[1] ANUL VII, No. 35 ARBIVCbC IAN.-FEBR. 1928 ObTeHICI DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Leagănul poporului românesc (Dintr'o conferinţă ţinută la Cluj, la 13 Aprilie 1927) Problema geografică a trecutului românesc trebue privită nu numai din punctul de vedere al Dunării şi Carpaţilor luaţi separat, ci şi din punctul de vedere al colaborării acestor două mari individualităţi geografice. Nimeni nu a cercetat încă pro­ blema românească subt acest ultim aspect, şi singur d. N. Iorga a lntrezarit valoarea îrnbinării acestor doi factori: "Gest de la reunion de cette montagne et de cette riviere que derive le caractere unitaire d'une region dont les anparences sont si. variees .... (o. 9). Sans le Danubeon ne pourrait pas s'imaginer Jes destinees du peunle roumain, pas plus que sans . les Carpathes eux-memes, Si la montagne a abrite les genera­ tions menacees par de continuelles invasions, le Danube a ras­ sernble les elernents ethniques qui devaient produire par leur rnelange la nationalite roumaine» (p. 11). Histoire des Roumains el de leur cioiiisation, Paris, 1920 . . ' Faptul are o importanţă deosebită, şi îmi voi permite să insist puţin asupra lui Primele ştiri istorice despre Români pomenesc pe acest popor, la intervale scurte de timp, în Galiţia, la Criş, în Carnaţi, în Balcani şi la M. Neagră. Pare foarte ciudat şi e greu de admis că în acele vremuri Românii să fi fost o rnassă etnică continuă atât de întinsă. Ştirile fiind sigure, ar rămâne presupunerea că -poporul românesc era un tel de trib nomad, risipit în crâmpeie izolate şi mici prin toată Europa sud-orientală, - deşi tezaurul Iinguistic şi etnografic dovedeşte continuitatea ocupaţiei agricole şisenentare pe lângă cea pastorală, deşi abia peste un secol găsim pe aceşti Români în massă neîntreruptă şi compactă, ca­ pabili de a se organiza în principate cu o putere de viaţă sur­ prinzătoare. Să nu privim însă stările din evul-mediu cu ochii noştri de civilizaţi din secolul al XX-lea. t [2] Românii locuiau deoparte şi de alta a Carpatilor pe văile şi pe plaiurile lor şi ale anexei lor, M-ţii Apuseni. Ereau deprinşi de veacuri şi cu viaţa agricolă de munte şi cu cea pastorală, dar probabil se îndeletniceau mai mult cu păstoria, care nu im­ plică o rătăcire dezordonată, ci o stare de nomadism special, pendulatoriu, între munte, câmpie şi mai ales lunea unui fluviu mare ca Dunărea. Carpaţii însă nu se termină la Dunăre. Ace­ leaşi plaiuri, cu aceleaşi caractere, se întind Ia Sud de Dunăre, în ţinutul actual al Românilor din Serbia, şi mai jos, în ţara Şo­ pilor şi în basinul Sofiei. Că au locuit şi aci Români e sigur, căci munţii regiunei păstrează şi azi multe numiri româneşti (Murgaş, Vă cărel, etc). Tot aşa, se aflau Români dealungul Dunării într'o fâşie mai mult sau mai puţin continuă, dela TiteI (care odată se nu­ mea Titul) până la ţărmurile Mării Negre, - unde avem dovezi că existau din vremea Veneţienilor şi Genovezilor->, şi aceşti Ro­ mâni, prin ocupaţia lor în deosebi pescărească, se puteau mişca, după împrejurări, dealungul acestui fluviu, dar iarăşi in anume limite impuse de indeletnicirea lor. Carpaţii şi Dunărea sunt două linii de direcţiune deosebită, care se lncrucişază la Porţile de Fier. Nu trebue să ne închipuim că, în acele timpuri de rară densitate de populaţie, Românii lo­ cuiau în toate regiunile întinse dintre braţele acestei cruci cu colţuri îndoite ca o svastică.Ei erau fixaţi şi urmăreau com­ plexul munţilor din Maramureş până în Balcani, precum erau fixaţi şi urmăreau cursul Dunării din Sirmium până la Mare, având elasticitatea de mişcări pe care o impune viaţa de semi­ nomadism pastoral şi pescăresc, in care e cuprinsă deplasarea. dar care implică in primul rând zonele fixe de unde se propagă deplasarea. Răspăntia dela Porţile de Fier, unde se încrucişau cele două făşii de populaţie românească, era poate ţinutul cel mai statornic şi mai întens populat de Români, - cel puţin aşa e caracterizat în unul din primele documente papale în care se vorbeşte de noi. In orice caz această răspântie era' dintre cele mai potrivite felului de trai românesc - agricultură de munte, păstorie şi pescărie-şi pe deasupra era dintre cele mai apărate dela natură. In adevăr, aci îi găsim pe Români din cele mai vechi timpuri, şi aci, după toate 'probabilităţile, trebue pus leagănul po­ porului român, căci numai astfel se împacă ideia permanenţei carpatice, care are argumente foarte temeinice, cu ideia influ­ enţelor balcanice, în special albaneze. In vremurile de năvăliri, Românii par a fi avut deci apro­ ximativ această repartizare in chip de cruce, determinată de di­ recţia munţilor şi de Dunărex repartizare radiind dintr'un nucleu aşezat in ţinutul Porţilor de Fier, singura zonă de contact între Dacia traiană şi Daci? aureliană, - iar în spaţiile intermediare au colindat şi uneori s'au stabilit vremelnic alte popoare pomenite de istorie. Nu am pretenţia de a fi rezolvat prin această hipoteză o 2 [3] problemă atât de complexă, dar observ ca In felul acesta � şi respectăndu-se toate datele geografice. istorice şi linguistice- se pot împăca fapte şi rezultate care altfel par contradictorii 1). George Vâlsan • •••••••••••• Insemnările româneşti ale unui francez despre Muntenia şi Oltenia din epoca Unirii (O viatorie în celle şapte-spre-dece districte alle României. Anticuităţi, curiozităţi naturale, situl, oraşe, monumente, date istorici, usuri şi moravuri, de Theodore Margot. Buci.resei, 1859. Imprimeria C. A. Rosetti 8", 87 p.), Călătorii străini prin ţările noastre au fost, în general, bine studiaţi. Pe cei mai mulţi îi găsim în volumele aşa de cuprinză­ toare ale d-lui Iorga (Istoria Românilor prin călători. Bucureşti, 1921). Din când în când se mai descopere câte unul. Chiar cei de tot recenţi nu sunt fără importanţă. Totdeauna se poate găsi ceva interesant la ei, pentru caracterizarea epocii, ori notarea unui detaliu astăzi pierdut. Cărţi asupra ţării noastre, pe la jumătatea veacului trecut, există prea puţine. Vom aminti, pentru că e uitată, pe aceea a lui A. Pelimon (Impresiuni de călătorie în România, Bucureşti, 1858). Se găsesc în ea lucruri care pot interesa şi astăzi. Şi mai importante ne-au părut însemnările francezului Margot, scrise în româneşte. Un străin vede Întotdeauna altfel, mai obiectiv de sigur, şi face apropieri de ţara sa natală, de obiceiuri necunos­ cute poate de băştinaşi. Cartea lui Margot a scăpat, după cât ştim, nebăgată în seamă, poate tocmai pentrucă e redactată În româneşte, Ea cuprinde câteva observaţii şi însemnări interesante, pe care am crezut că e bine să nu le lăsăm nerelevate. Cine era acest Margot, nu ne-a fost cu putinţă să aflăm. Din dedicaţia făcută pitarului Constantin Slăvitescu, înclinăm să credem că era pedagogul copiilor acestuia, de a căror educaţie chiar aminteşte 2). Nu ştim aproape nimic despre el. Din observa­ ţia: "la 1838 petrecussem aici (Ia Buzău) sărbările Crăciunului, pe care le vedeam pentru prima oară în România, sărbată în­ tr'un oraş episcopal" (p. 70), înţelegem că era vechiu în ţară, 1) Pentru amănunte şi pentru o orientare mai largă în problema geo­ grafică a originii poporului român, aşa cum e văzută de autor, să. se vadă: Carpatii în Românta ae azi "Con' orbiri literare", Iulie-August. 1924; li­ nutul Porţilor de Fier "Arhivele Olteniei", Ian.-Febr , 1626; Dunărea de jos in viaţa poooratut român "Graiul românesc", Oct, 1927; Meţtiul ţrzic extern şi capitalul bioloqic nuţionat, confer. ţinută la 13 April1927, la Cluj, din care s'a extras fragmentul de fată (sub tipar, În editura Secţiunii me­ dicale şi biopolitice a "Astrei"). 2) Intr'adevăr Margot a locuit o vreme la moşia Slăviteşfi-Vălcea, a aamiliei cu acelaş nume. Casa in care a loci it francezul se arata acolo şi azi, sub numele de "casa neamţului". N. R. 3 [4] fără să putem preciza însă dacă acest an 1838 era acel al ve­ nirii sale pe plaiurile noastre. Suntem aplicaţi să credem că Mar­ got era unul din numeroşii emigranţi francezi stabiliţi la noi pe la începutul secolului trecut şi câştigându-şi pâine a dând lecţii prin casele boiereşti. Că era francez, se vede din limba în care era redactată "viatoria" sa. Câteva exemple. Mulţi termini sunt traduşi literal din franţuzeşte : "drumul lungeşte frumoase dealuri» (P. 12), e traducerea lui "le chemin longe". Expresii ca: "ce domagiu!" (p. 16) este "quel dommage"! Vinurile şi grănele sunt "stimate" (p. 72, 80) -. e traducerea lui "estime". In morfologie e de re­ marcat articularea substantivului în franţuzeşte, deşi la noi ea consti­ tue o greşeală în acest caz: "dincolo de viile, se văd" (P. 80); "câte scene îngrozitoare .. nu se petrecură înlăuntrul acestor zi­ duri învechite de timpul" (p. 65). Margot întrebuinţează şi con­ strucţia .genitivului francez cu de: "porturile de Caffa şi d' Azoff" (p. 77). Alt genitiv neco rect : "vinurile aile Tărgovlştel" (p. 66), sau: "contra incursiunilor alle Tatarilor" (p. 72). Aceste exemple, care se întâlnesc de altfel pe fiecare pa­ gină, dovedesc în chip suficient, credem, că autorul "viatoriei" era francez de origine, şi poate chiar ca-şi redactase cartea întâi în limba sa maternă. Că era francez se mai poate vedea şi din faptul că uneori se releră la stări asemănătoare din Franţa. Ast­ fel odată compară nunţile ţăranilor noştri cu acelea "din pro­ vincia Britaniei de jos din Francia" (p. 49). Nu uită să remarce nici că "limba franceză este de asemenea foarte răspăndită în România şi literatura ei foarte appreţuită şi cultivată" (p. 8). E interesant şi felul cum face Margot excursia. El umblă mai mult pe jos, ori călare (dar şi cu poşta). şi aceasta îi dă ocazie să vadă ceeace n'a văzut atăţia alţi călători şi să noteze amănunte din viaţa ţăranilor noştri. Prin aceste observaţii din urmă, cartea lui are importanţă şi din punctul de vedere Iolkloric, După câteva pagini de generalităţi (5-: 10) - "Noţiuni des­ pre România şi Oltenia - Margot trece la povestirea călătoriei sale. II vom urmări în această excursie - pe care în parte am avut ocazie, s'o facem şi noi, tot pe jos - şi vom însemna rând pe rând observaţiile pe care le credem mai importante. Intere­ sant ne-a părut în cartea lui numai ce a văzut, ori ce a auzit de la popor. şi nu ce a citit în studiile istorice ale lui Laurian şi Bălcescu, ori în Geografia lui GeniIie-autori pe cari îi citează ici-colo. De aceea ne-am şi oprit atât de puţin Ia descrierile oraşelor prin care trece, ele fiind încărcate de expresii stereotipe. (Aproape toate localităţile româneşti sunt pentru Margot "prea plăcute, cu o poziţlune deloa�ă desrătătoare .. , etc.). Vom insista însă asupra părţii folklorice a cărţii, asupra lucrurilor pe care Margot le-a numit "usuri şi moravuri", unele din ele putând servi chiar ca material inedit. Plecarea se face din Bucureşti "într'una din acelle măreţe şi frumoase dimineţi din luna lui Maiu,... pă care rumănul ştie 4 [5] aşa de bine a le appreţui şi a le sărba În naivele sale cănturi de ţară, începute mai toate cu o plăcută "frunză verde", deli­ cios tribut ce poetul se socoteşte mai întâi dator a'l plăti către natura însuşi şi apoi către cele-alalte fiinţe ce sunt subordinate puterii sallerenăscătoare şi fermecatoare" (p. 11). Călătorul trece pe la Găeşti, fosta capitală a districtului Vlaşca, al cărui nume "Îi vine, se zice, de la nrelacerea numelui lui Flaccu, general roman" (p, 11). Mai multe ni se spun despre cealaltă localitate în care se opreşte Margot: Câmpulungul. Ii arată istoria, insistă asupra poziţiei frumoase, şi numără bărbaţii vestiţi daţi de acest oraş. Rămâne aici câteva zile, apoi face excursii în împrejurimi. Vizitează Nămăeştii, lăudănd curăţenia caselor de bârne şi fru­ museţea scoarţelor "ţesute de chiar ţărancele, ce sunt foarte ac­ tive" (p, 14). Ciudăţenia bisericuţii săpate în stâncă şi miracu­ loasa icoană a Maicii Domnului îl face să se intereseze de "tra­ diţiunea populară". O află dela an bătrân din sat şi o povesteşte pe larg. Iafo în rezumat: Un cioban, care-şi păştea caprele pe locul bisericii de astăzi, vede în vis icoana Maicii Domnului "ca închisă în stânca de peatră pe care se odihnea". Visul se repetă de trei ori. II împărtăşeşte şi altor ciobani, şi cu toţii se apucă să sape în stâncă. Pe măsură ce săpau mai adânc, stânca se făcea mai moale. La urmă ciobanii descoper icoana văzută în vis 1) şi fac din stânca săpată o biserică (00. 15-16). De la Nămăieşti, Margot trece la Dragoslave şi Rucăr. In ultimul sat i se pare că .în fine, se reaîlă adevăratul tip al ţă­ ranului muntean" (p. 17). Fireşte, nu poate să nu viziteze şi Dămbovicioara, "cellebra minune a munţilor Carpaţi" (p. 18), care-I extaziază, dar îl şi îngrozeşte, din cauza bucăţilor de stâncă ce se desprind mereu din înălţimi, distrugând totul în calea lor. To­ tuşi, curiozitatea învinge spaima. El ajunge până la bolta scundă pe care ţăranii ar numi-o "Poarta iadului", apoi în incăntătoa­ rea "Valea Raiului". Francezul nostru nu se poate opri să nu ne laude pe două pagini (19 - 20) toată frumuseţea şi sălbătăcia defileului. La întoarcere, el vizitează şi cetatea lui Radu Negru. amintind şi legenda urmelor lăsate de potcoavele calului voevo­ dului, în fantastica-i săritură de pe o stâncă pe alta. ! E intere­ sant cum Margot vorbeşte cu puţină ironie de " aerul de con­ vingere admirabil" cu care călăuza îi arată aceste urme. Ceeace nu-l împiedecă să înregistreze cu toată candoarea probabilitatea - "se dă cu socoteala", zice el - că cetăţile de pe cele două dealuri comunicau "printr'un pod făcut din piei de bivol" (p. 21). Intors la Cămpulung şi împrejurimile lui, Margot are oca­ zia să studieze .1 caracterul şi usurile alle ţăranului muntean" (pp. 22-23). EI este "franc, onest, şi osoita1ier»,mulţumit cu puţin, sănătos, bine făcut. Costumul femeilor, asupra căruia in­ sistă mai mult (p. 24), îl găseşte "graţios şi chiar cochet". Des­ pre horă crede că "dacă acest danţ ar fi ceva mai I vioiu, mai ,! I 1) Pelirnon (op, cit. p. 67) spunea despre icoană că �sercretle ca ar- fi zugrăvită de însuşi evanghelistul Luca». 1· I [6] vesel şi mai săltat, s'ar părea şi mai încântător oricăruia stra­ nier" (p. 25). Păn'aici francezul a umblat călare şi pe jos. De Ia Cârn­ pulung la Piteşti pleacă cu poşta (p. 27). Avem astfel încă o descriere a acestui pitoresc şi îngrozitor muloc de comunicaţie al epocii Unirii (p. � 8). La Piteşti înseamnă doar că "locuitorii sunt în cea mai mare parte bulgari, sârbi şi greci macedoneni" (p. 29). Se extaziază în faţa Mănăstirii Curtea de Argeş, care "poate că surpassa cumult prin magnificenţa artei pe multe din eccleziile renumite în Italia pentru construirea lor" (pp. 37 - 30). In judeţ mai vede şi schitul Stănişoara. Interesant ceeace spune despre el: «In acest schit femeile nu sunt priimite, şi-mi aratară o peatră sau stâncă de lespezi, peste care ele nu pot păşi, lip­ sin du-le d'aici puterea d'a mai merge înnainte, ceeace se soco­ teşte că le vine d'intr'o oprire divină d'a se putea urca până la schitu şi le sileşte a rămănea în calle, neavînd dară alt mizloc d'a-şi mulţumi curiozitatea de cât d'a privi schitul în depărtare )". (pp. 39 31). Trecând altul, Margot nu încetează cu laudele pentru po­ ziţia încăntătoare a Rămnicului- V ălcii, E aplicat chiar să pri­ mească etimologia unui băştinaş: numele oraşului ar veni de la na rimni, rîmnitul, căci prin poziţiunea sa cea muntuoasă şi mult pittorească era şi locu adevărat de rîmnit pentru stabilirea unui oraş" (p. 33). De-aici vizitează Cozia, Căinenii, Olăneştii, Oc­ nele, mănăstirile "Dintr'un lemn, Bistriţa şi Horezu" (pp. 34-40), despre care nu ne spune însă nimic deosebit. Alături de "Dealul Cărămizilor"·- în drumul cel vechiu ce duce de la Râmnic la Craiova-, numit aşa pe tru mulţimea că­ rămizilor din ruinele romane, vede alt deal cu ruine, cărora ţă­ ranii le spun "Cetatea Uriaşilor," şi despre care s'a inventat mai multe legende pline de groasă superstiţie" (p. 40), pe care, spre regretul nostru, nu ni le impărtăşeşte. Se opreşte şi la Slaviteşti .p. 41), satul pitarului căruia-i închină viatoria. La Drăgăşani vede "Papa�ruda", şi spectacolul acesta îi dă ocazie să se pronunţe în general asupra superstiţiilor ţăranilor noştri: • Populul este supus credulităţii, superstiţiilor de tot Ielul. EI amesteca cristianismul cu remaşiţele păgănisrnului şi aleargă adese Ia ideile false alle acestui din urmă cult". Arată cum se desfăşură obiceiul, numind papa-ruda: "ninfa apelor" (p. 43) ... "In urma acestui manegiu (udarea paparudei) populul este încredinţat că ninîa apelor invocată cu un chip atât de ori­ ginal nu va întârzia a-i trimite o ploae abundentă" (p. 43). De remarcat justetea definiţiei' lui Margot: paparuda nu este decât întruparea ninfei apelor. \ După Drăgăşani, vizitează Mănăstirea Şerbăneşti, schitul 2) Traditia aceasta - dacă într'adevăr a existat - s'a pierdut, şi astă­ vară tovaraşele mele de excursie au intrat ca şi noi În mănăstire, primite şi gă�d�ite după toate legile calugareşti de. staret, care nici în glumă n'a amintit de vre-o astfel de oprelişte. [7] Mamul (p. 44), de unde o ia spre munţi, oprindu-se Ia.Polovraci şi în mai multe părţi din Gorj, asupra cărora nu insistă (p: 45). Tărgul-jiul (p. 46) îi pare trist, ca şi jurul, din cauză, că ţinutul e "cam sterp şi puţin roditor". In schimb e "foarte avut de curiozităţi naturale şi oferă sitele celIe mai pitoreşti". Ajunge până la muntele Vulcan, "in vârful căruia se văd încă urmele vulcanului, stins de mai mulţi secoli" (p. 46). Vizitează şi "su­ perba monastire de la Tismana" (p. 47). Pare să regrete că "monastirea cea modernă are foarte frumoase încăperi, prea bine � ornate, care au şters însă caracterul său istoric" (p 47). ,,0 căsătorie, la ţăranii români, este un eveniment prea în­ semnat, ca să nu o citez şi aci" (p. 48), ne spune Margot imediat după ce aminteşte de vestitul târg ce se ţine la 29 Iunie la Căr­ buneşti. Arată deci pe larg cum se face peţirea, apoi nunta (pp. 47-48), incheind astfel: "Această căsătorie a ţăranilor 1'0-' mării nu are nici o deosebire din nunţile ţărăneşti din provincia Britaniei de jos din Francia, în care se ştie că s'a păstrat în toată întregirea lor usurile celle vechi alle Romanilor şi alle Celţilor" (p, 49). La Filiaş, călătorul nostru asistă la o "dacă de ţarră" (p. 50). E interesant felul cum o explică: "Afară de sărbările instituate de religiunea ortodoxă, ţăranul rumăn mai ţine şi altele ce s ar căuta în dam în calendarul răsăritean. Elle se reduc la nişte în­ tămplări însemnate, la nişte împrejurări neprevăzute, ori şi chiar la rămăşiţele păgănismului, păstrate din generaţiune în genera­ ţiune, Aceste serbări sunt ţinute de ţerrani, şi nu se pot îndatora la munca cămpului, decât numai prin dacă". Urmează descrierea muncii la câmp, în sunetul vioarelor, şi "cina" la con acul boie­ resc, cu jocurile. "Cu acest chip săteanul socoteşte în sine că n'a călcat preceptele religiunei, -şi că de se va întâmpla vre-o nenorocire, mania cerească se va depărta de la dănsul şi va cădea numai asupra cerealelor alle aceluia ce l'a chemat la lucru. El perde mult; zioa nu i se socoteşte, însă puţin îi pasă, dacă a petrecut'o cu veselie şi fără grijă" (p. 51). "Pentru Craiova", al doilea oraş din principat" (pp. 51-53), Margot n'are decât cuvinte de laudă: străzi, biserici, şcoli, totul îi place. El însemnează şi că oraşul "possedă unica moară cu vapor ce essistă în Rumănia. Despre Craioviţa, balta de la por­ ţile oraşului, spune că "tradiţiunea poartă (sic) că oraşul era zidit în vechime într'acel loc, că în urma unui mare cutremur de pă­ mânt fu cufundat cu totul, înnecat, şi apele bălţii îl cuprinseră". Despre ruinele de la "Hanu Nemţilor" Înseamnă că .. ,se dă cu socoteala ca., sunt rămăşiţele fortlîicaţiunilor ce î'ncungiurau oraşul în vechime, că fură înnălţate de Austriaci pe cînd OCU- pară Oltenia". In fine, Grădina Bibescu - "un deliciu". ,. La Craiova, unde Margot ajunsese chiar în săptămăna Ru­ saliilor, vede "o privelişte foarte curioasă: danţul căluşarilor" (p. 54). Cum descrierile ce le avem despre jocul lor nu sunt prea dese în epoca Unirii, vom da pe aceea a lui Margot.. deo­ sebit de pitorească şi cuprinzând şi oarecare amănunte nouă: 7 [8] ,,0 bandă de ţigani îrnpintenaţi şi precedaţi d'un vi orar şi d'un mic stendard, ţiindu-se toţi de mână, scoţînd din timp în timp ţipete aspre şi sălbătăcite, se preumblau p'In oraş, formînd danţuri la toate rescrucile, la toate casele celle arătoase şi făcînd pretutindenea o larmă infernală Ei essecutau acelle danţuri ur­ mîndu-sa unii pe alţii, jucînd pe d'assupra capetelor lor o bîtă groassă şi bătînd de mai multe ori din pinteni, ce sunt cu mai multe rotiţe, şi ocazionă o larmă prea bizară; apoi oprindu-se toţi odată din jocul lor, şi-asvîrleau cu putere bitele într'o oare­ care depărtare şi, urmînd întraceasta comanda şefului bandei, alergau cu mare iuţeală se le adună, scoţînd ţipete assurzitoare. Cel mai nevoiaş din trună se prinde atunci de cei�l�alţi, care îi dau câte-va lovituri pe tălpile nicioarelor, ca o pedeapsă de rno­ liciunea sa a aouca mai îngrabă una din bîtele aruncate. Se în­ suşeşte (sic) acel dant, ce ţine opt zile necurmat, la antica tradi­ ţiune a răpirei fetelor sabinienci .. Elle dară (danţurile căluşului) reprezintă sărbările date de Romul în onoarea zeului Consu, şi acele mizerabile bîte fiicile Sabinienilor rănite de Romani. Fru­ moasă tradiţiune, bine păstrată, dară însă deteriorată, precum se deterioră mai toate lucrurile peste care a trecut puterea neîn­ vinsă a secolilor! Acest danţ se numeştecăluş Poporul, ce este foarte superstiţios, se fereşte d'a lucra ori ce în cursul acestor opt zile; se teme atunci d'a nebuni, d'a se sminti, lucrul ce'l numeşte în naiva sa credinţă: "lovirea de căluş". Iată încă una din acele eroare groase ce isbeşte nonulu de jos şi devine, ca şi toate cele lalte pe care le-a adoptat, una din cauzele principale a scăpătării sale şi a iubirei ce o are oentru trăndavie l Este ade­ vărat insă că in cea mai mare parte aceste eroare au început a peri şi chiar a se nesocoti" (p. 55). Am citat pasajul lui Margot in întregime şi pentrucă, după cât avem cunoştiinţă, aceasta este, după aceea a lui Su'zer, în­ tâia descriere a jocului căluşerilor făcută de un strein. De reţinut două amănunte: jucătorii se prind de mâini şi ooartă pinteni cu rotite. Nu e fără imoortantă nici terminul .Jovirea de căluş" pentru îngrozitoarea boală care ar ameninţa re cel ce lucrează în zilele cât ţine jocul. Expresia obicinuită este "luat din caluş:: B). De asemenea trebuie retinuta şi descrierea luptei cu bătele a căluşerilor, oentru că asupra ei nu s'a insistat, după cât ştim, de nici unul din cei cari au 'descris jocul 4). In ce priveşte explicarea originii jocului, observam ca Margot nil s'a mulţumit cu renro­ ducerea tezei vagi care circula ne atunci. E adevărat că Eliade Rădulescu scrisese în "Curierul Romanesc' (No, 41 din 1843) că jocul căluşerilor reprezintă 'ranirea Sabinelor. Margot pare să fi Încercat să aprofundeze chestiunea. Apropierea făcută de serbă­ riIe date în onoarea zeului Consu însemnează, pentru eooca in care scrie călătorul nostru, o precizare. E vorba de serbările po­ pulare ale vechii Rorne, cunoscute sub numele de "Consualia" 3) d R. VI ia, Oriqinea jocului de căluşuri. Dacorornania II, p. 250. 4) Idem, p, 243, nota 3. 8 [9] şi care, datorită unei etimologii false, erau într'adevăr puse în legatură cu răpirea Sabinelor, iar întemeierea acestor serbări se atribuia lui Romulus 5). Pentru epoca sa, Margot nu era un folk­ lorist de dispreţuit. După Craiova, Margot vizitează Calaîatul şi Slatina (pp.55-57), ajungând apoi în capitala principatului. Bucureştilor li se dau mai multe pagini (58-64). Văzut de departe e pentru călătorul nostru "un adevărat oraş feeric". Inregistrează, fireşte, legenda lui Bucur; crede însă că originea numelui oraşului ar veni mai re­ pede de la cuvântul bucurie, "oraş al bucuriei", pentru că aici "petrecea Prinţul Mircea (după 1393) cu curtizanii săi" (p. 59). Ca toţi călătorii străini trecuţi prin "capitala bucuriilor", remarcă şi Margot că .Jucsul şi cheltuirea n'au limita" (p. 71). După oprirea la Bucureşti, Margot pare să fi trecut mai la repezeală printr'o seama de oraşele. Nimic deosebit de reţinut din vizitarea mănăstirilor din jurul Bucureştilor, a Târgoviştei, a Ploeştilor, Cămpinei, Vălenilor-cu "aer foarte sănătos, însă foarte iute" (p. 68), Bucovului şi Mizilului. La Buzău (pp. 69-71) a văzut la 1838 sărbările Crăciunului, "steaua", şi straşnicele plim­ bări în sanie ale boierilor. Mai vede Rărnnicul-Sărat şi Focşanii. De la Braila (pp. 73-74) pleacă spre Călăraşi, apoi mai departe spre Turnu-Severin, pe Dunare, pe un "ceam neguţătoresc". Are astfel ocazie să vorbească de pitoreştile maluri ale fluviului. Ni­ mic deosebit însă despre oraşele pe care le întâlneşte (Călăraşi, Olteniţa, Giurgiu, Zimnicea, Turnu-Măgurele). La Alexandria in­ semnează ca .Jocuitoarele sunt foarte îndemănatece pentru toate câte privesc lucrurile Iemeeşti şi economia domestică" (p. 81). Ruşli-de-Vede "este oraşul cel mai neplăcut şi cel mai urit, nu numai din districtul, ci şi din tot principatul" (p. 81)-observaţie care surprinde prin brutalitatea ei, la un cală tor care laudă a­ proape toate oraşele Munteniei şi Olteniei Tot aici crede potrivit să Însemneze că "ţăranul cîmpean nu are caracterul aşa franc şi purtat la ospitalitate ca ţăranul muntean, dar este mai applecat la commerciu şi la agricultură, mai iscusit la aîîacerile de negoţ şi mare speculator" (p. 82). Remarcă costumul special al Vlăs­ cenilor, "pantaloni largi de dimie neagră şi o mantelă d'aceeaşi materie, lucru departe d'a fi graţios" (p. 82). Despre pieptănă­ turile fetelor de la şes spune că sunt "mai grele, mai necom­ mode şi lipsite de graţie şi cochetărie" decât ale muntencelor, deşi mai bogate. "Această coafiură originală are o deplină asse­ măn are cu o cască, care le învăleşte capul peste tot şi nu Iassă să se vază nici cea mai mică şuviţă de păr. Această cască este făcută de monede antice, strînse unele de altele şi petrecute, Iormănd o diadernă pe frunte, şi apoi lăssăndu-se pe umerii, în­ veleşte pletele celle naturale alle fetei. Assemene coaîiure se păstrează cu o mare îngrijire şi trec de la o generaţiune la alta, fără să cuteze cineva a se attinge de dinsele ori a scoate vre o 5) ef. Pauly-Wisowa, Real-Encţţclopedie der c/ass. Altertums. s. v . • Consualia». 9 [10] monedă chiar în celle mai neappărate trebuinţe. Am văzut unele foarte veche, din care monedele . datau de Ia Traian ori de la alţi colonizatori romani, Socotesc că una, din aceste casei poate costa pănă la 1000 lei şi mai sus, luîndu-mă după întrebarea ce .o făcui" (pp. 82 - 83). ' Mai observă că îmbrăcămintea "fetelor bulgare şi serbe este d'o cochetărie şi d'o originalitate pline de farmec" (p, 83). Vede apoi Islazul, Caracalul şi Reşca (pp. 83 - 85). Arnu­ zant ceeace spune despre Celei: "Locuitorii acestui sat au ne­ încetat un aer foarte preocupat şi umblu mai în toată vremea cu ochii aplecaţi, ca când ar căuta ceva pe jos. Intru adevăr, după un timp de ploae, este rar să nu găsească cîteva monede antici ori chiar alte obiecte din vechime. Soţiile lor ori fetele isi fac dintr'însele colete, diademe ori bratete= (p, 85). Ultimele localităţi pe care le vizitează sunt Bechetul, Turnu­ Severin, Cerneţii şi Baia-de-Aramă (pp. 86-87). "Aci se fini viatoria noastră şi acesta este tabloul acestei măreţe, avute şi roditoare ţărri, pe care o locuim : cunoscută de populii Europei cu numele de Valahia" dar care pentru noi păstrează şi va păstra pentru tot d'auna dulcele şi gloriosul nume de Romănia {" sunt cuvintele frumoase cu care îşi încheie cartea acest Margot, despre care ştim aşa de puţin. Am fi foarte mulţumiţi dacă cineva ne-ar putea lămuri mai bine şi mai larg cine era călătorul de Ia 1858, care ajunsese să-şi cunoască ţara de adopţiune mai bine decât atâţia Români de pe-atunci, ori chiar de astăzi! Ion Muşlea. Din trecutul Craiovei Mahalaua SârbiIor (Mahalaua Si. Ion) (Preciziuni Ia un articol al Dvlui G. G. Orman) Dragostea pe care ne mândrim a fi insuflat-o la mulţi din intelectualii Craiovei, de a se ocupa de trecutul oraşului nostru, prin cercetările noastre anterioare asupra acestui trecut spre a comnlecta o «Istorie a Craiovei», a inspirat amicului nostru Del G. G. Orman dorinţa de a se ocupa mai de aproape cu studiul unei părţi din vechea Craiova, in special aceia a mahalalei Sf. Ion. In cercetările sale, care complectează cu câteva noui ştiri ceeace am scris noi despre \vechea numire a acestei mahalale 1) cunoscută sub numirea de mahalaua "Popa Anghel sau Chiţără­ noaia, ori Chităra-Nouăr , D�l Orrnan crede că ne-am fi înşelat, 1) V. articolul: "Vechi denumiri de mahalale şi suburbii», publicat în « Arhivele Olteniei" an. IV, No. 18-19, pp. 112-121.' 10 [11] când în studiul nostru asupra acestor vechi mahalale ale oraşului am afirmat că a existat in Craiova prin sec. XVIII�a «mahalaua Sârbilor», pe care am fi identificat-o cu acea parte a oraşului si­ tuată acum în dosul bisericei Sf. Ioan (Hera) şi înspre strada Chiriac, pe unde locuiau vechii neguţători Chiorovlceni (Mace­ doneni), veniţi în Oltenia pe la începutul sec. XVlII-ea; Săntem mulţumiţi că D�l G. G. Orman ne dă ocazia să lă­ murim din nou această chestiune, cu mijloacele istorice ce ni sănt cunoscute, şi săntem bucuroşi că D-sa promite să ne dea şi in­ formaţiuni noui cu privire la sosirea Aromanilor din Macedonia - Vlaho-Clisurani - în Craiova la începutul acestui secol. Fie-ne permis însă să credem că ceeace am afirmat în acel studiu este exact, şi anume că pe la începutul secolului al XVIIl�ea, s'a numit cândva o mică parte a oraşului nostru "mahalaua Sârbilor". Despre această numire ne dă indicaţii şi D-I Iorga în "Ora­ şele Oltene şi mai ales Craiova în pragul vremurilor nouă" ("Arhi� vele Olteniei" an. IV, p. 291), unde ocupăndu-se de bisericile oraşului În acele vremi, scrie între altele: "în mahalaua Sâr­ bilor era altă biserică de lemn, dar înpodobită cu privilegii dom­ neşti». Dacă însă această mahala va fi fost tot una cu mahalaua lui Popa Anghel sau Chiţăra-Nouă, numită acum în urmă ma­ halaua Sţ. lan după ruinele bisericei, aceasta este chestie de cer­ cetat. Noi însă în acel studiu n'am afirmat faptul acesta cu pre­ cisiune, ci numai ne-am exprimat părerea ca această mahala ar fi existat atunci în acea parte a oraşului, pe unde acum se află stradele Mircea-Vodă, Chiriac, cam în dosul bisericei SI. Ion. Părerea noastră însă, întemeiată numai pe presumţiuni is­ torice, capătă acum o valoare documentară, întemeiată pe două constatări istorice: Prima e afirmaţia Dvlui profesor Iorga despre existenţa unei biserici de lemn în mahalaua Sârbilor. Nu este exclus ca acea­ stă biserică să fi fost tocmai biserica de lemn, pe care a ars-o până în pământ la 1802 Cârjaliii lui Pazvantoglu, atunci când au dat foc Craiovii şi au prădat,-aceasta cu atât mai mult, cu cât, despre o altă biserică de lemn cu hramul ori numele Sţ. Ion nu se mai pomeneşte în acel timp la Craiova. A doua este însăşi constatarea, pe care o confirmă şi autorul articolului «Mahalaua Sf. Ion» 2), când ne spune: "cartierul acesta, pe la începutul secolului al XVI l I-ea era locuit în majoritate numai de familii aromâne, originare din Ylaho-Clisura, mai toate înrudite intre ele". Este necontestat, din punct de vedere istoric, că multe fa­ milii macedonene, începând dela sfârşitul sec. XVII-ea, au trecut în Ardeal şi Oltenia noastră, pentru a se aşeza aici şi a face negoţ. O bună parte din aceste familii s'au stabilit şi in Craiova de pe 2) V. articolul: «Din trecutul Craiovei», «mahalaua Sf. Ion», publicat în «Arhivele Olteniei» anul VI, No. 34 pp. 414-416. 11 [12] la începutul sec. XVIII�ea, şi se menţin prin urmaşii lor şi astăzi. Venite, din Macedonia, fie din Vlaho-Clisura, fie din Meglena sau din alte sate româneşti, ele erau pentru Craioveni, cătva timp, străine; Iar numele şi portul lor naţional, asemănător mult cu acel al Sărbilor, a îndreptăţit în mod firesc populaţia băştinaşe a Craiovei să considere pe aceşti Arornăni (cuţo-vlahi, macedo­ neni) drept Sârbi, şi tot asttel să numească şi acea parte a ora­ şului, unde ei locuiau, cu numele de: mahalaua Sârbilor, coprin­ zănd în această numire cam de fapt acea parte a oraşului din apropierea bisericei SI. Ion, pe unde locuiau şi atunci şi în vre­ murile mai noui aceste numeroase familii macedonene în Cra­ iova. Această constatare istorică nu însemnează însă că vechea numire a mahalalei Popa Anghel sau Chiţărănoaia, până ce a fost schimbată în aceia de mahalaua «Sî. Ion», aşa cum se nu­ meşte acum, să fi fost înlăturată denumirea de scurtă durată şi trecătoare a aceleia de mahalaua Sârbilor, aşa cum de altfel s'a întâmplat foarte adeseori şi cu alte numiri de mahalale în ora­ şul nostru. Iată dece credem, in dezacord cu D�l Orrnan, că mahalaua . Sârbilor a existat în Craiova, că ea coprindea acea parte a ora­ şului în imediată apropiere, dacă nu chiar confundată cu maha­ laua lui Popa Anghel sau Chiţărănoaia, şi dece mărturiile mai noui ce invoacă în sprijinul părerei sale D-l Orman nu sănt de natură a înlătura constatările noastre istorice din trecut ca şi de acum. George Mil-Demetrescu . •••••••••••• Mănăstiri olteneşti Bolniţa Coziei Altădată, în incinta rnănăstirei Cozia era coprinsă şi Bolniţa, Spărgăndu-se zidurile imprejmuitoare, pentru a se' face loc şoselei ce trebuia să meargă dealungul Oltului prin munţi spre Sibiu, ea a rămas răsleţită pe muchia dealului care se ridică din marginea drumului spre apus. Bolniţa Coziei a fost înălţată de către Petru, feciorul din flori al lui Radu-cel-mare.vcare trăise în cinul călugăresc de la Argeş sub numele de Paiste, şi care, ajuns în domnie, îşi ia nu­ mele de Radu-Vodă. Zidirea ei s'a făcut în ultimii ani ai domniei acestui voevod, anume în 1542-1543. , Bolniţa face parte din 'categoria bisericilor treilate. Propor­ ţiile ei sunt foarte reduse, Este prevăzută cu un pridvor deschis, ale cărui arcade se sprijină nu pe coloane, ca la biserica mare, ci pe ziduri groase, pe care le străbate în partea inferioară un rând de deschideri: două în faţă. şi câte alte două în lături. Cele două dinspre miază-zi au fost astupate în timpul din urmă. 12 [13] Pronaosul lipseşte. Din pridvor se intră direct în naos. Felul de zidărie este acelaşi ca la monumentele de inspi-. raţie bizantină: bucăţi de piatră cioplită cufundate în mortar şi alternănd cu cărămizi aparente, subţiri. O singură, zonă de ocniţe înconjoară pereţii exteriori, fără a fi întreruptă de obişnuitele brăne munteneşti : cele dela pridvor se opresc de-asupra arca­ delor, iar cele dela naos, abside şi altar coboară până la soclu, Botnita Coeiei (lJiizlIIă din /.1/,,) care este foarte puţin proeminent. Fiecare ocniţă erea prevăzută la partea superioară cu o rozetă de piatră, azi dispărută, şi locul zidit şi tencuit. Ferestrele, mai largi altă-dată, au fost ingustate, şi dacă vor fi avut chenare de piatră, ele au fost ridicate. Cornişa e formată din mai 'multe rânduri de cărămizi dispuse în dinţi de Ierestrău şi separate î�tre ele prin linii de cărămizi orizontale. 13 [14] Turlaoctogonală se ridică subţiratică şi sveltă pe un tambur patrat, din ale cărui dimensiuni s'a redus cu ocaziunea repara­ ţiunilor făcute acum în urmă. In cele patru laturi ale tamburuJui erau înscrise, în semiarcadele ornate cu zimţi de cărămidă, alte Bolniţa Coziei (vede\e leterelă), rozete, disparute şi ele. D-l AL Tzigara-Sarnurcaş 1) constată că arhitectul Casei Bisericei n'a ţinut seamă la refacerea acoperi­ şului de indicaţiile pe care i le da pictura murală a clădirei 1) AI. Tzigara-Samurcaş. Arta în România, p, 60. 14 [15] (biserica pe care o ţine în mână Petru- V oevod), caci a ascuns partea din ocniţele dela tambur, care coprindeau rozete le -cum dealmintreli vedem că s'a procedat şi la biserica Coziei -, in­ greunând apoi turla de splendide proporţii cu un acoperiş comun (de şindrilă), nepotrivit cu stilul ales al monumentului. Atât turla, cât şi tamburul, zidite Ia fel cu restul clădirei, sunt acoperite acum cu tencuială. S'a susţinut că Bolniţa este un monument de inspiraţie mol­ dovenească, "cu pereţii înalţi, sprijiniţi pe coniraţorturi, pridvor ca Ia MoI do viţa " 2); dintr'un material ce se dovedeşte a fi "cel îndatinat mai de mult în Moldova: cărămizi puse în lung şi in lat, Iormând astfel liguri în mijlocul feţelor sure de ciment şi piatră, ca şi în zidurile Hotinului, reparat poate în acest chip sub Petru Rareş" 3); şi că, " arhitectul ar fi fost un moldovean, care ar fi creiat în genul Pobratei, dar cu mai mult avânt, în proporţii mai svelte, pe o bază extrem de îngustă, unul din cele mai nobile monumente ale artei româneşti" 4). Noi credem că Bolniţa este o constructiune de influenţă sărbo-bizantină, preponderentă la epoca aceasta în Oltenia şi Muntenia, influenţă ce pătrunseseşi in Moldova către sfârşitul sec. XIV -Iea cu ucenicii lui Nicodim, pe cari îi găsim zidind sub Petru Vodă (pe la 1390) mănăstirea de cărturari a Neamţului, şi ducând curentul sârb de artă şi cultură până la Bistriţa lui Alexandru cel bun, şi pe Siret, în susul apei. la SI. Nicolae .din Poiană, lângă Pobrata"). Curentul bizantin trecut prin şcoala dela Muntele Atos în Serbia, şi de aci apoi in părţile oItene, a fost hotărâtor şi în creiareaa stilului moldovenesc, in care mai târziu s'au îmbinat şi alte tendinţe: răsăritene armeneşti, şi apusene gotice, începând cu biserica din Rădăuţi, până în sec. XVIl�lea 6). Felul de cons­ truire moldovenesc din sec. Xv'l-lea apare în totul deosebit de cel muntenesc, deşi aceleaşi tendinţe bizantine-sărbeşti le stră­ bat pe amăndouă. Biserica moldovenească părăseşte repede pla­ nul bizantin, adoptănd unul special, cu braţul posterior al cru- . cei mai lung; şi în afară de pridvor, pronaos şi naos, cu o a patra despărţitură Între pronaos şi naos, destinată mormintelor ctitorilor. Ea îşi însuşeşte apoi contrafortul apusean, necunoscut nici bisericilor muntene, nici răsăritene, cum şi soclul, care alcătueşte uneori, ca la Pobrata, o adevărată bancă. Pietrăria e lucrată după normele gotice, şi deşi întâlnim şi în Muntenia şi Oltenia acest fel de ornamentare, el apare târziu, în sec. XVII· lea, şi e mărginit numai la chenarele uşilor şi ferestrelor. Deşi unii soco­ tesc că ornamentul gotic a venit în părţile acestea prin mijlocirea 2) N. Iorga. Istoria Bis. Rom. vol 1, p. 137. 3) N. Iorga. Istoria Rom. în chipuri şi icoane, Ed. Ramuri, 1921, P. 111. 4) N. Iorga & G. Balş, L'Art Roumain, Paris, 1922, p. 139. 5) Privitor. la această influenţă in Moldova: N. Iorga. Ist. Bis. Rom. vol, 1, pag. 67 ŞI unn. 6) N, Iorga & G. Balş, L'Art Roumain, p. 316 şi unu. /5 [16] Moldovei, noi înclinăm să credem că ne-a fost adus direct din Ardeal de meşterii pietrari de acolo, unde acest fel de împodo­ bire avea şi o întrebuinţare mai curentă Dar ceea ce con­ stitue elementul ar­ hitectural propriu stilului moldove­ nesc este modul de construcţie al bol­ ţilor pe care se rea­ zimă turla. In loc ca aceasta să se spri­ jine pe cele patru arcuri, prin interme­ diul pandantivelor, ca în sistemul bi­ zantin adoptat pe calea Serbiei şi în Oltenia şi în Mun­ tenia, la bisericile moldoveneşti acea­ stă trecere se face prin mijlocirea altor patru arcuri de cerc . aşezate diagonal. care transmit pre­ siunea pe cele pa­ tru arcuri inferioa­ re. E o soluţiune nouă, foarte inge­ nioasă, si care În­ gădue turlei să se ingusteze, să se ri­ dice în înălţime, şi să ia o eleganţă de linii neobişnuită a­ iurea. Tamburul pă­ răseşte şi el forma patrată şi devine stelat, cu 8 până la 12 şi chiar uneori 16 colţuri 7). Comparând mo­ numentele moldo­ veneşti cu Bolniţa dela Cozi a, în afară de svelteţea şi ar- 7) N. Ghlka-Budeştl şi Balş. Arta Românească, 1909; O. Taîrali, Istoria artelor, val. 1, ed. J, p. 293 şi urm. ,. 16 [17] monia proporţiilor, care le este comună uneori, nu întâlnim nici o asemănare arhitecturală. Pobrata, în genul careia Bolniţa ar li fost creiată, este o biserică longitudinala, pe soclu larg, susţi­ nută de contraforţi. Arcurile intrării şi ale lerestrelor sunt în o­ givă. Intre pronaos şi naos întălnlm vdespărţitura în care se în­ gropau ctitorii. Turla se ridică pe sistemul pandantivilor dubli, iar tamburul ia întăţişarea unei stele. Altarul are proscomidia şi diaconiconul foarte pronunţat în afara 8). Niciuna din aceste ca­ racteristice nu le întâlnim la Bolnită, care e aproape lipită de soclu, fără contraforţi, cu arcurile intrării în plin centru; din al cărei pridvor se pătrunde direct în naos; a cărei turlă e pe pandantivi simpli, cu tamburul patrat, şi la care nu se vad absi­ deolele altarului. Iar Moldoviţa, ca şi Pobrata, este pe soclu de piatră, cu zidurile spnjinite de contralorţi, cu interiorul impartit in patru compartimente, cu o decoraţiune exterioară alta decât Ia Bolniţă ; caci pe când aici întâlnim un singur rând de arcade, la Moldoviţa sunt două: unele sub streaşină şi altele mai jos, care coboară până la soclu, dispozitiv adoptat la Moldoviţa şi pentru decorul turlei, prevăzută şi ea cu contralorţi, pe un tambur în formă de stea. Dinţii de Ierestrău de sub corn işa Bolniţei nu-l aflăm la Moldoviţa, iar pridvorul are la aceasta din urmă dcble deschideri, nu numai la partea inferioară, ca la Bolniţa Coziei. Faţă de aceste arătări credem că nu poate fi vorba, la monumentul pe care îl descrim, de vre-o intluenţă a stilului de cladire moldovenesc, ci de aceeaşi influenţă sărbă-bizantină care se îndatinase în Oltenia şi în Muntenia, şi de care se vor re­ simţi puternic şi aproape exclusiv toate monumentele religioase din aceste locuri, până în sec. XVII-lea. Biserici cu pridvor, fără pronaos, ca Ia Bolniţă,cu turla de proporţii fine şi elegante cum întâlnim câteva şi în Moldova, pe tambur patrat însă, erau cu­ noscute în Serbia din sec. XV-lea, iar tipul lor s'a răspândit şi în Banat şi în Slovenia 9). Că arhitectul Bolniţei a fost un sârb, iar nu un moldovean, o spune lămurit şi inscripţia din pridvor, vorbind de acel iero­ monah Maxim, "maistorul, care a fost învăţător". Nu se poate zice că el ar fi fost învăţătorul întru ale zugrăvitulul, căci cu această împodobire au fost însărcinaţi alti maistori sărbi, cari sunt David şi cu fiul său Rudoslao, şi pe cari greşit d-I AI. Le­ pădatu îi socoteşte săpători în piatră 10), Desigur că vor fi fost aduşi acolo şi maistori pietrari pentru lucrul chenarelor şi pentru horbota rozetelor, dar despre numele lor nu ne-a rămas nici-o ştiinţă. Felul de construire al zidurilor-cărămidă alternând cu blo­ curi de piatră-iarăşi nu se poate pretinde că este o creaţiune proprie Moldovei, pe care a împrumutat-o apoi Ţării-româneşti, de oarece felul acesta de zidire încă din sec. XIV -Iea îl întâlnim în Oltenia şi Muntenia, tot ca un ecou al învăţăminte lor bizan- 8) Al. Tvigara-Samurcaş. Arta în România, pag. 92 şi unn. 9) G. MilIet. L'ancien art serhe (Boccard, Paris), pag. 196 şi urrn, 10) Alex. Lepădatu, Un mănunchiu de cercetări istorice, p. 170. 2 17 [18] tine în ale decoraţiunei, adus de meşterii sărbi, cari tot ei" l'au trecut şi în Moldova. Dealtmintreli felul de zidire dela Bolniţă -piatra cioplită, despărţită de două şi trei rânduri de cărămizi ori­ zontale, şi fiecare bloc închis apoi prin cărămizi aşezate vertical­ este technica monumentelor sărbo-bizantine, contimporane II). * * * Pridvorul are dimensiunile 301 18 X 2m 6 . Zidurile au o o grosime de Om 87. Bolta e înaltă, cilindrică, cu cărămizile apa­ rente, căci tencuiala a căzut. In pereţii laterali se văd locurile unde au stat rozetele, acum zidite. In partea stângă, sub podeala de lespezi, se află morrnăntul unui fost egumen la Cozia, Mihai, care a trăit pe vremea lui Const. Brăncoveanu. Pe piatra de mormânt se citeşte: "Awastă piatră taste a lui Mihai eromonah, care au fost iqumen la Coeia, şi deucă l'au pus la (mănăstirea). Câmpu-Lunqu iqumen, care ta .. maniiişstlri! Câmpu-Lunqului au făcut vă dni la Constantin Voevod i Mitropolit chir Antimu» 12).. , Pereţii sunt acoperiţi cu îrescuri, care au fost, ca şi cele de la biserica mare, în cea mai mare parte mutilate. Pe peretele de la apus e înfăţişat Mircea cel bătrân cu fiul său Mihail Voevod, probabil zugrăvit după portretele murale dela Cozia, dinainte de restaurarea brăncovenească. Pe cap voevodul poartă coroană, tot deschisă, dar de un fel osebit celei dela bi­ serica mare, şi anume cu crucea între rămurele. Aceiaşi mantie prinsă în nasture pe umărul drept, aceleaşi vestminte îrnpodo­ hite cu cercuri, şi la genunchi cu vulturul bizantin. Mihail, într'o atitudine de evlavie, ţine mâinile încrucişate pe piept. Portretele nu sunt lucrate cu priceperea cu care au fost zugrăvite cele ctitoriceşti din naos, şi o atenţiune deosebită nu s'a dat nici expresiunei, nici podoabelor. ' . Pe peretele din stânga e pictat Stroe Spatarul, cel care a su­ praveghiat lucrarea, cu mâna fect du district Doli, gui--gnid.e par l'interet qu'iJ porte' il. tonte mani­ festation de culture -, a VOUlll bien aprecier mes modestes travaux e11 matiere d'archeologie. C'est toujours lui gui a mis it ma disposition les moyens materiels grâces auxguelles j'ai pu entt"eprendre ces recherches sur les peintures rllpestres de I'Oltenie, gue j'ai l'honneur de publier ici. L'auteur. 2) J/lI. .Roska, S{tpăturile din peştera Cioclovina, p. 47-·50. 3) H. Breuil, Stations paleolithigues en Transylvanie, Buletinul Societ:\ţii de ,:;tiinţe,din Cluj. tom. II, fasc, 4. Iulie 1925, p. 21. 4) A1'hivele Oltenie1; An 1926, NeJ, 23 el :!-l. 37 ���"II�illllllllllllllllllllIlI .... ilIIIIÎliiiiiiliiiiiiiiÎiillll .... illI .. liiii; ....... ··i� [38] thique et eneolithique. Leul' ressernblance a vec les peintures tant espagnoles que scandinaves de ces epoques est 'tres grande-. Ayant poursuivi mes recherches dans certe direction, je me trouve aujourd'hui devant un materie! de beaucoup plus riche, que je me propose de faire connaître aux specialistes d'ici et cl'ailleurs par cette voie. Beeves consfdeeatâons generales . . Malgre l'incontestable autori te du savant Abbe H. Breuil, plus d'un mettra encore en doute la valeur de mes decouvertes. Pour ces motifs, avant d'aborder a fond la guestion, et pour montrer cornbien peu est justifice cette mefiance envers l'authen­ ti cite prehistorique de ces dessins, je rappelle pour memoire que l'authenticite prehistorique des dessins, des peintures et des fresques des grottes ele l'Occident a ete niee plus de vingt ans. Lorsqu'en 1879 Marcellino de Santuola decouvrit les cele­ bres fresques d'Altamira, il les considera cornme des manifesta­ tions d'art prehistorique. L'on sait que son opinion fut cornbattue entre autres merne par Emile Cartailhac. La revelation d' Altamira fut sui vie d'une longue serie d'autres riches decouvertes dans ce genre, aussi bien en Espagne qu'en France, et ce fut seulernent apres une vingtaine d'annees de ve.­ hementes contestations gu'on tomba d'accord pour confirmer l'au­ thenticite de ces dessins ; mais, si l'an n'y osa parIeI' de supercheries scientifigues, an ne leur admit gu'un âge extremement recent. E. Cartailhac, lui-meme, abandonna sa premiere opinion et, s'associant a l'Abbe Breuil, ils se devouerent, a eux deux, rl cette guestion, POUl' donner �l ces dessins l'interpretation la plus exacte. Aujourd'hui le bel art des decorations parletales des grottes par l'homme paleolithique ne saurait plus etre nie. Cet art con­ stitue dans l'histoire generale de l'art la plus belle epoque artis­ tique, dant la superiorite d'inspiration ne saurait etre depassee jusqu'a present par aucun autre art ethnique cortnu. Il est vrai qU'�l la premiere vue un dessin prehistorique paraît etre d'une creation toute recente. Les fresques d' Altamira semblent fraîches, comme si elles ctaient d'hier. Cela est d'ailleurs fort naturel. Nous avons trouve, par 'exemple vers l'extremite interieure de . Baia de Fier (Grotte de -Muerilor-). Tetes d'hommcs. Voir les hornmes schematiques de Sierra Morena, Es­ pagne (Institut ele palcontologic humaine, Travaux executes en 1912 par H. nreuil et Oberrnaier, Paris. 1913, p. 9, fig. 10). 42 [43] No. 19 et 20. Baia de Fier (Grotte de -Muerilor-). Figures humaines tout ă fait caracteristiques. A bsence de tronc. No. 21 et 22. Baia de Fier (Grotte ele -Părcălabu-). Figures hurnaines ithyphalliques. zc \ �7 \ il No. 23. Baia de Fier (Grotte de -Muerilor-). Figure humaine. No. 24. Baia defî'er. (Grotte ele -Muerilor-) Figure hu­ maine. Voir les stylisations de la Cueva de Los Letreros de Veles 43 [44] Blanco Almcria et les stylisations humaines d' Andalousie et de Murcie. H. Breuil et Oberrnaier, Prerniers travaux, p. :24 et 25. No. 25. Ettncu. Peut-etre oiseau? No. 26--30. Puncu. Figures humaines. Pour les No. 26 et 29 voir aussi les stylisations dAndalousie et ele Murcie. Pour le No. 27 voir les figures de Penon de la Cranja, a Mirando del Rev (Jean). Marcellin Boule, Rapports sur les travaux de l'annee 1913. Institut de Paleontologie Hurnaine, Paris, p. 238, fig. 10. No. 31. Baia de Fier. (Grotte de «Muerilor»), Figure feminine. No. 32. RUi1cu. ( ... No. 33 et 34 (::l la page 45). Baia de Fier (Grotte de -Părcă­ labu-). Figures humaines adorant le soleil. L' Age des dessins. Ces dessins ne sont en aucun cas paleolithiques. Le style, ainsi que l'absence de certaines representations animales, res­ pectives �l certe epoque, ecartent du commencement la possibilite d'une pareille supposition. Mon attention cependant a parte sur la decouverte que ['ai faite ă la superficie du sol des grottes, 011 j'ai trouve des frag­ ments de ceramique, qui doivent etre considerees comme contern­ poraines aux dessins. D'apres la technigue et la facture, la ceramique ele ces grottes appartient a l'epoque neolithique et eneolithique. L'argument qui menerait �l la meme conclusion serait 1'in­ terpretation des f'igures No. Il, 12, 33 et 34, qui peuvent etre mises en liaison avec le culte du solei!, pratique ă ces epoques-l�l. De meme, pour leul' assigner une date, il ne faudrait point ne pas tenir compte de leur ressemblance tres caracteristique avec les dessins espagnols et scandinaves de cette meme epoque. Technique des dessins. Desirant faire un examen detaille sur la matiere colorante' avec laquelle ces dessins ont ete traces, nous nous sommes a cet effet adresses h un speci.aliste, le Dr. Al. Savoool. Celui-ci, ayant soumis �l l'analyse dans son laboratoire les fragments de roclle sur lesquels etaient les dessins respectifs, nous a commu­ nique par ecrit les constatations suivantes: "En vue de l'analY$e qne Mr. le prof. N. Plopşor m'a de­ mande de faire sur un n;lOrceau ele roche portant un dessin en noir, VOWl comment .i'ai procede et �l quel resultat .i'ai abouti: Techllique. Comme iI n'y a eu qu'une quantite infime de matiere colorante �l analy�er, je n'ai pu user d'un procede autre que la. technique micro-chimique. ObservatlOlls. En exaţninant �l l'aide du microscope la sur­ face de la pierre, eclairee \de biais par une source intense de lumiere, on y peut observer de nombreux plis et creux, ce qui prouye yue, malgre l'app�n::Fce contraire, le fragment. de c.ette parOl rocheuse n'est pas l1sse. Dans ses nombreuses depresslOlls on remarque des fi.'agments cl'une matiere noire, amorphe, de grandeur differente et tres lins; ce sont ceux-ci qui forment le dessin. Traites par cles reactifs chimiques (ether, chloroforme, sul- 44 [45] - fure de carbone, huile de terebenthine), on a constate que certe matiere colorante ne contient aucune trace de matiere graisseuse. En raclant avec un petit stylet bien aiguise un peu de cette po udre noire, avec laquelle etaient traces les dessins, et en la soumettant ă de certaines experiences, on a constate que cette matiere noire, �l I'etat solide, etait insoluble dans tous les reactifs usuels. Conclusion. En tenant compte de toutes les proprietes phy­ .siques (couleur noire, etat arnorphe et insolubilite dans des reactifs usuels) de cette matiere colorante, ainsi que de ses proprietes chimiques (ne reagit avec aucun reactif chimique), on peut en ·.ckcluire avec une grande aproximation que nous nous trouvons clevant une poudre de charbon. . Nous avons tăche d'aprofondir la question, afin de savoir de que1 origine etait ce charbon (minerale, vegetale ou animale), mais on n'a pu arriver a aucun resultat. Nos dessins sont donc .traces au charbon, au moyen d'un -charbon prepare d'une maniere quelconque, mais dont on ne cormait pas l'origine-. Le culte du SoleU. On a emis de diverses opinions sur le role des dessins des :g-rottes. Independarnment des opinions emises, j'ose mettre en li­ .aison directe les representations des figures No. 11, 12, 33 et 34 .a.vec le culte du soleil. . .-1.. Les deux hommes (fig. 33 et 34) sont - , a considerer en position d'adoration, debout, devant le soleil. La figure 11 c'est bien le soleil, et la fig. 12 ne lais­ se aucun doute qu'il ne soit le soleii humanise. Tous ces dessins appartien­ nent �l la grotte de "P:1rcălabu». Exception faite de ces representati­ ons, ce qui me fait croi re �l un culte du soleil pratique dans cette grotte, c'est !, la grotte elle-meme . ..,. Cette grotte est impropre ::t l'habita- tion. Trop petite, trop large d'ouver­ ture et pas assez profonde pour cons­ tituer un endroit abrite des intem­ peries, la grotte de PârcMabu ne pou­ vait former une habitation propre­ ment elite. En ajoutant �l ce yui precede une Fig. 33, 3-1 (rcdllitcs;, 112). position el'un acces guere facile, etant situce au-dessus d'un abîme, et puis :;6�L double entree el'un beaute grandiose, la grotte du P�"irdl\abu SCliait l'enclroit choisi 011 ce culte du soleU a ete pratique par les llJl31bitants. La grandeur des dessins ne pourrait etre une objection -contre l'opinion qu'i!s representeraient l'image grossiere d'un , linie ce ar constitui deci limita superioară a stepei în Oltenia. De observat că în Jud. Romanaţi caracterele de stepă sunt accentuate, mai ales la Sud de Caracal Prin stepa Olteniei înţelegem atât stepa propriu-zisă (ier­ boasă), cât şi antestepa (stepa cu buchete de păduri) -, iar în stepa propriu-zisă a vern de considerat o foarte interesanta zonă: aceia a dunelor. Stepa propriu-zisă formează în Oltenia o bandă. destul de 'îngustă, pătrunzănd tentacular în largile poene ale antestepei şi accentuăndu-şi caracterele xerofile în zona dunelor, Solurile sunt aci de stepă : avem (dela Sud spre Nord) soiuri alcaline, nisipuri fixe (dune), sau mobile, sol bălan-nisipos, sol castaniu argilo-nisipos şi cernoziom degradat. . Clima stepei Olteniei e continentală, cu oarecare nuanţă mediteraneană: vara, e mai uscată în porţiunea de Est a sa (peste 23°) şi mai puţin uscată în cea ele Vest (sub 23°); iarna e mai rece în porţiunea ele Vest (-- 3°) şi mai puţin rece în cea ele Est (- 2°). ln general stepa Olteniei e mai bogată în preei­ pitatiuni atmosferice decât stepa Munteniei, având între 500 şi 600 mm. anual -- şi semănănd cu aceasta elin urmă numai în colţul de SE şi cel de SV al sesului Olteniei, cu 400--300 mm. anual. Vegetaţia predorninantă şi caracteristică a stepei Olteniei este desigur cea herbacee, în asociaţie deschisă, In antestepă, afară ele vegetaţia herbacee, mai găsim şi elemente arborescente, izolate sau în asociaţii, constituind fie buchetele de păduri risipite în antestepă, fie luncile dealungul răurilor mai principale (Jiu, Olt); caracteristice pentru antestepă sunt şi diferitele specii mai mult sau mai puţin pipernicite ele spini lemnosi (păducel, porumbar, răsură etc.). 47 [48] Variaţiile umidităţei şi căldurei fiind în stepă foarte mari, aceasta face ca să găsim aci tipurile cele mai adaptate frigului. căldurei şi uscăciunei; iar orizontul, foarte larg şi deschis, deter­ mină pedeoparte mimetismul homocromic - culoarea animalelor adaptăndu-se culoarei generale a mediului ambiant al stepei-, jar' pe dealtăparte modificări ale aparatului locomotor, în vederea unei locomoţii mai întinse şi a saltului. Cât priveşte fauna stepei Olteniei, ca dealtfel toată fauna acestei provincii, deşi foarte bogată, este aproape necunoscutii .. Şi numai cunoaşterea detailată a faunei Olteniei şi Banatului' ne va permite să rezolvăm marile probleme zoogeografice vate elementelor mediteraneene în România de SV. Doar D-I Ionescu-Batea; în lucrarea d-sale: «Les dunes de l' Oltenie- (Extrait de la Revue de Geographie annuelle, T. XI". f. IL, Paris, 1923) se atinge mai temeinic de două ori de fauna. Olteniei; odată în partea I-a a lucrărei : (Chorografia Olteniei} la capitolul III (Biogeografie), pagina 46, Viaţa animală a Olte­ niei, - şi altădată în partea II-a a lucrărei, capitolul IV (Biogeo- grafia dunelor), pagina 119 (Fauna). . 1) Cu prima ocazie, în spaţiul a 63 de rânduri (pag. 46)� autorul incepăndu-şi capitolul cu fraza: «nous connaissons encore assee mal la faune de i' Oltenie», arată mai departe că Bison europaeus a dispărut din Oltenia, ca şi Castorul, «a cărui blană re preţuită- (răndul 9), şi că «se găsesc deasemenea şi reptile - vipere şi salamandre» (răndul 14), -- deşi salamandrele nu sunt reptile .. Schiţând zonalitatea faunei Olteniei, autorul arată că �re­ giunea colinelor şi şesurilor înalte nu serveşte ele adăpost decăt la mici mamifere răufăcătoare- , printre care citează: lupul, vulpea" pisica sălbatică, iepurele, dihorul, hărciogul, liliacul şi - «ceeace este mai caracteristic: bivolul, al cărui lapte e foarte preţ-uit pentru conţinutul său în materii grase» (răndul 21). De fapt, trebuie să observăm că animalele ce după dănsuă caracterizează, ecologic, zona dealurilor şi a şesurilor înalte, sunt elemente fie cosmopolite şi indiferente faţa de habitat (lupul, vulpea, iepurele, dihorul, liliacul), întinzăndu-se cel puţin în toată Oltenia, fie montane (pisica-sălbatecă). Iar bivolul, animal do­ mestic ce se găseşte dealtfelşi către munte, nu poate fi consi­ derat un element faunistic caracteristic, într'o schiţă de zonali­ tate a faunei naturale a unui ţinut. Vorbind despre păsările caracteristice ale Olteniei, autorur arată vărstea Corbului (100 ani), pe seama căreia pune abundenta corbilor, «cari mişună în .cămpuri, în căutarea seminţelor». Cu toată marea sa longevitate, trebuie să arătăm că Corbul e pe cale de dispariţie in 'Oltenia, ca dealtfel în toată România şi în alte ţări, unde i s'a semnalat adesea în reviste această tendinţă ele dispariţie. I Nu cumva autorul cOl1Jundd Corbul cu Ciorile? Mai ales ci} d-sa arată mai departe că hunt atât de numeroşi, încât acopăr cămpul cu o imensă manta�eagr[l»! Vorbind de fauna herpetologică (reptile şi batraciene), auto­ rul spune că <, reptilele sunt în mare numi':'!p, f<''tr[l a cita nici măcar o singură specie; iar despre fauna ichtiologidt arat:-, (după Geografia de liceu a lui Murgoci şi Popa-Burdt) că "1: 48 [49] compus{t din 80 de specii, dintre care bO sunt stabile», fără ca să citeze însă nici-una. 2) Cât priveşte fauna dunelor (pag. 119: Faune), autorul crede că e slab reprezentată în Oltenia. Ceeace nu însemnează că d-sa trage această concluzie din studii faunistice, care nu s'au făcut! Printre Mamiferele caracteristice citează Bivolul (răndul 5), despre care arată din nou că are un lapte «de o calitate exce­ lentă», cum şi măgarul, «însoţitorul neseparabil al stânelor». Pentru toate celelalte mamifere caracteristice dunelor, d-sa tri­ mite la capitolul «fauna Olteniei», unde deasemenea nu aflăm nimic. Tot la capitolul «fauna dunelor- autorul citează VIpera ammodytes, Triton jJI/ol1tal1dol1i «şi altele din regiunea medite­ raneană, fără a ţine seama de numeroasele specii şi varietăţi de sopărle ce se găsesc acolo» (răndul 20), cu care termină cele 21 de rânduri ale capitolului «fauna dunelor-, Insă chiar atât de sumară cum ne prezintă D-I Ionescu-Balea fauna herpetologică a dunelor, trebuie să observăm el nici Vipera ammodytes, nici Triton Montandoni nu traiesc îl1 dunele Olteniei. fiind specii exclusiv montane. Şi capitolul biogeografic al faunei âunelor se termină cu concluzia practică: «Dunărea este unul din flu viile cele mai avute în peşte, şi o exploatare mai ordonată ar da rezultate consi­ derabile pentru alimentarea ţărei-. Din această sumară dare de seamă asupra unui capitol biogeografic privind fauna Olteniei, se poate constata mai ales cât ne lipsesc nouă. cercetările faunistice in Oltenia în general şi în stepa ei în special. Intr'adevăr, asupra Nevertebratelor (Moluşte, Artropode), recoltate accidental şi în şesul Olteniei, găsim unele contribu­ tiuni doar în numerile mai vechi ale Buletinului Societătei de Ştiinţe din Bucureşti, care se găsesc astăzi destul de greu. Nevertebratele inferioare (Protozoare, Spongieri) sunt ab­ solut nestudiate. Asupra Vertebratelor găsim câteva date pentru Oltenia în lucrările D-Ior: Antipa (peşti), Chiriţescu (reptile şi batraciene), Dombrovschi (păsări). Mamiferele sunt deasemenea nestudiate la noi, cu atât mai puţin în Oltenia. ::: * Dintre Vertebra tele ce 'ntâlnim în stepa Olteniei, găsim următoarele batraciene : Bombinator igneus, Triton vulgaris şi Triton cristatus (în bălţi), Bufo variabilis (pe uscat); reptile: Lacerta praticola, Lacerta taurica, Ablepharus pannonicus, Za­ menis trabalis - şi nici-o specie de viperă (necum Vipera am­ modytes); păsări: Sor ecarul (Circus pallidus), Eretele răndu­ nelelor (Falco subbuteo), Ciuful mic (Scops giu), diferitele specii de ciori (Corvus), Cotofana (Pica rustica), Mărăcinarul (Pratincola), Sfranciocul (Lanius),. Lăstunul de mal (Chelidon urbica şi. Cotile riparia), Răndunica (Hirundo rustica), Cinteza (Fringilla), Sticletele (Carduelis), Vrabia (Passer dornesticus) foarte comună în şes, Ciocărlia (Alauda arvensis), Ciocârlanul (Alauda cristata), Gra­ urul (Stumus vulgaris), Prigoarea (Merops apiaster), Mulg{ttorul­ caprelor (Caprimulgus europ::eus), Pupăza (Upupa epops), Cioara pucioas[l (Coracias garrula), Porumbei (Columba oenas şi palum- 4 J9 [50] bus), Potărnichea (Perdix cinerea), Prepelita (Coturnix dactili­ sonans). Dropia (Otis tarda), din ce în ce mai rara în sesul Ol­ teniei, Dropia mică sau Spărcaciul (Otis retrax): mamifere: Di­ horul (Putorius europreus), Nevăstuica (Mustela vulgaris),Ll1pul (Canis lupus), Vulpea (C. vulpes), Ariciul (Erinaceus europreus), Cărtiţa (Talpa europa-a), două specii ele Chitcani (Sorex vulgaris şi S. rninutus), Suita (Spermophilus citellus), diferite specii de şoareci şi şobolani (Mus decumanus, M. musculus, M. minutus, lVI. agrarius, Arvicola arvalis), Harciozul (Cricetus frumentarius), Căţelul pământului (Spalax typhlus) şi Iepurele (Lepus vulzaris). Dunele, atât cele fixe cât şi cele mobile, sunt bog-ate mai ales în insecte (Coleoptere şi Orthoptere). Totusi, găsim aci şi câteva vertebra te mai mult sau mai puţin caracteristice. In studiul faunei dunelor (ce singur constituie un subiect vast şi foarte interesant), primul lucru pe care cercetătorul trebuie să-I facă este precizarea habitatelor pe care zona dunelor le prezintă. Căci ecologic, zona dunelor nu prezintă numai nisip fix sau mobil. Şi primele habitate care se pot fixa, sunt: 1) dunele propriu­ zise, fixe sau mobile, 2) bălţile dintre dune (depresiuni, excava­ ţiuni), 3) solul dintre dune, şi 4) plantatiile artificiale (ele obicei de salcâm), - habitate cu asociaţii faunistice deosebite. Bălţile dintre dune sunt deobicei permanente, prezentănrl insă şi ele un regim: în anii ploiosi îşi ridică puţin nivelul (iucănd aproximativ rolul unor pluviometre naturale), iar în anii secetosi, nivelul scade simţitor, bălţile mici uscăndu-se. Sub acest raport, bălţile dintre dune constituiesc un habitat nesigur pentru fauna aquatică spontană, care există totuşi, prin adaptări variate (viaţă latentă, inchistări, OU2l, îrnplăntarea în mălul umed etc). Plantatiile de salcâm, păduri artificiale, introduse fonat şi în mod secundar în domeniul stepei, determin;:t un dezechilibru faunistic în fauna dunelor, - care revine la normal cu un plus de asociaţie: a plantaţiilor de salcâm de pe dune. In plantaţiile de salcâmi, care ele cele mai multe ori pre­ zint�t copaci foarte apropiaţi',unul ele altul (mai ales în 12\stări­ şurile de salcâm), umbra e foarte mare şi umiditatea atmosfel'ic\ sUficient;:t, faţ[t de ceeace ea este la suprafaţa elunelor ele 1:1 exteriorul planta ţiilor. Totuşi vegt:taţia :ierboastl a p[ldurilor de salcCtm e foarte redus;:l, mai ales vara (în poeni), sau aproape inexistent{t (printre salc[tmi), elin cauza umbrei puternice :t acestora şi desig'ur dJll cauza solului nisipos. Doar prima vara cresc aci câteva graminee, vechi urmaşi ai iiorei stepice şi a elunelor. B[t1ţile dintre dune se regtlsesc şi la interiorul plantaţiilor ele salcâm, - mi. ci b2llţi cp o slab21. vegetaţie aquatidt pipernicit;'! (Iris, Carex, Scirpus). \ Adesea, acestea sunt. înlocuite (prin depresiuni umede) de dltre o slab[l \'egetaţie de\ muşchi piperniciţi, întrerupt;:\. ici-colo de tufe de lsma-Broaştei, printre care sar o mulţime de Brotăcei (Hila yiridis), cari se g[lsesc dealtfel şi1n alte puncte, mai puţin umede, dela interiorul plantaţiilor ele salcftmi, ceeace do\'ecleşte suficienta umiditate atmosferic<\ a acestonl, - cum ele pi\d;:t se [51] g[lsesC pe coaja salcămilor şi pe terenul descoperit, înlocuind celelalte broaşte, elin care n'am putut remarca aci nici-o altă specie. In apropierea plantaţiilor de salcămi de pe dunele elin re­ giUliea Ciupercenilor, afară ele bălţile dintre dune, încep S21 se 'ntindă spre Dunăre bălţile de inundaţie ale acesteia, ceeace explică bogăţia ţânţarilor şi eferneridelor dela interiorul plan­ taţiilor de salcâm, unde aceste insecte formează roiuri compacte, care se prezintă ca o ceaţă groasă, întreruptă, sau ca nişte co­ �oane mişcătoare de fum. In aceste bălţi ele inundaţie ale Dunărei, ca şi în bălţile dintre dune, în apropierea Dunărei, se remarcă stărci şi berze, ai căror pui rătăcesc câteodată chiar pe dune. In solul dintre dune, în apropierea Dunărei, Şuiţa (Sper­ mophilus citillus) îşi sapă nesupărată galeriile; în găurile acestor galerii, părăsite sau nepărăsite de către Şuiţă, se ascund de arşiţa soarelui Bufo variabilis şi chiar Rana esculenta (aceasta elin urmă mai ales pe timpul inundatiilor). In plantaţiile de salcămi (Ciuperceni, Jud. Doljiu - Marotin, Jud. Romanati) putem remarca la prima vedere foarte mulţi tânţari, efemere, molii de copaci de mai multe genuri şi specii, cari zboară pretutindeni; sub scoarţa copacilor găsim: Forficula, Oniscus; pe sol: Iulus. Pe dune, sunt de citat Cicindelele, insecte foarte caracte­ ristice pentru acest habitat. Cei câţiva me1ci terestri (adesea varietăţi melanice de Helix) se retrag dinspre dune către plantaţiile de salcămi, rămănănd adesea la zona de contact între aceste două formaţiuni, unde se îngrămădesc. Pe dune nu putem vorbi de Batraciene ; noi, cel puţin, n'am văzut nici-o specie. Explicaţia lipsei lor aici e foarte simplă: uscăciuna dunelor. Dintre Reptile se pot observa: Lacerta praticola şi L. taurica, foarte rare; mai des găsim Tropic1onotus natrix,în apropierea sate­ lor mai ales, - şi aceasta din cauzacosmopolitismului său. Păsări caracteristice ale dunelor aproape nu există; cele mai multe se rătăcesc din stepa propriu-zisă (Dropia, Potărnichea, Prepelita, etc.), sau vin dinspre Dunăre, în bălţile dintre dune, după hrană (Starei, Berze, Fluerari, etc). Mai comune, şi care par a fi specii caracteristice dunelor, g-[lsim aci câteva specii de Şorecar (Circus cyanus, C. pygaraus, C. pallidus); câteva specii care trăiesc şi în stepă, găsim aci: Vânturelul (Cerchneis tinnuncula), Mărăcinarul (Pratincola ru­ betra), Ciocărliile, Prigoriile, etc. Dintre Mamifere găsim în terenul dintre dune: Cărtiţa, Şuiţa, Chitcanul, Şoarecele de cărnp (Arvicolicle), l-lârciogu 1, Iepurele, etc. ::: :!: * Din aceste cflteva scurţe consideraţiuni generale asupra stepei Olteniei in general şi a dunelor sale în special, se poate vedea 6t hatitatele fiind aici foarte variate, fauna estedease­ menea foarte variată şi complex[l, atnt ecologic şi biocenotic, cât ş� faunistic (sistematic), - motiv suficient pentru ca stepa şi (tunele Olteniei Si} merite studii mai amănunţite de<,:ât acelea care s'au nicut pfll1{l acum, sau care s'a încercat a se'f�lce. Raul 1. Călinescu .i-\sistcnt universitar. 51 [52] •••••••••••••••••••••••••• m ••••••• ma •••••••••••••••••••••••••• m ••••••••• • • • • 5 ObTEHIA PObl\bORISTICf\ i • • • • · . . . ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• m •••••••••••••••••••••••••• Incercare de reconstituirea unet poveşti Povestea lui -Iovan Iorgovan- , una din legendele cele mai frumoase de pe pămăntul românesc, n 'a fost publicată nici-odată complect, adică înşirându-se toate peripeţiile luptei cu şarpele, dela începutul până la sfârşitul ei. Prima parte a legendei, adică acea care se desfăşoară în judeţul Mehedinti, în valea Cer.nei de sus, dela obărşia Cerni­ şoarei şi până în hotarul bănăţean, pe teritoriul comunelor Tis­ mana, Padeşul, Orzeşti, Cloşani, Mărăşeşti ş. a. este povestită aci -în proză=-, aşa cum am auzit-o dela plăeşii şi ciobanii de pe culmea Cernei şi de pe coastele şirului de munţi ai Godeanului, şi cum e redata, ca un scurt rezumat, în "România Pitorească" de Vlăhută '). Am adăogat dela mine numai descrierea peisagiului, fără de care frumuseţea şi continuitatea legendei nu poate fi în­ tăleasă pe deplin, mai ales de aceia cari nu cunosc scenăria măreaţă a acelei regiuni muntoase. Partea a doua a legendei, adică acea care se desfăşoară în Banat, pe Cerna de jos pănă în Dunăre, este bine cunoscută, căci ea s'a publicat la diferite epoci în mai multe variante, sub forma de versuri populare, şi pe care le-a strâns cu îngrijire distinsul Preot Coriolan 1. Buracu din T.-Severin 2). In aceste variante se împletesc de fapt două legende, iar acţiunea propriu zisă este de multe ori neclară, incomplectă şi chiar contradictorie. Pe de altă parte nicăeri nu se pomeneşte aci ele începutul luptei cu şarpele de pe teritoriul Mehedinţului, şi deci legătura între cele două părţi lipseşte cu desăvărşire. Cauza acestei întreruperi a firului povestei trebue căutată pe de o parte în faptul că valea Cernei era tăiată ele vechiul hotar între ţări, iar pe 'de alta în lipsa vre-unui drum bătut de circulaţie în lungul văei de sus. Mai e de remarcat şi altceva: curelele de pămănt ale moşnenilor mehedinteni, precum şi toate drumurile de plai din partea de miază-zi a judeţului, merg per­ pendicular pe apa răului, din basinul Motrului peste culmea şi valea Cernei, spre creasta înaltă a graniţei Ardealului. Ast-fel fiind, un contact direct între locuitorii de aei şi cei din valea bănăţeană se face cleei foarte rar şi numai incidental. Reinodănd firul povestirei lui Iorgovan şi tinănd seama de urmarea luptei cu balaurul pe Cerna inferioară, aşa cum o po­ vestesc muntenii noştri de dincoace, noi am extras din variantele 1) Minerva, 1908, pag. 70. 2) Heracle, Hercules, Iovan Io rgovn n, Tip. T�aIl1Llri, T.-Severil1,19�J. 52 -­ , [53] publicate numai anumite fragmente, care cornplectează desfăşu­ rarea .1ogicft a actiunei. Această procedare poate fi considerată ca o greşeală. Dar nu cu pretenţii de literat sau folklorist publicăm această legendă, ci numai cum ne-am priceput a o reconstitui din cele auzite şi cele citite, ca un simplu admirator pasionat al naturei, Umblănd prin valea şi munţii Cernei, am fost fermecat atât de povestea lui Iorgovan şi a luptei sale cu balaurul, cât şi de cadrul ei de o negrăită frumuseţe, cadru cu care ea face, ca nici-una alta,' un tot ce nu poate fi despărţit. Şi acum începem povestea: lovan lorgovan şi Şarpele. In vremurile de demult un şarpe uriaş se, incuibase acolo unde lanţul munţilor se inoadă şi de unde isvorăsc din patru părţi Jiul şi Bistriţa Jiului, Motru mare şi apa Cernişoarei. Pe vârf stâncos - pe Oslea călugărească - el sta încolăcit, odihninduşi capul pe coadă, • Era o dihanie năpraznică, lungă de peste o mie de stânjeni, pe trup cu solzi ca de oţel, iar capul hidos purta nouă ochi, ce străluceau ca jarul. . Când flămanzea, se ridica in vârful cozei, capul ajungea în vănătările cerului, dincolo de nori; din gură el vărsa văpăi de foc; şuerăturile sale înfiorătoare se auzeau până în apa Dunărei, şi toată ţara se cutremura de groaza lui. De acolo, din văzduhul albastru, el îşi ochia prada, fie de pe plaiurile munţilor, fie din văile afunde, fie din sesul întins, şi gura lui o sorbea din depărtări neinchipuite. A sorbit astfel dintr'odată cioparul de oi, cu ciobani, cu câini, cu tot, de pe muntele din faţa Oslci, iar muntele s'a numit de atunci -Soarbele-. ' De pe alt munte, elinspre mează-zi de culcuşul său, a sorbit o cireadă de vite, cu păstor cu tot, şi muntelui îi zice acum «Bou". Dintr'o singură sorbitură a înghiţit din Valea Motrului nOU�L pluguri, cu vite şi cu plugari cu tot, pe cănd arau pe câmp. Dar plugurile erau mari şi grele, şi fierul ascuţit i-a sfărticat şarpelui măruntaele.' Atunci lighioana fieroasă, ridicăndu-se în inălţimi, a borît tot ce sorbise departe, deasupra crestei înalte, pe un munte care poartă de atunci numele de -Borăscu-. De groaza dihaniei munţii şi plaiurile întinse se pustiiseră. Mulţi viteji porniseră sa răpună şarpele năprasnic, ca să scape ţara de el; dar elin câţi încercase, nici-unul nu se mai în­ torsese viu acasă. Intr'o zi de primăvară se ivi însă pe meleagurile acelea un voinic, cu numele Iovan Iorgovan, din neam ele cioban. Unii zic că ar fi fost chiar baciul din stâna Soarbele. Era un voinic uriaş ca trup şi cu voinţa neînfrăntă ; el venia hotărât să dea piept cu dihania spurcată şi s'o răpună cu orce preţ. La Tismana era un fierar vestit; la el seeluse Iorgovan, de porunci să-i facă un paloş, dar nu un paloş de rând, ci unul care să taie solzi de oţel. Cu acest paloş, cu arcul şi cu săgeţile în tolbă, călare pe murgul şi însoţit de căteaua isteaţă Vija, din neamul copoilor, porni viteazul pe plaiul cel mare, ce urcă de la Tismana spre furca Cernişoarei. 53 [54] Cale cam de trei ceasuri de sat, în mijlocul pădurei mari de fag, chiar lăngă drumul de plai, el dete de o piatră mare, albă, şi atunci se gândi să încerce tăria paloşului. Dar cănd lovi cu nădejde pietroiul, tăiusul se ştirbi. El se întoarse atunci în sat la fierar şi porunci să-i călească oţelul mai tare. . � . . . ._ . A •• Ţigauul se supuse, ClOCClm din nou paloşul şI-I faun in ChIP ele ghe�, îndoit ca un iatagan, şi-l căli, de-I făcu tare, cum nu "se poate mai tare. Torgovan îl lua în mână S21-i vadă tăiuşul. Tocmai atunci se auzi deodată de departe sueratul şarpelui, care,fl::lmând, se ridicase pe semne în Sl�IVi, ca să-si caute o pradă nouă. Cum îl auzi voinicul, intărătat şi cu sufletul clocotind de ură, jurând pierzare dihaniei, unde roti odată paloşul în aer cu atâta mânie şi putere, încât oţelul, din incovoiat ce era, se în­ dreptă zăngănind şi, în rotirea lui, tăie capul meşterului. Porni apoi din nou la drum, şi ajungănd la piatra de pe plai, voi să-şi încerce iarăşi sabia. Şi când trase omul odată cu sete, stânca se despică în două. De atunci ea zace acolo, ca o mărturie de adevărul acestei fapte, şi se numeşte «Piatra tăiată a lui Iorgovan-. Urcând mereu plaiul, Iorgovan ajunse la muntele Bou. De odată, la o curmătură, din desişul pădurei zări în depărtare şar­ pele în toată grozăvia lui, cum sta încolăcit pe vârful Oslea, odih­ nindu-şi capul pe coadă şi păzind plaiul, iar văpaia ce-i ţâşnea elin gură părlia stânca din fată-i, stâncă ce-i zice şi azi "Piatra arsă». Văzăndu-i ochii de jar, voinicul îşi dete seama că, atâta vreme cât nu-i va lua văzul şarpelui, nu-i va putea ela de hac. Inspre răsărit de vârful Bou, săpă lorgovan o groapă adâncă şi se ascunse în ea. «Groapele» au numit oamenii locul acela. De aci, cu arcul încordat îşi pândi duşmanul, şi când şar­ pele îşi săltă capul, cu o săgeată bine îndreptată îi ciupi un ochiu. De durere, dihania se svărcolia turbat, de s'a sguduit mun­ tele din ţăţăni, iar solzii ascuţiţi scobiră o dâră adâncă în stânca elin jurul muntelui. Apoi înăltăndu-se pe coadă, capul căuta furios în. toate părţile, limba spintecată juca cu şuerături infiorătoare, şi ochii -- opt căţi mai rămăseseră -- aruncau schintei, ca să gCI­ siască locul unde se ascundea vrăjmaşul. Dar lorgovan se pitise în groapă, de nu se vedea nimic din el, pănă ce şarpele, obosit, se cuibări din nou. " Şi tot aşa l'a păndit şi l'a izbit cu săgeţile, pănă i-a ciupit opt ochi elin nou[l. Şi la \fie-care izbitur�i, elâra scobit�l în stândl de sV[l1:c Anghelina mi-auzia, De suspine-abia vorbia, De lacr[tmi abia z[lri�!, Şi din gură dl-mi grăia: -«Olio, neidl ldocine, «Mie nu mi s'a ur[tt 1) Pluralul dela casă, obişnuit în Oltenia. 2) Eliziunea lui e se face şi în vorbirea obişnuit�\. Yezi mai jos: taier·k. 3) Un expletiv, caşi <-măre» ori . 4) Acoa1'e=butoaie. 5) Hal'ăl1gu clopotul dela biserică. E un cuvânt de ol�igin{\ Ilngureasc[l. 6) Prescurtare a cuvflllwlui prin eliziunea lui u, obişnuită pe aci. 59 [60] «Asternănd şi eleaşternâncl, «La căpătăie mutănd «Dela umbră păn' la soare, "Dela cap păn' la picioare. «La fântână mă dusei, "Cu Ruxandra mă 'ntălnii, «Şi Ruxandra'mi spuse mie -Că'n oraş la Bucuresti, «La cele căsi mari domneşti, «A venit, a tăbărît «Un arap negru, buzat, -De-i trupu cat butea, -Picioar'le butoaiele, «Mânile ca leucile, -Deştele răsteiele, "Dinţii lui lopeţile, «Măsele răşniţele "Ochii 'n cap cât taer'le « Leafă, mări, ce mi -şi a re ? «La tot prănzu, la tot cina, «Trei acoave ele rachiu «Şi 'ncă trei, mari, ele vin, «Şi trei cuptoare ele păne. «La tăiere-o vacă grasă, «Culcare-o tată frumoasă. «Care cu dănsul să culca, «Dimineaţa mi-o 'ngropă. «Cânta cocoşii pe noapte, -Trăgea harăngu ele moarte. «Săvai dela 'mpărătie. -Oraşu s'a rănduit «Mai frumos să-I conăcim, «Şi desară-i răndul ei, -Măne sară-i răndul meu». Idocin dt-mi auzia Şi din gură c2t-mi grăia: -«Anghelină, soru-mea • Ia chiamtl tu slugile ' «Şi adă-le cheile «Stl descue graJ'di 7) de l)iatnl S' d ., « a ucă pe şaru 'ncoace «C'o s21'ncalic pe şaru " «Şi să-mi văd eu viteazu. «NOU21 ani de mi-am zăcut «Opt viteji mi-am omorât, , «Şi-aşa oiu fi rânduit - «S:l omor vit�az ca mine \ "Şi-apoi s[t mor vai de mln\.» Anghelina mi-auzia , \ \ Zece slugi care le-a vea, Toate zece le chema, Cheile'n mană le da, Crajdi de piatră descuia Şi pe şaru că-I scotea Şi-l ungea cu unt şi miere, 'I făcea petru tot inele. ldocin să 'nciocăla 8) Şi jos pe scări cobora. La şaru când să ducea, Şaru, Doamne, mi-l vedea, Şi jos, Doamne, 'ngenunchia PCl11' ldocin incăleca. Da' Idocin ce grăifl? --«Anghelin;\, soru-mea, -Apucai de 'ncălecai, -Buzduganul nu mi-1 luai, «Buzdugan cu nouă pene, «Toată pana noua-o ca «Şi coada-i PUSfl basca, -Căpăţăna tot aşa". Anghelina ce făcea? Slugile că le chema, La buzdugan să ducea, Abia cuiu mi-l tăia, Subţire cât grinda. Buzdugan jos cănd cădea, Căşile cutremura, De-a prăstăgala 9) mi-1 lua, Jos pe scară-l cobora Şi ele coael' abia-l sălta. Idocin să apleca Şi de coadă-l apuca Şi-odată mi-l flustură, Şi cu stânga mi-I svărlea, Cu nourii '1 mestecă, De rugin[l-1 scutura, In direapta-l sprijunea, De ciochină mi-l punea. Prin oraş dt-mi apuca. Mergea şaru 'mbuestr:1nc1, Iclocin, Doamne, gemfmd. Iar Iclocin ce h'tcea ( Pe şaru 'n sdlri mi-l t,lia. Da' şaru cfmel necheza, Oraşu Sfl legăna Şi arapu auzia Şi cu sluga lui vorbia: -«Cine-i, m�tre, acela i ... legea mâni-sa _ 7) Sunt .unele cuvinte, la singularul cărora se pf'rcepe un i 111 vorbirea oblşJ1ll1l:\: g;aJdl, văcăn; pălimari, etc. 8) Se mbrăca, se pregătea. 9) De-a prăstagala=de-a rostogol u'. 60 [61] I I � r:; de vin li îmbătat, «Ori de femei fermecat?" Iar sluga arapului Prin oraş că-mi apuca Si pe strade S2t plimba, Pe Idocin că-mi vedea, De Idocin să 'ngrozia, Fuga la arapu-rni da, Arapului că-i spunea: -" 'Mpărate, Măria Ta, -Căt de viteaz te-ai ţinea, -Mai viteaz îi acela». Arapu când auzia, El din gură că-mi grăia: -«Ia scoate-mi pe galbinu, -C'oiu să văd eu viteazu«, Iar sluga arapului Pe galbinu mi-I scotea, Indată şaua-i punea. Arapu se 'nciocăla, Pe galbinu 'ncăleca, Prin oraş mi să plimba, Cu Idocin să 'ntălnea. Idocin, când îl vedea, Cu saru să repezia, Palma biciu că mi-o făcea. Două palme că-i trăgea. ­ De r::'tpede ce-aducea, Ochii din cap îi sări a, Şi elin gură că-mi grăia: -«Arape, legea. «Ce-ai cărat în ţara mea? c Ai crezut că am murit «Dc'n ţara mea ai venit ?» De răpede ce-aducea, Ochii din cap îi sărea, Buştean negru mi-l lăsa, Ochii de pe jos mi-i lua Şi pe-o tav[t mi-i punea. Pe g'alben de frâu îl lua, Cu �lrapu ca-mi pleca, La 'mpănttu mi-l ducea, ldocin că mi-şi striga: --{( 'IVlpărate, Măria Ta, «Nou�t ani şi jumi'ltate «De c:1ncl eu m'am boln2rvit, -Mi-a crescut p[u-u pe spate «Şi-am putrezit pe ele-oparte. «Tu oraşu 'n jaf l-ai dat "Tot unui arap buzat». 'Mpăratu atar eşia, Ochii pe tavă'mi vedea, Sta în loc, - să minună De minunea aceasta. Pe lelocin că mi-I lua, Cu Ielocin petrecea, Pe Idocin dăruia Cun caftan, c'un buzdugan, Cu cinci ferelele ele bani. Idocin ce mi-şi făcea? El caftan că nu-mi lua. Buzeluganu tot aşa, Da' bănişorii mi-i lua Şi pe şaru mi-i punea Şi pe saru 'ncălecă. Idocin acas' pleca. Mergea şaru 'mbuestrânel, Ielocin, Doamne,gem[mel. Da' Idocin dt-mi grăia: ---«Mai încet, sarule, 'ncet. -Inceată jocurile, «Aline-mi [unghiurile>. Când acasă mi-ajungea, Zece slugi ce le a vea Toate zece-l sprijunea. Bănişorii că mi-i lua, In cămară mi-i băga ... Idocin descăleca, Abia pe scări să suia. In 'ăuntru când intra, La Anghelina striga: -«Anghelină, soru-rnea, « Aşterne paturile «Şi-aprinde făcliile, "Caşa mi-a fost rânduit, «Nou[t ani de mi-am zăcut, «Opt viteji mi-am omorît, «Şi eu mi-am fost râneluit «S{l omor viteaz ca mine!» «Ş'apoi S2t mor, vai de mine». Jos pe-un pat mi S[l li'ISă, Frumuşel mi să 'ntinelea, Mâinile 'n piept mi-şi punea, Sufleţel din piept ieşia. Din colecţia domnului profesor Toma Mărlt/d. _-\uzită. dela Strică-fer, elin Frăteşti-Gorj . •••••••••••• 61 ��1I�1'�11, .. iÎ .. II ........ IIIiIlIIII ........ II .. llllllllllllllliliiiii .. iiiiiiiiiiii [62] Câteva credinţe şi datini la poporul bănăţean Dracii, cu muronii, priculişii, or plcurişii, străgonii şi vărcolaşii, pre­ cum şi dzânele--cu supranumele lor de sîânce, miluice, apoi dzâlelie bunte şi dzăliele rălte, haluiturtlîe, şi năprăcîturiite, caii lu Săntoagier şi Rusaliite or Rasalele şi Todorosalele, etc.. producte ale fantaziei din perioada prun­ ciei omeneşti, după credinţa poporului sânt cauze a tuturor răutăţilor din lume, ca boale Între oameni, În vite, nerodirea pomilor, câmp ului, şi altele, Contra tuturor acestora omul se luptă cum poate, prin rugăciuni şi farmece, observând anumite rândueli consfin(ite de uz, crezând În super­ sti ţii şi recurgând adesea la vrăjitorie, cu descântece şi farmecile aducă­ toare de sănătate şi noroc. Fiindcă la începutul primăverii, cu lăsatu postului dă Paşti, cad cele mai multe sărbători, care trăbuie păzâce, vom publica aci unele credinţe şi datini din Banat asupra acestor zile, Drăliite sânt muieri-babe bătrâne-care ne ajută să ajungem la vr'un bine oare-care, dar care pot şi să ne sirâşie, dacă nu lle păzăm, după cum sunt dzâiie bun te şi ră.te. Zile bune sunt: Sfânta Maică Duminecă, Maica Luni, Maica Mrercuri, Sfânta Maică Vineri şi Maica Sâmbătă. Zilele rele sunt: Maica Marţi şi Maica Joi, în care nu se lucrează după apusul soarelui, spre a fi ferit de îmbolnăvire or altă pacoste. Mercurea şi Vinerea să postăscîe pentru Iertarea păcacelor. Cel ce posteşteşi Lunia, se vindecă de ori-ce boală şi i se isbândesc toate. Sfânta Maică Duminecă Îi dela Dumniedzău sfântă lăsată. Sfânta Maica Vineri îi mai mare între zile. Nu să coace pâine, nu să spală rufe, nu să mătura în casă, pentru a nu o supăra, căci altfel ne înbolnăvim. Când cineva a grîeşăt şâ a lucrat În dzălie oprice, să bolnă­ veşte : atunci trăbuie să-ş dăscăncte şi să-ş facă iurta dzâlielor sau şinsiălie ( cinstele). Zile rele mai sunt toate zilele din Săptămăna Marie, săptărnâua primă din postul Paştilor, când să pun Caii lu Sân-Toagier, căci Luni îi luneiu, Marţi Îi convelu, Mercuri îi Miercurea strămbă-inchetaiă, Joi îi a năcurată (a iepelorş, Vinerea 11/1 să lucră nişîodaiâ, Sâmbătă-îi Sâmbăta morţilor şi Sântoagîeru al marte (Sâmbăta cailor). In, aceste zile nu se lucrează deci. Caii lu Săntoagter îşi arată puterile de Marţi dela arnlaz, după lăsatul de brânză, şi ţin până Marţia următoare: trei zile caii mari şi alte trei zile caii orbi şi şchiopi, Aceşti cai sunt spirite rele, nevăzute, şi atacă pe cei ce lucrează în zilele pomenite, rupăndu-Ie o mână, un picior, ori sucindu-Ie gura. Câte-odată se arată în chlp omenesc, ca ficiori frumoşi, cu copite de cal. Ei îşi răsbună adese-or'i asupra oamenilor, mai ales asupra femeilor şi fetelor, când acestea greşăsc dă lucră pră dzâlilîe cailor. De aceea, în zilele acestea, mai ales la Sâlltohgerlu al marte, nimeni, nici om, nici rnuere n'ar îndrăzni sa pună mâna pe. vreun lucru dă frica cailor, şi mai tot natu ştie să-ţi povestească o întâmplare îngrozitoare, ce s'a petrecut în satul vecin (nici când În satul-său) cu aceşti cai ai lui Săntoagler, 62 [63] Astfel se povesteşte, ci-că mai demult trei fete torceau pe Sântoa­ g'ieri în şezătoare la o moară, unde aveau rând de măcinat. Deodată se [rezesc cu trei ficiori În casă. Una dintre ele văzu copitele şi coada de cal la cel ce se apropiasă de ea, şi îi pică în minte că 's Caii lu Sântoa­ gler. Atunci se prefăcu că i se gată caieru din furcă şi că trebue să se ducă acas' după torsură. Fiind bănuită de cei trei că nu se va mai reîn­ toarce, ea le întinse capătul brăşirilor (brâne) cu care era încinsă, de care să o ţină ca legată. Dar fata, de cum mergea, se descingea mereu, până ce s'au gătat brânele. Atunci a dat fuga acasă, unde a povestit cele văzute. Acum cei trei feciori văzându-se înşelaţi, pe cele două fete le-au jucat păn' ce le-au omorît, iar maţele lor le-au Înşirat după fusul şi roata morii. După aceea au alergat la casa fetei celei scăpate. Acolo au început a o striga cu vorbele cele mai frumoase, să le deschidă; dar cei din casă s'au făcut a n'auzi. Atunci au chemat vasele de casă, ca să le deschidă ele. Cum toate însă erau întoarse cu gura în jos, nu s'a aflat nici una. Numai hârbu (opaiţ, un fund dela o oală spartă, în care se pune grăsime şi o feştilă de bumbac, ce se folosea altă dată la luminarea caselor, până nu era cunoscut petrolul şi luminările) a sărit dela locul său, să deschiză, dar a fost pe loc călcat cu picioarele de cei din casă, şi astfel au fost scăpaţi de cai. , In cutare comună un locuitor, mergând în capul serei la oi, zice că s'ar fi întâlnit În drum cu caii lui Sântoagier, cari l-au călcat, de s'a cu­ noscut o vreme vânăţeile de copite pe corpul său. Tot acolo a fost o femee, căreia, fiind că lucrase odată pe Sântoagîer, Îll tot anul i s'a încleştat mâi­ nele pe cât timp ţin caii. In altă parte, spune că o femee a lucrat pră cai Luni la ieşâiu lor. Ca o muere bărbată, s'a sculat de dimineaţă, a început a ţese cântând şi nebănuind nici un rău. Mai târziu aducându-i aminte ve­ cinele că-i sărbătoare şi nu să lucră, până seara s'a şi bolnăvit, a devenit paralitică, i s'au încheiat mâinele şi picioarele, i s'a sucit gura, a căzut la pat şia zăcut o vreme lungă, păn'ce cu rugăciuni şi descântece s'a vin­ decat. A rămas însă cu pleană (defect); aşa, în fiecare an pră Cai, cât ţin Sântoagerii bănăţeni, i se strâmbă gura şi să încheie mâinele. Exemple de aceste credinţe am putea aduce multe din fiecare localitate locuită de Români; tot-atâtea cazuri de auto-sugestiune. Multă supărare mai căşunează oamenilor pe zilele acestea şi ade­ văraţii cai. Bietele animale, fie că au odihnit o săptămână întreagă, fie că se văd de nou acum în primăvară, ori liberi, ori chiar la trăsură, aleargă, zburdă, lovesc cu picioarele, răstoarnă trăsura, desigur tot puşi la cale de caii lu Sântoagîer I De aceia, după credinţa poporului, nu-i bine a se căra . În trăsură, nici a umbla mult cu caii pe zilele acestea, până nu trîec şâ caii ai orbi. Intre multele credinţe şi datini de Sântoagerii ai mari Îi şi spălarea capului (leşiatu, totu, lătat, tăiată; cu leşie de ornan sau iarbă mare (Inuia heleniurn), pentru ca să le crească [ecelor (fetelor) păru, iar ntzvestător să nu lîe piste chica. Căci se consideră de o mare podoabă a fetelor mari chica lungă, cosiţa, codz frumoasă. Bine-i că n'a străbătut şi în popor moda urâtă de a se purta femeile cu părul tuns! O fată tunsă, pleaşă, ori o nevastă cu chică scurtă, Ş îup ililă , sunt ocărăte şi în cântec: "N'are trup dă 'nşin­ gătoarte, nişi chică dîe 'nvălitoarie." 63 [64] La Sântoageri, dimineaţa încă pe întuneric, ca' nu cumva să vadă vr'un animal cu coadă scurtă, fetele, luând pită şi sare, se duc prin poeni cu târnăcoape, ca să scoată rădăcină de oman. Unde îl găsesc, după ce l'au căutat mai dinainte, pun pâinea şi sarea de-asupra lui, rostind rugă­ ciunea: "Oman marie, domn marie, 10 de dărutesc cu pită şâ sarie ; tu să mt dăruîeşci o coadă marie". Scot apoi rădăcina de ornan, o fierb în apă şi se spală cu ea pe cap. Aceasta le face să le crească o chică, cosiţă, moacă frumoasă. Tot în această zi, dimineaţa, mamele îşi conduc fetele cu ochii legaţi, să nu· vadă găini ori pisici, până în grajd, ca să vadă mai întâi coada cailor ori a vacilor, cu care îşi dau pe cap, spre a avea un păr lung. Mai demult bătrânii, când mergeau la peţite, căutau fata la unghii şi la chică, să afle de ce soiu îi. Azi abia ne-a mai rămas în popor cre­ dinţa, că vaca bună de lapte pe coadă se cunoaşte. Dacă n'are smoc de păr în vârful cozii, n'are nici lapte şi să târguie cu greu. Târgu de fete însă azi se face mai uşor, căci: .Sucite mărită slucile ; miile . mărită gu­ băviile". Tot în legătură cu primavara sunt şi unele credinţe despre Baba Doctiia şi Sămţii 1 şi 9 Martie, cap de primăvară. La Baba Dochia se pornesc Babele, adecă vreme schimbăcioasă cu ploaie, vânt, zăpadă, care ţine până la 9 Martie; la această dată iesă Babile şi să pun (vin) Moşii. Moşii dau cu boţătte În pământ să iasă caldu şă să tunle (între) jrigu. Vre­ mea-i Încă schimbăcioasă, că-s pritninelilîe până la Alexii, 17 Martie, când se intră În primăvară. Alexa âi otnu la Dumniedzău, dar năravu t-e cam rău. Dăm aci pe scurt o legendă bănăţană despre Baba Dochia. Ci-că odată Dumnezeu cu St, Pătru, trecând printr'un sat, văd o nevastă tânără, că spală lână la râu plângând şi suspinând. Dumnezeu, fiindu-i milă de ea, o întreabă de ce plânge? Nevasta răspunse: Cum să nu plâng, când soa­ cră-mea m'a trimis la râu să fac din lână laie (neagră) lână aibă. Eu, din făcut de ziuă o spăl, şi nu mai albeşte. Atunci Dumnezeu i-a întins o chită de ghiocei, zicăndu-i : Na astea şi le dă soacrei tale. Soacra, care se numla Baba Dochia, cum vede ghioceii, îşi aduce aminte de primăvară, ia caprele şi se urcă cu ele la munte. Acolo însă dă de vânturi mari, cu ploi, şi zăpadă, care o udă până la piele. Douăsprezece zile, cât ţine la­ poviţa, ea schimbă cele 12 cojoace aduse de acasă; în a 13-a zi însă în­ gheaţă şi ea şi caprele, prefăcându-se în bolovani de piatră. Urmele aces­ tora se văd şi azi de cei ce umblă prin munţii Siminic, hotarul comunei Bozovici, judeţul Caraş, Adaog aci şi câteva alte Credinţe şi datini: Cu 'apa din urzici, acum fierte întâi la Baba Dochia, se scot purecii din casă şi se trimit la vecini. La Sămţi se dau Moşi de p�maIlă, se aprind gunoaie şi se zgândără focul, ca mai de grabă să vină\ căldura. In luna aceasta nu-i bine să-i zici purecelui pe nume, ca să nu te mansie pureşii, şi se face "untură de dra­ goste" cu pui scos de Marţi di�\ luna lui Mărţişor. R. S. MoliD. Oravita-Banat. 64 [65] •••••••••••• m •• a ••••••• m •••••••• m ••••••••••• w ••••••••••••••••••••••••••• iObTeHIA hITeRARF\-ARTISTICA � .. . . . . . ••••••••••• m •••• m •• a· •••••••••••••• a ••••••••• a •••••••••••••••••••••••••• Cum m'am lăsat de popie Eream mic. Să tot fi avut nouă ani. Dar de! ... nouă ani îm­ pliniţi, să zic să-i fi avut.. .. parcă n'aş crede. Urmam la scoală la neica Năstasie în clasa 'ntăia. . Mă dedeasă tata mai arnănat, ca să nu-mi stric mintea cu invătătura prea de crud. Puteam să mă iscălesc şi ştiam pe nerăsutlate pe «Negru Vodă şi-a lui ceată, Toţi voinici cu fruntea lată» ; iar cănd erea vorba ele "Pe o stâncă neagră, într'un vechi castel, Unele curge'n vale un râu mititel», nu-mi ela altul înainte. Măcar că nu ereau poezii pentru clasa noastră, clar le învăţa sem elin auzite, dela {ti mari. Tata şi mama, ele când i-am pomenit, au fost tot oameni bisericoşi. Nu erea duminecă sau sărbătoare să nu fie ăi dintăi la biserică. Şi nu scăpam nici odată să nu mă ia şi pe mine. In neamul nostru, nici în (1.1 după mamă, nici în ăl după tată, n'a fost nimenea popă, aşa el nu ştiu elin ce socoteli au pus tam­ bacu ai mei să mă facă pe mine popă şi alta nimic ... Mi se 'ndemana mai hine la carte ca ălorlalti frati mai mari, şi dacă dascălul nostru zicea că sunt bun la 'nv;\ţ:'ttlll'(l, ce-aş fi putut să mă fac altceva, dacă nu popă ? Mergeam, cum zic, întordeuna cu ai mei la biserica, s(, mă deprind de mic cu ale popiei, Pe popa '1 nostru 11 chema popa Tranc:'l.Erea bătrân de tot, cu barba albă colilie. Dar se ţinea bine; nu-l lăsaseră încă pu­ terile. Eu, cnnd mii duceam, stam ce stam în biserică la slujbă, şi pe furiş o zbughiarn sus în turnul bisericii, după pui ele brabete. Erea clopotnita plină ele cuiburi. Odată .un umplut sănul cu păsărci zburători, şi cănd m'am dat jos pe scări, elin fugă mi s'au descins betele şi s'a umplut bi­ serica ele păsărei, Zburau ele colo pănă colo şi ciricăiau, ele nu mai în ţelegeai nimic. Oamenii tocmai Tngenunchiaseră şi popa zornăia cu cădelniţa peste ei. Tata s'a uitat urât la mine şi eu am şters-o. Acasă am luat o chelfăneală ! ... - Mai văzusi popă di Il ori ce nărod r t Dacă a văzut tata, m'a elat pc mâna dascălului, lu' Neica Năstasie, stI. aib::-t grije ele mine. 5 [66] Să-I pui să facil şi el ce-o fi urlas� necontenit toat�l noaptea, nici dimineaţa nu S',t potolit. Venea fi\lind pe uliţă şi mi se strecura rece pe mânecile tunicii p:?lnf\. la. subţiori.lndesai căciula pe urechi, şi 111:'\ dusei iute la taica popa,' s[l-mi iau căJd�lruşa 'n J>rimire. . - ,- S'u Iuflm întfri pe dos pe la Mireşti, zise popa. �J pleca, rilm.ln sti'll1g'a cu crtld,irtlşa, i.n dreapta cu dum,\gelul. Cine 111:t1 l'1T:t ca mine? \ Intrar{un la Ilie al D�SdUUIUi. Incepu popa: «ln IOl'Llan bo­ lczfmclu-Te, Tu, Doamne, Inchinarea Treimei s'a ar{ltat. Că glasul f'71.rintelul a m[lrturisit Tie,' fiu iubit numindu-Te". . Nea Ilie aruncă în c�tlclăruşc doi crEtiţari ele cflte zec�. �u: ceau în aprl ca eloi ochi ele argint viu. Eu miI uitam. la el ŞI el la mine. 6(j [67] De-aci ne duserăm la Dinu Mirii ăl bătrân. Iar aşa: «In Iordan botezăndu-Te, Tu, Doamne ..... » Asta, mai zg:?trcit, aruncă dor zece bani. Se făcură treizeci de bani. Când mi-aruncam ochii spre căl­ dăruşe, trei ochi mă priveau. Rând pe rând, intram şi ieşeam în hămăiala câinilor. Eu n'auzeam nimic, nu vedeam nimic decât erei ţarii, tot mai mulţi, în fundul căldăruşii. Le ţinusem socoteala. Pe toată mahalaua Mireştilor se strânseseră eloi lei şi optzeci şi cinci ele bani. Tii! Să fiu eu popă, mă gandeam, tot bănetul ăsta arii al meu! Trecurărn la Morenci. Ala aruncă un creiţar, [tia altul, .... s'a­ clunau. Fundul căldăruşii aproape nu se mai vedea de creiţari. Ţinui socoteala cât tinui, pănă pierdui numărul. Popa, eu zic, ţinea şi el socoteala creitarilor, că-I auzeam mereu dondo­ ninel pe drum: «şi şapteşcinci, şi nouăzeci ..... » Dela Morenci trecurărn la Iordăcheşti şi de-aci scoborărărn pela punte şi suirărn în fată la Ciuciuleţeşti. Aci iar ne-a mers bine. Intrarăm la curtea boerească. Boer Stanciu, �tl bătrân, stil răsturnat într'un scaun moale. - Ei, dar bun dascal ţi-ai ales, părinte.' Să-ţi dau un argat să-I apere ele câini. Eu 111[t uitam cu curaj la ciumăge], l-am botezat pe toţi. Boerul a aruncat două băncuţe şi mi-a elat şi mie în mână zece bani. Zece bani! N'am mai luat eu zece bani decât odată, ele In Părvu Dragomir, c'am tras clopotele când i-a murit nevasta. Mă uitai la băncuţe : una căzuse la margine şi alunecase un bau ele cinci peste ea, acoperind-o mai mult de jumătate ; ailaltă erea deasupra. Lucea ca soarele, şi parcă din zimţi se întindeau raze, pe urmă iar se strângeau. -� Merge, taică l Las'că-i bine! zise popa. Din tunelul căldăruşii priveau spre mine sumedenie de ochi rotunzi. Popa atăţia ... şi eu numai zece bani; doi creitari ele cinci' Să'ngămb odată mâna 'n ei! mă gândeam. Dacă nu mai putui ţine eu socoteală câţi sunt în căldăruşe, că-mi pusesem în gănd să tiu socoteala elin scurt, darmite popa? Şi-apoi lui, la ce i-ar li folosit socoteala? că banii tot ai lui ereau l Din ce ar putea să priceapă popa? Toţi creitarii sunt la fel. Numai băncuţele ele la boer să nu le iau .... Când s[t trecem coltul grflclinii boereşti, s'o lU[lm spre Sur­ c1uleşti, mai m[t uitai odatft s[t văel unde sunt bancuţele. Una erea tot deasupra, ailalUl nu se mai vedea, dar ştiam eu dt e subt un ban de cinci, în spre stânga. Popa boelogănea Înainte. Eu, repede, aplec':li puţin călclftruşa şi băgai mâna spre dreapta, luai c:1ţiva creiţari şi le dec1ei clrumu 'n gheat{t. R�lgai apoi m[ma 'n mfl­ nuşe, s[t se usuce. . Dupe colţ, când Sfl intrăm ta Nicolae al Surclului, o haittl ele câini' ne luă 'n primire: - In Iorelan botezânclu-Te, Tu, Doamne - ni! fire-ai al dra­ cului ele jigodie! - închinarea Treimei s'a ariHat nouă ..... Fire-ai afurisit de câine! Uitai socoteala banilor. Ia s[t \'eelem, mtt, f2tcuri:'t1n vre-o brânz{l? 67 [68] - .��- Eu o cam băgai pe mânecă. Dar dacă pierduse socoteala, de unde erea să priceapa popa? _ Baga, mă, mâna, că nu te m[mândt! Băgai mâna şi adunai toţi banii şi-i pusei p:)rintelui in pumni. Erea ca un pumn de creiţari. Numara popa. __ Bine, taică. S'adună ceva I Dar nu e o băncută; hoerul aruncă . două, Eu ma uitai la el nevinovat. _ Aaa ', drace, de ăştia mi-ai fost? - Ca, tată părinte, zău, nu . _ Mai zici şi zau? Scoate băncuta, de te svănt l _ N'o luai eu, părinte, zău, n'o luai. Nici n'am apucat să isprăvesc bine, erl m'a şi pocnit; jart, iart, [art cu toiagul. 'Am dat cu căldăruşa de-asvărlita şi-am fugit. _ Te bag eu în ghiarele lui tat'tău ! Din daravela asta m'am ales cu trei ciumege popeşti pe spi­ nare, cu 75 de bani, c'o bătae zdra vănă acasa şi... .. de ce-mi parc şi acum rău, e că elin pricina asta a trebuit să. mă las de popic. N. Plopşor . •••••••••••• Blestemul Ursitoarelor D-lui N. IOIWA. Să-ti fie mintea plugul care ară Din zori şi până. 'n seară, Să spargă şi să are lntelenita zare ... _ Stt tii mai răbdător decât părnantul Şi mai străbătător şi 'ntremător Ca V[U1tUl... _ Să porţi pe gene colburile zării, De semeni nezărite, Şi 'n suflet impăcărilc 'nserării Cu muncile 'mpltnite ... _ Sa-ţi tic inima o vâlvătae vagabonda Şi vrerea, mai stăr\1itoare ca o sondă Ce srredeleşte-<�dân\ul să-I despice ... __ Şi dintr'un bob, să faci să strănză lumea O nesfârşită 'ntinderc de spice ... _ Ca o rflsplat[t-a tot ce spui şi faci, Să te hulească toţi şi tu să taci ... 68 [69] - î 1 j • I ,. - Şi pentru 'nsetoşatii, cari-or trece, Trudiţide drumuri lungi şi de povară, Să fii ca o cismea cu apa rece Suh arşiţa ele vară.. - Să te-osteneşti şi să trudeşti, Şi tot ce-o ti s'agoniseşti, Cu amăndouă mâinile să dărui La toţi şi fiecărui ... - ')i cum făcu pe vremi Măntuitorul Cu fapta şi cu vorba Lui de foc, Aşa şi tu să-ti cluei poporul Pe drumuri ele noroc ... - Şi când te-or răstigni cu toţi pe cruce Şi te-ar isbi cu suliţele 'n piept, /-<'ii iertător, Şi-arată-Ie şi-atuncea drumul drept Pe care pot s'apuce ... Ştefan Bălceşti . • 11 •••••••••• Coana Sultana 1) - Dumneata, care ştii multe, spune-mi, te rog, cine eSul­ tana, mă întreba alaltăieri un prieten, cetitor regulat al Arhivelor Olteniei. Care Sultană r fac eu. N'ai cetit Arhivele? I::�a le-am cetit elin scoartri pănă 'n scoarţă. A tunci, cum ele mă întrebi care Sultană ? N'ai văzut cum s'a sinucis Pătru Carapancea "elin pricina urăciunei celei mari ce l-a coprins ele când s'a cununat cu soţia lui?" Nu te-a mişcat cum o apostrofează în -adiata- lui? Mie unuia mi s'a întipărit în cre eri strigătul desnădăjduit şi plin ele ironie: . 72 [73] "Şi i l-am dat noi, zicea zapisul, cu voia şi cu ştirea tuturor megiaşilor, să scoată buciumii şi să-şi puie viişoară. L-am dat pentru pomenirea sufletelor părinţilor noştri, iar cine se va scula în potriva lui, pe acela Dumnezeu să-I potopească ; fierul, piatra şi acioaia Srl putrezească, iar trupul lui să nu putrezească în veci. Amin». Inainte vreme, cănd oamenii ereau mai puţini şi pădure căt vezi cu ochii, care unde-şi făcea curătură, rămănea stăpân. Pe urmă, chim' după ce s'au împărţit moşiile satelor în curele, pe urmaşi ai moşilor bătrăni, după cărţile ele neamuri, stăpânirea acestor locuri rărnănea în mijlocul moşiei altora. Şi fiindcă n'aveau nici o ieşire la vre-un drum, li s'a zis locuri înfundate. Vii a moşuluiliincl infundată, de jur Împrejur ocolită de viile altor oameni, altă cşire nu a vea decât pe ogaşul moroaicii. De-aia, cănd toată lumea putea să-şi ducă strugurii cu carul acasă la pimnite, moş Nătărbac n 'avea pe unele să-i scoată la drum, aşa că a trebuit să-si facă cramă la vie. La crarnă, baba Nătărbăcana toată ziulica brichişă. Răzoare, cuiburi ele Iubenită, castraveţi, dovleţi ... nu era lăsată o palmă de loc ncmuncită. Daca vreai, găseai prin colţuri steble întregi de busuioc şi Ilori de toate neamurile. Clotele aici cloceau ele scoteau pui. Ca să nu zgărmăe ră­ zoarele, erau priponite cu sfoară la ţăruşi ele eate un picior, pe palma de bă tătură elin faţa cramei, la soare. Când se mai măreau puii, îi lua în ciu r şi-irlucea cu clotă cu tot acasă. Crama mică, cu pătuiag deasupra, unele durmeau vara şi ele unele păzeau via. Dacă scoborai şase trepte 'n gărligi, dai ele o uşe groasă, dintr'o hucat[l, Z,\Vor[Lt[t pe dintl1.mtru cu un elrug ca pe picior. In fund, trei buţi la r[lncl, aşeza te pe pod ele, cu o palm[t mai sus ca p{lm[lntul. In dreapta un butoiaş cu samatoc, pentru sulieţelul moşului. O straichin[l ciublCt ere a sub slClvin{t şi un trocl1iţ atamat cu aţi} ele ccpu [Li ele sus. H[llrânii beau cu socoteaHl, aşa c:\ s'ajungea vinul �d nou cu rll vechi. Cum \'enea iarna, îşi luau catrafusele şi se duceau în sat. Nu r,:lll1ilneal1 la cramft clec[lt hUţile, şi în tit:idtt şi pe grînele\ S�l­ mflllţ;1iurile ele primClvarit La dOU;l trei zile \'t:nea unchiaşul regulat, ele lua un fc­ Liell'ş ele vin. Inerl dup;\ \'ar,\ puiasertl '11 cr;lm�l ni.şte afurisiţi de şol'ftţi. S,-l111flllţelc ele troaert şi de elovlete elin gecuţLll c1infiricl[t, le 1'011- ţrliserCt par'erl n 'ar fi fost ele. Ca Sel scape ele pacoste, lXlba a adus m[trtanul Lie-acasrl. C;1t au stat pe \larel, el ([tcut prClptlel în neamul şoricesc. Toamna i-a gonit îns':t pe toţi clela cramrl: habi:t, unchiaş, mCtrtan. N';I 111(1i rU.mas nici un suflet. De te,1 ma şoarecilor au lua l �i toate s{lm(lI1ţniurile. Şti.au eri m;lrtanu 'i sV[lntase, clar eran mui ferite pe co1'latCl acasCI. lYhî.rtan ul si-a găsit de lucru ln sat. Vtlllat in destul. [ntr'o zi, �lc1udtndu-şi aminte ele carnea clulce il şoarecilor ele ci\mp, se InCl pe urmele moşului şi se duse la cram{l. Ştia el eri l{lsase acolo şoareci melcar de rudel. 73 [74] Trecuse timp decănd plecase rnărtanul şi şoarccii nu ieşeau decât cu ochii 'n patru, cu urechile ciulite şi nările 'n vănt, ad ul­ mecănd mereu. Un sgomot căt de mic, un miros, sau o năzăreală li făcea să intre în fundul găurilor şi să stea zgribuli ţi şi zbărliti ele frică, pănă cine ştie cănd. . . . A 1 mai bătrân dintre ei, cu părul aproape năpârli t ŞI cu pielea zbârcită ele par'că ar fi fost râios, ieşea întotdeauna întâi, şi dupe ce scotocea până găsea ceva, ela ele veste şi celorlalţi. Ca mai bătrân, era mai şiret şi mai pătat. )i-apoi, dac:\ l-ar fi prins pe el, îşi trăise traiul şi-şi mâncase malaiul. Mărtanul nostru s'a aşezat sus pe marginea butoiului cu sumatoc. De careva zile burţile soarecilor se lipiseră de; şira spinării. Nu mai ere a nimic în cramă. Câteva boabe ele porumb în gu­ noiul elin colţ, după use, le mai păstrase şoarecile [11 bătrân pentru el. Acum nu mai avea nici el ce S2l mănănce. Mnrtanul adăsta, îşi lingea labele şi se lăia pc ochi. F'e sub genele aproape lipite se uita în toate colţurile. Nu mişca nimic. Prin coperişul cramei străbătea o su viţă de lumină, în care juca un praf mărunt şi auriu. Sta ca o vargă subţire şi dreaptă, înfiptă cu un cap intr'o găurice a coperişului şi cu altul jos în colţul unui potval. Ochiul de lumină pe pot val nu era mai mare ca un stanţ. Şoarecile ăl bătrân, leşuit ele foame, scoase capul afură din bârlog, se uită sfios in toate părţile, ascultă, f2tCU eloi trei paşi înainte şi fugi 'ndărăt. Ieşi iar, mai cu 'ndrăsneală otără, si'ncepu să răcăc in gunoiul de după uşe. Nu ?Jtsi nimic. Mărtanul se uita la el şi-l păndea, să-i vie mai hine 'n ghiară. Ochiul de lumină coborî încet al[tturi ele potval, drept pe o boab(t de strugure. O boab[t zbârcit[t ele g-org,l11, r[t\11aS2t din întftmplare nebăgatel 'n seamă pfmă acum. �oa]"ecile, văzftnd-o 'n lumini:t, se repezi la ea. �i ca Sel nu-l princEt ele veste tovarCv;;ii, Îşi înfipse dinţii în coaie şi 'ncepu Srt sugCt int\:'. Tntâia 'nghiţitur(t îl furnictl prin vine. Zeama elin boab,\ nu mai era must: fiersese. Supse el zeama, p[m2t nu mai r[tmase clec:'H miezul şi coaja. :'\ temci începu S[l roacl::l din coaje şi elin miez. Pe m{tsură Însel ce mânca, s[mgele începea S[l se 'nfierh2m te 'n el. Srtri oclat�l 'n sus, cat n'a mai s[lrit decânel era IH6m. 1 'rinsesl' pasflmite nu numai putere, ci şi cunlÎ_ I'orni Set vo]"beas6t singur. Erea'.,ceatlr. Şi ar fj putut lupta acum cu zece, atât curaj şi putere avei;t! Mai ţopăi Înprejurul r2tm[tşiţe!or OSprl­ ţuJui, din care nu mai rămăsese clecr\t doi sâmburi şi-o pieliţ{t, şj-adudmdu-)i aminte ele mârtan, duşmanul neamului şoricesc, unele 'i veni un av[tnt dE; tinereţe şi de vitejie, Crt 1ip,\ 'n .�ura mare: \ - ,Unele e�ti, m[trt1nule, sCt. te fac praf?" Dar înclrftcitul ele m:\rtan i se repezi în spinarc, îl luCt ele ceatTI şi-l întoarse cu faţa spre el, rilzCmelu-i în nas. -- "C\'-aÎ zis, m[l? la mai zi oelat{t'". N. Plopşor . •••••••••••• [75] Urcând Calvarul Cu ochiu de nor, cu sufletul de lut, Suiam Calvaru 'ncet şi abătut . O voce- fost-a Dumnezeu? -- deodată M'a biciuit pe faţa 'ntunecată. N'a curs nici sănge elin obraz şi nici Sudoare n'a ţâşnit din frunte; Dar m'am oprit.. ... Dumnezeescul biciu Mi-a prăvălit puterea după munte. Şi trupu-acum îl port cu greutate, Deşi nu are nici-o cruce 'n spate . In drum îl sfăşii şi-i sdrobesc elin oase Cu patimi învrăjbite şi setoase ..... Trudit, rn'aplec spre gol să iau lumină, Să-mi luminez făptura c'o putere Născută din căinţă şi durere Şi plămădită din păcat şi vină.. ... Dar cad - o năruire de ruini ­ In hăul ce mă' nghite auind, - Infăşurat în giulgiu de lumini­ Să-mi ardă 'n flacări omenescul gănd, Zadarnic m'am sbătut Calvarul ca să-I urc, S'ajung cu faţa luminată Sus . N'a vrut Dumnezeirea ca să spurc Cărarea străbătută ele Isus. Aurel Chirescu, 1) •••••••••••• 1) E numele unui şcolar din cI. vr licenta talent plin ele ti'g"c1uinte, c.ue-si vede i n tâ ia e1at;'j numele tipărit. 75 [76] Note critice Introducere la un mod de a ii de Piu Şerban Coctilescu. Craiova. "Scrisul Românesc". 1927. Numele riului profesorului ele astronomie dela Bucureşti şi craiovean ele origină l'am întâlnit întâia dată, acum 6-7 ani, pe un volumas de versuri -Curgănd Clepsydra-, elin care nu mi-a mai rămas azi decăt impresiunea unor schinteieri originale de idei, pierdute în obscurit[tţ� .(l� fond şi având o fOl·!l�{I. canonită, inte­ poşată ele termeni strămi ŞI tot felul ele asperită n. . A doua oară, în lq2\ acest tân[u'- care şi-a tăcut în între­ gime studiile în Franţa-ne-a surprins printr'o cel-ce tare savantă -Essai sur les rythmes-, în care, într'un număr redus de pagini, ela cel mai complect şi mai amănunţit studiu ele erudiţie ce s'a Iăcut asupra subiectului, în materie ele versificarie franceza, De astă dată ne prezintă o însăilare poetice-filozofică. Din citirea acestor pagini autorul reiese a fi un aristocrat al gfmelirei. Căci ceea ce el-sa a pus pe hârtie, o ştie bine ci nu e pentru mulţime, şi nici măcar pentru mulţi; e mai mult şi în primul rănd pentru sine. Un imbold poruncitor l-a condus a formula L!,fll1cluri şi rellexii personale, ele oare ce "un instinct ne' mănă srl ne desemnăm imaainea-. V olurnaşul (67 pagini) e împărţit în 7 cărţi. El s'ar putea hine intitula şi «Călătoria unui spirit subtil prin împărăţia sa», o îm părătie cu largi fruntarii şi cuprinsuri variate, cu luminişuri în­ sori te şi ascunzişuri de umbră tăinuită, atăt ele întunecoase că ţi-e teamă S[L nu întâlneşti, coborăndu-tein \,{ll2,,:LUnile acelea, cine ştie ce dihanie nccunoscută=-propriut nostru suflet ele unele clipe. Planul compuuerei=-dacă e într'adevăr un plan-nu se prea face vizibil. Dar aceasta nu are nicio importanţei, întru căt aci n LI e vorba ele desfăşurarea unei idei 01' acţiuni care Si) ceară 10- gidt, sau măcar o legătură organica în totul ei. Cele 7 capitole nu vor li il vănd , poate, alt rol decăt acel de a tăia monotonia unei lungi vorbiri cu sine însu-şi. De-alungul lor monologhistuJ formuleaz[l observaţii.iucleci:'tţi şi aforisme cu privire la lumea noastri:\. intern:\ la manifestaţiunile felurite ale suliet111ui omenesc, şi pe care le-aş reduce la urmi1toal'ea tablă de materii: 1) Cug'etare şi expresie, cu raporturile lor bizare uneori; 2) Dela om la oa­ meni; ;;) Cum s:\ privit;n viaţa; 4) G:lndllri despre moarte ; :») Ma­ nualul stoicului; (») .Iullec[Lţi despre sine însu�i; �i 7) A Lltorul î-;;i ia bun dlmas dela opera sa. "Introducere la un:' mod de il [i" se citeste u;reu si încet. ,\ccasta p(�ntru ctl te re'ţine în loc adesea, spr� il reliect"l, cer[lll­ du-se recititrl în anumite pasagii, ca o carte grea de cugetare ce este. I�orma de expresie e mai mult poetic[t decnt lilozofldt, şi aceasta pentru m�d mare� pl[lcere a ci.t.ito.r111ui, cum şi, ,'["eel, tr�li­ nicia operei. Im:1ginile ahhndCl, comparaţiile fericite lumineaz[t şi dau contl1n� prl'cise a bstracţiunilor. Limba înS21 e mai puţin elc'­ gantrl �i COl-ect{1 CI linia şi calitatea cuget[u-ii elin aceste pagini: amestec de neolo.t!,isme şi fnwţuzisme greoaie, cu provincialisl11e multe, şi ici-colo câte-un arhaism, care are aemi de a se uita spe­ ri:tl la hora în care se atl2L prins. Poezia presar;::'l insel aurul ei fîn 76 [77] peste cele mai multe pagini din volumaşul de fată, în cuprinsul cărora aflăm încadrate uneori frumos-colorate si sugestive des, eri pţii elin natură. Toată. cartea e pătrunsă ele un înalt şi nobil idealism stoic care adaogă valorii sale estetice una etică de mare preţ. Reproducem acum câteva fragmente din tratatul despre în­ ţelepciune şi poezie al D-lui Piu Şerban Coculescu. Cititorii S{l judece singuri. «Memoria fie-ţi uşoară ca un sac de drum bine facut. Fru­ museţi sunt destule ele luat cu tine. Restul lasă-l : cutii goale or pline cu amărăciuni ţi-ar sdreli degeaba umerii dealungul că lă to­ riei. Cumpătat, luând drept merinde doar frumuseţi, binişor ăi ajunge la capăt. «De-ţi poţi muri o memorie, st1 aleagă tot ce e ele preţ şi să arunce sgura în şanţurile drumului ..... Sunt unii ce au acumulat în memorie un adevărat infern; tu, ai înavutir-o cu luare aminte şi pricepere: file parfumate din Teocrit, îmbinate cu adieri ele tăneaţă ; amici albi pentru zile negre; amice ca un luminiş aprin­ zăndu-şi pospaiul de colori în soarele străveziu al dimineţii. ,\ i cules în lume imagini desprinse delicat elin fuga inutilă a' tim­ pului: văd o fântână siracuzană unde papirii strâng ca un brău moale apa rece şi adancă ; văd columne ele temple, şi capre risi­ pite în desişe cu ţepi; ele acolo mi-au rămas transparente jucăuse. în răcoarea obscură şi totuşi colorată a unui canal; aci o c1opot­ niţ[l înrădăcinară între brazii negri; şi căte torsuri de Vencrc, strălucitoare ca o lacrirnă l In ce t[U'Cl1l{1 sunt ascunse tesaure mai vii ? Care muzeu aduce măcar pe' dedeparre cu acela, pe care a­ mintirea îl plimbă uşor pe ţ(lrile şi mările lumii ? .... "Fereşte-te de scrieri putrede şi de amici ţii nedemne; clar mai presus ele toate ferl'şt(�-tl' ele fapte începute cu jumătate SLl­ Iletul, şi cleei neisbutito. Nu lua obiceiul întrângerei.,.. Nu Fisa să-ti pice în memorie do cât victorii... Cum ar avea sufletul a­ rătos, cel împresurat intrunn de amintirile bctege şi vulaarc r­ (p. 26). -Preactă să-ti n'greţi suferinţdl· .... Taci, aibi încredere în tine, las(l-te să plutcştl ca un înotător prins între ierburi. Atunci Jic-ţi opintin'u numai [(lcutCt din r[lbdare, clar mai ales dintr'o ([­ numiEI putLTl' elc' CI abstrag'e, (.il- a nu lua seama la lume, 01' Crl l', 01' C�l nu c. CUltivtl-ţi atunci libertatea între propriik tale. gLt.ll­ duri, între cek mai senine, ca într'o gT[Ldin{L de: schit unde bak soarele. Şi chiar claei gImclirc(I ţi se înneg-ureazrt, aminteşte-ţi (iL' u:'aţa Cl:' pluteşte peste lacurik ac!Cmci, şi sper:"L N'aştcpta nimic lida altul. Dac�l îţi durez! speranţa afaret ele tine, cum o vei (l­ p,"tra? Cn'c!e' ncstrrlOlutat CCI nicio lege a tldi nu e violat;:t liinc1c;-1 tu suferi. Suferin ţa ta n 'aibe puterea sti-ţi întine spiritul" (p. 4:!, 43l. "Omul olympian-liniştit ca zeii - e pesemne numai acel,} care merse ani mulţi şi mulţi în neaua Etn"t urm;\ de paşi. Intr'un t:'lrziu a poposit într'un loc g;eros, sub licC1ririle curate ale stelelor. Şi şi-a fAcut 1'[lzoar(' acolo, S(l culti\'e tihna» (p. :!8). Fluerul lui Marsyas de N. Milcu. Ee!. "Flamura>J. Tiparul "Prietenii Ştiinţei» Craiova. Al doilea volum ele versuri al craiovean ului nostru e mai mult o continuare, decat un capitol nou, al celui d'întPlÎ. () conti- 77 [78] nuare, întru cât notele predorninante, de fond, ale acestor corn­ puneri poetice rămăn aceleaşi, corespunzatoare calităţii şi nuanţei cornplexiunei sale sufleteşti, care este acea a unui sentimenta1. De aci arpegii largi ar .variaţii de broderie măruntă în cheia mi­ nora a melancoliei, cu repetate motive de renunţare, de regrete şi de pri viri aruncate peste umar, În urma unei fericiri pierdute. Sentimentul acesta ele vagă tristetă, de resemnata elezolare, care e personal poeziei sale, l'a tixat Mileu însuşi în trăsura finală a <, Auto-portret--ului său : "Şi-acum din departare în depărtări mă pierd, Iar cântecile mele le cântă-un om pe drum Şi nu ştie ce cânta ...... Şi plec, ducand în spate O traistă de 'ntunerec pe un toiag ele fum». La o stare ele sensibilitate, vibrantă la cele mai uşoare atin­ geri, corespunde firesc o poezie fără contur bine precizat, în care nu se elesemneaz[t, ci se sugereaza. Iar de aci, oarecare -flou­ in ritmul ieleei, care câteodată se îndrumează astfel în spre obscur. Bogata în imagini - care se înbulzesc uneori îndrasneţe şi aproape totdeauna fericite, chiar când se simte că poetul le caută prea multe şi cu orce preţ --, poezia lui Mileu aduce şi destule note ele simplicitate şi sinceritate cuceritoare, ca bunioară în prima strofă din "Când toamna va trece pe drum» : «Şi toamna va veni încet pe drum, Uşoară, printre frunze şi noroi, Agate, ca drumeţul care ştie Că nu se mai întoarce 'napoi-. sau ca în «După plecare» pe care o reproducem întreaga: "In urma ta toate au rămas aşa: Amurgul, ca o pleoapă obosită, Soarele 'n ţărănă 'ngenunchiat Ca o căprioară rănită, In curte pomii se gândeau Cu ochii de floare plecaţi în pământ Şi 'n casa trandafirii mureau Fără să spue un cuvânt. ln jurul meu 'oamenii păreau mai răi, In aer par'că murea ceva, Şi ochii mei ilai luat în ochii Ud .... Dar, ai să-i uiţi pe undeva. La noapte, pe străzile bătute de lună Casele albe 'mi 1 vor părea mai mici Şi nimeni n'o sa\�mi mai spuie o vorbă bună. ... .... \şa rărnaseră toate pe-aici. De ne-ar îngădui spaţiul, am reproduce si delicatul -Des­ cântec» (p. 43), cu minunata definiţie poetică :, visului "paianje­ nul albastru, între departe şi aproape ". 78 [79] Notăm în "Fluerul lui Marsyas- ici-colo câte o trăsătură ele> penel care nu e, or nu pare a ti din paleta scriitorului nostru: e acea a bizarului, a satanicului, notă ce se simte artificială, C:"IU tată, voită. Este de bună seamă o concesie pe care poetul- viu lentăndu-şi propria sa fire-i-se crede obligat a o face gustului şi modei timpului, svârlind=-gest simplu, dar nu act de credinţă-> (1 tărămă de tămăe pe altarul unor zei străini CI::' sunt în căutare ek slujitori. La Grandiilora de Gib. l. Mihăescu, Ed .. "Scrisul Românesc" Craiova, 1928. Volumul de peste 200 pagini, frumos şi îngrijit tipărit, răs­ punde aşteptărilor noastre. Cuceriţi pe andelete ele talentul ro bust al prozatoruiul oltean, obişnuiţi a-I întâlni în paginele celor mai ele seamă ale noastre reviste elin ultimii ani, eram de mult doritori să-I vedem strâns între copertelc unei cărţi. De altfel ripăritura de fată nu dă decât o parte din nuvelele şi schiţele Ct' a publicat pănă acum D-l Gib. Mihăescu. Se poate deci presu­ pune că. autorul va fi fii. cut o anumită selecţionare, spre a ela celei d'intăi tipărituri a d-sale o armătură mai solida şi un c(\­ racter de unitate. Povestirea ce împrumută aiumek- volumului cuprinde jumă­ tatea paginilor. «La Crandiflora- (' o schiţă de roman, frescă epică de proporţii reduse la talia micului tărg cu podgori ile vestite elin vecinătatea Oltului. O viaţă meschină şi stupidă de tărgoveţi. cari par a nu avea altă treabă. decăt a chefui şi a pălăvrăgi, şi unde un cocoş de mahala dă iarna prin femeile tutulor tovară­ şilor săi ele chiulhanuri, împins numai de dorinţa de a-şi răsbuna asupra celorlalţi o nefericire conjugală, şi care sfărseste cu o si­ nucidere si un omor: iată subiectul. Mediul ce se rnfătisează este hotărât antipatic, ca toate personagiile ce se perindează în cursul actiunei. Doamna Manaru însăşi, victima îngenunchiată ele siluirea forţei, şi care de ruşine îşi face sama, nici ea măcar nu isbuteşt« să ne căştige simpatia, şi nici compătimirea chiar, înainte de (l se sinucide. Par'că în bloc lumea aceasta te desgustă. Sentimentul e curios în sine, pentru că în definiti v interesul acţiunii povestirii nu slăbeşte o clipă, şi desfăşurarea ei te cucereşte chiar dela în­ ceput. E ceva asemănător cu tascinarca spectacolului unei orgii neruşinate, pe care, fără martori, am privi-o printr'o ferestruic[t sccret�t şi nu ne-am putea deslipi ochiul elc' eil. Şi noi, ca slugile lui Manaru, dupfl perdelele ele unde se vede iatacul sW.pânului, ,'u damele delavariete. Dar aceasta înseamn;l, dacă nLlm�L 'nşel, tocmai secretul şi miezul talentului special a] acc'stui evocator, capabil de a violenta pretenţiile şi preferinţele noastre etice şi il ne impune viziunea sa naturalist�t a omenireI. Naturalistă, t' îndl prea puţin. Căci bărbaţii elin «La Grandifiora» seam[m[t mai mult cu niştemi:"tşti sdtpate elin albumul întLlnecatului C;'oya, or din Infernul dantesc. «Frigul» şi «Urâtul" sunt elouă schiţe, de asemenea stranii în poziţia subiectului, atingânel neverQsimilitatea în datele lor, desfizânel logica în elesvoltarea acţiunei., şi cu un sfârşit deopo­ tri va de halucinant. Ultimele cloua--sunt 5 cu toate-«In goanrt» şi «1ntamplarea» 79 [80] nu la bază o solidă osatură constructivă, şi mai cu osebire penul­ tima. In aceasta un suflu tragic mană acţiunea, peste care de­ monul grotescului, cu rictusu-i batjocoritor îşi fălfăie aripele. «In­ tămplarea- D-lui Gib. Mihăescu aminteşte pe acea publicată acum vreo doi ani în «Convorbirile Literare» sub titlul «Epave», a unui străin, aşezat la noi. O dramă sufletească se deslăntuie prin fa­ talitatea oarbă a lucrurilor, ca urmare a unui brutal gest de si­ luire a ferneei ; bărbatul, ca şi victima, - amăndoi victime, -,ele acum condamnaţi a-şi măcina zile amărate de desgust ele sine ca şi de celălal t, şi în care mila şi judecata sunt ucise ele şerpii a­ dăncurilor întunecoase, ce şi cei mai buni dintre noi hrănim in străfundul sufletelor noastre de civilizati. Dacă dintr'un singur volum se pot trage oarecare obser­ vaţii, vom constata iniţial o concepţie absolut pesirnistă a scrii­ torului. Lumea elin cartea aceasta se sbuciumă pentru o pâine, pentru o ambiţie, 01' pentru o clipă de uitare de sine: măsci care rănjesc mai toate şi mai totdeauna, spre a tăinui o strâmbătură, o racilă, 01' o rană dureroasă. Atitudinea scriitorului fată de crea­ tiunile sale este total lipsită de simpatie. Criteriul etic este de asemenea absent elin conceperea per­ sonagiilor cărţii, cu psihologia lor şi cu mecanismul reactionărei lor ineg·ale, detracare adesea. Observaţi că în toate cinci poves­ tirile acestea, actele de brutalitate, scenele ele realism sensual sunt n-elipsite, urzeală chiar a compoziţiei. Insă D-l Gib. Mihăescu este un extraordinar creator ele ti­ puri, indiferent dac"! acestea ne plac or nu, indiferent ele atitu­ dinea ce are faţă de creaturile sale. Deşi lipsiţi uneori de unitate, de linie şi logică în acţiune, ai ele Manaru, Zambiloiu, Ramură, Mă­ runţache sunt plini de viaţă şi de personali te. Chiar aceia pe cari autorul ii sarjează -- Domnul şef, Domnisoara Vasilescu, Cogo­ şarul-sunt tipuri accentuat reliefate, realizări artistice care se impun admiraţiei şi pe care nu le poţi uita. Notez şi o .inegalitate a scrisului la autorul Crandifiorei. Lungimi, stăruinţe şi repetiţii supărătoare pe alocurea, ici-colo pondul mort al unor banalităţi ele amănunt dispensabile, şi câte o stridentă notă de trivial, amestecate, pierdute. iertate, în masiva construcţiune a povestirii captivante, pe care se desenează apă­ sat figurile însufleţire de un comica-tragic dinamism ale eroilor principali. Şi în complicata insăilare a acestei impresionante fresci -operă a unui temperament de puternic artist, şi cu toane---afli minunate oaze de odihnă 11\ cutare pagini, unde poezia firii, un delicat mecanism de psihologie, o observaţie adâncă, un amănunt revelator, o imagine admirabilă, strălucesc ca diamantele. Elogii şi rezerve, deopotrivă de sincere, primească-se de cel spre care.se' îndreaptă aceste pagini, cu încredinţarea marilor noa­ stre nădejdi de viitor în talentul încă t;loAr al prozatorului ele seam,:"[, care e olteanul Gib. 1.\ Mihăescu. \ C. D. Fortunescu. , II •••• � •••••• 80 [81] DUn1. L'i lan. 192tl, ')') 29 5 F'cvr. 12 19 Miscarea culturală în Craiova Societatea «Prietenii Ştiinţei» în­ registrează la seria conferinţelor sale săptămănale, ele cu anul 1928, încă ur­ mătoarele : Duminecă S lan. 1920, D-l Prof. univ. N. Minovici: Ştiinţaîli descoperirea eri­ melor (cu proiecţiuni). D-l G. Giugiuc, magistrat: Arta Munle­ mei .(cu proiecţiuni). D-] C. V. Obeeleanu, avocat, Bucureşti: 15- toricul doctrinelorpolitice in România. 0-1 Prof. N. Mileu: Poetul florilor (D. Al1ghel).· . D-I r». L Jovin, asistent univ, Bucureşti: Ca 11 cerul Si combaterea lui. D-1 Dr. 1. trifan: Ereditatea şi conta­ <� iunea tuberculoeei. 0-1 Chiriac Dimancea, profesor: Ciu­ leandra lui Rebreanu. D-l G. Vrăbiescu: iVo/le âirectiue ale vii­ torului cod pena! român 1tI�reciat şi noi. :;: ::: Sărbătorirea scriitorului Brătescu-Voineşti s'a făcut ŞI 111 oraşul nostru, din iniţiativa cătorva profesori şi scriitori localnici. In ziua de Joi 2 Fevruarie, în sala -Apollo», D-I Prof. C. D. For­ tunescu a conferenţiat despre opera artistului, după care s'au fă­ cut câteva lecturi din povestirile scriitorului, de către d-nii profe­ sori 1. Paulian,N. Mileu şi Fortunescu. In numele publicului numeros, care a participat la această serbare, s'a adresat D-lui 1. Al. Brătescu-Voinesti următoarea te­ legramă : "Adunaţi astăzi întru cinstirea publică a celor 60 de ani ai artistului ce sunteţi, craiovenii admiratori ai Domniei-voastre, cu­ minecănd împreună în cultul frumosului etern, vă înfăţişează res­ pectuoşi prin noi omagiul alesei lor pretuiri şi vă urează încă mulţi ani străluciţi». Fortunato . •••••••••••• o problemă nerezolvată încă: "Teatrul de Vest" Se ştie că mişcarea teatrală peste Carpaţi, - e vorba ele teatrul minoritar - înainte de război, era cu adevărat întlori­ toare. Pe lăngă teatrele comunale şi turneele întreprinse regulat de trupele acestor teatre, formaţiuni artistice ele mâna întâia por­ neau cât mai des dela Buda-Pesta ori Viena, ca să străbată în lung şi în lat Banatul, �'\rd�alul, Bucovina. .: S'a încheiat războiul ŞI odată cu dănsul marele proces IS­ toric dintre noi şi unguri. Aceştia nu s'au dat însă, nu se dau, si nici nu se vor ela bătuţi, cu una cu două. Şi în concepţia celor din patrie, ca şi în con.cepţia celor ce-au. rămas î�. c�lprins�l ţl?­ rarelor noastre, România Mare e o creaţiune politică neviabilă, şi ca atare efemeră. De aci toate eforturile şi strategia ca între Pesta şi «oropsiţii» rămaşi "provizoriu» în teritoriul «vremelnic» ocupat de valahi, .legăţurile �conomice şi cu.ltura�e să m�. slăbea­ Sdl,---ceeace le-a Izbutit pănă acum pe deplin. D111tre mlJl?acele, mai la îndemână, ele continuă propagandă cuI turală , -- ele ireden- 83 [84] tism făţiş ar fi şi mai precis zis,-«teatrul» OCUP�1 primul loc. De aci ofensi�a acerbă, întregul arsenal de arme folosit, pentru căpăta­ rea şi înmulţirea concesiuniIor; ele aci activitatea desfăşurată cu asi­ duitate dela încheierea păcii şi pănă 'n prezent, activitate care a elat atâta ele furcă şi Ministerului ele Arte, şi Siguraţei Generale. In schimb noi n'am acordat, şi pare- se că nu acordăm nici acum, atenţia cuvenită «teatrului» ca factor cultural. Şi e păcat, căci pă­ zubim. Cântflrinclu-l superficial, sau ţinănd în seamă mai mult �dlelerile ce le poate înfăţişa, nu-l sprijinim şi nici nu-l folosim asa cum ar trebui. In ofensiva de cultură naţională - pe care o tamâem la toate răspăntiile -şi de dimineaţa până seara.s--tinzănd la sporirea valorilor culturale şi la răspăndirea lor în întreg cu­ prinsul ţării şi la toate păturile sociale, « teatrul» are ele ocupat o anumită poziţie strategică, alături ele ceilalţi factori culturali. (Nu trebue nici să-i exagerăm importanţa, dar nici să i-o redu­ cem, aşa cum s'a făcut adesea, ba şi cu rea credinţe, uneori.) Ofensivei teatrel ar minoritare peste Carpaţi, am intenţionat să-i opunem activitatea faimosului «Teatru de Vest», ajuns elin ceasul dintăi chiar adevărată «fata morgana-: Nu s'a putut înfăptui mai demult, serios şi viabil, fiindcă potentaţii politici nu i-au înţeles rosturile ori însemnătatea, iar cei cătiva «oameni de meserie», cu plămadă ele mucenici, îl aşteptau ca :pe o mană cerească.e-prilej minunat ele pornpat şi sfeterisit milioane din bugetul statului: Trei fapte noui au pus din nou pe tapet problema «Teatru­ lui ele Vest». «Cuvântul- ele deunăzi a adus Ia cunostinta citito­ rilor săi.e--brutal şi documentat,- o nouă manifestare de ireden­ tism' maghiar. Directorul trupei unguresti de dramă şi operetă elin Oradea Mare, autorizat în regulă şi anul acesta de Ministerul Artelor şi subvenţionat de Primăria din Oradea, a făcut elin nou apel la Buda-Pesta spre a ii sprijinit pentru activitatea ce ele­ pune. (Anul trecut, la o cerere similară, a căpătat un simţitor a­ jutor bănesc din partea Ministerului ele Instrucţiune, Culte şi Arte elin Buda-Pesta). Aceasta dovedeşte cu prisosinţă că, atăt direc­ torul de teatru mag-hiar din Oradea-Mare, .căt şi ministrul ele resort ungar, au înţeles şi mai cuseamă preţuit importanţa ce-o poate avea o trupă teatrală serioasă pentru. propaganda cultu- rală iredentistă. ' . (E curios cum forurile noastre competinte nu s'au sezizat încă, n'au anchetat şi nici-n'au tras la răspundere, atât pe primar căt şi pe directorul de teatru elin Oradea-Mare, cari fac dese peleri­ nagii la Mecca mag'hiarismului). Al doilea fapt: Fostul director al Teatrului Naţional elin Cluj, el-I Victor Eftimiu, a încercat pe toamnă să înfăptuiască, de un ul singur, mult aşteptatutv-Teatru de Vest». Incercarea temerară a eşuat pe toată linia. (Atn arătat la timp că, de se făceau noui şi selecţionate angajamente, se sporea subvenţia şi se schimba fun­ damental atmosfera din 'orasele minoritare, tot nu putea reuşi pe deplin experienţa încETc�trl la Cluj). - Al treilea fapt: Capw tuturor autoriUt.ţilor şi intelectualii orrl.­ eleni s'au întrunit mai deUll/tzi, s'au consfMuit şi au votat o moţiune, prin care cer cu energie Mir'ţisterului de Arte S2t întemeieze mr[t z[t­ bav�t teatru românesc permanent în Oradea Mare. D-I V. Timuş a intervenit în discuţia pe care am provocat-o, fiind de p[lrere c{t. «Teatrul de Vest» s'ar putea realiza prin întemeierea treptat2t. ele 84 II [85] teatre comunale, ca mai înainte ele razboi; - bineînţeles teatre româneşti ele răndul acesta. (Manifestările teatrale minoritare n'ar fi stingherite în felul aceasta, ci ar in tra înstărşit în al via lor firească). Cred că nu aceasta poate fi soluţia problemei, sau mai exact soluţia tntreagă. Mai întâi c10U{1 obiecţiuni în legătură cu problema teatrelor comunale. 1. De unele să se recruteze elementele necesare acestor tea­ tre? Inseamnă să dăm elin nou apă la moara conservatoarelor de artă dramatică, funcţionănd beteag, anchilozat şi înmulţite în chip păgubitor pentru firava noastră artă dramatică, de oarece aproape toate nu fac elecât să îngroaşe automat şi anual pletora de ra­ taţi autohtoni. 2. Dacă Oradea Mare şi Timişoara ele pildă, -- pănă la înfiin­ ţarea unui teatru naţional acolo.i--ar putea pune - sub formă de teatru comunal-bazele teatrului romanesc permanent, s'o faca, şi cât mai curând. Dar in celelalte orase? Tichie ele mărgăritar che­ lului? srl nu se tabrice ca ele obicei 'a vortoni ; e păgubitor pentru cultura noastră naţională, e ruşinos, şi e şi risipă zădarnică de ban public. Soluţia rămâne tot cea pe care am schiţat-o elin ca­ pul locului chiar: "Daei plecăm ele 'la axioma că un teatru na­ ţional din provincie e teatrul unei regiuni întregi şi al tuturor categoriilor ele spectatori, turneele-cu repertoriu eclectic - devin obligatorii. Cum în oraşele ele rescdintă a teatrelor naţionale o stagiune normală nu poate trece ele trei luni - bineînţeles daca se năzueşte şi la succese morale, dar şi la .succese materiale.v-res­ tul de stagiune, două pânăla trei luni, trebue să tie neapărat con­ sacrat turneelor». In sarcina Clujului ar cădea cel mult Ardealul, pe când Ba­ natul s'ar integra în chip firesc în sectorul teatrului craiovean '). «E timpul ca teatrele naţionale din provincie, prin activita­ tea lor firească, s;\ ţină în cumpănă şi activitatea teatrelor mi­ noritare, şi activitatea «trupelor ele propagandă», care, în marea majoritate el cazurilor, constitue () ruşine şi o primejdie pentru cultura noastră». Ion Dongorozl . •••••••••••• Din mişcarea culturală la Turnu-Severin Societatea culturală «Casa Luminii din Mehedinţi», înfiin­ tată in Octomvrie 1919, şi-a continuat în 1927 el S-a serie ele şezători culturale populare, intrând în Decemvrie în seria 9-<1. Partea de productiuni ] iterare, muzicale şi gimnastice (în primul rând jocuri naţionale) a fost dată de elevele Şcoalelor Secundară şi Profesională de fete şi de elevii Liceului "Traian>', Şco Normală debăeţi şi Şco Comercială gr. II, sub conducerea profesoarelo!­ şi profesorilor ele mu%idl şi gimnastic[l respectivi. La aceste şezători, a.vute toatelaPaiatul. Cultural, Dnmi­ necC\, după ieşirea dela hisel'ică, s'au ţinut urm2ltOat:eJe conferinţe: J) Sectorul bucovinean ar c:-,dea Jireşte În sarcilHl teatrului C,enl(luţean. 85 7Z [86] 1", J 27 20 13 20 6 Martie 12 10 24 :-:0 Seria 8-a: făcând parte din an. 1926/27: 5 Decemvrie Dr.I. Popescu-Voiteşti, Praf. Cluj: Cum nasc şi cum mor mun,tii (cu proecţiuni). Dr. P. Sergescu, Prof. Cluj: Ce ne tnoaţă cerul. Dina Alex. Gr. Cantacuzino: Impresii din călătoria mea în America. . 16 Ianuar. 1927 D-l Const. Georgescu: Diu calatoria mea în " America (cu proiecţiuni), 23 D-na Silvia Col. Demetrescu, profesoară : Fi- lozofia morţii În Literatura româna. Prof. C. Danciu : Unirea Ţarilor Române. Prot. G. Lefteriu, Bucureşti: Pe golful de . Neapole (cu proecţiuni). 6 Fevruarie Protoereu St. Părligras : Superioritatea Creş­ tin ism ului. D-l Marius Vorvoreanu, avocat: Mehedinţn de eri. Dr. I. jianu, Bucureşti: Sculptura hirurgicald (cu proectiuni), Dr. Geron Netta, Bucureşti: institutele mo­ derne de cercetări economice. Prof. Cezar Pa pacostea, Iaşi: Probleme filoeo­ fice în Opera lui Eminescu. Lt-Col. A. Brăescu : Bolsevismul. D-l A. Lăzeanu, Craiova r j'. 1. Rousseau şi Femeea. . Prof. I. St. Paulian: Viaţa lui Beethoven (cu proectiuni). 3 Aprilie Dr. I. Glăvan, Cluj: Conjunctioita p;ranuloasc'i. 10 Prof. P. Grosu: Li) ica poeziei populare. 17 Dr. V. Comoiu, Bucureşti: Enigma Vie/ii. 10 Mai Prof. A 1. Bărcăcilă : Ţara si Dinastia. In afară ele aceste 19 şezători, Casa Luminii a mai avut:' 1) Comemorarea marelui pedagog Pestalozzi în amfiteatrul lice­ ului "Traian», prin conferinţa D-nei profesoare Alexandrina C. Lacriţianu, la 17 Februarie 1927; 2) Conferinţa el-lui Dr. 1. Cli"tvan din Cluj, pentru elevii şi elevele şcoalelor secundare, în sala mare a internatului Liceului, tratănd despre "Anatomia şi Fiziologia ochiului», la 1 Aprilie 1927" Din seria 9-a s'au ţinut pănă acum următoarele şezători: 4 Dec, 1927 Dr. P. Sergescu, prof. elin Cluj, a vorbit despre "Newton şi Laplace-, Programul muzical l-a dat corul întrunit al liceelor de fete şi băeţi; sub conducerea d-lui 1. St. Paulian. Il Dec. Praf. C. Danciu a comemorat pe Grigore Ghica VOd21. Elevii el. VIU dela liceul "Traian» au executat coruri, şi un număr de orhestră (din {)ffenbach-- Barcnrolta); elevul Du­ nărintu St. el. VIII � re�itat «IRCtpirea BU,C'ovineţ" de V,', Alecs�mdl,'i, 18 Dec. Prof. C. D. \Ionescu, a vorbit despre -NIcolae Bălcescu>, cu prilejul împlinirii a 75 ani dela moartea marelui scriitor naţional. Elevii şcoahlli Normale de bfteţi, sub conducerea el-lor V. Muidt şi L Schuler au executat coruri şi numere de orhestr2l ; elevul St[lllciulescu Nic. elin cL VI normalrt a recitat "mtlcescu murind" ele V.' Alecsandri. 86 [87] 15 lan. 1928 Prof. P. Grosu a tratat «Epica poeziei noastre po­ pulare». Coruri din Vidu, PorumbescuvWeber, au fost executate de elevii el. VII dela liceul "Traian» : elevul Burilleanu T. a re­ citat cu talent "Mioriţa». 22 lan. Prof. O. Tafrali, dela Universitatea din Iaşi, a ţinut conferin ta cu proectiuni «Tut-ank-Amon-. Elevele liceului de fete au dat produc ţi unile muzicale. D-ra S. Delladecima a executat la piano «Nebunul. din Kalkbrenner : d-rele Zaharia C. şi Ale­ man I. "Dans spaniol» din Martin Schmielinz. Un grup ele elen' au jucat -Ungurica- şi -Ana Lugojana-, conduse ele D-na pro­ fesoară V. Gusiţă. 24 lan. a fost comemorat prin conferinţa el-lui praf .. C. Dicu şi producţiunile muzicale ale corului liceului "Traian», condus de d-l J. St. Paulian, In afară ele «Imnul Regal» şi «Hora Unirii», n'au căntat «Nouă azi ne-a răsărit- şi -Veniti, veniţi, popoare», colinele populare cu melodii irlandeze 'din sec. XVI. 29 lan. Prof. C. D. Fortunescu, din Craiova, a tratat «]{o­ mantismul-. Corul clasei a VI-a dela liceul «Traian» a exe­ cutat «Tainele Nopţii» din Schubert şi «Corul Vânatorilor> elin Weber ; Sfetcu 1'1'. a cânta t din fluer melodii popula re; Mişu 1. a recitat "Umbra lui Mircea la Cozia- ele Gr. A lexandrescu. Şezătorile vor continua în toate Duminicile pănă la sărb.i- torile Sf. Paşti. 21 10 .» 21 22 Octomv. 5 Noemvr. 19 :=3 Decenlv. 12 26 N 9 8 Mai «Universitatea Populară» elin T.-Severin.a organizat in Pa­ latul Cultural următoarele conferinţe, ţinute ele la inceputul anului 1927, in general Sămbătă la ora 630 p. m. 15 Ianuarie D-l Ministru C. Duca: Liga Naţiunilor. 29 Prof. universitar 1. Răducanu : Botseutsmul şi 110ua politia; economica a Uniune: souietelor. 12 Fevruar. Petre Gărbovicennu : Minoriuitile din România. 26 Dr. Arpăd Bitay, praf. Cluj: 1<-'al11W gtorioasa a lui Ste tem cel Mare, inuocatâ de un general maehia» pela sfârşitltl sec. X'V'I-lea. Ssiechenv! ŞI Românii. Martie Nae Ionescu, Prof, univ. : Regiouaiismnt cultural. I. St. Paulianu : Opera lui Beethoven. Aprilie D. Macovei : Btopolitica: C. Bacalbaşa: Presa în apărarea naţionalâ. l. Pilat: Influenţa războiului i1tdejJe1'lrfellţii ({­ supra literaturii române. C. Danciu: Importanţa râebotului balcanic Îll probh111a Orientului. E. Severin, Prof. uni v : Dl'. C. 1. Istrati. N. N. Să veanu: Rr'i.'2!boiul hldcpcJ1dcn!ci. N. Vnlcovici: Relzgia şi Ştiin!a. N. Iorga: Oltcl1ii af((ră din Oltenia. Mihail Dragomirescu, Prof.univ: 1011 1. C Brătianu. 14 lan. 1928 Al. Lăp[l:datu, Ministru Cultelor şi Artelor: Prilt­ cipiul dinastie în co11stitldrea sia/ulm l1wdell1 român. O. 1'afrali, Praf. univ: Al'ta Na/(ol1alâ (cu 140 proecţiuni). 87 [88] In afară de acestea, s'a mai ţinut în Palatul Cultural con­ ferinţa el-lui D-r. Iosif Nernoianu din Timişoara: «Ocrotirea copiilor». Atât şezătorile Casei Luminii, cât şi conferinţele "Universi­ tăţii populare, sunt multe cercetate, . având in medie căte 600 asistenţi. Rea1izându-se o sală mai mare _. sala mare de teatru din Palatul Cultural -, va creşte şi numărul auditorilor, cari caută aceste conferinţe şi recreatiuni artistice. A. B. • ••••••••••• , Doliul Banatului T.-Severin 30, L 1928. "Muzeul Regional de Istorie şi ,Etnografie s'a reinstalat în condiţiuni superioare în noul local al Internatului liceului «Traian", adăogănd şi secţiunea ele. Şt. Naturale, spre a repre­ zenta regiunea Porţilor de Fer elin toate punctele .de vedere. Secţiunea arheologica este în continuă creştere, prin cerce­ tarile făcute la staţiunile preistorice neolitice elin. judeţ şi prin săpăturile care au continuat la castrul roman Drubeta, aflat acum în ingrădirea Internatului .liceului «Traian».. . . Secţiunea de Ştiinţe Naturale şi-a dobândit primul nucleu prin colecţiunea de fosile, minereuri, soiuri analizate, seminţe cultivate, etc. a el-lui prof.. C. Lacriţeanu, care al donat-o Muze­ ului Regional la transferarea el-sale în Bucureşti. Fauna este depe acum bogat reprezentată, mulţumită. activităţii ce se desfă­ şură la atelierul ele împăiat al .Internatului liceului «Traian» ele către el-I N. Păunescu, maestru impăetor, şi ele elevi. Continân­ du-se cu această activitate, şi ajutorat 'cum vremurile noastre cer şi cum se făgădueste, acest muzeu, devenit «Muzeul Regiunii Porţilor de Fer», va fi una elin instituţiunile noastre de provincie remarcabile, înfăţişănd unul din ţinuturile cu caractere 'particu­ Iare istorice, etnografice, geologice şi biologice. Banatul a 'fost greu încercat în lunile din urmă prin pier dorea catorva din cei mai aleşi fii ai s[LÎ. Valeriu Branişte, profesor, ziarist şi luptător neînfricat pen­ tru neamul lui, pe vremea cănd era sub călcăiul unguresc;' cel care a suferit temniţă/grea le\. Seahedin pentru afirmarea senti­ mentelor sale naţionale, şefuf de resort al Instrucţiunii pentru Ardeal de după Unire, a pornit şi el spre cele veşnice, regretat şi plâns de un neam. într�g. \ ." . " Dr. Gh. POPOVlCl, protopopul Lugojului, autor al un�l. «Isi torii a Banatului", îndrumător 'sufletesc şi conducător p�htlC a) fraţilor săi bănăţeni, preşedintele marei adunări elin Lugoj (1919- care cerea eliberarea pământuhji sau românesc de sarbimea la­ comă şi rea ce ocupase Banatul nostru, s'a dus şi el. . . Ca să nu pomenim de cătpe doi mai mari, dintre cel mal . mari. Odihnească-i Domnul! 1 ' ............. 88 [89] : � _-._._------- . • • i HOTe ŞI COl11JHICF\RI i • • ••••• � •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• m. I�tografii din Muntenia 1854-1856 1) Printre artistii cari au cutreerat ţara noastră pe la mijlocul secolul�i tre�ut, este unul, - contimporan cu Theodore Valerio, jules Rigo Şl Auguste Lancelot, c� care a rămas absolut UItat ŞI necunoscut în Romania de azi. Artistul anonim despre care vorbim ne-a lăsat totuşi o serie ele 17 litografii, interesante ca document. tnfăţisănd viaţa noastră de acum mai bine ele şeaptezeci ele ani'. Aceste planşe. atăt de rare încât Academia Romană nu posedă decât 9 dintre ele, au fost publicate Într'un album in-foliomic. purtând titlul, deasemenea litografiat : "S/ds'/3en aus den Donau Ftirstenthunieru», Posedăm în biblioteca noastră două exemplare dintraceastă publicaţie: una cartonată şi tipărită pe hârtie ele China, iar cea­ laltă pe hârtie de desen. Dar fiindcă am găsit ambele exemplare la Viena, la un interval de 7 ani, bănuim Cit lucrarea va li apărut într'acel oraş, desigur însă într'o ediţie foarte restrănsă. -Planşele acestea sunt înşirate fără ordin şi fără vreun text Însoţitor, sau legendă măcar în josul fiecăreia din ele. Repro­ ducăndu-le, micşorate, in alăturatele gravuri, noi le-am rănduit pe subiecte, după cum ni s'a părut mai potrivit pentru cititorii -Arhivelor Olteniei». . Din punctul ele vedere artistic, cele mai multe dintraceste planse n'ar 11 meritat, poate, să fie reproduse ; în comparaţie ele exemplu cu litografiile lui Raftet, care a tratat uneori exact ace­ leaşi subiecte, ele apar într'adevăr slabe. Pentru cunoaşterea vietei de toate zilele a înaintaşilor noştri, fiecare document au­ tentic este însă de valoare, şi este bine să ne aducem aminte elin când în când ce înseamnă regimul rusesc; dintracest punct de vedere, am g{tsit că toate aceste 17 planse merită a li repro­ duse si cunoscute. Primele trei planşe ne înfătişează scene cunoscute tuturor călătorilor străini în Principate. Astfel, în cea d'intăi vedem o casă a poştei, unele se schirnbau caii acestui serviciu. Astfel de case au fost desemnate de altfel şi ele Charles Doussault şi de -Auguste Raffet. Ne vom aminti că poşta era prima instituţie bine organizat:\ din ţara noastrel, c2lCi mai toţi căI:\torii, începanc1 cu vremea Fanarioţilor, ne declarCl erl se căI{ttoria mai repede şi mai ieftin la noi decat în toate ţ[trile vecine. (Vremurile s'au schimbat, precum ştim, intr'aceastft privinţă). Consulul Neigebaur, între al ţii, ne-a lftsat o descriere am[l11unţit[L a organizaţiei poştei în Principatele Romane, în cele dou[t c[trţi pe care le-a tip[trit tocmai în anul cancl artistul nostru pare a li sosit în Muntenicl, adic[L în 1854. . A cloua planş�t este mediocr{l, c1Up[L ce aceJaş subiect a fost 1) Clişeele costisitoare ale celor 17 grav uri ce Îll1Aţişem cititorilor Jloştri: sunt f,\cute cu cheltuiala generosull1i amic al «l\rllivelolc Olteniei" D-l c.J. Karaclj". 89 [90] tratat cu măestrie de Raftet în frumoasa litografie -Passage du Bouzeo-. Pe planşa 3 vedem o căruţă de poştă la fel cu cele repro­ duse cu o generaţie înainte de englezii Macmichael şi Robert Walsh în călătoiiile lor respective. Artistul nostru el mai vrut S2t puie în relief sălbăticia ţărei, adăugănd vre-o trei lupi. Căru­ ţele erau făcute numai din lemn şi rogojine, neconţinănd adesea nici măcar un singur cui de fier. Asupra soliditătei sau confor­ tului lor credem 0\ nu prea trebue insistat. DUP2t mizeria şi greutăţile călătoriei, ajungem cu plansa -1 în capitală, la Şoseaua Kiseleff, cu luxul săniilor boeresti, Birjarut din planşa 5 ar putea fi perfect confundat cu unul din zilele noastre, ca şi îngrijirea şi curăţenia străzei ele mahala ce ne arată în plan şa 6. Fig. 1\0.17. Cele trei gravmi care 'urmează -- 7, 8, \) - ne înmţi�eazrl deliciile regimului rusesc. Aceste episoacle aduc aminte, c1Up[L cum mi se pare, şi sufăr în moclvictorios comparaţia cu cunoscuta litografie din aceiaşi vrem- a lui jazet după jules Rigo, înfăţi. sănd ° scenă similară, clar tratată acolo în mod cam convenţional, Plansele 10 şi l l, cu subiecte luate din viaţa ţig'Cmeasc[t­ sunt poate cele m�i frumoase \1)n îl�treag�t s�rie. Ele sunt sin­ gurele datate -Plojeschti 30/8 854" ŞI -Plojesti 21/4 t)56". Plansa 12 poartă clenumire,Cl -die Pfeit» (pipa). Pe celelalte nu sunt semnături sau inscripţii. \Numai ultima=-No. 17, ele deasu­ pra -- este în înălţime, cum se vede; celelalte sunt toate în lat. 90 [91] Poate că vre-un cititor, mai norocos decât noi, ne va putea lămuri asupra artistului care a lăsat aceste schiţe. Cred că o notiţă asupra lui ar fi intr'acest caz binevenită pentru «Arhivele Olteniei». Constantin 1. Karadja . •••••••••••• Adăogiri la o hartă Răstoind în timpul elin urmă cunoscuta şi atât ele intere­ santa carte: Geschichtc âer Moldah und Walachei ele 1. Christian von Engel (Halle, 1804), am aliat în mod precis autorul hărţii ce am publicat în timpul din urmă în coloanele acestei reviste Il. Harta, de o precizie rară, contând ca unul din primele documente cartografice ale Olteniei, este opera ofiţerului Schwanz von Spring­ feld, un elev al vestitului Weigel dela lena, Socotind retipărirea textului german ca un lux, dăm numai traducerea lui. Iată ce zice Engel "): «Noi nu putem să terminăm cu această carte (este vorba de Historico-Physico-Topografico Valachiae Austriacae subterranae descriptio a Mich. Schendo), fără a pomeni ele încă un serviciu pe care l-a adus Pray, cu prilejul publicarei cărtei lui Sam. Ko­ leseri lumei învăţate. Anume cu generalul Steinville călătorea în . Valachia răsăriteană [sic] şi un căpitan inginer austriac (al cărui nume Pray nu-l dă), care pe cănd Schendo se ocupa cu bogăţiile naturale, acesta observa ţinuturile şi făcea o hartă, care, spre no­ rocul d-lui Pray, îi cădea în mănă ; aceasta, lucrată apoi în aramă, _ fu dată odată cu cartea lui Koleseri. Această hartă este foarte exactă şi deaceea pretioasă». Inginerul căpitan, amintit de Pray.este acela pe care Sul zer îl aminteşte în cartea sa şi dela care (1 parte, pag. 350) a folosit ştirile din manuscriptul asupra Valachiei austriace de odinioară, introducăndu-le în cartea sa. Un rezumat mai succint da Sulzer în Mag. Unguresc şi numeşte aci şi pe autor. Acesta "este loco­ tenentul-colonel Schwanz von Springfeld, un şcolar al vestitului Weigel, dela Iena, pe care l-a adus la învăţătură, pe cheltuelile sale, Frauz Rakotzi, spre a-l putea să-I folosească la noile întă­ rituri ale castelului dela Muncaci. El el intrat apoi în serviciul austriac, şi deveni capitan în regimentul heisterian. Fortăreaţa Clujului, vestitul drum printre munţii stăncosi dela Turnul Roşu în Valachia, şi hărţile acesteia, cât şi ale Ardealului, îi fac cinste. Când V2lZU el pentru ultima oară la 1725 pe Carol VI, prirnia el nu numai portretul-bust al acestuia, împodobit cu l15 brilante, ci şi inobilarea, cu sernnificativul pronume de Springfels, cât şi postul de Oberieachrmeisters. El aparţinea bisericii evanghelice şi murea ca locotenent colonel în Wintermonath în 1128. Eu primii manuscrisul său, în extenso, din mâna prietenoasă a d-lui von Kavachich ; acesta este destinat pentru a fi publicat într'o colecţie a scriitorilor istorici asupra Ungariei scrisă în limba germană». Din randurile acestea se poate vedea că ipoteza ce-am ad­ mis asupra acestei hărţi a Olteniei, se verifică întru totul. T. G. Bulat. 1) A.11. V. Nr, 25-:--26. pag. 17;'. 2) op. cit. pag; '13. 91 [92] Lupta contra tuberculozei la Craiova Articolul cu acelaş titlu din «Arhivele Olteniei» No. 32-T), al D-lui Dr. A. Metzulescu, ne determină să aducem şi contri­ butia noastră la lupta contra tuberculozei. . D-sa ne arată numai două din metodele ele luptă: 1) izo­ larea bolnavilor baciliferi ; 2) vaccinarea (B. c. g.) lui Calmette, ca preventiv. Aceasta ne rezervă şi nouă descrierea celei de a treia metodă -- ce considerăm foarte importantă -: tratamentul iltdi·vidului bolnav. In cercetarea D-sale D-l Dr. Metzulescu părăseşte dela în­ ceput pe bolnavul de tuberculoza. Acest bolnav e un proscris. Societatea, care de multe ori e vina lăţirei tuberculozei prin la­ cunele organizarei ei, nu dă bolnavului decât izolarea, adecă 'îl condamnă la o închisoare de care nu e vinovat, dar care e salutară restului societăţei ; orce alt mijloc de luptă ar ti ele, i «un paliativ, anodin, fără rezultate şi alteori strică». Noi, cari nu am renunţat la a treia metodă, ambiţionărn a scoate cât mai mulţi nefericiti din ghiarele teribilei boale; şi dacă re­ zultatele nu sunt la înălţimea eforturilor ce facem, n'avem de­ cât un regret: acela .de a nu a vea mai mul ţi bani. Cu bani s'a r face şi mai mult la Craiova. Intr'adevăr, cetăţenii contribuesc în larg cu bunăvoinţa lor şi cu obolul (asta mai puţin), ca şi autorităţile, Prefectura şi Co­ muna, care dau subvenţii regulate, dar potrivite, pentru comba- rerea răului. . "Societatea profilaxiei tuberculozei» are în vedere toate mij­ loacele de luptă. Ca organizare ea cuprinde tot, inbrăţişează tot cămpul de activitate cerut de nevoile unei asemenea lupte. Are două elispensare, are un sanatoriu ; va avea un azil (început de D-l Dr. Metzulescu, şi care sunt convins că nu se va lăsa pănă nu-l va duce la capat); are paturi la spitale, şi mai are Ull lucru ele domnia-sa trecut cu vederea: Coloniile de varii. Coloniile sunt mijloc excelent de luptă, şi preventiv şi cu­ rativ, contra acestei boale sociale. Tratamentul bolnavilor de ,tu:berculoz[t în aceste colonii (afară de forma pulmonară), tratament pe care noi nu-l consicle­ răm nici paliativ, nici anodin, este o realitate. Rezultatele fericite, obţinute in primele încercări ce au ur­ mat înfiinţărei filialei Craiova, au dat cura j iniţiatorilor. Colonii ele acestea au fost organizate' regulat, anual, de so­ cietatea noastră, susţinând în" acest chip perseverent o luptă ne­ întreruptă împotriva boalei şi încăpăţinată în nădejdile ce puneam în isbănda sfortărilor noastre. Graţie acestei stăruinţi, lupta noastră a dat roade fericite, învingândatâte şi atăte picdeci care ne stau in cale la început. \ . Co�iii tuberculo.şi, cu formevartate }n grav.itate:-t�lbercul?z[l articulară, tuberculoza osoasa, tuberculoza ganglionară ŞI seroasa­ au fost trimişi la Mare şi la Teckir�hiol, aşa că sforţările noastre au fost incununate ele succes. Lăsăm la o parte căştigul în greutate al copiilor limfatici, cu teren propice pentru tuberculizare (care il fost dela �OO gr. la 6 kgr.), dar accentuăm că leziunile tuberculoase, 92 .1,{,1: [93] .' r :! d: osoase, articulare, ganglionare (scrofula), au fost reduse, iar altele chiar complect vindecate. . Din dările de seamă ale «Soc. Prof. Tub." reiese că în anii: 1919 au fost trimişi 47 forme tuberculoase la colonia de vară. 1920 » 157 1921 » 128 1922 »170 » 1923 » 170 1924 ,,17C) », 1925 " 204 1926 " 263 1927 » 273 Dările de seamă anterioare, căt şi c�le făcute ele noi asupra rezultatelor coloniilor ce am organizat, au concluziile identice; -10 % - 60 % vindecări şi ameliorări. Credem că această metodă trebuie şi ea rele vată şi incu­ rajată, fiindcă rezultatele sunt uimitoare. Dar contribuţia noastră la lupta contra tuberculozei nu ne înpiedică a aplauda expunerea D-lui Dr, Metzulescu. D-sa critică ridicolul sumelor prevăzute pentru combaterea tuberculozei faţă cu numărul cel mare al mortalităţei în această boală, izolarea aproape neputincioasă, din cauza disproporţiei de număr a pa­ turilor faţă de 'numărul bolnavilor (un sanatoriu, pe care l'a luat Statul elela Societate pe 7 ani, nu funcţionează, tot ca şi azilul citat). La relevarea acestor lipsuri, mai adăogăm şi noi: Lipsa unui organ ele propagandă şi educaţie antitubercu- 10as[1. (vizitarea şi ajutorarea la domiciliu) ; organele de desco­ perire, care suut dispensarele, au mijloace imperfecte, rudimen­ tare, fără aparate de radioscopie sau raze ultraviolete; organizarea asistentei celor rămaşi acasă este absolut inexistentă: se ia spri­ jinul familiei (producătorul) şi se lasă în plină mizerie copiii sau bătrănii, izolând pe bolnav la spital, unde îl mai obligă să şi plătească, etc. etc. Lupta contra tuberculozei este grea, lungii şi tenace ca în­ saşi boala. Ea cere bani, iar Statul are atătea greutăţi financiare, că nu poate să dea atât cât trebuie. Asistenţa publică este şi ea obosită; nici cotizaţiile, nici chetele, nici florile nu mai aduc cât trebuie. Taxa de sanatate, ce se preconizează, implică să o plă­ tească doar acela cărui i se face serviciul (internare în spital, consultaţii etc.). Noi suntem pentru un impozit al tuberculozei. Să-I plă­ tească toată lumea, după norme stabilite faţă cu veniturile tu­ turor locuitorilor acestei ţări. Numai obţinerea sumelor trebuin­ cioase poate face serioasă lupta contra tuberculozei la Craiova, şi numai ele ne dau toate mijloacele cerute de ştiinţă, ca să ob­ ţinem rezultatele dorite. Dr, Petre Mihail . •••••••••••• 93 [94] In rubrica de faţă se fac dări de seamă despre cărţile şi publicaţiunile ce se .," trimit Redacţiei. CĂRŢI covoare vechi nmtâlteşti (Vieux tapis rournains), . de George 01s­ zeurski. «Cartea Românească» Buc. 1926.-Directorul «Muzeului Toma Stelian», adânc cunoscător şi colec­ ţionar al obiectelor de artă româ­ nească veche, ne dă un album-pri­ mul dintr'o serie ce aşteptăm dela d-sa=-cuprinzând câteva alese spe­ cimene de covoare de veche fa­ bricaţie populară naţională. Câteva pagini de text exolicativ lămuresc că origine scoartelor şi chilimurilor noastre este orientală. Prin colo­ niştii ţărani musulmani din Anatolia, aşezaţi În Peninsula Balcanică, dupe cucerirea de către Turti a Bizan­ ţului, prin Macedonia şi mai spre Nord la Dunăre şi Marea Neagră, creştinii veniră În contact cu arta inîlorată a covoarelor ţesute per­ sane şi central-asiatice. Ast!el flo­ rile stilizate, pasările, .mimalele şi figurile umane tre: ură ŞI p� scoar­ .tele româneşti, olteneşti În 'special. Tehnica ţesutului covoarelor noastre ne-a venit deci din Sud; în creiarea lor au intervenit însă elemente care ne sunt cu totul proprii. Prin di­ mensiunile sale mai modeste, cum şi prin forma şi raportul dintre lă­ ţimea chenarelor tata de cămpu I din mijloc, covorul oltenesc aduce Cll cel persan de bună tradiţie. Ca vechime aceste scoarte nu intrec sfârşitul sec. XVIII. Unele sunt da­ tate. Fantezia personala a tesatoa­ rei se vede aci în spaţiul înfiorat 94 dela mijlocul chilimului, cu vre-o compoziţie îlorală, coş or sacsie cu o plantă, or altceva. Albumul cuprinde 10 planşe, cu modele colorate exact după origi­ nale, toate din propria colecţie a autorului. Primele 7 sunt din Olte­ nia, 1 din Muntenia şi ultimile 2 din Basarabia. Ireproşabile ca exe­ cuţie, planşele sunt o podoabă pen­ tru cea mai pretenţioasă bibliotecă artistică. Pentru arta noastră, întru conservarea şi răspăndirea izvoa­ delor vechi şi frumoase, importanţa albumului Dvlui Olszewski nu scapa nimănui. Tudor Vladinriresc u- G 10 s e, fapte Ş' documente noi (1821), de Etrul Vâ,tosu. Buc, Ed. Casa Şcoa­ lelor, 1927. - Lucrarea aceasta, pre­ zentată pentru obţinerea diplomei la "Scoala superioară de arhivistică şi paleografie», depe lângă Arhivele Statului din Capitală, este dedi­ cata, ca omagiu postum, regreta­ tului Vasile Părvan. Se înîatişează aci un număr .de. 46 scrisori inedite de ale lui Tudor, din 1821, aflate între hărtiile din arhiva familiei prin­ cipelui Const, Basarab Brăncoveanu, Prima e datată din preziua intrarii slugerului oltean în Bucureşti (20 Martie), iar ultima din 14 Mai, elin pragul drumului fără întoarcere, mai toate adresate marelui vistier de a­ tunci Alexandru Filipescu-Vulue (17i5 - 1856), al cărui portret se re­ produce în fruntea cărţii In această corespondenţă, «ca într'un caleido- [95] t' scop miraculos se înşiră etapele re­ voluţionare ale marelui său act (cum îl numeşte D-I Iorga) şi ni se des­ văluie momentele celui mai crunt examen de conştiinţă politica eter­ nizate în slove muiate par'că in sângele celui ce-a vrut, cu jertfa sa rntreagă, să scrie o pravilă mai dreaptă pentru bietul norod". Re­ zultă din aceste scrisori că Aricescu nu poate fi luat drept literă de e­ vanghelie întru cele ce a SlTIS el. De aci «se evidenţiază astfel reci­ procitatea formală a relati. nilor din- 1rC Tudor şi boeri (Divan=autorl­ tate constituită) şi mai ales conce­ siile la care <1 trebuit neapărat să ajungă Tudor odată cu intrarea sa in Bucureşti, şi imediat după această intrare; .atunci caracterul incipient al mişcărei, pur social, evoluiază spre unul naţional-social, şi sîărşeşte prin a fi naţional p r, din nevoia de consolidare politica şi legalizare a mişcarei, demonstrând astfel în ce mare măsură poseda Tudor sim­ ţul politic». Pe lângă acestea co­ respondenţa de faţă aduce lumină nouă asupra multor alte amănunte istorice ale timpului. Spre mai multă lumină, D-l Vârtosu a adăogat la aceste 46 scrisori încă mai mult decât atâtea altele, provenite din colecţia Academiei, a Arhivelor şi de pe la câţiva particulari, in total 99. Trei scurte glose tratează apoi următoarele chestiuni: 1) Când a intrat Tudor în Bucureşti? D-sa fi­ xează că evenimentul s'a petrecut la 21 Martie, la ceasurile 2 după amiază, venind dinspre Cotroceni, unde ajunsese Încă dela 10 ale lunii. Dupe 4-5 zile Tudor se stabileşte iar la mănăstirea Cotroceni. a cărei Iortilicare o incepe atunci.· Aci stă până la 14 Mai, când se apropie trupele turceşti de Capitală. 2) Relaţiile dintre Tudor şi Gh, Lazăr, pomenite de oameni ai vre­ mii, se confirma definitiv, deşi in­ direct; atitudinea I t.i Lazăr e mai mult indilerentă, sceptică laţe) de olteanul nostru, de initidti a sa, ca şi de eficacitatea revoluţiei dela 1848; intre ei n'au fost decât simple ra­ porturi tehnice, intru cât Lazăr a condus lucrări de fortificaţie, nişte şanţuri, va li ajutat şi artileriei, dar din ordin, iar nu din proprie por­ nire or convingere. 3) Notele despre cancelaria lui Tudor sunt mai concludente inca. Scrisorile lui Tudor, emanate din cancelaria revol. tiei, sunt semnate de acesta, dar cele mai multe sunt scrise de altă mână, ca text, a­ nume de Petrache Poenaru, de unul din fraţii Dărzeanu, runcţiol1Clr la Vistierie, de Episcopul Ilarion de Argeş, şi numai unul scris în intre­ gime de Tudor, un scris mare, e­ nergic, inclinat spre dreapta. Câtă vreme Tudor nu trece încă Oltul, are ca grărnătic pe Chinopsi, iar ca scriitori pe Ioniţă Creţescu Ortopan, Ghiţă Aurel, logofătul Dumitrache­ Protopopescu, logofătul Dinu Bal­ dea şi alţii anonimi pentru noi. Mai târziu are pe Petre Poenaru (din. Martie), pe Geani Orăşan şi pe E­ pisc. Ilarion mai ales ca pe un con­ silier intim. Răspăndirea proclama­ tilror se făcea prin strigare în ţară, la răspântii, cum şi prin scris. Abia după intrarea lui Tudor in Bucureşti aflăm o proclamaţie tiparită Urmează o Bibliografie a mate­ rialului privitor la chestiune, scos din opere istorice caşi literare : o Tablă analitică a documentelor, apoi Textul celor 99 documente, acestea cu hogate adnotări în josul pagmilor. La sfârşit un Indice de nume şi locuri şi un Giosar, Zece lacsimile de scrisori din cele aci consemnate se adaoga textului. Evollfţia stilu,!Jti moldovenesc, ele P. Consiuntinescu-Iaşt. Editura «Viaţa Românească» Iaşi, 1927.-1n chestiunea caracteristicelor stilului arhitectonic al bisericilor din Mol­ dova şi a evoluţiunei sale, autorul prezintă o nouă clasificare a acestor monumente artistice, urmând şi COI11- plectând indicaţiile Dvnului Talrali Punctul de plecare al acestei ela­ sificări este «după rezolvirile date construcţiei introductive» a biseri­ cilor. Asttel se stabilesc ,,4 faze, În strânsă legătură cu desvoltarea ne­ voilor populaţiunel credincioase», anume: 1) Epoca începuturilor ClI nartex mic, ca la Rădăuţi; 2) Epoca de desvoltare a nartexuJui închis şi inalt, de la Alex. cel Bun, Cli epoca lui Ştefan cel Mare şi pănă la mijlocul sec XVi; 3) Epoca glo­ rioasă a arhitecturei moldoveneşti, dela Petru Rareş pănă la finele sec. XVI, când apare nartexul dublu şi chiar triplu, ClI pridvor mai totdea- [96] una închis şi cu sepulcral; 4) Epoca inăltărei nartexului prin turlă, care devine în cele din urmă clopotniţă, de cu veacul XVII, pănă la declinul arhitecturei moldoveneşti. Elemen­ tele luate însă în consideraţie pen­ tru stabilirea acestei clasificaţii nu sunt însă toale cele de băgat în seamă. Astfel trebue cercetat in eri planul încăperilor, cupola şi decoraţia externă a . bisericilor, elemente În dependenţă şi relaţie strânsă cu ar­ hitectura lor. Această cercetare se face apoi metodic, începând cu bi­ serica dela Rădăuti, cea mai veche din Moldova, în plan basilical, fără cupolă şi decoraţii exterioare; ur­ mează biserica de plan treflat, cu turlă pe naos şi podoabe de ar­ cade oarhe la exterior, de inlluentă bizantină trecută pe drumul Sârb iei, din sec. XIV. Trecând la epoca doua, sec. XV, în vremea lui Ştefan cel Mare observăm tot planul treîlat, lipsite de turlă, Cu nartex spaţios 01' două bolte separate in lungime prin­ tr'un arc dublu, cu ocniţe laterale În două rânduri, cu contraforţi, şi decorate cu discuri smaltuite în cu­ lori şi mîaţişănd animale, ca la SI. Gheorghe din Hârlău, In epoca lui Petru Rareş se realizează însem­ nate progrese: tot de plan treîlat, cu cupolă înălţată pe naos, Cu 3 incăperi introductive (pridvor, naos, sepulcral), lungindu-se şi înăltăn­ du-se; faţade jugrăvite bogat de sub straşină pănă jos la soclu, cu firide şi arcade oarbe la abside şi pietate peste tot pe din afară, ca la Probotaşi Moldavita bu nioară, Of Bistriţa. Spre sfârşitul veac. XVI apare un tip de tranziţie, ca la A­ roneanu din Iaşi, in plan triconc, cu pridvor liber pe coloane şi pi­ laştri, nartex separat de naos prin trei arcade pe coloane (Li loc de zid închis), abside circulare, cu o cupolă înaltă şi sveltă, având decoratia ex­ ternă combinată din frescă, li ride şi smalţuri elin nou apărute. Un al doilea tip e cel dela Galala, cu două turle pe tambure duble ste­ late, turn poligonai subţire, cu co­ periş ţuguiat; jugrăveaJa din aîar se abandonează, păreţii fiind �gati mai sus ele mijloc printr'un brâu dintat 01' torsarlă, ce înconjoară hi­ serica. O v,lfiantă a acestui tip 'fru­ mos e Trei Ierarhi, cu bogata-i ele­ coraţie externă sculpturală, ele in- 06 fluenţă orientală, ca şi Golia din sec. X II. Decadenta se învede­ reaza în sec. XVIIl printr'un tip redus de biserica, Planul treflat, u­ neori abia indicat printr'o slabă ie­ şitură în îormă dreptunghiulara, cu nartex simplu or dublu, cu o sin­ gură clopotniţă greoaie, pătrată de regulă, deasupra nartexului, îorrnând trup cn fatada, iar decoraţia exte­ rioară foarte redusă: câteva ocnite şi arcade oarbe sub straşină, toată spoită cu var. Cartea, deosebit de interesantă, cuprinde multe gravuri şi planuri pentru lămurireatextului, Istoria Arfei bizantine, de P. Constr-niinescu-laşi, Editura "Viaţa Românească", laşi, 1927. - Prelata lămureşte că intenţia autorului este ele a face o lucrare de popularizare, un istoric al evoluţiei în timp a ar­ tei bizantine, iar nu un manual cu desvoltari tehnice. Or cum, e prima carte românească îmbrătişând în în­ tregime acest subiect.. Dup� �. in­ troducere în arta creştină primitiv ă, se studiază arta creştină din Orient, dela Constantin cel Mare la Justi­ nian (313-527), cu tipurile edificii­ lor romane păgâne care au servit de model crestinilor pentru biseri­ cile lor, apoi vine la monumentele religioase creştine, dela cele mai vechi, în Europa, în Asia şi în Afri­ ca, în formele lor variate. Trece de aci la arta bizantină, cercetăndu-i originele siriene, egiptene, anato­ liene, cu elementele lor particulare, arătănd cum aceste variate inllu­ ente se contopesc în arta bizantină: Un capitol însemnat al volumului se ocupă de epoca lui Justinian, În aportul ei artistic: monumente, ar­ hitectură, pictură, sculptura şi artele minore, după care la fel se pre­ zintă epoca de după Justinian până la Macedoniei (565- 867) şi epoca Macedonilor şi Cornnenilor- (867- 1204), apoi ultima parte a evo!uţiei acestei. arte, cu Renaşterea bizan­ tină din sec XIV, până la sfârşitul veacului XV. In încheiere se ex­ plică pentru ce aria bizantină a fost ţinută cam în loc, stingherită în desvoltarea unora din maniîestatiu­ nile sale, cum şi interesul special ce "înfăţişează ea pentru noi Ro­ mânii, casi pentru Ruşi şi Sărbi, Cartea b-lui Constantinescu-Iaşi, asiduu cercetător al chestiunilor de artă, e bine venită. [97] r " I <.1 \ , tl!t1 t i 1 �; , , 1 1, I I f t ! I T ) ! f' i dn Î111im uui ri c ult u.rale (ArUi, IS­ torie, chestiuni sociale), de 0, Ta­ I rtiu, profesor universitar. Ed ... Car­ tea Românească", Bucureşti 19�7.­ Autorul a strâns în acest volum, . de format mare, un număr de ar­ ticole cu caracter de popularizare mai degrabă - neglijând pentru a­ ceasta dinadins aparatul ştiinţific al notelor şi referintelor, - ce fuseseră publicate în gazetă. Ele au un ca­ racter variat, indicănd preocupaţlu­ nile variate ale unui spirit care nu se lasă încătuşat ele o singură dra­ goste, chiar când o lin specialist. Primul grup ele articole este pri­ vitor la Arta v e c Iz e romanească. Dintre acestea cel dintăi - Arhi­ tectura muntenească şi moldove­ nească= ne reţine în chip Iiresc în special pe noi. Profesorul ele arhe­ ologie dela laşi porneşte dela con­ statarea incadrărei arhitecturei noa­ stre romăneşri în acea blzantină, cu apropieri' şi deosebiri de aceasta. Ea distinge două stiluri, cel mun­ tenesc şi cel moldovenesc; primul apropiinduse mai mult, celalalt mai 'puţin de stilul pur bizantin, cel din urmă suferind o seamă de inîluentc occidentale, ce, i dau o notă dis­ tinctivă. In arhitectura munteneasca se pot deosebi mai multe perioade. Cea mai veche, din sec. Xlii-lea, e o reproducere exactă a artei bizan-. tine, cei la Biserica Domneasca din Curtea de Argeş, cu plan în cruce greacă şi zidărie polihrbmă, In care straturi de cărămidă roşie alternează cu un rănd de piatră de gârJă prinsil in mortar alb A doua perioadă, a intluenţii sârbeşti (care se resimte �i în celelalte domenii), începe cu veacul al XIV -lea. Bisericile au a­ cum plan treflal ca ale Sârbilol', Cll sistem de zicli1rie special: blocuri ele piatril cioplită, despărţite de un rând de ci1rilll1izi, şi fie care monlo11 e separat la rându·i de cel de ali1- turea printr'o cărămida or două, Un astfel de model ele imitaţie sârbesc esle biserica Cozln. Du pă acelaş plan trenal se continuă construirea bisericilor noastre f!lll nteneşti şi în secolele XV şi XVI. Biserica lui Neagoe din Curtea de Argeş apar­ ţine aceluiaş stil arhitectonic, deşi în decoratie a suÎerit influenţe mu­ suim ne. In veacurile XVII şi XVIll de asemenea se construeşte mai mult În plan treflat. E caracteristic 7 ucum brău! in chip de funie gl'OClsii răsucită, care împarte paretele ex­ terior al bisericei în două părţi a­ proape egale, a vând deasupra şi dedesubtu-l câte un rând ele arca­ turi egale. U neori acest brău lipseşte La cele moldoveneşti el e mai sus ele jumătatea inălţimei paretilor, Ca­ racteristic la bisericile munteneşti elin aceasta perioadă este cupola bizantină. Ea pleacă dela o bază patrata, trece, prin mijlocirea celor patru trunghiuri slerice - pandan­ tlve=-la tarnburul circular, pe care se ridică cupola, Împodobită la ex­ terior cu arcaturi 01' tiride cintrate şi având un coperiş ondulat Of fes­ tonat (urmând liniile cintrelor), sau simplu circular. Alt element ca­ racteristic al bisericilor olteneştl şi munteneşti este pridvorul cu co­ lonadă sau portic, de origină bizan­ tină. Arta aceasta, venită la noi din Constantinopol, dela Muntele Atos şi. elin Sărbia, stă la baza stilului muntenesc şi-i urmăreşte evoluţia, ţinăndu-l sub de aproape influenţa sa; arta Moldovei, sub înrâuriri mai multe, orientale caşi occidentale, se ernancipează ceva mai mult de in­ fluenţa bizantină, putând asttel al­ cătui un stil original moldovenesc, 1)-1 Tairali insistă În acelaş fel şi asupra stilului ele dincolo de Milcov şi la urmă conchide că bisericile de pe întinsul pământului românesc nu aparţin nici aceleiaşi arte, nici nu alcătuesc un stil unitar, dar sunt o­ pere de artă ele stil uneori absolut original, unic chiar, sub Încrucişa­ rea diverselor influenţe artistice ce au lucrat ;lsupra artei noastre. ­ Notăm titlurile altor interesante ar­ ticole; Pres, ele bilserÎcilol' dm Bll­ covina .. Asediul C,polel în fres­ cele Bucovinei, .'l1ănăslirea Faina " Mănăstirea Voronet.' Biserica Ină­ nă�til'ei [{amorul, Suceava şi mo­ numentele ei.' Biserica din BOIi­ neşti .. Mănăstirea Bistrita, câtevil articole despre Aria româneascii cOlllllnporană, Note dilerite privi­ toare la Cultura şi Ar ia bizarlfină,' lnsemnări asupra unor chestiuni şi lucruri {\p Artă moclemă şi COI/­ [imporaTlă. despre Bibliolecâ şi Muzee. impresiuni ct!lese din Oraşe vechi şi Iloui .. pagIni de islorie şi câteva Chestiuni sociale. Cele 31 de planşe ce ilustreazi'i şi lămuresc textul, de format mare, 97 [98] sunt bine' executate. Sunt toate re­ produceri după monumente şi o­ biecte ele artă din Moldova şi Bl1� covina=aîară de una, îniăţişând Bi­ serica Domnească dela Curtea ele Argeş. Patru din ele privesc săpă­ turile arheologice făcute de autor în Dobrogea. Le cite v a i 11Ie roeille tt:r:dalts l'epopee poplllaire, de 1. Musleu, membru al Şcoalei Române de la Fontenav-aux-Roses.v- E un studiu comparativ, În care se urmăreşte În literatura noastră şi în cele străine acest element al basmelor şi bala­ delor populare: calul năsdrăvan, cu atributele şi virtuţile sale particulare. Autorul prezintă la sfârşitul incursi­ unei sale ipoteza că acest cal năs­ drăvan va fi fiind o amintire, o ur­ ma a cultului acestui animal la po­ poarele iudo-europene şi 111 urmaşii de azi ai acestora. 01J/l1giu lui I. Biti/tit, elin par­ tea colegilor şi foştilor săi elevi. Bucureşti, 1928. - O binemeritată cinstire acelui care la vârsta ele 70 ele ani - elin 'cari aproape o [urnă­ tate de veac de proîesorat= se ţine şi azi pilda străiu citoare de muncă disciplinată:şi de veşnic trează pre­ ocupare pentru cultură. Graţie te­ nacitaţelşl spiritului său de orga­ nizaţie, înalta instituţie a Bibliotecei Academiei Române - cu toată vi­ tregia vremurilor şi a nepăsărei celor mai mulţi politiciani pentru cu ltură = s'a putut menţine la nivelul cu a­ devărat european la care se află. Numele său va rămâne pentru tot­ deauna legat ele aşezământul ştiin-. ţ'ific căruia şi-a jartfit cea mai mare parte din zilele sale. La începutul volumului-carte de 332 pagini, foarte curaj" tipi'lriti:i ­ D-l Petrovici profesorul, fostul nJic nistru, povesteşte cum o întâmplare din viaţa-i de şcolar a rlecis, poate, de Cariera şi preocupt',rile salE' spe­ ciale ştiinţifice, prin mijlocirea fos­ tului său dasci:11 de limba românii l3ianu; D-l Lupu publică Bibliogra­ fia operelor celui sărbătorit; \D-I Sextil Puşcariuîl înriJţişeazti sub \,s­ pectul de organizator, im D-] Dl;a­ goş Protopopescll sub acel de în­ drumător şi încurajator al celor stu­ dioşi. - Urmează 29 ele articole ­ "contribuţiuni ştiinţifice"- cu vmiai cuprins, În materic de istorie literară 98 $i biologie rornănă mni toate, SCUl· nate de profesorii: Gh. Adarnescu N. Bănescu, Bogdan-Duică, V. Bo-" grea, A. Canc1rea, Th. Capidan. D. Caracostea, N. Cartojan, N. Drăgarru, S Dragomir, Mih. Dragomirescu, Ch. Drouhet, D. Evolceanu, C. C. Giurescu, V. Grecu, N Iorga, L. Mo­ rariu, I. Lupaş, Al. Marcu, S. Mehe­ dinti, R. Ortiz, P. P. Panaitescu, T. Papahagi, Al. Procopovici, Rădu­ lescu-Pogoneanu, AI. Rosetti, C. Ta­ gliavini şi G. Vălsan, Legea de expropriere pentru ca ussă de utilitate publică, de D-nii Dem. D. Stoenescu, decanul Baroului de Dolj, �i P. Al Măinescu. avocat, cu o prefaţă de D-I C. Ha­ mangiu, consilier la Casaţie. 1927. Tip. «Prietenii Ştiinţei" Craiova.­ Din recunoaşterea dreptului sfânt al proprietăţei, dar şi din imperi­ oasele nevoi ale interesului public, care trebue să prevaleze atunci când acesta cade În contradictie cu cel c1'întâi, s'a născut ideea de ex­ propriere în folosul obştesc. Iar pentru a delimita bine condiţiunile în care asemenea derogare dela un principiu ele drept primordial se poate aplica, legea a intervenit cu preciziunile ei imperative. Autorii şi-au propus ca, pornind dela lă­ murirea însăşi a acelor articole din Constitutie care sunt la baza pro­ prietătei,' dar care şi prevăd posi­ bilităţile de expropriere, să explice pentru jurişti, ca şi pentru or cine, in chip teoretic şi practic, principiile călăuzitoare ale legei în materie de expropriere publică: Care e regimul creiat de constitutiile de după răz­ boiul mondial? Ce se inţelege prin lucrări de «utilitate publică»? Cum se aplică exproprierea? In al cui folos se poate aplica ea? Spre CI se lărgi şi lumina orizontul cerce­ tării, se exptmp, comparlltiv legis­ laţia în aceeaşi materie din Belgia, Olancla, Spania, Italia, Elvetia, Ger­ manii), ca şi acea aflată în teri­ toriile româneşti acum liberate. Ur­ mează Codul aclnotat al expropri­ eri!, În care a ticol după articol este citat în text, iar după aceastaîr,ttovă­ răşit cu o expunere a părtii doctrinale a materiei-făcută ele D-l Mtîinescu­ şi a jurispl'udenţei comentatoare ­ datoriti'i D-lui Stoenescu-, toate pre­ cedate de o bibliografic copioasii şi stElrşincl cu o seamă de note şi con- -----,- [99] sideraţiuni ce sunt prezentate ca bune de luat în vedere pentru vii­ toarea lege unificată în această ches­ tiune. In anexe se adaogă textul le­ gilor de expropriere din Franţa, a celor din România (elin 1864, 1892, 1900, 1913, 1923 şi 1927) şi a celor elin Transilvania, Bucovina şi Basa­ rab a, adăogăndu-se la urmă şi lor­ mularele necesare pentru facerea ac­ telor cerute ele legea de expropriere pentru cauză de utilitate p u blică. Lucrarea Dvlor Măinescu şi Stoe­ nescu se recomandă şi pentru cali­ tăţile sale de specialitate, dar şi pen­ tru interesul general ce prezintă, în­ tru cât poate fi cu folos utilizată ele creare cetăţean ce ca ele în atingere cu exproprierea, cum şi ele magis­ traţi, avocati şi funcţionari adrni­ nistrativi. Buletinut Comis, istorice il Ro­ mâniei. V oJ. VI, Bucureşti,1927.­ Insemnări preoţeşti aII! Arde al, semnalează D-I N. Iorga că a pu­ blicat nu ele mult Pr. C. Buracu de la Severin şi că a atras asupră-Ie atenţia. Căci vor fi fiind multe ele a­ cestea ascunse prin vechi ceasloave, registre şi caîete din alte vremuri Astfel D-I Iorga a aflat la Moldova­ Nouă registre cu ordonanţe din 1700 ale episcopilor sârbi, ce trebue siî fie de interes pentru istoria Banatu­ lui. Ele ar trebui cleei copiate şi pu­ blicate. Vreunul elin cititorii noştri bănăţeni nu ar putea-o îace ? Noi bucuros le-ain ela loc În A. O. D-I 'Iorga publică şi nişte însemnări de mână găsite pe o carte ele rllg�'(­ ciuni sărbească la Belgrad, din 1741, cu lucruri interesante pentru istoria culturală a Banatului. Astlel : la 13 Sept. 1741 "s'au sfinţit besearica ora­ şului Meheelii"; la 16 Iul. 1741 .s'au inceput casele arhiereşii În Caran­ sebi�",-.!.Prezilltă interes şi elin punct ele vedere allim bei: Câteml doc 11- meI/te de drejlt dilt Vâleuii-de­ "llttltfe ele N. Iorga.-Acte lJotoşe­ !lene, ele N, lorgel, aduJlate, comell­ t,lte şi publicate după cl>piile el-lui C. Onciul.-7ret docul1lente vr(Î/l­ celle, elin rcgiune<;l in care hartiile vechi s'au priiptidit lllai toate, pLk blică D-l N. Iorga; ele au interes special pentru chestiunile de drept istoric local, într'o regiune foarte pu­ tin cunoscută în trecutul ei. Cel ele ill treilea din aceste acte intere­ seazi:i pentru delimitarea graniţei şi chipul cum se păzea frontiera la munte ele plăeşi între cele două ţări romăneşti.c-Cro.zzcc lui Wa/Jrill şi Românii, de N. Iorga, se tipăreşte în întregime, - cele două ediţii ale cărţii fiind foarte costisitoare şi rare.v­ pentru a putea fi folosite de cerce­ tătorii noştri. Lucrârilc Iustit. de Geografie al Uniaie rsitâţ ei din cu«. Vol. III, 1926 -1927. AI doilea memoriu, Cluj, 1927, Tip. Ardealul. - Acest volum cuprinde o mare lucrare a D'-lui Sabin Opreanu, profesor la Cluj: Ţttuttul Sa cui/o!', contribu­ ţiuni de geografie umană şi ele et­ nografie, cu 16 figuri în text, şi 9 planşe cu 22 fotografii. Autorul fi­ xează pe cât e posibil mai amă­ nunţit şi precis hotarele ţinutului săcuiesc, care numai la Nord are fruntarii naturale Muntii Călimani şi Gurghiului; li imparte în 4 uni­ tăţi geografice: 1) Carpatii Moldovei, 2) Munţii vulcanici dintre Mures şi Olt (Archita), 3) Basinurile dela Est şi 4 Dealurile dela Apus. Clima re­ giunei e continentală, cu extreme pronunţate, cu ierni lungi, cu un vănt caracteristic şi cu ploi 'abun­ dente (afară ele Treiscaune). Ur­ mărind populaţia în trecut, află aşe­ zări preistorice în Treiscaune şi Bu­ zăul transilvănean, cum şi spre Ba­ sinul Transilvaniei. In epoca daco­ romană ţinutul era în bunii parte locuit, urmele romane sunt aburi­ dente. Epoca năvălirilor il la s at urme, această regiune fiind pe dru­ mul trecătorilor Carpaţilor Orientali mai ales. Numirile t iponimice sunt slav o-romane in majoritate, indicaţie etnograîică Interesanta. Saşii, Ia ve­ nirea lor in Ardeal, caşi Să cuii în Răsărit, n'au mai găsit Slavi, aceştia fiind romanizati. Din toponimie deci rezultă cu Sticuii au venit peste Ro­ mani în acele locuri. Originea a­ cestei populatii străine e cu totul eleosebiti:'l de' Unguri; ele obarşie 11l0ngoli:i, llIaghiarizati Îllsi'j înainte de venirea lor în Ardeal şi uniţi cu Ungurii mai dinainte. Vor fi l'ost un trib înrudit cu Bulgarii. Cam după 1200 au început a fi aduşi peste HOlllani grupe de S[lcui.AlItOrul face apoi o caracterizare an1ropo­ logică a aceStei populaţii, Săcllizarea unor HOl11âni clilt acest: ţinut s'a fHcut în mersul vremei priri religie, ca�i pc cale administra1ivă; în ceJl- 99 [100] Iru desnationalizarea s'a efectuat mai repede; in marginea ţinutului Românii şi-au conservat ceva mai mult naţionalitatea D-I Opran stu.-· diază apoi populatia de aZI il regi­ unei, din toate punctele de vedere, cu multă amanuntime, apoi explică fenomenele de distribuţie, densitate, crestere si descreştere a populaţiei, înfăţisâncÎ în acest capitol felul de viată' al locuitorilor din Ţara Săcu­ iască. La urmă se cercetează înfă­ tişarea aşezărilor omeneşti şi gos­ fJOdăriile: sat, biserică, casă şi curte. Se adaogă şi un rezumat în îrau­ tuzeste al acestei lucrări. . , C. D. Fort. "Dia',lOlul cel sfânt" sa u ţ!.as­ putin, de ReJ1(j F.-MtIler. - Intre scriitorii vienezi de azi, cari se bu­ cură de o reputaţie europeană, e şi tănărul R Fi-Miller, maiestru al is­ toriografiei germane, de notă so­ cial-culturală. Bazat pe numeroase acte şi documente, stampe şi îo­ tografii ce a putut utiliza prin Rusia, în care acesta a călătorit, autorul ni-a desvăluit=-într'o serie de opere ca "Fuga şi moartea lui TOlstoi", "Spitilu 1 si fata bolşevismului", "Lenin şi Gandhir şi in fine În .Diuoolul cel sfânt" sau Rasputin - adevărul asupra iadului sau a fericirii bolşevice. Mă voiu opri asupra ultimei sale opere, având 429 de pagini, în limba germană. In cele 15 capitole ne arată au­ torul, dotat cu un spirit foarte fin de observaţie, acea stare deplora­ bilă din Rusia antebelică până la desnodărnăntul fatal dela îinea răz­ boiului mondial. Dela fanatismul sectarismului religios, până la curtea ţaristă, încercuită în bnţurile intri­ gilor, - ni se perindă inaintea ochi­ lor toate clasele sociale ruseşti. Din aceste miasme sociale se ridiCă fi­ gura unui seclal' «strani!l)) aparţinând Giliştilor, din comuna Pocrovscoie­ Rasputye în gtiv. Tobolsc din Si­ beria, cu numele Grişa Iefimoi"ici, sau Rasputin. Pi:itl'unzând pe' căi laturalnice În curtea imperialâ a ţarinei, lângă patul tareviciuluiin­ cl!r .11.-1 = • • D-nul CONSTANTIN POEN A.RU, Craiova 1.000 lei : • • • ................................ � M •••••••••••••••••••••••• Administrative In anul 1925,-când poşta fiind tot atât de proastă şi necorectă ca acum, dar mai ieftină, puteam trimite revista abonatilor noştri recomandat=, o parte d in aceştia au spus că nu au primit totuşi revista şi deci au refuzat plata abonamentului. In acest caz sunt: Banca Filiaşi, Primăria corn. Bechet, care scrie ca "în arhiva acestei primării nu se găseşte revista, după cum nu se găsesc nici alte acte băneşti şi de valoare, care privesc pe foştii pri­ mari" (No. 1476, din 15 Iunie 1927). - Clubul Liberal, Bucureşti, care îna­ poiază un număr cu nota "nu se ahonează la nicio revistă". - Banca Pop. "Unirea" din Băileşti, restituind 3 numere scrie că "aceste broşuri vi le Înapoiem, pe motivul că nu sunt de niciun 1010s unei instituţii", - Liceul Enăcntţă Văcărescu, Târgovişfe,-Şconlrt Normală băeti R.- Vâlcea, - Ing. 1. Săceanu, Băileşti. Alţii nu au răspuns în niciun fel repetatelor solicitări- ale ad-tiei, In această .categorie sunt urmatoarele persoane şi instituţii: Din R. - Vâlcea, Medic veterinar N. Georgescu, avocat D. Creţeonu, Liceul Al. Lohooorţj şi Şcoala sec. fete gr. If.- Din T.-'Jiu _. Gti. Cucu, spitalul oraşului, N. D. Comşa, industriaş. Virgil Stănescu, Misu Stănescu, avocat, I. Mihail Gele, deputat. - Din Calafat Dr. N. Vasi/escu. - Din Slatin-a farmacist Aurel Popescu, şi Şcoala secundară de fete gr 1. - Din Băileşti : AI. Năşoiu, avocat C. ]\iI. Georgescu, Leon Dumitrescu. -i1�Din Bechei _. Gică Popescu, C. Pretortan, Iosif Popescu, 1. Baciu, J. Comoşteanu.-,-Din Caracal Iancu Voitescu şi Soc. .Otteanut voinic" .-Din Bărca-Dolj, H. Teodorescll.-Din Nooaci-Gor] 1. D. Petrescll.-Din Craiova Nic. Dumitrescu, avocat N. Vi­ şoreanu şi Al. Maqâlea. - Din Bucu.reşti sunt cei mai mulţi datornici: N. Demeirescu, agronom, A-, 1� Popescu, Dr. C. Bătăcescu, S. Paschievici, avocat, Rom. Anoelescu, dela; Banca Gen. il Ţării Rorn., I? Bulfinski, artist dramatic, N. Murgăşeww, avocat, Dr. Bordea, 1. BOCllnbă, avocat, Paul . Brătăş(mu, D. R. lQanitescu, toachim CrăcÎf.lIl, Caloll r:ă/ugăreanLl, M. N. Bilciurescu, N. Angiule::;cu, DT'. G. Severea12u, N. G. Otletelişal111, Ing. a. Fratoştiţeanu, N. 8. Rioşa/lu, GI'. N. GreceClllu, Tctke Policrat.-BlbllOteca Reg. 93 Inf, Arad. - N. RegmC/l�, Sibill. - Vit'g. AmZr onescu, COltstallţ/1.� Leontin Puşcw'iu, V. CClnclrea, 'pl'. ELie Dăianu, senator, şi Octavian Prie, -altj-Prot. C. Cioroimw, Comiosul-1I1are.-Av. ImbroC/ne, Avr. Nicolau, Gh. Popovici, P. Corcea Fii elin \T'imişoara. - G. Latia, din Peria1'1loş,­ Dt'. P. LiUba, din Oraviţa.-Ltceul "Al. RLlsso" din Cllişinău.- Sc.Nor/1L fe-te din Câmptttttng-JIIIttscel. -- Se. sec. I efe gl'. 1. elin C. de Argeş. - Sc. sec. fete y". Il. din Tâ rgMJiş te. /04 t f J. ,fJt [105] ANUL VII, Nr. 36 ARBIVCbC MART.-APRIL. 1928 ObTeHICI -DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: r». CH. LAUGIER ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Este Orşova Tierna sau Trans-Tierna ? de Praf. Traian Simu, din Lugoj. Nu departe de poalele Alionului e aşezat simpaticul orăşel Orşova, într'o regiune unde Creatorul a risipit din abundenţă toate frumuseţile naturii. . Incăntătoarea poziţie a acestor locuri va fi plăcut şi stră­ moşilor Romani', determinăndu-i să înjghebe aici o aşezare ce, în Banatul nostru, după Tibiscum, - adecă Jupa de lângă Ca­ ransebeş, - a fost cea mai Înfloritoare, după cum se vede din mulţimea rămăşiţelor istorice descoperite aici în decursul timpului. Localitatea aceasta se află mai întâi amintită sub numirea de Dierna pe la anul 150, de către vestitul geograf din antichi­ tate Claudius Ptolomeus din Alexandria. Pe la începutul veacu­ lui al III-lea Ulpianus, un jurist din Italia, zice: .In Dacia Zer­ nensium colonia a divo Traiano deducta iuris Italiei est" 1). Ur­ mează, să fie fixată de cetate în Dacia, sub numirea de Tierna, pe Tabula-Peutingeriană, ce se desemnase pe la anii 365 după Cr. ). Pe o inscripţie, desgropată la anul 1736 la Băile-Heculane şi trimisă la Viena, s'a descifrat şi numirea de Siaiionis Tsiernen 3). Numirea ei de Trans-Tierna survine în secolul al IV-lea, în "Notitia dignitatum Imperii", unde se vorbeşte ca despre o garni­ zoană: .Praelectura militum exploratorum Trans-diernis" 4). Datorită faptului că în antichitate, după cum văzurărn, fu­ sese amintită localitatea aceasta sub mai multe numiri asemănă­ toare de: Dierna, Zerna, Tierna, interesante deveniră şi părerile scrutătorilor de mai târziu, cari se năzuiră să descopere de sub spuza trecutului locul acestei cetăţi în vre-o parte a Daciei. Astfel îl vedem pe Martin Opitz stabllindu-i locul la Zerneştiul de lângă Braşov, bazat pe citatul lui Ulpianus "In Dacia Zernen- 1) Ulp. Dig. 50, 2) Miller R. Die Weltkarte des Castorius. 3) Pesti: Szoreny II. 311. 4) Milleker: Tort. Ert. XVJII. 19. 105 [106] sium etc."; Sulzer, la Cerneţul din Oltenia; tot aici îi fixează locul şi nestorul istoriografilor bănăţeni Grisellini. Primul care s'a apro­ piat de realitate a fost Mannert, care desemnase locul castrului Dierna la Orşova, identilicând pe Dierna şi Col. Zernensis de a ti una şi aceiaş localitate. Urmează secolul al XIX-lea, cu o serie de cercetători, cari cu toţii sunt de părerea că la Orşova de astăzi se ridicase de către legionarii şi coloniştii lui Traian, pe ruinele unei aşezări dacice, cetatea şi oraşul Dierna, Tiema sau Tsierna, cum sunt de exem­ plu scriitorii: Bohrn, Pesti, Katancsich, Borovszky şi alţii. Dar văzurăm, mai 'nainte, că şi numirea de Trane-Dietna încă fusese amintită pe vremuri, şi anume în Not. dig. Imperii, şi astfel se începe acum o altă serie a ipotezelor, părerilor şi dis­ cuţiunilor, că unde adecă existase Tierna şi unde Trans- Tierna ? Aschbâch în .Uber Trajans steinerne Donaubrucke", Boloszni în "Tort. reg. Ert." , VI, 107, precum şi Carol Torma, susţineau că la Techia de pe malul drept al Dunării, adecă în Moesia de altă dată (astăzi o comună în Serbia, în faţă cu Orşova), se ridi­ case Tierna, iar la Orşova Trans- Tierna. Părerea lor şi-au întemeiat-o pe rămăşiţele unor construcţii de provenienţă romană, ce se descoperită aici, dar cu mult mai puţine şi reduse ca cele de la Orşova. Cum însă pe ţărmul stâng, începând de acolo de unde Cerna se varsă în Dunăre şi până în oraş la biserica romane-catolică şi curtea cazărmei, s'au găsit pretutindeni în decursul timpului foarte multe urme romane, ba chiar şi în zilele noastre, deci mar multe ca la Tekia, învăţatii au inceput să inverseze teoria, susţinăndu-se că totuşi Orşova este Tierna, tiind mai mare şi deci mai veche ca Tekia de peste Du­ năre, pe care o botezară de Trans- Tierna, şi pe. care o socotiră de mai nouă, pentrucă aşezămintele romane de acolo sunt mai puţine. Dar cu toate acestea Carol Torrna şi aderentii lui de ştiinţă susţineau cu toată energia părerea, că adecă la Tekia se ridicase Tierna, pentrucă Romanii au fost mai întâi stăpânitorii ţărmului drept, şi numai după ce ocupasera Dacia, adecă după ce ajun­ seră pe ţărmul stâng al Dunării, în urma unor lupte crâncene cu Dacii, au avut posibilitatea să construiască pe ruinele unei cetăţi dacice o nouă înjghebare, care fiindcă era pe celălalt ţărm, peste drum de o cetate mai veche romană, Tierna, pe cea nouă o botezară de Trans- Tierna. Argumentarea lui C. Torma se pare foarte convingătoare. Se poate crede că Romanii, pentru cucerirea Daciei, când por­ niseră ofensiva de la sud spre nord, adecă de la sudul Dunării spre nordul Dunării, pentruca să \�oată trece fluviul în Dacia cu mai multă uşurinţă, din loc în loş, în Moesia, au ridicat puncte de sprijin în această expediţie grea; şi cum Tierna .(adecă Techia de astăzi) nu era departe d� podul lui Traian, era firesc ca Tierna, adecă Tekia din Serbia,-pe atunci pe când nici nu exis­ tase în Dacia urma Trans- Tiernei romane, adecă Orşova - să fi avut un rol însemnat din punct de vedere strategic. 106 [107] Cunoscând acum părerile pro şi contra a diîeriţilor istorio­ uraH şi arheologi, cari au căutat să lămurească această problemă dificilă şi să stabilească unde existase Tierna şi unde Trans- Tierna, mă simt obligat a-mi spune şi eu, scriitorul acestor rânduri, părerea. Pornesc de Ia cea mai veche pomenire a localităţii, de Dierna, amintită după cum văzurărn Ia începutul veacului al treilea de Ulpianus, Acesta, ca om instruit, vorbind despre Dacia ca de o pro­ vincie romană în plină înflorire, nu aminteşte to'uşi de Tierna în Moesia, ci zice doar: "In Dacia Zernesium colonia a divo Traiano deducta iuris Itatici est". De aici conchid că Ia Orşova de astăzi a existat Tierna, -cu o puternică pulsaţie romană, ridicată Ia rangul unde cetăţenii ei aveau drepturi şi privilegii cu mult mai mari ca o seamă de oraşe din Dacia ori din alte provincii romane. Pun acum intrebarea: dacă la Techia din Moesia a existat vre-o organizaţie civilă sau militară mai veche ca cea din Dacia, adecă cea din Orşova, nu înţeleg pentru ce nu prosperase mai frumos şi mai repede ca cea din stânga Dunărei? Căci aceasta din urmă, cea din Dacia, considerată, după cum văzurăm, de C. Torma şi alţi bărbaţi de ştiinţă ca mai nouă, luase cu toate acestea un avânt mai puternic. Intr'adevăr, la Tekia din Serbia abia descoperiră cercetătorii amintiţi urmele unui casteIlum cu lungimea fundamentului de 80 paşi 5), pe când la Orşova ră­ măşiţele romane încep dela vărsarea Cernei în Dunăre şi până departe în oraşul Orşova, urme care cadrează cu afir­ maţiunile lui Ulpianus, că Orşova încă pe timpul lui Traian fusese un oraş unde cetăţenii se bucurau de dreptul italie, La Tekia însă abia mai târziu, prin veacul al III-lea, se construise un rădan pentru apărarea Moesiei de barbari; care construcţie, ca drept amintire a celei lăsate pradă barbarilor, purtase numele vestitei organizaţii civile din Dacia, dar cu înţelesul de Trans­ (Tierna), socotit nu dela sud spre nord, ci invers dela nord spre sud, adecă dela ţărmul stâng, unde puternica Tierna era în stă­ pânire străină, spre ţărmul drept. Ca întărire a părerei mele îmi, iau de sprijin .Notitia dig­ nitatum Imperii", ce apare in veacul al IV -lea după Cr., adecă cu un -secol mai târziu, după ce împăratul Aurelianus, ne mai putând rezista oardelor barbare, lasă provincia Dacia definitiv barbarilor cari se succedară la noi, şi astfel ar rezulta in mod firesc că Trans- Tierna nu poate să fie alta de cât Tekia din dreapta Dunării, adică din, Dacia-Ripensis. Căci nu pot concepe cum ar fi putut exista vre-o garnizoană în Dacia cutropită În­ treagă pe atunci de barbari, cu o .Prelccturae militum explora­ torum Transdiernis". Prin urmare susţin următoarele: In dreapta Dunării, adecă în Moesia de pe vremuri, astăzi Serbia, atunci când impăratul Traian prefăcu Dacia în provincie romană, n'a existat nici decum în faţa Orşovei de astăzi, la Tekia, vre-o înjghebare romană, ci 5) Milleker: Tort. reg. ert. XVIII, 19 107 [108] numai după cucerirea Daciei s'a lntemeiatIa Orşova noastră Ti­ erna pe ruinele unei cetăţi dacice. Abia după ce armatele ro­ mane părăsită Dacia, legionarii lui Aurelianus ridicaseră un rădan contra barbarilor în faţa Tiernei, adecă a Orşovei noastre, lăsată în mâinile barbarilor; păstrănd doar amintirea frumoasă a ce­ tăţii pierdute, ei întemeiară Trans- Tierna la Tekia, zidind-o din materialul de construcţie adus de peste Dunăre, de la Tierna. Deci Trans- Tierna s'a ridicat la Tekia din Serbia, abia în secolul al IIHea d. Cr. Ea îşi are derivaţia de la Tierna din Dacia, cea cutropită de barbari, iar nu cum o credea C. Torma şi aderentii lui, când cuvântul de Trans Il aplicase pornind dela sud spre nord. Noi avem din potrivă convingerea că Tierna a existat la Orşova, iar Trans- Tierna la Tekia, aceasta din urmă fiind ridicată mai târziu, pe timpul împăratului Aurelianus. Dacă am avea posibilitatea a face cercetări arheologice la Tekia, sunt convins că am găsi urme palpabile - inscripţii pe cărămizi ori alte urme grăitoare, - ce ar adeveri, că materialul de construcţie de la Tekia a fost adus de la Orşova de către le­ gionarii lui Aurelianus. Orşova, datorită poziţiei sale admirabile, trebue să-şi fi avut importanţa şi pe timpul Dacilor, ca o localitate de frontieră spre Imperiul roman. Dar unii istorici susţin, în urma cercetărilor ce le-au făcut, că în jurul Orşovei se gasesc chiar şi urmele omului preistoric, Astfel stănd lucrurile, Dierna noastră in istoria civili­ zaţiei omeneşti are un trecut foarte vechi; iar daca s'ar între­ prinde săpături sistematice, îmi place să cred că s'ar descoperi o serie întreagă de urme, ce ne-ar demonstra nu numai civili­ zaţia strămoşilor noştri Daco-Romani,--ce cred că în Banat, în împrejurimile Dunării, a rost cea mai veche, -- ci am pătrunde cu succes şi în istoria Tracilor, a acelui trunchi puternic şi sănătos, care în negura trecutului istoric în vpărţile noastre era poporul de baştină. Şi acest studiu ni se impune nouă Românilor de a-l cultiva. Numirea localităţii de Dierna, Tierna, Zerna, Tsierna, este de origine tracă, împrumutată probabil dela râul ce se varsa în apropiere în Dunăre. Cu aceasta cade teoria slaviştilor, cari susţin ca Cerna ar fi de origină slavă, chiar şi pe motivul că Slavii abia prin secolul al Ill-lea d. Cr. dacă au putut eventual să se strecoare prin părţile acestea. Dar noi văzurărn că locali­ tatea existase mai dinainte, cu numele de Dierna, Zerna etc., care nume propriu s'a păstrat până astăzi la noi la răuleţul din marginea oraşului. Slaviştii susţin că numele Cerna deriva de la slavonescul .Cerna" ce însarnnă: negru. Dar tot cu înţelesul de negru îl dă şi traducatorul cărţii lui Franke, Broşteanu, în "Istoria Impăratului Traian", � dacă nu greşesc, spune că şi la Daci cuvântul "diorna" era numele unei plante otrăvicioasă, cu boabe negre (Solanum nigrum)l ce alocurea printre Români se cunoaşte de "zirnă" şi "suliţica nopţii", iar la noi prin părţile Oraviţei, după cum mi s'a spus, .cernele". Deci iată asemănarea 108 [109] diornei dacice cu a cernei slavone, zirnei şi cernelei româneşti, toate însernnănd ceva negru, însă cu deosebirea că la Daci şi Ro­ mani se referă la o plantă cu boabe negre, pe când la Slavi la o apă neagră, ca de exemplu a Cernei, după cum, poate, o văzură ei, deşi noi însă o ştim de o apă curgătoare foarte limpede, chiar cristalină, şi nicidecum neagră sau murdară. . Tot astlel este şi cu râul Bărzava, căruia Slavii îi fac de­ rivaţia dela brzo, adecă .repede". Dar Berzovia existase şi pe vre­ mea Dacilor, aşezată lângă apa Berzavei, de unde şi-a luat numele şi cetatea. Pe lângă aceasta mai ţin să adaug că râul Bărzava, pe ale cărui maluri am crescut, este un râu domol, liniştit, pre­ cum îl cunosc toţi Românii din valea aceea, iar nu repede. Ajungând învingătorul Traian stăpânitorul Diernei, îi păs­ trase numele, căci Romanii rar schimbau numele cetăţilor cuce­ rite, dar cu atât mai vărtos au căutat să-i schimbe înfăţişarea. Ca un strateg şi om practic, Traian a căutat să-i dea o impor­ tanţă cuvenită, mărind-o, ca să devină un puternic reazărn în vederea rornanizării provinciei cucerite. De lângă Dunăre, adecă de la această localitate, construeşte un drum solid, ce atinge is­ voarele calde dela Ad-Mediarn, iar după aceea Praetorium, Gaga­ nis, Maselianis, ca apoi de Ia municipiul Tibiscum să fie legată Dierna cu însăşi capitala provinciei, Sarrnisegetusa, adecă Ulpia- Traiană. Deci prin Dierna a trecut toată civilizaţia romană în Banat, şi în consecinţă şi spre capitala Daciei- Traiane. Nu-i mirare dacă luase un avânt aşa de puternic, rnărindu-se şi având o populaţie care se îndeletnicea cu toate ramurile civilizaţiei, devenind ast­ fel Dierna încă pe timpul Imparatului Traian un oraş unde lo­ cuitorii se bucurau de dreptul italie, Mult a contribuit deci la avăntul şi înflorirea Diernei împrejurarea că drumul dela capi­ tala Daciei se oprea aici, şi ca urmare avea rolul de legătură intre cele două provincii romane, Dacia şi Moesia. Pe lângă aceasta ea se bucura şi de importanta arteră comercială Dunărea, ce făcu din Tiema şi un port vamal, unde funcţiona un vecti­ gal 6) şi unde se vărnuiau mărfurile ce sosiau aici. Mulţimea de intelectuali existănd în această localitate o dovedeşte inscripţia lui Valerius Maximius şi Felix Rufinius. ultimul decurion al Diernei (găsită şi descifrată la anul 1723 la Băile-Herculane), unde a­ ceştia ridicaseră un altar zeului Hercules, pentru că i-a tămăduit de nu ştiu ce boală 7). Alte urme fură scoase la lumina zilei între anii 1850-1860, când se ridicase clădirile Societăţii de navigaţie dunărene. Mul­ ţimea obiectelor de tot felul,-bani, medalii, fragmente de arme, urne, vase din lut şi ceramică, obiecte ornamentale din bronz, ca inele, brăţare, Iibule, - precum şi desgroparea unor sarcofoge şi a unei pietre ce reprezintă pe zeul Mithras, marea cantitate de 6) MilJekel';. Tot. Reg. Ert. XVII, 26. 7) Grisellini: 1, 273. 109 [110] cărămizi cu inscripţia n Dierna ", toate ne sunt mărturii puternice, ce ne demonstrează frumoasa înflorire a Diernei pe vremuri. Astfel fiind, săpăturile ce le-ar întreprinde arheologii români, cu .sigu­ ranţă vor destăinui şi alte urme, care ar întregi cu câteva şire istoria trecutului nostru. •••••••••••• Din trecutul Craiovei Cartierul clisurean Cercetările mele asupra "Mahalalei Sî, Ioan" 1) depăşind cadrul propus, mi-au reîmprospătat multe amintiri ale copilăriei, despre sosirea şi stabilirea înaintaşilor mei Vlaho-Clisureni În acest oraş. Şi cum grupul aproape compact, ce aceştia au format în jurul bisericei SI. Ioan Bera, prezintă strânse legături cu însuşi trecutul oraşului şi mai ales cu comerţul local, descrierea aşeză­ rei şi înfăţişarea activităţei lor redă nu numai viaţa acestui car­ tier, dar şi o pagină frumoasă a negoţului craiovean, pe care l'au ridicat şi cinstit atât cu puterea lor de muncă' cât şi cu experi­ enţa şi cunoştinţele aduse. Cu această convingere trec acuma la venirea Aromânilor, al căror exod spre Vlahia eu îl socotesc începând dela 1825. Desigur, în primul rând sunt amintirile bătrănilor, precum şi presupunerile şi calculele ce am făcut pe vremuri împreună cu cei cari s'au dus Deşi ştiu bine că documeritele acestea vii sunt slabe, totuşi, cum numai o generaţie ne desparte de însăşi cei ce au venit, tre­ bue ţinut seamă şi de ele, cu oarecare aproximaţie. Am cercetat de asemenea condicele bisericei S1. Ioan Hera. Se ştie că, după ciuma grozavă din 1795, asupra Craiovei noastre se abătuse o nenorocire şi mai mare: incendiul dela 1800, care o distruse cu desăvărşire. Asupra acestui prăpăd, neobositul cercetător al trecutului nostru, care este Domnul Marius Theodorian-Carada, în lucrarea sa "Din Irămăntările trecutului" reproduce fragmente din scriso­ rile boerilor acelei vremi, cari spun: "Oltenia a fost prădată de pasoanţi, Craiova distrusă cu desdoârşirer, "Arderea Craiooei cea cumplită", "Craiova astăzi iaste pulbere şi cenuşe", "tot târqul Craiooei s'au făcut cenuşe, numai zidurile stau negre". Pierise atunci şi biserica aceasta care, fiind « de lemnu au ars pănăn pământ» 2); dar stiţlete alese şi mari ale unui mănun­ 'chiu de neguţători mici, cea mai mare parte cojocari, abagii şi alţi breslaşi o ridicară din temelie la 18043). 1) "Arhivele Olteniei" No. 34, pag. 414. 2) Condica Bisericei din 1808. 3) Pisania Bisericei SI. Ioan Hera, 110 ! I .. ..., 1 ! 1 �' � it: '� [111] In pomelnicul colorat şi înflorit al acestor cetăţeni pIOŞI se găsesc multe nume cunoscute, cu descendenţi ştiuţi şi înstăriţi azi, . cum sunt: Sandu Guran 4), cojocar, titor, jupan Ion Braneţu, ju­ pan Matei Rusănescu cojocaru, jupan Stan Pleşa, jupan Gheorghe Coandă cojocarul, Ion cojocarul sin Preda Ganea, jupan Tudor Coman, răposatu Pavel Săpunaru, Statie brat Grigorie Hieraru, Taca şi Pătru Cojocaru Diianu 5), jupan Mara sin Dincă cojocaru, jupan Ioniţ Cojocaru Mărăscu, jupan Dumitru Ştefu, jupan Iane Ştefu etc. Printre aceştia însă nu am găsit decât patru înaintaşi ai acelor ce pe la 1840 ereau fruntaşii mahalalei SI. Ioan: jupanii Ion Globoiu, Vasile Cojocaru Pădeanu, Florea Piscanu şi Fraţii Peia. Cât despre familiile clisurene, nici urmă. Ele nu apar nici în pomelnicul- de la 1808 şi nici în altele mai noi, ci într'un târziu, când începuseră să prindă chiag şi să se înstărească. De aceea şi primele donaţii ce găsim sunt ale .lui Gărleş­ teanu şi Coşoveanu, cei mai bogaţi dintre clisureni, sosiţi în ţară. Tatăl meu li) şi unchiul meu 7) îmi spuneau adesea că aro­ mănii au venit în grupe de câte doi sau trei, din cauza Turcilor, cari nu admiteau trecerea în grupe mari, şi că printre cei dintăi sosiţi la 1825 au fost Anastasie Gărleşteanu cu Dimitrie Orman, urrnându-Ie Costea Orman, fraţii Ciolea şi alţii; iar Domnul Pro­ fesor Coculescu îmi scrie: "de câte ori nu am auzit pe tatăl meu: am plecat în aceaşi zi câte trei la Vlahia: Goga, Cota şi Cocu. Memoriile lui Gheorghiţă Peşicu 8), fost Prim Preşedinte la Trib. Dolj şi Primar al Craiovei (Memoriele meIle. Biographia de la 1836-1856), document scris, pe care se poate pune bază, pun lucrurile la punct. Gh. Peşicu confirmă cele de mai sus şi sta­ bileşte sosirea în ţară a tatălui său, cu dată precisă: 1825, iar. aceea a întregei tamilii la 1830. Datele acestea sunt dupe mine hotărătoare : ele fixează in­ ce putul exodului clisurenilor şi arată, cu mici diferenţe de câţiva ani, epoca sosirei tutulor celorlalte familii aromâne. Şi acum câteva consideraţii generale. Se cunosc suferinţele îndurate de Aromâni către sfârşitul se� colului al XVIII, secolul revoluţiilor interne turceşti şi al distru­ gerei centrelor româneşti. ,,0 multime de centre mari româneşti- în fruntea lor ves­ tita Moscopole- au fost prădate şi prefăcute în cenuşe" ne spune Profesorul G. Murnu în "Vlahia Mică", iar Domnul Th. Capidan e şi mai detaliat 9): "Albanezii proţitând de slăbiciunea imperiu­ lui istovit dupe un răsboi de patru ani perdut 10), au pustiit tre- 4) N. Iorga. «Coresp, lui D. Arnan" La 23 lan. 1828 pe Sandu Gu- ranu îl găsim "zapciul cel orânduit". 5) Vidineanu. 6) George Orman (1846-1915), fost Prim Preşedinte al Curţei de Apel 7) Anastasie Orman (1857-1902), fost Jude Instructor Trib. Dolj. 8) In posesia subsemnatului. . 9) "Dacoromania" Partea 1 pag. 317. 10) Resb. Ruso-turc, 1769-1774. 111 [112] când prin foc şi sabie acea regiune cu sate şi târquri româ­ neşti, in care tainica Moscopole, cu şease zeci de mii de locui­ torii şi patru zeci de biserici, şcoli superioare şi o tipografie, ereau mândria românismului sud-dunărean". Domnia fiorosului Ali-Paşa, tiranul laninei (1741-1822), al­ banezul II) răsvrătit ce vroia să-şi întindă puterea până dincolo de Bitolia, nesiguranta permanentă, "tristele evenimente din 1821 până la 1828" 12), dificultăţile şi dările impuse neguţătorilor de lână şi proprietarilor de turme, mereu crescănde în primele decenii ale sec. XIX-lea, pusese capăt la toate. Descurajaţi dar de începutul vitreg pentru ei al noului veac, puterea de muncă fiindu-le îngrădită, mănaţi de dorul de mai bine şi de o negustorie mai sigură şi mai liberă, Aromănii por­ niră la drum. Nu au venit însă toţi deodată. Unda lor de emigrare este lină, iar în Craiova noastră sosirea fu o picura re în grupuri mici la început, cu recunoaşteri şi legături continuu întreţinute cu fa­ miliile şi bătrân ii rămaşi acolo. Intinderea în timp a acestor veniri cu sau fără «ţămel'i» -ile lor, formează o inşirare răspăndită dealungul unui răboj de cinci spre zece ani, cari nu pot începe înainte de 1825 .- dată confirmată şi de memoriile lui Peşicu-şi iată dece: Şi Oltenia în primii ani ai secolului al XIX suferise cumplit. Răscoala lui Pasvantoglu şi cârjaliii, ce urmară în două rânduri, nu distruseseră numai Craiova, ci şi împrejurimile "şi satele din sus de Craiova s'au spart: Mischii, Mlecăneştii, Pleleşiil, Gâr­ leşiil, Nichiioaia s'au jefuit de turci şi de rumânii noştri" 13), de­ săvărşind astfel opera ciumei celei mari. . La 1806 "iar se sparse oraşul», fiind ocupat de Turcii dela Dii, apoi de Ruşi (1807 - 1812), aşa că boerii şi negustorii, fugiţi la Cămpu-Lung ori în Ardeal, nu se înapoiază decât la 1812, când se încheie pacea şi li se liberară casele transformate în lazarete şi cazărmi. Linişte însă nu era. In 1815 iarăşi fugă şi spaimă mare, căci pasvanţii ajunse­ seră la Strehaia; în 1821 răsrneriţa lui Tudor, urmată şi ea de nepoîtlţii Turci şi de numeroase incendii ia Craiova. "Casa lui Tache Benqescu arde toată noaptea», scrie consulul austriac Drexller 14) la 9 Dec. 1821. Apoi iarăşi o întreagă epocă de sbucium şi de angarale, ce au fost anii dintre Tudor şi Kiselev, cărora numai pacea dela 1829 şi Regulamentul Organic dela 1831 le puse capăt. Nu este de crezut că în aceste timpuri de groază şi nesi- . \ 11) Ali PaşCI era albanez de origjnă, F. Pouquevile. "Voyage dans la Grece". 12) Memoriile lui G. Pesicu. \ 13) M. Theodorian-Carada, "Din îrământările trecutului", pag. 35. 14) N. Iorga "Scrisori de boeri şi negustori", pag 161. (Frlederich Drexller. K. K. Agenţie Substitut). 112 J 1 [113] guranţă, - când boerii Craiovei pribegiau aiurea, iar ţărănii din su­ dul Doljiului şi Mehedintului, spe,�iaV de pasvang�i şi de sarei­ nele noi şi neînţelese ale aşezămăntului organic, treceau Du­ nărea şi puneau temelia centrului românesc dintre Vidin şi Timoc"), stăpânirea turcească fiind acolo mai blândă ca în ţară,-Aromânii noştri, cu toată .voinJa lor de muncă, să fi lăsat răul pentru mai rău şi să fi venit aci. Doar era nouă ce începu la 1830, an când "boala ciumei s'a stins cu totul la Craiova" 16), organizarea solidă şi lucrurile bune ce prindeau ter�n, fu momeala ce le dete şi curajul stabilirei 17) şi nădejdi de VIItor. Despre ocupaţiile lor de acolo, dinaintea venirei, nu sunt prea multe de spus. "Munca câmpului nu le-a fost străină in propriile lor aşezări" ne spune Domnul Profesor N. Iorga în "Geschichte des rumănischen Volkes"; eu Însă am auzit şi de turme. Desigur că ei nu ereau nici "plcurari" 18), nici .caşarli: 19), ci cel mult proprietari de .cupii" 20); totuş urcând negura vre­ murilor, şi din cele ce s'au ştiut .papu-străpapu: 2 ) tot pe acolo am ajunge, căci păstoritul şi caravanăritul au fost dealungul vea­ curilor ocupaţia de căpetenie a înaintaşilor lor. E cert că la în­ ceput aceste două îndeletniciri ale strămoşilor mergeau mână în mână, şi că aceasta a durat atâta timp, cât ei se mulţumeau să-şi desfacă şi să transporte produsele-laptele şi lâna-de acasă până la centrele apropiate. Dupe ce Însă dorinţa de câştig îi îndemnă să transporte şi mărfurile altora, şi spre oraşe mai îndepărtate, ei se translorrnară din păstori cu viaţă nomadă 22) în negustori ambulanţi, apoi, cu încetul, în comercianţi stabili, elementul orăşenesc (negustori, me­ seriaşi) desprinzăndu-se astfel din clasa păstorilor, ce decădea. Negreşit că veacurile de care vorbesc, sunt cu mult în urmă, căci pe la sfârşitul veacului al XVII comerţul ce-l făceau Arc­ mănii, nu numai în interiorul Peninsulei Balcanice, ci şi în alte ţări ca Austria, Italia, Ungaria, Rusia, Prusia, Polonia şi Franţa, era de ajuns cunoscut. In această privinţă avem amănunte precise, ce ni se dau atât de autorii străini ca W. M. Leake 23) şi F. Pouqueville 24), cât şi de Domnii N. Iorga 25) şi Th. Capidan 26). .Deşteţităciunea firească a Aromanilor, unită cu acea ex- 15) Em. Bucuta, "Românii dintre Vid in şi Timoc". 16) N. Iorga. Corespondenţa lui D. Arnan, pag. 128. 17) Toţi şi-au adus familiile la 1830. 18) păstori 19) căşari, brânzari 20) turme. 21) moş-strămoş. 22) Th. Capidan. "Dacoromania", anul IV "Românii Nomazi". 23) Travels în Northern Greece. 24) Voyage dans la Grece, 25) Analele Academiei Române, 1915 p. 313 şi .urm. 26) .Dacorornania", anul IV, p. 307. 1/3 [114] perienţă şi cunoaştere de lume, pe care numai ei singuri şi-a puteau căştiqa in decursul drumurilor lungi ce străbăteau", le-au dat priceperea, vaza şi acel spirit comercial, mulţumită căruia şi aci - ca şi aiurea - au ocupat chiar dela sosire primul, loc. Dealtfel, din acest punct de vedere Vlaho-Clisura fusese prin­ tre cele mai active centre româneşti. Aşezată la 4 ceasuri departe de Castoria, pe platoul format de rarnilicaţia muntelui Viciu, între câmpii mănoase şi înălţimi falnice, ea este urmaşa celor trei comune: Iaja, Cârâge şi Cireşi, dispărute şi contopite în orăşelul de azi. "Tot ce se ştie este că el e foarte oechiu şi că a fost locuit de La Început esclusio de Aromâni, de unde îi vine şi numele de Ylaho-Clisura" 27). Mărită apoi cu fraţii refugiaţi din V oscopole şi Gramoste până la 1000 de case, ai căror locuitori se ocupau, precum am spus, din ce în ce mai puţin cu agricultura şi din ce în ce mai mult cu negoţul, fiind băcani, brutari, Iăinari ori măcelari, Vlaho­ Clisura, ca şi surorile ei Bitolia, A vdela 28), Biata şi Sanmarina, au făcut fala numelui şi sufletului românesc. Şi ştiut este că oraşele acestea predominau încă de atunci aşezările tutulor celorlalte popoare, dupe cum ne-o spun cei mai distinşi cercetători ai Aromânilor. JJ Toti călătorii cari au trecut prin Peninsula Balcanică şi au cunoscut mai de aproape aşezările ca şi locuinţele Grecilor, Albanezilor şi ale Slaoilor, au rămas uimiţi de marea deosebire ce există intre aranjamentul şi mai ales soliditatea şi confortul caselor din satele româneşti şi Între acelea din satele greceşti, albaneze ori bulgăreşti. Cel mai oechiu dintre aceştia, William Mariin Laeke, vor­ bind În opera sa .Traoels În Northern Greece: despre locuin­ tele Aromânilor din Pind, le compară cu acelea ale oraşelor mai mari şi mai Înfloritoare din Grecia" 9), iar Weigand, care a ur­ mat lui Laeke cu un veac mai târziu, e şi. mai precis: .Dupe ce cineva a trecut pe lângă satele În plină stare de mizerie ale Bulgarilor şi a văzut locuinţele lor murdare, constând din colibe mici cu păreţii de lut, dupe ce a trecut pe Lângă că­ tunele mai mult de cât sărăcăcioase ale Grecilor din Epir sau pe Lângă casele de piatră absolut lipsite ale Albanezilor, se simte cu atât mai fermecat La priveliştea ce-i oferă satele româneşti; care se impun nu numai prit: pozitia Lor splendidă şi prin in­ treaga tnţăţişare, cât mai ales prin măreţia caselor şi aranja­ meniul lor din năuntrur: iar despre Vlaho-Clisura : ea "impresio­ nează plăcut pe călător, atât prin masivitatea clădirilor, cât şi mai ales prin inţătişarea lor curată şi drăguţă" 30). Şi Cvigic deasemenea găseşte că "Aromânii trăesc În oraşe care sunt cele mai sănătoase d�n toate câte se aţlă În Peninsula 27) C. Ghica. "Lumina", anul II\"OraşuI Vlaho-Clisura", p. 117. 28) Focarul vieţei cultural-naţionale din Munţii Pindului. 29) Th. Capidan. «Dacoromania», Partea 1, pag. 308. 30) Weigand. "Die Arornunen». V. 1, pag. 20. 114 [115] Balcanică", iar, mai apoi: "Casele sunt clădite din piatră, fru­ moase, cu interiorul aranjat ca În Europa centrală 31). Toate acestea ne explică în deajuns de ce aceşti "măsli� nari şi plăcintari", cum li se zicea, plecaţi de acolo nu din lipsa belşugului, pe care, cu intermitenţe îl aveau, ci din inutilitatea muncei depuse şi nesiguranta zilei de mâine, au reuşit să dea Craiovei încă dela sosire un mare avânt comercial, devenind ei înşişi, în puţini ani, negustori cu vază şi .bacali" vestiţi. Asupra plecărei lor de acolo şi a drumului urmat nu voi putea da prea multe detalii. Ştiu numai că treceau munţii aci călări pe catâri, cari erau din belşug 32), aci în căruţe şi trăsuri, având cam următorul itinerariu: Vlaho-Clisura-Nevesca-Florina­ Bitolia- Perlepe- Veles- Valea Vardarului până la Scopie-Cumanova­ Vrania-Lescovăţ-Niş-Valea Timocului pănă la Zaicear-Cula-Vidin. Aceştia intrau în ţară trecând Dunărea în caice şi având ca prime etape Calafatul şi Băileştiul. Cei-ce veneau prin Orehova urmau aceeaşi cale până la Perlepe; de aci porneau dealungul râu lui Babuna până la satul Babuna (sub Veles), tăiau direct Balcanii spre Kiustendjil-Berco­ vita-Ferdinandova-Lorn Palanca-Rahova, trecând iarăşi în caice Dunărea la Bechet. In privinţa acestor caice, îmi revin in minte' două poves­ tiri auzite în copilărie. Se spunea că ori de câte ori se certau între ele gospodi­ nele clisurene şi' vecine, ultimul cuvânt erea pentru bietele caice, căci cearta se termina cu această frază: Nathimaoă caichia care' vă tricu Dunărea 1, adică un fel de afurisenie-anaternă caicului buclucaş ce le adusese. De asemenea se spunea că unul din tinerii trimeşi la Cli­ sura spre a aduce bătrânii rămaşi acolo,-sosire despre care voi vorbi îndată-, spre a se răsbuna pe cele două: bătrăne pe care le însoţea în caic (cuscrele Sofia Babuş şi Catarina al 'Ormanu), care fuseseră cam strânse la pungă dealungul drumului-, a găsit ocazia ca, tocmai în mijlocul apei, clătinănd caicul, să mai scoată ceva parale dela cele două femei. In Craiova noastră, dela început noii sosiţi fură atraşi spre acea parte a oraşului unde o primă undă de emigrare adusese încă de pe la 1802 o serie de conationali - mai mult sau mai puţin arornâni -, cărora li se zicea «teteueni», şi cari Iormaseră Ia­ miliile: Stan Arsu 3:1), Crăciun Boicea (zis şi Boicea Tetoveanu 31), Boicea Cristu, Călin Peea cojocaru, Lazăr Peea abagiul, Ţecu Tetovianul "), etc., şi se aşezară dealungul făgaşului ce scobora 31) Cvijic, «Naselja Srpskih zemulja» VoI. 1, pag. XCV. 32) «Fiecare familie avea 5 - 6 catări, iar celnici de la 15 la 20)). Th. Capidan, "Dacoromania", P. 1, pag, 320. 33) Părintele venerabilului fost Prim-Preşedinte al Curţei de Apel, D-I Nae Stănescu, . 34) Pomelnicul Bisericei SI. Ioan Hera din 1827. 35) ldem, idern, idem, 115 [116] spre Iăntânile Părului şi Chiriac, regiune aproape părăsită dupe atâtea focuri şi jafuri, semănată cu căsuţe mici şi rare, în apro­ pierea barierei oraşului, ce era atunci la Oota. Toate clădirile vechi ce găsim azi acolo au fost ridicate, în urmă, de ei. Lista celor sosiţi în acel spaţiu de timp e lungă, iar ordinea venirei şi mai greu de stabilit; totuşi din amintirile pe care timpul le şterge an cu an, se poate preciza numele lui Anastasie Găr­ leşteanu. Pe acesta îl însoţiră vsau îl urmară în grupuri mici şi succesive linii şi celelalte neamuri: Ciolea, Coşoveanu, Ormanii, Pesica, Cota, Cocu, Goga, Becubaşa, Cionea, Saita, Simonide 36), Târţă, Văciu, Papa, Ţaşula, Sterie, Cociu şi alte familii clisurene ce-şi stabiIiră locuinţele aci, ocupăndu-se de îndată şi stăruitor cu comerţul şi agricultura. Nesiguranta din Clisura şi ştirea că bătrânii rămaşi acolo fugiseră la un moment dat într'o regiune sărbească, au decis pe cei de aci să trimeată să-i aducă în Vlahia, Au sosit astfel: bătrănul Costa Ciolea cu soţia, trecut peste Balcani într'un burduf suspendat ca un hamac, vârsta ne-ajutăndu-l să mai stea călare; Ota, mama lui Anastase Gărleşteanu, Kata­ rina al' Ormanu, Via şi George Cocu, cu al treilea fiu Marcu, Sofia Babuş, mama Viei Cocu şi Ioanei Orrnan - căci tatăl, George Babuş, murise îndată după înapoerea din Serbia .. , precum şi alţi bătrâni ai neamului. Data acestei sos iri nu am putut-o afla. O socotesc însă pe la 1840, de oare-ce Katarina al' Ormanu sau Katarina sin Gheor­ . ghe Coţoolahu, cum spune actul morţii dela 7 August 1846, a murit la 6 ani după sosire. Azi toţi aceştia se odihnesc la cimitirul Ungureni, unde li-au fost mutate osemintele, desgropate din curtea bisericei SI. Ioan Hera 3 ), şi unde îi urmară pe rând copiii şi nepoţii. Cum fiecare familie mai lăsase acolo fiinţe dragi, legăturile cu Clisura ali continuat, întreţinute şi de. continuele sosiri ce ur­ mară, mai ales în preajma lui 1848. . Această nouă undă de emigr-are e aceea ce mai aduse din Clisura, oraşului nostru, pe Tase al' Mandrini 38), pe Dimitrie Berona, Nicola Eftimiu Nicola Curcuti, pe Nicola Vellcu-tutun­ giul, cum şi alţii din Bitolia şi AvdeJa, ce au format familiile Costea şi Nicola Bicea, Tudoraohe şi Nicolae Sterie, Năstasie Ioan dela Balş 39), Diamandi Sterian, Petre şi Marcu Dimitriu, fraţii Jiva, Tănase Bosca, Gazda 40) \ (familie inapoiată apoi la Clisura), Petre Naşcu, Pali, Sitna, etc., dintre care prea puţine se stabiliră în cartierul clisurean. \ \ \ 36) Stabilită definitiv în Bucureşfi. 37) Ultimul exhumat a fost Costea Orman, la moartea soţiei sale Ca- terina (20 Martie 1898). \ 38) Tatăl generalului Petre Mandrini. 39) Hanul lui Năstasie Ioan era dincoace de pod, spre Craiova. EI a fost socrul D-rului veterinar Ştefănescu-Priboi. 116 [117] Recent - în 1911- Clisura a fost vizitată de 0-1 Profesor universitar N. Coculeseu (a cărui mătuşe Marghioala Papa-Mihale, unica soră a fraţilor Cocu, mai trăia încă) şi căruia i s'au arătat atunci şi casele familiei sale, ocupate de suprefectul oraşului. De altfel şi atunci, ca şi azi, se găseau încă multe familii înrudite cu Orman, Cota, Cocu, Goga etc., cum sunt: Baravache, Berberi, Cupelu. Vâce, Boscu, Bibi, Costa, Chiandu, ScJiopu, Papa 41), Tica 42), Puliu, Goga, Carabatache, Galbajari, etc. (Va urma). Oigi Orman. an •••••••••• "Mahalaua Sârbilor" din Craiova Cu Irica'n sân, ca nu cumva fără voie să mai sgândăr firea răsboinică a vreunui cercetător, - foarte sârguitor, dar prea polemist, al trecutului nostru=-, imi permit să interviu cu urmă­ toarea lămurire documentară în discuţiunea iscată Între d-nii G. Mil-Demetrescu şi Gigi Orman, referitoare la "Mahdlaua Sâr­ bilor: din Craiova. Sunt la cunoştinţa noastră două documente, care-i afirmă şi-i dovedesc existenţa: 1) Inscripţia bis. Sţ. Mina, din care citez: "In numele sfintei şi de viaţă Iăcătoarei Troiţe, această sfântă şi dumneze­ iască biserică den Sârbie, ce se presnueşte hramul Adormirea Sfintei născătoare de Dszeu, Iacutu-s'a .... etc." Şi 2) Cartea bisericii ot mahalaua Sârbiler din Craiova, hramul Sfintei Adormlri,- aflată în cod. XXIII, fila 98, al Diva- , nului lui Moruzi, la Archivele Statului, şi menţionată în Istoria Românilor a lui V. A. Ureche, Tom. VI, al seriilor 1774 - 1800, pag. 155, în care allăm pretioase indicaţii: Numele şi origina ctitorilor : Tudor Boji, Pătru Boji, .Balaşu Căpitan feciorul lui Dimitrie dela Ţarigrad", ar putea fi o indicaţie asupra motivului pentru care s'a dat, în sec. XVIII, mahalalei Sf. Mina de azi numele de "a Sârbilor" sau simplu "Sârbie". Cred că nedumerirea s'a risipit: Mahalaua Sârbilor este cartierul din Craiova din jurul bisericei Sţ: Mina, spre Şcoala Militară. Şi acum.... putem trece mai departe! Sică Georgescu . •••••••••••• 40) Există şi azi la Clisura familia Gazda' al Pinca (Pericle Papa Hagi, "Scriitorii Aromăni», pag. 214). 41) Th, Capidan. «Dacoromania», IV, pag, 238. 42) Idern, " n" [118] : ••••••••• u ••••••••• & •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• � •••• u •••• : • • 5 PIG1JRI ISTORICeOhTEHei : . • • •••••••••••••••••••••• B ••••• � •••••••••••••••••••••••••••••• m •••••••• a •• � Danciu Părăianu Una din figurile istoriei noastre politice din secolul al XVII­ lea a fost Danciu Pârăianu, ministrul şi intimul lui Matei Basarab şi al lui Constantin Şerban. Cariera sa politică începe de pe la 1632, când îl găsim ca «Logofăt Danciul elin Părăeni-. In l646 este trimes de Domn să hotărnicească moşia Ciocadia pe răvaşe domneşti. Pe acest hrisov, lângă numele lui Danciu este pus şi mono­ grarnul său, reprezentând un leu înălţat pe două picioare şi cu coada ridicată în sus 1). In 1651, luna Oct., este trimes iarăşi de Mao rei-Vodă ca ispra vnic, om al lui de încredere, să supravegheze zidirea bisericei domneşti Sfăntu Dumitru din Craiova, apoi tot ca is­ pravnic la restaurarea fântânei dela Popova (Dolj) 2). In 1653 el este mare postelnic al lui Matei-Vodă. In 1654 Constantin Vocli''t alegăndu-se Domn, It trimes pe Danciul Pă­ răianul cu o seamă de Roşi ca sol la Poartă, la Sultanul Mehmed, însoţit fiind şi ele Stroe Leurdeanu.i.Pană Filipescu, Gheorghe Bă­ leanu, Drăghici Cantacuzino şi Iorga Olă­ nescu, pentru ca să ceară de la Sultan set. le fie Domn acest Constantin Şerban Basarab. El cu 'însoţitorii săi fură introduşi la Irn­ părat de marele Vizir Derviş-Paşa. Sultanul îi primi pe toţi şi incredintă beratul îrnpară­ tese 'şi steagul de domnie lui Danciu, spre a se reintoarce cu solia în ţară şi a le preda noului ales, Constantin Şerban 3). La 7 Mai l655 Danciul Părăianul, �a mare postelnic, e trimes iarăşi ele Constantin Şerban cu o scrisoare la Craiul Rakoczy, în Tr:l11- silvania, la Ernut pe Mures, cerăndu-i ajutor, căci se răsculaseră 1) Hrisov din J Iulie 1646 (7154).- 2) Schite din ist. Craiopei, p. 46-52, de r\ug. Pesiacov. - 3) Studii şi doc. IV, Iorga, 269. 118 [119] «mlsdrdvanzi de Seinzeni», In această delegaţie dete ca ajutor şi pe marele logofăt Preda Brăncoveanu, Păstrat la slujbe ele cinste şi onoruri de cei doi domnitori Matei şi Constantin-Şerban, Danciul Părăianul trăeşte pănă 'n 1658, când răul de Mihnea îl ucide, în următoarele împrejurări: Mihnea se răsculase împotriva Impărăţiei, iar sfetnicii oprin­ du-l şi sfătuindu-l de bine, ca nu cumva să i se tragă vreun râu dintr'o asemenea întreprindere periculoasă, el nu-i ascultă şi ho­ tărî a se scăpa de ei pentru vecie. Pentru acest scop el ii pofti seara la curte, unde mai întâi ascunse pe Beşlii, iar la un mo­ ment dat, dete drumul ucigaşilor, de săriră pe sfetnici. Aceştia fură toţi sugrumaţi şi aruncaţi pe fereastră, jos, în curte, la cân­ tecul muzicei turceşti (Tabulhanea-ua), Astfel pieriră ucişi Radu C;:mdescu,Udrişte Năsturel, Diicu Buicescu, Radu Fărcăşanu, Dauciu Pârâianu, Badea Cornăneanu, Stroe Bărsescu şi Vasile Cămpineanu 1). Danciu Părăianu e acel care zideşte în creerul munţilor Gor­ jului, pe malul Olteţului, mănăstirea Polouragi, în zilele lui Matei­ Vodă-Basarab, la 1653. In această mănăstire e şi mormântuI că- Mănăst irca Polovrngt. pitanului Andrei Scorei care, elin cioban la oi, a ajun" mare C:"I­ pitan de plai, sub Şerban-Vodă Cantacuzino, la 1680, şi pe a cărui piatră mormăntală, cu numele S[LU, poartă şi o sabie pe ecuson. Ca ctitori în mănăstire sunt zugrăviţi: Matei-Voevod şi ală­ turi sfetnicul său Danciul Părăianul, Vodă Brăncoveanu, Con­ stantin Şerban, apoi câţiva inşi din neamul Cocorăstilor, Buzes­ tilor şi Mileştilor, neamul lui Danciul. 1) Vezi in lIfag: ist. p.Dacia, l0111. I, pag. 322-. Cronica In] Coust. Câpt], Fiiiţiescn. 119 [120] Danciu Părăianu erea de neam: şi Părăianu şi Milescu, căci el semna adeseori pe hrisoave: Danciu Pdraianu din Mileşti. Intr'un hrisov, tocmai de la 1464 (6972) de la Radu-Vodă, se vede vorbindu-se de un Danciu Zamona ca «strămoş al Părăieni­ lor şi Mileştilor din Gorj- 1). In Polovragi în mănăstire erea şi un pomelnic de lemn tocmai din 1685, unde se zice: Danciul Pără­ ianul din Mileşti. De asemeni într'o poruncă a lui Matei-Vodă din 1646 se vede: Danciu Părăianu, logofăt de Mileşti. Banul Barbu Milescu, care se înrudea cu Brâncoveanu-Voevod, ere a din nea­ mul lui Danciu. Acesta luase în căsătorie pe Maria, fiica lui Pană Filipescu, aceasta având ca fraţi pe Matei şi pe cronicarul Con­ stantin Căpitanu. Fiicele sale ereau Stanca şi Maria. Pe Stanca o luă Dositei Brăiloiu. Pe fiica acestui Dositei Brăiloiu, tot Stanca, o luă în căsătorie Constandin Obedeanu, consilierul împărătesc din 1732, care dela soţie are moşia de baştină a Părăenilor, -Pă­ răeni din Gorj". Din neamul lui Danciu a fost şi celebrul Ban Calotă ce ţinea în căsătorie pe Calea, sora lui Matei Basarab,fiică a lui Danciu din Brancoveni. Acest Calea în 1578 cumpără moşia Lipovu, con­ firmată lui prin cartea lui Dobromir Banul, Kreţulescu. Danciu Părăianu-Milescu a reprezentat în secolul al XVII-lea figura sfetnicului credincios şi devotat al neamului Băsărăbesc, iubitor de obiceiurile pămăntene şi om de credinţă şi de nftdejcle al domniei. In' chestiunile delicate de domnie, atât ale lui Matei­ Vodă cât şi ale lui Constantin-Şerban, pe el îl trimeteau în ase­ menea împrejurări, căci se putea a vea încredere în firea lui dreaptă şi cumpătată. A trebuit să vie înstrăinatul de ţară, Mihnea, ca să-I ucidă mişeleşte, pentru-că îndrăsnise să-i dea sfaturi politi­ ceşti, cum era obişnuit a o face sub cei doi Basarabi. Danciu Părăianu dacă nu a fost căpitanul de lupte şi de războaie în epoca sa, dar a fost omul politic" care cu vorba sa cumpărată şi înţeleaptă, fu de mare folos ca sfetnic celor doi domnitori. El a reprezentat o figură impunătoare, cu prestigiu politic şi cu principii dinastice, în veacul. al XVII-lea. Const. V. Obedeanu . •••••••••••• \ \ \ \ 1) Vezi în Porunca lui Iordache Hrisoscoleu din 1 Martie 1750, ca ban de Craiova. 120 [121] DOCUMENTE Hrisovul ') lui ŞERBAN VODĂ CANTACUZINO din 20 A pl'ilie 1684, dat în pricina dintre fraţii: Preda Căpitan Milcoveanul şi Papa (Căpitan Drăgănescul), feciorii lui Ivan (Ştil'beiu) Siugel'ui ot Milcov şi al jupânesei sale Stanca ot DI'ăgăneşti (fata lui Mitl'ea Slugel'ul Rudeanu), prin care strică o danie făcută de mama lor în favoarea celui mai mic dintre fraţi, şi prin care hotăreşte ca moşia Drăgăneşti, din jud. Olt, să se stăpănească de amăndoui pe «den doao ţrâţeaşte», Descrierea hrisovului. Originalul acestui hrisov domnesc, are o lungime de Om. 473 şi o lăţime de O m, 42; este scris cu litere unciale pe hârtie foarte groasă, -de către Radu, fiul lui Gherghe Şufarul, - pe o singură faţă şi pe 27 rânduri, cu cerneală rădăcinie, afară de 10 iniţiale, 36 puncte şi de titulatura finală a Voevodului, care sunt scrise cu chinovar roşu. Înălţimea medie a literelor este de 2 m. m., iar a initialelor de f)-6 m, m. Titulatura din răndul întâi este scrisă cu litere de 8 m. m., iar 5 iniţiale din acest rând cu litere de 14 m. m. Iniţiala M., dela începutul hrisovului, este scrisă cu cerneală ră­ dăcinie şi are 5 c. m. înălţime; - este artistic ornamentată în cerneală 1) I-Irisovul de faţă este transcris şi prezentat de Dvl G. Th, M. un pasionat şi priceput cercetător al trecutului nostru, care semnează numai cu iniţialele sale. N.R. Originalul aparţine Dvlui Ofiţă Tache Milcoveanu - coborâtor din boem Preda Căpitan Milcoveanu -, care a bine-voit a ni-l Încredinţa spre cercetare şi căruia îi aducem şi pe această cale mulţumirile noastre. 2 121 [122] rădăcinie ŞI 111 chinovar roşu, într'un cadru de 7, 9 c. 111. înălţime şi 4 J c. m. lăţime. 'Titulatura finală e desinată în două grupe de monograme­ artistic ornamentate,-a căror înălţime medie este de 9, 2 c. m. Intre cele două grupe de monograme este desinată o bandă lungă de hârtie, c.u amândouă capetele de câ�e patru ori. învălurate ; în mijlocul acestui desen semnătura autografa a VoevoduJm. Sub desen pecetia domnească, foarte bine conservată şi foarte bine în tipărită pe o hârtie subţire - cu 4 colţuri ascuţite, -în acelaşi timp când s'a aplicat cu ceară pe hrisov. Descrierea pecetiei. Intre două cercuri liniare şi subţiri, ale căror diametre sunt de 46 şi de 34 m. m., legenda, în litere cirilice : t 10 Şărbană voevd gsdnă zemle Ugrovlahiskoe It. '1187 2). Cercul din afară este înconjurat de un alt cerc mai gros, care formează chenarul pecetiei, şi care cerc în partea din afară are un diametru de 51 m. m. . . In partea de jos din cercul interior un scut - ţinut de sf. îm­ păraţi Constantin şi Elena-, care poartă în mijloc stema Tării-Romă­ neşti: vulturul conturnat spre dreapta;- scutul este timbrat cu coroana principilor imperiali. De-asupra coroanei, vulturul bicefal cu aripile întinse, ţinând în fie-care ghiara câte un paloş ; d'asupra vulturului coroana ducălă, In cărnpul din jurul vulturului: patru stele cu câte 6 raze; iar subt vultur: în dreapta un soare şi în stânga un crai nou. Câteva lămuriri. 1. Pentru a înlesni studierea acestui hrisov din punct de vedere paleografic şi filologic, am găsit nemerit a-l da aci alăturat în fac­ simile şi a-l transcri apoi mai jos, întocmai după original - cu orto­ grafia diacului care l'a scris-, fără să fi suprimat o singură literă, virgulă, sau punct. II. Literele sau silabele ce am complectat noi, la cuvintele pe care diacul le-a scris prescurtat, le-am pus între [ ]. !IL Literele sau cuvintele şterse, pe care însă le-am reconstituit noi, le-am pus între ( ). IV. Cuvintele slavone le-am transcris cu litere aldine, de oare-ce imprimeria Revistei nu mai posedă caractere cirilice, în care am fi dorit să redăm aceste cuvinte. V. Pentru a evidenţia mai bine atât numirile topice, cât şi nu­ mele, pronumele şi dregătoriile diferitelor persoane citate în hrisov, le-am tipărit cu litere cursive şi cu iniţiale mari, deşi parte din ele sunt scrise de diac fără iniţiale mari. VI. Cele 10 iniţiale scrise în original cu chinovar roşu, le-am tipărit cu litere mari şi compacte. vn. Punctele scrise în . 16) semnătura autograf;\ a dornnulul, 17) în mOllograme. 18) semnătura proprie a ispravnicului Bunea al doilea logofar.. .... 124 [125] ACTE cu privire la Biserica Sit. Dumitru din Craiova J) I. Priimit lOA vgust 1836. Ku smerită plecăciune mă închin Prea sfinţii voastre. Biserica Sfântului Dimitrie de aici- din Kraiova metohul sfintei Episcopii Rămnic din cutrernurile vremii trecută despi­ căn duse pă unele locuri la păreţi şi bol ţile turlelor şi celelalte în căt cărămizile bolţilor să află desfăcu te în bucăţi şi pornite a cădea jos. Fak de aceasta spre ştiinţă plekat kunoscut, tot d'odată aducănd rugăciune prea sfinţii voastre ca spre anunţarea pri­ mejdii ce ameninţă, mai ales acum către toamnă cănd se por­ nesk ploile şi aduc mai multă slăbire picăturile aflăndusă cope­ rişul stricat la turle să porunciţi a S2t inchide pănă cănd se va înlesni Episcopia a face vre un merernet căci cu deschiderea bisericii Maicii Domnului-Dudu ce este alături pot merge eno­ riasii acolo. Asemenea şi pentru foişorul ce este făcut din nainte şi stă să c.iză să bine voiţi a ela deslegare să se dărăme ca S21 nu pri­ cinuească iarăşi vre o primejdie. Sănt al pre sfinţii voastre plekat şi SUPUS�l slugă. Timotheos Evdohiadis, Anul 1844, luna Avgust 4, No. 393, Kraiova. II. "Anul 1844 luna Septv. 23. -Delă : pentru Biserica Sfăntului Dimitrie din Kraiova karea «fiind krăpată, urmeaza a i se face ori meremet sau klădire din «nou, nemai fiind în stare a sluji întrănsa, III. No. 660, anul 1844, Septv. 22 Bucureşti. Agie Evdohiadis. Indestulăndu-ne din cele koprinse în raportul frăţii supt N o. 393, despre frika ce amerintă starea biserici sfăntului Dimitrie de acolea din Kraiova pentru kuvintele întrănsul descrise şi de părerea ce să dă spre a să inkide o sumă ele vreme pănă i S21 va face kuviinciosul meremet. Precum asemenea şi foişorul ce este făkut dinainte, a să dărăma ; Noi P2l deoparte neam mirat, kum in aşa puţinii vreme nici zece sau 11 ani de când sau învălit ku şindrilă acoperişul acei Biserici, şi pentru kare sau kieltuit destui bani, să se învecheaskă, şi să se strice. Ci S21 vede kă kir 1) Transcrise şi comunicate de D-l 1. Constantinescu după orig inalele află­ toare în arhivele Sf. Episcopii a Râmnicului, dosarul No. 114 din 18H. 125 [126] \ IV. Kintuku nau avut atunci la vreme kuvenita îngrijire, kă să ti stăruit a se face lukru învălisului sig-ur şi temeinik Iza să ti ţinut mai multă vreme. Iar pă dă altă parte pentru starea Bi­ serici elin lăuntru şi de afară, am găsit de kuviinţă, ka prin ve­ derea unui arhitekton ku bună stinţă, făcând mai întâi o. ele �l­ proape băgare de seamă acestii biserici, de să va cunoaşte kă nu amerintă vre o vătămare, sau frikă, slujindusă acum pe toamnă şi pe iarnă ku adunarea de norod în lăuntru, S21 să urmeze slujba intrănsa pănă în primăvara viitoare, kănd ajutănd Dumnezeu, să va începe a i să face ku viinciosul merernet ku legăturile tre'" buincioase şi sigure, kă să se întăreaskă. Iar înpotriv, de să va kibzui de arhitekton, kă poate pricinui akum frikă şi vătămare şi numai poate fi în stare ka să se mai slujească intrănsa, atunci scotănduse mai intăi elin lăuntru bisericii "toate odoarăle, argin­ tăria, şi celelalte lucruri a S2l pune deosebit spre păstrare, pănă când se va S21 vărsi cu viinciosul merernet, pe urmă indată să se şi inchiză numita Biserică subt pecetie, şi aşa de această Ieleie tiind Noi, am pohtit pe d-lui Hart Arhitektonu, cel ce este însăr­ cinat şi cu clădirea bisericii metohului Episcopiei de aici din B u­ cureşti, ka să viie acelea la Kraio va intradins pentru această trebuinţă, pentru kare cu venirea d-sale acum colea, printraceasta scriem frătii tale ca să fie numitul primit acelea in Episcopie, dănduisă oelaie spre şedere şi hrana trebuincioasă pentru kă te zile se va afla p'acolea, iar P2t ele alt:'! parte vei lua şi frăţia ta învoială cu numitul Arhitekton - avănd impreună şi pe cucer­ nicul protopop al oraşului, 0_- să mergeţi la acea biserică a sfăn­ tului Dimitrie, unde atăt in lăuntru din toate p[lrţile, i in sf::mtul altar, !căt şi P�l afar[l de jur împrejur, precum şi la acopel-işul bisericii, f'2U{ancl d-Iui ku deamănuntul aproape băgare de Se<1m�l despre starea intru care se amt acum numita biseridl, de ori ce p[u-ere va fi el-lui prin chibzuirea ce ar face, va ar21ta frăţii tale, şi fr2tţia ta indată vei pune 'in lucrare cele ce scrim mai sus, tot într'o vreme insă va aşterne d-lui Arhitektonu o foae înscris de tot materialul trebuincios, şi lukru meşterilor ce va urma tre­ buinţa a se face din partea Sf. Episcopii spre preinoirea şi int{l­ rirea. acestei biserici, precum şi" eladl din vre o parte a vechei zidiri va găsi trebuinţa a să sHrupa ceva şi ce anume, elin care parte a zidului bisericii, kare foae d:1ncluse fraţii tale indatCl ne vei trimiteo aici a vedea şi noi căt�t sum�l de bani s[t adun�l şi dup�t aceia vom da desleg-are şi porunc�t de urmare pentru pre­ gMirea celor trebuincioase ca în prim[tvara viitoare S[l se şi pue in lucrare acel meremet. Aşişderea va lua el-lui Arhitektonu 111 vedere şi klăelirea acelui toişor, şi de se va cunoaşte slab şi t:-lf21 nici o tărie, vei orăndui frăţia ta a se şi clăr[lma, şi materialul ce va fi mai bun să se străngă la o parte, iar moluzul se va ridica de acolea, l�lS�ll1duse kurtea bisericii kurat�t, şi despre ace�lst;l urInare s[t va face asupra celor de n1ai sus descrise, făr[l Z��l bavă �� Sţl veelem răspunsul fraţii ta�.e ku desluşirea kuvenit�L Priimit 2 Octovr. Ku smerită p'ledlciune m[t închin Prea Sfinţii voastre. Ku porunca Prea sfinţii vbastre supt No. 660 atins[t despre frika ce ameninţă sl{tbiciunea în care se afiă zidirea bisericii 126 [127] Sfântului Dimitrie de aici din Kraiova şi foişorul ce este făcut din nainte, şi chibzuirea Prea sfinţii voastre dupe raportul cu No. 393, viind aici D. Hart Arhitekton, şi in urmarea celor scrise mergând la numita Biserikă, atăt ku el-lui căt şi cucernicul pro­ topop al oraşului, sau luat in deaproape băgare de seamă toate crăpăturile zidului pădinafară şi pădinăuntru, După care apoi D. Arhitektonu de kum au kunoscut, pă de o parte a ridicat planu ce leu venirea d-sale acolea o săl arăte Prea sfinţii voastre spre chibzuirea celor ku kale, iar pă de alta aici au dat alătu­ ratul adres pă care spre stiintă nu lipsesk al impărtăşi Prea sfinţii voastre, făcănd tot deodată plekat kunoscut, că sau şi pus in faptă descrisele prin nornerarisita poruncă, despre scoaterea odoarălor, adecă: argintăria şi celelalte lucruri dintrănsa ca dupe aceia sa se inchiză, sănt al prea sfinţii voastre plecat şi SUPUS2l slugă, Timotheos Evdohiadis, Anul 1844, luna Septv. 29 No, 487, Kraiova. v. . Priimit 27 Septemvr. 1844, No. 589. Prea Sfinţii sale Părintelui Timotei Evdohiadis vechilului Sfintei Episcopii Rărnnic. La Biserika Sfăntului Dimitrie de aici din Kraiova, unde astăzi impreună cu Prea sfinţia voastră, in urmarea indatoririi pusă asuprărn de Prea sfinţia sa Părintele Mitropolitu Ungrovla­ hiei, am mers ai vedea starea in care se află. După amănunta şi deaproape băgare ele seamă ce am făcut văzănd cele urmă­ toare, le supui in cunoştinţa Prea sfinţii voastre insă : 1-iu zidul advonului şi bolta de deasupra sant crăpate aşa ele mult in căt keile smintindui de tot au şi căzut de tot la doă locuri. 2-1ea caticumenul P2t care şeade cele două turle mici, ase­ rninea este crăpat in căt S2t vede pănă la jumătatea de dinafar. 3-lea Turla cea mare din mijlocul bisericii care seade pe patru stâlpi de zid, sau desfăcut, şi prin greutatea sa turtinduse bolţile (care au crăpat pănă la şease ţoluri) să ţin cu puţină. pu­ tere ba încă după ar2ttarea preoţilor din vreme in vreme cad rupturi de var, şi 4-lea Pftrtenia din dreapta, şi altarul se aml cdipate p[tn[l la temelie; in sfftrşit Biserica Sf[mtului Dimitrie afiEmc1use inpri­ mejdioasă stare şi peste putinVt aiS2t face vremelnicesc meremet, c:lci Lleşi se vor da turlele jos. dar tot nu stll1t in stare pftreţii elin pricina cr2tpăturilor, a ţine pentru mulţi ani lucrarea ceia ce urmeaz2t a se face peste d2mşii, ci numai o cheltuialft zac1arnicrl va li pentru ori ce infrumuseţare. Prea sfinţia voastrh veţi face cele ele cuviinţi"'l asi:! inchide S2t nu pricinueasc2t vre o v2ttftmare, fiind koperişul tudelor, şi mai vechi ca cel de jos. Asemenea şi foişorul ce este in curtea aceştii biserici la un colţ mcut in paiente fiind in proast2t stare şi pornit S2\ cadă, ca sa nu se inHlmple, vre o primejdie şi ca un netrebuincios S�t se clflrtLme. Hart Arhitekton. Anul 1844, luna Septemvre 27, Kraiova. [128] VI. Priimit 27 Maiu 1848 No. 286. Să stea la kanţelarie. Prea o Sfinţii sale Părintele Arhiereu Nlfon Sevastis kăr­ muitorul sf. Episcopii Rămnicu. Mănăstirea sfăntului Dimitrie din tracest oraş Ia care ne aflăm şi noi enoriaşi, ajungănd intr'atăta ruinare, in căt numai poate fi priimitoare de vre o reparaţie, pentru care sau şi părăsit. Şi de sănt aproape patru ani se află inchisă, ştim că. este inzes­ trată cu venituri, kare să urcă pănă la una mie galbeni p[t an. Dar in ce să întrebuinţează nu ştim, şi pentru că atât strămoşii noştri, căt şi noi ne am pomenit făcăndune rugăciune religii, intracest Dumnezeesc lăcaş, in preajma căruia răposază şi nea­ murile noastre; Astăzi ne vedem lipsiţi deasemenea umbrire, pentru care deşi neam mai arătat cu jelbi către Prea inălţatul nostru Domn, rugăndune caS21 imbunătăţască această sfăntă mă­ năstire. Dar pănă acum nam văzut nici o punere la cale. De aceia alergăm cu aceasta prea smeriţi şi la prea o sfinţia voastră, ca unii ce cunoaştem că preţuiţi căt de mult nise umple surle­ tile de măhnire dacă acest sfânt lăcaş să află inchis. Şi tot de­ odată indrăsnirn a vă ruga plecaţi casă bine voiţi a face punere la cale ce veţi socoti de cuviinţă spre a să îmbunătăţi această sfăntă mănăstire casă ne putem aduna a ne face rugăciunile iarăşi precum au fost şi plini de nădejde că vom fi ascultaţi, rămănern ai prea o sfinţii voastre, prea plecaţi: M. Petrescu, D. Popo vici, Panait Teodoru, Hristea .... , Vasile Hristea Sanfir, Toma D. Karapancea, Eanache Andrei. VII. Priimit 1858, Ghenarie 14 No. �8. foarte grabnic. Ministerul Cultului şi al Instrucţiunii Publice din Principatul Rornăniei. Anul 1858, luna Ghenar 11, No. 60. Prea Sfinţii sale Parintelui Episcop al Eparhii Rămnic. Prin onor. administraţie a Distriktu Dolj, cerănduse ştiinţa coprinsă in alăturatul formular pentru biserica sft. Dimitrie elin oraşul Kraiova, s'a priimif răspunsul cu No. 15,437, in koprindere că nu a putut face nici o urmare din kauză kă in kantalaria onor. Magistrat local nu se află nici actele nici kondicile biserici. Ministeriul având in vedere, dar că administraţia numitei biserici se află in dispoziţia Prea sfinţii voastre, vă invită ku onoare ca să bine voiţi ai comunica acea ştiinţă căt s'ar putea mai nein­ tărziat, fiind, grabnic trebuincioasă. Ministr. Cultului, Grig. rlengescu. I Şef. secţie, Stef. Turnavitu. 128 '. [129] VIII. No. 301, anul 1858 Martie 3. Kătre Departamentul bisericesc. Ştiinţa ceruta de onor. Departament prin adresa cu No. 60 pentru biserica Sf. Dimitrie din oraşul Kraiova, alcătuinduse in alăturata listă pe căt adică s'a putut aduna din hărtiile acei bi­ serici atiate in kantelaria noastră, nu lipsim cu onoare a o tri­ mite onor. Departament P21 lăngă aceasta spre urmarea celor de cu viintă cu dansa. Tabloul alăturat acestui act are 8 rubrice verticale, cu următoarele inscripţii: 1) Leatul zidirii şi al pretacerei (la care rubrică nu se află nici o însemnare); 2) NUI11ele tondatorilor din temelie (tot fără în­ semnări; 3) Numele şi pronumele dâniaşilor ; 4) Felul daniilor rniş catoare şi nemiscatoare, precum moşii. scule. bani şi celelalte .. 5) Ve­ nitu! ar/ual al daniilor sau preţul sculelor; 6) Vremea când s'a tacut dan ia .. 7) Skoput şi condiţiile daniaşilor : 8) Familiile din acel oraş ce sunt ctitore şi se îngrop la acea biserica (rubrică lipsită de vre-o însemnare respectivă). Pentru economia de spaţiu, reproducem în şir notările aflate în rubricele acestui tablou, după cum urmează: ' Maria Sa răp. Domn Grigorie Ghica. I Dărueşte Episcopii casele diri oraşul Kraiova băneşti împreună cu biserica Sf. Di­ mitrie. 1 Făr;';t niciun venit. 1 La anul 7258 Maiu 3. 1 Ka să se facă rezidenţa Episcopii akolo. 1 Şi la anul 1753 Noemvr. 8, idem. Maria Sa răp, Domn Mihai Ştefan Racoviţă. 1 Asemenea dărueste şi întăreşte dania de mai sus. 1 Fără niciun venit. 1 La anul 7273 Fevr. 9. Idem pentru fondarea Episcopiei şi a unei şcoale pentru copii săraci, Imri să se ţie la învăţătură, hrană şi îmbrăcăminte, împreună cu învăţătorul lor. Măria Sa răp. Domn Ştefan Mihai Racoviţă. I Idem întăreşte dania de sus, mai adăogănd şi moşia Domnească pe care se află oraşul Kraiova, moşia Punghina din judetul Mehedinti. 1 Venit: 22.15) până la St. Gheorghe, iar pă viitor period de 5 ani s'a arendat cu lei 77.300. O prăvălie în răscruciul de peşte, oraşul Kraiova. i Lei 11.000 chirie P21 an. Idem de simigerie. I Lei 230 embatic pă an. Un loc în răscruciul de păine. I Lei 200 pă an ernbatic. Idem. I Lei 60 idem. Ielem, idem. I Idern, Ielem în mahalaua Sf. Dimitrie. ! Lei 6. Idem în uliţa cisrnarilor. Lei 60 idem. ldern în uliţa Kojocarilor. I Lei 60 idem. . Idem în mahalaua Sf Dimitrie. i Lei 40 ielem. Un loc în mahalaua Sf. Dimitrie, tot oraşul Kraiova. 1 Lei 14 ernbatic pă an. Idem în uliţa cismarilor. I Lei 30 idem. ldem. I Lei 22 idem. Idern în mahalaua Sf. Dimitrie. ! Lei 23 idem, Idern. I Lei 15 idem. ldem. I Lei 20 idem. Idem. I Lei 40 idem. Idem. 1 Lei 70 idem. Ielem în uliţa cismarilor. Lei 70 idem. 129 [130] Acte şi scrisori din trecut Material pentru istoria preoţimei oltene din veacul al 19-1ea1) IV. Departamentul Credinţei. Cinstitei ocârm. a jud. Vâlcea. Preaosfinţia sa părintele Episcop al eparhiei Râmnicul, au rugat pe Măria Sa Vodă prin rap. cu No. 812, ca să-i dea slobo­ zenie a înfiinţa câte o şcoală la fie-care protopopie pentru învă­ tătura căntăreţilor şi paracliserilor de pela bisericile de sate supt aşezămănt vremelnic, până când vor dobândi învăţătura sfintelor slujbe şi a căntărilor bisericeşti cei în fiinţă căntăreţi şi para­ cliseri. Inălţimea sa luând în consideraţie arătarea Pr, Sf. Sale, că adică în deobşte acei slujbaşi bisericeşti nu au cunoştinţă despre orănduiala sf. slujbe şi despre tonisirea glasuri lor în căntările armoniei, cum şi că această neştiinţă este în desavantajul cu­ viincioasei podoabe şi a evlavioasei intipăriri a creştinilor, a bi­ nevoit a da luminata rezoluţie ce pe lângă altele cuprinde acestea. Facă-se încercare de câte o şcoală pe lângă fie-care proto­ popie din acea eparhie, mărginită în cercul aci descris şi numai pentru cei ce de a lor bună voie vor veni la şcoală, iar într'alt chip nu. Departamentul comunică aceasta spre ştiinţă acei cinstite cărmuiri, Tot deodată vă fac cunoscut că dupa chibzuirea Pr. Sf Sale episcopului, pentru sub ţinerea fie-căreia din acele şcoli, este a plăti cu bună tnvoială fie-care doritor de această învătă­ tură bisericească câte un galben pe an atât pentru închirierea de încăperi, cu toate celelalte trebuincioase, cât şi pentru leafa profesorului ce să va însărcina cu învăţătura lor. 1853, Iunie 9. Şef. departam. (ss) Ioan Bibescu. V. Departamentul Credinţei. Cinstitei cărrnuiri a jud. Vâlcea. Prin înaltul ofis al Mării Sale Prea înălţatul nostru Domn publicat în No. 28 al Buletinului fiind hotărâtă pentru seminarişti îndatorire de a se ţinea de: cariera cinului preoţesc ce ei s'au făgăduit a îmbrăţişa, Departamentul recomandează în privigherea acei cinstite cărrnuiri păzirea întocmai a acestii înalte porunci. Şi fiindcă totdeodată este legiuit ca S21 nu se mai slobo­ ziască spre hirotonie de preoţi alţi ţârcovnici decât dintre serni­ nariştii cari vor avea atestate-că a urmat, cursul legiut al semi­ narelor, departamentul încunostiinţează această cinstită cărrnuire, ca de aici înainte să nu mai recornandeze pentru hirotonie pe nimenea, ci numai să facă cunoscută departamentului lipsa ce va fi de preot la vreun sat, ca după aceea departamentul să cee 1) v d. Începutul În numărul anteri6r al revistei, pag. 35. 130 :m !ffi1iHl [131] dela arhiereul eparhiei pe vreunul din seminarişti spre a se aşeza preot la satul unde va fi trebuinţă ; şi la întâmplare, când va răspunde chiriarhul eparhiei, că n'are seminarist a îndeplini tre­ buinţa d� pre.oţ. la a�el sat, atun�i depa�-ta.m�nt1:l1 ,:,a face cu: noscut carmuiru ca sa arate proprietarului ŞI lăcuitorilor satului a recomanda pe vreun candidat dintre flăcăii neînsuraţi, fii de preoţi, sau de ţărcovnici, care vor a vea calităţile cerute. Şi acela luând adeverinţă şi dela cucernicul protopop, se va îndrepta aici la departament ca S2t se adreseze la chiriarhul eparhiei spre a-l primi în numărul legiuit al seminariştilor, de se va arla vreun loc vacant în acel seminar, ca să urmeze acolo învăţăturile serninariceşti ; iar de nu va fi loc vacant, atunci acel candidat va trebui să se ţie la seminar cu cheltuială pentru hrană şi îmbrăcăminte dela proprietar sau dela sat, după cum el să va învoi cu dănşii, pănă 'când va săvărşi cursul serninaricesc. Apoi dobândind de acolo atestat de săvărsirea învăţăturilor, se va duce să se căsătorească şi după aceea va veni la departament, ca să i se facă celelalte forme spre slobozirea la hirstonie pe seama satului ce-i va fi purtat cheltuiala la seminar. 1847, Apr. 24. p. şef. depart. P. Poenaru. VI. Departamentul dreptăţii. Cinstitei Ocărmuiri a jud. Vâlcea. Să trimite acei cinstite ocărmuiri alăturata copie după- ot­ noşenia ce a primit departamentul dela cinstita Eforie a şcoalelor cu No. 196 atingătoare de hirotonia unor candidaţi de prin scoa­ lele satelor ce ,vor a S2t hirotonisi preoţi, ca luând a ei cuprindere de cea mai de aproape băgare de seamă, să fie cu cea mai mare îngrijire, ca nici într'un chip să nu mai înaintaţi nişte asemenea oameni, pănă ce mai întâi nu S2t va lua încredinţare dela pro­ fesorul acelui judeţ, slobozită după înţelegerea ce urmează să aibă cu cinstita Eforie a şcoalelor. Şi în urmă cinstita ocărrnuire, după trebuinta ce va cunoaşte, va înainta către departament pe acel candidat; iar de primirea aceştia şi urmarea întocmai, să in toa rcă răspuns. No. 499, anul 1844, Martie 3. VII. (ss) Indescifrabil. Copie după otnoşenia cinstitei Eforii a scoalelor cu No. 191 din 1844 Fevr. 18 cătră departamentul trebilor bisericeşti. Multi din învăţătorii şcoalelor de prin sate, după ce să în­ deletnicesc C(H�LVa vreme în această slujbă, voesc a să preoţi şi lăsa slujba de învăţător, fără măcar a da de ştire profesorului scoalei normale pentru a lui tragere. Şi măcarcă înv{lţătorii co­ munali dUP21 întocmirea ce e mcută sunt datori a sluji napristan ·cinci ani; dar pentru preoţi li sa poate da voie dela dorie, ca şi mai nainte de acest termen să-şi clobâncleasdt darul dumne­ zeesc, îns[t cu condiţie de a S[l da mai nainte în cunoştinţa eforiei clori nţa în Văţ[ltoru] ui de a să preoţi şi de a asigura obiectele şl'oalei în bunA păstrare la plecarea învăţ[ttorului deacolo. /31 [132] De-acea Eforia plecat roagă pe cinstitul departament să binevoiască a porunci tuturor ocărmuirilor ca pentru acei elin învăţătorii satelor care să vor înfăţişa la ocărmuire pentru for­ malităţile legiuite ele a să preoţi, să nu le sloboază acele forma­ lităţi mai nainte ele a să înţelege cu profesorii respectivi,' care sunt porunciţi a S2l adresa şi dănşii către Eforie, aşteptând elez­ legare de urmare cese va chibzui cii va fi de trebuinţă a S2l face. . (ss) Nedescifrabil, VIII. Ministerul Cultului şi Instrucţiunii publice. Domnule Administrator Cei eloi preoţi Zdrafcu şi Costandin care sunt în fiinţă la satul Sine şti şi cu ceilalţi doi candidaţi recomandaţi de acea onor. administraţie, însă Ion Popa Mihai prin raportul cu No .... din 1853 şi Vasile Popa Nicolae prin cel cu No. . . . . din anul 1856 sunt de ajuns în proporţie cu No. de 162 familii din care se compune acel sat, subsemnatul dar, neputând cunoaşte motivele pentru care se mai recomandă un al cincelea preot prin raportul dumneavoastră cu No ..... şi mai ales din răndul grămăticilor care, precum s'au repetat în mai multe rânduri, nu se pot primi decât la cazuri de lipsă totală. . Vă invit, Domnule Administrator, să bine-voiţi a comunica împrejurarea care va fi. p. Ministru (ss) Gr. Alexandrescu. 1859, Iunie 30. II . TA EE L U 1) de numele şi pronumele D. D. advocaţi care au dreptul d'a pleda înaintea. Curţilor şi Tribunalelor, şi care conform legei din 6 Decembrie 1864 compun corpul advocaţilor judeţului Doljiu pe anul 1876-1877_ .I� I Nume��umele I 1 Emanoi! Ouinezu 2 Scarlat Stanciulescu 3 Michael Eliescu 4 Iordache Bălăcescu 5 Grigorie Ţigara 6 1011 Tănasescu , 7 Teoharie Teoharide 18 Theodosie Bodescu 9 Ştefan Zăgănescu 10 T'horna Strernbeanu 11 Tache Zissu 12 Nicolae C Zătreanu 13 G. D. Arnan 141 Georgie Chitzu ,OBSERVAŢIUNE Atestate de la Şcoala de drept elin Bucureşti. \ \ Licenclat în drepturi dela îacul. jurid. din Paris. TestimJnie univers. dela Iacul. jurid. din Viena. 1) Conuinicat de D-l Ioan Vasile Câncea, după originalul aflat în posesia d-sale.. 132 [133] OBSERVAŢIUNE Licenciat în drepturi dela Iacul. jurid. din Paris. Doctor în drepturi dela [acul. jurid. din Paris. Licenciat în drepturi " " "" " Doctor în drepturi dela îacul. jurid. din Heidelberg. Licenciat în drepturi dela lacul. [urid. din Paris. Testimoniu dela [acul. jurid.din Bucureşti. Doct�r în drepturi del� facuI: jurid:' din" Graţ� Licenciat În drepturi dela lacul. [urid, din Bucureşti. Doctor în drepturi dela îacul, jurid. din Tulusa I Licenciat în drepturi dela lacul. jurid. din Geneva " """',, din Paris. Doctor în drepturi (ela facuI. jurid. din Neapole. Licenciat în drepturi dela îacul, jurid. din Bucureşti. din Paris. STAGIARI C, Valimarescu Ioan Ath. Mitescu Nicolae Glogoveanu Polidor Nicolaid P. 1. Dobrescu L. Leonţianu !�-I Numele şi Pronumele 1 11511 Anastasie Stolojeanu [16 Grigorle Brătăşeanu 117 Iorgu Alexandrescu 18 August Pessiacov 19 Michael T. Stătescu 20 Ştefan Rusă nes cu 21 Eliodor Vergatti 22 Dimitrie Căpreanu 23 Ioan Titulescu 1'24 G. Vervoreanu 25 Thoma Mar-Ocneanu ,26 Sava Şornănescu 27 Elie T. Cheţeanu 28 Emanoil Niciu 29 G. N. Pessicu 30 Angel Betolian 131 Petre Chitzu 32 N. Stănescu 33 C. Plopşoreanu 134 Michael Măldărescu Doct�r in drepturi uela fct�'ul. jL{�·id. "din Liegi. i 35 Alexandru Nicolaid Licenciat în drepturi dela lacul. jurid. din Bu cureşti. i 36 Emilian A. Drăgoescu.. """" din Pisa. '137 G. Orman .." " " "din Paris. 38 AI Candiano-Popescu Doctor în drepturi dela laGultatea din Neapole. '39 Constantin Raduliano Candidat în drepturi şi doctor în scinteie politice 1 şi administ. dela îacultatea jurid. din Gand. 40[ Grigorie 1. Columbeanu Licenciat în drepturi dela îacul. jurid. Bucureşti. '41 Grig. Constantinescu '42 Nicu Economu I ! 1 i2 I i Consiliul de des cip lină, Decanu M. T. Stătescu Consilieri: [ �ugust Pessiacov, \ Ilie T. Cheţeanu. .�0 / " \tll1ani� .��/ Consiliul de descipllnă al advocaţilor Dist. Do jiu, 133 [134] Din gospodăria vechilor familii boereşti din Oltenia Un "Catastih spre ştiinţa dulceţelor", din 24 Octombrie 1842, al Casei lui Ştefan Jianu . . Intre documentele mult regretatului boer romauatean Constantin.Poroi­ neanu, care a lăsat Primăriei din Caracal cea mai mare pai-te din averea sa, pen­ tru întreţinerea şi înfrumuseţarea oraşului, am găsit un preţios catastih, cuprinzând peste 29 de reţete spre ştiinţa facerii dulceţelor, peltelelor, a şerbeturilor, a corn­ bioarelor şi a altor prăjituri, şi, apreciind în deajuns importanţa lui pentru bunele gospodine de as�ă.z!, îl dăm pentru întâia oară la lumină şi tocmai cu textul ori­ g inal, scris cu cirilice. b Textul manuscris e din 24 Octombrie 1842 şi prezintă oglinda luminoasă a vremii, căzuicia şi belşugul caselor boereşti. Ne dă un bogat material documentar pentru istoricul artei culinare delicate Pe Întâia pagină boerul Ştefan j ianu, scriitorul şi proprietarul mai sus zi­ sului catastih, inseamnă data de 21 Iunie 1842 a căsătoriei fiicei sale Elenca cu să r­ dam Sa che Poroinea.nu. Ne vorbeşte de trecerea numitului sărdar din postul de sameş dela Râmnic la cel din Târg'ovişte. Ginerile său Poroineanu a mers la postul său din Târgovişte, iar soţia sa Elenca mai având de lucru la Caracal, a rămas sn plece mai târziu. In timpul acesta a trecut prin Caracal şi Măria Sa Vodă Alexandru Chica, , se pome­ neşte de un turneu la Românii din Banatul robit. Intenţia celor dela Chişinău înfiripă o serioasă nedumerire: dece tocmai Teatrul Naţional din Chişinău? Atenţia Chişinăului trebue îndreptată spre Românii transnistrieni. Mă întreb msă : cum şi mai ales când se va putea înfăptui oare ceva pentru fraţii dintre Nistru şi Bug? Mă folosesc de prilejul ivit, ca să fac cunoscute unele amă­ nunte în legătură cu turneul ce proectasem în Banatul robit şi în părţile vidiene. (Acest turneu a fost unul din punctele principale ale programului meu de activitate). Planul fusese întocmit în toate amănuntele ; centrele de atins erau: Varşet, Biserica Albă, Alibunar, Petrovoselo şi Satu Nou în Yugo-Slavia, Vidin şi Bregova în Bulgaria. (aceasta pen­ tru primul an). Ministerul Artelor a făcut din timp toate inter­ venţiile necesare către Ministerul de Externe, iar acesta s'a ocu­ pat cu toată seriozitatea de planul ce mă frământa. (D-I Al. Duiliu Zamfirescu, prim secretar de legaţie, care m'a văzut în Craiova, mi-a comunicat verbal că s'a interesat îndeaproape de acest proect însuşi fostul ministru de externe, D-I 1. Mitilineu). Turneul nu s'a putut întreprinde totuşi, fiindcă împrejurările externe n'au îngăduit aceasta nici în primăvara, şi nici în vara lui 1927. Atât se poate spune deocamdată. Dar dacă nu s'a putut atunci, nu înseamnă că nu s'ar putea acum, sau la anul. Tatonări trebue să se facă într'una. Iar până se va putea trece dincolo, trebue să se folosească şi alte prilejuri, de exemplu bâlciurile, când atâţea Români de dincolo trec la noi. (Aşa proectasem şi eu, iar începutul trebuia să-I fac cu bălciul de la Calafat). Sarcina unui turneu la Românii din Yugo-Sla via şi Bulgaria priveşte teatrul craiovean. Nu mă îndoesc o clipă, că va căuta să se folosească de cel dintăiu prilej favorabil, după cum nu mă săgeată umbră de în­ doiam de reuşita şi foloasele multiple ale unui astfel de turneu. Ion Dongorozi . •••••••••••• 165 [166] �u •........ u..lb.luc;a uneI runnci culturale Documente pentru istoria moravurilor: 1) Cercul Cultural «Traian Demetrescu, 15 Sept. 1925. D-Iui Profesor C. D. Fortunescu: «Comitetul Cercului nostru, aducându-se la cunoştinţă prin D-l Secretar donaţia Dv. de una sută volume pentru biblioteca Cercului, ţine prin aceasta a vă mulţumi călduros pentru dania făcută nădăjduind şi în viitor în marele Dv. sprijin». :;1) Acelas. 13 August 1925. Aceluiaşi: «Cercul cultural Tr. Dem. vă aduce viile sale mulţumiri pentru bunavoinţă de a răspunde în mod generos la apelul făcut " de catre biblioteca Cercului. Totdeodată, Cercul văzând în Dv. un aprig luptator pe tărămul cultural şi având în vedere activi- tatea Dv. În acest sens, v'a numit membru de onoare şi confe- renţiar al Cercului». 3) Aceiaş. 1 Noemvrie 1927. Aceluiaşi: «Cercul nostru aprer.iind bunavointa ce aţi avut de a ne trimete în mod gratuit revista ce aveţi onoare a conduce, va aduce mulţumiri deosebite, incredintăndu-vă de toată recunostinta membrilor ei». 4) Viaţa Olteanâ, organ al Cercului cultural «Traian Derne­ trescu- din Craiova, Nr. 2-3, din Febr. 1928: Fortuuato -Ingăimările silabisite şcolăreşte ale celui mai nevrednic conferenţiar al zilelor noastre, au început să dea greş. Ascul­ tătorii, dornici de-o frază aleasă, învăluită în lumina găndului, au rămas zi de zi încredinţaţi ca n'au ce să înveţe din spu­ sele omului împovărat de negura urii şi păcătoşenia clevetirii. Au cautat, printr'o staruitoare nesocotire, să alunge din faima de pretinsă intelectualitate, făptura stearpă a omului cu barbă care, dacă va fi cetit, nu s'a ales cu nimic din rândurile urmărite în fugă. , -Neghiobia scormonitorului de idei a mers pănă acolo într'o vreme, încât îşi închipuia că va strivi sub picioare admiraţia Craiovenilor. Darul sărac de-a insemna, fără pregătire şi fără I chemare, crămpee de gând în foile ce-i fuseseră încredinţate din I motive al caror înţeles nu ne vom osteni să-I bănuim, s'a istovit curând, risipindu-se ca un bulgăr de ghiaţă pus în bătaia soarelui. Şiscormonul cu chip de vraci, cu glas mieros şi peltic, s'a po- ; menit străin de marea frământare a culturii adevărate, care n'avea de ce SEd cheme şi n'a vea de ce să-I preţuiască. Săgeţile urii pe care a încercat sa le arunce împotriva oamenilor de muncă, s'au întors asupră-i, copleşindu-] ca o povară neiertătoare. "Şi chipul de martir. înjunghiat al bietului Fortunato îşi' plimbă înfrângerea printr'o \ lume care nu-l cunoaşte şi-al cărei tânăr avânt prăvalecu tot dispreţul neruşinarea celui ce singur s'a crezut în stare să înalţejn lumină o flarnură de izbândă, -Răsplata vine la tirnp.vnecruţătoare». Scrie aceasta, fără a o \semna, cel care iscăleşte şi adresa de mai sus: Preşedinte al Cel'ţ,ului: Al. Iacobescu, funcţionar al Primăriei oraşului Craiova, în serviciul Bibliotecei -Aman- şi - chipurile - scriitor, poet. ' 166 [167] r t Elena 1. Stăncescu Invăţământul secundar craiovean al fetelor a' încercat În ultimul timp o inapreciabilă pierdere prin moartea celei care a fost, vreme de aproape 17 ani, directoarea Externatulul de fete "Regina Ellsabeta" din Craiova.' � Elena 1. Stăncescu, cu numele de familie Gheorghiu - sora fos­ tului profesor de st. fisico-chimice al liceului "Carol 1." Ahil Gheor­ ghiu-, s'a născut în oraşul nostru la 16 Martie 1872. Studiile univer­ sitare le-a făcut la Bucureşti, unde a obţinut lrcenţa în istorie la 1894. In lan. 1895 a fost numită profesoară la şcoala pe care a servit-o pănă la moarte, de la 1 Aprilie 1911 fiind directoare a acestei instituţii de învăţământ. Singura întrerupere a directoratului său a fost în tirnpnl ocupaţi unei germane, când, pentru că dânsa, nesocotind ordinul duş­ manului stăpânitor de a nu preda Istoria Românilor In şcoli, a predat- o totuşi, - a fost pentru aceasta destituită din învăţământ şi dată în ju­ decata tribunalului de răsboi nemtesc, ca agitatoare, şi ameninţată cu deportarea. Nu puţin a contribuit această persecuţie la dobândirea boalei de inimă ce a scurtat zilele Elenei Stăncescu. La 10 Iulie 1903 s'a căsătorit cu pictorul şi profesor de desen al liceului nostru, Ioan Stăncescu-Giovanni, căsătorie deslegată prin înce­ tarea din viaţă a soţului său, în toamna anului 1912. Excelentă profesoară - a fost, de nu mă'nşel, cea d'intâi profe­ soară secundară din Craiova cu un titlu universitar -, iubită şi respec­ tată de colegele sale caşi de eleve, Elena Stăncescu a condus şi ad­ ministrat şcoala ce i se Încredinţase cu credinţă, entusiasm şi devota­ ment. Din externatul cu 4 clase a creiat liceul complet, cu în plus clase suplimentare, cum l'a lăsat astăzi. Prin stăruinţa şi directa sa supra­ veghere s'a clădit frumoasa sală de gimnastică şi festivităţi a şcoalei,­ în care a fost sortit să i se expună bietele-i rămăşiţe pământeşti. Şi tot mulţumită ostenelelor, stăruinţelor şi grijei sale gospodăreşti s'a cum­ părat terenul pe care s'a început, la 6 Iulie 1925, construirea localului "Liceului Internat de fete", pe care se vede că a fost scris să nu-l apuce terminat. Elena Stăncescu a scris o "Monografie a oraşului Tomis" - teza sa de Ilcenţă=-, o "Excursie în Grecia", un volum de "Lecturi istorice" în Bibl. Cosinzeana, Craiova, cum şi două apreciate manuale de Istorie, pentru uzul şcoalelor secundare. Anul trecut "Muzeul Arnan" din localitate achlziţionând jumătate din lucrările artistice ale pictorului Stăncescu _. proprietate a văduvei sale-, Elena Stăncescu a dăruit cealaltă jumătate din ele aceluiaşi muzeu, precum şi acum - conform dispoziţlunei sale testamentare - 6 obiecte, bronzuri şi sticlărie provenite dela săpăturlle din Pompei. Şcoalei sale i-a lăsat biblioteca sa personală. Elena 1. Stăncescu s'a săvârşit din viaţă la 26 Ianuarie 1928, după ce, vreme de doi ani şi jumătate, sănătatea sa profund sdruncinată, îi măcinase puterile trupului, dar nu şi pe ale bogatului ei suflet. Istoria şcoalei craiovene va păstra totdeauna şi la loc de cinste numele profesoarei vrednice care a fost Elena 1. Stăncescu, C. D. F . •••••••••••• 167 ·Îi-iii'�Î"liilCI"".?M.·.'.··i�,i \ - ';"'" [168] In rubrica de faţă se fac dări de seamă despre cărţile şi publicaţiunile ce se trimit Redacţiei. � M. T. CĂRŢI Colinele şi Cetatea Ciceultli, de El. Sighiarteu. Cartea de Iată este a treia' lucrare de popularizare a ştiinţei din Biblioteca "Astm", secţia Geograîico-Etnograîlcă, de sub con­ ducerea Domnului profesor G. Văl­ san Autorul dă în cele trei capitole din lucrarea sa o imagine vie şi clară, din punct de vedere geografic, is­ toric şi etnografic, a regiunei deli­ mitată prin titlul de "Colinele şi Ce­ tatea Ciceului". In cel d'întâi capitol se face o descriere frumoasă şi in­ teresantă a regiunei, despre care se po te spune cu adevărat că este "o regiune interesantă pentru geo­ graf şi loc de mare însemnătate pen­ tru Români". După aceasta se dă o descriere a regiunei din punct de vedere geologic şi orograîic, arătănd trecutul vulcanic al acestor coline şi mările ce s'au prelins peste aceste regiuni. In capitolul II se descrie trecutul istoric al cetăţii Ciceului, evocând în cuvinte frumoase per­ sonalitatea şi domnia lui Ştefan cel Mare, care a căutat să uşureze soarta vitregă a Românilor de pe Valea Someşului, Prin aceste locuri de altfel stăpânirea moldovenească a rămas eternizată şi în toponimieo-­ în tocmai ca în regiunea ,,[inutul Săcuilor" (de S. Opreanu )---, l�cru ce ne arată odată mai mult vechimea noastră pe aceste plaiuri. In \ capi­ tolul III autorul tratează partea et­ nografică a regiunei, jugrăvind cât mai clar posibil populaţia, portul, 168 ocupaţiile locuitorilor, cum şi as­ pectul satelor din această regiune. Lucrarea Dvlui Sighiarteu este îm­ bogăţită şi cu un număr mare de prolile, fotografii şi desene foarte instructive şi este redata într'o bună limbă românească, aşa că se citeşte cu plăcere şi folos. Toponimie şi Istorie, de Nicolae Drăganu, proî. univ. la Cluj şi mem­ bru coresp. al Acad. Rom. 1928, Tip. Ardealul, _ Cluj. - Lucrarea de faţă e prima tipăritură a "Bibliotecei Institutului de Istorie Naţională, de ­ pe lângă Universitatea Regele Fer­ dinand 1, din Cluj, ce-şi propune a publica - deosebit de Anuarul §ău - «studii şi monografii, menite să lămurească chestiuni încă puţin cercetate, în raport cu trecutul po­ porului românesc». Pornind dela ideea de a întreprinde o monogralie toponimică a văii Sorneşului de sus, până la Macod inclusiv, autorul s'a văzut deocamdată nevoit a reduce numai la numirile de sate ale a­ cestei regiuni cadrul studiului său, ce ar fi voit să îmbrăţişeze în plus numele de ape, munţi şi părţile de hotar, iar acestea cuvenindu-se la răndul lor a fi cercetate în legătură cu toate numirile similare din toate părţile Carpaţilor. Dvsa urmăreşte prin această lucrare şi gândul de «a da un model de monografie to­ ponimică ardelenească, de care e nevoe să se scrie cât mai multe, înainte de a se putea alcătui marea lucrare de sinteză asupra toponi- ·t -� .. ��._ . .-:tIi " - ... ..- [169] miei Ardealului, pe care dorim să o vedem cât mai curând, în interesul rezolvirei chestiunei atât de mult discutată a continultăţel noastre în Dacia». Câteva pagini dela început cuprind o samă de răîueli cu unii di­ 'letanti cu pretenţii, sau cu cutare istoric or filolog şi lasă a fi că­ lăuzit uneori de sentiment, «obicei rău sfătuitor în ştiinţă» . .I;>-l Drăganu ia apoi în migăloasă cercetare rând pe rând următoarele nume toponi­ mice de sate de pe valea Some­ şului: Telciu, de origină slavă, luat probabil dela valea cu acelaş nume. Cu prilejul discuţi unei asupra etimo­ logiei acesteia autorul enunţă faptul că «numirile topice nu le dă tot­ deauna poporul însuşi, ci adesea stăpânitorul (domn sau proprietar) şi administraţia», acestea din urmă înlocuind uneori cu totul pe cele vechi, care rămân uitate, sau re­ dăndu-le stâlcite, astfel păstrate până la noi. Numeroase exemple dove­ desc această afirmare Bichiqiu e din ungureşte. Tot astfel Nimigea, cum şi, poate, Oraoul, de nu cumva o fi ruteneşti. Un sat relativ nou, Tăurea, s'a numit aşa după mlaş­ Unele «tăurile» ce-l inconjurau Nim­ tiu e numire ungureasca, indicând existenţa unei vechi populaţii de Nemţi, pe cari Românii convieţuitori cu ei i-au înghiţit. Vărarea e de aceiaşi origină, cum şi Anieşul şi Leşul. Cu privire la îorrna de plural «Ieşi», colaboratorul şi prietenul nos­ tru D-I Plopşor îmi spunea că în anumite cazuri- cel puţin în topo­ nimia oltenească - «Ieşi» este o formă de plural a lui «Ieasă», "mă­ răciniş, pe lângă forma mai obiş­ nuită «lease», Cităm în acest sens n.umele de «Leşile Sularului», loc la nord de Giubega (jud. Dolj), indi­ când aşezarea unui sat azi dispărut, pe al cărui loc au crescut mărăci­ niş, lezsă. In linie generală se con­ stată de aci un foarte mare con­ tingent de elemente ungureşti în numele de sate, ape, munţi şi ho­ tare de pe Valea Someşului. A­ ceasta însă, zice autorul, nu în­ seamnă că nu au existat aşezări româneşti or slavo-rornăneşti ante­ rioare venirei Ungurilor. Din potrivă, acestea au fost statornice şi puter­ nice, ca să poată explica români­ zarea Slavilor, Saşilor, Nemţilor şi Ungurilor ce s'au aşezat între Ro- 5 . mânii de pe această vale a Some­ şului de sus. Zagra, Salva, llva, Rebra, Luşca, Prislop - întâlnit de mai multe ori în toponimia noastră -, Cepan, sunt nume slavoneşti.Poiana şi Poeni sunt româneşti, dar deri­ vând dintr'un nume vechi slavo­ nese. Tot numiri vechi slavone, păs­ trate de populaţia locală românească şi apoi după venirea Ungurilor, dar mai deformate, sunt Rodna, Mocod, Năsăud. Feldru e neprecizat; Ma­ ier e săsesc, iar Sangeorzul, romă­ nizat după un Sanctus Georgius, botezat astfel de călugării catolici. Mititei, Runc, Găureni, Suplai, Mă­ gura şi câteva mai puţin impor­ tante indică o pecete romanică, In­ sfârşit Tradam, sat evreesc, cu nu­ me schimonosit din nemţeşte. Din expunerea autorului reiese că to­ ponimia regiunei studiate, cercetată ştiinţific, arată că «deşi cele mai vechi numiri ale satelor din această vale sunt sia ve, populaţia cea mai veche şi cea mai numeroasă care, covârşind cu numărul, a asimilat pe celelalte venite peste ea, une­ ori ca stăpănitoare, a fost cea ro­ mânească», Iar din toată regiunea , aceasta, valea Rodnei era cea mai exclusiv românească. Peste antica populaţiune naţionali'! a locului au venit şi s'au aşezat mai târziu Slavi, apoi colonişti unguri şi saşi, mun­ citori la băile Rodnei, sau veniţi si'! apere pasul, apoi la urmă Ruteni, şi poate şi Poloni, ajunşi cine ştie cum pe acolo. Românii au asimilat aproape toate aceste elemente ve­ nite peste ei. - In Anexe se dau 5 vechi documente, dintre 1264 şi 1450 (ultimul în Iacsimile), în care se găsesc consemnate numele sa­ telor de pe Valea Someşului de sus. Bibliografia Riizboiltilli pentr« itttiepel1del1ţii (1877-1878), de Ioan C. Băctiă. Buc-Cartealtomănească», 1927.-Cartea se tipăreşte de «Aşe­ zămăntul Cultural Ion C, Brătianu», la 50 de ani dela acel război. Lu­ crată în vederea unei opere care să trateze despre acest război, şi să cuprindă atât documentele tipărite, cât şi cele inedite, bibliografia de Iaţă îşi propune să pregătească ori­ entarea cercetatorului de mâine prin tipărirea aceasta. Autorul a elaborat şi bibliografia domniei regelui Ca: rol 1. Cartea are două părţi: 1) ştiri 169 [170] În limba română şi 2) ştiri În altă limbă, culese din cărţi şi articole din ziare, pentru cele româneşti ser­ vindu-se şi de manuscrise, în total 242 de isvoare, În care intră şi câte un pachet de hărţi şi de stampe. « A lăII ta românească», Î1tfâia re­ vistă literară a Moldovei, de N. Cartojan. Buc. 1927.-;- �ine anume a înfiinţat această fO�Je !Iterară: Ko­ gălniceanu or Asachi ? ŞI la ce dată, cum şi ce era articolul .care a pri­ cinuit suprimarea Alăutei? erau lu­ cruri nelămurite Încă bine pentru istoria noastră literară. Intemeiat pe isvoare noi. D-I Cartojan luminează chestiunea, arătând Împrejurările în care apare, trăeşte şi dispare prima revistă literară de dincolo de Milcov. Primul număr al Alăutei, supliment literar la «Albina Romaneasca» a lui Asachi, apare la 14 Martie 1837, sub Îndemnul succesului ce avea suplimentul literar al Curierului Ro­ mânesc al lui Eliad, apărut încă din 1836: Curierul de ambe-sexele, A­ cademia posedă 7 numere din a­ ceastă revistă, ce aparea neregulat, cel din urmă purtând data de 3 Febr, 1838. C. Negruzzi e cel mai regulat şi de valoare colaborator al ei. A doua serie a revistei începe cu numărul din 1 Iulie 1838 şi cu titlul «Alăuta Românească, supple­ ment litteral a Albinei Romănesci», după Întoarcerea lui Kogălniceanu dela studii. Nici-o indicaţie despre cine precis o conduce. Din aflarea textului manuscris al acelui prim număr, scris Întreg de mâna lui Ko­ gălniceanu, şi din alte date, reiese că paternitatea Alăutei Româneşti este a lui Kogălniceanu. Din această a doua serie apar 5 numere. Cola-' borează la ea Asacht, C. Negruzzi, Hrisoverghi şi 1. Tăutui. Numărul din 1 Sept. 1838 este ultimul, căci revista e suspendată, din cauza că a publicat articolul «Filosofia, vis­ tului, scrisă de un rus, filosof al na­ turei». Aceasta e o inspiraţie după un articol al satiricului rus Bulgarin, ce fusese publicată În nemţeşte în "Magazin Iilr die Literatur des Au­ slandes" în Berlin. Se satirizeazăvin ambele jocul de cărţi şi jucătorul de cărţi. Dar Kogălniceanul asociază la noţiunea de whist numele Ru\ siei, bătăndu-şi joc de viaţa socială rusească, în care mişună cartoforii. 170 Nu lipsea aci nici intenţiunea spe­ cială de a ridiculiza pe consulul rus din Iaşi, Kotzebue, mare jucător de cărţi.' Aci e pricina ordinului lui Mihai Sturza de suprimare al Ală­ utei. Mai mult: Kogălniceanu, "8- diutant domnesc», e pedepsit cu o lună de închisoare, în casă probabil, pentru că a publicat numitul articol. In Anexă se dă şi textul compunerei care a prlcinuit dispariţia revistei. Lirica portugheză de azi, de Al. Popescu- Teleqa, "Ramuri", Cra­ iova, 1927.-Autorul, cunoscut nouă pentru romanul său "Rătăcirea lui Ion Vancea", dar mai ales ca unul ce ne-a iniţiat în literatura spaniolă, aduce o nouă contribuţie la cunoaş­ terea producţiunilor poetice ale na­ ţiunei iberice celei mici. Deosebită pronunţat de literatura surorei mai mari - literatură «dramatică în cel mai larg sens al cuvăntului" -, li­ teratura portugheză este dela obăr­ şia ei şi până azi eminamente li­ rică. Căntecul de dor şi jale, "sau­ dada", ceva asemănător cu doina românească, este accentul şi nota cea mai frecventă din poezia ace­ stui popor. Mai puţin bogată şi va­ riată ca literatura castiliană, cea por­ tugheză are însă mai multă origi­ nalitate. Urmează o incursiune în ordine cronologică, prin opera lirică portugheză. lIfegleltorol1ttîltii, partea II: Li­ teratura populară la Meglenoromâni, de �Th. Capidan Ed. Acad. Rom. Tip. Cult. Naţ. Bucureşti 1928.­ Cele 220 pagini ale volumului cu­ prind materialul folkloristic cules de autor in cursul călătoriilor sale de prin comunele româneşti din ţinutul Meglen, şi anume 17 cântece po­ pulare, 94 basme, 100 ghicitori şi 100 proverbe şi zicale. Materialul e foarte bogat şi, ca orizont, complet, aducănd probe ele limbă din toate comunele româneşti meglenite, a­ dică: Liumniţa, Cupa, Tărnareca, Oşani, Lugunţa, Birislav, Huma şi Nănta. Cât ştim nimeni, români 01' străini, din câţi s'au ocupat până acum ele Meglenoromâni, n'au elat atâta material şi atât de conştlinţios cules, ca D-l Capidan, Dvsa. înainte de a prezenta culegerile sale, des­ crie călătoria sa cea d'întăi (din 1919) în aceste părţi, şi impresiunile [171] culese eli privire la vo�bire� IbC�I­ niciJor. Pentru cine ştie bme dia­ lectul aroman ca şi rornâneasca "im­ presia generală ce-i f�c.e di�!ect�l meglenit vorbit între er ŞI nemijlocit, este că -'cu toate particularităţile lui proprii: care îi �au o fizionom!e cu totul deosebită-«, se apropie când de dialectul aromăn. când de cel dacoromân". Despre temeiul a­ cestor deosebiri autorul a stăruit în primul ,,:olum. Aci notează şi pa�ti­ oulăritătile de pronunţare ale Iie­ căreia din cele 8 comune de mai sus. Din a o dona călătorie a auto­ rului pe la acei' Români balcanici, şi prin mijlocirea unor tineri elevi meglenoromâni dela Se, Comercială rom. din Salonic. D-l Capidan şi-a completat materialul ce înfăţişează în acest volum. Un capitol se ocupă de începuturile învăţăturii româneşti la Meglen (pe la 18(4) şi a introdu­ cerei Jimbei române în biserică La urmă se descriu luptele fraţilor de acolo în potriva Grecilor, spre a-şi avea scolile lor româneşti, şi înîrăn­ -gerea lor prin satâr şi ştreang gre- cesc. Azi românimea noastră balca­ nică, măcelărită, or terorizată numai, de antarti greci şi comitagii bulgari, îşi tărăşte agonia dureroasă, dacă n'a fugit în Ţară or n'a fost coloni­ zată cu de-a sila prin ingrate ţinu­ turi de ale duşmanilor românismului. Urmează materialul foJkloristic, în ordinea şi enumărarea însemnată la început. Contribulitmi la cunoaşterea ptlleoliticul1li ditl Moldooa de Nord.-Malurile Nistrului-, de N. N. Moroşan, Acad Rom. Mern. Secţ. Şt. 1927. - Săpăturile făcute în vara lui 1926 la Ripiceni, jud. Botoşani, au dat la lumină cea d'întăi staţiune paleolitică descoperită în vechiul regat. Importanţa ei stă şi în faptul că în grota aceasta "se poate urmări, într'o măsură oare­ care, succesiunea desvoltărei cul­ turii omeneşti din perioada paleo­ Iiticului superi r", prezentănd, prin vestigiile culese, un variat tablou îaunistic şi climateric din Diluviu, Staţiunea se află într'o peşteră să­ pată într'o colină calcaroasă din malul Prutului, la vreo 150 metri deasupra nivelului apei. E o grotă lungă, îngustă dar foarte înaltă, din care o parte a fost distrusă de ex- ploatarea varului de acolo. A fost locuită, cum se vede din osemin­ tele aflate acolo-faună diluvială­ şi instrumentele făcute de mâna omului paleoJitic, din silex şi os. Astfel de resturi sunt foarte dese şi înalte localităţi de pe malul Pru­ tului în sus şi în jos, ceea ce con­ firmă existenţa unor staţiuni paIe 0- litice a omului diluvial prin aceste locuri, unde depărtatul nostru stră­ moş putea găsi silexul necesar fa­ bricărei uneltelor şi armelor sale. Imperiul Cumanilor şi domnia ltd Băsârabâ, capitol din colabo­ raţia rornăno-barbară în evul mediu, de N. Iorga. Mem. Secţ. Isi. Acad. Rom. 1928. - Cum vor fi trăit Ro­ mânii pe vremea năvălirilor, şi ce raporturi vor fi avut ei cu năvăli­ J:orii din stepa răsăriteană ? Ei vor fi trăit în autonomia unei "Romanii" aşteptând pe "Impăratul", dar ne­ primind pe regele barbar adus de văntul invaziilor, iar ducii lor-nume înlocuit cu acel de voevozi->, cu juzii şi adunarea poporului, vor fi condus aceste aşezări româneşti multă vreme, capabili şi de a re­ zista armaţi acestor invadatori, .dar uneori şi înţelegăndu-se cu aceştia. Aşa nişte Români au însoţit horda tătărască în mersul ei spre Apus, luând parte-în a doua jumătate a sec. XIII-lea-la un atac în potriva unei mănăstiri italiene din Sud. Nişte Români au întovărăşit şi pe Alanii dunăreni cari au luptat.in Asia Mică contra Turcilor pe seama Imperiului bizantin, cum şi contra Catalanilor lui Roger de FIor. Tătarii "creştini", pomeniţi în sec. XIV-lea de scrii­ tori bizantini ca luptăndu-se cu ar­ cele, erau învederat tot Români. Tot aceştia vor fi fiind cei numiţi Valvi sau Falben de unele isvoar e germane şi ungureşti, şi crezând ă ctesigna prin aceste nume nişte Cu­ mani. După scriitori mai recenţi. cari s'au ocupat de Cumani - sau Chipciaci-, aceştia au o mai mare importanţă de cât aceea ce li s'a dat până acum. Fără a fi numeroşi, nici aşezaţi statornic, ei au pregătit pe Tătari, au mutat spre Nord centrul de gravitate al Ruşilor Chievului şi au influenţat mult pe vecinii lor Bulgari şi Ruşi, mai ales când au trecut la creştinism. In Crimeia ei ar fi pănă azi chiar bază populaţiei, 17l .. 1iLL .zag:. [172] I . I . , este completă. Fie D-) Georgescu Tistu, fie altul, urmează se continuie cercetarea întregului ţinut, cu o mai aplecată stăruinţă pentru amănunt. Cele 30 ele pagini publicate ele D-I I. Stoian în vol. III, îasc, I, elin "Grai şi Suflet", sub titlul "Texte folklorice din Rămnicul-Sărat= sunt de asemenea de consultat în a­ ceastă materie. Bucăţile culese de D·l G. Tistu sunt aşezate-233 cu toate.-după localităţile unde s'au auzit, cântece, strigături, ghicitori, colăcerii, snoave, basme, povestiri despre obiceiurile populare locale, 01' altceva, descăntece, balade, etc. E şi lin Cântecul Jianului ajuns pe aici (Vd. nr. 72, 104, 105). Mioriţa îşi are şi ea înrudirea cu Voinea Ciobanul (121, 179 şi 216). Oltul se întâmpini'! foarte de multe ori aci (54, 101, 124, 125, 130, 166, 184 şi 219, ba chiar şi Jiul (184).-La urmă Glosar, Indice de nume şi lucruri, cum şi o harti'! a regiunei cercetate. Românii din Banat, de Romu-, lus S. Molin, Timişoara, 1928, cu o sugestivă copertă, pe care se eli'! harta Banatului întreg, colorată 1n roşu pentru părţile unele Românii populeaza exclusiv ţinutul, şi cu alb pentru părţile puţine unde na­ ţiunile convieţuitoare � cu ai noştr! formează majoritatea. Sare în ochi revoltător strigătoarsa nedreptate ce s'a făcut, cu voia aliaţilor noştri, prin trasarea unei frontiere absurde, menite si'! trunchieze pământul ro­ mânesc al V ărşeţului şi Bisericei Albe spre a-I da Sărbilor, cari for­ mea�ă minoritatea etnici'! a părţei de sud il regiunei, între Timiş, Pl�­ năre şi inica delimitare a gtaniţei. Extrasă din revista noastră (nr. 34 şi 35), având tnsa şi oare-care am: plilicări şi adăoglri, lucrarea D-IUI Molin se ocupă de tipul şi carac­ terul etnic al Bănaţenilor, de cre­ dinţele lor populare, de dialectul bănăţean, de distribuţia populaţiei, cu particularităţile etnografice, apoi note de geograiie economică, cum şi ceva despre şcoală şi religie. La sfârşit câteva consideraţi uni asupra desvolti'!rei istorice şi culturale a Banatului, Cartea e împodobiti'l cu multe clişeuri, vederi de prin ţară şi oraşe ale ţinutului, tipuri de bi'!­ ni'!ţeni şi bi'ln1\ţence, foarte intere­ sante pentru portul. lor. Folklor din jud. Bttzett, de N. Georgescu- Tistu. Ed. Acad. Rom. 1928. - Culegerea aceasta penţru material de limbă şi folklor in �i­ nuturHe Buzeului şi Râmnicului­ Si'!rat s'a mcut din insi'!rcinarea A\­ caelemiei şi prin recomanelaţia D-Iui Profesor Oviel Densuşianu, în curs de o lună, în vara lui 1920. Ea nu 112 deşi sub nume de Tătari; tot ei ar fi vestlţii Mameluci, cari în Egipt au dat o dinastie. Numele de Tocso­ bici, neamul lui Tocsabă, din leto­ piseţele ruseşti, aminteşte exact pe Toc abi'! boer muntean din sec. XV-lea. Exista un sat Tocsobeni în Moldova. Numele, neexplicat până acum, Talabă, apoi Tăncabă, şi în sfârşit Băsărabă sunt din acel�ş .ca­ lapod şi tipic. Nume. toponimice, ca şi de persoane, Băsărabă, Bă­ sărab or Basarab, sunt multe. Nu­ mele de Basarab va fi fiind deci un împrumut dela Cumani. Numele de sigur, zice D-I Iorga; dar numai numele? "Statele noastre s'au for­ mat, din nebuloasa patriarhală a juzilor şi voevozilor, prin impulsul organizaţiilor mai concentrate din vecini". Poate astfel, ca Cumani, să fi dat un îndemn Bulgarilor să-şi . formeze statul dela Târnova. Tot aşa vor fi dat «Românilor, din mun­ tele dela Argeş şi Muscel, un im­ puls cătraalcătulrea Domniei, care, dela Borciu Cumanul, a putut trece, prin Seneslav şi ai lui Băsărabă cel cu numele cuman. Astfel, precum Rusia moscovită continui'! hanatul Tăturilor, hanatul Cumanilor se con­ tinuă în Domnia a toată Ţara-Ro­ mânească, oroare ar H fost modi­ ficările pe care i le-a adus tradiţia românească şi sufletul poporului ro­ mânesc». Colaborarea cu barbarii e un fapt de care, daca se ţine seama, va explica multe lucruri încă nelămurite din istoria trecu­ tului nostru. O colaborare, o tovă­ răşie, nu o supunere a populaţiunei noastre la puterea năvălitorilor, dar : Studentii români pentru Românii elin Bulgaria. Cele Trei Crişu ri intră în al doi­ lea an de când, complet reorgani­ zate, apar într'o formă şi un conţi­ nut care le pun în numărul celor mai de seamă publicaţi uni româ­ neşti de pop ularizare a culturei li­ terare şi artistice. Ieşită din teascu­ rile tipografiei "Scrisul Românesc" din Craiova, revista Graniţei de Apus se înfăţişează în bogat şi elegant vestmânt. Ajutorul pe care autori­ tăţile i-l dau (se întâmplă, cum ve­ dem, ca acestea să o şi brodească uneoril), şi mai ales destoinica stă­ ruinţă şi osteneală a celui care o conduce-Colonelul G. Bacaloglu­ au făcut din Cele Trei Crişuri una din cele mai simpatice şi folositoare publicaţiuni, cu rost' special şi ho­ tărâtor în regiunea ce deservesc cultural. Coperta înfăţişează totdea­ una o vedere artistică, or o repro­ ducere după un tablou Cuprinsul e variat: literatură, chestiuni sociale şi economice, şi mai ales articole in­ formative de tot felul, cu o notă nationalizantă Scriitori de frunte din Ardeal şi din Ţara veche cinstesc paginele revistei dela Criş : Bogdan­ Duică, 1. Agărblceanu, M. Ştefăne­ scu, O. Talrali, Sextil Puşcariu, Sil­ viu Dragomir şi atâţi alţi distinşi scriitori români. In numărul 1. an IX se reproduce fotografia Casei din PaJermo (via Butera, 31) în care a murit N. Bălcescu în 1852. Datina, an. V, nr. 9-10, încheie cinci ani de existentă. In articolul prim, semnat 1. Cetina, se lămureşte că această publicaţie a pornit din dorinţa de a manifesta un gust de emancipare de sub tutela Bucureş­ tilor şi de a creia o atmosferă de intelectualitate mai pronunţată şi fă­ cută vizibilă în orăşelul de provin­ cie care este Severinul. O foaie pen­ tru popor «Datina Mehedinţilor» şi-a luat naştere dela acelaşi cerc, care plănueşte înfiinţarea unui Ateneu popular pentru suburbie, cu radia­ ţiuni la ţară Se afirmă credinţa în tradiţionalism şi că un regionalism inteligent e necesar in viaţa noastră culturală. - O notă din Insemnări : Gânduri după ci ci ani, al Dvlul Al. Dima, întregeşte ideile articolu­ lui de mai sus. "Inainte de a fi pur literară, activitatea gruparei din jurul « Datinei» a fost social-naţională, a­ titudine care s'a dovedit necesară după război. Tradiţionalismului său au căutat să-i deacun sens mai cu­ prinzător decât cel intransigent. Am înţeles astfel valoarea influenţelor străine, ca sugestii de stimulare a fondului naţional. Am combătut însă cu toată puterea teoria imitaţiei, ca bază de explicare a culturei noastre", cum zice Dvl Dima. Nu se poate 175 [176] judecată şi atitudine mai cuminte, vom adăoga noi.- Literatură buni­ cică şi foarte bune notele şi însem­ nările c r iti c e. Remarc în special Marqinaltite pentru voi. I!. al Me­ delenilor de Dim. Sandu. Ramuri, serie nouă, an. XXII, tre­ cut sub Direcţia Dvlui C. Ş. răgeţel, secretar de r e dac ţi e fiind poetul Căp. Şt. Bălceşti.-Sub o formă şi o conducere nouă, programul ei ră­ mâne acelaşi, cel statornicit de mai bine de două decenii, cum spune cuvântul de deschidere al acestui prim număr din 1928. - Orientări, de Radu Dragnea, constată că, din­ tre revistele care au luat viaţă dela - «Sămănătorul», e acea care a dăinuit şi singură care a urmat drumul tra­ sat dintru început. Curentul literar al Sămănătoruluţ a devenit o rea­ litate socială, şi aceasta este mă­ sura val orei sale. Ceeace autorul aşteaptă dela "Ramuri" azi "e să ajute mersul literaturei româneşti mai departe dela Sămănătorul prin sămănătorism, făcând apel la sur­ sele spiritualităţii native". Chema­ rea revistei e să se ,îndrepte spre spiritualizarea culturei, realizate În poezie cu Arghezi şi Crainic, iar în proză cu Pădurea spânzuraţilor; "să servească realităţile naţionale, po­ trivit nevoilor actuale ale culturei româneşti şi în acord cu ritmul su­ fletului uman". Ciudat pare însă să vorbeşti în "Ramuri" de "Sămănă­ torul" şi de samanatorism, şi să te fereşti de a pomeni numele D-lui N. Iorga! - O minunată povestire: Purcelu la bârlog, apa la maică şi omul la teapă, de P. Partenie, in­ tr'o limbă buchet de flori de câmp, În care duioşia se amestecă cu hu­ morul. - Din partea literară însern­ năm şi poezia de Şt, Bălceşti, Trec zilele toamnei prin sat pe 'la noi Mătuşi sgribulite de frig şi nevol, Cu ţoalele ude şi negre de ploi, ' Pe uliţa strâmba, 'nnecale 'n noroi, .• Şi pâclă mai deasă se lasă pe noi, Câteva însemnări despre Henri, de Regnier da D-na Maria Kasters�a. St/fiet oltenesc, an, 1, nr. 5, cu­ prinde: Obiceiuri şi credinţe, antJx­ me: Urări în versuri la nuntă, In­ vârnicitul (compara cu "MătcăJăul" din A. O. nr. 34, pag. 468), Ropo- " 176 tinul tăstelor, Strigări dela lăsatul postului, Vorbe tntelepte din popor. Balada cu 1 adu Haiducul, Snoave. In deosebi interesante sunt Vorbele otteneştt de 1, N. Popescu, învăţă­ tor din Şteîăneşti, şi C. Ciobanu, din Cetate. - Două frumoase Stri­ gături dela Aninoasa-Gorj: M'aş lnvârti ca sucala, Dar nu le ştiu rânduiala ; M'aşi lnvârti ca un leu, Dar mi-e trupuşorul greu! Bună 'j brănza, caşu 'i dulce, Dar la oi dracul s'ar duce! Bunu 'i zărul din ciubăr, Dar la oi mă duc de păr! Restul numărului. Câniece popu­ lare saiirice şi Insemnări, Nr. 6-7 cu patru variante ale ba­ 'adel Voica, sau Yoichiţa, şi balada Mircea, apoi câteva Strigături şi Credinte populare. Nr, 8, cu care se încheie anul,­ şi pare-se şi apariţia acestei foi de cercetări folkloristice -- cuprinde; Din cântecile lui Radu dela Giu­ bega, bard popular mort nu de mult, strânse de I. Firănescu. Favonitts, revistă pentru studiul Iiteraturilor clasice în desvoltarea lor şi în legăturile cu Iiteraturile mo­ derne, an. 1, nr. 7-10. Crai o a, Sept. 1927. - Despre Vgsile Pâroan se scriu calde cuvinte de omagiu, în­ Iăţişănd pe cel dus sub aspectul lui de însu!leţitor al clasicism ului ro­ mânesc şi apărător cu temei al ideei romanităţei noastre.-Dintre artico­ lele'acestui număr cităm; Viata şi opera lui Juuenal, de D-I 1. M. Ma­ rinescll.-Horaţtu şi vtrqtuu tn poe­ zia lui G. Carducct, de D-I N. 1. Herescu.-Ca traduceri: Câniul XIV din Iliada, în versiunea revăzută a D-lui G. Murnu. - O dedicaţie din Cotultus, tradusă de acelaş.- Tna­ tisule, din Theocrit, în româneşte de T. A. Naum,-CânlullI/ din Poe- , mul naturii al lui Horaţiu, tradus de D. Murăraşu în mod remarcabil. -Un fragment din c. 1 din Aeneis CI lui Vergilius, în versiunea bogat colorată şi ritmu-l ce urmăreşte lim­ ba originalului, de D-I V. Georgescu. - 3 Ude şi 2 Epode ain Horatiu, traduse meşteşugit de D-I Herescu. - Cronică la urmă. Pleiada, revistă pentru poezie, critică şi ideologie. Redactori: N. 1, Herescu şi T. Păunescu-Ulmu. era- [177] . iova, an L-In primul număr alaces­ tei publicaţii (din Nov. 1927) D-I Ulmu, în Un aspect al poeziei lui Eminescu, relevează nota transcen­ dentului, a metafizicului, cu nu- . meroase exemple din opera poetu­ lui. Prin ea Eminescu a îmbogăţit poezia românească, i-a dat altitu­ dine, ceeace lipseşte adesea poeziei noastre contirnporane "străbătută prea persistent de o alipire de cele terestre". - O minunată creaţiune poetică, cuceritoare prin simplitatea şi sinceritatea sa de expresie e Io­ nică, de D-I V. Voiculescu. - Ver­ suri frumoase mai însemnăm aici: Fântâna din răscruci, de 1. Buz­ dugan şi Elegie, de I. Pillat. Nr. 2 se ocupă, prin D-l Popescu­ Telega, de Poeţii Americei latine. Autorul este cel care ne-a iniţiat şi În cunoaşterea literaturei şi Iolklo­ rului iberic.-Versuri de Dsnli Voi­ culescu, Herescu şi Murnu. Nr. 3-4, din lan -Febr. 1928 este mai tot dedicat poetului Voi cules cu. "Pleiada" nu face - ca altele În atăte împrejurări-e-e tămăiere abun­ denta şi exagerată colaboratorului, ci simplu gestul de cuvenită orna­ giere poetului care, neînscris in eli­ cele combative literare ale Olym­ pului, s'a impus prin calitatea operei sale, În care cea mai pură poezie se Încadrează În disciplina bunului simţ şi a bunului gust. D>l Herescu înîăţişează Poezia lui V. � oicuiescu în ceea-ce ea are caracteristic, fi­ xăndu-i locul în desfăşurarea poeziei noastre de azi; după aceasta se re­ produc câteva Bucăţi alese din o­ pera poetului.c-Cronice cu privire la literatura românească şi străină semnează în fie care număr D-nii Ulmu, Herescu şi alţii, cu o notă mai combati vă, care nu stă însă rău tinereţei, când nu e prea por­ nită sau vizibil pătimaşă, Semenicul, revistă culturală lu­ pară. Lugoj. An 1, nr. 1, lan 1928.­ Noua publicaţie bănăţeană apare cu gândul de a fi "expresiunea fi­ delă a convingerilor, pulsul vieţei culturale" a acestei regiuni. Din partea literară a acestui număr în­ semnăm o poezie simţită. «Pe mine nimenea nu m'a iubit», semnată Mia Cerna.-D-l Tr. Simu în Urme grăitoare se ocupă de vechea ce­ tate dacică Bersovia, pe valea Bar- zavei. - Material folkloristic ne dă D-I G. Catană : Blestemul păiaje­ nului, colindă si câteva Câniece şi strigături, de D-l A E. Peteanu.­ Asupra Baladei bănăţene ne dă o disertaţie interesantă D-l Lucian Cos­ tin. Dupe oarecare consideraţiuni ge­ nerale, cunoscutul folklorist arată cum şi unde s'au conservat mai multe balade, precum şi migraţiunea elementelor epice şi a motivelor din balade, venite unele din Sărbia, al­ tele din Ardeal sau din Oltenia. De aci, unele au pătruns în Banat di­ rect, sau indirect. Pe această din urmă cale sunt ajunse ale Bufenilor, trecute dela aceştia şi la Frătuţi, cum e bunioară balada Iancu Jianu, şi Miu· Halducul, Din epoca impi­ lărei ungureşti au rămas de ase­ menea ceva balade Evenimente istorice mai apropiate, ca la 1848 şi 'mai încoace, se cristallzează în forma doinei, formaţiunea baladei încetând de acum - lnformaţiuni culturale şi recenzii de publicaţii încheie acest număr al Semenicului. No. 2 se deschide cu trei pagin i minunate, semnate de P. S. Sa Ar­ him. G. Moruşca: Clipe de recule­ qet e, in lumea gândurilor. O preo­ cupare de ordine morală, Într'o at­ mosferă de înaltă altitudine sufle­ tească, şi îmbrăcată Într'o perfecti'! Iormă literară, iacă ce caracterizează aste rânduri Sunt pagini de antologie aci, ca bunioară dela pasagiul: "Nu ne dăm seama câtă grije trebue să dăm vieţei noastre spirituale, cu câtă solicitudine trebue si'! păzim lumea noastră lăuntrică, Să privi­ ghem zi cu zi şi ceas cu ceas a­ supra gândurilor ce se ridică sau dau năvală de-afară, ca să nu se instăpănească acolo ceva primej­ dios, căci gândurile pot fi o bine­ cuvântare, ca şi un blestem pentru viaţi'!...... Aşa de uşuratec şi Iară grija, omul deschide intrările sufle­ tului său pentru gânduri streine Când se opreşte cineva în faţa casei tale, stai cu luare aminte şi exa­ minezi de-l vei lăsa să intre, or nu. Nu cumva e unul care vine cu in­ tenţiune rea faţa de tine şi de bunul tău? Casa ţi-o păz eş si'! nu fie cal­ cată de nepoftiţi, dartintrarea a su­ fletul tău nu o păzeş L. .. Găndurile pot fi mai primejdioasti decât schin­ teile de foc. Mult maaimulte suflete 177 [178] s'au aprins de gânduri rele şi au ars în focul patirnilor, de câte case şi gospodării omeneşti au ars aprinse de schintei.... De aceea fii treaz când ieşi între oameni. Gândurilor bune insă, care se apropie de tine ca îngerii lui Dumnezeu, să te ser­ vească, deschide-le larg intrarea .... Şi vei vedea uimit ce lucruri mă­ reţe pot lua fiinţă într'o viaţă de om, trăită în lumea găndurilor cu­ rate". - Un negrolog-elogiu pentru marele bănăţean Valeriu Branişte publică D-! Praf. A. Petreanu, apoi o cuvăntare Iunebră pe marginea aceleiaşi groape, de D-I 1 Marila-> Semnalăm încă: Victor Hugo şi Vlad Dracul de 1. Bistriţianu, cu foarte corectă traducere în româ­ neşte a versurilor citate; Calendarul pământului, de Gh, Garda, poves­ tire remarcabilă pentru umorul ei şi limba bogată în elemente dia­ lectale populare; Mince şi prostâie, de Ion Curea -Câteva note noi, a­ mintiri despre Cas i an Munteanu, mai dă D-I Prof. V. Bârlea. Revista Istorică, XIV, 1 - 3 pe lan. - Mart. 1928 se începe cu un rezumat al conferintei ce 0-1 Praf. Iorga a ţinut astă iarnă la Te-Severin: Olteni afară din Oltenia, pe care nu putem decât regreta că nu s'a publicat in extenso. Dintru început d-sa atrage odată mai mult atentia as rpra unui act emanat dela Bela IV, după năvălirea tătărească, şi prin care Regele Ungariei invita pe Ca­ valerii Hospitalieri să vie să ocupe Oltenia. De aci D-I Iorga scoate nu­ meroase şi interesante note despre aşezăriie româneşti din acele vre­ muri în colţul nostru deţară. Ur­ mărind creşterea importanţei Olte­ niei şi a populaţiei sale, autorul cer­ cetează expansiunea acestor Olteni, în trei direcţii anume. Una, mai ve­ che, din vremea fanariotă şi după ea, peste Dunăre, în valea Timocu­ lui, până spre Morava. O a doua spre Apus, după 1740, când Austria a cătat să morneasca şi să păstreze ceva din populaţia românească p\y care, potrivit tratatului dela Pasa, rovici, îi scăpa din mână prin restl­ tuirea Olteniei. De atunci s'au colo-\ nizat vreo 15.000 de familii oltene \ în părţile muntene ale Banatului. aşa numiţii Bufani. D-l lorga în­ deamnă pe binevoitorii cercetători 178 bănăţeni de azi a spicui arhivele multe ale bisericilor din Banat, spre a putea preciza aria de întindere a coloniştilor acelora. A treia direcţie ele expansiune ar fi spre Nord.vîn direcţia fostei Sarmisegetuze, de pe lângă Haţegul de azi. -- Cărţi re­ preseniaiioe În viaţa omenirii, tot de D-l Iorga, continuă seria înce­ puta, cu calugarul francez Raul cel Spân, din sec. Xl, apoi cu analişti şi biografi germani, ca bunioară: că­ lugărul din Trier, continuatorul lui Regino, Widukind, Thietmar croni­ carul, câte şi trei din sec. X, _ cum şi câţiva biografi dela începutul vea­ cului al Xl-lea. - Din notele şi dă­ rile de samă menţionăm; Proiqu­ menul Iosif de'a Hurezt ; Avui-a Matei Basarab un fiu? Husitis­ mut in România. Cercetări Istorice, an. Il - III, 1926-1927. Iaşi. Revistă de istorie românească. Director 1 Minea.­ Dreptul canonic in literatura ro­ mânească, de Const. Pc-Secelea=­ Iniluenia elenismului asupra lumei traco-aacice şi traco-daco-romane, până la retragerea legiunilor din Dacia, de Dr. Filip Horovitz, călău-. zit de ideea, cum spune autorul, că istoria noastră veche este istoria tu­ Mor Tracilor dela Sud şi Nord de Dunăre, idee împrumutată dela fos­ tul său profesor Dvl Minea. O nouă contribuţie la cercetările asupra Tra­ oilor, despre cari regretatul Părvan şi D�I Profesor G. G. Mateescu de la Clu] ne-au dat numeroase şi sa­ vante lucrări. Din descoperirile ar­ heologice rezultă că în sec. IV a C. Elinii din Tasos mai ales au între­ ţinut întinse relaţiuni comerciale cu Tracii nord-danubieni, cari începeau a resimţi binefacerile civilizaţiei ele­ nice. Aceşti Daca-Geti au intrat sub influenţa acestei civilizaţii dela mare spre uscat, cei din Sud fiind mai degrabă căştigaţt, şi graţie penetra­ ţiunei culturei şi influenţei politice macedonene sub Filip II şi Alexan­ dru cel Mare. In Dobrogea În spe­ cial această elenizare seeîectuează, începând cel puţin cu un veac îna­ inte ca legi unile romane să fi pă­ truns în aceste locuri, aşa că" Tra­ cii din Dobrogea, la venirea Roma­ nilor erau din punct de vedere eul­ tural Eleni şi reprezentanţi, în inte­ riorul Dobrogei, ai culturei elene, ;;=.=====�-- .� .. � �� [179] L 1 care radia dela Marea Neagră spre interior". Sub stăpânirea romană a Daciei, influenta culturală elină se .consolidează, Limba grecească e şi ea o limbă oficială. Grecii, foarte numeroşi în oraşe, se căsătoresc cu Romanii, rornanizăndu-se repede. In­ fluenţa elenică se exercită pe cale artistica-estetică şi pe cale religi­ oasă. Grecii aceştia, răspăndiţi prin mai toată provincia daca-romană, afară de părţile Olteniei, unde sunt rari, de oarece în această regiune "civilizaţia şi colonizarea romană precedase chiar cucerirea ţării de Traian". O bibliografie a chestiunei Încheie meritoasa lucrare rezuma­ tivă a D-Iui Filip Horovitz. - "Re­ forma" lui Const Vd. Maorocor­ dat, generalităţi şi păreri vechi, de D-I Prof. 1. Minea, Reformele dom­ nitorului, isvorâte şi din oare-care inîluentă urnanitaristă a culturei sale mai largi, uşurând Întru cătva sar­ cînele ţăranului român, intenţionau în primul rând a spori capacitatea de producţie şi de plată a ţărilor româneşti. "Inovator, dar fără în­ drăsneală, într'o lume veche, care-I apăra cu toată tradiţia sa de inega­ litate", Const. Mavrocordat a impus prin reformele sale discuţii şi a deş­ teptat revendicări, dintre care una -acea a împroprietărirei ţărani/ar­ s'a efectuat (mai mult ori mai puţin bine şi cinstit) sub răposatul rege Ferdinand, şi după sfatul stăruitor (aceasta o adaoga recensentul:) al D·lui profesor N. Iorga.-La «l-.Jote şi interpretări mărunte» aflăm inte­ resante pentru noi rânduri despre Bănia dela Strehaia, după date mai ales împrumutate din lucrarea Dvlui Alex. Lăpedatu «Episcopia Strehaii şi tradiţia scaunului bănesc de a­ colo», Bucureşti, 1906. Intre 15 lan. şi 15 Apr, 1673 s'a înfiinţat la Stre­ haia episcopie pentru un protejat domnesc, Daniil, venit din Moldova cu domnitorul Grigoraşcu Vodă Ghi­ ca. O pisanie din 1759 a mănăstire! Sfintei Troiţe dela Strehaia (zidită ele Matei Basarab în 1645), arăta Însă că şi Înainte de 1673 mai fu­ sese episcopie la Strehaia, care mai apoi il fost mutată la Râmnic. In concluzie Del Lăpedatu zice că un vechi scaun episcopal a putut fi la Strehaia. Existenţa unei reşeelinţe a banilor în acest Joc e de aseme­ nea posibilă. Căci dacă "prin nimic nu se poate dovedi că boerii Cra­ ioveşti, ajunşi mari bani când stă­ pâneau Craiova (moşie domnească), ar fi fost în l nie ascendenta bani cureşedinţa la Strehaia, dar posi­ bilitatea unei reşedinţe băneşti la Strehaia nu poate fi înlăturată, Sub Mircea cel Bătrân şi urmaşii aces­ tuia până la Vlad Vodă Călugărul, când s'a înfiinţat pentru Craioveşti slujba de mare ban, în vremuri, când cetatea Severinului uneori a fost şi 'n stăpânire străină, reşedinţa băniei a putut fi la Strehaia, precum a putut rezida acolo şi episcopul de Seve­ rin". Cronicarul Stoica Ludescu e singurul care menţionează Strehaia ca reşedinţa bănească. - Cu mare interes se citesc pagin ele dării de seamă despre confielenţele făcute de Principesa Caterina Raelziwill în car­ tea sa "The Near East from within" , lurninând frumoasa şi nobila figură .a marelui nostru rege Carol, cum şi masca lui Wilhelm al II, cu multe amănunte caracteristice din zilele şi evenimentele ce au precedat răz­ boiul cel mare. Banatul, an. III, nr. 1. Director A. Cotruş. - Sub o nouă direcţie, acea a uuui om de litere, şi cu to­ tul primenită ca lnlălişare, această revistă şi-a Iirnpezit însîărşit bine cărarea, Ţinăndu-se într'un cadru re­ gional, preocupările sale sunt deo­ potrivă ştiinţifice şi literare. Materia publicată este selecţionată suficient. Figurează în sumar: Regele Ferdi­ nand 1, de D. Nanu ; Pe-o stră­ veche cronică, poezie de A. Cotruş; Un călător turc prin Banat in sec, XVII-lea este Elvia Celebi, care a umblat între 1660 si 1664 prin Ba­ natul, Ardealul şi Ungaria stăpânite în bună parte de Turci pe vremea aceea. A vizitat astfel oraşele Pan­ ciova, Deta, Timişoara, Fi1get, Fal­ nic, Fenlac, Arad, Lipova, Radna, Odvoş, Vărădia, Ilia, Deva, Soirmrş; Şiria şi Ineu. Călătorul observă că În populaţia pur românească a Ba­ natului sunt amestecaţi puţini Sârbi în colţul sud-vestic al provinciei, iar Unguri încă şi mai puţini, pela oraşe mai ales. Amănunte privitoare la organizarea administrativă a Bana-' tului sub Turci, şi a cetăţii Timi­ şoarei. Articolul e semnat: Egume­ nul Serafim.-Urmează: Versuri ele poeţii bănăţeni D. O Blidariu şi N. 179 [180] Roman; Câniarea lui Mois! Ni­ coară, de Rom. S. Molin; Cale fe­ rată în Valea Timocului, de U. Timoceanu : Studii asupra folklo­ rului . bănăţean. - Filosofia popu­ lară - de L. Costin; Reşiţa de as­ tăzi, de Gh. Molin. Nr. 2-3, cu un nou Comitet de redacţie, lărgit "din toate partidele, şi dincolo de ele», adăogănd la preocupările de până ieri şi «eco­ nomia şi politica din Banat». De remarcat poezia plină de avânt şi încordare: De veacuri nicovală a Dvlui A. Cotruş, în care vărtutea Neamului, de veacuri nicovală .... pănă ieri domoală, aspră, sălbatică, vie se sbate, se sfâşie .... neinfrânfă se frământă .... fIămând�, goală, ca dintr'o boală se scoală, se răscoală .... '" se urcă, de-acum, ciocan iute, năprasnic, ciclopic ciocan, cu fier şi-oţel in flacări păgâne s'aprindem' calea spre mâine! Ca contribuţie literară pomenesc de asemenea - cu regretul de a nu o putea reproduce în întregime, pentru economie de spaţiu-Desle­ gare, poezie de D-I D. I • Blidariu, ele o elevaţiune spirituală superi­ oară.- Egumenul Seralim continuă descrierea Unui călător turc prin Banat în sec. X V Il-lea, începută în numărul anterior al revistei. Se arată cum era - se poate vedea şi azi încă - fortăreaţa mică a Timl­ şoarel, "în colţul sudic al cetăţii", toată "din piatră, Înconjurată ele jur inprejur ele apa Timişului", formând ca «o insulă uscată în mijlocul apei». Are porţi de fier, punţi mobile ce se Iasă peste şanţul înconjurător şi 5 turnuri de cărămidă. Oraşul avea 1500 de case, 3 geamii, străzi po­ dite cu scânduri şi multe prăvălii mici. Celebi descrie apoi în drumul său de aci înainte Făgetul şi Fal­ nicul, cetăţi întărite şi cu garnizoană turcească, Aradu, Lipova-foarte în­ floritoare pe atunci, având circa 1500 case şi 200 prăvălii-şi Oradia, In altă călătorie vizitează Lugojul, cu vreo 300 de case, toate de 1'\0- mâni, Vârşeţul cu de-asemenea 3'00 de case, 100 prăvălii, 3 geamii,,? şcoli şi o bae publică. De aci s� duce la Dunăre, trece prin Cazane, pe care le . admiră, coborând la 180 Orşova, cu iar vreo 300 de case, 100 ele prăvălii şi o mică şcoală. De acolo Celebi trece În Bulgaria­ Industria casnică la Bănăţeni. de R. S. Molin .. - lmperolismul Sâr­ bilor, două pagini care dau de gân­ dit, văzând ce au făcut alţii pentru a-şi mări ţara şi cum ne-am înfăţişat noi revendicarile la masa verde a Congresului Păcii cu «faimosul ge­ ral Iliescu», spre ocara noastră şi mai ales a celor ce l'au trimes a­ colo. Semnează Preotul Tr, C. Vrani, - Delegatii Banatului şi ai par­ ţitor unqurene la conferinta dela ]881 a Partidului National Român, ele R. S. Molin. Buletinu; grădiltei' Botanice şi al MmJeltltti Botanic de la Uni­ versitatea di11 Ctu], val. VIII, 1928, tipăreşte În acest număr studiul Dvlul E. Pop despre Exploatarea şi În­ trebuinţarea turbei în România. Autorul tratează următoarele puncte: Formarea turbei la noi, pro­ prietăţile fizico-himice ale ei, me­ todele-i de exploatate şi de Între­ bi.inţare, zăcămintele exploatate şi felul cum se exploatează la noi. Cantitatea totală ele turbă exploa­ ta bilă elin ţară s'a socotit a fi de 81, 205,000 de metri cubi. Din ea se exploatează abia cam vre-o 50/e, Cantitatea cea mai mare o dă ju­ deţul Săla] - Satu Mare, cu 50°/0 din total, apoi jud. CIUC cam cu 25°/,. Din totalul cantităţei exploatate în ţară, cam 80°10 este utilizată In scop medicinal. Lucrarea D-lui Emil Pop este însoţită de o hartă a repartiţiei exploatării turbei În România şi cu numeroase gravuri şi o planşă. Arhiva Somesanâ, revistă isto­ rică-culturala. Nr. 8, Năsăud, .1928. -s-Minele rodnene, de Virgil Şotropa, În care se îace istoricul acestor ex­ oloatări, aşezate cam la vreo 10 km, de comuna Rodna. Descrierea fazelor prin care au trecut aceste mine se la ce după documentele a­ flate aruncate prin podul şi pivnita administraţiei acestor mine, şi anume pentru vremea ctominaţiunei ma­ ghiare.-Dauă adrese şi amintiri, de D-l Iuliu Moisil, cu prilejul ser­ bătorirei celor 60 de ani dela apa­ riţia "Convorbilor Literare" (Martie J927), au interes pentru a arăta in­ fluenţa junimismului pătrunsă pănă \ ; \ [181] r r la Năsăudul de acum 50 de ani.­ O Autobiografie a lui Florian Por­ cius, botanist ilustru al Ardealului de ieri (Aug. 1816-Mai 1906), fost membru al Acad. Rom. este apoi completată cu Adause la Biografia lui FL. Porcius, de V. Şotropa.­ D-l V. Bichigean Începe a publica cu acest numar traducerea textului Statutul Grăniceresc, apărut în la­ tineşte la 13 Nov. 1766 El "a fost baza de organizare a regimentelor g răni cereşti şi a format temelia in­ stituţiilor culturale, sociale, naţio­ nale, ridicate de vechii grăniceri În Valea Rodnei». - Documente bise­ riceşti publică D-l Iulian Marţian ­ Din scrisorile celor dispăruţi, de V. Şotropa. - O audienţă la Vodă Carol in 18S0, povesteşte R. P. A­ Iexi, - Radioacttoitatea apelor mi­ nerale ain jud. Năsăua, de Iuliu Moisil. Junimea Literară, XVI, NI'. 11- 12. Cernăuţi. 1927.- Eusebie Man­ dtceoschi, profesor, muzicolog şi compozitor distins bucovinean, a fost sărbătorit astăvara, cu prilejul Împlinirei a 70 de ani. Cuvântul de cuvenită amintire îl face D-I Leca Morariu. -- Regăsim aci cu plăcere în povestirea Lunaticu numele Dvlui Tiberiu Crudu, al cărui remarcabil talent îl remarcasem acum câţiva ani în debuturile sale prin revistele cralovene.s- Elemente filosofice în Iit, franceză, în continuare şi fine, de E. Ka1l6s - In dialect istm-ro­ mân, cu traducerea textului şi note explicative de D-I Leca Morariu: Zmeul şi Ţiganul. - O frumoasă poveste poporană: Mame. grâu lui, . de Econ. D. Furtună. - Note şi in­ sernnari critice multe la sfârşit. 1Jrilterva, revistă de sinteză eul­ turală, 1, nr. 3, Iaşi.-Concepţia in­ dioidualistă şi utuoersalistă a eco­ nomiei naţionale, de prof. Othmar Spann, dela Universitatea din Viena, economist şi sociolog cunoscut şi apreciat, mai ales în materie de so­ ciologie. In economia politică caşi în sociologie, mulţimea teoriilor e­ mise în cursul anilor se reduce la două concepţii: individualismul şi universalismul. Aceasta se dove­ deşte din cercetarea sistematică a doctrinelor economice în diferitele timpuri şi la diferiţi autori. "Ideea fundamentală a individualismului ră­ mâne teoria preţului, şi în legătură cu ea teoria repartiţiei", din care urmează firesc «postularea comer­ ţului liber, libertatea industriei, pre­ cum şi orce alte forme de libertate economică». Teoria economiei uni­ versaliste sau organice nu porneşte dela omul considerat individual, ci dela comunitatea omenească în ge­ neral, dela societate. Conform ei, începutul teoriei economice e în so­ ciologie, "economia este un sistem de mijloace pentru scopuri". Căci "raţiunea subiectivă a activităţei in­ dividului trebue să se transforme într'o raţiune de incorporare În o structură, pentru a deveni activitate economică". In acest fel economia apare "ca o structură cu un caracter de activitate producătoare". Legi naturale în economia politică nu există, ci numai o determinare a economiei într'o anumită direcţie. Teoria universalistă este mai aproape de realitate. Economia este o ştiinţă a spiritului, mai degrabă decât a bunurilor materiale. "Economia nu e stăpănită de legi naturale, me­ canice, ci spiritul stabileşte regule, pe care le respectă; el fixează sco­ purile, construeşte sistemul mijloa­ celor, rămănănd totuşi mereu legat de ele. Astfel se încrucişează în e­ conomie necesitatea şi libertatea".- Declaratia de război şi incheerea tratatelor, dupa Constitutia noas­ tră, de N. Daşcovici, de o deose­ bită importanţă şi neputănd fi re­ zumat în cadrul acestei recenzii.­ Conceptia filosofiei istoriei după Wilhelm Diltheţţ, filosof german contemporan, de N. Bagdasar.­ Criza ideet de progres, de Gh. 1. Brătianu. - Mişcarea comunistă în Anglia, de Nic. Petrescu. -- Anta­ qonismul juridic, de Tr. R. Jonaşcu. - Tendinţele t ieicei moderne, de E. Otetelişanu - Conştiinţa de sine ca un produs inierţisihic, de Dr. H. L Stoltenberg. -- Filosofia se­ rioeităţei, de Mih. D. Ralea. - Ra­ porturile dintre politică şi morală, de P, Andrei. Deşi asemenea ches­ tiuni nu preocupă pe politicianii ex­ ploatatori ai situaţiunilor politice, raporturile acestea există; e o strânsă legatura între morală şi politică, zice autorul. D-sa arată diferitele concepţii cu privire la ceea ce ne preocupă. Omul politic adevărat, 181 [182] i' I ţinând seama de realitate, are însă şi o morală superioară, îşi dirigează acţiunile sale după scopurile sta­ tului. "Inferioritatea moralei politice din ziua de azi nu se poate explica nici prin antinomia teoretică dintre moral şi politic, nici prin nivelul scăzut al massei, ci prin o lipsă de înţelegere din partea omului politic a adevăratei sale misiuni, prin criza de morală a conducătorilor". - La sfârşit Discutii şi Recenzii privitoare la cărţi de specialitate, filosofie şi sociologie. Revista Arluoelor, nr. 4, an. 1927, în 264 pag. cuprinde următoarele articole: Progresele arhiolsticet, de C. Moisil, Directorul general al Ar­ hivelor Statului. Constatând efectul dezastros al războiului asupra ar­ hivelor publice şi particulare, prin distrugere, răpire, evacuare şi pier­ dere, precum şi' slabul rezultat ce a dat restituirea şi repartiţia aces­ tor arhive după încheierea pacei, D-I Moisil înfăţişează problema ce se pune arhivelor de 10 ani încoace: îndrumarea organizării lor în con­ formitate cu spiritul timpului. In a­ cest scop se cere în primul rând să dăm o pregătire ştiinţifică superi­ oară funcţionarilor arhivelor, pentru care s'a şi înfiinţat în 1924 o Şcoală superioară de arhivistica şi paleo­ grafie la Bucureşti; congres ele şi expoziţiile de specialitate aduc con­ tribuţia lor la aceasta, cum a făcut Direcţia Arh. Stat. din Capitală, în­ Iiinţănd în 1925 în localul său un Muzeu de documente, sigilii şi ştam­ pe. Pentru arhivele româneşti se pun azi trei puncte de înfăptuire: construirea de localuri proprii - ar­ hivelor regionale din laşi, Cluj, Chi­ şinău şi Cernăuţi-s-Ia care, adăogărn noi, se impune a alătura planul în­ fiinţă rei unor arhive regionale în Cra­ iova, pentru Oltenia şi Banat-, pu­ nerea în siguranţă a materialului arhivistic al oraşelor, judeţelor şi sa­ telor, ce trebue strâns la centralele regionale, ca să nu să se .dea fo­ cului-cum au făcut nişte ignoranţi şi nevolnici acum câţiva ani \cu ve­ chile arhive ale Primăriei Craioveî, căror s'a dat foc pe un maldan l=­ şi punerea în aplicare a Legei de organizaţie a Arhivelor Statului,lcare să asigure un corp ales de func­ tionari acestor instituţii. Când �ce- I 182 ste planuri vor fi realizate, se va putea zice că şi arhivele noastre au intrat în faza normală de desvol­ tare a unei asemenea instituţii. ­ Chestiuni practice de cronologie românească veche, cu privire la di­ feritele ere şi stiluri şi un mijloc practic de a preface data anilor de la facerea lumii în cei dela Cristos, ne dă D-I G. Nlcolaiasa. - Arnon­ dologia Munteniei de la 1822 la 1828, adică din timpul lui Grigorie D. Ghica, primul domn pământean după fanarioţi, se comunieă de D-l 1. C. Filitti, după un manuscris din colecţia D-Iui Prof. Mih. Seulescu. Un foarte însemnat contingent de boeriţi ne dă Oltenia, Craiova mai ales, după aceste liste. D-l Filltti constată cum - cu privire la con­ semnarea datului boeriei «prin să­ rutare de mână» or "cu .caitan- ­ noi ignorăm foarte multe lucruri des­ pre chipul cum 'se vor fi efectuat ceremoniile acestea, petrecute doar de acum un veac. Dvsa scoate de­ osebit de interesante observaţiuni din aceste liste, precizând o seamă de amănunte rivitoare la investi­ rea cu boerii, la ierarhia micilor dre­ gătorii şi titluri, la durata investirei şi altele. In legătură cu chestiunea caftanului, D-I Filitti menţionează ce mai ştim în această privinţă din do­ cumente şi mărturisiri scrise ale tim­ pului. In total, din arhondologia re­ produsă, vedem că Grigorie Ghlca în vreme- de şapte ani a acordat 505 boerii. Din catagrafia din 1829 a cât­ muirii ruseşti aflând în total 750 de boeri de toate ranguriIe, rezultă că nu e dreaptă învinuirea adusă dom­ nilor fanarioţi de a fi acordat cu ne­ miluita boeriile.-Divane domneşti din Muntenia în sec. XVîntre 1389 şi 1496, de D-l 0 D. Florescu. Din înşirarea boerilor semnaţi sub dife­ ritele acte, vedem că, singurele dre­ gătorii întâlnite în cursul domniei lui Mircea (1480-1418 lan. 31) sunt: vornicul, banul, logofătul, vistierul, stolnicul, spătarul, comisul, pahar­ nicul şi pivnicerul, ultima dintre acestea fiind numită uneori şi picer­ nie. Ca ierarhie, cea mai înaltă funcţie pare a fi fost sub această domnie cea de vornic, apoi dregătoria de ban, de vistier, de logofăt, spătar, stolnic, paharnic, comis şi pivnicier la urmă. Atributul de «jupăn» pus­ înaintea numelor designa pe boerii 1;, ,111. [183] nobili; boerii Iără titluri şi dregă­ torii, aleşi din boerii de ţară, nu pur­ tau acest atribut. Se urmăresc mai departe cronologic domniile urma­ toare, dela Mihai 1, fiul mai mare al fui Mircea (1418 lan. 1420), până la moartea lui Vlad Călugărul, .în toamna lui 1496. - Studiu de siqi­ loqraţie românească, unde d-l C. Moisil cercetează sigiliile de dregă­ tori, apoi sigiliile domneşti cu ste­ mele judeţelor. O caracteristică ini­ ţială a vechilor noastre sigilii este că sunt heraldice, cu steme pe ele De prin ve. XVII încep sigiliile ico­ nografice, reprezentând figura dre­ gătorului şi insignele sale, Autorul prezintă mai multe sigilii icono­ grafice ale vornicilor mari din Ţara Românească. Dar dintr'un exemplu de sigiliu aplicat pe o carte de ju­ decată din 1616 a marelui ban al Craiovei Enache Catargi (din col. Ghibănescu), ar reieşi că şi banul întrebuinţa sigilii iconocraîice a­ vând şi el rol de judecător, ca' ma­ rele vornic. Sigiliile vechi cu in­ signele dregătoriei sunt foarte rare; ele sunt personale, de formă ine­ Iară şi figurează pe acte emanate dela cancelaria domnească, or pe acte particulare, dar nu pe cele date de înşişi dregătorii aceia. Si­ gilii domneşti cu stemele judeţelor sunt tot aşa rare; ele au, pe lângă ste.I?a ţării,. şi stemele judeţelor ţării respective. Sunt de pe la finele sec. XVIII şi începutul sec. XIX, sub ultimii fanarioţi, cari introduc această inovaţie în sigilografia noas­ ţră. Autorităţile civile or religioase rau ŞI ele acest sistem, cum bunăoară banii şi caimacamii Craiovei ar e­ piscopii .de Râmnic, a căro� sigilii purtau ŞI marca celor 5 judeţe 01- tene. Unul a fost reprodus - acel al caimacamului Nic. Scanavi, din 1813 (vd. A. O. an. VII, p. 46), în­ îatişănd în cele 5 medalioane ovale sternele judeţelor Mehedinti - alo, bină, Gorj - cerb, polj - peşte, Romanaţl - snop ŞI Vâlcea - ţă­ r�n ţinând de căpăstru un Col, lan&ă un puţ rotund, - motiv he­ raldic A provenind, probabil, din ve­ chea mdeletnicire a Joc uit o r il o r din ţinut, ele a exploata abunden­ tele puţuri cu apă sărată de pe acolC!. De n,otat �ă, sub ocupaţiunea austriacă, carmuirea schimbase ste­ ma acestui judeţ prin aceea a unui arbore (pom roditor).-Capetele de Arabi din stema Basarabiei, de Mih. Popescu, n'au fost menţionate ca existând decât de singurul Hul­ sius, care se va fi documentat după cronica lui Richental (vd. lucrarea d-Iui C. J. Karadja elin Mem. Secţ. Ist. VII 1927), în care s'au strecu­ rat destule erori şi multă fantazie. Aceste capete ele Arabi n'au exis­ tat în stema Basarabilor, conchide autorul. - Averea episcopului Cos­ tandie ruuu t 1827, de el. C. Fi­ litti. - Contrtbuţiunt documenior e la Isi. Revolutiei din 182/, de Mih. Popescu, aduc relatările corespon­ denţilor a două ga 'ete din Viena, trimişi în Principate ca să relateze obiectiv ce se petrece în ţară în urma mişcărei lui Tudor şi a ete­ 'riei lui Ipsilante. Interesante obser- vaţii luate mai ales elin Bucureşti, cu informaţii noi la cele publicate până acum cu privire la aceste e­ venimente. Textul se reproduce în nemţeşte. La urmă un "tabel de numele celor cari . de cu sfârşitul lui Decemvrie 1822 s'au aşezat, supuşi turceşti, în Sibiu şi 'n satele din jurul Sibiului, caii în timpul răsmiriţei s'au aflat aci ca refugi­ aţi şi cari până acum nu s'au îna­ poiat încă la casele lor". In această listă se cuprind rubrici pentru: nu­ mele gazdei, numele supuşilor tur­ ceşt!, I.laţiunea, calitatea, locul naş­ terei ŞI numărul persoanelor însoţi­ toare. Intre cei 30 inşi cităm pe: Clu­ cer Postelnic Const. Vlahutz : Aleco Somu caş, ispravnic Valahiei, cu 10 pers.; Postelnic Aleco Archiropulo, divanid Craiova, cu 8 pers.; Hagi Iohann Kostapetu, bojer in Craiova' Nicola şi Polichrony Koslapetu, ne: gustori; Panaiot Soutzo, negustor . în Craiova; N. Dumba, negustor, toţi aceştia însemnaţi ca "greci"; ca "români" figurează Klucer 1. Vlajan, bojer divanid, Craiova; Const. Aman. bojer, Craiova; Vă­ duva Const. Otetteleschan, boyerin, Craiova; Barbu Ştirbey cu 14 pers.; Vornic Aleco Ghika, cu 19 pers.; Clucer D. Otetteleschan, boer din Cr�iova ; <:Iuc. Şerban Murguschan, bojer Craiova, cu 10 pers.; apoi negustori tot de naştere din Cra­ iova: 1. Balutza şi N. Radovici,-La urmă: Miscelanea şi Recenzii. Forlunalo. 183 [184] Administrative .t ., 1.000 lei 2.000 lei 2.000 lei D-nul CONSTANTIN POENA.RU, Craiova PRIMĂRIA ORA.ŞULUI LUGOJ MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ................. � �.� � . . .. .. .. Sprijinitorii ARHIVELOR O�TENIEI pe anul 1928 : 1.1I.1I.1i +11.'1 .".11.11.11 .,1 ... 11+11.,1 .11+11+11+11+11+11.11.,1.11. 11+11+11.'1.,1.,1.11." +11+11+11+11.11 �I>\I.II.'I.II.'I. 11.11+11., :' .. .. .. • .. • • • • • • • • ........................ � ...............................•............... ! IJ III I . il .'.'1.' ii) i .11: 1; s I II 11.1 . li I :1/ In anul 1926 numărul abonatilor cari, primind regulat revista (întru ­ cât nu au reclamat că nu li s'ar; i trimes vreunul din ce1e 6 numere), nu au achitat nici până azi cei 300 lei ai abonamentului de atunci, este şi mai mare ca în anul precedent. Atăte invitaţii şi solicitări imprimate câte li s'au adresat în vreme de doi ani (ba celor pe cari i-arn cunoscut personal şi autorităţilor le-am îndreptat scrisori recomandate chiar), au rămas deIa cei mai mulţiIără răspuns. Rugam de data aceasta şi pe calea rubricei de Iaţă persoanele şi di­ rectorii instituţiilor de mai jos, îi rugăm cu stăruinţă să nu neglijeze mai mult achitarea abonamentului datorat. O revistă ca «Arhivele Olteniei», ti­ părită în condiţiuni technice şi artistice ireproşabile, cu un cuprins de mare interes ştiinţific, sp-ecial pentru Oltenia şi Banat, menită prin varietatea ru­ bricelor sale a irrîăţişa or şi cui câteva pagini de materie care să-I intere­ seze cu precădere, trebue ajutată să trăiască, şi să prospereze dacă se poate.' Pentru aceasta cerem, dela cei cari ne-au făcut onoarea de a reţine nume­ rele -publlcaţiunei noastre, să le şi plătească. De cele mai multe ori o omi­ siune de memorie or o simplă neglijenţă e cauza. Dar aceasta ne priei­ cinueşte pagubă, primejduind regulata a�ariţie a "Arhivelor Olteniei". Apelul de faţă se adresează următorilor din Bucureşti (unde avem cel mai numeroşi datornici): Dr. Col. 1. Mnsiaţă, Dr, 1. Costinescu, Dr. N. Dona, Dr. Gen. Pcpişieanu, 'eone« Chrisooeloni, -o-. 1. Bălăcescu, 1. D. Iancu/eseu, Oct. Goga, Vasile'Goldis, P. P. Nequlescu, D. Nequlescu, ioan 1. Pillai, O, C. Tăslăuanu, S. G. Antonescu, Alex, Dinapoi, Gr. Cerchez, Se. Normală de fete, Se. Etern. de Comert nr. I, Se. .Super. Comert, CoL Stâuescu, Gr. Dănescu, " ruu Axente, Ai. Otetelişanu, Dr.'N. Hamat, V, V. Haneş, Alţred Djuuara, AdI'. Magheru, Ntculescu-Dorcbaniu, D-na M. Arion, Ing. El'. Marian, ': D-na El. Botezatu, 1. Peirooici, Dr. El'. Sterian, Burcuş arhitect, St. Cesian, CentraLa Băncilor PopuLare, Tancred Con­ stanunescu, Numa Frumuşanu, Si. Gatllac, Const. Gara/Ud, C. Gerotă, T. V, Stârceaşi V. Orooeanu. Incă odată: Vă rug�m stăruitor, Domnilor abonaţi rămaşi în restanţă din 1926, trhneteţi cei 300 lei spunând şi dacă doriţi a vi se adresa iarăşi revista �e cu începutul anului 1928. Administraţia • •••••••••••• 184 [185] DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CE. LAUGIER ANUL VII, Nr. 37-38 ARfiIVCbC lVIAI-AUGUST 1928 ObTeHICI \ •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Teodor Teodorini Documente şi informaţii despre el şi iamilia lui de Artur Gorouei. Vornicul Alexandru Beldiman, în "Tragedia, sau mai bine a zice Jalnica Moldovei Intâmplare după răzvrătirea grecilor, 1821", vorbeşte despre isprăvile unuia- dintre grecii eterişti, F armaki. Mănăstirea Săcul, din ţinutul Neamţului, .este ocu­ pată de 500 greci şi arnăuţi, veniţi tocmai din Târgovişte, cari făcuseră multe jafuri şi omoruri pe unde străbătuseră toată Moldova, şi sub comanda căpitanilor lor: Sărdarul Iordaki, Gheorghe Călăuzul, Farmaki şi Căpitanul Niculi, se întăresc în mănăstirea care servea ca loc de refugiu, în vremuri grele, pentru moldoveni. Turcii, în număr de 2000, comandaţi de Mehmed Bosniacul şi Balanoglu, vin asupra mănăstirei. Intre Săculşi mănăstirea Neamţului turcii se întâlnesc cu grecii, şi aceştia, după o luptă crân­ cenă, o parte fug prin munţi, iar unii se retrag din nou în mănăstirea Săcului. "Cel vestit Sărdar Iordaki era povăţuitor, Şi după dânsul Farmaki, împreună lucrător; Gheorghe Călăuzul şi Căpitan Niculi Tălhari răi, şi viteji foarte, încât se putea făli". Descurajaţi, grecii tratează cu turcii pentru închi- narea Săcului. Cel însărcinat cu parlamentare a, este F ar­ matei, "Cu Salih Pasa Farmaki însuşi vrea a vorvi, Dacă'n locul 'său Agaua a sta nu s'a'npotrivi". Dus în faţa Paşei, " Farmaki îl lăuda, Măgullturr şi paele în cât se putea îi da; Din Târgovişte îi spune că înadins s'au pornit, 185 [186] Cu a Devletului dusmani n'au mai vrut a fi unit; Cu toti ai săi să-I sluiască, cum au fost a fi raia, Aceasta hrănea în suflet, dari a si se nevoia. Dar fiindcă acum vede dela ei chip duşmănesc, Nu pot mai mult a se'ncrede şi el şi-ai lui nu primesc; Se vor bate pân Ia unul cu un chip hotărâtor, Căci din ceas în ceas aşteaptă un foarte bun ajutor. De ajutor se lăţise voroava între oşteni, Grecii toţi o presărase cătră mulţi din pământeni, li prea supăra aceasta căci zicea că vin opt mii, Greci aleşi, unul şi unul, cei mai viteji şi delii. Salih Paşa pe Farrnaki priimeşte foarte blând, In havletul dintre dânsii îi zicea într'un cuvânt, De ajutor, de vitejie, nu-i pasă, ori câtă au, Morţi, zădarnice uciderr, supărare lui îi dau. Tunurile îi arată: - "Erbărie, zice, vezi, "Oşti pot să aduc atâtea încât însuşi poţi să crezi; "Dar vă sfătuesc mai bine armele să lepădaţi, "De unde aţi venit să mergeţi, de drum să vă căutaţi. "Jurământ vă fac că nimeni din noi nu v'ar supăra. "Iţi făgăduesc că însumi pe toţi vă voiu apăra; "In jurământul meu bine poţi a te încredinţa, "Dar nedându-rni ascultare, nici pe unul voiu cruţa. "Nu mă voiu duce de-aice, nu mă întorc înapoi, "Pănă când nu voiu răpune pe cel mai prost dintre voi". . . . . .. . .. .. . .. .. .. Mai la urmă şi Farmaki, cam cu greu, dar s'au plecat, O dorea şi el aceasta, scăpa de acel păcat. Dau parolă, se întoarce vesel că s'au mântuit, Tovarăşilor arată cu ce chip s'au învoit. Se primesc, n'aveau ce face, se socotesc fericiţi Ca să scape de osândă, să se vadă mântuiţi". Turcii, însă, au fost vicleni. După ce au dezarmat pe greci, s'au năpustit asupra lor, i-au măcelărit, lăsând cu viaţă prea puţini dintre ei, Între cari "Farmald întru robie nevătămat au căzut, Si treizeci ,5i doi cu dânsul, din cari am şi văzut Şaptesprezece aice, spre dovadă sunt trimeşi, Cari toţi, în gât cu lanturi, i-au adus pe jos în Eşi". Soarta lui Farrnaki, însă, a fost mai tristă decât a celorlalţi întru cât: \ "Salih Paşa pe. Farmaki, în lanţuri bine legat, Şi pe alţi şasesprezece, după ce i-au ferecat, Cu o pază îndestuIă;\ cu tacrirul lor înscris, PorninJu-i pe toţi de aice la Silistra i-au trămis. Acolo, mai cercetându-I, la Ţarigrad i-au pornit, După fapta lor să afle ceea ce li-au fost menit". 186 I · I [187] Pe Farrnaki îl descrie astfel C. D. Aricescu, în "Istoria Revoluţiunei Române din 1821" (vol. 1, p. 68): "Ca şi Cărjaliul, el fu un vestit cap de bandiţi; crud cu turcii, cărora le jurase vendetta neîmpăcată, însă brav ca soldat si ca eterist. Era de statură înnaltă, fata amenintătoare şi numai răni, încât nu se putea ţine pe' picioare; 'alţii îl puneau pe cal; odată călare, era un diavol înpeliţat, zice biograful său, bravând cele mai mari pericole; gloanţele nu se lipeau de el, par' că ar fi fost dres, cum se zice. Dela 1806� 1812, el a comis în România, ca şi Cărjaliul, tălhării neauzite, mai mult contra turcilor. Cu toată silinta rusilor de a-l prinde, ei nu putură pune mâna pe dânsul: Cornpa­ nion nedespărţit al lui Căpitan Iordaki, Farmaci n'a voit să asculte pe amicul său la mănăstirea Săcul, unde turcii îl blocaseră, ci se predă, puind temeiu pe promisiunea păgâ­ nului, care îl spânzură", Acest Farmaki, este un înnaintaş al artistului 'Ce odor '6eodorini, artist cu care se făleşte oraşul Craiova, şi cu drept cuvânt. Pe tata lui Teodor Teodorini, îl chema Dima 'Cheo­ dot opulos, iar în documentele din )arhiva mea, îl găsesc şi sub multe alte numiri: Dima 'Ceodor, Dima Feodot , Dimitraei Ceodoru, Dimitrie 'Ceodoru, Dimitrahi 'Ceodorul şi Dimitrahi Dima. Fiii lui Dima au afirmat totdeauna că adevăratul lor nume de familie este Farmaki. Acest lucru l-am auzit eu însu-mi din gura lui Iancu Teodorini, frate cu artistul T ecdor, cari erau veri primari ,cu tatăl meu. Iancu Teodo­ rini amintea adeseori despre Farmaki, 'acel dela mănăstirea Săcului, şi el, împreună cu tata, când povesteau despre aventura lui Farmaki dela mănăstire, recitau şi 'aceste versuri: Iar Farrnak, a cincea roată, Strigă: Maică Preacurată 1 In Muzeul din Folticeni, pe fotografia lui Iancu Teo­ dorini, familia lui a scris numele: Iancu 'Ceodotil1i-Fat­ maki '). Dacă nu rămâne îndoială că Dima grecul era în strânsă legătură de familie cu Căpitanul Farrnaki, nu pot afirma de era acesta tată lui Dima, sau îi era frate. De când a venit Dima în România, şi prin ce impre­ jurare, nu ştiu; documentele rămase, dela el, pe care eu le-am dobândit dela fiul său Iancu T eodorinl, care a trăit în Folticeni, unde a şi murit,arată că în anul 1818 Dima locuia în Moldova, în judeţul Dorohoiu, ca arendaş 1) In Academia Mihăileană din Iaşi, unde a învăţat Iancu Teodorini, colegii lui îi ziceau .Farmaclăc-, în loc de Farmaki. 187 [188] al mosiei Dămilenii, a Marghicalei, fiica răposatului Pitar Gheorghe Soroceanu. La 11 decembre 1824, el adresează Domnitorului ţării plăngerea următoare: Prea înălţate Doamne, "La anul 1818, dela Dumeei Marghloala, fiica răposa­ tului Pitar Gheorghe Sorocean, prin .,condract, am cum­ părat o giumătate de sat din moşia Dămilenii, din tinutul Dorohoiului, pe şase ani, şi la facerea condractului am numărat înnainte toţi banii deplin 12.000 lei, adică câte două mii lei pe an, cu care bani am răscumpărat această moşie, fiind pusă amanet şi dată în mezat. Prin condractul ce-mi dă, zice cu toată pădurea, fiind eu voinic ca orice lemn va trebui pentru casă şi pentru întocmirea acaretu­ rilor să taiu fără oprire, iar patru fălci pădure, măsurân­ du-se, să am a o tăia de la olaltă, pe care lemn să-I vând pentru alişverişul meu, şi când m'am dus acolo, am găsit numai niştehuciu, fără să pot găsi măcar lemne de foc, din care pricină am fost silit a cumpăra lemne de foc de pe alte moşii, unde pe tot anul cheltuesc câte două sute lei, osebit de patru sute lei ce am dat pentru cumpăratul lemnului la facerea coşerilor, şi acele patru fălci pădure, ce mi le dă dese prin condract, puteam să. le folosesc, vânzându-Ie cu câte două sute lei falcea, după cum se vinde şi pe la megieşi, şi eu de toate acestea mă .aflu păgubaş: osebit în vremea răzvrătirei, veniturile moşiei s'au luat de cătră unii şi alţii, fără să fiu scăzut cu vreun ban, pentru care am avut vorbă în Cordon 2), cu răposatul soţiei Dsale Manolachi Cristea, şi mi-au făgăduit că, viind în l'1oIdova, mă va pune la cale, când atuncea au fost faţă şi fratele răposatului, pentru care până astăzi mă aflu răbdător. Aşa dar, eu având osebite interesuri pe mo­ şii, am fost silit a mai lua moşia dela Dumneei pe alţi ani, cu osebit condract, când atuncea am avut cuvânt cu Dum­ neei pentru păgubirea din vremea răzvrătirei, precum a­ ceasta toti boerii ce au avut moşii vândute cu anul, cu păgubirea aceea au scăzut pe or ândatorî, iar Dumneei nici într'un chip n'au priirnit a mă pune la cale, împutcr­ nicindu-se întru o scrisoare ce una am dat-o eu cătră răposatul soţul Dsale, şi alta mi au dat-o el, cu acea cu­ prindere că moşia Dămilenii, rămâne în socoteala sa, pe care are să o dtiafandigsască ca să nu se eie veniturtle de cătră turci, şi după \acea scrisoare n'au fost următor a face niciun ajutor, nioi: s'au rânduit vechil "), precum se 2) Cordon, însemnează Buc�vina. 3) Vechil, adică procurator, împuternicit pentru o afacere oarecare. Avocatii se numiau tot oechill, şi ceea ce numim noi astăzi «procură», se numea "vechilimea". 188 [189] mdarcrtse ca să poată apăra .moşia, şi pentrucă zice în acea scrisoare că eu să nu am a prefinderisi nimică, în puterea acelui cuvânt nu voeşte a mă pune la cale. Pentru care acestea, cu lacrămi mă rog Innălţirnei Tale ca să aflu îndestulare dreptăţii, atât pentru pădurea ce mi au dat prin condract, cât şi pentru păgubirea din vremea răzvrătirei, căci cu ţinerea moşiei aceştiea mi s'au pr ici­ nuit o de istov sărăcie, perzându-mi tot căpitalul, rărnăirid îrnpilat şi în grele datorii, pentrucă însuş moşia aceasta au fost în multe pricini cu răzaşii ce sunt acolo, şi eu. silit fiind a face indestule cheltuele pela Isprăvnicie, pentru alegerea moşiei şi a o despărţi 'în giumătate, precum ° aveam luată prin condract, după cum pre larg dovedesc adiverlnţile ce am". Prea plecat la mila Innăltimei Tale Dima 'Cheodor dela ţinutul Dorohoiului. Domnitorul însărcinează pe ispravnicii de ţinut Doro­ hoiului, şi pe Dumnealui Ştefanakl Gherghel, ca să facă cercetarea. La 1821, Dima fuge în Cordon, de frica turcilor, cari urmăreau pe eterişti, după cum se vede din scrisoarea grecească, pe care la 29 septernbre 1821, o adresează că­ tră: "Eminenţă, binefăcătorul meu", probabil Caimac a­ mul Vogoride, întru cât pe dosul acestei plângeri, este rezoluţia Divanului Mo'ldovii. Iată acest document, în traducere, din care se vede: că Dima Theodor se intitula "omul Postelnicului Dimi­ traki Stadaki": Eminenţă, bineţăcătotul meu! "Jăluesc Eminenţii Voastre, cu lacrămile în ochi, că am luat în posesie moşia Dămileni, care aparţine unui oa­ recare Cristea Manolachi. După plecarea mea În Cordon, ascalizii au luat toate vitele, toate cereale1e pe care le am adunat în timp de trei ani. Şi încă au vândut fânuldin anul' acesta. Şi acuma ispravnicii, după poronca ce au primit, au trimis oameni pentru a triera grâul şi orzul din anul acesta şi să-I trimeată Ia Iaşi. Astfel rog cu stăruinţă pe Eminenţa Voastră să-mi deie o scrisoare autografă cătră Ispravnicul de acolo, ca să-mi Iese cel puţin grâul şi orzul din anul acesta, ca să-mi acopăr perderile anului acestuia. Voiu ruga pe Dumnezeu a tot puternicul ca să vă lungească vieaţa şi acea a scumpilor Dv. copii". R.ămân umilitul servitor a Eminenţii Voastre Dima 'Cheodom, omul Poste1nicului Dimitraki Sradaki. 189 [190] Pe dosul acestei jalbe, este următoarea încheere: Divanul Moldaviei. Cătră cinstita Isprăvnicie Dorohoiului. "Din jaloba aceasta, pre larg veţi înţelege Dv.; deci fiindcă jăluitorul arată că pe lângă păgubirile ce au suferit, luându-i-se toată pâinea a anilor trecuţi, de cătră ascalizi, acum s'ar fi rânduit de cătră Dv. trierători, spre a ise triera şi puţină aceea ce i-au mai rămas a anuluiaces­ tuia, şi a i se lua, rărnăind numitul cu toiul lipsit. Se scrie' Dv, ca după obşteştele poronci urmând, să nu-l asupriţi mai mult. Este hotărâre dată de obştie pentru toate moşiile". 1821, septembre 29. La 1822, Dima Theodoropulos este epistat, în Do­ rohoiu, unde face afaceri. Avem un document interesant, un rezultat al unei urmăriri întreprinsă de Dima, contra unui debitor al său, un evreu Moşcu, a căruia avere s'a vândut pentru îndestu­ larea creditorului: 1822 ianuar 19. Lei Par Vite Preţeluirea vitelor, ghenar 19. 110 2 boi murgi 90 2 boi, însă 1 bălan si 1 roşu 75 2 boi, însă 1 porumb şi 1 murg 85 2 boi, bălani 90 2 boi, însă 1 galbăn şi 1 florean 85 2 boi porumbi 60 2 boi, însă 1 bălan şi 1 galbăn 55 1 bou galbăn dela Gheorghe Matei 45 1 vacă plăvaie şură de coarne, a făta 40 1 vacă gălbie cu coarnele rătezate 40 1 vacă murgă-galbănă cu viţel 7 1 viţea 70 2 vaci porumbe sterpe 20 1 giuncă albă 30 3 mânzafe 902 25 dela Moşcu Jidov. Dela Lupul Jidov. \ 60 2 vaci plăvane, cam vinete, cu viţei. 40 2 giuncegalbene, a făta 50 1 tretină l10şie 30 1 iapă neagră 180 6 190 [191] Adunate 902 dela Moşcu 180 dela Lupu Jidov 1082 fac împlinire Perilipsis 1093 20 ce are să deie Moşcu după deosebită so­ coteală 1082 se scad vitele de sus arătate 0011 20 cu aceştia mai rămâne dator Moscu ca să deie Dsale epistatului Dima, pe care i au dat acum, şi au istovit. Liude ce au fost la preţeluire. Vasile T răistaru, V ornic f T oader Nistor C v ti ti di Gavril Matei ras leneş 1,. In par- Neculai :Rusu I tea Moşculut. Leonti Turlara I Ion Ursachi I . Ion Grigoraş Dămilenl, din partea Dsale Ştefan Morariu ipistatului Dima Vasile Dubagiul Fiind eu rânduit de cătră cinstita Isprăvnicie Doro­ hoiului cu. .... s'au făcut împlinire dela Moşcu, tovarăşul său ce au fost dator Dsale epistatului· Dima '0heodoro­ pulos în cuprindere mai sus, drept aceea am încredinţat şi cu a mea iscălitură.-- 822. Const . .!'1avrodi. Isprăvnicia Dorohoiu. "Preţeluirea aceasta care cercerându-se de cătră Is­ prăvnicie s'au aflat că este adevărată, şi făcută după orân­ duială, pentru aceasta s'au încredinţat şi de cătră Isprăv­ nicie, fiind şi cu primirea amanduror părţilor, după în- făţişarea ce au avut înaintea Isprăvniclel". . In trei documente din 1827, este numit Dimitralei '0heodor şi '0heodoru, şi tot cu titlul de epistat. "Prin acest Înscris se face ştiut că m'am tocmit la K. K. Dimitraki, să-I slujesc în trei ani de zile, la; orice îmi va poronci. Pentru că-I voiu sluji, are a-rni da nouă­ zeci lei, o păreche ciobote şi la împlinirea anului doi viţei. Că voiu urma, şi-au pus numele şi degetul, punân­ du-I chizăş pe Grigort [ ..... ] răspunzător pentru orice pă­ gubire i s'a face prin nepurtarea mea de grijă, 1827 fe­ vru ar 26. Lupu Ciubotariu. 191 [192] Cu zisa amândurora am scris această adiverinţă. Cheorghi.; ... O sută cincisprezece lei i-arn primit dela K. K. Di­ mitraki Cheodoc. Paralele ce priimeşte Lupul: Lei Par. 10 2 20 1 10 5 7 4 i-am cumpărat sucman la iarmaroc la Miezul­ Păreţii ciobotele primite ati primit când s'au dus la Eşi au primit dela păpuşoi un cămeşoiu un meşin 38 30 16 20 cibotele 4 30 cuşmă ou care au primit şi un viţel, şi pentru celălalt au primit bani. Lei Par. 30 35 7 6 2 20 1 19 10 36 15 60 Lei Par. potcoave pentru cibote au primit două părechi izmene un cămeşoiu o bărdiţă care au prăpădit o păcorrriţă cojocel Un lăicer care au prăpădit la contus pentru ciubote pol sor'oco văţ tij au pr'imit tij au primit în mari 23 şi s'au desfăcut. 6 10 9 15 1 10 1 115 13 128 Document din. 15 �eptembre 1827: "Ştiut fac că fiindcă mă aflu păgubaş de trei sălaşe de ţigani drepţi ai mei '�părinţăşti, anume: Agachi Vizi­ teul, cu femeia lui, Voica, şi Luca Ferariu, cu femeia lui Maria, şi Ion Mertic, tij cu femeia lui Maria, şi cu roa­ dele lor, fugindu-mi din anul trecut, care spre aflare şi 192 ________________________ �1I [193] 1827 septbr, 15. Dim[ ...... ]. Marghioala D[ ]. La facerea acestei scrisori am fost faţă: Costache ; Efstrati Fotino. Afacerile lui Dima merg bine, şi în 1829 îl găsim proprietar pe 112 stânjeni pământ în trupul moşei Ruleni, ţinutul Vasluiului, luate în schimb dela Stolnicul Constan­ tin Galano, pentru partea pe care Dima o avea în moşia Căzăneşti, tot în Vasluiu: Cinstită Dumneta Stolniceasă Smarando, soţia răposatului Stolnic Costandin Galano "Fiindcă schimbul săvârşit de răposatul soţul Dtale cu Dumnealui Dima 'Cheodoru, căruia i-au dat 113 stânjeni în trupul moşiei Rulenilor, pentru partea ce i. s'ar alege, multă, puţină, din Căzăneşti, este pe toate formele le­ giuită, fiind privitor cătră interesul amândurora, pe care o asemenea lucrare şi bună priimire o sfinţeşte şi sobor­ nicescul hrisov din anul 1785. Deci de vreme ce acest schimb nu se poate strica, ca unul ce este Iegiuit, neatin­ gându-se de partea Dtale ce-ţi este dată zestre, şi mai vârtos că numitul Dima au plătit cheltuiala hotărâtului dolosirea lor am făcut deplin vechil : pe Dlui epistatu Dimiitaki 'Cheodot, ca unde îi va găsi, cu chipul ce va sti Dumnealui are toată voia şi prin stăpânire şi prin za­ hetur] a mi-i scoate de unde vor fi şi a mi-i iaduce ca pe nişte drepţi robi ai mei". (Iscălitura ruptă). Cu aceiaş dată, alt document: "Incredinţez cu acest zapis al meu, ce dau la mâna Dsale ipistatului Dumitt aki 'Cheodotu, precum ştiut să fie că din drepţi ţiganii mei părinteşti, de bună voia mea am vândut Dsale, pe Ion sân .Constandin Mertic şi pe femeia lui Maria, fata lui Pavăl Bucatariu, împreună cu roada lor, bez pe Ion, un băet a lor, care iarăş Dsale l-am dat cu deosebită scrisoare, cu bună tocrnală, drept patru galbeni cincizeci lei, pe acel sălaş, bez băetul, precum s'au zis, care bani i-am şi primit toţi deplin în mâincle mele, şi de astăzi înainte şi în veci să aibă Dumnealui a stăpâni arătaţii ţigani, ca pe a Dsale drepţi robi, fără nicio supărare despre neamurile mele sau altii străini, cât şi urmaşii Dsale, din neam în neam, şi pe zapisul 'meu să aibă a-şi face şi întăritură gospod, şi 'pentru credinţă am iscălit însuşi cu mâna mea, rugând şi pe alte cinstite feţe ce s'au întâmplat faţă, de au iscălit de marturi". 1827 septembre 15. 193 ., ţ. [194] acelor stânjeni ce i s'au dat schimb în Ruleni, pentru care trebue, după dreptate, ca cheltuiala pentru alegerea părţii din Căzăneşti să se facă din partea Dtale, ca cum ar fi din partea răposatului, la care această hotărâtură fiind eu orânduit, te înştiinţez ca să laşi în pace pe Dum­ nealui Dima, a-şi stăpâni stânjenii ce i s'au dat schimb în .Ruleni, ca să nu nască pretenţii de păgubire şi chel­ tuială, şi pentru partea ce i se cuvine din Căzăneşti, se va hotărî cât de curând, îndrcptându-se vremea, fiind sfârşîtă pricina prin judecata Divanului, şi prin acest chip Dia trebue fără îndoială a te supune la cele făcute. de cătră răposatul soţul Dtale, la care 'nicio pravilă nu te agiută de a-l desface, decât numai va ieşi schimbul rău cu totul, care aceasta riu poate a fi, fiindcă răposatul soţul Dtale bine au ştiut pricina, căci si însus au stătut în ju- decată". ' , Donici, Logofăt. Hotărărea judecăţii a fost aceasta: "S'au înfăţişat în judecată jăluitorul Dima 'Gheodol"a cu pârâta Stolniceasă, prin vechil din partea ei, Stolnic Ştetanachi Cerchez, şi după cercetarea ce s'au făcut, în­ suş Stolnicul Ştefanachi au răspuns că stânjenii din moşia .Rulenii, ce Stolnicul i-au dat în schimb, sunt de pe Stolnicul, cumpăraţi lângă moşia de zestre. Aşa dar, do­ vediridu-se si văzându-se si scrisorile de schimb, se cu­ prinde că Stolnicul să fie priimit cu a treia parte din giumătate de sat Căzăneşti, multă, puţină, câtă va ieşi la stâlpitură, şi stâlpitura încă nu s'au făcut şi nici o stă­ pâneşte. Pentru aceea şi Stolniceasa i-au ridicat stăpâ­ nirea lui dela Ruleni. S'au hotăr âit ca la 20 a viitoarei luni, pârâta Srolniceasă să ducă hotarnic la Căz ăneşti, cu a sa cheltuială după alcătuire, unde să fie faţă şi jă­ luitorul, pentru practisîrea dreptăţilor lui, şi alegându-se jă luitoru lui dreaptă a treia parte din giumătate de sat a moşiei, o fi multă sau puţină, să se multămească pârâta. Iar dacă nu se va alege tocmai a treia parte, ci mai multă, atunce schimbul rămâne rău, Si la arătat a vadea, când are a se căuta hotărâtura amănduror părţilor, să se aducă prin ştiinţa Divanului, pentrucă nevoind vreo parte a se duce, să se trimiată cu zapciu, iar păr la stălpătura părţii jăluitorului din Căzăneşti, s'au hotărît ca jăluitorul să nu fie voInic a strica pădurea de pe partea din :Ruleni, fiindcă partea lui din Căzăneşti pârăta nu o stăpâneşte, şi poate că în urmă schimbul să iasă rău, iar celalalt venit de pe partea din Ruleni, dată în schimb, îl va lua jăluitorul neoprit". \ 1829 mart 15. Pentru această parte de moşie din RuIeni, Dima s'a judecat multă vreme. 194 __ -------- .. ------.'.'rii [195] La 28 april 1830, Divanul Moldovii rândueşte pe Banul Ioan Gheuca să facă 'măsurătoarea mosiei Ruleni a lui Dima Theodor: ' Divanul Knejiei Moldaviei, parte giudecătorească Cătră cinstit Dumnealui Banul Ioan Gheuca. "Din alăturata pe lângă această copie de pe jalba ce s'au primit dela JăIuitoarea, Stolniceasa Zmaranda Glo­ deanu," vei înţelege Dta arătarea .şi cererea ce face spre a alege şi a hotărî partea de moşia a Dsale Dima Theodor, din hotarul Căzăneştii, dela ţinutul Vasluiului, ce ar trage zestre din giumătate de sat a treia parte, după cuprinderea scrisorilor, care parte au dat-o în schimb cu răposatul soţul Dsale jăluitoarei, şi în potriva acei părţi i-au dat 113 stân­ jeni, Dlui Dima din moşia .Rulenii sau Potropeştii dela ţinutul Eşii. Drept aceea, Dta ales fiind şi primit, atât de cătră jăluitoare cât şi de Dlui Dima, se scrie Dtale să mergi la numita moşie Căzăneşti, şi după scrisori ce va fi având numitul Dima, i scrisorile de schimb ce vor fi având şi o parte şi alta, prin cercetarea ce vei face, să-i alegi dreaptă partea pomenitului Dima, şi să o dai în stăpânirea Dsale Stolnicesei Glodinca, şi întocmai după cuprinderea scrisorilor de schimb, stâlpind-o şi cu pietre hotare, pe la locurile ce ve cere trebuinţa, şi va da .drep­ tate, dându-i şi mărturie hotarnică iscălită lpe obiceiu, spre a-şi urma Iinistita stăpânire jăluitoarea Stolniceasă. Să cercetezi şi pentru venitul ce s'au luat în trei ani" de cătră cine anume, şi să înştiinţezi Divanului, făcând şi izvod de acest venit. Iar născând, la hotărît, pricină - cu pietre să nu stâlp eşti, ci cu mărturie de curgerea pricinei să-i tr iimcţi pe părţile în pricină în giudecata şi hotărârea Divanului, urmând cercetare şi hotărătura în fiinţa tuturor părţilor ce vor fi în pricină". Stolniceasa Smaranda primeşte pe Banul Gheuca drept judecător, cu această jalbă cătră Divan: Prea cinstitul Divanul giudecătoresc a Knejiei Moldaviei. "După alcătuirea ce au făcut Diui Dima Theodor cu Dlui Banul Gheuca, a merge noi la moşia Căzăneşti, spre a-i alege şi a-i hotărî partea sa de moşie ce trage zestre din giumătate de sat a treia parte, după cuprinderea scri­ sorilor ce are, cu care parte au săvârşit schimb cu Dlui Dima Theodor, cu răposatul soţul meu Stolnicul Anton din Glocleni, ce este alăturea cu moşia noastră Glodenil­ de sus, DIui în potriva acestui schimb alţi 113 stânjeni din moşia Rulenii, ce-i zic şi Pofropeşfii, mă unesc şi eu la aceasta a lua hotarnic pe Dlui Banul Gheuca, pentru 195 [196] care plecat mă rog cinstitului Divan ca să binevoiască să se facă şi cartea cinstitului Divan de hotărît, ca să meargă să deie sfârşit hotărâtului acestuia, puind şi pietre ho­ tare, dăndu-mi-se şi in stăpânire cu tot folosul ei, precum şi mărturia hotarnică 'pe obiceiu, ca să pot şi eu stăpâni schimbul în pace săvârşit. Osebit mă rog ca să-mi împli­ nească şi venitul pe trei ani acestei .părţi, dela acei ce se va dovedi că au stăpânit mai înainte de acea carte de giudecată a Divanului, ce este din 1827 încoace". Smaranda Glodeanca. Stolniceasă. 1830, august 26. La 19 iunie 1830, un Bulubaşa raportează asupra unei însărcinări ce i s'a dat să facă o cercetare în pricina "Dsale Rit' Dima"). "Din poroncă fiind rânduitca să meargă la moşia Ru- , lenii, să statornicesc ..... părţi ..... Kir Dima într'o hliză de moşie ce o are luată în schimb dela trecutul din vieaţă Stolnicul Constantin Ciolino (7), şi după ce am stator­ nicit stăpânirea Dsale Kir Dima, am văzut şi un capăt diritracea hliză de codru cu totul tăiată, şi 12 stânjeni lemne tăiate. Pe loc am întrebat pe pădurar! şi au spus că Dumneei Stolniceasa au dat voie fratelui Dsale, Polcov­ nicul Costache Cujbă, şi au tăiat 00 stânjeni lemne din care 40 i-au vândut Sărdarului si acesti 12 mai sus arătaţi s'au găsit pe loc, deosebit au 'mai avut 3 stânjeni Dumnealui Kir Dima, tăiaţi mai înainte, şi pentru aceea au arătat pădurarii Dumisale Stolnicesei Smaranda, şi după a lor mărturisiri am dat înscris Dumisale Kir Dima Theo- dorul". 1830 iunie 19 . ...... Bulubaşa. Pe dosul acestui act, sunt aceste cuvinte: Fată înaintea mea au arătat în dos iscălitul că este adevărat cuprinderea hărtiei şi supt a sa adevărată iscă­ litură, pentru care s'au încredinţat şi de cătră mine) rân- duitul cinstitei Isprăvnicii Eşi. 1837 avgust 8 zile. Cinovnicul Isprăvniciei Eşi: Ccsrachi.. .. ln acel aş an. 1830, Dumitraki Theodoru este întitulat .ioatao", în o' chitanţă a Sardarului Anastasachi Ăndoniu: Lei ,,633 Adică şase sute treizeci şi trei lei, 21 parale, am primit dela Dlui Vatavul Dumitraki Cheodoru, cu şapte­ zeci şi trei lei, 13 par., ce; au priimit boerul din mâna sa, banii ce mă găsesc daton pentru sama din 830 maiu 9, care bani dându-i toţi deplin şi istovind datoria sa, de a lor prîimire am dat acest sinet", 1830 maiu 11. Ănastasachi Andoniu, 'Sărdar. Mosia Rulenii dă mereu de lucru lui Dima. Două do­ cumente' din 1831 şi 1832: 196 [197] Isprăvnicia ţinutului Iaşi. Cătră ocolaş de Codru, Ioniţă Mărgian. "Prin cartea cinstitutui Divan giudecătoresc din 30 a următoarei luni, cu No. 2556, ce ni au adus Dumnealui Dima 'Cheodoru, se cuprinde că pentru schimbul urmat cu răposatul Stolnic Glodianu, adică 113 stânjeni ce i-au luat din moşia Rulenii, l-ar fi înpotrivind fraţii Cujbeşti, fă­ când stricăciuni şi în codru, poroncindu-ni-se de a se împuternici pe jălbar în stăpânirea schimbului. Drept aceea Isprăvnicia te rândueşte, ca mergând la faţa locului, mai întăi să împuterniceşti pe jălbar în stăpânirea acelor stân­ jeni, după cuprinderea poroncii, neîngăduind pe nimeni a-l împotrivi la stăpânirea, şi apoi adunând pădurarii i oa­ menii Dsale Stolnicesei, şi în fiinţa părţilor amândurora, să faci lămurit izvod de câtă stricăciune i s'au făcut în codru şi de cătră cine anume din parte-ţi să o 'tri- meţi la Isprăvnicie, spre a se trimite la cinstitul Divan". Pascal, Ban. 1831 maiu 31. Impreună cu alţi doi greci, Dima, cu înscrisul din 30 ap ril 1832, împrumută dela Alexandru' Neculau, 16 gal­ beni împărăteşti "drepţi la cumpănă", pentru care depun şi garanţie şi plătesc procent de 1la sută pe lună: Galbeni împărăteşti ,,16, adică şasesprezece galbeni împărăteşti, drepţi la cumpănă, ne am împrumutat dela Dlui Alexandru Neculau, noi mai gios iscăliţii, cari ne îndatorim a-i plăti la în fă ţi­ şătorul acestui vexel de astăzi după şase luni de zile, împreună şi cu dobânda lor, câte un galben la sută pe lună, şi pentru mai bună siguranţa Dsale i-am pus amanet un tias argint, două farfurii argint şi două bucăţele argint topit, care aceste toate au tras la cumpănă [loc gol] drame, adică două sute zece, şi deosebit de "acişta" ar­ gint, i .. am mai .pusşi cinci scrisori a patru suflete ţigani ce avem drepţi robi ai noşti, şi când din împotrivă la nu­ mita vade nu vom plăti ,galbenE, apoi prin giudecată, să se scoaţă amaneturile. la mezat şi să le vânză spre îndep li­ nirea capetelor i cu dobânda lor, şi de s'a prisosi, să-i primim, iar de va lipsi, să împlinim, plătindu-i toate chel­ tuelile şi pagubile, şi pentru încredinţare am iscălit". 1832 aprîl 31. Iaşi. In februarie 1822, Dima se însurase cu fata unui boer moldovan din Bucovina, cu Ileana lui Neculai Morţun, din Budenită. Neculai Morţun era şi el însurat cu Nastasia, fata lui Roşca Dicul, iarăşi din o veche familie moldove­ nească bucovineană, şi dacă epistatul Dima Theodor a fost primit ca ginere, trebue să fi avut o stare materială 197 , .. ".�-� [198] satisfăcătoare, care să fi ademenit pe părinţii fetei ca să o deie după un grec, care, după iscălitura ce se repetă pe documente, nici nu ştia bine româneşte, ş,i nici nu iscălea altfel de cât greceşte, şi cu un scris foarte urât. Sotia lui avea zestre în moşia Budeniţa, ca şi cumnatul său, Banul Ioan Gorovei, bunicul meu, căsătorit cu Ănica, fata lui Neculai Morţun. Se vede că Dima începuse oare­ care neînţelegeri cu soţia 'lui, care mai pe urmă au silit-o să-I părăsască, şi Dima începe ceartă cu cumnatul său Go­ rovei, dela partea ce avea în .Budeniţă. Ileana mai avea zestre şi iî;n moşia Drăgăneşti, ţinutul Hârlău. La 28 februar. 1833, Costache Morţun, cumnatul lui Gorovei şi al lui Dima, îi scrie din Iaşi, cumnatului său Gorovei: "Viind eu aice în Eşi, într'a mele trebuinţi, m'am în­ tâlnit cu Dumnealui Dima şi cu K. K. Verisoara, şi m'au întrebat ce ştiinţă am pentru partea Dlui de moşie Bude­ niţa, Mi-au fost de merare o aşa întrebare .. când ,ştiu că părţile de pe moşul Neculai le ai vândut Dta de veci frăţine-meu. Apoi cumnatul Dima şi cu 'K K. Verişoara au zis că nu au' nicio 'ştiinţă de acea vânzare, apoi (dar zapis de vânzare a părţii de moşie de au ( .... ) nu este adevărat. Bine ar fi Dta cumnate 'să te pui în cale cu cumnatul Dima, că a să vie pricina de giudecată, că cori­ tractul păr astăzi nu-i întabulartsit, din pricină că cliro­ nomii aceştia ( .... ) au vândut şi ( .... ) lui Grigoras Mor­ tun şi ( .... ) Grigoraş au protestăluit (să nu-l întabo la­ risească, şi frate-meu acum nici bani, nici moşie nu are, şi mi-au scris că are să vie să pornească giudecata cu Dta, cum s'au putut să dai un zapis neadevărat, şi numai ( ... ) şi cumnatul Dima şi cu verisoara, şi arată-li Dta că nu am ştiinţă nimică de acea vânzare. Eu din partea mea te sfă­ tuesc să te învoeşti cu cumnatul Dima, şi să-i dai dreptul Dsale, partea ce i se cuvine, ca să nu albă pricină mai departe" 4). al Dtale ca un frate, cumnat şi slugă, Costache Morţun, 1883 fevruar 28, Eşi. Scrisoarea aceasta este o copie, găsită Între hărfiile dela Teodor Dima, în capul căreia este scris: "Copie de scrisoarea cumnatului Costache Mortun cătră Corovei". Din o "încredinţare',' a Nastasiei Morţun, soacra lui Gorovei şi a lui Dima, se vede că aceasta avea ase plânge de purtarea lui Dima, care şi cătră dânsa pare a se fi arătat cu puţină dragoste: \ , 4) Despre familia Morţun a scris d-l Ioan Nădejde un foarte minuţios şi interesant studiu, un volum de 280\ pagini, intitulat: "V. G. Morţun, Bio­ grafia lui, genealogia şi albumul familiei Morţun», Bucureşti, Institutul de arte grafice "Speranţa", 1924. . � 198 , f [199] T "Eu mai gios iscălita Nastasie Morţun, născută Roşca, soţia săvârşitului din vieaţă Neculai Morţun, încredinţez cu această scrisoare a mea,' ce dau Dumisale ginerelui meu Sărdar Ioan Goroveiu, precum să fie ştiut că la mă­ ritarea fiicei mele Ana, ce au urmat după Dumnealui, am avut alcătuire ca din partea de moşie numită Bude­ niţa, ce am avut dreaptă a mea în K. K. Bucovina, să în­ zestrez şi pe pomenita mea fiică, cu 15D stânjeni, pe care stânjeni am fost datoare ca să-i dau în stăpânire Dumi­ sale ginerelui îndată atuncea la Sfântul Gheorghe, ca să-şi tragă tot folosul şi venitul lor. Dar fiindcă nu numai atunce, la Sfântul Gheorghe, ci şi după aceea nu m'au ertat nicicum înlesnirile mele, după multe 'împrejurări, a merge spre deosebirea şi stâlpirea arătaţilor stânjeni, ca să-i dau în a Dsale stăpânire, după glăsuirea izvodului de zestre, şi s'au trăgănat aceasta 14 ani şi jumătate, în care vreme nu numai că ginerele meu s'au arătat răbdător de folosul ce ar fi putut avea de acolo, dar încă mai vârtos privindu-mă şi pe mine în scăpăciune de bătrâneţe şi încungiurată de multe nevoi a văduviel, m'au îrnbrăţoşat şi m'au agiutat, ţiindu-mă în casă cu toată odihna, ca însuş în casa mea, făcându-mi încă şi îmbrăcărnintele tre­ buincioase, în vreme când dela fiii şi ceilalţi gineri' nu m'am văzut agiutată cu o rochie măcar pe mine. Eu am socotit, după atâta trecere de vreme, mai de cuviinţă ca ginerele Ioan nu se va putea folosi atâta din acei stânjeni, de vreme ce-i vin peste mână de a-i căuta, fiind peste hraniţă, şi l-am îndemnat pe Dumnealui şi pe fiica mea, de au primit a mă îngădui să-mi vând toată partea mea ce am avut acolo, nepotului Alecu Mor­ ţun, şi Dumnealui să-i plătească Aniţăi atât preţul acelor 150 stânjeni, cu care i-arn înzestrat, precum şi venitul lor pe vreme de 14 ani şi giumătate, şi cunoscând a mea sfă­ tuire, şi eu vânzând .arătata moşie, i-arn .'plătitşi Dumi­ sale, şi m'am exoflisit. Şi, pentru ca nu cumva, după vreme, ceilalţi urmaşi ai mei, fii şi gineri, să socoată această vânzare a mea cu osebit înţeles, şi că ar fi fost urmată numai pentru vreun folos a ginerelui Ioan, care m'ar fi putut îndupleca la aceasta ca pe una ce mă ţine în casă cu Dumnealui, eu mai nainte privind pentru asemenea întâmplare, dau Dumisale acest înscris, prin care arătând fiinţile îrnpregiurărîlor, mărturisesc şi adevărul cum au urmat, şi Dumnealui niciodată să nu poată fi supărat întru aceasta despre mine. Iar dacă cumva ceilalţi ai mei urmaşi, vor vroi a strica vânzarea mea ce am făcut-o nepo­ tului Morţun, apoi atuncea vor fi datori ca mai întăi mă­ surândşi hotărând arătata moşie Budeniţa, să deie acel 150 stânjeni ginerelui Ioan, stâlpind în deosebi, după iz­ vodul de zestre, precum şi venitul lor, dela măritarea fiicei 199 [200] • .. u.e :;;1 par la vânzarea moşiei, şi prisosul ce. va fi, să-I împărţească între dânşîi. Si dar, pentru siguranţa ginerelui meu întru aceasta, şi pentru ca nu cumva în l�c dev binele şi mulţămir�� ce trebue să-şi audă, pentru îmbrăţoşarea ce mi-au facut, din potrivă să întâmpene supărare, i-am dat acest în­ scris, iscălit de mine, adeverit şi de boeri marturi, cărora li am parastisit întru asemenea pricină toată". 1833, mart. 20. Pe cumnatul său Gorovei, îl cheamă Dima în ju­ decată: Cătră cinstita Giudecătcrie ţinut Doroholului. Dimitrie 'Cheodoru, Jalobă. Ăvând eu parte de moşie în Bucovina, la Budenită, după izvodul de zestre dat de soacra mea Anastasia Mor­ ţun, având şi Dumnealui cumnatul meu, Sărdar Ioan Go­ rovei asemine izvod, si Dumnealui cumnatul meu s'au sculat pe supt cumpăt şi vinde toată partea şi ne iscăleşte şi pe noi, fără să ştim noi nimică, şi face şi scrisorile De­ partamentului şi a Divanulul, şi le dă în mâna Dsale cum­ natului Costache Morţun, care au şi -priimit şi plata şî act din mâna Dsale. Dumnealui au vândut, dar nu ştie ce au vândut, că au vândut cu hurta, ca să apuce banii în . mână, şi Dumnealui avea putere numai izvodul Dsale să. vândă, nu alte părţi, să facă p lastografie să vânză şi păr­ ţile noastre, şi apucându-l eu, Dumnealui au tăgăduit că nu au vândut partea mea de avere, ci numai partea Dsale, pără astăzi, şi întâlnindu-ne cu Dumnealui cumnat Cos­ tache Mortun la Eşi, cu trebuinţele Dsale, l-am întrebat eu ce ştiinţă are pentru moşia Budeniţa. Dsale i-au fost de merare ce am întrebat de moşia Budeniţii, că Dv aţi vân­ dut-o, cu totul de veci, frăţine-meu, care eu i-arn zis: cum se poate, eu şi soţul meu nicio .ştiintă nu avem de această vânzare, .şi am luat pe soţul meu şi am dus-o îna­ intea Dsale Costache Morţun, pentru ca să se plirofo­ risască că noi nici bani n'am luat pe vânzarea aceasta, nici ştiinţă nu avem, şi aşa merându-se mi-au .şi dat o carte cătră Dumnealui cumnatul Ioan, din. anul 833 Iev. 28, ca să mă puie la cale, ştind că au făcut un. zapis aşa care poate să-şi puie şi vieaţa, in primejdie, care carte i-arn şi dat-o şi am oprit copie, şi Dumnealui cumnatul meu se apără zicând că n'au vândut partea mea, să merg să. o stăpânesc. Văzând că nu se \iă vinovat, m'am dus iarăş la Dlui Costache Horţun şi D'lui mi-au dat altă carte, pe care am scos copie şi am dat-o Dsale, şi cea adevărată am oprit-o la mine, din anul 1833 mai 17, în care scrie 200 [201] să-mi deie dreptul meu cât mi se cuvine, şi Dlui de, pe cartea trrimeasă niciun răspuns nu mi-au dat. Mă rog cinsfitei Giudecătorii ca să facă cunoscut Dsale Costache Morţun, care ţine în posesie moşia 1 van­ căutli, din partea Giudecătoriei formalnică, cu care să se, pliroforisască cinstita Giudecătorie pre larg curgerea pri­ cinei, să facă cunoscut la cinstitul Divan cum că nu-l cu ştirea noastră vânzare a aceasta, spre a se da sfârşit între mine şi Între Dumnealui cumnatul Ioan, căci atâţia ani mă c:staresesc de moşie şi de venit, pentru care eu cer moşie dela Dumnealui cumnatul meu, după cum se în datoreşte prin izvodul de zestre. T oatăpartea noastră este 15 od­ goane câte treizeci de stânjeni, din care am să trag eu "două părţi, care mi se fac 180 stânjeni, care au fost locul cel mai bun şi avem şi case părinteşti, şi acolo se vinde câte patru şi cinci galbeni stânjenul. Am răbdat sudalme, ne­ cinste dela Dumnealui cumnatul, pentru dreptul meu. Eu sunt epitrop copiilor, să-mi facă cinstita Giudecătorie in­ destulare, îndeplinire. Ori mă rog să-mi deie moşia în stăpânire, ori să mă sâguripsască cinstita Giudecătorte din averea cumnatului, pentrucă nu pol: răbda mai mult niciun ceas. Slavă lui Dumnezeu, avem Domn, stăpân şi părinte săracilor" . Judecătoria de Dorohoiu îi cere să prezinte procură (vechilimea ) din partea soţiei sale, pentru a putea intre­ duce o asemenea reclamaţie, în sprijinirea căreia i se cere să aducă si dovezi. . Duşmănia lui Dima, contra cumnatului său Gorovei, avea însă o altă origină: neintegertle lui Dima cu soţia sa. Se pare că încă în 1841, Ileana lui Dima Theodoru ceruse, la Mitropolia din Iaşi, să fie despărţită de soţul ei, şi Ju­ decătoria de Dorohoiu luase oarecare măsuri prin care se ştirbeau drepturile de soţ ale lui Dima. Din ciorna unei reclamaţii, fără dată, rezultă acest lucru: "Lătural m'am înştiinţat că această cinstită Giudecăto­ r ie ar voi a trece alăturea cu a sa hotărâre în pricina de neînvoire iscată între mine cu soţia mea încă dela 1841, şi a mijloci prin Isprăvnicia tinutală ca şi roada unei vii ce am la Galata să o deie în folosul răsleţitei mele soţii, ceea ce prin a mea cheltuială şi stricare de sănă­ tate urmează a fi, Încât astăzi abia stau în picioare lipsit de tot agiutorul traiului, fără să pr iivască la ceea ce au hotarît, că eu nu sunt dator a-i da mai mult de 'cât şase sute lei pe an, şi averea să se dispozarisască de mine toată, însă ca o samavolnică au pus stăpânire pe partea de moşie Ruleni, inposesuindu-o singură cu preţ de (lip­ seşte suma) lei pe an, şi doi stânjeni lemne, care cuprind suma de 600 lei, pe lângă aceste au mai luat şi venitul unor stânjeni ce am în hotarul Drăgăneştii. Ce dar alta 2 201 [202] mai pretinde dela mine, în vreme când au luat peste ceea ce i se cuvine mai mult? Şi acum vroeşte a �uaişi acei doi, trei bani ce am întrebuinţat în lucrul viei, nu pentru speculaţie, ci numai pentru ca să nu rămâe paragină, şi prin urmare să fie şi de aceasta lipsiţi nenorociţii copii, şi eu să rărnân cerşitor de pâne pe uliţi le străinilor, după ce mi-au mâncat tot ce din tinereţe am fost agonisit. Cu toate acestea, Giudecătoria va binevoi a îndeplini acei dellă cu slobozirea copiilor de jurnal, şi apoi a aduce în îrip lirrire hotărârea ce va fi "copitintă", iar nu a întinde lucrări pe temeiul unor jăluiri contra hotărârei, căci eu după oricare impregiurare roada viei nu-i VOlU da, dar dacă averea toată s'au despozarisit de mine şi eu n'am urmat hotărârei, atuncea putea să facă lucrări pentru înp linire, perzând însă şi termenul apelaţiei. Iar dacă Giudecătoria este in puterea aceea ca mai întăi să-mi eie zilele, atuncea numai va putea să poruncească de a lua si roada din vie". . Dima însuşi ceruse ca Judecătoria să nu întărească niciun act iscălit de soţia sa: Cătră cinstita Giudecătorie ţinut. Eşii, Secţia 1. Dima 'Cheodorul. a ţinutului Eşii. Dimitrie 'Cheodottl. \ Jalobă. "După incheierea Giudecătoriei Eşii din 840, sând da­ tor a da 600 lei' răzleţitei mele soţii pe fieştecare an, pentru "La 11 a trecutei luni septembre, prin jaluba cătră cinstitul Divan al Ţării de sus, am cerut ca niciun fel .de act să nu se întărească supt iscălitura sotiei mele Elenco (născută Mortun ), atât de veşnică vânzare cât şi de vre­ melnică înposesuire. Insă Divanul au scris cele de cu­ viinţă Giudecătoriei Secţiei 1, fără a avea în privire că şi aceasta de secţia II este în putere de a încredinţa con­ fracturi de înposesuire. De aceea protestăluesc in nu� mele Stăpânitorulul Domn şi cer a nu se Întări contractul supt iscălitura zisei mele soţii de inposesuire a 113 stân­ jeni moşie din Ru1eni, precum şi acei din Drăgăneşti, căci după încheierea Giudecătoriei Eşiî din 1841 maiu în 29, are a-şi priimi numai bani 600 lei, fără a intra 1n da- raver ile puţinei averi". 1843 noemvri 1. Judecătoria de Iaşi, la 29 maiu 1841., îl obligase pe Dima să plătească soţiei sale o pensiune alimentară de 600 lei pe an. La 30 rnaiu 1844, el adresează următoarea plângere oătră Isprăvnicia de Iaşi, care executa hotăr ârea' Judecătoriei: Cătră cinstita Isprăvaicie 202 [203] schivernisala ei şi a copiilor, pe care bani deşi am regu­ larisit să-i priimască din câştigul moşiei mele Rulenii, dela acest ţinut, pe tot anul, însă acum mă văd strârntorit întru răspunderea unor asemine bani. De aceea plecat mă rog cinstitei Isprăvnicii să binevoiască prin !înnadins a aduce' la a ei presudsfie pe ţittorul moşiei, Iordachi Să­ vescu, împreună cu condractul şi ţidulele ce va fi având de plata banilor, spre a le înfăţoşa locului cuviincios spre regularisire". 1844 mart 30. Motivele pentru care Elencu cerea divorţul, se văd în jalba pe care o dă Dima cătră Mitropolie: lnnalt Preaosţinţite Stăpân, "In patul durerilor, cu puţin suflet încă fiind, am priimit poroncă dela duhovniceasca Dicasterie, ca să mă înfăţoşez cu soţia mea Elencu, care au jăluit Preaosfinţiei Voastre, pârându-mă cu felluri de neadevăruri, că eu nu aş purta de grijă casei, că eu aş fi părăsit-o. de şapte ani de zile, că din aceasta este silită a cere despărţenie. Aşa dar, deşi în halul în care mă găsesc, nu sâni putincios a vorbi măcar, cu toate acestea supun Preaosfinţiei Voastre următoarele: 1. - Că eu sânt bătrân, neputincios, bolnav de o în­ delungată vreme, şi părăsit pe uşile crestinilor, iar ea este tânără; 2. -- Că eu niciodată n'am părăsit despre grija casei, şi am slujit cât am putut, şi am ţinut casa; 3. - Că eu nu am prăpădit vreo avere de a ei, ci mai vârtos m'am sărăcit căutând zestrea ei; 4. -- Că eu i-arn dat nu numai ceea ce am fost dator după hotărârea giudecătii, ci încă şi peste aceea mai mult, după izvodu ce voiu înfăţoşa; 5. -- Iar în ceea ce se atinge .de petrecerea mea şi a Dsale în această negândită văduvie dorită numai Dsale, rămâne pe socoteala cui se cuvine a cerceta. Eu, însă, cu îngenunchere mă rog, privind cătră osânda bătrâneţelor mele, şi cătră nemărginita ei răutate, lăsân­ du-mă în mâinele boalelor şi a ncgânditei viitor imi, cu patru copii nenorociţi şi crescuţi ca făr părinţi. La mila PreaQsfinţiei Voastre prea plecată slugă". Sotia sa îl învinuia că i-a "prăpădit" din avere. Lu­ crul acesta pare să fi avut oarecare temeiu, de oarece încă la 1834, Judecătoria de Botoşani cercetează dacă Elena Theodoru a vândut "prin bunăvoinţa dornisale Zeita Cior­ nei, şi nesilită de nimeni", o. porţiune din moşia ei Dră­ găneşti: Tribunalul giudecăroresc a ţinutului Dorohoiu Cătră Dumneei Elena Theodoru. "PQtrivit cu adresul Giudecătorici de Botosani din 14 a curgătoarei cu No. 67Î, prin care cere a se face între- 203 [204] bare Dumitale dacă şaptesprezece stânjeni patru palme pă­ mânt din trupul moşiei Drăgăneştii, ce îi ai la ţinutul Hâr­ lăului, sânt vânduţi de cătră Dta, prin bună voinţă, D-sale Zeiţa Ciornei, şi nesilită de nimeni, precum şi de nu se cu­ vin a fi păstraţi pentru nescava c1ironomi. Drept aceea se face Dtale cerşuta întrebare, ca să împărtăşeşti pe această Giudecătorie întru adevăr cu asemine ştiinţă, de unde apoi se va comunicari si şi acelui tribunal, precum prin nume- rari sita sa otnojănie cere". 1834 fevruar 17. Pricina cu Zoiţa Ciornei se vede dintr'un document dela 2 septembre 1836, anume: In numele prea Innălţatului Domn Mihail GrigOrlU Sturdza VV d, stăpânitor Prinţipatului Moldaviei. Anul 1836, luna septembre 2 zile. "Giudecătoria ţinutului Eşi luând în cercetare dela următoare la ea, după pretenţia Dlui Dima (;heodoru, asupra Dlui Stolnic Dimitrie Săcară, pentru o bucată loc din moşia Drăgăneştii, au aflat următoarele: jaloba pome­ nitului Theodoru, dată la 15 dechemvre anul trecut 1834, cătră respectivul Divan Apelativ a Ţării de sus, cuprinză­ toare că în hotarul moşiei Drăgăneştii are şi el dreaptă' parte de moşie dată zestre de pe soţia sa, şi că la anul 1828, după jalba ce au dat Divanului, au scos hotarnic pe DIui Gheorghe Buztlă ca să-i aleagă partea de moşie ce are dată zestre în pomenita moşie, care mergând la faţa locului, i-au făcut cunoscut d. Stolnic ca să aducă hărtiile cu care stăpâneşte dreptele Dsale părţi de moşie, însă, din partea Dsale, cu toate că au dat răspuns, s'au văzut .nu­ mai o prelungire; însfârşit, pomenitul boer văzând drep­ tăţile Dsale jăluitor din izvodul de zestre ce are, după poronca Divanului au măsurat toată moşia Drăgăneştii, bez împresurarea, şi i-au ales 27 stânjeni, 6 palme, :3 par­ mace din partea Stolnicesei Zoiţii, cumnata Dsale, şi osebit 20 stânjeni din partea Dsale Stolnic Săcară, deosebindu-i cu semne gropi, care de atunci şi păn acum, după multe întâmpinări, nu i-au' putut căuta, de când şi până. astăzi se stăpânesc de d. Stolnic Săcară, şi că pârâtul Stolnic zice că prin mezat ar fi cumpărat 240 stânjeni dela soacra numitului jăluitor, iar ea din înpotrivă răspunde că nu au cumpărat 240, ci numai 220 stânjeni; însfârşit zice jălui­ torul că pentru stânjenii : ce pretindariseşte dela' cumnata Dsale, Sto1., cu pretenţie, apoi pentru acei 20 stânjeni, precum şi pentru partea ce au luat dela cumnata d., care cu samavolnicie se împresoară de cătră d. Stolnie, rugân­ du-se Divanului ca prin înfăţoşare pârâtului, înpreună cu toate docornenturtle, să vi� spre infăţoşare, ca să i se poată da legiuit curs 'pricinii, care prin rezoluţia Diva­ nului supt No. 4211, iulie 201 anul 1835, s'au recomenduit 204 [205] ; \ ," l I în cercetarea Giudecătoriei tinutului Botoşani, unde ;se află moşia, ca în cuprinderea enstrucţiilor să-i deie sfârşit pricinii, dacă însă nu se va dovedi sfârşită cu vreun act giudecăforesc mai de nainte; în urmarea căreia, Giudecă­ toria pomenită, prin poveşcile cu No.2873 şi 3313, au făcut chemările Iegiuite amânduror părţilor, şi cu otno­ jăniile supt No. 3006 şi 3458, ,prin Giudecătoriile Bacău şi Dorohoiu, li s'au adresartsit della, care s'au priimit şi răspunsuri, zicând pârâtul, între altele, că la 22 avgust va veni spre înfăţoşare, apoi la 7 mart 1836 se vede, altă jalbă din partea jăluitorului cătră această Giudecătorie, fiindcă della aceştii pricini dela acea Giudecătorie după rotunzimea ţinuturilor au trecut în rezidenţia acestui tre­ bunal, cerând a i se însemna .ziua înfăţoşărri, ca să nu peardă vadeaua c1asului. Insfârşît, după peripisca ce s'au mai urmat, cu dare .de jalbă din partea jăluitorului şi che­ mările legiuite amânduror părţilor, luându-se astăzi pri­ cina în tratatle, prin înfăţoşare numai a jăluitorului, după art. 305 din cap. al 8, de vreme ce pârâtul n'au' fost ur­ mător a veni spre înfăţoşare în vremea clasului, s'au văzut că pretenţia jăluitorului stă în două projăsuri, cel întăi că de cătră Stol. Săcară i rs'ar stăpâni cu rea credinţă 20 st. ce are zestre de pe soţia sa, şi cel 'al doilea că mai având tot zestre alţi 27 st. în numita moşie" i se Jnpre­ soară de cătră d. Stol. Săcară. Aşa dar, după pătrunză­ toare luare aminte ce s'au făcut, văzându-se că jăluitorul asupra pretenţiei sale au înfăţoşat: 'l-Iu, izvodul de zestre din 1822 fevruar 2, prin care între altele se cuprinde că-i dă şi prisosul cât este în moşia Drăgăneşti, ţinutul Hâr­ lăului, peste 220 st. ce au vândut Stol. Săcară, bez giu­ rnătate de sat ce are în stăpânire Stol. Niţu, cumnat jălui­ torului: al 2-le, cartea Divanului giudecătoresc vdin 13 noemvre 828, cătră Dlui Gheorghe Buzilă, urmată după jalba d. Dima Theodoru, ca să-i osăbască părţile lui din numita moşie; 3-le, ţidula hotarnicului din 14 apr il 1829, arătătoare în trei măsuri a stânjenilor ce au ales jăluitorul, bez 20 stânjeni ce au mai avut osebit şi au Însemnat cu gropi din partea d. Stol. Săcară; al 4-le, din 28 april tot 829, înştiinţare cătră Divanul giudecăforesc din ,partea Dsale Gheorghe Buzilă, arăfătoare în ce chip s'au urmat cercetarea asupra hotărâtului după poroncă, şi că după semnele stăpânirei_, au aflat. 539 st., '9 ,palme, din acei .sumă scotând 267 st.. 7 palme," 4parmace, pe .2iumătate de moşia aceasta zestre Dnei Sto1. Zoiţii, cumnata jăluito­ rului, şi din cealaltă giumătate, adică de 267 st., ·7 palme, 4 parmace, scoţindu-se 240 s1., cumpărătura StoI. cu care dela Anastasia Morţuneasa (soacra jăluitorului) mai pri­ soseSQ 27 st., 7 palme, 4 parmace, care s'au deosebit de locul acestora două părţi, cu semne gropi la 3 locuri, iar pentru 205 [206] 20 st. ce jăluitorul mai' cere dela Stol. Săcară, peste 220 si. ce are cumpărătură dela soacra sa, fiindcă nici Dlui Stol. Săcară, nici scrisorile n'au fost faţă, nu s'au putut Iace vreo măsurare, şi al 5-le, compromisul din 16 dechemvri 833, urmat după neînvoirile ce au fost între jăluitorul de acum şi cumnata sa Zoiţa, pentru moşia Drăgăneşti, prin care se arată că d. cu D. Sto1. are cumpăraţi numai 22J st., Giudecătoria luând de terneiu mai cu osebire izvodul de zestre ce se va da adeverit şi de câţiva marturi şi hotă­ rârea compromisului făcută de trei boeri, amândouă într'o glăsuire cu d. Sto1. Săcară, nu .are cumpăraţi mai mult decât 220 st., în privire că d. Stol, nici la cercetarea, hotă­ râturei nu s'au arătat, nici scrisorile n'au triimes, ca să vie în videre, şi nici în vremea clasului n'au venit spre înfăţoşare, din care se înţelege că n'ar avea cumpăraţi mai mult decât 220 st., precum din dovezile jăluitorului se arată în ceea hotărâre ca d. Dima Theodoru să-şi stă­ pânească deplin 47 st., 7 palme, 4 parmace, după cuprin­ derea izvodului de zestre şi a compromisului, pentru care s'au închid acest jurnal, şi pentrucă valora este de corn­ perenţia Giudecătoriei, va rămâne dreptul părţii nernul­ ţămite a face apelaţie, dacă va pune cauţie pe 20 si. Cât pentru împresurarea în acei 29 st., nu este lămurită, iar spre lămurire în bani, se va scrie Isprăvniciei ca potrivit cu anexa din pravila de preţeluire, să preţeluiască ară­ taţii stânjeni, şi să îrnpărtăşască Giudecătortei, pre cât mai îngrabă, ştiinţă spre a se lămuri cauţia". . Prezident Giud., Costaki Vârnav, Spătar; Neculai Ma- o vrogheni, Spătar.s-- Director: Iordaki Dobrinaş, Sluger.i-: Jurnalist: Trofimov. "Am ascultat hotărârea aceasta şi am rămas mul- ţămit". \�, Dima 'Cheodoru. Dima are mereu supărăîi cu judecăţile. La 1835 se ju­ decă pentru o samavolnicie ce i-ar fi făcut Dumitru Săcară la Ruleni; tot la Ruleni, un vecin îi taie pădurea, şi se judecă mereu. Un document interesant este contractul din 1838, prin care doi turci iau în arendă 'moşia Rulenii, a lui Kir Dimitrahi Dima. Scriitorul acestui act intrebuintează o or­ tografie neobişnuită, şi reproduc acest documel;t aşa cum este el scris, şi cu titulatura "Condratu": "Ştiut să fie noi mai 'gios iscălitii dăm acest condratu la mâna dumisale Kit Duniitrahi Dima, că am luaot mosiea dumisale ce o are la Potrqpeşfi, care se cheamă Rol�nii, întru an de zile în poseserie co preţu 300 lei, adica 'trii sute de lei, şi banii să răspundem în două avadele, 150 lei la începutu anului şi celalanţi la sfântul Dimitru, şi 206 [207] 1 i 207 moşia co crâşmă şi co lingurart ce se află pe moşia du mi­ sale au să lucrezu a nostre de pe -condratu ce are dum­ nealui co Caminari Flori.... tr ii fald sa praşascu de doo ori, sa coliaga, sa pui la coşari şi tr ii claei fiişticari ţigan şi.. .. din hotar în hotar să stapuneasca sa nu avem soparare de nim şi lemne de pe gios de ar fi pentru 'casa şi pentru şi pentru crişma sa nu fim popriţi şi noi orişice .... facem .... plinire anului sa nu avem cere ceva plata sa romui a moşia în sus cu lemni de pe paduru a dumesale şi on .padurari ce are dumnalui sa nu separam de boi... a cere şi fanat ce este datu dela dumnalui ŞI vitele a dumisale se paşunezu fara niţ o plata şi noi ormam dare banilor la vadele dar neorman la vadele avem sa işim de pe moşia dumisale fara sa nu avem dreptata şi dumnalui se îndatoraşte dacă neascoltan în fiicare ..... de pe condratelui ce are facut co dumnalui Caminari Flori dumnalui se pui la cale fara se 110 fim noi la soparare ca o stapun veşnico ce este dum­ nalui (. ... ) orice samunatura au se dau dijma şi noi lam plinire anului orici dare alto noi zaci lui mai gios sa pro­ timisim noi şi... sa fii.. ... so facut doo scrisori asamen şi .ne Iscalirn". 1838 aprrlri 23. . Judecata cu Stolniceasa Smaranda Glodeanca şi cu Polcovnicul Costache Cujbă, pentru stricăciunea făcută în pădurea de pe Ruleni, s'a isprăvit prin hotărârea Divanului dela 31 noembre 1838, şi Dima primeşte despăgubir'ile ce i se acordase de judecată. Judecata cu Zoiţa Ciornei, pentru moşia Drăgăneşti, continuă şi în 1839, iar cu arendaşii lui turci de pe . .Rule.ni, trebue de asemenea să se judece. 'In această judecată. Dima prezintă şi următoarea: Mărturie. "Noi gios iscă liţii dăm această mărturie a noastră la mâna lui Dumitrake 'Cfzeodoru, pentru pricina ştiută de noi cu nişte turci ce li au vândut în .posesie o 'hliză de moşie şi cu o crâşmă pe un an de zile, şi după alcătuirea şi înscrisul ce au avut cu turcii, numiţii turci au stăpânit acea hliză până ce au strâns puţină sămănătură ce au avut, luând şi 90 lei dela ţigani ce era pe moşie, pentru adet cum şi zilele de lucru şi dijma din sămănătură ce au 'avut ţiganii, şi s'au dus de pe moşie, rămâindu-li două clăoe de fân ce au fost făcute de oamenii dela Poiana cu ce­ tate (?) pentru păşunatul vitelor, şi după ducerea lor, altă nu li au rămas nimică, iară numitul Dumitraki fiind spre a-şi lua căştiul Sf. Dimitri, şţ negăsind pe turci, au dat jalobă cinstit ei Isprăvnicii, şi viind cu poroncă s'au pr e­ teluit de cătră noi acele două clăoe, unul 20 lei şi -unu l 30 lei, şi au rămas în sama dumisale spre a se despă­ gubi, făcâridu-se preţeluire fânului la dechemvre 15 a anu­ lui 1838, şi aceasta ştim şi .mărturisim, şi spre credinţă { '} [208] ne punem ,Şi degetele noastre, şi întărim şi pecete sătească, la care poftim şi pe Dlui prtvighitor iul spre a o întări cu iscă1iturile forrnalicesti". 1841 maiu 5. Judecata cu tur�ii' a mers şi în apel, şi în 1844 se fac încă formalităţi în acest apel. Dima avea o mică proprietate şi în împrejurimile Ia­ sului, la Galata. , La 31 august 1843, Ministerul de Interne scrie Isprăv- niciei tinutului Iasi: , Departamentul Trebilor din Năuntru Cătră Isprăvnicia tinutului Eşii. "La cele cuprinse în raportul acei Ispr, No. 3878, prin care arată descoperirea făcută prin cercetare pentru sa­ mavolnicia urmată de cătră Andronachi Mitescu, cu in­ presurarea fără cuviinţă a locului lui Dima 'Cheodoru. Depart, spre ':răspuns îi scrie că ea nici să îngăduie pe pârât a intra în stăpânire pe locul tânguitorului şi nici măcar a tace bină în dreptul acaretului acestuia". Director Depart., Aga Iordachi. Isprăvnicia Iaşi cărră dlui Comisar de Nicolina. "Pe temeiul poroncii Depart. cu No. 141210, întemeiată pe ofisuldomnesc slobozit din vreme în predmetul sarna­ volniciilor prin care Căp, Andromachi Gavril au făcut o binape partea de loc a dsale Dima 'Cheodoru dela Galata ..... prin două cercetări locale, ţi se scrie ca numai de câfsă stărueşti cu tot dinadinsul spre ridicarea acei binale .de cătră pârât, lăsând locul jăluitorului slobod ca mai înainte şi să raportaţi de ispravă". In aceiaş afacere, Isprăvnicia de Iaşi mai dă şi alt ordin, precum urmează: "Fiindcă termenul de zece zile ce i s'au pus lui An­ dronachi Gavril Mitescu, spre a-şi ridica binaua făcută samavolnică pe locul lui Dima Feodoru dela Galata, n'au fost următor nici pără astăzi, din povădul stăruinţflor jă­ Iuitorului F eod oru, se scrie dumitale ca îndată să în de­ plineşti poroncile ce ai întru aceasta, fără a mai aştepta altă poftorire, cu îndatorire pârâtului a-şi ridica binaua numai de cât şi să raportueşti mai vârtos că acea vade de zece zile au fost după însus cererea lui Mitescu. In­ sfârşit ţi se poronceşte cas ă Ieşi locul jăluitorului slobod, precum mai înauinte au fost". . C. Burghelea. \ 1843 sept. 14. Comisia Tărguşorului de peste Bahluiu. "După cererea ce D-Iui\Dima Feodoru! au făcut spre ci ise slobozi o asemenea copie de supt No. 7 mai sus pomenit, de aceea s'au încredinţat de cătră această comisie cu iscălitura şi punerea peceţi] sale". 208 [209] In anul 1844, Dima nu era încă despărţit de soţia sa. Dovadă .despre aceasta face următoarea adresă a Ase­ sorului Judecătoriei de Vasluiu, adresată lui Dima 0'eo­ dorul şi soţiei sale Elencu M ot ţun, Dsale Dima 0'heodorul şi soţia sa Elencu Mor/un' "La lucrarea înaintată de cătră suptiscălitul asesorul Giudecătoriei ţinutului Vasluiu, întru alegerea de pământ din moşia Iculenil, a fraţilor Cujbeşti, văzând că şi DVi faceţi parte 'după nişte schimburi ce aţi. fi având, vă încunoştinţează că mâne la cinci a curgătoarei să veniţi la numita moşie, cu titlurile ce aveţi asupra acestor schim­ buri, şi să vă infăţoşaţi la iscălitul spre regularlsirea cu­ venită, iar de primirea aceştiea veţi da raspiscă". Asesor; Botescu, Sluger. 1844 avgust 4. In 1846, Ileana vindea partea ei din Drăgăneşti, şi în actul de vânzare iscăleşte numai ea şi doi fii ai ei: Teodor şi Vasile ['). Nu ştiu dacă în acel an era mort Dima, sau divorţase, dar din faptul că între documentele rămase dela Dima nu este niciunul posterior anului 1844, am putea să tragem concluzia că el murise în acel an. Din căsătoria cu Elencu Morţun, Dima 0'heodoru a avut patru copii: 0'eodor, Iancu, Costache şi Vasile, şi în! toate documentele pe care le posed, din timpul lui Dima. numele de 0'eodori11i nu apare 6). Cel mai mare dintre fiii lui Dima T eodoru, este T eo­ dor, �areîn 1838, iscălea cu numele de 0'udllrachi 0eo­ dorul. Marea Logofeţie din Iaşi, scrie lui Dimitrie Theo­ doru, la 4 ghenar 1839: Cătră Dimitrie 0'heodoru. "Sânetul Dvtale ce în copie pe lângă aceasta se ală­ turează, este intrat spre înplinire la vade prin canalul Marei Logofeţii. Deci se face Dtale 'cunoscut ca fără în­ tărziere să aduci banii, 265 lei cu a lor dobândă, spre îndestulare jidovului Herşcu Lupiscan". 5) Ioan Nădejde, în volumul «v. G. Mortun, Biografia lui, Genealogia 1Şi Albumul familiei Mortun», p. 62, nota 3, spune: "In 1846 În actul de vân­ zare al IIenei pentru partea ei din Drăgăneşti (ţin. Iaşi), iscălesc doi fii: T. şi Vas.": nu ştim însă dacă acel T iscăleşte 7 uauractu sau Teodor, cu nu­ mele de familie 1 heodorul sau Teotlorini, 6) D-I Nădejde, în volumul menţionat, p. 211, zice: « O coborâtoare elin Morţuneşti este marea artistă Aristiţa Romanescu, născută Dimitriade, Ea este fiica lui C. Dimitriaeli şi a unei fiice a lui Dima Teodoru zis Dima Gre­ eli". Nu am nicio cunoştinţă despre existenţa unei fete a lui Dima Teodoru: poate că este o greşală în informaţia d-Iui Nadejde, după cum. din greşală se spune, Ia aceiaş pricină, că ELena Teoaorini şi Aurora Teodoriru, sunt fiicele lu i Costache Teodorini, în loc de Teodor 7 eodorini, greşală care se găseşte şi la p. 62, unele se dă genealogia Teodorinilor. 209 [210] La aceasfă adresă este adăugită şi copia sine tu lui, în următoarea cuprindere: ' . "Adică două sute şasezeci şi cinci lei am rămas dator dsale giupănului Herşcu Liscan dela Botoşăni, din toată socoteala, şi aceşti bani am a plăti de astăzi în două luni de zile fără de nici un cuvânt de răspundere ori în ce feliu: şi oricine se va arăta cu sânetul meu am să răspund pe ceas sau la giupânu I Herşcu sau la ardorani (?) şi pentru mai bună siguranţie urmează ia mea iscălitură". Din copia aceasta nu se poate şti dacă Dima a iscălit greceşte, sau cu chirilice, dar în toate documentele ce le posed, Dima iscăleşte numai greceşte. Sub copiasinetului sunt adăugate aceste cuvinte: "Eu am .scris cu zisa Babacăi acest sânet", si iscălitura ; ,,'Cuduracfzi 'Cheodorut', iar alăturea data: 1838 apr il 31. 'Cuduracfzi 'Ceodorul, care mai pe urmă este cunoscut cu numele, de 'Ce odor 'Ceodorini� trebue să se fi născut în anul 1823. In adevăr, un document reprodus mai sus arată că Dima s'au căsătorit în 2 februar 1822, când este dată foaia de zestre, şi probabil că. primul copil din această căsă­ torie s'a 'născut în primul an de căsătorie. De altfel, la 1838, Tudorachi, iscăleşte într'un sinet că este scris de el, cu zisa tatălui său, şi dacă am admite că la 1838 avea măcar 15 ani, data naşterei lui în 1823 pare a fi cea' reală. Informatiile date de membrii familiei T eodorini, cari mai sunt .în 'viaţă, şi de dl Emanoil Manoliu, artist pen­ sionar al teatrului din Iaşi, arată că 'Cudurachi 'CeodmVl a fost elev al Academiei Mihăilene din Iaşi, unde avea coleg pe Ioan Poni, zis şi Ponici, .care mai pe urmă a fost unul dintre actorii de vază ai Iasului. La 1836 se înfiinţează, în Iaşi, "Conservatorul ftlar­ monlc-dramatic", după stăruintile lui Gh. Asaki, susţinut de boeriimoldoveni, cari alcătuesc o societate; în acest scop, alegând un comitet compus din Vornicul Ştefănică Catargiu, Spatarul Vasile Alexandri şi Gh. Asaki. Aceşti trei au fost si directorii Conservatorului, care la 15 noern­ bre 1836 si-a inaugurat cursurile, cu tenorul Paul Cer­ vati şi cu Cun a, iar Asaki s'a însărcinat cu "paradosirea declamaţiei". Intre primele 11 eleve ale acestui Conser­ vator, era şi Anica Poni 7), soră cu Ioan Poni, copii ai Ecaterinei Poni, soră cu Zarnfira, mama savantului, Petru Poni, fost profesor la Univ',rsitatea din Iaşi S). 7) Teodor T. Burada : Istoria teatrului în Moldova, voI. 1, p, 169. - 8) Zamfira Poni a murit în Iaşi,\ strada Sărăriei No. 81, în vârstă ele 74 ani, Ia 4 noembre 1895, după cum se constată elin registrul ele morţi, ac­ tul No, 928 al Oficiului Starei civile al comunei Iaşi. 2/0 -.= =--"-j [211] Cârrnuitor ii Moldovli mi vedeau cu ochi buni această mişcare intelectuală din Iaşi. Subvenţia de 200 galbeni pe an, pe care o dădea Conservatorului, este supr imată: părinţilor elevilor .dela Conservator li se insinuiază că fiii lor au de gând să se facă actori, ceea ce, pe tim­ purile acelea, se considera o profesiune degrădătoare, şi şi părinţii încep a-şi retrage copiii dela cursuri, aşa Încât direcţia Conservatorului s'a văzut nevoită să suspende cur­ surile şi reprezentatiile sale. In 1839,\Costachi Caragiale, fost elev al lui C. Aristia, fost profesor de declamaţie la şcoala societăţii filarmo­ nice din Bucureşti, vine în Iaşi, unde, cu mai mulţi elevi ai clasei de filosofie din Academia Mihăileană, şi a fos­ tului Conservator filarmonic-dramatic, începe la 16 sep­ tembre, o serie de reprezentaţii, pe care le inaugurează cu Saul, tragedie de Alfieri, tradusă de Costache Aristia. Intre persoanele care au reprezentat rolurile principale din această piesă, au fost: domnisoara Ironi, în Mico1, fiica lui Saul, şi fratele său Ioan Poni, elev în Academia Mihăi­ leană, coleg cu T udorachi T eodorul. Poni, care juca pe Abner, a păşit pentru întăia dată pe scenă, cu acest rol "). 'Gudurachi 'Geodorul, influenţat de colegul său Ioan Poni, şi poate şi încurajat de Teodor Stamati, profesor la c1asulde filosofie, care în acelaş timp era şi membru în comitetul teatral, a prins dragoste de teatru, şi poate şi mai multă dragoste de Anica, sora lui Ioan Poni, cu care, peste câtvatimp, în anul 1845, s'a şi însurat. Astfel Cuduracht, sau 'Geodor 'Geodot"u, a devenit actor. Dl Emanoif Manoliu, după cum îmi spune într'o seri­ soare, crede că T eodorini a jucat în tragedia Saul, îm­ preună cu colegul său, Poni: "Teodor Teodorini, zice Dsa, nu figurează pe afişul acelei reprezentaţii, probabil că poate de abia păşise pe scenă, şi nu a putut avea decât un rol redus, fără multă răspundere, dar totuşi el se găsea printre persoanele ce formau trupa moldovenească, fiindcă T eodorini era întotdeauna alături de Ioan Poni, ca cei cari mai pe urmă au devenit şi cumnaţi". Eu nu 'cred că Teodorini, la 1839, juca pe scena teatrului. Burada, care urmăreşte, în lucrarea citată, activitatea tuturor actorilor din Iaşi, nu mai pomeneşte pe Anica Poni, printre ei, începând din 1839, şi numai în stagiunea 1844-45, în tabloul trupei moldoveneşti", apare Madame 'Gheodotini, iar între bărbaţi, între cari nu figurează Theo­ dorini, găsim pe Ponişi pe 'Geodoru. 9) Burada, op. cit. 1, 208; Emanoil AL Manoliu: O privire retrospec­ tivă esupra teatrului moldovenesc, din primele începuturi şi pănă în anul 1924", p. 17. Iaşi, Ţip. H. Goldner, 1925. 211 t j [212] Acest T eodoru apare pe scena teatrului din Iaşi, la 18 ianuar 1844, când, între acte, "a făcut mai multe exer­ ciţii de gimnastică: 1) Două braţe de fer sau poziţia ori­ zontală; :2) Două inele, sau poziţia de moarte; 3) Balansul pe frânghie, când va ridica 300 oca de fer" 10). Anica Poni s'a căsătorit cu Teodor Teodoru în 1845; şi până .atunci fusese elevă într'un pension din Iaşi J 1), pe care l-a părăsit fără învoirea mamei sale, şi a intrat în teatru' sub numele de 'Ceodot'ini, nume pe care soţul ei 'Ce odor 'Ceodoru îl adoptase, pentru a se deosebi de N eculai 'Ceodow, actorul care făcea în teatru şi figuri de atlet, precum şi pentru a se deosebi şi de numele unui alt actor, 'Ceodori. In 1844, Costache Caragiale tipăreşte o broşură în­ titulată: ,,0 repetiţie moldovenească, sau Noi şi iar noi, ,farsă într'un act, compusă la 17 martie 1844, pentru plă­ cerea şi petrecerea a vr' o câţiva prieteni"; în această bro­ şură, Caragiale înşiră numele tuturor actorilor şi actriţelor care au jucat în acea stagiune, până şi numele suflerului, între aceştia însă nu-l găsim pe Teodorini şi nici pe Anica T eodorini, care apare la 25 octombre 1845, în piesa ,,'Qe­ crutul răscumpărat", şi tocmai la 22 decembre 1845, apare Teodor Teodorini în piesa "Iaşii în Carnaval", comedie în 4 acte, de Alexandri. Ar fi greu de admis că dela 1839, când crede dl Ma­ noliu că T eodorini a început să joace pe scena teatrului din Iasi, acesta să fi avut numai roluri de asa mică însemnă­ tate, încât să nu fi meritat ca numele lui să figureze pe afise. . Dela prima lui reprezentaţie, T eodorini a atras atenţia cunoscători lor. de pe atunci în ale te�trului. E. Filipescu, într' o dare de seamă publicată în "Al­ bina Românească", No. 102, din 30 decembre 1845, vorbind­ despre reprezentaţiadela 22 decembre a comediei "Iaşii în Carnaval", zice: "Dna Mase, D. Teodorini, D. Luchian şi D. Teodoru, prin naturaleţa giocului lor, au atras mul­ ţărnirea publică" 12). Luchian şi Teodoru: erau artişti vechi, cu o reputaţie deja stabilită, pe când T eodorini apărea pentru prima oară în fata1 spectatorilor.Tntre cari erau unii destul de pre­ tenţioşi şi buni cunoscători. In 1845, T eodor T eodorini a jucat în piesa "R.ămă:­ şagul", de Alexandri, inrerpretând rolul lui Teodoreanu, după cum îmi comunică di\Manoliu, că a găsit cercetând 10) Burada, I, 263. \ 11) Reclamaţia Ecaterinei Poni cătră Mitropolitul Moldovei, în dosarul 2429 din 1852, în arhiva Mitropoliei din Iaşi, fila 1. 12) BUTada, val. II, 305. 2/2 [213] puţinele piese vechi ce se mai păstrează în biblioteca tea­ trului din Iaşi. Soţii T eodorini încep să devie actorii favoriţi ai socie­ tăţii ieşene, şi dările de seamă ce se fac despre jocul lor, devin din ce în ce mai elogioase. La 2 ianuar 1846 se joacă "Ionică dragul mamei", melodramă în 4 acte, compusă de D. Miclescu. In "Albina .Românească", No. 41, din 18 ianuar 1846, Dimitrie Gustle scrie: " ... nu se poate tăgădui că d-na Teodorini, în rolul de .Ruxanda, soţia C. C. Ionică, nu şi-au arătat patetica sa, motivată din amăgire, din iubire şi din poziţia rangului său ca fiică de făclier. Graiul ei era organul suferînţii, şi suferinţlle 'jugul amorului pe care-I purta. Tânăra ac­ triţă se pare a-şi fi· întrunit toate puterile pentru de a exe­ cuta şi a culege în seara aceasta aplauzele privitorilor, pe cari cu mulţămire deplină: i le da". . La 9 ianuar 1846, soţii Teodorini joacă în piesa "An� gelo sau Tiranul de Padova". La 11 ianuar, Teodorini joacă în "Băcălia ambiţioasă", comedie vodevilă într'un act, şi în "Creditorii", comedie într'un act de V� Ălexan­ dri. In "Albina Românească", din 17 ianuar, Gusti spune numai că: "Dna Mase, D. Teodorini şi D. Teodoru s'au deosebit prin jocul lor", iar despre piesa "Creditorii", spune: "D. T eodorini, ca ciobotar neamţ, au caracterizat cu dep linătate 'originalul rolului său, a căruia joc fu a­ plaudat" 11). T eodorini continuă să fie aplaudat, dar la 25 Iebruar 1846,. avu de îndurat o mare neplăcere. Cârmuirea Moldovii, ducând grija mişcării "bonjuriş� tilor", cari voiau să transforme societatea moldovenească după icoana Occidentului, institui se o aspră censură asupra tot ce 'se publica şi un control sever a tuturor pieselor care se jucau pe scena teatrului. Orice piesă: era 'trecută prin censură, şi se juca numai dacă avea aprobarea gu­ vernului. Alecu Russo, unul dintre fruntaşii mişcării, scrisese o piesă ,,]icnicerul Vadră", sau "Provincialul la teatrul naţional", o farsă într'un act, în care se ridiculizau dra­ mele care făceau deliciul spectatorilor, şi în care mai toate persoanele mureau pe -scenă. Piesa a fost censurată, s'au suprimat bucăţile care nu aveau yoe să fie spuse în public, dar T eodorini, îm­ preună cu Luchian şi Teodoru, nu numai că n'au ţinut seamă de recornandaţia censurei, dar au şi mai adăugat dela dânşii fraze care au scandalizat pe puternicii zilei! şi s'au cutremurat de primejdia la care era expus tronul Moldovei. Mai cu osebire versurile: 13) Burada, op. cit., T, 313. 14) Burada, op. cit., 1, 317. 213 [214] I I ;1 I ' 1 Din Focşani în Dorohoiu Ţara-i plină de ciocoi, pe cari unul dintre actori le-a cântar cu mult foc, a hotărît soarta lor, ,precum şi pe acea a autorului piesei. A doua zi, 26 .februar, directorul teatrului se duce la Russo; îl felicitează pentru succesul ce a avut piesa, pe care i-o cere, conform unui ordin ce avea dela Minister ca să i-o prezinte. Russo, care ştia că piesa lui fusese censurată, şi prin urmare nu ar fi putut să aibă nicio răs­ pundere pentru ' ceea ce făcuseră actorii, îi dădu piesa. In aceiaşi zi, Aga oraşului, adică prefectul de Poliţie, îl căutase pe Russo acasă, şi acesta se duse la locuinţa lui, unde fu primit ca un prieten. Aga îl invită să meargă cn el la ministrul de Interne, care doria să aibă niste lămu­ riri, pe care Russo nu găsea nicio împotrivire să;' i le dea. Ministrul îl întâmpină cu aceste cuvinte: - Domnule, vrei să răzvrăteşti ţara? --- Eu, domnule ministru? nu înţeleg. --- Ai făcut o piesă care atacă ordinea publică şi insti- tuţiile ţării; Nu voiţi, domnilor, să vă liniştiţi şi să trăiţi fără a tulbura buna ordine? -- Mă iertaţi, domnule ministru, nimeni dintre noi nu doreşte altceva decât buna ordine şi justiţie. Dar nu ştiu, pentruce m'aţi chemat aici. Pentru a vă da oarecare lămu­ rid asupra piesei, ori ca acuzat? -- Eşti acuzat pentrucă ai ordonat actorilor ca pe răspunderea Dtale să reciteze unele bucăţi din piesă, care au fost tăiate de censură. --Cine mă acuză? -- Actorii. Un proces-verbal constata, în adhăr, mărturiile acto­ rilor că Russo li-a ordonat, pe răspunderea lui, să reciteze câteva pasa git, dar ei, temându-se de urmări, le-au omis. La această învinuire, Russo răspunde că mărturia acto­ rilor este făcută de frică, şi arată că în exemplarul ma­ nuscrisului de pe care s'a jucat piesa, pasajele şterse de censură sunt neatinse. Ministrul răspunse: -- In orice caz, nu ar fi trebuit să-ţi alegi un ase­ menea subiect incendiar, mai cu seamă în vremurile acestea. -- A tuncinu sunt eu', vinovat. Este sau nu este cen­ sură ? Dacăcensorul este \'Pn mizerabil, şi nu-şi pricepe slujba, spânzuraţi-I, pentru \ a da o pildă. Orice ar fi spus Russo� era zădarnic, şi peste câteva minute, fără a i .se da răgaz\ să se abată măcar pe acasă, 15) Alexandru Russo, Scrieri, publicate de Petre P. Haneş. Ediţiunea Academiei Române, p. 320. Bucureşti, 1908. 214 [215] i f I j '� i I , � J a fost urcat într' o căruţă de poştă, şi trimes în surgun la mănăstirea Sot/eia, din ţinutul Putnei 1&). Tot atunci, în altă căruţă de poştă, cei trei actori: T eodorini, Luchian şi T eodoru, luară drumul surgunului spre mănăstirea \Caşin, din ţinutul Bacăului, unde, la 28 februar au fost puşi sub paza a "şase slujitori şi zece plăeşi, nu mai puţin şi osebit secret noi pază" 16). Ca un document al timpului, iată cuprinsul "ofisului domnesc" cătră Postelnicul Nicu Ruset, dregătorul ţinu­ tului Bacău, dat în ziua de 26 februar 1846, sub No. 47; prin care se hotărăşte surgunirea celor trei actori: "Fiindcă unii din actorii teatrului naţional, anume: Neculai T eodoru, T eodor T eodorini şi Neculai Luchian, s'au abătut dela datoriile prescrise însărcinării lor, rostind pe sţena teatrului frazuri oprite de cătră cenzură, priei­ nuitoare de scandaluri şi tulburarea liniştei obşteşti, înpo­ triva menirei acestui aşezământ care e spre ţel cu totul mo­ ralicesc. Noi 'nu am putut trece cu vederea o asemenea obraznică urmare. Deci hotărând a se închide spre pocăire şi înfrânare Ym mănăstirea Caşinul din cuprinsul acelui ţinut. Noi oporonclm Dtale, ca îndată ce vor sosi pome­ nit ele feţe însişi şi întovărăşite de pază la locul însemnat, unde încredinţându-i Egumenului mănăstirei, să pui la cale de a-i ţinea cu cea mai aproape privi ghere şi strâmtorime de post şi rugăciuni în toată vremea cât se vor afla acolo, regularisând totodată ca nu numai eşirea lor din cuprmsul mănăstirei să fie cu desăvârşire oprită, dar nici să fie slobozi acorespondui sau a se întâlni cu nimene, iar după ce vei aşeza aceste prin înţelegere cu egumenul, apoi vei rândui a sta pentru toată vremea ţinerei numitelor feţe la mănăstire ,:doi vrednici şi deştepţi slujitori' spre pază, poruncindu-Ie supt aspră răspundere a fi cu neadormită şi de aproape privigher e, având însuşi Dta îngrijire de a te încredinţa din vreme în vreme dacă aceste de Noi orân­ duite se păzesc cu stricteţă" 17). După o lună şi mai bine de surgunire, după stăruin­ ţile boerului Iordache Ghica, Vel Logofăt al Departamen­ tului Trebilor din năuntru, pe' lângă Vodă Mihai Sturza, de a-i ierta de a lor greşală, căci s'au pocăit în diastimă, cât au stat închişi, Domnitorul se milostivi şi li dădu dru­ mul în ziua de 2 april 184618). (Sfârşitul în nr. viitor) . •••••••••••• 16) Burada, 1, 321. 17) Burada, 1, 320. 18) Burada, 1, 321, 215 [216] - i l , I I I ' Din trecutul Craiovei Cartierul clisurean (urmare din nr. 36. pag. 110-117). Cert este că pe la 1840 găsim pe toţi primii Aromâni veniţi, in fruntea comerţului Craiovean, proprietari rurali - ori pe punctul de a deveni - cu bogate gospodărti în mahalaua Sf. Ioan Hera şi în jurul ei, formând Iami­ liile următoare: Cota J) Nicu al 'Cota şi Sofia Ciolea, ambii Clisureni, aveau urmaşi cu numiri aromâne: Petruş, Gache, Oane, iar fiicele măritate tot după tineri Clisureni: Becubaşa, Saita, Si- mionide şi Vâciu. . Priceput în ale comerţului, Kir Nicu Bacalu deschise o băcănie 2), :îndată după sosire, în apropierea aceleia a cumnatului său Costea Bacalu-Orman. Instalată în colţ, pe Str. Buzeşti, în faţa măcelăriei vechi, negoţul merse în plin şi făcu epocă. In cele din urmă încărcat de ani, Kir Nicu se retrase, cedând magazinul fiului său PetruşCotadi, mare comer­ ciant şi el, spre sfârşitul secolului XIX. Casele lui Kir Nicu sunt fostele case Cotadi şi Ghiţă Pleşea de pe Strada Lascăr Catargiu. Unul din fii: Gache Cotadi, ,<.1 avut deasemenea bă­ cănie mare în Bucureşti, bine cunoscută în trecutul comer­ ţului Capitalei. Acesta a fost şi secretarul .Soctetăţeă de de Cultură Macedo-Române (1869) şi unul din cei mai; devotaţi cauzei macedonene. Un alt Cota, nepot lui Kir Nicu şi fiul al Doctorului Sima al 'Cota din Clisura, Petre Cotta, a locuit iarăşi multă vreme în mahalaua Sf. Ioan, ocupându-se cu ne­ �oţul de cereale. El a fost socrul comerciantului clisurean Petre Tica, stabilit vremelnic aci. Becu-başa, Iarăşi o familie care ocupă loc de cinste în trecutul comerţului craiovean. Băcănia a fost negoţul lui Petru Becu-başa chiar din primii ani ai sosirei, având magazinul în piaţa veche, în apropierea bisericei Sf. Dumitru 3). El muri târziu" după' o viaţă de muncă rodnică şi după ce avusese fericirea să vază pe cei trei fii ai săi comercianţi de frunte, căci pe Ştefan Becu 4) îl găsim ţpare bacal şi angrosist în Bucu- 1) Cota = Constantin (Tache Papahagi. Antologie Aromănă). 2) Azi magazinul de lumânări Demetrescu. 3) Azi depozitul Lazarovici, casele cu gang, No. 30. 4) Azi magazinul de ferărie «La Soare». 2/6 [217] re şti pe Calea Victoriei, colţ cu Str. Amzei. Acesta a fost tatăl lui Petrache Becu (1857-1909), unul dintre cei mai iubiţi foşti diriginţi ai po-ştei locale. Tase Becu, care în primii ani secondase pe tatăl său în comerţ, cumpără moşia Carpen şi se devotă cu totul agriculturei ; iar Gheorghiţă Becu (1831-1916), .este cunos­ cutul angrosist de vinuri din Drăgăşani, cu desfacere în Craiova. pe Str. Madona. Vâciu. Incă o familie de Clisurenişi negustori cu vază e aceea a lui Ştefan Vâciu şi a urmaşilor săi, căci unul dintre fii, Gheorghe Ştefănescu Ci), a fost deasemenea un cunoscut băcan, cu magazinul în Str. Unirei, peste drum de far­ macia PohI. Salta, Alt nume ce se împleteşte continuu cu trecutul co- merţului craiovean. . De la Petre Saita, Clisureanul, sosit odată cu ceilalţi şi până la Domnul Fane G. Saita, Vice-Preşedintele Co­ mitetului Bursei, familia aceasta a dat continuu oraşului negustori de seamă. Băcănia începătoare a bătrânului Saita, fu urmată de acelea 6) ale fiilor săi, care au -făcut epocă, 'Gheorghe Saita şi Ştefan Saita, fiind doi stâlpi puternici ai nego­ ţului local. Fraţi buni şi asociaţi, ei au avut băcăniile în plin centru, în răscruciul Străzei Unirei cu Lipscani şi Ma­ dona, precum şi două frumoase încercări industriale: două mori. Atât acea a lui Gheorghe, situată pe Str. :Regele Ioaniţiu, cât şi a lui Ştefan (tovarăş cu Max Binder, mo­ rarul din Pieleşti), au mers bine şi mulţi ani, dând un puternic avânt acestei industrii. Iancu Sai ta, ginerile lui Cota, a fost .proprietarul moşiei Turla şi s'a ocupat numai cu agricultura. Pesica. J:1 ' .. d" "s;):�,�.?Ă�:�,,·.�\�V:.��·!f":,':f�.� w'�=':.i1fi2t!h;1�'J Prospect von Rimnic. A. Das v�allachische Closter und Bischolfs Residenz .. B. Das alte Retrenchement. C. Die Wa�·tosch. D. Die Franciscaner, E. Die Alt-Flus. In general casele orăşeni1or\ erau mici, ca cele ţărăneşti. Oraşul se întindea dela mână stire şi episcopie până la râul Olt, fiind înconjurat de, grădini 28). 28) Ibidem. 252 1t [253] Din plan se constată că vechea fortificaţie 2U) avea forma unui patrulater, cu un bastion la fiecare colţ. Bas­ .tioanele aveau o formă rombică, cu laturile neegale. La­ tura despre apus a fortificaţiei mai avea, la mijloc un bastion, în formă triunghiulară. Erau în total cinci bas­ tioane, însemnate pe plan cu D. Suprafaţa fortificată a patrulaterului era de 329129/81 stânjeni pătraţi, având lun­ gimea, dela apus spre răsărit, 69st.3.njeni şi lăţimea, dela nord spre sud, 488/9 stânjeni spre apus şi 462/3 stânjeni spre răsărit. Bastionul dela nord-est avea deschizătura, spre suprafaţa fortificată, de 162/3 stânjeni şi diagona­ lele de câte 244/9 si 262 h stânjeni. Bastionul dela nord-vest avea deschizătura de 20 stânjeni şi diagonalele de câte 177/9 şi 244/9 stânjeni. Bastionul dela sud-est avea deschi­ zătura de 162h stânjeni şi diagonalele decâte 211/9 şi 13 1/3 stânjeni. Bastionul dela sud-vest avea deschizătura de 211/9 stânjeni şi diagonalele de câte 25"/9 şi 188/9 stânjeni. Bastionul triunghiular, despre apus, avea baza de 77 /!, stânjeni şi înălţimea de 44/9 stânjeni. Şanţul înconjura­ torşi parapetul aveau lărgimea şi grosimea de 4 4/9 stânjeni. Mânăstirea, aşezată în partea de sud-vest a supra­ feţii fortificată, avea o formă dreptunghiulară, cu lungi­ mea de 377/9 stânjeni şi lăţimea de 231/3 stânjeni, ocu­ pând deci o suprafaţă de 88713/27 stânjeni pătraţi. La mij­ loc era biserica Ă., cu lungimea de 15" /9 stânjeni, din cari 22/9 stânjeni pridvorul, şi lăţimea de 5 stânjeni. "Re­ şedinţa Episcopului" era lângă latura despre nord, sub ' B., şi avea balconul lângă; latura despre apus, cu dimen­ siunile 3 Ils X 1 J /9 stânjeni şi, în faţă, spre sud, clădirea fiind aşezată mai spre nord cu 23/9 stânjeni de linia mânăs­ firii, o mică piaţă. Restul clădirilor depe cele patru laturi ale mânăstirii sunt arătate în plan, sub c., ca locuinţe ale popilor. Dintre acestea, două, spre sud şi apus, erau mai mari şi aveau balcoane. Cea despre apus era eşită, la mijloc, cu 11/9 stânj eni, în afară de linia mânăstlrii. In bastionul dela sud-vest mai era o clădire, dar nu se arată ce era acolo, având lungimea 44/9 stânjeni şi lă­ ţimea 31/3 stânjeni ,;0). Din curtea rnânăstirii ieşia, spre răsărit, pe 'lângă latura dela sud, un drum, care, după ce "traversa supra­ faţa fortificată şi bastionul dela sud-est, se bifurca ime- 29) Fortlticaţia a fost făcută de Austrieci. In 23 Ianuarie 1717 Căpita­ nul Friederich Schwantz lucra la ea (C. Glurescu, Material, 1, p, 114). In 12 Iunie 1718 Prinţul Eugeniu de Savoia scrie Plenipotenţlarilor : "Câinenii, Răm­ nicul şi Cozia au fost deja fortificate". Kynian, Ribnik und Coscia bereithss bevostiget (Ibidem. p. 313) 30) Academia Română, Mssc, Manuscript german, B. III. a. 199, f. 64 şi fig. 1. ' 253 [254] diat, apucând un drum către m-rea Cozia şi altul către Ocnele Mari 31). Planul 'şi prospectul uc. B. ".Reprezintă mănăstirea .românească de icălugăr iţe Deunlemn, situată şase ore de­ părtare de .Râmnic, cari îşi trage numele de capelă dela un pom de acolo şi fusese construită de un sin\gur om. Această mânăstire", adaogă inginerul Maior I. C. Vl eiss, Lit. B. Grund-Riss des wallacbischen Closrer Dunlemn. Prospect des Closter Dunlemn. "este în afară de linia de comunicaţie şi nu poate servi ca reşedinţă de garnizoană" 32). Din prospect se vede \ că .mânăsfirea era aşezată pe un mic platou şi, din drumul ce trecea dela nord la sud, 31) Ibidem. \ . 32) Ibidem, f. 65. Nu ştiu de unde a luat D-I M. Popescu ştirea că această mănăstire a fost destinată "drept loc pentru strângerea de alimente" (M. Popescu, Oltenia În timpul siăpânirlt austriece, p. 102), căci În descrie­ rea inginerului Maior 1. C. Weiss nu se află spus aşa ceva. 254 [255] se urca la ea pe o scurtă alee. In dos, spre apus, terenul era cu mult mai accidentat şi, nu departe, se zăreşte chiar o culme a munţilor. Intrarea principală era spre răsărit. Clădirile erau înalte, cu un etaj, şi erau sprijinite de contraforturi. Deasupra acoperişurilor clădirilor se ridică mai sus două turle ale bisericii, cea despre răsărit fiind mai înaltă de cât cea despre apus. Spre nord era o mică căsuţă izolată, iar spre sud se aflau două case mai înalte pe pivniţă 33). Planul ne arată că suprafaţa ocupată de mânăstire avea forma unui patrulater neregulat, desigur din cauza 'terenului. A vea lungimea de 331/3 stânjeni, lăţimea de 2621s stânjeni în faţă, 281/3 stânjeni, până mai jos de mij­ loc, 231/3 stânjeni, 212/3 'stânjeni şi 10 stânjeni, în spre apus. Suprafaţa ocupată de mânăstire era de 23331/3 stân­ jeni pătraţi. Aleea: ce urca la mănăstire avea deoparte şi alta câte un zid lung de 121/2 stânjeni. Intrarea principală nu se afla la mijlocul laturei despre răsărit, ci puţin spre sud şi avea două porţi, la cele două capete ale bolţii tur­ nului, pe sub care se intra în mănăstire. Turnul era cu 3 lis stânjeni ieşit înafară de linia clădirilor. Locuinţele că­ lugăriţelor erau astfel aranjate, încât formau două curţi, una mai mică, la intrare, şi alta mai mare, în mijlocul că­ reia, se afla biserica. Corpul principal de clădiri era spre nord şi avea o lungime de 161/3 stânjeni şi o lăţime de 91/6 stânjeni. In faţă, spre miazăzi, acest corp princi­ pal avea la mijloc un balcon lung de 21/2 stânjeni şi lat de 22/3 stânjeni. Se mai aflau clădiri dealungul tuturor celorlante laturi, dar mai mici. Biserica avea o lungime de 105/6 stânjeni şi o lăţime de 41/2 stânjeni la pronaos şi de 5 stânjeni la naos. In dosul mânăstirîi, în colţul de sud-vest al curţii a doua, se mai află încă o intrare, dar. simplă 34). Planul şi prospectul Lit. C. "Reprezintă mănăstirea românească de călugări Bistriţa, situată patru ore de­ părtare de mânăstirea Deunlernn. Aceasta era o frumoasă şi puternică mănăstire, fiind aşezată lângă un munte înalt şi lângă râul Bistriţa. Pe munte, aproape dar mai sus, se afla încă o mănăstire, numită Arnota". Inginerul Maior 1. C. Weiss este de părere că "a­ ceastă mânăstire" Bistriţa "poate să fie ocupată propor­ ţionat, în timp de războiu 35), şi întrebuinţată ca un post de comunicatie lângă munte şi să se păstreze acolo o pro- 33) Academia Română, Mssc, Manuscript german, B. III. a. 199, f. 66 şi fig. 2. 34) Ibidem. 35) La sfârşitul anului 1717, aflăm in m-rea Bistriţa 300 călăreţi ger­ mani (C. Oiurescu, Material, 1, p. 268). 255 [256] ,. vizie de cereale. Tătarii niciodată nu se încumetau să se ducă la acel loc şi munte" 36). In prospect se vede, despre miază-zi, mânăstirea as­ cunsă la -piciorul unui munte înalt şi despicat în două de râul Bistriţa, care curge şerpuind, spre sud, pela ră­ săritul mânăstirii. Intrarea principală era la sud. In jurul mânăstirit era un 0 fi. "Fiindcă acest proect", adăuga inginerul Maior 1. C. Weiss, "nu costă acum mult, şi totuş, după cum se poate vedea din plan şi profil, putea da o bună defensivă, era socotit astfel (fără prea supusa măsură) cu atât mai necesar, cu cât poate să procure Administraţiei locale o siguranţă mai bună în timp de războiu" 73). In manuscriptul ce �e află în biblioteca Academiei Române, planul şi profilul fortificaţiei Casei Banatului din Craiova lipsesc. Dar eJe au fost publicate, după un alt manuscript dela Viena, de d-I M. -Popescu 74), după care 73) Ibidem, f. 74 şi 77. 74) M. Popescu, Oltenia In timpul stăpânirei austriece, p, 106. 272 [273] 3 le reproducem şi noi. Au fost publicate cu legenda gre­ şită: "Planul hanului Băniei din Craiova" 71'). De fapt Bă­ Dia n'a avut nici un han. Intrun studiu, ce am publicat, am stabilit precis locul unde se aflau Casele Băneşti 7G). Incercarea d-Iui V. Drăghiceanu, de a-şi apăra părerile 77), este neizbutită. Planul Caselor Băneşti, făcut de ingine­ rul Maior 1. C. Weiss în 1731, dovedeşte cu prisosinţă că cele stabilite de mine sunt perfect adevărate. Astfel că orice comentariu este de prisos. . In proect se văd nu numai fortificaţla, ci şi curţile Casei Banatului şi a bisericii Sf. Dumitru. Curtea Casei Banatului avea forma unui drepturi­ ghiu, cu lungimea dela nord la sud de 651/7 stânjeni şi lăţi­ mea de 49 ·'/7st.finjeni şi ocupa o suprafaţă de 32381/2 stân­ jeni pătraţi 78). Casa Banatului nu se afla în mijlocul curţii, ci puţin spre nord-vest. A vea forma unui dreptunghiul' cu lungimea dela est la vest, deT'I "�Ii stânjeni, lăţimea de 8 ,1/7 stânjeni şi suprafaţa de 1171/2 stânjeni pătraţi. Spre nord avea un balcon mai mare, 2 X 2 stânjeni, spre sud un ah balcon mai mic, 1 X 1 stânjeni, şi spre vest o mică prelungire în formă de trapez. La vreo 21/2 stânjeni spre vest de acea prelungire se afla o mică clădire. Deaseme­ nea la 21/2 stânjeni depărtare de latura dela nord a curţii se aflau alte două clădiri, una în colţul de nord-vest, cu lungimea, dela est la vest, de 6 stânjeni şi lăţimea de .3 :;/7 stânjeni, şi alta, mai spre răsărit, în dreptul unde . se unea latura de răsărit a curţii bisericii Sf. Dumitru cu aceea a Casei Banatului şi având lungimea, dela est la vest, de 63/7 stânjeni, şi lăţimea de 241. stânjeni. In plan se arată rostul acestor două clădiri, însă n'am putut descifra scrisul. La 11 1/7 stânjeni de latura dela nord şi 1 ['/7 stânjeni de latura dela răsărit începea, spre sud, un şir de elădiri, despărţit în două corpuri princi­ pale. In primul corp erau: magazia pentru provizii, şo­ pronul şi grajdul. Magazia .pentru provizii avea lungi­ mea de 153/7 stânjeni şi lăţimea de 42/7 stânjeni. Şopronul avea lungimea de 72/7 stânjeni şi grajdul de 102/7 stân­ jeni, 'iar lăţimea amândorora .era de 3 stânjeni. La 1 2/7 stânjeni depărtare de grajd începea al doi­ lea corp de clădire şi se întindea până la 3 stânjeni de 75) Ibidem. 76) AI. A. Vasilescu : Casele Băneşti din Craiova În sec. XVlll, în Arhivele Olteniei, VI, p. p. 9 � 19 şi Extrasul, p. p. 3-11. 77) V. Draghiceanu, Zidurile Băniei din Craiova, în Arhivele Olte­ niei, VI, p. p 246-248. 78) Suprafaţa, după hotărnicia din 5 Decemvrie 1780, era numai de 2726 stânjeni patrati, şi nu mai avea forma unui drept unghiu regulat. Laturile erau de 49 stânjeni cea dela nord, 60 stânjeni cea dela vest, 45 stânjeni cea dela sud şi 55 stânjeni cea dela rasarit (Al. A. Vasilescu, Casele Băneşti din Craiova în sec. XVl/I-lea, în Arhivele Olteniei, VI, p. p. 17-18). 273 ? [274] latura dela sud, cu o lungime de 162/7 stânjeni şi o lă­ ţime de 3 stânjeni spre nord şi 33/7 spre sud. Se prelun­ gea apoi spre apus, la aceeaş depărtare de latura dela sud, pe o lungime de 126/7 stânjeni şi o lăţime de 42/7 stânjeni. Acest al doilea corp se împărţia în mai multe părţi, dar, deşi în plan li se arăta întrebuinţarea ce aveau, n'am putut descifra scrisul "). Lângă şi spre nord. de Casa Banatului era biserica St. Dumitru. Curtea avea forma unui trapez, cu baza mică spre răsărit de 171/7 stânjeni, baza mare spre apus de 24 6/7 stânjeni şi înălţimea de 30 6/7 stânjeni şi ocupa o suprafaţă de 1296 stânjeni pătraţi. In mijlocul curţii se afla biserica, care avea lungimea de 156/7 stânjeni şi lăţimea de 7 "/7 stânjeni. Planul bisericii avea forma unui dreptunghiu, fără sânuri sau absidii laterale şi cu altarul format numai dintr'o absidă, lungă de 33/7 stânjeni şi largă de 42/7 stânjeni. In dreptul uşii bisericii, dar lângă latura dela apus a curtii, se afla clopotnita, prin al cărui gang, dela sud la nord, se putea intra în curtea bisericii 80). Forfificaţia proectată cuprindea tot dealul, pe care se aflau Casa Banatului şi biserica Sf. Dumitru. Ăvea forma unui poligon neregulat şi înconjura o suprafaţă. de 68281/4 stânjeni pătraţi, din cari 32381/2 stânjeni pătraţi curtea Casii Banatului, 1296 stânjeni pătraţi curtea bise­ ricii Sf. Dumitru şi 22933/4 stânjeni pătraţi în afară de aceste curţi. Bastioanele triunghiulare, în număr de 12, • formau un lanţ şi erau trei spre nord, patru spre vest, două spre miază-zi şi trei spre răsărit. In partea de miază­ noapte bastioanele începeau de lângă gardurile Casei Ba­ natului şi bisericii Sf. Dumitru. In spre apus bastioane1e, din cauza terenului, intrau mai puţin în curtea bisericii Sf. Dumitru şi mai mult în curtea Casei Banatului, erau -mai mici, aveau o formă triunghiulară neregulată şi vâr­ furile exterioare atingeau muchea dealului spre cele şapte fântâni. Bastioanele despre răsărit şi miază-zi erau mai mari! aveau o formă triunghiulară regulată şi înconjurau în afară de curtea Casii Banatului, tot podişul acelui deal, spre răsărit, până în Calea Unirii, şi spre miază-zi, până aproape de Bulevardul Convenţiunii. Spre a studia şi mai bine bastioanele, le· vom numerota, începând cu cele dela nord. Bastionul No. 1 are o latură perpendiculară pe capătul dela nord al laturii dela răsărit a curţii bise­ ricii şi altă latură perpertdiculară pe capătul dela răsărit al laturii dela nord a Cukm Casei Banatului, asa că for­ mează un patrulater cu acele laturi şi are vârf tii interior la 13 5/7 stânjeni depărtare de curtea Casii Banatului. Bastionul No. 2 are baza de 204/7 stânjeni şi vârful in- 79) M. Popescu, Oltenia În timpul stăpânlrii austriece, p. 106. 80) Ibidem. 274 .--. -�.,.��- TI [275] terior la o depărtare de 8 '/7 stânjeni de curtea bisericii Sf. Dumitru. Bastionul No. 3 era cel mai' înaintat spre nord şi avea baza de 84/7 stânjeni şi vârful interior la o depărtare de 84/7 stânjeni de curtea bisericii Sf. Dumitru. Bastionul No. 4, care apăra biserica Sf. Dumitru în par­ tea de vest, avea baza de 153/7 stânjeni în curtea bise­ ricii, latura interioară dela miază-noapte de 51/7 stânjeni, latura interioară dela n. v. - s. e. ide 171/7 stânjeni şi vârful interior la o depărtare de 51/7 stânjeni de bază. Acest bastion tăia toată partea dela vest a clopotniţii. Bastionul No. 5 avea latura interioară dela nord, care în­ cepea dela colţul de n. v. al curţii Casei Banatului, de 6 stânjeni, latura interioară dela N. V.-S. E. e de 13 5/7 stân­ jeni, din cari 51/7 stânjeni în afară de curte şi 81/7 stân­ jeni în curtea Casei Banatului, baza, în curte, de 13 517 stânjeni şi vârful interior la o depărtare numai de 35/7 stânjeni de zidul curţii în afară. Bastionul No. 6 avea baza. în curtea Casei Banatului, de 12 stânjeni, vârful in­ terior la o depărtare de 84/7 stânjeni de bază, dar pe zi­ dul curtii. Bastionul No. 7 avea baza, în curtea Casei Banatului, de f3 "/7 stânjeni, vârful interior la o depăr­ tare de 126/7 stânjeni de bază şi aproape 1 stânjen de zidul curţii înăuntru. Bastionul No. 8, care apăra Casa Banatului spre sud, avea baza, în curte şi în afară de curte, de 12 stânjeni şi vârful interior la o depărtare de 17 'Ii stânjeni de bază şi de 111/7 stânjeni de zidul curţii, în afară. Bastionul No. 9, cel mai înaintat spre sud, avea baza de 153/7 stânjeni şi la o depărtare de latura de sud a curţii Casii Banatului de 93/7 stânjeni la capătul dela vest şi 6 stânjeni la capătul dela est, iar vârful interior la o depărtare de 18 stânjeni de bază şi 264/7 stânjeni de zidul Curţii. Bastionul No. 10, care apăra colţul de S.-E. al curţii Casei Banatului, avea baza de 13 5/7 stânjeni, de­ părtată cu 66/7 stânjeni w), la capătul dela S.-V. şi cu 135/7 la capătul dela N.-E. de latura despre răsăr it a curţii Casei Banatului, şi vârful interior la o depărtare de 171/2 stân­ jeni' de bază şi 24 stânjeni de colţul dela S. E. al curţii. Bastionul No. 11, cel mai mare şi mai înaintat spre ră­ sărit, avea baza de 24 stânjeni, ce era la o distanţă de 13 5/7 de zidul curţii, şi vârful interior la o depărtare de 201/7 stânjeni de bază şi de 342/7 stânjeni de curtea Casii Ba­ natului. Bastionul No. 12 avea latura despre nord în pre­ lungirea laturii curţii Casei Banatului despre miază-noapte şi vârful interior la o depărtare de 222/7 stânjeni de latura dela est a aceleaş curţi, baza' de 222/7 stânjeni şi capătul de sud-est al bazii la o depărtare de 12 stânjeni de zidul curţii 82). . 81) Spre sud şi în prelungirea laturii de est a curţii Casei Banatului. 82) M. Popescu, Oltenia În timpul stăpânirti austriece, p. 106. 275