[1] p:a LVI, No. 29-30. P ;' ;�RBIVCbC IAN.-·APH. 1927 ObTeHICI DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIEH •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Graniţa Ţării Româneşti cu Ardealul în sec .. XVI",lea (1520) o delimitare a hotarelor unei ţări reprezintă un moment istoric semnificativ, consecinţă şi cauză totdeodată a schimbărilor Y:1 direcţia politicei interne, şi mai ales externe. Legăturile poli­ tice şi economice cu vecinii sufăr astfel rectificări, ce se resimt asupra întregei vieţi lăuntrice. O revizuire fiind de cele mai multe ori dureroasă, delimitarea graniţelor are loc cât mai de puţine ori în vieaţa unui popor mic, ce-şi apără "sărăcia, nevoile şi neamul". Istoria noastră cunoaşte destule asemenea momente dureroase, cu .răşlueli= nemiloase din trupul ţării. Cunoaşte to­ tuşi şi momente paşnice, când fixarea graniţelor s'a făcut numai pentru o mai bună înţelegere cu vecinii, fără existenţa vreunui conflict. In orice caz e deosebit de interesantă precizarea moti­ velor şi condiţiilor unei delimitări de frontieră, atunci când aceasta are un caracter general şi se consemnează în acte solemne. Preocupăndu-ne de chestiunea celei mai vechi delimitări a hotarelor Ţării Româneşti, rezultatele cercetărilor noastre sunt foarte interesante; ele ne arată că, cea mai veche hotărnicie a Ţării Româneşti, ce cunoaştem pănă azi este delimitarea din 9 Iunie 1520. Să trecem pe scurt în revistă faptele cunoscute până acum. Mircea cel Mare (1386-1418) se intitula între altele "Herţeg de Amlaş şi Făgăraş", titlu ce-l întâlnim' şi la alţi domnitori după el, cum la Dan Vv. (1421) 1) şi la Vlad Dracul (1437) 2). Ducatele au dispărut mai apoi din configuraţia geografică a Ţării Româneşti; dar, cu prilejul acestei pierderi de teritoriu, când ar fi trebuit să aibă loc o nouă trasare a graniţei, nu ni s'a păstrat nici un act solemn sau obişnuit, nimic care să co­ -nemoreze evenimentul.' 1) eL I. Bogdan, Relatiile Ţării Româneşti cu Braşooul, p. 21.32. 2) Ibidem, p. 71. 1 [2] 1 Tocmai sub Neagoe Basarab (1512 � 1521) întâlnim c� dintăiu hotărnicie a Ţării Româneşti, încheiată la 9 Iunie 152\ între Neagoe Basarab şi Ion Zapolya, craiul Ardealului, "lanoş" cum îl numeşte documentul nostru. Nu cunoaştem însă replica lui Zapolya la hotărnicia provocată. Această hotărnicie, nestu­ diată până acum, ne este cunoscută destul de imperfect, din că-: teva transcrieri şi traduceri în mai multe limbi a documentului, fără să fi fost cunoscut şi originalul, sau despre care aveam doar menţiunea că e scris în limba slavă. Avem astfel o versiune germană târzie, cu o mare parte din text redusă 1). Apoi un rezumat latin de o dată mult mai nouă, reprodus într'o colecţie litografică de documente latine dela Românii din Ardeal 2). Altă versiune o găsim într'o tradu­ cere germană a cărţii fraţilor Tunusli ,,'[aTOe/a Tr;� BAaX/cu;" 2). Posedăm, în schimb, mai multe surete' româneşti: Suretul copiat de egumenul Mihail dela Cozia, întărit cu pecetea mănăs­ tirii; poartă titlul de "parie" şi fusese adus la cunoştinţa boerilor din judeţul Gorj, "să poată afla sămnele munţilor la hotarele Ardealului cei ce au de moştenire munţi" 4). Altă copie se află în condica mănăstirei Tismana 5) şi într'un manuscript al banului Mihail Cantacuzino, "Descrierea Ţării Româneşti", aflător în posesia istoricului Cipariu 6). Găsim de asemenea o altă traducere a ace- I luiaşi document în Uricar 7), precum şi în "Studii şi Documente" I ale Dvlui N. Iorga 8). Atât. t De curând D-nul N. P. Romanescu a prezentat Arhivelor j I Statului o copie fotografică după originalul slav al hotărniciei, \ descoperit la Muzeul Bruckental din Sibiu 9). Iată un fapt impor­ tant: găsirea textulul original, pe care să se întemeieze orice studiu. Comparănd documentul nostru cu traducerile şi copiile luate după el, constatăm multe lipsuri la acestea. Lipsesc părţi întregi, se observă transcrieri greşite de nume, schimbări de sens şi in­ fluenţă greacă în traducerea făcută din greceşte. Lipsesc numiri de munţi sau de ape; unele numiri sunt traduse, altele nu. Nu­ mirile ungureşti sunt mult schimbate. Numele craiului Ianoş este tradus Jianu, iar Haţegul este dat ca numele unuia din boerii lui lanoş, nu ţinutul Haţegului, de unde sunt nerneşii. Având, aşa dar, documentul autentic în faţă 1"0), ne întrebăm: care au putut fi motivele, pentru ca această hotărnicie să aibă loc, într'un moment al istoriei noastre când nici un fapt războinic 1) cr, Hurmuzaki, XV,'p. I. p. 244-245. 2) ibidem. 3) lbiaem \ 4) CI. Hurmuzaki, II, P. UI, p. 334. 5) tbidem. 1\ 6) Ibidem. 7) Uricar, IV, p. 357. ' 8) N. Iorga, Studii şi Documente, lll-IV, p. 706. 9) CI. traducerea făcută de noi şi publicată în "Arhivele Olteniei", 1926, No. 25-26, p. 207. 10) Copia fotografică - pe care o reproducem - are data de 9 Iunie 1520, în loc de 9 Iulie 1520, cum au toate copiile şi traducerile cunoscute. 2 ! I l i j 1 n ·r � f l il 1 [3] nu o justifică? Suntem în timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1520), om paşnic prin excelenţă şi mai ales religios, domn ce s'a preocupat de îmbunătăţirea internă a ţării. Cu Bulgarii şi Sărbii era foarte bun prieten; cu Sârbii era şi înrudit. Aceleaşi bune relaţii ·le avea şi cu vecinii dela Nord '). Negăsind, aşa dar, un eveniment politic precis, trebue să căutăm motivarea documentului în el însuşi: învoirea cu Ioan Zapolya se face numai pentru ca între ei să fie »pace şi tratte-. De altîel Neagoe nu pierde nici un prilej să-şi arate către vecini sentimentele şi dorinţa sa fierbinte de paşnică stăpânire a hotarelor. Aşa, în scrisorile către Sibieni 2). Dela Neagoe mai avem o scrisoare către craiul Laioş (Ludovic), în care spune: "Facem cunoscut prin această carte, pe jurămăntul şi credinţa noastră, că vom fi Domnului nostru, Inălţimei sale Craiului Laeş, credincioşi şi cu dreaptă .slujbă, cum au fost înaintea noastră şi alţi domni... .. , împreună cu boerii noştri ne plecăm sub sfânta coroană, ca să fim Inălţimei sale craiului credincioşi şi drepţi" 3). Apoi o mulţime de scrisori de pace adresate Braşovenilor 4). Aceste repetate dorinţi de pace s'au manifestat succesiv cu fiecare domn până la Neagoe Basarab 5). Repetata şi elocventa dorinţă de pace, ce a călăuzit întreaga domnie a lui Neagoe Vv., a dus prin urmare şi la statornicirea hotarelor dinspre Ar­ deal, însă numai pentru Oltenia, »dela Olt până la Ruşava" (Orşova). . Pentru ce însă hotărnicia se referă numai la Oltenia? Nici o relatare contemporană nu ne spune nimic, nu ex­ plică nimic, iar documentul este mut. Gavriil Protul nu are nici o menţiune în »Viaţa lui Nifon", precum menţiune nu găsim nici în »Invăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Tudosie". Ne rărnăn supoziţii�. Probabil nesiguranta şi călcarea fron­ tierei erau mai mari aici, pe lângă acestea, vechile semne vor fi căzut, vor fi putrezit, şi hotărnicia trebuia să restabilească linia clară a celor două stăpăniri. Acestea sunt motivele mărturisite şi nemărturisite, comune tuturor hotărniciilor ce au urmat după aceasta. Trecem acum la precizări. La Merişor, pe cămpia Jiului, s'au întrunit deoparte nemeşii din Haţeg ai craiului unguresc: Căndreş Ianoş, Căndea Laţcu, Freanţ din Răchita Sărăcin, Zlat Petru şi Tusţea Micleuş din Muina, Barbat a lui Iacov din Răul, Stanciul din Măţeşti şi Ian­ eul din Săcele 6). Boerii lui Neagoe erau: banul Standul, spăta- --1) Cî. Aaron, Istoria Principatului Ţării Româneşti, 1, p. 181. I 2) CL Hurmazaki, XV, p. 221, doc. CCCCI. ., 3) CI. 1. Bogdan, Documente şi Regeste, p. 150-159. 4) Ibidem. 5) CL Ibidem, p. 130-138 şi Hurmuzaki, XV, p. 178, doc. CCCXXVII. J 6) Astfel într'un document din anul 1517 Ion Zapolya, pentru împăr- , tirea moşiilor între Cândea, fiul popei Vlad şi fraţii săi, numeşte ca judecă- I tori aleşi între alţii şi pe Barbat din Răul şi pe Stanciul din Măţeşti. Iar în I alt document aflăm că numitul Căndea Laţcu este un nobil român de fa- 1 milie veche. CI. Hurmuzaki, II, P. Il, p. :<14, doc. CCIX. . " .• .:»: .. __ ._�l [4] rul Neagoe cu fratele său Radul, postelnicul Stanciu din Crasna 1), logofătul Radu din Borăşti, postelnicul Albul cu fiul său Stoica, postelnicul Dan din Româneşti 2), logofătul Socol dela Bae 3) şi postelnicul Dan din Polovraci 4) s'au întrunit pentru a aşeza ho­ tarul dintre munţii Ţării Româneşti şi munţii Ardealului 5). Boerii din divan, cari au luat parte la această hotărnicie, erau: Preda, mare ban al Craiovei, Calotă veI vornic, Harvat vei logofăt, Dumitru veI vistiar, Radul vel spătar, Drăghici veI paharnic, Hamza comis, Jitian stolnic, Bădica postelnic, Harvat ispravnic şi logofăt şi Bogdan gramatic 6). Astfel adunaţi, delegaţii ambelor ţinuturi cu mare jurământ au statornicit să nu mai fie certuri, războaie, hoţii sau hrăoiri, ci numai "pace şi frăţie" ; iar cine va călca legămăntul, fie din Ar­ deal, fie din Ţara Românească, să plătească cu capul. Nici oile n'au voe să pască dintr'un pământ în celălalt; de se va gasi vreo oaie, să se ia dare după "dreptate, obiceiu şi lege". Aces­ tea sunt clauzele protocolului iniţial. Urmează apoi hotărnicia, al cărui traseu e următorul, înce­ pând din apa Ottului până la Orşova: In partea de răsărit, unde curge apa Fratelui şi loveşte în apa Oltului, iar în partea de apus, unde curge apa Vadului şi loveşte în apa Oltului şi se adună toate în vadul Genunei, care 1) Jud. Gorj, 2) Jud. Gorj. 3) Jud. Mehedinţi 4) Jud. Vâlcea. 5) Dintre aceşti boeri, Radul spătar apare in divanul domnesc ca veI spătar, Neagoe spatarul apare în divanul lui Radul cel Mare în 1501 ca postelnic şi sub Vlăduţă, in 1510, este comis, iar Stalco, în unele documente Stoica, fiul lui Albu postelnicul, care este logofăt în 1502, e vei vornic în 1508. In acelaş an apare in Divan un alt Albu vistier 6) Mulţi dintre aceşti boeri aci numiţi figurează şi în divanurile an­ terioare ale Ţării Româneşti. Inaintea lui Preda, ban al Craiovei era Părvul, fostul vornic, care rămăn , până la 1520, când vine Preda, fratele lui Neagoe. Calota era fiul [upănesei Neacşa, Pe acesta îl întâlnim vistier .. thesaurarius" la 1496, 1502-1505, 1507 şi 1508. Este comis la 1511 sub Vlad Voevod, iar vor­ nic, cum îl găsim acum, apare în 1512" chiar în anul venirei pe tron a lui Neagoe (St. Nicolaescu «Documente stauo-române»), Harvat, vel logolăt, este mai întâiu spătar sub Mihnea cel Rău în 1508; sub Vlăduţă este vistiar la 1510, şi odată cu venirea lui Neagoe e numit vei logofăt. Dumitru vei vis­ tiar este spătar şi apoi vornic la 1507, sub Radu cel Mare (Hurmuzakşj, XV, p. 178). Mai este un paharnic Dumitru la 1496 şi vei paharnic la 1498. Radu vei spătar, zis şi Căpăţână, este paharnic sub Mircea Voevod la 1509, iar odată cu Neagoe vine veI spătar, Intr'un document, alături de el apare şi un alt spătar Hamza (Grecianu, Divanul Domnesc 1508-/548). Pe Drăghici vel pa­ harnic nu l-am mai găsit în alt divan. In documentele lui Radu mai există un Drăghici spătar la 1507 (Hurmuzakt, XV. p. 178). Deasemenea există încă un Radu postelnic între 1501-1513, Hamza comis apare încă din anulţ ve­ nirei lui Neagoe. Pe Jitian îl gasim, stolnic ; nu are altă atribuţie înaintea acesteia. Bădica postelnicul în unele documente, şi Badea în altele, era văr primar cu Neagoe; el a tăiat capul lui Radul Vodă Calugarul (Grecianu, Divanul Domnesc 1501-1548). Este 'paharnic la 1501, iar din 1517 este pos­ telnic. In divanul lui Neagoe mai apare un Badea comisul. Bogdan grama­ ticul nu ştiu dacă este acelaş spătar din 1501; ca logofăt el apare în 1505 şi ca vornic în 1910 (Grecianu, Dioanut Domnesc din 1501-1548). 4 [5] este mai sus de Căineni, iar de aici pe apa Vadului până la izvor, la stălpul lui Neagoe 1), şi până în vârful muntelui Negru 2); apoi de aci tot pe vârf spre părţile de apus ale muntelui Voi­ nesei şi de aici tot pe vârf, la Piatra Albă, şi de aici tot pe vârf la vârful muntelui Petru, şi de aici tot pe vârf până la Măgura 3), şi de aici tot pe vârf până .la dealul Babin, şi de aici tot pe vârf, peste dealul Babin, până la muntele Tulişei, la Fântâna; de a­ colo muntele numit Şeglău, şi de aici munţii numiţi Scurota şi Drăgşanul şi Paltinul ') şi Soarbele 5) şi munţii numiţi Galbenii Mici şi Galbenii Mari '). Toţi aceşti munţi lovesc în apa Lăpuşnii ; de aici, muntele care se numeşte Nedeaia 6). Aceşti munţi lovesc în apă la râul Şes '); de acolo pe apa Şes în sus, până la mun­ tele care se chiamă' Groapa Mare Nedeaia. Şi de aici prin mun­ tele ce se chiamă Cracul Scurtelor 8), apoi iarăşi muntele Scur­ tele, şi de aici muntele numit Părău 9) şi muntele care se chiamă Branul 10) şi muntele ce se chiamă iarăşi N�d,e<:ţL� şi muntele Cracul Leurdei Il) şi muntele Morariul 12) şi muntele Zahnei şi muntele numit Ţl1tiL� 13). Şi toţi aceşti munţi lovesc în apă la râul Şes, şi de aici acelaş râu Şes loveşte în Iazer 14), şi de aici iese la vârful muntelui Olanul Mare 15) şi de aici tot pe vârf până la muntele Olanul Mic. Iar de aici tot pe vârf spre părţile apusene la muntele Piatra Albă, şi de aici tot pe vârf la muntele Cracul Mihovii 16) şi muntele Cupenul, iar de aici to' pe vârf unde se nu­ meşte muntele Craiova şi muntele numit la Babe şi muntele In­ văluita şi muntele Bogdăneţul ") şi muntele numit Vlaşco şi mun­ tele numit Vlăşculeţul mic şi muntele numit V ărlul Rău, şi de aici tot pe vârî la muntele numit Prislopul în piatră şi muntele numit Răjia, şi de acolo tot pe vârf până la Bela Reca. Acesta este tot traseul hotărniciei, dela Olt până la Orşova, traseu bogat în puncte precise de reper, ce au putut fi în parte identificate. Le găsim pe cele mai multe înglobate în alte hotar- 1) Pisc în [ud. Vâlcea. 2) Jud. Argeş, lângă hotar. Mai este un Munte Negru in jud. Mehedinti. 3) Deal în jud. Vâlcea. 4) In jud. Vâlcea, plasa Horezu. 5) Jud. Gorj. 6) Plaiul lui Vulcan, jud. Gori : se prelungeşte pana În hotarul de mai ieri al Austro-Ungariei, 7) Răul Şesului nu l-am găsit nicăeri. D-I N. Iorga îl transcrie "apa Şasului". Şasul e într'adevăr o apă, care curge din muntele Godeanul (N. Iorga, Studii şi Documente, III-IV, p. 706). 8) Jud. Mehedinti. 9) Jud. Gorj. ' 10) Ibidem. 11) Jud. Vâlcea. 12) Plasa Ocolude sus, jud. Mehedinti. 13) In plaiul Cloşani, jud. Mehedinti. 14) Jud. Gorj. 15) In plaiul Cloşani, aproape de graniţă. 16) Jud. Mehedinti, 17) In comuna Cheia, plaiul Cozia, jud. Vâlcea. [6] nicii de mai târziu, şi despre care vom vorbi mai departe. Altele însă au dispărut, sau cel puţin n'au putut fi identificate. * * * Inainte de a trece la celelalte hotărnicii, socotim de folos a face o scurtă analiză a documentului din 1520, din punetul de vedere paleografic. Documentul nostru este scris în semiuncială, ce se apropie de cursivă, mai ales literile E, [O şi rl. Duetul este muntenesc contem­ poran. Abreviaţiuni sunt destule, cu normele constante. Sigle sau criptograme nu-există. Ca interpuncţiune, punctele înlocuesc aproape • pretutindeni virgula. Influenţa grecească se simte din numeroasele spirite care sunt puse pe vocală. Numerotaţia este cea bizantină. Din punctul de vedere morfologic, documentul respectă for­ mele gramaticale ale limbii sIa ve. Şi în sintaxă şi în lexicon se simte mult influenţa limbii populare bulgăreşti. Caracterele paleografice denotă sfârşitul sec. XV. Documentul e scris în limba neo-bulgară, având şi putine elemente sârbeşti. Scrisul este frumos şi citeţ. Initiala e plăcut împo­ dobită, caşi chrismonul. De fapt sunt multe initiale în text. Iscă­ litura făcută de diiac este şi ea frumos ornată, iar pecetea este aplicată. * * * Pentru a scoate şi mai mult în evidenţă documentul nos­ tru, găsim cu cale a face mai jos un scurt istoric al celorlalte delimitări de mai târziu, pe acelaş sector de graniţă. O hotărnicie, în care aflăm în parte toponimia documen­ tului dela 1520, a publicat-o D�l N. Docan în Analele Academiei Române 1). Spicuim această hotărnicie, scoţând în evidenţă paralelismul toponimie. Intre 1769 - 1772 colonelul austriac baronul Elmpt ridică o hartă a Ţării Româneşti, însă numai dela Vârciorova până la Olt, şi anume: Din munţii Banatului, la sud de Caran­ sebeş, hotarul coboară între satele Illova, Sadova, apoi merge înainte prin Armeniş, Feniş, Domasna, urmează munţii cari despart pârâul Sletnicul de Bela Reca, lăsând la răsărit satele Cormareva, Globu! rău, Pleugova, Bolvaşniţa şi Mehadia, de unde continuă pârâul Bela Reca, iruntaria se ridică pe culmea munţilor cari despart Cerna de Bela Reca, trecând prin vârîurile Sischilovi. Arsanul, Juta şi Slivir, apoi pe munţii cari despart basinul părae­ lor Hidegul, care se varsă în Timiş, şi Ruseşul, un aîluent al Streiului; îruntaria trece deci prin piscuri le Baba, Craiova, O/anul, Tata, Godanul şi Moscherliu� până la muntele Moranul, unde se împreună hotarele Banatului, Transilvaniei şi al Ţării Româneşti. Dela Morariul urmează pe munţii Micuşul, Scurtele, Sturul şi \ 1) N. Docan, Expunere de motive privitoare la Conoenţiunea de de­ limitare dintre Regatul României şi Impertul Austro-Unqartei, Bucureşti, 1887, Extras din Analele Academiei Române, pg. 21 şi urm. 6 [7] Drăqşanul, de unde înclină mai spre răsărit, urmând culmile care despart basinul Jiului de acel al râu lui Streiu din Transilvania, şi lăsând întreg basinul Jiului în Oltenia. Dela Drăgşanul trece sub poalele marelui masiv al Retezatului, apoi prin -munţii Custurile, Făgeţelul şi Tulişa, până la Piatra Vătarului, Dela acest munte fruntaria ocolea spre miază-noaote, lăsând în Oltenia basinul Jiului unguresc, apoi urca pe culmile care despart basinul Ji­ ului unguresc de basinul răului Streiu, trecând prin munţii Ti­ tianul, Comănicelul şi Sirianul, apoi prin munţii Petru, Salanile "şi Poiana Muerii. De aci urmează culmile care desoart basinul Lotrului de basinul Sebeşului şi de al apei numite Răul Sadului, care se varsă în apa Sibiului lângă Tălmaci. Hotarul trece la nord de munţii Tămpa şi Piatra Albă, apoi prin munţii Sărăcinul, Cristeşti, Contul, Bucegiul, Jidul şi Ycinăşita, unde se întâlneşte cu fruntaria actuală; de acolo trece prin 'muntele Sterpul, Negrul şi Pârcălabul, ajunge la apa Râul Yadului. pe care o urmează până în Olt. Cunoaştem şi actul de delimitare din 21 August 1792, în­ cheiat la Focşani. Regăsim câteva elemente din toponimia dela 1520: Valea lui Frate, munţii Piatra albă, Măgura şi Voineasa. Hotărnicia începe dela' Olt. S'a făcut numai pentru precizarea unui hotar, ce-şi pierduse cu vremea conturul. Hotărnicia făcută în anul 1792, August 21, dinsore partea Transilvaniei, cu delegaţi din partea Austriei, s'a făcut din cauza viforelor şi a grelei ierni ce a căzut acolo şi a doborât la pă­ mânt şapte din mărcile chesariceşti, ce sunt puse semne de hotar, aşa că se simţea nevoia de a le pune iarăşi la locurile lor 1). In afară de cele trei judeţe: Mehedinti, Gorj şi Vâlcea, din hotărnicia nouă se adaugă altele şease : Argeş, Muscel, Dămboviţa, Prahova, Buzău şi Saac. Şi fntr'un document din 1801, Iunie 5, se pomeneşte de această hotărnicie 2). In Uri car găsim deasemenea câteva menţiuni despre ea, . Una din 1804, Iulie 8, interesează hotarul Moldovei dinspre Tran­ silvania 3). Avem apoi o traducere din greceşte a UTlUi hrisov relativ la hotărnicie, apoi actul scos din "Istoria Valahiei" , tipă­ rită la Viena de fraţii Tunusli 4). Tot din 1792 mai este o cerce­ tare a hotarului între Transilvania şi Moldova 5), şi un act turcesc, din Iunie 7 al acelui aş an, semnat de El Hagi Achmet Nurulah Effendi şi El Hagi Abdulah 6). Menţionăm mai departe câteva hotărnicii fragmentare, fără 1) Cî. P. Teulescu, Arhiva Română, Documente istorice, Buc. 1860, p. 183 şi urm. . 2) Ibidem. 3) Uricar, IV, p. 90. 4) Ibidem, p. 370. 5) Ibidem, p. 269. 6) In Arhiva Principelui C. Basarab-Brăncoveanu, 7 -- - [8] a le studia însă, întrucât au numai legături tangenţiale cu cele două hotărnicii analizate de noi. In "Inventariul manuscriselor Academiei Române" am gă�it câteva copii de hotărnicii. Una din 1669-1672, Iulie 3, pnn care Antonie Vv. vorbeşte despre hotarele Valahi ei 1). In Uricar 2), un act din acelaş an: hrisovul lui Antonie Vv., prin care dă sfintei mănăstiri Tismana cele două sate Ialomiţa şi Vahna, dinspre Ruşava, cu toate hotarele lor, cu tot venitul după hotarele şi semnele vechi. Hotarele sunt însemnate cu piatră. Ele au fost stricate de Turcii mărginaşi dela Ruşava. Domnul, cu o ceată de boeri şi cu câţiva turci bătrâni, au făcut hotărnicia pe malul Dunărei. Avem apoi o copie de tratat încheiat la Focşani, la 29 Mai 1706, între împuterniciţii ambelor ţări, pentru stabilirea graniţei între Moldova şi Muntenia B). Din 1740, Septemvrie 12, este cartea comisarilor orănduiţi de Rusia şi Turcia pentru alegerea hotarelor Ţării Moldovei dinspre Rusia 4). In "Creşterea Coleoţiilor pe anul 1922" avem, din anul 1826, August 28, grănătuirea Ţării Româneşti de către Ardeal, făcută de colonelul Stoianovici şi de căpitanul Kalliany, comisari impe­ riali, după cea făcută în 1792 de către Feldmareşalul baron Christany de Rabl 5). Hărţi care să privească Oltenia sunt destule. Este interesantă aceia a căpitanului Schvantz 6), icoană adevărată şi bogată în detalii a Olteniei din anii 1720-1722, hartă făcută în urma păcii dela Passarovitz (1718), când Oltenia trece sub stăpânirea aus­ triacă, şi autoritatea superioară din Viena dă ordinul de a se ridica o hartă detailată a Olteniei Î). Iar din 1792 8) a rămas harta cu explicaţia semnelor hotărniciei din 1792 a Moldovei şi a Ţării Româneşti. Trebue menţionată şi harta Olteniei din timpul ocupaţiunei austriace din 1718-1739, prezentată de D�l T. G. Bulat 9), şi publi­ cată în "Arhivele Olteniei". Importanţa documentului nostru din 1520,-cea dintăiu hotăr­ nicie făcută între Ţara Românească şi alt ţinut învecinat-, nu scapă desigur nimănui; căci el întregeşte nu numai cunoştinţele noastre despre epoca lui Neagoe Basarab, ci mai ales,-arătând 1) Inoentariul manuscriselor Academiei Române, No. 131, p. 52. 2) Uricor, XII, p, 83. 3) lnoentariul manuscriselor Academiei Române. No. 35, p, 74. 4) Ibidem, No. 74, p. 86. 5) Creşterea Colecţtunilor Academiei Române, pe anul 1922, p. 146. 6) Reprodusă în Arhivele Olteniei, ca anexă la articolul D-lui 1. C. Bacilă : "Un document cartogralic", În an. lll, p. 111-118 şi 233-238. 7) N. Docan. Memoriu despre lucrările cortoqraţice privitoare la Războiul din 1787-/791. Bucureşti, 1912. Extras din Analele Academiei Române. 8) Cf. Acadaniia Română. Creşterea cotecţiunilor pe 1922, No, 55, p. 55. 9) Arhivele Olteniei, anul 1926, No. 25-26, p. 175. 8 [9] precis hotarele Ţării Româneşti dinspre Ardeal-, poate servi ca punct de plecare unui studiu comparativ al graniţei Ardealului. în perioada dintre anii 1520 -1916, cu precizarea tuturor conse­ cinţelor geografice şi economice ce au putut avea loc, arătând totdeodată că preocuparea pentru fixarea unor hotare avantajoase are rădăcini adănci in trecut. Elena Eftimiu Licenţiată în Litere. Translatoare de Iimbi slave la Arhivele Statului Bucureşti . •••••••••••• Casele Băneşti din Craiova în sec. XVIII .. lea In Craiova au fost Case Băneşti, în care sta marele Ban al Craiovii sau al Jiului 1). August Pessiacov, bazat pe cele văzute in copilăria sa cu vre-o 40-50 ani mai înainte, şi pe o inscripţie a Caselor Dom­ neşti, care, atunci, când el a scris, se afla la Primăria Oraşiului, afirmă greşit că acele Case Băneşti, pe care el le confundă cu cele domneşti, se aflau "Între strada SI Dumitru şi strada Elca deoparte, şi intre strada Madona-Dudu şi Piaţa Veche de alta")". El adaogă : "Nu greşim, stabilind că ceia ce se chema pe tim­ pul copilăriei noastre cu numele bastard de Hanul Nemtesc, nu era de cât vechiul scaun al Băniei Craiovei, vechea Curte Dom­ nească a capitalei Olteniei, - Cetatea Banilor 11)". Dacă August Pessiacov ar fi luat note după documentele cercetate, n'ar mai fi fost indus în eroare de amintirile sale. Cu "vre-o douăzeci de ani" mai Înainte răsîoise arhiva Episcopiei Râmnicului, dar, ne­ luând note, scrie, tot din cele ce-şi amintea, că acele Case Bă­ neşti au fost locuite până la "ultimul Basarab, Brăncoveanu­ de membrii acestei vechi familii. Mai târziu, ruinăndu-se, au fost dăruite Episcopiei Râmnicului, care pela 1810-1811 le-a dat vă­ duvei lui Şerban Otetelişanu, în schimbul a 300 stânjeni din mo­ şia Intorsura-). Documentele cunoscute de August Pessiacov sunt cele de care ne vom servi noi, pentru a stabili locul Caselor Bă­ neşti. Ele ne arată că amintirile lui erau foarte vagi şi chiar gre­ şite. Deaceea nu putem pune bază prea mare pe amintirile lui de douăzeci, şi mai ales pe cele de 40--50 de ani. Hanul Nemtesc, 1) Aşa în unele documente ale lui Mircea Voevod Ciobanul aflăm "Stan, marele Ban al Craiovii" (Stan velik Ban Cralevski) (Al. Steîulescu, Documente staoo-române relative la 00(1', Tărgu-Jiului, 1908, p. p. 116-117 şi 126-127), hr în alte documente: .Stau, marele Ban al Jiului" (Stan vel Ban Jilski) (Ibidem, p. p. 119-121 şi 124-125). 2) A. Pessiacov, Sctuţe din istoria Craiooei, Craiova, 1902, p. 20. 3) Ibidem, p. 23. 4) Ibtaem, p. p. 18-19. 9 ..................... iiiiiiiii·i:.:iiii;iIt.'j [10] pe care l-a văzut în copilăria lui, era Hanul mănăstirii Hurez, dună .cum se' constată din actele privitoare la mănăstirea Hurez, nubli­ eate de D�l N. Iorga 1). Din cercetarea acelor acte rezultă că Ha­ nul mănăstirii Hurez, in sec. XVIII�Iea, n'a servit niciodată de Case Băneşti sau Case Domneşti, după cum vom arăta, când ne vom ocupa de acel han. In 1906 s'a publicat "Istoricul Eparhiei Râmnicului Noul Severin în anul jubilar 1906", în care sunt citate e documentele de stăpânire ale Eparhiei asupra Caselor Băneşti din Craiova. Din rezumatul ce se face acelor acte se poate constata că într'adevăr Casele Băneşti nu se aflau acolo unde stabilise August Pessiacov, ci lângă şi la sud de biserica St. Dumitru; ele nu au fost reparate de Alexandru foan Ipsilani Voivod În 1775, şi. nu pot fi confundate cu Casele Domneşti. Cu toate acestea, D�l Virgil Drăghiceanu ocupăndu-se, în 1910, cu zidurile .Băniei Craiovei-, susţine părerile lui August Pessiacov, Intr'o schiţă de plan caută să precizeze că Hanul mănăstirii Hurez. Casele Domneşti şi Bănia Craiovii s'ar fi aflat cuprinse între ace­ leaşi ziduri, şi anume Hanul mănăstirii Hurez la nord, Casele Dom­ neşti la sud, iar Bănia Craiovei la răsărit de Han şi Casele Dom­ neşti 3). Dar textul nernţeso al descrierii Olteniei, făcută de Căpi­ tanul Friederich Schwanz, pe care s'a bazat D-I Drăghiceanu, se ocupă numai de Hanul mănăstirii Hurez, care avea trei curţi, şi nicidecum de Casele Domneşti sau de Bănia Craiovii. "Quar� tier" nu insamnă cartier orăşenesc, ci, în sens militar, cartiruire sau găzduire, căci câteva rânduri mai jos găsim "Commendanten­ Quartier" (cartiruirea Comandantului 4). Deasemenea "Civil" în textul lui Friederich Schwanz insamnă case boereşti (Civil oder Bo­ jâren-Hausser 5). Traducerea: "locuinţa domnească da pe piaţa unde se ţine bălciul" este greşită, fiindcă "Civil�Gebauden zum Iilrstllchen Quartier, wann solcher am Jahrmarkte hingekommen 6)" se traduce: "Case boereşti pentru cartiruirea domnească, cănd­ Domnul se ducea acolo la bălciu". "Das selbigen" riu insamnă "acolo", ci: "acelaş", adică Hanul. "Cartierul neguţătoresc" nu însamnă han. Deasemenea "curte sau piaţă" nu însamnă cartier. Pentru stabilirea definitivă a adevărului, vom traduce textul interpretat şi tradus greşit de D�l' Drăghiceanu. Căpitanul Friederich Schwanz, în descrierea sa, arată că în Craiova, în fiecare an, era bălciu, care ţinea patru săotămăni 1), şi Compania de comerţ Orientală avea acolo depozite de mărfuri. "Astfel este o clădire, 1) N. Iorga, Studii şi Documente, xrv, Bucureşti, 1907, p. p. 1-183. 2) Istoricul Eparhiet Râmnicului Noul Severin În anul [ubtiar /.906, p, p, 384-387. 3) V. Drăghiceanu, Zidurile Băniei Craiooet, În "Buletinul Comisiunii monumentelor istorice", II (1910), p. p. 192-194. 4) E. Hurrnuzaki, Documen'''- [12] Casele Domneşti, deşi şi unele 1) şi altele 2) au fost făcute de Constantin Vodă Brăncoveanul, care a mai făcut Case Domneşti şi în Caracal'). . Primele ştiri desore locul unde se aflau Casele Băneşti le găsim în raportul din 20 Iulie 1731 al inginerului Colonel 1. C. Weiss, care fusese însărcinat de Consiliul de războiu austriac să studieze în Oltenia locurile care trebuiau să fie fortificate. El arată că acele Case Băneşti (das Bannat Haus) se aflau pe o înălţime (auil der Anhohe), şi că tot acolo se afla şi o biserică (Wallachische Kirch 4). Intr'un alt raoort din 17 August 1731 a­ daugă că trebue întărit locul pe care se aflau Casa Banatului şi biserica, "fiindcă situaţia lui era mai înaltă decât a celorlalte locuri din Craiova 5)" şi întinderea lui nu era aşa de mare 6). De fapt însă, locul Caselor Băneşti nu era cel mai inalt. Dintr'o schiţă ce mi-a trimes D-I Inginer A. Vincenz, se vede că înălţimea acelui loc are cota 90 m., pe când locul unde se află astăzi Banca Na­ ţională 100 m., iar unde se Întâlnesc stradele Justiţiei şi Buzeşti 105 m. Nu era cel mai înalt, dar era cel mai bun loc de Iorti­ ficat, fiind înconjurat de trei părţi de văi şi domina valea Jiului. In raportul din 31 Iulie 1731, Inginerul Colonel I. C. Weiss este de părere că locul Casei Băniei şi al bisericii să fie întărit, pentruca, în caz de năvălire a Tătarilor, să se poată retrage acolo Admi­ nistraţia locală şi boerii, mai ales că era acolo şi o magazie pentru provizii (das Proviant Magazin), şi nici nu costa mult 1)­ Insă în raportul din 17 August 1731 revine, şi adaogă că, întin­ derea locului ce trebuia să fie fortificat ne fiind aşa de mare, nu se puteau retrage acolo toţi boerii cu calabalăcurile lor, în caz de năvălire a Tătarilor, ci numai Chesariceasca Administraţie şi câteva trupe de miliţii. Pe lângă aceasta, trupele postate în acel loc nu puteau împiedeca pe duşmani a arde casele în afară de linia fortificaţiei. Cu toate acestea îşi menţine părerea ca locul . acela să fie fortificat, şi arată că Iortiîicaţia avea să coste 3250 fl., deoarece palisadele urmau să fie făcute de ţară şi şanţurile să­ pate încetul cu încetul, fără ca să li se dea multe "ombrage" 8). 1) Acad. Rom., Msse., Condica Episcopiei Râmnicului, N 0.2082, f. f. 13-14. 2) In Condica lui Constantin Brăncoveanul, sub data 8 Iunie 1699 este trecut "Bir ce s'a scos În 5 tudeaţie) al preste Olt ... , pentru cheltuiala caselor domneşti ce vor să-s ţ actă} la Scaunul Craioou" (N. Iorga, Studii şi Documente, V, .p. p. 355-35�). 3) In condica de venituri şi cheltueli a vistieriei dela leatul 7202-7212 (1694-170-1) se află trecut sub data 15 Martie 1703: ,,100 taueri) s'au dat la Pâruul Loqorăiu Forcăşeanu \penlru lucrul caselor domneşti 01 Caracal" (Reoista istorică a Arnioetor Romaniei, Bucureşti, 1878, p. 715). 4) Inginer Colonel I .. C. Weiss, Kţiree Beschreibunq derer oornehmsten Klosier U12C/ hattbaren Oriher ÎlI. cler Kaţşserltche-Oesierretchischen WaL­ tacneţ], zu oenen Plan urui Prospect gef1(jl'ig, Academia Romană, Msse. B. III, a. 199, 1. f. 76-77. \ 5) "Weilen die Situation daselbst hoher als an anderen Orthen von Craiova" (Ioidem. f. 87). \ 6) Es ist abel' der Umbfang desselbigen nicht so gross (Ibidem). 7) Ibidem, f. r. 76-77. 8) Ibidem, f, 87. ,.Ombrage" insamnă: umbra făcută ne parapet. 12 [13] Din nefericire planul şi profitul fortificaţiei proectată a fost înlo­ cuit, în manuscris, cu planul mănăstirii Cozia din alt manuscris. Propunerile Inginerului Colonel 1. C. Weiss nu. sunt im păr­ tăşite de superiorul său. In 20 August 1731 Generalul Fra ncisc Wallis, directorul superior al Olteniei şi comandantul gener al al trupelor din Transilvania şi Oltenia, şi Baronul Rebentisch, con­ silier aulic, în urma inspecţiei ce făcuseră în Oltenia în acel an, înaintează Consiliului de războiu un raport, în care sunt de pă­ rere că fortificatia Casei Banatului dela Craiova n'ar trebui fă­ cută, deoarece va fi rea 1). Părerea lor a fost admisă, fiindcă nici documentele şi nici vre-un semn nu ne arată că locul pe care se aflau Casele Băneşti şi biserica Sf. Dumitru ar fi fost fortificat de Austrieci. In Casele Băneşti, în timpul cât a fost stăpănită Oltenia de Austrieci, a fost sediul Chesariceştii Administraţiuni. Astfel, în 1 Septemvrie 1726 Chesariceasca Administraţie, formată din con­ silierii Radul Golescu, Ilie Ştirbei şi Staico Bengescu, judecând pricina dintre Banul Gheorghe Cantacuzino, "fiul răposatului Mării Sale Şerban Cantacuzino Voevod" şi rumănii din satul Dobriţa, judeţul Gorj, scriu: "i-au adus la judecată inaintea noastră, În divan, aicea la Casele Bă.neşti" şi celor 12 martori din satul Runcul li "s'au dat leage", "de au mers in sfânta biserică ciasta mare de aicea den Craiova 2)". Biserica cea mare era SI. Du­ mitru. In 29 Februarie 1728 Chesariceasca Administraţie, formată din "Baron Şpan D'Oterfele 3)", Grigorie Vlasto, Dositeiu Brăi­ loiu, Ilie Ştirbei şi Constantin Strămbeanul, judecând pricina dintre Mănăstirea Arnota şi Cărstea, fratele Episcopului Ştefan, pentru o vie din dealul Drăgăşanilor, Tudor, vănzătorul, "el singur au pri­ mit de au mers la sfânta biserică aceasta mare Domnească, de aici din Craiova, de au jurat cu mâinile pe sfânta Evanghelie" 4). In 1737 Turcii, bătând pe Austrieci, ocupă Craiova. Murtaza Paşa îşi aşează cartierul său în Casele Băneşti. In 1738 are loc un incident între acest Paşă şi Episcopul Clement. Murtaza Paşa acordase Episcopului permisiunea ca în biserica din curtea casei ocupate să oficieze leturghia în ziua de SI. Paraschiva, pentru a hiro­ tonisi câţiva sârbi. Dar când Episcopul Clement s'a dus în acea zi dimineaţa la biserică, Murtaza Paşa a refuzat să-I mai lase să intre, cerăndu-i bani. Din această cauză Episcopul s'a dus la altă biserică, unde a celebrat leturghia. In urma acestui incident circula, pe atunci, zvonul că Murtaza Paşa voia să prefacă acea biserică în moschee 5). Biserica în care Clement Episcopul a vrut 1) »Dargegen die Beîestigung des doch allzeit schlecht gesicherten Banats Hauses zu Crajova (liber welches eben Risz angeschlossen) ersparet werden konte" (E. Hurrnuzaki, Documente, VI, p. p, 490---491). 2) Academia Română, Msse., Depunerea Saoina Cantacuzino, 50. 3) Arhivele Statului, Condica Manastirii Amalec, CVllI, f. f. 153-154 şi CV,II bis, f. 115. 4) Barou Ivain D'Ottenîels . . 5) C. Dapontes, Ephemertdes Daces ou Chronique de la guerre de quaire ans (1736-1739), publiee et annotee par Emile Legrand, Paris, 1881, II, p. 148. 13 [14] să facă leturghia în 14 act. 1738 nu poate să fie decât Sf. Du­ mitru, fiindcă era cea mai mare din Craiova, se numea Dom­ nească şi se afla în curtea casei unde boerii se strângeau spre a delibera, casă ocupată de Murtaza Paşa. Dintr'un document citat mai sus, am văzut că boerii ţineau divan în Casele Băneşti .. Faptul că aceste Case Băneşti au fost ocupate de adminis­ traţia austriacă timp de 21 ani (1716 1737) şi apoi de Turci doi ani (1737 - 1739), a făcut ca ele să fie lăsate în părăsire. Dealtfel Banul nu mai sta la Craiova, ci în Bucureşti, şi nici nu mai are importanţa de mai înainte. Cu timpul, şi în special dela 1774, Oltenia va fi administrată de Caimacam, deşi era şi un Ban 1)­ Sediul administraţiei Olteniei a fost mutat cu totul în Casele Dom­ neşti, care, desigur fiind mărite, ajung "podoaba" 2) oraşiului. Casele Băneşti, "ne mai căutând de dânsele nimini ca să le dreagă, s'au fost dărăpănat şi s'au fost stricat foarte rău, în cât nu mai era cu putinţă a lăcui cineoaş tntrânseler 3). In 1750 Grigorie, Episcopul Râmnicului, cere Domnului ca să fie date Episcopiei "c.asele ce au fost Băneşti În Cra­ iova, ce sănt făcute din domnia răposatului domnii sale Cos­ tandin Vodă Brâncooeanu, cu cheltuială domnească, care case fiind foarte dărăpănate şi stricate de multă vreme", voia "ca să dreagă acele case, să fie episcopeşti, fiind acolea aproape şi biserica de piatră, unde să cinsteşte şi să prăznueşte hramul sfântului, marelui mucenic Dimitrie, pentrucă neavănd Episcopia case în Craiova, are mare zăticnlre, când îi iaste mergerea la Craiova, neavănd stănostire 4) episcopească" 5). Grigorie Ghica Voevod este şi el de părere "că în oraşiul Craiova fiind scaun domnesc şi deapururea aflase .acolo Ban mare, epitropul Domnii Meale, purtător de grije acelor cinci ju­ deţe de peste Olt, să cade dar a avea în Craiova mai adesea şezămănt şi Sfinţiia Sa". Deaceia, în 3 Mai 1750 dă un hrisov, în care arată că "am dat aceaste case Sfintei Episcopii- a Râm­ nicului, ca Sţinţiia Sa părintele Episcopul kir Griqorie să dreagă casele acealea după cum să cade, coprinzănd întru o curte şi acea biserică de piatră a Sfântului Dimitrie, care să să numească de acum inainte Episcopie in Craiova" 6). Imediat după aceasta dată, Episcopul Grigorie Socoteanul, "cu multă cheltuială sârquindu-să, s'au apucat şi ca dintru o 1) 1. C. Filitti, Banii ŞI Caimacamii Craiooii, în Arhivele Olteniei, III (1924), p. p. 213-217. 2) Aug. Pessiacov, Schite 'din istoria Craiooii, p. 21. 3) Academia Română, Msse., Condica Episcopiei Ramnicului, No. 2082, f. f. 14v.-15. 4) Locuinţă. \ . 5) Academia Română, Msse.� Condica Episcopiei Râmnic, No. 2082, f. f. 13-14; T. O. Bulat, Coturioutiuru documentare la istorta Olteniei, Ram- nicu-Vâlcea, 1925, p. 89. \ 6) Academia Română, Msse., Condica Episcopiei Râmnic, No. 2082, I, f. 13 -14; T. G. Buuu, op. cit. p. p. 88-90. 14 [15] temelie le-au Înoit, dreqându-le şi căpundu-le foarte bine, ln­ cuqiurând şi sf[ăJnta bisearică tot Întru o curte cu casiler 1). Luând domnia Constantin Racoviţă Voevod, Episcopul Gri­ gorie Socoteanul îi cere să întărească dania. Deaceea, în 8 No­ emvrie 1753, Constantin Gehan Racoviţă Voevod, având în ve­ dere că în Craiova "iaste scaun domnesc şi politie 2) mai mare de cât alte oraşe, unde deapururea, osebit de altă adunare de boeri mari i de neguţători şi alţi oameni de cinste B), ce se află lăcuitori acolo, iaste si Ban mare, epitrop şi purtător de grije în locul Domnii Meale peste acea le 5 judeaţe du peste Olt şi să cade dar a avea Sfinţia Sa şăzămănt mai mult acolo în Craiova" , dă un hrisov, prin care "am dat şi qm Întărit daniia aceasta şi Domnia Mea, priniru acest cinstit şi domnesc al nostru hrisou, ca să aibă Sfinţia Sa a ţine . şi a stăpâni numitele case Îm- . preună cu besearica, ce s'au zis mai sus, cu bună pace şi să fie În Craiova ca o Episcopie" 4). Mai târziu, probabil la a doua reparaţie ce a făcut 5), Con­ stantin Argetoianul, biv veI Clucer, reparând biserica Sf. Dumitru, a vrut să despartă Casele Băneşti de biserica Sf. Dumitru prin­ tr'un zid, dar a murit fără ca să-I termine. In 1780, în dreptul clopotniţii, ce era atunci în partea de apus a bisericii, se afla într'adevăr un zid, "ce s'au fost apucat Costandin Argetoianul biv vei Clucer să facă curte bisericii" 6). Cu vremea, şi mai ales în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, Casele Băneşti sufăr iarăşi stricăciuni şi zidul curţii a fost distrus, aşa că aveau curtea neîngrădită. Episcopii Partenie şi Chesarie nu le-au dres. Abia când în fruntea Episcopiei ajunge Filaret, fost mitropolit, casele sunt din nou reparate şi curtea este îrnprejmuită cu zid. Intr'adevăr, chiar în anul 1780, când ia conducerea Episcopiei, Filaret se ocupă de "CaseLe cele Băneşti de aici din Craiova, ce săni Lângă biserica domnească, unde să cinsteşte hramul marelui mucenic Dimitrie". Aceste case, "după vremi, fiind stricate şi locul neinqrădit", Episcopul Filaret "au voit a şti locul acelor case, de unde şi până unde au fost atât Lungul, cât şi latul, una ca să nu să fi Împresurat de către vecinii Locului, al doilea ca să ştie şi prea Sfinţia Sa câtă gă­ tire să facă de a să drege acele case şi să facă curte de zid ----l)Academia Română, Msse., Condica Episcopie! Rămnic, No. 2082, I, f. 14v.-15; T. G. Bulat, op. cit. p. 91. 2) Oraş. 3) Adunarea orăşenească. 4) Academia Română, Msse., Condica Episcopiei Râmnic, No. 2082. 1. f. 14v. 15; T. G. Bulat, op. cit. p. p. 90-92. 5) Constantin Argetoianul a reparat de două ori biserica Sf. Dumitru. O reparase întâi înainte de 1768, când s'a început războiul ruso-turc, Dar, «din întâmplarea vrem-lor de răzrniriţă, iar s'a stricat». Deaceea "al doilea rând a şindrilit-o şi hiară pela ferestri" i-a pus (Istoricul Eparniei Râmni­ eului, p. 384). A murit Însă fără să termine jugrăveala şi zidul curţii. Ju­ grăveala s'a terminat în 23 Octomvrie 1775 (Ibidem), iar zidul curţii n'a mai fost continuat. 6) Academia Română, Msse., Condica Episcoptei Rămnic, No. 2082 I. 18; 1. G. Butai, op, cit. p. 97. 15 [16] de jur imprejur" 1). Deaceea cere Caimacamului Craiovii să nu­ mească doi boeri, cari să hotărnicească locul. Primind această cerere, Grigorie Razo, biv vel Clucer, Caimacamu Craiovii, dă poruncă lui Ioniţă Glogoveanul biv veI Stolnic şi lui Ioniţă Brăiloiul Sluger ca să meargă la faţa locului şi »prin vecinii imprejuraşi" să se aleagă locul "caselor episcopeşti", "fiindcă, de când s'au stricat ingrădişul, s'au întins unii alţii din vecinii împrejuraşi de au făcut încotropire" 2). In 5 Decemvrie 1780 cei doi boeri, Ioan Glogoveanu Stolnic şi Ioniţă Brăiloiul Sluger, hotărnicesc locul Caselor Bă­ neşti. In hotărnicie ei arată că, mergând la faţa locului, au che­ mat dintre neguţătorii bătrâni pe Nica Boltaşiul, Hagi Constantin Stoenescul şi Stamate Abagiul, dintre orăşenii cei bătrâni pe Paraschiv Călăraşiul şi Zamfir Călăraşiul, preoţii bisericii Sf. Du­ mitru, Iacov Opran cel Bătrân, vechiIul casei răposatului Paharnic Fota Vlădoianul, Constantin Tărnoveanul fost al treilea logofăt, boer bătrân, şi pe Pantelimon, egumenul dela m-rea Sadova, vechilui Episcopiei. "Şi cu toţi ne-au arătat pă unde au fost bolovanii curţii acelor case, care mulţi din bolovani şi pân/ă] acum să cunosc. Şi aşa cu stănjenuţl] cel pecetluit, ce iaste trimes dela Bucureşti, care să numeşte stănjenu răposaiului Cos­ tandin Vodă Brânoooeanul'îş, şi puind stănjenuţt] din dreoiul clo­ potniţii 4), din zidul ce s'au fost apucat răposatul Costandin Argetoianul biv vei Clucer să facă curte bisericii, drept pă muche pă dasupra ţăniănilor, pânţă] În drumul ce coboară la iăn­ tăni, nănire locul caselor sfintei Eoiscopii şi pănire locul caselor răpţosaţtţului] Pah[arnic] Fata Vlădoianul îş, unde s'au găsit şi rădăcinile bolouanilor, stănjeni şaizeci. De aici alăturea cu drumul pânţă] in ulita cea mare, unde iar s'au găsit tulpina unui bolovan, stânjeni patruzeci şi cinci. De aici alăturea cu uliţa cea mare, tot pă urma bolovanilor curţii, pă lângă gardul grădinii Diaconului Vasile iar pânlă] În uliţa' cea mare, stăn­ jeni cinci zeci şi cinci. De aici alăturea cu ulita şi alăturea cu curtea bisericii oânţă] iar În dreptul cloootniţii, stănjeni patru­ zeci şi nouă. Care tncunjurare de jur imprejur fac stânjeni dooă sute nooă. Iar pentru un codru de loc, ce şi-au făcut Diaconul Vasile casă şi qrădină şi curte, am ţăcu cercetare prin băirânii cei mai sus arătaţi şi aşa ':le-au adeverit, că acel loc iaste tot 1) Academia Română, Msse., Condica Episcopie! Râmnic, No. 2082, f. 17; 7. G. Butoi, op. cit. p. 97.\ 2) Academia Română, Msse, COIlL.·.:�a Episcopie: Râmnic, No. 2082, L 1. 17v.-18; T. G. Buiai, op. cit. p. 96. 3) Avea lungimea 2 m. 02. ' 4) Clonotniţa se aîla în partea de apus şi În faţa bisericii, mai la stânga, lângă muchea dealului, înspre curtea Caselor Băneşti. 5) Paharnicul Fota VIădoianul\ a mai avut o casă în mahalaua Be­ rind ei (Academia Română, Msse., Condica EplSCOJJiei Rcîmnic, No. 2083, L 501 v,). Fota VIădoianul era căsătorit GU Ilinca (T. G. Bli/af, op. cit. p. 105), fiica lui Radu Brăi!oiul şi -nepoata Sărdarului Barbu Brăiloiul (N. Iorga, �tllflli şi Docllmente, XII, p. p. 225-226). A avut o fată căsătorită cu Vameşilll Va­ sile şi lin fiu loniţă (7, G. Blilat, op, cit. p. p. 99 şi 103). 16 [17] al Caselor Băneşti 1), dar n'au fost îngrădit În gardul curţii, ci fiind poarta curţii caselor, unde taste acum grădina Dlaconului, acel codru de loc au fost dinadins lăsat mejdină slobodă. Ci pentru aceasta rămâne la buna voinţă a prea Sfinţii Sale pă­ rintelui [Episcopu] de a-L Lăsa sau de a-L cuprinde in curtea caselor. Noi deţn] cercetarea ce am făcut, vedem că locul acestor case de nici o parte de vecini nu taste tncutrooit, fără cât atâta, drumul ce vine pe lănqă curtea răpţosaţtţuiuiţ Pahlarnic] VLă� doianul, cât şi uliţa cea mare, ce vine pă lănqă curtea Sluqţe]­ rţului] Costache Pandia, au mai intrat 2) cu gardul curţilor de au strâmtat drumul, şi când se va face şi curtea Caselor Băneşti, atunci nu poate trece pe uliţă dooă cară alăturea" R). Documentele citate 4) înlătură cu desăvărşire părerile lui August Pessiacov şi ale Dvlui Virgil Drăghiceanu. Ele stabilesc de­ finitiv următoarele: 1) Casele Băneşti, în secolul al XVIII-lea, se aflau pe dealul de deasupra celor şapte fântâni, alături de biserica SI. Dumitru, şi anume la sudul ei, pe locul şi în clădirea principală de azi a Seminarului «SI. Grigorie Decapolitul» din Craiova. 2) Terenul ocupat de Casele Băneşti avea forma unui pa­ trulater 5), cu laturile neegale, şi cele dela vest şi est curbate, A vea 1) La Bulat, este greşit "bisericeşti" (Ibidem p. 97). 2) La Bulat este greşit "urmat" (op. citat" p. 98). 3) Academia Română; Msse, Condica Episcopiei Râmnic, No. 2082, f. f. 17v.-18; T. G. Butoi, op. cit p. p. 96-98. 4) Actele de proprietate ale Episcopiei Rămnic asupra Caselor Băneşti, şi care au îost atribuite greşit de D-I T. G. Bulat bisericii S1. Dumitru (1'. G. Bulat, op. cit. pag. 88). 5) Stabilit pe baza hotărniciei din 5 Decernvrie 1780 şi a copiilor de pe planurile oraşului Craiova din 1861 şi 1904, ce mi-a trimes D-l Intriner­ arhitect A. Vincenz, care a verificat la faţa locului exactitatea hotărniciei şi a lor mii locului. 2 17 [18] , d vest 45 stânjeni ' d 60 stânjeni (1�1 It:, 20) :pre su r� răsărit şi 49 st,ân: laturile e d 55 stânjeni (111 . 10) sPv d 2726 stânjeni (90 m , 90) spre su, d cu o suprafaţă totala e . ' '(98 m., 98) spre nor " , lem, 7 fi p. 2810),. , ,,, Sf Dumitru ŞI pătraţi (110� 'ea' la nord cu locul blse,ncll Ui'ta cea mare 3) Se mvecm , itru de azi)' la răsărit cu I 'rd (Sf Uliţa' cea mare (Sf. Duml re se întâl�ea cu Uliţa mare dela no dru� (azi Str. Radu.cel.Mare)h�aporţi a Caselor Băneşti; la sud cu un Dumitru azi) în faţa vec Il MH���""'" -------- _. - .1 I ·---------L, L . __ o J PLAr'UL l LOUJ I..Ul CA::'E LOR 5>.NE.'5TI OI"'" (RAIOVA iM ') ,)!(€!'1QR:t q-&" o �{<\ro.� . "�,,.�. (u.�, eU.'�"_"k :..;..:-�_ .. _.-:...-��-----:; de picior, ce cobora la fântâni printre zidul din dos al pl'oprietăţei şi locul lui Fota VIădoianul (prin fata şi curtea de azi deci a caselor unde pană mai deunăz.i a fost PtnsionuI de fete Hagi-Preda); şi la vest cu muchea dealului, la pyalele căruia se aflau fântâni1e. 4) La răsărit, peste Uliţa cea mare, se afla curtea Slugeru­ lui Costache Pandia (unde e azi \proorietatea N. N. Poppj, iar la sud, peste drumul ce cobora la fântâni, era locul caselor ră­ posatului Paharnic Fota VIădoianul (cele foste Hagi.Preda), Slu. 18 [19] gerul Costache Pandia cutrupise o parte din Uliţa cea mare (azi Radu-cel-Mare), iar Paharnicul Fota Vlădoianul ocupase o parte din drumul ce cobora la fântâni, aşa de mult că nu ar mai fi putut trece două cară alăturea, dacă se făcea şi zidul curţii Ca­ selor Băneşti. 5) Vechea poartă a curţii Caselor Băneşti se afla în partea de răsărit, pe codrul de loc cotropit de Diaconul Vasile (unde vine azi proprietatea Primăriei, în care se află Percepţia şi Ser­ viciul Sanitar Comunal), în dreptul unghiului format de împreu­ narea Uliţii mare, ce ducea la biserica SI. Dumitru (azi str. SL Du­ mitiu), cu Uliţa mare care mergea pe lângă locurile caselor Sluge­ rului Costache Pandia şi răposatului Paharnic Fota Vlădoianul. 7) Codrul de loc, cotropit de Diaconul Vasile, nu fusese cuprins de zidul curţii Caselor Băneşti, ci fusese lăsat neîngrădit dinaintea porţii. 8) Casele Băneşti au fost făcute de Constantin Brăncovea­ nul Voevod. 9) Au fost Case Băneşti până la 3 Mai 1750, când Grigorie Ghica Voevod le-a dăruit Episcopiei Rămnicului, astfel că au de­ venit case episcopeşti. 10) Au Iost reoarate de Episcopul Grigorie Socoteanul între 3 Mai 1750 şi 8 Noemvrie 1753, şi de Episcopul Filaret după 5 Decemvrie 1780. 11) Nu pot fi confundate în nici-un caz cu Casele Domneşti, reparate în 1775 de Alexandru Ioan Ipsilant Voevod. Locul Ca­ selor Domneşti, care nu trebue confundat nici cu al Hanului mă­ năstirii Horez, a fost în altă parte a oraşiului Craiova. Stabilind exact locul Caselor Băneşti, credem că hotărărea, prin care ruinele Hanului mănăstirii Hurez,--socotite greşit că sunt ale Caselor Băneşti,-au fost declarate monument istoric, trebue de­ săvărşită de Comisiunea monumentelor istorice, care să-şi ia asu­ pră-şi grija conservărei a ce a mai rămas din vechiul monument istoric oltean: Casele Băneşti. Alexandru A. Vasilescu . •••••••••••• Tot despre Casele Băneşti Pentru a adăoga şi alte ştiri cu privire la obiectul studiului Dvlui Al. A. Vasilescu, reproducem aci şi o parte dintr'un articol publicat de preţuitul nostru colaborator, D-I G. MiI. Demetrescu, în revista »Ramuri". an. XII (1919), No. 13 ---14, p. 193-196, sub titlul »V echile case ale Basarabilor din Craiova". »AIături cu biserica SI. Dumitru, odinioară făcând un corp cu ea, se află şi acum casele cele vechi ale Banilor olteni, sau curţile boereşti ale Basarabilor, azi transformate în local de şcoală . . . . . . Aceste case, cu un mare loc înconjurător şi cu ziduri înalte de cărămidă .... , aşa cum se mai ţin astăzi-mult trans- 19 [20] formate-vechile clădiri boereşti ale Basarabilor nici că mai există. Ceeace se vede, poate fi numai rămăşiţele unei gospodării cu adevarat istorice pentru Craiova .... In aceste case Episcopul Grigorie va fi înfiinţat (Ia 1750) cea d'intâi şcoală la Craiova, cu un "dascăI rumănesc pentru învăţătura copiilor săraci care ră­ măn fără părinţi şi n'are cine le purta de grije pentru învăţă­ tura cărţii", şi tot aci va fi fost şi şcoala întemeiată de acelaş episcop .nentru învăţătura celor preoţeşti acelora ce se vor alege vrednici de a fi hirotonisiţi preoti" 1). Aceste şcoli le va fi găsit gata episcooul Partenie, căruia în 1765 Fevr. 5 Vodă Ştefan Mi­ hai Racoviţă i le dă "în toată grija şi iconomia", inchinănd bi­ sericei Sf. Dumitru, cu această ocazie, "toată moşia domnească din Craiova, câtă se va alla nedată atunci", şi scutind "de orce dajdie " pe dascălul rumănesc al şcoalei 2)" "Cât timo vor fi servit Casele Băneşti drept locuinţa Episco­ pului la Craiova şi locaş de şcoală rumănească pentru copiii celor săraci, nu se poate şti. Ceeace ştim e că, pe la 1810 - 1811, episcopul Nectarie le înstrăina, Iăcându-le schimb pe 300 stj. de moşie cu văduvaboierului Şerban Otetelişanu, din neamul Obe­ denilor. Dela acest nou proprietar, sau dela descendenţii săi, fos­ tele case băneşti trecută apoi în mai multe mâini, până când ajunseră, printr'o donaţiune a răposatului Petrache Bucureşteanu, în proprietatea Statului". "Astfel că, bătrănele case ale Basarabilor servită Craiovei, rând pe rând, când de metoh Sfintei Episcopii, când de locuinţă de şcoală, când de locuinţă boierească, apoi de local pentru Curţi şi Tribunale ale Craiovei (între 1889 - 1895, în mod provizoriu, până la clădirea actualului Palat al Justiţiei), şi iarăşi pentru local de şcoală (dela 1896 până la 1914 pentru Gimnaziul "Fraţii Bu­ zeşti", după aceea şi până în 1924 pentru Şcoala Normală de Invăţătoare, iar dela data din urmă adăposteşte Seminarul local") . •••••••••••• Mănăstirea Strehaia Cum intri în orăşelul Strehaia, venind pe şoseaua naţională dinspre Craiova, la stânga, pe buza unui deluşor, se înfăţişează vechea ctitorie a boierilor Craioveşti, mănăstirea Strehaia, cu turnul înalt şi impunător dela. poarta de intrare, în coprinsul zidurilor măcinate, care o încing ca un brâu vărstat cu roşu şi cu alb. Mănăstirea va fi fost ridicată pe la 1500, pe meleagurile acestea, păduroase şi azi, de ziditorii de lăcaşuri sfinte cari ali fost boierii Craioveşti, vajnici, duşmani ai lui Mihnea, aceia cari cu puţin timp înainte ridicau Bistriţa, unde Macarie îşi ti­ părea Liturghierul, şi care avea s.ă fie multă vreme focarul de 1) Istoria Eporhiei Râmnicului-Noul-Seuerin, de Athanasie al Răm- nicului, p. 385. I 2) ibidem, p. 386, 20 [21] cultură slavonă în părţile acestea 1). Tot ei înălţau la Craiova biserica domnească a SE. Dumitru, pe care Matei Basarab, viţa din neamul lor, avea s'o ridice, la 1651, din ruina în care căzuse, Vederea generală a mănăstirii Strehaia şi toi ei înzestrau cu odoare sfinte mănăstirea Tismana, clădeau paraclise la mănăstirea Xenofontului dela muntele Athos, şi-şi 1) N. Iorga, Istoria Bisericii Româneşti, VoI. 1 pag. 288. 2/ - "� .. , --- - - .� [22] durau necropolă pe marginea Jiului, lângă Craiova, vechiul Bu­ covăţ, Un rost vor fi având şi la zidirea Snagovului. Din ctitoria Craioveştilor dela Strehaia n'a mai rămas nimic. Actuala mănăstire a fost ridicată Ia 1645 de Matei Basarab, căreia i s'au adăogat cu timpul pridvorul pe stâlpi şi acoperişurile. La intrarea în curtea manastirii, în latura de răsărit se ri­ dică un turn puternic, de strajă şi pentru clopote, ca acela pe care epoca lui Matei Basarab îl obişnuia, şi pe care il vom întâlni cu Turnul de clopote. unele variante şi la Brăncoveni, şi la Brebu. Combinarea sistemului de boltire bizantin, cunola, cu turnul de clopote, creaţiune apu­ seană, este caracteristic bisericei oltene. Acest fel de construcţie P?at� �ă fi venit şi p� calea cea mai'apropiată a mo�elului mai vechiu din Camoulung - ŞI acela de ong,jna occidentală=-, dar se poate să ne fi fost adus direct şi de meşteri sărbi, cărora le era familiar în ţara lor. De această din urmă 'părere este d-l Virg. Drăghi­ ceanu. "Acest sistem, foarte răspândit în Serbia, şi Banat şi foarte 22 [23] rar în Muntenia, îşi are provenienţa graţie influenţei catolice din Serbia, unde biserici catolice ca cea dela Vratarnica, asemenea acelei ale noastre Sân Nicoară, adăoga elemente noi, occidentale, celor vechi moştenite: turnul" J). Turnul dela Strehaia e străpuns în partea de jos de. des­ chiderea scundă şi bine boltită, prin care se pătrunde în incinta curţii. Deasupra ei se aşează două rânduri de zimţi, intretăiaţi de un ciubuc gros de zidărie, iar peste ornamentul acesta, trei rânduri de ocniţe : cele de jos dreptunghiul are, înramate în întreite ciubuce, cele dela mijloc mai svelte şi rotunjite la părţile superi­ oare, peste care se îmbină o linie de arcuri, iar cele de sus pătrate şi mărunte. Deasupra lor se ridică încăperea clopotelor, cu ferestre destul de largi şi arcate, apoi acoperişul, format şi el dintr'un turn de lemn învelit cu tinichea, şi pe care un meşter sas, rătăcit prin părţile acestea, l-a aşezat, fără nici-o preocu­ pare de stilul celui vechiu, pe la jumătatea secolului trecut. Turnul este prins în zidurile înconjurătoare, la care se mai pot vedea ferestrele de strajă în partea de răsărit, iar în cea de miazăzi rămăşiţele vechilor chilii, cu firiziJe lor. Tencuiala mai stăruie încă pe unele părţi. Casele lui Matei Basarab, şi toate celelalte întocmiri mănăstireşti, s'au distrus cu totul, şi nu e nici o urmă care să mărturisească de cum vor fi fost. Cu cărămida lor s'a ridicat spitalul comunal şi o bancă din localitate. Sub zi­ durile dinsnre miază-zi se văd beciurile şi o fântână, deasupra căreia se ridica altădată un pridvor--azi ruinat--şi de unde o­ chiul coprindea valea de sub mănăstire, cu dealurile înconjură­ toare şi acoperite de păduri, apa Strehăiţei şi balta cu peşti a mănăstirii. La poarta cea mică dinspre apus se află o piatră, pe care se citeşte: "Aceasiă piatră (s'au pus in} zilele lumina/ului Domnii la Constau­ din Biis[ă]rabu voiooa, şi cu toată ostăneata egu[menulU/] Siloestru, lul., It. 7�Ol [16.93] 2). Clădirea mănăstirii Strehaia prezintă particularitatea că al­ tarul ei e spre sud. O legendă - desminţită de altfel de datele istorice=-zice că Mihai Viteazul, fiind învins de Turci în luptele ce a avut spre Craiova şi refugiindu-se noaptea la Strehaia în cas­ telul tatălui său, s'ar fi apucat să zidească mănăstirea, pentru inbunarea Celui de Sus; dar cum era grăbit, şi fiind întunecime mare, în loc să potrivească altarul cum se cuvenea, adică spre răsărit, I'ar li aşezat spre miază-zi. Biserica mănăstirii e de formă dreptunghiul ară, şi pe din­ aiaă tencuită şi împărţită în două zone de arcade oarbe: cele de jos patrate, cele de sus rotunjite, despărţite printr'un dublu 1) Vig. Drăghiceanu. Bulet. Com. Mall. IsI.. 1911, pag. 131. 2) N. Iorga. lnscrtpţii din Biserictie Romantei, VoI. I. pag, 211. 23 [24] rând de zimţi şi terminate sub acoperiş prin acel aş brău. Dis­ pozitivul acesta se repetă şi la turnul aşezat deasuora pronao­ sului, şi care face trup cu fatada. In latura de miază-zi şi lipit de turnul faţadei se ridică până Ia al doilea rând de arcade in­ căperea, care în interior coprinde scara din pronaos la turnul de clopote. In părţile unde tencuiala a căzut se ivesc straturile de Fatada cu pridvorul. cărămidă îngustă şi bine arsă, iar în dreptul ciubucelor aceleaşi cărămizi rotunjite Ia capete, subţiri şi perfect executate. . Inaintea faţadei s'a aşezat un pridvor deschis, ale cărui dimensiuni sunt 7 m. 42X3 m. 'ţ>2. El este sprijinit pe şase stâlpi pentagonali în faţă, şi câte doi de fiecare latură. Arcurile ce se ridică deasupra stălpilor sunt în Iorrnă de acoladă înaltă, 24 [25] împodobită cu ciubuce, şi pe care s'a aşezat un acooeriş pleoştit de tinichea, de acelaş meşter sas de care am vorbit. Pridvorul e zugrăvit cu picturi ce datează desigur dela 1826, data repara­ ţiunilor pe care i le-a adus mănăstirii egumenul chir Axintie, pe a sa cheltuială, după cum se lămureşte pe larg în cele scrise deasupa uşii din nronaos, în partea dinăuntru. Deasupra uşii de intrare, împărţită în 12 canaturi şi frumos înflorită în lemn de către "Ghiura meşterul", e aşezată pisania în piatră, în care se zice: Latura de apus. «Aceasti svă[n]tî beseareci dupt voia şi aţuioriulă lu Dumnezeu zi­ dtiu-se-aă În temetă cu porunca şi cu cheltuiala prea-luminaiului Domnii la Maieit: Băsărabt Voevodii a toati Ţora-Rumâneasci, itnpreunicu Doamna sa gospoja llena, întru prea 'naliulă şi de toi; tnchtnatui nume al preas- 25 [26] vintei şi de ouait ţictioarei Trotte, într'al treisprăeeacele anu de Domniia toru, [de la Facerea lumit] 7153 [şi ele la Mîntuirea Lumii} 1645; şi s'au săvârşlt în luna lui Avgustii 1 dnă» '). Deasupra pisaniei, într'un cadru jumătate sferic, e reprezen­ tat "soborul îngerilor", apoi evangheliştii şi apostolii, în mijlo­ cul cărora, înconjurat de îngeri, stă Isus Christos. Frescurile aces­ tea sunt terminate în înălţime printr'o frumoasă ghirlandă de viţă cu frunze şi struguri, cu meşteşug alcătuită, şi care stă măr­ turie de priceperea şi gustul zugravului Barbu, innoitorul picturei de la 1826. Deschiderea uşei de la intrarea în pronaos are 2m. 10 înal­ ţime şi 1 m. 15 lărgime. Grosimea zidului este de 1 rn, 25. Pronao­ sul are dimensiunile 6m. X 4m. 40. Grosimea zidurilor laterale: Iru. 07. Lumina pătrunde prin două ferestre, care în timpurile mai noui au fost lărgite; de unde cele vechi aveau 1 m. 04 în înălţime şi Om. 25 în lăţime (după o gergevea veche găsită în clopotnita mănăstirii), cele de acum au 1 m, 83 înaltul şi Om. 90 latul. Vechile chenare de piatră, care vor fi avut poate şi sculp­ turi, au fost scoase cu ocazia modificărilor făcute, şi le-am găsit roase şi servind de trepte la fântâna de lângă vechile pivniţe. In partea dreaptă o uşe de acces la clopotniţă. Părţile de sus ale pronaosului sunt zidite cu bolţi sferice pe pendentivi. Deasupra uşii următoarea inscripţie: "Cu ajuioriul [Tatălui şi al Fiului şi cu săvîrşirea Sţăniului Duh], [celei. .. ) şi de oiiaţă ţăcătoarei Troiţă acum ... tarăşi de iznoaoa e'auzuqră­ oit sţănia mănăstire, atăi tnlăuntru, din începui pănă insţărşăi, precum şi pă din afară s'au zugrăvit ae Sfinţia Sa părintele proiosinqhelu chir Axlnue, equmen sţţiţnie mănăsiiri Bistriţa şi aL acestei sl[ijnte mănăsiiri Străhaia; atăta s'a nevoit cu euqrăueala, câi şi cu tnoălişu, [ăcănd de iznooă -qrajdu, cutuu, meremetisnut şi inuălind toale casele şi chiliile, 1 itnd cu totul aărăpănate: asemine meremetistnd şi mOI tnnăiţănd şi zidu curti de jur Împrejur, făcând şi ţoişoru cel de la ţăniănă, şăndlltna şi dregănd şi ţăniăna. Aceste meu sus arătate lucruri e'au făcut cu toată cheltuiala Prea­ sfintii Sale, În zilele prea-tnnălţaiului nostru Domn 10 Griqorie Dimiiriu voiooa ; 1826, Av[gustl 1. Barbu zugran, Mart 8". , Apoi .Răstignirea" şi scene cu apostoli, iar pe calota bolţii prooroci şi evanghelişti. Pereţii sunt împărţiţi în zone, în care s'au reprezentat episoade din Vechiul şi Noul Testament. La dreapta uşii de intrare sunt zugrăviţi expresiv şi destul de ?ine păstraţi: \ --'---"l)I�-dti;��"'dată de d-l N. Iorga: JnscriPt i din Bisericile României, VoI. 1, pag. 210-211, lucrare de care ne vom servi pentru toate inscripţiile găsite în această biserică. 26 [27] "klCelllie, Neofit de Râmnic, Nicolae ermonach, iequman, ţupăn Danciu Logofăt, [upon Preda Căpitanu", Uşa de la intrarea în pronaos . . La stânga: «Jupăniţa Negoslaua. ţupâniţa Marga, Călina, Barbu Stănescu SUl proiopopu Durnitraşco, brat Sfinţia Sa Cnir Axinii protosinqhel, equmen 27 [28] Sţtniei mânăstiri, episiaiu tuturor lucrurilor şi merimeturtlor acestei sţiute tnănăsiiri", . Jupăniţele sunt în dulame roşii -- afară de Marga, care poartă una cenuşie --, având gulere de blană, iar pe sub dulămi rochii de coloare, strânse în brâuşoare cu paftale aurite. Deasupra uşei dinspre naos e înfăţişată pajura domnească. Pe un fond cenuşiu se desprinde un vultur cu aripile deschise, în cioc cu o cruce. Dedesubt: ,,10 Matei V. V. Basarab, Domn Ţării Româneşti". Subt actuala pictură, care este destul de îngrijită,-deşi nu prezintă un caracter artistic deosebit--, şi pe unele locuri, unde ten­ cuiala a început să, cadă, se observă încă două straturi de ten­ cueli pictate, ceeace ar însemna că, şi mai înainte de 1826, vechea pictură din timpul lui Matei Basarab a mai fost relăcută. In naos se pătrunde printr'o uşe încadrată într'un chenar de piatră cenuşie, lustruită, lat de Om. 25, neornamentat, care Ia partea superioară reproduce acolada dela uşa principală. Grosimea zidului aci este' de 1·n. 18. Deschiderea intrării: 2m 52 înalt, 1"',50 larg. Dimensiunile naosului sunt: 7m. 58 între uşa de intrare şi uşile împărăteşti, şi 6m• 12 între abside. Lumina pătrunde prin patru ferestre, câte două în fiecare absidă laterală, de mărimea şi felul celor din pronaos. Cupola sierică joasă, pe pendentivi. In dreptul uşii de intrare, arc de boltă puternic, pe care sunt în­ făţişaţi .Drepţii" vechiului testament, în medalioane, printre care şerpuieşte o coardă de viţă de vie cu struguri. Imediat dedesubt se află tabloul cu Adormirea Maicei Domnului. Apoi in stânga, portrete murale ale lor: "Matei, Doamna Ilina, Matei beizadea» (Acesta din urmă fiul lor). Matei Basarab şi cu Doamna Elina poartă pe mâini mănăs­ tirea, căreia îi lipseşte pridvorul. Un înger scoboară din înălţimi şi aşează coroana pe capul Domnului, care e înfăţişat în vârstă înaintată, cu barba plină şi albă, cu o hlamidă înllorită, căptuşită cu blană şi prinsă la gât într'un singur nasture. Pe subt ea o haină cărămizie, cu un brău roşu, cu o fundă mare în mijloc. Doamna Elina poartă o haină de brocart roşie, cu mâneci scurte până Ia cot şi cu blană în jurul gătului, iar beizadea Matei o haină neblănită, prinsă într'un nasture sub gât. Chipul Doamnei a inceput să se cojească. AI Domnului se păstrează bine şi învederează preocupări de asemănare şi de ex­ presie. In dreapta uşei, ctitorii mănăstirii: "Jupa/1 Barbu Craiooercu, bio \Vel BaII, Jupan Pârou bio Vel VOI'l1ic, JUpWl Danciu bit: Vei Yornic", \ Sunt arătaţi În epoca bătrăneţii, cu părul şi bărbile albe. Barbu Craiovescu poartă o dulamă roşie, cu blană Ia gât, iar de- 2R [29] desupt haină lungă cu brâu lat, ca şi Danciu. Părvu poartă una verde, cu o pelerină de blană şi cu marginile tot de blană cenuşie. Picturi murale din naos, In picturile acestea murale, Barbu zugravul a respectat pro­ babil vechile contururi şi expresia figurilor, dacă nu şi felul im­ brăcămintei din jugrăvelile anterioare. 29 [30] Frescuri acopăr în întregime naosul Pe fundul cupolei, Pantocratorul. Pereţii sunt despărţiţi în zone: în partea de jos I scene biblice, la mijloc apostolii; iar în partea de sus, în me­ dalioane, sfinţii. Pictura e aîumată, iar pe unele locuri cojită. 30 , l '" .' �\,,� f�" :ţ ·"�;.,"Fţ!<",; �H �� � , '1 '''' � '" 't.I�! j �'; I , \1' • 0"- â{\ � :mle·,1til"��t;m;.(�u � I 1, I . . [31] o particularitate a naosului este "Lul"''''",. ,,_ vată azi pentru cor), de unde familia Domnului asculta slujba, caîas pe care nu-l mai întâlnim decât la Biserica Domnească din Târgovişte. El va ii fost legat direct cu palatul domnesc printr'o galerie . . Altarul, fără proscomidie şi diaconicon-cu sânuri bine pro­ nunţate -primeşte lumina dela o singură fereastră, la fel cu cele din pronaos şi naos. Dimensiunile lui sunt: 4m 60X3m·85. Pic­ tura de aci nu prezintă nici-un interes deosebit. Tărnpla e străbătută de cele trei uşi obişnuite, deasupra că­ rora se ridică trei rânduri de icoane: răndul de jos patrate, cel de la mijloc cu marginea superioară rotunjită, iar cel de sus ro­ tunde, în forme de medalioane. Ornamentaţia, fără a fi bogâţă ca a tămplelor din epoca brăncovenească, nu este lipsită de fineţe şi de gust. 1. B. Georgescu . •••••••••••• Banii Ţării Severinului şi banii Olteniei In noua sa lucrare, atât de conştiinţioasă şi de îngrijită, in­ titulată "Contribuţiuni la studiul marilor dregătorii în sec. XIV şi XV", tipărită la Vălenii de Munte, 1926, D-l C. C. Giurescu dis­ cută (p. 59 şi urm.) şi parerea mea despre vechimea băniei Ol­ teniei, anume ca a fost înfiinţată la 1492 în favoarea lui Barbu Craiovescu 1). Giurescu pare a nu fi observat că eu nu m'am ocupat de vechimea dregători ei de ban, ci de aceea a dregătoriei de ban al Olteniei Întregi. Giurescu admite (p. 62-3) părerea mea despre modul cum Oltenia a fost anexată, treptat, la Muntenia. Am susţinut într'a­ devăr că Ţara Severinului propriu zisă, judeţul Mehedinti, a fost În stăpânirea lui Basarab, în neatârnare de Ungaria, dela 1328 pană la 1342, la moartea lui Carol Robert. Alexandru Basarab a deţinut-o apoi din nou, dela 1357 până la moartea sa, la 1364. In acest an fiul său Vladislav a ocuoat şi cetatea Severinului, luând, pare-se, şi titlul de ban; dar, în urma exoediţiei militare a regelui Ludovic contra lui, a fost nevoit să restitue acestuia Ţara Severinului. Spre sfârşitul anului 1367, Vladislav o dobândi din nou, de astă dată din chiar mâinile regelui ungur, cu nume de feod şi cu titlul de ban al .Severinului, 1 s'a dat şi cetatea. La 1368, Vladislav pierdu iar cetatea, care-i fu însă iarăş cedată la sfârşitul aceluiaş an. La fel se petrec lucrurile la 1369 şi la 1372. Dela 1373 Vladislav stăpâneşte cetateaSeverinului până la 1376- 1377. Ţara Seuerinului rămâne pentru totdeauna alipită de cele- 1) l. C. Filitti, Banii şi caimacamii Craiouei, p. 10. 31 [32] lalte posesiuni olteneşti ale voevozilor transalpini 1). De aci înainte, diferendele între aceşti voevozi şi regii Ungariei nu se mai ivesc decât pentru cetatea Severinului. Radu Vodă stăpâni şi el Ţara Severinului, fără cetate până la Martie 1382; dobândi atunci şi cetatea, pentru a o pierde din nou Ia 13832). Dan 1 recuceri ce­ tatea la 1385, şi ea rămase Românilor în tot timpul domniei lui Mircea. La 1419 fu reluată definitiv de Unguri'). Giurescu zice deci cu dreptate că "după cum existase un ban unguresc de Severin, însărcinat cu administrarea şi paza ace­ stui ţinut dela graniţa sud-estică a Ungariei, tot aşa e foarte pro­ babil că şi Voevodul muntean .... " să fi numit un atare dregator pentru partea vestică a stăpânirii sale. Acest dregător a fost ba­ nuI românesc, oltean 4), constatat documentar abia la 1391, dar care trebue să fi existat de mai nainte, anume "dela prima ocu­ pare a Ţării şi cetăţii Severinului de către Domnul muntean". Banul românesc "a înlocuit pe banul unguresc de Severin, atunci când Ţara Severinului şi cetatea au încăput în mâinile Români­ lor" (p. 63-5). Şi adaogă Giurescu: "Era indicat ca Domnul să-şi aibă un dregător în partea de apus, în Oltenia 5), mai cu seamă spre a supraveghia cetatea Severinului, care a trecut dese­ ori dela Români la Unguri şi vice-versa" (p. 63-4). Tot astfel, într'o precedentă lucrare, intitulată "Noi contribuţiuni la studiul marilor dregătorii în sec. XIV şi XV· (Buc. 1925), Giurescu afirmă că Domnul muntean "după ce a cucerit banatul de Severin" a creat un "ban în locul celui unguresc" (p, 60), aşa că "banul românesc s'a substituit banului unguresc, atât în ce priveşte atri­ buţiile, cât şi în ce priveşte numele, atunci când banatul Seve­ rinului a căzut în mâinile voevodului muntean" (p. 58). Şi tot aşa zice în "Contribuţiuni" că Domnul "a pus in locul banului unguresc de Severin, un ban românesc" (p. 71). Sunt cu totul de acord cu Giurescu în ce priveşte, premi­ sele; nu sunt de acord în concluzii, pentru că acestea mi se par în contrazicere cu chiar premisele sale. Banul românesc a fost creat atunci când Tara Seoerinului şi cetatea Severinului au fost anexate de Domnul muntean; a fost creat atunci, pentru a inlocui pe banul unguresc; a fost creat în acelaş scop pentru care existase şi un ban unguresc, adică su­ pravegherea graniţei şi a cetăţii. Acestea sunt premisele asupra cărora sunt de acord cu Giurescu. Dar concluziile, după părerea mea, sunt: că banul româ­ nesc a fost creat într' o vreme când cea mai mare parte a Olte-. niei era deja anexată Munteniei ; că deci nu pentru această parte a fost creat banul, ci pentru partea nou anexată, adică pentru Tara Seoerinului şi cetatea ei. Creat în locul banului unguresc, substituit acestuia în atribuţii, \banul românesc i-a fost substituit 1) Nume ce se da voevozilorMuntcnlol în documentele unguresti. 2) 1. C. Filitti, Despre Negru Vodă. Buc 1924, p. 22-3. 28. 31. 3) D. Onciul, în Conv. Lit., anul 37 (1903), p, 30 şi 225. 4) Fac rezerve asupra acestui cuvânt. - 5)' Idem. 32 [33] 1, � t j fireşte şi în privinţa teritoriului ce avea să administreze, şi acest teritoriu nu putea ii Oltenia întreagă, ci Ţara Severinului şi ce­ tatea luată dela Unguri. Această Ţară a Severinului, din jurul cetăţii Severinului, corespundea însă judeţului Mehedinţi, al cărui nume chiar este unguresc, pe când restul Olteniei fusese mai dinainte anexat Munteniei. Aşa dar, nu s'ar înţelege de ce, când s'a înfiinţat bănia ro­ mânească pentru a administra cetatea şi Ţara Severin ului şi a supraveghia graniţa, s'ar fi dat sub cărmuirea banului Oltenia întreagă. Chiar Giurescu recunoaşte că "nu putem şti dacă din capu locului banul românesc a avut sub autoritatea sa întreaga Oltenie sau numai Ţara Severinului şi cetatea ei"; dar adaogă că "se po�te", că ,,�posibi!."ca banul Să.fi primiţ, dela .început, ad­ ministraţia intregn Oltenii (p. 64). Eu ZIC, pornind chiar dela pre­ misele d-sale, că e mai logic, deci mai probabil, ca banul să fi avut la început numai administraţia teritoriului pentru care a şi fost creat, adică numai a Ţării Severin ului. Părerea mea nu numai că nu este infirmată, ci este dinpo­ trivă întărită de argumentele aduse de Giurescu. * Creat, cum spune însuşi Giurescu, pentru a înlocui pe ba- nul unguresc, substituit în atribuţiile acestuia, banul românesc avea însărcinarea de a supraveghia graniţa vestică a ţării. Era aşa dar un dregător important. Era mai ales important de câte ori şi cetatea Severin ului se aîla în mâinile Românilor. Rămănea însă un dregător important şi când Românii rămăneau numai cu Tara Seoerinului, fără cetate. In acest sens are dreptate Giu­ rescu să spue că este inexat a pune în legătură existenţa băniei cu faptul stăpânirii "Severinului" (p.65). Bănia românească a fost creată pentru cetatea şi Ţara Severinului, dar a rămas apoi le­ gată de Ţara Severinului, chiar când cetatea trecea iar la Unguri. Eu n'am contestat, cum îmi impută Giurescu (Contribuţiuni, p. 62), existenţa marilor bani din sec. XIV şi XV pe care-i ci­ tează: Drăgan, Ia 27 Dec. 1391, în locul al doilea al divanului, după vornic; Stănilă, Ia 8 Ianuarie 1394; Drăgoi, la 1398; Radu "Calaca" (Calotă) la 1409, ooupând primul loc în divan; Radu ban şi Aga ban, la 28 Martie 1415, ocupănd, respectiv, întăiul şi al cincilea loc în divan; aceiaşi la 1418, ocupănd al doilea şi al treilea loc {Contribuţiuni, 41). Prezenţa, uneori, a doi bani în di­ vane, ca Ia 1415 şi 1418, se poate explica fie că erau doi bani în funcţie; fie că unul era fost ban şi altul ban actualI), cum a arătat cazuri Giurescu pentru alte dregătorii; fie că unul era prim-ban şi altul ban-ajutor, cum iarăş a arătat cazuri Giurescu pentru alte dregătorii 2). Pe toţi aceştia însă, pentru motivele ară- 1) Observ că faptul că Radu fusese ban la 1409, apoi vornic la 1413 (Giurescu, Contribuţii 11), nu exclude ca să fi fost numit iarăş ban la 1415. 2! Spre pildă vornicul mic în divanul muntean la 1467 (Giurescu, Con­ tributii, 71). 2 33 r--- . , [34] tate, eu nu i-am considerat ca bani ai Olteniei Întregi, ci numai ca bani ai Ţării Severinului. * Urmează apoi un interval de 65 de ani, dela 1421 la 1486, când documentele nu ne mai vorbesc de bani E lipsă de docu­ mente, sau s'a desfiinţat dregătoria? Nu ştim (Giurescu, Contri­ buţii, 65). Unde va fi fost însă reşedinţa banilor noştri când cetatea Severinului trecea în mâinile Ungurilor, şi dela 1419 înainte, de când cetatea a fost definitiv pierdută? "Se pare că a fost la Stre­ haia, dacă trebue să credem tradiţia", zice Giurescu (p. 64). Dar, în lucrarea pe care Giurescu n'o citează, despre episcopia Stre­ haiei, d. Alex. Lăpedatu a arătat foarte clar că acea tradiţie, care apare întâia oară în "Istoria Ţării Româneşti'" - adică în cronica Cantacuzinilor, descendenţi ai Craioveştilor 1) , n'are alt temei decât proectarea în trecut a faptului că Craioveştii, bani ai Olteniei de la sfârşitul sec. XV, au fost proprietari şi la Stre­ haia şi, probabil, cei dintăi ctitori ai bisericii reîăcute acolo de Matei Basarab, urmaşul lor prin femei. Tot astfel cred că se poate explica şi tradiţia despre un fost sat din Mehedinti, Banovita (Giu­ rescu, Contribuţii, 64 nota 2). Aş crede mai de grabă că reşedinţa banilor noştri, în lipsa cetăţii SeverinuJui, va fi fost la Tismana. Este sigur că la 1618 făceau parte din judeţul Mehedinti satele Stolojani, Ioneşti, Turceni, Bolboşi, Didileşti, azi toate în Gorj, la "dreapta Jiului, şi chiar satul Brăneşti dela stânga Jiului, între Jiu şi Gilort 2). Aşa dar, în ve­ chime, judeţul Mehedinţi cuprindea rîurile Tismana, Bistriţa, Jaleş şi, măcar în parte, chiar Jiul. Mai vărtos deci a făcut parte în vechime din Mehedinţi Tismana, care şi azi se află lângă mar­ ginea acestui judeţ. Se va fi întins judeţul Mehedinti în dauna ju­ deţului Gorj odată' cu pierderea cetăţii Severinului, I dupăcum ju­ deţele Teleorrnan şi Vlaşca şi-au mutat hotarele spre interiorul ţării după pierderea Turnului şia Giurgiului. Apoi, este dovedit că la 1491 Tismana era calificată de oraş 3) şi, în fine, într'un doc. din acest an, Vlad Vodă Călugărul porunceşte tuturor oa­ menilor ce ţin moşii dela mănăstirea Tismana, să se strângă în oraş la Tismana, dinaintea cinstiţilor bani 4), ceea ce pare a arăta că aici era reşedinţa banilor. Se poate ca acolo să fi fost şi re­ şedinţa judeţului de Jaleş, dovedit la 1385, 1387 şi 1429 5), cu atât mai vărtos cu cât nu putea fi încă la Târgu Jiului 6). * 1) CI. tradiţia Banoveţi-e-Basarabi. explicată tot astîel de mine în Banii şi caimacamii Craiovei, p. 8-9.\ 2) Doc, dela 1618 la Ştelalescu, Gorjiul istoric, p. X. 3) Giurescu, Contribuţii, 4�, 46. 4) Ibidem. . 5) Stelulescu, op. cit., pag. IVi. 6) J. C. Filitti, Evoluţia claselor sociale, în "Arhiva p. ştiinţa şi reforma socială", V. No. 1-2, p. 100, nota 3. 34 [35] Am zis că banii reapar, după o eclipsă de 65 de ani, la 1486. Din acest an avem un ordin domnesc către banii Dumitru Ghizdaveţ şi Detco. Despre Dumitru, ştim că fusese dregător mare (Contribuţii, 45). De aci, Giurescu trage concluzia că nu putea fi ban. mic de judeţ. Expresia de ban mic, pentru un dregător mare poate fi nepotrivita, dar observ că, faptul că bănia continua a fi considerată ca o dregătorie mare, nu implică deloc ca autorita­ tea ei să fi fost extinsă asupra Olteniei Întregi (Contribuţii 44- 46). Giurescu mai omite să arate că în doc. dela 1486 este vorba ele o pricină relativă la satul Brătilov (Columna lui Traian, VII. 468-9). Dar Bratilov este azi un sat cuprins în comuna Mără­ şeşti din juel. Mehedinti, şi unul din martorii citati în zisul docu­ ment este tocmai din Mărăşeşti. Un sat Brătila este azi o mahala a comunei Strehaia. Satul Strâmtul, din acelaş doc., se află în Mehedinti. Sate cu numele de Şipot avem în Mehedinti şi Gorj; putem deduce deci că şi satul Costeşti din acelaş doc. este Cos­ teşti elin Mehedinti sau din Gorj, că Runcul e cel din Gorj, că Bărleţ e probabil Bârleşti din com. Novaci, judeţul Gorj. Când deci doc. dela 1486 zice că pricina satului Bratilov se va judeca de banii "acelui ţinut", sau "acelei părţi", sau "acelei regiuni", se referă evident la ţinutul, partea, sau regiunea unde se afla satul cu pricina, adică la judeţul Mehedinti, ai cărui bani erau, aşa dar, Dumitru şi Detco. Vechea bănie a Ţării Severinului, cuprin­ zând Mehedinţii şi o parte din Gorj, continua astfel să fie, sau redevenea 1), o dregătorie mare şi atâta tot. O dovadă docu­ mentară că părerea mea este admisibilă, este că la 1511 găsim în divan atât pe banul Barbu Craiovescu, cât şi pe Radu "ban de Mehedinti" (Hurmuzaki, XV. 213). Aşa dar şi acesta din urmă continua a fi privit ca dregător mare de divan. deşi nu era decât ban de Mehedinti, De aceea nu rezultă de ni că eri nici că Hamza, dovedit ca ban în divan la 1489 (în locul al treilea, după vornic şi logofăt), trebue să fi fost neapărat ban al Olteniei întregi (Contributii, 53). Dela 1491 avem un ordin domnesc către patru bani-Detco, Dediu, Diicu şi Dragomir,-ca să judece o pricină în oraşul Tis­ mana. Erau, aceşti patru bani, bani mari, sau bani mici? E greu ele admis să fi funcţionat deodată patru bani mari. Giurescu ad­ mite că cei trei din urmă erau bani mici. Pe Detco însă, pentru că, pe drept, îl identifică cu Detco banul dela 1486, îl crede ban mare. Observ însă că pentru Detco nu s'a făcut dovada, ca pen­ tru Dumitru Ghizdavăţ, că ar fi fost ban mare la 1486. Dar, fiind adeverit ca atare la 1494, e posibil să fi fost ban mare încă de mai nainte. Ori cum ar fi însă, nimic nu dovedeşte că avem a face cu bani ai Olteniei întregi. Dinpotrivă, faptul că scaunul lor de judecată este arătat a fi în oraşul Tismana, vine în sprijinul părerii mele, că sunt tot bani ai Ţării Severinului, cuprinzând Me­ hedinţii şi o parte din Gorj. Din cauza acestei vechi întinderi te- 1) După cum admitem, ori Jiu, că au existat bani Între 1421-1486. [36] ritoriale a băniei, un raport diplomatic dela 1580 numeşte judeţul Mehedinti "districtul Severinului" (Hurmuzaki xr, 643), un docu­ ment dela 1641 numeşte încă pe ban "judecător al întregii ţări a Se­ verinului" (Contribuţii, 48), iar Miron Costin şi D. Cantemir nu­ mesc Oltenia "ţara Mehedinţilor" (ibid. 47). * La 1 Apri ie 1492 apare întâia oară în divan marele ban Barbu -Craiovescu». Zis Craiovescu, pentru că Ia Craiova era prin­ cipala aşezare a acestui proprietar de numeroase sate din Oltenia, Pe urma lui, care a fost mare ban aproape neîntrerupt până la 1520, a devenit Craiova sediul unei banii. La 16 Martie 1494 re­ găsim în divan pe Detco mare ban, lipsind Barbu, dar acesta reapare în Aprilie următor (ibid. 53). Cuprins-a marele ban dela Craiova de la început Oltenia in­ treagă sub administraţia lui? Cred că da 1). Este adevărat că la 1511 găsim în divan pe Barbu banul (Craiovescu), în locul al doilea, după vornicul Bogdan, pe Detco banul, în locul al cin­ cilea, şi pe Radu "ban de Mehedinti" în locul al 13-lea, după toţi boerii mari (Hurmuzaki, XV, 213); dar chiar această ordine arată superioritatea ierarhică a lui Barbu; apoi Detco poate fi fostul mare ban 2), iar Radu, aşezat la urma boierilor mari, este evident subaltern. Titlul acestuia de "ban de Mehedinti" arată că dregătoria lui era corespunzătoare, din punct de vedere teritorial, cu aceea a banilor de dinainte de Craioveşti. Bănia cu reşedinţa la Craiova a fost, fireşte, legată la înce­ put de neamul Craioveştilor, proprietari ai Craiovei. Când, inci­ dental,-la 1529 (un Radu), la 1531-3 (un Hamza din Obislav), la 1535 - 8 (Şerban, care nu era Craiovesc decât prin soţie),­ cineva care nu era Craiovesc devine mare ban,' poartă titlu de ban "de Jiu" B). Această titulatură se explică, cred, .tot prin ve­ chea bănie, iar reşedinţa acestor bani poate să fi fost tot la Tis­ mana. Numai după ce Craiova, prin răscumpărare sau confiscare, a încetat de a fi moşie particulară a Craioveştilor, ceea ce pare a se fi întâmplat puţin după 1538, s'a putut fixa la Craiova se­ diul băniei, ori din ce neam ar fi fost banul 4). Ca subalterni ai marelui ban avem mai întâi pe "banul de Mehedinti", dovedit, am vazut, întâia oară la 1511, ca' boer mare de divan. Importanţa acestei dregătorii scade însă, tocmai, cred, din cauza înfiinţării băniei 'Olteniei întregi, căci n'o mai întâlnim în divane. 1) Inîiinţarea băniei Olteniei nu-mi apare ca un act mai extraordinar decăt înfiinţarea în Moldova, dup� 1560, a încă unui vornic mare. 2) Şi un doc. de la 1515 vorbeşte de demnitarul (Vlastel) Detco ba- nul (Contribuţii, 48, nota 1). \ 3) Filitti, Craioveştii, In Conv. Lit. 54 (1922), p. 306.-Acelaş, Banii !'ii calmacamll, 12-13.-Giurescu, Contributii, 73. 4) Filitti, Banii şi caimacamii, p. 13. 36 [37] Totuşi, boeri însemnaţi au fost: Mogoş banul, pe la 1470- 1500, strămoş prin femei al Buzeştilor 1); Stanciu banul Drăgoescu la 1518, pe când ban mare era Barbu 1 Craiovescu; Vlad (Bu­ zescu) şi Toma 2), bani la 1534, pe când ban mare era Barbu III Craiovescu : Teodosie banul (dela Periş), tăiat de Mircea Cioba­ nul la 1548, pentru că se ridicase cu armele înpotriva lui; Matei banulIdela Caracal, Craiovesc despre mamă), care la 1560 cade, la Boian, în luptă cu Petru Vodă, fiul Chiajnei R). Secundară este însă situaţia banilor ce se întâmpină de atunci încoace. La 1578 este ban Calotă Pârăianu, pe când ban mare este Dobromir '): pe la 1580, Dumitru, întăiul soţ al Doamnei Stancăi; în vremea Mihnii Vodă (1585-1591) Mihai Viteazul este "ban din judeţul Mehedinti", iar un document din 1613 vorbeşte de Mihai pe când era «bănişor în judeţul Mehedinti- 5). La 1589, in­ tălnim un Armaga ban 6). Nu ştiu în ce an au fost înlocuiţi banii din fruntea judeţului . Mehedinti i) prin căpitani, dar şi atunci căpitanul dela Cerneţi avea, împreună cu cel dela Focşani, o situaţie deosebită faţă de colegi, fiind arnăndoi "vei căpitani za margine". La 1521 se constată un "stolnic al banului" mare 8). Acest titlu, dacă arată într'adevar o funcţie îndeplinită pe lângă marele ban, este interesant pentru că-I regăsesc tocmai la 1817, când Ioan Vodă Caragea, într'un hrisov pentru organizarea serviciilor dependinte de căimăcămia Craiovei, vorbeşte şi de "stolnicul căi­ măcămiei" 9). Nu ştiu dacă era titlul unei dregătorii, sau simplă coincidenţă că ajutorul caimacamului era '�� �Idci un mare stolnic 10). Se mai constată, încă dela 1546 "armaşii banului" II). In sîârşit, în Mehedinti mai întâi 12), apoi în celelalte judete ale Olteniei, se mai constată şi mai mulţi bănişori, precum şi slugi băneşti, agenţi ai marelui ban. Cât priveşte pe bănişorii ce se întâlnesc în sec. XVII�lea prin judeţele Munteniei, cred că ei trebue deosebiţi în două ca­ tegorii: unii, slujbaşi fiscali, însărcinaţi cu strângerea unor anu- 1) Rev. de ist. arheol. şi mal. XIV, 33 şi urrn. 2) Ctitor la Verbila, t 1536, frate cu Dragomir vei spătar t 1535. - (Filitti, Craioveştii, 213.-Rev. de ist. arheol, şi filol, XIV, 92). 3) Filitti, Banii şi calmacamii, 10, nota 3. 4) Şteîulescu, Gorjiul istoric, 151, nota. 5) Giurescu, Contribuţii, 54. 6) Arhivele Olteniei, III, 437. 7) Adam banul şi Zaharia banul dela 1631 (Iorga, St, şi dac. IV, 103) par încă a fi fost boeri de oare-care importanţă. Giurescu nu aduce dovada să n existat bani şi în fruntea celorlalte judeţe ale Olteniei. 8) Giurescu. Contributii, 57. 9) Urechiă, Ist. Rom. X. A. 645. 10) Filitti, 1. c. 18. 11) Giurescu, l. c. 12) La 1491 patru bani judecă o pricină a satelor Tismanei (Giurescu, 44). La 1498 se scot de subt autoritatea banilor, slugilor băneşti şi altor dre­ gători, nişte sate ale Tismanei (ibid. 56). Tot aşa la 1602 pentru satul 1i8- mana (ibid. 55). 37 [38] mite dări.c--poate a dărilor în bani vechi de argint pentru haraci şi, ca atare, fără legătură cu marele ban J) ;-alţii, o breaslă boe­ rească, după tipul postelniceilor şi logoîeţeilor, poate în legătură de ordin militar cu marele ban 2). Chestia e departe de a fi lămurită. Contribuţii serioase, ca a lui Giurescu, ne pot apropia, treptat, de adevăr 3). Ioan C. Filitti. ....... " .... Biserica Sft. Dumitru, din Craiova __ Contribuţie la studiul: Vechimea bisericei Sit. Dumitru 4) __ Ocupându�se de cel mai vechiu monument istoric al Cra­ . iovei, biserica Sft, Dumitru, D�I P. Constantinescu-Iaşi voeşte să stabilească cu oare-care preciziune istorică, ceeace până acum nu era decât o tradiţie. istorică: epoca Iondării acestei biserici. In acest studiu, D-sa arată că, ţinăndu-se seamă. de forma architechtonică atât a primei, cât şi aceleia de a doua clădire a bisericii "Sft. Dumitru", pare că această biserică ar avea o ve­ chime sigură din sec. XIV-a; asemănarea ei perfectă cu toate bisericile muntene din acest secol, cu stilul lor bizantin, -- în special cel sărbo-macedonean, atât de răspândit în Muntenia-, ar da indicaţia cea�hţ(precisă asupra epocei în care a avut loc prima clădire a bisericn," In concluzia finală a studiului său, D-I P. Constantinescu-Iaşi se încearcă a dovedi ceva şi mai mult: fixarea datei întemeierii bisericii, şi cine poate fi acel care ar fi ridicat-o din temelie. In această privinţă D-sa precizează că biserica Sţt. Dumitru ar fi fost clădită cel mai târziu la finele sec. XIV-a, pe timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, iar acela care ar fi întemeiat-o - înaintea reclădirei ei de către Matei-Basarab la 1651 - ar ti Mircea cel Bătrân, Domnul Munteniei. Deci, inlăturănd toată tradiţia istorică, cum şi toate părerile istoricilor cari s'au ocupat de această biserică şi de vechimea ei, D-I Constantinescu-Iaşi emite de astădată o teorie nouă, îndrăz­ neaţă prin afirmaţia ce se face. Cunoscând bine trecutul acestui vechiu monument istoric al 1) In această categorie mi. s'ar părea că intră bănişorii citaţi de Giu­ rescu, Contribuţii, 55 şi n, 3. 2) In această categorie. aş crede că intră bani ca Petru din Băleni, (1582), Drăguşin din Hotă rani (1585), Panait din Hotărani (1606, 1614) etc. (ef. şi Giurescu, 56 n. 3). .\ 3) Atrag atenţia lui Giurescu\ că doc. reprodus la p. 49, n. 2 nu poate fi dela 1704. N'a existat nici-un Atanasie Caliarh ban al Craiovei, ci numai un Anionacne Caliarh, care a fost mar<:!i ban la 1742. 4) Studiu de P. Constantinescu-Iaşi, publicat În "Arhivele Olteniei" No. 28. Anul V. pp. 390-401. 38 [39] Craiovei, de care în deosebi m'am ocupat în anii din urmă, aş fi fost fericit să pot găsi în documentata contribuţie istorică a distinsului autor al "Narthexului" adevărul istoric, după care de atăţia ani umblăm cu toţii. Din nefericire, nu este aşa. . Dacă epoca vechimii bisericii Sţt. Dumitru - dat fiind stilul architectonic al sec. XIV -a şi influenţa ornamentaţiei bizantine, cu particularitatea caracterului sărbo-macedonean - poate fi primită fără rezerve, aşa cum susţine D�l Constantinescu-Iaşi în concluzia studiului său - adică sfârşitul sec. XIV -a -, nu tot aşa se poate primi afirmaţia sa, că Mircea cel Bătrân, Domnul Munteniei dela l386-1418, ar fi fondatorul acestei biserici. Orcătă legătură s'ar face între lupta dela Ravine, din 10 Octomvrie 1394 - cu data aşa precisă - şi ridicarea acestei biserici în Craiova de către Voevodul muntean în amintirea a­ cestei victorii, ea nu poate fi admisă atât de uşor. Căci, dată fiind importanţa evenimentului, amintirea acestuia ar fi trebuit să rărnână de veci în tradiţia istorică, legăndu-se de această biserică numele celui mai însemnat Voevod al Munteniei din acel secol, aşa cum de altfel numele său s'a legat pe vecie de bătălia dela Rovine la noi, a lui "Marcu Crăişorul" în Serbia, şi cum de ase­ menea numele lui Mircea, ca fondator al mănăstirei .Cozia'. a rămas nu numai în tradiţie, dar şi în istoria religioasă a Roma­ nilor. Dar afară de aceasta, este exclus ca o biserică făcută de un Domn să fie uitată şi trecută cu vederea de popor, în aşa fel încât să nu se amintească de loc de el, iar tradiţia orală atât de pierdută, încât nimeni să nu-şi mai aducă aminte că această biserică a fost ridicată în Craiova de Mircea cel Bătrân, în a­ mintirea luptei dela Ravine, - cum îi place a crede Dvlui Con­ stantinescu-Iaşi -, aşa cum s'a păstrat de altfel această tradiţie istorică la atătea biserici şi mănăstiri ridicate în coprinsul Ţării de toţi Voevozii noştri, în amintirea biruinţei.lor asupra duşmanilor. Să tie arate Ir-I Constantinescu-Iaşi vre-un caz istoric Ia fel cu acela al bisericei Sţt. Dumitru, unde o altă biserică, ridi­ cată din temelie tot de un Voevod, în amintirea vreunei victorii războinice, să-şi fi pierdut această legătură a evenimentului istoric ce-l proslăvea, iar tradiţia poporului să o fi dat în aşa fel uită­ rii, încât să n'o mai amintească deloc în decursul veacurilor. Din contră, această tradiţie, conservată cu îngrijire din ge� neraţie în generaţie, a păstrat până astăzi Ia noi, in Craiova, a­ mintirea numelui de .Băneasa". dată acestei biserici, - când ar fi putut păstra tot aşa de bine pe acela al lui Mircea, dacă Voe­ vodul Munteniei ar fi fost ctitorul şi întemeetorul ei. Mai lesne înclinăm a crede că Sţt. Dumitru este o Iondaţie religioasă fie a unei femei din neamul Craiooeştilor, cum se men­ ţine această tradiţie istorică, fie a unei sotii de Ban din nea­ mul Basarabilor, sau înrudiţi cu aceştia, în timpul când Basarabii, în sec. XIV-a, se ridicaseră prin marea lor influenţă politică la conducerea Ţării Româneşti. 39 [40] G. Mii. Demelrescu . Astfel că, tot studiul acesta, meritos din toate punctele de vedere pentru cunoaşterea trecutului acestei biserici, rămâne ca o teorie nouă în istoria locală a Craiovei, - cu privire Ia lnte­ meetorul celui mai vechiu monument istoric al oraşului nostru->, fără însă a ne aduce vre-o dovadă de precizie istorică pentru acest întemeetor. Preferăm dar tot tradiţia istorică, in locul unei prezumţiuni istorice fără nici-o bază istorică. •••••••••••• Din istoricul protestantismului în Ţara Românească Publicaţiunile pe care le scoate D-l Karl Kurt Klein-Iassy 1), cu privire Ia istoricul protestantismului in ţările noastre, ne În­ deamnă a completa ştirile acestea, cu cele ce am aflat în Arhiva Episcopiei de Râmnic 2). Se pare că acestea din urmă rânduri sunt printre cele dintăi indicaţiuni despre o aşezare serioasă a comunitătel evangelice în Oltenia. Iniţiativa pornea dela superintendentul - arhimandrit, îşi spunea el- Siikei, care era de 25 de ani "pastor legii reforma­ ţilor" aici în ţară. Domnitorul din acel timp (1838), Alexandru Dimitrie Ghica, Ia cererea de a se permite zidirea unei mici ca­ pele de rit protestant în oraşul Craiova, consimte la aceasta, cu condiţia însă de a nu se face, sub nici-o formă, prozelitism. Cererea, admisă de Principe, trebuia să fie adusă şi la cu­ noştinţa Episcopului de Râmnic. Acesta, spre completare, cerea inlorrnatiuni asupra numărului de credincioşi protestanti, spre a se cunoaşte de este sau nu nevoe de capelă, Drept răspuns Siikei, superintendentul, dă o listă statistică nominală, din care se constată, cu oarecare uimire, că se aflau pe atunci în părţile noastre 250 de suflete, "afară de slugi", care ţineau de învăţătura sfântă, reformata de Martin Luther. Ocupa­ ţiunile lor erau foarte felurite. Cu acest prilej se constată, Încă odată mai mult, spiritul de largă toleranţă şi ospitalitate al neamului nostru. Actele referitoare Ia aceste note, cum şi lista de care se vorbeşte mai sus, urmeaza. Ia rubrica respectivă a Documentelor, pagina. 59. T. G. Bulat . •••••••••••• 1) Beitrâge zur Geschichte \des Protestantismus in der Moldau heraus­ gegeben von Dr. K. K. Klein 'IassX' în "Deutsche Politische Heîte, 6. lahre, Hermanstadt, 1926. ' 2) No. 71, anul 1839, luna Iunie 15. Dela pentru cererea ce face D. Ciume (sic), pastorul Protestanţilor \:lin Bucureşti, de a i se încuviinţa con­ struirea unei capele în oraşul Craiovei. 40 [41] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i PIG1fRI ISTORICE OhTEH€ i • • a _ •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Petre Obedeanu Prin acest articol deschidem rubrica ce am anunţat, ŞI 111 care ne-cun propus a scoate din umbra trecutului viaţa şi faptele cutărui oltean, care şi-a legat numele de istoria Patriei. Incepem prin a schiţa azi figura lui Petre Obedeanu. El se n�tSCU pela 164:), din Cherghe Că pitanu 1 1) şi Despina Torneanu 2). Cherghe se cobora din Ghioca elin Albeşti dela 1500 3) şi în posesia lui ajunse moşia «Obedinu- de lăngă Craiova, ca Marele Serdar Petre Obedcanu 16-15 - 1720. Portct În culori, În posesiunea Dvlu i C. V. Obedeanu. 1) Vezi doc. 172·1., Fevr. 8, cicla Banul Ch. Cantacuzino. Oriz, în posesia autorului acestor rânduri. In 1668 acest Gherghe este Iog ofar (Ve;'i dOCUJll. clela Radu Voevod, 1668, 4 Sept. in pach. mănăstirei Radu Vodă) Tipărit si în Conv. Literare pe anul 1899, pag. 760. ' 2) Despina Torneanu erea fiica lui Radu Spătar Tomen.nu, din zilele lui Coust. :)erban Basarab, 1654. Neamul Tornenilor s'a stins de mult; el este o ramură din neamul Bălăcianilor (Vezi docurn. din 1694, 2 Martie, dela Const. Voevocl Brânco­ veanu.v-condica Brăncovenească.c-iar în copie la C V. Ob.), 3) Vezi doc, dela Mihai-Viteazul, 1597, prin care întăreşte fiilor lui Ghioca din Albeşti, Nică şi Barbu, moşie În Albeşti. (Copia la acelaş). 41 [42] moştenire dela strămoşii săi, Condu marele Comis 1) şi Dumitraşco mare Căpitan. Petre Obedeanu a avut doui fraţi şi o soră: pe Ştefan, însurat cu Sanda Ştirbei, pe Calotă şi pe Ilinca Obedeanu, măritată cu marele Ban Grigorie Greceanu. Vremea în care s'a născut dansul, după epoca lui Mihai­ Viteazul, este aceea când încep în ţară domniile grecizate. E vremea feciorilor de domnitori români, educaţi de mici la Stam­ bul printre profesorii şi gramaticii bizantini, şi cari nu vorbiau ele c;lt' elineşte, ca Radu Vodă Mihnea, Alexandru Vodă Iliaşi,Ale­ xandru Vod�t Coconul, Leon Vodă Tomşa, Radu Leon Vodă, Mih­ nea al III-lea, epocă ce se ispră veste cu întronarea definitivă :t Fanariotilor în persoana lui Nicolae Mavrocordat în 1716. Această împrejurare avu ca efect formarea unui partid poli­ tic,. ele rezistenţă , de reactiune naţională, partidul naţional, în care străluceau numele cele mai româneşti ele peste Olt şi de dincoace, şi care avea de scop să alunge pe aceşti străini şi in­ străinaţi de tară dela domnie, punând cap la toate nelegiuirile şi samovolniciile lor şi ale emisarilor aduşi clelaBizanţ şi puşi in fruntea boeriilor pămăntene. A fost deci natural ca Petre Obe­ deanu, coborător elin neam ele boeri, neaoşi olteni şi dUP�1 tată şi după mamă, Sti facă şi el parte din partidul naţional. Cariera sa politică şi-o începe mai cu temei în vremea dom­ niei lui Constantin Brăncoveanu Voevod. In timpul domniei dintre anii 1693-1698, cănd Brăncoveanu ducea politică de duplicitate, prieten şi cu Nemţii şi cu Turcii-şi a avut loc răsboiul cel mare dela Dunăre,-unde au învins Turcii pe Nemţi, de a căzut în luptă generalul veteran, şi Nemţii pierdură cetăţile Lipa, Lugos, Sebeş şi Titel-, Domnitorul a trimes pe marele căpitan de doro­ banţi 2) Petre Obedeanu 3) la Dunăre, la Dimir-capi şi Ruşava (Or­ şova), să dreagă podurile pe unde urma S[1 treacă armata oto­ mană, spre a se duce în Banat să se bată cu Nemţii. Tot atunci şi în acel aş scop a mai trimes şi pe Banul cel mare al Craiovei Cornea Brăiloiu, pe postelnicul Cararnanlăul, pe armaşul Bunea Grădişteanu şi pe postelnicul Mihail Corbeanu. La Turnu-Severin Sultanul se opri de avu o conferinţă cu Brăncoveanu. Acolo dom­ nul veni însoţit de Mihai Corbeanu, Dumitraşco Caramanlău, Bunea Crădisteanu, Petre Obedeanu, Calot[l Belcineanu, Dumi­ traşcoArgetoianu, Preda Zătreanu, Pârvu Fărdlşanu, Barbu Bâ.r­ sescu, Mihai Cantacuzino şi Diicu Rudeanu 4). In 1703 Br[mcoveanu se duce la Adrianopole (Odriu), unele este primit cu mare alai de Sultan şi e proclamat Domn pe viaţ[l. Aci, la l� Iunie, în ziua de Marţi, cum relateazrl cronicarul, este 1) Acest Conda din i\lbeşti, ce tr"ia pela 1600, se ÎJ1soanl prima dat" Cll Vilaia, iiica lui Stoica din :Farcaş, celebrul căpitan al lui Mihai-Viteazul, - �i a dona oarii cu Maria din Arceşti, ce se cobora elin marele Ban Hamza, Banul din Creţeşti (1580) ; el moşteneşte moşia ,·Obedinu" din Dolj dela fratele s:\u DUll1i­ traşco, mare Ci'tpitan (1600- (611), şi de aci Înainte începe a se isc{,li "Cvllda 01 Obedi,!'" În loc de al Albeşli (Vezi, doc. elin 1649, A.ugust .10, orig la Academia Rom"nă, doc. :;1, pachet 72, iar în «opie la autor). Z) Mare C:",pitan de DO�'5'banţ\.: erea Coman.clantlll suprem al ac�stui corp, l'a UII general; sub el ereau Cap,tan1\! de DorObanţI, can comandau ca te o Jllie de oameni (Vezi ,Puterea annat:'t la 'RomftJ1ih ele N. Bălcescu). el) Vezi Mag. lst. al lui N. Bălcescu, voI. 2, P 226; voI. r" pag. 1:IJ; �i Cro­ nica lui Dionisie Fotino, voL 2, p. 138 \(trad. de Sion). �.) Vezi Mag ISI. voI. 2, p. 226, 228, 32J, 323 şi voI. " p. 141. 42 ..1; .. "'il [43] primit şi îmbrăcat cu caftan nou, însoţit tiind şi de sfetnicul Si:'LU Petre Obedeanu, cu încă alti 2-3 boeri 1). Printr'un hrisov din 1694, Martie 2, Brăncoveanu Vodă întă­ rcşte lui Petre Obedeanu satele cu moşiile Drăgneiu şi Ibenţi din iudo Mehedinti, pentru serviciile aduse domniei 2). In 1701 Domni­ torul îi mai întăreşte încă moşiile Dobridorul mâinii şi Dobridorul lui Epure, tot din .Mehedinti, în al căror hrisov Odedeanul e numit: -Credinciosului boiariu al domniei mele» 3). Mai târziu, cănd ajunsese prin moştenire să aibă şi moşia Obedinu de lăngă Craiova, îl vedem iscălindu-se când Petre mare căpitan ot «Obe­ dinu» 4), cănd Petre Obedeanu, In 1715, sub domnia lui Ştefan Cantacuzino, îl întâlnim ca boer eli vanist, cum vedem dintr'un hrisov al timpului: «Credincioşii boeri cei mari ai Domniei mele Pan Constantin Stirbei vel Ban, Pan Pătraşco Brezoeanu vel Dvornic, Pan Radu Golescu vei Logofăt, Pan Radu Dudescu vel Spătar, Pan Serban Bujoreanu vel Vistier, Pan Mănăilă: .. vel Clucer, Pan Crigoric ..... Postelnic, Pan Statie Leurdeanu vel Pa­ harnic, Pan Barbu Grecianu vel Stolnic, Pan Petre Obedeanu vel Clucer, Pan Şerban Grecianu vel Pitar 5)>> Acesta a fost divanul care a şi primit pe primul domn fanariot în Bucureşti, pe Nicolae Mavrocordat Voevod în 1716. Cu venirea în ţară a lui Mavrocordat, deci cu întronarea definitivă a fanarioţilor, activitatea partidului naţional al tărei, ce se întemeiase imediat după moartea lui Mihai-Viteazu, din cauza domniilor grecizate, de care am vorbit mai sus, se va accentua şi mai mult. Dacă acest partid a organizat însa revoluţii sub acele domnii, pentru a detrona pe despoţii înstrăinaţi de tară, - acuma, în 1716, va organiza iarăşi o şi mai puternică revo­ luţie, care va avea de efect detronarea primului domn fanariot ; ea va avea înrăurire şi asupra politicei externe a ţării, pe care vrea să, o scoat[t ele sub dezeranitatea Turciei si Sţl o treadt la Smntul Imperiu, reuşind numai în parte, peiltru Oltenia. La toate aceste evenimente vedem c[t olteanul Petre Obedeanu ocup[t un loc de frunte, devenind chiar capul răscoalei. Căci, clup{t întronarea lui Nic. Mavrocordat reîncepând împi, l[u-ile şi jefuirile asupra poporului, semnalul revoluţiunei este dat ele boerii de peste Olt, Barbu Br[Liloiul 6), Staicu Bengescu şi Petre Obedeanu. Aceştia venisen"t la Bucureşti, şi acolo se înţeleseser[t cu capii partidei naţionale dela centru, Radu Golescu, Grigorie Httleanu, Dr[lghiciH�ll[lcianu, Petrescu Brezoianu şi Mitropolitul Antim, ca S[l încerce detronarea domnitorului. Tocmai în vremea aceasta isbucnind iar r[lsboiu între Turci şi Nemţi, marele vizir Ali Paşa înştiinţeaz[l pe Nicolae NJa vrocordat să org'anizeze un corp de armaW, ca să intre în lupt:l la nevoe. Domnul orândueşte pe Petre Obecleanu ca mare serdar, adicA şef al acestui corp. Acesta 1'01"111eaZ;"l O unitate de 3000 de 1.) Vezi Cron.ica original:l a log·ofătului Radu Crecianu, manuscrisul origi­ nal, ce erea în p{lstrarea lui <:;tel�lJl Grecianu, azi decedat. 2) «Cond. Brâncoveneasc.::'", hrisov din 1694, Martie:2, copie la C. v. Obedeallu, :i, .Hrisov din 1701, Ianuarie 14, originalul scris pe parchemin, la Arh. Statu­ lui, copie la C. V. Ob. 4) Vezi voI. V, Mag. Isl. B::Hcescu, pag. Ul-14G, 5) Vezi hrisovul lui Ştefan-Vod::'l Cantacuzino din 171", [unie 2, publicat În ·,Mruu\stirile Brâncoveneşti." de Cesar Bolliac. 6) Fiul Banului Cornea Bri"tiloiu, de pe vreme" lui BnÎnc.o\'eanl1-Voc!(I. 43 [44] ostaşi şi-i aşează la Ruşava (Orşova) 1), luăndu-şi ca ajutor pe Ia­ nache Rossetti, cumnatul lui Vodă. Războiul începe. La Carlovitz, Belgrad şi Petervardein se dau mari lupte. Banul Creaţiei Ion Palfi şi Prinţul Eugeniu de Sa voia bat cumplit pe Turci. In C) August 1716, la începutul lup­ telor, comandantul otoman Ali Pasa cade în luptă. Mavrocordat perde curajul de a se amesteca în răsboi; el porunceşte coman­ dantului roman S2t stea gata, dar să nu atace. Boerii din partidul naţional v[tZU1'2t că atunci era momentul se, scape de Domnul fa­ nariot şi sa pue în aplicare planul lor de a scoate ţara de sub jugul turcesc cu ajutorul imperialilor. Ei scriu lui Eugeniu ele Savoia şi ii cer ajutor. Acesta le trimete 200 de catane. Cu ace­ stea şi cu trupa ce aveau Serdarii Petre Obedeanu, Barbu Brăi Joiu şi Staicu Bengescu, dau o luptă la Bengeştii din Gorj, în 1716, mpotriva ostaşilor lui Mavrocordat şi bat cetele ele Arnăuţi şi Tătari din slujba Domnitorului 2). Generalii Barou de Tige şi Con­ tele de Steinville vin în Oltenia şi intre, în legătură cu revolu­ ţionarii noştri. Domnitorul, auzind de această întorsătură a politicei, spre a se răsbuna, ucide pe câţiva din căpeteniile revoluţiei, pe Vor­ nicul Pătraşcu Brezoianu, pe un Bălăceanu ; lui Drăghici Băln­ ceanu îi confiscă toată averea ') ; pe mitropolitul Antim îl desar­ hiereşte, puindu-i o scufă roşie pe cap şi numele de Andrei, apoi il trimite legat la Adrianopol, unde-I ucide aruncăndu-l în răul Dulcia 4); ucide pe un prunc de 8 ani al lui Radu Cantacuzino. La Goleştii elin Argeş, citadela familiei Golescu, se dă luptă aprigă între patrioţi şi oamenii lui Vodă, In această luptă cad vitejeşte clucerul Şerban Prisăceanu, vistierul Grigorie Tăgveanul"), Vistierul Vlădescu şi Postelnicul Isvoranu, Mănăstirea Vieroşul a Golescului e prefăcută în ruină, ca şi casele Golescului 6). Acuma boierii partidei naţionale se decid a da semnalul revoluţiei. Bengescu, Obedeanu, Bujoreanu, Ilie Ştirbei şi Brăi­ loiu trec Oltul, înaintând prin pustietăţi şi păduri, în taină, şi vin la Bucureşti, de se unesc cu Radu Golescu, Bălăceanu, Bttleanu, Barbu Greceanu, Radu Popescu Î), Matei Cretulescu, Antonache Florescu, . Mihai Cantacuzino, Const. Dudescu, Const. Bucşan, Manta şi Părvu Cămpineanu, Ştefan Brăncoveanu, care toţi ere au (lin partidul naţional, ca SEL pue la cale detronarea lui Mavrocordat. Aci gftsesc şi pe alţi boeri elin Oltenia: Căpitan Z[ttreanu, . Ilie Căpitan ()ttetelişer1l1u, Matei Poenarul, Const.Fi\rdtşanu. Matei Glogoveanu, Mihai Glogoveanu, Vasile Argetoeanu, Dr[tghici 01[L­ nescu, Fota Bălcescu, Ştefan P<1rşcoveanu, acludwcl cu ei şi pe Colonelul Dettin din Ardeal. In dimineaţa zilei de 14 Noemvric a anului 1716, oltenii 1) Vezi VoI. 3, Cronica lui0incai; "rol. IU pug. ;)89, clup" Condica Bttl,lce­ neasc;\ Mag. [st. al IUl f3ă.lcescu, VoI. 4; Cronica lui l'?adu Popescu, pag. 47. 2) Vezl Revlsta JllIl, No. 4, pag. 8; Ist. Românilor, Tocilescu, pag. 215; [SI. Tflrgu-JiuluJ! de AI. :)tefu_lescu, pag._ 96, cluptt doc din arhiva oraşului T. Jiu. Azi, în nmJJllIrea acestel memorabile ,uptE', s:\tenii din Beno-eşti au ridicat Ull monument acolo, în amintirea acestQr trei eroi ai neamului din 1716_ 3) Vezi Val. VI, dac Col. Hu\-mllzaki, png. 160. �) Vezi �incai, Val. 3, p. 249, <'lupă Conci. Brllăceneasc,,; VoI. IV, Mag Ist; Cronica lui I'?. Popescu, p. 50. ' 5) Stnlmoşul lui Ion C. BI-{ltiad,u C\ins,Jre mam;l. 6) Vezi 1'01. 4, Cronica lui Radu\ Popescu, în Mao-_, Ist. p ;-;6. 7) Cronicarul. b . 44 r [45] Petre Obedeanu, Br�liloiu şi Bengescu, cu cei din BucureştI 1...:>0- lescu, I3{t1eanu şi B�ll:lcianu, pătrund în palatul lui Vodă de la Curtea-Veche şi, după-ce lovesc şi ucid garda de catane c;e'l pă­ zeau, ei toţi înnarmaţi ca de luptă, cu pistoale la brău ŞI pum­ nale Il, pă.trund pănă 'n camera lui Mavrocordat şi '1 ridică din aşternut de '1 duc la Cotroceni, iar de aci la Sibiu. Detronarea s'a Ulcut. Seimenii sunt orânduiţi a păzi intrările oraşului 2). Poporul a şi pus în versuri acest eveniment, aşa că lăutarul Ion Ştirbu Purcel de peste Olt căută, la puţine zile după aceasta, balada populară "Serdarul Petre Obedeanu şi Nicolae Vodă Ma­ vrocordat» 3), unde se arată toate peripeţiile detronărei şi luptei. Detronarea odată efectuat�l, lovitura partidului naţional şi-a ajuns scopul, ca şi a lui Tudor Vladimirescu dela 1821, căci ambele au avut acelaşi ţel politic. Capii revoluţiei dela 1716 au căzut, după cum se exprimă N. Bălcescu: «Astfel virtuosul Mitropolit Antim şi boerii Brezoeanu, Obedeanu, Bengescu, Golescu, Bră.iloiu, ce se deosebită atunci ca capetele opozitiunii, căzură mai toţi jertfă patriotismului lor» 4). "?\rf{111rlslire:l Cioclouiun din deal (Corj), z.idită de Petre Obedcnnu la 1715. Pacea s'a incheat la Passarovitz 5), în 27 Iulie, 1718, reuşindu-se a se scoate numai Oltenia de sud Turci, in loc ele toată Ţara Românească, după ce Radu Golescu, Ilie Ştirbei, Călugărul Ion Abraarn fură trimişi cu un memoriu la Viena la Impărat, memoriu în care se arăta toată nenorocirea tărei de pe urma guvern{,l.rei domnilor grecizaţi, cat şi aspiraţiile democratice ale partidei naţionale. . . -----_._--- 1) V..,zi Sincai, val. III p. :?)U 2) Vezi Mag. Ist. val. 4, Cronica lui R. Popescu, pa�·. 58, cum si În Del Ch.aro, tsroriu delle moderne rivoluzioni della Valachia, 1717. � . 3) Vezi această baladă în -Crecii în Ţara RomfllJeasc;h, de C. V.Obecleanu (1900) pag. 539. Ioan Ştirbu Purcel este Jiul lui Gheorghe Ştirbu Purcel, lăutn.rul care a cântat şi balada lui ·,VOMl Brăncoveanu şi Aga Const. Bălăceanu>. 4) Vezi În Mag. IsI. vol. T, p. 19, articolul :-.Românii şi Fanariotii." :') Un oriişel 1l1ic în Serbin, pe malul drept al rfiului Morava. . 45 [46] In 17W Petre Obecleanu moare şi e ingropat în Biserica S-tu Dumitru din Craiova, pe care el o reparase în 1690, când erea Armaş 1). . In 1706 Petre Obedeanu mai ridicase o biserică, pe moşia sa Işalniţa ; 'in 1694 o alta la mănăstirea Jitianu (Balta Verde de azi) ctitorie a familiei sale, şi în fine în 1716. în urma victoriei deja Tărgu-Iiu şi Bengeşti, ca multumireIn] D-zeu mai ridică un schit în Gorj, pe vârful muntelui Cioclovina 2). Biserica St, Dumitru, reparaUI de Pct rc Obcdcan u. La moartea sa Petre Obedeanu lăsă ca clescendenţi eloi fii, pe Ştefan şi pe Constantin (fondatorul asezămăntului Obedeanu din Craiova (Şcoală, Spital, Biserică), cum şi o fiică, Despa, mări­ tată cu Radu Ccmăneann. Iată cum se sfărsi viata acestui oltean de seamă, ale cărui fapte ne-am străduit sh le i{'r{(t[tm 3). Const. V. Obedeanu. 1) Vezi În vol. lui Episcop Athanasie al. Noului Severin -Eparhia J�"l\1nil'u­ lu i-', pag. 383, şi în: '!S-lu Dumitru BÎ\neasa,· 1888, de Aug'. Pessiacov. 2) Vezi in Manăst. Tisrnana, de \1\1 Stefulescu. Pisănia acestui schit, ca şi a mănăstirei [itia nu şi a bisericei Stt. Dumitru, le dăm la sfârxitul rubricei documen- telor, pag. '6:,. \ . 3) In articolul viitor V0111 t rn tn cle\�pre Banu! Cornea l-:r{liloiu, 46 [47] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• · .. • • � ObTeHIA ISTORICĂ. i • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• DOCUJVIENTE Documentele de proprietate ale Episcopiei Râmnicului, asupra Caselor Băneşti din Craiova 1) Comunicate de Al. A. Yasilescu. I. Casele Banesti. Mlstiio Bjiio 10 Grigorie Chica Voevod i gdvă zemli Ungro­ vlahscoia davat gvdmi siio poveleaniio 2). Oblăduitorii domni că­ rora li se încredinţează ţări şi eparhii supt stăpânire creştinească datorie an a a vea grije pentru ceale ce ar înţeleage şi ar cunoaşte că ar fi de folosul acei patrii, ca să le orănduiască şi să le întă­ rească, mai ales cele ce sănt spre folosul şi întărirea dumnezee­ ştilor lăcaşiuri, şi cu cât mai vărtos Set vor sărgui spre îndrep­ tarea bunelor aşezămănturi şi orănduiale, cu atât vor fi mai lău­ daţi şi mai slăviţi întru domnia lor, că cu aceastea să cunoaşte şi set vede a fi la fii şi nepoţi, cari catadiadohint 3) să învredni­ cesc dela Dumnezeu cu stăpânirea şi oblăduirea strămoşescului scaun. Deci de vrearne ce toate faptele bune săntu plăcute lui Dumnezeu, cu olt dar mai mult ceale ce să fac pentru adaosul sfintelor lui Dumnezeu mţăjnţăjstiri, la cari necontenit să slăveşte marele Dumnezeu, şi pomenirea făcătorilor de bine iaste necurmată. Drept aceia şi Domniia Mea, de vreme ce elin proniia cea ele sus ca o soartă, ni s'au încredinţat scaunul cel strămoşesc 4) al pra- 1) Cu referinţă la articolul "Casele Băneşti>, elin pag. (,. '2) Din mila lui Dumnezeu, la Gl'igorie Ghic« Voevod �i domn al Tr,,-ii Ro­ mâneşti, dan această porunca il Domniei Mele. 3) Moştenesc. -l ) Era fiul lui Matei Chica �i al lxuxandrii Mavrocordai, nepot al lui {;1'i­ gorie Chica Voevod, �i strănepot al lui Cheorghe Ghica Voevod. .:/7 [48] vosla vnicii Ţării Romanesti, intăiu 1) şi al doilea 2) răndu nu nu­ mai ca un domn al ţării, ci mai ales şi ca un diadoh 3) strămo­ şescului nostru scaun, avem datorie netăgăduită a nu trece cu vederea lucrurile ce să cunoscu că sănt şi vor fi spre folosul atât dumnezeeştilor m[tl]n[ft]stiri, cat şi ale lăcuitorilor ţării aceştiia, din care socotind Domniia Mea bine am voit spre stlăjnta şi dum­ nezeiasca Episcopie ce iaste în oraşiul Domnii Meale, care să nu­ miaşte Rămnicul de Sus, unde să cinsteaste şi să prăznuiaşte hrarnul celui dintru Sfinţii, părintele nostru Nicolae Arhiepiscopul Mira Lichei, făcătoriul ele minuni, indreptănd cărma acei Episcopii de Dumnezeu iubitoriul Episcopul Kyr Crigorie, carele făcând rugăciune dt/re Domnia Mea pentru casele ce alt fost Băneşti in Craiova, ce sânt fâcute din dontniia râposaiului Domnii Sale Costandiu Voda Brâncoueanul Cit cheltuiala domneasca, care cctse {iind foarte darapănate şi stricate de multâ 'vreme, au cerul Sfinţia Sa voe dela Domnia Mea ca sa dreaga acele case sa fie episcopesti, fiind acolea aproape şi biserica depiatrri, unde sâ cinsteşte şi sâ prâenueste liramul Sfântului, marelui mucenic Dimitrie, pentrucă neavănd Episcopia case în Craiova, are mare zăticnire, când îi iaste mergerea la Craiova, neavănd stănostire episcopească. De care cerere şi rugăciune a Sfinţii Sale, socotind Domniia Mea că În oraşiul Craiova fiind scaun domnesc şi ele apururea aflasă acolo Ban mare, epitropul Domnii Meale, purtă­ toriu de grije acelor cinci judeţe ele peste Olt, să cade dar a a vea în Craiova mai ade se şez[1111[l11t şi Sfinţiia Sa, iubitoriul de Dum­ nezeu, Episcopul al acei eparhii, că atlăndu-să Stin tiia Sa cu şe­ derea mai adesea în Craiova, va fi pentru mai bună îndreptare spre .sufletescul folos al lăcuitorilor dintru acele judeţe. De vreame că în Craiova fiind scaun domnesc, deapururea mergând multe pricini de judecată, unde la multe trebuinţe hotărărea prin să­ vârşirea judecăţii bisericeşti, şi cunoscând Domniia Mea dt cu cale iaste rugăciunea şi cererea Sfinţii Sale, bine am voit D0111- niia Mea de am dat aceste case Sti'ntei EPiscolJii a Râl1micuhll; ca S{inţiia Saprlril1tele Episcopul Chir Gn/s'orie sâ dreagâ casele acealea dUPâ cum se cade, eoprin,sând întru o curte şi acea bise­ rica de piatra a S{ântului Dimitrie, rare să să mtmească de ({­ etlm Înainte l!,piscopie ÎI1 Craiova, ca Srt fie şi Sfftnta Episcopie de oareş carele folos, atlfll1clu-să Episcopul mai adesea cu şederea in Craiova, fiind la mijlocul locului al acei eparhii episcopeşti, va putea fi Sfinţiia Sa înştinţat şi c[t privigherea şi luarea aminte pururea va li şi spre mai bun�t îndreptare şi sufletesc folos al l:Tcuitorilor dintru acelea Cine\ judeţe de peste Olt Intru acea, fi 1733-1735. 2) 1748-J/;"'2. \ 3 Pri11\ mO�lel1il0r. 48 [49] cu sfatul şi blagostovenia prea Sfinţitului Mitropolitului ţării Kir Neofit şi cu sfatul cinstiţilor şi credincioşilor veliţilor boerilor Domnii Meale, am orănduit şi am dat acele case din Craioua .sfintei Episcopii Râl1micului printru acest cinstit hrisou al Dom­ uii .Meate, ca să fie case episcopesti nestrâmutat, iar Domnii Meale şi părinţilor Domnii Meale vecinică pomenire. Iată şi măr­ turii am pus Domniia Mea: pan Grigorie Greceanul vel vornic, pan Costandlin] Duclescul vel spătar, pan Ianache Hrisosculeu vel ban, pan Costandin Brăncoveanul vel logofăt, pan Barbul Văcărescul vel vestiar, pan Ştefan Văcărescul vel clucer, pan Crigoraşco Ghica vel postelnic, pan I[o]rclache vel paharnic, pan Nicolae Dudescul vel stolnic, pan Nicolache Hrisoscoleu vel co­ mis, pan Ianachache vel sluger, pan Stavro vel pitar şi ispravnic Costanclin Brăncoveanul vel logofăt. Şi s'au scris hrisovul acesta în anul al treilea întru a dooa domnie a Domnii Meale, aicea în oraşiul Bucureşti, ele Toma logofătul za divan sin Milco Logofăt Măresescul ot prest[ e] Olt. lVl[e]s[e]ţa Mai 3, leat 7258 (1749). (Pecetea domnească) Noi Grigorie Ghica Voevod Costandin Brăncov] eanul] vel 10gOUlt procit 1). II. Coustantir: JVhhatl Gehan Eacouiţâ Voeuod intâreste dania Caselor Băneşti dit: Craiova Episcopiei Râlrlnicului. 10 Costanclin Mihai Gehan Racoviţ[t Voevoel, bjieo mlstiio gsdpv[t zemle Vlahiscoe 2). Oblăeluitorii elomni dU'ora li S[l în cre­ clinţeaz�l ţftri şi eparhii supt stăpânire creştineaseft, datorie au, el avea grije pentruceale ce ar înţeleage şi ar cunoaşte eft ar fi ele folosul acei patriei şi s[t le orânduiasefl şi sftle înt[u-easefl, mai ales ceale ce s:lnt spre folosul şi Înt[trirea dumnezeeştilor lflcaşiuri şi cu cât mai vărtos să vor sftrgui spre îndreptarea bunelor aşez{t­ mânturi şi orâncluiale, cu atâta vor Ii mai muc1aţi şi mai slflviţi în­ truc10mnia lor, efI cu aceastea S2l cunoaşte şi S[l veade a fi la tii şi nepoţi, cariÎcatocliadohit sft învreclnicesc dela Dumnezfm cu st[tp:î­ nirea şi oblftduirea pflrintescului scaun. Deci ele vreame ce toate faptele bune sfmt pl[tcute lui Dumnezfm, cu cât dar mai mult ceale ce S{t fac pentru adaosul sfintelor lui Dumnez[m m[m[lstiri, 1) Academia Romtln:"t, Msse, Condica .Episcopiei ](fllnnicului, No. 2082, f. f. 13-14. 2) 10 Constantin M.i"ai Cehan Racoviţ:", Voevod, din mi.la lui Dumnezeu dOll1n al 'j'{lrii H.o1l1{ineşti. 4 49 [50] la care necontenit Set slăveşte marele Dumnezău şi pomenirea făcătorilor ele bine iaste necurmate. Drept aceia şi Domnia Mea ele vrearne ce elin proniia cea de sus ca o soartjă] ni s'au încredinţat scaunul cel părintesc 1) al acestii pravoslavnici Ţări Rumâneşti nu numai ca un domn al ţării, ci mai ales ca un diadoh părintescului nostru scaun, a­ vem datoria netăgăduită a nu trece cu vederea lucrurile ceale ce să cunosc că sănt şi vor fi spre folos atăt dumnezeeştilor mjăjnă­ stiri, cât şi Iăcuitorilor ţării aceştiia. Din care socotind, Domnia Mea bine am voit spre sflăjnta şi dumn] e jzăiasca Episcopie, ce iaste în orasiul Domnii Nleak, care S[L numeşte Râmnicul ele Sus, unde să cinsteşte şi să prăz­ nueşte hramul celui dintru sfinţi, părintele nostru Nicolae, Arhie­ piscopul dela Mira Likia, făcătorul ele minuni, întreptănd cărma acei Episcopii Sfinţiia Sa ele Dumnezău iubitorul părintele Kyr Grigorie Episcopul. Carele, aducându-ne aminte pentru casele din Craiova, ce au fost mai nainte urearne Băneşti; care case sânt. făcute tiin siiete Dontniei Sale, râposţa]t Costandin Vodă Bnin­ coueanul, cu cheltuiala domniei, şi ne mai aitaând de dânsele uimini, ca să le dreagă, s'au fost dărăpânal şi s 'alt fost stricat foarte râu, încât uu mai era acpuuuţa a lacui cineuaş intrân­ sele. Dar Sfinţia Sa părintele Kyr Grigorie Episcopu, având trc­ buinţă a avea şi acelea în Craiova, unde deapururea are de mearge pentru învăţătura norodului, fiind eparhia Sfinţii Sale, pentrucă nea vând case acolo, a vea mare zăticnire, neavănd stănostire epjisjcopească, au cerut casele aceastea la Domnia Sa răposatul Gri�orie Vodă Ghica, ca să le dea sf[i]ntei mai sus numite Epis­ copii şi să le dreagă SfŢi]nţia Sa, ca. să-i tie pentru şezutul când va mearge acolo, fiindu-i şi mai îndem[ll1ă, pentrudl lăng[t casele aceastea, iaste şi o sflft]nUL besearidt de piatr[l, unele să cinsteşte �i s[t prftZnlliaşte hramul SiT�t]ntului mare m[u]cenic Dimitrie iz­ vorâtorul ele mir, şi dup[t cererea StTi]nţii Sale, Domnia Sa r[l­ pos[a]t Grigorie Voc!ft i-au şi clat numitele case cu hrisovul Dom­ nii Sale ca s[t fie episcopeşti, împreun[t cu besearica. Şi aşa Sfhl,tzia Sa Cil 11lultd cheltuiald. sdrguindu-sa s'au apucat şi ca dintru o temelie le-rut Înoit; dre,găndu-le şi caplmdu-le foarle {)ille fncztngiurând şi sj/ă]n/a besearică /olîntr'o curte cu c({site. Acum dar, cen\nd Stinţia Sa ca s(t înoim şi Domnia Mea claniia aceasta a s{intii Episcopii şi cu hrisovul Domnii Meale. De care cearere şi rug[tciune a Sfinţii \ Sale, socotind Domnia Alea câ iaste scmm domnesc şi politie mai\mare de crît alte oraşe, unde deu­ pururiia osebil de alta adunah? de boeri mari i de l1egutatori şi ({lţi oaF/teni de cinste, ce Srl ajZd.,ldcuilori acolo, iaste şi Ban 11U/re, \ 1) Era Jiul l\li lVlihai Racol'iţfl Voe,od. 50 [51] epitrop şi purtă lor de ,gn'je În locul D0111nii jllealepeste aceale ,") judeaţe du peste Olt, şi să cade dar a a vea Sfinţiia Sa şăză­ mănt mai mult acolo în Craiova, ca a tlăndu-să Sfinţiia Sa mai deas cu mergerea acolo, va fi pentru mai bună îndreptare spre a sutietescului folos al lăcuitorilor, ele vreame ce ca la un scaun domnesc, fiind şi la mijlocul locului acei eparhii, merg multe pri­ cini de judecată, ele care iaste trebuinţă il li Set face săvărşirea hotărării prin judecata bisericească şi cunoscând Domnia Mea cit mai cu cale iaste a li Stintiia Sa cu şederea mai mult în Craiova, am bine voit către sfţăjnta şi dumnezeiasca aceasta Episcopie, ce iar a/11 dat şi a111 tntâri; daniia aceasta şi Domniia Mea printru acest cinstit şi domnesc al 11 os tru hrisou. ca sr'i aibâ Sfin,ttia Sa a ţine si a stapan! numiteie case tmpreunâ cu besearica, ce s'au .SlS mai sus, cu burut pace, şi să fie în Craiova ca o Episcopie, tiindu-să una ca şi alta spre odihna părinţilor Domnii Meale, �i pen tru ca nici odinioară să nu să strămute, nici Bel să strice a­ ceasta cu bună orănduială danie, ca Set fie veacinică şi ncclătita, am întărit hrisovul acesta cu toţi cinstiţi şi credincioşi boerii di­ vanului Domnii Meale cei mari: pan Barbul Văcărescul vel V01"­ nic, i pan Costanclin Năsturel vel ban, i pan Costanclin Brăn­ coveariul vel spătar, i pan Ştefan Văcărescul vel logofăt, i pnn Costandin Strămbeanul ve l vistiiar, i panRadul Cretulescul vei du cer, i pan Iordache Geanet vel postelnic, i pan Dimitrachv Ghica vei paharnk, i pan Dn\ghicean Greceanul veI stolnic, i pan Laţcarache Ceani vel comis, i pan Badea Ştirbei veI sluger, i pan Iordache Caragea veI pitar şi ispravnic pan Ştefan V{lc{l­ reseul vei logof<:H. Şi s'au scris hl'isovul acesta în anul dintâi de domnia Domnii IVleale, aici în oraşiul scaunului Domnii Meale 1-1ucureşti, de Radui 10gofAt za divan, la leatul dela zidirea lumii 7262, iar[l dela naşterea domnului şi mântuitorului ls. Hst. 17()3, m[e]s[eJţa Noem[vrie] 8. (Pecetea domneasc[t) Noi Constantin Voevod Ştefan Vădtrescul vei log[omt] procit 1). S'au potrocolit de noi Dionisie Ec[lesiarhlll] (Semni1turttindescifrabiJ[t) Jog[ offlt] J) Academia ROlnflnCl, Msse., Condica EpiscoPiei RâlJmiwl/ll; N'o. 20H2, r. r. Jh-l!). 51 [52] III. Crigorie Raza biv vel Clucer, Caimacam Craiovii. Cinstite dumneata frate arhon biv veI Stolnice Ioniţă Glo­ govena i dumneata frate Sluger Ioniţă Brăiloiule, cu aceasta vă fac dumlneajvloastră] în ştire, că prea Sfinţia Sa iubitorul de Dumnezeu părintele Episcopu Chir Filaret, auând socoteala de a drege casele episcopesti delţa] Sţetu Dimitrie, 'voeşte ca sa aleagă mai întâi locul cât iaste imprejur al caselor, fiindcâ de când s'au stricat îngrâdişiuly s'au întncsu unii alţii din vecinii tniprejuraşi de au facut incu trup ire. Deci atât C{( sâ descopere locul, cât iaste drept al sfintei Episcopii, cât şi ca sa ştie siprea Sfinţia Sa câtă grltire sâ fncâ petitru tngrtidis; a cerut ca sa orânduesc pd doi boeri la rafa Iocuiui, cari sdva socoti. Ci am grtsit cu cale a merge dumneavoastră, fiind şi boeri ai divanului şi cu tot felul ele praxii 1). Luând clar osteneală S2t mergeţi la numitele case şi prin vecini împrejurasi şi cari vor şti, să. faceţi cercetare şi, pe cât să va alege locul caselor episcopeşti, să-I însemnaţi; precum şi de sâ vor fi tutins« cineoas sau vor fi făcut case la vre-o parte a locului. Asăjclerea şi ele cercetarea ce veţi face să daţi înscris. 17RO, Dichlejmlvrie] 2. Gri g ori e C 1 u cer 2). IV. A vând Sfânta Episcopie Rămnicu casele cele Băneşti de aia din Craiova, ce sânt ldngt'i biserica domneasca, unde sâ cinsteşte hramut marelui mucenic Dimitrie, dăruite de Măria Sa răposat întru fericire Scarlat 3) Ghica VoevocJ, casele dltPâ vremi fitizd stricate !;ii locul l1eîl1grâdit, acum Viil1d prea Sfinţia Sa pârin tele Epis­ copu nostru Kir Kir Filaret; au 'voit a şti locul acelor case, de aude şi pana unde au fost atât iutegul, cât şi latul. UNa ca sd lZ/l sa fi înpresomt de catre veciNii loculUI; al doilea ca sâ ,-;tie şi prea Sfil1fia Sa câta /-l,-atire sâ .tacâ de a sa drege acele case .';ii sâ tacâ CU1'te de B'zd de jur împrejur. Care voinţ�t a prea Sfinţii Sale ar�tt[mdu-i, dumnealui GrigorieRazo biv veI ducer Caimacam Craiovii, dumnealui ne scrie nooft ca Srl mergem în faţa locului şi prin oameni b[ttrâni înprejuraşi s[t facem aceast;\ cercetare. Şi mergând în faţc� locului, am trimes ele au chemat dintre neguţrttorii cei b:Urfll1i\pe jup:ln NicaBoltaşiu şi pe Bagi 1) Practic'l \ 2) Academia l'-omânrl, l\lsse.) Con/;f.ica npiscopiei li'dm1'lIC/tIIl1; 010. ::082, 1'. 17 V'_ :�) Nu Scada!. Li ultrd S:hl Grigorie Ghica Voevoel. 52 [53] I , I • I .( :r. Ij 1 Costandin Stoenescul şi pe Stamate Abagiul. Au fost şi preoţii besericii Sfăntu Dimitrie. Din orăşeanii cei bătrâni am adus pe Paraschiva Călăraşiul şi pe Zamfir Călăraşiul şi pe vechilul des­ pre partea răposatului Paharnic Fota Vlădoianul, fiind vecini, nu adus pe Iacov Opran cel bătrân, fiind om vechiu al casei ră­ posatului.Au fost cu noi şi dumnealui Costandin Tărnoveanul hiv 3 logofăt, fiind boer bătrân; şi despre partea Sfinţii Sale P�l­ rintele Episcopu au fost orănduit părintele igumen Sadoveanu! Kir Pantelernon. Şz· cu toţi ne-au aratat pd unde au fost bolo­ uanii curţii acelor case, care mulţi din bolouani şi pdn[dj acum sa cunosc. Şi aşa cu stânfenul cel pecetluit; ce iaste trimes dela Bucureşti, care sa numeşte stânjenu râposatulut Costandin Voda Brancoueanul "; şi puind stânfenu din dreptul clopotniţii, din eidul ce s'au (ost apucat raposatul Constandin Argetoianul biv oei ciucer sa faca curte bisericii 2), drept pa muche pd dasu­ pret ldntdnilor, prin[d] în drumul ce coboarâ la fântdni, păntre locul caselor sfintei Episcopii-şi pantre locul caselor rapţosaţtţu­ lui] Pahţarnic] pata Vlădoianul, unde s'au gasit şi radacinile tiolouanilor, stânjeni saiseci. De aici alăturea cu drumul pdn[d] În uliţa cea mare, unde iar s'au gasit tulpina unui bolouau; stânjeni patrueeci şi cinci. De aici alâturea cu uliţa cea mare 101 pa urma bolouaniior curţii pa lângd gardul grâdinii Diaco­ llltlui Vasilie, iar pan[d] 111 uliţa cea mare, stdnjeni cincizeci ŞI Cil{Cl: De aici alr'iturea cu uliţa şi alcUurea cu curtea bisericii pdn[ă] iar îll dreptul ctopotni,tii stănjdni jJatru.zeci ,si 1100et. Care îJlcz,m,g"iurare de jur împrejur fac stânjeni dood suie nooa. Iar pentru codnt de locu ce şi-au /âcut Diaconul Vasile casâ şi grâ­ dind şi curte, am lacul cercetare prin bătrdnii cei mai sus arâ­ laţi şi aşa ne-au adeverit cr'i acel loc iaste tot al caselor Bdneştl; dar n'abt fost ingradit îl1 gardul curţii, ci fiind poarta curlii ca­ selor. unde iaste acum grădina Diaconulztl; acel cbdru de loc au fost denadz"ns ldsat mefdind slobodd. Ci pentru aceasta rămâne la buna voinţă a prea Sfiinţii Sale părintelui Episcopu de a-I lţlsa sau ele a-l coprinc1e în curtea caselor. iVoi de cercetarea ce anI {âcut, vedem cd locul acestor case de nirio parte de vedni nu taste îltcutropit. fara cat atâta clrU11l1â ce vine pe lângd curtea răp[osa]t[ululj Pah[ajr[ni(} Vtddoiamtl, cât şi uit/a cea mare ce 'vine pe lângd curtea slug[e}1'[uluzj Costache Pandia, au mai ill­ trat cu gardul cur,tilor de au strimtat drumul, şi când sc'i va l{{ce şi curtea caselor Br'ineşti, atunci nu poate trece pe ult/d dooâ carei alâturea. Ci şi pentru aciasta cum stI v[a] socoti de cătrl' 1) Avea lungimea de 2 J11. 02. 2) Constantin Argetoianul, biv vei Clucer, a reparat de două ori biserica SI'. Dumitru, ultima oanl În 1.775. Clopotniţa cea veche era în partea de sud a curtii în faţa şi cam la mâna c1reaptii ele cum s:\ intri în biseric:l. . , 53 [54] prea Sfiinţia Sa părintele Episcopul şi de către Dumnealui Cai­ macamul aşa va rămănea pentru drumuri, pentru că noi aşa am adeverit întradevăr 1). 1780 Dichţejmlvrie] �). Ioan Glogov[ eanul] stolţni]c. Ioan Brăiloiu slugje]r . •••••••••••• Din vremea ocupaţiei austriace în Oltenia (1726) 2) -;- Dat-am cartea noastră Diicului Poenariolui post., ca să aibă a ţinea şi a stăpâni moşie în lazăr şi funea Terenjăi sud Vâlcea partea cumnatu-său lui Gheorghie Popescul feciorul Stancio­ lui diaconului, elin câmp, din pădure, din siliştea cu pomi şi de peste tot hotarul ori cât să va alege, cu bună pace de către cumnatu-său Gheorghie ce scrie mai sus, pentrucă au cumpărat Diicul Poenariol cu bani gata în tI. 11 p1. Şi iar să aibă a stăpân i Diicul Poenariol şi o moară şi o pivă în mosiia Iazărul din apa Olteţului, care o au cumpărat iar clela cumnatu-său Gheorghie ce scrie mai sus în bani gata tI. b4 pl. Şi iar să aibă a stăpâni Diicul Poenariol ce iaste mai sus numit o vie din Măgura ce să chiamă Trăscău, cu moşia care să chiamă Cărstăneşti, de peste tot hotarul al treilea loc care o au cumpărat, iar dela cumnatu-său Gheorghie drept tl. + 20 +, care s'au făcut suma banilor cu moşia den tr'ace.iste trei hotară şi cu viia, cu moara şi cu piva tl. 86. Şi iar să stăpănească Diicul Poenariol din partea cumnatu-său lui Gheorghie moşie ele tl. 2 bani 106 care au fost zălogită la unchio-său Calotă diaconul drept aceşti bani pentru cheltuiala hotărnicii. Şi Diicul Poenariol au întors acea cheltuială tl. 2 bani 106, partea cumnatu-său lui (; heorghie, care moşie ce scrie mai sus i-au fost şi lui de moştenire şi ele cumpărătoare dela moşii şi părinţii lui, dupe cum arată zapisul lui de vânzare ce au dat la mâna cum­ natu-său Diicul Poenariol, care zapis l-am văzut şi noi întărit cu i scălitura şi peceatea lui şi cu alţi boiari iscăliti marturie şi pus�, peceţile, scris dela luna lui Aprilie 28, anul 723l. Şi de câncl le-au cump�lrat Diicul Poenariol tot le-au st;�lpânit cu pace p{m acum. Iar c[mcl au fost acum s'au sculat cumnatu-s�tu Gheorghie cu g�d, ceav{, asupra lui zic:=lml dl, când au vrmdut aceaste moşii cu viia cu moara şi cu pi va au a vut altă \lorb[t osibitft între dftnşii, aelec[\ cum că, când va putea Gheorghie S{l facă. banii s{t-i dea cumnatu­ s:1u Diicul şi stl-şi ţie moşiile. Iar Diicul zicea cum ci) n'au avut nici n vorb{t osibitit, numai au cumpărat bine aceale moşii ce scriu mai sus, cu zapis. Care vi\ncl amâncloi de faţ[t înaintea noastn'l şi fiind pricina dupe cum scri<:\, mai sus şi v{lz{tnd Diicul g{tlceava 1) Academia Romi'lll:l) Msse., Condica Episcopiei RIiIllUicllltll; No, :!082, f. r. 17\·-lH.\ :!I Comunicat de n-I T. G. Rulat, În a er, rei colecţie se g:\se�tc originalul. 54 [55] ce are asupra lui, au poftit ca să-i dea cumnatu-său Gheorghie banii şi să-şi ţie moşiile, numai zicea să-i să întoarcă şi cheltuiala ce au făcut mtr'aceale moşii. Care noi rănduind doi boiari ca să mearaă acolo la aceale moşii să vază de când le-au luat Diicul 'dela cumnatu-s�lU Gheorghie cum au fost şi acum cum sărit, şi câtă cheltuială va fi făcut la vie, la moară şi la pi vă şi ciltft cheltuială vor fi făcut să întoarcă Gheorghie şi cheltuiala şi banii ce i-au dat pe moşie cumnatu-său Diicului şi să-şi ţie moşiile şi viia şi moara cu piva cu pace. Şi cumnatu-său Gheorghie ne având banii să-i dea, singur au poftit ca să nu mai meargă boiarii, ci :-;;\-şiţie cumnatu-său Diicul moşiile cu pace, dupe - cum i le-au văndut dintăi cu zapisul lui. Pentru aceia dupe dreptate dăm această carte a noastră Diicului Poenariolui, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni aceaste moşii dintr'aceaste trei hotară ce scriu mai sus, cu viia, cu moara şi cu piva, cu bună pace, de către cumnatu­ său Gheorghie Popescul şi ele cătră tot neamul lui, dupe cum le-au cumpărat cu zapis şi mai mult pricină de acum înainte la rnijlocul lor pentru aceasta sit nu mai fie. Datu-s-au în Craiova. Mart. 6, It. 7234. [Semnaţi m. p.] Gheorghe Cantacuzino, Gligorie Băleanul, Radu Golescul, Ilie Ştirbeai, Staico vist. Din porunca chesariceştii administraţii. H. de Porta Pe-cetea aplicată pe ceară albi}. : Sigillum Caes, Regi adminis­ trationis Valah. Austr, • ••••••••••• Acte şi scrisori din trecut Comunicate de C. N. Maieescu. III. Plângerea stareţei Mănăstirei-dintr'un-lemn contra protopopului Ilie 8araiclaru-Radovici dela Râmnic 1) Prea Sfinte Stăpăne La trecutul April arătându-să cucernicul protopop Ilie Radovici al plăşii Muntelui, dintr'acest judeţ Vâlcea, cu prea cinstita poruncă a sf Voastre, ca să ia pre nepoata mea dum­ neaei Anica, soţia dascălului Anton şi a să trimite acolo dUP�1 reclamaţia numitului ce cuprindea că i-au răpit-o maica Elisaveta sorumea, Am fost încunoştiinţat prea sfintiei Voastre pă larg prin d'a dreptul prea plecată scrisoare toată împrejurarea acle­ v[trul aceştii urmări, n[tdăjduindu-mă tare în slftpâneasca milos­ ti vire şi inalta înţelepciune a Pr. sf. Voastre, că nu veţi primi a 1:1sa supt cuvenita dojană pă reclamatul bftrfitor cinului şi carac­ terului meu. Apoi, unde m[t aflam cu umbra aceştii n�lclejclj, cunoscută fiind în public înfocata osărclia Pl'. sf. Voastre dttre turma binecuvănt[ttoare şi de Dumnezeu încredinţată. Din potriv.\ J, Vezi începutul în An. V, No. 28, p. -119. 55 [56] luni la 30 Aprilie mergând cu nepoata mea la Rămnic, ca să-i tărguesc căte cevaş pentru drum, căci era gătită a veni la băr­ batul său iarăşi împreună cu sorumea, sau cu altii. maică a mănăstirii, m'am pomenit cu cucer, protopop Ilie făcăndu-mă muiere rea în curtea domnului Medelnicer Alecu Bujoreanu, unele eram sălăşluită. Şi venind la mine în casă cu nejudecată asprime şi cu în­ făţişare cruntă dojenitoare, mi-au zis că i s'a trimes ele iznoavă porunca PI'. sf. Voastre tot pentru nepoata mea şi fără să-şi arăte prea cinstita porunca, au pus să traga elin casă pre nepoata mea cu îmbrăncituri, făcându-o necinstită şi alte multe. Iar după aceasta înfiinţându-mi şi asupră-mi un deosebit necuvenit sgornot în casa domnului Medelnicer, unele se intămplase spre vizită multe obraze, catigorisindu-mă şi în tot oraşul i la cinstita ocărmuire a judeţului. Eu însă, pentru respectul stăpăneştei poruncii Pr. sf. Voastre, ce bănuisern că o avea, împietrindu-mi inima cu singură răbdarea, am petrecut în tăcere, cerăndu-i să-mi arate porunca Pr. sf. Voastre, socotind că nu va avea acel ordin sa-mi facă atâta mare defăimare prin case streine boiereşti, mai vărtos cucernicul proto­ pop Ilie, al cărui caracter şi -nepotrivite purtări este ştiut ele tot judeţul. Că au stat multă vreme supt dreapta şi milostiva osăndă a Pr. sf. Voastre. Iar numitul fiind aprins de nesuferita sa omenească iuţime, n'au luat în băgare de seama câtă încredinţare i-am făcut că este gata să plece nepoata mea la bărbatul său şi nici a pus temei la doo scrisori ale dascălului Anton elela 10 ŞI 19 April scrise către nepoata mea Anica soţia sa, prin care să făcea dovadă că e trimisă ele însuşi la noi spre vedere, iar nu dosită, după cum către Pr. sf. V oastră r�LU să iăluise, Protopopul Ilie au pricinuit cu aceasta nu numai nouă neco­ vărşită obidită măhnire, ci şi chiar obrazelor intămplate în casa domnului Medelnicer. Drept aceea clar, acum cu venirea nepoatei melc: trimisă cu intradins maică, mă rog cu smeritft şi prea pleca-t[t metanie Pr. sf. Voastre ca S[l vă milostiviţi a nu msa de supt pătrunz[l­ toare:t clreaptCI juelecatfl pe pomenitul protopop,b\r[t canonisitCt mustrare pentru relele sale întrebuinţţtri, care au fost f{lr{t ele ase­ m[l11are . 1) si a-i or[l11clui si cercetare. . Va fi nesuferit a rămânea noi necinstite ele dltre protopopul Ilie Radovici în case strftine boereşti şi publicuită în rostul graiu­ lui or[lşanilor din R:lmnic, la o vârst[t c<1nd nu m[t ştiu către Pr. sf. Voastr[t cu nimic greşitft.. Set cu venea a veni ia m[ll1�tstire s[l-şi înfiinţeze porunca, iar nu stt m[l fadl muiere rea în locuri Jl1Uhare (sic) streine �i apoi iar[lşi el sa alerge înainte cu pftr[l Ta -pr. sf. Voastr[t spre îndreptare. Şi cum Duhul sffll1t va lumina bogata îndurare a .Pr. si. Voastre asupra aceştii prea ad,ev::trate plângeri. A Prea sf. Voastre ptecatft şi dtre Dumnezeu rugătoare. , (ss) Platonicla stareţa. 1834, Mai :-L 1) Dow\ rânduri sunt cu tOiul neînţelese în textul original. 56 [57] Ordinul Divanului din Craiova Dat în privinţa modului cum trebue a se urma la alegerea moşiei Predeşti despre Dobreşti 1) Din anul 1779, Iunie 15. De la Divanu Craiovei. După multa judecată ce au avut moşnenii Dobreşti cu Tudoraşcu Postel nicu i 2) nepotu sau Costandin Fărcăşani, pentru hotaru moşiei Predestii a Fărcăşanilor despre Dobresti 3) pe care hotar au şi primit Dobreştii carte de blăstem, şi a Dobreştilor arătare au fost pus hotarnici pietri; dar găsind Fărcăşanii mărturii impotriva Dobreştilor, s'au găsit cu cale de cătră Divan, ca să primească mărturiile Fărcăşanilor cartea de blăstern, şi pe unde vor primi pe acolo să. se pue hotaru, din care mărturii lipsind unu dintr'înşii, ceialalţi n'au vrut să primească ; iar în urmă g[\sindu-se un hrisov al Măriei-Sale Radului Vodă Mihnei dela leatu 4) 7122 la moşnenii Locuştenii de jos, în care arăta semnele moşiei Predeşti despre Dobreşti, din calea Turcilor pănă în hotarul Dobrestilor, paşi 40 (patruzeci) din partea Barbului şi a Bălăşicăi, şi alţi paşi 40 (patruzeci) partea Voinei şi a Lalei şi a lui Prodan, şi jumătate de parte or cătă se va alege a lui Neagoe i 2) lui Nan i 2) Dragornir, ce au fost cumpărat Cătanu dela Trănca din Predeştii, şi zice în hrisov adecă din Jieţi, de aci pănă în calea Dadului ; dupe aceste semne dintr'acel hrisov ră­ maseră odihniţi şi moşnenii Dobreşti şi boerii Fărcăşani, fără numai boerii Fărcăşani cerea pănă în Jieţu sec, la capul moşiei, zicănd că alte moşii ce sunt alăturea, cum si.a Dobrestilor merge pănă in Jieţu sec, şi cerea a merge şi hotarul acesta Predeştilor iar pănă acolo; deci fiind că într'acel hrisov numeşte numai de Jieţi, iar de jieţu sec nimic nu pomeneşte, s'au hotărît dela Divan, după cum scrie hrisovu aşa S2t se urmeze, adecă pâna îu [ieţi 3) şi ele aci pănă în calea Dadului ; iar în urmă de va găsi boerii Fărcăşani niscariva cărţi ca S[l scrie pân�t în Jieţu sec, să aiM a-şi c{mta prin deosebit[t judecată; şi fiind· că acum lipsea Costandin sin 5) Radu Paharnicu Locusteanu, care este hotarnic cu moşia Predeşti despre Locusteni şi este să se hot{treasdl şi despre partea aceia, şi ca Stt nu umble boerii hotarnici în două rânduri, au rămas şi despre Dobreşti păn�t va veni acela, şi ca sti se ştie în ce chip s[t urmeze boerii hotarnici, s'au dat cărţi la mână Dobreştilor şi la mân;:-t boerilor I:"[trctlşanilor ca s[t arftte hotarnicilor când vor merge. 1779, Iunie 15. Grigorie Razll Cluceru. Barbu Ştirbeiu biv veI Sărdaru. Stefan Cr[lsnaru Slugeru. Procitit[t treti 6) Logof{ttu, 1) Documentul original, caşi cel următor, e scris pe h:lrtie şi este în pose­ siunea Doamnei Olga General P. Gigurtu, din Bucureşti. Noi reproducem dup[l copia fil.cutft la Arhivele Statului, În Iulie 1882. - 21 si.-3) Cuvinte intercalate pe margine în original. - 'f) auul. --- 5) fiul lui. - 6) al 3�lea. 57 [58] Ordinul Divanului Craiovei Către Matei Sălceanu şi Iordache Zălreanu, pentru ca să aleagă moşia Predeştilor din judeţul Doljiu. Din anul 1783, Maiu 20. De la Divanu Craiovei, Dumneata Matei Sălcene, biv vtori 1) Vistier, ce eşti cerut din partea Locustenilor, i Dumneata Iordache Zătrene, ce eşti cerut din partea Fărcăşanilor după această poruncă tot a Diva­ riului ele aici ce s'au fost făcut la orănduiţii beeri pentru hotăr nicia moşiei Precleştilor, se vede că. n'au luat treaba săvărşire, pentru care au fost elat Fărcăşanu jalba şi la Măria-sa Alecsanclru \T odă, aducănd poruncă cătră Dumnealui răposatu Cluceru Razu ce au fost Caimacarn, ca să pornească pe acei boeri ele mai înainte v'aţi orănduit Dumnea-voastrft, după cererea amăndorora părţilor ; ci primind cartea aceasta ele la portărelu cel orănduit, să vă sculaţi şi negreşit să mergeţi la numita moşie, şi C;:U pentru semnele moşiei Dobreştii, unele se vecinesc cu moşia aceasta Pre­ cleşti, aveţi a urma Dumnea-voastră după un hrisov al Măriei­ Sale Radului Vodă Mihnei, ce este cu leatu 7t.22, care este la moş­ nenii Locusteni, pe ale cărora semne au rămas odihniţi şi Dobre­ ştii, dăndu-se atât Dobreştilor, cat şi boerilor Fărcăşani deose­ bite cărţi la măinele lor, ele la leatu 1779, Iunie 1:'>, pre vreme cănd li s'au cercetat pricina aici la Divan; iar pentru împărteala boerilor Fărcăşani cu Locustenii aveţi a urma întocmai dupe co­ prinderea acestei cărţi ele poruncă ce s'au făcut mai înainte tot aici la Divan, şi aşa izbăvindu-le pricinele, fieşte 'dtruia să le daţi la mâini şi cărţile Dumnea-voasn-; de aleg-ere, ca să poată stăpâni cu pace unii ele către altii. 1783, Maiu 20 dni 2). Iordache Crisoscoleu, Hagi Stari Jianu Paharnicu, Barbu Ştirbei Pahnmicu, Scarlat Meclelniceru, loniţ{t Argetoeanu Slugeru. , . Procit il) treti LogoUttu . ............ '. \ \ \ 58 [59] Cu privire la Protestantism în Ţara Românească 1) 1. Noi Alecsasutru Dimitrie Ghica Vvd. cu mila lui Dumneeâu Domn a toată Ţara Rumaneasca. Către departamentul trebilor bisericeşti. Luăndu-să în băgare dă seamă raportul acelui departament dela 19 Mai curgător No. 1333 asupra cererii ce a făcut arhiman­ clritu1 Ciuche de a să clădi din nou în oraşul Craiovii o mică capelă de rit protestant, primim această cerere, însă cu condiţie ca acest arhimandrit să dea înscris că niciodată nu va face, nici va ierta cuiva a face, nici va primi în comuniona sa vreun pro­ selit. lt-n9, Mai 27, No. 238 Bucureşti. II. lscălitura indescifrabilă. Pentru secretarul statului Costandin Şuţu. Pentru mica capelă, ce după rugaciunea mea s-au dat dă Prea inăltatul nostru Domn voie a să face la oraşul Craiovii, cu această legătură ca mai întâi eu S21 dau Înscris la cinst. mare 10- gofeţie a credintii că nu voi urma prosilie dă vre un ortodocs şi nu voi face vre o atingere dă cele pravoslavniceşti, printr'acest al meu înscris arăt că : precum dă 25 dă ani, de când mă aflu aici, păstor legii reformaţilor, nu am mişcat acest fel de fapte, tot ase­ menea mă făgăduesc că nu voi urma niciodată, 'cât voi trăi eu şi urmaşii mei. Şi am iscălit însumi. 1839, Mai 28 (Pecete) Sukei. Arhimandritul reformuţilor Statului Valahiei. 1II. Prea o Sfinţii Saie Parinieua EPiscop Nâ11'lllÎC. Supt iscălitu să roagă Prea o sfinţiei Tale ca asămănat vaii date prin ofisul Mării Sale lui Vodă, a să zidi (lin nou o capela l) Yezi articolul JJ-lll; T. G. BlI]at, dela png, 411. 59 [60] la oraşu Craio vii, să bine voiţi a slobozi şi din partea P. Sf. Tale poruncă către cine să cu vine a lăsa slobodă zidirea acestii capete, care poruncă să vede în primirea aducătorului acestia, rămăind supt sarcina îndatoririi cel ce are cinste el să insemna Prea plecatu sr. Tale Siike,; Arhimandritu Reforrnatilor Statului Valachie. 1839, Ionie 11 Bucureşti. IV. Numerus Lnriitntiuortcm protestantium iN cnntateCraioisa AI/al (sic) 1838.. Patres Familias : Doctor Fochr, Ferdinand Schwarz, Ferdi­ nand Harner, Albert Frey, Iohan Falkenstein, Martin Scheuer Friedrich Muller, Heinrich Prokenhaupt, Doctor Wasarhellyi, losef Szoboszlai (Veterinarius), Paul Dalchau, Iohanes Schintz, Frieclrich Schmidt, Iohan Mattias (Schneider), C. F. Hening, Iohan Baumann, Simon Antal (Vezpremer), Virăg Istvan, Barabăs Iosef'{Schmidt), Bepeder Iosef (Schlosser), Iakob Andras, Iakob Sirnonis, C. Kerl, Friedrich Ruh, T. Schweickert, Petrus Stloi, Apotheker Thelrnann, Madam Seidenback (Witwe), Eduard Băhlen, A. Schwab (Vice Consul austriacus), Hauptrnan Lentz, A. Holzmeyer, Iustin Hapfner, Friedrich Marks, Carl Lehrig, Carl Schmidt, Gottfriecl Roggen­ brodt, Arma Herrnanstadterin (Gouvemantin bey'm Kirmuitor), Carl Skip, Iohan Schliszler (Clawirmeister), L Ganslen, Iohan Pilger, August Anclers, Adam Lorentz (Konig. preusischer Staroszt), Simon Ketteman, Leonidas Sclnvab, CarI Eduard Funke, Cristian Brabir, lohan Fliedner (Sachs) Anclreas Krauss, Ludwig Stephanus (Han­ noweranel'), August Czok,Friedrich l(inke, Georg Burvits, CarI . Bar (wohnsesi. in Tirguschiu), lVlattnas (?) J-Iofman (zu Slatina), Vil­ helm Kraft, Ferdinand Schwarzm ilIler, Lorenz Finle, Friedrich Schmiclt. Summa 61 Indiv. fuer"ant Anno 1838. Protestanţi Îl). oraşu Craiovii iera, la anul 1838, 61 de faniilie afar�l din slugi, care de vremea aceasta s'a adeogat, aşa clar putem se socotim înc[t mai mulţi ca 250 de sutlete, carele au ar�ttat St(l­ pânirii, cel mai jos iscălit în jalba sa. Jalba aceasta arat[l faptele Rugătorului, care au Dtcut pe1).tru binele public-: pentru folosu sta­ tului Rum:1nii--, Îns:1 el fi avut bucurie dacă Prea Sfinţia Voastre ar Il bine voit a citi acest Memorial şi acestea. Care S{l roagrt preplecat :1 ela o desleg-are milostivtt în \milna sa. I Bucureşti, lulii 23/12, 183� SuperinteJilClent (sau Arhimanclrit) Salm: \ •••••••••••• 60 [61] o adresă 1) a Preşed. "Astrei" din 1892 Iluetritate I In legătură cu dispozitiunile ce le-a fost luat fostul Episcop . şi Mitropolitul Andrei Br. de Şaguna din 17 Sept. 1862, No. 34�, ne luăm libertatea a vă trimite 3 exemplare de onoare din prima parte secţ. A. şi B. a opului «Date istorice privitoare la familiile nobile romăne-, culese de I. Cav, de Puscariu şi publicate în special sub auspiciele Asociaţiunii Transilvaniei pentru literatura română şi cultura poporului român, cu respectuoasa rugare de a-l 'in soţi cu binevoitoarea-Vă recomandaţiune. Tot deodată ne permitem observarea, că în interesul corn­ plectării acestui op în sensul programului coprins în precuvăn­ tare, am recercat pe desparţernintele Asociaţiunii Transilvane ca, în conţelegere cu Domnii Protopopi, să ne adune datele ce mai lipsesc. In cât însă aceste desparţerninte ale Asociaţiunii Transilvane nu se extind şi peste părţile Eparchiei ce o condu­ ceţi, în privinţa cărora nu avem alte organe mijlocitoare, ne per­ mitem umilita rugare, ca să binevoiţi graţios a încredinţa vre-un bărbat de încredere din prejurul Ilustrităţei voastre, carele ar a vea însuşirile şi voinţa de a se ocupa cu specialitatea acestui material, ca în contelegere cu respectivii Domni Protopopi şi cu alţi bărbaţi competenţi, şi în special cu respectivele familii nobile române din Eparchie, eventual şi cu întrebuinţarea Archi velor şi bibliotecilor ce le-ar sta la dispozi riune, să adune după putin ţ[t următoarele date: 1) S[t constateze mai întâi şi se rectifice pre cât se poate greşelele şi defectele ce le-ar atlet conscriptiunile ele la 1862 sub A., încât acestea se estind şi peste ţinuturile de acolo.-2) Să con­ scrie prin mijlocirea respecti vilor D. Protopopi, cari încă n'au fost trimis conscripţiunile elin an. 1862, după formularul alăturat, pe acele familii nobile din Eparchie, ce nu ocur în acele C011- scripţiuni. �- 3) Să facă observatiuni e sale şi la extractele de sub B., rectificăndu-le şi complectăndu-Ie cu cunoscintele istorice şi statistice ce le CI.r a vea peste tot, şi în special despre poziţiunile singuratice. -- 4) S2't ne procure pe cale potrivită şi extractele elin listele ele la respectivele comita te despre alegătorii nobili, încât aceştia se ţin de naţionalitatea romană. Datele acestea, încât se vor putea aduna subscrise de res­ pectivii colaboratori, să binevoiască a le trimite la cancelaria !-\sociaţiunii transilvane în Sibiu cât mai curând, ca S2l se poată tipări succesiv în suplimentele anunţate sub C. a primei părţi a opului. In fine ne rugăm a dispune şi aceea că, pe cat va fi posibil, să se procure şi copie corectă despre diplomele sau altele ase­ menea documente ce constată nobilitatea familiilor nobile romane aflătoare în Eparchie, şi Set ni Set trimită succesiv pentru tipărirea părtei III il opului pus în lucrare. I) Acest «circular- - ca şi tabloul ce-I urmeazr - ne-a fost comunicat de D-l R. S. Molin, Directorul "Stllleii 'f::iranilon, din Oraviţa, dup::' copia No. 276;t8'l� ce D-sa posedă. Vezi şi ,iLa Hotarele Banatului, de acelaş, la rubl'ica Note şi COlUllnict,ri, În acest Ilumi"r al revistei. 61 [62] Primiţi, Ilustritate, asigurarea venera ţi unei cu care suntem ai Ilustrităţei voastre plecaţi fii. Sibiu 30 Novernbre 1892. (ss) E. Bariţiu, preşedinte şi Dr. Ioan Crişianu, secretariu, Lista familiilor de origină nobilă 1) V. Părţile banatice a) Peste tol. Glacl (Vlad �), ducele între Mureşiu şi Orşova. Ochtum, du­ cele aceluiaş tienut. Valachi în comitatul Zeuriensi: Ugrinn, banu al Severmului, Mykud, banu al Severinului. Pogan, Vrarapath, fiul lui Stanislau, Negwe, Wlanyk. Nicolau şi Ladislau, fiii lui Ladislau a lui Zorna Vlahi. Stephan Sulyuk, Ioane Tornas şi Demetriu lui Mathey, Knezi de Komyat. Ladislau, fiul lui Daan. Danch de Macidonia. Ladislau, fiul lui Pethew Vlahulu deWa­ zyova şi Lachte al lui Kragol. Dernetriu, Jiul lui Ladislau, numit Dan de Doboz, Dionisiu Chwka de Lopathaka, alias Mychalyauch. Iacob Chep. Ladislau, fiul lui Dan ele Doboz. Michaile al lui Mi­ chaile şi Blasiu al lui Stoyan ele Chorna. Iacobu şi Michaile ai lui Ernericu de Balnasticza. Stephanu.de Hozywinezew, Dernetriu al lui de Layo de Also-Crina, districtul Myhald. Nicolau Twrchyu de Gamza şi Michaile de Kometh.Vinezi ai Walachilor în dis­ trictul Lugas. Ioane, Georgiu, Michaile şi altu Georgiu deWran. Iacob de Marga. Dan Andrea, judele din Caransebeşiu, Korneth Michaile de Korneth şi Pap Stephanu ele Stremthwra, Bessan de Belyncz. Nicolau Bank de Bankfalva. Ioane Porkolab. Luc1o­ vicu Zar şi Ladislau Floca. Ladislau de Rakovicza. Arka (il' Densus. Ztoyka Stephanu, jucle şi vayvodu de Caransebes. b) IN special. 1. Gerlicze, GerJistye, Garalkha etc., Iacobu Garalischa elc I(aransebes. Iacobu Gerlysthe. Iacobll 14%-1:)OS banu al Seve­ rinului. 2. Egrus, Egres, Egreus etc., Bach Vinezu]ui şi fiul seu 1wan. Dominicu, fiul lui Iwan al lui Bac. Brath, Kinezul de Egreus. La­ dislau vVlaszma de Egres .. Mihael Bodor ele Egres. 3. R.emete, Remethe etc., Bracau Kinezul de Sosd şi Dobrota Kinezul ele Remete. Dominicu, fiul lui Iwan al lui Bac. Radu], Vayvoda de Kunesd. Ioanne, Laclislau şi Petru, fiii lui Nekche. Nexe, Jiul Kinezului Emericu ele Kwescl. Nicolau, Knezul de Berche . . \'Ochaile, Ioane şi Nicolau, fiii lui Petrn al lui Tyman (recte Tinan) ele genere Vlacali. Danch de Macedonia. Stephan de Remete. [-31'ath Kinezul de Egreus. FranJwne, fiul lui Stephanu al lui Petru ele Remethe. Franko, fiul lui f(ehn de Remethe. Kragol de Kra­ golfalva. Giorgiu c1eWycza. \ 1) Textul original al a�estei liste provine din arliiva preoţilor din comun" ilbidan, locul de naştere al el-lui l\101�n, �J1 a dinti pos�siune este Jl1anus�ri�ul. Cum se vede, e numai un lragment, I11ceputul textuluI ŞI pfm(l .la cap. V hpsl1ld Numele proprii sunt în :lcest text cu ortograliere ungllreasc", aşa cum le copiem. 62 [63] \, I II i 1 I �l 4. Ersumlya, Ersomlyo,. E1'somlow etc. Bogc1rrnW aywoda. Jiul lui Mykula şi Nicolau de Iank (lam ?). Lucasius, fiul lui Rayk, Farkas Gregoriu şi Nicolau, fiii lui Zokul. Muthnok et Măcskăs de Tinl"ova etc. Juga şi l-30gdan, fiii lui Stephanu de Mutnok. Roman et Ladislau, fiii lui Struza Olachiulu. Bogdan, fiul lui Stc­ phan şi Raelul,_ �ulluiYVoy'unk: Bogdan O1a�hulu, fiul �ui Stepha�1U de Mothunk. Cristful tratn. Michael, fiul lui Iwan ele Zylwas . .010- nisiu de Gyepu. Michaile, Gruban şi Luca, fiii lui Dya. Dionisiu şi Luca, fiii lui Roman Knezului de Borzafew. Stephanu şi Blasiu, fiii lui Blasiu de Muthnuk. Philipu al Iui Iuga ele Bozafew. Stan­ chul ele Kornyath. Nobilii de Muthnok şi Machkăs. Romanu ele 1\ilacskas.IVlichaile, fiul lui Cosrne de Olahsaagh. Iwanu de Macskăs. Petru, fiul lui Sthaan Walahul ele Gepew. Iwan al lui Dionisiu de Machkas. Serbanu, Demetriu, Ladislau şi 10an11e, nobili ele A. l\latskas. Nobilii Iacobu, Serbanu,Ladislau et Iantsul de A. Mac­ skâs, Iacob de Macskăs. Iacob de Macskăs şi Thoma, fiul lui Roman ele Perle. Nobilii de Murhnok et Matskăs. Iacob ele Matskas. Ste­ phanu, tiul lui Dionisiu ele Muthnok. Ioane de Muthnik, cu soţia sa Dorothea. Orszag ele Rwdincz, fiul Annei, fiia lui Ioane Bogdan ele Mothnok. Nicolau lVlacskasi. Petru, Jiul lui Dees Knezu al dis­ trictului lVl:ihalel numit Halmag. Christoforu,fiul lui Andrea de lZyzen. Stephanu tiul lui Radozlai, dinpreu11ft cu Dobres Knezi, in Villa Keralmezy. Ladislau �i Dees, fiii lui Dees de Themessel. lvJichaile Dees de Thomoshel. Petru Desy de Temeshely şi Ni­ calau ele Balwtha. Bogdan, fiul lui Nicolan. Lado, hul lui Ladislau, al lui Pete. Ioane, fiul lui Vlolkzau. Nicolau, fiul lui Laelislau de 13yzere. Ladislau al lui Ladislau 'IN alachul de Bizere.Michaile de Chorna. Nicolau de Byzere. Laclislau, tiul lui Lado vValachul de Bizere. Petru al lui Petru, numit \Vythez, dinpreun:\ cu La­ el islau, Hul lui Lado de Bizere. Ladislau, (iul lui Lado şi Petru al lui :fetru de Byzere. Nicolau de 13ize1'e. Kopaz de Wad. Chorna Michaile �i Blaşiu şi Nicolau ele Bizere. Nicolau şi La­ elislau de 13izere. Kopaz ele Vacl. Nicolau de Byzere. Veeluva lui Nicolau 13izere. Blasiu ele Plugowycza. Gaman. lohanne Theo­ l"e1.:. Gabre, Hul lui Bogdan ele I(alugyren. Lado de Ermenes şi Laclislau Zayl;: ele lVlothnol;: .. Laelislau şi Ludovic de Ermenyes �i Iacob lVlachkas. Ladislau Fyath ele Armenyes. Ladislau et Lu­ dovic Fyath de Ermenyes. Agatha, văduva lui Nicolau Io1;:1ysar de Karansebes. [(wkawvcza de Iorecha. 10anne Fenes deb'elseo- Fenes. " 1) Din tim/mI mai recente. !\gont de Lucaretz în Banat. i\vakumovic Stephan, episcop al Timişorei. Daclanyi ele Gyli1vesz. Ioanovics de Duleu şi Valea­ Mare. Ia,nicsary de Dragomireşti.IVlarin ele Karansebes. Mocsonyi, primul împetratol' de nol?ilitate a fost Demetriu Popovicz, alias fvlocsonvi. Naco de Nagy-Szt-[I/Iiklos în Banat. IX. Comitatlll Te11te�. Papp ele Soml;:ut, în comuna Mehala Timişorei. 1. Patrifamilia. Muntean de Lapuşinl superior (Muntyăn (le- \ :c,lso-Lapos), in comuna Gilad. 63 - ,. [64] 1. Patrifarnilie. Maxin de Koczko, în comuna Temes-Fabrica 1591; în 10 Maiu de Sigismund Bathori, 1607; în 1 Martie de Sigismunel Ră­ koczi o mână cu o sabie în acarui ascuţit se află un cap ele turc. l patrifamilia, însemnat Ternes-Fabricu, 30 Iuliu 1862. Avram Maxin, paroh gr. cat. fabricului şi protopop. X. Comitat111 C:artTsill. Districtul Lugosiu: Răcz ele Karansebeş în comuna Cacova, în comit. Caraşului şi Lugoj. Donaţiunea s'au dat în 14 Ianuariu anul 1667 ele cătră Michael Apafi, principele Transilvaniei şi Domnul părţilor Un­ gariei, fraţilor Ioane şi Pteru Răcz de Karansebes, cu o curte cu­ rială şi moşii în opidul Vajda Hunyad. In cămpul venet stă un bărbat întreg îmbrăcat în lamine de fer, ţinend în mână sabia scoasă, deasupra capului e un scut (galea militare) închis şi în vârful insemnelui carele ele amăndouă părţile cu lemniscele de coloare diverse în frumuseţit, e pusă o diadernă regească. 8 Patrifamilie-vadecă în Lipova, � în comit. Timisiului 4, in Lugoj 1, în Cacova 1, în Goruia în comitatul Carasului 1, în Viena 1. Mai există din familia aceasta unii şi în comitatul Uni­ doara, de unde în anul 1710 nevrănd doi fraţi Racz a se uni în religiunea catolică, venisă cu ai săi şi se asiedeară la Birchişiu, în Banatul Timişian, eară de aici stranepoţii lor s'au mutat în anul 1799 la Lipova. Vlad de Setistye în Marmusesiu în Lugoj. Donatiunea nouă s'a dat de cătră regele Mathia I lui Ioane Vladu, şi fiilor lui Nicolae, Teodor şi Nichita în Sâmbăta înainte de Duminica Le­ tare a anului 1486, din Bucla. 3 Patrifamilie, Aloisiu Vlaclu a fost în 1848/9 şi 1861 de­ putat la dieta Ungariei din partea cercului alegătoriu Zorlenţul mare în comitatul Carasiul în Banat. Faur de Tovis în Transilvania, în Lugoj şi Făget, 3 patri­ familie. Dragosy ele Toplitza, în Lugoj Principele Transilvaniei. 1610 August 20 în Clusiu. 1 patrif�lmilie,Athanasevics, în Lugos. S'a elat în anul 1802 de Francisc II. 1 patrifamilia. Fogarasi, în Lugoj. 2 patrifamilie. Berceanu alias Barcsi de Alba-Iulia, în Lugoj. Gheorghe Răkotzi a dat lui Barcsi Peter, fost vice căpitan la Alba-Iulia, donaţiune în 1631. Stefan Bercianu mp. protopop şi asesor consistorial • Familia Bercianu Set află si în Brosteni (jud. Căraş). Diploma au fost scrisă pre piele ş'i s'au' păstrat la preotul Ioan Juidl. Din aceast�t famţlie se aiEl în viaţCt Aurel Bcrcianu ?i fratele. s[m. Vasilie in Bise\:ica Alhă, iar al treilea frate, Nicolae, In V raclOgal. ' \ •••••••••••• 64 [65] INSCRIPŢII cărţi . pfln însemnări de OItene. . ŞI din Bisericile Inscripţii I. Biserica din TârguI Horezului - Vâlcea. 1. Inscripţia de deasupra uşii de intrare, «Această stăntă şi dumnezeiască biserică este elin temelie zidită şi înfrumusetată cu tojaţtă cheltuiala i osteneala dumnealui Jupan Ion Ursanu 1) carele şi vătaf se află plaiului Hurezului şi a dumnealui jupan Costandin Covrea 2) i jupaneasa Stema şi în­ tru cinstea şi lauda Aducerei în Biserică şi întru pohfala Sfăn­ tului Ioan Botezătoriu aceste :2 sfinte praznice le săvărşăsc dum­ nealor căt să S2t pomenească cei vii şi cei răposaţi în veci şi cu tot neamlul] dumnealor. Si s-au zidit aclijastă sf:lnt{t biserică în zilele Mării sale Costandin Moruzji] Vodă cu blagoslovenia pă­ rintelui Episcopului Nectarie la anu 180n început. �i s-au îndemnat de au mai ajutorat şi titori cu bani şi cu [altele ele] Dumnezeu pornenitili]: Ion, .Mih[til:\ 3), Neclelea 4), Costandin 5), Dumitru 6), 1) Ctitorul acestei biserici, Ioan Urxanul, este original- din satul Urşn ni, ce line ele comuna va idecni, judeţul \'nkea, şi trebuie s� ii fost fecior ele preot, căci pe lân�·: .. Urşanu se m.i i numeşte şi -Joan Urşanu Popescul-. To t in 1800, sub dom­ nia luiJvloruzi Vodă, a început şi cladirea bisericii din satul său natal, Ursanii, şi pc' care se pare il li terminat-o tot oda tn cu cea din Tftrgul Ho rezu lui, n.decn în IS'14; aci li ind ajutat şi de alţi ct itori, Afirm aceasta pe temeiul că in anul 1804, Fevruarie JO, Dionisie Eclesin rhul scrie un frumos Pomelnic 'cu cheltuiala dUl11- nen lui fericitului ctitor, pentru sfân ta biserica ·a sa.tuluiUrsani, elin judeţul Vâ lc ii, unde se, cinsten şte şi sa prăznuiaste hra.mul SfHnta Yovedenie " Prea s.fintei N:"\s­ c:Hoal"e; de Dumnezeu .şi purul-e" :Fecioarei Marii şi " sfântului Marelui Prooro,� F\otez:ltoriului şi Merg·"toriul înainte al Domnului IisiuJs H[ristoJs, ·Ionn, care acfiJa­ ,tel sr:lnt:, biseric:, In leatul \fUI I iaste zidit: .. şi În:'\lţ:lt:, din. temeliea .ei şi îm[lodo­ hit" cu ZLlgr:\vile dup:r cum S:l veacle, in zilele domnii Marii sale 10 Alexandru Costantin lVlol"llzi \'oevoc1, cu blagoslol'eniea şi sfinţirea Prea sfinţii sale P�rintelui nostru Chir Nect:lrie Episcopul nfttllnicului, cu toat" cheltuiala şi l1evoinţa dUlll­ nealui Jupan ]oal1n Urşanu Popescul, V"ulfliinc1 al plainlui HUl-ezi şi moşlean ace­ stui loc·, (Obserl':\]11 "ci c:, ·Ursilnu, nu e scris ele Dionisie, ci e ac1:10g-at ele cti­ tor cu mfma lui)_ In s:Hul Ur,�ani) cu o sut(t şi ce'va de ani Jl1:1i În Ur1l1,1) g-{lsim pe Ull boer Radul Precup elin Uqani , C:II-e, împreun:" cu alţi "17 boeri, este orflnc1uit llOtarnic din porunca lui Constantin BriC,nco,'eanu ca, ·,cu ale lor suflete 111"ri pe dreptate S:' :lleag:\ moşiile �i S:, le ltot(, rase" şi se, le puie pietri şi se'\lllne" moşiilol" Fol­ teştii i Iz'·e"r11(,i a boi",.illluil")olllnii Me"le Vergo VeI Paharnic şi a p(u-intelui Popii Ioan c1inReaeea _ (N_ lorg": Hfrrtii tiill rtrhivrt III-rii II"re.zllllli Studii �i \Joc_ Xl\-, p_ :!911)_ 2) C'ostanclin Cnvre:l) ctitor-ul, a fost boerena�, originar llin Tflrgul llnrezl.l� lui. 'frehuie S�} li rost m�l\ llluit un neg'nţ{ltor sau un '!nic proprielfLrn�) c:lci 11U .'1.1"':: ,ici un titlu cle boierie_Fr"teJe S:lU 1VIi11:,i1" C"ovre" "murit În 18,-,:!, August II!, clupi"'t cum se I'ede dintr'o notiţe, scris" pe o Er/lli"ie de Ieroll1onalJllI (:herullti", \'estilul zugr:ora de au dres, şi n\mftnrtmi nei:-;pnt \'Ît:'t, juptln Petre Obecleanu n:l J\rmaş s'au DPUC;lt �:j"o au �;Hru Uhe­ deanuJ \'el S:lnlar în zilele fui �Lefan VOd;�1 (Cantacuzino), lnna ��ct. �(),_�l�ul 7:!�:3 (1714» 3). \ 1 fosl (p�ie .�,cri:-,il cu pc'm�u!:'� cart:' d�l din pronaos 1-11 n;�os. \'ezi p. ,Eparhi;J l\:oului .c.;,ever;m\ ci", Episcopul. 2) COlJlUniCH U\ non:', de Preolul le lUnrinescll din Balta· Verde (lili:l111l1 în I 'll�. o:) Vezi ;\l;'!111stil'e" 1'i'l11an:\ , ecli�ia JI a, pag. !H" de Alex. -Stefu'c-sclI. 68 [69] Troianul F'entru il treia oară se pomeneşte în "Arhivele Olteniei», despre" Troittu» sau «Brastta lui "VO'L'(tc, marea brazdă ele P�l­ rnănt ce taie Oltenia în două, Llda Hinovrt-J.Vchedillţi pănă la (-;/{'cl-No!llIU!a/i, pentru ca ele aci s'o apuce spre Ploeşti, unde se opreşte. Intăia dată a scris despre acest subiect părintele Comit. St{midt din Orotlel C\rll. Olt. An. 1 No. 1), iar după SI. Sa a mai pomenit ce va şi d-l G. �lil.-Demetrescu (An. IV No.18--19). Cum insă nici unul nici altul nu au cunoscut amănunţit cum stii pri­ cina cu Troianul, fie-mi îngăduit el înftl ţişa cititorilor următoarea cercetare: ! storicui cercetarilor fVih:on CosHn J1iroit Costin, pe la 1670, în: «De neamul J1oldovellilo!''', la cap. l V. -De Traian Impăratul», vorbind despre Turnul Severi­ nului, pe care -lau zidit Traian Impăratul şi nu altul", fiindcă «deplin şi aievea fiî.n\ număr spun istoricii, cănd ah făcut şi podul- , se miră "cum acel turn şi-au schimbat numele şi n'au ţinut numele ziditoriului S:'\tI, cum \ ine "anţul Troianul pănă as­ trlzi», căci «tnrtru] acela :;;i)odu1 pes le Du uâre ninte altul, ce Traian Jml)âJa!ul, ca .;;i .':'(Ill/ul Troianul, îan fricur. Nu ·vei a/la din sute de istorici Într ali chip,> li. Iar mai departe, în ace1aş capitol spune 2): "De acest vestit impărut ai şi şantul Troiunul, sapat de oştenii lui in vecinica po­ menire, începând din !'al'a �,luntCllCasctl peste toate apele acestea, ,'are s'au pomenit: Siretiul, Prutul, Nistrul, Huhul, Niprul, p;1.n:�l LI Dan. Tot acesta �lC cum ace",l şanţ, carele îl n:'dem pC;nil astfl7:i supt acest nume Traian, Set fle s:t.pat pentru ,'prciincala despre TiHari, închiz:1.ncl lucul despre ci'tmpi ele ntlvala pr:\/ilor t[lt�Lreşti, în cari era şi r:1pousatul Panaiotachie ter;�imanul cel mare şi vestit pre vremea Iui la î11lprir�i(ie. Nu ştiu unde şi la el' istork va hi cetit acest lucru; la vo1'oa\':1 cu mirle ]wntru şanţu1 acesta, au elat S2lm{l li Ee!. Giurescu, p. 2"-}'. - 'l) Ibidem p. -II!, ,)1. 69 [70] cum ur, istoric anume Bonfin 1), ungur, pomeneşte de şanţul acesta. Cât mi se pare, cine atâta loc de lume începând din Tara Mun­ tenească pănă peste apa Donului, ar fi putut apăra peste tot locul? Şi aicea la noi să zicem, că dela capul şanţului, de unde se începe întâi, pe deasupra Călaţilor alăturea cu Dunărea merge pe aproape, şi peste Prut, iară nu departe de Dunăre, pe la satul turcesc acrnu, Troianul : dară deci unele se depărtează la cămpi şi dela Dunăre şi dela Marea Neagră, iară peste apa Niprului ca mai departe merge peste cămpi pe la tărgul V ciorasnoe, pe unde l-am trecut eu, mai pe densus de Chiov loveşte la Nipru, şi ciela Nipru cu mai mare depărtime de mare la Don, cum zic, cine ar fi putut apăra atâta loc? Şi cine .... C2t de au fost aicea ţară descălecată deasă ele Traian, cât este între aceste ape Prutul şi Nistrul, dară dela Nistru pănă la Nipru, şi dela Nipru pănă la apa Donului? Şi Traian Impăratul prin pustiu au mers. Asea lui Panaiotachie i-arn răspuns, la ce n'au ştiut cum mi-a mai răspunde, asea zic celorlalţi câti au mai scris, aşa şi lui Bonfin, de au scris asea, cum să fie săpat şanţul acesta de vreo sprijineală de Tătari.. . Mai ele crezut sunt aceia cari ţin că Traian Impăratul I-au săpat acest şanţ în vecinica pomenire şi veste, şi S21 se ştie şli­ ahul oştii ele ceia cari se trag după oşti mari, negutitori şi oşteni, cum vedem şi acum pre împăraţii turceşti şi vezirii lor, pre unde merg cu oşti, fac movile pe sliahul oştilor şi pentru veste şi pentru indereptătura celora ce vin, ori oşteni, ori olăcari, ori neguţitori pre urmă după oşti. Nice te mira cu cine ar fi săpat un şanţ mare ca acesta, cu mult mai mare au fost, numai cu vremi îndelungate s'au şi năruit şi mălit. O oaste de 600.000 de oameni numai slujitori fără altă mulţime! Intr'o zi 100.000 de oameni, să se înşire în rănd unul lângă altul, să arunce lutul cineş în potriva sa, caută cât loc pot cuprinde 100.000 de chipuri! Pre iuşor este socoteala: loc ele eloao mile de cele mari, de nu şi trei mile 01' cuprinde 100.000 de oameni, un conac întreg de oaste mare! Şi la 600.000 de oa­ meni a şasea zi într'o săptămână odată unui om vine la săpat răndul- (p. 40--43). In manuscriptul dela Petersburg (Ms. A) se am) in dreptul acestui paragraf următoarea nota marginală «Troianui începe dela Dunăre din potriva cetăţii Varadinului şi trece peste apa Tisei (cu şanţ îngemănat cât o pistreală unul departe de altul) mai gios de oraşul ce-i zic Sente, şi de acolo să sloboade ală­ ture a cu Dunărea spre Demircapi, De să curmă undeva la mijloc nu poci şti, iadl ce am v��zut cu ochii pociu giucleca, c{1 Troianul ce este preste câmpii ce le zic Hacicrd şi Bacidli, tot o f2tptur[t au cu cela ce trece prin ţara noastr{t, atftta numai 6t acela este mai lat şi mai adânc ele c2ţi al nostru» (ibiel. p. 40). DUP2l Miron Costin deci «Traian Imparatul l'au sapat acpst şanţ în vecinica pomenire şi veste». Şi acest lUCnl ni-l spuljle şi în «Leatopiseţul Terei Moldovei dela Aron-Voelă încoace» în\\ cap I, când vorbeşte de Moldova «ÎnW-i elesdtlecatfl de Traian, < Impftratul Rflmului, dtrui Impftrat 1) «Bon(l11i nu face, dupi"! cftl ş,\iu, llic(tiri menţiune despre Troian» (însem­ narea lui C. Giurescu). 70 [71] numele trăiasce între noi până astăzi, cu şanţul cela ce se zice Troianul» (p. 434, Miron Costin, opere complete, ed. V. A. Urechia. Tom. I. Buc. 1886). Nicolae Costin După Miron Costin, la fel ne vorbeşte şi Nicolae Costin în «Cartea pentru descâlecatul de 'ntâiu. a Ţerei Moldovei şi Nea­ inulu: Moldovenesc» (p. 68. M. Kogălniceanu, Cronicele României sau Letopiseţele. ed. II. Buc. 1872). Constantin Cantacuzino Constantin Cantacuzino în «Istoria Pomanilor-, vorbind de Traian şi oştile lui, spune că: "pe unde mergea, drumuri mari de piatră facea şi şanţuri groasnice trăgea, pe unde mergea şi umbla. Precum şi pănă astazi să. văd şi la noi aici în ţară, că­ rora încă troianuri le zicem, rărnăind de atuncea den om în om acel nume, carele se trage şi pănă astăzi ; măcar că foarte pu­ ţini sănt carii le ştiu, drept ce le. zic troianuri. Iar acesta este adevărul, că de oştirea acelui mare împărat, Traian Ulpie, sănt rădicate acestea; şi nu numai aici, ci şi printr'alte ţări aşa au făcut, cum s'au zis, pentru ca să rămăe neamului omenesc po­ menire de mari şi ele puternice faptele lui» (p. 77. ed. N. Iorga). Dimitrie Cantemir Principele Dimitrie Cantemir, în "Hronicul -oechimei a Ro­ mano-M oldo- Vlahilor», ne spune că -Troianul, carile treace prin ţara noastră, să crede să fie de Traian făcut, ce de unele va fi _ luat Miron şi Neculai această poveaşte, noi nu putem şti, căci pentru aceasta nici un istoric nu porneneaste- (Princip, D. Can­ temir, Hronicul uectumei Eomano-Moţdo-Vaiahilor. ed. GL G. Tocilescu. Cartea 1. cap. V. p. 192. Buc, 1901). Iar în Descriptio Molda/mae, vroind să combată părerea lui Bielski, care pretindea ca oraşele Moldovei ar fi fost întemeiate ele Genovezi, scrie: Accedit aeternum hujus rei monumentum Fossa Trajani imperatoris, hodie etiam sui conelitoris nomen re­ tinens, ele qua miror nerninem, neque veterum, nec recentiorum his­ toricorurn quidquarn tradidisse mernoriae. Haec, ut ipse al",,;:nj<; testis sum, duplici aggere a Petrouardino în Hungaria incipit, ad rnontes Demarkatnc, ferrearn portarn, descendit, inde simplici vallo per totam Valachiam et Moldaviarn transit, Hierasum ael pagum Trajan dictum, Botnam ad oppielum Cattszen secat, transactaque tota Tartaria ael Tanaim tlumen elesinit. Ipsa ultra 12 cubitos hoelie aclhuc profunela est, unele forsitan haud sine ratione colligere possemus, ipsius spatium, c1um strueretur, altera tanto latius pro­ funclisque, atque aeleo egregium aclversus barbarorum irruptiones munimentum fuisse» (p. 23). Le Comle de Marsigli. La 1741, Le Comte ele Marsigli în lucrarea sa «La HOl1grie et le Danube», Haga, 17-H, la Tab. 13, ne arat[t R011ler-schantzul la nord ele Petervarclein, iar în planşa intitulat�t: Theatrum An- 71 [72] tigvitatum Romanorum in Hungaria : sive mappa geographica regionurn clanubio circumjacentium, Pannoniarurn, Daciarum .... » găsim tras troianul ca începând dela Prut, trecând Nistrul. FI'. Jos. Sulzer. Pănă acuma şanţul nu putea fi al altuia clecâ.t al lui Traian. La l78l apare însă la Viena lucrarea lui Franz Ioseph Sulzer «Geschichte des trwlsalpillisc/zell Dnciett s», în care este scris un întreg capitol despre Traian: «Vermeinter Trajanischer Graben», ceace în româneşte să Ftlm(lceşte -crezuta, sau presupusa StlP��I­ tura a lui Traian». Iată ce scrie Sulzer : Hier abel', z wischen Brankowun und Slatina ist es,wo clie berufene Schanze"velche Kanternir elen trajanischen Craben nennet, liber elen A lttluss setzet, und ubcr alle ăbrigen Flusse derWalachey, Moldau, Bessarabien, elen jenseits dern Dniester gelegenen Kosackenlande uneI Neurussland sicli bis an elen Donnfluss ziehet, nachdern er vorher und bis an diese Gegencl des Altiiusses schon clen temeswarer Banat, und die westliche Walachey, nebst ihrenFlilssen, uncl einem Theil der baa tscher Gespanschaft, ali wo el' und zwar beyl!. Neusaz oder Peterwardein, diesern Ceschichtschreiber zu folae, seinen Anfang nimmt, clurchschnitten hat. Kantemir hat uns clenOrt nicht bestimmen kănnen, wo clie:-:er Graben elen Alttiuss clurchschneidet. NUl" Peterwardein, elas Ce­ birge Demirkrlpi (nicht Demurkopu) oder clas eiserne Thor, claO' Dorf Traian am Pruth, unel clas Stăcltchen Kallschani am Niester sinel clie 4 unzulănglichen Punkte, nach clenen er uns cliesen Grab"n auf der [(arte ziel1en lehret. \lVas fUr einem Zug derselhe elurch den temeswarer Banat mit eine111 cloppelten'Nălle nel1me, clurch welches eiserne Thor, ob clurch clas ohere an cler Grănzl' von SiebenbLirgen, ocler clas untere bei elen DonaufăJlell, er in clie westliche Walachey hineingete, \Vas fUr\iVenclllng·en (p, 216) erin clieser une! cler ăstlichen vValachey bis zum Dorre Traian mache? vom allem cliesem hat er uns kein vVort gesagt; .ja l1icht einmal erklăret er uns elen Namen Trajan, den dieses DorI noch bis cliese Stuncle fLihret, oh es schon, ela es keine rămische Staclt dahin zu bringen ·wusste, clas A usehen gewinnt, als ob el' blos V011 clem Namen c1ieses Dorfes eliesen dort vorbevziehenclen Craben fUr eine trajanische i\rbeit gehalten habe. � lch kann es kallm hegreifen, \Vie ein Mann von Kantemir:-: Belesenheit, cler clochwissen konnte, class weder Trajan, noch ein anclerer Rămer (ausser etwa auI' Gesancltschaften) iemals einen Fuss Liber denPrllth, icll willnicht sagen, ubl'r elen Niester BO,g uncl Nicpl'r gesetzet; class Kantemir, cler cloch gelesen hal)L'll mu-sste, dass TI"8 jan seinen Zug·wiecler elie Parther 1.ll1d Armenie1', �ILlf welchen el' icmch starb, nlcht etwa durch diese Cegenclen zu Lancle, sonclern zur See unternol11en, einen Graben, cler seine]' Versichel'Lmg zu folge bis an elen DonnJluss gel'eichet, fLir cin trajanisches \V erk habe ansehen uncl ausgehcn konnen, Hattl' el' ·sich nur elal'innen geirret,\ class er cliescm Graben solch eine I.}in.�c zueignet, ela el' sich cl�ch ctwa elul'ch Dacicn bis an (las Dori' Tra jan am Pruth, uncl riicht \yei tel' crstreckte, so I iess er sich imnler nnch mit eil1i�er Wahrsl'heinlit.'hkt'Ît fUr t'inc traja­ llische f\rheit :111se11el1 .. \flein, d<1 ich cliesc Scharlzell in eiJier 72 [73] g-eheimen russischen Militărkarte von Bessarabien auch in dieser ilacischen Provinz angezeigr, und unter cler Aufschrift via trafana bezeignet mit meinen Augen gesehen habe, wie sie auch dieses Land in mehreren A bsătzen und halben Kreisen, bey nahe so wie elen Banat, hin und her durchschneiden ; unel daher gar nicht zu zweifeln ist, class auch elorten,wenigstens bis an elen Niester.vwo nicht liber (p. 217) denselben hinuber laufen : so ist auch nicht so gewiss, als dieses, elass diese Schanzen und Wălle oder Graben,'vvie sie Kantemir unschicklich nennet nimrner mehr elen Trajan, vielweniger einen andern rornischen Kaiser zum Urheber haben konen. Um mit einiger Gewissheit zu erkennen, dass sie nichts an­ ders als Ueberbleibsel cler bekannten Ringe, oder Verhaue und Verschanzungen der Awaren sind, muss man des gelehrten herrn Abt Pray hunnawarischen Jahrl)licher und Herrn Grisellinis Ge­ schichte vom temeswarer Banate, nebst elen van ihnen angeflihr­ ten ă1tern Schriftstellern zu Rathe ziehen, unel diese mit der Lancl­ karte von eben clemseiben Banate yergleichen; und um da van mit volliger Gewissheit liberzeugt zuwerden,muss man sich clieses 111er1\:en, ,vas ich von. cliesen Schanzen unel Linien in dervVala­ chey unel Bessarabien beobachtet habe. Manwird claraus sogleich den Irrthum eles Herrn Griseilini entclecken, welcher der Meynung ist, class der erste von diesen neun awarischen Ringen, Ivelche ich aus c!em Aventinus elem Mănche von St. Gallen'dem Egin­ hard, und clem ungenannten săchsischen Annalisten in meinem zweyten ader historischen Theile beschreiben \VereIe, in Sieben­ bDrgen odeI' clem mittellănelischen, cler zwcyte, weJcher vom Schlosse Harom bey Ujpalanka der haromiensische genannt wurcle, im ripuarischen Dacien, ader im Banate, elie sieben Librigen abel" Ober cler Marosch und Theiss, gegen Abenc1, wo sie sich in Ober Llnd Niec1erpannonien ausbreiteten (p. 218); einige aber gegen Mitter­ nacht gelegen hătten. \Vel" siehet nicht aus clieser Erklărung, class Hen Grisellini, cler cliese Ringe uns nach lYJitternacht und Abeml I'crsetzet, in cler \Valachey, Moidau uncl Bessarabien keine Kenn­ zeichen unel Ueberbleibsei von soJchen gesuchet, oder erwartet haben werde? Uncl lVie sollte er wohl solche in einem Lanele sllchen unei erwarten, zu vvelchem 111an so schwer 1;:ommen, so schwer in clemselben solche Spuren entdecken lmnn unel von welchen clie Nachrichten, elie uns noch cler einzige Kantemir aufbewahret hat, cler W�lhrheit selbst so entgegen sincl? (p. �19). Kantemir mag, eIa er einem tlirkischen Felelzuge wiecler elas Kănig1'eich Ungarn beywolmte, cliese dort sogenannte Romer, schanze mit einem cloppelten \Valle bey Peterwarclein, oder \'iel­ meh1' bey R;ltzich Becksche, unel vielleicht audlin Banate, L1nei demn wieclerum beym Dorfe Trajan am Pruth und irgendwo in Hessa1'abien, mit e.inem einfachen \Valle gesehen haben. Hier das Dorf Trajan, clort ela,; \VortRămerschanze; v,-as ist natLirlicher, . Pe lf1ng'[1 accstC', marele logofăt Miron (l'a­ rele este unul din cei mai însemnaţi cronicari) zice că el �;ing-ur a trecut peste un asemenea val (sau şanţ) la un or{tşel Biciurassu, lungă Kiev, pe Nistru. Asernine rămăşiţe ele anticitate se \ {lcl si În feara Rornănească, atit despre P;-I rtile pod ului, c;Î t şi În alte P2lrţi (p. 4U--ell. Dionisie Fotino, Islor!a/2:ellemld a Dac/ei, tra li. de George ;-.;iOI] , Hul'. A.ug_ Tl'1"eb. L�;U,li'iai1* Aici mai merită însemnare valul cel mare de pământ care începe nu departe dela cotitura Ci;' (Trompeta Clrpaţi!O!', 1870, No. 8(9) scrie: 77 [78] 1 i «La satul Cornăţelul, în Blahniţa (jud. Mehedinti) se cunoaşte un şanţ vechi ca de trei palme de înalt, .şi larg sau lat de un stănien. Românii îl numesc Brazda jidovească, alţii zic şi Troianul, şi se cunoaşte pe la Corlăţel, drept pe lângă satul Balnit'a, şi iese pe din susul Craiovei, mergând drept la satul Grecii, în malul 01- tului, şi nu se cunoaşte, băgănd seamă la întinderea drumului celui de peatră, ce vine de la Celei la Recic'a şi se suia pe Olt în sus pe la Râmnic, Râmeni şi altele. Se .cunoaste tmiederat la satul Grecii ca şoseaua Irnpâratului Traian a făcut-o ÎN urma Troianului. pentru ca drumul este fiicu; peste sanţ, unde se Î1l­ crucisiaed la satul Greci» (p. 217 - 218 în Arhivele Acad. Rom. Tom. X, 1878, secţ. II), fapt crezut şi de Odobescu, care «in An­ tichităţile judeţului Romanati-, scrie: «în cătunul Vlăduleni, nu departe de satul Grecii, calea romană a lui Traian calcă deasupra unui alt val de pământ, ce-l bate în coastă d'acurrnezisul. Acel nou val este Brazda lui Novac .... » «Raporturile venite din Osica ele sus, din Şopărliţa, elin Brăncoveni, din Dobrun, din Viişoara şi din Popănzăleşti, toate menţionează despre această brazdă ee tae în două şesul dintre Carpaţi şi Dunăre; m21 voi mărgini a cita descripţiunea lui făcută de învăţătorul ele la Brancoveni 1). "Se înşală dar rău acei din învăţătorii săteşti, cari zic Traian acestei mythice brazde, dând-o pe seama împăratului Traian; şi despre aceasta ne încredinţăm şi mai bine din faptul constatat mai dinainte de către inginerul Popovici, că drumul roman de pe malul Oltului încalecă lângă satul Grecii valul desigur ante­ rior, ce poartă azi numele de Brazda lui Novac, «De cine a fost făcută această brazdă, şi pentru ce ea poartă numele enigmatic al lui Novac, carele în România mică s'a păstrat ca o denumire geografică în plaiul Novacilor, elin nordul judeţului Gorjiu, iar aiurea între rornănime pare a fi sinonim cu epitetul de urieaş ... ? Acestea sunt chestiuni pe care abia dacă. constatări arheologice purtate prin toate ţările de la Dunărea de-jos le vor putea vre odată elucida. Ne mulţumim acum a stabili faptul cum că valul transversal este mai ve chiu de cât căile romane, cele cu dată mai mult sau mai puţin precisă». (Al. Odobescu, Re­ laţiune despre localitâţiie semnatate prill aniichitâţ: Îll jurle,tul Pomanaţi. Annalele societăţei academice române. Tom. X, Buc. 1878, Secţiunea II Memorii şi notiţe). Intre timp, adăogărn mici însemnări, fără prea multă însem­ nătate de V. Dumitrescu şi B. Iorgulescu. v, Dumitrescu. Vorbind despre drumul roman, care merge dela Isvorul Frumos, Burila, Devesel, Bateti, Cetatea Latinilor, Padina-Midt, Slaşoma, BăIăciţa, Cleanov, Terpeziţa, ne spune: 1 \. «Spre sud de aceasW comună, prin proprietă.ţile Pârşcovenii, Şopârflja şi Greci� este un şanţ cu o lărgime de un stânjen şi jumătate. Inălţimea p(nnfltJ­ tului scos din el se poate socoti de un \stânjen. Pămfll1tul este aruncat spre sud. In mai multe locuri este stricat de arăt\u'i. EI vine de la Vest, mergând spre Est. Tradiţia poporam' se exprimă într'astfel (;lespre acest şanţ, numit Brazda lui N01'ac: Brazc1a lui Novac vine tocmai de unde apune soarele şi se sjârseşte la răsăritul soarelui. Novac a tras C1l plug/tl această" brazdă, având înjugaţi doi bivoli a!b� care au [ras brazda chiar prin Olt, mai adăogând că Oltul face şi acum valuri, pe unde a trecut aceast<'i brazdă». 78 [79] "Tot în această direcţie, începând mai cu seamă de pe la comuna Rogova, se află, din distanţă în distantă, un şanţ, pe unele locuri mai larg, pe altele mai strâmt, pe altele mai adânc, pe altele mai afară şi pe altele ne mai cunoscăndu-se de loc. Pa­ ralel cu acest şanţ, pe unele locuri în apropiere sunt semne de o sosea împetrită, după obiceiul Romanilor. . ' "In partea locului se spune, că pe acolo era un drum roman, pe care mergeau armatele ascunse, spre a nu fi eărite. Această părere se bazează pe aceea că şanţul este mai pronunţat la lo­ curile şese. Pe unele locuri se numeşte: « Troj anul» ,iar pe altele: «Brazda lui Novac- (r. 167, V. Dumitrescu, Note asupra monu­ mentelor, ruinelor şi locurilor însemnate istorice din judeţul Jfehedinţi, în Revista pentru Istorie, Archeologie şi Filologie, Bu­ cureşti, 1883, An. 1). B. Iorgulescu. «Pe valea Nişcovului mai înainte de a intra în comuna Grăj­ dana, se vede un şeant .Iung, care pleacă dinvărfurile celor două maluri, de o lărgime de 6 metri, destinat pentru a protege micele fortăreţe ce se văd mai departe» (p. 97, Geografia jud. Buzeu B. Iorgulescu, Buzeu, 1881). «Tâtarilor-Sianţu», resturi dintr'o vechie fortificaţie în com. Gura Nişcovului,c. Mierea, constând dintr'un lung şianţ, a cărui adâncime nu se poate constata, fiind astupată, iar lărgimea are aproape 4 metri. Incepe din culmea dealului pădurei Mierea, se lasă în jos, trece de Nişcov şi urcă pe dealul opus, în pădurea Filitis» (p. 485, Dicţionar geografic al jud. Buzău, de B. Iorgu­ leseu, Buc. 1892). «In 1885, Troianul a fost cercetat de germanul Schuchhardt, care «trăgând spuza pe turta neamului său, a încercat să-i scoată numele că ar fi fost făcute în anul 376 după Hristos de A tanarich, principele Goţilor de neam german, ca să se apere de puhoiul Hunilor- (DUp21 G. Zagoriţ, Din Trecutul Ploeştilor, Ploeşti, 1914). G1". Tocilescu. Cel care însă a cercetat cu mai multă stăruinţă Troianul a fost Tocilescu. Iată ce scrie: -Nous avons etudie et parcouru presque il pied les traces d'une gigantesque construction militaire de plus de 700 kilorne­ tres: il s'agit d'un vallum (c'est-ă-dire un grand fosse et (p. 117). un epaulement en terre, haut d'environ 3 metres, qui, partant du Danube, de Hinova au sud de T' Musca columbactt., �:o\ Natura, XII, 1923, 7-;:-8, l?Ja�' 3. ._ �) \. Zăh,uescll, Musca columbacd. Rev. Şt. Adamaclll, IX, 1920, 3, pag. 1·1.). 3) Lt. Col M. Drăgluceanu, Note peptm a servi la istoricul principalelor puncte pe })un,jre etc. Galaţi, 1892, pag. ;55.\ 82 [83] lurnbaczensis la Haşdeu: Istoria Rom.) şi care, vara ca şi toamna, întinzându-se' în stoluri la mare distanţă (aproape 18 mile aus­ triace a 7585 m.) în giurul acestei peştere, face un mare rău vi­ telor (boi, vaci, =. P?rci, cap�'e), ba un�!e din ele, câteodată în turme întregi, se ŞI pierd. Chiar oamenu sufer de efectul lor. De indată ce lumea prinde de veste de apariţiunea acestei muşte, adăposteşte vitele, le afum şi cu alte leacuri caut a le apăra de contactul şi muşcarea acestor veninoase insecte» 1). «Se crede că acest tăun (Haşdeu, op. cit. p. 199) a existat elin cele mai vechi timpuri. Se găseşte vorbind de el (Schuller) chiar în Herodot, care-I numea albină 2) (pag. 36, Drăghiceanu). Gu vernul sărbesc interesăndu-se pentru dispariţia acestui flagel, a făcut fel de fel de studii, a întrebuinţat fel de fel ele mij­ loace, a mers chiar până la a zidi intrarea peşterei; totul a fost inutil; după zidirea peşterei, stânca a crăpat din nou în alte părţi şi musca a reapărut mai cu furie» 3). Drâghiceanu reprezintă deci la români o fază de mentali­ tate mistică a observaţiunilor restrictiv ştiinţifice, care tind să se libereze de folklorul privitor la musca colurnbacă. In 1911, D-l Dr. N Leon 4) studiază aparatul bucal al muş­ tei columbace, pe care-I pune în legătură cu posibilitatea trans­ miterei unui microb, şi observă că această muscă «apare" (pag. 24) in jud. Mehedinti, Gorjiu, o parte din Doljiu şi Vâlcea. Notăm prin urmare că deja din această epocă (1911), musca columbacă are o arie de repartitie ce prezintă o limbii spre Est în judeţele de munte ale Olteniei. După D-] Dr. N Leon, aria băntuită în Oltenia in această epocă (1911) se evaluează aproximativ la 2-3000 krn., iar cauza morţii animalelor prin inţepătura acestei insecte nu se cunoaşte (pag. 24). D-] 1. Ciurea (1923) într'un articol al d-sale publicat in -Na­ tura" 5), arată că musca columbacă este originară din Serbia, de unde, în fiecare primăvară «se abate» (pag. 4) asupra Banatului şi Olteniei, făcând victime printre animalele domestice, puţine (câteva zeci de capete pe judeţ) până în anul 1923, şi extrem de multe în anul 1923 (15.000 de capete, în valoare de 100.000.000 de lei), an în care musca columbacă a prezentat şi cea mai vastă arie cunoscută ce a băntuit în România (Banat, Arad, Bihor, Ol­ tenia fără jud. Romanaţi, şi ca niciodată: Muscel, Argeş, Olt şi Dâmboviţa). 1) In legătură cu originea muştei columbace, Drăghicca nu povesteşte şi o legendă cu un împărat roman, care a sosit la Columbaria cu cele trei fete ale sale, dintre care două se îneacă în Dunăre, iar a treia e furată de un balaur, ce vaii omorât de băiatul împăratului, după ce se va fi scăldat în apele calde din valea Cernei (Băile Herculaue). Ciopâ rtit ele rămăsese aproape numai capul, «balaurul coboară pe Cerna la vale şi intră lu DIII/ăre, pe care o urcă pâuă la Coliunbaria, de unde, Silind În deal, intră în peştere. Din capul şi restul corpnlui său, iut rat in. putrefacţie iese musca ueniuoasă care se perpetltă, apărâ /ld fll fiecare priIllăvară». Anexăm acest" legencl(t pe deoparte fiindcă. are .111ulte variante în Banat şi O:tenia, iar pe dealta pentru faptul cit ea arat:'! leg{ttura ce poporul face Între înţepătura veninoas,I a muştei columbace şi veninul din gura şearpelui, - remar· când faptul C,t Banatul şi mai ales valea Cernei e foarte bogat în şerpi veninoşi (Vi pera al111110dytes . 2) Nota 19, pag 36, la 1\1. Drăghiceanu, op. cit. (=nota 7). 3) Drăghiceanu, op. cit. pag 36. 4) Dr. N. Leon, Insectele sugiHoare de sânge din România. Analele Acad. rom. 1\1el11. Se. St ser. II, T. XXXIV, No. 2, 1911, (=pag. 24. 5) 1. Ciurea, op. cit. (=nota 5). 83 [84] D-I Ciurea arată mai departe cit musca columbacă îşi are locurile ele prăsire În păraele de munte. din judeţul Pasarovicz (Serbia), mai cu seamă în cele elin vecinătatea ruinelor vechiul ni castel Golubaţ. . Foarte prudent. el-l Citirea bănuieşte cit şi păraele ele PC" malul stang al Dunărei (Banat), care se prezintă în condiţiuni asemănătoare celor ele pe malul opus, servesc ca locuri ele pra­ sire pentru această insectă, cum dealtfel afirmă şi d-l lWoger. Din aceste localităţi, musca columbacă -ernigrează- mai ales primă vara, fie înspre Sud-Estul Serbiei, pănă în Bulgaria, fie înspre Nord, aiungănd uneori pănă în sudul Austriei şi Un­ gariei, şi în ţara noastră în Banat, parte din A rdeal şi Oltenia, trecând rar Oltul, in câteva judeţe doar, cum s'a întâmplat anul acesta (pag. 5). D-j Ciurea şi (ll1oga) reprezintă deci la români o primă ten­ dinţi} ele a considera aria ele extensiune a muştei colurnbace puţin mai largă decât Împrejurimile peştere, dela Golubaţ. după ce Simonizat arătase, cu 30 de ani mai înainte, că a găsit 1aITe de muscă columbacă în apele Aradului. Această tendinţă nu e cornplectă insii, tiindc.i autorul se ex primă cu «apare- «emigrează-, «se năpusteşte», «se abate» etc. Totuşi ([-1 Citirea ne dă amănunte preţioase privitoare la biologia acestei insecte la noi, observatiuni foarte interesante, care alături ele cele ale el-lor V Zâhârescu 1), Zotta, Dineu­ lescu 2) şi Bosie3), ne vor fi ele mare folos în tragerea conclu ziunilor noastre biogeografice. Aşa de exemplu, se constată că musca columbacă se d es­ voltă în apele curgătoare repezi. Larvele şi nirnfele se fixeaz a pe pietre şi pe plante aquatice, şi sunt uneori atat ele abun­ dente, încf� acopăr complect aceste suporturi. Masculii, care au o\rial�l foarte scurtă, se hrănesc cu suc uri ele plante şi nu atacă animalele. Ei stau ascunşi sub frunzele plan­ teior ele pe marginea, paraielor. Femelele mor dUP2l ce clepun ourtle, neajungancl în nici-un caz dela un an la altul. Se ]}dlJ1esc cu sCl1lgele animalelor pe care le înţeap:"l ziuiI, cleterminânc1u-Ie moartea. In lunile ele prim2lvnră, mai ales dUp[l o ploaie şi pe un timp dlleluros, femelele ies în roiuri mari, purtate de \'unturi ca nişte nouri negrii; iar câncl vanturile se domolesc, insectele St' n�lpustesc asupra vitelor de pe câmp şi chiar asupra omului. J-\.nimalele cele mai expuse sunt: bivolii, boii, vacile, caii, oile, caprele, porcii etc., pe care musca columbacrl le jnţeap"t în p:ll'ţile cele mai subţiri ale pielei (pleoape, nrlri, urechi, buze, mamele, anus, organe genitale, etc.). In cazurile cele lnai grJ. ve, ce variaz;1 după numărul înţ(:'­ p�lturilor, vitele mor eluprl o or21 sau două. Unii cercetători cred dl musca columbadl transmite, în timpul înţep[lrei, o infecţiune parazitar[l, inoculfmcl oc1at�1 cu saliva şi un microorg;,111ism patogen.pup:l alţii, salira ltlsattl ele ele în ----l�-�ZClll:·I��cu, op. cit. (nota 6)\ 2) Şt. Bosi.e, 'In valea Cernei, pe "ll!'luele ColuJl1bacei. J li') o <:l) • ...., 1--, • • 1--, _1= O O � � I • I "1" • • • • �. , :t 1'1 .-: " " " .;:> ::: O' I o I� .� � � � v o u u > � � � � � z < 76 7.1 21611 4 - - 510 1610 15\ 3\- 112\481.318 797.3--226-- 4 918 8 9- 2 21- 1178 68562-2616-,-13612-_1014\96111-\70 91 7,2 4 161-\-1- 6 817 -13 20\- - -1 7 -i7C 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 2223 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 3 - ,15 5 6 -11.0\26 46 - ,135 2 .11.8\27 4,3 - ,11.0 1� '11.5\27 3.6 -i-1120 2·12526.5.0 ui .D el c E I� � ,.-; � N ----- 8 <) �_O 11 BAN A T 1.81-1-115'0111'9.412414.8 87\7.5151-19 71-j- 4 8'19117.13118/1117/11/11113/ � - ,2.5 - - 15,°12 -10.5 26 4.5 83 7.3 11 223 4 - - 17 14 - - 2 515 5 5 211 6� -1- -1-[- -1-1- -\-/-!-I--\---[--\-I-I-\-\-I-I-I-'- OLTENIA �) 6 o " <1 'O o " Date climatologice pe luna Decemvrie 1926_ Pres. atm.! la 00 Temperatura aerului în co Unle- 700 mIU. + zeala .� I -��._- v . 1,. o ._ E�ţrell1�e E"Lr<:Jl1C ubs, j\ bs.IRel.:� .g .1 � nllJlocil _ 111111'1 % ;8 '.1 el ---- . =�I �� <1 1 [1 1�8 ,as � � ! 1] g :�� ;, .. _ ._. .c::: � es � o j>- � '! cU .5 -c � " ." 1,g2 � g .� '" :;:: 1'0'. ;:$ ..... 1" ,.-, ,...... 9115.5.314,011.9 210 41.7 4.0 l l.? 268·- ,- STA ŢTUNTLE .i-> Caransebeş Timişoara Ora vita I I T.-Severin 70 - - 32 - 2,0 1 r.-Jiu 210419 3,8 15 - 19 I Govora 33032,1 3.7 1.01- 1.7 I Craiova 11053 . .5 4.0 1.31 - 1.9 li 1. \Q -1.::,. .. [95] Notiţe astronomice 1. Meteorologie. Un curcubeu a fost observat în ziua de 7 Iunie 1926 în cerul de est al localităţii, la orele 19 Y2 seara, având un spectru obişnuit, roşu deasupra arcului, şi violet la partea in­ ferioară a sa. El dură vre-o 20 de minute, dispărănd împreună cu curnulo-nimbus (nourii). II. Conjuncţiuni de planete cu Luna, din Septemvrie 1926 - Martie 1927. 1) Saturn cu Luna, la 12 Septemorie, 1926: Luna era în faza de lună nouă, iar planeta a trecut la sudul lunei spre apus, în mişcarea aparentă. 2) jupiter cu. Luna. la 19 Septemorie 1926. Luna fiind în fază de primul pătrar spre lună plină, a fost în conjuncţie cu planeta Jupiter. Fenomenul s'a observat seara, planeta trecând' spre apus, mai sus de lună, fără oculta ţie. 3) Marte cu Luna. ta 25 Septemorie 1926. Luna era în fază. de Jună plină, lurninănd toată noaptea; tot aşa şi planeta Marte. Luna a trecut în timpul fenomenului probabil mai jos de planetă, fără ocultaţie. 4) Jupiter cu LUl1.a, la 16 Octomurie 1926. Luna era în pri­ mul pătrar şi a trecut sub planetă, fără oculta ţie, la o distanţă destul de mare. 5) Marte CIt Luna. la 22 Octonturie 1926. Luna era în fază de lună plină, şi a trecut sub planetă. 6) jupiter cu Luna, la 10 Decemame 1926. Seara s'a putut observa luna în faza de nouă, planeta fiind ceva mai sus, după fenomen. 7) Marte cu Luna. la 12 Ianuarie 1927. Luna era în faza de primul pătrat, iar planeta trecu în conjuncţie deasupra lunei la o distanţă destul de mare, fără oculta ţie. 8) Luna cu Venera. apoi cu jupiter, la:] Feoruarie 1927. Ambele fură observate spre apusul soarelui, Juna fiind în faza de lună nouă. 9) Luna cu Marte, la 9 Feuruarie 1927. Seara, la ora 20 pla­ neta a trecut în conjunctie, de-asupra lunei, la oarecare dis­ tanţă, luna fiind în primul pătrar. III. Ocultaţia unei stele. O stea din constelaţia Fecioarei (Virginis) a fost ocultată de lună la 18 Fevruarie, ora 19,30 seara. Fenomenul a fost observabil cu luneta, steaua ieşind (emersiune) din ocultaţie la bordul de nord-vest al lunei. , IV. Observaţiuni de pete solare. Observaţiuni cu luneta as­ tronomică, făcute în localitate, .arată că privind soarele, el are 95 ai 1 [96] pde solare, în grupe ele mai multe, sau chiar singure. Ele se pot număra. Nu păstrează aceiaşi poziţiune în toate zilele, ci apar sau presupun că se mişcă. Aşa în ziua ele 10 Ianuarie a. c. se văd cu luneta trei grupe de pete: una pe equatorul solar, formata din 8 pete; alta în serni­ sfera nordică, la meridian, din 4- pete : iar alta în serni-stera su­ dică, de 7 pete; în fine o pată singură spre marginea de apus el cliscului solar. Deci în total ;; zrupe cu le) pete şi una singură, adică cu totul 20 pete. Aceiaşi observatiune în ziua ele \1 Ianuarie a. C., arată ace­ leaşi grupe mişca te în direcţia apus pe discul solar. Dispozitia lor este aceea a unor puncte negre, mai mari sau mai mici, ast­ fel grupate. Mărimea unora dintre pete este, comparati v cu acet'a :t pământului, «mai mare", după calculele astronomice. Maximum-ul ele pete ce am observat a fost la \) Fevruarie, cu :-l grupe de pete, având la un loc 2e) de pete; la (l Fevruarie ;1111 constatat 4 grupe şi 2 pete singulare, cu un total ele 27 pete; iar la sfărşitul lunei numărul petelor observabile a devenit 111ic: aşa la 28 Fevrua rie era o sigură pată Jn sernisfera nordică a soarelui. V. Aureolă lunară fu observată în cerul nostru la 12b�e­ \ marie a. c. după miezul nopţii şi după trecerea lunei la meri­ dianul locului. Luna tiind în primul pătrar, din cauza unei pănze ele nouri albi .ilto-stratus, se formă în jurul lunei o coroană cu lumină închisă, iar în jurul acesteia o aureolii cu spectru printre nouri, LI vănd violetul în interior şi rosul în exterior. Fenomenul acest:I a durat vre-o doua ore. Inginer Alex. Popescu. \. 96 iiiiiiiiiiiiiiiiii_iiiiii •••. >R •..• � .... _� [97] •••••••• S ••••••••••••••• M ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i ObTEHIA PObKbORISTICF\ i • • • • . :., .. ' . Gruia şi tatăl său N ovac Comunicată de Lucian Cosiin. Măndru-i ceriu, sfăntu soare Strălucea a sărbătoare, Iar sub umbra unui fag Şedea Gruia cu Novac. Gruiu se cam cugeta, Iar Novac îi cuvănta: - -Gruia, Gruia, fătul meu, Foarte-i rău năravul tău, Cu betiii te'nsoţeşti, Cu tălharii te sfătesti Şi nimica nu lucrezi, Numai ziua o prăpezi. Lasă-te ele toate-acele, Că aceste-s foarte rele, Că zău şi capul ţi-I măncă, Ori şezi în temniţă adâncă!" Gruia toate le-a ascultat Şi şedea greu supărat. Iar Novac că i-a grăit: -- "Ori ţi-i dor de pribegit, Doară ele căsătorit ?» - «Nu mi-i dor de însurat, Ci mi-i dor de Ţărigrad, Că prin tări am mai umblat, Dar în Ţărigrad n'am călca t. ,) Si-bătrănul îi grăia Şi'n necaz se jeluia : -- (, De-o fi bine, de-o fi rău, F�\ după cu văntul meu. Să nu faci de capul tău I Las{t-te de pribegie. S�t nu-mi puni tu vina mie; 0\ tu poţi înc[lleca, Tttrigrac1ul a-l cerca, Multe buţi a deşerta Si de moarte a te'mb�tta. Apoi Turcii te vor�ti, Peste tine-or n�tv�\Il, 7 La'nchisoare te-or băga . Şi ca nodul te-or lega Tot cu sfoare de mătasă, Caşi mâna ta de groasă ; Vei şedea ani tinerei Singur în fundul temniţei, Colo la tărmurul mării, Unele-şi bagă Turcii robii.» Gruia la astea a tăcut, Dar nimica n'a crezut. Pe-al său tatii nu l-a ascultat, Ci trei cai şi-a înşelat: Unu-i negru, cam arap, Altu-i cu stemă pe cap, Al treilea e cam sur Şi plăteşte o' ţară singur. El pe suru se găteşte .şi-l incoardă sprinteneşte. - «Bun noroc, tu, tată dulce!" Şi făcăndu-şi sfanta cruce S'opinti ca la zburat Şi îndărăt nu s'a uitat, Tot a mers, n'o mai cinat. Măne pe prănz la 'f[lrigrad. "Gruia-al meu, --- Novac CI ZlS Imi făcusi vorba de răs ' Lasă numai, vei păti Cand cu Turcii te-i 'ntălni-. Gruia întră 'n Tăriarad Şi dealungu l-a 'lua't ; .şi la comu pi.aţului, La birtll 'mpftratului, Unele a fost vinu bun, Birt:C'tşiţa de romtm, Ochii săi îşi trăg[ma Şi pe uşă el tuna ; A poi fruntea şi-o 'ncreţea, 9"" - / [98] \ \, pici jos. Cătră Ana aşa grăia: - «Tu Aniţă, birtăşiţă, Adă-mi vinu cu vadra, Să-ţi dau bani cu grămada!" Birtăşiţa atunci i-a dat Vin, tot p� nernăsurat. Dar nul bea precum S21 bea, Fundu odată-l întorcea. Bea de trei zile deplin Şi beu trei buţi de vin Şi-o butonă de vinars Dintr'o dată că a tras, Nici pe fund n'a mai rămas; Şi mânca o vacă grasă, Dar n'a pus banii pe masă. Când Aniţa bani cerea, Se făcea că n'o pricepea, Palma, pumnu şi 'mprejur Peste faţă o lovea, Sângele de izbucnea. Birtăşiţa se mănia : Haina albă lepăda Şi'n a neagră sernbrăca, La Impărat alerga. Când în casă a intrat, Impăratul a 'ntrebat : - "Ce-i Aniţă, birtăşită, Că azi trei ani s'au împlinit, Tu de când n'ai mai venit? - Inăltate Impărate, Mi se face nedreptate. Poate îi dela Dumnezeu, Că-a picat în birtul meu Un voinic ardelenesc Cu clăbăţ sălegenesc, In vesminte româneşti, Cu trei cai moldoveneşti. Bea de trei zile deplin Şi beu trei buţi de vin Şi-o butonă de vinars Dintr'o dată a tras, Nici pe fund n'a mai rămas; Şi mâncă o vacă grasă, Dar n'a pus un ban pe masă. Când de bani eu am grăit, Peste faţă m'a lovit", Impăratu se mira, Păru de frică-i tremura Şi-apoi puse întrebare: - -Dară ce făptură are? \ - Nici nu-i nalt, dar nici gros, Cum e omul mai frumos. Dar voinicu e osos: Cum te prinde, cum 98 E cam negru roşcovan, Cugeţi că-i un căpitan; Când se uită pe sub gene, Lumea ele el cât se teme; De trei pălmi e lat la frunte, Şi nu prea vorbeşte multe; Pe dinsus de gurişcioară Are măndră mustăcioară Şi din şele în călcăie Incălţăminte de Anglie; Are în clăbăţ o piatră De ajunge ţara 'ntreagă. - Tu, Aniţă birtăşiţă, Eu de aici nu te-oiu lăsa, Pănă tu nu-mi vei jura Că nu-i spune că-s acasă, Că'n mânie maţele-ţi varsă, Că acela-i mare drac: El e Gruia lui Novac. Corbii de l-ar fi mâncat, Că nimica n'a lucrat. De trei ori ţara a prădat. Du-te acasă şi-i dă vin, Pune-i vasul cum stă plin. Dă-i tu tot ce va pofti Şi de bani nu-i pomeni, Că eu toate le-oi plăti. Şi de-l poţi tu îmbăta, Turcii să-I poată lega, Dar frumos vei căpăta, - Inăltate Impărate, Numai pot după dreptate!" Birtăşiţa când ieşea. Cătră casă propăşi a Şi'n birt când se băga, Gruia 'ndată o 'ntreba: - "Unde-ai fost, mită bătrână? - In vecini, după lumină! - Fie-ţi scroafă mumă-ta l Caut că eşti ele legea mea, Dar ştiu ce ar fi a ta: Pumnu sau spătuta mea. Şezi acasă, nu umbla Şi dă-mi vin tu de a bea l­ Ana vin îi aducea, V oie bună îi făcea, Dar el bea vin pipărat Şi'n curând pica ele beat Şi pe jos s'a tăvălit Şi ca mort a adormi t. Turcii când au auzit Cum că Gruia-i-adormit, Ca în turmă se stringe a , Cât pe-afară nu 'ncăpea. I -1 [99] Dar. cei ce 'nlăuntru intra, Stau şi numai se uita, Că Z{LU ei nu cuteza De Gruiţa a se apuca. Când veni un turc bătrân, Cu barbă de păgăn, Cu un turban aşa de scund Si cu cioareci rupţi în fund, Către soţi el se 'ntorcea Şi'n mânie le zicea: - "Turcilor, nebunilor, Sărăcia-i vorba multa, Haina lungă, minte scurtă, Dar ce staţi de cugetaţi? Dar ce staţi d� nu-l legaţi? Nu-i deştept, dar nici beat, Cum îi mai bun de legat!" Turcii atunci se apucară Şi pe Gruia îl leg ară Cu o funie de mătasă Impletită 'n trei şi 'n şasă, Ca şi mana 'n cot ele groasă, Şi cu-o funie de fuior , Ca fluent la picior. Când cu funia îl lega, Gruia că se deştepta, Se 'ntindea şi mai casca, funiile se despica. Numai ceea de mătasă Toată 'ntreagă mai rămasă, Căci aşa l-a blestemat Tată-su cel supărat, Pentru ca nu l-a ascultat. -- • Turcilor, boerilor, Deslegaţi-mă un pic, C2l mai am un lucru mie: Să bag mana 'n posonar, Să scot peană, călimari, Şi să scriu lui tata carte, Că-s aice din departe, Că Gruiţa-i în prinsoare Şi azi-măne el că moare». Dară Turcii se făcea Cum d1 ei nu-l pricepea, Dar zău ei nu cuteza, 0\ ele Gruia va scăpa, Nu-l mai pot ei căpata Şi pe Gruia d1 I-au dus Ca pe başie tot pe sus Colo la ţărmuri mari, Unde-şi bag{t Turcii robii Unde-i g:1rJa împlfmtata, Unde-i ţeapa câştigatii, Apoi îl deslega Şi 'n fiere îl băga, Tot în fiere pănă 'n şele, Tot în pante până 'n spate, Tot în lanţ pănă 'n grumaz. Şapte ani au şi trecut Şi de fiu Novac n'a ştiut. - «Hei, tu sânge de păgăn-, Striga Novac cel bătrân, "Ce-ai făcut cu-al rneu fecior? Nu mai pot aştepta ele dor l­ Apoi el a fost avut Un corb mândru şi plăcut, Gruia ele când fu mai mic, Corbu cam vorbia un pic. - «Pasere, pas ere neagră, Du-te, sboară lumea 'ntreagă, Să-mi spui veste ele fecior, Că de doru lui eu o să mor. De-ai făcut tu cuiva bine, Fă tu azi şi cu mine. Şapte ani s'au împlinit Şi eu de el n'am mai auzit. Nu ştiu, în ţeapă-i implăntat, Ori în temniţă-i băgat? Nu ştiu 'n apă-i înecat, Ori în prăpăstii-i-aruncat?­ Novac corbu şi-a mănat, Corbu 'n aer a sburat, Tot din aripi fălfăind Şi din gură foc sclipind. Şapte ţări el a sburat' Si de Gruia n'a mai dat. Când a ajuns el opta ţara, De ostenit era sa piară. Se punea să odihnească, Se punea sa se mai ciulească, Când şi când să mai croncă- nească. Când sbura el cam pe sus, Despre Gruia nime nu i-a spus; Cănd sbura el mai pe jos, Despre Gruia veste a scos, Că pe-o casă croncănea Şi Gruiţa-l auzea Şi elin temniţ[l-i gr[tia: - «Dar ce dor dt te-au luat, Tu la mine de-ai sburat? Doara oehii vrei S[l mi-i mânci? Doar�l faţa să mi-o strici? Doar[l ştii d-s de pierit, Şapte ţări de ai venit?» Corbu atuncea dl i-a spus: � «Gruia, aice nu m'am pus Nici ca ochii s:l-ţi-i m:1ne, . 99 [100] \. \ Nici ca faţa să. ţi-o stric, Ci mă mână tatăl tău Ca să caut pe Gruia-l său: Şapte ani s'au împlinit Şi el de tine n'a mai auzit. - Corbule, tu, fătul meu, Să-ţi ajute Dumnezeu. De-ai făcut tu cândva bine, Fă acuma şi cu mine. Când de aicea oi scăpa, Cu sânge te-oi adăpa, Cu carne te-oi sătura. Sboară tu 'n căntălărie, Adă-mi frunză de hârtie». Corbu atunci sbura Şi hărtie îi căuta Şi'n temniţă i-o băga. Gruia prinse ca să scrie, Căci mai simte bucurie Şi ce până din mănunchi (?) Puse hărtia pe genunchi, Scrise 'n mijloc tot necazuri, Dar mănia pe delături, Apoi cele cornurele Le-a umplut de lăcrărnele. - «Corbule, tu, fătul meu, Să te duci la tată-meu, Să ajungi pe-apus de soare, Şi să-i spui că Gruia moare, Căci poimâne, în prănz mare, Mă vor scoate la pierzare!­ Corbu atuncea că sbura Şi din aripi fălfăia Şi din gură foc voma, Şi acasă ren turna. La Novac lumini ardea, Tocmai cina şi-o punea. Dar şi corbu a ajuns, Pe fereastră el s'a pus. Croncăni şi pe urmă a spus Că scrisoare i-a adus, Că Gruia-i de pierzare Păn' poimâne 'n prănz mare. Dar Novac se necăjia, Caşi pruncu mic plângea Şi se lăsa de-a cina Şi se găta de a pleca Şi afară el ieşia Şi 'n grădină că păşia. Scoate cal minunat, In mătase îmbrăcat Şi cu ciucuri de argint, Cum n'au mai fost pe pământ, Şi se 'ncinse cu o spată 100 De cinci degete de lată Şi cu una ce-i de şider, Ce străbate şi prin fer. Una-i trebue pentru el, Alta-i pentru feciorel, Şi Novac mergea, văntu 'ntre­ cea Şi când mergea, paseri pareri . fugea, Parcă se prăpădia, nu se mai vedea. Când văzu o mănăstire, Ii căzu lui ceva 'n fire Şi 'n lăuntru se băga, Pe călugări a-i scula. Dară ei se spăimănta Şi să între nu-l lăsa. - «Alelei, tu, moş Novace, Dar ce vrei tu a face? Vrei tu să ne prăpădeşti, .Mănăstirea să jefuieşti? - Nu vreau să vă prăpădesc, Mănăstiri să jefuiesc, Ci-mi daţi port călugăresc, Că am să călătoresc Inca azi la Tarigrad; Am o treabă la 'mpărat Şi nu vreau să mă cunoască, Ci să ţin eu lumea proastă l­ Călugării descuiară, Pe Novac intămpinară Şi 'n vesminte-l îmbrăcară, In port călugăresc. Şi-arunca cel românesc; Dar şierpariu l-a luat, Că-i CU galbeni îndesat, Şi cu armele gătat, In minut s'a depărtat. -- «Rămâneţi cu Dumnezeu" Că eu caut feciorul meu I­ Când în ţara cea turcească Vede o năpastă drăcească. General împărătesc Lui Novac in cale a stat Cu 'n paloş lung şi lat Şi atuncea i-a strigat: - -Măi, să ştii că eu am jurat Că pe cine-oi întălni, In minut l-oiu prăpădi. Să te văd, măi jugă neagră, De-ai aflat în lumea 'ntreagă Cine ştie bătaia a începe Şi-apoi la fier se pricepe." Dar Novac atunci grăia, [101] Se facea 3. se jeluia: - '«Turcule, mă lasă 'n pace, Las', nimica nu-mi mai face, Că-s preot, nu mă ştiu bate Şi-am o cale, zău, departe. Eu. ştiu numai a cânta, Cătră cer a mă ruga. Ado paloşul la mine, Că ţi-oi spune de-i de tine." Turcu tare să râdea, Paloşu îi întindea, Iar Novac că mi-l primea Şi mânios aşa-i grăia: -- «Alelei, tu turc cânesc, Ştire-ai că-s fiu românesc Şi eşti pe mâna lui Novac, Si Novac e mare drac! Nu-i călugăr de-ăl sfinţit, Ci e omul cel păţit." Trecea mintea turcului, Taie-i coaja capului Şi cu paloşu a dat Capu de i-a retezat, Pe urmă 'n drum l-a lăsat. Novac merge pe-a sa cale Şi ajunge pe prânzu mare In cetatea Tarigrad. De divan a întrebat, Şi auzea că sfat se ţâne Să-I piarză pe Gruia mâne. Apoi divanu a căutat Şi 'nlăuntru când a intrat, Peste şapte turci a dat Pentru Gruia ţinând sfat: -- «Bună ziua, măi boieri, Auzii o veste ieri: Că-aveţi pe-unul de pierit. Vreau să moară spovedit!- -- -Dar ce vrei tu.jugă neagră, Ori viaţa nu ţi-i dragă? Du-te şi-ţi caută de treabă! .- Ştire-aş da azi Turcilor Că porunci s'au dat călugărilor Ca să umble tot prin ţară, Să nu lase ca să piară Vre-un creştin nespovedit. Poate-i vrednic de ieşit, 01' că-i vrednic de pierit, Căci e viţă de Novac Şi fu 'n ţară mare drac. In viaţă n'a lucrat, Numai ţara a prădat. De l'a ţi scoate, bine-aţi face, Căci l-aş învăţa la carte; Şi de-a fi cam tinerel, Vă dau galbeni mulţi pe el, Ca să-I fac diaconel. Eu vă rog pe Dumnezeu! -- Ba, că-i hoţ ca tatal său. - Vai, de nu-l veţi prăpădi, Galbeni mulţi voiu dărui, -Ba, nu-i vrednic de a-1 iubi!­ Şi Novac se tulbura, Din divan el renturna Şi pe dată încăleca Şi la temniţă el alerga. Cum Novac s'a depărtat, Un turc, mititel de stat, Dar al dracului la sfat, Către soţi a cuvăntat: - «Turcilor, nebunilor, Nu pricepeţi voi nimic? Nu-i călugăr, ci-i voinic, Hainele-s călugăreşti, Dar vorbele îs novăceşti.» Turcii atunci se luau După Novac, alergau, Dar Novac se ştie apăra: In şerpari mâna-şi băga, Galbeni mulţi le arunca. Turcii încep acum a strânge Şi se lasă de-al ajunge. Când Novac temniţa a aflat, Temniţa cât s'a crăpat. Şi cu spata cea de şider A tăiat de da de fier, Şi pe Gruia afară l-a scos Şi ţâpa ferele jos, Altă spată lui i-a dat Şi aşa a cuvăntat: - -Gruia, Gruia, fătul meu, Uită-te la tatăl tău, Şi prăpăde turculeţi, Că nu-s vrednici nici de-un preţ. Tu la margini ţine-te Şi la mijloc lasă-mă, Căci de când eşti în şerbie Ai pierdut şi din tărie. -- -Dă dar, tată, caşi mine, Nu cruţa chiar pe nime!,,' Gruia sta într'un picior Taie Turcii ca la bujor; Pân' sta bine pe-amăndouă, Au tăiat o sută 'n două; Când se răzima 'n călcăie, Turcii zac peste-o mie. Novac merge rotogol, 101 [102] Culca Turcii rotogol Şi pe urmă a apucat A zdrobi prin Ţarigrad. . (Auzită dela M. Brănda din Şi pe Cruia l-a scăpat. Intr'un ceas şi jumătate Nu avea pe cine bate. Cornea, Judeţul Severin.) •••••••••••• Soarele şi Luna 1) Plecă măndrul soare Ca să se însoare, Pe optsprezece cai, Toţi păscuţi în rai. Toată lumea umbla, Zece cai pica ; Cei opt tăbăra, Soţie 'şi afla. Napoi se'ntorcia Şei! la soru-sa, La sora, lună Şi-aşa îi strigă : -«Teşe, soro, ţese, Tăsături alese, Suluri de postau, Că oi să te iau; Suluri de fuior, Să te iau cu dor; Suluri de mătasă, Să te fac mireasă. Că eu am umblat, Păn'la scăpătat, Şei! prin lumea toată Şi prin stele roată ; Potrigioara mia N'o putui află. Făr' numai pră tine, Să sameni cu mine!" [ar sora sa luna Aşa îi strigă ! -r-r- «Puternice soare, Al meu frăţioare ! Atunci mi-i lua Să fiu soaţa ta, Când vi-i face punte, Punte peste munte; De lăturea pun ţii, Und'se despart munţii, O fântână lină, Cu apă slădină, Mănăstire naltă \ \ In slăvi spănzurată, Şi-un popă de ceară, Ca să ne cunune Şi să ne 'mpreune.» Soarele pleca, Cu găndul găndia, Pre loc să făcea, Ce luna poftea, Apoi Set 'ntorcea, Şi iară striga: - «Tese, soro, ţese Tăsături alese, Suluri ele postau, Soro să te iau; Suluri de fuior, Să te iau cu dor; Suluri de bumbac, S:1 te iau cu drag; Suluri de mătasă, Să te fac mireasă ; Că tu ce-ai poftit, Toate am împlinit. l) Soru-sa luna Aşa mi-ş' zicea: -- "Puternice soare, . Al meu frăţioare, Atunci mi-i lua De soţia ta, Cănd mi-i face iară O scară de ceară, De jos pănă sus, Şi să mi te duci La Moşu Adam, La baba Eva, La soţia sa, Pre iei i 'ntreba : O-i bine să ia, Frate pre o sor, Ce-o iubeşti cu dor!? Şi-or n'o fi păcate Să ia sol' pe frate! ? 1) Comunicam de R. S. Molin, 'care a cules-o din Banat. Se notează că această baladă e cunoscută în sudul j\:td. Căraş numai în comunele Măidan, Ră .. chitova şi Brosteni. 102 [103] � I I I r:J Ce n'am mai văzut De când m'am născut !» Soarele găndea, Scara se făcea, Pre ea se suia, P[mămi-ajungea La Adam, Eva, Şi îi întreba: - "Putea-ar luă D'oi pre soru-sa ?» Iar Adam, Eva, De mănă-l lua, La iad îl ducea, Iadu'i-arăta Si îl întreba: -'--- «Place-i iad ar ba ?» Soarele zicea Cătr' Adam, Eva, Să-I scoată afară Din această pară. Iar Adam, Eva, De mâni îl lua, La rai îl ducea, Şi îl întreba: - -Plăce-i s'o ia ori ba ?» Soarele zicea: -- "Cui nu i-o plăcea La mese întinse, Cu făclii aprinse, La jocuri jucănd, La lăutari cântând, Pre Domnul lăudând ?» Iar Adam zicea Cu baba Eva: - «Dacă-ţi place'n rai, Soră să. n'o iai l» Soarele eşia, J os se pogora, Păn la soru-sa Şi aşa-i zicea: - "Tese, soro, ţese, Tot suluri -alese, Suluri de postau, Că oi să te iau; Suluri de fuior, Să te iau cu dor; Suluri de bumbac, Să te iau cu drag; Suluri de mătasă, Să te fac mireasă ; Că ia-am întrebat Şi Adam m'a lăsat, Nuntă putem face, Cum noauă ne place." Puternicul soare, Câte stelişoare La nunt' aduna: Frunze şi iarba, Câte stele 'n ceri, Toţi ca nuntăşei ; Luceafărul mare, Ca cumă tru mare ; Luceafărul mic, Şei! ca şi vornic. Carul ca ceiuş, Purcari ca stegari. Cu nunta pleca, A se cununa. Făr'voia soru-sa, La mănăstire albă, Cu popă de ceară, Ca să mi-i cunune, Şi să-i împreune, . Mergia, cât mergia, Pănă ajungia, La fântână lină, Cu apă slădină, Când iei ajungia Lun' aşa striga: --- "Puternice soare, Al meu frăţioare ! Opreşte puţin, Să mai odinim, CCI mi-i sete tare, Şi mă dor picioare. - Şezi, că eu mă duc Ap�l să-ţi aduc; S'aduc apă ţie, Şei! din pălărie.» Iar luna zicea Că apă n'o bea Din palărie unsă, Că îi puturoasă, - "Tu dară să-mi spuni, Să-ţi aduc din pumni? --- Ba, c'ai asudat Şi are gust sărat,» Apoi s'apleca, Apă spre a bea Din lină fântână, Cu apă slădină, Soarele o lăsa Singur singurea, Iar ea s'apleca Şi'n fântână săria Şi din grai grăia: Că mai bine vrea, A fi smoală petrilor 103 [104] 104 :t i I I Şi sus pre cer îi punia : Pre soare la răsărit Iar pe lună la sfinţit, Lumea să ovederească, Mai mult să nu se 'ntălnească . Nu grijeşti de nimenea ? Hoţii ici, hoţii colea, Hotii la Chitiana-. Buruleanu ce-mi făcea? «Eu sunt pus dela Cernet, Câţi hoţi 01' fi în judeţ, Să-i: prind, să-i duc la Cernet». Iar cocoanacă - i zicea: -- -Burulerre, dumneata Lasă hoţii la naiba, Blaga 6) mea şi cu CI ta S-o măncăm cu lingura, . Să mai dăm şi altora. -� Ia taci tu, cocoana mea, Că de mi-o vrea Dumnezeu, Cu aurul să mă joc Şi de argint să-mi bat joc." O lădiţa dt-mi avea, Frumoase ţoale 'mi scotea: Scotea o chivără verde Şi-mi trântea puşca la spete. După hoţi că-mi şi pleca, Hoţii ici, hoţii colea, Hoţii la Chitiana. Colea 'n vale în bunget Să lovi cu hoţii 'n piept. Buruleanu ce-mi făcea? Trusu 7) la ochi aşeza, Dar Arămbaşa 8) 'i zicea: - -Burulene, dumneata, Tine bine, nu ela 'n mine, Că sunt voinic ca şi tine." Dar un voinic scurt şi gros, Cu cojocu lăţuros, La inimă mai căinos: •••••••••••• Buruleanu 1) Şi mâncare peştilor, Decât ea, ca sar' Să ia frăţior. Dumnezeu 'ns-o vediă, Din fântână o scotiă, Foaie verde ismă creată, Când fu ] oi de dimineaţă Buruleanu se sculase, Cafeaua la foc pusase, La biserică 'mi plecase, Cu greaţă de dimineaţă, E pui ere 2) ele viaţă. -- -Părinte, Sfinţia-Ta, Citeşte-mi Vanghelia, Ti-oi plăti osteneala, Că greata de dimineaţă E puiere de viaţă.» Evanghelia 'i citea, Osteneala i-o plătea, Acasă că mi-ş pleca, Caii la răzvan punea Şi cocoana şi-o lua Şi la livezi dt-mi pleca. Oamenii s'au naclolit 3), Livezile le-au cosit, Câte una ce-a hidit 4) Şi pe alea le-a pocit. La cel păr mare 'mi trăgea, Frumoasă masă 'ntindea El doar şi cu cocoana. O ploschita dt-mi avea De-o vadră ş-o polomeacă 5). Da' ei bea şi se cinstea. Când ochii că şi-arunca La oparte, cam la spate, Cine vine şi soseşte? Căpitanul Nicolin, Ce face slujba deplin. «Burulene, dumneata, Da miş bei cu coc.oana, l) Comunicatii de G. 1\IL Pasculescu, din Coveiu-Dolj. O v.nia ntn a acestei balade se află În -Poez ii Populare" de G. Dem. Teodorescu, 1885. Buc. pag. 600. �) Puiere de viaţă = sfârşit de viaţă. ,:) Nadol = cu putere extraordinar,\. Nadolil: Încrezuţ; În puterea lor, nu vor :stl mai asculte, s'au răzvrătit. 1\ 4, Hidit = lrIsat. el) Polomeacă = cMdare eli' :l�am:1 coslor;t'l. 6) Blag-rt = ayere. ' 7) Trusli = arma. \ 8) Arâmbaşa = dipelenie, [105] - «Arămbaşo, dumneata, Da' ce mi-l măngâi aşa? la dă-mi-I pe mâna mea. Vedea-vei ce i-oi lucra l­ Trusu la ochi aşeza, Pe Buru leanu '1 lovea La r[ttezul părului, La marginea fesului, Unde-i greu voinicului. Peste-un gros 1) că-I dobora Şi Arămbaşa 'i zicea: - -Burulene, dumneata, 01' eşti călător la Dii 2), De-ai pus grosul căpătâi ?" (Auzită dela Afrem M, Buruleanu ce-mi făcea? Mâna 'n pozănar băga, O hârtie că-mi scotea, La cocoană că-mi scria Să vie 'ridată să-I ia. Iar cocoana, de-o vedea, Să ducea de mi-I lua Şi din gură-aşa 'i zicea: -- -Burulene, dumneata, Las: să-ţi fie rău, nu-aşa! N'a! ascultat vorba mea: Blaga ta şi cu a mea S-o măncăm cu lingura, SCt mai dăm şi altora». Vâlcan, din comuna Coveiu-Dolj). •••••••••••• Soacra şi nora Tinerea mă măritai Şi rea soacră 'mi căpătai, Când dă 'n căne, Dă şi 'n mine. Cătră câne zice: nea! Cătră mine: nea, căţea! Dacă văzui că-i aşa, Mă rugai la Precesta ; Pusei secera la brâu, Si m'am dus să secer grău. Săcerai până la prănz Tot cu amar şi cu plâns. Săcerai păn' la amiaz, Tot cu lacrămi pe obraz. Toate soacrele veniau, La nurori prănz aduciau ; Numai soacră-mea nu vine, Deacă-i inimă de căne. Vai! soacră-mea nu venia, Că s'o băgat dracu 'n ea. Deac'am văzut că-i aşa, 'M'am făcut o păsărea, Şi m'am dus la maica-mea, Ş'am început a cânta. Maica din grai îmi grăia: «Du te de-aici, pasărea, Că doar nu eşti fata mea. Că fata mi-i dusă 'n lume, Să nu-i mai aud de nume. -- Maică, măiculiţa mea, Dar deschide fereasta, Că eu mi-s fetiţa ta !- Ea fereasta deschidea, Bine, Doamne, că-i părea ! După masă mă punea, De mâncare îmi ză tea b ) Colăcei cu lapte dulce, Dela ea nu m'oi mai duce. Cătă-i lumea şi ţara, Nu-i slujnică că nora, Că ea unde-o mănă, merge, Şi sămbrie nu mai cere. Ea se duce şi desculţă, Omenie de o greşită 3) ; Desbrăcată, sufulcată, Omenie niciodată .. Bine zice căntecul: Soacră, soacră, poarnă acră, De te-ai coace un an ş-o vară, Tot rămăi poamă amară ! (Cules din comuna Valeadieni, Banat). George CataDă. 1) Grosu = copac. 2) Dii = Vidin. 3) groşiţă = criţari (2 bani). 105 [106] Căntece Foaie verde meri domneşti, Geaba mândro mă iubeşti, Că nu ştii să mă păzeşti. -- Ba eu neica te-aşi p ă zi , Dar mi-e bărbăţelu-aci. Aşteaptă păn' o adurrni, Că ochii nu ţi-o sări. Aşteaptă pănă deseară, Că-I mănă ţaţa la moară. Dare-ar Dumnezeu năvală, Să umble din moară 'n moară Cu căciula subsioară, Să te culc cu capu 'n poală, Cu mâna la ţăţăşioară. Dare-ar Dumnezeu de-o sloată, La moara să fie gloată, Să stea o lună 'ncheiată. Foaie verde trei gutui, Apucai la jii, Il;! j ii , Lăsai Gilortu pustii-, Căci pe lunea jiului (Auzite de la Ion Grigore Ca la sânu PUlUlUI. Foaie verde meri domneşti Fetiţo de la Stroeşti, Spune neicăi a cui eşti, Dece dracu nu iubeşti? Căci ca mâine 'mbătrănesti Şi pe urmă te căeşti. - Foaie verde meri cretesti, Mariţo din Tălpăşeşti Spune neicăi a cui eşti? -- Eu sunt fata lui Ioniţă, Amureaza ta, neicuţă. Foaie verde trei coceni, Măritată 'n Brădiceni, Oi la deal de Stolojeni. Foaie verde fir mărari, Ş'am ibovnic lăutari Cu numele Grigoran, De cântă la Sărbu 'n han. Trage Grigoran cu arcu De se minună şi dracu. Popescu din Vlăduleni-Gorj), Em. Gr. Marica, Tg-Horez . •••••••••••• Descăntec de dragoste (se des cântă Duminecă dimineaţa) Spre sfânta Duminecă de dimineaţă / Mă sculai, ./ Pe poteca plecJ.!C( " t::ItA·.·""u.:J11_f"'t""> ",,-_ _.ua, Tănguirtua-mă. Nimeni nu mă vedea; Numai Maica Precista, Ca o fecioară ce era Din cer se cobora, In căruţă de argint, Dragoste aducănd Cu gă.Jeata plină, Cu busuioc 'n mâni"t. - "Ce te vaeţi . '\, - Mă vaet că m'au unU Vecinele, stri"tinele, \ (Comunicată de D-şoad Sl21 tioara- Vâlcea). 106 Curnnatele, suratele. . =-Taci, nu te vi'tp�q.P-}1 te tăngui, Cfl leacul tM1 - •. ' îe va fi." Maica Precist'i _ -,:c'i ce era, De mană mă I iiJX şrrnă ducea In raul lui Iordan, La fântâna lui Adam Şi mă spăla, In apă mare mă boteza, Apoi ele măna dreaptă mă lua, In ţărmură mă ridica, Acolo cu soarele mă 'mbrăca Şi cu luna mă 'ncălţa Şi 'mi punea în umeri 2luceferi Iar elin frunte steaua de la munte, Toati"t lumea la mine si"t se uite. Eugenia Dumitrescu, din comuna [107] Cuvinte dialectale 1) Alion-alioni-a1ionii: Copacul numit în popor lemn cainesc, platan sau palla11_ (In Dicţionarul Limbei Române, publicat de Academia Romană, 1913, îl aflăm (p. 118) numai ca nume de pa­ săre, In Dicţionarul lui Tiktin nu este) . Bâlb�tr2t-bâlberi-bâlberile: Bălbătaia sau vălvătaia focului. (In D. L. R. p.452, cu acelaş sens, citat în Vâlcea). Bă12tldu: Umblă cu lucrurile bălălău, adică încurcă totul. (Lipseşte în dicţionare). Bazaocche : Bazaoache i se spune omului care, dupăce că este infirm, mai are curajul să se laude că este puternic. (O. L. R. p. 530, şi T. p. 171). Boţogan-boţogani-boţoganii: Botos, fără ruşine. Boţoganului i se mai zice şi porcotos. Buduroi-buduroae (buduroiurij-buduroaele (buduroiurile): Un trunchi de copac scobit înnăuntru în sensul lungimii (D. L. R. p. 674). Buibărzzc-buibărace-buibăracele : Jî1etcă lucrată din lână, ce-o poartă femeile iarna; însăşi ţărancele îşi lucrează aceste buibă­ race. (In D. L. R.p. 679, nu este precizat sensul). Căzsnă-căline-câlinele : Cumnată (pentru nevastă, sora băr­ batului său este călină). (Cu . alt sens decât cele din D. L. R. p. 52 din fasc. 1. part. II, şi T. 267). Căloi-căloi-căloii: Derivat augmentativ dela cal. Calului care are capul în disproportie cu trupul, i se zice căloi, Căloi, în sens figurat, i se spune omului matur, ce se amestecă in chestiuni copilăreşti. Căloiului i se mai zice şi căluoz. (D. L. R. p. 30, din fasc, I, part. IL) Cărăbit: Se zice că un om e cărăbit, dacă este puţin co­ coşat. A cărăbi-cărăbire : A da lovituri multe, a căra lovituri de ciomag în spatele cuiva. (Vd. T. 289 cu alt înţeles; tot aşa şi: a cărăbăxs). Cârlizoes-cârlianşi-cărlianşii: Unii dintre ţărani numesc geam­ başii cărlianşi, fiindcă, după constatarea lor, geambasii mai nici­ odată nu fac negustorie cu vite bătrăne, şi mai cu seamă cu cai bătrâni. C-' 'ului tânăr i se zice cârla11, cumpărătorul acestuia ia num-i lians. In majoritatea cazurilor, cumpărător-van- zătorul '--- .inere se numeşte cărlians, Ciucă-ciuci-ciucile: Ciuca lui să asculte cântece haiducesti, adică: plăcerea lui să asculte, etc. (La T. cu alt sens, p. 364). Clic-c/zcuri-clicurile : S'a făcut mult clic, s'a făcut mare haz, s'a râs mult. (T. p. 374). Dârdor2t-dârdori-dârdorile: Grabă, zor, afacere (Nu e în T.. dar se găseşte la L. Şeineanu şi Răsmirită), Termen f. obişnuit, A dudăz-dudătre : In loc de a bubăi-bubăire (a tuna). Când focul din sobă arde cadenţat se zice că dud[te. (In dicţionare aflăm nu­ mai pe obişnuitul a duduz). 1) Din lista trimisă Redacţiei am înlăturat pe cele ce erau mai cunoscute, şi am menţionat după fie care cuvânt, în paranteză, dacă acel termen se găseşte în Dicţionarul Româno-German al d-lui Dr, H. Tihtin, 19l13-1926, sau în Dicţionarul Limbei Române, publicat de Academia Română şi anume între A şi Cani, apoi dela E: la Hole, 1910-1914. Silab a accentuată am tipărit-o cu o literă cursivă. Acolo unde nu am adăogat- o notă în paranteză, Ia urmă, la un cuvânt, însemnează că nu l'am aflat în nici un dicţionar de al nostru (Redacţia). 107 - "" --, [108] uuva-uave-aavele :.t, iar alţii cu piei de vulpe ori de lup. Se umplea curtea Ispravnicului de păsărirne şi cămăr'ile de bunătăţi. Dar cu toate astea nu te ierta să vii fie-cum, şi nici să vii călare pe orice gloabă. Numai ce ne spunea: «Voi sunteţi beeri, nu calici, şi ţineţi norodul lui Vodă subt voi; să nu vă prind că veniţi ca nevolnicii l-. Ne punea apoi să iscălim în condică, şi vai de acel ce nu avea la brău călimara de alamă să lucească ca aurul, ori n'avea condeie ori plaivaz, că te făcea de baznă În toată lumea, şi pe o săptămână te punea de slujbă la zapciu ! Ajunsese bieţii mazili să înprumute de pe la locuitori din înprejurirni cai ce se găseau mai buni, numai să nu dea de dracu. Pentru mulţi boeria era adevărată calicie, căci mulţi se sărăciseră, şi lumea ne spunea, când ne duceam în so­ bor de oameni, la tărguri, hramuri ori nedei : -fudulaşi-. Era adică numai «hainele de noi», că în gospodărie sărăcie şi în pungă nimic. La o inspecţie a condicei, numai ce-mi spune Ispravnicul: - -Măi, mazile Ioane! Zapciul cel vechi şi cu mine te-am scăpat de oaste, că am fost prieten cu bunicu-tău şi am cunoscut pe tat-tu. Asta nou e mai de lume nouă, mai cărturar, şi acolo la voi n'are pârcălab bun. Părcălabul care-I ştii, vine cu răboa­ jele greşite şi vai de capul cămăraşului dela dăjdii până le des­ curcă! Iacă condicile, tabla pentru curea, şi apucă-te de treabă. Domnia nu aşteaptă păsuială la biruri şi dăjdii, Apucă-te de muncă şi fii om de nădejde l- Când am adus vestea acasă, parcă i-am opărit pe toţi ai mei. Ce era să fac? M'am pus pe muncă; am trecut birnicii în cond ici şi am plecat după încasat. A trecut cu puţin peste ră­ boajele vechi. Oamenii erau săraci, şi nu puteam lua de unele nu aveam ce lua. Ba la mulţi le-am dat bani pentru zile de muncă înainte, să-şi poată plăti dările. Ce mi se da pentru munca şi pier­ derea asta de vreme, era tot una cu nimic; unde mai pui că te învrăşmăşau oamenii. Am ţinut şi părcălăbia, -' adică, cum i se zice azi, percep­ \ia,- timp de patru ani, apoi am scăpat de ea, aruncănd-o în spi­ narea vărului Dobrotă .... De trei ani intrasern în domnia lui Cuza Vodă. Scăpa sem de armată, îmi vedeam de treburîle gospodăreşti. Se schimbase multe ! Aveam la judeţ prefecţi şi, la plăşi subprefecţi. Locuitorii stăruiau să fiu primar; dar deşi al�s între consilieri, n'am voit să primesc, şi primar de atunci şi pană acum s'a ales mereu vărul 118 [119] Dărju, care era şti�t?r .?E; carte .şi căntăret de biserică. Am fost ales însă între consilierii judeţeni, în urma noilor legiuiri, care au venit mai în urmă. Când a fost cu Cuza şi luarea averilor mănăstireşti, numai ce mă pomenesc cu suprefectul la mine în miez de noapte: - «Boer Ioane, hai S2l luăm actele Tismanii şi S2l facem catagrafie, c'aşa'i porunca domnească. Am o roată de călăraşi şi aştept să vie căruţa cu nişte slujbaşi dela Tărgu-Iiu-. L·am rugat frumos să mii ierte, că sunt cam răcit, iar un picior mă doare grozav şi nu pot în­ căleca, De răcit nu eram răcit, dar piciorul mă durea, căci se prăvălise peste el un butuc. Nu ştiu ce or fi făcut pe acolo, dar am auzit că au ridicat coridicile ele socoteli, actele ele dănii şi hrisoavele domneşti, pe care le-au dus la Tărgu-Iiu şi ele aci Ia Bucureşti. Şi ce era la Tismana pe timpuri L ... Trei zile te ospăta cu mândri, cu beutură şi toate bunătăţile, şi numai a treia zi te in­ treba ce vrei şi ce p21S te aduce. Era buţile cu vin şi cu rachiu in pivniţele mănăstirei, ele te suiai cu scara pe ele! Beciul mănăs­ tirei era plin cu putini cu brânză, burdufuri cu brânză şi cu unt ori lapte storcit. Staretul avea eleşteie cu păstrăvi, ele unele se putea scoate ori pe ce timp, când sosea vre-un mosafir mai si­ rnandicos. Călugării aveau teasc pentru oloi şi cazangerie ; vreme ele şase luni, făceau cu cazanul la ţuică, cu câte 10-12 cazane, ele mirosea valea mănăstirei numai a bozun. Turmele ele oi şi ele vite mari erau nenumărate în toţi mun­ ţii care 'i-a vea mănăstirea închinaţi din timpurile domniilor ele demult. Banii ce se lua de pe brânză, ele pe vite şi ele pe emba­ ticuri, se dira cu desaga la Sfântul Munte ele către călugări. Aşa il fost sub Bibescu şi pănă la Cuza. După ce a venit Vodă Carol, numai ce mă pomenesc într'o bună zi că sunt chemat la Prefectură, unde mi se spune, ca şi altora din foştii mazili, că va trebui să primim pe Vodă Carol, care vine la noi S2t vadă mănăstirile ele prin partea locului, dar să ne înbrăcăm ca mazilii de al'dată. Când ne-am adunat noi, nu mai era nimeni îmbrăcat ca ma­ zilii ele odată elecât eu şi cu vărul Enache Cartianu dela Cartiu, care mai păstrasem dulama, taclitul şi tot tacămul de altădată. Ne-a pus pe arnăndoi Prefectul să mergem galopănd ele o parte şi ele alta a caleştei lui Vodă, cu poruncă să nu păşim cu un cot dela scară. Aveam fiecare câte o PUŞdl pe umeri şi cai buni, cai de-ai noştri, iuţi şi ca pepenii ele graşi, care mergeau numai în buestru, de te leg[llla. VoMl ne pri vea din caleaşca unde şedea cu Doftorul Davila, şi vorbeau amâneloi într'o limbă străină, pe care noi n'o înţelegeam. Ceilalţi mazili, înbdcaţi în portul obiş­ nuit ţ{lrănesc elin partea locului, cu puşti1e la spată şi călări pe caii lor, galopau înainte. In urm;1 mergea Prefectul cu nişte olî­ ţeri, apoi dl[tn1şii cu [Ctncii. VOel{1 era clat în seama noastrfl, a poporului. Noi r{tspuncleam de El. Aşa l'am dus pân2t la Tismana. Aci, Doftorul Davila 1-([ plimbat peste tot, prin biserică şi chilii, dânclu-i toate desluşirile, iar noi ne-am aşezat S2t pr[mzim ce aveam prin elesagi şi la oblânc. Dar abia am luat noi ceva în gură, şi Vodă: hai s[t vadă şi schitul de la Cioclovina! M'au luat pe mine să-i coneluc pe potec{l 119 [120] până sus. A urcat sprinten, urmat de Doftorul Davila, de un aghiotant domnesc şi de un călăraş, In uşa schitului aştepta în­ brăcat în odăjdii bunicul, postelnicul popa Lupu, bătrân acum ele tot, cu părul şi barba albe colilie şi cu Evanghelia în mână. Am spus, cum ştiam dela bunicul regula, când intra in biserică o faţă înaltă bisericească ori elreg{ttoriceasc(t, cu voce tare rugăciunea "Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Isuse Chris­ toase, măntueşte-ne pe noi !» Popa a rielicat Evanghelia şi a răs­ puns : «Acum liberează, stăpăne, pe robul tău .... » şi, după ce Vodă a sărutat Evanghelia şi Crucea, a intrat în schit. După ce a privit peste tot şi s'a uitat în treacăt în câteva cărţi bisericeşti, s'a cântar de bunicul şi cu mine troparul «Mântueşte, Doamne, po­ porul Tău şi binecuvintează moştenirea ta», după care ne-am co­ borît la vale. L-am dus apoi pe Vodă, tot aşa precum am venit, pană la "Tabla Mehedinţului- din dealul Bujorrtscului, unde L'au luat în primire Mehedinţenii cu prefectul lor, şi noi ne-am înapoiat acasa. «Aşa am trăit eu, copii, sub trei domnii, şi nu pot şti de nu va fi voia Celui de Sus s'o apuc şi pe-a patra » A apucat-o şi pe-a patra, a lui Vodă Ferdinand 1... .... şi s'a stins, bătrân de 87 de ani, când ţara era cutrupită ele duşmani, având patru copii sub steagurile celui ele al patrulea Vodă, sub care apucase să trăiască, copii cari n'au fost lângă el când a În­ chis ochii, şi dintre cari doi şi-au lăsat oasele, unul pe plaiurile Gorjului, altul pe meleagurile Moldovei. Nicolae al lui Lupu. - •••••••••••• Răvaş de toamnă Coboară lin, cu legănări de-aliat, Dintr'un văzduh tomnatec şi închis O frunză de rugină şi argint, Plăpândă ca o aripă de vis. O prinzi în zbor, o cercetezi tăcut: O urmă de iubire şi trecut.... Şi vraja grea detemeri şi tăceri Se toarce'n fire lungi de mângâeri. Dar cum o porţi uşor, foşniri prelungi Mi-aduc un gând st{ăin' şi cobitor.. .. Aş vrea s'o sfarmi III degetele-ţi lungi, In fulgi ele-argint să \cadă pe CaVaL .. Sabiaa Pauliaa. 120 [121] , iL ( I N. Burlănescu-Alln De la o vârstă oarecare, trecutul este pentru noi un cimitir. un cimitir în care am îngropat rănd pe rând pe atâţia din cei pe cari i-am cunoscut, i-am iubit, i-arn admirat de aproape or de departe, şi peste gropile cărora timpul a lăsat să se cearnă cenuşa uitării. In ceasurile ele reculegere, la sfârşitul unei rugăciuni care nu vine numai de pe buze, la zile mari cel puţin, sau în fecun­ deie ceasuri care urmează unor suferinţe creatoare de noi puteri sufleteşti, --- dulce şi odihnitor este să zăboveşti puţin în acest locaş al liniştii şi al păcii. Şi aci, cu sufletul incropit de îndu­ ioşare şi cu ochii umeziti de bura lacrămilor retinute, ne purtăm paşii rătăcitori prin aleie bătătorite şi prin cărări cu velinţele de iarbă. Ici, colo, ne oprim la un mormânt pe la care n'am mai poposit de mult; citim un nume şi o dată ce rămăseseră înecate in ceaţa anilor; descifrăm slovele pietrelor deasupra cărora nu mai veghează de un veac nici-o candelă ; întărziern lăngă cutare groapă cotropită de burueni, şi pe crucea căreia muşchiul şi pu­ trigaiul au şters orce urmă de inscripţie; ne impiedecăm uneori ele o scândură de lemn, văduvită de perechea cu care împreună închipuia semnul Măntuitorului.. şi, ca intr'o baie căldută de me­ lancolie şi regrete, rătăcim astfel îndelung printre rândurile de morminte a celor anonimi şi umili după moarte ca şi în viaţă. Iar cănd ieşim elin acest cimitir, care nu are nimic maca­ bru - e doar cimitirul amintirilor acela pe care îl evoc aci­ când ieşim apoi în largul vieţii care ne cere, cu preocupările ei ele fiece clipă, ne simţim mai buni, mai iertători, dar în acelas timp cu sufletul călit, cu sentimentul conştiinţei inelisolubilei so­ lidarităţi ce există între cei morţi şi cei vii. Această conştiintă -- şi e în natura lucrurilor să fie aşa­ cei tineri o simt în ei mult mai puţin decât cei bătrâni. Căci tinereţea e numai avânt, iar bătrănetea reculegere ; tinereţea îşi aruncă privirile doar înainte, bătrăneţea se uită 'n urmă, griju­ livă ca nu cumva să se rupă legătura dintre trecut şi prezent. Cu asemenea gânduri şi în atmosfera unor astfel ele senti­ mente publicăm şi noi mai la vale câteva note despre scriitorul oltean N, Burlănescu, cunoscut pe vremea lui sub numele ele Alin, :i: ::: * Istoria literaturei nu poate ele bună samă înregistra în pa­ ginile ei - mai ales când e vorba ele vremuri mai apropiate ele noi -- decăt marile personalităţi şi operele reprezentative, elin în­ fătişarea cărora se desenează schematic grafica evoluţiunei literare a unui popor într'o anumită epocă. Totuşi nu este, negreşit, o deşartă osteneală aceea ele a cerceta scriitorii de mâna eloua, şi chiar pe cei mai m[trunţi indt ai unei literaturi. Fiindcii prin desgroparea acelor , mănunchiul celor 21 ele poeme publicate acum în urmă, sub titlul ele «Nu mi-am plecat genunchii», încoronează o carieră po­ etică strălucită, prin cuprinsul ideologic original al acestei opere, cat şi prin forma ei personală. Cea care a scris volumul ele care ne ocupăm este o mare lirică. Lirismul său este intelectualizat : pornind de la inimă, el trece prin creer, fără ca prin aceasta să piardă mult din ele­ mentele sale pasionale. Dar prin aceasta poezia sa devine mai puţin accesibilă mulţimei şi tutulor celor neobişnuiţi a face o sforţare intelectuală cât de UşOar21. Căci pentru cine aşteaptă dela vers doar ieftina satisfacţie a legănării ritmului corect şi a . unor rime muzicale -- amăgitorii cari te fură uneori, adormind cugetarea -, şi tot aşa pentru cei ce se extaziază înaintea unor incoherente mai mult ar mai puţin versificate, - nu e scrisă, poezia Doamnei Farago. Prin atmosfera, ideile şi tendinţa lor, poeziile din «Nu mi-am plecat genunchii" sunt mici poeme filosofice în cea mai mare parte. Ele isbutesc uneori a cristaliza sentimente- lirice prin esenţa lor - în forrnulizări quasi filosofice. Poeta nu are, ne­ greşit, pretenţia de «a face filosofie», şi totuşi o face câteodată cu uşurinţa cu care eroul lui Moliere făcea proză fără a şti aceasta. O face, pentru că dansa, care a lăsat în urrnă-i tinereţea. care a trăit şi primaveri şi ierni, şi mai mult ierni ale sufletului său, încarcerată de ani ele zile între păreţii camerei ele bolnav, unele suferinţe fizice i-au sfăşiat carnea cum i-au frământat inima, a sfârşit prin a se deprinele\ să considere lucrurile şi oamenii din perspectiva celui ridicat de-asupra lor. De aci, creaţiunea sa po­ etică de viată interioar21, Ulai mult de idei de cat de imagini. psihologic2t (ceea ce implidt atlancime), şi nu impresionistă (de su­ prafaţ[l). Şi tot ele aci aproape totala liPS2t a natureÎ în versurile 132 [133] din această carte, căci ele nu au nevoie de un cadru, sustinăn­ du-se şi indestulându-se prin esenţa lor, care e ideea şi emotia. Dar ceea ce reprezinră pentru mine o calitate deosebită a acestor stihuiri, şi prin care Doamna Elena Farago se ridică Cl1 mult deasupra poeţilor contimporani de seamă, este preocuparea poetei de marile probleme ale credinţei, ale credinţei in Dum­ nezeu şi în nemurirea sufletului, cu concepţia sa despre viaţă şi moarte. Poeme ele o înaltă elevatiune spirituală şi morală abundă în volum. Cităm în special: Nu mi-am plecat gentcnchii, Seri­ soarea I-a, Scrisoarea Il-a şi Dorul meu din urma, ele o frumu­ setă şi profunzime ele cugetare arar atinsă in literatura noastră. Cea d'intăi elin aceste compuneri este reprodusă ele noi la pag. 110 din acest număr. Cea de a doua-·Scrisoare (pag. q elin volum), de o inspira­ riune, evident, de dincolo ele viata, a fost scrisă în noaptea care el precedat drumul bolnavei spre patul de operaţie al spitalului. Poeta se uită încă odată, înainte ele a părăsi odaia sa poate pentru totdeauna, la toate din juru-i, şi observă «ce străin nou pluteşte pe orce lucru privit cu luare aminte», şi par'că ar vrea să le ia pe toate cu sine în ochi, căci de ele se leagă câte o fă­ rămă din sufletul S[lU. Ar pleca, fiindcă trebue, şi nu se îndură totuşi, căci «undeva, în suflet, sfioase vreri bolnave desleagă şi iar leagă odgonul bietei nave, pe care-o priponise aici ... ». Tru­ pul S[lU, biet, il ştie cât e de şubred. Nădejdea însă o ţinea to­ tuşi ... Şi acum trebue să plece ... iar mâine va trebui S2t moară, poate 1. .. pe când ieri încă spera că va mai duce-o câtă-va vreme. Dar teama asta nu e oare o premonitiune ? Sau doar vaga amin­ tire, venită de dincolo ele cercul conştiinţei, a. unui naufragiu similar dintr'o existenţă anterioară? Zorii zilei vin «mai albi ca altăda tii, mai reci ca orişicând», înfiorând-o în momentul când "şi sufletul şi trupul stau gata de plecare, ca doi drumeţi, tova­ răşi mereu pe orce drum, ce simt-ca niciodară-vcă 'n drumul nou ele-acum păndeşte despărţirea cea lungă, după care doar unul, redat vieţii, în altă întrupare îşi va aduce aminte căndva ... '» şi vag ca 'n ceasul ele fată, ele alte despărtiri ca cea de acum. Şi deodată, cum îşi lunecă privirea pe mâna care scrie, bol­ navei i s'a parut că vede o mână ele mort, mâna sa.. «A fost o fulgerare, din cele ce desfac peceţile sub care ne dorm în' su­ flet toate câte nu le ştim încă, elin tot ce nu se poate privi cu ochii vieţii decât arar şi vag, în unele vedenii de vis, pe câte-un prag ce ne desparte o viaţă de alta ? .. » Nu, n'a fpst o nrtlucire, ci "str2tvezia culoare a mâinii mele n'a fost doar o p�lrere ele noapte petrecut,:'t în g-ândud şi durere, ci alte nopţi tlAite mi-au nălucit o m{mCl, ce doarme 'n cine ştie ce tainiţ:�t p2Ig:î.n2't, pe pieptul unei mumii, ele veacuri lungi ... , aşa cum va dormi, ca mâine, în raelCl mana mea ... " Dar s'a luminat de zim\. Bolnava, muncit;:t ele ace­ leaşi gânduri cobitoare, se întreab21: stt plec or s{t nu plec? S2t fie presimţire simţimântul care îmi v�ln.ioleşte sulietul în ael{m­ cmile lui;- sau numai o teami":'t eleşarti:t? Poate c:\ îngerul morţii va fi trecut pe aproape, a pregetat cladi S2t se opreasdt în pragul meu or nu, apoi o lî purces mai departe: «E poate albul crainic ce îndl nu se-opreşte, ci doar elin sbor, în treac{lt, catarg-u ·1 i5- coeleşte, lovind uşor o S[lrm:'1 ce sbârn[lie prelung' în g:\nc1urill' 133 [134] mele ... », Şi sufletul, terorizat şi mintea ameţită se sbat între te­ mere, îndoială şi speranţă. Transpunerea rezumati vă a ideilor din această a doua poe­ zie a volumului - aşa cum am făcut-o mai sus -, în care des­ făşurarea dramatică a fenomenelor sufleteşti a fost desbrăcată de haina versului şi de podoabele imaginilor, dovedeşte îndestul, cred, ceea ce am afirmat la început despre calităţile speciale ale poeziei Doamnei Farago. O altă notă particulară a poeziei Domniei sale este ori­ ginalitatea nuantei sentimentale a iubirei în versurile acestea. Amorul nu e patima mistuitoare, care răvăşeşte toate simţirile noastre; nu mai e o forţă în acţiune; e oaspele de ieri, călător pe care il priveşti din prag cum se depărtează, se pierde în zare; e un regret, o amintire, or o mustrare chiar, clar eliberate de lestul patimei violente. Sufletul care a suferit mult a ajuns să în­ teleagă binefacerea iertarei şi dulce-umarul renuntărei. Bunatate, duioşie, tristeţă, binecuvăntare se împletesc cu aşteptări tainice şi nădejdi visare, în poezii ca Scrisoare (p. 25), E moartă iubirea, Cântec nâdejdii, O nouâ Magdalenâ plânge. Tăcerea desuălui­ toare, Renunţare, Sufletul meu astazi îşi desgroapâ morţii, Un bun rămas şi la sfârşit Dorul meu din urmâ. Poezia de iubire a Doamnei Farago este spiritualizata, in­ telectualizată, şi aceasta pentru că e, ca să zic aşa: desexualizată. Astfel fiind, am socotit neîntemeiată aprecierea D-lui Lo­ vinescu din vol. V, p. 55, repetată mai de curând în vol. VIII, p. 44 al Criticelor D-sale, cu privire la versurile poetei noastre, cum nejustificat ni se pare a pune în aceeaşi familie de poeţi pe Doamna Farago, cu D-nii Minulescu, Bacovia şi Baltazar. "Poezia D-nei Farago=zice dânsul-este limitată la emoţie şi la una singură : emotia erotică-, apoi această poezie e vagă, "se re­ duce la emoţie şi eliminează orce element intelectua l» şi că e doar «esenţial muzicală». Cel putin lectura atenta şi fără preve­ nire a noului volum de care ne ocupăm va invedera orsicui că poezia Doamnei Farago nu este limitată la emotia erotică (de altfel elementul erotic e cu totul absent din acest volum) şi C2t ea nu eliminează orce element intelectual, ci din potrivă. In ce priveşte forma în care se îmbracă. această poezie, formă -personală, muzicală şi adaptată ritmul ni sufletesc», cum bine zice D-ILovinescu, ea nu e în totdeauna perfectă, In versul sem mai mult 01' mai puţin liber întâlnim ici-colo asperităţi, iar cu­ getarea sa îmbracă uneori un vestmănt nu îndestul de diafan. Scăderile acestea însă sunt infime, faţ2t de valoarea fondului unei poezii ca aceasta. Termin:1nd aceste note, înregistram faptul unei complicit2lţi a trlcerei din partea revistelor literare şi a cronicarilor (cu re­ zerva a 2-<3 excepţii) cu privire la volumul "Nu mi-am plecat genunchii». Marii mandarini ai presei literare, împ2trţiţi în tabere şi av:1ndu-şi fiecare clientela sa, nu v2td cu ochi buni ndicarea unei valori care S2t le fie ufiJ defavorabil termen de comparaţie. De aci distribuirea premiulu� naţional de poezie, dUP2l D-l O. Goga, care îl meriUl, D-Ior Codreahu şi Topftrceanu, cari nu-l meritau decât duPd Doamna Farago, �ar acum de curând premiarea D-lui Nlinulescu, tot cu sacrificarea poetei craiovene. C. D. ForL 134 [135] Mişearea culturală în Craiova 6 Febr. » 20 �'7 61' lartie » 13 23 10 S�cietatea "Prietenii Ştiinţei» şi-a urmat şirul conferintelelor sale în or­ dinea următoare: La 5 Dec. 1926, D-1 V. G. Sandu­ lian despre: Feminism. La 12 Dec. 1926, D-1 Prof. Tud. Ştefănescu: Minorităţile etnice. La 19 Dec. 1926, D-1 Prof. C. D. Fortunescu : Eroii lui Ca­ ragiale. 16 lan. 1927, D-1 Al Giulea: Decadenţa Agriculturii in România. " Tache Ionescu: Ideia unita ţii noastre naţionale şi Suveranitatea Statului. D-na Maria M. Popp : Justificarea reuen­ diairilor ţemeeşti. D-1 Prof C. Marinescu : Patriotism şi Apostotat. N. G. Vrăbiescu: Influenţa cugetarii eline asupra civilizaţiei. Raliu Georman: Copiii infractori. Prof. A. Vasculescu: Arntenii. Prof. N. Chiriac Dimancea: Mortua est. Vintilă 1. Brătianu : Cetateanul Ro­ mâniei 111 ari. Comemorarea de 10 ani dela moartea D'-rului [simti. la care au vorbit D-nii profesori I3r�ldeţeanu şi Fortunescu. * * Tot din partea Soc. "Prietenii Ştiinţei» a conferentiar D-l Prof. C. D. Fortunescu : La 18 Ianuarie 19�7, la deschiderea Ateneului din Caracal, despre: Haraltunb G. Lecca. 135 [136] La '27 Februarie, la Căminul cultural din Băileşti, despre : Un mucenic al Neamului. Deosebit ele aceasta, Societatea a început a ţine o serie de Seeători populare în oraş. Astfel, în ziua ele '21 NOI!. 1927, D·I Doctor Laugier a vorbit la Şcoala Militară despre: "Un duşman al sănătăţii noastre: Musca», iar la 7 Martie 1927 la Şcoala sup. ele Arte şi Meserii, despre -Tuberculoză». Ambele conferinţe au fost încadrate într'un program variat, partea ele contribuţie a ele­ vilor scoalelor respective. In dorinţa ele a-şi lărgi cercul său ele activitate la ţară, Soc. "Prietenii "Stiintei» îşi propune a constitui filiale ale instituţiei în oraşele mai mici şi comunele mai de seamă elin Dolj. Deocam­ dată începutul a fost făcut cu filiala din comuna Dâbuleni,în ziua de '2 Ianuarie 1927. o emulaţie fericită - pornită dela pilduitorul început al "Prietinilor Ştiinţei» - se constată în ultimul timp în Craiova. Cercul Sfatului Negustoresc a pornit, ca şi anul trecut, un ciclu ele conferinţe, cu anume: Luni '24 lan. 1927, D-1 Cr. Trancu-Iaşi, Ciintecul uârtelniţei. * * Teatrul Naţional, urmând pe aceeaşi cale, ne-a elat prilejul S;:'L auzim pe următorii conferenţiari : La 19 Decemvrie 1926, D-l Prof. 1. Rădulescu-Pogoneanu. despre: Personalitatea lui Titu Maiorescu. �3 Ianuarie 1927, D-I Gr, Trancu-Iaşi : Viaţa şi opera lui f ean } aures. * * * Cu începutul anului curent s'a plănuit înfiinţarea şi con­ struirea unui Cămin Cultural în curtea Bisericei Oota elin loca­ litate, cu scopul răspăndirei culturii în masele ele jos ale popo­ rului. O primă adunare s'a ţinut spre această urmare la 1'2 Fe­ vruarie, unele s'a hotărît întemeierea acestui asezămănt. Se va a viza şi la mijloacele ele înfăptuire ale vreclnicei de laudă opere. Iniţiatori sunt în primul rănd Pr. Gh. Pârşcoveanu şi avocatul G. Graur. S'a constituit un comitet ele patrona], sub preşeelenţia Dvlui Gen. C. Dumitrescu, Comandantul Corpului de Armată, cum şi unul de acţiune, căruia îi revine elaborarea unui amănunţit P1'0- �Tam ele lucru. şi Începerea demersurilor ele nevoie pentru tnfap­ tuirea acestui Cămin, care va fi pus sub patronajulFundaţiei Culturale Principele Carol. \ Ca prim fond de constituire va intra în casa Căminului suma ele un milion ele lei, pe care o dărueşte D-l ad vocat şi proprie­ tar Atanase Gancea pentru construcţia acelui asezărnânt. :;: ::: :1: 136 li [137] La '21 Ianuarie cor. s'a constituit în localitate o sectiune a Societătei "Cultul Patriei", preşedinte fiind ales D-1 Co1011el Pe­ trescu, comandantul Şcoalei de artilerie. :i: :1: Un Ateneu Popular s'a întemeiat în mahalaua Chiriac, sub auspiciile «Uniunii Ofiţerilor ele Rezervă», din stăruinţa institu­ torilor dela şcoala primară Mihai Viteazul, domnii Vâlcu şi Go­ deanu. D-l G. Lungulescu, conferenţiar la Casa Şcoalelor a vorbit celor prezenţi cu acea ocazie, cum şi D-nii C. M. Ciocazan, FI. Rădulescu, inspector şcolar şi alţii. Ind un bun început. Din iniţiativa Baroului doljan, al cărui decan este D-l Dem. D. Stoenescu, şi ajutat şi de Primăria oraşului, s'a organizat de serbător ile Crăciunului o Serbare data pentru orfanii de război din Orfelinatele «Mihai Viteazul» şi «Regina Maria», cum şi acei ai orfelinatelor Comunei. Bieţii copii, cari nu prea sunt răsgăiti de soartă, şi de cari cam ştim noi cum trăesc, sarmanii, au avut să se bucure şi ei de câteva ceasuri de plină mulţumire, în atmos­ fera cordială ce li se pregătise de atâţi oameni de inimă. * * * o Scoală Industrială pentru ucenicii din Artele Grafice s'a înfiinţat în oraşul nostru, pornită din sugestia D-lui Virgil Molin, directorul revistei «Grafica Romănă-, cu aprobarea şi ajutorul D-lui Inspector al Muncii D-l Mihailescu, şi cu ocrotirea Ministerului respectiv. Cursurile s'au şi început la 14 lan. corent, în localul Şcoalei Primare Madona-Dudu ; ele se ţin în fie care zi dela 6Y2 la 8\0 seara, Sâmbăta fiind suspendate, iar Dumineca dela. 10 la 12 dimineaţa. Rostul, însemnătatea, ca şi meritul celor ce au in faptuit această instituţiune întru interesul profesional al meşte­ şugului tipograficesc, sunt mari, iar roadele acestei şcoli nu vor întârzia S�L se învedereze. Ziua de 24 Ianuarie a fost serbată cu cuvenita cinste prin­ tr'un .Festival organizat la Teatrul Naţional ele către Liga Cultu­ rală, Teatru şi Soc. Cultul Patriei. Conferinţa ele rigoare a fost ţinută ele D-l Profesor Marin Ştefănescu, dela Universitatea elin Cluj. *' * * Cercul Ştiinţific Craiovean, care el:L pilda unui. model ele activitate spornica, a înjghebat în mai putin ele doi ani un Mueeu tie Istorie Naturală remarcabil, condus !�Ir�l fast �i pompă, ele harnicul profesor Marin Demetrescu, secondat de câţi va natura­ Eşti, medici şi iubitori ai ştiinţelor. La acest muzeu s'a adăogat, prin sărguinţa pasionată a inginerului A. Vincenz o secţie etnografică şi istorică. DI Vin­ cenz a dovedit ce nebănuite lucruri interesante se pot g:)si şi pune la adăpost ele pieire în muzeul acesta. In câteva luni, cer­ cetănd satele Olteniei şi scormonind pivniţele şi podurile pline de vechituri şi lucruri netrebnice, D-sa a isbutit a colecţiona o seamă de instrumente şi scule de-ale ţăranului nostru: pluguri, [138] rariţe, uleiuri, frigări, teasc, juguri, şi atâtea obiecte casnice şi agricole, de provenienţă manuală ţărănească şi foarte vechi. Acum intenţionează a începe o colecţie de costumuri olteneşti, pe care sa le mfăţişeze pe rnanechine în mărime naturală. Truda luminată şi desinteresată a celor doi conducători ai acestui muzeu-care trebue să devină un Muzeu Regional-cere să fie nu numai cunoscută, dar şi susţinută şi ajutată ele toţi, autorităţi caşi particulari. Teatrul Naţional, pentru a-şi serbători cei 75 ani de existenţă, �l dat o Sesâtoare de mueica şi poezie romaneasca, cu concursul Cercului Studenţesc Doljean, în seara de 29 Decemvrie 1926. Festivalul s'a deschis prin conferinţa D-lui I. NI. Marinescu, pro­ fesor la Universitatea din Iaşi, despre Tragedia elină după care au urmat lecturi, recitări elin poeţi români, arii populare româneşti, cântate ele Dina Cosmin, cum şi un act din Făt-Frumos, de Horia Furtună, jucat de actorii noştri. Piesele care s'au mai reprezentat în cursul stagiunei pre­ zente, din Decemvrie trecut pănă în Martie, au fost, deosebit de reluări, următoarele : Esop, piesă în 3 acte de Banville, tradusă frumos şi corect ele poetul D. Nanu, a fost un succes pentru teatru şi o crea­ ţiune pentru D-l Rocoş, artist de care n'am avut a spune decât bine aproape totdeauna. Acest preţios element, deopotrivă de meri­ ros în comedie casi într'un rol dramatic ca acesta, poate fi consi­ derat ca un stâlp de comedie al teatrului local şi cea mai de seamă rezervă a noastră pentru viitor. Rolul lui Esop l'a jucat minunat, cu delicată pricepere, mlădiere şi sentiment. Regele (0-1 Dirni­ triu) corect şi expresi v. In ansamblul satisfăcător distona timbrul cam strident şi recitarea fără coloare, căldură şi nuanţare a printesei tndrăgită după Esop. Decor, costume şi punerea în scenă armonizare plăceau ochilor. Morcouâţ (Poil de carotte) al lui Jules Renard, a dat ocazie Doamnei El. Nicolau-Veleanu să se releveze în interpretarea in­ teligentă a acestui rol. Duioşia firii reţinută şi refulată, naivitatea cu şiritenia amestecate, tristeţea unei copilării care nu se poate cheltui nici în joc şi nici în măngâieri, de care sufletul său e avid, dar înţercat de ele,-toate acestea au fost indicate în câteva elin scenele mai reuşite, cu un succes satisfăcător. Domnul Dordea a ştiut de data aceasta mai bine să-şi mocluleze şi să-şi tempereze organul şi debirul său obişnuit, isbutind a ne comunica o emo­ ţiune concentrată dar tinută în surdină, cu mijloace de expresie măsurate situaţiei şi rolului. Două chipuri mult deosebite, deo­ potrivă. amuzante, în rolul servitoarei, jucat de regulă de D-11Ct Sterescu, şi într'o seară, pe nepreparate de D-na Fotino, care s'a achitat C[lt se poate ele bine de rolul ce improvizase. Ci:'tci suc­ cesul nu cere negreşit un tol de prima ordine într'o piesă. Henric al IV-lea este a două operă ele a lui Pirandello re­ prezentata ele trupa teatrului nostru naţional, dUp[l «Aşa e, dacă vi se pare" ce s'a jucat mai an, sub clirectoratul D-lui Drăgoescu. Reprezentaţia a fost precedabfl de o conferinţă explicativ:':'t a D-Iui Prof. Alex.. Marcu, traduc[ttOl'ul piesei şi versat cunoscător al Iiteraturei italiene. Acţiunea eltytmei, între vis şi realitate, se des­ mşoar2t pe clOll�l planuri deosebite, care merg' câteodatft paralel, clar 138 [139] se întâlnesc şi se confundă uneon m aşa chip, că atmosfera tra­ zediei are în ea ceva halucinant. Crămpeie de adevăr, poezie, Zbservaţie filosofie, iar la doi paşi de ele nebunia. Piesa a fost îngrijit pu'să î� scenă şi jucată destul.de onorabil. lV[ijloa�el� D-l�i Călin care a interpretat rolul regelui nebun, nu sunt insa sufi­ cient� pentru a desena apăsat. figur� acestyi erou shakespearian. Natura care a dat actorului cultivat patrundere, pasiune de . teatru 'sftrguinţă., i-a precupeţit artistului organul, scula de căpe­ tenie � meşteşugului actoricesc, Cafeneaua mică, hilarianta comedie a lui Tristan Bernand, a obţinut succesul ce cheamă această piesă, într'un public de Sărnbătă seara şi Duminecă mai ales, când este şi binişor jucată, cum a fost cazul. Siluete şi tipuri desenate cu spirit şi vervă, cum în primul rând notez pe D-l Coco Demetrescu, apoi D-nii Comăneanu, C. Rovinţescu, Rocoş, cum şi schiţările delicioase ale celor doi clienţi, D-nii Mihalache Ionescu şi Varduca. Dintre arriste menţionăm aci pe Dvra Cosmanovici. Rolul D-lui Iliescu era puţin excedant pentru puterile sale, totuşi a avut multe mo­ mente în care comicul său căpăta amploare şi firesc nefortat, Doamna Sterescu s'a lăsat şi de data aceasta să alunece în şarjă, păgubind efectul artistic prin înclinarea spre bufon. Gelozia, drama de Artibaşev, s'a bucurat de o interpretare unitară excelentă, ceea ce i-a asigurat dela prima reprezentaţie un succes, care nu s'a desminţit mai apoi. Acţiunea, care se inoadă cam încet, se desfăşoară însă interesant, prin cadrul şi culoarea ei locală, prin câteva tipuri şi scene episodice pline de viaţă, prin atmosfera aceea ele pasiune, şi misticism, la fruntaria dintre Europa şi Rusia, iar la urmă se precipită violent. E civilizaţia continentului nostru, care dă o spoială aproape elegantă sufletu­ lui pătimaş şi visător, crud şi mistic al moscovitului. Doamna Dordea a ştiut să intrupeze cu măestrie rolul său. Dvrei Creţu­ lescu de asemenea o menţiune distinsă, cum şi D-lor Demetrescu Dan, Dimitriu, Coco-Dernetrescu şi celorlalţi interpreti, cari au colaborat la isbânda tragediei lui Arţibaşev. Institutorii s'au reluat anul acesta cu prilejul unei repre­ zentaţii de beneficiu şi in cinstea artistului care înregistrează la frumoasa sa carierei dramatici! 40 de ani de activitate: D-l Miha­ Iache Ionescu. A cest mare artist, alipit teatrului craiovean ele vre-o 2.5 ele ani, a fost şi rămâne un model pentru actorii noştri, prin viaţa lui de munci ordonată în meserie şi prin calităţile sale ele om. Acel care a făcut pentru mine cea mai desăvărsita întrupare a Avarului lui Moliere ce am V[lzut undeva \'reoclati:[ pe seen[!, nu s'a dat totuşi în lături când era vorba sft joace rolul unui simplu figurant, ca pe acel al clientului din "Cafeneaua cea mictl»; prin aceasta 1)-1 Mihalachc Ione�:;cu a prilegit o îndoit[]. lecţie camara­ zBor sfti: el le-a dovedit că dintr'un rol de nimic un cine·va poate crea ceva, şi le-a ar[ttett Cel un artist de primul rH.nd nu se înjo- seşte primind un rol cat de mic. . Modestia omului şi pasiunea de meserie a actorului au ri­ dicat pe acest artist bogat înzestrat cu talent în stima şi pre­ ţuirea tutuI01'. lat[l pentru ce Direcţia teatrului nostru, camarazii artistului, intelectuali şi public au serbă.torit cu sincer�l însufleţire pe D-l 1\1ih. Ionescu şi s'au unit cu toţi în acelaş sentiment,-care 139 [140] e şi al nostru, - urănd omului de treabă şi artistului ales ,o reîn­ tremare grabnică a sănătăţii sale şubrede. -Institutorii- s'au jucat destul de bine, cu un ansamblu în care fiecare partener colabora cu partea sa îngrijit la succesul general. Rolul inspectorului, deşi susţinut cu resursele actorului bun şi experimentat, ne readucea în suflet regretul pierderii lui Stănescu-Papă, al cărui aer de bonomie nu-l poate reda uşor altul. Urmând programul său de activitate în direcţiunile multi­ ple ce şi-a propus, Teatrul Naţional din Craiova a mai organizat câteva Şezători artistico-literare, cu lecturi de ale câtorva din scriitorii noştri locali, cu conferinţe, ca acele ale D-lor Em. Bu­ cuţă : despre Spiritul nou în literatură şi Al. Marcu: despre Dante (cea d'mtăia, dată în folosul aşezămintelor culturale N. Iorga, dela Vălenii de Munte, distruse de incendiu). Consemnăm de asemenea câteva reprezentarii de cartier şi cazărrni, deosebit de un mic turneu făcut cu un desăvârşit succes prin Banat, unde s'au jucat 2-3 piese ale repertoriului. Trupe străine au venit în cursul acestei ierni şi primăveri o mulţime.c-adevărată invazie-, şi mai bune şi mai slabe. Dacă vizita lor poate servi întrucătva pentru emulaţia trupei Teatrului Naţional local, ele răpesc de bunăsearnă mult din clientela aces­ tuia. Ministerul Artelor şi Direcţia Generală a Teatrelor ar trebui să îndrepte aceste turneie înspre centrele lipsite de un teatru naţional statornic, dar nu spre oraşe ca al nostru. Publicul nostru de asemenea e păcălit adesea de reclamele organizate din timp de impresarii, şi de numele vre-unui protagonist de seamă al teatrului, care vine însă mai totdeauna însoţit de elemente de mâna treia, ne izbutind a da un spectacol curat şi unitar, cum ne dă adesea trupa teatrului din Craiova. * * * Concertele elin oraşul nostru au fost următoarele: Două concerte ale artistului armean Rupen, cu instrumentul «kemancia-. Programul S2m a revelat auditorului o neaşteptat de frumoasă muzică populară a acestui popor oropsit, care şi-a pus în melodiile sale, ca Românul în doină, tot aleanul şi dorul sufletului său simţitor şi chinuit. Maestrul G. Enescu ne-a dăruit cu trei concerte, cu un pro­ gram ales şi variat din Bach, "Mozart, Nardini, Locatelli, Wieni­ awsky, Saint-Saens, Vieuxtemps, Sara sate, Francoeur, Scărlă­ tescu şi-la sfârşit-compoziţia originală a maestrului: Sonata în la minor, No 3, ele inspiraţie populară ca motive, dar savant tratată. Acornpaniamentul inteligent, delicat şi precis, formănd trup cu vioara, 01' detaşăndu-se în artistice broderii de solo, a ridicat în această din urmă bucată pe D-l pianist Caravia pe o treaptă cu maestrul vioarei. CR un omagiu pentru marele nostru compozitor şi violonist, Societatea "Prietenii Ştiinţei" a organizat o recepţiune în cinstirea maestrului la 18 Fevruarie\ în localul Cercului Militar, pus graţios la dispoziţie de D·I Genera� Paşalega. O lume aleasă a participat la acest ceai omagial, Craiova manifestănd astfel sentimentele sale ele admiraţie şi iubire �entru artistul elin a cărui strălucire şi glorie se împărtăşeşte tot ce e suflet românesc. 140 [141] Baritonul Mihail Vulpescu, premiat al Conservatorului de Muzică din Paris, care a căntat la Opera din Monte-Carlo, com­ pozitor şi pasionat culegător de folk�or mu.zical, a dat un c?n­ cert în oraşul nostru la începutul lUI Martie. Programul variat, cuprinzând bucăţi clasice şi căntece populare elin diferite ţări, a cucerit repede publicul craiovean, care a luat astfel cunoştin ţă că D-l Mihail Vulpescu e un muzicat ele mare valoare şi un distins artist căntăreţ al nostru. * * * Expoziţia de pictură a Doamnei Vera Veslouschi-Niţescu s'a deschis în a doua lunii a acestui an. Anticipare a primă verei, ca ne-a adus o profuziune de tlori gingaşe şi proaspete, o sim­ fonie de culori, de o armonie odihnitoare pentru ochi şi spirit. IJrintre ele, figuri şi capete de ţărance din Bucovina, hutance rumene, şi negreşit câteva tipuri de evrei elin partea locului, spre a completa peisagiul local l Nu lipseşte nici portretul şi nici nudul. Doamna Niţescu, al cărui talent el luat. culoare şi contur personal în timpul studiilor el-sale din Paris, este în primul rând o coloristă ; un gust sigur, înăscut, o conduce la o armonizare a culorilor, fie acestea variate dar armonios distribuite (ca în Hu­ tanca), fie reduse la simple valori din aceeaşi g-am[l (ca în Nud, de ex.), OI' nobil stilizare, imbinănd desenul tin intr'o tonalitate discretă şi poetică, cum e bunioară în marele studiu de culoare, 141 [142] eVi LI. CCUi CiUe:! e:! LeUle.l, clClUZl�lOnat ele l-"nm�tria Craiova. pentru Muzeul Arnan (VeI. reproducerea pe planşă). Creionul de pastel îl mânueşte cu o rară delicateţă, obţinând minunate efecte în por­ tret. In acest din urmă gen notez un delicios cap de studiu cu privire serafică, de o remarcabilă fineţe de colorit şi desen: un auto-portret. Doamna Niţescu, -- soţia pictorului oltean cu acelaş nume, a cărei ultimă expoziţie a fost rernarcată de curând în Capitală-, e născută în Câmpulungu] Bucovinei, tatăl Dvsale fiind directorul unei şcoli de arte şi meseri'i din acel oraş. Primele studii le-a fă­ cut la Brno (vechiul Brunn) din Cecoslovacia, apoi la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, sub direcţia D-Iui Profesor pictorul Strămbu. In anii din urmă a studiat la Paris, primind solide le în­ drurnări artistice ale maestrului Paul Albert Laurens, dela Aca­ demia ele Arte J ulian. In 1926\ D-sa a expus pentru prima dată la "Salon de la Societo Nationale» un vas cu ' Dem. D. Stoenescu. . ............. t Traian Grozăvescu Cu pompa cuvenită s'a înmormântat luna trecuta la Lugoj cânt�lreţul care ne purtase cu mare cinste numele de Roman pe marile scene ale operei elin Viena şi Berlin, Traian Crozăvesou. Inalţi prelaţi, autorit2lţile civile şi militare, şcolile, intelectualii, meseriaşi, ţ:1rani, o lume dezolat). a urmat pănă la groapă pe cel răpus ele glonţul unei streine clesmetice. Reproducem în parte necrolog-nI renorutut GrOd\ vescu, scris, după cum urmează, cu duioşie, ele cel care semneaZ[l mai jos: "Brmatu-i truncea- l: o vorbă a b;TnttţeanulUi, în care il con­ cretizat una elin însuşirile caracterului său : măndria. Dar dacă b{mi'lţeanul poate că exag-ereaz21, este insa un domeniu în care superioritatea lui nu se poate contesta: muzica_ Btmrlţeanul, dela fluerul lui primitiv şi pân:l la instrumentele orhestrelor militare sau a celor ele concert, este un artist elotat cu muie talent, însădir chiar în firea sa. O dovedesc aceasta cele 180 coruri tărănesti (<C � v c.ct L !eHl preclsa, căci exan1ene nici la conservator n'a dat. Eşisedin armată, şi era ofiţer de rezervă. A ajuns la Cluj, în anii imediat după Unire. La început un corist ignorat, la Opera de-acolo şi lungă vreme Groză vescu a trăit ca un boem, având oroare de tot ceeace înseamnă regle­ mentare şi viaţă după anumite norme şi obligaţii. Venind în conflict cu direcţiunea Operei, a demisionat şi a plecat în pribegie la Viena acolo unde îl aştepta norocul, dar unde îl pandea şi moartea. 'La Viena, coristul Crozăvescu dela Opera din Cluj ajunge prim-tenor al Marei 9pere( iar dela �iena, merge să c�nte şi la Budapesta, Bucureşti, Berlin, Roma Şl New-York. Fatalitatea n'a vrut însă ca un copil al Banatului să cucerească, alături de un Enescu, locul de frunte al unui mare muzicant desăvârşit. Fata­ litatea a armat o mână de femeie nervoasă şi ne-a răpit astfel o comoară. Corpul neînsufleţit al tenorului, după ce a primit toate ono­ rurile unei capitale cum este Viena, şi după ce a mai poposit odată în acea imensă clădire a Operei, unde în atatea seri a răsunat glasul cristalin al lui Grozăvescu, a pornit să se reîn­ toarcă la micul orăşel de pe malul Timişului, acolo unde din cântecul de leagăn şi din doina duioasă a bănăteanului s'a in­ spirat talentul S�lU strălucit, purtat peste ţări streine. A venit ca să mai audă odată cântecul-- deşi trist şi jelitor - al corului lui Vidu şi al celui ţărănesc dela Chizătău. Intr'adevăr, la trista so- 1emnitate a inhumării, corurile au intonat o jalnică doină iubită şi de Croză vescu, şi culeasă din gura bănăteanului veşnic muzical. ..... Iar astăzi la Lugoj, bulgări ele pământ negru, udat cu atâtea lacrimi, stoarse de inimile noastre, cad greu pe un sicriu ce cuprinde în patru scănduri rămăşiţele aceluia care a fost o mare speranţă a unui popor, o mândrie a Banatului şi o tine­ reţ2t atât de promiţătoare: marele tenor Traian Crozăvescă. Virgil MoliD . •••••••••••• t Scarlat Anghelescu Zilele trecute profesorii dela Liceul «Radu Creceanu- elin Slatina şi un grup ele şcolari au dus la locul de veşnică odihnă pe un vreelnic profesor şi om de perfectă omenie: Sc. Anghe­ lescu. Originar elin Craiova, unde ,şi-a terminat liceul, şi-a luat licenţa în Şt. Naturale la Bucureşti, după care a fost, vreme de 16 ani, funcţionar în Administraţie. Conştiinţios în împlinirea ser­ viciului, era de' o exemplară cinste. In timpul războiului şi-a făcut strălucit datoria de ostaş. LUţ1t prisonier cu grupul Cerna, cum avea asupră-şi trei milioane de lei ai armatei, i-a îngropat, ca să nu cadă în mâna dusmaniier ; întors .in tara i-a desgropat în faţa autorităţilor noastre, restituindu-i Statului. Nedreptatit totuşi la o înaintare - se vede că fuşese notat rău tocmai pentru o faptă aşa de nechibzuită şi necadrănd cu uzul curent 1- a de­ misionat şi a intrat în învăţământ. Profesor la Tg-Mureş, apoi la Slatina, Anghelescu se stinge', răpus de boală şi în sărăcie. Sufletul lui însă se ridică. de asupra-ne ca un drC1'l::clIvgle se ana introctusa, după spusele popilor, numai In preambulul hrisovului lui Movilă, unde se spune că «Md11dstirea e zidita de raposatul Radu-Negru ... 1niluita de 10 Niculae Alexan­ dru- Voeuod, feciorul batrâmtlui raposatuhti 10 Basarab- Voeuod, uepotu; râtrosatului Negru-Radu- Voeuod», Acest pasagiu deci, bazat pe spusele călugărilor, nu e citat elin hrisovul lui Nicolae Alexandru-Voevocl, care ar fi fost În adevăr suspect. . I-Irisovul deci al lui Nicolae Alexandru-Voevod, cu data exactă de 1352 exista, în adevăr, la acea epocă. Călugării însă au introdus,printr'un fals, in acel hrisov existent al lui Nicolae Alexandru- Voevod, moşia R1eleştii, printre alte moşii care în adevăr existau în hrisovul lui Nicolae Alexandru-Voevod. Această moşie Bădeştii aparţinuse, pănă la 1618, lui Badea Stolnicul Boloşin şi lui Stan Dolofan şi urmaşilor lor; la această dată, de conivenţă cu proprtetarjj moşiei, cari se judecau din 1508 cu moşnenii din Bădeşti, şi cari voiau a se scăpa de acest proces secular, s'a introdus, prin falş, în documentul existent al lui Nicolae Alexandru-Basarab, al Mţl11ăstirii Câmpulung, numele aces­ tei moşii, ca fiind donată de Nicolae Alexandru-Voevod în 1352. Peripeţiile procesului le-am arătat pentru prima oară în studiul citat. Nu încape deci nici o îndoială că în orice caz documentul lui Nicolae Alexandru-Voevod a existat, iar data de 1352 nu e luată elin tradiţie, ci elin document. Grafitul cu ştirea morţii lui Basarab în 1352 confirmă autenticitatea datei documentului lui Nicolae Alexandru-Voevod. Este un document de întărire dat în primul an al domniei sale, aşa cum se obişnuia la toţi domnii. ••• •••••• lI •• Câteva vederi de pe Dunărea noastră Urmând planul de a prezenta cititorilor noştri reproduceri după vederile vechi ce ni s'au păstrat, înfăţişănd localităţi din Ol­ tenia şi elin provinciile învecinate, dăm azi o vedere a Porţilor de Fier (vd. fig. 1.), desenată în Noernvrie 1769 de N.E. Kleemann 1), precum şi unele litografii luate din colecţia IU'� Alt şi Ermini, şi sem­ nate unele de Kunike şi altele de F. Wolf ca litografi. Aceasta colecţie de 264 vederi fu publicată în anul 1826 la Viena, în 66 fascicole, purtând titlul: '" DONAU-ANSICJ-ITEN VOM URSPRUNGE ms ZUM AUSFLUSSE INS MEER Nach der Natur und auf Stein Gezeichnet von Jacob Alt.Von l:3elgrad bis zur Mundung' ins' Schwarze Meer, nach der Natur aufgenomen, van Ludvig Ermin{- I-Ierausgegeben von Adolf Kunike. Găsim din cand în când'. pe la anticari o planşă sau alta dintr'aceast{t lucrare. O colecţie completă este însă azi aproape imposibil de găsit 2). \ - --- -._- -- � 1) Am reprodus vederea noastre, d 11 ediţia cea mai bună a edătoriei: Tage­ lJ//ch der Reisert, Prag. 1783. In ediţia de i Lipsea, din 1773, aCeaSlei gravură eSle l11ult mat prost executat". . 21 Pentru 200 vederi se cerea acum câţiva ani 1000 franci-aur, iar pentru o coieqie comp!et:1 se pretindea 1800 coro<'tpe Înainte de riizboi. 152 Fig. 1. - Portile de Fier. Desen de Kleemann, 1769. [153] Caracteristice pentru vederile Porţilor ele Fier sunt stâncile care ieşeau ca nişte piramide, când apele erau mici. Aceste pie­ dici ale na vigaţiei vor fi, avut fără îndoială o influenţă însemnată, întârziânel desvoltarea noastră şi izolăndu-ne elin punctul ele ve­ dere economic de restul Europei. De fapt ştim, prin descrierile tuturor călătorilor din veacurile trecute, ca de pildă Marsigli, Kleemann, Quin sau Spencer, ce piedici serioase constituiau aceste stânci pentru navigaţie, şi deci şi pentru relaţiunile comerciale cu Apusul, pe o cale care ne-ar fi apropiat de tările occidentale, în ciuda condiţiunilor politice nenorocite în care ne aflam. Ca aceste stânci erau într'adevăr o piedică de neînvins când apele nu erau favorabile, se dovedeşte între altele prin faptul că Aus­ triacii fură siliţi S2t scufunde aci două. vase de războiu, St. Carol şi S-ta Elisabeta, în Octomvrie 1737, pentru a împiedica astfel ca ele să ajungă în mâinile Turcilor, şi aceasta fiindcă nu era cu putinţă pentru aceste vase de a urca Dunărea prin Porţile de Fier, apele fiind nefavorabile 1). O transbordare a mărfurilor era adesea necesară aci, pănă ce stâncile cele mai periculoase fură distruse pela 1835. Un en­ glez, Spencer, ne spune că multe corăbii se scufundară aci, şi că numai în anul 1833 cinci vase fură zdrobite de stânci 2). Kleernann, care ne-a lăsat planşa reprodusă aci, descrie astfel trecerea sa printre aceste stânci 3): «Valurile începură S21 se ridice cu mult înainte de a putea vedea stâncile. Sgomotul ape­ lor crescu mereu, până ce nu se mai auzia strigătele echipagiului ele pe corabie. Eram pe punte şi vedeam mulţimea stăncilor cu canalele înguste prin care apele turbate se aruncau. Corabia trecu ca o săgeată, uneori deadreptul, alteori de-a curmezişul, aşa că valurile se ridicau din toate părţile asupra noastră, De abea eşiti dintr'o cataractă, vedeam alta în faţa noastră, prin care trebuia să trecem. Această călă torie periculoasă dură un sfert de oră. Nu se auzia nimic alta decât zgomotul apelor şi strigătele de: Alah, Alah i-. Aceasta era totuşi aproape singura poartă prin care Oltenia de altădată putea veni în contact cu ţările occidentale, dacă facem ;\ bstractie de pasul Vulcan şi de' importantul drum dela Turnul­ Roşu, despre care am vorbit cu altă ocazie 4). Pe planşele fig. 1,2 şi 3 vedem unele din corăbiile întrebuin­ ţate în apele noastre înainte de introducerea vapoarelor pe Du­ năre. Erau multe feluri de astfel de corăbii, toate asemănăndu-se cu infatisarea tradiţională a corăbiei lui Noe. Neigebaur 5) le îm­ parte in categorii, dăndu-le denumirile lor nemţeşti ca -Plâtten-, «Gamsel-, -Ketlheimer-, -Hohenauer-, "Schwemmep, -Klopillen-, etc. Variau în lungime între 20 şi 140 picioare. EnglezulWitt­ man li), care călătoria pe o astfel de' corabie între Rusciuc şi Galaţi în anul 1801, IIe spune că avea 12 văslaşi, toţi Români. 1) Cf. Antiqnarins des Douau-Stroms, de I. H� Diethelni, Fra.nkturt LI. M. 178:;, p, 732. 2) CI. Edmn uri Sţiencer : Tratiels in Circa ssia, etc.) LOl1don 1837, vol. L pag. 62. 3) Vd. op. cit. p. 32. 4) ef. Arhivele Olteniei; No. 12, Mart.-April, 192,1. 5) I. F Neigebaur: Beschreiblt11,1!; tieI' Maidan mtdWalachet; ed. Breslau, 185'�, pag. 99. 61 William f.VitlIFWIt: T,'ave/s in Tltrkey ..... LOlldon, 1803. 153 [154] Lungimea totală era de 120 pIclOare şi lărgimea de 12. Acope­ rişul cu cabina şi fundul corabiei, unde erau .înci"trcat� mărfurile, era de 50 de pici?are, iar sus se afla Ci mică platformă, unde călătorii stăteau zrua. Vre-un prea mare confort nu era de aş­ teptat pe astfel de corăbii primitive. Mergeau foarte încet, mai ales când urcau fluviul. Noaptea se legau de mal sau aruncau ancora. Erau adesea atât de proaste şi supraincărcate, încât cabina se umplea cu apf� când yloua sau c�t;�l era furtună. Fiecare că­ lător trebuia Set-ŞI aduca toate proviziile trebuitoare, ca ŞI aşter­ nutul. De sigur a rămâne culcat într'o cabină. îngustă, întunecoasă, pe jumătate plină cu apă şi fireşte neincălzită, va fi fost mai pu ţin plăcut chiar decât .. o căl�toTie pe C. �. R.}n zilele n�astt-e. Prin astfel de comparam, mal ajungem chiar sa ne bucuram de puţinul ce-l avem. Corăbiile erau cârmuite cu vasle lungi de 40-50 picioare, manevrate dela proră şi pupă. Căpitanii erau adesea beţi, şi pericolul stăncilor, ca şi al bancilor ele nisip, pe unftuviu lipsit de piloţi buni şi fără urme de lucrare de regu­ Iare sau dragaj.Ja care trebue să adăogăm ameninţarea cetelor de răufăcători ele pe maluri 1), făceau dintr'o călătorie pe Dunăre nu numai un chin, ci şi o experienţă foarte periculoasă, necesi­ tănd un curaj puţin obicinuit. Pentru apărarea călătorilor, era obiceiul de a tocmi unul sau mai mulţi ieniceri dela Belgrad. Aceştia cereau însă. pre­ ţuri exorbitante. Kleernann se plânge că fu silit să plătească 110 piaştri, plus măncarea şi tutunul, unui astfel de ienicer, care-I însoţi P<'l11[t la Rusciuc. Cea mai mare parte a sumei mergea însă în buzunarele superiorilor ienicerului, căci, Maiestatea Sa Bacşişul era atotputernic în regiunile noastre precum vedeţi, de mult încă ! In asemene condiţiuni nu trebue să ne mire dacă atuncea, -- caşi azi, încă mai mult decât azi-, un echilibru sănătos între preţurile mărfurilor importate şi cele produse pe pămăntul nostru nu era cu putinţă. Pentru a aduce un cot de postav dela Viena, este sigur că venitul multor pogoane de pământ era înghiţit. Numai mulţumită căştigurilor importante pe care un negustor norocos le putea dobândi in cursul fiecărei călătorii, se poate explica cum unii oameni întreprinzători, ca de pildă Jenne 2), Kleernann, Dellazie 3), Gollner, sau contele Festetitz mai aveau curajul să facă negoţ pe Dunăre. Greutăţile de transport, legislaţii va­ male nenorocite, o fiscalitate rău chibzuită, lipsa de capital, anar­ hia în valoarea banului, lipsa de inforrnaţiuni comerciale, scurt nesiguranta izvorănd în mare parte din imposibilitatea de a face calcule precise, împedicau formarea unei bresle puternice de ne­ gustori romani in vremurile trecute, caşi în zilele de azi. Cu toate acestea vedem că, pe corăbiile primitive pe care le-am descris, ni se aduceau nu numai stofe, postavuri, pânză turi , cuie şi alte obiecte ele fier, porţelanuri, sticlărie şi obiecte mărunte ele galanterie, ci chiar lucruri voluminoase, ca mobile, lăzi de fier şi trăsuri de lux pentru o boierime adesea prea risipitoare. Tot pe astfel de corăbii exportam în schimb piei, lână, grăsime, miere, ceară, vin, tutun şi chia\[ cereale cu începerea veacului J) vVittman de pildă asist:'! de pe co\.abia sa la incendiarea mai multor sale de către cetele de rii.ufiic:ltori. 2) CL articolul nostru în !(e1Jisla TsiQrică X. J--fIT, lan. 1924. 3) ce intre altele: il'. Torga: istoria Comer/ull/i, voI. II, pp. 92, J 14 pHssil1l. 154 [155] trecut, măcar că cea mai mare parte din grăul nostru trecea prin Dardanele, iar nu prin Porţile de Fier. In anul 1834 apare cel dintăiu vapor coborănd Dunărea. O nouă epocă începe. Corăbiile cele vechi dispar treptat, şi singurele înfăţişări ale lor ce ne-au mai rămas azi, sunt unele gravuri în­ gălbenite de vreme, ca cele ale lui Alt sau Kleemann. A patra din vederile noastre ne înfăţişează «oraşul» Turnu­ Severin. Observăm rămăşiţele celui mai însemnat monument al Iocalităţii : podul. Mai vedem şi «Turnul», după care oraşul şi-a luat numele. Dacă litografia este exactă, ceeace este cam îndo­ ielnic, oraşul ar fi consistat atuncea dintr'o singură şură fără pereţi! In tot cazul, ştim cât de neînsemnată era încă localitatea aceasta în 1851, când autorităţile se strămutară aci dela Cerneţi. Calafatul (fig. 5) se arată ca un sat puţin impozant. In mijlocul planşei vedem un minaret. Aceasta va fi fără îndoiam o greşală a lui F.Wolf, care a Iitografiat vederea fără a fi vizitat vreodată ţara noastră, luând drept model o schiţă executată probabil în mod rapid de ungurul Errneni. Pe schiţa originală va fi fost vre-o biserică în locul moscheiei desenate pe piatra litografică, Mai important arată Turnu-Măgurele, cu cetatea turcească, unde rninaretul şi moschea vor fi existat fără îndoială. Ştim că cetatea fu dărămată clUP21 tratatul dela Adrianopole din 1829, când garnizoana turcească părăsi pentru totdeauna acest oraş. Const. J. Karadja . •••••••••••• Boerii Mehedintenl-Glogoveni In numărul precedent al «Arhivelor Olteniei» am publicat o schiţă a vieţii lui Lupul Mehedinteanu, cel care, în vremea domniei lui Alexandru Iliaşi (1616-1618) a pus la cale o răscoală a boerilor naţionalişti contra elementului străin asupritor de ţară. Tot aci am arătat cum au strălucit două secole în istoria noastră membri din această familie Mehedinţeanu, cari, pentru actele lor ele mare virtute şi bravură, au dobândit prin hrisoave, de la Dom­ nii ulteriori pămănteni, recompense şi tavoruri. Cine ereau însă aceşti beeri Mehedinteni ? Din ce neam fost-au ei? Purtat-au numele ele Mehedinţeanu ca o poreclă, un supra-nume, fiindcă ereau boeri din Mehedinti? Or fost-au chiar o familie care s'a stins elUP21 dOU{1 secole? Iată ce nu ştiam pană aci, deşi toate probabilităţile sunt că s'au numit astfel după ju­ deţul Mehedinti, pentru-că în nici-o catagrafie de nume olteneşti nu i-arn găsit înregistraţi ca vre-o familie existentă. Acuma însă, cănd am aliat că adevărata lor familie purta alt nume, înţelegem că ei au început a se numi -Mehedinteanu­ de la judeţul lor Mehedinti, tocmai pentru-că ereau aşa ele ves­ tiţi. Este adică acelaş lucru ca şi cum s'ar zice: Tudor VI adi­ mirescu Gorjanul. Numele lor ele familie erea însă «Glogoveanu», ei fiind elin neamul Glogovenilor. Se ştie că şi Glogovenii sunt boeri mari ol­ teni, şi că moşia lor ele baştin[l a fost Glogova din Mehedinti, al dlrui ultim posesor din aceast{l familie a fost Colonelul AJexan-· 155 [156] dru Glogoveanu, din generaţia trecut{ll). Glogovenii nu s'au asezat în Craiova decât pe la tinele veacului al 18-lea. . Din cele trei documente, ce ne-au fost puse la dispoziţie spre consultare prin amabilitatea O-lui Ioan Glogoveanu 2), rezultă în moel inevitabil că acel vestit Lupul Mehedinteanu erea un Glo­ eoveanu si că, dacă a purta t şi numele ele Mehedinţeanu, a fost tocmai ca' S2l marcheze şi mai bine originea sa oltenească elin Mehedinti, ele care se vede că se rnăndria, fiindcă il gi'lsim sem­ nând : «Glogoveanu Mehedinteanu-. IatCI în rezumat cuprinsul acestor trei acte: 1) Hrisov elin 1621, Fe vr. 13, prin care jupăneasa Marica (nu Marina, cum puseserăm noi în articolul precedent), a stolni­ eului Sârbu=-care şi acesta erea un boer Mehedinteanu, probabil rudă cu soţia sa-, dărueşte mănăstirii Tismana, unde e înmor­ mântat stolnicul Sărbul, a patra parte din moşia Erghevita. In acest document Marica numeşte pe Lupul «nepot de frate». Tot ele aci reiese ca Sărbul Mehedinteanu moare la 1621, şi că fusese însurat cu -Marica ot Ologova-, iar că această Marică şi-a lasat averea nepotului de frate Lupul a). Aci sunt semnaţi martorii: Danciul ot Clogova şi Nicola ot Metvijde. 2) In hrisovul dela Radu-Voevod, elin 1609, Ianuarie 12, prin care el întăreşte moşiile Baia 4) şi Gosteşti lui Vlaclislav, se văd semnaţi următorii boeri : Radu Clucer Buzescu, Cernica Vornic Ştirbei, Lupul Glogoueanu logoţât Mettedinţeanu, Nicu Vistier, Mirzea Spătar, Bărcan Stolnic 5), Grigorie Comis Crădişteanu şi Lupul Lspraunic Glog07.Jeal114 Mehedtn ţeanz« 6). 3) Hrisovul din 1611, Fevr. 20, dela Radul-Voevod sin Mihnea­ Voevod, confirmă .lui Lupul cu fiii săi moşia -Prunişorii-, cum­ părată dela Ilinca, fata Toc h i i, cu 2800 aspri. Documentul este elat în cetatea Străhaia. Această moşie Prunişorii a rămas în neamul Glogovenilor pănă la Nicolae Clogoveanu elin gene­ ra tia trecu tţt 7). Dup;:t cum se vede, mulţ�lmit{l întâmpWrii fericite a gă­ sirei documentelor dela O-Il. Glogoveanu, s'a stabilit, credem, în mod precis dl aceşti vestiţi fii ai Olteniei, cărora cronica le-a consacrat pagini atât de fi-umoase, ereau Glogoveni, şi dl, cladI le-a pmcut lor, lui Lupul şi tiului s[m Bulig[t, să se iscEtleasdt {(Meheclinţeanu», este tocmai pentrucă au vrut S[l pună in reliet şi mai mult originea lor elin Mehedin ţi, cu care ei de sigur dt au vrut S{l se mânclreasdl. Const. V. Obedeanu . •••••••••••• ----------- 1) Mort acum opt ani În Craiova; unchiul D-Iui Ioan Glogoveanu d'" "'.i. 2) Original pe hftrtie de pergament şi scrise cu cirilice, cu peceţii în ci· novar, foarte bine conservate. ' 3) Doc. pachet. 3, doc. 8, 7, 129. ,Acte către mănăst. Tismana. 4) Aceasta e Baia de Aram{t din\ Mehedinţi. 5) Acesta a fost din neamul B{u·A,1neştilor, tovarăşul lui Lupul la n:tscoalrt, şi care fu ucis în timpul acelor evenim�\�te. De frumoasa lui soţie se înamorea:dt Lupul. Poetul Cre\eanu " scris o nuveJ:l istoric{t cu acest subiect. . _ 6) Aci vedem pe Lupul No. 2. Se �ede că erea tati:tt şi fiul, de care nu se ,�tJa pan:'l acum. 7) Tatăl D-Iui Ioan Glogoveanu, posesorul documentelor acestof3. 156 [157] La Hotarele Banatului Un om de ispra vă, editorul revistei «Banatul", harnicul pu­ blicist d-l S. S. Molclovan, prin truda unor modeste cercetari in­ jg-hebeaz{l câteva capitole elin istoria judeţului nostru. Cândul iJsale pare a fi îndemnul ele a face pe cineva sa scrie mono­ grafia judeţului Caraş. Imi aduc aminte cum, odinioară, după ce am citit -Eraldica­ judeţului Caraş, am luat pe rănd atatea vkrasso vărrnegye-, "a Soreny vărmegye- , «Temes vărmegye şi încă alte varrnegiuri în care autorii lor, oameni nu numai cu talent, dar şi cu multă dragoste pentru trecutul lor maghiar, trecut pe care au voit S21�1 găsească pe toate vaile româneşti, povesteau în imagini evoca­ toare fapte inexistente şi despre un popor nălucă în Banat: despre Unguri. Şi ma găndesc acum, ce lucru minunat s'ar face, cladi în fiecare sat şi sătulet al Banatului, cel mai destoinic C[Il·� turar al locului, despicănd S10V[1 cu SlOV{I, culegând cântec cu cântec, sau aclunând basm cu basm, ar alcătui un muzeu al limbei şi istoriei neamului nostru. Acest magazin de contribuţii modeste ar creşte cu vremea şi bunavointa tutulor ; şi iată cum, prin munca aleasă a cător mai mulţi, istoria judeţului nostru ar strânge încetul cu încetul materialul de nevoie istoricilor noştri, pentru a scrie pentru noi toţi, dar şi pentru vecinii noştri de peste Tisa, şi mai cu seama de peste Caraş şi Timis, adevărata istorie a judeţului Caraş. . Căci multe nu ştim nici măcar noi, bănăţenii dela -frontieră», despre amărăciunea şi disperarea fraţilor rămaşi în Banatul robit, şi cari nu sunt mai puţini de 155, 419 ortodocşi şi 4.611 greco­ catolici, deci în total 160.000 de Români, fără S21 mai vorbim ele cei din Timoc şi Sărbia veche. Iacă şi o citaţie dintr'o istorie bisericească a Sărbilor, scrisă pentru elevii teologi, şi în care se grăieşte astfel despre Români: "Inainte de venirea Sârbilor în Banat, trăia aici un popor ţârâ con ştinţâ naţională, fără nici o organieaţie, târâ biserici, jân'i şco ale, un popor leneş, care se susţinea din jafu ri, nişte hazle de ţigani. Marele Archiereu Cernouici şi Archiereii sârbi, cari i-au urmat; au organizat aceste hazle, i-au tncreştinat, le-au siâit bi­ seria; scoate, i-au obicinuit la munca. Durere însă: câţi-va spoiţi cu carte din ai lor le-au inspirat ca din senin minciuna câ ei ar fi de originâ latina, descendenţi ai coloniştilor Imparatutu, Traian. Si în loc de a intari pravoslavnica bisericâ, care le�a dat luminâ, 7n mod perfid a nâscut îl1 sufletul lor zwa faţă de Sâl'bz; marii lor bine fâcălon·. Iar când ura şi-a atins culmea) Şap;una, pe care SCÎrbii l�au ridicat; a făcut despăr,tirea ierarchica, lâ� când sa triumfe minciuna câ în Voi7.Jodina 1) "ar exista Români". Extragem aceste rfmduri dintr'un memoriu al fi-aţilor din Banatul robit, în care ni se destăinueşte cum scriu vecinii istoria poporului care. de multe ori i�a ajutat şi i�a scos din primejdie. O m:1n[1 de ajutor şi un modest îndemn în s{lvârşirea celor 1) Astfel numesc Sârbii porţiunea din Bana tui l"Om:lnesc dtp.it de· ei, caşi cum dacă ['au ri'tsbotezat pe sârbeşte - cum fttceau şi Ungurii odinioar:, tot aşa de prosteşte - i�au şters şi caracterul românesc şi l'au sârbizat. 157 [158] arătate mai sus il dau paginile ce am publicat la rubrica docu­ mentelor (pag. 61), şi anume: O copie a circularului preşedintelui «Astrei Bariţiu, la anul 1892, prin care roaga ca protopopii şi alţi cărturari să se străduiască la străngerea documentelor, diplo­ melor si orice fel de acte istorice de conţinut românesc, cum şi un tablou al mai multor familii nobile ele odinioară din Banat. R. S. Molin . •••••••••••• Note despre Plenita- Doljiu «Pleniţa» e o străveche aşezare românească, situată pe cele trei coline, anume alese ele primii întemeietori moşneni, culmi care domină valea întinsă a isvoarelor ce alimentează comuna cu apă. Cei dintăi locuitori ai comunei au stăpânit culmile, care a�l,""devenite mahalale foarte populate, le vor fi păstrănd numele. )3orinar�, Ionicheşti şi Bădeşti, de sigur diminuti ve din: moş lBorină, moş Ionică şi moş Badea. Vlăstari şi urmaşi din plămada acestor tulpine se găsesc încă azi, printre bunii şi de treabă gos­ podari Pleniceni. Inăltimile înconjurătoare aşa dar erau deţinute de moşneni băstinaşi neaoşi, întăriţi cu gospodării prin Jegămăntul Domniei, pe când valea era nelocuită, năpădită ele scaeţi, bălării, cu părţi bune de păşunat, cu răpe şi aspre povârnişuri, pământ nelucrat la îndemăna tuturor. .. vraişte. Existenţa unui prisos de pământ ne explică azi cum de s'au putut aşeza cu vremea aci atâţi străini ele neam, originari ele peste Dunare mai ales, meşteşugari, boangii, ciobotari, ilicari, cojocari, etc. Tuturor acestora li s'a îngăduit a se aşeza pe valea Pleniţei, dăndu-li-se locuri ele case. Odată fixaţi aci, aceştia au devenit mai apoi ei înşişi proprietari, 1'0- mănizandu-se cu timpul. După hrisoave prăfuite ele vremi şi cercetate elin culcuşul lor uitat, reiese că. vechimea satului Plenita se urcă cu f)41 de ani în urmă, cam pe vremea întemeierei principatului muntean. Notele cu caracter istoric ce urmează sunt culese dintr'o monografie a satului Pleniţa 1), pe care D-l C. Nicolăescu-Plopşor, profesor la gimnaziul din Băilesti, a tipărit-o anul trecut în Craiova. Hrisovul ele nobleţă al satului Pleniţa şi istoricul vechimei sale îl ariăm dintr'un elocument 2) cu data ele 18 Martie 1765, dela Domnitorul Ştefan Mihai Racoviţtt-Voevod, din scaunul Bucu­ reştilor. Acest hrisov este în posesiunea D-lui Nicolae Potărcă, din Pleniţa.Aci se spune că se întăreşte rnoşnenilor «elin Horo­ delul ele sus i Strâmba ot sud' Mehedin ţi» (Horodelul de sus este numele mai vechi al Pleniţăi, pe când Pleniţa era numele ele 0- dinioară al satului Poiana), nişte pământ, pe care aceştia îl aveau din bătrăni-, ca bună şi dreaptă moşie ele moştenire, încă ele mai denainte vrearne căştigată 'despre moşii lor dela răposatul Dan Voevoel, pentru clreapt�l slu),ba lor, cu care s'au fost arătat, dup{l cum am v[tzut Domnia mea hrisovul răposatului Gavrim 1) Pleniţa. d�- delJwlt, 1.926, "Scrisnl \;�.Ol11ânesc", broşurc. de 28 pagini. 2) Op. ,'itpp, 18-2J, . 158 [159] t ; I Moghilă Voevod ot leat 7182 Il şi tot au stăpânit-o 'ei cu neamul lor în pace». Gavrilă Moghilă domnind între anii 1618 şi 1620, se pune întrebarea: care poate fi acel Dan, care a dat moşie Ple­ nicenilor ? Dintr'un al doilea hrisov 2), cu data de 4 Mai 712=) (adică 1617), dela Ion Alexandru-Voevod, feciorul lui Iliaş, se vede că acele moşii au fost dăruite «din zilele bătrănului şi ră­ posatului Dan Vodă şi frate-său Mircea Vodă". Prin urmare e vorba de Dan I, fratele lui Mircea cel Bătrân, amăndoi fii ai lui Radu II, intemeetorul mănăstirei Tismana. Şi cum acest Dan a domnit pela 1385-1386, urmează că întemeierea satului Pleniţa este anterioară acestei date, şi deci vechimea sa este mai mare ca 541 de ani. «Dar, drept să spun,-mai adaogă D-I Plopşor,-pe mine mă cam pune pe gânduri acel bdtrânu Radu Voevod. Să nu fie ăsta Radu Negru-Vodă, descălecătorul Munteniei ?» Continuănd istoricul comunei, autorul arată că, pe timpul domniei lui Radu Vodă Şerban, care a domnit între 1602 şi 1610, cel ridicat cu puterea şi bărbăţia boerilor Buzeşti, aceştia aduseră pără asupra satelor Pleniţa şi Păstaia, luăndu-Ie «toate cărţile de moştenire, fără cale şi fără dreptate». Buzeştii cutrupiseră şi satul Risipiţii, ameninţând şi Orodelul cu aceiaşi soartă. Aceşti boeri de neam mare şi viteji se bucurau de multă trecere la curtea voivozilor, fiind şi tare bogaţi în acelaşi timp. Astfel soţia Banului Radu Buzescu stăpănea nu mai, puţin de 120 de sate. Aceşti «viteji neintrecuţi, luptau să-si apere ţara, făceau biserici şi le înzestrau cu multe moşii, dar tot în vremea aia îşi întindeau stăpânirea peste mai multe sate, luând pe unele cu sila, cum au luat Risipirii şi Pleniţa». Moşia Pleniţa, cutrupită de Buzeşti, a fost făcută danie mănăstirei Căluiu de către Radu Buzescu Clucerul, La această mănăstire s'au păstrat toate hrisoavele în ori­ ginal ale Pleniţăi, pănă ce Căluiu a devenit metoh al mănăstirii Se. Gheorghe din Bucureşti, unde le vor fi adus apoi. Dacă ele s'or mai fi păstrănd încă acolo, acela care ar vrea să intregească monografia istorică a acestui sat, acolo va trebui să le caute. După un hrisov de la Ştefan Racoviţă-Vodă, ele pela 176�), vedem că moşia Horodelul de sus (sau Pleniţa) a fost împărţită in 15 curele, distribuindu-se părnăntul la toţi câţi se trăgeau din cei "cinci moşi mari» dela obârşie, cărora le eletese moşia Dan Voevod, Aci se vorbeşte de 7 moşi, anume: Botoşariul, Ursariul, Dănilă, Stănia poreclit şi Ţigănelea, Coaeşul, Stoian sin Dragul şi Simion sin Dragotă Negoescul. După m21rturii elin ace]c vremi, se vede li\murit crl satul Pleniţa - devenit ele acum doi ani oraş, prin sârguinţa conS{l­ teanului avocat Virgil Pot:lrcfl,-Îşi are astfel un loc ele frunte şi o însemnMate istorictl în pflm2mtul Olteniet noastre. Din vrednicii moşneni, pomeniţi prin vechile hrisoave, se g[lsesc îndt clescendenţi printre locuitorii ele azi ai comunei. Un document din 1629, dela Jliaşi-Vod[t, dat câtorva Carauleni şi unuia Gligorie, ginerile lui Miuţ, ca stI st�tpâneasd't moşia în ]) adic;\ J67.\, - 2) Op. cit. pp 159 [160] Cucueţi (un sat care a dispărut), vedem CCl acel Gligore "au măr turisit cu mulţi oameni buni elin Plenita, anume Ţigdtrelea şi Giurca şi Oprea For/alt». Iacă cele mai vechi nume ele Pleniceni [le care le-am putu t afla elin 11<1 rtiile vechi. Strănepoti de mosneni elin acel timp sunt azi bunăoară D·I Ioan Foarţă, avocat şi proprietar, fost primar al Plenităi, clescen­ dent al lui Oprea Fortan cel ele acum 300 ele ani, şi tot aşa D-I Ion Ciurcă. Se mai pomeneşte în hrisoa ve, pe la 1765, ele Dumitru Penga, Stoica, Oancea, elin a căror tulpină mai sunt încă urmaşi. Din hrisoa vele dela 1617 şi 1647, dela Alexandru VOd{L Iliaşi şi Matei Basarab, mai notăm incă pe moşnenii Stanislaro, Neagoe, Ti1rgovişteauul. Dragotâ, Aldea, Bogdan, Mosciorul, Lupul) Stâncuţa, Ciorov ita, Ntstor, Popa Padoslas: Ţigânelea, Botosaru, "Qrsarii «şi cu toţi fraţii lor şi cu toata ceata lor şi cu feciorii rm-,-c:?tŢî Dumnezeu le va ela. ca S2l fie al lor mai sus zisul sat Pleniţa şi Horodel-: Cu un trecut înfipt în udăncirnea vremilor, la coarnele plu­ gului, casi pe întinseJe sale plaiuri cu renumitele vii şi pomi ro­ ditori, la îndeletnicirile minţii casi la negoţ şi industrie, Plenita e centru ele muncă şi vrednică activitate felurită al Olteniei. In judeţul Dolj, acest oraş se poate orandui al doilea după Cra­ iova şi Calafat. Dintre Pleniceni s'au ridicat fruntaşi în toate domeniile ele acti vita te, şi cari fac cinste întregei tări. Astfel putem cita pe d-nii : f ean Voiuea. Profesor univer­ sitar dela Cluj; General Dr. Potarcâ; medic cu reputaţie ele mare chirurg, şi Inspector gcneral al serviciului sanitar militar; Dr. inspector General Theodorescu, întemeietorul dispensariilor elin Ministerul Muncii, un prieten al meseriaşilor ; Vintilâ Cioallteu, medic distins al Spitalului Colţea, aliat acum în America la studii, ca bursier al institutiunii Rockfeller ; Căpitan Dr. Nicolill, dus la Paris pentru studii la Institutul Pasteur. Dintre a v0caţi: Ale.xandni CiI/lea, fost profesor de limba cng1czil, unul elin leaderii ţ:h-(mişti ele acum 25 ele ani, ales în Parlament în mai multe r2Ll1cluri ele s;:ltenii cari îl preţuesc; cel clintai carl' s�"tdi viţa american;\ în pl<.liul Pleniţa, şi al c2lrui c­ semplu fu urmat ele cons[ttenii seti; ni D-sa e prczielent al Came­ rilor agricole; Ion Forjă, ele care am amintit, urmaş al lui For­ ţan elin hrisoa Vl'; Ioa It Mi/rica, caşi H. Ciocâ/teu, elin baroul cra­ iov<:'cl11 ; Fraţii Virp,il şi C. Poldrcâ, cel întrliu eloctor în drept dela Paris şi miIi tan t în politica actual:""l; !\ \focatul j<'ilimoll ; Magistratul l\fae 101laşoI) membru ele şeclinţ2t la Trib. elin Ora viţa-Banat; IOI1 N. Popesclt,iuciec:ltor ele' instrucţie ia Caranselwş; C. Nâ­ L'lirhe, juclc-instnictor la Severin, au tor :t 1 unui studiu desprl: daţa filosofului Schopenhauer; Ioa 11 CrrtllleScZl, .iuele la Şegarcea­ Doljiu; Inginerul ele mine JVicolin; ]llcm/ea S. IngintTul silvic din Ciurgiu. \ lntre oii ţevi 111en ţionr1111 Re Domnii: Colonel intencknt [oall Dimitrlu fost: intel1cknt gl. al '.mmatl'i ele operaţil' elin Transil \"Clllia, 1n mersul spre !3.-Pe�ta\ Colond D. pi11ldriu, pe�sionar, fost comandant al unUl regiment de munte ŞI al Reg. RammcLl­ S�lrat No. ;:)C), Cl" a luptat la Turtucaia ; "Iaior Nz"atlesclt, 1Jt'nsionar, 160 [161] fost ofiţer de cavalerie; Maior A. Constantinescu; Căpitan Constanti­ nescu' Căpitan Anghelescu din statu major; Capitan de intendenţă 1. Ang;helescu dela corpul 1 de armată ; Fraţii Locot. Stoenescu; Ch, Bercea ofiţer de marină ; N. FI. Bercea, Sub.-Lt. ele vănători. Profes�ri secundari: D. Ilioasa, profesor la Seminarul cen­ tral elin Bucureşti; Gheorghe Niţă, profesor la Gimnaziul din Ple­ niţa; Niţă Manolescu, director ele institut la Plenita ; P. Popescu, fost deputat, profesor ele filozofie la liceu din Buzău, Preoţi: Sub-protoereu Grămescu, Strechescu şi Preotul Tra­ ian Opriş. Invătămăntul primar îşi are ele asemeni pionierii săi, peste 150 de legionari ai cărtei. Printre cei mai ele seamă îndrumător i ai satului sunt dascălii Filimon, decanul Pleniţăi şi respectabilul bătrân Nicolin. ieşit la pensie. Alături cităm, neputănd inşira pe toţi, pe învăţătorul diriginte Marin Grămescu, întemeetorul gim­ naziului "Principele Mircea» şi Ştefan Ciurezu, profesor la şcoala de contabili cooperatişti elin Craiova. In resorturile publice şi de stat: Ştefan Ciocâlteu director ge­ neral al contabili taţii din Ministerul Comunicaţiilor; Tiberiu Popescu, în Ministerul de Finanţe; Ion GiurC21, şef contabil la Primăria din Bacău; Tănărul D. Ciurezu, şef de cabinet al ci-lui ministru Goga, un distins poet; Manolescu, agronom la regionala Pleniţa ; A . julea, agronom, consilier agricol Teleorman ; Oprea Teodor, inspector în Minist. Muncii, şi A. Anghelescu, controlor financiar la Dolj. In diverse alte ramuri de activitate mai notăm pe D-nii: Ştefan Mantea, cu academia comercială din Anvers, în industria minelor de cărbuni; Mişu Constantinescu, sub-director la Banca Olteniei din Craiova; Nichifor Ionescu Calafeteanu, şef al secţiei de ferărie dela firma P. Andreescu fii, înterneetor al Ligei ofiţe­ rilor de rezervă, secţia Craiova şi president al Societăţii funcţio­ narilor cornerciali regiunea Olteniei, statornic şi ales colaborator al ziarului «Oltenia Economică» ; Athanase Şerbănescu Spaimă, şef contabil autorizat al Băncei Populare « Viitorul" din Pleniţa, secretar al gimnaziului şi unul din iniţiatorii ridicărei monumentu­ lui Eroilor Pleniceni ; Costică Ciobanu, fost director de bancă, pro­ prietar Cetate; 1'. Ionescu, cu studii superioare de la Paris, ab­ solvent al academiei cooperatiste Bucureşti, publicist de marcă, înflăcărat naţionalist şi funcţionar superior în Banca Românească; C. C. NWt absolvent al şcoalei comerciale, administratorul hote­ lului şi cafenelei Minerva; Căpitan Mitrică, director de bancă la Pleniţa; 1. Niţă, contabil al Băncii Comerţului din localitate; N. Macedonschi, armator la Braila, vice-preşedinte al Camerei de Comerţ; Căpriţă, preşedintele Consiliului judeţean Iaşi, apoi ata­ ţia şi ata tia reprezentanţi de seamă ai comerţului şi industriei noastre, deosebit de ziarişti şi foarte mulţi studenţi meritoşi. In războiul pentru Intregirea Neamului=-de altfel ca si în cel pentru Neatărnare=Pleniţa şi-a dat cu generozitate prinosul său. Cei întorşi la căminuri au ridicat, în amintirea Eroilor Pleniccni un frumos monument, ce se riCLiC[1 în mijlocul orăselului. Pe soclul acestuimonument sunt săpate numele tutulor celor ce s'au jertfit pentru Patrie, cleI:! colonel şi pân{t la soldat. Din pomelnieul ele glorie, care cuprinde nu JnCli puţin de ;W" dl� nUllle, 11 161 [162] •••••••••••• transcriem pe cele din fruntea listei, regretand că nu putem în­ registra pe toţi: Colonel Dr, C. Ionescu-Mosna; Lt-Colonel Stefan Ionescu; Maior cav. D. Ciocâlteu; Maior art. Ing. Opran Potărcă, Locot. 1. P. Popescu; Sub.-Lt. C. 1. ]ulea; Sub.-Lt. Gh. G. Coaie; Plutonierii : Rada Valerie, Mitrea Iancu, Dinulescu D. Gh. şi lu­ melea Ioan; Sergenţii: Stoianovici Virgil şi Ionescu S. Ioan; Ca­ poralii : Badea Petre şi Calafeteanu Ionescu Gheorghe, apoi 332 de soldaţi, din toate armele, fii ai diferitelor familii plenicene. Tudor Ionescu . Imbrăcămintea din vechime la Români Despre imbrâcâtniniea femeiască şi bâroâteascâ din ve­ chinze în ROl1tânia au scris 1) urmâtorii autori: Imbrăcălltintea femeiască Nicolo de Nicolai, Na·vig. e Viaggi, 158� pagina 1, 38, 54, ;-)6, 57, 66, 71, 130, 158. . Del Chiaro, 1718, pag. 24, 29, 98, 110, 130, 190. Mac Carty, Voyages, 1823, pag. 288,346, 347. Revista I stor. Arheol. VoI. III, 1884, pag. 333, 334. Preotul Gr. Musceleanu în Calendarul Antic, 1862, pag. 23, 35, 39, 40, 44, 52, 57, 58, 73, 74,79,80, 87, 90,93, 107,113, 115,120. Preotul Gr. Musceleanu în Calendarul 1863, pag. 51, 56, 62, 72, 79, 80, 180, 184, 192, 115, 129, 141, 146, 148, 151, 152, 157. La Metraye, 1727, Tome II,pag. 217. Grigore Tocilescu, Revista, 1883, vol. I pag. 486. Imbrăcămintea bărbătească Nicolo de Nicolai, Naoig. e Viaggi, 158� pag. 79, 81, 85, 87, 89,91,104,116,127,150, 178, 179, H:l8, 190. Del Chiaro, 1718, pag. 24, 29, ':)7, 103, 108, 110. Zallony, Fanariotes, pag. 48, 49, 53. Ubicini, Prouinces Dantcbiennes, pag. 201, 203. Mac Carly, Voyages, 1823, pag. 281, 289, 346. Peyssonel, Commerce de la Mer Noire, Torne II, 178� pag. 179, 180, 181. La Metraye, Voyages, 172� tom I, pag. 277, 278, 269, tom. II, 1, 11, 45, 377, 380, 384. Foaia pentru minte, inimcZ, etc. No. 34, 1844, pag. 267 (im­ brăcărnintea lui Mircea Voevod ca din vremea cruciaţilor). Revista Istorică, Arh., 1883, pag. ':l7. Musceleanu, Calendar, 1863, pag. [)1, 56, 62, 70, 79, 80, 8S, 1 Fi, 129, 141, 146, 148, 151, 157, 159. Kalendar pentru ROFrtânz: Iaşi, 1859, pag. 82, 85, 93. Tocilescu, Revista, 18{]3, val. I, p. 486, val. Il, p. 309. M�sc�lean�?C.alendCtl:\ Antic; 187� _ p.a�. \42" 47., Anuaru; Pllnţtpatuluz, J 842, BUCUl eşti, pag. 81, lltî. A1111uaire de la Princip;�:(tle de Valachie, 1842, pag. 1, 110, 1) Aceste note pal fi de folos. Ele au Iost culese de mine din însernn.tri g{lsite la tat:,1 rneu �i din c'-lrţi cel·cetate de mine, ce le :"n În biblioteca mea. 162 [163] ;10, Musceleanu, Calendar Antic, 1862, pag. 23, 35, 39, 41, 44. 57, 73, 79, 87, 90, 93, 107, 113, 115, 120. Analele Societ. Academice} tom. X, pag. 304, 305. Spiaatorul Moldo-Eomân, 1841, pag. 79. Maria 1. Glogoveanu născută Dim, Butculescu . •••••••••••• t Doctorul I. Augustin In ziua de 19 Ianuarie 1927 a încetat din viaţă, în locuinţa sa elin str. Anton Brăiloiu No. 6 din Craiova, Doctorul 1. Augustin. Fiu al preotului Dumitru Ionescu, dela biserica Sf-ţii Voe­ vozi din Roman, el s'a născut la 15 August 1859. Porecla de Augustin i s'a dat de învăţătorul şcoalei primare din localitate, dupa numele lunei în care s'a născut, pentru a-l deosebi de alţi elevi Ionesti. In 1869 elevul A ugustin Ion termină cursul primar, cu media generală 9. A urmat apoi 4 clase ele Seminar la Roman, trecând în 1873 la liceul internat din Iaşi, liceu pe care îl absolvi în 1877, clasificat tot printre cei dintăi. După trecerea examenului de bacalaureat, se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, obţinând o mică bursă dela Prefectura judeţului Roman. La 1879 studentul Augustin e numit extern la Spitalul Brăn­ covenesc; la 1882 este intern la acelaş spital, unde ;:1 fost în spe­ cial elevul reputatului medic de atunci Glilck. Dela acesta a în­ vătat nu numai ştiinţa, dar şi arta medicală; dela el a reţinut în special trei aforisme, aforisme pe care le repetă adesea, şi care I-au călăuzit de altfel în cariera sa, anume: 1) sa examinezi cu răbdare şi îndelung bolnavul, 2) sa nu pui niciodată diagnosticul în pripa dela prima vizită, şi al 3-1ea să nu vorbeşti niciodată de rău pe confraţi. La 9 Mai 1883 îşi ia titlul de doctor în medicină şi chirurgie. La 15 Mai 1883 e numit medic al plăşei Fundul, judeţul Roman; la 1886 devine, prin concurs, medic primar al judeţului Gorj ; iar la 15 Iunie 1891 trece, tot pe bază de concurs, medic al Spitalului Filantropia din Craiova. In acest post a funcţionat pănă la trecerea sa la pensie, în răstimp fiind şi medic al gim­ naziului militar. A luat parte la campania elin 1913, iar în răz­ boiul întregirii României a fost mobilizat în 1916, pus la dispo­ zitia comitetului central sanitar şi însărcinat la Craiova cu orga­ nizarea serviciului spitalelor. Concomitent a fost însărcinat să tacă serviciul şi ca medic şef la spitalul comunal -Preda- elin locali tate, rămas pentru populaţia ci vilă, precum şi ca medic şef al unui spital de :-30 paturi, ce se improviza se în localul Exter­ natulul de fete, Dvrul Aug-ustin a condus toate aceste spitale, pănă la 6 Noernvrie 1916, când a primit ordinul S2t evacueze bol­ navii uşori spre interior. Atunci a părăsit Craiova cu un tren conţinând personalul medical şi 616 răniţi. In seara ele 10 Noern­ vrie 1916 a ajuns în staţia Costeşti, unde, în zăpăceala de atunci, pentru a înlesni probabil alte retrag-eri, trenul sanitar a fost di­ rijat spre Rosiori-Alexandria. La 11 Noernvrie dimineaţa abia a ajuns în staţia Plosca şi trenul a fost părăsit ele locomotivă. F211',\ 163 [164] intendenţă, fără aprovizionări, ajutat numai de un medic si un student, D-tul Augustin reuşeşte' totuşi S2t alimenteze bolna�'ii cu ce a putut căpăta din comuna Plosca. La 12 Noemvrie ora 10 dirn. au fost înconjuraţi ele patrule germane, care au aruncat po­ durile în aer, întrerupând orice comunicaţii, chiar telegrafică, La 4 după amiază au fost însă despresuraţi de Regimentul ele cava­ lerie comandat de Colonelul Streinescu, şi astfel D-rul Augustin a putut evacua pe cei răniţi uşor, mergând pe jos spre Bucureşti, unde a ajuns la 1C> Noernvrie. Trimis la Galaţi, de. unde se re­ trage împreună cu Corpul 1 de Armată în COmuna Socola, noua reşedinţă a comandamentului, repartizat la diferite spitale din Roman, a fost apoi numit medic-şef al unui grup de răniţi eva­ cuat în spitalele elin Rusia. Acolo a funcţionat ca medic-şef al Lazaretelor No. 1 şi 3 din Kerson pănă la 1 Ianuarie 1918, cănd s'a înapoiat în ţară. Dernobilizat în urma terrninărci campaniei, şi-a reluat locul de Medic Primar al Spitalului Filantropia.· La 1 Aprilie 1919, atins ele limita ele vârstă, a demisionat pentru a trece la pensie. D-rul Augustin a fost un vrednic slujitor al ţării timp de 36 de ani. Dintre diversele funcţiuni ce a ocupat, cea mai ele seamă, cea cu care se ic1entificase, a fost cea ele medic-sef al Spitalului Filantropia din Craiova. Ori-unele a fost însă D-rul Augustin, a adus în indeplinirea datoriilor sale aceiaşi vrednicie luminată, aceiaşi grije împinsă pănă la migală, aceiaşi cinste de­ săvărşită, aceiaşi înţelegere superioară el chemarei sale. Prin moartea D'rului Augustin nu pierdem numai un func­ ţionar eminent, dar şi un medic desă vârsit, un medic din şcoala tradiţionalistă, care cerea să cauţi pe un bolnav nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Câţi copii, câte mame desnădăjduite n'au ridicat ochii şi braţele cu implorare către D-rul Augustin? Câţi bolnavi n'au aşteptat înfriguraţi, dar cu inima plină de speranţă, pe bunul lor doctor? Intre bolnav şi între medicul său se stabilea pe dată, dela început, un sentiment adânc de încredere şi afec­ ţiune. Căci Dvrul A ugustin niciodată n'a refuzat, nici n'a precu­ peţit asistenţa sa bolnavului ce i-o solicita, oricare ar fi fost el, cu sau fără avere, cu sau fără recunostinta. Deşi cel plecat dintre noi avea o clientelă foarte numeroasă, după o muncă trudită de o viaţă întreagă, D-rul Augustin moare aproape sărac, Cu toate acestea ultimul lui gănd e tot pentru ceilalţi, pentru confraţi şi pentru cei săraci. El lasă casa sa me­ dicilor din Craiova pentru un cămin sau un dispensar, iar din puţinul numerar rămas, rambursează Prefecturei de Roman bursa ce i-a dat putinţa a învăţa medicina, oferindu-i un legat de 150.000 lei, din al cărui venit să continue a înlesni şi altora pu­ tinţa de a învăţa. De asemeni el lasă şi Craiovei în acelas scop suma de 100.000 lei.. In turbur eala vremurilor încă neaşezate ele după război, cănd atăţia stau unele nu trebue şi atăţia adună averi Utr:"t obo­ seală, viaţa D-rului Augustin \apare ca o dâră luminoasă, - mo­ destfl, e drept, ca însăşi firea \sa, - clar sclipitoare ele curi'tţenie. [-7ie ca ea sit. însemne nu un amurg, ci 701'ik unor vremi 1l011[1. \ Dr. Ch. Laugier . •••••••••••• 164 [165] In rubrica de faţă se fac dări de seamă asupra cărţilor şi publicaţiu­ nilor ce se adresează Redacţiei, sau cel puţin se menţionează apariţia fiecăreia din ele. CĂRŢI Docoromanio, Buletinul "Muzeu­ lui Limbei Române", condus de Prof. Sextil Puşcariu. An. IV, 1924 -1926. Partea L Cluj 1927. - Vo­ lumul, de 640 pagini, cuprinde ur­ mătoarele studii: Pour iorqani­ suiion du traoail scieniiţique : la ţictie internationale; l' index ge­ neral, de Sextil Puscariu, Pornind dela constatarea că,' faţă de oreş­ tcrea enormă a numărului de pu­ blicaţii stiinţifice în diferite ţări, cum şi din cauza scumpirei lor, invăţatul nu mai poate să se ţină azi la curent cu to.t ce-l interesează în specialitatea sa, şi că de aci ur­ mează scăderea rendcmentului său in materie de ştiinţă, d-l Puşcariu propune "să disciplinăm munca in­ dividuală şi să organlzăm munca colectivă printr'o colaboraţie inteli­ gentă şi o cooperatie internaţionali:'! bine indrumată-, In ce priveşte Ei­ bl.ografla, problema a luat un în­ ceput de realizare prin osteneala Comisiunei de Cooperaţie intelec­ tuală, atârnătoare de Soc. Natiu­ nilor. In ce priveşte însă faptele, amănuntul, numai fişele personale îl po t înregistra şi păstra. Să găsim un mijloc pentru ca aceste fişe să poată folosi or cui, de OI' unde, nu numai celui ce a consemnat notele din ele: fişa internaţională. Aceasta ar servi apoi ca bază la elaborarea unui index general, magazin în care ar intra or ce informaţie de amă­ nunt, şi care ar completa Biblio­ grafia generală, concepută de In­ stitutul internaţional de Cooperaţie intelectuală. Căci ceea ce d-l Puş-. cariu a făcut, în vreme de 5 ani, la Muzeul Limbei Romane pentru studiul limbei şi literaturei române, s'ar putea face pentru totalitatea ştiinţelor.- In Principiul sonorităui În economia limbii, D-l Al. Proco­ povici încearcă a da o formulă de îinitivă teoriilor emise pănă acum cu privire la această chestiune, în special la acelea ale lui D. Saussure elin al său Curs ele Lingvistică ge­ nerală. - Din istoria raporturilor noastre inierdtalectale, sunt o seamă de note şi observaţii ele amănunt, pe marginea considerabilei lucrări despre Megleno-români a Dvlui Ca­ pidan, datorita tot D-lui Procopo­ viei. Ipotezele explicative ale d-sale despre mersul mişcărilor grupelor ele populaţiuni străromanc, împinse de succesive năvăliri ale Slavilor şi Bulgarilor, lărnu 'esc procesul sepa­ raţiunei masei strărornăne, miscă­ rile şi deplasările acestea în curs de veacuri şi urmarea lor, care e diferenţierea dialectelor, cu colo­ ritul lor de influenţă specială. Con­ cluziile D-lui Procopovici întăresc pe acele anterioare ale D-lui S. Pus- 165 [166] cariu, - Activitatea de ziarist a lui Eliade R. în timpul exilului său la Paris, cuprinde câteva note in­ teresante pentru o monografie asu­ pra activităţei politice a lui. Eliad, culese de D-l. G. Oprescu din ga­ zetele franţuzeşti ale timpului.­ Mihail Haitei.ce N. Drăganu, despre care s'au dat câteva note la p.455, an. V. din A. O. - Sfinţii-me­ dici În qr aiui şi ţolklorul româ­ nesc, de V. Bogrea. E vorba de vracii, "doctori fără de arginţi", .vindccători făr' de argint" Cosma şi Damian; sun t identificaţi în o seamă de descăntece, în care aceste nume sunt pocite de nu le poţi re­ cunoaşte. Se explica zicala "a um­ bla tele leu- Tănase", cu aparatul sa­ vant extra-ordinar, care caracteri­ zează şi lucrul de răbdtHoare mi­ gală şi strălucitoarea intuiţie a ne­ uitatului şi veşnicului nostru regretat profesor dela Cluj. - Românii no­ mazi, de Th. Capi dan, a fost recenzat la p. 291, an. V. � Sâut În Tran­ silvania aşezări de Români ve­ niti din sudul Dunării, sau nu sânt ? se întreabă d-I C. Lacea, pornit dela constatarea unei ase­ mă nări isbitoare între vorbirea gru­ pului de Megleniţi din com. Ţăr­ nercea şi între aceea a aşa numiţilor "Trocari", a Românilor din maha­ laua Şcheilor, de lângă Braşov, cari trec drept Bulgari romanizati. Din cercetările lingvistice, cum şi din constatările reieşind din anumite obiceiuri la' aceste doua grupe de populaţie românească, autorul con­ chide că şi unii şi alţii au trebuit să aibă o patrie comună în Bulgaria răsăriteană de azi, poate anume re­ giunea Târnovei, şi că goniţi de Turci de pe acele locuri, au fugit, cei mai mulţi înspre locurile adă­ postite ce ocupă şi azi Megleniţii, iar o mică parte s'au refugiat peste Dunăre şi Carpaţi, aşezându-se la marginea Braşovului. - O problemă de ţoneiieă (soarta lui e deschis accentuat după r) se tratează de, D-l G, Giuglea. - Terminologia me­ aicaiă românească aDI'. 1. Piuariu, de Dr. V. L. Bologa, de care s'a vorbit la p. 298, an. V. - ELemen­ tele uechi greceşti clinlimba ro­ mână. studiu de specialitate, da­ torit d-lui C. 1. Diculescu, - Per La sicria del coqnome ttaliano, e con­ tinuarea cercetărilor al căror Început 166 s'a publicat în Dacoromani�, an. III. p. 523, şi care sunt încă în curs, ale d-Iui G. D. Serra. BIIZetil/UZ Comisiei Istorice a României, voI. V, 1927, publici! valoroasa lucrare: Conirtbuţtuni la studiul marilor dregătorii in se­ colele XIV şi XV, teză de doctorat a d-lui Const C. Giurescu. E deci o parte, şi cea mai însemnată, din istoria organizărei administrative a Ţărel-Roniăneşti şi a Moldovei din trecutul nostru mai depărtat; căci e vorba numai de "mari dregători", corespunzători cu ceea ce sunt azi miniştrii. Diferenţierea între marii şi micii funcţionari ai statului se con­ stată la noi dela început chiar. Cer­ cetarea autorului se opreşte la anul 1504 pentru Moldova şi 1508 pentru Muntenia, dată la care principatele româneşti se pot considera definitiv stabilite şi organizate, după respec­ tivele domnii ale lui Ştefan-cel-Mare şi Radu-cel-Mare. Inainte de a intra în subiect, d-l Giurescu face câteva observaţiuni critice asupra izvoarelor de care s'a servit în lucrarea de faţă, anume documente şi izvoare narative îe­ lurite. Tratarea subiectului cuprinde două părţi; 1) numele generice date dre­ gătoriilor şi vechimea lor; 2) cer cetarea fiecărei dregătorii în parte, tratată paralel În ambele principate. Numele generic al slujbaşului ad­ ministrativ superior În funcţie este "dregător" În primul rând, căci boier era şi cu Înţelesul de nobil, putând fi cineva şi boier fără boierie (adică fără funcţie), iar slugă domnească era numele rezervat dregătorilor mai mici. Autorul cercetează ve­ chimea marilor dregători, pe care o socoteşte contemporană cu Înteme­ ierea statelor româneşti, părere pe care o întemeiază pe mărturisirea primelor noastre documente. Marile dregătorii, constatate tot documentar până la 1504 şi res­ pectiv 1508, sunt cele ce urmează: Banul, care În epoca studiată este un dregător exclusiv muntenesc, oltean în specie (cu privire la ches­ tiunea din acest capitol, d-l Filitti discută în articolul d-sale din pag. 31 a numărului de faţă, unele amă­ nunte, asupra cărora emite alte pă­ reri decât d-I Oiurescu); Vornicul, [167] l J. I I în ambele principate, este judecător al curţii şi al ţării; Logofătul e ma­ rele cancelar domnesc, sub a cărui grije şi indicaţii se redactează ac­ tele domneşti, păstrând şi pecetea tării : Vistierul era administratorul fina�ciar general al fiecărui principat şi al curţii domneşti; Spătarul, la . început unul, iar mai târziu doi, poartă la solemnităţi spata (sabia) şi buzduganul domnesc, cu în plus pentru Muntenia atrib�ţi� de a fi şi comandantul cavaleriei : Pahar­ nicul, care serveşte de beut la oa­ spetii lui Vodă şi boierilor mari, este al şaselea în rang, ca ierarhie, după cei anteriori, pe o treaptă cu stolnicul; Stolnicul servea bucatele Domnitorului la masă, supraveghind bucătăria curţii; Comisul are grija aprovizionării cu furaje pentru graj­ durile domnitorului, cum şi- a cailor domneşti; el este inferior în grad tutulor dregătorilor cercetaţi pănă aci; înîine Stratornicul, sau Pos­ telnicul, cel mai mic în rang dintre toţi, are grija odăiei de dormit a voevodului, îndeplinind şi slujba de şambelan, introducător la audienţele domneşti. - La urmă o bibliografie. D-I Giurescu şi-a completat stu­ diul său prin lucrarea: "Noi con­ tribuţii la studiul marilor dregătorii în sec. XIV şi XV", pe care a pu­ blicat-o anul trecut şi pe care am recenzat-e în No.23, pag. 77 (1926). Dvnul N. Iorga publică apoi o co­ lecţie bogată de Documente urlă­ lene - 262 la număr - dintre anii 1533 şi 1837, urmate de câteva note trebuitoare, cu privire la Satul şi Târgui Udaţi/al' de pe Cricov. Istoria Războiului pent ru. în­ tregirea Neantului, 1916 -1919, de Const. Kiriţescu, ed. Il, vol, III, 1926. -- Cartea e împărţită în 5 părti : Ruşii şi Românii; Robia germană : Marea întorsătură a războiului : Raz­ boiul romăno-maghiar : Pacea. In acest volum, cu care se încheie magistrala operă a d-Iui Kiriţescu, se împleteşte împreună, par'că mai mult ca în al doilea volum şi mai cu seamă ca în primul, calităţile fe­ lurite care, fericit îmbinate, fac din autor un istoric şi un artist chiar. Căci la bogata informaţie a acestei cărţi, la agerul spirit de discernă­ mănt al faptelor, la caracterizarea justă a personagiilor 1)i unităţilor de care se ocupă, d-l Kiriţescu a­ daogă meritul unui povestitor care interesează totdeauna şi te încăntă. or te mi Ş că adânc adesea. Cât despre stilul său, elegant fără sfor­ ţare şi natural, care trece uneori în mod firesc dela tonul epic la cel liric, el te fură în aşa chip, că cele vreo 550 de pagini ale volumului se citesc aproape pe nerăsufiate. Primul capitol al cărţii, care se încheie cu icoana nobil ei figuri a Colonelului Boyle, povesteşte de­ sagregarea armatei ruseşti sub ac­ ţiunea bolşevismului, condus şi ma­ nevrat aproape exclusiv de evreimea rusească; urmează apoi: ocupaţia Basarabiei - cu preţul a câte jertfe de sânge - şi Unirea ei; ocupaţia germana în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea, prădate şi sistematic ex­ ploatate (citiţi capitolul .Sabbat şi Bachanale", ca să spuneţi apoi dacă noi putem uita şi dacă trebue să iertăm oardelor de invazie şi unel­ telor lor); vieaţa în Bucureşti; te­ roarea din ţară, cu crimele opre­ sorilor noştri; martiriul Dobrogei; dolrneceri, femei ticăloase, spioni şi trădători, Lumina şi Gazeta Bucu­ reştilor, atăte "UITI bre şi tristeţă" închid un trist capitol; se descrie apoi încheierea pacei dela Bucureşti, "pace de robire a României trădate şi părăsite", după care urmează o serie de capitole, în care se va vedea că roata norocului începe a se în­ toarce spre noi. Minunat sunt [ugrăvite zilele re­ deşteptării speranţelor noastre în ca­ pitala robită, după înaintarea ge­ neralului D'Esperay, manifestările de stradă, în cântul Marsiliezii, sub ochii Nemţilor, a căror cutezanţă şi obrăznicie scade pe zi ce trece. Ur­ mează retragerea cotropitorilor în faţa Francezilor ce trecuseră Dunărea, cu palpitanta descriere a fugei Nem­ ţilor din capitala noastră, care îşi schimbă cu totul aspectul în câteva ore. La 1 Decemvrie Regele şi Re­ gina reintră în Bucureştii Lor. Por­ nită pe povărnişul catastrofei, mo­ narhia austro-ungară se prăvăleşte repede; pe ruinele ei se ridică la viaţa liberă Polonia şi Cehoslovacia, iar România şi Sârbia îşi lărgesc hotarele. Un capitol emoţionant este acel al anilor ce au precedat Unirea Bucovinei cu România, martiriul ţă­ rişoarei lăsată în ghiarele calăului /67 [168] Col. austriac Fischer. Pregătirea şi Înfăptuirea Unirei Transilvaniei şi Banatului, apoi descrierea ticăloşiilor Ungurilor, Secuilor şi Sărbilor asupra populaţiunei noastre de dincolo de stupida linie demarcaţională, spo­ rind cu ofensiva noastră spre Tisa; înfrângerea Ungurilor şi intrarea ar­ matelor româneşti în B.-Pesta. Citiţi minunatul capitol inspirat şi miş­ cător al intrărei în B.-Pesta: o pa­ gină literară aleasă. Obiectiva pu­ nere la punct a chestiunei ocupărei mărşave a Banatului de toleraţii Sârbi, atât de in toleranţi faţă de noi Românii şi atât de duşmănoşi. Din acest capitol se vede cum din cauza ignoranţei pretenţioase a unor aliaţi şi a obrăzniciei căpăţânoase a altuia, chipurile tot aliat şi acela, ni s'a ciopârţit Banatul nostru românesc. Cea din urmă parte a cărţii e re zervată Păcii. Deosebit instructive şi interesante sunt discuţiile şi pro­ punerile făcute pentru fixarea fron­ tierelor noastre dinspre Sârbi şi Un­ guri. Faptele privite în lumina is­ toriei, nu te poţi împiedeca de a fi revoltat de lăcomia sârbească, pre­ cum nu poţi să nu recunoşti că cea mai frumoasă şi cea mai demnă figură românească între cei cari ne­ au reprezentat la diferitele delegaţii în aceste evenimente, a fost a d-lui Ion 1. C. Brătianu. In acelaş timp constaţi cu tristeţă că, între atâţi membri ai feluritelor comisiuni şi delegaţii constituite în vederea în­ cheerei tratatelor, pe baza căror noi trăim azi ca stat în forma În care trăim, a lipsit tocmai acela care, poate mai mult decât creare altul, era în stare prin inteligenţa, pătrun­ derea şi simţul său istoric, unite cu marele său prestigiu de om de ştiinţă, să rupă ceva mai mult de la aliaţi, de cât partea ce ni s'a dat din dreptul nostru. Acela e profe­ sorul N. Iorga. Dar aceasta n'o spune d-I Kirlţescu, ci acel care semnează recenzia, Impresionant de asemenea ultimul capitol: "lncheere", cu o mi­ nunata privire generală, bilanţ al pierderilor şi căştigului nostru din Războiul p en tr LI Intregirea Nea­ mului. Cartea d-lui Kiritescu va rămâne un monument al 'istoriei noastre, cum este o lucrare literară valo­ roasă �i în acelaş timp operă de educaţie naţională. c, D. F. 168 Arfa şi Creştiltis11tlll, cu un In­ dice bibliografic, de Dr. P. Constan­ tinescu-Iaşi, Chişinău, 1926, "Cartea Românească".-Este prelegerea in a­ ugurală a noului profesor dela fa­ cultatea de teologie din Chişinău. D-sa se arată odată mai mult a fi. un foarte bun cunoscător al istoriei artei creşţine. Conferinţa coprinde patru capitole, anume: 1) Despre rolul ariei elin punct de veelere economic-industrial, din punct de vedere social Şi national: arta acordă armistiţiu luptelor so­ ciale şi apropie popoarele. Prin ri­ dicarea omului deasupra preocupa­ ţiilor zilnice, arta are de împlinit o operă morală de primul rang. Cu religia este înrudită, fiindcă arta e mijlocul prin care se manifestă cultul şi se materializează credinţa. La noi, arta, În clădirile bisericilor voevodale, a fost îngemânată cu credinţa. 2) Cuprinsul ariei creştine. Se spune, În genere, că arta creştină începe dela Catacombe până în pra­ gul Renaşterei - pentru Apus -, când vin influenţe streine de creş­ tinism în arta creştină. In Răsărit arta bizantină se prelungeşte până prin sec. al XVIII-lea. 3) Caracterele principale ale ariei creştine. Trece În revistă feluritele faze de dezvoltare ale artei creştine, În legătură cu împrejurările bise­ ricei. Arată centrele artistice mai ele seamă ale creştinism ului. 4) Bieantinoloqia. In acest para­ graf ne arată rolul ele focar de ci­ vilizaţie pe care l'a avut Bizanţul vreme ele o mie ele ani. De-aci ne­ voinţele savanţilor arheologi ele a desmormânta (sec. XVII-XIX) ci­ vilizaţia aceasta strălucită, îmrnor­ mântată de Musulmani. Cu această sforţare avem născută noua ştiinţă: Bizantinologia. Autorul În şir ă pe cei mai de seamă bizantinologi streini, citând ca patriarhi ai biz an­ tinologiei generale pe Charles Diell şi pe G. Schlumberger. Dela noi citează pe Odobescu, Russo, N. Bănescu, V. Grecu, Iorga, Taîrali şi alţii mai mărunţi. La sfârşit ne dă o bogată biblio­ grafie, o minunată bibliografie ele lucrări ele mare valoare în domeniul \ istoriei artei creştine. Proiesor Gh� F_ Ciauşanu_ [169] Lucrările Iust, de Geografie al o-a« dil1 Cl1tj, voI. II, 1924-1925. Cluj, 1926. - După primul volum, consacrat studiilor şi excursiunilor făcute sub directia d-lui de Martonne (Vd. an. V. p. 91, recenzii), numărul de Iată prezintă câteva lucrări de natură geografică şi etnografică, dintre care cele mai multe sunt da­ torite unor tineri ardeleni, elevi ai învătămăntului universitar geografic dela' Cluj, al căror tndrumător şi director este D-I Proî. Vălsan. Dvsa dă mai Întâi o cercetare despre: O­ pera geografică a Principelui Dim, Cantemir, savantul român de ori- zont european, despre care s'a vor­ bit în anii din urmă, mai ales după serbarea celui de al.doilea centenar dela moartea sa. D-l Vălsan evi­ denţiază importanţa ştiinţifică a a­ cestei laturi din variata activitate ti invătatului care a fost domnitorul Moldovei. Pentru prima oară înfă­ ţişează opera interesantă a auto­ rului: «Planul Constantinopol ei" , din care vedem pe Cantemir "familia­ rizat din tinereţe cu geografia şi cu lucrarea hărţilor». Aflarea 11 ărţei Moldovei, de către D-I Vălsan, În Bibl. Naţională din Paris, operă a lui Cantemir, ridică mult valoarea şi importanţa «Descrierei Moldovei" şi" ajută Ia fixarea unor date şi a­ mănunte. Harta n'a putut fi făcută din amintire, ci, prin urmare, când Cantemir era în Moldova, înainte şi în timpul domniei sale. Textul e pro- babil posterior lucrarei hărţii. Can­ temir va fi cunoscut şi harta Vala­ hiei, imprimată în 1700 la Padova de Const. Cantacuzino Stolnicul. Se reproduce În volum şi Planul Con­ stantinopolului, prima operă geogra­ fică a învătatului nostru; cum şi o schiţă de plan cartografic CI acelu­ iaşi, înlaţisând zidul caucazian de lângă Derbent (1722), şi alte dese­ nuri şi profiluri de teren, care do­ vedesc în Cantemir un bun geo­ graî, «stăpân pe metoda geografiei clescriptive".-Oexcursllll1e în Delta Dunărei, de V. Meruţiu.-Sub titlul de Ţara Haţeqului în Regiunea Pâdurenilor, D-I R. Vuia dă câteva capitole dintr'o monografie COJ1l­ p.etă asupra acestui subiect. Aci tra­ tează în special laturea antropogeo­ grafică a chestiunei, şi anume ocu­ paţiunea şi tipurile de case ale lo­ cuitorilor acestor ţinuturi. Cap. V (despre aşezări şi tipuri de case) e cel mai interesant. Schiţe, pla­ nuri, desenuri facilitează lămurirea subiectului. Aci se află un foarte bogat material lexical local şi et­ nografic.-Contributii La Toponimia dtn Tinutul Săc u i to r, de Sabin Oprean (recenzată la an. V. p. 294). - Din trecutul oierilor mărqtneni elin Sălişte şi comunele din iur, de Nic. Dragomir, preţioasă contribuţie la cunoaşterea vieţei păstorilor ro­ mâni, a aşezărilor, migraţlunilor lor de odinioară mai ales, căci, de cu veacul al XIX-lea, viaţa acestor oieri Începe a decade, cei mai mulţi pă­ răsind locurile din jurul Săliştei, or luând altă ocupaţie. Lucrarea e În­ soţită de o hartă a Ţării, făcută de D-I Dragomir, după povestirile cio­ banilor bătrâni, şi în care s'au in­ semnat locurile de iernare ale acestor ciobani În drumurile lor de transhu­ manta dela munte spre păşunile de iarnă.- Vipera ammodţţtes Cuuieri în România, de R. 1. Călinescu, recenzate În an. V. p. 460. Bttletiltltl Soc. Reg. Rom. de Geografie, Tom. XLV, 1927.-Mai bine de jumătate din volum cu­ prinde Studiu asupra indicelui ce­ talie În România, cercetare, scrisă în franţuzeşte, a savantului antro­ pologist D-I Eug. Pittard, profesor la Geneva, cu colaborarea Dvlui Alex. Donici. Studiul, însoţit de 24 grafice şi 3 hărţi, vrea să precizeze ceva cu privire la caracterele an­ tropologice ale Românilor, capitol important din istoria etnică a popu­ latiunilor Europei răsăritene. Pentru aceasta, cele mai sigure referinţe le pot da judeţele care au populaţie rurală de cel puţin 90%' ca Gorjul şi Oltul bunioară, pe când datele asupra populaţiei din Dobrogea, Basarabia, ar chiar Bucovina, sunt puţin or aproape ele loc conclu­ dente din acest punct de vedere. Cine ar fi fost strămoşii noştri pre­ istorici, neolitici măcar, e greu de stabilit, lipsindu-ne aproape total documentele scheletice. Colonizarea Romei de către Romani se pare a nu fi. isbutit să aducă cine ştie ce modilicări în caracterele fizice ale Dacilor, şi nici invaziile puternice n'au putut influenţa etnologiceşte populaţiunea băstinaşe. Greutatea de a cunoaşte bine lucrurile vine dela 169 [170] laptul că noi nu cunoaştem carac­ terele anatomice şi descriptive ale acelor populaţii daco-getice, cum nu ştim nici ce anume grupe sla­ vice au invadat 'în Dacia, a căror caractere antropologice de aseme­ nea le ignorăm. Din documentarea cea putut strânge, D-l Pittard scoate câteva observaţii generale intere­ sante. Aşa, în Muntenia dolicoce­ falii sunt mai numeroşi ca În Mol­ dova şi cu un caracter mai acc.en­ tuat, pe când în Moldova brahice­ falii sunt în majoritate. Se constată «în sudul Munteniei mai ales, şi în nordul Bulgariei, prezenţa unor populaţiuni a căror caractere antro­ pologice par a fi aceleaşi" (Dolj, Romanaţi, Olt, Teleorman şi Vâlcea). Cealaltă jumătate de nord a jude­ telor muntenesti ar avea un alt as­ pect antroPologic, al influenţelor etnice venite din Transilvania. Ba­ natul e antropologiceşte prelungirea spre apus a populaţiunilor brahice­ îalice din văile de sus ale Ardea­ lului, Mehedinţii făcând o legătură între cele două zone etnice. - Ur­ mează note cu privire la geografia generală şi la cea regională, cum şi altele despre ţările vecine, apoi Recenzii.-La urmă Materiale pen­ tru o Bibliografie geografică a României, de D>l V. Mihăilescu, sufletul acestui buletin. Delegaţii di» ţara noastră la Congresul dis« ConstaJlţa (Baden} iti 1415, de C. J. Karadţa. Comu­ nicare la Acad. Rom. şed. dela 8 Oct. 1926, despre un incunabil foarte rar «Concilium buch zu Costencz», tipărit întâia oară de Anton Sorg la Augsburg în 1483, cu planşe şi steme, cum şi multe grav uri. Ediţia în posesia Delui Karadja este una Iacsimllată după ed. cea d'intăi, reproducere de o perfectă asemănare cu originalul ca text şi cu gravuri colorate de mână. Compa­ rând această ediţie cu textul cro­ nicei lui Richental si alte 6 texte. păstrate, copii după' acelaş original, se pot identifica unele nume pro­ prii româneşti şi face oare care con­ statări istorice cu privire la trecutul nostru Îndepărtat. Delegaţii veniţi la Sinodul acesta din părţile de ţară româneşti se vede a fi fost': un Tu­ gomir (sau Dragomir) din partea lui Mircea cel Bătrân, Grigorie Tam- 170 blac, din partea bisericei din Mol­ dova şi alţi soli ai oraşelor din am­ bele principate, cum şi din Ardeal. De relevat că e pentru întâia dată că ţările noastrefigurează la o con­ ferinţă internaţională prin delegaţi oficiali ai lor. StemeJe reprodusa, cu oare care diîormare, şi conîuzl­ une poate, trebue să fie autentice, şi deci de importantă deosebită. Aflăm aci şi stema cu cele trei ca­ pete de arapi. VestminteJe preo­ ţeşti ale lui Ţamblac şi Îmbrăcă­ mintea însoţitorilor săi români sunt redate cu destulă fidelitate. Studiul este însoţit de referinţe reproduse după textele ce au servit acestei cercetări, iar la urmă are nouă plan­ şe În negru, după cele ale ediţiei facsimilate din posesia autorului. Ir-I Const. J. Karadja este una din personalităţile care se manifestă ca isteţ şi neobosit cercetător în ale istoriei noastre, ca şi în chestiunile economice,de resortul consular mai ales, unde e cam unic. Harta Motdooei, de D. Conte­ mir, comunicare la Acad. Rom. ele G. v ătson, şed. 6 Iunie 1924.­ Har t a ce însoţia ediţiile operei .Descriptlo Moldaviae", plină de greşeli, ce se da drept a fostului Domnitor, era o reproducere proastă şi greşită. D-I Vâlsan a găsit harta adevărată a lui Cantemir la Bibli­ oteca Naţională din Paris, unde era catalogată cam pe la 1832. Ea poartă data 1737 şi titlul în latineşte "Prin­ cipatus Moldaviae, nova & accurata descriptio, delineante Principe De­ metrio Cantemiro". Harta e În ne­ gru; cu roşu e colorat numai valul lui Traian, "Via Traiani", de la Du­ năre, dela Galaţi prin Basarabia, până dincolo de Cauşani, la Nistru. Se dă împărţirea pe judeţe, se în­ seamnă pădurile, şi se înregistrează un foarte mare număr de oraşe, sate, mănăstiri şi răuri, aproape 800 de numiri. Correspondance d'#11 secretaire prillcier en Rounsanio : Emite Picot (1866 -1868), de N. Geor­ gescu- Ttstu, Paris, Gamber, 1927, \\ extras din "Melanges de l'Ecole Roumaine en France", v. 1926. Lu­ " crarea de faţă serveşte ca comple­ \ ment la «Emile Picot et ses tra­ . vaux relatiîs aux Roumalns», de [171] acelaş autor, şi pe care am recen­ zat-o în an. V. pag. 159. Intr'o scurtă introducere se dau câteva note asupra provenienţei manuscri­ selor publicate, a stării lor şi a im­ portanţei ce au pentru noi. Picat a tost secretar al Regelui Carol din toamna anului 1866 până la sfâr­ şitul anului următor. Calitatea sa de francez şi sprijinul lui Napoleon Ill, care îl recomandase Domnitorului, fac din Picot un factor cu oare care influenţă politică, capabil de a ori­ enta întru cătva simpatia France­ zilor pentru Români, puţin cunos­ cuţi încă în Occident. Observaţiile sale sunt documentare pentru cu­ noaşterea acestei epoce de conso­ lidare a ţării noastre. Tonul lor e totdeauna măsurat, delicat şi obi­ ectiv. Iacă bunioară ce scrie lui Bălăceanu, agentul României la Paris, în scrisoarea din 9 Aprilie 1867: "Ma qualite de Francais m'ern­ peche d'insister aupres du Prince sur les dangers de la prussification ou du prussianisme, qui ne serait pas populaire dans le pays, J'ai toujours il craindre que S. A. ne prenne pour uneantipathie natio­ nale ce qui de ma part ne serait qu'un acte purement desinteresse. Vous pourrez dans vos lettres au Prince aborder utilement ce sujet, dont il ne comprend peut-etre pas toute la gravite. Il Iaut eviter que de Iaux arnis, par des eloges im­ moderes de tout ce qui est prus­ sien, eloges qui ne sont que viles flagorneries, et par un denigrement systematique de ce que peuvent dire la France et les autres pays civilises, n'entratnent le Prin ce dans une voie dangereuse pour le pays et pour ses propres interets", Pasa­ giul (pag. 72) despre Doctorul Da­ vila foarte caracteristic pentru a ilustra cele spuse de Picot. Deosebit interesantă scrisoarea (pag. 101- 102) unde se vorbeşte de Crernieux, influenţa sa şi reaua lui dispoziţie faţă de Români: "Il est il la tete d'une assoclation qui compte dix mille membres choisis parmi les lsraelites les plus agissants de tous les pays. Si donc Cremieux declare la guerre, il peut parvenir en pell de temps il renverser le gouver­ nement roumain, dtit-il Iivrer le pays il l'etranger". Lui T. Laurian îi adresează o scrisoare într'o ro­ mânească stricată. L'iufiuence de t'ceuore de Pi­ erre Mogila, archeoeque de Kiev, dans les Pri1tcipautis rou maines, de P. P. Panaitercu: E x t ras din «Melanges» v. V. 1926. - Studiu de faţă cercetează influenţele in­ telectuale pe care şcoala din Kiev le a exercitat asupra culturei româ­ neşti în sec. XVII, În epoca con­ flictului cult urei greceşti cu acea occidentală, din care biserica orto­ doxă iese biruitoare. D-l Pana itesc li arată cum umanismul latinesc apu­ sean inrâurise vestitul colegiu se­ minar dela Kiev încă din sec. XVI-lea, unde erau profesori veniţi din apus şi unde studiile se făceau nu În limba slavonă, ci în latineşte OI' po­ loneză, cu retorică, filosofie, dia­ lectică şi literatură poetică. Dar bi­ serica ortodoxă sirntindu-se acum ameninţată de cea catolică prin ie­ zuiţii şi uniţii din Polonia, ea trebue să devină cornbativă, să dea opere de polemică, de doctrină ortodoxă în latineşte ca şi În limba polonă. Moghilă împrumuta deci cu inteli­ genţă armele catolicismului, spre a lupta tnpotrivă-i. Şcolarii săi deve­ neau propagandişti, iar tipografiile ce înfiinţa le slujeau în acelaş scop. Episcopul nu uită a pomeni ori­ gina sa română în tipăriturile ce face pentru ţările noastre. Se pare că urmărea şi planul politic de Ii­ berare a creştinilor supuşi Turcilor. Influenţa rutenească a lui Moghilă se vede în tiparul românesc, pe care îl ajută cu material şi lucrători. (In Muntenia influenţa sărbească e mai Însemnată ca cea ruteană). Co­ legiul de la 1 aşi, filială a celui din Kiev, fondat de Vasile Lupu­ Şcoala de la Trei Ierarhi - se des­ chide cu profesori ruteni, trimişi tot de Moghilă Episcopul; aci se învăţa, probabil, şi latineşte. După moartea protectorului de peste Ni­ stru (1646), Grecii iau în stăpânire această şcoală, grecizănd-o cu în­ cetul. Fenomenul se petrece la fel în Moscova, până când, sub Petru­ cel-Mare curentul ortodox triumfă definitiv în potriva Grecilor de a­ colo. La noi aceştia crlştigă par­ tida mai de vreme. Impulsiunea dată de activitatea tipărituriior moghiliene nu se pierde /71 [172] cu totul; un Udrişte Năsturel. şi cu Varlaam, Mitropolitul Moldovei, sunt următori ai ei. In definitiv raspăn­ direa gustului culturei generale ,şi educaţiei teologice se dat�Heşte. in bună parte lui Petre Moghllă, eprs­ copul dela Kiev. La sfârsir o bibliografie a lucră­ rilor refe�itoare la activitatea lui Moghilă şi influenţelor sale. Viaţa şi opera lui Ca b ri ele d' Annuueio, de D· na Mana P. CIuta. 1927. Tip. Prietenii Ştiinţei, Craiova.- Traducătoarea Infermilui şi Purga­ tari ului lui Dante dă o frumoasă pildă multor îmbătrâniţi ?e timpuriu şi inutili, tipărind conferinţa ce d-sa a tinut în oraşul nostru, în De­ cernvrie trecut, în folosul societăţei pentru "Asistenţa studenţilor Dol­ jeni". Sufletul său încă tânăr, care a înţeles şi a I?re.tuit pe .acel. căn­ tăreţ al tinereţeI ŞI- al acţiuner, pe d'Annunzio, a tălmacit pe înţelesul tutulor complexa personalitate a marelui poet italian şi al latinităţii. D-sa îl urmăreşte din copilăria pre­ coce în tinereţea exuberanta şi În maturitatea bogată în roade, ca poet, ca romancier şi ca autor dramatic, in toate aceste manifestări fiind mai presus de orce un liric şi un ro­ mantic modernizat. Partea de ac­ tivitate politică a lui d' AnmI!1�io, care e insufletită de acelaş lirism de temperament, este de asemenea pusă În relief. Astăzi" poetul şi p�_ triotul intră în bătrâneţe cu senti­ mentul de a fi îndeplinit o înaltă misiune pe pământ" zic e D-na Chitu, încheind interesanta şi in­ structiva d-salo conferinţă, pentru care să-i fim muJţumitori. Bule de aur sigilare dela dom­ n i to rii Târii-RomlÎllesti şi aillIol­ dovei, ele ConM. Ma/si!, Secretar Qeneral al Arhivelor Statului. Bucu­ �et;?ti, 1925_ --Peceţile verifică auten­ ticitatea documentelor şi ofer�i date pcntru lleraldică, genealogie, istoria costumelor şj arta gravurei. Sigilo­ grafia e deci important auxiliar .al istoriei. La noi e Superioară nUlYllS­ maticei, întrucât nu are lapsuri ca aceasta din urmă, în mersul tim­ purilor. Vechile peceţi româneşti sunt de aspect variat; cele ele metal 172 sunt mai rare, fiind utilizate doar la documente de importanţă deo­ sebită. Unele din acestea sunt ca nişte capsule de metal, iar altele adevărate bule ele aur, bombate bi­ Convex "ce au pe faţă şi pe dos re­ prezentări şi inscripţii sigilare". De acestea aveam cinci, - azi niciuna, fiind furate ele Ruşi din depozitul încredinţat lor în 1916. Bulele aces­ tea sunt de aur masiv, bulgăre ro­ tund 01' sferic, prin care trece şnurul cu care se atârnă de document, ar lamelare, adică din două plăci de aur rotunde şi bombate, sudate pe mar­ gine şi străpunse de gaura pe unde sunt prinse de şnur. Cele ale noas .. tre au fost de categoria II-a, din argint şi metal galben suflat cu am, de 9-10 centimetri în diametru, şi anume dela: Alexandru II, Petru CerceI, Petru Schiopu], Matei Ba­ sarab şi Grigorie Ghica, toţi Domni ai Ţării-Româneşti O a şasea, dela Mihnea II Turcitul, este în arhiva mănăstirei H i lan dar de la Athos. Toate sunt bine reproduse în plan­ şele alăturate cărţii. DOC"lt11leltie lfouă privitoare la relatiile Tării RomlÎl1esti cu Si­ biiul în ;ec. XV şi xvi, publicate de Sitoiu Draqomtr. Bucureşti, Car­ tea Româneasc�l, 1927.-Sunt 70 de scrisori descoperite în Arhiva Bru­ ckenthal din Sibiiu, contribuţie nouă şi interesantă pentru cunoaşterea relatiunilor noastre din vechime cu oraşu! săsesc de peste munţi. Din cele 70 de bilete, 50 sunt scrise dela domnitorii munteni, iar 20 dela mitropoliti, boieri, etc., şi două chiar dela Doamna Desp:na a lui Neagoe-Vodă Basarab. Sunt scrise în medio-bulgara timpului. D l Dra� gornir, urrnânri metoda răposatu!u: său profesor 1. Bogdan,�memonel căruia dedică lucrarea, -- dă mai întâi un scurt rezumat al cuprinsului scrisorilor dom.neşti şi a celorlalte; după aceea reproduce Însuşi textul slav, cu transpunerea lui în româ­ neşte şi notiţe despre pecete, adl:esă, etc., eu câte o explicare or tnme.­ tere la ref eri n ţ e de speCialitate, unele afW de nevoie aceasta. La urmă opt facsimile după scri­ sorile de Illai sus. C. D. Fort. [173] REVISTE Revista Istorică, XII, 7-9, Cu­ prinde: Consideratii asupra Isto­ riografiei româneşti în ultimii două­ zeci de ani, subiect ce D-nul Prof. C. C. Giurescu a tratat ca lecţie inaugurată a cursului D-sale de Is­ torie modernă a Românilor, la Uni­ versitatea din Bucureşti. In prima parte a conferinţei autorul se ocupă de materialul documentar istoric, iar în a doua face o seamă de ob­ servaţiuni asupra problemelor de căpetenie ale istoriografiei noastre de azi. In aceasta din urmă ordine de idei se afirmă necesitatea inten­ sificărei alcătuirii de monografii şi a cercetărei metodice a diferitelor probleme de istorie internă. Dar pentru a ajunge la aceste realizări, e nevoe să se întocmească mai întâi un repertoriu al documentelor pu­ blicate, cum şi să se grăbească pu­ blicarea celor încă inedite. Alcătu j., rea unui astfel de repertoriu cred că numai secţiunea istorică a lacul­ tăţei de litere a unei universităţi ca cea din Bucureşti bunioară ar pu­ tea-o întreprinde cu succes, acolo unde sunt la îndemână Arhivele Statului şi Biblioteca Academiei.­ O carte despre Botoşani (a lui Ar­ tur Gorovei), de N. Iorga.-Un ra­ port catolic despre Moldova la stârşnul sec. X VII-lea, de I. C. Filitti.-Mărturii elin timpul lui Tu­ dor Yladimirescu, de T. G. Bulat, potrivit cărora ereau vreo 17.000 de Români refugiaţi în Ardeal, în ţinutul Sibiului mai ales, pe vremea răzrni­ riţii ! Din o scrisoare adresată magis­ tratului Sibiului, în care se roagă să-i lase a continua să locuiască acolo, câţiva boeri streini de neam, dar impământeniţi, spun că "din neam suntem greci şi după vremi veniţi în Valahia, ne-am aşezat şi ne-am însurat în Valahia cea mică, la Craiova, luând fete de boeri în­ zestrate cu moşii, vii, case şi alte acareturi, şi după pravili ne-am fă­ cut pămănteni, etc." Semnează: Aleco Argheropulo PosteJnic, Alee­ sander Samorkassi Klutzer, Iohann Teohar Kammar, Iohann ScordeJa Paharnik, Constantin Lazar Serdar, Kostaki Teohar Serdar, Grigoraş Teohar Serdar, Polihroni Costa Pe­ tra Serdar, Mihail Portar, 13 Sept. 1821. Sibiu. Subt a doua petitie în acelaş sens, pe lângă semnăturile din prima, aflăm încă Iohann Vla­ c!oiano Klotzer, Iohann Mavrodoo­ glu Kaminar, Stefan Lacostiano Stol­ nic, Demeter Babiano Slotzer, 10- hann Gimpitziano Pitar, Gligorio Kalinesco Pitar, Costandin Socotiano Medelnitziar, Triantaîil Ageli Stol­ ziar, Tita Bentzesco Serdar şi Pe­ trache Obediano Serdar. Aceste acte provin din colecţia Muzeului Bru­ kenthal din Sibiu.-lncă un act dela Mihai Viteazul publică D-l Bulat, elin cele găsite în arhivele oraşului săsesc Sighişoara, în care este vorba de privilegiul vechiu al Saşilor de a lua sare din salinele dela Odorhei. Textul e latinesc, cu semnătura de mâna lui Vodă.-Cu privire la Mor­ mântui lui Brăncooeanu, despre care a scris pe larg D-I Virgii Dră­ ghiceanu în B. C. M. 1. an VII, p. 110 şi urm., D-I Emil Vărtosu aduce în sprijin-ca să arate că e într'ade­ văr vorba de mormăntul Voevodu­ lui, nu de un cenotaf - un docu­ ment pe care D-I Iorga îl publicase doar în rezumat, şi care trecuse ne­ observat în 1903, document ce se publică aci în întregime. Este .0 mărturie din 1742 a unui nepot al Brăncoveanului, din care iese lămu­ rit că în Bis. Sî, Gheorghe Nou din Bucureşti au fost aduse şi îngropate «oasele fericiţilor întru pomenire» a lui Vodă şi a întregului neam brăn­ covenesc, alături de trupuJ Doamnei Marica. Cu acest prilej se face da­ nie zisei biserici moşia Puturoasa din jud. Olt. - Câteva Documente, din acteLe Mănăstirii Dobruşa- Vâl­ cea (1659-1751) comunică D-I Bu­ lat. Unul elin ele emană dela «Cos­ tandin Otetelişeanu, ispravnicul scau­ nului Craiovei» către nişte megieşi din Giuleşti. Bltlefi1ttti Soc. Numismafice Româ1te, XXI, 58-59. Despre mo­ netele primitive ale Sciţiior, Dr. G. Severeanu face un mic studiu, pornind dela monetele bătute de coloniile milesiene Olbia, Histria şi Tyras şi dela altele atribuite în a­ ceeaşi epocă artei scitice. Alături de monete s'au aflat şi nişte mici obiecte de bronz, care vor fi servil ca schimburi comerciale, adică obi­ ecte-manete. Unele de acestea erau in Iorrnă de peşti, de roate pline, ar ca vărluri de săgeţi, de mai multe 173 [174] dimensiuni, unele cu o mică inscrip­ ţie pe ele. Cele în formă de săgeţi s'au aflat în mormintele scitice-ca bunioară 51 bucăţi găsite în 1925 lângă Ismail; ele erau probabil obi­ ecte-monete servind de schimb co­ mercial Sciţilor.-Se descrie Tezau­ rul de monete dela Inoteşti-Buzeu, tot de către D. Severeanu. S'a des­ coperit într'o vie, la 1914 şi cuprinde 64 manete de argint, ce se dau în bună reproducere pe o planşă. Sunt puţin concave şi de execuţie primi­ rnitivă, putând- fi socotite ca din a doua jumătate a sec. 1 înainte de Cristos.-Medalii comemorative po­ Lone În Legătură cu noi, pentru lupta dela Hotin, 1673, şi pentru campania din 1688, de 1. Minea.-Noi desco­ periri monetare În' România no­ tează încă D-I C. Moisil, ca urmare la "Manete şi tezaure monetare din România», publicate anterior în acest buletin. Din Oltenia se înregistrează un tezaur de 65 manete antice de argint, aflate în 1824 lângă Severin, apoi câţiva dinari romani republi­ cani, găsiţi în 1924 la Sadova-Dolj (nu Mehedinti, cum se spune acolo greşit). - Gtosă numismatică, de Em. Vârtosu.-MedaliiLe Păcii dela Aarianopol, 1829, de Victor Anas­ tasiu.-O monetă inedită din His­ tria, de C. Moisil.-Cum se pot dată monetele turceşti ne arată D-I C. J. Karadja. - Cu privire La mec.alia Spitalului dtn Craiova, 1846, se ex­ trag pasagii din scrisoarea lui Ion Maiorescu, în care se descrie această ceremonie, spre a se arăta existenţa unei medalii bătută cu acel prilej. Scrisoarea aceasta s'a publicat şi în revista noastră în an. 1 p. 247. Revista Istorică, XII, 10-12.­ Povestirea unui evreu turcesc des­ pre ţările noastre la 1769, de d-I N. Iorga, cu descriere geografică şi ceva fapte şi observatiuni. Din Oltenia citează oraşele Baia (Baia de Aramă), Craiova, Râmnic şi tăr­ gul Severin cu "eine verfalleneBurg" .. - Trei scrisori dela Mthnea- Vodâ Radu (1658), de T. G. Bulat.- Un manuscris mistelaneu, de C. C. Giurescu. - Două scrisori ale lui Gheorg/le ŞtefalZ, Domnul Mol­ dovei, din 1657, de V. Motogna.­ Uciderea vo evodulUi Const. Han­ gerU, o nouă variantă în versuri, aflată de C. C. GiurescLl. - Note 174 despre Eţtimie Murqu, profesor vestit, de acum aproape o sută de ani, la Acad. Mihaileană şi la Sî, Sava, apoi întors acasă în Banatul său, unde a luptat împotriva îrnpi­ latorilor sârbi şi unguri. Se dau câteva date biografice şi alte ama­ nunte din viaţa învăţatului patriot bănăţean, de către Domnul Tr. La­ lescu. - Despre două cărţi citate de M. Costtn, de d-I I. Minea­ Documente despre câteva darui tă­ cute Eptscopiei de Râmnic, de T. G. Bulat. - Documente noi despre suprimarea '"Propăşirei», de N. Cartojan. - Dări de seamă şi Cro­ nica variată. Reuue liistorique du sud-est europeen; III, 10-12 cuprinde: Les ducs leqittmes de la MeI' Eqee it la fin du X VIIl-e siecle, de 1. C. Filitti.-Un institut roumain it Paris, proţet du prince Cuza (1861), de Alex, Marcu, dovedeşte odată mai mult generoasele preocupări şi sen­ timente de care era însufleţit Cuza­ Vodă. Planul acesta n'a fost rea­ lizat decât după aproape 60 de ani, de către d-l Profesor Iorga, prin Şcoala Română de la- Fontenay­ aux-Roses.s-In continuare: La so­ ciete roumaine du XIX-e siecle dans le ttieaire roumain, de D-I N. Iorga, cu capitolele: _ Teatrul lui Caragiale şi Incercare de a da un teatru nou, în care e vorba în pri­ mul rând de Lecca. Foarte bogată rubrica dărilor de seamă de carti străine şi româneşti, de d-l larga. Graiul RomtÎl1ese, an. 1, No. 1, Bucureşti, 1927. - Organ al socie­ tăţii culturale cu acelaş nume, în­ fiinţat acum patru ani, această re­ vistă îşi propune a lucra întru apă­ rarea de desnationalizare a fratilor din afară de hotarele politice' ale României de azi, şi chiar dinăuntru! lor. Pentru aceasta "Graiul Româ­ nesc", va studia situaţia tutulor alor noştri primejduiţi în limba şi su­ fletul lor românesc de neromânii externi şi interni, şi va înregistra obiectiv arce fapte vor fi în legă­ turtt cu această chestiune, fără gând de duşmănie în potriva altora.­ Primul studiu, Românii din Istria, \ de d-l Sextil Puşcariu. Vlahii şi Morlacii sunt resful populaţiei ro­ manice pe care strămoşii Serbocroa- [175] ţilor de aZI l-a anat în Peninsula Balcanică, când au venit peste ei în aceste locuri, şi pe cari nu i-a putut slav iza. In limba sârbească a intrat prin mijlocirea acestor mun­ teni o mulţime de cuvinte roma­ nice, ca şi în toponimia şi ono­ mastica acelora. Din cei slavizaţl în cursul veacurilor sunt mulţime În Dalmaţia, Sârb ia, Croatia, Ca­ rintia, Carniolia şi Istria. In' această din urmă provincie slavizarea a fă­ cut mari progrese. Azi doar în şapte sate, la sud de Monte Maggiore, se mai aude graiu românesc, iar la nord de acest munte numai într'un singur sat. Aceşti aproape trei mii de Vlahi-cum se numesc acum­ se chemau înainte .Rumări" j sunt catolici j n'au poezie populară j să­ raci şi lipsiţi de carte, numai dela tnstăpănirea italiană pe aceste lo­ curi li s'a dat şcoală românească; graiul le e împestriţat cu cuvinte sârbo-croate, structura limbii e însă romanică; dialectul lor e cel mai apropiat de cel dela noi. - Printre Românii săcuizai: în tara româ­ nească ne plimbă d-l Sabin Oprean j o tristă plimbare în ţinutul în care desnaţionalizarea Românilor se con­ tinuă "astăzi încă "cu concursul şi încurajarea oficială a autorităţii ro­ mâne de Stat" foarte adesea.­ Românii dintre Timoc şi Moraoa e traducerea unui articol de St. Romansky, scris de un bulgar în timpul când aceştia au ocupat ţi­ nuturile româneşti ale Sărbiei, Sunt interesante, fiindcă corectează pe Weigand, care greşeşte adesea cu ştiinţă or fără ştiinţă în paguba noastră, cum şi pe Sărbi, cari îal­ şiîică totdeauna cu bună ştiinţă datele statistice ce privesc pe Ro­ mânii de sub stăpânirea lor. - In­ semnări: ŞcoaLă şi Biserică româ­ nească în Juqoslauia nu avem şi nu p�tem avea, cu reaua credinţă a vecinilor noştri şi slăbiciunea or ne­ priceperea diplomaţiei noastre, care nu. e în. stare a-şi valorifica drep­ tunle, Impunănd Sărbilor din ţara românească un regim de reciproci­ tate şcolară şi bisericească. "Chiar dacă prin logica şi fătărnicia uzan­ ţelor diplomatice România va fi a­ dusă să-şi puie semnătura pe ase­ menea acte, ea nu va putea să le socot�as�� deîinitive. Ţara va aş­ tepta intăiul prile] ca să le dărâme, iar legăturile de bună vecinătate şi prietenie cu Sârbia nu vor avea de cât să sufere". - România n'are pământ de dat PoLoniei.- Repu­ blica MoLdovenească de peste Ni­ stru.-Românii dtn Albania.- Ro­ mânii din America.- Date de sta­ tistică jugoslauă, natural falşificate. _ Secui şi Români. - Mai multă grijă pentru HOlÎn. Numărul 2, pe Fevruarie 1927, cuprinde: Frontiera romăno-po­ tonă, de J. Nistor, rezumat dintr' o conferinţă ţinută la "Institutul de Istorie şi Limbă" de pe lângă Uni­ versitatea din Cernăuţi. - Şcoli şi Biserici româneşti În Albania, a­ rată prin d-I Simion C. Mândrescu ceea ce s'a făcut de câţiva ani în­ coace spre a reda 'conaţionalilor noştri din Albania pâinea minţii şi a sufletului, de care fuseseră aproape cu totul lipsiţi din epoca războiului.r­ Insemnări: Către Românii din Sâr­ bia.- Impreiurările politice şi eul­ turaie din Jugoslauia. - Dobrogea oierilor mărqineni.r- Urme de Ro­ mâni între Secui. - Recenzii. - La sfârşit, revista dă un scurt rezumat îl� îranţuzeşte, italieneşte, nemţeşte ŞI englezeşte al articolelor sale, ex­ celentă măsură, spre a face acce­ sibile străinilor, cu cari facem schimb de publicaţii, lucrările însemnate ce se tipăresc în "Graiul Românesc". Floarea Soarelui. Literatură, artă, ştiinţă şi viaţă socială. Apare odată pe lună, Bucureşti, an. 1, No. 1 şi 2.--Din articolul liminar vedem cu bucurie că ne întâlnim în zăn­ duri şi simţiri cu noua revistă al cărui suflet - floare a soarelui �- a cre.�cu,t tocmai în celalalt capăt al ţăru, ITI "vesela grădină" a Buco­ vinei. Căci deşi tipărită în Bucu­ reşti, această publicaţie, condusă de d-I Profesor 1. E. Toroutiu, prin co­ laboratorii săi şi spiritul sănătos de care e animată, este tot a pămân­ tului bucovinean Ne putând azi să ne oprim mai mult-cum am fi dorit pentru "Floa­ rea Soarelui" caşi pentru alte câ­ teva publicaţii de seamă de file noastre - din cauza materiei prea multă ce s'a strâns, ne rezervăm ac.est gând pentru viitor, multu­ mindu-ne deocamdată a ura isbândă şi viaţă lungă noului nostru confrate. C. D. Fort. 175 [176] Partea Administrativă Intrand în al VI-lea an de existenţa l1eî11treruptrţ «Arhivele Olteniei» vin să douedeascâ odata mai mult năZldnta' lor de a progresa, înfdţişând cititorilor, într'o forma din ce Î11 ce mai În­ grijită, o materie totdeauna variata şi in teresantâ. , Coperta sub care se preeintâ de acum revista atesta de ase­ menea dorinţa noastră ,de: «a face mai bine" r clişeele ce împo­ dobesc paginele publzcaţzez noastre sunt foarte numeroase unele din ele pe planşe deosebite,' hdrtia şi tiparul nu se afla l� nici o alta publicaţie dm ţara de o calitate şi o infâţisare estetica simt­ lard , articolele ce publicam SUI1t datorite unor persoane capa­ citate, adesea de recunoscută competinţa În specialitatea lor şi totdeauna de perfecta bună credinţa şi obiectivitate în ideile şi aprecierile. ce e:m1ţ. La. acestea am mai adăogat- ŞI o rubrică spe­ cială: «Figurile istorice oltene», cum ŞI una care ne era ceruta de o buna parte a cititorilor: «Oltenia literară şi artistică». Cu aceasta din urmă se ttztregeste sfera aspectelor sub care se poate privi orizontul cultural al regiunei noastre olteano-bânâţene. La noile noastre sforţdri=care se traduc printr'u»: consi­ derabil SPO/� al cheaueiitor: alături de acel al nouei scumpiri şi În acest at« a hârtiei, tiparului, clişeelor şi postei=, ceren« şi noi abonaţilor mai muitâ bunâooinţâ şi graba în achitarea celor 350 de lei, cat urmeaza a plăti pentru anul 1927. In anul trecut, din 800 abonaţi n'au platit Pana azi de cat 480, cu toate costisitoarele repetate apeluri scrise fâcute per­ sonal fiecăruia. Şi între cei rămaşi în urmâ cu plata' abonamen­ tului sunt milionari şi mul,ti «foşti şi uiitori» miniştri chiar. N'o fi rea ooinţâ, ci numai �1egligen,td; fapt e ca o astfel de procedare e vinovată. Ei i-se datoreşte în bunâ parte intâreierea apariţiei acestui număr. In nădejdea ca vom întampina macar de acum inainte un mai înţelegător sprijin al osteninţelor şi jertfelor noastre şi din partea intelectualilor ce sunt cititorii noştri. casi din acea a au­ torităţilor. a căror datorie morală este de,.,a susţine apariţia. re­ p:ulată a «Arhi'L'elor Olteniei», o pornim din 110U la drţ-ml, şi «cu Dumneeeu innainte t», ' REDA,eŢIA . 2.000 lei 2.000 lei '2.000 lei 1.000 lei 2.000 lei 10.000 lei 30.000 lei Inginerul ILIE GH. POPA, �ela Moreni BANCA "VIITORUL" din Craiova Doctorul PETRE MIHAIL, Craiova D-nul CONSTANTIN POENARP, Craiova D-nul Proi. MIŞU SEULESCU, \�ucureşti DECANATUL BAROULUI DE DOLJ ' , , PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CR�OVA •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • Sprijinitorii ARHIVELOR OLTENIEI pe anul 1927 : 1+11+11 +11+11+11+11+11+11+11.,1 +11+11+ iI+". nen .,1+11+ ": +11+11+11+11+ 11+ II +11+11+11. 11+ 11+11+11+11 +11+11+11+11+11+11.'1. 11+ ueue r : • • • ........................................... - . 176 " ".f [177] ANUL VI, No. 31. MAI-IUN. 1927 ObTeHIeI DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CE. LAUGIER •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Originele ŞI vechimea oraşului Craiova Craiova de astăzi, aşa cum o cunoaştem .cu toţi în plină desvoltare şi transformare, nu mai este Craiova de acum 1 LO de ani, şi nici măcar oraşul pe care ni l'a lăsat generaţia dela 1865. Oraşul acesta mare şi desvoltat, cu aproape 80.000 locui­ tori, cu o viaţă comercială intensă şi cu o mişcare culturală care pe zi ce trece se afirmă mai mult, îşi datoreşte în bună parte situaţia sa actuală aceloraşi legi de progres cultural şi economic, cărora se datoreşte situaţia tuturor oraşelor din întreaga Românie. Craiova n'a făcut de altminteri decât să evolueze din acest punct de vedere spre progresul ce mână pe nesimţite întreaga noastră viaţă socială. Dacă la 1865 Craiova nu era aşa cum o vedem astăzi, cum poate să fi fost la 1825, acum 100 de ani, imediat dupe marele eveniment politic social dela 1821,-revoluţia Olteanului Tudor Vladimirescu,-eveniment pe care locuitorii ei l'au înregistrat în' deaproape în viaţa lor, şi dupe urma căruia ei n'au rămas ne­ încercaţi în suferinţele şi grijile veacului trecut? Vom reconstitui la timp această epocă, atunci când evenimentele vor veni la răndul lor în cronologia istorică a Craiovei, dupe însemnările şi documentele istorice ce ne stau cu prisosinţă la îndemână pentru această epocă. Până atunci, să încercăm să cunoaştem începutul, vechiul început al oraşului nostru, dupe isvoarele şi mărturiile istorice ale acelora ce s'au ocupat cândva înaintea noastră, in­ cidental sau special, cu trecutul Craiovei. Vom întrebuinţa şi clasa toate aceste cercetări, - unele preţioase chiar -, spre a forma din ele materialul documentar din punct de vedere istoric, care să ne dea la olaltă acel mănunchi întregit de cercetări istorice, ce formează baza unui studiu menit să rărnănă şi să înfăţişeze cât mai bogat, cât mai complect, cunoştinţele noastre despre ve­ chea Craiova, înainte de a fi oraş al Băniei lui Barbu Craiovescu. Din toată această tradiţie a trecutului, din tot materialul documentar, din vechile cronice şi isvoare istorice, strânse cu în- 177 [178] gnJlre la un loc, nOI încercăm să dăm astăzi pentru cei ce vor să cunoască trecutul Craiovei, această pagină a sa, din care cea de faţă este începutul cel mai vechi şi cel mai nesigur. Mulţi cercetători s'au ocupat ca să afle vechimea acestui oraş. Nici unul însă n'a putut aduce o informaţie istorică precisă, care să nu mai fie discutată. Este şi greu, pentru că vechile is­ voare sau lipsesc, sau nu pomenesc nimic despre oraşul Craiova. Astfel că la cea dintâia întrebare ce ne-o punem: Ce ve­ chime să aibe Craiova? Cine să fi fost întemeietorul ei? cu greu se poate da un răspuns precis, întemeiat pe constatări sigure, care să rezolve o veche controversă istorică asupra originelor şi vechi mei Craiovei. De aceia această controversă istorică va subsista încă mult timp, pentru că până acuma, putem spune cu preciziune, nu s'a aflat încă acea neclintită dovadă istorică, pe care să se stabi­ lească întemeierea Craiovei pe locurile unde au aşezat-o inde­ părtaţii noştri strămoşi. Că sunt păreri destule, şi încă unele din ele cu argumente istorice ademenitoare, cine contestă oare? Dar nici una din ele, chiar şi cea mai desvoltată, a istoricului B. P. Hasdeu în "Ori� ginele Craiovei", n'are nici o bază istorică neinlăturabilă. Toate aceste cercetări istorice le vom rezuma. Ele vor servi la înfăţişarea unei controverse istorice şi la îmbogăţirea cunoş­ tinţelor Craiovenilor şi a tutulor cititorilor noştri despre Craiova. * '" * o seamă de istorici socotesc întemeierea oraşului nostru ca foarte veche. Intre aceştia, francezul T. Margot 1), care socoteşte Craiova ca un oraş antic. El crede că pe locul actual al Craiovei a fost mai înainte o cetate dacică, ce s'ar fi dărămat de către Romani, "cari apoi înălţară pe locul acela un oraş nou cu numele de "Castra-noua (tabăra nouă); în urmă Craiul Iovan (Ioniţă), Re­ "gele Bulgaro-Românilor, îl mai mări, îl înîrumuseţă şi-l ocoli cu "fortificaţiuni noui şi mai întinse; pe la 1180 îi dete numele său, "şi de atunci se numi Craiova" 2). Părerea francezului Margot, cu privire la fondarea şi vechi­ mea oraşului nostru, ori cât ele măgulitoare ar fi, nu este spri­ jinită pe nimic. Date precise nu ni se dau, iar data de 1180, in­ temeiată pe legenda iondărei oraşului de către un Crai sau Rege numit Ioan sau Iovan, este de domeniul controverselor istorice nerezolvate încă. . Tot francezul Margot a pus, în aceiaşi lucrare a sa, legenda ------- \ 1) Francezul T. Margot, îost' profesor, a trăit în România mai mult timp (1844-1860). El a scris o broşură : O viatoria în cele 17 districte ale României, Bucureşti, 1859. \ 2) Magnum Etimologicum Romaniae (Negru Vodă). p. LXXXIll. 178 v}' . . � i 1 "" " , :,. "-- ...- �"'!$'-= " ' �,J ::,;;:, 'l' .. .t .. �.tI''''� [179] vechei Craiove ca ceva de tradiţie' istorică. El a cules această legendă populară, întrebuinţată şi de alţi cercetători istorici cu privire la vechimea Craiovei, sub această formă: "La porţile "oraşului (Craiova dela 1859), mergând spre Jiu, se vede o mare "baltă, numită Craiooiţa. Tradiţiunea poartă că oraşul era zidit "în vechime în acel loc, şi că în urma unui mare cutremur de "pământ fu scufundat cu totul, înecat, şi că- apele Bălţei îl cu­ "prinseră" B). Această legendă despre vechimea Craiovei de odinioară, cu farmecul ei necunoscut, trăită şi astăzi în viaţa Craiovei, a fascinat desigur pe toţi vechii noştri istorici Ea a fost primită de Hasdeu, ca şi de Margot, de Aug. Pessacov, ca şi de Lucilia Chiţu în frumoasa sa descriere istorică "La legende de Craîo­ vitza" 4), fără însă ca cercetările istorice să meargă mai departe de domeniul fanteziei populare. In cercetările noastre am arătat cum Balta Craioviţei, din imediata apropiere a oraşului, se în­ tindea pe locurile moşiei Mănăstirei .Hurezului ", şi că această baltă, ce va fi fost în vechime în aproprierea Jiului, se aIimenta cu apele din Jiu când el se revărsa. Dar legenda rămâne pentru multă vreme, aşa că astăzi încă se poate auzi cum bătrănii Cra­ iovei spun cu convingere despre Craiooiţa că "totdeauna în "noaptea Sfintelor Paşti s'ar auzi clopotele bisericelor din vechea "Craiovă scuiundată, vestind Invierea, iar în zori de zi cănte­ "cele cocoşilor ce vestesc ivirea dimineţei" 5). * * La 1806 Dionisie Fotino tipăreşte "Istoria Generală a Daciei". In această lucrare istoricul grec, inspirat de cronica Fraţilor Tunuslii, vorbind despre originele Craiovei, între altele spune: "Pe timpul acela Craiul Ioan al Bulgaro-Rornănilor stăpânind peste "cele 5 districte de peste Olt ale Daciei, sub el s'a cufundat "Craiova, numită aşa dupe numele lui, fiindcă dupe idiotismuI "român şi bulgar Ion se chiamă Iova sau Ioan, iar Regele Kral, "de unde Craiova=domnia lui Ion. Acest Crai Ion la 1205 a clădit "în Craiova şi vechea biserică numită Băneasa, cu hramul ma­ .relui martir Dimitrie" 6). Fotino admite cronica Fraţilor Tunuslii, iar italia nul Ubicini 7) un alt cercetător istoric, se ia şi el dupe Fotino, spuind despre fondatorul Craiovei acel aş lucru: "Ioan, regele Românilor şi Bul­ "garilor, care poseda asemenea şi Banatul Craiovei, trece de Ion­ "dator al oraşului care poartă acest nume, format din Kral= "crai, lova sau Iovan-e.Ioan-. 3) Hasdeu. "Ori�inele Craiovei", 1878, pp. 51-52. 4) "La Petite Roumanie" No. 15 din 24 Ianuarie 1900 (Suppl.), 5) Cratootţa, studiu asupra vechilor numiri de mahalale ale Craiovei, în "Arhivele Olteniei", IV, No. 18-19. 6) Fotino, "Istoria generală a Daciei", ed. Sion, 1859, Iaşi. 1. p. 114. 7) Magnum Etimologicum Romaniae (Negru Vodă) p. LXXXIII. 179 [180] Alţi doi cercetători istorici, Cezar Boltac şi Papazoglu, dau şi ei aceiaşi vechime Craiovei. "Craiova, zice Cezar Boliac 8), îşi datoreşte fondarea şi "numele său unui împărat român numit Ioniţă Asan, care dom-! "nea Ia începutul sec. XIII". Această afirmaţie nu este cu nimic 1 dovedită, şi cel dintâiu defunctul Hasdeu o respinge, ca fără nici - un temei istoric. " Papazoqlu, vorbind despre Craiova, îi socoteşte vechimea de prin secolul al X-lea, iar numirea sa o atribuie regelui Iovan (Ioaniţiu) 9). Afirmaţia aceasta nu cadrează cu realitatea istorică, pentru că Papazoglu pune greşit pe împăratul Ioaniţiu în secolul al X-lea, cu două secole mai târziu peste timpul său. * -* * Cercetând trecutul Craiovei, A. T. Laurian, în călătoria sa pentru cercetări istorice, pe care o face pela 1845 10), istoricul şi profesorul distins deatunci, dupe ce se minunează de pro­ gresele realizate de oraşul nostru în acea epocă de redeşteptare culturală, "în care edificarea gimnaziului 11), a şcoalei de fete 12), "a Bisericei Maicei Domnului 13), şi a atător alte edificii private, "ce se văd înălţându-se pe toată ziua", îl pune în situaţia de a scrie că: "prevede Craiovei pentru viitor o splendoare la care "abia va ajunge vre-o altă cetate (?) a principatului". El rezumă în aceste constatări cercetările sale istorice despre oraşul nostru: "Craiova, cu numele acesta se cunoaşte din evul de mi]­ "loc ca scaun al foştilor Bani Basarabi. Dar trebue să fie cu "mult mai veche, deşi sub alt nume şi în altă formă. Insă fiindcă "se dărămase în deosebite timpuri şi se rezidise de mai multe "ori, urmele edificiilor cele vechi se făcură nevăzute sub repe­ "ţitele zidiri nouă. Obiecte antice sunt şi aici foarte multe, m'ai "ales monede vechi. Domnul Ioan Bibescu are în gradina sa 14) "patru cadre de marmoră, lucrate cu mare artă în basso reliefuri, "reprezentând deosebite scene, etc.". Dupe cât se vede, Laurian înclină a' crede şi el că Craiova este foarte veche, mai veche mult decât începutul scaunului Ba­ sarabilor aici în oraşul Băniei lor. El este însă lipsit de preei­ ziuni istorice, şi păcătueşte şi din punctul de vedere al credinţei ce acordă statuetelor de marmoră găsite sau aduse de marele, Logofăt Iancu Bibescu, fratele Domnitorului, in marea sa grădină dela marginea oraşului, pentru ornamentare, spre a stabili prin ele vechimea Craiovei din timpurile imperiului roman. 8) Magn. Etimologicum Romaniae. o. c. 9) Idem. o. c. 10) A. T. Laurian. «Tesaur de monumente istorice» II. pp. 101-102. 11) Vechiul local al Liceului 'Carol, 1 în care s'a transformat Gimnaziul dela 1845, şi care a fost apoi dărâ�t în 1890. , 12) Şcoala Centrală de fete, a,tăzi Internatul Secundar de fete "Elena Cuza", din str. Ion Maiorescu. 13) Biserica Maica Precesta dela Dudu (Madnna-Durln), de curând reclădită atunci, În 1843. \ 14) Actualul parc Bibescu, .in Iorrna sa cea veche, dela 1845-1900. 180 [181] In 1878, marele istoric şi filolog B. P. Hasdeu scrie o bro­ şură: "Originele Craiovei, 1230 -1400", în care se ocupă pe larg despre oraşul nostru. In această broşură istorică; scrisă mai mult din motive electorale (Hasdeu candida atunci la un scaun de de­ putat la Dolj) , dupe ce istoricul discută mai toate hipotezele is- . torice asupra Iondărei şi vechimei Craiovei, în concluzia finală sustine că Craiova ar fi fost întemeiată de către Cumani, în tre­ cerea lor prin Oltenia noastră Iată acest pasagiu principal: "Craiova a fost fondată pe Ia "anul 1220-1230 de către un puternic cap al Cumanilor, în tre­ "cerea acestora prin Oltenia, o trecere al cărui intinerariu îl vor "conserva pentru totdeauna cele două vaduri ale Cumanilor, unul "Ia Olt şi celălalt la Dunăre. Craiova pe la 1330 deja oraş În­ "semnat, ajunse a fi un obiect de ceartă între răsboinicul îm­ "părat sărbesc Ştefan Duşan şi nu mai puţin răsboinioul Vodă "român Alexandru Basarab, iar la 1395 a fost martoră a uneia "din cele mai splendide victorii a marelui Mircea 15)". Din această concluzie istorică, precizată cu unele date is­ torice uşor de controlat, se vede că defunctul Hasdeu părăseşte în bună parte tradiţia ante-cercetătorilor săi cu privire la fon­ darea Craiovei de către legendarul împărat al Romane-Bulgari­ lor Ioniţiu, şi o pune cu totul sub o nouă documentare istorică, destul de ademenitoare: Craiova, fondată de un cap al Cum ani­ lor, în trecerea lor prin Oltenia spre Bulgaria, de un rege al lor, un oarecare Ion sau Ionas, între 1220 - 1230. Păcat numai că marele cercetător istoric n'a putut să găsească şi cronica în care acest eveniment ar fi fost însemnat, pentru ca indoiala în cerce­ tări să nu mai fie, şi vechea controversă istorică să dispară. Tot Hasdeu, în 1898, reluănd această chestiune a originelor Craiovei, în legătură cu marea sa lucrare istorică "Negru Vodă", şi analizănd tot ce era cunoscut ca isvoare istorice cu privire Ia oraşul nostru, Îşi rezumă părerile sale anterioare, emise cu prile­ giul broşurei din 1878 "Originele Craiovei", şi conchide: "Negreşit, Craiova nu Însemnează că Craiul (Ioan sau Ionas) "a fondat-o, aşa dupe cum Petersburgul aparţine lui Petru cel "Mare, adică n'a fost o nouă creaţiune edilică, ci numai i s'a "pus un nume nou, dăndu-i-se unei vechi localităţi o aducere "aminte a evenimentului că pe aci locuise craiul. In scurt, Cra­ "iova pe la 1235 fusese conacul regelui Ionas, un conac, nimic "mai mult decât atâta" 16). Precum se vede, după 20 ani Hasdeu reînvie singur aceeaşi controversă istorică cu privire la întemeierea şi vechimea Cra­ iovei. Revizuindu-şi cercetările istorice, el spune de astădată 15) "Ol'igineLe Craiooei", 1878, Bucureşti. Această broşură, care a făcut mult sgomot atunci, a fost criticată în coprinsul ei istoric în special de era­ ioveanul N. Măldărescu, într'o mică broşură : »Respuns la Originele Craio­ vei», 1880, Craiova, Tip. Ralian Samitca. In această broşură, autorul ei so­ coteşte drept fabulă părerea lui Hasdeu despre vechimea şi fondarea Cra­ iovei de către acel Crai lava sau Ionas al Cumanilor. 16) Magnum Etimologicum Romaniae. o. c. p. LXXXVIII. 181 [182] 182 hotărît: Craiova n'a fost întemeiată de acel cap al Cumanilor, acel rege Ioan sau Ionas, ci, atunci la 1235, i s'a pus doar acest nume unei vechi localităţi ce exista încă de mult, în care regele Ioan al Cumanilor în trecerea sa şezuse câtva timp. Hasdeu făcea această constatare în 1898, cu convingerea că stabilea un prim adevăr istoric. Dar, precizând că la 1235 Craiova exista ca o veche localitate, cu Un nume ce nu-i era cunoscut, se apropia ca dată a acestei vechimi de afirmaţia lui Dionisie Fotino, făcută în "Istoria Generală a Daciei". Pentru a ajunge la această concluzie, Hasdeu primeşte în parte părerea lui Dionisie Fotino, şi aceea emisă de Fraţii Tu­ nuslii în cronica, editată de ei; îi combate însă în ceeace priveşte părerea lor despre origina asanică a Craiovei şi a Bisericei Sft. Dumitru, părere întemeiată pe textul din cronica bizantină a lui Niceta Choniat, scriitor de pela finele sec. XII. Acesta arată în­ tr'adevăr că fraţii Petre şi Asan ar fi zidit o biserică în cinstea Sft. Dumitru. Dar din nimic - susţine Hasdeu _, nu reiese că această biserică, clădită de fraţii Petre şi Asan, ar fi în România, şi Încă anume aceea din Craiova, pentru ca de aci să se poată trage şi cealaltă concluzie despre întemeierea Craiovei de către aceşti doui fraţi Petre şi Asan, "stăpânitorii celor 5 judeţe ale Craiovei". Se pare că aceşti istorici - conchide Hasdeu, _ n'au înţeles tocmai bine textul din cronica lui Niceta Choniat, şi de aci marea lor greşeală şi confuzia istorică cu privire la originele Craiovei 17). Dar, pe când Hasdeu spune numai în această privinţă că Fotino şi Tunuslii n'au înţeles tocmai bine textul din cronica bi­ zantină, Aug. Pessacov, un alt cercetător al trecutului Craiovei, acuza direct pe editorul anonimei cronici că a falşificat textul lui Niceta Choniat, pentru a putea să tragă concluzia. falsă că Petre şi Asan au fost cândva stăpânitorii celor 5 judeţe ale Cra­ iovei, "ideie pe care Nichita Choniat niciodată n'a emis-o, anume "de vre-o stăpânire a celor doui Vlahi din muntele Haemu, Petre "şi Asan, asupra celor 5 judeţe ale Craiovei" 18). Astfel că, ideia care rămâne din documentata cercetare is­ torică a lui Hasdeu cu privire la vechimea Craiovei, ar fi aceasta: Craiova este mai veche de anul 1235, la care epocă ea ar fi primit numai acest nume. Dar şi această părere a lui Hasdeu fu combătută de celă­ lalt mare istoric al timpului de atunci, A. D. Xenopol, care nu găsea nici-o legătură istorică intre originele oraşului nostru şi Craiul Ionas al Cumanilor 19) susţinut cu atâta convingere de Hasdeu. Acesta îi dete Un nou răspuns, şi alăturănd la argumentele sale istorice vechea legendă pop�lară despre fundarea Craiovei de către acel Crai Ioan sau Iova\ arată că nu poate fi vorba 17) Ibidem, o. c. p. LXXXIII. " 18) A. Pessacov, "Schiţe din Istoria\Craiovei», 1902, Craiova, pp. 63-64. 19) Xenopol, "Istoria Românilor din Dacia Traiană", 1. p.525. nota 25. [183] despre împăratul Romăno-Bulgar Ioan sau Ioniţă, Ia care se referă legenda, ci despre acel Crai Ionas al CumaniIor, care stăpâni se căndva în Romanaţi şi Doljul Olteniei, în trecerea lui spre Dunăre; tradiţie ce ar fi putut forma părerea istorică cea mai temeinică despre acela care, dacă nu pusese dela început primele aşezări ale Craiovei pe aceste locuri, "cel putin ii dase numele său, în scurta lui şedere prin aceste părţi ale Olteniei. * . * * Un an mai târziu, ·Or. Tocilescu, profesorul de istorie antică dela Universitatea din Bucureşti, descriind oraşul nostru, îrnpăr- • tăşeşte în totul părerile lui Hasdeu în ce priveşte originele şi vechimea Craiovei. La sfârşitul cercetarei sale el conchide astfel: "Numele Craiova nu este decât o formă a cuvăntului Craliooa, "cuvânt de origină slavonă, în care li s'a transformat în i. Forma "însă, cu mult mai obicinuită în vechile noastre hrisoave, este "aceea slavică originală: "Cralieva". Cralieoa sau Craliooa nu "este decât un adjectiv posesiv femeiesc din Crai (rege). Cu "dreptate Laurian zice: Craiova, dupe etimologie, însemnează "Cetate Regală, sinonimă cu Reqianum al lui Ptolomeu, de-a "dreapta Dunărei". "Concluziunea legitimă, pe care trebue să o tragem din "cuvântul Craiova, este că va fi avut oarecănd, direct sau indi­ "rect, a face cu vre-un Crai (rege). .Jnsă dacă acest Crai a fost Ioan, aceasta nu însemnează "nicidecum că cuvântul Craiova ar veni dela regele Ioan, pentru "că româneşte şi bulgăreşte Ioan se cheamă lova sau Ivan, iar "rege, Craiu,-şi de aci Craiova, e cam departe. "Această ultimă teorie, susţinută de Fotino şi Fraţii Tu­ "nuslii, prin care se zice că Craiova a fost fondată de Ioaniţiu, "regele romăno-bulgar, căruia îi atribuesc şi fondarea bisericei "bănească a Sft. Dumitru din Craiova, este [alşă. Ori cum, Ion­ "dată în prima jumătate a sec. XIII (1235) de către un rege al "Cumanilor, Craiova ne apare, peste vre-o sută de ani dupe "aceea, deja ca un oraş de o însemnătate oarecare" 20). * * * In 1902 August Pessacoo, avocat din Craiova, un pasionat cercetător al trecutului nostru, tipări lucrarea sa "Schiţe din Is­ toria Craiovei:'. In această lucrare Pessacov s' a ocupat între al­ tele şj de originele oraşului al cărui trecut îl cerceta, ca atăţia alţii Înaintea sa. Dela inceput, în prefata lucrărei sale, el înclină pentru o vechime dacică a Craiovei. "Cetate, sat sau cătun în "timpul străvechiu al Dacilor, va fi fost şi arsă şi pustiită şi dis­ "trusă până în temelii, dupe cum se văd reproduse câteva exemple "oe memorabila columnă din Cetatea eternă a lui Traian. Va fi 20) "Marele Dicţionar Geografic al României", pp. 742 şi urm. voI. Il, fasc. V, Bucureşti, 1899. 183 [184] "fost reclădită şi repopulată în scurtul timp al domniei romane, "ca în urmă să fie trecută din nou prin foc şi prin sabie de o "mulţime de barbari, cari n'aveau obicei ca să doarmă sub un "înveliş de casă, nu este decât o istorie adevărată" 21). Iar mai departe, studiind vechimea Bisericei Sft. Dumitru în legătură cu vechimea oraşului, bătrănul cunoscător al atător lucruri vechi şi cercetări personale, lnlăturănd ca pe o fabulă întemeierea acestei biserici de către Fraţii Petre şi Asan, soco­ teşte în acelaş timp tot ca o legendă întemeierea Craiovei de către regele Romăno-Bulgarilor Iovan, Ioaniţiu sau Caloian 22). Cât despre originele Craiovei, Pessacov convins scrie: "Originele Craiovei se pierd în negura veacurilor trecute, zic unii; în evul mediu, repet alţii". Craiova, cetatea regelui .Jovan, Ioaniţiu, Caloian.Joniţă, dupe cei mai mulţi împreună cu "părinţii oraşului nostru! "Craiova n'are nimic de a face cu Regele Ioaniţiu, a zis "bătrânul Laurian şi a Întărit magiştrii noştri de istorie ca Hasdeu, .Xenopol şi alţiii, ; "Dar evul mediu este lung, şi dacă Craiul Ioaniţiu n'are de "a face cu Craiova, va fi avut de a face Craiova cu vre-un Rege sau Craiu. Dar când, şi care? 23)" Şi dupe ce arată părerile susţinute de Xenopol, Iosif Bălan şi Hasdeu, conchide: "Cei cari au botezat Craiova, de dincolo de Munte, au bo­ .teza! şi ţinutul, moşia şi apoi Craiova, Craiooiţa şi pe celelalte "de dincoa; şi mai probabil întâiu acolo, unde şi-au avut scaunul, "şi apoi mai la şes, în tot cazul cu câteva veacuri înainte de a "se auzi de numele Cumanilor. "Aşa dar în veacul al VI şi al VII trebuesc căutate originele "oraşului nostru, şi rămâne de a se cerceta dacă Sclavinii sau "dacă mai în urma lor vre-unul din primii Ban-Sarabi-Basarabi "au avut vre-un Craiu oarecare, sau că râul 24) or ţinutul Craiova "a fost vre-odată dela margine. "Pentru noi rămâne constatat că şi oraşul, ca şi moşia pro- . "priu zisă Craiova, care se confundă, au fost moşie de strămoşle "a Basarabilor, un neam ce-i era numele de moşie Basarabeşti 25)". Cu toată sărguincioasa sa cercetare asupra originelor Cra­ iovei, August Pessacov nu reuşeşte să aducă lumini noui şi pre­ cise în această chestiune. Controversa istorică rămâne pentru noi şi mai departe. In aceeaşi ordine de idei, profesorul M. Strajan scrie asupra Craiovei un articol publicat în .Enclclopedia Română" din Sibiu. Rezumând cercetările anterioar-e, profesorul Strajan conchide: ,,0 legendă spune că altădată Craiova era mai aproape \ 21) "Schiţe din Istoria Craiovei'( p, 6. 22) Idem, o. c. p. 45. ' 23) Idem, o. c. p. 67. '\ 24) ldern, o. c. p. 69. 25) Râul Craiova din Banat, care se varsă în Cerna. 184 [185] . ' "de Jiu, unde este Balta Craioviţei, acum canalizată (secată), în fundul căreia s'ar fi cufundat oraşul de odinioară, în urma unui ::cutremur. Origina Craiovei se pierde în negura evului mediu. Unii atribuesc întemeierea lui Ioan Asan, împăratul Romăno­ :Bulgar; Hasdeu, în "Originele Craiovei", susţine că ea a fost "întemeiată de un rege, de unde numele ei de Cralieoa, sau po­ pular -Craliova» - cetate crăiasoă - şi anume probabil de Craiul Ioan al Cumanilor în secolul XIII 2 ). * * * Ştiri mai noui au fost aduse cu privire Ia vechimea Craiovei acum în urmă (1924) de d-l Stoica Nicolăescu, profesor de limba slavă în Bucureşti. D-sa, într'o conferinţă ţinută Ia societatea "Prietenii Ştiinţei" din Craiova asupra vechimei oraşului nostru, a arătat că, cercetănd diferite cronice sârb eşti (cele două mai principale) 27), a găsit vorbindu-se în ele despre Craiova, cu mult mai înainte de epoca Ţarului Ştefan Duşan (1350), iar între ma ... nuscrisele Mitropolitului Gavril Protu (Protos), aflate în Biblioteca dela muntele Atos, s'au găsit însemnări în care se pomeneşte de Craiova chiar la începutul sec. XII. Preciziuni asupra acestor date nu ne-au putut fi date cu isvoarele lor de către d-I St. Nicolăescu, dar ele, astfel cum sunt arătate, ar coincide în bună parte cu tot ceeace se ştia şi mai înainte, adică de existenţa Craiovei în sec. XII, stabilită de Hasdeu, cu singura deosebire a provenienţei acestor ştiri. * * * o părere cu totul nouă are asupra Craiovei şi vechi mei ei d-l Profesor N. Iorga, istoricul contemporan cel mai apreciat. Atât în «Geschiohte des Rumănisches Volches- (1. pp. 195, 335, 367), cât şi în «Istoria Românilor pentru popor» (ed. II. pag, 137), d-sa susţine că "Craiova la 1500 era încă un simplu sat, satul "neamului de boeri din care Basarab cel Tânăr şi-a luat soţia "Neaga, prin urmare moşia Vornicului Neagu, tatăl acelor pu­ "ternici stăpănitori de pământ şi conducători de ţară, cari au "fost aşa numiţii Boieri Craiooeşti : Barbu, Părvu, Danciu şi Radu". Cu alte cuvinte, abia dela 1500 înainte Craiova devine oraş, iar mai înainte fusese sat de moşie basarabească, dar mai mult nu, Această părere, desigur întemeiată numai pe datele istorice ce apar sigure, nu răstoarnă însă ceeace ceilalţi cercetători istorici stabiliseră până aci ca vechime a Craiovei. * * * Dacă Însă Craiova n'a fost oraş decât de atunci de când Craioveştii au fost ridicaţi la mari demnităţi boereşti, sub Vla­ dislav al II-lea, aşa cum susţine d-I Iorga, iar până aci n'a fost decât un simplu sat de moşie basarabească, controversa istorică 26) Enciclopedia Română, t. II, p. 33, 27) Citate şi de Hasdeu, În "Olteneştele" p. 122. 185 [186] \ I tot nu este rezolvată. Căci satul acesta, chiar sat, tot exista şi mai Înainte. Decând însă? Cronica anonimă a Istoriei Ţărei Româneşti (Fraţii Tunuslii) 28) vorbeşte încă dela început de Craiova astfel: "Din poporul Romanilor strămutaţi în Misia, despărţindu-se câţiva, au retrecut Dunărea la Turnu Severinului (cadilicul Me­ "hedinţi) şi dominând cele 5 cadilicuri ale Craiovei dela Munţi "la Dunăre şi râul Oltu, nobilii lor şi-au ales conducător din "neamul Basarabilor, şi lnmănăndu-i frânele stăpănirei l'au pro­ "clamat Banovitz sau Ban, şi scaunul său l'au pus dintr'lntăiu în "T.-Severin şi 'n cadilicul Mehedinti, mai pe urmă la Strehaia "în acelaş cadilic, şi în urmă Ia Craiova. Când însă s'a făcut "aceasta, necunoscut este" 29). Desigur că necunoscut este. Dar, când admitem dovedit în secolul XII-lea apariţia acelui însemnat mănunchiu de străluciţi strămoşi ai noştri - Basarabi=, cunoscuţi stăpănitori ai pămân­ tului dintre Olt, Dunăre şi Munţi; dacă admitem cele mai sigure ştiri despre Craiova, pomenite în cronicele sărbeşti şi În cronica bizantină a lui Nichita Choniat dela 1185; dacă argumentele isto­ rice ale lui Hasdeu conduc la o vechime mai mare de 1205 a Craiovei, sat ori târg; dacă dela această epocă casta Basara­ bilor n'a părăsit niciodată pămăntul dintre Olt şi Dunăre,-nu pu­ tem crede altfel decât că între 1100 şi 1200 Craiova exista In mijlocul 'Olteniei ca un cuib al Basarabilor, moşie desigur a nea­ mului lor, ori leagăn al familiei, de unde privigheau cu grije şi vitejie la hotarele pământului lor. Strănsura aceasta de locuinţe străbune, de lemn, aruncată pe partea stângă a Jiului, va fi aflat-o în trecerea sa pe la 1230-1235 acel Ioan al Cumanilor, care poate să fi stat cătva timp înăuntrul acestei localităţi, şi a cărui trecere pe aci să fi avut ca firească urmare numirea Cra­ iovei, ca amintire a acestei aşezări regale. Prin urmare: cetate sau nu, un sat mai desvoltat sau mic tărguşor, locuit de oarecari beeri, cu stăpănul moşiei ce va fi fost Basarab, sau rudă de a acestora, cu sătenii ce vor fi lucrat întinsele moşii de prin împrejurimi şi cu ţigani boereşti,-aşa va fi trebuit să fi fost Craiova în secolul XII şi secolul XIII până la începutul secolului al XV-lea. Cu timpul, şi numai dupe ce Craiova va deveni Scaun al Băniei, către sfârşitul secolului al XV (14�0-1495), iar puternicii boeri Craioveşti, Barbu şi Pârou, vor ajunge la marile 101' dem­ nităţi şi influenţe politice, pănă a hotărî şi asupra domniei, atunci Craiova se va fi ridicat Ia acea situaţie, care nu mai este dis- cutată, şi va fi primit şi altă înfăţişare. . Aşezarea Băniei aci a trebuit să atragă aşezarea mai multor \ 28) Aceşti TunusJii erau Crai�yeni, născuţi din părinţi de origină macedoneni, veniţi aici. Vechile lor case au fost pe locul unde se află acum proprietatea cunoscută cu numirea "La\doui lei", în strada Dima Popovici. 29) A. Pessacou. "Schiţe din Istoria Craiovei", p. 62, unde se repro­ duce din "Istoria Valachiei", Cronica anonimă a Fraţilor Tunuslii (1774). 186 [187] beeri şi man ŞI mICI, toţi adunaţi pe lângă marele Ban, cel mai de seamă boer al ţării. In timpul Băniei, Craiova a crescut şi s'a tnîrumusetat cum se putea în acele vremi. La 1596 era "un oraş mare, împoporat şi plin de tot belşugul, dar fără ziduri şi cetăţuie», cum zice logofătul Teodosie al lui Mihai Viteazul, în prelucrarea silezianului WaIter, care a petrecut cătva timp în ţara noastră 30). Vom urmări această desvoltare istorică, pe cât se va putea înlăuntrul ei, în capitolul ce se va publica în numărul următor al revistei: Bănia, capitolul cel mai interesant şi cel mai stră­ lucit din viaţa oraşului nostru. * * * Pentru a termina acest prim capitol din istoria Craiovei, puţine cuvinte mai sunt necesare asupra numelui oraşului nostru. Am văzut cum Fotino crede că Craiova s'a numit astfel dupe numele Craiului Ioan, regele Romăno-Bulgarilor, presu­ pusul fondator al oraşului. Fiindcă, zice acesta, "dupe idiotismul "valah şi bulgar Ioan se zice Iova sau Ivan, iar Regele: Craiu "şi cuvântul Craiova, ar însemna: Regatul lui Ioan 31). După Fotino s'au luat şi alţii. Intelegerea greşită a etimo­ logiei cuvăntului Craiova, din limba slavă, pare a fi singurul motiv care a decis pe toţi cercetătorii istoriei mai vechi să pri­ mească drept bună explicaţia lui Fotino. Vechea formă a numelui Craiovei în hrisoavele timpului, influ­ enţată desigur de limba slavă, este Cralieoa şi mai apoi Craliova. Forma "Craiova" n'a apărut decât mai târziu, pentru a fi scrisă uneori în sec. XVIII şi Craghiova. Părerea cea mai documentată din punct de vedere filologic asupra numelui Craiova este desigur a marelui nostru istoric şi filolog Hasdeu, astfel rezumată: .Kralieoa sau Kraliova nu este decât un adjectiv posesiv "femeiesc din Kral (rege), întocmai ca Bucova din buku (fag), .Sadooa din sad (plantă), Rogova din rogu (corn), şi atâtea alte "localităţi din România, unele chiar în vecinătatea Craiovei. Deci, "în compoziţiunea' numelui Craiova nu intră nicidecum numele "personal de lova. Oraşul unui rege Andrei, Petre, Mihai, Con­ "stantin, etc., se poate numi Kraliova sau Kralieva cu acelaş "drept ca şi oraşul unui rege Ion, şi nu numai un oraş, ci orice "fel de localitate, fie râu, fie baltă, fie măgură, căci semnifica­ "ţiunea vorbei este aici generală: "lucru regesc-. Jn acest mod singura concluziune legitimă pe care trebue "să o tragem din cuvântul Craiova, este că va fi avut oarecând "direct sau indirect aface cu vre-un Craiu. Acel «Craiu» putea "să fi fost Ioan (al Cum anilor); precum s'a şi întâmplat a fi, dar 30) N. Iorga. "Oraşele Oltene" în "Arhivele Olteniei" No. 20, p. 275 şi "Convorbiri Literare", 1907. 31) Foitno, "Istoria Generală a Daciei", ed. Sion, 1859, I. p. 114. 187 [188] "aceasta nu rezultă câtuşi de puţin din numele Craiova, în care "nu figureaza nici-un element personal" 32). O părere opusă lui Hasdeu o are celălalt mare istoric al nostru, A. D. XenopoI. «Kralieoa sau Kraliooa» - zice acesta­ este forma slavică a românescului Craiova, şi nu înseamnă alt­ ceva decât (Ca Craiului» adică un oraş al unui craiu sau rege BS). Ori cum, rădăcina cuvăntului Craiova venind dela slavind Kral, ne duce cu mintea la poporul slav, cu care am avut aşa de strânse legături, dela care ne-a rămas o întreagă toponimie a ţării noastre, şi unde nu este exclusă posibilitatea acestui nume, fie în amintirea unui craiu ce ar fi putut să întemeieze oraşul, fie să-I fi locuit căndva, aşa cum susţine Hasdeu că s'a întâmplat cu acel rege sau cap al Cumanilor. G. MiI.-Demelrescu. Fântâna Obedeanului în sec. XVIII-lea Nu departe de bariera Severinului, după prima cotitură ce face şoseaua naţională, la dreapta, se află şi astăzi fântâna Obe­ deanului. D-I Constantin V. Obedeanu scrie că Ilinca Obedeanca, fiica lui Constantin Obedeanul, .cca �oţie a lui Ştefan Vornicul Pâr­ şcoveanul, ridică la 1787 o fântâ�ă numită a Obedeanului în Cra- 32) Hasdeu, "Negru Vodă", în \Magnum Etimologicum Romaniae", p. LXXXIV. 33) Xenopol. "Istoria Rom�lI1i1or elin Dacia Traiană:', 1. p. 525. 188 [189] iova, pe locul chiar unde era heleşteul de odinioară al tatălui ei, care fântână există până azi. In act se zice: "Am ridicat o Iăn­ tănă cu apă, căci apa e dela Dvzeu, de răcoreşte pe om şi-i alină oboseala şi durerea ..... " ') Din nefericire însă cele scrise de D�l Constantin V. Obedeanu nu concordă cu adevărul istoric. Heleşteul făcut de Constantin Obedeanu biv-vel Paharnic se afla În Craiova, lângă mănăstirea Obedeanu 2) iar nu pe moşia Cra­ ioviţa, unde se află fântâna, In 1787 Ştefan Vornicul Părşcoveanu era căsătorit cu o altă femee. El a avut trei sotii. In 24 Martie 1753 Constantin Obe­ deanu îl citează ca ginere al său 3). In 10 Iulie 1767 Kiriakos Rahtivanos arată că Ştefan Părşcoveanul biv vel Paharnic era ginerile Dumitranei Ştirbei 4). In 20 Iulie 1794 Medelnicereasa Anastasia Fălcoianca, într'o jalbă către Veliţii boeri, scrie că sora sa Kiriaki a fost a treia 5) soţie a răposatului Vornic Ştefan Păr­ şcoveanul. Pe prima soţie a lui Ştefan' Pârşcoveanul unii o nu­ mesc Maria 6), iar alţii Ilinca 7) In biserica dela Vădeni, judeţul Gorj, jugrăvită în 1773 de Dosofteiu Brăiloiul, se aflau chipurile lui Constantin Obedeanul, "zai 8) Dosolteiu Brăiloiu", al Stancăi, soţia sa, şi ale copiilor lor: Maria, Dumitraşco şi Constantin 9). Dar, în testamentul său din 24 Martie 1753, Constantin Obedea­ nul, biv vel Paharnic, citează, ca gineri ai săi, pe Dumitrache Geanoglu biv-vel Medelnicer, dela care cumpărase jumătate din moşia Seaca, jud. Dolj 10) şi pe biv-vel Sătrar Ştefan Părşcovea­ nul, pe care îl lasă epitrop Il). Ceva mai mult: în testament ci­ tează ca fiică a sa pe Stanca, dela care răscumpărase via dela Turcineşti, ce i-o de duse de zestre 12). Deci Constantin Obedea­ nul biv vel Paharnic a avut trei etc: Maria, născută înainte de 1733, Ilinca şi Stanca, născute între anii 1733 şi 1753. Dintr� 1) C. V. Obedeanu, Fundaţiunea Obedenilor, în "Arhivele Olteniei", JV (1925), p. 13. 2) G. MiI. Demetrescu, O veche ctiiorie boerească: Biserica Obedeanu din Craiova, în "Arhivele Olteniei", I (1922), p. 175.-3) Ibidem, p. 177. 4) N. Iorga, Studii şi Documente, Bucureşti, 1903, V, p. 329; General P. V. Năsturel, Neamul boerilor Pârşcoueni, Bucureşti, 1906,p. 44. A doua soţie se numea Stanca, şi cu ea a avut şase fete: Maricuţa, căsătorită cu Iordăchiţă Cantacuzino, Durnitrana, căsătorită cu Farlara, Sultana, căsătorită cu Constantin Bălăceanu, Zoiţa, căsătorită cu un Jianu, Ancuţa, căsătorită cu Gheorghe Bibescu, şi Uţa, căsătorită cu Ioniţă Vlădoianul (General P. V. Năsturel, Neamul boertlor Pârşcooeni, p. p. 46-56.-5) Ibidem, p. 48. 6� O. G. Lecca, Familiile boeresii române, Bucureşti, 1899, p. 391. 7) General P. V. Năsturel, Neamul boerilor Pârşcooeni, p. p. 52, 55; C. V. Obedeanu, Fundaţtunea Obedenilor, în «Arhiv. Olten.», JV (1925), p. 13. 8) Adică: ginerilui. 9) Al. Ştefulescu, Gorţul istoric şi pitoresc, Tărgu-Jiului, 1904, p. 311. 10) "La moşia Seaca ot sud Dolj, care moşie jumătate mi-au fost de patrie dela părinţi, iar jumătate o am răscumpărat dela gineri-meu Dumi­ trache Geanoglu biv veI medelnicer, ce o cumpărase dela socru-meu" (Acad. Rom. Mss. Condica Episcopie! Râmnic, No. 2083, f. 436). 11) ,,1 pă dumnealui gineri-meu Ştefan Pârşcoveanul biv vel şătrar" (Ibidem, f. 438). 12) "Via dela Turcineşti, jucl. Gorj, care vie am fost dat ţiicii mele Siancăi de zestre, dar am răscumpărat-o în urmă cu taleri 300" (Ibidem, f. 436). /89 [190] aceste trei fete ştim precis că Ilinca a Icst soţia lui Ştefan Păr­ şcoveanul biv vel Şătrar 1). Având în vedere că biv vel Paharnicul Constantin Obedea­ nul răscumpăra se dela fiica sa Stanca via dela Turcineşti, iar dela ginerele său Dumitrache Geanoglu biv vel Medelnicer jumă­ tate din moşia Seaca, credem că Stanca a fost soţia lui Durni­ trache Geanoglu. Am văzut că, în 10 Iulie 1767, Ştefan Părşcoveanul era că­ sătorit cu Stanca, fiica lui Constantin Ştirbei, biv vel Stolnic şi a Dumitranei. Aceasta ne-ar face să credem că prima sa soţie mu­ rise. Dar, în 11 August 1769, Ilinca Obedeanu dărueşte schitului Logreşti moşia Ivălăşeşti din jud. Gorj 2), fapt care ne arată că ea nu murise, ci divortase de Ştefan Părşcoveanul. Ea s'a căsă­ torit a doua oară cu Costache Pandia biv vel Sărdar 8). Acesta a mai avut o a doua soţie pe Păuna ). Neavând copii nici cu al doilea soţ, Ilinca Obedeanu a adoptat pe Constantin Otetelişanu 5), care era căsătorit cu Zmaranda, fiica lui Dumitrache Obedeanul 6). Din cele arătate mai sus se constată că în 1787 Ilinca Obe­ deanu nu mai era soţia lui Ştefan Părşcoveanul, ci a lui Costache Pandia. Să cercetăm acum dacă ea a făcut, la acea dată "o îăn­ tănă numită a Obedeanului în Craiova". Izvorul citat de D�I Constantin V. Obedeanu nu are data 8 Iunie 1787 şi nu se referă la fântâna Obedeanului, ci, este un hrisov, prin care Mihail Şuţu Voevod întăreşte Schitului Mănăi­ leşti dreptul dat de Alexandru Ipsilanti Voevod de a lua anual 50 bolovani de sare dela Ocnele Mari 7). Un document cu data 8 . Iunie 1787 există, dar nu între actele mănăstirii Bistriţa, ci între ale Episcopiei Râmnicului, şi nu a fost dat de Ilinca Obedeanu, ci de Ştefan Părşcoveanul biv vel Dvornic 8). In el însă 'nu găsim textul citat de D-I Constantin V. Obedeanul. Documentul din 8 Iunie 1787 arată că fântâna se numea "a Obedencii«, era "pă moşia Craioviţa a sfintei mănăstiri Ho­ rezul" şi fusese zidită de Ştefan Pârşcoveanul biv veI Dvornic 9). Faptul însă că se numea fântâna Obedencii şi nu fântâna Păr­ şcoveanului, dovedeşte că mai înainte fusese o altă fântână acolo, 1) Gen. P. V. Năsturel, Neamul boierilor Pârşcooeni, Bucureşti, 1906, p. 55. 2) Obedeanu, Fundaiiunea Obedenilor, în «Arh. Olt.», IV (1925), p. 13. 3) In inscripţia În piatră, săpată în 1808 la Schitul Logreşti, sunt citaţi ctitorii: .Costache Pandia. biv vei 'Sărdar, Cocona I1eanca Obedeanca soţia dumnealui" (AI. Ştefulescu, Gorţul istoric şi pitoresc, p. p. 388-389). 4) In aceeaş inscripţie, după .Ilinca Obedeanca este citată: "Cocona Păuna eia (soţia) dumnealui" (Ibidem, p. 389). 5) In inscripţia dela Schitul Logreşti, după Păuna, este citat ctitor «COS­ tandin Otltellşanu, fiul dumnealor» (Ibidem). 6) G. MiI. Demetrescu, O vecile ctitorte bisericească, În "Arhivele Olteniei", 1 (1922), p. 180. Au avut copii pe: Ileanca, Nicolae, Ghiorghe, Savastlra şi Marghioala (AI. Ştefulescu, Qoriiul istoric şi pitoresc, p. 389-390). 7) Arhivele Statului, Mănăstirea, Bistriţa, III netrebnice, 201. 8) Acad. Rom., Mss., Condica Episcopie: Râmnicului, No. 2082, fila 76. 9) Ibidem. 190 [191] zidită de o Obedeancă, desigur Stanca Obedeanca, soţia lui Con­ stantin Obedeanul hiv vel Paharnic 1). In analoraoa din 8 Mai 1797 se spune că "acea fântână este făcută de răposatuţl] pah­ [arnic] Obedeanu» 2). A vând însă în vedere că, în 1787, fântâna se numea aObedencii, şi nu a Obedeanului, putem spune că a . fost începută de Constantin Obedeanul biv veI Paharnic şi ter­ minată de soţia sa Stanca. Cu timpul, mai ales în vremea războiului ruso-turc din anii 1768-1774, fântâna stricăndu-se, a fost zidită 3) din nou de Ştefan Părşcoveanul biv. vel. Dvornic, care, în 1774, fusese chiar ales Domn de beeri, dar până să ajungă solii la Poartă, grecii din Ţarigrad s'au grăbit şi, dând multe pungi cu bani, au izbutit să obţină numirea lui Alexandru Vodă Ipsilanti 4). Lângă fântână Ştefan Pârşcoveanul a făcut un heleşteu, - şi lângă heleşteu un foişor. Heleşteul avea şi "o ogradă" în jurul lui, iar fântâna un ceardac 5). In 8 Iunie 1787, Ştefan Părşcoveanul biv veI dvornic, "robul lui Dumnezău şi fiu adevărat al sfintei biserici a răsări­ tului ((, JJ fiindcă din mica osteneala mea, am făcut un heleşteiaş la fântâna ce se numeşte a Obedencii, pă moşia Craiooiţii a sfintei m-rii Hurezul (care ţâniănă iarăş de mine iaste zidită); îndemnatu-m'am din bun cugetul meu de l-am Închinat Sfintei Episcopii Râmnicu, Însă heleşteu cu ograda ce are împrejur şi cu fântâna, după cum iaste făcută cu cearâacul ei, ca să fiu pomenit la sfântul jeroelnic, atât eu, cât şi tot neamul meu, pen­ trucă fântâna aceasta, dărăpănăndu-să după vremi, să mere­ metisească 6) de cei ce după vremi Domnul Dumnezău îi va alege arherei sfântului scaun al Sfintei Episcopii, să fie pentru adă­ parea celor tnsetoşaţi, spre pomenirea mea şi a celor ce după mine să vor osteni" 7). Deşi rezidită de Ştefan Părşcoveanul biv. veI. Dvornic, fân­ tâna continuă a fi numită a Obedeanului, şi nu a Obedencii. Dar în timpul războiului austro-ruso-turc din anii 1789-1792, fântâna a fost stricată, ograda, foişorul şi cerdacul distruse, iar heleşteul lăsat să se astupe. După încheierea păcii, Episcopia Rămnicului n'a luat măsuri să repare fântâna, conform actului de donaţiune. Desigur că şi această fântână ar fi dispărut, ca multe altele, dacă în acel timp n'ar fi existat un serviciu de dresul Iăntănilor. Erau "patru scutelnici şi opt Iântânari" .pen- 1) In testamentul ei din 29 Decemvrie 1752 scrie: "Stanca, fIica ră­ posatului Dositheiu Brăiloiu, soţia dumnealui Costandin Obedeanu biv veI Paharnic, iar după mama mea fata răposatei Marica, fiica Mariei Băneasa Filipeasoa, jupâneasa raposatului Barbului Banului Milescu" (c. V. oi»­ deanu, Funaaitunea Obedenilor, în " Arhivele Olteniei", IV (1925), p. p. 12-13. 2) T. G. Bulat, O anoţora din 1797, în "Arhiv. Olten. ",1 (1922), p. 380. 3) Acad. Rom., Msse., Condica Episcoptet Râmntc, No. 2082, f. 76. 4) Dionisie Eclesiarcul, Cronoqraţul, în "Tesauru de monumente isto- rice", Tom. II, p. 165. 5) Acad. Rom., Msse., Condica Eptscopiei Râmntc, No. 2082, i. 76. 6) Să repare. 7) Academia Română, Msse, Condica Episcopiei Râmnic, No. 2082, . 76; General P. V. Năsturel, Neamul boerilor Părşcooeni, p. p. 45-46. t91 [192] tru dregerea Iăntănilor, cum şi un ulier, ce face ulei, când este trebuinţă de să dreg Iăntănile 1)". Scutelnicii "dau pe an eate 40" talere 2). In prima sa domnie, Alexandru Ipsilanti Voevod (1774-1782), prin hrisov însărcinase Episcopia "ca să aibă pur­ tare de grije a lua bani dela acei scutelnici, şi a isprăvi acea fântână", dela Răscruci, "şi a drege şi celelante Iăntăni, când se vor strica" 3). Episcopia a încasat banii dela scutelnici, însă n'a dres Iăntănile. Din această cauză, Polcovnicul Dumitru Sandulache, Ioan Hristea, Badea Mătăsaru şi alţi mahalagii din Craiova Îna­ intează o jalbă către Iancul Caragea biv. ve!. Postelnic, calma­ camul Craiovii. Orănduindu-se o cercetare, din poruncă dom­ nească, în 8 Mai 1797, se constată cii Arhimandritul Parternie, epitropul Episcopiei, încasase 560 taleri dela scutelnici şi luase dela ulier 17 vedre ulei, dar dăduse pentru dresul făntânilor nu­ mai 30 tal eri şi puţin untdelemn. O cercetare definitivă şi amă­ nunţită nu s'a putut face, deoarece "catastişele Episcopii" erau "supt pecetea Părintelui Arhimandritului Partenie'. Se cere a se seri Episcopului, ca să dea ordin a despecetlui acele .catas­ tişe". In anafora se mai arată ce "este de trebuinţă a drege" la Iăntănile ce atunci erau în Craiova, şi anume: Prisăcuţa, în marginea oraşului, pe drumul Bucureştiului, târguI de afară, ma­ halaua Sft. Arhanghel "aproape de răscruci le cu peştele", la Po­ poveni, În drumul Oreavii, supt Vulcăneşti, pe drumul Cara că­ lului, şi fântâna Obedeanului. Numai Iântănile dela metohul Epis­ copiei şi Stofniceasa Ştirboaica nu erau stricate 4). "La fântâna Obedeanului", după cum se arată în anaiora, "este trebuinţă a face zid, ce au fost făcut Împrejur, şi să-I umple cu pământ, ca să nu se surupe pămâniul din zi În zi, Însă şi să descopere erezurile [âniânii, să nu să strice apa, şi să arunce stâlpi În­ prejur şi să să Învălească. La care dregere a acestei ţăntăni, când nu va 'ajunqe banii a celor patru prăvălii, ce sunt orân­ âuiţi a lua pentru dregerea [ântânilor, atunci al' fi cu cale să ajutore şi epiiropii, ce sânt la mănăstirea Obedeanului, din venitul mănăstirii, căci acea fântână este făcută de răposatul paharnic Obedeanu, ce au făcut mănăstirea şi au Înzestrat-o. Şi să fie indatorati ca, ori când să va strica fântâna, să o dreagă din venitu mănăstirii; numai ţântânarii ce sâni scutiţi, să lucreze ţăr de plată" 5). Nu cunoaştem hotărărea domnească. Dar desigur ca ana­ foraua a fost aprobată. Fântâna Obedeanului a fost rezidită şi îşi continuă existenţa şi în secolul al XIX-lea. Alexandru A. Vasilescu . •••••••••••• 1) T. O. Bulat, O ana/ora pp. 375-381. 2) Ibidem p. 376. 4) Ibidem, p, p. 377-380. 5) Ibidem, p. 380. 192 \ \ din \17&7, în 3) IM\lem. Arhivele Olteniei, 1 (1922), [193] Din istoricul tipăriturilor bisericeşti în secolul al XIX In întâia jumătate a secolului al XIX bisericile oltene şi muntene duceau o mare lipsă de cărţi de ritual. Cărţile aduse diri tiparniţa dela Neamţ erau insuficiente, iar bălciul dela Râureni era locul unde Românul îşi vindea cărţile sosite dela Buda. Cele mai noi, ale vlădicăi Chezarie al Buzăului, ajungeau cu greutate în toate părţile. Din bogăţia şi frumuseţea de cărţi eşite din teascurile dela Râmnic, prin hărnicia unor erarhi cum au fost Chezarie, Filaret, ş. a, cari continuaseră o tradiţie măndră, ca acea a lui Darnaschin, nu mai rămăsese aproape nimic. La mijlocul secolului lipsa era constatată în mod oficial de Mitropolia jării, prin protopopii săi. Constatarea aceasta îndemnă pe Nifon de Sevastias, fostul ocărmuitor al Rămnicului, ajuns Ia această dată Mitropolit, să caute mijloacele de îndreptare. El ia măsuri de reînfiinţare a tipografiei care se prăpădise, rămănănd din ea doar "vre-o câteva oca de slove ruginite, care nu se mai pot întrebuinţa". Se aduc astfel la 1850-1851 două teascuri, o maşină din Viena şi hârtie de 5000 de lei 1). '"' In 1852 tipografia dela Râmnic începea lucrul Şi a lucrat mult. Cine a urmărit cât de cât averea în cărţi a bisericilor de dincoace de Milcov, a putut observa mulţimea tipăriturilor produse de această tipografie a Mitropolitului Nilon : sunt acele cărţi cu literă urâtă, dar citeaţă, acele cărţi cu legătură decadentă, pe care un ochi obişnuit le distinge imediat,. în teancurile de vechi tipărituri ale unui sfânt locaş bogat într'o astfel de zestre In această operă Mitropolitul a fost ajutat de un alt iubitor de slove bisericeşti, de Calinic, călugărul paisian, ajuns Episcop de Râmnic exact Ia aceeaşi dată când Nifon suie tronul mitro­ politan. Şi din altă parte ştim că fostul călugăr dela Cernica urmărea cu interes toate tipăriturile bisericeşti ale vremii sale 2). Din textul corespondenţei ce publicăm la rubrica respectivă a Documentelor, pag. 207 şi următoarele, vom putea urmări chipul evolutiv al acestor preocupări, Mitropolitul Nifon ţinănd socoteală de observaţiile "sfântului" dela Râmnic. T. G. Bulat . •••••••••••• 1) N. Iorga, Istoria Bisericii Româneşti, vol. II, p, 250. 2) A se vedea Corespondenţa Episcop. Dionisie Romano al Buzăului, manuscrisul Academ. Române, No. 3129. 2 193 [194] o schiţă despre civilizaţia romană in Banal După cum Traian a adus în Dacia armate din toate părţile imperiului, pentru �a �ă o facă puţernică î� �fară, tot ast�el nou� provincie fu colonizată cu nesfărşite multimi de oamem, aduşi pentru a pune o bază nouă şi solidă de civilizaţie, atât în ceeace priveşte cultivarea ogoarelor, cât şi în desvoItarea vieţii orăşă­ neşti cu toate ramurile ei. Popoarele care s'au aşezat în Dacia, deci şi în Banat, au fost, putem zice, toate romanizate, cu ex­ cepţia elementului grecesc, care nu era complect romanizat. Acea­ sta reiese şi din inscripţiile aflate pe teritoriul Banatului, dar şi din unele cuvinte ce până astăzi le-am păstrat în limbă, ca de exemplu: drum, papură, pirostae, etc. Aceste exemple cred că sunt suficiente, în cazul de faţă, pentru a demonstra inrăurirea lăsată de vechii colonişti greci asupra populaţiei ce s'a format în Dacia prin supunerea ei de către Traian. Elemente eline păstrează dealtcum mai mult sau mai puţin toate popoarele din Europa. Motivul că poporul roman n'a izbutit niciodată a romaniza cu desăvărşire pe Greci în ţara lor, este a se căuta în împreju­ rarea că Grecii erau mai culţi decât Romanii. Aici mai putem adăuga şi faptul că Dacia, după ce fu cucerită, a fost viu cer­ cetată, pe lângă negustori romani, şi de comercianţi greci, cari nu se asimilară pe deplin cu Romanii. Faptul acesta se deduce şi din inscripţiile cu conţinut religios, din care s'au găsit câteva prin Banat şi s'au conservat prin muzeele din Timişoara şi Vărşet, astfel că sub textul roman se putea citi şi cel grecesc. Precum numirile armatelor romane, care au fost aduse pen­ tru a complecta golul dintre Daci, şi care în consecinţă vtăbărâ­ seră şi în Banat, ne arată leagănul origine! ostaşilor, ca de pildă: Legio V. Macedonica elemente din Macedonia, Legio XIII Ge­ mina din Pannonia şi Moesia, Cohorta Britanică din Britania, Ala I-a Tungrilor, Cohorta V Gallilor, II-a Hispanilor etc., demon­ străndu-ne deci soldaţi recrutaţi din Britania, Germania, Franţa şi Spania de astăzi; tot astfel şi cultul religios, după cercetările ce s'au făcut, încă ne arată îndeajuns că din ce părţi ale lumii de atunci cunoscută au venit colonişti romani în Dacia; şi atunci, în urma acestor consideraţiuni, putem aminti în treacăt şi despre credinţele mărturisite de strămoşii noştri pe meleagurile noastre. Banatul nostru în privinţa aceasta a scos la lumina zilei o mulţime de relicvii preţioase ele-ale zeilor adoraţi pe vremuri, dintre cari unii nici nu erau incetăteniti în Roma. S'au găsit ur­ mele cultului persan Mithras şi � Egyptenilor Isis şi Serapis, de unde conchidem că şi din Iranul şi Egiptul de astăzi se aciui­ seră în Dacia colonişti rornanizaţl, Drept dovadă la aceasta ne serveşte o tablă de gresie cu figura lui Mithras, găsită la Orşova, 194 [195] şi una la Caransebeş, aflată de arheologul Ortvay TI). Istoricul GriseJlini în "Gesch. des. Tem. Banats" spune că a văzut la Gro­ iul Şoro Iosif (fost căpitan al cetăţii Timişoara) două statuete de ale zeilor Anubis ... şi Isis din Egipt. La anul 1872 s'a aflat iarăşi o relicvie în jurul Caranşebeşului, o piatră care vorbeşte des­ pre zeul Jupiter din Doliche, oraş din provincia Commagena. Din cele arătate până aici, reiese că în Dacia, pe lângă elemen­ tele romanizate s'au strecurat şi de acelea în care romanizarea încă nu prinsese pe deplin rădăcini, care însă pe nesimţite se contopiră în elementul roman covărşitor. Această romanizare atât de ra­ pidă pare că au potenţat-o şi locuitorii din centrul imperiului, adecă din însăşi Roma şi Italia, cari s'au mutat în Dacia, atraşi fiind ele o putere neînvinsă, ele aurul ascuns în sănul acestei pro­ vincii fericite. Numărul Romanilor neaoşi cari au venit în Dacia a fost destul ele considerabil, cu toate că Traian nu prea bucuros şi-a dat consimţămăntul ca aceştia să-şi părăsească leagănul la­ tinităţii. Că Banatul nostru a fost mai presus de orice îndoială corn­ plect romanizat, pentru aceasta avem iarăşi urme; de exemplu o inscripţie aflată la Slatina noastră ne arată o interesantă roma­ nizare a unei familii dacice, anume: copii lui P. Aelius Ariortus au purtat nume romane, până când un nepot al lui Ariortus a primit iarăşi numele dac: Udarus. Dealtrnintrelea se ştie-ca-{inuturile cele mai romanizate în Dacia, afară de Banat, mai erau Oltenia şi partea sud-vestică a Ardealului, unde viaţa municipală înflorise mai bine. In aceste ţinuturi existaseră o mulţime de centre cu o pulsaţie a unei po­ pulaţiuni de o vie civilizaţie, iar în privinţa aceasta Banatul, fără să exagerez, n'a fost lipsit. Nu-mi pot închipui că mulţimea de numiri ce sunt înregistrate pe Tabula lui Peutinger, atătea centre în Banat, să fi fost numai nişte simple garnizoane, tabere pur militare, fără înjghebări civile, mai vărstos când să ştie că Ba­ natul încă pe timpul lui Decebal, şi chiar înaintea lui, avusese legături strânse cu imperiul roman. Astfel putem afirma că şi în Banatul nostru înflorise tot aşa de bine viata municipală ca şi în alte părţi ale Daciei. Iar pentru aceasta mai probez şi cu ne­ sfârşitele teritorii pline cu diferite rămăşiţe, în care se reoglindesc puternicele aşezări de civilizaţie de ale strămoşilor noştri, ce se întind în preajma modestelor centre romane dela noi. Că astăzi dacă singur sorutătorul expert mai poate desluşi prin spuza tre­ cutului câte-o schintee licărind pe plaiurile noastre, ce glăsuesc gloria vulturului roman, aceasta se datoreşte împrejurărilor şi si­ tuaţiei vitrege ce o avusese Banatul pe timpul barbarilor distru­ g itori, fiind acest frumos colţ de ţară pentru toţi puntea de tre­ cere spre vest şi sud. Municipiile se desvoltaseră sau din aşa numitele "canaba", ce se întemeiaseră pe lângă cetăţi, sau se ridicau în multe cazuri 1) Arch. Kozl. X. 45. 195 [196] pe temelia cetăţilor dacice, păstrăndu-Ii-sa chiar şi vechile numiri, ca de exemplu Arcidava, Berzovia, ori Tibiscum şi Trans- Tierna. Organizarea municipiilor din Dacia era dupăprototipul celor­ lalte oraşe din imperiul roman. In municipii, adecă în oraşele în care locuitorii aveau anumite privilegii în schimbul unor obliga­ mente deosebite faţă de stăpănitori! imperiului, dintre cetăţenii romani se deosebiau Ia loc de frunte "decurionii", cari fiind şi cei mai bogaţi, trebuiau să garanteze cu averea lor încasarea dărilor dela orăşeni. Pentru deosebirea lor de ceilalţi cetăţeni, pur­ tau pe îmbrăcăminte insignii deosebite şi mai aveau dreptul de a fi aleşi în diferitele slujbe mai însemnate ale statului. Ouattu­ orvirii erau patru bărbaţi însărcinaţi cu conducerea şi executa­ rea afacerilor curente ale oraşului; ei erau aleşi pe un an. Cel mai priceput dintre ei se numea "primus", adecă primarele. De­ fensorul era un fel de fisc al oraşului; edilii supraveghiau pieţele; cvestorii erau cassierii oraşului şi tot aici îi putem înşira şi pe preoţi, cu diferitele lor grade. Din viaţa socială a municipiilor se evidenţiază ca ceva ca­ racteristic colegiile, adecă breslele, corporaţiunile meseriaşilor. Colegiul era condus de un senat special, în frunte cu magistratul, ca organ cu putere executivă în toate privinţele. O bună parte a colegiilor şi vieţii întrinseci ale breslelor s'au păstrat până de­ parte în evul mediu. De stat erau recunoscute numai acele corporaţiuni, care aveau de patron pe vre-un zeu. In Banatul nostru cele mai însemnate colegii erau ale aura­ rilor, negustorilor, luntraşilor (cari transportau pe ape mărfuri şi oameni), iar aşa numitul "collegium fabrum" cuprindea în sânul lui mai ales pe maestrii ferari. Un astfel de colegiu a existat, după cercetările lui Ortvay, Ia Zupa 1). La Marga de astăzi, adecă Ia Pons Augusti de pe vremuri a existat un "coIIegium utriclarii", adecă al luntraşilor; aceasta o dovedeşte o piatră aflată acolo, care aminteşte şi despre un templu zidit în onoarea zeiţei acestei bresle "Nemesis" 2). Deci pe cât de neînsemnat şi uitat este sătuleţul Marga de astăzi, pe atât de vestit era pe vremea strămoşilor noştri, când staţionase acolo, pe lângă o cetate, şi o însemnată breaslă a lun­ traşilor, cari probabil văslau pe apele Timişului şi Dunării. Poporul Roman, graţie însuşirilor lui practice şi civilizaţiei câştigate În decursul timpului, a ştiut să se folosească în totdeauna de toate darurile ce i le-a oferit natura, şi devenind stăpânitorul Dacie] a şi căutat să-i explt;Jateze toate bogăţiile, iar Banatul nostru şi aici oferea cercetătorilor urme destule. Au cunoscut bi­ necuvântatele izvoare dela Buziaş şi Băile Herculane, iar cei vin­ decaţi drept mulţumire ridicau \ temple şi altare, în semn de recu­ neştiinţă zeilor cari ocroteau aeeste ape tămăduitoare. E de remarcat, că Ia aceste staţiuni balneare, care şi până 1) Arch. Kozl. X. 46. \ 2) Gooss : Untersuchungen, XII. 119. 196 l­ I I [197] astăzi sunt cunoscute în toată Europa; Romanii, ca oameni prac­ tici, au ridicat clădiri pompoase, cu tot confortul rafinat de pe atunci, pentru ca vizitatorii şi bolnavii să nu ducă lipsă de nimic. Că aceste izvoare miraculoase au fost viu cercetate, ne-o de­ monstrează îndeajuns mulţimea monumentelor şi inscripţiilor ce s'au desgropat în decursul timpului. . Dar nu numai băile vestite au atras pe Romani la noi, ci una din cauzele principale ce i-a determinat .a cerceta Banatul şi a se aşeza definitiv pe aceste plaiuri era desigur bogăţia subso­ lului Daciei. Pentru exploatarea diferitelor minereuri se aduseră o mul­ ţime de maeştri pricepuţi, îndeosebi din Dalmatia de astăzi, iar pentru supravegherea minelor de aur, Traian trimise un .pro­ curator aurariarum"; de unde deducem că minele de aur de pe atunci erau în mare parte ale statului, sau mai bine zis pro­ prietatea împăratului. Am zis în mare parte, pentrucă s'au găsit urme care dovedesc că şi unii particulari erau proprietari de mine. Urme sigure despre mineritul Romanilor în munţii Bana­ tului sunt mai multe. Amintesc aici regiunea munţilor noştri Se­ menic-Pleşuva, cari la anul 1882 au fost cercetaţi de archeologul G. Teglas, aflând urme interesante despre exploatarea diferitelor metale, dar mai ales fier, la Bocşa-Montană, Ciclova şi Sasca­ Montană, In afară de aceste ţinuturi se mai găsesc asemenea urme şi astăzi Ia Dognecia, Oraviţa, Maidan, Moldova, Tincova şi pe toată valea Dunării bănăţene. In aceste locuri, pe lângă fier se mai exploatează şi aramă, plumb, argint şi aur. Cu toate că cele mai multe rămăşiţe de inscripţii vorbesc despre exploatarea aurului din Munţii Apuseni, totuşi Banatul nostru nici în privinţa aceasta nu poate fi desconsiderat, căci şi la noi aurul îl scoteau strămoşii noştri sau din stânci aurifere, sau îl alegeau din nisipul răurilor Bistra, Timiş, Căraş şi Cerna. GriseIlini, în "Gesch. d. Tem. Banats", indică chiar şi locurile pe unde Romanii spălau la aur, ca de exemplu Bolvaşniţa, Borlova, Turnul, Valea-Mare şi Vercerova de lângă Caransebeş, La anul 1876, în apropierea comunei Bocşa-Montană, între Colţan şi Ocna-de-fier (în coasta dealului "Cracu cu aur") un antreprenor a dat de urmele unor ocne vechi, cu galerii prăbu­ şite. Curăţind vre-o două din aceste galerii a scos la lumina zilei o mulţime de instrumente rudimentare, drugi de fier, sape, cio­ cane, pene (icuri) şi Iarnpe miniere, ce arătau învederat că au fost întrebuinţate de strămoşii noştri Romani. Unele din aceste lămpi se păstrează şi până astăzi în muzeul din Timişoara 1). La Sasca şi Moldova se crede că au existat chiar şi topi­ toare, găsindu-se şi urmele mai multor mine de fier, plumb şi aramă; tot aşa şi pe valea Dunării, îndeosebi Ia Baia-Nouă, până către Orşova. Pe aici se văd pe alocurea stânci puternice, tăiate şi sfredelite cu o dibăcie neintrecută. 1) Tort. ist. reg. Ert. III. 24. 197 [198] 1) Tort. es reg, Ert. 1. 139. La spargerea stăncilor foloseau focul, care după ce înfier­ bânta stânca, se uda cu oţet şi cu apă, după care proces stânca se muia. Dacă luăm în considerare că pe atunci nu se cunoşteau, materiile explozive, tehnica fiind în acele vremuri încă primitivă, isteţimea şi perseverenţa lor la muncă ne pune în uimire. Zgură metalica s'a găsit şi În jurul Dognecei. Urme de ocne romane s'au mai constatat a fi şi În aoropierea Ora viţei şi Mai­ danului, unde se presupune că s'a exploatat atât aur cât şi alte metale? Infine vechi rămăşiţe romane s'au mai aflat şi în valea Tisoviţei, nu departe de colonia ceho-germană Eibenthal, unde se crede că a existat o mină de aramă. Romanii mai exploatau şi carierele de marmoră şi alte roce, ceiace nu ne surprinde, pentrucă drumurile solide, multele cetăţi etc., toate le construiau Romanii din pietri tari. Urme de acestea s'au conservat prin valea Almăjului, mai ales în preajma Pet­ nicului şi În valea Berzavei la Bocşa-Montană. Aici, tot pe coasta "Cracu cu aur", s'a descoperit Ia anul 1875 o veche carieră de trahit 1). Deci, după cum vedem, comerţul, industria, carierele, mi­ nele romane formau şi pe atunci, Întocmai ca şi astăzi, o intensă indeletnicire a populaţiunei din Banat. Din acest punct de vedere, dacă nu ne�au rămas şi mai multe urme grăitoare despre civi­ lizaţia glorioşilor noştri străbuni, pricina i-se atribue în orice caz timpului, care aşa de bine ascunde tainele trecutului. Traian Simu. Stema' lllunteneaSC'l «'Octpih>· 1575). \ \ 198 - - '�t � li • [199] s •••••• m ••••••••• m •••• R •••••••••••• D •• a.5.mB.�B •• m •••• Um.W.MI�gm •••••••• M • • • i PI01rRI ISTORIce OI)TEH€ i • • :�.� •••••••••••••• � ••• 8 •••• a.g •••• mm •• 8 •••• B ••••••• 8 •••••••••••• 0 •••••• : Carnea Brăiloiu Carnea Brăiloiu face parte din ciclul oamenilor politici ai secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Dacă Mir­ ceştii, Dăneştii şi Mihai-Viteazul inauguraseră în Muntenia epoca militară, cu eroismul lor în războaie, Constantin Brăncoveanu a fost singurul domn care a dus politica pănă la artă, şi a meritat titlul de mare diplomat al Orientului, după cum Ludovic al XIV­ lea, contimporanul său, erea marele diplomat al Occidentului. Ne­ greşit o aşa de lungă domnie ca a lui-25 de ani - a trebuit să fie secondată şi de oameni politici capabili. Domnia lui Brânco­ veanu a întărit şi a dat forma definitivă la partidul politic ua­ ţional în ţară, care începuse să se accentueze după moartea lui Mihai-Viteazull). Brăncoveanu dorea unirea cea mare a tuturor Românilor, la care lucrase şi Şerban-Vodă-Cantacuzino"). In acest partid erau numele eele mai româneşti din vremea lui şi anume: Aga Constantin Bălăcianu, Banul cel mare din Craiova Cornea " . Brăiloiu, Barbu Brăiloiu, Staicu Bengescu, Petre Obedeanu, Mihai Băjescu, Staicu Bucşanu, Preda Proroceanu, Preda Milcoveanu, Şerban Bujoreanu, Iorgu Băleanu, "Matei Cretulescu, Ilie Ştirbei, Şerban Greceanu, Antonache Floreseu, Dumitraşcu şi Vasile Argetoeanu, Constantin Dudescu, Manta şi Părvu Cărnpineanu, Bunea Grădişteanu, Ianache Văcărescu, Diicu Rudeanu, Radu Golescu, Grigorie Tigveanu 3), Ştefan Părşcoveanu, Ilie Otetele­ şeanu, Fota Bălcescu, Drăgan Săulescu, Printre aceştia, sfetnicul ele credinţă şi de mâna întâia al lui Brăncoveanu era Cornea Brăiloiu. La doi krn. spre nord de Târgu-Jiu erea satul Vădenii, unde isi avea locuinţa de baştină Cornea Brăiloiu, Aci ridică el în 1694 o frumoasă biserică şi o mare culă 4). Incă elin secolul al XV-lea Barbu Clucerul, strămoşul Brăiloilor, stăpanea acest sat 5); de aceia şi Constantin Vodă-Brăncoveanu dărueste Vădenii lui Cornea Brăiloiu printr'un hrisov din anul 1700, 10 Martie, ca unul ce fusese al ascendenţilor săi, boerii din Vădeni. Cariera politică a lui Cornea Brăiloiu începe ele pe la 1680. In 1687 îl găsim Vistier, în 1689 mare Ag[t, în 1691 Paharnic, şi în 1695 în fine mare Ban de Craiova. In 1689, cu ocaziunea in- 11 Din acest partid naţional se coboară partidul naţional-liberal de azi, aşa cu, isroriceşte vorbind de acest din urmă partid, are o origine mult mai veche de cA t J821 şi 1848. Doctrina politică erea aceiaşi. De altfel descendenţii oamenilor po­ litici ai secolului al XVII şi XVII.[ din vechiul partid naţional fig urează azi mai toţi în partidul liberal. 2) Din care coboară Gogu Cantacuzino, fratele său Doctorul şi Ioan Can­ tacuzino. 3) Strămoşul despre mamă al lui Ioan C. Brătianu. 4) Această moşie a trecut mai apoi la familia craioveană Geanoglu, cu care Brăiloii s'au înrudit, iar azi o are familia Pleniceanu. 5) Vezi Ştefulescu, în Corjul istoric şi pitoresc, pag. 305. 199 [200] trărei Nerntilor în Ta ră , Brâncoveanu trimete pe Cornea Bn''tiloiu cu Şerban Greceanu la Cladova, la lagărul Principelui ele Baden, ca să negocieze 1). Puţin mai târziu Domnul îl trimete la Viena CR sol, la împăratul Leopolcl. Cornea Brăiloiu, după ce fu primit ele împărat, se reîntoarce în ţar[t şi remite lui Brâncoveanu Con. eliţiuni1e de alianţă ale Nemţilor şi anume: Brâncoveanu să îngrijasdt de aprovizionarea armatelor imperiale ce vor ocupa Muntenia; să se dea la împ2trăţie 800.000 de florini, din care se vor scădea valoarea a 1500 de cai, ce trebuia să-i dea Mun­ tenia, socotit a 30 rlorini calul; să se lase ca ostateci doi boeri elin cei mari la generalul german ce va intra în ţară. In 1693 Cornea Brăiloiu e trimes ca sol iarăşi la Poartft, apoi la Cerneţi şi Cladova. In vremurns grele ale politicei întortochiate a Brâncovea­ nului, când el trebuia să fie aliatul şi al Turcilor şi al Ruşilor şi al Nemţilor în acelaş timp, ca să se strecoara şi S2t caute a scăpa ţara, în înţelepciunea, Inteligenţa şi priceperea sfetnicului său, Brăiloiu, Domnul găsea un sprijin. In afară de aceasta, Cornea Brăi10iu mai ere a şi orator. El lua cuvântul în toate consiliile, Erea primul sfetnic al domniei. Când Brâncoveanu ere a înmftrmurit ele politica şi «dephtmaţia. ce se desvăluia la Stambul de .către solul lui Ludovic al XIV, Chateauneut, şi zicea sfetnicilor\ săi : "Cinstiţi beeri Dumneavoa. stră, ce ne mai facem cu Musiu de Şatania >, 2), Banul Cornea Brăi­ loiu îi răspundea : «Lasă, Maria Ta, că tot noi o să avem trtonjut», \ . 1) Vezi Cronica lui Serban GreCeallll, în IYlag. Ist. 2 p. 140. 2) Vezi în Ludovic al XIV-lea şi Brâncoveallll, de Gion. 200 [201] ::ee Pentru nenumăratele servicii aduse domniei, Brăncoveanu întăreşte l�li C.or�ea. BI�ăil?iu t;na� multe n�oş!i, şi .anume: în 169� moşia Zorileşti ŞI Ciovărnişani din Mehedinti 1); in 1694, 8 Mai, moşia Bralostita, tot in. Mehedinţ!; �n 1698 moşia Aninoasa din Gorj ; în 1700, 19.1\�artle, V�\de�l� din GOŢ).. . _.. . . Cornea Brăiloiu avu de fii, intre alţii, pe Barbu Brăiloiu ŞI Dumitraşcu. Acest Barbu, cat şi Dumitrascu, au urmat politica tatălui lor, politica naţionalistă. Barbul a jucat rol important în detronarea primului domnitor fanariot Nicolae Mavrocordat, iar Dumitraşcu 2) de asemeni. Acesta din urmă a şi fost silit de Domn a se călugări - sub numele de Dositei monahul-după ce îi luase şi confiscase toată averea. Brăiloii au avut reşedinţa lor importantă la Vădeni în Gorj, moşie pe care le-o intărise în 1700 Brăncoveanu-Vodă, ca una ce fusese a strămoşului familiei, din secolul al XV-lea. Acolo Cornea Brăiloiu a ridicat acea biserică bogată şi frumoasă (vezi gravura ce o înfăţişează pe această pagina), cât şi casele sale ele locuit. In biserica elin Vădeni se atlet toţi ctitorii zugrăviţi pe zid, incă foarte bine conservaţi şi azi: Cornea cu soţia sa Stanca, el cu titlul de mare Ban de Craiova; copii lor Dumitraşcu, Barbu, Cornea, Matei, apoi Constantin Obedeanu, care erea ginerele lui Dumitraşcu 3), cu soţia şi copii sed; Toma Brăiloiu şi soţia sa Maria Cantacuzino; apoi Maria Brăiloiu, măritată cu Argetoeanu. 1) Condica Brâncoueneascâ, pag. 14. 2) Acesta a fost socrul lui Constantin Obedeanu din 1740. 3) Constantin Obedeanu luase în căsătorie pe Stanca, fiica lui Dumitraşcu (Dosi teiu) Brăiloiu, şi a Mariei Mileasca, fiica Banului Barbu Milescu, vărul lui Con­ stantin Voda-Brăncoveanu. 201 [202] In afară de aceasta ei mai a veau reşedinţă înCraio\fa şi Bucureşti. Cornea Brăiloiu dărueşte la. Tisrnana o candelă de argint, în 1696, cu inscripţia «Cornea Vei Ban, 1696" " în 1703 ridică la Baia-de-aramă o biserică de zid şi in 1703 a reparat mănăstirea Tăntăreni, închinătă Patriarhiei de Ierusalim de ruda sa Dumi- traseu Căpitan ot Cotofeni 1). . In 1710 Corn ea Brăiloiu moare, fără să mai vază tragedia cu sfârşitul domnitorului său Constantin Vodă Brâncoveanu din 1714, pe care îl slujise ca prim sfetnic şi credincios. Cornea Brăiloiul a fost negreşit o figură în istoria politică a secolului al XVIII în ţara noastră. El a funcţionat ca mare Ban de Craiova 15 ani incontinuu, de la 1693 pănă la 1710, când a murit. A apucat deci perioada cea mai turburată din domnia lui Brâncoveanu, plină de peripeţii şi de emoţiuni, când se ducea o politică de oportunitate şi de machiavelismu, şi care nici nu se putea alta, a ţărei noastre. Ca prim ministru al lui Brâncoveanu, el a trecut prin multe momente grele. La pacea de la Carlovitz (1699) se pusese în discuţiune împărţirea Principatelor române, pe care şi Polonezii le cereau, şi Ungurii pentru Erneric de Te­ keli, şi Ruşii şi Sfântul imperiu. Norocul nostru iară ne-a apărat: atunci la Carlovitz domnul muntean isbuteşte ca şi el sa-şi tri­ mită un sol la congresul care a statuat de soarta aproape a tu­ tulor ţărilor, la terminarea unui război general. Aci luaseră parte floarea diplomaţiei puterilor Europei. Din partea Angliei erea Lordul Pagett, care se zice că adesea intra în cortul agentului valah, cu care sta de vorbă, acesta fiind un om priceput. Cronica nu arată numele acestui trimes român, care nu este imposibil să fi fost poate Cornea Brăiloiul însuşi. Cornea Brăiloiu crescuse cu Constantin Ag-a Bălăcianu 2) şi cu Stolnicul Constantin Cantacuzino 3) la şcoala lui Şerban Can­ tacuzino, care avea în gănd unirea tuturor Românilor cu Sârbii şi Bulgarii, ca să creeze aci în Orient un mare imperiu ortodox 4). El rămâne credincios acestei politici şi de vine stălpul politicei lui Brăncoveanu, care răvnea şi el la unirea cu Ardealul, dar nu prin sabie, ci prin iscusinţa diplomatică. Cornea Brăiloiu ajutase la întărirea partidului naţional în ţarii. Mai apoi fiul S2lLl Barbu devine unul din capii revoluţiei de peste Olt din 1716, revolutie care a vu de sfârşit detronarea primului domn fanariot, şi care mai avea ca scop să protesteze contra tiraniei, fărădelegilor, arbitrariului şi spoliatiunei bietei populaţiuni băştinaşe a tărei, cum şi s'o ridice şi s'o emancipeze 5). Constantin v. Obedeanu� • .11 •••••••••• 1) Vezi: Targa Studii; Val. VI. p'. 3.19 . . 2) Acesta devine general in armata imperială austriacă şi cade în bătălia dela Toha ni, lângă Zerneşti, din 1690, 11 \August. 3) Fiul Postelnicului. \ 4) Şerb Cautacuzino-V. şi urmaşii sili au fost În partidul naţional al ţăre i. 5) Vezi În JJ1ag. Isi. memoriul bo eritor olteni trimes la Viena cu Raelu Go­ lescu, Elie Ştirbei, şi calugărul Ioan Abraam în 1718, 16 Martie (lrlag. Istoric Val IV. p. 179-211. Orig. In Arh. Minist. ele răsboi din Viena). 202 [203] DOCU.NIENTE Documente oltene 1) Din procesele moşiei Pieleşti Prea Inălţate Doamne, După jalba ce au dat Măriei Tale Radul Măinescu de aICI din Craiova pentru dumnealui bi v vel sluger Costandin Buzescul, arătând că în anii trecuţi au avut multe judecăţi cu dumnealui pentru stănjăni 73 şi o cistă din hotarul Pieleştii care i s'au fost încutrupit ele către moaşia durnisale Nichitoaia şi după dreptăţile ce au a vut au şi căştigat aceşti stânjeni în stăpânirea sa lămu­ rindu-i şi cu pietre prin boieri hotarnici la faţa locului de către moasia Nichitoaia a slugerului Buzescul ; şi că în cursul aceştii judecăţi cumpărând el 80 stănjăni de moşie tot întracest hotar Pieleştii de la un Gheorghe şi Ene Vălcănestii, stănjăn câte tl. 11, care vănzători mai avănd un frate anume Costandin şi fiind posluşnic la slugerul Buzescul i s'au dat bani de către Dumnealui ca să-i răscumpere, ne fiind iscălit în zapisul vănzării fraţilor săi ; şi peste trecerea sorocului de protimisit viind, i-au aruncat banii de la care nevrănd a-i primi, i-au tras în judecata depar­ tamentului de patru şi i s'au dat dreptate a răscumpăra acei stănjeni ca un cămin părinresc ce i-au fost; numai fiindcă erea în bănuială că nu răscumpără acei stinjeni pă seama lui ci pentru Dumnealui sluger, nu au voit să-i dea zapisul vănzărei pEl11Et cănd îi va da şi el zapis cEL să va stăpăni aceşti stănjeni singur de dănsul, iar nu că-i ia pentru altcineva. Iar în anul trecut dănd jalbă acel Costandin la dumnealui biv vel ban Gheorghe Arghe­ ropolu, ce să afla caimacan cerăndu-şi zapisul fraţilor săi, [rupt} far fi îndatorat ca să-i dea zapis cum c21 aceşti stănjăni 80 ai lraţilor săi îi răscumpără pentru trebuinta sa, iar nu îi va vinde la altă parte, şi aşa să-i dea zapisul vănzărei ; iar cănd să va întâmpla a-i vinde să nu fie volnic a-i da la altă parte, ce iarăşi la dănsul şi tot cu acel preţ. După care s'ar fi dat şi zapis chiar în jalba lui cu această cuprindere şi că după aceasta s'au po­ menit că S{L strigă la mezat acei stănjăni prin tărgul Craiovei, eşiind pă stănjăni pănă la tl. 16, atărdisind la acel mezat numai dumnealui slujerul Buzescu, iar nu şi altcineva şi mai în urmă 1) Comunicate de George Fotino, aparţinând Domnului G. Orrnan. 203 [204] fii I strigăndu-să şi aICI 111 divan alţi musterei iarăşi nu s'ar fi arătat, fără numai au eşit un gTămătic al cluceresii Lucsandri Otăteli­ şancăi cumnată cu slujeru Buzescu şi povăţuit fiind de Dumnealui P211121 unde să dea, au atărdisit şi însuşi jăluitoru pănă la tl. 43 pă stănjăn şi văzănd că acel grămătic unde da el căte parale zece acela da căte tI. unul, s'au tras la o parte şi atărdisind gră­ rnăticul au suit stănjănul pănă la tl. 44 rămăind asupra sa; şi aşa văzând el, ar fi făcut cerere la divan să-i să dea pă seama lui cu acest preţ şi i s'ar fi zis că nu are cădere ; - iar el a cerut după aceia să-i dea zapis acel grărnătic cumpărătoru cum că ia moşie pentru trebuinta sa, iar nu pentru slujerul Buzescu şi nu i s'au dat ascultare; făcand cerere prin jalbă ca să să înda­ toreze acel Costandin să primească carte de blestem cum că au luat toţi banii deplin de la acel grămătic căte tl. 44 pă stănjăn, iar nu de la slujeru Buzescul şi apoi să-şi primească banii de la dânsul să-i dea acelui grămătic cumpărător şi să rărnăe moşia pă seama lui, iar cănd nu va putea primi blestem, să i să dea moşia cu preţul ce au cumpărat-o de la fraţii lui. In dosul cărei jălbi ele la 25 ale trecutului Mart ni să porunceşte de către înăl­ ţimea ta ca văzănd cele ce să vor fi urmat asupra pricinei StI cercetăm jalba atât prin alte dovezi căt şi prin carte de blestem, dă va fi trebuinţă, şi la dreptatea ce va avea jăluitorul să-'şi afle cu viincioasa îndestulare şi să îndreptăm; iar neodihnindu-să vre o parte de aici cu cercetarea, în scris să-i sorocim la luminat divanul Mării Tale, orănduindui-să şi mumbaşir sluga Mării Tale Stan copilu din casă de la visterie, carele rnfăţişiind pă toate părţile înaintea noastră şi cetiind atât cuprinderea jălbii cat şi cele poruncite ele către înăl ţimea ta, am intrat apoi cu deamă­ runtul în cercetarea pricinii şi cerând mai întâi de la jăluitor să arate zapisul ce zice cEL au ele la Costandin Vălcănescul r21scum­ părMoru moşii, pricinui dl nu '1 are la sine, ce se află la Bucureşti. Prea înn�tlţate Doamne, acel zapis l-au ar�ttat jăluitorul cand s'au [ ţ::.s ...... "v; � 00 ...... H? � '" I � i � � � JlI � /-< I I -1 2 3 4 5 6 - 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28.29 30 31 32 33 34i STAŢIUNILE Timişoara Caranşebeş Oraviţa Govora Tg.-Jiu T.-Severin 701 -1 - 1.3 -11.1 21043.114.5 0.8 - 1.2 33033.0 4.3 0.2 -1l.l1-1-19.0121-JO'Oi2913.417°1671113131171-1-19161'16111-1231101514115111411 I C"ic," 111054.7 4.7 0.5 -11.4 - - 9.2; 2.8.01" 4.4 90 8.6, 1 - 29 .2 - - 4 225 - -,21 - 11- 10,- 61 l\,") ........ \o [222] 31 3233 34! � � �I� U) i> Z U I F'recuenţa vănturilor Procente din totalul observaţiuuilor Numărul zilelor cu : BAN A T � " -c \.- I� Dale climalologice pe luna Aprilie 1927. '2 3 ../
  • 91151 71 2.7! 1.81-12.1 1- 210138.1\2611.51- 2 ... .1 - 268 - - -- /-1:-1- 70152412.7113.2 2103892.3 12.1 -/294130 - 1.21 6/66 1 6015.41-1 1 1 -1 5'- 911 1012713' 7' 7 15 6181231 � - 28.0110 00.5/.1478 715.2 -1- 1 - 3-11 II 8 2 11220 8 2 1121621. -1-- - -1- -1--1-)-,-------1-1-1----1-1-1- OLTENIA . I - ,2.1 - - 30.5'30 I 1.5 14 6.0' 52 5.4 21- -'- 9 - 10 10 10 6 7 4 3 61 31,2817261 -,2.4 - - !21l.O 30 ·0.414 58 52 5.1 - - 1 - 6 - 12 II 7 219 212 51 613 3481 330129.3\2.4111.61-12.0 - -125.030 .2.5145.0462.7- 35- 2-215410-- 28111143521 11049.7 2.6 13.01- 1.9 - 1 - :28.3 25 1.514 73161 3.5 - - -1- 8, - 191 615 - - 14 1 -,-135\- 50' STAŢIUNILE T -Severin Govora Timişoara Caransebeş Ora vita T.-Jiu -- .. ---- II Crai=��v:a-=====-=�����������==��==��==�==�==�===================-========= r= I � t\,) [223] Notiţe astronomice 1. C01'lju1'lcţiu1'li de planete cu Luna. a) Venera cu Luna la 4 Aprilie a. c. Luna era în faza de luna nouă, găsindu-se la apus, iar planeta el trecut deasupra lunei. Observaţia a avut loc după ce fenomenul avusese loc. b) Saturn cu Luna la 20 Aprilie a. c. Planeta Saturn gă­ sindu-se în constelaţia Scorpion a fost în conjuncţie cu luna, care era în faza de lună plină. 2. Ocultaţia unei stele din constelaţia Taurului de către lună a avut loc în seara ele 5 Aprilie a. c. la ora 22.30. Luna era în faza de lună nouă şi se găsia spre apus, acoperind steaua la acea oră, la marginea de sus nordică a sa. Eşirea stelei elin ocultaţie nu s'a mai observat, luna apunând după aceea. 3. Pete solare observate în lunile Martie şi Aprilie a. c. In Martie numărul petelor solare scade faţă cu cel din luna Fevruarie a. c. Cu o lunetă astronornică s'a putut observa în localitate variatiunea lor timp de 17 zile elin luna întreagă, pe când restul de 13 zile, cerul a fost acoperit de nouri şi obser­ vaţiunile nu s'au putut face. Rezultatul în aceste zile a fost în total: 97 pete în hemisfera boreală a soarelui şi 54 pete în cea australă, adică în total 151 pete. In luna Aprilie a. c., numărul petelor solare este mai mare ca in Martie, totuşi mai mic ca în Fevruarie ; şi anume s'a observat 48 grupe de pete cu 217 pete şi 30 pete izolate în ambele he­ mistere. Grupele şi petele izolate au trecut pe discul solar în 13--14 /.ile, apărând la marginea ele răsărit a soarelui şi dispărănd după 13 zile la marginea ele apus a sa. ' 4. Un bolid a căzut la 27 Aprilie aproape de ora 14, în apro­ piere de Craiova, la o distanţă de 25 kilometri. Fenomenul a fost ele altfel anunţat (lupă aceea în jurnale, având oarecare importanţă. După raportul oficial, fenomenul s'a produs in următoarele îrnprejurări : Bolidul a fost observat ca venind din cer elin direc­ tiunea apus-răsărit, dinspre Te-Severin, pe deasupra comunei Go­ goşu"p{tn{t deasupra teritoriului comunei Sopot, unde, după câteva detunături mai mari, care s'au auzit într'o zonă la o mare de­ părtare (la Craiova s'a auzit bine o detunătură puternică), a căzut, explodând câteva bucăţi. Bolielul a căzut astfel aproape de nişte locuitori ce erau ocupaţi cu munca cămpuluişi cari l'au văzut căzând. Săpăndu-se acolo, s'au găsit câteva bucăţi ale bolidului. Una elin pietre are o lungime de 0,07 m. şi o grosime ele 0,0'i m. fiind destul ele grea căci atărnă 200 grame. Fragmente mici elin el au căzut si în alte părţi, pe o rază �cle cam un chilornetru În jur. . Piatra aceasta are în exterior o coloare negricioasă, iar în in terior este ele o coloare obişnuită pietrei albicioasă, cu oare­ care substanţe metalice. Timpul a fost senin în timpul căderei meteoritului la locul arătat, Nu a produs nici o pagubă. Alex. Popescu Inginer. 223 [224] ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• a •••• • • • • 5 OhTeHIA POhKbORISTICA 5 • • • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Legende olteneşti 1) Despre Troian, Novac, Iorgovan DOLJIU Adul'laţii de Geormane-Dol] Se vede un şanţ mare, care se crede a fi făcut ca tabie de apărare la vreun oraş presupus a fi fost aci. In partea de răsărit a satului, între cătunul Bratovoeşti şi Georocu, ar fi existat în timpurile vechi un oraş jidovesc sau tătărăsc, împresurat cu zid, care zid şi astăzi din când în când oamenii il muncesc cu plugu, desgropănd cărămidă ca cea dela Reşca din Romanaţi. Tot pe aci se găsesc şi vase vechi de diferite forme, schelete de oa­ meni, etc. Şanţul începe de la comuna Georocul-Mare şi merge către miază-zi la comuna Rojiştea. Pămăntul aruncat pe ambele părţi. Almăjiu-Dol:j Se află spre hotarul comunei Işalniţa un şanţ ca de un stânjen şi mai bine adâncime, numit dăra balaurului făcută se zice de un şarpe mare. Acest şanţ vine din sus pe matca Amaradiei şi trece pe lângă comuna Işalniţa, coborănd spre comuna Breasta către j ii. Se vorbeşte de Novac că ar fi omorăt acel şarpe uriaş, că acel şarpe ar fi venit din munţi. Argetoaia-Dolj Bătrănii spun că în vechime a fost un bălaure, ce a venit dela miază-noapte şi a trecut la miază-zi. Vorbesc de Novac şi Iorgovan că au fost nişte viteji, care au ucis bălaur. Iar Novac a tras o brazdă ce trece prin oraşu Craiova şi merge prin mai multe comune spre apus, undei să mai cunoaşte şi acum colea­ colea ceva din brazdă. Şi au fost Sărbi, zic bătrânii. 1) In legătură cu studiul nostru asupra Troianului, din punct de vedere folkloristic sunt de toată Insernnătatea le�ndele culese din gura poporului. Ase­ menea povestiri a tipărit C. Rădulescu-Ce in (Legende, tradiţii şi amintiri isto­ rice, Acad. Rom., Bucureşti, 1910) şi noi (Le. ndele lui Nouac, COIlV. Literare, 1922). In afară de acestea, un bogat materia! legendar se poate găsi în raspunsu­ rile la chestionarul lui N. Densuşanu, Am cercetat manuscriptele la Academia Română şi am copiat toate răspunsurile din Oltenia, privitoare la întrebările din întreg Cap. XI p. 43-44 al acestui chestionar, ce tipărim aci. N. Plopşor. 224 [225] Baileşti-DoU Dăra balaurului să află la munte; Brasda lui Novac sau Tro ianul asemenea să află spre pădure, cam la mijlocul ţărei. Novac şi Iovan lorgovan sânt viteji ne-asămănaţi. Novac se zice la oamenii năsdrăvani, însemnaţi prin tăria fizică şi prin curajul lor. Un balaur mare ar fi fost la comuna 1 şalniţa, aproape de Craiova, şi un viteaz mare, pe nume Craiovisin, ar fi dat săgeata tocmai din dealu Craiovei şi l'a omorît. Desa-DoU lorgovan a fost un viteaz foarte mare, feciorul unui mocan sau moliftău, care se lupta cu orice viteaz şi care a trecut peste Cerna, ca să omoare un şarpe ce făcea mari stricăciuni, pe care 'l-a şi omorît în munţi; dar voind a merge înapoi, a fost blestemat de o fată, pentru că nu şi-ar fi ţinut neşte câini, ce ar fi avut cu el. Şi în urma blestemului s'a făcut stei de piatră tocmai la râul Cerna. Novac : om mare, puternic. Se vorbeşte de balaurul omorît de lorgovan. El a eşit din munţi şi lorgovan l-a omorît, şi din capul lui iese în fiecare an muştele pe care locuitorii le numesc muşită. Floreştii-Dolj De Novac şi Iorgovan se vorbeşte aICI. Se spune că No­ vac erea dela câmp din România şi lorgovan dela munte din România şi vitejiile ce au facut ei sunt: a fost un şarpe ba­ laur mare, care lngrozea lumea. El locuia în munţi. Când îi venea foame avea rănduit câte un om pe zi dela munte pănă la câmp, dobora dela munte, îşi mânca rănduiala şi se întorcea dela vale la locul său în munte. lorgovan, viteaz mare, se înţelege cu Novac ca SEt scape lumea de aşea urgie. Şi fac fie-care câte o sabie numai de oţel, şi le încearcă în piatră da cEL tae, dar săbiile s'au stricat şi tot aşea le-au încercat a doua oară şi tot aşea s'a în­ tâmplat. A treia oară ascut săbiile din nou, şi acum fiind căli te bine, nu să strică şi tae piatra. Acum ei se incredinţară bine de săbiile lor. lorgovan s'a dus la munte unde ere a şarpele şi Novac îi ţine calea la câmp. Iorgovan mi '1 găseşte acolo, dar pe când păzea să vadă dincotro vine, iată că' Novac îl gonea dela câmp. Şarpele se perde, Novac nu '1 mai află. Atunci Iorgovan îl vede băgăndu-se cu capul într'o apă numită Cerna, la munte. O fată cânta acolo (Novac băgat într'o scorbură), Şarpele ascultă, scoţând capul afară. Iorgovan, iute ca fulg-erul, călare, începe a crămpoi la şarpe, pănă când simţi .el că-I doare; fu tăiat pănă aproape de cap. Când să îi tae capul, capul şarpelui Îşi dă drumul într'un bolboroş de apă adânc, adecă într'o peşterii plină cu apă, de unde nu se mai putea scoate. Când fugea prin apă zicea: «rau am făcut pănă acum, mai rău o să fac de acum încolo l- Şi e rău, ca din el zice că. iasă musca vara de otrăveşte vitele. Dăra lui pe unde umbla, spun bătrănii că este şi pe munte şi este şi la Işalnita în jud. Dolj. Vitejii ce au facut hinele ăsta, adecă Iorgovan şi Novac, 4 2;:5 [226] s'au căs;horit cu fete de crai şi a locuit în România muWi vreme, pâni"t la moartea lor. Prin Novac Înţeleg- aici: un om de codru. GaliâulCa-Da!/ Poporul pe aci nu cunoaşte numele de Novac şi lorg-ovan decât numai elin cântece, dar foarte SCurte, de ex.: Iovan Iorgovan, Copilaş de-un an Cu mustaţa elată, Cu ehica 'nodat�'t. LiP01m-Dalj Se află· un şanţ fari"l altă numire, ce este pus III Jegi"ttur;l eu o eeti"tţue de pi"tmânt după teritoriul comunei CenHu. Paifl1la- Dati Brazda lui Novac începe spre N. E. de Lom-Palanca, trece prin comuna Rastu, Galicea, Riidari, Corlate, Vârtop, Gubaucea, Bucovicianu, etc. Şanţul abia se cunoaşte. In p;Idurea seculară Cetă.ţuia, comuna Vela, se văd pănă astăzi arbori aplecaţi înspre stânga şanţului. Plel1i/a- Dati Se zice că se ariă mai in jos de linia de azi a ci"t!ii ferate o brazdă, adâncă ca un şanţ şi 'lungă, aşezată., adecă merge în clirecţiunea E. V. POporul crede că a tras-o Novac, având la plug doi hivoli uriaşi, el însuşi, fiind un uriaş sau jidov, pentru care o şi numeşte «Brazda lui Novar-, şi mai zice şi pu.nere şi c riticâ dogmaticii de 249 [250] V. Lotchiţă, prol, universit. Cer­ năuţi, 1926, 40 lei, 57 pag.-Chilias­ mul este o erezie care profesează învăţătura greşită că Mântuitorul, după a doua venire a sa=parusia-; va întemeia pe pământ o împărăţie văzută de o mie de ani, în care cei drepţi se vor bucura de tot felul de plăceri şi bunătăţi, mai ales de cele pământeşti. In ChiIiasm autorul vede duhul iudaismului, cu aşteptări de ordin lumesc, pământesc. Apoi începe enumerarea acestor chilia şti în frunte cu Cerint, cu Eblo­ niţii, Apolinarie, Tanchelm, Adven­ tiştii, Taboriţti, Anabapttşui, Hu­ ghenoţii, Swedenborgianii, Morrno­ nii, Darbyştii, Studentii in Biblie, etc. Enumera apoi pe scriitorii creştini cari au adoptat această îalşă cre­ dinţă: Papia, Justin Martirul, Ireneu, Ipolit, Tertulian şi alţii, încheind cu Lactantius. Face apoi critica textelor din Sf. Scriptura, pe care chiliaştil le răs­ tălmăcesc în favoarea lor. In special se ocupă de pasagiul Apocalipsei, care serveşte de ar­ gument ereticilor acestora. Se coboară apoi la Sf. Tradiţiune, dovedind şi cu argumente din ea că chiliasmul este o eroare grosolană, conchizând că el n'are rădăcini şi temeiuri nici în Sf. Scriptură, nici în sr. Tradiţiune. Această monografie teologică se prezintă în foarte bune condiţiuni; citaţiuni de felurite limbi ne arată că autorul a. epuizat chestiunea. E interesantă şi necesară atât pen­ tru derici cât şi pentru laici, printre cari mişună adventiştii, studenţii în biblie, - Chiliasmus redivivus - şi îi Zăpăcesc cu falsele lor profeţii milenariste. Pr. Gh. F. Ciauşanu Cod rul Cos11Iiuultti, Buletinul' "Institutului de Isiorte şi Limba" al Universităţi din. Gem uţi. An. Il şi III, pe 1925 şi 1926. Cernăuţi, Tipogr. "Glasul Bucovinei" 1927.­ Volumul, de aproape 700 pagini, cu 2 hărţi, 16 planşe, şi 62 figuri in text, cuprinde următoarele studii: Cercetări cronologtce asupra tra­ gediilor lui Sotocie: "Oedip rege" şi "Oedip la Colonos". Pentru cea eI'întâi. D-I D. Marmeliuc, conside­ rând-o ca operă de maturitate fi 250 poetului, distinge care ar fi inter­ polările străine de Sofocle şi o con­ sideră ca fiind compusă În anul 429 a. C.; pentru cea de a doua, 0- pinează ca a fost scrisa la bătrâ­ netea dramaturgului, aşa că acesta nici n'a avut vreme să şlefuiască definitiv opera sa, scrisă în ultim ii trei ani ai vieţei şi [ucata În an 111 401; însfârşit, scriind pe Oedip rege, Sofocle n'a avut atunci în gând să- i dea o continuare într'o altă piesă, care ar fi Oedip la Colonos.-Cau­ zele transtormărei literelor alţa­ betulut latin, unciala , inscriptia cosaşului. contributie ia istoria des­ ooltăret uncialei, studii de paleo­ grafie, datorite Dvlui Nicolai Gră­ madi1.-Aşezarea"Ozolimnei şi ori­ ginea numelui ei, de d-l N. Gra­ madă. Acest nume topografic de­ signează Balta lalomiţei, formata de cele două braţe ale Dunării, între Silistra şi Hărşova, Numele este deîormarea termenului româ­ nesc "Iezerele Ialomiţel" şi dove­ deşte existenţa elementului româ­ nesc în regiunea aceasta dunăreană În sec. XI, în vremea expediţiei lui Alexe Comnenul în potriva Pece­ negilor. - Câteva captări quater­ nare şi iminente în Bucovina şi Pocuţia, studii de morfologie geo­ grafică, de D-I C. Brătescu. - Ter­ minologia agrară în limba română, Studiu filologic-istoric-cultural, de D-I Al. Bocăneţu, Deosebit de im­ portantă, cercetarea începe cu o seamă de consideraţiuni generale istorice, din care culegem: «Forma actuală a limbei e rezultatul unei evoluţii de mii de' ani şi totdeodată punctul de plecare pentru noi for­ maţiuni». Limba «oglindeşte, în mod infailibil, atât devenirea unui popor, cât şi înrâurirea ce au exercitat-o alte popoare asupra lui». «Termino­ logia agrară aduce argumente su­ ficiente că Românii au fost totdea­ una un popor de agricultori, şi prin urmare aşezat, şi n'au dus viaţă de păstori cu caracter de nomadism». Termenii relativ i la viaţa agricolă ajută a dovedi aceasta. Elementul rural romane-dac a rămas legat de cărnpul lui şi dupe retragerea \ lui Aurelian. Ei nu s'au retras la , munti, ci au stăruit, au dăinuit la \şe3, păstrând formele culturei ro­ Illane şi sub barbari, sti1pânitori vremelnici şi schimbători ai acestJr [251] ţinuturi. Izolaţi de Roma, ei au con­ tinuat a aparţine totuşi prin limbă, obiceiuri şi suflet mamei lor. Noţi­ unele principale cu privire la munca pământului sunt de provenienţă la­ tină: Dispariţia cuvătului "ari'ltori" -'- păstrat doar la Aromâni - şi în­ locuirea sa cu termenul german or slav "plug» se explică ingenios şi raţional de autor. Un capitol se o­ cupă cu uneltele de muncă ale a­ gricultorului şi anume: plugul, gra­ pa, tăvălugul, rariţa şi farmucul, apoi cu uneltele de mână: furca, coasa, secera, grebla, sapa, tărnă­ copul, chirca şi îrnblăciul (care de altfel au nume şi întrebuinţare mai variată de cum se da aci), fiecare instrument fiind reprezentat în de­ sen. Se cercetează apoi extensiunea geografică a termenilor acestora şi originea lor. Constatăm cu această ocazie insuficienţa materialului in­ formativ ce ne procură Chestionarul lui Hasdeu, pentru Oltenia cel pu­ ţin. Opera aceasta trebue comple­ tată, sau poate în întregime reta­ cută de Muzeul Limbei Române dela Cluj bunioară. Vorbim de ma­ terialul răspunsurilor la chestionar.­ O predică românească, ţinută la Roma in 1608 ne comunică D-l CI. Isopescu, E scrisă de un iezuit un­ gur, Franciscus Lova , poate din Transilvania de origină, dacă ştia româneşte. Manuscrisul, aflat în Bi­ blioteca Vit. Emanuele din Roma, e scris cu litere latine, într' o orto­ grafie ungureasca şi italiani'l.-Mor­ tologia verbului preaicatio român, partea II-a, Flexiunea, este continu­ area studiului început din primul volum al Buletinului şi datorat Dvlui Leca Morariu. - T eodor Racocs şi Chrestomatecul românesc, de D-I Teodor Bălan, capitol din istoria începuturilor presei româneşti din Bucovina, din 1820.-Glosarul dia­ lectulut mărţunean, de E Herzog şi V. Gherasim, în continuare din primul volum. =Documente slaoo­ române atn sec. XV-XVII, din Arhivele Statului din Cernăuţi, pu­ blica D-l S. Reli, câte-şi cinci fiind moldoveneşti. _. Bejenari ardeleni Î!l Bucovina se constati'lmai des în sec. XVlII de D-I 1. 1. Nestor. Aceşti emigranţi "au alimentat ne­ contenit curentul etnic românesc, pornind din Ardeal, trecând prin Moldova şi ajungând în Bucovina răpită, pentru a se opune alcl cu­ rentului slav, puternic şi stăpănitor». In anexe se dau tabelele cu nu­ mele şi toate indicaţiile formula­ relor administrative ale bejenarilor aşezaţi în 70 de comune ale Buco­ vinei. - Cronoqraţul lui Doroteiu al Monembasiei de D-I V. Grecu.­ fI'. Iorga, Prolegomena este o a­ dunare rezumativă a D-Iui ROIll. Când ea cu privire la volumele is­ toricului nostru, apărute la Iaşi în 1918 cu titlurile de: "Originea şi dezvoltarea statului austriac» şi "Cu­ getare şi faptă germană".-Unitalea linqoisttcă a popoarelor slaoe, lec­ ţie de deschidere a cursului de sla­ vistică deja Fac. de Litere a Uni­ versităţli din Cernăuţi, ţinută de D-I Gr. Nandriş la 18 lan. 1927. Acest studiu e precedat de o scurtă bi­ ografie şi apreciere a operei lui Emil Kaluzmacki, fostul titular al numitei catedre de slavistică. - Ur­ mează diferite Articole mărunte, dintre care notărn : Originea ctun­ pulunqeană a C alimactulor şi Per­ spectiva În pictura bizantină, apoi Recenzii şi un Indice de materii. Istoria Românilor dilt Dacia Troianâ, de A. D. Xenopol, ed. IiI, revăzută de autor, îngrijită şi ţinută la curent de D-I 1. Vlădescu, docent la Univ. din Bucureşti. - Volumul III cuprinde epoca dela 1290 la 1457, a primilor domni şi vechile aşeza­ minte. Este epoca descălecărei ţă­ rilor române şi a luptelor multe şi g ele, pe care aceste mici înjghe­ bări politice naţionale le-au purtat în potriva celor ce voiau să le cu­ trupească, şi care se sfârşesc prin oarecare ştirbire a neatărnarei pen­ tru care se războiseră vreme de 150 de ani. Urmează apoi capitolele privitoare la organizarea primiti va a Principatelor, cercetăndu-se rând pe rând Domnul, boerimea, biserica şi starea economică. La sfârşit un adaos, consemnănd ipotezele lui Onciul şi Hasdeu cu privire la des­ călecarea Munteniei. Volumul IV cuprinde epoca lui Ştefan-cel-Mare, dela 1457 la 1546, adecă pi'lni'l la moartea lui Hareş­ Vodi'l pentru Moldova, iar pentru Muntenia dela Radu IV pâni'!· Ia moartea lui Radu Paisie. La urmi'l D-! VIădescu adaogă o seamă de note cu privire la epoca lui Ştefan- 251 [252] cel-Mare, rezumănd contribuţia nouă a scrierilor următoare: 1. Ursu, Şte­ îan-cel-Mare, - Căp. R. R. Rosetti. Incercări critice asupra războaielor din anii 1475 şi 1476 dintre Ştefan­ cel-Mare şi Turci,-Gen. R. Rosetti. Studii asupra chipului cum se îăp­ tuie războiul de către Ştefan-cel­ Mare,-N. Iorga, L'Art moldave sous Etienne-le-Grand.v- G. Balş, Biseri­ cile lui Ştefan-cel-Mare, - şi alte câteva articole din Revista Istorică atingănd chestiunea,-cum şi N. D. Chiriac, Ctitoriile lui Ştefan-cel-Mare. Pentru Muntenia se adaogă refe­ rinţele culese din Al. Lepădatu, Po­ litica lui Radu-cel-Mare, şi din: Mih­ nea-cel-Rău şi Ungurii, de acelaşi,­ St. Nicolăescu, Doamna lui Neagoe Basarab Vd.,-I. Paladi, Radu dela Afumaţi, - V. Bogrea, Numele lui Alex.-cel-Bun şi al lui Petru-Rareş, -N. Iorga, Ştefan Lăcustă. O des­ coperire privitoare la Ilie Rareş, Pre­ tendentul -Ianl, rege al Moldovei», -D. Nechita, Contribuţii asupra pâr­ călăbiei în Moldova, - şl J. Ursu, Petru-Rareş, Le tresar byzmtfill ei 1'01t111aill dtt Mouastere de POl/tita, de O. Tatrali, profesor la Universitatea din Iaşi, 1925, Libr. orientaliste Paul Gunthner, Paris.s-Lucrarea cuprinde două părţi: textul francez şiatlasul cu gruvurile, ambele de format mare. Prima parte începe cu o introdu­ cere, în care se descrie pe scurt aşezarea mănăstirei şi rolul jucat pe Scena lumei de către Ştefan-cel­ Mare. Se dau apoi amănunte asupra piosului locaş, zidit de voevodul moldovean între 1466 şi 1469, după bătălia dela Chilia, şi al cărui arhi­ tect a fost un grec Teodor, înşi­ răndu-se evenimentele care au avut vre-o influenţă asupră-i, pricinuin- du-i modificări sau alterări. Se arati) după aceea mormintele atărnătoare de mănăstire şi odoarele ei bogate.". Importanta acestora din urmă stă '. mai ales 'in faptul că acele opere de artă religioasă - cruci, icoane, cădelniţe, engolpioane şi vase, a­ desea împodobite cu pietre scumpe -sunt datate mai toate, caşi bro­ dăriile şi odăjdiile minunate, bizan­ tine şi moldoveneşti, din veacurile al XIV şi XV-lea. Partea principală a lucrărei C catalogarea ştienţific descriptivă a tutulor obiectelor ce 252 1\ I formează colecţia odoarelor mănăs­ tirii Putna. Cu minuţioasă grijă se descriu cruci de lemn, icoane, obi­ ecte liturgice şi cărţi de slujbă, pa­ trafire şi alte ştofe şi ţesături de­ corative destinate cultului, acope­ ritoare de mormânt şi vestminte sacerdotale diverse, din secolii XIV, XV, XVI, XVII şi XVIII, - 121 la număr-«, plus câteva moaşte fere­ cate în argint. Un Indice şi o bo­ gată Bibliografie completează a­ ceastă parte a textului. Atlasul în­ făţişează. în 60 de planşe fotogra­ fice, remarcabil de isbutite, vederea generală a rnănăstirei, vederi parţiale din biserică şi celelalte clădiri, apoi obiectele mai sus înşirate. Lucrarea recentă a Delui Tafrali este o con­ tribuţie preţioasă la cunoaşterea ar­ tei bizantine şi vechi româneşti; ea adaogă o notă bună mai mult la meritele sărguitorului profesor de ar­ heologie dela Iaşi. Alb ti m paliogl'apltiqtle 11101- dave. Documente din veacurile XIV, XV şi XVI, adunate de Ioan Bog­ dan, fost membru al Academiei Ro­ mâne şi profesor la Universitatea din Bucureşti, publicate cu o intro­ ducţie şi rezumate D-I N. Iorga, cu concursul profesorilor R. Caracaş, C. Marinescu şi C. C. Giurescu, 1926, În editura Comisiunei Istorice a Ro­ maniei. - Textul pe două coloane, român şi francez. Din introducere vedem că documentele s'au cules înainte de război, cu găndul ele a le reproduce fotografic, spre a pu­ tea servi ca material de studiu is­ toric, diplomatic şi paleograîic, apoi a le face fie cărora notiţe cu privire 'la inscripţiile peceţilor mai ales, Moar­ tea prematură a lui Bogdan face că aceste acte se dau astăzi tara o cer­ cetare mai amănunţită, ci numai cu un scurt rezumat al cuprinsului fie­ cărui document şi alte mici indicatii eventuale despre locul unde cele deja publicate s'au fost tipărit aiurea. Cel mai vechi act este din 1388, emanat dela regele polon Vladislav, prin care acesta se indatoreşte a da protecţie de suzeran lui Petru Vodă al Moldovei. Ultimul (al 82-lea) din 1553 e un fragment dintr'un act de închinare al lui Alexandru Lăpuş­ neanu către regele Poloniei. Din ur­ mărirea lor cronologică se vede evo­ luţia caligrafiei vechi, cu apariţia [253] unui simţ artistic învederat în forma caracterelor, în dispoziţia lor, în îm­ podobirea initialelor. De cu 1414 stilul grafic nou este şi mai vizibil în progres, cu oarecare note per­ sonale ale piserului, după meşte­ şugul şi gustul lui. Pe vremea lui Ştefan-cel-Mare diecii sunt ieşiţi din şcoală specială - ca să zicem ast­ fel-, şi cancelaria domnească este pe deplin organizată. Peceţile nu sunt mai puţin interesante ca textul documentelor. In afară de acele ce se reproduc la sfârşitul orcărui do­ cument, se mai dau la urmă încă deosebit 23 de peceţi de ale dom­ nitorilor şi boerilor moldoveni. Planşele sunt reproduse la per­ fecţiune. Acest album paleografic­ care acum, după război, nu s'ar mai putea retipări în condiţii similare-, căci trebue ştiut că ele fuseseră lu­ crate înainte de 1916-este un mo­ nument de artă grafică în acelaş timp, şi nu poate lipsi din nici o bi­ bliotecă publică sau de specialist. Musttll care fierbe, de Octavian Goga.-Sub acest titlu, foarte ne­ merit, sunt strânse 67 de articole, cuvăntări şi conferinţe, publicate în timpul din urmă în »Ţara Noastră". Imbrăţişând diferite subiecte, rostite or scrise în variate împrejurări, ele formează totuşi o unitate: NI ustul care fierbe e sufletul nou al Nea­ mului, acela care se plămădeşte, sub influenţa veşnic trează a conştiinţei naţionale, din aluat vechi românesc, moştenire dela părinţii şi străbunil noştri. Această conştiinţă naţională se tnvederează în cutare veleitate a tineretului studenţesc, în cutare înfăptuire politică a câte unui om de stat. Torentuoasă şi neînţelept canalizată uneori, potolită dar tenace câteodată, ea se manifestă vizibil dela război Încoace, ca un "fenomen de sănătate a neamului" şi în ace­ laş timp "garanţie că din fierberea actuală vor ieşi biruitoare adevăru­ rile noastre organice şi că drojdia se va duce la fund". Acestei con­ ştiinţe naţionale, imperativ categoric, autorul îi subordonează viaţa noas­ tră întreagă. Scriitorul are o datorie socială şi mai ales una naţională; "să fixeze ritmul de simţire al ma­ selor." Căci literatura, până mai ieri, în Ardeal în deosebi "atribut suprem al vieţii noastre în funcţiune de eter- nitate" şi azi amuzament de Iarsori intelectuali la o seamă de pseudo­ poeţi, din tot cuprinsul ţării, trebue să-şi reia rolul ei serios, "isvorul de căpetenie al ideii naţionale." Darul scrisului e un dar sfânt. Iar el apare astazi în gazetărie »diform ca talent şi străin ca substrat sufletesc;" căci "Ia tribuna ideologică s'au îmbulzit negustorii şi au făcut dintr'un amvon o tejghea," cei mai mulţi din aceştia fiind de foarte recentă cetăţenie. Şi nu e vorba aci de vreo atitudine de intoleranţă or xenofobie, da r »pur şi simplu de recunoaşterea unui principiu de normalitate, de aşe­ zarea noastră (a Românilor) în ca­ drele omenirei, pe temeiul unor legi eterne şi imutabile." Tinerimea stu­ denţească, scriitorul şi gazetarul, în cadrul ocupaţi uni lor lor profesionale sunt în primul rând în funcţiune de ideea naţională. Sincera indignare a poetului pătimirii noastre se desfă­ şură, când în expresiuni de biciui­ toare pălmuire, când în sîătoase povestiri şi pilde cu parfum bătră­ nesc, când în poetice imagini şi plăsmuiri, vorbind de presă, politi­ cianism, acte de guvernămănt, mi­ noritari, porniri de ale vecinilor, cre­ dinţă, aspecte de prin oraşele noastre, probleme sociale, religioase şi po­ litice, figuri de seamă ale trecutului, atătea subiecte deopotrivă de inte­ resante şi atrăgătoare. Cartea d-lui Octavian Goga vine la vremea ei, spre a sgălţăi puţin oarecare conştiinţi amorţite, spre a încuraja bunele ofensive ale spiri­ tului naţional şi a pune la punct o seamă de chestiuni şi figuri care trebue să preocupe pe toţi, şi mai cu seamă pe acei în cari fierbe mus­ tul puterilor de mâine ale Neamului nostru românesc. Viaţa ro-mân eascâ îlt Ardeal, de N. Iorga, oferă odată cu "Mus­ tul care fierbe", deasemenea măr­ turisire a credinţei unui suflet ales al acestui neam. Sunt nouă conle­ rinţe, izvorîte "dintr'o veche şi ne­ strărn utată credinţă", pe care pro­ Ietul de ieri şi apostolul de azi a mărturisit-o "în vremuri când opera căreia s'a consacrat putea fi privită ca o încercare romantică a unei ideologii condamnate", şi pe care, . azi ca şi odinioară o mărturiseşte. Este credinţa în naţiune, forma con- 253 l' [254] il 1, netă a omenire], şi pe care ideea de stat n'o presupune totdeauna, dar spre care totdeauna ţinteşte, şi Ia a cărei desăvârşire nimic nu se poate opune. La iredentismul de ieri, care însemna o aspiraţie pen­ tru viitor, solidarismul social româ­ nesc de azi, condiţiune de realizare integrală . a vechei credinţe, se a­ daogă azi sufletului românesc. ti­ tlurile cuvântărilor cuprinse în vo­ lumul de faţă sunt: Viata Româ­ nească a Ardealului, Trei MQl, Atttudtnea critică a Românilor de atncolo fată de noi, Cnest a naţto­ nală: daiorta omâruei şi a Ro­ mânuor. neliberi, Incă un avocat al Imparatului, Traditia in poli­ tica Românilor de dincolo, Cele am urmă eoerurnenie din Viata neamu­ lui, Comemorarea tnttropolnuuu Andrei Şaquna, Desbinările Româ­ nilor ain Ungaria. lIfiresme de departe, poezii de Elena Vacarescu şi de Contesa de Noailles, traduse în versuri româ­ neşti de Ştefan Bătceşti şi A. Pop­ Martian. 1927. Tip. Vlădescu, Căm­ pulung-MusceI. - Cărticica aceasta cuprinde 7 poezii din ale Doamnei EI. Văcărescu şi 12 din ale Conte­ sei de Noailles. Pentru cine simte nevoia de a controla textul original, colecţia. acestor traduceri are un cusur: nu se dă absolut nici-o refe­ rinţă despre titlul franţuzesc al poe­ ziei (când acesta e mai ales schim­ bat), şi volumul din care s'a luat fiecare bucata. Din cele câteva ce , le-am putut urmări, traducerea se ţine' binişor de original. Forma este mai totdeauna corectă, ritmul sufe­ rind câteodată. Câteva neologisme prea bătătoare la ochi sună falş în româneşte. Sunt însă destule frag­ mente care s'ar crede că au fost concepute şi turnate direct în Iim. ba noasrră, într'o prea frumoasă şi bogată limbă Astfel bunioară pri­ mele trei strofe din "Doamne tu .. " \ de El. Văcărescu, şi "Ploaie de pri- ' măvară" a Contesei de Noailles. Or cum ar fi însă, o traducere va ' fi totdeauna insuficientă pentru cine \ are putinţa de a citi pe un scriitor în original. Astfei fiind, cu toate calită­ ţile artistice ale traducerilor aces­ tora, preferăm de o sută de ori mai bine să citim pe domnii Băl­ ceşti şi Marţian, amândoi olteni, în plăsmurile lor proprii. 254 Sufletlll lui Batldelaire: Cuge­ tări şi paradoxe, culese şi traduse de Al. T. Sfamatiad. 1927. Editura "Salonul literar", Arad. - D-I Sta­ matiad, care a mai tradus şi "Poe­ mele în proză ale lui Ch. Baude­ laire", a cules spre folosinţa citito­ rilor noştri o seamă de cugetări (226 în total), împrăştiate în opera de critic şi în corespondenţa poe­ tului francez, grupăndu-le în cinci capitole: 1. Poezie, Literatură, Cri­ tică, 2. Dumnezeu, Satan, 3. Iubire, Femeea, 4. Viaţa, şi 5. Moartea, toate într'o excelentă traducere. Dintre cugetările strânse aci, cele mai interesante note sunt,' poate, cele extrase din corespondenţa lui Baudelaire. Ele completeaza trăsu­ riie distinctive ale acestui genial poet, de inspiraţie maladivă adese­ ori. Vorbind de "Fleurs du mal", a căror tipărire tocmai se sfărşise, autorul lor scrie: "Pentru întâia oară în viaţa mea sunt aproape mulţu­ mit. Cartea este aproape bine şi va rămâne ca mărturia desgustului meu şi a urii mele împotriva tutu­ lor bucuriilor"; ia .. în alt loc: "în această carte amară mi-am 'pus tot avăntul sufletului, toată suavitatea, întreaga mea credinţă (travestită), întreaga mea ură". Despre inspira­ ţie zice, cu drept cuvânt, că, "e soră buna cu munca ordonată, de toate zilele. Inspiraţia se supune ca foamea, ca digestia, ca somnul. Dacă vrei să traeşti într'o contem­ plare continuă a operei de mâine, munca zilnică va ajuta inspiraţia". Care eate pentru el "mijlocul de a fi original ?Sinceritaţea absolută": In capitolul despre muncă, zice în­ tr'un loc: "Fă-ţi datoria în toate zi­ lele şi încrede-te În Dumnezeu pen­ tru a doua zi". M ai citez două cu­ getări: « Publicul în faţă geniului e un ceasornic în întârziere",' şi; "Nu cunosc sentiment f mai turburător decât admiraţia. Prin greutatea de a ţi-o exprima Într'un clip demn, se aseamănă cu iubirea". Hora/iti, Ode şi Epode, traduse În româneşte de E. Lovinescu. 1927. Ed. "Ancora", Bucureşti. - Cartea Începe cu o introducere, În care ne este înfăţişată personalitatea poetulu i latin, "expresia cea mai tipică a liris­ mului şi satirei latine". Traducerile sunt în proză. Dvl Lovinescu urmând .de aproape textul latinesc. Proza [255] aceasta e totdeauna elegantă, rnlă­ dioasă şi poetică adesea. Pentru în­ ţelegere mai ?esăvârşi�ă. traducă­ torul Ci dat în Josul paginilor notele absolut de nevoie,' cele cu privire la numele proprii mai ales. Volu­ mul cuprinde cele patru cărţi de ode, căntul secular şi epodele. Reproducem aci un fragment toc­ mai din oda mai cunoscută şi de mai multe ori tradusă în româneşte până acum, spre a dovedi ce .par­ fum poetic are câteodată versiunea in proză a D-lui ovinescu: (din Oda Taliarchiului) ..... Toarnă mai darnic vinul de patru ani din am­ fora sabină, Lasă pe seama zeilor grija celor alte; ei au potolit văntu­ rile ce se luptau cu valurile mărei deslănţuite, şi nici chiparoşii, nici bătrănii ulmi nu se mai clintesc. Fereşte-te de a cerceta ce va aduce ziua de mâine; pe orce clipă soco­ teşte-o ca pe un dar al soartei. Tânăr, şi până ce bătrăneţea nu-ţi va încărunţi părul, nu dispreţui dra­ gostea şi dansul... ". Organiearea financiarâ a Ţiirii Româneşti în epoca ltti Mircea­ cet-Bâtrâu, comunicare la Acade­ mie de C. C. Giurescu. Mem. Secţ, Ist. Ac. Rom. 1927. Ed. Cultura Na­ ţională. - Până la finele sec. XVII nu aflăm decât câteva scurte însem­ nări, în care să se fi notat actele cu privire la impuneri, încasări şi chel­ tueli ale statului; documente în le­ gătură cu aceste chestiuni sunt însă destule. Vechile administraţiuni nu ţineau scripte în regulă de lucrările lor. Dacă logoîetia şi vornicia nu posedau registre, vistieria pare a fi avut totuşi o arhivă în vremurile vechi, cu catastife. Aşa în timpul lui Mihai Viteazul şi Radu Mihnea. Din însemnări aflate ici şi colo se vede că din 1591, sub Petru Şchio­ pul, existau catastiîe În care se tre­ cea numărul contribuabililor din Mol­ dova, împărţiţi pe categorii. Că exi­ stau asemenea registre şi pe sate, ne-o dovedeşte un document din 1616 cu privire la satul Orlea din Romanaţi. Erau şi catastile de slu­ jitori, de birnici, de venituri şi chel­ tueli şi de anume bir. Din aceste variate scripte, foarte puţine s'au păstrat. Ceeace nu e de mirare pen­ tru acele trecute vremuri, când azi, sub ochii noştri, am văzut dăndu-le focului, or vănzăndu-le cu chilogra­ mul În piaţă hârtiile din vechile noastre arhive ale comunelor. Spre a cerceta deci organizarea financiară a ţărilor noastre din epoca lui Mircea­ cei-Bătrân, singure documentele tim­ pului pot sluji. D-I Giurescu prezintă 20 de astfel de documente, privi­ toare la chestiunea ce-I ocupă, do­ cumente În bună parte cu referinţă la moşii şi mănăstiri din Oltenia. După datele extrase din actele aces­ tea se fac câteva constatări şi de­ ducţii, anume: Din sec. XIII se vede că exista în Muntenia o viaţă eco­ nomică, cu variată şi bogată, pro­ ducţie de materii prime, deci comerţ activ intern şi de export şi transit. Au trebuit să fie deci şi îndatoriri fiscale, consistănd din dări, munci, şi prin urmare şi venituri, cum şi oămt. Aceste patru capitole ale or­ ganizaţiei financiare din vremea lui Mircea Vd. se studiază în amănunt de Dvl Giurescu, în limitele mate­ rialului documentar ce posedăm. Dările sunt formate din dijrnă şi bir. Vămi nu erau numai la graniţă, ca azi, ci şi chiar În interiorul ţării (ca la Slatina, Tărgovişte, etc.). Cu pri­ vire la impozite. se arată cum se percepeau aceste dări, care era între­ buinţarea lor şi cine anume erau scutiţi de ele. Ştiri 110ttă despre Biblioteca Maerrocordaţilor şi despre viaţa l1ltintenească îll ti11lPttlltti Const, Mavrocordat ne aduce D-I N. Iorga în comunicarea d-sale adresată Aca­ demiei Române şi publicată în M. S. 1. 1926. - Această bibliotecă, bo­ gată în cărţi şi manuscrise rare, aţâţa răvna însăşi a curţii regale franceze. Nicolae şi Constantin Mavrocordat iubeau cartea şi o şi preţuiau după cuviinţă. Abia când acest din urmă domnitor e închis la Constantinopol, nevoia de bani, spre a-şi obţine ast­ fel eliberarea, îl sileşte să vândă o parte din cărţile lor mai de preţ. Un negustor Flachat, călător prin ţările noastre, povesteşte cum a venit dela Vidin la Bucureşti, unde s'a oprit vre-o lună. Aci a cunoscut şi pe un Andronachi, care vorbea nemţeşte, italieneşte şi pricepea şi limba fran­ ceză, şi care avea o bibliotecă a­ leasă, tablouri şi sculpturi bune. In anexe se reproduce partea care in­ teresează ţara noastră din cartea Iu; 255 [256] Flachet. Despre trecerea călătorului dela Vidin până la Bucureşti nu se spune nimic. Dicţionarul Academiei, de Sextil Puşcariu, .comunicare la Academie, M; S. I. 1925.-Mai întâi o expunere istoricii asupra celor d'mtăi lncer­ cări lexicografice la noi până la primul adevărat dicţionar al nostru, Lexiconul dela Buda, cu cele pos­ terioare acestuia din veacul trecut, culmlnănd în excelentul Dicţionar român-german al lui Tiktin. Un Dic­ ţionar academic al Iimbei române, în care să intre, pe lângă elementul pur lexical şi cel al toponornasticei şi onomasticei, a încercat Hasdeu cu magistralul său Magnum Ety­ mologicum Romaniae. Pentru ela­ borarea dicţionarului aşteptat de toţi, Muzeul Limbei Române, depe lângă Universitatea din Cluj, a strâns ma­ terialul necesar, urmând să continue prima parte a tomului 1 şi cele 3 iascicole din tom. II, singurele ce au fost publicate piinii azi, şi încă di­ nainte de război. Materialul strâns e scos mai întâi din cel al dicţio­ narelor anterioare existente, după ce acestea au fost critic controlate, apoi din extrasele de elemente le­ xicale adunate din literatura scrisă, şi totul e pus pe fişe, care azi sunt mai mult de un milion la număr. Dictionarul Academiei urmează să fie norrnatlv-vspre a da îndrumare şi norme sigure ;-istoric-urmiirind cuvântul, în mod retrospectiv, pănă la origine-; el trebue să Iaca loc şi neologismelor sau expresiunilor provinciale, care sau se pierd, sau se tncetaţenesc, devenind bun co­ mun. Cii ci limba vorbită a unui po­ por e în veşnică preîacere, deci complexă, întru cât cuprinde în ea graiul a diferite grupe de oameni: cărturari, muncitori dep ii m ă n t, meşteşugari, mahalagii, negustori, etc. Lexicograful nu va neglija nici elementele în continuă creare, care îmbogăţesc, dând coloare şi savoare uneori Iim bei, şi care ne vin adesea chiar de afară din ţară. In sfârşit nici geografia lingvistică nu tre­ bue ornisă cii n orizontul acestor cercetări, căci sunt elemente lexi­ cale ce călătoresc, cum unele dis­ par. In rezumat dicţionarul nostru trebue să îmbrăţişeze cercetarea Iimbei româneşti din patru puncte de vedere: istoric, sociologic, sta- 256 tistic şi geografic. Odată materialul lexicografic strâns în fişe, urmează redactarea lui. Pentru aceasta la cutare cuvânt se va da mai întâi echivalentul francez al tutulor în­ ţelesuriJor ce el poate avea în ro­ mâneşte, pentru ca dicţionarul să poată îi utilizat şi de străini; după aceasta va urma desvoltat înregis­ trarea fiecărui înţeles în parte, cu exemple şi citatiuni, în ordinea evo­ luţiei cronologice şi a expansiunei geografice a termenului, cu indi­ caţie dacă e literar, popular sau utilizat de anume pătură socială : în sfârşit se vor arăta întrebuinţă­ riie figurate şi expresiile idiomatice, şi etimologia la urmă. Dicţionarul n o s tr u, încredinţat Dvlui Puşcariu acum 20 de ani, În 1906, trebue negreşit şi în cel mai scurt timp tipărit. In acest scop, din iniţiativa Dvlui Em. Bucuţa, s'a constitut gruparea «Prietenii Dicţi­ onarului", care îşi propune să strângă cât mai mulţi subscriitori la această operă naţională şi patriotică: tipii­ rirea Dicţionarului Limbei Române. Cele 15 fascicole apărute costă nu­ mai 1500 lei. Cine le cumpără sub­ scrie şi pentru restul dicţionarului, care cu chipul acesta se poate de­ săvârşi. E o datorie de bun român pentru orcine a face propagandă pentru subscrierea în listele «Prie­ tenilor Dicţionarului». Personalitatea religioasă a Vo­ evodulni NeagoeBasarab al IV-lea, de T. G. Bulai, doctor în litere. Ed. Scrisul Românesc, Cra­ iova, 1927.-Cum spune autorul În prefaţă, lucrarea aceasta e numai un fragment succint dintr'o mono­ grafie completă cu privire la figura lui Neagoe, şi anume privit «sub înfăţişarea lui de credincios convins şi practicant al învăţăturilor sfinte». Nepot al boerilor Craioveşti, cuco­ nul Neagoe, neam de Basarabi, trăeşte în copilărie o vreme Între călugării mănăstirii Bistriţa. Trecut în tinereţe şi prin dregătorii, cum şi prin oştire, la începutul lui 1512 Neagoe se urcă pe tron. După ce­ şi asigură domnia prin Înlăturarea \ violentă a pretendenţilor adversari \ramiliei sale, el se consacră mai rnult operelor religioase şi ele eul­ t�lrii. Neagoe e ctitor de biserici vestit. In Argeş, pe care îl părăseşte spre a-şi stabili scaunul domniei la [257] Târgovişte, el ridică măndra mă­ năstire, pe care o termină la 1527 ginerile său Radu dela Afumaţi. La Tisrnana, Bistriţa, Cozia, face Îm­ bunătăţiri, danii sau chiar reinoiri , ridică biserica din Ostrovul Călimă­ neştilor, mitropolia din Târgovişte şi altele încă, în ţară caşi pe aiurea, făcând danii şi dând ajutoare multor asezămiute religioase de peste Du­ năre, la SI. Munte mai ales. Neagoe e şi un om de cultură, fiind însuşi un cărturar, un scriitor. La sfârşitul cărţii este o biblio­ grafie a chestiune! tratate. Tălmăciri ditl liricii germa1li contenipo rani, în metru original, de Lucian Costtn, Timişoara, 1926. -Sunt aci 63 de poezii, scurte de regulă, traduse în româneşte. Ne­ cunoscând textul original, după a­ ceste «eşantilioane» nu ne-am putea face vre-o ideie grozavă de liris­ mul german din zilele noastre. Ver­ surale vor fi pierdut, poate, din ca­ litatea şi farmecul lor prin tradu­ cere. Fapt este că, flori veştede, rupte de pe tulpina lor, dacă a fost cândva în ele adevărată poezie, emoţie, sentiment, arar se mai vede ceva din aceasta; nici parfum, nici îrăgezirnea culoarei nu se fac vizi­ bile aci. Excepţional se prezintă poezia «Prea târziu», de K. Bienen­ stein, în care aflăm o ideie urmată şi sentiment, exprimat într'o formă mulţumitoare, cum şi ici-colo părţi fragmentare frumoase dintr'altele. Hotărît, cu tot entusiasmul pentru literatura contemporană germană al D-lui Lucian Costin=-, bucovinean, care cunoaşte bine limba nem­ tească=-, traducerile de fată nu is­ butesc a-mi comunica şi mie ad­ miraţia pentru liricii pe cari Dvsa şi-a luat osteneala a-i reda pe ro­ mâneşte. Ii preferăm cu mult mai bine "Mărgăritarele Banatului» d-sale. Variaţiile sezon ale ale teulu«, studiu analitic şi comparativ asupra fluctuaţiilor antebelice şi postbelice ale leului, însoţite de tabele statis­ tice şi diagrame, de Aureliu 1. Po­ pescu, 1927 Tip. «Reforma Socială» Bucureşti.-Se studiază aci variaţiile ciclice anuale ale puterei de cum­ părare a monetei noastre hârtie, fenomen ce se constată şi la va­ lutele forte, ca dolarul şi lira ster­ lină. Fenomenul se înfăţişează apa­ rent ca rezultantă a unei mari cereri 6 de anumită valută, ca un joc nor­ mal al legii de ofertă şi cerere. La o ţară agricolă ca a noastră varia­ ţiile acestea sunt mai pronunţate, fiindcă exportul ei se face în mare maioritate într' o singură parte a a­ nului, toamna, când preţurile interne se urcă, odată cu importul aurului or valutei forte. Aceste fluctuaţii se atenuiază uneori prin interven­ ţia speculatoriJor, minlrnalizăndu-se printr'o manipulatie voită a mediului circulatoriu, cum a poate face Banca Naţională la noi. Inainte de război nu era la noi decât minime va­ riaţiuni sezonale, având alluenţă de capitaluri străine pe piaţă şi o cir­ culaţie monetară egală. Se arată pentru 20 de ani, între 1895 şi 1914, cu grafice, variaţia sezonală a leului şi evoluţia emisiunei care, prin po­ sibilitatea de a extinde emisiunea împiedeca scăderea de toamnă a preţului grânelor noastre. Date com­ parative se arată din Statele Unite şi Englitera. Anii de după război, între 1919 şi 1922 sunt ani de con­ tinuă inflaţie şi depreciere a mo­ netei noastre; variaţia sezonală re­ începe a se observa dela 1923 în­ coace, când producţia noastră se mai normalizează, iar valoarea leului se statorniceşte cu oarecare apro­ ximaţie. Pricinele acestor fluctua­ tiuni postbelice sunt: instabilitatea regimului economic, lipsa de credit extern şi acea a unei politici de devize a B. N. Un şir de tabele a­ rată variaţiile sezonale ale leului între 1923 şi 1925. La urmă se COI11- pară între ele variatiile antebelice şi postbelice şi se expun metode pentru ingustarea limitelor de va­ riaţie sezonală a leului, cerând o energică politică de stabilizare. C01tsideraţitt1zi asupra fiuctu­ aţiei teulul, de Aureliu l. Popescu, expun pe scurt ideile din lucrarea ele mai sus. In concluzie autorul recomanda, ca politică financiară de urmat, «reducerea taxelor de export, concomitent cu reorganizarea şi re­ distribuţia veniturilor bugetare, iar ca politică monetară îngustarea li­ mitelor de fluctuaţie sezonală şi asezonală . a leului.. .. , căci numai după o politică prealabilă de felul acesta se va putea păşi mai de­ parte la stabilizarea oficială şi de­ finitivă a leului». C. D. Fort. 257 [258] REVISTE Analete Dobrogei, an. V II, pe 1926, revistă anuală a Soc. Cult. Dobrogene. Director: C. Brătescu, Cernăuţi, 1926.-Caşi cele anterioare, acest volum cuprinde o parte ştiin­ ţific<'l şi una llterară. Din prima con­ semnăm articolele: Bis, ::>1. Nicolae din Tulcea, de Br. Cotovu , Colo­ niile germane din Dobrogea, de 1. Georgescu, în care se cerceteaza amănunţit situaţia coloniştilor şi se pun la punct, în lumina adevărului, câteva afirmări nemţeşti În această chestiune; Coasta ae răsărtt a Con­ stantei, de C. Brătescu , Un neamt aespre Tara noastră La 1858, de C. J. Karadja , Literatură «aobro­ geană», de V. 1. Grecu, arată câţi­ va scriitori români cari au ales su­ biecte din Dobrogea, or au fost dobrogeni, anume M. Sadoveanu (în .Privelişti Dobrogene"), I. Adam (în "Constanţa pitorească") şi P. Cerna poetul, cea mai reprezentativă figură ce a dat această parte de ţară Iite­ raturei noastre; Pictorul de marine Flortan, de M. Procopie; Noi do­ cumente privitoare la familia Hăi­ aău, aduce T. Bălan; Toponimie românească ÎIl Bulgaria, de C. Bră­ tescu, cu interesante date, din care se pot scoate concluzii de natură antropogeografică ; Folktor dtn Do­ brogea şi o parte pur literară, poe­ zii. din care remarcăm talentul care semnează Rozmarin, şi V. Lăini­ ceanu. Arlus:«, XXXIV, No. 1 cu arti­ colele în continuare: Naşterea tim­ bei române şi elementul slav, de Ilie Bărbulescu , Dtalecteie italiene de sud şi limba română, de I. Ior­ dan; O ipoteză fa/şă .. discuţia în jurul sfârşitului lui Constantin Şer­ ban Vodă, de N. C. Bejenaru; ­ Originalitatea pridvorului deschis În arhitectura românească, de P. Constantinescu- Iaşi, pe care am re". cenzat-o între cărti, Întru cât aci nu· este tip<'lrită În întregime.- La Co­ mUllicări se încearcă explicaţia zi­ calei "a pune În cofă pe cineva", care la noi În Oltenia se zice "a-l b<'lga în cofti", cu înţelesul de: a În­ şela, a ptic<'lJi, a r<'lmâne pe cineva. Ea nu este deci o expresiune re­ gional moldoveană. Cât despre "a se arde" cu sensul de a o p<'lţi, nu 258 ni se pare de nevoie a căuta atât de departe (pe la inchiziţie şi alte torturi) un înţeles foarte simplu. a­ ceI provenit din sensaţia unei ar­ suri prin foc; m'ars este: am pă­ ţit-o. Se mai zice la noi şi: m'am fript, cum şi: m'am pârlit şi m'am julit. "A trage clapa", ca şi: a trage pe sfoară, vor fi fiind de cautat În vreun procedeu de a întinde cursa şi a prinde pasări or animale În vre­ muri străvechi. - D-ra Marg. Steîă­ nescu înregistrează exemple de ro­ tacism şi ÎJl Iolklorul basarabean. Buleti1tll1 Comisitmei 111[01111111. Istorice, XIX, Iasc, 49, cuprinde: Trei săbii ale lui Const. Brânco­ oeanu, identificate de C. Marinescu, dintre care una se afW În Muzeul de arme din Torino, iar două la Pa­ ris În colecţii particulare. - Oltenia in timpul stăpâniret austriace, de Mih. Popescu, tnfăţişează deosebit interes pentru noi. Se arată aci ­ lucru ce reieşea şi din studiul Dvlui Alex. A. Vasilescu asupra Caselor Băneşti din Craiova - grija deose­ bită şi conştiinţloasâ a AustriaciJor, de îndată ce au ocupat Oltenia, de a trimete buni ingineri să ridice pla­ nurile Iocalităţilor şi mai ales mă­ năstiriJor aşezate strategic din ţinu­ tul nostru, proprii de a fi transfor­ mate în Iortarete. Capitala olteana trebuia de asemenea să fie întărită, atât pentru propria siguranţă a ocu­ panţilor, cât şi ca eventuală apă­ rare În potriva vreunui atac elin par­ tea Turcilor. Planul general al Iu­ crărilor fu executat între 1728 şi 1731 de inginerul Maior Johann Weiss. După raportul acestuia, păs­ trat, s'au făcut întărituri sau măcar planurile lor, la Arxavia (Strassburg), pe malul drept al Oltului, În faţa Căinenilor din Argeş, la mănăstirea Nucet, la mănăstirea Cozia mai ales, la Episcopia din R.-Vâlcii, la mă­ năstirea Dintr'un lemn, la măn<'lsti­ rea Bistriţa a Craioveştilor şi Ar­ nota, la m<'lnăstirea Hurezul, la mă­ n<'lstirea Polovraci, la mănăstirea Tismana (pe care vremI s'o lege cu un drum prin munte de Caransebeş), la m<'ln<'lstirea Strehaia (aci ar fi voit Gen. StainvilJe să mute capitala Olteniei). In faţa Vidinului -Ia Ca- \ laIat deci - au ridicat planul unei fortificaţiuni. La Craiova proiectul indica, "împrejmuirea întregului oraş [259] cu un zid, înaintea căruia avea să se ridice un val de pământ, sprijinit pe gard de nuiele". Weiss mai ,:,or� beste si de restaurarea palatului lui Br�ncoveanu depe malul Oltului, de la Brâncoveni. Toate aceste planuri, făcute în vederea statornicirei stă­ pânirei austriace În Oltenia, nu au putut fi aduse la îndeplinire, căci înfrângerea Nemţilor, in 1739, i-au silit să restituie provincia Ţării Ro­ mâneşti. Se reproduc planurile şi desenuriie mănăstirilor în chestiune şi al palatului dela Brâncoveni. ­ Biserica şi casa ain Mărqtneni (sat numit şi Părliţl), de lângă Filipeştii­ de-târg, jud. Prahova, de arhitectul Al. Zagoritz. Biserica e ruină. Pare a fi din primele decenii ale veacu­ lui al XVII-lea. Din case a rămas pivnita întreagă şi resturi de zid, cu minunate specimene de sculp­ tură arhitecturaIă.--Resturi istorice în satele Cosleqi, Dâroari, Şi Ra­ dila din jud. Prahooa, de G. Co­ riolan.-Inscripţii dela mănăstirea Sămurcăşeşti (jud. Ilfov), unde pe o cruce-adusă aci de Tudor Vla­ dimirescu--s!ă scris: "această cruce s'au făcut de robii lui Dumnezeu Log. Stan Jianu ot Craiova, 1761 "; Inscripţii dela Bis, din Paşcani , Icoana tut Vladislav Vodă dela Muntele Aihos (cel îngropat în 1374 la Curtea de Argeş); O biserică ro­ mânească în Moravia, de Virg. Drăghiceanu; Comuntcărt de V. Brătulescu : Raportul secţiunei re­ gionale C. M. 1. Cernăuţi pe anii /921-/925. Revista Istorică, XIII, 1-3.­ După observaţiuni proprii, D-I Dr. I. Lepşi, profesor la Orăştie, cheamă în lumina istoriei oraşul Btzone, aşezămănt eJinesc, aş e z a t acum două mii şi ceva de ani pe locul Cavarnei şi promontoriul Caragma­ nuluL Acest oraş a pierit din pricina unui cutremur. Câte-va urme doar, mai arată existenţa trecută a acestui oraş. In regiunea Cavarnei cuhemu­ riie ] N. Iorga, după indicaţia da! ă de D-I Tagliavini. Autor al unei ci:!rţi publicată la Viena in 1850, K. a petrecut la Iaşi cătăva vreme. E surprinzător de remarcat ce judicioase observaţii face asupra limbei noastre şi a evo­ luţiei ei din acel timp străinul a­ cesta. Kornbach vorbeşte de lite­ ratură, obiceiuri, istorie, aspectul . oraşelor şi satelor,. administraţia şi aşezăminte culturale. -::jUri nouă despre istoria Românilor, şi foarte numeroase, aduce publicaţia «Di­ plornatarium i t a li cu m, Documenti raccoltl negli archivi italiani», 1, 1925, Roma (tip. 1926), ale Şcoalei Ro­ mâne din Roma, despre care .u­ orare D-I N. Iorga face o minuţi­ oasă recenzie. Mai ales multe veşti cu privire la Mihai Viteazul. - Dr. Gh, Crăiruceanu, istortoqraţ al me­ dicinei româneşti, de Dr. Valeriu Bologa. - Despre «sirac» şi «stro­ mah» În documentele slave mun­ tene, D-I C. C. Giurescu zice că pri­ mul termen e de origină slavă, În­ semnănd «sărac», "orfan»; cel de al doilea e din cuvântul grecesc y'SlP0(l_"y.0" însemnând «muncitor cu braţele», şi întrebuinţat în textele noastre slave muntene cu sensul de «supus", ar "Iocuitor».-Cea mai v e c h e antologie românească tII limba franceză este acea a lui Vaillant, din 1851, cu titlul: «Poesies de la langue d'or», cum semnalează această carte D-I N. Iorga. - Tot Dvsa, despre Mormăniut dela Tis­ mana spune că socoteşte că mor­ mântui pe care se vedeau sculp­ tate trei flori de crin, din vechea biserică a Tismanei, ar fi al lui Vla­ dislav, .. căci Basarab zace în fun· daţia lui dela Argeş, iar Nicolae Alexandru în cealaltă necropolă domnească deja Câmpulung". - O colecţle veche de �pite de neam, de Sever ZoUa.-Documente dom­ Ileşti ŞI particulare privitoare la Ultenia, comunicate de T. G. Bulat. -Patru documente botoşanf!ne pu­ blicate de N. Iorga.-Dări de seamă despre ci:!rţi româneşti şi străine, apoi Cronică. C. D. Fort. 259 [260] 1 ( 2.000 lei 2.000 lei 2.000 lei 1.000 lei 2.000 lei 10.000 lei 30.000 lei 2.000 lei 1.500 lei 2.000 lei 2.000 Iei 5.000 lei r, 000 lei 2.000 lei 1.000 lei Inginerul ILIE GH. POPA, dela Moreni BANCA "VIITORUL" din Craiova Doctorul PETRE MIHAIL, C.·aiova . D-nul CONSTANTIN POENI\RU, Craiova D-nul Proi. MIŞU SEULESCU, Bucureşti DECANATUL BAROULUI DE DOLJ PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CRAIOVA D-nul C. ARGETOIANU, Bucureşti BANCA GEN. A ŢĂRU ROM., Craiov� D-nul Dr. AL. DANIEL, CRAIOVA . MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE BANCA COMERŢULUI, CRAIOVA D-nul ALEX. M. ALlMĂNĂŞTEANU, Bucureşti EPITROPIA BIS. SF. TREIME, Craiova D-nul Dr. SEB. DRĂGOESCU, Craiova . ":·· •••••••••••• a •••••••••••••• aa •••••••••••• E ••••••••••••••• a ••• a •••••• • • : Sprijinitorii ARHIVELOR OLTENIEI pe anul 1927 • '. " .,1. ueue ue II. II. II .'1.11.,1.1,.1,. II. 11.1,. II * II. It. II. II. ue, II. II. '1.". '1. ". II. II. ".11.11.11.11.11. II. I�. II.". II. II .11. 1 • • • Pănă acum, în mijlocul lunii Iunie 1927, vre-o 250 abonaţi elin 1925 şi peste 300 elin anul 1926 - din 800 - nu şi-au achitat încă abonamentul, cu toate repetatele noastre apeluri prin poştă destul de costisitoare. Cei mai mulţi elin aceştia nu binevoesc să răspundă în nici un fel la asemenea solicitări ce-i importuneză. Câţiva au refuzat plata pe motiv că nu au primit toate nu­ merele, dar nici nu ne comunică anume care le lipsesc, ca să le putem trimete altele în loc. - Unii declară a nu ar fi primit nici un singur exemplar elin re­ vistă, chiarcând le-am trimes recomandat, cum a fost cazul cu abonaţii de pe anul 1925, a căror chitante de expediţie prin poştă le păstrăm. Alţii spun că "au trimes înapoi» numerele primite, tot prin mijlocirea poştei, care tăgădueşte aceasta. Intre asemenea abonaţi, şi un serviciu postal ca acel ce ştim că avem, şi care afirmă că revistele se transmit adresanţilor, pu­ tem noi ghici unele e reaua qreelinţ[t pentru fiecare caz în parte? De aceea, făcând luna aceasta un nou şi ultim apel la cin­ stea şi omenia abonatilor întârziati cu plata de pe anii 1925 şi 1926,-apel trimes personal şi \expecliat cu poşta-, anunţ[tm că în numărul următor vom afişa \din nou lista neagră, cu numele datornicilor ce nu-şi vor fi pl�tit pănă atunci abonamentul în restanţă. , O rugăciune stăruitoare si\aboizaţilor din anul curent: sa tri-nzitrlprin mandat poştal suma de 350 lei. Administraţia Craiova, 2, Str. J. Michelet. •••••••••••••••• •••••••••••••••••••• 8 ••••••••••••••••••••••••••••••••• Administrative 260 I l I I 1, I , I I I il II [261] ANUL VI, No. 32-33 ARfiIVCbC LUL-OCT. ! 927 ObTeHICI DIRECTOR:. PROF. C. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CH. LAUGIER •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• FERDINAND CEL LOIAL Primul rege al României Mari 24 August 1865 t 20 Iulie 1927. 261 [262] In ţara brad ului de N. Iorga. De-a lungul Murăşului, prin sate în care numai pe alocurea populaţia este rominească, pe cînd în valea vecină a Murăşului ţărănimea aceasta a cedat presiunii îndelungate şi a vecinătăţii străine şi a statului care ocrotia pe aceştia. Bieţii de Romini, cari au păstrat din ceia ce a fost doar portul, legea unită şi unele obiceiuri! Aceste obiceiuri, păstrate şi de aceia cari vorbesc încă 1'0- mîneşte, sunt din cele mai frumoase. Le-am văzut la serbarea populară dată de secţia din Tîrgul Murăşului a Ligii Culturale. Am văzut sosind colăcarii călări pentru peţirea miresei şi gardul de rude ale fetei care li tăia calea. Am asistat la zicerea oraţiei, la întrebări şi la răspunsuri în care toată iuţimea de spirit a rasei ieşia la iveală prin ascuţişurile dialogului. Flăcăii au pătruns în sfîrşit, şi cu mesteşug au luat colacul şi au vărsat apa din cofă, impiedecînd pe «inimici- de a li-o vărsa în faţă ca un refuz şi o insultă. Au trecut înaintea noastră şi a unui întreg oraş străin ieşit ca să privească neobişnuitul alaiu: carul cu mireasa între prietenele ei şi toţi nuntaşii cari treceau chiuind şi făcîndu-şi semn cu mâna. Au venit apoi la rînd satele supt steaguri, înce­ pînd cu acela căruia terminologia oficială îi zice fără mult sens Vorniceni, S'a oprit cîte unul pentru a ni da priveliştea şi recitările de Anul Nou: povestea colacului care ni s'a şi dăruit, purtînd pe coaja rumenă tare, în litere maşcate, numele satului şi al meşte­ rului de pîne, jocul -Turcei-, care e, prin părţile de unde sînt eu, «capra». Sălta ciudata dihanie cu pliscul de lemn clămpănind şi ciulind urechiuşele dîrze, sălta de zor supt haina de cirpe multicolore de care erau prinse rotiţe colorate de piele, care se desfăceau pentru a se împărţi spectatorilor, sălta supt ameninţarea moşului cu biciul în mână, - pănă ce, la urmă, după ce ni înfăţişa toată sprinteneala ei burlescă, ieşia la iveală, dedesupt, flăcăul cu ochii tulburi de stat la întunerec şi cu fruntea îmbrobonată de sudoare. Oameni deştepţi şi primitori, gata să facă plăcere oricui, dar săraci de vai de capul lor, neavănd măcar o răsplată materială din partea desnaţionalizatorilorv Regîmul neamului lor n'a redat măcar limba celor cari au uitat-o. Sunt prin părţile acestea şi învă­ ţători fără curaj, cari nu fac decât să iscălească în registre. Ba sînt şi de aceia cari figurează numai în ele. Se mai plînge lumea că li s'a luat dreptul la pădure şi, la asigurarea că se va găsi o hotărîre bună şi pentru ei, dau din cap cu o dureroasă neîncredere. Satele pe care le străbatem sînt alcătuite din clădiri de lemn tencuite şi văruite, cu cerdacul în faţă sprijinit pe coloane cu capitelul strivit, ori chiar greoaie locuinţe de cărămidă de tip austro-unguresc pentru colonişti. Rare ori se văd pe drum ori prin case locuitorii. Ii chiamă, la fierăstraiele străinilor munca deşghiocării şi tăierii în felii iţ brad ului din munte. De-a lungul şoselei trec Ical'ele cu boi, căruţele cu cai tră­ gînd unul sau mai multe trunchkri curăţite, schelete ale mîndretei tăiate a muntelui. " A tîta vezi: bradul şi cei ce\tr[tesc din doborîrea şi mutilarea 262 [263] 1;r �.� o 1 lui vînătorii copacilor bătrâni. Rare ori pe o podişcă se coboară ferhei gureşe, purtînd triumfal semnul de vrednicie al furcii, vre-o fată singuratecă îşi urmează calea, şi pe piatra din faţa căsuliei de lemn vre-o ţigancă bătrînă priveşte vag cu ochii bolovăniţi, indesîndu-şi tutunul în lulea. Bisericuta abia apare. Simple injghebări de grinzi vechi. Cîteva sînt, ori mai curînd erau-căci azi bogatul început de muzeu al d-lui Filimon în Palatul Cultural de stil «secuiesc» li păstrează rămăşiţele.+din veacul al XVIII-lea. Uşa săpată cu meş­ teşug în linii florale stilizate pomeneşte Crai şi Crăiese. Vlădici, simpli popi de sate. Cînd ici şi colo oameni mai înstăriţi îşi fac biserică nouă, ea reproduce cele patru turnuri şi covă ţica de la mijloc ale pseudo-bizantinismului catedralei sibiene. Odată însă, în margenea acestor munţi, a fost un centru însemnat de viaţă romană, înfipt ca avanpost militar în faţa bar­ barilor încă nesupuşi. Şi-au avut astfel şi Romanii în această Se­ cuime pe -Secuii- lor., Săpături făcute mai mult la întîmplare au dat grămezi de monede-şi cu chipul lui Traian, iar, pe cea­ laltă parte, menţiunea: Daciei prinse, Dac. cap.-, pe lîngă lanţe de bronz şi alte unelte preistorice, şi ciudate pietre săpate cu soarele credincioşilor lui Osiris, ori un grosolan bou Apis pur­ tînd inscripţie grecească, sau cu animale bizare din aceiaşi vale a Nilului. Ce mai aducea cu sine, peste străvechii băştinaşi, şi această cucerire a lui Traian, care e ţinută să fi dat cei mai au­ tentici Latini, din cari ar fi să ne coborîm noi! La Topliţa --locul apelor calde; ca la Topolniţa, la Sovata cu lacul încălzit de puteri necunoscute, la Topola sărbească a lui Caragheorghe - e centrul acestei harnice, necurmate exploatări a lemnului, care a lăsat pe alocurea numai goliciunea pămîntului pietros ce se dumică, şi rădăcinile cenuşii, cu totul spălate de ploi şi uscate de soarele verilor, Şi mai departe însă bradul se strînge în oaste, şi Murăşul duce lina călătorie a plute lor. Indată sîntem în Romînime-din nenorocire numai un ochiu pierdut în masa străină. La Sărmaş se strîng supt tricolor copiii satelor vecine, cu învăţătorii în frunte, cari vorbesc cu mîndrie de cele aproape o mie de cărţi din biblioteca lor. Indată însă, la capătul unei imense pajişti înflorite, Ditrăul, de-o parte, cu cele două înalte turnuri ale bisencii catolice, Remetea, de alta, pe Jocul unui vechiu ermitagiu, aparţin Secuilor de limbă maghiară, în cari s'au înecat atîţia din ai noştri. Incă un ceas de lunecare cu automobilul pînă în dosul muntelui vînăt din stânga, şi sîntem la «Cheorghieni-, capitala districtului Murăşului, al cărui izvor se ascunde în aceste păduri. Numele e încă una din stingăciile oficiale, de sistem autentic unguresc, care au sămănat aici -Dumbrăveni- (în loc de Ibaşfa­ lău) şi alte curiosităţi de nomenclatură. geografică întru mărirea «Patriei». De fapt lui Gyergyo-Szt. Miklos al Secuilor îi co­ respunde un Sin-Miclăuş al Gurghiului, care s'a părut prea puţin -national-, Ba o legendă atribuie unui alt Sfînt Nicolae, episcop de pe aici şi simplu desnaţionalizator, acest nume. Oamenii din împrejurimi spun atîta: că merg la «tîrg». «Tîrgul» e un mare centru de 15.000 de locuitori, risipit cu multele lui case de lemn în mijlocul curţilor largi, ca o adunătură 263 ·�_·i: liilllliiiI··'.·==· ..... -c._ .•...•.......• - .. - _" __ .'.·===.=···�.·1111·-.·"'.-:--:--.- b.-t.e.�;d [264] _____ . �_L, �LUU CUU Hll :>UlLenl acasa, ni lipseşte miezul, care e biserica. In piaţă, se ridică sus turnul alb al bisericii catolice, în ju­ rul căreia Iocuesc călugăriţe, educatoare ale fetelor maghiare, pe cînd în vechiul liceu catolic e acum, supt conducerea unui fisician din Roman, D. Mănciulescu, o şcoală secundară de stat, a cării secţie de limbă maghiară s'a desfiinţat. Profesorii, în mare parte Maghiari sau Armeni maghiarisaţi, vorbesc limba noastră, care aici nu e a majorităţii - abia avem cîteva case, cu funcţionari cu tot -, şi unul din ei, d. Karacsonyi ("Crăciun»), fost ascultător al cursurilor de vară de la Vălenii-de-Munte, a ţinut seara, la un banchet improvizat, mai mult al minoritarilor, o cuvîntare de aleasă poezie. Este şi o biserică armenească, al cării protopop, senator al regimului - sînt şi doi deputaţi minoritari, vorbind romineşte bine, iar unul, d. Viller, cuvîntător ales, avînd încă înainte de răsboiu o soţie romîncă din Lugoj, Popovici -, d. Sigismund Gorog, e un om glumeţ, de o foarte plăcută conversaţie. Şi el şi ceilalţi Armeni, urmaşi ai unor pribegi din Moldova secolului al XVII-lea, s'au înscris ca Maghiari. La biserica unită, a Romînilor desnaţionalisaţi, se predică ungureşte, şi mi se spune că florile de pe icoana hramului formează alte colori decît cele romineşti. Ortodocsii, cari se gîndesc la o bisericuţă, au numai o capelă. In schimb Evreii şi-au făcut sinagoga solidă (la Tîrgul Murăşului sînt dOU�I, şi se lucrează la a treia). Un cerc cultural, 'cu o frumuşică bibliotecă, a pornit din rîvna învăţătorilor de aici şi din împrejurimi. Buna înţelegere, şi cu profesorii de la liceu, e o neapărată condiţie de progres într'un loc unde sîntem aşa de puţini şi, în­ tr'un loc unde nu e măcar o garnisoană, aşa de slabi. Prietenul primar ungur şi ceilalţi minoritari ni oferă o ex­ cursie, de seară, spre Ghilcoş şi Cheile Bicazului, • In ţara întreagă nu e b mai măreaţă privelişte de splendidă sălbăticie uriaşă decît aici. .Un minunat drum în serpentine incunjură în nesfirşitele-i invîrtituri imensitatea bătrînilor codri de brad, între cari, ici şi colo, apare rosul unor fagi cu frunza arsă de gerul ultimelor săptămîni. Povîrnişurile adînci, ele care apără câteva beţigaşe, înfioară. Apoi, de la un loc, cărarea, coboară în aceleaşi cochete, sprintene invîrtituri, între aceiaşi păreţi de brad. Dar îndată stînca răsbate prin deseşiul lor, albă ele cridă, roşie de sînge. Nici ţipenie de om, decît rari adăposturi de unde păzesc ţerani de-ai noştri cu faţa aspră, ori drumeţi călări cari pe măruntii cai de munte tropotesc cine ştie încotro. O apă albăstrie aleargă, în margene : e rîul acestui «bicaz» de piatră, Bicazul, La un loc', ea se răsfată în lac, un vast lac lunguieţ, venit din înecarea pădurii ale cării trunchiuri despoia te, mîncate ele putregaiu, răsar' lamentabil, înţepîndu-i luciul. Se zice că de o vreme apa se scurge, scăzindu-I, dar deocamdată locul rămîne « ucigaşul», Gyilk6p. Un adăpost de drurneti pîndeşte de sus. Dar el nu e numai pentru această curiositate trecătoare a naturii, ci pentru ceva 264 I , I [265] mult mai impunător, pe care nicio revoluţie a naturii nu-l va în­ lătura în veci. Vesmîntul negru al bradului n'a încetat; şi mai departe el îmbracă şi fundul cel mai negru al prăpăstiilor. Dar uriaşele stînci domnesc cu o înfiorătoare mîndrie neclintită. «Altarul», ţişneşte din afund uri cu o superbă masă cenuşie, ca pentru slujba păgînă a unui teribil zeu necunoscut. Alături, drumul taie în două păretele albicios al unei înalte stînci. O nea­ gră gură de tunel se deschide asupra unei pajişti ca pentru jocul de seară al zinelor. Şi, unde încetează măiestria omului stăpînitor cu luminiţa minţii lui asupra blocurilor răsturnate, se cască a­ dîncul sumbru al «Gurii Iadului-. Intorsul e de o feerică frumuseţe. Magia- muntelui prinde alte forme, de un neuitat farmec. Sus pe culmi luceafărul varsă lumină rece, pe cînd la apus vîntul îngheţat adună nori cari în noaptea ce cade scapără fulgere. Luminile farurilor adaugă în 1'0- sia lor strecurare prin frunziş, în înşirarea lor de licurici pe cărarea înaltă, la impresia de nereal, într'o lume care nu e a noastră. Prin desişuri, un ochiu roşu pîndeşte din focurile ciobanilor. Şi lătratul cînilor de la turme şi cirezi în fundul întunerecului pare un glas de răspingere şi îndepărtare venind din fundul hăului, A doua zi, pe drumurile stropite de năprasnic a ploaie din ajun, ne îndreptăm spre Braşov. Oraşul secuiesc s'a trezit în sunetul clopotelor care chiamă la procesiune. Aici şi în atîtea locuri din calea noastră ea se va desfăşura supt prapurile cu sfinţi, supt largile steaguri albe, strîn­ gînd laolaltă femeile în broboade şi rochii negre şi mulţimea de copii cari ţupăie, rîd şi se distrează. Priveliştea mai largă, pînă la Vaşlab şi de acolo înainte, printre satele pe care Cava­ lerii Teutoni, organisatorii de pe la 1200, le-au numit după sfintii ocrotitori, e alcătuită din acelaşi vesmint sumbru de brazi, din aceiaşi fagi cu frunza îngheţată, din aceleaşi triumfătoare pajişti stropite de ploaie. Nu mai sînt alţi trecători decît cărătorii de butuci, mergînd către tîrgul din sus ori către cele din jos. Din Murăş am trecut în Ciuc (Csik), cu aceiaşi înfăţişare a naturii, cu acelaşi caracter al locuinţelor, de lemn cu şipce în lat la fereşti, une-ori văpsite albastru, ori, rare ori, şi de cărămidă, cu acelaşi tip amestecat al locuitorilor, cu mulţimea de copii blonzi. Aici sîntem deslocuiţi ; poate doar numele S21 se păstreze: pe lîngă Dijmaru de la -Cheorghieni. cred că descopăr pe o firmă un Seneslav. Mai presus de rasă şi limbă domneşte aici însă biserica şi enormele ei clădiri de închinare - alături şi cîte un castel al nobilimii de infiltraţie, rău privită totdeauna ele aceşti ţerani liberi şi ostaşi - ori imensele ei institute ele edu­ caţie, care au în ele ceva care depăşeşte maghiarimea de care erau legate: ceva roman prin proporţii şi ambiţii. Capitala acestuilalt judeţ ascunde în numele ei de Szereda (Csik-Szereda), Miercurea, o taină analoagă cu a Miercurii din celalt capăt al Ardealului, al Sîrnbetelor făgărăşene şi al celei din depărtata Ungarie, Inca un «tîrg» cu prăvălii ele toate cele şi pieţe prăfoase la îndemîna ţăranilor. Nimic istoric şi puţine lucruri în adevăr populare. Vre-o 40 de km. despart, prin ţinutul cu splendidă verdeaţă, de Sîngiorgiu (Szr-Gyorgy), ele care trebuie apropiat, fireşte, 265 [266] Sing iorzul Bistriţii, în acelaşi Răsărit al Ardealului. Oraşul, cu şcoala-i înaltă de fete, cu clădirile-i îngrijite, atrage însă mai ales prin frumuseţa grădinilor lui, cu micul parc în frunte, care-I cruţă de -antipatica banalitate a acestor «tîrguri» pentru munteni. Aici sîntem în «Cele trei Scaune» (Harornszek), adecă trei «Scaune» de judecată, ,trei judeţe, de unde şi numele de «judeci» al Secuilor insisi (Szekler). Dacă nimic nu se schimbă în cadrul de natură şi în locuinţa omenească, tipul nu mai are hasardul variabil al amestecurilor. Lunga figură, fină, de un galben de fildeş a Finului cu ochii cîrpiţi, predomină mai ales la femei. Dacă a fost ca basă o pătrundere ungureasca în aceste părţi, menite să cîştige necontenit în cale pe sama altor rase, aici elementul de organisare ostăşească s'a păstrat mai curat. Dar la doi paşi Sasul apare, în umbra turnului de strajă, vînjos, al Hărrnanului. Ogorul, creat de acestălalt colonist, pri­ meşte îngrijirile lui de fiecare clipă. Şi în fund se desluşeşte prin ceaţă şirul de munţi care, de o parte, ocroteşte Braşovul, iar, de alta, priveşte spre seşurile depărtate ale -Transalpinei- . romineşti. � . Ctitorii de la Plăviceni-Olt şi neamul Doamnei Stancăi Fosta mănăstire de la Pl ăviceni, în valea Oltului, pe malul stâng al acestui râu, azi în judeţul Olt, iar altă dată în Romanaţi, este ctitoria de la r 648 a marelui vornic Dragomir, unul din sfetnicii favoriţi ai lui Matei Vodă Basarab. Inscripţia de deasupra uşii ele intrare în biserică a. fost pu­ blicată ' ), cu două greşeli însă: data zidirii a fost citită 7150= r6-12, în loc de 7 r 56 = r 648; apoi, redactorul inscripţiei, menţionat ca atare la sfârşitul ei, nu este "Fisen", ci "fisenţ" Iogofătu, , In vara anului trecut mai existau, în stare de ruină, zidurile înconjurătoare ale mănăstirii ele altă dată şi biserica, frumos exem­ plar ele biserică mare din vremea lui Matei Vodă, rămasă fără gea­ muri, complect golită de mobilier, dar plină �e molos, în,�.lrtna recentei prăbuşiri a turlei principale şi gata a primi. ploaia şi ză­ pada. O privelişte jalnică. In interior, trei rânduri de zugrăveli: cele iniţiale ele la mij­ locul sec. al XVII-lea, cele din veacul al XVIII-lea, din vremea călugărilor greci, şi cele din skc. al XIX-lea. Chipurile ctitorilor au scăpat neatinse de diferitele restaurări ; inscripţiile de deasupra lor însă au fost retuşare, cele 'mai multe, în sec. al XVIII -Ica. Ele n'au fost exact citite 2). \ \ \ 1) Buletinul Comis. monument. istorice, VII (1914), p. 144. 2) Ibid .. şi Em. E. Kretzulescu, Doa�na Stanca Kretzulescu-Basarab, Buc, Cartea românească, 1924, p. 6. 266 [267] Pentru ca să se înţeleagă mai bine ordinea în care ctitorii fi. gurează pe pereţi, ordine ce poate ajuta la identificarea lor, dau următorul plan: 13 14 15 fereastră N. 6 5 4 S. fereastră 13 12 16 17 1918 v� '------=7;---,8;0:---/ Uşa 1-9-10--f2- 11 Il , I Altarul E. ,. I Portretele ctitoriceşti sunt opera unui bun zugrav, iar costu­ mele deosebit de frumoase. Descrierea amănunţită este cu atât mai necesară, cu cât aceste portrete sunt sortite să dispară, dacă nu se iau grabnice măsuri măcar pentru înveli rea bisericii. I. ,,]upaniţa Maria", cu faţa spre 2. Anteriu alb cu dungi negre; giubea norie cu blană castanie; pe cap maramă albă, adusă sub bărbie. 2. "Logofetulu Dirnitru", cu faţa spre 3. Barbă castanie. Anteriu trandafiriu, ce se vede numai de la brâu în jos. O primă giubea galbenă, închisă de la brâu în sus cu bumbi albi. O a doua giubea exterioară albastră, cu blană castanie. 3· "Pahar[nicul]" ... Restul inscripţiei a dispărut dind s'a lărgit fereastra. Personagiul este întors cu faţa spre 2. Barbă castanie. Anteriu de brocard de aur. Giubea cu blană castanie, aruncată peste umeri. Prin brâu atârnă o batistă mare brodată, (poate un atribut al păhărniciei). In mână ţine de ase. menea o batistă. 4· "Prăvlu", adică Pârvul, aşezat "de face", privind spre inte­ riorul bisericii. Are barbă. Anteriu cenuşiu; giubea cenuşie cu blană galbenă. Ţine în mână o batistă. 5· ,,]upân Stan ", cu faţa spre 6. N'are barbă. Anteriu galben, ce se vede numai de la brâu în jos. O primă giubea cenuşie; o a doua, exterioară, roşie. 267 [268] 'i 6. "Monahia Maria", cu faţa spre 5. Călugăriţă. Anteriu alb; giubea cenuşie îmblănită. Intr'o mână line mătănii, iar cu cealaltă se raz ărn ă pe o cârjă scurtă. 7· "Arhonta Dragomir meg. vornic", Este ctitorul, marele vorriic Dragomir. Inscripţia veche se ză­ reşte Încă sub cea actuală, care datează evident din vremea călu­ gărilor greci. Dragomir are faţa 'spre 8, cu care ţine biserica. Barbă blondă. Anteriu alb, ce se vede numai de la brâu În jos. O primă giubea neagră, Închisă de la brâu în sus şi puţin răsfrântă la gât. A doua giubea, exterioară, cu mânecile trecute pe braţe, este roşie şi imblănită. 8. ,;Kirarhontisa tu Elena", adică: jupâneasa d-lui, Elena Cu faţa spre soţul ei, 7, cu care ţine biserica. Rochie albă cu flori; giubea galbenă cu flori şi îmblănită, Pe cap bonet alb, mărginit cu un şir de mărgăritare. 9· ,,]upân" ..... Restul inscripţiei şters. Intors cu faţa spre 8. Anteriu roşu, ce se vede puţin, de la brâu în jos. O primă giubea cenuşiu-închis, cu bumbi de la brâu în sus. A doua giubea, exterioară, aruncată, peste umeri, roşie şiîmblănită. 10. ,,] upâneasa VIata". Faţa Întoarsă spre 9. Rochie albă cu flori; giubea norie : pe cap rnaramă albă cu cerc de mărgăritare. . II. Intre 9 şi 10, o fetiţă. Inscripţia nu se mai vede. Fustă norie; cămăşuţă albă; cojocel trandafiriu; pe cap o cunună. J 2. ,,J upâniţa Stancuţa", cu faţa spre 1 3. Rochie albă cu flori; giubea trandafirie. Pe cap bonet alb cu un colan cu mărgăritare. 13· ,,J upân Stanciul ", cu faţa spre 1 2. Are barbă. Anteriu albastru, ce se vede de la brâu în jos. O primă giubea de brocard de aur, închisă de la, brâu în sus; a doua giubea, exterioară, aruncată peste umeri, trandafirie şi îmblănită .. 14· "Logofetulu Matei", cu faţa spre 1 5., N'are barbă. Anteriu albastru, ce se vede de la brâu în jos. O primă giubea trandafirie; a doua, exterioară, albastră, cu blană galbenă. J 5· ,,]upâniţa St. ..... " Restul inscripţiei s'a distrus cu prilejul lărgirii ferestrei. Faţa spre 14. Ciubea galbenă îmblănită. Pe cap, bonet alb cu margine de mărgăritare. 16. "Radu v. clucer", cu faţa spre 1 7. N'are barbă. Anteriu de brocard de aur; giubea trandafirie îmblănită. 17· ,,]upâneasa Vilaia băneasa.", cu faţa spre 1 8_ Rochie albă cu flori; giubeai norie cu blană. Pe cap, maramă albă cu un cerc de mărgăritare. \ 18. ,,]upân Dobromir velichr, ban". Este aşezat "de face", privind spre in teriorul bisericii. \ Barbă. albă.' Anteriu cenuşiu, ce se vede numai de la brâu 268 [269] în jos. O primă giubea norie imbl ănită ; a doua giubea, exterioară, peste umeri, de 'orocard de aur cu flori. 19· Intre 17 şi 18 ,,] upân Mihail", un băeţandru. Trebue observat că înscripţiile au fost refăcute, afară de cele de la 16 (Radu v. clucer ), 17 (Vilaia), 18 (Dobromir ) şi I9 (tânărul Mihail). Retuşarea este vizibilă la cei doi ctitori princi­ pali, Dragomir (7) şi Elena (8). Se poate deduce la celelalte inscripţii, din faptul că litera t nu mai este scrisă în forma veche slavon ă şi că ortografiarea .Jogofetulu" (la 2 şi 1 4) "Dimitru" (la 2) "VIata" în loc de Vlada (la 10), arată. o rostire grecească. Cine sunt acesti ctitori ? Dragomir este' un cunoscut boer al lui Matei Basarab. La 1635, când Domnul cumpără de la el moşia Vai-ele-ei din Olt, era vel armaş 3); la 1640, vel clucer ci); la 1642--3, vel ban al Cra­ iovei 5). ele la 1643 la 1650, mare vornic 6); a fost, nu ştiu în ce an, În. misiune la Ţarigrad, iar la 1644 şi 1650 sol în Ar­ deal 7). Işi face eliata la 1652 şi moare cel mai târziu anul ur­ mător, căci la 1654 văduva lui, Elena, este remăritată 8). Că este acelaş cu Dragomir, fratele Doamnei Stancăi a lui Mihai Viteazul, rezultă elin următoarele consideraţii: Mai întâi, un hrisov al Mihnii Vodă, de la 29 Noemvrie T 588, vorbeşte de moşia Plăviceni 9), a Stancăi, jupâniţa lui Mihai banul (viitorul Mihai Vodă Viteazul) şi de nişte ţigani ai Stancăi, pe cari fratele ei Dragomir postelnicul i-a vândut "fără ştirea ei şi fără ştirea mamei sale, jupâniţa N eacşa" 10). Că este vorba ele aceeaş moşie Plăviceni, pe care Matei Basarab o confirmă la 1642 lui Dragornir 11) şi pe care acesta şi-a zidit mănăstirea la 16/1.8,. se veele elin hrisovul=lui Mihriea Vadi de la 30 Mai 1658: "Vouă Plăvicenilor , cari vă hrăniţi pe moşia Doamnei Stancăi, să vă daţi dijma şi tu, egumene de la mănăstirea lui Dragomir vornicul, încă· să te fereşti... de acea moşie care este dată şi' miluită de Doamna Stanca la acea sf. episcopie de la Râmnic 12). Doamna Stanca îşi dăruise eleei partea ei din Plăviceni la episcopia de Râmnic, iar Dragomir îşi păstrase partea sa, pe care îşi zidise mănăstirea. , In al doilea rând, se ştie că mama Doamnei Stancăi, anume Neacşa, s'a călug ărit sub numele de Maria. Un hrisov al lui Radu Vodă. elin 28 Decemvrie 1603, vorbeşte ele "maica Doamnei Stau- 3) Ştefulescu, Tismana, 310-3.l:'>. 4) Acelaş, Crasna, 80. 5) Acelas, Dac. slava-rom. privitoare la Gorj, -196. 501. 6) Ibid. Dac. dela pag: 511. 522. 531. 539. 544. 551. 554. 7) Iorga, St. şi Dac. IV. 29.-X. 176-7. 8) Ibid. V. 548-9. 9) In a doua jumătate a sec. XV-lea fusese a Craioveştilo r, cari au dat-o manastirii lor dela Bistriţa. (Foaia soc . .Românismului, 1. J870, p. 157). 10) Acad. Rom. Ms. 2082 f. 163.-St D. Grecianu, Genealog-ii documentate, 11. 387.-Em .. E. Krerzulescu, o. c. 3. - 11) 1. C. Filiui, Mama şi soţia lui Mihai Viteazul. In Convorbiri Literare, 53 (1921, p. 62l. 12) Kretzulescu, (J. c. 5. 269 [270] Maria" 13). Dar., o călugăriţă Maria figureaza Plăviceni, imediat la dreapta ctitorului Dra- 13) Ibid. 4. 14) Diata, publicată în regeste de Iorga, St. şi doc. V. 549. - Orig'inalul la Acad. Rom. pachet ,197, doc. 186. \ �u, ct11Llllle carugăriţa şi în biserica de la gomir. Am insistat asupra acestor dovezi că Dragomir, ctitorul de la Plăviceni, este acelaş cu Dragomir, fratele Doamnei Stancăi, pentru că sunt şi aparenţe care ar putea provoca îndoială. Mai Întâi, Dragomir este arătat ca postelnic În hrisovul de la 1588 şi moare abia la 1652 sau 1653. Dar, trebue amintit că titlul de poste1nic (nu mare postelnic, ci postelnicel) se dădea în ve­ chime "foarte des fiilor de boeri (dregători sau numai proprietari), încă din cea mai tânără vârstă. De altă parte, chiar hrisovul de la 1588 arată că la acea dată Dragornir nu împlinise vârsta de 14 ani; altfel nu! i s'ar fi făcut imputare că vânduse nişte ţigani fără ştirea surorii sale şi a mamei sale. Este evident că tatăL său mu­ rise la acea dată şi că el, fiind minor, se afla sub epitropia ru­ delor lui celor mai apropiate, mama sa şi sora sa măritată. To­ tuşi, pentru a face un act de iniţiativă ca acel de a vinde nişte ţigani, trebue să fi aVll:t măcar vre-o 12 ani, aşa că putem aşeza aproximativ data naşterii lui pe la 1575. A murit deci În vârstă de vre-o 78 de ani. Aşa dar, la 1648 când a făcut mănăstirea, Dragomir trebue să fi fost de vre-o 73 de ani; totuşi nu-i Înfăţişat cu barbă albă. Explicaţii s'ar putea găsi mai multe, aşa că această obiecţie nu poate fi hotărâtoare. In sfârşit, printre atâtea rude ale căror chipuri Dragomir le Înşiră pe zidurile ctitoriei sale de la Plăviceni, nu figurează tocmai sora sa Stanca, deşi ar fi fost de aşteptat ca ea să se găsească acolo, atât ca ruda cea mai apropiată, cât şi ca soţie de Domn. Explicaţia ar putea fi că raporturile nue.vor fi fost cordiale Între Dragomir, sora sa Stanca şi cumnatul său Mihai. - - Un prim indiciu ,am găsi în chiar hrisovul de la 1588, când Dragornir nemulţumeşte pe sora sa prin vinderea unor ţigani. Prin chiar acest gest al său, Dragomir apare ca o fire neastârn­ părată, care va fi suportat cu greu tutela surorii sale şi a soţului ei, autoritarul Mihai banul, viitorul Domn. S'ar mai putea ca Dra­ gornir, când a devenit vârstnic, să fi fost nedreptăţit de cumnatul său În Împărţirea averii părinteşti. Intr 'adevăr, din diata sa de la 1652, se vede că mai puţin a moştenit decât a câştigat În urmă .. El zice că atunci când s'a împreunat cu jup âneasa Ilinca, u'a avut nici rumâni, nici ţigani, nici moşii, ci le-au câşt igat Îm­ preună "din mila măriii sale lui Vodă". Moşiile. Runcu, Păscăeşti, Ostra, Albota, zice .că, "au fost cumpărate pe banii ei (adică ai Elinii ), care i-au' fost dat Măria sa Vodă' când am fost eu la Tarigrad" 14). Dintre aceste moşii, ştim despre una, Runcu, că fusese a lui Dobromir banul, unchiul lui Dragornir, aşa că se vede că a răs­ cumpărat-o ele la o rudă. Nu ştiu \de ce va fi fost nevoe ca Matei \ 270 [271] la Plăviceni, mai putem imediat la dreapta lui acestuia-şi a Doamnei cari figureaza Maria, aşezată evident, mama '" Vodă să confirme la 1 642 stăpânirea lui Dragomir asupra PIă- vicenilor. Un hrisov al lui Constantin Şerban Vodă, la 1654, când Dragomir murise, ne spune că acesta era "un om fără, suflet", care s'a făcut stăpân pe mai multe moşii, printre care şi PIă­ vicenii, pe care Doamna Stanca îi lăsase episcopiei de Râmnic 1"). In diată, Dragomir zice că restul averii, moşii, ţigani, dobitoace, vii, fără a le preciza, . îl lasă mănăstiri sale de la Aluniş' 16), cu hrarnul Sf. Arhangheli, şi face o danie de boi, vaci şi stupi, ca să se termine şi mănăstirea de la Lipov (în Dolj; azi ruină). In vre-o dregătorie importantă, Dragomir nu apar.e decât odată cu domnia lui Matei .Basarab, când avea aproape de 60 de ani, ceea ce arată că nu fusese agreat nici de cumnatul său Mihai Vodă, nici de Domnii ce urmaseră acestuia. In schimb, olteanul Dragomir şi soţia sa au fost constant în favoare pe lângă olteanul Matei din Brâncoveni, Domn sub numele de Matei Ba­ sarab. Dintre ceilalţi ctitori identifica pe călug ăriţa Dragomir, şi care este, Stancăi. Dar, călugăriţa Maria (6) priveşte către un jupân Stau (5) aşezat la dreapta ei şi care şi el priveşte către dânsa. Cred că se poate deduce că Stan este soţul Mariei şi deci tatăl lui Dra­ gomir ctitorul -- şi al Doamnei Stancăi. Din hrisovul citat, de la r 588, rezultă că la acea dată tatăl lor era mort. Mai cunoaştem rostul prezenţei pe zidurile de la Plăviceni a chipului marelui ban Dobromir (18): ştim într'adevăr, documen­ tar, că Dragomir era nepot colateral" -- de frate sau de soră - al banului Dobrornir 17). Despre Vilaia (17) ştim iarăş că a fost soţia banului Dobro­ mir, iar despre tânărul Mihail (19) că a fost unicul copil, mort ele timpuriu, al acestor soţi 18). Nu pot, Însă afirma cine sunt celelalte personagii figurate În biserica de la Plăviceni, Pot numai dovedi că identificările pripite ce s'au încercat până acum, sunt neîntemeiate. * De oarece Dragomir vornicul n'a avut nici copii, nici alţi fraţi sau surori decât pe Doamna Stanca 1D), n'avem de căutat rude în acest grad printre ctitorii de la Plăviceni. Printre ascendenţii ctitorului cunoaştem documentar numai pe unchiul său -- despre tată sau despre mamă - Dobromir banul, care şi figurează, cu soţia şi cu unicul copil, În biserica de la PIă­ viceni (I7, r8 şi I9). 15) Acad. Rom. iVIs. 2082, f. 164 versa. 16) Probabil Alunişul din Olt. Nu mai există urme ale mănăstirii. 17) Dac. dela 1639 şi 1642, la Filitti, o. c. 620-l. 18) Dac. citate ibid. 625. 19) In testamentul lui vorbeşte de nepoţi şi veri, fără a-i numi, pe cari i-a miluit cu ce a putut în viaţă, Cari erau aceştia, se vede din cele ce urmează în text. 271 [272] Despre neamurile lui Dobromir banul, ştim documentar urmă­ toarele: Dobromir banul a avut un frate Gheorghe logofătul, din Corbi, zis şi popa Gherghe, care mai trăia la 1586 şi care a avut un fiu Stanciu 20). Nu poate fi deci personagiul cu inscripţia ştearsă de la 9, cu soţie VIata (10) şi cu o fetiţă (II). Aşa dar, Gheor­ ghe, fratele banului Dobromir, deşi unchiu şi el al ctitorului Dragornir, nu figurează la Plăviceni. Dobrornir a avut nepoată, de frate sau de soră, pe o Voica, jupâneasă care, cu un prim soţ necunoscut nouă, a avut un fiu N eagoe, şi care, la 1595, era căsătorită de al doilea cu un Stan din. Groşerea 21). Nici o Voica nu figurează însă la Plăviceni, Dobromir banul a avut nepot, de frate sau, de soră, pe cu­ noscutul boer al lui Matei Basarab, Dumitru Fihşanu 22), fiu al lui Stanciu din Filiaşi 23). La Plăviceni figureaza într'adevăr un Stanciu (I 3), cu soţia Stăncuţa (14). Aceştia ar putea deci să fie Stanciu de la Filiaşi cu soţia sa, unchiu sau 'mătuşă ai cti- torului D ragomir. • Dacă încercăm să vedem În personagiul cu inscripţie ştearsă de la 9 pe cineva din neamul lui Dobromir, ne putem pierde în mai multe ipoteze. Intr 'adevăr, Dobrornir banul a mai avut nepot de frate pe un Oprea, care moşteneşte de la el Runculs- ), moşie ce am văzut că Dragomir vornicul zice, în diată, că a cumpărat-o cu banii soţiei sale. Se mai poate ca frate cu Dobromir să fi fost Calotă slugerul căruia, la 1587, i se atribue unele din satele 'lui Dobromir 25). De asemenea, la 1679, jupâneasa Neacşa a răposatului Fi­ senţa slugerul, cu fiii ei Drăguşin, Matei şi Fota, zice că Doamna Stanca li era "mătuşă" 26). Am văzut că inscripţia bisericii de la Plăviceni a fost redactată de Fisenţa, pe atunci (1648) logofăt. La 1657, ca martor într'un document, apare un "Stan Fisenţa" logofăt 27). La 1 6 58, Fisenţa, acnm sluger, este dovedit proprietar la Plăviccni, în hotar cu partea donată de Doamna Stanca 'epis­ copiei de Rârnnic 28). La 1663, se constată acolo şi un frate al lui Fisenţa, anume Dumitraşco 2\)), iar la 1 667 un fiu al lui Fisenţa, anume' Radu 30). Fisenţa era proprietar şi în Goeşti (DoIj), unde Ia 1605 avusese ocină un Petru din Plăviceni 31). In ce chip erau Fisenţa sau soţia sa Neacşa nepoţi ai Doamnei Stancăi, nu ştiu. 20) Filini, o. c 623.--Doc. din 7 Sept. 1587 şi din 24 Aprilie 1618, la Ştetu­ !(,'SCII, Dac. slavo-rorn., 268--9 şi 371. - 21.) Ştefulescu, Strâmba, p. 25 şi 29-30. 22) Fără boerie la 1619, mic postetnic 1627, vei pitar 1634, vei stolnic 1648. 23) Care era mort la 1619 (Ştefulescu, Strâmba 111 . Poate acelas cu Stanciu, riul lui Popa Gherghe, sau cu Stanciu din, Crasna , 24) Unde Dobromir banul făcuse biserică.vFjlitti, o. c, 623). 25) Ibid. \ 26) Acad. Rom. Ms. 2082, f. 167 verse. '27) Arhivele Olteniei, II. 224. \ 28) Acad. Ms, 2082, f. 165. ' 29) Ibid f. 165 versa. 30 larga, St, şi dac. V. 186. 31) Iorga, St. şi dac. VI. 460. 272. [273] Nici el, nici soţia, mCI copiii, nu figurează printre ctitori i de Ia Plăviceni. .. In sfârşit, nepot al Doamnei Stancăi este numit la J 603 ŞI un Balea spătarul, care la 1611 îşi vinde moşia de la Săteni (Dâm­ boviţa ) 32). Aşa dar, chiar dacă Stanciu de la 13 este Stanciu din Filiaşi şi chiar dacă personagiul cu inscripţie ştearsă de la 9 este cineva din neamul lui Dobromir banu, şi încă este sigur că ctitorul Dra­ gomir n'a reprezintat pe pereţii bisericii pe toti unchii sau mătuşele despre partea lui Dobromir. Dar, dacă a înfăţişat numai pe unii, se naşte Întrebarea, la care nu pot răspunde, după; care criteriu a ales Între ei 33). Cât priveşte neamul jupânesii Elinii, soţia lui Dragomir ctitorul, ştim numai, după testamentul ei 34) din 1655, că, a avut surori sterpe pe Stanca şi pe Calea şi nepoţi colaterali, dintre cari numeşte numai pe Papa, care la 1655 era tânăr neÎnsurat 35). Dacă la Pl ă- 32) .';it. D. Grecianu, Genealogii, I. 69, 290. II. 316. 33) Alătur (pag. 275) un tablou al neamului lui Dobromir banul. 34) Publicat în regeste de Iorga, o. c. v. 549. - Originalul la Acad. Rom. pachet 197, doc. 187. 35) Nu poate fi Papa Brâncoveanu, căci acesta era însurat şi avea copii la 1655, când a fost ucis. Nu poate fi Papa fiul Buzincăi comis, pentru că era paharnic Încă dela 1647.-Nu pare a fi Papa Buicescu, pentru că nici în biserica dela PIă­ viceni, nici În testamentul Ilinii, nu se Întâlneşte nici un nume care să amintească de neamul Buiceştilor. Domnul 1. Tuducescu bănueşte că ar fi vorba de Papa Il Grecianu, În care caz gellealog-ia Elinii ar fi următoarea: I Tatul din Bucşani log. 1574 + 1591 = Caplea Velica Boldeasca I ------ Stanca = Radu Buzescu vei ci ucer "1-161 (J I Maria t 1622 =Grigore pos­ telnic f. c. I Stanca =Fierea din Greci v. log. 1615 I Muşat i Papa J v. vornic i- 1632 I Drăghici v. vistier, ucis 1655 I Papa Il v. vistier, ucis 1675 I Stanca =. Stari II din Creţu­ leşti, vtori log. 1637 I I Radu Kretzulescu v to rt log. 1646 veI log. 1661 I Cale" I Elena = Drag omir v. vorn«- I Maria era ·1- 163:") = Iane Blag'odescu post. 273 [274] viceni figurează ° Stăncuţa (12) şi poate chiar o Stanca (la 15 unde nu se mai citeşte decât "St"), nu figurează însă nici o Calea. Aşa dar, nici întreg neamul jupâniţii Elinii nu figurează ' la PIăviceni .• Inscripţiile de deasupra chipurilor ctitoriceşti nu ne ajută nici ele la alte identificări. Sunt sau nume de boeri fără dregătorii, sau un· pahar[nic] fără nume (3), sau doi "logofeţi" (Dumitru la 12 şi Matei la 14), cari nu par să fie "mari logofeţi". Dar, chiar de ar fi "mari logofeţi", ar fi greu de a-i identifica numai pentru că s'ar găsi mari logofeţi cu aceste nume în divane între anii 155°, Mai de grabă mi se pare. că ar fi exactă arătarea ce se zice că ar fi cu­ prinzând un izvor azi incontrolabil, că soţia lui Dragomir vel vorriic ar fi fost Elina din Prooroci (sdupă anul 1635 între doc. mănăstirii Horezul, la Arh, Stat». O. G. Lecca, Familiile boereşti române. Buc.1909, p. 404). Pe câte ştiu, spiţa boerilor din Prooroci se prezintă astfel: I Maria călugăriţa era i' 1600 Radu clucer era t 1643 = Anca, sora Neacşăi din Vlăduleni I I Dumitru din Prooroci I fiică trăia 1600 I I Dumitraşco I Iordache era + 1696 I Papa post. = Maria Bălăcianu i n călugărie Marta, trăia:1695 I I Preda era + 1696 I Papa trăia 1696 Unul din aceşti Papa, ar putea fi cel pomenit în testamentul vornicesei Elena. \ \ \ 274 [275] ----: --------------------1--------- NEAMUL BANULUI DOBROMlR Ij Radu, Drăguşin, Matei, Fora N. N. r I I Fisenţa �Neacşa log. 1645 - trăia sluger 1658 1679 Voica = 1) = 2) Stan din Groşerea, 1595 Neagoe (din l-a) fiu fiu sau fiică ? Calotă sluger1586 Oprea de la Rnncu Balea spătar 1603. 1611 nepot al Doamnei Stancăi Dragomir v. armaş 1635 v, ban 1642, v. vornic 1643 i- 1653 Elena fiu (Stari, era t 1588) sau fiică (Neacşa, în călugărie Maria, trăia 1603) Stanca + 1603 =Dumitru ban = 1583 Mihai ban, apoi Voevod ------------ Dumitru Filişanu v. pitar 1634, v. stolnic 1648 fiu (Stanciu din Fi­ liasi) sau fiicn Gheorghe logofăt din Corbi şi Voinigeşti 1586 zis şi popa Gherghe Stanciu 1593 pare că era i- 1618 Mihail era + tânăr 1579 Dobrornir din Corbi, Bibeşri, Runcu şi Voinigeşti veI ban 1568 - 1583 era t 1586 = Vilaia sin Manea sin Mogoş I I I\J '1 01 [276] cam pe când trebue să fi trăit bunicii ctitorilor, şi 1648 când s'a făcut mărrăstirea 36). Rămâne Radu "v. ducer" de la 1 6, aşezat lângă Vilaia (17) soţia banului Dobromir (18). Dar, în răstimpul de la 1550 la 1648, nu cunosc alt mare ducer Radu în divane decât pe Radu Blilescu, care a murit la 1610. Prezenţa lui lânga Vilaia s'ar putea explica dacă admitem că era rudă cu aceasta, dar se ridică îndată. două obiecţiuni: una, că n 'aveau rost să figureze la Plăviceni rudele Vilaei, de oare ce Dragomir ctitorul nu era rud.i cu Vila ia, ci cu soţul ei, Dobromir; a doua, că ar fi trebuit să figureze nu numai Radu Buzescu, ci şi fraţii 37). Ar fi trebuit chiar, mai de grabă, să figureze Stroe Buzescu, pentru că de acesta ştim sigur că era rudă cu Vilaia: soţia sa, Sima, era nepoată de soră acesteia 38). 36) De fapt cunosc în acest interval numai un mare logofăr Dumitru, la 1587 (Ştefulescu, Doc. slavo-rom. 268-270), care apare şi la 1596 ca fost mare log. (Rev. de ist. arheol, şi filo!. anul II, vol, IV, 1885, p. 543), deosebit deci de Du­ mitru din Mogoşeşti şi Brăniştari, care la acea dată era numai ban de judeţ, şi de Dumitru vornic din Hotărani şi Epoteşti de la 1570.-Nu Cunosc nici un -rnare log. Matei, Un Matei log. din Cacova (Vâlcea) vinde la 1644 lni Matei Basarab moşie la Bărbăteşti în Vâlcea, pe care o avea de cumpărătoare (Acad, R.om. Ms, 1451, f. SS,-c, Giurescu. Despre beeri, 111 . 37) Iată o posibilă sPiţă a neamului Vilaei (cf . Rev, de isr, arheol, şi filol, XIV, p. 33 şi lll"m,-Stoica Nicolaescu, Doc. slavo-rom. 56. Mogoş ban Mog oş Spătar I Ghiura log. din Stăneşti 1537 = Vilaia Manea 1 Vilaia Dobromir veI ban 1568 Chirca Mihai postelnic era 'r tânăr 1579 1 fiică Gheorghe din Bogdăneş(i 1 Si111a I -1 -------1 Preda Harva i Maria�RaduBuzescl1 post. 154" v, armaşt1590 I -1 -----1 ---- Preda Radu Stroe Buzescu Buzescll BlI:::escu - v. clucer ·r·J6JO Se prea poate însa ca Mogoş spararul, ascendentul Buzeştilor, sa fi fost altă persoană decflt l\1ogoş, fără titulatură, t�\tM lui l\1anea şi bunicul Vilaei, şi în acest caz n'a existat nici o rudenie Între Vitala şi Buzeşti. La 1550 se întăreşte unui Manea moşiile Crusovut de jos şi Brasto�ăţ (Acad . Rom. pachet 188, doc. 67). La 1579 socrul banului Dobromir este numit Simei, sotia lui Stroe Buzescu .. "Maria Tudor post, 1:568 I Radu Radu 1:555 lVIaria, riica lui Pătraşcu Voda cel î3un I Raelu Bidiviu 1571 [Il sfârşit, confuzia ce face el, Kretzutescu poate sa mai deri ve elin trans­ misiunile moşiei Voinig eşt.i. Această moşie aparţine mai întâi, parte lui Tudor şi Stanciu elin Drăg oeşti (la 1590 boerii Dragoeşti aveau încă moşie în Voin.igeşti.­ lst. eparhiei Rămnic, p. 3U şi 335, parte Caplei Buzeasca, soţia lui Ghiorma 1, vel. post+-Pătraşcu Vodă cel Bun ia moşia ele la Caplea şi o dă zestre fiicei sale Maria, căsătorită cu Radu Dragoescu (Fihtti, Arhiva G. Gr. Cantacuzino, eloc. 101). Moşia revine apoi Caplei Buzeascăi şi trece apoi iari\ş la Radu Bieliviu, Drăgoescll (ibiel.) La 1569 o cum pară banul Dobromir (ibiel. eloc. 673). La moartea lui Do­ bromir, moşia Voinigeşti rămi1ne, parte văduvei saIe Tomanei (nu poate fi elecfl( alt nume al Vilaei) şi parte lui Gheorghe log. elin Corbi (Stefulescu, Slav o-rom 253, hrisov elin 1586). Tomana îşi Iasă partea nepoatei ei de soră Simei, soţia Iui Stroe Buzescu, şi astfel moşia revine la unul elin J3uzeşti (Filitti, o. c. doc. 673), Urmează, la 1587 proces Între Sima şi neamul soţului ei, Buzeştii, cari pierel 'ibid). Procesul continuă la 1628 şi tot Buzeştii pierel (ibiel). Pe Sima o moşteneşte fratele ei Chirca. Acesta, la 16:39, lasrt Voinigeştii lui Dragomir (ctitorul ele la Plrtviceni), nepotul banului Dobromir, şi astfel moşia revine : z se pro­ nunţă dz d. ex.: frunză = [rundză, brânză = brândză, Dumnezeu = Dunutiedzău. Consonantele m, IZ, l, urmate de esau i, se pronunţă cu ton muiat, d. ex.: scaun = scamn, scamnie, lemn = liămn, lieămnie, pâne = pânie, bine = binie, vie = vinie, vinieă; cui = cuniu, urso­ niu, strâgoniu, muroniu, valiă, văii, calieă, căli în loc de căi, văi. Alte deosebiri fonetice mai sunt: Vocala e se aude ca prece­ dată de un i (scurt): iăpure, iiniăriă, {lemnle. Vechiul diftong ea a dispărut, fiind înlocuit cu ia, d. ex.: deal=dial, gial, teacă=ciacâ; oa se (păstrează întreg. d. ex.: doamnă, o auă, doauă, oară bună=oră bună, ceas cu noroc; ă â asemenea se păstrează întregi, el. ex.: strein = străin, necaz = năcaz, noroc =năroc, ţigan = ţâgan, să­ nătos = sânătos, ţiţine = ţâţâni, etc. Deosebire morfologică: articularea substantivelor se face fără 1, De ex.: oma, copila, în loc de omul, copilul; sau cu lu înaintea numelor, d. ex.: lu fan, la Pătru, la copila, câllile la fon) copilu lu veşilllt. * * * In Banatul trunchiat ele astăzi, cât ţin dealurile şi priu văile rîurilor Beghei, Timiş, Poganici, Bârzava, Caraş şi Nera, până în linia Timişoara--Vârşet-Baziaş, poporaţiunea rurală îi Cur8,t" ro­ mânească. Numai pe ici-colea sunt risipiţi puţini Unguri, coloni­ zaţi de curând. Nemţii sunt aşezaţi la ora.şele Lugoj. şi CaraIl­ sebeş, sau în locurile montane: Graviţa, Bocşa, Reşi(:a etc. Valea Begheiuilli, dela Coştei peste Făget la Mureş, apOl Valea Bistrei la Caransebeş, e românească. Numai la cele 2-3 stabilimente industriale: Rusca Montană, Ferdinandsberg şi Nadrag, sunt puţini Nemţi; iar la coloniile Szapary, azi numit Ţipari, satul lui Bethlen (Bethlenhaza) etc., anume înfiinţate să maghiarizeze, sunt Unguri. Românii aceştia sunt la tip ca cei din Valea Streiuilli, 283 [284] trupeşte şi sufleteşte mai aspri ca ceilalţi bănăţeni. Vorbesc rar, sunt mai răbdurii şi se îndestulează cu puţin. Atât portul lor , cât şi limba vorbită, se deosebeşte În ceea ce priveşte rostirea vor­ belor. In Valea Timişului, cele mai Însemnate centre româneşti sunt Lugojul şi Caransebeşul. Aceste două oraşe Împreună. au avut rol Însemnat în istoria Banatului. La Lugoj s'a ţinut în 1 il 48 marea Adunare Naţională, în care fruntaşii Românilor bănăţeni au cerut Libertate, Frăţietate, Egalitate şi despărţirea bisericiască de Sârbi. Astăzi Lugojul ca şi în trecut e scaunul judeţului Severin, sediul unui episcop român' unit şi un izvor nesecat de însufleţire naţio­ nală, de unde peste jumătate de veac s'au condus luptele poli­ tice purtate de Românii bănăţeni contra stăpâuirii unguresti. Dela Lugoj spre Timişoara, cum şi în Valea Pog ăniciului peste Buziaş .la Gataia, neamul nostru e stăpân peste aceste părţi, cu toate că stăpânirea streiuă, prin coloniz ări de Unguri la Izgar, Vegvar-Tormac şi Nemţi la Bacova, Nichişoara .)i Maureni (Moritz­ Feld ), aduşi din lume, au căutat să ne sfărâme. Caransebeşul, oraş aproape românesc, cu episcopie veche greco­ ort., care cuprinde mai toţi Românii din Banat, are cele mai vechi institute culturale mai înalte, ca institutul teologic şi peda­ gogic, care sunt de peste cinci decenii un focar nestins de lumină ';ii cultură pentru întreg Banatul românesc. Iar ca sediul Comu­ nităţii de Avere a fostului regiment de grăniceri rom., hotărăşte caracterul întregei poporaţiuni dela Caransebcş la Orşova şi Valea Alrnăjului la Bozovici. Grănicerii fiind lungă vreme militarizaţi, deci crescuţi în aspra disciplină ostăşească, spiritul de ordine îi stăpâneşte şi acum. Această înrâurire a făcut apoi ca grănicerii să se deosebească mult de ceilalţi bănăţeni, după portul.lor aproape uniform, în sumane la cari prevalează culoarea neagră ori sur ă, Ei sunt mai tăcuţi şi mai stăruitori. Din Lugoj spre Bocşa în Valea Bârzavei şi dela Caransebeş peste Reşiţa la Oraviţa, În valea Caraşului, unde poporaţiuriea română e .cea mai veche, mai compactă şi mai selectă, s'a păstrat firea romană .in tip, limbă şi obiceiuri, mai bine ca ori unde; Însă şi aici sunt deosebiri uimitoare, mai ales În ceea ce priveşte firea şi portul. Pe când Românii din Valea Caraşului sunt oa­ meni voinici, harnici şi stăruitori, Bocşcnii, numiţi" Codren i " sau"Suseni" (dela Bocşa spre N.), sunt în genere oameni mal oachesi, mai mărunţi şi nu aşa avântaţi ca Or ăvicenii, cheltui­ tori şi .iubitori de petreceri şi lux. Centre de viaţă pentru popora­ ţiunea acestei părţi sunt: Oraviţa capitala judeţului Caras, Bocşa şi Reşiţa, Dela Resita spre S., la isvoarele Caraşului, se află o insulă mică în mijlocul măr ei de R�p1âni,-cele şeapte sate craşoveneşti: Craşova, Iabalcea., N errnct, L�pac, Vodnic, Rafnic, Clocotiei, ai cărora locuitori numiţi craşoveni ori cârşoveni, dela ţinutul care-I locuesc, sunt vreo 7000 suflete \ele origine balcanică şi se deose besc ele Români, atât prin tip, limbă şi port, c:'Lt: şi prin religie, 284 [285] fiind române-catolici. Intre ei vorbesc un dialect specific slav, care nu-i nici sârbesc, nici bulgar curat; la târg, ori în armată, cu streinii vorbesc numai româneşte. Craşovenii sunt oameni voi nici, însă rezervaţi, închişi şi neîncrez ători. Portul 'lor diferă cu­ totul .de al Românilor. Cojocul şi pieptarul au decor.'iritriun­ ghiulare din piele de miel negru, la mâneci, piept şi spate. Că­ masa si încălrămintea e la fel cu a Românilor. Femeile în loc de 'po�le şi cătrinţe au o învelitoare scurtă (fotă ) din p ănur ă de lână de coloare neagră, cu care se înfăşoară strâns împrejur; iar pe cap au un conciu bine ridicat. In fine sunt Românii bănăţeni, cari tr ăesc- în Banatul robit. dincolo de linia Timişoara- Vârşeţ pe câmpie sau la Pustă, Aceştia sunt Români de baştină, ori coloni din Oltenia, sau ca oieri veniţi mai târziu din Ardeal. Aşezându-se printre Sârbi şi Nemţi, au Înte­ meiat sate mari şi bogate, ca Satu Nou, Petruvasila, ori Banat­ Cornloş, Sân-Miclauşul-rnare, etc. Mig raţiunea oierilor ardeleni şi bănăţeni, din Caraşţ spre nisipiştea "Pesăc" dintre Deliblata şi Cubin, s 'a continuat până În timpul elin urmă. Aceşti oieri toamna s 'au co­ borît cu vitele (oi şi cai) la pustă ; primăvara s'au suit iarăşi la munţi. Cu toate asupririle vremurilor trecute şi amestecul de po­ poală Între care tr ăesc, ei şi-au păstrat până astăzi firea şi limba românească. Ne îndoim de viitor, gândindu-ne că vor sucomba sul? jugul de fier ce'I duc sub Sârbi, jug care va să fie cu mult mai greu chiar ca cel unguresc. Sârbi, afară de' 2-3 comune de lângă Dunăre, aproape nu mai sunt în Banatul românesc de azi. Ei sunt resfiraţi dela Vârşeţ spre Panciova şi Chichinda-mare în Banatul robit. Portul lor se deosebeşte de al Românilor, purtând mai tot anul pantaloni de p ănură albă, strâmţi şi înfloriţi cu amici. Cojocul scurt, cu elin la spate, asemenea e Înflorit cu mătase şi nu cu şinioare ca la Români; iar în picioare poartă opinci sau cisme. Femeile poartă numai .fuste nemţeşti şi se încalţă cu cisme ori ghete. Ele torc şi ţese' la război ca şi Româncele, producând adesea pături sau scoarţe numite "cilimuri" adevărat artistic lucrate. Şvabii, numiţi aici numai Nemţi, locuesc mai cu seamă la oraşe şi în jurul Timişoarei spre Mureş ; iar Ungurii în putine colonii risipi ţi ici -colea, Şvabii sunt oameni tăcu ţi, foarte mun­ citori şi de omenie. Ei iubesc ordinea şi curăţenia; iar În cultură Întrec pe ceilalţi conlocuitori Români, Sârbi şi Unguri. Şvabii au fost totdeauna o pildă bună pentru Românii bănăţeni, nu numai În lucrarea mai raţională a pământului, cât şi creşterea vitelor etc. Portul lor e numai civil sau orăşenesc. De fo desnaţionalizare a Românilor de aci 'nainte nu mai poate fi 'vorbă, când tot natu e cuprins de o mândrie naţională. că îi în România Mare. Dacă nu s'au stins Bănăţcnii până acum, contopindu-se în alte neamuri, teamă rii-e însă că vor pieri de aci 'nainte prin păcatul nesporirei, adoptând mai peste tot sistemul de doi copii, mai ales în Valea Caraşului şi în părţile unele sunt amestecaţi cu Sârbi şi Nemţi. Cauzele acestui rău social-naţional 285 [286] sunt unele condiţii de viaţă uşuratică, ca luxul şi rISIpa fără mar­ gini; apoi dorinţa de a ajunge la o mai rJare bună-stare mate­ rială, prin păstrarea intactă a averii, ceia ce nu ar fi posibil având mai mulţi copii, deoarece Românul bănăţean nu-şi dă copilul la meserie. Bogăţii naturale. 'Banatul nostru e un colţ de rai, binecuvântat de Dumnezeu cu toate productele naturii. Are munţi bogaţi În codri şi minerale, cu dealuri potrivite pentru pomi şi vii şi un şes (pusta) rnănos 'pentru cereale. Astfel deosebim trei regiuni naturale: 1) Regiunea muntoasă; II) Regiunea deluroasă; III) Regiunea şesoasă sau pusta. Regiunea muntoasă o formează Carpaţii bănăţeni, numiţi şi Carpaţii orientali, ce despart Banatul de Ardeal şi vechiul regat. Se întind până la Dunăre şi acopăr aproape Întregi judeţele Caraş şi Severin. La N. se ridică munnţii Poiana Rusca, Între râurile Bistra, Beghei şi Timiş, cu vârful Pageşul 1380 m. şi Rusca 1359 m. Mine şi fabrici de fier sunt la Nădragu şi Rusca Mon­ tană. Cariere· mari de marmoră la Bistra, Mărul şi Ruschiţa. Intre Bistra, Timiş şi Cerna, se întind cei mai înalţi munţi (fosta graniţă cu vechiul regat), cu vârfurile: Muntele Mic 1806 m., Ţarcu 2IOO rn., Godianu 2230 m., Gugu 2300 m.: iar în roman­ tica vale a Cernei e Domocletul I 190 m., cu Băile Herculane, scalde termale de renume european. Din Valea Timişului şi Nera spre V. se întind Munţii metaIici cu Semenicul 1450 m.; iar din Valea Nerei spre S. până în Dunăre sunt Munţii Alrnăjului : Craina şi Clisura, forrnând Între Drencova şi Orşova strârntoarea Căzane s au Porţile de Fier. Aici se găsesc bogatele straturi de cărbuni de peatră dela Reşiţa, Secula, Doman, Anina-Steerdorf, Berzasca-Eibenthal. Mari cantităţi de fier sunt la Ocna de Fier, Reşiţa, Dognecea, Bocşa, Bănia, Rudrăria, etc., cu renumitele stabilimente industriale pentru topirea şi prelucrarea fie­ rului dela Reşiţa şi Anina (peste 8000 lucrători). Mine de aur, argint, aramă şi plumb sunt la Dognecea, Ora viţa, Ciclova, Sasca şi Moldova Nouă; azi însă nu se mai esploatează, iar topitoarele, sunt deja riimicite. Afară de acestea se mai află cariere mari de peatră, de Granit şi Banatit la Maidan, Dolomit la Brădet ; apoi foarte multă peatră de var, carea dă var de calitate escelentă, ce se exporteazăpcste întreg Banatul. Regiunea deluroasă o formează ultimele ramuri ale Carpa­ ţilor bănăţeni, care se Întind spre V. şi cuprind judeţele Caraş­ Severin şi o parte din Timiş. Partea aceasta e formată din dea­ luri şi coline Jutoase-văroase, bine aşezate şi foarte roditoare În ce­ reale, poame, livezi mari de pruni În Caraş şi Severin şi podgorii' cu vii la Biserica-Albă, Vârşet, Silagi, etc. Aci aflăm vestitele isvoare de apă acră dela Buziaş. \ Tinutul şes os (pusta) se întinde la V. regi unei dealurilor până Ia Tisa şi cuprinde întreaga parte vestică a Banatului Între Timi­ şoara-Vârşet până Ia Tisa şi cursul inferior al Mureşului. Teri- 286 [287] toriul acesta, după scrutărilei geologilor, odinioară fusese un lac mare, până când apele vechiului Danubiu nu puteau resbate barierele Car­ paţilor balcanici dela Porţile de Fier. Numai după rumperea acestui perete despărţitor, a căreia cornplectă efectuare a cerut un timp îndelungat, apele lacului s'au scurs, lăsând sistemul fluvial de azi (Beghei, Timis, Bârzava, Caraş şi N era), ce traversează mănoasa câmpie banatică, compusă din argile şi loessuri, pe alocurea cu de­ posite mari de nisipuri, ca nisipiştea dela Deliblata-Cubin, numită şi pusta sau deşertul dela Dcliblata, având o suprafaţă de peste 400 Krn.p. Pe alocurea lăsând mocirle, ca cea dela Allibunar-Pan­ ciova, de o întindere foarte mare, azi deja canalizată, din carca s'a esploatat 'mult timp salitru, sau numeroasele mlaştine de pe lângă Tisa, care la secetă sunt acoperite cu o bogată eflorescenţă de sodă şi salitră, iar în timpuri ploioase se transformă în ade­ vărate lacuri. Insă spre a mări terenul prielnic agriculturii, fosta stăpânire austriacă, încă din secolul trecut s'a văzut îndemnată a seca bălţile şi mocirlile ; prin canalizarea Begheiului, Timiş şi Bârzava, a :pus stavilă inundărilor acestor rîuri, Iăcându-le tot odată navigabile; iar pentru promovarea comerciului, s'a trasat mai târziu o întinsă reţeauă de căi ferate, prefăcând astfel Banatul în adevărat Canaan al ţărei. Casa ţărănească la Românii bănăţeni e pretutindeni la fel. Zi­ dită în partea dela stradă, sau cel puţin cu frontul la drum; in­ trarea se face prin curte, "obor-vorieţ-avlie", unde de obiceiu este o tindă "cindă", târriăţ (ceardac) dinainte, din care intrăm în bucătărie, numită "casă"; aici îi "vatra focului, unde se gătesc bu­ catele, cuptorul de pâine numit "cuină-cuptoriţă", apoi maşina de gătit bucate "spahert". Peste vară, mulţi gătesc bucatele în o altă încăpere aparte din curte, ca să-şi ţină casa curată. In casă sau bucătărie mai sunt vasele de lipsă la găti rea bucatelor.' Pentru păstrarea lor (blide, taere, oale, etc., numite aci numai "vase"), este armariul numit "poliţă". La partea de către stradă a locuinţei, este o odae mai mare numită "soba mare" de paradă "paragie". Aici se primesc oaspeţi "goşcii", se ţin festivirăţile familiare: nuntă, botez, prasnic, etc. şi îi de comun mai bine mobilată. Paturi cu saltele umplute cu pae şi perini cu pene ori lână, aşternut cu pă­ turi de pânză. subţire; iar pentru acoperit sunt strae sau pături "po­ nevi" groase de lână, ori "duşeg" cu pene. Dulapuri sau ormane, în care se păstrează frumoasele ţesături naţionale. Pe lângă paturi este aşezată o bancă lungă cu răzimătoare, "scaun cu spacie". In mijlocul odăii .ori "între ferestre" e o masă vopsită frumos, iar de o parte şi de alta sunt scaune la fel. Pe păreţi sunt atârnate icoane, poze sau fotografii de ale membrilor familiei şi tablouri naţionale. In multe comune, familii mai cu stare, în locul acestora au introdus mobile scumpe de fabrică. Ici-colea mai sunt încă şi "cuniere" în care atârnă cearşafuri "şterguri =-peşchire" de pânză, ţesute cu chindisituri frumoase, ce servesc numai la înfrumuseţarea odăii. In spre curte, ori de către grădină .. e odaea mai mică, "soba 287 [288] Huca pentru Iocuit şi de dormit, tot cam la fel mobilată. La ca­ sele mai noui sunt odăile de comun podite cu scânduri "blane" de brad.:Multe familii ţin şi odaea aceasta de paradă, locuind iarna în bucătărie, mai ales când au .. .s ălaşe" sau "maerişte", or la câmp, unde petrec o parte din membrii familiei. Tinda sau târnaţul e dealungul casei, şi-îi destul de largă, să cuprindă. şi un pat, în care dorm vara copii ori vre-un bătrân. Sub casă de comun e celarul, pivnita, "podrum", în care se ţin iarna legume şi vasele cu beutură. La multe case mai este o Încăpere numită aici "că­ mară" sau "clief', care înlocueşte pivnita. In Banat este o mare deosebire Între casele dela "codru" şi între cele dela câmpie sau "pu�tă", fiind unele construite numai din lemn "bârne", iar celelalte numai din cărămidă; toate Însă. acoperite numai cu ţiglă. Unde Însă Românii locuesc în atingere cu Nemţii, au luat forma caselor nemţeşti cu mai multe încăperi. Pretutindeni se caută a avea case mai mari. mai luminoase si cu multe încăperi. . Curtea îi închisă cu zid, cu pălan de scânduri, ori cu gard de nuele. De multe ori acesta îi înlocuit cu celelalte clădiri "eco- . nomice: grajdiul pentru vite, grânarul sau hambariul pentru bu­ cate, şopron pentru cară, cotete pentru porci şi hoar ă etc., cari închid curtea din toate părţile. Din curte nu lipseşte nici fântâna cu cumpănă "ghiermăn" de scos apa, ici-colea înlocuită cu purnp ă şi jghiabul "vâlău" de adăpat vite. In multe părţi, poarta e sub un acoperiş cu casa; astfel intrarea se face printr'un şopron, formă. luată dela orăşeni. " In dosul casei e grădina de rând închisă cu gard de nuele, ori cu :pălan de scândură. In grădină e grămada de gunoi, clăi de fân, paie, tulei. La unii e şopronul "şopru", un acoperiş ri­ dicat în 4-6 stâlpi de lemn ori cărămidă, sub care se păstrează nutreţul, ce .n'a închepat în podul grajdului; iar în cealaltă parte a grădinii se cultivă legume de tot felul. ori pomi roditori. Se ştie că hrana naţională la Românii ii de pretutindeni e mă­ laiul şi mămăliga. La Românii bănăţeni, acestea se mănâncă mal rar, fiind înlocuită cu pâne de grâu, ori de secară, la locuri mal sărace. Pânea se face numai dospită, se coace în "ţest", un cup­ toraş de tuciu, în care se coace pâinea şi mălaiul la locurile dela codru, unde se mănâncă şi pâine şi mălai. La câmpie sau la pustă , unde se mănâncă. numai pâine, aceea se coace în cuptor şi mai multe deodată. Pâinea aceasta se ţine mai mult şi e mai sănătoasă şi mai gustoasă. Tot din pâine dospită pentru praznice şi pomene se fac colaci "colaşi" impletiţi în diferite forme. De câte ori se coace pâine, se mai fac "lipini" umplute cu brânză, cu lictar de prune, .ori se. fac "turcie fripcie în untură". In Dumineci şi săr­ bători, din făină mai albă, se �ac colaci sau cozonaci, cu zăhar, ouă, brânză, lictar şi "scoverzi'\ clătire, etc. Mărnăliga se mă­ nâncă numai proaspătă "caldă" CU brânză ori cu lapte. Pâinea ori mălaiul se mănâncă totdeauna cu legume "fier- 288 [289] tură" ori "dzamă", care-i indispensabilă în fiecare ZI. Legumea s{; face de dulce "de slastă" ori de post; adecă se prăjeşte puţină făină În untură ori în oleu , numită aici "prăjitură de slasră.s--de post". Cu legume se consumă multă carne afurnată, ori slăină­ "clisă". Carne proaspătă se mănâncă fiartă ca tocană, npapri­ caş", ori "carnie friptă supt ţăst", cu cartofi, lângă care se pun şi acrituri: crastaveţi, ardei, pipară, patlagele "părădăici", sfecle cu hrean. Vara pentru lucrătorii de câmp numiţi "argaţi,-năimiţi,-­ năimitori", pe lângă plată mare se gătesc totdeauna din bucatele cele mai bune, parte ca să fie "gazda lăudată", parte .ca să mai vină. şi de altă dată la lucru. La Românii bănăţeni, e foarte lăţit obiceiul, luat dela Nemţi, ca la' sărbători, praznice, nunţi, botezuri etc. să se mănânce "tăie­ ţei" În supă de carne de vită ori de hoară,. apoi carnea cu sos de pătlăgele, hrean, indispensabilele sarmale "sarme", carne friptă cu cartofi 'şi "şieva dă fănină" (cozonaci). Cafeaua şi ceaiul, se beau rar şi numai de oameni morboşi. Beuturi obicinuite sunt: rachiul, răchia caldă � ceaiul românesc şi vinul, de care bănă­ ţeanul are din belşug, totdeauna din.,agrul" său propriu. Berea se bea .rnai cu seamă vara la sărbători. (Sfârşitul îu No, viitor) •••••••••••• Romulus S. Molin. Creştinarea unui turc craiovean În secolul trecut Intrunul din pachetele necatalogate ale Arhivelor Statului din Bucureşti, provenite din depozitele Epitropiei Sf. Mormânt, se gă­ sesc foarte multe documente din secolul trecut, referitoare la Mă­ năstirea Jitianu, de lângă Craiova. Intre ele am putut afla o co­ respondenţă urmată Între ,Episcopul Calinic al Râmnicului-N ou­ lui-Severin şi Egumenul mănăstirii. In ea se vorbeşte de trecerea la creştinism, În legea ortodoxă, a unui turc. Egumenul Daniil Jitianu 1) se bucură de aceasta şi cu multi.'! grabă Îndeplineşte cele ce i se ordonă de Episcopie, deoarece e foarte mulţumit că! a fost aleasă Mănăsii ea j i-ian pentru caticumenia neofitului. Dar cu toată râvna depusă, el nu are parte sa vadă botezul, căci moare probabil după 9 Martie [862, când i se adre­ sează U.nI raport al Preotului Pavel 2 ). In 2 Aprilie e mort cu si­ guranţă, deoarece am aflat Înştiinţarea tribunalului, prin care se aduce la cunoştinţă facerea catagrafiei celor rămase de la răpo­ satul, în ziua de 3 Aprilie, din care totdeodată rezultă că decesul se întâmplase ceva mai înainte 3). Din ce1eobservate reese că proropopul ar fi cel ce determină De neofit la creştinism, iar egumenul îi deschide drumul învătătu 1) Tribunalul, prin adresa sa, îl numeşte -Arhim. Dorotei Ji(;allll . 2) V. actele dela pag. 29fJ-�05. :3) v. aceleasi acte. 289 [290] -'-'i'"U'--, .l Udle ca ŞI Nicolache Pană, naşul, să fi contri­ buit o parte la făptuirea creştinării. Un raport arată că botezul s'a făcut În ziua de 23 Aprilie, dar şi după această dată din corespondenţă ar urma că încă nu s'a efectuat." E sigur Însă că botezul s'a făcut în ziua de Sf. Gheorghe,dândui-se chiar Turcului numele de Gheorghe 5). * Iată cum stau lucrurile: In 186 r, protopopia de Craiova înştiinţează pe Episcopul Ca­ linic, prin două rapoarte sub N o. r 2 58 şi r 429, că un oarecare Turc, Asan 6) Seiclamat, doreşte să treacă la creştinism. Tot odată pro· topopiatul Înştiinţează Episcopia că noul caticumen a şi fost dat la, o biserică din oraş ca să înceapă pregătirea botezului: post, ru­ găciune, pocăinţă. Deşi venit În ţară numai' de şease ani, iar în Craiova stabilit de doui ani şi jumătate, infidelul rnahometan se hotărăşte să pă­ răsească religia sa şi să treacă la credinţa ghiaprilor. Ce îl va fi determinat oare? Din' conţinutul corespondenţii asupra acestui lucru nu putem bănui nici că au fost cauze. sentimentale care I-au făcut să abjure vechea credinţă, nici că urmărea vre-o situaţie în ţară. Venit aşa de curând, cred că nici limba n'a deprins-o bine, aşa că acestea sunt excluse. Fapt este că Turcul,-abia de 35 de ani 7), deci om în puterea vârstei, - fiind în legătură cu feţe bisericeşti din oraş, cum ar fi protopopul, care probabil a fost un bun misionar craiovean, s'a hotărît la acest act. Tot din corespondenţa urmată vedem că i se impun multe condiţiuni de urmat şi el fără a cârti imediat le şi îndeplineşte. Zelul caticumenului întrece chiar aşteptările, căci supra veghetorii 1 ui cer cu stăruinţă Episcopiei să reducă mereu din obligaţiuni, deoarece Turcul arată deosebit zel şi mare râvnă de a se boteza cât mai repede. Publicarea acestei corespondenţe (vezi rubrica "Oltenia Isto­ rică", pag. 299-305;" e interesantă şi ca material pentru istoria bise­ ricească a Craiovii, mai ales pentru activitatea episcopului Calinic, figură austeră şi glorioasă în analele episcopale, şi a bărbaţilor cu cari s'a ajutat el. Aurelian Sacerdoţeanu . •••••••••••• \ 4) V. raportul. din 30 Aprilie 1862, loc. cit. 5) V. răspunsul ordonanţei din 2 Aplil 1862, loc. cit. 6) Alias Ali. , 7) V. loc. cit. scrisoarea Episc. Caliniţ din 1 Martie 1862, 290 ,i [291] : ••••••••••••••••••••••••••• � •• a ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• : • • I PI<71JRI ISTORIce osre-e I • • : ...........................................................•.......... : Ilie Ştirbei Ilie Ştirbei face parte din ciclul oltenilor patrioţi, tot ai perioadei revoluţionare de la 1716, ai 'acelei epoci care a urmat morţei lui 'Mihai-Viteazu, şi care a creat în ţară partidul politic na­ ţional, cu tendinţe democratice, şi naţionaliste, având ca ţel sdro- birea partidei greceşti, a domniilor grecisate (16 J J - 1716), pream­ bulul domniei fanarioţilor. Ilie Ştirbei, fiul lui Constantin Ştirbei, mare ban de Craiova 291 [292] �y�'CU UC; Lct, lSVOr" J. �1 îşi petrece tinereţea, cu primii ani din căsătoria sa, la Bălceştii din Gorj, moşie a· soţiei sale Despa, fiica căpitanului Barbu Bengescu. ' Bengeştii şi Bălceştii ereau în veacul al XVII-lea cele două. focare naţionaliste din Gorj. In J 732, chiar Ilie Ştirbei ridică în Bălcesti o biserică, după-ce în 1729 unchi-său, vestitul Staicu Ben­ gescu; o ridicase pe cea din Bengeşti. Cariera politică a lui Ilie Ştirbei ajunge la apogeu în vremea domniei lui Nicolae Vodă Mavrocordat. Până atunci urcase dife­ rite ranguri boereşti, însă fără a fi jucat un rol în istorie, căci nici evenimente importante nu prilejise aceasta. Cu ocaziunea răs-' vrătirei din 1 7I 6 şi a detronărei lui Nicolae Mavrocordat de către boerii din partida naţională a ţărei, Ilie Ştirbei se amestecă printre dânşii, devenind unul din capii revoluţiunei. Aşa în 1717 îl găsim semnat într'un memoriu către princi­ pele Eugeniu de Savoia, alături de compatriotii săi: Banul Radu Popescu, Şerban Bojoreanu, Grigorie Băleanu, Radu Golescu, Eus­ tatie Leordeanu, Barbu Grecianu, Petru Obedeanu, Matei Kreţu­ lescu, Vintilă Bucşeanu, Drăghici Bălăcianu şi Constantin Br ăiloiu, prin care toţi aceştia cer Înlăturarea de la domnie a lui Ion Mavrocordat şi numirea lui Gheorghe Cantacuzino, fiul lui Şerban­ Voevod, care fusese şi el unul din capii partidei naţionale. In acesr memoriu al lor se descriu toate abuzurile şi arbitrariile din ţară 3). In 23 Septemvrie acelaşi an, vedem pe Ilie Ştirbei cu titlul de vistier, scriind iar lui Eugeniu de Savoia, dinpreună cu alţi beeri. Se ştie că după lupta de la Peter Wardein dintre Turci şi Nemţi, din vremea lui Nicolae Vodă Mavrocordat, unde fusese organizat a se lupta şi un corp de oştire românească de' 3000 de oameni, comandaţi de PetreObedeanu, survine pacea de la Passarovitz, prin care se trece protectoratul Olteniei, dela Turcia, la Sfântul Imperiu. Cu "această -ocaziune partida naţională a ţărei se hotă­ reşte a adresa un lung memoriu împăratului Carol al VI-lea la Viena.' Cu acest memoriu sunt însărcinaţi să se ducă la Viena Radu Golescu, mare Spătar al Ţărei , Ilie Ştirbei,' mare vistier şi ele­ ricul Ion Abraam. Acest memoriu, care e un adevărat program politic şi economic, este înmânat direct Împăratului de deputa­ ţiunea românească în 1718. In el se vorbeşte de bogă ţiile minerale ale ţărei noastre, de fier, de, pucioasă, .de argint şi aur, de co­ merţul pe Dunăre, de Transilvania-c-cu alusiune la unire=-, ele 1) O mare familie azi stinsă. \ ! " .: 2) Mai erea şi rarnura vlui Cernica Ştirbei, stinsă în secolul trecut. Din ramura lui Horvat dela Isvor s'au format două familii: unii s'au numit Isvorani şi ceilalţi Ştirbei. Din această din urmă 'ramură s'a coborît Barbu Ştirbei, vistier şi vornic, Însurat cu Ecaterina Creţulescu, care adoptă pe Barbu Bibescu, dându-i numele său de Ştirbei, sub care îl cunoaştem că a domnit în Muntenia. 3) Vezi orig. in Voi. VI, Col. de do\ Hurmuzaki, pag. 192; el poartă data. de 14 Sept. 1717. , 292 \ � I [293] domnii naţionale: "Voivodul care va li să se aieagă pe viitor să nu. tie străin, nici grec, ci Român adevărat, pentru că născut din ţarăţ v« avea totdeauna milă de patria sa, şi va căuta să trăească În pace cu vecinii, unde străinul ca lin neumblat în trebi, dă motiv de supărare şi ca stoarceri nedrepte nimiceşte averea supuşilor săraci", Aceleaşi motive deci ca şi în programul revoluţionar şi pa­ trrotic al lui Tudor Vladimirescu din 1821. Se mai cerea şi domnie pe viaţă, "Voivodul să nu să poată scoate fără reclamaţiunea comună. a boerilor, ci să se lase până la termenul din urmă al vieţei sale, pentru că schimbările de Domnii se făcusă totdeauna cu mare pa­ gubă ţărei 1 )". Acest memoriu fu citit în Viena mai îrltâi de ge­ neralul Steinville, comandantul trupelor din Transilvania şi apoi acesta introduse deputaţiuriea la împărat,-în 16 Martie 17 [ 8. , Rezultatul acestei audienţe şi a celor scrise în memoriu, fu în sensul politicei dorite din acel timp, căci Oltenia trecu sub protectoratul Austriei până la 17 39( tractatul de Belgrad). Par­ tida naţională a ţărei voia atunci să scoată definitiv ţările române de 'sub suzeranitatea Turciei, ca să se isprăvească 'odată neajun­ surile provenind din această situaţiune. Cum ţara, însă nu putea trăi singură, ei voiau .s'o pue sub protectoratul unei ţări civilizate, cum erea atunci Sfântul Imperiu. Această politică a reuşit în parte, căci dacă ei nu isbutir ă a trece întreaga Muntenie , reuşiră însă numai cu Oltenia. Atunci se organizează administraţiunea în Oltenia de către curtea din Viena. In capul guvernului se numeşte un Ban," ca ;i în vechime; acesta fu Gheoghe Cantacuzino, fiul Voevodului Şerban, pe care naţionaliştii îl cerură domn în toată ţara; ca Con­ silieri, cu titlu de consilieri sau' comisari împărăteşti, patru boeri din fruntea conducătorilor Olteniei, cari fură rând pe rând:, Dositei Brăiloiu (fiul Banului Cornea ), Staicu Bengescu, Constan­ tin Strâmbeanu, Ioan Băleanu, Ştefan Pârşcoveanu, Ilie Ştirbei, Mihail Glogoveanu, Matei Glogoveanu şi Constantin Obedeanu 2 i. Ce e curios şi contra obiceiului ţărei, vedem pe unii din aceşti beeri începând a semna, când corespondeau cu Viena, prin par­ ticula nobiliară "de" sau "von". Aşa de pildă, Într'un raport din 1731, Iunie 23, trimes din Craiova comitelui Wallis la Viena, de către consilierii Pârşco­ veanu, Ştirbei, şi Băleanu, ei iscălesc: "Ştefan de Pârscoveanu, Ioan de Ballianui, Elias de Ştirbei" 3). Ilie Ştirbei dispare din viaţă şi din istorie, după ce-şi făcuse datoria pe deplin către Oltenia sa, pe care o sluji cu credinţă şi cu iubire aci �n Bălceşti, în aceşti legendari Bălceşti, moşie care venise în neamul soţiei sale Despa Bengescu tocmai ele la Căpitanul Mihai Cepleanul, din zilele lui Mihnea-Vodă, în 1577, pe care şi acţsta o vându Banului Ghiorma al Craiovei, iar fiii 1) Vezi memoriul în Mag. Ist., Vol. 4. pag. 179 şi unn. al lui Bălcescu, iar orig. la Arhiva Minist. de răsboi din Viena. 2) Vezi VoI. VI, doc. Hurm., pag. 424; revista Jiul No. 7. 3) Vezi Voi VI, Col. de doc. Hurrn., pag 424. 3 293 [294] Const. V. Obedeanu. săi Alexandru şi Dumitraşco o vând, în 1659, Căpitanului Barbu Bengescu, pe a cărui fiică Despa o luă în căsătorie Ilie Ştirbei. Aci el cu soţia sa ridicară biserică, în tinda căreia se văd chipu­ rile lor zugrăvite şi azi. Din întreaga această politică a partidei naţionale de atunci, care urmărea alipirea ţărilor române la casa de Austria, în loc de Turci, se poate înţelege că, în mod deghizat, am fi putut -,-avea o unire cu Transilvania, care ar fi ,mers nu se .ştie cât; am fi trăit, poate, mai în civilizaţie, fiind în contact cu occidentul În loc de orient. La o ruptură însă, nu se ştie dacă ne-am fi întors la matcă singuri, ori cu fraţii noştri "Ardelenii"; Providenţa ar fi putut numai deslega. Intenţiunea însă a naţionaliştilor de la 1716, cari au dus firul acestei politice croiră de Mihai-Viteazu, a fost de sigur patriotă şi cinstită. Ea a reuşit în parte şi a avut un merit în istorie, căci a pus în discuţiune emanciparea noastră de sub suzeranitatea otomană; şi a cerut, atunci, în 1 716, domnii pământene, şi pe viaţă, ca şi marele Tudor, dar cu un veac mai târziu. Au -căzut poate; cum zice nemuritorul Bălcescu, şi unii şi altul, jertfă patriotismului Ior; dar şi-au făcut barem datoria către gene­ raţiunile viitoare ale acestui 'neam care a fost atât de crudiD- \ cercat. \ , \ •••••••••••• 294 r [295] •••• m ••••••••••••••••••• •••••••••••••••••••••••••••••• •••••••••••••••••• • • • • i ObTeHIA ISTORICA 5 y • • • �.D ••••••• � ••••••••••••••••••••••••••••• • •••••••••••••••••••••••••••••• : DOCUMENTE Foaie de zestre 1) a Mariei Locusteailca Logoieteasa, dată iiicei sale Bălaşa Fă doamne mila ta spre noi, precum am I nădăjduit spre tine. Făcutu-s'au această foaie de zestre ce s'au dat tic ei mele Bălaşi precum scrie în jos, anume să fie întru cea mai de pre urmă însciintare şi încredinţare la cei ce s'ar cuveni, întărim cu iscălitura mea şi cu a mărturiilor ce s'au întâmplat la această tocmeală. Un rând de haine de atlas cu flori de fir, cu blana de san­ geap.-Un rând de haine de atlas cu fiori de fir, îmblănit cu cacom.-O jubea ghermesut cu fiori de fir, cu blana de cacom.c­ O rochie de tulpan, cu antereu ei. - Un rând de haine de şaliu îmblănit cu sangeap, - O pereche de cercei de aur cu zamfir.­ Un inel de aur cu zamfir. - 200 talere, adecă două-sute pentru mărgăritari. - 600 talere, adecă şease-sute bani gata. - 3 suflete ţigani. - 8 boi de jug.-- 8 vaci cu lapte. - 15 eapefatătoare. -- 20 oi cu miel.-Partea mea de moşie din Locusteni.-Partea mea de moşie din Predeşti. - Partea mea de moşie din Urecheşti. ­ Moara jumătate din Predeşti. - 6 zile de moară din Greaca. - 5 zile elin moara Popei. ----.-- 1 (loc rupt în original) lanu lor ele sărrnă i-> O malotea cu crasac.- Casele din Craiova jumătate.­ Viea de la Locusteni jumătate.- 12 tipsii de cositor. - 12 taiere de cositor. - 12 perechi de cuţite, cu lingurile lor.- Un lighian cu ibricu lui. - Un covor de Tarigrad.-Un bocealăc de nun. - 2 mese mari. - 22 şervete. - 2 mărămi de obraz. - 2 mărămi de mâini.-2 scoarţe de pat.-5 cămăşi borangic femeieşti. - 2 ii cu. fir.-2 cu mătase. - 2 cămăşi cu margine voiniceşti. - O cămaşă cusută voinicească. - Un cearşaf de borangic. - Aşternutu dupe obicei.--Şi al treilea parte ce i se cuvine de la răposatu ginere meu Nicolae Mărgăritescu, dupe cum se cuprinde din comisionul ce este făcut de d-lui Cluceru Băbeanu (loc rupt) Logofetu Co­ standin Tărnăveanu ce sunt primiţi i erocriţi. Maria Locusteanca Logofeteasa, D. Viişoreanu, Armaşu, martor. 1) Comunicată in copie legalizată şi efectuată la Arhivele Statului. Docu­ mentul aparţine Doamnei Olga Gen. P. Gigurtu. 295 [296] Cele ce am mai primit de la Dumnia-ei maica soacră-mea, tot zestre, afară din cele ce sant arătate mai sus: Talere 150, adecă una sută cinci-zeci. --- 63 oi cu capre. - 16 capete de cal.-(loc rupt în original). 1790. Ianuarie 24. II ••••••••••• Catagrafia 1) de toată perensia casei răposatului Constantin Poenariu, biv ftori Logofăt Din anul 1799 Iunie 10. Moşia Floreşti din sud Mehedinti, cu via de acolo, cu moară în apa Gilortului, cu două perechi de pietri, cu heleşteu şi cu cuprinsu, după cum să află. Moşia Giormanu din sud Dolj cu via, cu casele i biserică ele piatră şi cu cuprinsul, după cum se află. Locul de casă elin Craiova de la Podbaniţă. Tiganii ce se află în păr: Pătru Tiganu,-Rada ţigan ca lui,-Şapte copii ai lui, feciori i fete, - Iacov, fiul lui Petru, - Stoiana Tiganca, fata Pe­ trului.s-Nedelea, fii-sa,--Mitrana, ţiganca, fata Petrului, - Tudor, fiiu-său.v-Maria ţiganca, - Floarea, fii-sa, - Ioana, fii-sa, - Stana, tiganca, fata Sorii,-Florea ţiganu, copilu Sorii,--Coman, fecioru lui Tudor, adecă 20 (două-zeci suflete. Altă perensie 2) O icoană inbrăcată cu argint i eloi galbeni (t. 50). -40 găl­ benaşi (t. 50).- 7 şiruri mărgăritare (t. 360). - Un inel de aur cu smaragd (t. 30).-Un inel de aur cu zamfir în mijloc şi cu petri­ cele (t. 20).-Un inel de aur pe roze (t. 25). - Un inel de aur cu zamfir mai mare (t. 50).-Un inel de aur cu piatră roşie (t. 20).­ O antică (t. 20). - Un tacâm de cuţite de 'argint cu lingurile lor i 2 solniţe poleite (t. 300). - Un ceasornic franţuzesc (1. 50). - Un cuţit taban cu teaca de argint, dramuri 35 (t. 17).- Un topaz de argint, dramuri 85 (t. 25). O păreche de suiele poleite, dramuri 27 (t. 8.90). -r-r- O păreche suiele de argint, mai mare dramuri 14 (t, 15.30).-6 Farfurii ele argint cu feligenele lor, dramuri 49 (t. 11). -12 părechi cuţite cu lingurile lor de (cuvânt indescifrabil) (t. 15). Un biniş enghiurşal inblănit cu sanjap negru (1. 95). - O giubea lungă de ghermesut inblănită cu guşi (1. 40). -- O rochie de mal­ dechi cu anteriu ei (1. 15).-0 cortă (1. 10).-0 butcă cu ham urile lor, după cum se aflăjr. 70).�4 telegari nemţeşti (1. 240).-Un si­ pet (1. 8). - O schatolcă cu clondirile de cleştar (t. 12). - O ladă mare (t. 5).-Un cazan mare (t; 37).-Un căzăior ele vutcă (t. 12).- 2 sfeşnice (t. 4).-0 păreche călimar (t. 2).-Un macat cu perinele l) Con.1Unicat'\ de Doamna Olga\General. P. Gigurtu, în transcrierea după original făcută la Arhivele Statului în 1$89. ' 2) Cifrele din paranteză, după fiecye articol, reprezintă evaluarea obiecte­ lor în taleri şi bani vechi. 296 ! t , [297] lui (t. 14).:-0 scoarţă vărgată (t. 7).-2 cergi (t. 6).-4 saci (t. 3).­ Un felin ar (t. 1).--0 păreche fiară de plug (t. 4).-Un vad de moară la Giorocel (t. 80). --Un mindir de lână vărgat şi umplut cu lână (t. 7).-Casele dela Lăcusteni cu �oiş?ru Jt. 110).---:-0 masă de mijloc (t. 5).-2 gevrele (t. 2).-13 cotun panza borangic (t. 9.90).-0 ma­ hramă cusută cu fir (t. 8).-7 basmale cusute (t. 21). - Un cântar mare (t. 3).-Un ochian (t. 2).-12 mărci ele stupi la Murta în seama lui Iordache (t. 18).--26 mătci ele stupi, elin 51 ce sunt la Floreşti (t. 39).-17 oi sterpe însă 17 (t. 21.30).-0 malotea inblănită cu curcă (t. 60). -- O rochie de şaliu in, un benesaichi înblănit cu sangiap, ce s'au elat de pomană pentru reposata Bălaşa. Adecă 2081.105 două mii optzeci şi unul taleri şi bani o sută cinci, care s'au elat în lipsa zestrei răposatei Balaşii, Tot perensie Un ceasornic ele argint (t. 30). - Un giar (t. 30). -- Un biniş de postav inblănit (t. 20).-0 tatarcă de postav înblănită cu curcă (t. 60).-0 scurteică atlas înblănită cu cacom (t. 26). O blană de curcă de tătarcă femeiască (t. 40).-Un biniş atlas vechiu înblănit cu cacom (t. 26).-0 blană de curcă de tatarcă femeiască (t. 2a).­ Un brău tacligiar civit (t. 7).--Un cojoc ele lup (t, 15).-Un polog (t. 5).- O ha şa de postav cu şireturi (t. 20).- O lădiţă (t, 2). - O scoarţă aleasă (t. 10).--0 păreche alţiţă cu fir (t. 3).-25 mătci de stupi Jin cei la Floreşti, Adecă tal eri 364.60 trei sute şeasezeci şi patru şi jumătate, care s'au elat în lipsa zestrelor răposatei Zeiţei, soţia răposatului cea dintăi. Lipsa zestrei răposatei Bălaşii soţia răposatului Constanelin Po enaru, cum arată: Un rănd de haine ele atlas cu flori ele fir, inblănite cu san­ giap (t. 200). - O giubea ghermesută cu flori ele fir inblănită în cacorn (t. 63).- O rochie tulpan, cu antereu ei (t. 17). - Un rănd de haine ele şaliu înblănit cu sangiap (t. 45). - O rnalotea crasac (t. 50).--2 cămăşi voinice şti cu margine (t. 25).-0 cămaşă cusută voinicească (t. 15).-5 cămăşi ele borangic femeeşti (t, 30).-- O ie cu fir (t. 15) - Pentru mărgăritari (t. 200). - Bani gata (t. 600). ­ Bani gata (t. 150).-0 tilivichie altănuluc inblănit cu cacom (t.22). - 12 capete cai, însă 10 mănzi (t. 70).-Un viţel (t, 3).-6 servere (t. 6).-0 basma de bocealăcu nunului (t. 6).-0 ie cu matasă (t. 10). --O perină mare dn borangic (t. 2).- 2 perini mici asemenea (t. 2). - 12 părechi cuţite cu Iingurile lor. -- In total taleri 1540. Lipsa dintr'ai treilea parte ce au luat răposata Bălăşa ele la răposatu Nicolae Mărgăritescu : Un loc ele casă în Caracal (t. 40). - Un binişi de postav în­ blănit cu guşi (t. 50). - Un raf ele tumbac (t. 10). - 8 capete cai (t. 80). - 2 vaci cu viţei i o junincă (t. 16). - Bani gata 40, 28.­ Aclică (t. 2143, 28, taI eri) elouă mii una sută patru-zeci şi trei şi banielou�l-zeci şi opt. . Lipsa zestrei r�lposatei Zoiţii, soţia r�lposatului Constanelin Poenaru, ce au ţinut-o Îţ1tâi, cum arat[t: Un rând de haine ele atlas în şatrange cu zefir Îţ1bIănit cu cacom i tilivichie aseme11ea (t. 400).-- Un rând de haine atlas în 297 [298] şantrange cu Hori de mătasă, înblănit cu sangiap i tilivichie ase­ menea, (t. 124).� Un bohcealăc de nun (t. 25). -- Un bohcealăc de socru (t. 25).�Un bohcealăc de ginere (t. 25). � 6 ie cu fir (t. 90).-- 5 ie cu mătasă (t. 50). � O ie de soacră cu fir (t. 15). � O basma grea cu fir de schimb (t. 6). � O mahramă grea cu fir de soacră (t, 8). �O scoarţă de Ţarigrad (t. 16). � O plapomă de cutnie de Hindia (t. 12).- O căruţă de poşte, cu 2 telegari cu hamurile lor (t. 100).-8 boi (t. 80).�8 vaci (t. 48). -- 20 oi (t, 20). � 20 mătci de stup (t. 20).�12 tipsii cositor (t. 15). -12 taleri asemenea (t. 7).- 12 părechi cuţite cu lingurile lor (t. 6). � Un prosop de obraz cusut (t. 6).-Un prosop de obraz, cusut cu fir i peteala (t. 15).­ In total t. 1113. Darurile ce au dat răposatu Constandin Poenaru nuroră-sa Ilincăi : 3 iepe cu mănzi (t. 40).�1O oi (t. 15).-Adică 55 taleri, cinci­ zeci şi cinci lipsă din daruri, afară de un suflet de ţigan care l'au dăruit răposa tu norori-sa, ce şi l'au primit. . Cu suma de sus (t. 1113), fac 1168, adecă una mie una sută şase-zeci şi opt. Datoriile răposatului Constandin Poenaru, cum arată : La răposatu Gligorie, cu care datorie au încărcat pe D-ei Logofeteasă Maria Locusteanca, ce au luat din banii Dvei, ce să afla la Gligorie (t. 687, 60).�La talere 687 bani 60 dobânda de la aceşti mai sus bani câte talere 9 la pungă, de când i s'au dat asupra D-ei cu comision de la leatu 1796 Iunie 6, pănă la lea tu 98 Martie, care fac un an şi 9 luni (t. 107, 75). � Ce i au luat răposatul de la Răcoviceanu bani ai D-ei (t. 108). -- Dobânda la aceşti bani de la leat 1702 August 31 până la leatu 98 Martie, pe an 5 I!:J (t. 49, 60). - Adecă taleri 952, 75, nouă sute cinci-zeci şi doi, bani şapte-zeci şi cinci.s-La Kir Tudoran Mihail (t. 310.­ La neguţătorii ce au cumpărat neşte fân, la Floreşti (t. 70).­ Simbria lui Dumitru sluga ce are să ia (t. 33, 60.-Adecă 1366,15 tal eri (una mie trei sute şease-zeci şi şase 1336, bani cinci-spre zece). Adunarea sumelor. T. 2143, lipsa zestrei răp. Bălaşii precum înapoi se arată. T. 2081, i s'au dat din perensie, după cum înapoi se arate! anume. T. 62, adecă şease-zeci şi doi, rămâne datoare casa a înplini. T. 1162, lipsa zestrei răposatei Zoiţii, soţia cea dintăi a răposatului. T. 364, i s'au dat din perensie, după cum înapoi să arată anume. T. 804, adecă opt sute patru rămâne casa datoare a înplini. T. 1366, suma datoriilor după cum înapoi în condice se arată anume. T. 62, rămâne casa datoare la lipsa zestrelor răposatei Bălaşii, după cum mai sus se vede. T. 804, rămâne casa datoare la lipsa zestrelor răposatei Zeiţei, soţia răp�satului cea dintăi. . T. 2232, adecă două-mii două sute trei-zeci şi doi, toată suma datoriilor care rămâne casa datoare să-i răspunză. 20 suflete de ţigani, care sunt de perensia răposatului Con- 298 [299] standin Poenaru, şi s'au împărţit în două, adecă zece s'au dat partea d-lui Ioniţă Poenaru, fiul reposatului Constandin Poenariul, şi zece s'au dat Dvei Sătticăi, fiicei răposatului Constandin Poe­ naru, Dumnealui Ioniţă şi Dumneaei Săftica, fraţii vitregi, fii ră­ posatului Logofăt Constandin Poenariu, având pricina de împăr­ ţeala perensiei părinteşti şi simfonisindu-se amăndoi a nu umbla prin judecăţi, ne-au rugat pe noi mai jos iscăliţii ca să le teori­ sim toate pricinile şi prigonire le ce au avut între Dumnealor; şi asupra dreptăţii urmând să-i socotim şi să le împărţim perensia ; dăndu-ne şi încredinţare că cele ce vom socoti şi vom găsi cu cale se vor mulţumi şi se vor odihni. . Deci adunăndu-ne la un loc, preţuind toată perensia şi lipsa zestrei lor şi datoriile cu toate priciunirile ce avea între Dum­ nealor, cumpănindu-le şi făcăndu-le socoteală şi împărţeală dreaptă şi în frica lui Dvzeu, dUP�1 cum într'acest comision se vede, le-am făcut două comisioane asemenea unul ca şi altul, unul la mâna unuia şi altul la mâna altuia, rămaind bucatele şi altele ce să vor mai găsi la moşia Floreşti şi Giormanu, care au a le împărţi pe in două frăţeşte, scoţînd şi plătind întâi datoriile ce să arată, cum şi moşiile acestea şi un loc de casă din Craiova, care să văd tre­ cute într'acest comision, au a le stăpâni pe în două frăţeşte. Aşiş­ derea şi orice lucru s'ar mai găsi părintesc uitat şi ne scris la acest comision, să aibă a-l împărţi iarăşi frăţeşte pe în două, pen­ tru care rămăind amăndouă părţile mulţumiţi şi odihniţi, ne-am iscălit şi noi pentru a le fi spre buna odihnă. 1799 Iunie 10. C. Prisicean, biv vtori Vistieru . •••••••••••• Corespondenţă din 1862 Ca privire la creştinarea unui turc 1) 1. Adresa Episcopiei, prin care încnnoştinţează pe egumenul mănăstirii Jitianu de venirea lui Asan Beizadea, mahomedan" să Îndeplinească convertirea la creştinism. No. 3, an. 1862 Ianuarie 4. Principatele-Unite, România şi Moldavia. Callinic, cu mila lui D-zeu Epis. Rărnnic. Prea cuv. Egumen al Sf. mănăstir i ]itianu din districtul Dolj. Infăţişătorul cu aciasta, Beisadea Asan, de ritul mohametan, aflat cu locuinţa de doi ani şi jumătate în oraşu Craiova, iar în Principat de şase ani, dorind să îmbrăţişeze prin botez religia 1) Comunicată de D-l Aurelian Sacerdoţeanu. Vezi articolul d-sale dela pagina 289. 299 [300] sfintei noastre biserici drept slăvitoare, după cum ni s'au încu­ noştinţat de protopopia acelui oraş Craiova prin raporturile sub No. 1258 şi 1429, anul espirat. Se trimite dar la prea cuv. voastră dUP�1 chibzuirea ce am făcut a se urma legi uita sa catehisire în acea sf. monastire şi vă invit să-I orîndui ţi mai întîi a se ispovedui de către cluhovnicul acei Sf. Monastiri, după care apoi să se încredinţeze preoţilor bisericii ca să meargă nelipsit la biserică, dimineaţa şi seara pen­ tru ascultarea sfintelor slujbe; a se deprinde la inchinăciune şi să-I înveţe simvolu credinţei, petrecînd astfel şi în post doă luni pentru cuvîntul că după cum încredinţează cucernicul protopop prin cel din urmă raport, a fost pus sub asemene catihisire încă dela 25 Noemvrie, la una din bisericile oraşului. Iar după împli­ nirea prezisului termen şi dacă vă veţi încredinţa c21 şi cu vieata conrăspunde esprimatei dorinţi de a îmbrăţişa religiunea 01'­ todocsă, să ne raportaţi ca să dăm osebi ta deslegare pentru lu- minarea sa cu Sf. Botez. . ss. Callinic Râmnic. Şeful mesii, ss. D. Petroyanu, (Insemnare) : Să se răspundă Pre Sfinţii Salle pentru primire coprinsului individ şi urmare cu dănsul, conform celor ordonate intr'aqueasta. 1862 Ghenar 22. Arh. D. ]itianu. Observaţii. Deasupra se ami însemnarea: "Primit) Chenarie 22, 1862. 2. Adresa Episcopiei, prin care dă indicaţiile lucrurilor pe care trebue să le urmeze Ali Seidamat şi cum să le înde­ plinească, urmată de răspunsul egumeniei din Aprilie, prin care arată cele înfăptuite. No. 258, an. 1862 Martie 1, R.-Vâlcii. Prinţipatele Unite Callinic cu mila lui Dumnezeu episcop Rămnicului. Pre cuviosului egumen al sfintei monastiri Jitia, din districtu Dolji. , . Pentru infăţişătorul cu' acesta şi anume Ali Seidamat, moa­ metanul din oraşul Craiova,' Iăcăndu-ni-să cunoscut de către cu­ cernicul protopop al acelui oraşi, prin raportul No. 391 dela 17 Fevr, trecut, c21 au cerut să se boteze în religia Sfintei noastre biserici drept slăvitore şi dup� încredinţare luoată prin cercetare de cătră protopopie, că adica 'pomenitul pă lângă vârsta ce po­ sedă, aflăndu-să de ani 35 să bucură şi de bună opinie în socie­ tate, precum şi că dorinţa declarată de a sa boteza în religia noastră este din adevărata râvnă către ortodocsie iar nu silit de vre-o împrejurare. 300 [301] Priimită fiindu-ne cererea numitului, să trimite dar la prea cuvioşia voastră după chibzuire ce am făcut spre a-şi urma cu­ venita catihisire la ace sfîntă monastire. Şi scriem a pune la cale mai întâi de a să ispovedui, apoi să începu postire după orînduială pă termeni le de zile noăzăci şi osăbit să mergă la biserică în toate zilele dimineta şi sara spre : ascultare sfintelor dumnezeestilor slujbe, să se deprinză la închi­ năciune şi să înveţe sinvolul credinţii. Pentru care aceasta veţi îns[trcina cu îngrijirea vre-un preot de ai mănăstirii supt osăbită priveghere a precuvioşiei voastre. Iar după. împlinire prezis ei ca­ tihisiri şi dacă să va vede că viiaţa sa corăspunde cu dorinţa de­ clarată de a să prenumăra între drept credincioşi hristiiani, să ne raportezi spre a să da osăbită deslegate şi pentru luminare-i cu sfântul botez. t Callinic Râmnic. Şef mesii: D. Petroyanu. Urmează răspunsul Egumeniei: Prinţipatele Unite Prea Sfinţiei sale părintelui episcop Eparhiei Râmnicului. Egumenu Sf. Mănăstiri ]itia, districtu Dolj. Ordinu prea sfinţii v. N. 258 priirnindu-să la aci astă mînăs­ tire, am văzut cele ordonate, după care trimisu Ali spovedindu-să a şi intrat în postire după rînduială, In acest timp dela priimirea zisului ordin numitul a dat destoinice dovezi, atît în purtarea sa în soţietate cît şi în dorinţa sa de a să boteza în religia Sfintei noastre biserici urmînd cu eia mai mare pază cuvenita catihisire la aciastă sfîntă mînăstire. Toate acestea dar, prea Sfinte, supt scrisul loii îndrăsneală a le recomanda la înţelepciunea prea sfin­ tiilor v. rugîndu-vă să vă milostiviţi a-i micşora termenu de a primi sfîntul botez în şaizeci zile, socotind supt însemna tu pentru un aşa om ce a ştiut să preţuiască sfînta noastră religie, în des­ tul acest termen, pentru care cu smerenie vă rog prea sfinte a-mi da cuvenita deslegare de a să lumina cu Sfîntul botez. Anul 1862, Luna Aprilie. Obseroaţii. Insemnarea «Primit la 16 Martie 1862». Se no­ tează faptul că aici Turcul e numit Alt; iar în prima adresă Asall.Rflspunsul e scris pe verso şi cu întârziere. Poate că toc­ mai acum va fi decedat Arhimandritul. 3. Adeverinţa Preotului Pavel asupra celor făptuite sub supravegherea sa de Asan Mahomedanul, însoţită de raportul Egumeniei către Episcopie cu această relaţiune. 1862 Martie 9. Principatele Unite Pre cuviosului egumen al sfintei monastiri Jitian. D. D. Danil-Preotul Sf. Monastiri Jitia. Dupe însărcinare pussă subscrisului de pre cuvioşia vostră, conform ordinului pre sfinţii salle părintelui episcopie alluaque- 301 [302] 1 , 1 seu eparnn, cu No. 23 din 4 Genarie annul corent, în privinţa lui Beisadea Asan, de ritul mahometan, cel ce voesce a se bo­ teza în religiune sfintei nostre biserici. La care sub-scrisul plecat viu astăzi a cunoscut pre cuvio­ şii vostre, că pe dată după priimire menssionatului individ la aqueastă monastire şi dare lui în a me îngrijire am şi pus în lucrare cu energie urmînd a lui cuvenita catihisire, ispoveduin­ du-l odată pe fiecare lunăv.ţiindu-şi postire dupe orînduială pe ter­ menul fixată de doă luni şi deosebit de acesta au mers la bi­ serică în tate zillele, dimineţa şi sara spre ascultare sfintelor dum­ nezeescii slujbe, deprinzindu-se la închinăciune, învăţând şi sim­ bolul credinţiei, conform dispoziţiunilor ce conţine ordinul pre Sfinţii sale. Şi fiindcă zisul individ s'au urmat cu mulţumire şi zel datoriile dupe orînduială pe termenul ficsat de doă luni. De aceia dar subscrisul dupe datorie, plecat nu lipsesc a vă face cunoscut pre cuvioşii vostre rugîndu-vă tot într'un timp, să bine voiţi a chibzui cele de cuviinţă spre a se da de Pre Sfinţia Sa cuviinciosa deslegare pentru luminare-i cu Sfîntul Botez. [Iscălit] Preotul Sf. M-ri ]itia, Pavel. Prea sfinţiei salle Părintelui Episcop al aquescii Eparhiî D. D. Callinic, Rîmnicu 1862 Mart. 9. Cu smerenie pleca tu, să alătura pre sfinţii vostre pe lîngă aquestă, în originală, raportul cu No. 1 ce s'au primită din parte preotului şi duhovnicu[lui] Pavelu dela biserica aquescil Monas­ tiri, relati vu la botezul lui Beisadea Asan Mohametanul ; cellu ce voesce a se boteza în religiune sfintei nostre biserici, care indi­ vidă, s'au fostă priimitu la aqueasta monastire cu ordinul Pre Sfinţii vostre sub No. 23 din 4 Genarie annul corentîi, din a căruia coprindereîndestulîndu-vă Pre Sfinţia vostra, sunteţi plecată rugata, Pre Sfinte, să bine voiţi a da cuviinciosa deslegare pentru lumi­ narea sa cu Sf. Botezu. Observaţie. Insemnarea "Primit Martie 9,1862". Raportul este neiscălir. 4. Episcopul Calinic cere să i se comunice numele ce se va da mahomedanului Asan şi ziua botezului; adresa e însoţită de relaţia Egumeniei. No. 4m.�1862 Aprilie 2 .. Prinr'ipatele Unite Callinic cu mila lui \p-zeu Episcop Rimnicului. Pre cu viosului Arhimandrit î! Egumenu allă Sfintei monastiri ]itia din dl�trictulu Dolj(1. lncredinţîndu-ne pă arăta:rea prea cuviosii vostre din ra­ portul No. 2 luna espirată, întemeiată p[l osebitulll înscrisu anec- 302 [303] siatu pă lîngă dînsulii chiarii în originală din partea duhovnicului acei sfinte monastiri, relative la săvîrşirea de către Beisadea Asan .Mohametanulii, a catehisirii prevăzută în ordinulu Nostru sub No. 23 dela 4 Ianuarie. . Westimu drept răspunse ca să se pue la calle luminarea numitului cu Sfîntulă Botezu potrivită orîndueli bisericeşti. Earu de urmare să ne însciinţaţi arătînd totu de odata numele ce i se va pune şi zioa în care să va săvîrşi Taina Sfîntului Botezu, ca să fie cunoscută. -r Callinic Rimnic. Şeffulu mesi, D. Petroyanu. Prinţipatele Unite, Prea sfinţiei sale părintelui Episcop Eparhiei Rîmnicu. Egumenu mănăstirii jitia, districtu Dolju. In urma ordinului prea sfinţiilor v. No. 403 cu respect vă răspunz că în baza osebitului ordin primit prin depeşe s'a să­ vîrşit pomenitului individ Sfîntu Botez în zioa de 13 APrilie 1) corent prin paza tuturor formelor bisericeşti, puindu-se numele Gheorghe, iar naşu a fost d. Nicolache Pană .. Acestea dar să în­ cunostinţează prea Sfinţiilor V. spre îndeplinirea citatului ordin. Egumen (neiscălit), :1. Telegrama Episc. Ca1inic către egumenul mănăstirii, ca să boteze pe As an Beizade imediat. 1862 April 18. Staţia Craiova No. 1102 20 vorbe Depeşă telegrafică Prezentată la Vilce în 19/4 1862 12 ore, amiază, Sosit la Crafoua în 19/4 1862, 12 ore 5 m. d. amiază. Prea cuvioase egumene Jitianu, Craiova. Botezaţi pe Assan Beisade chiar mărie dupe osebită desle­ gare No. 405. Calinic Rimnicu. Obseruaţii. Din Rîrnnicu-Vîlcea la Craiova telegrama atunci a făcut 5 minute. Câte zile tace azi? 1) Cred că e o greşala a conceptului, de oarece la 20 Aprilie Egumenia încă mai cere îngăduintă, ceeace rezultă că nu fusese botezat la 13, ci mai degrabă la 23, de vreme ce primeşte şi numele Gheorghe. 303 [304] 1862 Aprilie zo. 6. Raportul Egumeniei către Episcopie, cerâud reducerea catihumeniei mahomedanu.lui Ali. 1/ Principatele Unite. Prea Sfinţiei sale părintelui Episcop al Eparhiei Rtmnicu. Egumenu Sfint. Mănăstiri jttiea, districtu Dolju. Ordinu prea sfinţii voastre No. 288 prirnindu-să la această mănăstire am văzut cele ordonate, după care trimisu Ali spove­ dindu-să a şi intrat în postire după rinduială ; în acest timp dela primirea zisului ordin, numitul a. dat destoinice dovezi atît în purtarea sa în societate cît şi în dorinţa sa de a se boteza in re­ ligiunea Sfintii noastre biserici, urmînd cu cea mai mare voiă cu­ venita catihisire la această sfîntă biserică. Toate acestea clar Prea Sfinte, suptscrisu luă îndrăsneală a le recomanda la înţe­ lepciunea Prea Sfinţiei Voastre, rugîndu-vă cu smerenie să vă mi­ lostiviţi a-i micşora termenu de postire pentru un aşa om ce a ştiut să preţuiască sfînta noastră relig-ie, binevoind Prea Sfinte, a împărtăşi aceştii egumenii cuvenita deslegare de a să lumina numitul cu Sfîntul Botez. Egumenu Mănăstirii (neiscâlit), 7. Episcopul Calinic cere respectarea canoanelor în ceeace priveşte botezarea lui Ali Seidamat . . No. 1151.-1862 Aprilie 30. Principatele Unite Callinicu cu mila lui D-zeu Episcopu Rîmnicu Prea cuviosulul Egumenu allă săntel Mănăstiri jitiea din Districtulu Doljulu. Văzîndu-se cele coprinse îri raportulu Prea cuvioşiei vostre No. 40 de la 20 ale carentei, atingătoru de Ali Seidamatu Moa­ metanulu, răspundemu că deşi am ramasu mulţumiţi pentru buna purtare ce ni se arată că au avută numitul în petrecerea sa la acea sântă Monăstire şi a urmată asemenea bine întru ale ca te­ hisirii, însă de la l-iu Martie" data ordinului nostru la care vă. re­ ferari şi care să crede că l-aţi primită cu ceva mai tîrziu, puternu zice că pînă în zioa ce portă.raportulu Prea cuviosii voastre, nu­ mitulii n'a Indeplinitîi nici jumătate din termenulu hotărîtă prin espusulă ordinu, iară acelă termen fiindu cu multii micşorată de noi din cele ce prescriu canonele Bisericeştî ; prin urmare trebue neap�lratLl a se esecuta în tocmai. Iară după inplinire, aveţi bine cuvîntarea nostră de allu lumina cu săntulu Botezu, potrivită bi­ sericeştii orînduelă, fără a se mai cere osebită deslegare, ci nu- 304 [305] mai să raportaţi atunci de urmare, arătindu numele ce i se va da prin săntulă Botezu, dioa în care se va săvîrşi taina şi osebită numele personi ce va figura ca naşi spre a fi· ştiut. t Callinic Rîmnic Şefulu mesi (ss) D. Petroyauu. Observaţii. Actul e scris cu litere latine, aşa cum s'a tran­ scris. Iscălitura Episcopului Calinic este însă în caractere cirilice. Poartă însemnarea "Primit la 7 Mai 1862". Cu privire la M-rea Jitianu Tribunalul de Dolj înştiiuţează Egumenia mănăstirii Jitia că pe ziua de 3 Aprilie va face catagraiia răposatului Arhimaudrit Dorotei Jitianu. 1862 Aprilie 2. Prinţipatele Unite Membrii judeţului Dolj, Secţia 2, No. 273 Cuviosului egumen Mănăstirii jitia. Din lipsirea d. actual prezid. şi a procororului, amăndoi în concedii, nu am putut săvărşi facerea catagrafiei răposatului Arhi­ mandrit Dorotei Jitianu; acum însă; complectăndu-să Tribunalul de toţi membrii, suntem în vreme a face acum zisa catagrafie şi prin urmare am destinat ziua de mâine, adică la 3 Aprilie. Cu onoare vă fac cunoscut şi vă invit să bine voiţi a tri­ mite un împuternicit a sta faţă la facerea catagrafiei. Membru, ss. Ioan Crăpătureanu . •••••••••••• Câteva acte vechi 1) Comunicate de M. Theodorian-Carada. 1. Hotărnicia moşIeI Băbeni, prin care se alege partea dăruită Mănăstirei Duţulescu de partea rămasă boerilor Slăviteşti. Adică noi 12 boeri hotarnici, anume Dima Căpitan ot Olă­ neşri şi în locul lui Tănase Vătafu din Sărăcineşti, i Coran Lo- 1) Originalele actelor privitoare la moşia Băbenii-Carada sau Răioasa (din Vâlcea) au dispărut în timpul răsboiului, cel cărui fuseseră încredinţate luându-le c u dâ nsul J n Moldova, Noroc că înainte de aceasta, spre a şti de ce este vorba, .am fost rugat pe un vechiu magistrat, pe bătrânul acum răposat Tudorache Pe­ trescu, vecinul meu, să le citească şi să le transcrie, Copiile colaţionate de el mi-au ramas, şi fiindcă privesc o moşie şi boeri olteni, socotesc că îşi au locul lor in «Arhivele Olteniei>. 305 [306] gofătuot Olăneşti, i Pârvu Cupeţu ot Ocna, i Nicolae ot-tarn, i Stoian ot-tam -şi în locul lui Stroae Vornicul ot Măld ăreşti Tudor Logofătu, frate său' i Fera Iogofătu ot Cacova în locul Dirni' Iusbaşii ot Cacova, i Manea Vornicu otStoeneşti şi Isfan Păharnicelul ot Mihăeşti în locul lui Dragomir Căpitanul ot Mihăeşti, i Larnba Logofătul ot Vel-Ocna în locul lui Răduţi Căpitanul, i frate său Oprea Logofăt, ot Giuleşti în locul Iancului Căpitan; ilon Logofăt ot Bălceşti, care suntem luaţi prin răvaşele Mării Sale Dlui nostru Duca Vodă de Părintele Gherasim, egumenu dela Sfta Mănăstire Bistriţa şi de boerii din Slăviteşti, ca să-i tocmim şi să le hotăr ăm moşia care se' cheamă Băbeni, care este la gura Bistriţei, sud Vălcea. Deci .noi aceşti 12 boeri care ne scriem mai sus, dacă am văzut cinstita cartea Mării Sale Domnului nostru şi amân­ două răvaşele domneşti,. fiind ispravnic sluga Mării Sale Dom­ nului nostru Gheorghe Vtori Portar, noi ne-am strâns la zi şi la soroc acolo la moşie şi am luat seama de toate preamănuntul pre cărţile lor de moşie care am avut şi întăiu am adeverit cum se ţie din tot hotarul Băbenilor Sft. Mănăstire jumătate de sat şi boerii din Slăviteşti tot pre jumătate. După aceia noi le-am cerut carte hotarnică, ca să ştim pre unde sunt semnele acestei moşii, să. nu avem gâlceavă de către alte sate care sunt înprejur, iar ei ne-au răspuns cum că 11 'au hotarnică. Deci noi am luat preoţi împreună cu oamenii bătrâni care au ştiut semnele şi ne-au arătat hotarele cele bătrâne unde au fost din veachi. După aceia am (mă.surat) moşia cu funia pe trei locuri: la capul moşiei, din sus din măgura căldărei din deal, pe unde le-au fost hotaru din veac, prin piscul Pietroşelului Înspre Pădureşti, alăturea cu poe­ nile Dănăceilor, până în hotarul Şirineşei şi al Slăviteştilor, funii 100, funia pe stânjeni 22, cui stânjeni 2200; şi de acolo marginea hotarului în jos către Olt, alăturea pre lângă hotarul Slăviteştitor, prin copaci cu piatră la vale până în Olt, în unghiul Putre­ dului, funii 85, fiind pe stânjeni 22, cui 1870; şi de acolo pe mar­ ginea Oltului În sus până în gura Bistri ţei, funii 110, cui stân­ jeni 2420, şi de acolo pre apa Bistriţei în sus, până în gura Mierei, unde se abate iazu Mierilor, până în casa Caz ăcioiului, de aci în sus de obrejie în piscul Pietroşelului, în capu Căndeştilor. De aici având gâlceavă cu mai cele de la Mănăstirea de un lemn pentru hotaru Zătrenilor, am stătut la mijlocul lor şi iam Împăcat de am dat maicilor un codru de loc, pre unde scriu semnele din măgura cea cu piatră pre mejdiriă drept până în stejarul Însemnat de aci, pre marginea copacilor în sus prin semănături până iar în măgura căld ărei, funii 102, cui stânjeni 2244; apoi de icea am funiit pre mijlocul moşiei, prin siliştea Băbenilor până în hotarul în faţă cu piatră, unde se ho'tăreşte cu Slăvitcsti; funii J05 i un ;stânjen; după aceasta am făcu, împărţeala şi am funiit al doilea rând' si am hotărât sfânta mănăstire Bistrita de către boerii din Slăvit�şti şi am pus pietre şi s�n1l1e din OÎt prin mijlocul moşiei în sus, .prin sălcii, până unde s'a pus piatra în coada Topliţii, şi de acolo drent în sus prin a,ninii. însemnaţi, până în drumul 306 , " [307] cel mare, pilnă iar unde s'au pus piatra; de aciea de acolea în sus drept prin gorunul cel insemnat, de acia în sus până iar unde s'au pus piatră în marginea pădurei în măgurice; de acolo drept în sus prin mijlocul pădurii până în capul hotarului din sus, şi am dat să ţie sfânta mănăstire de către apa Bistriţii şi pe boerii Slă­ viteşri de către dânşii şi am dat câtă moşie ar trece Oltul să-şi ţie cui e şi cât îi merge codrul lui până în hotaru cel bătrân cu ostroavele du p.reste Olt; şi pentru căci au fost moşia din gura Bistriţei în sus până unde se hotărăşte cu Zătreni mai lung decât de ceia parte de către Slăviteşti, am dat Sfintei mănăstiri să ţie mai mult de cât boerii din SIăviteşti pentru o parte de moşie a Stanii, ce au fost cumpărat-o un Barbul, . precum scrie cartea lui Vlad Vodă leat 7039; iar pentru. căci au fost moşia mai proastă de către Slăviteşti, am mai dat boerilor din Slăviteşti de către Sfânta Mănăstire mai mult la mijlocul moşiei funii 3, cu stânjeni 66, şi la capul moşiei de către Olt funii 27, cu stânjeni 55, iar pentru vadul rnorilor după apa Bistriţei nu am mai putut lipsi nici preboerii din Slăviteşti, ci i-arn fierăţit, ca când va face să facă -şi ei alta, iar când va face Mănăstirea două să facă şi ei două şi moara lor ce vor face să aibă două fălci de loc împre­ jurul ei, căci estea moşia Sfintei Mănăstiri, iar boerii din SIă­ viteşti mai 'multă treabă să nu aibă, că' aşa i-arn tocmit şi i-am hotărât cu ale noastre suflete. Şi pentru credinţă am iscălit mai jos, ca să. crează. Pisah az Coran Logofăt, az Dima Căpitan, az Coran Logofăt Olănescul, az Pârvul Cupeţul, eu Nicolae Cupeţul, eu Stoian Cupeţul, Tudor ot Măldăreşti, Fera ot Cacova, Manea Vornic, eu Lamba Logofăt, Oprea Logof. Ciulescu, i Ştefan Paharnicelu ot Mhăeşti, Ioan Logofăt, Bălcescu. Mai 23, leat 7184-(1676. II. Cartea prin care se alege părţile din Băbeni a Mănăstirei Bistriţa, de cea rămasă lui Ghioca SIăvitescu. Ac.ică noi şase boeri, anume Dumitraşcu comi .. sul o, BArse7[i, i Radu logofătu Măldărescu, i Dragomir Căpitan Mihăescu, i Coran Logofătu şi în locul lui Şerban Comisul Giurcă, căpitanul ot Baia de Aramă, i Nicu Căpitan ot Rămnic, care săntem luaţi pre răvaşe domneşti de Părintele Partenie egumen de la Sfta Mănăstire Bistriţa şi ele Ghicea Slăvitescu, cu p ărtaşii lui ele ocină, ca să alegem partea ele moşie a Sf-tei Mănăstiri Bistriţa, ce o are de cumpărătoare la Siliştea Băbenilor, însă de la U drea Căpitanul Slăvitescu, stânjeni 267 şi toată partea lui Ioan Călugărul, ce l'au chemat pe nume mirănesc Popa Işfan, care au dat'o ele pomană Sfintei Mănăstiri Bistriţii, iar la această silişte a Băbenilor ca să facem adevărăciune şi să alegem această moşie, cără va fi să o lipim lângă moşia sfintei ruăuăstiri. Deci cănel au fost la zi şr la soroc, fiind ispravnic la această 307 [308] adevărăciune sluga Mării Sale Domnului nostru Nau Vtori Portar, ne-au străns pre toţi la un loc la siliştea Băbenilor, de am luat seama de toate pe amăruntul şi am făcut adevărăciune şi am aflat că are Udrea Căpitanul a lui moşie de la părinţii lui la această silişte ,CI, 'Băbenilor stănjeni 51, afară de 50 de stănjeni ce au fost văndute vărului său Radului Murgescu, şi au mai dat stănjeni r 00, care i-au cumpărat de la nepotul său Radu Logofăt Otete­ Iisanu, şi au mai dat iar Udrea Căpitanu stănjeni 32, care i-au cumpărat de la ŞerbanPostelnicu Sl ăvitescu, şi au mai dat stăn­ jeni 47, care i-au fost cumpărat de la Goran, feciorul lui Andrei Surdu, şi neavând de unde împlini stănjeni care scrie mai sus, ci rămănănd din vănzarea ce au fost văndut rnănesa stănjeni 37 şi văzănd noi sărăcia lui, că nu are de unde împlini, am rugat pe Părintele Partenie egumenu, de s'au mai ertat stănjeni 20, şi la verii lui de s'au mai dăruit vără-sa Ghioca şi Zota cu stăn­ jeni 10 şi jupăneasa Neacşa cu văru-său Radu Logofăt stănjeni 7, care fac toţi stănjeni 247, şi am ales în partea popei lui Ioan stănjeni 150, care au fost dat-o de pomană sfintei Mănăstiri Bis­ triţa cu Zapisul lui, fac peste tot stănjeni 397, şi am lipit aceşti stănjeni de ocină lăngă moşia Sftei Măriăstiri, la capul moşii de jos despre Olt, din piatra care este hotar, care au fost pusă doispre­ zece boeri hotarnici pe malul Oltului de jos, pănă unde s'au făcut groapa, şi s'au pus cărbuni, şi trece Oltul drept până În ho­ tarul Groşanilor, şi a 2-a trăsură din groapa cu cărbuni de aci drept la deal în drumul cel mare la o tufă de arţari, unde s'au făcut iar groapă şi s'au pus cărbuni; de aciia drept la deal prin stejarul cel .însemnat de sub obrejiu; de aciia am tras trăsura drept la deal, pre din jos de silişte, pre marginea Tinii ce se cheamă Letzca, la perişor, unde s'au făcut iar groapă şi s'au pus cărbuni; de aciia drept la deal, pe unde s'au însemnat p leopul cel mare; de acia drept la deal pre muchea Brăii până în capul ho­ tarului unde se împreună cu p ădureţii, pentru că aşa i-am tocmit şi i-am' aşezat, precum am aflat cu sufletele noastre că este cu dreptate, şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus semnăturile ca să crează. August 22, leat 7190 (1682) Az Dumitraşcu Comisul Bărsescu, Az Tudor Logofătu ot MăI­ dăreşti. Az Giurca Căpitan ot Baia. Az Goran Logofăt Ol ănescu. Az Dragomir Căpitan Mihăescu. Az Nica Căpitan. Eu Radu Lo­ gofăt Olănescu, mărturisesc. Ghioca Slăvitescu, mărturisesc. III. Foiţa de suma Stânjeni stânjeni10r ce au eşit la Moşia Râioasa a boeriţor Slăviteşti. \, 1792 Chenarie 26. 200 La capu de la Olt în hotaru Mănăstirei Deunlemn pănă în hotaru Fărcăşanului, 308 [309] Stânjeni '200....... La mijloc, partea din hotarul Mănăstirei în jos' pănă în hotam Fărcăşanului. 180....... La capul din sus iarăşi din hotarul Măn ăstirei în JOs pănă în Fărcăşanu, unde s'au făcut semn. '. Acest hotar s'au învoit amăndoi fraţii, adică Gheorghe i Du­ mitrake să-I ţie Gheorghe fratele lui Dumitrake, unde avăndu-şi un p ătul mare, cu care zice Gheorghe că a .cheltuit talere 80, şi aşa învoiridu-se amindoi fraţii, spre încredinţarea cea mai bună a adevără Dumitrake cu iscălitura sa, ca să nu mai fie pricina Între dânsii. (ss) Durnitrake Slăvitescu adeverez. (ss) Ilie Olănescu Polcovnic. (ss) Gh. Vlădescu. (c;S) Popa Gheorghe ot Slăvitesti, martor. IV. Jalbele lui Gheorghe Poslelnicul Slăvit eseu 1) către Alexandru Ipsilante. Prea Inălţate Doamne, J eluesc Mării Tale că întru cea dintâiu domnie a Mării Sale Mihai Vodă Şuţul, am răscumpărat toată partea de moşie din Siăvireşri i alte cumpărături ce se numeşte Râioasa şi alte acareturi ce-mi sunt căminuri părinteşti, care moşie s'au stăpănit mai Înainte vreme de D-Iui Pitar Constandin Socotean 2), cu o diată de la r ă­ posatu unkiu meu Ioan Slavitescu şi tot intracea diată arată cum ar fi lăsat unkiul meu o vie danie la Mănăstirea Govora sud. Vălcea, ce au fost părintească, ca să o stăpânească pentru pome- nirea sufletului răposatului. . Deci eu neputănd a scoate acea diată de la Clironomi, ca să am cu ce-mi căuta această vie,văzănd că nu este în stăpănirea Mănăsriri, ci se stăpăneşte de un Sterie ce au fost Polcovnic de judeţ, cu ce cuvănt de dreptate nu ştiu, ci fiindcă au eşit din stăp ănirea Mănăstirii, mă rog Mării Tale ca să fie orănduir preţuitor tot D-lui Preda Bujoreanu Biv veI Vistier, ce au fost orănduit şi mai înainte preţuitor la celelalte acareturi părinteşti, şi cu ce preţ va arăta numitul Sterie în frica lui Dumnezeu, prin carte de blestem, că a cumpărat această vie din luminata poruncă Mării Tale, să mi se dea şi la această protimisis ca un lucru ce-mi este dela părinţi, precum mi s'au dat şi la celelalte. Robu Mării Tale Gheorghe S1l1 răposatul Dumitrake SIăvitescu, Postelnic din sud VăI cea. 1) Postelnicul Cheorg hită Stavitescu a fost socrul Vistierului Maxim SIă­ vitescu, 2) Pitarul Socoteanu, Slăvitesc şi el după mamă, a fost tatăl Bicăi Laho­ vary, bunica lui Alexandru Lahovary. 4 309 [310] 10 Alexandru Ioan Ipsilant Voevod i gospodar Zembli, D\!. ispravnicilor ai judeţului, înfăţişându-i înaintea Dv. să cerce­ taţi pricina această, atât prin judecată, cât şi prin carte de blestem de va fi trebuinţă, şi asupra dreptăţii urmănd să hotă­ răţi înscris şi să îndreptăţi ceia ce va fi de împlinit şi să împliniţi, Iar neodihnindu-se de acolo vre-o parte cu carte de judecată, să-i sorociţi la Divan. 1797, Februarie 23· (L P) Procit VeI Logofăt, Bivvel Postelnic Prea Inălţate Doamne, J eluesc Mării Tale că sunt doi ani şi mai bine de cănd m'am judecat cu Ioniţă Poenaru din jud. Dolj înaintea Mării Sale Alexandru Vodă Muruz, pentru trei madele de stânjeni 971, ce îi stăpâneşte numitul, care moşie se numeşte tot Slăvitescu, {jind rumptă tot din hotaru ce-l stăpânesc eu, care părţi de moşie le-au stăpănit şi numitu Constantin Socotean, cu diata unchiului meu Slăvitescu ; şi neputându-ne noi fraţii a ne îngădui ca să stăpânim aceste părţi de moşie frăţeşte, au adus frate-meu porunca divanului din Craiova, de ne-am împărţit boerinaşi aceste 2 părţi de moşie şi partea ce am cumpărat-o unkiu-meu de stănjeni 550 ce-i zice Răioaşa şi nevrând eu ca să dovedesc şi frate meu pănă unde este vechea stăp ănire neavănd scoase nici diate pănă atunci de D-lui Socoreanu, ca să ştiu cără sumă este, n 'am arătat toată moşia orănduiţilor boerinaşi, ci le-am arătat numai un codrul şi acela strângându-se cu stănjenul, au eşit suma de stănjeni 200, iar cealaltă au rămas nemăsurată după ce au luat arendaş Poe­ narului răvaş de la acei boerinaşi pe acel codru de loc şi vrănd a face Poenariu împresurare al doilea au ridicat tot pe acei boe­ rinaşi de au mai tras tot acel codru de lO�, făcă:ndu-i şi semne prin mijloc arăturile mele nefiind eu de faţă. şi eu stăpănind atăta sumă de vreme nu l'am îngăduit, ci mi-am arat toate locurile - căte le-am stăpănit şi văz.ăndu-rnă că mă aflu foarte bolnav s'au pus în zaia cea mare de mi-au stricat toate locurile cu plug şi văzănd această silnicie ce-mi' face numitu am venit de am luat luminată poruncă Mării Sale Alexandru Vodă Muruz, Întru care s'au po­ runcit către D-lor ispravnici a nu ne îngădui nici pe o parte nici pe alta a ne întinde unu. de altu, după care eu Luminate Doamne sunt următor; şi acest codru de loc s'au stăpânit după moartea unkiu meu de clironorni săi ani trei zeci şi nouă, care moşie am stăpânit-o de faţă ce s?acra socrului Poenarului şi răpo­ sata nici într'un chip n'au pricirtuit atăt şi socru iarăşi n'au pri­ cinuit. Ci mă rog Mării Tale să \fie luminată porunca către D-Iui VeI Logofăt de ţară de SUSi spre ami se vedea arăt cărţile de jude­ căţi cum şi anaforalile cu Juminate\ întăriri domneşti şi să-mi aflu 310 [311] dreptatea în prea fericitele zilele Mării Tale spre a nu rămănea păgubaş de dreptul mieu ce l'am cumpărat cu bani şi cum va fi mila Mării Tale, Robu Mării Tale Gheorghe Slăvitescu Postelnic din jud, Vâlcea, 10 Alexandru Ioan Ipsilant Voevod bojiciu milostiv, Fiindcă părătu nu se află aci, după cum se arată întraceastă jalbă, ci este afară la judeţul Doljului, poruncim Domnia Mea D-lui cinstit şi credincios boer Domnii Mele Bivel Postelnic Iancule Ca­ ragea, Caimacamule al Craiovei, să cercetezi D-ta pricina prin ju­ decată de faţă cu amăndouă părţile văzănd şi cercetăriile J udecă­ ţilor ce arată că s'au căutat mai înainte 'şi\la,dreptate ce va avea jeluitoru să şi afle de la D-ta îndestularea cea cuvincioasă sau neodihnindu-se vre-o parte de acolea cu carte de judecată! să-i soroceşti a veni la Divan. 1797, Iunie 30. (L. P.). Procit vel Logofăt, Biv vel Postelnic v. Alta a lui Maxim Vistierul SIăvitescu 1) către Alexandru Şuţu. Prea .Inălţate Doamne, J eluesc Mării Tale pentru Părintele Arhimandritu Theodosie egumenu Sfintei Mănăstiri Bistriţa ca la leatu 7I 90, de sunt peste 111,6 de ani trecuţi, dăruind neamul nostru 1500 stănjeni de moşie Sf. Mănăstiri, moşie din Băbeni şi intr'acea vreme aducănd 12 boieri hotarnici care boieri au ales atăt dania Sf. Mănăstiri, au osebit şi partea de moşie ce au masă nouă hotărăndu-i pe unii de către alţii pe cum chiar În condica sfintei mănăstiri se arată ce ne rămăne' şi nouă 868 stănjeni a părinţilor noştri. In anul acesta la trecutu Iunie m'am pomenit că aduce 51. şa hotarnic şi inginer pă D-Iui Nicolae Benescu şi puind meşteşugu­ rile D-sale drept pă marginea Oltului cel nou, iar nu pă mar­ ginea Oltului cel vechiu pă unde au tras şi acei 12 boeri hotar­ uei cum arată şi Ocolnica şi după trăsura ce trage D-lui acum lipseşte 178 de stănjeni din tot trupul moşiei şi ceva ca să mă bage şi pe mine în analoghie a pagubei şi eu dintracea lipsă 64 de stănjeni la care stănjeni 868 nu sunt singur stăpănitor eu ci este la un Drăghci Olănescu 185 stănjeni vănduţi cu zapis i 200 la mânăstirea dintr'un lemn, zi când că are o danie de la o Mariţă Poenăreasa şi Zapise nu arată nici scoate alte sineturi de faţă a se 1) Vistierul Maxim Slăvitescu a tinut pe Elenca Slăviteasca, fiica Postelni- eului Gheorghiţă Slăvitescu. . 311 [312] vedea de este danie sau cumpărătoare dela i1eamul nostru Slăvi­ teşti. 200 stănjeni îi are cumpăraţi cu zapise statornice un Gheor­ ghe Bonciu Postelnicu, Îmi rărnăne şi mie ca 200 de stănjeni de moşie ci fiindcă cumpărătorii cer cumpărăturile lor deplină după sineturi cari am şi eu ticălosu rărnăn păgubaş cu 7 'copii ncvr ăsnici, care să mă păgubească cu 64 stănjeni din 24_000 de stănjeni de moşie, ce a avut părinţii neamul meu din care au .dat danie si, rnăn ăstiri Hurezu i si. măn ăstiri Bistriţa i Călui i Flămănda şi altor sfinte măn ăstiri rămănănd �u numai 200 stănjeni care şi pe aceia umblă să mi-i mănănce călugării cu meşteşugul enginerlâ­ cului şi al diometrii. Luminate Doamne, la acea vreme de 146 de ani n'au avut beeri hotarnici acest fel" de meşteşug la hotarni­ ciile lor ce făcea, ci au măsurat pe unde le-au venit şi au socotit că este cu dreptate cea arătată hotarnicului ca să facă tragere moşii pă unde au tras'o şi acei 12 boieri şi de va eşi lipsă primesc şi eu Jipsă, zice că nu ştie să facă tragere moşiei, ca acei boieri buni de atuncea şi eu nemulţurnindu-rnă m'am tras de o parte; după aceasta peste 3 zile m'am pomenit că mă ridică Dvlui cu nurnbaşir al cinstitului ispravnicat, poruncindu-rnă cinstitu ispravnicat ca să-I lase cum va voi D-Iui, am fost următor să o tragă. Am văzut, Lu­ minate Doamne, luminata poruncă Mării Tale a ne se aridica catalău făr lumnata poruncă Inălţimei Tale iar noi aci întracest judeţ am rămas bătaie de joc pentru aceasta alergai la uoiarn milostivii Mării Tale şi fierbinte mă rog să fie luminată poruncă către hotarnic a-mi .alege 868 de 'stănjeni care se cuprind în con­ dica' sf. mănăstiri Bistriţa şi dintr'această sumă de stănjeni Foi da eu cumpărătorilor miei după sineturile ce vor avea, iar cealaltă moşie va rămănea sf. măn ăstiri căci va fi cu păcat să răm ăie 4 copii 1) ai mei săraci feciori de boieri din neam în neam şi călugări la fieşti cari ferestră cu câte un ceasornic cu corabie din moşiile noastre umblând la toţi hotarnicii şi la toate judecăţile cu burduse de galbeni şi eu ticălosu n'am hrana copilaşilor miei, ne cum să fiu putincios a mă lupta cu călugări ca 'cu nişte hiare sălbatici şi la care hierbinre mă, rog ca să fie luminat porunca Mării Tale a nu mă purta prin judecăţi ci să mi se dea moşia cum zice mai sus şi cum duhul sfănt va lumina pre Inălţimea Ta. Prea .plecata sluga Mării Tale Macsim Slăvitescu Vtori Vistier, sud Vălcea. Dumneata VeI Logofăt de "ţară de sus să cercetezi jalba această şi să ne arătaţi În scris. 1 820, Septembrie 8. (s) Bivvel Slug er. 10 Alexandru Nicoalae Suţul \\oevod i gospodar Zembli Vlahscoe. ! Jupă arătarea ce ne face D\lui VeI Logofăt de ţară de sus 1) Aceşti' patmcopii au fost: Pitaru! Dincă Slăvitescu, bunicul lui Mihail CI' vmotu, fostul Guvernator al Băncii Naţi�nale, Praporgiculloniţă:SIăvitescu, Pe­ tJ':\a soţia Serdarului Nicolae Carada, mama lui Eugeniu Carada, şi Stă ncuţa ce a ţinut întâi pe Pitarul Matache Filip şi apoi pe C. Meculescu. , 312 [313] 1 printr'aceasta anafora poruncim Dv. ispravnicilor ai Judeţului să facă urmare Întocmai precum mai jos să cupri�de. 1820, Septembrie 10. (L. P.). vel Logofăt. Prea Inălţate Doamne, După luminata poruncă In ălţimi Tale ce mi se dă la această jalbă a lui Macsim Slăvitescu Biv Vtori Vistieru din sud Vălcea, făcănd cercetare am văzut că jalba lui este pentru egumenu sfintei Măriăstiri Bistriţa, zicănd că de sunt 146 de ani au dăruit de neamul lui mănăstiri stănjeni 1500 din moşia Babeni şi la ho­ tarnicia ce s'au făcut atunci au ales şi .ai măriăstiri şi ai lui ce i-au rămas stănjeni 868, iar acum hotarnici îi face cu măsurătoare prin alte părţi, iar nu pe unde a umblat hotarnicii cei vechi şi cu acel mijloc va să-i ia stănjeni 64 din stănjeni 868, la care acesti stănjeni ne fiind singur părtaş, cere porunca către hotarnic a-i alege acei 868 deplin. Deci fiindcă mizanul acestii hotar nicii să vede ca să dă prin D-Ior ispravnici Judeţului. Găsesc cu cale să fie lu­ minată porunca înălţimi Tale către D-Ior ispravnici să îndatoreze pe hotarnic a asculta şi provlinile jeluitorului şi a le cerceta cu iubire de dreptate după orănduiala hotarnicilor ca avănd dreptate să nu se năp ăstuiască şi cănd nu vor r ărnănea odihniţi vre-o parte pietre să nu puie ci numai semne şi dănd înscris să-i sorocească a se judeca. 1820, Septembrie 9. VeI Logofăt, Bivvel Pitar. VI. Slolnicul IOD Lahovary, călre Vistierul SIăvitescu. Cu dorită Dragoste, Scrisoarea D-tale s'au primit; s'au văzut şi cele ce-mi scne pentru pricina hotărniciei moşiei ci dar D-ta urmează să taci pana cănd se va isprăvi harta şi atunci o să se arate cu dănsa aci boerii hotarnici, unde trebuinta face a veni şi D-ta cănd atunci îţi voi vorbi prin grai pentru toate că te îmi scrii, acum, dar pănă atunci nici o mişcare să nu faci, şi sunt al D-Ie gata a sluji, 1820, August 16. Ioan Lahovari. Cu dorită dragoste, Am primit scrisoarea Dvtalc împreună şi cu luminata poruncă gospod ce s'au dat la jalba D-tale şi am văzut cel'e scrise şi fiindcă­ chiar anaforaua cinstitei logofeţii cuprinde precum am arătat Dv, 3/3 [314] că întâi trebue să facă hotarnicu măsurătoarea şi alegere şi .sit facă harta şi apoi de nu te vei mulţumi poţi să cerţi şi prin ju­ decată de acea şi acum îţi scriu şi după hotăr ărea cinstitei logo­ feţii şi legătura D-tale ce ai dat înaintea ispravnicilor să vă du­ ceţi la Dvlui hotarnicu să şedeţi pănă vă isprăvi şi de nu vă mul­ ţumiţi nu are să pue pietri ci să facă alegere şi pe urmă vă veţi judeca căci Sfinţia Sa părintele archimandrit kir Teodosie, înaintea mea a pus pe hotarnic sub blestem ca să caute numai drept ăţile sfintei măn ăstiri după ocolnica şi să şi deschiză ochii a nu vă. face vre-o năp ăstuire, măcar cu o palmă de loc, că nu este primit Sfinţiei Sale, şi sunt al D-tale gata a sluji. 1820, Octombrie 12. Ioan Lahovari . •••••••••••• Documente privitoare la istoricul tipărituriior bisericeşti În secolul al XIX.lea J) IV. Cu smerită plecăciune ne închinăm Prea o Sf. V., Prea Sfinţite Stăpăne. Stăpâneasca scrisoare a Prea o Sf. V., dela 3 ale urrnătoarii luni priimind, şi de cele întrînsa pătrunzându-rriă, nu lipsesc prin­ tr 'aceasta cu supunere a răspunde Prea o SI. V. că după încu­ noştinţarea ce v'au făcut Prea Cuviosul Arhirnandrit chir Dionisie Sadoveanu, despre dorinţa şi aplecarea ce a cunoscut că avem cu a lua adică şi noi din cărţile ce să tipăresc acolo la sf. Mitro­ polie câte cinci sute eczamplare, pă seama Eparhiei Sf. Epis­ copii Râmnicu. Deşi n'avem cunoştinţă de toate cărţile bisericeşti ce veţi 'fi chibzuit a să pune în lucrare, însă cele mai de căpetenie şi neapărat trebuincioase cărţi în Eparhia Episcopii, de care cu­ noaştem acum lipsă, fiind cele următoare adică, Ceaslovul, Molit­ felnice, Psaltiri şi Leturghii, rugăm p ă Prea S. V. a să lucra şi pl seama Eparhii Episcopii câte cinci sute No. 500 de fiecare din aceste cărţi, biine voind a porunci tipografului, ca la toate bucăţile în număr de două mii ce al.cătuesc ar ătatele cărţi, să se Însemneze că s'au tipărit În tipografia sf. Mitropolii şi Cll cheltuiala noastră, care această. însemnare am văzut-o figurând şi la alte cărţi. , . . Sântem al Prea o SI. V. smerită şi plecată slugă \ Kalinic. J 85 T, Dech, T 4. Craiova. \ 1) Vezi articolul D-Iui Bulat dela pag. 193 (No. 31) şi actele D-sa În acelaş număr la pag. 207-209, urtnându-se cu cele de faţă. 3/4 publicate de [315] V. Cu cea întru Hr. frăţească dragoste. Primind scrisoarea frăţii Voastre din 14 Decembr., am văzut cele ce'rni scriţi în privinţa cărţilor bisericeşti ce se tipăresc in tipografia Sf. Mitropolii, că adică să se adaoge cu cheltuiala fr ăţii Voastre câte un număr de cinci sute eczemplare la fie care carte din cele ce îmi însemnaţi acolo, pentru care am şi dat po­ runcă a se urma tipărirea lor întocmai după cererea fr ăţii Voastre. Pe lângă ;cestea cu toate că vă înştintasem prin hârtia cu No. 3130 din luna Iulie 13 şi cea de la 9 Noembr., dar nu lipsim şi acum a vă poftori că, din cărţile ce v'am însemnat în numera­ risita hârtie s'a pus astăzi subt tipar pe lângă Molitfelnice şi Cea­ sloave şi Mineile, ca unele ce sânt cele mai de trebuinţă şi mai anevoe de tipărit şi a căror scumpete urmată din speculaţia ce se face cu dânsele aici în ţara noastră de căte cei din streinătate, au ajuns a fi nesuferită, precum Vă este cunoscut. Drept acea {noi Văzându- Vă râvna şi braţul ce întindeţi la această neapărată trebuinţă, unindu-vă cu noi spre acest bine obştesc, nu sântem la. îndoială că pe lângă cărţile ce ne scrieţi şi care am poruncit a se tipări, ne veţi însemna şi câte trupuri de mineie să adăog ărn mai multe lângă numărul ce se vede Însemnat în lista ce ne-aţi trimes de lipsa cărţilor acei Eparhii, fiindcă o asemenea carte nu ,se poate tipări decât foarte rar şi mărginându-ne numai în numărul şi trebuinţa de astăzi, nu numai că bisericile cele ce după vreme s'ar mai adăoga, sau s'ar strica dintr 'aceste cărţi, n'ar putea să dobândească altele, dar nici nu s'ar putea vinde, din pricina că, cu cât se tipăresc mai puţine, cu atât cheltuelile Îm­ părţite pe 'fie care trup, măresc preţul lor; şi cu cât numărul trupurilor este mai mare, cu atât îl micşorează preţul, pentrucă ori care va fi suma eczamplarelor unei cărţi, cheltuelile nu se adaog, de cât în hârtie, de unde se vede că ori vom tipări cinci sute trupuri ori o mie sau doă, cheltuelile sânt tot aceleaşi, cu adăogire numai a preţului hârtii cum ziserăm. Dintraceste do ă pricini urmează că numărul trupurilor Mineielor să. fie cât se va putea 111 ai mare, ca să ne putem apropia de scopul ce avem a le eftini. Deci frăţia Voastră vă puteţi pătrunde, cât folos putem. aduce bisericilor tipărind un număr mai mare de minee şi prin urmare veţi bine voi a prenumără şi această carte a mineilor în rândul celorlalte cărţi, spre a da poruncă să se tipărească şi ea tot cu chipul celor lalte ce aţi cerut, răspunzându-ne p ă cel di.ntâi prilej ca să ştim ce facem şi să nu stăm din lucru. Către acestea încă de mai înainte luând în băgare de seamă. că, unele din biserici în slujba lor dupeste an, urmau după unele din tipice şi altele după altele şi dorind ca şi frăţia voastră, a se păzi o regulă uniformă în toate bissericile ţării, am arătat fr ăţii Voastre că, încă de când eram cârmuitor al Sf. Mitropolii, am pus în lucrare după cum ştiţi întocmirea unui tipic bisericesc şi luând 316 [316] în cercetare mai multe npice, ne-am povăţuit după acela al Pa­ triarşii, la care spre a fi întru toate complect am adăogat şi slujba sfinţilor cei avem în ţară şi dându-l la lumină în preţul numai ce a costat tiparul, scrisesem frătii Voastre încă din 9 Noernb r., ca să-mi însemnaţi câte să vă trimeţ, pe seama bisericilor dentr'acea Eparhie, precum am trimis şi celor lalte Eparhii, care l-am şi pus în lucrare, dar n'am primit până acum nici un răspuns. De aceia iarăşi grăbim a vă aduce aminte întru aceasta şi tot de a dată să ne scriţi şi cu ce ocazie să vi le trimitem. Al frăţii Voastre în Hr. frate Nifon Mitrop. Ungea Vlahiei 1 851 Dech. 24. VI. Anul 1852 Chenar. 11 Craiova Cu smerită plecăciune ne închinăm Prea o Sf. V. Prea o Sfinţite Stăpăne. Stăpâneasca scrisoare a Prea O. Sf. V. dela 24 ale încetatei luni primindu-o şi cele întrânsa coprinse văzând, nu lipsim prin­ traceasta arătând Prea a SE. V. că p ă lângă numărul trupurilor de cărţi bisericeşti ce am însemnat Prea o Sfinţii V. prin scri­ soarea noastră de la r 4 tot ale acesteia, a se lucra în tipografia Sfintei Mitropolii pă seama trebuinţii Eparhiei Sfintei Episcopi i Râmnic, rugăm pe prea Sfinţia V. ca să porunciţi a se mai lucra pă seama Eparhiei Episcopiei şi un număr de una sută trupuri minee,în care ş'acel e r 45 bucăţi însemnate în lista înaintată Prea o Sf. V. pe lângă adresa noastră cu No. 673 dela r8 Mai anul trecut, insernnându-să şi la aceştea ca şi la cele de mai sus cărţi, unde s'au tipărit şi cu a cui cheltuială. Iar cât pentru tipicul ce ne mai adăogaţi, că aţi dat la lu­ mină, deşi Prea a Sf. V. ziceţi că v'aţi aflat până acum în adăstar e răspunsului nostru la scrisoarea ce ne-aţi- fost trimis la 1) N oembr., cerând ca să vă însemnăm No. bucăţilor ce vom cunoaşte de trebuinţă pe seama bisericilor din Eparhia Episcopiei, însă tot ase­ menea şi noi am adăstat ca să ne trimiteţi mai întâi unul din aceste minee spre a le lua şi înşine în cercetare, precum ne scrieaţi. Al prea o Sfinţii V. \ smerită ŞI plecată slugă, lCalinic " .. " " \ \ 3/6 [317] i •••••••••••••••••••••••• M ••••••• a.m ••••••••••••••••••••• � ••••••••••••••• � . • • 5 ObTEHIA PObKbORISTICĂ 5 • • • • w • a ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• � ••••••••••••••••••••••••••••••• Simbolismul numerelor gasim credinţa augur - cu un une on cu pu- în superstiţii sunt un bun întrebuinţate, In toate literaturile populare şi că anumite numere sunt cu noroc, cuvânt sunt sfinte şi deci foarte des tere magică, cu putere de talismane. In genere, în această categorie intră numerile fără soţ şi mul­ tiplele lor. Numărul 13 face excepţie - socotindu-se blestemat 1). Dimpotrivă, numerile cu soţ sunt de rău augur, şi deci se amintesc rar. Dacă bobii dau câte 4 (în grup) - "înloitraţi" - se spune că va muri bolnavul (Vâlcea). Vom căuta să exemplificăm cele spuse mai sus în cele ce urmează. In cărţile canonice ale Chinezilor "cele 5 King", texte codifi­ cate de Congfuce, în prima parte - Vi-king - se vorbeşte tangen­ ţial despre numerele fără SJţ, care reprezintă, în genere, princi­ piul tare, bărbătesc, ceresc; cele cu soţ reprezintă, dimpotrivă, prin­ cipiul slab, femeesc, pământesc. Cele mai întrebuinţate numere fatidice la Români, ca şi la alte popoare vechi şi nouă, sunt: 3, 7, 9, 12 şi 40. In jud. Vâlcea bobă reăsa (bobdnica) trage bobii de trei ori. Se crede că al treilea dat cu bobii ("troiţa"), este hotărîtor Îl} ghicire. P. D. Chantepie de la Saussaye 2), ne spune că la unele po­ poare mongole (Turco-Tătari) numărul 9 este sfânt. . Intr 'un cântec popular al nostru 3), cel care moare, lasă cu ,;Iimbă de moarte" să, i se facă îngroparea cum îi place lui: "Să mă duci cu şapte popi, Să ştii unde să mă. 'ngropi : In poarta bisericii, ' Unde trec nevestele." In basmele noastre avem pretutindeni: trei feciori sau fete de împărat, trei poduri, trei păduri, trei smei, trei zile şi trei nopţi, trei păţanii şi trei Încercări. . 1) Totuşi găsim în T. Pamfile, Sârb. de vară la Români, că 13 flăcăi se fac căluşari, r=s- 63. 2) Manuel d'histoire des religions. Annand Colin, pag. 36. 3) T. Pamfile: Cântece de ţară, pag. 262. 317 [318] Şi în poezia populară trei versuri intr'o rimă: Nouă mori de sub pământ Ş'alte nouă mori în vânt Măcinând tot la argint. (Ghedem t). Intrun colind de bătrâni 5) citim iarăşi: Crescutu-mi-au nouă meri; La vârf 'şor de nouă meri, Ardu-mi nouă lumânări; Dela nouă lumânări Pică-mi nouă picături; Iar din nouă picături ruptu-rni-s'au trei râuri trei pârâuri ... Intr'un colind de preot 6): Daţi în toacă de nouă ori Şi în clopot de trei ori. In balada" Corbea" 7), haiducul zice: Ţin'te, maică, strâns de mine: Şapte ziduri sar cu tine! * * * Numărul 13 este la nOI şi la alţii de rău augur. Adesea Îţi povestesc prietenii că au fost 13 la o masă ori la un chef, şi unul dintre ei a murit. Sunt chiar oameni culţi cari au o groază nebună de acest număr "al lui Iuda". De aceste superstiţii copilăreşti au fost stăpâniţi Frideric cel Mare, Maupertuis, marchizul d'Argens -- cari aveau o groază nebună de eI8). In Flandra franceză 9) nu se aşează la o masă 13 persoane_ Se crede că acest număr este de rău augur. Afacerile cari tre­ buie să înceapă la 13 ale lunei se amână la 14. Slavii vechi şi Bulgarii se închinau Zeului trăznetului şi, În cazuri de grea cumpănă, îi aduceau sacrificii de nouă curcani şi nouă gâşte 10). La noi la Români (jud. Vâlcea), se fac nouă "păpuşi" (funte] de beteă pe cap la orice mireasă. Tot în Vâlcea se spune că cetele de căluşari trebuie alese pe J. 3, 5, 7 sau nouă ani. 4) Th. Speranţia: Introd. în lit. pop. română, Bue. 1904, pag. 88. 5) Ghedem, pag. 30. \ 6) Idem, 41-42. \ 7) C. N. Mateeseu: Balade, (Neam. romăn.) Vălenii de munte, pag. 53. 8) Nieolay, Hist. d. croyances .... pag. '?46. 9) Moeurs populaires par Desrousseaux, Lille, tome II, 1889 pag. 285. 10) Verkovitch, Vida slaue, pag. 23. 318 [319] Fiecare căluşar are la br âu trei căpărâni de usturoiu verde 11 ). In "pluguşoare" găsim douăsprezece plug uri, doisprezece boi, Nouă ocă de fier, Nouă ocă de oţel. Nouă secerele, N ouă armăsari, Douăsprezece care. "Gândi una, gândi două, Gândi nouă zeci şi nouă, Cumpără nouăsprezece jugani 12). Vedem aici întrebuinţarea simplă şi cea potenţată a lui nouă ca număr simbolic. La Sârbi şi la Români, de încuie tură (constipaţie) se descântă de babe cu nouă Iacă te, puse în apă dela nouă izvoare, şi cu această apă se spală bolnavul pe trup şi se bea din ea. Iar un cântec oltenesc glăsuieşte: Mă cunoşteam eu de mic Am să fiu oltean voinic: Când eram de şapte luni Furam iapa din grădini Şi custuri dela vecini Şi custuri şi bricegele Şi pânza de prin argele Şi dela fete inele. M'am făcut de şapte ani, Dădeam busna prin duşmani 13). Pe şapte - ca număr simbolic - îl găsim potenţat în 70 sau 77: "Şi cine s'ar sculă să ° fure - această carte - dela preotul An­ dreiu să fie afurisit de cele şapte zeci şi şapte de soboară" 14). Orfeu plânge pe Eurydice şapte luni încheiate 15). Solon, unul dintre cei 7 Înţelepţi ai lumei, arată însemnarea acestui număr, zicând: "ora 7 după naştere ne face să cunoaştem dacă va vieţui pruncul; după 7 zile i se dă lui nume; după 7 luni dela naştere îi cresc lui dinţii pentru hrană; după două ori 7 luni şade el fără sfială; după .3 ori 7 luni începe a grăi". După teoria lui Ptolomeu sunt 7 cercuri, după numărul acestor 7 stele: cerul soarelui, al lunei, al lui Marte, al .lui Mercur, al. lui] oe, al Venerei şi al lui Saturn Roma era zidită pe 7 dealuri; In cărţile sfinte a siro-b abilonene, numărul 7 are Însemnătatea lui: după ele, potopul a ţinut 7 zile. In Brahmanism, numărul 7 st-i în cinste: tronul pe care stă Brahrna este făcut din 7 şerpi uriaşi. 11) T. Pamfile, Sârbăt, de vara, la Roniâni, pag. 64. 12) T. Pamfile, Culegere de colinde, pag 156, 157, 159, 164, 165, 167. 13) Candrea şi Densuşianu, Poezii pop. pag. 31. 14) Revista Miron Costin, Aug-Sept. 1914, pag. 126. 15) Vergilius, Georgice lib. IV, 506. (Hachette). 319 [320] In V, Testament, In a 7-a zi s'a odihnit D-zeu de toate lucră.­ riIe sale 16). De şapte ori va păcătui cel ce va ucide pe Cain 17)._ Fa­ raon visează 7 vaci grase şi 7 slabe, cum şi sapte spice de grâu pline şi ;: secăcîi 18). Candelabrul din cortul sfânt avea şapte ramuri cu 7 candele. Inceputul lunei a 7 era serbat la Ebrei; fiecare an al 7-lea, era la Iudei o sărbătoare de un an zisă "anul sabatic", După de 7 ori 7 ani, sau după 7 săptămâni de ani, urmă anul "jubileu", cu odihnă generală. Psalmistul lăudă pe D-zeu de 7 ori pe fiecare zi lD). In prafeţiia lui Daniil despre venirea Mesiei, .nu­ mărul 7 are iarăşi Înţelesul său 20). M. VaITo, în prima carte dintre ale sale, cari au titlu: Heb­ domades vel de Imaginibus, a cules multe observaţii asupra pu­ terei numărului şapte. In cer ursa mică şi cea mare au câte şapte stele; şapte sunt minunile lumei; în anticitate erau şapte înţelepţi; În alergările din circuri, carele trebuiau să parcurgă de şapte ori locul de alergat; şapte căpitani au fost aleşi la asediul Tebei 21). Intr'un cântec popular român, citim: Şi eu, când m'oiu spovedî, Şapte popi mi-or trebui, Şapte popi din şapte sate, Că eu n'am multe păcate: Numai trei care 'ncărcate 22). Intr'o colindă 23), eroul ,.cumpără 9 iepe sirepe de câte şapte ani sterpe; cu unghiile potcovite cu potcoave de argint, cum bat bine la pământ". Aeneas vânează şapte cerbi şi numai şapte corăbii mai rămân din furtună 24). Albinele - vietăţi sfinte, precum credeau clasicii _ se spunea că trăiesc numai şapte ani 25) . . Clntecile vechi bulgare spun că pe malurile Dunării, locuieşte un balaur cu 7 capete şi cu şapte cozi 26). In Legea lui Manu - care oglindeşte organizaţia brahmanică a Indiei - citim că cel ce cinsteşte pe mani în zilele fără soţ, do bândeşte urmaşi iluştri 27). Tot în aceeaşi lucrare (pag. 26), citun că brahmanul care-şi împlineşte cu exactitate datoriile lui pioase, nu este Întinat de nici-un păcat cu gândul, cu cuvântul sau cu fapta. El face curată o adu­ nare, şapte din strămoşi şi şapte din urmaşii săi, meritclnd să stă­ pâniască singur tot p ărnântul. 16) Genesa 2, 3. 17) 4, 5. 18) 41, 2-7. 19) Psalm 119, 164. 20 Daniel 9, 24. ! 21) AuHi Gelii, Noet. Afic. lib. III, cap. X. 22) Ion Creangâ, an. 7, No. 2, pag. 58. 23) Candrea şi Densuşianu, Poezii A,oPulare, pag. 52 _ 53 Cf. idem, pag. �-��. I . 241 Aeneîs lib. 1, 192. \ 25) Vergilius-Georgice IV, 207 Edit. Renoist-Hachette_Paris cf. idem IV, 383 - 384. ! 26) Verkovitch, Le Vida Slave, Belgrac4 1874, pag. 23, 327. 27) Legea lui Manu, trad. de I. Mihălcescu- edit. Cassei Şcoalelor pag. 107. 320 [321] Chiar în obiceiurile şi instituţiile celor vechi, numărul şapte avea precădere. Ecbatana avea şapte curţi, Teba avea şapte porţi, naiul lui Pan avea şapte ţevi, iar lyra lui Apollo şapte coarde. Aiax, fiul lui Telamon, avea scutul său făcut 'din şapte piei de bou. La Români, cu prilejul sărbătorilor se dau 101 lovituri de tunuri. "Un alt număr foarte familiar în basmele noastre este şapte ,,(la Slavi mai mult potenţat: 77 haiduci, 77 răni, corespunzând "la Grecii moderni numărului 40). In basmele române: Petrea "voinicul răpune şapte smei şi dă mamei sale cheile dela toate "cămările, oprind-o însă de-a intra în a şaptea." "Când bătrânii "orbi de şapte ani de zile îşi recap ătă vederile, ei văd mai intâiu "ca qn copil de şapte ani şi împăratul trimite în şapte părţi ale .Jumei să caute pe răpitorul coroanei" 28). In jud. Vâlcea şi Dolj este credinţa că sub o Igăină nu trebuie puse ouă în număr cu soţ, ci numai fără soţ: 17, 19, 21, etc. . Presciirile pentru Paşti le fac femeile în număr fără soţ, "că aşa e bine" şi "aşa s'a pomenit" 29). Cei cari castrează porcii sau caii au ca un fel de datorie sfântă de-a nu castra aceste vite în număr cu soţ "căci mor", ci numai în număr fără soţ, că atunci sunt siguri că se vindecă repede. Basmele noastre caş) cele străine amintesc de trei fete sau de trei feciori de împărat. Isprăvile eroului sunt, obi)inuit, în număr de trei. Tovarăşii lui Făt-frumos - fie năzdrăvani, fie câini - sunt trei şi în cale îl întâlnesc trei draci, care se ceartă pentru trei lucruri minunate. Trecând pela cele trei sfinte (obişnuit Sf. Miercuri, SE. Vineri, Sf. Duminecă, mai rar Sf. Luni şi foarte rar Sf. Sâmbătă), ele îi dau trei talismane spre a scăpa de urmărirea demonului. Soldatul viteaz trebuie să petreacă trei nopţi în casa oropsită ; trei nopţi veghiază feciorii pe morrnântul tatălui lor şi iar trei nopţi păzeşte eroul iapa năzdrăvană, Darurile pe 'care le capătă săracul dela Dumnezeu sunt trei, ca şi hainele cerute de copilă spre a fugi din casa nelegiuitului ei părinte. In fine numărul 3 figurează în basme la fiecare pas: persoanele şi lucrurile se prezintă sub o formă triplă Mitologia veche are trei Parce, trei Furii, trei Graţii, Cerber are trei capete, trei mere în grădina Hesperidelor, eroii Tezeu şi Pirithoos au de săvârşit câte trei isprăvi, titanul Hyperion are trei copii, sunt trei fraţi divini: Zeus, Posseidon şi Hades , sau Helios, Selene şi Eos. • La 21 April, Românii aveau sărbătoarea Palilia în cinstea zeiţei Pales, cu scop de-a le protegul turmele. La acestea se 28) 1.. Şăineanu Basmele Române, studiu comparativ, Acad. Rom. pag. 40-41. 29) A. Domn. Poesies pop. serbes. Paris, Dentu 1859, pag. 163. 321 [322] �,nA,au ,ULLlIl ue paIe, peste acestea sănau de trei ori oamenii ŞI apoi mânau şi turmele să sară peste foc tot de trei ori30). In Bang-kok (Siam), la construcţia zidurilor cetăţei, sau când se repară numai, este obiceiul să se jertfiască trei oameni nevi­ novaţi 31). Slavii credeau că o sărbătoare a lui Dumnezeu trebuie să du­ reze trei zile şi trei nopţi 32). Tot la ei găsim foarte mult întrebuinţat - ca număr cu puteri magice - numărul 7(33). In poveştile slave, regele are trei fice; dintre cele cea mai mică e cea mai frumoasă. Ea, cu surorile ei se află închise într'o în­ chisoare Întunecoasă şi aci sunt păzite de trei balauri minunaţi, şi cu câte trei capete fiecare 34). La Slavi acest număr este înlocuit cu nouă, nouă fii, nouă fraţi, nouă ani de boală ... , adică un multiplu al lui trei, care este tot atit de freguent în basmele noastre. In basmul muntean: Zorilă Mi· reanu, o fată păzeşte pe un fecior de împărat împietrit nouă ani, nouă luni, nouă săptămâni, nouă zile. Când porneşte eroul după isprăvi, se duce peste nouă mări şi peste nouă ţări 35). Un alt multiplu al numărului de trei este numărul doisprezece întrebuinţat ca număr sacru şi simbolic. La noi Românii, căluşarii fac douăsprezece jocuri 3r;). In basmele noastre întâlnim cele douăsprezece fete mari, fru­ moase foc, ispitind pe feciorul de împărat 37). In mitologie şi în istoria religiunilor întâlnim foarte des acest număr sacru. Găsim 12 zei, 12 fii ai lui Iacob, 12 altare ale lui Janus, 12 isprăvi ale lui Hercules, 12 scuturi ale lui Marte, 12 fraţi Arvali, 12 conducători în sistemul manicheic, 12 adeet yas la Indieni, oraşul cu 12 porţi în Apocalips, 12 cartiere ale oraşului pe care - ca plan - il concepe Plato, 12 veri sacri pe care era .aşezat Creatorul în cosmogonia J aponezilor, 12 cantoane ale ligei etrusce, confederaţia celor 12 oraşe ale Ioniei şi a celor 12 oraşe ale Eoliei, 12 spioni (iscoade) sunt trimişi de Moisi să cerceteze Canaanul 38 ). In basmele române: Ca să-I scoată pe Lumea-Albă, pajura cere lui Făt-frumos 12 care cu buţi, 12 care de carne şi 12 cuptoare de pâine. Dintr' o piele de purice, îţi lucrează Sucna-murgă un lanţ de 12.000 ocă 30) cf. Ovidius, Fast, 4, 721 sq'; Tibull. 2, 5, 87. Propert. 4, 4, 73. Dio Cass. XLIII, 42. 31) Melllsine, IV, 14. 32) Le Vida Slave, pag. 51, 65,' cf. 105, 117, 129. 33) Idem pag. 61, 65, 127, 133, 247. 34) Idem pag. 179, 309, 319. 35) L. Şăineanu, Basmele Românlilor pag. 40-41. 36) T. Pamfile, Sârb. de vară pag\ 56. 37) T. Parnfile, Un tăciune pag. 79:, 38) IV, fr[ oise, cap. 13. \ 322 [323] de greu şi află că tainul smeului e de 12 iăloviţe fripte, 12 cup­ toare de pâine, şi 12 buţi de vin 39). Vămile văzduhului, spune unul întors de pe cealaltă lume, că sunt douăsprezece 40). Intr'o coliridă ni se spune că "Sf. Vasile a plecat la arat cu plug cu 12 boi" 1J ). . Numărul 40 este iarăşi un număr consacrat. In Vâlcea, se crede că omul, a cărui măsură de umbră s'a zidit la o clădire, moare până la 40 de zile. Dacă a căzut ceva spurcat într'o fân­ tână, trebuie mai întâi să se scoată din ea 40 de vedre de apă şi apoi să se facă slujba preotului. Se mai crede că lupul omoară până la 40 de oi, apoi îl doare gâtul şi nu mai poate omorî. Uneori numărul 40 se înlocuieşte cu şase săptămâni: "Şeasă săptămâni îi hrăniă "Turcii de să 'nţăpenea, "Şi la fire îşi venea" 42). Abia după şase săptămâni poate să vorbiască un mort Întors de pe cealaltă lume - povesteşte un bătrân bucovinean 43). La Meglcno-Români se crede că, punând coama de cal în apă stătoare, sau în râu, după 40 de zile, fiecare din peri se face ş,arpe 44). Intr 'un cântec popular: - "Sărută-mă, neică, bine, "Să-ţi ţie astăzi şi mâine, "Pân' la patruzeci de zile, "Că nu mai dau pela tine 45)". In com. Şimnicul-de-sus, jud. Dolj, o copaie spurcată de pi­ SICI se dă din 44 de ape şi apoi se aghiezmuieşte (ismuieşte). In balada basarabeană Toma Lumos găsim de trei ani Între­ buinţat numărul 40: ,,4° de mioare, 40 de ciobani, 40 de berbeci ... Iar în balada Bratu: "Că flinta o slobozit "Patru zeci c'o [djoborît46). Un cântec popular, cu aruncături de imprecaţie, glăsuieşte aşa: "Până 'n patru zeci de zile "Să te văd la mănăstire! La noi femeea e necurată 40 de zile după naştere. La vechii Ebrei femeea era socotită ca spurcată 40 de zile după un b ăiat, 80 de zile după o fată. 39) L. Şăineanu, op. cit. pag. 40, 41. 40) Dr, I. G. Sbiera, Familia, Sbiera pag. 74. 41) Candrea şi Densuşianu, Poezii populare pag. 75, 76. 42) N. Păsculescu. Literat. pop. rom. (Acad. Rorn.j pag. 218. 43) Sbiera, op. cit. pag. 13. 44) Per. Papahagi, MeglenoRomâltii, vol, 1, pag. 95. 45) Candrea şi Densuşianu, Poezii pop. pag. 37. 46) Madan, Suspine (Bibl. p. toţi) pag. 77, 85. 323 [324] Şi în Vâlcea se zice: "Să fii cu 40 de inimi!" adică cu ce� mai mare atenţie. "M'au trecut 40 de năduşeli" - am păţit foarte rău cu ... , m'au trecut 1 000 de năduşeli. La Megleno-Rornâni se la .un trifoi cu 4 foi ',şi se lasă în altarul bisericei 40 de zile. El se sfinţeşte astfel şi apoi, dacă-I poartă cineva, are puterea să atragă spre el, cel ce-l poartă, ori ce femee pe care o va fi atins cu acel trifoi H). In poeziile populare sârbeşti, numărul 40 se întrebuinţează cu preferinţă: femeea leagă în jurul gâtului unui haiduc un lanţ de 40 de ocale 48). Musulmanii credeau că Mohamed va învia după 40 de zile. In Biblie găsim că Moisi, când a scris în muntele Sinai po­ runcile legei, a postit 40 de zile 49). Ilie (proorocul), după ce ucide pe preoţii lui Baal, ajunează 40 de zile 50} Ninivitenilor li se dă - pentru pocăinţă - un timp de 40 de zile 51). Patruzeci de ani rătăcesc Ebreii în pustie şi apele potopului au ţinut 40 de zile şi 40 de nopţi. Scyţii, -- când munau oameni de rând - îi duceau, timp de 4° de zile, într'un care pela prieteni, ş� după aceea îi îngropau 52). In credinţele şi folklorul popoarelor slave, întâlnim numărul de 77 ca număr al târlharilor unei bande, iar alte ori No. 9 (nouă) 53). La vechii Greci numerile 3, 7, 9, erau socotite că au o pu­ tere misterioasă, Şi la Ebrei acelaş lucru observăm. In balada Iancu Jianu O"), haiducu] ZIce: Şi-s haiduc cu comănac, Şapte poteri n'au ce-mi fac! Gh. ,F. Ciauşeauu Prof. secundar. •••••••••••• 47) Per. Papahagi, op. cit. pag'. 94, val. 1. 48) Dozon, op. cit. 163. 49) Exod, 34, 28. 50) 1: Reg. 19, 8. \ 51) Iona, \ . 52 Herudor, c IV, 73, , 53) Krauss, Slauische Volkvorschll\lgj 174 sq, 54) T. Pamfile, Cânt. de ţară, pag. 59 (Ed, Acad. Române). 324 J I l I I I f ,1 [325] Cântece bănăţene Colecţia Lucian Costin. Floare mică şi rotată - Floare mică şi rotată, Te-am iubit, mândruţo, fată; Te-aş iubi şi-acum, nevastă, Dar bărbatul nu te lasă, Să-mi dai gura pe fereastră. Strică, mândro, ce-ai făcut, Că eu mintea mi-am pierdut. - N'am făcut ca să desfac, Că, din urmă ti-am luat Şi din chică' ţi-am tăiat Şi în foc am aruncat, Să-ţi arăt că mi-ai fost drag. - De când, mândro, te iubesc, Cu-ăi elin casă rău trăesc, Nevasta mi-o năpustesc, Tot la tine mă gândesc. Frunză verde de dudău Frunză verde ele dudău, Ce tot caţi tu, mândro, rău? Ai urît bărbatul tău? Dacă ţie ţi-i urît, Pune-i funia la gât Şi te du cu el la târg. Dacă capeţi o para, Nu mai zice, mândro, ba; De vei căpăta un zlot, Dă-I cu funie cu tot; Dacă capeţi o coroană, Ţine-I, mândro, pân'Ia toamnă. Mândrută cea de demult Mândruţă cea de demult, Nu crede că te zăuit, Că mi-ai dat gura 'mprumut In grădină s'o sărut. Şi mi-ai dat-o astăvară, Să ti-o 'ntorc acuma iară. Nu �i-ai dat-o împrumut, Mi-ai elat-o că ţi-am plăcut, Cum mi-ai plăcut şi tu mie Din mică copilărie. Frunză verde din livezi Să ştii, mândro, să m'aştepţi Când va da Iarba în zăvoi, Să-ţi întorc gura 'napoi, Dragostea să o înnoi ŞI iar bine să trăim, Cum trăiam noi, dragă, odată Când erai tânără fată. Pe ulita care mi-i urît Pe uliţa care mi-i urît Nu pot sara să mă duc, Mândruţă cu casa 'n colţ, Ieşi afară, dacă poţi; Ieşi afară până'n poartă, Să vezi dorul cum mă poartă" Cum mă poart'din loc în loc, Ca pe-un om făr'de noroc. Tună dracii, mândro, 'n tine, Cine'te ţine-aşa din scurt, Că nu pot să, te sărut. Ocolii pădurile După ochi ca murele; Pe uliţa care mi-I drag N'am cale ŞI tot îmi fac. Frunză verde, alta pică F runză verde, alta pică, Pâri'eram mai tinerică Sburam ca o păsărică, Nu ştiam ce este frică ŞI săriam din cracă 'n cracă, N'avea nime ce să-mi facă; Dar un voinic el, duşmanul, 5 Văzându-mă 'şi făcu planul Şi trei fire de păr scoase Vrăjite şi fărmăcoase Şi le făcu beţişoare ŞI mă prinse de picioare Şi mă puse'n colivie, Numai lui ca să mă ţie. 325 [326] Balade bănăţene din Colecţia Lucian Costin. Berbecelui şi Voinicul Berbecelule, Ocheşelule, Ocheşelule, Dece cauţi tu rău? Ori ţie nu-ţi place Pe unde te pasc, Pe unde te-adăp? Ba mie îmi place Pe unde mă paşti, Pe unde m'adăpi, Dar am auzit Pe doi ciobani vorbind Pe tine să te-omoare. - Berbecelule, Ocheşelule, Dacă ei m'or omorî, Să li spui aşa: Mie să-mi lase Numai mâna dreaptă, Cea cu fluerelul: Când vântul va sufla, Fluerul va cânta, Frunzele or pica, Oile or pleca, Lupii le-or mânca. Şi să mi te duci Tu ila. mama mea; De-o afli la apă, Tu să nu-i .spui, Căn apă se 'neacă, De dor ca să-i treacă; De-o afli la foc, Tu să nu-i spui, Că în foc se bagă, De dor ca să-i treacă; De-o afli 'n grădină, Să-i spui aşa: Roibă' să-mi scoată, Flori să-mi culeagă, Bucheteă-mi facă, Ouă să-mi roşească, Mie să-mi menească. (Auzită dela Pui a Danilă, Bănia=-jud. Caraş), Ochii şarpelui Sus În capul dealului, De turele 'ncrucişate La lemnul porumbului; Şi de arme ferecate. La marginea drumului, Trece un drumar pe acolo, Sub pologul fânului Voinicul din grai grăia : Văzui floarea câmpului. - "Sari, bădică otomane, Dar nu-i floarea câmp ului, Cii m'a prins un şarpe mare; Ci chiar ochii şarpelui, Sări, v oinice, de mă scoate, Şarpelui cu ochii verzi: Că-ţi sunt frate pân'la moarte!' Nici să-I vezi, Cel viteaz de otoman, Nici să-I visezi: Pe-un cal negru dobrogean, Acest şarpe din păcate' Cu cuvântul auzia, Inghitise jumătate \ Dobrogeanu-şi mai grăbia Trupul unui voinicel, � Şarpele îl întâlnia, Mai la vale nu-l mai poate Chiar când vrea, îl înghiţia. (Auzită deja SoJomia Pela, �agna) . •••••••••••• 1 [327] Doină poporană din Banat 1) Comunicată de D. Izoerniceanu. -- Nţărie, Mărie, Spune-mi, dragă, mie: Ce floare înfloare Seara pe răcoare? - Bădiţă, bădiţă, Tânărea sălcuţă 2) : Floarea. crinului, Spicul grâului; Aia floare 'nfloare Seara pe răcoare. Mărie, Mărie, Spune-mi, dragă, mie: Ce frunză se-abate Când vântu nu-mi bate? - Bădiţă, bădiţă, Tânărea sălcuţă : Frunza plopului, Creanga fagului, C'aia mi se sbate Când vântu nu-mi bate . •••••••••••• Rechizitele vrăjitoarei In manuscrisul din 1891 al lui Burlănescu-Alin, unde indică insce­ narea primului tablou al unei feerii "Crai-Nou", a cărei acţiune se petrece în bordeiul vrăjitoarei Baba Cloanţa, se notează ca ne­ cesare următoarele obiecte, "după spusa unei babe': O căldare atârnată de un crăcan, la foc, unde se fierb burue­ nele de dragoste. Oale şi sticle pline cu fermece. Cioburi de străchini. Căpăţâmi şi fluere dela braţe şi picioare de mort. Ghemuri de aţă, fuioare de lână şi câlţi, Tipare de urme şi chip de om în lut. Busuioc. Fire de mătură. Lâniţă roşie. Lăscăi de argint. Urcioare noi şi nuele de arţar şi alun, cu care se bat urcioarele, ca să strige cel chemat în urcior şi cu care vrăjitoarea a vorbit. Trei pietre de cremene, pe care le arde în foc şi le stinge în urciorul bătut cu nuele, In jeratic arde un pietroi bălţat, care de obicei se pune sub pragul pe unde are să treacă amo­ rezul, ar cel vrăjit. Un cap de cuc mort. Un deget dela mâna stângă a unui copil mic, lepădat de mamă. Lemne dela trei cruci din răscruci. Ouă clocite. Pământ dela mormânt. Aripe de gânganie neagră. Păcură şi slănină ele urâciune. Creeri ele câine turbat ucis. Măsură de om, luată cu aţa. Broaşte moarte. Oglinzi, piepteni, sare, miere, turtă. Făină de turtă. Boabe ele orz. 1) Aceste versuri se cântă pe o minunată melodie, ce pare a fi foarte veche. 2) salca, sălcuţă », salcie, sălcioară. • 327 [328] Cântece din Muntele Pura (plaiu Novaci-Gorj) Adunate pe la 1893 de N. BurldllesC1t-Ali1t. Frunză verde ca nucu, Negru-i, negru pământu, Dar mai negru-i urâtu! Pe pământ mai poţi călca; La urât nu poţi căta! .. Nimănui nimic nu-ifac Şi de mine numai. tac. Nici paharul nu li-I beau, Nici dragostea nu li-o iau, Nici din masă nu le mânc, Nici dragostea nu le-o strâc ... Ia-mi, drace, duşmanii mei Şi-ţi fă grădină cu ei; Ia-mi şi duşrnăniţele, De-ţi fă grădiniţele! Frunză verde păpădie, Mă miram ce-mi place mie Mărul roşu de la vie, Şi bădiţi cu pălărie! Mărita-m'aş mărită, Dară zestrea 'n ce mi-a sta? Două raţe 'mpiedecate: Na, băete, vaci cu lapte; Doi cocoşi cu ochii scoşi: Na, băete, boi frumoşi. Urâtu din ce-i făcut? Din omu care-i tăcut. Urâtul din ce se face? Din omul care tot tace. Foaie verde de dudău, �ori, măndro, să mor şi eu, Sa ne ngtoape pe-amândoi Aşa cum om zice noi: Pe tine să te îngroape De mine cât mai aproape, La uşa bisericii, La mormântu Precistii; Şi pe mine să mă 'ngroape De tine cât mai aproape: La uşa altarului, La mormântu darului. Iar din tine să răsară, Să răsară-un trandafir, Şi din mine să răsară, Să răsară-un rozmalin; Rozmalinul să se 'ntinză, Trandafirul să-I coprinză. Relele 's, Doamne, frigurile, Dar mai rele 's gândurile 1.. De friguri te culci şi zaci, De gânduri bol eşti . şi taci! Cântece dintre Jii şi Olt Mândro, ochişorii tăi Beură bănuţii mei. Cât fu neică-i punga plină, Mă ţinuşi, mândro, pe mână; Gotii punga jumătate, Mândro, mă 'ntorseşi la spate; Golii punga până 'fi fund, Nu ştiu und'să mai rn'ascund. Mă răsăşi cu-un ban rătund !..' De necaz mă 'c să mă tund. Şi-unde 'mi cântă cucu 'ntâi? Tot la Leamna, peste Jii, \ C'acolo dă frunza 'ntâi. \ Cată, drace, uite, na, Că p'ici n'a mai dat frunza. \ Dor la noi în peste Olt Mi-e lăstaru de un cot 328 Şi mi-e frunza cât palma, Să-mi iubesc pe mândra mea. Mândruleană ce-aveam eu Nu se găsea 'n sat la Leu, Nu era nici la Ghindeni, Nici în sat la Coţofen i ! Cătai plasa până 'n Jii, Ca Lina nu mai găsii! Foaie verde lubidrag, Dragul meu care mi-i drag Vine seara până 'n prag. Nici nu-i râd, nici nu-i vorbesc, Numai eu ştiu ce-i gândesc! Floricea de peste munţi, Puicuţă, să nu mă uiţi! Că m'ai mai uitat odată, [329] De-am umblat-o vară toată, O vară şi-o primăvară, Dor de ne-om mai iubi iară. Dar de mult ce am umblat Nebeut şi nemâncat, . Am căzut bolnav Ia pat. Boala nu mi-era mai grea Decât gândul, puica mea! Când de mine ai aflat Şi iar ochii ni l-am dat, Mort am fost şi-am înviat! Mândro, tot gândind la tine, N'a rămas inimă 'n mine Nici cât bobul de neghină . Şi nu 'ş ce o fi de vină: Putinţică ce-a rămas Plină-i şi-aia de năcaz! •••••••••••• Descăntec de diochi Amin, amin, descântecu meu şi-a Maichii Mariei. Din gura mea leac să fie! Cine te-o diochiat, a crăpat, Şi cine-o rămnit, a plesnit. Fugi ochitor, fugi rămnitor, Că cu tămâie te-oiu afuma Şi cu usturoi te-oiu ungea, Cu cuţitu te-oiu tăia, Depe capn lui ...... te-oiu lua Şi de 9 stânjeni în pământ te-oiu băga, Cutare o. rămănea curat, luminat, Ca clelaMaica Marie lăsat. (Auzit dela Paraschiva Teleagă, Cruşovăt). Lucian Costin . •••••••••••• Turcu şi cu Marcu Viteazu 1) Mama lu' Marcu Viteazu să ţinea c'un turc. Intr'un amează, când mama lu Marcu a pus masa să manance, a chemat şi Turcu. La masă Turcu bea cana numai jumătate, iar Marcu o bea plină. Marcu s'a îmbătat şi atunci Turcu s'a repezit pe buzdugan să-i taie capu. O slugă a lu' Marcu îi dete lui stăpâni-său o palmă şi-I deşteaptă la vreme. Atunci voinicu s'a repezit pe buzduganu Turcului şi i-a retezat capu. După asta a luat pe mumă-sa şi a dus-o la un ste­ jar înalt. Acolo a legat-o cu noauă cercuri, apoi a pus doauă cară de paie şi dându-le foc, a auzît pe mamă-sa: - "Marcule, copilul meu, cum nu-ţi pare ţie rău de ţîţîşoarele tele, care sugeai tu lapte din ele ?-Nu, nu sânt ale mele, că a ciupit Turcu din ele". Apoi Marcu a pus caii la căruţă şi s'a suit pe un munte, să se prăpădească şi el cu caii, cu căruţă, cu totu. Atunci bunul Dumnezeu văzându-l că nu e vinovat, a dat o ploaie cu spume şi un vânt, de să îndoia paltenii. Marcu văzând că nu poate, s'a întors înapoi; şi sluga, când s'a dus să dea demâncare cailor, a găsit un bilet şi l'a dus la Marcu; şi în el spunea, că tot prin putinţa lui Dumnezeu a scăpat. Şt. SI. Tuţescu. 1) Exist" o baladă în versuri «Marcu Viteasu», ce am cules tot în Oltenia. Fragmentul acesta în proză, cules din Balota-Dolj, Îmi pare nou. Şt. St. T. Aceeaşi baladă s'a publicat acum de curând, de către D-I I. Costin, sub titlul. -Marcu», în Biblioteca Folkloristică a Banatului, No. 2, editată-de D-sa. Nota Red. 329 [330] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i OhTEHIAHAT1JRAhISTĂ I • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Lupta contra Tuberculozei în Craiova Socotim că combaterea Tuberculozei trebuie să se bazeze pe două metode de luptă: 1) Izolarea bolnavului bacilifer, care împrăştie boala în jurul său, şi 2) Vaccinarea în masă a noilor născuţi prin vaccinul Calmette-Guerin (B. C. G.), spre a imuniza copilul contra tuberculozei. Orice alt mijloc de luptă este un paliativ caşi ano din, nedând decât rezultate foarte slabe, sau chiar unele strică luptei. Danemarca a înţeles primul comandament, făcând numeroase spitale de izolare pentru cei ce trebuiesc negreşit izolaţi, ne mai putându-se decât cu greu ameliora, precum şi foarte multe sanatorii pentru tratare şi vindecare. Lupta în România pot zice că nici nu a început, întrucât la enorma cifră de circa 600.000 tuberculoşi, cu 6.0.000 morţi anual, avem un ridicol număr de paturi de izolare şi tratare. Pentru mine este o eroare higienică gravă a se izola tuber­ culoza în spitale mixte sau de maladii interne, fie chiar şi în camere separate. Numai acei ce conduc Spitalele de boale contagioase îşi vor da bine sama de greutăţile aproape de neînvins de a avea o izolare bună dela bolnav la bolnav. Dar :când microbul tubercu­ lozei se va plimba cu aerul prin sălile spitalului, din cameră în cameră, toţi convalescenţii de diferite alte boale nu vor fi oare candidaţi siguri la tuberculoză? Iată dece pentru mine este un imperativ absolut construirea spitalelor de tuberculoşi. Legea impune oraşelor a face un spital de tuberculoşi de 30 paturi la 40.000 locuitori, dar acest desiderat este o literă moartă. In Danemarca sunt 3460 paturi pentru tuberculoşi, la o populaţie de ceva mai mult de trei milioane de locuitori. Noi, deşi nu avem mortalitatea numai de 89 la I\.oO.ooo locuitori ca în ţara Nordului, .ar trebui să avem proporţional pentru cei 18.000.000 de locuitori ai noştri 20.760 paturi pentru tuberculoşi, paturi din stabilimen­ tele sanitare antituberculoase ca, spitale, sanatorii de munte sau de mare, azi le, case de convalesce�ţi, etc. Ce avem noi azi, e ruşine' a spune. Din datele oficiale pe 1925, găsim în vechiul 'regat 52'�0 paturi şi în provinciile alipire 9700 paturi, deci în total creau În ţara românească 14.920 paturi în toate spitalele de toate categoriile şi specialităţile. 330 [331] I "1 I -» De aci se vede cât suntem de înapoiaţi atât în instituţiile saru­ tare, cât şi în combaterea tuberculozei. Şi să nu credeţi că în 1927 sunt mai multe paturi de hospitalizare decât acum doi ani, mai ales de când multe din spitale au fost date în grija judeţelor sau comunelor, şi din nenorocire multe paturi au fost astfel des­ finţate. Iată pentru ce în Parlament în 1927 am cerut a se preciza politica sanitară de guverriământ, şi cu un plan bine stabilit să pornim la luptă contra mortalităţei înspăimântătoare de tubercu­ loză din Tara Românească. Acest plan trebuie să-I avem pentru trebile sanitare de altfel în general, însă partidele de guverrlământ Încă. nu au ajuns la acea înaltă concepţie că temelia unei ţări se bazează pe sănătatea şi vigurozitatea populaţiunei ei. Şi Danemarca a dus lupta pentru construirea stabilimentelor 'tuberculoase în timp de 10 ani. De ce nu am face şi noi la fel? Prin chete nu se poate strânge decât sume ridicole, faţă de marea nevoie de bani ce avem. Trebuie imperios să cerem în Par­ lament sumele necesare, punând chiar taxă de sănătate, după cum am cerut-o chiar în 1918, căci nu ştiu ce parlamentar ar refuza votarea, sau ce cetăţean ar refuza plata, când i s'ar explica marele bine ce se face societăţei cu acei bani cinstit întrebuinţaţi. Este suficient a spune că la Craiova nu avem până acum alt spital sau azil de tuberculoşi, decât unul pentru 30 paturi, .în­ ceput, dar neterminat, cum şi un sanatoriu la Leamna, nepus încă în funcţiune. Metoda de luptă prin izolare fiind deci îndepărtată pentru un moment în Craiova, am procedat prin cealaltă metodă: vacei­ narea prin vaccinul B. C. G. (Calmette-Guerin). Oraşul nostru având o mortalitate prin tuberculoză excesiv de mare, fiind unul dintre cele care dau un procent de 20-25% din mortalitatea generală, m'a determinat a face vaccinările anti­ tuberculoase cu vaccinul numit, la toţi noii născuţi. De două luni şi jumătate, independent dacă copiii sunt sau nu eşiţi din familii tuberculoase, primesc vaccinarea prin vaccinul B. C. G. Pentru aceasta m'am adresat personal Laboratorului Praf. Dr. I. Cantacuzino din Bucureşti, unde se prepară vaccinul şi căruia nu am cuvinte să-i mulţumesc, şi am putut obţine gratuit vaccinul necesar. S'au vaccinat în Craiova până în prezent peste 25° copii noi născuţi. Nu s'au vaccinat un mare număr din noii născuţi, de oarece erau declaraţi după 5 zile dela naştere. Severitatea cu care trebuie maniat vaccinul m'a făcut să inter­ vin pe lângă Onor. Primărie a atrage atenţia asupra acestui neajuns al declaraţiei tardive a copiilor noi născuţi. Trebuie a se da vaccinul în trei reprize, cât mai curând după naştere, din două în două zile; maximum a patra zi dela naştere trebuie dată prima vaccinare, Vaccinul se ia pe guri, turnat într'o linguriţă de lapte dela mamă. El nu produce absolut nicio turburare digestivă sau de altă natură. Niciun copil nu a avut de suferit absolut nicio 331 [332] indispoziţie după ingerarea vaccinului. price teamă trebuie înde­ părtată, căci vaccinul vine în fiole herrnetic închise, deci este şi curat, dar şi foarte proaspăt. Cum dorim a profita toţi copiii de această vaccinare, facem un călduros apel către părinţi a-şi declara imediat după naştere copiii la Oficiul Stărei civile, de unde noi luăm datele. Personalul care face aceste vaccinări este dresat şi foarte conştiincios, de aceia trebuie primit cu toată încrederea. Vaccinul este experimentat şi bine studiat, iar rezultatele sunt extraordinar de mulţumitoare. E suficient cred a arăta că mortalitatea prin tuberculoză la copiii până la un an, după datele higienei este de 25°10 la cei nevaccinaţi. La cei vaccinaţi mortalitatea este numai de 0.7 0/0. Se câştigă deci 24.3% din copiii cari erau daţi morţei până la des­ coperirea acestui vaccin. Iată dece, entusiasmat, am pornit din proprie iniţiativă în această luptă contra tuberculozei, prin această metodă, sperând că experienţa altora ne va folosi şi nouă, ţiuând să se ştie că în niciun oraş din ţară nu se face vaccinarea antituberculoasă la toţi copiii; căci sunt oraşe unde se practică metoda, însă fie doar în vreun sector din oraş, or numai prin maternităţi sau insti­ tute de naştere. Facem deci apel la Medici, Moaşe, Agenţi sanitari a ne ajuta în acest scop umanitar, uşurându-ne sarcina prin îndemnuri şi sfaturi ce trebuiesc date părinţilor, ca niciun copil să nu fie lipsit .' de această binefacere. Tin să mulţumesc Ministerului Sănătăţei şi ,Ocrotirilor So­ ciale, care' m'a aprobat şi încurajat în acţiunea mea, precum şi Primăriei Municipiului, care mi-a pus la dispoziţie adresele noi­ lor născuţi în mod regulat. Dr. A. Metzulescu Medic Primar al Spit. Boale Contagioase Craiova •••••••••••• Starea timpului în Oltenia si Banat in cursul lunilor Mai - August 1927. Luna Mai, în ambele provincii, din punct de vedere al tempe­ raturilor s'a caracterizat printr'un timp normal de cald. Tempera­ turile au suferit: puţine variaţiuni, rnijlociile lunare fiind cuprinse între 14°.8 şi 17°.0. In ce priveşte valorile estreme ale ternpe­ 'ra turilor, ele s'au semnalat respectiv la Ti-Severin (cea mai ri­ dicată 33°.0), în ziua de 31 MM şi la Govora (cea mai coborâtă fiind de -- 1. 4) la 15 Mai, în 6poca zilelor aşa zise "Sfinţilor de ghiaţă". Cantitatea de ploaie căzută În Banat îi atribue un caracter puţin ploios, fiind aci cota apei n'umai de 83.1 rnm., faţă de 97.6 mm., cât valoarea ei normală. In Oltenia regimul pluviometric a con- 332 [333] stituit un timp normal de ploios. Aci cantitatea de apă măsurată ;[ dat în mijlociu 71.9 rnrn., faţă de 76.7 rnrn., (normala sa respectivă). Ploile dela sfârşitul lunei au salvat semănăturile de pri­ măvară, în Banat Însă, sunt mult inferioare celor, din anul trecut. In ,Oltenia starea agricolă se prezintă ceva mai puţinsatisfăcătoL Regimul pluviometric pentru luna Iunie in Banat şi Oltenia a constituit un timp respectiv foarte secetos şi escesiv ele secetos. Pe când În Banat au căzut 79.5 mm. de apă (faţă de II 4.2 mrn.), în Oltenia ploile căzute au dat în mijlociu o cotă cu mult mai mică _. 20.5 mm. -, eleterminând astfel un.rleficit de 75% din valoa­ rea sa normală 80,7 mm. Temperaturile în ambele aceste provincii au Întrecut normele sale respectiv cu I.20 şi 2,6°; ele s'au semnalat ca mai ridicate mai mult în partea de vest a Olteniei. Cea mai ridicată temperatură a avut loc la T.-Severin -- 36°.3 - în ziua de 19 Iunie, iar cea mai coborâtă 4.0° la Govora la 8 Iunie. In ce priveşte starea agricolă în Banat recolta e în general bunicică; viile se prezintă bine; rodul pomilor variază între mij­ lociu şi mult. In Oltenia, secetă şi căldurăneobicinuită. Intreaga vegetaţie suferă, în special porumbul şi sfeclele. Viile sunt fru­ moase şi au rod mult. Luna Iulie în Banat s'a caracterizat printr'un timp normal şi foarte secetos. Ploile căzute aci au dat În mijlociu 44.6 mrn., cu un deficit de 46% faţă de 82.3 mrn., (ce cad în mod normal), Temperaturile Însă au fost inferioare normalei sale numai cu 0.° 1. In Oltenia timpul a fost excesiv de secetos şi căldicel. Cantitatea ele apă a fost de 26.5 mrn. dând astfel un deficit de 55°;'0 faţă de 58.3 mrn. Temperaturile mijlocii lunare au întrecut cu mult normala sa şi anume cu 1°.1. Cea mai ridicată temperatură s'a observat în ziua de 2 Iulie la Craiova cu 41°.0, iar cea mai coborâtă la Caransebeş cu 9°.5 la 26 Iulie. In ce priveşte starea agricolă în ambele aceste provincii ea se prezintă rău, cu excepţia numai a viilor, care au o dezvoltare bună. Situaţia în luna August se schimbă cu totul, în deosebi în provincia Oltenia. Aci regimul pluviornetric a constituit un de­ ficit mare de J260/0, fiind cantitatea lunară În mijlociu de 37,8 mrn., faţă de valoarea normală (69.9 mm.). In Banat ploile căzute au elat 69.9 mrn., În mijlociu, cu un, deficit de 260/0, dedus şi din normala respectivă, care e de 55.7 mm. Mersul temperaturilor Însă i-a atribuit lunei August În ambele aceste provincii un timp căl­ dicel, normalele sale fiind întrecute respectiv cu 1.70 şi 1.8u• Cea mai ridicată temperatură s'a observat la T.-Severin cu 39°,0 în ziua de 3 August, iar cea mai scăzută cu 39°.9 la Caransebeş în ziua de 18 August. Starea agricolă în cursul acestei luni cu mult s'a ameliorat. Porumbul în parte a fost cules. S'a terminat cu tree­ ratul. Deasemenea s'a mai cules ceva şi din pomii roditori. Gh. Teodorov Observator-şef al Inst. Matcorot. Centr. al Rom. 333 [334] Notite astronomice 11 1. Conjuncţluni de Planete cu Luna, a) Planeta Saturn cu Luna, la 17 Mai 1927. Saturn fiind in con­ stelaţia Scorpion, a fost in conjuncţie cu Luna, care era in faza de lună plină. b) Planetele Venerq şi Martie cu Luna, Ia 3 Iunie. Luna era în faza de lună nouă, iar fenomenul a avut loc spre apus, între cele două planete cu luna. c) Saturn cu. Luna, la Il Iulie. Luna era în faza de primul pătrar, şi se apropia de planetă, trecând la sud, apoi se îndreptă spre steaua B din Scorpion. d) Jupiter cu Luna, la 19 Iulie. Luna era În fază de lună plină, iar fenomenul nu s'a putut observa bine, cerul fiind acoperit cu nouri. e) Saturn cu Luna, la 7 August. Luna era în primul pătrar, trecând sub planetă la oarecare distanţă. f) Jupiter cu Luna, la 16 August. Luna era în faza de lună plină, trecând sub planetă la oarecare distanţă. Planeta era în constelaţia Peştilor. In aceiaşi seară, Uran fiind în aceiaşi constelaţie, a fost de asemenea în conjuncţie cu Luna. Fenomenul din urmă era observabil cu luneta, şi nu cu ochiul liber. . 2. Conjuncţia planetelor Martie şi Venus, la 9 Iunie. Ambele pla­ nete seara spre apus, la apusul soarelui se apropiaseră la aceeaşi longi­ tudine, fiind conjuncţiune. Se putea observa cu ochiul liber. Planeta Venera, observată cu luneta, era în fază de lună nouă, adică ca un corn, deşi cu ochiul liber era rotundă ca orce planetă. 3. Planeta Venera văzută ziua, la 22 Iulie, spre ora 6 după amiază. S'a putut observa spre apus, în ziua de 22 Iulie, pe cerul local planeta Venera În direcţi unea apus. Grupe de public remarcase aceasta pe stradă, neştiind dacă este vre-o cometă sau altceva. Era planeta Venera care, din cauza transparenţei atmosferei, se putea observa pe cer cu 2-3 ore Înainte de apus. Avea o coloare galben pală. 4. Jupiter şi sateleţii săi în Iulie. Planeta răsărind după miezul nopţii, observată cu luneta, se puteau. vedea bandele sau petele de pe ecuator, iar În prelungirea ecuatorului, de-oparte şi de-alta, cei 4 sate­ leţi ai săi. Aceştia au o mişcare în jurul planetei, în planul ecuatorului, şi se văd că se apropie sau se depărtează, În timpul unei nopţi, sau a mai multora. Cu ocaziunea aceasta se produc pe planetă fenomene frumoase de eclipsă a unui satelit, de pasaj pe planetă a altuia, de ocul­ taţie, sau alte fenomene foarte interesante. 5. Pete solare în lunile Mai a. c. Pentru 21 de zile de obser­ vaţii În luna Mai a. c. s'au putut observa cerul Craiovei, 157 pete, ceea ce revine zilnic la 7-8 pete, adică numărul lor era mai redus ca in lunile precedente, după cum s'a arătat în numerile anterioare din Arhi­ vele Olteniei. Alex. 1. Popescu Inginer. \ .m.II .. \ 334 [335] •• em •••••••••••••••••••• •••••••••••••••••••••••••••••• •••••••••••••••••• • • !ObTErUA bITeRARA-ARTISTICA! · .. • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• 1. Stăncescu-Giovanni La 20 Octomvrie se împlinesc 15 ani de când pictorul cra­ iovean şi profesor de desen al Liceului "Carol I", Ioan Stăncescu­ Giovanni pentru prieteni - a murit la Viena într'un sanatoriu, unde i se făcuse o a doua operaţie la rinichi. Indeplinim o datorie pioasă rechemând aZI in mintea citi­ torilor «Arhivelor Olteniei» amintirea artistului, despre care am scris odinioară în paginele acestei reviste un articol (an. I, 1922, p. 335-343). Modest şi neambiţios, Stăncescu-Giovanni a trăit în Cra­ iova de acum două-trei decenii, în care educaţia şi gustul artis­ tic erau foarte înapoia te. . Pe vremea aceea un pictor nu prea putea trăi numai din ceeace i-ar ii produs vănzarea plăsmuirilor sale pictoriceşti. Ca- [336] c. D. Fort. \ \ ····111······· \ ' riera de profesor de desen şi caligrafic la o şcoală secundară 11 asigura tnsă viaţa materială; dar ea îi îngusta în acel aş timp­ cum se întâmplă şi azi-sfera aspiraţiunilor, îi smulgea din aripi, aşa că netezindu-i înainte un drum mai uşor.flenivela- în acelaş timp încetul cu 'ncetul, tinzănd să-I anihileze cu totul. . ,. Venit, tânăr, din Venezia şi Mili!mo; unde trăise într'un me­ diu diametral opus, din punctul de vedere artistic, celui în care se aşeza acum, în oraşul naşterei' sale, Stăncescu-Giovanni s'a războit până la sfârşit, opunăndu-se cât a putut. mediului ingrat, opacizant al Craiovei 'de ieri, şi nevpind să se dea bătut dela pri­ 'mele ciocniri cu «inimicul-. Oboseala l'a ajuns în cele din urmă şi pe el, dar armele din mănă nu le-a lăsat decât când i le-a smuls din degete moartea. Fără să fie elin fire combativ, pictorul nostru a luptat totuşi toată viaţa lui, apărând un drapel scump: cultul frumosului, fie ca artist, fie ca profesor. Ca artist, întru cât nu a contenit nici­ odată de a sluji pe altarul artei, cel cu atât de puţini închinători pe vremurile acelea; ca profesor, ostenindu-se a iniţia pe şcolari în ocultele taine ale frumosului, pentru care ochii lor fuseseră orbi pănă atuncea. Cine va scrie odată istoria Craiovei, la rubrica desvoltărei regionale a artelor va a vea să dea un loc de mare cinste picto­ rului I. Stăncescu-Giovanni, după artiştii înaintaşi din partea lo­ cului, un Lecca, un Arnan şi apoi un Nae Rădulescu, al cărui următor la catedra de desen a. fost cel pe care îl pomenim astăzi. Lucrările artistului craiovean, picturi şi desen uri, destul de numeroase, au fost achiziţionate 'În primăvara aceasta de «Mu­ zeul Arnan- din localitate," prin solicitudine a Dvlui I. B. Geor­ gescu, primarul de atunci al oraşului nostru. Cu chipul acesta ele' nu se vor putea risipi trecând în! posesiqnea unor neînţelegători nedernni de a stăpâni' astfel de lucruri, ci se vor păstra la locul cuvenit, asigurănd cu modul acesta şi numele artistului craiovean. Cu prilejul comemorărei dela 20 Octomvrie, cel mai frumos omagiu, şi datorat, ce s'ar putea aduce memoriei pictorului nos­ tru ar fi organizarea unei Expoziţii colective (pe cât se poate) a operelor lui 1. Stăncescu-Giovanni într'unul din saloanele Prefec- � \ turei Doljului. Locul ar.fi i�dic�t dela sine.jar binevoitorul spri- jin al D'Iui Prefect, :;tfD-lu:i\ Primar al oraşului, cum şi al Direc­ ţiunei 'Muzeului Arnan, nu rte îndoim că va fi asigurat unei ase­ menea iniţiative. 336 [337] N. Burlănescu-Alin ceva despre opera sa 1) Lucrările tipărite ce au rămas de la Burlănescu sunt urmă­ . toarcle. în o rrlinr- cronologică: Singurătate, poezii, Craiova, Tip. Macavei, 1892, 48 pagini. Din vravuri, poezii 1889 - 1894, Bucureşti, Tip. Dor. P. Cucu, 1894) 150 pag. Doine olteneşti, -oersuri, cu o prefaţă de 1. c., Craiova, Tip. Samitca, 1899, 96 pag. Religie pentru şcolarii de clasa 1 primară 2), Craiova, Tip. D. Benvenisti, 1896, 44 pag. Lew, poemâ dramatica, cu muzica de Ant. Giu1iani, Craiova, Tip. Macavei, 1899, 34 pag. Două cumetre, comedie ţârăneascâ, Craiova, Tip. Macavei, 1899, 244 pag. Despre asociaţiuni, teza de licenţa in drept. Buc., Impri­ meria Statului, 1900. Sonete, cu o introducere-disertaţie, despre "Sonet" (1:2 pag.) şi 100 sonete. Craiova, Tip. Samitca, 1904, 116 pagini. Cântări, Biblioteca Alin, versuri, proza. In 10 fase. a eate 16 pagini, Craiova, Tip. Georgescu & Săndulescu, apoi Macavei, 1905-1907. Salba de aur, poemd îl1 versuri, in 3 acte, Craiova, Tip. Samitca, 1907, 70 pag. Epigrame, Craiova, Tip. Fulgerul, 1910, ':):) pag. In afară de aceste lucrări, Burlănescu a mai tipărit multe pagini de proză, literară sau simplu gazetărească, prin diferite ziare şi reviste din Bucureşti şi provincie. O parte din acestea ar merita să fie strânse într'un volum, în care s'ar aduna ceea ce e mai de seamă din opera acestui scriitor oltean, aşa cum s'a făcut pentru poetul nostru Traian Demetrescu, de către o casă de editură craiovean ă. Pe faţa internă a copertei ultimei cărţi ce a tipărit Burl ă­ nes cu în I 9 IO, aflăm menţionată cu "de acelaş autor"o feerie în 4 acte, intitulată "Făt-Frumos", ca lucrare originală, dar ele 'urma căreia n'am putut ela. Poate că în cartoanele Teatrului Na­ ţional din Bucureşti se va fi aflând. Deasemenea "La parapet", alegorie istorică cu episoade comice din r ăsboiul de la I877-78, pe care n'am găsit-o nicăieri. Apoi aflăm notate ca "în lucru", mai multe alte opere în versuri, proză şi teatru. Ca traducător, poetul nostru a elat pe româneşte operele: Gio conda, de Ponchiclli, Andre Chenier ele Umb. Giordano, Car­ men de Bizet şi Les Cloches de Corneville de Rob. Planquette, rămase netip ărite, dar utilizate însă până azi în textul tălmăcit ele bietul Bur1ănescu şi vândut pe nimic. 1) Biografia sa am făcut-o în No. 29- 30 al acestei publicaţii, la pag·. J?1. 2) Semnată. (·N. Burlănescu, bacalaureat, fost institutor şi director.. 337 [338] Manuscrisele ce va mai fi avut bolnavul plecat spre ospiciul dela Bisericani nu se mai ştie ce s'au făcut. Dintre acestea nu am mai aflat decât o încercare juvenilă de feerie în 3 versuri "Crai­ Nou", manuscris în posesiunea unui particular, şi de care am pomenit la pag. 124 a acestei reviste, în articolul citat. • Prima poezie ce a publicat Burlănescu - după o notiţă a lui din "Biblioteca Alin" No. 3 - este "Şi când", tipărită în 1889 într'un ziar din Craiova. Cele d'intâi două volume de poezii ale lui Alin dau măsura şi nota particulară a talentului lui: aripioare modeste, care îşi încearcă puterile mai pe aproape de pământ, fixând înălţimile în care (pluteşte poezia eminesciană a vremii. Cele următoare nu au a­ dăugat mult la aceste d'intâi, Intr'o formă totdeauna corectă, Burlănescu Îşi cântă în de regulă, sărăcia - tovarăşea de viaţă - cu sora ei singurătatea (Vd. "Din vravuri" pag. 25, 29, şi 31). Poetul este deprins, împăcat chiar cu ele; de aceea atmosfera cântecelor sale nu este de­ pJrimant-pesimistă, ca la alţi emuli mărunţi ai lui Eminescu, ci numai melancolică. Tristeţea sa nu e poză, nici pretext de de­ clamaţie, ci e sinceră, tot aşa de nefardată ca bucuria firească a altuia. Iubirea nu a dictat cele mai de seamă versuri ale lui Alin. A cântar-o şi el, fără note personale deosebite. Ai zice că acest tânăr, deprins din primii ani ai vieţei a îndura lipsurile de tot soiul - şi mai ales pe acea a unei afecţiuni de părinte - era mult mai simţitor la acordurile suferinţei fidele, decât la ciripi rile dragostelor uşoare. De aci şi idealizarea vagilor amintiri ce a păstrat dintr'o copilărie desigur mai puţin decât mediocră, dar pe care el o împodobeşte cu lirismul sufletului său, într'un decor romantic (Vd. "Cătunul meu" de exemplu, pag. 47, op. cit.). Nota socială nu a lipsit din poezia olteanului nostru, într'o anumită epocă din viaţa sa: epoca socialismului simpatic, sincer şi 'generos, cu care am intrat în veacul de acum. Această notă are însă în ea ceva factice, ceva de porunceală în poezia lui Alin, care era prea timidă, prea timoroasă spre .a putea sufla ';în trâmbiţa ce chema pe proletari sub cutele drapelului roşu. Imitaţia, or numai' influenţa cutărui poet de seamă al vremei se observă adesea în versurile lui Burlănescu. Câte strofe nu se resimt de Eminescu, de Alecsandri şi de Coşbuc! Pe acesta din urmă .isbuteşte a-l imita de minune, ca în "La strâmtori ", (pag. 87 op. cit.), sau în "Flăcăul" (pag. 85, ibid.). Unde escelează cântăretul nostru, este în versurile scrise în formă populară. Iubitor pasionat al poeziei poporane - din' care a şi cules multe lucruri frumoase - Burlănescu a scris o seamă de stihuri în formă populară, cum nu au scris mulţi în româneşte, produse lipsite de artificialitate\ cu parfum de adevărată inspiraţie ţărănească) V d. "Freamătul zăv?iului" de pildă, pag. 7I op. cit.) şi mai multe din "Doine olteneşt(. Multe din poeziile lui Alin, puse pe muzică de diferiţi com- 338 [339] pozitori (Tvela, Tache Popescu, Gh. Vasiliu, D. Vasculescu, Kom­ panschi, A. Giuliani, etc.) au devenit populare. 1). De altfel, in timpul cât a trăit, poetuJ nostru s'a bucurat de oare care notori­ etate şi preţuire, cel puţin la intelectualitatea Olteniei şi a Capitalei. Lui Burlănescu ii sunt adresate versurile lui Traian Demetrescu "Unui amic poet" (pag. 95, Sensitive, Buc. 1894) începând cu: I-am răsfoit caetul cu-armonioase . rime, C'o lume de simţire şi cugetări intime, Şi fiecare strofă şi fiecare vers Era un univers! Iar foile cusute - al inimei dosar- Păreau că scot un freamăt, un cântec trist şi-amar ... şi in care, după ce-i da sfaturi, îndemnuri şi încurajeri, îi zicea cu-un adânc simţ parcă profetic: Mergi dar 1.. şi calea bună de-apururea să-ţi fie I Ce-ţi pasă de te-aşteaptă măriri sau sărăcie! Ce-ţi pasă dacă 'n fine al artei drum fatal Ospiciul o să-ţi deie sau patul din spital!.. Din cele trei lucrări dramatice ale lui Burlănescu, .Lew" (de­ dicată fostului nostru profesor de literatură română M. Str ăjanu ) este o însăiletură lirico-dramatică în care, pe un fond tolstoian se estompează acţiunea cu elemente împrumutate din chiar viaţa scrii­ torului; "Salba de aur", vodevil în genul Alecsandri, de inspiraţie pur românească poporariă, în care sunt chiar intercalate abil doine şi descântece culese de prin Gorj; "Două cumetre" prezintă sin­ gură calităţi mai apreciabile, pentru care această comedie a şi fost jucată de mai multe .ori la Naţional în Bucureşti �), .în 1898. "Două cumetre" este o piesă amuzantă, cu acţiunea strânsă şi bine incherbată, satiră fără încruntare a moravurilor dela sate -- genul caragelian transpus dela oraş şi mahala la ţară -, cu tot obiectivisrnul ce poate îngădui optica teatrală. Piesa aceasta merită a fi reluată şi azi, mai ales pe scena Craiovei. Iar pentru oraşele mai mici şi pentru teatrul sătesc ar fi perfect indicată" fă­ când excelentă figură alături cu cele mai bune lucrări de acest gen ale lui Alecsandri. Viaţa amărâtă şi cam des ordonată a lui N. Burlănescu-Alin, cum şi moartea lui timpurie, a împiedecat acest talent de a se des­ volta mai mult şi a da literaturei noastre ceea ce făgăduia. La rubrica "Oltenia literară şi artistică" reproducem câteva din lucră i' e mai caracteristice ale poetului oltean. c. D. Forlunescu. 1) In «Viaţa Nouă», gazeta din Caransebeş, aflăm publicalăîn foiletonul li­ terar, No, din 5 Decern. 1926, ca poezie poporană, culeasă de L. Costin, şi auzită dela Cornelia Vrăniantu, din corn. Vrani, jud. Căras, poezia «Freamătul zăvoiului­ (vd. pag. 341) a lui Alin, cu câteva omisiuni şi modificări făcute de popor. 2) In distribuţia rolurilor fig urează 1011 Petrescu, V. TOI1(';anu, AL Catopol, 1. Brezeanu, N. Soreanu, Achit Georgescu .... D-na Maria Ciucurescu, D-ra Pepi Moor şi Dvna Laug'eais-Mărculescu. 339 , .' ,," . [340] P, 5.-In ultimul timp ne-am convins că dorinţa, ce expr.imasem în numărul 29-30 al revistei, pag. J 27, de a vedea readuse oasele nenorocitului scriitor la Craiova, nu se va putea realiza niciodată. Cercetările făcute la Bisericani'i'au dus la constatarea că urma locului unde a fost înmormântat Alin se pierduse încă la trei ani chiar după îngroparea sa! •••••••••••• Din poeziile lui Burlănescu- Alin In ziua mea Cerul şi-a sculptat pe geamuri Cu o mână de artist O dumbravă de-albe ramuri Sub un cer aşa de trist! Iar prin ea par'că răsbate, C'un glas stins ca de orfan, Cântul vântului ce bate .... Cântul omului sărman! Stins de tot s'aude-o toacă, Toacă 'n toaca cea de fier; Infăşat în promoroacă Plânge clopotul stingher. Şi mai este sărbătoare Pe o vreme-aşa de rea? Mai trăesc cu viii oare, Au cu mortii 'n ziua mea?! Nefericiti toti câti simtim Nu e tortură mai grozavă Decât atunci când vroi să scriu, Când mi-arde sufletul de lavă .... Şi sborul gândului aţiu, Să cat a gurii bucătură, Ce ţine lutul ăsta viu. Să prind o clipă ce se 'ndură Ca să mă facă liniştit, Când osteneala-atunci mă fură. Şi când să scriu ce-am socotit Că inima mi-a sângerat-o Şi gându'n nopţi a mistuit, I Atuncea pâinea ce mi-aţi dat-o' , \ Pe un nenorocit de vers Cu lacrămi' am răscumpărat-o! Aş vrea de veci să fie şters Din mine nervul de simţire Şi partea mea din univers ... , O muncă făr' de răsplătire Suntem rnânaţi să suferim .... A scri e o nenorocire! Din zi în zi ne mistuim Lumină 'n juru-ne a face, Scriind cu sânge tot ce scrim. E fericit cel care tace; Nefericiti toţi câţi simtim! La Tismana Din stânca uriaşe, mănăstirea In seculare ziduri ruinate Se 'nalţă, simbol de singurătate. De-a nouă viaţă 'nsufleţită-i firea. Bătrân ii munţi, cu plete 'nrourate, 340 '1 \ \ Işi scaldă 'n revărsat de zori pri­ virea, Iar de pe culmi mă fură lin gân- direa In alte lumi, doar de poeţi visate. [341] t AI apelor murmur se 'ngână 'n seară Cu-al clopotelor dangăt, de de­ parte; O muzică divină 'ncepe iară .... Vrăjit de-atâţla ochi frumoşi de stele, M'avânt din lumea viselor deşarte In lumea sfântă-a visurilor mele. Frunză verde flori de fragă, Doină dulce, doină dragă, Câte doruri nu se leagă De o inimă pribeagă 1... Printre văile 'nflorite, Peste ape adormite, Tu treci codrii şi răsbaţi Păn' la cei nernângâiaţi. Doină dulce, doină sfântă, Tot Românul mi te cântă; Mi te cântă 'n duioşie Când el dă de-o bucurie, Mi te cântă cu 'nfocare Când el dă de-o întristare ; Mângâierea lui întreagă Numai tu eşti, doină dragă! Numai tu eşti cântul lui; Cântul drag Românului. Doina Cât oi fi pe ăst pământ, Eu vă las cu jurământ, Ca bun frate ce vă sâni, Că de-oi coborî 'n mormânt, Să cobor cu-al doinei cânt, Şi de voi sbura la rai De, pe-al vieţii jalnic plai, Am s'o duc la stele sus, Unde doine mândre nu's, S'o duc prin pustia lună, Unde doine nu răsună, Şi apoi la Dumnezeu, Să i-o cânt în rai mereu, Tot aşa precum o cânt Vouă astăzi pe pământ, Cu grai dulce, cu grai blând, Doina tristului meu gând. Doina Jiului Plin e cerul, mult e plin De luceferi şi senin, Dar lucefereii mei Au pierit de printre ei. Dare-ar bunul Dumnezeu, Jiule, frăţinu-rneu, Să mai iau calea 'n picior, Să mă uşurez ce dor. Din Craiova 'n Târgu-Jii, Dorule, te duci şi vii Cale fără căpătâi. Nici te 'ntorci, nici că rămâi. Mândro, mândruleana mea. Vin la mine, vin' colea, Că din lacrămi ce-am vărsat Ti-am făcut un nestemat Şi din sufletelul meu Ţi-am făcut altarul tău, Să te pun icoana lui, Alinarea dorului, Să mă 'nchin ca unui sfânt, Să calc vesel pe pământ; Tu, icoană stând pe loc, Să te tot sărut cu foc. Freamătul zăvoiului Frunzuliţă foi de fag, Mândro, ţi-am cântat cu drag Toată vara prin zăvoi, Doar om da ochi arnândoi. Vara Însă a trecut: Eu nu mi te-am mai văzut! Berze vin, berze se duc: Eu de tine mă usuc. Nu ştiu: eu sunt vinovat, 6 ar eşti tu, de ne-am uitat? Nu ştiu: pe-altu-ai îndrăgit Ori ard eu în foc cumplit? Doamne! treci vremea curând, Şi 'nplineşte al meu gând: Face-m 'aş zăvol tăcut, Să-i fur numai un sărut; Face-rn'aş o frunză 'n vânt, Păn'la ea s'ajung, să-i cânt 341 [342] Doina mea, doină de dor Şi 'n braţele-i să mor. Şi să mă 'ngroape 'n zăvoi Sub velinţa cea de foi, Nimeni a nu mă jeli Decât apele din Jii. Doina pribeagului Frunză verde flori de crin, Rău e de omul străin, Fără sat, fără cămin! Doar atât cu ce-i pe eI.... Cuc pe creacă singurel! Dacă bate 'n uşi, pribeag, Nimeni nu-l iese cu drag Să-I întâmpine în prag; De trece prin sat nainte, Casele îi par morminte; De iese afar din sat, In al câinilor lătrat, Nebeut şi nemâncat, O apucă pe câmpii, Par'că-ar merge în pustii, O apucă pe cărare Intr'un plâns şi 'ntr'o oftare ! ... Şi nict apa râului Nu-l alină setea lui, Nici aripa vântului Nu svântă lacrima lui, Nici arşiţa soarelui Nu 'ncălzeşte sânu lui, Nici pasărea codrului Nu-i alină dorul lui .... Numai umbra '1 însoţeşte Pe pământ cât mai trăeşte .... Şi nici umbra nu-i a lui, • Ci tot a pământului! La strândori Numai lasă-mă să trec. - Ba! - Dar lasă-mă, măi Buneo! -- Lina, 'mi dai, ar nu-mi tiai? Spune-o! -- Nu! Si lasă-mă odată, Că ne ştie lumea toată .... - Tot 'nu vrei? - Tot nu. In drum Maichii nu mă las, necum Ţie ... Şi-apoi nu 'i frumos. Ce, vrei să purtăm ponos? -- Ce ponos? Că ne iubim, Că 'n curând ne logodim, Că pe mâine-o să nuntim, Trai ferice să trăim! Arză-o focul gura rea! Dar ce-mi pasă! Eşti a mea. Lina, spune-mi: vrei? nu vrei? ... �- Pănă mâine poţi să cei.... Nu, nu, nu ! Pe cruce-ţi jur. ... - Apoi trebue să-I fur, De m'ar duce şi 'n cătuşi.... .... Na 1. ... Mă dau hoţ prins acuşi, .. \ \ ••••• 1\ •••••• \ Frunzuliţă foi trifoi, Pe valea lui Ududoi Ne 'ntâlnirăm amândoi. - Lino, mi-eşti ceva datoare: Mi-eşti datoare-o sărutare. - Buneo, zău, dece eşti sec? O să-ţi dau. Dă-mi pas să trec. - Nu, acum eşti Ia strâmtori. M'am sculat din cântători Ca să vin să-ţi ies în cale, Să mi te prijon în vale. - Buneo, iea mi-e 'n război Şi m'aşteaptă cu bumbacu .... - Dă-I la dracu! Aici sân tem amândoi.· - Buneo, ce-mi faci, frăţioare? Nu vezi pieptul că mă doare? - Nu! Te-am prins. O sărutare! Or de unde nu, ţi-o fur! - Dar e lume prinprejur .... Vin deseară pe Ia noi, Să-ţi dau buze calde, moi, Gâtui cu mărgele noi, Ochii şi obrajii mei, Să le săruţl tu cât vrei; 342 [343] � I o amintire despre Alin Era cândva, demult, într'o iarnă; o iarnă aspră cum parcă mi mai fusese alta. De o săptămână nu mai contenise viforniţa. Străzile erau nămeţite, zăpadă prea multă şi totuş ningea, ningea mereu. Intr'o seară, cum mă 'nturnam spre casă zgribulit de frig, cu nasul vârât tot în gulerul palton ului, mă izbesc piept în piept, la o răscruce, cu un ins mărunţel, învăscut ca un ţânc într'o blană uriaşe, din care nu ieşea la iveală decât fundul p ălăriei peste care sta ţuguiată neaua. Şi numai atunci, îndreptându-ne din şale, ne-am privit pe sub streaşina păIăriei. Tu eşti, măi Lişteavă? Eu, nene Nicule, Te duci spre casă? Păi, ce să fac. Măi, e frig al dracului 1 Şi după o pauză: Nu mergi să luăm o ţuică fiartă? Eram în dreptul cârciumii lui Marin Cocoş. Am intrat, a­ şezându-ne la o masă mai lângă sobă, şi am spus cârciumarului să ne fiarbă o ulcică de ţuică. Sub lumina bolnavă a Iămpei, figura poetului îmi apărea în noaptea aceea ca o fantomă a durerei. Vineţeala frigului se risipise, Lăsând pe obrajii lui 6 paloare verzue, Biciurile sufe­ rinţei îndelung răbdare îl îmbătrânise şi-I desfigurase. Numai zârn­ betul flutură necontenit pe buzele lui fine, zâmbetul netâlm ăcit al Giocondei, căruia nimeni până azi n'a reuşit să-i priceapă în­ ţelesul: e oare revărsarea unei adânci mulţămiri, sau tăinuirea unei dureri nepotolite? Alin sorbi o înghiţitură şi prinse a vorbi: __ o Sunt prăpădit, măi Lişteavă ! De trei zile n'am pus bu­ cătură În gură. Pe frigul ăsta n'am cutezat să ies din casă. Şi mi-e foame, mi-e foame de nu te văd ... Imi pipăii buzunarul: mai aveam câţiva lei. - Nene Nicule, .te-aş chema la mine, dar sunt singur acasă. Ce-ar fi de m'ai face mosafiru d-tale astă seară ?. Bietul om mă privea nedumerit, zăpăcit parcă. -� Dar, eu n'am de niciunele, Îngână el. - Facem noi rost; numai că, ţiu să ciriăm În bordeiul d-tale ! Deşi-l rodea pasă-mi-te ce\'a, totuş s'a Învoit. Am cumpărat dela cârciumar un kilogram de cârnaţi proaspeţi, puţină gră­ sime, o pâine şi două sticle cu vin, şi vârându-Ie care ce-am putut prin buzunare, am pornit-o spre casă. Poetul locuia atunci pe strada Caprei (Azi Sofia Caneciu ), într'o odăiţă strâmtă şi întunecoasă care, pe semne, servise mai Îna­ inte ca bucătărie. Cheia era în uşe; nu o lua niciodată cu el. După multă hojbâcăeală prin întuneric, găsind chibrituri, am făcut lu­ mină. Cămăruia era ghiaţă, nu altceva. Intr'un colţ un pat săr ă- 343 [344] cacios desfăcut, cu un plet ve chiu deasupra. Un .cufăr mare, plin cu cărţi de tot felul, sprijinea patul. Capacul răsturnat pe perete lăsa să se vadă harababura din lăuntru. Dedesubtul unei mese de brad, împovorată cu aproape întreaga lui gospodărie - vase şi tacâmuri Întrebuinţate şi murdare -, răsăreau din umbră o mătură de pae şi un urcior. In sfârşit pe pereţii soioşi, umezi şi plini de păinjeniş, se vedeau acăţate la intâm­ plare câteva haine vechi, o vioară fără strune şi lira -- o liră întocmită din flori şi frunze de metal colorat - scumpă amintire, primită în dar dela admiratori, cu prilejul primei. reprezentări a celor "Două Cumetre" ale sale. Şi peste toate astea plutea nesuferitul miros de mucegai, care te 'năbuşea, Vedeam bine că nu e chip de stat cu mâinile 'n sân. Eram băiat tânăr şi deprins cu nevoile. Am scos paltonul şi m'am pus la treabă. Afară, lângă uşe, avea câteva braţe de lemne. Am aprins focul în soba de tinichea ruginită, am clocotit apă, am spălat toate vasele răvăşite, apoi fărămiţând cârnaţii într'o tig ăiuşe, i-am băgat în cuptorul maşinei, unde începură repede să. sfârăe de ţi -era mai mare dragul. In vremea asta Alin stătea gânditor pe pat. Depăna pe semne vre-o amintire care-l induioşase până la lacrămi, dar tăcea. Până să se rumenească "trandafirii", am făcut puţină rân­ duial ă prin casă şi am scos afară gunoiul care zăticnea cam de mult prin unghere. Când mântuisem toată treaba am tras masa 1�11gă pat, la îndemâna lui Alin, care-şi .Iăsase capul În palme, părând că doarme ... - Nene Nicule, sunt gata! Hai să mâncăm. Atunci a tresă rit, scuturându-se ca de-o povară prea grea şi când a ridicat ochii spre mine, zâmbetul blajin dispăruse şi boabe mari de lacrămi se prăvăleau fără contenire pe obrajii-i istoviţi .. , -- Ce ai, nene Nicule? -- Nu ştiu nici eu. Mi-a venit aşa o jale văzându-t e trebăluind prin casă şi m'a prididit plânsul .., Eram prea mic când am [yierdut pe tata, iar mama m'a lăsat de mult şi nu mai am pe nimeni, pe nimeni... Mi -am , adus aminte de Burlanii mei, pe cari n'am să-i mai văd niciodată'! Aveam şi noi acolo o căscioar ă fru­ moasă şi curată; mama tr\�ia, şi nu-mi lipsea niciunele... Dar azi sunt singur cuc pe lume' şi am să mor urgisit ca un câine ... Astă seară am revăzut în tine pe mama mea 1. .... Şi plângea, plângea înăbuşit sărmanul. Amarui singurătăţei îl doborâse l \ Zadarnic am Încercat să-I \iniştesc; eu Însu-mi eram atât de mişcat, că deabia Îmi st ăpâneam plânsul. L'am sfătuit să se 1 " l \ cu ce ŞI m a ascu tat. 344 [345] Am mai potrivit eu focul în sobă -- ca să-mi fac -de lucru - şi când somnul binefăcător se lăsă însfârşit pe genele poetului, po­ tolindu-i năvala de lacrămi, m'am strecurat şi eu binişor pe uşe afară . . Sărmanul Alin, adormise iarăşi flămând! P. Lişteavă . •••••••••••• Cântec uitat Pe părete stau portrete constelate de regrete. In unghere de tăcere noaptea fulgue mistere. Printre cărţile 'n paragini zac vechi pagini cu imagini. Pe podele umbre grele. Sub fereşti convoi de veşti. Cândul cearcă să răsfire amintire ']1 cimitire. Cruce albă... flori de nalbă... lacrimi împletite salbă. Somn pe gene ... vis alene ... vremuri viscolind troene. Amintire... nălucire şi stafii prin bălării. Ceasul bate 'nfrigurate clipe de singurătate. Vântuafară se 'nfioară cu tristeţe funerară. Toamna vine cu suspine pe la geamuri să se 'nchinc. Gândul tace 'n cuib de pace; de blestem amar mă tem. Plouă neguri ... laşi pe stradă merg grămadă după pradă. O copilă fuge 'n silă, plânge lung şi cere milă, Din părete cad portrete fulgerate de regrete. Strig zadarnic ... vânt fugarnic şi ecou ca de cavou. Eugen Constant . ......... 11 ••• Căntece de trac Străbunul Sunt Trac. Golesc bărdaca deodată. Mă supun Poruncilor venite din codrii de gorun Cu voci clocotitoare de crengi isbite 'n vânt. Mi-s pletele ca ierburi pe-un trunchi ele arbor. Cânt Şi cântul meu e suer de sco rburi. Când iubesc, Strâng trupul de' fecioară în braţul bărbătesc Şi '11 cleşte de aramă mijlocul i se frânge Ca azima. Vrăşmaşii 'i-ucid râzând. Beau sânge De căprioară 'n tidva întâi ului omor. Copiii 'mi cresc în codru cu puii fiarelor ... 345 [346] •••••••••••• Nu mă cunosc de tată, mă muşcă de-i mângăi , Le stă de veghe codrul, când dorm, la căpătâi. Nu mă gândesc la moarte. Târziu, când va veni, Frunzarele-au să sune ca'n orişicare zi. Mă voi surpa deodată cu fruntea 'n lut, asemeni Cun trunchi isbit, din ceruri, de focul fără cremeni. Nu vor veni gândacii să-mi răscolească 'n trup: Din tufe-ar să sticlească, aprinşi, doi ochi de lup. N. 1. HeresclI . Povestea cu ,_ obârşia ţiganilor Cică în timpurile de demult, tare demult, rumânii nu ştiau ce'i fierul. Nu se pomenea de el, Doamne fereşte! Se slujau şi ei cu ce puteau: plug de lemn, cuţit din despicătură de piatră şi undrele de oase. Intr'o zi rumânii s'au apucat şi au făcut un foc mare pe botul unui pisc de deal pietros. Au cărat lemne, au cărat butuci peste butuci, de au aprins un foc în lege. Se ridica păIălaia de foc, de credeai C3. arde lumea. Şi erau mândri rumânii că focul lor mare lumina zările până departe, departe..... Era adică focul lor pentru cei întârziaţi pe drumuri depărtate şi prin pădurile pustii, un semn de îndreptare spre meleaguri cu suflet de om, aşa că mulţi nu-şi rătăceau cărările. Dar care nu le-a fost mirarea rumânilor, când au văzut că de sub focul lor pietrele încep a se topi şi din ele a curge ca o apă de foc!? Când focul s'a mai potolit -, că de! oamenn mal aveau ŞI alte treburi decât să care mereu lemne pe foc _, au văzut că apa curgătoare de foc s'a închegat şi s'a răcit pe coastă 'n jos. A rupt unul o bucată din ea şi a început a o încerca fel şi' chip. De isbea cu ea pietrele, le crăpa şi spărgea pe toate; de o încălzea pe foc, nu mai putea pune mâna pe ea. -- Măi, ce să fie asta? --- Asta numai Sfântu Sisoe trebue s'o ştie, spuse altul. Hai la el şi l'am Întreba. - Hai. Şi au plecat. rurnânii, cu .bucata din vâna cea de foc înche­ 'gată, drept la Sfântu. Sfântu Sisoe stătea într'o d.soaie de piatră lângă malul mărei. Ii spun rumânii tărăşenia,' ce e şi cum, cu vâna ceea de foc închega:tă. Sfântul o ia, se; uită la ea ŞI o drămulueşte în A v \ mana. i Rumânii de colo: - Ce să fie asta, Sfinte Sisoe? Asta, măi oameni buni, e tieI'. Fier să fie, dacă 'i spui SfiAţia Ta aşa; dar la ce e bun? 346 [347] Apoi asta nici eu 11'0 ştiu. Dar să vedem ce spune la Sfânta carte. Şi Sfântul scoase dintr'o firidă a căsoaiei sale de piatră .o carte veche şi groasă, cu buchii vechi şi încâlci te, de numai el le putea citi şi da de rost, şi căută Sfâ ritul foaie cu foaie, cu ochii pe carte, cu capul răzimat pe palma mâinei, pe urmă rămase gânditor. - Ei, ce spune Sfânta carte, Prea Sfinte? -- Uite ce spune, măi oameni buni: "Fierul este bun ,spre folosinţa oamenilor. Cu fierul oamenii vor stăpâni p ământul, co­ drii cu fiarele şi marea cu peştii!" Dar mai spune ceva: "Fierul va aduce printre oameni zizanie, şi vărsare de sânge !'''.... şi asta. mă ingândurează 1 E bun, ori nu'i bun? întrebă unul. Sfânta carte spune că "foloasele lui sunt mal mari ca relele ce le va aduce", încheie Sfântul. Atunci să-I întrebuinţăm. Să-l întrebuinţăm I Dar cum? Dacă noi nu ştim şi nici Sfinţia Ta, care ştie atâtea, apoi cine dracu ştie? -- Aşa e, dracii trebue să ştie! Apoi, după ce gândi puţin: Ştiţi ce oameni buni? Hai să cerem la draci să ne înveţe cum să lucrăm fierul şi să ne folosim de el. - Pe noi să ne ferească Dumnezeu, noi nu vrem să avem de-aface cu ei! spune unul. Sfinţia Ta le eşti meşterul, dei ţii departe de noi! - Atunci uite ce e ele făcut, măi creştini. Puneţi voi mână dela mână şi faceţi-mi rost de 9 săculeţi cu bănuţi de aur, şi vom merge să tocmim pe draci, să ne Înveţe cum să lucrăm fierul. Zis şi făcut. Sfântul pleacă cu 9 rumâni, purtând pe umeri fiecare câte un săculeţ cu bănuţi de aur, drept la gura iadului, - Ce vânt te abate pe, aici, Sfinte Sisoe? întreabă dracii buluciţi în gura iadului. - Am venit să vă Întreb dacă voi ştiţi să lucraţi fierul. - Apoi dacă noi n'am şti toate tr ăsnăile, dapoi cine vr ci să ştie? Că de aia doar suntem noi draci îtnpeliţaţi l - Bănuiam eu că ştiţi, şi de aia am venit la VOL Vreţi să învăţaţi pe rurnâni să lucreze fierul? -- Hm! - Apoi nu aşa. Eu nu pun pe dracu să facă pomeni ori. .... biserici! Eu plătesc. Dau un bănuţ ele aur cui vrea să facă treabă; cui nu, bună ziua! - Vrem! vrem! răspund dracii cu toţii. -- Apoi, care vreţi, veniţi să vă plătesc. Mie îmi plac tre- burile cinstite. Şi zicârid aşa, Sfântul desleagă un sac şi la cu stânga o mână plină cu bănuţi de aur. Dracii se îngrămădesc pe lângă el. - Viu Şl eu, Prea Sfinte, VlU şi eu! încep să spună cu toţii. 347 [348] - Staţi băeţi, nu vă pripiţi 1 Eu vreau adică să ştiu pe cme l'am platit şi pe cine nu, şi vreau să-I însernnez. Dracii trec la rând. Sfântul le punea un bănuţ de aur în palmă şi le făcea un semn În frunte. Şi au trecut draci după draci - că. erau mulţi ca frunza şi ca iarba -, aşa că s'au dus toţi bănuţii de aur din cei nouă săculeti. După ce Sfântul a isprăvit toţi bănuţii, dracii svâr pe gura iad ului şi zurr zăvoarele la porţi. Apoi unul de colo îşi iţieşte capu printr'o gaură a por ţei : - Mai vezi de alţii, Prea Sfinte Sisoie, că de nOI ţi-ai luat grija 1 Mai vino şi altă dată 1 -- Va�u>,.i, ..:>rea· Sfinte, cum se duser ă bănuţii noştri ca pe apa Sâmbetei, spuse unul din rumâni. '- Nu se ştie, tată 1 Fie-care după cugetul lui 1 Şi a plecat Sfântul şi cu rumânii, fiecare în treburile şi pe meleagurile lor. * * * cum stă tărăşenia, numai ce a pus pe adunat pe toţi drăcuşorii căzuţi în şi îrnpunsături de furci" de i-a făcut să se Iu­ sub talpa el stelele a iadului Satan de plouă pe Dracii, după ce au făcut isprava de a-l înşela pe Sfântul Sisoe, s'au coborât în spre adâncuri, să-i spue lui Satan ce fel şi cum i-au jucat renghiul. Dar pe măsură ce scoborau în spre adâncurile intunecimei, a început la fiecare a le luci în frunte un semn luminos, în formă de cruce. Era Sfântul Mir, cu care Sfântul Sisoe însem­ nase pe cei care-i tocmise şi plătise să înveţe pe rumâni a lucra fierul. Şi atunci a început prăpastia întunecată mineze ca într'un revărsat de zori de zi, că iadului a crezut că s'a deschis tartarul şi cerului! Când i s'a vestit ce şi căpeteniile iadului de i-a ispită, în plesnete de bici buluc la un loc . . -- Cum, încornoraţilor, voi I'aţi înşelat pe sfânt? Nu pot eu şi căpitanii meisă-l înşelăm, că are puteri dela Cel de Sus, dar voi, nemernicilor? Afară cu voi [ răcneşte Talpa iadului. Şi apucă Satan pe fiecare drăcuşor de coarne, şi svâr . cu el pe coşu iadului afar. La drept vorbind, îi părea tare rău după drăcuşorii lui când îi svârlea afară; inima'i spunea să-i oprească, dar înfricoşatul semn luminos Îl îndemna 'să-i asvârle, şi asvârlindu-i rămâriea numai cu coarnele lor în mână. , . Dracii, dupa ce s'au vă:ilut atara :;;1 lipsiţi ue podoaba Jar de coarne, au plecat spre aşeăările rumânilor şi au dat de SH\n- tul Sisoie. , Ne-o făcuşi, Prea Sfinte \ -- De, tată, fie care după cugetul său! Eu am venit la VOI 348 [349] cu cuget drept. Acum apucaţi-vă de' treabă, după cum ne-a fost vorba. Şi s'au apucat dracii de lucru. Au scos pietre din munte, au aprins focuri mari, în care au început a sufla de li s'a bulbucat ochii în cap ca cepele. Cică de atunci au rămas dracii. cu ochii bolboşaţi, Pietrele au început a se topi şi curge, şi din vâna de foc curgătoare şi închegată au prins diavolii a face cleşte, ciocane şi nicovale, pentru lucrarea fierului. Lucrau dracii de zor în schintei de foc şi în fum, - că de atunci au şi rămas aşa de negri - de se părea făurăria lor ca o cămară a iadului..... Au făcut pentru rurnâni un drele, foarfeci, cuţite, colţari, dăraci, berde, topoare şi câte toate, ce trebue omului În gospodăria lui. Cu timpul s'au obişnuit rumânii cu dracii, şi ei cu rumânii. Ba li s'a uitat chiar de rumâni obârşia drăcească şi li s'a zis ţigani. Aşa au trăit ei la o laltă, ţigani cu rumâni, sute şi sute de ani, până în ziua de azi. Au fost mădularele lui Sarsailă ciurari, zlătari, căldărari, lin­ gurari, potcovari, aurari ; au fost de toate, dar neamul lor cu al nostru nu s'a putut aduna. Cine a luat ţigancă şi-a luat pe dracu în casă! Străbunii i-au, avut robi, că aşa le-a fost soarta de când i-a vărsat ia du pe pământ. Dacă vreunul se botează, e numai pielea de pe el botezată, dar sufletul în el rămâne tot de drac, că din el se trage. Nicolae al Lupului. Cântec singuratic Stau pe malul apei... gându-i dus departe. Valurile cântă ... ţiu în mâini o carte. Frunze de mesteacăn se desprind în vânt. Inima-mi oftează... n'am cui să cuvânt. Drag mi-a fost odată râsul de copilă... S'a uscat pe pajişti floarea de idilă; Rupt de firul vieţii nu-l pot înoda, Cerul cade 'n tină n'am cui mă ruga. ... Pe cărare, iată, paşi mărunţi coboară! Valul apei cântă ... frunza se 'nfioară. O, pe mal zadarnic toate-mi nălucesc, Inima-mi se rupe... nu-i cine gândesc!.. Doru 'n suflet creşte... viaţa-i pe sfârşite, Florile pe pa jişti toate-s vestejite; Cartea 'mi moare 'n braţe... visele se frâng, Jalea mă apasă... n'am cui să mă plâng. Eugen Constant. [350] Note critice Epigrame de 1. C. Popescu-Potşjetet, Tip. "Ramuri" Craiova, 1927. Un joc, o întrecere de glume, ţâşnituri de artificii, pişcături de cuvinte, săgeţi cu sau fără venin, - epigrama e spiritul ga­ zetăresc în poezie, ca să nu zic numai în "versuri". Căci negreşit că ea nu exclude prin definiţie poezia, o fă râmă de poezie măcar, după cum nici nu o pretinde neapărat. Cincinat Pavelescu - prinţul. epigramiştilor noştri - este un poet romantic, iar autorul acestui vo­ Imn, D-I Polyclet, care a depăşit vârsta romantismului, are la activul trecutului său 2-3 volume de versuri. In primul rând Însă epigrama este o producţiune proprie atmosferei şi temperaturei sufleteşi a gazetarului; atmosferei, pentrucă nu cred să existe gazetar român (gazetar, în sensul cel mai frumos) care să nu fi comis şi publicat câteva epigrame de ocazie; temperaturei, de oarece şi în genul epigramei sunt nuanţe variate, caşi firile epigramiştilor, dela fin şi delicat până la trivial. Domnul Popescu- Polyclet n'a uitat cu totul în epigramele sale că a fost un delicat poet; ne aduce aminte însă mai totdeauna că a fost câtăva vreme gazetar şi că astăzi, dacă nu mai este, a păstrat mult din .ce a fost. Căci dacă spiritul epigramelor este în afară de timp, obiectivul săgeţilor lor este localizat şi legat de lucruri şi oameni pe cari i-am cunoscut. Autorul are destul spirit spre' a nu se lăsa dator, nici când cel cu care Încrucişează pana este Cincinat OI' Bogrea,' ceea ce nu e, desigur, puţin. Dacă de multe ori gluma or spiritul nu e inedit, forma epigramelor de faţă este Însă literară totdeauna, iar răutatea nu-şi află loc în această cărticică. Reproducem aci câteva epigrame ce ni se par mai isbutite : Doctorului Thiron, care cerea excluderea icoanelor elin sti.1i.le de cursuri: La inaugurarea unui bust la Palatul Justitiei, unui «orator-: Thiron, ilustrul om de ştiinţă, E, ca şi Haeckel, un ateu; \ De-aceea tot ce scrie dânsul Nu are nici-un Dumnezeu I Deşi sunt de piatră albă, Insă, vă mărturisesc; Vr'un discurs de-mi ţine Igrec, Mă va face să roşesc! Contcscl de Noaillcs (traducere după P. Charron) : Ce succes pe autoare! Poeziile-i, fireşte, De n'o lua măsuri din vreme, Se traduc în franţuzeşte! La doi poeţi omonimi, dint rc cari. unul a rnurit : \ \ Din doi poeţi cu-acelaş nume, Cel mort trăeşte 'n poezie, Iar cel ce-i viu se socoteşte \ Că-i mort de mult cu ceeace scrie. 350 [351] Unora cu musca pe căciulă : Că-i luaţi lui Igrec apărarea, Oricine poate să'nţeleagă: Când dai cu piatra într'o javră, Te latră mahalaua 'ntreagă. Lui Alcalay : Nu-i o problemă aşa grea, Ci se pricepe foarte bine: Biblioieca'i "pentru toţi", Câştigul Însă 'i pentru tine. Lui Cincinat : Eu ştiu dece te porţi cu lumea Aşandrăsncţ şi ai noroc, Căci ura lor nu poate face "Să-ţi ia vreodată părul foc!". Unui Cap de portărei : Portăreii tăi în lipsă-ţi Fac năzbâtii câte'n soare ... Unde nu e cap, se zice, E în schimb vai de picioare! •••••••••••• Capcana Nuvele şi schiţe de Mihail Drumeş, Edit. "Flamura" Craiova, 1927, Tip. "Prietenii Ştiinţei". Volumul de I36 pagini cuprinde patru bucăţi: Gindul, Scri­ soarea de dragoste, Capcana şi Bănuiala. Afară de cea de .a doua - inferioară celorlalte în invenţiune caşi în execuţie ­ povestirile acestea, de valoare literară inegală În expresiune, au calitatea de a fi tot timpul interesante în desfăşurarea acţiunii, chiar când aceasta e pur statică, redusă la analiza sufletească a unui "caz" particular. De altfel meritul de căpetenie şi în­ trucâtva originalitatea acestor pagini stă tocmai în stăruinţa auto­ rului în a se apleca cu atenţie şi migăloasă răbdare asupra eroilor săi, urmărind activitatea sfredelitoare a "gândului", a cutărui gând asupra conştiinţei lor. Domnul Drumeş isbuteşte uneori a arunca o neaşteptată lumină asupra lumei larvare care se agită în străfundul sombru şi neexplorat al sufletului nostru, descoperind feţe neaşteptate ale lucrurilor şi nebănuite pricini ori efecte ale lor. "Gândul", cea d'intâi dintre povestiri, este şi cea mai de samă dintre toate, fiind şi cea mai concentrată din ele. Căci autorul, tânăr încă, are câteodată aplecare înspre a lungi vorba. Cu tot teatralul şi romanticul sfârşit al sinuciderei din cimitir; cu tot nelămuritul poziţiunei subiectului: oare minciuna nelegiuită a sol­ datului a pricinuit moartea numi-si,· ca pedeapsă pentru el? sau că moartea acesteia, inconştient simţită prin telepatie ele fiu, i-a sugerat flăcăului, i-a impus din afara lui ideia ele a cere Învoire să se ducă acasă?; - indiferent de aceasta, în "Gândul" sunt câteva momente minunat tratate. Astfel schiţarea vieţei de cazarmă, cu ivirea dorului de acasă; năzărirea "ideiei" n ăstrujnice şi macabre de a pretexta 'că i-a murit mamă-sa; mersul acestui gând, . cu bizarclc sale efecte asupra sufletului simplu de ţăran şi halucinanta proporţie ce câştigă pe fiecare ceas; drumul dela cazarmă pân ă'n sat: amestec ele nerăbdare, nelinişte şi presimţiri rele; Întoarcerea acasă, unde găseşte pe mamă-sa moartă; însfârşit dela ivirea 351 [352] gândului că el este vinovat de moartea asta, pe care a pricinuit-o nelegiuita lui minciună, până la hotârirea de a se pedepsi, făcân­ du-şi singur sama; -- sunt pagini de scriitor cu real talent. "Capcana", care formează singură mai mult de jumătate din volum, este ca şi prin proporţiile sale o schiţă de roman, mai degrabă decât o nuvelă. Subiect deopotrivă de interesant, psiho­ logie remarcabil de adâncită adeseaori, dar lucrare necristalizată încă în forma ei adequată. De aci diluări în ideie ici şi colo, stil declamator şi neglijenţă în expresie, cu chiar oarecare brutalitate câteodată. "Bănuiala"este istoria urgiei ce deslănţueşte în viaţa unei perechi fericite până aci ivirea unui gând vrăjmaş: acela al ne­ credinţei tovarăşului de viaţă. Iscoditoarea şi tiranica bănuială răs­ vrăteşte sufletele şi le înveninează, mânând victimele spre inevita­ bila catastrofă. Fatalul tragic al patimei omului gelos găseşte de asemenea în D-I Drumeş un neaşteptat de iscusit notator. Din punctul de vedere al formei, dacă prea adesea stllul e puţin îngrijit, cam familiar câteodată, găsim însă în pagin ele acestei cărţi notaţii cu adevărat artistice şi personale. Iată de exemplu cum descrie ceasul înoptării : "Ziua se topise pe nesimţite şi, po­ topul de întunerec, scăpat din nu ştiu ce ascunzători, prinse să posomorască zările... Rămăşiţe de lumină, prigonite, începură să se agaţe cu desnădejde de poalele cerului, până când se mis­ tuiră în pântecile întunecimii ... " (p. I 7); sau: "Umbrele inserărei coborau din munţi tăcute, cu ferele de hoţ", (p. 39). Cum se vede, cu mijloace simple, sobre ca expresie, D-I Drumeş reuşeşte a se face interesant şi sugestiv. Bine Înzestrat cu darul puţin comun al analistului psihologic, autorul acestui volum, perseverând a se căuta mai mult pe sine şi supraveghindu-şi totdeauna forma de expresie, va isbuti cu sigu­ ranţă a-şi cuceri un loc onorabil între scriitorii noştri. Cu cali­ tăţile sale, .îmi pare că D-I Drumeş prezintă potenţialităţi de viitor cu deosebire pentru genul dramatic . •••••••••••• Plânge Strâmbă-Lemne Poezii de Radu Gyr. Ed. "Flamura". Tip. "Prietenii Ştiinţei" Craiova, 1927. Un pas mal departe \ şi o uşoară evoluţie dela poemele "Linişte de schituri", primul volum al poetului, volum publicat 'acum trei ani. O îndrumare de sigur fericită, caşi acea a poetului Pilat, înspre subiectele poetice din belşug oferite de viaţa noas­ tră de ţară, de tradiţie şi de\ producţiune literară poporană, din care tot un oltean, poetul Ciurezu, a ştiut să pescuiască, ici, colo câteva adevărate mărgăritare. 'Căci acest bogat isvor de inspi­ raţie, subiecte caşi formă, nu î\npiedică, nici stinghereşte măcar expresia propriilor sentimente, cum nu exclude nici exprimarea 352 [353] ! 1 celor mai fine şi subtile .gânduri şi simţimânte, Dacă poetul e muncit de nevoia de a-şi I cânta aleanul său, o /poate face prea bine, retorica poetică oferindu-i destule mijloace pentru aceasta. De altfel chiar aşa procedează cântăreţul lui Strâmbă-Lemne, cum o spune în versurile cu care se încheie această carte: Azi inima-mi transcriu Întâia (oară Şi viaţa mea în carte mi-o prefac. Şi fiindcă fără sgomot; fără semne Am plâns, în mine 'nchis ca un copac, Pe viaţa mea scriu: "Plânge Strâmbă-Lemne". Cele 20 de poeme ale volumului, tipărit cu multă risipă de albituri, nu sunt toate de o egală calitate şi inspiraţie. Cele dela început, din ciclul "Poetul", se resimt de artificiozitate. Corecte versuri, dar reci; imagini, idei, dar sentimentul lipseşte din ele. In ciclul al doilea "Poetul cântă" se găsesc cele mai fru­ moase bucăţi ale volumului. Aci spontaneitatea şi căldura simţirii dau viaţă fabulei şi imaginilor. Acestea din urmă sunt uneori atât de îmbulzite, că pare că ele, şi nu subiectul în sine, formează osatura poeziei. De aci uneori lungimi prea mari, abuz de fraze, prin urmare diluare a ideei, Când poetul va şti să se concentreze mai mult, rezistând ispitei variaţiunilor pe aceeaşi temă, Radu Gvr va da literaturei noastre numai versuri capabile de a trece peste fluxul şi refluxul gusturilor la modă, înfruntând vremea. Strălucitoarele calităţi de care dă dovadă în versurile ce pomenim mai jos, sunt o temeinică chezăşie că nu ne-am înşelat dela început în nădejdile ce puneam în acest tânăr bine înzestrat pentru poezie. Astfel sunt: "Plânge Strârnbă-Lemne" şi "Chiamă ... strigă Sfarmă-Pietre", pătrunse de influenţa a ceea ce are mai bun în ea poezia noastră poporană ca fantezie, imagini şi formă de versifica ţie , cu în plus o intelectualizare a subiectului; "Vechea poveste a Domniţei triste", conturată precis, în linii şi note cla­ sice; "Cântec de Băltăreţ", în care sunt strofe minunate, cu o ameţitoare ploaie de imagini peste mireasma sentimentului de care sunt pătrunse aceste stihuri; "Pe un drum de ţară lung, cântă Pă­ cală ... "; apoi partea ele la urmă din "Bocet de Crivăţ", pe care o reproducem aici: "Eu llU ştiam Prieruj, ŞI totuşi..... pncepeam ... Eu n'am găsit vre-un flutur, elar gânelul mi-I dedea; Eu nu ştiam ce-i soare, şi par'că mă ardea 1.. Eu n'am zărit un grangur, cum nu-1 zăreşte-un orb, Şi totuşi Eu care niciodată nu cunoscui decât Pe geamuri flori ele ghiaţă, flori mari de gips.. atât.; Imi desfăceam în minte, ca'n primăvară-o floare, O amforă ele lună pe-un piciorus de soare!.. 353 [354] Iar primăvara parcă o simţeam ca nişte coarde De iederă, cum suie pe mine şi mă arde, Cu soare mult, cu lună, cu stele ... cu balsam ... Intreaga primăvară, pe care n'o ştiam!" Dar cum dorinţele, caşi plângerea Crivăţului, care zadarnic jindueşte după primăvară, nu sunt şi nu pot fi ascultate, pbetul din el se resemnează, trist 'şi cu tâlc, zicând: "Iar tu, sărmane Crivăţ, te bucură, plângând, Măcar de Primăvara pe care-o ai în gând I Şi când îţi va da drumul în iarna fără pată, Tu, după Primăvara ce-o ţii în gând săpată, Incearcă şi clădeşte-ţi, pe unde vei călca, Din nea şi promoroacă o Primăvară-a ta ... Vei lua zăpada 'n mână şi presărând-o 'n păr Iţi vei şopti: Fireşte, trecui pe supt un măr Şi mărul floarea-i albă mi-o scutură în plete ! ... :;ii-aşa, din Primăvara ce-o avuseşi în gând Vei face alta nouă; şi 'ntr'un târziu, uitând Că ea nu e nimica, pe lângă-aceea care Făcutu-te-a odată să plângi pentru o floare, _ Vei strânge promoroaca la piept, şi vei cânta, Şi vei striga că 'n braţe ţii Primăvara ta 1" •••••••••••• Cânlecele mele Versuri de Lucian Costin. Ed. II-a. "Cartea Românească", Buc. 1927. Poeziile acestea se retipăresc acum într'o ediţie îngrijită, cu adăugirea unui număr de bucăţi inedite, Partea dela început a volu­ mului conţine versuri în formă populară" gen în care excelează scriitorul bănăţean. Sentimentul e frag ed , delicat nuanţat, iar forma, împrumutată dela poezia ţăranului, nu are nici urmă de artificial. Iţi.vine a zice mai degrabă că sunt creaţiuni ale poporului, decât ale poetului. Să nu uităm însă că autorul este .un vechi şi încercat folklorist, culegător pasionat al proelucţiunilor literare po­ porane; e firesc eleci să fi isbutit a compune astfel ele cântece. Celelalte două treimi, elin cântecele D-lui Lucian Costin, variate în subiecte şi inspiraţiuno, - fără a avea o notă absolut personală, - se citesc uşor şi cu plăcere, uneori oprindu-te chiar asupra unei pagini, spre a \urma în sbor un gânel furişat depe carte. Expresiunea poetică şi forma versificaţiei nu sunt însă totdea­ una la Înălţimea ideei or sentimentului. E o slăbiciune aceasta, pri­ cinuită desigur ele educaţiunea \şcolară şi studenţească a românului care a învăţat carte străină şi\ a fost nevoit a .vorbi în tinereţea robiei sale politice doar în limba nemţească, poetul -- 1. Costi­ nescu pe nume _. fiind bucovinean. C. D. Fort. 354 [355] Mişcarea culturală în Craiova Societatea «Prietenii Ştiinţei» îşi reincepe seria conferinţelor sale săptă­ mănale, şi cursurile -Universităţei sale Libere» în luna Octornvrie. ::: :1:. * Teatrul Naţional din oraşul nostru a ars în August trecut. Din clădirea venerabilă, pe scena căreia vreme de trei sferturi. de veac s'au perindat atătia mari artişti, români caşi străini, n'a mai rămas decât păreţii cal cina ţi. Costume, decoruri, mobilier şi articole de rechizităe'au distrus. Pentru construirea unui nou local de teatru -- care ar urma să fie o clădire potrivită unui oraş ca al nostru şi în pas cu vremea ca amenajare - autorităţile au făgăduit zeci de milioane. El se va face -- pare-se - tot pe locul celui vechi, terenul mărindu-se prin expropriere în lături. S'a ventilat şi ideea de a-l clădi pe locul unde a fost vechea Primărie. Deocamdată -- căci cine ştie când vom vedea realizat noul local al Teatrului Naţional- se caută o sală provizorie pentru nevoile viitoarei stagiuni, ale cărei repetiţii au început. Directorul teatrului, negreşit, s'a schimbat iar, căci s'a schimbat şi guvernul. o placă comemorativă, pe păretele casei din str. Tărgului, unde a trăit şi a murit poetul Traian Demetrescu, s'a pus în ziua de 12 Iunie trecut. Frumoasa iniţiativă şi realizare a acestui semn de cinste pentru delicatul căntăreţ craiovean se datoreşte profe­ sorului 1. Dongorozi, pe atunci director al Teatrului Naţional. Solemnitatea a decurs modest, în asistenţa unui număr restrâns de foşti amici ai poetului şi admiratori dintre intelectualii oraşului. Cu acest prilej, în cuvăntarea-i ocazională profesorul For­ tunescu a comunicat mica descoperire a datei naşterei poetului, 355 [356] data care nu se cunoştea nici de familie, şi de urma căreia nu isbutisem a da în condicele parohiale ale oraşului Craiova, con­ dici care constituiau odinioară ceea ce sunt de' vreo 50 de ani încoa Arhivele Stării Civile ale Primăriei. D-sa a aflat pe dosul unei' fotografii a poetului, în care acesta e înfăţişat tanăr, stand la masă, cu_ o carte dinainte, următoarea notiţă scrisă chiar de măna-i, anume: «Fotografiat În ziua de 5 Decent, 1892, anroersarea naşterei , mele (în vârstă de 27 ani). » «Semnat: Traian Demetrescu. Fotografia este lucrată în atelierul Heitler, Craiova, şi a fost Împrumutată D-Iui Fortunescu spre a o reproduce, -- sunt mai mulţi ani de atunci; - de către fratele poetului, D-I Radu Dernetrescu, artist societar al Teatrului Na­ ţional din Iaşi, pentru care va fi de asemenea o surprindere nota de faţă, "' Opera pictorului Stăncescu-Giovanni a fost achiziţionată În vara aceasta de către Primăria Craiovei şi aşezată în "Mu­ zeul Aman-. Ea consistă din o seamă de tablouri originale în pictură şi desen, cum şi câteva copii bune. Cea mai valoroasă din aceste lucrări, mica pânză «Interiorul din San-Marco (Venezia), poate sta cu cinste în orce mare muzeu din ţară, şi chiar din străinătate. :!: -t- * Expoziţia II-a a «Cercului Artistic Oltean» a avut loc şi anul acesta, tot în salonul Prefecturei, intre 15 Mai şi 15 Iunie. Mult mai bine rănduită decât cea de anul trecut, a fost inferioară aceleia însă, din punctul de vedere artistic. Această afirmare nu spre a descuraja pe organizatori, ci dinpotrivă, cu buna intenţie de a-i îndemna la mai bine. Au expus: G. Billek, Sev.iBurada, Anghel Chiciu, D-na A. Eliescu, M. Gelep, C. Iliescu-Vălcea, D-na El. ]iquidi, C. Mihai­ Iescu-Vălcea, D-şoara F. Obogeanu, D-na M. Strămbeanu, 1. Ta­ năsescu-Bora, Teodorescu-Romanati, D-ra FI'. Trybalski şi Er. Hagiescu. Dintre expozanţii profesionişti lo�'ali s'au distins şi de data aceasta Doamna j'iquidi şi D-I Teodorescu-Romanaţi în primul rând, apoi D-şoara Trybalski ; dintre diletanţi D-şoara F. Obogeanu. O surpriză şi un succes a fost aportul adus acestei expo­ ziţii de doi vălceni : D-l C. Iliescu, institutor, fără studii speciale de artă, pentru trei picturi de un real talent şi D-I C. G. Mihăilescu sculptorul, căruia se datoreşte în bună parte înfiinţarea «Muzeului Capelleanu- elin R.-Vâlcii, * * Craioveni premiaţi de Academia Română în sesiunea de astă vară au fost următorii: D-na Elena Farago, căreia s'a atribuit premiul -Neuschotz-, de 2000 lei, pentru «Zia.rul \ .. unui motan», poveste pentru copii. Raportor a fost D-I 1. Brăte",cu-Voineşti. D-nul Doctor Ch. Laugier, cu premiul -Demostene Constan­ tinidi, de 4000 lei, pentru Iuciarea sa deosebit de meritoasă "Con­ tributiuni la Etnografia medicală a Olteniei», raportor fiind D-l Prof. G. Vâlsan. D-I1UI George Fotino, cu O parte din Premiul Statului «Ch. 356 [357] L 1 I , I L\sache" (10.000 lei) pentru «Contribution il l'etude des origines de l'ancien droit coutumier roumain», raportor fiind D-I Andrei Rădulescu. Cu acest prilej Doctorul Laugier a fost sărbătorit de Cercul Medical-FarmaceutiC şi de Societatea "Prietenii Ştiinţei» în ziua de 30 Iunie 1927. Şi atunci amicul nostru a putut odată mai mult constata de câtă simpatie şi stimă se bucură în oraşul său, pentru activitatea sa inteligentă şi statornică în conducerea şi patronarea atător instituţiuni culturale şi de asistenţă publică din localitate. :j: :1: Conierenţiari cl"aioveni, cari au adus în vara aceasta a­ portul lor de muncă la roiul de albine care este « Universitatea populara «N. Iorga» din Vălenii-de-Munte, au fost elomnii: I.JJ!I. Marueescu, prot, univ. la Iaşi: Pagini elin literatura latină. Alexandru Marcu, conferenţiar la Universitatea elin Bucu­ reşti: Romantismul italian. George Fotino : Gh. Popovici. Despre originile vechiului drept românesc. Al. Popescu-Telega: Pagini elin literatura portugheză. C. D. Fortunescu: Trei figuri reprezentati ve ale generaţiei dela 1848 (în 3 conferinţe). :i: Promoţia scol ară din 1908 a liceului "Carol I», elin acest oraş, întrunindu-se în luna Mai din anul corent, a hotărît consti­ tuirea unui fond ele 100.000 lei, din al cărui venit să se dea o bursă timp de 4 ani, în cursul superior al şcoalei, unui elev oltean sărac şi meritos. Bursa va fi căştigată prin concurs. Ea se dă în amintirea colegilor din această promoţie căzuţi în răsboi, şi anume: Sublocot. ad-tor rez, I. Burtiulescu; funcţionar, mort în 1913 la Orhania-Bulgaria, Sublocot. rez, George P. Mihaz; agronom, mort în 1916 la Vălenii-de-Munte. Locot. rez. Mih. Becerescu, avocat, mort în 1916 la Mura­ tani, jud. Constanţa. Sublocot. rez. VictorChirtţescu; funcţionar, mort în 1916 la Vaieleiei, jud. Corj. Sublocot. rez. Th. Cras 11 a ru, avocat, mort în 1916 la C> Lung-Muscel. Locot. rez, Ilie Florescu, magistrat, mort în 1917 la Mărăşeşti. Căpitan C. Popescu] mort în 1917 la Oituz, Maior Alex: Strehâianu; mort în 1919 la Fegyvernek, pe Tisa. Foştii şcolari ai promoţiei 1908, cari au participat la pome- nita reuniune şi au constituit fondul donaţiei, sunt următorii domni: V. Arjoceanu, avocat Tg.jiu; Maior M. Bădescu, Bucu­ reşti; A. Baldovin, avocat, Craiova; 1. Beligrădeanu, proprietar, Bucureşti; N. Buşilă, magistrat, Craiova; G. Cărnărăşescu, avocat, Tg.-Jiu; Maior T. Curnpănaşu, Craiova; N. Dinculescu, profesor, Craiova; Maior G. B. Georgescu, Craiova; G. Graur, avocat, Craiova; Maior P. Mateiescu, Craiova; St. Mihăescu, inginer, Bucureşti; D. Oprescu, proprietar, Craiova; Dr. Maior N. 0- prescu, Bucureşti; Ilie Pătru, avocat, Caracal; C. Poenaru, pro­ prietar, Craiova; Maior A. Raicovici, ,Craiova; Alex. Roncescu, 7 357 [358] •••••••••••• avocat, Bălceşti-Vălcea ; Othon Sakellario, proprietar, Craiova; Dr. Maior 1. Sărdărescu, Craiova ; I. Stănescu, avocat, Bucureşti; Maior N. Stoenescu, Bucureşti; G. Ştefănescu, avocat, R.-Vâlcii ; Maior Ath. Trincu, Bucureşti şi \V. Zwillinger, industriaş, Craiova. * :1: :1: Monumentul Eroilor Reg. 1 Dolj,. ridicat în curtea regi­ mentului respectiv, s'a desvelit cu pompa cuvenită la 5 Iunie trecut în faţa autorităţilor militare şi civile, cum şi unui foarte numel:os public. El înfăţişează un soldat care stă cu arma în pregătire, .c� ochii ţintin.d za�'ea depărtată. Lucrarea, în bronz, este datonta sculptorului craiovean Anghel Chiciu. '" ::: * Activitatea extraşcolară a Cercului Studenţesc Doljean, despre care în mai multe rânduri am avut prilejul să vorbim de bine, a instituit încă o bibliotecă populară, purtând numele «Că­ pitan N. Vulovici-, pe care au dăruit-o Regimentului 26 Rovine din localitate. Inaugurarea s'a făcut cu solemnitate la 18 Sept. Au ţinut cuvăntări cu acest prilej D-I Cornel Mih2tescu, preşe­ dintele cercului studenţesc şi D-l Colonel St. Corciu, comandantul regimentului, după care a avut loc un festival artistic. Fortuuato . Din Caranse beş Cercul Didactic din Caransebeş a organizat şi în 1926- 1927 o serie de conferinţe publice, cu subiecte referitoare la pro­ blemele ştiinţifice, culturale, economice şi sociale ce preocupă pe cei de astăzi, în legătură cu viaţa poporului român şi nevoile sale. Aceste conferinţe s'au ţinut in sala festivă. a Liceului «Tra­ ian Doda» din localitate, în zile de Luni, dela 6 la 7 seara. «Ex­ tensiunea Universitară» din Cluj a trimes aci pe următorii con­ ferenţiari : Prof. V. Stanciu, la 26 Nov. 1926: Cum s'au născut mine­ ralele din România. Prot. Th. Capidan, la 6 Dec.: ROInânH din Peninsula Bal- canică. Prof. Petre Sergescu, la 13 Dec.: Privind Cerui. Prof. M. Botez, la 20 Dec.: Creşterea numerica, sau creşte. rea calitativă a popoarelor. Prof. D. Theodorescu, la 31 lan. 1927: Banatul daco-roman, Prof. V.mu'bat, la 7 Fevr.: Lupta dintre sexe. Prof. S. Dragomir, la 14 Fevr.: N, Bălcescu şi politica Ro­ mântio?' ardeleni şi bdnâţeni. OI'. C. Ureche, la 21 .Fevr.: Seniiitate-Longeoitaie. * * Pe Iăngă aceasta a funcţionat şi Ul1 Ateneu Popular, care s'a deschis la 14 Noemvrie \�927 sub auspiciile «Casinei Române» şi preşedenţia D-Iui Prof. Iu�iu Vuia. Aceste conferinţe populare s'au ţinut Duminecile, dela 3' la 5 după prânz, în sala de festi­ vitaţi a Scoalei Primare ele Stat. * 358 [359] Asociaţia culturală din Bănat a ţinut, la 6 Fevr. 1927, o adunare de reorganizare a secţiei Caransebeş. Intrunirea a fost mult populată şi deosebit de in:;ufleţiţă. D-l Dr. Corn:l COIpean, primul vice-preşedmte al" Comitetului Ce�tra.I, a ayatatJ I!l cu­ văntarea sa ce insemnata parte de contribuţie naţional a ŞI eul­ rurală a dat în trecut Romănimei Banatul, şi în special judeţul Severinului : a făcut istoricul înfiintărei acestei asociaţii din 26 A ug. 1919, şi evenimentelor locale din epoca Unirei şi însfărşit al activităţii de 7 ani a acestei societăţi, ale cărei priviri trebuesc îndreptate mereu şi cu atenţie înspre Bănăţenii subjugaţi încă. S'a ales după aceea un comitet local dirigiuitor, sub pre­ şedenţia D-Iui Dr. Cornel Cornean, cum şi următoarele comisiuni: a) pentru propaganda culturală, b) bisericească, c) juridică, d) eco­ nornică, e) artistică, f) igienică-socială, g) pentru sport. •••••••••••• Din Tărgu-Jiu Capitala Gorjului se pare a se fi hotărît să intre în hora rnanifestaţiunilor culturale oltene. In acest scop, încă din toamna trecută D-nii C. Ştefulescu-Rucă, avocat şi D-I Prof. Archir Iancu, directorul liceului «Tudor Vladimirescu-, au organizat o serie de conferinţe, cu elemente locale şi străine de localitate. Prima din această serie a fost conferinţa fostului profesor al liceului de acolo, D-I Iuliu Moisil, care a vorbit despre « Grigorescu şi opera sa". Au conferentiar ele asemenea profesorii universitari G. Ti teica, Vâlcovici şi alţii. Societatea care s'a constituit în capitala Gorjului cu scopul de a reinoda firul activităţei sale cultural-naţională, început de generaţia Al. Ştefulescu, Piekarski, 1. Moisil, etc. şi întrerupt oarecare vreme, - a luat numele de Loja Naţională Tudor Vla- dimirescu. . * * * Comemorarea lui Vasile Lascăr s'a făcut la 2 Aprilie trecut in Tg.-]iu de către Consiliul Comunal, într'o şedinţă solemnă pre­ sidată de D-I C. Bălănescu, primarul oraşului. Cuvenita com'emo­ rare, care face cinste celor ce au înfăptuit-o, se face la 20 de ani dUP�1 moartea fostului primar al Tărgu-jiului, fost ministru om capabil şi de o cinste ireproşabilă, din cu totul altă pl�lmadă su­ fletească decât a foarte multora din cei ce au ajuns mai târziu miniştri în acelaş partid politic cu el. . Vasile Lascăr s'a născut în satul Şomăneşti-Gorj în 1852. Şcoala şi-a făcut-o în Craiova; studiile superioare in Franţa. Cu­ cerind repede reputaţia unui avocat distins, a fost ales primar al T�)iului în ţ87?, în care calitate î?cepe a european iza gospo­ dana oraşului sau. In 1883 se aseaza la Bucuresti, Ca Ministru de Interne face reforma comunală, acea a siguranţei şi a Minis­ te::ulUl său, punâncţ oarecare regulă. în Adm!nţstraţie şi repri­ mand sever abuzurile (cum nu se mar face astăzi), De aceea n'a fost nici iubit, nici preţuit îndestul de ai săi, ca şi Toma Stelian. 359 [360] Pentru munca, inteligenţa şi probitatea acestui distins fiu al părţii noastre de ţară, «Arhivele Olteniei» se închină înaintea me­ moriei lui Vasile Lascăr. * ::: Expoziţia «Ligei Naţionale a Femeilor din Gorj» s'a des­ chis vara aceasta în frumosul său local propriu de pe digul Jiului. Sunt expuse aci tot soiul de lucrări de artă: covoare, chilimuri, ţesături, broderie, cusături, etc. executate în atelierele Ligei-­ conduse de D-na Olimpia Demetrescu, - cat şi de Şcoala de Menaj şi Ţesut elin Rovinari, precum şi de elevii scoalelor pri­ mare - curs cornplimentar - din comunele gorjene Andreeşti şi M usculeşti. Se cuvine toată cinstea Doamnei Aretia G. Tătărescu, pre­ sidenta secţiei locale a Ligei, cum şi celor ce ajută în acest scop, pentru fapta bună şi patriotică ce este patronarea acestui aşeză­ mănt românesc de muncă . •••••••••••• Din Mehedinti o troiţă În amintirea lui Tudor Vtadimirescu e vorba să se ridice pe cârnpia Padeşului, în Munţii Cloşanilor, pentru co­ memorarea eroului oltean, care a început lupta sa dedesrobire pe aceste plaiuri. Iniţiativa s'a luat-după cum ni s'a comunicat mai demult-ele către un comitet de intelectuali şi parlamentari mehedinteni, comitetul fiind pus sub preşedenţia D-Iui Richard Franasovici. Inregistrărn această notiţă cu gandul ca, dacă opera aceasta bună nu s'a înfăptuit incă, să amintim iniţiatorilor şi să-i în­ dernnăm a traduce în fapt intenţiunea lor pioasă cât mai degrabă. Pentru un gând curat şi cinstit ca acesta, sufletul Olteniei întregi va fi alături cu iniţiatori şi comitet . •••••••••••• Mişcarea culturală, artistică şi economică de odinioară din Gorj 1) de IULIU MOISIL Membru fondator al «Muzeului Gorjului». In ziua când se reinaugurează "Muzeul Gorjului" 2), din dra­ gostea unui nou comitet \entusiast de Gorjeni, cari îşi propun a continua lucrările' ce odinioară începusem, simt trebuinta de a le aduce mulţumirile mele şi ale d-Iui Am-el Diaconovici, - ca foncla- 1) Cuvântare rostită cu ocaziâ redeschiderii şi reinaugurării Muzeului Gor­ jului din Tărgul-jiului, la 5 Septernbnie 1926. Ea s'a compleclat şi cu note luate din Prima pagină din istoricul Bănhilor Populare în vechiul regat, de 1. Moisil, lucrare publicată în «Conv. Lit.» 1922;, No 2 2) Aşezat acum în noul local al «jWuzellllli regional Al. Stefulescu» din Tg.-Jiu de pe malul Jiului, în grădina' publică a oraşului, şi zidit prin stăruinţa doamnei George Tătărcscu, preşedinta eLigeifemeilor Gorjene». 360 [361] tori ai acestui muzeu, singurii ce-am mai rămas în viaţă din ple­ iada de altădată, - şi le dorim din toată inima să săvârşească mai mult decât ne-a fost posibil nouă. Muzeul Gorjului, a fost primul muzeu regional din ţară, şi ar fi putut, dela 1894, când s'a înfiinţat, să se desvolte minunat până azi, dacă lipsa de patriotism şi răutatea omenească a unora nu i-ar fi oprit activitatea de mult timp. Pentru complectareaşi îmbogăţirea acestei instituţii cultu­ rale, onor. comitet sper că se va adresa acum la sprijinul tuturor Corjenilor, precum va apela şi la numeroasa tinerime universitară gorjiană, care, după cât ştiu, s'a organizat binişor, dorinţa fie­ căruia fiind să contribue la mărirea muzeului gorjean şi prin ur­ mare la înălţarea judeţului Gorj. Muzeul, pe care dv. îl redeschide ţi astăzi, -- într'un local, deşi mic, dar aşa de frumos, aşezat într'o splendidă poziţie pe malul Jiului, de unde privirile se întind asupra Carpaţilor=-, într'un local ce vi s'a pus la dispoziţie de către "Liga [emeilor Gorţene", revine la viaţă după o pauză de vreo douăzeci de ani. In 1 906, el a fost zăvorit cu lacăte grele de oameni lipsiţi de patriotism, şi cari pe noi, cei patru fondatori: Alexandru Ştefulescu, V. Rola Piekarski, Aurel Diaconovici şi pe mine, ne-au izgonit ca pe rău­ făcători, pe noi, cari îl înfiinţasem din dragoste pentru cultura]i înăl ţarea judeţului Gorj. Din cei patru fondatori ele odinioară pe eloi, cei morţi, îi sa­ lutăm azi aici cu pietate şi cu respect: pe Ştefulescu şi pe Pie­ karski, în nepieritorul bronz ce-i Înfăţişează, aşezaţi în incinta nou­ lui local. Cu duioşie îmi reamintesc ele zilele acele frumoase, când noi, cei patru, colindam, plini de entusiasm şi cu desăvârşi re desinte­ resaţi, judeţul în lung şi în Jat, pentru a aduna materialul istoric, preistoric, de artă naţională, de ştiinţe naturale, ş, a. şi îl depurieam în muzeul nostru, pentru a servi la studiul judeţului. Mulţumită acestei iniţiative şi activităţei câtorva, curând a în­ ceput să se producă aici, cu concursul câtorva oameni de bine, o mişcare culturală puternică, intovăr ăşit ă mai târziu şi de o miş­ care artistică, apoi o alta mai puternică, economică: mişcarea gor­ jană. Voi să reamintesc astăzi în ce a constat această mişcare a Gorjiului. 1. - Revista «Jiu'" In primăvara anului J 894, ne-am asociat câţiva oameni ele bine, şi am început o mişcare culturală, cristalizară prin înfiinţarea revistei regionale J iul (G. Pârvulescu, Alexandru Ştefulescu, V. RoIa Piekarski, EmatloiJ. Părăeanu, Dr. I. Urbeanu, Ştefan Dobro­ neanu, N. D. Miloşescu 1), alţi vreo doi pe cari i-am mai uitat, şi Iuliu Moisi. J) A se vedea biografia lui N. D. Miloşescu în «Arh iuelc Olteniei», anul 1925 No. 18--19. pag. 194. 361 [362] I I 1· Scopul revistei era de a rcîmprospăta în minţile conjudeţe­ nilor memoria bărbaţilor de seamă gorjeni, mulţi pc: nedrept ui­ taţi, a desmorrnânta din negura vremii comorile tainice de n ep r e. ţuite amintiri istorice, legende; dati ne, monumente şi. alte bogăţii fără seamăn, cu care judeţul Gorj se poate mândri. Cercul intelectualilor, compus din persoanele mai sus citate, avea dese conveniri în casa unuia dintre membrii şi mai ales la advocatul G. Pârvulescu, la ofiţerul Emanoil Păr ăeanu sau la inginerul Aurel Diaconovici. II. - Muzeul Gorjului Tot în 1894, patru din acest cerc (Al. Ştefulescu, V. Rola Piekarski, Aurel Di aconovici şi Iuliu Moisil), au înfiinţat "Muzeul Gorjului", cu scop de a face studii în judeţ asupra istoriei, preisto­ riei, arheologiei, numismatic ei, geografiei, artei poporane, folklo­ rului, a scruta natura din toate punctele de vedere, adunând ma­ terialul necesar şi depunânclu-l în muzeu 2). Colecţiunile au crescut mereu prin colecţionări şi donaţiuni făcute de diferite persoane. Secţiile muzeului erau: 1. Preistorie şi arheologie. II. Istorie. III. Numismatica. IV. Geografie- Turistică. V. Obiecte religioase. VI. Arta populară. VII. Ştiinţe naturale. VIII. Arte grafice. IX. Biblioteca. Mai prevăzusem şi alte secţiuni, precum secţia pedagogică, agri­ colă, industrială, comercială, de igienă şi una patriotică, care să cuprindă portrete. fotografii, busturi, biografiile patrioţilor iluştri, ale binefăcătorilor şi eroilor cari s'au distins sau se vor distinge prin faptele lor în general pentru neamul românesc şi în special pentru judeţul Gorj, pentru a onora amintirea lor şi a servi urma­ şilor ca pilde de urmat. TII. --- Revista «Amicul Tinerimii» N'am uitat nici tineretul nostru, şi pentru a-i da o hrană su­ fletească, a forma caractere şi oameni mai culţi, scriitorul acestor rânduri a început, în 1895, publicarea revistei "Amicul Tineriinei", Partea artistică, desemnele şi ilustraţiunile au fost făcute, în cea mai mare parte, ele V. Rola Piekarski, unele de Anghel Păunescu, pictor şi arhitect, cum şi de Nicolae Bran, profesor şi pictor. Revista a trăit timp de şapte ani şi a aruncat o bună sămânţă în tineretul nostru. \ [V. - Serbări Ia sale, petreceri câmpeneşti, biblioteci rurale Din contactul continuu Cl� învăţătorii şi preoţii, cari aveau COpIl de ai lor elevi la Gimnaziul\ "Tudor Vladimirescu" elin Tg.-Jiu, şi elin schimbul de idei, dându-Ie îndemnuri bune pentru ridicarea ----- \ 1) A se vedea amănunţit despre «J/fuzeltl G'oljltlui» în "Arhivele Olteniei" anul 1926 No. 23, pag. 9- 19. [363] culturală şi economică a populaţiunii (prin înfiinţare de biblio­ teci şcolare, prin serbări şcolare sau sărbători naţionale), s'a făcut o apropiere mai intimă între noi şi învăţătorime. Pentru înfiinţarea de biblioteci la sate am aranjat serbări, cu colaborarea învăţătorilor, cu participarea populaţiunii din comunele respective şi a intelectualilor, ofiţerilor şi a autorităţilor din capi­ tala judeţului. Muzica militară ni se punea cu mare dragoste la dispoziţie de foştii comandanţi ai Regimentului 18 Gorj (Colo­ nelii Petre Otetelişanu, D. Dancovici şi Lambru). La aceste ser­ bări participau şi elevii gimnaziului din Târgul-j'iului, cari exe­ cutau dansuri naţionale, făceau coruri, declamau poezii patriotice, etc. Căci şi copiii trebuiau educaţi, ca văzând pilde bune dela noi, să facă şi ei tot aşa în viaţa lor. Astfel de serbări au fost multe în Gorj. Prima în 1894, din iniţiativa lui Piekarski, ajutat de învăţătorul Gh. Dumitrescu din Bumbeşti, pentru înfiinţarea unei biblioteci la şcoala din această comună, a celei dîntâi biblioteci şcolare rurale în judeţul Gorj. O altă petrecere frumoasă câmpenească, tot din iniţiativa lui Piekarski, a avut loc tot la Bumbeşti, la 19 Mai 1896. La această petrecere s'a aranjat şi o frumoasă expoziţie etnografică de co-. voare, scoarţe şi alte produse ţărăneşt, A participat aproape toată populaţia din Bumbeşti şi din satele din împrejurime. Muzica mi­ litară a cântat dansuri naţionale, pe cari le-au executat sătenii ve­ niţi şi elevii gimnaziului din TârguI-Jiului, în costume naţionale. A fost de faţă multă lume intelectuală din capitala judeţului', în frunte cu prefectul 1. Carabatescu, domni, doamne, Învăţători şi preoţi din multe sate ale judeţului Gorj. Venitul s'a destinat pentru înfăptuirea unui curs de lucru manual la şcoala din Bumbeşti. Alexandru Ştefulescu, a ţinut aci o foarte interesantă conferinţă despre "Castrul roman" de alăturea, vechiu de 19 secole, dar încă bine conservat, iar Emanoil Părăeanu a declamat o poezie pro­ prie "Reminiscenţe" la Castru. In Mai 1898, a avut loc mari serbări în comuna Runc, lângă comuna Arcani (vechiul Arkanum r ), cu ocazia. inaugurării noului local al şcoalei primare, local construit din iniţiativă privată, pla­ nurile şi conducerea lucrărilor făcându-se, în mod gratuit, de ingi­ nerul Aurel Diaconovici, iar, învăţătorii, preoţii şi alţi fruntaşi ai comunei Runc, contribuind foarte mult la realizarea acestei şcoli. La inaugurare au luat parte prefectul numit mai sus, în fruntea intelectualilor din Târgul-j iu, elevii Gimnaziului. cu corul lor, condus de excelentul profesor de muzică Eugeniu Bulbuc, apoi s'a exe­ cutat dansuri naţionale în costume ţărăneşti, sub conducerea pro­ fesorului Ştefan Bobancu. La umbra deasă a nucilor seculari de pe malul râului J alesul, ce isvorăşte deadreptul din stânca de piatră, erau întinse mese, iar flăcăii şi fetele din sat întindeau hore ală­ turea în sunetele muzicei militare a regimentului 18 Gorj. Tot în frumoasa lună Mai din anul 1898, s'a aranjat de învăţă­ torii comunei Cartiu (vechiul Kartum?) o serbare pentru construirea unui local de şcoală şi o bibliotecă. Şi aici popor şi public mult 363 [364] Colonelul Dancovici, profesori, preoţi C. Istrati şi D-r L. Mrazec, profe­ al noştri, trimit Încurajări telegra- aveau .rea de mfiin ţarea fuzionează sub nu­ unui an se despart întrecerea între .aceste două grupuri de mare, fiecare voia să facă mai mult din Împrejuri�i, prefectul şi şi învăţători. Răposatul D-r sori universitari şi prieteni fice. Una din cele mai frumoase' ş'i mal manserbări săteşti a fost însă cea din comuna N ovaci, dela 10 Mai 19°2, pusă la cale de Piekarski, cu ajutorul lui Dumitru Brezulescu, pe atunci student universitar, şi al fruntaşilor din această comună 1)' Serbarea aceasta a fost foarte bine organizată, şi deosebit de reuşită. Venitul ei se destinase spre a forma primul fonel pentru construirea în N ovaci a "Casei poporului", în care să fie: Banca Rurală, Sala de con­ ferinţe, Biblioteca, Muzeul, etc. Locul pentru clădirea acestei Case a poporului îl făgăduise Dumitru Breaulescu gratuit, iar planul îl făcuse Ionel Busuioc, arhitect din Tărgul-Iiului. V.- Societăţi culturale. Reviste pentru luminarea poporului. Cercuri culturale Intre anii 1898 şi 1902, spiritele învăţătorilor din Corj erau foarte entusiaste. Atunci s'au înfiinţat şi dou.ă societăţi culturale şi reviste pentru Iumina re i poporului, anu-nc : a) O societate se numia "Luminarea săteanului", cu sediul în Bumbeştii-de-Jiu, având ca preşedinte pe învăţătorul Gh. Dumi­ trescu, care la îndemnul lui Piekarski. scoase revista "Şezătoarea sătea nului", apărută înt.J.i'l oară în Aprilie 1898. Societatea aceasta avea la început vre o 70 de membri din 17 comune. învăţători. preoţi şi săteni. b) A doua societate se numea "Amicul poporului", al cărui pre­ şedinte era Lazăr Arjoceanu, învăţător din BăIăneşti, care a luat iniţiativa publicărei unei reviste cu acelaş nume: "Arnicul poporu­ lui", apărută întâiaşidată în Mai 1898. Această societate a' de asemenea vreo 100 de membri învăţători, preoţi şi s " din judeţ. Amândouăaceste societăţi erau împărţite În cercuri de scop înfiinţarea de biblioteci potnvlte sătenilo r, conferinţe, lecţii practice. şcoli de adulţi ŞI mal apoi de bănci populare, etc. Incepea deci ernulaţia, învăţători. Fierberea era şi mai bine. In Iunie 1899, amândous aceste reviste mele de "Lumina Satelor", da.r după împlinirea iar, pentru a continua fiecare separat. Revistele acestea publicau articole relativ la agricultură, la gos­ podăriile ţărăneşti, la întemeierea ele bănci, apoi folklor, articole cu cuprins moral, medicinal,\ etc. şi se tipăreau în tipografia lui N. D. Miloşescu, din Târgul\.Tiului. 1) Descrierea amănunţită a acestei serbări, de C. Ionescu-Lungit, în v{,ţ, sub titlu «O mare serbare la Novaci-Gorj». 364 [365] Cercurile societăţilor amintite continuau cu stăruinţă confe­ rinţele pentru săteni; aranjau serbări pentru întemeiere de biblic­ teci, făceau teatru sătesc, ş. m. a. Ministru"! Dr. C. Istrati, luând cunoştinţă de aceste mişcări, transformă, la 1900, aceste cercuri, printr'o circulară, îritr'o formă oficială, numiridu-Ie tot "cercuri culturale" pentru luminarea popo­ rului şi răspândindu-le în întreaga ţară. In 1902, Ministrul Spiru Haret le reglementează şi le unifică. Atunci s'au introdus în toate judeţele lanterne magice pentru pr occţiuni, ca un mijloc excelent de a atrage pe săteni la şezători. rf;rcurile acestea culturale au adus mult bine la sate, caci au obişnuit, pe săteni cu noile idei aruncate de noi şi a început a se întemeia tot mai multe bănci, cooperative şi asociaţii de tot felul, magazine de consum şi de desfacere a produselor ţărăneşti; a În­ ceput a se procura pluguri sistematice, stropitori de vii, seminţe selecţiona te, vite şi pomi roditori altoiţi, de cele mai bune specii, apoi s'au fundat societăţi pentru creşterea vitelor, pentru fabri­ carea produselor. din lapte, societăţi moralizatoarc (cum era "Im­ păciuirea sătenilor", din comuna Peştişani-Corj ), cu scop de a lucra pentru îrnblânzir ea .moravurilor din sat, restabilirea păcii şi armo­ niei între ţărani, etc. Invăţătorirnea şi alţi intelectuali încep să scrie piese de teatru pentru săteni, cu scene luate din viaţa lor şi să .se joace la sate.i-> cum a scris învăţătorul Petre Pănoiu din Crasna (Gorj), căpitanul Ernanoil Păr ăeanu din Târgui-Jiului (piesa "Dinu Sergentu, viteazul de sub Parângu"}, Al. Tirnotescu, învăţător În Cocioc, D. Po­ pescu, învăţător în Hătcărău- Prahova, Ernanoil Popescu, învăţător În Curtişoara-Gorj, C. Ionescu-Lungu, învăţător din Valea Călu­ gărească ş, a. De altfel noi eram de mulţi ani în legătură cu oameni de seamă din Bucureşti, cum a fost D-rul C. Istrati, L. Mrazec, Gr. Manu, Gh. Munteanu-Murgoci, Const. Alirnăneşteanu, Dr. Gr. An­ tipa, Spiru Haret, George Coşbuc, Al. Vlahuţa ş. a., cari cunoş­ teau ideile, proectele şi activitatea noastră şi mereu ne incurajau cu cuvântul;;i cu fapta. In Septembrie 1899, D-rul Istrati, vizitând Gorjul, ca Ministru al Lucrărilor Publice, şi văzând în persoană activitatea noastră, scrie în "Albumul Muzeului Corjan", următoarele cuvinte: "Urez deplin succes Muzeului din TârguI-Jiului şi doresc ca mişcarea culturală din Gorj să servească ţărei întregi ca exemplu bun ele imitat". Vl. Banca Corbul, din TârguI Jiului. Iniiinţarea băncilor populare. Serbările de care am vorbit, adunau foarte mult popor dela sate şi public dela oraş, preoţi şi învăţători. Aci era multă ani­ maţie, se schimbau fel de fel de idei, care din contururi nebuloase se precizau din ce în ce mai clare. Fiecare pleca, cu amintiri plă­ cute, cu învăţăminte noi şi cu mult optimism. Astfel a prins şi s'a 365 [366] înfăptuit una după alta ideile noastre bune. Am recomandat atunci înfiinţarea de bănci la sate şi, -pentru a convinge şi mai mult pe învăţători de importanţa şi rolul ce-l pot avea aceste bănci popu­ lare, în afară de puterea cuvântului, le-am dat să citească ziare din Ardeal,' în care se publicau articole de propagandă în acest­ sens, dialoge între preot sau învăţător cu sătenii asupra modului de organizare a băncilor populare şi asupra folos ului lor. Imi amintesc foarte bine, că pe la anii 1894/1895, şi chiar mai târziu, învăţătorii din Gorj nu aveau nici o cunoştinţă de existenţa băncilor populare .din Ardeal şi nici nu cunoşteau mişcarea eco­ nomică, ce se desfăşura acolo. Am spus de multe ori învăţăto­ rimei din Gorj -- dând ca exemplu un sat - că dacă în Ardeal a fost posibil să se facă bănci populare în sate de munte, departe de oraşele mari, cu o populaţie mică, cum să nu fie posibil ca învăţătorii dintr'un judeţ din România liberă, cum este Gorjul, cu o populaţie, atunci de două sute mii de locuitori, în 120 co­ mune, să nu se unească şi să facă o mică bancă, unde să-şi depună economiile, de unde să se poată împrumută la nevoe, pentru ca să se scape astfel de cămătari? Căci aceştia le luau leul la pol pe lună, deei prin urmare 60 la sută pe an, iar sătenii se împrumutau cu dobânzi ce mergeau până la 120 la sută, afară de alte obligaţiuni faţă de creditori, apoi zălogirea pământului, care din cauza dobânzilor enorme era identică cu instreinarea sau pier­ derea lui. Din toate convenirile dese cu dăscălimea şi cu poporul din Gorj s'a desvoltat o încredere reciprocă în ideile noi şi în propa­ gatorii acestor idei. Trebue să reamintesc, că Piekarski 1) a fost dela Început unul din cei mai energiei propagandişti în toate direcţiile culturale. El era un idealist şi un altruist în cel mai mare grad, era democrat şi naţionalist Înfocat. Venit elin Polonia, patria lui, care gemea sub cnutul ţarist, în România a devenit un înfocat naţionalist român. El zicea: "interesele Polonilor şi ale Românilor, sunt identice şi vor fi comune într'un viitor apropiat. Trebue să ne ajutărn şi să colaborăm reciproc pentru acest viitor". Această profeţie a devenit astăzi realitate. Astfel a prins şi ideia de a înfiinţa o bancă a dăscălimii, Din discuţiile des urmate, s'a ales câţiva din învăţătorii mCfl inteligenţi şi mai energiei şi cari arătau mai mult interes pentru chestiunile culturale şi economice şi au înfiinţat "Societatea de împrumut şi păstrare "Cerbul" în Târgul Jiului, în Ianuarie 1897, - acum 30 de ani". Aceşti învăţători au fo�t: Lazăr Arjoceanu din comuna Bălă­ neşti, Iacob Pârvulescu din \ comuna Valea-cu-apă, Petre Pănoiu din comuna Crasna, Constantin Dobrescu elin comuna Goelineşti, 1. Nuc1eanu din comuuna Săt�leşti (mort în 1898), Ion T. Calo­ teseu din comuna Cărbuneşti, '.Ion Petrăşcoiu elin comuna Scheia, . 1) A se vedea biografia lui V. '� .. Piekarski în (erau doar «Cercurile noastre culturaie»). 3. "Universitate populată» (despre care Haret mi-a cerut un raport detaliat. 4. «Oina- (pe care eu o introdusesern în şcoală din anul scolar 1895-J896. Oina oficială a fost introdusă de Haret mult mai târziu în şcoli). 5. «Societăţi de lectură la licee». 6. «Anuarul liceelor» (introdus de mine Cu multe date, dări de seamă desprq activitatea scolară dr- peste an a Gimnaziului elin Târgul Jiului încă elin anul 1895-1896'.7. «Coopemuve şcolare pentru hnir e, cărţi, dejun, rechizite, etc.,» numai pentru încercare ln (,\teva şcoli. 8. «Premii învăţătorilor pentru con­ ferinţe cu sătenii-. Noi, în Gorj, le realizasem [,1.rtl premii. 9. «Societăţi coopera." tive pe cercuri culturale, pentru procurarea cărţilor, iar din rernize ajutoare la copiii săraci". 10. «Profesorii sil facă Ateueu, cursuri pentru adulţi, de desemn, xocietăţi co rale, cluburi sportive (tennis, oina, velocipedie), societăţi economice». In «Amintirile asupra activităţii mele şcolare)" pe care sper S'I le public mai târz iu, voi pomeni şi alte proecte ce Haret mai avea notate în «Caetele» sale, şi dintre care unele eu le realizasem mai înainte în şcoală. Nu vreau să zic cfL Haret le-a luat dela noi, cu toate c.;", avea cunoştintă de ele. Şi chiar dacă ar fi făcut aceasta; nu i s'ar putea ştirbi nimic din marile sale merite de rea lizător. Căci 111 definitiv infaptuirea lor este scopul principal şi marele merit. 369 [370] gistrele şi alte imprimate la Institutul grafic al lui N. D. Miloşescu din TârguI Jiului. La 19°2 ministrul .Spiru Haret a dispus să se facă ° -Iegc specială a băncilor populare şi ° Casă centrală, transformând "Creditul agricol" în "Casa centrală a băncilor populare". A­ ceastă lege s'a publicat în Monitorul Oficial No. 288, din 28 Martie 19°3. Scopul înfiinţărei "Casei centrale a băncilor populare" era să ajute la început cu sume de bani pe micile bănci, ce se în­ fiinţau, şi să le ocrotească, apoi ca să se exercite şi un control din partea Statului, spre a li se asigura existenţa ŞI buna lor conducere. In anul 19°2 Societatea "Cerbul" îşi încheie activitatea, fiindcă pe lângă cele 1 6 bănci s'au mai înfiinţat încă 1 4, :astfel că eram acuma 30, iar învăţătorii din Gorj nu mai aveau nevoe de "Banca- mamă." . "In fruntea acestor bănci populare (din Gorj ), stă banca CERBUL, dela care şi-au luat naştere toate băncile existente astăzi" -- scrie cu drept cuvânt revista "Amicul poporului", Anul III, (1901), No. 1, pag. 2. Astfel, acum 30 de ani s'a pus cea mai puternică temelie la măreţul edificiu al emancipărei ţărănimii din sclavia economică, îndrurnând-o pe drumul sănătos şi firesc al democraţiei româneşti. Am lucrat cu abnegaţie şi am contribuit, în măsura puterilor mele intelectuale şi fizice, la întemeierea acestor instituţiuni cul­ turale-economice, prin cuvânt cald, prin propagandă vie, şi prin colaborarea preţioasă ce am avut din partea învăţătorimii şi am izbutit să realizez tot ce s'a putut obţine, fără mijloace mate­ riale, pentru interesul şi folosul binelui obştesc. Pilda a prins repede şi succesele au fost enorme. Pe când la sfârşitul anului 19°0 erau în întreaga ţară numai 88 de bănci, în 1905 erau 1849 de bănci cu capita! vărsat, fără depozite spre fructificare Lei 13.665.824 şi cu 198.411 mem. în 1910 erau 2656 de bănci cu cap." 61.016.395" » 454.187 în 1918 » 2965), » » » "186.438.528,, ), 64l.359 în 1920 3194 » » 301.830.404 » » 752.864 în 1924 3956 » » 384.034.834» » 847.217 Deosebit de capital urile' vărsate, în anul 1920, depunerile spre fructificare au fost de 155.377.528 lei, cu un spor de �5 milioane faţă de anul trecut. In acest din urmă an totalul rulementului afacerilor făcute de băncile 'populare a fost de 2.216.75 5.93 5 lei. In anul 1924 depunerile, spre fructificare au fost de lei 4°3 milioane 308.302. \ , Băncile populare au dat l\aştere apoi la Cooperative de pro­ ducţie şi consum care la sfârşitul anului I924 erau 2593, cu 236.713 membri şi cu un cap ital subscris de I09.889.8Si3 lei şi vărsat 89·747'034 lei. Fondurile de rezervă erau de 20,637.874 370 [371] lei, fonduri culturale de lei 5.739.210, având un beneficiu net de 22.340.776 lei şi un rulement de mărfuri de 817.104.704 lei. In cursul ultimilor patru ani cooperativele s'au înzecit faţă de situaţia în care ele se găsiau la începutul anului 1919, atât în 'ce priveşte numărul lor cât şi al membrilor 1). VII. � Un ciclu de conferinţe. Inceputurile unui Ateneu In anul 1899/1900, după propunerea mea, s'a organizat un ciclu de conferinţe publice dimpreună cu profesorii gimnaziului şi alţi intelectuali: un mic Ateneu. Aceste conferinţe se ţineau în amfiteatrul gimnaziului, de obicei Vineri seara. Fostul ministru Haret s'a interesat de organizarea acestor conferinţe. Ciclul lor a durat până în anul 1 903, când am fost nevoiţi să le încetăm, din' cauza intrigilor politice ce le făceau takiştii, cari ne-au făcut numai neplăceri şi au fost în general duşmanii oricărei mişcări eul­ turaleşi economice locale. 'lUJ. -- Şcoala ceramică In anul 19°0 am înfiinţat, impreun ă cu Aurel Diaconovici şi cu concursul d. 1. Popescu-Voiteşti, profesor, o şcoală ceramică, cu scop de a forma meşteşugari olari destoinici şi măeştri ar­ tistici, căci meseria olăriei este foarte desvoltată În judeţul Gorj. In multe localităţi din acest judeţ se găseşte pământ bun pentru vase, sobe de tera cotă şi alte obiecte casnice şi artistice. In această şcoală am cultivat În special arta noastră populară, atât în ce priveşte forma vaselor cât şi pentru motivele de 0r­ namentaţic românească, mai ales În aplicarea celor de pe ouăle încondeiate. In "Muzeul Corjului", avem o furrnoasă şi intorc­ santă colecţie de astfel de ouă. Mai păstrez şi azi o colecţie bogată de asemenea motive stilizate, foarte interesante şi .Ieco rative. După cum se vede din această scurtă expunere, am organizat un început 'de mişcare artistică naţională, 'care desigur ar fi progresat mult şi ar fi fost de un real. şi însemnat folos pentru industria ceramică din România, dacă, după ce-am condus a­ ceastă şcoală timp de cinci am (I9oo�I905), nu i-ar fi dat în cap şi acestei mişcări infamia şi prostia politicianilor numiţi. 111 rezumat: mişcarea Gorjului, care a început la 1 ::>94 şi a durat progresând până la 19°5, cuprinde: 1) Publicaţia revistei "Jiul", în 1894; 2) Infiinţarea "Muzeului Corjului", în 1 894; 3) Publicaţia revistei "Amicul Tinerimii", cu începere dela 1895; 4) Serbări la sate, cu expoziţii etnografice şi petreceri câmpe­ neşti, biblioteci rurale, dela 1894 înainte; s) Societăţi culturale: "Luminarea săteanului" şi "Amicul poporului", şi revistele editate l) Toate aceste date sunt luate din «Situaţia niişcărei cooperatiue de credit la sate în România la 31 Decembrie 1920, şi din «Mişcarea cooţieratiuelor de ţrro ducţ iune şi consnniaţiune din România. Bucureşti, 1.925. Ambele ediţii oficiale. 371 [372] de ele: "Şezătoarea săteanulu:,,, \micul poporului" şi "Lumina' satelor". Cercuri culturale; 6) Societatea de împrumut şi păstrare "Cerbul", a învăţătorimii, cu sediul în Târgui Jiului. Bănci po­ pulare la sate, dela 1897 înainte; 7) Conferinţe publice ţinute Sn localul Gimnaziului:" Tudor Vladimirescu", între anii 1 899- 1 9°3; 8) Infiintarea Şcoalei ceramice pentru arta aplicată la industrie, în anul 1900. Se cuvine să pomenim cu pietate, astăzi când se redeschide "Mu­ zeul Corjului", zi însemnată în istoria muzeului nostru şi chiar a Gorjului, numele persoanelor care au contribuit la realizarea lui. Iar' noului comitet, sprijinit aşa de frumos de "Liga femeilor Cor­ jene", îi dorim să desăvârşească această operă începută CLI multă trudă şi să obţină succese strălucite pentru renaşterea Gorjului. Dorim din toată inima, ca oamenii de bine şi dornici de înălţarea Corjului să se grupeze de azi înainte cu toţii în 'jurul Muzeului Gorjului, despre care se poate zice că este sârnburele de unde au pornit frumoasele mişcări culturale,economice şi artistice din Gorj şi care au avut un ecou puternic în toată România. Din Drăgăşani Oraşul scriitorului Gib. I. Mihăescu nu prea are mult de înregistrat în ce priveşte mişcarea culturală. Viaţa intelectuală pulsează neregulat, şi undele ei nu trec cu mult departe de zi­ durile scolilor secundare din localitate. Comitetul Cultural al Catedralei şi Gimnaziului din Dră­ găşani întreţine cu meritorie stăruinţă un cerc scolar, incadrat­ de Directorul Gimnaziului local, Preotul Iconom Stavrofer Gh. Sachelarie, D-I Emil Răuţ, avocat şi doi-trei intelectuali din lo­ calitate. Această înjghebare culturală a organizat în cursul anului corent, din Ianuarie pănă în Mai, şezători scolare, cu program variat şi bogat (recitări, lectură, canto, coruri, piese de teatru şi conferinţe). Notăm astfel următoarele conferinţe: Dr. Roşescu: Scurta privire asupra catorua boale, cu date s tatis tice. Dr. Roşescu: Combaterea frigurilor palustre. Prof. Fr, Schneider : Despre Unire. PI'. Gh. Sachelarie : SimbotuiCredinţei. Protoereu Gh. Sacerdoţeanu : Sfaturi sâtenilor, cu privire lei improprietarire şi votul obştesc. Pr. P. Balosa: Biblioteca de camin a poporului. Prof. Fr. Schneider : Pestaloeei. Dvd. Guiseppe Bogardoi Fascism şi lVIussolini. D-I D. Ionescu: Educaţie\cooperatista şi Cooperaţie. Pr. Gh. Sachelarie : Munca şi Economie, Rugâciul1e şi Bi­ nefacere, isuoareie fericirei. . •••••••••••• 372 [373] : : • • 5 HOTe ŞI COM1JHICA.RI I = . .. . •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• t Vasile Pârvan La un an după V. Bogrea, o nouă grea pierdere încearcă universitatea şi ştiinţa românească: profesorul de arheologie dela Universitatea din Bucureşti şi membru al Academiei Române V. Pârvan s'a dus şi el dintre cei vii. Ca şi cel d'Intâi, - trup plăpând pentru un suflet aşa de mare, - Pârvan purta în sine viermele morţii, care îl rodea de ani de zile, de te miri cum de a avut şi răgaz şi putere de voinţă spre a da pilda unei neobosite activităţi până în ceasul său din urmă şi a lăsa o operă aşa de considerabilă ca acea pe care ne-a hărăzit-o. Pârvan s'a născut la 1882 la ţară, în corn. Hurueşti din j ud. Tecuci. Liceul l'a făcut la Bârlad, apoi studiile universitare la Bucureşti, cu Cr. Tocilescu, apoi cu Onciu şi N. Iorga, desă­ vârşindu-şi-Ie la Universitatea din Berlin, unde îşi ia doctoratul In J 9°'). Numit imediat profesor de Istorie Antică la Universitatea din Bucureşti, caută să dee o îndrumare mai ştiinţifică acestui curs, scăldat până aci în romantismul predecesorului său Tocilescu, continuând sistematic cercetările acestuia de epigrafie şi arheo­ logie. Dându-i-se şi direcţia Muzeului nostru de Antichităţi, . începe ·0 serie de cercetări şi săpături în Dobrogea, cu care prilej formează dintre studenţii săi o pleiadă de cercetători pricepuţi şi pregătiţi a urma lucrările şi metoda maestrului lor în arheologie. Săpăturile sale s 'au estins apoi şi aiurea, în Moldova ca şi în Oltenia noastră (Dacia Malvensis ). Preocupările lui Pârvan JŞl lărgesc cercul prin Preistorie, direcţiune în care a fost secundat de urmaşul său D-l Andrieşescu. Academia se cinsteşte chernându-I curând la sine şi alegâ.ndu-l apoi ca secretar general al său. Când se în­ fiinţează Şcoala Română dela Roma, după recomandaţia D-lui Iorga, Pârvan e numit Director al acestei instituţii ştiinţifice. Sub îndemnul şi supravegherea sa, pensionarii români dau cele 2 vo­ lume din "Ephemeris daco-romana", dovadă a calităţei străcla­ niilor sale şi a rezultatului lor. Renumele lui Pârvan trecuse hotarele ţării: toţi savanţii de specialitate îl considerau cu deosebită stimă; Sorbona îl chemase la ea ca profesor agregat, iar multe societăţi savante îl numiseră membru al ei. Cel care moare la abia 45 de ani Iasă după sine o samă de opere capitale în arheologie şi preistorie, cum şi câteva cărţi în care se vede spiritul lui filosofic, precum şi un număr ele pagini ele adevărată poezie. C. D. F. 8 373 [374] o nouă invenţie a unui craiovean Inginerul G. G. Constantinescu, stabilit de ani de zile în Londra, cel care şi-a legat numele de sonicitate şi de o seamă de ingenioase născociri, a inventat un dispositiv care, adaptat la: automobil, face ca schimbarea vitezei la maşină să se producă în mod automat. Se suprirnă astfel sgomotosul procedeu al schim­ bărei angrenajelor, simplificăndu-se şi conducerea automobilului. Aparatul se bazează pe aplicarea principiilor de orcine cu­ noscute ;. al inerţiei şi al egalităţei dintre acţiune şi reactiune. Astfel, cănd maşina are o rezistenţă de învins-un deal de urcat bunioară-«, o demultiplicaţie automatică se produce, mersul se mcetinează singur; dacă drumul se netezeşte, pantele dispă­ rând, motorul îşi iuţeşte iar viteza. -Transformatorul Constan­ tinescu» este cel mai de seamă aparat de ajustare al transrni- siunei şi al rezistenţei. . Invenţia olteanului nostru a fost înfăţişată publicului francez la ultimul Salon al automobilului din Paris, unde inginerul român a expus o maşină înzestrată cu dispozitivul său, a cărei funcţio­ nare simplă, uşoară şi practică a făcut obiectul admiraţiei cu­ noscă torilor. De câteva luni de zile o uzină din vecinătatea Londrei lu­ crează sub conducerea inginerului nostru, care în curând va pune în comerţ prima serie a automobilului perfecţionat ele el-sa. «Je sais tout- (numărul 252), din care am cules aceste scurte notiţe, însoţeşte articolul elogios cu gravuri. Una dintre acestea reprezintă pe «inventator în automobilul său ele demonstraţiune.» Regretăm de a nu fi putut-o reproduce şi noi în Arhivele acestei Oltenii, care se măndreşte revendicănd pe cel care, adevărat propagandist naţional, şi cu totul gratuit, face mai multă faimă şi cinste numelui de român, decât la un loc toti pomădaţii fasonei, atât de costisitori şi inutili, ai cutărei legaţii a noastră elin apus . ........... " o îndreptare D-I Loc. Colonel G. Radovan din Bucureşti ne atrage atenţia asupra unei erori de nume, repetată în cele două articole ale cola­ boratorului nostru D-I C. V. Obedeanu ("Figuri istorice' din Nr, 29 şi 30-3 J ). Aşa zisul "Fota ',Bălcescu", partizan al lui Brâl1coveanu, este de fapt Bă lăcescu, fostul căpitan din armata lui Şerban Can­ tacuzino, ce a luat parte la asediul Vienei. De altfel nici fiii şi nepoţii lui Fota Bălcescu n1.1 s'au chemat niciodată altfel decât "Bălcescu'. , Mulţumind Dvlui Radovan pentru interesul ce poartă cercetă­ rilor ce publicăm, am dori ca \ oricine dintre cititorii noştri să ne cheme băgarea de samă pentru 'orice eroare sau scăpare elin vedere ar observa în pagin ele reviste\ Le-am fi recunoscători pen tru aceasta. . Redacţia. 374 I [375] Ceva despre industria din Mehedinti şi Gorj Note elin 1883 Iulie 1) In Sisesti, plasa Ocolul jud. Mehedinţi, se află olari În HU­ măr ele două-sute aproximativ. In Glogova din plasa Motrul de sus, judeţul Mehedinti, dela trei sute olari. Olăria acestor sate este ele nisip alb cu humă, şi decorată cu curbe de humă roşie arsă, In Negoeşti, elin plasa Motrul de sus, judeţul Mehedinti, ca la două sute cinci-zeci olari. Olăria de humă roşie nu ca celelalte olării de sus. In Crainic, plasa Motrului de sus, judeţul Mehedinti, doi olari cu olăriile făcute cu humă, Gheorghe Stăniloiu şi Nicola Cărcu. In Cerneţi, plasa Ocolul din judeţul Mehedinti, eloi olari anume: Barbu şi Ştefan fraţi, (olărie roşie). In Stejârani, plasa Ocolul, judeţul Gorj, zece olari anume: Alexandru Căldăruşă, David Căldăruşă, Vasile Paicu, Gheorghe Stanciu, Gheorghe Boxoiu, Gheorghe Pasăre, Gheorghe Grecu, Pătru Budică, Ştefan Moţoi, Vasile Tevcorilă. In acest sat se aiiă multă humă albă cu care se face comerţ cu olărie din Tărgu­ Jiu. Carul se plăteşte :) lei. Olăriile din acest sat se vând la Craiova, la Severin şi aprovizionează satele după marginea Du­ nărei, şi pănă la Calafat. In Târgu-Ţiu sunt mulţi olari care lucrează cu pământ de stejari. In Drâguţesti, plasa Ocolu, judeţul Gorj, se lucrează cu P2t­ mănt din stejari. Aceşti olari fac trocul cu satele dinprejur, cu porumb şi grâu. In Iaşi, plasa Ocolu, judeţul Gorj, sunt o sută olari care Iu­ crează cu pământ din stejari. Ploscile se lucrează în comuna Tismana (plasa Vulcana-Corj), din ulm şi nuc. Linguri de lemn, mosoare, cauce, postave (albioare) pentru rufe şi fuse se lucrează la Glogova şi Baiotesti (plasa Motrul­ Mehedinti), Butăria pentru care tot la Ba 10 teşti. Vedre, putini, hărdae şi doniţe să lucrează la Tismana. Juguri, mese de ţară, leuci şi osii de cară tot la Baloteşti. Mese de ţară mari să lucrează la Eosiuţa (Mehedinti), In Severin se consumă şi olărie străină, adusă din Mohacs, însă nu se face un consum mare . •••••••••••• .1) Din no tiţele lui Dimitrie C. Buiculescu, ta tăl doamnei Maria L Glogo­ v eartu , 375 [376] Casa dela via lui Tudor Vladimirescu 1) In spatele caselor se vede o turlă pentagonă cu masgale (ferestre) dominănd toată poziţiunea locului Casele sunt aşezate dela răsărit spre apus şi compuse din mai multe corpuri. Casa principală are atât în pivniţă masgale, cât şi în catul superior. Nu se vede nici o fereastră în catul de jos, însă ferestrele catului superior sunt la 5 metri înălţime. In faţa casei era un pridvor susţinut pe 8 coloane de zi­ dărie, cu arcade rotunde deasupra; coloanele sunt legate între ele sus, la începerea curburei arcadelor, prin grinzi orizontale petrecute prin zid. Domnul N. Gărd[lreanu a găsit de cuviinţă a strica din forma acestei case, ele când e proprietarul ei . ••••••• 11 •• , •• Pentru Istoria Teatrului din Craiova Transcriem, după. originalul tipărit cu litere ciri1ice (format z r X3 4 fără indicaţia tipografiei) şi pus la dispoziţie de Dl. Col. T. Mano1escu, următoarea: Chibzuire de zidirea unui teatru în oraşul Craiova după sfătuirea a mai multor persoane doritoare de asemenea întreprinderi. 1) Văzută de Dimitrie C. Butcul�SC\l i n 188R, Iftngrl T.-Sel·erin. î\otiţe co­ piate de mine din jurnalierul pă ri n tel ui meu: Toate naţiile, îndată ce ajungeau în oarecare grad de civili­ zaţie, pe lângă alte aplicări folositoare, simţea trebuin ţa , şi de petrecere spre îndulcirea vietei, şi să silea da şi le procura, adu­ nându-se la un loc, făcând jocuri spre petrecerea lor; până ce începură a zidi pentru acest sfârşit edificiuri ce le numir ă Tea­ truri : precum ne dovedeşte Istoria şi zidurile Amfiteat:relor, ale cărora ruini să păstrează şi până în ziua de azi. Petrecerile acestea Însă erau sălbatice, care după. vreme, cu înaintarea ci­ vilizaţiei să modificară, până ce azi se văd cu totul prefăcute, încât ajunser.; să fie local ele o petrecere nevinovată şi pentru tinerime mai cu deosebire, ca o şcoală plină de moral �i de ins­ trucţie a trăi în societate. Toate aceste acum le simte şi naţia Româ.neasc.'i şi cunoaşte că are trebuinţă a-şi perfecţiona acel simţ, Iclădindu-şi şi ea Teatre prin' oraşele cele mai «Ie căpetenie. Oraşul nostru Craiova încă în mai multe rânduri şi-a, dat silinţa a înfiinţa acest edificiu, adunând supt-scripţii pentru acest sfârşi t dela parti, olari; insii llU s'a putut realiza acest lucru), căci nici suma trebuincio:1să peri- Maria 1_ Glcgoveanu. 376 [377] t ru această clădire nu s'a incherbat chiar pentru supt-scripţio şi un număr atât de mare de contribuitori nu s'a putut dar uni spre împlinire _ do inţei o este şti. Nici nădăjduim că se va înfiinţa el până. ce mai întâi nu va avea stăpânirea sau sfatul orăşenesc mijloacele trebuincioase de a lui clădire. Pentru care putem fi încă mulţi ani îngăduitori. De aceia imitând alte naţii, care s'a afla­ tăr ă în asemenea împrejurări, să chemăm pe cei avuţi, doritori de asemenea lucru, la o contribuţie, acordându-Ie pentru aceasta oarecare drepturi în chipul următor: 1. Acest Teatru să aibă, afară de parter şi galeria de sus, 40 a 50 loji; care loji să rărnâie proprietate vecinică fie căruia care va contribui, cu analogie după calitatea lojei, precum la vale se arată, bani trebuincioşi spre clădirea Teatru lui, fiind volnici proprietarii să le vânză cum vor putea să se ajungă cu cumpărătorii lor. Datori vor fi însă numiţii proprietari să plă­ tească de fiecare persoană preţul parterului, iar' pentru lojc ni­ mic; şi această plată să va urma numai pe acele seri când vor veni numiţii la teatru, iar la din împotrivă, le pot ţine închise sau închiria altora, cari iarăşi vor fi supuşi la plata antreului de parter. II. Din aceste 50 loji, 20 vor fi în rândul de jos, elin care două, cele după scenă, vor r ărnânea pe seama direcţiei pentru trebuinţa actorilor; iar celelalte 18 sânt de dobândit drept pro­ prietate vecinică din partea doritorilor, cu plată pentru fiecare loje câte 150 galbeni; 20 loji din r ândul de-al doilea, din care iarăşi cele două după scenă 'sânt pe iseama direcţiei, precum şi una pe seama Stăpânitorului; iar celelalte 17 vor plăti câte 200 galbeni una; şi 10 loji în rândul galeriei de sus, fiecare câte 100 galbeni, Preferenţa însă, la fiecare specie din aceste loji, să acoardă acelor de mai 'nainte supt-scrişi intraceasta şi când vor fi următori cu răspunderea banilor la cererea ce li se va face, după punerea la cale ce se va găsi. II 1. Indată ce se vor însuma douăzeci de supt-scrieri, să vor aduna aceste obraze pentru chibzuirea acestui lucru, hotărârid atunci şi însărcinând câteva dintrînsele, în care vor avea mai multă încredere, pe de-o parte după ce se vor însum i toate de mai sus supt-scrieri, să adune acei bani, şi pe de altă parte să se puie în lucrare pomenita zidire. Iată dar ă cu chipul acesta îricherbat un fond de 7.100 galbeni, cu cari pe de o parte s'ar putea cumpăra locul trebuincios pentru numita zidire şi pe de alta s'ar înfiinţa un Teatru destul de În­ căpător şi frumos, potrivit cu oraşul nostru. Iar cât pentru con­ tribuitori , la avantajele �i drepturile ce se acordă proprietarilor de loji, putem zice ci este pentru fiecare în parte o sumă foarte nelnsemnată. Poate fi însă că şi cu aceste avantaje să nu se gă­ sească cu înlesnire con.tribuitori ele asemenea sumi; atunci nu ră­ mâne alta decât să se întovărăşească mai mulţi pe o loje, pc care rărnân toţi de-o potrivă proprietari, folosindu-se de dânsa pe r ân d, sau cum se vor înţelege Între dânşii. 377 [378] P.Opran. Iar pentru mai bună menţinere a acestui Teatru şi spre dobân­ direa a vr'unei trupe mai bune, prin urmare mai costisitoare, putem iarăşi noi într'o unire să ne îndatorărn, ca creare din noi va voi să facă vro petrecere, vr 'un bal sau nuntă, să n'o facă în casa sa, ci în acest local, cu o plată potrivită şi hotărâaă pe fiecare seară, şi cu chipul acesta să-i facem oarecare venit. Apoi cu vremea să poate găsi vrun iubitor de asemenea petrecere, care să-i dăruiască vrun venit statornic. Nu puţină nădejde' putem avea şi la generozitatea Inălţimei Sale Prinţului nostru, care ştie să preţuiască mai bine decât creare o asemenea întreprindere. Prin urmare nu încape temerea unora care zic că, neavând fond mai însemnat la deschiderea lui, va sta totdeauna gol şi nein­ trebuinţat. Greutatea cea mai mare socotim că este săvârşirea lui, iar celelalte vine dela sine. Să ne mulţumim mai întâi pe trupe mai necostisitoare, pe unii din Artiştii ce vin a să produce în arta lor, cari având localul încăpător, nu vor pretinde altă spri­ jinire decât localul, lăsând chiar antreul mai jos decât cel obiş­ nuit până acuma, ce să urma cu prilejul producerilor prin sa­ loanele noastre; cu un cuvânt, precum luai sus se arată, să ne mulţumim cu a vedea clădirea lui săvârşită, fără de a ne inchi­ pui alte stăviliri şi greutăţi, cu care n'ajungem la niciun scop. Acestea ar fi dară mijloacele de Înfiinţarea unui Teatru potrivit cu oraşul nostru şi cât mai curând. Doritorii de acest lucru prin urmare sânt rugaţi de-a îm­ brăţişa această Întreprindere, spre păşirea şi Împlinirea dorinţei obşteşti, dându-rni totdeodată şi alte păreri mai convenabile în­ tr 'aceasta. Craiova, 2 Iunie 185°. ( Urmează apoi următoarele rân duri scrrse cu mâna: ) 1 50, Adică una sută cincizeci galbeni în sfanţi am primit dela D-lor Pitariu Dimitrie Nicolaidis şi D. Ioniţă Cernătescu, dela unul şaptezeci şi cinci şi dela altul iar şaptezeci şi cinci. Pentru care dupăarătatele de mai sus temeiuri au Dvlor a stăpâni deo­ potrivă o loje de rangul al doilea în teatrul sotial, ce să află clădit pe locul cumpărat de soţietate dela Dvlui Marele Aga Ioan VIădoianu în Mahalaua Sf. Troiţă. Având precădere de a alege loja după înscrierea ce figurează în originalul acestui Înscris de contribuire, adică al cincisprezecilea. Şi oricâte cvitănţi ale mele, slcbozâte de mai 'nainte pentru priimirea de mai sus arăta ţii bani, nu vor fi ţinute în seamă. 852, 9 Iulie Craiova Casieru ŞI însărcinatu clădirii acestui teatru I ') \ \ 1) E vorba de clădirea teatrulUi\ pe care cei de 40--50 de ani l'am apucat în ruină, ridicat până sub coperiş şi nete\ncUil încă, pe locul unde se află azi Tipo­ grafia "Scrisul Romănesc.. fOSUI Sarnitca . •••••••••••• 378 [379] L' ceuvre geographique Irancaise On connaitet on apprecie depuis longtemps la production de i'ecole geographique Irancaise qui, â la suite de l'impulsion donnee par Vidal de la Blache, a fourni tant de travaux interessants et porte, par tout l'etranger, le renorn des methodes propres au genle francais, 1927 nous apporte une nouvelle floraison d'ouvrages si importante, qu'elle ne peut passer inapercue du public roumain, toujours si curieux de suivre le mouvernent intellectuel francais, Notre grand ami, M. Emm. de Martonne, vient de publier le der­ nier tome (Biogeographie) de son grand "Traite de Geographie phy­ sique) eu trois volumes (Paris, A. Colin, 1925-1927, 496+562f460 p., nombreuses cartes et figures. Prix: 200 fr.); c'est le traite le plus im­ portant q ui alt jamais ete publie, au courant des dernieres decouvertes et theories ; indispensable ă tout savant, professeur, etudiant, qui s'oc­ cupent �e sciences naturelles, il s'adresse aussi â tous ceux qui s'in­ teressent aux problernes si captivants des rapports de l'homme ei du milieu. Dans la "Collection de vulgarisation scientifique" de A. Colin (chaque volume in-12, 200 p. environ avec figures; prix: 9 fr.) le savant professeur ă la Sorbonne vient aussi de publier une synthese sur "Les Alpes; geographle generale". Une multitude d'ouvrages de detail, "petits artic1es ou gros livres indigestes, existaient sur cette region si com­ plexe; mais c'est, ă l'heure actuelle, le seul volume qui, sous une forme reduite et commode, donne ă tant de gens qui ont visite le monde alpin une idee d'ensemble complete et c1aire sur son histoire, ses as­ pects physiques, son peuplement, sa vie economique. Dans la merne collection, les Roumains auront plaisir ă lire les pages que M. J. Ancel, ancien membre de la mission rnilitaire francaise en Roumanie, a consacrees ă leur pays dans .Peuples et nations des Balkans". (1926, 220 pages). Fideles aux methodes et aux traditions de la geographie fran­ caise moderne, un certain nombre de savants viennent de publier quel­ ques monographies, dont nous signalons les principales: A. Cholley, Les Prealpes de Savoie (Colin, Paris, in-40, 755 p. et gravures); E. Benevent, Le climat des Alpes francaises (Paris, Chiron, 1926, in--4o, 438 p.); M. Chabot. Les plateaux du Jura central.. .. etc. Ces mono­ graphies se recommandent non seulement par la rigueur de la docu­ mentation, mais par ses qualites bien francaises de clarte dans l'expo­ sition, auxquelles un de nos geographes, M. le professeur Mehedinti, se plasait, dans un recent article, ă rendre hommage. 379 [380] C'estă un supreme degre que. se retrouvent toutes ces qualites dans la "Geographie universelle", cette grande collection dont la maison Colin, specialiste de I'edltion geographique, vientde commencer la publication. Les deux premiers volumes jn-quarto, oeuvre de M. Albert Demangeon, professeur a la Sorbonne, sur "Les I1es Brltanniques'' (320 p., 80 figures et cartes dans le texte, 56 planches photographi­ ques ; prix: 80 fr.) et ', Belgique, Pays-Bas, "Luxembourg" (250 p. 53 fig., 40 pl. hors texte; prix: 60 fr.) ne decevront> nullement 'le monde savant et le public eclaire, qui attendent depuis si longtemps l'appa­ rition de cette collection unique, rendue necessaire par les. exigences de la science geographique moderne et les transformations politiques et econorniques de l'apree= guerre. Ces ouvrages sont inforrnes, rediges, tenus au courant avec une _ conscience, un soin, une impartialite aux­ quelles il faut rendre hommage et dont ne doit point s'etonner qui­ conque connait la liste des collaborateurs, dans laquelle nous relevons les noms de MM. Emm. de Martonne, Brunhes, Blanchard, Paul Privat­ Deschanel, etc. Mais c'est plus qu'un recueil d'informations; c'est un veritable album de luxe par son impeccable presentation typographiqueet sori extreme richesse en cartes, croquis, photos surtout, dont beaucoup ont ete prises par avion; i1lustrations qui permettent au lecteur de suivre sans fatigue l'auteur dans un magnifique voyage a travers le monde entier, Cette collection, qui comble une grbsse lacune, et dans laquelle doit paraitre bientât .L'Europe centrale", y compris la Roumanie, par M. Emm. de Martonne, fait epoque dans la production geographique universelle, comme l'a fait jadis, mais avec moins de precision scienti­ fique, la "Geographie universelle" de Redus. La publication d'une ceuvre aussi monumentale fait autant d'honneur a l'.ecole geographique qu'ă la Iibrairie franc;aise; elle est un temoignage i:eclatant de la vitalite de ce pays quise manifeste au lendemain de la teriible crise de la guerre, aussi bien dans le domaine scientifique que dans le domaine econo­ mique, Ce magnjfique et prodigieux effort ne se renouveJlera pas avaht de longues annees; la collection est appelee il durer longtemps et ă connaitre un gros succes, tant aupres des bibliotheques universitaires et scolaires qu'aupres des par,liculiers. Nous ne doulons pas qu'eJle soit particulierement bien accueillie en Roumanie, ou tout ce qui touche la France trouve un echo sym�;athique et ou la langue franc;aise est de plus ell plus largement repan?ue. 380 \ .... � . , \ G. V. T. [381] In rubrica de faţă se fac dări de seamă asupra cărţilor şi publicaţiunilor ce se adresează Redacţiei. CĂRŢI o istorie a lui lI![iltai Viteazul de el insuş, de N. larga, comuni­ care la Academie, din M. S. I. Me­ moriul-de care am spus aci câteva cuvinte, recenzănd broşura Dvlui A. Pernice "Un episodio del val ore toscano nelle guerre di Valachia", A. O. Ia pag. 73-74 - prezintă un mare interes, fiind scris după dic­ tarea voevodului şi adresat Impă­ ratului Austriei, în urma înfrângerei lui Mihai de Basta în 1600. Dom­ nitorul spune că ţara sa e "de fapt neatărnată, fără vreo legătură alta cu Turcii decât numai tributul". Sunt aci şi câteva amănunte cu privire la luptele lui Mihai, pe care nu le ştiam astfel, cum şi la negocierile lui cu Tătarii. Povestind lupta sa din 1597 cu Haîiz Paşa, la Nicopol, spune că, pustiind ţărmul drept al Dunărei de acolo până la Vidin, a făcut pe toţi creştinii să treacă dincoace, cu fa­ miliile, averile şi vitele lor. La sfâr­ şit câteva puneri la punct ale Dvlui Iorga cu privire la o seamă de lu­ cruri mărunte interpretative. Coniisiunea lI![ottttmelltelor Is­ torice, secţiunea p Transiloania, Raport pe anul 1924, întocmit de C Doicooiciu, secretarul Cornisiu­ nei. Cluj, 1926- Cum se vede din cele espuse aci, comisiunea a ţinut 9 şedinţe în cursul acelui an, sub pre­ şedenţia D -1 u i Protopop. Dăianu. Chestiunile discutate şi rezolvate au fost de natură variată, cum bunioară: Inventarierea monumentelor şi obiec­ telor istorice şi artistice, păstrarea şi îngrijirea monumentelor, lucrări de întreţinere şi restaurare, săpături şi cercetări arheologice, studii şi lu­ crări, numiri de membri corespon­ denţi. Urmează dările de seamă ale raportorilor respectivi cu privire la chestiunile şi lucrările următoare: 1) Câteva inscripţii de prin biseri­ clle din munţii apuseni, de I. Lupaş: 2) Biserici şi castele vechi în repa­ raţie, de M. Csaki : 3) Cercetări pre­ istorice în 1924, -cel mai interesant din toate şi cu rezultate pozitive­ de M. Roska; Săpăturile arheologice dela Poiana Selii, de lângă Sarrni­ segethusa, de Al. Ferenczi; Cerce­ tări arheologice în munţii Hunedoa­ rei, de D. M. Teodorescu. Die Kltnstde1tkmăler der Sie­ be1tbiirger Rtt11tăttett, i11 Liclite der bislierigen Forscbung, de Cor. Pei ranu. Cluj, Tip. "Cartea Româ­ nească", 1927. -- Cartea aceasta a­ duce o contribuţie mult mai bogată şi temeinică la cunoaşterea rnonu­ mentelor de artă ale Transilvaniei, decât acea a feţelor bisericeşti din Corn. Mon. Ist. p. Transilvania. Şi nu e de mirare aceasta. Căci cine 381 [382] Îşi face din politică principala sa indeletnicire- şi vai! urâtă politică se face în Ardeal cu -daosebire l-> nu poate fi preocupat de grija artei (care nu e practică) şi nici de acea a trupului bisericei, cât nici de a sufletului ei. Autorul infirmă dintru Început eroarea conştient răspân­ dită de cei interesaţi că toate mo­ numentele artistice religioase or ci­ vile din ţinutul sibian ar fi operă exclusivă a Saşilor şi artă germană. Ceeace mulţi scriitori ung.iri au a� firmat că ar fi "artă ungurească" nu e decât operă românească. Mo­ numentele de artă istorice româ­ neşti transilvane aparţin În cea mai mare parte artei legată de cult. Nu e de mirare, în conditiile În care a trăit poporul nostru sub Unguri, că nu am ridicat monumente în stil mare; arta sa e mal mult de mi­ gală, de lucruri mărunte. Materia- lul bisericilor mai tipice ale acestei vechi arte religioase româneşti este lemnul. Cele mai multe din biseri­ cele mari de piatră ale Ardealului au fost fondaţiuni ale domnitorilor români, începând cu veacul al XIV­ lea. Boeri şi negustori români au fost de asemenea ctitori de locaşuri sfinte. Com. Mon. Ist. are datoria de a inventaria şi a clasa aceste bi­ serici, studiindu-Ie şi .împărţindu-le în trei grupe, anume: 1) byzantin­ român pur; 2) compromisul între acest stil şi influenţele apusene; 3) monumente apusene. Cele din ul­ timele două grupuri sunt mai toate de piatră. Bisericile de lemn sunt izolate, pe o înălţime, pe pantă de deal or în cimitir. Afară de [ugră­ veală şi candelabre, tot ce e în bi­ serică de lemn ţărănească e lucrat de sateanul nostru. Ca stil ele au împrumutat mult dela gotic. Pictu­ rile din aceste biserici sunt făcute or pe o pânză întinsă peste zidul de lemn, sau mai de obicei peste un strat subţire de tencuială. Ele sunt în stil 1) byzantino-romăn : \ 2) apusean; şi 3) amestec de aceste două elemente. Datarea lor e foarte grea. Dacă sunt şi chiar din sec. XIII şi XIV câteva, cele mai multe sunt din veacul al XVIII şi XIX-Iea.l\ Intre numele jugravilor meşteri ce s'au iscălit ca fiind lucrat la picta- , rea acelor biserici, D-I Petranu ci- , tează şi pe un Simeon Oprovici şi \ Popa Matei, ambii din Craiova. Câte- I 382 va pagini despre icoane, legături de cărţi şi tipărituri bisericeşti şi obiecte de cult. Multe ilustraţii împodobesc şi luminează textul acestei intere­ sante lucrări. Bul e ti IHII "Extellsiunei Uni­ versitare" din Cluj, an I şi an II, apare în două volumaşe simpatice la înfăţişare, în tiparele c1ujane. Pri­ mul are la început o expunere a D-lui Vergil I. Bărbat despre Ce este "Extensiunea Universitară". A­ ceastă instituţie porneşte din Ame­ rica, ale cărei universităţi "au pri­ virile îndreptate mereu spre comu­ nitate şi sunt veşnic gata sase adap­ teze nevoiIoracestea" şi care au "permanenta indatorire de a dovedi utilitatea lor" în mijlocul societăţei. Sa cultivăm deci ştiinţa şi să o ras­ păndirn şi dincolo de uşile sălilor de cursuri, să facem ca poporul sil-şi iubeaseă universităţile sale. "Conferenţiarul public este şi va fi mai mult un misionar; şi ca atare el reclamă unele calităţi speciale'. 1 se cere şi cultura înaltă şi meş­ teşugul de a vorbi lamurit, pe în­ ţelesul tutulor, dar nu într'un limbaj demagogizat. El trebue să fie obi­ ectiv şi plăcut.-D-1 FI. Stefanescu­ Goanga face apoi Istoricul şi adi­ ouatea pe 19;;4 - 25 a Ext. Unio. din CLuj. Din aceasta aflăm că A­ sociaţia E. U. e pornită din iniţia­ tiva Dvlui Prof. Barbat, cu concursul D-Iui Prof. AI. Lapedatu, îixându­ l-se directivele de V. Bogrea şi Stefănescu-Goanga, pentru ca să fie apoi constituită formal şi recunos­ cută legal ca personalitate juridică. In anul 1 ea a organizat, între Oct. 1924 şi Mai 1925 anume, 146 con­ ferinţe în 24 de oraşe din Transil­ vania şi Banat. Mijloacele ban eşti nu au lipsit acestei meritoase în­ treprinderi culturale, căci Ministerul Cultelor şi Artelor i-au dat o ju­ mătate de milion. Cu chipul acesta E. U. din Cluj îşi putea plăti pe conferenţiarii ce se osteneau, de­ plasăndu-se pe vremea rea de iarnă, spre a face aceste conferinţe prin alte oraşe. Soc. "Prietenii Ştiinţei", care a în­ ceput, în mic, înaintea Universităţii din Cluj o activitate de acest fel în Oltenia şi Banat, nu s'a bucurat, ca ajutor din partea Min, Instr. Publ. nici măcar de o jumătate de bilet [383] de tren cu el. II. pentru conîeren- ţiarii ei, . Anul II al Buletinului începe. după cuviinţă, cu simţite cuvinte de po­ menire pentru doi din misionarii culturali clujeni, dispăruţi în răstimp: bătrănul Ion Paul şi tânărul V. Bo­ grea. Urmează conferinţa D·lui Băr­ bat, Premisele umane de culiurei moderne, cea d'întâi a ciclului din 1926-27. Din raportul redactat de D-I Steîănescu-Goangă asupra ac­ tivităţii asociaţiei, în acest an s'au ţinut 188 de conferinţe în 34 de oraşe ale regiunei Transilvania şi Banatului, dela Noemvrie 192') pănă la Aprilie 1926. Sperăm să aflăm în noul număr al buletinului tipărită vreuna măcar din conferinţele răposatului Bogrea. Criza economicâ ill Barou şi soluţiainea ei p ri1! sindicatele profesionale, de Dem, D. Stoe­ nescu, Decanul Baroului Dolj, 1927, Bucureşti. -Sub forma unei confe­ rinţe, ce a ţinut-o în Septemvrie 1926 la Timişoara, D·I Stoenescu a expus o latură din ceea ce este "criza Baroului", anume criza eco­ nomică, lăsând deocamdată la o parte criza morală şi criza spiri­ tului juridic în Barou. Dvsa începe prin a face istoricul creiărei unui Barou al avocaţilor români dela 1864 şi pănă la constituirea prin lege a "Uniunei Avocaţilor din România" din 1923, ale cărei foloase morale în primul rând le arată din capul locului. La Baroul doljan încă din 1924 s'a dat o soluţie, consistănd în înfiinţarea unui Sindicat al Cor­ pului Avocaţilor, cu scopul de a reglementa chestiunea onorariilor la redactarea actelor de notariat. Mulţămită acestei organizări, in a" Iară de folosul material repartizat cu dreptate între toţi membrii cor­ pului, au isbutit a strânge însem­ nate sume de bani. cu care s'a în­ temeiat la Decanat o bibliotecă ju­ ridică în valoare de peste un milion de lei, o casă de pensiuni, burse de ajutor la studii, premii la lucrări de specialitate, ajutoare societăţilor de binefacere şi subvenţii la opere culturale, etc. Criza Baroului are mai multe pri­ cini; creşterea numărului prea mare de avocaţi; reaua stare financiară generală; reaua organizare a [us- tiţiei; t a x ele şi impozitele prea multe şi mari ; începutul de neîn­ credere în justiţie; samsarlăcul unor vânători de clienţi; concentrarea avocaţilor aproape exclusiv la oraşe. Soluţiile ce propune sunt; selec­ ţionarea riguroasă a avocaţilor; des­ finţarea legei rău întocmite a acce­ lerărei proceselor; uşurarea impo­ zitelor de e posibil pentru toţi in­ telectualii; îmbunătăţirea soartei ma­ gistraţilor, cari de asemenea tre­ buesc selectionati; înlăturarea sam­ sarilor de procese; descongestio­ narea barourilor orăşeneşti : modi­ ficarea legii avocaţilor şi unificarea procedurei ci v il e, cu desfinţarea arbitrilor. Din punct de vedere fi" nanciar D·I Stoenescu recomandă înfinţarea unei case de pensii şi ajutor pentru avocaţi, a unei case de construcţiuni, a unei bănci şi unei case centrale de credit. Toate acestea se pot înfăptui însă numai prin înfinţarea sindicatelor profesi­ onale pe lângă decanatele oraşelor şi prin introducerea legei de auten­ tificarea actelor de notariat în toată ţara, - după cum s'a făcut la Ba­ roul de Dolj. Getica, de Vasile Păroon, lu­ crare însoţită. de 452 figuri, 43 planşe şi 4 hărţi. Mem. Sec. Istorice a Acad. Rom. Tip. "Cultura Naţională» Buc. 1926.- Subtitlul cărţii arată cuprin­ sul; ,,0 încercare de protoistorie a Daciei în mileniul întâi înainte de Christos. Săpăturile din C â m p i a munteană şi Geţli din Masivul car­ patic". Notele dela început lămuresc că, pănă Ia Părvan, nimeni în nici-o limbă nu imbrăţişase în totalitatea lui acest vast subiect Intinderea in timp a studiului cuprinde cele 12 veacuri aleDaciei protoistorice, "dela primul contact al Daciei cu cultura villanoviană şi pănă la sfărâma rea regatului lui Decebalus". Cam cu 1000 de ani a. C. locuia, pe unde trăesc azi Românii, până inspre Nistru la răsărit, iar spre sud pănă la Dunăre, un popor unitar, creator al civilizaţiei bronzului; din­ colo de Nistru, pe ţărmul Mării Negre, erau Cimmerienii, popor tra­ cic pare-se, cu o civilizaţie a bron­ zului la fel cu acea a masivului carpatic. MişCări de migraţie ale Arienilor-Iranieni din Asia Centrală pornesc spre Europa pela 1600 de 383 [384] ani a. C., indreptăndu-se spre sudul Rusiei. Aşezarea acestor Sciţi în Europa estică e completă abia în sec. VI a. C. In Ardeal îi aflăm din sec. VII. Aceşti năvălitori, cari îm­ pingeau înaintea lor spre apus pe Cimrnerieni, aduceau civilizaţia fie­ rului şi arta lor, influenţate şi de a­ portul asiatic mongol, şi de Grecii din nordul Mării Negre. Pănă la mijlocul sec. VIII toată regiunea dmtre Nistru şi Dunărea pannonică pănă în Carpaţii nordici arată caracterele epocei bronzului, "dar cu infiltraţii din ce în ce mai caracteristic ale Halstatt-ului înce­ pător:', viaţă locali'! deci, influenţată de apusul deja dinainte intrat în epoca Iierului. Dar cu inceputul a­ devăratului Halstatt transilvan, le­ gătura cu cultura apusului se rupe; din aceasta nu vom mai afla de acum de cât slabe urme prin părţile noastre, iar in locul civilizaţiei fie­ rului apusean vine civilizaţia fie­ rului sclto-slberian, aşa că în a­ ceastă nouă epocă "dela Si I ezi a şi pănă la lacul Baical e o cultură unitară, deosebită de cea a Europei centrale". Impinverea localnicilor din Dacia de către Sciţi înspre apus, nord şi sud e oare confirmată de vreun fapt geografic-etnografic ne­ contestabil ? or că trebue să credem că Sciţii n'au aflat in Dacia pe Geto­ Daci, ci alte popoare? Urmărind pe hartă - după necropolele scitice şi alte urme cunoscute ale lor -dru­ rnul Sciţllor, vedem că o parte din aceştia au pătruns spre cămpia un­ gară pela nord, prin pasurile Car­ paţilor Slovaciei orientale; altă parte au trecut Carpaţii prin trecătorile moldovene, prin Oituz mai ales; o a treia va fi venit pe valea Du­ nărei, apoi au trecut prin Oltenia în Banat spre Adriatica. Trecerea Sciţilor pe la noi e confirmată prin dovezi. " Dar pe cine au găsit Sciţii locuind între Tisa şi Nistru, la venirea lQr prin aceste locuri? Au găsit nea­ muri daco-getice, cu aşezarile lor caracteristice numite-j.davae", încă din vremi imemoriale, având centruh lor carpato-danubian şi întinz ân- \ du-se spre nord pănă prin Silezia , şi PodoIia, iar în sud năvălind une­ ori peste Thraci mult dincolo de Balcani. Urmează istoria acestor Geţi, cum 384 se poate reconstitui din tot ce ni s'a păstrat' ca ştiri' despre ei, dela 335 (expediţia lui Alexandru cel Mare contra Geţilor din Dacia), pănă la regatul puternic geto- dacic al lui Burebista şi al urmaşilor săi, pănă adecă la an. 50. d. C, In toată a­ ceastă epocă de aproape 400 de ani ni se confirmă continuitatea Getică în sud-estul Carpaţilor. Căci Dacii sunt acum în campia munteană, în Carpaţi, coşi în Dobrogea şi o parte din Bulgaria, având vecini pe Sar­ maţi şi Bastarni în Moldova şi Ba­ sarabia. Urmează desfăşurarea COIl­ Ilictului intre Daci şi imperiul ro­ man şi luptele lor pănă la inîrân­ gerea Dacilor de către Traian. Urmele arheologice din sudul şi estul Carpaţilor, caşi isvoarele lite­ rare, "confirm1'î unitatea şi omoge­ nitatea vietei celor ce locuiau am­ bele maluri ale Dunărei de jos, cari tind mereu să se integreze reciproc într'un singur mare organism geo­ grafica-istoric, având drept cale de comunicaţie la mijloc largul drum al Dunării" (p. 127). Pătrunderea romană în Dacia a trebuit să fie foarte timidă la in­ ceput şi totdeauna foarte prudentă. Primul cap de pod roman în cămpia getică va fi fost valul dintre Cetate (la nord de Calafat) şi lacul Greaca (Ia est de Giurgiu). . "Stăpânirea romană asupra făşiei getice dintre Calafat şi Giurgiu încă din anul 4 d. C. ni se pare dar na­ turală, şi valul care despărţia acest teritoriu transdanubian de restul Da­ ciei libere a trebuit să 'fie ridicat în acest timp. Cât priveşte "brazda lui Novac", marele val care des­ parte întreaga regiune de câmp a Ţării Româneşti de regiunea de dealuri...... el trebue să fi rost ridicat tot înainte de cucerirea Daciei de Traian; cu atât mai mult, cu cât o interpretare a lui ca granită post­ traianică Între cele două provincii, Dacia şi Moesia inferioară, nu poate fi vorba, traseul său oltean fiind în acest caz absurd" (p. 128). Pe vremea lui Augustus, Gene­ ralul Aelius Catus a întins cucerirea romană şi mai spre nord, probabil pănă la linia Severin-Craiova-Slatina, in ţinutul oltean cel puţin, resturile arheologice îndernnărrd a crede că aşa trebue să fi fost. Cap. III ne dă lămuriri asupra [385] r civilizaţiei geto-dacice, În special în valea Dunării, după inîorrnaţiunile : ce ne procură literatura antică. Cul­ tura lor, prin sec. VI a. C., era di­ ferită, nu calitativ ci formal, de cea greacă. Geţii dela Dunăre erau să­ teni aşezaţi şi ocupăndu-se cu a­ gricultura În de regula. Erau orga­ nizaţi pe clanuri (gentes), fiecare trib cu capitala lui: Buridava, Sa­ cidava, Napoca, Alboca, Apulum, etc. Oraşele lor erau Întărite; casele primitive, un fel de bordeie la şes, iar la munte de bârne, sunt in 4 laturi. Se tratează apoi despre viaţa lor socială, obiceiuri, îmbrăcăminte, credinţe, religie şi artele lor. AI IV-ioa capitol descrie săpătu­ riie dela Piscul Crăsanilor, de pe malul Ia omiţei. Cap. V: Expansiunea getică intre anii 900 si 500 a. C. Inceputul a­ cestor migraţiuni getice a trebuit să fie urmarea deplasărilor Cimme­ rienilor, cari au fost la rându-le îm­ pinşi de Sciţi dela est spre vest, către Geţii dela Tyras. Acestpro­ ces a urmat vreme de trei veacuri, căci pela 600-dacă nu chiar pela 700 - aceste mişcări de migraţiune luaseră sfârşit. Acum incepe vremea colonizărei elenice la Pontul Euxin, Grecii pătrunzând cu comerţul lor pe Dunăre şi marile fluvii în inte­ riorul scitic şi getic. Cu privire la caracterul toponi­ miei dacice, Pârvan spune că, din punct de vedere linguistic aceasta e comun tracică : în special toponi­ mia rurală a Daciei este plină de formaţii transparent trace şi de un străvechi răsunet indo-european. Căci. este sigur că, "Ia aşezarea lor în Dacia, Slavii au găsit aici o to­ ponimie în mare majoritate tracică, şi numai pe ici şi colo romanică. Acest lucru trebue bine fixat, dacă nu vrem să atribuim Slavilor nume de localităţi neromanice, care totuşi u'au nimic de a face cu Slavii, ci sunt pur şi simplu toponimice ge­ tice, existente pănă la sfârşitul Da­ clei romane, pentru că ele fuseseră Întocmai primite şi de noii colonişti ai acestor ţinuturi şi pronunţate la ţară in chip getic încă mult după 270, când procesul de romanizare nu încetează, ci abia a inceput se­ rios, şi va dura până în sec, VII­ VIII, neintrerupt" p, 288. Ultimele două capitole tratează despre vârsta fierului în Dacia, în perioada Halstatt-ului şi în acea a La Thene-ului. Se constată la industria metalelor, caşi la a cerarnloei, o le­ gătură indisolubilă cu formele mai vechi ale bronzului, în primele se­ cole ale mileniului 1. a. C. Din exa­ minarea resturilor scite ce ni s'au păstrat se constată că "inventariul civilizaţiei scitice din Dacia e pri­ mitiv şi redus la foarte puţine ti­ puri". (Aci se citează şi se dă re­ producerea a două aplice de har­ naşament scitic dirr-i.'Tesaurul dela Craiova" p. 361 -cel ce fusese luat de nemţi în timpul ocupaţiei şi dus la Muzeul Istoric din Berlin, iar acum e recuperat, prin grija Dvlui Tzigara-Sarnurcaş, şi adus la Bu­ cureşti, in aşteptarea de a-I vedea revenind Muzeului Regional local). Metalele culturii halstattiene din Dacia continuă a fi şi în sec. VII-­ VI a, C. bronzul şi aurul, fierul şi argintuljucând un rol şters. Orcum Însă, să nu ne închipuim că bronzul era şi el foarte comun; ţăranii pro­ toistorici continuă a se servi încă de unelte de piatră dură,os, corn or lemn pentrn nevoile gospodă­ riei lor. Numărul aşezărilor din epoca II-a a fierului este extrem de mare în Dacia. "La Thene-ul dacic e o îormă bine individualizată, cultural şi et­ nograîic, a La Thene-ului general european" (p. 461). Cultura acestei epoce nu poate fi atribuită unei populaţii celtice în nici un caz. ci tot populaţiei getice, acum (sec. 1 -III a. C.) strâns înconjurată de neamuri celtice. Influenţe celtice, caşi eline, negreşit că sufere forma de cultură geti că din vremea a­ ceasta. Căci "civilizaţia Daciei con­ tinuă a avea şi în vârsta II-a a fie­ rului un habitus autohton". "Examinarea acestor forme de civilizaţie din La Thene ne arată că de fapt istoria naţiunei daco­ romane incepe-larg cultural- încă din sec. III a, C., precum -- etno­ grafic-ea începuse însă din vârsta bronzului. Protoistoria Daciei e in­ troducerea cea mai potrivită la is­ toria romanismului oriental. Aşezată între 1 u mea cimmero-scito-greacă din est şi cea italo-lllyro-celiă din vest, de mentalităţi şi civilizaţii pro­ fund diferenţiate, Dacia a ales încă dela 1000 a. C. lumea apusului: re- 385 [386] zultatul nu putea fi decât romaniza­ rea Daciei-. p. 646. Ultimul capitol îşi propune a su­ blinia mai ales rezultatele de ordin mai larg istoric, arheologic or me­ todologic ale cercetărilor lui Pârvan, rezumănd expunerile făcute în cele opt capitole anterioare într'o seamă de concluzii. La urmă un rezumat în Iranţu­ zeşte al ope.ei, destul de pe larg (pag. 725-8 4), un indice alfabetic, iar la urmă planşele şi hărţile lă­ muri oare textului. Cu "Getica" Părvan şi-a înălţat singur un monument nepieritor, căci generaţia oamenilor de afaceri şi de politică - lucrul e aproape si­ nonim - de astăzi nu s'ar fi învred­ nicit să-i ridice unul în bronz. Dacia. Recherches ei decotuiertes archrfologique en Roumanie, pu­ blies sous la direction de Vasile Pâroan. 2 voI. 1924 et 1925. Bu­ carest, 1927. "Cultura Naţională».­ Splendidă publicaţie, buletin anual, «organ al unui Institut care nu e� xistă încă: Institutul Arheologic Român», De 20 de ani Părvan pro­ pusese întemeierea lui, stăruise în acest sens şi pe lângă Ministerul Instrucţiunei Publice ca şi pe lângă acel al Artelor, dar nu isbutise a traduce ante-proieotsla sale în texte de legi, de oarece în asemenea in­ treprindere nu era interesată nici o mărime politică, nici un partid. Revista se ocupă de chestiunile arheologice cu privire la Dacia şi în general la regiunile illyro-trace, leagăn al unor civilizaţiuni pre şi proto-istorice. Căci nici un studiu privitor la Italia, Grecia, OI' Asia Mică nu se va putea dispensa de cerce­ tările ce se fac pe pămăntul nostru, de oarece "originile italice, greceşti şi asianice din cele de al III şi Il-lea mileniu- dinaintea lui Cristos 'tre­ buesc căutate cu atenţie în Eun;>pa dunăreană». \ Primul volum, de pe 1924, ou­ prinde 16 studii şi rapoarte, deo­ sebit de prefaţă şi un necrolog al arheologului Francisc Lăszlo. dato­ rite lui Părvan, şi anume: \ Tipurue de vase pictate deki: Ariuşd, de Francisc Lăszlo. Sta-. ţiunea aceasta preistorica e lângă \ cursul superior al Oltului. Cerce­ tările s'au făcut între 1907 şi 1913 386 de cel ce scrie articolul. Ariuşdul cuprinde resturile civilizaţiei popoa­ relor ce au locuit în epoca preis­ torică regiunile întinzându-se dela Kiev spre apus pănă la Carpaţii an­ teriori orientali, apoi spre sud prin Balcanii orientali, pănă în Tesalla orientală. Centrale principale ale ei sunt: Tripolie, la vest de Kiev, Pe­ treni în Basarabia, Cucuteni lângă Iaşi, Şipeniţi în Bucovina. Ariuşd în Ardeal şi Dimini în Tesalia, Recolta ceramicei pictate dela Ariuşd e deo­ sebit de bogată: strachini, castroane, oale, amfore, vase cu picior, capace şi alte diferite forme. Bogăţiile Dacilor şi înălţarea imperiului roman sub Traian, de J. Carcopino. Savantul italian îm­ parte domnia lui Traian în două perioade: cea dinaintea anului 106, când se sfărşesc răsboaiele victo­ rioase dacice, şi cea de după a­ ceastă dată, determinându-Ie carac­ teristicele, supunănd critic ei eva­ luarea bogăţiilor ce au adus Romei învingătorii lui Decebal. Constderaţiuni asupra mormin­ telor celtice dela Gr u i a, de V. Părvan. Din resturile pe care în­ târnplarea le-a dat la iveală şi cer­ cetările posterioare ale arheolog ului nostru în această regiune din faţa gurii Timocului, rezultă că aceste morminte halstattiene.şt celtice des­ coperite reprezintă două straturi de civilizaţie: una din prima vârstă a fierului, cu prelungiri tipologice în acea a bronzului, - de aspect mai degrabă illyric-, şi o alta, cea superioară, trădează prezenţa Cel­ ţilor de după 300 a. C în aceste locuri Nu se poate preciza însă din aceste săpături dacă resturile iIIyriene sunt anterioare celor cel­ tice, sau contemporane. Săpăturile dela Sultana, de I. Andrieşescu. Satul cu acest nume e nu tocmai departe de capitală, lângă lacul Mostiştea, pe Bărăgan. Măgura Sultana s'a cercetat în 1924; e din aceeaşi epocă cu staţiunea dela Cucuteni, dar şi mai bogată în material documentar, în olărie mai ales, olăria cu proeminenţe. Ca elemente noi aduce obiecte de os, închipuind forme de om şi ani­ male. Callaiis, săpături şi cercetări Iă­ cute în 1924, de T. Sauciuc-Săveanu. Se fixează limitele vechei cetăţi şi �""'�����-�_·<-J·--.?&&R 4 __ t __ "lIIIIiii��' "".""".�.� ,�, [387] se fac câteva săpături în încinta oraşulu�. Dificulţăt}le sunt �?ri, căci [oouitoriî de aZI al Mangaliei nu ce­ dează uşor să lase a se face să­ pături prin curţile lor. S'au scos din întunerec fragmente de ziduri, resturi arhitectonice şi sculpturale, pietre cu inscripţii greceşti, vase de ceramică, monete, arme, statuete şi alte obiecte. Săpăturile dela Tinosul, din Pra­ hova, de Radu Vulpe şi Ee. Vulpe, aduc constatări în conformitate cu cele dela Piscu-Crăsanl şi dela Pisou-Coconl, cu privire la istoria şi etnografia Geţilor. Mormintele să­ pate n'au oseminte, fiind de cele cu incinerări. Arderea corpului se făcea, după rit, la marginea gropii, uneori într'o urnă. In vecinătatea mormintelor s'a aflat ceramică din epoca eneolitică, din cea La TEme, stratul II şi stratul III, cea de a treia mai abondentă : de asemenea vase mici, obiecte de piatră, sticlă şi metal, bronzuri frumoase mai ales. Dare de seamă asupra cerce­ tărilor dela Sarmtseqetuea, de C. Daicovici. Scopul săpăturilor din vara anului 1924 era triplu: explo­ rarea a noi locuri 'spre a da la lu­ mină resturi de clădiri nedescoperite încă; verificarea şi determinarea pe hartă a cercetărilor făcute anterior de alţii; adunarea de material inedit, cules de pe la particulari sau aiurea. La sfârşit o Bibliografie a chestiunei Sarmi egetuza, Săpătur ile arheologice dela Po­ iana Setei (la N -V. de Sarmlse­ getuza), de Alex. Ferenczi, cu frag­ mente de vase şi obiecte arătănd că această localitate a fost cunos­ cută înainte de stăpânirea Daciei de Romani, dar nu dovedesc exis­ tenţa unei cetăţi or sat dacic, cum au crezut alţi cercetători. O nouă utscrtpţte dela Tomis, de V. Părvan, a fost găsită mai de mult în vechiul port al oraşului, dar rămăsese inedită. E o placă de pia­ tră calcară, fiind probabil la baza unui monument votiv, de pe la fi­ nele sec. II. Anticiutăţt pre şi proto-istorice tn vecinătatea Ti-Seuerinului, de Alex. Bărcăcilă, Insulele Dunărei, dela Cazane spre Severin, intere­ sează preistoria noastră. Astfel in­ sulele Banul, Şimian şi mai ales Corbul, aceasta din urmă dând un material extrem de bogat şi inte­ resant. De asemenea ţărmurile Du­ nărei, la Te-Severin, cu satele din apropiere Batoţi, Şimian şi Hinova, cum şi interiorul Mehedinţilor pănă la poalele munţilor păstrează urme ale vechilor civilizaţii pre şi proto­ istorice. Raport despre cercetările pre­ istorice tăcute in 1924, de Or. Marton Roska, În Transilvania şi în judeţele din nord-vest. La o parte din aceste studii de explorare a asistat şi A- c batele Breui!. Rezultatul cercetărilor din staţiunile de Câmp, de munte' şi din peşterile studiate este con­ semnat în acest raport şi în mono­ grafiile ce arheologul dela Cluj pre­ găteşte. Observatii cu privire la două decrete ale Thiastţilor din Callatis, de T. Sauciuc-Săveanu, rectificănd oare care scăpări din vedere ale celor ce le citiseră anterior. Thiasiţii sunt o confrăţie dionisiacă Descoperiri dela Gumelniţa, de Vladimir Dumitrescu, unde e o sta­ ţiune preistorica, la vărsarea Arge­ şului, şi care pare a fi fost deosebit de înfloritoare. Epoca acestei aşe­ zări este cea eneolitică, cuprinzând şi ceva derivaţiuni sau continuări ale formelor politice. Staţiunea tre­ bue să fi fost distrusă brusc de un incendiu. Broneurile dela Suseni, din jud. Mureş-Turda, pe Mureş. aproape de Reghinul-Săsesc, catalogate şi descrise de Aurel Filimon. Vârsta acestor bronz uri o de­ termină V. Părvan. Venind din de­ pozitul unui negustor preistoricde bronz uri, obiectele sunt din prove­ nienţă şi din epoce diferite. Cele de podoabă: fibule. brăţare, cingătoare sunt foarte frumoase. Nici una nu e anterioară anului 900 a. C., deci sunt contimporane cu resturile gă­ site la Guşteriţa şi Şpăluaca, Cu pruiire la bastleus-ut Cotu« dela Callaiis, câteva observatiuni de Părvan. Volumul II cuprinde cercetările făcute în an. 1925, după cum ur­ mează: Orânduirea cucerirei lui Traian, de Roberto Paribeni, Se expune opera de organizare a Daciei, după cucerirea ei deplină. Capitală a pro­ vinciei rămase Sarmizegetuza, cu centrele de administraţie Napoca 387 [388] (Cluj); Potaissa (Turda), Apulum (Albe-Iulia). Legiunea' XIII Gemina se aşeză definitiv cu garnizoana în Dacia; leg V Macedonica stătu aci mai mult timp; alte corpuri mă­ runte, cohorte diferite, avură aci popasuri s cu rt e. Oltul marginea foarte probabil Dacia romană sub Traian. Socoteşte că "valul lui Tra­ -ian" e posterior celui ce-i poartă numele: zid de apărare contra in­ vazorilor dinspre nord. Campcnia lui Filip din 839, de P. Nicorescu. Săptiuu i la Gumelniţa, descrie Vladimir Dumitrescu. Recolta obiec­ telor a f 1 a te este din două stra­ turi preistorice: cel inferior, de la finele eneoliticului, cu o continuare în prima perioadă a epocei bron­ zului; cel superior, deşi conţinând multe obiecte de tradiţie eneolitică, este posterior, din a doua perioadă a epocei bronzului. Staţiunea dela Gurnelniţa se pare a fi pre-indo-eu­ ropeană şi locuită de populaţii pro­ babil autoctone aici din vremea neoliticului, şi care se ocupau cu vânatul, pescuitul şi chiar agricul­ tura. Raportul fi despre săpăturite din 1925 dela Callaiis, de T. Sau­ ciuc-Săveanu, Săpăturue dela Căscioarele, sta­ tiune preistorica din mov, spre vest de Olteniţa, dovedesc aceeaşi civi­ lizaţie preistorica dela Gumelniţa, Boian, Suit ana, de pe la finele neo­ liticului spre epoca metalelor, ce constatăm pe toată valea Dunărei, Cercetările au fost făcute de Gh. Ştefan. Săpăturile dela Histria, începute din 1914, apoi continuate dela 1921 pănă azi, dare de seamă de V. Părvan, contribuţie epigraîică im­ portantă. Statiunile preistorice dela lacul Boian, dintre Olteniţa şi Călăraşi, de V. Christescu, Să p ă tur il e dela Lechinţa-de­ Mut eş, din jud. Turela, staţiune.pre şi proto-istorică din cele semănate dealungul Mureşului, de D. O. Po­ pescu. E viaţa din epoca bronzu\ui cu prelungiri în epoca halstattial1ă occidentală, şi în epoca La T!'mţ pănă la epoca roman<'i. ' Noi contribuţii cu privire la e;\ poca bronzului În România aduce I. Andrieşescu, din cercetarea de- 388 I pozitului de bronz uri (240 bucăţi) găsite la Drajna-de-jos, pe malul Teleajenului şi a spadei dela Bu­ cium de lângă Iaşi. Săpăturile dela Mănăstirea, depe valea Mostiştei, de Gh, Ştefan. Raport preliminar asupra cer­ cetărilor arheologice ale anului 1925, fie Dr. Marton Roska, accen­ tuiază importanţa faptului că săpă­ turile dela Cremeneasa Iosăşelului înfăţişează, lucru rar la noi, civili­ zaţia epocei cheleene inferioare. A­ ceastă descoperire încurajază spre noi cercetări, căci ele ne-ar putea aduce surpriza aîlărei ele urme a­ cheleane în Transilvania. Pumnalul scitic del« Boureni, din jud. Fălticeni, de G. I. Brătianu. Un "aes grave" otbian la Sal­ souta (Mahmudia) descrie Pârvan. Exemplarul acestei măsuri de greu­ tate, perfect conservat, lnîăţlşează un tip arhaic de cap de Meduză de o parte, iar de alta un vultur ţinând un delfin în ghiare. Siatua-menhir dela Hamanqia, de Pârvan. Un al III-lea. volum se anunţă că va apare la finele anului corent, cuprinzând dările de seamă, notele critice şi bibliografia primelor două volume. Studi Rumeni, publicate prin în­ grijirea Secţiunei române a "Insti­ tutului pentru Europa Orientală" sub direcţia Dvlui Prof. Carlo Tagliavini, dela Universitatea elin Bologna, VoL l. Ror:na.-Cuvintele de introducere elin fruntea revistei, ale directorului respectiv, lămuresc scopul acestei publicaţiuni. "Studi Rumeni" e o re­ vistă pur ştiinţifică, şi nu de pro­ pagandă culturală or economică, o­ cupăndu-se exclusiv de studii refe­ ritoare la filologie - lingulstică în primul rând -, literatură şi artă ro­ mănească. Ea se interesează de a­ semenea de influenţele exercitate de alte limbi asupra celei române, cum şi de raporturile itai o-române cu influenţele italiene asupra limbei, Iiteraturei şi artei româneşti. Ră­ mâne ca în "L'Europa Orientale" să se publice studii istorice şi geo­ grafice-caşi economice şi politice­ ale raporturilor italo- române. Conceptia istOT ică a lumii, de V. Pârvan. Istoria este, întocmai caşi religia, arta şi filologia, o «atitudine» 1 I [389] 'faţii de lume şi d� viaţă. Filoso­ fica teză a autorului este un capi­ tol, tradus în italieneşte, din mi­ nunata "Idei şi fOI me istorice» a marelui nostru istoric filosof-poet. Individualitatea Iim bei române, de Matteo Bartoli. praf. la Univ. din Torino. Limba română e oareşicum cea mai latină şi cea mai puţin la­ tină dintre idiomeie neolatine, toc­ mai cum Dacia este, dintre provin­ . ciile romane, cea mai credincioasă, clar şi cea mai puţin credincioasă Romei. Dintr'un punct de vedere deci ea se apropie mai mult decât oricare dintre celelalte limbi neola­ tine de italiană, ior elin altul e toc­ mai mai deosebită de italiana. Ace­ ste curioase aspecte vrea să le În­ Iătişeze vestitul romanist, cu ajuto­ }",,11 'filologiei comparate. Consem­ năm că Bartoli zice tot «rorneni şi Rornenia» iar nu «rumeni şi Ruma­ nia». Evul mediu român, de Rarniro Ortiz, dela Univ. din Bucureşti. E­ vulnostru mediu coincide ca timp cu cel occidental. El poate fi con­ .siderat şi ca o prelungire a evului mediu occidental, datori! lipsei în orient a unei mişcări de cultură re­ acţionată, pe care o reprezintă Re­ naşterea în occident. EI înfăţişează o conformitate de condiţii sociale, culturale şi religioase intre evul mediu occidental şi cel oriental, care se întinde în România, ca timp, pănă la epoca lui Brăncoveanu.c-conlor­ mitate care produce aceleaşi efecte în literatură, în artă şi în toată cul­ tura românească anterioară epocei brăncoveneşti. Cii ci, intocmai după cum păgănismul, dispărut la oraş se conservă şi se continuă la ţară, tot aşa eV1I1 mediu apusean se con­ tinui1 în orient, din pricina sti1rei în­ târziate a evoluţiunei sociale şi cul­ turale de aci. Exemplificarea o face Ortiz prin dovezi luate din istoria, din literatura poporaniî, din arta noa­ stră religioasii cu iconografia ei. V. Alecsanr!r i şi Italia, ele Al. Marcu, lucrare apărută şi în volum separat- in extenso -, despre care facem o recenzie mai departe. Postilă eminescÎnnă, în care Ta­ glia vini (Itrage atenţia asupra lui "horum-harum" al rimei lui Emi­ nescu şi pe care Maiorescu () men­ ţiona drept exemplu ele inovaţie,­ ca fiind a reminiscenţă elin o epi- 9 gramă a lui Goethe, intitulată "Zei­ chen der Zeit, unde poetul german utilizează un "harum-horum". Urmează recenzii ample şi COlTI­ petente, fiind ale prietenului Româ­ nilor, D-I Tagliavini, despre câteva cărţi şi reviste româneşti. Se spun aci bune cuvinte despre lucrările co­ lahoratorilor noştri G. Fotino - cu o pera sa minunată despre "Ori­ ginele dreptului pământului la Ro­ mâni-şi L. Costin, pentru al cărui glosariu din" Graiul bănăţean" sunt multe cuvinte de laudă. Les cou.iu-m es ROllmaittes pe­ riodiques, studii descriptive şi corn­ parate, de Mih, Vulpescu, membru al Soc. Franceze de Etnografie şi Tradiţii populare. Paris, Libr. Em. Larose, 1027. - Cartea e precedată de o prefaţă de A. Van Gennep, o autoritate În materie de etno­ gratie. Dvsa arată marile merite ale acestei cărţi, care pune la dispoziţa cercetătorilor un material necunoscut (ca nefiind accesibil străinilor) ele studii îolkloristice şi documente et­ nografice româneşti, material de fo­ losit pentru cei ce studiază COI11- parativ aceste lucruri. Lucrarea d-lui V ulpescu dă de asemenea o con­ tribuţie personală, inedită: notele culese de Dvsa asupra obiceiurilor populare româneşti. Căci autorul a trăit la ţară şi a cules direct obser­ vaţiile sale. Pe lângă aceasta, Dvsa fiindmuzicant-premvl 1 al Conser­ vatorului de muzică din Paris, lau­ reat dela Schela Cantorum, cân­ tare] de operă şi concertist în Franţa, culegător de Iolklor muzical tran­ scris şi publicat de Dvsa la Paris­ lărgeşte opera îolklorului nostru de la cel literar şi la cel muzical. .In plus, autorul procedează în studiul sau sistematic, scrupulos ştiinţific în prezentarea materiaJultIÎ său et­ nografic general şi folkloristic în specie. .Introdu cerea tratează generalităţi. Foarte bine pus in lUl11in�l dela în­ cep.,t caracterul obiceilirilor noa­ stre populare, aproape toale bazate pe un fond religios, şi lot aşa notele speciale ale firii ţăranului român. Totuşi, zice D-l Vulpescu, acesle obiceiuri nu sunt datorite influenţii "organizatoare», a Bisericei, cum nu sunt nici rezultatul inspiraţiei cân­ tdreţilol' POPUlelIi anonimi; ele pro­ vin «numai elin nevoia absolută pen- 389 [390] tru ţăran de a petrece, de a se distra». Aceasta, explică autorul, pentru că în vremurile de odinioară satele fiind depărtate unele de altele, comunicarea între acestea era grea - mai ales în lunile iernei, - Oft­ menii stau închişi în casă, izolaţi în satele respective, fără ocupaţie, con­ strânşi la posturi prelungite, con­ ditii care împing spiritul la a căuta o distracţie, mai ales cu ocazia săr­ bătorilor priincioase pentru aceasta. Asemenea petreceri isvodite de ţa. ran se in cad rau firesc în cult, îe­ nornenul fiind favorizat de incli­ narea spre credinţă religioasă a po­ parului. Materialul folkloristic prezentat de D·l Vulpescu e lmpărţit în 4 capi. tole: obiceiurile din iarnă, cele din primăvară, cele din vară, şi cele fără dată fixă. Capitolul prim, cu Noaptea Sfân­ tului Andrei, are o captivantă descri­ ere a năravurilor lupilor şi felului lor de a ataca, precum şi chipul cum îi vănează. Urmează apoi obicei.r­ riie din Moş Ajun, Crăciunul, Izna­ tul, Colindele, Fermecede dragoste şi de urât, Steaua, Brezaia (sau Ca­ pra). Victeernul sau Iro zii, Jocul Pa­ puşilor, Superstiţii din ajunul anului nou, Pluguşorul, Plugul, Vasălca, Sorcova, Boboteaza, Iordanul şi Şe­ zătorile, Primăvara cuprinde obiceiurile de Lasata secului, Cucu, Tărbaca sau Jujăul câinilor, Pastile, Joi-Marile cu pomenile rituale, Deniile, Sf. 40 de Mucenici, Vinerea mare. Capitolul verii -descrie : Paparu­ deIe, Caloianul, Rusaliile şi Ielele, Descântece de dragoste, de pus cuţitul, ele eleochi, ele Rusalii, ele cuţite din lele, apoi Căluşarii şi Târgll Fetelor (Transilvania) de!a Sf. Ilie Ultimul capitol ne înfăţişează C[I. te va dansuri ca: Hora, Brâuleţul, Chilflbaua, Leliţă Ioană, Sârba, I;1ora Miresei, Chindiea şi Ţigăneasca ­ a căror melodie se l1olează; Jo­ curi ca: Pe/recul, Poarca, De-a u'rsu 'n gaură, Fripta, In Gogoşi, Pf?r. ghelul, De-a \llcica, Arşicele; aplpi Nunta, Claca şi Ţiganii Cll ursul. \ La urmă o Bibliografie, după "Şe, zătoarea», cu completări ale allto� rului. Negreşit că pentru Români cartea 390 Dvlui Vulpescu nu e completă, iar unele din ipotezele sale explicative sunt discutabile. Rămâne insă un merit foarte mare autorului: de a se fi ostenit să scrie această operă informativă pentru străini, şi de na­ tură a atrage interesul etnografilor pentru studiul obiceiurilor noastre populare în mod comparativ. Aca­ elemia Română ar trebui să con­ sacre printr'un premiu osteninţe pe atât de meritorii, pe cât ele desin­ teresate ale D-lui Vulpescu, incu­ rajându-I in acest chip spre noi lu­ crări ele acel aş fel. Alen anolucl Graficei Române pe 1927, al IV-lea apărut. rnen­ ţinându-şi aceleaşi ţeluri de a ri-­ dica meşteşugul tipograficesc la înălţimea artei şi de a evidenţia rodnica colaborare a acestor doi factori culturali şi servitori ai aceluiaş ideal: cărturarul şi tipo­ graful, - a adăogat în plus noi progrese realizate în tehnica im­ prirneriei .si o nouă dovadă a gustului celui care gospodăreşte­ acest anual': D-l V. Molin. Partea literară a calendarului - şi ea mai bogati:l ca în anii preceelenţi - începe CLl articolul D-lui Prof. N. Iorga: Ilustraţia cârţilor româneşti intre 182U şi J 860. continuare a broşurei sale:' «L'ornementation du vieux livre roumain. din anul trecut. Arti­ colul are numeroase ilustraţii.c­ Urrnează : Calendare şi A lnui­ uah.uri, ele Sextil Puşcariu; ll1 i­ trotan, �piscopul Husitor şi al Bueeului, mare tiPograf (1681- 1702), ele Prof. 1. Bianu; Cele mai vechi insaipţii pmnâneşti, de Virg. Drăghiceanu; Ne trebuie o şcoalâ de arte gl'ajice, ele Stelian Popescu; Cartea de şcoalâ, de !VI. Simionescn-Rt1l11l1iceanu; Ti­ pografi, literaţi, siarişti. ele ConsL lVlille; ilustraţia cârţii ji'anceze z!eche şi l1lodernâ. ele Em. TăUl.­ rescn, Directorul tip. "Scrisul Ro­ mânesc»; Uit mic istoric asup7a tipografiilor din România, de D. C. Ionescu; LucreZtorul tipo­ graf, de C. D. Fortunescu; Tot criza cârţti, de Ion Dongorozi ; Biblioteci pentru muncitmi, de Ing. Stavri Cunescu; Ofensiva cultmalâ. ele C. S. Făgeţell Dela tipanziţd la linotyp. ele G. Sit viu;. [391] Lapsus corectoris, de V. Molin; Xitografia. ele aC,elaş; .r�po{{nlfii de altadata, ele G. Urzică ; ŞI alte articole privitoare la tehnica ti- pografictL. . v Intăţişarca volum UlUI, legatura. . irontispk-iul în culori, tiparul, Ii­ tera, gravurile şi planşele sunt o plăcere pentru ochi. Doar ceva oTeşc]i de tipar, care au scăpat totuşi .... lapsus corectoris, Di1e corespondenţa lZPiscopultti Calinic al RlÎl1micttltti (1850·- 1868), ele T C. Bulat, R.-Vfllcea, 1927. - O foarte scurtă şi lumi­ noasă caracterizare a figurei a­ cestui cuvios călugăr şi a operei sale în cadrul epocei se face la început de autor. Fostul staret dela Cernica e un iubitor ele eul­ tură şi mare gospodar construc­ tor. Cu aceste două frumoase si vrednice ele laudă atribute ni se înfăţişează bătrănul Cernicaru în corespondenţa ce i se dă la lu­ mină azi, scrisori scoase din ar­ hiva Episcopiei ele l\âmnic. () scrisoare a arhimandritului Eufrosin cere în voire episcopului ca să se trimiUi ieromonahul An­ timia la llli:'m;tstirea Neamţului din Moldova ca Si:'L vad{l «acea vestită m�ll1ăstire, cât şi şcoala ce au aşezat acolo», c{Lei ştie bine C�t «un om care n'a V{lZut nici­ decum altă ţartt, afară de aceea a naşterei sale, se asemni"ll1{l cu un copil care n'a sllrit îndl elin leagi:'m». O alta anunţă că marele logo­ [{lt Nicola Aristarhi, «însărcinatul cu trebile bisericeşti pe lflngi:t Patriarşia Tarigradului», a zidit cu cheltuiala sa la Constantino­ polo hiseridt mnniUL Vlah-Sarai. şi cere ajutor spre a o înzestra cu cele ele nevoie. Catev prin universalitatea lui ca cuprins şi onzont, autorul precede a cerceta opera lui Alecsandri în cadrul literaturilor comparate,-respec­ ti v şi special în cadrul exotis­ mului italian,-a preocupărilor sufleteşti' şi il sensibilităţei epocei romantice din tara noastr!'t. D-I Marcu su"bliniazi:'t d V. Al e cel dintâi care introduce în li­ teratura romanească tema exo­ tismului italian, Presupusa ori­ gină veneţian!'t a poetului, tempe­ ramentul s:1u, pasiunea-i pentru căE'ttorii şi prestigiul natural al Italiei cu trecut istoric bogat si cu frumuseţi naturale deosebite, expltdl împrumuturile şi influ· enţele italie,ne asupra lui Alec­ sandri. Se cercetează prima crtlătorie il poetu lui, urmărindu-i m!'lrturi­ sirea puternicilorimpresii simţite, dupii corespondenţi:'t şi note di, ferite, apoi ;se lămureşte geneza "BuchetJcTel din Florenţa" si as- pectul ei autobiografic. ' Portrete şi tablouri evoc;:t fi­ O'urile lui Costache Negri, Micb. Corradini, Elena Negri în cadml lor dela lVIanjina, ar în ci:U!'ltoriile lor la Venezia, N;;lpoli şi Palenno. Cu privire la rolul politic jucat de Alecsandri aduc note impor­ tante scrisorile schimbate între poet şi Vegezzi· Ruscalla. Acesta din urmă, prin legăturile sale personale cu Cavoul' il influenţat, desigur, buna dispoziţie şi sim­ patie a omului de stat italian pentru ţara noastră. De altfel în Italia Alecsandri începe a ii cu­ noscut, mai ales dela 1878 ele când <;u premiul luat pentru' �La­ tina gll1te�, ŞI în special e ştiu r ca folklorist. Spre sJflrşitul anulu i lŞ1:I2, când se găsea la Mirceşti, bătrânul [ace încă planuri noi ele­ călătorie prin Italia, pe care nu le poate r�.alizaînsă. In timpul acesta scriind , Iaşi 1927.- Lucra­ rea de faţă e rezumatul cursului ţinut la Facultatea de Teologie din Chişinău, în anul trecut, ele profesorul respectiv al catedrei ele Istoria artei creştine. Descăr­ cată de citaţii şi bibliografie multă, această carte vrea Si:'l îndeplinea­ scă un serviciu de popularizare il subiectului, Ea cuprinde isto­ ricul desvolraz-ei în timp a artei bizantine. Cele 6 capitole ale cărţoi cuprind: 1) Arta creştină primi­ tivă ; 2) A. c. elin Orient, dela Constantin-ceI-Mare Ja Justinian; 3) Epoca lui Jllstinian; 4) Dela Justinian la Macedonici; 5) Epoca Maceelonicilor şi a Comnenilor; [395] '6) Ultima evoluţie a artei bizan­ tine elin sec. XIV. La sfârşit o seamă de consideraţii generale asupra condiţiunilor în care s'a născut şi desvoltat arta bizantină, explicăndu-se şi pentruce această evoluţie se face cu greu, se cam petrifică, ajungand mai rar la gradul pertecţiunei artei clasice, dar fiind totdeauna interesantă, capitol nu din cele mai mici ale istoriei artelor. Cartea are 130 de figuri care ilustrează textul. lJlotive decorative româneşti. ,GravU1'i şi sapaturi in lemn, de ilie Ad. Veslovscl'l1� Directorul Şcoalei ele meserii din Cârnpulun­ gul Bucovinei. Tip. Krafft & Drot­ leff,Sibiu.- Albumul are 15 planşe curat şi frumos tipărite, cu rno- _ tive dela cele mai uşoare pănă Ia unele mai complicate. Din ele se poate urmări cutare motiv simplu în desvoltarea sa, prin amplificarea combinaţiunilor or­ namentale la care poate da naş" tere, E ele regretat doar că-în­ tocmai ca şi la alte colecţii şi albume de felul acesta-planşele sunt lipsite ele oarecare indicaţii asupra provenienţe! motivului. Ar fi de mare interes să ştim în ce locuri din Bucovina se găsesc uti­ lizate anume motive, la ce obiecte .sunt de preferinţă întrebuinţate fiecare, şi chiar-întru cât se poate - o notă de vechimea lor. Cu -chipul acesta cel ce consultă al- bumul spre al utiliza în mod practic, la luci-u, va fi asigurat că aceste motive sunt într'adevăr ale poporului, nu din invenţia editorului lor; pentru 'cercetăto­ rul etnograf 01' istoric al artelor, va da un material ele studiu pe -care să se poată baza şi din care să tie posibil a se trage concluzii pentru ştiinţa noastră. Şi dacă facem această observaţie e pen­ tru că puţini sunt în stare a aduce o aşa de bogată contribu­ ţie la cunoaşterea artei noastre populare bucovinene ca D-l Ves­ Iovschi, Colecţia Dvsale etnogra­ fică - mai bine zis muzeu - ce· strânsese înainte de răsboi, cea mai mare şi mai frumoas�l elin Bucovina cu privire la artele şi meşteşugurile la Romani, a fost ·distrusă ele gloatele ruseşti. hl a doua a lor ocupare a Bucovine de acum 10 ani. - Câte-ea zile priit Spanio, ele N. Iorga. Edit, Casa Scoale lor, 1927. - Cartea are două părţi: Descrierea călătoriei autorului prin Spania în primăvara trecută, şi trei conferinţe ce D-sa a ţinut, la Teatrul Naţional elin Bucureşti, depre Spania Notele cu privire la ţară şi oa­ meni pe cari i-a cunoscut în dru­ mul său sunt rapide creionări, în care observaţiile sunt juste (-am vizitat şi eu odată, mai pe înde­ lete, toată ţara aceasta-), între­ ţăsute cu amănunte istorice, cu descrieri exacte ale naturii şi uneori cu notaţi uni pline într'ade­ văr de poezie. Căci e de remarcat lucrul.a­ cesta : în omul ele ştiinţă aplecat cu laborioasă migală asupra căr­ ţilor, şi în omul politic ce ar avea cuvânt să fie amărât ele atâta nernţeegere a multora şi duş­ mănie a câtorva, filoanele de po­ ezie care îi brăzdează scrisul­ aur curat al sufletului său - nu rămas dovadă a poetului, com­ primat de împrejurările vietei, şi care este N. Iorga. Cele trei conferinţe înfăţişează ţara, poporul, istoria, literatura şi arta Spaniei. Din ele se des­ prinde o perfectă şi completă descriere a ţărei surori, descriere alimentată de impresiunile proas­ pete şi .directe ale conlerenţia­ rului, cum şi completate prin vastele şi variatele sale curios­ tiinţe generale. Ptrl utiis nt u] în Oltenia, de Dr. Ch. Laug ier, Inspector Genera I Sanitar, Tip. - Co st u m u l jupânesei Maria Beneescu consiliereasa, de Virg. Drăghiceanu. Desgroparea lui Staico Bengescu şi a soţiei sale s'a făcut la 15 Mai 1923, când s'au reparat podelele bisericei sa­ tului Bengeştii-Gorj. S'au aflat atunci două toalete de cocoane, ale soţiei-Maria-şi ale unei fete el lui Staico Bengescu - Bălaşa, măritată cu un Glogoveanu-, re­ lativ destul de bine conservate, Se face descrierea amăndorora, cu ilustraţii. Una din acestea îtl colori, din stofă de mătase ca­ fenie. cu flori brodate pe ea în aur şi bordată cu o pasmanterie tot ele tir aurit.v- Pictura bisericei din Sâcuieni-Dâmbooiţa a ieşit la iveală în campania de vară a anului trecut, odată cu lucrările de curăţire a frescurilor biseri­ cilor olteneşti dela Mihăeşti şi Cozia din jud. Vâlcea. Curăţirea păreţilor şi sp�Uarea vechilor ju­ grăveli fiind făcută cu îngrijită atenţie, a dat la lumină prea fru­ moase specimene de veche pic­ tură. românească, din epoca lui Matei Basarab. Biserica a fost zidită la 1655, cum gn1.ieşte pi­ sania, ele jupan Neagoe Stepan Săcuianu 1, velichi postelnic, cu soţia sa Samtira. Jugrăveal l s'a tAcut la 1667 de Jiul lor Badea, hiv vel cll1cer, de c.'are un mo­ nah Mihail şi un Ia11ache, jugravi. Pictura e interesantă în deosebi Ilentru caracterul puţin tradiţio­ nal, puţin ieratic al ei, de notând o probabilă influenţ;;'l occidentali:'l. Ea araUi gradul ele desvoltare artistici:'t la care ajunseser;:i în 01- tenia în epoca lui Matei Basarab. Doar biserica din Topolniţa, cea ridicată de jupân Bu1iga Lupul, e din aceaşi epocă ; cea elin Să­ cuieni însă este superioară ce­ lorlalte. Icoanele jugrăvite au spirit arhitectonic şi multă liber­ ta te şi imaginaţie în compoziţie Coloarea e bogată in tonuri şi armonioasă în ansamblul ei. Poate că picturile acestea sunt, după cele dela Bis. Domnească dela Curtea-de- Argeş, cele mai fru­ moase din vechile noastre frescuri, Se poate deosebi şi partea de pictură a fiecăruia din cei doi meş­ teri, monahul Mihail fiind supe­ rior în cultură şi meşteşug lui Ianache. In istoria artei noastre. naţionale, pictura dela Săcuieni înfăţişează o treaptă de le ,o·ături:'l între stilul din vremea lui N"eagoc Basarab şi acel al lui Const. Brancoveanu, Notele acestea sunt semnate de I. Mihail. Pentru des­ crierea acestei restaurări din punct de vedere arhitectonic ne dă câteva însemnări D-l C. Pe­ trescu-Dragoe, pictorul. -- SuL­ tana, Descoperirile arheologice din vara anului 1923, de D-l Andrieşescu.- Raportul secţ. re­ gionale Cernăuţi pe anul 19'd 1- 19'd5. în continuare din numărul trecut al buletinului. "'linerva, revistă de sinteză eul­ turală, An. 1, No. 1, Iaşi.-Organ al -Societătei de Filosofie şi Ştiinţe Sociale din Iaşi,» aceasti;'t publi­ caţie (apare de 3 ori pe an) se prezintă sub cea mai simpatică aparentă, cu hârtie albrl şi tipar curat Cuprinsul ei. dupi=i sumar bogat, interesant prin subiectele tratate in articole caşi la recenzii. - Cuvânt inainte, de [ Petra­ vici, caracterizând nevoile vre­ mei ele acum 2:) de ani si cele de azi, arati:i că odinioarrl tre­ buinţa culturală de dipetenie era împiedecarea sborurilor gră.bite, cu . însăi.l'lri improvizate ele ab­ stracţiuni, deci «era necesar stl se dlştige mai nainte de toale o temelie solidă de fapte concrete şi stl se facă mai ales educaţia unei documentări bogate, mai nainte de a se porni ci'itre sin­ tezi:i»; azi. d'll1d alta e atmosfer�L şi coloritul sufletesc al vremei, 397 [398] «se simte imperios trebuinţa de directive nou;'[» cu «direcţii lim­ pezi şi indicatoare desluşite». Şi ca un semn al schimbă rei vre­ murilor D-I Perrovici constată «evoluţi� impozanteipersonalităţi a D-lui N. Iorga, care, dintr'un neobosit culegator de date isto­ rice a devenit un moralist». Re­ vista aceasta, răspunzând deci unei nevoi a timpului, va fi o revistă de idei, o revistă filosofică, dacă prin Ii�osofie inţelegem cu toţii "punctul de convergenţă al tutulor specialităţilor». Căci cer­ cetările parţiale de pănă i e r i sunt «simple etape, in drum spre sinteza totală».-Dnnează artico­ lele: Pl0blema claselor sociale, de P. Andrei; Note pentru in­ traducere în/iloso/ia lui Hegel, de D. D. Roşea; ideea de timp în l!conomia Politica, de D. I. Suchianu; Eternitatea şi vremel­ nicia artei, de Tudor Vianu, c­ nunţând că singură forma este eternă în artă; Sociologia lui Vil/redo Pareto, de T1'. Br�tileanu; VOlnţa jUl1dica laţa de voinţa psiholop;icâ, de Tr. 1< .. Ionaşcu ; Vittualitaţife noţiunilor, de Dan 1. Bădărău; Asupra esteticei lui Silnlnel, de Oct. Botez; Con­ ştiinţa logica, de Cic. Iordă­ chescu; Cornemorarea lui !3Pi­ uosa, de 1. Petrovici; Asupm saturaţiei /ello/nenelor sUfleteşti, de Mih. D. Ralea. După acestea, ReceJ1.3ii. cu pri­ vire ia cărţi de Metatizic{l şi Is­ toria Filos01iei, de Sociologie şi Ştiinţe sociale, de Psihologie, Es­ tetică şi Pedagogie. Revista criticii ele cultur�l ro­ I1lfl11eaSC�l, An. I, No. 1, apare de la Ianuarie la Iaşi, sub direc ia D-lui Prof: Georgie Pascu, cu do­ laborarea D-Ior '1'1'. Bratu, Iorgu fordan, C. Balmuş, N. Bejenaql, 1. Botez, St. J3ârs�l11escu, D.. G;IZ'. daru, T.Hotnog, Carol KurtKlein" Ion Pascu, luliuPascu, Nec. Pascu,o T. R.oşculeţ, G. Zane, şi St. Ze- \ letin. '- Fără niciun cuvânt ina- '\ inte, socotit probabil inutil. - ti­ tlul revistei' putând ţine loc de program in linii generale-, pri­ mul articol al acestei publica­ ţiuni e consacrat operei bătrânu­ lui lJlolog dela Iaşi, D-I AJexan- 398 (Iru Philippide: Originea Româ­ JI iior, Este «o prezentare către publicul cetiror nespecialist» a a­ cestei valoroase opere, dare de seamă conştiinţioasă şi corupe­ lentă. - Neoliberalisrnul, de St. Zeletin.- Cantemir şi Al'delenii, de G. Paseu.-Echivalal'ea tu ne­ ţiunilor publice şi armoni.zarea sitlariilor, proiect pentru uniii­ carea organizărei tutulor corpu­ rilor ele 1uncţionari, armonizarea funcţiunilor şi a salariilor, cu ta­ blouri comparative între proiec­ tul Manoilescu şi cel al autorului, D-I Iuliu Pascu.-Organizarea in- 7.!tlţâmâl1tului economic in facuj, tăţile tehnice. - Din Cronica, în­ semnăm ace a stă o b ser v aţi e dreaptă a Dvlui Traian Bratu: «N'ar trebui Îniiintate nici intre­ ţinute şcoli secundars decât acolo unde există profesori adevăraţi, nu improvizaţi. Căci' dac�l in 111- văţământul primar şi un dascăl mai puţin pregătit, aV{ll1d bună­ voinţa, poate duce lupta În COI1- tra analfabetismului şi răspândi elementele cele mai simple ale culturei, spoiala de cultură dati ele şcolile secundare fără profe­ sori e primejdioasă, ca orce serni­ cloctisl11. Şi cât rău e făcut şi mai lace ine�l şi in privinţa asta de­ magogia şi politica! Când e ne­ voie de profesori titulari nu tre­ bue să se Spună: avem mare ne­ voie de profesori, ci: e nevoie de profesori buni». Reproducând-o în aceste pagini, o Supunem şi noi reflexiunilor celor în drept. No. 2 April-Iunie: Literaturile 7'omanioi în rapmturile lor reci­ l)roce, de lorgu Iordan. ACeste le­ gături sunt de aIUi natur([ decrtt cele dintre idiomele neolatine. Pe c{lnd între aceste elin urmă e sta­ bilitcitau aceeaşi origină evielenttl, literaturile romanice nu pot avea aceeaşi obârşie; ele au apărut in dependent unele de altele şi în funcţie de condiţii istori 'e, po­ litice, sociale şi cultul-ale, deo­ sehite la fiecare, iar numai cu tinlpul au inceput a se apropia una de alta. LiteraturiJe neob­ tine nu se pot deci unn;1ri com­ parativ În evoluţia lor, ci separat; interinIiuenţarea lor nu e aceeaşI şi În acelaş sens la toate. De aceea nu e posibil,i o istorie com- [399] » parată a literaturilol" neolatine, aşa cum avem istorii comparate ale limbelor romanice, ci numai monografii parţiale de acest fel. Se poate însă cerceta literatura unui grup de popoare, - cum a făcut-o Dvl Iorga în a sa Istoria literaturilor romanice în desvol­ tarea şi legăturile lor, - or a o­ menirei chiar, -dintr'un anumit punct de vedere, care nu poate ii decât acela al universalităţei operelor poetice individual luate>, cum a făcut suedezul H. Schnck.s­ manieră în potriva du-eia s'a ridicat Benedetto Croce. După aceste generalitrtţi, Dvl Iordan face o scurtă ochire istorică a­ supra raporturtlcrHintre litera­ turile romanice în decursul vre­ mii. Constată l3'tlperioritatea li­ teraturei francoprovensală faţă de celelalte în epoca medievală li­ terară şi îi arată cauzele politice şi culturale în nordul epic şi în sudul liric. De cu sec. XIV Italia ia locul Franţei, cu Dante, Pe­ trarca şi Boccaccio, precursorii Renaşterei. Din a doua jumătate a veacului XVI preponderanţa Spaniei începe. Pe la începutul sec. XVII literaturile romanice se apropie, cu o comună aple­ care spre manierism, exagerat pănă la gongorismul spaniol. In­ tăietatea literară revine apoi din nou Franţei lui Ludovic XVI. Azi tot literatura franceză se men­ ţine în frunte; influenţele reci­ proce dintre literaturile romanice sunt mai întinse şi mai cornpli­ eate decât odinioară, întru cât în vremurile noastre raporturile spi­ rituale dintre oameni sunt mult mai complexe, iar orizontul literar este mult mai larg de cum a fost în alte timpuri. Interpătrunderea 1iteraturilor popoarelor neolatine între ele este azi un fapt con· statIt, lucru din care nu au decât de e�iştigat. - Urmeazrt apoi ar­ ticolele: Nicolas Şerban, de G. l-'ascu; Ştiinţă şi Metajîzicâ, de S. �anielevici.; Prima încercare poe/ied il lui Hasdeu, de Livin Marian: fabula ,Porumbul şi Si­ potul", publicată în Noemvrie 1858 în gazeta «Zimbrul şi Vulturul». L'a urmă Cronici, Recenzii de dlrţi şi reviste, apoi Bibliografie. Reoista Istorică, XIU, No. 4- 6 din 1927, cu următorul cuprins: Petru-cel-lIlare la Prut. după do­ cumente contemporane, de 1. Baidaf, care aruncă o melanco­ lică lumină asupra amurgului vieţei lui Brâncoveanu.-Noi scri­ sori (l1'deleneşti priuitoare la Is­ toria Romanilor relevează D-I Iorga, ca fiind de cea mai mare însemnătate pentru istoria noa­ stră, din cele publicate de D-l S. Dragomir în Anuarul Inst. de lst. Naţ. IV. - Un evreu turcesc despre ţările noastre în secolul X Vl l l-Iea. cu textul în nemţeşte, în urmare. - Cuvinte româneşti în dialectul Armenilor din Trait­ siloauia. cu câteva note isto­ rice+- Trei Plângeri diferite, ale unor săteni din Coste şti- Vâlcea : 1) din 1786, prin care cer cai­ macamiei Craiovei a fi scutiţi de bir, ca uncheşi neputincioşi ele 80-90 ani; 2) din 1828, în care nişte săteni din acelaşi loc se plâng la Domnie că egumenul mănăstirei Bistriţa le-a cutrupit un loc; 3) fără dată, a unor să­ teni şi preoţi din plaiul Hurezi şi Cozia-Vâlcea, ce se jeluesc Domnitorului în potriva proto­ popului Ilie Bairactaru. Aceasta din urmă se poate data ca din circa 1836 (Vd. Arh, Olt. 1927, pag. 55 şi 209). - La Documente: O listă bucouineana de penali­ taţi, foarte interesantă, dar care de sigur că nu ar fi pUSrL în a plicare niciodată de guvernele care oploşesc hoţi şi-i scot basma curată, dacă sunt «le- ai noştri». No. 7-·9 se deschide cu un re­ zumat al conferinţei ţinute ele D-I N. Iorga la Cămpina, cu pri­ lejul comernorărei lui B. P. Has­ deu. In ea se găsesc schiţate dUeva norme de conducere pen­ tru cel care ar edita opereI c a Iese ale marelui înv�iţat lTlOrt acum 20 d� ani.-Strâmoşii noş­ tri, cu capltolele : Neamurile tra­ co-dace şi istoria lor, viaţa şi cultura acestor neamuri, primele civilizaţii italice, ştiri noui:i despre începuturile Romei, origina şi limba Etruscilor - enigmă a isto­ riei, -- expansiunea Etruscilor şi hegemonia lor în Italia, de G. G. Mateescu.-O carle llecullosculc7.­ «Istorii ale vieţilor celor mai ves- 399 [400] tiţi Romani şi Romane», elin 1858, a preotului 1. Munteanu, comu­ nicare de N. Iorga, ca şi Cursul de Istoria Românilor al lui Aa­ rort Florian. - Detalii asupra ambasadorilor turceşti la Sto­ cholrn din 1729 şi 1732, ele C. [. Karadja, - Se dau în rezumat trei conterinţe ale D-lui Iorga, ţinute la Cluj, Zalău şi Careii­ Mari, cu subiectele: Faee în is­ toria A rdea lu lui, Vechile orga­ nieari politice ale Romanilor din Ardeal, si Hotarele de apus a le poporulul românesc. - Vin apoi multe Dări de samă, Re­ cenzii felurite şi o bogată conică de N. Iorga şi C. ]. Karaelja Reo ue Iiistoriqne dtl su d-est europeen, IV, 4-6, pe Apr.-Iun. conţinând: Les uovageurs orien­ taux eu Frauce, cu capitolele ur­ mătoare: Voyageurs grecs: Pro­ ros, Philippide, Corai, Starnaty : Un voyageur roumain sous la -.Restauration.- Les idees sociales de Victor Place, con sul al Fran­ ţei la Iaşi, din vremea Uni ii Prin­ cipatelor, şi susţinător al ideei unei împroprietărlri a ţăranilor, Fără a prezenta un sistem ori­ ginal, are meritul de a fi susţinut prin prestigiul său idea împro­ prietărirei. Articolul este de D J Marcel Emerit, profesor francez, elin misiunea franceză, ataşat pe lângă Universitatea noastrii elin CapitaU't. - La femme en. Vala­ c!tie pouvait-elle hiriter? este un răspuns de D-] G. Fotino, adresat D-lui M. Emerit. cu privire la chestiunea de mai sus, chestiune suscitată de lucrarea «Contribu­ tion a l'etude des origines ele l'anc.ien droit cou tumier rou­ maÎlv. - Deux lettl'es de p,,:inces roumains aux A7'chives de Na­ ples, anume dela Domnitorii, CaI­ Iim achi şi Cr. Ghica, comdnidi ])-1 N. Iorga.-DOCl1mente, Di?'tri de se�lln;:t şi o Cronică. , No. 7-9, IuJ.-Sept. 1927, cu 'iu'­ ticolele: Deux itudial1ts et 1;L11 lt.Olnme politique '-ou/nain â Pa­ ris. apoi: Visileurs revolutivrz.­ /laires et proserits, formânel capt, tolu1 IV. siV. din lucrarea D-Jull Iorga «Les voyageurs orientaux CI1 France», în continuare, elin conferinţele profesorului ţinute 400 la Sorbona în primăvara aces­ tui an. -Deux pubiications ser­ bes CON cernant tit istoire rou­ maine, de Mih. Lascaris. - Un projet de traite entre la Rou­ manie ei les Etats-Unts sous le prince Couea, comunicat ele D-l Sever Zotta, elin 1860, tratat de amiciţie, comerţ şi navigaţie.­ L'element roumain dans les aJl­ nales serbes, comunicare de N. Iorga.-Necrologullui V. PârVCl1I, de 1. Andrieşescu, cu biografia savantului ce am pierdut şi o caracterizare a operei sale.- La urmă, Dări de samă şi Cronică. L'Europa Orientale, Roma, VI!, No. 7-8, pe' luI.-Aug. 1927. Di­ rectori: Dr. Amedeo Giannini şi Dr. Ettore Lo Galto.-Transilvania, după documentele Contelui Luigi Perd. Marsili, de Maria Emilla Amaldi, cu începutul unei cercetări, ce cuprinde capitolele următoare: Personalitatea lui Marsili şi importanţa călătoriilor sale şi a relaţiunilor sale; operele sale tipărite şi cele Inedite; Marsill in Transilvania. Contele Marsili s'a născut in Bolonia la 10 Iulie 1658. Inzestrat cu un spirit aventuros şi o energie pe care nu o putea cheltui intens în patria sa sfârticată pe atunci, îşi cătă un câmp de activitate la străini. Astfel servi cu credinţă pe împăratul Austriei Leopold, În luptele contra Turcilor, pănă la predarea oraşului Brisach, în luptele cu Francezii, sfâr· şind astfel cariera sa de general În 1703. In tot timpul, dar mai ales dela această dată, el rămâne şi om de ştiinlă, geograf şi naturalist. Ocea­ nografia incepe dela el In Bolonia fondează un Institut al Ştiinţelor. ti­ păreşte cărţi în care descrie călăto­ riile sale, şi alte opere, scrie me­ morii şi note diferite, totdeauna pa­ sionat după ştiinţă, şi moare la 1730. lucrarea despre Transilvania n'a fost tipărită niciodată; materia ul ei este În notiţe1e scrise şi hărţile ce a lăsat, în rapoartele adresate Impăratului său, scrisori şi diferite acte rămase dela el. Contactul lui Marsili cu Transil­ vania începe cu 'anul cucerirf! Tran­ silvaniei, 1687 Face un drum pe Du­ năre înspre Vidin, descriind cu acest prilej Portile de fier şi podul lui Traian (despre a cărui povestire am făcut o scurtă comunicare În A. O. IV, p. 488); se opreşte la Cerne ţi ; merge [401] - la Brâncoveni pe Olt, la moşia Brân­ coveanului ; se îndreaptă de acolo la mănăstirea Bistriţa; se duce la Sibiiu, se inapoiazâ la Orşova; colindă, după nevoile campaniei şi ordinele împăratului, Transilvania in toate sen­ surile ani de zile, pănă la 16"9. Ar­ ticolul e in continuare in numărul următor.-Vin apoi: Polonia şi Răz­ boiul mondial, in continuare, de Carlo Capasso, iar la urmă capitolul veş­ tIlor politice din diferitele ţări. Buletinul Soc. de Ştiinţe din Ctu], tom. 1lI, tasc. 2-3, Apri! 1927, conţine în prima sa parte studii de ştiinţe matematice, fizice şi himice; în P'" H-a: Nouveaux Duoaiius de Transyloanie, de R. Jeannel; Le genre Anophtalmus Sturm (notă prelirninarie), de acelaşi; Contribu­ ţiuni noi asupra repartiţiei Căţe­ lului de pământ (Spalax typhlus Pali ) În Ardeal, cu un rezumat in franţu­ zeşte, de A. Orasz; Le p aleolithique inferieur de Transvluanie, de M. Roska, dovedit pentru prima dată în Transilvania (e vorba de perioada preglaciară a su b-epocelor cheleană şi acheleană) la 1924 in regiunea Aradului; Obseruaţiuni asupra ghe­ ţarului natural numit "dela Scări­ şoară", din ţinutul Moţilor, de Praf. tmil G. Racoviţă. Savantul nostru dela Cluj explică prezenţa acestei mase de ghiaţă în peştera dela Scă­ rişoară ca fiind un rest de produs al unei c1ime anterioare alei noastre, dintr'o epocă în care gheţarele aveau o foarte mare întindere in această regiune. Aceasta ca o hipoteză de verificat, adăoga D-sa. Couoorbiri Literare, număr [u­ bilar, 1927, cu prilejul împlinirei a 60 de ani dela apariţia primului nu­ măr al decanei revistelor din Ro­ mânia. Sărbătorirea ei s'a făcut la 13 şi 20 Martie, în două şedinţe jubilare publice, în asistenta unui numeros public şi sub preşedenţla singurului supravietuitor al întemeietori/or Con­ vorbirilor, D-l Iacob Negruzzi.-După o Precuuântare a Directorului re­ vistei, D-I Al. Tzigara-Samurcaş, aflăm cuvântările ţinute în prima şedinţă şi In cea de a doua, unele din ele depăşind cu mult cuprinsul şi greu­ tatea unor cuvântări ocazionale şi de paradă, or simple amintiri; Intru cât sunt adevărate studii, pagini de con- tribuţie la cunoaşterea şi caracteri­ zarea epocei in care s'au născut şi au crescut "Convorbirile Literare·.- Se reproduc aci şi un număr de pagini a le fondatorilor revistei, iar la urmă o parte pur literară a colaboratorilor vechi şi noi convorbiri şti. No. de Mai - August, tot aşa de voluminos ca cel anterior.-Acum in­ sfârşit mări mile din ministere au in­ teles, cel puţin pentru "Convorbirile Literare", că este o datorIe pentru ele de a susţine apariţia unei reviste care într'adevăr serveşte culturei na­ ţionale. Menţionăm din cele mai de seamă articole următoarele: Basa­ rabia, România şi Italia, de Tom­ rnaso Tittoni. - Lupta pentru păs­ trarea Basarabiei, cu documente di­ plomatice din 1878, privitoare la mi­ siunea lui 1. Ghica şi D. Sturza în străinătate la acea epocă. - Docu­ mente moldoveneşti din Basarabia, donate de Episcopul Hotinului, Vi­ sarion; Amintiri din pribegie, despre prizonierii români din Italia in 1918 Aprilie, de G. G. Miranescu.--Despre Propaganda în străinătate spune şi D-I Nic. Petrescu judicioase lu­ cruri şi observatiuni obiective. Cine va asculta însă de ele, din cei ce sunt ţinuţi să organizeze şl să dea forţă, prestigiu şi continuitate acestei propagande? - Directorul unui liceu din Capitală, Prof. Gh. Nedioglu, descrie in a sa Anchetă şcolară du­ reroase constatări făcute cu privire la viaţa amărâtă ce duc unii neno­ rociţi de şcolari, găzduiţi prin ma­ halalele bucureştene, dar şi suflete eroice de copii. - Corespondenţa dintre întemeietorii revistei: Slavici către Negruzzi. - Scrisori dela Al. Russo, adresate surorei sale Polixenia, publicate de A. Semaca. - Scoarţe româneşti la Louure, dare de seamă a D-Iui Al. Tzigara-Samurcaş despre participarea noastră, cu 50 scoarţe, la Expoziţia de covoare din Paris, inaugurată la 24 Iunie trecut, din Pavilion Marsan. Din aceste scoarţe 16 erau din Oltenia, 19 din Basa­ rabia, 5 din Muntenia, 2 din Mol­ dova, 5 din Bucovina şi 3 din Ar­ deal. - Din partea literară, o impre­ sionantă schiţă din război, in retra­ gere, de Ern. Paulet şi poezia Iubire a Elenei Văcărescu, in traducerea A. Pop Martian şi SI Bălceşti, - Din Cronici de remarcat studiul: Filo­ sofia şi drama În teatrul lui Fr. 401 "'" � - - - , t - � .iV'; "'t*\ < ,>.10,0\ \)-f j! c �� .:. �'l-t {:"\;I�\'l a, de E. 406 Herzog, - Cuvinte şi obiceiuri, de N. Orăganu.-Românismul balcanic, alO-lui Th. Capidan, pleacă dela "con­ statarea sigură că Istroromânii, Am­ rnânii şi Meglenoromânii, ca origine şi în spre deosebire de Dacoromâni, fac parte din romanitatea balcanică", Care au fost însă legăturile acelor Români transdanubicni cu Dacoro­ mânii? După indicaţiile ce ne oferă filologia, am trage concluziile că: Is­ troromânii sunt autohtoni în penin­ sulă şi nu au avut contactul întreţmut cu Dacorornânii pănă prin sec. XIV. Orcum, ei au stat mai lung timp în contact cu aceştia decât Megleniţii, aceştia din urmă ţin de asemenea de grupul de Români din sudul Dunării, din cari au ieşit şi Aromânii.-Hăis! Cea! de Or. Nandriş. - Contribu­ ţiuni privitoare la originile lirtcei. româneşti În Principate, de N. Car­ tojan. - De-ale morţologiei istro­ române, de Leca Morariu. - PfOPU­ nerea lui de, tii În poezia populară română şi italiană de nord, de 1. Siadbei. - Sintaxa propoziţiunei În "Psaltirea Scheiană", de Victor Mo­ rariu. - Din istoria pronumelui ill limba română, de Al. Procopovid. Făt-Frumos, II, 4.-0-1 Leca Mo­ rarlu scoate în relief calităţile de u­ morist ale lui Cre a n g ă din chiar prima lui tinereţe, inainte de a fi ajuns scriitorul "Amintirilor din co­ pilărie"; aceasta În jurul scrisorii celei: mai vechi aflată dela Creangă - din 3 Iulie 1862 - şi pe care a descope­ rit-o şi publicat-o păr. E. O. Furtună. într'un număr anterior al revistei. - 0-1 Al. Procopovici termină in acest număr articolul sau Arhetipul husit al catehismelor noastre literare. O-sa conchide că a existat un catehism slav (din Boemia), care s'a tradus, primind modificări husite (nu literare); din acest text tradus ali derivat ar­ hetipul de catehisme literare :lIe noa­ stre. Acest din urmă .arhetip e an­ terior sec. al XVI-lea, dar nu de după 1529 sau o copie după ei;" el a fost "prelucrat, cu oarecare schimbări În predoslovie şi altele făcute în corpul cărţii după Micul Catehism luteran, in ediţia tipărită la Braşov in 1559, şi poate încă în editia sibiană din 1544. De pe una din aceste două ediţii Îşi face copie popa Grigorie din Măhacin la 1607". - Interesantă notita D-lui I. Muşlea: Pe marginea. unei legende a lui A/ecll Russo. [407] Când/Il Nostru, VI, 7-8, revistă -de artă si literatură, îşi găseşte destul �oc ono;abil şi putinţa de trei inde­ pendent In Iaşi, alături de venerabila .soră In vârstă "Viaţa Românească". Cu un caracter mai puţin moldove­ .nesc, colaboratorii săi fiind adunati -din toate părţile Ţării, "Gândul Nos­ tru" respiră mai multă tinereţe, cu toate că scriitori tineri nu lipsesc nici "Vieţei Româneşti". - Insemnăm din .aceste pagini: O Întâmplare tristă, .de talentatul Adrian Pascu ; Psalmul 4, de George Lesnea; Moartea bâtla­ nului, de Radu Boureanu, Demo­ niaca, de Eug. Constant, şi scăpără­ toarele lumini de poezie ale O-lui 1. Pajură Din "Cântările Dunărei".­ O seacă biografie de scriitor latin e preschirnbată Intr'o luminoasă evocare .a epocei în care a trăit Virgiliu Man­ .tuanul, prin meşteşugul O-lui Marcel Romanescu, bogat dăruitu1.-0 ino­ vaţie a Dvlui Paul Papadopol este aceea de a deştepta amintirea şi in­ teresul pentru scriitorii noştri mai mărunţi, dispăruţi mai de mult, dând câteva note asupra vieţei şi operei 'lor literare. De data aceasta, lnsem­ nări bibliografice notează pe Const. Titu Stoica şi Marin lliescu. Societatea de m âine, IV, 39-40, 'îşi urmează drumul său aşezat şi li­ niştit, ca al unei publicaţii făcute să dureze. Revistă pentru probleme so­ -ci ale şi economice, nu se pierde în abstracţii şi teorii, ci urmăreşte ase­ menea probleme după latura lor ro­ mânească şi după unghiul actualităţei lor. Aspectele lucrurilor şi evenimen­ telor din străină tate sunt înregistrate aci spre a indrepta privirea către ale noastre, spre a ne da îndemnuri şi -oîeri obiecte de comparaţie. litera­ tura, caşi istoria literară, nu intere­ sează mai puţin această excelentă publicaţie. 0-1 Ion Clopoţel, redac­ torul său şef, conduce cu mult tact şi pricepere "Societatea de mâine" şi pentru aceasta a şi isbutit să aibă ,colaborarea câtorva profesori univer­ sitari clujeni şi a atâtor bune ele­ mente dintre scriitorii n o Ş tr i din Ardeal, Ritmul Vremii, tu, 8-9, tipă­ reşte din primul capitol "Poezia să­ mănătoristăr paragraful "Poezia Ii­ 'rică", fragment din cartea ce urmează .să apară: "Istoria spiritului românesc din sec. XX" a O-lui Mh. Drago­ mirescu. Cu unele juste observaţii de amănunt, dar şi cu exagerări ale tern­ peramentului O-sale pasional, opera O-sale prezintă mai totdeauna umbre şi lumini. Astfel de data aceasta con­ tcstă O-lui Iorga orce calităţi poe­ tice; mai mult: susţine că acesta "nici n'a înţeles cândva, în adâncurile ei, poezia". Afirmarea e desigur ne­ justificată.-Cu mare interes se citesc însă Amintiri din propaganda în Rusia, ale O-lui Oragomirescu.­ Din contribuţia pur literară lnsemnăm poeziile: Asfinţit de toamnă, de George Dumitrescu şi Revolta cailor, fabule de R. Bucov. Peninsula Balcanică, V, 3-4, duce cu vrednicie o luptă meritorie, punând în lumină fapte şi dlscutând lucruri de care dl plomaţii noştri de politiciani se cam feresc a vorbi de­ şchis. Aci se arată soarta tristă a Ro­ rnânllor robiţi de Sârbi, Greci şi Bul­ gari - deopotrivă de duşmănoşi faţă de tot ce e românesc - şi crimele multe, cu care ei crestează răbojul nostru naţional, crime de care doar dacă ziarele pomenesc câte ceva (nu cele oficiale, bine înţeles). Căci a­ proape totdeauna victimele incursiu­ nilor şi masacrelor reciproce dela fron­ tierele greco-bulgare, sărbo-bulgare, or greco-sârbe nu sunt decât bieţi aromâni ? Căci ei locuesc acele ţinu­ turi rnărginaşe şi existenţa lor de două ori milenară pe acolo este un spin in ochii celor trei neamuri bal­ canice prin moravuri mai multe de cât prin aşezarea lor. - Se dau aci pagini de literatură dialectală, folklor, caşi cornpuneri originale. Rassegua c ult u.rale delta Ro­ niasiia, 1lI, 3-5, are ca articol de fond: Caracterele artei româneşti, ele Tudor Vianu. Sunt reflexiuni în jurul chestiunei deschise de 0-1 M. Sirnionescu-Rârnuiceanu în studiul său despre "Necesitatea Frumosului".­ Celelalte articole şi note informative vorbesc despre Cinquanten ariut In­ dependenţei Române, Mişcarea tea­ trală, Mişcarea mueicală, Oaspeti străini în ţara noastră In ultimul timp -Rabindr, l1wgaZ'ln lstonc al acesta regiuni, stl fie astfel frustratâ şipericlita!â În existellţa ei, In iVo. 34 se ,XI publica ire7Jpcabil numele rău platnicilor din: anii 19'::!5 şi 1926 ai revistei. Administa'aţia, A. O. 1 � I i I j>\' t , , J ji , I �. [409] ANUL VI, No. 34 NOEM.-DEC. 1927 DIRECTOR: PRaF. c. D. FORTUNESCU FONDATOR: Dr. CEr. LAUGIER •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Intre Tracism şi Romanitate Reflecţii post ţestum Ia Congresul Presei Latine In elogiul pe care, de curând, marele învăţat francez Ca­ miile Jullian îl face regretatului nostru istoric şi profesor Vasile Părvan, savantul străin are şi pentru ţara noastră un îndem­ nător cuvânt de laudă discretă, pentru care se cuvine să-i fim foarte recunoscători. " Iată, zice el, reîăcută pentru noi, dela Carpaţi la Dunăre, această Românie dacică, care a fost unul dintre statele cele mai glorioase şi mai sănătoase ale fostei Europe; un întreg trecut de unitate, pe care ochii noştri l'au văzut renăscănd în lumina prezentului" . Şi nu sunt, de sigur, numai cuvinte bune, spuse unui fost aliat şi prieten mai tânăr din ceasuri de durere comună. E, 'o ştim, o veche convingere a sa, la care a ajuns după îndelungi şi laborioase studii de o viaţă de om. Cel ce scrie aceste rân­ duri o cunoaşte nu numai din operele sale, printre care monu­ mentala .Histoire de la Gaule" 1 ci întâmplător chiar dintr'o măr­ turisire personală, dinainte de război, cu tot ce poate însemna o asemenea mărturisire ca reflex fidel al unei vechi, profunde şi sincere convingeri. "Quel beau champ de decouvertes vous avez dans l'antique Dacie, et quel merveilleux peuple que celui de Burbista I Car je suis pour Burbista, et non pour Trajan". Că "dela Râm ne tragem" este pentru noi, astăzi, mai mult decât o convingere. Cu tot ceea ce avem mai vioi ca fire, mai răsunător şi dulce în vorbă. Cu tot ceea ce suntem şi semnificăm în părţile noastre ca popor, de realizări pozitive, înscrise în cartea neamurilor, desţelinători şi civilizatori. Pe deasupra tu­ turor elementelor eterogene, - să nu zicem impure -, dintre care, atătea, de acum înainte au a se topi în fluidul milenar al fiinţei noastre. 409 [410] . Şi totuşi, poate oare să insemne aceasta că viaţa şi istoria poporului român încep cu Romulus şi Remus, cu Enea şi Troia? Ori-cât ar sta la cumpănă, greu să se înduplece fie cronicarii, fie îndeobşte cărturarii noştri din veacurile trecute. Unora că li se tulbură icoana Romei şi li se amestecă lirnba ; altora că tre­ buiesc prefăcute părţi întregi dela începutul istoriilor lor, scrise cu osteneli şi credinţă. , Dece să nu recunoaştem că.. decât Romulus şi Troia, mai curând facerea lumii. Sau,' dacă e vorba de Troia, în orice caz nu aceia de ne­ norocit adăpost al frumoasei Elena, soţia lui Menelau, ci o Troie cu mu.lt mai veche, înainte şi de Homer şi de Heleni, cetatea preistorică-stăpănitoare pe ţărmurile Scamandrului, asemenea cu atătea altele, zeci şi sute, dealungul tuturor văilor Europei ra­ săritene şi de sud, prin mijlocul căreia curge, din locuri deosebite, dar către aceiaşi Mare, Dunărea, Nistrultşi Niprul.. Cu mult înainte de petrecerea faptelor ce se oglindesc în divina povestire hornerică, înainte cu mult de Micena cea regala, rânduri-rânduri de popoare, deaproape înrudite între ele - în orice caz foarte asemenea prin tot .ce ne-a rămas dela dănsele - se desîac din cuprinsul Europei 'sud-estice, unde trăesc din tim­ puri şi malvechi, şi se îndreaptă spre vsud, ca s!i treacă din Tracia în, Asia Micăşi dinspre Dunăre şi Balcani în Grecia. Unora li se zice Hitiţi, sau cum se vor fi numit cu numeleIor, care nu se cunoaşte. In ori-ce caz, foarte, probabil C;1 aceştia au .pus capăt celei .de a doua aşezări mai, vechi dela Troia, .cea în multe asemenea cu tot ce, ne-a, rămas din lumea noastră dela Cam aţi şibunăre., Cam în aceiaşi vreme-cei dintâi dintre Heleni pătrund în Grecia. Hitiţii vor întemeia un puternic imperiu în Asia Mică. )r;1 Grecia ne, apropiem de splendorile civilizaţi unii miceniene. .Intreaga lume continentală veuropeană, insulară şi asiatică e plină de, mai vechi reminiscenţe dunărene, comune. Din acelaşcuprinsgeografic vor roi iarăşi şi iarăşi către sud şi răsărit alte seminţii, deaceiaşi.cobârşie, prefăcute doar cu tre­ cerea vremii şi.: vieţuirea 'în locuri deosebite, pe' o întindere destul de mare. , Dar în 'curând lumina istoriei se revarsă tot mai din, plin: Raze ale ei se resliră într'un târziu şi asupra locurilor noastre, îndemnăndu-ne continuu la cercetarea, adunarea şi studiarea tuturor relicviilor, cu care împreună să se poată .defini, dirrce în ce mai bine, vagul legendelor pline d�' închipuire şi fantas­ mele povestirilor ademenitoare, ale celor mai mari băsmuitori cari au fost vre-odată, Grecii. Spusele lor sunt 'astăzi puse faţă'n faţă, cutot ceea' .ce se desîace din taina pământului, -aşezări; mo,rniinte, cetăţi - , cu tot .cene-a rămas ami�ti�e. prin trvadiţie şi SCrIS, a. numelor lor, a, numelor de oameni Şl conducătorkde familii şi ginţi, .de munţi şi de ape, .de. plante şir' de .. vieţuitoare . . rIar toate vorbesc, in ce priveştelocurile noastre.i.de: o .veche, întinsă şi. puternică seminţie traci că, pe care numai vrajba 'şi 410 [411] desbinare a au împiedicat-o să joace un rol mai mare în Istoria lumii. Herodot zice aşa. Seminţie cu mult mai veche decât He­ rodot, părintele istoriei, şi de cât geograful Strabo. Ea vieţuia pe locurile de mai târziu ale lui Burebista şi Decebal, poate încă din vremurile cu mult înainte de cunoaşterea şi lucrul me­ talelor. Astfel, tragedia sculptată maestru pe Columna Traiană dela Roma, a războaelor între Romani şi Daci, este nu inceputul, ci numai sfârşitul simbolic al acestei îndelungi vieţuiri care, ea este adevăratul început al vieţei şi istoriei noastre, ca. popor, legat de acest pământ, cu tot ce se odihneşte şi s'a topit în brazda lui, cu tot .ce curge şi svăcneşte în sângele nostru, într'o măsură poate încă din vremea pietrei cioplite şi a peşterilor, şi pănă în zilele noastre. In "Istoria Moldovei pe timp de 500 ani", scrisă de pos­ telnicul Manolache Draghici şi apărută în tipografia Institutului Albinei din Iaşi, cu doi .ani înainte de Unirea Principatelor Ro­ mâneşti, stă scris la începutul părţei întâi: "Despre arheologie sau (interesantă definiţie a unui cărturar român) Iondaţia acestei ţări, cum au fost din vechime, nu pot alta înfăţişa cetitorilor, decât cuprinsul istoriilor cunoscute, în care 'se văd şi multe ne­ potriviri curioase, şi rămâne fieşte-care a le crede sau a le cri­ tica după ideile ce ar avea îndeosebi". ' Cuminte şi dreaptă atitudine. De atunci, aproape trei sfer­ turi de veac, ştirile şi faptele au fost mereu culese şi iarăşi cer­ nute şi alese de un întreg şir de cărturari străini şi români: Gaspar Zeuss şi Roessler; Muellenholî şi Tomaschek; Dimitrie Cantemir, B. P. Hasdeu şi Gr. Tocilescu : D. Onciul şi Nicolae Iorga; Rostovtseff şi Minns; Max Ebert şi Vasile Părvan. Intre tracism şi romanitate, începuturile noastre sunt astăzi cu mult mai limpezi şi mai sigure decât erau cunoscute pe vremea Postelnicului Drăghici. . Dar iarăşi, aceasta nu Înseamnă de loc că ştim totul. Nici pe departe. E, cum a spus-o Apostolul Paul către Corintieni.e-şi se adevereşte, în ştiinţă ca şi în credinţă - : «Ce ştim e numai din bucăţi», «vedem lucrurile ca într'o oglindă». Conştiinţa trecutului nostru, străvechiu şi vrednic de iubire, precum şi stăruinţa de a-Ilumina, va apropia tot mai mult vremea când să-I privim "faţă 'n faţă" - "tune autem coram eernemus"-, după vorba pătrunzătoare a aceluiaşi înţelept. 1. Andrieşescu Profesor la Univr-rsitntca din 1) II cu res li . •••• , •••• 111' •• [412] Contribuţiuni la Istoria stăpănirei Austriacilor în Oltenia Printre actele cele mai Însemnate privitoare la stăpânirea Austriacilor în Oltenia nu greşim dacă trecem şi pe cel ce-I pu­ blicărn la rubrica respectivă din acest număr, pag. 437 - 45l. Actul acesta ernană din cancelaria Hofkriegsrath-ului şi poartă semnătura Prinţului Eugen de Savoia, preşedintele acestui înalt for. Din el se vede clar ideia de administraţie şi organizaţie a Austriacilor, precum şi tendinţa acestora de a�şi întinde stăpă­ nirea atât asupra Munteniei cât şi asupra sudului Dunărei, spre a-şi mări posesiunea ce-o căpătase în Serbia şi a-şi găsi corn­ pensaţia pierderilor din partea de nord-vest. De altfel la întărirea stăpănirei austriace în Oltenia au con­ tribuit într'o oare-care măsură şi boerii olteni. Aceştia, în dorinţa de a obţine o formă de guvernământ favorabilă lor, au trimis, chiar dela începutul ocupatiunei, la Viena, o delegaţie compusă din fostul predicator al curţei Iohann Abrami, veI spătar Rudolf Golescu şi veI vistier Ilie Ştirbei, cu un me­ moriu, prin care mai înainte de toate cereau: Ingăduirea păstrarei credinţei strămoşeşti, păstrarea vechi­ lor privilegii mănăstireşti, supunerea episcopului dela Râmnic au­ torităţei superioare ortodoxă din Serbia, precum şi trecerea sub jurisdicţia acestuia a tuturor preoţilor şi creştinilor ortodocşi din Transilvania, ce depindeau mai înainte de Mitropolia din Muntenia. Ca chestiuni politice mai cereau apoi: Un conducător politic-administrativ-ca în timpurile când era unită cu Muntenia - cu titlul de Ban, de data aceasta în per­ soana lui Gheorghe Cantacuzino, precum şi numirea pe lângă acesta a unui consiliu de 4 boeri mari; rânduirea unei dări anuale şi numirea funcţionarilor pentru străngerea dărilor, Iunc­ ţionarii având să fie numiţi numai din boerii din provincie; scutirea boerilor de dări şi egalarea lor în drepturi cu cei din Transilvania, precum şi libertatea acestora ca şi a rnănăsti­ rilor de a-şi administra nestingheriţi moşiile ce le aveau în Mun­ ten ia, iar la caz de opunere din partea Domnului muntean ame­ nintarea cu represalii; păstrarea autonomiei administrative şi po­ litice a provinciei, aceasta trebuind Întru toate să atârne ,direct de Impărat ; înfiinţarea unei miliţii de ţară [slujitorii) pentru paza liniştei interne şi a graniţelor, precum şi scutirea de dări pe un număr de ani a întregei provincii pustiită de război. Ca încheere apoi cereau constrângerea Iostului domnitor N. Mavrocordat ca să-şi plătească datoriile contrac�ate pe la diferiţii boeri şi la mă­ năstirile oltene. Dorinţele boerilor vedem ajioi că se aseamănă aproape întru toate cu proectul de administraţie înaintat de Graful Steinville, comandantul general al trupelor de ocupaţiune. Steinville cere 4/2 [413] doar, ca deosebire, înlăturarea lui Gheorghe Cantacuzino, şi să se acorde acestuia, drept recompensă, o pensie viageră. Prin actul de faţă Prinţul Eugen de Savoia, înainte de a discuta cererile boerilor olteni şi propunerile Grafului Steinville, . ţine să atragă atenţia Imparatului că provincia a fost ocupată "jure armorum et pacto publico cum Porta ottornanica stabilito", nu prin o supunere de bună voe a întregei populatiuni, şi de aceia "Forma Regiminis" trebue să fie după bunul plac al Irn­ păratului, care trebue să aibă în vedere la alcătuirea acesteia "tam ex politica quam ceconomica ratione". Chestiunile generale aveau să fie lăsate .ad tempus qvietae possessiones dicte prin­ cipatus" . Indrăsneşte in cele din urmă şi Prinţul Eugen de Savoia­ ca din partea .Hoîkrigsrath-ului -, după ce a studiat rapoartele lui Nicolaus de Porta, chemat să raporteze şi verbal, să facă un proect de organizaţie şi administraţie. Proectullui Eugen de Savoia cuprinde 24 puncte şi se ocupă, până în cele mai mici amănunţimi, de toate chestiunile ce tre­ buiau introduse în administrarea nouei provincii. Aşa, întăiu discută şi arată mijloacele prin care ar putea fi readusa populaţia refugiată din pricina războiului. Cere numirea unui Consiliu compus din 5 boeri mari, dintre cari unul să fie preşedinte, purtând titlul de Ban, şi îi limitează în acelaş timp puterile acestuia. Pentru menţinerea sub ascultare a populaţiei propune înfiinţarea unui Comandament general. Cere să tie numiţi judecători în fiecare district şi să se în­ ceapă o codificare a legilor. Expune avantagiile libertăţei şi or­ ganizărei comerţului, cerând privilegii pentru neguţătorii bulgari de religiune catolică. Discută privilegiile boerilor, cerând ocro­ tirea ţiganilor şi scoaterea lor de sub autoritatea despotică .a boerilor şi trecerea sub scutul legilor. In deaproape se ocupă cu mănăstirile închinate şi cu cele domneşti. Pentru cele dintâi cere ca în viitor să fie conduse 'de stareţi naţionali, aleşi de către soborul rnănăstirei şi confirmaţi de Patriarchii, cărora le este închinată mănăstirea. Din venitul aces­ tor mănăstiri în viitor se va da o sumă bine stabilită anual Pa­ triarchilor, iar nu tot venitul ca până acum. (Un început de se­ cularizare deci ?). Mănăstirile domneşti vor aparţine Irnpăratului şi vor fi administrate de stare ţi naţionali, aleşi de soborul mă­ năstirei. Strângerea dărilor anuale avea să fie făcută de slujbaşi numiţi dintre boerii de rangul al doilea. In privinţa vămilor, aveau să se păstreze taxele de mai înainte. "In cele din urmă propune întărirea Craiovei, unde avea să. fie reşedinţa Banului şi a Administraţiei centrale. Pentru întărirea Craiovei discută planul Grafului de Stein­ viile, ajungăndu-se la ideia scutirei de "dări pe termen de un an" precum şi impunerea ca 20 de case să dea un om pentru lucră­ rile de întărire. 413 ,1t ." " ,ţ, "' ", -, r Ji!;.;ilt '" � � [414] Acestea erau cele cerute de boerii olteni, precum şi pro­ punerile Grafului de Steinville şi Prinţului Eugen de Savoia pri­ vitor la stăpânirea austriacă în Oltenia. Notele de fată, precum şi documentele ce publicăm în nemţeste la pag. 432, vor adăoga la cele ce se cunosc până acum, pentru cornplectarea studiului istoric al acestei ocupaţiuni. Mihail Popescu Prof. secund. şi Aihivar în Direct ia g;eneraJ<1 a Arhivelor Statului •• ilIISBIII8um •• Din trecutul Craiovei Mahalaua Si. Ioan Distinsul nostru amic, Dvl George Mil-Dernetrescu, in cercetă­ rile sale asupra trecutului Craiovei, şi anume în "Vechi denumiri de mahalale şi suburbii" (Arhivele Olteniei No. 24 din 1926) ci­ teazăşi "mahalaua sârbilor", mahala ce apare "deşi foarte rar", in unele acte şi tnsemnări de prin sec. XVIII". , Dvsa bănueşte că această mahala "trebue să fie acea parte a oraşului situată in dosul bisericei Sf. Ioan (Hera) şi inspre actuala Str. Chiriac, pe unde locuiau oechii nequţători chiprooi­ ceni oeniţi in Oltenia, şi În deosebi În Craioua, la Începutul aces­ tui secol, dintre cari o bună parte ereau cunoscuţi sub această numire, sau aceea de companişti". Cred că D-I Mil-Demetrescu se înşală. In mahalaua cuprinsă între străzile: Aurelian 1), Principele Carol, Mircea-Vodă, Chiriac şi D. A. Sturza nu au locuit nici­ odată acei fruntaşi ai negoţului craiovean, despre cari Domnul Profesor Nicolae Iorga, în studiul său "Oraşele Oltene şi mai ales Craiooa pe pragul oremurilor nouă", cât şi în prelata dela "Stu­ dii şi. documente Voi. VIII", ne spune că: "poartă nume sâr­ beşti, dar nu sunt Sârbi de curând trecuti in ţară, ci companişti pe deplin romanizati din uremea Austriacilor", nurnindu-i : " Yelie Paolooici, Hagi Mladen Stoianooici, Ion Minooici, Nisior Paolo­ ulei, Saua loanooici, Nicolae Radooici", Dintre aceştia singur Pitarul Velea Pavlovici (1786-1870), bunicul mamei mele, a locuit pe aci mai mult (dela 1849-1866, în casele ce avea pe locul' unde se ridică azi imobilul Dvlui Alex. Carianopol, deci în apropierea centrului mai sus numit. Toţi ceilalţi se respăndiseră însă în celelalte cartiere ale Craiovei, aşa că, în toată mahalaua aceasta nu găsesc, dealungul secolului trecut, decât două familii cu nume sărbeşti : Cristea Chirovici 2) şi Dimovici pe str. Aurelian. \ . \ 1) Actuala, căci înainte str. Chiriac de azi se numea str. Aurelian. 2) Descendenţi : Cristea Iose!u, Mihalache Cristescu. I 4/4 [415] In majoritate însă, cartierul acesta a .îest locuit numai de Iarnillr-aromăne, originare din Vlaho-Clisura 3), şi mai teateInru- dite între ele. , ! . . Nu cunosc documentele despre care vorbeşte DvlMil-Deme­ trescu şi nici motivele care îl indreptăţesc Să bănuească în acest cartier existenţa acelei mahalale . . Pornelnicul Bisericei Sl, Ioan Hera din 1804, păstrat admi­ rabil, ne spune lămurit că această biserică este: "În mahalaua Popei lui Anghel, ce i se zice şi Chiţărănoaia", denumire ce aflăm şi în statistica oraşului Craiova, din 1838 "): .Bis, Sţ. Ion Boteză­ torul, mahalaua Chiţăra Nouă, 90 familii". 'Statistica aceasta este ultimul act cunoscut în care Mahalaua SI. Ion Hera apare sub acest nume. Aceste două date scrise ne. dovedesc precis că, între 1800 şi 1838, numele oficial' al acestui cartier erea "mahalaua Chiţă- rănoaia", ci nu "mahalaua sârbilor". .... . Să fi fost această denumire contimporană lui Zamîir Kirea, nepotul jupănului Kiriac, Popei Anghel Protopopu şi lui Chiţăran, adică anterioară lui J 800? Ipoteza nu este esclusă, întru cât se 'vorbeşte de "acte şi însemnări ale secolului al XVIII"; totuşi ea este discutabilă şi ar fi de dorit publicarea acelor acte. Ştiu însă că la sosirea Clisurenilor în Craiova,-sosire ce în cercetările mele asupra "Cartierului Clisurean" (ce voi publica într'un număr viitor),� o stabilesc între 1825 şi 1835, � "maha­ laua sârbilor" nu exista în cunoştinţele localnicilor. In afară de numirea "mahalaua Popa Anghel"�şi' aceasta mai mult Jiscală=--, nu am întâlnit niciodată; atât în convorbirile avute cu ascendenţii mei, cât şi în amintirile lor, ceva despre "mahalaua sârbilor ". De asemenea niciunul din urmaşii familiilor locuitoare pe vremuri în această parte a oraşului nu au auzit de ea. D-I Prof. Univ. N. Coculescu, căruia de asemenea m'am adresat, îmi răspunde astfel: "niciodată n'am auzit nici dela pă­ rinţii mei, nici dela bunici, ca mahalaua Sf. Ioan Hera să fi fost vre-odată numită mahalaua sârbilor": Este posibil ca denumirea aceasta să fi existat pe undeva prin apropiere. Nu pot însă crede ca ea să se fi Întins şi asupra centrului acesta pur c1isurean, grupat În jurul bisericei SI. .Ioan, pentrucă nimeni nu a auzit de ea. Din vechile acte de botez ce am cercetat, dintre anii 1835-184'5 (Sevastiţa Orman 5), . Vasile Kîncea, 1846 etc.), buletine cu caractere ciriIice, în alb, com­ pletate de mâna preotului ce semnează "Constantin:', reiese lă­ murit numele de "mahalaua SI. Ioan". 3) Marea comună Vlaho-Clisura, cu populaţie curat românească. Th. Capidan. Dacoromania IV, pag, 231. 4) Publicată de D-l T. G. Bulat în "Arhivele Olteniei" No. 16, p. 536. 5) Sevastita Amza Protopopescu, 1844. 415 [416] Totul deci, şi mai ales dovezile acestea scrise, ImI întăresc părerea 'că denumirea de mahalaua "Sfântului Ioan", singura cunoscută şi întrebuinţată de bătrâni, a fost aceea ce a înlocuit treptat,' de pe la 1835 în sus, vechea numire a "Chiţărei Noi", ce s'a perdut; iar numele de "mahalaua sărbilor" nu s'a dat acestui cartier niciodată dela venirea Aromanilor în acest oraş. Gigi Orman . •••••••••••• 'Românii din Banat 1) Imbrăcăminiea comună Băriăţenilor, cu toate deosebirile după sat şi loc, e numai românească, adecă: cojoc ori şubă, cămaşă şi ismene; iarna pantaloni "sioareşi" şi opincile. Haina din afară e suba "căbăniţa", burca (ţundr ă ] din p ănur ă de lână albă, sau "vânătă", colorată şi Înflorită cu şinioare "bârnaş", care se poartă pe vremea ploioasă, sau când nu-i frig. E o mantauă largă şi lungă mai până la glesne, ce se închieptoară la grumaz cu o copcie, iar ca guler pe spate e prins un petec pătrat, "glugă", care la vreme rea se poate trage peste cap. La drum Bănăţeni: aruncă aripa dreaptă a şubei peste umăr, ca să nu-i împedice în mers şi să le fie mâna liberă. O astfel de şubă se poartă numai la lucrul câmpului, ori după vite, fiind şuba în timpul din urmă În­ locuită cu "căputu", o haină scurtă în forma paltonului orăşenesc, Însă din postav destul de fin ţesut şi lucrat în casă. Pentru iarnă e cojocul mare alb păcur ăresc, "păclia", ori cojocul cu "clini" la spate, galbin boit şi înflorit cu şinioare pentru oameni mai bătrâni, sau cojocelul .mrânecari" scurt, care de abea ajunge la ge­ nunchi, boit galbin şi tivit cu piele de box, pentru tineri şi oa­ meni mai de seamă. Peste cămaşă totdeauna se Îmbracă iarna un pieptar ,,tolari" din piele de miel, iar de primăvara până toamna îi un pieptar '1clintuşi-:chintuşi-laibru" din pănur ă de lână, ce se Închide la mijloc ca o vestă, alb ori vânăt (albastru), colorat şi Înflorit cu şinioare. Mijlocul e încins cu "brăciri" de obicei, iar mai rar cu o ,:curea. Cămaşa bărbătească ajunge la genunchi, dar nicicând mai scurtă ca la Ardeleni, şi s� vâr ă în pantaloni. Cămăşile sunr după forma nemţească, ClI guler ridicat pe lângă gTumazi, ori îndoit În jos; pieptul infrumuseţat cu diferite chindisituri, "înpistrit", iar mânecile se încheie cu nasturi în manjete, "pumnaşi". Că­ măşi cu mâneci largi, fără pumnaşi şi fără guler, abia dacă mai p�a:�ă păsto�ii ()�i vr�-un om, n\ai J vechiu ... Ismene�e. sU!�t ,1a���: dil� panza de canepa on bumbac, \ 1 antalonu, numiţi "SlOclreşl , St, poartă numai iarna; ei sunt maiţargi de cât strâmţi, tăcuţi numai din pănură de lână lac, ori m,ai fin ţesu ţi şi colora ţi sau "vâneţ'i". 1) Continuare şi sfârşit la articolul din numărul anterior, pag. 281--'-"289. 416 [417] Bărbaţii poartă pe cap vara pălării Şl lama căciule ,;clăbiăţ�l"_ Păl ăriile sunt cu marginile mai înguste, din păr ori de pâsl ă. Pă­ Iăriile de fabrică, cumpărate dela târg, sunt foarte mult purtate de. Românii bănăţeni. Căciulile "clăbieţe1e" sunt numai de piele de miel albe ori negre şi "ţuguiate" şi se poartă răsfrânte cu vârful înainte, ori la o parte. Peste vară mulţi poartă şi p ăiării . de paie. Părul capului e tuns scurt. Plete lungi ori păr retezat pe frunte, ca mai demult, nu se obicinueşte decârid cu cătănia. Deşi încălţămintea comună e opinca, totuşi foarte mult s'au răspândit bocanci! şi ghetele orăşenesti, mai cu seamă din război.' Încoace. In opinci se poartă obiele ele pănură colorate, uri un fel de ciorapi numiţi ",iioare�i", făcuţi tot elin p ănur ă, ca obielclc ; iar în ghete şi bocanci sunt ciorapi cumpăraţi, ori din ltll1ă im­ pletiţi. Opincile se leagă "Încalţă" În .mojiţă.", cu curele, cu care mai demult se înfăşura pulpa piciorului mai până sus. La femei cămaşa se compune elin ,,�iupag"', un fel de pieptar de jumătate deschis la piept, făcut dup ă forma jupoanelor nemţeşti. Acestea se leagă "inşinjie" peste mijloc cu brâue sau "brăşiri" Înguste ori mai late şi de diferite colori. Mai demult femeile se 417 [418] purtau "Înşinsă" cu brăciri În colori naţionale, dar au fost oprite de stăpânirea streină. Cămaşa ele" toate zilele e numai din pânz.. de cânepă ori de bumbac. Peste poale se încinge di nai ntc cătri nţa din lână ţesută sau Înflorită cu mătase, ori "sucna" de pânză co­ loratădela dugheană , iar dinapoi tot cătrinţă ori opreg "cbiţele cu şiucuri". In părţile Alrnăjului, din fosta graniţă militară, se poartă obicinuit "opreg dinainte şi opreg dindărăt". Femeile. mai bătrâne poartă numai cătrinţe simplu colorate "prii bătrâneaţ ă". Invălitura·"î.nvălitu-legatu" capului la femei diferă după vârstă şi loc. Peste săptămână dearândui "îmbrodează" capul cu o n ă­ -tramă "cârpă" de dughian, mai simplă ori mai fină, după etate şi stare. In Dumineci şi sărbători fetele umblă cu "capu gol", însă isi împodobesc pieptenătura ca orăşenele. Femeii e "neves­ tele" tinere îşi invălesc capul cu năfrămi scumpe, iar cele mai bărrânc poarră numai nătr ămi de. rând, ici-colea "conşiu" şi "fa­ chiu", ambele semn de cinste şi "bătrâneţe. N ăfrarna românească originală de pânză âI1Jă se poartă numai vara la lucrul câmpului. Astăzi, în unele părţi, portul naţional s'a schimbat în a�a măsură, că sate întregi nu mai dau înainte, ba chiar se săr ăcesc cu moda. Aşa în Dumineci şi sărbători vezi ţăranii cu pălării fine de pluş, haine ele postav dela oraş, cu g-hete de lac şi jambiere englezeşti, etc. ; iar femeile înţoţonate cu "bluze, laibcre", năfrărni. şorţuri �i poale de mătasă, după moda nemţească, Totuşi în anii din urmă, de după Unire, pretutindeni se observă 'o tendinţă mai pronunţată pentru portul naţional: "şube vână te" înlocuind "că­ putul" de postav, cămăşile înflorate cu diferite chiudisituri colorate înlocuind poalele 'de mătase, iar pânza de cânepă şi p ănură ele lână se ţese din nou în casa Bănăţeanului. Ocup aiumea, Românii 'bănăţeni sunt plugari "paori, paor!'. p ă oriţă" (dela nemţescul Bauer ), adică ţărani, numindu-se singuri astfel chiar şi aceia cari locuesc la oraşe (Lugoj, Caransebcs, Oraviţa, etc); foarte puţini sunt între dânsli cari n'au pământ şi casă. Inainte de .J 8 48 Bănăţenii, deşi aveau proprietate individuală. erau iobagi, afară de grăniceri, cari erau organizaţi milităreşte. Cu revoluţia din 1848 iobăgia s'a .d esfinţat, iobagii şi-au câştigat deplina libertate. La început Românii bănăţeni avură de luptat cu multe greut.ăţi; .cci dela codru, unde agricultura l1Ll-i atât de ren­ tabilă, cei dela câmpie (pusPi) în luptă economidt cu N emrii, au pierdut mult. Totuşi au rezistat, şi cu încetul, luând pildă dela Nemţi în lucrarea mai raţională a pământului, la creşterea vitelor, cultivarea pomilor şi a vi ţei, etc., azi sun t bine situa ţi. Meseriasi şi comercianti români în întelesul cel adev:J.rat al cuvântului, i)ână azi nu am' prea avut. A.111 �vut numai pluga.ri-me­ seriaşi şi plugari-comercianţi. 1\)t ce avem azi la sate sunt ca­ jocarii, ici colea b.'irdaşi, câte Ull, rotar, faur, etc. Aceştia însă î:ji c'icl'cit:1 .meseria aproape numai ia-rna, căci peste vară sunt ocupa ţi la lucrul cttmpului. Numai pe lâl1g·�i oraşe mai aflăm o ciasă de meseriaşi, şi aceea de tot sl:1bită în urma concurenţei ce i-o fac meşteşugai'ii streini.Adevărat este I că ţăranul iobag, care făcea 418 [419] .• T robota, era cu dcsăvârşire atârriător de "Domnul de pământ=-Spă­ hie", şi nu putea să fie nici meseriaş nici comerciant. Cu acestea: se ocupau numai oameni liberi, ori privilegia ţi, ca Sirbii şi Greci j sau Macedo- Românii, anume aduşi după eliberarea Banatului de . sub Turci. Aceşti coloni privilegia ţi au fost cu timpul nimiciţi de Ovrei. Le-au rămas însă numele, căci în Banat comerciantul e numit "Grec". Sub domnia ungurească. comerciul era făcut numai de streini, mai ales de ovreii maghiarizati, cari, favorizaţi de stăpânire prin acordarea: diferitelor licen ţe, au acaparat tot cornerciul. Să sperăm Însă. că aceste vremuri grele, prin care am trecut şi ne aflăm încă azi, se vor îndrepta spre bine, pentru desvol tarea. cornerciului şi a industriei naţionale. Bănăţcnii, urmând pilda Ardelenilor dela Sibiu cu "Albina", înfiinţează În Timişoara la ,885 prima bancă românească "Ti­ misana", cu un capital societar de peste 20 milioane lei. Religia: Creştinismul la Românii bănăţeni, ca cei. dintăi co­ lonişti ai lui Traian, derivă de pe vremea Romanilor. Chiar se ştie despre existenţa unei vechi eparhii în părţile acestea, căci la sinodul ecumenic dela Nieeia (325) a luat parte şi un episcop din Dacia Traiană. La Început biserica română din Banat atârna de mitropolitul Sirrniului şi de patriarhul Romei. Mai târziu intreaga biseri că ro­ mână din Dacia trece sub patriarhia din Constantinopol. Trecînd peste istoria bisericei gr. ort. din Banat, dela Înfiinţarea statului ungar până la venirea Sârbilor aici, când episcopiile rom .nc se contopiră în ierarchia privilegiată a Sârbilor, biserica ortodoxa română peste tot locul şi timpul a fost persccutar ă. In rr-stirnpu] acesta aproape întreaga nobilime română se lapădă de lege şi naţiune, trecând la catolicism: se maghiarizează. Poporul românesc Însă a rămas în legea sa strămoşească greco·orientală. La organizarea ierarchiei sârbeşti Românii din Banat au trei episcopi: în Timişoara, unde era şi biserica şi şcoala românească, Lipova şi Caransebeş, care a fost apoi strămutată la Vârşoţ. A­ ceasta durează pân ă la anul r 865, când despărţindu-se biseri­ ceşte Românii de Sârbi, cu restaurarea Metropoliei gr. ort. se reinfimţează şi istorica diecesă a Caranscbcşului, care cuprinde pe toţi Românii gr. ort. din Banat, afară de patru protopopiatc de lângă Mures aparţiriătoare diecesei Arad. Unirea cu biserica papistaşe a pătruns mai greu în Banat ca în Ardeal nainte ele J 848. Unirea în Banat s'a făcut mai mult elin cauza lăcomiei moştenite dela Sârbi a unor preoţi grv-oricn­ tali, cari sub numele de "Stolă" esploatau popowl, pe câ.nd preo\ii gr. cat.-uniţi îneleplineau "gratis" toate funcţiunile rituale. De aceea unirea s'a ;;.i l:î.ţit mai întâiu În părţile sărace de căt"e Ardc;:�I, şi numai mai tâ.rziu, dup:'.î. înfiinţarea episcopif-:i unite elin Lugoj, s'a estins şi în alte părţi ale Banatului. La început se mai făcea şi În popor deosebirea Între "unit şi neunit"; astăzi Însă aceea nu mai există, cli.lpă-ce poporul a a] Lins să vadtl C{l credinţa, slujba şi dirţile biseri��qti sunt la fel. Det> 4/9 [420] · sebirea confesională, a rămas azi in Banat măr de ceartă. dar il umai între acea preoţime care face propagandă de politicianism, ori pe seama vre-unui individ, ce urmăreşte pe asemenea cale vrun ehi p de căp ătui a.l.i. Băn ăţcnii sunt oameni. bisericosi de regulă; cei destoinici "dntă în strană, spun Apostolul", Însă la drept vorbind nu sunt destul de religioşi; dovadă concubinagiile cele multe, sau aşa numite "că­ sătorii de probă", ce întrec cu mult în număr căsătoriile legale; iar tăria credinţei de demult nu o mai au azi, deoarece în timpul din urmă mulţi, foarte mulţi, s'au făcut adventişti, baptişti, poe căi ţi, etc. Şcoala. Urme de invătăru ră românească În Banat nu aflăm de­ cât sub administraţia militară, dup ă alungarea Turcilor, când se aminteşte de scoale româneşti pe lângă. mănăstirile Morava, Partoş ;;i Scrcdistea-Mică lângă Vârşeţ ; iar după provincializare, împă­ răteasa .Maria Tereza ordonă ca În fiecare comună să se pună În­ văţător, lăsându-se tot odată lemne gratis din pădurile statului pe 'seama acestora, Asemenea s'a reglementat controlul şcoalelor printrun director şcolar. Tot pe timpul acesta se înfiinţează U!1 curs de 6 luni de teologie şi pedagogie la Vârşeţ, cu profesori români, şcoală care mai târziu s'a mutat la Arad, până la 1843. când se decretează introducerea Iimbei unguresti în întreg învă­ ţărnântul. Deja după revoluţia din 1848 s'a pornit o mişcare culturală mai generală, după ce li s'a dat şi Românilor drept să-şi folo­ sească limba lor în biserică, şcoală şi la judecătorii, Românii bănăţeni au obţinut însă rezultate mai însemnate numai după des­ părţirea de către Sârbi şi înfiinţarea diecesei de Caransebeş, cam de pe la anul [87° .încoace. Pâ.nă la desfiinţarea fostei monarhii Austro- Ungaria, şcoala românească în Banat, ca şi În întreaga Ungarie, s'a susţinut numai cu jertfe mari şi a fost în lupte grele cu g'uvernul unguresc. Desvoltarea istoricii-culturală. Numirea de Banat al Severi­ riului" o aflăm dată acestei părţi de pământ încă de pe timpul regilor arpadiani, La venirea Ungurilor, Banatul de azi era ducatul lui Glad, care şi după ocuparea ţării de către Unguri, deşi vasal acestora, rămâne domn al ducatului, el şi următorii săi, până în vremea Iui Sfântu Ştefan, primul rege unguresc. când domnea Ach­ turn sau Ohtum, cu . a căruia moarte Încetează du catul. Banatu I ajunge sub administrarea unui ... Comite sau Ban, care stă direct sub potestatea regelui unguresc. 'fot pe atuncca erau aci mai multe cnczeatc sau districte valahe, privilegiate, direct supuse regilor ungurcşti, având cetăţi sau castele Întărite, ca Luguj, Caranscbes, Mehadia, Comjiath, Berzava, Carc\ş, Somlio şi Iladia. Pe timpul stăpânirei turceşti, de r 64 ani, Banatul a fost Îm­ părţit în sandjacuri, după aclminis�raţia turcească, In epoca aceasta mulţi Români pcriră, mulţi se retraseră la munţi ori ernigrară, astfel că Banatul rămase despopulat. După alungarea Turcilor, o al,U calamitate a dat peste Bă- 420 [421] năţeni. Irnp ăr ă ţia CI adus o mulţime de colo ni Nemţi, Boemi, Şpa­ nioli, etc., cari au ocupat moşiile mănoase dela şes, ori că s'au aşezat prin oraşele Timişoara, Vârseţ, Biserica Albă, Cudritz, etc. Abia sub împăratul Iosif al 1 I. după ce li s 'a dat şi Românilor d-rept de trecere dintr'un loc în altul, s'au aşezat şi aceştia la şes (la pustă ) unde sunt azi cele mai mari şi mai bogate sate româneşti. Tot în acest timp se poate pune şi col onizarea Românilor-Ol­ teni (Bufanii) şi aşezaţi În locurile montane Oraviţa-Montauă , Sasca-Montauă , Ciclova, Moldova, Boşca, Reşiţa-Montariă şi Dog­ necea, apoi cei dela Sân-Miclăuş, Banat-Cornloş, Torac, etc. Colonizarea Sârbilor în Banat s'a făcut în două rânduri. Cei dela Cuvin- Vârşet au venit sub Matei Corvinul , iar cei de lâng'ă Tisa-Mureş (Torontal), cu. patriarchul Arsenic Csernovics, au ve­ nit sub Leopold 1. Se mai aminteşte despre o colonizare a Sâr­ bil.or .în Banat la anul 1733, iar la I 740 vin colonişti Bulgari la Denta şi jur, Vinga, Beşenova, etc., şi cele şeapte sate crasove­ neşti din Valea Caraşului. Scăpaţi de sub jugul turcesc, Românii bănăţeni În timp de 200 ani Încetul cu Încetul urmează calea progresului. La În­ ceput administraţia avea caracter militar. Pentru apărarea provinciei de către Turci s'au înfiinţat cele două regimente de graniţii, unul românesc şi altul sârbesc, Sub administraţia civilă, Banatul incor­ p orat la Ungaria. e împărţit în cele trei cornitate sau judeţe: Caras, Timis, Torontal, cu Comiţi supremi în frunte. Se dispune ca la conferi rea oficiilor publice să fie preferiţi catolicii. Se fac noui coloniz ări, apele se regulează, mocirlele se seaca şi se ridică. agri­ cultura, pomăritul, viticultura şi comerciul. Pentru înaintarea in­ dustriei se fac în Timişoara diferite fabrici. Apoi s'a pus mare poud pe ridicarea culturală a poporului. Astfel s'a dispus ca în fiecare sat de 60 familii să se zidească şcoală şi să. se pună invă ţător : În oraşe s'au ridicat scoale germane; iar pe seama Românilor s'au deschis cursuri de teologie şi pedagogie pe speselc statului. Provincia s'a măsurat şi împărţit În districte, hotare şi comune, făcându-se complexul fiecăreia. Aşa s'a regulat şi proprietatea in­ dividuală. Pentru fiecare sat s 'a dat un loc de păşune şi pădure. comună; iar pentru fiecare casă s'a dat 1, 1/2, 1/4, Jp/ sesiune = 24, J 2, 8, 6 jugăre pământ ar ător, 3 jugărc livadă sau fânaţ. Zilerii (Ţileri ) au primit numai locuri de casâ şi dreptul la păşunea şi pădurea comună. Românilor li s'a asigurat biserica şi şcoala cu sesiuni parohiale. Peste tot Românilor bănăţeni li s'a îmbun ătăţit soarta, dându-Ii-se libertatea de a se muta din un loc în altu şi de a avea moşia proprie. Mai târziu, în răsboiul cel lung cu Napoleon în care mulţi Români au sângerat, Curtea din Viena în urma împrejurărilor neno­ rocite s'a văzut silită a asculta dorinţele nobilimei ungare. Limba maghiară se introduce în scoală, administraţie şi la judecătorii. Au­ torităţile bisericeşti sunt silite sa poarte matriculele şi să corcs­ pondeze cu cele civile numai În ungureşte. Urmeaza anii viforoşi 421 [422] ai revoluţiei. Rcmânii bănăţeni, asupri ţi bisericesre şi poliriccste se mişcă. Tin la Lugoj sub presidiul lui E. Murgu. bănăţean şi el, marea adunare naţională, În care botărâse desp ăr ţirea bisericească. de Sârbi, şi aleg doi episcopi români pentru diecesa Tirnisorii şi a Vârşeţului. Guvernul revoluţionar unguresc a ajutat pe bănăţeni în nizuinţcle lor de despărţire, căci au întărit aceste episcopii, dar au funcţionat numai scurt timp. După revoluţie urmează absolutismul, un timp mai prielnic pen tru Români. Iobăgia fiind acum ştearsă, toţi oamenii sunt egali înaintea stăpânirilor şi a legei. Pentru regularea proprietăţilor sa introdus Cartea funrluară (Grundbucb), iar Ipentru preţuirea lor s'au făFut "Foile cadastrale". Banatul, numit acuma "Voivodina sâr­ bească". e guvernat printr'un guvernor militar cu sediul în Timi­ şoara. Afacerile administrative şi cele judecătoreşti, deliberate În districtele provinciale, erau direct supuse ministerelor respective elin Viena. In timpul acesta Românii bănăţeni inaintaseră o rugare 1:\ Impăratul, în care cer totuşi îmbunătăţirea sorţii lor şi despărţirea de voivodatul sârbesc ; la care li se răspunde cu înfiinţarea epis­ copiei greco-unite din Lugoj. Mai departe s'a regulat instrucţiunea în ,şcoalele poporale, Iuâridu-sc aspre dispoziţiuni pentru promo­ varea invăţ ărnântului, spre care scop s'au instituit "consilieri" şcolari guvernali.· După zece ani de guvernământ absolutistic, Banatul se rClI1- corpor ează la Ungaria şi se restabilesc mai toate instituţiunile cons­ tituţionale ; iar după catastrofa dela Kăniggriitz se formează Dua­ Iismul. Dela pactul clualistic până la prăbuşirea monarchiei Austro­ ungare soarta politică-culturală a Românilor bănăţeni e la fel cu a Ardelenilor. Comunele sunt grupate în cercuri electorale, astfel ca pretutindeni alegătorii români să fie slăbiţi prin minorirăţi ncro mâne. Pe toate terenele şi în tot modul s'a lucrat ca Românii să fie cât mai mult împiedicaţi în dcsvoltarea lor culturală-economică. Ei Însă au rezistat până în ceasul desrobirei lor definiti ve, p ăs­ trându-şi limba şi datiriele moştenite dela străbuni. "Lupta .u statul ostil a păstrat într'o tabără integrală toate fortele, el da: naştere unei vieţi patriarhale, sănătoasă În infăţi şările ei rusticc, cu note de austeritate şi cu-o alvie sufletească mai adâncă" (Oct. Goga, ,,Tara Noastră"). Romulus S. Molin . •••••••••••• \ \ \ 422 [423] q ••••••••••••••• auDa ••••••• m�a •••••••••• i •• G •••••••••••••••••••••••••••• .. .. li 'J. i PIG1JRI ISTORIce Oh TeH€ i II .. .. .. ••••••••••• aa.a •••••••••••••••••••••••••••• n •••••••••••••••••••••••••••• Staicu Bengescu . In perioada istorică dela 1700 Încoace, care s'a incheat cu ultima revoluţiune a partidului naţional de peste Olt, din 1716, în contra ele­ mentului străin, Staicu Bengescu a ocupat un loc de frunte. El şi-a început cariera politică sub Brâncoveanu-Voevod şi ajunge la apo­ geu după anul 1700. Inrudit cu mai toate familiile mari şi naţionaliste din Oltenia, fatal a fost ca şi dânsul să facă parte din acest partid naţional. Când a isbucnit răscoala de peste Olt, care a adus detronarea primului Domn fana­ riot din 1716, îl găsim pe Staicu Ben­ gescu ca mare Sărdar, alături de Barbu Brăi1oiu, Petre Obedeanu, IJie Oteteli­ şeanu, Radu Golescu şi Grigorie Bă­ leanu. El vine la Bucureşti cu toţi ace­ ştia şi detronează pe Domn. El este în corespondenţă cu Prinţul Eugeniu de Savoia, care în răsboiul din­ tre Turci şi Nemţi comanda armatele aliate la Petervardein şi Timi­ şoara, şi unde Staicu Bengescu-fiind-că atunci Oltenia erea alături de Austria - i-a adus servicii mari in acel lagăr. . Stai cu Bengescu erea fruntaş al boerirnei craiovene, şi neamul lui se înrudeşte cu multe şi mari familii din Ungaria. Pentrucă politica partidului naţional a reuşit În acele vremuri, căci a putut îndepărta pe Greci dela domniile părnântene, şi pentrucă urmărea mai bine protecţiunea sfântului imperiu decât suzeranitatea turcească, Staicu Bengescu a primit onoruri şi slujbe mari dela Austriaci, Orga­ nizându-se adminlstraţiunea oltenească 'In ]718, În urma tractatului de la Passarovitz, cu un Ban, ajutat de patru Consilieri imperiali, Staicu Bengescu e ales şi el printre aceştia din urmă. In această calitate, pe la 1730, ridică la moşia sa de baştină din Gorj nişte case mari, cu porţile împodobite cu ornamentaţiuni, cu baso­ reliefuri reprezentând lei şi leoparzi şi purtând pe frontispiciu inscripţia: "Această poartă iaste rădeacată de dumnealui veachi şi marelui neam Staicu Bengescu, Iolie din leat 1730". Pe ruinele vechei biserici din 1604, ridicată de strămoşii săi, el construeşte în 1729 o nouă biserică cu turn de piatră,in stil bizantin, cu că priori de zid, purtând inscripţia că e ridicată din temelie de "Jupan Staicu Bengescu, consilier impă­ rătesc, în zilele împăratului Romanilor Carol al VI-lea". [424] Satul istoric Bengeştii, din jud. Gorj, se află la vre-o 30 kilometri de T.-Jiu, pe lunea Gilortului, aşezat Într'o poziţiune din cele mai pito­ reşti şi strategice. In 1716 Stai cu Bengescu, cu Barbu Brăiloiu şi Petre Obedeanu, cari comandau miliţiile oltene, chiar în acest sat Bengeşti au bătut pe Arnăuţii şi Grecii Voevodului muntean, răsvrătindu-se în con­ tra acestuia 1). Strămoşul acestui neam mare de olteni este un boer BenRG, care a trăit prin 1400, având case vechi pe malurile GilortuJui, căci în 1480 găsim deja pe Stanciul Benga, cumnatul lui Basarab Vodă cel Tânăr, ce ţinea În căsătorie pe Domniţa Anna 2). Aci a trăit şi Benga cel care în 1522 a căzut în luptă cu Mehemet-Beg, în vremea lui Radu dela Afu­ maţi 3), precum şi fiul acestuia, Barbu, Înrudit cuDobromir banul Craiovei, în 1577, apoi Mihai Bengescu, ce a fost Spătar mare sub Mihai-Viteazu în 1594-1600, cum şi Hamza Bengescu velichi Ban. Bengeştii se înrudeau prin veacul al XVII-lea şi cu Diicu Buicescu, cel ce a comandat la Finta o armată ca mare Spătar, când s'au luptat Constantirr'Şerban Basarab cu Gheorghe Stefan al Moldovei, şi când Diicu credea că va deveni domn. Bengeştii au avut reşedinţa în Gorj şi la BăI ceşti, dar această mo­ şie a trecut ca zestre Despei, fiica Căpitanului Barbu Bengescu; care se mărită în 1724 cu Ilie Ştirbei, şi aşa intră în neamul Ştirbeilor. Astăzi încă se văd În Bengeştii din Gorj suvenirurile istorice ale acestei mari familii olteneşti: biserica e declarată. monument istoric, pre­ cum şi casele, care deşi nu au fost reparate de fostul proprietar Pocio­ vălişteanu, însă mai reamintesc grandoarea de altădată. Cu Staicu Bengescuse încheie aproape seria personagiilor de im­ portanţă istorică în luptele acelea politice din ţară, din perioada 1700- 1720, când partidul naţional trebuia să înfrunte persecuţiile partidei bi­ zantine, reprezentată de autoritatea turcească; acest partid, care se sbu­ ciumă atunci în 1716, ca şi Tudor Vladimirescu la 1821, cu, un veac deci mai târziu, ca să deştepte conştiinţa naţională şi să încerce o viaţă de libertate şi nationalism. EI a reuşit în parte, căci prin răsvrătirile ce le-a făcut a dat semnalul, a croit o nouă politică În Orient, care avea ca ţintă domnia pămănteană în locul celei fanariote, alipirea ţărilor du­ nărene de Transilvania, prin unirea cu Sfântul Imperiu, În locul suvera­ nităţei turceşti. Dacă triumful nu a fost până la capăt, e că autoritatea şi jugul dela Stambul a fost mal tare, însă a reuşit ca în 1716-1717 să inscăuneze pentru un secol pe emisarii săi. Serviciul adus ţării de acest partid naţional a fost mare, căci el a croit calea dela 1821 şi a ţinut aprinsă facla latlnităţei noastre aci în Orient, căci din sâmburele acestui partid a răsărit încet-încet arborele românismului nostru, pentru care Staicu Bengescu a fost un mare luptător. c. V. Obedeanu . ••• 111 •••••••• \ \ 1) In amintirea acestei lupte, sătel1�i elin Bengeşti, prin iniţiativa fra tilo r Grigorescu, fruntaşi proprietari din acel sat, au ridicat un monument în memoria acestor trei luptători olteni, puindu-le nun\ele pe soclu. Inaugurarea s'a făcu t în vara anului 1927. . 2) Hrisov din 1479, Nov. 17, (Vezi ÎIl Mă năs]. Tismana, p. 169). 3) Vezi Studii şi cioc, Iorga, v. IIL jJ, ',XLVII. '424 [425] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • 50 b T eHI A ISTORICA 5 • • • • • • ................. � . DOCUMENTE Intarire domnească de proprietate 1) Târgouişte, 20 Noemurie 1643. Mateiu Basarab Voevod, domnul Ţării-Româneşti, întăreşte stăpânirea lui Udrea postelnicul din Bibeşti, fiul lai Vlăduţă, peste partea lui de moşie la Bircii, Buneşti şi Măş­ căieşti şi vii pe dealul Negoeştilor, cu vecini şi ţigani. + Cu mila lui Dumnezeu 10. Mateiu Basarab Voevod şi domn a toată Tara Ungro- Vlahiei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugei domniei mele lui Udrea postelnicul, fiul lui .Vlăduţă din Bibeşti şi cu fiii săi, câţi Dumnezeu îi va da, ca să-i fie ocină în sat la Bircii din judeţul Gorjiul, însă din jumătatea de sat a patra parte, partea lui Vlad logofătul Rudeanul, câtă ocină şi vecini are el şi de moştenire şi de cumpărătoare. Insă o parte a fost a lui Vlad logofătul de moştenire, iar trei părţi i-au fost lui de cumpărătoare : o parte dela Bratul şi Staico păharnicul, o altă parte dela unchiul său Părvul logofăt, iar alta dela Dragomir Moica: din câmp, din pădure, din apă şi din vatra satulu şi cu 2) ...... 3) şi cu vecini şi cu tot venitul şi de peste tot hotarul. Si vecinii anume: Hăitău cu fiii lui anume Stan şi Vladul şi cu fiii lor şi Dară Vărzobul cu fiul său Lupul şi cu fiii lor, şi Lupul Vrabie cu fiii lui şi Bolovan cu fiii săi, şi Stan Semen cu fiii lui anume Negolea şi frfltii lui Mălin şi Cârstea şi cu alţi fraţi şi cu fiii lor, şi Tămăială cu fiii săi, şi Vlaicul cu fiii săi, şi Neagoe Negea cu fiii săi, şi Stan Baştea cu fiii săi, şi Stan Ohnea cu fiii săi, şi Oprea fratele lui Stan Sărnenul cu fiii săi. Pentrucă această mai sus zisă ocină şi cu ve­ cinii din Bircii a fost a lui Vlad logofătul Rudeanul şi de moştenire şi de curnpărătoare, precum s'a scris mai sus. Iar după aceea, când a fost acuma În zilele domniei mele, în cursul anilor 7146, după moartea lui Vlad logofătul Rudeanul, jupăniţa lui Despina şi cu fiii ei Radul postelnicul şi Vladul, ei, au vândut ocina dela Bircii şi cu vecinii scrişi mai sus slugii domniei mele lui Udrea postelnicul dela Blbeşti pentru 200 galbeni gata şi cu zapis dela mâna lor de vânzare. După aceea s'a ridicat şi Mitrea slujerul Rudeanul din Mihăeşti, şi au făc�t întoc­ mire şi schimb cu Udrea postelnicul din Bibeşti. Si a dat Mitrea slu­ jerul lui Udrea postelnicul partea lui de ocină dela Bircii, a şasea parte 1) Actul original slavonesc, pus la dispoziţie prin bunăvoinţa Sf. Sale Preot. Seb. Părvulescu, elin Cernădia-Gorj. Tradus şi transcris pentru revistă de către D-J Prof. slavist Stoica Nicolaescu, din Bucureşti. 2) Cuvintele subliniate sunt scrise pe un Joc ras, cu altă cerne.ilă. 3) Text neciteţ în original. 2 425 [426] şi cu vecinii şi cu tot venitul lor şi de peste tot hotarul. Şi vecini .anurne : Staneiu Şurlin şi cu fiii săi şi fratele său Sava şi cu iiii săi Ş unchiu său Buzea şi cu fiii lui şi Stan Ulăreţul, şi cu fiii lui Prăvul şi Dan şi cufiii lor, şi Zăvoian ul cu fiii săi; iar Ud rea postelnicul el a dat Mitrei slujerul ocină, cu mai sus zişii vecini dela Bircii, un ţigan anume Buza şi cu fiii lui Pătraşcu şi Radul. Şi a dat Udrea postelrncul lui Mitrea slujerul şi aspri gata 7000, toţi pentru această ocină dela Bircii şi cu zapis de vânzare dela mâna lui şi de schimb, în anul 7146. Şi iar a cumpărat Udrea postelnicul ocină la Bircii dela Durnitraşcu clucerul din Spineni şi dela jupăniţa lui Vilae, fiica lui Tudor Rudeanul, partea lor, iar a şasea parte, ocină de zestre, şi cu un vecin anume Dumitru, fiul lui Trusin şi cu fiii săi, pentru 6000 aspri gata şi .cu zapis dela mâna lor de vânzare de a lor bună voe şi cu ştirea tuturor boe­ rilor şi a megiaşilor din pr ejurul locului. Şi a tot ţinut Udrea postel­ nicul această ocină şi cu vecinii dela Bircii cu bună .pace. lai apoi, dacă au trecut 6 ani, şi vecinii mai sus zişi, însă, o seamă de oameni, ei, s'au ridicat cu pâră, 'zicând : cum că sunt mai voInici să se răscum­ pere de vecinle, decât să se vândă în altă parte. Şi au venit înaintea domniei mele În marele Divan fără de Udrea postelnicul, ca să-i dea banii lui Udrea postelnicul. Intru aceea domnia mea am căutat şi am judecat după dreptate şi după lege cu tot Divanul. Şi l-am scos domnia mea pe vecini cu rea ruşine din Divan, ca pe nişte oameni răi, să fie vecini lui Udrea postelnlcul, precum i-a fost cumpărat cu bani gată, şi precum i-a fost ţinut şi de mai nainte vreme până acuma, să-i fie lui de moştenire şi ohabnici fiilor lui în veci. Şi iar a cumpărat sluga domniei mele' Ud rea postelnicul ocină la Bircii partea lui Pătru din Sătcel, fiul lui Ciucur Spahlul şi partea fratelui său Radul, însă din jumătatea de sat, din partea megieşească a 6-a parte de peste tot hotarul, pentru 4000' aspri gată şi cu zapis de vânzare. Şi iar să-i fie lui Udrea pos­ te!nicul ocină la Buneşti dinspre satul Cărbuneşti din hotarul de jos, însă partea lui Buduran şi partea Bărdei, din câmp şi din' pădure şi de peste tot hotarul. Pentru că a cumpărat Udrea postelnicul această ocină .dela Buneşti dela Udrea, fiul lui Stanciul Cărpenişanul şi dela Stanciul, fiul lui Avram, şi dela Pătru, fiul lui Radul, însă partea lui Buduran pentru 3000 aspri, iar partea Bărdei IOOOaspri şi cu zapis de vânzare, care ocină a fost a acestor oameni de curnpărătoare. Şi 'iar a cumpărat Udrea .postelnicul o vie în Dealul Negoeştilor de sus şi cu loc de pimnlţă şi cu loc de brad până în păr, şi dela păr pe deal până în gard dela Ianea al Babei şi dela fratele lui Mihai din Negoeşti pentru 4000 aspri gată, Iar ei încă le-au fost cumpărat dela Opriian Văcălie şi cu zapis de vânzare. Şi iar a cumpărat Udrea postelnicul iar o vie În Dealul Negoeştilor mai jos cu această vie şi cu a lui Laest la vale până În gard, cât ţine îngrăditul viei dela Anghel dela Haine pentru 3800 aspri gată şi cu zapis de vânzare. Şi iar a cumpărat Udrea pos­ telnicul trei locuri la Bibeşti, însă un loc în faţa Lazului, un alt loc dela drumul Luncit în jos, iar alt loc 'dela drum in sus dela Paraschiv şi Stanciu fiii lui Lupul Berivoe din Bibeşti, pentru 300 aspri gată; Şi iar dela Lupul Berivoe 2 locuri În' hotarul Măscăteştilor de sus din sus de drum. Pentru că le-a cumpărat Udrea postelnicul, însă tatăl său VIăduţul de mai nainte vreme, pentru 200 aspri gată dela Toma �in Bibeşti şi dela Furse şi dela Radul, Toescul o silişte a lui Baboe din hotarul Măscăteştilor către silistra de� măr, iar V1ăduţului pentru 200 aspri din zilele lui Alexandru Voevod, fiul lui Radul Voevod. Şi iar il cumpărat Udrea postelnicul un ţigan anume Cimbru dela Barbu! postel- 426 [427] nicul, fiul lui Danciul dela Târgu-Jiu pentru 2000 aspri cu zapis de vânzare şi cu ştirea verilor lor Vladul postelnicul şi Barbul şi Stanciul. . Şi iar a cumpărat Udrea postelnicul dela Mihail din Ohaba şi deja mama sa Păuna şi dela fraţii lui o ţigancă anume Stana, fiica lui Scântee tiganul, pentru 3600 aspri gată şi cu zapis de vânzare. Şi au vândut toţi aceştia de a lor bună voe fără a fi siliţi, cu zapise dela mâna lor şi cu ştirea tuturor boeriIor din prejurul locului. Drept aceea am dat şi domnia mea slugei domniei mele lui Udrea postelnicul, ca să-i fie lui de ocină ohabnică lui şi fiilor lui şi nepoţilor şi strănepoţilor lui. Şi de către nimeni să nu; se clintească, după porunca domniei mele. Iată şi mărturii aşează domnia mea: jupan Dragomir veI ban al Craiovei, şi jupan Dumitru veI dvornic, şi jupan Radul veI logofăt, şi jupan Stroe vei vistier şi Preda vel spătar, şi Durnitraşcu veI stolnic, şi Padul vel comis, şi Marcu vel păharnic, şi jupan Constandin .... _; vel logofăt. Şi eu Dumitru logofătul am scris în scaunul de cetate Trăgovişte, luna Noembrie 20 zile, şi dela Adam şi până acum la această scriere cursul anilor, în annl 7152. l 10. Mateiu Voevod �=J din mila luI Dumnezeu domu. 'J (ss) 10. Mateiu Voevod. Pergament. Monogram mare cu chinovar roşu. Pecetea aplicată în faţă: mare, rotundă, de ceară roşie, cu legenda: ,,"f Cu mila lui Dumnezeu 10. Mateiu Voevod, nepotul răposatului 10. Basarab Voevod". Legenda pecete! este interesantă mai ales pentru raptul că într'însa Mateiu Voevod se intitulează de nepot al lui 10. Basarab Voevod. Acesta este unicul caz _ cu această arătare, dintre toate documentele câte se cunosc dela Mateiu Basarab Voevod. Acte din colecţia D-lui M. Seulescu 1) 1. 26 Aprilie 7209=1701. Stan Vornicul, ispravnicul Craiouei, dă lui Enache Catugărul carte de stăpânire peste partea de moşie a lui Stoian dela Brăncooeni, pe care o ţinea de 28 de am, contra fetei lui Stoian, care se plânsese ca acela tine moşia cu "meşteşug". '1' Stan Vornicu, ispravnicu scaunului Craiovii, dat-am cartea noastră lu Enechie Călug[ă]ru, dela Coşveanie, ca 's fie volnic cu această cartă a noastră de-s aibă a ţenerea şi a stăpâni toată partea de moşie a lu Stoian dela Brăcoveani den fuma Marii (?) cu bună pace, de cătră Cră­ ciona fata lu Stolan şi de cătră toate rudeniele lui, care moşie o au fost cumpărat Enaichie Călugăru dela Stoian încă mai dinainte vrearni de 28 de ani, cu bani gata şi cu zapis bun şi adăvărat, cu mulţi boi ari şi megeiaşt iscăliţi mărturie în zapis, precum văzurărn şi noi zapisul.. . la măna lu Enechie Călugăru. Şi tot o au temut ş-a stăpânit Enechie J) Transcrise şi comunicate de D-l T. G. Rulat. 427 [428] Călugărul moşiia cu bună pace într'acei 28 de ani, iar când au fost acum, să scula Crăciona, fata lu Stoian, de zicea că ţene Enechie Călugăru moşia cu meşteşug, iar nu i-au văndut tat-său moşia şi nu iaste za­ pisul tat[â]ni-său bun şi adăvărat, Şi cetindu-să zapisul lu Stoian înaintea noastră şi văzându-să că iaste bun şi adăvărat şi cu bune mărturie adevărate, l-am dat şi noi aceastţă] carte a noastră lu Enechie Călugăru să ţie şi stăpănească moşia cu bună pace de cătră Crăciona şi de cătră toate rudeniile lu Stoian precum .... (rupt) scrie zapisul de cumpărătoare şi precum au ţinut mai dinaintevreame, de nemeni nimic val şi nici o băntuială să n'aibă, pentrucă au umblat Crăciona făr de ispravă, s'au rămas de judecată de naintea noastră. Aceasta scriem. Ap. 26 din 7209. Stan vornic. II. 20 Iunie 7215-1707. Constantin Ştirbei vel ban dă carte de stă­ pânire Paraschiuei, care ţine pe Neacşa, nepoata lui Stoian din Brăn­ cooeni şi Ilinei sora sa, pe moşia pe care o zălogise Stoian lui Ioanichie călugăru. Acesta voia s-o stâpânească cu zapis talş. Mortle ban Ştirbei obligă pe Ioanichie să jure pe carte episcopală. Acesta retuzând, moşia se da moştenitorilor, cari rasoundeau banii de zălog. + Costandin Ştlrbeai veI ban dat-am cartea noastră Paraschivel, care ţine pe Neacşa nepoata lu Stoian de Brăcoveni şi surori-sa IJina, ca-s fie volnică cu această carte a noastră de-s aibă a ţinea şi a stă­ pâni de acum înainte cu bună pace o jumătate dă fune de moşie, den Bracoveani den cănp, den pădure, den apă, den silistea satului, dă peste tot hotaru ver căt să va aleage, pentrucă această jumătate de moşie fost­ au a' moşu-său Stoian de Brăcoveani şi o au fost zălogit la lonichie călugărul, care i-au fost numele mirinesc Iancul den Cosoveani. Şi o au ţinut Ionichie călugărul caţ-va ani. Iar. cănd au fost acum, sculatu-s'a Neacşa cu soru-sa Ilina cu pâră asupra lu Ionichie călugăru. Şi au venit naintea noastră de faţă; iar Ionichie călugăru scoase un zapis al lu Stoian moşul Neacşei şi al Ilinei scriind în zapis cum că au cumpărat lonichie călugăru această moşie şi o vie dirept bani gata ughi 5 %? Iar Neacşa cu soru-sa Ilina aşa să plângea, cum că n'au vândut rnoşu-său moşia, nici iaste zapisul lui de vânzare, ci iaste pusă zălog. Deci noi am (zis] ca să aducă mărturiile ce sânt (scrise] În zapis ca-s adevărate. Şi zise Ionichie călugăru că au murit mărturiile. Şi vrând noi ca-s aflăm şi mai bine adevărul, zis-am Iu Ionichie călugărucă-s pornească cartea Sfinţii Sale Părintelui Iepiscopului cum că au cumpărat această moşie şi vie de la Stoian rnoşu Neacşei şi al Ilinei, iar nu iaste pusă zălog. Iar Ionichie călugăru au zis că nu va primi cartea şi au poftit Înaintea noastră ca să-i dea Neacşa şi soru-sa Ilina banii ughi 5 % şi să-şi stă­ pânească moşia şi viia rnoşului lor Stoian. Oirept aceia şi noi aşa am zis precum şi Iorrlchle călugăru au poftit. Şi şi-au pus zile naintea noastră, de acum pănă într'o săptămână să dea Neacşa şi I1ina banii lu Ionichie călugăru. Şi am dataceaMă carte a noastră Neacşei şi surori-sa llinei şi copiilor lor câţi O-zeu le �a da, să stăpânească această moşie şi vie cu bună pace de cătră IonicH·je călugărul, pentru că au fost a lor direaptă ocină de la moşu-său Stoi� de Brăcoveani. Şi aşa li s'au rupt judecata. Aceasta scriem. Ion. 20 It. 7215. Costandin Ştirbeai veI ban. 428 [429] 1 I " , v 1·' i; l..t:s. r f 1 , ' III. 20 August 7216-1708. Constantin Ştirbei vel ban dă poruncă Parasdtiuei dela Brâncoueni, ca să dea jumătate din venitul moşiei, pe care o scoase dela zălog Crăcionei, care se imprumutase dela ea (Pa­ raschiua}. Altfel Crăciona poate da banii de zălog înapoi Parasdtioei, rămânând singură stăpână. Costandin Ştirbeai vei ban scriem cartea noastră ţie Paraschivo dela Bracoveani, darnu-ţi în ştire pentru că aici înaintea noastră să jelui această săracă dă fămeae anume Crăciona, de acolo den Bracoveani, z icând că au fost pus tată-său zălog 400 de stânjeni de moşie den Bracoveani la Eonichie Călugăru. Şi având judecata cu Ionichie Călu­ gărul naintea noastră dreptatea, au ajuns ca să dea Crăciona banii lu Ionichie Călugărul câţi bani au fost pusă acea moşie zălog şi să ţie ia moşiea, fiind de la tat-său. Şi ea neavând bani şi fiindu-i tu o nepoată de frate, au vorbit cu tine ca să dai tu banii lu Ionlchie Călugăru, şi cât va fi ea cu viaţa, să ia venetul moşiei jumătate şi tu jumătate; şi tu ai fost bucuroasă şi ai dat tI. 7 şi jumătate. Şi acutn ea să jeluiaşte că nu-i dai nemic den venitul moşiei şi iai tot tu. De care lucru da [rupt] iaste pe cum jelui ia, caută de te ţine dă tocmeală. Şi dă [ilizibil] partea ci dă venitul moşii jumătate, pe cum v'au fost vorba. Iar dă iaste altă pricină, să vii de faţă, că dă nu-i vei da venitul moşiei pe cum v-au fost tocmeala, nici de faţă nu vei veni hac (?) că-i dăm voe să-ţ dea acei bani tI. 7 şi jumătate ce ai dat tu şi să-şi ţie ea rnoşiea şi tu să lipseşti den moşie, dacă vrea e, de nu te vei ţinea de tocmeala pe cum v'au fost vorba, nici vei veni de faţă. Aceasta scriem. Av. 20 dni 7216. Costandin vei ban . •••••••••••• In jurul unei sinucideri din Craiova În 1835 1) r. Cu smerită plecăciune mă închin Prea o Sfinţiei Voastre. De intămplarea morţii lui chir Petre Carapancea, boltaşiu de aici, dupe datorie nu lipsesc cu smerită plecăciune a răportui în ce chip au fost. Sâmbătă ce au trecut, la 27 ale următorului, s'au dus la moşia sa Teiuşu, spre plimbare, ce este ca U1l ceas depărtare de Craiova, unde singur impuşcăndu-se. l'au adus seara mort acasă şi a doua zi au venit frate-său Toma cu alţii, dând multe rugăciuni ca să se dea voie a-I În­ gropa la biserică cu preoţi, Iăcăndu-i pogribanie dupe orânduială, şi eu, după pravilă, nu am îndrăsnit să dau această voie, ci l'au dus de l'au îngropat aşa, chiar la locul unde s'au împuşcat. 1) Transcrise, după originaleie aflate în arhivele se Episcop.i a Eparhiei Eâmnicului, din dosarul cu No. 62/1835, şi comunicate ele către D-nul 1. Constan­ tinescu, autorul unui istoric al Bisericei Maicii Domnului-Dudu din Craiova, 429 [430] Să trimite şi alăturat în oreghenal jalba, cu care s'au arătat astăzi la Episcopie chir Toma frate-său, din care se va lua înţelegere de plân­ gerea ce face. Ci rămăne la milostivirea Prea o Sfinţiei voastre. Prea plecată şi smerită sI ugă Timoteio Evdohiadis (Arhirnandritul Craiovei). Anul 1835, Iulie 29. No. 250. Il. Către Sfânta Episcopie, Rămnicu, plecată jalbă, Plecat rog Sfânta Episcopie, ca să se milostivească a slobozi voie ca să fac cuviincioasele pomeniri pentru răposatul frate-mieu, adecă pa­ rastase, sărindare, şi ca să slujească preoţii la rnormântul unde s'au in­ gropat, pentru că, când l'au îngropat am fost poprit şi nimenea nu mi-au dat voie a-l sluji ca pe un creştin, îngropându-l într'o mare ticăloşie, fără preoţi şi făr'de nici o orânduială, De aceia caz în genunchi şi rog Sfânta Episcopie, cum mai sus zic, ca să milostivească a-mi slobozi voie, ca să-i fac următoarele pomeniri ale sufletului, pentru că această întâmplare ,a morţii sale ce i s'au întâmplat, afar la moşie fiind, nu să poate ca să fi fost cu toate simţirile, căci un om cu toate simţirile sale lIU poate face aceasta, după cum şi mai nainte 11 vedem că-şi smintise mintea sa, şi nu erea întreg, cunoscut fiind şi de alţi mai mulţi. Prea plecat Toma D. 'Carapancea. III. No. 37, Avgust 2, 1835, Cătră Arhimandritul Craiovei. Luând în vedere atât coprinderea raportului Prea cuvioşiei tale cu No. 250, cât şi jalba dată Episcopiei de chir Toma Carapancea ce au fost în alătura re, şi din care ne-am inştinţat tot odată şi da întâmpla­ rea omorârii a lui Petre Carapancea dintr'acel oraş, cât şi de rugăciunea ce se face Episcopiei ca să se dea voe pentru a se face pomenirile su- fletului. ' Pentru care, cât pentru urmarea Prea cuvioşiei tale, nu Iipsirn cu răspuns, că prea bine aţi făcut de nu aţi dat voie dă a să sluji pă acel ornorât după rânduiala creştinilor.: Iar cât pentru rugăciunea ce să mij­ loceşte de către fratele mortului, scrim Prea Cuvloşiei tale pă de o parte că înţelegându-se cele coprinse din alăturatul înscris canon, scos după însuşi aşezământurile pravilei bisericeşti, poruncim să se facă scumpă cercetare, ca să se alle fntăi fiinţa pricinilor din ce au curs, dă şi-au pierdut acel-răposat- viaţa însuşi dă voie, şi apoi dă chipul cu care s'a ornorât, ca să se poată cunoaşte foarte adevărat chipul acestei În­ tâmplări, şi pă dă alta pă lângă mţii sus arătata cercetare cerută a să face, îndatorirn pă Prea Cuvioşia sa. să cercetezi pentru viaţa şi petre­ cerea ce avea numitul, dă şi-au păzit toate datoriile legii, precum dă au mers cu drag la biserică în toate pr,\znicile împărăteşti şi dă s'au măr­ turisit şi s'au împărtăşit cu sfintele taine în sfintele posturi ale fieşcăruia an sau nu, cum şi dă da Iiturghii pentru suflet şi milostenii pă la săraci. Şi de orl cum se va face dovadă penVu toate din scumpa cercetare, 430 [431] Prea Cuvioşia ' ta grabnic să le faci arătare, cu toată desluşirea, ca după ştiinţa ce vom lua dă Ia Prea Cuvloşia ta, cu încredinţare, .dă nu se va intârn pla niscari mijlociri de împrejurări-care să nu apere pravila, să şi dăm un fel de deslegare. . IV. Anul 1835, luna Avgust-z, Dacă cinevaş se omoară pre sine, trebue preotul să cerceteze şi să să indestuleze bine de chipul ornorului. Şi dacă ori de la diavolu, sau din 60ală n'au avut mintea întreagă şi sănătoasă, săvărşeşte pentru dânsul pomeniri. Iar dacă, din vre-o' pagubă ce au cercat dă la alţi oameni, sau din împuţinarea sufletului şi intristare preste măsură, sau ori cum intr'altfel, având minţile întregi, s'a omorât pre sine, nu se cuvine să aducă pentru dânsul prinos dă liturghie sau de pomenire. Trebue! însă preotul să cerceteze cu scumpătate, ca să nu cază. .însuşi in păcat. Pentru întocmai după duhovniceasca pravilă. Manolache. V. Cu smerită plecăciune mă închin Prea o sfinţiei voastre. Stăpâneasca poruncă cu No. 37, care este răspuns la raportul cu No. 250, cu smerită plecăciune primindu-să, am văzut chipul cercetării ce mi se porunceşte a face de viaţa lui chir Pătru Carapancea, cel ce dă sineş s'a ornorât, cum i-au fost; cum şi în ce stare s'au aflat când s'a ornorât, şi să înştinţăz Prea o sfinţiei voastre. Şi am socotit că pă Iăngă diata ce şi-au lăsat scrisă cu condeiol său chiar în ziua când s'au întâmplat, este de prisos a mai face altă cercetare, pă carea luându-o deja frate-său Toma şi scoţând după dânsa copie întocmai, o trimisăi Prea o sfinţiei voastre a să vedea. . Iar duhovnicu său fiind părintele Grigorie eclisiarhul.: îi am făcut întrebarea, şi au arătat că ind de când s'au însurat nu l-au ispovedit. Prea plecat şi smerită slugă Timotheios Evdohiadis Anul 1835, Avgust 9, No. 26, VI. Adiată. De vreme ce din păcatile mele cele multe ce am avut într'această lume soarta nenorocirii m-au gonit spre mare dărăpănare;: căci din zioa cununiei, când m'am cununat cu soţia mea Sultana, m'au coprins o mare urâciune asupră-i, care încă de atunci erea să-mi fac moarte ; dar frate­ mi eu Toma prinzând de veste, m'au scăpat; şi căsnindu-rnă cu acea urâciune de sânt acuma ani patru şi jumătate, fără să-mi creadă cinevaş, cu o nădejde că poate mi se va ridica acea urâciune şi să poei trăi şi eu în lume, ca tot omul; dar în zadar mi-au fost, căci din zi in zi şi mai tare S'au făcut, şi cu totul m'au dărăpănat, neavând sufletul mieu ·131 [432] răpauz de odihnă, atât zioa, cât şi noaptea. Şi lipsindu-rni toate nădej­ dile, căzui la o mare dăsnădăjduire, văzând că nu mi-au rămas nici o mângâere. Văzându-mă din toate părţile coprins, soţia mea chinisind jalbă către Cinstitul Tribunal asupră-rni, fără a-mi da crezământ, frate­ mi eu Toma de altă parte s'au tras de tovărăşia ei, şi m'au părăsit, Tă­ rnăind numai pă acest an în prăvălie a desface din marfă şi din datorii. AI 3-lea cumpărând o moşie dela mezat prin Cinstitul Tribunal sectia I-iu, şi de când am cumpărat-o, numai de judecăţi am stat, căci nu mi-au vândut lucrul lămurit, şi mi-au adus o mare dărăpănare. Şi Dumnezeu să le plătească, căci eu văzăndu-rnă din toate părţile coprins, căzui la o mare dăsnădăjduire, şi Dumnezeu să le plătească celor ce sunt pricina pierzării mele. Sultano, Sultano, să mă fi ascultat dintru început, când ţi-am grăit, că ceia ce este Între noi amândoui nu este de viaţă, şi acum rri'aduseşi la acest hal, de îmi pierdui şi sufletu, şi Dumnezeu să-i plă­ tească. Vino acum şi intră În starea mea, şi-ţi petrece. Să porţi de bine pentru copil, la vreme să-I dai la dascăI, şi să-I procopseşti, dându-i creş­ tere bună, căci eu nu avusei parte În lume ca să mă bucur de Pavel. Căpitalul meu stă scris la matca prăvăliei din acest an leatu 1835, bez moşia ce am cumpărat-o şi bez argintăriiJe şi lucrurile casei, un loc de casă lângă Papadopol, cai, călească şi căruţă. Asemenea şi căpitalul frăţine­ mieu Tomii stă scris cu condeiol mieu cu frate-mi-u Toma, cum dota arăţi În jalbă. Şi cu blestem las, ca întăi să plătiţi pă la creditori, unde sânt dator cu zapise, după cum stau partidiile lor deschise la catastihul banilor, şiIa matca bolţii, şi ceia ce va rărnânea curat, pă aceia eşti stă­ până Împreună cu Pavel, după pravilă. Surorilor mele Ţosti şi Nuţi, să li se plătească banii ce au la mine cu zapise pănă la un ban, împreună şi cu dobânda lor, căci au rămas sărace de fratele lor, din nenorocirea mea, cât şi a lor. Şi cu plecăciune mă rog de toţi fraţii şi prietinii, cui ce am greşit, să facă bine să mă ierte şi de mine să fie toţi iertaţi, căci pentru 52 ani, cât fusei în lume, din nenorocirea căsătoriei mele pierdui viaţa veşnică. Petre D. Carapancea. 1835, Iolie 27, Craiova. Această copie este scoasă Întocmai dupe cea adevărată scrisă de condeiol lui Petre Carapancea supt a lui iscălitură, şi s'au adeverit. Timotheo Evdohiadis. VII. No. 395, Avgust 19, 1835. Prea Cuvioase Arhimandrite, chir Timotheio, Măcar de s'au luat toatădesăvârşita ştiinţă dă chipul. cum s'a omorât pre sineş Petre D. Carapancea, dar pentru că sfârşitul diatii sale arată un prea mare parapon, pentru a lui căsnicie, şi aşa fiind în bă­ nuială că .nu cumva să fi fost chi�r aceia pricină de care el şi-au per- dut viaţa. , \ Scrirn Prea Cuvioşiei tale să 'ne daţi o scurtă pliroforie în adevăr de toate fiinţa pricinii ce au fost îr\tre el cu soţia lui, pentru că noi avem bună ştiinţă că pricina lui s'au judecat la acel c1iricaJ, şi anafo­ raua am văzut-o, dar pentru că erea scrisă întunecat, nu s'au putut cu­ noaşte şi Înţelege fiinţa pricinuirii, din ce i-au venit acea mare uruciune 432 [433] asupra soţiei sale. De aceia Prea Cuyioşia ta lntrebuinţând ori ce mij­ loace vei socoti, fă acum şi această cercetare şi, dă ori cum vei lua ştiinţă, cerem să ne trimiţi cât mai În grab răspuns . . VIII. No. 498, Octovr. 8, 1835. Prea Cucerniciei sale Arhimandrit al Sf. Episcopii chir Timotheios, blagv, prin cartea noastră dela 19 ale trecutului Avgust, subt No. 395 s'au fost scris Prea sfinţii tale să ne dai o curată pliroforie În adevăr de ce a fost .pricina urăciunii dintre chir Pătru Carapancea cu soţia lui Sultana, fiindcă aţi judecat pricinuirea căsnicească dintre dânşii, şi fiindcă până acum nici un răspuns nu am primit dela Prea Cuvioşia ta în pri­ cina aceasta, iar pă de altă parte ne-am pliroforisit şi ne-am încredinţat duhovniceşte .... de fiinţa pricinii acestia, şi după fierbinte rugăciuni ce ne-au făcut sufleteasca noastră fiică, dumneai medelnicereasa Catinca Bălteanca, ..... mătuşea numitului Petru Carapancea, slobozim a să face bisericeştele rugăciuni pentru odihna sufletului mortului şi scriem Prea cuvioşii tale ca să dai voie preoţilor dela biserica satului, unde s'au Îngropat, a-l po­ meni la sfintele slujbe, sfătuind tot în tr'a cei aşi vreme şi pe soţia sa a face milostenii, pre cât putinţa o va slobozi, de uşurarea sufletului său, şi fiind blagostovit. • ••••••••••• Documente privitoare la istoricul tipărituriior bisericeşti în secolul al XIX-lea ') VII. Cu cea în Hristos frăţească dragoste. Aghie Râmnicu D. Kalinike. Văzând cele coprinse în scrisoarea frăţiei Voastre de la Il ale curgătoarii, spre răspuns, nu lipsim a vă alătura aci unul din tipicele ce s'au tipărit de către noi, spre a-i vedea şi frăţia Voastră coprinderea, precum ziceţi şi a ne înştiinţa numărul bu­ căţilor ce vor fi de trebuinţă pentru acea Eparhie, spre a vi să trimite. Cu acest prilej vă aducem poftire, ca pă lângă numărul tipicilor ce să vor lua pă seama fie careia Biserici elin toată E­ parhia frăţiei Voastre, S2t îndemnaţi şi pă alţi iubitori de citire ca să cumpere câte unul sau mai multe, căci noi, precum te-am mai înştinţat, am pus ele s'a tipărit mai multe tipice de cât tre­ buinţa au cerut pentru bisericile elin toată ţara, nu cu vreun cuget ele spiculaţie, ci ca să să scoate cheltuelile tiparului, căci altfel nu s'ar fi putut face nicio înaintare, şi Tipografia va simţi 1) In legătură cu articolul D-lui T. G. Bulat din No, 31 pag. 193 şi in COI]­ riuuarea "documentelor ce s'au publicat în ace laş număr la pag. 207-209, apoi în No. 32-,,3 la rag. 314-316. 433 [434] pagubi; pe lângă acestea veţi cunoaşte că preţul tipicului ce vi se trimite este de lei noua .paralezece, cu adaos de lei. doi parale două zăci peste preţul de trei sfanţihi, costul Iegatului lui, precum il veţi vedea. Iar numărul ele una sută trupuri Minee, ce arătaţi el sunt de lipsă în acea Eparhie, pă lingă celelante 145 bucăţi cărti însemnate în lista ce ne aţi trimis în anul încetat, să va pune supt tipar, după cerere, şi luând SLt vărşire precum nădăjduim fără multă întârziere, vi să vor trimite şi acelea, aşa precum ne aţi insemnat. Al frăţiei V. în Hristos iubit [late, NiJOll,' Mitrop. Ungro-Vlahiei. 1852, Ghem .. 18, Bucureşti, VIII. Cu smerită plecăciune ne închinăm Prea 'o Sfiinţiei V. Prea Sfinte Stăpăne, Tipicu trimis pă lăngă stăpăneasca scrisoarea Prea o Sfintiei V. elin 18 ale aceştia, cu plecăciune primind, şi cele Înştiinţa te mţelegănd, nu lipsim plecat a vă face cunoscut, că acum de o cam dată veţi bine voia porunci să să trimită aici o sumă de 14 tipice, pe numărul cucernicilor protopopi acestei Eparhii, ca şi noi S�t le înaintăm înprimirile, scriindu-li-să ca să cerceteze, şi veri la care sf. biserică, sau din alţi preoţi, va voi să cumpere, să ne înştiinţeze, şi suma totală să va încunoştiinţa Prea o Sfiintiei V. spre ştiinţă, cât număr ele tipice' S2t să îndrepteze aici. Cu aceasta trimitem acum şi lei 129 par. 20 preţu a 14 tipice, eate lei nouă par. 10; ele unul, arătat în scrisoarea Prea o Sfiinţiei V. �[ll1tem ai Prea Sfiinţiei V: .... s. c. 1. Kalinic. IX. Cu cea în Hristos frăţească dragoste. Aghie Rămnicu Kir Kalinice, Pe Iangă scrisoarea frătiei Voastre ele la 23 ale încetatei luni Ghenarie, primindu-se lei 129, parale 20, preţul CI 14 tipice, pentru cucernicii protopopi ai acei Eparhii, nu lipsirn a trimite pe lângă aceasta aratatul număr ele cărţi, ele a cărora priimire ne veţi înştiinţa. lat 'pentru ştiinţa ce ne arătaţi că o sit cereţi de la pro­ topopi, pentru numărul iipicilor ce ar fi de trebuinţă Set vă tri­ mitem noi, nu cunoaştem aceasta de trebuinţă pentru biserici, ele cât !lL�mai l�entru .pre.oţi �i alţi .particu��ri ce <}1' clori să cum: p,e. re, ,cacI numarul bisencI,Ior aClţI Eparhll, ne este,., c. unosc.ut ŞI. Ul-meaZ2t a avea toate această cat\ţe, pentru care sfarşit s'au şi tipărit într'un număr mai însemnat, şi să clau cu un preţ aşa ele scăzut, pe cât adidt costiseşte nutÎ,;1ai tiparul şi legCttura, ca s,\ le vie cu înlesnire şi proprietarilor a le curnpăta pentru :bisericik cl'Upţl proprietăţile D-Ior, precum şi locuitorilor moşl1enÎsau şi I 43J [435] 1852, Febr, 11. 1852, Iunie 22. clăcasi, făcăndu-se analogie spre pildă la un sat cât de mic nu­ mai de 40 familii, că le vine mai puţin de câte zece parale ele om, cu cât mai cu seamă la cele ele îndoit şi întreit număr ele locuitori, că abia le vine câte trei parale sau patru pentru o carte. Nişte asemenea deslusiri vă poftim casă faceţi şi frăţia voastră prin cucernicii protopopi proprietarilor şi locuitorilor, pre­ cum am. urmat şi noi în Eparhia noastră, contribuind şi frăţia V. înpreună cu cei-lal ţi fraţi Episcopi, prin asemenea mijloace, spre rnbogăţirea bisericilor cu cărţile trebuincioase. Căci dacă pentru o asemenea mică carte s'ar întâmpina anevoinţa la cum­ părătoarea ei, apoi ce vom face cu cele-lalte mai mari şi mai costisitoare, când vor eşi de supt tipar, precum minee şi altele care vă sânt cunoscute. De acea este de neapărat, precum zicem, înpreuriă stăruinţă şi îndemn şi din partea frăţiei V. intraceasta, fără care nu vom putea ajunge a vedea o dată bisericile indestulate de cărţi şi puse pe un drum de îmbunătăţire, precum este dorinţa tutulor şi datoria misiei noastre o cere. Al frătiei Voastre în Hristos iubit frate, Nifon, Mitrop. Ungro-Vlahiei. x. Cu cea în Hristos frăţeas6t dragoste. Cu ajutorul lui Dumnezeu isprăvindu-se Mineiul pe Martie, socotirăm ele cuvintă a trimite frăţiei Voastre un eczamplar, ca S2L vedeţi acurateţa şi ingrijirea cu care se tipăresc aceste C2LQi, care fac partea cea mai însemnată a cărţilor bisericeşti, şi ast­ fel rărnăind convinşi despre aceiaşi ingrijire ce vor a vea şi cele ce sănt subt tipar. Veţi bine voi a trimite sau a orăndui un om într'aelins ca să primească de la tipografia sriintei Mitropolii nu­ mărul ce aţi cerut a se tipări cu a trăţiei Voastre cheltuială.idup.. cum se vede însemnat în poarta Mineiului, orănduind tot de o ela tet a răspunde din partea frăţiei Voastre un aconto de cinci sute galbeni No. 500 pentru înlesnirea cheltuelilor tiparului. Iar suma ce urmează ele aci înainte se va plăti rânduri, rânduri, la priimirea fiecăruia eczamplar, socotind trupul întreg de galbeni nOU2t legate ast-fel-după cum se vede acesta; când va rămâne apoi eczamplarul cel din urmă, se va scădea suma ce prisoseşte elin ir'aceste cinci sute galbeni ce veţi răspunde acum. Al frătiei Voastre în Bristos frate, Nifon, Mitrop, Ungro-Vlahiei, Xl. 1852, August 7, Craiova. Către Prea o sfiintia Sa P(tL Mitr, Cu smerită plecăciune ne închinăm Prea o Sfiintiei Voastre. Prea o Sfiinţite SFLpfme, St�lpâneasca scrisoarea Pre o Sf.V. elin 22 ale trecutului loni, înpreună cl:! trimisul minei din nou tip(trit, al lunii lui lVlart, ce s'a fost trimis aici la 1 Iolie în lipsa noastrtt ele Prea Cuv. 435 [436] Arhimandrit Kir Avgustin, alalteri Marţi la 5 ale aceştia, după întoarcerea-ne de la oraşul Rărnnicu Vălcii, ne au înfăţişat-o Prea Cuv. şi am înţeles cele întrănsa coprinse, la care nu lipsim plecat a răspunde Prea o Sf V., deşi cam tărziu, dîn pricina arătată : 1) că această bisericească carte este bună întru toate cele-lai te,. atâta numai prin băgarea de seamă ce i-am făcut, nu am văzut trecut la sinaxare şi nurnerile acelor sfinţi noi, potrivit ediţiei elin urmă a părinţilor ele la sr, mănăstire Neamţu, luată după modelu celor greceşti tipărit la Patriarhia Ţarigradului. Aceasta spre întărirea credinţii bisericii răsăritene, căci şi în zilele cele din urmă s'au făcut şi să fac sfinţi. De veţi găsi şi Prea o Sfinţia Voastră cu cale, socotim că ar fi bine să porunciţi a să adăoga într'a­ ceste minee şi numirile acelor sfinţi noi. De a trimite acum de o dată. suma de cinci sute galbeni ce ni să scrie, cerem ertăciune Prea o Sf. V. căci nu ne înlesnim astă dată pă lângă noi bani de rezervă; rânduri, rânduri însă vom avea îngrijire a înainta costul ce ni să însemnează. Iar acum trimitem două mii o sută sfanţihi în grop pecetluit cu marca H şi M, drept una sută cinci zeci galbeni rugăndu-mă Prea o Sf V. să fie primiţi şi să bine voiţi a porunci să se inainteze tiparirea acestor cărţi, pănă la suma ce am cerut de una sută patru-zeci trupuri, şi să vor în­ credinţa în primirea Cuv. Protosinghel Kir Pafnutie, căruia s'a scris de noi cele de cu viinţă, Al Prea o Sf. V. etc., Kalinic. XIJ. No.64 1852 Avg. 11 s'a trimis «2100 \ Se rrtspunde d't la 11, aceiaşi dat�t deci, sfanţiki, drept 150 # galbeni» . Prea Sfinţiei Sale Părintelui Episcop al Eparhiei Sf. Ep. Rărnnic şi Noului Severin, D. D. Kalinic Direcţia tipografiei Sfintei Mi tropolii. De către Prea Sfinţia Sa Părintele Mitropolitul, s'a trimis Prea Sf. V. pe lângă o scrisoare din parte-i un eczarnplar din Mineiul pe Martie, poftindu-vă tot deodată ca să orănduiţi un om a primi suma ce aţi cerut a se tipări cu cheltuiala Prea Sfinţiei Voastră şi să porunciţi a se răspunde casii tipografiei un aconto din suma ce costează Mineele complecte de cinci sute galbeni No. 500 #, cu care să se poată întâmpina cheltuelile ce să fac cu tipărirea lor şi măcar că după răvna P. S. V. ce aveţi cu nişte asemenea imbunătăţiri eram siguri că vom primi acei bani În­ dată, dar se vede că întâmplări neprevăzute a mijlocit intârzierea lor până acum. Drept aceea, direcţia văzăndu-se strimtorată cu totul în mij­ loacele de a înainta lucrarea fără aceste fonduri, IU�l îndrăsneala a vă ruga plecat ca să bine voiţi a porunci cât mai ingrab S[t-Î să răspunză aceşti bani, şi împreună cu mineiul pe Martie, veţi primi şi pe cel dupe August. Director, S. Penescu. .... ".".",\"" 436 [437] I � Document cu privire la stăpânirea Austriacilor în Oltenia 1} Allergnâdigster Kaiser und Har. Nachdem bald im Anfang des Winters nach Eroberung der Fes­ tung Temesvar sich die gliicklichen begebenheit ereignet, dass auf An­ ordnung des Feld, MariI. Graf von Steinville, der obristleut. Detine mit einer starken Partey sich nacher Bukarest begeben, die dase lbst vor der Stadt Campirte Turken und Tataren ohn Versehens iiberfallen und in die Flucht getrieben, auch den damaligen Wallachischen Hos­ podar Nicolaum Mavrocordato aufgehoben und naher Sieben bUrgen nebst seiner gesamten Familia gefănglichen abgefilhret; hat in der Ersten Bewegung und Verwierung zwar geschienen, dass das ganze Land sich unter Euer'Kais, Maj. botmăssigkeit begeben wurde. Es ist aber sodann Theilswegen von der ottomanischen Pforten ohngesammt be­ scheherier Ausstellung filr einem Hospodar des Joannis Mavrocordato und pro Constanta populi Benevolentia mit zuruck aus der Gefangen­ schaft und Exilio entlassen brancovanischen Wittwe Enkeln und anver­ wanden und Theils darurn zu keiner Volkornmenen wirkung gediegen, weillen die Umstănde nicht zugelassen, dass Euer Kais. Maj. Truppen ohne bedenklichkeit so viei erwertern die Tiirken aus de n j enseits des Altflusses gelegenen geziirlich delogleren und darinen einen festen Fuss mit Sicherheit hătten seien kormen, welches auch die Ursach gewesen, dass Euer Kais. Maj. den bald darLiber an hergekommen wallachischen Deputierten in der hauptsache keine Verlăssliche Resolution ertheilet sondern solche bis die ganze Wallachei der aller,hochste botmăssigkeit unterliegen wirdet, verschoben, und durch dass 30 Mai 1717 ihnen zur gestelte abschriftliche hierbei liegende Decret nur entwelche ohnschăd­ liche puneta generalia eingestanden und die particularia ad tempus quietae possessionis dicte principatus ausgestellet haben. Zumahlen sich aber sodan ferners er.geben, dass bei dem P2ssarowitzischen Friedens schluss nur die 5 Districkte der Aluta gelegene Wallachische Districkte und ebenfalls diese nur jure armorum et paclo publica cum Porta otto­ manica stabilito, nicht aber aus einer mit dem Land genommenen Ein­ verschtăndniss oder Convention Euer Kais. Maj. cum pleno Domino zurgefallen; Mithin die Einrichtungsart oder bestellende Forma Regimi­ nis desto mehrers auf Ihre allerhochste Willkiir und Convenienz an­ kommet, darbei jedoch solche gleich wollen tam ex politica quam oeco­ nomica ratione einigermas en nach des Landes art zufassen. So hat man sich auch darum befliessenden erkLindiget, und ha­ ben ebenmăssig die annoch vor Anfang der letzten Campagne von den diesseitigen Districkten alhier angelangte neue Deputirte nemlichen der vormalige Hoffe Prediger Johann Abrami, der Landgeneral Rudolph Golesco, und grosschăztmeister Elias Stirbei verschiedene Memoralien iiberrichtet darin eine Formam Regiminis vorgeschlagen um nicht min­ der in anderen dahin einfliessenden begebenheiten ihre Desideria nach mehrere Enthalt deren Original anlangen da hin vorgestellt dass: Ihre Idrchen bei den alt hergebrachten ritu ungekrănkt und die KI6ster von aller Contribution auch Mauth frei gelassen und ausser Noth oder Kriegszeiten mit keinen quartieren beleget werden, dann ferners sei ihren Privilegien gemăssbefiigt sein, dass gewohnliche AlImosen 1) Vd. articolul D-lui lVIih. Popescu la pag, 4l2-414, 437 [438] von den Mauthen und Salzbergwerken zusammeln, dass gleichen, dass der Bischof von Ribnik nicht mehrdem Mitropoliten der turk, Walla­ chei, sondern dem von Euer Kais. Maj. in dem Konigreich Servien an­ gestelten untergeben, nicht minder alle in Siebenbiirgen befindlichen Personen, graeci ritus, şo um zu Priesten ordin iret zu werden sich bis her zu dem Mitropoliten der tiirk. Wallachei begeben, vorhin zu ihren Bis chofe von Ribnik pro ordinatione zu kommen unter schwerer Straf verbunden sein sollen. Secunda. Weil Zll leit der ttirkischen Herrschaft diese 5 Distrik­ ten von den Voivoda allein nicht haben gubernirt werden kormen son­ dern darin jedesrnal ein vornehmer Bojar als die anderte Person von Voivoda unter dem TiteI eines gross Ban mit vollkommener authorităt angestellt gewesen so verlangen sie nun mehr nicht weniger als die Tiirk. WalIachei geachtet zu werden und bitten rnithin unter dem Nah­ men eines Voivoda in der christlichen WalIachei demGeorgillm Can­ tacuz enurn in ansehung seiner besonderen Meriten und' der von Euer Kais, Maj. ohnedem bereits dass abgewichene Jahr diessfalIs gegebe­ nen Vertrostung gemăss einzusezen und ih n dem alten Gebrauch nach den gănzlichen Gewalt einzurăurnen dass es mit dem Dero um gutach­ ten vier Bojaren alles gubernieren, urn in dem Notwendigen erst: um anderten ămtern zu Euer Kais. Maj. diensteurige Bojaren haben konne, welcher Gewalt jedoch nicht, wie zu turkischen Zeiten sich quo ad vitam et bona eines Bojaren erstrecken, sondern derlei Vorfallenheiten allein bei Hoff alhier angebracht, um von Euer Kais, Maj. einzig de­ cidiret werden mochten. Vornrecht auch nach absterben des Vaivoda, der Clerus und die Bojaren dem Sohn des abgelebten pro confirmatione in officio Patris nach gut befinden Vorgeschlagen oder aber wan sie diesen das zu nicht Dichtich erkennen, statt in anderes Tallgliches Subiedllm aus ihrem gremio Zll forthaner charge pJoponiren ki:innen Liber dieses. Tertia. Măchten Euer Kais.Maj. nllnmehr, da es bei dem Frie­ densschlllss Zll Passarowitz nicht bescheen Ihre allerhochste allthorităt dahin alIergnădigst interponiren, dass sowohl der Bischof von Ribnik mit dem gesammten indem 5 Districkten befindlichen allsbeilăufig 27 gross Ilnd kleinen Clostern bestehenden CIero ars verschiedene disseits anwesende Bojaren befugt seien ihre in der tlirk. WalIachei besitzende GUter allf die Art und der gestalten geniessen ZLl ke)nnen gleich die in sothaner WalIachei befindliche Bojaren ihre in Euer Kais. Maj. Land habende Gtiter geniessen und wie vorinals verschiedene Bojaren ihre EinkUnfte aus Siebenbtirgen, und hingegen SiebenbLirg. Nobiles aus der WalIachei ihre proventus gezogen welches nicht allein Eller Kais. Maj, Zll alIerhi:ichsten decor. llnd tiber�ănnung des Domini uber viele Fa­ milien llnd Giiter ,in der tiirk. Wallachei sondern allch der angrenzen­ den Lăndern Mittels der aus dem' Ttirl<. Gebiet beschehenden herUber zieh· llnd EinfUhrung des Geldes, Vichs llnd anderer Dingen Zll guten Vorteil angedrihen wUrde, und zumalen ferners ihre jenseits der Alllta besitzende GLiter, das einzige wăre, wovon der Clerus und Bojaren ihre Subsistenz ziehen, und von dem găţlzlichen Ruin sich arretten konnten, hingegen aber ihnen deren selben �erl:1st von darum dem nechstens zu befilhrten Stllnde da der gegenwertige Hospodar in der tLirk. Walla­ chei Joannes Maorocordato sie in Euer Kais. Maj. Distrikten befindIiche Bojaren durch ein anselbe ausgefertigtes schreiben bedrolich ermanet Zll ihren jenseits besitzenden Giiter so gewiss zuriickzukehrel1, als sol­ che widrigenfalIs confiscirt und ihnen deren Genuss in perpetuum be- I 488 [439] nohmenwerden, wurde, solchen nachEuer meht erwehnt Ihrer Kais, Maj. Wallachen untertănigst ansuhungdass sie per modum represalio­ rum in .die posession deren in Siebenbtugen und den5 Districkten ge­ legenen den Brankowanischen Erben undanderen Turk. Wallachei !30- jaren zu gehorigen Oiitern so lang bis ihnen der genuss deren ihrigen in Turcico zugestanden wirdeteingesetztfolgbar bis dahin den erwelten Brankowanischen Bojaren in ihrem Gesuch wegen Verwilligenden Ge­ nuss der diesseitigs besitzenden Giitern nicht will fahret werde hiernach weiters, , Quarto, Haben die Deputirte die Anzeigegetan was gehalten zu turk, Zeiterr die ganze Wallachei, .dass ist alle 17 Dislnklendies­ und jenseitsrter Aluta dem alten herkornrnen nach .zur turk, Carnmer jăhrlichen 300 Beutel gelds pro tributo, dann 50 Beutel dem gross Ve sir undanderen gereichet ausserdem die Tiuken sich weder in die Salz­ bergwerk riachMauth oder andere LandsgefălIeeingemenget bevor aber als der Vormalige Voivoda Brankovan von denen Ttirke n auf Ad­ rianopol abgefiihret worden hatte, selber aus dem absehen sein Leben zu salviren unddie Voivodschaft von Wallachei zu behaltendem Land 240 Beutel: mehr mithin in toto ohne der besagten dern gross Vesir gereichten50 Beutel, also 540 Beutel gelds zum jăhrlichen tribut im­ poniret obschon die Provinz solches onus zuertragenkaum vermăget belangend sodann Oie roboten an belschafung Pferden und Wagen hat­ tea die Il'urken dafiir in wert die Betrags jedesmalen an Tribut abschrie­ ben; lassen und wăren ehehin sowohl der Tribut des Volks, als al1 Librige Salz unt Mautgefălle in eine Cassam communem zusamen gelegt werden und obschon ăffters angemerkte Euer Kais. Maj. Wallachischen Unferthanen was dieselbe zum Jăhrliehen Tribut anbegehren und d�rvon s0\\1ohl der Karrimer als der in Wallaehei widmenden Miliz auch dasey anstellenden Voivoda und "zu andern ihrem '3 II erh o c h s ten Dienst und ,des' Landes 'beste betrefenden Auslaag bei zutragen verordnet werden in Pflichtmăssiger untertănigkeit gewărtigen FăHen, so wăre doch ihr allergehorsamstesanlagen dass Euer Kais. Maj. die Respectu Contribu!îonumi bei 'vorigen 'Zeite11' gehalten hierob :wgezeigte Normam aueh kilnftighin beobaehten zu lasse.n ausser diesem aber die Abforde­ rung alIer anderwărrige11' auflaag'enoder ex aclionen 'dem bestellenden Voivoda wie allen andern. ernstlieh einzustellen allergnadigsţ gesuhen măchten gleicher gestalHigenhaben. Quirdo. In Untertănigkeit angelanget aass zu Geist- tlJld Weltli­ chen erst- und andeften Amtern aueh andern il.ls Maut und derlei Landsehazen wie Euer. Kais. Maj. es ihnen ohne dem bereits dureh ab 'allegiertes ihnen in abgewiehenen Jahr zugefertigtes' Decret vorlau­ fig 'alletgnădigst verhoffen maehen, keinAuslănder sondern allein 'tiieh­ tige Subiedo von ihrer Nation erkisen tind bestellet worden. . Sexto. Die adeliehe Bojaren um die Conlributions undMallt auch quartiers Freiheit ihrer Residenzen aUf,:h ,die Artalssolche die Nobiles in Siebenblirgen geniessen, allergehorsamst ,anhalten und beinebens dieetWiI·zu keinem Offjcio. emploirende Bojaren um diegewăhriliche auşsicht zu ihrer Subsjtentz von der .hieher in Wallaehei iiblichen und den V\,W, Euer Kais. Maj. anbegehrenden Contributionenimpraejudi. cirlichen Decima des Lands Tributs in Untertanigkeit bitten desgleichen. Seplimo. Instăndigst ausuchen dass diese Euer Kais. Maj. zugefal­ leT)e 5' Wallachisehen Distriktct;I, mit dem,Furstentum Siebenblirgen in Administratione Regiminis keiner Dinge vermănget sondern bei ihren alten gesetzen und Constitui'ionenen gelassen, folg1iche dem dahin des- 439 I [440] tinirenden oberhaupt der Miliz sich ausser des Militaris in nichts ein­ zumischen anbefehlen der bestellende Voivoda und bojaren auch ime­ diate allein an Euer Kais. Mai. Hof allhier angewiessen und ihnen zu solchen Ende bewilliget werden mochte ein Boiam mit den benoten Canzlei Personen gleich wie das Furstentum SiebenbUrgen allhier be­ stăndig zu halten, somithin auch ubltcher Massen zu besolden wăren und willen. Octava. In einigen der Donau und Gebirge angelegenen walla­ chischen Orten sich immer Rauber und Mărder aufhalten auch dieser auch vormals zu abhinderung alles von ihnen befUrhtenden schaden eigene Landswachten sonsten slusitori genannt bestellet gewesen so măchten solche um willen Sie aller Weegen- und schiichen kUndig ferners continuiret und ihnen bereits ausgeworfenermassen nemlichen einen zu Pierd 24 Taller und einen zu Fuss 12 TaI. ex cassa sodan die ubliche Provision nider kost nebst 5 Eler Tuch zu einen kleid abge­ reichet werden sonst haben. Nono, Sie wiederholt beruhrte wallachischen Deputirten die Be­ Iorder ist in den lezten abgeweichenen Turkischen Krieg ausgestanden miserien und erfolgte Depopulation des Landes vorgestellt mit aller untertănigster Bitt dass Euer Kais. Mai. diese Provinz einige Zeit lang Tribut frei zu lassen allermildest belieben mochten, Decima. Langen selbe um der allerhăchste Assistenz an damit sie die bonification deren einigen Geldsumen so der vorletzter Hospodar Nicolaus Mavrocordato Zeit seiner Regierung von verschiedenen dies­ seitigen Wallachen Insassen unter den Namen eines darlehens erpresset iiberkommen ihnen. Diese nun sind die puncta woriiber die Euer Kais. Maj. aller­ hochsten botmâssigkeit untertănige Wall. Ihre allergnădigste resolution in tiefster Submission ansuchen. Die weillen aber diesem wichtigen Werk sich nicht zu Fussen und wie schon hierob alleruntertănigst an­ gefUhret werden Euer Kais. Maj. das Land Gesuch nachdem sie sol­ ches anfănglihen durch die Waffen und sodan dem Passarowitzischen Friedens sehluss behauptet, weiters als es der Convenienz und C1emenz veranlasset zu condeseendiren nichtgebunden sohat der einer Orten Cornrnandirende FI. M. Graf Steinville wie durch EinfUhrung einer Forma Regiminis in dieser Landschaft Euer Kais, Maj. allerhochstes Interesse mit der Wohlfast deren Untertanen am fUglichsten zu vereinbaren auch anderwărtige Nachrichten Eingeholet und dartiber in der Original ana­ log unterm 2 September jUngsthin sein Gutmeinung dahin tiberschrle­ ben dass: l-mo, Daselbsten eine Deputation aus 5 Subjectis zu bestellen und das zu forderzeit aus denen heruber recipirten Bojaren die Vorneh­ mere als der Balanul, Golescul, Busureanul, Barbul Fş und Stirbei (sic.) zu erwâhlen, 2·do. Aber bei dieser Deputation oder Consilio immer der Ăltere das praesidium zu fUhren, dann. S-tia. In jeden deren 5 Distrikten von Miteln adeI ein Bojar unter den TiteI vornic, dass ist LandrJchter anzusezen, der welche jedoch von, bem'elten Deputation ihre Depelndenz haben und von den ernannten 5. Deputatis sobald die Deputati611 resolviret candidieret werden miissen damit aber. \ 4·ta. Erst gedachte Deputati mit ihren nach. gesetzen nicht jahr 1) Barbtil. Brăiloiul era mort la 14 l\'oembî-ie 1718. 440 [441] 2) Vezi «J-\rhiveJe Olteniei,· J\o. 31, pag. 2J3, nrt. Spicuiri privitonre la 01- lenin în timpul ocupaţillnei , unele dintre societăţile culturale semnalate lucrănd cu forţe proprii, -insuficiente pentru cerinţele ceasului de faţă---, altele slujind un ideal apus astăzi, iar altele aproape vegetănd. (Creindu-se prin federalizare un puternic factor ele ofensivă. cul­ turală, activitatea lui s'ar fi putut exercita şi asupra fraţilor ră­ maşi dincolo de brăul hotarelor. Ceeace nu putea Înfăptui oficia­ litatea din miopie, tembelism, ori lipsă de curaj, ar fi putut cu si­ guranţă înfăptui marile asociaţii culturale prin federalizarea lor). Iată însă că în ultimul timp şi Statul=-trămbiţarea ofensivei culturale CI trezit pe mulţi-s'a simţit obligat nu numai să inter­ vină ajutănd, ci chiar să centralizeze şi să monopolizeze desfă­ şurarea ofensivei culturale, plănuindu-se cre iare a unui subsecre­ tariat al Culturii la Ministerul Şcoalelor, care ţinteşte să se pre­ facă într'un mare şi complicat Minister al Culturii Naţionale. Prin proectul care a şi aparut trasat în liniamente generale, în câteva gazete bucureştene, ofensiva culturală se centralizează, se şa­ blonează, se bi uro cratizează, şi fatal se anerniază. Acele minu 487 [488] şi primejdioasă.' Ion Dongorozi. \ mite iniţiative locale. care şi-au trecut examenul cu deplin succes, vor fi înăbuşite ; elementele cele mai preţioase - scriitorii -'--nlj vor fi folosite (pentru o astfel de acti vitate se cere evident pri­ cepere, pregătire, dai, mai ales o mare doză de înstifleţin�);se vor mobiliza în schimb prefecţii, primarii şi comandanţii tmili­ tari-În marea majoritate a cazurilor străini de adevăratele ros­ turi şi ţeluri culturale --, precum şi dascălii - primari şi secun­ dari-, bieţii dascăli împovăraţi peste măsură ele ore, descurajaţi, dezorientaţi şi' vlăguiţi din pricina greutătilor de trai! E ade­ vărat, e foarte adevărat că se simte tot mai imperios nevoia unei conduceri unitare şi el unui sprijin real şi continuu din partea Statului Tam arătat la timp greşala creierii unui Minister de Culte şi Arte, când trebuia organizat Departamentul Culturii Naţionale, precum şi irosirea feluritelor fonduri culturale), dar ceeace se pregăteşte -evident fără voie-prin vastul proect ela­ borat la Ministerul Şcoalelor, este anernierea, înăbuşirea chiar, în loc ele intensificarea şi coordonarea ofensivei de cultură naţională. Să se activeze asupra tuturor categ oriilor sociale; să se uti­ lizeze toţi factorii culturali: şcoala, biserica, teatrul.i., cartea, muzeul, cinematograful, etc.; să se încurajeze şi în oarecare măsură să se călăuzească chiar toate manifestările culturale serioase; şi să se facă apel la toţi cei ce prin pregătire şi acti vitate desfăşurată ar putea lucra cu folos. Aceasta şi numai aceasta poate fi calea de urmat. Elementele din administraţie să fie chemate, să fie obligate chiar a da sprijinul ce-l pot da, prin funcţiunea ce îndeplinesc în mecanismul complicat al Statului; dar nu pe dănsele să cadă. sar­ cina aceasta grea, şi mai ales nu într'însele să se pună nădejdea. Propagandei in străina tate am dovedit că nu suntem în stareeă-iInţelegern şi să-i acordăm importanţa ce o are de fapt, şi nici s'o organizăm cât de cât (prilej pănă acum - afară de câteva onorabile excepţii �- de plasare a agenţilor electorali ori a feciorilor ele ciocoi scăpătaţi) ; - oai-e să nu înţelegem nici în­ sernnătatea ofensivei culturale şi nici să nu fim în măsură s'o organizăm şi s'o susţinem cum merităr Ar fi grav, din cale afară de grav t . Prin urmare, numai o intenţie lăudabilă, foarte Iăudabilă chiar, nu t' suficient; luminile celor ce mănuesc deaproape şi con­ tinuu realităţile culturale se impune! Altminteri, experienţa e şi zadarnici j .... � . [489] •• ' ••••••••• a'II III . • • • • i HOTe ŞI COM1JHICARI i • • · � . •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Ioan 1. c. Brătianu şi familia sa în desvoltarea Statului Român . ; Când rugul funebru încenuşează din omul mare ce a fost omenesc, rămâne totuşi ideia şi eterica sa personalitate. Ioan Brătianu a făcut parte din oamenii despre cari Carlyle zicea că dela naştere au primit un mesagiu al Providenţei. Moartea sa a venit ca un cutremur de pământ, ameninţănd columna care a sin­ tetizat istoria românismului. Se pare că în clipa când el a închis ochii, istoria acestui Neam a stopat un moment. Piatra morman­ tului lui pe Joc s'a transformat în piedestal de monument; el a intrat dela început în istorie, fără să mai aştepte perspectiva scur­ gerii anilor, care măreşte din ce în ce pe oamenii mari. In fiinţa lui au fost contopite toate calităţile de rezistenţă ale Neamului şi toate aspiratiile sale; de aceea el a fost un puternic realist, dar şi un mare idealist, care a purtat cheia de boltă a desvoltării politice a întregului popor românesc. Prim sfetnic şi cancelar a doui mari regi, va rămâne în is­ toria Statului Român alături de luminoasele figuri ale lui Kogăl­ niceanu şi Ioan Brătianu. Fiecare din ei mari sfătuitori de domnii, fiecare însufleţiţi de aceleaşi generoase idei; doi dintre ei reuşind în parte a le înfăptui, dar numai unul- Ioan I. C. Brătianu ­ săvărşindu-le pe deaîntregul: Unitatea Naţională şi Improprietă­ rirea Ţăranilor. Din toate faptele vieţii sale bogate, unitatea na­ ţională va rămâne însă pagina sa cea mai glorioasă. Viaţa sa politică a fost o muncă gigantică de fiecare zi peri­ tru înălţarea ţării sale. Lui i se datoreşte întreaga organizaţiune a României, dela marele război încoace, cât şi consideraţi unea specială de Care se bucură în străinătate. Inaltele însuşiri pe care natura le-a pus în sufletul său, au fost sporite prin cultura şi prin ereditate. Dela şcoala franceză, unde şi-a făcut studiile, a luat spiritul pozitiv şi constructiv al vieţii, disciplina morală şi intelectuală, puterea aceea de pătrundere a Latinului, cum şi darul viziunei idealurilor înălţătoare. Deci spirit constructiv în întreaga sa gu­ vernare, realist, dar şi împodobit de idealuri înălţătoare. Graţie studiilor sale de ştiinţă exactă, a dobândit facultatea rară de a şti să dea orcăror probleme soluţiuni clare şi precise şi pe un 489 [490] orizont cât de îndepărtat.v-calcule precise pe rezultate sigure.­ «Sunt in lume exemple strălucite de ceea ce poate da continui­ latea principiilor, zicea el. Prin ereditate, dela tatăl său, a moş­ tenit însuşirile omului politic: înţelegerea clară a realităţilor, sim­ tul politic pentru a se pune întotdeauna la nivelul evenimentelor, energia şi curagiul, cât şi autoritatea. Cu aceste calităţi, când a sunat ceasul deciziunilor, el nu a şovăit nici o clipă, ci a atacat cu 'putere, intrând astfel în arena luptei cu o forţă de atlet, reuşind astfel sa fie cel dintăi dintre potentaţii politici şi cel mai faimos în arta de a guverna. Toate aceste calităţi au fost dublate de .un patriotismu curat şi desin­ teresat, căci trebue să se ştie că această familie a Brătienilor, acolo la cuibul lor din Argeş de pe valea Vălsanului şi dela acele vechi cuIe dela Şuici şi Brătieni, a cultivat cu religiositate patriotismul dus până la exaltare. Brătienii au trăit în epoca romantismului nostru în prietenia cea mai strânsă cu Goleştii, o altă familie vrednică de laudă din istoria noastră. Marele Stolnic Constantin Brătianu era vecin de moşie cu Constantin Radovici din Goleşti (Dinicu), tatăl Goleşti­ lor dela 1848. Şi el a suferit surghiun pentru că protestase contra împilărilor muscăleşti din timpul ocupaţiunii. Soţia acestuia, mama lui Ioan Brătianu tatăl, era din neamul Tlgvenilor, care a dat în secolul al 18�lea pe faimosul Clucer Grigorie Tigveanu, cel ce s'a luptat în 1716 În partida naţională de atunci a ţării, ca să de­ troneze, împreună cu amicii săi din Oltenia, pe primul domn Ia­ nariot, şi în cele din urmă a şi căzut vitejeşte la lupta dela Go­ leşti. In vremuri mai îndepărtate, prin secolul al 17�lea, Brătienii s'au înrudit cu Vlădeştii, Ceparii şi Baloteştii, neamuri strălucite, care s'au ilustrat în mişcările revoluţionare contra împilărilor Ia­ nariote din vremea Iliaşilor şi a Tomşilor. După mama sa, Ioan Brătianu era Pleşoian, din neamul Ple­ şoieniIor Olteni ), cei cari de asemenea au jucat un rol impor­ tant în mişcarea istorică dela 1848. De altfel marile principii ale acelei mişcări, de când a început doctrina liberală în ţară, au fost o adevărată călăuză pentru fostul şef al guvernului actual în tot timpul lungei sale guvernări. Căci dacă tatăl său a întemeiat în ţară Partidul Liberal, clădindu-l pe temelia seculară a vechiului partid naţional, care se formase după 1600, şi care a avut ca doctrină: încrederea în noi inşi ne, în forţele acestea nesecabiIe ale acestui popor; dacă el şl-a croit calea de guvernare în Ro­ mânia, dela care traseu nimenea nu a mai îndrăsnit să se abată, fie el din oricare partid politic ar fi fost; dacă a contopit Princi­ patele Dunărene într'un Regat; dacă a isbutit să aducă dinastia străină, ca să pue capăt frărnăntărilor dinăuntru; dacă a rupt ultima verigă din lanţul vasalităţii prin Războiul Independenţei; dacă a organizat Regatul României după modelul statelor civili- \ . 1) Judetul oltean al Gorjului se poate mândri de a fi ales mai întâi deputat pe tânărul Ioan 1. C. Brătianu. 490 [491] zate din apusul Europei, punând ţara pe picior egal cu toate de­ mocraţiile europene din secolul al 1 g�lea ; dacă a fost în fine campionul regenerării noastre naţionale -; apoi Ioan 1. C. Bră­ tianu a fost expresiunea cea mai proeminentă a ascendenţilor săi. Numele său va rămâne în istoria noastră legat de al Regelui Ferdinand, cel care ne-a făurit o Românie-mare. De aceea, orice s'ar scrie despre viaţa lui Ioan 1. C. Brătianu, pagina aceasta va rămâne eterna sa glorie. Toate darurile pe care natura şi ereditatea le-a pus în fostul sfetnic al lui Vodă mai erau încă împodobite şi de fizicul său plăcut şi impunător, cât şi de verbul său puternic. Ochii aceia, cu o privire atât de blândă şi fermecătoare, erau încadrati în nişte sprâncene stufoase, care îi dădeau adesea-ori o înfăţişare dărză, plină de voinţă şi de mare încredere în el însuşi. Auto­ ritatea sa era incomensurabil de mare, nu numai în rândurile partidului său, dar şi în rândurile adversarilor săi politici. Cât de imense erau falangele partidului său, Brătianu Iestăpănea numai cu privirea. Inlăţişarea lui era suficientă ca să se poto­ lească valurile, dacă adesea venise puţină furtună. Acest colos de partid mergea ca maşina cea mai perfectă. Dar legea naturii aşa a croit omenirea, că omul trebue să se nască şi să moară. Şi astfel Ioan 1. C. Brătianu a făcut ultimul său drum la Florica sa iubită, acolo unde el, în mo­ mentele de linişte, găsea vraja dealurilor ondulate şi acoperite cu brazi, şi a pajiştelor naturale, unde omul găseşte câteodată inspiraţie. Trupul lui, după ce a fost coborăt de pe afetul tunului, a fost tras de şase boi de pe ţarinele sale, lângă cari mergeau unchieşii cu pletele albe, ca să-I aşeze apoi între tată-său şi mumă-sa. Desigur că naţiunile şi popoarele s'au resimtit întotdeauna de pierderile conducătorilor lor iluştri, şi tot aşa este şi cu par­ tidele de guvernămănt. Dar numai formaţiunile factice şi efemere s'au înfricoşat la dispariţiunea şefului şi au pierit: deodată cu moartea acestuia s'a stins şi partidul. Partidele tari însă, cu o doctrină eşită din năzuinţele şi aspiraţiunile unei ţări, partide care s'a format din clocotul unei societăţi, şi au fost deci re­ zultanta nevoilor ei, având raţiunea' lor de a fi, nu trebue Să despereze : căci dacă şeful a pierit, trebue să-şi zică la orice moment că ideia a rămas, şi că astfel noul şef le va conduce destinele mai departe. Constantin V. Obedeanu . ............. 4.91 [492] o colonie de Olteni Pe Coasta de argint D-l Leontin Iliescu dă, în "Cultura Poporului din 1 2 Iunie anul corent, câteva notiţe interesante pentru noi. Extragem din ele rândurile ce urmează: Pe drumul care duce dela Cavarna spre Surtuchioi, în mijlocul c[impului, există. un sat mic de colonişti, al unor împroprietăriţi - acum trei ani - în această. regiune, unde n'a plouat de multă vreme şi unde nu-i nici măcar o gură de puţ. Sunt acolo demobilizaţi ai Războiului Intregirii, vreo 30 de familii româneşti de ţărani, venite din comunele judeţului Olt, şi stăpâneşte fiecare din ele câte zece hectare de pământ. Mai mare dragul să priveşti pe ţărăncile Oltului şi frumosul port naţional în acele locuri singuratice, nu departe de care se întinde măreţia mării, spre Surtuchioi, şi superbele privelişti dela capul Caliacra. . Când am revăzut, acum vreo trei săptămâni, după 14 ani, Coasta de argint, nu măgândeam ca, în părţile acelea, să Întâlnesc ţărani din regiunea Olteniei; şi mai puţin încă puteam gândi, că acei colonişti duc lipsurile pe care le rabdă ele peste trei ani. In satul Sf. Niculae al' coloniştilor din. Olt, aşezaţi azi pe Coasta de argint, populaţia e în mare nevoie. Ea duce Tipsă de apă pentru agricultură şi mai duce lipsă' de inventar agrico1. Apa sunt nevoiţi coloniştii s'o care dintr'o comună vecină, ca să-şi poată mulţumi trebuinţele zilnice ale traiului. S'ar fi putut săpa acolo adânc pământul, până când ar fi fost descoperită. o vână de apă, şi oamenii ar fi avut - ar fi cu putin ţă. să aibe - astfel, (\ gură de fântână, fără cheltueli prea mari. Le scriu toate acestea, pentru înţelegerea nevoilor lor de către cei în căderea şi puterea cărora stă să le facă mai bună viaţa, nu numai în interesul unui sat mic. răslcţit la marginea ca­ drilaterului, elar şi în folosul ţării, şi aceasta în primul rând. Colonizările trebue să urmărească statornicirea plugarilor har­ nici, ele sânge românesc, acolo unele neamul nostru are interes să pătrundă, nu numai în întindere, dar mai ales în adâncime. Cu olteni, cu moldoveni, ori aromâni, cu elemente româneşti elin orice locuri, ori cum ar fi făcute, colonizările trebue să nu dea împro­ prietăriţilor impresia că. s'a. făcut cu ei o faptă de mântuială�' Tragem nădejde că vom fi auziţi şi. mai cu samă, inţeleşi. Leontin Iliescu. \ ••••••••••••• [493] Husitis11tll1 fu Ront ânio, de Dr. Iose! Macurek, Briin, /927.-Husi· tismuJ, adică doctrina lui Ioan Hus din Boemia, care a revoluţionat lu­ mea clericală europeană acum câ­ teva secole, a fost răspândit şi în ţările noastre; dar nu numai în un­ ghiurile de nord ale Ardealului şi în părţile maramureşene, cum se credea până acum, dar chiar şi în ,\ oldova lui Alexandru cel Bun şi a lui Ştefan cel Mare. Această doctrină, care avea ca scop tălmăcirea cuvântului lui Dum­ nezeu, deci al Bibliei, al Noului şi al Vechiului Testament în Iim b a vorbită şi înţeleasă de popor, a fost inbrăţişată cu multă căldură în Mol­ dova, lucru pe care ni-l arată D-I Macurek, care a pătruns această chestiune şi s'a ocupat în special de influenţa husită la noi, aducând astfel o preţioasă contribuţie pentru trecutul nostru cultural îndepărtat. Inainte de anul 1430, În Ardeal şi în Moldova au fost câţiva preoţi, unguri sau saşi. cari îăcându-şi stu­ diile la Praga, au fost adepţii teo­ riilor lui H us; aceştia intorcându-se în ţară, au început să le răspăn­ dească între compatriotii lor. S'au distins astfel mulţi preoţi şi cetăţeni de prin Satu Mare, Oradea, Cluj, Sibiu şi Moldova, cum şi unul dela CĂRŢI In rubrica de faţă se fac dări de seamă asupra cărţilor şi publlcaţiunilor ce se adresează Redacţiei. Baia, cetăţeanul Iacob, care şi-a făcut studiile la Praga, urmând Li­ terele şi Dreptul şi primind titlul de bacalaureat: Şi la noi, caşi în cele­ lalte părţi, Husiţii ternăndu-se de persecutu, se întruneau în timpul nopţei, în păduri, pivniţe sau mori 'distruse, unde în haina obişnuită făceau slujba religioasă şi împăr­ ţeau credincioşilor păinea şi vinul sfinţit. Doctrina se raspăndea mereu şi cu rezultate bune, Alexandru cel Bun a dat chiar ordine ca preoţii husiţi să nu fie împiedecaţi în pro­ paganda religioasă a lor. Li s'a a­ sigurat libertatea şi adăpostirea lor n Moldova, unde ei au organizat «Societatea Divină», în urma căreia s'a tradus biblia în limbile română, germană şi ungară. Husitismul însă a căutat să se Întindă şi mai departe, spre sud. Astfel a fost un oarecare Valentin, un fervent adept al doctrinei, care s'a dus până la Dunărea munteană, ba chiar a trecut şi în Bulgaria, unde din nenorocire şi-a găsit moar­ tea ca martir. In aceeaşi vreme cel mai bun coleg al său din Ungaria, Toma, a fost mulţi ani în Moldova conducătorul acestei societăţi, care era vizitată des de cei mai valoroşi adepţi husiţi din Boemia. Husiţii din Moravia, expulzati de regele Matiaşi, îşi găseau refugiul în sănul Moldovei. ,. .j.93 [494] Dar persecuţiile' contra lor, per­ secuţii al căror focar era Roma,au pătruns şi până în primitoarea Mol­ dovă. Totuşi husitismul a supra­ vieţuit până la reforma luterana şi cal vină. In vremea lui Ştefan cel .Mare, un bun aliat cu regele ceh Podebrad, contra Ungurilor, husi­ tismul a reînviat, dar pentru puţină vreme, de oarece pământul sfânt al Moldovei era cotropit acum de Turci, cari i-au ţintuit de aci înainte privirile şi forţele spre ei. Studiul Domnului Macurek este interesant, documentat, ordonat şi scris într'un stil limpede şi natural. Este de regretat faptul că, fiind scris în limba cehă, limbă atât de puţin cunoscută Ia noi, nu poate fi citit. Această lucrare se fixează dela în­ ceput ca cel mai complet studiu al chestiunei ·husitismului la noi. Trebue să mulţumim autorului, • care prin lucrarea d-sale contribue puţin la cunoaşterea trecutului ţărei noastre în apus. Elena Eftimiu Praga, 1927. Dacoromauia, An.lV.1924 -1926. Partea 2-a. 1641 pagini. Cluj, 1927.­ Volumul e închinat amintirei lui V. Bogrea, al cărui purtret-desen nu tocmai reuşit - se dă în primii pa­ gină. - Din etimotoqiite cercetate însemnăm: "a apuca" şi "strungă" de W. Meyer-Lubke ; apoi bogata contribuţie a filologilor L, Spltzer, S. Puşcariu, N. Draganu. G Kisch, C. Lacea, şi mai ales V. Bogrea.­ Din articolele mărunte, mai toate ale lui Bogrea, notăm explicaţia numelui ",Mehedinţi", cu un element nou ,în discuţia etimologiei sale. La sensurile cuvăntului "chişiţă", însem­ năm şi pe acel oltenesc din "l'a bătut de l'a tăcut chişiţă", cum şi pe acel de "a mânca chişită (făcută din struguri stropşiţi)" =-Sărăcăcia­ nil, studiu asupra unei populaţiuni româneşti grecizate, de T Capidan, este un capitol adiţional la "Româ­ nii nomazi" ai aceluiaş autor. Mate­ rialul acestei lucrări e luat din opera unui tânăr învăţat danez Carsten Hoeg, care a publicat două volume c1espre aceşti macedoromâni des­ naţionali laţi. Păstori nomazi, ca şi Farşeroţii, Sărăcăcianii sun t mai mulţi prin Pind, in Epir, vreo 6000 de suflete, şi puţini raspândiţi şi prin Tesalia. 494 Recenzii şi dări de seamă des­ pre cărţi şi reviste. Intre altele se face aci o elogioasă recomandare a studiu lui Dsrului C h. La u gi e r "Contribuţiuni la Etnografia medi­ cală a Olteniei" de către D-I V. Bo­ loga. - Cu privire la tipărirea unei oarecare colecţii de poezii r opo­ rane, D-I 'St, Paşea face judicioase observaţii, pe care le reproducem aci, pentru că noi înşine am păcă­ tuit împotriva unor norme ce, re­ cunoaştem, trebuesc aplicate chiar taţă de colaboratorii noştri preţioşi. "E timpul să alegem materialul de literatură po pulară pe care-l dam la tipar. Cel care publică astfel de material trebue să cunoască colec­ ţiile vechi. Datinele şi credinţele vor trebui totdeauna descrise, căci în tendinţa de azi a Iolkloristului de-a urmări fluctuaţiile credinţelor populare în mod geografic, e ne­ voie sa cunoască întinderea lor in fiecare regiune. Criteriul formal după care s'ar reda culegerile de litera­ tură populară' poate fi acela al bu­ nului gust. Se va ţine seama Însă, desigur, că o publicaţie îolkloristica e cu . atât mai importantă cu cât poate servi ca material de studiu în mai multe direcţii. Se va reda în mod exact, după puteri, atunci când scopul ei este mai mult ştiin ... {ilic, graiul regional. Adeseori din­ tr'un fenomen de limbă petrificat în structura unui viers popular, sau a unui fonetism păstrat la rostirea unui cuvânt, am putut explica pro­ venienţa produsului po pular res­ pectiv. Oricât de imperfecte ar fi mijloacele de transmitere core ar sta la îndernâna unui nespecialist, ea ar fi mai utilă din punct de ve­ dere ştiinţific decât acea moderni-. zată, pe care o redau cele mai multe­ colecţii de literatură populară".-O rubrică nouă "Pe marginea cărţilor" adaoga la recenzii şi dări de seamă o notă mai vie. De la informaţia obiectiva şi ştiinţifică cu pnvtre ' la orce carte aparuta în domeniul inte­ resănd Dacoromania. se trece şi alături la o critică mai impreslonistă, cu discuţiuni asupra unor chestiuni generale şi de natură principiară, dar într'un cadru mai restrâns. Aci D-I Puşcariu fixează câteva obser­ vaţii as u p r a romaniştilor Meyer­ Li.ibke şi Schuchard, cum şi asupra altor filologi dela noi şi de aiurea [495] tmbrat.şand într'o scurtă cercetare stadiul actual al filologiei romanice; se ocupă de ultimele lucrări ale decanilor filologiei române. D· nii Tiktin, W eigand şl Philippide, dis­ cută diferitele păreri emise în urmă asupra romanitaţei limbei noastre, cum şi studiile privitoare la rapor­ turile dintre alte limbi şi acea ro­ mânească. După aceasta urmează o copioasă "Revista Periodicelor pe 1923, 1924", şi la urmă o Cronică şi un Indice alfabetic compus după extrasele autorilor. Ephemeris Docoromona, anual' al Şcoalei Române din Roma. VoI. m. 1925.-Prefaţa lui V, Părvan a­ nunţă că din cauza sporirei activi­ tăţii membrilor Şcoalei, anuarul de până acum devenind neîncăpător, urmează a se împărţi în două pu­ blicaţii: 1) Ephemer is Dacoromana, care va cuprinde studii de arheo­ logie şi istoria artelor, şi Diploma­ tartum ltaticum, In care se vor publica documentele istorice culese de membrii Şcoalei de prin arhi­ vele italiene, cu privire la istoria rornanităţei orientale de dincoace şi de dincolo de Dunăre. Urmează apoi cinci studii, şi anume: Aricta, cercetări istorlco-topogralice, de Gr. Florescu, asupra oraşului latin im­ portant. din epoca formarei unităţii. poporului roman. E un orăşel la 26 }{m. spre sud de Roma, în campa­ nia romană, între lac urile Albano şi NenÎi, care intrase în conîede­ raţia latină la 493 a. C. A suferit multe în cursul timpului, mai ales la invazia barbarilor. Are o acro­ polă, ce le-a servit de refugiu la nevoie, şi pe care e azi construita noua comună Aricia. Se cercetează vechile ziduri duble ale cetăţei, desgropate în parte de sub con­ strucţiile de azi, cum şi cel de al treilea zid de centură, apoi urmele de drumuri, resturile viaductului şi ale clădirilor oraşelului antic, cum şi ale edificiilor din afara margine­ lor sale, cu mormintele ce s'au des­ gropat. - Expansiunea civilizaţiei italice spre răsăritul dunărean in prima vârstă a ţierului, de Ec. Dunăreanu-Vulpe. Ahia din epoca fierului Italia dovedeşte un aflux de populaţie şi o civilizatie proprie, statornică şi capabilă de a se re­ varsa aiurea din peninsuUt AsHel chiar din perioada Hallstattiană. ea începe a influenţa Europa centrală toata şi până înspre nord. In acest studiu se ocupă numai de zona danubiană a civilizaţiei Hallstattului. aceea locuită de lliri, dela rasă rit de Italia. Se înfăţişează material pre­ istoric din această regiune şi vreme: obiecte de metal felurite, cu şi fără ornamente pe ele, figurine umane. Iibule, urne şi vase de cerami .ă, obiecte anterioare sec. VIII Această expansiune pornită din Italia merge înspre răsărit, dincolo de Dunare în inima Daciei şi pănă la Carpaţii nordici, in Basarabia şi Podolia. mers pe care condiţiunile geogra­ fice il explică.-Const Brâncooeanu şi catolictsmul, căteve notiţe n ri în jurul politicei religioase a dom­ nitorului, de Virginia Vasiliu. Sunt câteva scrisori menite a arăta ra­ porturile dintre biserica romană şi ţara românească sub Brăncoveanu şi atitudinea acestuia îngăduitoare, dar nu părtinitoare, faţă de catoli­ cismul care voia să 'atragă pe dom­ nitor. Amănunte despre Chiprovi­ cenii catolici veniţi din Bulgaria din cauza persacuţiilor turceşti. - llirii din Italia imperială TO/11ană,- stu­ diu de Radu Vulpe-, sunt mai nu­ meroşi şi mai însemnat element de cum s'ar crede. După multele in­ scripţii ce ne dau mentiuni des­ pre ei, aceştia vin din Pannonia, Dalmatia, Noricum, Moesia superior şi Macedonia, cum şi din părţile cu populaţie ilirică ale Italiei: Apulia, Calabria, Histria şi Veneţia, Erau foarte multi ostaşi în Roma mai cu sa mă, caşi la Ravenna şi Misenum. Câţiva s'au ridicat la inalte ranguri şi onoruri în imperiu. -Pietro Ca­ oallini şi pictura romană din uea­ curtle II şi lII, de Al. Busuioceanu. Opera elevului lui Giotto nu s'a studiat suficient şi numele său nu şi-a căştigat faima merit ta decât in anii acestui început .de secol. Opera sa de Căpetenie se poate cerceta in bisericele S-ta Maria in Transte­ vere (rnozaicele) şi . S-ta Cecilia in Transtevere (Irescurile). El a trăit în a doua jumătate a veacului XIH şi până la 1330. tăcând o adevarata şcoala, atât de mare era reputaţia sa artistică pe acea vreme. Studiul O,lui Busuioceamle bogat şi bine ilustrat. 495 [496] Melanges d'Histoire generale, publicate de Constantin Mar inescu, profesor la Facultatea de litere din Cluj. Tip. Cartea Românească, Cluj. 1927.- Volum de aproape 400 pagini, pu blicaţia aceasta e buletinul acti­ vităţei spornice a «Institutului de Is­ torie Generală" al Universităţei du­ jene, fiind dedicat Dvlui Profesor N. Iorga. Din precuvăntare aflăm că acest institut-menit a completa orizontul studiilor istorice, alături de "Institutul de Istorie NaţionaIă"- a fost întemeiat, după stăruinţa ra­ posatului prof. Ion Ursu, în 1921, EI îşi propune a tipări, când va putea şi căt va putea, o serie de publlcaţiuni în limbi străine, acce­ sibile lumei invăţatilor de pretutin­ deni, cuprinzând cercetările specia­ liştilor români în ma terie. Acest pt im numar cuprinde: Aventurile "sa­ raeine: ale Franceetior din Bour­ gogne tn sec. XV-ea, de N. Iorga. E o contribuţie. privitoare la cru­ ciadele din urmă şi prelungirite lor, formată din mărturisiri contempo­ rane, scrisori şi documente ce aduc o nouă lumină asupra epocei. Pe noi ne interesează şi direct, întrucât expediţia preparata de Filip cel Bun, duce al Burgundiei, in 1445, cu Ion de Huniad, Wavrin şi legatul non­ mical, avea Si'! atingă şi Dunărea. O sel isoare a unui frate minorit Bartolomeu din Genova, cam din aceeaşi vreme, vorbeşte de Vlad Dracul şi Huniad. Alte veşti se dau despre planul expeditiei din 1444 cu veneţianul Loredano, porniţi sa răsbune pe Dunăre înlrăngerea creş­ tinilor dela Nicopole. Acţiunea odată oprita, e continuată de Papa, cu a­ celaş Wavrin şi Vasco, cel ce are negocieri cu Vlad al Munteniei, cu ciocniri pe Dunăre la Silistra şi Tur­ tucaia, Giurgiu, Rusciuc, Nicopole şi Rahova, pănă la venirea iernei. Alte documente aduc ştiri despre negocieri şi . mănt nte de fapte ne-' cunoscute cu privire la campanule acestea, strâns legate de istoria cam turbure încă a acestor ani, şi inspi- \ rate sau pornite clela curtea Bur­ gundiei aventuroase. După cucerirea Constantinopolului de către' Turci, Filip de Bourgogne rE!incepe, cu 1454, noi preparative de luptă con­ tranecredincioşilor, dar rămân doar planuri, deosebit de interesante to" tuşi. Se publică apoi cele şase do- 496 cumente, după care s'a făcut ex· punerea D-Iui Iorga.-Por'retul lut 1 eodor Metohitul, de că/re Niceţor Greqoras, articol de SI. Bezdechi. Acest T. M. a fost marele logofăt al împăratului Mihail Paleologul (1282-1328) şi una din marile fi­ guri ale secolului al XIV-lea. A fost persecutat, ca partizan al unirei cu biserica Romei, şi a murit În inchi­ soare. Nichifor Gregoras a fost fiul lui Metohitul. Se pare că Metohitul scrisese foarte mult, dar ca lucrările sale au fost date focului.-Un pro­ iect de relarmă a calendarului al lui Ntceţor Greqoras, de SI. Bez­ dechi. - Viaţa Sfintei Bastusea, a lui Nic, Gregar as, de St. Bezdechi, Această lucrare hagiograflca se re­ produce după original cu caractere greceşti.-Originue răsboiutui dela Cureola (1294-/299) între Genova şi Veneţia, de G. 1 Brătianu. Cru­ ciadele avură ca rezultat o puter­ nică expansiune comercială a ora­ şelor maritime italiene în. Răsărit, dar aceasta aduce şi conflictul de interese între ele, mai ales intre Oenova şi Veneţia, pentru Darda­ nele în primul rând.-Cruciadadela icopolt in literatura vremii, de T. O. Bulat, se cercetează în vechea poezie franceză şi într'o compunere în versuri a austriacului cu nume francez Pierre de Rez, care a par­ ticipat la cruciada Sfântului Imperiu. - O relaţtune tnedită asupra cam­ paniei lui Petru cel Mare in Mol­ dova (17//), de Const. C. Giurescu. provine dintr'un manuscris francez, -aflător în Arhivele Minist. de Ex­ terne din Paris-, al unui ofiţer fran­ cez ce a servit în oştirea Ţarului. După acest document nu e adevă­ rat că D. Cantemir ar fi sfătuit sta­ ruitor pe Petru cel Mare să se ducă din Iaşi spre Brăila după previziuni, ceea ce ar fi pricinuit dezastrul dela Stănileşti, După această relaţiune, ar­ mata însă a plecat din Iaşi "inpotriva sfaturilor Domnitorului de acolo, care voia ca mai întâi să ne asigurăm de proviziuni''. Interesanta scrisoare, adresată de ofiţer ambasadorului francez din Rusia (sau, poate, Po­ lonia) se tipăreşte aci. - Note asu­ pra fastului dela curtea lui Alton,:> V de Aragon. rege al Neapolului. de Const. Marinescu, CII piesele jus­ tificative alăturate studiului. -CâlellCl nole cu prwire la relaţiuni/e lite- [497] rare polono-romăne în epoca con­ temporană, de P. P. Panaitescu. Interesul Poloniei pentru Principa­ tele româneşti se deşteaptă după 1830, cum şi al nostru pentru ve­ cinii noştri de pela 1846. După re­ voluţia poloneză dela 1863 şi ve­ nirea regelui Carol J (1866), aceste relatiuni intelectuale, ce au durat mai puternic vreo 30 de ani, s'au răcit, speranţa unei noi revoluţii poloneze, care să tărască şi pe Ro­ mâni in favoarea lor, dispărând.­ Conlribuţii la bibliografia călăio­ rilor occidentali În România, de P. P. Panaitescu, indicănd 11 cărţi în care se vorbeşte câte ceva de ţara noastră. Păcat că se dau nu­ mai titlurile acelor cărţi. - Note 0- supra corsarilor din serviciul lui Alţons V. ele Aragon, de C. Mari­ nescu, cu documentele respective.­ Die Kunstdenkmtiler aer Sieben­ bilrger Rumănen im Lichte. des bisheriqen Forschunq, de Coriolan Petranu. Recenzia acestei lucruri pu­ blicată şi la "Cartea Românească" din Cluj, am făcut-o in numărul anterior al revistei, la pag. 281.- .Contributo toponomastico alia de­ scrizione ae.te vie romane e romee nel Canaoese, de O. D. Sera, cu o hartă a vechilor sosele din Ca­ navese.-O povestire franţuzească din veacul al X VI-lea cu pruure la afacerile Ungar iei, de N. Tolu, şi anume privitor la răsboiul din 1565 dintre impăratul Maxirnilian II, şi prinţul Ioan Zapolya. Din aceasta se arată interesul ce luau Francezii în acea vreme pentru luptele dintre Imperiali şi Turci, la care participau şi principii Transilvaniei. Se repro­ duce textul în chestiune. - Coniri­ buţtunt româneşti la istoriografia generală, de Ioachim Crăciun. Abia în sec. XVI începem a afla români cari să scrie opere istorice intere­ sând şi pe alţii ctecât pe noi. Ast­ fel sunt: Ion Heraclide Despotul, înainte de a ajunge domn al Mol­ ·dovei, scrie o carte tip�rită la An­ vers in 1555; Nicolae Milescu sp�­ tarul, ce publică Între 1567 şi 1679 mai multe opere de interes pentru istoria generală; D. Cantemir mai târziu, in sec. XVIII· lea, apoi Ienă­ .chită Vacărescu. Cu sec. XIX ase­ menea lucrari devin mult mai nu­ meroase, Autorul le urmăreşte pană 111 sec. de azi, ocupându·se şi de traducerile operelor istorice străine, ce s'au tradus or con pilat de ro­ mâni Se dă la sfârşit o listă a a- cestei bibliografii. . L'Ttalia ilt cerca della latiltita dei RtI1netti, de A/ex. Marcu. După cucerirea Constantinopolului de că­ tre Turci, se deşteaptă mai puternic interesul şefului bisericei creştine pentru creştinii suhjugaţi Turcilor: Poloni, Unguri, Sărbi. Bulgari şi mai cu deosebire Rornăni, Istoricii ita­ lieni ne descoper atunci, şi simpatia lor se îndreaptă spre aceşti fraţi dela Dunare : umaniştii lor vorhesc despre naţiunea soră în epoca Re­ naşterei italiene. Unul din aceşti umanişti, Filippo Bonaccorsi, toscan de origină, se stabileşte la Cra.covi�, unde ajunge profesor la Universi­ tate şi om politic toarte influent, ambasador, al Poloniei la Veneţia, Roma si Constantinopol, unde se leagă şi' se desleagă iţele unei po� litici ce coprinde in urzeala ei ŞI tarile româneşti. Bonaccorsi a con­ fribuit la răspăndirea ideei latini­ IMei noastre in Polonia. De acolo e,,' a trecut la alde Gr, Ureche, M. Costin, Milescu, D. Cantemir şi Stol­ nic, Const Cantacuzino, cari aveau cultură occidentala prin mijlocirea Poloniei, la a cărei cultură latină se adăpaseră. Urmări fireşte ale acestor influenţe sunt în parte cuvintel� la­ tinesti dela noi, prin' şcoala transilvă­ nea�ă din Ardeal şi apoi în Princi­ pate, cu prelungirea ei, scoala itali: anizantă a lui Eliade. In sec. xvn ŞI XVIII se redeşteaptă iar puternic la Italieni interesul pentru Români Aşa cu Muratori, Marsili, Del Chiaro, Mal­ fei, Algarotti, Fortis, P�nzin!, Se�t!ni: Boscovici, Spelanzanni, Ralcevici ŞI alţii, iar în pragul vea.cul�i din urmă Ruscalla, Mezzofanh ŞI Cattaneo. apoi Zanelli, Tommasseo,. �albo, Gioberti, Ascoli, Cantu, Camm, Ar­ turo Graf, iar mai aproape de noi Oubernatis, Bruto Amante şi alţii din epoca garibaldianu şi _ ma.�ziniana. In vremea noastru puhlIcaţllle Şcoa­ lei române ctin Roma şi "Studi ru­ meni" continuă şi desăvârşesc o operil inceputa ele acum trei veacuri. Epistola Sfâltfttlui Iuda, de Preot Prof. DT. Gh. I. Ghia, Ed "Ramuri", Craiova, 1927. - Studiu de exegesă, lucrarea de faţă cerce: tează în amănunte fondul scurtei 497 [498] epistole a fratelui lui Iacob. Din ea se desprinde multă lumină asupra primei epoce a creştinismului, în care mişunau surnedenievde vlnvă­ ţători mincinoşi, al căror cuvânt zăpăcea pe drept credincioşii tim­ pului, producând erezii, în potriva cărora luptau căpeteniile spirituale ale creştinismului 'tânăr încă. Prima parte a volumului se ocupă de per­ soana lui Iuda, de atmosfera şi 'ca; drul vremii, de motivarea şi sco­ pul epistolei; a doua, examinează verset după verset fondul, comen­ tând fiecare ideie, CII sprijinul cita­ ţiilor autorităţilor în materie, care s'au ocupat de această chestiune. Asenuinâri şi analogii îtt fol­ klorul român şi iberic, de Al. Po­ pescu- 7 elega. Craiova, Tip. "Prie­ tenii Ştiinţei", 1927.-Din prima pa­ gină a cărţii suntem preveniţi că cercetarea de faţă îşi propune a a­ trage atenţia asupra unor surprin­ zătoare asemănari, OI' simple ana­ logii ce se pot face, prefirând ma­ terialul folkloristic român şi iberic (spaniol mai cu deosebire) privitor la credinţe, tradiţii, legende, basme poporane şi jocuri copilăreşti ale acestor doua po poare romanice. Au­ torul vrea să înîaţişeze fenomenul, fără a pretinde să-I explice in adânc şi să tmgă concluzii OI' să constru­ iască pe baza lui ipoteze etnozra Iice or de altă natură. Azi suntem şi noi Îndestul de pregătiţi şi lumi­ naţi, În cât să nu mai luam uşor de bune părerile celor cari văd un Îm­ prumut or o iniluentă slavă or un­ gure�scă în cut�re creaţlune a ge­ niului nostru artistic national al ra­ sei noastre latine. Superstitiil� şi da­ tinele oferă cel mai bogat material in domeniul acestui studiu. Impune atenţia desfăşurarea acţiunei şi slăr­ situl dramatic similar al legendei Meşterului Manole cu o povestire spaniolă mult asemănătoare, cu mult mai mult asemănătoare decât anu-' mită povestire sârbească prezentănd doar analogie in parte cu a noastră. Povestea cu "Sarea 'Il bucate", uti- \ Iizată şi în "Regele Lear", se regă­ seşte şi în literatura spaniola, Coin­ cidenţe mai numeroase şi mai pro­ nunţate se află între jocurile copii­ lor celor două neamuri respective, ca la «turcă», or «şodronul» buni­ oară, sau «cirica», Dintre superstiţii 498 se cercetează comparati v ; deochiut-, cu mijloacele de vindecare şi preser­ vare in potriva acestei boale. Foarte isbitoare asemănari Între mult nume- 1:oase idiotisme, ce se regasesc aci literarn la Români şi la Spanioli, i­ dentitate ce nu se constată şi ia zicalele franceze şi italiene respec­ tive. Acelaş lucru la o seamă de ci­ milituri. In faţa atător suprinzătoare po­ triviri, D�I T. se Întreabă: căror fapte se datoreşte această asemănare? Să fie origina spanioli'! a legiunei CI XIII-a Gemlna, care a fost aşezată in Dacia după cucerirea ei? Sau alt fenomen de transhumanta pre­ istoric necunoscut nouă? Dela care străbun comun le-am moştenit Îm­ preună asemănările acestea ciudate? Urmează alte capitole, îngrarnădind apropieri intre manifestările sufle­ teşti ale neamurilor noastre înrudite. Ceea ce dă farmec şi savoare li­ terară acestei cărţi sunt însă minu­ natele traduceri ale câtorva pagini din autorii iberici, in care se descriu anumite obiceiuri. Astfel la p. 49, schiţa lui Pereda, În care se descrie un târg de vite, şi beutul adălma­ şului, ce ai jura că e dela noi, cum şi la pag. 86, de un umor admirabil. Ipoteza originei slavice a cătorva obiceiuri şi credinţe, ipoteză admisă în de regulă, suferă prea serioase lovituri prin aducerea exemplelor că ele există similare şi la Spanioli şi Portughezi. Filologta caşi etnografia românească primesc interesante şi neaşteptate sugestiuni din cerceta­ rea acestui teren cam necunoscut învăţaţilor noştri. Este aici un filon care trebue urmărit şi adăncit. Iacă marele interes ştiinţific ce prezintă cartea preţioasă a Dvlui Telega. La sfârşit se expun părerile cător­ va savanţi cu privire la rămăşiţele de credinţe şi obiceiuri celtice păs­ trate la popoarele romanice Cum nu se pot admite influenţe şi rapor­ turi intre Români şi Spanioli, după separarea acestor n 'lamuri de trun­ chiul comun, altă explicaţie a aces­ stor asemanari şi analogii folklorice nu poate ti decât acea a comunltaţei unui substrat de civitizaţie celtică, la care se mai adaoga târziu altoiul \ adus populaţiunei cucerite a Daciei, anume elementul iberic al legiunei a XIII-a Gemina .. C. D: Fort. [499] Tabla de Materii 1927. Anul VI Articole: 1. Andrfeşescu. Intre 7 racism şi Romanitate. . . pag. 409 T. G. Butat. Din istoricul Protestaniismului . " ,,40 "" J) Din istoricul tipărituriior bisericeşti . 193 G. Mil.-Demetrescu.Tot despre Casele băneşti ,,19 " Biserica Sţ. Dumitru din Craiova" 38 " " " Oriqinele şi vechimea Craiooei " 177 E1.EUimiu. Graniţa Ţării Româneşti cu Ardealul [n1520" 1 1. G. Filitti. Banii Ţării Seoerinului şi Banii Olteniei " 31 " Ctitorii dela Ptaoicenii-Ott şi neamul Doamnii �ooili �g.� 1. B. Georgescu. Mănăstirea Strehaia . . 20 N. Iorga. In ţara bradului " 262 Rom. S. Molin. Românii din Banat pag. 281 şi 416 � G. Orman. Din trecutul Craiooei : Mahalaua Sţ. Ioan pag. 414 Mihail Popescu Coniribuţiuni la Istoria stăpânirel Austria- cilor in Oltenia pag. 412 Aur. Sacerdoteanu Creşiinarea unui turc craiovean in se- colul trecut .. . . pag. 289 Tr. Simu. Schiţă despre civilizatia română Î/1 Banat " 194 Al. A. Vasilescn. Casele băneşti din Craiova in sec. X VIII pag. 9 Fântâna Obedeanului " 188 Figuri istorice oltene = C. V. Obedeanu. Petre Obedeanu Carnea Brăiloiu Ilie Ştirbei Staicu, Benqescu Oltenia istorică: Documente . pag. 41 199 291 423 16';13. Iniărire domnească de proprietate, Matei Bas. pag. 425 1676. Hotărnicia moşiei Băbeni- Vâlcea . " 305 1682. Carte prin care se alege o parte de moşie a Mănâsttru Bistriţa- Vâlcea . pag. 307 1701. Carte de stăpânire a Isprăoniciei Craiooei p. o moşie " 427 1707. Carte de stăpânire dela Consi. Ştirbei uel Ban, pentru o moşie . pag. 428 1708. Poruncă dela vel Ban Const. Ştirbei, pentru restituirea venitului unei părţi de moşie . . . . pag. 429 499 [500] 1718. Memoriul lui Eug. de Saooia, privitor la organizarea stă- pânirei austriace În Oltenia . pag. 437 1726 Pentru stăpânire de pământ, sub Austriaci .. 54 1726. Raport din timpul siăpănirei austriace, cu privire la mă- năstiri şi starea provinciei .'. pag. 213 . 1749. Act de proprietate a Episcooiei Râmnicului asupra Caselor băneşti din Craiova, danie dela OI'. Ghica pag. 47 1753. Iniărire de către Mihail G. Racooiţă a daniei Caselor bă- neşti din Craiova , pag. 49 1779. Ordinul Dioanului CI' a i o vei, cu privire la delimitarea moşiei Predeşti şi Fărcăşani-Dolj p g. 57 1780. Cu privire la Casele băneşti din Craiova, dela OI'. Razo, Caimacamul Craiooei . . pag. 52 1780. Cercetare asupra terenului Caselor băneşti ,,52 1783. Ordinul Divan. Craiooei p. delimitarea moş. Predeşti" 58 1784. Scrisoare pentru o ispaşe la M-rea Dintrunlemn ,,452 1787. Act de proprietate al .Episcopiei Râmnic asupra ţâtttânei Obedeanului . pag. 206 1790. Foaie de zestre 295 1792 Măsurare de hotar al moşiei Răioasa 308 1797. Jalbă pentru pricina unei vii in Vâlcea )J 309 1799. Caiaqraţierea averei lui Consi. Poenaru 296 1814 Din procesele moşiei Pieleşii-Dolj 203, 1820. Jalbă pentru moşie, a lui Slâottescu oistier ,,311 1834. Plânqerea siariţei dela Măn. Dinirunlemn contra proto- popului Bairactaru . pag. 55 1835. In jurul unei sinucideri in Craiova " 429 1836. O jalbă a preoţiloroâlceni contra protopop. Bairactaru ; 209 1837. In chestiunea nrotopopului Bairactaru 211 1839. Cu privire la Protestantism in Craiova ,,59 1844. O notă despre Profesorul Gavriil Munteanu . 212 1848. Ordin de cataqraţiere a unor tigani, " 212' 1851. Acte privitoare la isi. tipărit. bisericeşti din sec. XIX" 207 1862. Cu privire la creştinarea unui turc la Craiova ,,299 1862. Cu privire la Mănăstirea Jiiianu . 305 1892. O adresă a Preşediniului Societăţei "Astra" 61 1892. Lista familiilor de oriqină nobilă din Banat ,,62 Inscripţii Din Biserica din Târgu Horezului-Vălcea . Pisaniile bisericilor ridicate de Petre Obedeanu . Oltenia arheologică: \ . pag. 65 " 68 Troianul: Istoricul cercetărilor, de N Plopşor. .. pag. 69 Ceruus issiodorensis Cr. şi Job., din quaternarul inferior dela Pleniţa, de N. Plopşor . . . . . . . . . pag. 453 500 [501] I Oltenia naturaiistă: Problemele bioqeoqraţice ale Muştei columbace În România, de R. 1. Călinescu . . . . . pag. 81 Starea timpului ÎI1 Oltenia şi Banat, de Gh. Teodorov" 91, 217, 332 Notite astronomice, de Ing. AJex. Popescu, pag. 95, 223,334, 482 Lupta contra Tuberculozei in Craiova, de Dr, Meztulescu pag. 330 Marmota de stepă a Olteniei: Şuiţa, de R. 1. Călinescu, 456 Tratamentul Poliomţţelitei acute, de Dr. Metzulescu . 459 O descoperire paleontoloqică În Dolj, de N. Plopşor. 461 Oltenia iolkloristică: Gruia şi tatal său Novac, baladă populară Soarele şi luna, idem. . . . Buruleanu, idem . Soacra şi nora, cântec popular Cântece de dragoste Descântec de dragoste Cuvinte dialectale, de D. Rădulescu-Rudari Legende olteneşti despre 1 roian, Novac şi lorgovan Pentru leacuri Inelul şi .Năţrama, baladă Blăstemui fetei, poezie populară Cânta puiu cucului, idem SImbolismul numerelor, de Pr. Ciauşanu Câniece bănăţene Berbecelui şi Voinicul, baladă Ochii şarpelui Doina poporană din Banat . Rechizitele orăjitoarelor Cântece din Muntele Puru (Gorj) . Cântece dintre Jii şi Olt Descântec de deochi Turcu şi Marcu Viteazu, povestire. Coverca, basm, de St. N. Mateescu. Cântece . . ... " .. .. Din obiceiurile buţăneşti : Matcalăul, de D. Izverniceanu Obiceiuri dela Înmormântare. .. . Oltenia literară-artistică: pag. 97 102 104 105 106 106 107 " 224 231 233 " 234 " 234 317 325 " 326 326 327 " 3L7 328 328 329 329 463 " 468 468 470 Cuvânt inainte, de C. O. Fortunescu . . . . . . Nu mi-am plecat genunchii, poezie de El.. Farago Cum se tnoăţa odată carte, de Nicolae al Lupului Ravaş de toamna, poezie de Sabina Paulian . N. Burlănescu-Alin, viaţa sa, de C. D. Fortunescu Cântec lunatec, poezie de N. Milcu. . . . . . . . pag. " 109 111 112 120 121 127 501 [502] Note critice: Insemnări despre 1. Donqorozi, de C. Gerotă pag.129 " Rătăcirea lu Ion Vancea, a lui AI. Popescu Te- lega, de C. D. Fortunescu pag. 129 " Socoteli greşite, a lui Dongorozi, deC.D. Fort. " 130 " " Cartea cu lumină, a lui Herescu "" ,,131 " " Nu mi-am plecat genunchii} a Dsnei Farago" 132 Ierni jilave, schiţă de Gib. I. Mihăescu . 235 Calm, poezie de N. 1. Herescu 238 Din şesuri uenia ca o răscoală, de Radu Gyr " 238 Lumina. - M' ascult, versuri de Adia Val. . 239 V. Orendi-Hommenau, de Lucian Costin 240 1. Stânceecu-Otooanra pictorul, de C. D. Fortunescu 335 N. Burlănescu- Alin, opera sa. de 337 Din poeziile lui Burlănescu- Alin " 340 O amintire despre Alin, de P. Lişteavă 345 Cântec uitat, poezie de Eugen Constant. " 345 Sirăbunul, poezie de N. I. Herescu . 345 Povestea cu obârşia Tiganilor, de Nicolae al Lupului 349 Cântec sinquratec, de Eugen Constant '. 349 Note critice: Epiqramele lui Polţiclet, de C. D. Fortunescu 350 " Capcana, lui Mihail Drumeş, 351 Plânge Strâmbă-Lemne, a lui Gyr, " ,,352 " Câniecile mele, ale lui L. Costin,,, 354 Intre hoţi, poveste de C. N. Plopşor . . . 471 Sfârşit, poezie de N. Mileu . 474 Noaote de April, poezie de Sabina Paulian » 475 Cântec liniştit, poezie de Eugen Constant . 475 Frunze 'n toamnă, poezie de Lily 476 Dor de pribegie, poezie de Adia Val 476 Note critice: Răsărit, al lui Ciurezu, de C. D. Fortunescu 477 Fragment din poezia .Haiducul-, de D. Ciurezu 478 Mă 'nchin, poezie de D. Ciurezu " 479 Expozitia lui St. Severin, de C. D. Fortunescu. . .. 479 Oltenia culturală: Mişcarea culturală in Craiova, de Fortunato, pag. 135, 242, 355, 481 Din Băileşti, de G. Tornescu . . . . pag. 144 Din Pleniţa 145 Soc. "Prietenii Ştiinţei" in 1926, de D. D. Stoenescu 147 1 raian Grozăuescu, de Virgil Molin " 148 t Scarlai Anghelescu 150 Din Caransebeş . . . . . " 358 Din Târqu-Jiu . . \.. . . 359 Din Mehedinti . . . . . - . . \. . . . . . . . .. " 340 Mişcarea cult. ari, şi econ. de odinioară din Gari, de Moisil" 360 Din Drăqăşani . . \ . " 372 1 eatrul craiovean, de C. D. Fortunescu 483 Expoziţii artistice, de Fortunio. . . " 484 O ţensioa culturală, de I. Dongorozi, . " 486 502 [503] Le tresor bţţzantitt et roumain de Poutna, de Tafrali Album paleoqraphique moldaoe, de 1. Bogdan . . . Mustul care fierbe, de Oct. Goga . Viata românească in Ardeal, de N. Iorga Note şi comunicări: Hrisooullui Nicolae Alex.- Vd. din 135?, de V. Drăghiceanu pag. 151 Câteva vederi de pe Dunărea noastră, de C. J. Karadja 152 Boerii Mehedinţeni-Gloqooeni, de C. V. Obedeanu 156 La hotarele Banatului, de R. S. Molin " 157 Note despre Pleniţa-Dolj, de T. Ionescu 158 Imbrăcăminiea din vechi la Români, Dvna 1. Glogoveanu 162 t Doctorul 1. Augustin, de Dr. Ch. Laugier 163 t Vasile Pârvan, de C. D. F. . . .. 373 O nouă inventie a craiooeanuiui Ing. G. G. Constantinescu " 374 Industria din Mehedinti şi Gorj, de Dvna Glogoveanu 37!) Casa lui 1 udor Vladimtrescu. de " 376 Pentru Istoria Teatrului din Craiova 376 L'ceuore qeoqraphlque ţrancaise, de G. T. V. " 379 Ioan I. C. Brătianu şi familia sa, in desooliarea Statului român, de C. V. Obedeanu . . . . . . . pag. 489 O colonie de Olteni pe Coasta de Argint, de L. lIiescu 492 Recenzii: Cărţi Dacoromania, an. IV. . . . . . . . pag. 165 Buletinul Comis. Istorice a Rom. ool. V . » 166 Istoria Războiului 1916 - 19/9, de C. Kiriţescu . . ,,167 Arta şi Creştinismnl, de Dr. P. Conslantinescu ; recensat de G. Ciauşanu . . pag. 168 Lucrările Insi. de Geografie al Univers. Cluj, voI. 1 [ . 169 Butet. Soc. Reg. Rom. de Geografie, voi. 45 . " 169 Delegatii din tara noastră la Congresul din Constanta in 1415, de C. J. Karadja .. pag. 170 Harfa Moldovei a lui D. Cantemir, de G. V ălsan 170 Correspondance d' Emile Picot, de N. Georgescu- Tistu. " 170 L'inţluence de l'ceuore de P. Moghila de Kiev dans les Princ. I Roumains, de P. P. Panaitescu . pag. 171 Viaţa şi opera lui Gabr. D' Annunzio, de D-na M. Chiţu 172 Bule de aur siqilare de la Domnitori, de C. Moisil ,,172 Documente noi privitoare la relaţiile Ţării Rom. cu Sibiul in sec. XV şi XVI, de S. Dragomir . pag. 173 Numirile biblice ale lui Dumnezeu, de V. Loichiţă, recensat de G. Ciauşanu.. . .. ..... pag. 249 Chiliasmul, de V. Loichiţă. recens. de G. Ciauşanu . 249 Codrul Cosminului, an, !l şi1JJ . . . . .." 250 Istoria Românilor din Dacia Traiană, ool. !lI şi IV, de Xenopol pag. 251 252 " 252 ., 253 253 503 [504] .ulre$l11e de depat te, ttadilceri . '" pag. 254 Săfletul lui Baudelaire, de Stamatiad " 254 Horaţiu, Ode şi Epode, trad. de Lovinescu » 254 Organizarea financ. a Ţării sub Mircea, .de diur�sc'u " 255 Biblioteca Maorocordaţilor, de N. Iorga . . .. 255 Despre Dicţionarul Academiei, de S. Puşcariu " 256 Personalitatea religioasă a lui Neaqoe Vd, de T. G .. Bulat " 256 7 ălmăciri din Iiricii germani, de 1.. Costin 257 Variaţiile sezonale ale leului, de G. 1. Popescu ss 257 Consideraţii asupra ţluctuaţiei leului, de G. 1. Popescu 257 O istorie a lui Mihai Viteazul de el insusi, de N. Iorga 381 Comis. Monum. Ist. p. Transilvania, 1926 " 381 Die Kunstdenkmăhler der Siebenbiirţţer Rumănen, de Cor.' Petran pag. 381 Buletinul Extensiunei Universitare Cluj, I şi II 382 Criza economică in Barou, de D. D. Stoenescu 383 Dacia, ool. II. şi III, de V. Pârvan 386 Studi Rumeni, de Carlo Tagliavini 388 Les coutumes roumaines periodiques,· de M. Vulpescu 389 Almanahul "Graficei Române", an. IV . , 390 Din corespond. Episc. Calinic al Râmnic., de Bulat 391 Viaţa şi activitatea lui Casian Munteanu, de P. Nemoianu 392 Inmuquriri, de Praf. Gh. F. Ciauşanu ..... ,,392 ·V. Alecsandri şi Italia, "{le Alex. Marcu. . . 393 Bisericile de lemn din jud. Arad, de Cor. Petranu . 393 Istoria artei bizantine, de Dr. P. Constantinescu-Iaşi ,,394 Motive decorative româneşti, de I, Veslovschi 395 Câteva zile prin Spania, de N. Iorga. " 395 Paludismul in Oltenia, de Dr. Ch. Laugier 395 Umorul lui B. P. Hasdeu, de Barbu Lazăreanu » . 396 Husiiismul in România, de Dr. I. Macurek, recensat de D-ra El. Eftimiu. . pag. 493 Dacoromania, an. IV, p. JJ-a' . 494 Enhemeris Dacoromana, voi. III. /. 495 Melanqee d'histoire generale, de C.l,VIarinescu 496 Epistola Sfântului Iuda, de Pr. G. Ghia " 497 Asemănări şi analogii in ţolklorul român şi iberic, de Al. P"- pescu- Telega . " .. pag. 4�8 Cărţile de mai sus (afară ,de indicaţie specială la locul res­ pectiv), oaşi revistele, sunt recensate de C. D. Fortunescu. Reviste la paginele 173, 258 şi 397. Administrative la pag. 176,.\ 260 şi 408. \ .......... \ .. 504