
luat drumul spre Florina, la frontiera
grecească dinspre Sârbia. Acolo s'au
aşezat mulţi Români fugiţi de urgia
sărbească, unde li s'au închis bisericile
şi şcolile. Aci, in Grecia, se pare că se
împacă mai bine cu Grecii. Mulţi sunt
negustori. Dela Florina s'a Îndreptat
spre graniţa Albaniei, prin satul Făr­
şeroţilor Biglişti, către Coriţa, oraş cu
aproape 20 000 locuitori, dintre cari
cel puţin 4000 sunt Români fărşeroţi
şi moscopoleni. Acesta e centrul prin­
cipal cultural' românesc din Albania.
Moscopolea înfăţişează tristele urme
ale războiului din urmă. Dealungul
lacului Ohrida se opreşte în Pogradeţ,
urmând spre Elbasan, Cavala şi Tirana,
oraşe, În care aproape toţi creştinii
sunt români, mai ales negustori, veniţi
dinspre Moscopole. Prin Durazzo, Mu­
zachia, a trecut la Berat, căruia Aro­
rnânll li zic Vilardl, apoi prin Fleri
şi Luşnia iar Înspre Elbasan, de unde
prin Bitolia, Salonic, s'a înapoiat în
ţară. Numărul Românilor din Albania
poate fi evaluat la 60.000. Partea doua
a studiului se ocupă cu limba Făr­
şeroţilor. Numele lor vine dela satul
Fraşari, cuvânt albanez înrudit cu lat.
fraxinus, frasin. Se consemnează parti­
cularităţile graiului fărşerot, studiin­
du-se aşa încât să evidenţieze deo­
sebirile ce-I despart de celelalte gra­
iuri ale Românilor din alte părţi ale
sudului Peninsulei Balcanice, şi influen­
ţa puţină ce a exercitat asupră-i limba
albaneză. Urmează materialul dialectal
strâns de, autor: cântece, basme, re­
laţiuni cu privire la nuntă, cărvă­
nărlt, lucratul lânei şi ţesutul, nume
de bărbaţi şi de femei, şi partea gra­
maticală, cu la urmă un Indice de
cuvinte şi nume propţii.-MorfonemUL
şi economia limbet, de S. Puşcariu.
- Urmează; Etimologii de d-nii N.
Drăganu, S. Puşcariu, Leo Spitzer, E
Petrovici şi C. Lacea, apoi Articole
mărunte şi Recenzii, iar la urmă o
Bibltograţ ie a Periodice lor din 1927-
1928, de 1. Breazu şi Lia Puşcariu­
Manoilescu - La Necroloage Dr. V.
Bologa pomeneşte după cuviinţă pe
craioveanul Dr. Charles Laugler.
lWilattges de l'Ecole roumaine
etz France, 1929, seconde partie,
Paris, Uamber ed. cu patru studii:
Paul Bataillard el la Reuolution
roumaine de 1848, contribuţie la is-
toria relatiunilor franco-romăne, de
Olimpiu Boitos. Autorul s'a nevoit
a completa reIa ţi unile despre înpre­
jurările revoluţiei dela 1848, pe care
cele 6 volume din "Anul 1848 În
Principatele Române" le-a publicat
altă dată, cu altele noi şi cu multe
privitoare la revoluţia din Transilvania.
Graţie acestor mişcări politice care, din
Franţa ajung şi în ţările noastre, Fran­
cezii Încep a cunoaşte pe Români ca
pe o naţiune şi a-i simpatiza. Bataillard
fu unul din acel pe cari propaganda
tinerilor Români studiind la Paris ii
atrase şl-i căştigă pentru cauza lor
încă in anii dinaintea lui 1848. Zia­
rist influent, prieten cu Edg Quinet,
Bataillard luă apărarea Românilor în
gazeta sa "National" şi cu el atrase
prin amicii săi personali francezi aten­
ţia binevoitoare a presei pariziene
asupra evenimentelor din 1848-49
din Principate. In acest din urmă an
mai ales el luptă în "Le Temps" pentru
noi şi impotriva Rusiei, contra presei
stipendiate de ţarul ce ocupase Prin­
cipatele române şi ar fi voit să facă
la fel cu Bucovina, Transilvania şi
Banatul. Pentru completarea biogra­
fiei Iui Bataillard autorul votează că
trebuesc cercetate scrisorile din arhiva
familiei acestuia, care au lost luate
de I. Brătianu în 1894 şi care se vor
fi aflând azi În arhivele Fundaţiunei
culturale 1. I. C. Brătianu din Capitală.
=Guillaume de Rubrouck et les
Roumatns au mtllieu du XIiI-e
siecle, de Aurelian Sacerdoţeanu. E
unul din principalii misionari trimeşi
in misiune de către Papa sau regii
francezi în imperiul mongol. Acest
călugăr franciscan călătoreşte în ră­
sărit ca delegat al lui Ludovic cel
Sfânt pe lângă hanul tătăresc Din
Constantinopol se duce în Crlmeea
şi de aci la han. Notele ce Iasă, in­
teresează şi ţările noastre, căci află
la tătari şi robi creştini luaţi de aceia
in marea lor Invazie din 1241. In
călătoria sa, care ţinu 2 ani, călugărul
întreabă, cercetează şi înseamnă re
vede şi ce aude. Populaţi unea româ­
nească ameninţată şi strâmtorată de
invaziunile venite din răsărit-Slavi,
Cumani şi Unguri, apoi Tătari - se
afla atunci la mare cumpănă, Impre­
jurările de atunci, pe vremea creă rei
statelor româneşti, ne sunt intru câtva
luminate prin povestirea lui G. de
Rubrouck, despre care ştim că s'a
născut cam pe la 1225 şi că a trăit
483
[484]
mulţi ani la Paris. Povestirea călăto­
riei sale în Orient s'a publicat întâi
la 1598 într'o traducere englezească,
apoi la 1634 în franţuzeşte şi în alte
ediţii. E interesantă ca geografie şi
ca etnografie deasemenea, nu numai
ca istorie politică. La 1253 teritoriul
din nordul Mării Negre şi Mării Cas­
pice era bântuit de Cumani. Aceştia
hălăduiau şi pe la nordu 1 Dunării în
părţile unde înlocuiseră pe Pecenegi;
ei nu fuseseră deci cu totul desfiin­
taţi de năvălirea Tătarilor După In­
formaţiile lui Rubrouck, Cumania su­
pusă Tătarilor era udată de Dniepru,
Don, Volga şi Ural şi se lnveclna
la sud cu imperiul byzantin şi la a­
pus cu Ungaria şi Rusia. Sacerdo­
ţeanu cercetează isvoarele istorice
contimporane, ca să controleze afir­
mările călugărului franciscan. Un e-
. piscopat cuman exista probabil la
1217 în sudul Ardealului, pentru ca­
toliclzarea Curnanlior din Transilva­
nia şi ţara Bârsei. Stăpânirea ungu­
rească trecea puţin şi dincoace de
munţi in Muntenia şi ţinutul Brodni­
cilor, cum şi in Moldova mijlocie,
numite Cumania de cei mal mulţi pe
atunci. Chenezatele româneşti de sub
Carpaţi, cu stăpânire de ambele la­
turi ale munţilor, căci ţinuturile din
ţara Bârsei, Făgăraşului, Amlaşului
şi Haţegului au fost în legătură con­
tinuă cu ţările lui Seneslav, Litovoi,
Farcaş şi Ioan. Spre a le supune, Un­
garia începu prin a întemeia in coasta
lor banatul Severinulul, cu banul Luca
la 1233. Chiar când fa obţine suzera­
nitatea asupra chinezatelor, aceasta e
mai mult nominală in ceea ce ei nu­
mesc Cumania. Aceste chinezate vor
fi recunoscut în acelaş timp şi auto­
ritatea Tătarilor. Cumanii locuiau şi
Moldova de sud, cum şi Dobrogea,
domlnaţiunea politică trecând dela ei
la Tătari. In sec. XIII şi XIV numele
de Cumania Inlocui pe cel de Dacia
la scriitorii timpului şi fu şi el înlo�
cult cu cel de Valachta=-terrâ.Blaco-'
ru rn. Când se retrag Tătarii. se pot în- \
tări aşczările politice române indepen- .
dente, Rubrouck vorbeşte şi de terra
Assani dela sudul Dunării, ţară româ­
nească, locuită de Români şi de Bul­
gari şi plătind tribut Tătarilor; In
susul Dunării ea se intindea şi pe
malul stâng până la vărsarea Savei.
EI o confundă însă cu Valachia dela
nordul fluviului Or cum, este cel d'in­
tâi scriitor care dă numele de Vala-
484
hia teritoriului dunărean locuit de
Români. La urmă se studiază rapor­
turile dintre Românii aceştia şi Mon­
golii cu cari au convieţuit câtăva
vreme. Ele au fost suportabile, nor­
male ca Intre supuşi şi stăpânitori
politici, dar totuşi prielnice creării de
state naţionale româneşti, la adăpost
de pofta cuceritoare 3 Ungurilor, până
când acestea să prindă puteri şi să-şi
facă respectată independenţa, tre­
când dela instituţia juzilor sau ehi­
nezilor la acea a domnilor, a voevo­
zilor. - L 'dge du fer dans les re­
gions thraces de la Pen. balcanique,
de Radu Vulpe. Vc stlgftle vechilor
civilizatii ale acestei peninsule pre­
zintă trei înfăţişeri, corespunzând la
trei sectoare: unul spre Marea Egeică
elinică, altul spre Adriatică şi ultimul
spre I\>larea Neagră, cu trei civilizaţii :
a Elenilor, a J1yrilor şi a Tracilor,
Tracii balcanici erau aproximativ măr­
giniti la vest de Jlyri şi Macedoneni
prin râurile Morava şi, Struma, iar în
celelalte părţi de conturul peninsulei:
Dunăre, Pontul Euxin, cu strâmtorile
şi pănă la Marea Egee. Ei nu formau
un singur popor; cei dela nordul
munţilor Haemus ţineau de ramura
_ Geţilor Daciei carpato-dunărene, iar
cei din sudul peninsulei erau Tracii
meridionali, având toţi o origlnă co­
mună prototracică preistorică. In e­
poca romană cele două ramuritracice
corespundeau provlnciilor Moesia (su­
perior şi inferior) şi Tracia. Autorul
face o scurtă privire bibliografică a­
supra epocei fierului În Tracia, cu
cercetărHe�ce i s'au consacrat până
azi. Obiectele arheologice provin din
aşezări (sate) or locuinţă Izolată, mor­
minte, sau tezaure. Un capitol tra-
"tează despre Iypologfa obiectelor de
podoabă, arnulete, unelte diferite, ce­
ramică. Se desprind apoi elementele
străine-greceşti, ilirlce, scitice, ge­
tice, celtice şi romane -, terminând cu
o examinare a partlcular ităţllor şi di­
ferenţelor locale, care dealtfel sunt
destul de reduse, iar elementele ori­
ginale ale civilizaţiei materiale trace
balcanice sun! extrem de puţine. ­
ConsideraflOns sur certaines formes
caracthisant l'dge du bronze de
/'Europe sud-orientale, de Ecaterina
Dunăreanu-Vulpe. Peninsula balcanică
\ împreună cu basinul dunărean consti­
tue o arie de civilizaţie bine delimi­
tată În epocile preistorice, pela sfâr-
şitul celui de al treilea mileniu Îna-
[485]
T
&
I
l
, r,.
r
! .j,
inte de Cristos. Autoarea vrea să de­
monstreze că şi În epoca bronzului
se poate constata aceeaşi arie de re.­
partiţie. Pentru aceasta d-sa prezintă
tipul .cerarnic al vasului cu douătoarte
înalte şi vasul cu gura oblică, proprii
acestor regiuni sud-orientale. In Oc­
cident ele lipsesc cu totul.
Ion Maiorescu. revista elevilor
liceului "Carol 1" din Craiova, an. 1,
n. 6-7 pe lunile Nov. şi Dec 1931
-lncepută de anul trecut, publicaţia a­
ceasta e un bun model al genului, fi­
ind un Îndemn emulator şi în acelaşi
timp un îndrumător cuminte pentru
populaţia şcolară care Îşi încearcăpu­
teriIe la meşteşugul greu al scrisului.
Aci sfatul profesorului' de specialitate
şi indicaţia omului de gust va ajuta
pe şcolari să-şi facă poate un drum
prin cârn pul atrăgător al literelor, Ie­
rîndu-i de influenţa trăsnaelor cutărui
curent bolnăvicios, iar celor cu aple­
care pentru ştiinţă le va da prilej
să-şi afirme personalitatea prin mij­
locirea revistei. Se publică aci, trnple­
tite cu pagini de ale cutărui poet, or
din lucrări ale vreunui profesor, ar­
ticole de ale elevilor. Insernnărn din
cuprinsul acestui număr poezii de
d-neleElena Farago şi Sabina Pau­
Iian, paginile semnate de profesorii
Păuncscu-Ulmu, Const. lIiescu, Or.
Ionescu, 1. Constantinescu şi de ele­
vii !. N Schinteie, M. D. Chiţibura
şi Paul 1. Teodorescu. Rubrica "Pa­
gina clasică" cuprinde frumoase .tra­
duceri în versuri din Ovidiu şi Ho­
raţiu, de prof Tr Mateescu. 0-1 ar­
hitect 1. L.' Atanasescu inaugurează
rubrica nouă: "Monumente istorice",
începând cu istoricul şi descrierea
Bisericei SI. Dumitru din Craiova. Un
număr de pagini este închinat amin­
tirii profesorului Elie Georgescu; u­
nul din cele mai distinse elemente
ce a avut corpul didactic secundar
românesc în specialitatea ştiinţelor
naturale.
Comisiunea M01tllmel1telor is­
torice dilt Basarabia. An. lll, Chişi­
nău, 1931, cuprinzând: Mănăsflrea
Ţigăneşti din ţinutul Orheiului, de
Şt. Ciobanu. E cam la 40 klrn. de
Chişinău, într'o pădure. Va fi fost
întemeiată pela 1725. Are două bise­
riei de piatră; a Adormire! şi a Sf.
Nicolae. Are multe cărţi vechi în bi­
bliotecă, româneşti, slavoneşti, gre-
ceşti şi documente - Cele mai vechi
case din Chişinău, de P. Constan­
tinescu-laşi. Cele mai vechi şi mai
interesante, dintre 1789 (când a ars
oraşul şi s'a reconstruit apoi) şi 1804,
derivă din tipul de culă orăşenească,
cu etaj împărţit în două apartamente
printr'un coridor la mijloc, cu cer­
dac la faţă şi cu gârliciu pfvniţei subt
el. Sunt unele mai mici şi mai simple,
fără etaj, dar tot cu cerdac şi prispă
pe stâlpi de lemn în faţă. Stâlpii aceştia
sunt adesea înfrumuşeţaţl cu cres­
tături. Toate acestea aducând cu lo­
cuintele ţăranilor olteni dinspre munte.
lnvelişul e tot de olane sau şindrilă.
- Săpături dela Cetatea-AIbă, de
Gr. Avakian. Pe urma atâtor cerce­
tători mai vechi ruşi şi români, s'a lu­
crat de cu 1918 de d-nii Nicorescu
şi Avakian. - Ştiri nouă din Tyras,
de Or. Avaldan.-Lucrări de conso­
lidare şi de restaurare la Cetatea­
Albă, de P. Nicorescu. Au fost făcute
in 1925 de Com. Mon. IsI. Bas. şi
s 'au oprit în 1928 din "lipsă de
fonduri" .
Milcvvia,revistă regională de studii,
an. II, voI, 1, Focşani, 1931. - Nu­
mărul acesta, elegant tipărit şi mai
voluminos ca de obicei, s'a închinat
Ligii Culturale, care Implineşte cu
anul acesta 40, de ani de existenţă
şi şi-a ţinut congresul anual la Focşanî.
Ctitor si slujitor vrednic al acestei
publicaţii e profesorul N. Al. Rădulescu.
Cuprinsul e următorul: Vadul ma/do­
muntean de prot. Simion Mehedinţi.
Regiunea dintre munţii Vrancei şi cotul
Dunării dinspre Galati .e nodul vital
al statului român", şi aceasta" nu din
vrerea oamenilor, ci din însăşi făptura
ţinutului". Aşa fiinrt, 'vadul moi do­
muntean dintre pintenul Carpaţilor
şi cotul Dunării este regiunea cea
mai însemnată pentru viaţa statului
român", din punct de vedere antropo­
geografic şi istoric. - Populoţia jud.
Putna la jumătatea veacului trecut,
după Ion Ionescu dela Brad, de Al
• P. Arbore. Se cercetează una din
cele trei mari opere "de anchetă agri­
colă, de critică sinceră şi de povăţuire
serioasă spre un viitor mai bun, mai
productiv şi mai civilizat", anume;
monografia: "Agricultura română din
jud. Putna", 1869; celelante două
sunt asupra judeţelor Mehedinti, 1868
şi Dorohoi, 1866. - Contribuţiuni
la istoria bisericei urâncene, de A.
485
[486]
V. Sava, cu reproduceri după câteva
biserici şi schituri ale regiunei.-Fol­
klor râmnicean, în continuare, de
Ion Diaconu. - Lupta dela Focşani,
din 3 Aug. 1789, diatre Ruşi, Aus­
triaci de oparte şi Turci de alta, cu
două gravuri ajutătoare il mersului
luptelor, de 1. C. Băcilă, - Liga Cul­
turală, secţia Focşani, viaţa şi acti­
vitatea ei. de! Răd.-Râmnic.-Primele
tipoqraţii râmnicene, de 1. M. Gane.
Cea miii veche este a iui Pecetescu,
din 1873. - Contribuţie de informa­
tiile călătorilor străini despre MiI­
couia, de Ion Diaconu. - Contribuţi­
uni la istoricul şcoalelor publice
din Focşanii moldoveni şi munteni,
de Mih Popescu. - Câteva const­
deraţiuni asupra criminalităţii in
jud. Putna în perioada post-belică,
de 0_ Tatulescu. - Trei îndrumă/ori
ai oieţei culturale focşănene : artis­
tul Ion Lupescu, actor de talent (1837-
1893); profesorul D. F. Caian, arde­
lean de origină, fost director al liceu­
lui şi infinţător al acestei şcoale
(1838-1909); maestrul Lucio Vecchi,
italian de origină (1854- l 904), în­
drumător al mişcării muzicale din
Focşani. - Târgurtle anuale din
ţinutul Putnei, de N. AI: Rădulescu.
- Date focşănene asupra hotarului
şi Unirii, de 1. Rornanoai. - Jud.
Putna din punct de vedere militar,
de maior D. Cantea. - Câteva gra­
vuri la urmă, lnfăţişând vederi de
biserici, porţi (care amintesc pe ale
noastre din Oorj şi Vâlcea) şi ţesături
din ţinutul rârnnicean.
Revista de pedagogie, organ al
Institutului şi Seminarului pedagogic
universitar din Cernăuţi. Director:
prof. univ. C. Narly. An. 1, vol. 1,
1931, tip. Cernăuţi - Antinomit pe­
dagogice, de Tr. Brăileanu. - Con­
tributii la problema culturii formale,
de S. Găina. - Criza culturii şi
orientarea antropologică a pedago­
giei. de A Ieşan. - Criza culturii
OCCIdentale şi şcoala, de Ernest
Kallos. - O aedagoeie cetăţenească
a muncti: Georg Kerschensteiner,
de C. Narly. Fală de măsura ce a
luat Ministerul Instr. Publice de a in­
troduce munca manuală in şcolile noas­
tre, ideile pedagogului german capătă
o deosebită valoare de actualitate şi
interes. Căci opera acestui filosof este
o apologie a muncii, pe care el o
proclamă ca generatoare de valori
486
etice, şi formătoare de caractere mo­
rale şi de adevărate personalităţi. Ca­
racterul trebue format în şcoală. pentru
a pregăti pe cetăţeanul util -Aspectul
educativ al sociologiei şi dreptutut,
de P. D. Toma. - Rubrica "Politica
şcolară" cuprinde: Un imperattu cate­
goric al timptuui nostru, de 1. Gă­
vănescul, Respectabilul nostru bătrân
profesor, pornind dela constatarea
crizei morale din societatea noastră
de azi, In care fraudele in paguba
Statului se constată In fiecare zi fără
a se vedea şi sancţiunile, în care
cutare gigantosaur al bugetului Inca­
sează până la 460.000 lei pe lună
(aşa arăta nil de mult o gazetă că
incasa un funcţionar oarecare, din
acei care forfechează bugetul mem­
brilor corpului didactic azi), iar un
profesor universitar când trece la pen­
sie abia arecu ce să nu moară defoame;
în care noţiunea de dreptate şi de
omenie e pasăre rară; - face ape!
tot la acest corp didactic năpăstuit
să-şi îndoiască sforţările spre educa­
rea morală 'a tinerimii noa stre, D· sa
stârşeşte astfel: "Profesori, scăpaţi ce
mai e de scăpat din prăbuşirea ha­
otică a vieţei noastre politice. Daţi
atenţia cuvenită şi posibilă educaţiei
morale a tinerimei l" - Retlexii a­
supra reformei inuăţământului, de
C. Narly. Ea trebue să înceapă cu re·
forma instituţiilor menite a pregăti pe
profesor: universităţile şi seminariile
pedagogice. Foarte judicioase obser­
vaţiuniJe privitoare la recrutarea pro­
fesorilor universitati şi numirea lor
după consideraţii alte decât de me­
rite, cum şi la organizarea sernlna­
riilor pedagogice. care, dacă ar fi
serioase, ar putea dispensa pe absol­
venţi! lor de examenele de capa­
citate de azi.- Ultimite legi şcolare,
de E. Paulopol, adică legile votate În
Iunie şi Iulie din anul acesta. - La
rubrica _ Revista documentară" : 1 nsti­
tutui pedagogic din Cernăuţi, în
legătură strânsă cu Seminarul ped.
universitar, care îşi propune .să in­
tensifice în conştiinţele individuale
acea tendinţă general omenească spre
\ frumos, bine şi adevăr, care, în mod
deliberat afirmată, constitue specificul
�mului de cultură şi-i justifică pre­
tenţia sa ca atare". El activează deci
ÎII mediul universitar pentru reforma ,
morală şi spirituală ce aşteptăm dela
un învăţământ universitar nou, rein­
tinerii, vivificat. Secţiunea pcdago-
[487]
glcă a institutului e condusă de tănă­
rul profesor, pe atât de modest pe
cât e de talentat şi capabil, d-l C.
Narly; secţiunea de etică sub direcţia
d-lui prol. Tr. BrăiIeanu şi acea de
psihologie condusă de d-I prof. A.
Jeşan. Acest valoros prim număr al
revistei ce recenzăm este tot opera
Institutului Pedagogic din Cernăuţi.
- Prtncipiut autonomiei la Sem.
Peâ. al Univ. din Cernăuţi=-Drga­
nizarea tnuăţământului secundar şi
superior in Anglia, de Irina Balmoş.
-Cursurile pedagogice din Marburg,
de O. Raliu.
Tara Bârsei, organ al asociaţiei
"A.stra", Braşov, apare la două luni
odată, sub conducerea profesorului
Axente Banciu. An. III, nr. 4, în cin­
stea profesoruluf N. Iorga, cu un mi­
nunat portret pe copertă al celui săr­
bătorit de toată ţara. Mai cuprinde
şi următoarele articole: Contrtbuţie
la istoria familiei brasouene a NI­
colaeştilor, de A. A. Mureşianu,­
Vechimea bisericei Sţ, Nicolae din
<chei-Braşoo, de 1. Prişcu. Intâi de
lemn, din 1403, şi poate chiar mai
veche (un document papal pomeneşte
de o biserică ortodoxă aci la 1399).
Cea de azi, de piatră, e socotită a fi
fost înălţată de Neagoe Basarab. D-I
Iorga crede că e opera lui Vlad-Că­
lugărul la 1495; la ea a mai lucrat
Neagoe Basarab şi a desăvârşit-o Pe­
tru-Cercel.-lnsemnările popii Nico­
lae Gria despre Scheii de altă dată
şi biserica lor, de Ion Muşlea. - O
mare aşezare preistorică la Ariuşd,
-de Dorin Popescu-, din epoca ene­
olitică, cu resturi de vase de pământ
ars; figurine, multe de os şi piatră,
cum şi urme de locuinţă.c=Dtn par­
tea literară însemnăm versurile d-lui
D. Olariu şi schita umoristică, În ge­
nul lui Chicoş Rostogan, semnată S
Tamba
An. IU, n, 5: Ştefan Mailat, dom­
nul Făgăraşului (1502 - 1550), de
Pr. Oct. Popa-Observaţiunl motto­
Logice în regiunea Braşovului, de
N Orghidan (în continuare: valea
sup. a Oltulul).-Amtntiri despre tri­
bunul Axentie Se oeru ne aduce cu
adânc sentiment pios, d-l Consl. La­
cea. - O piatră pentru adevăratul
monument al lui St. O Iosif, de O.
Maxim-Burdujanu, cu note asupra fa­
miliei şi în special asupra tatălui po­
etului, apoi copilăriei şi vremei cât
acesta a rost scolar licean. Articol în
urmare. - Bilantul comercial III lui
Zaharia Nicolau din l787,-Studu de
onomastică: circulaţia numelui de
botez in ţara Oitulut, de St. Paşca.
An. III, n 6: Lucruri nouă din
trecutul Românilor oraşooeni : un
dascăl necunoscut din veacul al XVII-a,
Giurca Dascălul, calvin, care da lecţii
la şcoala maghiare-română, patronată
de văduva principelui ardelean Gh.
Rakoczy r, un fel de şcoală normală
şi seminar pentru românii ortodocşi
din ţara Făgăraşului.-Ştetan Mai/at,
Domnul Făgăraşului (1501-1550) de
Pr, Octavian Popa, articol în conti­
nuare.- Tot în continuare contribuţia
biografică a d-Iui G. Maxim-Burdu­
janu despre St. O Iosif. Cu privire
la capitolul petrecerii poetului la Bu­
cureşti intre 1891-1895 şi a debu­
turilor sale literare, epocă mal puţin
cunoscută de autorul articolului, tri­
metem şi la notele nu lipsite de oare­
care interes şi cele câteva scrisori ale
lui Iosif şcolar adresate mie şi pe
care le-am publicat în "Ramuri" încă
inainte de războlu (nu am numărul
la îndemână spre a preciza), precum
şi la "Revista Şcoalei ", Craiova, 1892,
unde am tipărit, cred, cele dintâi ver­
suri ale lui Iosif: traducerea baladei
"Craiul ielelor".-Studli de onomas­
tică, în continuare.-Scrisori vechi,
publică d-nul Ion Colan, din ale lui
Bariţ către Andrei Mureşanu. - Bra­
şouul şi Ţara Bârsei, de Axente
Creangă.
L 'Europa Orientale, revistă is­
torică şi politică, Roma, an. XI, n. 7-
10, cu articolele: Chestiunea Dan­
zigutui, de Amedeo Oiannini, cer­
cetează starea de fapt a lucrurilor, faţă
de aşezarea geografică şi dlspoziţiu­
nile tratatului dela Versailles. Polonia
s'a văzut astfel silită a-şi creia un
nou oraş, port la mare, care este
Gdynia, la 21 klrn. de Danzig, şi
care din 1924 pănă ni a ajuns un
oraş cu 40000 locuitori, cu un port
civil şi unul militar, capabil de a face,
faţă pe viitor unui trafic de 12 mili­
oane de tone. Fără a păgubi deocam­
dată interesele comerciale ale portului
german, el poate deveni concurent
serios al acestui d'Intâl şi orcând
cauză de un posibil conflict. - Miş­
carea cooperativă din Bulgaria este
infăţişată de un cercetător rus, pro­
fesorul V. Totamianz. A venit prin
487
[488]
tara noastră, pe Dunăre, până la Ru­
seine, În toamna lui 1929, şi a vizitat,
condus de conducătorii Băncii popu­
lare din Rusciuc, acest oraş. apoi
Vama, Sofia şi alte centre. Descrie
mişcarea frumoasă a cooperativelor şi
înfăptuirile lor demne de luat de pildă
pentru noi. Din 1923 există acolo şi
o şcoală cooperativă superioară, cu
un curs de doi ani. La Plevna auto­
rul pomeneşte de Osman Paşa, pe
care îl învinse "eroismul soldaţilor
ruşi şi ai miliţiilor bulgare!! care
făcură prizonier pe Osman Paşa".
Nici pomeneală de Români !-ln con­
tinuare Note de călătorie ale lui
Ettore Lo Gatto în republica sovie­
tică, notând ce însemnate deosebiri
sunt Între realitate şi aparenţă "E
extraordinară grija ce autorităţile so­
vietice pun întru a salva aparenţele
chiar şi acolo unde realitatea însăşi
este de natură a chema respectul şi
chiar admiraţia".
Reoue lIisto.riq1te du sud-est euro­
peen, an VIlI, n. 4-6 cuprinde con­
ferinţa d-lui Prof. N. Iorga la Institut,
îll Fevr.1931,despre Proţ esorul August
Steisemberg, bizantinist şi filolog din
Munich, - Rodosul sub Hospitalieri,
în continuare, tratând capitolele:
Organizarea Rodosului sub cavaleri
şi Politica acestor cavaleri la Rodos, de
N. Iorga. - De o deosebită frumuseţe
pag.inele din articolul: Viata monas­
ttcă la Pomânt, arătând elementele
fu ndamentale şi caracterele particu­
lare ale rnonahismului românesc din
mănăstirile noastre de călugări şi de
maici, cum şi influenţele exercitate
de viaţa monastică sârbească, de îm­
prejurările politice locale respective
din Transilvania şi de aiurea. Cu o
rară dellcateţă şi poezie e înfăţişat
aci bunioară aspectul rnănăstirilor de
călugăriţe şi al schiturilor noastre.
No. 7 -9: Asupra unui proiect de
oreant zare militară şi politică al
Dobrogei in 1855 de către Mehmea
Sadqk-paşa, de Elvira Georgescu.
Acest genera l turcesc din vremea răs­
boiului Crirneei era polonez, gentilom
de fire aventuroasă, trăit În franţa,
diplomat la Constantinopol şi care se
turci la 1850. Cunoştea pe Ion Ghica
şi alţi patrioţi români aşezaţi la Pa­
ris şi era amic al Iiloromânului Pou­
[ade, In 1855 redactează memoriul
său despre Dobrogea,pe care o vrea
488
fortificată şi colonizată inpolriva Ru­
şilor, aducănd aci din emigraţii po­
loni din Franţa şi Anglia =Rodosul
sub Caualerli Hospttatiert, de N.
Iorga.- Tătarii ŞI Moldova pe vre­
mea lui Ştetan-cel-Mare, de Virgi­
nia Vasiliu. Cronica germană desco­
perită de curând în Polonia de G6rka
afirmă că în cursul luptelor voevo­
dului Moldovei cu Ungurii la . Baia
ar fi fost şi o luptă cu Tătarii. Cro­
nica greşeşte, căci lupta dela Baia
s'a dat nu în 1469, ci în iarna lui
1467, pe când lupta dela Lipnic, cu
Tătarti, a fost intr 'adevăr in 1469. Dar
autoarea mai relevă şi o incursiune
a Tătari'or în Moldova din 1471, re­
latată de o scrisoare consulară con­
timporană dela Genova.-Cdteva ob­
seruaţiuni asupra psihologiei limbei
române, de N. Iorga. Autorul în in­
troducere subliniază părerea că pene­
traţiunea elementului român pe ma­
lul stâng al Dunării a precedat cu:
cerirea şi colonizarea Daciei. Fără a­
ceasta nu s'ar putea. admite o roma­
nizare În scurta epocă dintre războa­
ie
e lui Traian şi părăsirea oficială a
provinciei sub Aurelian; tot aşa ideia
păstorului român cufreerând peninsula
balcanică şi Dacia în timpul evului
mediu, este altă oplniune netemei­
nică. Limba are în ea un suflet crea­
tor - e fondul latin la a noastră-,
care selecţionează elementele ce i se
adaogă şi care indică şi direcţiunea
desvoltărei ei. E un suflet "care a­
lege, care păstrează, care acumulează,
care abandonează şi care dă limbii o
formă mereu�schimbătoare -pe acelaş
fond primitiv". Părerea d-Iui Phil ip­
pide din cartea sa "Originele Româ­
nilor", că limba românească s'a for­
mat în Pen. Bale. şi că s'a transportat
apoi pe ţărmul .stăng al Dunării nu e
admisi bilă. Dar Dunărea nu a fost
nlciodată- o barieră; o continuitate
neîntreruptă de populaţie română pe
ambele ţărmuri. luminoase şi sur­
prinzător de ingenioase uneori exem­
plificările autorului: sat, cetate, cale,
drum, punte, pod, casă, pat, etc. Din
examinarea termenilor proveniţi din
latineşte, autorul dovedeşte că legio-
\ narul român, caşi ciobanul românesc,
\ erau oameni aşezaţi cu temei la casa
lor. Cuvintele străine pătrund în nu­
măr mic, mai ales când aduc şi o
nloţiune Of obiect nou. Cercetarea vo­
cabularului vieţei culturale româneşti
arată existenta şi persistenta unei ci-
[489]
vilizaţil romane la baza vieţei româ­
neşti, Populaţiunea romană stabilită
şi rămasă după 270 în Dacia a con­
servat romanitatea noastră. Barbarii
au trecut vremelnic toţi prin Dacia,
căci o ţară de pădure şi bălţi nu-i
reţinea, ci Constantinopolul. or Ră­
săritul îi chema înspre alte zări. Apoi
Româ nii aceştia erau muncitori de
pământ şi astfel de oameni sunt le­
gaţi de glie. E o imposibilitate să
admitem că milioane de populatie
românească au trecut inapoi Dunărea
în vechea Dacie prin evul mediu în
sec. XIII, or XIV, fără ca vre-o cro­
nică să pomenească aşa ceva. Ei au
rămas pe malul stâng din sec. III până
în al XIII-lea, ca ţărani, ruralizându-se
cu totul, de" vreme ce viaţa lor de
stat dispăruse şi nu aveau burghezie
or nobllime. Vocabularul românesc
indică acest proces, Termenii slavo­
neşti au intrat în limbă în parte prin
faptul coabitării cu Slavii şi' a nego­
ţului cu ei de peste Dunăre La sfâr­
şit două foarte juste observaţii, îm­
prumutate de autor din limba fran­
ceză � că limba se transformă uneori
din cauza oroarei de echivocuri şi că
ea elimină vorbele devenite prea
scurte, uzate foneticeşte. - Un nou
isvor românesc cu privire la reoo­
tuţiunea grecească dela 1821 dela
Dunăre, după notele unui boer bă­
trân din Gorj, Dăscălescu, prezentate
în fragmente de d-I Iorga. Un portret
fizic şi moral, cu aprecierile unui
contimporan care l'a cunoscut pe
Tudor Vladirnirescu, sunt de sigur
preţioase.-Dări de seamă la sfârşit.
No.)0-12, cu următorul cuprins:
Albert Laski et ses relations avec
les Roumains, de d-na Maria K Ser­
gescu. De nobil neam polon, Albert
Laski, 1533 -15, foarte Instruit pen­
tru timpul său, spirit aventuros, se
făcu calvinlst, reveni la catolicism şi
se război apoi cu protestantii. Pe
vremea când în Moldova domnea
Lăpuşneanu, apăru pretendentul Ia­
cob Heraclide Despotul. Prin Ger­
mania, unde studiase, acesta făcuse
prietenii printre protestanti. Ajunsese
la curtea fiti Radziwill, printul şef al
protestantilor din Lituania. Făcând
cunoştinţă lui Laski, se înprieteniră
şi făcură planul de a pregati o ex­
pediţie în Moldova contra lui Lăpuş­
neanu, in locul căruia urma să pună
domn pe Eraclide. Dar regele Polo-
niel Sigismund August le interzise
să Incerce aventura şi o opri la pri­
ma Incercare. Laski pregăti o a doua;
lăsând să se creadă ca Eraclide a
murit, şi aceasta isbuti. Cu trupele
sale atacă şi bate în Nov. 1561, pe
Lăpuşneanu, care fu nevoit să ia fuga,
lăsând tronul lui Eraclide. Laski fu
numit mare hatman al Moldovei, dă­
ruindu-I cu cetatea Hotinului şimo­
şiile dinprejur. Cearta isbucneşte in­
tre ei; Laski pleacă fnrios, cu arne­
ninţări, devenind rnarele-I duşman.
Cu ajutorul lui Tornşa ia tronul lui
Eraclide, care fu ucis. t.ăpuşneanu
revine la tronul Moldovei. Tomşa, re­
fugiat în polonia, fu executat acolo
după cererea Turcilor, la 3 Mai 1564
în Lemberg cu amicii săi Stancioc şi
Moţoc. Laski se retrase cu trupele
sale la Hotln, la care ma! târziu re­
nunţă, redându-l Moldovei = Le oo­
yage de Cochelet dans les princi­
pautes roumaines, 1834 - 35, par
Alex. Rally, cu note pitoreşti ale
drumului dela frontiera Turnul-Roşu
prin munţi, pela Curtea de Ar�eş spre
Capitală, cum şi înfăţişarea Bucureş­
tilor într'o Duminecă după nrânz, pe
vremea plimbării.-Une tabtette mt­
titaire romaine dans la region de
Durostorum, de N. Iorga. Din cer­
cetarea documentelor aflate până a­
cum, rezultă din ce in ce mai precis
că "trebue să admitem, alături de ci­
vilizaţia elenică a Pontului şi de ceea
ce egemonia şi cucerirea romană au
adăogat la aceasta, un întreg teritoriu
de scitism, mai mult or mai puţin
stilizat de arta greacă, a cărui rază se
întinde cu mult dincolo de Dunăre,
pănă in fundul interiorului preistor ic,
la frontierele apusene ale stepei." ­
Seaux de plomb bvzanttns inedits
trouues a Silistrie, par Pericle Papa­
hagi.-Comptes-rendus la sfârşit
Analele Dobrogei, XIl. 1-12, pe
19'31, e inchinat profesorului N. Iorga.
Cuprinsul: Insula Şerpilor, schiţă
monograffcă, de R. L Călinescu După
o introducere generală se cercetează
structura petrografică şi evoluţia geo­
logică a insulei, clima, solul, flora şi
fauna el şi locuitorfl, cari sunt per­
sonalul farului, pichetul de grăniceri
şi peste vară turiştii întâmplător]. Clişee
fotografice. hărţi şi crochiuri însoţesc
articolul. Autorul propune să se în­
finţeze pe insulă o statiune meteoro­
logică şi una ornitologică, ca anexă
489
[490]
a staţi unii dela Agigea. � Ţieaniada
lui Budai-Deleanu se dă in între­
gime de Mih 1. Pricopie>- Sarcofa­
gut cu simboluri din Constanta, a­
liat în vara lui 1931, se prezintă de
Const. Brătescu După descrierea ti­
purilor de sarcofagii antice din dife­
rite epoce şi dela felurite popoare,
se face istoricul găsirei celui dela
Constanta, acum aflat în Muzeul re­
gional al Dobrogei; se descrie mo­
numentul la exterior şi interior Nimic
pănă azi nu dă o indicaţie de cine
să fi fost ingropat aci. Bogată ilus­
traţle.-Figurlnele magice dela Po­
iana şi captioii de pe retieţele dela
Ademclisi, de Radu Vulpe.-Mihail
Eminescu şi Marea, de Valerian Pe­
trescu -Necrologul lui Ioan N. Ro­
man, fruntaş al vieţei culturale do­
brogene şi scriitor, şi al tatălui celui
care conduce revista, învăţătorul Ion
C. Brătescu.-La urmă: Noutăţi ar­
heologice dobrogene, de Radu Vulpe
şi Recenzii.
Grai şi suflet, revista .Institutu·
lui de filologie şi folklor" din Bucu­
reşti, voi V. fasc. 1, Buc. 1931. - A­
supra repartizării dialectale a lsiro­
romântei, de AI. Rosetti. Este istro­
româna un' dialect dacorornân trans­
plantat de emigranţi în Istria de cu
sec. X-lea, cum au spus d-nii Ov Den­
suşeanu şi 1. Popovici, sau e un dia­
lect deosebit, cum crede d-l Puşcariu?
Autorul conchide în articolul său
că e un grai dacoroman transportat în
Istria cam prin sec. XIII-lea, de un
grup de locuitori cari aveau rotacismul
in graiul lor, dinspre Banat şi Haţeg.
- Fotklor din ţtnutut Săcelelor, de
El. Moroianu. - Cercetări asupra
Rraiului din (Iort, de T. Uâlcescu
Primele pagini cuprind note privito­
are la alcătuirea locuinţei în regiunea
de deal şi munte, caşi la vale, apoi
după ocupaţlunile gorjenilor, portul
lor, obtceiurile, credinţele şi eresurile
lor, după care se cercetează graiul
şi se -dau texte pentru a ilustra. parti­
cularităţile fonetice şi morfologice
ale gorjenilor La sfârşit două cântece
cu melodia lor şi un glosar. - Limba
descântecelor, de Ov, Densuşanu.
- Etimologii: [upân, smântână,
stăpân.stână şi stâncă, de AI Rosetti.
- lnsemnări şi rectlftcări, apoi Bib­
liografie la urmă.
Revista Istorică Româltă, Bucu-
490
------- � -
reş i, 1931, voI. J, fasc. l apare sub
conducerea unui comitet, compus din
d-nii profesori G. 1. Brătianu, G. M.
Cantacuzino, P. P. Panaitescu şi AI.
Rosetti. Tipar elegant şi formă plă­
cută ochilor.- Din "Cuvânt inainte":
organ al Institutului de Istorie Naţi­
onală de pe lângă Universitatea din
Capitală, revista îşi propune să se
ocupe de trecutul neamului românesc,
dela cele mai vechi urme de viaţă
omenească de pe teritoriul de desvol­
tare istorică a poporului românesc,
până la problemele contemporane ale
statului nostru, în limitele pământului
pe care l'a locuit dela inceput până
azi şi sub toate aspectele vieţei sale
politice şi culturale, ba chiar sociale
şi economice. Atitudinea cercetătoru­
lui nu poate fi decât cea obiectivă,
cu respectarea strictă a adevărului.­
Articole: O scrisore a lui Eoghenie
Yulqarts tradusă in româneşte. �ste
vorba de o închipuită descoperire a
unui liIosof român din sec. XVIII-lea,
un Petru Stamatiadi, pe care d-I Mih.
Dragomirescu a comunicat că l'a des­
coperit, in 1924, dar care lucrare nu
e decât o traducere a unei scrisori a
filosofului şi teologului grec Vulgaris.
Studiul este de d-l D. Russo. - Sur
les sourees du eode C allimaque, de
G. D. Triantaphyllopoulos. Codul ci­
vil moldovenesc din 1817 are ca au­
tor pe grecul Ananias Cuzanos, care
11 redactă în greceşte. Traducerea în
româneşte s'a făcut abia în' 1833. ­
Originele stemelor Moldovii şi Tării
Româneşti, • de Gh 1. Brătianu Por­
nlnddela epnstatarea că pe cele
d'intâi reprezentări eraldice ale voe­
vozilor români din sec XIV-lea ste­
mele lor (vulturul şi capul de bou)
sunt totdeauna însoţite de un scut
despicat şi Iasciat, care reproduce sau
în orce caz imită armele Ungariei, ce
trebue să vedem În acest scut, şi care
apare şi pe primele monete de argint
ale Munteniei, caşi pe nasturi! cava­
lerului desgropat la Bis. Domnească
din C. - de - Argeş? Este acesta un
semn eraldic al domnilor din Ţara­
Românească? Autorul socoteşte că e
, numai o imitare, adaptare după scutul
\ unguresc, Iar nuo figură eraldică a
'\ neamului Basarabilor. Clmierul-chip
de pasăre deasupra unui coif - e o
"reprezentare frecventă pe stemele din
sec, XIV-lea, şi a putut trece şi la
noi ca motiv pentru primele monete
muntene şti, cu vulturul deasupra unui
[491]
coif. De remarcat că.. pe monelele de
argint dela Vladislav 1 nu are În cioc,
ei numai În dreptul ciocului, crucea
ce incheie inscripţia circulară Pe
mijloc e figurat numai pasărea pe coif.
Cu timpul, printr'o deformare firea­
scă, tipul primitiv s'a modificat, crucea
s'a pus in ciocul pasării, care din
vultur s'a prefăcut uneori in simplu
corb, iar coiful a dispărut cu totul în
sec. XV-lea. Şi în Moldova se pe­
trece cam acelaş lucru) cu ceva deo­
sebiri: coiful cu cimler nu apare pe
nionetele moldoveneşti, care au capul
de bou pe susul scutului fasciat şi
ornat cu florile de crin angevine; el
se vede încă pe ornamentaţla unor
plăci de tera cotă şi a discurilor smăl­
ţuite din cutare biserici vechi ale
Moldovei, cu capul de bou deasupra.
Dacă e o imitaţie a stemei ungureşti,
ea se explică prin legăturile de sub­
ordonare ce legau principatele româ­
neşti de regatul ungar la începuturile
lor, în sec. XIV-lea. Spre a da sle­
melor lor caracterul de originalitate
propriu ţărilor respective, ele au a­
doptat moda feudală a blazon ului,
luând vulturul şi capul de bou ca
arme speciale, martore ale influenţei
aousene asupra ţărilor româneşti în a
doua jumătate a veacului al XIV-lea.
=Impărat pre-bizantin figurat pe o
cupă de teracotă, de Se, Lambrino.
Din săpăturile făcute la Histria În
1929, o cupă cu picior scund, care
va fi având cam 0.50 cmt., de argilă
roşatică., dură, lustruită în interior şi
decorată. Din fragmentele rămase se
vede în mijloc un militar roman în
picioare, cu coroană pe cap, cu scep­
tru şi cu un glob in mâna stângă, un
împărat deci. De ambele părţi e câte
un cap. După tecnică şi figuratie,
este probabil dela finele sec. IV-lea.
sau inceputul celui de al V-lea secol.
Impăratul va fi Constantin, cu fiii săi,
vasul fiind lucrat intr'o epocă poste­
rioară morţii împăratului creştin. ­
O rubrică specială, Notite btbliogra­
tice, cuprinzând titlurile celor mai in­
semnate lucrări apărute In 1930, des­
pre bibliografie, opere cu caracter ge­
neral, preistoric, ist, antică, isI. Ro­
mânilor, etc , fac un notabil serviciu
informativ cititorilor.
Fasc. II. conţine: Cronica molda­
polonă, de P. P. Panaitescu, prezintă
interes dosebit cu privire la raportu­
rile cele mai vechi dintre cele două
popoare vecine respective. Cuprinde
relaţiuni dintre 1352 şi 1566, mai
ales despre organizarea veche admi­
nistrativă a Moldovei. Ediţia tradu­
cerii dată de I. Bogdan cere a fi re­
vizuită, căci manuscrisul după care
s'a tăcut acea traducere nu e auto­
graful autorului cronicei, ci o copie
defectuoasă; Autorul cronicei nu c
Brzeski; ci un altul, necunoscut, ce
va fi trăit la curtea lui Lăpuşneanu,
căci în Polonia a existat un deosebit
interes pe atunci pentru'Moldova de care
Polonia era legată prin felurite rapor­
turi. - Bucoavna basarabeană din
1815, de C. C. Giurescu, e o carte
didactică de curs primar, redactată
În ruseşte şi româneşte, tipărită de ad­
tia rusească pentru români. - Pra­
oilistul Flechtenmacher şi tamilta
sa în ţările române, cu amănunte
bibliografice, de A. Veress. - Recen­
zii şi Notiţe bibliografice
Fasc III: Originea stemelor ţări­
lor române, de Andrei Veress. D-sa
nu împărtăşeşte părerea d-I Brătlanu,
anume "că semnul de pe manete le
româneşti nu era decât o adaptare a
scutulut unguresc", sau o imitare la
modă atunci, cum crede d-l Filitti ;
ea era semnul vasalităţil, obligatoriu
dela vasal la suveran, acesta din urmă
având singur dreptul de a bate mo­
netă şi de a îngădui aceasta vasa­
lului ca un privilegiu deosebit. Când
domnitorii români au părăsit armele
suveranilor lor angevini, au făcut-o
pentrucă autoritatea suverană a regi­
lor ungari slăbise, după moartea lui
Matia, 1490. Armele Angevinilor sunt
pe aversul primelor rnonete româneşti,
iar pe revers acele a le voevozilor res­
pectivi. Din cercetarea monetelor vechi
reiese pentru autor că ele au fost
bătute în vreo monetărie din Ardeal.
"Cavalerul' de pe monetele lui Radu
1 Basarab e în realitate SI. Ludovic,
in atitudinea prototlplcă : răzimat cu
stânga pe scutul cu stema ungară.
Pasărea de pe monetele noastre este
"figura eraldică proprie a neamului
Basarabilor" şi esle şoim, nu acvilă
or corb Basarabii vor fi fost de ace­
laş neam cu Tătarii, venind poate cu
aceştia dinspre Prut şi Siret, din ţara
Curnanilor, şi se vor fi aşezat ca cu­
cerltori peste poporul român din şe­
sul Dunării, alcătuind aci un stat,
dependent de regii Ungariei. Ei vor
fi adus "turul", adică şoimul negru,
ca emblemă a ţării, aceeaş emblemă
eraldică ce e comună Basarabilor şi
491
[492]
regilor unguri, pornind dintr'un lea­
găn asiatic, de unde vor fi pornit Un­
guri, Cumani şi Basarabl, înainte .de
invazia populaţiilor turceşti 1n Europa
centrală. - In jurul originei steme­
lor principatelor române, dă prilej
şi d-Iui Gh. I. Brătianu de a reveni
asupra acestei chestiuni. .Aruncând o
privire asupra raporturilor dintre prin­
cipatul muntenesc şi regii Ungariei
din primele timpuri, scăderea influ­
enţei acestora şi creşterea aceleia a
Turcilor după 1418, "în asemenea
condiţii mi se pare greu să se lămu­
rească prezenţa scutului unguresc în
armele Basarabilor numai prin relaţii
stricte de drept feudal" zice d-l Bră­
tianu : ele nu pot fi decât oimitare
a unui model mal vechiu sau a unu
tip monetar mat răspândit. La stema
Moldovei lucrul este şi mai vizibil.
Cât despre origina Basarabilor, chiar
dacă aceşti întemeietori ar fi avut
sânge cuman, şi dacă numele lor ar
mărturisi o legătură cu neamurile
turco-tătare, "stemele cu armele Un­
gariei şi ru semnele heraldice proprii
de pe cimier rămân dovadă sigură a
influenţii apusene", din a doua jumă­
tate a sec. XIV-lea. - Despina prin­
cesse ae Valadzie, title presumee de
Jean Branko uitdt, de I. C Filitti.Se cer­
cetează ipotezele prezentate In istorie
asupra doamnei lui Neagoe Basarab,
Milita Aceasta n'a fost fiica lui Lazăr
Brancovici, .ci a despotului sârb Ioan
Brancovicl, care a avut trei fete: Ma­
ria Frangipani, Despina (a lui Neagoe)
- măritată intre 1501 şi 1512 cu
domnitorul Munteniei- şi Elena Rareş.
- Legende despre SI. 'Constantin
in lit . română, de lulian Ştefănescu.
Sunt din isvor bizantin şi au pătruns
în literatura noastră prin mijlocirea
bisericei mai totdeauna.-Miscetanea,
Recenzii şi Notite btblioqraţice,
Analele Banatul-ui, an. IV, ne. 1, '
număr festiv, Inchinat profesorului N.
Iorga, cu articolele: N. Iorga ca edu­
cator, de Sabia Evuţian; N. Iorga
şi Istoria românească, de 1. Miloia;
N. 1. şi formarea constiinţei naţio­
nale, de Col Georgescu-Pion; N. 1.
şi biserica, de Dr. P. Ţiucra; N. 1.
in literatura, de Silvestru Cioflec;
Iorga und die Minorităten, de V.
Orendi-Hornmenau : Profesorul N. t.
şi student/mea, de C Cala pod ; A­
mintirt din 1906, de M, Popescu.
- Căoăranul in evul Mediu, recti-
492
ficare istorică de I. Miloia.Istoricul
ungur Pesly Frigyes, bine informat
in multe, atribut! greşit opidului Karan
- cel care cu opidul Sebeşlul, şi la
,distanţă de câteva sute de metri de
acesta, ar Il format' Caransebeşul ­
o importanţă ce n'a putut-o avea,
făcând confuzie cu vechiul Căvăran.
Acesta a trebuit să fie un oraş in­
semnat in evul mediu, ca să aibă o
biserică de dimensiunile celei ce s'a
descoperit în toamna lui 1930, săpând
o movilă, Căvăranul este la 14 Krn.
la nord de Caransebeş Eroarea pro­
vine la istoricul ungur din faptul că
a luat numele de Caran, pe care l'a,
avut posterior Căvăranul, drept o altă
localitate. Prima ştire documentară
despre oraşul Căvărarr e din 1371;.
cea despre districtul cu acelaş nume
e din 1391, iar ultima din 1422. - Ve­
deri din Banatul de altă dată, ne
dă Vicenţiu Bugariu (în urmare din
nr. anterior). - Rapoartele wechtu­
lui ţudeţ Caras şi alte intormaţiuni
despre reootuţia lui Horia, de 1.
Boroş. Ca măsură de represiune stă­
pânirea, după potolirea revoluţiei, mută
24 de familii din Transilvania, care
au participat la răscoale, in Banat, spre
frontieră. =Ştiri contimpot ane despre
răemertţa Românilor bănăţeni din
1788, de P. Olde. - Din necazurile
episcopului Ytchentte Popoutci (1769-
85), de 1. Miloia. - Un mare scul­
ptor autohton: Romul Ladea, de C.
Stolcănescu. E un bănăţan din Tig­
vaniul-Mare, pornit dela ţară şi acum
profesor de sculptură la Şcoala de
arte frumoase din Cluj. Opera lui se
aseamănă ctA arta anonlmilor ţărani'
cioplitori în lemn; iar "ceea ce deo­
sebeşte arta lui de a ţăranilor nu e
concepţia artistică, ci gradul estetic,
sinteza valorii, concentrarea intensi­
tăţII psihice In creaţie, mai pronun­
tate la dăsul", Concepţie indrăsneată,
dură, bărbătească, dar ordonată de
raţiune Lirism amestecat cu drama­
tism, artistul vede mare, arhitectural,
rărnânând profund românesc, ceeace
11 apropie de olteanul Brâncuş. ­
Memorii din Sasca Montană, de 1.
Grofşianu, cu note din anii sfârşltului
.. de războiu 1918-19 şi al odiosului
\ timp al ocupaţiei sârbeşti, Pagini miş­
\ cătoare povestesc emotia şi entuzi-
'.asmul zilelor eliberării de sub Unguri,
al venirii trupelor franceze şi insfârşit
al stăpânirli româneşti. - Numele şi
locul castrului Caput Biubali, de Mi.
[493]
loia. EI trebue căutat la isvorul râu­
lui Pogăniş, Între Delineşti şi Vale­
deni.- La Cărţi şi retnste o recen­
zie a unei monografii asupra Sârbilor
din Banatul nostru, scrisă de un sârb.
Toţi aceşti sârbi sunt mai puţini de
45.000, Şi totuşi pentru ei s'au făcut
concesii ca pentru de 50 de ori atât
de guvernele noastre prea generoase,
în vreme ce de 10 ori atâţia Români
de .sub stăpânirea sârbească nu au
nici a suta parte din libertăţile, şco­
lile şi bisericile ce li s'ar cuveni să
aibă după dreptate şi omenie acolo.
Arhiva p_ ştiinţa şi reforma
socială, organ al Inst. social român,
an IX, n. 4, cu studiile: Eugenics
as a moral ideal, de F. C. S Schiller.
Eugenia este o ştiinţă nouă; ea "îşi
propune să cerceteze prin ce mijloace
s'ar putea obtine o rasă umană in­
trinsec mai bună, mai sănătoasă, mai
capabilă, aşa ca viaţa omenească să
de vie mai fericită şi mai demnă de
n fi trăită". Ca parte practică se pro­
pune instituirea unui premiu anual
pentru copii eugenici.-Statistica şi
sociologia, de O. Onicescu,-SoclO­
logia şezătorii, de D. C. Amzăr, ur­
măreşte să cerceteze fenomenul şe­
zătorli in condiţiunile lui de exis­
tenţă, in elementele constitutive şi
in functia lui socială în viaţa satului.
O frumoasă descriere literară a unei
asemenea sezători "furcă·, la Runcu,
şi altele.- Tehnica recense mântului,
observaţii, refexli şi sugestii de M.
Sanielevici, - Recenzii şi Cronică
la urmă.
'!!ulzimea literară, an. XX, n. 1·4.
-Un proces politic la Cernăuţi, de
Ion D Nistor, este acel _ intentat so­
cietăţei studenţeşti "Arboroasll", de
guvernul austriac. pentru că aceasta
primise o subvenţie de 250 lei şi tri­
misese o telegramă primarului N.
Gane din Iaşi cu prilejul comemoră­
rei morţii lui Gr Ghica Voevod.­
Cine l'a proclamat pe Alecsandri
rege al poeziei, de N. Tcaciuc-Albu,
este G Hurmuzachi, in "Foaia So­
cietăţii" din Cernăuţi, În 1865.-Con­
cepţia tneţii în poeziile lui Alec­
sandri, de V. Gherasim.- Valoarea
educativă a clasicism ului francez,
de E. Kallos, - Sistemul de control
la Biblioteca Unioersităţii din Cer­
năuţi, de C. Mandicevschi, cu ob­
servaţii de luat in seamă de admi-
nistraţia orcărei biblioteci. - Cuprinde
şi literatură
No. 5 8: Mânăstiriie din Buco­
vina, note dintr'o conferinţă de 1. 1.
Nistor, şi multă materie literară, din
care însernnăm versurile lui G. Voe­
vidca.
Arhiva Someşanâ, n. 14. Nă­
săud, 1931, cuprinde Păţaniile bata­
lionului 1 năsăudean, în 1848-49,
de Virgil Şotropa. t: vorba de eveni­
mentele din jurul zilei de 31/'5 Mai
a adunării dela Blaj, când Secui! a­
menlnţau pe Românii din Ardeal -,
cari cereau a fi recunoscuti ca a patra
naţiune politică din' regat - ca să-i
intimideze, dar cari nu săreau să a­
jute pe Ungurii ameninţaţi de Cro­
ato-Sârbi. Impotriva acestora guver­
nul maghiar găsi mai comod să tri­
mită pe grănicerii români ai regimen­
tului năsăudean In Iulie cei 647 sol­
daţi şi ofiţeri suntlndreptaţi spre
Ungaria, hotărâţi însă a lupta pentru
împărat, iar nu a face interesele Un­
gunlor. Odiseea acestor grăniceri e
deosebit de interesantă, cum' sunt de
admirat frumoasele lor sentimente de
credinţă pentru constituţia pe care
juraseră şi pentru steagul lor, caşi
bravura lor şi hotărârea cu care nu
se Iasă a fi dezarmati decât prin în­
şelăciune vicleană la Buda-Pesta. Stea­
gul însă reuşiră să-I salveze. Intârn­
plările acelor zile sunt povestite de
autor şi sprijinite pe notele şi. me­
moriile mai multor ofiţeri şi subofi­
ţeri ai batalionului român de grăni­
ceri, care s'au păstrat.
Buletinul Soc. studentilor îlz
Ştiinţe Naturale din B,Îcureşti,
an. II, pe 1931, este dedicat memo­
riei profesorului Sabba Ştefănescu, a
cărui viaţă şi operă o descrie M. G.
Filipescu. Răposatul profesor "era cra­
iovean, născut aci în 18,',7 şi mort la
Sinaia in 16 A ug. 1931. Dintre pri­
mele sale lucrări ce privesc regiunea
noastră cităm: »Studiu geologic asu­
pra înprejurimilor Cratovel", 1881,
"Memoriu relativ la Geologia [ude­
ţuluf Mehedinţi", 1888, şi "Memoriu
relativ la Geologia jud Dolj", 1889.
-Se dă o Dare de seamă a activi­
tăţii Societăţii pe 1930-31 şi pro­
cesele-verbale ale şedinţelor respec­
tive, cu rezumatul conferinţelor ce
s'au ţinut cu acest prilej -Note din
excursie în Dobrogea, de I. C. Voi-
493
[494]
culescu - Excursie pe Valea Te/ea­
[enulut, de N. Sălăgeanu. - Delta
Dunării, de AI. Cristescu.--Excursia
mare din vacanţă, de Gr. T. Po­
pescu.-:Castor fiber în quaternarul
din turul sucuresutor, de Virginia
Nfcolaescu. - Calcarele din forma­
ţiunile gips/fere în sub-Carpaţi, de
M. Filipescu.- Viata şi opera ştiin­
ţtţică a lui Iohan Mendel, de Th,
Buşniţă.-Din flora lichenologică a
României, de P. Creţoiu -Din fauna
ornithologică a Govorei, de B. Flo­
rescu. -Coleopterele adunate in ex­
cursia mare, de M. Ianlştea. - Note
asupra tam, Salmonidelor, de V.
Melanide. =-Receneu. - Publicaţia a­
ceasta face cinste studenţilor şi asis­
tenţilor universitari cari au făcut-o
să apară.
Făt-frumos, an. VI, n. 6: In amin­
tirea unei btruinţe a sufletului ro­
mânesc din Bucovina robită, este
implinirea a 50 de ani (Ia 1 Sept)
dela înfiinţarea primei clase cu limba
de predare in parte românească la
Seminarul din Suceava. In acest oraş
românesc ceru seră Românii încă dela
J 848 un gimnaziu: la 1859 li se a­
probă cererea in principiu, însă cursurile
se fac tot în nemţeşte; de cu 1887
se înfiinţează la liceu' clase paralele
româneşti, începând în acel an cu ci.
1; de la 1900 se admite şi la cursul
'superior limba română pentru preda­
rea matematlcilor şi Ib. latine. Arti­
colul este semnat de V. Morariu. ­
Un pictor dobrogean: Staori Tara­
sov. - a dare de seamă despre Se­
rata academică pentru Iacob Ne­
gruzzi, pe care a organizat-o "Asoc.
PubIiciştilor Români" din Bucureşti
în act. 1931 cu rnişcătoarea cuvân­
tare a d lui Torouţiu. - Documente
literare; de Perpessicius, atrage atenţia
asupra întreprinderei editoriale a d-Ior
Torouţiu 'şi Cardaş, cari vor să ne \
dea un Corpus de studii şi docu- I
mente literare româneşti. - Note'
critice ale d-uei Gallia Tudor cu, pri­
vire la studiul d-Iui Torouţiu "fleine
şi heinismul in lit. românească'.
- Fragment dintr'o monografie a lui
Goethe publică d-l Torouţiu: Acorduri
introducttue.
Analele Brăilei, revistă de studii
şi cercetări locale. An. lIJ, n. L Cu­
prinde: Istoricul liceului ,,IV. BăI-
cescu" din Brăila, de Ath .. Popescu,
fost director al şcoalei, Şcoala se po­
meneşte, după vechile documente află­
toare azi, întâia dată la 23 Nov. 1831,
ca şcoală primară de băeţi. Din ea
se va desvolta mai târziu prima şcoală
secundară a oraşului, anume la 1863
când, după mai multe cereri ale mu­
nlcipalităţii, ministerul aprobă infiin­
ţarea a două clase reale, pe socoteala
oraşului, în care să se predea limbile
franceză, greacă, italiană (ca pentru
un port Ce era), pe lângă matematici,
contabilitate, 1. română, istorie, geo­
grafie şi ştinţe naturale. Primul di­
rector fu Ste!. Sona. Din 1865 se
separă şcoala reală de şcoala primară,
iar dela 1867 se prefăcu În gimnazlu
clasic. La 1871 se făcu şcoală comer­
cială pentru un an, apoi iar gimnaziu.
Din 1880 trece În sarcina statului ca
gimnaziu real, primul Înfiinţat ca a­
tare. Din 1888 se completează cu
curs superior, dându-Ii-se absolvenţilor
drept de a se prezenta la bacalaureat
de cu 1891. Dela 1889 se ataşează
şi o secţie clasică la liceu. La 1901 fu
redus iar la gimnaziu. Ca instituţia
cea mal de seamă creată pe lângă
această şcoală este Muzeul şi Bibli­
oteca tnfmţată la 1881 şi care dela
1906 a fost dăruită oraşului, funcţie­
nând ca Bibliotecă ComunaIă.-CăIă­
tori domneşti la Brăila, urmare din
n. trecut, de Căp. I. M Mihailescu.
- Brăila văzută de Ylahuţă, din
impresiile sale notate in 1906.-Do­
cumente ŞI tnfor maţiuni istorice cu
privire la Brăila, strânse de Căp,
Mihailescu.-Cărti alcătuite de bră­
ileni şi tip'ă-rite la Brăila, din ami
1871-72. - Recenzii la urmă, cu
măgulitoare cuvinte omagiale pentru
revista noastră, de care suntem recu­
noscători d-lui Inginer Gh T. Mari­
nescu, . directorul Analelor Brăilei
Sub auspiciile aceleiaşi publlcaţiuni,
au mal apărut Încă următoarele cărţi:
Albumul Brăila Veche,' de Ing. Gh
T. Marlnescu; Documente privitoare
la Brăila, voI. 1 de acelaşi; Brăila
veche, schiţă a evoluţiei istorice a
oraşului, de acelaşi; Cei dintâi ani
de reorganizare ai Brăilei (1824-34),
după eliberarea de sub Turci, de I.
C Filitti; Era nouă, de M. Mano­
llescu: Ioan Penescu, animator cul­
tural ai Brăilei, în primii ani după
\ 1829, de Ion Vîrtosu.
\ C. D. Fort.
••••••••••••
494
[495]
Tabla de Materii.
Anul X, 1931.
Articole:
Pr. T. BăIăşel: Vechi texte oogonulice găsite prin
Oltenia.
ion V. Câncea: Despre Caimacamii C7'ai01Xl
G. Mil.-Demetrescu: Bis . Mântuleasa din Cratotm.
Ion Donat: Cdieua scoli din Oltenia inainte de 1800.
ioan C.' Filitti: .Mihai Vtteaeul mare ban de Cratoua.
N. Iorga: Sur l'essence de la litterature et de l'ar t.
A. M. Pârvulescu: Manastzrea Hotdrant.
C. N. Plopşor: Limita geograticâ între campia mun­
teanâ şi cea olteana.
Mihail Popescu: Din trecutul învaţamântului la
. Craiova.
Lucian Predescu: Uu cronicar oltean: Mihail M oxa.
Aur. Sacerdoţeanu: Despre editarea documentelor.
, Mihail Teodorescu: Din memoriile sale. cu privire
la începuturile scoaiei.
A. Vincenz: Tipuri de case ţârâneşti în Oltenia.
Oltenia istorică:
Fag. 107.
316.
122.
318.
303.
1.
304.
7.
373.
12.
290.
309.
101.
Documente
1582.
1598.
1613.
Hrisou de întârire dela Jl1ihnea Vd. pentru nişte
sate din Oltenta. Fag . .323
Hrisou dela Mihai Vtteaeul pentru proprietăţile
sale din Eomanaţi. 126
Hrisov dela Radu Milmea Vd. pentru danie
unu? boer. 20 .
138
323
347
ns
324
» "32;)
326
147
141-'
'1')0
0,-),-)
pentru inta­
pentru slobo-
rt rc de proprietate.
etre de rumânie.
1644. Hrtsou dela Matei Basarab pentru. Întărire de
tiroprietâţi în Mehedin,ti.
Hrisou dela Const. Şerban Vii. idem
Cu privire la casele Glogoveanu din Craioua.
Idem.
O imparteala a hotarului moşiei Cârligu-Gorj,
Documen te privitoare la începuturile scoaielor din
Craiova.
1800·51. Ponturile armaşului din Craiova.
1822. Circulara Caimacamului Samurcaş catre isprau­
nici.
(?) Lista de boerii făcuţi de Pasa Vidinuiui la
Craiova.
,
1636.
1720.
1724.
1762.
178:1.
1620.
495
[496]
E xcu 1'5 ia
1823. Un regulament general. ad-tiv muntean.
1829. Jalba unui. cârăuş pentru despagubire
1832-33. Corespondenţâ o fictalâ între Şcoala Centrală
din Craiova şi autorităţi.
1835. Catagraţie de locuitorii Cratouei, cu biserici,
preoţi. mahalale, etc.
Act de danie pentru o vie în Gori.
183:'>-41. Despre Dr. Anania din R.- Vâlcii-
1838. Stricaciunile cutremurului la Craiova.
1838-47. Documente dela Hurez,Vâlcea.
1839. Zapis de stingerea unui proces.
184). Zapis de adeverirea unei hotârnicii
1843. Zapis de adeuerire a unei uaneari.
1844. Foae de zestre.
1847. Zatns de învoială pentru hotar.
1849. Zapis de oaneari de pâneânt.
Act despre şederea trupelor ruseşti la R. Vtilcii.
1849-51. Magaeu: de rezervă a trupelor turceşti la
Pitulaţi, Mehedinţi.
18:'>0-51. Din începuturile Liceului .. Carol 1" din Craiova.
18:'>1. Alegerea primului magistrat al T Seuerinului.
Un "profesor privat" la T Severin.
1864. Act de donaţiune al lui Gh. Magheru, p. J110şla
sa Cojaut. Gorj
Oltenia arheologică:
N. Plopşor: Asupra culturei acheuleane şi micoqui­
ene în România
Institutul de arheologie olteanâ la al XV-lea·
congres de Anthropologie dela Paris
Les cultures mesoittiques en Oltenie
La trepanation dans la chirurgie popu­
laire oltenienne
D. Tudor: Podul lui Traian dela Drobelit
Oltenia iolkloristică:
Descântec "de olamââit». comunicat de I. N. Durnitrescu
Bistrita .
Cântece din popor, de col. Tutescu
Vorba âluia, corn. de 1. N. .Dum. Bistriţa
Hoţi" de caz; baladă corn. de N. Plopşor
. __ o seanui de vorbe din Meheainţz; de LN. Dum. Bistriţa
Oltenia naturalistă:
botanică din Dotj, J 929 şi despre serbările
MU.seului regzonal,\ de E. 1. Nyăradi
Oltenia Hterară-ar\istică:
O poezie ineditti a lui B. P. Hasdeu.
Noapte fără lună, poezie de Sabina Paulian
Pantelimon Catana, schiţă de Paul Constant
Toamna stiubeiului, poezie de Ion Mara
496
,,� .. ��
... �
341
146
138
42
335
132
39
30
336
337
338
339
338
,»
340
�.
327
,
329
401
331
332
24
pa O". 47
b .
403
» 406
409
" 149
pag. 5]
54
54
56 I
ScJ S\O
pag.195
pag. 58
60
61
67
[497]
» 441
pag. 68
68
69
70
70
» 209
pag. 211 şi -1-24
pag.214
» 215
215
» 216
» 216
pag. 218 şi 430
pag.411
» 412
» 413
" 418
» 418
» 427
» 428
» 429
» 439
» 440
Requiem, poezie de V. Ciocâlteu
Popas tragic, poezie de Val. Al. Georgescu
Soliloque ; Premiere con(ession; Deuxieme confession,
poesies par N. Segărceanu
Epigrame, de Aurel Chirescu
Note critice: Ancheta, a lui 1. Dongorozi ; Nepoţii pâ­
rintelui Andrei, a lui Peioan-Rohan ; Cenusa
sfânta, poezii de G. Dumitrescu ; Cohorterc
morţu, a lui Lascarov-Moldovanu ; Toiagu
Prtotesit, a lui N. Plopşor ; Nu e caz de di­
'1l o rţ; a lui S. Partenie, de C. D. Fortunescu
Taina focului. poezie de Sabina Paulian
Lntunerec, de Coca Farago
Cântec bârbâtesc, poezie de 1'. Păunescu-Ulmu
Chemare din tntunerec, poezie de Val. AI. Georgescu
Psalm pro tan. poezie de A. Chirescu
Toamnă târeie, poezie de Al. Marius Popescu
Pourquoi? La VIe, Paysages cosmiques poesies de N.
Segărceanu
Inconştientul in literatura. de M. D. Ioanid
Pensees d 'o 11 tre-to 111 be. de J ulie Haşdeu
Pâclă de toamnă, poezie de Sabina Paulian
Inchinare lui' N. Segârceanu; de Val. Al.' Georgescu
La jântână, poezie de Ion Mara
Doua boerii, schiţă ele Paul Constant
Descântec, poezie de Ion Mara
Doina iegânata, poezie de A. Chir eseu
Stiubeiut în parâgini. poezie de Ion Mara
Ninsoare de lumsnd. versuri de A1. Marius Popescu
Seara de bal, poezie de Sabina Paulian
.Note critice: Salba lelelor. poezii ale d-uei Sab. Paulian,
de C. D. Fortunescu
Oltenia culturală:
Miscarea culturală în Craiova, de Fortunato pag. 75, 225 şi 446
Praf. Elie Georgescu, de C. D. F, pag. 443
N. P. Eomanescu. de C. D. F. 445
1. Tânâsescu-Bora 44()
Note şi comunicări:
84
88
227
re-
231
de
234
Grădini publice în Craiova, de N. G. Dinculescu pag. 79
Dela al IV-lea Congres al Prof. de Istorie Iaşi, ele
A. Sacercloţeanu 80
Activitatea Departamentului de rriminalion din Bucu-
. re,'>tz: de Em. Vîrtosu
Ioan Vidu, la moartea sa, de N. Iorga
(;eneral Culcer. eroul dela Jiu, de S. Severin
Cdlâtoria contelul Von Hojinall11seg� în 1794 !)rin
gizmea noastră, de C. J. Karadja
Bagi Crăciun şi Cl'âcizm Roşu, negustori craiovem;
. G. Orman
[498]
Cratoua de odinioară. ceva despre şcoli, de A. Vascu-
leseu pag. 237
O inscripţie sloueneascâ cu tâlc; de St. NicoJaescu 243
Observaţii filologice la o scrisoare de boer muntean
din sec. XVII. de C. Gerotă 244
Câteva documente politice »runtene din 1822, de 1. C.
Filitti 247
Cu privire la lJ![ztrop� Teofil al Ungrouiahiei, de 1. C.
Filitti 449
Date inedite asupra familiei lui Creanga; de L. Predescu 450
Pectifiairi, de 1. C. Filitti 456
Insemnari pe marginea receneiilor d-lu: P. P. Panaitescu,
ele St. Nieolaescu .. 457
,J,
.
"
Recenzii:
Cărţi
93
pag.
89
89
90
91
92
94
94
95
260
260
262
262
263
264
265
266
266
266
267
:.
46:1
f�ţ
ţi
465
Il
�, t
'"�
465
fI!
466
Elephas trogontherii Phol. siArctomys Bobac. în Quater-
narul Româniez; ele 1. Simionescu. Recenzat
ele C. N. Plopşor.
Deu x conferences en Suisse, par N. Iorga
Traducerile italienesti din literatura românâ
Afic tratat de lingui'sticd generală, de Al. Proeopovici
Efenteride, ele Marius Theodorian-Carada
Almanahul Graficei Eomâue IN 1930
Câteva obseruaţiuni îli prnnnţa Bolniţei Coeiei, de
G. BaJş
Lufluence du plan serbe sur le plan des eglises rou­
maines, de G. Balş
Feţe bisericesti în râeboaie, râsurâtiri şi reootuţu. ele
Pr. D. Bobulescu
Anciens documents de droit roumain, par N. Iorga
Vornicia în Moldova. de T. B[llan
Ist. Eomdnilor din Dacia Traianâ, ele AL Dă Xenopol
Intaiu; congres al. Naturaliş tilor 'dm România, ele
Borza Ş1 Pop
lst. desrobirei religioase a Românilor din Ardeal, de
S. Dragomir "'.
Expansiunea economică a Austriei şi explorârii« ei
orientale. de Gh. Netta
II Lexicon JllarszHanum, el� De Carlo Tagliavini
Calatori poloni în ţârile române. ele P. P. Panaiteseu.
Octoih.ul Diaconului Lorine, clle N. Iorga.
Iacordi d'infaneia; de 1. Creangă,
Cântecul popular românesc, ele Mih, Vulpescu.
lurualul de operaţiuni al dhJiziei de il1/ şi rezerva
din 1877-78. ele gen, R. Rosetti
Documente n:oldoven."eşti înainte �e Şle(an·cel-.Mare, ele
Mlh. Costachescu. ,
La danse, le charzl e.t.za 111Zlstqwi'\po!Julaires, ele el-na
Corn. Emlhan.
Documente privitoare la comerţul românesc, de D. Z.
Furnic�\.
498
----- --
[499]
La vie des mammiferes et des hommes jossiles, par
H. Sanielevici. pag. 467
Conspiratori şi conspiraţii în epoca Renaşterei politice
. a Eomaniei, de Al. Marcu. 468
Frederu: Wilhelm II, Van Hertzberg; şi proectui de îm-
părţire al Ţărilor Române} de V. Mihăilescu. 499
Cultul judeţului Mehedinţz; de P. Gârboviceanu. 470
Descântecele Romanitor, de A. Gorovei. 470
N. Iorga: Bibliogra/i'aoperelo.r sale, de B. Teodorescu 471
Iterdtcriri reciproce între arhztectura din Muntenia şi
cea din Moldova, de N. Ghiea-Budeşti. 471
Din istoria presei româneşti: Republica Română, de
Dan Simion eseu. 472
Une correspondance francaise concernant le Congres de
Berlin, de Paul BatailIard. C 472
Eliade Rădulescu: acte şz' scrisori. adnotate de Em.
Vîrtosu. 473
La creation religieuse du sud-est europeen. de N. Iorga. 473
Statistica învăţământului din România, de Gh. Theodoru 474
Asupra râspândirei nord-uesttce a Tracilor la începutu-
rile istoriei, de I. Andrieşescu. 475
A(urisamâ Patriarhiei de C·ple asupra casei Poeno-
oeanu din Iasi. de Pr. C. Bobulescu. 475
La grasiure sur bois en Rotonanie, de Adrian Maniu. 475
Albumul N Iorga. 475
L'actiuite patriote d' H Vâcârescu, de Ing. Pohonţu 476
.L'art pa:ysan en Eotcm anie, de Al. Tz-Samurcaş. 476
Victor Place et la polit/gue francaise en Roumanie it
i'epoque de l'Umon, par M. Emerit. 477
Cum a murit 1I1ihai Viteazul. ele St. Nicolaescu 477
Cronicarul Szamoskăzi şi insemnariie lui privitoare la
• Români, de L Crăciun, 478
Prin satele Eomânilcr din Istria, ele Em. Panaiteseu. 479
Publicaţiuni periodice:
1
pag. 487
96 şi 488
96
482
97 şi 487
99 şi 485
99
93
':)7
99
100 şi 49:i
268 şi 489
268 şi 492
269
269
L'Europa Orientale, Roma,
Eeuue nistorique, Bucarest.
Eeuisia istorica, Bucureşti.
Dacoromânia; Cluj.
Ţara Bârsei, Braşov.
MzlcoV1Ct, Focşani.
Arta şi arheologia, Iaşi.
Arkii:«, Iaşi.
Revista critică, Iaşi.
Buletinul Soc. Reg. de Geografie, Bucureşti.
Arhz'va pentru stiinta şi reforma socială, Bucureşti »
Analele Dobrogez; Constanta.
Analele Ban atulu z; Timişoara.
Semenicui, Lugoj.
Eeuista ştiin/ifjL'd <Adamache», Iaşi.
499
[500]
Gândirea, Bucureşti.
Convorbiri literare, Bucureşti.
Viaţa Românească, Bucureşti.
Arhivele somesane, Năsăud ..
Bul. secţiunei istorice a Acad. Rom. Bucureşti.
Melanges de I'Inst. Francais, Bucureşti.
. Mâan/{es de l'Ecole Roul!t1aine en France, Paris.
Ion Maiorescu, Craiova.
Bul. Com. Mon. Ist. din Basarabia. Chişinău.
Revista de pedagogie, Cernăuţi..
Grai şi sufilet, Bucureşti.
Revista istorică română" Bucureşti.
Junimea Iz te rară, Cernăuţi.
Bul. Soc. stud. în şt. naturale, Bucureşti.
Făt-Frumos, Suceava.
Analele Brăilei, . Braila.
Tabla de materii pe anul 1931.
••••••••• 8 ••
"η; ,
pag. 270
271
271
493
480
481
483
485
485
486
490
490
493
493
.494
494
49::>