[1] ANUL VIII. IAN.-APR. 1929. * ItI l1m/tărul de faţă -:\o:-:;:-i;'::.,(wticole semnate de: � , o':'" :---- . .,.:'1 [ p f. • I l' . J'i C. F 1 L I T T / -,'A U R EL MIR CEA A L. F Ă L COl A N U ",�",-��.".,.�" MI HA.I L P O PE seu ARTUR GOROVEI C. V. OBEDEANU N. P L O P Ş O R c. D. FORTUNESCU E. 1. N Y A RAD 1 R. /. CĂ LIN E seu R. S. M O LIN * FIGURI ISTORICE OLTENE OLTENIA ISTORICĂ OLTENIA PREISTORICA OLTENIA NATURALISTĂ OLTENIA FOLKLORISTICĂ OLTENIA LITERARĂ-ARTISTIcA OLTENIA CULTURALĂ NOTE SI COMUNICĂUI RE CE NZ 1 I [2] ARHIVELE OLrrl�NIEI PUB.LlCAŢIE BIlUESTRlALĂ SUMARUJ� xo. 41-42 Condica Poenarilor- Almăjani lUanache Kinezu . . . . . Ceva despre familia Fălcoianu din Moldova Spicuiri noi: Stăpânirea austriacă în Oltenia Teodor Teodorini şi familia lui (urmare) FIGURI ISTORICE OLTENE :\Hhai Coţofeanu 1. C. Filitti Aurel Mircea Al. Fălcoianu Mihail Popescu Arlur Gorovei . c. V. Obedeanu RECENZII OLTENIA ISTORICĂ Documente: Turkei und zwar die Wallachei Lânderkântnis, comuni-­ eate de Mih. Popescu - Dac. privitoare la cenzură În Muntenia, corn. de 1. Colan.-Aet administrativ din 1859, corn. de M. Vorvoreanu.-Acie din arhivele vieneze, comunicate C. Sassu, Inscriptii: Din bisericile oltene: Copăceni- Vâlcea, culese de Pr. T- BăIăşel. . OLTENIA PREISTORICĂ Un desen p aleolitic în Oltenia ?-Desenurile rupestre dela Polooragi­ Gorj>« Cultura solutreană în România. -Mesoliticul în România (avec resu­ mes en francais), de N. Plopşor. OLTENIA NATURALISTĂ Astacus Torrentium Sch.rank tn munţii Olteniei, de R. I. Călinescu­ Consideraţiunt asupra uegetaţiei munţilor Piatra şi Oslea, de E. 1. Nyarady. OLTENIA FOLKLORISTICĂ Focul la Romani şi la noi, de C. Gerotă.-Strigături din Mehedinti·­ Jocuri copilăreşti din Banat, de R. S. Molin.-Cântece din popor.-Descântec de ţap ă. - Creţu. - Frânturi de limbă, de G. Cutană. OLTENIA LITERARĂ-ARTISTICĂ Frunzărind poeziile Adei Umbră, de C D. Fortunescu. -Am venit să-ţi cânt, poezie de Coca Farago Dimineaţă, poezie de Paul Constant-Muntele, versuri de Val AI Georgescu. - Amintiri din alte vremuri (fragment), de Ni­ colae al Lupului =Stăp ăne, versuri de L. Costin. - Nocturnă, poezie de Aurel Chirescu. - Note critice, de C. D. Fortunescu: Sub vraja umbrelor, de Sabina Paulian ; Pata de cerneală. de S. Constant; Cerbul de lumină, de R. Gyr; Exa­ men de bacalaureat, de 1 Dongorozi; Viaţa tragică şi românească a lui Emi­ nescu, de Păunescu-Ulmu : Conu Enache de N M Condiescu; Poezii, Antolo- gie de Elena Farago, " OLTENIA CULTURALĂ Mişcarea culturală În Craiova, de Fort. - O Universitate la Craiova. NOTE şt COMUNICĂRI Testameniele lui Alexandru Aman şi al Aristiei Aman, comunicate de .. , D. D. Stoenescu-Feminislllu! În Oltenia, de Victoria NL Păsculesct:.-O pro­ fesiune de credinţa dela alegerile din 1876 a lui Quinezu, comunicate de C. D. fort. -- Pagini uitate dintr'un Almanaclt din 1844, comunicate de A. Vas­ culescu, - Un monument «Domnului Tudor», - Muzeul bănăţean din Timi- şoara, de L. Costin. Cărţi şi Reviste, recenzate de C. D. Fort. 13267. [3] Craiovei şi jupân Marcea feciorul jupânesei ce s'au scris mai sus 3), . . . . . această carte acestor slugi pe anume Stănilă din Runc şi altă slugă Mlaj din Almăj ce i-au miluit aceşti boeri ce s'au scris mai sus de la ai lor moş (sic) pe nume sieuş (sic): [loc alb]; iară să să ştie cum este hotarul de Almaj . . , . . . Şi mărturie este părcălabul Răca din Şitoaia şi Mursan din Şitoaia şi Vitomir şi Cozrna şi Stan din Pleşoi şi Dragul din Şitoaia şi Pârvul din Româneşti şi din Alrnăj Ion şi Fulga din Dragomireşti şi din Runc Aribaşa şi cu fiu său Radu. Iunie 23 leat 7133 l= 1625]. Din redacţiunea acestui act pare a reeşi de altfel că n'avem de a face cu actul original al Mariei Craiovescu, ci cu o men­ ţiune ulterioară despre acel act. Almăjul a aparţinut lui Şerban din Coiani, viitorul Radu Vodă Şerban (1602-1611), scoborâtor prin femei din Maria Cra­ ioveasca, şi care la 1599, paharnic fiind, îl vinde lui Grama din Bălteni, Acesta, la răndul lui, dă satul de zestre lui Barbu din Poiana (Dolj), incepătorul neamului boerilor Poenari din Oltenia. 2. Eu Neguita (SiC) jupăneasa Gramei din Halmăj, scris-am acest zapis al meu ca să fie la mâna fiei mele [lipseşte numele] şi la mâna tie-mea Stana şi la mâna fie-mea Neacşei, .... că am avut satul Halmăjul împreună cu soţul meu Grama, însă cum­ părat dela Şerban Vodă .... După aceea noi l'am fost dat fiei noastre Dumitrei când au fost după Hamza logofătul de l'am dat zestre, . . .. iar după aceea feciori nu i-au dat Dszeu ... , ci l'au tot ţinut . . . . şi până au fost după Larnba din Şitoaia şi după moartea Lambei încă tot l'au ţinut . . .. până la vremea de moartea ei, iară când au fost la . . . . moartea ei, ea şi-au chemat surorile ei ce sant mai sus scrise, de le-au dat satul Hal­ măjul , . . . Iar cănd au fost după moartea fiei noastre Dumitrei, eu cu soţul meu Grama iar am dat satul Almăju . . . . fetelor noastre ce sărit mai sus scrise .... Iar când au fost după moar­ tea soţului meu Gramei şi după moartea fetei noastre Dumitrei, eu Neguita aşijderea am dat fetelor mele ce sănt mai sus scrise satul Almăjul ... , însă am dat şi am făcut acest zapis până sănt eu vie. . . . ca să mi-l imparţă satul irăţeşte, ca să nu aibă pară în urma noastră una cu alta. [Urmează blestem]. August 6, văleat 7130 (=1622). . Pe urma acestui act, poate Ialş, se va naşte un proces, când se va tăgădui de altfel dreptul ce-şi atribuise Negoita de a dis­ pune de sat [vezi No. 5]. De observat că martorii nu sunt boeri: doi popi, un dascăl, un cojocar şi doi "sârbi". 3. Hrisov al lui Alexandru Vodă sin Mihnea Vodă 4) fără 3) Marcea post. din Şitoae a fost frate cu Anca băneasa dela Coiani, moaşa lui Radu Vodă Şerban. Tatăl Ancăl şi al lui Marcea a fost Şerban banul, care era cumnat cu Părvu banul, iar Anca şi Marcea erau nepoti co­ loterali ai Părvului banul. (Dac. la 1. C Filitti, Craioveştii, În Conv. lit, 54 (1922) p. 208-9 şi notele). 4) Greşit Mircea, în condicii. [4] leat [1623-7] către boerul Barbu postelnic ot Poiană, ca să-i fie satul Halmăjul, pentru că a fost de moştenire al răposa/ului Şerban Voevod dela părinţii lui, iar acesta, în zilele lui Mihai Vodă [Vi­ teazul], pe când era vel paharnic, a vândut acest sat lui Grama dela Bălteni, socrul lui Barbu post. din Poiana, la 24 Martie 7108 (= 1600) "precum am văzut D-nia mea zapisul ..... şi cartea răpos. Radu Vodă, feciorul Mihnii Vodă, cu curgerea anilor [loc alb, 1611 - 1616] de Întărire". Şi au dat Grama ginerelui său Barbu post. şi jupăniţei lui Neacşei satul Halrnăjul de zestre în zilele lui Gavriil Voevod [Movilă, 1618 - 1620]. Martori am pus D-nia mea: Hriza vei dvornic, Fiera [LeurdeanuJ vei log., Tru­ Ianda veI vistier, Miho [Racotă] vel spătar, Condilo vei post. şi ispravnic jupăn Fiera vel log. şi am scris eu Lăpădat log. în scau­ nul cetăţii Bucureşti, in luna lui August 5 zile, văleat [loc alb]. 4. Cartea lui Alexandru Vodă fiul răpos. Iliaş Vodă .voao tuturor boerilor care sunteţi luaţi pe răvaşele D-nii mele de boe­ rul Dvnii mele Mihai clucer şi de sluga Dvnii mele Barbul pos­ tel[nic] .... Inaintea Dvnii mele venit-au .... Barbul post. de s'au jeluit cum intră Mihai clucerul în hotarul Almăjului, cu o carte ce au fost tăcut Dragotă post. în zilele lui Mihai Vodă, de-i împresoară moşia. Deci Dvnia mea v'am dat pre voi la mijlocul lor ca să căutaţi şi să adevăraţi de dreptul hotarele cele bătrâne .... In vreme ce veţi vedea cartea D-nii mele şi sluga Dvnii mele Radul vtori portar . . . . să mergeţi acolo . . . . şi dacă veţi tocmi să daţi ştire Dvnii mele .... şi ispravnic însumi am zis D-nia mea". August 3 zile, văleatul 7136 (= 1628). 4 bis. Urmează hrisovul din 15 Aug 7142 I> 1634] al lui Matei Basarab, confirmănd lui Barbu du cerul de Poiană, satele, rumânii şi ţiganii, de moştenire [numai Halmăjul, dela socru şi Poiana dela mamă] şi de curnpărătoare. Acest hrisov este repro­ ducerea exactă a "carţii" date ca mărturie lui Barbu de boerii divanuluişi publicată în Revista arhivelor, anul II No. 3 din 1926 pag. 381-2. Lipsesc apoi doc. până la anul 1725, când constatăm un pro­ ces intre urmaşii lui Barbu dela Poiana de o parte, iar de altă parte nişte moşneni cari pretindeau că se trag şi ei din Grama de la Bălteni şi Almăj şi invocau donaţiunea de la 1622 a Ne­ goitei, văduva lui Grama r dac. 2]. 5. La 24 Iunie 7233 (= 1725) Gheorghie Cantacuzino [vei ban], Grigorie Băleanu, Radu Golescu, Ilie Ştirbei şi Staico Ben­ gescu [consilieri] dau "în numele administraţiei prea sfinţitei che­ sariceşti măriri, rânduite Tarii Rumăneşti dincoace de Olt", o carte de judecată, contrasemnată de Nicolae de Porta, d-lor boe­ rilor Poenari, anume Matei 0fpitan de călăraşi şi Costandin ce a fost vornic [de judet} şi Dumitraşcu şi Costandin cu fraţii lor şi vărului lor Ştefan şi Ieciorilor lor şi verilor d-lor, să aibă a ţinea satul Halrnăjul ot sud Dblj, cu buna pace de către Barbut feciorul lui Tudor şi de către verii lui. Se citează hrisoavele care dovedesc trecerea moşiei de la Grama din Bălteni Ia Barbu stră- 4 [5] moşul Poenarilor. Numai cât în acest hotar aşezăndu-se acei oameni cu ceata lor de multă vreme şi tnuechindu-se cu şederea şi făcând şi vii şi boerii Poenari, pentru lucrul şi slujba ce li făceau, nu li luau dijma pământului după obicei, ei intru ini­ mile lor au socotit ca să stăpânească şi ei moşie În acel hotar al Halmăjului, care d-lor boerii Poenari înţelegănd şi adeverind bine, nu s'au suferit, nici s'au îngăduit, având toate dreptăţile la mâinile d-lor, ci i-au tras la judecata chesariceştii administraţii. Moşnenii au pretins că decând s'au pomenit ei, s'au pomenit în Halmăj şi s'au hrănit cum au vrut şi dijmă n'au dat şi pentru aceea s'au ţinut că au moşie, Ei au scos şi două scrisori, una a ju­ pânesei Negoitei ce au fost a Gramei, în care scria de tmpărtăşia şi pe alte două fete ale ei, anume Anca şi Stana, din care zic ei că se trag, să aibă şi ele moşie imoreună cu jupâneasa Neacşa, fie-sa mai mică care a ţinut pe Barbut clucerul Poenarul. Jude­ cata constată că hrisovul de la 1634, care întăreşte lui Barbu Poenarul întreg hotarul Almăjului [vezi No. 4 bis] .... era cu 12 ani posterior actului Negoitei, aşa că "s'au văzut că jupâ­ neasa Negoita n'au avut treabă nici putere in urma morţii băr­ batului ei să împărtăşească şi pe celelalte fete ale ei în moşia Halmăjului, de vreme ce era moşia Gramei, bărbatului ei, iar nu a ei de zestre şi mai vârtos că ce face bărbatul, muerea nu poate strica". In a doua scrisoare înfăţişată de moşneni, se zicea că Barbul clucerul Poenarul, cu fiii săi Dragotă şi Stoichiţă, recu­ noşteau o parte din Halmăj lui Andrei, care ar Ii ţinut pe Anca, fata Gramei. S'a văzut însă că acea scrisoare, cu data 7144 = 1636, nu era iscălită de Barbul clucerul; că de altfel acesta n'a avut fecior cu numele de Stoichiţă, ci numai un nepot pe care l'a chemat astfel. Jăluitorii au fost trimişi deci la episcopul Răm­ nicului Damaschin, de a făcut carte de blestem asupra boerilor Poenari, Aceştia au primit cartea de blestem şi astfel au căştigat procesul. Cele d uă scrisori "rele" s'au luat din mâinile oamenilor şi s'au dat d-lor boerilor Poenari: Matei căp. şi Costandin ce a tost vornic, Dumitraşco şi Costandin frate-său, cu toţi fraţii lor şi vărului lor Ştefan cu feciorii, cu nepoţii şi cu tot neamul lor. Cât priveşte viile ce jăluitorii aveau în hotarul Almăj, de-i vor în­ gădui boerii Poenari să le stăpănească, să aibă a-şi da otaştina pământului, iar dacă nu vor voi să-i ingăduiască, le vor plăti numai viţa, cu bani, de oare ce pămăntul este al Poenarilor şi oamenii vor avea să se ridice la toamnă, după ce se va strânge cărnpul, şi să se mute în alt loc, rămânând moşia slobodă de dănşii, Cu toată această hotărâre drastică, pricina nu pare să se fi isprăvit. 6. "La 27 Aprilie 1730 boerii Poenari dau jalbă către "lu­ minate măria ta al Austriei bane [beizadea Gheorghe Cantacu­ zino] şi d-voastre prea cinstiţi consilieri" în potriva moşnenilor: "puind noi un plug să ni are puţinel loc de in, ei au mers de ne-au scos plugul din arătură şi ne-au bătut plugarii, zmulqân- 5 [6] du-le şi barba şi pe unde am avut arături ne-au luat ogoarele în silă, sculăndu-se cu ciomege şi cu topoare; noi să facem gâl­ ceavă nu am vrut, ci i-am chemat la chesariceasca administraţie să ne judecăm şi ei nu vor să vie . . . . Pământul nostru .... nu-l vom Lăsa să-I stăoânească mojicii": De Ia Craiova porneşte la 8 Mai ordinul către Almăjeni să vie sa se judece cu boerii Poenari, "iar până atunci moşia să se stăpănească precum şi până acum". 7. La 27 Aprilie 1734 avem iarăş o poruncă a administra­ ţiei catre vel portar să preţuiască viile puse de oameni în hotarul Halrnăjul, pentru ca boerii Poenari, stăpâni ai pământului, să li plătească viţa şi acei oameni să lipsească din vii, afară numai dacă vor da zapis că vor plăti PoenariIor otaştina pământului după obicei. 8. O înţelegere intervine abia Ia 24 Martie 7255 (= 1747). Preda Almăjanu şi cetaşii lui dau zapis Ia mâna d-lui Cos­ tandin Poenariul şi frate-său Gheorghită şi d-lui Barbul sin Cos­ tandin Poenariul biv veI clucer za arie şi Ia tot neamul d-lor, cum să se ştie că în vremea Nemtilor, când ţineau ţara de peste Olt, am fost avut noi judecată cu părinţii d-Ior pentru moşia Hal­ măjul ot sud Mehedinti 5) şi am fost rămas noi de judecată, dar după ce au murit părinţii d-lor, trecând multă vreme la mijloc, ca la 20 de ani 6), iar ne-am sculat în zilele lui Constantin Nicolae Voevod [Mavrocordat, în domnia lui anterioară dela 1735-1741] şi viind Ia Bucureşti, am vrut să ieşim la divan şi n'am ieşit, ci ne-am învoit. Dar intrănd pricină între d-lor Poenarii, s'au spart acele zapise de pacea ce o făcusem. Iarăş am venit la Bucureşti şi am ieşit la judecată înaintea d-lui Const. Dudescu vel vornic şi altor boeri mari şi iar am rămas de judecată. Mai în urmă, apucând noi alte două cărţi mai vechi, am venit la Bucureşti şi am găsit pe Matei Poenariul 7) şi am ieşit cu d-lui Ia divan; măcar că d-lui nu avea nici o treabă, s'a pus de ni-a dat zapis Ia mâna noastră ca să stăpânim jumătate hotarul moşiei Halmăjul, in care zaois s'au iscălit şi d-lor veliţii boeri. Ceilalţi Poenari n'au îngă­ duit însă, aşa că noi am venit iarăş la Bucureşti şi am dat jalbă la Vodă, care a trimis cu treapăd de i-a adus [pe Poenari] şi ne­ am judecat dinaintea lui veI spătar şi a lui Ianache veI sărdar şi iar am rămas noi de judecata. După aceasta am ieşit la divan inaintea lui Vodă şi nu ne-a hotărât judecata, ci a poruncit să se strângă toţi veliţii boeri şi de iznoavă să ne cerceteze. Aşteptând noi să se strângă boerii şi zăbooind mult şi supărându-ne Cll cheltuiala şi cu periciunea casei, fiind vremea lucrului, am voit pace. Ni-au dat d-lor din bună voe moşie mai puţină, de oparte din jos de podul cel nou de\ peste matca Almăjului, din sus de sat, din pod drept pe de Ia deal de siliştea cea veche unde nu \ 5) In actul dela No. 5, se zicea: ot sud Dolj. 6) Sic, dar nu puteau fi decât 10 ani. 7) ef. No. 17. 6 [7] şed oameni şi de la vale din jos de drumul cel mare pe lângă Almăj, fălci de loc 15, cu crâng, cu câmp şi în lat să aibă a merge înjugate fălci 2 şi 2 funii. Aşa dar, care s'ar mai scula, să aibă a întoarce toată cheltuiala ce s'a făcut până acum şi să dea şi gloabă domnească tai eri 400. Acest doc. ilustrează minunat nesfârşita trăgănire a proce­ selor in vremea când nu se cunoştea autoritatea lucrului judecat. Procesul începuse înainte de anul 1725, de când cunoaştem o sentinţă [doc. 5J. Moşnenii inlrănţi, îl reluaseră sub Const. Vodă Mavrocordat [1735-1741], dar ajunseseră la o învoială cu boerii Poenari. Aceştia neinţelegăndu-se între ei, învoiala căzuse şi moş­ nenii reincepuseră procesul. Se judecaseră înaintea marelui vor­ nic şi pierduseră. Găsiseră apoi alte acte şi începuseră din nou procesul. De astă dată căzuseră la învoială cu unul dintre Poe­ nari care, în schimbul unui folos particular [el. No. 17], se an­ gajase, fără cădere, şi în numele rudelor lui. Acestea nerecunos­ când tocmeala, procesul se judecase iarăş de doi din boerii diva­ nului şi tot moşnenii pierduseră. In sfârşit se prezintară în faţa lui Vodă, care-i trimise în judecata complectului divanului. Invinşi de cheltuelile ce făceau şi de necesitatea de a se intoarce la tre­ burile lor, moşnenii fac o nouă transacţie cu boerii Poenari. Cu aceasta însă, pricina tot nu s'a sfârşit. Intr'adevăr, tran­ sacţiile se lncheiaseră şi în numele lui Barbul, fiul răpos, Con­ stantin Poenaru cluoer za arie, pe când era încă minor [Vezi No. 16 şi 1'7]. Devenind în curând vârstnic, porni judecăţi şi cu rudele şi cu moşnenii cari se impăcaseră pe socoteala lui. Acest Barbu Poenaru a fost cel dintăi căruia i s'a zis şi Almăjanu, după moşie. El şi-a apărat cu îndârjire interesele şi a chiar sporit moş­ tenirea părintească. 9. Avem de la 22 Sept. 7257 (= 1748) o poruncă de la is­ pravnicii judeţului către oamenii din Almăj: "în anul trecut voi ca nişte silnici şi mojici groşi, tari de cap, v'aţi făcut singuri stăpâni .... ; dijma ce va fi, să o strângă Barbul Poenariul şi după ce veţi strânge bucatele, atunci să vă sculaţi să veniţi cu Barbul Poenariul înaintea noastră să vă luăm seama, . . . , iar nesupunăndu-vă ... , cu slujitori veţi fi aduşi şi vă vom pe­ depsi cu bătae". Semnat: Petre biv vel clucer za arie. 10. De altă parte, la 16 Fevr. 7257 (-1749) Ianache Hri­ soscoleu, veI ban al Craiovei, chiamă pe oamenii din Almăj să se înfăţişeze cu cărţile lor, spre judecată cu Gheorghe Poenariul şi cu ceilalţi boeri Poenari. 11 La 23 Martie 7259 (=1751) Barbu Poenaru jelueşte ma­ relul ban: "să am dreptate cu d-lui Gheorghită Poenaru şi cu fraţii d-lui, că eu rărnăind copil mic sărac de părinţi şi cu multă datorie . . . . am vândut nişte petece de moşie . . . , numai ce am rămas cu moşia Almăju în care am căşcioare şi viişoare şi chinul de iconomie aici îmi este. ., şi într'această moşie Hal­ măju sănt ale mele 7 părţi şi a d-lui Gheorghlţă Poenariul şi cu 7 [8] toţi fraţii d-Iui, o parte 8); acum s'au sculat Durnitraşco fratele lui Gheorghită şi vine să-şi facă casă pe această moşie .... în seliştea mea, lângă casa mea .... [Să fie poruncă] să-şi ia d-Ior un boer şi eu alt boer să meargă să măsoare moşia . . . . . u • Porunca lui Ianache Hrisoscoleu, veI banul Craiovei, glăsueşte : "De vreme ce ai 7 părţi, ... şi vărul tău Gheorghiţa cu fraţii d-lui, o parte, adică a opta parte, să arăţi porunca aceasta la Dumitraşco brat Gheorghiţă cum să nu-şi pue casa lângă casa ta .... , iar nesupuindu-se poruncii, se va aduce cu treapădv. 12. Zapisul lui Toderaşco Fărcăşanu la mâna d-lui Barbului Poenariul [Almăjanu] biv veI şetrar ca i-a vândut părţile sale de moşie din Almăj, însă a opta parte 9) ce au avut-o de moş­ tenire răpos. socru-său Costandin Poenaru Spineanul, precum şi o particica pe care acesta o cumpărase dela d-lui Matei Poena­ riul Verdeş şi o jumătate de particică pe care acelaş socru o cumpărase de Ia Ilinca ce au ţinut-o Ştefan Poenarul şi de Ia fiu-său Costandin, toate pe bani gata taI eri 70 tocmai. Noem­ vrie 4, anul 1771. Martori: Costandin Gi] anogIu 7] biv vel ca­ măraş, Gheorghe Poenaru, NicoIache, Dumitraşco Poenaru, Ioan Zătreanul. 13. Zapis prin care Costandin Poenaru, Iordache Poenaru, Istrate Poenaru, vând vărului lor şetrarului Barbului Poenarul [Almăjanu] toată partea lor din moşia Almăjului pe bani gata taIeri 25. Fevr. 16, anul 1777. Martori: Barbul clucer, Costandin Poenarul, Pătrasco [sic, recte Tudoraşco] Fărcăşanul. 14. De la divanul Craiovei. Avut-a judecată înaintea noastră el-lui Barbul Poenariul biv veI şetrar cu Tudoraşcu Fărcăşanul postelnicul, zicănd şetrarul că a îmnrumutat cu taleri 50, cu zapis din 1771 Nov. 3 pe Fărcăşanu. [Vezi No. 15]. Şetraru a spus că nefiind sat pe moşia Alrnăju şi d-Iui rămâind mic de părinţi, moşia era înrădăcinată cu mărăcini şi cu pădure fără nici un tel de venit şi când a venit în vârstă s'au apucat de au curăţit moşia cu ţiganii ce au avut şi prin chiverniseală au făcut şi sat. Judecata osăndeşte pe Fărcăşanu să plătească datoria de 50 taIeri, cu dobănda la zece unul. Semnaţi: Teodorache [Negri] clucer, caimacam ; Ştefan Bibescu; Ioan Glogoveanu serdar ; Ioan Brăiloiu sI uger. 1778 Ghenarie 15. I!). Analoraoa lui Teodorachi [Negri] clucer, caimacam al Craiovei, către Domn, 18 Mai 1778, pentru jalba ce au dat la Domn Tudoraşco Fărcăşanu, postelnicel din Craiova, înpotriva d-lui şetrarului Barbu Almăjanul, că luând şi Fărcăşanu moşie de zestre în hotaru Almăju, din opt părţi o parte şi jumătate, i-a mâncat Almăjanu tot venitul şi după partea lui. Fărcăşanu a arătat că jăluind la d-lui Banul lanacache [Hrisoscoleu], ar fi 8) Nu se vede prin ce impartiri ale moşiei se ajunsese la aceste pro­ portii. Cf. şi No. 12 şi 15. 9) In dac. No. 11 se zice că a opta parte aparţinea la 1751 lui Gheor­ ghiţa Poenaru şi fraţilor lui. CI. şi No. 15. 8 [9] fost poruncă sau să-i plătească Almăjanul venitul, sau să vie la divan, şi Almăjanul rar fi purtat cu vorbe. La anul 1771, în vremea răzmiriţii, fiind în ţara nernţească, a cerut Fărcăşanu lui Almăjanu să-i dea ceva pentru venitul moşiei şi n'au vrut; şi având păs mare de bani, i-au vândut partea lui de moşie în taleri 70, şi tot atunci s'au împrumutat la d-lui de taleri 50 fără de dobândă, cu soroc până în 2 luni socotind că după ce va eşi aici în ţară îşi va căuta cu d-lui pentru venitul moşiei şi viind aici zice că nu şi-au putut căuta, fiind boer şi dând jalbă la Domn, a fost orânduit la divanul Craiovei şi nu şi-a aflat dreptatea. Acum Domnul a poruncit caimac am ului să trimită amândouă părţile la divanul din Bucureşti, de oarece Fărcăşanu "nu este odihnit şi face apelaţie", Caimacamul trimite Domnului "copie după condică de judecata ce au avut" la Craiova şi adaogă: "Vei şti, Măria Ta, că scoposul jăluitorului [Fărcăşanu] nu este altceva [decât că] ştiind că [Almăjanu] este boer şi pentru taleri 50 nu poate a veni [la Bucureşti] ca cheltueşte mai mult, socoteşte a-l păgubi" [pe Almăjanu], Osebit de aceasta, Tu­ doraşco Fărcăşanu a mai jeluit şi pentru frate-său Radu Fărcă­ şanu, pentru iconomia părintească, dar l'au apărat judecata şi pe acesta, fiind că avea hrisov de la răpos, Grigore Vodă Ghica cel Bătrân [1733-5 şi 1748-1752]. De altfel acest frate Radu .sunt zece ani decând zace pe aşternut şi nu are pe nimenea să-I caute, fără de cât un copil al lui care au eşit vechiI la ju­ decată; a lipsi de lângă dânsul şi a veni la Bucureşti, poate să i-se întâmple [lui Radu] moarte, ci va mai fi îngăduială cum au fost aproape de 30 de ani, de la Grigorie Vodă [Ghica] până acum, de nu şi-au mai căutat [Tudoraşcu drepturile]. până doară îl va erta Dvzeu pe frate-său şi îşi va căuta cu nepotu-său". Asupra acestui raport, Domnul Alexandru Ipsilanti la 25 Iulie pune apostila că bine au judecat d-Iui caimacamul dinpreună cu ceilalţi judecători ai Craiovei, atât pentru venit să fie apărat şetrarul Almăjanul, cât şi pentru acei taleri 50 poruncim d-tale caimacamul Craiovei să faci împlinire [de la Fărcăşanu]. Asij­ derea şi pentru păra asupra frate-său Radu, poruncim ca după părerea d-lui caimacamului să se urmeze. 16. Barbu Poenaru [Almăjanu] şetrar jelueşte la Domn în­ potriva lui Mihai, Costandin şi Matei cu cetaşii lor, ca având pricină de judecată cu dănşii la divanul Craiovei nentru moşia Almăju, unde este căminul părintesc, nu şi-a aflat dreptatea, di­ vanul punând temei pe un zapis de învoială "ce l'au făcut nişte unchi ai mei la mâna d-lor, iscăltndu-mă şi pe mine fiind ne­ vârstnic". [Vezi No. 8]. Poate dovedi că aceşti cetaşi i-au furat cărţile de stăpânire, unul din ei fiind slugă la părinţii lui. Domnul trimite jalba în cercetarea veliţilor boeri, cari vor face analoră. 1781 Martie 23. 17. Dumitrache [Ghica] vel ban către: d-ta polcovnice Costandine Poenarule şi d-ta Safto Poenăreanco [sic], Inştiinţăm d-voastre că la Măria Sa Vodă au dat jalbă d-lui şetraru Barbul 9 [10] Poenarul pentru Mihai, Costandin şi Matei Almăjani şi satul Al­ rnăjul sud Mehedinti, pentru o moşie Almăjul ce arată că i-o stăpânesc aceşti Almăjani fără nici o dreptate. Almăjanii au arătat un zapis iscalit de Matei Poenarul ' ) soţul dum. [sic] şi feciorul lui [loc alb] Poenaru, în care se vede că au iscălit acel Matei Poenaru şi pe şetrarul Barbul, care pe acea vreme nu putea avea decât cel mult zece ani. Zice şetrarul Barbu că pe acea vreme nici carte n'au ştiut. Deosebit de aceasta, Matei Poenarul soţul durn. [sic} au iscălit în acel zapis rău şi fără orănduială, pentru că îl dovedeşte insuş mărturia tatănă-său că este mincinos, căci tată-său şi toţi Poenarii, la judecata administraţiei chesariceşti au primit carte de blestem şi au mărturisit că nici decum aceşti Almăjani parte intr'acel hotar Almăjul nu au [actul No. 5], iar acel Matei Poenarul soţul durn. dă mărturie' înpotriva mărturiei tatănă-său şi a moşilor lui, Iăcându-i părtaşi pe Almăjani Ia acea moşie. Ni arată şetrarul Barbu Poenarul că acel Matei Poenarul la moartea sa au mărturisit păcatul său, atât către d-ta Costau­ dine Poenarule i către maică-ta Safta, cum şi către duhovnicul său, arătând adevărul că luând taleri 270 de la aceşti Almăjani au năpăstuit pe şetraru [atunci minor], dăndu-i moşia sub stăpâ­ nirea Almăjanilor. Aşa dar, amândoi, împreună cu duhovnicul ce-l va fi spovedit pe soţul dum. la moartea lui, să plecaţi de la Craiova, luni după duminica romei, ca să veniţi aici, fiind că sunteţi foarte trebuincioşi Ia judecată, iar mai vărtos acelui duhovnic îi veţi arăta că cu blagoslovenia P. S. S. părintelui mitropolitul, are voe să mărturisească adevărul la judecată, ca unul ce, fiind parte bisericească, datorie are să scoată sufletul acelui răposat de supt păcat. 1781 Martie 24. 18. Zapisul lui Costandin Poenarul la mâna nenei Barbului , Poenarul biv veI si uger, văru-meu, că având d-Iui parte în moşia Sularii, care moşie am vândut-o eu d-lul slugerului Ştefan Crăs­ nariul, atât partea mea cât şi partea văru-meu d-lui slugeru, m'am învoit cu d-lui de i-am dat, pentru partea d-lui ce am vândut-o, jumătate de părticică ce am avut în hotarul Aimăjului. l-am mai dat şi părţile ce am avut în locul de vie de la Por­ ceni, însă partea mea şi partea un chiu-meu Matei şi partea un­ chiu-meu Mihai. 1782 Aprilie 4. Indata ce Barbu Poeharu Almăjanu moare, moşnenii pro­ fită pentru a-şi reînoi revendicările faţă de o văduvă, care se va dovedi însă tot atât de energică pe cât fusese soţul răposat. 19. La 13 Sept. 1785 Catrina Poenăreasa slugereasa jelueşte lui Gheorghe Suţu biv veI clucer, caimacamul Craiovei, împo­ triva moşnenilor Alrnăjani, M�tei Răvigan şi Mihai cu cetaşii lor, cari au încălcat un codru de �oc, socotind că acum că a murit soţul Catrinei, nu va mai fi cine "să caute". Cere caimacamului să delege pe c1ucerul Corniţă Brăiloiu să cerceteze la faţa locului. 10) Mentionat în actul de sub No. 8. 10 � j'" -;'i!'�1').r' '"'fi>; • 1" ), ... I II'. ' �;. �''4 '1,.,(lÎtJ"�if,� 1'.( .... il � ." [11] Caimacamul porunceşte moşnenilor ca după culesul viilor să vie la judecată, aducănd cărţile ce vor avea. 20. La 12 Mai 1786 se constată că s'a făcut cercetare la . faţa locului de către Matei Sălcianu vtori vistier şi de clucerul [za arie] Chiriac [Găianu] şi că nu s'a putut ajunge la intelegere, încât o judecată e necesară. In cercetare se pomeneşte şi de Gheorghe Crăsnarul ot Mălăeşti şi de răpos. medelnicer Gheor­ ghiţă Poenaru. 21. Carte de judecată a divanului Craiovei în această pri­ cină, 1786 Iunie 12. Slugereasa , Poenăreasa a fost reprezintată în instanţă prin Gheorghe Crăsnaru. Se vorbeşte de răpos. me­ delnicer Gheorghiţă Poenaru, care avusese parte în Almăj, după cum răpos, si uger [Barbu] Poenaru avusese parte în Urzica şi făcuseră schimb la leat 7262 [= 1754] Iunie 20. Semnează: Cos­ tache Gherache, post., caimacam; Barbul Ştirbei ve! clucer; Hagi Stan Jianu paharnic, Ioan Brăiloiu stolnic, Şerban Oteteli­ şa nu stolnic. 22. Zapis de înţelegere între moşneni şi slugereasa Catrina Poenaru, întărit de Barbu Otetelişanu şi Ioniţă Buzescul, cluceri za arie, 1786 Aug. 30. 23. Cu toată această înţelegere, moşnenii reînoesc judecata sub Vodă Mavrogheni, care la 22 Nov. 1786 le întăreşte stăpâ­ nirea pe jumătate din cele 15 fălci care făceau obiectul reven­ dicărilor lor pe temeiul transacţiei de la 1747 [vezi No. 8]. Barbu Otetelişanu, clucer za arie, merge la faţa locului la 10 Fevr. 1787, din ordinul caimacamului Craiovei Costache Gherachi. 24. La 28 Mai 1792 Catrina Poenaru slugereasa cere drep­ tate de la caimacamul Craiovei "acum fiind că s'au luminat tara cu pace şi Măria Sa Vodă s'au milostioit către toţi de a îndrepta năpăstuirile şi adichiile [nedreptăţile] Mării Sale Ma­ oroqheni", în vremea căruia moşnenii profitaseră de văduvia ei pentru a-i răpi un codru de loc. Caimacamul volniceşte o "ca­ tană" să aducă pe Almăjani la judecată. 25. La 9 Noemvrie 1792, Catrina Poenaru se adresează în aceeaş pricină către Domn, care porunceşte caimacamului Cra­ iovei Costache Gherachi, biv vel spătar, să cerceteze împreună cu Ştefan Pârşcoveanu biv vei vornic şi cu ceilalţi divanişti. 26. La 1 Sept. 1793 moşnenii Almăjani restitue Catrinei Almăjanu cele 7'12 fălci ce stăpăneau "fără dreptate" din vremea lui Vodă Mavrogheni. 27. La 1 Sept. 1793, 8 Iulie 1794 şi 25 Martie 1795, slu­ gereasa Catrina cumpără şi alte porţiuni de la moşnenii din Almăj. 28. "Oamenii locuitori" din Almăj încheie cu slugereasa Catrina Almăjanca un zapis, prin care sunt învoiţi să sădească vii pe moşia d-ei, fără a le putea vre-odată vinde decât d-ei, sau dacă d-ei nu vrea să cumpere, numai "răzoraşilor noştri'. V or da otaştina după obiceiul pământului, cum este şi pe la alţi boeri. 1797 Ghenarie 6. 11 [12] 29. Abia triumfase de moşneni, Catrina Almăjanca are pri­ cina cu un boer vecin, Ghiţă Coţofeanu. La 4 Nov. 1799 ea jelueşte lui .V odă că acesta de doi ani tot coseşte o livadă a ei şi încă "trimiţând un car al meu să-mi tae nuele după moşia mea, au trimis d-Iui vănători şi mi-au bătut ţiganii şi mi-au luat caru şi-l ţine in curtea d-lui De sunt văduvă săracă şi scă- pătată, cu păcat este să-şi facă d-lui râs şi bătae de joc; de am stricat ceoaş, să-şi caute cu divan şi să mă pedepsească. dar nu să mă prade d-lui hoţeşie şi să-şi facă judecată singur ..... " Voda Alex. C. Moruzi însărcinează pe biv vel post. Nico­ Iache [Zagorianul], calmacamul Craiovei, să cerceteze pricina. 30. La 1800 Martie 12, pricina se judecă de divanul Cra­ iovei, fiind de faţa şetrarul Ghiţă Coţofeanu şi Dincă Almăjanu, fiul şi vechi lul slugeresii Catrinei. Se hotărăşte o cercetare la faţa locului. Semnează: Nicolache caimacam, Ioan Glogoveanu, Barbu Ştirbei, Corn ea Brăiloiu. 31. La 28 Martie următor, episcopul Nectarie de Râmnic dă carte de blestem pentru atlarea adevărului în pricina cu livada. 32. La 11 Fevr. 1811 un Radu din Almăj dă zapis coconului Dincă Almăjanul ca-i vinde o curea de moşie părintească, pe care Barbu, fratele lui Radu, o vânduse coconului Dincă, dar pe care Radu o răscumpărase cu drept de protimisis. 33. La 20 Nov. 1813 Constantin [Dincă] Alrnăjanu biv veI medelnicer, jelueşte din Craiova catre Domn contra unui Badea �aziJu din Almăj, Mehedinti, care a cumpărat, fără ştirea lui, �oşie de la nişte moşneni din Almăj şi nu vrea sa le lase răs­ cumpărate prin protimisis. Cere medelnicerul să fie autorizat caimacarnul Craiovei să cerceteze şi pricina aceasta odată cu îndreptarea ce el urmează să vie să facă, împreună cu clucerul Comita Brăiloiu, a hotarului moşiei Almăjul de jos despre şe­ trarul Gheorghiţă Socoteanu [sic, recte Coţofeanu, vezi No. 30]. Domnul pune apostilă să se judece pricina de divanul Craiovei, 34. La 25 Ghenarie 1817, Constantin Almăjanu, acum biv vel paharnic, cere voe Domnului să facă bâlci anual la moşia Almăju, în ziua de 24 Iunie. Chestia a fost rând uită în cercetarea divan ului Craiovei, care a opinat favorabil şi Domnul a întărit, dar autorizarea totuşi n'a venit. Domnul confirmă autorizarea la 4 Fevr. de oare ce bălciul nu era cu "supărare la altele mai' vechi, nici cu in potrivire la nizam". Caimacamul Craiovei, spa­ tarul Costache Suţu, se va conforma. MOŞIA ŞITOAIA , Câte-va acte privitoare, la această moşie craiovească figu­ reaza in condică, pentru că era în hotar cu Almăju, aşa că se năşteau inevitabilele conflicte de vecinătate, şi pentru că Barbu Poenaru Alrnăjanu a intrat in stăpânirea unei porţiuni din Şitoaia pe urma unei zălogiri ce-i făcuseră moşnenii Hobeni. 35. Porunca boerilor divanului Craiovei către zece megiaşi 12 [13] că fiind pricină între Poenari şi Gheorghiţă Şitoianu pentru ho­ tarul dintre Şitoae şi Almăj astfel cum l'au aşezat 6 boeri ho­ tarnici, la un codru de loc unde s'a cuprins o cărciumă a Poe­ narilor în hotarul Şitoaei, au zis Poenarii că n'au spus adevărul cei 2 oameni aduşi de Şitoianul şi au cerut pe cei 10 megiaşi ca să arate ei semnele cele vechi. "Ci iată că de iznoavă am rânduit 3 boeri dintr'acei 3 [sic] ce au fost la hotărnicia de pe urmă, anume Matei Pădeanu şi Sandu Podbăniceanu şi Barbut al lui Bălaci .. ".; să căutaţi să vă adunaţi câte 10 deplin înaintea zişilor boeri şi vor aduce şi pe acele 2 mărturii ale Şitoenilor, să vă daţi cu dănşii la ochi şi întâi să primiţi carte de blestem". 1747 Dec. 8. Semnaţi: Costandin Strărnbeanu, Fotache comis, Dumitru [Gianoglu) biv vel şetrar. 36. Gheorghiţă Crăsnaru vtori comis şi Staico Golumbeanu, fiind rănduiţi din porunca lui Dumitraşco Sturdza vei ban, să vie la Şitoaia să aleagă părţile după cartea a 12 boeri de la leat 7255 [= 1747] Iunie 3, au întrebut pe Şerban Hobeanul şi pe Matei Lipoveanul ce ţine pe jupăneasa Aniţa ce au ţinut-o paharnicul Gheorghiţă Şitoianul. Matei Lipoveanu era tatăl vitreg al Păun ei Şitoianu, fata lui Gheorghiţă. Acesta a avut o soră, Stanca, soţia lui Matei Giulescu. 7269 [= 1761] Mai 26. 37. Cartea lui Alex. Scarlat Ghica Vodă către 24 boeri hotarnici. A dat jalbă Barbul Poenarul [Almăjanu] biv polcovnic, că s'au sculat Gheorghe Şitoianu paharnic cu cetaşii lui şi au luat 12 boeri de le-au hotărât moşia Şitoaia ce este alături cu moşia Almăju a polcovnicului şi el fiind atunci fără de vârstă, i s'a împresurat un codru de loc cu vad de moară în apa Jiului şi altul pe din sus de boerii Coţoîeni. De asemenea jelueşte pol­ covnicul Barbu că şi în sud Dolj, pe Amaradia, la Mălăeşti, câţi­ va stânjeni ce a cumpărat în urmă sunt nehotărăţi. Cei 24 boeri să cerceteze aceste pricini. "Numai să căutaţi să nu faceţi hatâr sau voe veghiată cătuş de cât ca să se năpăstuiască vre-o parte, Însă urmaţi cu dreptate ..... ca în urmă intre dănşii pricină să nu mai fie". Mai 28 leat 1767. 38. La 15 Iulie 1769 Constandin Hobeanu şi Petre Hobeanu dau zapis polcovnicului Barbu Poenaru [Almăjanu] că fiind ei datori la Mola Mustata taleri 240, care bani au fost luaţi cu chezăşia d-lui şi apucându-i numitul neguţător pentru bani şi văzând ei că va să-i pue la închisoare, au căzut cu mare ru­ g�-,ciune la d-lui polcovnicul de li-a făcut bine cu aceşti bani de li-a dat taleri 240 de s'au plătit de neguţătorul turc, pentru care au pus zălog la d-Iui stânjeni 300 din moşia Şitoaia, moşie ce Petru Hobeanu, fratele mai mic, o are de zestre de la maică-sa [sic] IIi Il ca. Dobănda va fi la zece, doi, iar Hobenii vor lua ve­ nitul moşiei. Martori: Const. Racoviceanu şetrar şi Gheorghe Crăsnaru. Şi am scris eu Ioniţă Brătăşanu biv treti logofăt. La 18 Martie 1776 se face următorul adaos la zapis: Ne­ putând noi face banii la soro cu acestui zapis şi mai trecând 7 13 [14] ani, ..... să stăpănească d-Iui [polcovnicu Barbu Poenaru] aceşti 300 stânjeni. 39. Carte de judecată a divan ului Craiovei. Delui Barbul Poenarul biv vel şetrar a avut judecată cu Const. şi frate-său Petru Hobeni, zicând că n'a primit banii şi că Hobenii au mai şi vândut din moşia zalogită 200 stânjeni la Gheorghiţă Jianu. Hobenii au răspuns că zapisul nu este adevărat, că au luat de la Poenaru numai 200 taleri, nu 240. Se mai judecaseră anul trecut şi se hotărăse că vor plăti dobânda numai de unu la zece "după cum este şi luminata poruncă mării sale lui Vodă". Se constată însă că au avut 3 soroace şi totuşi n'au plătit; rămâne deci ca Poenaru să stăpănească cei 300 stânjeni. 1776 Mai 13. Manolache Romaniti paharnic, caimac am ; F[ota] Vlădăianu pah., Ştefan Bibescu. 40. Zapisul Hobenilor către şetrarul Barbu Poenaru, că având ei trebuinţă de bani i-au mai vândut 60 stânjeni moşie in Şitoaia, alăturea de cei 300 stânjeni vănduţi mai dinainte, pe taleri 2 de fiecare stănjen. 1776 Mai 18. 41, Zapis al lui Petru Hobeanu către biv vel şetrarul Barbu Poenaru, în pricina celor 300 stânjeni din Şitoaia [vezi No. 39], că au intrat mijlocitori intre ei: ser darul Andronache, şetrarul Gheorghiţă Jianu, vtori logofătul Costache Jianu, polcovnicul Const. Poenaru, polcovnicul Matei Filişanu şi polcovnicul Scarlat Cei 300 stânjeni vor fi socotiţi câte 2 taleri. 1781 Iunie B. Această învoială se adevereşte de Nicolae Dudescu vel ban, Pană Fili­ pescu vel logofăt, Ştefan Părşcoveanu vel vornic. 42. La 17 Noemvrie 1781, Hobenii dau zapis slugerului Barbu Poenarul că având ei pod pe apa Jiului ce iese dincoace în moşia d-Iui, s'au aşezat cu d-lui să-i dea pe an câte taleri 10 până îşi va face şi d-Iui pod, iar nefăcând pod şi trebuindu-i . podul lor, să-I ia şi să tie seamă dintr'aceşti bani [pentru achi­ tarea preţului prevăzut în actul de sub N'o. 41]. 43. Hotărnicia părţilor din Şitoae, făcută la 28 act. 1'(84 de Ioan Otetelişanu şetrar, din ordinul biv vel banului Craiovei Ianache Hrisoscoleu, după cererea postelnicelului Gheorghită So­ coteanu şi a jupănesii Aniţii Şitoencii. A vea Socoteanu moşie în Şitoaia şi de zestre şi de cumpărătoare cu protimisis de la Aniţa Şitoianca. S'au înfăţişat o carte de hotămicie a 12 boeri de la 7255 [= 1747] Iunie :3 şi o 'carte a 2 boeri, Gheorghiţă Crăsnaru biv vtori comis şi Staico Golurnbeanu de la 7269 [= 1761, el. actul de sub No. 36]. Se trag hotarele după arătarea lui "Matei stuparul" . 44. După moartea lui Barbu Poenaru-Almăjanu, la 1784, văduva lui Catrina nu ltpseşte, de a avea pricini şi pentru moşia Şitoaia. . La 17 Mai 1785, Hobenii «Iau zapis Catrinei slugeresii că având ei un pod urnblător pe I apa Jiului, pod ce iese şi pe moşia dei, s'au aşezat cu d-ei ca să fie tovarăşi la acel pod şi dacă podul se va prăpădi să facă împreună altul. Au tocmit ve- 14 [15] nitul podului de la SE. Gheorghe până la anul, taleri 30 şi ce trecătoare va avea d-ei, însă cu răvaşele d-ei, iar fără răvaşe să nu fie volnici- a trece. Martoră: Maria Crăsnăreasa [el. No. 42]. 45. De la judecătoria a patra [sic], adică de 4, din Cra­ iova. Dvlui Gheorghiţă Socoteanul au jeluit la d-lui Gheorgache Suţul biv vel clucer, caimacamul Craiovei, că răpos. sluger Barbu Poenarul a cumpărat o parte de moşie din hotarul Şitoaia de la Petru Hobeanu, care moşie a fost hotărâtă şi impărţită de ani 38 [vezi No. 36], dar răpos. Poenaru s'a întins şi în moşia lui Socoteanu, pentru care acesta s'a jeluit mai nainte şi lui Vodă şi fostului caimacam banul lanache Hrisoscoleu [vezi No. 43]. Fiind că slugereasa Catrina Poenaru a arătat că vechiI nu are să stea în judecată pentru d-ei şi că este bolnavă, s'a hotărât ca judecătorii s'o cerceteze Jad-ei. S'a făcut la 21 Mai 1785 o hotărnicie semnată de clucerul Radu Băbeanu şi 'vtori vistier Matei Sălcianu din partea lui Socoteanu şi de vtori log. Cost. Poenaru din partea slugeresii. Judecata se pronunţă asupra chel­ tuelilor făcute de Socoteanu cu hotărniciile, asupra venitului in­ casat de răpos. Barbu Poenaru din partea cutropită şi asupra venitului podului peste Jiu. Se citează condica pravilnicească [a lui Ipsilanti], punct 5 din partea " pentru hotărnicii" . 1785 Aug. 30. Barbui Otetelişanu clucer za arie, Vlăduţ Tetlolianul clucer za arie. Urmează menţiunea din partea divanului Craiovei: Cu a­ ceastă carte de alegere ce din porunca noastră s'au făcut de cătred-lor boerii ot judecătoria de 4, au ieşit faţă şi înaintea noastră Gheorghe Socoteanu cu Dumitraşco Poenaru vechilul d-ei slugeresii Catrinei Poenaru. 1785 Sept. 4. Gheorghe Suţu biv veI clucer, caimacam; Ion Glogoveanu, Ioan Brăiloiu stolnic, Şerban Otetelişanu stolnic. 46 Impăcarea între Gheorghe Socoteanu post. şi slugereasa Catrina Poenaru la 29 Iulie 1786. Socoteanu se plânsese lui Vodă Mavrogheni, care poruncise "cu Oancea aprodu vătăşesc: ca părţile să se înfăţişeze la divanul Craiovei şi cum se va judeca să se facă şi împlinirea, iar dacă părţile nu se vor odihni, să fie aduşi cu mumbaşir la Bucureşti. Pentru a evita cheltueli şi pier­ dere de vreme, părţile se înţeleg ca Socoteanu să primească 225 tai eri. Acest aşezământ se întăreşte la 30 Iulie de divanul Craiovei : Costache Gherache post., caimacam; Costandin Gia­ noglu biv veI clucer, Barbu Ştirbei veI cIucer, Gheorghe Ben­ gescu paharnic, Ioan Brăiloiu stolnic. 47. Adeverinţa podarilor [ct, No. 44] dată slugeresii Catrinii Poenaru Almăjanca, cum că stăpănii noştri s'au Învoit cu d-lui post. Gheorghe Socoteanu, că având un vad la Jiu pe moşia el-sale, să facă un pod, iar d-lui Socoteanu ni-a poruncit să mu­ tăm podu mai Ja deal de moşia d-ei slugeresii şi d-ei ne-a apucat pe noi şi am plătit avaet d-ei, Fevr. 11, anul 1788. Matei Mititelu. Matei podaru, Costandin podaru, Anastasiu duIos su [sluga ta] martiros, Dumitru isprăvnicei martor. 15 [16] Aşa dar abia se isprăvise cearta între slugereasa Catrina Poenaru şi Gheorghe Socoteanu pentru moşie, incepe alta pentru un pod. Puţin după aceasta Catrina jelueşte iar caimacamului Craiovei, la 2 Mai 1791, că Gheorghe Socotea nu a mutat şi pie­ trele de hotar. 48. La 6 Iulie 1793 Catrina Poenaru arată hatmanului Cos­ tache Caragea, caimacam al Craiovei, că Gheorghe Socoteanu s'a întins în moşia ei şi că "satul din pricina lui mi se sparge". Cere să se delege cIucerul Cornea Brăiloiu şi vtori log. Const. Poenaru să facă delimitarea. Caimacamul deleagă pe aceşti boeri ca să aplice hotărnicia făcută de curând [lipseşte din condică], iar dacă părţile nu se odihnesc, să le cerceteze cărţile şi să facă o nouă hotărnicie, şi dacă nu se mulţumesc nici cu aceasta, să-i aducă la divan. 49. Pricina nu se isprăvise nici la 6 Aug. 1803, când slu­ gereasa Catrina Poenaru se plânge Ia Domn contra lui Gheorghe Socoteanu. Arată că s'au făcut două hotărnicii şi că s'a iscălit zapis de înţelegere, să nu se mai intinză unul în hotarul celuilalt, şi totuşi Socoteanu o cutropeşte. O mai şi împiedică să-şi facă pod chiar pe moşia ei. Se judecă de 19 ani, de când a murit soţul ei, "şi nu mă pot izbrăni; în credinţă dumnezeiască de nu mi-am urât şi viaţa şi casa şi tot, şi îmi vine să fug, să nă­ pustesc, cm IZU mai pot umbla prin judecăţi la această vârstă' . Vodă porunceşte caimacamului Craiovei să cerceteze. 50. La 3 Iulie 1804, Catriria Poenaru se jelueşte În acel aş sens Ia Costache Gherache, biv vel hatman, caimacam al Cra­ iovei, contra medelnicerului Gheorghe Socoteanu. 51. Acest lung proces nu se sfârseşte de cât de fiul Ca­ trinei. La 2 Iulie 1816, Gheorghe Socoteanu medelnicer dă zapis paharnicului Const. Alrnăjanu, că la hotărnicia făcută acum la' hotarul moşiei Şitoaia de Iordache Otetelişanu, a rămas mulţumit pe trei trăsuri, iar pentru a patra trăsură fiind multă prigonire între ei, cad acum la învoială. Martori: Ioan Otetelişanu, Gri­ gore Otetelişanu. (Sfârşitul în nr. următor) . . , . \ /6 [17] Manache Kinezu o figură impunătoare în Craiova anilor regeneraţiunii noastre naţionale, dela 1848, 1859, 1866 şi 1877 -78, a fost Manache (Emanoil) Kinceu sau Quineeu. Un caracter ferm de cetăţean desăvârşit, un patriot neîntrecut şi un învăţat de mâna întâi, Kinezu ni-a lăsat o mulţime de publicaţii politico-sociale şi istorice, în româ­ neşte şi franţuzeşte. Profesiunea lui era advocatura, pe care a ilustrat-o în mod deosebit, fiind recunoscut de colegii săi ca cel dintăi între dânşii. Manache Kinezu. A fost şi membru al Curţii noastre de Apel; dease­ menea a fost deputat de Dolj şi primar al Craiovei. In toate însărcinările ce şi-a luat, caşt în profesiunea sa obişnuită de advocat, Kinezu a fost de o probitate de­ săvârşită, aşa precum reiese din scrierile sale şi din măr­ turia contimporanilor săi. Voi încerca mai întâi a reda biografia sa, după infor­ maţiile ce mi-am putut lua din diferitele surse ce am des­ coperit, şi apoi voi analiza opera sa, care ne va complecta omul, cu toate calităţile sale de scriitor învăţat şi mare patriot. 2 17 [18] Concetăţeanul nostru, D-l l07;f.?U Pâianu 1), nepot al lui Kinezu, mi-a comunicat cele mai bogate note biografice asupra acestuia, fapt pentru care, atât în numele meu, cât şi al' publicului cititor craiovean, care este interesat a cu­ noaşte personalităţile marcante care au trăit în Craiova, îi aduc vii mulţumiri pe această cale. Solicitat de mine şi de D-l Dr. Vespasian Drăgoescu, care-i este nepot, D-l Iorgu Păianu ne-a schiţat în scris viaţa şi activitatea lui Manache Kinezu, aşa după cum o voiu reproduce aproape în întregime mai jos, rămânând ca în urmă, odată cu analiza operei lui, să-i completez treptat biografia. Familia Kinezu, zice D-l Păianu, este venită din Mol­ dova, iar numele său este o poreclă, ce derivă din cu­ vântul enea» 2). Manache Kinezu era înrudit cu mai multe familii din Craiova. Cu familia Păianu se înrudeă de două ori: 1) prin bu­ nica D-lui Păianu, care era moldoveancă dela Focşani şi rudă cu Kinezu, şi 2) prin mama lui Kinezu, care era o Păiancă. Casa părintească a lui Kinezu (proprietate a familiei) există şi astăzi, şi se află în stăpânirea D-lui căpitan Mina Iotta. Ea e situată la intersecţia străzilor Ştirbei-Vodă şi Solomon. Manache Kinezu a mai avut un frate, pe Costică Ki­ nezu, care a fost şi el membru al Curţii de Apel din Cra­ iova, precum şi patru surori. Părintele lor il fost Paharnicul Dimitrie Kineeu, pre­ zident al judecătoriei judeţului Dolj, secţia 1, adică prim­ prezidentul tribunalului, cum am zice astăzi. In această calitate îl găsimsemnând o hotărâre la 18 Apr. 1839 B). Mai 1) Astăzi mort. Biografia aceasta a fost publicată întâi în De­ mocratia Olteana (1919). Am crezut. de cuviinţă să respect textul cel vechiu, acolo unde nu am introdus adaosurile şi îndreptările pe care timpul mi le-a scos la iveală. 2) Kneae sau Kenee se Întâl1tpinâ atât 'i11 docurncritele noastre, cât şi în cele latine din Ungaria, unde se vorbeşte de Români. Kltezi� sau Ke11ezii (Kineiii) erau niete demnitari ai poporului român, cari ascultau de voevozii ţării. Ei . administrau şi judecau (de aceea se mai numesc şi jnzi) în Kneeiotele sau Kineeatete lor pe timpul ve­ chiului drept românesc. zis şi obiceiu; pântân#tl1ti, in epoca dinaintea constituirii primelor state româneşti. Admit ca de ud derivă nu­ mele de Kiness«, care a existat şi există şi până astăzi iti toate ţxir- ţile României Mari \ Este cunoscut în istorie 1llfmele eroului român bănăţean Pavel Kineeu, care a luptat contra Tukciior în timpul inuaeiuriii acestora [Il ţârile române transcarpatine şi În Ungaria. . In Banat de altmintrelea p�îJ1a astazi primarii satelor sunt nu­ miţi ehi/Iezi. iVu se cunoaşte pentru primar alt nurne românesc in tot ţinutul. decât acela de cliine», . .. : 3) Vezi istoricul Bisericii Maica Precesta Dudu, vol. Il; de 1. Constantinescu, pag. 113. . 18 [19] târziu a fost deputat în Cameră (Adunarea Obştească) ş unul dintre cei patru membri ai biroului acelei Adunăr supt Regulamentul Organic ((Parnjletul» No. 2, pag, 65). . Morrnântul Paharnicului se află înnăuntrul bisericii din comuna Ghindeni (Dolj), la dreapta intrării, supt o les­ pede de piatră roşie, cu inscripţiuni, din care reiese că se născuse la 1789 şi a murit la 3 Aug. 1843. Era proprietarul moşiei Ghindeni şi ctitor al bisericii din acea comună. Moşia a fost vândută mai târziu de Manache. Niciunul dintre cei doi fraţi Kinezi nu şi-au întemeiat o familie, rărnânând neînsuraţi până la sfârşitul vieţii. Manache era un bărbat înalt, spătos, bine făcut, cu ochi vioi. Purta mustaţă, iar mai târziu şi-a lăsat şi o barbă scurtă. Caracterul lui era ferm, onest şi prin excelinţă drept. Era foarte indrăsnet ; dar bun, blând, darnic şi foarte mun­ citor. A fost printre cei dintăi ad vocaţi ai timpului. A pledat adesea gratis pentru săraci. Era un patriot şi-şi iubea mult ţara, luptând în tot timpul pentru ea şi prin cuvânt şi prin scris. Multe din operele lui s'au distrus printr'un foc, care i-a ars întreaga bibliotecă. manuscripte şi cărţi, pe când locuia în etagiul de sus al librăriei Samitca, instalată pe atunci în localul său propriu din str. Unirei Nr. 9, colţ cu str. Justiţiei, unde se înalţă acum Banca Olteniei 4). Întâmplări caracteristice din viaţa lui Manache Kinezu 1) La 1854, când Ruşii au ocupat ţara, Manache era pe faţă contra lor, şi chiar scrisese în sensul acesta, iar de Jarul Nicolae 1 vorbise de rău. Generalul comandant din Craiova aflând, l-a chemat şi l-a întrebat :-« D-ta ai vorbit contra Imţrdratului ?-Da! răspunse Manache.-O să te trimet în Siberia, adăogă ge­ neralul.-Am câlâtorit destul pe socoteala mea, acum să mai călătoresc şi pe socoteala împăratului», zise Manache. A fost Indată. arestat, urcat într'o căruţă şi pornit spre Rusia. A stat exilat doi ani în Siberia, de unde n'a scăpat decât fugind. Suferise calvarul pentru ideile sale patriotice 5). Această afirmatiune a Dvlui Păianu se dovedeşte de altmintrelea şi din cele scrise de Kinezu, care în lucrarea sa scrisă în franţuzeşte şi intitulată: Lettre d'un paysan du Danube il un Russe, spune la pagina 9 că a trăit doi ani întregi în inima Ruslei. 4) D-nul Ignat Samitca detaliază că aceasta s'a întâmplat la 15 Iunie 1875, într'o Duminecă. 5) Pamfletul N-rul 2. pag. 65. 19 [20] 2) Murise cumnatul său Iancu Dumba, şi familia în­ trebă pe Manache, pe ce stradă să fie purtat convoiul. -r=Duceţi-i drept la cimitir, răspunse el, caci destul s'a plim­ bat cât a trăit, fâră să faca nimic!" 3) Avea un fecior, care îl servea. Intr'o după amiază, când dorea să-şi ia dulceaţa, în ulcior nu era apă. Chemă pe fecior şi-l întrebă de ce nu este apă.- «N'a venit sacagiut să-I umPle, răspunse feciorul. - Bine. răspunse Manache; îşi puse apoi pălăria, luă ulciorul în mână şi plecă.-«Dar, ce laci, cucoane? îl întrebă sluga.--Ce să lac? răspunse el, mă duc să aduc apă ca să beau. Nu o să murim de sete şi eu şi tu, dacă ţie ţz-e ruşine să aduci apă .... şi laci pe boerul i» Atunci feciorul a luat ulciorul şi a plecat la fântână. 4) Intr' o zi prietenii voiau să-I ia la vânătoare. Ma­ nache le răspunse: «Nu-mi place să lac nebunii pe câmp ŞI prin pădure; preţer să le lac în oraş". Acestea sunt informaţiile comunicate de D-nul Iorgu Păianu, şi care fără îndoială corespund unor întâmplări absolut autentice, care zugrăvesc fermitatea caracterului unui om turnat dintr'o bucată, care nevoind să mintă sau să se înjosească umilindu-se faţă de vrăjmaşul ţării sale, a preferat mai bine să sufere chinul exilului, departe de ţară şi de familie. Acesta este un exemplu de înalt şi luminat patriotism, care în zilele grele, prin care a trecut ţara noastră în aceşti ultimi ani, nu a găsit imitatori, cari să-şi poată înscrie nu­ mele alături de Kinezu în analele României. Cu această ocaziune trebue să observăm, dacă e vorba să folosească la ceva exemplul vieţii şi caracterului unui om superior ca Kinezu, că clasele suprapuse ale generaţi­ unii noastre de astăzi n'au ştiut să fie la înălţimea timpu­ lui, nici a jertfelor de tot felul, care îi erau cerute de patrie în cele mai grele momente ale sale. N'au ştiut să imiteze şi nici nu s'au emulat a întrece generaţia eroică din care a făcut parte Manache Kinezu şi alţii, şi care a înfăptuit pe 1848, Unirea, Independenţa şi Regatul. ' Generaţia aceasta, deprinsă cu toate înlesnirile unui trai uşor, care i se oferea, ca să se poată întări şi să fie de folos într'o ţară, ce ea însăşi eşise slabă din pericolele trecutului şi trebuia să se întărească, a uitat datoria sa şi a crezut că şi în timp de restriste i se cuvine aceeaşi viaţă. uşoară şi comodă, pe care, o dusese până aci. De aceea. mulţi au alergat să se pună bine cu duşmanul, şi-au aranjat afacerile cum au putut mai bine, părând şi denunţând pe alţii, ca să se acopere pe ei. Norocul a fost că ţara nu era ei; ea nu era acolo unde se găseau ei. Ţara era unde curgeau valuri din sân- 20 [21] gele generos al poporului, care-şi apăra singur pâmântu] şi nevoile şi neamul. Şi ţara a triumfat, fără de aceia cari au dezertat, au pârât pe concetăţenii lor şi au exploatat fără milă şi fără remuşcare păinea cea de toate zilele a săracului! Fiii poporului român, adevăraţii fii, dela sate şi dela oraşe, au îndreptat toate greşelile şi au acoperit toate pă­ catele unor pigrnei, pe cari trebue să-i deosebim ca pe capre de oi. ca să nu mai aibă dreptul de a vorbi vreodată în numele poporului român, pe care nu l-au iubit şi pe care I-au trădat. Astăzi, când ţara a strivit pe duşman sub picioare, nu mai am altă teamă decât, că trădătorii nu vor fi toţi pe­ depsiţi şi cei cari au jefuit şi furat averea ţării nu vor fi toţi trimişi la puşcărie. * * Manache Kinezu şi-a făcut studiile secundare în ţară. În Lettre d'un paysan, Ia pag. 70 spune că n'a părăsit nici­ odată banca colegiului naţional. Studiile universitare le-a făcut probabil la Paris, unde s'a instruit toată generaţia sa pe atunci. Dealtmintrelea, şi din faptul că cunoştea bine limba franceză, se poate deduce că a studiat în Franţa. A murit în etate de 61 de ani, în ziua de 27 Oct. 1878. Actul său de deces, aflat la Primăria Craiovii, poartă norul 1307 din 29 Oct. 1878, arhiva 242, volumul 7. De acolo am copiat următoarele: «Emanoil Chtneeu. Născut în 1817 din Dumitrache C!ZilW3U şi mama sa Zinca. Mort Marţi 27 Oct. 1878, ora l2 amiazi, în etate de 61 de ani, în str. Unirii, No. n'are, suburbia S-ta Treime. Martori: Fratele mortului Costică Chinezu, de ani 58, pensionar, şi Iuliu Taverni, de ani 52, de profesiune inginer, amic cu mortul, domiciliaţi în Craiova», etc. Morrnântul lui Manache nu l-am găsit, nici înnăuntrul bisericii din Ghindeni, nici afară în curte. E probabil că, după vinderea moşiei, s'au rupt. legăturile ctitoriceşti cu biserica din sat şi a fost înmormântat aiurea. Următoarea scrisoare, ce mi-a adresat nepotul său, D-l inginer George N. Opran din Valea-Mare (Muscel), dă câteva detalii despre Em. Kinezu. Stimate D-le Mircea, Am primit scrisoarea Ei-Tale din 17 August 1919. Am luat cunoştinţă de articolul DiTaie din «Demo­ craţia Olteană», relativ la unchiul meu Manache Kinesu. După câte mi-aduc aminte din copilaria şi tinereţea mea, ai descris foarte fidel caracterul şi valoarea unchiului meu. 21 [22] Sciu ca avea multe scrieri istorice, pe care nu le publicase. M anuscriseZe au disparut în incendiul ltbrârtei Samitca din 1875. Acele pterderi i-au sdruncinat sânătatea şi probabil i-au si caueat moartea duţiâ trei ani. Regret ca nu 'va pot da alte aeslusiri, decât cele ce aţi obţinut dela ]orgu Păianu, şi care corespund cu adeuârul. Ceeace va pot spune, Luau ce în definttiu are putina importanţa, este ca a murit la vârsta de 61 ani, fiind nascut la 1817, du pâ o nottţd, scnsă pe un carnet de manta lui, şi deci mama-mare a mea. Primiţi etc. N. G. Opran Găsesc şi necrologul lui, în N-rul 8, dela 29 Oct. 1;)78, al revistei Cronica Craunni, care apărea sub îngrijirea lui C. D. Stetu ti), membru la Curtea de Apel din Craiova, şi În colaborare cu alţi câţiva contemporani. Necrologul, care putea fi mai lung, socotindu-seimpor­ tanţa personagiului de care Se ocupa, spune, că Kinezu În tot cursui nneţii citea si recitea operele literare-stiinţi fice ale bărbaţilor mari. Scrise tnai multe cărţi. Ultima. care tace coroana scrierilor sale, tu cartea de curând tiţiârttâ 'în iimba ţranceeă la Parts : ,,[ettre d'scn. pa.ysau du Da111tbe li 1t11 Russe", în care arată drepturile şi pretenţiunile ţării sale. Satisţacţiunen sa în tim pul tneţu era. ca aceasta carte sâ fie citită inaintea congresului european. Cartea sosind cu întârziere, congresul dela Berlin l�U a putut lua act de ea. Aceasta şi pentrucă eră un memonu politic neoficial. Ceeace importă însă, este că Manache Ki­ nezu a crezut de datoria sa ca să se ostenească s'o scrie şi astfel să apere interesele mari ale ţării, în chestiunea ce­ lor trei judeţe din Basarabia, fără să ceară, cum zice el, . onoarea delegaţiunii şi răsplata subventiunilor. Din contra, el a cheltuit mult din averea sa, fiindcă a trebuit să se sta­ bilească la Paris, ca să scrie cartea. :;! :;: Kinezu eră un partizan înfocat al teoriei romanismului pur al poporului român, aşa cum l-a formulat Petru Ma 10 r în Istorza pentru începutul Eomânilo» În Dacia. şi batjo­ coreşte pe cei ce ar indrăsru să afirme descendenta noastră daca-romană 7). \ 6) Unchiul amicului meu, advocatul Dern. D. Stoenescu, prim­ redactorul revistei Democraţia Otieanâ, după care reproducem acest articol. D·I Dern, D. Stoenescu este astăzi decanul baroului de Dolj. 7) "Ceice susţin at noi suntem Daco·Romani sunt imbecili no­ vatori, cari au m[mcărime de a se ilustr�t niră alt merit», zice el în Lettre d'zl1Z paysan etc. pag. 90. 22 � ... � �i'!':,�J' '<. 1]'''' "'" j' •• ", ,u Il' ", • • ... ,�<��n�e� :.. pentru ca, văzându-se publicaţi. poate ne-ar da desluşirile necesare, elin cele ce ştiu, şi ast-fel s'ar ajunge la stabilirea adevărului. . A. A. F. 3 33 [34] memic, ei aduc ca mărturie scrierea Paharnicului Sion: "Ar­ hondologia Moldovei", unde se vorbeşte despre Vasiliu la pag. 57 şi urrn.: "Vasiliu.-Grecij Bulgari, Sârbi şi mulţi şi din Moldoveni, "carii din prostime s'au rădicat, ca să-şi peardă obârşia nea­ .mului de unde au eşit, ruşinându-se cu adevăratele porecle, s'au "poreclit însuşi după numele părinţilor. De mai nainte, din " Moldoveni, ştiu că se ghiduşe Vastiindu-se numai un Seraar .Constanain, care la Mihai Vodă Sturza s'au făcut Snătar şi "frate său Jăcnicerut Coste de la Galaţi, feciorul unui Vasile »Ciorpacu, Vornicu Mihalache de la Râpt, carii rămâindu-le "mulţi bani de la nişte turci ce găzduia la tatăl lor, pe care În .răsbotul ruso-austriacesc cu turcii la 1789 i-au ucis ei gazdele, "şi ţiind oameni cu minte, şi-au cumpărat multe binaLe şi uii "în Galaţi, şi moşii două, Cotrosu şi Chiraţtenii. Şi Costea fiind "mai mare, la Domnul Alexandru Moruz s'au şi boerit, şi ştiind "şi greceşte s'au poreclit ca grecii Vasitiu, ş'au intrat in toua­ .răşia ocnelor, au ţost şi Cămăraş de ocnă, şi având numai un "fecior, Iancu, l'au tnoăţat greceşte şi [ranţuzeşţe ; pe la 1809- "810 unchiul meu Vornicut Ioan Tăutu fiind Paharnic, spăriat "de averea Costei, au luat pe Iancu ginere şi l'au tăcut Sameş "la Hotin. La 18/2, după pacea incheiată între ruşi şi turci, ră­ .mâind Basarabia rusească, au rămas şi Iancu Vasiliu acolo, .unae şi tată-seu jicnicerut Costea se afla incurcat cu nişte .contracturi împărăteşti. Pe la 1815 sau 16 ţăcându-se din im­ "părăteasca poruncă cercetare tuturor nobililor din Basarabia, "Se vede că cu Vasiliu nu le mergea treaba bine, au scris un­ "chiu(lui) meu Tăutului ca să le trimeată o mărturie de aice de "noblesă, şi aşa bietul bătrân Tăutu i-au tacut un act de la "Divan, tntărit şi de Domn, că sunt din neamul boerilor Făt­ .coeni din ţara Românească, fără să pomenească de Ciorpacu "Vornic. Acolo apoi merqându-le rău, şi pierzând toţi banii, pe "la 1827 au trecut iarăşi in Moldova, că aice avea acareturile "din Galaţi, moşia Cotrosu de la Galaţi, vii la Odobeşii, şi părţi "de moşii in Lipooa şi Tuleşti, zăstre de la Tăutu. Pe la 1829 "au murit jicnicerul Costea. Iancu întâi şi-au vândut toate bi­ .naleie şi viile din Galaţi, s'au aşezat la Lipooa, apoi au vândut "viile de zăstre de la Odobeşti, după aceia partea din Tuleşti. "Nu târziu şi moşia Cotrosu. S'au ţăcut Căminar în domnia "lui Mihai Vodă Sturza, şi ţecioru său Ateco. ce era botezat şi "crescut de logofătul Aleco Ghica, s'au ţăcut Comis; cel mai "mic Necurat, sluger. Şi apoi au murit pe la 1845, şi după "vre-o trei ani şi cocoana lui, atrzândoi bătuţi de fiul lor Neculai. "Fratele Costei având numai ân fecior, după ce-l insurase c'o "greacă şi i�au mâncat mulţime \ de avere, au murit băetu fără "să-i rămâe copii; au murit şi spătaru Costea, rămâindu�i nu­ "mai două fete, şi precum averea au fost câştigată cu nelegiuire "s'au stâns şi ei şi averea lor, că deşi sunt cuconaşii Cămina­ "rulul Iancu, cari imi sunt veri al doilea de pe mama lor, dar 34 [35] "amândoi au numar fete 2), şi sunt nişte oameni prea de nimica, "mai ales NecuZal, să ferească Dumnezeu şi pe tigani a avea JJ aşa feciori". Actul de la Divan, scos de Tăutu, cum că Iancu Vasiliu se trage din neamul Fălcoenilor 3). �----- "De la Divanul Ţării Moldaviei" MDumnealui Ioan Fă1coianul "), fiul dumisale jic(ni)ce(rul) "Coste Fălcoianul 4), ginerile dumnisale biv vel Ban Ioan .Tăut, carele fiind din rânduiala stării boerinilor aceştii "patrii, şi din vechi se trage din vechea familie a boerilor "Fă1coeneşti din Valabiea 4); s'au aflat din tănără vărstă "întrebuinţat în slujbele patriei, şi mai ales în vremea răsbo­ .iului trecut rânduit fiind sames ţi(nu)tului Hotinului, au .slujit purure cu toată osârdiea şi credi(n)ţa. Şi dacă ar fi :2) Când a scris Sion, Necuia: avea numai cele două fete din prima dlsătorie cu Casandra Duca. 3) Originalul în posesia Medicului Veterinar Mihail A. Fălcoianu (Vasiliuj ; copia în Arhiva lui Al. Al. Fălcoianu. 4) Nu se arată pe ce se sprijină în această afirmaţiune. 35 [36] "fost în partea aceasta, s'ar fi încredinţat şi cu cin ")pă­ .măntesc, precum şi toate neamurile dum(i)sale în parteia) "aceasta sânt cinstiţi cu cinste de boerie de cătră lumina ţii .domni.> deci de vreme ce au hotărât a lăcui supt stăpă­ .nireia) Inaltei împărăţii a Rosâei,şi spre a fi şi dum(nea)lui "ales şi cunoscut în tot locul ca un dvorenin 6) pomeşcic ') . şi ca o familie de boeri ai tărăi, s'au dat dă Ia divan a­ .ceastă adeverinţă ca să-i fie spre îndreptare. 1813 dechem(vrie) 18, (ss) Veniamin Mitropolit Moldaviei. Iordachi Balş VeI Logofăt, Şerban Negel VeI Vornic şi încă alte cinci iscălituri, "Departamentul Pricinilor Streine. "Această adiverinţă văzăndu-să iscălită de Dum(nea)lor « boerii Divanului s'au adiverit şi de cătră noi. In Eşi 1814 Fevruari: 16. (ss) Iordachi Donici Agă şi încă alte trei iscălituri, Actul de întărire de la Vodă Scarlat Al. Calimah, a celui dat de divan lui Ioan Vasiliu, că se trage din familia boerilor Fălcoeni din ţara Românească 8). I "Cu mila lui Dumnăzău 10 Scarlat Alexandru Calimah l "V. V. Domn Iărei Moldovei. .Facemu ştire cu acestu hrisov al Domnii meale, pen­ .tru dum(nea)lui Ioan Fălcoianul, carile fiindu de rânduiala "stării boerilor aceştii ţări ce şi dinu veacu să trage din "veche famelii boerilor Fălcoinesti. Prin jalova ce-au dat "cătră domnie mea, făcând rugăminte, ca să-i să întărească j "toate privilegiurile, ce să cuvinu unui evghenis a ţării a- .' .ceşteiea 9). De ci domnie a mea întrăndu în cercetare.! "ni-am încredinţat, că cu adevărat să trage din Evgheniştii "pământului acestuiea, şi să cuvine, şi persoanii sale, a ave .dreptătile strămoşilor săi. , "Pentru aceia dar, prin acest hrisov a Domnii mele, "înt�trim dumisale toate privilegiurile unui evghenist pă­ .mântului acestuia, pe persoana sa, şi pe toate ale sale "moşii, şi ţiganii după deosebite documenturi ce are, .întărindu-să hrisovul acesta cu a noastră domnească iscă- 5) rang. 61 curtean. \ 7) propietar. ' 8) Originalul în posesia Medicului Veterinar Mihail A. Fălcoianu (Vasiliu) : copie în arhiva lui AII. Al. Fălcoianu. 9) Din acest act reiese drepturile de boerie şi privilegiurile ce le avea în Moldova. De unde şi până unde însă amestec cu cel din ţara Românească şi cu Fălcoienii? ' 36 [37] .Iitură şi pecete. Scrisu-s 'au hr,�sovul aces.ta la Scaonul "Domnii mele în oraşul Iaşii. Wb Decemv(ne). (Semnătura lui Vodă Se. A .. Calimah). (Pecetia cu bourul Moldovei în mijloc). (ss) Iordachi Balş VeI Logofăt pisah 10) toliho II). -_.�-----------_._--------, Din cele de mai sus se vede că ascendenţii lui Ion v asiliu se « Vasilaseră», din ce motive nu se arată, iar la IU) scris.-ll) ast-fel. 37 -" - - - -� --- ---�-_. ---- [38] cererea de recunoaştere, că se trag din Fălcoieni, nu ve­ dem pe ce acte se sprijinise, când s'a văzut că se scobor din Vasile Ciorpacu, Se vede însă că se pusese stăruinţă la Divan, în această cauză, de către socru-său Ioan Tăutu, boer cu trecere şi funcţie mare în acel timp în Moldova, care avea tot interesul a-l mobila, prin faptul că-i dăduse pe fiică-sa de soţie, Ioan Vasiliu fiind om înstărit,- şi pentru a-i sluji în Basarabia, unde se făcea de către ruşi catagrafia nobiIiIor. Ceva mai mult: chiar obţinând acele documente, că este descendent din FăIcoeni, tot nu a purtat acest nume, ci l'a păstrat până la moarte pe cel de Vasiliu, după cum se poate constata din testamentul de mai jos, al soţiei sale Anastasia, născută Tăutu, şi care supravieţuindu-i, iscăleşte .Anastaeta VasUiu, născută Tăutur , iar în testament vorbeşte de .răposatul meu sot Căminariul Iancu Vasiliu", Traducerea Testamentului Anastasiei Vasiliu, născută Tăutu 12) : Testament. "De vreme ce întâmplarea cea viitoare este nevăzută "şi înşişi îngerilor necunoscută, pentru că numai la Dum­ "nezeu toate sunt cunoscute, drept aceia eu Căminăreasa "Anastasia Yasilu: 13), născută Tăutul, am socotit mai nainte "până a nu mă coprinde sfârşitul vietei mele şi până îmi "sunt minţile întregi şi sănătoasă, să fac Diată şi să dovi­ "dese gândul meu cătră moştenitorii mei cei aleşi, care vo­ "iese să chivernisească ei averea me, nemişcătoare, după "trecerea me din viaţă. Ce întâl mă rog bun(ului) Dumne­ "zeu ca unui milostiv să-mi ierte mulţime păcatelor mele, cele "ce am greşit caiafii mei intraceastă lume. Mă rog şi tutu­ "ror crestinilor cui ce voi fi greşit şi ori ce rău mi-or fi OI făcut. "După aceasta mai întâi de toate har, ca să să plă­ .tească două sărindare, unul la Mănăstirea Lipova, şi unul "la biserica din satul Lipova ; al doilea să se dea o vacă ."cu viţel unei femei sărace; al treilea să mi se facă atât "mie cât şi răposatului meu soţ pohrivania şi pomenirile "cele obişnuite până la împlinirea de trei ani. Iar după "aceasta fii şi moştenitorii miei cei adevăraţi Alecu şi Ne­ .culai vor urma aşa: Alecul să va multămi cu acele 200 adică "două sute stânjeni pământ ce i-am dat mai nainte soţii sale .Smaronda 14), după dovada ce păstrează formalnic şi de Di- \ 12) Originalul în posesia JV{edicului Veterinar Mihail A. Fălcoianu (Vasiliu) ; copie în arhiva lui AI:I Al. Fălcoianu. 13) Vasiliu, nu-şi zice Fălcoianu, 14) Născută Păun. 38 [39] van pentru că şi aceştie nu se cuvine a-i da, fiind că s'au :în:z�strat odată de răposatul meu soţ Căminariullancu Vasiliu 15). . "Dar întorcându-mi luare aminte ca o maică şi pri- "vind şi la urmaşii ce-i are, leaioiesc, şi acum, ca aceşti "stânjeni, să rămăie ai săi aşa precum mai înainte i-am herezat, care stânjeni sânt din jos de moşia Doagăi, în ':acest hotar Lipova, urmând a lua aceşti în stăpânire, după :,ce vor eşi din posesie, fiind daţi de s'au plătit o datorie a "noastră în care vânzare de posesie 16) sânt şi eu iscălită. "Iar fiul meu Niculai va clironomisi ,7) toată cealaltă parte "de moşie ce mai rămâne în acest hotar Lipova ca unul "ce m'au ţinut şi m'au sprijinit de când s'au rădicat şi până acum încă căutându-rnă la toate trebile mele, boale pre­ "cum şi până astăzi cu îndestule de simţitoare cheltuială, :care netăgăduit, zic, n'au fost nici sunt potrivite stării lui, "şi tot asupră-i las şi grijile ce le arăt mai sus, ca să le .Iacă după moartea me, atât mie, cât şi răposatului meu :,soţ, piste cele ce i-au făcut mai nainte, -- tăcându-o şi a­ .ceasta cunoscut că deşi răposatul soţul meu are făcute "câteva cumpărături într'acest hotar. însă sânt făcute tot cu "mine dinpreună, şi cu toate acele părţi mă au sigurizat 18) .pă mine împotriva altor părţi de moşie, ce mi-au vândut "din hotarele Tuleştii, Crâsteştii, Didoaia, Schinenii şi Bo­ "beştii dă la ţinutul Tutovii 19), dovedită aceasta şi prin pu­ .blicaţia Foii Săteşti din trecutul an 1842 luna Mai în 17 "zile cu No. 20.-Iert şi pe roaba me Ioana. "Voiesc să facă moştenitorii mei, după moartea rne, nprecum cu dreptatea minţei mele am rânduit şi limba me "au grăit, şi neştiind carte am poftit pe scriitori de mi-au "scris numele şi eu am pus degitul pă sămnul Sfintei-Cruci. .Inainte acestor mărturii vrednice de credinţă la care n s'au aflat faţă şi iscăliţii mai jos, şi ori cari din moşteni­ "torii mei, cari am zis mai sus, sau din judecători şi din .boeri sau din cei bisericeşti sau din cei lumeşti s'ar ispiti "a-mi strica diata'"), să aibă a da seama şi răspuns la întri­ .cosata zioă aceia a răsplătirei judecătorului celui drept şi .nefătarnic Domnul nostru Isus Hristos, Dumnezeul cel "adevărat. 'f Eu Căminăreasa Anastasia Vasiliu 21) născută. Tăutul adiverez, 1848, luna Februarie În 18 zile. 15) Vasiliu, nu Fălcoianu, cu toate că era mort, deci nu purta nu­ mele de Fălcoianu. 16) Amanetare, pusă zălog.-17) Moşteni.-18) Asigurat-19) Con­ firmat şi de Paharnicu Sion în Arhondologia Moldovei pag. 57 şi urm.-20) Testamentul.-21) Nu iscăleşte Fălcoianu, 39 [40] j f , 1 (ss) Nectari Hermezeu Protosinghel Egumen Mănăs­ tirei Lipova am fost faţă si am auzit din gura dumisale. 1848 Fevr, 18. "Şi eu Duhovnic cu numele mănăstire; aceasta Buna-Plecare pentru. . . . iscălesc de martur. (ss) Mihul Duhov. 1848 Fevr. 18. "Asemenea şi eu preutul acestui popor am auzit din "gura dumisale cucoanii dănuitoare în mai multe rânduri "aceasta a dumisale bună plăceare şi am fost faţă la fa­ "cerea acestui Testament pentru care iscălesc de martur .puind şi pecetia sfintei biserici. (ss) Constandin duhovnic. 1848 Fevruarie 18 zile. Pecetia bisericei din Lipova. "Şi eu iscălitul jos fiind de faţă la facerea acestui tes­ .tament am auzit şi am văzut chiar cu ochii mei facerea "acestui testament de a dumisale cucoanei bune voinţă, .iscălesc de martur. (ss) Indescifrabil. 1848 Fev. 18. "Şi eu chemat fiind din poftirea dumneaei cucoanei, "am scris acest testament cu a dum(ni)sale bună voinţă "pentru care am iscălit de martur. (ss) Indescifrabil. Anul 1848 luna Fevr. 18 zile. Cum că ginerile Tăutului, Ioan Vasillu, nu-şi zicea Făt­ coianu, se vede şi din următorul act al lui Mihail Sturza V. V. cu No. 1745 din 25 Aprilie 1843, cu doi ani înainte de a muri, deci păstrând până la moarte numele de Vasiliu. Actul lui Mihail Gr. Sturza V. V. către Iancu VasiLiu 22). "Cu mila lui Dumnezeu Noi Mihail Crigorie Sturza V. "V. Domn Ţărei Moldovei. D-Iui Iancu Vasiliu 23) "Din anatoraua înfăţoşată Noă de către Departamentul "din lăuntru în anul trecut 840, supt No. 25690 luând încre­ .dinţare despre slujbele ce ai să vârşit patrii în osebită "vreme, nu mai puţin şi despre sărguinţa şi destoinicia care "ai împlinit îndatoririle dţ revizor a Departarnentuluî, Noi "găsim de cuviinţă a-ţi fcÎ.,�e răsplătire, şi dar după prero- 22) Originalul în posesia Medicului Veterinar Mihail Fălcoianu (Vasiliu), copie în arhiva lui Al. Al. Fălcoianu, 23) Nu Fălcoianu. 40 [41] "g-ativa ce avem ŞI în urmarea pravilei 'întărită la 10 Martie ,,1835, îţi hărăzim rang de Vei Căminar, dându-ti dreptate "a te iscăli şi a fi obşteşte cunoscut cu acest rang. Pentru .care poruncim şi Statului ca să te treacă prin acturile . ,;Cârmuirei cu rang de VeI Căminar. (ss) Mihail Grigorie Sturza V. V. Pecetia No. 1816 n Secţia a doua din Secre- ;,tariatul de Stat No. 1745 (ss) ..... Post(elnic) procit.". "în 25 Apr. 1843. De asemenea Nicolae şi fratele său Alecu, fiii lui Iancu Vasiliu �4), ce se numeau Vasiliu zişi şi Tău tu , dupe numele de naştere al mamei lor, nu au purtat niciodată numele de Fălcoianu. Ca probă următorul act de la Mihail Gr. Sturza V. V. adresat lui Nicolae Vasiliu 25). Actul lui Mihai Gr. Sturza V. V. Domn Moldovei, cu No. 2091 din 1844 2°). "Cu mila lui Dumnezeu Noi Mihail Grigore Sturza V. "V. Domn Ţărei Moldovei. "D-sale Nicolai Vasiliu "Luând în privire anaforaua sub No. 19350, prin care "dumnealui VeI Logofăt al Treburilor din Năuntru ne re­ .comăndueşte vrednicia şi râvna ce ai desvălit întru pli­ unirea datoriilor de revizor a Departamentului, ce porţi de "o îndelungată vreme. Noi găsim cu cale a-ţi face cuvenita "răsplătire şi dar, după prerogativa ce avem, iată prin acest "al Nostru Domnesc Decret, îţi hărăzirn rangul de Sluger, .dându-ti dreptate a te iscăli şi a fi obşteşte cunoscut cu "acest rang, pentru care poruncim şi Sfatului Administrativ "ca să te treacă prin actele Cărmuirei cu rang de Sluger. (ss) Mihail Grigorie Sturza V. V. Pecetia No. 2198 (ss) VeI Post. N. Mavrocordat procit. "Secţia I din Secretariatul "de Stat No. 2091 Anul 1844 Şeful secţii I-a .Dechemvrie 19 zile Iaşi. (ss) Baldovin Spătar. 24) Pe care îi vedem în testamentul Anastasiei Vasiliu. 25 Nu Fălcoianu la 18H, când pretind că de la 1813 li s'a recu­ noscut dreptul la numele de Fălcoianu . . ?6) Originalul În posesia Medicului Veterinar Mihail A. Fălcoianu (Vasllm); copie în arhiva lui Al. Al. Fălcoianu. 41 [42] Tocmai la fiii lui Nicolae: Alecu şi Şteţan., şi la surorile acestora, apare numele de Fălcoianu (vezi fragmentul de arbore genealogie), aducând ca sprijin găsirea acelor acte de recunoaştere a Divanului şi al lui Vodă Calimah, pentru care motiv au luat numele de Fălcoianu, nume pe care-l păstrează azi şi urmaşii lor. (Afirmaţiune făcută de Alecu N. Fălcoianu (Vasiliu) în 1908, la Govora, tătălui meu Ce­ neralul Alexandru M. Fălcoianu, şi mie de Ştefan N. Fălco­ ianu-(Vasiliu), fratele lui Alecu, care era funcţionar al Pre­ fecturii de Bacău; de asemenea Medicul-Veterinar Mihail A. Fălcotanu-t Yasiliu) mi-a arătat actele de mai sus citate, pe ·care le-am fotografiat şi tradus). Din actele familiei Fălcoianu, multe în Arhiva subsem­ natului, cât şi din cercetările răposatului Stefan Greceanu, ale D-Iui Profesor N. Iorga, a actelor de la Academie şi Arhivele Statului nu se vede, şi nu reese câtuşi de puţin că membri ai familiei Fălcoenllor au trăit în Moldova, sau că s'au refugiat în acea parte a ţării, .Vasilăndu-sc''. Tot ce se ştie, bazat pe acte 27), e că un descendent al Fălcoenilor, anume Paharnicul Ştefan Fălcoianu, fiul marelui Clucer şi VeI Vistier Dumitrache Fălcoianu şi al soţiei aces­ tuia, Sultana născută Cretulescu, a ţinut în căsătorie pe Anastasia Done, din Moldova. Aceasta i-a adus ca zestre şi moşii în Bucovina, pentru care a avut multe procese de cotropire cu familia soţiei sale, însă care niciodată nu a mers pe acolo, avăndu-Ie arenda te, sau îngrijind de afacerile sale prin împuterniciţi (vechili). Dupe arătările bătrânului octogenar Const. Popovici din Bogdăneşti,jud. Bacău, fost mult timp învăţător la Pun­ geşti, lângă Lipova, jud. Vasluiu, (într'o scrisoare adresată fiului său Cezar Popovici, medic general, şi care scrisoare se află în posesia mea), şi care a ţinut pe o fată, Elisa, a lui Nicolae Vasiliu, zis Tăutu, tatăl aşa zişilor Alecu şi Ştefan Fălcoianu, reiese că Ion Yastliu, ginerile Tăutului, a venit din Bucovina cu o casetă. de bani, stabilindu-se la Lipova. Am văzut că Anastasia, soţia Paharnicului Ştefan FăI­ cotanu, avea de zestre moşii în Bucovina, pe care neîngri­ jindu-le nici ea, nici bărbatul său, căci erau în ţara Româ­ nească, se prea poate ca Ioan Vasiliu, sau tatăl său Costea jigniceru să fi fost arendaşul acelor moşii, sau să fi avut legături de afaceri cu acel Fălcoianu, şi cum ştia că nu e în Moldova, ca să-I poată urmări, a găsit prilej să-şi aleagă numele de Fălcoianu, ca să se înobileze, producând proba­ bil acte de afaceri la Divan, când socrul său Tăutu a so­ licitat această rugăminte .. � De alt-fel, dacă a căpătat, cum zic ei, dreptul de a -------- \ 27) Acte ce se vor publica în Studiu asupra Familiei Fălcoianu, la care lucrez. 42 F f [43] purta numele �e Fălcoianu, dece IOf!n v.asiliu nu s'a numit Fălcoianu, CI pană la moartea sa, ŞI soţia sa, au purtat pe cel de Vasiliu? Oare le era teamă că nu era adevărat ce arătase? Şi că luase acel nume de Fălcoianu pentru a trece, în Basarabia, ca înobilat şi numai pentru a-şi face treburile faţă de guvernul rus? Ceva mai mult: chiar fiul său Nicolae nu şi-a zis şi nu era cunoscut de cât ca Vasiliu, sau mai zis şi Tăutu, după numele de familie al mamei sale, iar niciodată FăI­ cioianu. In ceea ce priveşte pe fratele său Alecu, acesta tot­ deauna şi-a zis Yasiliu, Dacă nici bunicul Ioan. nici tatăl Nicolae nu şi-au zis Fălcoianu, apoi nici fiii lui Nicolae: ALecu şi Ştefan, precum şi urmaşii, lor nu puteau să-şi adopte acest nume, trebuind să-şi zică tot VasiLiu. Dar cu descendenţa din Vasile Cior­ pacu cum rămâne? Deci, până la o stabilire definitivă, bazată pe docu­ mente şi acte certe, hrisoave mai vechi ca cel al lui Cali­ mah (care dune mine nu este dat decât de complezenţă şi din care nu reiese in mod hotărît că Ioan Vasiliu era descendinte din Falcoenii din tara Românească), nu se poate numi acea familie din Moldova Fălcoeni şi nici socoti ca urmaşi din ve­ chiul şi adevăratul neam al Fălcoenilor, cari din moşi stră­ moşi sunt din Oltenia şi se numeau .Boerii ot Fălcoi", ci rămân a fi consideraţi şi numiţi tot Vasilill . •••••••••••• Spicuiri noi privitoare la stăpânirea austriacă în Oltenia 1) de Mihail Popescu Prof. secund. şi Arhiva!' 'În Direcţia generală a Arhivelor Statului. Austria, stăpână pe Oltenia în urma păcei dela Passarowitz [1717], a însărcinat pe Inginerul Maior Friederich Schwanz să-i Iacă harta topografică. Schwanz, înainte de a proceda la ridicarea hărţei, a vizitat în amănunţirni întreaga provincie, pentru ca lucrarea ce avea să întocmească, să fie făcută după sistemul cel mai bun, mai ales că aceasta, după credinţa de pe atunci, avea să servească Mare­ lui Stat Major la întocmirea planului de luptă împotriva Turcilor, pentru ofensiva începută in Peninsula Balcanică. După cercetarea provinciei, Schwanz a găsit de cuviinţă apoi, să întocmească un raport asupra tuturor celor văzute şi 1) Vd. Documentul dela pag. 65. 43 --�-� - -� --- - [44] constatate. Din raportul acesta, publicat la pag... am găsit cu cale să fac cunoscut pentru cei ce se interesează de trecutul Olteniei câteva lucruri mai însemnate. Aşa ne spune că, organele de conducere ale Olteniei, sub Austriaci, se compuneau din: Comandamentul general al Ardealului, ca instanţă locală su­ premă în chestiuni civile-militare şi domenial-financiare. Acestuia îi erau subordonaţi apoi un ban, ca şi în timpul când Oltenia era unită cu Ţara-românească, ajutat de un COn­ siliu compus din patru boeri mari, de un secretar, un comisar al provinciei, iar în fiecare district de câte un ispravnic şi subisprav­ nic pentru chestiuni civile. Afacerile militare erau sub conducerea unui comisar de răs­ boiu, ajutat de un ofiţer-intendant [proviant-Officer], iar afacerile domeniale de un inspector, un perceptor şi un .Cameral Corn­ rnissar- cu treizeci de ajutoare. Precum se vede, un aparat administrativ destul de numeros pentru o provincie ca Oltenia. Reşedinţa ţărei deci, şi administraţiei civile-militară şi dome­ nial-finanoiară, era la Craiova -. Tot la Craiova se mai ţinea un târg anual, ce dura două săptămâni. Locul târgului era într'o clădire mare [Han], înconju­ rată cu zid puternic, şi se afla în stăpânirea egumenului dela Mănăstirea Horez. Hanul avea trei curţi. Prima - piaţă-avea () clădire în care găzduia Domnitorul ţărei.: când se întâmpla să participe la târg. A doua avea camere mici, cu boltă, aşezate de jur împrejur, iar la mijloc se afla un foişor ce servea de bursă negustorilor. Camerile acestea serveau de magazine, unde îşi întindeau marfa negustorii veniti. A treia curte servea oamenilor de rând, precum aici se mai aflau şi grajdurile. Hanul acesta, ne spune Schwanz, a suferit mult în timpul răsboiului Austro- Turc, din pricina Tătarilor, şi trebuia să fie re­ parat, pentru ca să poată fi întrebuinţat ca locuinţă şi depozite administraţiei civile-militară a provinciei. In ceeace priveşte celelalte chestiuni, ca întărirea provinciei, pentru cei ce s'ar interesa de aceasta pot găsi lămuriri in arti­ colul meu "Oltenia sub Austriaci", publicat în "Buletinul Corni­ siunei Monumentelor Istorice" \ din 1926, No. 49, unde se găsesc şi vederile necesare. \ •••••••••••• 44 [45] Teodor Teodorini 1) Documente şi informaţii despre el şi familia lui de Artur Gorooei. (Urmare) In ziua de 11 ianuarie 1874, s'a făcut inventarul ave­ rei lăsată de Teodor Teodorini. Acest inventar este inte­ resant: din el se vede în ce constă zestrea unui teatru din vremurile acelea. INVEN(;.ARIU de bunurile defunctului T eodor T eodorini, făcut în ziua 11 ianuarie 1874. 1) 2 Canapele vechi, îmbrăcate una cu damasc şi una cu cit. 2) 3 Fotoliuri îmbrăcate cu cit. 3) 5 Scaune idem, din care trei îmbrăcate cu cit şi 2 cu damasc. 4) 1 Scaun minat de lemn cu trestie. 5) 1 Masă mare de nuc cu postav, veche. 6) 1 Masă idem pentru oglindă, mai bună. 7) 1 Idem, ruinată. 8) 1 Mescioar.ă mică rotundă pentru lucru. 9) 1 Bufet pentru pus între ferestre. 10) 20 Tablouri de hărtie, din care 7 mici şi cele­ lalte mari cu rame poleite. 12) 1 Tablou cusut cu catefeluţă şi legat; asemenea portretu defunctului în costum dela Infantil Larei. 13) 1 Idem reprezentând pe Dna Raluca Stavrescu. 14) 1 Oglindă mică cu pervazurîle poleite, însă foarte ruinate. 15) 1 Pereche glastre de porţelan mari. 16) 2 Figuri mari şi 2 mici de ipsos. 17) 1 Tablou lucrat în ulei, reprezentând oraşu Cra­ iova -). 18) 1 Idem fotografic, reprezentând pe artistul Hilo în diferite poziţiuni. 19) 1 Cutie de lemn de stejar. 20) 1 Zaharniţă, idern. 21) 1 Orologiu lucrat de mână. 22) 3 Volume cărţi intitulate: Căpitanu Grant. 23) 4 Idem: Magazin istoric pentru Dacia, de Laurian. 1) Vd, începutul în numerele din An. Vll, pag. 185, 215 şi 400. 2) Banuim că este tabloul pe care l'am reprodus în gravură, în an. III, pag. 326 a revistei, pictura de Valery, aparţinând azi Teatrului Naţional din Craiova. 45 [46] o 24) 1 Idem: Volum al doilea Legislaţiuni de jUrispru- denţă pentru theatru. 25) 1 Idem: Istoric din perioada primitivă. 26) 1 Idem: Piesa intitulată "Marie ou l' inondation". 27) 1 Idem: Intitulată (indescifrabil). 28) 1 Volum: turs de declamaţiune. 29) 1 Idem: Manuel du Maire, de Dumas. 30) 1 Idem, intitulat: (ilisibil). 31) 1 Idem: Shakespeare, Galerie. 32) 1 Idem. Du pouvoir municipal. 33) 1 Idem: Encyclopedie Municipale. 34) 1 Idem: Memoires de Madame De StaeI. 35) 1 Idem: Scrierile Cronicarului Dimitrie Cantemic 36) 1 Idern: De la vie et des ouvrages de Moliere. 37) 1 Idem: Pentru agricultura Romania din Mehe­ dinţi, de Ion Ionescu. 38) 1 Idem: Tratat de higienă publică, de Doctoru 1. Felix. 39) 1 Pereche candelabre, compoziţii de bronz vechi. 40) 1 Tăviţă pentru dânsele. 41) 1 Masă acoperitoare. 42) 1 Icoană de ipsos, reprezentând Crucifixul. 43) 1 Scoică pentru masă. 44) 4 Galerii poleite şi vopsite culoarea nucului. q:j) 4 Perdele de tulpan vechi. 46) 4 Tablouri de părete pe hărtie. 47) 1 Contuar vechi. 48) 1 Lampă de Bronz mare, dar veche. 49) 1 Pereche sfeşnice de plache vechi. 50) 1 Idem de bronz idem. 51) 2 Perechi de că Iimări de bronz, una mare şi una mică. 52) 1 Pat de fer îmbrăcat cu damască, două suluri două perine. <; 53) 1 Idem, de nuc pentru doică. 54) 1 Dulap de nuc mare. 55) 1 Idem de brad văpsit negru. 56) 1 Masă de nuc galbină. 57) 1 Acoperitoare de lână faţa tartanului. 58) 1 Idem lucrată file de bumbac. 59) 1 Oglindă cu pervazurile de nuc. 60) 1 Perdele de tţtlpan ordinare. 61) 1 Plapumă de lână. 62) 1 Cuer. . 63) 1 Icoană de ,arginţ reprezentând pe Madona. 64) 1 Idem mică. \ , 65) 2 Perine de colţul patului, vechi. 66) 2 Scaune de lemn cu trestie. 46 ) t f [47] 67) 1 Căsuţă mică de fer, în care s'au găsit actele următoare: 68) 1 Act cu data / 869 Martie 13, semnat Manolache Chipa şi alţii, transcris la Trib. Vâlcea sub No. 32, . prin care vinde 11 pogoane vie din dealul OItului Dră­ găşani către Nicolache Pană. 69) 3 Idem din 1846, adeverit la No. 77 de acelaşi 'I'rib., Marghioala născută Bengiasca către Manolache Chipa, 70) 1 Act (de învoială între Ghiţă Coţofeanu cu Maria, fiiea lui Niţă, pentru locu teatrului, cu data /846 Martie 9, adeverit de Trib. comercial la No. 17/847. 71) 1 Idem, semnat de aceiaşi persoană, prin care se învoesc cu Coţofeanu ica să-i vânză toată partea sa din acel loc, în preţ de 120 galbeni, adeverit la No. 18/847. 72) Idem cu data /847 febr. 27, pentru vânzare a defi­ nitivă a acelui loc de către numita către Coţofeanu, ;adeverit la No. 39/1847. 73) Idem cu data /856 Maiu 31, semnat C. Coţofeanu, legalizat de Tribunalul Comercial din Craiova la No. 105/856, prin care vinde către defunct locul teatrului în sumă de 24 stânjeni. 74) /845 Aprilie 28, Relaţia Membrului de la Za­ treanu şi Ingineru Otetelişanu pentru cercetare prigonind locu. 75) No. 96/1846, Sentinţa Divanului Craiova Sec. I, în privinţa locului de la teatru. 76) No. 56/857, Sentinţa Trib. DoIj Secţia I, în pri­ cina dintre C. Popescu Teodorinu, pentru patru stânj. din locul teatrului. 77) No. 218/1839, Sentinţa Trib. Doljiu Secţia I, dată asupra judecăţii dintre Coţofeanu cu Maria Cămără­ şeasca pentru locu teatrului. 78) /865 Iulie 17, act semnat General B. Vlădoianu, transcris la No. 138 acel an, de secţia comercială, prin care vinde numitului casele din Mah. Sfântu Spiridon. 79) 77/1863, Sentinţa Trib. Doljiu secţia I, în pro­ cesu dintre B. Vlădoianu pentru depunerea alegerii locu­ lui de la Sf. Spirtdon. 80) 14/1852, Sentinţa Trib. Dolj secţia II, în judecata dintre văduva lui Coţofeanu pentru locul de la teatru. 81) /1860 iunie 19, Act subscris V. Stavrescu, prin care atestă primirea de lei 11 mii de la defunct, bani ce datora Frosii Fărcăşanu, al cărui înscris nu l-au găsit să-I restitue. 82) /839 Februarie 26, Act semnat Gr. Bebircescu, pentru primirea a 70 galbeni de la defunct de către care îi datora. 47 [48] 83) /861 Haiu 6, IdemMarin Chiţu şi Constantinescu, pentru primirea a lei 7332 de la defunct, cărui datora. 84) No. 6969/1856, Adresa Prefectului Doljiu către defunct, prin care îi comunică că i se permite teatru şi a dirija trupa. 85) Act deesecutarea deciziunii Divanului, cu No. 96/1846, semnat Gr. Otetelişanu hotarnic şi Manolache Părăianu Membru sect. 86) Act de cununie al mortului cu Dna Maria T eo- dorini. 87) /864, Act de naştere ficei Maria. 88) /857, Idem de naşterea Dşoarei Elena Teodorini. 89) No. 1044/1856, Actu municipalităţii pentru clă­ direa teatrului. /NVEN'CARIU REPER'CORIULUI 'CEAr;RULUI 90. Uă piesă Alix, sau două rnume. - 91. Idern, Amorul blestemat. -- 92. Idem, Amorul fals. -- 93. Idern, Amanţii din Murcia. - 94. Idem, Ălarghil. - 95. Idem Ana Zampa. - 96. Idem, Alecsandru Lăpuşneanu. - 97. Idem, Bogatul şi Săracul. -- 98. Idem, Banditul Dom­ nitor. - 99. Idem, Banditul din Munte.- 100. Idem, Bertrand Matelotul. -- 101. Idern, Ben Leil. -- 102. Idem, Ber1ins Emigratulf ?). - 103. Idem, Bastardul. - 104. Idem, Biciul mărilor. - 105. Idern, Bolnavul imaginar. -- 106. Idem, Carol al 7-lea. - 107. Idem, Cămătarul. - 108. Idem, Corsarul (sau: Căpitanul Paul). - 109. Idem, Copiii lui Eduard. - 110. Idem, Clarisa Harlov. - 111. Idem, Cerşitorti Londrii. - 112. Idem, Capitan Guil'lery, -,- 113. Idern, Curierul din Lion, -- 114. Idem, Cerşitoarea. -- 115. Idem, Clironomii. -- 116. Idem, Contesa de No- vaille. -- 117. Idem, Cardinalul Richelieu. -- 118. Idem, Cavaleri! Nopţii. -- 119. Idem, Caterina Howard. -- 121. Idem, Catacombele Romei. "'- 122. Idem, Comedianu .. - 123. Idem, Căinţa mamelor. -- 124. Idem, Căderea Mi­ solongii, -- 125. Idem, Camera Roşie.- 126. Idem, Con­ dica Neagră.- 127. .Idem, Contele CarmaniuL -- 128. idern, C10nd Stock(?). - 129. Idem, Demonu negru. - 130. Idem, Damele de la Faille(?). - 131. Idem, Demonu Banilor. - 132. Idem, Don Juan de Marana. -- 133. Idem, Dama cu camelii. -- 134. Idern, Dramele Taverne­ lor. - 135. Idem, Doctorul Negru. -- 136. Idern, Debora. -- 137. Idem, Dalila. -- ţ>8. Idern, Don Juan d'Austrla.> 139. Idem, Dracu sau Oarba din Paris. - 140. Idem, Evreiul şi creştinul. -- 1�1. Idem, Evreiul şi creştinul rătăcit. -- 142. ldem, Evreica şi creştinu. - 143. Idem, Eloisa şi Abeliard. -- 144. Idem, Elgitano. - 145. Idem, Femeia dela St. Tropez.-146. Idem, fata RegimentuluLr-- 48 [49] 147. Idem, Frumoasa Gabriela. - 148. Idem, Fidanţata din .i\bydos(?) -- 149. Idem, Falşa Adulteră.- 150. Idem, Fualdes. -- 151. Idem, Fantomele Verginelor(?).- 152. Idem, Fiul nebunei. .- 153. Idem, Fetele de mar­ moră. - 154. Idem, Frou-frou. -- 155. Idem, Fraţii de tărm. - 157. Idem, Faust.- 158. Idem, Femeea din popor. '- 159. Idem, General de Bretani. - 160. Idem, Ghiliom Tel. -- 161. Idem, Gonzalv de Cordova. - 162. Idem, Germinia. - 163. Idem, Gaspard pescarul. - 164. Idem, Gabrina( ?). -- 165. Idem, Hoţu de codru. - 166. Idem, Hamlet. - 167. Idem, Hoţii de codru. - 168. Idem, Intrigile Ecaterinei de Medicis. - 169. Idem, Jacu al II-lea. - 170. Idem, Jacu corsaruL - 171. Idem, Idrllţi Dei Nubrei(?).-- 172. Idem, Jeana Grey. -- 173. Idem, Jidovul rătăcitor. - 174. Idem, Jean birjaruL - 175. Idem, Infanţii Larii. - 176. Idem, Idiotul. - 177. Idem, Kean.-- 178. Idern, Cutremurul de Ia Martinica. - 179. Idem, Christof Columb. - 180. Idem, Călăul Londrii. - 181. Idem, Cavalerul templului. -- 182. Idem, Cărtură­ reasa. - 183. Idem, Ludovic al XI-lea. - 184. Idem, Luisa de Valcrois. - 185. Idem, Lada de fer. - 180. Idem, Lacul Glendston(?). - 187. Idem, Lupoaica cu puii. - 188. Idem, Lazar păstoruL - 189. Idem, Lucia de La­ mermoor(?). - 190. Idern, Margina de Sautiel(?). - 191. Idem, Maria Tudor. -- 192. Idem, Maria sau muma. -r-:- 193. Idern, Moartea şi ştinţa. --- 194. Idem, Margarita d' Anjou. - 195. Idem, Mama culpabilă. - 196. Idem, Manfred blestematul. - 197. Idem, Maria sau inundatiu­ nea. -- 198. Idem, Mama Vitregă.- 199. Idem, Monte Cristo parea a 4-a. -- 200. Idem, Monte Cristo. -- 201. Idem, Muşchetarii. -- 202. Idem, Monastirea de Castro. -- 203. Idem, Mizerabilii. -- 204. Idem, ModeluL .-- 205. Idem, Martirii cauzei. --- 206. Idem, Matilda. -- 207. Idem, Marchiza de Benville(?). - 208. Idem, Mihai con­ damnat la moarte. - 209. Idem, Mocanu. -- 210. Idem, Monte Cristo partea L -- 211. Idem, idem partea II-a. -- 212. Idem, idem partea III�a. - 213. Idem, Madelina. - 214. Idem, Manon Lescaut. -- 215. Idem, Maria de Beau­ marchef "). - 216. ldem, Nelegiuitul. - 217. ldem, Na­ poleon al II-lea. - 218. Idem, Nebuna din Veneţia. -- 219. Idem, Necunoscuta. - 220. Idem, Nunţile veneţiene.- 221. Idem, Naufragiul Meduzei. -- 222. Idem, Noaptea de 20 Septembrie. - 223. Idem, Orfelina. __ o 224. Idem, Orbul şi Cocoşatul. - 225. Idem, Omul fără cap. -- 226. Idem, Onoarea franceză. -- 227. Idem, Orbul şi nebuna. --- 228. Idem, Ote1o. -- 229. Idem, Piraţii din America. �- 230. Idem, Pactul foametei. - 231. ldem, Pungaşii de Paris. - 232. Idem, Podul rosu. - 233. Idem, Peticarul de Paris. -- 234. Idem, Paul JIacu(?) .. _- 235. Idem, Par- 4 49 [50] donul Bretaniei. - 236. Idem, Proscrisul. 237. Idem, Paul şi Virginia. -- 238. Idem, Rita spaniola. - 239. Idem, Ruy Blas. --- 240. Idem, Regina Margot. -- 241. Idem, Revoluţia franceză. --- 242. Idern, Rftsul cu hohot. --- 243. Idem, Robert, şeful bandiţilor. - 244. Idem, Ralf, ban­ ditul. -- 245. Idem, Ricard al III-lea. -- 246. Idem, Spân­ zuratul. --- 247. Idem, Stela. -- 248. Idem, Salvator Rosa, -- 249. Idem, Supliciul unei femei. - 250. Idem, Stri­ goiul. - 251. Idem, Servitoarea Regină. - 252. Idem, Ţăranul din Munte. -- 253. Idem, Tribunalul secret. -- 254. Idem, Turnu din Ferrara, -- 255. Idem, Tortura­ toru. -- 256. Idem, Hltragiu. - 257. ldem, Udrea Banul. -- 258. Idem, Veteranul lui Napoleon. -- 259. Idem, Vlad Ţ epeş. -- 260. Idem, Vornicu Bucioc. -- 261. Idem, Verdeaţa. - 262. Idem, Viaţa unui jucător de cărţi. - 263. Idem, Adam şi Eva. - 264 Idem, Amorul prin ma­ halale. - 265. Idem, Balul prlzonierflor. - 266. Idern, Budinca şi PIăcinta. - 267. Idem, Banii, Gloria şi Amo­ rul. -- 268. Idem, Baba Hârca, -- 269. Idem, Bufniţa şi Porumbiţa. -- 270. Idem, Banul Dracului. - 271. Idem, Adio la Patrie. - 272. Idem, Barbu Lăutaru. -- 273. Idem, Cariera Verde. -- 274. Idern, Curcănăreasa. - 275. Idem, Două mierle albe. - 276. Idem, Doi ţărani şi cinci cârlani. -- 277. Idem, Duelurile. - 278. Idem, De sus jos şi de jos sus. -- 279. Idem, Cine vrea poate. - 280. Idem, Cetatea Neamţului. - 281. Idem, Cardinalul Ri­ chelieu. --- 282. Idern, Dvşoara d'Anjouvil( ?). 283. Idem, Criminalistul. -- 284. Idem, Doi prtcopsiţi. - 285. Idem, Două fete şi un flăcău. -- 286. Idern, Don (Cezar 'de Bazan. - 287. Idern, Dama cu camelii. - 288. Idem, Două despărţenii. -- 289. Idem, Eşti nebună. -- 290. Idem, Florin şi Florica. --- 291. Idem, Evreul rătăcitor ( din eroare). ---- 292. Idern, Garoafa Albă. --- 293. Idem, Gen­ til Bernard. - 294. Idem, Fata aerului. -- 295. .Idem, Fata regimentului. --296. Idem, Gură cască. -- 297. Idem, Fiul Nebunei. -- 298. Idenî, Gamenul de Paris. -- 299. Idem, Grozavul bătăuş. -- 300. Idem, Frica din rai. -- 301. Idem, Steaua Păstorului. -- 302. Idem, Solda­ tul Român. - 303. Idem, Scara Mâţii. - 304. Idem, Scara de femei. --- 305. Idem, Smeul Nopţii. -- 306. Idem, Samson şi Spiridon. - 307. Idem, Seiloc Evreul. -- 308. Idem, Regina Topaz. -- 309. Idem, Radu Calom­ firescu. -- 310. Idem, Radu Buzescu. - 311. Idern, Rada Magerut "). -- 312. Idem, Urâta satului. -- 313. Idem, Umbrela lui Oscaru. -- \314. Idem, Uliţa lunii. -- 315. Idem, Ursu alb şi ursu negru. - 316. Idem, Mlnunică+- 317. Idem, Mutul. --- 318. \Idem, Nu e fum fără foc. - 319. Idem, Urmarea Cucoarrii Chiriţii. - 320. Idem, Mila lui Dumnezeu. - 321. Idem, Nela(?). - 322. Idem. Că- 50 [51] derea Misolongii.-- 323.. Idem, Moartea lui Mihai Vi­ teazul. --- 324. Idem, Madelena. �- 325. Idem, Năbădăio­ sul. -- 326. Idem, Nicşurescu. -- 327. Idem, Nunta ţă­ rănească. -- 328. Idem, Mireasa nebună. -- 329. Idem, Mihai Viteazul. -- 330. Idem, Morărita de la Marly(?).- 331. Idem, Mizeriile theatrului. - 332. Idem, Poliţa cu Dracul. - 333. Idem, Primele arme ale lui Richelieu. -- 334. Idem, Paraponisitul. - 335. Idem. Pepelea. -- 336. Idem, Pensionu de fete. -� 337. Idem, Piatra din casă. - 338. Idem, Pardonul Britanlei (părţi cu muzică). - 339. Idem, Prânzu Magdalinei. - 340. Idem, O noapte de ploaie. - 341. Idem, PIăiaşu. - 342. Idem, Petru cel mare.- 343. Idem, Corbul român. - 344. Idem, Cum vine mintea la cap. -- 345. Idem, Cavalerul de San George. - 346. Idem, Corsaru. - 347. Idem, Cărturăreasa (părţi cu muzică). - 348. Idem, Călugăriţa sângerândă. �- 349. Idem, Chirîta în Iaşi. -- 350. Idem, Chirtţa în provincie. - 351. Idem, Louisette. - 352. Idern, Sanpater(?). - 353. Idem, Lampă minunată. -- 354. Idem, Luarea Eru­ sallmului. -- 355. Idem, Lipitorile. -- 356. Idem, Insu­ răţeii. -- 357. Idern, Jianul. -� 358. Idem, judita şi 010- fern. --- 359. Idem, Imnu(?). - 360. Idem, Impresiile cucoanii Chiriţli. -- 361. Idem, Vivandiera. - 362. Idem, Voiaj era. - 363. Idem, Vicontele de Letoriere. - 364. Idem, Tunsul. - 365. Idem, Un trântor cât zece.- 366. Idem, Tuzu Calicu. - 367. Idem, 33333 de franci. - 868. Idem, Jianu. - 369. ldem, Gărgăunu. -- 370. Idem, Cine se ceartă se iubeşte. - 371. Idem, Fericirea casii. - 372. Idem, Giuvaerele femeeşti. - 373. Idem, Zăpăciţii. - 374. Idem, Capitolul 5-lea. --- 375. Idem, Copilita de 48 ani. -- 376. Idem, Două margarete. -- 377. Idem, Femeia care urăşte bărbatul. -- 378. Idern, Cum se cunosc băr­ ;baţii. - 379. Idem, Trei şoareci într'o cursă. - ,380. Idem, T osea. --- 381. Idem, Gavu, Minar & Co. -- 382. Idem, Juraţii criminali. -- 383. Idem, Toate sunt ca una. - 384. Idem, Fă curte manţi(?) mele.- 385. Idem, In­ fluenţa morală. 386. Idem, Demonii Jocului. - 387. Idem, Muşchetarii Reginii.- 388. Idem, Bărbaţi şi amante. -- 389. Idem, Garibaldi. -- 390. Idem, Doi orbi. -- 391. Idem, Indiana. - 392. Idem, Căsătoria silită. - 393. Idem, Femeile ce plâng. - 394. Idem, O femeie în fântâna mică(?). - 395. Idem, Lupta damelor.- 396. Idem, Te prinzi fără veste. - 397. Idem, Copilul cu noroc.- 398. Idem, Paul şi Margareta. -- 399. Idem, Maritaglul. - 400. Idem, Beutura fermecătoare. -- 401. Idern, Nepoţi şi unchi. �- 402. Idem, Capete Charlete(?). -- 403. Idem, Ţăranca civilizată. -- 404. Idem, Romanu unui tânăr fără noroc. - 405. Idem, Contesa de Noval(?). - 406. Idem, Bărbatul la ţară. --- 407. Idem, Haina verde. -- 408. Idem, 51 [52] i " Prinţul de Gales. - 409. Idem, Sub un fanar. - 410. Idem, VOioşala(?). - 411. Idem, Două despărţenii.-- 412. Idem, Paltonul brun. - 413. Idem, Nemernica. - 414. Idem, Familia' Lambert. -- 415. Idern, Marchizul Frede­ rich. -. 416. Idem, Căderea dracilor. - 417. Idem, Pă­ lăria unui ceasornicar. - 418. Idern, Ipohondricul. -- 419. Idem, Fabrica de deputaţi. - 420. Idem, Grembu(?). _ 421. Idem, Terizeta la arest. - 422. Idern, Căsătoria silită. - 423. Idern, Friguroasa. -- 424. Idem, Mânuşa şi Evantaliul. -.- 425. Idem, Bărbaţii nevoiaşi. 426) 74 Farfurii porţelană ordinară. 427) 12 Tacâmuri de mere poleite. 428) 12 Pahare de apă. 429) 12 de vin mici. 430) 12 Vase de bucătărie. 431) 2 Căldări mici de aramă. 432) 2 Tăvi de aramă. 433) 12 Rânduri de rufărie complectă. Inventarul terminat cu No. 433, astăzi 11 ianuarie 1874. Membru suplininte, Ion Stoicescu. Procuror, G. Orman. Inventarul aarderobii teatrulu; lşi a celorlalte obiecte aflate intrânsu, făcut astăzi 14 ianuarie 1874. 434) 32 Culise albe, diferite prospecte. 435) 18 Prospecte. 436) 100 Lampe mici de tinichea de scenă. 437) 1 Policandru al teatrului. 438) 24 Tricheluri de sticlă pentru Iogi. 439) 40 bucăţi mici de aplicuri, numite ape, nori, pomi, corturi. '" 440) 16 Băngi de staluri îmbrăcate. 441) 10 Băngi pentru fotoluri îmbrăcate. 442) 8 Pulteri pentru orhestra. 443) 4 Băngi îmbrăcate cu damasc. 444) Un covor. vechi pentru scenă. 445) 20 Mantale de plisă, cu garnituri de fir şi cu fluturi de diferite materii. 446) 10 Perechi de chiloti de diferite materii. 447) 10 Domino negre şi 'alte culori. 448) 20 Spenţere roşii şi verzi, de materie de lână. 449) 100 Bucăţi haine diferite culori, vechi. 450) 10 Pălării, cu fir împrejur. 451) 20 Coifuri de hărtie. 452) 3 Coifuri de aramă militărească. 453) 15 Fustanele. 52 [53] 4' Î 454) 15 Perechi ciorapi. 455) 10 Sleafuri . . 456) 10 Săbii de lemn. 457) 10 Perechi corturi de arestat. 458) 1 Tobă mică. 459) 10 Lăncii. 460) 20 Steguleţe de chimbrică parte ordinară. 461) 50 Bucăţi haine vechi întrebuincioase. 462) 6 Sobe. 463) 3 Lăzi de brad mari albe. 464) 1 .Raft pentru haine mare, trei mici, o masă de lemn albă. 465) 1 Şarpe de madepolon. 466) 6 Scaune de lemn fără resrnătoare. 467) 10 Perechi de botfori cu muşama. 468) 6 Săbii de scenă bune, cu teci de tinichea. 469) 10 Perechi tricouri de lână. Cu No. 469 (patru sute şasezeci şi nouă) s'au ter­ minat prezentul inventariu al defunctului Theodoru Theo­ dormi, astăzi ianuarie 1874. Membru suplininte, Ion Stoicescu. Procuror, G. Ormanu M. 'Cheodorina, C. Stăncescu. Am reprodus acest inventar, după o copie certi­ ficată de tribunalul Dolj, cu toate greşelile copistului, care fac să nu se poată înţelege foarte multe cuvinte din titlurile pieselor de teatru, care formau repertoriul lui Theodorini. Unele din titlurile pieselor se pot pricepe lesne, cu toate erorile de copiat, dar altele rămân ne­ Înţelese 3). Theodor Theodorini a avut, din prima căsătorie cu Ănica Poni, un singur copil, o fată, Eliza, de care aproape că nu s'a interesat niciodată. După moartea mamei ei, Eliza a fost crescută de mă­ tuşa sa, Zamfira Poni, şi dela o vreme nu i s'a mai ştiut de urmă. Abia în 1876, când avea aproape 30 ani, s'a adresat unchiului ei Iancu Theodorini, frate cu Theo­ dor, şi acesta îi scrie următoarele: 1876, februar 4. � 3) O bună parte din acestea din urmă le-am identificat, rectificând \ titlurile prea pocit copiate, cu ajutorul Delui Dan Demetrescu şi al registrului inventar al pieselor din biblioteca Teatrului Naţional din Craiova. A. O. 53 [54] Iubită Liză, Primirea scrisorii tale m'au bucurat foarte mult, deşi prea târziu ţi-ai adus aminte că tu ai în Moldova un moş, la care dacă cercetai, siguramenre că .mă puteai găsi şi poate astăzi nu erai aceea ce eşti acuma. Alta nu-ţi pot spune decât, ori când vei avea nevoe, adre­ sează-te la mine şi nu te voiu lăsa. Până la revedere, primeşte sărutări. Al tău ca un părinte, /. eheododni. Spune lui Ghiţă Saimanu complimente. Au mai trecut încă mulţi ani, şi prin 1887 a fost găsită din întâmplare. la Piatra-N, de vărul ei primar, Eugen Theodorini, care era procuror în acel oraş, şi dusă de el la casa tatălui său Iancu Theodorini, la moşia Cristeştt, din judeţul Suceava, pe care Theodorini o ţinea în arendă, unde o mai găsim şi prin 1892. Din Crisreşti, în 1894, când moare Maria Theodorini, născută Stavrescu, Eliza Theodorini adresează tribunalului Dolj următoarea cerere: 1894 martie 14 Domnule Pl"eşedinfe, Subsemnata Elisa Theodorini, domiciliată în comuna Crîsteşti, plasa Siretiului de jos, judeţul Suceava, fiind fiica adevărată a defunctului Theodor Theodorini din Craiova, şi fiindcă acuma a decedat şi Maria Theodorini, sotia al doilea a părintelui meu, astfel că toată averea mobilă este pusă sub sigilii, am respectul a vă ruga că atât averea mobilă cât şi acea imobilă, ce se c.ompune: casele din mahalaua Cernătestllor din Craiova, viea dela Drăgăşani, garderoba teatrului şi localul teatrului, de el nu se da în stăpânirea celorlalţi succesori, şi anume: Elena născută Theodorini şi Aurora Theodor ini, majore, până voiu fi şi eu citată, de oarece sunt fiica defunctului Theodor Theodorini şi soră cu numitele, astfel fac parte deopotrivă în acea avere, ca dreaptă succesoară, precum voiu proba". In 1895, Eliza era 'tn Iaşi, de unde, prin procurator, cheamă în judecată, la Trtbunalul Dolj, pe surorile sale, fiicele lui Theodor Theodorini din căsătoria cu Maria Stavrescu, pentru a fi obligate să-i lase în proprietatea şi posesiunea sa a treia parte din averea rămasă dela părintele lor, compusă din teatrul din Craiova, cu locul lui, o pereche de case situate pe şoseaua Valea Episcopiei 54 , \ I [55] 'Mat iţa 'Chomesq.1. F , , I i şi o vie din plaiul Drăgăşani, pendinte de comuna Dră- 6ăşani, judeţul Vâlcea, în întindere ca de 20 pogoane. :::J Tribunalul Dolj, secţia II, prin sentinţa No. 375/1896, consfinteşte dreptul de moştenire de a treia parte din averea tatălui ei Theodor Theodorini, avere în care era cuprins şi teatrul din Craiova, dar printr'o transacţie din 18 decembre 1896, Eliza renunţă la drepturile ei, în schim­ bul unei rente de 400 lei pe an, pe care surorile ei se obligă să i-o plătească, din chiria teatrului, iar când se va vinde teatrul, să primească suma de trei mii lei. Deşi avea numai 400 lei pe an, din chiria teatrului din Craiova, totuşi Eliza 'întâmpina greutăţi la primirea banilor. La 15 decembre 1897, Christ. Pessiacov din Craiova, din corespondenţa căruia cu Eliza Theodorini se vede că-i purta interes, îi scrie: Craiova, 1897 decem. 15. Doamnă, Sora Dv s'a purtat prost cu Dv, chiria teatrului a. primit-o dela Minister direct, cum m'a informat DI Viişo­ reanu, adjutorul de Primar, încă din luna maiu, pe în­ tregul an, astfel că n'am putut face nimic, că voiam a o sechestra. Adresează-te cătră ea, spuindu-i să nu mai umble cu mofturi, şi să vă dea suma din actul de transacţie. In privinţa ce-ţi scrie Marita T omescu, sunt minciuni. Al Dv Christ, Pessiacov. Probabil că "minciunile" despre care vorbeşte Pessia­ cov, sunt celece Marita T omescu îi scrie Elizei într'o cartă poştală:' . Craiova, 1897 decemvrie 7. Cucoană Eliză, Am primit scrisoarea Dtale despre Dna Elena. Nu pot să vă spui unde este, aproape două luni de când a plecat din Bucureşti nu mi-a scris, şi eu am un sequestru dela Tribunal pentru Dta pentru 50 lei. Nu v'aţi plătit timbrele şi sunt Dlor sequestrate şi nu ştiu nici eu unde să o găsesc să-i scriu despre acest sequeştru. Mai aşteptaţi şi vă voi scri. In 1899, Eliza Theodorini împrumută lui Mihai Rez­ meriţă, soţul verei sale primare, Elena, fiica lui Iancu Theodorini, suma de trei mii lei, probabil partea ei din vânzarea teatrului din Craiova, şi de sigur că de atunci 55 [56] Eliza nu mai primea renta de 400 lei din venitul teatrului. Venitul dela 3000 lei era prea mic pentru trebuinţile vieţii, şi Eliza era nevoită să apeleze adeseori la ajutorul surorei sale Elena, care se interesa de dânsa, şi probabil că o şi ajuta. DI Alex. Poni, avocat din Iaşi, mi-a încredinţat do­ cumentele ce au rămas dela Eliza Theodorini, între care un număr de scrisori primite de aceasta, în răstimpul dela 1892 până la 1904. Toate aceste acte au fost lăsate de EUza la Dna Elena Em. Cernătescu, sora DIui avocat Poni, fiica bătrânului profesor dela Universitatea din Iaşi, Petru Poni. Intre aceste scrisori sunt următoarele dela sora sa Elena Theodorini. O cartă poştală din Bucureşti cu data poştei 8 iunie 1900, adresată: Dnei Eliza Theodorini, la DI Mihai Rei­ meriţă, Bacău. Dragă Eliză, Am primit cozonacii tăi foarte buni şi-ţi mulţumesc de mii de ori. Sper la sfârşitul lunei să mă pot repede la Bacău şi astfel te voiu vedea şi îmbrăţişa. Sărutări Lenuţej şi Adeluţei. Imbrăţişeri lui Mihai şi ţie. Helene. O altă cartă poştală, tot din Bucureşti, cu data poştei 16 decembre 1901: Doamnei Eltza Theodorini, strada Ăr­ meană 8, Iassy. Dragă Eliză, Iată-mă încă în Bucureşti. Săl1ătatea bună; celelalte precum le ştii. La 15 dau un concert aicea, pe urmă plec la Milano şi în Rusia. Te îmbră.ţişez. ...... Tu cum te afli? He/(me. o cartă poştală ilustrată, cu vederea Castelului din Challes-les-Eaux (Savoie;), cu adresa "M-me Eliza Theo­ dorini", dar care a fost expediată într'un plic, aşa că nu poartă nici stampila oficiului de expediere, cuprinde numai aceste cuvinte: "Dragă Eliză, nu mai ştiu nimic dela Dta. Ce faci ? Te împrăţişez "Helene"; O scrisoare din Mila1lO, cu data 2 septembre, Ifără an, are acest cuprins: \ Milano, 2 septembre. . , , , i I ; I [57] Draga mea Eliza, . Scrisoarea ta mi-a făcut o plăcută surpriză. Mi .pare bine că eşti sănătoasă, căci sănătatea este cel rnai preţios lucru. Si eu si Aurora suntem bine, slava Domnului. Eu am > fost hi băi şi Aurora (la ţară. Dânsa a cântat deja la Turin şi a avut un mare succes în Boema. La iarnă nu ştiu încă unde va cânta; unde o găsi bani mai mulţi. Eu mă 'duc în noembre la Lisabona, angajată acolo pentru două luni, pe urmă nu ştiu încă, unde mă voi duce. Imi pare grozav de rău să ştiu. 'în ce stare se află Lenuţa şi Mihai. A fost vinovat, însă prea rău pedepsit de soartă. Peste o lună am să-ţi trimet câteva lucruri pentru iarnă. O să stai tot la Iasi? Scrie-mi, din când în când. Aurora ca şi mine te îmbrăţişează cu afecţie. Elena. Ai mai văzut pe Costică? Din scrisorile rămase dela Eliza Theodorini, se vede că neamurile ei se interesau de dânsa. Numeroase sunt scrisorile ce-i adresau verele ei primare, fetele lui !Iancu Theodorini. Chiar şi neamuri de pe a doua soţie a lui Theodor Theodorini se interesau de Elîza. Aşa, cu data de 17 noembre 1893, i se scrie din Bucureşti, la Cristeşti: Draqă Elizo, Am primit scrisoarea ta; cât despre carta postală, habar am. Mă grăbesc a-ţi răspunde. De tarite' Marie nu ştiu nimic, probabil însă că e la Craiova. Pe Georges nu l-am văzut de fel. Sărut mâna moşului şi ţaţei. Sărut pe Lucreţia şi Duduia, asemenea pe tine. V. G. Staurescu, 4). Tot din aceste scrisori se vede că o. parte din timp, Eliza Theodorini şedea pe la neamurile ei. Astfel, în 1896, o. găsim la Petre Cernătescu, în Gruiu, �udeţul Ilfov; în 1897, 1898 o găsim la Iaşi, la rnătuşa ei Sultana Cernătescu, sora lui Petru Poni, şi mama lui Petre Cer­ nătescu din Gruîu; în 1898, 1899 şi 1900 la vara ei Elena Rezmeriţă, în Bacău, apoi iar în Iaşi, pe lângă familia .marnei ei. La 11 martie 1914, Eliza Theodorini a murit în laşi. Actul de moarte spune că era în vârstă; ,de 70 ani, şi - ca ironie a soartei - nici ofiţerul stărei civile, care instrumentează, nici martorii cari declară moartea, nu ştiu 4) Iscălit ura nu este destul de cite aţă , şi poate să fie N. O., în Joc de V. O. Stavrescu. 57 ._- '"' --- � ��--� ---- �- - 1, I I I [58] cine erau părinţii Elizei Theodorini. In actul de lffioade se scrie: "Dna Eliza Theodorini, de sex femeesc, ăn vârstă de 70 ani, fără profesie, văduvă, dorniciliată în Iaşi, strada Tufescu 2, ... din părinţi nu se ştie". * �: * Deşi atât de greu lovit, prin perderea lui Theodo­ rini, teatrul din Iaşi, totuşi stagiunea 1871 � 72 a· 'mers foarte bine, căci artista craioveană Raluca Stavrescu era o artistă de valoare, care a captivat publicul ieşan. DI Emanoil Al. Manoliu, care cunoaşte prin sine însuşi viaţa teatrală a Iaşului din vremurile acelea, «les­ crie pe Raluca Stavrescu din Craiova ca "o excelentă artistă, de forţă, ce făcea faţă celor mai 'grele piese prin puterea talentului său şi inteligenţa ce o conducea. 'Această artistă făcea parte din familia care a dat scene! pe Ăris­ tiza Romanescu, Maria Thecdorini, Elena Theodorini, ce­ lebra cântăreaţă mondială. In "Nebuna din Amor", care s'a jucat la 17 octombre, publicul văzând-o în rolul Isabelei, regina Spaniei, a remarcat numai decât că are 'înaintea lui una din puternice1e interpretătoare ale firilor zvăpaiate, şi in adevăr Sravreasca subjuga, prin accentele şi jocul ei, de o amploare mare, pe toţi cari asistau la spectacolele în care ea îşi avea partea activă, Nu e vorba, că şi Maria Petrescu era o dramaturgă de forţă, care. a culminat cu deosebire în "Vr,ăjitoarea" lui Victorien Sardou, lăsând în urmă multe interprete ale scenelor reputate din străină­ tate" 5). Ziarul "Curierul de Iaşi", No. 114, din 17 octombre 1871, face o dare de seamă elogioasă despre artiştii din Craiova: "Din artişti, unii s'au distins prin joc inteli­ gent şi corect; anume Dna Petr,escu a exprimat mult foc şi sentiment. Dna Stavrescu a excelat în mod eminent. Această artistă şi-a imaginat caracterul Isabelei (din piesa "Nebunul din Amor"), cu justă inteligenţă; l-a format plin de infim sentiment şi l-a îmbrăcat în nohleţă 'şi demnitate. Executarea acestui caracter a fost excelentă. Exteriorul arfistei a fost plin de farmec poetic şi plastic; ( expresiile au fost juste, naturale, corecte şi idealizate. Mimica a fost caracteristică şi nobilă; vocea dulce şi elocventă: valurile sentimentelor le-a exprimat just, în momentele de fragedeemoţii, vocea a fost o muzică dulce, măgulitoare, neîncetând de a fi caracteristică. Pasul ei spre tron a fost nobil, mat estetic când 'începe a se des- făta în fericire ca o nebună; intima emoţiune a graiului ei a fost încântătoare ; iar în cea de pe urmă scenă, când dânsa inchee acţiunea prin un dulce acord de-profund şi 5) Manollu, op. cit., p. 65. 58 [59] - etern amor, graiul ei a fost pătrunzător. Privitorii ţşi-au exprimat cu entuziasm înalta lor plăcere estetică" G). Acelaş ziar, în No. 120 din 3 noembre 1871, scrie: "Dna Stavrescu, cu toate defectele piesei (Ralf Banditul sau Subteran ele Mănăstirei Sf. Norbert), şi cu toate de­ savanraglile, că avea faţă cu sine în scenă persoanele care erau foarte departe de a exprima aceea ce re:p'rezenta Dsa, şi-a susţinut rolul cu mult sentiment". (Burada, II, 318). In No. 127, din 19 noembre 1871, "Curierul de Iaşi" scrie: .Lntr'un noroc, este o comedie din repertoriul teatrului francez. ° piesă fină, ţesută cu spirit dela un capăt la altul, dar aproape imposibil de tradus în altă limbă. Cu toate acestea atât Dna Stavrescu cât si Dl Aslan, directorul teatrului, care cedând cererei publicului jucă în persoană, şi au ştiut prin joculi Ior a face tradu­ cerea întrucâtva interesantă. Aceasta merită cu atât mai mult laudă, cu cât şi Dna Stavrescu, care iare specialitatea rolurilor mari, dramatice, şi d. T. Aslan, care este per­ fect în caractere comice, bufone, au treubit să iasă din sfera rolurilor lor cele re cunoscătoare" 7). Raluca Stavrescu captivează mereu publicul ieşan, şixlespre jocul ei în rolul Margaretei, din, drama "Paul Jones" de Al Dumas, reprezentată la 26 noembre 1871, "Curierul de Iaşi", spune: "Dna Stavrescu, în rolul IMar­ garetei, nu vom zice mai mult decât că, dacă am fi fost Alexandru Dumas, i-am fi dedicat piesa Dsale" 8). In stagiunea 1872� 73, actorii din Craiova rămân în laşi, şi Raluca Stavrescu rămâne favorita publicului. Despre jocul ei în drama "Marcelina", reprezentată la 19 noembre 1872, "Curierul de Iaşi" scrie: ',,,Piesa a­ ceasta a fost o alegere dince1e mai puţin fericite.; Din norocire că în celelalte acte începu ceva acţiune, încât mulţămită jocului Dnei Stavrescu, publicul se retrase mult mai satisfăcut de cum de sigur se aştepta după actul întăiu" 9). In stagiunea 1873�74, Stavreasca figurează intre per­ sonalul teatrului din Iaşi, şi dările de seamă! sunt mereu elogioase. La 10 Iebruar 1874 se joacă "Otrăvitoarea", şi "Deme­ triade, secundat de Dna Stavrescu, Dra Constantinescu şi' Bălănescu, au fost la înălţimea lor de artişti; publicul a rămas încântat de câteva soene dramatice, executate cu multă artă şi adevărată pasiune" 10). Despre jocul ei în 6) Butada, II, 315. 7) Burada, op cit., II, 321. 8) Butada, op. cit., II, 323. 9) Butada, op. cit., II, 332. 10) Butada, op. cit, II, 349. 59 ;: [60] "Don Juan de Marana", dată pentru prima oară la 17 ianuar, se scrie: "Acum ca întotdeauna publicul a 'admi­ rat pe Dna Stavrescu în Dona Ines. Acest rol nu este principal în piesă, e numai o simplă apariţiune, însă Dna Stavrescu, ca o adevărată artistă, a ştiut să ridice şi să dea o importanţă acestei aparîţiuni: în puţine cuvinte rostite de Dsa, a exprimat multă idee. Scena !înveninărei a fost sublimă" Ll). La 12 decembre se joacă .Despma" de G .. Bengescu. "Curierul de Iaşi", din 15 decembre 1874, scrie: "Dna Stavrescu, care a creat rolul Despinei, cu atâta artă,a rost neimitahilă în declamaţiunea sa, unde a pus atâta toc, atâta pasiune" 12). In preajma stagiune! 1875-76 nu mai figurează, în personalul trupei, artista Raluca Stavrescu, pe care o găsim, însă, în personalul stagiune! 1876--77. La 5 decembre 1876 s'a jucat "Cerşitoarea", o dramă tradusă din franţuzeşte, care nu a plăcut criticului dela "Curierul de Iaşi", şi scrie în numărul dela 12 decem­ bre: " .. .întrebărn ce piesă este aceasta: "Cerşitoat:ea'?''' Ce roman de mansardă a slujit drept plan acestei drame, în unele părţi deadreptul respingătoare? Niciun caracter natural dela început până, la sfârşit.; Piesa a fost hine jucată. Fierarul (d. Galino), sora lui de lapte (dra Dă­ nescu), mama (dna Evolschi), au făcut ce au putut din rolurile lor imposibile. Nu tot astfel dna Stavrescu. Dum­ neaei a vrut să (dea un relief acestui non-sens dramatic, să iasă din cadru afară şi prin jocul său de scenă, a jucat cu atâta barbară cruditate, mai ales ca oarbă, cu grlmarea de om mort, cu ochii adânciţi şi vineti în cap, încât nu inima, -- stomacul mi s'a întors la această privelişte?"). In staghmea 1877--78, Raluca Stavrescu, artista care "devenise copilul răsfăţat al publicului îeşan" 14), nu mai joacă la Iaşi, unde nu mai apare. In schimb, alţi artisti din Craiova vin să culeagă lauri pe scena teatrului din 'iaşi: urmaşii lui Theodor Theo­ dorini, graţie căruia se făcuse o aşa de strânsă unire su­ fletească între capitalele celor două ţări: Oltenia şi Mol­ dova, pe care Theodorini le-a iubit cu aceiaşi patimă înălţătoare. ' ln stagiunea 188{)-c-81, numărul societarilor teatrului naţional din Iaşi fu sporit cu Maria Theodorini- Vasîliu, sare, după moartea lui Theodor Theodorini se remărită cu Vasiliu, un alt artist în vază dela teatrul din Craiova, \ 11) Burada, op. cit., II, 350. \ 12) Burada, op, cit., Il, 359. 13) Butada. op. cit., II, 387. 14) Manoliu, op. cit- p. 67. 60 \ l , - [61] cine o însoţi la Iaşi, unde veni şi Costache Theodorini, fratele lui Theodor. Eram elev în clasa a cincea la Liceul Naţional din lasi. Mama mea, rudă prin alianţă cu Theodorini, venind să:si vadă prietenii şi rămănând în Iaşi vreo zece zile, mă' lua cu dânsa în fiecare zi la "tante Marie", cum îi ziceam Mariei Theodorini- Vasiliu, care locuia pe strada Carol, alăturea cu teatrul, în casa frumoasei doamne Grigoraş, astăzi Seminarul Universităţii din Iaşi. La "tante Marie" am cunoscut pe soţul ei,artistul Vasiliu, am revăzut pe "moşul" Costache Theodorini, pe care-l uitasem din vremea copilăriei mele, pe când venia şÎl el pe la noi, şi am văzut pe mulţi din actorii tea­ trului, pe cari apoi îi admiram pe scenă. Pe masa din mijlocul salonului erau vravuri de jur­ nale franţuzeşti, cu dări de seamă despre succesele pe care le obţinea în străinătate celebra cântăreaţă Elena Theodorini, şi pe care mama iei mă punea să i le citesc. Din când în când îmi aruncam privirea spre dânsa şi-i vedeam ochii umeztţi de mulţumirea ce-i răscolea sufle­ tul la auzul atâtor laude a fiicei ei, cu care se mândrea. Stagiunea 1881---82 s'a închis, în noembre, fără cra­ ioveni, cari s'au înapoiat în capitala Olteniei. (Sfârşitul în nr, următor) . •••••••••••• 61 [62] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i PI dela un negustor rezic1ftnd Î-n Or�ovn, ac1ic�l pe te graniţfl ! 78 [79] nu s'ar fi implinit dela comersantul Dumitru Aldea din Orşova straful la care se supune după legi pentru lipitorile ce a voit a Strecura prin taină peste frontieră, şi cere D.Ministru a se îm­ plini fără zăba vă acel straf şi a se împărţi celor cu drept. Aceasta cornunicăndu-se O-tale, eşti invitat, D-Ie Administrator, a grăbi împlinirea acelui ştraf şi împărţirea lui doveditorilor, în confor­ mitate cu dispoziţiile ordinului No. 2�o2 din 1 ale corentei luni August. Membru Secretar de Stat la Departamentul Finanţelor. (semnătura ilizibilă). D-/lli Administrator de JJ1ehedintz: •••••• 11 ••••• Acte din Arhivele vieneze 1. 9 Iunie 1718. Din raportul lui Nic. Theil catre Eugeniu de Sa­ voia, asupa mersului tratativelor de pace dela Passarovitz 1). " ..... Ii Plenip. Turchi dissero anche di haver ordine di demandar la restituzione d' una parte de la Wallachia che e occupata daIli Tede­ schi, mentre non e possessione de occupazione .... " " ...... hoggidi fu in Adrianopoli l' Aga che porta qui la plenipo­ tenza alll Arnbasciatori Turchi et una peliza di zibeline con tallami al Sigr. Cavaliere Sutton. Il detto Ministro diede a questo Aga per dona­ tivo cento Ducati con un orologio. II Visiro, con ogni lettera che scrive alli Plenip. Turchi, ne fa di grande promesse alli Mediatori. Sopra di cio li Mediatori tengono forte il partito di Turchi, et altre di eio le due Potenze d' Inglitera, et d' Hollanda non vedono volontieri che le armi di S. M. l. si stentino tanto avanti, mentre si ruina il Iora negozo, et... rischio li negozianti di queste due nazioni perdere piu di 2000 Borsi che devono havere dagli habitanti di Sofia, Filipopoli, Adrianopoli et Constantinopoli. Con oiacere non ordinario udii il felice arrivo di V. A. S. a Bel­ grado, et non dubito che in breve tempo V. A. S. deterrninară la pre­ sente negoziazione con la spada ..... u " ..... dimani matina parte da qui l' Aga per inclinarsi a V. A. S. che li porta una lettera del Vezi. II contenuto della qualle gia V. A. S. 10 havra saputo dalli Sigri. Plen. Ces. Il Vezlrionon si sa peranco se sia partito da Adrianopoli, perche le truppe asiatiche tardano avenire et oltra dicio la Porta Ottornana questa campagna non potra havere una armata cossi grande quanto la campagnia passata. Il Aga de Gianizzari era arrivato a Sofia, et appo di se haveva poco gente ..... " "". Il presente Vezirio mai fu in campagnia et non connosce cossi sia I'arte militare onde infalibilimente la Porta Ottornana rischia perder il tutto, non essendo in stato di defendersi contra la potenza di S. M. I.. Pare che Iddio voglia estirpare quella infidele natione, poiche havendo 1) Vezi şi raportul Pleni.potenţiarilor Imperiali la Giurescu, Material, 1'01. 1. :-\1'. 279, 1:1 pag , 31.1. 79 [80] clernenza accordato il Congresso, la Paria Otto­ una pace, el dare qualche cossa per conservare S. M. 1. per sua gran mana potrebbe havere il primo. 10 non manco giornalmente dare distinte relazioni el informare pienarnente al1i Sigri. Plen. Ces. di tutto quello che si passa el accade accio possiano la di sopra prendere le Iora misure, come S. A. S. vedra anco Iora lettere ..... " Viena, Krlegs Archiv, Feld Akten, 1718, Turken, VI, 56. II. Belgrad. 10 funie 17/8. Eugenia de Saooia către Împăratul Carol V! 2), comunicând că a dat instructiuni plenipotentiarilor impe­ riali de a sonda pe Turei, dacă se pot Începe negociaţiuni pentru obţi­ nerea Olteniei, care n'a fost Luată În posesiune de trupele imperiale. n ..... ratione denen flinf cis-alutanish. Distrlcten van der WalJachey habe ich ei ne besondere Meldung gethan damit Euer Kays. Cath. Majt. Botshafter dissfals die Tilrchissen Ministers seitlicli vernehmen, wie weith sie sich hiertiber ausslassen wollen, massen diese von Euer Kays. Cath. Mayt. Wafen nicht văllig in Besitz genommen, sondern nur mit Parthayen bissweilen gegen der Donau seithen durchstrichen, worden seyend, auch die Turken keine ohnbilliges Bedeuchen haben dărften das Teritorium gegen der Donau und den Einfluss des Alt 2) Acest act, care se g:,seşte ca concept i n Arhiva de razboiu din \'i,"n:1, a fost publicat şi între anexele lucrării căpitanului Ma tuschka asupra războaielor Iu. Eugeniu de Savoia, editată de amintita nrhivă (voi. XVII, anexa nr. 207, pag. 23/1/35); acolo actul. este redat în o rtogrnfia germana modernă, iar rn loc de Fili­ popole este trecut Nicopole, ceeace corespunde situaţiei geografice, nu insn textului original. Având în vedere importanţa acestui act, care arată că, spre deosebire de lăcomia genetalull1i comandant in Transilvania, Contele Steinvil!e, care voia să anexeze, în aL9.ră de Oltenia, şi o bună parte a Munteniei (ţinutul Loviştea şi jud. Prahova) �i a Moldovei (Scrisoarea C[ltre Plenipotenţiarii imperiali din 14 :'It[ai 1718, tipăritfl la HUrlnuzaki. Documente, voI. VI. Nr. CXLTTJ,paf;". 212�16. Vezi. şi N. Iorga, . Histoi.re .des Houmains de Bucovine, pag. ;)�7. J-lurn-lUzaki,Fragmente zur Geschlchte der Humănen, VoI. IV, pag. L)2�154) şi în opoziţie chia,. cu illten­ ţiuuile Împăratului Carol VI, care Înc:) din Octombrie 1717 :1 r:H: I drept o cer"re minimală anexarea Olteniei (lnstrucţiunile date lui Eugeniu de Sa voia in vederea Încheerii p'lcii cu Turcii, elin 13 Oct .. 1717. Hurmuzaki, Dac. VI, pag. :?(I 1�:?05 (NI'. CXXXV.), J<:ngeniu de Salcoia [se îndoia Înc(l, la :1ceastă dat:"t, dac:l Se pO:Lte pretinde dela Turci cedarea Olteniei] :cu toate c(l el lnsuş frlcuse propunerea ca Oltenia ,Si' fie anexată (în q Aprile 1718, vezi Matuschka, Feldzlige des Prinzen Eugen, val.. XVIl, pag. 3J6, Nota 1.) )i ceruse Î11 acest sens Uil rap0l"l contelui Steinville (raportul ci(at elinU Mai).! Duprt ce Eugeniu de Savoia s':t ÎnUllnit Cll .Pl.enipotenţiarii Imperiali I:L Cuvin, În J5 Iunie J718, Imde a. stabilit elellnitiv ca. una din condi(iile de paCe, a­ nexarea Olteniei de Imperiu (vezi Giurescu, Material. pentru istoria Olteniei supt Austriaci, voI. 1. Nr. 285, pag. 316 �i lVlatu schka, FeJdztige des Prinzen Eugen, 1'01. X.VII, Suplement NI', 2(9), Plenipotenţiarii Imperiali anunţrl În 19 ale acelei:lşi luni dl le-a succes, dllP:' multe stăruinţe, s:l. obţie cleJa Turci cedarea Olteniei (Hurmuzaki, Do('. voI. \FI, Nr. CXUx., pag. 22'1�25). Eezistenţa Plenipotenţiarilor Turci În contra acestei cereri urmi"irea proba.bil nutUai scopul ele :l induce în eroare pe Plenipotenţiari; I mperiali\ Dfmdu-IC" impresia cii numai În urma strl ru­ inţelor lor au consimtit, 1n ultimul'. moment, la cedarea Olteniei, Turcii voiau s{l-i {:tdl în schimb �i pe ei mai. concilianţi în alte punct.e ce erau în litigill. De fapt ins" Turcii erau hotărâţi Încă \dinainte a ceda Oltenia, duprl cum se vede elin scrisoarea Lordului Sutton c:itre generalul. St. Saphorin, îns[lrcinatul de ala­ ceri britanic la Viena, din 10 Iunie 1718 (Hunnuzaki, Doc. Vl, Nr. CXLlll J1:l�'. 222�223), I.a care scrisoare probabil c" face aluzie si actul de raUl, car(" ,u'aU, că la Viena se cunoştea intenţillnea Tmrcilor faţ:'l de Oltenia încii îiiainle ele :1Vl.l­ area ei formal:, la congresul de pace. 8() [81] Flusses abzutreten, mithin nebst vieI andern Considerationen Philipopoli (sic!) so gerade gegeniiber lieget, gegen die Wasser Seithen văl1ig zu spehren, dam it mann nach sich năher aussernden Intention sich richten und die Negotiation zu diensten Euer Kais, Mayt. einleithen konne-. Viena, Kriegs Archiv, Feld Akten, 1718, Tiirken, VI, 9. IlI. 18 Iunie 1718. Consiliul Aulic de Războiu către Eugeniu de Sauoia, comunicându·i că miniştrii mediatori la pacea dela Passarouiiz au în­ ştiinţat prin curier pe miniştrii Angliei şi Olandei din Viena, că Turcii consimt la cedarea Olteniei. " ..... so haben wir doch vorlauffig gezihmend beyzubringen Unsere Shuldigkheit zu seyn errnessen, dass die Herren Mediations. Ministri eine aigenen Courrier an die allhier anwesende Enge lland und Hollăndische Repraesentanten mit Shreiben vom IOvten huius anhero abgeschickhet, darinnen gegen die disseiths in Servien anbegehrte Li· mites eine nachtriickhsame Vorstellung gemachet, jedoch zugleich po­ sitive erklăhret, das die Tiirckhen alle durch Teutshe, Hungarn od. Razen besezte Orth und Palanken heriiberlassen auch bey gedachter Wallachey die Aluta fiir ei ne Grănitzshaidung annehmen wolten, wie es Euer Dhrleucht ohne deme shon bekhant seyn wlrdet" .... (urmează diariul cancelariei). n ..... iiber we1ches auch die an Euer DhrJeucht Uns eingeloffenen Shreiben, und unter solchen dassjenige beylegen, welches der Nicolaus Mauro Cordato an Selbe erlassen, und Uns der Herr Feldmarshall Comte de Steinville sub rolante angeshlossen hat". Viena, Kriegs Archiv, Feld Akten, 1718, Tiirken, VI, 29. IV. . 20 Iunie 1718. Contele Virmond către Eugenia de Savoia, comu- nicându-i discuţiunile avute cu Plenipotenţiarii Turci asupra condiţiu­ nilor cedării Olteniei 3). n ..... Sonsten habe der gestern durch Expressen an Euer Dhlt gemainschaftlich abgelegten gehorsamsten Relation beyzurucken, dass bey Erlangung der fiinff Wallachishen Dislricten Wiir auch beygedungen, das Ihrer Kayl. und Cath. Mayt. und dero Unterthanen der vollkorn­ mene Gebrauch und văllig freye Shiffarth auf dem Altfluss, privative denen Ttirckhen, aber nur mit kleinen Shiffen zurn Fishen darauf zu fahren, und das Vieh trenckhen gestatet seyn solle, wie dan dariiber Sie einen shriftlichen Aufsaz, nebst dem ArticJe wegen Novi noch zu extradiren haben. Hirbey hat sich ein starckher Debat eraignet in dem die Ottoman. Gevollrnăchtigte durchaus den Vestungs Bau an beeden Strămen der Donau und gedachter Alutha einzustellen angesonnen haben, sich auf die Vorhinige Capitulationes und Fridensshluss bezieheud, dargegen Ich besonders Mich vestgestellet, und diese Clausule keines weegs angenohmen, vorwendend dass sich nicht gebiihre Unseren Souverainen hierinfalls die Hănde zu binden, und glaube hierinfal1s auch wegen anderen Grânizen Euer Dhlt. gnădigste Mainung erraicht zu haben ....... 3) Vezi: Giurescu, Material, val. 1, Nr. 284, la pag. 314-15; Hurruuzaki, Doc, val. VI, NI'. eLII, la pag. 228--29. 6 81 [82] ....... Ubrigens Chocyrn betreffend diinckhet Mich, dass die Ti.irch. Ministri die Demolirung davon einzugehen gar nicht gevollmăchtiget sondern von dem Vezier od. die Pforten directe zu begehren, und zu erhalten seyn muste ..... " Viena, Kriegs Archiv, Feld Akteri, 1718, Ttirken, VI, 62. V. 22 Iunie 1718. Consiliul aulic de Războia către Eugenia de Sauoia, exprimându-i mirarea că ministrul englez, Cavalerul Sutton, li ţine inca în nesiguranţă despre soarta Olteniei, cu toate că a facut cunoscut la Viena că 7 urcii vor ceda această provincie 4). » ..•.. man sich allein verwundere, das der Herr Cavagliere Sutton an den die Engelăndische Geschăften allhierbesorgenden Herrn general Feldwachmeister St. Saphorin die von denen Turkhen eingestandene Abtrettung denen disseiths der Aluta gelegenen Wallachishen Districten wie Wir mit năchsten darvon , eine . anzushliessen verhoffen, positive angemerkhet, gegen Eure Dhrleucht aber dises Puncturn annoch sub dubio halten wolJen, und zumahleu zur Zeith des Carlovizischen Fridens das Principium uti possidentis vor Eingestehung des Congresses reci­ proce festgestellet worden, und die Turkhen gleichwohln auf die Abtret­ tung deren in dem Temeswarer Banat Kaisl-er seiths beseztgehalten Orthen, weillen Ihnen der Haubt Plaz gebliben angetrungen, und solche erhalten, so wirdet dermahJen die disseithige auf die accesoria von Servien gestelte Praetension, ob wohl man nicht behart, von den Herrn Mediatoren nicht so offenbar fiir ungereeht declariert werden kănnen". Viena, Kriegs Archiv, FeJd Akten, 1718, Tiirken, VI, 35. VI. 26 Iunie 1718. Impăratul Carol VI către Eugenia de Sauoia, comunicându-i că pacea trebue cât mai curând tncheiatâ. că nu ar fi favorabil schimbul Olteniei in contra cetăţii Bihaz, de a Încerca să obţie o rectiticare de frontieră faţă de Moldova şi de a fixa graniţa cât mai curând, cât timp armata se află tncă sub arme; deasemenea de a obţine şi dărâmarea cetăţii Hotin, şi ceva În favoarea Poloniei . .. ..... der Frieden auf des shleinigste, als es immer măglieh, und zwar so zu sagen ohne Verlihrung eines Tags od. Stund zu shlissen und in seine vollstândige Richtigkeit zu bringen und gleierwie dureh Behauptung deren drey Străhmen nehmlich der Saw, Ajuta, und Una der grăsste Theil des Principij uti possidentis regulieret und sich das veithere in Servien ebenfalls ohne fernere Austland zu aissern hat, Ich auch nicht tinde, das die Turckhen verrnog ihrer Gesatzen Bihaz werden abtretten kăncn, oder die bereiths eingestandene flinff Wallachishe District wan sie solche aueh annehmen, dagegen mit Vortheil zurikkh zu lassen, sondern dise fUr Meinen Dienst bey dem dermahligen Systemata ,erum viii austăndiger zl! seyn sheinen, also seynd Euer Lbden gar feeht daran, das dass Frie�enswerekh in den Haubtpuncten seine gan­ zliehe Riehtigkeit in wenig Tagen zu erlangen ..... " "Uber dises ist Euer Lbden aus Janger Erfahrenheit ohne deme wissend, dass nun denen Tiirkhen naeh einmal geshlossenen Friden 4) Vezi GiuresclI, Material, voi. 1, Nr. 286, pag. 316-317. Referitor la SuttOIl vezi J-J unnuzaki, Fragmente "[\', pag. H9. 82 ,/ [83] nicht vill zu erhalten, wie es bey der vorigen Granitzshaidung beshehen, neue Shwârigkheiten zu erwarthen, und dahin einzulaithen wissen, dass Sye, wan man anderst nicht in fernere Weitshtichtigkeiten verfallen will, der von die weillen in dem gegenwărthigen Geshăft das Haubtwerkh von deme abhăngt, das die Grănitzen nach demwahren Enthalt, und Verstand deren Articolorum pacis realiter ausgewisen, und ob nicht etwan respectu Moldau mit Ausmachung deren mit Sibenburgen shon lang obwaltenden Grănizanstănden disseiths was furtrăgliches zu erhalten versuchet werde; als wollen Euer Lbden auch Ihres Orths darob seyn, damit gleich nach geshlossenen Friden zu der Grănitz-Shaidung geshritten, diese bestens beshleuniget und annoch bey im Feld stehen­ der Armee allenseiths zu seiner Endshaft gebracht werde ..... " " ..... bin, wie weith Meiner Bundesgenossenen halber zu gehen, in der Meinen Podtshaftern gegebenen Instruction shon deutlich ver­ standen verrnog welcher vor allem darob zu halten, damit dass zwishen Mir und solchen obwaltenden Foedus Sacrum Perpetuum per modum articuli vei saltem dec1arationis dem Instrumento Pacis einverleibet werde, und obwohlen wegen des Konig Reiches Pohlen auf die Rasirung gegen den Carlovizishen Friden erbauten auch meinen Erblurstenthurnb Sibenbiirgen bedenkhlich fallenden Festung Chozim mit Nachtrukh anzutragen, so wăre doch derenthalben der Frid weder zu abrumpiren, noch dessen Shhiesung zu vershieben, sondern finaliter auf die von Euer Lbden gar hirsichtig vorgeshlagene Modalitet, das nehmlichen die Porthen uber al1 dessienige, was sie wider den Carlovizishen Friden vorgenohmen, sothanen Kontg Reich die billiche Satisfaction zu geben versichere, wasmassen Mir des Konigs in Pohlen Lbden durch Ihres der Zeith allhier anwesenden Sohns des Chur Prinzens von Sachsen Lbden einige in Copeylichen Anlag enthaltene Puncta unter dem Gesuch iiberraichet, das solche bey der obseyenden Fridenshandlungen in Vor­ trag gebracht und Zll guten dess mehr gedachten Konig Reiches mit denen Turkhen richtig gestellet werden mochten, nachdem aber dises in den gegen wărtingen Krieg' nach Obligenheit dess Foederis Sacri nicht eingetretten, Ich auch an dem zwishen der Porthen, und dem Czaar an den Fluss Pruth geshlossenen Tractat kheinen Theill habe, mithin Solchen in dem benovstehenden Friden nicht wohl verrnogen lassen kan, hingegen sofern der Czaar von denen Pohlnishen Geshăften entfernet wurde, es aus vershidenen Absichten sehr diensamb wăre, und die Cron Engelland ebenfalls dessen ander wărthige Occupation nicht ungern sehen dorite, so habe Ich Meiner Podtshaft gnădigst mitgegeben, dass Sye denen Mediations Ministern darvon eine Abshrift in Lateinish und Turkhisher Sprach comuniciren, und ohne daraus machenden Negotio versuchen solte, ob nicht etwan d ssialls naturlicher weiss zu guten der Kron Pohlen was erhalten werden rnoge, auf welche weis auch Euer Lbden dass Weitere beobachten kunten, ..... " Viena, Kriegs Archiv, Feld. Akten, 1718, Tiirken, VI, 42. Această instrucţiune a fost dată şi nemijlocit Plenipotenţiarilor Im­ periali la Passarovitz (Feld. Akten, 1718, TUrken, VI, 74). VII. 26 [unie 1718. SteÎnville către Eugenia de Savoia, comunicându-Î informatiunile pe care Le-a primit dela Tige. 1) 23 Iunie 1718. Tige către Steinville, anunţându-l că 20.000 Tă­ tari ar fi trecut Dunărea, că în conformitate cu ordinul lui Steinville a închis trecătoarea Bran, că în Ţara Bârsei şi Trei Scaune e mare lipsă 83 [84] de alimente (oamenii săraci se ajută cu mălai din Muntenia), seceta e aşa de mare că morile au fost silite de a înceta a funcţiona. (Regest). 2) Extras dintr'o scrisoare a unui neguţător plecat acum 16 zile din Adrianopole: Vizirul împreună cu 7 Paşale şi cu Rakoczi au purces cu 10.000 oameni spre Niş, Sultanul a rămas în Adrianopole, Hanul Tătarilor are cu el 7-8000 oameni; circula svonul că Turcii ar inten­ ţiona să întreprindă o nouă campanie. (Pegest). 3) 15 Iunie 1718. Extras dintr'o scrisoare grecească din Moldova: O persoană venită dela Moscova spune că Hanul Tătarilor pleacă la Filipopole spre a se consfătui cu Marele Vizir; Paşa din Hotin a răs­ pândit ştirea că trupele asiatice sosesc şi că Tătarii ar fi primit ordin să atace husarii imperiali staţionaţi în Oltenia. (Traducere în 1. italiană). " ..... In questo momento mi vien riferto che li delli cinque, overo 6 m. Tartari che havevano tragetato il Danubio fossero commandati d' andare ad' attacare nascostarn li Hussari Caesarei, che si ritrovano tuttavia di la dal fiume Alta, e cio le serva d' aviso". 4) 10 Iunie 1718. Ştiri dela un corespondent: "Turcae et Tartari qui sunt prope Vidinum jam sunt parati ad accipiendurn iter; quo autem in scientia non est. Cavendurn ne faciant excursiones in ditionem transalutanarn, narn pridem hac auditum : sirni­ liter et Classi sua quarn habent in Danubio, mtendunt aliquid mali efficere, qua. Classis tota continet ducenta quinquaginta uti publicat.. Si quid contrarij perficienda, paei occurrerit, ab alijs partibus plane nihil perceptum. In provincia misera maxime sterllitas in omni genere ardoris, nec foenum ..... " 5) 21 Iunie 1718. Peter Apor anunţa că Tătarii vor face o excur­ siune în Transilvania. "Unus meus homo recte hoc momente redit ex Moldavia, qui refert Budzakienses Tartaros prius transivisse per Danubium penes Obloczuza, moda vero transeunt Crimenses. Praetarea quidam pro Iru­ mento erat versus Tartariam, qui retulit, quod certa solus ab ipsis Tar­ taris aud ivit, quod velint sequenti lunatione per partes Coronenses in trib. locis irruptionem facere in Transylvaniarn, utpraecipue sequenti lunatione vigilandum nobis sit". Viena, Kriegs Archiv, Feld Akten, 1718, TUrken, V1/44, VI/44a, Vl/44a/2, VI/44a/3, VI/44a/5. VIII. 11 Iulie 1718. Steinoille către Eugenia de Savoia, comunicându-l numele persoanelor apte spre a fi întrebuinţate la delimitarea grani­ ţelor; revine asupra cererii de anexare a Louiştei, propunând ca cel puţin teritorial dela Câineni să fie anexat; Oltenia e toată ocupată de trupe imperiale şi va trebui să ajute cu nutreţ Transilvania; iarna viitoare s'ar putea trimete mai multă cavalerie în Oltenia, in carti­ ruirea oamenilor însă oa fi foarte grea, căci inamicul a ars cele mai multe sate 5). " ..... da hiernebst gewunshen hătte deren Comrnissarien, so der Entshaidung deren Grănzen zu assistiren haben in etwas aus obbemelt­ ten Schreiben zu seyn V\OIl was fur einer Qua itet nembl. dieselbe erkusen werden sollen, vermuthl. wird der Principal Commissarius mit dem Character wenigstens eines Kayl, General Wachtmaisters, wie bey voriger Zeith der Cam te Marsigli gewesen, aniezo auch wiederumb bekhleidet seyn, wan deme also ein Obrister beyzugeben wăre, wiiste :,) Vezi: IJul"l1lllzaki, Doc. l'oL \'1. Nr. CUX, pag. 23�). (94 [85] Ich hier Landes keinen zu der Sach aufzufinden, wăre es ein Obrist Lieutenant, konte die Wah! aui den Ditrich vom Alt Daunishen fallen; von Obristwacht. der Rohrsceid vom Geyerishen; von Capitainen hin­ gegen der Gessel vom St. Amourrishen Regt. so sich dermah! noch zu Passaroviz befindet, vor andere fUr die anstăndigste benennet werden. Von seithen deren Lăndern Siebenburgen, Wallachey und Moldau wird zwar directe nicht praetendiret werden sothaner Grăniz Schaidung je­ manden beywohnen zu lassen, so villen Ich aber informirt bin, haben es vormahlen die Herrn Siebenburg. nach geshehener Sach sehr geanthet, dass man zu einen solchen wichtigen Grăniz-Werckh Ihrer seiths nie­ mand zurgezogen habe, und wan rnan dermahlen hierauf eine Peflexion zu rnachen beliebete, wurden sich von von dieser, und der Wallachishen Nation woh! ein und anderer Fried liebente Subiecta finden lassen, welche Ich kunftig, wan von Euer Durchl. mit einer năheren Erkhlărung begnadigt bin, auch nambhaft rnachen, verfolgI. diesem od. diesem Commissarien einen gutten Inginieur von denen dreyen hier irn Land anweesenten, subordiniren wurde, und will allerdings năthig seyn zu Absheidung aller klinftigen Widerwehrtigkheiten, die Grănizen auf ai n­ mah! recht zu deterrniniren, inderne man bishero mit dem Hospodar in Moldau an seithen Haromsegg sowohl, als bey Blstriz, bey dem Orth Radna und Torrna, wo vorm Jahr die Tartarn eingebrochen continuirliche Disputen gehabt. Es geben Mir untereinstens einige particulair Briefe zu vernemben, dass in Walachey die Aluta zu der Grăniz resolviret seye, Liber welches wan es gar nicht anderst seyn kunte, Ich zwar freylich wohl in contrarium nichts einzuwenden verrnochte, will aber hierbey gleichwohlen nicht unterlassen eines zu wiederhollen, was lch respectu des Lăndls Loviste in Meiner an die Kayl. Gevollmăchtigte Bottschaft erstatteten Haubt Relation angefuhret, hiervon dem ged. eno Haubtmann Gessel eine Abshrift, und darneben zur fernerweithen Erkhlărung ein paar Land-Carthen mitgegeben habe, wăre es thunlich selbige ange­ zeugte Momenta noch in eine Uberlegung ziehen zu lassen, wurde man von dem Siebenburg. Posto des Rothen Thurns in die funff Districtus cis Alutanosfolg!. zu den neuen Fort Strassburg od. Arxavia einen ganz freyen Aus-und Eingang behalten, gegentheills aber dem Otto­ manishen Gebieth in der Walachey zurstehen mussen, das sic an iner­ seithen der Alt ihre eine Stund weith ober Strassburg herauf gehabte alte Grăniz uns gleichsamb am Riickhen behalte, und damit Ich Mich hierinfahls noch deutlicher explici re, so ist von Hermanstatt der Rothe Thurn Posto drey Stund weith entlegen, alldorthen fallet der Alt Flus aus einer Planada zwishen zwey GebUrgen ein, welche sich bis Strass­ burg in einem continuo auch drey Stunden hinab ziehen, aui jener Seithense Regione des hesagten Rothen Thurns ist zwey Stunden weder mit Wagen noch mit Pferden hinab fortzulwmben, hingegen hat man nur in so weith bey vorigen Zeithen auf dieser Seith die Passage ge­ habt, wo man sodan mit einem Schiff den Alt auf jene Seithen passiert, und soforth in ainer Stund nach den Dorff Kynian wo Strassburg gerad auf dieser herybigen Seithe gebauet wird gelanget ist: Damit man nun nicht Ursach od. die Nothwendigkeith habe yber den Fluss zu treten, sondern von dem Rothen- Thurn auf dieser Seithen gerad yber Strass­ burg in die fiinff District zu komben, habe Ich die Strassen zu einem Farthweegen herichten lassen, dass man mit einem Wagen iedoch noch ohne Ausweichung des anderen etwa entgegen kombenden bis dahin wo die alte Schiff- Yberfuhr gewesen gemăchlich fahren kan, der ybrige Stund weeg bis Strassburg ist end!. mit sehr grosser Miehe-und Arbeith 85 [86] durch ungeheuere Felsen zum Reithen, das ein Pferd nach dem anderen passieren kan, auch ausgehauen, und hat man Hoffnung solchen ebener massen in einiger Zeith zum Fahren zu aptiren, diesern nach wăre es wohl eine treHI. gutte Sach, allenfalls ia die ganze Lowiste uti pro fundamento possidemus zuwieder dieses Ausspruches bis an den Wald Argish mit Einshliessung des Flusses Topolog nicht pro parte Caesaris behaubtet werden solte, das wenigstens der Stund-Weeg von deralten Schiff- Yberfahrt bis Kynian und dieses Dărfl eingeshlossen auf diese Seithen verbleiben, consequenter von Strassburg yber den Alt in Linea directa der Strich gegen Cronstadt zur, ohne dass man sich weither an die Walachey atachirete genomben werden thătte, welches Ich glaube dem Hauptwerckh keinen Anstoss zu machen, uns gegentheills darbey zu obigen Absichten vill gediennet wăre, occasione dessen will Ich ausser Zweiffel gestellet bleiben, es werde Uns auf den Alt-Fluss bis Nicopel die freye Schiffarth in dem Tractat eingedungen, od. der g:mze Fluss selbsten absolut verblieben seyn, dan die Turckhe n oder Walla­ chen selbsten dărffen in widrigen darauf Muhlen bauen und solche dem diesseitig einfiihrenten commercio hinlerlich fallen. An sonsten wăre Euer Durchl gefălIig in dero jUngsteren Schreiben vom 4. dieses gleich eingangs anzuzeugen dass Mein Schreiben vom 26. passato ei ne blosse Beglaithung Meiner neben gelegten, Kundshaften gewesen seye ohne was zu rnelden von denen anderen in oder auswendigen Landes Bege­ benheiten, worauf lch in Unterthănigkeith bemerkhe, das damahlen keineănderliche Materie etwas mehrers zu shreiben vorgefallen seye, und mit Wiederhollung des Alten unterstunde Ich Mich nicht Euer Durchl. bey dero habenden hăheren und wichtigeren Geshăften einiger rnassen beshwărlich zu fallen, gestallten die auswendige Begebenheiten eben keine andere waren als jene so die beruhrte Kundshaften besaget haben, worzur einzig noch beygeruckhet werden kan, das die Jenseitige Walachey die pro termino prima et secundo mit drey und fLinffzig Beuthln entrichtet, Zll Complirung des vălligen anderten quanti also deren noch sieben abgăngig seyen, welche man nâchster Tagen auch zu lleiern verspricht. In dem Monath September sodan fanget an die weithere Zahlung deren ybrigen sechzig Beu!heln wodurch die Haub!­ Summa deren ainhundert zwanzig erfLillet wird, und sollte Abtrag vigore Stipulations successive bis zu Endigung ,gegenwartigen Jahres ges­ hehen, worgegen ohngehintert des darzwishen kombenten Friedens die Herrn Bojarn keine Exception formiren konnen, weillen in der Stipula­ tion Ihnen keine Clausul zu Vortheil kombet. Ubrigens ist in denen fLinff Walachishen Districten von einem Feind, wie erst die vorgestrige Brieff vom Herrn Obristen Schram geben, nichts zu h6ren, unserer Posten seynd durch uns.ere Walachishe Land Miliz bis an die Donau avanciret, und wan selbige ante consumationem Tradatus Pacis durch einen feindl. Anfahl heraufwehrts zurLicl>. Insămnări, ce se află pe cărţile din această biserică : PeMineiut lunei Septembre, tipărit la Buda în lel04, pe prima filă de cămaşe : «La acest an cu leatul 1827, Septernbre 26, am fost eu das­ cal aicea la Copăceni, ele am şezut în Casa Sfinţiei sale a Popii Dumitru Veteleanu, ce o are aici în satul Copăceni şi am slujit la mâna stirea sfinţii sale 5) răposatului Protopopului Şerban Co­ păceanu şi am slujit sfânta leturghie cu p[lrintelePopa Nicolae Duhovnicu. Şi am insămnat ca să se ştie. Şi am învăţat carte pe coconii dumnealui Loglofătului] Nică, anume unul Matei Logotar, altul Ştefan brat sin ego. Dintr-aceşti doi cocorii, cei numiţi în faţa foii, ai dumnealui Nică Copăceanu, cel ce-l chiamă .Matei, mai mare, este făcut cu cocoana Mariuta, fata Protopopului Şer­ ban Copăceanu, iar cel mai mic, Ştefan, este făcut cu Cocoana Manda ot Băbeanu. Şi am însămnat eu cel mai jos iscălit. 18:24 Septemvre 26». . «Ghiţă Dascălu sin Oprea Crecu-. Pe Mineiul lunei Octombre, tipărit la Bucla în 1805: «La leat 1824, Dech[emvre] 12 au primit săvârşirea Popa Mărin Berbescu-. . Mai jos: «La leat 1824, Dech[emvre] 12, n'au dat zăpadă decât in ziua de Sflântul] Spiridon şi au fost vară fărlă] ele muşte, iproci la leatu acesta Dech[emvre] 4 au ars hoţii la Popa Nicolae Duhov­ nicu ot Copăceni şi i-au luat taleri 500 ele lei, ce i-au avut în casă [şi] tot pănăla cărnaşe şi le-au dus urma pănăla Dealu Lun­ caveţului, iproci şi am însămnat ca să să ştie». Pe Mineiul lunei April, tipărit la Bucla în 18OJ: "La leatul 1824, Ghen[ar] 17, s-au însurat Logofătul Nicolae, feciorul Sfinţii sale Protopopului Şerban Copăceanu. Şi am scris cu cel mai jos însămnat-. Pe Mineiul lui Martie, tipărit la Buda in 180:): «La leatul 1846, decănd am luat eu această sfântă carte şi am cetit-o la 18 Martie şi mult m-am întristat că am cetit viaţa Sfântului Alexe Omul lui Dumnezeu. Şi am scris cu mână ele ţărănă ca să se ştie. [Cine] o va ceti multă bucurie va avea. Şi am scris şi iscălit. 1846, Martie lel". "PMru Buleteanu, candidatul satului Cop:keni". Pe Mineiul lunei Dechem vre, tip[lri t la F3 uda în ltlO,\ pe prima 1il[l ele cămaşe: . «La leatul 1823 Dechepwre 9 am fost chiemat ele boieri Nic[t Copăceanu ele am mcut c:lascălie la dum[nea] lui în casa Popii Dumitru Veţeleanu, care eSte aproape ele curtea elum[nea]lui. Şi am scris ca S2l Srt ştie cu mâna mea. 1823 Dechemvre 23". «Ghiţa sin Oprea GreCl;. Popa Dumitraşcu Clipici». 5) E vorba de biserica ele ziei elin Cop{lceni, c:\ci poporul zice 11l:1ni\stire bisericilor ele ziel_ 92 [93] ---- , ­ " : : • • iObTeHIA PReISTORICA 5 • • � : :.11.11 •••• 111 , •••••••••••••••••••••••••••• 11 ••••••• ·• Un desen paleolitic în Oltenia? Cercetările mele asupra artei rupestre din Romania, conti­ nuate cu regularitate în fiecare an, se ştie că au dat la iveală un mic număr de desenuri schematice, reprezentând obişnuit figuri umane, mai rar figuri animalice. , Toate desenurile descoperite pănă în 1928, care mi s'au părut mai caracteristice şi mai reprezentative, după ce le anun­ tasern în două mici note informative 1), le-am prezentat într'un memoriu sumar ce am tipărit anul trecut 2). '\ \. \. ../'--'" '--7 -, V---.... ""-- Vârsta lor neolitică ŞI aeneolitică a fost arestată de D-l H. Breuil, cel mai mare savant mondial în această materie. Apoi analogiile izbitoare intre unele elin desenurile noastre şi cele 1) N. Plopşor. -Arhivele Olteniei», an. V, Desenuri pateotitice ill Oltenia. pag. 49 şi Cu. privire la desenurile=preistorice din peşterile Gorjului, la pag. 131. 2) N. Plopşor, Traoaux sur les peintures rupestres d'Oltenie. «Arhivele Olteniei», an. VlI, pag 37-46. 93 [94] spaniole şi scandinave, precum şi descoperirea unor fragmente ele ceramică neolitică şi aeneolitică în unele elin aceste peşteri, nu mai lăsa nici o îndoială asupra vărsteiacestor manifestatiuni artistice. Ori căt de mare însă ar fi însemnătatea acestor descoperiri, prin faptul că din intreaga Europă ele formează aici în Oltenia al doilea centru de asemenea manifestari artistice,-cftci desenuri de stilul şi technica aceasta nu s'au mai aflat pănă azi de cât în Spania-, totuşi întrebarea firească pentru întreaga lume savantă care cunoaşte chestiunea este: sunt în Oltenia numai manifes­ ta ţiuni de artă neolitice, sau sunt şi mai vechi? Răspunsul hotărât la o asemenea întrebare, în faza cerce­ tărilor de pănă acum, nu e uşor de elat. Cercetările mele asupra artei rupesrre, făcute în vara anului 1928, mi-au dat cel dintăi indiciu aproape sigur că, pe lângă de­ senurile şi gra vurile rupestre schematice, peşterile Olteniei ascund şi lucrări de artă mai veche naturalistă. Localitatea unde am găsit acest prim indiciu este satul Vă idei din judeţul Gorjiu, sat aşezat cam la 20 krn. de Tărgu-jiu, în spre Nord. Aici, în malul stăng al văei Şusiţa, în care e ascuns satul Văidei, câteva sute de metri dela eşirea din satul Curpenelul spre Văidei, se află o peşteră, numită "Peştera oilor». Aşezată în mal de-asupra şoselei, mai sus cu căteva zeci de metri, se poate ajunge la. ea uşor, urcând o pantă de grohotişi. In peretele elin stanga, cum intri în peşteră, alături de nişte trăsături cu negru, inelescifrabile, am avut marea bucurie de a zări, abea mai păstrate ele vreme, trăsăturile unui desen, al cărui stil nu a vea nici o leg:i tură cu tot ceeace descoperisem pănă atunci: un desen în stil naturalist (Vezi grav ura din pag. anterioară), Un animal cornut în mişcare, un animal care, după siluetă şi coarne, e greu de determinat cu precizie. Poate însă că repre­ zintă cu foarte mare aproximaţie o capră sălbatică, Coarnele lungi şi aproape drepte, botul subţire ca şi gatul, ne face a înclina mai mult către aceasta. Linia spinarei în spre partea posterioară este întreruptă, desenul fiind distrus ele vechime. Cele dOU2t picioare din urmă, ca şi cele dinainte, ne arată ani­ malul galopHnc1. Linia în plus dinainte, care ne arată animalul cu trei pi­ cioare, precum şi linia care pleacă din mijlocul abdomenului şi care, după direcţia, ce o are, se pare a nu indica phalusul, pre­ cum şi lipsa de proporţie spre partea elin napoi, ne arată mai de grabă o artă naturalistă decadentă, decăt un început sfios ele artă naturalistă. . Ori cum însă, dela prima ochire se vede diferenţa totală între stilul acestui desen şi al celorlalte schematice. Desenul e tras au negru, pe stânca de calcar patinată de vechime cu o patină de culoare galbenă. Liniile nu merg con­ tinuu. Vechimea nu ni le-a conservat decât în unele locuri. Totuşi silueta acestui animal reese numaidecât. Această piesă a vănd o mare importanţă documentară, pen­ tru afi saI vată dela o eventualet elistrugere, a fost scoasă din stHncă cu mare trudel şi clleltuialCt, pentru a putea fi binestu- 94 [95] ! I ( , f 1 . . diată. Astăzi se aUA expusă la Muzeul Regional al Olteniei, care fiinţeaz{l in Craiova.. ." ._ Fiind dusă la Paris, abatele H. Breuil, profesor la Institutul de Paleonthologie umană, după ce a studiat-o, a declarat că se arlă în faţa unui desen în tr'adevăr vechi, dar că asupra vărstei paleolitice nu Ase poate pronunţa, din motive de prudentă ştiinţi- 116\ lesne de 1l1ţeles. Cu o floare nu se face însă primă vară. Trebuesc făcute multe cerceULri şi săpături în peşteri, pentru a căpăta material docu­ mentar bogat, care S2l afirme existenţa omului paleolitic şi a artei sale în peşterile Olteniei. Dar asemenea cercetări pănă acum nu s'au făcut prea multe în Oltenia. Totuşi, omul paleolitic a locuit Oltenia. Silex urile au­ !-ig-nacienne găsite pe terasele Dăsnăţuiului între C1eanov şi Su­ haru-Dolj, precum şi alte neîndoelnice dovezi ce am cules din peşterile Olteniei, afirmă hotărât aceasta. Conditiunile geografice şi antropogeografice au fost din cele mai prielnice pentru traiul omului cuaternar în Oltenia, in special în paleoliticul superior. In asemenea condiţiuni, aflăndu-ne numai în faţa unui singur desen, fără alte documente şi alt material comparativ, aici în aceast[t regiune, încercarea de a-l atribui unei culturi paleolitice sau alteia ar fi prea îndrăsneaţă, De aceia nu o facem. Ca incheere, marea deosebire între un stil şi altul, asociată la consideraţiunile făcute cu privire la existenţa omului paleolitic în Oltenia, mă fac S2l cred că ne aflăm în faţa celei dintăi ma­ nifestări de artă paleolitică descoperită pănă în prezent în alt centru decât marele şi celebrul centru apusean franco-iberic. Chiar dacă afirmaţiunile de mai sus nu se vor putea susţine, desenul dela Văidei alcătueste un îndemn puternic pentru în­ dreptarea viitoarelor cercetări asupra artei rupestre şi în direc­ ţiunea artei paleolitice. RESUME Un dessin paleolithique en Oltenie ? En ce qui concerne les recherches sur l'art rupestre en Oltenie, a part les specimens bien connus ele dessins schernati­ ques neolithiques et aeneolithiques, on vient de decou vrir a Văidei­ Gorj, a l'entree de la grotte «Peştera oilor», un dessin natura­ liste, trace en noir, et qui represente une biche. D'apres son style, ce dessin difthe totalement ele tous ceux que 1'0n a elecouverts jusqu'aujourd'hui, et il n'est pas exclu que Dons nous trouvions devant une manifestation d'art naturaliste prehistorique decadente. N. Plopşor. InstitUI de Paleonlho]og-ie HUll1aine, Paris . 10 lan. 1929. • ••••••••••• 95 [96] Desenurile rupestre dela Polovragi-Gor] Ca centre în care s'au descoperit manifestaţiuni de artă rupestră, cunoaşteam până acum, Runcu, Văideii şi Baia de Fier. Iată însă C21 harta răspăndirei acestei culturi însemnează şi un al patrulea centru. Ca şi în celelalte locuri, şi aici ne aflăm într'un defileu care tra versează un ma si v calcaros. E vorba de măreţul defileu al Oltetului, la Polovragi . . Arăt peşterile de pe dreapta, cât şi peşterile de pe stâng-a, cercetate cu luare aminte, destăinuesc observatorului puţine de­ senuri, şi mai ales urme aproape cu totul indescifrabile. Am cercetat, numai din punct de vedere al artei schema­ tice mai noui, mai multe peşteri de pe dreapta, între care numai una mi s'a spus că se cheamă Peştera Sohodoiului. Celelalte fiind şi mici şi numeroase, unele cu totul inaccesibile, se pare a nu fi primit niciun nume. . Pe stânga, Peştera fetelor nu ne mai poate oferi nimic, fiind văruită de fostul staret al mănăstirei Polovragi Săbăreanu, care a ţinut sit moara şi sa fie înmormântat acolo. Iar Pestera pastât­ Nicului, Peştera roşie, Peştera din miloc şi Peştera din lUJ1d, ca şi aproape toate peşterile de pe dreapta Olteţului, au dat la iveală elestule dovezi că în neolitic şi aeneolitic pereţii lor au primit dela artiştii timpului interesante decoraţiuni. Citez în treacăt câteva remarcabile figuri umane pe dreapta, şi urme de gravuri într'una elin peşterile elin stânga. Dar cum cercetările de pe defileul Olteţului nu au fost făcute decât în ve­ derea stabilirei unor alte centre de artă rupestră, care vor fi cercetate în viitor, felul acesta de cercetări fiind extrem de ane­ voios şi într'o regiune ca aceasta mai mult decât periculos, am hotărât, pentru fixarea acestui nou centru, să aduc la cunoştiinţă deocamdată numai desenurile descoperite într'un singur loc. Dela mănăstire, cum mergi spre peştera mare, numita acum Peştera boeriior :-: fiind foarte mult vizitată de boeri=, pe mâna stânga cum mergi spre peşteră, eleei pe dreapta Olteţului, se află un mare stei ele piatră, drept ca un perete, puţin aplecat spre vale. Din pricina inclinărei este ferit ele ploi, astfel că ne apare în culoarea galbenă, culoare caracteristică steiurilor ele calcar ferite ele umezeală. Această culoare e dată ele patina vremei, care, neajutată ele apă, nu a putut să reacţioneze aproape cu ni­ mic asupra pietrei. "Pe cătă vreme acolo unde calcarul este expus ploilor şi vănturilor, capătă o culoare vânătă, desagregăndu-se '1 repede şi căzând la yale sub formă de grohotişi, aici la adăpost el se colorează. în galben, fiinel pătruns foarte puţin de această 1.' I caracteristică patină pe vechime. . • Un stueliu mineralogie asupra acestor feluri ele alterare a calcarului=-studiu care neapărat trebue făcut de un specialist- va lămuri ştiin ţific aceste mari eleosebiri. . Din punct de vedere practic, al cercetărilor de artă rupestră însă, aceste simple observaţiuni sunt ele mare însemnătate. Arta rupestră în zadar va fi căutată în locurile expuse alterărei repezi. Şi dacă ea a existat acolo, a fost de mult roasă ele vreme. Numai locurile adăposti te ne-o mai poate păstra. 96 [97] Practica acestor cercetări 111 'a dus la aceiaşi metodă pe care o întrebuinţează. şi savanţii streini specialişti în arta rupestră. Ast­ fel că atunci când abatele FI. Breuil îmi da prieteneşte sfaturi, cum trebue căutată arta rupestră şi metoda după care D-sa a 14 1::> \ 3 01 rt 9 �� fi 7 18 făcut atătea celebre descoperiri în Spania, eu mă bucuram de a ti ajuns de multe ori singur la aceleaşi observaţiuni, care mi-au fost impuse de împrejurări în cursul cercetărilor. 7 97 [98] 98 Cultura solutreană în România F 1 N. Plopşol' . •••••••••••• N'am să uit ele pildă niciodată cum astă vară, în valea Sohodolului, la Runc, nepreţuitul meu tovarăş ele lucru, pictorul Mircea Olarian, ne'ntelegănd deajuns un elesen ros de vreme, îl udă cu apă, pentru ca spre mare mirarea să apară mult mai clar. Intrebuinţănd această. metodă, am putut ele aci nainte înter preta mult mai bine unele desenuri, care la primele cercetări nu spuneau prea mare lucru. - «Şi când un desen nu ţi se pare clar, mi-a confiat abatele Breuil, să-I uzi cu apă. Ai să vezi cum îţi apare ele lămurit». Dar după acest mic ocol, s;\ vedem ce se află pe steiul din stânga Olteţului. Risipite pe ici pe colo, mai multe desen uri in negru decorează acest perete. Stilul şi technica le fac să intre alături ele cele elescoperite mai înainte la Eunc, Vauieei şi alături ele valea Olteţului la Baia de Fier. Infătişez pe planşa elin pagina anterioară pe cele mai cn­ racteristice. Sunt în număr de optsprezece. După cum vedem, iarăşi predomină figura umana. Cea mai interesantă elin acestea, şi care ca interpretare se prezintă pentru întâia dată în arta ru­ pestră olteană, este fără îndoială figura dela nr. 1. Celelalte sunt elin ce în ce mai stilizate, mai reduse. Apar apoi trei desenuri cruciforrne şi altele. Cum interesul notei de fată nu e altul dec.tt ele a înfăţişa un nou material pentru studiile ele artă rupestră, nu c locul el intra în amănunte, interpretări şi eliscuţiuni comparative. Legătura acestor manifestări ele artă cu manifestările ase· mănătoare din Spania e greu de făcut, atâta vreme cât aceste două centre apar atât de izolate unul ele altul. Să sperăm insel că cercetările elin România vor stimula cercetătorii elin alte tări, unde arta rupestră trebue să existe, ,)i astfel încetul cu încetul să putem spune mai multe despre originile şi răspăndirea acestei prea interesante arte. Ca incheere, dau în scurt interpretarea figurilor prezentate în plan şa de fată: 1--8 şi 10 sunt figuri umane; 9? 12,13 şi 14 ?fi· guri serpentiforme ; 11 şi 15 cruciforme ; 16 călăret : 17 roată, sau poate disc solar; 18 cerc. RESUME Les dessins rupestres de Folouragi-Gor]. On ne connaissait jusqu':i. prcseut, comme centres d 'an ru­ pestres eu Roumanie, que les 3 localiks: RuncLl, Vaidei ct Baia· ele·fier (distr. Gori). Nous en avons rccemmcnt elccollvert un quatl'ieme dans le elcijlt, ele l'Oltetz, �t Polovragi·Gorj, SUl' le parois rocheux formant la rive gauche de la rivil�re. Les plus representatifs cle ces dessins sont reproduits avec le texte en roumain de cet artic1c·ci. DUp[l cum crea şi natural, atunci când o regiune este bo­ gat2l în aşedlri preistorice mai vechi, aşez{trile mai noui trebue să iese la i veaEt. Astfel a fost şi cu cultura solutrean�l. Cu toate c{l at;'U cuI· ,t I I 1 [99] tura moustieriană, cât şi mai ales cea aurignaciana lŞl pot susţine existenţa lor în Romania pe puternice dovezi, cultura solutreană, imediat următoare răspănditei culturi aurignaciene, intărzia să iese la iveală. In 1924 însă, odată .cu venirea abatelui Breuil, Îşi face apa­ riţia şi întâia dovad[t a existenţei epocei solutreene în Romania. Dvsu cercetănd cu luare aminte colecţia D-lui Dr. lulius Teutsch dela Braşov, a gasit între 'obiectele strănse din Valea Chicereu lui "un instrument en forme de grossiere et epaisse petite feu­ ille de laurier, fabrique par percussion- 1). «Il s'agit vraisembla­ blernent d'un objet ă rapprocher de ceux des niveaux les plus in­ fcrieurs de la Szeleta H6111e, pres Miskolcz (Hongrie). Cette ana­ logie, entre deux regions egalernent carpathiques, ne saurait sur­ prendre- 2). . Aceasta alcătueste punctul de plecare pentru cercetările în l\'.om,1nia asupra culturei solutreene. Tot în acelaş an, savantul clujan D-I M, Roska descopere, iarăşi în valea Chicereului, «leux morceaux de silex, abîmes et peu retouches- :i). Intr'adevăr la fig. 5 silexul nr. 3 este de tech­ nică solutreană. După avizul D-Iui M. Roska «le fait qu'on trouve sur la colline Negru et autour d'elle du silex, du jaspe, de l'opale de cire en grande quantite, indique que l'endroit represente une demeure des chasseurs aurignaciens et solutreens- 4). Şi cum dovada existenţei culturei solutreene nu se sprijinea decât pe aceste trei piese, 0-1 M.Roska, dănd toată însemnătatea acestor prime serioase indicatiuni, a socotit cu cale să continue în mod temeinic cercetările în Valea Chicereului, astfel încât astăzi sa putem mult mai bine cunoaşte cultura solutreanţldin Transilvania. Valea ChicereuJui, dup(t descrierea D-lui M. Roska, «n'est yue le thalweg eI'un petitlilet d'eau at1luent du ruisseau Chice­ reu, de sorte gue tout le territoire deces deux courants peut efre considere comme formant une mem.e unite geographigue. Les ter­ rasses gui furent habitees par J'homme prehistorique, formations semblables �t celles ele Valea Cremenei pres de Sita, possedent des ateliers ele l'aurignacien 111oyen, ,sans traces d'outillage solu· treen .. Mais dans les gisements ele la derniere terrasse -apparait une industrie, qui peut etre consideree comme protosolutreenneJ) 5). După însemnatele descoperiri (v. figurile 1�� 10 în lucrarea O-lui M. Roska) "d.ans les ten:asses de Valea Chichereuluiet du ruisseau Chiccreu\ o�ltre l'aurignacien moycn, se trouvenţ repre­ c;entes les produits des industries protosolutreennes, solutreenncs inferieures et solutreennes moyennes» 6). . .. Din figurile înf{tţişate în studiul citat, în afară. de fig. 1, pe care ne-a facut-o întrti cunoscut{l D-IH. Breuil 7), şi fig. 2nr. 3, 1) H. Brellil, Stalions paleolitlliques en.Tr-ansylvunie, Buletinul Societ(,ţii de )tiinţ.e din Cluj, Tom. li, Iulie 1925, Cluj, p. 198. . - . 2) ido ibid. ' " 3) Dr. Marton :Roska, J<.echerches sur' le. paleolithique eu Tn:wsylvanie. Bul. Soc. de .'Ştiinţe din Cluj, Tom. II, Fasc. 1\1, Iulie 1925, p. 189, citate si În Dacia, val. 1, 1924, p. 306. ' 4) ido p. 190. ' .. 5) Dr. M Roska, Le so!Litreen en Transylvanie, Bul. Soc.,de �tiinţe din Cluj, Tom. III, 15 Iulie 1927. " 6) id.p. 195 -196. 7) ido p. 196. [100] f pe care o cunoşteam mai de mult dela D-I M. Roska, trebue să menţionăm, ca -pointe en forme de feuille de Iaurier- de tech­ nică netăgăduit solutreană, figurile 5, 9 şi 10. Fig. 5 reprezintă o «pointe en forme de laurier-, care -porte les traces d'un travail du type solutreen inferieur, mais seule­ ment sur la face posterieure (au dos); la face anterieure n'a ere par contre retouchee que sur les bords-. Cea dela fig. 9 "est tail­ lee par pression sur les deux faces, mais les bords n'ont ere que partiellement retouches-, iar cea figurată la nr. 10 "est encore plus soigneusernent tra vaillee». Mai târziu tot D-j M. Roska a avut norocul să descopere în cursul cercetărilăr D-sale în valea Cremeneasa (jud. Arad), «�l l'embouchure de la Vallee de Cremeneasa- -une pointe de lance du type du solutreen moyen ..... taillee dans l'opale jaunătre-, precum şi <. 101 [102] Dar lame retuşate astfel, aparţinând. unei culturi protoso­ lutreene �e se apropie mai mult de «la .feuille de laurier-, dintre care una (fig. 7) retusată peste tot grosolan, ca cele del� Szeletha Hohle Ungaria (Breuil, Voyage, fig. 11, p. 336), s'au găsit la jerz mano�Tska-Hăhle în Polonia (L. Koelotesbi, Die ăltere Steinzeit in Polen in Die Eiszeit, 1924. V. fig.' 1-12, Taf, XIII). Aşea încât nu este exclus să ne aflăm la Ripiceni în faţa unui culturi pro­ toso lutreene. Ca încheere, cultura protosolutreană şi solutreană e repre­ zentată până astăzi în Transilvania, şi poate şi una protosolutreană în Moldova. Cercetările viitoare vor întinde cu siguranţă aria de raspăndire a acestei culturi în România. Este însă de observat CEL, cu cât înaintăm spre răsărit, cu atât manifestările acestei culturi se răresc. Hornes, după ce în 1903 (Der Dilu viale Mensch in Europa) adrnisese o întreagă serie de asezări solutreene în Germania, Austria, Polonia 'şi Ungaria, în' 1910 le neagă, scriind «que le Solutreen typique .. manque entierernent dans la partie orientale de l'Europe centrale, et que ces couches representent le degre precedant immediaternent le Magdalenien, lequel.... nous avons ici, 3. la place du Solutreen un Aurignacien prolonge- .... şi că .... «le Solutreen typique francais repond essentiellement, comme degre de civilisation, a une etroite delimitation locale». Aceste afirrnaţiuni au fost cornbătute de Charles Kaska şi Hugo Ober­ maier (La station solutreenne de Ondratitz, L'Anthropologie, t. XXII, 1911), stabilind că «le Solutreen typique existe aussi ii l'Est de l'Europe centrale» (p. 404), şi că -provisoirernent, c'est seule­ ment elans la Russie proprernent elite que sa presence n'est pas encore dernontree- (p. 412). De-atuncea însă pănă astăzi chestiunea culturei solutreene la estul Europei centrale a câştigat mult. Despre existenţa aces­ tei -culturi în Germania 10), Cechoslovacia 11), Polonia!"), Ungaria 13), şi România nu se mai îndoeşte nimeni. Cea mai răsăriteană aşezare solutreană ar fi la Kaniw 14), pe NJpru, iar la Kostenld 15), pe un a11uent al Donului, s'a descoperit o cultură aurignacian{t superi­ oară, tip Font Robert, cu vârfuri retuşate dupi\ technica solu­ treană. . Va S�l zidi Români�Î" intr2't din plin în aria ele repartiţie a acestei culturi. Şi ele unele pân{l elecurânel se nega existenţa so­ lutreanului spre est ele Europa central[t, acum toată lumea îşi îndreapt(t privirile ÎI) spre Ungaria, ca centru de originCl a aces- tei culturi 16). ' Faţă ele noile şţ interesantele probleme pe care şi le pune paleontologia in leg,"ttură cu origina şi r[tsp[melirea culturei solu- 10) R. R. Schmidt. Die Diluviale Vorzeit Deutschlands, Studgart, 1912. 11) H. Brel�il. Notes de voyage paleolithique .... Les industries paleolithiques du loess de Moravie et BOh�l1e. J 2) L. 1iozlowslu; Die ăltere Steinzeit in Polen. 13) E. Hillebralld, Da Palaeolithikum llngams (Wiener Praehistorische Zeitschrift, 1919). 14) Informaţie dela R. l? Schmidt, în Tlibin' vor sosi acaSă.' Livac1a noastr[l ar putea servi drept parc, căci continuitatea li vezii este în toate părţi1� întrerupt[t ele arbori singuratici, gru­ puri de copaci, sau chiar pâ1curi mici de pădure. Livacla asta, împestriţatrt ca un mozaic, �e întinde şi pe coamele cracilor scurţi, pe cari se ra;:im{t Piatra Cl?şanilor dinspre apus. Dintre soiurile de copaci este răspâ.ndit în primul râ.nd fagul ; în grupurile sale găsim şi alţi vechi cunoscuţi, cum sunt Sambucus nigra. fuglans regia şi Acer pseudoPlatanus. Livezile sunt inc{l băt�ltoare la 118 [119] ochi cu Achileele şi cu Verbascumurile; nu însă prin mulţimea soiuri lor, ci mai mult prin înrâurirea locului asupra formării formelor noi. Speciile acestor genuri care trăesc aci, mi-au atras atenţia chiar cu prilejul unui atât ele scurt stueliu ce am putut face aci, prin mulţimea formelor trecătoare, sau prin hibridizarea lor şi crearea formelor noui, Aci cresc laolaltă Achillea mitle­ ţolium stricta şi distans: Sunt aci unele forme di trecere, care 'sunt greu ele precizat dacă aparţin mai mult la stricta sau la riistans. Achillea closanu. ori mai bine A. stricta f. cloşanii 9), este o formă care se poate considera uşor şi ca 111 zllejiJliul1t­ stricta. Iar din genul Verbascum cresc aci V. phlomoides, spe­ ciosunl, nigrum var. typicum şi var thvrsoideum, glabratum, decalueris (nz�f2:ru111 g,labratum), şi pe urmă o varietate foarte frurnoasă: V. /2:Zabratum var, gla,bratiiorme 10). Vegetaţiunea livezii este compusă de altfel din următoarele : Sambucus ebuius, Centaurea mtcranthos. deoensis. stnnulosa, Cir­ sucn: Grecescul, erisithales, Carduus crisţrus. personata. Chry­ santhe111u711 macroph_yZLum, vulgare, Ieucanihemum, Crepis bien­ nis, Picris nieracioides. Hieraciumţiseudobitiduni ssp. trachyţncs (ro tu ndatu111-bijidulIl).· Solidago vzrga aurea. Tragopoaon o rien ta lis, Lapsuna commusiis f. hi" ta, Anthemis tinctoria.: Erigeron acel'. Artemisia 1)ulp;aris, lele/da speciosa, Ditisacus pilosus, laaniatus, Silene roiridiftora. Lvchnis coronaria, j)![elamlryum aibum. nocti, fiorum. Saponaria o fficin a lis. Stellaria graminea, Arabis hirsuta. glabra. Peltaria alltacea. Alyssun« microcarpum, Ervsimurn eri­ siutoides. Campanula raţrunculoides, Gnliecn: erectum, Ranun­ culus jJolyanthemus. Circa ea lutetiana. Tnjolium pratense, Lat­ li:vrus silvester, Corom'llet 7Jaria, RU711ex crispus, Or�zanum vu.l­ gare, Saturejet "uulg;aris. Nepeta pannonz'ca, Salvia 'verticillata. Scutellaria altissima, Stach_'Ys 1'ecla ssp. glabrata, alPina, D(zitalis mnb(gua, jerruginea, Scrophularia nodosa, alata, Veronica pseu­ do ch a 111 a edl'-vs. Alectorolophus major, Pastinaca sativa ssp. opaca, Libanotis montaNa, var. typica, Daucus carota" Laserpitium la­ tijiJliUJlll. ChaeroPhyllum aureum et var. tenuisectum, bulbosum, aromaticum, temulum, Aethusa(vnapiu111 în ri:'tzoriJe porumbului, 1'ori7is anthriscus, Peucedanum oreoselinuN1, Szlau111 Ro chelii, Ferulago 5 z}va tica, Orlaya grandiflora, I-lypel�icum perjoratu111, li irsutum, Calamaf2,'rostis epz:f2:eios, Bracllypodiu111 silvaticu111, Bro- 1llltS arvensis, Benekeni. CVllosurus echinalus, Melica {rans­ szlvanica, Bac�vl{5 glomerata, AjJCUI sjJica venti, At;rostis alba, PIlleum a1l1bi,f(UUm, pratense ssp. nodosU111, Valeriana ol/i'cmalis, Parte/aria olliânalis. Plalttago lanceolata, 1'amus COJ111'1'IUl1is, LimaN catharticum, Gentiana cruciala, table intense de Pteridiu111, hlllla ('011\13'a, Lithosper111Un1 o I/i'cinale, Feslura /2,'1:gmltea. Coama Pietrii�Cloşanilor. Coama Pietrii Cloşanilor, dinspre apus, e un fianc de pereţi verticali, iar deja şelele mici ale coamei, pornesc în jos cr�lpături 9) Achillea sln'eta f. cloşanii N-w.i,/'. f. n. Aci. A. millefolio admonet cum la­ ciniis foliorllm linearibus allgustissimisve et cum rhachiis non alatis et non den­ tatis, salum falia superiora ClIm lacil1iis latioribus et rhachibus subdentatis. 10) Verbascum glabratum var. glabratz/orme Nya.r. var. n. Ad. V. glabrqtu ditlert: foliis lanceolatis vei. latolanceolatis in petiolum angustatis versus amboS apices aequaliter acutis, saepe proc1llcte duplicato s::rratis, supra glabris, subtus in nervis breviter hirtis. 119 [120] ierboase, aproape de neurcat. Spre răsărit povamişul e cumul t mai uniform, deşt e repede. Intrerupându-se aci pădurea, răman multe terenuri pleşuve. Numai începând cu vârful cel m�I mare spre Nord, este acoperită şi creasta cu pădure. Pe locunle ple­ şuve se g2'tsesc însă pe mari întinderi păduri pitice. Comporien. tul cel mai comun al acestor păduri pitice este Syringa vuZgaris, a cărei tufă nu prea întrece metrul. Pe coamă chiar păduricea de Syringa nu e cu mult mai înaltă ele o palmă ; astfel aci ni­ căiri planta asta n'are o statură aşa de înaltă ca pe Domogleel. Un alt soi, care se strânge Iaolajra in grupe întinse, alcătuind Fig· .. s. - Coama Pietrii qJoş:llliJor. In faţa tufe pitice de Syringa vulga ris ŞI tenmnarea fagului (la dreapta); la mijloc pajişti întinse; În fund, pe\creastă, păduri de fag. pădurici pince, este Ge1llsta raaiata; care creste mai ales pe as­ cuţişul coamei, şi face prin coloarea sa sur21-măt2LsOaSf[ o impre­ sie caracteristic[L străina. vMai departe curiozitatea coamei este că, începând dela punctul c\el mai înalt spre Nord, se găseşte de­ parte, în t1?-aSS[l, pănă în jos, şi Daphne Blaga_yana. Stâncile sunt pline cu tufe ele Geraniul'n 7116ţaorrhigU711, oferind o privelişte foarte plăcută pe şi între stânci, .Peucedaml1n 10 ngijo liu 711, care înrlo­ reşte tocmai acuma, asemenea şi Pri711ula auricula var. serrati­ folia; ale cărei frunze luxurioase se lipesc frumos ele stâncă. Pe 120 [121] punctul c�l I?ai. inalt găsim o depr�sil:lne .!a�[l, ca o .d�lin{l. puţin adânca, ai carei fagi rari dau umbra binefăcătoare ŞI racoritoare, apărând de raza soarelui plantele urmatoare: Luzula. siluatica, Lonicera xylosteum, Rubus idaeus, Genţiana asclepiadea, Aspe­ rula odorata etc. Dela aceasta dolină spre Nord, în pădurea rară o�Lsim abundent rara plantă Laserpitium archangelica, precum şi �:Heva exemplare de Picea exceisa şi Abies alba, De altfel ve­ getaţiunea de acum a coamei, afară de plantele amintite, este ur­ mătoarea: Geum urbanum. Potentilta Tommasiniana, Fragaria vesea, Spiraea uimz/olia. Aremonia agrimonioides, Sorbus ere­ tica ssp. banatica, Rubus serpens. Draba iastocarpa; Thlasţn ba­ naticum, Arabis procurrens, turrita; Geranium robertiaseum, Sa­ .xiţraga aieoon, rotundifoita ssp. hirsuta, Liman untneroe. An­ thyllzs alpestris, Lathyrus nissolia; uernus, Cyttsus la lea tus, Ane­ mone hepatica, Sileue sa.xifraga, petraea. Dianthus petraeus, Ce­ YltSti1l111 banaticunt. Euphorbia a mygdaloides, Coteneaster integer­ rima, Semperoniuni Heuffelu. Sedu111 tuspanicum, Alhamanta tuingarica, Ltbanotis montana, Silaum Roehelii pretutindeni, La­ serţntium latifoiiurn, Peueedanum oreoselinum, Cynanehum vin­ eetoxieum. Dlgltalis ambigua, Veronica urtielfolia, Campanula persieifolia. l�otundifolia ssp. pimlolia. Doronieum eolumnae, Lactuca muralls. Seneeio l�upester, sulPhureus ssp. Heuffelii, Pl�e­ llanthes purpurea, Cephalaria le v iga ta, jurinea maerocalathia, Teucrium montanum, Thymus lankae, Satureja patavina ssp. eiatior, Primula columnae, Scutellaria a ltissima) Cotinus co��y­ /!;ria, Fraxiwus Or7IUS. Helianthemum canttm, nU111111.ularium' ssp. tomentoSlt111. Asperula adora ta. (Vllanchica var. seabnda, Galium ScJzultesii f. lineare. Urtica dioiea. Acomllt11z l1101da'vicum f. auc:;­ lutle, Iris sp., Al/ium /la v tt 711, Pteridittm aquilirmm, Melica tra-ns­ silvan/ca, BrOl11us fibrosus, Poa badensis. -nemoralis ssp. fil�­ muta, Stipa pztlchen�ima, Milium eUi4sum, Festuca ?l1ontana, xan­ tlz/lla, Calamagrostis artmdi-nacea, DactyHs glol1Zerata. Mercuria­ lis f;ere-n-nis, DaPhne me,"Jereum. Scab/osa oehroleuca şi ssp. Sco­ polit: şi rarul T!zeszum bavarum, bfLt�ltor la ochi prin creşterea lui mare. Comparaţia norei Pieirii Cloşanilor şi a Domogledului. Piatra Cloşanilor şi Domogledul apar ca munţi fraţi. Afar(l ele constituţia geologică identică, acest lucru este dovedit şi prin constituţia orogra(ic8. asem2tnătoare, şi prin împrejurarea C�l sunt în apropiere. Flora îUc2l dovedeşte asem�Lnarea lor, deşi ln[tlţimea mare a Pietrii Cloşanilor şi apropierea ei de munţi mari nu r{l­ mân tocmai f2lră urme, de ex. Gentiana asclepiadea. Dap/me Ela· !!.Ilyana. Stachys alPina etc. Pax accentuiaz2L că !iora dimprejurul lHilor Herculane, inclusiv Domogled, este un petec foarte însem­ nat şi bătător la ochi în lanţul Carpaţilor, şi dL totodat[L flora acestui loc este cea mai interesantă şi bogat2L în toată Europa. Ne mai mat[l că acest petec este plin cu elemente mediterane. Despre Hora Pietrii Cloşanilor Pax nu ştie nimic II), şi spune numaÎ atâta: c2l este asezat[L în zona calcarului. Corn'paraţia definiti V�l a acestor doi munţi deocamdată nu se l,oate face, căci nu cunoaştem bine f10ra Pietrii Cloşanilor, iar lista 11) Grundzi\ge d. Pflanzenverbr. in den Karp. II, 1908, p. 248. 12/ I � l' I! Il II li II li; li [122] plantelor enumerate în această lucrare, trebue rntregită cu plan­ tele de primăvară şi de toamnă. Dimpotrivă, . fi ora Domogledului este cunoscută de mult şi foarte detailat. Mulţi botanişti l-au cer­ cetat cruciş şi curmezis rncă din secolul trecut, şi au publicat lu­ crări mai mici sau mai mari. In deosebi amănunţită este lucrarea lui A. de Degen 12). In această lucrare enumără Degen 705 feluri de fanerogame împreună cu plantele ruderale enumerate în nota. Dacă adaogărn la acest număr şi cele 4'2 de plante citate de Pax 13), pe cari Degen nu le aminteşte, atunci tlora Domogledu­ lui şi a împrejurirnilor lui constă din 747 specii din grupa Iane­ rogamelor, Vezi bine, nu este aci socotită Hora Vr1'. Şuşcului şi el altor locuri, despre care vorbeşte Degen.Fireşte, şi nu trebue uitat că 110ra Dornogledului se măreşte incă şi cu careva alte date, de eX.Hieracizle elin marea lucrare a lui Zahn, cari nu le am putut socoti aci. Dimpotrivă, fată cu cele 747 specii ale florei Domogledului şi împrejurimilor lui, a rezultat din cercetarea Pie­ trii Closanilor, într'o singură ocazie şi într'o fuga de câteva cea­ suri, 230 specii, din care 42 de specii sunt de acelea care nu se găsesc pe Domogled, sau în împrejurimi. Acestea sunt urmă­ toarele: Myosotis aruensis, Helianthemum canum şi n umm ula­ rium ssp. tomentosum, Genţiana asclepiadea, Carex: Pairaei. C07/­ tigua şi pitosa, Draba iasiocarpa (Degen publică D. aieoon). Ery­ simum erysimoides, Centaurea deuen sis, Cirsium Grecescui, Car­ duus crispus, SenecZoFuchsil: Aclrillea stricta şi closanu, Bie­ ractum trachyţrus. Scabtosa ochroleuca. şi ssp. Scopolii. Metica trans silmanica; Bromus fibrosus, Stipa pulcherrima (creşte şi pe Vrf. Şuşcului), Poa badensis. Stachys reda ssp. gtabrata, alptna. Lathyrus silvester, Anlhyllls a lPestris. Orchis macula ta, Phyto­ lacea a111en'cana, care face la piciorul Pietrii Cioşanilor şi între comunele Cloşani şi Baia de aramă pretutindeni clesişuri, Rumex alpinus şi congl0111eratus. Aconitum 11101davzcu11l f. australe, Spi­ raw ulm z/o lia, Rubus serlJens, Asperula cynanchierr ssp. $cnbnda, Veronica pseudocha11laedrys, Scroplllllaria alata, Verbascu11l phlo­ moides, decalvel1s şi glabratu111, var.glabmtz/orme, Chaeropltvl­ lU111 te111ulum, Thesium ba'1HlrU11l şi lliaphlle Blagayana. Unele dintr'aceste plante ne arat::t faTă îndoiam. apropierea munţilor. De altă parte Piatra Cloşanilor, ca o piecledl mai ÎnaJt[t e mai potriviUt pentru oprire� plantelor în r{lspânclirea lor. Dacă însă plantele enumerate mai înainte ne arat<':'t deosebirile între aceşti munţi, urm[ttoarele mai caracteristice dintre plantele cele comune amândurora ne arată concordanţa şi înfr�lţirea acestor clouă fiore: Tan1.us co117r'nunis, Sel1eeio Eleuileliz; DOl/ortlCUm co­ lU11111ae, !uril1ea 111acrocp.lalllla. Chr,ysa1llhemU117 macroph_'vllUli/, Lychnis coronaria, Cera!itiu111, ba11alicz.ml, Diallthus pelraeus, Si­ lena petraea. saxz/raga,'vind�jlo1'a. A�'Vssum microcarpulI1, Am­ bis procurrens, Peltaria �tlll:acea, Se111pavzv14111 Heuj/elil; AsjJe­ rula taurina, -- (este interesant, c{l A. capita ta sare peste Pia tra Cloşanilor, şi numai pe O$lea o gtlsim iarăşi spre Norcl)-, Sorbus banatica, Potentilla T(mmza�iniana, Aremonia agrimonioides, Pri­ mula serratifolia şi coluJ11.ll'ae, Syrzl1ga vul,garis. Fraxinus ornus, Cytisus falcatus, Genista radia ta, Lil1um unil1erve, 171YJ11.uS Irul­ kae, Teucrium v illosu11Z, Scyhellaria altissima, Satureja pata'Uil1{( 12) Die Flora von Herkulesba(i, Budapest. 1901, p. 77-103. 13) L c. p. 248 - 252. 122 [123] : ssp. elatior, nla, 123 [124] Draba lasiocarpa ssp. elo nga ta, iar fara rosete Ouolrrycht.s traits­ siiuanica. Dryas octopetala, Aster alpinus, Selaginella selagi­ noides, Hedrajanihus grantinifolius ssp. Kitaibeiii, Phyteuma orb ieu la re, Alchenulla hybrida ssp. fla bella ta , Hieracium nigres­ cens ssp. brachytrichelitcm; Achiliea stricta f. n. humilis 15), a cărei înfăţişare ne sileşte să ne găndim la Achillea sudetica. care însa nu creşte .la noi ; mai departe Satureja alptna, Minuartia caes­ pitosa. Poa alpina. Sus pe coamă face pajişte compactă Dryas. cu care se întreţese în măsură mai mică Vaccinium uliginosu.m, mai rar şi Vitis idaea şi myrtillu« rămas foarte scund. Pajiştea nu este mai înaltă de 3-6 cm. La îndesirea ei contribue şi frun­ zele altor plante; aşa cele de Soldanella; Pulsatilla alba, Poly- Fig. 6. - Coama Muntelui Oslea '(1780 m.), cu coaste stăncoase şi ierboase. In dos se vede Muntele Stănuleţ, iar la spate-i Muntele Rătezat. gonun: unnpurun« şi Ce/rana islandica: Din această pajişte abia se ridică în afară exemplarele pitice, dar cu frunze lungi, de Fes­ tuca duriuscuia var. crassifoiia f. dolichophylta, pe care la în­ ceput le-am luat drept Eestuca supina ; mai departe Leucorchis albida, Lueula sudetica. Potentilla ternata; Antho xantnum; AI­ chemilla hybrida; Carex semperuirens, Agrostis rupestris şi în tot lanţul Carpaţilor foarte. rara Agrostis alpina, care 'cu ocazia aceasta se publică prima dată pentru flora României. A. rupes­ tris creşte aci împreună cd. A. alpina, însă A. alpina preferă în deosebi marginile pajiştelor, .a căror continuitate e întreruptă prin spălături de apă. A. alpina fireşte este cu mult mai rar[t ca cela­ lalte, şi creşte numai fir cu fir; ochiul deprins o recunoaşte uşor 15) Achillea stricta f. humilis, Ny,ir. f. n. Caulis hUlllilis 15-20 Clll. altis, densifoliatus, foliis in relatione caulis magnis. Habitu ad A. sudeticam silllilis. 124 [125] faţă de A. rupestris, prin florile mai mărişoare şi cu ariste mai lungi prin frunzele superioare mai late şi prin coloarea spicule­ ţelor 'mai roşietică. Constatarea scabridităţii ramurilor din pani­ eule face neîndoielnic faptul că am găsit adevăratul A. alpina. Ici�olea ne surprinde apariţia frumosului Carex capillaris, şi acolo unde se ivesc din pajişte stâncile calca re ale substratului, acolo populează locul licheni interesanţi, ca Thamnolia oermicu­ laris, Cetraria niualis, apoi Asperula capitata, Heiianthetnum al­ pestre şi Festuca amintită. Mergând înainte pe coamă, ne întâlnim şi cu suprafeţe mai variate ale solului, şi anume cu pereţi de stânci mai mici, coaste mai abrupte şi cu locuri ierboase, apăra te de păşunat. Aci în partea de E. ne surprinde ivirea în massă a gramineei Poa violacea, însoţită de Cerastium Lerchenfeidiamcm, Senecio ru­ pester. Sesieria rigida, Geranium. silvestre ssp. alpestre, Knautia longitoţia, Centaurea nervos a, Triumfettii, Aster alpinus, Carduus trans siiuanicus, Sedu111 atratum şi annuum, Campanula glomc­ rata ssp. elliptica, Myosotis alpestris ssp. suaueolens, Thyneus bal­ canus, Trtfolium badium, alpestre, pratense ssp.lzivaie, Anthyllis alpestris, Prtmula coiumnae. Potentilla ihuringiaca; Galium ani­ sophyllum, erectum, Pedicularis C0111osa, Bartschia alpina. Mai departe, împrejurul pereţilor mai mici, Primula elattor, Phleum alpinum ssp. commutatum, Festuca duriuscula var. crassifolia; care e mai înaltă ca forma ei amintită mai sus, Poa alpina typica, ssp. breuifolia şi monstr. vivipam, Scabiosa lucida. Taraxacum nigricans, Chrysanthemun: leucanthemusn ssp. alpicola (subalpina Schur), Doronicum coiumnae; Homogyne alplna, Hieracium vtl­ lOSU111 ssp. giauciţrons, Dianthus petraeus şi tenuiţolius. Carex a tra ta, Cystopteris (ragilis, Lzgusticum J"'1utellina, Saxijra,ga 111oschata, aizoon şi pretutindeni foarte abundent Sax"i(raga Ro­ cheliana f. coriophylla. Ajungem îndată la o livadă mare, care i11- tinzându-se pe ambele coaste ale şelei foarte plane, alcătueşte o pajişte mai umedă şi una mai uscată, după expoziţia coastei, al cărei covor nou-nouţ, ne înveseleşte cu următoarele plante: Ave­ nastru111 versicolor, Festuca rubra ssp. fallax şi f. nigrescens, picta,' Nardus stricta, Luzula nemorosa ssp. cuprina. campestris ssp. multzjlora, Gentiana verna, Rhododendron Kotschyii, Loise­ leuria plocumbens, Biscutella lev(!;ata, Alyssnm repens abundent, Antennaria dioica, Hieraâum nigrescens ssp. nigrescens şi ssp. brachytrichellum, pseudobiJ7dum ssp. epzprasinum, Krasanii ssp. Krasanii, atratum ssp. atrellum, Achillea lingulata. numai pe coasta de E., Leontodon hZ�'5pidus, Dianthus tenuilolius. Cems­ tium alpinum f. glanduliferum. Campanula patula ssp. pauci­ flora, pseudolanceolata tYPica şi f. integerrima, precum şi ssp. arcuata) Phyteuma orbiculare, Botrychium lunaria, N(!Jritella nigra, Plantago montana, Polygonum vivipanmz Alchemilla h)'­ brtda, pratensis, silvestris şi glaberrima, Geum rivalt:, TrollZus europaeus, Pulsatilla alba, Ranunculus nemoro'5US ssp. aureus. auricomus f. binnatus, Pedi{ularz's verticitlata. Veronica chamae­ drys foarte glanduloas�l, precum şi frumoasa Viola dadea. care înlocueşte aci pe V. declina ta. Pe coama lungă a Oslei am putut ajunge numai cam până la mijloc, unde am dat de frumosul Ery­ simum banaticum cu frunzele întregi. In timp ce partea cercetat�t de mine a Oslei era de tot ple- 125 [126] su va, aci la mijloc, chiar sub coamă, au fost izolate vreo doua exemplare de molifţi închirciţi de clima aspră (Wetterfichre), cu corpul lor numai pe jumatate. Tot aci erau puţine tufe de .Juni­ perus şi una singura de Pinus montana, foarte turtita, culcată la pflmânt., Departe în jos sprerăsărit se vede marginea padurii de fag, lăngă care stau acei câţiva moliJţi despre cari a fost vorba, şi cari se pot vedea şi în gravura din pag. anterioară. Inte­ resant e C21 plantele rare depe Oslea împărţesc locul între ele, de oarece se găsesc numai în anumite părţi ale muntelui. Aşa Carex capiliaris. Oxytropis montana şi Agrostis a/pina sunt numai pe capătul sudic; Achillea iinguiata, Ehodoâenaron, Viola dacica şi Hieraciile numai pe mijlocul muntelui iar Poa uiolacea, Centaurea plumosa, Cerastium Lcrchenfetdianum între aceste două puncte. Scoborăndu-ne pe coasta de apus între locurile abrupte, gă­ sim multe exemplare mai exuberante din plantele amintite mai sus, relevănd elin ele Saxifragete amintite, .adaugand încă la ele S. adscendens cu înfăţişarea apropiată de iridactylites, apoi S. heuchentoua, mai departe Aspieniun« vinde, Ranunculus mon­ ianus şi Veronica aphylla. Am ajuns deja pe sol granitic, când am zărit o grupă mare de Veratrum album; putem colecta tot pe cărnpul de aci Geranium alpestre. Scoreonera rosea, Senecio sub­ alpinses, Phieum commuiatum; Crepis viscidulaşi Hieractum au­ ranuacum ssp. atropurpureum. Este foarte bătător la ochi că, atâta cât am umblat pe Oslea, nu am observat nicăiri nici un fir ele Brudzenthalia spicuiifoiia : în timp ce .pepăşunile dealului vecin «Bou", pănă la piciorul Oslei, împodobiau locul imense masse de Bruckenthalta; parcă ar fi fost acolo întins un covor roşu. Tot aci se găseau şi Crepts uisciâula, Silene dubia, Rumex alpinu s şi obtusifolucs. Cele 121 specii enumerate numai depe o parte mică a Mun­ telui Oslea, colectate într'o singură clipă din timpul vegetaţiei, înseamnă ca, şi Oslea se înscrie între munţii cu flora cea mai in­ teresantă, deosebit de faptul ca acest munte poseda şi Agrostis alpina, o, rari tate sud vesteuropeană cu care nu se poate lauda nici un alt munte din România. Dealtfel flora Muntelui' Oslea arată concordanţă mai strânsă cu a Munţilor de calcar St[muleţi-Paltina-Galbina. Aceasta reiese anume elin articolul lui ]dvorka 16), care a botanizat peSt[muleţ şi pe Iorgovan, enumerând ele acolo Eysimltl1'l ba11atieum) Oxy­ tropis m011tana, Onobryclzis iranssilvanica şi Hleradile, care plante sunt toate. ::tIe Muntelqi Oslea. Plante din flora l;'altinei Pllbli­ ca te de Pax 17), care se află şi pe Oslea, sunt: Biselttella le'vigata, Atyssum repen,c;, Sa:xllraga Rocheliana, Helianthemum alpestre, Hedrajanthus Kltaibelii şi Hieraciltm villosltm. De oarece flora Muntelui Oslea al"at2t cpncordanţa mai hotărâtă cu cea a Munţilor Paltina-Stan.uleţ, relaţiuf)ile cu flora Pietrii Cloşanilor şi cu a Do­ mogleelul]li sunt mai p4ţin evidente. Plante comune întretlora Osleişi a Pietrii Cloşalililor ar fi numai Doroniclt111 colunmae) Primula colum11ae, Dtâ-i1,thlts petraelts şi Anthyllis alpestris. IEste interesant a vedea că Hedrajanthlts Kitaibelii sare peste Piatra Cloşanilor, adec{t spre Nqrd de Domogled numai pe Oslea şi pe 16) Bot. Kozl. X (1911), p . .27-32. 17) L .. e. p. 244. 126 . ' 1. , ·1 [127] Paltina se găseşte, şi proba bil acelaş caz se întâmplă şi cu La­ nuurn bythin icum ; dimpotrivă Sorbus eretica şi Athamanta htcn­ gartca numai pe Oslea lipsesc, găsindu-se pe Domogled şi pe Piatra Cloşanilor, iar ultimul şi pe Muntele Paltina-Stănuleţ, după cum afirmă Fax şi J dvorka. Nu-mi stă deocamdată în putinţă să fac cunoscută flora ţi­ nutului dintre Munţii Closanilor şi Oslea, însă amintesc ca un lu­ cru interesant că, pentru acest ţinut, cu deosebire pentru Poiana Gurii Frumosului, sunt caracteristice nuanţele de transitie dintre Centaurea austriaca, stenolepis şi Degeniana, Cel mai frecvent e C. diuergens (austriaca X stenolepis) şi austriaca ;< Degeniana, adeseori cu forme care stau mai aproape de C. Degentana. Spe­ ciile principale, pure, sunt aci rare, cum am constatat cu D-I Prodau. monograful genului Centaurea din Romania. Tot în această poiană creşte în massă Stenactis annua, care se deosebeşte de exem­ plarele aflate în diferite puncte ale Ardealului, prin florile sale radiale albe foarte scurte, cu mult mai scurte ca dia metrul dis­ cului căpşorului. Numesc această formă : f. breviradiala 18). Pe dealurile peste care ne coborâm dela Oslea, spre Tismana, sau spre Cloşani, se află foarte multe livezi cu exemplare uriaşe de Prunus aoiion cu fructe neg-re, mici şi dulci-amărui, care ne surprind prin mărimea lor, apoi Cirsium Grecescui şi frumosul Carlina uieka. Terminănd, ţin să observ că, ajungănd pe Culmea Cernii, nu vom admira numai cununa sublimă a munţilor, cari ca nişte zgărăitori de nouri ne închid orizontul; dar dacă aruncăm o pri­ vire în adănca vale a Cernei, conternplăm atât minuna ţii pereţi ametitori de stânci, cari mărginesc ambele maluri ale Cernei, cât şi coarnele cele stâncoase de calcar, pleşuve sau in parte aco­ perite cu plantatiuni, care stau izolate .in fundul văii. Toate ace­ stea ascund, desigur, multe comori botanice, fără ca ochiul vre­ unui botanist să le fi admirat şi să le fi luat în seamă. Deci nu putem conchide sigur dacă flora acestei văi poartă caracterul Domogledului, sau seamănă mai mult cu flora Carpaţilor. Atâta totuşi putem constata din cele spuse păn'aici, că ele­ mentele floristice mediterane şi balcanice, care au ocupat victo­ rios Domogledul şi stăpânesc şi azi acolo, pierd spre Nord tot mai mult din puterea lor de răspândire; din ce in ce tot mai puţin pot rezista factorilor nefavorabili ai ţinuturilor mai înalte, pierzăndu-se astfel progresiv spre Nord. Pe Piatra C1oşanilor aceste elemente deşi sunt bine încui­ bate, însă totuşi sunt împutinate, Aşa se împuţinează de sigur şi pe Valea Cernei în sus, şi pe coastele Carpaţilor, unde ajung numai avantposturi ele ale lor. •••••••••••• 18) Stenactis annua f. breuiradiata Nvar. f. n. Flores marginales breves, d iametro anthodii conspicue breviores. 127 [128] E. 1. NYÂRAOY: Uber die Vegetation der Oebirge Piatra Cloşa­ nilor (1427 m.) und Muntele Oslea (1780 m.). (Resume). Der Verfasser teilt hier die Ergebnisse eines Ausfluges mit, den er im Juli 1928 auf die Piatra Cloşanilor und den Munte Oslea in Oltenien gemacht hat, Diese Gebirge aus jurakalk waren bis­ her niemals botanisch durchforscht worden. Verfasser bespricht die geologischen und orographischen Verhă1tnisse dieses Gebie­ tes, entwirft ein allgemeines Charakterbild der Flora und schliesst daran eine Aufzăhlung aller daselbst gefundenen Pflanzenarten. Es wird nachgewiesen, dass clie Flora der Piatra Closanilor in vieler Beziehung mit elerjenigen des Domogleel ubereinstimmt, indem beide viele Charakterpflanzen gemeinsam haben (s. rum. Text). Doch fehlen auf cler Piatra Closanilor, nebst einigen we­ nig-er wicbtigen Pflanzen, besonders Pt'l1US Pallasiana, Corylus colurna und Carpinus orientalis. Degegen hat cler Verf. im Monat Juli auf cler Piatra Cloşanilor 42 Arten gefunden, die auf dem Damogled unbekannt sind, obwohl dieser zu wiederholten Malen grundlich durchforscht worden ist. Der Mte Oslea, in der Năhe cler Mţii Rătezat, hat eine sub­ alpine und eine alpine Flora. Wie man cler Pflanzenliste im rum. Text entnehmen kann, ist cliese Flora sehr mannigfaltig. Beson­ clers auffallencl ist clas Auftreten von Agrostis alpin a, ei ne Art, clie hier fUr Rumănien zum ersten Mal festgestellt wircl. Die Flora des Oslea stimmt mehr mit derjenigen des Rătezat-Gebirges liber­ ein. Die mediterranen uncl halkanischen Arten, clie librigens starI, clezimiert bis auf clie Piatra Cloşanilor vorc1ringen, sincl in der Flora des Oslea nicht mehr vertreten. Intercssant abel' ist es, class z. B. Hedrajantlzus Kitaibelit: der auf clem Domoglecl heimisch ist, elie Piatra Cloşanilor Ubersp!"ingt unel im Norclen auf c1em Mte Oslea wiecler anzutreffen ist. Ahnlich kommt Athamanta hUl1/!;arica so­ wohl aur clem Domoglecl, als auch auf cler Piatra Cloşani1or vor, liberspringt clann elen Oslea, findet sich aber, nach den Angaben van Pax und }dvorka. năchst elemRrttezatgebirge auf demMte Paltina Llnel hei St�ll1uleţ \'viecler. 'rin cu eleosebit[l pl�lcere S:l mulţumesc el-lui Al. Bar.sa, eli­ rector al Muzeului Batanic dela Univ. elin Cluj, pentru contribu­ irea material[t, precum şi el-lui R. 1. Câti1'le';cu, pentru organi­ zarea excursiunii care mi-a prilejit a face aceste . cercetări ştiin­ ţifice. TotoelatCl mulţumes'C şi el-lor Dro E Pop) R. 1. Câlil1escu şi Dr. ]I;/, FOiesel1hausel1, l\entru amabilitatea cu care m'au ajutat la formularea aceastei ]uct'{\ri, din punct de vedere al limbei. AUTORUL. •• a ••••••••• 128 [129] ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• m •••••••••••••••••• • • • • i ObTeHIA PObKbORISTICĂ i • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Focul la Romani şi la noi Considerat.i iolkloristice Fustel ele Coulanges în clasica lui carte «La Cite antique­ arată ce însemnătate a avut la Greci şi la Romani «focul sacru». Pe altarul din atrium la Romani pălpăia întotdeauna focul sacru. El nu trebuia să se stingă niciodată .. Focul stins, familia stinsă, erau expresiuni sinonime. A cest foc era ceva di vin; îl adorau, îi dau un adevărat cult. 1 se da ca ofrandă tot ce se credea că ar putea să-i fie plă­ cut unui zeu: flori, fructe, tărnăe, vin. Ii cereau protecţiunea, îl credeau puternic. li adresau rugăciuni fierbinţi, ca să obţie dela el lucruri dorite veşnic de oameni: sănătate, bogăţie, fericire. Una din aceste rugăciuni, care ni s'au păstrat în culegerea imnurilor orfice, e concepută astfel: «Fă-ne plini de viaţă, fericiţi, o focule ; o tu, care eşti veşnic frumos, totdeauna tănăr ; tu, care eşti bo­ goat, primeşte din inimă ofran dele noastre şi dă-ne în schimb fe­ ricirea şi sănătatea». Astfel vedeau în foc cei vechi un zeu binefăcător care în­ treţinea viaţa omului, un zeu bogat care-I hrănea cu darurile sale, un zeu purernic care-i apăra casa şi familia. In faţa unei primejdii refugiul era lăngă el. Când palatul lui Priam e cucerit, Hecuba duce pe bătrân Iăngă foc: «Armele tale nu mai pot să te apere, zise ea, dar acest altar ne va apăra pe toţi». Când Alcesta (din tra­ gedia lui Euripid e) moare, se apropie ele foc şi spune acest cuvânt de adio: «O zeule mare, stăpănul acestei case, pentru ultima dată mă mai Închin înaintea ta, pentru ultima oară îţi mai fac rugăciuni, căci eu cobor la cei de jos. Ai grije de copiii mei, cari nu mai au marnă : dă fiului meu o soţie iubitoare şi fetei mele un soţ nobil. Fă ca ei să nu moară ca mine înainte de timp, ci să-şi ducă viaţa până la bătrâneţe, în fericire». Fiind zeul casei, niciodată omul nu eşea din casă fără a-i adresa focului o rugăciune, nici nu intra fără să. i se închine. El trebuia să fie mulţumit prin cult, ca şi ceilalţi zei. 1 se făceau sa­ crificii, J se dădeau lemne elin belşug, vin, untdelemn, grăsimea victimelor. Zeul le primea satisfăcut, şi consurnându-le ridica fla­ căra către cer, ca o mulţumire pentru daruri. De observat e că nu orice fel de lemn era pus pe foc. Nu toate lemnele aveau ace­ iaşi calitate pioasă. Religiunea deosebea lemnele. Virgil spune că Lavinia a aţâţat focul şi l-a împuternicit cu ăşchii sfinte -cas­ tis taedis-. Când flacăra se ridica voioasă în sus, era momentul rug(tciunii. Imnul era spontan şi cucernic. După aceia urma masa familiei, împrejurul focului. Inainte de a gusta se făcea o rugă­ ciune, căci el prezida masa. El copsese painea, el fiersese măn­ carea. Apoi se arunca pe foc, ca libaţie, vin şi măncăruri. Era o sfăntă comuniune între om şi Dumnezeu, zice Coulanges. 9 129 [130] Credinţa aceasta în foc era mai veche şi de cât Roma şi de cât Atena. Brahmanul avea de asemenea altarul lui, de pe care nu se stingea focul niciodată. Rig-Veda cuprinde o mulţime de poezii-imn adresate focului «O Agni, tu eşti viaţa, tu eşti protec­ torul omului». Cultul focului nu-l imprumutaseră Grecii dela Brahmani, zice Coulanges. Grecii, Italienii, Inzii aparţineau aceleiaşi rase. Strămoşii lor, la o epocă îndepărtată, locuiseră împreună Asia centrală. Acolo au conceput mai întâi aceste credinţe şi au sta­ bilit riturile. Când triburile s'au despărţit unele de altele, au dus cu ele fie pe malurile Gangelui, fie pe ale Mediteranei, cultul focului. Din acest cult comun au isvorat toate credinţele vechi relativ la foc. Când inteligenţa omului a mai înaintat, focul a fost personificat: Estia la Greci, Vesta la Romani. In tot cazul nu fo­ cului fizic i se închina Romanul şi Grecul, ci unuia moral. Unui îndrumător în viaţă şi unui puternic moralizator. De oarece el se alimenta din -taedis castis-, trebue şi împrejurul lui o atmos­ feră morală, castă. De sigur, cu scurgerea atător mii de ani, credinţa în foc a . mai slăbit. Astăzi focul se arată ca un zeu modern, care topeşte munţi de fier, care se alimentează cu fiuvii de păcură, care ma­ cină grămezi de cărbuni, dar nu mai are misticismul religios. Cu cât schimbă faţa pământului prin întrebuinţarea lui şi puterea lui magică de a transforma lucrurile, cu atât religia focului se de­ părtează. Zeul-focul e biruit de preotul lui: Omul, care comandă şi nu mai ascultă, care-I foloseşte fără nici o cruţare. In viaţa poporului nostru au rămas atitudini, au rămas ges­ turi . din vremea zeificării focului. Fapte mărunte, e drept, puţin elocvente, urme sporadice, şterse de vreme. In ritualul ]01' însă este o lume de mult apusă, care-şi mai lasă ultimele ecouri in sufletul anonim al popoarelor, şi care odată era centrul vieţii su­ Jieteşti. Căci ce este tămăierea mortului de către femei, care încep, dela trei zile după înmormântare, să aşeze foc la capătul mortu­ lui, foc în care pun tărnâe, cum puneau şi Romanii? Când femeia duce în -căţăe- foc la mormânt, ea însi şi trebuind să fie în ziua acea castă, e purificarea mortului prin foc, cum Larii romanii şedeau pe altarul cu foc la Roma. Ce este respectul ce-l are ţăranul român pentru foc, ele a nu arunca murdării, scârnăvii, de a nu scuipa în foc, dacă nu urmele unei îndepărtate zeificări? Este o impietate la ţară, cel puţin în satul meu, Georocul Mare (Dolj), de a păngări focul. Observam, de câte ori se gătea mâncare la vatră, că spuma de pe măncări nu se arunca niciodată jos, ci numai pe foc. Spuma fiind grasă, focul se ridica. satisfăcut, cu flacără, ca la Romani în timpul invocatiei. Când eram mici şi ne da mama anafură, firimiturile care cădeau trebuia să. le strângem şi să le aruncăm în foc. Anafura e lucru sfânt. A cădea pe jos, a o călca cu piciorul sau a o lăsa în locuri murdare era o impietate. Focul era locul unde anafura nu era păngărită. E în acest-gest înţălesul purificator al focului antic, e în această împreunare \a anafurei cu focul gândul puternic de altă dată al focului-zeu, redus doar la un rit, formalitate ce nu-şi mai are răsunet în sufletul nostru. Mai mult: dacă lingurita preotului care grijeşte copiii ar 130 [131] cădea ios, el trebue, ca să o purifice, să o treacă prin flacăra fo­ cului. Azi şi stiinţificeşte e dovedit că focul desinfectează, dar in sufletul anonim al poporului e o notă răsleaţă dintr'o gamă căn­ ta tă odinioară cu tărie. După cum la masa dimprejurul focului, pe care el o prezida, nimeni nu gusta pănă nu i se făcea Iibaţii, tot aşa la noi femeile nu gustă din fructe pănă nu-şi împart morţilor. De sigur că aici e o rămăşiţă a cultului morţilor la cei vechi, dar care în aplica­ rea ei se aseamănă cu cultul focului. Ceeace mi s'a părut însă şi mai caracteristic, este că aici, în Calafat, femeia Maria Trăistaru, bătrână de 70 de ani, Îşi păs­ trează în pod lemnele cu care să i se pregătească romana. In­ trebată dece ţine la anume lemne, ea spune că pomana mortului trebue să fie pregătită din lemne sfinte. Lemnul ales de ea este ştejarul. Credinţa aceasta este verificarea focului cast, care, cum zice Virgil, să. fie alimentat cu lemne sfinte, iar Horaţiu zice că femea face focul cu lemne vechi, deci consacrate (Sacrum ve­ tustis exstruat lignis focum). De sigur că vor fi multe vestigii din marea şi puternică cre­ dinţă latină în folklorul nostru. Cel dintăi imn al omului a fost adus soarelui, care-i da lumina şi căldura. Copilul soarelui era focul. Adorat la început ca un zeu cu puteri fizice şi morale, mai târziu e personificat într'o fecioară frumoasă, ale cărei preotesc trebuiau să rămăe toată viaţa fecioare, caste. Cu această înfăţişare a rămas pănă la noi, ca un element purificator. Instituţiile se schimbă, mintea omului e în veşnică mişcare, dar trecutul nu moare niciodată. "Omul poate foarte bine să-l uite, dar îl poartă totdeauna în el. Căci aşa cum e el, la o epocă oarecare, el e produsul şi rezumatul epocilor ante­ rioare. Dacă coboară în sufletul lui, el îl găseşte acolo şi poate să deosebească diferitele epoci şi urmele ce le-a lăsat fiecare» zice Fustel de Coulanges. Sunt gesturi şi forme prin care latinitatea noastră vorbeşte mai mult decât o mie de table ccrate. C. Gerotă . •••••••••••• Strigături din Mehedinti Te cunoşti lele pe frunte, Cai pus rumenele multe. Nu ştiu cum dracu le-ai pus, Că pe nas nu ţi-a ajuns, Şi ţi-a rămas nasul gol, Ca o muche de topor. O biat' de fată săracă, Toată vara paşte-o vacă. Când veni primă vara, Fătă fata, vaca ba. Din Degerati. Foaie verde bobărnic, Muerea cu copil mic Nu e bună de nimic. Din Zegaia. Foaie verde mărgărit, Băieţii s'au muerit. Când vine Dumineca, la haina ele mănecea Şi pleacă elin uşă 'n UŞ{l, Sărutănd eate-o mătuşă. Din sat. Morman. La războiu nu ştiu să ţes, La horă mă 'ndes, mă 'ndes. Din Malovăt. Adunate de: Iosif N. Dumitrescu din Bistriţa. 131 [132] Jocuri copilăreşti din Banat 1) de R. S. Molin "In bani" 1) Spic-cap. Un copil aruncă banii în sus, iar celălalt g:l­ ceşte ce parte va cădea în sus: cap, or spic (cum era pe rnone­ tele nemtesti). Din goIoganii ele pe jos, el ia pe cei căzuţi cu partea spusă ele el în sus, iar ceialalţi urmează să fie ai ce­ luiala1t. 2) Spic-cap se mai joacă şi altfel. Se face o «iără- (semn), sau se pune jos o petricea, şi dela o distanţă ele 0-4 pusi aruncă fiecare jucător banul, săcaelă aproape ele semn. Cel ce a aruncat banul mai aproape ele semn sau ele piatră, adună toţi banii în pumn, îi scutură, îi aruncă în sus şi zice bunioară: spic. Toţi banii căzuţi cu numarul în sus sunt ai lui, iar pre ceialalti îi ia din nou, îi scutură în pumni şi îi Iasă iar Si} cadă, zicănd spic sau cap. Dacă nu mai cade nici unul cum a zis el, urmează alt jucător, anume �el.al �<:ărui ban a căzut mai aproape ele semn, după banul celui dintăi. Se face în acest caz şi altfel: se pun banii grămadă toţi cu spicul (numărul) în sus, şi cel ce a aruncat banul mai aproape de semn, dă cu o piatra în gramada de bani, spre a-i întoarce cu capul în sus. Cei pe care reuşeşte să-i întoarcă, sunt ai lui. 3) De-a gropiţa. Se face o gropiţă, se aruncă cu banii în ea, iar pre ceialalţi, cari nu au căzut în gropiţă, îi împinge cu degetul cel mare, ca să ajungă în gropită. "Barda" 1) E joc păstoresc Ia câmp. Se face o tăietură pre iarbă în forma unei ferestre-şi care se cheamă «dâră» -, cu atătea părechi ele ocheţi căţi jucători îs. I-�I�-\+\---�--I: \ :l Fiecare jucător are doi ocheţi în cruci (de ex. : }\, A, B, S, C, C, etc., cum le-am însemnat noi aici pentru lămurire). Dela clară, la o distanţă de 3 paşi, fiecare pre rând aruncă cu ascu­ tirul securei sau bardei, spre a-I implanta în pământ în ochiu său. Dacă a nimerit, scoate afară din ocheti pămăntul tăiat şi-I pune Ia o parte, de atăteaori cle eate ori a lovit. Dacă nu nernc- reste, urmează altul. " Jocul e gata, cănd s'au aruncat cu barda ele atntea ori, de câte ori s'au vorbit să arunce. Pămăntul scos din ocheti se ia în pălărie şi se pune cruci c�el.a �âră,-toţi juci:'ttC?rii f!l ţ;\ �n; faţă, uşi dau cu pămăntul eli.n. pa­ Iane in cel ce nu a nimerit 1).1C1 odata cu barda, care e sliit aş sta. cu mânile în pept şi cu ccIPul aplecat, pânCt cIau ceialal\i în el. Iar dacă toţi au lovit, clau unii într'al ţii. 2) Acesta mai este şi un joc cle petrecere in familii. Tineri de 1) Vezi Începutul în n1'. anterior, din 1928, pag. 511-517. 132 j I 1 a I • I • [133] ambele sexe se aleg după plăcere părechi, Unul rămâne fără pă­ reche. In jurul acestuia se formează o sgardă (cerc), jucătorii tinăn­ du-se de mării. O fată, denumită de conducatori, il leagă la ochi cu o cârpă, îi ia un obiect (un inel sau o cârpă) şi-l dă vecinei sale, aceasta alteia, şi aşa mai încolo, până se găseşte una care-I ţine la sine şi-l ascunde. După aceasta se pofteşte cel legat la ochi să se deslege şi să-si caute obiectul. Cercul începe apoi a se în­ toarce jucând, în care timp fetele fac semne celui din mijloc, ca să-I inducă în eroare, făcăndu-I a crede ca obiectul ascuns ar ti la cutare sau la cutare, până când le face semn S[L stea. Se duce apoi la o fată, întrebând-o: «Ai la tine barda?" Dacă n'a zgodit (nimerit) pre 'acea cu obiectul, se pune în genunchi îna­ intea ei, o roagă de iertare şi îi sărută mâna, apoi se leagă iar la ochi şi caută din nou. Dacă a zgodit însă, scoate fata elin cerc, o leagă la ochi, o sărută şi îi ia un obiect, luându-i el locul în cerc. După aceasta dă vecinului obiectul să-I ascundă, şi se continuă astfel jocul ca mai sus. "Banca sau masa" E un joc obişnuit la păstorii de câmp. Spre a-l juca, aceştia şed jos şi 'n ciupit (pe brânci). La rând prinde fiecare băţul de peste mijloc şi loveşte cu capătul de jos în pământ de mai multe ori, ca S2L se înmlădine (să devină elastic), şi lăsăndu-I din mană, bătut sare la o distanţă. Proprietarul bătului ce a căzut mai aproape adună toate bâtele, şi dă d'a banca cu ele, aşa ca fiecare băt S2t cadă pre masă, Bătul ce nu cade pre masă, şi '1 ia proprietarul şi dă el la răndul S2m pe masă. Când s'au gătat cu toate bătele, e jocul gata. Decăte ori loveşte cu batul pe masă, se zice că a făcut sau are un cal. "Bâticoniul" Păstorii îşi prind bătele de un capă t şi le aruncă pe coastă la vale, ca să sară în capete, d'a băttconiul. Proprietarul batului ce a mers mai puţin d'a băticoniul trebue să se ostenească adu­ nănd el toate bătele ele pe coastă ale celorlalţi jucători. " Câl'âitoal'e" Aceasta e o jocăreie copilărească, făcută din coaja unei nuci, în chipul următor. O jumătate din ghioacea de nucă este legată peste mijloc cu o aţă îndoită, Intre firele acestea, la mijloc, în partea din lăuntru a ghioacei, se bagă un băticel (chibrit, o aprin­ joară), pe care îl întoarcem de atătea ori pănă capătă o putere apăsătoare pe ghioace. Apăsând de capătul liber cu degetele des, adecă în contin, celalalt cap:H, lovind de ghioace, ţâdteşte sau câr�te. "Caii cu pulma" (mingea) Mai multe părechi de copii se măsoar[1 cu un bât. Cel din capăt e Înlău'ntru. Ceialalţi se pnn în brânci, iar cei din I{mntru sar călare pre spatele lor, aruncând pul ma dela unul la altul s'o prindă. Dacă n'a fost atent vre-unul dl11d i s'au aruncat pulma, sau nu au putut-o prinde, c[tl[treţii sar jos şi fug, iar unul din cai ia pul ma şi el[[ într'un fugar; dacă nu-l nimereşte cu pulma, iar r(l­ mân toţi din nou cai; iar dacă-l loveşte, atunci toţi 6tlftreţii de­ vin cai. 133 [134] "Cocioabă de glozi" Cocioabă de glozi (coceni) e tot un joc copilăresc. Cu gtozi de porumb, grărnădiţi, culcaţi la capete unii peste alţii, dau un pătrat ce se zice cocioabă. D'ad se zice la casele mici: -cocioabă­ de casă. "Cârâitoare de lemn" Cârâitoare de lemn este o jocăreie copilărească formată din­ tr'un bat, numit fus, în a cărui capăt de sus se bagă o roată cres­ tată, De ambele părţi ale roţei se face o scară, iar în centrul s61- rei se prinde înţepenit o scănduriţă, aşa ca întorcând fusul, ca­ părul scănduriţei să umble pe roată, ca să producă un cârâit. Cu cârăitoarea se zogon bribeţii (se alungă vrăbiile) dela cânepă şi grâu. "Cadea" Acest joc de copii se numeşte în Oltenia «turcă». Cacica e făcută dintr'un băt cam de 20 cm. lung şi cam de 2 cm. gros, as­ cuţit la ambele capete. D'a cacica se joc de obiceiu doi copii la o partie. Mai întâi se hotăreşte, că pre câte mii se joacă. De comun 3000. Apoi se măsoară pre bat. Cel din capăt începe jocul (e în luntru).Acesta face o gropiţă în pământ, peste care punând ca­ cica, o aruncă cu bâtul la cel de afară, carele caută să-o prindă din aer; de nu, aruncă cu cacica, ca să lovească batul pus peste grop. Dacă nu i-a succes, cel din lăuntru loveşte încetinel cacica la un capăt, ca să sară în sus, apoi în aer se sileşte a o zbură­ tori cu bâtul din mână cât de mai multe ori poate, şi a o arunca cât mai departe de gropiţă, pentrucă toată lovitura din aer se numără. După ce a lovit cacica de 3 ori, distanţa pănă la gro­ pita de aruncat o numără cu paşii, adunănd cu numărul de câte ori a lovit în aer cacica. Astfel d. e. dacă a lovit-o numai odată, numără cu 5 + 10 + 15, sau a lovit-o de 2 ori cu 10 + 20 + 30, de 3 ori cu 15 + 30 + 45 ş. a. m. Dacă cel de afară a prins cacica, a lovit batul, sau a putut sări distanţa de unde a căzut cacica după a treia lovire pănă la graniţă, vine el înlăuntru. . Cel ce a făcut (a adunat) mai întâi cele 3000, joacă călărita pe celalalt. adecă loveşte caci ca de 3 ori cu bătul, iar cel ce ;t perdut, trebue să se ducă, într'un picior a aduce cacica . .. "Cucu-bă" Doi sau mai mulţi copii se ascund în casă prin şi pre sub paturi, în dulapuri, în 121Zi, prin pod etc. Când toţi s'au ascuns, fiecare zice odată «cucu», iar unul, care a fost scos afară din casă; vine să-i caute. \ Dacă găseşte pre vreunul, trebue să se grăbeasdt a zice <,bă" "b[t Ioane» sau "b[\ Toa'<:iere» (cu numele); dtci de va zice înaintea lui cel g[\sit «bă», are drept să se ascund�t îndt odat;:l. Când i-a găsit pre toţi, el rândue pre cel ce are să-i caute . •••••••••••• 134 [135] Cântece din popor Frunză verde măr popesc, Plecai să mă spovedesc, La mândra cu părul creţ Şi cu vâlnicu ales. Iar eu când m'oi spovedi, Foaie verde şi-o lalea, Sărmană inima mea, Cum arde ca flacăra Şi n'o ştie nimenea. Eu nu ştiu ce să-i mai pui, Nu am lacăt s'o încui. Foaie verde samulastră, Măndră, de dragostea noastră A 'nflorit doi pomi în coastă. A'nflorit, s'a scuturat Şi duşmanii i-au aflat Şi s'au dus de i-au tăiat. Şeapte popi mi-o trebui. Şeapte popi din şeapte sate Să mă scape din păcate. ' Şeapte popi şi-un potropop Nici alora nu spun tot." , (Spus de C. Palaşcă-legaia-Morman). Poţi să-i pui lacăte-o mie, Inima face ce ştie. Şi iar verde busuioc, Dar ea arde mai cu foc. Lam elat floare de-alior, Ea se topeşte ele elor. (Spus de G. Palaşcă, legaia-Morman). Ia rnăndruţă apă 'n gură Şi-i udă la t�tietură. Şi-i udă mai la mijloc, Să răsară iar Ia loc. Să răsară 'n primăvară, Să'ncepem elragostea iară, (Cântar de vioristul Ilie Turcin, din com. Ilovăr, iudo Mehedinti, la o nuntă în sat. Morman . •••••••••••• Descântec de tapă � i I . , , Tu, fus alămat, Dela rudăriţa ele când te-am luat, Nici-o slujbă nu ţi-am elat. Tapă tătărească, Tapă cu zburători, Tapă cu muma pădurii, Nouăzeci şi nouă de ţăpi, Eu le'ncălecai pe fus Şi le trimisăi în munte. Ele 'n munte se'ncuiară; Fusu veni, Ele nu mai venitră), Pe semne că se'ncniară In copitele ciutelor, In coarnele cerbilor. Maica Precista din cer auziă, Pe scară ele-argint venia Şi pe (cutare) '1 scăpă: De toate junghiurile, De toate cuţitele, De toate ţăpile, Din grumaz, De sub grumaz, De 99 ele necuraţi, De 99 de ţăpi, Iar pe d-v, mânelre sfinte, Vă strig şi v'aduc aminte. Eu cu busuioc v'apărai, Cu fusu vă 'nţăpai Şi vă trimisăi în cale de olac . Acolo să'ntepaţi Şi să fulgera ţi. Şi (cutare) să rămăie curat, Luminat, Căci el când s'a născut, Nici-o boală n'a avut. (Se descântă cu un fus şi cu busuioc in apă. Se udă cu puţină apă, acolo unde-l doare, iar restul o bea. Spus de baba Ioana Gr. Bălulescu, de 81 ani, din com. Zegaia-Mehedinri. Culese de: Iosif N. Dumitrescu-Bistriţa, învăţător. 135 [136] Cretu 1) Foae verde a bobuJui, Sus pe malul Oltului, La fântâna Neamţului S'au strâns hotii codrului. Dar ce fel de hoţi era? Geică din Caraula, Pătru din Galiciuica, Vre-o şease din Burila, Vre-o sease din Pietroia, Cretu din Terpeziţa, Foae 'verde foi de plop Si cu Pică din Vărtop. t)e 'ntălnea vr'un om în drum, Il făcea de rodea făn ; De 'ntălnea vre-o babă slabă, Mi-o făcea de rodea iarbă. Pe Cretu din Terpezita Cată-l ici, cată-I colea, Peste el C2t nu mi-şi da. (Cules de Elevul Theodorescu ova, d.n comuna Terpeziţa-Dotj). Creţu e Ia soru-sa La soru-sa Ilinca. Poterele pe vălcele, Creţu bea la cafenele. Iar soru-sa că-i zicea: - Scoal' Cretule, nu şedea, Că te-a cuprins potera, Poteră de Mehedinti, Când te-o prinde, te ia 'n dinţi. - Las S2l vie, jur pe cruce, Căci cum vine aşa se duce. Cine e voinic, voinic Inserează seara 'n crâng- Fără băţ, fără nimic, - La brău cu patru pistoale, Nu ştiu, pline, sau sunt goale, Ori sănt pline de rugină, Bagă potera 'n izănă, c. Eugeniu, el. V, B. "Liceul Carol I-, Cra- Motoliciau. Ca 'şi Pitpălaca, Ciocărlaca, Motoleaca, Trilincută lungă, Trilincută lungă, Pit pilă 'n pungă Pit pilă 'n pungă. Capră neagră horhoneagră, Rug măncă, rug rumegă. Ţipă 'nchis, creapă 'ntins .. • ••••••••••• Frânturi de limbă Prin holda de grâu Nalt pănă la brău, Cosesc trei feciori Dimineata 'n zori. Şi când odihnesc, Pe-o tufă zăresc O biată păsărea Pe o rămurea, Care mi-ş cânta PitpăIăceşte, Ciocârliceşte, Moţoliceşte. Şi ea mi-ş avea Şapte puişori Pitpălăcei, Ciocârlicei, MoţoJicei. Trei duşi, trei duşi Carii Trei pruni roşii puşi, Tot pitpălăciau, \ Trei pruni roşii puşi Ciocărliciau, \ In poala rnarnii puşi. din Valeadieni (Banat) -- adunrue de George CHan:1. .- , 1) Creţu a existat şi a fost î[�'ţr'adevăr de fel din Terpeziţa, Pentru ches­ tiunea originei acestei balade ar fi interesant să se adune ceva date precise asu­ pra acestui haiduc doljan, c<�re a fost omorât in închisoarea din Craiova. Am în colecţie multe variante ale acestei balade, şi voi reveni cu amănunte. N. Plopşor. 136 [137] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • � OLTeNIA hIT€RARf\-ARTISTICf\ i • • � . ••• m •••••••••• ••••••u ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Frunzărind poeziile Adei Umbră 1) Am recitit azi odată, şi a două oară, cartea în care o poetă şi-a fixat-ca un entomolog in cutiuţele lui nişte fhituri cu aripi str[tlucitoare-simţirile ei cele mai intime, povestea sufletului sem. O poveste tristă, ca a atător vieţi neştiute, şi care se înşiră în versuri muzicale, de o delicatetă şi discreţiune puţin comune. Ternperamentelor lirice, mai vibrante ca altele, li se impune în moel firesc confesiunea, ca moel ele expresie sincer şi integral al ideilor şi simtimăntelor lor poetice. Astfel de poeţi nu pot fi decât subiecti vi. Şi chiar cănd, conştient şi voluntar, ei or isbuti să căştige o victorie asupra propriei firi, impunăndu-şi o disci­ plină elin afară, opera lor creată în astfel ele condiţiuni s'ar re, simţi ele acest efort. In locul spontaneitătei şi sinceritătei cuce­ ritoare, poza şi artificialitatea ar însemna-o cu ştampila lor ele plumb. Exemple de acest soiu abundă în literatura zilelor în care trăim. E rătăcirea celor cari nu şi-au găsit inert drumul lor, şi 1) Am fi dorit cu acest prilej să consemnăm aci câteva notiţe biografice cu privire la poeta noastră. Cererile repetate c'" am făcut în acest sens familiei Adei Umbră au rămas fără rezultat până astăzi. Şi e regretabil lucru, cu atât mai mult că nici -Conrrlbutiune la Bibliografia românească» (3 fascicule) a D-Iui Ch. Ada­ mescu nu-i inregistreaza măcar numele. 137 1 ,. [138] cărora poamele din grădina vecinilor li se par-chiar când sunt găunoase şi putrede - mai bune şi mai arătoase ca acelea din livada lor. Poezia Adei Umbră e toată şi nimic mai mult decât o con fesiune, o confesiune abia şoptită, ca una ce abia cuteaza să se exprime, şi care se sfărşeşte pierdută în umbră şi 'n noapte: o copilărie amărâtă, câteva vise înfiripa te în anii tineri, o iubire mult aşteptată şi care înşeală speranţele, o viaţă în care arare dulci amintiri şi multe regrete crestează răbojul zilelor surii şi monotone, apoi braţe căzute în gestul oboselii, renunţare, resem­ nare, şi peste toate acestea - liliac cu fâIflliri de aripi din ce în ce mai dese şi mai stăruitoare-: găndul morţii .... Să întoarcem foile cărţii, să lăsăm caierul povestii să se toarcă, şi să ascultăm puţin, câteva crâmpeie măcar, din vrăjitul fir al ei. In «Sară de iarnă», când poeta, pe o vifomiţă neîndurat[l, ar vrea să scrie o scrisoare, condeiul ii încremeneşte pe hârtie, în vreme ce ascultă văntul, care i se pare că-i spune: Trista poveste La uşi streine De altădat' Plângea umil Când desbrăcat Un biet copil Pe-un vânt de-aceste Orfan ca mine. Şi în sfârşitul dela «SU'tvită primă.varq , : Şi mă 'nfior de-amintitorul gănd A 1 anilor mei tineri ..... 0, >ntunecate, friguroaso zori, Sub recea soartei ghiară Trecui prin anii frag'ezi fără fiori Şi fără primăvarfl. Copilărie tristă, tinereţe tristă. Hari sclipiri de lumini trecă- toare: visuri, aderneniri ale vrăjitoarei bătrâne, mama natură: Sub poale de sălcir, Şi nu ştiu: cerescul, Pământuţ bătrân Albastrul senin lVI'ascunde, mă'mbată Coboară spre mine Cu floare de făn.,.. De căntece plin, Sub poale de sălcii, Cu ochiul deschis, Aievea mă fură Un limpede vis. Sau eu urc spre dănsul Cu aripi de nor, Pe unde de aier Săltată uşor .... ? Singurul mijloc de evadare din realitatea dezolantă e pentru dansa visul, domeniu în care se simte bine, o guasi-rea1itate pe care ea şi-o creiază. Şi iubirea-i chiar, unica-i iubire, nu poţi şti dacă a fost aievea, OI' de este doar o plăsmuire poetică, atât de gingaş e redată în puţinele-i \versuri ce exprimă acest sentiment, cum bunioară în «Icoana ta» ., Icoana ta e'n iuru-mi de-o vreme necurmată, Privirea ei mă arde c'un foc nebiruit... Si nu mi-a spus-o nimeni, nici te-am văzut vreodată, .. Din versurile tale aşa te-am plăzmuit. 138 [139] Mă uit în ochi-ţi negri şi simt cum se coboară Adăncul lor pe găndu-mi c'un dor necunoscut, Cu raze de lumină pe viaţa-mi solitară Şi umbre de uitare pe tristul meu trecut. Iar când mă dau învinsă dorinţelor nebune Şi-mi las în voie gândul-colindător pribeag-«, Intorc de-odată capul la soapta care-mi spune Că tu în clip'aceea eşti pe-al chilii-mi prag. Ce 'n dam sunt toate astea ! ... Tu nu vei şti de mine Şi nu vei şti de visul în versul meu cântat, Cum steaua ce pluteşte în sferele-i senine Nu ştie niciodată ce lumi a luminat. ar poate, într'adevăr floarea tragică a dragostei va fi prins a-i îrnboboci în suflet. Dar atunci ea n'a cutezat s'o lase a-şi desface petalele în lumina soarelui, ci a înăbuşit-o în inima sa, mărturisire moartă pe buze, ca'n "Ce să-ţi scriu ?» Ce să-ţi scriu ?-E sară, Şi nu ştiu ce-am az', Că mi-e gândul iară Turburat talaz; 5i 'ncep să-mi dau samă Că plătesc cu-amar Desnădejdii vamă Printr'un vis zadar, In durerea cărui Singură eu ştiu Ce credinţă-mi nărui, ..... Nu, n'am ce să-ţi scriu. - Din grăbita goană. De icoane vii, Crud ca o dojană Stăruie prin mii Gănduri trecătoare, Ce cum vin apun, Tristul dor pe care Nu 'ndrăsnesc să-I spun .... sau în cele patru strofe din -Ci'n juru-mi- : Fug norii - umbrite dantele­ In aprigă goană; Mă 'rnbie din zilele mele O veche icoană, Şi luna se urcă răzăndu-mi Din stinsa ei lume: Un val de căldură-i pe găndu-mi, Pe buze-mi un nume. Ci'n juru-rni şi'ntinde uitarea Pustia ei noapte; Nu-i nimeni s'audă chemarea Stingherelor şoapte. Doar plopii 'n răstimpuri, alene, Suspină cu văntul, Şi-mi moare - c'o lacrimă 'n gene-­ Pe buze cuvântul 139 [140] Dar iubirea, pe unde a trecut, sau chiar şi pe unde a fost aşteptată şi n'a venit, este un jar care arde şi pustieşte. La proas­ petele-i dezastre poeta--sufiet răvăşit de furtuni:'l-priveşte ca de departe, cu melancolia resemnării, în «Noapte», cum Norii călători Umbli:'t rătăcind Curg necontenit Noaptea pe poteci ... Arginraţl, uşori, Soră vântului Către răsărit: Veşnic şopti tor, Şi-şi rostogolesc Frunza plopului VăI urel ele Tremură uşor; Şi-mi invăluesc Tremură şi mi-i Luna, stelele. Greu s'o mai ascult: Dusă. 'n somnu-i greu Focul inimii Lumea s'a lăsat, Stinsu-s'a demulr, Şi nu ştiu nici eu Iar pe vechiul loc Ce m'a mai chemat Ars şi pustiit, Valea s'o colind,Floare cu noroc Când cu aripi reci N'a mai răsărit. Desigur, viaţa nu i-a dat ce i-a promis, or ceea ce ea a visat, ceea ce putea aştepta dela ea. Şi totuşi poeta şi-a acceptat soarta, f�tr;-i revoltă, fără murmur. Marea măhnire ce i-a pricinuit-o ne­ dreptatea destinului tiran, i-a nimicit toate resorturile unei firi care fusese odată o măndră sensitivă, cum o spune în spovedania ei "Visând»: In umbra mea, Sunt trista şi firava floare, Care nu bea Vărtutea luminii de soare. In colţul meu, Sunt floarea 'n uitată grădină, Ce 'n visu-i greu Păleşte şi fruntea-şi înclină. Şi-am fost când va O verde feregă de munte, Ce nu-şi pleca Nici văntului măndra ei frunte. Dar s'abătu O mână duşmană spre mine, Şi 'n urma-mi fu: Chin, visul; nădejdea, suspine .... Azi nu mai vin Din cetini şoptiri să mă 'mbete .... De vechiu-ml chin, De vechia-rni mândrie mi-e sete. Şi tot ascult, Şi simt că nimic n'o să vină, Şi tot mai mult Sărmana mea frunte se'nclină. Aur dela tine, Lacrimi dela mine Se 'mpletesc torcănd Firul unui gând, Care'n orice sară Viu mi-aprinde iară Foc nepotolit, Dorul văduvit, Atunci, obosită de viaţă, renunţând la orce luptă zadarnică împotriva unei fatale ananghe, se lasă a fi luată şi tărătă, ca un vreasc neputincios, de apa- turbure CI clesperărei. Cândul morţii o chiamă ispiti tor: Lună, lut pustiu, Ce n'aşi ela. să fiu Sub privirea ta Stană moartă, ca Neclintita cruce, Care la răscruce Doarme 'n recea-i vatră Somn adânc de piatră. 140 [141] - Lună, lut ceresc, Unde să-i găsesc Astui vajnic dor Neliniştitor Tâlc de sbuciumure, Leac de alinare? Amuţita-i larmă Somn adânc să doarmă In inima mea Subt o piatră gTea ..... Şi totuşi, câteodată o milă de sine o cuprinde, păreri de rău de viaţa care i-a fost odată dragă o copleşesc: Voi plopi înalţi, Şi. tei, şi al ţi Copaci bătrâni, Care-aţi avut în viaţa mea un rost, Ca mâini, ca mâini Eu voi muri. Voi veţi trăi Şi nu veţi şti Ce dragi.ce dragi mi-aţi fost. Şi voi cântări, . Cu tremurări De freamăt lin Când în April pădurea v'o'ngăna, Pe-un ţărm strein De-oiu odihni, Zefiri de-aci Mi-ar mai veni Şoptindu-vă când va? Poteci, cărări Ce zile, sări, Sub paşii mei Atătea veride-arand aţi tresărit, De voi, ele voi Când m'ai sfârşi, Când n'ai mai fi, Tot. voi simţi Un dor nemărginit, Cu ce filosofică împăcare cu sine primeşte -- bucuroasă la oaspele aşteptat - această femee tânără ideea că mâine va fi în mormânt! Ai spune, citind strofele elin , în ceeace a avut el, poate, mai bun: poeziile sale � a rămas la noi, în această vale a plângerilor care i-a fost viaţa, dar care trebue să-i fie şi a reabilitărei şi a recunoaşterei postume măcar, Este de datoria criticei şi a istoriei literare a vremurilor noastre să facă această dreptate şi Adei Umbră, destul de ne­ dreptăţită cât a trăit, dându-i modestul loc cuvenit în Panteonul literaturei noastre, între poeta minores ai generaţiei şi şcoalei sămănă toriste. Noi nu facem decât să atragem atenţia asupră-i, socotind că prin aceasta ne-am îndeplinit o datorie faţă de scriitoarea pe care am preţuit-o, şi că am făcut un act de dreptate unei înde­ lung nedreptă ţite. C. D. Fortunescu . •••••••••••• Am venit să-ţi cânt Am venit să-ţi cănt,.. Mii trupul Nimicit şi gândul floare. Am venit să-ţi cânt ... Mi-idorul Vis şi sufletul vâltoare... "'- Am venit să-ţi cânt ... Toţi spinii De pe cale m'au rănit.. \ Am venit să-ţi cânt ... N;1dejdea Pală, încă n'a murit... \ Nu-mi privi cu milă rana .;, Nu vorbi ... , nu m'alungă ... Am venit să-ţi cânt, şi jertfă Să-ţi închin durerea mea ... \ Ochii tăi să-mi lege rana... \ Ochii Ud să mă asculte., . Ochii tăi să mi-o deslege Taima dorurilor multe ... Am venit să-ţi cănt,.. Mi-i tăngă. Tu mi-ascultă inima .... Lasă-mi sufietul să plângă ... Tu mi-ascultă inima .... Inima auzi cum plânge f Inima auzi cum cântă? Plânge pentru tine plânge. Cântă pentru tine cântă. .. Tie îţi închină � jertfă _, Tot ce-o 'ncăntă, tot ce-o doare. Am venit să-ţi cănt., Mi-i trupul Nimicit şi găndul floare ... Coca Farago . ••••• 111 •••••• 142 [143] I I r I Dimineaţă Copilul meu, mă reîntorc la tine Lângă pătucu 'n care dormi netulburat, Şi 'ngenunchind, îmi readun în mine Fărâmi din sufletul matern, curat, Şi 'ţi cer, Sdrobită de durere şi ruşine, Să 'mi ierţi că mă cufund şi pier In desfrănări, în vecinica mea goană De-a căuta să le 'nmulţesc, căci toate, Copil iubit, le fac doar pentru hrană, Şi 'n zori, când sunt cu tine, sunt uitate. Ca toate mamele, o cât Aşi vrea ca lângă tine să rămăn, Să'ţi cânt atunci când îţi va fi urât, Să'ţi spun povesti, şi să te strâng la sân, Şi S21 te-alin, . Să 'ngenunchiem 'nainte de culcare Sub iconiţa afumată de argint, Şi 'n faţa palid ei fecioare Să te învăţ ca să te rogi şi să te 'nchini, Şi să-adormim fără de griji apoi, Cu sut1etele împăcate şi senini. Destinul vitreg şi întunecat Mi-a hărăzit viaţa asta, ca pe un blestem Pe care în zadar incerc să '1 înbunesc şi să'l abat Cu mila Celui Drept, pe care necurmat o chem. Acum, când vin Din lumea de orgii şi de noroi, Cu trupul păngărit, şi vinovată. Că te-am lăsat nemăngăiat, străin, In odăiţa de mansardă ingheţată-, lngenunchind, cu sut1et sfăşiat, mă 'nchin Fecioarii ce veghiază blând în ramă, Şi-o rog să. nu'ţi dea să 'nţălegi nicicând Că mama ta, nevrednica ta mamă, A fost, copil curat, din cele ce se vând .... Doar ea mă va 'nţălege, că de-apuc Să hoinăresc, să mă tărăsc prin tină, Mi-e sufletul rămas lângă pătuc .... Şi tremură, şi plânge, şi suspină, Şi caută să 'mi spună ne'ncetat In toiul desfrănărilor fără sfârşit Că plângi, că gongoreşti, că 'nfometat Ai adormit cu lacrimi pe obraz, trudit.. 143 [144] E-atât de greu când inima-ţi rănită Ar vrea C�l Să' mugească, s'o în[runţi, Prosntuara fără de cuvânt, plătită S21 bei, să razi isteric .... şi să cânţi ... Şi-acum, când zorile se-arată :;îi cănd trudită în zadar mai strig Durerea mea, copil fără prihaniL ... , iată, Ti-am cumpărat din necuratul meu câştig J3elşug de pâine .... S21 gust[lm dintr'însul, Set alungăm hidoasa ar:hare-a foamti, Şi-uitând durerile trăite, ca şi plănsuj, Copil iubit, să-adormi în legănarea mamii .... • ••••• a ••••• Muntele Paul Constant. 144 Ce n2lnlinţi m'au prăV2tlit, odată, către soare Cu braţele-mi înfipte 'ntr'o perdea de cer ? .. Ce chinuri fruntea mi-au brăzdar, _ şi oare Sub negurile cărui neîn!i-ânt mister Tot dorm, - al zărtlor net211măcit străjer > Şi codrii căror gânduri mi'mpânzesc privirea, Şi ce neistovite Iacrime mereu jelesc In glasul undelor ce trupu-mi sfredelesc ? ... Şi ce sprinţare dor uri par'dl-mi ard simţirea In goana cerbilor ce nu mai obosesc? Ce blestem urlă'n fulgerele care Mi 'nfig în coastă limba lor de foc? Ce vis nătăng, ori aspru nenoroc [mi plâng cu soarele ce-o clipă stă pe loc Şi'n urmă scade, ros încet de zare f Ce demiurg iscoclitor mi-a 'ntins seninuI, Să-mi scald în el - ca 'ntr'o oglindă - chinul De-a fi Într'una ne'ntrecut şi solitar? Ce ochi îmi tot contempla în zadar- Prin soare-ca printr'un ochian-destinul? Ce zeu-poet prin mine-a vrut să întrecunune Un bulg;1re de lut cu-o pată de senin, Şi totuşi eu mă simt acum asemeni de străin De tina ce dospeşte 'n brazdele străbune, Ca şi de cerul dep[lrta t şi cristalin? . \. . . . Ce năzuinţi m'au pr[\vălit, oelat�l, către soare, Cu braţele-îmi înlipte 'ntr'o perdea ele cer . Ce chinuri fruntea mi,au brazdar, __ şi oare Sub negurile cărui neîhfrânt mister Tot dorm, - al zârilor net;'ilm�tcit străjer? Valentin Al. Georgescu. [145] -- Amintiri din alte vremuri (FRAGMENT). De cum sosea Primă vara şi începea salcia să facă mati­ soare, porneam cu frate-meu Gheorghe să facem Iese pentru peşte. Eu eram meşter la înpletit, iar Gheorghe să le facă -gugiu-. . La răsăritul ogrăzei noastre, afara de Băltişoara mai curgeau două ape: Bălta Seaca şi Valea Neagra, care în unele veri se­ cau aproape de tot, rămănând pe albia lor ici colea câte un -crov-, un «gâldau» ori o -toaie-, cu apa rece şi limpede, şi cu peştişori. Toamna, când da ploile, şi de cu primăvara, curgeau ca adevă­ rate gărle, umbri te fiind pe maluri de sălcii şi anini, Primăvara mai ales, aceste păraie erau pline de peşte; nişte peştişori mici, numiţi crăeţi, clenţuşi, faţe, nisipariţe şi preutese pline de icre. La fiecare loc potrivit făceam căte un vad din bolovani, C�lP­ tuşit cu sagă (petrişi mărunt), şi în gura vadului puneam câte-o leasa. Şuvoiul de apa, ce venea pe mijlocul vad ului, cădea ca o uşoară cascadă în gugiul lesei, unde arunca şi aceşti mici peş­ tişori, cari erau foarte gustoşi când erau gătiţ; ciorbă cu ou şi cu oţet, ori tăvăliti prin făina de porumb şi pe urmă fripţi în unt­ delemn. Intr'o leasă cădea într'o noapte dela o litră pănă la o ju­ mătate de oca. Şi cum noi aveam mai multe, prindeam zilnic câte două-trei ocale ele peşte. Dacă noi, copii, făceam Iese să prindem peştele din găldaele, crovurile şi toile de pe moşia noastra, veneau alţi băeti, mai mari şi mai hoţomani, cari ori ni le jefuiau de ce prindearn, ori ne luau lesele cu peşte cu tot. Pentru aceasta trebuia să ni le păzim. De cu ziua le aşezam în vaduri şi le păzeam cu frate-meu pănă la mezul nopţii; apoi ne adunam peştele, smulgeam Iese le din apă, luăndu-Ie la spinare, şi plecam să ne culcăm. -- Gheorghe, ne-a luat o leasă l Când alergam, leasa Iuată., .. Intr'o noapte am stat de păndă pănă după mezul nopţii, şi după ce ne-am luat peştele ce dedese în Iese, am plecat acasa, lăsăndu-Ie în vad, cu credinţa că hoţomanii s'au stămpărat în noaptea aceia. A doua zi vadurile goale, şi lesele ia-le de unde nu's. A doua seară Gheorghe îmi spune: - Măi frate-mio !. .. Lesele noastre ni le-a luat {ti din Mel.i­ rita !.. .. Hai şi noi să le luăm pe-ale lor, să 'i învăţăm minte. - Hai! Cum a înserat bine, mi-am luat arcul, tolba cu săgeţile şi toporelu la brău, iar frate-meu lancia mea .... şi am plecat în haiducie. Am mers noi departe pe Bălta în sus, până ce am dat ele ei. Erau vre-o şase .... Făcuse un foc în zăvoi, şi mai aveau cu ei şi un câine. Gheorghe îmi spune: - Măi frate-mi o, tu mergi înainte, scutură-le de peşte, că eu le scot din vad. 10 145 [146] Am lucrat cu atâta dibăcie haiducească, încât nu ne-au simţit de loc. Eu am umplut săculeţul doldora de peşte, iar Gheorghe a smuls lesele din vaduri, fără să se audă un zornăit de pietrişi cât de mic, şi le-a dosit pe toate într'un mărăcinişi, de nici dra­ �cul nu le putea găsi. Mai rămăsese o leasă în vadul aproape de focul lor. -; Nu le-o las nici pe asta, ca să ţie minte hoţomanii dra­ cului, că sunt şi alţii mai isteţi decât ei ! După ce Gheorghe scoate peştele din leasă şi mi-I pune în săculeţ : - Fugi, frate-mic, pe-aici, că eu te-ajung pe dincolo .... Da'cum srnuceşte el leasa, şi pietrile ZUL .. zur .... - Săriţi mă ! .... c'au venit 111. Iese! strigă unul din haida­ macii de lângă foc, şi au început să alerge care încotro, asrnu- ţând şi câinele. . Gheorghe, mai şiret ca mine, a stat pitit după o tufă de ră­ chită, cu laneia la mână şi leasa în spinare. După ce s'au răs­ pândit ăia care încotro, chiuind să'şi facă curaj, Gheorghe a tre­ cut pe lângă. focul lor, luând-o în sus spre pădure, şi a eşit tocmai la Valea Neagră. Pe mine m'a luat câinele la goană, şi ei zale, înşiraţi după mine. Era un întuneric de-iti dai cu degetele în ochi. Şi câinele mereu pe urma mea. Mă urc eu repede într'o salcie plecată ca o cocârlă peste apă, dar abia mă aşezasem între crăci, că aud câi­ nele jos: ham, ham, ham .... , iar băeţii cu mult în urmă chiui au şi asumuţeau de zor. . Repede o săgeată în arc, şi javra, pe care abia o putusem zări, s'a îndepărtat chelălăind, . . La chelălăiturile câinelui ceata s'a oprit şi a început a se fiu era haiduceşte unii pe alţii, nu departe de salcia mea. Cum stam gata să sar pe malul celălalt al gărlei, numai ce aud pe unul: - Măi fraţilor, ăştia sănt ai lu' Popescu .... Ne-a săgetat câi­ nele .... Ştiţi că dracul ăl mare are nişte săgeţi de te trimete pe lumea ailaltă cu ele. Ce să ne mai punem cu nebunii ăştia ? ... Şi-au luat lesele 101'..., ducă-se! - Ai dracului au fost, met fraţilor 1. ... Ne-au legat de gard pe toţi, cu toată paza noastră.i spune altul dintre ei. - Ei, acum hai acas', că n'avem ce dracu mai păzi 1 După ce au plecat. m'am coborăt, am descinsbrăcirile, m'am dus la hăţişul de mărăcini, am legat lesele cu brăcirile, şi le-am luat la spinare voiniceşte, Aproape de drumul Capelei, numai ce aud: C· ,.? \ - rne 1..... \ - Eu, frate-mic. Vino 'ncoa, că 'mi-a rupt lesele spinarea. -- Aşa frate-mic, să ne cunoască hoţomanii de stăpâni! Pe lângă lesele noastre, mai aveam vre-o patru drept pradă. Le-am aşezat pe toate în vaqurile noastre şi am pornit la culcare. Dimineaţa, mama abia şi-a putut pune pe picioare haiducii, de obosiţi ce erau. \ N. al Lupului. •••••••••••• 146 . \ I [147] Stăpăne l Aevea eu te caut, iar ochii-mi turburi Te-adastă în adăncurile din tării, Acolo, de-unde tu Din miliardele de veacuri Cerni pulberea fiecărui punct, Intrepida naturii lege, Din care am încolţit şi eu, Fărămă de vieaţă în imensele-ţi împărăţii. Stăpăne-al lumilor de astăzi şi de mâine! Aevea eu te caut .... şi parcă totuşi iar te simt în mine Când ochii îi ridic, Ori în adăncu-mi îi cobor. Tu m'ai creat, şi 'n crezul meu eu sunt al tău ... - De-aş fi o râmă, ori un fir, ori însuşi omul ­ Şi voi trăi 'n celula vieţii, urcând cărarea ei In elarul alb de azi, ori besna unei nopţi de mâine. Tu, ce-ai zidit atâtea lumi din alte mii de lumi Şi milioanele de sori - enorme şi minuscule făclii Ce ard şi ard în înfinitul unui infinit-, În ochii-mi blânzi priveşte-mă - un punct umil... Sunt eul tău .... In faţa ta eu trec Ca visul prin neant .... şi, poate, mâine Cine ştie unde .... unde o să mă renasc ... , Al tău eu vreu să fiu, un strop elin ale tale 'mpărăţii Lucian Costin . •••••••••••• Nocturnă Atâta revărsare de vis şi de lumină Suav se'ngemănează pe-a florilor cunună, Şi se resfiră-atăta alb borangic de lună, Că-mi pare noaptea toată ele soare că e plină. In suflet nici-o umbră nu-mi tulbură lumina, Şi nici pe cer vre-un nour nu'ntunecă seninul, Şi 'n noaptea asta albă mai alb infioare crinul, Şi tot mai mult se umple cu-argint ele lună tina. In adieri pluteşte mireasmă tot mai multă, Şi liniştea tngană doar cântecele mele, Ce se topesc în vraja sclipirilor ele stele ... Şi nu le-aude nimeni, ... şi nimeni nu le-ascultă., Aurel Chirescu. 147 [148] Note critice Sub vraja umbrelor ... Poezii de Sabina Paullan. Tip. Miloşescu, Tg.-Jiu, 1928. Dantelă de funigei, serie de peisagii sentimentale, văzute printr'un delicat temperament personal, poeziile Doamnei Sabina Paulian, fără a aduce ceva nou în literatura noastră, au darul de a şti să vorbească sufletului, ca unele ce dela suflet pornesc. Vocea lor e timidă, par'că şoptită, cu modulări şi nuanţe gingaşe. De aceea cred că se pot aprecia mai mult citite în gănd, sau din vărful buzelor, şi nu -declamate-, întru cât elementul declamator le lipseşte cu totul. Nota generală a versurilor din acest volum este pronunţat elegiacă : ceaţă, brumă, ploaie, vănt, inserare, noapte şi ici-colo o săgeată de soare scăpând dintre norii încărcaţi de ameninţări. Ca compoziţie: câteva planuri abia indicate, tablouri de atmosferă sufletească; subiectul, anecdota absentă mai totdeauna. Pastel sentimental, deosebit de sugestiv totuşi. Paleta artistului nu e încărcată cu nicio culoare de prisos: cele fondamentale, şi atâta tot. Cu văntut, pus ca orce notă într'o compunere muzicală, e topit în ansamblu. Nicio trăsătură apăsată, nicio expresie care să atragă violent atenţia 01' să cheme stri­ gător privirea. Tot astfel, ca material poetic, gama cea mai obişnuită, cea mai normală a ernotiunilor sub a căror atingere vibrărn toţi câţi suntem capabili să simţim mai cu intensitate ca cei mulţi: un dor vag, necutezănd a se preciza; o presimţire venită din adan­ curi neştiute; o suferinţă discretă şi acceptată; bucurii mărunte şi fericiri simple, adânc omeneşti; toate acestea pătrunse de o rară sensibilitate fernenină şi câteodată împrumutând ajutorul unui simbol transparent. Pata de cerneală Schiţe şi nuvele de Saoin Constant. Ed. Casa Scoalelor, Buc, 1928. Volumul de faţă a văzut lumina zilei în ceasul tragic când această lumină s'a stins de veci pentru autor. Sav111 Constant. n'a mai avut parte să-I vadă în coperta lui albastră, el pentru care şi albastru! cerului a vea să se întunece brusc în noaptea aceea fără sfârşit a lui Decem vrie. . Aşa cum. o aflăm, cartea aceasta - 125 pagini de proză­ împleteşte mirtul verde cu negrul cipres: o speranţa şi-un regret. a speranţă în viitorul acestui iănăr cu reale însuşiri de scriitor în devenire; un regret pentru câte posibilităţi au încremenit, ni­ micite de oarba Iovitură a unui hazard nenorocit, sau a sorţii. Prima tipăritură a lui Savin Constant CI fost tot un volumaş ele «schiţe vesele», cu caracter mai mult satiric şi umoristic: «Autentice», în ediţia Bibl. Sămănătorul din Arad, 1926. A doua lucrare, --- "Idoli de humă», poezii, publicate într'un singur şi acelaş volum cu ale fraţilor săi Eugcniu şi Paul Constant, sub titlul general «Poezii- (t928. Ed. Autorilor)- învedera şi CCl- 148 [149] [ită ţi poetice la cel mai tânăr dintre aceşti trei ucenici ai lui Apollon. "pata de cerneală-, volum tipărit în Edit. lit. a Casei Şcoalelor, da prin aceasta o consfinţire, o recunoaştere oficiala talentului tănărului craiovean. Un talent netăgăduit, în drum bun şi pe cale ascensională, dar pe care moartea .a pus sigiliul ei şi l'a imobilizat dela cele d'intăi trepte ale urcuşului spre înAltimi . . Din cele 15 bucăţi ale cărţii, patru sunt retipăriri din primul său volum, puţin retuşare, Nuvelă propriu zis nu e nici una din ele; sunt schiţe, mai lungi sau mai scurte, notări de momente şi gesturi cu aproape totdeauna pronunţat caracter umoristic. De aci procedeul satiric şi caricaturizant în povestirea şi portre­ turistica din paginile acestea. Şi tot de aci, fireşte, deformare a oăteodată prea exagerată a unor modele, dintre care - 2-3 cel puţin-sunt destul de transparente totuşi spre a le pune dede­ supt un nume. Schiţele din "Pata de cerneală- dovedesc şi calităţi de ob­ servaţie. dar mai ales vervă şi umor. -Culiţă-, «Oameni curioşi», «Omul lui Dumnezeu», «Sub-loc. Manolache- şi «Ajutor de în­ mormăntare- sunt dintre cele mai reuşite. Lumea şi mediul pe care le exploatează cu mai mare succes sunt acelea ale. şcolarilor de liceu, ale cazarrnei �i ale micilor slujbaşi. Ca toaletă, ca formă ele expresiune, proza lui Sabin Con­ stant nu e artistică, şi nici chiar destul de îngrijită adesea. A cere mai mult decât a putut ela, dela- scriitorul căruia s'a smuls condeiul din mână la vârsta 24 de ani, ar fi pretenţios. Atât cât ne-a elat, a fost destul ca să ne .ofere=-cum spuneam la începutul acestor notiţe-multe speranţe şi o mare părere de rău. Ne-am bucurat ieri ele una; să ne resemnărn azi la cea de a doua. Cerbul de lumină. Poezii de Radu Gyr. Ed. lit. a .Casei Scoalelor" 1928. Tip. Ramuri. Colecţia versurilor din acest volum formează o antologie. Ea cuprinde cele mai caracteristice poezii, pe care autorul le-a ales singur, din «Linişti de schituri- şi «Plânge Strămbă-lernne-, publicaţii anterioare, cum şi de prin revistele mai recente, la care a colaborat. Despre cele două volume pomenite ne-am spus la vremea apariţiei lor părerea (A. O. III, 563 şi VI, 352). Pentru cel de astăzi nu am avea mult de adăogat. Inzestrat cu sensibilitate şi multă fantazie, poetul îşi păs­ trează în cursul carierei sale poetice de până azi aceste calităţi, dozagiul lor moditicăndu-se însă treptat în favoarea celei de a doua elin ele. La început modernismul îl influenţează puţin, în formă mai mult ca în fond, rădăcinile poeziei sale fiind înfipte în tradiţionalismul sămănătorist. O concepţiune oarecum nouă-­ pentru poezia românească cel puţin, paralel cu a lui D. Ciurezu şi reflex al acelei franceze respective - se încearcă a se preciza la tănărul poet, mai lămurit în cel de al doilea volum al său: naturismul, tendinţa de a se înfăţişa ca unul ce se simte profund unit, înfrăţit cu elementele firii, copac, pârâu, nor, cer, or firişor de iarbă, cu care or vrea să se contopească. 149 [150] Este, evident, în această atitudine a sa o -rnanieră-, cu atât mai mult cu cât autorul e un pur citadin. Artificialul ei se înve­ derează mai ales în căutarea imaginilor rare şi a rimelor rare, unice, după care aleargă cu orce preţ, sacrificănd pentru aceasta prea de multe ori ideea, ba chiar şi falşificănd câteodată sensul unor cuvinte, căror le dă un înţeles arbitrar şi neconform cu SPI­ ritul limbei noastre. Notez şi abuzul de interjecţii şi chiuituri in­ solite şi supărătoare. Exemple de asemenea-să le zicem «licenţe» poetice, - sunt prea numeroase în paginele Cărţii. Pretuitor al aspectelor exterioare ale Iucrurilor=-formă, cu­ loare şi sunet-; Radu Gyr exceleaza (atunci când nu abuzează de aceasta) în podoabe stilistice, efecte de care abundă versurile sale. Imaginile se succedează câteodată ameţitor de repede una dUP21 alta, unele sugestive, de o neintrecută originalitate, în te­ sătura ideei, iar rimele sunt căutate cu staruitoare grijă ele a ieşi elin comun. Cele mai reuşite din poeziile antologiei vor rămâne tot ace­ lea în care artificialitatea şi influenţa unei mode sunt absente, în care sensibilitatea este facultatea dominantă, fie că ea se po­ vesteşte, fie că se îmbracă în haina unui transparent simbol. Astfel sunt cornpunerile: Cumpăna (p. 60), Melodie simplă (p, 73), şi mai ales-din grupul Robinson Crusoe-cea care pom-al acest nume (p. 103), Don Quichotte (p. 106), Heidelbergul ele altă dată (p. 108) şi D-şoara Lizetta (p. 114), povestiri în felul celor mai reuşite din Fr. Coppee, monologuri într'un ton familiar, nepreten­ tios, potolit, unind însă duioşiei poetului interiorurilor şi a lumii necăjite, o compătimire de sine în care se amestecă şi ironie, şi care e numai a lui Radu Gyr. ,Examen de bacalaureat de Ion Dongorozi. Ed. Ramuri, Craiova, 1928. Autorul, profesor de liceu şi prin urmare destul de robit ocupaţiuni1or sale profesionale, dă un bun exemplu de hărnicie literară. A debutat în 1922 cu volumul de schiţe şi nuvele "Cum s'o despărţit Tanti Veronica», şi care i-a făcut o intrareonorabilă în literatură, după care a dat altele: «Filimon Hăncu- în 1924, -La hotarul dobrogean» în 1925, -Surpriză- în 1925, «Povestirile lui conu Costache Stupcan» în 1925", «Socoteli greşite" în 1926, -Pacostea- în 1928, şi însfărşit culegerea ce avem înainte-ne, deo­ sebit de -Insăilări- 1925 şi «Românii de peste hotare» 1928, lu­ crari în care tratează alte subiecte decât cele literare. Cartea de faţă cuprinde patru povestiri: Reveelerea, In cursul superior, Primul client şi Examen de bacalaureat. Cea el'întâi narează întârnplările prin care trece un pro­ vincial venind pentru prima dată la Bucureşti, şi care vrea să se emancipeze pentru câteva zile, despăgubindu-se acolo ele stin­ gheririle şi restricţiile ce-i impune viaţa tărgului său. Un carnarad ele şcoală, uitat şi regăsit a�i întâmplător, este prezentat (şi ni ,se pare nejustificat îndestul ele autor) ca partener şi victimă a irnixtiunei sale în escapaela amicului, amăndoi ieşind destul de terfeliţi şi opări ţi din aventura lor. «In cursul superior» sunt amintiri-e-sau astfel prezentate­ elin vremea ultimilor ani ele liceu. Figuri, rapid schiţate, de şco- 150 [151] '1" Î lari şi dascăli (aceştia mai curând caricaturizaţi). Amuzant re­ dată lecţia profesorului de nemţeşte. Apoi păţanii mici, cu bată­ ele inimă, avănturi şi deprimări şcolăreşti, iar la sfârşit o eli­ minare din şcoala a elevului cu pricina,-cel puţin aşa ar părea, textul fiind foarte nelămurit aci . • Primul client» este, după a noastră parere, cea mai bine încheiată şi reuşită din povestirile volumului. Un fecior de ţăran, după zile chinuite de sărăcie, isbuteşte să se ridice de-asupra necazurilor, şi cu doctoratul şi o sumă buna în buzunar, reali­ zată din lichidarea unei moşteniri, se însoară cu o colegă cochetă şi drăguţă. Dupa îndemnul ei mai ales se instalează la Chişinău în casă mare şi bogat mobilată, aşteptând clienţii, cu un mic rest din banii cheltuiţi. Iluziile li se duc cu ultimele mii de lei; împricinaţii nu le bat la uşă. Vagi bănueli în seriozitatea şi cin­ stea tinerei soţii junghie sufletul desrădăcinatului. O plecare, motivată în formă, a Anişoarei la Bucureşti, apoi o scrisoare anonimă, cu precizări asupra trecutului şi desluşiri asupra cală­ toriei, pe care n'o făcea singura, întărâtă gelozia şi amorul pro­ priu al soţului. Acesta, ca sa se convingă de adevăr, porneşte să se ducă la gară, când o scrisoare a decanului baroului îl o­ preşte. 1 se anunţă vizita unui client, într'o afacere unde e vorba de căstig de milioane pentru avocat. Amănă plecarea pentru alt tren şi adastă, înfrigurat, - nădejdea nouă amorţind sbuciumul celorlalte gânduri -- clientul providenţial. Clientul e o minunată creaţiune a autorului, una dintre cele mai bune ce a realizat D-l Dongorozi în opera sa întreagă până azi, eroul nuvelei, avocatul Oprişanu, fiind aproape tot atât de perfect modelat caşi cel d'întâi. Scena finală, în care flecarul, venit să ceară o consulta ţie juri­ dică, conduce pe cărări întortochiate, cu multe ocoluri şi lungi paranteze, expunerea «cazului" sau, administrănd bietului avocat când duşuri calde, când reci, interesăndu-l, deschizăndu-i pers­ pective magnifice, apoi obosindu-l, ameţindu-l, ca la urmă să-I lase vlăguit şi descurajat, este pur şi simplu minunata. Carac­ terele sunt fireşti, psihologia lor (client şi avocat) adăncită ; nimic artificial or exagerat în trăsurile figurilor şi 'n mersul acţiunei. Cea de a patra bucata din volum - mai lungă ca celelalte, şi care împrumută titlul său cărţii -, e o frescă mai largă, cu alure de roman în capitolele dela început. jugrăveşte viaţa socială a unui orăşel de provincie de prin Moldova, din zilele disoluţiei morale de după războiu. O lume interlopă : prefect de judeţ, pre­ zident de tribunal, medic, profesor de liceu, un general, ofiţeri, avocaţi, funcţionari, un Iţig Rosenthal ziarist, zis Tugomir Ne­ gură, toţi deopotrivă de ticăloşi 01' ticăloşi ţi de politică, sau ne­ cesitoşi fără cârmă morală şi scrupule, apoi câteva -cocoane­ care 'şi schimbă amanţii ca batistele, când nu-i cumuleaza sin­ cron, şi fete care «cad" înainte chiar de a ajunge la bacalaureat Acţiune propriu zis nu găsim aci. Sunt momente şi episoade care preced examenul acela de bacalaureat, cu efectuarea şi urmările lui pentru lumea tărgului cu pricina. Ultimul volum al D-lui Dougorozi se încadrează, în totali­ tatea lui. în ritmul general al operei autorului, cu aceleaşi cali­ tăţi şi cu aceleaşi cusururi, pe care le-am mai însemnat cu pri­ lejul altor lucrări ale d-sale. Ceea-ce nu vrea să spună că scrii­ torul a stat pe loc. Căci, netăgăduit, «Primul client» însemnează 151 [152] un pas înainte în valoarea calitativă a povestitorului moldovean. Zic moldovean, pentru că este evident că el-sa ţine să-şi păstreze, din hotărâtă socoteală, nota idiomului de dincolo de Milcov, deşi aşezat aci la noi de lungă vreme. Rezervele ce facem asupra scrisului D-lui Dongorozi sunt două : una în privinţa compoziţiei, care e prea adesea neglijata, cu tire întortochiate câteodată în naraţiune şi digresiuni şi inter­ calări parazitare; alta referitoare la evidenta conplacere în a înfăţişa situaţiuni şi tablouri riscate, indecente chiar câteodată, în paginile sale. __ Nu voi să aduc iar în discuţie chestiunea raporturilor dintre artă şi morală, pe care proaspatul scandal cu repertoriul Tea­ trului Naţional din Bucureşti l'a suscitat. Presupun - ceea ce nu e cazul=-că aş adopta şi eu părerea că arta nu e în funcţiune de morală. Mă întreb însă: oare să existe cu adevărat fete ca specimenele ce ni se prezintă la faimosul examen de bacalaureat) Să existe astfel de scărbe cinice - care nu sunt date aci ca ex­ cepţiuni, ci ca ceva normal-între fetele de azi? Fie că ele există, fie că sunt doar imaginate de autor, pentru ce oare atâta risipă de osteneală şi talent ca să le dai viaţă în opera ta? Obiecţiunea priveşte, negreşit, întreaga literatură naturalistă, isvorătă din aceeaşi concepţiune nihilistă a artistului, care nu se crede aservit altor legi decât acelora ale creaţiunei necondiţionate. Viaţa tragică şi românească a lui Eminescu Val. 1. Copilăria şi tinereţea, de T. Păunescu Utmu, Tiparul «Prietenii Ştiinţei» Craiova, 1928. Colecţiile franţuzeşti « Vies des hornmes illustres- şi «Le roman des grandes existences-, care au fost atât de bine primite de publicul de pretutincleni, au îndemnat pe scriitorul craiovean să încerce a jugrăvi dramatica viaţă a marelui nostru poet. Aven­ turoase or calme, tragice or comice în ţesătura lor intimă, vieţile celor mai însemnate specimene ale umanităţii au interesat mul­ ţimea cititorilor de după războiu, aşa cum filmele sensaţionale ex­ treme (viaţa de lux şi splendoare a saloanelor, viaţa aventurilor cu detectivi şi apaşi) atrag publicul amestecat ele azi. Şi viaţa în­ tr'adevăr tragică (nu văd - totuşi - dece şi -romanească- ) a lui Eminescu s'ar preta la o expunere biografică drarnatizată. Din nenorocire prima încercare făcută în acest domeniu la noi nu este isbutită. Trebue $'0 spunem, cu toată părerea de rău de a nu a vea să înregistrăm', un succes al unui craiovean. Dela în­ ceput până la sfârşit aceleaşi observaţii ele făcut : se simte în tot timpul, silnicită, truc1ade a îmbina tonul necesar povestirei cu ţesătura istorică a faptelor. Cutare dată biografică or arnănun t din viaţa poetului, introdusă la capitolul respectiv, sună fals, artificial. Se vede bine că autorul a cules conştiin ţi os toată lite ratura biografică privitoare la Eminescu, a rânduit-o cronologi­ ceşte şi apoi s'a ostenit a 0\ însăila, ne voind să lase a-i scăpa niciuna din notele ce a adunat. Şi pentru aceasta a fost la fie­ care pas nevoit a forţa tonul povestirei, a-l întretăia, or a-l reduce la amănunte fără importanţă. Din acest fel de a povesti perso­ nalitatea poetului iese redusă, micşorată. 152 t I [153] pa Iar în ce priveşte forma expunerei, păcatele nu sunt mai mici, ci dimpotrivă. Peste tot stilul trădează o neglijenţă con­ darnnabilă. Insemnările ce am făcut în această ordine de idei sunt prea numeroase; ele sar în ochii unui cât de puţin pretuitor al lîmbei noastre, destul de bogată in resurse. Expunerea e prea adesea lipsită de o pecete literară şi nu odată trivială. Până şi punctuaţia e neîngrijită, lucru ce poate fi din vina tipografiei, dar care, evident; indispune pe cititor. E posibil însă că această primă parte a vietei lui Eminescu - copilăria şi tinereţea - să fie mai ingrată ca material şi mai puţin pretabilă la desfăşurarea epică şi dramatică a vieţei acestui erou al cugetărei româneşti. Volumul II, să sperăm, ne va des­ păgubi, prin amploarea şi ritmul său eroica-tragic, de lipsurile celui d'rntăi, procurăndu-ne şi satisfacţia de a-l aduce numai merita te elogii. Conu Enache de N. M. Conaiescu. Ed. "Scrisul Românesc", Craiova, 1928. Prima bucată şi cea mai consistentă din volum este o schi­ tare de roman. Frescă a politicianismului român din zilele noas­ tre, ea jugrăveşte tipul incult, pretenţios, lipsit de scrupule, dar ipocrit, care e Conu Enache. ni jugrăveşte în culori vii şi vigu­ roase, sintetic dar şi cu o accentuată notă de exagerare carica­ turizantă. De altfel aceasta exagerare e, poate, inutilă, întru cât şi fără ea, aşa cum e conceput de scriitor, eroul său trăeşte nu ca o plăsmuire de talent dar artificială, ci ca o făptură în carne şi oase a lui Dumnezeu. In jurul Conului Enache, împletindu-şi des­ tinele sale inferioare cu acele ale ministrului şi stăpănului său, singur Dănăilă-vcu îndoita lui fată de câine credincios şi duşman înrăit-se reliefează, bine fixat şi unitar, pe fondul acestei fresce, în care restul personagiilor apar episodic, abia indicate în estompă şi pierdute apoi în planurile din fund ale zării cenuşii. Desenul acestor două chipuri - deopotrivă de antipatice de altfel - este incisiv: muşcătură de apă tare în placa de aramă. In apăsarea vărfului de oţel care gravează efigia lui Conu Enache se simte dispretuitoarea ironie a autorului pentru eroul său. E atitudinea sa-prea îndreptăţită=-pentru asemenea ipochimen. Şi nu noi îi vom face din aceasta' o învinuire, de sigur. Căci D-nul Condiescu, ca unul ce a cunoscut lumea acestui fel de politicieni, s'a frecat de ea, de sigur că ştie cât şi cum s'o «preţuiască». Conu Enache nu este o sarjă ; nu e nici cutare politician de sinistră memorie şi cu funeralii naţionale, dar e ceva şi din ace­ sta, tot cât şi din alţii mulţi de aceeaşi trampă sufletească. Merită toată lauda şi toată. admiraţia noastră artistul care, sub chipul unei trainice opere literare, a avut curagiul să ne înfăţişeze, în culori realiste, veridic, câtă putreziciune morală ascund uneori gesturile şi atitudinele cutărei leader al politicianismului: cosciug îmbrăcat cu aur pe din afară, dar înăuntrul căruia foiesc vier­ mii scărboşi. Am zice că oarecare expresiuni violente, neestetice, le-am fi preferat să lipsească din textul lui Conu Enache. Ne găndim însă că ele vor fi puse aci tocmai dinadins şi cu un scop precis. Autorul delicatelor notaţii din "Peste mări şi ţări» va fi voit să 153 [154] pue în acord trăsăturile şi culoarea portretului Conului Enache cu nuanţa insuşirilor şi rezonanţei sufleteşti a modelului. Volumul cuprinde după aceasta schiţele «Truică Şefu- şi «Subiect de nuvelăc=- aproape de aceeaşi calitate ca şi «Conu Enache-, apoi' un număr de 6 «Inscripţii pe cristalul de ghiată-, compuneri fanteziste, când poetice ca «Vasul grec», când răsco­ litoare ca "Placheta» şi «Vedenie». Destul de poet spre a nu se lăsa dus prea departe pe va­ lurile realismului, destul de observator spre a nu luneca în dul­ cegele ape înşelătoare ale unui romantism travestit, D-l Condiescu dovedeşte cu al său «Conu Enache- că poate ataca genul roma­ nului social. Poezii (1.906-1926) Bucăţi alese din lucrările Doamnei Elena Faraqo, Ed, lit. a Casei Şcoalelor, 1928. Considerăndu-şi cariera poetică încheiată, după o activitate de 20 de ani, Doamna Farago îşi publică o antologie de versuri, redusă la limitele economicoase ale celor 10 coaIe de tipar, câte i se pun la dispoziţie. Parcimonie extremă, pentru o operă de dimensiunile şi valoarea acesteia. Selecţionarea bucăţilor din cinci volume s'a făcut - proce­ dare chibzuită-de către însăşi autoarea, cu rigoarea impusă ele numărul celor 160 de pagini disponibile. Fără această constrân­ gere, talia volumului s'ar fi putut îndoi, pentru satisfacţia citi­ torului. Confecţionată în astfel de condiţiuni, antologia de faţa dă o idee justă şi completă de caracterul poeziilor Doamnei Farago, cum şi de valoarea lor. Notele distinctive ale acestei opere poetice (le-am arătat altă dată în această revistă în an. VI. pag. 132-134 şi an. VII" pag. 327-335) sunt : lirismul în adâncime, cu o pronunţată notă patetică, şi un intelectualism de nuanţă puţin mistică. In ce pri­ veşte poezia filosofică românească, compunerile respective ale poetei craiovene iau loc în primul rând, printre puţinele şi cele mai bune ale genului. Trăind departe de capitala coteriilor şi sforilor «literare» ce se urzesc şi se destramă la centru, ne făcând parte din nici­ un cenaclu sau grupare amicală de scriitori, Doamna Farago=-si numai din această pricină- se bucură de mai puţin nume decât ar merita în publicul mare, Iubitorii de literatură bună şi sănătoasă însă, cum şi ade­ văraţii noştri artişti ai condeiului, preţuesc deopotrivă pe om casi pe poet în autoarea antologiei de astăzi. Să sperăm că aceste consideraţii de recunoaştere a marelui său talent vor determina pe cei în drept să repare încă la vreme o nedreptate, decernănd de data aceasta viitorul mare premiu naţional pentru poezie Doamnei Elena Farago, \ 154 \ •••••••••••• C. D. Fortunescu. u \' [155] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • 5 ObTeHIA C1JbT1JRAbĂ. 5 • • · . .: : . Mişcarea culturală în Craiova Soci�tatea "Prietinii Ştiinţei» a continuat seria conferin­ ţelor sale din iarna aceasta, precum urmează: 25 Noemvrie 1928, D-l St. Demetrescu-Gârbovi: Istoricul padurilor Romaniei, şi situaţia lor actuala. 2 Decemvrie D-l Prof. T. Voiculescu: Teatrul lui Ibsen. 6 Seeătoare muzicala (Orchestra Filarrno- nicei Soc. "Prietenii Ştiinţei». 9 D-l Ing. D. Mardan: Impresiuni dintr'o calatorie în Polonia. 14 Seeâtoare muzicala (Orchestra Filarrno- nicei Soc. "Prietenii Ştiintei-). 16 D-l Ion Florian (Bucureşti): O pagina din . Epopeea noastra. 13 Ianuarie 1929 D-l George Fotino : Vechile instituţiuni juridice şi politice romanesti. 20 D-l Prof. St. Duţulescu : Raportul dintre societate şi gândire. 27 D-l C. V. Obedeanu (Bucureşti): Tudor Vladimirescu in Istoria contimporand a României. 3 Februarie D-l St. A. C. Vulpe (Timişoara): Scopul şi necesitatea înfiinţarii comunelor de ucenici. 10 D-I George Fotino: Figuri uitate: G. Popooici Eobeanu. 17 D-l Em. Bucuţă : Figuri uitate: Popa Dragşi« Pribeagul. 24 Sf. Sa Pr. N. Popescu (Bucureşti): Figuri uitate: M acarie Cântâreţul, 3 Martie 1928 D-l Prof. C. D. Fortunescu: Ritmul evolu­ ţiei literaturei române. 10 D-l Al. Busuioceanu: Fzguri uitate: C. Pop de Seatmary. 17 Seeătoare mueicald (Orchestra Filarmonicei Soc. «Prietenii Ştiinţei», cu conferinţa D-lui Giugiuc. * '" * Universitatea Liberă «Prietellii Ştiinţei» şi-a urmat vitatea, ţinându-se prelegeri publice de către domnii: »> acti- 155 [156] Dr. Ch, Laugier : igiena socială. Pr. A. Părvănescu : Sţ. Apostol Pavel şi misterele heţen is te. D-l V. ,G. Sandulian : Noţiuni generale de drept. D-1 Prof. V. Turtureanu : Psihotechnica. Cercul Studenţesc Doljan, în scopul de a-şi mări fondurile întreţinerei căminului studenţesc respectiv din Capitală, a orga­ nizat o conferinţă la Teatrul Naţional, sub patronagiul Societatii -Prietenii Ştiinţei", în ziua ele 30 Dec. 1928. A conferenţiat S. Sa Părintele Profesor Toma Chiricută din Bucureşti, cu subiectul: Este ştiinţa ° piedica pentru reiigiune ? :i: Liceul "Carol 1», reintrănd în ritmul cultural firesc al său =-fără poruncă de sus şi fără plată în arginţi-a început o serie ele şezători şcolare de patura mai mult educati vă şi pedagogică deocamdată, şi elin două în două săptămâni, într'una din salile sale, în lipsa frumosului său amfiteatru de odinioară. Prima şe:zătoare s'a ţinut la 9 Fevruarie cor. cu conferinţa Dvlui Prof. C. D. Fortunescu : Despre Citire. A doua la 3 Martie, cu conferinţa D-Iui Prof. M. Stăureanu : Despre Vorbire. A treia la 9 Martie, cu conferinţa D-Iui Prof. St. Dutulescu: Viaţa în şcoală. A patra la 17 Martie, a D-Iui Prof. M. Sta tu: Spicuiri din ciasiasmut greco-latin. Programul acestor şezători, organizate prin grija Li-lui Di­ rector al Liceului I. Paulian, cuprinde şi recitări, muzică instru­ mentală şi corală, executată de elevi. * :{: Gruparea literară «Ramuri» a pornit de asemenea a tace o seamă de şezători, cu participarea colaboratorilor locali ai re­ vistei, cum şi a unui număr de scriitori din Bucureşti. Inceputul s'a făcut cu cea de Duminecă 17 Fevruarie cor., la care D-l Al. Valjean şi-a desvoltat conferinţa sa :Psiho[isiologia râsulut; după care au citit pagini din operele lor scriitorii Arghezi, Condiescu, Minulescu, Gib. Mihăescu, Dongorozi, Mileu, St. Bălcesti, Pau­ nescuUlmu şi Şaban-Făgel. >1: * * Cercul cultural al Corpului Contabililor din Craiova a or­ ganizat o serie de conferinte clominicale, în localul «Ramuri". 10 Iunie 1928, D-I Eugen Constant: Adevărata noastră po­ litică: culturâ şi 111 un că. 24 0-1 Dr. Sergiu Băcescu : Boalele venerice !tz legc'iturâ cu economia naţională. 15 Iulie D-l N. Oancea: Căile de comunicaţie fiuuiale din lfomânia şi rolul lor în economia natia nalâ. 29 0-1 L. :ron�scu: Forma materiei în leeâturd cu simţurile omului. 12 August» 0-1 C. Buzduceanu : Contabilitatea puoticâ şi particulară. 156 <1 ' [157] 27 August» 2 Dec. 27 lan. 1929 17 Febr. » 10 Mart. » D-l Al. Rubin: Falimentul în lumina 'vre- milor de aei. . D-l V. G. Sandulian: Comerţul (actor esen­ tial al civilizaţiei. D-l Nichifor 1. Calafeteanu: Despre asigu­ rarile profesionale. D-l Prof. C. D. Fortunescu: Ordine şi soco­ teala în arta. D-l Prof. N. Dinculescu: Contactul nostru cu Apusul în lumina istoriei. * :1: Fundaţia Aman şi-a sporit Biblioteca în cursul anului 1928 cu 1437 volume româneşti şi străine. S'au consultat peste 5000 de cărţi, numărul cititorilor fiind de 6240. Muzeul s'a îmbogăţit- cu o remarcabilă lucrare a sculptoru- lui S. Severin din Bucureşti: Vers l'infini. _ D-l C. Argetoianu a f{ICUt do naţiune o mască a regelui Fer­ dinand, în ghips. D-I Iulian Vrăbiescu a donat tabloul: Bae Romana, pastel de pictorul Scalbert, Paris, 1913. * :1= Teatrul Naţional, sub noua direcţiune a D-lui avocat La­ zeanu, a mai adăogat repertoriului stabilit de vechea direcţiune a D-lui Tomescu trei piese, anume Ultimul Vlăstar (Les Fossi­ les) de Curel, Nâsdrâudniile vinului (Les vignes du Seigneur), de Flers & Croisset, şi Omul care primeşte palme, de Andreefv fie care precedată de o disertatie a directorului Teatrului, cu privire la autor şi piesa jucată, Incercarea de a înfăţişa publicului nostru pe Curel nu a isbutit, teatrul acestui autor fiind în genere slab înzestrat cu ca­ lităţi dramatice, iar alegerea tocmai a acestei piese ne fiind fe­ ricita. Aclaog că punerea în scenă din ultimul act, exagerănd efec­ tul de macabru, a sărit prin aceasta dincolo de limită. Jocul co­ rect în genere şi susţinut al celor trei protagonişti: ducele, du­ cesa şi fiul lor, n'au putut salva drama aceasta. Comedia lui de Flers şi Croisset-care de altfel nu avea nevoie de o prezentare (cum era cazul cu teatrul lui Curel) - a dat odată mai mult ocazie tănărului artist Dimitriu să-şi arate bogatele sale resurse comice, într'un ansamblu într'adevăr satis­ făcător, în al cărui cadru s'au distins deopotrivă şi mai ales D-l Iliescu şi D-na Gorgos. «Omul care primeşte palme», lucrare în sine inegală, ciudată, cu ieftine efecte de melodramă şi scene şecspiriene în acelas timp, este o găsire norocoasă a direcţiunei D-Iui Lazeanu, Arti­ ficialul şi convenţionalul unor prezentări de personagii şi fapte din piesă nu ne isbesc şi nu ne indispun, câtă vreme ne simţim cuprinşi de acelaşi sentiment ca şi autorul însuşi: mila adâncă, fără dispreţ şi fără revoltă, pentru toate aceste biete făpturi ale lui Dumnezeu care se sbuciumă iubind, urănd, luptând, pătimind şi căzând la urmă înfrănţi deopotrivă şi buni şi răi. Sinteză şi ra­ cursiu al umanităţei moderne, «Omul care primeşte palme» e una 157 [158] din rarele piese care -- indiferent de valoarea lor or de lipsurile lor dramatice- te urmăresc şi după ce s'a stins lumina rarnpei, te fac să cugeţi şi, poate, să devii mai bun, mai îngăduitor pen­ tru altul. Perspectiva autorului, optica sa faţă de lumea culiselor unui circ este şi ea cu totul singulară: în c1ocotul atător patimi şi sub fardul atător măsci se ascunde totuşi aci o umanitate mai creşti­ nească decât acea a fotoliilor de orhestră şi a saloanelor. Excelentul artist Rocoş a însemnat cu acest prilej încă o isbutită creaţiune pe răbojul său. Menţiuni deopotrivă Dinei Cos­ min şi O-lor Comăneanu, Coco-Demetrescu şi Cosmin, ca şi an­ samblului în totalul său. * * Comemorarea lui Emil Gârleanu, fost director al Teatru­ lui Naţional craiovean, s'a făcut de către direcţia acestei. institu­ ţii printr'un Festival, în seara zilei de 1 Martie. 0-1 Lazeanu a vor­ bit cu această ocazie publicului despre Gârleanu ca scriitor şi di­ rector de teatru, iar domnii Şaban-Făgeţel, Mileu şi Radu Gyr au citit câte ceva din amintirile lor despre scriitorul plecat dintre noi. Doamna Lucreţia Defleury a dat serbărei preţiosu-i concurs cu căntecul său-bucurie artistică amestecată cu regretul de a o putea auzi prea rar. O realizare sugestivă: lectura schiţei «Uitat» a lui Gârleanu, mimata, simultan cu citirea O-lui Cornăneanu, de 0-1 Coco-Oemetrescu, secundar de D-na Stela Poenaru, Şezătoriie Teatrului Naţional se ţin în serile de Vineri, cu prog-ram muzical, lecturi, recitări şi câte o piesetă, fiind prece­ date uneori de o conferinţă literară. "" * Expoziţii de pictură am avut trei în iarna aceasta. Expoziţia pictorului Aureliu Frâţilâ; din Nov.- lan. cu un caracter amintind puţin bazarul prin neselecţionarea lucrărilor ex­ puse, între care însă nu lipseau şi un număr de pânze cu re- marcabile calităţi. " Expoziţia Ir-ra Fr. Tribaiska; din lan. - Febr.-a treia ce O-sa face în oraşul nostru - prezintă în primul rând interioruri şi natură moartă. In cel d'întâi din aceste două genuri, din care dsa şi-a creat o specialitate, Dvra Tribalska ne dă azi ceva mai puţine pânze ca la expoziţiile anterioare, dar tot aşa de remarcabile. Natura moartă e ungen mai ingrat. Ea nu va cuceri ruei­ odată aşa repede ca o floare sau un peisagiu. In asemenea su­ biecte artista noastră e o meşteră care poate înfrunta comparaţia cu pictori de o reputaţie consacrată la noi. Nişte prozaice legume, câteva poame risipite pe o tavă, o biată funie de ceapă spănzu­ rată de un perete-aceste m'ai ales - sunt elementele sărace din care Dvra Tribalska făureştemn tablou cu adevărat artistic. Cantonată mai ales în aceste două genuri, perseverănd cu fermă încredere în talentul ce are, artista craioveancă are nevoie şi de confirmarea Capitalei. Hotărască-se a face o expoziţie la 158 - ·.WT3F?, [159] r r Bucureşti, unde va fi de sigur apreciată cum se cuvine. Iar atunci�, :, simundu-se emulată, consacrată, puterile îi vor spori şi astfel îsi " va descoperi şi şie-şi noui, nebănuite posibilităţi, cari azi îi sunt încă necunoscute. * :1: * Expoziţia Mircea Olarian, deschisă la 3 Martie în imobilul aparţinând Băncii Comerţului, este evenimentul artistic al aces­ tui început de an. După doi ani şi jumătate dela prima sa ieşire în lumea artistică, pictorul prezintă publicului dovada sincerei sale strădanii şi a marelui său talent ascensional. Desenator superior celor mai mulţi din generaţia sa tânără, e fireşte atras înspre gravură, în care excelează. Dificultăţile tec­ nicei de specialitate l'au îndreptat într'acolo, o greutate de învins fiind în acelaş timp o momeală pentru acest tânăr atât de bine înzestrat. Colorist rând pe rănd viguros şi delicat- potrivit subiectu­ lui şi atmosferei respective=armonizează cu sentiment şi înţele­ gere tablourile sale, peisagii de plin aer, interioruri, fiori, o natură moartă. De observat că toate genurile sunt atacate, cu aproape egal de fericită isbăndă. Insernnăm între cele mai reuşite lucrări 3 - 4 vederi dela Reşiţa, din împărăţia lui Hefaistos, florile de tufănică şi macii, un cap de bătrână şi unul de copil. portretul artistului dramatic Ola­ reanu, câteva schiţe de natură primă văratică, şi multe desenuri, aquarele şi grav uri de meşter. Muncitor cum este, pasionat pentru arta sa-pe care singur a cucerit-o, fără şcoală sau maestru - şi mai ales dăruit cu un atât de variat şi viguros talent, pictorul Mircea Olari an îşi are garantată o strălucită carieră artistică pentru viitor. * * * Un gest nobil este acel al D-Iui Theophite Raux; industriaş şi proprietar francez stabilit la noi în Oltenia, care a dăruit So­ cietăţei «Prietenii Ştiinţei» 200.000 de lei. Această sumă este des­ tinată de către Comitetul Societăţei a spori fondul construcţiei unui Palat Cultural în oraşul nostru. * :1: * • «Asociaţia pentr:u Emanclpaeea civilă şi politică a F e­ meilor din Oltenia», a organizat la 9 Martie o conferinţă a D-Iui George Fotino, doctor în drept şi laureat al Facultăţii ele drept din Paris, cu subiectul: Femeile în vechile obiceiuri juridice şi prauileie româneşti. " *' :1: Localul de teatru, întruniri şi conferinţe «Belle-Vue», cel mai spaţios din oraş, a căzut şi el pradă focului mai zilele tre­ cute, după ce anul trecut a ars şi vechiul Teatru Naţional. Par'că o soartă vrăjmaşe Craiovei a lucrat spre a lăsa capitala Olteniei fără un asemenea local. Trupa Teatrului Naţional joacă într'o sală de cinematograf mică, incomodă, mai mult baracă de lemnărie uscată, supusă unui veşnic pericol de incendiu, şi pentru a cărei amenajare s'au cheltuit câteva milioane. Incolo, alte câteva tot 159 [162] ţionatelor proprietăti. El se va numi în perpetuu, pentru memoria mea şi a soţiei mele de fondatori; «Spitalul Alexandru A111an şi soţia sa Aristia A 111 a 11, . născută Grigore Lâceanu», Pentru cultura poporului din oraşul meu natal Craiova, îi leg biblioteca mea,' precum şi toată colecţiunea mea de tablouri originale, de diferite şcoaleşi o mică parte numai copii. Portre­ tele originale ale familiei mele, obiecte ele artă şi toate mobilele, cu acestea să se înfiinţeze o bibliotecă liberă tuturor şi un muzeu pentru răspăndirea cultului de frumos în sine, deschis publicului ele două ori pe săptămână, iar biblioteca în toate zilele afară de sărbători. Doresc ca aceste două aşezăminte, menite să serve ele un bun şi util început pentru toţi, prin desvoltarea şi marele folos ce se vor produce în timpuri, S2l fie instalate la timp şi pentru totdeauna În casele scumpei mele soţii Aristia Aman. Aceste in­ stitute vor purta iarăşi numele nostru de fondatori «Alexandru Aman şi soţia sa Aristia Arnan, născută Lăceanu-. Ele vor fi întreţinute de municipalitate, tot elin venitul proprietăţilor sus arătate, Poiana şi Corlăţelu. Cărţile, tablourile, portretele de fa­ milie, obiectele de artă şi mobile vor trece în administraţia mu­ nicipalităţii oraşului Craiova după încetarea elin această viaţă a scurnpei mele soţii Aristiţa, şi cănd numai se va putea procede la facerea unui inventariu regulat pentru primire de către Mu­ nicipaliratea acestei Urbe, în prezenţa a doua rude din cele mai aproape. Afară numai dacă soţia mea va primi ca in ventariul S2t se facă în timpul vieţei sale; În acest caz se va proceda în pre­ zenţa sa ele către autoritatea cornunală, iar obiectele inventariate vor rămâne a tot în posesiunea soţiei mele în tot timpul vieţei sale, fără sa fie obligată la veri o cauţiune pentru conservarea lor. Atât acest testament, cât şi inventariul, se vor imprima, 11.'1- săndu-se mai multe exemplare soţiei mele, şi în lipsa sa, rudelor mele prezinte la inventariu, pentru a se urma o directă privi­ ghere şi control asupra acestor aşezărninte de folos public. Leg fraţilor mei iubiţi: Teodo+ Arnan, Luţa Urdăreanu, născută Arnan, şi nepotului meu de iubit frate Dumitru Gheorg-he Arnan, câte o rentă viageră de lei două. mii (2000) pe an, pentru fiecare dintrinşii, bucurăndu-se în tot timpul vieţei lor, iar după încetarea din această viaţă a fiecăruia, renta va înceta in folosul soţiei mele Aristia, sau în acela al aşezămintelor de care vorbesc mai sus, în lipsa sa din această viaţă. Aceste rente se vor da fiecăruia de către scumpa mea soţie Aristia, ori când se va în­ lesni în cursul fiecărui an, pentru CI nu avea nici o supărare elin aceasta. Leg nepoatelor mele de fraţi şi surori: Pepiţa Racovită, nă­ scută Socolescu, Alexandrina Boldescu, născută Arnan, . şi Maria Titulescu, născută Urdăreanu, câte cinci mii lei în obligaţiuni de stat de fiecare, iar celorlalţi nepoţi şi nepoate de fraţi şi su­ rori, câte două mii lei de\�ecare. Iar tu, iubită şi SCL1mp�l soţie, vei ajuta pe acelea din rude, întrebuinţate, care vor avea mai multă nevoe, când vei putea, şi dela care vei vedea mai multă iubire şi respect. \ Vei erija, scumpa mea iubită, un modest monument în me­ moria profundei noastre iubiri ce am avut unul pentru altul în tot timpul cât bunul Dumnezeu a voit să ţinti împreunarea în 162 I I [163] I această viaţă, şi să nu mă UIţI pe mine, care te-am iubit atât de rr ult, F�tcut la anul una mie opt sute opt zeci' şi patru, Noembrie patru spre zece. . Scris şi subsernnat de însu-mi. (ss) Al. Arnan. 1884 Noernbrie 14, Craiova. Văzut de noi la 5 Decembrie 1885. Preşedinte (ss) C. Filipin, Grefier (ss) Th. Gabrielescu. (ss) Aristia Aman. Procuror (ss) C. M. Creminianu. Văzut 16 Sept. 1904. Preşedinte (55) c. Crăsnaru Grefier (ss) G. Satir. Testamentul meu olograf Subsemnata Aristia Alexandru Arnan, născută Grigorie Lă­ ceanu, domiciliată în Craiova, în deplinătatea facultăţilor mele mintale, cu totul libera de orice influenţă sau presiune, dispun, în vederea trecerei mele din această viaţă, de toată. averea mea imobilă şi mobilă, precum urmează 1) Institui legatară universală averei mele imobile şi mobile, atât cea prezinte cât şi orice alta s'ar găsi în patrimoniul meu la încetarea mea din viaţă, în deplină proprietate şi posesiune, pe Comuna Craiova, reprezentată prin Primarul S2lU, spre a o în­ trebuinţa conform urmatoarelor condiţiuni şi sarcini: 2) Primăria Comunei Craiova va clădi şi întreţine un spital pentru cei bolnavi şi pentru cei bătrâni ajunşi neputincioşi, ala­ turi sau împreună cu spitalul ce s'a lăsat a fi fondat prin mijlo­ cirea sa de către regretatul meu soţ Alexandru Arnan, prin tes­ tamentul său mistic din 14 Noembrie 1884. Acest spital se va clădi şi întreţine atât din venitul averei mele imobile, care se compune acum din: a) Patru prăvălii cu un etaj asupra-le, cu locul şi dependin­ ţele lor, situate în Strada Lipscani, din Craiova, între prăvăliile D-Ior Toma Stanovici şi casa Ilie Popescu. Din aceste prăvălii, două îmi sunt rămase moştenire dela mama mea Elena Lăceanu, iar dOU�1 le am ele zestre. b) O vie situată în Dealul Oltului, la Drăgăsani, de 24 % po­ goane, cu toate ecaretele şi vasele ei. c) O livaelie, în afară din oraş, traversată de Bulevardul ce duce la Parc 1), acum împărţită în trei bucăţi prin facerea bule­ vardului, şi care se mărgineşte la Nord cu Cimitirul Isdraelit, la Sud cu pârâul Şerca, la Est cu şanţul ce desparte această Iivadie a mea de livadia soţului meu Alexandru Aman, acum a moşte­ nitorilor săi de sânge, şi la Vest cu şoseaua care merge la BUCOV�lţ. 1)E vorba de Bulevardul ce duce dela PaşI";· spre Lunea Mofleni. N. E. 163 [164] Cât şi elin venitul averei mele mobile, care se compune elin toate sumele de bani ce se vor aria în casă sau depozitate la Banca Naţională, unde acum se află depozitară de mine suma de 137.000 mii lei, adică una-sută-trei-zeci şi şeapte mii lei, precum şi elin mobilele mele aflate în casă. Sumele de bani ce se vor găsi la încetarea mea elin viaţă, se vor depune în efecte publice la Casa de Depuneri şi Consern­ naţiuni, şi venitul lor se va întrebuinţa în scopurile indicate în acest testament. 3) Voesc, conform şi dorinţei mult regretatului meu soţ, ca în casele mele din acest oraş, cu tot locul şi dependinţele lor elin Strada Cogălniceanu, Primăria Craiovei să înfiinţeze şi întrerie pentru totdeauna o bibliotecă publică în etajul de jos, un muzeu cu o galerie de tablouri în etajul de sus al acestor case. Dependinţele acestor case vor servi pentru locuinţa perso­ nalului în serviciul bibliotecei şi muzeului. Acest imobil nu va putea lua o altă destinaţiune, Biblioteca şi Muzeul se va întreţine cu din venitul averei mele şi averei so­ ţului meu, conform testamentului său. Muzeul va cuprinde într'un apartament din etajul de sus co­ lectiuni de istorie naturală, antichităţi naţionale şi istorice, PL!­ tăndu-se mări, fără însă de a se introduce in el secţii de alt gen; în celălalt apartament o galerie de tablouri (acolo unde se şi gă­ sesc actualmente tablourile testate de soţul meu oraşului). In etajul de jos al caselor se va instala biblioteca, utilizan­ du-se cărţile testate de soţul meu şi mărindu-se anual cu cărţi de stiinta, proprii a contribui la răspăndirea şi fortificarea cunoşti in­ ţelor orăşenilor doritori a se instrui. In bugetul fiecărui an se va prevedea o sumă de bani, cu care să se înavuţească, în proporţiile cuvenite, muzeul, galeria de tablouri şi biblioteca. 4) Spitalul, biblioteca şi muzeul vor purta numele de «Alexan­ dru Aman şi soţia sa Aristiţa Arnan, născută Grigorie Lăceanu-, săpate pe pietre de marmoră, care se vor aşeza la zid, deasupra uşilor de intrare a acestor localuri. Pe lăngă acestea, în vestibulul de sus al muzeului se va pune pentru vecie bustul meu şi al prea iubitului meu soţ, lucrate în marmoră, şi ale căror socluri S:J fie legate între ele prin inscripţia «funda tori-. Doresc ca biblioteca să fie deschisă publicului în toate zilele ele lucru, iar muzeul Joia, Dumineca şi sărbătorile. 5) Doresc ca mobile le ele preţ şi obiectele de artă S2t tie con­ servate şi expuse, dupe cum este şi voinţa soţului meu. Astfel, pe langă mobilele de preţ, se va conserva din argin­ tărie: Sfeşnicele cu care s'a servit soţul meu, şi care se arlă în cele două camere ce au fost locuite de dănsul, iar din bijuterii: Ceasornicul soţului meu, inelul său de briliant, pe care l'a purtat, şi nasturii de măneci şi de piept pentru cămaşe, precum şi ţiga­ reta de chilimbar, cu care s'� servit pănă în cele dupe urmă mo- mente ale sale, ... Aceste obiecte şi bijutenii toate se vor incadra în cutii ele­ osebite şi păstra închise sub geam, în muzeu, pentru totdeauna. Celelalte toate bijuterii şi argintărie, de care nu dispun prin acest testament, şi pe care le am ca zestre, daruri sau moste- 164 [165] ni re dela părinţi, precum şi mobile ale mele ce se vor gasi ne­ trebuincioase, se vor putea vinde prin licitaţie publică, căutăn­ du-se de a se. prinde pe ele preţurile cele mai a vantagioase, şi suma ce' va rezulta să se depuna în efecte publice,considerân- . du-se ca capital, la Casa de Depuneri şi Consernnatiuni. o) Tot venitul averei mele imobile şi mobile se va întrebu­ inţa de Primăria Oraşului Craiova, în stabilirea, întreţinerea şi îmbunAt[tţirea institutelor de care se vorbeşte în acest testament şi în testamentul soţului meu, 7) Daca se va găsi că este mai a vantagios S[L vănză livadia si via dela Drăgăşani, vânzare a se va face prin licitaţie publică, �lupe cât de întinse publicaţiuni, şi se va confirma numai atunci clnd va eşi un preţ îndestul de bun. . Capitalul ce va rezulta din vânzare se va depune la consem­ naţie în efecte publice, şi dobănda lor va servi la întreţinerea in­ stitutelor arătate mai sus. 8) Hainele şi rufăria mea se vor împărţi la saraci. Nu se va vinde nimic din ele. 9) Din bijuteriile, proprietatea mea, despre care se vorbeşte mai sus, leg: Doamnei Lina Mar-Ocneanu, nepoată de soră a mult iubi­ tului meu soţ, o brăţara cu un singur şir de briliante mari şi un diamant. Domnişoarei Cornelia Mitescu, fiica D-lui Ion lVLitescu, un inel de briliante, două mari opale şi două-spre-zece mici, precum şi dOU2L ace de baga cu briliante pentru cap. . Domnişoarei Dora Mitescu, fiica Dvlui Ion Mitescu şi fini­ scara mea, mărgăritarul meu într'un şir mare, compus din dOUi:L sute nouă zeci boabe, şi un inel de briliant marchiză. Domnişoarei A ristita Stoenescu, fiica D-lui Grigorie Stoe­ nescu, o brăţară ele aur <;u o singură piatră mare de diamant. Leg Doamnei Aristiţa Smacloviceanu suma de lei 10.000 adică zece mii lei. Leg Domnişoarei Pepi (Iosephina) Pichler, dama mea ele companie, suma ele lei 10,000, şi toate mobilele aflate în camera .în care locueşte, afară ele lada de fier din acea cameră, precum şi un covoraş, lucrat de dănsa, şi care se află în salon lăngă ca­ napeaua cea mică. La toţi servitorii mei li se va da salariul pe două luni. 10) Las suma de 30.000 lei Domnului Ion Ath. Mitescu, şi-l indatorez ca, intentăndu-se vreun proces pentru anularea testa­ mentului meu, SfL aibe a apăra acest testament înaintea tuturor instanţelor judecătoreşti elin ţară, Suma ce formează acest legat negăsindu-se în casă, se va achita din veni tul a verei mele. 11) Voesc ca corpul meu să fie înmormântat tot în Cimitirul Sineasca, alături cu rămăşiţele pământeşti ale prea iubitului meu soţ. Doresc ca înmormântarea mea S[L fie cât se va putea de bogată. 12) Dupe încetarea mea din viaţă, Primăria Comunei Cra­ iova este obligată a face în primul an toate comandele prescrise de religiunea noastră pentru odihna sufletului meu, iar în urmă şi în totdeauna de două ori pe an câte un parastas, unul la 14 Septembrie, ziua încetărei din viaţă a prea iubitului meu soţ, şi altul in ziua care va fi a trecerei mele din această viaţă. 165 [166] El) Primăria Oraşului Craiova va întreţine în bună stare, cavoul şi va îngriji a se planta în totdeauna tI ori bune şi fru- moase în grădiniţa ce se va face deasupra lui. _ 14) Dupe încetarea mea din viaţă, legatara mea uni versală va imprima în broşuri acest testament, distribuindu-l la cetăţeni, iar alte imprimate dupe acest testament, incadra te dimpreună cu testamentul soţului meu, le va aşeza în sălile Spitalului, Biblio­ tecei şi Muzeului. 1:'J) Numesc executori testamentari pe Primul Preşedinte şi Procurorul General depe lângă Curtea de Apel din Craiova, în persoanele celor ce vor ocupa aceste funcţiuni, precum şi pe Dom­ nul Ion Ath. Mitescu, pe cari în interesul institutelor ce sunt a se fonda şi în acela al oraşului Craiova, îi rog să primească acea­ stă sarcină. 16) Executorii mei testamentari, toţi împreună, sau fiecare in parte, vor a vea dreptul de control asupra Administratiunei Spitalului, Bibliotecei şi Muzeului Arnan, iar D-l Ion Ath. Mitescu în special asupra executârii dispoziţiunilor din acest testament. Ii rog pe toţi să stăruească întru îndeplinirea ultimei mele voinţi. 17) Orice testament al meu anterior acestuia este şi rămâne cu totul revoca t. 18) Acest testament s'a făcut de mine în două exemplare, scrise şi subscrise de mine însu-mi, din care unul l'am în vestit cu forma mistică, iar celălalt, olograf, s'a dat în păstrarea Dom­ nului Ion Ath. Mitescu. Făcut astăzi, anul una mie nouă sute unu, luna Mai patru­ sprezece, în oraşul Craiova. (ss) Aristia Alexandru Arnan . •••••••••••• Feminismul în Oltenia In ţara noastră cea dintăi femee care ridică glasul pentru revendicări feministe e Sofia Cocea, care pe la 1830 proclamă în Moldova adevărul că numai prin cultură se pot ridica femeile. Cornelia Emilian înfiinţează în 19m o Ligă pentru emanci­ parea ferneei, prezentănd Camerei prima petiţie în acest sens, is- călită de 500 femei. , Doamna Sofia 1. Nădejde duce campanie dărză, cu acelaş scop, prin articole, studii în -Contemporanul-, «Lumea NOU�l" etc. In Muntenia d-na Eugenia Ianculescu înfiinţează «Liga drep­ turilor femeii". In vara lui 1918 o seamă de femei din Iaşi, în unire cu altele elin părţile noastre refugiate acolo, pun bazele unei societăţi nu­ mită «Asociaţia pentru emanciparea civilă şi politică a femeei ro­ mâne», cu sediul la Iaşi, sub \preşedenţia d-nei Elena C. Meissner. Comitete afiliate acestei -Asociatiuni- se înfiinţează apoi în di­ ferite judeţe din restul Tarii. \ Intre cele dintăi judeţe de dincoace de Milcov, care îmbră­ tişează ideile feministe, este Doljiu, 166 [167] Astfel la Craiova, în Decembrie 191o, d-na Maria !VI. Popp, care luase parte la înfiinţarea Asociaţiei din Iaşi, întruneşte un comi­ tet ele iniţiativă, cu al, cărui concurs întemeiază -Asociaţia feme­ nistă- locală, In Maiu 1919 se alege comitetul de conducere: d-na Maria Popp, preşedintă, dnele "Costopol şi Paşalega, vicepreşedinte, d-ra Chioculescu, casieră, el-na S. Vemescu, 'secretară, şi d-nele Ella Poenaru, C. Isvoranu, S. Cellăreanu, El. Stăncescu, E. An­ tonescu, M. Oromolu, Coclidis, Zăuleanu, E. Neamtu, A. Ionescu, Dr. Paraschivescu, P. Adia, Constantinescu, Hagi Preda, Gheor­ ghiu membre, la care s'au mai adăogat apoi şi altele câteva. Scopul acestei Asociaţii, în linii generale, se rezumă la: lupta pentru emanciparea civilă şi politică a femeilor, colabora­ rea eficace la viaţa politică a ţării, pentru rezol varea marilor pro­ bleme de asistenţă, ele protecţiune, ele solidaritate şi de pace între popoare. Primul mijloc pentru a pregăti spiritele la răspândire a ace­ stei credinţe nu putea fi de cât propaganda prin conferinţe. In acest sens au vorbit în diferite rânduri d-nele : Maria Popp, E. Cos topol, Ghioculescu, Vernescu, Cărpinişteanu, etc., tinănd peste 40 conferinţe. D-na preşedintă Maria Popp a ţinut conferinţe feministe în diferite oraşe ca Severin, T.Jiu, Slatina, Giurgiu, Galaţi, Braşov, Cernăuţi, Arad, Timişoara, Sibiu, Chişinău, reuşind a înfiinţa în majoritatea acestor oraşe cercuri feministe. . Astfel, datorită acestui fel de propagandă, feminismul s'a în­ tărit în Oltenia. Au mai ţinut conferinţe în folosul S2m despre feminism în Craiova: d. avocat Mitu Stoenescu: Dreptul de vot al femeilor; el-l general Rudeanu: Rolul femeii în războiul mondial; d-l avo­ cat Polizu-Micşuneşti : Femeia ca factor social; d-l Prof N. Iorga: Inrăurirea culturala a femeei, promiţând tot concursul şi chiar redactând un articol privitor la reforma electorală. D-na Maria Popp rosteşte la Fundaţia Carol, la 7 Aprilie 1922, conferinţa: Evoluţia' socială a femeei ; iar la 26 Aprilie acelaşi an ia cuvântul la marea întrunire fernenistă dela Bucureşti, ală­ turi de d, Iorga, Cezar Partenie etc. Una dintre cele clintâi manifestări publice a fost un stărui­ tor apel către învăţătoarele din Dolj, să se alăture mişcării feme­ niste. Cu ajutorul lor s'au putut strânge peste 2500 iscălituri din judeţ, pe moţiunea distribuită parlamentarilor în timpul discuţiei nouei Constituţii. S'a făcut o vie propagandă printre parlamen­ tarii Doljeni, de a susţine revendicările noastre. Asociaţia ferneniuă Craiova, pentru prima oară în ţară, în timpul alegerilor din 1919 şi 1922, a tipărit mii de afişe şi ape­ luri, recomandănd alegătorilor pe candidaţii cari promiteau a ne susţine revendicările în Parlament, şi apeluri către sătence, expli­ când folosul ce ar urma pentru ele şi. copiii lor elin dlştigarea vo­ tului universal. Apelurile au fost împărţite prin tnvătătoare tutu­ lor ştiutoarelor de carte, deşteptându-Ie interes pentru înbunăt{t­ tirea soartei lor. Una din grijile cele mari însă a organizaţiei femeniste dela Craiova a fost încordata urm2trire a lucdrilor legislative în co­ misiuni şi parlament, intervenind mereu, de câte ori interese fe- 167 [168] menine cereau, prin adrese, motiuni, apeluri şi proteste către mem­ brii guvernului sau ai parlamentului. Pentru a ne creia o atrnos­ feră favorabilă şi a aduce la cunoştinţa parlamentarilor dolean­ ţele noastre, s'au organizat la Bucureşti întruniri publice la Tea­ trul Regina Maria la 4 'Martie 1923, şi înainte de votarea legii administrative la Teatrul Mic, în Decembrie 1924. D-na preşe­ dintă a Asoc. Craiova, 1\11. Popp, el luat cuvântul sustinănd cu toata convingerea drepturile ce evoluţia timpului şi maturitatea inteli­ genţei femeilor le impun. Doa,mna Maria ;VI. PoPp. I După furtunoase şedinţe, s'a obţinut în 19:23. art. 6. elin Con­ stituţie, în care s'a înscris \principiul drepturilor noastre civile şi politice, precum şi art. 108" care prevede cooptarea femeilor în consiliile comunale. Spre măndria noastră, cea dintâi legislaţie de echitate politică ne venea printr'un ministru oltean, d, Argeto­ ianu, căruia Asociaţia i-a mulţumit pentru pretiosul sprijin. Cheltuelile de propagandă au fost SUSţinute din venitul co­ tizaţiilor, contribuţiilor, audiţiilor şi expoziţii de lucrări româneşti-o Spre folosul tuturor Asoc,jaţia înfiinţează un atelier, cu du­ blu scop: a îndeplini un punct al programului, ele a da de lucru femeilor acasă-s-ajutându.s« peste 300 femei -, ia!' căştigul să se dea propagandei, servindu-le tot lor mai târziu, Se înfiintează o 168 [169] �('oal[l ele adulte, predănd zilnic şi gratis cursuri d-ra Chioculescu, şi- reuşind astfel a învăţa pe mai multe analfabete scris-cititul. . Pentru a combate descresterea populaţiei Asociaţia a luat iniţiativa organizării Asistentei copiilor mici. Mai târziu, Asis- . renta s'a raliat unei societăţi similare, devenind afiliată Societ. "Principele Mircea», sub preşedenţia d-nei S. Vernescu, cu un co­ mitet feminist. Asociaţia a ţinut să se manifeste în grup şi la Societatea "Profilaxia tuberculozei». In Iunie 1925, se înfiinţează primul Cerc feminist rural în com. Coveiu-Dolj, afiliat Asociatiei feministe din Craiova, de către o înv[lţ2ltoare. La inceput cu 36 stiutoare de carte, azi are un în­ doit număr de membre, care iau parte la şedinţele lunare ce se ţin în localul şcoalei. Preşedinta lor, prin sfaturi, îndemnuri bune, lectură, prin­ cipii de învăţământ civic şi gospodărie, le face educaţia cultu­ rală şi politică. Cercul are o bibliotecă, un cor, ţine şezători, face excursiuni; în tine ferninistele sătence nu neglijează nici o oca­ zie de a dovedi înţelegerea ideilor binefăcătoare ce-şi insuşesc. Asociaţia elin Oltenia în 1926 a luat parte prin delegata ei, d-na Maria Popp, la Congresul Internaţional al Alianţei pentru su­ tragiul femenin, dela Paris, la care au asistat peste 2000 delegate din toată lumea. D-na Popp a luat cuvântul la Sorbona şi la marele meeting din -Salle cles Societes Savantes-, intitulat «Les femmes contre le code Napoleon». In urma unei invitaţii speciale, d-na Popp a vor­ bit şi la o întrunire publică în oraşul Lille din nordul Franţei. D-na Popp, reprezentând Asociaţia din Oltenia la Congre­ sele Reuniunii femeilor romane, la Chişinău, Braşov, Cernăuţi, vorbeşte pentru revendicările politice ale femeii, contra alcoolis­ mului etc. La '4 Noembrie 1928 Asociaţia înfiinţează un biurourle aju­ torare juridică a femeilor şi plasarea lor la muncă. . Lă 25 Noembrie acelaşi an, Asociaţia fernenistă elin Oltenia împlinind 10 ani ele activitate, comitetul hotărăşte o serbare la care invită pe d-na Meissner, O-sa ţine în acea zi Ia liceul Carol o conferinţă -Ferninismul-. Seara are loc o recepţie cu producţii muzicale, la care iau parte toate membrele, iscălind al 100-lea proces-verbal al şedinţelor ţinute ele Asociaţie dela înfiinţare. Activitatea socială a d-nei Popp începe în 1910, lucrănd la Societatea Crucea Roşie. In 191:-:\, ca vicepreşedintă, pentru ser­ viciile aduse primeşte dinstinctiile Meritul sanitar şi A văntul ţării. In 1916 dirijează spitalul C. R din Craiova, pf1l12L 'n Noembrie, C�U1e1 pleacă la Iaşi. Aci Iucrănd eloi ani la spitalul C.R. «Oltea Doamna", a fost decorată cu o medalie franceză şi ordinul Regina Maria. Dela războiu duce o activitate neobosită, nelipsind dela nici un \îpel unele suferinţa, dreptul şi adevărul îi solicită pretiosul S{LU ajutor. Este preşedinta Comisiunei pentru Pace din Consi­ liul Naţional al femeilor romtll1e, pentru care a scris o broşur[t, explicânc1 scopul, constituirea şi lucr21rile Societfl.ţii Naţiunilor. 13ro­ şura a fost împărţit[l şcoalelor secunelare din toat[l ţara, pentru a le intiltra tinerilor din şcoal:1 idei pacitiste. Pentru ideia ele pace cl-na Popp a ţinut mai multe cuvântClri, 16') [170] Victoria M. Păsculescu . împărţind mii de broşuri în acest scop şi păstrănd legături strânse cu secretariatul S. N. Ca vice-preşedintă a «Uniunii femeilor române», a luat parte activă la multe congrese. Ca preşedintă 'a Comisiunei de patronaj a Societ. Profilaxiei tuberculozei, a contribuit mult la construirea sanatoriului dela Learnna, lângă Craiova, şi la a celui dela Techirghiol, în curs de executare. D-sale i se datoreşte că Societatea respectivă elin Cra­ iova este în fruntea tutulor filialelor similare din ţară. Ca membră în Comitetul Societ. «Prietenii Ştiinţii-, a ţinut mai multe conferinţe în diferite oraşe din Oltenia-Mernbră în Soc. Ocrotirea orfanilor, Principele Mircea, Societ. Ortodoxă, Soc. In­ valiz ilor, n'a pregetat niciodată a le da tot concursul. Membră corespondentă a secţiei feminine din Soc. «Astra. elin Sibiu. Mem­ bra în secţiunea de stuelii feminine din Institutul Social roman etc. Astfel şi-a luat naştere şi s'a manifestat feminismul în Olte­ nia; şi prin activitatea stăruitoare a membrelor sale d'aici, a căror cea mai proeminentă expresie este el-na Maria M. Popp, au con­ tribuit în largă măsură la propagarea sa şi 'n alte P211-ţi ale ţării. Această activitate este necesar S2l se cunoască, nu atât ca măngăere a sacrificiilor făcute pentru aceste idei, ci ca un îndem pen tru viitor. •••••••••••• o profesiune de credinţă 1) la alegerile pentru Cameră din Craiova, 1876. CUl data de 28 Maiu 1876 apărea în Craiova, la Tipografia Filip Lazăr.. primul număr (pe 1876) elin «Electoru-hc Cra io vei; gazetă de ocaziune pentru alegeri», al cărui proprietar, adminis­ trator şi redactor, cum spune pe frontispiciul publicaţiei, este Emanoil Quinezu. Gazetă, la drept vorbind, nu e. După formatul ei (22XI6) şi numărul paginilor (22, ultima fiind albă), este mai degrabă o revistă, sau, şi mai exact, având în vedere cuprinsul ei, o broşură ocazională. -Publicatiunile periodice rornănesti-' de Nerva Hodos şi 1\1. Sadi-Ionescu, 1915, tom. 1, publicat de Aca­ elemia Romană, nu menţionează această tipăritură, . Sub titlul gazetei, În', dreapta şi în stânga, sunt următoarele două cugetări, pe care le transcriem cu limba, ortog-rafia şi punc­ tuaţia de azi: 1) -Oameniivfac autoritate în lume nu prin geniul lor, ci prin adevărurile ce reprezintă- ; 2) «Libertatea care nu mo­ ralizează şi nu infrăţeşte 'nu e libertate: este despotismul cu mantia libertăţii». '. Urmează după aceasta \ "Profesiune ele credinţă a domnului Emanoil Quinew, pentru ale�-erile dela Iuniu 1876, la Cameră». Incepe prin a face elogiul votului, pe care il dau -de 18 ani», şi care cheam[l pe toţi la viaţa politică, ŞI pe cei mai aleşi în special. 1) Aceste notiţe pot adtlOga câte ceva Ia cunoasterea inreresan tei figuri a lui -Manache Kinezu», despre care D-I Praf. A. Mircea a scris articolul stil 1 tlela pag . .17-33. 170 [171] Aceasta «fiindcă in politicii nepăsarea şi apatia va să zică moarte­ iar «numai când cei buni dorm, numai atunci cei răi profită » : Arată apoi necesitatea, pentru alegătorii din ţara. întreagă, de a se alege deputaţi oameni distinşi şi însufleţiţi ele binele public, si propunându-şi candidatura sa, zice alegătorilor, cu o modestie �e nu se mai prea întâlneşte astăzi : «primesc rnandatul.; fiindcă ocupându-mă exclusiv de asemenea afaceri ele stat şi materia ne­ fiindu-mi cu totul necunoscută, socotesc să Jiu de oarecare ajutor Patriei». Intr'un alt paragraf, socotind de nevoie să spună alegă­ torilor cine este, ne dă câteva importante note privitoare la bio­ grafia sa, precum urmează, Şi-a făcut învăţătura «În scoalele naţionale elin Sf.-Sava, la începutul regenerărei lor după un timp îndelung de cădere-. A fost atras dela început înspre studiul istoriei patriei, ca unul care s'a bucurat «de îndoitul noroc de a fi fost născut şi crescut în România". După neam «român ele origine, şi despre mamă elin­ tr'o familie de căpitani din partea locului, unde avem consângeni în toate familiile cele d'intăi, nu vreun venetic cât de vechi fie-: S'a interesat de timpuriu de politică, pregătindu-se prin studii pentru aceasta. Avere nu i-a r[1111aS dela părinţi, cari au slujit ţara cinstit, «lucrănd formal şi ocupăndu-se oficial de binele na­ tiunei-. Se hotărăşte acum a intra în politică, deşi nu şi-a format ind o familie, şi aceasta nu din indiferenţă 01' egoism, ci "pentru 61 împrejurări . defavorabile m'au impiedecat a ela exemple de bun părinte, ele bun cap ele familie». «In curs ele mai bine ele 30' ele ani, depărtat printr'un caracter intransigent ele afacerile pu­ blice, de care o atentiune continuă m'a ţinut legat, am putut observa greşelile multor oameni publici, ca să învăţăm eate ceva din poticnirile altora». «In oficiile publice, în puţinele locuri şi zile cât am funcţionat, niciodată nu mi-am uitat datoria şi legea». A fost drept şi absolutdesinteresat în îndeplinirea acelor sarcini publice, în aşa fel încât, «fiind omul cu cei mai mulţi amici, rude şi cunoscuţi elin ţară, suntem acela ce avem, deocamdată, cei mai puţini amici politici». Se propune alegătorilor colegiului 1, al proprietarilor, în contra candidaţilor Ştirbei şi Bibescu, aceştia din urmă fiind «oa­ meni aproape străini sau înstrăinaţi ele patria lor prin a lor edu­ catiune şi preocupaţiune literară-. Fată de aceştia, Em, Quinezu spune că, «pre lângă cunoştinţele locale ce am dobândit prin vieţuire şi observatiune de mai mulţi ani în partea locului, .... avem şi o tradiţiune de familie favorabilă, ce rezultă elin istoria tărei-. Tatăl său a fost ales odinioară «de boerimea locală ca reprezentant politic în Obsteasca Adunare elin Bucureşti», şi anume ca secretar al ei, deşi făcea parte din opoziţia antirusească. In 1835 a funcţionat în Mehedinti în administraţie, lui datorăn­ du-iose «cutiile satelor şi zidirea carantinei dela Severin». Această tradiţie de cinste personală şi interes pentru treburile obştei le-a moştenit deci în familie olteanul nostru. Partizan al unei guverni'lri liberale, adică al guvernărei so­ cietftţei prin sine însăşi, crezând în Dumnezeu, respectuos ele legi ca$i ele drepturile omului, cinstind cum se cuvine «demo­ craţia şi forma sa naturală: Republica,-fie chiar cu un principe străin hereditar în locul unui preşedinte or domnitor ales perio­ c1iceşte elin Naţiune»-, candidatul nostru promite: 171 [172] «A respecta serios şi cu sinceritate Constituţia Ţărei, fără a cuteza a o neutraliza prin decrete legislative posterioare. "A respecta Libertatea individuală, infrănănd cu desăvăr­ şi re preventiva; «A respecta Libertatea Presei şi a întrunirilor, ferindu-le cu sinceritate de persecuţiunile deghizate ale administratiunei publice; «1-\ respecta Munca şi Finanţa Ţării, fără a o risipi sub pretext de interese problematice .... ; «A respecta în mod absolut Libertatea alegerilor, neinter­ venind a le turbura sub pretext de a le face mai bune; "A administra toate afacerile ŞI interesele societăţei prin caracterele şi persoanele locale .... ; «A înfiinţa o Justiţie inamovibilă, care să fie cu totul ga­ rantata în contra influenţei celorlalte puteri ale Statului ; «/\ înfiinţa şi consolida o instrucţiune publică răspăndită şi liberală.. .. ; «A protecta profesiunile şi industriile naţionale .... » Trebue să rupem cu un trecut plin de greşeli ,-zice candi­ datul=-, şi aceasta în două chipuri: 1) «Angajăndu-se în scris şi verbal a îndrepta administraţia Justiţiei şi Poliţiei, aşa încât alegerile să rămănă cu totul inde­ pendente şi nemolestate : 2) Făcând procese serioase delinquentilor. miniştri OI' simpli funcţionari ai Statului, şi restituinc1 sumele rătăcite din finanţa fiscului. prin neglijenţă 01' rea voinţa lor. «Ca deputat 01' ministru, vom începe executarea Profesiunei noastre de credinţă cu aceste elin urmă puncte, fiindcă numai cu un asemenea mod putem asigura Naţiunea în viitor pentru o sinceră aplicare a principiilor anunţate». Din pag. 14 aflăm că un număr anterior din -Electoru-lu Craiovei- s'a publicat de Em. Quinezu la alegerile precedente, din anul trecut, cu data ele 24 Aprilie 187:5. Cel elin 1876 ar fi, eleei o transcriere al celui dinainte-i, «cu oare care adăogiri dic­ tate ele împrejurare», cum e protestarea sa mpotriva Ministrului de Justiţie, care, abuziv, a schimbat pe Procurorul Inaltei «Curţi 'de Justiţie, înaintea căreia merg miniştri», C. D. Fortunescu . •••••••••••• Pagini uitate Pentru cunoaşterea alcătuirei organizaţiei judecătoreşti în Oltenia, şi mai ales în Craiova, în prima jumătate a veacului al XIX, extrag'�m" urn:ătoarele .pa�ini �in «1lmal1ahul s.tat�tlui jJe anu] 184-1. ttparzt In Bucurest: la Zaharie Carcaleclu, tipograf al Curţii». Sunt nume încă c�noscute, sunt altele însă uitate de mult. Cu evlavia ce se cuvine trecutului nostru, le pomenim aici. In acesţ timp Domn al '\nlrii R?!ll�neşti este Principele Gheorghe DZ11Zzlne Btbescu, a vănd ca Ministru la Departamentul Dreptăţii pe Excelentia Sa Domnul Marele Logofăt şi Ministru Dreptăţii Aiexandru Vilara. După Inaltul Divan elin Bucureşti, j72 [173] cea mai înaltă instantă judecătorească elin tară (Muntenia) se afl:'l la Craiova, sub denumirea ele: Di7.JCtI1u! Cnnl. Compunerea sa este următoarea: Divanul Civil din Craiova: Secsia 1. Preeident : D-nu Vornic Iordache Otetelisanu împlinitor ele Prezident, Cileni: 1) D. Clucer Costache Zâtreanu. D. Clucer Petrache Obedeanu, D. Paharnic Grigorie Eacooiţâ. D. Paharnic Costache Argintoianu, procuror. D. Pitar Petrache Eliad, grafier. D. Ilie Allndescu, ajutor. D. Conţipist Busa Mihail, registrator. D. Pitar Dimitrie Nicolaidis, vătaf de aprozi. D. Costache Ioanid, eczecutor, Divanul civil din Craiova, Secsia II. Prezidat!: D. Aga Nicolaie Brâiloiu. Cileni: D. Paharnic Grigorie Bengescu. D. Paharnic Nicolaie Prisiceanu. D. Paharnic Scarlat M(iz'nescZl, supleant. D. Paharnic Constantin Viişoreanti, procuror. D. Pitar Aleco Otetelisanu, substitut. D. Aleeo Leonida, grafier, D. Mihalache Ilievici, ajutor. D. Pitar Trandafir Nânescu, registrator. D. Constantin Tigara, advocat. D. Ghiţă Ioan, vătaf de aprozi. Tribunalul DoIj Secsia 1. Preeident: D. Sluger Nicolae Bell{1!,)eSCll. Cileni : D. Sărdar Costache Brâiloiu. D. Pitar Ioan Diiculescu. D. Pitar I01�i!.'U Bengescu. procuror. ·D. Teodor Zara/eseu, grafier. D. Stan.Benescu, ai utor. D. Ioan Popescu, registrator, D. Ghiţâ Btibeanu, vătaf de aprozi. Tribunalul DoIj Secsia II. President: D. Paharnic Peire Poienaru. Cileni: D. Parucic Nicolae Pâianul. D. Pitar Nicolae Diiculescu: D. Peire Opran, procuror. D. Toma Strtimbeanu., grafier. 1) Membri, 173 [174] Cileni: D. Pitar Stefan Stotenescu; ajutor. D. Costache Romanescu, registrator. D. Ioniţr; Fil1senţa, ,\T�ltaf de aprozi. ;i: Tribunalul Comerţial din Craiova. Preeidenţ, D. Paharnic Aleca Samurcaş. Cz'1eJ1: D. Pitar Ştefan Romanescu. Cilem' negutatori.- D. Sărdar Baluţa Bacanoiu. » c" O. Grigorie Lâceaseu, D. Constantin Dimitriu. D. Ienache Hagiadi, supleant. D. Manolache Cneeul, procuror. D. Iancu Anghelovicz: grafier. O. Nae Eliad, ajutor. D. Costache Cneeu, regisrrator. D. Marin Cosoreanu, vătaf de aprozi. Pe acea vreme se afla la Craiova şi un Sârdar Balula, aci- vocatul pricinilor . moşiilor spitalului Brâncovenesc. . Tribunalul Mehedinţi. Preeident; D. Maior ioan Cz'upagea. CtIeJ1i: D. Sluger J/llihalache Ciupagea. D. Sărdar Ioan Gărdăl'eanu. D. Nicolae Opran, procuror. D. Pitar Dincă Ş0111onescu, grafier. D. Ioan Cernatescu, ajutor. D. Ioan iOl'dăchiec:;cu, ·registrator. D. Căpitan Allastase A ldescu , vătaf de aprozi. Tribunalul Gorj. Preeideut: D. SIuger Ioan Srimboteanu. Clleni: D. Sărdar Gheor,ghe J/!fap)zeru. D. Sărdar Constcmtz'n Roşiamt. D. Praporcic Costache Oteteusan«, procuror. D. Costache Romanescu, grafier. D. J11anolache Mihăescu, ajutor. D. Sandula�'/1e Scânteie, registrator. D. Pitar I011l/ă Pâl1a, \Tătat' de aprozi. Tribunalul Vâlcea. Pre.s'ident: D. Paharnic Aleca Bu/oreanu. Cileni: D. Sărdar Nicqlae Oteteli,samt. > D. Sărdar T'o111fJ, Olânescu, O.Pitar Ghi,tă (;apeleanu, procuror. D. Zislt Di111zlr/it, grafier. O. Aleca Furduescu, ajutor. O. Marin Pl�c:;cupescu, registrator. D. Logonlt Ioan J11omoicmu, vătat' ele aprozi, 174 - -� -( ,,�. '",l.� '", .- : ��; t " '. "?., b�S 4:.: " ' ,." y� j <, ,;':':jk;r, 1'1' 1I.lit" 1t��>tt!1;ţ'k�)f,5(;'�"';�d!f�.I'?ilc{!�:''''f!' ,tj; lb1�,lAh '�,' ,m:", ,j: 1 .' , :{" ,"-'ti' ';rr ,,,�;\j;/;A �<." , ,;y::.rw rl' "' Marele merit de a fi compus o ast­ fel de antologie, care umple un mare gol' în literatura rusească, îl are ba­ sarabeanul Vasile Laşcu (preşed. de onoare al Asociaţiei jurnaliştilor din Chişinău), care a editat în 1 \J28 va­ lorosul op. ,,4ntologiâ Poeziei Ro. mâner, vol. 1. In acest volum figurează 37 de poeţi români, între cari citez o parte : Erru­ nescu, Alecsandri, Gr. Alexandrescu, Coşbuc, Cerna, Murnu, Minulescu, M. Zamfirescu, AI. T. Stamatiad, Ion Al George, Bacovia, L. Blaga, Dem. Bo­ tez, M. Codreanu, N. Crainic, Derne­ trius, O. Densuşeanu, V. Eftimiu, O. Goga, O. GregorJan, V. Volculescu, AI. Terzirnan, etc In viitorul volum, al II-lea (care e in pregătire), vor apare traduceri din următorii poeţi: Elena Farago, Aron Cotruş, I. Pilat, Radu Gyr, AI. Ma- 12 cedonschi, Lucian Costin, Ciurezu, AI. lacobescu, M. Romanescu, V. Bilciu­ rescu, O. Dumitrescu, A. Enăşescu E. Pitiş, lIieşiu, etc. etc. ' _ VoI. 1 cuprinde 175 pagini cu o Introducere de D-I Ceh an, .unul dintre fruntaşii publicişti Basarabeni T'urn u ri de George Voeuidca, ed. Bucur Orendovici;Suceava 1928. Cine l-a urmărit dela primul său volum pe acest sobru poet al Buco­ vinei, îşi va putea forma o icoană fidelă deschizând al doilea volum al s�u. E un talent vădit, o apariţie rară ŞI foarte binevenită în pleiada poeţilor Bucovinei de astăzi. Impulsiv şi ex­ plosiv în cele mai fine nuanţe ale poeziei, un adevărat miner" al pro­ priului său eu şi al "mediului, de o deosebită subtilitate, Voevidca este un poet al colorilor, contrastelor şi tandreţelor, foarte sigur şi dibaciu in manulfea nuanţelor. . Cele 4 cicluri ale ultimului volum sunt un mir aromatic; sufletul său e un potir arhiplin de mirodenii, din care nu mai spuma se revarsă în pa­ ginile �ărtii sale. Avem tot dreptul, cel puţin după părerea mea, să-I pri­ vtmpe ace�t poet ca 1,format" deja ŞI sa aşteptam dela dânsul; într'un 'viitor apropiat, opere cu caracter de­ finitiv. Tinerele generaţii de scriitori ce calcă cu paşi nesiguri pe răzoarele artei, vor afla În George Voevidca forţa de maiestru, ce vibrează cu atâta sonoritate şi securitate. Măruntele observaţii de limbă ce s'ar putea face ici şi colo autorului nu Întunecă nicăiri valoarea poeziei acestui mare talent. Lucial) Cosffn, Contrthutios» a l'etnde des pein­ tu res tn urales oalaques (Transyl­ vanie, district de Vâlcea, Târgovişte et reglon de Bucarest) par 1. D. Şie­ jănescu, docteur es lettres (Sorbonne), 177 [178] professeur it Bucarest, Paris, Libr , orientaliste Paul Geuthner, 1928- Lucrarea aceasta-din colecţia «Orient et Byzance», studii de artă medievali! publicate sub direcţia lui Gabr. MiI­ let-este, cum spune autorul ·în pre­ faţa sa, o schiţa re provizorie a unei părţi din opera la care d-sa lucrează de mai mulţi ani, privitoare la pic­ tura religioasă românească. Odată cu ea au mai apărut Încă alte două vo­ lume despre evoluţia picturei religi­ oase În Moldova şi Bucovina. Volu­ mele IV şi V vor ieşi în- curând de sub tipar, completând pe cele două anterioare, rărnănănd să apară după aceea vol . VI şi VII, referitoare la evoluţia picturel religioase În Mun­ tenia, Oltenia şi Transilvania. In vo­ lumele IV-VII se va cerceta această pictură din punct de vedere. teologic şi în cadrul artei bizantine. Introducerea volumului constată că, faţă de mănăstirile moldoveneşti, cele din Oltenia şi Muntenia sunt în cea mai mare parte pustii, lipsite de viaţa care anirnă câteva din centrele simi­ lare din Moldova. Interesante totuşi, ele arată ,,0 evoluţie ale cărei origini încep cu sec. XIV şi a căror linii şi faze se pot urmări pănă În pragul celui de al XIX-lea" Sunt vreo 250 de mănăstiri şi mai mult de 50.de biserici de sat or bisericuţe demne de interes Pictura veche a celor mai numeroase este distrusă azi prin obi­ ceiul de a reface jugrăveala lor din timp în timp, or a o restaura după incendii şi ruinare pricinuită de răz­ boaie In epoca lui Brâncoveanu se refac astfel foarlemulte locaşuri de acestea după norme noi, şi tot aşa cu seria de reparaţi uni din secolul din urmă, făcute mai adesea fără noi­ mă şi de oameni nepricepuţi, străini de principiile artistice ale vechilor noştri jugravi de biserici. Se constată de asemenea dispariţia or risipirea în mâini nepregătite particulare a q­ biectelor de cult şi podoabă din bl­ seriei: cruci, icoane, candele, straie preoţeşti, broderii, stofe, manuscrise şi cărţi din vechea zestre a lor. Pu- \ ţine obiecte de artă veche avem În cele aflate în mormintele domneşti dela Sf. Nicolae, dela Curtea de Ar- \ geş,. după 1920, apoi câte ceva la Tis­ mana, Bistriţa, Snagov, Arnota, Hu­ rezi, Govora, Cotroceni, Dintr'un lemn, etc. Ca arhitectură au fost studiate mal bine pănă acum Din acestea cele 178 mai vechi nu mai există--ca Vodiţa­ iar altele ne-au parvenit mai tran sforrnate,' ca Tismana, Cotmeana, Sna gov şi Bistriţa. Una a rămas mode de conservare bună şi vechime în acelaş timp: SL Nicolae Domnesc dela Argeş. E cea' mai veche de zid şi piatră alternante, de tipul cruciforrn, cu cupolă, În chipul modelelor con­ stantinopolitane din sec. XIV. Ea este prototipul catedralei din Târgovişte, a Sf Dumitru din Craiova, aBis. Domneşti din Târgovişte, aBis mă­ năstirei Snagov şi a altora mai mă­ runte. Ca pictură, acea a lui SI. Ni­ colae Domnesc rămâne cea mai de seamă. E cea din a doua treime a sec. XIV, scoasă de sub zidăria şi picturile posterioaresuprapuse, in 1920, prin grija Corn. Mon Ist. Deosebit de frumoasă şi interesantă, ne duce la iconografia din Kahrle-Gearnl, ca inspiraţie. Bis. din vale dela Cozia, din acelaş veac, se rataşează la cele de influenţă sârbească. Din sec. XV nu mai avem nimic păstrat ca pic­ tură. Din al XVI-lea e vechea epis­ copală dela Argeş, ale cărei câteva fragmente de frescuri se păstrează la Muzeul Naţional de antlchităţi. Cele dela Cozia sunt mai puţin frumoase. Din epoca brâncovenească avem de­ coraţia mănăstire! Hurezi, Sec. XVIII urmează aceeaşi tradiţie. Stilul şi tech­ nica acestor picturi se precizează de D-l Ştefănescu, materie În care O-sa aduce şi cunoştiinţe şi observaţii noi. Intrând propriu zis în materie, au­ torul se ocupă de Picturile vechi anterioare sec. X Yl l-tea mai Întâi: Măn. Cozia (descrierea jugrăvelilor, . stilul lor şi data-şi tot aşa şi la cele ce urmează :), Snagov, Bolniţa Coziei; Picturile din sec. Xs/Il-lea : Eis. din Iniedoara, Măn. Hurezl, Bis Dom­ nească din Târgovişte, Măn Mamut, Biserica din Făgăraş şi cea din Furi­ denii Doamnei; Picturile din sec. XV/II-lea: Bis. Colţea (Buc.), Măn. Surpatele, Bis. Floreasca (Suc.), Măn. Govora, Măn. Dintr'un lemn, Para­ clisul dela Cozia, Bis Buna-Vestire (R.- Vâlcli), Bis. din Răşinart, cea din Ostrovul Călimăneşti, cea din Sălişte şi cea din Avrig; Din prima treime a sec. }(/X se înfăţişează Bis. din Genuneni şi Schitul la/nici; Picturi \ restaurate în sec. XIX şi pietati distruse: Măn. Bistriţa, Măn. Do­ bruşa, Bis. din Mofleni-Dolj, din Sti­ clăria (Argeş), Schitul Fcdeleşcolu, fft � � �o.. --� � _ �- '�;" ;'" �'"' '��: ",n.,,: t�._:1 '.l:�. ,,,,"� ţ; î'" ·.:';{.t\;.�':; j:, '" t ,,' � ,,1 ���\. t;" ' '�.' � 11 4f�;.;ţ;""'" wK�lîl ,,:I�;:� ·�'.�il, .. r'!!i'�t���'" ;'..>Ii.!"t, �����.'l'}'it.- Portul Constanta după 50 197 [198] de ani de stăpânire românească, de Verg. Cotovu.-Istoricul medico-far­ maceutic al oraşului Constanta, de Dr. Hector Sarapidi. - Stampe şi hărţi privitoare la trecutul Dobro­ gei, de 1. C. Băcilă, cuprinzând ma­ terialul respectiv aflat în colecţiile Academiei Române. -Canalul naoi­ f!abil de la Cernauoda la Constanta intre Dunăre şi mare, de Ing. 1. Stoenescu - Dunăre. - Dobrogea in preajma războiului pentru neatâr­ nare, 1878-1928, de Brutus Cotovu. -Inceputurtle scoatei române din com. Cerna jud. Tulcea, de G. Coatu. Revista Filologică, Il, 1-2.­ Din mortologia şi sintaxa verbului românesc, de AI. Procopovici. - Ele­ mente străvechi in limba română, de G. Giuglea - Etimologia lui: a impita şi a tmpieleca, de Sextil Puş­ cariu. - Cuvinte şi obiceiuri, de N Drăganu.- Franc. maintenant şiprou. mantenen, de E. Herzog.-Elemente albaneze in dialectul aromân, de Th Capidan.-Numele comunei Manga­ Lia, de Sauciuc-Săveanu-Studii cri­ tice, recenzii şi dări de seamă, toate exclusiv in materie de filologie. Re­ marcăm in 'special observaţiile O-lui Procopovici privitoare la Iascicula nou apărută din Dicţionarul Academiei, tom. l,p. Ii, fasc. II. 1928, cum şi acele cu referinţă la ultimul număr din' Grai şi Suflet, tom. III, 2, Megle­ norornânii, ambele volume ale O-lui Capidan, şi Studiile istroromâne ale D-Iul S Puşcariu. Ramllri, XXIII, 1, intră cu bine într'un an nou, premenite, cu o reu­ şită copertă in culori, tnfăţişând o veche icoană. Primul articol, alO-lui AI. Busuioceanu, se ocupă de Icoa­ nele vechi româneşti. Dacă, zice d-sa, pictura bisericilor noastre, - fresca->, a urmat destinele arhitecturei reli­ gioase, ajungând să-şi capete indivi­ dualitate şi să creeze o tradiţie artls­ tică locală, jugrăvirea icoanelor dela noi a rămas mai puţin caracteristici! Legată prin stil şi tehnică mai mult de miniatură decât de pictura murată şi pătrunsă de influenţe străine felu-\ rite, n'a ajuns a-şi fixa caractere ori- , ginale generale. Totuşi, in amănunte, se pot distinge la unele exemplare o \ iconografie deviând dela tipicul atonit ormoscovlt, şi arătând cum unii jugravi neştultori de carte, simpli ţărani, dau 198 interpretări stranii acelor tipicuri, or lntroduceau in subiectele religioase ce tratau reminiscenţe dn alte do­ menii, - cum exernplifică autorul ar­ tlcolului cazul iconografiei subiectului .Judecata din urmă". Colecţiile româ­ neştide icoane nu posedă specimene' mai vechi decât din sec XVI. Fireşte că ele au preexistat la noi frescei murale, dar s'au pierdut. Sub Neagoe Basarab era la Curtea de Argeş o pictură religioasă remarcabilă. cum a fost la Mănăstirea Putna Ea decade mai târziu simtitor, pentru a renaşte din nou in epoca brâncovenească, la Govora, Câmpulung şi Târgovişte mal ales, cu un caracter ceva mai arhaic, decorativ şi mult aur. Dacă In Mun­ tenia influenţa bizantină se resimte, în Moldova predomină cea rusească, dar şi cu inrâuriri occidentale, italie­ neşti. Cu sec. XVIII pictura bizantină intreagă decade, ca şi cea dela noi Modelele noi ale artei italiene ucid clişeele vechei arte bizantine, şi cu ele şi meşteşugul icoanelor. Un sin­ gur meşter de citat in această vreme: Grigorie Zugravul dela Mănăstirea Vă­ că re şti. Cu Tătărăscul cel studiat in Italia, pătrunde iconografia italianl­ zantă in icoanele româneşti, a căror evoluţie se opreşte aci. - Amintiri despre Titu Maiorescu consemnează D-I prof. Vasile Mihăilescu in câteva pagini scrise cald şi frumos, într'un spirit de dreptate şi de francheţă care li sunt caracteristice omului-pentru cine cunoaşte alesele insuşiri ale au­ torului.- D-I T. Păunescu-Ulrnu in Un nou spiritualiem ? protestează in potriva atitudine! - care nu e decât o moda artificială - unor tineri scrii­ tori cari arborează cocarda unui mis­ ticism străin firii noastre in literatura şi ideologia românească, şi care e mai degrabă o mistificare, o atitudine in­ teresantă, dar nu un .autcntlc spirit nou" in cugetarea şi in sentimentul generaţiei ce se ridică pe picioare azi. -Literatura e reprezentată prin ma­ sivele, magistralele pagini, tnsufleţite de un suflu epic extraordinar, ale D-Iui Cezar Petrescu, în fragmentul intitulat Pe cer s'a arătat un semn mare, din al său roman" lntunecare" ; versuri de 1. M. Sadoveanu, Sabina Paulian, N. Mileu, V. Voiculescu şi o traducere din latineşte a lui N. 1. I-1ereseu.-Cronici, Recenzii. Revue Historique, V, 10-12, cu următorul cuprins: Relajiunile Fran- [199] Revista Istorică, XIV, 10-12- "Bulgam" din Ardeal fac obiectul unor sugestive reflexli ale D-lui Prof. Iorga, cu prilejul citirii unei cărţi a D-Iui Muşlea despre Şchel. Aceşti Şchei-Rusciori nu sunt «numai O in­ sulă de colonizare bulgărească, ci 'un strat de străveche existenţă de Slavi pe pămâ,ntul românesc», zice D-I Iorga . - Doua cântece despre Revoluţia din 1821, de N Iorga. - Topont mie şi Istorie, de N. Motogna.- Meda­ liile Francmasonilor din Moldova in sec. XV/Il. de P. P_ Panaitescu - D-I Const. J Karadja comunică: Un martor rus al etnografiei româ­ neşti a maluri/or Nistrului in 1799' O calfă de croitor prin ţara noastrd in 1817 ; Un diplomat danez la car­ tea lui Grigore Ghica- Vodă (1824); Călătoria unui francez prin Dobro­ gea pela /843.- Studenţi români la Paris (1870-71), comunicate de Re­ mus Ilie. - Documente. - Dări de seamă numeroase, Cronici şi notiţe de O-nil N. Iorga şi P. P. Panaitescu. Arhiva, XXXVI, l.-Naşterea in­ diuidualttăţit limbii române şi ele­ mentul slav, în continuare de D-I !lie !3ărbule_scu. - Motive rdmdneşti In tit, semipopulară cehă, Teatru de marionete .Horia şi Cloşca", de D,I De. Petru Caraman.-Boerii lui Mihai Viteazul, in continuare: Dumitru ba­ nuI, lvaşcu banul, Hrizea banul Tu­ dor banul, Dragomir vornicul 'Cer­ nica Ştirbei vornicul, Ivan vdrnicul Petru vornicul, Cristea vornicuJ d� D-I Th. Holban.-Familia Hd;ddilor studiu de Lucian Predescu, in conti2 nuare.-1storicul afacerei Glozel de Dr. P. Constantinescu-Iaşi.- Co'mu­ nicări : .Rudă" nu e latin, din rudis =nuiit, ci slav, din roda = neam ge­ neraţie, seminţie, zice D-I I. Bărbu­ lescu.- Recenzii. Buletinul Soc. Numismutice 1'0- mâl�e. XXII, 61-64, cu următorul cuprms: MoneteLe ponderale şi mo­ netele fără intrebuintare ca atare in anticitate, de M. ·C. Soutzo.­ Complement la studiul monetei pri­ milor Lagizi, de acelaş.-O monetă i�triană de origină barbară, de Ar­ hloep. Netzhammer (Elveţia).-Cu pri­ v.lre la monetele Dacilor, d� L. Ru­ zlcka.-Monete de arginti ntrebuin­ tate in Moldova la sfârşitul sec_ XVIII-lea, de M. Popescu. - O mo- - I j ţei şi Rusiei in 1860, după docu­ _ mente inedite, a format o comuni­ I care a D-Iui O. Pages la Congresul 5 dela Oslo din vara trecută. - Ca ur­ i mare la volumul sau despre "CăIă- ',' I tori francezi în Orientul european", � D-I Prof. Iorga ne înfăţişează Vreo 20 de călători in Orientul european 1 şi anume: Anonimul veneţian din .. 1530 -1540, Hugues Favolius, David _ Chytraeus, Wenceslas de Budowitz, m � Gabriele Cavazza, englezul Sandys, I Tommaso, Alberti, Otavio Sapiencia, -1 John Burbury, Jouvin de Rochefort, 1 Mic-haeI Eneman, Cavalerul de Belle­ . rive, Contele de Sandwich, Frederic Hasselquist, evreul Simon Baruch, Iacob Jonas Bjomstahl, Xavier Scro­ : fani, J. L. S. Bartholdy, Hobhouse, "'", englezul care se interesează de fraţii I macedoneni ca filolog şi etnograf, Alexandru Timoni, Jourdan, P. Berg­ gren, Gr. Paleologue, Mac-Farlane, Abercromby Traut, F. Tietz, Grenville Temple, Miss Pardoe, care vede şi regiunea dunăreană românească, John Reid, Contele de Carlisle, venind şi el pe Dunăre, Fernand Sehiekler şi lnsfârşit scriitoarea de origină română Dora d'Istria.-O notă prezentată de Români Prinţului Napoleon in Mai 1854 şi comunicată Generalului Vy- socki, arată intenţiunile lui Omer 1 Paşa! ostil nouă, de a ajunge să fie numit guvernator al Ţărilor Româ­ neşti măcar pe timpul cât va ţine războiul din Crimea, dacă nu chiar de a le transforma ÎIl paşalâc. Se a­ firmă că aiară de vreo 4U familii de origină străină, or înstrăinate maitoate i şi care ţin cu Ruşii, restul popula: "ţiei româneşti este de partea Parti­ dului Naţional, că toţi cer garantarea autonomiei naţionale şi arme ca să lupte contra Ruşilor; că numai doi inşi sunt protivnici formă rei unei oş- i tiri româneşti: Eliad şi Ion Ohica. Notiţa este comunicată de D-şoara '. doua a sa căsătorie, studiu de D-I O:'} 1. Nlstor, Ne. 7-12 se deschide cu articolul D-Iui I. Nistor ; Regele Ferdinand şi Unirea=-Al. Vlăhuţă, poetul one­ stitităţii, în care D-I V. Gherasirn pune in lumină latura etică a poetului, privitor la literatura şi viaţa soc\aIă.­ La Cronică semnalează Expoziţia de pictură a Doamnei Vera Veslovschi­ Nlţescu, craioveancă prin adopţiune. c. D. Feri. [201] • AN\UhIVIII, Nr. 43-44 MAI-AUG. 1929 /<;"�'_-"{',�/: .: ,1 J"y���� ?ARH.l·lCbC ObTeHICI \ f$.Lj. _ Y , .rj r IiîRECT01. PROF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Pentru o Universitate la Craiova 1) , de Prof. univ, 1. Bianu Marile prefaceri ale Statelor şi popoarelor din anii din urmă au impus tuturor datorii nouă .• fiindcă au deschis nouă orizonturi vieţei popoarelor. Cine şi-ar fi putut în­ chipui înainte cu 15-20 ani unirea tuturor terilor româneşti într'un stat naţional românesc? In jurul Regatului zăceam în bucăţi ca prada gata de asimilat, de desfiinţat, unii sub brutalitatea Ungurilor, alţii sub tradarea ameţitoare aus­ triacă, alţii :subcopleşirea întunecată a Ruşilor. OHam şi răbdam, aşteptând cu încredere că tot va veni o vreme să scăpăm. Cei mai tari doriam, speram, dar mai ales visam. Cutremurul fără seamăn al marelui războiu a răs­ turnat însă împărăţii şi tronuri, şi din această surpare ge­ nerală am eşit la lumina dreptăţii şi adevărului, noi cu România unită, Cehii şi Polonii cu statele lor reînviate din mormintele unde erau asezate. Noua situaţie ne impune' tuturor mari datorii, ceeace vedem în toate zilele. Mişcarea lumii spre lumină, spre cultură, spre ameliorare a întregei noastre vieţi naţionale. Mişcarea cea mare ne împinge puternic înainte, ca să ajun­ gem să ne ţinem la pas cu naţiile cari ne-au luat în rân­ dui lor. Suntem datori să ne încordăm toate puterile la muncă nouă mult mai intensivă decât în trecut. Trebue să producem mai mult şi mai bun decât în trecut pe toate teren ele de activitate, de viaţă, Suntem datori să muncim ca să împuţinăm sărăcia şi incultura întunecoasă, cari se ţin ca surori bune. Să ne întărim prin bunăstare şi să ne înălţăm prin cultură. Altfel nu-i 'viaţă, este numai vegetare fără viitor. 1) Cuvântare ţinută cu prilejul unei Întruniri publice la Craiova, În 5 Martie 1929, cu scopul de a promova ideea creă rei unui Învăţământ univer­ sitar În oraşul nostru. 201 [202] II' , !:1 ;}; Ir , '. ! iJ I I I i I ! Dar va zice cineva: acestea le ştim şi noi. Venind aici noi avem un .,gând şi o socoteală, pe care vă rugăm să o ascultaţi cu bunăvoinţă, să o judecaţi cu chibzuială şi să o realizaţi cu acea adâncă putere seculară românească, care este moştenită dela strămoşii de Olteni mai! limpede, mai curată decât în oricare ţinut din toată România întregită. Suntem - precum vedeţi - doi dascăli vechi 2) cari ne cheltuim viaţa 'şi puterile în slujba luminărfi neamului nostru, ba 'eu unul am şi eşit din rândul Iuptătorîlor şi am trecut 'la rezervă. In puterea acestor titluri vă rugăm să luaţi iîn bine cele ce vă vom spune din sinia noastră neîndemnaţi de alţii decât de dragostea neamului şi de dorul măririi lui. Convingerea mea - a noastră - este că am ajuns istoric este la un punct al timpului când Oltenia este da­ toare � cu Craiova în frunte - să-şi încordeze puterile cam lăsate 'în uitare pentru împlinirea unei misiuni uitate. Care este această misiune voiu spune îndată. In Oltenia (Sunt puteri strămoşeşti mai mari decât în oricare alt ţinut românesc. Amintiţi-vă într'o repede privire trecutul Olteniet pentru a înţelege că această afir­ mare nu este o linguşire, o - cum ziceau Romanii _ "captatio benevolentiae". Aici s'auînjghebat întâie1e forme de stat românesc -- domnia Iui Seneslau; aici s'a rădicat şi a domnit acea puternică dinastie boerească a Craioveştilor, cari au zidit Bistriţa, făcând din ea un centru de intelectualitate - cum vom vedea 'îndată; de aici a eşit toată mişcarea eroică a lui Mircea Vodă, apoi a lui Mihai Viteazul cu eroicii epicir Doi Căpleşti şi trei Buzeşti, Zmeii Ţărei Româneşti, Purtătorii oştilor Şi fruntea boerilor şi mai jos pe scara socială: Nică Căpitanul, Care-a stăpânit Divanul şi mai 'caracteristic încă după cântecul lăutarului: Popa Stoica 'd�n Farcaşi, Care sare şapte paşi, Moşul Fărcăşenilor, Ştiea sama oştilor, Cred şi pe-a r,ă�boaielor, Care s'a lăsat de! popie, S'apucat de vitejie, ------ 2) E vorba aci şi de D-l Profesor universitar dela Bucureşti, membru al Academlei caşi D-I 1. Bianu, Olteanul G. Ţiţeica. 202 [203] Si-a urît biserica si-a îndr.ăgitsăbio.ara. Si-a urît ciocanele ,si a'ncins pistoalele, Lasă toacă netocată, pleacă'n războiu.vsă se bată, lşi ese 'din leturghie şi taie din Turci o. mie! Este uşor de înţeles cum urmaşii acestora îşi vor fi ros zăbalele cât timp vitejia nu mai era cu putinţă - după căderea sfântului cap dela Turda - şi cum a ţâşnit aceeaşi putere Ia 1821, când marele mucenic din Gor] sau din Mehedinţi, căzut sub lovitura perfidă a Fanariotului dela Târgovişte, a crezut că a sosit zilele mântuirii de stă­ pânirea străinului. Aceste depărtate aduceri aminte despre puterile vite­ jeşti ale Oltenilor îşi au păreche şi în trecutul cultural al acestui !ţinut şi al neamului întreg. Oltenia a Tost întâia noastră poartă deschisă pentru cultura Apusului. Cultura bizantină slavizată la Bulgari şi la Sârbi a fost lovită !de moarte prin căderea statelor acestor po­ poare balcanice creştine sub stăpânirea turcească. Tine­ rele state româneşti de curând aşezate au trebuit întâi să-şi apere fiinţa zdrobind câteva semeţe oştiri unguresti, cum a fost cea din munţii Lotrului, apoi să ţie piept nă­ valei turceşti ca la :Ro.vine. La adăpostul nostru - în Oltenia - au trecut cărtu­ rarii de preste Dunăre din Serbia, care spre apus avea atingere cu cetăţile dela ţermurii Ădriaticel, deci cu cul­ tura apuseană prin Veneţia. Pe atunci cartea era numai a clerului, a călugărilor, şcoli erau numai în mânăstiri, In Oltenia, în Mehedlnţl, a venit de peste Dunăre protopărintele cărturarîlor români călugărul Nicodin, care a clădit întâia Mână stire Vodiţa: dela el ne-a rămas până astăzi cea mai veche carte - Evan­ ghelia - scrisă slavoneşte în limba bisericei de atunci. Mânăstirea lui a fost ruinată, în locul ei s'a înălţat mi­ nunata Tismana, apoi Cozia, apoi Bistriţa Craioveştilor. Prin aceste aşezăminte ale Olteniei a venit la noi cartea Iuminătoare mai întâi scrisă cu mâna; pe aici a venit arta 'împo.do.birii cărţilor scrise cu frontispicii şi icoane: pe laici a venit în ţară tiparul pentru cărţile noas­ tre - .pe atunci numai bisericeşti şi numai în limba slavă. Acel tipar frumos, care a făcut cărţi împodobite cu stema ţerei şi ICU coroane domneşti, a fo.st adus de călugărul Macarie dela Veneţia şi a început să lucreze la 1508, foarte probabil în Bistriţa Olteniei. De aici a pornit mai târziu lumina cărţii 'în limba ţerei, care a înflorit în Ardeal în a 203 [204] doua jumătate ,a secolului XVI, apoi în amândouă ţertle în secolul următor în zilele lui Mateiu Vodă şi a lui Brân­ coveanu martirul. Ceaţă jÎroasă s'a lăsat Î11 orizontul culturei româneşti după tragedia dela 1714 dela Şapte-turnuri. Se părea că a \sosit zilele de apoi ale românimei. In Principate, care nu .eră toată tăria, s'a aşezat domnia străinilor, slu­ jind interese străine şi protivnice celor româneşti. �o­ mânimea de peste munţi, izvorul de energie a neamului Întreg, era turtită la brazda pe care o muncea pentru fo­ losul stăpânitorflor străini de limbă, de neam şi de lege. Sărăcia şi întunecimea ameninţau să ne în ghiţă, Pă­ mântul nostru strămoşesc începuse a fi împărţit în bucăţi. Oltenia, Întâi, fusese deslipită pentru 20 de ani, mai târ­ ziu Bucovina, fara lui Ştefan Vodă, apoi Moldova de peste Prut. Lumina culturei se stinsese aproape de tot peste toată românimea; aproape nu .mai exista carte pe limba noastră. In acele zile negre două luminări de cultură, s'au aprins, două şcoli, una aici în Oltenia la Episcopia de Râmnic, alta peste munţi în Ardeal, la Blaj. Ămândouă s'au aprins din atingerea cu cultura apuseană şi prin re­ invierea conştiinţei latinităţii limbei şi a neamului. Prin energia oltenească s'a făcut tipografia dela Râm­ nic, care a dat în tot lungul acelui secol mulţime de cărţi bisericeşti în limba neamului.vcărţl cari au fost răspândire ca o mană binefăcătoare peste românimea de amândouă părţi ale Carpaţilor. Astăzi încă se găsesc în stranele mul­ tor biserici 'de dincoace şi dincolo de munţi acele cărţi ce au deschis, 'au întărit şi au înălţat credinţa Românilor în neamul lor. Acţiunea oltenească dela Râmnic, îrnpreunată cu cea ardelenească dela Blaj, au început să desmorţească puterile ,neamului, să înalţe conştiinţele. Din atmosfera creată prin această acţiune au eşit cele două mişcări na­ ţionale surori de emancipare: cea dela 1784 a lui Horia cu Motii Iui şi cea dela 1821 a lui Tudor cu Pandurii! olteni, vecini geograficeşte. Pentru facerea acestor acţiuni a trebuit muncă grea şi îndelungată, sacrificii materiale nesfârşite, căci era vorba de a ise crea .aşezămlnte, culturale nouă în ţara - pe atunci cu totul lipsită de asemenea aşezăminte -, a trebuit credinţă, devotament işi voinţă de progres cu orice preţ. Nu cunoaştem amănuntele dela Râmnic, dar avem multe ştiri despre viaţa de privaţiuni şi de muncă de martiri, pe cari şi le-au impus episcopif. dela Blaj, pentru ca să clă­ dească localurile de şcoli şi să înfiinţeze tipografia, lnau- gurate la 1754. \ Toate aceste fapte le-am arhlntit nu ca să fac Oltenilor o lecţie (de istorie; de aceasta nu este trebuinţă" căci Ol- 204 ,; , 1 [205] tenia a avut şcolile ei istorice cari au dat ele altora lecţii de istorie românească: şcoala lui Ştefulescu dela Jiu. şcoala de lacum dela Arhivele Olteniei. dovedesc că aici couştiinţa istorică este în atmosfera generală a intelectua­ lităţii oltene. Am amintit aceste fapte istorice cu două scopuri: pe deoparte ca să justific convingerea spusă la început despre marile energii intelectuale ale Olteniei - energii active din trecut, apoi şi mai îndrăzneaţa convingere că în zllele noastre aceste energii nu desvoltă întreagă; activi­ tatea ce ar putea şi ar trebui să desvolte faţă de trebuin­ ţele, de datoriile actuale ale neamului în situaţia cu totul schimbată în folosul nostru după marele războiu mon­ dial, situaţie - care cum spuneam - ne impune nouă, mari şi grabnice îndatoriri. Fără îndoială că Oltenia, cu Craiova în frunte, stă ca viaţă, ca mişcare intelectuală, în fruntea tuturor ţinutu­ rilor româneşti fără universităţi. Liceele de aici cu profe­ sorimea lor, cu aşezămintele tipografice şi de editură, cu şcoala istorică, care publică Arhivele, şi cu şcoala clasică, acea care publică revista Fauonius, nu are păreche într'alte ţinuturi ale .României mari. Dar nici [aceasta nu este lucru nou. Craiova stă de mulţi ani 1n fruntea vieţei culturale şi mai ales a vieţei naţionale româneşti. Ideea mântuitoare a latinităţii neamului, idee prefăcută în steaua luminoasă a deşteptării noastre pentru noua viaţă biruitoare de acum şi din viitor; acea idee aprinsă în Bla­ jul Ardealului 'prin legătura sufletească şi intelectuală cu mama .Roma, această idee - zic - nicăeri nu a fost înţeleasă cu atâta vioiciune, primită cu atâta entuziasm ca aici. Dascălii eşiţi din şcoala Blajului, numită cu numele sfânt de .Jatlnistă", erau atraşi aici ca de o putere mag­ netică şi au format pleiadă. Ion Maiorescu, cu studii făcute la Viena, a fost un pre­ mergător, aducând un spirit nou în viaţa şcolară a Cra­ iovei; a fost apoi urmat de Aron Florian, Faur, Mtha­ lescu, Selăgeanu şi o întreagă pleiadă încheiată cu Strajan şi Pitiş. Toţi aceştia au făcut aici şcoală, au creiat o atmosferă bine caracterizată prin ideile ei naţionale-Iatiniste, ·au mutat la Craiova Blajul lui Samoil Clain, care - în cea din urmă la lui carte tipărită la 1806 - scrie despre tre­ buinţa ca Românii să cunoască istoria şi măreţia origi­ nilor şi a trecutului neamului lor, pentru că "fieştecine prl­ "vin du-le, i se va face jale de micşorarea cea de acum, "şi căutând la bun neamul şi mărirea părintească cea de "demult, se iva nevoi prin învăţătură şi prin alte mărite şi "de laudă fapte, cucăre părinţii noştri au strălucit, a do- 205 [206] "bândi dintru aceiasi marrre ca dintr'o moşie părintească "câtuşi de cât, că mult este a fi născut Roman, căci cu "adevărat a să naşte din sânge roman mult iaste!" In această atmosferă de idei a trăit Craiova si Oltenia. Din eaa eşit şi marele dascăl de aici Fontaninu, puter­ nicul înălţă tor al conştiinţei naţionale în acest ţinut şi în această cetate. Glumim şi râdem noi astăzi de exageraţiile latiniste ale vechiului Blaj, ale lui Laurian, ale lui Fontaninu, cari se botezase pe 'sine şi pe şcolari cu nume latine August Treboniu 'Laurtanu, Pictorian, Colorian din Zugrăvescu sau Boiangiu, IJovian din Ivan: a râs de ele cu mult spirit Alexandru Odobescu pela 1870, dar aceste exagerări sunt sfinte pentru noi, sunt ca nişte Iuminăr! artificiale şi vio­ lente, cari au arătat neamului calea spre a se feri de pră­ pastia înstrălnării. Ei ne-au curăţat limba şi scrisul ei de scoarţa 'Cirilismului şi i-au dat îndrumare spre desvol­ tare în direcţia firească a Iatinităţii, lăsând vechiul sla­ vonism, înlăturând germanismul, .mgurismul şi rusismul. Aceasta este atmosfera intelectuală a Olteniei, a Craio­ vei, cea mai curată, cea mai ferită de influenţe străine. In Bucov ina, cea mai de mult înstrăinată, germanizarea cuprinsese societatea de sus şi preoţimea. Am cunoscut per­ sonal acolo un boer de neam vechiu care nu ştia vorbi româneşte şi ia vorbit cu mine franţuzeşte ; am fost în casă şi la masă de preot român ortodox, care cu preoteasa lui şi cu fata vorbea numai nemţeşte. La Oradea am cunoscut soţie de protopop român în vrâstă înaintată, crescută în şcoala ungurească, care nu ştia vorbi româneşte. Dar în Basarabia! Numai ţăranul mai ŞWl vorbi limba străbună. In anii trecuţi, poate şi acum, studenţii români basarabeni veniţi înTlnlversltăţile noas­ tre la Iaşi, la Cluj, trăiau numai între ei şi vorbeau îm­ preună numai ruseşte. Asemenea stări grozave nu s'au cunoscut nici odată în Oltenia. Tacă pentru ce zisei şi zic că la Craiova este atmosfera cea mai curat' românească şi că în această at­ mosferă trebueşte fără \întârziere aşezat un Sanatoria, cultural naţional, ca şcoală superioară, adică Ilnioersitate. Este pentru Craiova, pentru Oltenia, o datorie de onoare, f) o datorie de rornânism. Coborâtorii Căpleştilor şi ai Bu- zeştilor şi strănepoţii lui Popa Farcaş şi ai lui Tudor nu se pot da la o parte dela împlinirea acestei datorii. Am primit alaltăeri de �ici chemarea Societăţii "Prie­ tenii Ştiinţei", care ne spune' că înfiinţarea învăţământului superior la Craiova se propune de 15 ani. Mărturisesc că nu ştiam. Dar cu atât mai bine! . Am ajuns acum la zilele realizării, căci avem în faţă 206 [207] o datorie mult superioară celei de atunci. Acum nu mai poate ft worba numai de "folosul Olteanului". Vedeţi situaţia de astăzi creată după războiu prin în�regirea neamului: Universitatea din Capitală este înne­ cată de mulţimea studenţilor, al căror număr a ajuns la cifre neînchipuite 'şi creşte mereu, cărora nu este în stare să le dea nici adăpost, nici mijloace îndestulătoare pentru studii. Deci trebuesc atraşi spre alt centru, şi altul mai bun nu există decât Craiova. Dar priviţi cum stă întreg învăţământul superior al ţe­ rei: Universitatea de Iaşi centrul Moldovei împreună, cu Basarabia, cea dela Cernăuţi pentru Bucovina cu Moldova şi Basarabia nordică, cea dela Cluj - cea mai bine in­ stalată şi 'înzestrată din toate punctele de vedere - este pentru tot Ardealul şi părţile ungurene dela Maramureş până la Arad. Dar Oltenia are vecine două ţinuturi româneşti cam uitate, Haţegul Ia Nord şi Banatul la Apus, şi alte două tot de limba românească peste Dunăre. Haţegul este rămas în cea mai mare sărăcie şi întu­ necare şi pe deasupra în parte este inundat de colonii de lucrător! străini, :a căror promiscuitate cu ţăranii noştri, lăsaţi în .întunertcul inculturii, numai urmări bune nu poate avea. Banatul din contră are cea mai cultă ţărănime româ­ nească, dar este amestecată cu sârbi şi şvabi şi are tre­ buinţă să aibă la îndemână un centru atrăgător de cultură românească superioară. Aceste două ţinuturi cad de drept şi de datorie în grija şi în sarcina Olteniei, a Craiovei, Nu mai vorbesc acum de cei de peste Dunăre spre Apus şi Miază-zi. M'a luat vorba şi m'a dus prea departe. Văd că nu era trebuinţă 'de atâtea, pentrucă convingerea vă. stăpâ­ neşte, dar 'mai am de adăogat un cuvânt pentru realizarea practică a ideei care se impune cu puterea elementară a datoriei. Toate energiile Craiovei şi ale Olteniei trebuescpuse în mişcare pentru adunarea mijloacelor materiale necesare; Inceputul trebueşte făcut din mijloace proprii. Statul este acum apăsat de marile greutăţi financiare eşite din războiu, pe cari toţi le ştim. Organizati deci o actiune energică şi stăruitoare pen­ tru a convinge şi a îndrepta spre acest înalt scop cultural energiile oltene, 'cari au avut măreţe realizări în trecut. Acum eroismul să fie prefăcut în generozitate, în dărnicie pentru cultura neamului în tara întregită, Oltenia, Craiova, nu pot rămâne pe al doilea rând în această muncă şi luptă pentru viitorul neamului. Trebue să aibă Universi­ tatea lor! 207 [208] Dionisie Eclisiarhul - Un manuscris din 1816 - Pentru întregirea activităţii culturale a acestui pitoresc cro­ nicar, pana lui trebuie urmărită în toate filele pe cari s'a plimbat, dealungul unei întregi vieţi de muncă. Căndva, conştiincios şi tihnit, îşi notase peregrinările existenţli sale scriitoriceşti în pre­ cuvăntarea la condicile de documente ale mănăstirii Govora. Ca într'un perilipsis, emoţionant însă şi plin de tristeţea cea de pe urmă, Dionisie incerca aici o scurtă istorie a vieţii sale lucră­ toare: ce-a scris şi transcris sau tălmăcit, unde, când şi pentru cine. Dar întămplarea a hotărât ca originalul să ajungă dela Ar­ hivele Statului la Moscova, iar singura copie să tămâie pierdută şi nepublicată între hârtiile lui Gr. N. Manu 1). Aceeaşi întâmplare ne pune supt ochi manuscrisul No. 2109 al Academiei Române, Pomelnicul mănăstirii Ţăntăreni (jud, Dolj), ce "s'au scris cu toată cheltuiala dumnealui jupan Mihai Potârcan ot Craiova, pentru a sa vecinică pomenire, de mine Dionisie Eclisiarhu, la leat 1816 , ', Legat solid în piele castanie, din 104 file câte are, cele scrise se opresc la 23} pomelnicul ne mai fiind continuat, ci doar adnotat, pentru domnia lui Suţu, de prea cunoscutul arhimandrit Chiriac Rămniceanul, atunci egumen Caloian. Adnotările acestuia sunt in­ teresante, pentru că învederează conştiinţa sa adânc românească, lnţelegănd să sublinie şi să aprobe din toată inima începutul unei noi ere, aceea a domnilor şi înalţilor dregători pămănteni, români. E necesar să arătăm că slova caligrafică a lui Dionisie, ce-şi colorează iniţialele şi titlurile în roşu, începe cu câteva sfaturi practice către preoţii ce vor ceti pomelnicul. Pentru adănca re­ ligiozitate vie şi pentru patetismul finalului, ce însufleţeşte tipicul mai vechiului pomelnic ce-'! va fi avut inainte, dăm aceste rân- duri în întregime. . "Preoţilor povăţuire. Ori la ce vreme veţi sluji sfânta leturghie, mai vărtos când să slujaşte sărindare, să cuvine voao, o preoţilor, să pomeniţi pomelnicile ctitorilor la sfânta proscomidie, după porunca sfinţilor părinţi. Insă spre mai înlesnire, să începeţi pomeni dela înce­ putul pomelnicului şi să pomeniţi câteva pomelnice, apoi să pui sămnii, şi a doaozi dela sărnnu. Asemenea să faci şi a treia zi .� şi în toate zilele; şi aşa săvărşind pomelnicile toate, iară să începi dela inceput a pomeni, necurmat. Iară ca să ştii care nume sănt vii şi care sănt morţi, la fieteşcare pomelnic iaste rând�l cel dintăiu numele viilor, iar cel de a doilea iaste al morţilor; ca nu s'au insămnat cu osebire, ca nu să să strămute numele Viilor Ia răndul morţilor, că, după ! 1) După comunicarea d-lui Iuliu Tuducescu, 208 [209] vremi, toţi cei vii vor să moară. Şi de să va şi întâmpla a să pomeni amestecate numele, nu e vreo greşală mare, că Dum­ nezeu ştie care sănt vii şi care sănt morţi, şi priimeşte porne­ nirea. Ci greşală iaste când nu să va pomeni!' , Fila următoare aduce o acuarelă, fugitiv colorată, în care, din mijlocul cetelor îngereşti se desprind chipurile cereştilor voevozi, Mihail şi Gavril, patronii mănăstirii. Vine apoi rânduiala după care se întocmesc pomelnicile: "Pomelnic proscomidialnic, Al Sfintei şi Dumnezeeştii mănăstiri ce să numeşte Ţănţă­ reni, unde să cinsteşte şi să prăznuiaşte hramul sfinţilor şi ma­ rilor voevozi îngereşti Mihail şi Gavril. Care aci astă sfântă mă­ năstire iaste zidită şi înălţată din temeliia ei de fericiţii ei ctitori şi închinată metoh la Sfânta Patrierşie a Ierusalimului, unde iaste slăntul şi de viiaţă dătătoriu mormânt al Domnului Dumnezeu şi măntuitorului nostru Iisus Hristos, spre folosul şi ajutoriul acelui sfânt loc; şi spre vecinica pomenire scriindu-să intr'acest sfânt pomelnicii numele Iericiţilor ctitori şi ale altoru cinstiţi ne­ guţători, carii au dat danii şi au miIuit acest sîăntu lăcaş, încă şi numele stăpănitorilor şi Iericiţilor patriarşi şi a părinţilor egu­ meni, ca să să pomenească la sîănta slujbă. Şi s'au dat voe şi blagoslovenie şi altor blagorodnici boeri şi neguţători a scriia numele lor şi al părinţilor lor, spre vecinica pomenire, carii vor da şi vor miIui acest slăntu lăcaş, ori cu bani, ori cu odoară bisericeşti, sau vii, moşii, robi, sau veri cu ce vor binevoi. Insă după orânduiala sfinţilor părinţi, să aibă a da de un nume 500 bani, socotindu-să acele lucruri ce vor da. Şi când va pofti cineva a scrie numele lor într'acest ctitoresc pomelnic, să fie cu ştirea igumenului mănăstirii, ca să să ştie pentru ce s'ar pomeni. Iar într'alt chip nu s'au dat voe. Căci carele va îndrăzni a scrie vreun nume pe taină sau cu obrăznicie. nedănd nimic la sfânta mănăstire, de va li preot sau diacon să fie argos 1) de darul lui, iar de va ti mirean să să pedepsească, că aşa poruncesc ca­ noanele sfinţilor părinţi. Iară părinţi ieromonaşi, carii vor fi după vremi la acest siăntu lăcaş, să aibă osebit pomelnic, în care să scrie pomelnicile enoriaşilor şi a altor obraze, care vor da să­ rindare şi alte pomeniri, Pentru că acele pomeniri să pomenesc pănă la soro cu lor şi încetează, iar pomelnicile ctitorilor şi a celor ce au dat danii la acestsîăntă lăcaş urmează a să pomeni necurmat la sfânta proscomidie, când să slujaşte sfânta leturghie, că aşa iaste rănduiala sfintei biserici răsăritului" . .* * * In .Pornelnicul de obşte", ce urmează după aceasta, sunt formulele după care se vor pomeni diferitele categorii de nume, dela domni până la cei mai de pe urmă ostenitori. 1) Caterisit. 209 [210] Se începe apoi şirul domnilor, aşezaţi de multe ori fără altă rânduială decât a amintirii înşelătoare. Ele aduc totuşi o notă dins­ tinctă, prin aceea că menţionarea fiecăruia e însoţită şi de un calificativ valorificator, de un fapt caracteristic, sau pur şi simplu de o rezonanţă sentimentală, deosebit de pitoreşti. Redăm întoc­ mai acest catalog de domni: "Aici să pomenesc domnii ţării. Radul Voevod; intăiul domn al ţării, ce i-au zis Negru-Vodă. Basarab Voevod; întâiul Basarab, aşa i-au fost numele. Neagoe Voevod; acesta au făcut prea frumoasa mănăstire Argeşu. Radu Voevod; nepot lui Basarab Vodă, ce i-au zis Radu Vodă Leon. Mihnea Voevod; acesta au zidit mănăstirea Coziia. Mihai Voevod; cel viteaz, au stăpănit Valahia, Moldaviia şi Ardealul; şi l-au tăiat Ungurii cu vicleşug. Vladu Voevod; acestuia i-au zis Vladu Vodă Căluguru, fiind fost întăiu igumen la Argeş Alexandru Voevod; cel bătrân. Şerban Voevod; cel bătrân. Radu Voevod; cel mare, au zidit mănăstirea Govora. Radu Voevod; cel bun, aşa l-au numit norodul. Radu Voevod; cel frumos, aşa l-au numit norodul. VladisIav Voevod; acest domnu au fost fecior de Sârbu. Teodosie Voevod; acesta iaste din Basarabi. Laiot Voevod; iar Basarab, acesta au închinat Ţara Rumă- neasca Portii Ţarigradului. Gavriil Voevod; Moghila s'au prenumit polecra. Simeon Voevod; iarăş Moghila i-au zis. I1iiaş Voevod; aşa s'au numit Iliiaş Vodă. Alexandru Voevod; sin Illiaş Vodă. Gheorghie Voevod; întăiul Ghica Grigorie Voevod; iarăş Ghica. Duca Voevod; aşa i-au fost numele. Antonie Voevod : acesta scrie Ia hronograî că au fost om bun. Matei Voevod; Basarab, au avut mare războiu cu Cazacii şi i-au biruit şi au făcut 40, de mănăstiri. Mihai Voevod; Racoviţă s'au policrit. Costandin Voevod; Brâncoveanu, 27 de ani au fost domnu " şi l-au tăiat Turcii la Ţarigrad şi copii lui, numai unu micşor l-au scăpat boerii. . Ştefan Voevod; Cantacuz\no, văru Brâncoveanului. Şerban Voevod; Cantacuzino, au făcut mănăstirea Cotro- cianii, ce iaste la marginea Bucureştilor. Stefan Voevod; acestuia i-au zis Ţehan. Costandin Voevod; iarăşi Ţehan, Alexandru Voevod; Mavrocordat i-au zis. Nicolae Voevod; iarăşi Mavrocordat. 210 [211] Grigorie Voevod; pe acesta f-au luat rob musca Iii cei întâi din Bucureşti, apoi în pace s'au pus domn la Moldova şi acolo I-au tăiat Turcii din pizmă, căci s'au dat muscalilor. Manuil Voevod; Roset, au fost domn de călare, de frica muscalilor. Alexandru Voevod; Ipsilant, I-au tăiat Turcii di prin toate închieturile lntâiu la Ţarigrad, pentrucă au fugit fiiu-său la muscali şi scociorind răzrniriţă, aducând muscali aici în ţară. Nicolae Voevod; Caragea, au fost om bun. Mihai V oevod; Suţul, aşa s' au policrit. Nicolae Voevod; Mavrogheni, l-au tăiat vizirul în răzmiriţa nemţilor preste Dunăre, cu ferman viclean; apoi împăratul au tăiat pe viziru. Alexandru Voevod; Moruzi i-au fost polecra. Gheorghie Voevod; Hangerliu, l-au tăiat în Bucureşti, pen­ trucă au pus pe raia dajdea văcăritului şi pe mănăstiri, cu Ier­ man viclean, şi au chinuit greu ţara cu munci în vreme de iarnă, în ger, să scoată bani. Costandin Voevod; Ipsilant, au fugit cu toată casa lui Ia Muscali şi au venit cu Muscali în Bucureşti, ţiind răzmiriţă 5 ani, apoi iar au fugit la muscali. Ioan Gheorghe Voevod; Caragea, acest domn au venit după ce s'au făcut pace şi s'au rădicat Muscalii din ţară, că era mul­ ţime ca lăcustele". Se încolonează solemn, după aceasta, mitropoliţii, episcopii eparhiei şi patriarhii Ierusalimului - unde mănăstirea e închinată. Iată şi lungul alai al "Mihai Dumitraşco Hârsova Idita Chiriţa Tudor Dragomir Radu Grama Neacşa Radu Preda Măriia Mihai Dumitraşco Ancuţa Florica Cornea Banică ctitorilor : Safta monahia Teodosie ieromonah Pârvu Preda Barbu Mara Stanca Prodan Dumitru Teodosie Dumitru Gheorghie Păuna Dincă Nicolae Gheorghie Voica Oprea Şi tot neamul lor. 211 [212] Grama cu părinţii lui: au dat moşia Şuşiţa, la mănăstire. Neacşa cu părinţii ei: au dat mănăstirii doao sălaşe de ţigani. Păuna, Şerban, cu neamul. lor: au dat 200 stănjani moşie în. hotarul Fratoştiţei-. E apoi pomelnicul lui Laorentie, ieromonah protosinghel, egumen al mănăstirii, a cărui viaţă şi activitate o rezumă succint Dionisie: "Acest cinslit părinte, fiind de neamul lui din ostrovul Ki­ prului, după ce s'au cinstit, de către sfânta stăpânire a sfintei patrierşiei Ierusalimului, cu ofichie bisericească, protosinghel, I-au orănduit stăpânirea de acolo a fi egumen la stânta mănăstire ce să numeşte Ţânţărenii, aici în Valahia, care aci astă mănăs­ tire iaste închinată de ctitorii ei a fi metoh Sfintei Patriarşii, spre ajutoriu. Deci cuvioşiia sa, în drastima vremii ai anilor igumenii sale, osebit că au suferit întărnplarea vremilor protiv­ nice ce s'au urmat: răzmiriţe, ciumă, şi foamete (cercetări dum­ nezeeşti) şi alte dări şi sotarale 1), cum şi goane de către Ismai­ liteni şi oameni tâlhari, însă n'au lăsat mănăstirea de pustiire, ci cu bărbăţie au ocrotlt-o şi prin grele cheltueli au păzit-o în­ treagă. Arătăndu-să şi i con o m bun, adu când mănăstirea cu veniturile ei la stare bună şi cu sporire spre folosul sfintei case, şi meremetisind cele stricate şi înnoind cele slabe, nevoindu-se cu mare silinţă, prin osteneală şi cheltuială de au innoit biserica cu zugrăvi re peste tot pe dinlăuntru şi pe dinafară, precum să vede. Făcut-au şi sfintele icoane şi alte lucruri bisericeşti, cum şi casele ce sânt desupra porţii. Descoperit-au şi moşiile mănăs­ tirii cele înpresurate, şi au mai cumpărat moşie în bani stănjăni ..... 2), alăturănd-o cu moşia mănăstirii Ţânţăreni, de au mă­ rit-o, Viile mănăstirii încă le-au înnoit şi au sădit vie pe pajişte cu îngrădiş, sădind şi pomi de prun, mulţime. Şi au făcut doao mori statornice de iznoavă, una pe apa Jiului şi alta pe apa Gilortului pe moşia mănăstirii. Şi au iconomisit de au scos tăr­ guleţi de săptămână lângă mănăstire, spre ajutorul sfintei case. Au iconomisit cu ocrotire de s'au înmulţit şi robii sî. mănăstiri. Aceste toate săvărşind şi altele cu cheltuială şi cu osteneală, osebit de strădania şi năcazurile ce i s'au întâmplat în vremi cu primejdii, cu cuvinţă iaste a ,să numi şi a să pomeni cu fericiţii ctitori, căci că a zidi cineva mănăstire în vremi cu pace, iaste mai cu lesnire şi mai cu uşurare : iar a păzi cineva în vremi de răzmiriţă a nu să arde cufoc şi a nu să surupa mănăstirea, 4 iaste cu mult mai cu greutate. Şi mai vârtos a o şi plăti de angarale şi satarale de bani şi alte dăjdi, ce vin asupra mănăs- tirilor ori în ce vremi, necurmat!" Iată, în sfîrşit, şi chervanel� bogate ale neguţătorilor .ce au ajutat cu bani la zugrăvi rea sfintei mănăstiri ' : \ 1) Belele. 2) Loc alb. 212 [213] "Acest cinstit neguţător, dumnealui Mihai Potărcan, cu râvnă dumezăiască, au dat la zugrăvirea sfintei biserici, ajutoriu, taleri 500; Şi au mai dat şi cinci candele de madem 1) i un Apostol mare, adecă Cartea Apostolilor, şi o sfântă carte Letur­ ghie, mare. Şi au dat ajutor la zugrăvirea sfintelor icoane, taleri 65. Dat-au la sfânta mănăstire şi o vacă cu lapte Au fost mij­ locitor şi ostenitor la scoaterea poruncii gospod, de s'au făcut târguleţi de săptămână pe moşiia sfintei rnănăstiri. Şi făcând dumnealui întâi prăvălie pe moşia mănăstirii, în târguleţi, îndem­ năndu-să prin bună povăţuirea dumisale, s'au făcut multe pră­ văhoare la acel tărguleţ, şi s'au încheiat târguI cuvenit spre folosul sfintei case. Toate acestea şi alte ajutorinţe, ca un nou ctitor au făcut dumnealui spre a dumisale şi a părinţilor dumi­ sale cu tot neamul, întru vecinică pomenire". Din neguţătorii aceştia darnici prea puţini s'au abătut pela Ţănţăreni. Găsim doar pe un Niţu Prevelighiatu cu taleri 100, "pentru a dumisale şi a tot neamul său vecinică pomenire la sfântul jertvenic", pe Ioan Boiangiu cu taleri 100, Mihai Cizmaru cu taleri 100, şi atât. Şi urmărind cu ochii zborul filelor albe, multe şi pustii, poţi înţelege uşor acea tristeţe a lucrurilor, din­ colo de care se străvede tristeţea vieţii, a oamenilor, a chino­ viilor singuratice prea puţin cercetate. Emil Vîrtosu • •••••••••••• Note de călătorie privitoare la valea Haţegului şi a Jiurilor Inginerii însărcinaţi cu întocmirea hărţei topografice a Ar­ dealului, în dorinţa de a alcătui o hartă cât mai exactă ŞI In conformitate cu cerinţele vremei de atunci, au găsit cu cale ca să-i adauge aceşteia şi legăturile ce le avea Ardealul cu pro­ vinciile învecinate. De aceia ei au vizitat în amănunţimi trecătorile ce legau Ardealul cu Oltenia, Ţara românească şi Moldova, adăogăndu-le hărţei ce avea să servească Hofkriegsrath-ului pentru alcătuirea planului de luptă al unui eventual răsboiu cu Turcii. Aşa, actul ce se va publica la rubrica respectivă (pag. 320) prezintă cele constatate de către Ştephan Lutsch, conducătorul cercetărilor, şi inginerii Schwedtner şi Eltner, în valea Haţegului şi a Jiului, unguresc şi românesc, pentru cercetarea trecătoarei Vulcan, pe unde se nădăjduia facerea unei şosele militare pentru a se lega Ardealul cu Oltenia, ce se afla pe atunci în stăpâ­ nirea Austriei (1718-1739). Şoseaua trebuind să coste, după părerea acestor cercetători, peste 200.000 fl., s'a renunţat la ea. 1) Metal. 213 [214] Din acest document aflăm că în părţile acestea se găseau urme romane: un turn octogonal lângă Strehl, şi urme dace : turnul Crevedia, de pe muntele cu acel aş nume, ridicat de către regele Decebal pentru pază, turn din care se puteau observa mişcările ce ar fi survenit, de oparte până în valea Haţegului, de alta până în şesul Dunărei. Localităţile vizitate în această călătorie aflăm că au fost: Haţeg, Sasvaroş, apoi Bojestie, Strehl, Palat, unde se aflau multe curţi boereşti (Edel Hoîîe), Puy şi Bar, de unde au trecut pe te­ ritoriul oltenesc prin trecătoarea Vulcan, pe care nu se putea merge decât pe jos sau călare, din pricina numeroaselor părae. Locuitorii din Bar ne spune că erau în majoritate oameni liberi, ce-şi plăteau dările direct fiscului împărătesc; erau însă obligaţi să ia parte la războiul purtat de imperiali. Ne mai spune apoi că dările anuale din Comitatul Hune­ doarei şi Haţeg se ridicau la 20.000 fI. cele directe, iar cele in­ directe Ia 3000 fI. şi că în comitatul Haţegului se aflau peste 60 de sate. Din teritoriul oltenesc au fost vizitate: Şchelea, Curtişoara şi Tărgu-Jiu, numai de Lutsch, ceilalţi doi fiind nevoiţi, din cauza drumului greu, să rămănă la Şchelea. Bogăţia munţilor noştri în tot felul de vânat, precum şi a râurilor în tot felul de peşti, şi nu mai puţin în floră şi roce, a făcut pe Lutsch să spună că aceşti munţi sunt interesanţi pentru cer­ cetători specialişti "tam in herbisquam in mineralibus et curiosis naturae lapidibus, viele curiosa et notatu dignissima finden wiirde". De altfel şi el nu se minunează puţin de bogăţia de sare ce a observat, de calcarul ce l'a văzut în muntele Zănoaga, ce a ars cătva timp, cu 17-18 ani înainte. Piatra patriunghiulară, în formă de masă, cu pietre în formă de scaune, de pe muntele Comornic, la care masă, spun locui­ torii, se adună spiritele rele, precum şi lacurile adânci şi albastre, numite de popor "ochi de mare", l'au minunat mult pe Lutsch şi de aceia stărue mult asupra IOf. Mirat rămâne el de altfel şi de traiul lung al locuitorilor din aceste părţi, cari în majoritate trăiesc peste 100 de ani. La urmă ne descrie poiana "lui Mihai Vodă", numită astfel pentru că în 1598 eroul nostru, vroind să năvălească în Ardeal prin pasul Vulcan, n'a putut ajunge cu călărimea de cât până aici, căci i-a murit calul sub el. Publicarea acestor note de călătorie o fac in nădejdea că din ele vor găsi filologii noştri elemente pentru întărirea în convingerea existenţei şi continuărei Românilor în părţile acestea după părăsirea Daciei traiane. \ Mihail Popescu • •••••••••••• 214 .... • i '1 ! J I [215] Boerii lui Mihai Viteazul In jurul unei improvizaţii istorico-genealogice Nu sunt din aceia cari scriu, mărginindu-mă vmaî mult la dobândirea de cunoştinţe prin cetit, urmărind ceia ce se scriu de alţii în domeniul Istorico-genealogic. Uneori, totuşi, la cetirea Inexactltătilor pe care unii improvizaţi în această materie le împărtăşesc cu seninătatea neştiinţei, simt nevoia imperioasă să arăt cât de dăunător poate fi acest sistem de vulgarizare a neadevărului care contribue la întunecarea ştiinţelor asupra trecutului nostru, destul de nesigur şi fără asemenea contribuţii. Cine voeşte să aducă un nou aport, dacă înainte de a scrie nu se documentează în deajuns asupra .subiectului ce tratează şi nu ia cunoştiinţă de tot ceia ce s'a scris în materie, face operă inutilă, reeditând lucruri ce s'au do­ vedit a fi greşite şi, implicit, induce pe cetitorîn eroare. Chestiunea nu se pune în cazul când se aduc argumente noui pentru a combate, pe temei de dovezi sigure, aserţiu­ nile făcute de alţii. Domnul Th. Holban, în "Arhiva" din Iaşi anii XXXV 1928, No.3-4, şi XXXVI 1929, No. 1-2, publică un studiu asupra boerilor lui Mihai Viteazul, cu arătarea că lucrarea a fost cetită în Seminarul de Istoria .Românilor al Univer­ sităţii din Iaşi, ceia-ce îi dă un caracter de prelegere ofi­ cială. Mărturlsesc că rar am putut vedea o asemenea con­ fuziune de personagii şi o aşa pronunţată lipsă de spirit critic în identificarea lor. Faptul că autorul este moldovean nu-l indritueşte să nu cunoască ce s'a scris asupra Dom­ nului muntean şi asupra hoerilor săi. Socotesc că, de aş scrie despre boerii lui Ştefan cel Mare, aş căuta să cetesc tot ceia-ce s'a publicat, mai cu seamă de către moldoveni, asupra acestui Domnitor. D-I Holhan n'a procedat astfel şi a ignorat lucrări importante, unele chiar recente. Nu mă 'voi ocupa de partea anecdotică şi istorică a Iucrăril, fiind conformă cu cele expuse în obicinuite1e ma­ nuale de istorie, ci de comentariile pe care autorul le face. Domnia-sa, în notă la pagina doua a studiului, zice că boerii erau 10 creaţiune a primilor domnitori şi, pentru a arăta că erau împărţiţi în categorii, se sprijină pe Tunusli, spunând că titlurile boerilor erau diverse şi anume: de la Banul cel mare la Clucerul cel mare se numeau credin­ cioşi; cei de clasa II-a şi zapcii se numeau boerii noştri, iar cei mai mici precum şi căpitanii de afară, slugi dom­ neşti. Domnul Holban greşeşte de două ori. 215 [216] I . 1 , . I I j Mai întâi, nu este exact că .Iioerii" ar fi fost o creaţie a primilor Domni. In primele timpuri, calitatea de boer, adecă de nobil, nu era legată de ocuparea vre-unei dregă­ torii. Erai beer şi fără dregătorie. Numai dela reforma lui Constantin Mavrocordat, dela 1739 încoace, epitetul de boer a fost rezervat exclusiv dregătorilor. Aşa dar, D�l Holban trebuia să spue .boeriile" iar nu .boerii' 1). A doua oară greşeşte Dvl Holban când proectează asu­ pra epocei lui Mihai Viteazul. spusele lui Tunusli, recte Banul Mihai Cantacuzino, care scria Istoria Ţării .Româ� neşti la 1775, fraţii Tunusli fiind numai editorii ei de mai târziu, la Viena. Numai după Constantin Mavrocordat s'au fixat formule "ne varietur" cu care Domnul se adresa boe­ rilor - dregători de diferite categorii: boerilor mari sau veliţi, boerilorde a 2�a treptă sau vtori, şi boernaşilor. Pentru epoca anterioară nu cunosc nici o cronică sau altă lucrare tratând despre asemenea nuanţe protocolare, iar documentele, dinpotrivă, arată că nu exista în această pri­ vinţă nici o normă fixă. In sprijinul celor de mai sus, voi cită câteva cazuri luate din actele privitoare la moşia Băleni, ocina de baştină a boerilor Băleni, unul din cele mai vechi neamuri ale ţării, înrudiţi prin sânge cu Basarabii 2). La 1451, Vladislav Vvd .. întăreşte moşia .Ruşii 3) lui: ,,]upan Mihai spătar şi fiului său Stan". La 1463, Radu Vvd.: "lui ]upan Mihai şi fiului său". La 1468, acelaş Domn: "credinciosului boer, jupam Mihai ot .Ruşi care se trage din neam mare şi statornic". La 1496, Vlad Vvd.: .Boerulut Domniei Meale jupan Mihai vel Spătar". La 14 ... (ultimele două cifre lipsesc), Vlad Vvd. sin Vlad Vvd. (Vlad Călugărul ): "dregătorului din casa Domniei Meale jupan Mihai". La 1501, Radu cel Mare: "cinstitului boer unchiului Domniei Meale 'jupan Gherghina vel Pârcălah" 4). La 1502, acelaş către, acelaş: "dnstitul şi indreptătorul Domniei Meale jupan Gherghina Pârcălab". La 1570, Alexandru Vvd, sin Mircea: "Slugii Negrea Portar". 1) cr, C. Giurescu. Despre BGeri. 2) parte din documente sunt publicate într'o lucrare, ignorată corn­ plect, pe lângă altele, de D-l Holban, şi foarte importantă privitor la boeria munteană : Genealogiile documentatE\. ale famiHor boereşti, de Ştefan D. Ore­ cianu, Buc 1913, 2 voI. 1, 2. Altele m lucrarea lui l. C. Filitti: Arhiva G. Or.Cantacuzino, superficial compulsafă de 0-1 Holban. 3) Vechia moşie de strămoşie a\ Bălenilor. 4) Gherghina, Părcălabul cetăţii Poenari, din neamul Bălenilor a că­ ruia soră Rada, în călugărie Samanina, a fost soţia lui Vlad Calugarul şi mama lui Radu cel Mare. 216 [217] La 1587, Mihnea Vvd. sin Alexandru: "cinstitului dre­ gător jupan Pătru fost vel Logofăt" . . La 1606, Radu Vvd.: "cinstiţi1or dregători şi dăntâi sfetnici ai Domniei Meale şi mai cu seamă din casa Dom­ niei Mele jupan Radu Buzescu vel clucer şi jupan Preda". La 1617, Alexandru Vvd. sin Iliaş: "boerului Ivaşco ce au fost vel arrnaş", La 1618, Gavril Movilă: "cinstitului dregător jupan Ivaşco vel vornic". La 1620, acelaş către ace1aş: "lui jupan Ivaşco veI Vornec". La 1626, Alexandru Vvd. sin Radu:· "slugii Gheorghe şi lui Pătru, fii lui Ivaşco vel Vornec", La 1635, Matei Vvd.: "cinstitului boer Ivaşco vel Vornec". La 1638, acelaş: "boerului jupan Gherghe postelnic". La 1673, Grigore Ghika: "boerului Cherghe biv veI Ban Băleanu". La 1683, Serban Cantacuzino: "credinciosului boiari­ nului Domniei" Mele Mihai Cantacuzino biv vel Spătar" 1). La 1689, Constantin Brâncoveanu: "cinstit şi credincios boer al Domniei Mele Mihai Cantacuzino biv veI Spătar?"). Inşirareaactelor ar putea fi nesfârşită, dovedind că nu există ceia ce s'ar chema un protocol neschimbat privitor la titulatura boerilor la epoca arătată de D-l Holban. Voi da totuşi! încă trei acte ale unuia şi aceluiaş domnitor către unul şi acelaş boer de clasa I-a, cu puţin înaintea lui Mihai Viteazul, din care se va vedea că Domnul, fără să ţie socoteală de afirmările Dvlui Holban, hărăzeşte zisului boer fie-care din cele trei titulaturi de mai târziu ale celor trei clase 7). 1570 Iunie; Alexandru Vvd. sin Mircea: "slugii mele lui Coressi logofăt"; 1572 Iulie, ace1aş către: .cinstitul boet al Domniei mele Coressi loqoţăt", 1577 Martie, acelaş către: .iboerutui Domniei mele jupan Coressi vel logofăt". Să trecem la partea genealogică. La pag. 19 din An. XXXVI (1929) No. 1 al revistei, D-I Holban 'spune în notă că "Dumitraşco Obedeanu, mare căpitan în vremea lui Radu Şerban, fiul lui Ion ain Ălbeşti, care va ajunge mare Ban al Craiovei, cum este în docu­ mentul din 7 Mai 1617, este altul decât Dumitru Banul boer bătrân, sfetnic important al lui Mihai", ba spătar, ba paharnic, ba vornic. Tot D-I Holban, în altă parte, arată 5) şi 6 Acte moşia Colentina, inedite. Propr. Nicolae AI. Ghika. 7) St. Nicolaescu, Diaconul Coressi şi familia sa, în Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie, X )909 p. 284-7. 2 217 [218] pe .acest Dumitru ca .ban în acelaş an 1617, odaiădeci cu Dumitraşco Obedeanu. După Dvsa, ar urma ca la aceiaşi dată să fi fost doi mari Bani de Craiova. Deşi există cazuri chiar de triumvirat în Bănie, înepoca tulbure dintre 1589-1601, cum voi arăta mai departe, Bănia olteană nu se găseşte însă nici odată dublată ca pârcălăbia de cetate sau cea 'de ţinut în Moldova. In cazul de faţă, faptul ar fi cu atât mai puţin posibil cu cât unul dintre aceşti doi Bani nici nu există decât în imaginaţia D-Iui Holban, şi anume: Dumitraşco Obedeanu. Să vedem de unde a apărut acest Dumitraşco buclu­ caşul. Exista la 1590 un Tatul din Albeşti având fii pe: Du­ traşco căpitan. Alexe, Iane căpitan şi Conda, toţi din Al­ beşti, neavând nimic comun cu neamul Obedeanu. Con­ fuzia provine din faptul că Alexe are un fiu Gheorghe, căpitan la 1650 şi că, contimporan cu acesta, la 1667, tră­ ieşte un alt Gheorghe, logofăt mic, soţul unei Vilaia din Obedin, fiica po stelnicu lui Preda Păianu. Aceasta, avea de zestre moşia Obede dela bunica ei paternă Stanca Br.1- deasca din Obedin. Soţul ei, Gheorghe logofăt, este înce­ pătorul neamului boerilor Obedeni, iar fiul lor Petre şi-a zis Obedeanu : după moşia de zestre a mamei sale. De alt-fel, dacă D-I Holban cerea. mai atent lucrarea la care se referă (Iorga, St. Doc. IV p. 21-23 notă), evita con­ fuzia. Dacă ast-fel, un Dumitraşco Obedeanu nu se întâlneşte nici măcar ca boer în sec. XVI sau XVII, cu atât mai puţin a putut el fi Ban mare la 1617, cum vrea D-I Holban. D-sa spune că sub Radu Şerban, la 1602, trăia un mare căpitan Obedeanu care, mai târziu, "cum e în documentul din 7 Mai 1617", va ajunge mare Ban. Deci, data Băniei este cel mai târziu la 1617, căci este exclus ca acel docu­ ment să profetizeze ce se va întâmpla cu acel Dumitraşco căpitan peste această dată. Confuziunea pe care o face D-l Holban este groso­ lană. Documentul pe care Dvsa se întemeiază trebue să fie cel publicat în colecţia Hurmuzaki 8), şi anume raportul serdarului Barbu Brăiloiu \ în timpul ocupaţiei austriace la 1718 - una sută de ani 'după Radu Şerban -, în care; spune: "am fost la Craiova cu gândul de a prinde pe Ban şi pe un boier însemnat N. Obedeanu", şi mai departe: "dar aceştia şi trecuseră de\ partea cealaltă". Este lim­ pede că raportul se referă la două persoane diferite: una, Banul; cealaltă, un boier însemnat, N. Obedeanu. Aşa dar, nici măcar nu este vorba de un Dumitraşco Obe- 8) Hurmuzaki. vi, p. 168. 218 [219] deanu, ci de un Nicolae Obedeanu, şi nici acesta n'a fost Ban 9). Ori-cât i-ar place Dvlui Holban să dăruiască persona­ giilor din studiul d-sale ani de viaţă cu nemiluita, cred că depăşeşte ori-ce limită când face Ban, la 1617, pe un Dumi­ traşco Obedeanu \inexistent şi-I lasă în Bănie până în 1718, - un veac -, ştergând din cronologia Banilor cam vreo treizeci asemenea dregători. Intâi, am crezut că nu înţeleg ce cetesc, dar .după mai multe recidive, am înţeles că D-I Holban nu înţelesese ce a cetit. La pag. 207, An. XXXV în nota 4, d-sa deploră că nu a putut să consulte cele două numere din, Convorbiri Literare, cu articolele Dvlui Iorga: Istoria lui Mihai Viteazul. Evi­ dent că este regretabil, şi la rându-rni nu pot decât să deplor această lacună, după cum dep lor că nu a cetit. pe C. Giurescu, "Despre Beeri", acea luminoasă lucrare uriică în materie, şi că numai incidental citează pe Xenopol. Acum să Iuăm în şir pe fie-care dintre dregătorii lui Mihai, din (studiul Dvlui Holban. Preda Buzescu. Era din Cepturoaia. Mama sa, Maria, era fiica lui Giura logofăt din Stăneşti. Aşa se explică cti­ toria lor dela Stăneşti, prin femei. Nu este aceasta funda­ ţiunea neamului Buzeştilor, ci Mânăstirea Căluiul-Roma­ naţi, începută de Vlad Banul şi fraţii săi, Balica spătar şi Dumitru pârcălab, boeri din Cepturoaia, şi sfârşită de Preda şi fraţii săi la 15881°). Este exact că Mihai a avut nevoe de fraţii Buzeşfi cari, -- fie relevat -, la urmă nu au avut o purtare tocmai frumoasă faţă de Domnul lor. Se poate chiar să fi dat bani cu împrumut lui Mihai, fiind boeri cu stare mare; dar în ceia-ce priveşte "calul bun", acesta nu era un împrumut, ci probabil impozitul în natură şi 'destul de greu pentru acele timpuri, pe care Domnitorul îl percepea în vechime la o întărire de moşie sau la o danie: "şi a dat Domniei mele un cal bun". Uneori boerul, din mila domnească, era scutit de acest bir, precum se poate vedea -din documentul citat mai sus din 14... (între 1482-1495 Martie 9) dela Vlad Vvd. Călugărul, către Mihai spătarul din .Ruşi, la întărirea moşiii .Ruşi: "şi Domnia mea le-am iertat calul?"). Uneori, chiar între particulari, la schimb sau cumpă­ rătoare de moşii, calul era unul din mijloacele de plată întrebuinţate. Intrun document din 1603 Decembre, se vorbeşte de cumpărătoarea pe care o face Tatul, pos­ telnic din Lazuri, dela soru-sa Stanca soţia lui Calotă: "şi a cumpărat Bărbuleti pe 3.000 aspri şi doi cai buni" 12). 9) Greşala a fost relevată de L C. Filitti în articolul: Banii şi Calma- carnii Craiovei, publicat în Arhivele Olteniei, Anul III no. 13. 10) ef. Stefulescu. Tismana, ediţia II-a p. 67. 11) ef. Arh. Canto op, cit. p, 18 doc, 94 12) acte inedite moşia Lazuri din Dămboviţa. Propr G. D. Florescu. 219 [220] M ihalcea Banul. Era grec. Poate din Brăila, cum spune D-l Holban, 'dar nu din PMăr1age (Buzău), neputând fi şi dintr'o parte işi dintralta. Numele său de familie era Ca­ ragea - nu ştiu să fie înrudit cu neamul domnesc de ace­ laş nume -, şi nu i se cunoaşte tatăl. A fost agent de negoţ al lui Mihai. Apare ca Ban al Craiovei la 1595, apoi la 1598 împreună cu Calotă şi Udrea, la 1599-1600 cu Calotă vşi .Raţ13), iar la 1601, numai cu Udrea. D-I Holban face o confuzie regretabilă între doi Mi­ halcea. Unul este Banul lui Mihai, bătrân, de oarece, când moare spânzurat la 1601, era în vârstă, de 71 ani 14), şi altul este Mihalcea din Bădeni şi Pătărlage, din neamul boerilor Căndeşti, care nu a fost niciodată Ban ci numai vtori vornic la 1627, trăind încă la 1631..., 30 de ani după ce a fost spânzurat! Banul Mihalcea, grecul, nu are tată cunoscut. Mihalcea din Pătarlage, rornânul, este fiul lui Neagoe, vel stolnic la 1601, şi al Caplei din Bădeni. Banul Mihalcea a fost căsătorit cu Marula şi a avut copii pe P,ătraşco, zis ot Cocoreşti, pe Preda soţia lui Radu Buzescu, pe jupaniţa Mihnea .şi pe Maria călugăriţa, soţia lui Bădican spătar din Greci (Buzău) şi Sărata 15). Iane şi Tudor, dovediti la 1596, sunt nepoţi lui Mihalcea, fii lui Iorgu sau Gheorghe, unul şi ace1aş, - nu doi indivizi, cum crede D-1 Holban -, închis la Braşov, frate cu Mi­ halcea. Iane Banul 16). Şi aci D-l Holban contopeşte trei boeri într'unul, cu singura scuză că, de data aceasta, doi din ei sunt Bani de Craiova. Unul este epirot, altul este Canta­ cuzino şi celalt Catargi. Iane epirotul, unchiul lui Mihai Viteazul, frate cu mumă-sa Tudora (Maica Teofana), apare ca Ban .de Craiova încă dela 1587, aproape neîntrerupt până la 1593, când Ban este Mitrea ,şi ispravnic chiar Mihai, viito­ rul Domn. Iane, vistierul şi Banul din poema lui Lampros, nu poartă pecetea cu vultur bicefal, ci este Banul iane epi­ rotul, unchiul lui Mihai. Iane cel cu vultur bicefal în pecete, este Cantacuzino, care a stăruit la Poartă pentru ca Domnia ,să fie dată lui Mihai. In sfârşit, Ianache Banul Catargi este acela despre 'care poerna lui Matei al Mirelor, 13) acte inedite în carnetele\St. D. Grecianu. 14) ef. chiar articolul D-Iui Holban la pag. 220 din Arhiva XXXV. 15) Privitor la această boeroaică, există un act din 1634, Iulie 15, despre un foarte interesant proces Ce avusese loc în a 2-a domnie a lui Radu Voevod-probabil Radu Mihne�-, pentru că a omorât cu mâna ei doi tigani şi în urmă a pârât la domnie pe Stanciul log. CepariuJ, zicând că a furat 1000 ughi aur. S'a dovedit mincinoasă şi cu greu a fost ertată de Domn. S'a călugărit apoi. Arh. St. Mitrpp Buc. doc 1, pach. 179. 16) el lucrarea lui 1. C. Filitti: Arh. G. Gr. Cantacuzino p. XXIII şi lucrarea aceluiaş : Mama şi soţia lui Mihai Viteazul, În Convorbiri Literare, anul LIII, 1921 p. 9, rău înţeleasă de o-t Holban 220 [221] la 1618, spune că se trage "despre străbuni ramură de bună rădăcină;", ceiace nu se potriveşte de loc cu origina umilă, ce acelaş izvor atribue lui Iane epirotul. Aserţlunea (pag. 221) că Iane era rudă apropiată cu Pătraşco Vodă, îmi pare că nu este la locul ei. Asemenea înrudiri, "de la main gauche", se tănuiesc. Iane Banul epirotul, era mort la 160317). Iată de ce nu mai Joacă rol până la 1624, spre mirarea O-lui Holban. Iane din documentul din Februarie 1617, publicat de Ste­ fulescu, este lanache Catargi, Ban al Craiovei la 1614- 1615 şi 1618-20. Vorbind de rudele Doamnei Stancăi, Dvl Holban. îi dă ca fraţi pe: Dragomir postelnic, Tudor postelnic şi pe Mara. Ori, aceşti doi din urmă şi încă unul, Radu (ginerele lui Pătraşco cel Bun) omis de D-l Holban, sunt copii ai Neacşăi Călugărrţa şi ai Radului din Drăgoeşti, vel 'Iogo­ făt 1564, tăiat la 1568. Nu insist asupra zădărniciei de a vorbi despre Chirca de Cretuleşti, tatăl ( 1) Doamnei Stancăi, personagiu inexistent chiar în genealogia Dvlui Em. Em. Creţulescu. 'Să-mi îngădue D-I Holban să-i arăt că se contrazice singur. Dvsa, pretinde că aserţiunile documentare ale Dvlui Eilitti din recentul său articol privitor la neamul Doamnei Stancăi sunt simple presupuneri, şi ia drept bune pe ale lui Stefulescu 18), care nu sunt întemeiate pe docu­ mente. In acest caz, dacă Stefulescu nu greşeşte şi dacă într'adevăr Stanca ar fi fost fiica lui Radu din Drăgoeşti şi a Neacşei, cum ar fi putut fi în acelaş timp şi fata lui Chirca inexistentul? Puţin simţ critic nu ar strica. U drea Banul. Privitor la această importantă căpetenie de oaste ia lui Mihai, adaog că a mai fost şi Hatman şi Pârcălab al Sucevei în 1600. In notă, la pag, 222, D-1 Holban spune că Udrea Banul era frate vitreg cu Badea poste1nicul şi adaogă că Badea era fiul lui Pătru Bă­ leanu 19). Dacă Udrea era fiul lui Pătru -- după cum afirmă. Dvl Holban -, atunci Radu Clucer şi Pătru Băleanu fiind fraţi (vezi mai jos), prin ce înrudire incestuoasă Udrea şi Badea ar fi fraţi vitregi ? De alt-fel, chiar Desa, la pag. 224, vorbind de testamentul Banului Ud rea, îi dă ca frate pe Badea postelnic. Udrea, cu soţia sa Muşa, nu a avut copii. In August 1598, fiind încă veI Armaş - chiar (în acest an devine mare Ban -, prin testamentul ce face îşi împarte averea între soţia sa, fratele său Badea şi soru-sa Grăjdana. Badea era din Băleni, Mărceşti şi 17) Iorga, Studii şi Dec. V, pag. 292. 18) Dac. Slava-Române relative la Gorj, p. 293. 19) Trimiterea la "Arh. Canto p 25 arată că D-sa nu a cetit dac. 112 din 7140 (=1633) Nov, !O sau, ce ar fi mai rău, nu l'a înţeles. 221 I 1 I [222] Leurdeni, postelnic 1618 şi trăia încă la 1642. Grăjdana a fost căsătorită de două ori. Intâi cu Badea ot Greci şi Sărata, al doilea cu Leca spătar, probabil Rudeanu, mort ucis la 1615. UdreaBanul din Mărceşti era fiul lui Radu clucer din Băleni şi al Mariei fiica lui Badea Izvoranu, deci nepot de frate -- nu fiu - al lui PMru din Băleni, fratele tatălui 'său Radu, al Doamnei Voicăi soţia lui Pă­ traşco Vvd şi încă a şase fraţi proprietari în Băleni, SIă­ tioare, Togozeni. Udrea a mai avut o soră Zamfira, soţia lui Hrizea portar. Intru cât Udrea nu vorbeşte de ea în testamentul lui, s'ar putea ca la data aceia să fi fost moartă. In notă, Dvl Holban zice că D-l Al. Lăpedatu nu este bine informat şi că D-I Băjenaru nu a controlat izvoarele aşezând moartea lui Ud rea - tăiat de Simeon Movilă -. înaintea lui Iulie 1601 şi anume în Martie. D-l Holban ad­ mite data de Iulie. De ce nu ar avea dreptate Dvl Iorga, când zice că Udrea Banul a fost tăiat în Mai 1601 ?20). Ce departe suntem între o greşală· de două luni, în fixarea datei uciderei lui Udrea, şi cei 30 de ani de supravieţuire ai spânzuratuluiMihalcea! Ce să mai spunem de suta de ani 'a băniei fanteziste a lui Obedeanu ? Nucetul din Dârnboviţa, ctitoria veche a Bălenilor, a fost clădit de Gherghina, Pârcălabul faimoasei cetăţi Poenari, cumnatul lui Vlad Vvd. călugărul, la sfârşitul sec. XV. Gherghina însă, nu a purtat numele de Băleanu, deşi strămoş al Bălenilor. Numele apare pentru întâia oară purtat -de Pătru vel logofăt Băleanu, fratele Doamnei Voicăi şi al Radului clucer (tatăl lui Udrea), în sec. XVI. Calotă Banul. Nu este frate cu Dobromir, cum crede D-l Holban. Acel presupus frate al lui Dobromir, tot Ca­ Iotă, era numai sluger la 1586. Prima soţie a lui Calotă banul a fost Stanca din Lazuri, care a fost şi soţia lui Borcea, logofăt din Bucşani la 1592, iar a doua, a fost Calea fiica lui Danciu vornic din Brâncoveni, eera lui Matei Basarab. Calotă Banul-mort la 1610, este Bozianu - nu cum s'ar putea crede Pârăianu -, dovada Iăcând'o faptul că Vintilă şi Calotă II, Bozieni, copiii săi, au fost fraţi de mamă cu copiii I lui Borcea din Bucşani, printre cari Avram postelnicul dela 1620, fiii .Stancăi din Lazuri. Calotă face parte dinacel-trlurnvtrat al Băniei Craiovei în timpul lui Mihai, între anii 1598-1600. Gheorghe Raţ. Privitor la el adaog, cum am mai arătat, că în afară de 1600, a fost şi în 1599 Ban împreună cu Calotă Bozianu şi Mihalcea \ Caragea. . Dumitru Banul. D-l Holban nu poate identifica nici pe acest mare dregător, şi după sistemul contopirii ce-i este drag, confundă doi până la trei indivizi într'unul singur. 20) St. Doc. IV, p. V. 222 [223] Dvsa spune că Dumitru, Banul mic din Mogoşeşti şi Bră­ niştari, este altul decât Dumitru Banul din studiul d-sale. De astă dată, D-I Holban, tocmai când era să nimerească identificarea unui personagiu, o înlătură. Dumitru ban mic Mogoşescu şi Dumitru Banul sunt unul şi acelaş. Con­ statarea ce face D-I Holban, că Dumitru vornicul trăia la finele anului 1596, nu-l poate îndritui să conteste uci­ derea lui de către Mihai ca părtaş la răscoala din 1595-6. după cum ."relatează unele izvoare", printre care citează şi pe 'Iorga: St. Doc. V. 643. Intradevăr nu este nici o mirare; ca 'şi La Palice, Dumitru vornicul putea fi în viaţă cu doi ani înainte de uciderea sa în August 1598. De altă parte, la pag, 22, D-I Holban spune că Dumitru, fiind ertat de Domn, "şi-a continuat slujba în jurul Dom­ nului său până la moarte". Această frază însemnează că Dumitru a slujit până ce a murit, şi în acest caz, Dumitru a murit 'cel mai târziu la 1601, când Mihai este ucis. Totuşi, la pag. 20, D-I Holban spune că şi sub Iliaş Vodă la 1617 se întâlneşte ca Ban. Ar fi iarăşi un caz de supravieţuire. In realitate, Dumitru vel vornicul din 1597 al D-Iui Holban este Dudescucel tăiat de Mihai. Intr'un document din acest an 21) figureaz,ă atât Dumitru Banul - ban mic atunci -, cât şi Dumitru vel vornic Dudescu. Cât despre Dumitru care supravieţueşte, şi-I aflăm ca ban sub Iliaş Vvd., el este Dumitru Mogoşescu, acelaş care la 1597 nu era decât ban mic, şi a devenit Ban mare de Craiova deabea între 1616-18, tocmai 15 ani după; moar­ tea lui :Mihai Viteazul. Cu soţia sa Maria nu a avut copii. Ea, fusese măritată întâi cu Vâlcu logofăt ot Fianca, au­ torul comunal Grădlştenilor celor vechi şi al Bărcăneştilor, Mogoşeşti prin moştenire. Dumitru Mogoşescu trăia încă la 1632. Continuând, D-I Holban arată că Dumitru vornic din Epoteşti şi Hotărani este altul decât Dumitru din studiul d-sale. Nu pot preciza, dar s'ar putea prea bine ca tocmai acesta să: fie Dumitru vornicul lui Mihai. Intr'adevăr, un document 22) vorbind despre el, zice: Dumitru vornicul din timpul lui 'Mihai Vodă 23). Ce relaţiuni pot însă exista între Dumitru logofătul de origină sârbă din 18 Martie 1547, nepot lui Bojidar, cu sfetnicul de sub Mihai? Nu-şi dă seamă D-I Holban până. unde poate merge verosimilul, ca să nu cadă în ridicol? VeI Iogofătul vdela 1547 - potrivit teoriei Delui Holban 21) Privitor la moşia Călugărenl-Vlaşca, inedit. Propr. Warthiadi. 22) Iorga, 81. Doc V, p. 180 Doc de la Radu Vvd. din 1622. 23) cf şi Lit şi Arta Rom. 1907 p 568. Doc, din 1618 de la Gavril Movilă, în care este vorba de .Dumitru biv vel" vornic, care au vândut, în zilele lui Mihai Voda, moşie în Epoteşti. Acest Dumitru este, cred, greşit identificat de către Generalul Vasiliu Năsturel cu Dumitru Dudescu cel tăiat de Mihai. 223 II I I I [226] Altă confuzie. Acest Oprea logofăt a fost tatăl lui Hrizan din Bărbăteşti, postelnic încă la 1612, soţul Frujinei -- a doua sa soţie -, fiica lui Hrizea vornic 26). O simplă socoteală de vârstă, scotea pe Dvl Holban din impasă. Dacă Hrizea Banul ar fi fost acelaş cu Hrizan armaşul, trimis al lui Mihai în Ardeal la 1599, în vârstă, să zicem, numai de 25 ani, la ce vârstă ar fi putut avea fiu pe Radu Cronicarul Popescu, care se călugăreşte, fără a fi prea bătrân, la 1722, un veac şi un sfert mai târziu? 27) Pe de laltă parte, ştiut este că Hrizea vistier Caridi Po� . pescu, ginerele lui Gheorghe Băleanu şi tatăl cronicarului, moare tăiat la 168028). Ca să fie acelaş cu armaşul dela 1599, ar însemna că era trecut de suta de ani când a fost ucis! Hrizea Banul a avut de soţie pe Gherghina, fiu pe Udrea şi fiică pe Alexandra, soţia lui Dumitraşco veI vis­ tier din Bogdănei. 'Cudor Banul. Confuzia îşi urmează cursul cu persis­ tenţă. Documentul din 1643 citat 29) zice: "Vila ia soţia lui Dumitraşco din 'Splneni şi fiica lui Tudor Rudeanu" (fără titlu de boerie). Acest Tudor Rudeanu, boer 'din Curti­ şoara, a fost logofăt mic la 1599, postelnic mic la 1606 şi vel sluger la 1620. Cum putea fi tot el Ban mare sub Mihai la 1600, 'când avem triumviratul arătat, compus din Gher­ ghe Rat, Mihalcea Caragea şi Calotă Bozianu ? Totuşi, s'ar putea ca Tudor de care vorbeşte D-I Holban să fie acelaş cu Tudor mare Ban de Craiova tocmai la 161l� 13, între Preda Buzescu şi lanache Catargi, şi pe' care fai­ mosul document al Buzeştilor il numeşte: "Tudor Şaitan carele au fost Ban în vremea lui Mihai Vodă", ceiace însă nu însemnează că şi atunci a fost Ban mare. Altul este Tudor la care se referă' D-l Holban. Acesta este din Vlădeni, logofăt la 1600 şi deci nu Ban 30). Tudor, marele logofăt din 1555 este iarăşi altul, neputând fi tot el logofătul mic dela 1585 şi., comisul dela 1593, care la rândul lui este iarăşi altul. Tudor veI logofătul din 1555 ar putea fi Tudor din Măneşti, Orboeşti şi din, Bucov, soţul Stanei din Bucov, , Lângă Popeşti-Illov există moşia Careda, Nu ştiu ce legătură să fie Între aceasta şi neamul Caridi. Acte inedite propr. Şerban G. Cantacuzino. Co- J municare G. D Florescu. . 26Î cI. St. D. Grecianu, op. Cit. II, arbore Bărbăteşti. 27) cî, Schitul Bălteni, de 1. Popescu-Băjenaru, p. 80. 28) Căpitan la 1664, spătar la �666, veI vistier la 1669. Cum putea fi tot el armaşul de la 1599 şi tocmai 'ţJ5 ani mai târziu Căpitan? Adaog că însăşi trimiterea Dvlui Holban la Iorga. St, Doc. XXI dovedeşte că d-sa nu a înţeles că acolo este vorba de Bălteni, Tot astfel trimiterea la Liter. şi Arta Rom. p 568, 1907, pentru Hrizea \este greşită. 29) Arh. Olteniei 1927, p. 426. 30) Iorga, St. Doc. v, p. 680. 226 [227] vel vistier 1543, veI logofăt la 1556, ucis la 1568, fratele lui Dragornir vel spătar 1543, vel vistier la 1556-64 şi el din Măneşti, Orboeşti şi Tărbăceni 31). Trecem la V ornici. Draqomit Vornicul. Nu este Băleanu. După cum am mai spus, nu există printre boerii acestui neam nici un Drago­ mir, la nici o epocă, fie vornic, fie cu altă dregătorie, In afară 'de greşala de a născoci personagii fictive, şi aci se iveşte aceiaşi confuzie de indivizi, precum şi longe­ vitatea neobicinuită de care se bucură boerii lui Mihai Viteazul, astfel cum 'D-I Holban îi înfătiseaz ă. Dragomir din 1554 de sub P.ătraşco Vodă, este Dragornir vistier din Măneşti, Orboeşti, fratele lui Tudor logofătul din Măneşti, cum am arătat mai sus. Dragomir din studiul Dvlui Holban este altul, vornic în 1568 şi 1580, soţul unei Maria şi tatăl lui Pătru clucer 32). Dragornir spătarul pe care Dvsa îl constată în doc. din 1599 nu poate fi identificat nici cu Dragomir din Măneşti, nici cu Dragomir vel vornicul dela 1568. Dacă Dragomir vornicul din studiul Dvlui Holban ar fi ace1aşcu Dragomir vel vistier de sub Pătraşco Vvd. şi ar fi murind abia sub .Radu Mihnea pe 'la 1615, am a:vea iarăşi un boer dregător apropiind suta de ani. Dar este ceva mai curios. Dvl Holban zice (pag. 27), că între 1618-1620, deci câţiva ani după ce murise, Petru Vodă M.ovilă (sic) :îlcheamă să-i ceară oare care relaţiuni privi­ toare la Mitropolia din Ardeal. Dacă, cum zice D-I Holban, Dragomir vornicul este nepot lui Dobromir Banul, dece nu-l identifică cu fratele Doamnei Stancăi, ştiut fiind că Banul Dobromir nu a avut decât un singur nepot purtând acest nume, şi acela a fost Dragomir, fratele Doamnei Stancăi? 33) Nu pot înţelege sen­ sul înrudirei: .Dragomlr este nepot de mătuşă lui 'Stroe Buzescu" . .Relev că D-l Holban greşeşte cu 10 ani în minus, aşezând data Băniei lui Dragomir la 1633. Ce ar putea spune Dvnll Al. Lăpedatu şi Băjenaru, cicăliti pentru două luni, şi încă acelea nesigure! Mai trebue menţionat, conform cornunicărei ce o face D-I Holban, iintroducerea în cronologia Domnitortlor mun­ teni a unui Domn încă necunoscut (vezi pag. 24 şi 27 din studiu). Este vorba de Pătru Movilă, domnind între anii 1618· 1620. Ştiu că a existat un mitropolit al Kievulul la 1633 cu acest nume, al cărui portret l'am văzut la mânăstirea 31) Acte inedite, 32) ef. Revista Istorică VII, 1921 p, 218 şi C Giurescu op. cit. p, 58. 33) cî. articolul: Ctitorii de la Plăviceni Olt, de 1. C. filitti, în Arhivele Olteniei 1927, No. 32-33 p. 266, 227 [228] Suceviţa, de nu mă înşel, dar nu ştiam că înainte de a îmbrăcă rasa călugărească să fi domnit aci. Cernica Vorntcul "Ştirbey". Nu ştiu pentru ce D-1 Holban l'a botezat ,,'Ştirbey". Un Cernica vornic, ascen­ dent prin femei al hoerrlor Ştirbei celor vechi, exista sub Mihai, dar nu se chiamă Ştirbei. 1 se zice din Ăniniş, Să­ cueni şi Şerbăneşti. Cât despre înrudirea sa cu Mihai, filndu-i ginere, cum precizează D-I Holban, să-mi fie în­ găduit să nu o cred. Aceasta este o mistificare. Totuşi, ar fi interesant de cunoscut argumentele. In afară de Nicolae­ Pătraşco, de Florica, soţia lui Preda slugerul din Greci, copii legitimi, ,şi de Marula, bastarda Tudorei din Târgşor şi soţia lui Socol vel clucer din Cornăţeni, nu ştiu ca Mihai Viteazul să fi avut alţi copii, fie chiar din flori. La Iorga (St. Doc. V, p. 624), se face o confuzie de persoane. Este o greşală de a identifica .. pe Cernica vornicul fără nume de familie, cu postelnicul Ştirbei, fără nume de botez (Hurrnuzaki XII). Sunt doi indivizi deose­ biţi. Poste1nicul Ştirbei ar putea să fie: Tudor Ştirbei ot Izvor postelnic la 1614. Cernica veI postelnicul din 155334) al lui nătraşco cel Bun, este iarăş alt cineva. Cernica vornicul - arătat mai sus - este ascendentul prin femei al Ştirbeilor, şi iată cum. Acel Tudor Ştir­ bei ot Izvor are drept a doua soţie pe Maria, fiica Dra­ gului logofăt şi a Calei, fiica acelui Cernica vornic, care nu este Ştirbei. El, trebue să fie acel "vornek Chernika" misionarul din 1604 în Ardeal "'). Intru cât Cornica vor­ nicul mai trăeşte şi la 161636), deci nu moare la 1611, cum spune D-I Holban, este mai mult ca problematic să fie ace1aş cu vel posteInicul din 1553, căci ar fi fost iarăş un moşneag deo sută de ani. Vorbind de acest Cernica, D-l Holban zice că nu are multe ştiri privitoare la dânsul. Totuşi, afirmă că. era un intim al Domnului, fiindu-i ginere; că era bătrân sub Mihai al cărui postelnic era, fiind încă din 1553 postelnic mare; că tot el este vornicul din 1601 şi vei logofătul din 1611. Mihai Vodă, se naşte la 1557. Ce vârstă să fi avut atunci marele postelnic Cernica, aflat în această mare dregă­ torie cu patru ani înaintea naşterei viitorului său socru? D-I Holban îi tăinueşte 'vârsta. Voi acorda lui Cernica '" această dregătorie la vârsta de 30 de ani "), greşlnd 34) Dac. din 7 Ianuarie 1553,\ la care se referă D-I Holban, publicat de Elie Nicolescu în Liter. şi Arta Rom. 1904, p. 457. 35) ef. larga, St. Dac. V, p. 6�5. Tot aci se poate vedea că văduva lui Cernica se numeşte Kiajna şi că nu se pomeneşte de înrudirea ei cu Mihai. 36) Arh. O Or. Cant. Dac. 661,\p. 207. 37) ef. chiar studiului Dvlui Holban p. 27. XXXVI nota 5 fine, unde zice: «s'a observat că boierii cari ocupau funcţiuni inalte erau bătrâni, iar cei tineri-chiar rude de Domni fiind-puteau ajunge cel mult postelnicel». 228 [229] voit in minus, Cernica nedatorind o aşa înaltă slujbă în­ rudirei domneşti încă ne existente. Deci Cernica, născut fiind la 1523, la 1557 avea 34 de ani. De altă parte, după; Denti St. Nicolaescu şi 1. Sârbu, izvoare cunoscute Dvlui Holban, Mihai se căsătoreşte cu Stanca, fiind încă ban de Mehedinţi, pe la 1588. Să zicem că viitoarea presupusă soţie a [lui Cernica a fost primul copil născut. Să o cu­ nunăm cu Cernica la vârsta fragedă de 12 ani - minimum de admis -, adecă la 1601, tocmai în timpul tragicului sfârşit al sbuciumatei domnii a lui Mihai. Ce vârstă avea Cernica la căsătorie? 34 ani la 1557, cu încă 44, de atunci până la 1601, fac 78 ani. Voinic postelnic, dar lasciv bătrân şi amorali părinţi 1 Dvl Holban, !îl mai prezintă pe acest boer şi sub alt foarte urât aspect. Dvsa, îl face partizan devotat al lui Radu Şerban. Zice că acesta, la 1601, trimite pe Cernica - nu arată unde - în calitate de biv veI vornic "să apuce tronul". Va fi avut acest boer calitatea de vornic, dar mai avea, potrivit celor arătate de D-I Holban, şi pe aceia de ginere al lui Mihai. A lucrat deci împotriva socrului său Mihai Vodă şi împotriva cumnatului său Nlcolae-Pătraşco Vodă, ca 'să ajute pe socrul acestuia din urmă. Complicată politică! Ioan 'Vornicul. Şi aci confuzia persistă, Ivan din stu­ diu, boer,al lui Mihai, nu este soţul Margăi. Această Marga nu este fata unui Matei necunoscut. Este fiica lui Matei din ,Caracal, Ban, căzut în lupta dela Boiani în 1560, nepot al Banilor Craioveşti şi al lui Neagoe Vodă, şi soţia lui Ivan Postelnicul, care nu poate fi boerul lui Mihai pentru motivul că, la 1587, când Marga îşi face testamentu1, el era mort. De altfel nu putea fi la 1570 veI logofăt şi la 1587 postelnic 38). 1 van, stolnicul de sub Mircea Ciobanul, este evident iarăş altcineva decât 1 van veI lo­ gofătul Dvlui Holban. La 1571, avem un alt Ivan, stolnic, şi la 1570 un Ivan veI logofăt, deci 'doi boeri deosebiţi 39). Mai există un Ivan logofătul din Pitesti, zis Norocea, vel logofăt la 1567, soţul Stanei, fiica lui Mircea Ciobanul şi un Ivan Băleanu, sluger la 1583. Un alt Ivan 40), din Ruda, vel logofăt la 1590, este probabil frate cu Tudor din Cur­ tişoara şi din Ruda, luat drept Tudor Banul de D-I Holban. Pătru Votnicul. Şi aci sunt nevoit să mă repet zicând că Pătru vornicul nu poate fi fiul lui Dragomir Băleanu inexistent. Mai mult chiar, Pătru vornicul nu este Băleanu. Dacă Petru vornicul a avut fiu pe un Dragomir, ceia ce se poate, în schimb Pătru Băleanu nu a avut nici un fiu 38) Liter. şi Arta Rom. 1907 p. 563 39) Arh. Cant. op, cit. Dac. 511 şi 588, 40) el, larga, St. Dac. V, p. 680. 229 [230] Dragornir, acest nume, cum am arătat mai sus, neexis­ tând la nici o epocă în neamul Bălenilor. Pătru spătaruldin 1588 nu are nici o legătură, fie cu Pătru vornicul, fie cu Pătru Băleanu. Este spătarul Petre Richiacana între 1585�90. S'ar putea ca dânsul să fie acel "Peter spatar gran gladifere" din lista solului împărătesc Ioan de Marini Pauli la 1594. "Pietre de Bagliani gran logotate" de pe aceiaşi listă, este într'adevăr Pătru din Băleni, ban mic la 1582, vel logofăt la 1587, "bătrân" zice un document la data aceasta. Cum ar .putea fi tot el ar"! maşul din 1607? Acest Pătru veI logofăt Băleanu, diferit de Pătru vornicul Dvlui Holban, este fratele Doamnei Voicăi, şi primul purtător al numelui de Băleanu. A avut fii pe: Ivaşco ve1 vornic la 1617; pe Pătru iuzbaşa 1617, ban mic rI620; pe Dumitru din Băleni şi Slătioara, clucer la 1618 şi, poate, pe Stanciu . poste1nic din Dălga 1631. Cristea Vornicul. Pentru a nu perde obiceiul, D�l Hol­ ban contopeşte mai multe persoane într'una singură. Iarăşi avem un Mathusalem. Dacă acest boer este mare vistier în 1588 deci nu copil, căci o asemenea dregătorie im­ portantă nu ise încredinţa de cât unui om copt -, şi moare, nu de bătrâneţe, ci ucis la 1618, ar fi avut la această dată aproape o 'Sută de ani, dacă admitem că fusese veI vis­ tier la 35 ani. Cristea spătarul din 1613�14, este Cârstea sau Cristea Grecul, rumeliot, care nu este vornic sub Mihai, ci tocmai în 161541), 'şi este tăiat de Alexandru Iliaş, dar nu la 1618, cum zice Dvl Holban, ci tocmai în a doua domnie a acestuia din urmă, între 1627-2842), iarăş trecut de o sută de ani, 'dacă tot el ar fi marele vistier dela 1588. Mitrea Vornicul. Privitor la acest dregător, constat cu părere 'de rău că D-l Holban este de rea .credinţă, Pentru a da un temei uneia din Inexactităţile înşirate în studiul d-sale, şi cuprins de dorinţa de a prelungi, cu ori-ce chip, viaţa dregătorilor lui Mihai Viteazul, cari, după părerea d-sale, trebuesc neapărat să fie centenari, - ca 'şi cum Mihai ar 'fi fost un Antonie Vodă din Po­ peşti stând mai mult locului -, pune în sarcina D-Iu.i, Filitti o enormitate. " Vorbind de Mitrea Vornicul, spune că'l găseşte pitar încă din 1540, într'un document publicat de acel autor în Arhiva Cantacuzino 43). Documentul la care se referă D-I Holban 'este din 28 Noemvrie 7149. Dacă, după atâta \ 41) el. Arh, Canto op. cit. pag. �06 doc. 658-659 şi Matei al Mirelor în Tesaur 1862, p, 343-5. 42) In colecţia documentelor inedite St. D. Grecianu se găseşte o fişă în care se arata că, Alexandru Iliaş � fost nevoit sa plătească lui Sken­ der Pasa, pentru uciderea lui Cărstea Vornicul, 40.000 de galbeni. 43) ef. »Arhiva» XXXVI p. 114. 230 i J • .. [231] 1 � 'i/ftI i ,.j f I , I I '",J'- zăpăceală, nu am uitat să socotesc, leatul de mai sus în­ seamnă 1640, adică sub Matei Basarab Vvd. Eroarea este numai de 100 ani. Dar ce socoteşte un veac faţă de eter­ nitate! Mitrea, pitar la 1635, a fost din Stăneşti şi Mălureni, si era mort la 1650. Soţ al unei Neacşa, a avut copii pe: Dumitru clucer, mort la 1657, ucis de dorobanţi, soţul Stan­ căi dinPetreşti, pe Albu clucer şi pe Ion spătar ot Bora 44). Să nu se supere D-I Holban dacă-I contrazic, dar Mi­ trea vornic nu a fost Grecianu. El era din Hotărani (Ro­ manaţi) unde, împreună cu soţia, a clădit la 1583 un schit, restaurat de Matei Fălcoianu la 1698 şi devenit de atunci ctitoria acestui neam de boeri 45). Vistier 1576, veI vornic 1578-95, fiu al lui Dragomir din Curtişoara, Mitrea a fost căsătorit cu Neaga fiica lui Vlaicu vistier din Rumceni şi Cislău 1523, şi n'a avut copii cu ea 46). Această Neaga era, după mama ei, din Săhăteni, Tătărăi, Greci (Ilfov) şi din alte părţi. Moşia Grecii, proprietatea Neagăi, a trecut mai târziu prin cumpărătoare leţ Papa, ce s'a zis de atunci din Greci. Acest Papa vistier din Greci, logofăt 1619 şi vornic, care er:a mort la 1632, nu a fost tată lui Preda "Floricoiul", cum .crede D-I Holban, nefiind nici rudă cu e147). Era fiul lui Fiera logofăt şi al Stanei din Bucşani, şi a fost începătorul boerilor de astăzi din Greci-Ilfov. In ceiace priveşte pe Preda "Floricoiul" ginerele' lui Mihai Viteazul, eI nu a Tost nepot al lui Mitrea vornic, cum zice D-I Holban, şi nici rudă cu el. PosteInic la 1612, veI sluger la 1619, era fiul lui Radu ain Cepturoaia şi al Calei Ca­ lomfirescu şi boer din Grecii de Buzău, zişi şi din Sărata, din Albeşti şi alte locuri. Nu a avut frate pe Drăghici din Greci, nefiind nici cu el rudă. Acest Drăghici vistier din Greci, mort ucis în răscoala Seimenilor, era fiul lui Papa de mai sus. In afară de aceste trei neamuri de boeri Greciani, mai 'trebuesc deosebite încă alte două: Grecianii din Oltenia şi Grecenii din Moldova. Confuzie dezastroasă peste tot. Chisat Vornicul, Prima întrebare pe care D-l Holban şi-o pune (pag. 117, nota 1), este aceia, dacă nu cumva "Cesar" vornicul şi logofătul din studiul d-sale nu ar fi acelaş cu Chirică sau Kirka, fiul unui Tudor postelnic 44) Acte inedite privitoare la moşia Mălureni, Colecţia 1. 1. C. Brătianu. Comunicat de 1. C. Petrescu. 45) Dicţ. Geografic al Rom. III p 745. 46) 1. C. Filitti, Schitul Aninoasa-Cislau şi neamul Doamnei Neaga, în Revista Arhivelor 1. No. 2 p. 219. 47) Nici în vastul material documentar rămas de la Stefan D. Gre­ cianu=Inca inedit şi cunoscut mie-, în cele 29 carnete cu fişe privitoare la boerii din Greci, nu se găseşte afirmaţia acestei măgulitoare înrudiri. i j , • I ?13W 231 ) [234] ţeni, aceasta se datoreşte faptului că era soţ de Cor­ năţeancă, Iată deci un Vlntilă clucer la 1617, odată cu un alt Vintilă, vornic la 1616 Fevruarie 16. Acesta din urmă, postelnic mic fîn 1580, vel logofăt la 1614, vel vornic 1618-22, este din Clăteşti, cumnatul lui Radu Bidiviu şi fiul lui Stan 'din Clăteşti, vel spătarul dela 1577, ctitorul mâ­ năstirei Cătăluiu. El este "Vinti1ă veI vornic ce au fost boer mare (şi puternic în domnia întâia a lui Radu Mih­ nea", cum 'zice Matei Basarab la 164256). Aceşti boeri din Clăteşti sunt începătorii neamului Corbeanu. Cu acest dregător se sfârşeşte înşirarea de până acum a boerilor lui Mihai, în cele trei numere ale, revistei "Arhiva" din Iaşi. D-l Holban a adunat fişe peste fişe, dar fără a avea spiritul critic de clasare. Pentru d-sa, ori-care boier, purtând numele de Dumitru, Dragomir, Ivaşco, ş. a. m. d., existând între 1550 şi 1620, indiferent de dregătoria ce exercită, este unul şi acel aş individ. De acolo, contopirea a 3 până la 5 boieri într'unul. Cât priveşte născocirea altor beeri, 's'a întemeiat pe izvoare învechite 57), astăzi rectificate prin lucrări necunoscute d-sale. M'am oprit de a mai releva alte inexactităţi şi confuziuni, de teamă, ca la rându-rni, să nu mă mai pot descurca în haoticul amestec ce este studiul Dvlui Holban. Dvsa zice că studiul va avea urmare. Dacă şi restul lucrării va semăna cu ce ni-a oferit până acum, este de dorit, ca elevii d-sale să .uite cât se poate mai de grabă prelegerea făcută, căutând a-şi procura lucrările nesocotite sau rău înţelese de D-I Holban, scrise de alţii în legătură cu acelaş subiect. Aci deschid o paranteză, abătându-rnă întru cât-va dela subiect. In acelaş număr 2 din vol, XXXVI, din Arhiva, Dvl Holban încearcă să facă o recenzie a lucrărei Dvlui G. D. Florescu, "Divane Domneşti din Muntenia în sec. XV". Ne­ putând comenta cele scrise în această lucrare meritorie şi importantă, fiind încă unica în materie şi care complec­ tează pe aceia a lui Ştefan D. Grecianu: "Şirul Divanelor Domneşti în sec. XVI'',. D-l Holban agrementează critica d-sale cu aprecieri nedrepte şi cari voesc să fie ironice. Negăsind ce spune, re'�evă lucruri mici, ca bunăoară: ipoteza emisă 'de Dvl Florescu, şi aceia cu semn de între­ bare, că Sahalod ar putea fi acelaş cu Socol ?, şi caută să ridiculizeze fără nici un rost pe autor. Spune că "pentru variaţii de stil, cari se repetă cam des", Dvl Florescu, când nu este sigur nu aIiţmă şi se mulţumeşte să spună "poate fi 'identificat" sau ,;nu cred a putea fi identificat" \ ' 55) cî, St:--N"icolaescu, Doc. Siavo-Rom. p. 294. 56) ef. Rădulescu-Codin, Dragoslavele, p. 26, 30 57) de preferinţă Octav G. Lecca. 234 i L I 1 I I t " i. [235] şi califică această terminologie de "soluţie eftină şi fără pericol" (pag. 157 recenzie). După socotinţa mea, acest mod al Dvlui Florescu de a prezenta o chestiune nesigură este corect şi ştiinţific. Dacă , D-I Holban întrebuinţa, în expunerea d-sale, acelaş sistem şi nu afirma inexactităţi, nedocumentate, dacă nu născocea înrudiri fanteziste, dacă nu dădea fiinţă unor indivizi ima­ ginari, făcea mai bine, şi în acest caz nu putea fi cenzurat Drsa a preferit o soluţie mai puţin eftină ca aceia adoptată de Drl Florescu, dar mult mai periculoasă. Mă întreb, ce ar fi spus D-I Holban în cele 8J de pa­ gini ale lucrărei Dvlui Florescu, care îmbrăţişează un secol întreg şi întunecat, dat fiind ce a spus privitor numai la 8 ani de domnie a lui Mihai Viteazul. Concluzia ce se poate trage privitor la lucrarea Dvlui Holban, este următoarea: Din 10 Bani şi 12 vornici, soco­ tiţi de D-I Holban ca boieri ai lui Mihai Viteazul, în afară de 3 Bani: Preda Buzescu, Udrea Băleanu şi Gheorghe .R.aţ, şi un vornic, Danciu din Brâncoveni, cari poartă nume de familie, deci erau greu de confundat cu alţii, 0-1 Holban nu a identificat pe nici unul din ceilalţi 18 boieri. Mai mult chiar, i-a încurcat cât a putut şi a atribuit domniei lui Mihai boieri cari nu au fost dregători de ai lui. Muncăirosită în zadar şi dovada unei uşurinţe de neertat în lucrări. •••••••••••• Emanoil Hagi Mosco • Tudor Vladimirescu de C. V. Obedeanu. Privind evenimentele care s'au desfăşurat în aceşti 10 ani din urmă în ţara noastră, vom vedea că firul lor istoric se urcă până la anul 1821; căci atunci, la 1821, a apus o lume veche şi s'a croit calea regenărărei noastre naţionale. Intre aceste două lumi, pe punctul lor culminant, a stat un oltean eşit din plaiurile Mehedinţului şi ale Gorjului : el a croit calea istoriei noastre politice contimporane. Asupra actiunei şi omului dela 1821 s'a vorbit şi s'a scris mult, dar laturile acestor evenimente sunt atât de variate, încât întotdeauna istoricul va găsi părţi originale. Dar care să fie cau­ zele care au produs aceste evenimente, şi dece tocmai olteanul din Vladimir să fi fost eroul? CAUZELE ISBUCNIRII REVOLUŢIEI Cauzele care au produs acţiunea lui Tudor Vladimirescu la 1821 se confundă cu însăşi starea în care se găsea Ţara­ Românească atunci. Ele sunt de două feluri: cauze interne şi cauze externe. 235 [236] Cauzele interne. Regimul capitulaţiunilor noastre a fost prima cauză; căci, dacă la 1393 Mircea I a încheiat primul trac­ tat cu Sultanul Baiazed I I1derim, în urma bătăliei dela Cosovo -prin care noi am plătit primul tribut Turcilor, de 500 arginţi pe an, sau 3000 de bani roşi de ai ţărei, Turcii neamestecăndu-se în suveranitatea noastră naţională=-, lucrul însă s'a schimbat mai \ apoi. Căci cu timpul Sultanii au început a numi ei Domni în Prin­ cipate, pentru plata a mari sume de bani, aşa că, în timpul dom­ niei fanariote, tronurile române ajunseseră a fi scoase la licitaţie. Pe de altă parte nouii numiţi, ca să poată strânge bani spre a plăti datoriile contractate la Constantinopol, odată deveniţi Dom­ nitori în Ţările Româneşti, trebuiau să pună impozite foarte mari asupra populaţiunei. Vom menţiona numai ceeace a putut vedea Tudor Vladimirescu sub Vodă Caragea, contimporanul său: ast­ fel acesta, ca să pună mâna pe domnia munteană, varsă la Stam­ bul 8000 de pungi (o pungă având 500 lei, ceeace face deci 4.000.000 de lei), lmprumutăndu-se în acest scop cu 420.000 lei la bancherul Sachelarie şi cu 240.000 lei la bancherul Ioan Mosch, cu dobândă de 12 % pe an, plus 5 o o agiul. Caragea a trebuit deci să pună biruri grele asupra ţărei, scutind însă de dări pe boeri, pentru a-i avea de partea sa, şi lăsând sarcina impozitelor numai asupra celor de jos, pe cari îi impune, dela 12 lei, cât era pe vremea lui Ipsilante, la 22 lei de ludă. Ţara era scutită de tribut pe doi ani la Poartă, prin tractatul cu Rusia, însă datora acestei ţări 1.508.000 lei, bani pe cari trebuia să-i plătească. V e� dem deci ce perspectivă de mizerie şi de nenorocire se deschidea Principatului Munteniei pe vremea lui Tudor Vladimirescu. Aşa că putem spune că în sistemul capitulaţiunilor noastre cu Poarta a stat primul isvor de abuzuri. El a adus şirul de domnii greci­ zate, de după Mihai Viteazul, în care epocă domnii n'au mai fost aleşi de ţară şi confirmaţi doar de Sultan, ca mai înainte, ci chiar Sultanii i-au numit de-a dreptul. Tot el a deschis pofta de bani a Turcilor, cari au pus Ia mezat tronul Principatelor. Acest sistem obliga pe compeţitorul Ia domnie, dacă era sărac, să se impru­ mute pe la bancherii din Constantinopol, şi să verse milioanele Ia paşale, la viziri şi la Sultan, ca să i se dea domnia dunăreană. Şi tot din aceiaşi pricină acesta, odată ajuns Domnitor, trebuia să pună biruri în ţară, ca să-şi plătească datoriile. De aci, abuzuri peste abuzuri, toate apăsând numai asupra ţăranului român. Şi cum toate trebuiau să aibă �n sfârşit, sentimentul conştiinţei na­ ţionale a trebuit să isbucnească, şi oameni mai lndrăsneţi şi cu mai multă energie să se pună in fruntea curentului şi să pro­ voace revoluţii. \ A doua cauză care a produs revoluţia lui Tudor trebue căutată in însuşi marele eveniment ce desparte istoria medie de cea modernă: distrugerea Imperiului Bizantin, la 1453, de către Sultanul Mahomet, prin cucerirea Constantinopolului şi înlătura­ rea Paleologilor de pe tron Acest eveniment şi-a avut reper­ cursiune în Principatele Române, şi iată cum: 236 [237] Cu instalarea Mahometanilor la Constantinopol, toată popu­ laţiunea creştină, şi mai cu seamă ortodoxă de răsărit, a căutat să se grupeze într'un cartier .separat de Turci, şi anume înspre partea Cornului de Aur a oraşului, in suburbia numită Fanar, sau Fenal, din care cauză toţi cari au locuit acolo s'au numit Fana­ rioţi. Aşa fiind, prin acest nume nu ar trebui să înţelegem numai pe Greci, ci orice creştin care ar fi locuit in acea mahala, fie Greci, descendenţi din vechile familii ateniene şi venite la Bizanţ sub Irnpăraţii Comneni, Cantacuzeni, Paleologi şi din insulele arhi­ pelului Rhodos, Chios, Mitilene, etc., sau orice populaţiuni italiene (veneţiane, genoveze), chiar şi Armeni. Cum Turcii nu erau cărturari şi nu cunoşteau limbi străine europene, aflând aci pe nişte oameni rafinaţi, inteligenţi şi culţi, şi cari vorbeau şi scriau limbile clasice, cum şi italieneşte şi Iranţuzeşte, ba chiar unii dintr'inşii erau şi literaţi, au găsit cu cale să-şi recruteze dintre aceştia pe diplomatii lor in relaţiunile cu Occidentul, şi pe slujbaşii lor interpreti, grărnătici, transla­ tori şi dragomani. Cine poate vorbi de istoria diplomatică a Orientului din acele vremuri, fără a pomeni de Panaiotache Ni­ cusis, sau mai ales de Alexandru Mavrocordat, "Exaporiton" adică: cel prea înţelept, care a participat aproape la toate con­ gresele de pace ca delegat oficial din partea Turcilor, ca de pildă la încheerea tractatului dela Carlovitz din 1699-1700, în urma războiului european de atunci, de pe vremea domniei lui Brâncoveanu, şi unde Alexandru Mavrocordat a fost primul ple­ nipotenţiar al Imperiului Otoman şi cu un rol precumpănitor la încheerea acelui tractat? Pe de altă parte, alţii dintre acei Ianarioţi s'au dedat la comert voiajând pe mare, importănd din Veneţia sau din Extre­ mul Orient stofe scumpe, mătăsuri, şaluri, pietre preţioase şi ve­ nind cu ele în Principatele Române tributare Turciei. Alţii din ei fiind de aceiaş religie cu noi, ortodoxi de ră­ sărit, au invadat locaşurile noastre sfinte, vechile rnănăstiri, şi s'au instalat în fruntea lor, ajungând astfel stăpâni pe averile fabuloase dăruite de Domnii şi boerii români aşezărnintelor noa­ stre religioase. Alţii însfârşit, ca şi grămăticii din Constantinopol, au fost primiţi în casele boereşti române mai bogate, devenind preceptorii copiilor lor, pe cari trebuia să-i înveţe frumuseţile limbei elene. Astfel fiind, încetul cu încetul în toată Ţara-Românească au pătruns reprezentanţi din Fanar. Lucrurile însă nu s'au oprit aci. Deşi Mihai Viteazul, pre­ văzuse pericolul unei invaziuni a acestor străini periculoşi, în tractatul încheiat la 1595 cu Sigismund Bathori al Transilvaniei stipulănd că .nici un grec să nu fie primit în slujbele Statului Român" , după moartea Domnitorului muntean locuitorii din Fanar s'au introdus pe căile arătate mai sus in Ţara-Românească in număr îngrijorător de mare. Dela 1611 până la 1716, cu excepţiunea domniei lui Brăn- 237 [238] coveanu, a lui Matei Basarab, Ştefan Cantacuzino şi Constantin Şerban, a urmat pe tronul Ţării Româneşti un şir de Domni, deşi de origină români, Însă grecizaţl, din familia Iliaşi şi Tomşa. Aceştia fiind crescuţi de mici de către gramaticii din Fanar şi apoi trimeşi de părinţii lor la Stambul sau în insulele arhipelulu] pentru a-şi face educaţia,-cum ar merge astăzi feciorii de oa­ meni avuţi în străinătate, în Apus, la Paris, Londra sau BerIin-, iar acolo crescând în principiile bizantine, deşi primind o edu­ caţie mai aleasă, şi legând prietenie cu dascălii lor greci şi cu fiii lor, odată reintorşi în patrie, au protejat pe vechii lor pro­ fesori şi pe familiile lor. Astfel petrecăndu-se lucrurile, fatal a fost ca să-i aducă în Principate şi să-i ajute a ajunge la înalte dregătorii şi boerli. Odată înălţaţi la noi, ca mari dregători, au început a se încuscri cu familiile române, şi astfel încetul cu încetul s'au introdus în clasa conducătoare de atunci. Calea abuzurilor deschisă, prin introducerea unor asemenea venetici la treburile şi Ia guvernământul ţărei, a format în istoria noastră pre­ ambulul epocei fanariote. Intelegem astfel că .e o greşeală de a susţine că epoca fanariotă a inceput cu 1716 şi că s'a isprăvit la 1821. Ea a început propriu zis dela 1611 cu primii domni grecizaţi, Iliaşi şi Tomşa. Ceeace s'a întâmplat deci la 1821, se încercase în mai multe rânduri in epoca dela 1611 până la 1716, şi anume cele şeapte revoluţii, isbucniri ale conştiinţei naţionale, ale simţimăn­ tului de demnitate şi de iubire' a Neamului şi a tradiţiei. Acele şapte răscoale au avut de scop înlăturarea de pe tron a Domnilor grecizaţi, ultima sîărsindu-se cu detronarea chiar. a primului Domn fanariot în 1716, a lui Nicolae Mavrocordat. In aceste revoluţii, care au fost organizate de' reprezentan­ ţii familiilor boereşti mai cu seamă din Oltenia, au pierit o sumă de fruntaşi din acest partid naţional, a cărui întemeere trebue considerată ca din această perioadă, dela 1611 încoace, şi care e manifestarea existenţei conştiinţei noastre naţionale de pe vre­ mea aceea. Mare parte din acei luptători au fost ucişi de Domnul tiran, averile lor au fost confiscate şi casele lor persecutate. Din corespondenţa adunată de Hurmuzachi în volumele sale, din vechile cronici muntene, a lui Constantin Căpitanul Filipescu, El lui Radu Greceanu, Radu Popescu, condica Bălăcenească a lui Stoica Ludescul şi diferitehrisoave tipărite şi inedite, extragem aci numele fruntaşilor acestui partid naţional dela 1611 până Ia 1716 şi cari s'a luptat contra invaziei Ianarioţilor în ţară şi au făcut cele şapte revoluţii, şi anume: Lupu Mehedinţeanu-Glogoveanu cu fiii săi Buliga, Tudosie şi Lupu, Drăghici Filipescu, tnghel Sărăcineşti, Dobromir Creţu­ lescu, Matei din Brâncoveni (viitorul Domn Matei Basarab), Băr­ can Merişanu, Barbu Brădesc�, Mihai Coţofeanu, Dumitru �iIi� şanu, Istrate Căndescu, Radu Bărsescu, Părvu Bărcănescu, Udrişte Năsturel-Herăscu, Diicu Buicescu, Radu Fărcăşanu, Danciu Pă­ răianu, Vasile Cămpineanu, Badea Cornăneanu, Şerban Cantacu- 238 [239] zino (viitorul domnitor), Constantin Brăncoveanu (viitorul dom­ nitor), Constantin Bălăceanu, Corn ea Brăiloiu, Barbu Brăiloiu, Staicu Bengescu, Petre Obedeanu, Şerban Bujoreanu, Constantin Obedeanu, Jorgu Băleanu, Ilie Ştirbei, Şerban Greceanu, Anto­ nache Florescu. Dumitru şi Vasile Argetoianu, Constantin Du­ descu, Bunea Grădişteanu, Enache Văcărescu, Drăgan Săulescu, Preda Brătăşanu, Diicu Rudeanu, Socol-Cornăţeni, Preda Zătreanu, Ştefan Pârşcoveanu, Barbu Bărsescu, Şerban Prisiceanu, Grigore Tiaveanu, Preda Isvoranu, Ilie Oteteleşanu, Fota Bălcescu, Radu Gglescu, Şerban Vlădescu, Ştefan Milcoveanu, Preda Proroceanu, Ilie Ciorogârleanu, Ivaşcu Ceparu dela Gaia, Iancu Balotă, etc. Dealtfel acest partid naţional a avut principii politice la fel cu acele ale lui Tudor Vladimirescu. Memoriul politic compus de boeri la 1716, pe care Radu Golescu, Ilie Ştirbei şi clericul Ioan Abraam au fost însărcinaţi să-I ducă la Viena şi să-I prezinte tmparatului Carol al Vl-lea, când cu trecerea Olteniei la coroana Sfântului Imperiu in 1718, exprima dorinţa ca Ţările Române să aibă Domni pămănteni, să se scutească ţara de biruri, să s � pună capăt abuzurilor, să se exploateze bogăţiile ţărei, să se per­ mită libera navigaţiune pe Dunăre şi să se înfrăţească clasele sociale, toate principii naţionale şi democrate. Cauze externe. Prima cauză externă care a grăbit acţiu­ nea dela 1821 putem zice că a fost marea revoluţie franceză . dela 1789, revoluţie care a răspândit în toată Europa marile principii de libertate şi umanitate. Deasemenea şi războaiele lui Napoleon 1, care au adus şi la noi caşi aiurea emigranţi francezi, importând astfel principiile liberale ale marei revoluţii. Astfel se întâmplă mai cu seamă in urma războiului din 1812, cu expedi­ ţia din Rusia. La noi în ţară au venit atunci vreo 25 de emi­ granti francezi. Intre aceştia erau doui: Hortolan şi Pellet, cari au deschis în Bucureşti o prăvălie numită "Magazin Universel ;" în fond însă, ei făceau propagandă revoluţionară în Muntenia. Un altul: Le­ doux, era în relaţiuni de corespondenţă cu ambasadorul Franţei Ia Constantinopol, Descorche, iar altul: Rulîay, frecuenta saloanele din Bucureşti, unde intona adeseori cântecul revoluţiei franceze .La Carmagnole.: .Dansons Ia carmagnole! vive le son, vive le son du canon", despre care Ion Ghica zice că ai noştri, neştiind bine franţuzeşte, ziceau: "auzi pe Iranţez cum cântă "fivrelzon" ,,!ivrelzon" . Altă cauză externă care a lucrat direct la isbucnirea revo­ luţiei dela 1821, şi care a mers, putem zice, paralel cu ea, a fost revoluţia grecească pentru dobândirea independenţei lor naţionale de sub imperiul otoman, a cărei realizare au atins-o în urma tractatului dela Adrianopole, la 1829. Turcii cuprinzând Constanti­ nopolul şi supunând Imperiul Bizantin, ţinta lor a fost ca să co­ tropească toate statele balcanice şi să ·le transforme în paşală­ curi, încercând acest lucru chiar şi dincolo de porţile Orientului, ajungând până la Viena. Scopul lor s'a şi înfăptuit, căci Serbia, Bulgaria, Muntenegru şi Grecia au căzut sub stăpânirea turcească, 239 [240] încetând de a mai figura pe harta Europei ca state de sine su­ verane. Principatele noastre dunărene însă niciodată nu au avut nenorocirea de a fi căzut sub totala stăpânire a Turcilor şi de a fi fost transformate în paşalăc, Cu statele creştine balcanice însă, care n'au izbutit să-şi menţină suveranitatea, ca noi, lucrurile s'au petrecut altfel. Astfel Serbia nu-şi recăştigă suvernitatea decât după secole, de abia în 1817, sub Miloş Obrenovici; Muntenegrul de asemenea numai la 1745, în urma tractatului dela Unchiar-Iskelesi ; Grecia la 1829; cât despre Bulgaria, aceasta abia în urma războiului dela 1877. Grecii s'au agitat însă mai dedemult pentru recăştigarea indepen­ denţei statului lor, iar terenul luptei lor a fost ales pe părnăntul românesc, aceasta încă de prin 1780. Riga din Veleştin, român macedonean, însăgrecizat, secretar al Principelui Alexandru Ipsi­ lanti, înfiinţează în Bucureşti o Societate, a "Amicilor-Eleni", cu scopul de a cultiva ideea de iubire a Grecei, numind-o «Efe­ ria Ton Filon» (Tovărăşia amicilor), cu principiul "Zito i Iiloghe­ nia" (trăiască iubirea de ţară). Cel dintăi însă care a intervenit pe lângă Ţar în favoarea eliberărei Greciei de sub jugul turcesc, a fost comitele Capodis­ tria, grec din Corfu şi Ministru de afaceri străine al Rusiei. A­ cesta era intim şi cu Ceartorischi, care hrănea aceleaşi gânduri de independenţă pentru patria sa, Polonia. Evenimentele se precipitară, astfel că acţiunea lui Tudor Vladimlrescu dela 1821 se accelera foarte mult. Această acţiune a mers aproape concomitent cu eteria grecească, cu acea tovă­ răşie şi luptă "pentru credinţă", căreia i se zicea Za-oera (zaveră). La 19 Ianuarie 1821, după moartea lui Alexandru N. Suţu, fostul Domnitor, Poarta a hotărât ca Scarlat Calimach, din Mol­ dova, să fie trimis în Muntenia, iar până la sosirea acestuia, a numit o căimăcărnie, compusă din postelnicul Constantin Negri, hatmanul Stefan Vogoridi şi postelnicul" Ioan Samurcaş. La 26 Februarie sosesc în Bucureşti cei trei caimacami, găsind aci mare zarvă. Două focuri din direcţiunj cu totul opuse ameninţau li­ niştea: Grecii pe de o parte, socotind sosit ceasul independenţei statului lor naţional, cu eteria lor; pe de altă parte Olteanul din Vladimir, care se gătea să se pună în fruntea Pandurilor. Alexandru Ipsilanti, fiul fostului domn al Moldovei, adjutant maior al Imparatului Alexandru al Rusiei,-Domnitor fiind Vodă Mihai Suţu-, la 22 Februarie 1821 intră în Iaşi cu o suită mare de Albanezi, declarăndu-se vliberatorul creştinilor qe sub domi­ naţiunea otomană, făcând jafuri şi omoruri. Pe de o parte el dă proclamaţiune de paşnică linişte către poporul moldovean, iar pe de alta de revoluţie către\ poporul elen, pe care îl invită a lua armele contra Turciei. Prin aceasta din urmă proclamaţie se lovea însă în Români, căci zicea : "îndelungile nenorociri ale Grecilor siliră pe mulţi dintre ei să-şi părăsească pămăntul şi să pribegească prin ţări străine. Mulţi din voi, iubiţi compatrioţi ajunşi în pămănturile Moldovei şi României, aţi fost reduşi de o 240 [241] soartă fatafă la nevoia de a vă aşeza la spatele trăsurilor boe­ rilor pămănteni, defăimare şi umilire neauzită până acum pentru locuitorii pământului elen". , Dela Iaşi Ipsilanti, ostil nouă dela început, se îndreptă spre Muntenia. Drumul său până în Bucureşti fu un marş triumfal, căci de pe la Focşani încolo rândurile voluntarilor greci, cu steagul lor alb, se înmulţiră, înregimentăndu-se în ele greci din diferite judeţe ale noastre. Aproape de Bucureşti poposeşte întâi la Colentina, în palatul lui Vodă Ghica, apoi, intrănd în oraş, descinde în casa Belului, fostă a Văcăreştilor. Aci Suţu Chiabap, fratele poetului Alexandru Suţu, ţine un discurs înflăcărat. La Bucureşti Mitropolitul Dionisie Lupu s'a prezentat lui Ipsilanti să-i ceară să nu turbure liniştea capitalei. Ipsilanti îi Iăgădueşte că în curând va pleca spre Târgovişte. . Impăratul Rusiei Alexandru dezaproba mişcarea lui Ipsi­ lanti, şi îi şi comunicase acest lucru prin Udrischi, consulul au­ striac. Deşi ortodox, şi deci înclinat să sprijinească pe faţă orice mişcare a unui popor de aceiaş credinţă cu el, însă diplomaţia îi dicta cu totul altă atitudine. Rusia era legată de Sfânta Ali­ anţă din 1815, încheiată cu Austria şi Prusia, cu scopul de a lupta contra oricărei mişcări revoluţionare, aceasta în urma re� voluţiunel franceze. Aşa fiind, cauza grecească nu putea să gă­ sească un apărător sincer în Rusia. Ipsilanti Îşi împărţi trupele în patru corpuri: Bucureşti, Ploeşti, Piteşti şi Târgovişte. In acest timp, în părţile greceşti din Tesalia, Epir, Peloponez şi Arhipelag se ridicau armele, deşi Im­ păratul Alexandru, la Leibach, dedea asigurări de pace. Politica Rusiei, ca întotdeauna, a fost plină de duplicitate. Astfel şi aci, cu toată Sfânta Alianţă şi cu toată ştergerea din controalele armatei a lui Ipsilanti, ea începe a vedea favorabil mişcarea grecească, întrucât lovea în Turci. Cu toate acestea relaţiunile diplomatice se rupseră; ambasadorul rusesc plecă din Constantinopol. Atunci se dădu ordin beglerbeiului Rumeliei, Silistra- Valesi şi Selim Paşa să intre în Principate şi să potolească răscoala; Cara Mus­ tafa, cu 10.000 ostaşi, cazaci turci, zaporojeni şi tătari, să ocupe Bucureştiul; Iusuf Paşa, Gal aţti , cu 6.000, care să meargă în sus pe Prut, la Iaşi, şi Ahmet-Aga la Vidin pe Valea Oltului. Cele patru corpuri de armată ale lui Ipsilanti, corpul I comandat de Orfano, Voltinos şi Caloiano, al Il-lea de Colocotroni, Gar­ novschi şi Prinţul Cantacuzino, al Ill-lea de Iordache Olimpiotul şi al IV -lea de Sava şi Ghencea, ucişi mai târziu de Turci. Toate la un loc aveau aproape 8.000 oameni. Negreşit că, atât acţiunea lui Ipsilanti cât şi acţiunea lui Tudor Vladimirescu aveau o bază comună, căci amăndoi aceşti bărbaţi politici doreau fericirea ţărei lor; cauza lui Ipsilanti însă era mult mai grea, căci Grecia, paşalăc, cerea o eliberare corn­ plectă, o recăştigare a independenţei şi a suveranităţei acelei ţări, lucru ce nu s'a putut dobândi decât la războiul din 1829. Cauza noastră, a Românilor, era mult mai simplă, căci era vorba numai 241 [242] de a recăştiga domnii pămăntene şi de a înlătura tirania şi co­ rupţiunea din ţară. Pe de altă parte interesele acestor doioa­ meni erau cu totul opuse: pe când Tudor voia succesul cauzei sale prin sprijinul Turciei, de care noi aveam trebuinţă, ca să re­ cunoască domniile părnăntene şi sa consimtă la întregul program de reforme liberale, democratice şi naţionaliste; Ipsilanti cerea ajutorul Rusiei şi lovea fatal în Turci, voind să elibereze poporul său de sub jugul Imperiului Otoman. De aci, o prietenie sinceră intre dânşii dela inceput era imposibilă. REVOLUŢIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU DELA 1821 Starea Principatelor române era cum nu se poate mai tristă in Vremea când s'a început mişcarea revoluţionară a ete­ riştilor greci. Birurile grele, puse de ultimii domnitori din era fa­ nariotă, Caragea şi Suţu, datoriile lăsate de ei pela bancherii din Bucureşti şi cămătan, duseseră Ţara la sărăcie. O mizerie de ne­ descris domnea in populaţia dela ţară, despre care Dinicu Go­ lescu spune că, privind pe ţăranul român, ai crede că nu este om: sdrenţuit, aproape gol, părăsindu-şi vatra de groaza birurilor şi fugind prin păduri şi pustietăţi. Opera partidului naţional părea că s'a încheiat prin detronarea primului domn fanariot (1716- 1717). Acum, după 100 de ani şi mai bine, se aştepta un om providenţial, ca să-i reia firul. Boerii din acest partid pierduseră curajul de a se mai răscula, pentrucă în vremea FanarioţiIor ei fuseseră adânc loviţi în interesele şi familiile lor. Au încercat uneori câte unul din ei să protesteze. Aşa de pildă, sub domnia lui Moruzzi şi a lui Caragea, au venit în Divan în diferite rân­ duri boeri ca Iancu Bălăceanu şi Văcărescu să spună Domnului că cuţitul a ajuns la os, dar au fost pe loc surghiuniţi tocmai la Castoria; altădată au venit cu plângeri boerii olteni Mihu Vultu­ rescu, Gigârtu, Milcoveanu şi Lăcusteanu dela Romanaţi, dar au fost şi aceştia pedepsiţi şi surghiuniţi la mănăstirile Arnota şi Tismana. . Aşa fiind, pentru ca mişcarea dela 1821 să se fi produs, a trebuit să se ivească împrejurările şi omul. Imprejurările am văzut că au fost foarte favorabile; iar in acest joc al politicei de multe ori împrejurările produc omu, şi omul dibaciu, întreprinzător şi curagios, grăbeşte venirea" lor şi nu le lasă să-i scape, atunci când ele s'au produs. Aceasta este şi diferenţa intre omul politic iscusit şi cel nepriceput. \ Neamul lui Tudor Vladimirescu. Neamul lui Tudor Vla­ dimirescu n'a fost din Gorj, cum se obişnueşte a se crede. El este de origină din Mehedinţi, din 'Plaiul Cloşanilor. Bunicul său se numea Mitrolan, şi era ieromonah, însurat pela 1660-70 cu o femee anume Rusandra. Cu această femee a avut un singur fiu, pe Constantin, poreclit Ursu. Acest Constantin se însură cu o fată, Ioana, fiica preotului Grigore Bondoc din comuna Vladimirul Gorjului, sat de ţara ni moşneni. Şi, cum se întâmpla de multe 242 [243] ori, Ursu se mută în Vladimir, la casa femeei. Cu Ioana a avut trei copii: pe Pavel, căruia i se mai zicea şi Papa, o fată Dina sau Con stand in a, şi un băiat, Teodor, născut între anii 1770-75. Cel mai mare dintre fraţi, Pavel, a fost însurat cu o Bălaşa, cu care a avut un singur copil, pe Ioan Vladimirescu, născut la 1821. Acesta a fost singurul descendent cunoscut din neamul Vladimi­ reştilor. Scriitorul Aricescu l'a cunoscut pe acest Ioan, care trăia la Tărgu-Jiu ca un boer bogat şi foarte respectat. Fata, Dina, a fost măritată şi a avut doi copii: pe Sanda şi pe Gheorghe. Cel de al treilea copil al lui Ursu, Tudor, n'a fost niciodată însurat şi a murit Ia vârstă cam de 50 ani, asasinat la 1821. Aşa dar, numele Vladimirescu s'a format dela numele co­ munei gorjene "Vladimir". Fig. 1. - Casa lui Tudor din corn; Vladimir-Gorj. Comuna Vladimirul. Satul Vladimir e la 50 klm. de Târgu Jiu. Este o comună de peste 2000 locuitori, aşezată intre dealuri şi văi adânci, ca Valea Dejului. Vladimirul, sat de moşneni, pe care multe hrisoave domneşti îl dăruesc cu pământ, în persoana locuitorilor lui şi îi confirmă daniiIe. Aşa de pildă prin hrisovuI dela Mihnea Vodă, din 1583, se confirmă lui Jitianu şi fraţilor săi cumpărături în Vladimir. In 1617 Februarie 26, Alexandru Vodă lIiaş confirmă, în Vladimir, lui Ivanco, fiul lui Damian şi socrului său Mihail şi lui Lăudat şi îicei sale Fruma, puind hotare in Vladimir până Ia Piscul Corbului şi până la Suvelniţa şi până la Piscul Purcarilor. La 1636, Octombrie 19, se face hotărnicie în Vladimir, cu 12 boeri, pentru părţile boerilor Poenari şi Seu­ leşti, Iăcăndu-se hotar de locuitorii moşneni Vladimireni. La 1784 Răducanu Crăsnaru execută porunca Caimacamilor Craiovei, ho- 243 [244] tărnicind moşia Vladimirul, faţă fiind .,moşii Vladirnireni", des­ cendenţii acelora de prin 1580 şi 1617, din hrisoavele anterioare. Se văd citaţi aci Sărbu, Vlad, Fruma, Damian, din cari s'a co­ borât Dumitru Gărbea, prietenul intim al lui Tudor Vladimirescu. Nepotul său, Ioan N. Gărbea, în amintirea lui Tudor Vladimirescu a şi ridicat . \ Steagul avea trei ciucuri Cu canafuri de argint şi cu firele de mătase in culorile naţionale. \ A verea lui Tudor Vladimirescu. Tudor Vladimirescu fiind nepot de preot după mamă ca şi după tată, era pătruns de 254 [255] sentimentul religios. In 1808 el ridică o bisericuţă în plaiul Clo­ şanilor (Mehedinti), în comuna Preajna, căreia îi dărueşte 30 prăjini de pământ. Chipul lui se zugrăveşte deci pe pereţii acelei biserici, ca ctitor al ei. Pictura îl reprezintă ţinănd biserica în mână, după uzul ctitoricesc. Este îmbrăcat în haine boereşti, cu caftan şi işlic de culoare verde şi roşie, şi cu şnururi aurii, pe cap cu cealma de blană neagră şi cu fundul roşu, purtând in­ scripţia • biv vel sluger Teodor cumandir". Acest portret, copiat în culori pe o scândurică, a fost dăruit de un Gh. Miculescu din Severin Muzeului Etnografic din Bucureşti, la 1871. Tudor este înfăţişat aci ca tânăr, cam de vreo 30 - 33 ani, dar cu totul diferit şi la chip şi la port de portretul ce-i cunoaştem ca cel mai răspândit. Tudor avea case la Cerneţi, - care se mai văd şi azi-, cu prăvălii; avea vii la Govora, afară de averea părintească în pământ, ce o moştenise dela părinţii săi în Vladimir, şi care reprezenta atunci suma de 12.350 lei vechi. Când a murit tatăl său, Ioan Ursu, la 1818, a rămas epitroapă pe toată averea muma lui Tudor, Ioana, căreia Tudor, ca bun fiu, îi lăsă ei să beneficieze de tot venitul averei, până la moarte. La Cloşani Tudor mai avea o moară pe apă şi la Balta o cărciumă. La Baia făcuse o fântână, unde se întâlnea cu pan­ dur ii săi. Mai sunt şi alte locuri care amintesc de eroul oltean. Astfel la Bobaiţa e şi azi crucea lui Trocan, locul unde Tudor a ucis pe căpitanul Trocan, vinovat că-I spiona la Greci. Pe câmpia Padeşului se vede şi azi o troiţă ridicată de oameni în amintirea acestor lupte. Aşa şi troiţa dela Târgovişte, care aminteşte omorul lui Tudor, la Puţul lui Geartoglu. Haiducii lui Tudor veneau la Bateţi cu Micu în frunte, la Cornăţelu venea haiducul Fulga, la Dobra haiducul Stângă, la Căzăneşti haiducul Herea, la Şovarna haiducul Haita şi la Pun­ ghina vestitul Bujor; Busuioc venea până la Ruptura, iar la Oprişori Muşcu. Cine ştie dacă nu venea pe acolo şi Iancu Jianu dela Romanaţi, prietenul lui Tudor, împreună cu Miereanu şi Codreanu? (Sfârşitul în nr. viitor) . •••••••••••• Teodor Teodorini Documente şi informaţii despre el şi familia lui de Artur Gorooei. (Urmare şi sfârşit) Costache 'Geodorini s'a născut în anul 1831, probabil în judeţul Iaşi, pe unde se afla, în acea vreme, tatăl său Dima T eodoru. Probabil că a făcut si el studii în Academia Mihaileană şi, sub influenţa fratelui său T eodor, a de­ venit şi el actor. 255 .....wz .. [256] Numele actorului Costache T eodorini apare, pe afi­ şele teatrului din Iaşi, pentru prima oară, la 25 noembre 1851, în piesa "Gelatul tainic" sau "Bravul de Venetia". Burada, rnenţionând pe actorii cari au jucat în această piesă, pomeneşte pe î.eodorini şi pe doamna T eodorini, fără a preciza dacă este vorba de T eodor sau de Costa­ che 1), dar din documentele ce am publicat mai sus, se vede că, la acea dată, Teodor Teodorini era în Bucu­ reşti, plecat încă din primăvara anului 1851. De altfel data intră rei lui Costache T eodorini în tea­ tru, rezultă şi din următoarele acte: Ioan Fătu, critic teatral de pe vremuri, într'un articol publicat în "Zimbru şi Vulturul", No. 12, dela 17 noem­ bre 1858, arătând motivele pentru care publicul este ne­ mulţămit : de chipul cum merge teatrul naţional, vor­ beşte şi de insuficienţa lefei actorilor, şi zice: " ... aice trebue a se lua bine aminte că leafa de 15 galbeni este plătită, de Direcţia teatrului din Iaşi, numai unui singur actor, dl T eodorini, care a sacrificat juneţa sa, timp poate de 15 ani, pentru ca la sfârşit să se poată învrednici a avea o atât de neînsernnătoare răsplată" 2). Ar urma că Costache T eodorini a intrat în teatru la 1843, an în care nu-l găsim nici pe Teodor Teodorini ju­ când pe scenă. Aceasta era însă o greşală a lui Fătu, şi, în acelaş jurnal, sub iniţialele "I. St.", apare în No. 35, din 29 de­ cembre 1858, un lung articol, în care se spune că T eodorini e în teatru numai dela 1852, iar nu de 15 ani, cum afirmă Fătu. Dl Manoliu zice că Costache T eodorini a intrat în teatru în stagiunea 1853-543), ceea ce iarăşi este o con­ fuzie de dată. La 6 april 1852, Costache T eodorini joacă în comedia "Bufonul Prinţului", şi talentul lui începe a se afirma. "Gazeta de Moldova", No. 23, din 19 martie 185\ făcând o dare de seamă despre reprezentaţie cu piesa "Săhăstria de Castro", spune: .Teodortni ni au arătat că vrea să fie acel ce dorim, şi ni au adăogat speranţa ce dela mai multe reprezentaţii ni a� insuflat" 4), şi tot aşa de bune lucruri se" spun despre 'Jocul lui în piesa "Ştrengarul dela Paris. In stagiunea 1853-54, gazetele vorbesc cu laude despre Teodortni. In martie 1854,' "Gazeta de Moldova", într'o \ 1) Burada, op, cit., II, 64. 2) BUTada, op. cit., 11, 158. 3) Manoliu, op cit, p. 39. 4) Burada, op. cit, II, 89 256 [257] 4 I • I i f , Q , cronică despre piesa "Tuzu Calicul" scrie: "Cine va tăgă­ dui iarăşi meritul junelui Teodorini, ca dascăl grec?" 5). In stagiunea 1855-56, Costache T eodorini figurează printre actorii principali ai teatrului de Iaşi 6). Ziarul "Hro­ nica teatrală", în primul său număr dela 2 ianuar 1856, vorbind despre Costache T eodorini, zice: "Şi am admirat în adevăr silinţa ce tânărul Teodorini şi-au dat în "Clo� poţelul de noapte" piesa tradusă de d. T. Porfiriu, carele au avut destul succes" 7). "In cele întâi zile a lunei februarie acel an (1856), se dădură două reprezenta ţii de beneficiuri, cea întăi pentru Teodorini şi a doua pentru Capelmaistrul A. Flech­ tenmacher. Ămândouă aceste reprezentaţii avură un succes desăvârşit, atât prin piesele ce se reprezentară, cât şi prin jocul călduros al actorilor, drept care vedem făcându-se o dare de seamă amănunţită, semnată cu iniţialele A. O., în foaia din acel timp "Gazeta de Moldova", No. 12 din 9 februarie 1856", în care se spune, între altele, că T eodo­ rini era "aşteptat şi primit de un public numeros" 8). In piesa "Baba Hârca", T eodorini interpretează rolul lui Chiosa, pe care îl crease fratele său Teodor, şi în care Costache obţine succese frumoase. ",Gazeta de Moldova" scrie: "Iar cât pentru Kiosa, ţiganul carele şi în anii tre­ cuţi au fost jucat de d. Teodorini, după părerea noastră putem zice, ca şi publicul, că astă dată au fost mult mai bine jucat" 9). ' In stagiunea 1857-58, ca şi în acea din 1858-59, Burada citează iarăşi greşit, între actorii teatrului din Iaşi, pe T eo­ dor Teeodorini, în loc de Costache 10), care se impusese în teatru, şi era singurul actor plătit cu cea mai mare leafă, 15 galbeni pe lună şi hrană. In 1859, Teodor Teodorini a venit din Craiova la laş}, unde a Hat o serie de reprezentaţii, şi la plecarea sa înapoi a luat şi pe fratele său Costache, care a jucat de atunci pe scena teatrului din Craiova. Cine va cerceta viaţa lui Costache T eodorini la teatrul din Craiova, va descoperi cât timp a jucat el la acel teatru; un oarecare timp, însă, el a lipsit din Craiova. Cinci chitante de plata birului, dintre care patru fără dată, ni arată unde a locuit Costache Teodorlni până pe la începutul anului 1866. Chitanţa No. 133, tipărită cu litere amestecate şi com­ plectată cu slove chirilice, arată că pe trimestrul al 3-1ea. 5) Burada, op cit., II, 109. 6) Burada, op, cit, II, 134, citează greşit Teodor Teodorini, în loc de Costache; d-l Manoliu (pag. 42) nu face această greşeală. 7) Burada, op. cit, II, 137. 8) Burada, op. cit, II, 142. 9) Burada, op, cit., II, 144. 10) Burada, op cit, Il, pag. 151 şi 155. 257 [258] "Dumnealui Kukonu Costache Teodorini din Potropeştt", a plătit personalul, fonciarul şi şose1e, în sumă de 12 lei 36 parale. . "Potropeştii", astăzi în judeţul Vasluiu, este moşia . "Rulenii' a lui Dima T eodoru, la care îl găsim şi pe Iancu T eodorini, la o dată pe care nu o pot determina, dar probabil în acelaş timp cu fratele său Costache. Alte două chitante, tot cu litere amestecate şicom­ plectate cu slove chirilice, constată că "Dumnealui Ku­ konu Costache T eodorini", dar fără a se indica din care anume sat, a plătit dările pe trimestrele 1 şi 2. Aceste două chitante diferă de cea întâi prin aceea că pe dosul lor se indică şi "felul monezii ce s'au primit", ceea ce lipseşte la prima chitanţă. O altă chitanţă, cu litere latine, tot fără dată, arată că "D. Costache Teodorini, din Slobozia-Dobrowolski", plăteşte foncieră pe trimestru 4, iar o altă chitanţă, pe altfel de hărtie şi cu alte caractere tipografice, tot la­ tine, purtând dată de 20 iunie 1865, din Slobozia-Dobro­ wolski, plăteşte foncieră pe trimestrele 1 şi 2. Slobozîa-Dobrowclski este în judeţul Botoşani. Din aceste chitante rezultă că în anii 1863,1864 şi 1865, Costache T eodorini nu era în Craiova, unde îl găsim la 1866 când, la 28 iunie, scrie tatălui meu Petru Corovei următoarea scrisoare: Crajova, 866, Iunie 28. Iubite Petrache, Până acuma ţi-am trimes vreo câteva scrisori şi n'am primit niciun răspuns la niciuna; în toate acestea conchid că nu te mai gândeşti că mai ai oarecare rude ce te iu­ beşte ca frate. Primeşte sărutările mele, şi te rog nu uita pe acel ce te iubeşte ca un frate. Mii de sărutări Maşei şi copiilor. Primeşte şi din partea Bădiţăi frăţeşttle îmbrăţişări. Sărutări şi îmbrăţişărt la toată familia. Al tău frate, C. 'Ceodorini. Arată lui Grlgorl o mie de sărutări; pe femeia şi co­ piii lui îi sărut de mii de ori şi spune lui Grigorl ca să arate socrului şi soacră-sa sărutări de mâni din parte-mi. Cu altă ocazie îmi voiu face datoria pe deplin şi cătră dumnealor, care am văzuf în câteva scrisori complimente � din parte-le. Incă odată vă sărut de mii de ori, zicându-vă la toţi: la revedere. Al vostru c� un frate, C. 'Ceodot:ini. Masa din scrisoarea aceasta este mama mea; ea fusese crescută în Basarablac şi i se zicea "Maşa" în loc de Maria, numele ei de botez. Bădiţa este T eodor T eodorini. Grigor! este un frate al tatălui meu, însurat cu Victoria, fata Săr- 258 [259] I I 4- darului Gheorghe Rogalski, zis şi Dtmltriu, socrul căruia Costache T eodorini îi trimete sărutări de mâni. Pentru stagiunea 1867-68, Costache T eodorini a fost din nou angajat la teatrul din Iaşi, şi el primea cea mai mare leafă dintre toţi actorii: 50 galbeni şi jumătate pe lună, pe când Bălănescu primea numai 35, iar ceilalţi şi mai puţin 11). După închiderea stagiunei, Costache T eodorini s'a re­ întors la Craiova, unde a rămas tot timpul, chiar şi după moartea fratelui său T eodor. In 1880, teatrul din Iaşi îşi sporeşte numărul socie­ tarilor cu Maria T eodorini- Vasiliu, cu soţul ei T eodor Vasiliu şi cu Costache T eodorini, veniţi din Craiova, şi au jucat până la 1 martie 1881, când s'a închis stagiu­ nea 12). Reîntors la Craiova, Costache Teodorini nu a stat mult acolo, şi în acelaş an, în luna august, am primit dela vărul meu Eugen T eodorini, urm ătorul răspuns la in­ vitarea ce-i făcusem pentru o goană pe moşia noastră, Bâdilita: Stolniceni, 1881, aug. 13. Dragă Arthur! Deşi nu sunt vănător, totuşi aşi fi avut mare plăcere să pot lua parte la goană, dar îmi este peste putinţă, căci mai întăi n'am puşcă sistem nou, dar am sistem vechiu, măcar că lupul nu e nebun să vie tocmai la mine; al doi­ lea poate în astă seară să vie moşu Costache dela Craiova. Incă odată regret că nu pot veni. Al tău văr, E. 'Ceodorini. Costache T eodorini trebuia să vie la fratele său Iancu Teodorini, la 'moşia Stolnicenii-Prăjescului, lângă Paş­ cani, pe care o ţinea în arendă. Nu ştiu dacă în august 1881 a venit la Stolniceni Cos­ tache T eodorini, dar în maiu 1882, era acolo. Maria T eo­ dorini, soţia lui Iancu T eodorini, îi scrie tatălui meu, la 27 maiu 1882, între altele: "Bietul Costache este la mine, dar foarte bolnav de reumatism", şi la 4 iulie 1882, la Pri­ măria comunei Stolnicenii-Prăjescului, se trece, în re­ gistrul actelor de stare civilă, actul de moarte No. 11, care constată că în ziua de 3 iulie 1882, Costache T eodorini, văduv, în etate de 51 ani, fiu al lui Dumitru şi al Ilenei T eodorini, a murit, în casa fratelui său Iancu T eodorini. Un alt fiu al lui Dima Teodoru, a fost Vasile, numit şi el 'Ceodotini, şi pe care la 1861 îl găsim "posesor", adică arendaş al moşiei "Poiana- T eodorini", din judeţul laşi, 11) Burada, op, cit., II, 246. 12) Manoliu, op. cit., pag. 86, 259 [262] I NECULAj MORŢUN cu Auastasia. fiica lui Ioniţă Dieul Roşea şi a Catrinei Cârstea Buzilă I IOAN TĂUTUL, Mare Logofăt I PĂTRAŞCU TĂUTUL + 1540 I TOADER TĂUTUL LUPUL TĂUTUL I GA VRIL T ĂUTUL, Logofăt = Tofana Udrea I Tofana = Ilie din Berbeşti I Bilava = Bejan I Ionaşcu din Budinţi I Ilie din Budinţi I fată = Ştefan Morţun Pavel Morţun t 1714 I I alti 9 frati Vasile I 2 fete I I Ileana _ Dima Teodoru I / I Zoţţa _ Căp. Ioan Ciornei Toader -/ Şerban Urmaşii lui Iancu T eod�rini au următoarea genealogie, în linie femenină 18): \ 18) Schiţa aceasta este şi la d-I Nadejde (p. 105) şi e complectată cu date cunoscute de mine. 262 [263] David din Zaluce I Alexandru (Sandu) Davidel, rohmislru prelendent la tronul Moldovei 1678 = Salta, fiiea lui Leca. fiul lui Gh. Roşea, Visternie. . I 1 Lupul I fată = J. Moşanul ! Tudurachi = EJisabeta Sandu Vârnav Jie. I I Alexandru I Casandra Rogalski zis Dimitt'iu ___ 1- ::." I "" "ro Z"" � � I .� '" i5� �.;; ţ;.- ..: o ___ 1 I Ursachi Davidel = Catinca Goe, văduvă a lui Ilie ŞepteJici 1 I Aniţa== Dumitru Kiruş I Maria Vasile Ciurea I i Ileana = Kiriac Borş 1 I fală = Iordache Flondor I Andronaehi I Naslasă I . Iordachi I fată = 'r, Soroce/lnul 1 Fotachi Ciurea = Anica I Adela Dimitriu I George Teodorini I Lucreţia Teodorini I Maria Luneescu I Elena Resmeriţă I Eugen Teodorini t 1899 Documentele şi informaţiile ce mi-au stat la îndămână, mi-au îngăduit să scriu rândurile acestea despre familia T eodorini, care ni-a dat artişti de mare valoare, a cărora faimă a trecut departe dincolo de hotarele ţării. Despre viaţa lui T eodor T eodorini şi a lui Costache T eodorini în Craiova nu pot să vorbesc nimic. Cei cari îşi vor lua sarcina aceasta, vor găsi, în Craiova, Izvoarele necesare pentru înjghebarea unei asemenea lucrări • •••••••••••• 263 [264] Anexă la Doc. şi Inţ, despre T. Teodorini şi familia lui. Despre Farmaki pomenesc cântecele populare greceşti de pe vremuri. In -Neugrichische Volkslieder» (Gesammelt und heraus­ gegeben von C. Fauriel. Ubersetzt und mit franzozischen Heraus­ gebers und eigenen Erlăuterungen versehen von Wilhelm Muller. Leipzig, 1825), Ia pagina 189 se vorbeşte de «Moartea lui Ior­ daki .. , şi Ia pag. 191 despre "Moartea lui Pharmakis". Reproducem aceste bucăţi, în întregime: DER TOD DES GORGAKIS Fiinf Pascha's auîgebrochen sind aIIsamt von Ibraila, Sie fiihren an ein grosses Heer zu Fuss und auch zu Rosse; Sie fahren zwoll Kanonen nach mit unzahlbaren Kugeln.­ Auch Tsapan Oglu komrnt heran aus Bukarest gezogen, In dieser hat ein tapferes Heer von Iauter Janitscharen, Die tragen Flinten in den Arm und Săbel in der Zăhne. Da ruft Gorgakis hoch herab von einem Klosterthurme: Wo seyd ihr, meine Tapferen? Wo, meine Heldenbruder P SchnelI! Gurtet eure Săbel um und greHt nach eure FIinten. Nehrnt eure StelIung mit Gewalt, nehmt eure fes ten Posten! Die Turken liberfallen uns und wolIen uns erschlagen. Wohl ohne Wasser, ohne Broth stehn sie drei Tag' und Năchte ; Sie drăngen hart den Feind zurruck, hinab nach Kompulaki, Sie schlagen diese Turken ab wohl an drei tausend Kopfe. Da ruft Pharmakis hoch herab von einem Klosterthurme: Legt eure Flinten nun beiseit und zieht heraus die Săbel, Und stiirmt die Hohe dort hinauî, Ailia zu gewinnen! Die Tiirchen hatten dess Gewinn, sie drangen in das Kloster. Da rief Pharmaki Iebend noch- kerab von Sekos Hohe : Wo bist du, Gorgos, Bruder mein ? Wo bist du, erster Haptmann ? Die Turken uberfallen uns und wollen uns erschlagen. Wie Hagel kommt es vom Geschutz, wie regen von den Flinten. Doch Gorgos war nun a�ch dahin, sie sahen ihn nicht wieder. DER TOr:), DES PHARMAKIS E� kam ein bitter Frlihling 'uns, es kam ein scharzer Sommer, Es kam der Herbst, der bitterste, der giftigste von aIIen. Da hielten mit einander Rath Gorgakis und Pharrnakis : Gorgakis, auf, und lass uns Iliehn und nach Moskovien gehen! Du redest gut, Pharmakis mein, du sprichst mit guter Zunge, Doch eine Schande wăre das,' die Welt wurd uns verlachen. Nein, besser doch, wir halten uns in diesem festen Kloster. Vielleicht kornmt der Moskovit, und bringt uns seine Hiilfe. 264 [265] Da tont ein Ruf von drăben her, von Sekos Lagerposten : Viel dicke W olken ziehn heran, es werden scharz die Berge! Kommt Hiilfe wohl fiir uns daher? Sind es wohl Kameraden? Nicht . HiiUe kornmt Iur uns daher, es sind nicht Kameraden; Die Tiirker uberfallen uns, ein Heer von Iunfzehntausend. Ais sie vor Sekos angelangt und Posten da genommen, Du pflanzten sie Kanonen viel rings un das feste Kloster, .Fiinf schiessen von der Seite her, Iănf sind auf's Thor gerichtet, Die andern, so die grossten sind, die schiessen von der Hohe. Es fielen tausend Turken wohl dicht bei der alten Kirche. Und tausend andre traf der Tod wohl vor der Klostermauer. Da zog das ganze Tiirkenheer zurruck nach Kampulaki. Ein Pascha nur sah unverwand nach Sekos noch niiiber. Mit lauter Stimme rief er aus: O Muhamed! O Ahmed! Nehmt diesen Posten mit Gewalt I Umzingelt dieses Kloster! Und die gesammte Tiirkenschaar und alle Janitscharen Umzingelten dan ganzen Ort und schlossen ein das Kloster. Pharmakis wurde tiel betrubt und seufzte schwere Seufzer, Er rief herab nach seinen Tapferen herab vom Klosterthurme: 'Wo seyd ihr, meine Tapieren P Wo meine Heldenbruder ? Nehmt, nehmt mir die Zechinen ab, die golgewirkte Weste, Das Silber von dem Waffenrock, damit ich leichter werde, Zieht eure Săbel nun heraus und brecht entzwei die Scheiden, Damit wir sturzen auf den Feind und in die Flucht ihn jagen. Da tritt hervor und spricht zu ihm ein Protopallikari: 0, schwarz sind unsre Sabei heut, und unsre Flinten triibe I Zahllos ist dieses Turkenheer, und schwarz sind alle Berge. Kaum hat er dieses W ort gesagt, die Rede kaum gesprochen, Da war Jannes Pharmakis lebending schon gefangen. Sagt' ich's dir, Jannes, einmal nicht, sagt' ich's nicht drei und Iiinî Mal? Bleib nicht hier in der Walachei, bleib nicht in Sekos stehen. Wie hătt ich Armer das gewusst? Wie wăr's mir eingefallen? Dass Christenkonsuln jemals uns dem Feind verrathen konnten? Ihr Voglein, die ihr flieget hoch durch alle weite Liifte, Fliegt, bringt dem Frankenland die Kund' und allen Christenorten, Gebt meiner Pharmakina auck die Botschaft meines Todes . •••••••••••• 5 265 [266] , r l' I " I 14 Şătrar, 15 Clucer za arie, 16 Vtori Logofăt, 17 Vtori Vistier, 18 Treti Logofăt, 19 Treti Vistier, 20 Polcovnic, 21 Stegar, 22 Vtori Armaş, 23 Logofăt za Vistierie, 24 Vtori Comis, 25 Ceauş spătăresc, 26 Staroste [de neguţători]. \ \ 1 VeI Dvornic al -l-Iea, 2 Logofăt de ţara de sus, 3 Logofăt de ţara de jos, 4 Postelnic, 5 Clucer, 6 Cămin ar, 7 Paharnic, 8 Stolnic, 9 Comis, 10 Sărdar, 11 Medelnicer, 12 Sluger, 13 Pitar, o arhondologie a Olteniei între 1820-1830 In "Condica Dioanului Craiooei de pitace şi porunci" pe anii 1820-1831. aflată la Arhivele Statului din Bucureşti (Jude­ cătoreşti vechi, No. 91), se găseşte trecută o listă a boerilor din Oltenia, intitulată: "Arhondologhiia acestor cinci judete", fără nici o altă indicaţie şi nedatată. Este însă foarte probabil că ea a fost alcătuită la 1820 şi ţinută Ia curent până în preajma anu­ lui 1830. Pentru data începutului ei ne putem întemeia pe faptul că, biv vtori Vistierul Papa Vladimirescu, fratele mai mic al lui Tudor, este menţionat în ea, ştiut fiind că el dispare fără urmă în 1821, trimis la Vidin după porunca SiIihdarului din Tărgu Jiu. De altă parte această arhondologie ocupă primele file (10-19) din cele 314 ale condicei, fiind intercalată între acte datate: Ianuarie şi Februarie 1820, spre deosebire de unul singur, din 1823, probabil adăugat în urmă. Foarte utilă şi interesantă este compararea ei cu "Arhondologia Munteniei de la 1822-1828" publicată de d. I. C. Filitti în "Revista Arhivelor" No. 4 din 1927 şi "Revista Istorică" No. 4- 6 din 1928. In fine .Arhondoloahua acestor cinci judete" e cu atât mai vrednică de băgare de seamă cu cât, afară de cea întocmită din porunca administraţiei austriace din Oltenia (1718 - 1739) şi pu­ blicată în "Arhivele Olteniei" II, 7, p. 195 -197 de d. C. V. Obedeanu, alta n'a mai apărut în coloanele acestei reviste. Cei mai mulţi din boeri sunt precedaţi de particula "biv" iar boeriile şi rangurile se succed în ordinea următoare: In două cazuri însă, aCes\ă ordine nu este respectată; aşa, la jud. Mehedinţi, medelnicerul este trecut înaintea sărdarului, iar la jud. Vâlcea treti vistierul după polcovnic. Osebit de aceasta boeriile, familiile şi rangurile sunt grupate pe judeţe, anume: 10 Craiova i judeţu Dolj, cu 145 boeri şi familii, 266 [267] însă: 2° Mehedinti cu 35, 3° Gorj cu 35, 4° Vâlcea cu 38, . 5' Romanaţi cu 22. Arhondologhiia acestor cinci judeţe Craiova i judeţu Dolj * Dumnealui Vei Dvornic al: 4: Dumitrache Bibescu * Casa răposatului biv Vei Logofăt de ţara de sus, Cornea Brăiloiu * Dumnealui biv VeI Logofăt de ţara de jos Dumitrache Bibescu, Vel Doornic al 4: Dumnealui biv Vei Logofăt de ţara de jos Dumitrache Brăiloiu * Dumnealui biv Vei Postelnic Aleco Arghiropulo * Casa răposatului biv Vei Clucer Şărban Otetelişanu Dumnealui biv VeI Clucer Ioan Vlădăianul Dumnealui biv Vei Clucer Costandin Brăiloiul Casa răposatului biv VeI Clucer Costandin Haralamb Dumnealui biv VeI Clucer Nicolae Glogoveanu Dumnealui biv VeI Clucer Costandin Otetelişanu Dumnealui biv Vei Clucer Ioan Gănescu Dumnealui biv Vei Clucer Dinicul Otetelişanu Dumnealui biv Vei Clucer Aleco Samurcaş Dumnealui biv Vei Clucer Şărban Grădişteanu * Dumnealui biv Vei Căminar Iancu Teohar Dumnealui biv Vei Căminar Ştefan Bibescu Dumnealui biv Vei Căminar Costandin VIădăianu Dumnealui biv Vei Căminar Costandin Buzescu Dumnealui biv Vei Căminar Barbu Ştirbeiu. clucer. * Casa răposatului biv Vei Paharnic Gheorghe Argetoianu Dumnealui biv VeI Paharnic Stan Jianu Dumnealui biv VeI Paharnic Gheorghe Bengescu \ Dumnealui biv VeI Paharnic Nicolae Brăiloiu Dumnealui biv Vei Paharnic Costandin Almăjanu Casa răposatului biv VeI Paharnic Gheorghe Păianu Dumnealui biv Vei Paharnic Gheorghe Coţoleanu Dumnealui biv Vei Paharnic Ştefan Gănescu * Casa răposatului biv Vei Stolnic Gheorghe Coţofeanul Casa răposatului biv Vei Stolnic Grigorie Brăiloiu Dumnealui biv Vei Stolnic Costandin Zătreanul 267 [268] Dumnealui biv VeI Stolnic Iancul Otetelişanul Dumnealui biv VoI Stolnic Costandin Brăiloiu Dumnealui biv VeI Stolnic Costandin Zătreanu Dumnealui biv VeI Stolnic Barbu Socoteanu Dumnealui biv Vei Stolnic Gheorghe Argetoianu * Dumnealui biv VeI Comis Ştefan Gănescu, paharnic Dumnealui biv VeI Comis Costandin Glogoveanu * Casa răposatului biv VeI Sărdar Costandin Pandia Dumnealui biv Vei Sărdar Titu Bengescu Dumnealui biv VeI Sărdar Panait Dălgeanu Dumnealui biv Vei Sărdar Barbu Socoteanu, stolnic Dumnealui biv VeI Sărdar Petrache Obedeanu Casa răposatului biv VeI Sărdar Gheorghe Stenos Dumnealui biv Vei Sărdar Costandin Teohari Dumnealui biv Vei Sărdar Nicolae Prisăceanu Dumnealui biv Vei Sărdar Hristodor Gărleşteanu Dumnealui biv VeI Sărdar Părvul Merişanu Dumnealui biv VeI Sărdar Dumitru Aman Dumnealui biv VeI Sărdar Grigorie Teohari Dumnealui biv Vei Sărdar Dumitrache Haralamb Dumnealui biv Vei Sărdar Gheorghe Otetelişanu Dumnealui biv VeI Sărdar Gheorghe Argetoianu, stolnic Dumnealui biv Vei Sărdar Costandin Otetelişanu Dumnealui biv Vei Sărdar Dumitrache Chinezu Dumnealui biv VeI Sărdar Costandin Brăiloiu Dumnealui biv VeI Sărdar Grigorie Bengescu * Casa răposatului biv VeI Medelnicer Costandin Argetoianu Casa răposat ului biv VeI Medelnicer Costandin Păianu Casa răposatului biv Vei Medelnicer Costandin Prisăoeanu Casa răposatului biv VeI Medelnicer Sevastiianu Dumnealui hiv VeI Medelnicer Nicolae Coţofeanu Dumnealui biv Vei Medelnicer Petre Portărescu Dumnealui biv VeI Medelnlcer Gheorghe Cornăneanu 1) Dumnealui biv VeI Medelnicer Gheorghe Mănescul Dumnealui biv VeI Medelnieer Ioan Poroineanu Dumnealui biv VeI Medelnicer Scarlat Măinescu Dumnealui biv Vei Medelnicer Petrache Poenaru Dumnealui biv Vei Medelnicer Costandin Zătreanu, siolnic 2)! Dumnealui biv VeI Medelnicet Iancu Otetelişanu, stolnic 2) Dumnealui biv VeI Medelnicerv lanache ot Greceşti Dumnealui biv VeI Medelnicer \Scarlat Dulea Dumnealui biv VeI Medelnicer Ioan Uriianu 1) Sau Socoteanu, fiind scrise două nume unul peste altul. 2) Tăiat în original. 268 1 [269] *Dumnealui Medelnicer Costantin Brăiloiu, stolnic Dumnealui biv Vei Medelnicer Costandin Argetoianu *Dumnealui Medelnicer Dumitrache Bibescu "Dumnealui Medelnicer Fotache Păianu "Dumnealui Medelnicer Costandin Brătăşanu * Dumnealui biv VeI Sluger Costandin Buzescu, căminar 2) Dumnealui biv VeI Sluger Băluţă Goeşteanul Dumnealui biv VeI Sluger Marco Măinescu Dumnealui biv VeI Sluger Dumitrache Chinezul, sărdar Dumnealui biv VeI Sluger Triiandafil Dumnealui biv VeI Sluger Costi Radoşanu Dumnealui biv VeI SI uger Ioan Solomon ot Pleşoi Dumnealui biv Vei Sluger Ioan Sămboteanu Dumnealui biv VeI Sluger Costandin Argetoianu Dumnealui biv VeI Sluger Costandin Viişoreanu *Dumnealui SI uger Costandin Socoteanu * Dumnealui biv Vei Pitar Gheorghe Argetoianu, sărdar 2) Dumnealui biv VeI Pitar Ioan Ghimpeţeanu Casa răposatului biv Vei Pitar Lambru Vilară Dumnealui biv Vei Pitar Ioan Ciorăreanul Dumnealui biv Vei Pitar Mihai Alboteanu Dumnealui biv VeI Pitar Gheorghe Dumnealui biv VeI Pitar Ioan Pleşoianu Casa răposatului biv VeI Pitar Socoteanu Dumnealui biv Vei Pitar Dumitrache Uriianu Dumnealui biv VeI Pitar Nicolae Vlădimireanu * Dumnealui biv VeI Şătrar Gheorghe Tetoianu Dumnealui biv VeI Şătrar Ştefan Deşliu Casa biv VeI Şătrar Ioan Murgăşanu Casa biv VeI Şătrar Gheorghe Slătineanu Dumnealui biv VeI Şătrar Teodorache Păianu Dumnealui biv VeI Şătrar Teodori Dumnealui biv VeI Şătrar Ioan Roieşanul * Dumnealui biv Clucer za arie Şărban Murgăşanu Dumnealui biv Clucer za arie Coste, sluqer 2) Dumnealui biv Clucer za arie Ioan Sandulache Dumnealui biv Clucer za arie Ioan Solomon ot Pleşoi, sluger 2) Dumnealui biv Clucer za arie Grigorie Murgăşanu "Dumnealui Clucer za arie Hristache * Casa răposatului biv Vtori Logofăt Barbu Ilinescu *vtori Logofăt Costandin Otetelişanu, sărdar *vtori Logofăt Manolache Părăianu ot Mălăeşti * 269 [270] il I ; � . vtori Vistier Vasile Lăcusteanu *vtori Vistier Ioan Sultănoiu *vtori Vistier Dumitrache Muşceleanu *vtori Vistier Mihai Goga ot Albeşti *vtori Vistier Teodoran Vălcănescu "vtori Vistier Costandin Gioroceanu "vtori Vistier Anastasie *vtori Vistier Nicolae Rusănescu "vtori Vistier Petre Stăncescul "vtori Vistier Iordache Fotescu "vtori Vistier Mihai Iliescu "vtori Vistier Nicolache *vtori Vistier Ştefan Zătreanu *vtori Vistier Scarlat Protopopescu *vtori Vistier Ioan Stănescu *vtori Vistier Stan Stolojanu *vtori Vistier Costache Catopulu *vtori Vistier Ioan Moţăteanu * *treti Logofăt Părvul Grărnescul *treti Logofăt Ianache Murgăşanul ot Muereni "treti Logofăt Ivan Cernătescu =Casa biv treti Logofăt Gheorghe Cernătescu *treti Logofăt Dumitru Paliu, omu Dumnealui Dvornic Bibescu *treti Logofăt Ştefan Golumbeanu *treti Logofăt Scarlat Stăncescu * "treti Vistier Radu Fratoştiţeanu *treti Vistier Costandin Stăncescu biv Polcovnlc Ioan Bălşanu biv Polcovnic Nicolae Gioroceanu ot Giorocel biv Polcovnic Haşul biv Polcovnic Ianache Milichi ot Tămbureşti Casa Polcovnicului Hagi Stoian Ţolea biv Polcovnic Nicolae Hagi Crăciun biv Polcovnic Ion Vasiliu \ * Casa răposatul biv vtori A\rmaş Zătreanu bun 2) Casa răposatului vtori Armaş Teodoran Ralea biv vtori Armaş Nicolae Andreescu biv vtori Armaş Teodor Podbăntceanul biv vtori Armaş Nicolae Chi�tescul Casa răposatului vtori Arrnaş' Anastasie Matrache , * Casa răposatulul Marin BaldoJin biv Logofăt za vistierie * Casa răposatului biv vtori Comis Gheorghe 270 [271] biv vtori Comis Leonard biv vtori Comis Ştefan Zătreanu utori oistier 2) * biv . Ceauş spătăresc Costache * biv Staroste Goga Gheorghiu biv Star os te Gheorghe Bureţea * Mehedinti Dumnealui biv VeI Medelnicer Costandin Coţoleanu * Dumnealui biv VeI Sărdar Ştefan Miculescu * Dumnealui biv VeI Sluger Mihalache Ciupagea * Casa răposat ului biv VeI Pitar Mihai Poroineanu * Dumnealui biv VeI Şătrar Răducan Sefendaohs Casa răposatului Şătrar Răducan Izvoranu Casa răposatului Şătrar Dumitrache Bălăcescu Dumnealui biv VeI Şătrar Dumitrache Izvoranu Casa răposatului Şătrar Barbu Vlădăianu * Dumnealui biv Clucer za arie Ştefan Miculescu, sărdăr Dumnealui biv Clucer za arie Hagi Gheorghe Pleşoianu Dumnealui biv Clucer za arie Vasile Strămbeanu * biv vtori Logofăt Petre Burileanu * biv vtori Vistier lanache Serghiadi biv vtori Vistier Costandin Crăiniceanu biv vtori Vistier Ioan Motăţeanu biv vtori Vistier Papa Vlădimirescul biv vtori Vistier Polihronie ot Bălăciţa biv vtori Vistier Dumitrache Pleniceanu * biv treti Logofăt Ioan Renghea biv treti Logofăt Ioan Burileanu biv treti Logofăt Vlăduţ Amărăscu biv treti Logofăt Dumitru Negreanu biv treti Logofăt Mihalache Ciupagea, sluger biv treti Logofăt Ioan Sârdăreanu * biv treti Vistier Nicola Boboc * biv Polcovnic Zanfirache biv Polcovnic Dumitraşco Gărboviceanu biv Polcovnic Ioan Grecescu 271 [272] biv Polcovnic Vasile Ghelmegeanu biv Polcovnic Gheorghe Pestriţu biv Polcovnic Nicolae Ciupagea * biv vtori Armaş Stanciu Fratoştiţeanu biv vtori Armaş Anghel Lupulescu * Casa răposatului vtori Comis Toma Butoi * biv Vătaf za visterie Iancu Enescu �. biv Ceauş Istrate Calotescu * Gorj Dumnealui biv VeI Stolnic Barbu Viişoreanu Dumnealui biv VeI Stolnic Costandin Brăiloiu Dumnealui biv VeI Stolnic Costandin Bălteanu Dumnealui biv VeI Sărdar Dumitrache Zătreanul Dumnealui biv VeI Sărdar Costandin Bălteanu, stolnic 2) * Dumnealui biv VeI Medelnicer Ioan Sefendache Dumnealui biv VeI Medelnicer Simion Peştinaru Dumnealui biv VeI Medelnicer Răducan Sărdănescu Dnmnealui biv VeI Medelnicer Zanfirache Bălteanu Dumnealui biv VeI Medelnicer Grigorie Bălteanu Dumnealui biv VeI Medelnicer Costandin Măldărescu * Dumnealui biv VeI Sluger Dumitrache Urdăreanu Dumnealui biv VeI Sluger Barbu Gănescu * Dumnealui biv VeI Pitar Dumitrache Măldărescu Dumnealui biv VeI Pitar Stanciu Şişescu Dumnealui biv VeI Pitar Grigorie Călinescu * Dumnealui biv VeI Şătrar Chiriţă Corbeanu Dumnealui biv VeI Şătrar Grigorie Săftoiu Dumnealui biv VeI Şătrar Drăghici BăIăcescu * Dumnealui biv Clucer za arie Costandin Hurezanu * biv vtori Logofăt Costandin Broşteanu biv vtori Logofăt Zanfir Bălăcescu \* biv vtori Vistier Barbu Bibescu', biv vtori Vistier Şărban Magheri; biv vtori Vistier Lăudat Frumuşanu biv vtori Vistier Ioan Maghierul *' 272 [273] Casa răposatuiui biv treti Logofăt Costandin Săulescu *treti Logofăt Vasile Mongescu . treti Logofăt Grigorie Cepleanu *treti' Logofăt Ştefan Romănescu *treti Logofăt Costandin Frumuşanu *treti Logofăt Matei Gărdescu * biv treti Vistier Niţul Măldărescu * biv Polcovnic Ioan Fedeleş biv Polcovnic Ioan Părăianu biv Polcovnic Stoian Părăianu * Vâlcea. Casa răposatului biv Vei Clucer Costandin Socoteanu * Dumnealui biv VeI Stolnic Ioan Lahovar Dumnealui biv VeI Sărdar Nica Vlădescu Dumnealui biv Vei Sărdar Preda Predescu * Dumnealui biv Vei Medelnicer Aleco Bujoreanu Dumnealui biv VeI Medelnicer Gheorghe Bucşănescu Dumnealui biv Vei Medelnicer Stamate Racutis * Dumnealui biv VeI SI uger Nicolae Vlădescu Dumnealui biv VeI SI uger Gheorghe Nichifor Dumnealui biv VeI Sluger Manolache Măldărescu Dumnealui biv VeI Siuger Matache Vispescu * Dumnealui biv VeI Pitar Dumitrache Zisul * Dumnealui biv VeI Şătrar Gheorghe Tetoianu Dumnealui biv VeI Şătrar Teodor ot Doba Dumnealui biv Vei Şătrar Gheorghe Vlădescu Dumnealui bi v Vei Şătrar Costandin Bărsescu Dumnealui biv Vei Şătrar Nicolae Băjăscu Dumnealui biv VeI Şătrar Nicolae Predescul * Casa răposatului biv Clucer za arie Barbu Otetelişanu Casa răposatului biv Clucer za arie Vlăduţ Tetoianu * Casa răposatului biv vtori Vistier Ioan Otetelişanu biv vtori Vistier Alecsandru Diculescu biv vtori Vistier Iordache OIănescu biv vtori Vistier Gheorghe Vlădescu 273 [274] biv vtori Vistier Nicolae Giulescu ot Giuleşti biv vtori Vistier Costandin Lăcusteanu * *treti Logofăt Gheorghe Cernătescu Casa răposatului biv treti Logofăt Rusin Caragic *treti Logofăt Alecsandru Olănesou *treti Logofăt Barbu Tetoianu *treti Logofăt Matei Baldovin *treti Logofăt Nicolae Mădărescu *treti Logofăt Costandin Borănescu * biv Polcovnic Ioan Străchinescu Casa răposatului Polcovnic Ştefan Bârsescu biv Polcovnic Matache Vespescu, sluger 2) * biv treti Vistier Sandu Diculescu * biv Stegar Mihalache * Casa răposatului biv Logofăt za visterie Grigorie Lăcusteanu * Romanaţi. Casa răposatului biv Vei Sărdar Ioan Brătăşanu Dumnealui biv VeI Sărdar Costandin Lazaru ot Vălşăneşti Dumnealui biv Vei Sărdar Polihronie Dumnealui biv VeI Sărdar Diamandi Giuvara * Dumnealui biv VeI Medelnicer Grigorie Jiianu Dumnealui biv VeI Medelnicer Costache Greceanu Dumnealui biv VeI Medelnicer Costandin Berindei Dumnealui biv VeI Medelnicer Dumitrache Jiianu Dumnealui biv VeI Medelnicer Petrache Varlam Dumnealui biv VeI Medelnicer Mihalache Jiianu * Dumnealui biv VeI Sluger Amza Jiianu Dumitrache Greceanu , , * Dumnealui biv VeI Pitar Dumltrache Berindei * Dumnealui biv VeI Şătrar Iancul Jiianul * Casa răposatului Clucer za ti,de Nicolae Greceanu Casa răposatului Clucer za atie Petre Perieţeanu * Casa răposatului biv vtori Logofăt Barbu Brătăşanu * Casa răposatului biv treti Logofăt Andrei Dobruneanu * 274 [275] biv treti Vistier Nica Părvuleţu * Casa răposatului biv vtori Armaş Dumitrache Viişoreanu biv vtori Armaş Şărban Margăritescu biv vtori Armaş Zmarandache Inslărşit la fila 13, în notă marginală, se găseşte însemnat: "Cei trecuţi la arhondologhiia Vistierii din poruncă gospod, între "feciorii de boeri. Costandin Izvoranu Dumitrache Hurezeanu Dumitrache Berceanu (sau Berneanu 3). Deci Arhondologia Olteniei, între a doua şi a treia decadă a sec. XIX, coprinde 275 de boeri, case boereşti şi alţii, plus 3 feciori de boeri. Ioan V. Câncea • •••••••••••• Fraţii Pavlovici, negustori craioveni de Giqi Orman Ca şi Nicolae R.adovici, Const. Câncea T eodorovici, Hagi Stan, Hagi Mladen Stoianovici, Sava Ioanovici, fraţii Pavlovici fac parte din acea pleiadă de negustori, despre cari Domnul Profesor N. Iorga ne spune 1) că sunt .companişti, pe deplin romanizati din vremea Austrie­ cilor". Dintre cei trei fraţi: Vasile, R.aicu şi Velea, numai ultimul este născut în Craiova, unde tatăl lor, bătrânul Pavel Pavlovici, se stabilise pe la mijlocul sec. XVIII, ve­ nind din Banat. Mama lor se numea Ţoca 2) şi erea probabil bulgară, fiind originară din T etovo. Copilăria şi tinereţea celor trei fraţi, în vremurile turburi ce formează epoca dintre "arsul Cralovei" de la 1800 şi răscoala lui Tudor, fu destul de agitată şi sămănată cu multe şi grele pribegii. Negoţul tatălui lor, care cumpăra lâna oilor noastre de pe unde putea, trimeţând-o cu carele prin Sibiu ori prin R.uşava (Orşova) în "Evropia" - câte odată şi prin Dii şi Orehova cetăţilor turceşti - mergea greu. Focul cel mare distruse se toiul, casele şi lânăria, iar începutul de refacere, sub supravegherea directă a fiilor, 3) Citire nesigură. 1) N. Iorga. «Oraşele OItene şi mai ales Craiova pe pragul vremilor nouă» Bibl. Arhivelor Olteniei, No. 2, pag, 12. 2) Actul de deces al lui Velea Pavlovici, No. 27, din 1870. 275 [276] se întrerupse odată cu ocuparea Craiovei de către Turcii dela Dii (1806). Munca fu reluată în 1812, când aceştia, acum deveniţi vârstnici, puseră bazele unor gospodării şi negustorii so­ lide. "Noi sân tem trei fraţi care avem o casă, o negos­ torie ... " scrie Vasile Pavlovici lui Gheorghiţă Mancati Sofran la 129 act. 18233), iar "negostoria" erea negoţul cu; lână, căci lânăria şi zalhanaua ereau singurele înde­ letniciri ce mai puteau produce pe acea vreme. VASILE PAVLOVICI erea cunoscut sub numele de Vasile Neamţu, fiindcă fusese sudit austriac, cât şi din cauza deselor drumuri ce făcea cu desfacerea porcilor "în nernţia", la "Beci şi Peşta". Mulţumită acestor drumuri şi prietenii ce legase cu conducătorii casei Poschari din Viena 4), se datoreşte ali­ pirea pe lângă marea casă de comerţ din Sibiu - Hagi Pop - a vărului său Nistor, pe care-I recomandă şi dela care ne-au rămas o mulţime de scrisori istorice asupra revoluţiei lui Tudor. In strânse legături de prietenie cu Hag! Const. Pop, şeful casei, ce se căsătorise la Craiova cu o Murgă­ şeancă 5) - Păuna, Păuniţa Hagica -, el întreprinde dese călătorii la Braşov, Sibiu şi Bucureşti. Vedem că a fost şi la Gratz, iar dela .Llpţica" aduce unui negustor (Sofran) ceasornic "bun de purtat la sân". Dintr'o scrisoare cu data de 27 act. 18196) a lui Scarlat Stoenescu către Arnan, aflăm că el avea legături de afaceri atât cu cel dintâi, cât şi cu Hagi- Ienuşu. Pe la 1820, îl găsim asociat şi cu Aman 7). In timpul răsmeriţei lui Tudor, Vasile Pavlovici se refugiază la Râmnicşi Drăgăşani. La Sibiu aglomeraţia fiind prea mare, după cum scrie 8) Stan Popovici, conducătorul casei Hagi Pop, la 12/24 Martie 1821: .Sântem sănătoşi dat: cam inuăluiţi din pricina dea­ selot vizite ale boiarilot ce ne-au cuttupit deodată: unii poftesc case, alţii mebele (mobile), care aici e discolie ai O'd,si, 'Şi alti cer bani, .că n'au de cheltuială, că sânt toţi uşori. Că Caraqea şi Sucia, Domnii Ţării Iaunâneşti, cu -meşteşuquri i-au stors pe toţi: Domnii au rămas IOU banii, iară boerii cu ranquri mari boereşti, tit ăl one mi- \ 3) N. Iorga. Scrisori de ne�ustori. Pag. 208. 4) Dimitrie Poschari avea şi la Craiova casă negutătoreasca la 1729. N. Iorga. Istoria Comerţului Romanesc. VoI. Il, pag. 133. 5) Ibid. pap. 83. \ 6) N. Iorga. Coresp. lui D. Arnan, pag. 38 7) N. Iorga. Istoria Comerţului Român. Val Il, pag. 108, 8) N. Iorga Scrisori de boeri şi negustori, pag. 135. 276 [277] t/;[",9) -, negustorii şi cei mai puţin bogaţi se mulţurnirăi cu localităţile sigure din ţară. De aci din Drăgăşani scrie el despre "spargerea şi risipadim Craiova" şi oă .idupe cutremur ce au fost acum s'a ivit o stea cu coadă, şi oamenii vorbesc care cum se pricepe" (18 Febr. 1821) 10). La 49 Aug. 1822, Arnan şi Vasile Pavlovici 11) închee la Sibiu "toate prigonirile şi socotelile ce amu aoutu între noi până acum... şi ne-am izbcănitu unul de către altul spre mulţămirea atnândurora părţilor şi n'avem a mai ceare unul de la altul nimic pentru că ne-am impă­ cata şi ne-am exoflisitu de toate. Şi de acum înainte ori-ce scrisoare sau adeoerintă sau socoteaLă deschisă, pentru orice pricină urmată până acum între noi şi se va! giisi la vreunul din noi sau la altcineuaş să n'aibă nici o. puteare, ci să fie o hârtie albă, drept aceia sau [ăcut doao asemenea cărţi de exoţlisisu, intărindusă şi de către mărturiile ce au fost de faţă la această izbră­ nire a noastră. Şl am luat [ieşte care câte una la mână ca să fie stiutu că ne-amu exojlisitu şi nu avem a mai pt etăndălui unul dela altul nimica". Din pomelnicul bisericei Sf. Ioan Hera al "Dum­ nealui jupan Vasile Neamtu">") aflăm că el avea patru fii şi o fică. O invitaţie la nunta acesteia din 1855, ne arată: că la acea dată Vasile Neamtu murise, căci spune: "La 27 Ianuarie, 11 ore europeneşti dimineaţa, în biserica: Maica Domnului Duda, Diamandi Anastasiu cu soţia cu­ nună pe Antonie Pashalopolu cu Demoazela Sultănica V. Pavlovici. Eelicitaţii în casele Il-uei Dumitrana V. Pavlovici 13). Unul din fii, Grigorie Pavlovici, a fost deasemenea un cunoscut lânar, contemporan unchiului său Velea, cu care a lucrat în bună înţelegere. RAICU PA VLOVICI, a fost iarăşi un fruntaş al ne­ goţului lânei. Aceasta reese lămurit, atât din scrisoarea fratelui său Vasile, despre care am vorbit, cât şi din actul de căsă­ torie al uneia din fiicele sale 11). Fusese şi el sudit austriac, dar, văzând că "unii sânt 9) Titei ohne Mitte\. 10) N. Iorga. Scrisori de negustori, p. 207. 11) N. Iorga. Coresp. lui D. Aman, p. 73-74. 13) Soţie: Dumitrana. Fii: Teodor, Grigorie, Nicolae, Dumitru. Fiică : Sultana. In istoricul Bisericii Maica Precesta dela Dudu, de D-I Ioan Con­ stantinescu, găsim mereu între 1848 şi 1854 danii Iacute de Grigorie şi Dumitru. 13) Pe locul unde sunt azi casele Domnului Alex. Poenaru. 14) Bis. st. Gheorghe Vechi. Act de căsătorie No. 8, din fi Febr. 1841. 277 [278] cunoscuţi de sudiţi, iară alţii nu", "din multe cercetări totdeuna, şi supărări, că avem acareturi; eu şi Raico, ne-am aşezat la orenduiala ţet:i"15). Are legături cu "aghenţii" de comerţ, cari procurau lână din Ţara tătărască, Bender şi Akerman, cum şi cu negustori de lână de peste Dunăre. Către sfârşitul vieţei, despărţit de fraţii săi, con­ duce o Iânărie şi zalhana proprie, tot la Jii, împreună cu viitorul său ginere Nae Creţu (sau Chiciu) "lânaru". Această lânărie e îndeobşte cunoscută sub numele de "lânăria Creţu" şi a fost proprietatea acestuia până la moarte (21 act. 1860). Un fiu unic, Tudorache Pavlovici, mare proprietar în R.omanaţi (şi tovaroş în comerţul cereale lor cu un cumnat, Nicolache Pană 16), grânarul), a murit fără descendenţi. Prin ficele sale însă, căsătorite cu Ioan Plesea, Ni­ colae Coandă şi Nae Creţu, el a lăsat foarte numeroşi urmaşi. Actul de moarte al lui "Raicu Pavlovici lânaru" din 14 Fevr. 1844, se găseşte în condica bisericei Sf, Gheor­ ghe Vechiu. VELEA PAVLOVICI. Inscripţia funerară dela cimi­ tirul Ungureni ne arată că Velea Pavlovici s'a născut la 1786 şi 'că se numeşte tot Vasile 17). La 1818 el este în plină activitate. Pe lângă "negostoria" comună cu fraţii săi, îl găsim conducând şi "lânăria dela Jii", de sine stătătoare. Lucrează intens cu Stamate Paris, cu Nicolae Dumba, cu Nicolae Iotta şi cu Polizache, omul lui Arnan. Intre 1818 'şi 1821 face negoţ de import la Bucureşti 18) cu Mihail Tudoran şi slugerul Ionu Băluţă. La 4/16 Iulie 1821, este refugiat la Braşov, de unde trimete veşti asupra luptei dela pasul Bran, cum .s' ao fost spăriiat şi domni din vamă", precum şi preţurile ce in­ teresează. "Aicea greu, şi cucutuzu foarte scump; grâu dela 15 [l. pănă la 11 qăliata, şi cucuruz dela 71/2 păn la 7; lână au eşit la pt eţu cu 13 şi 14 duce ocao, şi este rnuşterei mulţi, Ourei 19),. Inapoiat la Craiova), unde lucrurile stau tot prost, căci: "Aici nu ştim ai cui suntem. Caimacanul orândueşte un fel şi dela Sluqet 'Cepdot' altfeI"20, îşi reia afacerile \ 15) Vezi nota 3. Scrisoarea l�i Vasile Pavlovici. 16) Bunicul distinsului scriitor 'Colonel Nicu Condiescu. 17) Dacă la naşterea unui prunc un frate mai mare erea bolnav, o veche credinţă cerea ca, spre înSănătoşire, săi se dea acelaş .nume, 18) N. Iorga. Istoria Comerţului Românesc, voI. II, pag. 81. 19) N. Iorga. Scrisori de negustori, p. 170-171 20) N. Iorga. Scrisori de negustori, p. 192 278 [279] şi negoţul, întrucât găsise "toate lucrurile dupe cum le-au lăsat". Velea Pavlovici rămăsese sudit şi dupe plecarea fra­ ţilor săi din "cumpanie"; .idară fratele Vela, fiind becher şi mai tânăr, le-am lăsat sudit, fiindcă erea cunoscut şi de către cinstita Agenţiiă cu patentă la mână. Că i s'au scos de mult prin hatirul cinstit casei a dumsale [upun Bagi Costadin Irop", şi vroia să mai rămâe. "Poftind a rămâne fratele meu Vela în locu meu la cinstita .Aghen­ ţie", "trage nădeida, dupe rugăciuni ce rugase pe Co­ conu Zairachi 21), că cu mergerea damisale la Bacureşte să-I arete la domnu Aghent". Se pare că nu a rămas, căci: "Văz că acuma îl apucă de bir; aşa că nu tămânem nici un sudit, a putea plăti dupe cum plăteam cinstitei Compane" 22). Nu mult în urmă Velea Pavlovici se căsătoreşte cu Constantina Crăciun, nepoata lui Bagi Crăciun (unul dtn rec1ăditorii bisericei Sf. Arhangheli, la 1779) şi fiică a lui Crăciun Roşu, zis şi "bazarghideanul", alt fruntaş al negoţului oltean, despre care voi vorbi într'un articol ��� , Dăm în paginile următoare portretele soţilor V dea Pavlovici în tinereţe (după tablourile în ulei, aparţinând familiei), cum şi reproducerea a două fotografii a ace­ loraşi, din anii bătrâneţii lor. Dela această epocă şi până la 1845 situaţia lui Ve1ea Pavlovici este tot mai înfloritoare. Cumpără "toate oqrăzile din preajma lânăriei dela Iii", şi instalează ,,0 zalhana cu cazane şi toate celelalte" pentru prepararea seu lui şi pastramei ce exporta prin Ruşava "în ţara nemţiei", Acum proprietatea lui se în­ tinde până la hotarul Marelui Logofăt Ioan Bibescu, căci cuprinde şi "toate livezile de acolo" devenind astfel vecini. Este în bune relaţii cu Nicolae Mihail, cu Manoil, cu Creţu şi cu ceilalţi lânari cu cari lucrează. Cu Teodor V. Pavlovici, fiul lui Vasile Neamţu şi cu Nicolache Mihail, care începuse să ia cu arendă ave­ rile mânăstireşti, are şi afaceri de bani. Legături de negoţ şi prietenie cu Vasilache Papado­ pulo, cel cu căminărltul judeţelor de peste Olt, cu Grigorie Lăceanu, Enache Hagiad, Nicolache Pană, grânarul şi cu Atanasie Lilovici, lânaruL Căsătorii succesive ale ficelor sale 23) îl încuscresc cu Scarlat Stoenescu, urmaşul lui Milco Stoenescu, cel care 21) Zamfirachi Hagi Pop, 22} Vezi nota 3. Scris. lui Vasile. 23) Cu Iancu Stoenescu (1827 -1881) şi Filipache D, Filip (1823-1903), 279 [280] la: 1755. ridicase biserica Sf. Gheorghe Nou şi cu casa lui Dimitrie Filip, proprietar la Gabru şi Urzicuţa 24), nepot al Serdarulul 25) Hristudor Filip, Iarăşi o familie de chiproviceni - companişti. Are prorietăţi numeroase. Locueşte în mahalaua SI. Voivozt "casele cele mari" 26). şi închiriază pe celelalte. Este judecător la Trib. Comercial şi "mădular" la "maghistratura" oraşului, iar la 30 Ăug. 1838, Alexandru Dimitrie Ghica Voevod îl ridică la rangul de Pitar. Odată însă cu aprop ierea revoluţiei dela 1848 şi afacerile Iânăriei încep să lâncezească, mai ales că Iâ­ nări a nouă a lui Gheorghe V. Peseacov, de dincolo de Hanul .Roşu 27), face concurenţă mare. La 9 Dec, 1849, închelnd socotelile cu Nicolache Mi­ hail, Velea Pavlovici vind� acestuia casele cele mari şi 24) Arhivele Olteniei No 20 şi 23 (Tabloul Propr. Rurale din 1837 şi 1845). 25) Hotărnicia mosiei Gabru de lng. Ellie Cioculescu din 1877 (pag. 9) şi diviziunea din 1819 a Medelnicerului Zătreanu. 26) Str. D. A. Sturza, 3. 27) Inainte de cimitirul Dorăbănţiei, pe dreapta. 280 [281] se retrage în cele dela Sf. Gheorghe vechiu'"), de unde con­ tinuă să conducă şi să ţie piept concurenţei, secondat fiind şi de cei doi feciori ai săi, deveniţi majori. Căsătoria ultimei sale fiice cu "Dimitrie di Gior­ gio"29), "negociante", născut la Seliţa (Macedonia), om bogat şi activ, pe acea vreme arendaşul moşiei Obârşia a lui Gănescu, devotat familiei Domnitorului Ştirbey, ale cărei moşii le ţinea deasemenea cu arendă (Băileşti, PMulele, Gruia şi Cuşmirul >"), îl readuse pe Velea în casele părinteşti, pe care Georgiade le rescumpără dela Ath. Corenti (1866). Ultimii ani însă ai acestui fruntaş al negoţului au fost .patru ani de suferinţă, căci el perdu la 5 August 1866, pe 'fiul său, Vasile - asasinat mişeleşte la Cuşmir -, iar la 11 Dec. 1867 pe celălalt fiu, Athanasie, mort subit la Bucureşti 51 ). 28) Azi casele Domnului Alex. CarianopoI. 29) Dimitrie Gheorghiad, la 10 lan. 1857. 30) Unele îrnpreuuă cu G. Giuroglu şi N. Emanoil. 31) Nascuti la 27 Dec, 1832 şi 3 Iulie 1834. 6 281 [282] Bătrân, Velea Pavlovici s 'a stins la 9 Aprilie 1870, iar tovaroşa lui de viaţă cincisprezece ani mai târziu, la 20 Iulie 1884. NISTOR PAVLOVICI, nepotul lui Pavel Pavlovici şi vărul celor rrei, a rost unul din cei mai activi negustori al Craiovei, devotaţi casei sibiiene Hagi Pop, cu care a păs­ trat o intensă corespondenţă. Venit prin recomandaţia vărului său Vasile, el se atasează si de Zenovie Pop, dar mai ales de Stan Popovici, bănăţeanul, pus de Păuniţa Hagică în fruntea firmei cu care lucrează. Scrisorile lui numeroase ne dau amănunţite detalii asu­ pra alerg,ăturilorşi sbuciumului său în interesul casei. Chiar în plină răzrner iţă, la 26 Martie 1821, el scrie ") din Craiova: "socoteala '\ scăunasilnr am primita şi voi vedea să scot ce voi putea dela dânşii cu toate că, dupe cum s'au arătat, mai toţi sunt la oaste" şi .iaicea mai tot cu [rică ne aîlăm" (20 Mart, 1821), comunică tratativele lui "Nene" Hagiu, pentru lână, cu Ali-Aga, cel din .Rahova (1 Mai 1821), cu sârbii ce\ au oi pe marginea Dunărei, stirile ce-i vin dela Dii, unde sosiseră robi: "La DU au uenit sumă de robi, dar gveci, grecoaice, copii, copile, 32) N Iorga. Scrisori de boeri şi negustori Olteni şi Munteni. 282 [283] jete, 1J1Ueri şi să le fi vânzând prin târg 200 până la 500 lei"33) -- precum şi orl-ce crede că interesează. :Refugiat la Ruşava pentru puţin timp, el revine cu­ rând, încurajat de "Her DrelslerT" ) şi de faptul că "au rost venit şi ceva negustori din lăuntru" (3 Iulie 1821). Aci găseşte .itârqu deschis numai cam cu frică", Casa îi fusese luată pentru Găvazu-Daşa şi acesta continuă să stea până la 18 Iulie, când el comunică la Sibiu: "Casa noastră s'au golit acuma de musafiri". Pe Nistor Pavlovici, care se interesează mereu de preţul lânei (bârsană, tigaie ori stogoaşe), îl găsim mereu în strânse legături de prietenie cu Nicolae Iota, cel ce la 25 Aprilie 1826, scrie: "Aci avem o sumă de negustori din Ţara Muscălească. Vinde mărgele, cercei şi cumpără păr de porcu şi pe Podulu Ct aiovei numai gura lor se aude: sbeat ă şi beau, că marfă au puţină". El se căsătorise cu văduva lui Icălaş, iar o fică a acesteia a fost soţia Inginerului N. Mânăstireanu, cu­ noscut şi nouă din multele hotărnicii ale secolului trecut . •• II •••••••• � 33) Ibid. Pag. 144 34) Ibid. Pag. 145. fr DrexlJer K. K. Agenţie substitut. 283 [284] Condica Poenarilor- Alrnăjani de 1. C. Filitti (Urmare şi sfârşit) MOŞIA CIOV ÂRNÂŞANI· 52. Eu jupâneasa Dospina, fata R.adului post. din Bâr­ seşti şi cu sotul meu Vlăsan, dăm zapis la mâna văru meu Mihai post. ot Ohabă că I-am vândut o parte de moşie din Ciovârnăşani, a patra parte, cu toti rumânii, pre nume ... , şi de moşie şi de Legătură şi i-arn vândut de a mea bună voe, cu ştirea tuturor fratilor şi averilor, drept ughi 42 şi am luat banii deplin în mâinile mele. Martori: Mihart cluceru, Laţco comis, Dumitraşco clucer ot Spineni, ot Stângace Nicola post., Buliga căpitan, spă­ tăreasa Hârşova 11), Preda spătaru, [Corbeanu-Buzescu of Cepturoae], Mihart ducer [ot Şitoae], ot Miar.ă Dima post., ot Albeşti Ianea căpitan, ot Braloşrlţa Drosul ipost., popa Dumitru ot Coţofeni, Bogdan banul, şi peste acest zapis să-şi facă şi cărţi domneşti şi am scris eu Vlăsan log. ot Albeşti, cu zisa d-Ior, 7146 [= 1638] Aprilie 27. 53. Eu jupâneasa Radae şi cu fecioril mei anume Preda şi Lăpădat, feciorii lui Constandin carele mi-au fost soţie, frate jupânesei T omanei, dau zapis la mâna lui Mihai post. ot Ohabă, că i-arn vândut a patra parte din Ciovârnăşani şi 4 rumâni anume... şi câţi se vor mai afla şi de moşie şi de leqătură.: cu bani gata 5580 şi aceşti bani sunt Luaţi pe ceară 12) aca 50. Martori Dumitraşco post. nepotu spătăresii 13), Ion pah., din Drăgăneşti Mihai post, din Văgiuleşti Ion, din Turceni [loc alb] şi Eremia, Preda ,din Ohabă, Nica vătaful, şi am scris eu Mareş. 7147 l= 1638] Dec. 12. 54. La 1639 începe cumpărături în Ciovârnăşani Bu­ liga căpitanul. Eu Mihai cu fraţii mei anume Nanul şi Răduţa, fe­ ciorii lui Staico din Ohaba, dăm zapisul nostru la mâna d-lui Buliga căpitanul, că', i-arn vândut satul Ciovârnăşani şi cu rumânii anume ... Martort: Nicola post. ot Cereşneni, Giurca of Budişteni i brat ego Nicola ot tam, Pătola vătahul ot Gerov, R.adoslav vătaful of Halănga, Gateş post. ot Şerica, Nişul ot Coteşti i Vlădica post. ot tam. Mai 14 vă leat 7147 [= 1639]. \ \ 11) Cred ca nu poate fi decât văduva lui Mihai Coţofeanu, veI spătar 1631-6, a cărui soţie se numea Hărşova 12) La 1672, un doc. vorbeşte d� căntarul de miere, taleri 2. 13) Probabil al Hărşovei de la No. 52. Trebue să fie Dumitraşco Spi­ neanu sin Dumitraşco cluceru. 284 [285] 55. Matei Basarab Voevod. Această poruncă a Dvniei mele boerului Dvniei mele Buliga vel căp. za dorobanţi, din Ciovârnăşani sud Mehedinti, pentru moşie în Ciovâr­ năşani.: partea lui Dragotă toată, însă să impărţească cu frate-său Bălaci a patra parte de sat din Ciovârnăşani, pentru că această moşie au fost dat şi miluit Dragotă la moartea lui pe 'nepoata lui Voica la leat 7130 [= 1622] şi tot au 'fost pe seama ei cu bună pace, iar în urmă Voica a vândut această mosie acum în zilele Dvniei mele Buligăi căp, drept ughi 38 �ata. Şi iar a c.umpărat Buliga căp. dela Voica fata Oprei din Meriş, toată partea, drept ughi 24. Şi iar dela Bălaci din Căzj ăjneşti toată partea lui de moşie dintr'un teiu drept 3000 aspri gata. Şi iar a cumpărat dela Costea din Drăgoteşti toată partea lui din Drăgoteşfi şi din 'Zăgujani şi un teiu în selişte pentru casă şi plai pentru vie, drept 5000 aspri gata. Şi iar a cumpărat moşie în Zăguiani dela Toma feciorul lui Ste­ pan, nepotul Pertei din Drăgoteşti, însă partea lui, a şa� sălea holdă, ori cât se va alege. Şi iar să-i fie moşie în' Drăgoteşti, însă partea Gherghinei roşul, a treilea holdă de peste tot locul, pentru că le-au cumpărat drept un cal bun la vremea de oştire. Şi iar a cumpărat moşie în Simileşti dela Frătilă al Neagului şi dela feciorul lui, Seman. Şi iar să-i fie moşie în Gârbovăţ, Însă partea T omei din Bălăvăneşti, pentru că i-au dat Toma această moşie pentru că i-au scos capul dela periciune şi dela moarte rea. Şi iar să-i fie moşie în Tămşeşti dela Vlaico, partea lui Ştefan ierornonahu, pentru că au fost a lui Ştefan ieromonahu şi au fost căzut în gloabă de hoţ pentru un stup Ia Buliga căp. şi i-au fost la cap [sic]. Şi iar să-i fie un rumân anume Tudor Ceapeş şi cu feciorii lui, pentru că acest om au fost căzut într' o urgie la [upân Ghiorma [Alexeanu] vel ban al Craiouei şi au stătut de periciune, iar Buliqa căp, el i-au scos capul de au dat uqhi 30. Şi iar să-i fie un rumân anume Alexandru, cu muerea lui Muşa şi cu feciorii lui şi cu toată moşia lui din Grigcreşti la Merişi, pentru că l'au scos Buliqa căp, din puşcărie de au dat uqh! 30. Şi iar să-i fie un rumân anume Ţfetco şi cu feciorii lui, pentru că au fost rumân de moştenire Buligăl căp. din T răstănini, apoi el i-au scos capul dela perire cu uqhi 32 dela Radu căpitan. Şi iar să-i fie dela jupâneasa Călina a jupân Barbului paharnic Brădescul şi dela feciorul ei Preda post. o ţi­ gancă anume Neacşa şi cu feciorul ei Ion, drept 5000 aspri gata. Martori: Ghiorma [Alexeanu] vei ban, Dra­ gomir [fratele Doamnei Stancăi a lui Mihai Viteazul] vei dvornic, Radul [Cocorăscu] vei log., Stroe [Leurdeanu] vei vistier, Diicul [Buicescu] vei spătar, Babul [Poenaru] vei stolnic, Radu! Mihalcea [Candescu] vel comis., Costan- 285 [286] din [Cantacuzino] veI post., ispravnic jupan Radul veI log. şi am scris eu Dumitru Boldici log. în Târgovişte, Martie 31 văleat 7158 [= 16501. 56. Altă poruncă a lui Matei Basarab către credin­ ciosul' boer jupân Buliga vel căp. za dorobanţi, dela Cio­ vărnăşani sud 'Mehedinti şi jupâneasa lui Stanca. Ii întă­ reşte moşiile dela Ciovârnăşani, Meriş, Drăgoteşti, Ză­ gujani, Simileşti, Colibaşi, Erghiaviţa, Pitulaşi, Halănga, Gălmejoaia, toate de cumpărătoare. Isumânii din Gălme­ joaia au fost fugiţi toţi şi risipiţi într' alte părţi pentru neputinţa şi nevoia lor; întraceea boetul Deniei mele Buliga căp, el au plătit toate birurile şi dăjdiile lor tot din casa lui la vistieria domnească; după aceea s'au adunat aceşti mai sus zişi rumâni la bir şi la moşia lor, iar boerul Dvniei mele şi-au cerut banii câţi a dat pentru dânşii de s'au vplăfit la vistieria Deniei mele, iar ei n'au avut de unde să dea banii, ci şi-au pus zi de zi şi banii n'au putut să-i dea nici cum la mâna boerului: întru aceea ei au venit toţi înaintea Dvniel mele în divanul cel mare, împreună cu boerul, lşi s'au dat ca să-i fie rumâni cu toţi feciorii lor. De asemenea pentru tumânii din Lăturoasa (Mehedinţi) a plătit Buliga "mierea şi taierile în 4 ani şi s'au făcut birurile şi dăjdiile lor, peste tot aspri 34.000"14). Moşia Trăs­ tănicu (Mehedinţi) era cumpărată dela Colţea căp. şi dela jupâneasa lui Stana, fata Pârvului log. din Preşna. Moşia Valea Draii 'era cumpărătoare dela Preda comis şi dela Dumitraşco feciorul Prepusei. Tot de cumpărătoare moşiile Cioşul şi Gârboveţ şi casele cu pimniţă în Târ­ govişte, acestea dela neguţătoril Ghinea şi Panait. Insă şi blestem am spus: după petrecania Deniei mele, pre care-I va alege Domnul Dumnezeu a fi Domn şi nu va cinsti, şi nu va înnoi şi nu va Întări acest hrisov, ci-I va strica şt-I va călca, aceIa să fie proclet ... " Martori: Ghiorma [Alexeanu] veI ban, Dragornir vel dvornic, Radul [Coco­ răscu] veI log., Ghinea [Brătăşanu] veI vistier, Diicul [Buicescu] vel spătar,' Preda [Brâncoveanu] vel clucer, Costandin [Cantacuzino] veI post., Barbul [Poenaru] vel stolnic, Radul [Cândescu] vel comis, Hrizea vel pah., Bunea (Mogoşescu-Grădişteanu] veI sluger, Necula veI pitar şi ispravnic Radul, vel log. şi Mihalcea log. fe­ ciorul Paraschivii log. am scris în Târgovişte, în luna [loc alb] în 26 zile, iar dela Adam veleat 7159 [= 1650/1]. Din actele publicate "ci, din materialul răposatului Ştefan D. Grecianu şi din ifscriPţiile dela Topolniţa, pu- 14) Pe marginea hrisovu\ui: ACf)asta moşie Laturoasa fiind vândut� de Preda sin Curui cap. [fiu! Bulig�iJ la Boia neguţătoru! şi Boia au vândut-o la Radu Nistoran şi [acesta] lui Gheorghe post, s'au scris cu chinovar. Aprilie I leat 7254 [=1746], Barbu! Vacărescu, vei log. 286 [287] blicate de d. Iorga 15), rezultă următoarea spiţă a neamului lui Lupu Buliga, desigur un om nou, căci toate mosiile lui erau de cumpărătoare, şi care n'avea nici o legătură cu faimosul Lupu Mehedinteanu. LUPU BULIGA căp. 1638, vei căp. za Dorobanti 1645, ctitor al mânăst irii Topolniţa 1645- 6, agă 1653 când şi moare în Inpta de la Finta. = Stanca I I 16) CURUIA spătar 1656, post. 1657, căp, 1664 vei medelnicer 1666, vel pitar 1673 când zugrăveşte Topolniţa, veI clucer t 1695 = 1) Armeanca, probabil fiica lui Laţeo comis diu Paia şi a Stanei Brădeseu 17) = 2) Anca sora negustorilor din T.-Jiu, Du­ mitru şi Iorga Dumitrescu. cat'e a ţinut şi pe Barbu Bengescu, cap, za Cerneţi şi pitar t 1660 J HARŞOVA (din l-a căsătorie 1689, 1695 STOlCHIŢA fiică t 1653. " I CALINA = Mihart 1666 Dela Buliga, moşiile dobândire prin cunoscutele rmj­ loace de oamenii cari, aflându-se în slujbe şi bucurându-se de favoarea domnească, dispuneau de numerar 18), trec la fiul său Curuia, care are pricină, pentru partea din Cio­ vârnăşani cumpărată de tatăl său dela o Voica, cu nişte rude ale acesteia. 57. Pricina se cercetează mai Întâi de Stroe du cerul, ispravnicul scaunului Craiovei [1656]: dat-am cartea noas­ tră la mâna Predei roşul ot Vlădăşeşti ot sud Mehedinţi, ca să fie voInic să ţie toată partea de moşie a unchiului său Dragotă din sat din Ciovârnăşani şi cu rumânii, pentru că o au fost dat Dragotă la moartea lui cu blestem surori-sa Stancăi, muma Predei, ca să-I pomenească, iar acum avut-a pâră Preda la Domnul nostru Constandin Şer­ ban Voevod, iar Domnul l'a trimis aici la noi cu cartea Mărit sale ca să chemăm să vie şi vară-sa Voica de faţă înaintea noastră şi s'au pârât şi au scos vară-sa un zapis mincinos, pre acea moşie şi nu s'au crezut căci au fost mincinos, căci au mărturisit mulţi boeri înaintea noastră cum nu are vară-sa Voica nici o treabă. [Fără leat]. 58. Aceeaş pricină se judecă de Domn în divan: Şi am socotit D-nia mea 'Cu tot divanul că este mai vo lnică 15) Inscripţii din bisericile României, 1. 208 210 16) greşit, Chiriac, ibid. 17) Curuia era, ca şi Vasile Păianu, nepot Barbului stolnic Brădescu şi era cumnat [văr prin alianţă] cu Preda sluger Brădescu, fiul lui Barbu. 18) cî, L C. Filitti, Evoluţia claselor sociale în trecutul Principatelor române. In Arhiva p. ştiinţa şi reforma socială, Anul VI (1927) No. 3-4 pag. 318-322. 287 [288] preoteasa Voica să ţie această moşie, partea unchiu-său Dragotă şi să o şi vânză, pentru că este nepoată de frate, decât Preda feciorul lui Ivaşco, pentru că el este nepot de soră. Martori: Chirca [Rudeanu] vel banal Craiovei, Gheorghe Băleanu vel vornic, Stroe Bera Leurdeanul vel log., Pârvul [Vlădescu] vei vistier, Pană [Filipescu] vei spătar, Bogdan [sic] vel c1ucer, Radul [Fărcăşanu] vel stolnic, Radu! [Cândescu] vel comis, Radul [Staicuţ Po� pescu] ve1 pah., Danciul [Pârâlanu-Mtlescu] vei post., scrie Dumitru log. Boldici. Ianuarie 10 văleat 7164 [= 1656]. 59. Curuia {continuă cumpărăturile începute de tatăl său Bulrga în Ciovârnăşani. La 7165 [= 1656/7], fără lună şi zi, cumpără dela jupâneasa Velica, moşie cu ru­ mâni "iar cine va avea vre-o întrebăciune .să aibă cu noi [Velica] a se întreba". Martori: Lupul post. ot Halânga, Crăciun brat ego, Tudor Broscaru ot Trăstănic, Ivăniş post. ottam, Stancăp. ot Cerneţi, Frăţtlă stegarul, şi .pentru credinţă am pus şi degetul. 60. La Iunie [fără zi] 7166 l= 1658]. Mihail Voevod [Mihnea Radu] întăreşte lui Curuia post. sin aga Bullga jumătate din moşia Ciovârnăşani cumpărată de tatăl său încă din zilele lui Matei Vodă [Basarab]. 61. La 18 Iunie 7175 [= 1667] Radu Vodă Leon chiamă la judecată pe Ghinea din Cătun şi pe Preda Vlădăşescul pentru că s'a plâns boerul Curuia medelnicer că se ţîn şi ei de moşia Ciovârnăşani. 62. La 8 Fevr. 7178 [= 1670] Dumitru cu fiul său Giurca ot Izvoare şi lvaşco, Neniul, Giurca sin Predei, Iacov şi Pătru ot tam, vând lui Curuia veI pitar toată partea lor din Simileşti. 63. La 26 Dec. 7181 [= 1672] Lupul post. ot Cătun cu jupâneasa şi coconii vând lui Curuia vei pah. partea lor din Ciovârnăşani cu rurnânii anume ... ; însă să se ştie că am tocmit capul de rutnân, însuraţi şi neînsuraţi, peste tot şi cu moşie cu tot, câte 7 galbeni, fac galbeni 49 şi ne-au dat d-Iui toţi banii gata. Martori: Vasile post. Tatomires­ eul, Miloş iuzbaş ot Lac, Iane i brat ego Negriţă ot Dră­ găneşti. 64. La 26 Mai 7181 (= 1673] Ghinea post. ot Cătun, Mehedinti, cu fiul său Drăghici, vând lui Curuia pah. moşia lor din Ciovârnăşani. Idem la 15 Iunie; martori: Iane ot Lac, Negoită ot Ciovârnăşani, Nica ot Lac, Luca ot Pitulaţi, Dragotă Tăbârţă ot Cârleşti. După Curuia, urmează fiică-sa Hârşova care, din cauza datoriilor, incepe să vânză din agonisitele tatălui şi buni­ eului ei, cu toate ocrotirîle ce i se acordă de domnie. 65. Şerban Voevod [Cantacuzino] către jupâneasa Hâr� şova, fata Curuei clucer ot Ciovârnăşani, care s'a je1uit pentru datoriile rămase dela tatăl ei, din cauza cărora o 288 [289] urmăresc creditor ii. Domnul o apără pentru moşiile şi ţi­ ganii de zestre; în afară de acestea şi de satul Ciooârnă­ 'ţ>anii cu casele, datornicii pot vinde averea Hârsouei şi ce vor lua să facă curamă, să-şi ia vericare datornic după' datoria lui, ce i se va veni, iar cu dânsa şi cu zes­ trele ei să n'aibă opreală. Iunie 11 leat 7192 [= 1684].. 66. Eu jupâneasa Hârşova ot Ciovârnăşanl, fata Cu­ ruei clucerul, dau zapis d-Iui Cornei Brăiloiul vel sluger [viitorul mare ban] că i-am vândut satul Ciovârnăşani dimpreună cu alte selişte care sunt alăturea cu hotarul Ciovârnăşanilor, de cumpărătură, anume Mile ş tii, Ciuşii, Drăgoteştil şi cu alţi rurnâni de cumpărătoare şi de moşie de prin alte sate, veri unde s'ar afla şi cu casele, cu toate nemestiile dinprejurul caselor, pentru că rămâind numai eu, în urma tatâni-rneu, m'au apucat datornicii. Deci ajun­ gându�mă vremea de lipsă şi neaoând cu ce mai' plăti birul tătâni-meu, am vândut acest sat, cu ştirea tuturor rudeIor mele. Octomvrie 28, leat 7197 [= 1688] Martori: Iosif ieromonah, Giurca Corcoveanul, Pârvul ot Birbi­ nici, Radu! Nistor. AstfeI a trecut moşia Ciovârnăşani în stăpânirea Ia­ miliei Brăiloiu. 67. Constantin Vodă Basarab [Brâncoveanu] întăreşte la 20 Iunie leat 7201 [= 1693] lui Cornea Brăiloiu vei pah, [viitor veI ban] moşia Ciovârnăşani. Ii întăreşte şi Trăs­ tenicul, pentru că au fost al Curuei du cerul, iar după ce s'au petrecut jupâneasa lui Anca, sora lui Dumitru Dumi­ trescul şi a Iorgăi şi petrecându-se şi Curuia clucerul, apucat-au Dumitru şi frate-său Iorga pe jupâneasa Hâr­ şova, fata Curuei clucerul, pentru zestrea surorii lor jupâ­ nesii Anca ce le-au fost petrecut Curuia cluceru şi Hâr­ şova neavând alt ce să dea, a dat satul T răstenicul, iar după aceea Dumitru Dumitrescu şi frate-său Iorga, tre­ buindu- le bani, au făcut acest sat vânzător către Cornea [Brăiloiu] vel pah. Martori: [loc alb] vel ban; Alexandru [Alexeanu] vel vornic; Diicu Rudeanul vei log.: Mihai Cantacuzino vel spătar; Matei [Ciorogârleanu] veI vis­ tier; Costandin Ştirbei vel clucer: Dumitrache Caraman­ lâu vei post.; Mihalcea Cândescu vei stolnic; Şerban' Cantacuzino vel comis; Costandin [Ciorogârleanu] vel slu­ ger; Barbul Fărcăşanul vei pitar; ispravnic Şerban [Gre� cianu] vtori log. Scris-am eu Mihai feciorul lui Stan log. din Târgovişte, în Bucureşti. 68. De altă parte, aceIaş Domn asigură jupâr--sei Hâr­ şova stăpânirea peste ce-i mai rămăsese din zestrele ei şi o pune la adăpost de urmăririle creditorilor, Domnul zice despre Hârşova: au venit înaintea Deniei meIe de s'au [eluit pentru datoriile tătâni-său Curuei cluceru şi că o apucă pe dânsa "datornicii şi zic cum să o scoaţă din 289 [290] casă şi din moşiile ce le are de zestre, anume satul Bă­ giuleşti şi Craioviţa. După cum a văzut cartea răpos. un­ chiului d-sale Şerban Vodă [Cantacuzino, ef. No. 65], tot aşaautorlză şi Const Vodă Brâncoveanu acum pe Hârşova să ţie acele bunuri în pace de alţi datornici şi niminea să n'o tragă la judecată, nici să n'o bântuiască, nici să aibă voe a luarea din zestrele ei măcar cât ar fi un cap de aţă. Şi închee porunca domnească: Aşijderea şi voo datornicilor, să aveţi a vă feri şi bună pace să daţi acestei jupânese şi zestrelor ei, că rea scârbă şi certare veţi pc� trece dela Denia mea. Aprilie 21 leat 7103 I= 1695]. Dela familia Brăiloiu, moşia Ciovârnăşani va ajunge prin zestre în stăpânirea lui Barbu Poenaru�A1măjanu. 69. Eu Veneţiana, jupâneasa d-Iui răpos. Costandin Brăilotu biv veI şătrar, dau scrisoarea mea la mâna d-Iui cumnatului meu Radului Brăiloiul logofăt za vistierie, că rămâind eu săracă de boer şi fiind multă datorie rămasă, am venit aicea la Bucureşti şi dând jalbă la Domnul nostru 10 Grigor!« Ghica Voevod ca să mi se scoată zestre le mele din casa boerului meu, Măria Sa au rânduit pe P. S. Sa părintele mitropolit şi pe d-Iui vel log. Costandin Brănco­ veanu de mi-au scos zestrele, între care mi-au dat şi moşia Ciovârnăşanii, care fiind departe de mine, am făcut-o vânzătoare şi căzându-se mai sus numitului cumnat ca s'o cumpere, i-am vândut-o. Iunie 26 leat 7257 [= 1749]. Semnează: Maria Corb[e]an[ca] setrăreasa, Veneţiana Brăi­ loaica, Ăniţa Ote[teli]ş[anca]. 70. La 1 Aug. 7257 [=1749] Grigore Vodă Ghica porun­ ceşte lui vel ban să apuce cu strânsoare pe Radu Brăi- 101ul biv log. za vistierie să plătească taleri 800 jupânesei Veneţiana a răpos. şetrar Cost. Brăiloiu, preţul vânză­ r ii moşiei Ciovârnăşani I vezi No. 69J şi din aceşti bani să se dea lui Mehmet Baraictarul dela DUu, taleri 390 ce-i datora răpos. şetrar. 71. La 20 Oct. 1751, Manolache biv vel armaş, vel căp, za Cerneti, orândueşte pe Matei Şuşescu şi pe Costandin Guran să meargă la mijlocul moşiei Ciovârnăşani, să caute toate semnele, de oarece .Badu Brăiloiul biv 199. za vistierie s'a plâns că din jos despre moşia Căzăneştilor ar fi mutat neştine hotarul mai, pe din sus şi ar fi împresurat un codru de loc. Delegaţii, după îndreptarea semnelor cum vor afla mai cu dreptate, vor da şi scrisori pentru ca judecata să poată hotărâ', 72. Moşnenii din Cârhoveţi dau zapis la 19 Aug. 1782 lui Bărbuceanu Poenatu biv vel sluger [Almăjanu] că. apucându-se ei de au făcut o moară pe cureaoa lor de moşie din Gârboveţi, cu iazul ce au făcut strică 2 crioini ale slugerului, adică le îneacă apa şi le sapă din pricina iazului, căci dacă unde au făcut ei moara este moşia lor, 290 FW [291] r $' apoi din apă dincolo este moşia d-Iui. S'au învoit la jude­ cată cuslugerul să-i dea din an în an câte 8 obroace de porumb pentru venitul acelor 2 crivini, cât timp vor stăpâni ei moara, iar de se va întâmpla a mânca apa acele crrvini, vor răspunde ei venitul şi după ce se va fi stricat moara. Pentru cei 4 ani trecuţi de când cere d-Iui venitul dela ei, de când au tăcut moara şi au stricat crivinile, i-a iertat, pentru dragostea d-Iui Mihai Ştiucă, biv vei căp. za le­ fegii, judecătorul of sud Mehedinţi. 73. Adeverintă dată la mâna surorii mele lelii Catincăi [văduva lui Barbu Poenaru Almăjanu, născută Brăiloiu] că m'am aşezat cu d-ei pentru lipsa zestrelor. Safta ade­ verez, 1786 Aug. 7. 74. Constandin Almăjanu paharnic [fiul răpos. Barbu Poenaru] jelueşte lui Nicolae Scanavi, biv vei post., cai­ macam al Craiovei, că un oare care Ion Ciocănel, logo­ Ieţel din Mehedinţi, căsătorindu-se de 3 ani şi luând zestre o moşioară ce se hotărăşte cu Ciovârnăşanii, i-a împresurat ca la 300 stânjeni. Caimacamul porunceşte la 20 Oct. 1814 ca Ciocănel să fie adus la judecată. MOŞIA ZĂGUJANI era în hotar cu Ciovârnăşanii. In acea moşie a intrat prin cumpărătoare Cornea Brăiloiu după ce, la 1688 [vezi No. 66] cumpărase Ciovârnăşanii. Şi Zăgujanli au trecut prin zestre dela urmaşii lui Cornea Brăiloiu la Barbu Poe­ naru-Alrnăjanu. 75. La 19 Sept. 7205 [= 1696] 12 boeri luaţi pe răvaşele Domnului Constandin Brâncoveanu de Cornea [Brăiloiu] vei ban şi de Radoslav, Pârvu, Petru şi alţi moşneni Zăgu­ iani, adeveresc partea de cumpărătoare a banului' Cornea în Zăgujani şi o alipesc la Ciovârnăşanii acestuia. Cei 12 boeri sunt: Costandin Otetelişanu, Ionaşco căpitan, Coandă că­ pitan Cernăianu ]!)), Oprea căpitan, Pătru căp. ot Doli, Preda iuzbaşa, Udrişte şin Iane mazil, Giurca Azaninul [sicj="), Miloş Cloşanul, Nicola ceauşul Dănescu, Sta­ nislav log. Merişescul, Tănasie vtori portar. 76. Anaforava departamentului de 4 din Craiova, la 1816 Sept. 16, în pricina şetrăresei Anica Poenăreasa şi a moşneni1or Zăgujani (Nicola Velicescul, Simion Pascut Stoica Drăghicescul, Ioan Munteanu, Ioan Petrică, vechili şi din partea celorlalţi) cu biv vel pah. Costandin Ălmă­ janu, ai căruia părinţi i-ar fi cutropit şi cari jeluiseră la Costache Suţul biv vel spătar, caimacam al Craiovei. Sem­ nează Costandin Zătreanul medelnicer. 19\ Desigur identic cu Conda căp. ot Vlădaia 1708 [Arhivele Olteniei VII (1928) p. 460] 20) In doc. de sub No. 80: Anescul. 291