[1] ANUL V, No. 23. lAN. - FEVR. 1926 Arhivele Olteniei DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Sprijinitorii ARHIVELOR OLTENIEi pe anul 1926 '.11 +11+11 +11 .lI.lI+ li +11+11+11.11+11.11.,1.".11411+11.,1+ 11+11+"+ �I.II. 1,.11+ 11+"+ 11+ 11+ II. li. 1,.11. 11+11+" +11+ 11., ,. II. 11+ 11+ r PRIMĂRIA DRAŞULUI CRAIOVA. 15.000 lei DECANATUL BAROULUI DE DOLJ 10.000 lei BANCA COMERŢULUI, Cli'aiova . . 3.000 lei D-nul C. POEN �RU, Craiova. '.. 1.000 lei D-nul AL. M. ALI�ĂNĂŞTIANU, Bucureşti 1.000 lei : D-nul JEAN MORARESCU, Craiova. 1.000 lei : D-nul DINU C. ARION, Bucureşti 1.000 lei • : BANCA NAŢIONALĂ, Bucureşti, 8 .. 000 lei : • • B • ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• m ••••••••••••••• UMU ••••••• m ••• m •• •••••• a •••••••••••• mBsBm •• g ••••••••• a ••••• m •••••••• a ••••••• ea ••• auRSag •• • II • ... Cititorilor noştri Intrând În al ă-lea al său an de apariţie, revista "Arhivele Olteniei" mulţumeşte călduros generoşilor săi sprijinitori şi abonatilor la curent cu plata, că i-au dat posibilitatea de a întreţine viaţa publicaţiei noastre. In nădejdea că ajutorul celor buni şi înţelegători ai rostului acestei reviste nu ne va lipsi nici de acum înainte, -- pe pragul unui an nou punem şi noi, cei cari publicăm "Arhivele Olteniei", oiranda noastră, oîranda să­ racului: entusiasmul nostru, năzuinţele noastre de mai bine şi tot prisosul puterilor minţii şi sufletului nostru în slujba acestui magazin istoric şi eul­ tural al Olteniei şi Banatului. De cu numărul de faţă-următori dorinţei de a aduce mereu îrnbună­ tăţiri posibile «Arhivelor Olteniei» - am modificat puţin aspectul paginilor, lărgindu-le şi îndeşindu-Ie, ca să poată cuprinde mai multă materie. In ce priveşte cuprinsul, \n cadrul regional al revistei, care îmbrăţişa până acum numai Oltenia şi Banatul, ne propunem de aci înainte - întăl­ nindu-ne Într'un gănd cu d-l Profesor Vălsan (Vezi mai departe articolul d-sa:e, la pag. 6)-să estindern orizontul cercetărilor noastre şi la o parte din Românii din afara graniţelor noastre politice oltene şi bănăţene, anume la acei din Bulgaria şi � ârbia. Pe de altă parte am făcut şi câteva mici schimbări în ce priveşte dis­ tribuţ!a .după rubrici a articolelor de publicat În aceste pagini, rubrici tinzănd a delimita de acum mai precis obiectul şi natura fiecărui studiu articol, or contribuţie măruntă, după cum urmează: ' 1) Studii şi Cercetări. 2) Oltenia istorică.' Documente, Inscripţii, Monumente, Mărunţişuri. 3) Oltenia arheologică: Preistorie, Epoca migraţlilor- Arheologie ro- mană, Arheologie medievală, Arheologie românească. ' 1 [2] Red. şi Adm. "A. O." \ • ••••••••••• , � Fevr. 19�6. 4) Oltenia folklOristică: Literatură poporană, Credinţe şi obiceiuri, Meşteşuguri şi artă ţărănească, Graiuri din ţinuturil� noastre. 5) Oltenia naiuralisiă: Geologie, Paleontologle, Antropologie, FI oră şi Faună, Etnografie, Observări astronomice şi meteorologice. 6) Oltenia cultul'Cl/ă: Mani!estări felurite ale vieţei culturale de astăzi din regiunea care ne preocupă. . 7) Note şi comunicări, de natură mal generală şi cuprins felurit, pu- tănd chiar depăşi cadrul regionalismului nostru. 8) Recenzii: Cărţi şi Reviste. ' Cu aceste uşoare modificâri de amănunte,. sperăm a fi înfăptuit încă un pas înainte, pe drumul sănătos pe care «Arhivele Olteniei» şi I-au croit � i această îndrumare se datoreşte, de bună seamă, vjg�rosului impuls iniţial imprimat publicaţiunei noastre de către întem81etorul el, Dvnul Dr. Ch. Lau­ gier, şi mai ales valorosului sprijin statornic al colaboratorilor, cari cu con­ deiul lor au susţinut şi au înălţat revista de faţă acolo unde e azi. Tutulor acestor prieteni şi colaboratori devotaţi, între cari avem onoarea a număra eminenti profesori universitari, secundari şi alte personalităţi iubi­ toare de trecutul 'nostru, le înfăţişem cu acest prilej expresiunea adăncei noastre gratitudini pentru pretiosul concurs desinteresat ce au dat şi dau "Arhivelor Olteniei» concurs multumită căruia revista noastră a isbutit a se ridica în răndul cel�r mai apreciate publicaţiuni din România. La urmă, adăogăm citi torilor, spre ştiinţă, o lămurire de ordin ad­ ministrativ: In anul trecut 1925 revista s'a Las în 1400 exemplare, trimitându-se gratuit la vre-o 180 persoane, instituţii şi publicaţii. . Numărul abonaţilor a fost de aproape 900. Dintre aceştia au plătit abonamentull), pănă azi 1 Fevr., numai 460,-ceva mai mult de jumătate. S'au încasat din abonamente cam. 107.000.- lei Din ofrandele sprijinitorilor revistei 2) aproape 50.000.- lei Venituri Total 157.000.- lei S'au cheltuit pentru hârtie şi tipar, con!. conturilor. 165.295.- lei Fotografii şi clişeele gravurilor reproduse 5.000.- lei Recomandarea revistelor expediate cu poşta 8.000.- lei Cheltuoli de birou şi corespondenţa Red. şi Adm. . 4.000.- lei Imprimate diferite pentru biurou 3.000.- lei Cheltueli Total 185.295.- lei Dife;enţa de vreo 28.000 lei în minus a veniturilor reprezintă datoria noastră către Tipografia "Scrisul Românesc», pe care urmează să o plătim pe măsură ce abona ţii noştri rămaşi în urmă cu plata vor binevoi a-şi achita datoria către Administraţia "Arhivelor Olteniei". Cu acest prilej mulţumim 'lllgăduitorului nostru creditor: "Tipografiei", care ne-a păsuit totdeauna la plată şi care a tipărit revista în condiţiuni de estetică grafică puţin obişnuite îl! ţara noastră. . Menţionăm în sfârşit că, dintre toate autorităţile administrative ale Olteniei şi Banatului, singură pănă astăzi Primăria Craiovei a înţeles că are o datorie de a susţine o publicaţie ca "Arhivele Olteniei". Să sperăm că Pre!ecturile şi celelalte Primării ale regiunei, al cărui orizont îl îmbrăţi­ şează revista noastră, vor şti la răndu-le să se cinstească pe sine, sprijinind acest buletin cultural oltenesc, măcar cu plata unui abonament. . ') Lnn an" precedenţ; menţionăm că nu au plătit nici pănă azi abonamentuL în 1923 _ 2ti" in�i din 886 abonaţi, iar în 1924 - 392 din 1170. 2) In aceast:t cifr. nu am adunat si cei 10.000 lei însemnati ca proveniti din partea «Scrisului R0111ilneso, această sumă nefiind plătită efectiv, ci repre'zint[t numai o reducere globală aproximativă ce tipografia a 'binevoit a ne face din preţul hârtie i şi tiparului. ' -------��_. 2 [3] Ţinutul Porţilor de Fier Oltenia, Banatul şi regiunile locuite de Români în Serbia şi Bulgaria (basinul Timocului şi al Moravei), deşi fiecare cu un tre­ cut istoric deosebit, alcătuesc un fel de mare provincie cu ace­ leaşi caractere geografice, etnice şi linguistice. S'ar putea numi ţinutul Porţilor de fier. Numirea ar fi potrivită nu numai fiindcă e cea mai cunoscută în restul Europei, din timpuri vechi pănă azi, nu numai fiindcă exprimă o realitate istorică şi antropogeo­ grafică,-întreaga regiune a avut funcţiunea de "poartă" a Eu­ ropei civilizate spre regiunile de şes cu popoare rătăcitoare 1), ­ dar şi fiindcă Porţile de fier înseamnă punctul de încrucişare a celor două elemente geografice principale care comandă regiu� nea=-Dunărea şi Carpaţii->, precum înseamnă şi un triplex conţi­ niutn: punctul în care se unesc cele trei provincii componente. Fiecare din aceste trei provincii au o personalitate proprie, foarte originală, care nu se poate confunda cu nici o alta. Dar câte şi trele au evident caractere asemănătoare, care ar trebui studiate amănunţit pe toată întinderea acestor trei provincii, fiind­ că numai astfel ne putem aştepta la o deslegare plauzibilă a mul­ tor probleme legate de aceste ţinuturi, Câteva exemple: In geografia fizică, ţinutul Porţilor de fier cuprinde capătul extrem meridional al lanţului carpatic, care, după cercetările geografilor şi geologilor, nu se termină la Dunăre, ci mult mai la Sud, în basinul Timocului. Valea Dunării e un fel de şanţ îngustjjyşijadânc, cotind printre munţi cu totul asemănători. Aceleaşi platîorme, acoperite de cucuie->, cornete "- �) de stâncă mai dură, se întind neîntrerupt şi pe dreapta şi pe stânga Du­ nării. In special platforma cea mai întinsă, numită de geograful Em. de Martonne "Gornoviţa" înnaltă de 500 - 600 m., e re� prezintată tot atât de tipic în Oltenia ca şi în Craina Serbiei, ca şi pe "coridorul" Caransebeş-Mehadia. Tinutul întreg, cu munţi. foarte vechi şi odată mult mai înalţi, a fost ros de vreme în aşa fel încât a fost transformat aproape în câmpie (peneplenă), Dar în timpuri geologice recente, s'a ridicat la înălţimile pe care i le cunoaştem astăzi, şi şesul de odată s'a transformat în platformă, în care râuriJe s'au adâncit şi au sculptat văi foarte înguste şi săl­ batece (Dunărea în Cazane, valea Cernei, Carasului, etc.). Pene­ plena s'a prefăcut în peneplenă întillerită,-fiindcă munţii au acea­ stă calitate, care din nefericire lipseşte oamenilor, de a putea în- 1) Funcţiunea de .poartă" apare clar în repetarea deasă a acestei numiri. Afară de celebrele Porti de fier ale Dunării, avem .Porta Orientalis: de lângă Teregova, prin care se trece din basinul Timişului în al Cernei, apoi .Poarta Fierului", legând basinul Tirnişului de Ţara Haţegului cum şi Deruen (Derbent== poartă, în turceşte), prin care se trece din valea Timocului in basinul Nişului, în Serbia. - 2) Numirea a fost introdusă de Em, de Martonne în terminologia geo­ morfologică universală, în locul termenului american Monadnock. 3 [4] tineri şi lua viaţa dela capăt, după ce au atins extrema bătrâ­ neţe! - O astfel de problemă nu se poate studia cu folos decât în tus-trele provinciile alcătuind marea provincie a Porţilor de fier, O altă mare problemă este a trecerii Dunării prin cel mai grandios defileu pe care îl are Europa. C�m se poate ca un flu­ viu să taie deacurmezişul un lanţ de munţi lat de 100 kilometri? E dela sine înţeles că astfel de problemă trebue studiată pe am­ bele maluri ale fluviului,-deci în tus-trele provinciile. Carpaţii în regiunea Porţilor de fi�r despart două mari uni­ tăţi geografice: cărnpia ungară ŞI cămpia română. Amăndouă au fost odată locuri fără legătură între ele, deci cu nivel deosebit. Urmele acestor niveluri au rămas pe poala Carpaţilor, atât spre cămpia ungară, cât şi spre cea română. Care din aceste locuri a fost mai ridicat, care a secat mai întâi? Răspunsul are însemnă­ tate pentru toate reţelele de râuri, cheile, defileurile de pe o mare parte a pământului românesc, sărbesc şi bulgăresc, şi el nu se poate da decât făcând cercetări în tus-trele provinciile amintite. Orice problemă mare a regiunii ai vrea sa ataci, vezi îndată că eşti nevoit să. studiezi şi la Nord şi la Sud de Dunăre. Acest mare fluviu nu formează o barieră pentru ştiinţa. Caracterul cli­ matului e identic, iar caracterul mediteran al vegetaţiei nu se opreşte la Dunăre, ci trece fluviul şi în Banat şi în Oltenia. Nu­ eul, crescând în pădure, neplantat, liliacul îmbrăcând dealuri în­ tregi, castanul nobil, varietăţi mediteraniane de pin, smochinul şi alte plante de caracter meridional au trecut Dunarea în ambele aceste provincii. De mirare e cum animale, care ai crede că în­ tâlnesc în Dunăre o barieră de neînvins-ca vipera "cu' corn, cea mai veninoasă viperă a Europei-nu s'au sfiit totuş"ct� apele flu­ viului şi s'au răspândit atât în Banat, cât şi în Oltenia. Cu atât mai mult omul nu a găsit o barieră în apele Du­ nării. Aceiaş populaţie românească se întinde şi pe un mal şi pe celălalt al marelui fluviu, cu aceleaşi ocupaţii, cu aceiaş limbă, cu acelaş fel de a-şi clădi casa, cu elemente de port comune. Chiar caracterul toponimie (al numirilor de localităţi) e identic: aci întâlnim cele mai dese numiri cu accentul pe 'antepenultimă 1). Aceste numiri sunt de origine slavă, dar ele sunt comune la câte şi trele provinciile. Explicarea acestui caracter toponimie într'o pro­ vincie, e valabilă şi pentru celelalte două. Nu se poate spune des­ pre ţinuturile sârb eşti că mulţimea acestor numiri slave înseamnă covărşitoare populaţie slavă, când aceiaş densitate şi acelaş tip de numiri slave întâlnim şi în Banat şi în Oltenia, care din cele mai vechi timpuri înregistrate �e documente au covărşitoare po- 1) lată câteva exemple, din foarte multe. Oltenia: Hinova Sadova Cri­ vina, lşalniţa, Rogova, Gornoviţa, Poroiniţa, Hunia, Şuşiţa, Topolniţa, etc.; Banat: Orşova, Dubova, leşe:niţa, Topliţa, Jeleşniţa, Ramniţa, Purdina, Grediţa, Liub­ cova, Sikeviţa, Ohabiţa, Craşova, Plavişeviţa, etc, Serbia: Medovniţa, Veleşniţa, Cladova, Vârbiţa, Râtcova, Corbova, Cameniţa, Recita, Uroviţa, Coblşniţa, Slatina, Brestovaţ, etc. 4 " ',,,, , 1:.\0;;. , , ..' j - Ci' [5] pulaţie românească, iar în prezent alcătuesc provinciile cele mai curate şi mai originale româneşti 1). Desigur, sunt nuanţe care individualizează fiecare regiune, sau o fac să se apropie mai mult de una din celelalte două pro­ vincii. Astfel o parte din Românii din Serbia se apropie mai mult de Bănăţeni, o altă parte mai mult de Olteni, atât în limbă cât şi în port. (Opregul cu ciucuri se află numai pe versantul de Vest al munţilor Miroci, pe când pe versantul de răsărit se întâlneşte numai opregul oltenesc, alcătuit din o foaie dreptunghiulară, fără ciucuri, asemănătoare cu "fâstâcul" şi deosebindu-se de acesta prin direcţia liniilor ornamentale). Dar sunt şi caractere comune tuturor acestor trei provincii, care devin cu atât mai interesante, 1) Aceiaş înrudire şi legături dese în/recele trei provincii apar şi din stu­ diul aşa numitelor dublete toponomice'', Satul Batuti (Bateţi) din Oltenia; are dublet în regiunea M'iavei: Batucza (harta lui Weiss, 1799); Covillova din Craina (acum dispărută) avea pe Marecobila în Banat (acum dispărută) şi Covillova, în Bulgaria, pe malul Timocului (Harta lui Schwanz) ; Resicza (Weiss) în Serbia, are dublet în Banat, în Craina Serbiei şi Oltenia; Gravita Banat, are dublet Oraviţa În Mehedinti şi Uroviţa în Craina; Corbova are în faţă ostrovul Corbu­ lui şi două sate Corbu În Dolj; Degeraţi, în Craina are duble! in Mehedinţi (două sate); Vârbiţa în Craina, are pe Vârbiţa şi Vârbicioara în Dolj (General­ Karte d. Vallachei 1856); Muntele Rtanu În Serbia are Irtanu în Mehedinţi (Dicţionar Frunzescu); Glămia în Craina, Glameu în Mehedinti (Frunzescu); Vratna în Craina are pe Vrata În Mehedinţi; Cameniţa În Craina, Cameniţa În Banat lângă Drencova (Lauterer); Barsa-Palanca aminteşte pe Bârsasca din Banat; 00- lubina şi Golumbina, au Golumb şi Golumbeni în Dolj (Frunzescu), Golum­ . bina munte În Banat (harta lui Scheda); Cerna are o întreagă familie de nu­ miri risipite în jurul Portilor de fier: Cerneţi, Cernaia, Ţârnaica, Cerna Vârf, etc.; Văiuga Serbia, are Vadul Voiuga În Mehedinţi (Frunzescu); Poduârska există şi în Craina şi în Mehedinti; Veleşniţa, care a făcut pe Jireclek să alerge toc­ mai la vechiul zeu slav Veles, Îşi găseşte explicarea mai aproape, peste Du­ năre, În satele Vela şi VeI eşti în Dolj; Dobra în Serbia, are Dobra În Mehedinti şi Dobraia În Banat; Mosna pe Porecica, în Serbia, are pe Mosna în Mehedinti: Stubik în Craina poate e de alăturat cu Ştubeiul apropiat din Dolj; Visoka în Serbia are Visoska şi Visoki in Banat; Gorniani la Rom. din Serbia, Gomenţi în Mehedinti; Slatina în Serbia, Slatina în Banat lângă Teregova, Slatinic in Mehedinţi, Slătioara În Dolj, etc. - Unele din aceste numiri sunt numai coinci­ denţe. Slatine se găsesc în toate ţările locuite în trecut sau în prezent de Slavi. Cerne tot aşa, deşi in ţinutul nostru ele sunt atât de numeroase în cât pun o problemă interesantă pentru toponimie. Altele, chiar dacă, pentru moment, nule putem socoti decât ca pe nişte coincidenţe, sunt destul de numeroase ca să dea o fizionomie specială ţinutului, fiindcă nu se mai întâlnesc în aceiaşi măsură aiurea. Altele însă, apar ca evident în legătură directă şi dovedesc migraţiuni dintr'o provincie în alta, deşi nu avem documente pentru fiecare caz special. Astfel Covillova pare legată de Marecobila (20 krn. distanţă); Degeraţi în Craina, neexistent pe hărţile vechi, pare o colonie a Degeraţilor din Mehedinţi; Cor­ bova şi Corbu, care stau faţă În faţă pe malul Dunării, sunt evident înrudite, iar Vratna (Craina) explică prin colonizare pe Vrata din Mehedinti. Căci Vratna (= poartă) are sens în Craina, fiindcă se află în munte, la intrarea într'o cheie, cu splendide arcade de stâncă, alcătuind porţi uriaşe, pe când Vrata, care e acelaş cuvânt, nu are nici un sens În cârnpia Dunării, acoperită numai de dune consolidate. Numirea veche şi adecvată a fost cea din Craina, iar cea din Me­ hedinţi a fost probabil adusă pe cale de migraţiune de Românii din Craina, care au păstrat numirea satului de unde veniseră. Dacă lucrul s'a întâmplat aşa, cazul e interesant, fiindcă arată migraţiuni şi din Craina spre Oltenia, despre care nu avem decât indicii foarte rare. - Comunic aceste observaţi uni cu toată rezerva cuvenită. Rămâne ca filologii specialişti să-şi spuie cuvântul definitiv asupra lor. 5 [6] cu cât nu se mai găsesc în alte ţinuturi româneşti. (Astfel, spre a rămâne la port, predilecţia în costumul bărbătesc pentru găi­ tanul negru, care tiveşte cusătura pantalonilor şi a hainelor, se răsuceşte în noduri şi ornamente spirale la cheotori şi buzunare, şi ajunge la un desen complicat şi de mare efect artistic în ilice. Acest caracter leagă Oltenia şi Banatul nu numai de Serbia, ci de tot vestul Peninsulei Balcanice, până în părţile cele mai sudice ale Albaniei). Cât de preţioasă ar fi o publicaţie periodică, în care nu s'ar trata numai probleme de interes strict regional, ci s'ar ţine seamă şi de această înrudire a celor trei provincii grupate în jurul Por­ ţilor de fier! "Arhivele Olteniei" îşi pot întregi în chip strălucit menirea lor, îmbrăţişănd cu acelaş interes aspectele naturii şi ale vieţei româneşti de pe ambele maluri dunărene. Va deveni ast­ fel revista care, prin adunare de material actual şi trecut, pre­ cum şi prin studii atât regionale cât şi comparative, urmărind probleme pe întreg ţinutul Porţilor de fier, va izbuti cu încetul să lămurească rostul acestui colţ Sud- Vestic al Românismului. Şi răsplata va fi poate nebănuit de îmbelşugată. In prezent ţinutul înfăţişează cele mai originale aspecte de viaţă românească şi cele mai înnalte manifestări de artă populară, iar pentru trecut as­ cunde =după toate probabilităţile geografice şi etnice şi după con­ cluziile la care au ajuns pănă acum istoricii şi filologii � cheia eniqmei oriqinei poporului românesc Nu e nevoe să se insiste asupra interesului naţional pe care l'ar căpăta o revistă care nu dă uitării pe cei mai numeroşi fraţi rămaşi în afară de hotarele statului românesc actual. O jumătate milion de Români trăesc acolo, atât de asemănători Oltenilor şi Bănăţenilor, încât învă­ taţii sărbi şi bulgari le contestă vechimea şi îi socotesc Olteni şi Bănăţeni care au trecut Dunărea de foarte scurt timp. Cu atât mai mult se impune cercetarea lor în spirit ştiinţific şi bunele ra­ porturi dintre Sârbi şi Români ar putea înlesni o cercetare care în trecut se făcea cu mai multă greutate. Cu conducatorii luminaţi pe care îi are, "Arhivele Olteniei" se îndreaptă necesar spre lărgirea programului său până la cu­ prinderea întregului ţinut al Porţilor de Fier. Ori câte piedeci s'ar întâlni în cale � datorite mai' ales ignoranţei şi indiîerentei=-me­ nirea acestei reviste e prea frumoasă ca să nu se realizeze. Nu se poate ca, încetul cu încetul, ochii să nu se deschidă, şi fapta bună să nu urmeze. Oltenia it avut în trecut un rol fruntaş, care trebue păstrat. Urmaşii vechei nobleţe de boeri şi de moşneni nu îşi vor uita trecutul-e-şi viitorul, Iar în restul României se vor afla suflete conştiente, care nu vor \.Iăsa să se risipească acest cura­ gios început şi vor da cu entusiasm o mână de ajutor la nevoe. G. Vâlsan Profesor universitar . ............. 6 [7] v.) I "1 J Din viaţa trecutului nostru: femei iubitoare de carte şi frumos De: N. Bănescu. profesor universitar. Răposatul Sp. Lambros a strîns odată, într'o lucrare specială, toate însemnările de pe manuscrise greceşti privitoare la femeile care au scris, înîrumuseţat ori dăruit, pentru sfintele lăcaşuri, câte o carte de cuprins religios, fixând ast-fel seria femeilor grece dis­ tinse prin iubirea lor pentru cultură, în epoca bizantină şi a stă­ pânirii turceşti. Lucrarea e intitulată: ,,'E)..)\/11)/ ou; (Jl(JJcw)'(!âlŢot xai xcol ca. X(uO'/z(r))) zenâ TOI�� !d(Jov� ahZ)1!a� zai Ellî TO'V!.!ZOZeaTiw;" (Femei grece bibliografe şi posesoare de manuscrise în veacul de mijloc şi sub stăpânirea turcească), extras din 'EncT1](!îr; TOl: EOJilZOV IIavc7Cwr;r;..u/o)J, Athena 1903. In lista învăţatului grec se cuprind şi câteva. figuri ale tre­ cutului nostru, unele românce, �. ca Elina lui Mateiu Basarab şi Cătălina, marea Băneasă a Craiovii, - altele de origine gre­ cească. Sunt aşa de puţine femeile care au lăsat la noi urme de viaţă culturală 1), în cât am socotit că nu poate fi fără in­ teres a extrage din această lucrare însemnările care ne fac a cunoaşte câteva interesante figuri din femeile trecutului românesc. La notiţele lui Lambros am adăogit una, scoasă din Catalogul manuscriselor dela Athos, editat de acelaş învăţat. Lista nu. e, fireşte, prea lungă. Ea s'ar putea mări, de sigur, prin cercetarea de aproape a cataloagelor de manuscrise gre­ ceşti, depositate în atătea centre ale Răsăritului. 1. Elisaveta, Doamna lui Ieremia- Vodă (1605). Pe un Tetravanghel din mănăstirea Cutlumuz dela Athos, scris în veacul al XII-lea, pe pergament, se află următoarea notiţă, datată din 1605: "Anul 7113 (= 1605), ,5 ale lunii Iunie. Acest Tetravanghel este al mănăstirii Măntuitorului, zisă Cutlumuz, şi l-a împodobit Doamna întru mulţi ani Elisaveta, a prea-lumlnatului întru mulţi ani 2) şi prea-cucernicului Domn a toată Moldovlahia Domnul 10 Ieremia Voevod, cu sărguinţa şi osteneala cucernicului între ieromonahi chir Paisie, Şi a făcut şi un potir pentru sfânta slujbă şi două cruci cu totul de argint, aurite, şi le-a lăsat în mănile lui Chiriţă Ianache, ca să le trimeată la sus pomenita mănăstire Cutlumuz. 1605" 3). ---_._-- 1) Vezi N. Iorga, Viaţa femeilor În trecutul românesc, Vălenii-de-Munte 1910, pp. 141·3. . 2) Lambros a transcris greşit ,oli IIo),uxpOV1j Mavour)-, care trebue cetit ToE TCOAUX,�ov1JI'.ivou. 3) Sp, Lambros, Catalogue of the Greek Manuscripts on Mount Athos, 1, p 280. Reprodusă, in parte, şi de d. Iorga, Studii şi doc., XXI p. 87. 7 [8] Manuscrisul e împodobit cu icoanele celor patru Evan­ ghelişti si cu o a cincea, care s'a nimicit. Are şi ornamente de titlu. Toate acestea sunt, după opinia lui Lambros, mai vechi decât 1605, şi dănsul se întreabă în ce va fi constat înîrumu­ seţarea făcută de Doamna Elisaveta. Vechimea lor s'ar putea însă explica prin modelul ce va fi stat dinaintea lui Paisie şi pe care acesta se va fi silit a-l imita în execuţia sa. 2. Căiălina, marea-Băneasă a Craiooii (1610). După o însemnare tipărită de Papadopoulos-Kerameus {'hen­ anAvplux1 (3l,8AL01'J�Xr;, III, pp. 196-7), marea-Băneasă Cătălin a a pus să se scrie, la 1610, o splendidă Evanghelie, pe care a dă­ ruit-o apoi mănăstirii Sfântului Sava din Ierusalim. Caligraîul a fost vestitul Mateiu al Mirelor: "Această de faţă dumnezeiască şi sfântă Evanghelie s'a scris de mâna lui Mateiu, smeritul Mitropolit al Mirelor, din Lycia, dar prin silinţa şi cu cheltuiala şi multa râvnă a prea-cinstltei şi prea-slăvitei doamne Cătălina, mare-Băneasă a Craiovii. Şi a rost afierosită veneratei şi împărăteştii mari Lavre a cucernicului şi de Dumnezeu purtătorului părintelui nostru Sfântului Sava, în Ierusalim, pentru pomenirea ei şi a părinţilor ei, şi spre slava marelui Dumnezeu şi Mântuitor al nostru Isus Hristos şi pentru iubirea către Sfântul Sava. In anul 7118, indicţia 8, Ianuarie 24, în venerata mănăstire T1JL TaAov" 1). 3. Elina lui Mateiu Basarab (1642). Altă Evanghelie, din aceiaşi bibliotecă a Patriarhiei Ierusa­ limului, cu scoarţele îmbrăcate în argint şi împodobite cu icoane, poartă pe faţa d'intăiu, gravată în slove capitale greceşti, această inscripţie: "Prinosul prea-oucernicului Domn 10 Mateiu Basaraba Voevod al Daciei Ungrovlahiei şi al prea-cucernic ei Doamne Elina" . . Chipurile perechei domneşti împodobesc Evanghelia (v. Papad-Kerameus, o. c., IV p. 263; unde se dau şi cele două portrete, reproduse apoi şi în colecţia Hurmuzaki). I I 4. Arqhira lui Toma Logofătul (jumătatea veac. X V III) Pe un manuscris al Bibliotecei centrale din Iaşi, descris de N. Dosios (Studii qreco-romăne, fasc. II-III, Iaşi 1902, p. 94), care-I socoate drept autograf al lui Gherasim Vlachos Cretanul, se ce� teşte însemnarea: \ "Şi aceasta a fost dăruită. şcolii domneşti din Iaşi de către Arghira, soţia lui Toma din Castoria, al II-lea Logofăt". După Dosios, acest Toma' a rost dascal la Şcoala Dom­ nească din Iaşi, pe la 1750�5 (Studii qreco-române, partea 1, p. 38). 1) Poate o eroare de transcripţie, pentru Ţoi) [C<'f'iou] To.'f'ou. 8 [9] 5. Roxandra Callimachi (1815). . Manuscrisul Nvrul 6392 (885) din biblioteca mănăstirii a- thonite Panteleimon cuprinde, între altele, "Slujba sfântului Ştefan­ cel-Nou", pe care se află următoarea însemnare: "Această slujbă a fost compusă din evlavie către sfântul, drept care îi avem sfântul cap răspănditor de Haruri, şi aîie­ ro sită acestei sfinte chinovii Russiko de către prea-luminata Doamnă Callimachi, Doamna Roxandra, în anul Măntuirii 1815. Şi cuprinde slujba întreagă, cea din Mineiu, împreună şi cu unele culegeri şi compuneri mai noui, pentru plinirea desăvărşitei slujbede pri­ vighere, fiindcă întru acest scop pe lângă altele şi pe aceasta o au închinat sfintei noastre chinovii, ca în totdeauna să fie pri­ vighere în amintirea sfântului pentru dansa, pomenindu-se şi numele pe care le-a trimis, cum se vede în cartea de faţă" 1). Roxandra, născută Moruzi, a fost soţia lui Ioan Callimachi (1781�1821), fiul lui Alexandru-Vodă Callimachi. 1I •• aaIJBJUUUIII Muzeul Gorjiului (J alnica lui istorie) Note şi Amintiri Au trecut mulţi ani de când am început, împreună cu câţiva prieteni, o frumoasă mişcare culturală în judeţul Gorj. Mulţi, din cei cari mi-au fost tovarăşi de muncă şi de idei, azi nu mai sunt. Idealiştii, iubitorii de muncă curată, românească şl desinteresată, s'au dus în alte sfere poate mai senine, după ce şi-au îndeplinit aici o datorie naţională şi au suferit chiar şi persecuţiuni. Spre sfârşitul vieţii mele, cred că este o datorie a nota tot la ce am fost părtaş, tot ce am iniţiat sau am înfăptuit, pentruca să rămănă posterităţii - cel puţin pe scurt - date exacte ale acestei mişcări. Această mişcare culturală ce o pornisem în Gorj a fost multiplă. Intre altele, ea a constat în organizări de serbări în oraş şi la sate *), cu expoziţii etnografice, dansuri naţionale, cor­ tegii etnografice şi cinstirea eroilor noştri naţionali; apoi îorma­ rea primelor cercuri culturale, un muzeu regional, bănci popu­ Iare **) la sate, o şcoală de ceramică, diferite publicaţiuni, o so­ cietate culturală a Gorjiului şi altele. 1) Sp, Lambros, Catalogue of the Greek Manuscripts etc., II, p. 452. *) Serbări am făcut la Bucureşti, Castrul roman, Cartiu, Runc, Novaci, Vaidii, etc. **) Despre Băncile Populare, cum au luat ele fiinţă, am publicat un articol mai mare în «Convorbiri Literare» anul LIV (1922) nr. 2, când s'au împlinit 25 de ani dela înfiinţarea Băncei «Cerbul» din Tărgul Jiului: «Mama tuturor Băncilor Populare din vechiul Regat». 9 [10] De astădată voi scrie despre una din înfăptuirile noastre, despre: Muzeul Gorjiului. 1. -istoricul /vlueeului Stabilindu-mă la Tărgul-Jiului, în Februarie 1894, am regă­ sit aici pe vechii mei prieteni V. Rola Piekarski şi pe inginerul Aurel Diaconovici. Am făcut apoi cunoştinţa lui Alexandru Şte­ fulescu, a lui Emanuel Părăeanu şi a altora. Legăturile de veche prietenie s'au reînoit şi s'au întins în modul cel mai frumos şi folositor pentru cultura românească din acest ţinut. Cu Piekarski lucrasem mult la Slatina, cu Diaconovici eram prieten din timpul studiilor la Viena. Piekarski venind la Tărgul-Jiului cu vreun an şi ceva mai înainte decât mine, făcuse cunoştinţă cu Ştelulescu, căruia i-a fost cel mai bun sfătuitor, informator şi ajutător în stu­ diile istorice asupra Gorjiului. Venind şi eu aici, cercul intelectual s'a lărgit şi am discutat multe chestiuni culturale şi un prim re� zultat a fost, că am hotărât înfiinţarea unui muzeu, In toamna acelui an (1894) am şi înfăptuit hotărărea noas­ tră şi am fondat Muzeul Gorjiului. Fundatori am fost eu, pe atunci profesor la Gimnaziu, V. Roia Piekarski, profesor de desemn la Gimnaziu şi pictor, Alexandra Şteţulescu, directorul şco alei pri­ mare de băeţi şi Aurel Diaconooici, inginer-şel al judeţului Gorj. Scopul pentru care am înfiinţat muzeul era: a aduna ma­ terial arheologic, preistoric, istoric, folcloristic şi relativ la ştiinţele naturale ş. a., cum şi de a face apoi studii respective,-prin urmare scrutarea judeţului Gorj din diferite puncte de vedere. Ne găseam într'unul din cele mai importante ţinuturi româ­ neşti, unde strămoşii noştri au trait timpuri eroice, unde putem zice, că fiind locurile mai retrase şi mai ferite de pericole ime­ diate, s'a început zămislirea neamului românesc, unde s'a întărit vitalitatea acestui neam, unde au trăit sau de unde se trag cele mai multe familii boereşti ale Olteniei. Aici, unde am găsit ne­ numărate urme ale înaintaşilor, precum: resturi de cetăţi de pă­ mânt şi de castre romane, rămăşiţe ale felului lor de vieaţă, mă­ năstiri şi biserici cu frumoase picturi şi portrete de ale boerilor ctitori, case vechi boereşti, eule, fel de fel de vase, hrisoave, za­ pise, cărţi şi acte domneşti, 'împrăştiate prin casele boereşti ce au mai rămas, sau care stăteau ascunse sub grinzile caselor ţă­ răneşti or prin mănăstiri, schituri, etc., cuvinte vechi de mii de ani, păstrate aproape intacte şi multe altele, aici trebuia să stu­ diem arta românească ţărănească, s'o facem să renască la vieaţă şi s'o aplicăm. Aici trebuia negr�. şit să începem adunarea irnen­ sului material, spre a-l salva, a-r depune undeva şi a-l păstra cu sfinţenie pentru studii, pentru amintirea şi cunoaşterea trecutului nostru mare şi glorios. \ Deoarece nici la Gimnaziu, care era atunci într'o casă mică cu chirie, nici la şcoala primară n,u era loc pentru depozitarea şi aranjarea materialului, s'a intervenit la Prefectura judeţului, şi prin stăruinţa lui Diaconovici, ni s'a pus la dispoziţie două mari 10 [11] camere în parterul localului Prefecturei. Aceste camere, Diaco­ novici le-a reparat şi le-a aranjat cât se poate de .frumos, cu pu­ ţinul mobilier ce aveam la dispoziţie, şi am început adunarea . materialului. Pentru regulă, ne-am constituit în comitet astfel alcătuit: Director AI. Ştefulescu, Secretar Iuliu Moisil, Casier A. Diacono­ vici, şi custode V. Rola Piekarski. Am redijat un act de funda­ ţiune, scris caligrafic de Piekarski, pe care l-am depus în muzeu. Am făcut şi statuie, şi mai târziu voiam să facem şi o Societate a Muzeului Gorjan, pentru a coopta cât mai mulţi membri şi a interesa publicul şi urmaşii familiilor boereşti Ia această institu­ ţiune. Un registru cuprindea deosebite procese verbale ale Comi­ tetului, un aIt registru "Albumul Muzeului" pentru vizitatori, şi am mai pus în circulaţie şi câteva liste pentru adunare de obi­ ecte, cărţi, bani. etc. Colecţiunile muzeului au crescut mereu, în fiecare an, cu obiectele adunate de noi, muzeiştii, sau dăruite de diferite persoane.' In 1896, am mutat muzeul din localul Prefecturei în localul vechiului gimnaziu (casele lui Codin Crăsnaru, vis-a -vis de Oficiul Poştal), unde ne mutasem cu gimnaziul din 1895; iar În anul 1898, când s'a terminat monumentala clădire a noului local al gimna­ ziului, am mutat şi muzeul în sala cea mare din mijlocul pri­ mului etaj. Afară de puţinul mobilier dat de Prefectura judeţului şi cu puţinii bani ce i-am mai avut la dispoziţie, l-am mai complectat cu câteva dulapuri dăruite de d-l Toma Dobrescu, arhitect din Bucureşti, care a construit localul gimnaziului. Trebue să amintesc dela început că incurajatorii ne-au fost: Doctorul C. Istrati, Grigore Manu, L. Mrazec, Spiru Haret şi G. Munteanu-Murgoci. II. - Ce a cuprins Mueeul ? Diuieiunea lui Colecţiunile muzeului au fost chiar dela început destul de frumoase şi bogate. Notez aici din obiectele depuse în muzeu, după cât îmi mai aduc aminte după 30 de ani, şi care au fost bine păstrate până în anul 1905, când am plecat de acolo. Secţia I.-Preistorie şi archeoloqie. Foarte multe ciob uri, cu şi fără desemne sau reliefuri pe ele. Oale mici şi mari adu­ nate dela Polovraci, Baia de fier, ş. m. a. Urnă cu cenuşă de cadavre arse, dintr'o movilă dela Teleşţi. Talisrnane de piatră şi săgeţi de fier. Cuţite şi săgeţi de cremene ascuţită (paleolitice), topoare, securi, ciocane de piatră lustruită (neolitice), din care multe găsite în Dealul de lângă Cărbuneşti. Un ciocan de piatră lustruită (neolitic) cu o coadă modernă de lemn, foarte frumos sculptată de ţărani, precum şi un ciocan de piatră în curs de fabricare, pe care se distingea foarte bine cum măestrul începuse a-l găuri cu ajutorul altei pietre. Acest interesant obiect, dăruit de d. Ion Popescu- Voiteşti (pe atunci profesor la Gimnaziul din 11 I I [12] TârguI Jiu, azi profesor Ia Universitatea din Cluj), găsit la V oi­ teşti, în locul .Grui", spre Muşeteşti, lângă via lui Ion Ghiborea. O secure de piatră lustruită, găsită de mine în comuna Dobro­ tinet, judeţul Olt. Apoi tegule cu siglele C, IV. C. (Cohors IV s � ..... � .... \>&fH,- '�.�\ O, �. ...... 6 10 �-� -fi 3 12. Cypria) de deosebite forme şi mărimi, dela Castrul roman de lângă Bumbeşti (Vezi revista Jlul=-Târgul-Jlul, Anul 1895-96, NI'. 1, pag, 8). Zeităţi romane, cioplite în piatră, lămpi romane şi figuri diverse din pământ ars, aduse tot dela Castrul de lângă Bumbeşti. Pietre cu inscripţii romane. Cărămizi cu inscripţia "Centurionele Kaeso" (Vezi revista Jiul NI'. 1). Diverse obiecte de aramă şi bronz ş. a, m. Un mic vas de pământ nears dela Sta­ ţiunea preistorica dela Ceauru, scos din pământ de 1. Popescu­ Voiteşti, din locul numit «Ia Olărie», Secţia ll.-lstoria. Hrisoave pe hârtie şi piele de ciută (pergament) vreo 400 bucăţi. Manuscrise şi pomelnice vechi. Cărţi domneşti şi diferite alte acte vechi în limba românească şi paleoslavă. O scrisoare originală a lui Tudor Vladimirescu din 1820 (Vezi "Gorjul istoric şi pitoresc" de AI. Şteîulescu, Tărgul­ Jiu, Tipografia N. D. Miloşescu � 904, pag. 358). Apoi colecţii de stampe, fotografii de mănăstiri, �serici, case boereşti, cuIe, case ţărăneşti, porţi ţărăneşti (Vezi Jiul NI'. 5), porturi ţărăneşti şi fel de fel de vederi, etc. din Gorj (Fotografiile luate în cea mai mare parte de fotograful A. Pîaîîerihauser din Tărgul-Jiu), Mulaje de gips cu inscripţii de pe clopotul lui Matei Basarab din mă­ năstirea Tismana (Vezi Jiul Nr. 2), executate de Piekarski. In­ scripţii pe hârtie, în mărime naturală, cu litere de aur, dela 12 [13] Mănăstirea Tismanii, foarte frumos executate şi desemnate de Piekarski. Tot aci pun şi o ţapă de fier, lungă de vre-un metru, patrata, la bază de vre-o 5-6 centimetri, ascuţită, însă ruginită, găsită în Comuna Pocruia în două exemplare, din care una s'a dat muzeului, 2 portrete de ale boerilor Broşteni, pictate de pic­ torul Mişu Pop din Braşov, care pictase şi biserica catedrală din Târgul-Jiului, Secţia Ill.r=Numtsmqtica. Multe monede dace, romane şi greceşti (Vezi Jiul Nr. 11 şi 12), găsite la Târgul-Jiul şi în multe alte localităţi din judeţul Gorj (Glodeni, Vărţ, Roşia de Arnaradiă, ş. a.), între care şi o monedă de aur dela Filip al Macedoniei, o monedă romană cu inscripţia LnTVRI. La Polovraci ni s'a co­ municat ca s'ar fi găsit o oală plină cu monede antice de aur. Secţia Iv=-Ootecte religioase. Icoane bisericeşti vechi, cruci, o cruce de lemn de tisă, din anul 1494 (7002), găsita în biserica din comuna Pociovalişte, triptice, pomelnice, odăjdii şi epitrahire vechi şi multe alte diferite obiecte, precum sfeşnice de lemn sculptate, ca cel găsit într'un pod dela mănăstirea Polovraci, (Vezi figura în .Polovragii", monografie de AI. Stelulescu, pag. 32) ş. a. Secţia V.-Arla populară. Costume naţionale, obiecte sculp­ tate, crestate, de lemn, ca bastoane, furci de tors, instrumente muzicale, râmlul.... pr.cum şi ceramică veche şi actuală ţără­ nească. Apoi o colecţiune de ouă încondeiate. Observ aici că prima colecţiune de ouă încondeiate în vechiul regat am făcut-o în anul 1890, pe când eram profesor la Gimnaziul din Slatina, adunând vre-o 400 (patru sute) bucăţi foarte frumoase din ju­ deţul Olt, prin elevii mei din acel gimnaziu. Din nenorocire însă această splendidă colecţie de ouă a avut un slărşft tragic. Când mă înapoiasem după vacanţa de vară, la şcoală, ea era arun­ cată la gunoi, din ordinul deşteptului '. director de atunci. La Tărgul-Jiului am reinceput colecţîonarea de ouă din judeţul Gorj, La aceasta a contribuit între alţii şi doamna Cristidi din Craiova, cu un mare număr de splendide ouă. Motivele de pe ouă le-am aplicat în urmă Ia diverse obiecte. Astfel Piekarski le-a aplicat Ia coperte de cărţi, Ia acte şi Ia deosebite alte publicaţiuni. Mai târziu, când, în 1900, am înfiinţat eu şl cu A. Diaconovici şcoala ceramică, această colecţie a servit ca material de ornamentaţie pe vase. La Iniţiativa noastră, profesorul I. WirnstI, pe care l-am adus anume ca pictor ceramic dela Viena, a stilizat motivele de pe ouă aplicăndu-le pe diferite vase. Am o bogată colecţiune de astfel de proecte de vase originale. Pictorul Costin Petrescu, profesor la Şcoala de arte fru­ moase din Bucureşti, vizitând şcoala ceramică în 1904, scrie în Albumul Muzeului Gorjan următoarele cuvinte: "E neînchipuit de interesant rezultatele la care s'a ajuns prin muncă în şcoala ce­ ramică de aici, M'au interesat foarte mult motivele extrase de pe ouă" . Secţia V Lr=Stiinţele naturale. Colecţii de insecte (cărăbuşi, fluturi). Plante (herbarii), Roce, fosile, măsele de elefanţi antedi- 13 i I I I [14] luviani (studiate mai târziu de Del Sava Athanasiu, profesor la Universitatea din Bucureşti şi geolog şef al Institutului Geologic al României. Studiul publicat în urmă în "Anuarul Institutului Geologic" VoI. I şi II, 1907-1908). Trunchiuri de arbori pietri­ ficaţi, cranii, etc. Secţia V lI.-Arte grafice. Cărţi, ziare şi fel de fel de alte imprimate tipărite în Tărgul-Jiului. Toate lucrările tipărite la Insti­ tutul de arte grafice al lui Nicu D. Miloşescu. Secţia VI/I.-Biblioteca. Un început de adunare de diferite cărţi vechi şi noui, reviste, etc. Prin podurile caselor boereşti s'au găsit cărţi vechi. Intre altele s'au găsit şi cărţi franceze de ştiinţă din secolul al XVIIHea. Pentru muzeul nostru mai erau prevăzute şi alte secţiuni şi anume: pedagogică, agricolă, industrială, comercială, de igienă şi una patriotică (care să cuprindă portrete, fotografii, busturi, biografii ş. a. ale ilustrilor patrioţi, binefăcători şi eroi, cari s'au distins sau se vor distinge prin faptele lor patriotice, caritabile, eroice, în general pentru neamul românesc sau în special pentru acest judeţ, pentru a onora amintirea lor şi a servi urmuşilor ca pilde de imitat). III - Din albumul mueeului Muzeul nostru a fost vizitat în timp de aproape 12 ani de un mare număr de persoane: 838. Toţi s'au încredinţat ce poate face stăruinţa, priceperea şi dragostea de neam. Alţii au putut învăţa câte ceva nou din colecţiile noastre, iar mulţi, luând cu dânşii îndemnuri bune, conform maximei acestui muzeu: "Bonus intra, melior exi". Am extras din Albumul Muzeului impresiile unora din cele mai marcante personalităţi, cari au vizitat muzeul şi pe cari le reproduc aici: Urez deplin succes muzeului din Tărgul-Jiulul şi doresc ca mişcarea culturală din Gorj să servească ţărei întregi ca exemplu bun de imitat. ss. Dr. C. 1. Istrati Ministrul Lucrărilor Publice 13 Septembrie 1899. *) * ,* * \ *) Muzeul Sucevei din Fălticeni, înfiinţat la 1914, este un efect al Mu­ zeului Gorjiului. Inginerul Diaconovlci'fiind mai târziu inginer-şef al judeţului Fălticeni (pe atunci jud. Suceava), a dat ideia înîiinţărei unui muzeu în acest oraş, ca la Târgui-Jiului. Ideia a'ost primită cu entusiasm de d. Ciu­ rea, priceput şi energic profesor, care CI. realizat-o. Este condus de profeso­ rul V. Ciurea, ajutat de d-nli A. Gorovsi şi G. Vămav. Astfel al doilea mu- zeu judeţean este al Fălticenilor, ' Am rămas deplin mulţumit de cele ce am văzut în acest muzeu, şi-i urez un deplin frumos viitor. 14 22 Septembrie 1899. * * * ss. G. Gr. Cantacuzino Prim- Ministru [15] Ce lycee de TârguI Jiu est un vrai palais! Le Musee, la riche collection de publications qui y est jointe, m'ont laisse dans l'admiration pour I'activite intellectuelle des habitants de Târgu Jiu. ss. E. de Marlonne Professeur a l'Universite de Rennes-France * * * La 1 August 1900, am vizitat muzeul de antichităţi al ju­ deţului Gorj din Tărgul Jiu, înfiinţat prin nobila iniţiativa şi ne� obosita activitate a d-lor profesori Al. Ştefulescu, Iuliu Moisil, 'ş, a, Colecţiunile arheologice ale acestui muzeu sunt de o extremă im­ portanţă pentru istoria acestui judeţ şi în general a ţărilor Daciei. Ele încep a arunca o vie lumină asupra. acestui ţinut încă din partea primă a epocei neolitice. Am luat însu-mi mai multe no­ tiţe instructive pe baza colecţiunilor, ce d-l director al muzeului, Al. Stefulescu, a binevoit a mi le arăta şi exprim sincerile mele felicitări eruditului domn director pentru neobositul zel ce-l des­ voltă cu studierea arheologică a judeţului Gorj şi înmulţirea co­ lecţiilor acestui muzeu, cari au să pună odata în o frumoasă Iu­ mina trecutul cel glorios al acestui ţinut românesc. ss. Nic. Densuşianu Membru corespondent al Academiei române * * * In 15 Aprilie 1901, cu o vie plăcere am admirat colecţiu­ nile Gimnaziului (muzeului) din Tărgul Jiului şi progresele practice ale acestui institut de cultură .. ss. D. Sturdza ss. Ion 1. C. Brătianu * * * Când în fiecare judeţ se va cultiva iubirea pentru trecutul ţării şi al neamului ca în capitala Gorjiului, atunci numai vom avea şco ale de adevărat patriotism. SS. E. Onciul 4 August 1901. * * * 24 Mai 1902. ss. Gh. Coşbuc * * * Am vizitat cu multă placere Muzeul Gorjan azi 5 Septem- brie 1902. ss. Baret * * * 2 Noembrie 1902. 1 Aprilie 1901. ss. Barbu Delavl'ancea * * * SS. Dr. L. Mrazec ss. Dr. Gh. Munleanu-Murgoci. * * * 15 [16] ss. Dr. Conrad Cichorius ard. Proîessor der alten Geschichte an der Universitar Breslau 17 Iuli 1903. Mit dem grossten Interesse habe ich das Museum sowie die keramische Schule besucht und wtinsche beiden ein gli.ickliches Weiterbli.ihen und Gedeihen unter der Leitung der jetzigen aus­ gezeichneten V orstandsmitglieder. Am studiat dela 1 la 3 Septembrie 1903 frumoasa colecţie de documente a Muzeului. ss. N. Iorga * * * Vizitând gimnaziul din TârguI Jiu, muzeul Gorjiului, instalat în localul gimnaziului şi şcoala ceramică, am admirat interesul deosebit ce actualul director al gimnaziului, d-l Iuliu MoisiJ, poartă pentru escelentul mers al instituţiei in capul căreia se află, am rămas adânc impresionat de munca stăruitoare şi pricepută a întemeietorilor muzeului, d-nii : Al. Stefulescu, Iuliu Moisil, Au" rel Diaconovici şi RoIa Piekarski, cari toţi, încălziţi de amorul ştiinţei şi de cele mai frumoase sentimente naţionale, au adunat preţioasele relicve ale trecutului acestui judeţ şi le-au rnântuit de pieire; am rămas încântat de frumoasele rezultate obţinute la Şcoala ceramică, înfiinţată din iniţiativa d-lor Iuliu Moisil şi Dia­ conovici. 30 Ianuarie 1904. ss. S. Haliţă Inspector al învăţămăntului primar * * * Ca originar din judeţul Gorj, sunt mândru să constat pro­ gresele neasemănate pe terenul cultural, realizate în aşa scurt timp de Gorjeni. Onoare iniţiatorilor. 29 Martie 1904. ss. Nicolae Romanesca Primarul Craiovei 28 Aprilie 1901. Apa trece, pietrele rămân, Un străvechiu gorjan ce revine pe la vatră şi al cărui nume se găseşte pe documentele aci culese. SS. Mihai Seuâescu Profesor universitar, Bucureşti face *' * * Am vizitat muzeul Tărgul Ji41ui şi am admirat ceiace poate voinţa condusă cu pricepere şi inteligenţă. 2 Iunie 1905. \ SS. Generalul 1. V. Năsturel * * * Inainte de a vedea TârguI Jiului, nu-mi explicam activitatea cătorva oameni cunoscuţi în întreaga ţară .decăt prin încurajarea 16 [17] 1 Iulie 1905. 24 Iunie 1905. ce credeam că o găsesc el m oraş, în judeţ, din partea vechilor familii istorice, cari îşi au obârşia lor aici; acum după ce l-am văzut, îmi explic succesul numai prin entusiasmul, prin iubirea lor de sacrificiu, prin meritul ce-l au, nu de a fi inspiraţi de un me­ diu prielnic, ci de a lupta cu mari greutăţi ca să formeze unul. Şi .. , dacă ar sucomba, n'am fi îndreptăţiţi să ne întristărn? SS. Ion S. Floru Profesor de Istorie la Liceul Sî. Sava Bucureşti * * * M'am încredinţat prin mine însumi de un lucru de care au­ zisem, şi anume că în Gorj se află o pleiadă de oameni distinşi, cari îşi închină munca pentru propăşirea neamului. Nu pot decât să le arăt admiraţia mea şi mulţumire a de Român. ss. Ion C. Grădişleanu Ministru al Lucrărilor Publice '" * . >1< Vizitez pentru a doua oară Muzeul Gorjan, de astădată studiind de aproape resturile de mamiîere terţiare, în special Mastodonţii adunaţi aici. Admir stăruinţa şi dragostea de a cu­ noaşte din toate punctele de vedere un colţ de patrie, de care au fost însufleţiţi oamenii ce au stăruit pentru înfiinţarea acestui muzeu. Este singurul muzeu local din ţară până acum, şi va servi ca exemplu şi altora pentru a întruni Ia un loc tot ce se găseşte interesant prin prejur, fie ca operă a naturii sau a omului. 19 Septembrie 1905. SS. Dr. Sava Athanasiu Profesor la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. (Astăzi profesor de geologie la Universitate şi geolog-şef al Insti­ tului Geologic al României, Bucureşti). IV. Incheiere Doisprezece ani am muncit intensiv aici pentru cultura ro­ mânească, cu inima curată, fără gânduri ascunse sau interese materiale şi am voit să ridicăm acest colţ frumos şi interesant al pământului românesc, din deosebite puncte de vedere. Ridi­ carea aceasta ar fi devenit din ce în ce mai pronunţată. Se pare însă, că în ţara aceasta orice năzuinţă cât de mică, în spre ceva mai bun şi mai înalt, trebue să fie imediat dobo­ rătă şi distrusă. Par'că nimic ce este românesc nu trebue să dăinuească, să se întărească şi să se respecte. Duşrnăniile por- nescd cu anumite ten dinţi ascunse, .cdare lucrează ca, oriunde se .� !,' pro uce o mişcare serioasă pentru n icarea culturală a neamului, ' să fie ignorată, împiedecată şi nimicită. Aceasta este o consta- tare ce rezultă dintr'o lungă serie de observaţiuni şi o bogată experienţă în decursul vieţii mele. I I , 1 2 17 [18] Aşa s'a întâmplat şi cu mişcarea noastră culturală, artistică şi economică. Au început persecuţiile politiciani1or ordinari şi a lacheilor lor, cari îşi căutau un os de ros şi atâta tot. A început împotriva noastră, a celor ce n'am făcut politică niciodată, o groaznică prigoană. In loc să ni se dea sprijinul cuvenit şi să se alăture la o mişcare culturală aşa de nobilă şi de frumoasă, tocmai noi, cei patru muzeişti, am fost izgoniţi şi împrăştiaţi în toate direcţiile ţării, căci aşa cereau josnicele interese ale epi­ goni1or takişti de atunci. Piekarski a plecat la Bucureşti, Diaco­ novici a fost mutat la Rămnicul- V âlcii, eu a trebuit să plec în Capitală, ca să las loc liber la doi netrebnici, iar Ştefulescu a căzut în complectă "disgraţie" a aceloraşi politiciani, şi de ase­ menea persecutat. Când în 1905 persecuţia şi-a ajuns culmea, cu toată inter­ venţia făcută de doi- miniştri de seamă, "onorabilii epigoni" au pus lacăte pe uşile muzeului, cu toate că cheile erau în mâinile noastre şi muzeul era al nostru, fiindcă noi l-am înfiinţat şi l-am îmbogăţit, Astfel, prin samovolnicia politic ei ticăloase, care n'a avut nimic sfânt pentru această mişcare culturală, muzeul a fost în­ chis şi în urmă a dispărut ca şi alte mişcări ale noastre. Când primejdia se apropia, Ştefulescu a mai salvat unele din hrisoavele istorice, retrăgăndu-Ie, Când lacheii politici au ajuns tari şi mari, ei ne-au luat locul, dar nu s'a găsit între ei nimeni să se intereseze şi să continue mişcarea şi munca înce­ pută şi desvoltată de noi aşa de frumos. S'a ţinut numai la distru­ gerea cornplectă a tot ce creiasem noi, cu jertfe de timp, de bani şi sănătate, pentru binele cultural obştesc. Cu toate că Dr, Istrati ne-a luat apărarea, el a fost mai puţin considerat ca nu­ litătile politice de sus şi de jos. Iată cum se exprimă Doctorul Istrati relativ la chestiunea Muzeului Gorjului: "Astfel profitănd de un mănunchi de oameni activi, am căutat să ajut mişcarea lor la Tărgul-Jiului şi am şi creiat şcoala de ceramică de acolo), acum şapte ani, înscriind în buget şi puţine mijloace pentru a ajuta înfiinţarea unui muzeu, care începuse aşa de bine! Cine credeţi că s'a opus mai mult? Specialiştii.. ... ce caută a monopoliza totul. Din nenorocire alţii au dat lovitura de moarte şi' acestui rar focar de lumină din provincie. Oamenii politici au\ prigonit şi au împrăştiat muzeul şi pe muzeişti, iar şcoala de ceramică e aproape desfiinţată. Şi trebue să notez, că d-l Haret, ministru partidului, care nu prea respectă ce fac conservatorii, de data aceasta le lăsase; mai mult: le ajutase să trăiască şi �ă se desvo1te. "Dar on n'est jamais trahi que par les siens 1.. .. \ Nenorocire şi ruşine . "Iată ce mi se scrie din întâmplare relativ la aceasta: "In privinţa Muzeului, adică \fil răposatului muzeu gorjan, nu pot să vă spun decât" "rău" şi "foarte rău". Adică s'ar pu­ tea zice . bine ca pentru cei morţi. Eu *), de trei ani de când *) Ştefulescu, cel care a adresat această scrisoare lui Istrati. 18 [19] Bucureşti, 1 N oemvrie 1925. sunt prigonit de .... *) şi ceata lui, am înţeles că Muzeul a fost un vis, un vis frumos, dar, ca toate visurile, irealizabil. Am muncit 12 ani şi Muzeul tot în Iaşe a rămas, căci nimeni de aici nu i-a înţeles. Nu s'a cerut niciodată diurne pentru munca noastră, dar ne-am aşteptat Ia încurajare, ceeace ne-a lipsit cu totul. Nu� mai Dv. singur, ca ministru, ne-aţi venit în ajutor; cu acel ajutor Diaconovici a făcut câteva dulapuri şi fotografii. Răposatul Gr. N. Manu ne-a ajutat cu sfatul său înţelept" **). Am lucrat Ia acest muzeu - totdeauna cu dragoste sincera, fără niciun interes şi fără să mă gândesc vreodată la laude, la distincţiuni sau la vre-o răsplată, fiindcă adevărata recompensa am crezut că o găsesc în conştiinţa că am făcut şi am realizat ceva demn, bun şi de folos pentru neamul românesc, Iuliu Moisil. Obiecte neolitice din Mueeul Gorjiului Explicaţie la cliseurile din pag. 12. 1,9 2 2,3 1,7 2,5 � 1 ; II � I II -il '=:'II� ===11 II 6 cm. ii 5 cm'll �,3 crn. II �, : o II 3,7 ii 1,6 III 4 [�:�:l; 0; II ,1 3r�,S: 2,5] 1.1' II ! il 1 3,8(3) il II II 1 I! il 6,5 i! 2,7 li II II 4,5 il 2,6 li ii Il I II Colon rea /11, 1, I unde s'a gilsit LOC!\LlTATE.\ ? ? ? B b ti 110, II um eş I , il i.enuşre I 11 cm. II I Cărbuneşti 1" I 9,7 I I Ciuperceni II Neagră I 9 Dealui Licuriciului. I Cenuşie I 9;5 Peşte ana (pe locul zis I III 9 Hiiţi�) I " I Turburea . i r 11,2 Voiteşti I Cenuşiel 7,8 I " ? Gorj i li 12,5 1, I I ! I cenuşiel capul.l,» I Cenuşiell _Circa I I' LJ/!bcm I I ::; �I , 111 I 12 Dobrotinet (Olt) 11 2: 1 !I 5! I 6: 7 81 : 91 , I ilO *) Toma Cămărăşesnu, **) Reprodus după articolul D-rului C. Istrati, fost profesor uni­ versitar şi ministru, din "Câteva cuvinte", relativ la cele ce am voit să lac sau am făcut pentru muzeele noastre", publicat în "Literatură şi artă ro­ mână" Anul XI (1907) No. 10-12 şi Anul XII (1908) Nr. 1-4. In extras la pag. 20-21. 19 [20] Asupra confluenţei Jiului cu Dunărea) Ocupăndu-mă acum doi ani cu bălţile sărate dela Gighera (Doljiu), alimentate adesea de Jiu -, am constatat că acest râu are o foarte strânsă legătură cu aceste bălţi - şi ocupăndu-mă de legăturile şi inîluienţa Jiului asupra lor, am fost nevoit să stu­ diez mai amănunţit conlluienţa Jiului cu Dunărea, care face irn­ presia a oferi probleme noui .geografice (morfologice) şi geolo­ gice de o importanţă isbitoare. Aceste note sunt a se considera o schiţă a unor studii care trebuiesc negreşit extinse cel puţin asupra întregei văi inferioare a Jiului, asupra terasei de eroziune a Dunărei şi chiar asupra platformei oItene. Fig 1. Reqiunee de biţ'urceţie 8\1 Jiului şi -de conţluienţă cu Dunărea. Copie fotografic" după harta St. maj.\1/10JOOO 09i5). redusă 1/2 (1 cm,=200 111.) Jiul, biîurcăndu-şi albia sa minoră la Comoşteni, se vărsa altădată în Dunăre la Bechet iar astăzi el se varsă în Dunăre în dreptul ostrovului Copaniţa (fig. ',1), închizănd între albia sa nouă şi albia sa veche o porţiune de �uncă în formă de deltă, cum o numeau autorii Dicţ. geogr. al Judeţului Doljiu 2), şi pe care noi \ 1) Comunicare făcută la Institutul de Geografie al Universităţei din Cluj, în şedinţa din 28 Nov. 1925, 2) Ana Cumbary, Maria Manoil, Mihail Canianu şi Aureliu Candrea, Buc. 1896. 20 [21] o . vom numi-o deltoid, pentru a o deosebi de adevărata deltă cu originegeologică deosebită 3). Jiul a fost numit, împreună cu Oltul, râu de tip oltean 4), cu terase paralele cursului său, venind a se racorda cu terasele Du­ nărei -, în deosebire de răurile de tip muntean (din Muntenia), cu terase în evantai în dreapta lor, din cauza înclinărei Cămpiei române spre est. Dar Oltul în apropierea Dunărei încă simte inîluienţa în eli­ nărei Cârnpiei române, din care cauză el lasă terase în dreapta deja din dreptul oraşului Caracal, în timp ce Jiul rămâne adevă­ ratul râu de tip oltean, ce curge în sensul meridianului, lăsând terase paralele, ce se racordează normal' cu terasele Dunărei. Dar ceva mai mult: în valea sa inferioară, Jiul nu numai că se menţine râu de tip oltean, dar valea sa, şi mai ales albia sa minoră actuală, are o direcţie contrară râurilor de tip mun­ tean, şi anume o direcţie NE.-SV., ceace ne arată o oblicitate a regiunei spre Vest, oblicitate a cărei explicaţie este foarte in­ teresantă şi a cărei necesitate de explicaţie este în tot cazul nouă. Deplasările gurilor Jiului sunt vechi. Cele mai vechi ştiri despre vărsarea Jiului în Dunăre ni-le poate da harta lui Scluoaniz din 1719 5), în care Jiul se vărsa în Dunăre la Bechet şi Copaniţa. In harta stailstică rusă din 1835, adică după 116 ani, Jiul se vărsa în Dunăre la Bechet, fiind legat de balta Nedeia prin­ tr'o gârlă. In harta austriacă a căpitanului Beqenau, din anul 1856, Jiul se vărsa cu un braţ mai puternic la Bechet şi cu un brat mai slab la Copaniţa, inchizănd la mijloc un triunghiu traversaţ longitudinal de cinci gărle, ce se vărsau în Dunăre în dreptul unor mici ostroave. In regiunea Nedeii se'ntindea o baltă imensă, din care nu se mai putea distinge care e cea a Nedeii, a Bistretului, Cărnei şi Gigherei, ceace arată că ridicările topografice au fost făcute într'un timp excepţional de ploios 6). Deci, după harta căpitanului Begenau, adică după încă 21 de ani, Jiul se vărsa în Dunăre prin două braţe: cel drept, mai mic, numit pe hartă Jiul vechiu, în dreptul Copaniţei, iar cel stâng, mai mare, la Bechet. In General-Karie der Walachei 7) din anul 1867, Jiul se vărsa, peste 11 ani numai, la Bechet. Gărle multe drenau toată regiunea vechiului deltoid, Cu Copaniţa Jiul era legat printr'o slabă gărlă oblică, ce se desfăcea din Jiu în dreptul comunei Zăvalu şi traversa pădurea Zăvalu pentru a se vărsa în Dunăre Ia ca­ pătul de răsărit al ostrovului Copaniţa, reprezentând braţul mic Copaniţa, pe cale de degenerare, din harta căpitanului Begenau. După Dicţionarul geografic al Judetului Doljiu din 18(;'6, 31 Estuar înpotmoli t. 4) G. Vâlsan. Cârnpia română. Bul. Soc. rom. de Geogr Buc. 1915. 5) şi 6) Hărţi vechi din colecţia O-lui Profesor G. Yâlsan. 7) Depozitul de hărţi al Institutului de Geografie al Univ. din Cluj. 21 [22] adică după 29 de ani, Jiul se vărsa în Dunăre din nou in dreptul ostrovului Copaniţa, aceasta deja dela 1879, adică după 12 ani dela ştirile pe care ni-le putea da Gen-Karte der Wal. Tot în acest dicţionar observăm că, până la 1879, Jiul se vărsa în Dunăre la Bechet, aşa cum arăta şi Gen-Karte der Wal. Iată dar că Jiul, în timp de 12 ani, s'a vărsat în Dunăre numai la Bechet. Grecescu, în Conspecful Florei României din 1898, adică după doi ani dela apariţia Dicţionarului geografic al judeţului, arăta că Jiul se vărsa tot la Bechet. In harta Statului major român (1 : 100.000) din 1915, adică după 17 ani dela apariţia Conspectului lui Grecescu, Jiul se vărsa În Dunăre la Copaniţa. Această hartă ne mai arată lucruri şi mai interesante, şi anume: Jiul lasă terase in stânga sa (deci spre est), însă de pe la Craiova, acest oraş fiind aşezat tocmai pe aceste terase, mult mai desvoltate decât cele din dreapta,-contrar răurilor din Cârn­ pia română. Terasele dela răsărit de Jiu se pot urmări foarte bine dela Craiova până la Dunăre. In apropiere de Dunăre, Jiul lasă în stânga sa terase largi, aproape tn evantai, cu direcţie cu totul contrară teraselor tn evantai din Câmpia română. Terase largi, aproape în evantai, în stânga, se pot urmări mai ales dela Sadova la Călăraşul şi dela Sadova la Grindeni. Pe aceiaş hartă se mai poate constata că Jiul se deplasează progresiv spre vest, putăndu-se identifica în acest sens chiar mai multe faze: O primă fază o reprezintă gârlele părăsite şi belclugele dela est de lunea sa, care se continuă spre sud printr'o gârlă veche ce trece pe sub Lişteava, Grindeni, Orăşani, şi merge la Bechet - şi pe care Oltenii de aci o numesc Jiul bătrân, - reprezen­ tând un vechiu curs al Jiului. O a doua fază, reprezentată printr' o gărlă lungă de 5 km. în dreptul Lişteavei, rupăndu-se din vechea gârlă şi numită de locuitori Jieţul, care ar reprezenta o tentativă a. Jiului de a-şi deplasa cursul către vest (vezi harta). O a treia fază reprezentată prin albia uscată a Jiului, dela Comoşteni spre Grindeni-Bechet, care reprezintă braţul cel mare al Jiului dinspre Bechet. \ Şi în sfârşit, a patra fază, reprezentată prin albia actuală a Jiu­ lui, care reprezintă braţul dela Copaniţa, după diferitele hărţi citate. O nouă excursiune a mea .din Septemvrie 1925, adică după 10 ani dela tipărirea hărţei Statur�i-Major 1 : 100.000, mi-a permis să constat că Jiul se varsă astăzi-în Dunăre tot în dreptul insulei Copaniţa, braţul dinspre Bechet fiind. complect uscat pe o distanţă de 8 km. dela Comoşteni până la gărlita Jieţului dela Grindeni (fig. 3). Cu aceiaş ocazie am putut constata că vechea albie Bechet a Jiului se află Ia punctul bifurcaţiei eu 3 m. deasupra nivelului 22 [23] Jiului în noua sa albie (fig. 2), fiind complect uscată şi prinsă de vegetatie xeroţită de stepă tipică, cu predominanţa Gramineelor. . In urma înşirărei cronologice a acestor fapte, trebuie să con­ statăm că Jiul, în lunea sa, îşi schimbă necontenit albia minoră şi gura sa de vărsare în Dunăre, în perioade mai scurte sau mai lungi, cu predominanţa braţului Copaniţa: că el în decursul anilor a fost legat prin gărle cu sistemul de bălţi Nedeia, pe care le ali­ menta permanent; că azi Jiul curge în Dunăre către vest, iar Vf> chea sa albie Bechet e în orice caz uscată şi cutropită de vege­ taţie xerofită, reprezentată prin Graminee uscate şi mărăcini de stepă, Constatând aceste lucruri, urmeaza să ne întrebăm: dece se deplasează albia minoră şi gura Jiului dela est la vest, cu toate că până acum se ştie că platforma Olteniei, afară de în­ clinarea sa spre sud, are şi o uşoară înclinare spre est!? Fig. 2. Albia Jiului la punctul de blfurceţie (Cotnoşteni}, In stânga, albia părăsită; în dreapta, în fund. comuna Comoşteni, dedesubtul căreia se află noua albie a Jiului (Braţul Copaniţa). De o prăbuşire recentă spre vest a platformei Olteniei nu poate fi vorba, deşi terasele din stânga Jiului, dela Craiova spre Dunăre, destul de largi în apropiere de Dunăre, ne amintesc acest lucru. Deplasarea gur ei Jiului spre vest pare a avea mai mult cauze locale. In primul rând trebuie să ne gândim la aluoionările anor­ male alternative ale braţelor, ştiut fiind că Jiul are foarte bogate aluviuni, după cum are şi un bogat debit de apă, care se explică prin faptul că, cel mai mare bazin colector al apelor Olteniei nu este Bazinul Dunărei, ci al Jiului 8). Pe de altă parte, largul său con de dejecţie, pe care ni-l in­ dică pădurea Zăvalu şi o curbă de nivel conoexă spre sud, con- 8) o. Yâslan, Asupra trecerei Dunărei la Portile de fier, Acad. rom. 1916. [24] stitue deasemenea un motiv de deplasare a albiei Jiului, ştiut fiind că un con de dejectie, atât timp cât râul nu s'a adăncit în el, poate fi prilej de abatere a cursului apei 9). O cauză principală îmi face impresia a fi regiunea mai joasa din lunea Dunărei, care corespunde depresiunei sistemului de bălţi Nedeia, şi care, oferind Jiului o oblicitate a regiunei spre vest, constituie totdeauna un prilej de deplasare a Jiului spre vest; aceasta o înţelegem şi mai clar, mai ales când ne amintim că Jiul a fost legat adesea de aceste bălţi, pe care le alimenta. Deplasarea albiei Jiului spre răsărit,-când aceasta se în­ tâmplă din când în când, dearăndul anilor, precum am văzut->, se datoreşte desigur, în bună parte, obstacolului ce oferă nisipu­ rile aduse de vănturile predominante de vest, ce determina dunele. Din acest punct de vedere, cred că nu sunt lipsite de in­ teres şi dunele lonqiiudinale din lunea Jiului, pe care le-am ob­ servat în apropiere de Zăvalul, suflate dela vest la est peste apa Jiului, pe care o încarcă cu nisip ce ulterior aluvionează râul, deterrninăndu-l să-şi schimbe albia din nou spre est. Fig. 3. Albia pilrăsilii a Jiului (Bratul Bechei), In dreapta, pădurea Coruoştenllor. In stânga, În fund. comuna Comoşteni cu braţul Copuniţa. In rată, braţul Becliet, uscat şi prins de vegetatie xerofrt ă. , Deplasarea gurei Jiului dela est la vest poate să mai aibe şi alte explicaţii. ' Murgoci de pildă, amintea odată despre un sinclinal al platformei Olteniei dela NE spre SV,---'-care ar avea desigur oa­ recare influenţă asupra deplasarei spre vest a văei inferioare a Jiului. ' Rămâne ca să se cerceteze', pc teren înclinarea şi direcţia stratelor, pentru a se preciza existenta acestui sinclinal în plat- forma Olteniei. \ Corografic, deltoidul Jiului reflectă fidel capriciile acestui râu dearândul timpurilor. 9) O. v âstan, Câmpia rom. op. cit. 24 [25] Vegetaţia, în albia sa uscată şi împrejurul ei, este xero­ filă, după cum s'a mai spus (fig. 3). Graminee şi mărăcini ocupă porţiuni întinse înspre Grindeni. . . Fauna e deasemenea de stepă, cu predominanţa Roză­ toarelor. Pe malurile albiei actuale, până la Copaniţa, se întinde, sub formă de zăvoaie, o exuberantă vegetaţie .hid.!:Qfl1ă, î�pleti� cită cu liane palearctice, prin frunzişul căreia �c� o foarte variată faună ari pată de apă dulce. ,- Satele, la confluienţa răului, sunt aşezate pe terase, din cauza variabilitătet cursului Jiului, şi mai ales din cauza inundaţiilor. Bechetul, mic port la Dunăre, mai viu când apele Jiului curgeau în Dunăre la poalele sale,-stagnează azi, condus şi de o administraţie şubredă, Pădurea Zăvafu, constituită din stejari bătrâni, foarte rărită azi, e traversată de o şosea ce leagă comuna Grindeni de co­ muna Zăvalul, la care trece peste un pod frumos Jiul, pod pe care I-au stricat puţin apele sale, care şi azi bat în dreapta. Harta Statului major din 1915 nu arată podul şi şoseaua, ele fiind făcute ulterior hărţei, In dreptul comunei Zăvalul nu se mai vede nici măcar un repeziş al apelor, care să ne indice vechea cascadă a Jiului dela Zăvalul, despre care vorbea odată Dicţ, Geogr. al Jud. Doljiu, şi pe care o atestă locuitorii. Raul 1. Călinescu Cluj, 2 Decembrie 1925 •••••••••••• Consideratiuni generale asupra dialectului bănăţean b) Conservatismul în decursul vremilor. Dela Dunăre şi până la Mureş şi dela Tisa până la Streiu se menţine un sub dialect al marelui dialect daco-roman cu mult mai bătător la ochi şi mai pronunţat decât toate celelalte re­ giuni, unde se aud puţinele diferenţieri ale dialectului daco-roman. Acest conservatism bănăţean îi va impune fiecăruia între­ barea, unde să-i căutăm cauzele, rădăcinele. Ştiut e înainte de toate, că o naţiune formată caută să-şi păstreze caracterul, oricari ingrediente s'ar ivi. Formarea popo­ rului român cade într'o epocă foarte timpurie. Imperiul roman încă nu apuse şi pe altoiul cel mai vechiu se ridicau mlădiţele tinere. Sămburele sevei romane a reîntinerit în fructul cel nou al noului altoi. Inainte de năvălirile barbare germanice, turanice şi slave cade închiegarea unei mari naţiuni, care predomină cu spiritul ei roman tot ce-i vine în cale. Stăruinţele poporului român de 25 [26] atătea veacuri pe pămăntul moştenit �i-a imprimat dealtfel acel 'Cunoscut conservatism, care i-a strâns rândurile şi l-a menţinut integru între aceleaşi vechi graniţe ale strămoşilor. Deci conser­ vatismul etnic avem să-I privim ca o podoabă, ca o calitate distinctă a întregului nostru popor şi acestui conservatism avem să-i mulţumim toate manifestările sufleteşti ale poporului şi încă sub toate raporturile. Fără îndoeală se poate astăzi afirma că rădăcinele con ser­ vatismului bănătean sunt mai adănci ca ale tuturora. Aceste rădăcini trec de' limita epocei romane cu câteva veacuri înainte de aceasta şi s'au înfipt adânc în glia unui pământ frământat şi răscolit de vijeliile vremurilor. O continuitate organică cu viaţa romană, limbă, legi şi obiceiuri moştenite dăinui a de mult; stră­ moşii Bănăţenilor s'au ferit din calea năvălitorilor şi n'au fost încălecaţi. Vechii "Ausoni" au fost găsiţi de toţi barbarii vremelnici, 'cari i-au privit de băştinaşi şi oameni. ne periculoşi. Turcii şi Un- o gurii i-au lăsat în pace şi mai târziu. Drepturile şi privilegiile şi le-au menţinut Bănăţenii şi sub Unguri o bucată de vreme. De pela a. 1500, deci la începutul evului nou, a început un contra-proces de desnationalizare. Ironia sorţii şi-a bătut joc de Unguri, cari s'au străduit să desbrace un popor, bine închiegat, de cele mai scumpe po­ doabe ale sale, un popor cu o viaţă de peste 1500 de ani dela formarea sa. In procesul de descompunere, plănuit cu mare em­ fază, ce a durat vr'o 400 de ani, adecă până la ultimele eve­ nimente ce s'au petrecut sub ochii noştrii, s'a arătat şi s'a do­ vedit că un popor v�chiu r�istă, şi încă cum au rezistat aceşti Daca-Romani, Bănăţenii l . . O armată de istorici, linguişti, diplomaţi, poIiticiani unguri voiau să opereze la disecţia unui vechiu şi sănătos organism. Dar era prea târziu! Nervii organizmului erau sănătoşi. Toate manifestările sufleteşti au fost şi sunt încă atât de distincte, că numai la prima vedere te pot înşela aparenţele. Aceste mani­ Iestări sufleteşti ale Bănăţenilor au fost armele cele mai oţelite, cele mai nobile, dar şi mai tăioase pentru a para loviturile duş­ manilor lacomi. 1. Pămâniul. Solul bănăţean ascunde în el şi astăzi nebă­ nuitele amintiri, cari. se desgroapă şi se arată lumii, că acest sol daco-rornan n'are şi nici nu poate să aibă ca stăpân decât pe moştenitorul legitim al strămoşilor. 2. Oamenii. Firea, temperamentul, incllnările sufleteşti, portul denotă o circulaţiune milenară ,a sângelui daco-roman din orga­ nismul vechiu în fibrele organizrnului de astăzi. Bănăţeanul practic, bun econom, ospitalier, vesel, disciplinat, modest şi mândru de calităţile sale, îl vedem atât de �proape sufleteşte de aceea ce numim daco-rornan. ' 3. Limba. Continuitatea organică a unui popor dealungul vremilor o atestă însăşi limba sa. Ori sub dialectul bănăţean, şi 26 [27] iJ ( mă gândesc numai Ia graiul viu al poporului, e tocmai atât de conservativ în această privinţă, că procesul continuităţii nu l-a putut turbura nici chiar Iermentaţia slavă. Datorit convieţuirli Bănătenilor în vremurile sure ale năvălirilor, convietuisii liniştite şi firii molatice a Slavilor avem să-i atribuim că sub-dialectul bănătean are atătea elemente slave în limbă. Pe altă cale nu puteau intra, nu puteau pătrunde ingredientele străine în acest grai conservativ al Bănăţeanului. Dar ce a intrat, a trebuit să se adapteze, să se asimileze şi încă atât de mult, că linguiştii numai cu greu răzbat aceste elemente străine, pe cari le-a topit timpul în elementul cel puternic' latin. 4. Limba i-a împrumutat apoi inimii sonurile, cu cari să. poată reproduce sentimentele. Şi această manifestare sufletească a devenit Ia Bănăteni un adevărat cult. In căntece şi jocuri şi peste tot în bogăţiile spiritului poporului s'a păstrat acel tezaur, tezaur cunoscuf şi încă necunoscut: muzica Bănăţeanului. Ce-i drept, se disting şi în literatura poporană, în versuri şi în proză, elementele slave. Dar acest fapt e de mare impor­ tanţă, că tot ce are Bănăţeanul în versuri, din jocul sentimentelor a luat naştere prin cântec, a şi păstrat cu sfinţenie. Cântecul a făcut efecte dela inimă la inimă, a trecut din gură în gură. Ca exemplu induc baladele, cari tot căntate s'au născut pe buze, deşi astăzi rar care se mai cântă. Vorbind de vechimea lor, ajung unele cu 300 - 400 ani îndărăt. Acest conservatism îl atribui uşurinţei vocalismului acestui dialect, care a putut păstra mai curată tonalitatea şi claritatea. Dacă cuvintele slave n'ar fi lepădat din numărul mare şi greoiu al consoanelor, nici vorbă că le-ar fi primit urechea Bănăţeanului, care fonetizează cam repede elementele străine. 5. Stăruinţa Bănătenilor şi măndria seculară de a moşteni un pământ într'adevăr mândru i-a îndemnat ca toată nomen­ clatura ţării să o dea stăpânul. Această nomenclatură n'au dat-o nici Slavii, nici Turcii, nici Ungurii şi nici Germanii. Munţii, dealurile, colinele, apele, bălţile, cămpiile, văile şi aşezările omeneşti, toate şi-au primit botezul aceluia ce le-a stăoănit. Ori câte sufixe slave ar avea aceste nume, ele nu denotă că Slavii le-ar fi dat, pentrucă în Banat n'au putut rezista Slavii printre Români, fără ca să se contopească în massa cea mare a elementului autochton, Această nomenclatură ar prezinta cel puţin vr' o 80.000 - 100.000 de nume. Un plus considerabil deci la tezaurul linguistic al graiului poporan şi un martor fără preget, că acest teritoriu dela fire i-a făcut pe Bănăţeni mândri de ţara lor, şi mai mândri decât ceilalţi fraţi, i-a făcut adecă conservativi în toate manifestaţiile lor sufleteşti 1). Lucian Costin\ ') va. începutul acestui articol ]'U No. anterior al A. O. 27 [28] Constantin 1. Karadja Două vederi din Ada-Calah "i\.t:Jlivele Olteniei» urmează şi cu numărul de fată pro­ gramul său de-a reproduce vederi, costume, hărţi geografice, etc. 1) din vremurile trecute, atingănd Oltenia şi regiunile învecinate. Vederile prezentate azi fac parte dintr'un minunat album în folio mare (55 o< 38 cm.), publicat la Londra (T. Mc, Lean) în anul 1837 sub titlul: Leiois's Illustrations of Constantinople, made during a Eesidence in that city etc. in the years 1835-6, An'atzged and draaon ote stone from the original Sketches of Cobe Smyth by foh» F Letois. Dintr'acest titlu putem conclude că Lewis va fi fost vre-un bogătaş care, potrivit obiceiului de atuncea, întreprinse o călă­ torie în Orient, luând cu sine, şi pe cheltuiala sa, un artist care să-i facă desemnuri, drept amintire a celor văzute. Albumul, care apăru numai în câteva exemplare, probabil pentru prietenii lui Lewis, este dedicat regelui Angliei William IV şi reginei Adelaide. Consistă în 28 litografii fără text (Con­ stantinopole, Brussa, etc.), din care numai cele două reproduse aci înfăţişează vederi din părţile noastre. Pe prima planşă vedem salonul de recepţie a paşalei, gu­ vernatorul insulei, unde musafirii fură primiţi şi trataţi cu cafele şi ciubucurile obligatorii, după obiceiul locului. Cea de a două înfăţişează vederea exterioară CI Palatului paşii din Ada-Caleb. Un alt Englez, John Paget, vizita Ada-Caleh în anul 1837, însoţit şi el de artistul său, G. Hering, deasemenea autorul unui album de Iitografii.Ta care vom reveni altă dată. In cartea lui Paget este descrisă o recepţie la pa şaua insulei (Hungary and Transyl vania, vol. 1, p. 50). . Tot acolo mai găsim o altă schiţă a reşedinţei, sernănând foarte mult cu vederea reprodusă aci. "Palatul» este descris. Pager spune că partea de zid a resedinţei era cu mult mai veche decât catul de sus, care era 'numai o «cutie de lemn cu un aco­ periş în formă de cortel-. Interesant ar fi de ştiut dacă mai există şi azi ceva dintr 'această clădire. Există dOU:::'L ediţiuni din Albumul lui Lewis, ambele pu­ blicate foarte luxos. Ediţia cea mai frumoasă are însă planşe1e colorate cu mâna în -gouache-: fiecare din ele fiind o adevărată operă de artă. Am reprodus ve�erile noastre dupa un astfel de exemplar colorat elin biblioteca mea, \ ') Vd. numerele 11, 17, 20 şi 21-22. 28 [29] Initiala ornală a hirsovnlui. .: i i ·1 • •• � •• Ba ••• B ••••••• g ••• § •••••••••••••••• m •••••• Rm.m •••••• a •••••••••••••• • M ro h T e H IA ISTORICĂ i • • : m D ••••••••••••••• �M8 •••••••••••••• a.� ••••••••••••••••••••••••••••••••••• � DOCUMENTE Hrisovul lui Costandin Voevod prin care întăreşte mai multor megiaşi din satuljfiisipiţii, din Judeţul Mehedinti, stăpânire peste părţile lor de moşii *) Din anul 720:':> (1697) August 20 Cu mila lui Duntneeeu. 10 Cos­ tandin Bâsdrab Voeuod, şi Domn ţârei Pomânesti: Da Domnia mea, aceasta porunca a Domniei mele 1), acestor oameni megiaşi anume: Preda Roşul cu fraţii lui, feciorii Barbului, cu ceata lor, şi cu toţi feciorii lor, şi Martea Rosul, fe­ ciorul Lupului, cu nepotul său Lupul şi cu ii-a ţii lui, şi cu toţi feciorii lor; şi Stoicăi Postelni­ celul, şi Lupului megiaşul feciorul Popei Barbului, nepoţii Oprei, şi lui Lepădat megiaşul, feciorul lui Richeanu, şi Stanciului cu feciorii lui, şi Manii megiaşul cu feciorii lui, şi Albul megiaşul cu feciorii lui, şi Florea megiaşul cu feciorii lui şi Iorei Roşul cu fraţii lui, nepoţii Cornii megiasul şi lui Nea­ goe megiaşul cu feciorii lui şi Radului feciorul lui Cărştov, cu văru-său Dumitru, feciorul Lu­ pului, nepoţii lui Filip megiaşul, şi lui Dragornir megiaşul cu fe­ ciorii şi lui N eagoe i Grogul rne­ giaşul şi Neanului megiasul, i In­ grosul megiaşul, şi feciorilor lui Marin Botoc, den sat din Risipiţi din fudeţu 1) Mehedinti, şi cu toţi feciorii lor ce le va da D-zeu, ca să aibă a-şi ţinerea şi a stăpâni ale lor părţi de ocine den sat den Risipiţi, den cămp, elen pădure, den apă, den dealul cu viile, den siliştea satului, cu tot venitul de preste tot hotarul, pre hotarăle *) Transcrierea după original e făcută de cred, din prelungirea apelor de ploaie Figurile date la '/,. încărcate CU calcar în suspensiune. Nu mai e nevoe să documentez isbitoarea asemănare între aceste desenuri şi unele desenuri neolitice din peşterile Spaniei . ... ----_ .. - �'-- 4 49 [50] Un mormânt celtic din Ardeal Peşterile cercetate de mine, pe ai căror pereţi se gasesc aceste desenuri, Sunt pline ele oseminte cliluviale, cele mai multe ele Ursus -"Pelaeus) precum şi ele ceramic�t neolitic�t şi aeneoJitică. S�tP�tturi PUţin costisitoare ar ela la lumin�t netăgăduite m�trturii ale timpurilor paleolitice. In orice caz, chiar clac�t nu s'ar adeveri b�tnuielile noastre, totuş trebue S�t admitem că ne aIJăm în faţa celor mai vechiîncerc[tri ele pictură elin ţară. Arheolog-ii au cuv[mtul. N. Plopşor -'\-----'--- -------------------------------�- In colecţia preistorică a Societăţii Muzeale Ardelene elin Cluj, se găsesc şi nişte antichit[tţi celtice, dăruite ele Contele Te- Fig. J-a. le/do După cum:��:e aljrt înregistrate, obiectele acestea au fost gă­ site .în comuna Siliva)� jud. Alba ele jos, şi aparţin cu siguranţă unui acelaş morm;"lilt celtlc b;lrb�ttesc. 50 [51] Imprejurările în care s'au găsit, sunt cu totul necunoscute. Intre obiectele găsite: un cuţit de fier (Vezi pag. anterioară fig. 1. No. 4) şi ? seceră vde fier, ne .arată ocupaţiunea paşnică de agricultori. A P�I C? fibulă de fier (FIg .. 1 N.?_ 6 ŞI 6 a). Două vârf un de lance, lucrate din fier (fig. l. No. 2 şi 3), precum şi rămăşiţele unei săbii de fier (Fig. 1. No. 1), de care e lipită partea inferioară a tecei-bouterolle, Ortband,-sunt armele bărbatului luptător, arărindu-ne o ocupaţiune răsboinică. I 1. I I I I 1 .� Fig. n-». Afară de acestea s'a mai gasit şi un coif (fig. 2.) de fier, în forma unei căciuli, care se termină la vărf printr'un nasture în­ podobit, având la stânga şi la dreapta câte o rozetă, iar în faţă o vizieră frumos împodobită. Coiful a fost căptuşit pe dinăuntru cu o materie oarecare, după cum se dovedeşte prin găurelele depe marg-inea de jos a coifului. - Fierarul coifului a lucrat desigur după un model etrusc. Toate aceste antichităţi aparţin primei faze a epocei La Tene, avănd o vechime cam de 500 ani înainte de Cristos. Faptul că au fost găsite pe valea Mureşului, ne arată. că pe aici el fost calea migrărilor culturale în tot cursul preistoriei ardelene. Celţii înaintănd spre răsărit, după ce s'au şters dinnaintea lor Sciţii, depe marele şes unguresc.i=au cucerit întâi valea Mu­ reşului, vâna principală a Ardealului, pentru a-şi asigura astfel înaintare�1. şi mai el eparte. Cluj. Dr. MartOR Roska 51 [52] ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• e • • • • i OhTeHIA PObKhORISTICĂ i • • • • ••••• a •••••••• a •••••••••• •••••••••••••••••••••• •••••••••••••••••••• � •••• Nistor Păcurariu Poveste din Bănat A fost odată, dragii mei şi-a cui vă are, a fost odată ca niciodată, că de n'ar fi fost, nici nime n'ar şti să povestiască. A fost odată trei fraţi, trei păcurar! cu oile în munte la o stană. Intr'o Vineri sara după cină şedeau toţi trei fraţii şi po­ vestiau la flacăra focului mai despre una, mai despre alta. Şi cum stau ei aşa, auziră în întunecimea codrului, nu tocmai departe, un gernăt surd, venind par'că din fundul pământului, şi un şuerat ca de voinic. Păcurarii îşi ascuţită urechile să audă mai bine ce-i, şi cel mai bătrân zise: - «Cine ştie ce primejdie o fi acolo, că lucru curat nu poate să fie !» Cel mic, care se numi a Nistor, punând mâna pe boată, zise: «Mai nene şi iar nene, eu merg acolo, să văd ce-h. -- Ba, tu nu te duce acuma noaptea, că cine ştie ce poate să ţi se întâmple! - zise cel mezin -; lasă până dimineaţă şi o să merg şi cu cu tine. - Ba nu, zise Nistor ; ajută pe om în nenorocire, adecă cănd are lipsă, nu a treia zi, când poate şi fără ajutorul tău! - Dar dacă ţi se întâmplă ceva, ce zice tata? -- Nu e vina voastră, fraţilor. De mi se întâmplă ceva, eu păţesc. Şi apoi n'am teamă, că nu mai sânt copil. Şi Iuăndu-şi cojocul pe dos, îşi îndesă clăbătul pe cap, îşi luă boata groasă, noduroasă, zise- noapte bună şi pleca. Se înfundă în desişul codrului, Era lună şi pe deasupra bra­ zilor şi prin răriştea fagilor se vedeau stelele pe cer. Nu merse el mult, şi văzu într'o groap[t largă ceva zbătăndu-se şi gemand puternic, iar sueratul te asurzia ; gândiai că vine dela o maşină. Neputănd desluşi bine ce era, voinicul Nistor zise: «Cine 'i acolo ?» Chiar atunci luna cu razele ei lumină cuprinsul văgăunii şi Nistor putu vedea acolo o' nămilă de şărpe, ce înghiţise pe ju­ mutate un cerb mare, şi mai mult nu-l putea înghiţi, elin pricina coamelor lui mari şi rămuroase, Cum văzură. ei pe Nistor, zise cerbul:- Măi voinice! fii bun şi omoară şărpele blăstămat şi mă scapă dela moarte, că şi eu ţi-oi face ţie mult bine. . Şărpele zise .':;;1 el:-Nu-l asculta, măi voinice; mai bine aju­ tă-mi mie să. pot înghiţi cerbul.tcă-ţi dau ce voieşti, ce-ţi do­ reşte inima. Nistor nu se socoti mult; se găndi că mai bine StI ajute 52 [53] şărpelui : izbi cu boata în coarnele cerbului, coarnele se rupseră, săriră cât colo, şi sărpele înghiţi cu poftă cerbul. Apoi, lingându-se pe buze, lighioana zise: - Măi voinice! îţi mulţămesc că. m'ai scăpat dela moarte. Află că tatăl meu e împăratul şărpilor şi-l chiamă Vizor, iar pe mine mă chiamă Vizorel. Să mergem acasă, că tatăl meu îţi va da ce voieşti. Şi se luară amândoi şi merseră, merseră toată noaptea prin păduri, pănă deteră de o râpă mare .. Era şi dimineaţă şi răsărise soarele. Vizorel zise lui Nistor: -lVmi voinice, ne apropiem de curţile tatălui meu; dar tu să nu te spării de ce vei vedea, nici frică să nu-ţi fie; că tatăl meu de bucurie că mă vede te va înghiţi, dar eu îl voi ruga şi el te va da afară mai mândru de cum eşti. Şi tatăl meu te va imbia cu aur, argint, pietri scumpe, dar tu să nu le primeşti; tu să ceri dela el numai trei lucruri: întâi să-ţi facă să cunoşti glasul tuturor animalelor de pe pământ, al doilea să ceri să-ţi dea putere ca să poţi bate pe oricine, şi al treilea să-ţi farmece boata, căreia, când îi porunceşti, să-ţi îrn­ pliniască orice dorintă. Eu îţi voesc binele t2'm, Nistore, şi te sfă­ tuesc că aste lucruri să le ceri. In sfârşit tu fă ce vrei. Şi mai rnerseră o postată de loc şi Vizorel scoase un şuerat, aşa cum s'aude când ascute omul o coasă, şi pe loc se deschise părnăntul şi ei se văzură în faţa unei porţi de aramă, lângă care străjuiau nişte şerpi mari, ce stau numai în coadă, cu capetele în sus. Cum văzură pe Vizorel, le făcură loc, porţile se deschiseră şi ei intrară într'o curte largă, unde strălucia ca soarele palatul ele aur al lui Vizor. Deloc veni şi impăratulşărpilor, şi văzăn­ du-şi copilul, săltă de bucurie. Vizorel îi povesti toate, cum Nistor putea să-I omoare, dar l-a lăsat şi i-a făcut rând de a putut înghiţi un cerb, că era leşinat de foame. Impăratul şărpilor, care crezuse că copilul său e mort, că de mult nu-l mai văzuse, se răpezi la Nistor şi, cât ai bate în palme, îl înghiţi; dar iar îl dete afară, mai mândru şi mai frumos de cum fusese. Apoi li zise: _.- Măi voinice! fiindcă tu ai cruţat viaţa fiului meu, iată: cere ce voeşti dela mine, şi-ţi voi da aur, argint, pietri scumpe, putere şi orice voeşti. Atunci Nistor, uităndu-se la el zise: - Să-mi dai, puternice împărate, nu aur, argint, bani, că n'am ce face cu ei; dar uite: eu te rog să-mi dai numai trei lucruri mici pentru tine, clar bune pentru mine. Să-mi dai întăi să cunosc glasul tutulor animalelor de pe pămănt ; al doilea să-mi dai putere, tărie, ca să pot birui pe orişicine; şi al treilea să-mi farmeci boata mea, care să bată singură când îi poruncesc şi să stea când voesc. - Hrn l zise Vizor. Ai zis că ceri lucruri mici, dar ceri lucruri foarte mari; dar fiindcă tu ai fost aşa ele bun cu copilul meu, ţi le elau. Dar să iai bine sama că, ele vei spune cuiva de puterile tale, în deosebi de aceia că cunoşti glasul animalelor, ai sa mori. --- Nu te teme, puternice împărate, că ştiu eu tăcerea; numai te rog, dă-mi aceia ce cer eu. Atunci Vizor porunci lui Nistor sft-şi deschidă gura, şi-l scuipa în gură ; apoi deschise el gura şi Nistor îl scuipa pe Vizor în gură. Acum zise Vizor: - Lucrul întâi îl ai. Lucrul al doilea ţi-I dau acum. Deschide gura! 53 [54] Vizor făcu un boboloş de imală, îl unse cu ce ştia el, şi Nistor îl înghiţi. -- Lucrul al treilea ce l-ai cerut ti-I aduc acum. Şi Vizor luând boata lui Nistor se dusă în altă sobă, şi după puţin timp eşi afară, dete boata lui Nistor şi-i zise: - Când vei zice boţii: "Sări boată, botoanie, Şi dă-i la fundoanie l- ea îşi va face datoria; şi când vei zice: "Stăi, boată, de dat, Că-i destul ce-a căpătat ! •• atunci va înceta. Dar ia sa ma să nu uiţi aceste vorbe, c21 atunci boata nu te va asculta. Nistor şi le tnsemnă bine aceste vorbe, şi mulţămind lui Vizor şi Vizorel, îşi luă sănătate bună şi pled! bucuros. Pe drum prin pădure se întâlni cu doi urşi, cari se vorbiră să-L'mănănce, că erau flămănzi, iar un corean zise de pe o creang-ă:-Că zău, cum aş înghiţi şi eu o leacă de carne de om, că am auzit că tare-i bună carnea de om! Nistor, cum auzi ce gănd au aceşti duşmani să fad! cu el, nu se spărie, ci le zise: - «Oho l fărtaţilor, nu aşa se măncă un om! Hai să ne luptăm». Şi un urs zise celuilalt :-- «Luptă-te tu, moş Mărtine, cu el, că ştiu că-I faci prau şi pulbere; pănă atunci, eu privesc la lupta voastră. Iar când vei fi tu ostenit şi nu-l poţi birui, voi începe eu». . Şi Nistor se găti de luptă: îşi lăsă boata jos, îşi lăpădă co­ jocul, îşi sufulcă mănecile, îşi scuipă în palme, şi se prinseră la luptă dreaptă. Celălalt urs sta şi privea, gândind că voinicul e o jucărie în labele ursului. Dar nu fu aşa; C2t Nistor, cum apucă pe urs, îl strânse de-i părăiră oasele şi-i eşiră ochii din cap, iar pe din jos îi iesiră maţele. Apoi Nistor voind să cerce şi puterea boţii, îi zise: «Sări, boată, botoanie, Şi dă-i la fundoanie 1» Şi se puse beata pe celălalt urs şi dă-i frate! arde-II dei săriau stele verzi din ochl ; şi atâta '1 unse boata pe bietul urs, încât îl lăţi pe pământ; iar corcanul, văzînd ce-i şi cum e, vru să fug-ă, dar Nistor îi zise: Vino, prietene, de te satură, că ai carne destulă. Şi boata tot pisa pe urs, deşi era mort, până când zise Nistor: «SUd, beată, de elat, Că-i destul ce-a căpătat l- Şi beata încetă ca la comandă, Iar corcanul, scoborăndu-se din arbore ca să mănănce ochii urşilor, numai ce zise Nistor : «Sări, beată, botoanie, Şi dă-i Ia fundoanie.!- că şi tu ai vrut să mănănci carne elin mine, clar vor mânca viermii elin tine 1» Şi beata numai odată îl ligi, şi fu destul. Corcanul se făcu fleci, că boata nu ştia la glumă, \ da fără milă, pănă cănd primi porunca: «Stăi, boată, ele dat, Că-i destul ce-a căpătat l- 54 [55] Acum văzu Nistor ce bunătăţi a dobândit el, şi pled mai departe, să ajungă la stână. Cătră sară şi fu acolo. Fraţii îi spuseră că, de când a plecat el, s'a învăţat un urs mare de vine în toată noaptea de le mănâncă oile. Nistor le zise: «Durmiţi voi fără grijă; în noaptea asta eu voi .p�lzi oile sirigur, şi dimineaţă vor fi toate, nu va pieri nici una; mă rămăsese pe capul meu". Şi rămasă Nistor singur cu cănii să păziască turma. Cam pe la miezul nopţii iacă numai se ivi o namilă de urs. Cânii îl întălniră eşindu-i în cale şi începură a lătra cu putere. Nistor iar fu aci cu boataIui si-i porunci. «Sări, beată, botoanie, Şi dă-i la fundoanie !- Şi boata începu a se întoarce şi a lovi ursul peste cap, peste spate, pe unde-l nimeria, şi lovia fără milă, ca prostul. Ursul rnorrnoia înfricoşat; dă să fugii, dar nu poate, că boata pisa al naibii cojocul ursului, pănă-l dobori la pământ şi-I făcu turtă. Nistor porunci atunci boţii: «Stăi, beată, de dat, Că-i destul ce-a căpătat !,) Dimineaţa, când veniră fi-a ţii săi, găsiră pe Nistor zi când oilor în flueră, şi ele păşteau liniştite. Când le arătă Nistor şi nămila de urs mort, se infricoşară şi lăudară pe Nistor pentru mintea şi purtarea lui. Intr'o zi dUP21 mulsul oilor se porneniră păcurarii cu eloi vulturi, ce se Iăsară pe un brad elin apropiere, şi începură a vorbi în limba lor păsărească. Nistor îi auzi şi zise fraţilor: - Nene şi iar nene, ştiţi voi ce vorbesc vulturii colo sus în vârful bradului ? - Ba! ziseră ei, de unele să ştim? Atunci Nistor le zise: - Să vă spun eu dară ce vorbesc. Ei zic aşa: De ar şti păcurarii ăştia sa sape la rădăcina bra­ dului acestuia, ce comoară ar găsi! Şi mi se pun păcurarii şi sapă, sapa, dăsgolesc la petroa­ nie, la cleanturi, pănă dela o vreme, când soarele era cruce la amiaz, dau ele o căldare mare cu bani ele aur, ce sclipiau ele-ţi lua vederile. Secaseră căldarea, o duseră la stană şi erau fericiţi. Toamna, când coborără elin munte cu oile, luară şi banii şi se făcură cei mai bogaţi oameni în tot aretul acela. Nistor se însură cu o fată. frumoasă din sat, ce-i era dragă ca lumina ochilor, şi trăiră bine, că aveau din ce. Intr'o zi, cum şedeau ei doi dinaintea casei lor la umbră, doi bre beţi începură să se bată şi să ciripiască mânioşi. Nistor începu S2t zămbiască. El ştia care-i pricina galcevei lor. Muerea, cum îl văzu zămbind, îi şi zise: - Tu Nistore l toată lumea vorbeşte că tu pricepi limba animalelor, graiul do­ bitoacelor, dar nu spui la nime. Acuma văzui eu bine c21 tu ştii dece s'au gălcevit bre beţii. Spune-mi şi mie. �- Taci rnuere fără minte! De unde să ştiu eu vorbi cu ani­ malele, că doar nu-s eu Dumnezeu! 55 [56] Ba, Nistore l tu nu vrei să-mi spui. Eu îţi spun ţie toate, ţi-s credincioasă şi-ţi fac toată voia; numai tu ascunzi de mine un lucru aşa de mic. Spune-mi şi mie! ._ - Taci muere! Nu stii că cel care vrea să ştie toate moare" Şi eu nu vreau ca tu să mori; m'ai înţeles? Dar muerea aşa şi aşa, se puse cu gura pe Nistor, să-i spună şi să-i spună, că altfel ea s� prăpădeşte. v. . • - Tu muere l Intelegi tu ca nu pot să-ţi spun f Nu mi-e îngăduit să-ţi spun, că atunci t�-ebue să mor. . , - Ştiu e� că nuv 0on, ;;:IS� �le no� m�erea v ŞI l11cepu a plânge cu suspin, ca sa mm�aIe �l11ma mIl?as� a bărbatului, . - Apoi bine, rnuere, �ad ca .tu vre.al sa mor. Aşterne-mi în curte cu faţa cătră răsărit, aprinde-mi la cap o lumină, că apoi îţi spun şi atunci mă ŞI despart. de lumea asta păcătoasă. Si muerea făcu cum îi spuse Nistor, dar când dă se aprindă lumina, un cocoş din voreţ numai ce zbură pe gard şi începu să dinte cucurigu ... u ... O găină ce era lângă el îi zise întristată: -- Cocoş prost! tu te veseleşti, când stăpănul nostr�l se pregăteşte de moarte? -- Ce spui tu, găină beată? ZIse cocoşul. Dacă-i prost, las' să moară l Dece se lasă să-I poarte de nas o muere vulpe? Vezi? Eu, câte mueri am, şi pe toate le stăpânesc, toate au să asculte de mine; el are numai una şi n'o poate stăpâni. Dacă n'are boată şi 'i prost, cine-i ele vină? . Şi se dezmeteci Nistor, se ridică sus, şi numai ce-l auzi: "Sări, beată, botoanie Şi dă-i la fundoanie l- . Şi cât te scarpini de un purece, sări boata dela grindă, unde era PUS�I, şi dă-i şi dă-i pe spatele muerii, mi-o pisează d'un el ragu S2l ca u ţi la ea. . Muerea începu a ţipa ca elin gură de şărpe :-Nu mai da, Nistore! Fii bun, ţucu-ţi gura! Nu mai da, că mă omori! -- Doar vezi! cel eu nu dau în tine, dar dă cugetul tău cel rău ; te pedepseşte Dumnezeu, dacă am fost prost eu 1 Şi boata da fără milă pe unde nirneria, păn' dela o vreme, fiindu-i lui Nistor milă ele t'a, zise: « Stăi, boată, de elat, Oi-i destul ce-a căpătat 1>, Şi boata încetă la moment, iar rnuerea vicleană, ducancl'u-se la el şi luânc1u-l cu mâinile ele elupă cap, îi zise: - Iarti"l-mă! Nistore dragEI, et nu te voi mai năcăji e<'tt voi mai trăi. Asta o fi b�ltaia cea c1intfti şi cea de pe urm{t ce voi lua dela tine. De atunci a eşit vorba în popor dt muerea-i: . Poale lungi şi minte scurtă! [ar eu m[t suii pe o coast�t rug-inoasEl şi vă spusei o poveste cam minC'in()aS�l, pe coasta lui lova şi ajunsei la Craiova. Cine o ştie altcum,să o spun{t altcum, C�l eu cum am cum­ pflrat-o, aşa am şi vandut-o. \ Auzit;l În Valeadielli dela Simion\Toma şi scrisă tot acolo de , ' , George Cătană 30 Iulie 1925. \ •••••••••••• 56 [57] Obiceiuri de Crăciun. în Oltenia VRĂ]ITUL Cu Inceperea noului an, o legitimă n�ldejde «de mai bine» stăpâneşte sufletele, dela mic la mare. Insăşi urările, care se fac, n'au altă menire decât să răspundă -acestei speranţe omeneşti de mai bine. E un fel. de «excelsior» ce-l încearcă fiecare la apusul anului vechi şi naşterea celui nou. Acum se răsădesc destinele, acum se aştern întămplările pentru un an. De aceia cei vechi adu­ ceau jertfe noului an şi noi îl sărbătorim prin ueghere şi ospăţ. Dar fiindcă anul nu vorbeşte omului, nu-i spune cât şi cât din intâmplările, necazurile, bucuriile ce le va avea, aşa cum în vechime oracolele potoleau curiozitatea cercetătorului, romanul caută S[L fure şi el pe cât poate din secretele anului. Aşa agri­ cultorul, ca să ştie dacă anul va fi ploios sau secetos, ia 12 cepe, le sparge şi le sărează, A doua zi vede care lunii va fi mai plo­ ioasă sau nu. Alţii pun plumb topit în apă, şi figurile plumbului le interpretează ca semne favorabile sau defavorabile. La Bobotează, fetele dorm cu busuiocul dela preot sub cap, ca să-şi vadă ursitul în vis. Ca să vadă ce fel de isbăndă va avea în viitorul an, ia dOU{1 oale, una plină şi alta goală. -.FIăcăul, ce vrea să-şi ştie norocul, se duce în colţul odăii şi cu dosul spre masa cu oalele. Alţii îi astupă urechile ca să nu audă de câte ori apa trece din oală. Apoi după ce operantul strigă «gata», se prezintă flăcăul şi pune mâna pe oală, ambele fiind acoperite de mâinile celui care lucrează. Dacă nimereşte oala cea goală, răsul nu se mai isprăveşte şi glumele de tot felul îl scot aproape din fire pe nenorocos. Ba că logodnica lui va ti goală PUŞdl, ba că-i va da el cojocul lui ca să se cunune cu ea, ba că norocul lui e spart în fund, şi câte altele. Mai interesant e însă vrăjitul, care se face în ajunul Anului nou şi al Bobotezei. Anul nou aduce un mister, iar Boboteaza, . prin sfinţirea apelor, prin trecerea în altă vieaţă creştină a omu­ lui şi tot ce atârnă de anul creştin, e un mister legat şi de m21- reţia faptului şi de murrnurul apelor din nopţile tainice. Iată cum se face în satul meu (Georocu Mare-Dolj): Se adună flăcăii şi fetele în casa unui flăcău sau fată. Se aşează în mijlocul adăii masa lor cu trei picioare. Pe masă se pune: pâine, sare, oglindă, săpun, piepten, inel, ban de aur, ban de argint, du-bune, hârtie, lână, ardei, pahar, păr, etc., toate acestea puse în cantităţi mici, ca să poata fi acoperite cu o strachină sau cu căciulile ce­ l ori al ţi flăcăi. Fiecare din lucrurile depe masă reprezintă o calitate sau un defect al viitoarei: Păinea şi sarea înseamnă bunătatea ; oglinda fudulia, lenea; săpunul băloasă, proastă; pieptenul colţos, certăreţ; arc�ei iute, harnic; banul bogăţie; cărbune negricioasă ; hărtia cu ştiinţă de carte; lâna harnica; pahar beţie; inelul măndră la sta­ tură ; păr bătrână, etc. etc. Aceste obiecte simbolice sunt amestecate de către flăcăul cei mai îndemânatic, şi hazul îl face când fl2Lc2LUI nimereşte paharul. Flăcăul e dus în colţul odăii şi ţinut la ochi sa nu vadă ceiace face operantul la masă. Acesta amestecă obiectele, punân- 57 [58] du-le unele în locul altora, şi dupa ce strigă «gata!- flăcăul pune mâna pe o căciulă, La ridicarea ei, răsul ori felicitările. De are viitoarea vreo calitate, îl felicit!', şi-i urează să-i trăiască ; de are alte viţii, răsul nu mai conteneşte. Hazul cel mare îl fac fetele. Prin firea lor mai impresiona­ bile elţ: sunt mult mai afectate decât băetii. , Altă încercare ele a-şi ghici norocul este şi în numărătoarea gardului. Fata cu ochii închişi merge cu spatele spre gard şi nu­ mără dealungul Karelului până la 10. � :Qadt parul al. lO-lea. e � aco­ perit, ginerile va ti cu stare.; de va fi fa:a c�:JaJe, g�menle� v� �fi s�rac. Fetele nernăritate mar ales, vor sa ştie daca se manta macar anul acesta. Unele se duc la iesle şi se adresează boului care doarme culcat: Hei Joian est-timp! Dacă J?iCl!l �se sc.oal�, fata se va mă­ rita. Dacă nu se scoală, trebuie sa-I ZIca: Hei joian la anul! pănă ce boul se va scula. Câte alte nu se petrec în vieaţa satului nostru, cu prilejul noului an! Ele toate pornesc din vremurile păgăne ale Romanilor. Pasările, animalele, natura, erau p�ntru Romani mijloace de a descifra misterul vieţii noastre. CăCI sufletul poporului e veşnic frământat de ce va fi. Din fărămiţarea vechilor credinţi ale stră­ moşilor au- rămas credinţele de azi, în conflict adesea cu religia oficială' dar pline de vieaţă şi de înţeles. Ele sunt mărturii eloc­ vente de autenticitatea etnică a neamului nostru latin. Coborători din cel mai religios popor, cu cel mai complicat rit, în toate evenimentele noastre ca botez, nuntă, înmormântare, găsim credinţe, rituri, practice fără nici un sens azi, dar care trăesc totuşi statornic prin puterea tradiţiei şi a misterului care le înconjoară. G. V. Gerotă •••••••••••• BALADE MANEA La vale, vere, la vale, La inima cămpului, La trupina ulrnului, La trupina cu cinci ulmi, Cu cinci ulmi dintr'o trupină, Tot ca fraţi cinci dintr'o mumă. Nimerită, tăbărătă, D'Ali Toma, d'Ali Moş Sava din ţara de jos. El deseară mi-a venit. Calul mi l-a priponit, Intr'o margine de crâng. Cu ţăruşul de alamă, Să nu se bage 'n searnă ; Cu priponul ele argint, Cum nu s'a mai pomenit. La disăgei desfăcea, 58 Mică ploschită scotea D'o vadră şi cinci oca, Care 'mi bea Toma cu ea. Dar n'avea cui închina Şi pe cămpuri se uita. Tare-mi venea d'un voinic! Călare p'un cal cam murg, Cu dangale pe spinare, In buestru 'n fuga mare, Strănutând de câte-o nare. El la Toma că-mi mergea, 'Bună ziua că mi-ţi da. \-- «D'alei, Tomo dumneata, Că d'asară mi-ai venit, Calul mi l-ai priponit, Iarbă verde mi-ai păscut, Livezi mari mi-ai tăvălit-. [59] Iară Toma ce-mi zicea: - «Ţine, frate, vin de bea Dela mânuşiţa mea». Dară Manea ce-mi făcea: Ploschiţa 'n gură punea, Nici buzele nu uda. Iară Toma ce-mi făcea: Ploschiţa 'n gură punea Tomna 'n fund că răsufla. Dară Manea ce-mi făcea: D'un cuţitaş că scotea, Maţele Tomii vărsa Şi 'ntr'o clipă că fugea. Iară Toma ce făcea: Maţele şi le aduna, Cam cu paie, cu gunoaie, Şi 'ndărăt că le băga; Cun fir roşu le cosea, C'un brău roşu se 'ncingea, Brăul dela Ţarigrad, Nouă galbeni cotul luat, Şi la cal că se ducea Şi din gură aşa zicea: - «Murgule, murguţul meu, Pe tine de când te-am luat Din târg dela Bănat, Ce mi-a cerut i-arn dat, Că să-mi fii de fală 'n sa t. Şi nici-o slujbă nu ţi-am dat. Dar acuma să mă duci Nu ca vântuI, Ci ca gânduj-. Picioru 'n scară că punea Şi cu găndul cât gândea, 'Naintea Manii ieşea. Şi din gură astfel zicea: - «Maneo, )\;faneo, frăţioare, Tu m'ai tăiat femeeşte, Eu să te tai voiniceşte». Şi paloşul când îl scotea Şi prin dinţi când i-l trăgea, Capul c'o spată '1 tăia Şi din gură aşa grăia: - «Murguje, murguţul meu, Tu pe mine să mă duci La trupina cu ulmi cinci, Cu cinci ulmi dintr'o trupină, Tot ca fraţi cinci dintr'o rnumă. Şi cu piciorul să baţi, Mare tainită să faci, Şi cu dintii să mă tragi Şi 'n tainiţă să mă bagi; Căpătâi să-mi mai pui. Disăgei cu gălbenei, C'am slujit noi pe ei; Şi tu 'n munte să te duci, Să paşti iarbă de isvor, Să fii iute de picior, Şi să paşti iarbă ele baltă, Să faci coama rotată. Poterile rni-or veni Şi pe tine te-or găsi. La niciunul să nu te laşi; Şi ele seamă să mi-ţi bagi Că 'mi-i unul înalt, Inalt şi sprâncenat Şi cu semne de bubat; La ala te vei lăsa, Frăţior se va chema. G. G. Fierăscu Auzit dela M. G. Fata, de 77 ani, din comuna Păuşeşti-Otăsău, jud. Vâlcea . •••••••••••• CÂNTECE BĂNĂTENE Ţine Doamne luna sus Ţine, Doamne, luna sus, Să mă văd la mândra dus! Ţine, Doamne, Iuna'n ceaţă, Să mă văd la mândra'n braţa. ­ Mândro, pentru ochii tăi M'au urât părinţii mei. Mândro, pentru gura ta 59 [60] 60 M'a urât si maică.-mea. De când) �ândro, te-am lăsat, Nici o seară n'am mâncat. O'arn gândit că te urăsc, Dar ca tine nu găsesc. Nici În faţă, nici În dos, Nici un port nu-i mai frumos. Du-te, mândro, du-te 'n lume, Să nu-ti mai aud de nume, Unde f�ce salca nuci Şi răchita mere dulci! . Oă credinta dela tine E ca ghiata de subtire: , , Se'ncălzeşte, Se topeşte. Auzită,. dela N. Novaco vici, Gârbovăţ (Banat). Comunicat de Lucian Cos tin . ............. Chiu it uri din Banat (Din colecţia profesorului Lucian Costin). Măi le1iţă, mică eşti, Că te prini să mă iubeşti. Lasă dragostea pe toamnă, Doar vei creşte de o palmă. * * * Ardelean cu lapte 'n troc, Adă fata să ţi-o joc. Dacă n' oiu juca-o bine, Tune dracu 'n ea si 'n tine! .� , * .�. * Haide lele, taie lemne! Taci bărbate, că-rni-i lene. Scoală lele la mâncare! U ude-i Ungura cea mare? .D •••••••••• I I \ � � , I f [61] Miscarea culturală , . în Craiova Societatea «Prietenii Ştiinţei» con­ tinuă conferinţele sale după cum ur­ mează: DUfn. 17 lan. 1927, Q-l Prof. C G. Brădeţeanu, despre: BJlf!,!l1iile tarii � PetrohtrşT Gazul metan. __ o r.: •• -- Dlim'-24 IaJl,l)-=-rCapitan V. T. Gelep: Unirea Principatelor, Dum. 311an., D-na ProLP. Voiteşti (Cluj): Note de calatorie din EgiPt (cu proiecţiuni). Marţi 2 Fevr., D-nul Prof. univ. Dr. P. Voiteşti: Legendele potoapelor şi Geologia (cu proiecţiuni). . Dum. 7 D-I Maior FI. C. Petrescu: 1J;fisterele spionajului. 14 D-I St. Botzoiu: Curtea Caterinei de Medicis şi Petru Cercei (cu proiecţiuni). * * Cursurile Universităţei Populare «Prietenii Ştiinţei» ur mează potrivit acestui program: . Marţia, D-I Prof. A. Vasculescu: Istoria civilizaţiei .. Joia, D-I Prof. V. Turtureanu : Introducere în psihologie. Sâmbăta: D-l Prof. Tud. Ştefănescu: Anglia în sec. al XIX-lea. o conierinţăinteresant[l a fost şi acea a D-I1iiProf Ion Sân-Georgiu, dela Universitatea din Bucureşti, conferinţă pe care D-sa a ţinut-o în seara de'8 lan .. la Teatrul Naţional, cu subiec­ tul: «Shakespeare» şi în profitul Cercului Studenţesc Dol.jan. * '" * Cercul lit, şi art. «Ramuri» anunţă şi anul acesta un Ciclu de Seeâtori, dintre care cea d'intăi a fost acea de Sâmbătă 30 61 [62] lan., când D-l Ştefănescu-Goiceanu el vorbit : despre Politică şi Cultura. Conferinţa a fost urmată de recitări şi muzică. :1: ::: * Ziua de 24 Ianuarie s'a sărbătorit după cuviinţă ŞI 111 ora­ şul nostru de către fiecare şcoală în parte. Seara Liga culturală) secţia locală, a dat un festival naţional la Teatru, unde după cu­ vantarea inimoasă a D-lui Const. Ciocazan, - totdeauna plin de avânt şi entusiasm - s'a desvoltat un bogat şi variat program ocazional. * * * Muzica a fost în oarecare stagnaţie în timpul din urma 111 oraşul nostru. Se vede că melodiile jazbandurilor, aduse din ta­ vernele porturilor sud-americane cu danţurile lor cu tot, au cu­ cerit într'atât lumea, încât adevărata muzică se cultivă mai puţin ca înainte. Cinematograful bate teatrul, iar fox-trotul învinge simfonia. Societatea muzicală «Armonia» nu dă semne de viaţă-din nenorocire-de cat la zile mari, la .vre-o festivitate ocazională. Singura manifestare muzicală mai de seamă în aceste din urmă două luni a fost Concertul de harpă al Doamnei Ehiira Capatti, dela 28 Ian., concert care a avut succesul meritat. * * * Teatrul Naţional, urmând exemplul celui din Bucureşti. a dat în stagiunea aceasta şi reprezenta ţii pentru copii, în matine­ uri de regulă. Dintre acestea au fost: . Ciufulici de G. Silviu des­ pre care s a spus mult bine, şi Câciuliţa Roşie un act în versuri de circumstanţă ale talentaţilor tineri poeţi Mileu şi R. Gyr. Aceasta din urmă a fost un triumf pentru fetiţa drăgălaşe Lola Bobescu, acea care a jucat rolul ei cu priceperea unui om mare şi naturaleta unui copil. Căci uliţa Roşie s'a dat la început în ciudata împerechere a pieati lui Hauptmann -Inăltarea Anişoareiv--cu totul nepotri­ vită fY�ntru o reprezentaţie destinată copiilor; mai apoi aceasta din urmă a fost înlocuită cu comedia Tâlmaciul. Inâlţarea Anişoarei, în traducerea Dvlui A. Maniu, a revelat remarcabilul talent al unei tinere actrite, debutantă de curând, D-şoara A. Ştefănescu. Timbrul vocei sale bogat în resurse de nuanţare expresivă, sobrietatea jocului său cald şi simţit, pătrun­ derea rolului studiat, indică întrînsa un temperament dramatic în deosebi promiţător. Ca piese noi s'au mai jucat: Nebunul, 2 acte de Col. C. Manolacl1e--de care nu am de spus nimic, nevăzănd-o încă -- şi Căsătoria «întâmplare de necrezut» de N. Gogol. Aceasta din urmă e o comedie caricaturizantă înfăţişănd un tip: om incapabil de a lua o hotărîre-şi în cadrul moravurilor burgheziei mici ruseşti de mai ieri-alaltăeri. Jocul actorilor extrem de -şarjat-, cum şi exagerarea notei comice în culori şi formă a costumelor, au făcut însă din piesa aceasta o bufonerie de gust dubios, eu toată cheltuiala de talent a celor ce au desenat tipurile celor cinci candi­ daţi de insurătoare, a peţitoarei, petitorului şi a fetei de măritat. * * ::: 62 [63] Expoziţia de pictură. a D-şoarei Trybalsky a adus, după 4-5 expoziţii ce ni s'au înptţi�:::t în toamna ş� iarna. ace�sta, o surprindere cu totul_ nebaI�Ulta: aceea a .existenţe� unui real . talent artistic aşezat m Craiova.i--aproape singurul ramas astăzi în oraşul nostru (vorbim de pictură şi de pictori),-, şi capabil de a da mai mult decât ceea ce a dat pănă acum, în această primă a sa exp07:iţie. .'. Din varietatea genunlor picturale, aproape toate atacate, ca- lităţile artistice a.le D�şoar.e� Tryb�tlsky sun! în deosebi .manifeste în tablourile de mterror ŞI in flori. Iatacuri cu divanuri largi, ta­ pitate cu c�lili!lluri l?o.licrome şi respir�nd un ae:- de intimit�te Iamiliară bătrăneasca , saloane grave ŞI solemne, m care lumma p�ltruncle c�rnytă discret printr'o ferea.stră întredeschisă j �1J? colJ dmtr'o odaie, m care pe scoarţele vechi olteneşti soarele IŞI Joaca razele capricios, părţi din atelier-magazin de bric-ă-brac în' care lucruri disparate, dar armonizare în culorile lor, fac o melodie cromatidt ce măngăie şi încăntă ochiul; -toate acestea vorbesc, spun de un suflet solitar şi obişnuit a se pleca cu iubire asupra lucrurilor şi a înţelege poezia lor mută. Florile D-sale - o parte Jin ele - au frăgezime, viaţă şi sunt zugrăvite cu sinceritate şi sentiment. Studiul său=pănza cea mai mare-reprezentând un bătrân e o lucrare deosebit remarcabilă, cum şi două capete ele fetiţe, tratate în lovituri ele pensulă largi, sigure, viguroase. Menţionăm înfărşit un numar de pânze cu natura moartă>­ legume şi fructe - şi mai ales desenurile în creion ale artistei, între care multe bucăţi meritănd deosebită laudă. Pe scurt: expoziţia D-şoarei Trybalsky a fost pentru picto­ riţă un mare succes moral: o revelaţiune - cea d'întăi victorie artistică a unui talent de care trebue să se ţină seamă pe viitor. * * ,. Expoziţia D-Iui A. Rugescu, deschisa în cursul lunei Ia­ nuarie în acelaş salon al Prefecturei, înfăţişează craiovenilor un număr de 70 pânze ale unui pictor moldovean, stabilit în Timi­ şoara. Tablouri felurite=afară de portret-prin subiecte şi genul lor, ba chiar şi prin factura lor deosebită. Dacă dintre acestea plac mai mult unele, a căror onestă redare a naturei intră în gus­ tul şi preţuirea orcui-vremarcabile în acest gen frumoasa Marină, peisagiile mai mari, şi mai ales «Din Viaţa Sfinţilor» -, merită o deosebită băgare de seamă câteva din florile, natura moartă şi în special o seamă de peisagii (schiţe de dimensiuni mai reduse) lucrate în plin soare, cărora D-l Rugescu le d[l o interpretare (lumină şi culoare), mai personală. Conturate accentuat, cu contraste de lumini crude şi umbre pronunţate, desenul anihilat aproape în chip voit, pentru ca efec­ tul pictural - viziunea naturei - S2t reise din jocul de valori al culorilor puse pe p:?tnză; acest fel de pictură, cam derutant la în­ ceput, reuşeşte să cucereasdl, privit mai îndelung şi cu luare aminte. Fapt este dt aci - chiar dacă efectul nu e atins totdea­ una - pictorul este sincer, nu s'a servit de trucuri, ci a căutat în mod cinstit a reda natura, nu servil însă, ci reducând-o la ele­ mentele ei principale: linii, mase de lumină şi pete de umbriL Fortunato. 63 [64] Cercul studenţilor Doljeni Cercul studenţesc doljan s'a reînfiinţat în anul 1920. Prin programul său, această tânără organizaţie studenţească tşt propusese, printre altele, să dezvolte o activitate culturală naţională, ce avea să se manifeste în variate feluri, şi să facă tot posibilul a uşura traiul studenţilor doljeni din centrele universitare pe unde aceştia erau îrn prăştiaţi. Pentru crearea resurselor necesare susţinerti unei' atari activităţi, balurile şi multiplele serbărl organizate la diversele epoci, în decursul câtorva ani, se dovediseră insuficiente, întru cât societatea craioveană, care consimţise să îmbrăţişeze multe cauze bune, nu răspunsese cu tot atâta căldură şi apelului studentimei, căci toate serbările la un loc deteseră până în toamna anului 1923 suma de lei 35.000. Se izbutise a se înfiinţa doar cinci biblioteci săteşti, în comunele Şegarcea, Moţăţei, Pleniţa şi Coţofenii din faţă, şi se ţinuse patru şezători culturale în Craiova şi câteva conferinţe izolate. .lncercările organizării unor cursuri educatoare pentru lucrători au fost infrânte de dezinte­ resarea, ba chiar suspiciunea autorităţilor. Dela data aceasta, venind ca preşedinte al cercului 0-1 Ion 'Popescu, şi în urma mişcărilor studenţeşti, faţa lucrurilor începe să se schimbe dintr'o dată, sub raportul bogăţiei roadelor ce aveau să se cu­ leagă, iar societatea craioveană - public şi oficialitate - a prins să se intereseze mai temeinic de situaţia tinerimii universitare. Prin priceperea şi energia O-lui Ion Popescu s'a ajuns la realizări simţitor superioare pe ambele tărâmuri. Astfel, în ceeace priveşte latura culturală, s'a în­ fiinţat biblioteci populare în comunele: Afumaţi, Boureni, Siliştea-Crucii, Malaica, Cerăt, Giurgiţa, Drănic, Săcuiu, Puţuri, Coţofenii-din-dos, Daneţ şi Fratoştiţa din judeţul nostru, s'au ţinut câteva conferinţe, s'au dat reprezentaţiuni teatrale şi diferite serbări. La înfiinţarea bibliotecilor a dat un preţios concurs 0-1 Ministru Angelescu, Preşedintele de onoare al cercului, prin a cărui intervenţie s'a obtinut dela Cassa Şcoalelor trei mii de volume, la care s'au adăogat, cu c9,eltuiala cercului de peste 15.000 lei, alte trei mii de volume spre com flletare. La festivităţile ce au. avut loc cu prilejul înfiinţării bibliotecilor săteşti, participa-- pe lângă delegaţii studenţilor veniţi în acest scop-o asistenţă numeroasă, alcătuită din săteni, în frunte cu autorităţile săteşti. Festivitatea era începută printr'un serviciu religios oficiat de preotul satului. Studenţii - în cuvântările adresate sătenilor - au arătat rostul acestor biblioteci, au relevat pericolul plăgilor sociale care sapă la te­ melia naţiunii noastre covârşită de întunerecul neştiinţei, precum şi grabnica necesitate a consolidării neamului prin cultură, cea mai pu­ ternică armă în lupta pe care t.rebue să o susţină împotriva duşmanilor dinlăuntru şi dinafară. Pe tărâmul exigenţelor materiale, de care viaţa studenţească se reslmţia puternic, s'a înregistrat deasemenea evenimente noui, S'a creeat o cassă de împrumut pentru studenţii doljeni. Vechile demersuri încercate \ la început pe lângă oamenii de bine ai Craiovii, de către 0-1 Radu Roranescu,-fost preşedinte în primii ani ai retnfilnţărf cercului şi care a luptat stăruitor pentru izbânda ideei înfiinţării unei societăţi de asistenţă studenţească, au fost reluate în 64 [65] urirnăvara auului 1924 şi is�răvit� cu .sucvces de �ătre D-nii Ion Po­ pescu şi Sergiu, B.ăce�cu, can au ls�Utlt sa determine pe doamnele de inimă ale societatll craiovene alese sa creeze o astfel. de societate, . Societatea aceasta, cu denumirea de "Asistenta Universitară doljană", numără !până în prezent 50 membri şi are ca Preşedinte de onoare pe D-nul Dr. C. Angel�scu, actualul Ministru al Instrucţiunn, membrii de onoare fiind O-na ŞI D-nul M. Oromolu. In comitetul de conducere: Prezidentă activă. doamna EI. Col: �nt?n�scu; Vice-Preşe?i�ti: D-na Dr Ch. Laugier ŞI D-I C. POPOVICJ. Casieră : D-na S. Pencioiu. Secre­ tară: D-na A. Russenescu. Membrii: D-nele Constanta Niculescu şi Euzenia Neamtzu, O-nii Ion Popescu, Sergiu Băcescu şi Barbu Panu­ ţes�u Preşedintele cercului studenţesc doljan. 'Odată constituită, societatea, graţie stăruinţe! doamnelor din co­ mitet şi mai ales a D-nei Antonescu, Prezidentă, a şi pornit Ia drum­ dimpreună cu cercul studentesc doljan -, procedând la ajutorarea stu­ denţilor lipsiţi de mijloace, prin acordarea de burse pe lunile Aprilie, Maiu şi Iunie ale anului 1924, cu un total de 30.000 lei. Prin munca depusă şi cu ajutoarele materiale obţinute dela Banca Naţională (60.000), Ministerul Instrucţiunii (100.000), Primăria şi Prefectura, apoi din fondurile adunate din judeţ prin crearea unor sub-comitete, s'a putut înfiinţa în toamna anului 1924 un cămin stu­ denţesc pentru 25 locuri, prin închirierea. unui apartament în Bucureşti. In toamna acestui an, venind la conducerea cercului studenţesc doljan d-I Barbu Panuţescu ca preşedinte, s'a căutat a se pune acelaş interes pentru promovarea intereselor cultural-naţionale şi materiale de mai sus. Astfel s'a pus bazele unei biblioteci a cercului, curnpărându-se deocamdată cărţi şi reviste în valoare de 10.000 lei, atât româneşti cât şi streine, privind diferite 'specialităţi; s'au organizat deasemeni reprezentaţiunl şi serbări culturale în Craiova, Băileşti şi Calafat; s'au înfiinţat biblioteci populare în comunele: Bârza, Ciupercenii - Vechi, Teascu, Coşovenii-de-sus, Calafat şi Sălaj (Transilvania). In primăvara anului 1925 Primăria capitalei a acordat cercului stu denţesc doljan-pentru a Iace un cămin laolaltă cu alte două cercuri judeţene-un teren de 1.800 m. p. Pentru redeschiderea căminului din toamna anului acesta, asistenta universitară doljană a luat cu chirie un local pe timp de doi ani, în care s'au putut adăposti un număr de aproape cincizeci de studenţi. Lipsa de fonduri, suficiente împiedică însă deocamdată înfiinţarea unei secţiuni de cămin pentru studente. P . •••••••••••• Cronica mişcărei culturale şi artistice la Tărgu .. Jiu Tradiţia rnişcărei culturale la Tg-Jiu este relativ veche, căci din Corjul lui Tudor. Vladimirescu a pornit semnalul redeştep­ tărei naţionale la. 1821 şi tot aci au luat naştere după 1890 cu­ rente ele cultură economico-socială, cu caracter poporanist, Din această frământare culturală} propagată prin revista "Jiul», s'au născut două instituţiuni însemnate: Cercurile culturale învătăto- 5 65 [66] 66 reşti şi Băncile populare siHeşti, atât de folositoare pentru l;icli­ carea ţ;1ranului român. In fruntea mişc�'trei a fost un grup de intelectuali şi pro­ fesori ardeleni dela gimnaziu, dintre cari cit:lm pe RoIa Piecarski, artist enciclopedist, care a pus în valoare comorile artei naţionale; Iuliu Moisil, Ştefan Bobancu, inginerul Aurel Diaconovici, ins ti­ tutorul Alex. Ştefulescu, creatorul muzeului etnografic gorjan etc. AHHuri de aceştia, Înv[lţătorii inimoşi din jUdeţ se grupa� seră în jurul a două reviste: $e.&dtoarea Sâteamdm; condus{î. de d-l G. Dumitrescu-Bumbeşti şi Amicul Popontluz; de durată mai scurtă, condusă de d-I Lazăr Aljoceanu. Cele două instituţiuni să testi, pomenite mai sus, rodul miş. cărei culturale pornită la GOlj, g{lsesc sprijinul regretatului mi­ nistru Haret, care înţelegând însemnătatea lor naţional[l le dă caracter oficial legiferându-le, şi astfel ele s'au transformat într'o mişcare formidabim, schimbând aspectul economic şi cultural al gospodăriei săreniloi- noştri . . Din nefe�icir�, intl�l�nţe politice .nefa�te au . risipi t pleiada harlllC1lor l�P!aton pe taramul culturo] g0t/ene, ŞI numai mişca­ rea economica la. s�te se .desvolt[l tot mai mult in toată ţara, sub Imboldul d-lui o. DUmItrescu-Bumbeşti. La Nov,:ci, p. Brezulesc�l, pe atunci student, înfiinţeaz(�l banca populara « GIIortuj", una din cele mai puternice bănci elin tara. Odată cu războiul pentru intregirea NeamUlui, preg[ltit su­ fleteste în mare parte de cele dOU[l instituţiuni economico-cultu_ rale 'totul amuţeşte pe terenul Cultural, spre a lăsa să vorbeasc:l num'ai avântul împlinirei idealului naţional. Moartea neaşteptată a lui D. Brezulescu, înainte de război, căderea în luptele din Carpaţi a profesorului Tiberie Popescu, c sunt o pierdere însen:nat{� l�entru mişcare?t dela Gorj ; în schimb apare ca un simbol r�zboIn.IC al nea�ulUI, tot pe aceste melea­ guri gorjene, eroma Ecaterina ToderolU. Sub ocupaţia duşmanii Muzeul etnografic este devastat în mare parte; dar. furtuna tre.ce şi .'�in.� perioad:l de I�ecl[l�lire, destul de anevOIoasfi, fiIndca sacnficIIle cerute ele razbOI au fode mari .. Resturile muzeului el fost adunat şi pFlstrate la liceu. Sunt hrisoa ve preţioase, mo.ne�e şi mult.e obiecte de, vec�e scu.1pturrl bisericească S'a constItuIt un comItet pentru orandUlrea ŞI com­ plectarea a�estui �ateri::l, c!lr� va fi instalat într'o clădire anume construită lângFl dIg·uI fIUlUI pItoresc. De asemenea < coriJul. profesoral al liceului, în unire cu con­ �uc�lt?rii. secţiei .gorjene a «Lig:eţ CUltur�l�:, aUr căuţat S[l reînvie, In anII dIn urma, vechea tradIţIe cultulata la fg-JlU. Amintirea eroinei Ecaterina Toderoiu, ale cărei răm[lşiţe au fost aduse cu mare pOmp[1 la Tg-Jiu ; amintirea luptelor dela digul şi podul JiuIL�i, unde au luat. pa�te cercetaşii .şi . cetăţenii din oras· s2lrb;Honrea centenarulUI lUI Tedor VladImIrescu la 1921 ; c;�gresul Ligei Cultunge ţinut la Tg--J!u; :-toate. aceste m�l­ nifestaţiuni cu caracter naţIonal, au treZIt InsufleţIrea roma­ nească gor{ană de aILădat�1 şi! au dat un preţios imbold mişcrt- rei culturale. \ Studenţii localnici se ostenesc de asemenea spre a stnlnge [67] fondurile necesare creierei unui cămin al studenţimei din Gorj şi Dolj în Bucureşti. Un ciclu de conferinţe cu diverse subiecte au fost ţinute în amfiteatrul liceului ele către profesori şi intelectuali din oraş. Cea din urmă a fost acea a d-lui P. C. Ştefănescu, dela Soc. ro­ mânească de asigurare, Craiova, despre "Crucea Roşie» şi în folo­ sul acestei instituţii. Greutăţile vieţei însă, care apasă mai mult asu­ pra intelect�a1ilor .fu�cţionari, împiedecă continuarea regulată a acestor rnanifestaţiuni culturale. , Pe lângă Cercurile culturale învătătoreşti, o importanţă şi un mare avânt au luat Centrele parohiale, creiate sub imboldul P. S. Episcop Vartolomeu, unde preoţii ţin conferinţe lunare cu caracter religios şi, educativ creştinesc, contribuind astfel la în­ rărirea credinţei ortodoxe, înăbuşită şi ea de materialismul ac­ centuat de azi. La 27 Dec. s'a inaugurat şi noul Cerc militar -Emanoil Părăianu-; în clădirea sa proprie. Viaţa sportivă de asemenea face progrese la tineret. Pe lângă echipa sportivă a liceului a luat fiinţă Societatea «Sportul Gorjan» militare-civilă, sub conducerea d-lui maior Petrescu, care a construit un stadion de tenis şi foot-bal. S'au produs mai multe concursuri sportive între echipa liceului, echipa militară şi cea dela Vulcan. Şi pe tărămul artistic sunt începuturi promiţătoare, Socie­ tatea corală «Lira Corjului-, care erea în floare înainte de răz­ boi, încearcă sfios să-si ia avânt. Centrul manifestaţiunilor culturale şi artistice rămâne pănă în prezent tot liceul «Tudor Vladirnirescu-, al cărui corp didactic, împreună cu al celorlalte scoale, munceşte neobosit atât în inte­ riorul şcoalei, cât şi în afară de şcoală, pentru răspăndirea lu­ minei şi gustului artistic. Societatea de lectură a elevilor ţine şedinţe cu producţiuni şcolăreşti în fiecare Sâmbătă seara. Corul liceului, de sub conducerea maestrului Molan, a exe­ cutat bucăţi alese, dovedind progrese remarcabile, la festivalul artistic dela 19 Dec, De asemenea a fost viu aplaudat d-I Columb, care arată un deosebit talent la vioară şi declamaţii. La sate manifestă o vie activitate culturală şi Cercul stu­ denţimei gorjene, în unire cu învăţătorii tineri, însufleţiţi de idealul de apostoli ai luminei. Aci se dau serbări culturale şi se înfiinţează biblioteci. După infaptuirea unirei politice a Românilor, întărirea eul­ turei naţionale e singura nădejde pentru progresul şi consolida­ rea României Mari. Gorjul fiind unul din judeţele unde viaţa 1"0- manismulut bate mai puternic, de aci trebue să radieze şi o cultură naţională temeinică. Iancu ••• II ••••• IiI •• 67 [68] Pentru pomenire La locul acesta de cinstire, unde am pus numele profesori­ lor şi intelectualilor olteni cari s'au dus la cele veşnice în anii din urmă, cuvine-se a înscrie şi numele unui colaborator al lor irlimos: tipograiui Ignal Samltca, Istoria tiparului craiovean se confundă aproape cu acea a familiei Samitca; de numele acesta este legat începutul şi des­ voltarea tipografiei Capitalei Olteniei, aşa cum acel al lui Milo­ şescu se inîrăteşte cu tiparul gorjean. Acum 90 de ani, în 1836, Iosif Samitca deschide mica sa tipografie în Craiova, pe care o moştenesc, dăndu-i însufleţire şi mai mare desvoltare, cei doi fii ai săi: Ralian şi Ignat Sarnitca. In atelierele Samitca, cu teascurile tipografice vechi de acum aproape un veac - se păstrează încă şi azi prima maşină de ti� părit: o presă primitivă, obiect de muzeu - s'au imprimat cărţi de şcoală, opere literare şi lucrări ştiinţifice, care s'au răspândit apoi în ţară,· împrăştiind cultura şi ridicând prestigiul cărţii I'O> măneşti. Pe Iosif Samitca l'a onorat cu prietenia şi consideraţia sa un Petrache Poenaru, cum pe Ralian Samitca l'a preţuit şi sti­ mat un Alex. Odobescu. Şi nu voi uita cu ce mişcător sentiment de duioasă mulţumire Ignat Samitca îmi arăta, în vara lui 1921, o mapă de piele, lucrată în atelierul său de legătorie, după indi­ caţiile sale proprii şi sub directa sa supraveghere, mapă, pe care o destina, în semn de ar'miraţie personală şi omagiu respectuos, Dvlui N. Iorga, pentru aniversarea a60 de ani de vârstă ai .Pro­ Iesorului u • Ignat Sarnitca a urmat tradiţia tatălui şi fratelui său mai mare, tiparind şi editănd şi el numai cărţi serioase, opere didac­ tice, scrieri literare de valoare, reviste, fără a pune înainte şi în primul rând preocuparea căştigului material. N'a murit nici el mi­ lionar, dar il lăsat Craiovei o instituţie grafică - cea d'întăia în toată Oltenia - cu care se 'poate mândri oraşul nostru. De aceea cel mai frumos mod de a cinsti memoria Ionda­ torilor acestei tipografii ar fi, .de sigur, ca moştenirea lăsată de tatăl şi fraţii Samitca - azi \,Scrisul Românesc" - să continue totdeauna buna tradiţie de a urmări progresul artei grafice şi de a servi culturei naţionale. \ C. D. F. (iR [69] .Bg.m •••••• g� •• m ••• B��m.a.gm •• E.D ••• � •• m ••• a ••••••••••••••••••••••••••• m B U • u .i HOTe ŞI COM1JHICĂRI i • • :mmmm.D.B ••• � •••• aD.mm •• m •••••• a •• �.gmm�n.uguq�.� •••• a •••••• naBE.a ••••• : Din ultimele zile ale lui Tr. Demetrescu • Cu prilejul desvelirii bustului poetului craiovean, D-nul G. Pencioiu, a ţinut o cuvăntare de o deosebita frumuseţe în care a evocat personalitatea şi opera celui care i-a fost prieten intim până în pragul morţii, cuvâr:tar<:; în care duioşia sentimentului se împletea cu eleganţa expresmnel. . Vrănd s'o împărtăşim cititorilor noştri în A. O., am soli­ citat textul spre a-l publica. Spre regretul nostru, D-l Pencioiu­ cum ne scrie -a rupt foaia pc care schiţase discursul sau. «Am oroare, zice D-sa, de publicarea cuvântăr'ilor ocazionale, care -­ prin însăşi factura Ior=-nu pot fi decât efemere: trăesc şi moi- in clipa in care sunt rostite». . Spre a ne despăgubi, dănsul ne trimite manuscrisul ultimei scrisori ce a primit dela Traiau Demetrescu: «E scrisă cu vre-o doua săptămâni înainte de a muri. N'are dată, dar e de prin Aprilie 1896». La urmă D-l Pencioiu ne roagă numai să scoatem din scri­ soare un anumit pasagiu, care «e încă un episod tragic din viaţa lui, pe care nu l'au cunoscut decât foarte puţini din intimii lui, .'v şi socotesc că ar fi o cruzime inutilă să-I dăm în vileag». ," Deşi această scrisoare se pare a mai fi fost publicată odata undeva, o reproducem, interesul ei fiind documentar: Scumpe Pencioiu, Acum 6 site s'a declarat o noua hemoptizie; pâl1â asi sân­ gele n'a încetat. hz curând îţi voi trimete o scrisoare, unde mi-an1 exprimat dorinţele mele din urmă, pe care doresc sti le îl1deplimli cu sfin­ ţenie. E ultimu] sacrificiu ce-l mai cer dela 'UOZ� cari m 'aţi iubit; m'aţi ajutat; - şi nu; veţi plân,ge. A,si am trimes la redacţia «Lumei Noua- câteva lucrari li­ terare, pentru care am cerut 50 lei, Teodorescu Îmi scrie ca banii !i i-a trimes ţie. Cum aţi intrat în mari cheltuei: cu mine, între­ Intinţa.ţi aceşti Iiani cum veţi crede de cusninţd. De altfel . . Al; e greu sd trâesti; dar e şi mai greN sâ mori! Ce fac prietenii? A venit primâvara)' vor infiori in curând roeeie ; 11 'aşi dori ca pri(!tr;l1ii l'i1e{ sa J1U se folosească de ceeace e atât de rar 11'1I111os i'n 'I.Jia!rl... ...... Iertaţi-mi o cochetârte postuniâ : sa 111â duce!i la groaPâ SitU oprojiwie de jlod Scrie-l1U� te rog Traian .Demetresc ... 69 [70] •••• 118 •••••• Noua împărţire a Banatului Conform nouei dispoziţiuni administrative, Banatul s'a îm­ părţit de cu începutul anului acesta in trei judeţe, şi anume: jud. Timis-Torontal cu capitala Timişoara, jud. Caras cu capitala 'Oraoiţa şi jud. Severin cu capitala Lugo]. Indreptări In articolul «Infiltraţia franceza în Oltenia» din numărul trecut al revistei, la pag. 486, să se îndrepte două greşeli de ti­ par, anume: pe la mijlocul paginei JJI�me Gioberet (nu Siobenet) şi jos Adhemar (nu Adhernor). Mai adăogăm ca completare că Papa Augu ste (din pag. 487) se chema după numele sau Lambertot, iar Emil Frizerul se numea Orloff. Stări de fapt anormale Citim într'un ziar românesc din Sibiu: «In oraşul Sibiu, cu 15,000 locuitori români, sunt 148 functionari şi angajaţi saşi. Faţă de aceştia, noi avem un funcţionar superior si 14 funcţionari secundari şi angajaţi. ' In judeţ, unde formăm două treimi din populaţie, avem 4 func­ ţionari români superiori şi 4 secundari, faţă ele 22 funcţionari saşi». :j: :;: * Ziarul «Carpaţii» din Braşov (Director D-I Al. Tissescu) duce de ani de zile o campanie vitejasca împotriva unui consiliu co­ munal săsesc (cum e şi in Bistriţa, Sibiu, Sighişoara şi Mediaş), în care se falşifică acte de liberă petrecere în ţară în folosul străinilor duşmănoşi şi în care ajutorul de primar era fost spion unguresc, cum afirmă ziarul. Tot din acelaş isvor consemnăm că. în cele 4 judeţe arde­ lene unde Saşii con vieţuiesc cu Românii în proporţie de 1 la 3, în consiliile comunale ale oraşelor sus pomenite Românii au 20 de reprezentanţi, iar Saşii 20::'. Cititorilor noştri Adresăm din nou o stăruitoare rugămin te celor can apreciază ostenelile noastre, de a ne comunica orce acte ar avea mai vechi decât \dela 1850, spre a le publica În "Arhivele Olteniei". Aceste acte, în original or copie, li se vor înapoia, odată ce vor fi fost publicate. Tot aşa rugăm a ni se' pune la dispoziţie, spre a fi consultare şi folosite pentru publicaţia noastră, orce revistă sau ziar apărut in Oltenia î�.ainte de 1880. iO [71] (lmtribuţittni Docusnenrare la Istoria Olteniei sec. XVI, X VII şi XVIII, de T. G. Bulat. TiP. «Viitorul Vâlcei» 1925. Harnicul cercetător al trecutului nostru, si in deosebi al Olteniei, profe­ sorul dela R.-Vâlcea, dă la lu­ mină într'un volum de peste 100 pagini o serie de documente, mal toate luate din arhiva Epis­ copiei Râmnicului şi Noului Se­ verin, cu privire la viaţa Olteniei. In lucrarea sa, care aruncă o lumină în plus asupra trecutului nostru istoric, se grupează dife­ rite documente, hrisoave dom­ neşti şi mărturii istorice referi­ toare la rnănăstiri şi biserici 01- tene, la sate şi la familii oltene, toate elin secolele XVI-XVIIJ, unele noui, altele cunoscute în parte, cum ar fi acelea despre biserica SL Dumitru din Craiova şi biserica ce dă. Astfel proce­ dând,' D-sa conchide că rn Ietopi­ scţele dela Bi:striţa, d.ela �Jutna1 în cronica lui Macarie ŞI a lui Eftirnie, în Ietopiseţul lui Azarie, în toate cronicele moldoveneşti cunoscute pănă azi şi scrise în Moldova pănă Ia finele veacului al XVI-lea, tără excepţie anul se socotea dela Ianuarie. Rămâne, zice autorul, ca să se verifice această constatare şi in documentele şi inscripţiile COI1- tirnporane. Infiuenţa polouă îtt opera şi perso1talitatea 'cronicarilor Gr. Il reclte şi lV/irot! Costin, de P. E Panaitescu, 1923, Mern. Acad. E0111.-Cel d'rntăi contact stator­ nic pe care Moldova îl are cu cul­ tura occidentală superioară îi vine prin mijlocirea Poloniei. Le­ găturile ele familie intre boierii moldoveni şi poloni pe deoparte, iar pe ele alta învăţ!;ltura polo­ nez2l primită ele tineri moldoveni 1n şcolile din Polonia, şi opera misiunilor iezuite înfăptuit!;l în Moldova, ali ca rezultat, între al­ tcJe, o influenţrl marcată asupra i",toriogral"lei noastre elin sec. XVII, respectiv asupra cronicari­ lor CI'. Ureche, Simion Dasc(tluJ ,'Ii Miron Costin. Această influe1;1ţ2t formează obiectul studiului D-Jui I>anaite",cl1. D-sa J�lce întfli .un escurs asupra culturei polone în w.'acul X VI şi XVII 'ii a istorio­ gratiei lor din acele uemuri, apo'ţ cerceteazi1 în am:1nunţinl e isvoa-\ rele poloneze care au ",ervit lui \ Ureche şi lui Simion DasdtluJ, \ oprindu-se mai mult asupra per­ sonaliUqii lui Gr. Ureche şi a laturei de înrfmrire po[on:t elin 76 cugetarea sa. După aceea studiază dupe aceleaşi norme isvoarele acestea străine şi în opera lui iron Costin; datează aproxima­ tiv Cronica Polonă 'şi Despre Neamul Moldovenilor; arată ce legături are cronicarul nostru cu scoala, nobilimea şi politica po­ loneză. Interesant a vedea cum .icest moldovean, adăpat la cul­ tura poloneză şi servindu-se mai ales de isvoare poloneze, îşi mani­ festă caldul lui patriotism lumi .. nat prin cerncrea ce tace el. afir­ maţiunilor istoricilor ce a studiat, atunci când a c e ş tia spun lu­ cruri neexacte, exagerate, sau numai tendenţioase cu privire la ceva despre ţara şi neamul lui. La sfârşit se urmăreşte influenţa polonă în opera istorică şi poe­ tică a lui Miron Costin, precum şi acea a umanismului şi a cato­ licismului polon asupra persona­ lităţci şi operei istoricului mol­ dovean. Câteva anexe la sfârşit, se.adaogă spre a documenta cele expuse în pretioasa lucrare a D-lui Panaitescu. Bule tiu.u] Comisitmei Istorice a României. vol. IV, 1925, cu următorul cuprins: Documente relatire la Ion Neculce, adunate şi publicate de Julian Marinescu. Se dau aci amănunte de familia lui Neculce, care ar fi de origină străină, dar nobilă, şi ele viaţa lui. Data naşterii intre 1670 şi 1672, iar moartea intre Febr, şi Oct. 1743. e tipăresc documen­ tele servind la fixarea biografiei cronicarului.- Documente pnlho­ vene, 177C)-181O, tipăreşte D-l 1, Tuducescu.�D-l N. Iorga publică Izvoaele de cheltltell� socoteli, dia te, din colecţii private, cele �nai multe dintre anii 1791 şi :810, mteresante note pentru il cu­ noaşte cum era viaţa de ieftină pe acele vremuri fericite. Aşa buniocll'�l se pWtea în lei vechi 1.20 un car cu fân; 1.10 un sac cu OV!;lZ; 1.10 o pereche cisme; 4 panlle o pâine; 1 leu şi 8 pa­ nlle o oca orez; 1 leu pe 7 pui ele gMnă; 8 parale o oca ele vin; 3 lei o oaie; 14 parale o oca de carne; 3 lei un sac de fi'lin2l; o sanie ele lemne 1.30.-Documente tewcelle şi bârlădelle 1598-1816 [77] I , I public2l tot D-l N. Iorga, elin co­ lectia ]urgea-Negrileşti. «Miron Costin», veI logonlt, figureaza printre boierii semnatari în mal multe acte.-La urmă Docu men.u: uasluiene, 1502� 1799, extrase elin condica moşiilor lui Teodor Ro­ setti-Golescu de d-l Iuliu Mari­ nescu. Jllăl;găritarele Baltaturui, co­ lectie ele folklor, de Lucian Cos­ tiu, 1925. Editura "Cartea Româ­ nească" suc. Temişoara.-Toată lauda celui ce s'a ostenit a strânge această borrară recoltă ele pro­ ducţiuni pojiorane de prin părţile Banatului nostru Sunt aCI-mal ales între căntecele cu care se în­ cepe colecţia-adevărate milrgă­ ritaro de lirism delicat, cu notă când duioasă, când spirituala, oglindind surletu! românesc in ceeace are el mai poetic. In câ­ teva din ele este interesant ele urmărit un motiv cunoscut din Oltenia OI' Ardeal, o variantă a unui cânrec auzit aiurea, ba chiar şi pasagii dintr'o poezie din lite­ ratura cultă, împrumutate ele po­ porul bănăţean. Dintre balade ,'Cr!"����J» e cea mai frumoasă SI una Bm cele mal frumoase ce cunoaştem. Descântece destul ele numeroase, dintre care mai multe C11 totul originale (ele sarpe, de miligoi, de muroniu, cle ceas slab); apoi strigături cu haz, cimilituri, legende şi deceuri, clatine şi cre­ dinţe în legiHură cu vremea şi cu moarteel m.ai ales, obiceiuri dela zile mari şi alte sărb;"ltori, cIela botezuri, nunţi şi înmormân­ t!"lri; însfârşit poveşti şi câteva anecdote. La urm!"t un mic glo­ sar explicativ pentru cuvintele b;"măţene necunoscute aiurea şi care aveau negreşit nevoie a fi J2llDurite cititorilor. D-1 L. Costin va publica în cu­ rând şi alte mărgăritare preţioase culese din p2lrţile bttn!"tţeneşti. Basme, ist.Jrioal'e, leg'e1lde şi cmecdote, de acelaş, 1926, cuprinde numai povestiri în proză, dintre care o parte special bănăţene, neatlându-seVe Ia concluzia că istoria sigur�l ,;t' acestui popor se întinde între anii 182 a. ChI'. si 282 d. Chr., adic(l vre-o patru 'secole şi jumătate. Bastarl1ii sunt buni răs­ hoinic:i, mereu amestecaţi în lupte cu l'. integra in patri­ moniu! culturei ulllversale», po- trivit programului acestei valo­ roase PUblicaţii, Aceasta e urarea ce facem din toa tă inima "N;izuinţei]�ol11âneşti>,. (cmvorbiri Literare, LVII, 12, aduce ceva amănunte, prin con­ deiul D-Iui Val. Branişte, dţ'spre împrejurările în care Gh. Lazăr, tânăr teolog, şi profesor la Sibiu, luptă cu piedecile ce-i pune în cale Mitropolitul sărbesc şi epis­ copul român Vasile Moga, până când e destituit, în urma strigă­ tului subversiv de -Trăiasca Na­ poleon 1» şi nevoit a trece în Ţară. -Se public.{t bei scrisori ale lui Eufr. Poteca, inedite. - Canrii­ daţi străini la tronuriie române înregistrează articolul D-Iui R. V. Bossy pe următorii: Prine. Remic de Prusia (fratele lui Fre­ deric II cel Mare), în 1771; Prinţul Potemkin (favoritul împărătesei Caterina II), pe la 1782; Princ. Eu­ geniu de Savoia-Carignano (plan ele ale lui Napoleon III), la 1856; Princ, Napoleon, al doilea Jiu al regelui jerorne al Westfafiei (văr al lui Napoleon III), între 1857 şi 1865; Ducele Adolf de Nassau (cel care mai târziu a fost mare duce de Luxemburg), pe la 1858 - semnalat de D-I C. V. Obe­ deanu pentru prima dată -; pe_ Serge de Beauharnais, duce de � Leuchtenberg, se gândi Cuza a-l aduce pentru a da Ţării o dinas­ tie străinii, retrăgându-se el de pe tron; Contele de FI�l1?dra (fiul lui Leopold I al Belglt:;l). fu ce;l din urmă până la stabIlIrea (11- nastiei noastre.-Not�1l11 ca remar­ cabilă poezia Odinioard de G. Dumitrescu. Tudor Pamfile, III, 9 - 12 cu articole şi cuieger� de literat1:lr� poporană a o sama de toţklonşţl dintre cei mai de sam�t aI noştn. Se reia în discuţie eventuala adu­ nare a folkloriştilor români, în sensul invitaţiei D-Iui A. C;;oroyei din vara trecută. O domn ŞI o atşeptăm şi noi, cei dela A. O. C. D. Fort. boratori în genere de talent, ar' ticole variate şi o cronică per­ sonală, interesantă totdeauna, a D-lui C. Petrescu. Din numărul ultim remarcăm versuri frumoase şi adevărată poezie În cele două pasteluri �em­ nate de C. Nichita ŞI N. Mzlcu, şi proza nervoasă, inegala, l1t�ar­ tistică, dar totuşi plină ele rmez, a D-nei Efort. PapadatBeugescu, iar imediat după aceasta msern­ nări intitulate «In loc de ora, cea­ iului» şi semnate ,1'" care se�-.�­ simt profund de influenţa SC1ll­ Ioa rei de mai sus. Sufiet Românes,:, după, ce a apărut 7 numere (din Sept. l11De�. 1925),- �u literatură a .câ�or:ra ţI; nen scrntori craioveni, ll1tall11ţl până acum la -Flamura-, «Năzu­ inţa» şi aiurea, şi. în colaborarea cătorva literaţi din BucureştI-, s'a contopit cu revista «Năzuinţa», luând numele de Năzuinţa Romtέ n.eascâ; «Năzuinţa» aduce cu sine în această asociaţie aportul preţios al D-Ior I. B. Georgescu, cerce­ tător luminat al trecutului nostru artistic, Dongorozi, al cărui nume s'a impus între prozatorii de samă ai anilor de după război şi Al. Popescu-Telega, cunoscător ver­ sat al literaturilor ispaniolă, por­ tughezi"t şi italiană; �Su!let Ro­ mânesc» aduce contnbuţIa celor şi mai tineri, dar talentaţi, N. 1. Rerescu. T.Păunescu-Ulmu şi N. Plopşor, dintre cari ultimul s'a revelat ca elibaci povestitor, stă­ pân pe o limbă colorată, bogat�l În resurse de isvor popular. S�l sperăm că,-dadt «Năzuinţa" a pierdut pe fondatoarea şi cea m,ai de valoare cOlaboratoare, poeta Doamna Farago, care s'a retras înc�[ mai dinainte dela această revistă,-prin contopire�l cu «Sul'ietRomânesc» Năzuinţa Nomâneascâ îşi va desemna mai bine linia sa directivă, strângând în juru-i toate talentele literare' din partea locului şi înfăţişându-Ie \ --, disciplinate - într'un frumos ' m�tnunchi. Şi cât de m[mdri am li să auzim pornilld dela Craiova apelul de raliere în jurul unui drapel literar, care să umbreasc�t sub cutele lui adevărate talente, variate în inspiraţia şi expresiu- [85] i\NUL V, No. 24. MART.-APRIL. 1926 ARfiIVCbC ObTeHIf�I DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU 15.000 lei :10.000 lei 3.000 lei 1.000 lei • 1.000 lei 1.000 Ici 1.000 lei 8.000 lei 450 lei 5.000 lei 2.000 lei 3.000 lei 10.000 lei 5.000 lei 10.000 lei 1.000 lei 2.000 lei 1.500 lei 10.000 lei PRIMĂRIA ORAŞULUI CR.AmVA DECANATUL BAROULUI DE DOLJ BANCA COMERTULUI, Cl'aiova . D-nul C. POENARU, Craiova D-nul AL. M. AUMĂNĂŞTIANU, Bucureşti D-nul JEAN MORĂRESCU, Craiova . D-nul DINU C. ARION, Bucureşti BANCA NAŢIONALĂ, Bucureşti, PRIMĂRIA ORAŞULUI, 'r.-Severin D-nul FEUX WEIDMAN, Craiova BANCA VIITORULUI, Craiova PRiMĂRIA ORAŞULUI, Can'acal '" � PREFECTURA JUDEŢULUI DoIj g MINiSTERUL CULTELOR şi ARTELOR .. : D-md Ing. G. CONSTANTINESCU, Londra = D-nu.l EM. S. NAICUlLESCU, Craiova . . Il : . D-nul EMIL MARIAN, Craiova : D-o"l Pl'oi. MIŞU SĂULESCU, Bucureşti II : MINISTERUL DE INTERNE \1 II ..... _liIlIlllllt!i!lllIl!IIII!1Il!lUII.IIIiIIIIIDllIlIliIl'lmmDIIIJM!mstll'il ••• IDIiIBlIIllll1gIBIlIlIlUIIIII.11 •• 11111111111111111111111 ••• 11111 Ggmm���mm=aDgm�mmED6R5B.a�nmMu�m�m��.mgaDm •• amm.B.mM •• DRB�amDa��§�mDa ••• ., .. : Spll"ijiniiorH. ARHIVELOR OLTENIEI pe anul 1926 ,. III ' ... " ." .. II." ."." ." .,1 .". >1 ." ." ... II. '1. li'" II ."." ... II. II. 11+11 ... il." ... " +11+', ... " ... ". II. , •• "." .".,1'" II. , •• Il .. "., ,. II. 11+ " <;, " ,. • .. OI ., .. ,. Neprietenii "Arhivelor Olteniei" Cel mai mare duşman al tutulor publicaţiunilor este de bună seamă serviciul nostru poştal. Nimeni nu ar putea figura mai pe drept în fruntea unei liste negre decât această instituţie, care ne costă uşa de scump şi ne serveşte atât de prost. Căci dacă tariful postal s'a întreit în preţ în timp de un an numai, el nu s'a Îmbunătăţit întru nimic. Şi daca s'a organizat ceva la acest serviciu, este numai reducerea la neputinţă de a mai reclama măcar când ţi s'a să zicem rătăcit o revistă ar o scrisoare-cvorbim de cele re- comandate doar, căci ,de celelalte 1. ..... -- Căci spre a te plânge că un obiect recomandat ce ai predat poştei nu a ajuns la destinaţie.c-conîorm unei noui dispoziţii poştale, trebue să faci reclamaţie scrisă (una de un singur obiect) şi să plăteşti pentru aceasta o taxă de 6 lei. Se poate o aberaţie mai mare ca aceasta? Păgubaşul căruia i se pierde 01' i se fură ceva de cel cărui i-a în­ credinţat, contra chitanţă, un obiect, pe garanţia Statului, este obligat să plă­ tească spre a putea avea dreptul de a reclama că a fost păgubit!!! 85 [86] Astfel fiind, Administraţia revistei noastre a rost nevoită a renunţa Jet reclamaţia ce urma să Iacă pentru numerele de revistă recomandate ce nu au fost predate de serviciul poştal adresanţilor - după declaraţia acestor din urmă -, căci ar fi trebuit să plătească vre-o 150 lei şi să faca vre-o 30 de petitii, spre a nu ajunge în definitiv la niciun rezultat! . Nu ne mai rămâne prin urmare decât să ne mulţumim şi noi a înre­ gistra aici că nu au primit revistele trimise recomandat în cursul anului 1925: Banca Naţională, Bucureşti, 4 numere; Insi. Geologic al României, Bucu- , reşti, 1 număr; Ir-I Iuliu Molsil, Bucureşti, 1 număr; Ir-l Const. Golescu, Bucureşti, 2 numere; Dr. VI. Misirliu, Bucureşti, 1 număr şi D-L N. Bagdacl, Bucureşti, 1 număr. Din provincie: Banca Flliaşi, Filiaş, 4 numere; Ing. 1. Săceanu şi Gh, Panea din Băileşti, câţe 4 numere; Şcoala secundară de ţeie, Slatina, 4 numere; 1. Oprean, Cluj, 3 numere; Col. Herlescu, Lugoj, 1 număr; Nicolae Dumitrescu, str. Caracal, Craiova, 2 numere. . Tot sub cuvânt că nu au primit revista prin poştă, ne-au înapoiat nu­ mai ultimul număr şi au refuzat plata abonamentului pe 1925: Directia Scoa­ lei Secundare de fete, din Tărgovişte, cum şi aceia din R.�Vâlcea; D-l Locot. Colonel T. Petrescu, din Călăraşi: Di-na Petrescu, Directoarea Scoalei Nor­ male de fete elin R.-Vâlcea; D-t Aoram Benoroiu, comerciant din Bechet. Menţionăm de asemenea că încă din anul trecut Poşta ne impune la taxa de plată a scrisorilor oficiale, ce ne sunt adresate de către Ministere, Prefecturi şi Primării, Mandatele postale de asemenea sunt achitate uneori cu mare întâr­ ziere adresanţilor, Astfel de pildă nu am primit încă până azi mandatul pos­ tal trimis nouă de către primăria comunei Caracal, asa cum aceasta ne-a încunoştlinţat acum 20 zile, cum n'am primit nici mandatul ce ne-a adresat abonatul nostru din Clucereasa-Muscel, D-l Simian, de mai bine de o lună. In legătură cu aceasta adăogam că de puţin timp Poşta supune Ia un nou bir pe cei cari primesc scrisori recomandate, colete postale or man­ date: impunerea de a plăti câte 10 lei o carte postala ilustrată-de cel mai patent prost gust şi pe care nici nu o poţi utiliza - ce se vinde în folosul clădirei unui sanatoriu al functionarilor Paştelor. Insîărşit consemnăm că în oraşul Craiova Poşta nu vinde mărci de câte 25 şi 10 bani, aşa că cine are de Irancat o revistă cu 30 or 40 de bani, e nevoit a lipi câte 6 sau 8 timbre de câte cinci bani pe învelişul publica­ ţiei expediate! Şi acum vine răndul abonatilor noştri răi platnici, şi anume a celor din anul 1924 deocamdată. Intre aceştia după ce au primit 3-4 numere . (cel puţin o jumătate de an) au refuzat pe cel de al 5 şi fi-lea, dar nici nu au plătit numerele retinute şi nici nu au blnevoit a-le restitui, următorii Domni: Din Bucureşti: R. Frana­ souici, fost subsecretar de Stat, - Viclor Baranqa, avocat, - Alqiu, depu­ tat,-R. Florescu,-St. Betlio .. - din Caracal: Tudor Orooeanu .. din Tg.-Jiu: G. Cămărăşescu, avocat; - din Arad; Comitetul Şco alei Primare de fete No. 2 .. din Pleniţa-Dolj : Gămănescu, ad-tor de plasă; din Băileşti-Dol] : Petre 1. Culă, Costică Mihărlescu, Sioian Nicolici, negustori. Au primit tot anul revista, şi la solicitări de 6 ori repetate nu au achi­ tat abonamentul şi nici nu au restituit numerele primite următorii doljeni: Din Băileşti Domnii Costin Dişescu, Tudor Yiţu, Fraţi luanooici, Ioan C. Varlam, Şteţan 1. Dişa, Marin Sttuninescu, Tudor Trană şi Banca Băileşti (aceasta din urmă a binevoit a ne înapoia 3 din numerele primite). Pentru a învedera cât de multe lipsuri sufleteşti şi cjLQl2i!.rltQte inte­ lectualii avem încă destui dintre noi faţă de îndeletnicirile cultural-naţionale, reproducem aici scrisoarea cu data de 1 Martie 1926 pe care ne-o trimite Direcţia unui institut de credit din Băile şti ca răspuns la repetatele solicitări ale Administraţiei noastre de a-i plăti abonamentul pe anul 1924, sau măcar de a ne restitui numerele dela îneeputul anului, care sunt epuizate: . "Conform cerinţelor Dv. vă 'Jacem cunoscut că azi v'am remis broşu- rile No. 11, 12 şi 13. Aceste broşun vi le înapoiem pe motivul că nu sunt de nici un folos unei instituţii". ! Administraţia A. O. 86 , it' \ [87] Despre Cronica lui Sebastian Munster de Constantin 1. Kortuiţa. In afară de Biblie, nicio carte nu era mai răspândită în Europa Centrală în veacul al XVI-lea decât vestita "Cosmografielt a lui Sebastian Munster. Această monumentală operă, din care unele ediţiuni se în­ tindeau pe mai bine de 1600 pagini în folio J), conţinea mai tot ce erudiţi unea şi cultura putea pe vremea aceea să îrnpărtăşiasoă Y omenirei despre univers şi globul pămăntesc. Geografie, astrono­ mie, istorie, genealogie, eraldică, ştiinţe naturale, toate le găsim în această compilaţie aproape enciclopedică. Dacă mai adăogărn că volumul conţine sute de planşe şi hărţi geografice, nu ne vom mira că Sebastian Munster a fost citit timp de un veac mai mult decât orice alt autor, că cronica lui s'a tipărit între anii 1544 şi 1650 în 46 de ediţiuni (socotind şi abreviaţiunile), şi că a fost tradusă din limba originală nemţească (26 ediţiuni) în latineşte (8 editiuni), în franţuzeşte (3 ediţiuni), în italieneşte, în limba cehă şi în englezeşte 2). . Sebastian Munster (n. 1489, m. 1552), umanist şi profesor la Universitatea din Băle, era deja vestit prin lucrările sale în limba ebraică şi mai ales prin ediţlunile ce deduse din geografii antici Solinus şi Ptolernaeus, când apăru în 1544 ediţia princeps a Cosmografiei. Opera are desigur toate slăbiciunile caracteristice Iiteraturei din timpul Reformei. Nu trebue să căutăm vreun simţ critic sau vreo prelucrare sintetică a materialului adunat de Munster. Ştiri adevărate sau închipuite, adesea chiar fantastice, sunt înşirate una după alta, fără multă judecată. Cu toate acestea nu putem tăgădui că această cosmografie este prima încercare de adunare J) Ediţiunea întâia, Bâle 1544, are numai 660 pagini cu 471 ilustraţii puţin însemnate. Abia cu ediţiunile nemţeşti şi latineşti dela 1550 încoace începe vestita serie de planşe cu vederile oraşelor din Europa Centrală. 2) Dintr'aceste ediţiuni, cele franceze sunt azi cele mai scumpe, mai ales acea dela 1575, în trei mare volume. Ediţiunile începând CLI 1550 sunt cele mai interesante şi frumoase. Blocurilexilograficese uzară.Tireşte, cu timpul şi fură înlocuite mai târziu cu altele, uneori mai puţin îngrijite. - In biblioteca noastră avem ediţiunea franceză dela 1552 şi cea latină dela 1572, censurată de Hugo von Amerongen pentru uzul cetitorilor catolici ("sine omni cuiscumque molestia vel laesione, describuntur"), exemplar provenind din vestita bibliotecă metropolitană maghiară dela Gran (Strigonium); mai posedăm şi ediţia nemţească din 1598. Pentru studiul de faţă am mai con­ sultat ediţiunile din 1588 şi 1592. Cronica devine din ce în ce mai căutată. Preţul normal pentru un exemplar dintr'una din ediţiuniJe în nemţeşte sau latineşte variază între 200 şi 500 franci aur. Exemplare rupte, murdare şi ne­ complecte se vând însă adesea mult mai ieftin. Dacă se găsesc relativ multe exemplare de vânzare pe la marii anticvari din străinătate, dela război în­ coace, aceasta se datoreşte în primul rând ruinei claselor bogate din Europa Centrală. Când exemplarele azi pe piaţă vor fi intrat în mâini ferme, este sigur că această carte se va urca mult în pret. 87 [88] şi popularizare a ştiinţei geografice, luată In sensul mai larg al cuvăntului. Pentru noi, aceste pagini au un farmec deosebit. Ne arată gândi riie şi cunoştinţele oamenilor culţi în ţările civilizate acum aproape 400 de ani. Răsîoind planşele, putem să ne dăm seama de înfăţişarea oraşelor Europei, şi chiar a vieţei urbane şi rurale de pe acest timp. Pătrundem în palatele celor mari şi puternici, caşi în 'colibele ţăranilor. Mii de amănunte neaşteptate, adesea sărnănănd cu cele văzute chiar azi, ne opresc atenţia. Dacă s'a schimbat viaţa cu industrializarea Europei, de un veac încoace, s'au păstrat totuşi din vechime multe lucruri aproape neschim­ bate, şi mai ales la noi, unde viaţa poporană, rămasă în urmă, n'a suferit încă, cel puţin la ţară, schimbările desăvărşite pe care le constatăm în regiunile unde civilizaţia modernă a pătruns mai adânc. Plugul din ilustraţia lui Munster este la fel cu cel al ţăra­ nului nostru din Vechiul Regat; ciocane, greble, coase, roabe, căruţe, butoaie, mulgerea oilor cu străchinele pentru lapte şi smăntănă, corturile soldaţilor şi chiar leagănul pruncilor ne apar familiare. Acestea, cu multe altele, s'au moştenit din generaţie în generaţie, păstrănd forma lor primitivă şi consacrată printr'un uz îndelungat. Numai oamenii ce le întrebuinţează azi s'au schim­ bat, în ce priveşte hainele, obiceiurile, gusturile şi mai ales în găndirile lor. Intreaga istorie a lumei, văzută prin ochii oamenilor Renaş­ terei, este oglindită în paginile lui Munster : Romanii, Galii, Hunii ("nation tres cruelle"), Goţii, Vandalii, Germanii, Livius, Tacitus, Plinius, Strabo, Pomponius Mela, vestitul Papa Pius II (Aeneas Sylvius Piccolomini), Erasmus de Rotterdam, Ioannes Boemus şi sute de alţii, tot ce era mai erudit este cunoscut şi studiat de Munster, care îşi etalează cunoştinţele sale cu o insistenţă care ar fi pedantă, dacă n'ar fi naivă. In paginile cronicarului facem cunoştinţă cu caracterul po­ poarelor, obiceiurile lor, bogăţiile pământului şi negoţul timpului. Lucrarea este şi un tratat de economie politică; aîlăm de pildă despre minele de aur şi spălarea acestui metal; mai vedem mon­ ştri, apoi diavoli, Buceîal, calul lui Alexandru cel Mare, cele trei Sibile (vai. ce urăte l) 1), pitici ce se războiesc cu cocoarele, oa­ menii cu cap de câine ai Indiilor şi cei cari trăiesc din mirosul merelor, iar alţii cu urechile ce ajung până la pământ ne vorbesc de această epocă de superstiţii şi de teroare. Alături de astfel de monştri găsim însă şi fauna adevărată a ţărilor exotice: ele­ lantul, crocodilul, leul african (cam eraldic însă), rinocerul şi chiar struţul cu o digestie �xtraordinară, care "mănâncă chiar fier şi pietre", - toate ne sunt destul de corect descrise şi ilus- \ 1) Pe exemplarul meu din biblioteca arhiepiscopală din Strigonium, nuditatea lor a fost ascunsă sub un gros strat ele culoare. Călugării ma­ ghiari erau uşor duşi în ispită, precum se vede! 88 [89] trate după scrierile vechi, din auzite, sau din văzute. In fine este o veritabilă "cosmografie" în sensul pur filologic! Munster nu putea, desigur, să cunoască personal toate tă­ rile. Era însă în legătură cu învăţaţii din Europa întreagă. Cerea iniormaţiuni dela ei şi inşira descrierile lor printre paginile scrise de el însuşi. Pe noi ne interesează desigur în deosebi pasagiile despre regiunile locuite de Români. Munster n'a venit niciodată în estul Europei. A avut însă la îndemână izvoarele cele mai moderne din timpul său, şi anume: cronica lui Bonfinius 1), Paul Iovius '), lucrările atât de rare azi ale sasului ardelean George Rei­ chersdorf 3), precum şi cărţile geografice ale pastorului braşo­ vean Ioan Honterus 4), Pentru Rusia (Sarmatia) ştim că a mai folosit şi cartea călătorului german Sigmund von Herberstein, care a fost şi ea retipărită în multe rânduri după ediţia La dela 1549 5). Dela Reichersdorl şi Honterus, izvoarele ardelene contim­ porane, Munster va mai fi luat poate unele elemente pentru hăr­ ţile infătişănd regiunile noastre, chiar dacă a mai avut şi alte lucrări geografice la îndemână. Prima hartă reprezintând ţara noastră (v. planşa 1) apare pentru întâia dată în cartea geografului grec Ptolemaeus, în edi­ ţiunea lui Seb. Munster dela 1540 6). Cu toate că are greşeli multe, ea nu este numai o operă de imaginaţie, ci e bazată pe observaţii făcute la faţa locului. Cursul Dunărei este, precum se vede, destul de bine înfăţişat, mai exact decât în alte hărţi posterioare cu mai multe veacuri, cum de exemplu în acea a moştenitorilor lui Homann din 1769. Celelalte răuri, ca de pildă Nistrul, Prutul, Siretul, Ialomiţa, Ol­ tul, Mureşul şi Tisa se cunosc perfect, cu toate greşelile desem­ nului. Printr�oraşe. notăm Galaţi, Bârlad, Huşi, Moldadanya ( =; Baia ?), \ Suceava,) Margoseşti (poate Roman ?), Orhei, Stolga (= Soroca ?);-Cefâtea Aibă, Chilia, Chaliace (= Caliacra?) Rămni­ eul-Vâlcea, Sibiu, Oradea-Mare, Orşova, Colownych (= Turnu­ Măgurele?) Flotz (= Cetatea de Floci), Baba (= Babadag). Inte­ resant este că acest nume turcesc apare la o dată atât de în­ depărtată. Braşov însă lipseşte, cum şi Cămpulung, Curtea de Argeş, Târgovişte, ş. a. Harta Ardealului (pl. 2) a fost săpată pe lemn în anul 1542, pentru a doua ediţiune din Ptolemaeus publicat de Munster. Este 1) Rerurn Ungaricarum decades tres, Basel 1543, folio. 2) Turcarum rerum comentarii. Paris 1538, 8-vo. 0) Moldavia quae olim Daciae pars Chorographia, Viennae 1541, 4-0 (publ. şi trad. la noi de Papiu llarian În Tesaurul, vol, III) şi Chorographia Transylvaniae, Viennae 1550, 4·-0. 4) Ruclim. Cosmogr. 1534, 1542, 1548, etc. 5) Rerum Moscoviticarum Commentarii, prima ecliţiune Viena 1549, in-îolio. (j) Geographia Universalis, Vetus et Nova complectens Claudii Ptole­ maei ..... Basileae MDXL. 89 [90] ! I 1'1 1, ! I q li I Il ! I I l' I şi ea relativ exactă; găsim aci mai multe localităţi de seamă o­ mise pe harta precedentă, ca de pildă Langenaw (= Câmpulung), Teruisz (== Tărgovişte), Turnu-Roş, Alba-Iulia, Braşov, Cluj ş. a, Plăcile xiIografice s'au uzat, cum am spus-o mai sus, cu timpul, după o întrebuinţare repetată. In ediţiunile posterioare anului 1588 găsim hărţile regiunilor noastre cu totul schimbate. Localităţile Însemnate au devenit mult mai numeroase. In Mol­ dova vedem între altele micul sat basarabean Lapuza=Lăpuşna 1) (v. harta 3); cred deci că nu greşesc mult dacă fixez data de­ semnului original pe timpul lui Alexandru Lăpuşneanu (1552 - 68). Satul natal al domnitorului va fi atras atenţiunea vreunui cartograf care a trecut prin Moldova şi, odată Însemnat, era să figureze şi pe alte hărţi mult timp după moartea V oevodului. Cred că aceasta este harta cea mai veche unde oraşul Piteşti (Pidies) se află însemnat. Vedem Însă că sunt şi multe greşeli: Soroca şi Orhei au ajuns în Moldova, aproape de Braşov. Baia a dispărut. Alte amintiri din timpurile trecute apar însă: Seueranum şi Mon­ castro nu sunt uitate. Oraşele Timişoara şi laşi sunt şi ele acum indicate. A doua hartă a lui Munster cu Ardealul (pI. 4) este şi ea destul decomplectăşi mai exactă decât ne-am aştepta, dacă ne găndim că toate aceste hărţi sunt ridicate fără triangulaţiunl, principiu necunoscut până Ia lucrarea geografului olandez W. SneIIius în 1617 2)'. Iată acum un rezumat al celor spuse de Munster despre ţara noastră: In capitolul despre Rusia, găsim întâiu o notiţă în care se spune că, viţa necrescând pe acolo, vinul se aduce din Mol­ dova, Muntenia şi Ungaria 3). Piaţa normală de desfacere pentru produsele podgoriilor noastre nu s'a schimbat deci de patru sute de ani. Mai aflăm că Mitropolia dela Chiev avea sub stăpânirea ei unele biserici din Principate până Ia Dunăre 4). Despre Dacia 5), Munster spune textual: "Această ţară, numită odinioară Dacia, este astăzi impar­ "ţită în mai multe regiuni, ca Transilvania, Rascia 6), Servi a, Bul­ "garia şi Valahia. Transilvania este de obiceiu numită .Septern "Castra" sau "Zipserland". Pe acest pământ se spune cu locuiau "odinioară Geţii şi Triballii. In Dacia se mai află o regiune nu­ "mită Marmatia sau azi Marmarissa, situată în munţii Carpaţi, de "unde iese un râu numit.Tibiscus (= Tissa). De aci se scoate "sare sub formă de marmoră (sic) sau de piatră foarte tare Ş 1) Lăpuşna era o localitate infloritoare, până ce fu ruinată de Tătari în 1513. După această nenorocire la trecut multă vreme până ce să fie re· clădită, Chiar în timpul lui Alexandru Lăpuşneanu nu pare a fi fost decât un sat de rând. CI. Revista Soc. Ist.-Arh.-Bis. din Chişinău VoI. XV (1924) p. 82. 2) Eratosthenes batavus de terrae ambitu. Leyden 1617, 4·0. 3) Ed. 1552, p. 1127. \ 4) Ibid. p. 1128. 5) Ibid, p. 1137. 6) Adică partea orientală a Sărbiei. 90 [91] "în cantităţi atât de mari, încât ajunge pentru aprovizionarea in­ "tregei Scythia. Se mai găseşte aci o apă in care fierul se trans­ "formă îndată în alamă, când este muiat întrînsa 1). "Râul Tibiscus, numit azi Tissa, trece prin mijlocul acestei "regiuni a Daciei şi izvorăşte din muntele Carpato, de unde mai "iese şi râul Vistu!a. Acesta însă se coboară spre Marea Ger- .rnanică, iar Tissa înspre Marea Neagră". . "Sunt oameni cari spun că numele Dacia s'ar trage din .Danezi (sic); aceştia ieşind din ţara lor s'ar fi aşezat aci. Mai "sunt şi Saxoni într'acele regiuni, trimişi de Carolus Magnus, cari "şi-au păstrat limba în mijlocul unei naţiuni străine" . . Urmează un capitol despre Bulgari, "gens cruelz et inhu­ mains", iar după aceea: " Valahia este o parte a Traciei, unde Dariu, fiul lui Hidas­ "pes, fu aproape de pieire 2). Chemată odinioară Getica, ţara se "numeşte azi Valahia, după Flaccii cari se coborau din Quiriţi .. "Fiindcă Romanii trimiseră, după ce biruită pe Geţi, locuitori "noi aci sub conducerea unui Flaccus, acea ţară fu numită Flac­ "cia şi mai apoi Valahia 3)". "Limba romană, întrebuinţată şi azi de Vlahi, ne confirmă "această părere: limba este însă atât de stricată, încât un Roman "abia dacă ar înţelege-o '). In urmă, Dacii au cotropit pămăntul "acesta (sic), care s'a chemat Dacia după ei. Acum ţara este "stăpânită de Teutoni, Syckeli şi Vlahi. Vlahii se ocupă cu plu­ "găritul şi cu creşterea vitelor, ceeace arată originea acestui po­ "por. Regiunea este întinsă, începând cu Transilvania şi ajungănd "până la Marea Neagră. Este aproape în întregime un şes lipsit "de ape. O partea ţării este a regelui Ungariei, alta a Turcului". Despre Transilvania cetim că este imprejmuită de munţi ca un oraş întărit, şi de aceea foarte greu de cucerit. "Locuitorii "sunt soldaţi îndrăzneţi şi voinici. Naţiunea vlahă se întinde până "dincolo de munţi, înspre Răsărit, Miază-zi şi Miază-noapte. f>.f!;r­ .tea nordică a ţării se chiamă Moldavia. Locuitorii �eLs@ţ cngi "şrfără de niilă. De-aceea--âlCăttresc "un adevărat' flagel pentru "Ar"dereni. -5anhăzb..9il!�Lşi vecinic gata de luptă. Oraşul lor "principal este- Ş:QsS:C\uig (SuceavafsauSotszschen'':" "Se spune că ţara lor ar fi inexpugnabilă. Mathias, regele "Ungariei, încercase să o răpuie; fu învins însă (circumventus) "prin vicleşugul şi şiretenia lor, suferi pierderi însemnate şi cu "greu scăpă fugind în .Ceculla:' 5)". 1) Rentabil trebue să fie acest izvor! Păcat că nu-l mai avem, spre a-l comercializa şi pe acesta l. ') Ştire luată după Herodot, cartea IV. 3) Această ştire este luată după Aeneas Sylvius: Pii II Pon. M. Asiae, Europae elegantiss. descriptio ..... ed. 1531 p. 303. Este recopiată de Reychers­ dorf în Chorographia Moldaviae. 4) Pasagiul luat după ReychersdorL 5) In ediţiunile începând cu anul 1588 urmează aci o legendă, cumcă regele Matei Corvin ar fi ajuns la un dasoăl, fără a-şi arăta adevărata-i cali- 91 [92] Urmează o descriere a Secuilor, precum şi a' privilegiilor lor. Printre oraşe găsim menţionate: Hermenstadt, Cronenstadt, Schlessburg, Meduisch, Bistricium sat! Naesen (= Năsăud?), Clan­ senburg, Millenbach, Weissenburg (= Alba-Iulia) 1). "Capitala este Sibiu, oraş mare, aproape cât Viena din Aus­ "tria. Este întărit şi înconjurat pe o mie de paşi cu iazuri şi bălţi. "Huniad încercase în timpul nostru să cuprindă oraşul, dar îl ase­ .diă şapte ani în zadar". "Aproape de Sibiu, înspre Miază-zi, se află Turnu-Roş, un "castel întărit în munţi, alături de un râu, unde este trecătoare "foarte îngustă, prin care se intră în ţară, aşa că niciun duş­ "man nu poate răzbate pe acolo, când păzitorii cetăţii închid drumul". "Altă cetate se află sub oraşul Millenbach (= Sebeşu "Săsesc), aproape de Bros (= Orăştie), unde mai este un drum "în Ardeal dealungul unui râu într'o vale adâncă. Apoi Corrone ,,( = Braşov), al doilea oraş şi cel mai frumos din tot Ardealul, "după Sibiu. Pămăntul aci produce mult grâu şi hrăneşte vite "numeroase. Mai este şi vin, acru însă. De aci merge un drum "îngust la Târgovişte. Acel drum este apărat de cetatea Turtz­ .fest (=Bran)". "Negustorii greci vin până la Braşov, unde şi-aduc mărfurile "de băcănie, bumbac, in, covoare ş. a., care sunt duse până la "Buda. Târgovişte este oraşul cel mai mare şi capitala Vlahilor. "Este reşedinţa Domnitorilor. E imposibil de cucerit. N'are ziduri. "Este însă înconjurat de şanţuri şi cu întărituri de ţepe ascuţite. "Oraşul este aşezat între bălţi, acoperite cu păduri mlăştinoase. "Naţiunea vlahă este crudă, fără milă, dedată surperstiţiilor şi .vrăjilor, vecinic la pândă după pradă şi jaf 2). Târgovişte este "Ia două zile de Braşov. Turcul are aci (Ia Tărgovişte) un gu­ .vernator şi un locotenent". "Printre Vlahi locuiesc Greci, Nemţi, Turci şi Creştini (sic !). tate şi, de voie de nevoie, s'a aşezat la masă. La plecare regele i-a dat un inel de argint. Dascălul 'line apoi la Buda, unde regele îl recunoaşte, şi-i dărueşte o curte şi moşii, pentru varza pe care acela i-o dăduse, nu tocmai ele bună voie, suveranului fugar prin Carpaţi, după înfrângerea dela Baia. ') In ediţiunile din urmă, mai găsim multe alte localităţi înşirate, adăo­ gate de editorii posteriori ai lui Munster. Unele elin aceste localităţi sunt im­ posibil ele identificat. 2) Munster a copiat acest pasagiu din Ioannes Cuspinianus : "De Caesaribus atque Imperatoribus Rornanis Opus insignae", sau mai bine zis din anexa acestei cărţi, "Tractatils Cuspiniani de Turcis". Posedăm prima ediţie, Strasbourg "Apud Cratonern Myliurrr', 1540, folio. CL p. DCCXIX, pa­ "sagiu aproape identic cu Munster, ed. 1572 p. 1072: .Targouiscus Metro­ "polis Valachorum, & sedes peculiaris Principum inaccessibilis : non muro, "non moenibus cincta, sed fossa, uallo, & aggeribus tantum, cum sudibus .praeacutls externis positis, sita inter, paludes obductas lutosis syluis & la­ "cunis aquarum, ita quocl hyeme tota. pena circumJinitima regio immeabilis "sit. Haec est prouincia Dacia dicta apud ueteres, Romanorum colonia. Unde "eius aborigines hac etiam nostra tempestate passim Latino utuntur collo­ "quio. Est ea gens barbara, crudelis, diuinationibus & augurijs, rapinis sem­ "per et praedae inhians". 92 [93] "Intre Târgovişte şi Braşov se află oraşul Langenau (= Cămpu­ . "lung), unde locuitorii sunt creştini. Aci este un depozit de măr- "furi aduse în Ardeal dela Tărgovişte". . Urmează un articol intitulat "Despre Iertilitatea Transilva­ niei", în care ni se povesteşte despre vinul, salinele şi rninele de aur şi argint ale ţării. In păduri sunt bouri şi cai sălbatici, cu coama atârnând până Ia pământ. Râurile Olt şi Mureş sunt na­ vigabile. In capitolul despre "Ocârmuirea Ardealului" se descrie între altele cruzimele lui "Dracule Vaivode" (Vlad Ţepeş), des­ pre care se spune că pedepsia tâlharii atât de straşnic, încât oricine putea să treacă fără frică prin pădurile din mijlocul aces­ tei naţiuni sălbatice. Munster a luat ştirile despre straşnicul nostru voevod dintr'o naraţiune germană tipărită în diferite rânduri prin veacurile al XV-lea şi al XV-lea, a cărei primă ediţie poartă titlul: "Van dem quaden thyrane Dracole wyda" J). O xilografie înîăţişănd trei nenorociţi traşi în ţeapă de săl­ baticul domn muntean apare în ediţiunile mai recente ale Cos­ mografiei. In ediţiunea nernţească dela 1598 mai găsim chipul lui Si­ gismund Bathory, copiat după cunoscuta gravură a lui Dominicus Custos, din anul 1595. Tot intr'această ediţie a cronicei cetim o descriere nepublicată înainte, după cât ştim, a campaniei creşti­ nilor împotriva lui Sinan Paşa din 1595. Dăm această descriere aproape contimporană, în limba sa originală, de oarece ea me­ rită să fie comparată cu celelalte izvoare din acelaş timp. Diferă în unele detalii de cele pe care le-am avut în mână până acum 2), şi n'a fost, după cum cred, utilizată de istoricii noştri: "Wie dapfîer und mit vas unerschrockenem Hertzen d'Durch- . beuchtige Hochgeborne Fiirst und Herr / Herr Sigismundus in Siebenbiirgen / Walachey und Moldaw dem Turkischen Tyrannen und Blut Hunde wiederstandt leistet / ist niemandt verborgen. Dann weil el' gentzlich bey sich beschlossen / den Sinan Bassa mit aller Kriegs Macht zu verfolgen / hat el' Anno Christi 1595. den 17. Weinmonats (Octomvrie) bey Teruis (Târgovişte) / welches ein fiirnemen Furstlicher Weydawischer Sitz isi/des Turckischen Sinan Bassa Lăger uberfallen / eyngenommen / unnd darnach Te­ ruis die veste Statt hefftig belăgert / mit sturrnen erobert / und alles was el' von Turcken darinnen geîunden / niderhawen las­ sen / allda hat jhr F. D. (Fiirstliche Durchlaucht) Hassan Bassa 1) Reprodus în Kertheny: Ungarn betreîlende Deutsche Erstlings Dru­ cke, Budaest 1880 p. 32Y.--Cf. şi Ion Bogdan: Vlad Ţepeş, Bucureşti 1896 pp. 86 şi 109. 2) Cf. intre altele: Scrisorile şi raporturile publicate în Theodore de Bry: Pannoniae Historia Chronologica. Frankfurt 1596, 4-0; Balt. Walter: Brevis et vero Descr. . . .. Gorlicii 1599, in Papiu Ilarianu, Tesauru 1 p. 34; Thuanus : Hist. sui Temporis, ibid p, 213; OrteLius: Redivivus et continuatus Frankîurt 1665, falia, val. 1 p. 182; Turckiscti und Unqarische Chronica, NU­ remberg, 1663, Iolio, vol. 1 p. 24; Chalcondite: L'Histoire des Turcs, Paris 1650, folio, vol. 1 p. 820; Hurmueaki, vols. III, XII şi Sup!. II val. I etc .. şi acum în urmă documentele contimporane publicate de d. Andrei Veressîn Anal. Acad. Rom. sect. ist. seria III tom. IV l11el11. 3. 93 [94] selbs gefengklich angenommen: und alss er von diesern . was Sinan Bassa gegen jhren F. D. gesinnet . berichtet worden : hat er das Schloss und die Statt darinnen er ein gute Beut an Get­ reid / Minution und groben Geschutz bekommen / nach notturllt besetzt ' und alssbald dem Sinan Bassa auff Buccarest nach ge­ eylet. Alss aber der Vestung Teruic verlust dem Tiircken allda kund gethan worden ! hat er sich auss grossem Schrecken auss Buccarest ' welches ein Tagreiss von Teruis gelegen' gemacht / und gegen de!' Vestung Georgio gefIohen. Aber Sigismundus Furst in Siebenbiirgen saumete sich mitleweil nicht i sondern eylete mit seinem Heere stracks auff Buccarest zu / Narne es mit Gewalt eyn und streiîlete dem Iluchtigen Sinan Bassa und den seinigen nach ' erlegte jhren in der Flucht bey 1000. wie auch ein grosse anzahl bey der Bruck, die bey S. Georgio Sin an Bassa uber die Thonaw machen lassen welche zum theil ertrenckt / zum theil sind nidergehawen worden. Nach diesem setzte jhr F. D. mit aller Macht den 27. gemeldtes Monats an die Festung S. Georg , darein Sinan Bassa geflohen belăgert unnd gewan auch dieselbe: doch hat sich gemeldter Sinan Bassa alss er den ernst gesehen heimlich darvon gemacht. Damals haben die unsern ein guten Vorrath nicht allein Prouiands und Getreids halben / sondern uber dreissig grosser stuck Buchsen und viei ausserle­ sener Wallachischer Rossz uberkommen unnd uber die 4000. gefangener Christen erlediget. Also sind von 18 biss aulî den letzten Weinmonats im 1595. jar auf die 26000 Turcken und Tartarn darauîl gangen J). * Din paginele pe, care le-am dat aci, vedem în rezumat mai tot ce era cunoscut în occident despre ţara noastră acum circa patru secole. Ştiri noui sau originale pentru istoria şi geografia noastră nu ne prea aduce Sebastian Munster; ca oulqarizaior el nu este Însă fără însemnătate. Acest învăţat este cel dintăi care a împrăştiat cunoştinţe despre Înaintaşii noştri în toate colţurile Europei. Cărţile ce vor­ besc despre Români prin veacul ai XV-lea sau al XVI-lea sunt puţine, şi în afară de Cronica lui Hartmann Schedel (1493), Ae­ neas Silvius şi Bonfinius, puţin răspăndite. Nici o carte nu era însă atât de cetită ca Cosmograîia lui Munster, din care un exem­ plar din vre-o ediţie sau alta nu va fi lipsit din mai nici-o biblio­ tecă, fie mănăstirească, fie laică din acea vreme. La noi, cel puţin în Vechiul Regat, cartea este mai rară 2). Am început numai în timpuri mai recente să formăm biblioteci Însemnate şi într'adevăr occidentale, ca acele ale Academiei Ro­ mâne sau Fundaţiei Universitate Carol J-iu. Bibliotecile private n'au. fost pe de altă parte niciodată la noi atât de bogate ca În alte ţări. A sosit vremea însă siî încercăm să aducem la noi cât \ J) CL ediţiunea germană din 1498 p. MCCLXIIL Am respectat orto­ grafia cam ciudată a originalului. 2) Chiar Academia Romană n'are decât ediţia nemteasca dela 1588. 94 I T I I .� I [95] mai multe exemplare ale cărţilor în felul i cronicei lui Munster, care devin din ce în ce mai căutate şi rare. Se găsesc încă azi astfel de volume abordabile ca preţ, având totuşi o tendinţă ho­ tărâtă de a se scumpi. Exemplarele disponibile se împuţinează mereu, trecând adesea peste Ocean, unde ţările noui şi pline de vitalitate creatoare de bogăţii nu se vor opri în desvoltarea lor, vechea Europă trebuind să le cedeze elementele trecutului, un material preţios cu care îşi îmbogăţesc bibliotecile nou înfiinţate, şi care pot sta de pe acum în rând cu cele mai bogate colec­ ţiuni de pe continentul nostru . •••••••••••• Din Istoria Craiovei Vechi denumiri de mahalale şi suburbii (Continuare) 1) Sf. Dumitru-Baneasa (mahalaua). Numirea acestei mahalale care cuprinde şi acum, ca şi în vremurile vechi ale Craiovei, toată îrnprejurimea bisericei Sf. Dumitru (cel mai vechiu monu­ ment istoric cunoscut al oraşului), vine dela biserica cu acelaşi nume. Mahalaua s'a numit într'un timp şi a "monastirei Domneşti" tot după numirea ce i se da bisericei, de mănăstire Domnească ca una ce fusese clădită din temelie de Domnul Matei Basarab şi avea avere lăsată de neamul Basarabilor. Mâniuleasa (mahalaua). S'a numit astfel dela biserica ce poartă aceiaşi numire. Coprindea ca şi astăzi aceiaşi parte a ora­ şului dintre stradele: Unirei, Petre Rareş, Gheorghe Chiţu, Inde­ pendenţei, Dima Popovici. Numirea bisericei şi apoi a mahalalei, o Întâlnim în vechi acte şi documente privitoare la trecutul Craiovei, încă dela 1820. Locuitorii dinprejurul bisericei îş numesc astfel în actele lor ma­ halaua "ot Măntuleasa", ceeace ar însemna de la Mâniuleasa. Numele popular "Mântuleasa" i-ar veni dela o veche proprietară a locului pe care s'a clădit biserica cea veche, cu hramul Ador� mirea Maioei Domnului, Aceasta ne face să credem că înainte de biserica de zid clădită la 1786 de Paharnicul Constantin Ote­ telişanu, Vornicul Barbu Ştirbey şi jupăn Dicu Cojocaru cu neamul lui Pazibaşa, - trebue să fi existat pe acest loc o altă biserică mică, probabil de lemn, - clădită atunci pe locul dăruit de o jupăneasă Mâniuleasa, dela care prin tradiţie şi-a luat şi menţinut numele şi biserica şi mahalaua formată înprejurul ei. Brânduşa sau Brânduşul (mahalaua). Numirea este luată dela biserica SI. Nicolae ce-i zice şi Brânduşa, a familiei Măi­ nescu, din strada 14 Martie. Mahalaua cuprinde stradele Calom­ firescu, Mihai Bravu, Primăverei, 14 Martie, Libertăţei. 1) V. "Arhivele Olteniei" Anul IV. No. 18-19 p. 112 şi unu. 95 I I I I I i I '1 i I I [96] Un întreg arondisment fiscal al oraşului este numit astfel. Cine va fi fost Brânduşa, care a dat numirea Bisericei şi apoi a mahalalei, n'am putut afla. Ea este de altfel veche, căci o găsim tot astfel trecută şi în catagrafia mahalalelor Craiovei, făcută la 1838. Băşica (mahalaua). Numirea acestei mahalale vine dela bi­ serica cuhramul "Toţi Sfinţii" din strada Griviţa, ce poartă din vechime această numire. Biserica este ctitoria lui Stănuţ Jianu şi Chircă Băbeanu, însă numele său curios îi vine dela băşica ce o avea la turlă, - probabil o băşică mare ce-i da oarecare im­ portanţă, cu care o inzestrase înterneetorii săi. Această băşică o găsim de altfel mărturisită în următorul zapis din 1784 Octomvrie 30, publicat în lucrarea Eniscopului Ghenadie al Râmnicului asupra bisericei SI. Nicolae (Gănescu), fosta Episcopie 2): "Eu Zamîira soţia răpos. Diicu Moşoiu, de aici din Craiova, împreună "cu feciorii mei cari mai jos ne vom iscăli, încredinţăm cu acest zapis al "nostru Sfintei biserici ce se numeşte Gănescul din Craiova, metohul SI. "Episcopii Rîmnicul şi la prea cinstita mâna P. S. Sale Părintelui Chiriu Chir "Filaret Episcopul al acestei sfinte Episcopii, precum să se ştie, că dela ră­ "posatul soţul meu, rămâind un loc la biserica cu băşică, la ţâniânile ce "se numesc ale lui Kiriac din Craiova, pe care mai înainte vreme au fost "şi heleşteu 3) şi fiindcă atât soţul meu, i copii de ai noştri, i nepoţii cât şi "alte rudenii sînt îngropaţi la această sfîntă beserică, din buna voia noastră, "ne-ain îndemnat de am dat şi am aîierosit acest loc, danie sfintei biserici cu "coprinsul lui cât iaste, etc., etc.". Mahalaua aceasta se întinde din strada Ghica Vodă până în Tabaci, apoi în str. D. A. Sturdza (Cazarmelor) şi Aurelian, şi face parte din marea suburbie a oraşului numită "Ungureni". Dorobănţia (mahalaua). Această mahala şi-ar fi datorănd numirea sa dela vechii Dorobanţi ai oştirei naţionale, ale căror locuinţe (cazarme) vor fi fost în această parte a oraşului. Se poate admite însă şi părerea Dvlui C. Obedeanu, care crede că această numire ar fi dat-o înaintaşul familiei Obedeanu, Căpitanul de dorobanţi Petre Obedeanu, ale cărui locuri se aflau şi în această parte a oraşului. Numele acesta l-a purtat nu numai mahalaua, dar şi biserica SI. Nicolae, ce exista încă dela 1774 în mijlocul ei. Toată porţiunea oraşului, coprinsă între stradele: Bucovăţ, Grădinari (azi E. Teodoroiu) şi Abatorului, are această numire. Sţăniu ilie (mahalaua). S'a numit astfel după biserica din "mijlocul târgului" Sţt, ilie a -Vornicului Ilie Otetelişanu, zidită de acest boer între 1710-1715, Mahalaua lui "Sfeti Ilie" sau a Sf. Ilie nu şi-a schimbat niciodată acest nume. Un întreg arondisment Iiscal, coprinzănd centrul comercial al oraşului nostru, este numit tot astfel. Sfânta Treime sau Sf. Troiţă (mahalaua). După numele bi- --------- \ �) Anexe pp. XXXVI-XXXVII. o. c. Bucureşti 1891. 3) Acest vechiu heleşteu a existat in valea unde a fost până anii trecuţi fântânile dela Kiriac, iar acum piaţa Kiriac, numire păstrată şi astăzi. (N. R.). 96 [97] seri cei ridicată în mijlocul oraşului la 1768 de către Stolniceasa Dumitrana Ştirbei (Ştirboaica), evlavioasa soţie a bogatului boer oltean Marele Logofăt Constantin Ştirbei, şi-a luat apoi numele şi mahalaua dinprejurul bisericei. Ea trebue să fi fost în acea vreme o mahala a boerimei locale, ţinănd seamă că în imediata ei apropiere erau casele Ştirbeilor, ale Bibescului, ale lui Farlara, Găianu şi altor boeri cu vază. Mahalaua şi-a păstrat numirea în tot cursul vremei; o găsim menţionată în toate actele; ea coprindea "uliţa cea mare a tăr­ gului" astăzi stradele Unirei, C. A. Rosetti, Liceului, etc. Harşu (mahalaua). Cunoscută astăzi sub acest nume. I se zicea şi Arşu sau Hârşu. Numirea îi vine fie dela biserica cu acelaşi nume, ctitorie a Polcovnicului Hârşu 4), clădită de acesta pe la începutul sec. XIX-a (1800), fie chiar dela acest boer, pe ale cărui locuri s'a întins mahalaua la începutul ei. , Irnprejurul acestei biserici s'a format întreaga mahala, întin­ zându-se cu timpul până la marginea oraşului dinspre Nord. Stra­ deIe care înconjoară astăzi biserica Harşu nu existau pe la 1830-1840. Pe Ia 1840�1845 pe lângă biserică era "TârguI de afară al Craiovei" 5), mutat aci încă de pe Ia 1820, ca fiind mai în afară de oraş. Abia pe la 1860, când tărgul fu mutat de aci, se formă cartierul dintre stradele Fraţi Goleşti şi actualul Bulevard Carol 1. La. stânga şi dreapta bisericei era cărnpul întins, care mergea în vale până în mahalaua Orbeţilor şi până în valea lui Opincă (str. Rahovei şi str. Militari); în împrejurul casei Polcovnicului Hârşu, multă vreme au sălăşluit o mare mulţime de ţigani, des­ cendenţi din robii boerului. Până acum 30 de ani, aceşti ţigani, -- pe cari i-aJTI apucat în copilărie, - îşi aveau locuinţele lor mizerabile pe dealul din spatele bisericei, până când Primăria Craiovei, făcând o operă de higienă şi asanare morală, a reuşit să-i scoată din acest cartier. Sf. Apostoli, sau Popa Hristea (mahalaua). Inainte ca această mahala să se numească SI. Apostoli, după hramul bisericei cu acelaş nume situată în strada SI. Apostoli, mahalaua se numea Popa Hristea, aşa cum este trecută şi în catagraîia din 1838 fă­ cută sub cârmuirea regulamentului organic 6). Numele acesta îi rămăsese dela întemeetorul bisericei, Preotul Hristea (Hristea Ierei, cum este trecut în pomelnic), şi s'a păstrat în tradiţia po­ pulară până când i s'a dat numele mahalalei de SI. Apostoli. 4) Pitarul Hărşu, Aga al Craiovei (Prefect) în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. Inscripţia cea nouă dela biserica Hărşu, greşit socoteşte pe acest boer oltean "bulibaşa", şi mai greşit D-I profesor A. Georgescu, În articolul "Craiova acum o sută de ani", publicat în "Brazda" No. 1,924, il consideră că este armean; . 5) Act de vânzare de pământ din 24 Iulie 1845 legalizat de Judecătoria Comercială Dolj sub No. 87J845, în care se spune: "să se ştie că având eu un pământ aici la târgui de afară În mahalaua bisericei Polcomnicu Harşu". 6) "O statistică a Craiovei în 1838" de T. G. Bulat. Arhivele Olteniei No. 16 din 1925. f • r I I \ I , [98] Gasim în aceasta privinţa trecut în broşura Episcopului Ghenadie al Rămnicului (1891) despre biserica Gănescului (p. XXII Anexe) pomelnicul acestui Hristea ferei cu tot neamul sau, din .al carui coprins se poate stabili cu prisosinta şi întemeierea bi­ sericei de către acest preot, cât şi vechea numire ,a mahalalei: "Acest cucernic Preot, din pronie Dumnezeiască s'au îndemnat şi au ridicat sfînta beserică din mahalaua Târgui ele afară 7) în Craiova, hram Sfinţilor Apostoli, din temelie cu aju tor de obşte, şi puind silinţă după pu­ terea ce au avut, au înzestrat-o cu 50 stj. de moşie la Mischii, care moşie ieste alăturea cu moşia SI. Episcopii şi cu 2 sălaşe de ţigani i cu şesă boi, cu patru vaci şi au închinat aciastă beserică să fie metoh SI. Episcopii Rimni­ eului drept pomenirea lui. Iar după moartea lui 8) a lăsat toată clironomia 9) 1ui să fie supt stăpânirea metohului, după cum scrie şi În dan ia lui". Petre Boţu sau Sf. Mina (mahalaua). Ambele numiri, sunt date după numele bisericei şi întemeetorului ei, neguţătorul cra­ iovean, de origine din Serbia, Petre Boji. In vechile acte ce avem (unul din 1785 Ghenarie 9) găsim un loc dat de danie, astfel identificat: "în mahalaua lui Pătru Boj, peste uliţă de ceia parte de Dumnealui Cămăraşu Iane"... Inscripţia acestei biserici aflată în: Inscripţii din Bisericele României, II, de N. Iorga, stabileşte cu preciziune cine au fost înterneetorii bisericei: "juoân Petru Boj, îeciorul lui Tudor Boj şi dumnealui jupăn Balaşu Capitan, feciorul lui Dimitrie dela Tarigrad, ce au facut-o din temelie şi au întru­ museţat-o cu zugrăveală şi alte podoabe, ca sa aibă dumnealor veacinică pomenire, moşilor, strămoşilor şi părinţilor, etc". Postelnicu-Firu (mahalaua). Numirea acestei mahalale poate sa fie şi dupa a bisericei cu acelaşi nume, poate sa fie însă şi dupa aceia a intemeetorului bisericei: Postelnicul Zamţir=iti pres­ curtare: Posielnicul Fitu=, astfel cum este cunoscută printr'o veche şi lunga tradiţie în oraşul nostru. . Biserica, zidită pe la 1732, este ctitoria familiei acestui boer craiovean Zamfir Postelnicul, feciorul lui Jupân Iane, a fratelui acestuia Jupăn Stan şi nepotul său biv Logofătul Neagoe 10). Cu toate că intemeetorii acestei biserici au mai toţi ranguri boereşti, familia le este însa prea puţin cunoscută în istoria Craiovei; sin­ gura numai zidirea bisericei i-a făcut cunoscuţi. Mahalaua se întinde pe o mare suprafaţă a oraşului, înce­ pând din strada cu acelaşi nume şi strada Cuza Voda, până la extremitatea de Nord a oraşului, coprinzănd în ea toata por­ ţiunea dintre stradele Regele Ioaniţiu şi SI. Apostoli, iar în mijlocul ei, locurile numite ale Dudulenilor. 7) Din acest pomelnic, care stabileşte cu preciziune ctitorul acestei bi­ serici, se mai stabileşte că înainte vteme se zicea acestei mahalale şi "o Târţjului de aîară» , din cauza vecinătăţei tărgului, aflat în acea vreme (1800) între stradele de azi Ştirbei-Vodă şi Cuza-Vodă. 8) Ţinănd seamă de data mortei Preotului Hristea, care a rost pela sfârşitul sec. XVIII-a, biserica trebue să fi fost clădită înainte de 1800. In­ scripţia originală, ce trebue să fi existat, nu se ştie ce s'a făcut. 9) Moştenirea. 10) Iorga. Inscripţii II p. 62. 98 [99] » Târqu de afară", Haghi, sau Haqi-Enuş (mahalaua). Nu­ mirea aceasta cea mai veche a mahalalei "TârguI de afară", pe care o găsim întrebuinţată curent în toate actele timpului până şi la 1838, desigur că este datorită faptului că ea se găsea în imediata vecinătate, sau că avea în mijlocul ei pe acele vremuri "târgui de afară", - târguI săptămânal al oraşului, ce printr' o veche şi continuă funcţionare se menţine şi astăzi. Pe atunci, Ia Iinitul sec. XVIII-a şi încă până în prima jumătate a sec. XIX-a, "târguI de afară" se ţinea în această parte a ora­ şului, pe locurile goale dintre stradele de astăzi: Ştirbey - Vodă, Fraţi Goleşti şi Vasile Alecsandri, până când către 1840 fu mutat în mahalaua Polcovnicului Hârşu, unde mai fusese înainte de 1800, şi unde îl găsim existând Ia 1845. In inscripţia bisericei ce poartă numele bogatului neguţător craiovean Hagi-Enuş, se arată că între 1791-1793, când această biserică a fost clădită, se numea şi ea tot a "Târgului de afară" 11" dând astfel numele mahalalei, sau adoptăndu-l pe acela al ma­ halalei ce va fi fost şi mai înainte cunoscută astfel. Posibil că, cu creşterea în vază şi în bogăţie a lui Hagi-Ene sau Hagi-Enuş (pe numele său adevărat Ene Nanu), şi biserica şi mahalaua "Târgului de afară" îşiadăogă sau îşi preschimbă numirea în aceia pe care o are şi astăzi, de: Haqi-Enuşi. Aceasta cu atât mai mult, cu cât încă dela 1820 târguI de afară fusese mutat Ia Harşu. In statistica dela 1838 a Craiovei, mahalaua aceasta figureaza cu ambele numiri: "Târgu de afară, ot Hagiu", deci aceia a lui Hagi-Enuşi, cum a ramas până astăzi. Nu se poate preciza dacă Hagi-Enuşi (Hagi Ene-Nanu) 12), a cărui casă şi astăzi este în fiinţă, în spatele bisericei (casele Carianopol), a contribuit în vre-o măsură oarecare la clădirea bisericei ce-i poartă de atăţia ani numele, fiindcă în inscripţie numele său nu este deloc pomenit, - deşi se pretinde că locul pe care se află clădită această biserică ar fi fost locul lui Hagi­ Ene. De aceia pentru noi apare încă ca ceva neclarificat, de ce şi biserica şi mahalaua poartă aproape de un secol numirea Hagiului Ene Nanu, fără ca să reese din niciun document al timpului amestecul său Ia această biserică. Obedeanu (mahalaua). Intreaga parte a oraşului coprinsă între cele două barieri a Severinului şi a Brestei, poartă această numire, caşi biserica ce se mândreşte de secole cu această isto­ rică numire a bogatului boer craiovean Constantin Obedeanu, ca şi a întregei sale familii, înterneetorul acestei biserici şi al şcoalei româneşti Ia Craiova 13). 11 Iorga. Inscriptii Il p. 61. 1') Despre acest însemnat şi bogat neguţător craiovean, contimporan CLI Nicolae Hristea Belivaca şi Const. Hagi Popp dela Sibiu, ce trăiau pe la începutul sec. XIX-a, vom vorbi pe larg altădată. 13) Pentru istoricul bisericei Obedeanu, a se vedea articolul nostru : O veche ctitorie boerească "biserica Obedeanu" în Arhivele Olteniei 1 p. 174. 99 [100] Pe locurile Obedenilor, întinse locuri boereşti, s'a format mai târziu, în lungul anilor, un întreg cartier al oraşului, cu această numire istorică şi bine determinată pe care o întâlnim fără nicio altă schimbare în toate actele şi documentele Craiovei, începând de pe Ia 1740, de pe timpul când era încă în viaţă fostul Con­ silier Imperial şi Caimacam al Olteniei, marele Paharnic Constantin Obedeanu. Maica Precista ot Dudu, sau Precisia dela Dudu, şi în urmă de pe Ia 1856-:-1860 în epoca latinizărei Madona Dudu, este nu­ mirea mahalalei ce s'a format împrejurul bisericei celei bogate şi frumoase de pe vremuri a Craiovei, ctitorie a neguţătorului Hagi Gheorghe Ioan şi a Clucerului Constantin Fotescu. Mahalaua, ca şi acum, era foarte mică: abia numara câteva zeci de familii; însă însemnătatea ei i-a dat-o întotdeauna bogăţia bisericei şi legenda,--frumoasa legenda a bisericei, întemeiată pe icoana făcătoare de minuni a "Maicei Domnului", găsită în dudul cel bătrân de pe locul boerului Chiriac Găianu, acolo unde s'a ridicat pentru întâia oară mica biserica de lemn de catre boerul Chiriac Găianu, pe care apoi a reînoit-o din temelie, mărind-o şi înfrurnuşeţănd-o cum alta nu era în Craiova în a doua jumătate a sec. XVIII-a, dărnicia celor doui ctitori: Hagi Gheorghe Ioan şi Clucerul Const. Fotescu 14). Sţi. Spiridon, iar mai înainte a "VIădoial1ului" (mahalaua). Se numea astfel mahalaua ce s'a format împrejurul bisericei cu acelaş nume, frumoasa biserică de pe vremuri, cu "şcoala" şi "foişor", a boerului Fota Vlădoianul, biv VeI Clucer, de pe la 1758 15). In toate vechile acte, danii, zapise de vânzare, etc. 16), o găsim figurând cu aceiaşi numire. La fel şi în statistica Craiovei din 1838. Tot cu acest nume este cunoscută astăzi o întreagă su­ burbie fiscală a oraşului nostru. Oota (mahalauaj= după numele dat bisericei Clucerului Cons­ tantin BrăiIoiu, zidită pe la începutul sec. XIX-a--a fost numită mahalaua dimprejurul bisericei, aflată la extremitatea oraşului, în spre Cazărmile Artileriei. Mai precis s'ar putea spune că mahalaua şi-ar fi luat acest nume dela Iăntănele din valea .Oota'', numire care poate fi a vreunui boer ori neguţător ce avea locuri prin acea parte a oraşului. Unqureni sau a Unqurelului (mahalaua). Această mahala, s'a format desigur împrejurul bisericei SI. Nicolae (Ungureni), din strada Doamnei, zidită de Fraţii Bechianu la 1774, despre care nu se ştie de unde i-a venit această numire, de altfel de lungă tradiţie, afara numai daca nu admitem că cei doui ctitori ai bisericei vor 14) Asupra întemeerei bisericei\ şi legenda ei, a se consulta: "Istoricul bisericei Maica Precista dela Dudu, de I. Constantinescu. Tip. "Neamul Ro­ mânesc" 1914 şi Prelata Dvlui N. Iorgr; cât şi Madona-Dudu în "Câţi-va Sfinţi" de M. Theodorian-Carada, Bucureşti 1920, pp. 201-205. 15) Iorga. Inscripţii Il p. 61. 16) Act de vânzarea unui loc al lui Hrizea Căpitan, din 6 August 1785, şi Foaie de zestre din 1760, in "Revista Istorică" Anul II p, 30. 100 [101] fi fost doui Ardeleni aşezaţi în Craiova şi numiţi de populaţia locală Unqureni, tocmai pentrucă vor fi venit din Ardealul unguresc. Vechea inscripţie a bisericei, pusă la zidirea ei, nu se mai păstrează; iar actele ce am avut la îndemână, nu ne-au putut lămuri cu nimic asupra acestei vechi numiri. Cu acest nume al Ungurenilorşi Ungurelului, mahalaua fi­ gurează şi în statistica dela 1838 a Craiovei şi în ocolnica Craiovei de la 1761. * '" Pe lângă aceste mahalale, mai gasim existănd în Craiova şi următoarele vechi mahalale: Sţt . Gheorghe-Nou şi Sţt. Gheorqhe­ Veehill, numite astfel după numele celor două biserici: una a lui Mileu Stoenescu, zidită la: 1754--1755, iar cealaltă a neguţătorilor cojocari şi rachieri din mijlocul târgului, la care găsim Intre ctitori şi pe VeI Slugerul Brăiloiu, un jupăn Coandă, un Braneţu şi un Chiurcibaşa, toţi neguţători; apoi mahalaua Sf. Voevozi sau Sf. Arhangheli, iarăşi după numele bisericei, zidită pe la 1785 de ne­ guţătorii tărgului, în frunte cu Dumitru Polcovnicul (Sarrdulache 1). Mai găsim pe la 1761 că exista şi "mahalaua nequţă­ torilor" � care poate să fi fost centrul târgului Craiova, --- toată acea parte a oraşului unde se făcea negoţul. Am putea de bună seamă să o precizăm astăzi între stradele: Alex. Lahovary, Lip­ scani, Buzeşti şi o parte din strada Târgului până în biserica SI. Gheorghe-Vechiu. Prăvăliile vechilor neguţători pe aceste strade, mici, joase, cu "chepenge" ce se lăsau afară spre stradă ziua şi pe care se expuneau mărfurile, au existat prin această mahala a neguţătorilor până pe la 1860--1865, în forma lor cea veche. In ocolnica moşiei Domneşti a Craiovei, făcută la 1761 de către cei doi. boeri hotarnici Fota Vlădoianu şi Radu Socoteanu, găsim figurând întrei cei 12 jurători, luaţi pentru descoperirea hotarelor moşiei, şi pe un lanache Verdeş "ot mahalaua neguţă­ torilor" 17). Deşi foarte rar, apare în unele acte şi însemnări de prin sec. XVIII�a şi "mahalaua Sârbilor", Bănuim că trebue să fie acea. parte a oraşului situată în dosul bisericei Sf. Ion (Hera) şi în sore actuala strada Chiriac, pe unde locuiau vechii negu­ ţători Chiproviceni (Macedoneni), veniţi în Oltenia şi in deosebi în Craiova la începutul acestui secol, dintre cari o bună parte erau cunoscuţi sub această numire sau aceia de "companişti", şi din descendenţii cărora se mai găsesc astăzi multe familii in­ stărite în oraşul nostru. George Mii. Demelrescu . ............ 11 17) il. Pessacov. Acte şi notiţe istorice p. 78. 2 101 [102] Călătoria lui Hagi Nicolau la locurile sfinte Intămplarea mi-a scos în cale un «catastiv» al unui hagiu din Craiova, catastiv în care, pe lăngă alte însemnări fără nici-o importanţă, sunt şi unele cărora li se cuvine puţină luare aminte. Păcat însă ca lipsesc multe foi din el, unele poate de mare însemnătate. Catastivu are la urmă o teacşe de hârtie, în care sunt mai multe documente în legătură cu treburile hagiului. Mai de seamă sunt însă însemnările hagiului cu privire la călătoria lui la locurile sfinte, cuprinzând trei părţi şi annme : 1) Descrierea călătoriei (care în textul original e fără nici un titlu în cap); 2) Insemnare pentru sfintele locuri şi 3) Insemnare pentru lu­ crurile Năzăretului. Noi le vom reproduce în întregime, iar la urmă vom da câteva notiţe asupra lor. Voi spune însă întâi câteva cuvinte asupra lui Fagi Nicolau, şi pe urmă las să urmeze însemnările. Cine erea acest Hagi Nicolau, putem lesne afla din câteva . rânduri din catastiv. Pe dosul scoarţii din faţă găsim scris: "Acestî catastivî : ce este: alu mărinî abagiu sin nicola abagiu Iăcuti : în veleietu: 1820 Martiie 20". Măriri Abagiu, ficiorul lui Nicola Abagiu, aşa erea cunoscut şi aşa îşi zicea singur pe la 1820 scriitorul însemnărilor de mai jos. Mai târziu îl găsim iscălindu-se (foaia 4 faţă) "hagi mărini nicolooici", care dupenume nu arată a fi român. Şi într'adevăr, dupe ce înşiră neamurile rnaichi-si şi ale lui taică-său, precum şi fraţii şi surorile lui .onsprezece", scrie: acesti capi ce sînit arătaţi mai susi: stnii ai tu nicola: abagia sini coicea otni dini ţara: tur­ cească dini oraşu tetooi: veniti în ţara ruminească la leafa 17861)". Un bulgar din Tetova deci, Nicola Ieciorul Iui Coicea, a venit abagiu în ţara românească, pentru ca mai târziu ficiorul lui să ajungă negustor cuprins şi apoi hagiu. Din Marin Nicolovici i s'a zis Nicolau. Aşa găsesc scris la însemnările despre cei cari au murit din familia sa. Până la 1865 hagiul a însemnat rând pe rând pe toţi cari au răposat, iar mai jos altă Însemnare- cu litere noi -- sună ast­ fel: ,,1866 Martiu 5. Sâmbătă la 9 ore dimineata au murit tatal nos­ tru Hagi M. Nicolau şi Înmormîntat la 6 Martiu la Biserica Svtului George V eciu". Apoi mai jos; ,,1888 Maiu 26 joi sara la ora 6 '12 au murit fratele nostru Grigorie H. Marinescu în etate de 54 ani" şi altele. Vasăzică, într'un secol, urmaşii lui Coicea din Tetova s'au numit Marinescu, Români get-beget. Şi acum, în paginele următoare, prezentăm cititorilor noştri textul hagiului craiovean, cu orţografia lui originală. N. Plopşor, 1) foaia 4-a pe versa. 102 [103] 1) . (Fără titlu) 1835 Ioniie 5 aicea insemnezî cîndî: amî plecati: la sfin­ tulirnunte: adecă la sfânta: agura şi ami trecuti: dunărea: păla oreaova (= Rahova) şi amî mersi la sfîntulî georgi: ce este întru munîte naltî : la glozdenî: apoi ami mersi in tetova: şi ami trecuti : pe la etropole şi păla samacovî păla dupiţa păla giumaia păla creşina păla negrita păla ersovi : apoi la sfîntuli mente ami itratî la ioniie 28 la mănăşterea. . 1) sfântului georgi jugravu ami fosti incinati şi cu şederea 2) la mănăşterea castamînitî hramu sfintulî costandinî 3) la mănăşterea diohuleari hramu sîîntu arahangeli 4) la mănăşterea ţinuhului hramu sfîntu georgi 5) la mănăştere rusca hramu sfîntuli pantelimoni 6) la mânăşterea simonî petru hrarnu naşterea domnului cristosî. 7) la mănăştere grigoriio hramu sfintulu nicolaie 8) la mănăştere csiropotanî hramu 40 sfinţi mocenici 9) la mănăştere deonisiu hramu sfîntului ioani botezătoru 10) la mănăştere paveli hramu sfîntului georgi 11) la mănăştere lavra hramu sfîntului tanasie. 12) la mănăştere caracarî hramu sfîntului apostoli petru i paveli 13) la mănăştere filotie hramu buna veşterea 14) la mănăşterea iveri hramu sfînta maica precesta 15) la mănăşterea oătlumuşi hramu scirnbarea la faţă 16) la mănăşterea vatopetî hramu sfînta maica precesta 17) la mănăşterea pandocrato hramu sfîntului... 18) la mănăşterea ilindarî hramu sf. maica precesta 19) la mânăşterea stavronicita hramu sfîntului nicolae 20) la mănăşterea simenî hram u inănalţarea domnului 21) scitu al rusci hramu maica precesta 22) scitu pandocratura hramu sîîntuli ilie 23) scitu al csinoiului hramu buna veşterea 24) scitu al sfîntului pavelî sfinta nasterea a maici domnului. 25) scitu ali Iavri sfinta ana maici domnului 26) scitu al lavri sfinta troita capsa culibi 27) scitu al vatopetului sfîntulÎ dumitre 28) scitu al lavri 29) scitu al lavri maica precesta an de s'au 30) scitu 31) la beserica la sfînta atona susÎ în munte maica precesta 32) la piserica la căriie maica precesta portăriţa. Şi ami şezutî la slintuJî munte 50 de zîle şi de acolo ami plecat!' la erusalimÎ la avugustÎ: 28 de zîle dela mânăstirea vatupetului cu 32 de oameni în corabie am işitî păla ostrove adecă păla oraşe ce să va arata şi ami işitî la araşu avalie de onde au fostî cură� bieru, apoi amÎ işitî la sîcîşi şi amÎ işitÎ la potămosî unde este sfîn� 103 [104] tulî ioanî bogoslavi ocenicului este sfintele moşte întregi ristoîori, apoi amî işiti la covî apoi ami işiti la rodoşi este o cetate mare şi tunuri pă cetate ca la 800 şi sînti 2 tunuri poate şedea omu in ele şi la cipru: apoi amî işitî la iata: amî îăcuti călintirea : în corabie 7 zile apoi ami: mersi: la revnea şi dela acolo în erusalimi la ocîtovrie 1. 1) la 6 ceasuri din zi şi neau arătati manastirile care ami fostî la dinsele şi ce hramurî ieu: in mănăştire unde sprizenescî înoinători este sîîntulî costandini la pătrişirie 2) mănăştere a mare onde este sfintuli mormînt! a domnului onde este locu ce Iau pusi pe cruce la gulgota onde au înfuşuratî în giolgiovi onde au şezutî maica precesta căndî pusi pă cruce onde au găsiti sfînta cruce sîîntuli costandinî şi elena onde şedea dă privea când săpa să caote pă sfânta cruce şi onde iau pusi cămaşa de i-au aruncat surţi şi onde au fosti legati: de stâlp şi onde au fosti posî in fiearea şi onde au vestiti îngeru maichi preceşti că au înviie domnulî: şi onde au şezuti pă piatra de Iau înpusî sutaşi in coasta şi onde este capu sfîntului adami in gulgota josî, 3) şi deacolo la gismanie onde este mO'l°mîn1u_:._.maici_QQ!].1- null+i-şi�m0rmintu a sfintei ioachim şi ana şi ai lu iosif gră­ dina: domnului cu maslini: opti onde Iau prinsi ovrei pă domnulî şi onde sau rugatî domnu tatălui şi. onde au dormiti apostoli cândî au fosti cu domnulî şi onde au pusi maica domnului mâinile în piatra căndî au văzutică au luat jidovii pă domnulî şi onde au inchisi pă apostoli în'. peşterea şi de acolo ami trecutî onde au ons pă ociî orbul cu tina onde au mersi la vaviloni de au spălati ocii oribului la isvori: şi onde: au tăeati cu ferestreu pă isăie proro­ culî: la 2 dozi şi de acolo la puţul lui iacovi şi de acolo ami mersi la ţarina olarului care sau vinduti în 30 de arginţi cu bani ce au vănduti pă domnulî şi de acolo amî mersi la sfintu sava onde sau sfinţit! şi au săditl on finici de este şi acoşa şi peşterea onde au şezutî sfîntu sava la leo: şi peşterile onde sau sfinţiti sfîntulî sci­ nalonti sfintu ioani sfinti scinaîonti sfîntul! marcadidesî şi sinti la acest! 3 sfinţi capetele lorî şi acuşa şi stîlpuIî sfîntului simioni şi sfînta iasma ce este dinî peatra şi peatra este in peştere a şi sintî 3 vulpii in valea la sfîntului sava şi dau călugări demăncare şi nu sa fad nici mai multe, nici mai puţine. 5) şi de acolo ami mersi la vecleimi onde este loculî onde au născuti domnu şiieslele onde au fosti domnu in peştera onde au pusi pă prunci ce au tăiati crai 14000 de coconi şi locu onde au aruncati apa ce au scăldati pe domnulî, mătăniile şi sîdefurile se lucrează in vicliimî: 6 apoi la mănăstire la prorocul ilie onde au dormiti pă peatră eşşte şi �cuşa. 7) Apoi la mânăştire la crucea de onde au tăiat lemnu de au făcu ti crucea de au răstignitî pă dumnulî şi ami fostî şi la lionî onde sau înălţat domnulî să cUQeşte şi ormene in peatra şi este îngrădită ca an tarIa şi pesteraonde sau mântuit sfînta palagie. Şi am fostî la vitanie in pestera onde au fostî mormântu lu sfîn­ tulu lazăr! ondeă:U înviat şi ami fostî şi la peatri onde şezuse 104 [105] i domnull de venise surori lu lazări marta deziciea domne de ereai tu aicea nu murea fratele nustru lazări şi am fostî la sionu onde se îngropa creştini 8 şi am fosti la arion onde este mormîntul sfîn­ tului iecov şi sfîntul... şi stăpânesc turci 9 şi am trecutî păla sfin­ tului george făcători de minunî 10 şi a trecutî pela \C��� este mănăşterea sfîntului nicolaie sinti numai creştini acolo să face bon­ bacî şi mă fostî la eleşteile lu solomonî şi este o beserica şi este îngrădită cu cetate şi arni fostî la iordanî la zăo sfîntului iordanî de neam scăldatî şi ami fostî păla mănăstere sfîntului ioanî este surupată de copţe şi ami adunati petricele mice de totî felurilî de feţi şi amî văzuti onde au postit domnu 40 zile şi au fostî şi be­ serica: să cunuşte . 4 • • � • şi amî plecati dela eruşalimî la sfinta sinaie 1835 ianarie 8 şi amî mersî doo zile până la gaza pă cătări şi amî şizutî doo zele la gaza şi amî plecati dela gaza pă cămile: şi amî : mers: doo zile pîna la sueşî totî pă nă săpi şi dela sueşi am luat: alte cămile şi amî mersî până la sinaie şapte zile totî pentre munţi pina la sfînta sinaie şi amî şezutî la sfînta sinaie doospreze zile şi amî mersî la montele onde au luatî moisi tablele legii şi onde au postit patruzeci de zile şi este: o besericuţă mica şi amî fostî în monte onde au fostî sfînta caterina tre sute de anî şi căndi au luatîo pă sfînta s'au rădicatî peatra în locu sîîntei şi cândi: au luatî pe sfînta dini munte mergîndî cu sfînta­ şi venindî până la calea jumătate şi punîdo josî leau venitî sete la părinţi şi apa nu erea aşa lângă onî munte dreptî în susî şi vă­ zură că se scalda o prepeliţa la o gropiţă lângă muntele cu apa ca la 4 oca de apa este în gropiţa şi păoră părinţi de să po­ toliră setea şi aceea apa este şi acum poţi să ei să ompli poţi nu scade poţi nu nu ei on ani adaogă mai multă şi sfînta este în cuciocî de marmoră şi amî fosti la pesteră sîintulî ioanî onde au: tălmăcitî sfinta vangelie şi este peatra onde au dat: moise cu to­ eagu de au curs: apa de au adăpatî, pă ovreii şi amî fostî şi la colipa lu aroni fratele lu moisi în mănăşti şi în mănăştire sfîn­ tului sînai are doozeci şi patru paraclise cu ramurile lod şe mănăstirea este îngrădita cu zît mare şi nalt ca şapte stănjini şi porta nu are şi omeni itra cu macara de sue dini pricina răutăţi şi are grădina fru­ moasa şi are schiturî totî cu grădini şi păzescî arapi şi ami ple­ catî amî mersi trei zile păna la marea roşie este o beserică toti sfînt 01 sinai şi amî diormitî acolo şi ami itratî într'u grădina cu finici şi cu izvoare de apa şi amî ajunsi sara la o biserica onde toaca în pământî în monte de să aude şi de acolo amî mersI toti pă lânga marea roşie până la sueşi deacolo amî plecatî la misirî şi amî mersî în grădina onde au fostî maica precesta cu domnu christos în egipetî treizeci de anî şi amî şezutî 3 zile la misirî şi amî plecatî şi amî ajunsî la arionî dosprezece zile şi de acolo amî plecatî şi amî trecutî păla eleşteaele le lu moise şi de acolo amî ajunsî: înî erusalimî: şi amî petrecutî sfintele paşte în erusa­ limî şi amî plecatî venerî dupe paşta erusalîmî: la ieafa şi amî szutî la ieafa o săptămîna pâna: neamî gătitî în corabie apoi şi 105 [106] amî plecatî: şi a trecutî pela merilichie de onde este sfintu ni­ -colae şi de acolo ami eşitî la cipru a şezutî cinci zile la cipru şi arni plecatî şi aml işitî la sicîsî amî şezuti tre zile şi ami ma -eşiti la oriî oraşî în pămăntu andoli şi de acolo a mersî la tari­ gradî ca să scimbămî corapia şi arnî şezutî în ţarigradî doozeci de zile şi amt fostî la isvoru tămăduiri la bălăclie onde sînti ei şapte peşti in zîa de ispasi ami fosti la la biserica la pitraşîrie de . ami văzutî şi pă patriharu şi ami mersi şi păla alte biserici apoi ami plecati cu corapie pă marea neagră şi ami eşitî pă bohazu mări .şl arni eşitî la cavarna de neami luati pesmetî şi de acolo ami mersi până ami eşitî pă donăre onde intra in mearea neagră şi ami eşitî pă pămtu ţări muscăleşti şi pă pămăntu ţări moldovi şi ami eşitî la galaţi din corapie şi amî Iăcutî şi lazăretî în galaţi şi ami fostî de sfîntu petru în galaţi şi ami plecati dela galaţi şi arni mersi în bucureşti şi arni şeszutî cinci zele şi arnî plecatî în creova onde meau fostî şederea şi arni găsitî pă părinţi şi pă fraţi şi pă copi: şi pă rudenile sănătoşi amî omblatî 13 luni şi 12 zile. 2) Insemnare pentru sfintele locuri .după cum incină şi pă hagii când vin întâi şi sau scris spre aducere aminte, ca totdeauna citind oticarele să se răneanească (? '(). 1) Intâi cum intri pă sfânt: poartă merg la sfânt: şi de viieţă izvorâtoriul mormânt al dmnului. 2) Al doilea intra în biserica cea mare care este în mijloc ce să cearnă buricî pământului. 3) Apoi să sue la golgota unde sau răstignit şi alăturea unde Iau pus jos şi Iau răstignit şi tot acolea casa împărătesei .eleni acestea sănt la Iranţi, 4) Apoi să pogoară jos la sfânt: stâlp care au pus pa dmnu de au şezut pă dânsul şi Iau îmbrăcat în haina mohorătă şi iau dat trestie în mână şi cu cunună de spini Iau încununat şi zicea bucurăte Împăratul jidovilor şi este d'asupra lui sfânt: masa să­ vărşinduse sfânt liturgie şi este cu uşe de fier spre pază. 5) Apoi te pogori ca 40 de trepte în jos merg la locul unde sau aflat sfânt: cruce întâi. 6) Apoi vii îndărăt şi merg unde au şezut împărăteasa elena când silea pre jidovi ca sa sape: acestea la armeni. 7) Apoi es afară şi merg unde au pus sorţii pentru cămaşe a dmnului la armeni. ' 8) Apoi merg unde sau aflat capu sfntlui logi sutaşu care au împuns pe dmnu cu suliţa,in coastă al nostru. 9) Apoi merg la butuci �are au fost dmnu cu picioarele în butuci de piatră şi pă dădăsupt cu lanţuri de fier legate. 10) Apoi merg unde au ascuns pe dmnu până când au făcut borta la golgota să puie crucea! că le erea frică de credincioşi şi ,apoi sau dus şi maica dmnului şi pIângea acolo şi au venit în� gerul şi au mângăeato acestea sânt ale noastre. 106 [107] I I I i I ,� 1 r 1). 11) Apoi merg Ia stâlpu de piatră care au fost dmnu legat şi îl bătea jidovii: este Ia îranţi. 12) Pă urmă es afară şi vin în dreptul organelor Ia locui unde sau arătat dmnu după inviere mariei magdalini şi iau zis. nu te atinge de mine că încă nu mam suit la tatăli mieu şi la tatăl vostru. la franţi. 13) Apoi la mormânturile lui iosif şi nicodim care au îngro* pat pe dmnu la copţi. 14) Pă urmă merg la locu unde au şezut maica dmnului şi privea când pogorea pre ls de pre cruce la armeni. 15) Apoi merg la pogorâre unde au înfăşurat pe dmnu în giulgiuri curate şi apoi în mormânt nou Iau pus aceasta este la toţi cu săptărnăna. 16) Pă urmă merg unde sau ailat capul lui adam care s'au aflat supt golgota care crăpănd sfânt: munte s'au botezat cu 3 picături de sânge dela dmnu şi toate acestea sănt în prejurul sfînt; mormânt săvărşindusă sfânt: liturgie la vremea lor. Apoi să eşim din sfânta poartă. 1) Este stălpu care au crăpat de sfânt: lumină când au fost pricirea cu armeni la cine va eşi şi au eşit la noi. 2) Şi biserica care au făcut intâeaş dată sfânt: liturgie sfânt iacov fratele dmnului Iau făcut arhiereu ciar drnnu şi patriarh întâi al ierusalimului. 3) Apoi icoana care sau rugat maria egipteanca când n'au' lăsato îngerul să intre în sfânt: mormânt. 4) Alăturea este picioarele turcului care când au văzut sfânt: lumină � în stâlp au crezut şi au ser it după un zit şi cu foc ;<. 4- <:1 Iau ars şi sau făcut moaşte şi să I cunoaşte urmele şi sănt şi moa- ştele. 5) Este şi locul unde au vrut să jerfească avram pre fiul său isac şi măslinu care sau arătat berbecile acestea sănt în sfânt: curte. l ) Apoi să ieşim in cetate unde este târguI care trecând Is: cu crucea în spate au râs nigustori şi au zis dmnu că pustiu va fi în veci şi este şi va fi. 2) Al doilea este unde au răzmat dmnu crucea dă un zit şi să cunoaşte urma. 3) Apoi mai nainte este unde au şezut jos cu crucea în spate: de sau odihnit că era crucea foarte mare. 4) Pă urmă mergem unde Iau judecat pre dmnu şi maica dmnului s'au răzrnat de un zif jos să asculte hotărărea şi cum sau răzmat să cunoaşte şi curtea unde au fost focul care încălzinduse petru apostolul cântând cocoşu de 3 ori sau lepădat de dmnul şi casele lui ana şi caiafa şi ale lui pilat şi divanu, şi temniţa care au fost Hs încis. 5) Apoi când au şezut Hs între cei doisprezece dascăli când era de: 12 ani îi învăţa, să cunoaşte sfânt: picioruşe. 6) Mai nainte unde au bătut dmnul cu picioru şi au scos; 7 draci din maria magdalina şi se cunoaşte dumnezeescul picior; 107 [108] 7) Apoi mai nainte lui achim şi ana unde sa născut maica domnului. 8) Apoi să eşim din cetate pogorândute la vale mergem unde au omorît pe sfint cu pietre apoi mergi la geţimani: pogo� răndute ca Ia 40 de trepte apoi pă la mijloc este mormănturile lui achim şi ana apoi în stânga este mormăntul lui iosif plogotni­ eul maicii dmnului adică tot într'o peşteră. 9) Apoi eşind de afară din sfânt peşteră este în stânga o peşteră care sau ascuns apostolii când au prins pe dmnu jidovii când Iau vînt iuda jidovilor. 10) Apoi este unde au dat maica dmnului lu apostolulu toma brău. 11) Unde au frământat maica dmnului piatra ca pâinia când au auzit că au hotărît spre răstlgnire pe fiul său Hs. 12) Apoi unde sau rugat măntuitoriul zicănd tatăl nostru. 13) Apoi unde au adormit ucenici sfinţi apostoli până sa rugat mântuitoriul, 14) Apoi te urci Ia sfîntu eleon unde sau încălţat mântoi­ toriul se cunoaşte urma. 15) Apoi unde sau arătat dmnul mironosiţelor după învieri în galileea . . 16) Şi peştera unde sau pus sfînt pelagia şi sînt iei mormânt. 17) Apoi pogor la vale în grădina măntuitorului unde Iau şi vândut între cei 6 măslini cear de măntuitoriul sdiţi, Apoi mer­ gând pre râul cudrului mai la vale. 18) Este unde au uns oci orbului cunoscănduse sfînt: picioare .. şi degetele cum au făcut tina şi peste drum mormănturile lui avi­ salon şi a lui isaia. 19) Şi la vale este siluamul unde au trimis dmnu pre orb de sau spălat. acolo este isvor unde pogor până la 20 trepte apoi mai la vale este copaciu care au Ierăstuit pe proietu Isaia. 20) Apoi mai la vale putul lui ioan care este foarte adânc .şi să adapă toată cetatea şi îl au şi semn la 3 ani vărsănduse păiară şi zic pămănteni că este berecet întracel an. 21) Apoi urcăndute la deal este ţarina olarilor care au cumpărate cu bani care au vândut pe dmnu şi peştera sfînt: -onuîrie. 23) Apoi viindla deal lângă poarta cetăţi este sfânt sion unde să îngroapă creştini. 24) Apoi ocolind cetatea despre crivăţ este ce să numeşte scăldătoarea oi şi mai nainte peştera lui baruh ce au dormit 70 de ani. Apoi 'să vorbim şi de c�.le deâeparte. 1) Intăiu să începem dela vitanie unde este mormăntul lui lazăr pogorândute 26: de trepte 2: ceasuri având pă jos dela ierusalim apoi ca un sfert până la piatra care au şezut dmnul când Iau întâmpinat surorile sfânt: lazăr şi sau făcut piatra ca oaie apoi ierihonu care au făcut dmnu nenumărate minuni apoi .108 [109] iordanul, apoi rnănăstirile a sîănt: gerasim a sfânt ioan boteză­ torul şi altele multe pă lângă iordan. 2) Apoi mănăstirea sfânt: sava ca la 4 ceasuri dela ierusa­ lim care are întrinsa mulţime de moaşte şi peştera şi morrnăntul sîănt sava şi alte multe încinăciuni şi peşterile la 14 mii de că­ lugări sănt. 3) Apoi deacolo vii la vicleim ca 3 ceasuri dela sfnt sava este unde au căntat îngeri cu păstori. 4) Apoi ca un sfert şi mergi la vicleim unde sau născut dmnu nostru în peşteră şi de unde au plecat la egipet zicândui îngerul ia pruncul şi pre muma lui şi fugi la egipet este peştera de unde au plecat. 5) Apoi viind spre ierusalim ca un ceas şi jumătate este locul unde au dormit prorocul ilie 70: de ani este biserică acolo apoi mormăntul rahili apoi vii la cetate. 6) Apoi să plecăm la mănăstire ce să numeşte la cruce unde au fost acei 3 tăciuni din care sau făcut crucea dnmului ca un ceas dela ierusalim. 7) Apoi mai nainte da colo este ca 2: ceasuri este unde sau născut sfânt ioan botezătoriu ce să ciamă cetatea iudei apoi mai nainte încă un ceas este muntele care au ascuns pă elisaveta cu pruncul în hraţă şi curge agiasmă şi acum şi apoi te întorci iară la cetate. Aooi set mergem şi la nazaret. 1) Intâi mergem o zi şi jumătate şi găsim puţu samarinenci apoi iară ca un sfert şi am mers la cetatea samariei acolo este apă multă dar acuma să numeşte neapoli acolea în munte este mor­ mântui sfânt ioan botezătoriu. 2) Apoi mai mergem o jumătate de zi şi am dat de sevas­ tia unde este casele lui irod şi unde au fost şi împărăţia lui, sa cunoaşte şi temniţa şi unde au jucat irodiada când au cerut capul sfânt ioan. 3) Apoi am mai mers până seara şi am ajuns la nazaret unde iau vestit maici dmnului. 4) Apoi mai e încă o jumătate de zi şi apoi neam dus la gana galilea unde au fost nunta şi au blagoslovit dmnu apa şi sau făcut vin este şi un vas de acelea şi mai nainte este şi unde au blagoslovit cele cinci păini şi au săturat 5000 de oameni. 5) Apoi poftiţi să mergem şi la marea tiberiedi că nue de­ parte să fie ca 2 sau ca 3 ceasuri că acolo este când a umblat dmnu premare ca pre uscat şi unde sau afundat petru în mare şi iau dat dmnu mâna, de au zis dmnu daţi dea dreapta şi veţi prinde, este locul unde au făcut dmnu foc şi au fript peşte este biserică acolo, dar neau luato catolici aicea este cetate dar şade numai ovrei şi turci este mai mult de jumătate pustie creş­ tini nu sănt este o bae mare care curge din munte o apă caldă şi foarte folositoare la bolnavi. 6) Apoi să mergem şi la tabor şi ermor este cale ca o zi la tabor sau scimbat la faţă şi au fost cetate foarte mare şi biserică 109 [110] dar sau stricat dar însă aşa munte frumos nu este să zic în toată lumea, apoi umblând toate acelea adică păla nazaret 15: zile pă jos iară călare in zece zile şi apoi iar vii la sfânt cetate amin. E! Hagi ioanciu să mergem şi la sinae cu toatecă nu ne ajunge bani că călugări sănt dă fel cam săraci dar tot ne tri­ mete cele trebuincioase înpăratu cetilor călugăreşti prin dumnea-. voastră. Intăi plecăm dela ierusalim cu cămile şi mergem 3: zile vână la oraşul ce să chiamă gaza acolo sănt lămâi multe curmale .multe şi eitine oraşul e foarte prost apoi da colo am luat alte cămile şi am mers 10: zile până la şuvefu care este ocolit cu marea roşie dar este foarte lipsit 01' de ce vei vrea să zici nimic având dar tot prin pustie te duci apoi de acolo am luat alte că­ mile şi am mers 7: zile până la mănăstire la sinae acolo sâni multe minuni şi multe moaşte curgătoare de mir dar fără de nu­ măr apoi am plecat de acolo şi am venit iară la şuvefu că pă .acolo este drumu şi am venit încă trei zile şi iată şi iată egipetul .apoi am plecat şi am venit 10 zile până la ierusalim şi toată zăbava neau fost 65: de zile dar însă drum foarte cu anevoe şi cu necaz şi numai dmnul ştie că după el am şi fost amin! 3) Insemnare pentru lucrurile Năzărelului Ieşindi din cetate: erusalimului ieşindî prinî 1)01'ta: şamului: întâi ami ajunsi de satulî omaosulu cândî: au intipinatî domnu isusî hristosî pă cale pă. acei 2 omenii: onu şi altu vorbindi pentru domnu ce sau făcutî in erusallrnî de jidovi all doilea: ami ajunâsi la puţu samarinenci căndi au cerut domnu apa să bea, al 3-lea oraşu de acolo au fosti sămărineanca este 2 ceasuri alî 4-lea ami ajunsi la savaştie iati acolo au fosti piserica creştineasca alu sîintu ioan şi temniţa lu slăntu ioan acuşa să .aîla gemie turceasca acolo este din sati afară palaturile lui irodî dar acuma să află numai stâlpi de piatra 120: al 5-lea ami ajunsi la satu gana galelei este o biserica creştinească şi să află on vaş din cele 6 vaşe de piatra in naontru in biserica al G-lea ami ajunsi la oraşul năzăretului acolo este biserica creştineasca şi înlăontru în biserică este iazma de izvoreşte cândî sau dosi maica domnului să ia apa şi au venit ingeri de iau vestit pentru domno şi acea iezma curge pe dedesuptî şi eşea în oraş să să adapo toţi orăşeni din acea iezma acolo este in oraş şi biserica frengelor şi este on stâlpi de petra în biserica frengilor ce, Iau tăiet ingeru cu aripa ca să crează maica domnului acolo este şi casa maicii domnului tot in biserica: îrengilor şi este şi provăliie Iu iosivî onde au lucrat cu domnu şi este şi trapeza o peiatra unde au mancat domnu cu apostoli al 7 -lea: arni ajunsi la cele 5 pâini onde au blagoslovit domnul cu apostoli al 8-lea ami ajunsi la marea tăbereadi şi onde au prinsi domnu cu apostoli peşte mai inainte este şi o bae care vene apa feartă după munţi al novolea ami ajusî la muntele taborului onde sau scimbat domnu la faţă 836 aprilu 1 insemnezî cândi ami plecat ltO [111] dela slăntu erusalim mercur dupa paşti şi ami şezut o săptă-· mână la efă apoi amî plecat aprilie: 9 cu corabia dela efa şi ami ajunsi la cipru în trei zile şi amî sezuti: la cipru 5 zile apoi ami plecat şi ami ajunsi la muntele anadolui 4 zile apoi ami trecuti păIăngă oraşu lu stăntu nicolae onde au şezutî părinţi şi ami trecut la cavala oraşu onde sau potopit şi au ajunsi la casta­ manit şi ami onblatî o zî şi o noapte pă lângă montele anado­ lului şi ami sezuti la castamanit o zi şi ami plecati şi amî trecutî păla rodos şi păla sfântu arahangele doo zile şi amî mersi şi arni trecuti pă lângă on orăşel ce sănti numai szmucine la mâna dreaptă şi ami ajunsi la sîcizî 24 de ceasurî şi ami sizutî 2 zile 2 nopţi in sicizî şi ami plecati şi amî trecuti păla bosceadaşi onde este drumul la eneşi la mâna stângă şi ami trecuti pala cetăţile in mâna dreaptă tilîbahari cale sănt mâna stângă cumi căle în mâna dreaptă şi arni trecutî pala cenacăleşi in mina dreaptă şi în dreptă în oraş! cu ce­ tate şi 4 rocur drept în drept tătăţi cu tunur la păşăci în mi dreaptă calipoli în mî stânga tăcherîdae şi amî şezutî de o vreme rea la camăra 4 zile şi arni plecati sara şi dimineaţa ami trecut păla marmura în mâna dreaptă in rumeliaîn mâna stângă tachi şi dreptă marmura şi este o mănăstire dă să tămăduescî omeni au fostî băstono domnului: arîclea la mâna stângă silivra şi ami ajunsi la stamboli mai 5 şi ami şezutî 2 săptămâni inşi stambolî şi ami plecatî mai 20 la galaţi şi până să işimi din buhazi o săptămână şi la 3 locuri ami şezutî şi prin buhazu dunări tocmai 10 zile şi ami ajunsi la galaţi inie 10. Notiţă adiţională .Jnsemnănlc fără titlu" sunt transcrise frumos în catastivul cu foile mari ale hagiului : cele intitulate "Insemnare pentru sfin­ tele locuri" etc., sunt scrise pe o hârtie mai bună, de formatul caetelor de şcoală, cu o caligrafie îngrijită, având titlurile - pe care noi le transcriem cu caractere cursive - cum şi iniţialele. cu cerneală roşie; notiţele ce am reprodus la urmă "Insemnare pentru lucrurile Năzăretului" sunt scrise pe o hârtie mai ordi­ nară, cam neîngrijit, şi par a fi fost notate chiar în cursul călă­ toriei; aceasta mai ales pentru că vedem însemnate pe aceaşi foaie de hârtie şi cheltuelile de zi cu zi pe care hagiul nostru le-a făcut pe drum. .Jnsemnările pentru sfintele locuri" sunt scrise de o altă mână decât aceea a hagiului; ortografia este mai bună şi stilul mai corect. Din celelalte două texte scrise chiar de Hagi Nicolau, se vede că acesta nu prea era cărturar, schimonosind unele cuvinte (carantină, etc.), nume proprii mai ales, ba nici chiar perfect româneşte nu apucase încă a învăţa, fonetismul său fiind pronunţat bulgăresc. In aceste texte scrise de mâna hagiului sunt lăsate şi câteva locuri albe; probabil că memoria nu l-a ajutat totdeauna pentru aducerea aminte a oarecăror nume proprii. Deşi nu in legătură cu călătoria lui Hagi Nicolau, socotim 111 [112] de interes a reproduce mai JOS şi o samă de notiţe consemnate de hagiul nostru în catastivul său. Aceste însemnări formează o mică cronică personală, începând cu 1807 şi ţinănd pănă la 1858, în care a notat omul evenimentele mai de seamă despre care a avut ştire direct or indirect, şi lucruri care se vede că l'au inte­ resat mai mult. Le reproducem după cum urmează, însă transcriin­ du-le cu ortografia de azi: "Aicea însemnez când s'au cutremurat pămăntu : 1802, act. 14, la 7 ceasuri din zi, în ziua de Vinerea mare. 1806, Dec. 20, au venit Muscalii în ţara rumânească şi au şezut 7 ani, apoi au făcut pace cu Turcii. 1820, Dec. 26, l'a otrăvit pe Domnu Şuţu în Bucureşti. 1821, Mai 14. Au venit Chehaia bei în Bucureşti spre . răsboi cu Ipsilant şi a lui Tudorin, şi au făcut o lovire în Dragă­ şani şi i-au tăiat de-ai lui Ipsilant pe mulţi şi le-au luat şi patru tunuri şi pe căpitanul Iamandi şi pe Buluc başa Călin, dinpreună cu vreo câţiva ostaşi, le-au trimis în Tarigrad Ia Impăratul. Pe ostaşi i-au tăiat; pe Iamandi şi pe Călin i-au închis în Târsana(?) în.jnare, până au murit acolo. 1827, Dec. 13, s'au făcut cutremur mare Marţi noapte Ia 4 -ceasuri spre ziuă. 1828, April 30, au venit Muscalii în Bucureşti. 1829, Sept. 8, au făcut pace Muscalii cu Turcii. 1829, Nov. 14, s'au făcut cutremur Ia 11 ceasuri, Joi dimineaţa. 1838, Ghen. 11, s'au făcut cutremur mare. Au căzut case şi hanul lui SI. Gheorghe din Bucureşti şi au omorît oameni, Marţi noapte la 4 ceasuri din noapte. 1838, Ghen. 29, s'au cutremurat pămăntul la 12 ceasuri. 1838, act. 14; au deschis Brăncoveanca spitalul ce l'au făcut spre pomenire. 1838, act. 21, au plecat Alexandru Ghica Vodă la Viena. 1838, act. 31, au plecat Brâncoveanca Ia Italia. 1839, Mai 5, au venit Grigorie Ghica dela Viena. 1839, Mai 9, Alexandru Ghica Vodă i-au dat cavalerie dela impăratul Eladiei. 1839, Iunie 16, au murit sultanul Mahomed, împăratul turcesc, Vineri la 3 ceasuri din zi. '1840, Iunie 29, ziua era Sâmbătă, s'au făcut mitropolit pis­ cupul Râmnicului Neofit. 1842, Sept. 6, au zidit. temelie casa sfatului; la începere Grigorie Ghica Vodă au pus singur cu mâna lui cărămida. 1842, Iunie 2, s'au ridicat clopotul la biserica Colţea, ce căzuse de cutremur. ' 1842, act. 14, au scos p� Alexandru Ghica din domnie şi au plecat în Braşov. '., 1843. Iarna au fost bună ca {rara. Numai a dat o zăpadă de a albit pămăntul la Fevr. 19, şi vara era secetoasă, iar toamna ploioasă. 1844, April 30, s'au tărnosit biserica Maica Precesta a mare, făcătoare de minuni. 112 [113] 1844, Iunie 28, ziuă era Vineri. A mutat icoana pe Maica Precesta la locul său, unde se află astăzi, prin visurile lui Ioniţă Botezatu. 1848, Iunie 10, s'au ivit holera în oraşul Craiovei şi au ţinut ca la trei luni. • 1848, Iunie 13, au venit costecuţie (!), Ion Ilieda, Rista, Telu maioru, Steîănică Gulescu şi Georgi Magheru, Popa Ion Şapcă ot Redea. 1848, Sept. 20, au venit Turcii în oraşul Craiova, din Bucureşti. 1848, act. 25, au venit Muscalii în oraşul Craiova. 1849, Fevr. 26, ziua era Sâmbătă spre Duminecă noaptea: au intrat Ungurii în Sibie, când s'au bătut cu Nemţii. 1849, Mart. 11, au intrat Ungurii în Braşov, fără a se mai bate cu Nemtii. 1849, Mart. 13, au intrat Nemţii în oraşul Craiova, ce au fugit de Unguri dela Sibie şi au mers pănă la Ruşava. S'au întors înapoi. 1800, Dec. 18, au ars Craiova toată de Cârjalii. Am găsit însemnat de alţii. 1850. Toamna au ţinut bine pănă la Dec. 29, apoi au nins puţintel. 1850 au intrat preosiinţia sa Episcopu Calinic în oraşul Cra­ iovei de stăpân al Rămnicului. 1851, Iunie 16, s'au întunecat soarele la 5 ceasuri europe­ neşti, la 9 ceasuri turceşti. 1851, Iunie 25, au plouat de au venit toate apele mari, de au înecat mori, Iănuri, grâne, pe unele locuri şi vite şi mari şi mici. 1852, Apr. 26, au venit împăratul Nicolae Pavlovici în Viena din Rusia şi au şezut patru zile şi au plecat la Berlin. 1852, Aug. 8, au venit Domnu Barbu Ştirbei în Craiova şi au şezut patru zile şi au plecat. 1852, Nov. 25, au venit doctorul Traş în Craiova. 1854, ApI'. 8, am fugit de Turci din Craiova la Piteşti şi am şezut nouă săptămâni, apoi ne-am întors. 1853, act. 5, au venit MuscaJii să se bată cu Turcii şi cu Iglizii(!) şi cu Frănţuzii .şi cu Nemţii şi venise Muscali în toată Ţara rumănească şi s'au tras înapoi la Bucureşti şi-au mers pănă la Moldova şi Turcii au venit pănă la Jii 1854 Mai 6 şi au şezut ca la trei săptămâni şi s'au tras iar înapoi la Calafat. 1855, Fevr. 18, au încetat din viaţă împăratul Nicolae Pa- ) { vlovici; au fost bolnav trei zile. 1854, Sept. 20, au venit Nemţii în Craiova. 1856, Aug. 30, s'au încoronat Alexandru Nicolae. 1857, Sept. 18, s'au ales dipotat pe Dvlui Serdarul Grigorie Lăceanu şi Nae Pleşoianu, ca să aleagă domnu de Unire. Şi s'au făcut strigare: oratl). 1858, Sept. 1, s'au văzut o stea cu coadă, cu capul spre apus, cu coada spre răsărit. 1858, act. 8, au perit steaua ce era cu coada lungă de a apus. 113 [114] r 1858, Oct. 1, au eşit o stea cu coadă dimineaţa despre ră- I sărit; cu capul era la răsărit. iar cu coada spre apus. Şi s'au , ; văzut ca de trei săptămâni, apoi au perit". Din foaia de hârtie pe care hagiul a notat zi Cu zi cheltue- lile sale - şi era foarte meticulos, notând pănă la o para ce-i l ieşea din mână - reproducem însîârşit 2 - 3 crămpeie, anume: . ,,1,5 (sîanţi) pă mir dela mormânt; 20 pă două oglinzi sâdef; . e : 3,20 pă o pereche mătănii sâdef; 30 pă două filegene mari; etc. părtăcale, lămâi, hârtie, legume, pâine, hamal, bacşiş, corăbieri, chirie Ia calabalâc, etc., etc.". . Un căr.ius cle pe la lf40. Desen ele Bouquet. l [115] DOCUll!fENTE Hrisovul lui Matei Basarab 1) prin care slobozeşte de rumânie pe Lupul, cu fraţii săi Stan, Radul şi Ioan, din Birceşti, judeţul Romanaţi, de către logofătul Teodosie, p'inerele lui Preda Radul. �-", '" ) Din anu (16)54.jlanuarie 2l. �j 1- Cu mila lui Dumnezeu 10 Matei Basarab Voevod şi Domn 1:1 toată ţara românească dă domnia mea această poruncă a Dom­ niei mele, acestor oameni anume Lupul cu fraţii săi Stan şi Radul şi Ioan şi nepotilor săi Ion, fiul lui Stan din Bircesti din judeţul Romanaţi şi cu fii lor câţi Dumnezeu le va ela ca să fie în pace şi slobozenie de rumănie ei şi fii lor ele către jupăn Teoelosie biv vel logofăt, ginerele lui Preda Banul şi de către fiul său Preda Spătarul, nepotul lui Preda Banul din Cepturoaia şi de către fii lor şi de către toate rudele lor, de nici o băntuială în veci StL nu , . . .. 2) veci. Deoarece aceşti sus numiţi oameni Lupul cu fraţii lui ei au fost vecini lui Preda Banul din satul Bircesti încă dinainte vreme, iar după aceia când a fost lor . . . . . 2) jupăn Teoc1osie logofăt împreună cu fiul S2tU Preda Spătarul ei au s'au rugat în inimă ele Dumnezeu ca să facă pomană şi S2t ierte pe Lupul în veci pentru multele ..... 2) ce a slujit, şi spre bine şi spre rău prin acele ţarini şi cu trudă bună s'a ostenit pentru ne­ voia lor, iar fraţii lui Lupul, Stau şi Radul şi Ion şi nepoţii ..... 2i lui Stan ei au spus că s'a cumpărat elin slobozenie de către jupăn Teodosie logofăt şi de către Jiul S2tU Preda spătarul cu 60 bani ele argint gata numai capetele fără ocină ca să ..... 2) ei şi părinţii lor. Astfel văzând Domnia mea şi zapisul lor de iertare şi de cumpărătură în mâini de către oameni cu mare jurământ şi cu mulţi oameni buni, martori scrişi în zapis anume dela Balş Stan vatmanul şi fratele lui Ventilă şi dela Măinesti Preda po­ stelnicul şi dela Chinteşti Bălin şi fratele lui Crăciun şi dela Mo- răni Glav şi Mihai logofăt şi fratele lui Petru şi Sli 2) numit Barbul şi fratele lui Pătru şi din Cepturoaia 2) Stan şi lvancu spătar şi Milos logofăt, fiul lui Scova logofat, elin Uscaţi J) Dupa ongulalul scris pe pergament, în limba slavă, aparţinând Dvlui Marin Dumitrescu, comerciant din comuna Bobiceşti-Romanaţi. Traducerea e făcută de D-şoara Elena Eftimiu, translatoare la Arhivele Statului elin Bucureşti. 2) Loc rupt în actul original. • I15 [116] Dumitru logofăt şi încă alţii câţi au 1) şi a lăsat jupăn Teodosie şi fiul său Preda spătarul 1) elin rudele lui de va îndrăzni S2t strice pomana şi ertarea acela S2t fie blestemat şi de ..... 1) cari sunt la Niccheea S2l aibă parte cu Iuda şi cu Arie la un loc. Aşa clar am elat şi Domnia mea lui Lupul şi cu fraţii săi Stan şi Radul şi Ion şi nepoţii săi ..... 1) să fie în pace şi slobozenie ele rurnănie, ei şi fii lor toţi ele sus scrişi şi ele către nimeni clinti ţi după porunca Domniei mele. Iată şi martori a pus Domnia mea ..... 1) jupăn Ivascu ve! vornic şi jupân Gligorie vel logofăt, jupăn Dumitru vel vistiar, jupăn Preda vel spătar, jupăn Vasilie vel stolnic şi Buzinca vel comis şi Vuina vel paharnic şi ..... 1) vel postelnic şi ispravnic jupăn Gligorie vel logofăt şi eu Dumitru logofăt am scris în oraşul ele Scaun Bucureşti luna Ianuarie 21 zile şi dela Adam pănă acum ..... 1). . + 10 Matei cu mila lui Dumnezeu Domn. 1) Loc rupt în actul original. 2) Semnătura autografă a Domnului peste cea scrisă de diac., aşa cum se vede reprodusă în gravura ele mai jos. a) Pecetea aplicata e deteriorată în întregime. 116 [117] prin care întăreşte jupănesii Stanii şi fiului său Matei postelnicul nişte . cumpărături de moşie în satul Broscari, pe care voia să le răpească Diicul vel logofăt, fiul Chircăi Banul. 1694 (= 7202) Iunie - Bucureşti. Cartea lui Constantin Vodă Brâncoveanu M(i)l(o)steio b(o)jieiu 10 Costantin B(a)sarab Voevod i g(o)s­ (po)d(i)nu vsoe Zemle Ungrrovlascoe davat g(o)s(po)d(s)v(a)misie pov(e)lanie gvmid. IlliţlQ"C J upănesii Stanii care a fost a Dimei. Ciurciu baş ot�- .....".�1Jşi fiesău lui Matei post. şi cu feciorii lui căţi Dumnezău i va ........ darui, ca să le fie lor ocină în satul Broscari ot sud ..... 1) msă o jumătate de fune mare den cămpu, den pădure, den apa si den sîliştea satului cu tot venitul depriste tot hotarul cât să va 1) La numele judeţului e lăsat loc goL 117 3 [118] aleage. Pentrucă au cumpărat jup(ă)neasa Stana cu fiesăuMatei post. această jumătate de fune de ocină den sa tu den Broscari dela Radul şi dela fratesău Gherghe cu fiesău Grozav dereptu bani gata tal. 35 cu zapis dela mâna lor de vânzare şi cu boiari mărturii iscăliţ(i) în zapis. Şi iar să fie jup(ă)neasii Stanii şi fie său lui Matei post. ocină în satu în Broscari toată partea lui Iftemie Paşa şi a frăţinesău lui Dumitru, câtă să va aleage partea lor den cămpu, den pă­ dure, den apă, den siliştea satului cu tot venitul den hotar pân(ă) în hotar. Pentrucă după moartea lui Iftemie Paşa şi a frăţinesău lui Dumitru, fost-au rămas această moşie partea lor pre seama Radii fata lui Iftemie Pasa, că alţi feciori nu le-au rămas. Deci Rada împreună cu bărbatul ei Trandafir, ei ştiindu cum că ta­ tăsău Iftemie Paşa şi unchiusău Dumitru dup(ă) moartea lor săntu negrijiţ(i) şi nepomeniţ(i), ei s'au sculat de au văndut această moşie den Broscari toată partea tătănesău lui Iftemie Paşa şi a unchiusău lui Dumitru dereptu bani gat(a) ug. 35 cu zapis de vănzare cu mulţi boiari şi oameni buni mărturii iscăliţ(i) în zapis. Şi cu aceşti bani au pomenit pre Iftemie Paşa şi pre fratesău Dumitru şi pre alţi feciori ai lor. Şi iar să fie jup(ă)neasii Stanii şi fiesău lui Matei post. ocină în satu în Broscari toată partea Comăniţii câtă să va aleage den cămpu, den pădure, den apă, den siliştea satului cu tot venitul de priste tot hotarul, pentrucă au cumpărat jupăneasa Stana şi fiiesău Matei post. dela Tudora fata lui Stan nepoata Cornăniţii şi dela Floare fata Comăniţii . dereptu bani gata ug. kg. 67 cu zapis de vânzare şi cu marturii. Şi iar să fie jup(ă)nesii Stanii şi fiesău Matei post. ocină în satu în Broscari toată partea Stoicăi şi a frăţinesău lui Vasilie feciorii Mutului Diacon den cămpu, den pădure, den apă, şi den siliştea satului depriste tot hotarul, pentru că au cumpărat jupă­ neasa Stana şi c\l fiesău Matei post. această moşie dela Stoica şi dela Vasilie feciorii Mutului Diacon derept bani gata tl. 41 cu zapis dela măna lor de vânzare şi cu mărturii. . Iar pentru un zapis ce au fostu făcut Stoica şi Vasilie mai înainte pentru această moşie la Bărseşti, când are şă acel zapis, să nu să crează, pentrucă tocmeală au fostu făcut iar bani nu le-au dat, precum mărturiseşte şi în zapisul lor cel de vânzare a aceştii moşii. ' Şi iar S21 fie jupănesii Stanii şi fiesău lui Matei post ocină în satul Broscari toată partea lui Tanasie feciorul Marii fata lui Dumitru Negrul de acolo, den cămpu, den pădure, den apă, den sîliştea satului cu tot venitul depriste tot hotarul, pentru că au cumpărat Matei post. Drăgoescul această moşie dela Tanasie fe­ ciorul Marii fata 111i Dumitru Negrul derept bani gata tl. 31 cu zapis şi cu mărturii. Şi iar să fie jupăneasii Stanii şi fiesău lui Matei post. ocină în satu în Broscari toată partea lui Stan şi a frătinăsău lui Gavril feciorii popii lui Dumitru deacolo den cămpu, den piidure, den apă şi den siliştea satului şi depriste tot hotarul, pentrucă au cump{lrat jupăneasa Stana cUI fiesău Matei post. această moşie dela Stan şi dela Gavril feciorii popii lui Dumitru dereptu bani gata tI. 12 afar(f1) de partea unchiusău Radului cu zapis de vân­ zare şi cu m21rtl1rii. 118 [119] Precum am văzut domnia mea toate zapisele de cumpărarea . acestor moşii den satu den Broscari la măna jupănesii Stanii şi a fiesău lui Matei post. Şi tot au ţinut ei aceaste cumpărături de ocine den satu . den Broscari pre seama lor cu bun(ă) pac(e) păniă) în zilele ră­ posatului unchiului domnii meale Şerban Vod(ă). Deci când au fostu atuucea, fostu-s'a sculat boiar(i)nul domnii meale Diicul vel log. fiindu atunce stolnic mare, cu pără pentru aceaste moşii den Broscari ş��stu mersu de s'au întrebat de faţiă) cu jupăneasa Stana den Dră -oI§ill Şi aşa au fostu pârât boiar(i)nul domnii meale Diicu ve og, cum că această moşie den Broscari iaste a lui cumpărată ..... 2) dela Radul Poleca din Crivină încă mai de nainte vrearne, iar jupăneasa Stana ar fi cumpărat rău. Intra­ ceaia Şerban Vodtă) foştu-i-au judecat cum SE1-şi ia la miljocul lor 6 megiaşti) deacolio), den prejurul locului ..... 3) direaptă şi să vază acest om Radul Poleca vănzătoriul Chircăi Banul tatăl bo­ iar(i)nului domnii meale Diicului vel log. de moşie deacol(o) den satu den Broscari 'Şi avut-au şi ei moşie acol(o), au n'au avut. Şi după judecata lui Şerban Vod(ă), jupăneasa Stana ş'au luat 3 megieaşu) anume: Stoica ot Urşi i Isaiea călugărul ot Crernănari, i Ion ot B�. Iar boiar(i)nul domnii meale Diicul vel logof. megieaş(i) în cartea cea domnească n'au vrut să-ş(i) pue. Iar jupăneasa Stana vrănd ca să-şi descopere lucrul moşii, au străns pe aceşti megieaşti) ce scriu mai sus şi împreună cu preoţii, şi oamenii buni, şi .bătr{mii deacol(o) anume: Stan Diea­ conul snă Stanciului ot Răscăiaţi, i Drăghici bătrăn ot Băeşti, i Vasilco snă Drăghici oi Băeşti, Deci aceşti 6 megieaşii), ei au luat seama pre amăruntul şi foarte bine au adevărat cum că Radul Poleca nu iaste de moşie den satu den Broscari, nici au avut moşie, nici de moşie, nici de cumpăr�ltoare, ci iaste den satu den Crivin(ă) şi rumăn mănf1stirii Dobruşii, precum am văzut domnia mea cartea r�lposatului Şerban Vod(ă) şi cartea acestor 6 megieşi ce scriu mai sus la mâna ju­ pănesii Stanii şi a fie său lui Matei post. l(ea)t 7196 şi de atunce încoace tot au ţinut jupăneasa Stana cu fiesău Matei post. aceaste moşii din Broscari pre seama lor cu bun([l) pac(e) p{m(�l) acum în zile(le) domnii meale. Deci când au fost acum boiar(i)nul domnii meal(e) Diicul veI log. iar s'a sculat cu p�t1-ă pentru aceaste moşii den Broscari şi au venit de s'au1î;��F@bat....cLe.. . faţ(ă) cu Matei post. feciorul ju­ păneasii Stanii den �-[l�Şti:J Intr'aceaia domnia mea' încă am judecat pre direptu îm­ preun�l cu toţ(i) cinstiţi(i) diregătorii domnii meal(e) şi le-am elat la miljocul lor 12 boiari adeveritori pre răvaşele domnii meal(e) anume: Necula post Deleanul, i Costandin Samburescu, i Gheoca Sl�lvitescul, i Papa St2mescul, i Matei ot tam, i Radu! Cf1p. Cre­ ţeanul, i Tanasie St2111escul în locul Papei DrElg[l11escul, i Dr21gşin Pleşoianul, i Stoica Armaşul ot Urş[l, i Radul Armaşul ot tam în locul Radului Pleşoianul, i Matei Dumitrescul ca s(ă.) caute aceşti 12 boiari şi S[l aclevereaze. pentru aceşti oameni ce scriu mai sus, care au V2111dut moşie în sat în Broscari jupăneasii Stanii şi fies,�lU lui Matei post. să vaZ21 săntu moşneani bătr[mi ..... 4) den Broscari au ba şi avut-au ei moşii acol(o), au n'au avut, şi vân- ") Stricat de umezeală. - 3) Idem. - 4) Idem. 119 [120] · dut-au ei bine jupăneasii Stanii şi fiesău lui Matei post., au ba şi cui să cade a ţinea această moşie şi să-mi adevereaze Radul Poleca vănzătoriu Chircăi Banul, tatăl boiarin(u)lui domnii meale, iaste şi el moşnean den Broscari şi avut-au şi el moşie acol(o), au n'au avut şi ţinut-au boiar(i)nul domnii rneale Diicul vel log. moşie acolo în Broscari, au n'au ţinut. Deci aceşti 12 boi ari den porunca domnii meale, ei s'au strănsu toţi la un locu în doao rănduri împreună şi cu alţi me­ gieaşi şi preoţi şi oameni buni, şi bătrâni elen prejurul locului fiindu şi Vladul Iog. ispravnicul boiar(i)nului domnii meale Diicului vel log. acolo de faţiă) şi împreună cu slugile meale : Tanasie vel post. i Costandin vel. post. Şi după ce s'au adunat cu "toţii acolo la satul Broscarii, adus-au şi pre toţi vănzătorii jupănesii Stanii şi ai fiesău lui Matei post. ce scriu mai sus ele faţ(ă). Şi au scos Vladul log. ispravnicul boiartimului domnii meale Diicului vel log. scrisori ce au avut şi Matei post. zapisele de cumpărătoarea aceştii moşii şi cartea sfinţii sale părintelui nostru Chir Teodosie mitropolitul ţării cu mare legătură asupra acestor 12 boiari ca să facă direptate şi asupra tutiujror vănzătorilor şi a megieasilor de acol(o) den prejurul locului ca să mărturisească riestecarele cu direptul pentru această moşie fărtă) de făţ(ă)rie, S2t nu s(2t) facă strămbătate. 9 Şi citindu-să toate scrisorilte) cine ce au avut pre rănd, ina- , intea acestor 12 boiari fiinelu şi vănzătorii ele faţ(ă). Şi foarte bine au adevărat pre djreptate şi fărtă) ele f{tţ(a)rie, cum că vănzătorii jupăneasii Stanii şi ai fiesău lui Matei post. săntu moşneani şi de tcmeiu elen satu den Broscari şi au vânelut p,:trţile lor de moşie bine şi pre direptate şi s{mtu zapisele bune şi aclev{trate. Iar Radu Poleca nu iaste moşnean den Broscari, nici au avut moşie acolo, ci iaste rumăn m,lnăstirii Dobruşăi elen satu den Crivin21, precum mftrturiseaşte şi pi'trintele ..... 5) egumenul deacolo in scrisoarea lui; iar în satul Broscari n'au a vut nici o treab{l. Şi au ales aceşti 12 boiari cu sunetele lor şi au judecatu cum s2t-ş(i) ţie jupăneasa Stana cu fies2m Matei post. aceaste cump{trătod de moşie den sat den Broscari cu bun(ă) pac(e) de dttră Diicul veI log. Iar boiarinul domnii meale Diicul vel log. sft-şi cate banii la R.adul Poleca, pentrudt i-au fostu vându tu r[m, precum am văzut domniea mea şi cartea sfinţii sale p:1rintelui Mitropolitul, şi r[tvaşele domneşti, şi toate zapisele de cump2'tră­ toarea acestor moşii ce scriu mai sus din Broscari, şi 2 cărţi a1e acestor 12 boiari de judecatft, toate la m[ma jupăneasii Stanii şi a fies2m lui Matei post. . Dereptu aceaia şi domniea mea îndt am dat această. carte a domnii meal(e) jupăneasii. Stanii şi fies2m lu� Matei post. Dn't­ goescul ca S2t aibă a ţinearea şi a st2tpăni aceaste moşii elen satu den Broscari precum le-au cumpărat şi cu tot venitul cu bun(ă) pac(e) de cătr:t boiar(i)nul domnii meale Diicul veI log. să-i fie moşie stăt({t)toare lor şi feciori lor necl[ttit2t în veaci. Inaco ot cagoj done pocoleavim porizim gvmid sejuvoe voe­ eleatel postavlăem gvomicl: P<.ţn ..... 6) veI Ban i pan lVJihai Cantacozeno veI spăt. i pan Şerban veI vistiiar, i pan Costanelin Ştirbeaiu veI, clue. i pan Dumitraşco Caramalău veI post. i pan 5) La llt1I\lele egllt11enului e lăsat Joc gol. _. 6) La numele Banului, idem. 120 [121] Cornea Brăiloi vel pah. i pan Mihalcea Căndescul vel stoI. i pan Şerban Cantacozeno vel com. i pan Costandin Ciorogărleanul vel sluj. i pan Barbul Fărcăsanul vel pit. i i Toma Cantacozeno 2-lea log. i i a pisa az Mihai ot Tărgovişte. Vănaeto e Radu u Bucureşti. . '. M-ţa Iunie dni leat ot Adama dajdonia pecenie leatom 7202 i orojdistvo Hristovn 1694. NOTIŢE. - Actul, frumos şi cu mare îngrijire scris, e pe hârtie-pergament: 67 X 58 cm. Iniţiala M este artistic lucrată în culori: auriu, roşu, verde, negru şi galben închis. Monogramul domnesc cu chinovar roşu. Subscrierea domnului autografă, Pe­ cetia căzută. Actul de faţă se află în posesiunea preotului Grigore Ţo­ lescu din Işainiţa-Dolj. Comunicat de C. N. Maleescu . •••••••••••• Zapis din 1.81.61) Adecă eu Sandu Ciorăia datam incredintare şi prea bun zapisul la mana lui Dumitru, la mana lui Ilie frăţănisău, precum să. se ştie c21 cumpărând eu toată partea ciorăeştilor de moşie cu zapis din câmp, din sălişte, din grind uri , din toate trăsurile pe unde mi se va da toate părţile şi am primit de la mai sus nu­ miţi bani pe o parte dintru această moşie şi eu am rămas cu c10U�1 părţi i ele la Diaconu Muşat i Dumitru sin Sanda iarăşi toată partea lor a bună şi pentru această moşie iarăşi mi-am primit toţi banii inapoi tot ele la Dumitru Ilie fratesău pe o parte şi eu am ramas cu elOU2, părţi, iar zapisul ciorăeştilor au rămas tot la mine, cumpărătoarea, ce cumpărasem eu cu opt vănzători iscăliţi şi puse şi degetele în loc de pecete i cu alte mărturii de crezut şi zapisul cu leatu 1808 Noembrie 19 i alt zapis de la Diaconu Muşat i Dumitru sin Sanda, iarăşi cu leatu 1816 Aprilie 13, aceste două mi se au rămas la mine şi eu pentru aceea le am dat acest zapis la mâna lor ca S21 stăpănească cu bună pace de către mine i de către feciorii miei i ele către -frati i veri, nepoţi, strănepoti-> ai noştri fiind că au răscumpărat ele la mine şi mi i au dat tal eri 132 adică o sută trei zeci şi doi tocmai şi cănd s'au făcut acest zapis sau făcut cu mulţi oameni de crezut ca dosănd eu vre un /1 zapis ce sau trecut mai sus cu leaturile şi cu lunile S21 aibă a stăpâni ei toţi părţile ce sau cumpărat ele ciorăesti i ele la Muşaţi partea buna şi pentru credinţă am iscălit, ca să S21 crează şi ne am pus şi degetul in loc ele pecete. 1816 Iunie 6 Urmează semnaturile: Eu Radu Ciorăia, vănzător ; Eu FIm-ea vănzător ; Eu Nedelcu Brat; Eu Florea ot Ghisdăveşti martor; Eu Constantin Ciorăia martor. Şi am scris eu Popa Grigore Mazilu cu zisa şi cu invăţă­ tura Sandului. •••••••••••• ') Comunicat nouă de Domnul Ion 1. Celarian din corn. Celar-Rornanaţi. 121 [122] Poruncă domnească privitoare la satul Băloşani-Dolj Pentru a se vedea CU111� se făceau pe vremuri vânzările şi cum­ pararile, dau mai la vale o veche poruncă domneasca privitoare la satul Bâlaşani ; ea va fi urmată încă de altele trei. Documentul mi-a fost pus la îndemână, spre descifrare, de către d-l C. M Ciocaean, căruia îi aduc pe această cale mulţumirile mele. N. PLOPŞOR. 1. 7091 (1583). Porunca lui Mihnea al Il-lea prin care întăreşte lui Dan mai multe cumpărături de pămănturi din Băloşani-Dolj, Izvodu cărţii Mihnei Voevoda: feciorul lui Alixandru Voevoda. Datam domniia mea aceast poruncă a domii meale, lui dan cu feciorii lui câţi dumnezeu îi va da cas aibă moşie în sat la bălo­ şani partea stanciului şi a fămei lui anum bună jumtat oei câţi să va aleage dă prătutindenea den cămpu den pădure den ap şi den dealul cu vii şi dă peste tot hotaru, pentrucă au cumpărat-o dan dăla stanciul şi dăla fămeia lui drept aspri gata 1500 şi iar să aibă dan moşie la Băloşani partea barbului toată, orcătă s'ar alege dă păste tot hotarul pentrucă au cumpărat-o dan dăla lu­ poaia drept 600 aspri gata dă argint şi iar să aibă dan moşie la Băloşani partea lui băcilă toată orcătă 's'ar aleage dă peste tot locul pentrucă au plătit dan P2l băcilă dela banul oprea dă gloabă dă un bou şi pârăşul lui era dan din tălpaş şi iar să aibă dan o casă la băloşani şi cu silişte toată după împrejurul casei pentrucă aceast si1işte cu casa au fost ale lui stoican bătrână şi dreaptă dela părinţii iar după aceea au venit stoican însuş de bunavoie a lui şi far de nici-o silă înaintea domniei meale de au dat aceea cas cu tot şiezutul ei lui dan iar dan el au fost dăruit lui stoican o feregea foarte frumoas şi cu un cojoc turcesc şi o vac cu lapt şi aşa s'au împăcat şi s'au înfrăţit ei amîndoi denpreună dă a lor bună voie şi cu ştirea tutulor megieaşilor de pre împrejur şi den naintea domnii mealecum cas fie aceste mai sus zise cas şă şezutul lui dan moşie în veaci şi iară au cumpărat dan dăla stoican o livadă. crivină şi două ao holde dă artură drept 150 dă aspri şi iară a mai cumpărat dan din Băloşani o liveadă la Băloşani, dăla gerge mac dr�pt 300 dă aspri şi iar a mai cum­ părat dan dăla lupul din gurgui o ţarină drept 50 aspri şi iar au mai cumpărat dan moşie la toeaga partea lui tatomir câtă au avut dăla părinţi şi dă cumpărătoare dă păst tot moşîa toat şi cu vaduri dă moară şi cu vii pentrucă au cumpărat-o dan dela 122 [123] tatornir drept 1005 aspri dă argint şi iar au mai cumpărat dan moşie la Băloşani 4 ţarine dăla duşa din toiaga drept 160 aspri şi iară au mai cumpărat dan un ţigan anum drăghici dăla duşa drept 1000aspri şi iar au mai cumpărat 2 ţigan ce anum marga şi sora dăla radul din cornişani drept 900 aspri gata şi iar au mai cumpărat 1 ţigancă anum neacşa dela stroe din căpreani drept 1000 aspri şi au vândut aceşti mai sus vănzători ale lor moşii şi ţigani lui dan dă a lor bună voie şi cu ştirea tuturor megieşilor şi de'naintea domniei meale drept aceea am dat şi domnia mea lui dan ca să îi fie aceste moşii şi ţigani întru moşte­ nire în veaci lui 'Şi feciorilor lui nepoţilor şi strănepotilor lui şi dă nimeni nă clintite după zisa domniei meale şi mărturii am pus domnia mea pe jupăn ivaşco marele vornic şi pe jupăn lăudat marele log pă dumltru spăt costandin vist i danciul stolnicul i rad coms i gonţa păh i mănieat post şi s'au scris aceast cart dă brătil log în scaunul cetăţi bucureştilor la leat 7091. S'au scos pă rumănie dă tudor log la leat 7220. şi am scris eu necula log ot craiova aflăndu-mă în casa mă­ riei sale doamnei stancăi. •••••••••••• INSCRIPŢII Inscripţii din Bisericile Oltene culese de T. G. Bulat. Inscripţie pe piatră, adusă dela o biserică distrusă; se află azi în biserica Si. Ioan din Dobriceni (Vâlcea) «Această sfântă şi d-zeiasca bisearecă s-au zidit din temelia iei întru pofada sfinţilor marilor arhierei Vasilie [al] Cezariei, Gri­ gore Bogoslov şi Ioanjă] Zlataustlă] întru zilele prea luminatului domnlă] Ioan [sic] Costandin Vaivod Br[ancovea]n[ă] şi fiind os­ tenitor .io Kir Stefan er[omonah] eg[u]m[e]n otArnota Ion[ie] 24 vleat 7218". Biserica Mierleşti, satul Bărbăteşti (Vâlcea) -Iţnjtru slava sfăntei şi de vieaţă făcătoarei şi nedespărţitei Troite zidi tu-s'au această sfântă besearică din temelia iei de pia­ tră întru cinstea hramului Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu .şi pururea fecioarei Marii cinstiti întrări în besearică cu blagos­ I;'lovenia iobitoriolui de Dumnezeu Kir Kiesarie episcopjă] Râmnic V în zilele luminatului Domn io Alexandru Ipsilant voivod cu buna înfrăţirea şi însoţirea la cheltuiala a robilor lui Dumnezeu Ma­ carie Ieromonah i a popi lui Costandin Brădean i a popi Ioan sinjă] Macarie irrnonah ot Bărbăteşti inpodobindu-o şi infrumuse- 123 [124] r I ţăndu-o după cum să vede ca să aibă veaşnică pomenire. leat 1776. S'au săvarsitlă] la Octombre 6 zile. ani dela Adam 7284 t 1776». Pe un Apostol dela Climent al Râmnicului 1747 aflăm: «Acest apostol l-am dat metocului nostru dela Bărbăteşti unde iaste hra­ mul Prea cuvioasei Paraschivei spre a noastră veşnică pomenire. Climent Episcopul Rămnicului Iolie 7253». Pe un mineiu, tipărit supt Carol VI, la Râmnic: «Acest mi­ neiu s'au dat de mine smeritul Episcop al Ramnicului Climent la beseareca de lemn din Bărbăteşti unde păzeaşte popa Grigorie Boierescul pentru a noastră pomenire. Mart 14. 7249». Biserica Vătăşeşti, satul Bărbăteşti (Vâlcea) «Această sftă şi Dumnezeiasca bisearec zidi tu-s'au din te­ melia ei întru slava sfântului arhiereu Nicolae din temelie cu toată cheltuiala d-lui Stefan Vat[af] şi a soţii lui Ilina în zilel lui Stefan voivod Cantacuzino şi Kir Darnaschin episcop Ramnic ca's fie tutulor bună pomenire în veaci am. Mţ Io[nie] It 7220.1)". In pridvor, la stânga intrării: «Fiind zugraf Dimitrie ereu, Ioan[ă] ereu, Tudor[ă] erdi, Nicolae erdi, Gheorghe-Lazăr ucenic, loIi 21 It 7282". Inăuntru bisericii, deasupra uşii: «Stefan vătaf-; în dreapta lui: «Ştefan», «Ion» şi copilul «Costandin- purtând trei flori în mână. Apoi -Ilina, soţia d-lui-, cu «Dima» în faţă, «Stari- şi «Maria» ală­ turea, la stânga ei. Aci, pe pereţi, se află multe alte chipuri; între alţii «Ştefan Voevod- şi un «Beizadea», fără nume însă. Chipul lui «Climentlă] Episcop Rămn.» nu lipseşte. In pomelnicul făcut de «Pahornie monahu 1824», afară de şirul obişnuit al Domnitorilor şi Mitropoliţilor, găsim: -Pomelnicu Mării Sale Gheorghe Cantacuzino sin Şărban Voevod, carele au dat la această sfânta bisearică un rând de odajdii şi un clopot: Serban Voevoc1 Gheorghie Manda Maria Grigorie Dimitrie Maria Matei Iordache Matei Toma Marica Ilinca Maria Zoiţa Maria Costandin, Manda, Ruxanda Costandin şi cu tot neamul lor Costanelin,Profira» . Din pomelnicul lui «Ştefan vătaful din Bărbăteşti- însern­ năm numele: «Slăvit, Chiajna, Calea, Ilina, Brănduşa-. -Pomelnicul Prea Sfinţii Sale Părintelui kiriu kir Climent epis­ copul Râmnicului, carele au dat la această sfântă bisearică : un triod rumănesc şi zeace zloţi .şi un mineiu rumănesc, o liturghie, o psaltire, un acatistiariu şi un catavasieriu ca în veaci S2t se po­ menească- Insemnărn, elin cele 139 de nume ale pornelnicului : «Neaga, Velica, Mărgărita, P�traşco, Muşa Andreana, Dri'lgan, Slavna, Manu». \ Din pomenicul «el-lui Matei Căpitanu, care a elat un rând ele odăjelii: «Manta, Iorga, .t'\san, Doţpina". In lista Domnilor este tre­ cut şi «Gheorghe Voevod fiul lui Şărban şi al Marii Cantacuzino». Două mari sfesnice poarta stema cantacuzină pe ele. ') Necunoştinţă de cronologie dOll1l1ească. Se găsesc multe de acestea în in· scripţiile noastre. 124 [125] •••••••••••••• a •• m •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• .. . • • i Ob TEHIA ARREObOGICA i • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Repertoriu de localităţile istorice, preistorice ş, a. din judeţul Gorj Pentru cunoaşterea amănunţită a judeţului Corj, fondatorii *) «Muzeului Corjiului> au hotărît a face cât mai multe escursiuni şi a aduna rr.aterialul necesar. In acest judeţ sunt multe staţiuni preistorice şi istorice, res­ turi arheologice, cetăţi, castre, etc. Chiar dela început am între­ prins excursiuni de orientare şi recunoaştere toţi PAtru fondatorii împreună, în diferite direcţiuni ale judeţului; mai târziu, după tre­ buinţă, împreună sau singuratici. In rândurile următoare am întocmit un mic repertoriu de 10- calităţile vizitate, unde am găsit diferite obiecte, pe care le-am depus în muzeu. Deşi acest articol este destinat rubricei "Oltenia Arheolo­ gică- , în el se vor găsi părţi cu privire la epocile noastre istorice, căci nu le puteam separa unele de altele, ele făcând-vpentru noi, cei cari am întreprins aceste cercetări-s-un singur tot impreună : Din trecutul judeţului Gorj. Iată acum în ordin alfabetic localitătile ce am cercetat: 1) Anani. (Distanţa 15 km. dela Tărgul Jiu. Are vreo 2000 loc.) Pe hotarul acestei comune Arcani (anticul Arkiuna sau Ar­ kinna ?), aşezat pe răul ]aleşul, se găsesc resturi ele ziduri vechi, precum şi «morminţii Dacilor-o--cum le zice poporul acolo. La 25 Iulie 1894 am vizitat aceste resturi împreună cu Aurel Diaconovici. 2) Baia de fier. (Distanţa 52 km. dela Tărgul Jiu. Are vreo ·2000 loc.) In nordul judeţului Gari, pe râul Galbenul, se află comuna Baia de fier. In pereţii marilor stânci din defileul acestui râu se găseşte o grandioasă peşteră cu un mare dom, ele tavanul căruia stau atărnaţi mii de lilieci. Peştera este umedă şi murdară, plină cu guano. La 21 Iulie 1894 am vizitat-o toţi patru muzeiştii şi la gura ei am făcut săpături, de unele am scos multe cioburi, resturi de oase, etc. pe care le-am depus în muzeul nostru. S'a găsit la locuitori o armă ciobănească numită rămf, vechea romfea tracă, (Un exemplar s'a procurat pentru muzeu, iar altul pentru B. P. Hăjdeu). S'a scos aici odinioară fier, cunoscut la Romani. Şi Ruşii voiau să exploateze fierul de aici (Triandafilof), Se gă­ seşte aci o biserică a Brancovenilor şi a Bălăceştilor. Pe raul Gal­ benul se arată un vechi cimitir, probabil roman, de unde s'a adus ') «Mneeuţ. Gorjiullli,> s'a înfiiţat in unul 1894 de cătră V.-Rola Piekarski, Al. Stefulescu, Aurel Diaconovici şi 1. Moisil. (A se vedea articolul «Muzeul Gor­ jiului» de 1. Moisil în «Arhivele Olteniei», No. 23 (1926). 125 [126] la biserică o piatră funerară romană de silex, care s'a depus apoi în muzeu. Această piatră a servit de prag la poarta ogrăzii bi­ sericii; inscripţia s'a şters. La 1749 s'a clădit biserica. Pictura bi­ zantină, bine conservată. Pe clopot e notat: -Martin Fels goss mich in Gratz 1754» .. (Ştefulescu : Gorjul istoric şi pitoresc. T.-Jiu 1904 pag. 1/17). 3) Bdlâneşti. (Dist. 13 km. de T.-Jiu. Are vreo 3000 loc.). In pădurea Petroasa, de lângă această comună, se găsesc: « borde­ iele Dacilor». 4) Bâleşti. (Dist. 6 'h km. de T.-Jiu. Are vre-o 2000 loc.). Se găsesc porţi de lemn, sculptate frumos, la curţile sătenilor, pe care le-am fotografiat, ca şi altele din alte sate. 5) Bârseşti-Corbeni. (Dist. vreo 6 km.Are vreo 1900 loc.). Spre nord de acest sat, pe malul stâng al răului Şuşiţa, sub colina Po­ Iata (palat), se află vechi ruine de peatră în pământ, cu nişte be­ ciuri (pivniţe), în număr de patru. Se povesteşte că aici ar fi fost un mic orăşel. Astăzi locul poartă numele de Bănie. Probabil a fost proprietatea familiei Buzeştilor sau a Banilor Craiovei. 6) Bengesti, pe râul Gilort (la 29 km. dela T.-Jiu. Are vre-o 1800 loc.). La 19 Iulie 1894 am plecat toţi patru muzeiştii într'o excursiune mai mare de studii. Am Iuat cu noi şi pe fotograful A. Pfaffenhauser. In drumul nostru am vizitat comuna Bengesti, unde am fotografiat casele fostei familii boeresti a Bengeştilor, dispărută azi cu desăvărşire din Gorj. Moşia şi casele au ajuns în stăpânirea Pociovăliştenilor, ţărani bogaţi. Casa veche boerească, construită în 1730, era frumoasă, mare, spaţioasă, cu odăi mari, cu ştucaturi şi ornamentaţii de gips prin saloane, cu pivnite foarte spaţioase. La porţi figuri de lei ciopliţi în piatră, etc., (aceşti lei i-a dăruit familia Pociovălişteanu pentru muzeu). De asemenea am fotografiat şi biserica Bengeştilor. Poziţia acestei moşii, ca şi marea casă, este una din cele mai frumoase din Gorj. Mulţi boeri sunt înmorrnântaţi aici. (Vd. şi Arh, Olt. an. IV, p. 337). 7) Bumbeştii de Jiu. (Dist. 19 km. de Jiu. Are vreo 2000 loc.). La 21 Aprilie 1894 am făcut prima noastră excursiune toţi mu­ zeistii (Al. Ştefulescu, Piekarski, Diaconovici şi cu mine) la cas­ trul roman din cătunul Bărleşti (la sudul comunei Bumbeşti), pe şoseaua Târgul-Jiu- Bumbeşti - Petroşeni. Ruinele acestui castru roman de piatră (muri lapidei) al cohortei 1 miliare «Britanica Aurelia Antoniniana-, elin timpul împăraţilor Septimiu Sever şi Anton Caracala (201), sunt foarte bine conservate. Acest castru a . fost ridicat pe locul castrului de pământ (muri cespitici) al cohor­ tei IV Cypria, ce a luat parte la războiul de cucerire a Daciei sub Traian. Castrul este astăzi numai pe jumătate, iar cealaltă jumătate s'a prăbuşit, pămăntul fiind pe malul Jiului, care l-a ros în cursul timpurilor. Cu ocazia primei noastre vizite s'a făcut mă­ surătoarea castrului de către Diaconovici. In urmă Ştefulescu a publicat un studiu în revista noastră Jiul, cu desemne făcute de Piekarski, iar mai târziu s'a publicat în «Gorjiul istoric şi pitoresc» al lui Ştefulescu. In anul 1897 �'a găsit la castru şi o piatră mare, cu inscripţie latină. Această piatră a fost desgropată de Tocilescu şi depusă în Muzeul de arheologie din Bucureşti *). Tocilescu nu \ .') Profesorul Tocilescu, aflând de castru din articolul din revista Jiul, l'a vi- • zitat şi a făcut săpături. Fireşte că nu s'a pus în nici un contact cu noi. Dânsul ne declarase mai înainte că nu e nevoe de nici un muzeu la Târgui-Jiului, şi vă­ zând că noi lucrăm înainte, ne-a duşmănit şi a căutat să-I distrugă. 126 [127] ne-a permis s'o citim, nici s'o consultăm. El a dat ordin oamenilor săi s'o aşeze cu inscripţia la pământ şi s'o păzească bine, iar dacă am voi s'o consultăm, să ne oprească. Cu toate acestea noi am avut inscripţia. Ea se artă reprodusă în «Gorjiul istoric şi pitoresc» de Al. Ştefulescu (Tg.-Jiu 1904 pag. 81) după «Fouilles et recher­ ches archeologiques en Roumanie-, par Gr. G. Tocilescu 1900, pag. 138. Piatra cu inscripţia arată că acest castru s'a restaurat în timpul împăraţilor Septimiu Sever şi Antonin Caracalla de cohorta I-a a Britani1or, pe ruinele castrului făcut odinioară de cohorta IV Cypria. In apropiere se găsesc multe resturi de fundamente de clădiri. 8) Cartiu. (Dist. 8 km. dela Tg.-Jiu. Cătun cu 450 loc. pen­ dinte de comuna Turcineşti). Pe hotarul acestei comune, pe malul drept al Jiului, se găsesc resturi de întărituri militare, poate un fost castrul roman sau o veche cetate dacă, căci nu este prea de­ parte de castrul roman dela Bărleşti-Bumbeşti, care este aşezat mai spre nord-est de aci, pe malul stâng al Jiului. Probabil că drumul roman, ce venea dela Drobetae (Turnu Severin) şi trecea pe la Arcanii de azi, se îndrepta, în linie dreaptă, prin Car tiu la castrul roman dela Bărleşti, de unde apoi drumul se ramifica, un ram luănd'o spre nord (prin Porceni?) peste munţi, pe la Buliga în Ardeal, iar al doilea ram spre răsărit în Vâlcea. Numele acesta de Cartiu este caracteristic şi e, poate, vechiul Kartum (?). La Car­ tiu s'au găsit şi bani vechi. O monedă de aur dela Filip Mace­ doneanul,_ găsită aici, am primit dela fostul primar d. Poenaru, din localitate, pe care am depus-o în muzeul nostru. 9) Ceauru. (Dist. 12 km. % dela Tg.Tiu. Are vreo 1800 loc.). Aci este o staţiune preistorică, La locul numit "La Olărie» s'au găsit vase şi cioburi vechi. Case ţărăneşti caracteristice, cu frumoase prid voare. O casă întreagă s'a adus, în 1908, din Ceauru la Bu­ cureşti, la Muzeul de artă naţională şi etnografie înfiinţat de Spiru Haret, prin profesorul Ipolit Strămbulescu, pictor. Casa a fost con­ struită de meşterul Antonie Mogoş din Ceauru. 10) Cetatea Muerii, din dealul Muerii, de pe hotarul comunei Logreşti-birnici. (Dist. 57 krn. dela T.-Jiu. Axe vreo 1500 loc.). Pe podişul acestui deal, de unde avem o frumoasă privelişte asupra împrejurimilor pănă în munţii Carpaţi, se află resturi, bine con­ servate, de ziduri de pământ roşu, cu un cerc uit de vreo 250 me­ tri. Diametru! cel mai mare, dela nord la sud, este de vreo 85 metri. Măsurătoarea a făcut-o inginerul Diaconovici, când am fost toţi patru muzeiştii acolo, împreună cu Teohari Antonescu, fostul profesor de arheologie dela universitatea din Iaşi, care a publicat o notiţă în Raportul S�Ul cătră Ministrul Instrucţiunei publice (Bu­ letinul oficial al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunei publice An, III (1897) No.99). Acestei cetăţi i se mai zice şi "Cetatea tătarilor" şi -Crădişte-. 11) Crasna (Dist. 32 km. dela T.-Jiu. Are vreo 2000 loc.). Aici, în apropiere de comună, se află un schit fără călugări. Biserica este interesantă, în special tămpla foarte frumoasă şi un clopot turnat la Viena în 1758. Am vizitat această biserică de mai multe ori. Un studiu monografie al ei s'a publicat de Al. Ştefulescu sub numele de Schitul Crasna, Bucureşti 1910. Intre Crasna şi Sur­ paţi se găsesc 16 ma vile de pământ. 12) Curte-Curtisoara. Curte a fost un sat=-dispărut azi - în 127 [128] apropierea castrului stativ al cohortelor romane dela Bărseşti­ Bumbeşti: Cohors IV Cypria şi Cohors 1 Brittanorum, de unde îşi are şi numele, adică dela Cohortem--corte-ecurte. Se pome­ neşte pe la 1485 în hrisoave, că aci ar fi fost şi o curte cnezea­ scă a Ţării Lytua, înainte de întemeierea statului român. (Al. Şte­ fulescu în «Anuarul Societăţii turiştilor români», Anul 1907, pag. 37). Azi i se zice Curtişoara (Ştefulescu în Gorjul istoric şi pito­ resc pag. 74). La Curtişoara este astăzi cea mai bine conservată culă boerească din Gorj, a doamnei Speranţa Cornoiu, aşezată pe un podiş, de unde se deschide o foarte frumoasă privelişte. 13) Dobriţa. (Dist. 12 % km. de T.-Jiu, cu peste 2000 locuitori). Sus pe dealurile dinspre nord; formate din calcar, sunt peşteri surpate şi multe doline. Intre Dobriţa şi comuna Runcu este car­ stul Gorjului în toată frumuseţea sa şi cu erosiuni fantastice. 14) Frdsinet. Lângă Tărgul Jiului, pe cămpia numită Fră­ siuet= Ciocărlău, creşte planta frăsinel (Dictamnus albus sau Dict. fraxinella, Persoon), care e considerată de popor ca o plantă vin­ decătoare de multe boale. Bolnavii din întreg judeţul vin aci să se tămăduească în noaptea spre Ispas. (Am publicat despre acestea o notă în revista jiul, 1894/95). 15) Glodeni. (Dist. 19 % krn. dela T.-]iu. Are vreo 1500 loc.). Pe hotarul Glodenilor se află urmele unui castru roman, unde s'au găsit tegule cu inscripţii. 16) Gruiu; Pe şoseaua Tg.Tiu+Fetila-sCrasna se află satul Gruiu. Pe hotarul lui sunt mai multe movile mari. Pe hotar s'au găsit cioburi şi unelte de piatră. 17) Novaci. (Dist. 44 km. dela Tg.-Jiu. Are vreo 1500 loc.). In această frumoasă comună de sub munte, staţiune climaterică, trece repedea, sgomotoasa şi limpedea apă a Gilortului. Pe malul ei se mai pot deosebi resturi de ziduri, urme de şanţuri şi rămăşiţe de cetăţi locuite de «uriaşi», după cum este în tradiţia poporului de aci. 18) Pocruia. (Dist. 34 krn. dela Tg.Tiu Are 2400 loc.). S'au găsit aici ţepi de fier, în care se trăgeau făcătorii de rele. Una s'a păstrat în Muzeul Gorjiului. 19) Polouraci. (Dist. 54 km. dela Tg.-Jiu. Are 1600 loc.). Tot în Iulie 1894 am vizitat Polovracii, unde am stat la vechea mă­ năstire, zidită la 1633, probabil pe resturile unei alte mănăstiri mai vechi. Aci am cercetat faimoasa peşteră a Polovracilor, sco­ bită în marele deal al Padeşului *) (Piatra Oltetului), din sus de mănăstire, pe valea Olteţului. Am f<:'LCUt oarecari măsurători şi fo­ tografii. Tot aici este o veche statiune preistorica, găsită de ingi­ nerul Aurel Diaconovici, unele am aflat multe cioburi cu intere­ sante desemne, tom-te ele vase, unele vase mici şi bucăţi ele vase mari. Am mai găsit vârfuri ele suliţe, săbii în formă ele coase, obiecte de bronz, moneele etc., pe care le-am depus în muzeu. Sus pe dealul Padeşului, numit şi Piatra Mănăstirii, în Poiana lui Pades, am găsit Oborul Jielovilor (Uriaşilor), nume elat de ţărani, proba­ bil, unor vechi morminte. Aici şi în alt loc, pe acest platou, am găsit cioburi, cărbuni, oase şi cen\uşă,. Se pare c2l Polovracii sunt de o deosebită importanţă. Iri-evul vechiu, sus pe podişul ele pe dealul Padeşului va fi fost vreun templu, dolrnene, sanctuar, altarul lui Zamolxis (?); mai târziu în evul mediu s'au făcut schituri ceva ") o notiVl asupra acestei peşteri am publicat în revista]i"l, Anul 1. 1894/95. 128 [129] mai jos; iar în epoca noastră s'a statornicit mănăstirea Polovracilor jos pe şesul actual, după ce apele Olteţului s'au liniştit şi matca s'a adancit. Tot pe platoul în spre nord, deasupra mănăstirii, că­ pitanul Dumitru Ursache, căpitan de poteră şi vătaf de plai, a ridicat, la 1801, o cruce de piatră. 20) Porceni. (Dist. 14 km. (?). Are 1000 loc.). La Porceni, în gura defileului răului Jiu, sunt ruinele bisericei-mănăstirii Vişin a sau Scufaina, ridicată de Mircea Vodă cel Bătrân (1386-1418). 21) Runc'4. (Dist. 161/2 krn. dela Tg.-]iu. Are 1400 loc.). Acest frumos sat este aşezat sub dealuri calca roase, la începutul defi­ leului răului Sohodolul. Această vale este foarte interesantă, fiind multe peşteri în stâncile mal ului de calcar, iar mai sus, spre nord, la vreo 3 km. dela «Isvorul dela nuc», unde este şi un mic han (în sat), ajungem la locul numit «La Nari-, astfel numit de popor pentru forma lor, un splendid tunel natural, făcut de râul Sohodol, o grotă, lungă, de 6 m. înălţime şi 8 m. lăţime. Ne găsim aici, " precum şi sus pe dealuri spre Dobrita şi Vălari, în adevărat carst, cu peşteri, porţi naturale, cloline, pietre crăpate şi altele. Râul Sohodol şi-a făcut drum şi pe sub stânci şi apare la nordul sa- tului în două foarte mari isvoare, ce ies deadreptul din stâncă .. Din isvorul din spre vest de Isvorul dela nuc îşi ia începutul râul J alesul, care trece prin sat spre vest, în timp ce Sohodolul trece prin partea estică a comunei Runcu. . 22) Sâcel. (Sătcel sau Sătucel). (Dist. 30'h km. dela Tg.-]iu. Are 1500 loc.). Localitate balneară. Apele sulfuroase şi băile de aci au fost cunoscute şi de Romani. S'a găsit aici un monument votiv al sănătăţii, dedicat zeilor Esculap şi Hygiaea, drept mulţu­ mire din partea celor ce s'au tămăduit. Pe hotar sunt ruine, pro­ babil ale unui orăşel, care a. fost în jurul cash-ului roman de aci. La sudul Săcelului, pe locul numit «[idovii», se văd rămăşiţele băilor de lângă castrul ce era aci pănă acum 1600 ani. Mai multe olane găsite au fost depuse în Muzeul Gorjului. S'a aflat şi o pia­ tră funerară de silex şi un leu, tot de silex, ce denotă mormăntul cu inscripţie al unui ofiţer superior roman. S'au găsit şi monede romane. 23) Skela (şi Skila). (Dist. 14'h km. dela T.-Jiu. Are 2500 loc.). Pe hotarul acestei comune a găsit Piekarski şiruri de pietre în­ fipte în pământ, în rânduri regulate, formănd un triunghiu. Ace­ stor steie ele piatră, ţăranii le zic morminte ele ale Hărăburenilortr), un neam ele oameni omorâţi de Turci şi îngropaţi aci. In apro­ piere se gaseste Dealul Gomicelului, pe al cărui vârf se află ele asemenea fel de fel de cioburi. Acest deal servia odată drept cetate întărită. In aceste morminte s'a găsit cenuşă şi hârburi de oale, resturi de cărbuni şi obiecte de piatră cioplită, ciocane ş. a. Un astfel ele ciocan a fost depus la muzeul nostru. 24) Stânesti. (Dist. 11 % km. dela Tg.-]iu. Are 1600 loc.). Pe hotarul acestei comune se găsesc movile de pămănt şi de piatră, O biserica interesantă în sat. 25) Suseni (între Vălari şi Dobrita). Pe valea Varniţa din satul Suseni s'au găsit săgeţi de alamă şi diferite obiecte de fier. La , şi poate să fie mormăntul vre-unui şef de trib. Tot aci s'au găsit cioburi de oale bine arse, precum şi obiecte de bronz. (Un ţăran în glumă îi zicea mormantul lui Tăndală). 27). Telesti. (Dist. vre-o 16 krn., sat cu peste o mie de loc.) In comuna Teleştii de sus (moşneni), pe culmea dealului Teleş­ tilor, am găsit, împreună cu Diaconovici şi cu Piekarski, 19 mo­ vile (tumuli), morminte mari, aşezate toate în linie dreaptă. Am desfăcut una (13 Aug. 1894), în care am găsit o urnă de pământ ars, lănci sau suliţe de fier şi zăbale de cal (de fier), măsele de cal, două pietre mici lustruite şi găurite (talismane), pe care le-am depus în muzeu. Movilele sau gurgumeiele amintite se numesc de ţărani -rnorrnintii Cumanilor şi ai Paterilor». Jos, la poalele dea­ lului, este aşa numita «fântâna Tătarilor sau a Cumanilor- La Sf­ Gheorghe se ţin nedee în dealul viilor dela Teleşti. 28) Topeşti. (Dist. 26 krn. cu vre-o 1500 loc.). La sud de satul Topeşti, spre Peştişani, s'au găsit olane groase de pământ ars (16 bucăţi) înşirate, de un conduct de apă. Câmp ia aceasta se nu­ meşte -Cetăţuiul-. Spre nord, pe un deal, era odinioară (1618) un sat, ce se numia Dărmoxa, astăzi dispărut. 29. Vâlari. (Dist. 16 km. cu vr'o 2000 loc.). Pe hotarul acestei comune am găsit trunchiuri de arbori pietriflcaţi. Asemenea se găsesc doline, pălnii mici şi mari, pline cu terra-rossa (argilă roşie) şi în timpuri ploioase cu apă. La Priporu, deasupra satului, s'au găsit cioburi şi alte urme de locuinţe preistorice. 30. Vaidu (Valea Deiului). (Dist. 231/3 krn. dela Tg.-Jiu, cu vr'o 700 loc.). Cătun în apropierea căruia am găsit într'o excur­ siune, ce-o făcusem eu mai întâi, o cascadă foarte frumoasă. Am comunicat acest fapt lui Diaconovici şi am vizitat-o apoi împreună. A trebuit să mergem ceasuri întregi, desculţi, prin râul Şuşiţa, ca să ajungem la cascadă, Apa Şuşiţa cade, peste stâncile masi­ vului cristalin, dela o înălţime de 7 metri, într'un mare basin. Ne-am propus, atunci că trebue să se facă un drum pe malul drept al Şuşiţei, dela Poiana, din sus de că tunul Vaidiilor, pănă la cascadă, Aşa s'a şi făcut. Diaconovici, cu zile de prestaţie, cu bani adunaţi şi cu o sumă mai mare dată de el chiar, a durat un drum foarte bun şi am făcut şi un chioşc lângă cascadă, pe care l-am inaugurat cu. o serbare, la care a luat parte un public numeros, în frunte cu L Carabatescu, prefectul de atunci. Pozi­ ţiile dela Vaidii fiind foarte frumoase şi interesante, au început de atunci să fie mult vizitate de marele public. 31. Vârţu. (Sat pendinte de comuna Bălăcesti. Dist. 16 'I:! km. dela Tg.-]iu). Inginerul Aurel Diaconovici, cu ocazia inspec­ tiilor sale făcute în judeţ, a găsit în localitatea Vărţu o măgură numită «Cioaca cu bani". Aci s'augăsit monede, hârburi şi obiecte de metal, desgropate din vârful ş� dela poalele dealului. S'au mai găsit ciocane de bronz sau chilom\uri găurite, colane şi brăţări, fibule şi cuţite, săgeţi de diferite forme şi mărimi, care s'au îrn­ prăştiat pe la diferite persoane din judeţ. «Cioaca cu bani» este 130 [131] o staţiune din epoca de bronz, care însă se distruge mereu prin săpăturile ce ţăranii fac pentru a căuta comori. 32. Vladimirul. (Dist. 52 km. dela Tg.-Jiu. Are 2200 loc.). Acesta e satul natal al/lui Tudor Vladimirescu. Am vizitat acest sat toţi patru muzeiştii, iar Piekarski a fotografiat pentru întâia oară casa eroului nostru naţional dela 1821. Prima copie foto­ grafică mi-a trimis-o şi mi-a dedicat-o mie Piekarski 1). Casa natală a eroului dela 1821 însă se ruinează mereu, din nepăsarea pro­ prietarului actual şi <' celor ce ar trebui să aibă grijă de monu­ mentele noastre istorice. Bucureşti, 3 Martie 1926. 1. Moisil. , 1 Cu privire la desenurile preistorice din peşter.i1e Gorjului Preocupându-rnă de mai multă vreme chestiunea existenţei paleoliticului în Oltenia, în limitele posibilităţilor am făcut câteva cercetări în această direcţiune. Rezultatele la care am ajuns sunt cu totul interesante şi, după cum am făgăduit de curând 2), voi continua aceste cercetări. In legătură cu preocupările mele în această direcţie, de o deosebită importanţă mi s'a părut desenurile în negru, descoperite de mine în iarna anului 1924 în două peşteri din Gorj, şi pe care abia în numărul trecut al acestei reviste am socotit cu cale să le comunic celor ce se interesează de astfel de chestiuni. Dar deşi aveam încă oarecare îndoială asupra vărstei acestor dese­ nuri, pentru un moment am fost îndemnat a le crede paleolitice. Am făcut totuşi această afirmaţiune cu toată rezerva cuvenită în asemenea împrejurări. Tot din această cauză, după ce am dat la tipar articolul meu 3) privitor la aceste desenuri, am scris câteva rânduri savantului Abate I-L Breuil, profesor la Institutul de paleontologie umană din Paris. l-am trimes totodată şi schiţe după desenurile descoperite. Răspunsul Abatelui Breuil, cu toate că înlătură bănuelile mele cum că obărsia acestor desenuri «nu e cu neputinţă a o căuta în depărtatele vremuri ale paleoliticului-, arată totuşi marea însemnătate a descoperirilor mele. In interesul arheologiei noastre naţionale, nu mai puţin şi în interesul arheologie! europene, îmi iau permisiunea de a pu­ blica scrisoarea ce am primit dela savantul arheolog. Ea denotă încă odată mai mult marele interes ce-l dă domnia sa descope- ririlor din ţara noastră. . Iată ce îmi scrie: 1) La pag. 278, an. IV (1925) din «Arhivele Olteniei" s'a dat un clişeu te­ prezentând chipul lui Tudor Vladimirescu şi căsuţa sa. ') N. Plopşor. Paleoliticul în România (Extras din Năeuinţa Românească), An. V, No. 2/1926. 3) N. Plopşor. Desenuri paleolitice în Oltenia? Extras din Arhivele Olteniei), An. V, No. 23/1926. 13/ [132] Paris. Le 30 Januier 1926. Cher M onsieur, Je suis tres interesse par la leţţre que vous uoulee bien m'ecrire sur uotre trozcuaiiie de dessins en. noir dans des grottes d'Oltenie. Lors de mon voyage en Eoumanie, il y a deucc ans, le temps m'a manque pour aller dans cette region, qzce je considere comme la plus fauoraole de i'Ancien Eoyaame (avec la Dobrudja) pour des trouoaiiies paMoHthiques et aussi pour des dessins de grottes de tout âge. Fauais forme le projet d'y aller l'ete dernier, mais diuerses circonstances ONt empeche la reaiisation de mes projets. Venons-en it vos dessins : ils ne sont pas paleolithiques) mais rentrent tres bien dans le style gem!ntl de i'art schematique m!olithique-eneolithique. Leur ressemblance auec les peintures, tant espagnoies que scandina/oes de ces epoques, est tres grande. Touteţois, dans ces pays, les peintures S011t faites it l'ocre brun) rouge ou faune, et tres rarement en noir, sauf dans les cavernes de la Pileta (1I1alaga) ObI elles sont au charbon. Du reste les peintza/es au. charbon sont beaucoup 1110ins durables que celles it l'ocre)' j'en ai bien vu quelques unes dans la provinee de CadL"G de cette couleul� l11ais elles 111'011t paru ge­ neralel11ent 1110dernes) et comme les pâtres el charbonniers conti­ nue!"lt a dessiner schematiqueJ1Zent, il /1 'est pas facile. de faire loujours la discril11 in a lio n. Cepel1dant, quand les dessins noirs S011t modernes) il se mele p;eneralement des elt!111ents figures qui permettent de l'etablil� et aussi des inscnptions du l11eme âge, faites avec la mbne sub- 5 ta11 ce. Il faut examiner si la peinlure iaii corps avec la rodze, ou si elle s'efface facilel11entJ· ordinairel11el'zt les peintures anciennes ne SOI'I! j)as !racees a·vec un moreeau de charbon de bois) mais avec de la couleur preparee, generalement melee de graisseprobablement, qui a penetre la ro clz e J' aussi supporte-t-elle tres bien le lavage (si la roche est solide el ne s'ecaille pas naturellel11ent). a mOil'lS que la roche ne soit bitumineuse) ce qui est l'e.X'ception. j/Jais le plus probable est; pour vos peintu­ res) qu 'elles sont iJzeolithiques ou neolithiques. La 11lmziere de faire la tete est loin d'etre l'are daJls les roches d'Espagne)' pour la figure l1u- 11laine (aci D�l Breuil schiţeaz21 în text două elesenuri de felul celor reproduse în A. O. la pagina 49 a numi'lrului anterior), elle est la regie dans touţes les roches, bien que genera­ lemellt le sexe y soit marqzte Par la j)resence ou l'absel1ce du plzallus. L'zl1t de vos «bollslzomm8{)>> (cel reprodus alături-redus la jUll1�ltate după original) est formiehlulement itlzyj)hallique, ce qui existe) mazs exceptionnellemelll; dat?s les peinlures dJEspagne. Pour alui-ez; (aci D-I Breuil schiţează un alt desen elin cele ce i-am trimes), peul-etre porta-t-il un bouclier el Urle lance? .fe erois que vous trouvereB quelques indicatz'ons compant- 132 [133] tives dans la ceramique grauee de Tordos, conseruee au musee de Cluj. En tout cas, M. Martin Eoska, qui y est conseruateur, et est bien informe et, de plus) excellent explorateur; serait a meme de vous donner des indications et des conseiis. Jevous prie, cher 'Monsieu� de croire el mes sentiments les meiileurs. H. Breuil. Cu alte cuvinte, cu toată probabilitatea acesteclesenuri sunt neolitice sau aeneolitice. In legătură cu aceasta, amintesc că în articolul meu prece­ dent am scris că, În peşterile pe ai căror pereţi se găsesc aceste desenuri, am c1escoperit şi ceramică neolitică şi aeneolitică, Soco­ tesc deci că tot făuritorii ceramicei găsite în peşteri trebue să fi lăsat şi aceste c1esenuri pe pereţi 1). Căutând a face o cercetare amănunţită asupra materiei co­ lorante cu care au fost făcute aceste desenuri, ne-am adresat în acest scop unui specialist local, D-lui Dr. Al. Savopol. D-sa cer­ cetând în laboratorul d-sale fragmentul de rocă pe care era de­ senul în chestiune, ne-a c1at cu toată bunăvoinţa acest rezultat scris: «La analiza ce am fost solicitat de D'] Prof. Piopşor să fac asupra unei pietre desenate cu negru, iată cum am procedat şi la ce rezultat am ajuns: • Tehnica. De oarece a fost o infi111ă cantitate de analizat, nu s'a putut intrebuinţa alt procedeu decât tehnica microchimică. Observaţii. Examindndu-se suprafaţa pietrei, îl1 lumină piezişe, sub o sursă intensâ luminoasă) cu ajutorul microscoputtd, s'au putut obserua numeroase depresiuni şi ridică tun; ceeace do­ vedeşte câ, cu toata aparenţa contrarie, stânca nu este netedă. In aceste numeroase depresiuni se găsesc nişte fârânzituri negre) amorfe, ca mărime neregulate, foarte fine. Acestea alcâ­ tuesc desenul. Cu reactiui chimiei apropriaţi (Eter, Cloroform, Sulfzcr de Carbon, Olei de Terebentinâ) s'a constatat câ nu conţine nicio urmă de grasime. Eâcâindu-se cu un mic stiiet foarte ascuţit puţin din pulberea neagră cu care erau desenate figurile) şi fâcându-se experienţa, s'a a/lat că acest negru) aceasta substanţa solidâ, este irrsolubilâ în toti reactiuii uzuali. 'Concluzie. Aoânazc-se în vedere toate proprietăţile fizice ') Nici de data aceasta IlU numesc peşterile unde am gasit desenurile. Cer­ cetându-le În grab�l, nu am avut vreme Set le studiez amănunţit şi nici desenurile nu le-am copiat, schiţându-le doar pe ettt mi-a Îngăduit slabul meu talent. Ar ,fi trebuit s[t însoţesc acest articol m'tcar de schiţele mele, dar mai degrab", socotesc' c,l e mai bine să avem puţină rttbdare, până voi pntea face o dare de seamă amă­ nunţit,l despre întreg materialul descoperit, ll1ulţumindu-ne de data aceasta a face cunoştinţ{t numai cu înctt un desen. (Vezi ligura din pagina anterioar�t). Pentru cei cari ar dori să fadt cercetări pentru descoperirea desel1urilor preistorice, nu e rău să ştie că în Oltenia cele mai multe peşteri sunt umede, calcarul depunându-se sub ochii noştri pe pereţi, îmbr{lcându-i elin ce in ce Într'o pjtură mai groasă. In aceste peşteri nu avem ce căuta. Desenurile, chiar dacă au existat, au fost acoperite de calcar. Numai în unele peşteri uscate, sau la intrarea peşterilor, unde stânca e uscată, numai în aceste Jocuri trebuesc îndreptate privirile. 4 133 [134] [culoare neagn't) stare amorfa şi il1Solubilitate în reactnni obiş­ nuiţi), cum şi proprietâţile chimice (nu reacţiol1eaza cu niciun reactiv chimic), se poate deduce cu mare aproximaţie ca ne aflam în faţa unui praf de carbune. S'a cautat a se adânci chestiunea) pentru a se vedea de ce originâ este carbunele [mineral� vegetala sau animala)) dar 1114 s 'a putut ajunge la l1Zdul1 reeultat. Craiova, rsurr 1926. Dr. AI. Savopol. Desenurile noastre sunt deci făcute cu cărbune, cu un căr­ bune preparat, a cărui origine nu se cunoaşte. Cu aceste lămuriri, pe care le-am mai putut căpăta în legătură cu descoperirile mele, închei articolul de faţă, făgăduind încă odată a continua cercetările în această direcţie, pentru a arunca mai multă lumină asupra unor probleme atât ele interesante. N. Plopşor . •••••••••••• Fântâna j ianu din Craiova. \ 134 J '1, 1, [135] •••••••••••••••••••••••••• m ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i OhTeHIA HAT1JRAhISTĂ i • • · , . ........ � . SoIurile agricole şi productivitatea lor în jud. Mehedinti Tratatele de agrologie clasifică în felurite moduri solurile agricole: după cultura ce reuşeşte mai bine, după substanţa ce predomină în compoziţia sslului, după roca murnă ce le-a dat naştere, ori după alte proprietăţi fizice sau mecanice pe care le-ar înfăţişa un sol. Şi de obicei discuţia sfărşeşte, alegăndu-se ca cea mai bună clasificare, aceia bazată pe constituţia fizică a solurilor, şi anume: a) sol argtlos, când are peste 30 % argilă, b) » nisipos 70 % nisip, c) » calcaros » 10 % calcar, d) » husnifer » 10 % humus. La acestea se mai adaogă, după împrejurări: sol gzpsos) sol feruginos, sol magneeian, etc. Dar fertilitatea unui sol nu e funcţiune numai de natura lui fizice-mecanică. Ea se datoreşte mai ales prefacerilor fizice-ehi­ mice din sol în legătură cu mediul, mai ales clima (căldura şi umezeala din sol), prefac eri care au drept urmare adunarea, îm­ bogăţirea cu substanţe fertilizatoare, sau din potrivă sărăcirea solului. Prin urmare temeiul singur folositor tn clasificarea solu­ rilor agricole este numai cunoaşterea totalului de prefaceri ce se petrec în S00 altfel zis cunoaşterea modului de formare şi de transformare neîncetată a substanţelor organice şi minerale ce aicâtuesc solul. Cercetările asupra solurilor în natură au dovedit că, din roci cu totul osebite naşte, in aceleaşi împrejurări de clintâ, acel aş tip de sol, cu toată deosebirea de rocă mumă, Iar acelaş fel de rocă, în clime osebite, dă naştere la diferite soiuri de sol, în le­ gătură cu clima. . Mediul deci, în special clima, întipăreşte unui sol însuşiri atât de caracteristice, încât celelalte influenţe, ca de pildă natura ro cii mume, rămăn secundare, pe al doilea plan. Rezultă deci că vom clasifica solurile ţinănd seamă mai întâi de modul lor de formare în raport cu mediul (clima), apoi ca ceva secundar-dar totuşi foarte necesar-de natura fizică a solului considerat (argitos, nisipos, etc), - natură fizică a lui sau a recei mumă, care poate da variante destul de importante în cuprinsul aceluiaş tip de sol. 135 [136] Modul de formare şi de trai al unui sol însemnează cu ce putere se prefac într'însul, prin descompunere a) materia lui or­ ganica şi b) materia lui minerala (rn ineralele) " apoi, în ce măsură produsele acestei duble descornpuneri sunt duse în jos sau sunt păstrate în sol, care prin aceasta e mai fertil decât cel cu ele duse în jos. Descompunerea materiei organice dintr'un sol dă naştere la compuşi în necontenită prefacere, nestabili ; din toată seria acestor compuşi, obicinuim să zicem humus compuşi1or mijlocii conside­ raţi în total, iar humzficare descompunerii care le-a dat naştere. Humificarea e mai puternică în climat cald şi umed (cli­ matul tropical, maritim, mediteranian), şi mai înceată în climat de stepă ; - de unde urmează că compoziţia humusului e deose­ bită în diversele climate. Descompunerea mineraielor are ca rezultat formare de com­ puşi nestabili în raport cu clima. In clima te active (cald şi umed, sau răcoros dar umed mult) descompunerea merge departe: mi­ neralele se descompun până în nisip, acizi şi baze, hidraţi ; pe când în clima te cu mai puţină umezală şi căldură, descompunerea se opreşte mai de vreme: silicaţi hidrataţi, argilă, carbonaţi, fos­ faţi, sau alte săruri. Clasificarea cea mai bună deci a soiuri lor trebue făcută după puterea de descompunere şi spălare a materiilor organice şi minerale ce compun solul. După puterea acestei descompuneri şi după măsura în care e spălat de ape, - solul capătă o anumită. stratificare, culoare, aspect general, structură, iar subsolul o anu­ mită concreţionare (petrificare), dela structura grăunţoasă-com­ pactă, până la petrificarea în masă, cimentarea. După însuşirile căpătate îl putem apoi cunoaşte în natură. Glinka, rectorul institutului agricol din Petrograd, deosebeşte 5 tipuri principale de sol, cu numeroase subtipuri ele gradatiune a puterii de descompunere şi spălare. Aceste tipuri sunt: 1) Lateritul -- cu cea mai mare putere de descompunere şi spalare. Aici intră şi terra-rossa din Oltenia. Climă caldă şi umedă, II. Podeolurile sau pa111ânturile de padure din clime umeele şi puţin calde. Puterea de descompunere destul de mare, dar mai mică decât la Laterit. Aici intră Pămăntul negru, brun şi brun­ roşcat ele pădure, lăcoviştea ; podzolul, podzolurile secundare, cernoziomul degradat. III. Soiurile de stepâ sau solurile cămpiilor cu ierburi, fără pădure, unde e secetă de vară cu lipsă ele apă. Puterea de des­ compunere slabă, deci acumulare în sol ele materii fertile, care din lipsa apei nu se spală în jos. Aşa sunt: pămăntul negru sau cernoziom, solul castaniu şi cel castaniu deschis. IV. Soiurile alcaline sau' sărăturile. V. Soiurile .1nliiştiltoase sau turbăriile. Toate aceste 5 tipuri de sol, cu multe din subtipurile lor, se găsesc în Romania şi În, Oltenia, ca şi în Mehedinti. In harta jud. Mehedinti anexată acestui studiu se pot ob­ serva mai toate aceste tipuri, afară de solul cernoeiom, care nu există în acest colţ mediteranian, Iată în rezumat caracterele ăe recunoaştere în natura a prin­ cipalelor tipuri de sol ce Întâlnim în jude,tul lVlehedin,t� ca şi în Oltenia îl1treaga. Sunt 6 tipuri principale şi anume: 136 [137] 1. Lateritul terra-rossa ; 2. Pămăntul brun-roşcat de pădure; 3. Pămăntul negricios de pădure (Rendzină); 4. Pămăntul şiu sau podzol; 5. Părnantul nisipos-castaniu deschis, şi 6. Pămăntul castaniu. Hotarele acestor soIuri în Mehedinti, aşa cum se cunosc până azi, sunt trase în harta alăturată acestui studiu. 1. Terra-rossa (pămâ11tul roşu) îl găsim pe calcarele jura­ sice şi cretacice şi formaţiunile învecinate acestora, precum şi în unele văi, cum de pildă în jurul Severinului. E roşcat ca rugina, sau şi mai aprins în adânc, iar deasupra e ruginiu-murdar, adică cu puţin humus (parte neagră hrănitoare). E roşu sau roşcat, fiindcă prin spălare în adâncime, prin arături adănci, sau prin plugărie neîncetată şi hrăpăreaţă, a pierdut partea neagră (hu-: musul) şi pămăntul roşu de dedesupt a ieşit la iveală. E pământ pe cale de istovire cornplectă, şi plugarul trebue să-i dea cel puţin bălegar, altfel foarte curând nu va mai scoate nimic din el. 2. Pământul brun-roşcat de pădure e pămăntul pădurii de stejar. Se cunoaşte după ţăsătura lui creată (colţurată), din care cauză îi şi zice pământ creţ. Negricios-roşcat la suprafaţă, în grosime de vreo 18 -20 C1l1. şi colţurat (creţ); devine mai jos, până la 40 cm., cenuşiu şi în loc de colturat este alunat, adică brobonat, De pela 40-5C cm. adâncime devine roşcat, fiindcă are multă rugină adunată aci, şi ţine aşa roşcat până pe la 1-1,65 m. Din ce în ce e mai roşcat în jos, până ce ajunge chiar roşu. Şi mai jos, găsim pămăntul foarte întărit, cimentat, petrificat din scursorile minerale venite dedeasupra. Şi acesta este un pământ destul de spălat (istovit) la noi de apele ce-l străbat în jos, ape care au cărat în adânc, şi deci au sărăcit pămăntul de deasupra arabil, de minerale hrănitoare şi de calcar. Parte neagră (humus) este ceva 3-5 %. Ar trebui deci să-i dăm ceva bălegar, dar mai ales îngrăşăminte minerale. 3. Pâmdntu] negricios de pădure (Eenâeinâ) se întâlneşte spre munte, pe dealuri mari, pe povârnişuri stand pe pătură argi­ loasă, din care cauză părnăntul acesta negru e argilos (pământ tare). Când sub asemenea pământ e apă fără scurgere, e şi mai negru, par'că e vax ori grafit, mai ales când e umed, şi se zice iâcouiste. Când e uscat e sur-închis, vineţiu; când e ud este negru colturat-grăuntos şi cu feţe lucitoare, par'că e uns. 4. Podeolul sau pămâ11tui şiu este un părnănt de pădure de stejar, fag şi mesteacăn, deci pe dealuri şi văi, - în urnezeala răcoroasă. Acest pământ e cenuşiu albicios de 30-40 cm, grosime, sus ca pulberea vreo 20 cm. grosime, iar în adâncime albicios-deschis, începe să fie tare şi cu ţăsătură grăunţe rotunjite (nuciforrnă). La suprafaţă, acest pământ albicios e acoperit cu o pătură foarte supţire, de 2 cm., de pămănt brun-negricios (cu mult humus), cu tăsătura foioasă şi cu resturi de ierburi. Subsolul acestui pământ, pănă pe la un metru adâncime, este galben-roşietec, cu ţăsătură de nuci mai ales deasupra, pe când spre adâncimea de 1 metru ia înfăţişarea de coloane tari, cu spărturi şi pete, - într'un cuvânt un subsol petrificat, întâi grăuuţos (nuciforrn) pe la 40�-60 cm., iar mai în adâncime şi mai petrificat (coloane compacte). Podzolurile noastre sunt sărace în materie neagr{l (humus au numai 2-3 %), pe când materiile minerale fertile fiU sunt prea 137 [138] • puţine. Prin urmare nevoia cea mai grabnică la acest tip de pă- mânt este bălegarul, căci minerale tot mai au îndestul. Cine dă bălegar acestui pământ, capătă recolte mari şi frumoase. 5. Pdmântul nisipos castaniu deschis este în Mehedinti la şes, în nisipăriile de-alungul Dunării. Il cunoaştem după aceste în­ suşiri: Este un nisip prefăcut în pământ arabil. De culoare ca­ fenie deschisă, nisipos; culoarea i-o dă humusul, plus rugina de fier; în adâncime culoarea se deschide pe nesimţite, aşa că nu putem vedea un subsol hotărât. Acesta e pămăntul născut pe nisipurile tinere, aduse de vânt din albia Dunării şi a râurilor ce se varsă în fluviu. Din cauza căldurii foarte mari vara, mărită mai mult de 'nisipul acestui pământ, partea neagră (humusul) se distruge re­ pede şi nu ajunge să se adune; de aceia pămăntul acesta are foarte puţin, sau chiar de loc humus, pe când vănturile aduc pe el regulat maluri noui şi nisip cu minerale hrănitoare. Deşi n'are mai de. loc humus, totuşi cu multele-i minerale hrănitoare, în anii ploioşi se capătă producţii frumoase. . Ca să avem regulat producţii şi mai bune, trebue să dăm în răstimpuri bălegar bine putrezit, care să servească imediat, fizic şi chimic, culturilor. 6. Pdmântul castaniu are culoarea brună-s castană coaptă. negrăunţos sau grăunţos măzărat slab, până pe la 3C cm. adân­ cime; ţine castaniu chiar până pe la 45-60 crn. în unele regiuni. La suprafaţă un strat de vreo 5 cm. grosime e şistos şi de cu­ loare mai deschisă, fiindcă aci se adună săruri minerale solubile, din cauza sece tii. Solul acesta crapă la secetă în mari bulgări prisma tiei. Suosolui concreţionat cu carbonaţi (calcar etc.) şi gips. Trecerea dela sol la subsol e treptată. In Mehedinti, acest pământ destul de fertil, este puţin, în sudul judeţului (vezi harta). Pământuriie Judeţului Mehedinti. Asupra acestei chestiuni Murgoci spune că în Oltenia, pe clinele văilor, sunt soiuri schelete, amestecate cu soluri brune de pădure şi podzoluri ; pe podişuri, în nisipuri ori petrişuri cuater­ nare, sunt soluri brune de pădure şi podzoluri. Pe podişul Mehe­ dinţi, pe micasisturi ori gresii, sunt soIuri brune sau roşcate, iar cănd este argilos-mamos, solul e negru (cernoziom degradat); pe masivele calcare şi rocile în vecinate lor, precum şi în depresiunea Severinului, avem terra-rosea. Î In depresiunile suhcarpatice şi pe terase, în Oltenia, avem podzoluri curate (albe sau cenuşii), cu subsoluri concreţionate, ades feruginoase. Solurile din Oltenia, mai ales podzolurile, sunt slabe de tot, au nevoe neapărată de îngrăşăminte minerale şi de bălegar. In schimb terra-rossa, solurile roşcate şi cele calcaroase, sunt foarte bune pentru vii şi livezi de pruni. In Anuarul Inst. Geologi� 1910, Murgoci prezintă în linii generale un studiu complect a'l solurilor din vechiul Regat şi Dobrogea, însoţit de o hartă 1: ?500.000, în care sunt trase foarte aproximativ şi zonele de soluri din Mehedinţi ; iar în tabela de analize ne dă şi o analiză de sol şi anume: Solul brun de pădure dela Prunişor (Meh.) cuprinde: Nisip 138 ,"" [139] 60 %; Argil 38,5; Ca O 0,15; Humus 0,83; K - 0,162; P - 0,078 ; N - 0,186. In Arhivele Olteniei an. IV No. 18 din 1925, C. Lacritianu publicănd analize asupra solurilor mehedintene, stabileşte în cu­ prinsul zonelor schiţate de Murgoci în harta sa, insulele de sol: a) castaniu-deschis f nisipos (litoralul Dunării Severin-Şimian­ Hinova şi Ostrovul Corbului); b) brui« de pădure argilos în cu­ prinsul zonei de podzol (insula Prunişor+-Peri}: c) brun-roşcat în zona podzolului (insula Tămna=Bărzuica) ; d) brun-lâcouiste în zonă de podzol şi de brun-roşcat (insula Plopi-Aduna ţii Teiului). Apoi insulele de păm. negru de pădure şi Iăcovişti dela Bresniţa-Motru-Albuleşti, Bucura, Corlăţel ; iar limita către Nord a insulei de sol castaniu ar fi între Braniştea şi Punghina. In tabloul alăturat se pot vedea componentele acestor soluri nou cercetate. Solurile mehedinţene determinate de C. L. în 1916: Alte însuşiri ale solului Humusul a­ proape com­ plect lipsă; dar relativ 2 0,01 bogat în săruri minerale. 17 79 Locul din judeţ Litoralul Dunării: Severin-Şi­ mian­ Hinova. pos. 1. Podzol şiu-albicios, Tipul de sol (părn. şiu) ce- deschis, 11 isi- nuşiu şi cenu- 5. Castaniu /: 3. Negru de padure, varie­ tate Lâcouişte. � 1/ Mi�erale '/,. � � I:� � � � '"'" Z '-'-< U � =========\ Pe apa Flo- I Podzol f. să- reşti între 1 rac fiind Prunişor- mult spălat Gutu 0,05 87 11,5 0,5 - şi nisipos, Bărzuica- are petriş de 1-8 mm. Colăreţ- 13,4 % iar Plopi. parte lină DelaAduna- I 86,6 "/0' I ţii Teiului la ! Petriş de __ � Guardiniţa 1,65 69 25,51 0,60,68, \ 1-_8mm.2,5% 2. Brun-roşcat 11II Tâmna- II II I I 1 II Destul de pădure. Bărzuica 3,60,8/ 28 2 3,2 de productiv II Intre Plopi II II I I I 11-;�Od�lctiV. II şi Adunaţii II I II Petnş de Teiului, II I I I 1-8 mm. 1,25%. vreo 2 km. 41 38 551 1,3 0.05 1--4-.-c-a-s-ta-J-1z-.u--7.I-:-- Ostrovul I I I II Sunt şi carbo- deschis nisi-' I naţi alcalini. pos,pealocurea I Corbului I 1, 74 13 4, 2 Reactiune ra- castaniu- pid alcalină, roşcat. I 139 [140] Prin urmare, reunind studiile Murgoci cu cele câteva adăo­ gm C. Lacriţeanu asupra zonalităţii tipurilor de sol din Mehe­ dinţi, obţinem harta alăturată acestui studiu (1 : 500.000). Ideie asupra fertilitaţii solurilor Mehediteţene ne putem face aproximativ şi din cercetarea recoltelor de cereale, în special a graului, pe diferitele tipuri de sol. Din tabloul alăturat al cercetării productiunii grăului cu spic roşu în 1925, pe diferitele părnânturi ale judeţului, se pot trage concluziile: . Cel mai fertil e solul castaniu) care dă 21 hectolitri la hectar, cu 77 kg. greutate hectolitrică ; iar ce! mai slab pentru grâu este pâmântul roşu de sub platoul Meh�dmţllor şi de pe platou, care abia dă 7-9 hl. de 74,6 kgr. hectolitrul. In ordinea crescăndă a fertilităţii avem: terra-rossa=podeol =brun-roşcat de padure-castaniu deschis nisipos (de stepă)­ negru de padure şi în sfârşit castaniu. Cultura grăului roşu pe solurile mehedinţene în 1925: II' Grâu �o.;;u la spic' I prodUc-[ A Greut. I ţia în Creut. 111 gr. a h1. la ha. unui hl. 1000 I i boabe din judeţ Localităţile Tipul de sol _._p._{_lr_11_â_rl._I_l_/0_Ş_U_ Jidostiţ��Nadanova 1 7-9 74,6 _ 32 __ 1 Pământ şiu Şimian-Tâmna 1 12,5 76 ,40 II (podzol) I--B-rz-,tl�'l-ro-ş-c-'a-t-d-e-II-T-. â-n-1n-c-a-(-V-a-Ie-a-u-' -1's-) --._- o l' pădure Baltane, Albuleşti, Broscari 12 77 40-45 I _______ I.--.-�-_.-----II---I----- _._1 Negru {;le pădure Corlăţel, Bucura, 18-19 76,5-77 - Peri ------ Castaniu Dănceu, Punghina, I Branistea, Pătule, I I I Cujmir 21 77 1--- 1- ---------1 1 Castaniu- I Cerlă,ţel, Devesel, II Vănjuleţ, Dânceu, I deschis-nisipos 1 Isvoare ŞI Poroina Mare 14,5 76.31 38 I \ \ Valorile din acest tablou sunt cifre medii a peste 40 de recolte examinate. \ Prin urmare atât analiza solurilor, cât şi productivitatea lor în grău, ne dovedesc CEL ordinea crescândă a fertilităţii solurilor meheclinţene este cea citată mai sus, dela terra-rosea la solul 140 [141] castaniu, trecând prin podeol, brun-roşcat, castaniu deschis şi negru de padure. Rămâne să stabilim în partea a 2-a a acestei lucrări harta arnântcnţitâ a zonelor şi suoeonelor de soiuri 1: 20000O,-pen­ tru ca apoi, raportănd la toate tipurile existente recoltele respec­ tive, să putem ordona complect, pentru întreg judeţul, calitatea ti­ purilor existente ele sol. c. Lacriţianu prof. liceul Tv-Severiu ......... ,. .. Incă ceva despre Muştele Columbace Citind articolul scris ele D-I medic veterinar Ştefan Bosie, în No. 18-19 al acestei publicaţiuni, despre muştele columbace, mă simt îndemnat a supune şi eu cititorilor aceste câteva mo­ deste însemnări. Intr'un an n'am avut paie destule de aşternut iarna sub vite; ele aceea m'am dus cu copiii toamna, după ce căzuseră frun­ zele elin arbori, pe -Ogaşul şcolii» şi am aelus multe frunze (ele fag). Cănd le-am scos de sub vite, le-am grămădit în groape de gunoiu; iar primăvara, când am încărcat carul cu gunoi spre a-l căra la câmp, am observat că printre frunzele de fag putrede erau muşte columbace, dintre care unele puteau sbura, iar altele încă nu erau bine desvoltate, aşa că' nu puteau bine sbura. In anul următor iar am adus frunze ele fag, şi cânel le-am aşternut sub vite, nu le-am mai mestecat cu paie şi toroşte (ră­ măşiţe de nutreţ ne mâncate de vite), ci le-am pus separat ele alt gunoi în groapă. Primăvara am văzut c21 numai în groapa cu frun­ zele ele fag au fost muşte colurnbace, iar în cea cu paie şi to­ roşte nu. M'am elus apoi pe ogaşe (păraie), unde erau frunze adu­ nate de vânt, mai multe zile după olaltă dimineaţa, la ameazi şi seara, şi m'am convins, c21 şi acolo dintre frunzele ele fag ies muştele columbace, mai vărtos seara'. Am cercetat apoi credinţele populare locale despre şi în le­ gătură cu musca aceasta, notând următoarele : Unii cre�l că aceste muşte ies din gaura în care s'a ascuns capul bălaurului ce l-a tăiat Iovan Iorgovan. Păcurarii au datina ca toamna şi primăvara să adune cât de multe frunze de pe ogaşe, pe care le grămădesc, le aprind şi căt acestea ard, sar peste ele, în credinţă că se «curăţesc». La noi sunt două feluri ele fagi : albi şi roşii. Nu ştiu dacă în amăndouă, sau numai la unul elin ele, se vede vara în mijlo­ cul unora elin frunzele lor o umflătură (rapure), în carea la S1'. 141 [142] Vartolomeiu (în Iunie) se află un verme viu. Păcurarii cei bătrâni, după tradiţie, susţin că din acest verme se fac muştele columbace. De aceea păcurarii aprind frunzele, ca să nimicească larvele de muşte columbace. Cunosc ţinuturi cu codri de fagi şi în judeţul Timis, Arad, ş, a. unde nu sunt muşte columbace, decât poate cele duse de văntul mare dela noi. Dar acolo poate că o fi alt soiu de fagi. La noi ţăranii apără vitele de aceste muşte rele cu fum de băligar, cu cătrană (păcură) fluidă şi uloi, cu care le ung pe sub pântece, bărbie şi pe bot. Pe unele locuri adună grăsimile împuţite şi oasele din car­ nea ce o au consumat peste an, pe care le pisează şi le pun în­ tr'o oală cu două mânuşi; gura oalei o leagă cu o bucată de sită de drot (sârmă); după aceea fac în grădină o groapă, în care bagă o oală goală, peste care pun gura oalei cu grăsimile şi oasele pisate; apoi în toată dimineaţa şi seara fac foc peste oala cu fundul în sus, ca' să se topească grăsimile şi să se scurgă în cea de jos, până când socotesc că s'a scurs toată grăsimea. Cu această unsoare, care pute foarte greu şi pe care o îmulţesc cu ulei de rapiţă, se ung vitele, cât ţin muştele columbace. Am văzut trecând vitele cu leoştean; alţii le spală cu apă în care au fost fearte frunze de nuc, boz, pelin şi alte buruieni de acelea care miroasă mai urât. Pe la noi sunt foarte multe muşte columbace. Deaceea oa­ menii ţin ziua vitele închise, iar noaptea le mână la păşune, şi folosindu-se de mijloacele de mai sus, prea arare ori îi moare cuiva vre-o vită. 142 Maidan, Ia 7 Iannarie 1926 . •••••••••••• \ Sofroaie Liuba lnv. pensionar. [143] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • 5 OhTEHIA POhKhORISTICA ă • • • • : ••••••••••••••••••••••••••••••••• �B ••••••••••••••••••••••••••••••••••• : t Şt. St. Tutescu Pe o tristă şi umedă zi de iarnă intârziată, familia îndure­ rată, cu câţiva prieteni şi cunoscuţi, au dus la groapă pe unul dintre cei !Dai umili si .devotaţislujitori ai şcoalei şi ai graiului românesc, pe-5mnică Tuţescu, învăţătorul dela Balota, pe care il cunoşteau foarte puţini.s--pe Şt. St. Tuţescu, folkloristul, al cărui nume era familiar orcăruia dintre cărturarii de seamă din ţara asta. Măcinat dela o vreme ele boală şi muncit în acelaş timp de grija că va trebui S2t lase neterminate or netipărite atăte cerce­ tări şi material folkloristic ce adunase cu sărg şi răbdare în ani şi ani de zile, bietul Tuţescu îrnbia acum câteva săptămâni pe amicul său Plopşor să ia lada sa cu manuscrise şi să se îngri­ jească ele publicarea lor, când el nu va mai fi. Iar peste câteva zile, în seara ele 4 Martie, Tuţescu a închis ochii pentru totdeauna. Hărtiile lui, sărmanele, zac acum netrebnice, acolo unde sunt închise, până când familia prietenului nostru, inţelegătoare ele interesul de a se publica ce e de publicat din acele manuscrise, ni le va încredinţa 01' nouă, 01' altora mai pricepuţi, spre a le da 143 [144] la lumina tiparului.s-aceasta pentru folosul literaturei noastre fol­ kloristice, caşi spre cinstea celui ce a trecut la cele veşnice. Şt. St. Tuţescu s'a născut la 3 Aprilie 1880 în comuna Ca­ temele, din judeţul nostru. Dela ţară pornit, la ţară a vrut sa ră­ mână, şi pentru aceasta s'a făcut învăţător. Indrăgit după graiul şi căntecul poporan, s'a devotat cu pasiune colecţionărei de folklor, dând, în afară de aceasta, câteva încercări de lucrari originale, tot în legătură cu viaţa dela ţară. A fost în strânse legături de prietenie cu mai toţi folkloriştii noştri, dela cari a păstrat o in­ teresantă corespondenţă. A colaborat la toate publicaţiunile noastre folkloristice cum şi la reviste ca "Convorbiri Literare», «Noua Revistă ROl'nânft», la -Dicţionarul lumei latine» de A. de Cubema­ tis, şi la altele. Cum era foarte inimos şi întreprinzător, a stăruit din rasputeri pentru formarea unei "Societăţi a Folkloriştilor din România» (cu sţ..di1:11 în Fălticeni), al carui iniţiator a fost şi.1li �i :(QndatQr:i[fpra', alături de el, A. Gorovei, S. T. Kirileanu, Pr. mtlaşeT, Mih. Lupescu, T. Pamfil, N. Mateescu, Rădulescu­ Codin, 1. Teodorescu şi A. Vasillu, Şi, nu mai târziu decât acum câteva luni umbla din prieten în prieten şi le scria, îndemnăndu-i să organizăm cel d'întăi congres al folkloriştilor români, ce ar ti urmat să se ţină astă toamnă în R.-Vâlcii. Şi acum doarme bietul Tuţescu, acolo unde "nu este durere, nici întristare, nici suspin», şi ascultă în vis ce-i povesteşte pămăntul şi-i cântă noaptea eternă. Din lucrările folkloristice ce a tipărit Tuţescu cât a trăit, citam: Din trecut, 1901 Giurgiu.-Dă.tiz� snoave şi povesti, în cola­ borare cu Rădulescu-Codin, 1905, Craiova. - Taina dluia, 1906, P.-Neamţ.-O parte din sfinţz� 1908, Craiova.-Colil1de din POPO/� 1909, Craiova. - Frdmdntaturi de limbaj în colaborare' cu S. T. Kirileanu, 1913, Craiova.-Cântece româneşti şi ostasesti, în colab, cu Rădulescu-Codin şi Kirileanu, 1910, Bucureşti, Bibl. «Steaua». =-Din vai sioâlceie, 1911, Bucureşti, Bibl. p. toţi".-DitZ Boureni pâna 'n Catane, în colab. cu 1. Dumitraşcu.-SfitZţiipoporuluz� po­ veşti, în Bibl. folkl. - A colaborat cu colecţia sa de Ghicitori, în «Despre Ghicitori» a lui G. Pascu, 1911, Buc., Ed. Acad. şi cu Proverbe şi Zicători în colecţia cea mare -Proverbele Românilor» a lui Zanne.-La Figuri Contimporane, a lui Th. Cornel, cu por­ trete şi biogtafii de folkloristi ilustri.-A fondat prima revistă ele folklor în Oltenia: GhiluşU0 care a apărut vreme de doi ani în 1913-1914.--A înfiinţat Biblioteca folleloristiai, Biblioteca «Eroii Neamalui», Bib]. Literară şi Bibl, "Cărţile Sătean ului» J' în cea d'întăia, a ap2lrutrolkloriştii nostri, 1923, Craiova, în tovă­ răşie cu Petre Danilescu; în cea din urmă a dat Sfaturi practice gospodâresti, 1905, Balş.-şi: Sâfin: nuloşi, 1907, Buc.-Apoi 1110110- grafia satului CataJtele-DoIJ� in colaborare cu Danilescu, 1908, Cra­ iova.--A meut şi o încercare literară originam, dar destinat{t tot poporului: Teatru sătesc. Şi probabil ca va mai fi având şi alte lucr[u-i tipflrite, pe care nu le-am putut afla, în pripa cu care scriem aceste însemn{lri,--f:�'tr[l\ să mai vorbim de colaborarea sa statornidt cu material folklorisţic la toate publicaţiunile noastre de specialitate. . Din teancuriJe de manuscVsej lucrţlri inedite ce au ramas de pe urma harnicului Tuţescu, însemnăm: 1) Dil1 vă8-aum� Doine olteneşti.-2) Din vremi apuse, balade, cântece bătrâneşti.-3) Des­ ('ântece romârteştz� cu o notEI introducti V{l de Goro\rei. -- 4) De 144 � , I •• I I I ..h I 1 [145] când se potcooeau purecii, poveşti. - 5) Domnitorii Ronzâni. 6) Follelor tigdnesc.-7) Povestea rd,zboiului cel mare (1916-1918), după spusele ostaşilor. - 8) Povestea rdzboiului din 1877-78.- , 9) Cresto111aţie. - 10) Datini, credinţe, superstiţii. - 11) Superstiţi: şi credinţe.-12) Al. Machedoi« (fragment).-13) Ghicitori.-14) Po­ veşti moldoveneşti.-15) Dedicaţii.-16) Cuvinte pOpUlal'e.--17) Scri­ sori literare, 2 vo1ume.-18) Scrisorile lui M Lupescu.-19) Seri­ serile lui Iarnik. - 20) Scrisorile lui T Pamfil (acestea s'au pier­ dut în copia făcută de Tuţescu, dar sunt păstrate originalele).- 21) Sfaturi practice. ••••••••• 11 •• c. D. F. şi N. Pl. Vrăji: De dragoste *) Din pat de aur mă sculai, Pe uşă de argint plecai, Pe uşă de argint plecai, Pe cale, pe cărare, Pe cale cu cărare, Pe drurnu-ăl mare; Pe drumu-ăl mare Către soare răsare, Către soare răsare, La lină fântână La lină fântână, Cu vadra p� mână, Cu vadra pe mână, Cu calea necălcată, Cu calea necălcată, Cu roua nescuturată, Cu roua nescuturată, Cu dragostea neadunată. Cu dragostea neadunată. Eu calea am călcat-o, Eu calea am călcat-o, Roua am scuturat-o Roua am scuturat-o, Dragostea am adunat-o, Dragostea am adunat-o, In astă apă mare am băgat-o. In astă, apă mare am băgat-o. Şi pe mine mă aflară Şi pe mine mă afiară Suratele, Suratele, Vecinele, Vecinele, Duşmanele, Duşmanele. Dupe mine S2t luară, După mine să luară, Apa mi-o vărsară Apa mi-o vărsată. Şi-mi puseră pe cap Şi-mi pusără pe cap Piei de ţap, Piele de ţap, Pe trup piei de lup, Pe trup piele ele lup, Pe ţaţă piei ele măţă, Pe ţâţă piele ele măţă, Pe mâini piele de câini, Pe picioare piele ele căprioare, Pe picioare piei ele căprioare, Pe mâini piele de câini, Pe tălpi piele ele şărpi. Pe tălpi piei ele şărpi, Şi eu am plecat Şi eu am plecat Văetăndu-mă Vftetându-m[l Şi olicăindu-mă». Şi olicăindu-rnă. Maica S1'. Măria nu mă lăsa: :3i Maica Sf. Maria m'auzea, De mâna dreaptă mă lua> La mine venea. Pe drumu-ăl drept mă 'ndrepta ; -- "Ce plângi, ce te vaeţi? Mă ducea la râul Iordan, ---- "Cum n'aş plânge, maică La fântâna lui Prodan, Sf. Mărie, MfL băga 'n râu Cum nu m'aş văeta ? Pănă 'n brău. Dacă eu din pat de aur mă Mă spăla pe stat, pe sfat, sculai, � __ � , Pe trupu tot, �') Dela baba Joiţa TlIţă Linte, di� Gillrgiţa�Dolj.' ',�, 145 [146] Cu steblă de busuioc. Mă ducea 'n dealu cu Ardealu, Maica Sft. Maria nu mă lăsa: 'N piscu cu bujoru. De mâna dreaptă mă lua, Cu buciumu bucium a, Din râu că mă scotea; Dragostea o aduna Şi eu rămaneam Dela 99 femei cu copii mici, Ca un măr mândru înflorit, Dela 99 iepe cu mânji mici, Ca un cal împodobit, Dela 99 vaci cu viţei mici, De toată lumea privit. Dela 99 scroafe cu purcei mici, Maica Sft. Maria iar nu mă lăsa: Dela 99 oi cu miei mici, De mâna dreaptă mă lua, Dela 99 capre cu iezi mici. Partea practică. In ziua de Sâmbătă seara, când toacă popa, se ia apă neincepută. Din apa aceia, cel care-şi face de dragoste ia nouă guri de apă pe nerăsuflate şi le pune într'un pahar, în care descăntă. După ce a sfârşit de luat apa, zice: «Of!... crăp, nu crap eu, crăpe lume.a dela Răsărit până la Apus de focu' meu şi dragul meu, dar mai ales cutare !». Când bate popa clopotul la bisericii, zice: «Cum ascultă lu­ mea la clopot, aşa să asculte la vorbele mele şi la graiul meu l-. Apa aceea o lasă până Duminecă dimineaţa, şi ia un fir de busuioc şi descăntă. Aceasta se descântă de 3 ori. La des cântă­ tură se pune un cărbune în apă, şi se zice: «Nouă cuptoare în­ cinse, nouă vetre aprinse, cum arde vatra de foc cu focul de va­ tră, aşa să ardă inima cutăruia ' Cum sfărăa cărbunele în apă, aşa sa sfărăe inima cutăruia când m'o vedea l- Variantă 1) Răsai soare, răsai dragă, Cu 33 de rază, Răsai de împodobeşte pe (cutare). ') AUZit dela Leana Căruntu, tot din Mischii-Dolj. 146 [147] Variantă *) Soare, soare, frăţioare, Pune-mi în piept: Din noua fraţi ai tăi Soarele cu razele, Dă şi mie numai trei, Iar în umerei : Ca S2t strălucesc peste toata Doi luceferei, lumea cu ei. Să luminez pese tot cu ei. Câţi băeti, fete de sama mea, Mă suii pe-un deal, Toţi să fie sub talpa" mea. Văzui pădurea mverzind, Eu (cutare) viu, vişină înflorită, Alunii cu munţii arzănd. Pe piept poleită. Nu 'nverzeau, La mine împrejur de poale Nici nu ardeau; Numai stele măruntele Nici pădurea cu copacii, Şi toţi mor după ele. Nici munţii cu alunii ; Pune-mi în spate: Ci ardea inima (cutăruia) Luna cu lumina. După vorba şi sfatul (cutăruia). Variantă Plecai Duminecă de dimineaţă Cu roua nescuturată, Cu poteca ne călcată. Roua toată o adunai, Pe trup că mi-o semănai. Ajunsei la o fântână Cu apă lină şi bună. - «Na, fântână lină, Na, urâciuni1e mele Şi dă-mi dragostile tele. Cum nimeni nu poate de apă, Tot aşa să nu poată (cutare) de vorba mea». Sfânta Duminecă mă 'ntreabă: - -Dece te vaeţi (cutare)? --- «Dece nu m'aşi văeta, Dacă m'a urât lumea? -- «Ia, (cutare) un toiag de argint Şi doboară�din cap Peri de ţap, De pe ţâţă Peri de mată, De pe obraji Peri de raei, Şi ia doi luceferei, Să luminezi peste toţi cu ei». Partea practică. Se descăntă în apă neincepută cu un fir de busuioc şi se unge cel în drept cu apa descăntată, iar firul de bu­ suioc îl poarta în căciulă sau palarie. Cântece din războiu 1) Foae verde samulastră, Tara noastră bătrănească Cine-ajuns s-o stăpănească ? Neamţu din ţara Nemtească l Foae verde de-o granată, Impărate 'nchee pace, Te bat Iăcrămile noastre: Blestemul părinţilor, De doru' feciorilor., Foae verde foae lată, Nevestelor măritate, Rău aţi fost neică ursate, De bărbaţi n'aţi avut parte ... Fetiţălor du prin sate, Rău aţi fost neică ursate, De flăcăi n'aţi avut parte; Dar şi tinerii flăcăi, Duc doru' mai rău ca voi. Foae verde, foae lată, Vino, mamă, de mă cată La munţii Carpaţi cu piatră. Pe mine cin' m-a 'ngropat r Tunu când s'a 'mbombardat, Malu când s'a surupat ... . y'.) Varianta aceasta, caşi cea următoare, dela Niţa Tilcu, din Mischii-Doljiu. ') Dela Nicola Marin lăutar, scris de Costică Lungulescu flăcău de 23 ani. caporal, din Poiana-Mare-Dolj, fost în reg. 71 Inf., Calafat. 147 [148] Pe mine cin' m'a jelit? Păsările ciripind ... Foae verde trei granate, S'a 'nvrăjbit frate cu frate Ş-au luat foc ţările toate. Ţările luptă de moarte Pentru a noastră dreptate. Foae verde de arţari, Bate, Doamne, pe Bulgări, Ca aprins focu 'n Balcani. Pe Bulgar l-avem la spate, Pe German la Miază-noapte. Foae verde matostat, Ce sant, Doamne, blestemat, De stau în tranşeu băgat? Şi de stau înconjurat, Tot de Ungur şi de Neamţ? Foae verde măr mustos, Bate, Doamne, Neamţu 'n dos, Că ne-a luat ce-a fost frumos: Că ne-a luat Oltenia; O cânta ciocârlia? 1.,. Foae verde, foi de nuc, România mi-a perdut; Multă lume-a prăpădit... De trei ori a căştigat, Ş-al patrălea tot a dat. Frunză verde trei bujori, Şi avem Ruşii ajutori. Vrea ca S21 'ncheie de-o pace, Să scoată pe Ferdinand, Să pună altu 'rnpărat.. Să pue pe a lui Cuza, Dilimiteaz21 lumea. Foae verde lipanu, Bate, Doamne, Germanu! Că ne-a luat Oltenia . Ş ,/) -am rămas' cu Moldova, Moldova-i ţară săracă Numai cu năsîp şi piatră.. (. \ -Pe aici munca nu să face L Are numa'un bou ş-o vacă, De trei zile mi-o adapă. Şi mămăliga cât nuca, Ş-o păzeşte cu măciuca, Să n-o mănănca pisăca, Cine m-aude câu\tând ... 1) Foae verde mărgărn, Cine rn-aude cântând Zice c-am înnebunit... Nu ştie că sant dorit: De dragoste prididi/o Eu nu cânt, că ştiu S21 cânt; Dar multe gânduri m-ajung ... Stau la masă S21 mănânc, Şi multe gănduri m-ajung. Şi m-ajung găndurile, Să-mi apuc drumurile ... Cine m-aude cântând, Zice că n-am nici un gănd. Eu atâtea gânduri am Câte zîle sant în an. Şt. St. Tuţescu •••••••••••• \ ') Scris pe când colindam prin Joldova, dela caporalul Nicola Marin, de ani 27, ştiutor de carte, din corn. Oprişor-Mehedinn, fost în regimentul 71 Infanterie, Calafat. - Şt. St. Tuţescn. - 148 [149] Mişcarea culturală în Craiova Societatea "Prietenii Ştiinţei» şi-a ţinut adunarea sa generală în ziua ele 31 lan. 1926, sub preşedenţia D-lui Dr. Ch. Laugier. Din darea de samă a comitetului rezultă că această institu­ ţiune culturala particulara, infiinţată de aproape 11 ani, a organizat pănă azi mai bine de 300 de conferinţe publice şi a isbutit a aduna un fond de aproape un milion de lei. Conferenţiarii noştri, în găndul bun de a face o mai strânsă legătură culturală între centrele Olteniei şi Banatului, au trimes conferenţiari în iarna aceasta în Lugoj, Caransebeş şi T.-Severin. Trebue semnalat că până în prezent societatea «Prietenii Ştiinţei» nu s'a bucurat de niciun ajutor oficial şi nici n'a primit căndva vreo elanie de câteva mii de lei dela unul din numeroşii milionari ai oraşului nostru. Suma capitalizată este destinată a servi fondului de construire a unui Palal Cultural în acest oraş. Pe lăngă conferinţele săptămănale, «Prietenii Ştiinţei» au înfiinţat şi susţin de trei ani o Universitate Populară în Craiova. Cum ideea a prins, s'a făcut o intervenţie elin partea Societăţei pe lângă Ministerul Instrucţiunei Publice, prin care se cerea gu­ vernului să înterneieze şi în capitala Olteniei un început de în­ văţămănt universitar, un Institut superior de Agricultură şi unul Comercial măcar. Deocamdată trebue să. spunem că ne-am ales doar cu vagi promisiuni din partea oficialităţii. In cercul larg al intelectualilor însă, ideea a fost primită cu avânt şi incurajerile în sensul de a persevera în scopul nostru nu ne-au lipsit. Astfel D-l Profesor universitar O. Tafrali ne-a felicitat pentru iniţiativa luată, făgăduind a ne ajuta în acest sens. D-l Al. M. Alimănăş­ tia nu, din Bucureşti, ne scrie: «Sunt patru ani decâncl am spus parlamentarilor doljeni S2l începem o mişcare pentru înfiinţarea unei universităţi la Craiova. Citind azi memoriul Dv. către Mi­ nisterul Inst!'. Publ. 1), îl-găsesc modest şi va îndemn să cereţi ") Vd. A. O. an, v. pag. 505. 5 149 [150] înfiinţarea unei Universităţi, întrucât 'Craiova este centrul cul­ tural al tineretului dela Olt şi până la Tisa, şi �- cum drept zi­ ceţi - este un centru românesc, serios şi dornic de muncii pe toate tărărnurile». Să speram că, indiferent depolitică, guvernul care a venit acum va fi mai prielnic decât cel care a plecat faţă de ale culturii. Un nou fapt cultural de însemnătate deosebită, pe care so­ cietatea noastră îl scrie la răbojul său, este înfiinţarea unei tipo­ grafii proprii a "Prietenilor Ştiinţei»,' care s'a şi deşchis în ajunul Sf. Paşti în strada Edg. Quinet, în plin centru comercial al ora­ şului. Pentru iniţiativa, cum şi pentru realizare, se cuvin toate elogii le Dvlui Dr. Laugier. Conierinţele Soc. "Prietenii Ştiinţei» : Dum. 21 Fevr., D-l Gr. Iunian, despre : Votul femeei în lu­ mea experienţei. 28 D-1 Maior Popescu-Cetate: Problemele tim- pului în conştiinţa omeneasca. 7 Martie, D-l Al. Daniel (Caracal): Valuta care ne trebue. 14 D-l Prof. univ. D. Cerotă : Apendicita. 21 D-l Dr. A. Metzulescu: Concepţia de baza pentru ameliorarea şi conducerea sdnâ­ taţii publice în România. Joi 23 D-l Prof. I. F. Popescu: Educaţia copiilor prin şcoala. Dum, 28 nr Docent univ. Dr. D. Paulian: Boalele nervoase în societate. In afară elin Craiova, conferenţiarii "Prietenilor Ştiinţei» au mai ţinut conferinţe în ultimele două luni, în următoarele oraşe: D-l Prof. C. D. Fortunescu în Lugoj, Caransebes şi T.-Se­ verin; D-1 Prof. Tit. Stefanescu în Lugoj şi Caransebeş; D-1 Prof. A. Vasculescuctss Lugoj şL��rans�beş; D-l Dr. Meteulescu în Caransebeş ; U::.LProL c. GJradeţean!:f:; în Caransebeş ; D-1 Prof. C. V. Gerotâ în Caransebeş ; m JWaior Popescu-Cetate în Ca- ransebeş. Cursurile Universităţii Populare "Prietenii Ştiinţei» au continuat între Crăciun şi Paşti tot după programul anunţat în . numărul nostru anterior. '* :j: Cercul lit. şi ari. "Ramuri» a mai ţinut încă patru seză­ tori, cu conferinta, muzică, lecturi şi declamaţii, urmate de dans. Conferinţele au fost următoarele : 2) D-l V. G. Sandulian: Eiespre Psihoterapie. 3) D-l Mih, Cruccanu: George Coşbuc şi Proletariatul. 4) Pr. Gh. 1. Ghia: DunulMeu şi Lumea. 5) D-1 Ioan Ilie : Cauzele decăderei romantismului francez. 150 [151] ii , t I l Teatrul Naţional a dat în timpul din urmă ultima piesă nouăa repertoriu lui său de. estimp: Visul unei nopţi de vara, care a fost cel mai de samă succes al actualei stagiuni. Decoruri şi costume frumoase, seducătoare pentru ochi, punerea în scenă deosebit de mgrijită, concursul muzical apreciabil al orchestrei, baletul şi interpretarea în genere laudabil�t,-toate acestea, unite cu meritele ingeniosului şi bogat în resurse de efect scenic regi­ sorul acestei gratioase fantazii dramatice a lui Shakespeare, au făcut din piesa aceasta bucata de rezistenţă a stagiunei. O notă specială pentru comicul desăvârşit, variat în nuanţările sale, breslei meşteşugarilor ce joacă «Jalnica Comedie a morţei lui Py­ ram şi a Thisbeei- înaintea lui Theseu şi a Titaniei. Bilanţul acestei stagiuni se incheie în definitiv cu impresiu­ nea unui progres faţă de anul trecut, tocmai mulţumită frumo­ sului succes al piesei de care vorbirăm. Trebue să mai trecem la activ o susţinută preocupare a Direcţiunei de a da ansambluri cât se poate mai unitare în jocul ifrtiştilor, - în limita gradului ele talent şi a rendementului maxim de care e capabil fiecare element actoricesc în parte. Insfărşit menţionăm, în afară de ar­ tiştii şi artistele ce-i cunoaştem mai dinainte - între cari sunt frumoase talente, elemente perfectibile, oneste bunăvoinţi şi ceva inutilităti mai mult sau mai puţin decorative-«, pe tinerii deosebit prorniţători, Domnii Iliescu, Dimitriu şi D-şoara Ştefănescu. Am de făcut însă două rezerve: una cu privire la reper­ toriul elin anul acesta, şi alta cu privire la o anumită tendinţă exagerantă a regisoratului, In ce priveşte prima mea obiecţiune, este că au intrat în repertoriul actual câteva piese slabe (ca de pildă -Căsătoria-) şi două care, deşi opere consacrate în literatura dramati'C2t--;-Tiu erau bine alese spre a figura în repertoriul teatrului nostru naţional. "Puterea întunerecului" bunioară, cu ororile pe care le infăţi­ sează, şi chiar "Sfârşitul Sodomei", cu atmosfera ei amorală de cinism nemtesc, deşi amăndouă foarte bine jucate. Căci nu tre­ bue uitat un lucru: repertoriul unui Teatru Naţional se cere să tie mai eclectic şi supus unor criterii mai severe-ca un institut de educaţie naţională ce e-, decât acel al unui teatru liber, din­ tr'un oraş care ar avea mai multe societăţi dramatice, conduse de concepţii diferite şi cu un public foarte amestecat, în care se găsesc amatori a tot felul ele literatură. - A doua obiecţiune priveşte aplicarea manifestă de el da un rol precumpănitor elementului ajutător al reprezentarei unei piese: lumină, culori, montare expresionistă, cum s'ar spune. Teatrul nu trebue să fie, cum zice bine Francezul, un -trornpe -l'oeil- : se cade ca el să vorbească sufletului şi minţei noastre în primul rând ; meşteşugul regisoratului are să ofere ochiului numai atât cât e absolut necesar pentru a ne da iluzia că acţiu­ nea se petrece într'un anumit timp şi loc. Atunci când proporţia este întoarsă, elementului decorativ dăndu-i-se o exagerată im­ portanţă, rezultatul este sau că suntem distrasi dela interesul dramatic însuşi (subiect, psihologie şi formă literară) al piesei, sau că falşificăm opera teatrală, infăţişand-o cu totul altfel de cum autorul a conceput-o. . In ce priveşte aprecierea generală a jocului trupei teatru- lui nostru, constat un îmbucurător progres manifest realizat 151 [152] anul acesta. Sforţare a făcută în stagiunea anterioară, în tovă răsia unui artist ca D-l Manolescu, este din fericire susţinută. Graţie acestui imbold iniţial, a trecerei vremelnice prin direcţia de scenă a D-Iui Daniel, şi a statornicelor griji şi osteneli a D-Iui Director Drăgoescu, bine secundat de organele conducerei artis­ tice ale instituţiei, de regizorat şi de personalul dramatic, Tea­ trul Naţional craiovean poate înregistra la activul său o stagiune meritorie mai mult. * * ::: Salonul umoristic «Drăgulescu»-al treilea, pare-mi-se, al tănărului caricaturist craiovean, înfăţişează o treaptă vădit su­ perioară a evoluţiei calitative a acestui talent; dar în acelaş timp b indicaţie a neastămpărului lăuntric al artistului, care par'că niciodată mulţumit de ce face, îşi caută un mijloc de rea­ lizare nou. Ceva "nou» zic, însă nu din intenţie de singularizare, ei cu gănd de a reda în chip cât mai simplu esenţialul, nota unică dar covârşitor caracteristică a unui tip, neglijând dinadins notele secundare. Intru atingerea acestui scop, D-I Drăgulescu încearcă mijloace diferite: câteodată procedează cu ajutorul de­ senului modelat, accentuănd sau eliminănd cutare trăsătură or formă; în alte dăţi reduce forma la linii geometrice, stilizând-o şi dănd conţinut şi sens formulei cubiste; însfărşit uneori - şi aceasta pare cea mai recentă îndrumare a artistului, uneşte cu­ loarea cu desenul (tuş, pastel, aquarelă, ba chiar vopselurile în ulei), spre a adăoga astfel ceva efectului satiric urmărit. Personal, noi socotim că intrusiunea elementului culoare e în paguba ge­ nului, valoarea caricaturei stand, de sigur, şi în simplitatea mijloa­ celor de realizare artistică. Constatăm de asemenea tendinţa pronunţată la el renunţa a subiect, la anecdotă, la tablou,-caricatura artistică ridicăndu-se a portret psihologic, în care lucrarea artistului, pornind dela particular, tinde a se înălţa spre general, deci spre etern. D-I Drăgulescu stăpâneşte bine meşteşugul desenului, mai totdeauna precis, sigur şi uneori trădănd eleganţa. Umorul său e spiritual, dar nu răutăcios. Cu aceste calităţi, şi cu activul operei ce are în urma sa, D-I Drăgulescu poate face figură nu numai onorabilă, dar chiar distinsă, în Capitală; acolo, mediul mai prielnic şi emulaţia ne­ cesară creaţiunei, vor desăvârşi pe artist. * * Expoxiţia pidorilor Schweitzer-Cumpănă şi 1. Pavlu a venit, spre sfârşitul acestei neobişnuit ele lungi ierni, după 5-6 alte expoziţii consecutive de pictură, şi tocmai în timpul agita­ ţiilor politice care au turburat sufletele în ajunul căderii unui gu­ vern şi a instalării unui altuia nou. Aceasta numai ca să explice, însă fără S2l poată justifica, insufioientul succes-material cel puţin-­ de care au avut parte expozanţii, Şi e păcat, căci lucrările pre­ zentate de artistul piteştean D-l Schsoeiteer-Cumpânâ - vre-o 70 de tablouri, peisagii şi figuri mai \CU seamă-vînfaţişând o perfectă unitate ele viziune şi de procedeie technice, au constituit cea mai personală şi mai de forţă expoziţie ce a avut Craiova dela aceea a lui Eust. Gr. Stoenescu. 152 [153] Pictura D'Iui Cumpănă e impresionantă. Decum intri în sală, pauzele acelea, în care palpită, flutura ca nişte drapele sufletul culorilor, îţi iau ochii, te intimidează par'că ; curând, se desprind apoi, din orchestra ţin wagneriană picturală, melodii delicate, leit­ .moti vuri stăruitoare: subiectele se precizează, atmosfera sufletească artistică se conturează, o comuniune de simţire leagă vrăjite fire între sufletul artistului şi acel al publicului înţelegător. Lumină, multă lumină, scaldă toată pictura aceasta de plin aer. Şi cum soarele acuză anumite culori şi omoară nuanţele in­ termediare, accentuând pete de umbre şi lumini, artistul nostru construeşte creaţiunea sa punând pe pânză culoarea în largi şi sigure trăsături de pensulă, care indică şi modelează simultan formele, fără a le desena precis. De aci aparenţa înşelătoare -­ pentru cel care nu ştie cum trebue privită asemenea pictură ­ a unui desen insuficient, la acest excelent desenator care e D-l Schweitzer-Cumpănă, • Frăgezimea şi puritatea culoarei este o altă însuşire spe­ cială a meşterului nostru, care întrebuinţează o destul de redusă gamă de culori fundamentale, interzicăndu-şi cât mai mult posi­ bil amestecul lor şi frecarea pastei pe pânză. . Insfărşit o ultimă notă particulară a D-lui Cumpănă este aceia pronunţat romănească : tipurile sale, vederile din ţară şi persona­ giile care le animă au toate din acel specific, imponderabil caracter naţional, care ne fac îndoit de preţioase realizările sale artistice. Şi aceasta fără ca subiectele sale să cadă vreodată în banal, în clişeu ieftin. Insernnăm, dintre cele mai valoroase pânze ale pictorului: «In sala de aşteptare» - pe care Muzeul Arnan n'ar trebui să piardă ocazia a o achiziţiona, - «Efect de lampă- într'o casă ţ[t­ rănească, «Baba Rada» impletind la ciorapi, sau acea în efect de lampă, «Meleaguri triste-, «Intoarcere dela târg» şi -Sambăta mor­ ţilor» pe fond de zăpadă, «Cap de plăeş-. -Spoitorii», câteva "Case dela Văleni-; peisagii variate, unele pline de poezie, şi două re­ marcabile bucăţi de natură moartă. Cel de al doilea expozant, D-l Pauiu, cu toate calităţile sale de sensibilitate reţinută şi desen corect, nu putea susţine în mod satisfăcător partea sa în acest duo neasortabil, în care o plăcută voce de salon trebuia să cănte alături cu un puternic organ de operă. Era' deci firesc ca una S2t fie înăbuşită de cealaltă, Şi cu toate acestea: între cadrele acelea, toate mici şi cu teme reduse, se distingeau câteva pânze care reţineau cuceritor atenţia,cum bunioară un cap ele femee bătrână, două capete de copii şi 2-3 peisagii în deosebi reuşite. '" * ::: Muzeul Aman şi-a îmbogăţit colecţia sa ele pictură cu o minunată pânză: «In sala de aşteptare», iar Biblioteca a mai cres­ cut prin achiziţia a noi volume, cumpărate din donaţia de 3000 lei ce Consiliul de Administraţie al -Librăriei Lumina» a bine­ voit a face pe acest an. Fortunato • •••••••••••• 153 [154] i· Pictorul Horatiu Dimitriu A murit în Bucureşti, răpus şi acesta de o boală care nu iartă şi care îşi alege de preferinţă victimele tocmai printre «cei aleşi» -- a murit acum două săptămâni pictorul Horatiu Dimitriu. Luna trecută îşi deschisese în capitală o expoziţie - puţin încu­ rajată - peste care moartea şi-a scuturat aripele. Poate că acuma doar, bietul, va găsi mai mulţi preţuitori decât în vieată, prin care a trecut ca un paladin îndrăgit după Artă şi Ţară. - Născut în Tg.-Jiu, fiul Generalului Sava Dimiţriu şi-a facut studiile în şcolile militare, apoi cănd a lăsat sabia pentru penel, a deprins meşteşugul pictoricesc la Munich şi la Paris. Intors în ţară s'a eliberat curând ele sabloanele nemţeşti modernizante şi a căutat să creieze, elin propria sa simţire românească, artă pe care o vrea românească. Meşteşugul gravurei l-a ispitit şi el o vreme-întors de­ curând din Franţa---şi i-a inspirat câteva bucăţi care vor rămâne între cele mai originale şi puternice ce s'au tras la noi. In pictură a lăsat destul ele numeroase lucrări, risipite pe la particulari aproape toate, învederănd mai totdeauna o cinstită sforţare de a reda sincer natura şi a se elibera de procedeele banalizante. Muzeul din Cra­ iova i-a cumpărat, la ultima expoziţie a pictorului în acest oraş (în Dec. 1923), un bun portret al compozitorului Castaldi. Horatiu Dimitriu avea mai mult decât o coardă la lira sa. Pana nu i-a fost străină, şi a pus-o în serviciul unei idei nobile, căci a fost condusă totdeauna numai de un sentiment generos. Truda sa de a strânge note despre -Vieata şi Opera pictorului Arnan- va servi, poate, pildă altor cercetători în domeniul istoriei artei noastre de ieri şi alaltăieri. Lucrarea s'a publicat în «Clipa» şi a rămas neterminată, Prietenul răposatului, D-I Horia Igiro­ şanu, va fi având poate restul manuscrisului, şi în acest caz îşi va face o pioasă datorie de a întregi publicarea acestei monografii. . Insfărşit artistul era şi un temperament combativ. Fire măn- dră şi discretă, el a suferit, dar nu a cerut nimănui. Oficialitatea l-a neglijat, iar o «anumită presă» a folosit procedeul conspiraţiei tăcerii în jurul acestui talent, care avea pentru ei păcatul de CI îndrăsni să-şi spună răspicat crezul său naţionalist pănă şi în ma­ terie de Artă. Cu Horaţiu Dimitriu, mort la 36 de ani, s'a dus un pictor de valoare şi-ce este mai rar�un caracter. C. D. F . •••••••••••• 154 [155] Cronică din Lugoj Duminecă 28 Martie, s'a săi bătorit la Lugoj Vidu, cu un caracter ce depăşeşte cadrul unei simple oficialităţi. Decoraţia atărnată pe pieptul maestrului de către Ministrul Şcoalelor, D/'. C. Anghelescu, . e un meritat omagiu ce i se cuvenea marelui nostru compozitor, şi prezenţa Ministrului a ridicat acest fapt la proporţia unui eveniment naţional. In adevăr, Vidu a pecetluit definitiv frumuseţea muzicii şi graiului românesc. El a îndrăsnit să cănte, într'o vreme când se plăngea numai. El a arătat sufletul poporului din Banat, duios şi cald, melancolic şi insinuant, vesel şi glumeţ. El a fost părintele muzicei în Banat. Căci graţie lui avem azi în Banat un cor în fie­ care comună. Este în adevăr o minune să vezi ţăran, cu mâna aspră de fierul plugului, cu obrajii dogoriţi de soare şi vânt, cân­ tând în corul satului lui, care e condus de un alt ţăran, şi care ar face mândri a oricărui oraş. Simţi în această întrecere de co­ ruri între sate cât este de puternică vitalitatea neamului nostru. După ce D-I Ministru Anghelescu a descins în staţia Lugoj, la gară a fost preîntărnpinat de toate autorităţile civile şi militare şi mult popor. Apoi s'au făcut prezentările la prefectura oraşului şi s'a început vizitările : Catedrala, Liceul, Şcoala profesională, Şcoala normală, etc. Către ora 12, la teatrul comunal s'a sărbă­ torit printr'un festival, cu coruri ţărăneşti şi negustoreşti, cantăreţul Vidu, ca cel mai valoros căntăreţ al neamului ... Dela Lugoj, D-I Ministru a plecat la Caransebeş, unde a vi­ zitat şcoalele din localitate, iar seara, la ora 7 p. m., a asistat la conferinţa D-lui C. Gerotă, profesor şi directorul Liceului din Ca­ lafat, care a vorbit în sala Liceului din Caransebeş despre poetul «A. Vlahută-. Conferinţele ce s'au ţinut iarna aceasta în Lugoj, cu con­ cursul -Extensiunei Universitare» din Cluj şi a Soc. "Prietenii Ştiinţei» din Craiova, au fost următoarele: 22 Nov, prof. Fortunescu, din Craiova: Viaţa lui N Balcescu 29 prof. univ. Dr. A. Borza : Parcurile Naţionale 6 Dec. prof, univ. Teodorescu: Banatul tnainte de Romani 13 prof. univ. Dr. V. Bărbat: Politica şi cultura 20 prof. uriiv. Dr. P. Grimm: Schakespeare 17 lan. prof. O. Ghibu, Cluj: Diaconovici Loga 24 TI'. Simu: Despre unirea Eomânilor 31 prof, St. Coangă, Cluj: Neant, popo1j naţiune 7 Feb. prof. A. Vasculescu, din Craiova: Anton Pm11l 21 » D-ra O. Teodorescu: Femeia românâ , 28" prof. M. Botez: Educaţia fizica şi rasa 7 Marr. A. Ştefănescu, din Craiova: Cultul zeului Mithra 14 Dr. A. Metzulescu, din Craio va: Numismatica română 28 prof. C. Gerot[l, din Calafat: Poetul Al. Vlahuţa. C. G . •••••••••••• 155 [156] Din T.-Severin La Universitatea Populară s'au ţinut următoarele confe­ rinţe în iarna aceasta: 7 Noernbrie Prof. Dr. Gerotă : Tuberculoza. 14 D-na Maria Popp: Emanciparea ciuilâ şi poli- ticâ a femeilor române. 21 Prof. Dr, Marinescu: Spiritism şi Metapsyhi- CiSI11. 29 Prof. Al. Lăpădat : Unitatea Naţiouaiâ. 5 Decembrie Prof. r. Nistor: Bucooina. 12 General C Găvănescu : Mitropolitul Andrei Saguna: 19 Prof. D. Macovei: Origina Vie/iz: 9 lan. 1926 Dr. Obreja : Psihologia stramosilor primordiali. 16 Dr. r. Jianu: Lupta î11 contra cancerului. 30 Prof. P. Sergescu: Intoarcere la evul mediu. 6 Feb. Prof. Silviu Dragomir: Avram Iancu şi Ni- colae Balcescu în anii 1848--49. 13 G. Ionescu-Şişeşti: O bogâţie care se distruge. Solul României (cu proecţiuni). Casa «Luminii» din Mehedinţi a ţinut obişnuitele şezători culturale populare la datele şi cu conferinţele următoare: 15 Noembrie 1923 Prof. P. Sergescu : Leonardo da Vinei ca 0111 de Ş tiin ţâ. 6 Decembrie Ing. G. 1. Vasiliu: Auiaţia noastra na- tionala. 13 pi·of. Gh. Lefteriu : «Impresii din Polonia». 20 Pr. Protopop Şt. Părligras: Lumina de la Rdsdrit. 10 Ianuarie 1926 Prof. Cezar Papacostea : Personalitatea şi Demosul în Istorie. 24 Prof. C. D. Ionescu: Pregătirea prin eul- turâ a Unirii. :-31 D·na prof.. Col. Silvia Demetrescu: «SI)i. ritul democratic în literatura, artd şi stiinţ«, 7 Februarie » Pr. Protopop St. Părligras: Sj)iritis11lul faJâ de Creştinism. 14 Dr. I: Jianu: Amintiri diu Râzboiul Cel Mar� (cu proecţiuni). 18 Prof. C. D. Fortunescu: Fndrusnâri în li- teratura noastra modernâ, 156 [157] Const. 1. Karadja ................. " ........................•............................. • • • • i NOTe ŞI COM1JHICA.RI i • • : •••••• a •••••••••••••••••• a ••••••••••••••••••••••• a •••••••••••••••••••• : Un cărăuş de pe la 1840 Urmând colecţia de costume din ţara noastră, ce le-am elat în numerele 11, 17, 20 şi 21-22 din «Arhiuele Olten iei», prezen­ tăm azi - la pag. 100 - un vizitiu ţigan, de data aceasta din Moldova, dar deosebit interesant. Gravura face parte dintr'o colecţie de cromolitografii In-folie, apărute la Paris pe la 1843 sub titlul de Galerie Royaie de Cos­ tumes. Costume Valaque. Desenul original este de mâna cunoscutului peisagist fran­ cez Michel Bouquet, autorul minunatului «Album Valaque-. Planşa este litografiată de ]anet Lange. Academia Rom[l11�L păstrează printre comorile ei o colecţie de 12 desenuri originale în acuarelă sau creion, executate de Bou­ quet. D-I Ion C. Băcilă a publicat o listă completă a foilor dese­ nate de acest artist cu motive româneşti, în brosura : «Pictori Francezi prin ţara noastră», Sibiu, 1923 (pag. 27--31). Planşa reprodusă astăzi de noi n'a fost pănă acum niciodată publicată în ţara noastră. 1l1I •••• 811811 •• Un monument la Bengeşti-Gorj D-l Alex. Grigorescu, preşedinte de onoare al Bancii Popu­ lare -Staicu Bengescu- din Bengeşti, ne adresează o invitare la slujba de sfinţire a unui monument în acea comună, pentru ziua de Duminecă 17 Mai a. c. Acest monument e destinat a comemora în acelaş timp trei evenimente, trei momente istorice, în manifestarea lor locală, şi anume: 1) Primul semn ele reinviere a conştiinţei naţionale la popo­ rul oltenesc, elin vremea Fanarioţilorv--când miliţiile din Oltenia, conduse de boerii Barbu Bengescu, Petre Obedeanu şi Barbu Brăi­ loiu, bat la 1716, pe câmpia satului de clăcaşi Bengeşti-Gorj,. ce­ tele de slujitori domneşti ale primului Domnitor fanariot al M un­ teniei şi-i alungă peste Olt, -2) Răsboiul de desrobire dela 1877-- 78 -- şi 3) Răsboiul unităţii naţionale din 1916 - 18, --- în care în­ treite evenimente mulţi fii ai comunei Bengeşti şi-au elat tributul lor de sănge pentru libertate, patrie şi neam . •••••••••••• 157 [158] o rectificare La articolul "Din viaţa trecutului nostru: femei iubitoare de carte şi frumos», publicat de noi la pag. 8 în No. 23 al re­ vistei, în paragraful 2, ultimul rând, prin manastirea t/;oz, 7 dAm' de V. Bogrea îmi atrage atenţia că trebue să se înţeleag[l ma­ ndstirea Dealu. Şi are perfectă dreptate, că se ştie legăturile a­ vute ele Mateiu al Mirelor cu această mănăstire. N. Bănescu Cluj. April 192G. • ••••••••• III! Indreptări Tot cu prrvire la articolul "Infiltraţia franceza în Oltenia) dela pag. 486, din ultimul număr al anului trecut, Doamna Sma­ randa P. Celăreanu, fostă veche Directoare a Internatului secun­ dar de fete din Craiova, ne comunică următoarele note de recti­ ficat, pentru care îi mulţumim cu recunoştinţă. "Prima directoare a numitei scoale nu a fost D-na de Vil­ neuve, ci D-na Dall, germană de origină. Aceasta a avut trei fete. Una din ,ele a personificat Libertatea la 1848. Câte trele s'au măritat în Bucureşti. Una elin acestea, D-na Burchard, a avut şi ,ea două fete, care s'au măritat după cei doi fraţi Costinescu-: In articolul «Mueeul Gorjului», dela pag. 9 a numărului an­ terior al revistei, s'a strecurat o eroare în nota elin josul paginei, în al 6-lea rând ele jos în sus, anume: Să seciteas61 -Serbări am făcut la BU1'Itbeşti,) nu: la Bu­ cureşti. • ••••••••• 19.11 Noui prefecţi în Oltenia şi Banat lVl. S. Regele a numit, la propunerea guvernului celui non, ca prefecţi în regiunea noastră pe Domnii: 1) In Dolj: D-I Col. 771. JJifilwvea11l1. 2) In Mehedinti: D-I 1. Anastasescu. 3) In Gorj : D-] N. Tomovici-Plopşor. 4) In Vâlcea: D-] lVIihaileţmu. 5) In Romanaţi: D·] C. Florescu. 6) In Severin: D-I Romulul5 Boldea. 7) In Caras : D-] r». Ioan Nedelcu. 8) In Timiş-Torontal: D-I Dr. An/oulIt Bogdan . •••••••••••• 158 [159] In rubrica de faţă se fac dări de seamă asupra cărţilor şi publicaţiu­ nilor ce se adresează Redacţiei, sau cel puţin se menţionează apariţia fiecăreia din ele. CĂRŢI Emile Picot et ses trauaua: re­ latifs aua: Rmltltail1S, de N. Geor­ gescu- Tistu, profesor din Cluj şi membru al Şcoalei Române de la Fontenay-aux-Roses,-se tipăreşte la Gamber, ca extras din "Melanges de l'Ecole Roumaine en France", 1925, p. I.-Cum orcare cercetător în do­ meniul istoriei literat urei noastre vechi, şi în special cu privire la în­ ce\?uturile tiparului românesc, a tre­ buit să se întâlnească cu numele lui Picot, o monografie asupra ace­ stui scriitor e foarte bine venită. Căci a cerceta opera lui Picot, în­ semnează a aduce o lumină mai mult întru clarificarea raporturilor de influenta culturală şi spirituală dintre Români şi Francezi. Picot s'a născut la 13 Sept. 1844 în Paris. După recomandaţia Dvnei Cornu, a fost nnnit secretar al Dom­ nitorului Carol în Sept. 1866, slujbă ce ocupă până spre sfârşitul anului, spre a rămâne apoi încă în Tran­ silvania şi Banat până la 1870. De la 1874 Picot se fixă definitiv la Paris. Cunoştinţele dobândite des­ pre limba, istoria şi viaţa neamului nostru de către acest filoromân in­ teligent şi imparţial, le folosi în pu­ blicaţiile ce a tipărit mai apoi, cum şi în prelegerile ce a făcut, dela 1875 înainte, la Şcoala de limbi ori- entale vii, despre Limba Română, curs liber la început, pentru care fu instituită o catedră universitară din Martie 1888. Picot a dat în acest timp o serie de lucrări, studii de is­ toriografie, filologie şi bibliografie, cum şi o ediţie notorie a Cronicei lui Gr, Ureche, cu text românesc şi francez. In 1895 mai face o vizită ţării româneşti. La 1913, bătrân de aproape 70 de ani, Picot trece la pensie, iar la 24 Sept. 1918 moare la Mesnil (Orne). Operele lui Picot, foarte variate în cuprinsul lor, pot fi Împărţite în 3 grupuri: a) Despre Români şi na­ ţionalităţile din Ungaria de dinainte de răsboiul cel mare; b) Chestiuni privitoare la literaturile franceză şi italiană din sec. XV şi XVI; c) Bi­ bliografii şi calalogări de biblioteci. In capitolul principal al lucrării pe care o recenzăm, capitol intitulat "Scrierile lui Picot privitoare la Ro­ mâni", Dvnul Georgescu-Tistu cer­ cetează întreagă această parte a operei lui Picat, relevând multe lu­ cruri demne de deosebită atenţie, cum bunioară faptul că Picot dă­ duse de urma legăturei ce exista între tiparul veneţian şi acela al Munteniei, prin Macarie călugărul,­ sau bunioară extrem de interesanta "Notiţă biblia grafică asupra Proto­ popului Mihail Strelbickij, gravor şi tipograf". 159 [160] o propunere frumoasă- a lui E. Denls=este aceia ca una din sălile de cursuri ale universităţilor din România, Sârbia şi Cehoslovacia să poarte numele lui Picot. Acest bun şi simpatic erudit merită cu priso- > sinţă acest semn de cinste şi amin­ tire din partea noastră a Românilor. In Apendice se dau câteva scri­ sori ale D-nei Hortence Cornu de­ sebit interesante, din care se vede ce simţ politic fin avea femeia acea­ sta, cum şi o notiţă autobiografică a lui Picot. Monografia de faţă, inteligent şi conştiinţios lucrată, e o dovadă mai mult de cât şi cum se munceşte la Şcoala Română din Franţa, sub con­ ducerea şi inspiraţia Dvlui Prof. N. Iorga. Nicolas Spatbar lIfilesctt de P. P. Panaiiescu (Extras din aceeaş publicaţie ca cea anterior recenzată) este o biografie cât mai complet posibilă a acestei" iu.tITe.§illltf!.şLstri\::.. riie-personalitate" de boer moldo­ vean din veacul al XVII-lea, bărbat umblat prin lume, scriitor poliglot, istoric, om politic şi diplomat, ex­ plorator îndrăsneţ în extremul orient şi aventurier prin temperament, un "curios amestec de cultură bizantin Ei :şi apuseană" în acelaş timp. D-I Panaitescu cercetează rând pe rând neamul Mlleştllo, educaţia şi instrucţia tănărului boer (foarte in­ teresante note despre ,," coala cea mare" din Constantinopol, care trăia din spiritul latin al universităţilor italiene, tot atât cât şi din cel eli­ nesc, în sec. XVII), cariera sa po­ litică în Moldova, primele sale scrieri originale şi traduceri, călătoriile spă­ tarului În Germania şi Suedia după căderea Domnitorului Grigorie Ghi­ ca, apoi Ia Paris, Cu o însărcinare din partea fostului Domnitor Gheor­ ghe Ştefan către Ludovic XIV; În­ toarcerea în Moldova cu rnachina­ ţiunile lui contra lui Alexandru Iliaş, terminate prin cunoscutul gest al "tăierei nasului" lui Milescu; urrnea­ ză după aceasta peregrinaţiunile tos-, tului spătar pe la Constantinopol, \ prin Polonia şi prin Rusia, cu fai­ moasa lui ambasadă (unica de alt­ fel) în China; capitolul ultim tra­ tează despre viaţa ŞI activitatea boe­ rului moldovean în Rusia, după îna­ poierea lui din China. Paginele ace- 160 stea sunt cele mai importante din toată cartea: ele lămuresc lupta ce se dă în Rusia lui Petru cel Mare între curentul grecesc-susţinut de aprigul Patriarh al Ierusalimului, Do­ siteiu, şi între cel occidental, al cărui sprijinitor a fost ţarul reformator. Şi Milescu al nostru a fost tocmai un factor însemnat şi a jucat un rol precumpănitor în acest "moment de criză a civilizaţiunei şi politicei din Orient", la început partizan al am­ biţiilor greceşti, ca un om de încre­ dere al lui Dositeiu ce era, apoi spre sfârşitul vieţei de partea politicel de occidentalizare a marelui ţar. � monografie a D-Iui Pa­ naitescu se încheie cu o listă a ope­ relor spătarului şi un indice al prin­ cipalelor opere care se ocupă de acest scriitor. Cunoştinţele de limba polonă şi rusească ale cercetătoru­ lui i-au dat posibilitatea să ofere is­ toriografiei noastre literare un stu­ diu definitiv al vieţei şi operei lui Nicolae Milescu. Reoen dicările a rt i s ti c e ale Trasisiioaniei, de Dr. Coriolan Pe­ tranu, profesor de Istoria Artelor la Universitatea din Cluj (Arad,1925) este o nouă contribuţie ce autorul o aduce, spre a servi ca un temeiu mai mult revendicărilor pe car e Statul Român trebue să le susţină şi să le ducă la bun sfârşit faţă de guvernele din Viena şi Pesta - Ia care adăogăm noi şi Belgradul. D. Petreanu dovedeşte, prin isvoare a­ proape totdeauna ungureşti şi nem­ ţeşti, CUID3 tost în toate timpurile jefuit Ardealul şi Banatul de como­ rile lUI âe-artă� mobilă; prin sustra­ geri sistematice. variind doar în ma­ nieră, de la sugestiunea dulceagă până la violenta silnicie. Şi dacă a­ ceşti spoliatori mai puteau invoca pre­ textul că provinciile româneşti de peste munţi erau atârnătoare de Ungaria sau de Austria, ce ar putea zice aliaţii noştri, Sărbiii, cari în Mai -Iunie 1919, printr'un agent oficial, Locotenentul Vlastimir Ivanovici, au făcut act de piraterie în cele mai de preţ obiecte de artă ale Muzeu­ lui din Timişoara. In cap. II autorul citează articolele din tratatele de pace, pe baza cărora noi putem re­ vendica drepturile noastre. Urmează după aceasta arătarea chipului cum s'a ajuns la recăştigarea unei părţi [161] din lucrările revendicate şi descrie­ rea acestor opere de artă, azi a­ îlătoare în Muzeele ardelene din SIt, Gheorghe, Sighişoara, Bistriţa .( Presbiteriul evanghelic), Sibiu (Bru­ kenthal, Muzeul de arme al oraşu­ lui şi Biserica evangh. aug.), Odor­ heiu (Liceul rom.-cat.), Tg.-Mureş (Liceul reîorrnat şi Palatul cultural) şi Zalău (Prefectura jud. Salaj), Ca­ pitolul în care să tratează chestiu­ nea "Ce mai avem de revendicat dela Austria, Ungaria şi Jugoslavia", este cel pentru care trebue să fim în deosebi recunoscători Delui Pe­ t.anu de a-I fi scris, căci aci se află lista obiectelor de artă pur româ­ neşti, sau numai istorice 01' arheo­ logice desgropate pe pămăntul pro­ vinciilor noastre, dar de interes ar­ delean. La sfârşit autorul propune să se închee o convenţiune între statul nostru şi cel ungar şi aus­ triac, pe temeiul căreia să putem recăpăta ce am mai fi în drept să reclamăm încă, în schimbul global al monumentelor de artă neromâ­ neşti ce au rămas la noi; să se ri­ dice un inventariu complet al ace­ lor obiecte ce privesc arta noastră şi care sunt încă în colecţii de stat ar particulare în ţările de care vor­ bim; şi să se facă. interventii seri­ oase, stăruitoare şi deosebit ener­ gice,pe lângă guvernul sârbesc, spre a ne restitui ce ne aparţine prin drept şi bun simţ. Pentru aceasta, se înţelege, trebue învinsă indolenta şi nepăsarea im­ becilă care s'a învederat prea ade­ sea la forurile noastre respective faţă de ale culturei, caşi faţă de sen­ timentul demnităţei noastre naţio­ nale. Legenda Troadei Îlt literatura veche românească de Praf. N. Cartoian (PubI. Acad. Rom. 1925. Cult. Naţ.).- Transpunerile în gre­ ceasca modernă a "Iliadei" din epo­ ca fanariotă, atât de răspăndite între cărturarii din Principatele Române din acea vreme, şi care au dat multe traduceri în limba noastră, nu sunt primele întălniri ale Iiteraturei ro­ mâneşti cu frumoasele povestiri le­ gendare despre Troia, Mitul troian a fost cunoscut cu mult înainte la noi prin redacţiunea, destul de ras­ păndită, a »Istoriei Troadei", în care se găsesc părţi similare, dar şi cu totul diferite, decât cele din poe­ mele omerice, existănd mai multe versiuni ale acestei naraţi uni. Cer­ cetănd acele versiuni, comparăndu­ le, D-I Cartojan ajunge la concluzia că acest text a pătruns în literatura noastră prin două cronografe: acel tradus de Pătraşco Danovici În Mol­ dova, şi cel tradus de Grigorie das­ călul Buză, dela care derivă ver­ siuni mzltiple ; ambele traduc ri sunt din gr0ceşte. Pe lângă acestea mai sunt şi versiuni de îormă slavă şi isvor bizantin, ca acele care au pă­ truns îu cronograful oltean al călu­ gărului Mihail Moxa. Dar »cea mai frumoasă ca stil şi alcătuire şi mai interesantă prin originea ei dintre versiunile româneşti ale istoriei Troa­ dei" este cea semnalată de autor, ca aîlăndu-se în Codicele No. 2183 al Bibliotecei Academiei Române, copie făcută la 1766, pe 127 fp,ţe de hârtie, cu notiţa finală: .S'au pre­ scris această istorie de mult păcă­ tosul Ioan Grămătic sin Pop(ii) Mirii ot Bărbăteşti". După particularită­ ţile de limbă, e probabil, că e vorba de un text oltenesc, din t ărbăteştii de Gorj, sau cel de Vâlcea. Acea­ stă lucrare e mai degrabă un roman, lipsit de elementul mitologic, cu ca­ racter religios creştin şi moralizator, înîătişănd pe Troiani mai simpatici ca pe Achei, totul într'un colorit de viaţă occidentală medievală. Origina acestui caracter complex o desprin­ de D-l Cartojan din opera unui tru­ ver normand Benoit de Sainte Mau­ re, şi mai ales din acea a lui Guido da Columna. Intre aceasta din urmă lucrare şi acea a versiunei româ­ neşti a trebuit să existe însă un text intermediar grecesc după romanul itali nesc al lui Da Columna, care ne­ ar fi putut veni prin Veneţia, unde era o colonie importantă de greci şi de unde, cum ştim, ne-au venit şi alte cărţi, oaşi tiparul chiar. I1tvăfăntitttele problemei oalu­ tare noroegiene, de Consi. J. Ka­ radia, 1926, apare în Col. .Jnstitu­ tului Economic Romanesc", după ce autorul tratase anterior chestiunea stabilizărei banului în Finlanda (În No. 5 şi 9 din BuletinulInst. Econ. Rom. 1925), şi a erorilor comise În Estonia şi Danemarca cu prilejul În .. cercărei de a rezolva aceeaşi pro­ blemă (Contribuţiuni la deslegarea 161 [162] problemelor valutare şi economice, 1925, Tip. Mon. Nearntu), PiUa Nor­ vegiei s'a luat pentru că şi această ţară, ca România, suferă consecin­ ţele unor ani de politică economică. financiară şi socială nenorocită: in­ flaţie monetară, deprecierea mone­ teişi scumpirea disproporţionată a preţului de gros. Comitetul consti­ tuit spre a cerceta chestiunea şi a propune o soluţie de remediere a răului, a ajuns la convingerea că .nurnal printr'o stabilizare grabnică a coroanei se poate crea o bază să­ nătoasă, pe care se va putea des­ voita producţia", şi anume în ur­ mătoarele condiţiuni: a) Un echili­ bru între valoarea internă şi externă a banului; b) Banca Centrală să aibă un control efectiv asupra pieţei in­ terne a creditului; c) Măsurile luate de guvern şi de comune să nu aibe vreo influenţă inflatorie, răpind con­ trolul pietei din mâinile băncei cen­ trale; şi d) Cerinţele normale de valute străine să poată fi sa tislă­ cute fără împrumuturi pentru chel­ tuelile curente. Norvegia a accep­ tat planul, s'a hotărît la o stabili­ zare a monetei sale şi a luat mă­ surile necesare spre a o efectua re­ pede şi cinstit, iar azi se felicită de a fi făcut-o. Căci, sîărşeşte D-I Ka­ radja, "numai dacă o naţiune ajunge să înţeleagă că politica urmată este în interesul tutulor,-ba mal mult: necesară pentru însăşi existenţa Ţă­ rii - se va putea trezi acea solida­ ritate între toţi, fără care nu este posibil de a efectua o stabilizare de­ finitivă a unui ban avariat". I1tformaţiu1tile Comerciale, de C. J. Karadja (Inst. Econ. Rornăn. 1926) este o conferinţă ţinută la zi­ sul Institut în ziua de 9 lan. 1926 şi îăcănd parte din ciclul "Politica Comercială". Autorul îşi propune aci a cerceta problema desîacerei mărfurilor noastre peste graniţă în\ felul cel mai avantaglos posibil. Spre '. a şti unde şi cum am putea vinde, ce trebue să facem şi ce greşeli să evităm, cafă să fim înainte de toate bine informaţi. De aci nevoia intor­ maţiunilor comerciale organizate de stat, pentru folosul statului şi pro­ ducătorilor naţionali. Acest centru de strângere' şi triare a informaţiu­ nilor se cere a fi Ia Ministerul de Comerţ, plus un serviciu consular 162 comercial în străinătate, dependent ele Ministerele de Externe şi Co­ merţ. Asemenea ataşaţi comercial! şi consuli generali trebue să fie ale şi cu mai' multă seriozltate de cum se face de regulă în Min. nostru de E.�­ teme, şi să li se dea gradele cores­ punzătoare în totul celorlalţi func­ ţionari de carieră diplomatică; pe lângă aceasta se cere să cunoască limba ţării unde sunt trimişi şi să ştie ceva mai multă carte decât a­ ceea a unui licenţiat în drept. Cu 'un serviciu de inîormaţlunl comer­ ciale serios-căci al nostru e aproape inexistent - am ajunge a' ridica comertul, caşi prestigiul ţării, am pregăti tratate comerciale ca lumea şi tarife vamale potrivite interese­ lor ţării. Exemplele numeroase şi săritoare în ochi de incuria sau ig­ noranţa factorilor de sus în ce pri­ veşte interesul nostru comercial în ţări ca Serbia, Suedia, Anglia, Italia şi altele, cu păcatele rezultate din politicianism şi rutinarism din Mi­ nisterul nostru de Externe, fac elin această lucrare una dintre cele mai de seamă opere de critică politică­ economică ale ultimilor ani. Bulesin.u] Soc. Reg. Rom. de Geografie, tom. XLIII, 1924, cuprinde un mare studiu, al Dvlui Vintilă Mi­ hăilescu, despre: viăsta şi Mosti­ stea, evolutia geografică a două re­ giuni elin câmpia română. D-I Mi­ hăilescu descrie mai întâi formele de teren ale acestor ţinuturi, cu e­ voluţia lor morfologică, apoi cerce­ teaza şi evolutia lor .biogeograăcă, oprlndu-se mai mult asupra ches­ . ti unei evoluţiei populărei regiunei Vlăsiei şi Mostlştei, cu aşezările ei omenesti (sate, case, drumuri) în veacul din urmă mai ales; la siăr­ şit un capitol special şi amplu e 1'1- sat Bucureştilor. - Rubrica "Fapte, Recenzii, 1:: ibliografie" foarte bogată în materie ele specialitate. Desprin­ dem de aci nota ca: Sporul natural al populaţiei din România în anii 1920 - 1923 al' fi de 11,95 %0; el \�. e însă mai mare la toate naţiona­ lităţile din Ardeal decât la Români: 11,05 °/0 la Evrei, 9,810/00 la Ger­ mani, 9,25') 10 , la Unguri şi 9,31 0/., la Români. Prin urmare un spor de 12 ori mai mare la Evrei decât la Români! ! - D-I Vint. Mih. propune a se forma o Bibliografie geogrc- [163] ţică anuală a României, al cărui început îl face Dvsa dând cinci pa­ gini de asemenea material. Cercetări Istorice, an. I, No. 1, 1925, Buletin al Seminarului de Is­ toria Românilor al Universităţii din laşi, sub directiunea Dvlui Profesor I. Minea, vine să adaoge la falanga publicatiunilor similare ale Univer­ sităţilor din Cluj şi Cernăuţi. Suma­ rul cuprinde articolele următoare: O versiune a Cronicei lui Stoica Luttescu, de D. Minea, versiune pe care a cunoscut-o N. Bălcescu, dă o descriere amplificată a luptei din 1448 dela Cossova, care lipseşte în textul cronicei cantacuzineşti, şi pe care trebue s'o fi avut şi D. Can­ temir: este acea probabil, a tex­ tului lui Şerban Logofătul, care va fi circulat prin ţară pe la jumătatea sec. XVIU-lea. - Politica orientală burquruiă şi Turcii în sec. XIV şi XV, de Emil Diaconescu, ne face să asistăm la cele din urmă încer­ cări ale creştinilor latini de a cola­ bora cu Românii dela Dunăre în­ tr'o luptă comunăînpotriva Turci­ lor. Prin dispariţia Burgundiei ase­ menea încercări încetează, Moldova şi Muntenia urmând să ţină de aci înainte ele singure piept puterei o­ tomane. - Mihail Cantacuzino, de G. Pascu.-Gaspar Graţiani, Dom­ nul Moldovei 1619 - 20 şi luptele turco polone din 1620, de Dr. N. C. Bejenaru. - Inceputul Domniei lui AI. Lăpuşneanu, Discutare a cătorva isvoare, de I. Minea.- Is­ toria Moldovenească din "Kronika Polska" a lui Bielski, traducere de G. I. Nastase. - Cetatea Nouă în vremea lui Ştefan cel Mare, inter­ pretare a cronicei vechi moldove­ neşti, de C. Andreescu.-Rolul po­ litic al Mouileştilor până la Dom­ nia lui Ieremia Vodă, de A. Mes­ robeanu. - Letoptseţeie moldove­ neşti scrise slavoneşte, de I. Minea. formează un capitol însemnat din istoria literaturei noastre vechi. Au­ to.ul cercetează rând pe rând sbor­ nicile şi letopiseţele moldoveneşti scrise slavoneşte şi conchide că toate acestea "aparţin unui ciclu unitar din manifestările noastre cul­ turale" de formă slavonă anteri­ oare veacului al XVI-lea; dar şi a­ cesta din urmă reprezintă alături cu acel al XV-lea "acela� suflet, miş- cat de operile culturale bisericeşti slavo-bizantlne". Cu secolul XVI! vor începe boerii să scrie cronicile, acestea oglindind de acum cultura clasei boereşti moldovene, cu partea însemnată de influenţă culturală po­ lonă, - Numele «Lak» din Marco Polo este greşit interpretat, zice D-I G. I. Brătianu, de cei cari au căutat a-l identifica cu "olah, vlah, valah". Nu e vorba aci de Români. Confuzia provine dela interpretarea eronată a cărţii călătorului veneţian de către comentatori, carte care" trebue ştear­ să din lista isvoarelor istoriei noa­ tre din sec. XIII". - Cartea domni­ torilor moldoveni În preajma epo­ cei fanariote, ne-o descrie (unde era, cum era în afara şi înăuntru, cum şi ceva din viaţa ei) Dvşoara Cornelia Lavronschi=-La urmă Note şi Interpretări mărunte. Piscul Crt'îsmti, de L Andrieşe­ scu (Publ. Acad. Rom. 1924) cu­ prinde descrierea descoperirilor ar­ heologice făcute în vara anului 1923 de către autor, din însărcinarea Dvlui Proî, V. Pârvan, Director al Muzeu­ lui nostru Naţional de Antichităti din Bucureşti. Asupra acestei sta­ ţiuni se ştia de mult că trebue să fie. de interes deosebit; cercetări în acest sens făcuseră aci Boliac, D. Butculescu şi Hubert Schmidtcu mult înainte de răsboiu, iar Dvnul Pârvan cu puţin înaintea răsboiulul. Piscul Crăsani e la nord-est de ca­ pitală, pe o ieşitură a platoului. de deasupra malului stâng al Ialomiţei, formând un deal cu trei laturi, uu fel de cetate naturală. Să păturile s'a 1 făcut vreme de 5 săptămâni, con­ sistănd în trei şanţuri cu traseul in­ dicat de forma terenului. S'au re­ coltat aci multă ceramică, uzuală mai ales, rituală puţină, primitivă, cum şi ceva vase greceşti ca tip, apoi obiecte de silex (rare), os, pă­ mânt ars, sticlă, bronz, aur şi fer. Este lămurit o staţie preistorica im­ portantă. C01ttributiUlti la istoria eiaris­ ticei roneâneşti=ardetene, de D,·. Ioan LU/Jaş, tipăreşte No. 11 al Bibl. "Astra" Sibiu, 1926, în cae se află următoarele conferinţe sau ar­ ticole publicate de autor: Incepu­ turile şi eoocile istorice ale ztarie­ iicei ardelene; «Nouele sau gazete 163 [164] româneşti» la 1817; Cea mai veche revistă literară românească (" 1:: i­ blioteca Românească" a lui Zaharia Karkaleki, din 1821, Buda), publi­ caţiune care avea 451 de abonaţi­ ceeace e considerabil (A. O. are azi 700 abonaţi) - dintre cari 20 de la Craiova, 5 din Cerneţi, 1 din Sla­ tina şi 100 din Bucureşti; Activi­ tatea ziaristică a lui Gh. Bariţiu .. Andrei Şaquna şi "Telegraful Ro­ mân» .. Activitatea ziaristică a lui Andrei Mureşanu. Cele din urmă trei din aceste studii aduc mai ales însemnate şi personale contribu­ ţiuni ale Dvlui Lepădatu în chesti­ unea istoricului zlaristlcei ardelene. L'Art du. peup!« rournain, Ca­ ia/ogue de l'Exposiiion de Geneoe (Musee Roth), 1925{ Impr. Kundig, Geneve, cu o introducere de A. S. R. Princ. Carol şi text de D-I Prof. Al. 'Tzigara-Samurcaş, apare într' o splen­ didă ediţie, sub auspiciile Fonda­ .ţiunei "Principele Carol», care a şi organizat expoziţia aceasta. Clişeu­ riie care împodobesc acest luxos volum sunt artistic executate, câte­ va planşe fiind colorate cu rernar­ cabilă fineţă.-Partea I-a a textului tratează în genere despre Arta po­ porului român, produs specific alo. solului şi populaţiei Româneşti, artă locală, cu un caracter specific ne­ alterat aproape de loc până azi. Prin această artă a lui poporul nos­ tru dovedeşte şi vechimea sa şi prioritatea sa pe aceste meleaguri .ale regatului de azi. Căci se poate u mări un fir de continuitate dela primele manifestări de civilizaţie p.eistorică ale vechilor locuitori până la acele ale artei ţărăneşti de azi. Autorul explică frumos cum, prin situaţia sa geografică, ţara noastră, teren de treceri, de emigraţii în toate direcţiile, a servit de loc de întâl­ nire şi de contopire a mai multor influenţe străine, care s'au fiert în ceeace se numeşte stil, caracter ro­ mânesc. Aceasta se vede în arhi­ tectura caşi în pictura noastr�, a artei populare româneşti. Cap II vorbeşte despre Producţia artishcă a ţăranului român, inspirată de 'un profund sentiment artistic înăscut, Aci se arată meşteşugul lucrului în lemn şi al olăriei, apoi ţesătura şi broderia (îmbrăcăminte şi covoare). Ultimul capitol este rezervat Ariei 164 reliqtoase (icoane, odăjdii şi a rr­ Iăurărie rituală). La sfârşit se dă lista obiectelor expuse, dintre care o bună parte-şi dintre cele mai îrumoase-> sunt de ale Olteniei, Menţionăm în­ tre aceste din urmă şi o Venus cra-: iovensis, figurină de pământ ars, din epoca neolitică, din Muzeul Arheo­ logic local. Romanticii italient şi R0111âttii, de A/ex. Marcu (Publ. Acad. Rom. 1924), e o contribuţie mai mult, şi dintre cele mai de seamă, lacunoaş­ terea raporturilor culturale, ca i!l:­ tillP_illH�_tn!ti§. reci procă literară, din­ tre Italia şi Ţara noastră. Autorul începe prin a arăta că literatura sear­ bădă care dăinuise de aproape două veacuri în Italia, îormalistă şi lipsită de preocupări serioase, se schimbă de cu a doua jumătate a sec. XVIII, sub influenţa literaturei şi filosofiei enciclopediştilor francezi şi a litera­ turei engleze, luând un caracter mi­ litant, practic şi social. Lectura au­ torilor străini, traducerile şi mania călătoriilor din această epocă con­ cură la acest rezultat. Unii din a­ ceşti călăto ri umblă şi prin Orient; câţiva prin ţările româneşti (misio­ nari catolici şi secretari de curte domnească în deobşte, ca Del Chia­ ro). De altfel sunt călători italienl şi mai vechi decât din sec. XVIII pe la noi, cum ni-i arată D-I Marcu în treacăt. Dela 1770 încoace însă, decând încep a se duce şi Românii la învăţătură prin Italia, călătorii italieni se înmulţesc şi la noi. Dintre relaţiunile lor de drum, înfăţişează ceva mai mult interes pentru noi acelea ale lui Boscovich, şi mai ales ale lui Del Chiaro. Ele se cam asea­ mănă, sunt superficiale în deregulă, dar vor servi ca isvor de informaţie, de inspiraţie al Romanticilor italieni cari formează obiectul acestui stu­ diu. Urmează acum o cercetare a acestor scriitori din veacul al XIX­ lea, dintre cari' cităm pe Fel. Ca­ ronni, Card. Mezzoîanti, Sestini, Leo­ pardi, Cattaneo, Tommaseo, Aseoli, Cantu, Ubicini, Vegezzi Ruscalla, A. Aleardi şi M. A. Canini, cel care a dat multe traduceri bune din poezii româneşti.-La sfârşitul cărţii Dvnul Marcu dă în Apendice un indice bibliografic, cuprinzând titluri de cărţi şi nume de artişti, scriitori din­ tre 1870 şi 1900, cari sunt de con- [165] sultator pomenit cu privire la rapor­ turile culturale dintre Italieni şi Ro­ mâni pe la sfârşitul secolului trecut. Deşi autorul intitulează cartea a­ ceasta simplu "Note", ea rămâne o dovadă' în plus a hămiciei. acestui laborios tânăr care este D-I Alex. Marcu; mulţumită căruia se limpe­ zeşte din ce în ce mai mult ches­ tiunea [nterpătrunderei reciproce a culturii a două neamuri surori, într'o epocă în care mai mult ca orcând România şi Italia se căutau una pe alta şi se alipeau într'un comun sen­ timent de conştiinţă de rasă şi în­ tr'un comun ideal de emancipare politică şi de unificare naţională. Partea sufletului, Un uechi obi­ cei juridic al poporului român (Extras din "Şezătoarea" Fălticeni), de Artur Gorooei. E vorba aci de acea dispoziţie testamentară, scrisă or orală, prin care cineva lasă 0- sumă de bani sau o parte din ave­ rea sa, anume "pentru purtarea gri­ jilor sufletului, după datina noastră creştinească". Este ceeace se chiamă de popor "pentru comănd:', adică ce trebue cheltuit pentru grija mor­ tului, care va să fie premenit când se pune în sicriu, pentru înmormân­ tare, pomenile dela 3, 9, 40 zile şi cele dela 3, 6, 9 şi 12 luni, plus cea dela 7 ani, când se des groapă şi se spală osemintele mortului. La acea­ sta s'ar mai adăoga obligaţiunea dă­ rei de pomană accidentală cerşi­ torilor, săracilor întâlniţi, îngrijirea mormântului, punerea unei cruci la cimitir şi facerea unei fântâni în me­ moria răposatului, dacă mijloacele permit 'şi aceasta, Partea sufletului nu este acelaş lucru cu ceeace Co­ dul civil numeşte, la art. 841, canti­ tatea disponibilă. Testatorul fixează uneori suma acestei părţi a sufle­ tului; ea nu poate fi discutată, con­ form tradiţiei, de moştenitori, cari o primesc toţi împreună întreagă, Dvl Gorovei dă exemple din câteva a­ diate boereşti în care se vorbeşte de partea sufletului, din sec. 17 şi 18-lea. Dvsa arată apoi că şi legiu­ irile noastre vechi fac deosebire între partea sufletului şi cantitatea dispo­ nibilă, expresii carp. conţin două no­ ţiuni cu totul deosebite una de alta. Abatele Rousselot, creatorul fo­ neticei experimentale, de Iosif ti Popouici, apare în colecţia "Publi­ caţiunilor laboratorului de fonetică experimentală al Universităţii din Cluj", al patrălea din seria: Lucrări de Fonetică, din care au fost publi­ cate, de acelaş autor: 1) Une pro­ nonciaiion bulgare; 2) Fiziologia oocalelor româneşti â şi i; 3) 01'­ toepia şi [oneiica. Este o lucrare care cinsteşte în deosebi pe cel ce a scris-o, fiindcă se tipăreşte ca un prinos de admiraţie şi recunoştinţă pentru zelosul învăţat călugăr, crea­ tor al ştiinţei moderne: fonetica ex­ perimentală, auxiliară de mare preţ a filologiei. D-I Popovici a fost ini­ ţiat în tainele foneticei experimen­ tale de. însuşi abatele Rousselot, în al cărui laborator a lucrat mai bine de un an. Se descrie mai întâi viaţa savantului francez (născut la 14 Oct. 1846), o viaţă de laborioase studii şi cercetări, care s'a încheiat la 16 Dec. 1924; urmează capitolul bogat al activităţii lui ca cercetător, ca profesor, ca filantrop şi ca patriot. Meritul mare al lui Rousselot este că de unde în materie de filologie până la el se ocupau de transîor­ mările literei moarte, el a avut "ideea 4<'1 a studia dialectul viu (( şi de a sÎiplini imperfecţiunea urechei noa­ stre în aprecierea sunetelor printr'un mijloc mecanic precis, ceeace l'a îndrumat spre aplicarea metoadei grafice la studierea diverselor su­ nete. Operele sale: "Principes de phonetique experimentale" (2 voI. ed. Welter, Paris), şi "Precis de prononciation lrancaise" sunt mo­ numente neperitoare ale genului. Ca filantrop Rousselot a redat au­ zul multor surzi şi a vindecat de găngăvie şi bălbăit numeroşi peltici în Institutul de laringologie şi orto­ fonie fondat de el. Tot ştiinţei sale datoresc francezii a fi putut desco­ peri depărtarea tirului tunurilor nem­ ţeşti şi calibrul pieselor lor de ar­ tilerie, ceeace constituie frumoasa lui operă patriotică. Al doilea capi­ tol tratează despre Fonetica expe­ rimentală, cum s'a constituit acea­ stă ştiinţă, cum s'a pregătit, şi se descrie laboratorul de fonetică ex­ perimentală. U r mea z ă capitolul principal: Stabilirea principiilor îo­ neticei experimentale. La sfârşit se arată mijloacele de propagandă, gra­ ţie căror s'a răspândit ştiinţa acea­ sta în străinătate, înşirându-se pu- 165 [166] blicaţiunile de specialitate ale aba­ telui Rousselot. Metodica li11tbei materne în girnnazii şi liceie, de D-l Prof. Paul 1. Papodopol, se tipăreşte în edit. Cassei Şcoalelor.-Cartea se ocupă îutăi de' scopul .. învăţământului Iim­ bei române, de programa analitică şi de mijloacele de predare ale a­ cestui studiu. Se opreşte îndelung asupra .celor trei feluri de exerciţii: citire, exprimare prin grai şi expri­ mare în scris. Cu privire la acestea şi alăturea cu chestiunile tratate, au­ torul emite judicioase observaţiuni şi păreri despre ce şi cum să se ci­ tească, despre recitări şi reproduceri libere, rezumate, compuneri şi di­ sertaţii, ortografie, punctuaţie, gra­ matică şi stil; spune ce calităţi se cer dela un profesor de 1. română, cum şi dela manualele didactice, ter­ minănd cu metodica învăţămăntului gramaticii şi a predare istoriei lite­ rare. La sfârşit se dau nişte tablouri recapitulative despre genurile lite­ rare şi despre istoria literaturei noas­ tre vechi (până în pragul sec. XIX) şi o bibliografie privitoare la subiec­ tul tratat în această carte. Lucrarea D-Iui Papadopol trebue relevată ca o operă deosebit folosi­ toare şi de arzătoare actualitate. Fo­ lositoare pentru că ea poate fi utilă chiar unor profesori rutlnaţi în spe­ cialitate,prin amănunte de interes, ce ea comportă; de actualitate, fiindcă azi suferim de o criză grozavă de profesori de limba română, chiar în liceele mari din vechiul regat. Căci, printr'o concepţie hidrocefalică ­ aceea că orcine ştie româneşte poate preda cursul ele limba maternă în şcoalele noastre secundare - am a­ juns să avem orele ele limba ro­ mână închiriate la absolvenţi ele li­ ceie, studenţi cu universitatea ne­ terminată, preoţi, avocat] şi orce vreţi, dar nu încredinţate la specia­ lişti cu tragere de inimă şi price­ pere în acelaş timp. Iar rezultatul este că sunt din ce în ce mai Tari şcolarii cari, absolvind liceul, să ştie că v'aţf OI' tie-am se scriu în dou'i! cuvinte! . Cât despre stil în expunere şi în scris, vai de Dumnezeu! \ Aş propune ca lucrarea Dvlui Pa­ padopol să se distribue gratuit pro­ fesorilor şi tutulor suplinitorilor de suplinitori ai profesorilor de limba 166 rom�nă, Înspre folosul tnvăţămân­ tului, - dar mă găndesc că, sancţi­ une ne existănd, biata Metodica Iim­ biimaterne ar rămâne tot cu foile netăiete, . '!fapottia, Arta, Femeia, Viaţa so­ cială, de Ioan Timus. Acestal doi­ lea volum al lucrarei pe care am recenzat-e în an. IV la pag 88, apare în Ed. Cassa Şcoalelor, la tipografia "Scrisul Românesc" din Craiova. Ti­ părită în conditiuni de estetică gra­ fică superioare,' cartea are peste 100 de grav uri, ou o copertă de un efect artistic ireproşabil, o reproducere după o estampă japoneză. Spre a completa cunoştinţele' despre po­ porul nipon, după ce ne înfăţişase în primul volum viaţa şi obiceiurile din Japonia, cu istoria ei, ne pre­ zintă acum feluritele manifestări ale civilizaţiei japoneze: afla, instituţiile, viaţa muncitorească, moravurile şi trăsurile caracteristice ale japone­ zilor, bărbat şi femeie. Capitolul cel mai de seamă: Arta japoneză-cu­ prinde informaţii despre teatru, lite­ ratură, muzică, arhitectură, grădi­ nărit, arte plastice, arte industriale şi dans. Caracterul .general şi dis­ tinctiv al artei nipone este: conven­ ţionalismul. In reproduce ea mate­ riei sunt impresionişti; arta lor sche­ rnatizează, stilizează, reduce tabloul OI' portretul la elementele lui esen­ ţiale, potrivit concepţiei locale des­ pre frumos şi adevăr în artă. Insti­ tuţiunile de stat şi cele publice dau un capitol plin de interesante amă­ nunte, ca şi cel despre industria, COl merţul şi agricultura în Japonia. In­ dividul şi societatea niponă sunt pre­ zentaţi la sfârşit în toate variatele înfăţişeri ale vieţei lor familiale şi publice, cu detalii care 'pun În lu­ mină caracterul şi mentalitatea spe­ dală a celor mai Înaintaţi În cultură şi civilizaţie dintre neamurile de rasă galbenă. Cartea D-lui Timuş se citeste cu interesul şi plăcerea unui roman fru­ mos, fiind În acelaş timp instructivă. Ea ne face să aşteptăm cu bucurie publicarea unei lucrări noui, ce au­ torul ne anunţă ca o veste bună: "Călătorie în extremul orient». I [167] REVISTE Reuue Historique dn Sud-Est europcen, III, 1-3.-Dunarea şi litoralul occidental şi septentrio­ nal al Marei Negre în 'Li�el cOlJf&(:i11.11f;.J:J1O.», de C. Marinescu. cartea de care e vorba este a unui călugăr franciscan spaniol şi a fost redactată pe la 1350, iar la 1877 fu tipărită de un erudit la Madrid. Călugărul însă n'a vi­ zitat cu adevărat aceste părţi de lume, ci s'a mulţumit a descrie locurile dela gurile Dunării după hărţile ce avea la dispoziţie, şi care cuprindeau destule erori. E vorba deci de o călătorie fante­ zistă, fără nici o valoare in for­ mativă documentară pentru noi.e­ Un prinţ portughez cruciat în Tara Românească /11 sec. X V-lea, ne prezintă D-l Iorga în persoana lui Don Pedro, fiual Iui' Juan de Portugalia, cel care însoţea în Aprilie 1427 pe împ. Sigismund în drumul său spre Muntenia. ­ Ceva nou asupra campaniei tur­ ceşti a lui Ioan Huniade în 1448 aduce tot D-l Iorga, anume după o scrisoare raguzană din 1448, un act găsit de d-sa în Arhivele din Florenţa, pe care comentăndu-l, scoate o mulţime de noui lumini asupra evenimentelor care au ur­ mat nenorocita campanie a lui Huniade. - Contribuţizme la bi­ b li o grafia evenimentelor din 1848-50 în Transilvania si în PrinciPatele dunarene) notează D-l 1. Oprescu, din gazetele fran­ ţuzeşti ale timpului. O corespon­ denţă din ţar�l, din 8 Sept. 18'+8, spune că Kossuth şi refugiaţii unguri se aInl la Calafat. La 30 April 1849 anunţă dl gen. Bem, urmărind pe Austriaci, a intrat după ei în lx..-Vâlcii. - Urmeaztl Dări de seamă şi CronidL Revista istorict'f, XII, 1-3, cu: Ceva nou despre Alexandru Vo­ dd, (ratele lui Ioan Potcoavâ (1578), aventurier care OCUP�l nu­ mai o lună (Fevruarie) tronul Moldovei. D-l Motogna a alIat un documentîntr'o veche revistă un­ gureasc{l, cu am�l11unte asupra elramaticului sfârşit al lui Ale­ xandru.-l'rei noi acte mmâllesti, din hârtiile muzeului Brud:en- thal elin Sibiu, comunică D-I N. Iorga, câteşi trele dela 1600. In­ tr'unul «Ioan Vlădica ot Bălgrad­ semnează cu acest titlu, ca şef al bisericei româneşti elin Ardeal. - «lJ1ânăstirea Pauiiceni» şi al­ tele. de V. Bogrea.c-- Cu privire la data scrierei «Chronitea eiem moldaiosleicn y rnultanskich» de MirQn Costin, D-I P. P. Panai­ tescu intăreşte afirmaţiunea sa, faţă. ele aceea a D-lui Minea, că anume scrierea lui M. Costin e compusă în vremea lui Sobieski, şi nu înaintea lui, cum crede D-l Minea, adică între anii 1676 şi 1683. - Trei cărţ i vechi. c 1\1 "('. uţiuni desp=- J- ��-., .. r:i�',n.r,:,:J: � "�'-I<'�U, prezin. � 1./-1 .L L. 1< Ll.lt.i.I, Led mai interesantă pentru noi oltenii este -Lo stato presente eli tutti i paesi e popoli elel mondo- (1724) cu hărţi şi gravuri.-Un manuscris al lui Ieremia Cacaucla, din bi­ blioteca lui Const. Brâncoueanul, păstrat la Londra şi publicat ele curând, ne comunică D-nul C. J. Karadja. AJ1ăm din el că acest cărturar e născut în insula Creta şi că a călătorit mult prin Asia Mică, la Lipsea şi la VIena. Ma­ nuscrisul e . elatat din Bucureşti în Dec. 1686. Dintr'o notă a tex­ tului reiese şi faptul că acest das­ căl a fost o vreme egumen al schitului PUivicenii din jud. Olt şi dl manuscrisul era elin bi­ blioteca lui Brâncoveanu. - O marturie a Doamnei Elinrl des­ pre Mtrllia dela Fil1ta aduce D-I T. G. Bulat: o scrisoare ele mâna Doamnei lui ,vlatei Basarab, scris2! în româneşte şi cu pecete mică pe ceară. roşie, bine conservată. E clatat21 din J\.uc�îr, la 18 M.i i 7161, unde Domnitorul se retră.­ sese în fCLţa lui Vodi.LLupu. Doam­ na cere, chiar a doua zi după luptă, un «hirurgus bun», proba­ bil pentn.l a-i îngriji pe soţul ri't­ nit, clar ea nu spunea acest lucru, ca s;t nu influenteze r{m vestea aceasta pc. popoi- şi oştire, caşi pc Saşi..�- Documente cu privire Lil satul Vlâdiceşti din Vâlcea (161'+-1746) c0111lU1idt D-nul T. O. Bulat. La.+ August 7122 aflăm jj gurfmd ca martor pe «pan Iane Ban al Craiovei»; la 21 funie 7141 pe «pan Eadu BUZ�lSCU, veI ban al Cr �'-' .. a altele pi-eii�ltă�L6"�Sti-ada' 'Si;�;;clor, din Craiova» şi Doamna Thevenin, cu vederi câmpeneşti de pe la noi.­ Revista are rubrici speciale pen­ tru Viaţa românească în Franţa şi Viaţa franceză în România. Nu lipseşte nici literatura (remarca­ bile «Aforisme» semnate de D-nul Sandu Tzigara- Samurcaş), cum nici cronice economice sportive şi de modă.v-Singura notă rea a acestei publicaţii este intercala­ rea anunţurilor de reclamă co­ mercială printre paginele tex­ tului. Revista Ştii1tlifică «Adam aclu», XII, 2 ne aduce, prin D-l I. Simio­ nescu, o nouă contribuţie la cu­ noaşterea unui român, de altfel celebru, din sec. XVII-lea, a mol­ doveanului Milescu spătarul: Un explorator român în Asia, a cărui viaţă a descris-o D-l P. P. Panai­ tescu în opera ce am recensat-o mai sus. - In acelaş număr ur­ mează articolele: Organele geni­ tele şi caracterele sexuale la pa­ sari, de G. T. Dornescu ; Din progresele Electrotechnicei de C Parteni-Antoni; Hibrisi din al-', la/re. de Emil Pop; Inst itutu 1 de \, Pisciculturâ şi HidJobiologie din Grenoble, de C. Motăş; apoi două conferin1;e, în rezumat, ale D-Iui I Dr. 1. Cantacuzino: Vaccinaţia ' preventive/in tuberculozâ, încer­ cată cu succes la copii din 1922 încoace şi care las�i a n{tdăjdui rezultate uimitoare de pe urma ei, odam ce această metodrt va fi generalizat{t; apoi Patogen ia cho­ terei şi il1tpOl tal1ţaval'iabilitiîţii micrqbiel1e in patologie. - Din 170 capitolul «Note şi Informaţiunf­ aflăm despre tridii ce se găsesc pe ţărmul Mării Negre, spre Sud, şi care s'ar putea cultiva; despre O statiune poleolitică, cea d'in­ tăia în Moldova, găsită la Ripi­ ceni pe Prut, în jud. Botoşani; despre afiarea unui dinte de Me­ galosaurus în calc arul dela Cer­ navoda; despre Producţiunea mondială a petrolului în 19:24, po­ trivit tabloului căruia vedem că ţara noastră vine ca producătoare a şasea la rând, după Statele U­ nite, Mexic, Rusia, Persia şi In­ diile orientale olandeze. Natura, XV, 1, revistă pentru răspăndirea ştiinţei, îşi merită cu prisosinţă subtitulatura aceasta, care nu rămâne, ca la unele pu­ blicaţiuni, o simplă etichetă. Sub priceputa îngrijire a D-lor pro­ fesori universitari G. Ţiţeica, G. G. Longinescu O. Onicescu, re­ vista aceasta a isbutit a rămâne o publicaţie pur ştiinţifică, deopo­ trivă depărtată de vulgarizare a banală caşi de ermetismul ştiin­ ţific de specialitate. «Natura» se citeşte fără oboseală, cu un inte­ res veşnic treaz şi totdeauna cu profit intelectual, -In primul ar­ ticol D-l Longinescu povesteşte Amintiri rasteţe dela Liceul U­ nirea diu Focşani, cu un senti­ ment de duioasă cinstire pentru vechii săi profesori, lucru care te despăgubeşte de paginile icono­ claste ale acelora dintre tinerii noştri scriitori, cari nu au de spus nimic decât de răul ce le-a ră­ mas în minte din viaţa lor de şco­ lari. - Dvra Vergez-Tricom, dela Institutul Francez din Bucureşti, şi care studiază geografia Rornă­ niei, asupra căreia pregăteşte o mare lucrare, face o minunată. Descriere a Parisului vechi, cu sugestive tablouri. - Ideile mo­ derne asupra structurei materiei, e subiectul lecţiei de deschidere a cursului de chimie a D-Iui Prof. Dr. R. VIăclescu.-Despre Marea Sargasselor cea misterioasă în- , treţine pe cititor D-nul C{lpitan I. Bălan.-Cum erau odata sculele de (wi, de G, G. Longinescu; Diriiabile sau avion, de Sc. R�t­ dulescu; O suta de ani dela naş­ terea lui Huxley, de Gr. Alexan- [171] drescu ; apoi Note şi Dări de samă, FăJ-Frut!1Q§' .. revistă de litera­ tură şi folklor,. Redactor : Leg} Morarill, 1, 1, 2 Suceav31, este una elInliltimeleTevlsfe ăpărute anul acesta. Pe lângă materialul fol­ kloristic ce-şi propune a publica, va să facă ceva «Poliţie literara» in materie de literatură a inte­ lectualilor, literatura care «e de atâte ori numai artificială, şi nici măcar cerebrală, cum ar vrea să fie. Mistificarea trebue deci în­ fierată, erijarea valorilor reale promovată», zice articolul pro­ gram al D-Iui Morariu, căci o bună parte din literatura ce se publică astăzi "prea adeseori nu emană decât numai din cultul orgoliu­ lui.... Autoidolatria şi reclama­ gismul, cu întregul lor convoi de concesiuni, de ignorări, de mis­ tificări, îmbâcsesc atmosferac v­ Cu privire la studiul D-lui O.Den­ suşianu, publicat în «Grai şi su­ flet» despre Catehisrnul din ma­ nuscrisul dela 1719 al lui Sit­ uestro Amelio, D-I N. Drăgan a­ rată că Amelio n'a făcut decât să amplifice o parte din Catehisrnul lui Vito Piluzio - cel care mai târziu ajunge episcop catolic la Bacău - tipărit la Roma in 1677 şi tradus la rându-i după eate­ hismul lui Bellarmino. Ce rămâne deci interesant din manuscrisul acesta ca parte proprie a lui A­ melio e -Breve vocabulario ita­ liano-muldavr», cu vre-o mie de cuvinte. - Material folkloristic (proză şi versuri), cu două pro­ ductiuni olteneşti: bal�Jlll_G.bi: ţLCf1t,i:inuţă şi baslliUI cu Dănilă Prepeleâc ..... ambele comunicate de Ion r. Grigorie, ca auzite din co­ muna Coşovenii de sus-Dolj. --...<_.� -"'-� .. ,"""-� J#1timea Literară, XIV,l1- 12, cu sfârşitul articolului Părin­ telui C. Morariu despre marele nostru compozitor Ciprian Po­ rumbescu. Se face aci un apel pentru strângere de bani, cu care Srl se tiprlrească cele 24 compu­ neri de muzică bisericeasdt ale ri:'tposatului băn2lţean. Colectele se trimet pe adresa «Muzeului Ci­ prian Porumbescu, Cernăuţi, str. E11';r;bie Popovici, 4». - D-nul V. Crecu prezinta una din tezaurele noastre picturale, de care sunt pline bisericile vechi bucovinene: Scena asediului Constantinopo­ lului de catre Turci, în picturile murale din bisericile dela Vatra Moldaviţei, Gura Hurnorului, Ar­ bore, Si: Gheorghe din Suceava şi -Ia bis. lui Rareş dela Baia. E curios că această reprezenta re ico­ nografică bisericească s'a păstrat la noi în vechea Moldovă, în vre­ me ce n'o aflăm defel în răsăritul mai apropiat ca noi de Ţarigrad. - Despre Mihai Teliman foile­ tonistul, note multe ale D-lui V. Paşchivschi-Bănăţeanu. Gândul Nostru, V, 1- 2, pros­ lăveşte în primul articol pome­ nirea a doi scriitori, de curând plecaţi dintre noi, cari deopo­ trivă au fost prearnăritori cântă­ reţi ai trecutului nostru: Bucura Dumbrava şi Radu Rosetti. ­ Remarcabilă schiţa A murit un om! de Al. Alexandrescu. - O caracterizare biografică a lui Di­ mitrie Anghel, de D-I Paul I. Pa­ padopol.-Reeenziile despre cărţi şi reviste sunt însufleţite de un spirit de obiectivitate care cin­ steşte revista ieşeană, păstrătoare a bunei tradiţii. Pasttl. Vremii, 1, 1, revistă lite­ rară, artistică şi ştiinţifică, apare luna aceasta în Capitală, In lă­ murirea către cititori, redacţia spune că, părăsind formula sen­ timentalistă ţa tradiţionalismului rural, va încerca să readucă spi­ ritele la realitate, la realitatea de azi, eu care trebue să ne împă­ căm, căci nodul chestiunei noa­ stre sociale stă la oraş, nu la ţară.-In acest spirit sunt artico­ lele Sfârşit de regim, în care se arată cum partidul liberal, prin boicotul capitalului străin şi 10r­ mula «prin noi înşine> a dat greş în politică, dovedind că e lipsit de data asta de simţul realităţei ; apoi Agonia tradiţionalismului rural în cultura r01nânâ, al D-Iui St. Zeletin, unde se descrie sfâr­ şitul sentimentalismului romantic rural şi formarea unui nou su­ flet şi unei noui culturi de după r2lsboi, eare va să dea un tot ar­ monie şi un nou spirit creator.- 17.1 [172] Neoliberatismul, de D. Drăghi­ cescu. - Organizarea votului u­ niversal, de Mih. Manoilescu. ­ Partea literară a revistei, cam în contradicţie cu teoriile expuse în cuvânt înainte, e mai mult tradi­ ţionalistă însă; dar nu eu mă voi plânge de aceasta, ci din potrivă, mai ales când cuprinde versuri ca «Pe decindea Dunarei ale poe­ tului V. Voiculescu, fragmentul traducerei în metru antic original, al D-lui C. Papacostea, din Odys­ sea.- Cronica şi partea artistică a publicaţiei, prin ilustraţiile sale, întregesc «Pasul Vremii», o pre­ lungire fericită a revistei politice şi sociale pretuite ce a dispărut de doi ani «Revista Vremii». .Dunărea, revista D-lui Pericle Papahagi, din Silistra, reapare In­ sfârşit sub formă de anuar, pen­ tru al II-lea al său an de exis­ tenţă, în 112 pagini. Suntem bu­ curoşi a revedea acest preţios organ regionalistic al Dobrogei, pe care greutăţile tiparului, şi a­ tâtea alte nevoi materiale, l'au împiedecat de a mai ieşi sub for­ ma unei publicaţii lunare, aşa cum s'a întâmplat şi cu «Analele Do­ brogeix=-Cea mai însemnată con­ tribuţie din acele ale colaborato­ rilor Dunărei este aceea a Di­ rectorului ei, D-l Pericle Papa­ hagi, care publică aci următoa­ rele articole: Nutreţul oilor; Fân, Fâneţe ; Sdlciu ; Mocanii ; Do­ brogeneşti ; Balica, Balş ; Din ale păstoritului ; Din toponimia aromână ; Dec(u) şi Deic(u) al Apusenilor .. Origina Dobrogei .. Sâmbure; Dearu .. Durostoru rn ; apoi: Necrologuri ; Folklor şi No­ tiţe diverse ;-D-l Ion Neicu: Pen­ iru preistoria Dobrogei, articol în care expune resultatul cerce­ tărilor sale, aflarea a câtorva ur­ me de viaţă preistorică în patru localităţi din Dobrogea. ' Arltio a pelttru Ştii1tţa şi Re­ forma socială, VI, 1 - 2 orssan al Institutului social ron�ân, bli?i­ rector D-1 Gusti, profesor univer­ sitar.- Acest număr este un VQ­ lum mult cuprinz:Uor, cu urmă' toarc\e stud�i: T. .G'. Masaryle, de D-l p. Gu.Stl, '!-rtlcol omagial al Instttutull11 SOCIal Roman, cu p1'i- 172 lejul împlinirei a 75 de ani ai Preşedintelui Republicei Ceho­ slovace, caracterizare a marelui bărbat de stat şi patriot; - Ori­ ginile şi starea actuala a naţia- 1lalilaţilor în România Mare, de D-l Prof. Iorga, resumat al con­ ferinţei ţinute de D-sa în 1925, Fevruarie 21, înaintea Comitetu­ lui Francez pentru Soc. Naţiuni­ lor. Conferinţa e precedată de textul cuvântărei D-lui Aulard, Spiritul de obiectivitate istorică al conferinţei D-lui Iorga, care vorbeşte de lucruri pe care le ştie bine, cum şi patriotismul lu­ minat de care e însufleţită acea­ stă expunere, fac din ea o lucrare informativă preţioasă pentru stră­ ini pe atât cât şi pentru noi. ­ Rolul social al proprietaţii mij­ locii, de D-l C. Garoflid, D-sa a­ rată cum că, «neexistând o clasă burgheză rurală atunci când ve­ chiul regim a căzut, lupta care s'a dat contra oligarhiei a fost numai o luptă de înlocuire poli­ tică, iar nu o revoluţie socială. Noul regim s'a aşezat numai la oraşe, ţăranii rămânând în vechea lor aşezare feudală-, Mai apoi ex­ plică cum puterea politică a ră­ mas în mâna unei minorităţi, oli­ garhii, care eîn definitiv conti­ nuarea vechiului regim aristo­ cratic privilegiat în toate, acea­ sta din pricina structurei noastre sociale-agrare. Această minoritate a zădărnicit putinţa forrnărei unei clase mijlocii rurale, a unei ade­ vărate burghezii, a proprietăţii mijlocii Din această presiune a oligarhiei politicianiste a iesit o încercare de reactiune, de' for­ mare. a noi organizaţii politice, dar lipsite de clara viziune a lu­ crurilor.Adevărata democraţie fierbe, se pregăteşte acum în ţă­ rănime şi mâine abia va să se i­ vească, formând burghezia noa­ stră ; - Criterii sociale în finan­ ţele publice, de D-l Mih. Manoi­ lescu; - Problemele actuale ale miscarii cooperatiue mondiale, de Gr. Mladenatz=-Urmează du­ pă. aceasta «Arhiva documentară», «Arhiva legislativă», «Mişcarea i­ deilor», cu cercet(lri felurite, iar în unn(t «Recenzii» ample. •••••••••••• [173] ANUL V, No. 25-· 26. ARfiIVCbC MAI--AUGUST 1926 DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Sprijinitorii ARHIVELOR OLTENIEI pe anul 1926 PRIMĂRIA ORAŞULUI CRAIOVA DECANATUL BAROULUI DE DOLJ BANCA COMERŢULUl1 Craiova . D-nul C. POEN ARU1 Craiova D-nul AL. M. ALlMĂNĂŞTIANU1 Bucureşti D-nul JEAN MORĂRESCU1 Craiova. • D-nul.DINU C. ARION, Bucureşti BANCA NA ŢIONALN, Bucureşti, PRIMĂRIA ORAŞULUl1 T.-Sevcll'in D-nul FELIX WEIDMAN, Craiova BANCA VIITORULUI, Craiova PRIMĂRIA ORAŞULUI, Caracal PREFECTURA JUDEŢULUI Dolj MINISTERUL CULTELOR şi ARTELOR D-nul Ing. G. CONSTANTINESCU, Londra D-nul EM. S. NAICULESCU, Craiova D··nul EMiL MARIAN, Craiova . D-nul Proi. MIŞU SĂULESCU, Bucureşti MINISTERUL DE iNTERNE PRIMĂRIA ORAŞULUI R.-VÂLCII . D-nii GH. şi DINU CESIANU, Bucureşti Epitropia Bisericei SF. TREIME, Craiova Epit .. opia Bisericei MADONA-DUDU, Craiova D-nul C. ARGETOIANU, Bucureşti 15.000 lei 10.000 lei 3.000 lei 1.000 lei 1.000 lei 1.000 lei 1.000 lei 8.000 lei 450 lei 5.000 lei II 2.000 lei 3.000 lei 10.000 lei 5.000 lei 10.000 lei 1.000 lei 2.000 lei 1.500 lei 10.000 lei 1.000 lei 1.500 lei 2.000 lei 4.000 lei 2.000 lei .a ••••••••••••••••• a •••••••••••••••••••••••••••••• a ••••••••••••••••••••• [174] Neprietenii "Arhivelor Olteniei" Au primit tot anul 1924 revista, şi cu toate solicitările de multe ori re­ petate, nu au achitat abonamentul şi nici nu au restituit numerele primite următorii Domni: Din Băileşti: Mihail Călinescu, proprietar; Din Pleniţa: Dr. C. Tănăsescu ; Din Cetate: Pr. Radu Grămescu; Din Craiova: Jokey Club Nicolae Pata, N. B. Rioşanu, D. 7. Angelescu.-Din judetul Gorj: Alex. Pe� ieanu, Bibeşti; Al. N. Popescu, Novaci; D. Scaţeş, Calopar; Dr. Barbu Io­ nescu, Peşteana; iar d!n .Tilrgu-Jiu: Farmacist T. loănoiu, V. Arjoceanu, Virgil A. Crainic. - Dm Judeţul Vâlcea: Dvna El. S. Oieielişanu, din Dră­ găşani; iar din Rămnicul- ':' âlc!i: C .. Stănciulescu, prof.- Din judeţul Rornanaţi: Ilie M. Rusănescu, Corabia: Iar din Caracal: C. Schinteie, Marin Mihăescu, Vintilă Niciu şi Jean Popescu. Cei mai nnmeroşi rău platnici ai revistei sunt din Bucureşti. Aci, pe lângă numeroase solicitări prin poştă, am pus şi un incasator, care a bătut dru­ mul şi de câte 6 ori la cutare din cei cari nu au plătit abonamentul si nici nu au binevoit a restitui numerele primite - barem măcar 11, 12 şi 13, care sunt epuizate astăzi. Cel mai caracteristic caz, prin precedarea cu totul originală, este acel al Dvlui Pleşoianu, fost şef de cabinet la Ministerul de Interne, care după atât ea scrisori ale administraţiei şi multe vizite ale incasato­ rului, a cerut dela acesta chitanţa, spunănd că va trimete, apoi că a trimes banii prin poştă bani pe cari nu i-am văzut niciodată; cerând apoi prin scrisoare recomandată să înapoieze cel puţin recipisa retinuta, dar neachitată, se în­ ţelege că nici de data asta n'a răspuns nimic. Au mai primit tot astfel revista, fără a o achita nici restitui, următorii domni din Capitală: Maior Doctor Mirea, Teodor Florescu (la Camera De­ putaţilor), Bălăceanu-Stolntci, General Boboc, J. Kalimakţş, J. Cămărăşescu, ar. Contacuztno, Paul P. Iliescu, Gh. Golescu, Sc. Lahooorţţ, Dinu Stolojan, ar. Alexandrescu, D-na Maria Policrai. Din Provincie, şi anume din Galaţi Domnul: Dr. Lazăr şi Directia Se­ minarului; din Arad: T. Georgescu; din Sibiu: Dr. Crăciunescu; din Lugoj : N. Munteanu; din Caransebeş : Primăria oraşului; din Botoşani: U-na Ac/am; din Slatina: Primăria oraşului. . Lista celor ce nu au achitat abonamentul pe 1924 e departe de a fi terminată. Am scos din ea pe cei cari, pe vremurile astea grele, ne gândim că nu or fi putut plăti aceşti 200 lei, ca funcţionari ai statului ce sunt, deşi datoria le-ar fi fost totuşi să înapoeze măcar numerele epuizate ce repetat li le-am solicitat, or să se scuze cu un cuvânt de politeţă. Cu numărul următor, vom publica lista celor de pe anul 1925. Administraţia A. O. Către prietenii noştri, Tutulor celora cari, preţuind ostenelile noastre) ar fi dispuşi să sprijinească apariţia regulată a «Arhivelor Olteniei», îndrep­ tăm rugămintea noastră de. a câuta să ne procure câţiva abonaţi. Până nu vom ajunge să avem 1000 de abonaţi plâtitori, viaţa acestei reviste nu se poate considera ca deplin asigurata. In acelaşi timp rugăm pe cititorii noştri să ne trintita orce informaţitcne ar socoti că meritd a fi inserata în jJaginile acestei public�aţiu1tl:, orce .a�'t vechi squ dOC�tm�l�t nepublicaţ fl��ă) in copi� exacta sau 111 original (cu ganm,fze ca z se va restttuz 111 perfecta stare), 01' măcar a ne indica persoane deţinând asemenea hârtii vechi şi lucruri neştiut� ce ar trebui cercetate, studiate şi publi­ cate în aceste «Arhive», care trebue să fie ale tutulor iubitorilor Olteniei şi Banatului. Direcţia A. O. 174 [175] o hartă a Olteniei din timpul ocupaţiunii auslriace (1718-1739) de T. G. Buiai. Din categoria intăielor documente cartograîice ale acestei părţi de ţară face parte şi harta ce înfăţişăm aci. Ea provine din epoca îndelungatei stăpăniri austriace, dela începutul veacului al XVIII�lea, în Oltenia. O socotim o raritate şi pentru motivul că, afară de exemplarul ce l-am găsit în prea interesanta colecţie a d-lui maior 1. Marţian din Năsăud, altul nu se află nici chiar în cea mai mare colecţie a ţării, adică acea a Academiei române. Această hartă este anexată la o broşură ce însoţeşte cu­ noscuta Auraria Romano-Dacica a lui Koleseri. Titlul complet este acesta: "Samuelis Koleseri de Kereseer, Auraria romano­ dacica, una cum Valachiae cis-alutanae subterraneae descrip­ tione Michaelis Schendo, r. c. eq. Vanderbech. Iterum edita curis Ioannis Seivert. Posonii & Cassoviae, sumptibus Ioan Michaelis Landerer typographi, et bibliopole 1780". Broşura referitoare la .Valachia cis-alutana" (= Oltenia) am retipărit-o, urmând să apară în curând. Ea conţine o cercetare ştiinţifică "historico�physico�topographică" de aceiaşi pretenţioasă naivitate caşi latineasca în care este scrisă. Harta, având di­ mensiunile de 28112 X 36 Y'2 cm., este din punct de vedere al exactităţii conturului cu mult superioară hărţii stolnicului Con­ stantin Cantacuzino, aceea care a fost alipită lucrării, de cronică, a fostului secretar domnesc Del Chiaro, şi pe care o am dat tot în această revistă 1). Denumirea de "Valachia cis-alutana, in suos quinque districtus divisa", iar ţinutul de peste Olt numit "V alachia tur cica ", ne pre� cizează împrejurările politice la care se referă. Dunărea, aşa de rău cunoscută de Cantacuzino, este aci de o uimitoare veritate, mai ales porţiunea Calafat - T.-Severin. Aceasta este o indicaţie de vechimea cercetărilor Austriacilor asupra puternicului fluviu. Ea ar putea fi cumva influenţată de lucrarea lui Marsigli, dacă am admite că a fost făcută după 1726 2), dată când s'a tipărit pentru prima oara această monumentală operă. Se deosebeşte de acea a căpitanului Friedrich Schwanz, prin simplicitatea ei 3). Lămuririle, pe care ni le dă Giorgius Pray, în prefata volumului, ne ajută a descurca împrejurările execuţiei hărţii. Pray, de ale cărui afirmaţiuni 4) n'avem motiv să ne în- 1) Vezi Arh. Olt. An. r, pag. 149. '.') Vezi Docan N. Lucrările cartografi ce despre războiul din 1787-91. An. Ac. rom. secţ. ist. tom. XXXIV p. 1256. 3) Ibidem p. 1258. . 4) Aurariae, et ob materiae similitudinem, et utriusque summarn, cum vixerunt, animorurn coniunctionem, adiecta est descriptio Valachiae subter­ raneae, Michaele Schenclo R. C. Equite Vanderbechio authore in modum epistolae ad Kăleserium exarata, Opusculum quidem mole 'exiguum, ac 175 [176] doim, spune că odată cu lucrarea descriptivă, la 1720, a medi­ cului Schendo, s'a făcut şi această hartă de către un «Centurio ", un ofiţer deci, versat în cunoştinţele matematice "Mathematices disciplinis apprime addictus". In adevăr harta este de o acurateţă deosebită. Exactă, sau aproape exactă din punct de vedere al aşezării pe glob,-suntem în epoca lui Cluver, Sanson şi Cassim=-. paralelele 45 şi 46 străbat provincia noastră, iar meridianele -', socotim după intâiul din insula Ferro 46 şi 47 îi stabilesc lon­ gitudinea. Cu toată această amintită cunoaştere minuţioasă a Dunărei, Ostrovul mare şi acel al Corbovei [Corbu] nu sunt aşa de bine date ca în harta lui Mihanovici (1783) 5), ci sunt înlocuite, cel dintăi printr'o insulă purtăn i denumirea curioasă de Kame­ nitza, iar al doilea cu o linie, care poate fi socotită ca o slabă menţiune a existenţei lui. In schimb, sunt date exact insulele din faţa Calafatului 6) şi cele de mai jos de acest oraş, din dreptul satelor Desa, Poiana Mare, Tunari şi Ghidici. Din punct de vedere orografic, autorul hărţii cunoaşte conve­ nabil Carpaţii, păcătuind numai prin faptul că, face ca şirul lor să cadă aproape perpendicular pe Dunăre. Regiuni deluroase sunt men­ ţionate la Ioneşti=-Drăgăşani în Vâlcea, la Motru şi Fântâna Dom­ nească în Mehedinti, Masive păduroase găsim în jurul Vaideenilor, Tetoiului şi Otetelişului în Vâlcea, continuându-se în colţul de nord­ vest al Romanaţilor, până la Viişoara. In Mehedinţi începe dela mănăstirea Motrului de pe Jiu şi ajung pe râul Motru până la Cor­ cova. Gorjul este arătat aproape în întregime ca un ţinut păduros. Hidrograîia ţinutului îi este cunoscută prin următoarele ape: Aluta=Oltul, cu marele ostrov dela Călimăneşti. El primeşte ca afluenţi : Lotrae-Lotru, Ribnick =Râmnic, Briceszie-Bărseşti, unit cu Loncavetz-eLuncavătul, ceace este falş. Oltetze-Olteţul, este confundat cu Cerna. Acestea în judeţul Vâlcea. Tezluiul din Romanaţi se află tras, fără să i se dea numele. Syl==Jiul, format din clouă ramuri, primeşte pe stânga un râu nenumit, pe care îl socotim a fi Amaradia de Gorj, care se varsă în Jiu, la laşi. La "- ab authore Venetiis in scripto periodico Galeria di Minerva riaperta anno 1724 vulgatum est, nostris tamen, iisque perpaucis cognitum, dignumque propterea, cui recudendo CI. Seivertus manum admoveret. Argumentum eo prorsus tempore, quo Valachia. cis Alutam flumen versus Temesiensem agrum porrecta, per pacem Passarovicensem anno 1718 die XXI lulii con, îectam, pristino Hungariae iuri , asserta est, Schendo natum fu it, quo is in Iamiliam Steinvilei summi armorum per Transilvaniam Praeîecti, cooptatus, ac Medici praerogativa ornatus, cum eodem res provinciae recuperatae co­ ordinaturo, in Valachiam concesserat. Erat in eoaem comitoiu Ceniurio, no­ men non est proditum, Mcuhematices atsctptinis apprime aaatctus, qui inierea, eum Sehendus illic dtotttqs naiurae rimaiur, protnncuie situm, lo.eo,:umque Pf!situs magna dil!genf{a, ei studio dimensus In ehartam. co­ niecii. Haec mihi ţorte lor/una 1Il manus. Quam, cum nondum, quod sera •. ;', edita sit, et Schendi epistolam ex par�e illustratura vid ea tur, tabulae aeneae incidendam curavi. [Georgius Pray lectori salutem]. 5) Vezi anexa II la .Docan N. Exploraţiuni austria ce pe Dunăre la sfârşitul veacului al XVIII" în .Mem. Acad. rom. sect. isi. t. XXXVI. 6) Este arătată şi în descripţia lui Lauterer, in .Docan N. Exploraţiuni austriace pe Dunăre" p. 66 [606]. 176 [177] Floreşti, făcând hotarul între Gorj şi Dolj, se arunca In Jiu Giolot.e.Gilortul, unit cu Chiocada-e Ciocadia, Este multă exacti­ tate aci. Pe dreapta Jiul primeşte Sasulza . Şuşiţa, Tismana, în­ cărcat pe stânga cu un râu care poate fi Călnic, iar pe dreapta cu Tismanazae-Tismănuţa, în Gorj. In Mehedinti Jiul primeşte Motra= Motru, încărcat şi el pe dreapta cu Isverna unită cu Cossotza = Coşuştea, ceace este deosebit de Ialş redat. Doljul mai este udat de Tenatzuyae-Dăsnăţuiul. Hotarul ţării cade între râurile Voditza şi Czerna. Tradiţia drumului lui "Troian" se pă­ streaza. Pornind dela Islaz, urmează Oltul în sus până la R.-Vâlcii, unde se întrerupe, pentru a reaparea la Cozia. El poartă denu­ mirea de: "Via lapidea Impem (sic) Trajani", Provincia este îm­ părţită în cele cinci judeţe istorice, având în plus plaiul Loviştea. Configuraţiunea lor este informă şi puţin verosimilă. Comunele, cu însemnate schimbări Ia celelalte judeţe, sunt cu totul altfel repartizate între Dolj şi Mehedinti, De altfel această repartitie s' a păstrat până târziu în secolul al XIX. Cu toate denumirile oarecum schimbate -mai mult din punct de vedere fonetic-, localităţile se pot identifica cu uşurinţă. Astfel, avem: Lovista=Loviştea, cu satele: Strasburg Robeşti, Saracinesti, Kornet, LotraeeLotru, Malloi = Mălaia, Boinassa·= V oineasa, Cali­ neşti, Bisanani (?). In total 9 localităţi. Vulsa = Vâlcea: Cosia, Kalamineşti, mănăstirea Ostrov, Cittoscivia (?), Posgioranie.Bujoreni, Iezer, Cacova, Sărăcineşti, Titireşti = Titireci, Ribnick, Ocna, Govora, Bodeşti, Dobriceni, Cacova (a doua oară), Babena e Băbeni, Monoteşti=Momoteşti, falş aşezat, M. Ulemne-eMănăstirea dintr'un lemn, Voiteşti (nu există în Vâlcea, ci în Gorj), Pauseşti, Costeşti, Ores, Bistritz(a), Arnota, Rămeşti, Oteşan, Scharinasa=Şirineasa, Fomikare-dispă­ rut, Slaviteşti, Cuceşti, Ivaneşti, Orleşti, SevadineeZevideni, Su­ teşti, Voiceşti, Runcul, Streseşti, Pleschov=Pleşoi, [aci, linia de demarcaţie între Vâlcea şi Romanaţi lipseşte], Mamul, Staneşti, Rameşti, Vaidiei, MaIa (?)=poate Malu, Milesti, Poynara, Bosi­ meştieepoate dispărut, Corbeşti, Slaviteşti, Perianae-Părâeni, Tet­ toy, Setreni, Ottetesche-Oteteliş. In total 52 aşezări omeneşti. Romunaizi = Romanaţi: Slatina, Griva, Pietra, Brenkovan, Gipotestie-Ipoteşti (azi numai în Olt), Prescoven-e Părscoveni, Preschan-e.dispărut, Vladistenie-Vlăduleni, Czoroi e.Cioroiu, Falkoi, Dobrosloven[i], Karakaţl], Hottoran[i], Farkas[ ele], Gustavez, Skc­ rischore-Scărişoara, Russinesti, CiIian, Belesan (nu se poate iden­ tifica, posibil dispărut), TirIa (dispărut), Islaz, Girkov, SiIiscior, CzeIlei, Potiel, Leo, Priasnae-Preajba, Vigsora e- Viişoara, Oboga, Podlebals=Balş, Calui, Czepturoja-e Cepturoaia (sat dispărut), Stungiori (sat dispărut), Dobriceni. In total 34 sate. Syl inferior=Dolj: Pogiana = Poiana, Turboteşti = Turbu­ reştie-Turburea de jos, Floreşti, Negoeşti, Cileştie-Peleşti, Potba­ nitza (sat dispărut), Obedin, Sytian-e Jitian, Craiova, Poppovitz, Bukavez, Scokoi.e Săcui, Czorok=Georoc, Lacusteni, Bratova­ nestiee Bratovoeşti, Sadova, Schoban (nu se poate identifica), Orava 177 [178] (un dublet al Oravei de peste Dunăre), Petro (localitate dispărută), Nedea, Chirna-eflărna, Bistiz e-Bistreţul, BaiIeşti, Giditz.e Ghidici, Rotunda (sat dispărut), Giretul-e-Cerătul, Kevalo=Zăvalu, Kop­ nostenie-Comoşteni, Gigureztie-Ţugureşti, Belcin, Zegartzae-Şe­ garcea, Marcoczin-eMărăcin. In total 33 aşezări omeneşti. Mehedinetz=Mehedinţi: Vadudil seu Caleîate.Vadu Diului (Vidin) sau Calafat, BuriIla, Telmasel e-Almăjelu, Ciaconar, De­ vesel, Batoz-eBatoţi, Bristol, Stubeile, Gruja (având un dublet în Bulgaria, ceeace este falş), Madovan eeRadovan, azi în Dolj, Bra­ desti, Ivenze-e.lzimşa, Bralostitze, Cozonani-e Coţoîeni, Predesti, FiIiasch, Zinzereni, Motra, Esterhaie-âtrehaia, Parhoie-Pleşol din Dolj 7, Drinza, Birkulesti (imposibil de identificat, poate dispărut), Fontena Domineasca=Fântâna Domnească, Oravitz, Rogova, Iunha (socotim a fi Hinova, deşi avem în Mehedinţii de nord Iupca), Bistritz, Czernez, Corcova, Chiovornaza = Ciovărnăşani, Negoesti, Cladova, T. Severi, Voditza, Chrivelnik (probabil dis­ părut), Tostolnitza = Topolniţa, Presna=Prosneni, Baja de Arama, Baia de Isverna. In total 39 aşezări omeneşti. Syl superior=Gorj: Chipern e-Căpreni, Balcesti, Cuc esti , Cer­ nedia, Aninas, Polbratz e.Polovragi, Vadea e.Vădenl, Dragojen, NovazeeNovaci, Birseie-Bărzeiu de Gilort, Bencesti, Stephanesti, Kamanesti (probabil dispărut), Aninosa, Czepte=Ceplea, Chil­ cesti, Tergosile Tărgu-Jiu, Brediczan, Runkul, Poresti-e Topeşti, Tismana, Kilcesti, Plosani-e Cloşani, Glogova, Pades, Ursat[i]. In total 25 aşezări omeneşti. Pe temei de mărturii, supuse unei cercetări critice atente, cât şi pe argumente de ordin logic-,până Ia demonstraţiuni con­ trarii, socotim aceasta hartă din 1720 ca una din cele dintăi lucrări serioase de cartografie ce posedăm până azi asupra ţării noastre. • •• Ii •••••••• Con.ributiuni la istoria presei din Oltenia Din trecutul presei craiovene Pe vremea când la Bucureşti Heliade scotea "Curierul de Ambe-sexe", în Craiova apărea "Mozaicul", sub redacţia picto­ rului Lecca, pe atunci profesor de caligrafie şi desemn la co­ legiul din loc. Nu pot spune ce anume publicaţiuni au urmat nu­ maidecât În urma celei a lui Lecca, căci nu am la îndemână tot materialul trebuincios. Paginile de faţă nu sunt decât o mo­ destă contribuţie la întocmirea istoricului presei craiovene din ultimile trei decenii ale secolului XIX. Un îndemn pentru alţii să încerce mai mult şi mai comolect. Nerva Hodoş şi Al. Sadi Ionescu în .Publicatiunlle Perio­ dice Româneşti" pretind că în 1868 şi 1869 a apărut în Cra­ iova "Stindardul liber, Diaru politicii, literaru şi comercială". Aca- 178 [179] demia Română nu are numerele dintăi ale acestui ziar, şi nu am idee ce a Iost;: ştiu numai că în copilărie am dat de un registru ; cu chitante de abonament la acest ziar. Condica aceia vergină am măzgălit-o eu, jucăndu-mă de-a gazeta cu frate-meu. Din "Oltenia" se păstrează la Academia Română un singur număr.' Eu însă posed o colecţie destul de bună a acestei foi, ce a apărut în Craiova prin 1874, 1875 şi 1876. A fost organul par­ tidului liberal de pe vremea aceia. La 15 Fevruarie 1876 ea vesteşte că trece sub direcţia unui comitet compus din Gheor­ ghe Chiţu, A. Stolojian, 1. Theodorian, M. T. Stătescu, A. D. Ni� colaid, August Pessiacov, Al. Candiano-Popescu, G. 1. Pessicu, N. R. Locusteanu şi Anghel Betolian. Articolele de fond poartă mai în continuu semnătura lui Ion Theodorian, afară de trei, ce sunt iscălite de Gheorghe Chiţu. Primul articol al lui Chiţu e intitulat "Şcoala" şi apăru cu două luni înainte ca autorul să devie Mi­ nistru al Instrucţiune! Publice şi Cultelor. Alte multe articole le iscălesc Em. Quinezu, Al. Christofi, Costică Haralamb, M. T. Stă­ tescu, G. 1. Pessicu, N. R. Locusteanu, August Pessiacov, A. Be­ tolian, Dr. Drăgescu. Tatăl meu îşi iscălea articolele cu iniţialele 1. T.; altele mai mărunte le semna cu numele meu: Marius. Căci el a dirigiat gazeta necontenit, având pe Dr. Drăgescu secretar de redacţie. Mi-aduc aminte că odată a pus să se retipărească în gazetă o satiră de Bolintineanu, ce începea aşa :"Intr'o dimineaţă, marele Mihai, iată că se scoală supărat în rai . . . . . . . " Poezia asta eu o învăţasern pe dinafară, iar tata a trimis Ia tipar foaia în care fusese copiată pentru mine şi în josul căreia mă iscălisem, Ze­ ţarul a cules tot ce a găsit scris, corectorul nu a băgat de seamă şi satira a eşit dela tipar cu: de Bolintineanu Marius Theodorian. Aşa a pătruns mai întâi numele meu în presă. S'a făcut atunci mult haz de posna asta. "Oltenia" a încetat să mai apară în 1876, după venirea libe­ ralilor la .guvern. De sub teascurile tipografiei Samitca au rea­ părut douăsprezece numere din Oltenia, în 1888. Redactorul a� cestei serii a fost, mi se pare, Alexandru Constantinescu. In ulti- .'� mul număr al ei se vesteşte numirea lui Nicu Economu de Pre­ fect al Doljiului, în locul lui 1. A. Rethoredy. Tot ca organ libe­ ral, mai ese o serie din "Oltenia" în 1896-97 sub direcţia frate­ lui meu Caton Theodorian. In sfârşit o altă Oltenie a trăit la în­ ceputul secolului acestuia. Nu o cunosc, dar în P. P. R. Hodoş spune că al 49�lea şi ultimul număr al acestei serii a apărut Ia finele anului 1906. In "Oltenia" se citeşte că în 1875 I. P. Bancov a fost ares­ tat preventiv pentru un delict de presă, în calitate de redactor al ziarului "Adevărul". După P. P. R. foaia aceasta a început să apară în 1867, sub redacţia fraţilor Dimitriu şi I. P. Bancov. Cel din urmă a trăit multă vreme, şi schimbănd numele gazetei pe la 1877 în .Dlteanul", a condus-o cam până în 1890. Tot în 1875 mai apărea şi o foaie conservator-guvernamen- 179 [180] ,1 I r' , 180 tală: "Aurora Craiovei", sub redacţia lui 1. D. Grecescu. Hodoş ne spune în P. P. R. că primul număr a eşit în Mai 1870, sub titlul de "Aureola Craiovei", cu Toma Strămbeanu şi Em. Qui­ nezu drept -redactori, şi după ce şi-a schimbat numele în "Aurora Craiovei", din 1871 rămăsese numai Toma Strămbeanu ca re� dactor şi proprietar al ei. Prin 1878 şi 1879 la Samitca se tipăreşte "Cronica Craiovei", cu articole de August Pessiacov şi Ion Theodorian. In toiul alegerilor generale din 1879, tata a tipărit la Benve­ nisti "Alegătorul Independent", vreo patru numere, cu articole semnate şi 1. T. şi A. P. In P. P. R. se zice că "Alegătorul In­ dependent" a apărut la 3 Mai 1887 şi în Aprilie 1891. Nu cunosc aceste serii, dar trei numere din 1879 le am eu în bibliotecă. Tot aşa am văzut o sede din '"Cronica Craiovei", ce apărea în 1884. Nu ştiu cine a scos-o seria aceasta; ştiu numai că la cea dintăi a scris Ion Theodorian, August Pessiacov şi, dacă nu' mă înşel, Nicolaus Racoviţă. "Coroana României" eşi în 1881 şi era redactată de Dia­ conul Elefterie Petrescu şi Chiriţă Rozescu. Nu a trăit mult. Ar­ ticolele slabe, dar tiparul frumos, elegant chiar. Primul ziar cotidian ce apăru în Craiova a fost "Carpaţii". A eşit de sub teascurile lui Samitca în 1884 şi a trăit vre-o trei ani. A fost un jurnal liberal, condus de A. D. Nicolaid, Petre Chiţu şi 1. Ath. Mitescu. Un coleg al meu de şcoală - Ieremia Turbure - era secretar de redacţie şi făcea corectura gazetei. Din pricina timpului ce-i cerea jurnalul. Turbure a slăbit la în­ văţătură, a rămas repetent şi i-am pierdut urma. Turbure nu e însă unicul meu camarad de şcoală, pe care patima gazetăriei l-a împedecat să slărşească liceul. Tot aşa a păţit şi Alexandru Constantinescu 1). Incă de când eram în clasa IV de liceu, Constantinescu ne ţinea în clasă ca să ne citească de pe catedră o gazetă manuscrisă, în care făcea spirit pe soco­ teala dascălilor şi a colegilor lui. Ceva mai târziu s'a apucat să tipărească "Opiniunea", la început ziar independent, apoi cu încetul, graţie sîatului meu, a devenit liberal. In urmă s'a interesat de soarta jurnalului Dvl N. P. Romanescu. Astfel "Opinia" a supra­ vieţuit lui Alexandru Constantinescu. După moartea fondatorului ei, D�l Romanescu a adus întâi în Craiova, ca să o redacteze, pe tănărul S. Rosenthal, celebrul avocat de azi şi apoi pe invăţatul şi harnicul Colescu- V artic. '; In toiul alegerilor din 1888, liberalii vorbiau prin "Oltenia", "Opinia" şi "Liberalul Independent" al profesorului G. T. Buzo­ ianu, In "Apărarea", redactată de N. C. Romanescu şi Traian Demetrescu, opoziţia-unită îşi �punea cuvântul. In cei şapte ani ce au urmat după răsturnarea lui Ion Bră­ tianu, ideia conservatoare este \susţinută în Craiova de "Apăra� rea", "Conservatorul", "Patria" '" Uniunea", "Fulgerul" şi "Viitorul 1) Era rratele mai mare al răposat ului de curând, fostul fondator şi Director al Băncii Olteniei din Craiova, Fane Constantinescu. N R. I I [181] Olteniei". Acolo scriu Traian Demetrescu, Mişu Chintescu, 1. D. Grecescu, Nae Coandă, Panache Niculescu ş. a. ,Junimiştii vorbesc prin .Doljiul", cotidian îngrijit, de care se interesează Ion Bombăcilă, Alexandru Săulescu şi Dvnul Nicuşor Popp. In Aprilie 1891 apare .Progresiştii, Organ al grupului ju­ nimist din Craiova". Nu-l cunoşteam; îl găsesc numai semnalat în interesantul studiu al Dvlui C. D. Fortunescu din "Arhivele Olteniei" Iunie 1922. Nu s'au gândit desigur fondatorii acelei foi trecătoare, că sub acest nume se va stinge vechiul partid con­ servator în mai puţin de un sfert de veac. Acest nume, dat unei mici gazete junimiste din, Craiova în 1891, mie îmi explică însă dece i;$}a de iute a primit în 1919 Marghiloman propunerea unui craiovean de obârşie, de a transforma partidul conservator în partid progresist. Se vede că se mai vorbise şi altădată de aşa ceva. Dar să revenim la istoria presei craiovene, şi să' arătăm că între 1888 şi 1895 principiile liberale au fost propovăduite în Cra­ iova-în afară de "Opiniunea" ,-şi prin." Ţara Liberă", "Revolta", "Democraţia", "Presa" şi "Voinţa Craiovei". La "Presa", "Oltenia" şi "Voinţa Craiovei" , pe timpul cât le-a condus frate-meu, Caton (1895-97), am colaborat şi eu, tri­ miţăndu-i din Bucureşti articole de fond, iscălite U. N. "Voinţa Craiovei" era organul oficial al partidului liberal. La apariţia ei fu condusă de D. Dioghenide, apoi de Caton Theodorian, iar după ce frate-meu părăsi Craiova, redactor-şef al foaiei liberale a de­ venit răn. Alex. Olteanu. "Voinţa Craiovei" a supravieţuit -seco­ lului XIX, căci nu a dispărut decât prin 1905. In ultimul deceniu al secolului trecut partidul conservator a avut în Craiova: "Vremea", "Voinţa Poporului", "Vocea", "Curierul Olteniei", "Năbădăile", "Fulgerul", "Trăznetul" şi .Ecoul Doljiului"; pe acesta din urmă îl redacta Traian Demetrescu. "Secolul" este o gazetă junimistă, fondată de Mihai Mărăscu, "Monitorul Urbei Craiova" şi un "Buletin judeţean" nu sunt decât publicaţiuni oficiale, foarte interesante pentru cine ţine să cunoască vieaţa publică a Craiovei şi a Doljului. "Gazeta Cra­ iovei", editată de Samitca şi redactată de un fost magistrat Bă­ jescu, era doar foaia publicaţiunilor judiciare din circomscripţia Curţei de Apel din Craiova. Samitca a încercat să editeze şi un cotidian independent, care să facă concurenţă gazetei lui Cazzavilan. Un jurnalist iscu­ sit - Steinberg - a primit direcţia .Llniversalului- şi a scos o foaie bineîăcută, dar care nu a isbutit să trăiască. Vieaţa-i efe­ meră e pricina care a înpedecat pe Nerva Hodoş în P. P. R. să pomenească de acest .Universalul" şi să nu cunoască decât ga­ zeta cu acelaş nume, ce se zice că apărea în Iaşi pe la 1883. "Mozaicul" nu este singura revistă ce a eşit în Craiova secolul trecut. Bătrănul institutor Părvulescu, pe atunci Director al Şco alei Primare No. 2 (Regele Ioaniţiu acum), scotea pe la 1877 o revistă pedagogică. Clubul profesorilor edită pe la 1880-81 181 [182] "Vocea Română". Intr'însa Fontaninu îşi tipăreşte traducerile sale din Horaţiu în exametru antic şi într'o limbă originală. Cam tot în aceiaşi limbă, şi tot aşa de greu de cetit din pricina orto­ grafiei, sunt şi articole, de altfel interesante, pe care le iscălise L. C. Raymond, Dem. I. Popilianu, S. Mihaly, B. Nanianu şi alţii. Tot cam pe vremea aceia în .Precursorele", care în P. P. R. e zis greşit "Precursorul", I. G. Sandulian se încumete a apăra interesele profesionale ale tuturor funcţionarilor publici. Despre "Revista Olteană", pe care a scos-o în 1889 şi 1890 Traian Demetrescu, a dat destule şi foarte interesante amănunte D. Stoenescu în No. 21 al Arhivelor. Nu aminteşte însă că Tra­ ian Demetrescu a încercat câţiva ani mai târziu să-şi reînvieze revista, şi că există, dacă nu mă înşel, o a doua serie din "Re­ vista Olteană". Trebue să adaog că în 1891 D. Nicuşor Popp, mâhnit de încetarea acelei reviste, s'a gândit la apariţia unei alteia. Ne-a adunat la dânsul pe răposaţii Mihalache Trişcu şi Iancu Ottete­ lişanu, pe D-l I. T. Izvoranu şi pe mine, de am pus la cale apa­ riţia unei reviste literare, lipsite de orice nuanţă politică şi mai ales socialistă. Aşa s'a născut "Revista Independentă", din care nu au eşit decât vreo două numere. Cam asta a fost presa craioveană în ultimul pătrat al seco­ lului XIX. Ce am înşirat aici, nu e desigur tot, şi poate nici ab­ solut exact, dar ajunse ca să ne dăm seama de importanţa ei. In orice caz, eu am strâns aici tot ce ştiu şi mi-aduc aminte relativ la presa craioveană. Nu am trecut decât peste Tomel Grecescu şi "Toba" lui, pentru că nu cred că publicaţiuni ca " Toba" lui Grecescu şi "Turnul Babilon" al lui Albulescu ţin de presă. Ele sunt rezultatul activităţei bolnăvicioase a unor detracaţi. M. Theodorian-Carada •••••••••••• Din trecutul Craiovei de Ing. A. Ytncens. Cercetările făcute în ultimele decenii asupra trecutului era­ iovei au strâns atâta material, încât întocmirea unei monografii a oraşului nostru nu mai pare, ca altădată, o operă irealizabilă, ci din contra, apare ca o operă posibilă, necesară, şi a cărei înfăptuire grabnică trebue să o dorim cu toţii. Revista "Arhivele Olteniei", are marele merit de a fi con­ tribuit în mod larg la pregătirea\ acestei lucrări, publicând studii, documente şi informaţiuni inedite privitoare la evenimente din trecut, şi stimulănd în acelaşi timp> pe toţi să colaboreze la străn­ gerea a cât mai mult material istoric cu privire la capitala Olteniei. In plănuita monografie a oraşului între altele s'ar descrie 182 [183] felul cum s'a înfăţişat Craiova în trecut, chipul cum erau cons­ truite monumentele importante de odinioară: mănăstiri, biserici şi locuinţele orăşenilor, căci cele mai desearnă documente ce ar servi pentru facerea acestui studiu sunt în prima linie clădirile înşile. In această ordine de idei toţi îndrăgostiţii de trecut, cu regret constată că, din mijlocul nostru a dispărut fără urmă un număr imens de clădiri interesante şi de importanţă istorică pentru noi, clădiri care, dacă trebuiau să cadă jertfă cerinţelor noi, ar fi fost de dorit să ni se fi păstrat cel puţin imaginea, lor în îoto­ grafii, desenuri sau planuri. Totuşi, un studiu amănunţit al clădirilor vechi, care cu toată vitregia timpurilor au mai rămas în fiinţă, ne-ar procura încă mate­ rial destul de interesant, care ar merita să fie trecut în mono­ grafia oraşului nostru. Rândurile de faţă .au de scop să aducă şi ele o contribuţie - slabă, de sigur şi numai în domeniul competenţei mele - la capitolul foarte important al bisericilor craiovene în special. * *-* Elementele, care influenţează în prima linie felul de clădire al unui aşezămănt omenesc, sunt materialele de construcţie, pe care natura le pune Ia dispoziţia omului În acea regiune. Lipsa căilor de comunicaţie, şi deci dificultăţile transpor­ turilor, au silit pe oameni în timpurile vechi să se rnărginească numai la folosinţa materialelor ce se - găseau pe loc, sau în ime­ diata lor vecinătate. Privită din acest punct de vedere, Craiova noastră nu pu­ tea fi acum 300 de ani decât un oraş construit aproape în intre­ gime din lemn, căci lemnul, şi anume lemnul de stejar - deci un material tare şi rezistent, produs al pădurilor nesfârşite din jurul ei - sta la indemăna orcui. Intr'adevăr, pădurile de stejar, ce se întind azi pe platoul Bucovăţului spre apus şi mează-zi, şi care şi azi ocupă o suprafaţă de 6-7000 hectare, nu sunt decât mici rămăşiţe ale marilor masive păduroase de altădată. Din vechi acte de hotărnicie rezultă că odinioară o mare parte din platoul Cărcei şi Şimnicului - plaiul viilor de azi -- era acoperită de codrii de stejar. Lunea de la Mofleni constituia pe vremuri o falnica dumbrava, ce se Întindea din malul Jiului până adânc în zona actuală a oraşului. Acum 100 de ani numeroşi tufani bă­ trâni de stejar se găseau încă pe valea părăului Jianului, iar în str. Severinului mai dăinuesc şi până azi case ce conţin grinzi cioplite din aceşti tufani. Ca o dovadă vie de existenţa acestor păduri ale Craiovei, şi astăzi mai înverzeşte în interiorul oraşului un stejar de trei ori secular, incolţit din ghindă în - plin codru străvechiu, în zilele lui Mihai-Viteazul. Acest arbore încă în plină vigoare se găseşte în str. Jianu, în grădina d-lui Const. Poenaru, şi este ultimul din rasa lui pe teritoriul oraşului, mai vechi decât orce clădire din Craiova. Faţă de acest belşug de material lemnos, era firesc ca toate 183 li l' i I f I I [184] clădirile să se construiască din lemn. Peste tot se făcea chiar exces în dimensiuni; şi azi admirărn încă grosimea grinzilor şi bărnelor, ce ies la iveală, de câte ori se dărâmă vre-o casă veche. Această situaţiune nu constituia de altmintrelea o excep­ ţie sau o stare de inferioritate faţă de oraşele din alte părţi. Căci se ştie că aproape toate aşezămintele omeneşti din toată Europa au fost clădite la origină din lemn. Chiar astăzi mai există numeroase sate şi oraşe în Rusia şi Polonia, Suedia şi Norvegia, Elveţia şi Tirol, în ţinuturile păduroase, în care mate­ rialul de construcţie obişnuit este lemnul, iar zidirile de piatră sau cărămidă constituesc excepţiuni, Bisericile şi casele boerilor sau ale negustorilor înstăriţi se clă­ deau din grinzi groase de stejar, cioplite cu barda. Acoperişul era inalt, cu şindrilă de stejar, cu straşina largă, ocrotitoare. El imprima siluetei oraşului acel caracter intim şi plin de farmec, pe care îl regăsim azi la satele şi târgurile de supt munte. Căscioarele săracului şi bordeele numeroase de pe maidanele nesîărşite erau şi ele în întregime de lemn. Din cele 33 de biserici de lemn, semnalate prin documente, şi care se mai găseau acum 150'de ani în Craiova, pe lângă cele­ lalte 15 biserici de zid, nu ni s'a\ păstrat niciuna. Indată ce eşim însă din oraş, în satele vechi din înprejurimi găsim încă biserici şi case de lemn, care ne arată felul cum trebue să fi fost construite şi vechile clădiri ale Craiovenilor. Una din exemplarele cele mai frumoase de acest fel este 184 [185] biserica din satul Socoieni (pendinte de comuna Siăouţa-Dotţ, pe vedea Amărăzei, cam la 40 km. de Craiova), interesantă în special prin faptul că se prezintă şi azi exact în forma ei originală, cum a fost dela început. (Vezi gravura de mai jos). Este o construcţie ridicată la 1684 de Pătru Meşter, Dră­ goi Meşter şi ajutorul lor Lupul - cum spune inscripţia săpată cu dalta în stânga uşei -, dovadă de tehnica desăvărşită la care ajunsese la noi meşteşugul de a prelucra lemnul. Admirăm aci opera acestor umili meşteri români în ceeace priveşte partea constructivă, cu înbinăriIe complicate, care dove- dese cunoştinţe de geometrie descriptivă la această clădire, în care nu se găseşte nici un cui de fier. O admiram însă şi În ceeace priveşte părţile decorative. Intreaga tindă este o adevărată creaţiune artistică, cu stâlpii înfloraţi, de o mare originalitate, cu tăeturile, încrustaţiunile şi motivele variate ale grinzilor şi ale uşei de intrare. (Vezi ilustraţia de deasupra. Pentru detalii de arhitectură, planul bisericei şi alte amănunte, consultaţi Bul. Corn. Mon. lst. fasc. 47 acum apărută). 185 " I! r 1 Il ii li [186] Din studiul şi amplificarea formelor decorative ale clădirilor vechi de felul bisericei dela Slăvuţa, combinate cu formele arhi­ tecturei de origină bizantină, s'a născut în zilele noastre un stil nou: este stilul în care se construeşte azi cea mai mare parte din clădirile importante din ţara întreagă, şi anume stilul românesc, al cărui caracter de originalitate se datoreşte în mare parte in­ spiraţiei din operele meşterilor iscusiţi, români în strae de ţărani, depe vremuri. Un alt exemplu de biserică de lemn este aceea din satul Bojin, comuna Mierea Birnici (jud. Dolj), şi ea de o vechime de peste 200 ani. (Vezi gravura de mai jos). Această clădire reprezintă tipul bisericei de lemn tencuită cu var pe dinăuntru şi pe dinafară-în exterior pentru a fi ferită de internperii, în interior pentru a se putea zugrăvi - şi având te­ meliile şi soclul de zidărie, o etapă deci în desvoItarea construc­ ţiei de lemn. Dacă nu ni s'au mai păstrat decât foarte puţine specimene de asemenea biserici, vechea casă de lemn ţărănească, de o arhi­ tectură simplă şi liniştitoare, o găsim însă prin judeţul nostru în foarte numeroase variante, rleopotrivă prea interesante toate. (Vezi gra­ vura din pagina următoare). Specimenele de biserici şi case ţărăneşti doljene, ,ce am în­ făţişat mai sus, ne dau imaginea evolutiunei modului de a clădi şi pentru Craiova: la început biserica şi casa exclusiv de lemn, grinzile fiind vizibile atât în afară cât şi interior - aşa numitul "blockhaus" -, apoi etapa următoare, cu temelia, pivnita şi soclul înalt (părţile mai expuse degradarei) de zid, iar restul de lemn, tencuit pe ambele feţe. 186 [187] In privinţa cărămizei, deci materialul ce urmează lemnului, Craiova era foarte favorizată, căci aluviunile quaternareale Jiului procurau o argilă excelentă pentru fabricarea olanelor şi cărămizilor necesare. Piatra, a cărei întrebuinţare o constatăm la numeroase clădiri vechi ale Craiovei, era adusă însă departe. Aceasta pen­ tru că într'adevăr nicăeri, într'o rază de peste 100 km. în jurul oraşului, nu apare vreun masiv stâncos, din care s'ar fi putut extrage asemenea material. Transportul grelelor steiuri de piatră dela tinda bisericilor, sau dela cerdacul boeresc, caşi pentru piatra pisaniilor, piatra sfintei mese, pietrile funerare şi crucile de pomenire, era desigur pe atunci un lucru deosebit de anevoios, pe drumurile naturale de pe vremuri, cu lipsa totală a podurilor peste ape şi ------------------------------_. ogaşe, aşa că efectuarea acestor cărături nu era posibilă decât numai într'un anumit anotimp. Cea mai veche biserică de zid din părţile noastre nu .se găseşte în interiorul Craiovei, ci este una din cele două mănăstiri, care străjuiau odinioară din afară oraşul, şi anume vechea mă­ năstire a Bucooăţului. Este vorba de modesta biserică actuală din satul Mofleni, pe malul stâng al Jiului, construită cam pela anul 1572, în mij­ locul pădurei seculare, de către Stepan, mare ban al Craiovei. Ea a fost părăsită cam pe la 1838,�după ee Jiul, schim­ băndu-şi cursul, probabil în urma despăduririlor nesocotite, a surpat şi a înghiţit curtea spaţioasă cu fântâna, chiliile cu ar- 187 [188] hondaricul, clopotniţa Înaltă, şi a ajuns până aproape de clădirea bisericei, pe care Însă a respectat-o. (V d. biserica şi planul ei jos). Fiind încredinţat că şi însuşi sfântul locaş va deveni o pradă a Jiului, egume).1ul depe acea vreme a clădit în anul 1840, din­ colo de râu, noua Mănăstire a Bucovăţului, în satul Bucovăţ, pe malul drept al apei, pe loc înalt, ferit de eroziuni1e Jiului. Acolo, în noua biserică, s'au mutat nu numai odoarele, dar şi osemin­ tele şi pietrile funerare ale ctitorilor vechei biserici. J ._---._--�� I � , 1 I I� · J. __ L_lL �. I k-- __ . �" Pe când Însă noua construcţia, clădită în stil occidental corupt, nu prezintă importanţă, cea veche este una din cele mai interesante mănăstiri. Ca dispoziţie interioară, aceasta din urmă înfăţişează tipul tradiţional al bisericilor de pe sfântul munte, /88 [189] muntele Athos, tip ce s'a transmis în ţările româneşti prin in­ termediul meşterilor sărbi, căci se ştie că între Oltenia în special şi între Serbia au existat din cele mai vechi timpuri strânse legături. Regăsim aci planul şi aproape şi dimensiunile vechei bise­ rici din Cruşevaţ, de lângă Niş, din sec. al XIV -lea, unul din monu­ mentele cele mai de valoare ale vechei Sârbii, considerat şi azi ca un giuvaer de artă veche sărbească. Mănăstirea din MofIeni, n'avea tindă; credinciosul intra pe la­ tura dinspre apus direct în pronaos, o încăpere care aminteşte locul de adăstare al neofiţilor din primele veacuri ale creştinis­ mului şi căreia i se mai spune "despărţitura femeiască", după o practică veche a ritualului ortodox, păstrată şi azi în satele de de subt munte, precum şi în Ardeal, unde obiceiul cere ca Ie- Intra-rea Bisericei Molton]. meile să stea în pronaos, separate de bărbaţi. Această despăr­ ţitură a servit şi de loc pentru mormintele ctitoril ar. Pronaosul, la această mănăstire de călugări este despărţit de naos printr'un zid plin, având numai o deschizătură în formă de uşă. Naosul este prevăzut cu două abside laterale, două sa­ nuri, pentru strane. ( Vezi planul Bisericei din Mofleni în pagina anterioară). Cupola pantocratorului, adică cupola mare, cllindrică, încheiată sus cu o boltă semisîerică, se ridică deasupra naosului pe cele patru arcuri împărăteşti, şi se exprimă în afară prin turla octogonală, cu ferestre înguste şi înalte. (Vezi gravura de mai jos, cum şi cea dela pagina 188). Altarul, despărţit de naos prin catapeteazma de zid, este 2 189 [190] prevăzut, după moda arhaică cu două abside, adică anexe mici: in stânga proscomidia, în dreapta diaconiconul. Exteriorul este lucrat după modelele străvechi bizantine: două rânduri de arcade oarbe, despărţite printr'un brâu de zimţi, adică cărămidă aşezată în curmeziş, imitând dinţii de Ierestrău. Rânduri de cărămidă aparentă roşie ce alternează cu straturi tencuite, împodobesc faţadele şi le dau viaţă şi coloare. ' Materialul de cărămidă este excelent. Cu surprindere găsim aci cărămidă format roman, 30/45, ctm. � deci de trei ori mai lată ca cea obişnuită azi -, precum şi cărămidă format special, tăiată rotund sau în scobitură, pentru ciubucul soclului şi al brăului. Aceasta dovedeşte că, într'o vreme când în oraş vor fi fost prea puţine clădiri de zid, existau aci cunoştinţele necesare unei Iabrioaţiuni de cărămidă specială chiar pe loc. Constatăm în acelaş timp o tehnică foarte inaintafă în cons­ truirea bolţilor complicate în stil bizantin. Turla este de dată recentă, ulterioară părăsirei bisericei la 1840. Ea a fost reconstruită probabil pe la anul 1870, de când vechea mănăstire a servit pentru căte-va decenii ca biserică pa- 190 [191] rohială a satului Mofleni. Tot atunci s'a înlocuit, probabil, înveli­ toarea de olane cu cea prea urâtă, de azi, din tablă de fer. Astăzi sfânta masă este răsturnată şi vechea mănăstire, cel mai vechi monument din ţinutul Craiovei, este ruinată şi lăsată în voia soartei. Să nădăjduim că va veni încă curând - până nu va fi prea târziu-ceasul în care "Comisiunea Monumentelor Istorice" îşi va întinde aripile protectoare şi asupra acest sfânt şi urgisit de soartă locaş. Cercetând cauza, care a provocat refacerea turlei acesteia, ne lovim de constatarea stranie că nu numai mănăstirea Buco­ văţ, ci şi aproape toate turlele bisericilor vechi din Craiova sunt reîăcute, foarte multe chiar numai din lemn; mai mult chiar: Faţa Bisericei Mofleni. acelaşi fenomen se constată la numeroase biserici din Bucu­ reşti şi alte oraşe din ţară. . Urmărind acest fir, găsim care anume cauză a pricinuit asemenea refaceri: cutremurile ce au desgărdinat, sau chiar au prăbuşit vechile cupole de zid ale locaşurilor noastre de închinare. Două sunt marile cutremure, de o violenţă neobişnuită, semnalate i'n secolul al XIX-lea: Unul, numit în documente "cu­ tremurul cel mare", la 14 Oct. 1802, a doborît partea superioară a turlei Colţei şi un mare număr de turle de biserici din Bucu­ reşti. Centrul lui a fost Muntenia, şi s'aresimţit mai puţin în păr­ ţile Craiovei. Al doilea cutremur, cel de la 11 Ianuarie 1838, ora 9 seara, a zguduit în mod egal tot pămăntul ţărei, semnalăndu-se în toată peninsula balcanică. Lui i se datoresc stricăciunile făcute în Craiova, în special la biserici. Dar şi numeroase clădiri par- 191 I , I I I 'i I I I � , , [192] ticulare s'au deteriorat atunci, în aşa fel încât au devenit nelo­ cuibile. Povestirile. auzite din bătrâni vorbesc de chipul cum a trebuit să se amenajeze atunci în pripă şi pe vreme de iarnă grea bordeiele slugilor, ca să adăpostească vremelnic siman- dicoase feţe boereşti. . Optzeci de ani după sfinţirea mănăstirei Bucovăţ-Mofleni, Matei Basarab şi Doamna sa zidesc în anul 1652 biserica Sţ. Dumitru, care este cea mai veche biserică de zid-de piatră cum se spunea pe vremuri-din oraşul nostru. Importanţa ei din punct de vedere istoric este covârşitoare. Pisania ei este, după cum o numeşte atât de frumos Aug. Pes­ seacov, "actul de stare civilă atât al bisericei, cât şi al Craiovei u • Din această pisanie rezultă pe deoparte că biserica, aşa cum s'a păstrat până în zilele noastre, este o reconstrucţie a unei alte biserici mai vechi, probabil de lemn, şi că moşia Cra-. iovei a fost moşie strămoşească a Basarabilor, deci strâns legată cu această strălucită familie de domni. Biserica domnească, pe care Matei Vodă o zidea pe moşia strămoşilor săi, trebuia să fie demnă de ilustrul său ctitor şi să se deosibească, atât ca mărime cât şi chiar ca alcătuire, de ce- lelalte biserici. '" Chiar locul ales; pe marginea platoului care domină cămpul întins al Jiului, făcea ca biserica să fie văzută de departe şi si­ lueta ei să fie cu atât mai impunătoare, în vreme ce mănăstirea Bucovăţ-Mofleni era pitită şi pierdută prin copacii mari ai pădurei de pe malul Jiului. Planul, dispoziţia interioară a Sfântului Dumitru nu se asea­ mănă cu tipul tradiţional atonit, pe care îl găsim la mănăstirea Bucovăţ. (Vezi pagina următoare), In vechiul Bizanţ, în Saloaio, vechiul Tesalonic, în Trebi­ zonda, pe coastele asiatice ale Marei Negre, adică în marile cen­ tre religioase ale împărăţiei biza?tine trebue să căutăm mode­ lele de inspiraţie ale arhitectului bisericei St. Dumitru din Craiova. In ţările româneşti biserica domnească din Curtea de Argeş, (sec. XIV), biserica domnească din Târgovişte (sec. XVI), mă- 192 [193] năstirea Snagov (sec. XV), sunt construite în acelaş stil, pur bi­ zantin, cum este vechea noastră biserică din Craiova. . Interiorul, în formă dreptunghiul ară, este împărţit în lung prin două şiruri de stâlpi, în trei despărţituri : cea centrală, mai largă, terminată la răsărit cu absida altarului; celelalte două late- rale, mai înguste, terminate cu proscomidia în stânga, cu diaco­ niconuI în dreapta. Prima pereche de stâlpi spre apus este mai masivă şi li­ mitează naosul de pronaos. Bolţile despărţiturei centrale, precum şi porţiunile din des­ părţiturile laterale, care corespund stranelor - biserica neavănd :x; abside laterale - se ridică mai sus decât restul bolţilor şi în- samnă astfel forma crucei greceşti tradiţionale, în centrul căreia se înalţă pe cele patru arcuri împărăteşti, susţinute de patru stâlpi octogonali, cupola pantocratorului, semisîerică pe tamburul cilindric înalt, căruia îi corespunde în exterior turla cea mare. Alte două cupole, ce se ridică în părţile laterale ale pro­ naosului, se exprimă în afară prin cele două turle din faţă. Tinda largă, încăpătoare, cu stâlpi octogonali, se alătura bisericei înspre apus. Exteriorul era lucrat iarăşi după moda bizantină şi supt vădita influenţă a mănăstire! Bucovăţ, Găsim aceleaşi motive ar- 193 [194] hitectonice: pături de tencuială, alternănd cu straturi de cărămidă aparentă, şi două rânduri de arcade oarbe, separate printr'un brău larg, orizontal prevăzut cu zimţi. In lipsa absidelor laterale, bolta mai înaltă a stranelor se exprimă în exterior prin frontoane de stilul bisericilor bizantine din sec. al VIII-lea. Invelitoarea era de şindrilă, cu straşină largă, atât de ra­ ţională în climatul nostru. Biserica veche, chiar aşa ca ruină, cum a dăinuit până în timpul nostru, era de un efect măreţ; ea se armoniza în mod Clopotnita vechei\ biserici Sfăntu Dumitru. desăvârşit cu clopotnita impunătoare, ce era aşezată chiar la stradă, şi pe supt bolta căreia se intra în curtea sfântului locaş. Ca biserică domnească, numită şi .băneasa", Intr'o vreme episcopie şi fiind socotită ca fruntea bisericilor oraşului, ea a fost obiect de specială solicitudine din partea domnitorilor ţărei şi a unor boeri evlavioşi. " La 70 de ani după zidirea \ei, i se face o reparaţie seri­ oasă, aşezăndu-se între altele şi chenare de piatră înflorate şi fiare la ferestre, modificare influenţată de epoca lui Brâncoveanu, In acelaş timp se aşează geamuri de sticlă la ferestrele de jos 194 [195] şi la cupole, o inovaţie importantă, căci toate bisericile vechi erau lipsite complect de geamuri. . O a doua reparaţie, efectuată la 1770, se face într'un mo­ ment când biserica domnească este în declin. O altă biserică, care deţinea icoana făcătoare de minuni a Maicii Ddihnului, biserica Madona Dudu, îi ia locul de catedrală, pe care (a păstrat până în zilele noastre. Neglijată, biserica lui Matei Basarab se ruinează încetul cu încetul. Cutremurul dela 1838 îi despică cupola cea mare, dislocă arcurile tindei şi dezgărdinează parte din zidurile laterale. O ultimă reparaţie,. constând în consolidarea prin legături Tinda vechei biserici Sf. Dumitru. de fier a întregei construcţii, nu poate opri ruinarea ei. De acum înainte cuvântul Domnului răsună din ce în ce mai rar supt bolţile ei, şi SI. Dumitru se închide definitiv cultului la 1849, sunt deci acum peste trei sferturi de veac. Câţiva ani mai târziu, la 1853, din porunca domnitorului Barbu Ştirbey se întocmeşte un plan de reconstruire a bisericei. Acest plan însă a ramas nerealizat,-putem spune: din fericire nerealizat=-, căci judecând după felul cum s'a făcut restaurarea şi reconstruirea mănăstirei Tismana, Bistriţa şi Arnota, intervenită tocmai în această epocă, s'ar fi distrus şi aci la Craiova un 195 [196] monument de artă, pentru a fi înlocuit cu o clădire în stil apu­ sean, fără vre-o valoare deosebită. Patruzeci de ani după închiderea bisericei SI. Dumitru şi 237 ani dela zidirea ei, în anul 1889 ea este dărămată până în temelie, împreună cu clopotnita. Regele Carol plănueşte acum reconstruirea, "zidirea de iznoavă" a bisericei lui Matei Basarab, fără a folosi însă nimic din materialul vechei construcţiuni, Vechea biserică se dărărnă pănă Ia pământ, pentru ca cea nouă să se construiască în locu-i. Materialul se risipeşte cu desă­ vărşire. Ca prin minune ne-au rămas numai trei urme materiale al vechei clădiri, urme ce trebuesc păstrate ca nişte relicve sfinte. Una este din adăncul temeliiIor: un mic vas în formă de . arnforă grecească cu două toarte, găsit în zidăria Iondaţiilor vechi, împreună cu alte cinci vase Ia fel. Semnificarea acestor vase va fi fost în legătură cu simboluri antice, moştenite de biserica creş­ tină răsăriteană. (Vezi vasul mijlociu cu toartă din dreapta). A doua relicvă este crucea de formă arhaică, care încorona turla cea mare a pantocratorului, zdrenţuită şi muti lată nu numai de Iurtunile care au scuturat-o în înăltime în curs de două vea­ curi, dar şi de felul cum a fost păstrată, de când a fost dată jos dela locul ei, căci noi am �nat-o aruncată într'un colţ al curţei, acoperită de fel de fel de lucruri netrel5nice. (V d. pag. 197). Cel de al treilea odor de ma \re preţ - exemplar unic până acum -- este un fragment de frescă, în formă de medalion, păs­ trat din pictura cea veche a bisericei dărămate, şi care se află de curând în Muzeul Arnan din localitate. Este chipul chiar al 196 [197] r Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie, isvorâtorul de mir, patron al bisericei, chip înconjurat de aureolă poleită şi ornamentată în relief. Din acest specimen, cruţat de vreme şi de neînţelegerea oamenilor, ne putem da seama de valoarea picturei de bună şi frumoasă tradiţie, care împodobea interiorul acestui cucernic locaş. Incolo nimic, nici-un ciob de cărămidă, nici-o spărtură din chenarele ferestrelor; chiar pisania de piatră, ce fusese aşezată în tinda deasupra intrărei, a fost dusă aiurea, pierzăndu-i-se urma; după cum nici despre soarta odoarelor foarte bogate, între care sabia şi suliţa de argint a Sf. Dvtru, inventariate în 15 Dec. anul 1851, nu se ştie nimic precis. Piatra pisaniei în special ar trebui readusă de pe unde va fi rătăcită şi depusă la biserica de unde a fost înstrăinată, căci aci este locul ei de păstrare, şi nu aiurea. Piatra temeliei la biserica cea nouă se aşează la 12 Oct. 1889, când începe construcţia ei, după planurile arhitectului Iran- cez Andre Lecomte du Nouy. . Cine este acest Lecomte du Nouy (Emile-Andre], lăudat de unii, hulit de alţii, însă atât de strâns legat de domnia regelui Carol? . .... In anul @ .ect.nţQI CaroL sortit a fi regele României, în vârstă de _22 de ani, face o călătorie în Franta.tpentru desăvăr­ şirea culturei sale. Napoleon al Ill-Iea ataşează persoanei prin­ ţului pe cel mai bun cunoscător al arhitecturei medievale şi bi­ zantine, pe arhitectul Viollet le Duc, restaurator de castele şi biserici istorice, ca să-i servească de conducător şi îndrumător la vizitarea şi cercetarea vechilor monumente ale Franţei. Im­ presia pe care Viollet le Duc o face prinţului nu se şterge, şi când domnitorul Carol al României hotărăşte restaurarea unor vechi monumente istorice din ţară, care cădeau în ruină, în lipsă de arhitecţi de seamă români, se adresează acestui artist francez. Bătrânul nu mai poate accepta această sarcină; el recomandă însă pe elevul său favorit Lecomte du Nouy. Acesta vine în ţară -. ---�-�'--------... 197 [198] ŞI, In timp de 30 de ani, începând din 1875, restaurează o serie din cele mai de seama biserici din ţară, între care Mănăstirea Curtea de -Argeş, Bisericilc_Ts_eLI.eJ:arrn şi �Q.ola�ILlaşl, Sf, Dumitru şi Sf. Treime din Craiova. Toate acestea le restaurează după aceeaşi metodă, adică dărâmând complect vechile clădiri şi construindu-le apoi din nou, " cu modificări adesea foarte importante. Acest sacrilegiu, -- căci sacrilegiu este orice dărâmare de vechi monument istoric, - nu se poate justifica decât atunci, când în locul lui se zideşte o altii clădire, de cel puţin valoare egală ca operă de artă. Când privim astăzi minunata siluetă ce se profilează în zare a bisericei celei noi a SI. Dvtru, şi când păşim prin tinda ----------------------- Biserica nouă se Dumitru. monumentală în interiorul ei, cu formele de o concepţie impe­ cabilă, cu zugrăveala bogată de o unitate desăvârşită, ca pudrată întreagă cu pulbere de aur, şi când în semiobscuritatea mistică vocea chiar a laicului, în acest locaş nesfinţit încă, se resfrânge cu o resonanţă puternică de bOlţi\e Înalte şi se perde încet într'un murmur ca al unor fiinţe din altă .lume, cădem într'o atmosferă vrăjită, şi trebue să recunoaştem c� numai un mare artist putea crea o asemenea operă, şi că rpgele Caro] ctitorul se dovedeşte vrednic de premergătorul său Matei Vodă ctitorul. - Biserica nouă nu este o reconstrucţie absolut fidelă şi o imi- 198 It· [199] taţie servilă a bisericei din 1652. Dispoziţia interioară, cât şi dimensiunile, sunt aceleaşi. Insă pe când vechea biserică avea trei turle egale, la cea nouă cupola pantocratorului domină, ca mărime, cele două cupole ale pronaosului. Acoperişul drept al turlelor a fost înlocuit cu altul în linii ondulate, şi s'a suprimat straşina de lemn, revenindu-se la moda bizantină. Dispoziţia ar­ cadelor oarbe în exterior este schimbată; de asemenea, în parte şi forma tindei. Ca material, la clădirea nouă s'a întrebuinţat piatra în locul porţiunilor tencuite; s'a menţinut însă alternarea rândurilor de cărămidă aparentă. Invelitoarea veche de şindrilă a fost înlocuită cu învelitoare trainică de aramă. Judecată în total, biserica nouă are de sigur un caracter schimbat faţă de vechea clădire; ea este însă, fără îndoială, mo­ numentul cel mai de seamă al oraşului şi podoaba lui de frunte. 'Tinda nouei biserici Sf. Dumitru. ----�- ._----- --- In ordinea vechimei, a treia biserică de piatră din ţinutul Craiovei este Mănăstirea Jiiianu, construită din nou de Doamna Bălaşa, soţia Domnitorului Ccnstantin Basarab, zis Cârnu, pe la anul 1656, deci numai patru ani după biserica SI. Dumitru. Ca mănăstire de călugări, ea a fost desfinţată prin legea de secularizare din 1864 şi a servit apoi ca biserică parohială sa­ tului Balta-Verde până la 1914, când s'a închis cultului, din cauza stărei de ruină în care se afla. Ca plan, Biserica Jitianu reprezintă acelaşi tip ca mănăsti­ rea Bucovăţ, adică tipul bisericilor de pe Sfântul Munte, având o singură cupolă cilindri că. Nici-o reparaţie importantă n'a modificat părţile sale esen- 199 [200] ţiale : până şi acoperişul vechiu, cu învelitoarea de şiţă, s'a men­ . ţinut, aşa că acest monument se prezintă azi aproape exact în forma sa originală, fapt care constitue o rară excepţie pentru bisericile craiovene. Biserica J i tianu înainte de reparaţie. Elementele decorative în exterior sunt iarăşi cele două rân­ duri de ocniţe, separate prin brăul larg cu zimţi. .Alternarea de \ Aceeaşi, după r�,araţia în curs. pături tencuite cu rânduri de căr�midă. aparentă este înlocuită aci prin folosirea cărămizei roşii, numai în jurul ocniţelor şi la stâlpi, de un ansamblu cu caracter arhaic, armonie însă în cu­ loare şi umbre. Clopotnita, alipită direct în partea de apus, şi prin care, 200 [201] pe o uşe laterală se face intrarea în biserică, este o construcţie mai nouă, probabil de la sfârşitul sec. al XVIII-lea (1787), în stil brâncovenesc, fiind tencuită în întregime, fără folosirea cărămi­ zei noi. Ea are o formă prea masivă faţă de silueta bisericei, căreia îi dă însă un caracter deosebit. De altmintrelea şi clopotnita, su­ rupată de apa Jiului, dela Mănăstirea Bucovăţ, era construită ca .--------�---------�--�. __ ._--------. Clopot.niţa Bisericei j itianu, reparată. o anexă mai recentă în acelaşi fel şi tot în faţa intrărei, ca cea dela Jitianu. De anul trecut Mănăstirea Jitianu este în reparaţie. Lucră­ rile se fac sub privegherea Comisiunei monumentelor istorice şi se execută în condiţiunile cele mai bune, respectăndu-se for­ mele vechi. O ruină de importanţa istorică se redă astfel, restaurată cu pricepere, cultului, fapt care dovedeşte schimbarea unei întregi mentalităţi. (Va urma). 201 [202] De pe Valea-Căraşului Acum o jumătate de veac arheologi şi istoriografi ungur� au cercetat şi studiat anumite regiuni din Bănat, intre care ŞI unele părţi din V alea-Căraşului, Dar aceşti învăţaţi străini stă­ ruiau îndeosebi asupra referinţelor ce credeau că se pot stabili între materialul arheologic-documentar aflat de ei acolo şi între istoria naţională-culturală a poporului maghiar. Şi lucru firesc, acest preţios material găsit (vase şi unelte preistorice şi romane, table, cărămizi, monete etc.) a fost ridicat şi dus la Budapesta şi Viena, o parte a rămas în colecţii particulare străine de noi, iar numai prin o fericită întâmplare a mai rămas o parte din a­ cest material şi în muzeul din Timişoara noastră. Totuşi aceşti scrutători străini ne�au adus şi nouă Românilor - prin cerceta- rile lor ştiinţifice - servicii incontestabile. . Un profesor bănăţean face bine când în coloanele "Arhi� velor Olteniei" atrage atenţiunea celor cu competenţă în materie arheologică-istorică întru scrutarea mai minuţioasă a Banatului nostru românesc, ceea ce înseamnă cercetarea şi studierea apro­ fundată a regiunei Valea-Căraşului, în care au rămas vădite urme de staţiuni preistorice şi castre romane. Cetatea din tabula peutingeriană: Arcidava, de lângă co­ muna Varadia din V alea-Căraşului, - descoperită de arheologul ungur C. Torma (fost membru ono al Acad. Române), dar cu­ noscută mai 'nainte de Nic. Tincu- Velea al nostru, - azi este aproape nivelată de vreme şi nici un semn nu indică locul, pe unde a nutut să fie cel dintăi contact serios între legiunile îm­ păratului Traian şi cetele dacilor regelui Decebal. De-ar pune cineva un bolovan de peatră cu cea mai simplă inscripţie, ar fi şi asta ceva. Tot astfel şi drumul lui Traian dela Lederata până la Arcidava şi pănă la Berzovia a rămas şi astăzi cu o lature discutabilă pentru unii istoriografi străini şi români. Valea-Căraşului aşteaptă să i se desvălue mai binişor vă lui ridicat puţin de străini, din punct de vedere ştiinţific. Această regiune, ciuntită.în partea-i inferioară de Sărbi, cari au despărţit-o astfel de cătră fraţii ei liberi, mai aşteaptă şi... să i se facă puţină dreptate. Şi se miră, cum de peste 19 veacuri copiii ei au putut trăi într'o unitate geografică şi economică în deplină înţelegere, şi ceeace popoare barbare, care s'au perindat pe-aici în celea veacuri de restrişte, au putut înţelege, -- acum în veacul al 20�lea poporul din ţara vecină, cu pretinsă' cultură apuseană şi civilizaţie, cu trâmbiţate consideraţiuni umanitare, nu poate sau nu vrea să înţeleagă. \ . De şapte ani, dela dureroasa trunchiare a Bănatului, prin păcla cea groasă, ce s'a lăsat de-atunci În partea aceasta, noi nu putem despica zarea, străbătănd cu scrutările noastre pănă la Valul lui Traian, ce să întinde dela nordul Alibunarului pănă la 202 [203] ostrovul Cubinului şi nu putem cerceta ruinele Lederatei de pe tabula peutingeriană la gura Caraşului lângă Palanca, cum nu ne putem apropia nici de Cula V ărşeţulul, ce tristă veghiază în ruinele Vegheniei. Insa fiindcă noi suntem răbdători, vom aştepta vremuri mai bune, poate o altă toamnă tărzie, ... ca cea de acum şapte ani... cu alte prăbuşiri. Iar pănă atunci, noi Oltenii cel puţin, să nu uităm ceva. Nu departe de Vărşeţul vecinilor, pe un loc frumos, se vede a" şezată comuna curat românească a Oltenilor-Butani colonizaţi: Straja. Ei singuri, bieţii, dintre Oltenii-Bufani, au trebuit să ră­ mână rupţi de fraţii lor în ţara Iugoslavilor. Nemţii o porecliseră Lager-dorî, Ungurii: Temes-Strazsa şi Temes-or, înţelegăndu-i rostul r­ ei de colonie. Turn de veghe să ne fie acest sat nouă Oltenilor I şi adevărată strajă la apus a romănimei întregite, * * * Tot ceeace are un raport cu trecutul, tradiţia şi originali­ tatea acestor locuri, şi tot ceeace constitue nota lor distinctiva, este reflexul sufletului acestei frumoase şi bogate regiuni din sudul Banatului nostru. Dar azi puţini se mai incumătă a se a� propia de sufletul ei, în zarva deşartă a vremurilor noastre de politicianism meschin. Dacă din pietate am cerca să astrăngem, să studiem şi să publicăm scrisori rămase şi uitate, insămnări ce se refer la tre­ cutul acestei regiuni, răspândire şi aruncate pe fie-unde şi Iie­ cum, aceasta ar însemna să aprindem o candelă de veghe undeva în conştiinţa noastră naţională, adumbrită acum de-un condam­ nabil indiferentism, ce-a copleşit toată Valea-Căraşului, în această sbuciumată epocă postbelică. Pentru a îndeplini o astfel de operă, oficialitatea a făcut şi face puţin, dispune târziu ... iar acţiuni din iniţiativă particulară lipsesc. Pentru a contribui şi noi cu ceva la împlinirea unei ase­ menea lacune, ne propunem a seri în curând ceva despre arhi­ vele comunelor, şcoalelor şi bisericilor de pe Valea Căraşului, Deocamdată vrem un singur lucru: anume să atragem atenţiunea cărturarilor noştri, cărora le zace la inimă păstrarea hrisoavelor şi documentelor vechi, a actelor inedite, că se găsesc multe de acestea în comunele din această regiune, răspăndite pe la parti­ culari, adevărate relicvii ale istoriei trecutului nostru, despre a căror existenţă proprietarii lor de cele mai multe-ori nici ha­ bar nu au. Aceste scrisori de diferite conţinuturi ca: contracte, circu­ lare, testamente, diplome, impăcăciunl, etc. dresate în majoritatea lor în limbi străine (latină, germană, maghiară, sărbă) -, or în româneşte cu litere cirile şi scrise cu ortografii depe vremuri, să­ tenii nu le înţeleg, căci nu le pot descifra. Şi ne e tare teamă că documentele acestea - cele mai sigure şi preţioase izvoare pentru formarea monografiilor comunale, ce ni lipsesc cu totul - 203 [204] se vor prăpădi după cătăva vreme şi puţine, câte au mai ramas, căci pănă azi nime nu le poartă grija. Căci dacă înainte de răz­ boiul mondial a parte a cărturarilor noştri bănăţeni vorbeau şi cunoşteau bine patru limbi moderne, fiind în acelaş timp şi buni traducători din limba latină, aceasta facilita păstrarea acelor scri­ sori, căci le înţelegeau. In urma trunchierii Bănatului însă, din pricina unor condiţiuni inerente împrejurărilor actuale postbelice, s'au schimbat lucrurile: din cei. mai tineri, foarte puţini dacă mai cunosc şi vorbesc acele limbi, spre a înţelege şi preţui acele hârtii îngălbenite de vreme. Cât despre ţăranii tineri, aceştia so­ cotesc că nu mai au pentru ce păstra aceste scrisori, scrise în limbi străine" şi cu "litere sârb eşti ", în România Mare, şi le pră­ oădesc. Aceste împrejurări m'au determinat să ating chestia a­ strângerii, păstrării şi publicării scrisorilor mai vechi dela sate, din Bănat, încercând în acelaş timp să pun în practică ideile mele. Intru acest scop am şi pornit la lucru anul acesta. Cerce­ tările mele în cele două comune ale notariatului Mercina, au dat rezultate bune: s'a putut achiziţiona peste 20 bucăţi de acte şi documente mai vechi, dela particulari. De data asta publicăm aci la rubrica respectivă (pag. 212) două acte: 1) unul al marelui arhiereu Andrei, baron de Şaguna, apoi 2) un contract semnat de mecenatele Românilor bănăţeni şi ardeleni: Emanuil Gojdu. Aceşti doi bărbaţi au fost din acele mă­ reţe figuri ale trecutulul nostru apropiat, cari şi-au înscris o pa­ gină în istoria culturală, naţională şi bisericească a poporului ro- mânesc din Ardeal şi Bănat, . Primul act este cu caractere ciriIe, scris în întregime şi semnat de Şaguna, pe când acesta era Arhimandrit al Mănăstire! Covil (Neoplanta, Iugoslavia), profesor la teologie şi vicepreşe­ dinte al consistoriului în V ărşeţ, episcop fiind pe atunci în acest din urmă oraş Ştefan Popovici, iar metropolit în Carloviţ : Iosif Raiacici. După doi ani, la 1846, Arhimandritul Andrei Şaguna părăseşte Bănatul şi se aşează la Sibiiu ca vicar general al bi­ sericii ardelene, ca apoi după alţi doi ani, la 1848, să fie sfinţit de episcop. Ca document, autograful este în sine de-o importanţă mică. Noi îl publicăm însă, fiindcă nu ştim dacă se mai păstrează -­ din anii ce i-a petrecut în 'Bănat între Sărbi marele Arhiereu­ printre manuscrisele bibliotecii sale vre-o scrisoare sau act, afară de manuscrisul "GramaticaValachica" menţionată de D-I prof. Dr. Ioan Lupaş în lucrarea' sa: "Mitropolitul Andrei, baron de Şaguna. Scriere comernorativă, 1909". In această operă sunt pu blicate mai multe acte şi documente de-ale lui Şaguna, unele în facsimile, depe când era Mitrepolit, precum se dau de asemenea câteva din aceeaşi vreme în cartea valoroasă a Dr. Il. Puşca riu : "Metropolia Românilor ortodoxi din Ungaria şi Transilvania", 1900. Nici într'una din aceste două lucrări nu se află o singură scrisoare măcar scrisă în timpul când Şaguna a petrecut ca Ar­ hirnandrit în Bănat. 204 [205] Din acest act se desprinde acel "colorit arhaic" al Iimbei, cât şi "unele construcţiuni necorespunzătoare cu firea limbii ro­ mâneşti", după cum scrie D�l Lupaş în opuI său citat mai sus (pag. 34) . . Scrisoarea autografă, păstrată în condiţiuni bune, este scrisă pe o faţă de hârtie cenuşie şi poartă pe ea aplicată pecetea ar­ himandritului, la stânga Iscăliturei. Sigiliul este imprimat în ceară roşie,- de mărimea unei piese de 2 lei, dar în formă eliptică şi cu marginile netede. In mijloc, pe-o părticică pătrată de 1 cm. sunt încadrate iniţialele cu cirile: A. Ş., iar pătratul este îrnprej­ muit cu frunzuliţe semiacante, ce se desprind dintr'un rnănunchiu aşezat pe partea superioară a pătratului şi se preling în dreapta şi în stânga în jos. Peste mănunchiul de frunzişoare este o mică coroană cu 7 ramuri bine desluşite. Nu am putut afla dacă Arhiereul s'a folosit de acest sigil şi după plecarea sa din Bănat, căci nu se evidenţiază aceasta din documentele şi epistolele publicate în lucrările celor doi scrii­ tori citaţi mai sus. Al doilea act ce publicăm (vezi pag. 212) este un contract dresat în limba românească, scris cu litere cirile, şi la fine pre­ văzut cu o clauzulă de aprobare în limba maghiară, de Emanuil Gojdu, contimporan şi prietin cu Mitropolitul Şaguna. Gojdu şi-a început cariera ca advocat (1832), iar mai pe urmă notar public. La 1861, ca prefect al judeţului Caraş, intro­ duce limba românească în judeţ drept limbă oficială, - mare lucru pe vremea aceea, când nici nu era o lege a naţionalită­ ţilor în Ungaria-şi asigură preponderanţa majorităţii române în � delegaţia judeţului e / 4 Români) cum şi în corpul funcţionarilor e/3 Români). In 1869 este numit jude la Curtea de Casaţie în Budapesta. Murind după un an, lasă cu testament întreaga sa avere pentru ajutorarea studenţilor universitari români. Fundaţiunea Gojdu se ridicase în anul 1918 Ia multe mili­ oane. Nu ştim dacă această formidabilă avere, plasată în mare parte în ·B.�Pesta, a putut fi regulată definitiv în favoarea noastră. Pe contractul lui Gojdu, înaintea semnăturii, este aplicată pecetea din ceară roşie, de mărimea unei piese de argint de 2 lei, dar în formă eliptică, cu margini proeminente în mici frunzi­ şoare; poartă inscripţia: "Sigillum 1. Dominii lam etc". In mijloc este încadrată emblema dornenială pe un scut a familiei conţilor Bissingen-Nippenburg, destul de interesantă din punct de vedere comparativ al emblemelor dorneniale din Sudul Bănatului. In biografia marelui mecenat şi om politic, scrisă detailată în "Enciclopedia Română" (vol. II, pag. 590-591) nu se aminteşte nimic despre faptul neîndoelnic că el a fost administrator respectiv juris-consult al domeniului din Iam-Mercina, Domeniul acestor două comune îl primise familia grofilor Bissingen dela camera reg. în anul 1819. Târziu apoi, groful Bissingen-Nippenburg vinde moşia din Mercina în anul 1893 baronului Milan Baich. Cât timp a fost Gojdu "purtătorul de griji" (ung. gondviselo), adecă advocatul familiei Bissingen-Nippenburg, nu am putut încă 3 205 [206] afla; contractul de mai sus, cât şi un al doilea contract semnat tot de Gojdu, poartă aceaş dată din anul 1836. Ajunşi la sfârşit, adăogăm că, dacă am Încercat să. scriem ceva din partea "pustenilor" de jos, - aşteptăm scrisul mai !1re� ţios al "codrenilor" de sus, depe Valea-Căraşului. Leontln P. Polgar-Ciclovanu. Mcrcina, 1925. Biserica Jitianu, după reparaţie, \ 206 [207] 1I •• M·III1!!!1S.W.II •••••••••• IIII •••••••••• a •• ellI.u •• IUlU:HH!.1I1i• 1II ••• l1l1l1mlla.DIUII. r; 1lI. II. IJJ' • II II • i OLTeNIA ISTORICĂ 5 � � II •. :�SaGgR ••••• U •••• gB.a.B.�aaam.wmw§zmm ••• 9DagMB.�.ams •• aa.s�g&HD.R •• �.S.: DOCUJ11ENTE Hrisov dela Neagoe Basarab 1) care pune, împreună cu Ianoş Craiul Ardealului, hotarul dintre Ţara Ardealului şi părţile dinspre munţi ale Olteniei. Anul 1520, luna Iunie, 9. t Cu mila lui Dumnezeu 10 Basarab Voevod şi Domn a toată ţara Ungro-Vlahiei, fiul marelui şi prea bunului bătrănului, răpo­ satului Basarab Voevod, scrie Domnia mea, văzăndu-se, cum m'am învoit cu fratele domniei mele Ianăş craiul Ardealului, pentru hotarele acestor două ţări din munţii ţărei româneşti şi din munţii ţărei ardeleneşti. Astfel am făcut pace şi frăţie şi legătură cu mare jurământ. Pentru aceasta Ianăş Craiul a ales dintre Nerneşii Haţegului şi a trimes la munţi la hotare pe primii numiţi Când re şi Ianos şi Cănda Laţco şi dela Răchita Sărăcin Franţii şi dela Muina Zlaţi Petru şi Tuştea Miclăuş şi dela RfLUI Barbat Iacov şi (dela) Măgeşti Stanciul şi (dela) Săcele Iancul, Asemenea pentru aceasta şi Domnia mea am ales boeri din ţara românească anume: pe Standul banul şi Neagoe spătar şi cu fratele său Radu şi dela Crasna Standul postelnicul şi dela Bo­ răşti Radul logofătul şi Albu postelnic şi cu fiul S2LU Stoica şi dela Româneşti Dan postelnicul şi dela Bae Socol logofăt şi dela Polovraci Bran postelnicul şi pe dânşii i-a trimes Domnia mea şi adunăndu-se toţi la cămpia Jiului, la Merişor şi sfătuindu-se cu credinţă şi cu mare jurământ au hotărât ca de aci înainte în aceste două ţări să nu se mai facă certuri, războae sau hoţii sau prăzi sau trădări ci să fie mare pace şi frăţie. Iar cine va îndrăzni să facil certuri, sau hoţii sau prăzi sau răpiri sau ale răutăţi fie din ţara Ardealului fie de aici elin ţara românească să plătească cu capul lui şi dacă vreun om îşi găseşte datornicul să-i facă lege dreaptă şi judecată chiar şi pentru unde s'ar găsi fie în munţi fie în orice alt loc ar fi s,\ i se ia dare pe drept şi obiceiu şi pe Iege şi nici o altă ceartă să nu aibă, Tot atunci s'a întocmit hotarul acestor două ţări elin munţi ca să se ştie elin apa OItului pană la Răşava dinspre ţara Ardealului şi ele către ţara Ro- ') Originalul slavonesc al acestui document-pe care 11 d"l11 în traducerea fAcul'l la Arhivele Statului )n Bucureşti - se aitrl în Arhiva Muzeului. Bntkenthal elin Sibiu. Copia fotograJ1cEI a actului ni s'a trimes prm bunăvoinţa D-Iui Czaki, conservatorul Muzeului, ia intervenţia D-lui N. P. E0111,]neSCu din Craiova, despre al eflrui un str[lbun se pomeneşte În document. Hrisovu! e scris fnllllos şi. bine conservat, Cu o singură 1ipstt micA în lext, unde pergamentul e uzat. Nu poart{t isciditura Domnilorului în original, ci nUllJai pecetia. . ..... , 207 [208] mănească de asemenea pentru aceasta a ales hotarul mun­ ţilor ţării Româneşti dinspre munţii Ţărei Ardealului, însă să se ştie ratei dinspre părţile răsăritene loveşte în apa 01- tului iar din părţile apusene unde curge apa Vadului şi se intăl­ neşte cu apa Oltului şi se adună toată la vadul Genunei care este mai sus ele Căineni şi ele acolo pe apa Vaelului până la izvor, la stâlpul lui Neagoe şi deacolo la vârful pădurei negre şi ele aici tot prin vârf spre părţile de apus ale muntelui Voinăsei şi de aici tot prin vârf în vârf până la Piatra Albă şi ele acolo tot prin vârf în vârf pănă la vârful muntelui Petru şi de acolo tot prin vârf pană la Măgura şi ele acolo tot prin vârf pănă la dea­ lul Babinei şi ele acolo tot prin vârf dinspre dealul Babinei pă­ năla muntele Tulişei la făntănă şi ele acolo la muntele numit Şeglău şi de acolo la munţii numiţi Scurota şi Drăgăşanul şi Plarinul şi Soarbele şi munţii numiţi Galbenii mari şi Galbenii mici. Aceşti munţi toţi se întâlnesc la apă la Lăpuşnic şi ele acolo muntele care se numeşte Nedăia şi acest munte se opreşte la apă la răul Şes şi de aici pe apa Şes la pădure pănă la muntele ce se chiamă Groapa mare a Nedeii şi de aici muntele care se chiamă Cracul Scurtelor, tot muntele Scurtele şi ele aici muntele numit Pârâul şi muntele care se numeşte Branul şi muntele care se numeşte iarăşi Nedeia şi muntele Cracul Leurdei şi muntele Morariul şi muntele Zahnei şi muntele numit Tutila şi aceşti munti toţi se opresc la apa la râul Şes şi de aici tot pe apa Şes Se întâlnesc la iezer şi ele acolo iese în muntele Olanului mare şi ele acolo tot prin vârf pănă la muntele Olanului mic şi ele acolo tot prin vârf în părţile apusului la muntele Pieatra A1Nl şi ele aici tot prin vârf până la muntele Cracul Mihocului şi muntele Cupenul şi de acolo tot prin vârf unde se chiamă mun­ tele Craiova şi muntele numit Nabavul şi muntele Invăluitei şi muntele Bogdăneţul şi muntele numit Romanul (Vlaşcul) şi mun­ tele Vlăşculeţul mic şi muntele numit Vârful Rău şi de acolo tot prin vârf la muntele numit Prislopul la Piatra şi muntele numit Răjia şi dela el tot prin vârf la muntele numit Striduicul şi ele aici tot prin vărf pănă la Râul Alb, asemenea la acel loc cum s'au învoit aceşti Nemţi ai lui Ianoş Craiul împreună cu boerii Domniei mele cari sunt numiţi mai sus cari au lăsat hotare şi semne prin munţi şi au ales munţi româneşti din spre munţii Ardealului cum au găsit după dreptate pentru ca să fie această tocmeală neclintită fără sgomot în veci. Iată dar şi martori a lăsat Domnia mea pe jupăn Preda mare ban al Craiovei şi ju­ păn Calotă mare vornic şi jupăn Harvat mare logofăt şi Dumitru vel vistiar şi Radul vel spătar şi Drăghici marele paharnic şi Harnza marele comis şi ]etian vel stolnic şi Bădica marele pos­ telnic şi ispra vnic Harvat marele logofăt şi am scris eu Bogelan gramaticul în cetatea ele sCCllln Târgoviştc, luna Iunie în 9 zile şi dela Adam în anul 7028.�[1520]. t 10 Basarab 208 Voevod ooocPooOOoooo' cu mila lui Dumnezeu Domn. ti' \ f L. P.)o o \ '00000(,0 ! [209] fi ( \ Hotărnicie 1) între Barbageri [Cermegeştl- Vâlcea] de o parte, iar de alta clironomul sărdarului Vlasto, biv ve] logofătul Iorgache Cantacuzino din ţara Moldovei şi "jupân Băluţa Teişanu, ce au cumpărat cu mezat toate moşiile sărdăreşti din judeţul Vâlcii". 1801 Ghenar 3. Din cinstită porunca d-lui Petrache Luchi biv vel căminar, ispravnic judeţ. Vălcei, fiind eu rănduit ca după jalba Barbage­ rilor, ce dau înpotriva Cermegeştilor pentru stj. 100 de moşie, ce umblă Cermegeştii cu unii elin Lădeşti, ce nu S21l1t mosneni să asuprească pă numiţii Barbageri ca să-i răspunză la sărd., Vlasto elin hotam Bărbagerilor, ear nu din hotam Ladeştilor, uniţi fiinel cu zapise viclene, unul la mâna altuia, ca ce moşie vor dobândi să o inparţă între dănşii, Bărbăgerii că ar avea nedreptate la aceasta şi cum ca ei vânzare din hotaru lor nu au ele stănj 100: dar ele are vechilul clironomului sărd, Vlasto aşa zapis cu sumă de stănj. 100, să-I scoată de faţă, ca să-I vaza şi să-I auză şi fiind adevărat al moşilor lor şi aceia îi vor răspunde după cum au răspuns şi stănj. 163 ce au fost datori prin trei zapise, unul de stănj. 114 ele la leat 1734 lan. 28, vanzarea moşilor lor ce au făcut însuşi la sărd. Vlasto şi altul cu St2111j. 40 vănzarea lui Dumi­ traşco Lădescu la sărd., Vlasto, care zice că i-au avut şi el cum­ păraţi din hotm:g Barbagerî.de la un Dragomir sin Ion nepotu Predii Bărbăniaiiiî=şi mai urmă e-au văndut tot numitului sărd. Vlasto, după cum răspunde zapisul ce este ele la lt. 7239 Avgust 25. Asişderea şi stănj. 51 eal' elin Barbageri vănduţi tot de Du­ mitraşco Lădescul prin zapis de la It 7243 Noemb. 8 în urma hotărnicii, arătănd ca să-i stăpănească sărd. Vlasto p{t din sus pe lângă moşia Mării Sale, ce o are de cumpărătoare, aleasa cu hotărnicie ele 4 boeri din hotam Barbageri ; pă aceste trei zapise fiind suma ele stănj: 163: e-am şi răspuns acum la hotărnicia ce s'au făcut moşiilor Sarel[ă]reşti prin el-lui grămaticu Ioan Pero, vechilu el-lui Iorgache Cantacozino biv vellogf., de ţara Moldovei, clironomul S211-el. Vlasto. Iar ele aceşti St21l1j. 100 ce umblă să-i asuprească Cermegeştii, cu acei Lădeşti, ce's arat:''! mai sus, sănt n{lpastuiţi fiinel vănduţi de Dumitraşco L21descu elin hotam lui Lftdeşti, elupă cum îi r�tspuncle zapisul şi acea hot[trnicie, a sărcl. Vlasto de 4 boeri; cerfl11d B2lrbagerii elreptate la aceasta. Şi rţlll­ 'Chlit fiind eu prin cinstita porunci"t ca să fac cercetare zapiselor şi c[lrţilor sărd. Vlasto, ce s[l11t acum la jupăn Baluţă Teişanul, ce au cump[trat cu mezat toate moşiile sărcl�lreşti din juel. Vfllcii ; urmiHor fiind, am întrat în cercetare, foarte cu luare aminte �i sărguinţa: şi să cunoaşte jalba Bărbagerilor a fi aelev[\rat21. C[lci în vreme cfmd au vănelut Barbageriila s�\rel. Vlasto stănj. 112 cu acei stfmj. 40 ele la Dumitraşco Lăelescu moşia lui Dragomir Bărbăregeanu, c1up�t cum s[t arată mai sus, prin două zapise care s'au cuprins şi în ocolnica s�lrdarului a 4 boeri de la It 1734 101. le).; atunci au v[mdut .�i Dumitraşco Lăelescu din hotam lui Ul­ deşti stănj. 100, elUpfl cum îi rflspunde zapisul cel dela It 7240 Dechem 17., care v[ll1zare eal' să cuprinde la numita hoti-'lrnicie J) Comunicată de T. G. Bulat. 209 [210] de 4 boeri. Şi ales zic, că fiind aceste două hotară alăturate adecă Barbagerii şi Ladeştii s'au facut tot un hotar stănj. 212. Semnu dintre aceste două hotare este un pod, care S�l arată curat în hotarnicie, Bărbăgerii din pod în sus ce cad spre miază noapte şi Ladeştii din pod în jos, ce vin despre mează-zi; şi Cerrnegeşti ce sănt P2l din jos de Lădesti, făr de dreptate S2l pornesc a strica pă Barbageii nefiind ei nici rezaşi nici rnoşneni Lădeşti, ci alţii sănt moşneni Lădeşti : eal' Cerrnegeştii ca nişte oameni răi şi amestecători de pricini, umblă cu o cumpărătoare veche de la un Aliman din Lădeşti, să cutroapă toată moşie a lădească: nea­ vând acei Lădeşti moşneni nici un fel de sinet la mănă să-şi caute, căci că.ornorănd hoţii pă acel moşi al lor Dumitraşco Lă­ descu au luat şi toate cărţile moşii şi n'au mai avut cu ce îşi căuta moşiea scoţându-i Cerrnegeşti, far de moşie, din apa Cernii spre răsărit, călcând şi toată moşia Sărdărească, care acum cu venirea cărţilor sărdăreşti, s'au descoperit toate umbletile lor cele rele, pentrucă Cermegeştii au acea cumpăratoare cuprinsă în patru semne, Valea mare, Gura Colnicului, vie a Ratei la Tei şi viea Berbecei, care semne sănt din apa Cernii pănă în dealul Cernii despre răsărit. Ocolnica şi zapisile de V2111Zare ale sărd, Vlasto, să cunosc drepte şi adevărate văzăndu-să întărite de mulţi beeri mari, numai puţintică greşala să vede a fi la ma­ deaoa alegerea Bărbagerilor şi a Lădeştilor, că vănzările ce s'au făcut din hotaru Bărbagerilor le arată cu suma ele stanj. 112 şi de la Dumitraşco Ladescu din hotaru Ladeşti încă arată stanj 100 şi le adună amăndouă sumele, întruna stănj. 212: şi zic că fiind aceste doao hotară alăturate cum şi sănt, s'au făcut tot un ho­ tar. Iar unele zic că s'au pus pietri, din capul podului, din hotam Ladescului în sus peste hotar, pănă în pieatra hotarului Bărba­ gerilor, lăngă stejariol cu 3 crace, nu desluşesc, că trebuea SEL numească stănjini 112 vanzarea Barbagerilor, dupfl cum în ho­ tarnicie mai sus ele acest cuvânt alege şi vorbeşte a fi :v[l11zarea Barbagerilor stănj. 112: elin hotam lor Barbageri adecă elin pod în sus: şi stânjeni 100 de la Dumitraşco Lfldescu din hotarul lui Lăcleşti ce este elin pod în jos. Şi din pod în jos trebuea S2L vor­ bească şi Sfl arate St2L11j. 100, vllnzarea lui Dumitraşco Lflc1escu, ce este elin hotaru lui Lfleleşti eluP2L cum răspunde zapisul. La aceasta alunecându-să şi pomindu-s�L Cermegeştii, zicânel că ar fi aceşti stânjeni 212: toţi elin hotanl Barbagerilor, rău, greşesc şi cheltuesc pe Bărbăgeri, Ull- ele dreptate, fiind zapisile ele faţa. Şi mai ales că elă pliroforie al doilea zapis al L:Lelescului de stCmj. 200: ce mai vinde în urma hotarnicii: ear elin apa Cernii spre rELsărit elin hotaru lui LrLdeşti precum şi din apa Cerui spre apus, ear stănj: 200. Şi scrie într'alt zapis pentru aceşti st2mjeni 200 elespre rAS21rit şi alt:s zice, ca să-i stăpaneasc�L tot pe IFm.fS'A moşii Marii sale, pFL elin jos: care să înţelege pe lăng2L suma ele st[l11j. ce e-au v[mclut mai nainte tot elin moşia Ladeşti, care za­ pis est.:>. de la It. 7244 Febr. 8. To.ate aceste zapise cu c1ovec1iri cercetânc1u-Ie, dreptatea aşa mi S:"l\ p,Fe a fi, ca stanj. 100 cu za­ pisul cel băgat în ocolnica sc'inEtreasca precum şi sti111j. 200 cu al doilea zapis, car� este prin:lit şi netăgrlcluit ele moşnenii L'"l­ c1eşti i Cermegeşti, c!UP21 hot[Lrnicia\ şi alegerea ce s'au f{Lcnt în anul trecut de gmmaticll Ioan Pero vechilu ellni Jorgache Can­ tacLlzino biv veI 10goL, de ţara Moldovei s'i-i strLpaneasc2L aceşti 210 [211] stânjeni 300 din pod în jos, elin hotarul lădesc, precum s'au ales cu semne despre cealalta moşie Iădească ce au mai rămas. Ase­ menea şi stănj. 163 elin pod în sus ce este hotaru Barbag erilor care S2l fac peste toţi stănj. 463. Toată cercetarea mea, ce prin căr- . tile şi zapisile sărdăreşti o am făcut, din poruncă o elau în scris. Iar horărărea cea desăvârşit rămâne a să face de către cinstita jud eca tă. 1801 Ghenar 3 elni. Pis. log-of. Ccpăceanu •••••••••• iI. o poruncă domnească din 18201) pentru îndemn la munca cămpului. Milostieo bjieo 10 Alexandru Şuţu Vodă i gospod davat gmid vouă părcălabilor sindiilor şi tuturor lăcuitorilor duprin satele ot sud Romanaţi: Dumneavoastra vă facem Domnia mea în ştire că îngrijirea ce apururea avem Domnia mea pentru voi ca să vă aflaţi în bilşugare întru toate mai vârtos la cele ce aveţi să V2t folosiţi din ostenelile mâinilor voastre cu lucrarea pământului la vremea lor. Aceasta ne-au dat pricină a V2t aduce aminte şi a vă indemna pă toţi eleobşte ca si vă faceţi arăturile şi semănăturile toamnei ele grâu şi ele orz mai cu indestulare şi mai cu prisos decât în anii trecuţi. De aceia dar domneşte vă poruncim şi pă­ rinteşte V2t sfătuim ca dăpărtăndu-vă dă lenevi re spre care fireşte S2t înduplecă omenirea, cu tragere de inimă să vă faceţi arătu­ riIe şi semănăturile toamnii, din care isvoraşte folosurile voastre, cum şi pă cei leneşi şi pă cei îndărătnici, care dintre voi vor fi fără cunoştinţă, spre binele lor, să-i siliţi ca să s'apuce şi aceia de munca pământului. Asemenea şi celor lipsiţi ele dobitoace S;t le înlesni ţi, să-i întovărăşiţi şi sa-i ajutoraţi, precum şi celor lip­ siţi ele sămânţă, sa li se dea dela care veţi avea ele prisos, ar cu imprumuta re, or cu plată dă bani, însă cu preţ cu vincios. Fiinel ei bine încredinţaţi ca cei ce vor fi silitori să vor folosi din ago­ nisita lor şi să vor chivernisi. Iar cei ce nu vor pune silinţă, aceia Întru lipsă vor pătimi, ca nişte răi voitori binelor. Ci dar să ur­ maţi întocmai precum mai sus poruncim. Tol pisah gvmicl 1820 Avg.29. (Monograrnă. Pecete domnească roşie aplicată). VeI. Vist. .111 .•..•.•.• ') Pusă la dispoziţie pentru publicare de către D-I Ioan V. Căncea din Cra­ Iova ; transcrierea s'a făcut de D-I Prof, T. G. Bulat. 21/ [212] o scrisoare a lui A. Şaguna *) de când era Arhimandrit al Mănastiri! Covil. Înnaltpreaosfinţia Sa, Milostivul nostru Domn Episcop, Ste­ fan Popovici, plecând la Pojun în 17-lea lunei curgăton, mau în­ crădinţat lucrurile de Dispenzări atărnătoare Drept aceia spre umilita rug-are Iăcuitorului din Solciţa 1) Iovan Miclea, carele doreşte cu Elca, fata lui David Bera din Mercina 2), la taina Nunţii a păşi, din pricinile aicea descoperite, - feţelor numite S2t îngădue a păşi la Taina nunţii şi fără obici­ nuitele în Bisărică trei strigări ; indătorat fiind atărnătorut paroh, de nu va fi alta înleg-iuită împădăcare, nunta această în Domnul a Blagoslovi, şi pre ei după rănduiala dela Sfânta Biserica noas­ tră aşăzată ai cununa. În Verşeţ in 31-lea Octomvrie 1844. (Loc. Sig.) •••••• SI ••••• (ss) Andrei Şaguna Arhimandrit. Contract dela Em. Gojdu pentru un schimb de pămănturi. Eu subscrisul Contrahent prin acest Contract arăt cumcă astăzi am schimbat pământu] meu de sub Nro 54, jumătate de Sesion 3) cu vecinul meu Ioszirn Lupsaszka, primind în locui spre moşcenire pămăntuţ lui 1/4 ge Sesion 4) de sub Nro 75. Schimbarea aceasta am făcut a fi statornică şi nouă şi ur­ mătorilor noştri, numai, sub aşa Condiţie ca Ioszim Lupsaszka pentru că părnăntuţ lui iaste mai mic, să depună mie în adau­ gere la facerea Contractului 280 f. V. V. precum şi în litere 'Două sute opt zăci de florinţi în bancă. Adausul legătuit am primit în mână la facerea contractului înaintea subscrişilor martori . . ,,) Vei. articolul «De pe valea Caraşului- la pag. 202. Această scrisoare şi contractul ce urmează după ea, ne sunt comunicate de D-I Leontin Polgar. ') Solciţa = comună curat româl/leasc{l în Iugoslavia, situată la 2 chilom. de frontiera noastră actuală, - 2) Merc\na = comuna fruntaşă a noastră, de pe Valea-Căraşului, în partea sud-vestică şi Situată la 3 ch ilorn. dela frontieră. ") = '/2 de Sesion consta din 17 jU�·ăre pământ (12 arabil, 4 fâneţe şi 1 ju­ găr pentru casă şi curte) şi dreptul de păşunat la 2 jug ăre în izlazul comunal. 4) = '/. de Sesion cuprindea în sine o proprietate de 10 jugăre pământ (6 arabil, 3 fâneţe, 1 jugăr pentru casă şi curte) şi drept de păşunat în izlaz la 1 jug ăr, 212 [213] Pentru acea Eu ca schimbătoj- şi Contrahent de astăz] îna­ inte dau lui Ioszim Lupsaszka prin contractul acesta putere a moşceni psuntul de % de Sesie 5) sub N1'o mai sus amintit şi eu . primesc pruntul lui 1/4 de sesie spre moşcenire noua şi următo rilor nostri, precum şi în Conscripţia domnii pamânteşci a noastre şi în Conscripţia Varrnegii 6) să se întabuleaz:17). Adeverez cu subscrierea numelui meu şi a chemaţi10r martori. în Mercina, 26-a 8-brie 1836. înaintea noastră. i- Novac Orz a cumet 8) + Iovan Orz a + Iosim Ciută. + Vidn Ciuta. + Martin Orza, m�lrtnrii. ,1 Mândru Mioc, kinez 9). l Străin Minea, curnet. i- Toma Orza din Mercina, + Meda Orza elin Mercina mu­ masa, schimbăror] contra­ hen ţi. + Iacob Orza frate. t Opra Orz a murnăsa. (ss.) Iosim Lupsasca, schimbător]. Au fost toţi de faţa martorii cei sus semnaţi mărturii im­ preuna şi �iZ�l tori, (ss) Trifon. Popovici paroh. "A fi:ildes uri Iogok serthetetlen hagyatik». Kolt Iărnban November 8 1836. (Loc. sig.) fentartăsa mellett helyben- (ss.) Gozsdu Emanuel Uradalmi Gond visele. Partea clausulei în traducere din limba maghiara: «Cu menţinerea nealterată a drepturilor domeniajo se aprob�l». Dat în lam 1"), Noemvre 8 : 1836. Gojclu Emanuel îngrijitor clomenial. II •••• II'B ••••• 5) adică: sesion. - G) vannegii = judeţului. _ 7) întabulează = înregis­ trează. -. 8) cumet = jurat, consilier comunal. - ") kinez = primar. _ '0) lam = comună fruntaşă a noastră, la câţiva paşi dela frontiera jugoslavă. 213 [214] Acte şi scrisori din trecut 1) Comunicate de C. N. Maieescu, l.-Diiata lui Preda Zătreanul De vreme ce taina morţii iaste mare şi înfricoşată şi neş­ tiut ciasuI, bun lucru iaste şi plăcut lui Dumnezău când să va griji omul mai nainte de a veni zioa şi ciasul morţii. Drept aceaia eu robul lui Dumnezău carele mai jos cu mâna mea mă voi iscăli şi pecetea puind la această dieată sfin­ tei biserici de aici din Zătreni, care din temelia ei cu toată chel­ tuiala şi osteneala mea, din care m'au rniluit Dumnezău s'au facut, care să şi prăznuiaşte hramul sfăntului marelui arhireu Nicolae dela Miralichia, am socotit că fiind moşiile ..... 2) şi preotul i dia conul care vor fi slujitori sfintei biserici neavănd cu ce ehi vernisi peste hrana lor, am dat moşiea din Ciorteşti S2t fie de arătură şi de cosit pe dela vale de malul din capul Crivinei din jos dela Olteţ să ţie în sus pă drumul care merge la Horneni pe unde să hotărăşte cu merii după mejdinila vale, pănăla Olteţ. Patru răzoare de vie din dealul Dobreşcilor, din viea frăţi­ nimieu Radului şi un sălaş ele ţigani anume: Preda feciorul Pre­ elii ţigan ului şi cu ţiganca lui Stana fata Moţii ţiganul şi cu toţi copii lui câţi-va face şi mai înainte cine să va trage elin ei, să fie toţi supuşi şi ascultători preoţilor care vor fi ai sfintei bise­ rici şi în veac nimeni elin neamul meu S2t n'aibă . . . . . .. 3) niciodată. Numai atât mă rog la tot neamul mieu, după intămplarea vremilor, ce să va strica la sfânta biserică, să aveţ în grije a drege. Iar la lipsa ţiganului la îmbrăcăminte şi la mâncare a lui să ajutaţi, ca şi Domnul Dumnezău SEt va miluiască şi S2t V2t pă­ ziască pa Dumneavoastră subt mila sfinţii sale. Şi această diiată SEt fie ţinută după cum mai sus scrie. Iar care din neamul mieu să va ispiti a nu lăsa aceste mai sus zise, să n'aibă parte cu Hs. -iar care va lăsa, să fie blagoslovit ele Domnul Hristos. /�'\ it�0 Leat 7238 (=1730) Apr. 23. Preda Zătreanu, fecior Danciului Zătreanu Iar preotul S2t aibă datorie elen an în an să facă căte un parastas. 2.-·,Aciul prin care se recunoaşte de moştenitori dan ia din dliata de mai sus: Această moşie ce să scrie într'această diiată, care moşie să lasă pentru chivernisiala preojilor ce vor il la sfânta biserică d in Zătreni, iaste lăsată ele unchiul nostru Raelu Zătreanu care , , . ') Aceste trei acte ce �Jnneaz1 mi !e-� pus _�a elisp?ziţie S. S. Preotul Gri­ gorre Ştefănescu, parohul bisericii elill Zatl'el1l-vaJcea, 1Il a cărei arhlvtt ele se p,-, strează. 2) Stricat. 3) Stricat 214 [215] , , , i , ,1 pentru aceea şi la noi să întăreşte cu iscălitura ca să să ştie şi să să stăpănească cu bună pace după cum scrie diiata aceasta şi banii care i-arn fost dat pentru această moşie, ni i-au dat iar îndărăt. Craiova 7244 (1736) Apr, 1. Pătru Zătreanu Mihail Zătreanu Barbu Zătreanu 3. - O, plângere a c1ucerului Barbu Otetelişanu, adresată caimacamului Craiovii, pentru călcarea hotarelor moşiei bisericii. Prea Cinstite biv. vel hatmane, j ăluiesc durnnitale că sfânta biserică dela Zătreni are nişte crivine şi un scaun de vie date ele danie de răposatul moşul mieu Preda d vornicul Zătreanu, ca să fie pentru chivernisala preotului ce va fi la biserică şi unii elin mărginenii Ciorteşti, care să răzuesc cu acele crivini, s'au întins cu plugurile de .au intrat întrănsele. . , Ci fiindcă moşul mieu în cartea de danie au numit semnele crivinelor şi ale scaunului ele vie, ca un ctitor ce sănt, n'am mai putut suferi a rărnânea sfânta biserică păgubaşe ele această da­ riie, ci în trecutul an la Octornvrie în douăzăci şi patru, jăluind la dumnealui Costache Caragea, biv vel spătar, ce au fost cai­ macami, s'au făcut cinstita poruncă către clucerul Tetoianu, ca să meargă să facă cercetare şi cu mtămplarea schimbărilor, n'au Ioat săvărşire treaba. Ci acum mă rog durnnitale de iznoa vă să fie cinstita po­ runcă dumitale, tot la acelas boier, să meargă la faţa locului şi în frica lui Dumnezău să facă cercetarea cea cuviincioasă şi după semnele ce sărit ştiute să să facă indreptare, dănd şi înscris şi va fi dumitale mare pomenire în veci, şi-mi va fi mila du­ rnitale. Plecatu Dumitale (ss) Barbu Otetelişanu Clucer 4. - Ordinul Caimacamului r ătre Clucerul Tetoianu, pentru cercetare la faţa locului Costache Caragea spătar, Caimacamu Craiovii Cinstit dumitale Vlădut Tetoiene biv clucer za arie, să mergi la faţa locului şi să faci cercetare foarte cu amăruntul, faţă fiind amăndouă părţile şi după cum vei găsi cu cale, nefă­ când hatăr la vre-o parte, să dai înscris, cu care de nu se va odihni vre-o parte, vor veni şi înaintea noastră la eli van după Durnineca Tomii. 1793 Apr. 13. (ss) Constanc1in Caragea Caimacam. 215 [216] Diviziunea proprietăţii rurale în Oltenia Ia 1.845 ") ele T. G. Butoi, (Urmare) Judetul Romanaţi Continuând cu însemnările de statistică privitoare la divi­ ziunea pământului oltean, ştirile din 1837 ne lipsesc pentru Jude­ ţul Romanaţi 1), şi de acea vom utiliza pe acelea din 1845. Inter­ valul de opt ani dintre cele două statistice a adus oarecare schimbări în repartiţia terenului, şi anume în favoarea proprieUlţii mari boereşti, cum am constatat-o şi la JUdeţul Dolj. Aceasta era efectul din ce în ce mai pronunţat al păcii din Adrianopole, 1829. Judeţul, împărţit în trei plăşi şi un ocol (ocolul oraşului Ca­ racălului), se prezintă ast-fel: a) In plasa Oltului de sus aflăm: 1) moşii măn�lstireşti . . 6 2) mănăstireşti-boereşti 1 3) boereşti 30 4) megieşeşti 1 5) moşteneşti 1 216 .,,') Inceputul acestui articol, în No. 18\pagina 105, cu urmare în No. 20'pag. 301, apoi în No. 23 pag. 40. ') Vezi jud. Gorj dela pag. 106 până la 111, iar jud. Dolj dela pag. 301 până la 310 în an. IV, apoi în an. V dela pag. 40 la 45. Total b) In plasa Oltului de jos: 1) moşii rnănăsnreşn . 2) boereşti'mănăstireşti 3) boereşti 4) neealificate Total c) In plasa Ocolului Caracal 1) moşii mănăstireşti . . 2) măn21stireşti-boereşti 3) boereşti 4) moşteneşti... 5) moşteneşti-boereşti a) megieşeşti . Total Totalizănd, găsim în întreg judeţul: 1) moşii măn�lstireşti \. . . 2) » măn['lstireşti-b6ereşti . 39 6 1 8 1 16 9 1 21 13 1 1 46 21 3 j i I '1 \' f ! [217] 3) moşii boereşti 4) megieşeşti 5) moşteneşti 6) moşteneşti-boeresti 7) necalificate (în text) Suma sumarum 59 2 14 4 1 101 Adăogăm că statistica G.':lOastrrt are şi caracter demografic prin arătarea numărului familiilor locuitoare pe aceste moşii. Plasa Oliului de sus 1) Sopârliţa, proprietatea d-lui Gheorghe Brătăşanu, Co­ stanclin Brătăsanu şi el-lui pitaru Grigorie Brătăşanu, familii 72. Idern mahalaua de sus, a el-lui pitaru Toma Brătăşanu, Sa­ vastita Brătăşanca şi d-nei Uţa Brătăşanca, familii 72. 2) Pârscoueni, proprietate a d-lui Grigorie Vlădăianu şi Pietru şi Enache Fotescu, familii 152. Idern mahalaua Butoiu, a sfintei mănăstiri Butoiu, familii 48. 3) Dobrunu, proprietatea el-lui Ştefan Dobruneanu şi megie­ sească, familii 60. 4) Btaju, proprietatea el-lui Costanelin Dima Popovici, fa- milii 20. . 5) Rusânesti, proprietatead-lor serdaru Nicolae Rusănescu şi vistieru Dirnitrache Rusănescu, familii 80. 6) Mârgâriteştl� proprietatea d-lor praporgic Loloescu şi el-lui Toma Mărgăritescu, familii 112. 7) Eacouiţa, proprietatea d-lui Dimitrache jieanu, familii 75. 8) Bârea a d-lor Zrnaranda, postelnicul Mihai, Teodor Tă­ năsescu şi postelnicu Costandin Bărzanu, familii 86. 9) Braneţu, proprietatea el-lui pitaru Grigore Brătăşanu şi postelnicu Ionită Măinescu, familii 99. 10) V âlsâneştz� proprietatea d-lui Marco Lazaru elin ţara grecească, familii 49. 11) Bâlen�proprietatea el-lui pitar Oracă (sic)]iianu, familii 64. 12) Brdnco oeni, proprietatea sfintei mănăstiri Brâncoveni, familii 121. 13) Mărghem� ai sfintei mănăstiri Brăncoveni şi ai d-nei Marii Brâncovenesii, familii 122. 14) Enuşâştz� proprietatea el-lui polcovnicu Teodor Chinpe­ ţeanu, familii 58. 15) Slâtioara, a el-lui polcovnicu Teodorache Ghinpeţeanu, familii 150. 16) Idem Slâtioara, mahalaua ele jos, proprietatea tot a el-lui polcovnicu Teodorache Ghinpeţeanu. 17) Piatra de sus, proprietatea d-lui Ioan FIOl-eseu, familii 162. 18) Idem mahalaua de jos, tot a el-lui Ioan Florescu, familii 45. 19) CâtuJ1u Piatra, proprietatea el-lui Haralambie Fund[lţeanu, familii 50. 20) DraJ1ovelz� proprietatea sfintelor m2măstiri Bistriţa, Si:'l- garcea şi schitu Mamu, familii 200. 21) Grâdiştea, tot a sfintei măn�lstiri Bistriţa, familii 42. 22) Criva, proprietatea el. marele ban BrCmcoveanu, familii 57. 23) Ar(eştz� proprietatea el-nei Elenca Arceasca, familii 127. 2/7 [218] 24 )Pleşozu, al cI-lor pitar Luca Pleşoian, Grigore Pleşoian şi slugereasa Zoiţa M;;iineasa, familii 123. 25) Gdlteasa) proprietatea cI-lui Iancu Vlăd{!ianu, familii 11.6. 26) Cocordştz� a d-lui banu BrEmcoveanu, familii 82. 27) Ceparz; proprietate megieşeasc{t, familij 60. 28) Idem Ceparii de jos, proprietate moştenească, familii 70. 29) Do ba, proprietatea cI-ei slugereasa Zinca Greceasca, fa­ milii 109. 30) Strejeştl; ai ci-lui MihaJache Darvar, familii 98. I�em mahalaua de sus, tot a ci-lui Mihalache Darvar, fa­ milii rso. 31) RUltcU) proprietate a sfintei m;:'tnăstiri Horezu, familii 60. 32) . COlz"başu) proprietatea sfintei mănăsn-j Dintr'un lemn, familii 40. Idem Colibaşu, mahalaua din vale, familii 40. Ielem mahalaua schitulul; proprietate tot a m{m{lstirii Din­ tr'un lemn, familii 43. 33) Mamura, proprietatea sfintei Episcopii schitu Sărăcineşti, i�lmilii 51. 34) Grecii de sus) proprietatea el-lui paharnicului Ioan Vic­ şoreanu, familii 20. 35) Greczi ele jos) ai el-ei Zinca Greceanca, paharnicu Ioan Vicşoreanu şi a ci-ei meclelnicereasa SMtica Greceanca, fElmilii 126. 36) Vldduleni, propietatea d-ei Zinca Goleasca şi a sfintei mănăstiri Brâncoveni, familii 32. 37. Cioroiu) proprietatea d-ei Zinca Goleasca şi a sfintei mănăstiri BrEmcoveni, familii 201. 38) Osica mare, proprietatea d-lui banu Brâncoveanu, fa­ milii 121. Idemmahalaua de jos, proprietatea maisus numită, familii 121. 39) Roşiem; proprietatea d-lui sărdarului Ghiţă Oprea fa­ milii 84. Plasa oiuuu: de jos 1) Plavicenl; proprietatea sfintei m{măstiri Creţuleşti, fa­ milii 89. 2) Rusdneştt� ai d-lui paharnicu Ioan Vlădăiann şi el-lui pi- tam Ştefi ]ieanu, familii 183. . 3) Ciliem; proprietatea el-lui banu Brâncoveanu, familii 95. 4) Tiea sau Tv�fa) proprietatea el-ei Elenc{ti Brătăşanca şi el-lui Vasilie Parsinoiu, familii 73. 5) Potlogem� proprietatea el-lui banu Brâncoveanu, familii 95 . . 6) Izbicel17; proprietatea ci-lui paharnicu Aleco Izvoranu, b­ milii 169. 7) Salaştioara) familii 79. , 8) Giuvdrdştl; ai el-lui Gheorghe Diamaneli şi ai sfintei m{l­ n�'tstiri Hotărani familii 203. 9) Moldovem; proprietatea el-kli marele clvornic Barbu Ştirbei, familii 128. \ 10) l.ila,s'u proprietatea Mării Sale prea în{t!ţatu Domn Gheor- ghe Bibescu Voevod. '\ 11) Racov(tuj proprietatea tot a' M�lrii Sale Prinţului Bibescu, familii 150. 218 [219] f3 J 12) Gârcouu, proprietatea sfintei măn.istiri Dintr'un lemn, familii 120. 13) Dasoua, proprietatea sfintei mănăstiri Bistriţa, familii 85. 14) Corabia, proprietatea sfintei mănăstiri Bistriţa, familii 41. 15) Celeiu, proprietăţi sfintelor rnănăstiri Bistriţa şi Butoiu, familii 198. 16) Satu Orlea, proprietatea sfintei mănăstiri Cozia, fa­ milii 182. Plasa Ocolului Caracăl 1) Drâghiceni, proprietatea d-lui Ioniţă Hagi Dumitru Ştefu, familii 30. 2) Liiceni, proprietatea el-lui Petrache Fărcăşanu, familii 67. 3) Frâsinetu, al Mării Sale prea înăltatu nostru Domn Cheorghie Dimitrie Bibescu Voevoel, familii 60. 4) Potopinu, proprietatea sfintei mănăstiri Bistriţa, familii 3l. 5) Dobrosloueni, proprietatea el-lui Petrache Obedeanu, fa- milii 84. 6) Eesca, proprietatea sfintei Episcopii Rămnicu, familii 97. 7) Hotdrani, ai sfintei mănăstiri Hotărani, familii 72. 8) Ghimpaţl; proprietatea sfintei mănăstiri Hotărani.farnilii 91. 9) Fârcasu de sus, proprietatea d-lui pitar Costandin Poe- naru, familii 80. 10) Fdrcasul de jos, al d-ei Catinca Fărcăşanca, familii 52. 11) Stoenestt, proprietatea el-lui banu Brăncoveanu, familii 70. 12) Telem Stoeneşti mahalaua de jos, proprietatea tot a d-lui banu Brăncoveanu, 60 familii. " 13) Slâuest', ai d-lui Scarlat Murguieşanu şi ai d-lui Anas­ tasie Mihail, familii 103. 14) Gostauâţu, proprietatea d-ei Zinca Goleasca şi moşneni, familii 113. 15) Deueselu, proprietatea el-lui paharnicu Ioan Vlădăianu, familii 69. 16) Satu Redea, proprietate moştenească, famili 90. 17) Idem Redea, proprietate tot moştenească, familii 165. 18) Idem Redea, proprietate tot moştenească, familii 98. 19) Idem tot satu Redea, proprietate tot moştenească, fa­ milii 82. 20) Comanca; proprietate moştenească, familii 70, , 21) Comanca, proprietatea schitului, metohu sfintei Episcopii Rămnicu, familii 14. 22) Corlâtesti sau Cesneni, el el-lor paharnicu Dimitrache Jieanu şi a el-lui pitar Stefi Jieanu, familii 186. 23) Ciocânesti de sus, proprietatea el-ei sărdăreasa Păuna Brăiloaica, familii 67. 24) Preafba, proprietatea el-lor Ionită Prejbeanu, sărdăreasa Păuna Brăiloaica şi lăcuitorii din sa tu Boanta, a episcopii Râm­ nicu, familii 126. 25) Boşoteni, proprietatea moşteneasc21 şi douEt părţi ale d. B[mică Diculescu şi s[lrdaru Dobre Cacaleţeanu, familii 166. 26) Terţelu, proprietate moştenească} familii 46. 27) Strâmba, proprietatea el-lui po1covnicu Nicolae Strâm­ beanu, familii 35. 28) Satu Leu, proprietate moşteneasc2l, familii 152. 219 [220] • lIa ••••••••• Idern Leu mahalaua sfintei Adormiri, proprietate tot moş­ teneasc;1, familii 97. Ielem Leu mahalaua Sf. Gheorghe, proprietate tot moşte­ nească, familii 100. Ielem Leu mahalaua Sfr. Dimitrie, proprietate tot moşte- nească, familii 73. 29) Zd71oaga, proprietate moştenească, familii, 137. 30) Dioşti, proprietate megieşeasccl, familii 100. Idern Dioşti mahalaua sfinţilor Voevozi, proprietate tot moştenească, familii 70. 31) Radomh; proprietatea el-ei Bica Malciuleasa, soţia răpo­ satului Malciu Hagi Tolu, familii 75. 32) Gro.Bdveştz; proprietatea el-lui Marca Gheorghiu, fami­ lii 36. 33) Vil�50ara, proprietatea sfintei Episcopii Râmnicu, fami­ lii 74. ·Ielem Viişoara, proprietate moştenească, familii 63. 35) Drap,'oteştl; proprietatea el-lui lorgu Lisineţu elin �oraşu Brăila, familii 65. 36) Câ71dem; proprietate moşteneasc;"! şi a el-lui Ştefan Căndu, familii 120. 37) Babiciu, proprietatea sfintei Episcopii ReLmnicu, familii 28. 38) SCdrz"şoara, ce-i zice şi Preajon; proprietatea el-lui banu Brâncoveanu, familii 25. 39) Scarz"şoara, mare proprietate moşteneasc�l, familii 158. 40) Vladzla, proprietatea sfintei mănăstiri Cozia, familii 73. 41) Studi1'la, proprietatea sfintei măn;Istiri Bistriţa, familii 160. 42) Falcoz; proprietatea el-lor Cănuţi Jieanu, Fan�l Jiianu, Mihalache Jieanu şi Sultana Jiianu, familii 165. 43) Osz"ca mica, a el-ei Zmaranela Biciuleasa şi a sfintei m�ll1ăstiri Brâncoveni, familii 36. 44) Tot Osica mica, a el-ei Zmaranela Biciuleasa, familii 82. 45) Cacale/z; proprietate moştenească, familii 60. lelem mahalaua sfinţii Voevozi, tot moştenească, familii 60 46) lelem Cacaleţi, proprietate moştenească, familii 20. Ielem Cacaleţi, proprietate tot moştenească, familii 40. Idem Cacaleţi, proprietate tot moştenească, familii 30. Oraşul Caracălu 1) Oraşul Caracatu; proprietatea sa, familii 102. Idern mahalaua Târgului ele afar, familii 88. Jelem mahalaua Cerg�lneşti familii 81. lelem mahalaua Târg'ului ele afar, familii 77. Idem mahalaua Toţi Sfinţii, familii 32. Telem mahalaua Târg-ului elin năunt-u, biserica Adormirea, familii 105. Idern Orasu Caracăju mahalaua T;îrgului elin năuntru a sfintei Troiţe, familii 23. Idem Mahalaua Potroşeni, familii 85. ldem mahalaua sf. Ioan, famiW 119. Idern tot oraşu Caracăj maha1aua Boldu, familii 128. lelem mahalaua Boldu, hramu '�una-Vestire, familii 120. 1845 Dech. 20 . 220 [221] Alegătorii doljeni de pela 1862 o întâmplare fericită mi-a adus în mână un teanc de hârtii vechi, provenind din arhiva unei comune din judeţul nostru. Zic "o întâmplare fericită», pentru că s'ar fi putut întâmpla şi cu ace­ ste dosare ceeace s'a întâmplat în Craiova, unde, acum câţiva ani - după răsboi, primar fiind un medic acum răposat - toată arhiva Primăriei, de pela 1830 şi până la 1880, s'a scos pe un maidan şi i s'a dat foc, ca la un lucru netrebnic! Sunt în vravul acesta de hârtii fel de fel de ordine dela autorităţile administrative superioare (ministere, prefectură şi sub­ prefectură), corespondenţă oficială, acte judecătoreşti, circulări imprimate,-toate din anii 1861,.2, 3, 4-, rău păstrate, însă pu­ tând fi folosite cu profit pentru cunoaşterea trecutului nostru. Ne rezervăm a le cerceta cu deamănuntul, când timpul ne-o îngădui, căci o simplă frunzărire a lor ne-a dovedit că avem ce recolta de aici pentru "Arhivele Olteniei». Reproducem de data aceasta un tablou aflat intre vechitu­ rile acelea, tablou ce prezintă un deosebit interes, întru cât din el vedem cine erau pe vremea aceea oamenii înstăriţi, proprie­ tarii din judeţul nostru,-lista aceasta servindu-ne pentru studie­ rea evoluţiei proprietăţii În Dolj. Reproducerea o dăm În ortografia de azi. In locul unde textul era rupt, am pus un şir de puncte. C. D. F. Districtul Daljiu Listă de alegători primari cu venit fondat' cel puţin de 100 galbeni, de cei direcţi cu venit îonciar cel puţin de 100 galbeni şi de cei de oraş cu capital de 6000 galbeni, potrivit Art. 4 din Anexul al II al Convenţiei. Alegători primari Plasa Câmpului 1. Ioniţă Stănică, ani 48, proprietar Orodel, Dolj, venit 100 galbeni. 2. Gheorghe Teianul, ani 50, prop. Teiul, Dolj, venit 190. 3. Manolache Teianul, ani 42, prop. .Teiul, Dalj, venit 190. 4. Tache Teianul, ani 37, prop. Teiul, Dolj, venit 190. 5. Neagae Mucică, ani 51, prop. Tunari, Dolj, venit 200. 6. Petre Mucică, ani 47, prop. Tunari, Dolj, venit 200. 7. Ioan 'Mucică, ani 45, prop. Tunari, Dolj, venit 200. 8. Stancu Mucică, ani 44, prop, Tunari, Dolj, venit 200. 9. Radu Potea, ani 39, prop. Orode!, Dol], venit 100. 10. Grigorie Dobriceanu, ani 32, prop. Teiul, Dolj, venit 100. 4 221 [222] Plasa Bălţii 1. Enache Tărnoveanu, ani 52, prop. Giurgiţa, Curmătura, Dolj, venit 500 galbeni. 2. Ştefan Prejbeanu, ani 32, prop. Ionelele, Doij, venit 200. 3. Costache Prejbeanu, ani 42, prop. Ionelele, Dolj, venit 200. 4. Spiridon Portărescu, ani 47, prop. jumătate din trupul Portăreşti, Dolj, venit 400. 5. Mateiţă Portărescu, ani 52, prop. jumătate din trupul Portăreştt, Dolj, venit 400. 6. Gheorghe Cernătescu, ani 47, proprietar parte din trupul Urzicuţa, Dolj, venit 400. 7. Costache Pessiacov, ani 47, proprietar parte din trupul Urzicuţa, Dolj, venit 400. 8. Dimitrie Filipin, ani 62 prop. parte din trupul Urzicuţa, Dolj, venit 400. 9 .. Vasilache ani .. proprietar parte din trupul Urzicuţa, Dolj, venit 400. 10. Constantin Ispir, ani 37, prop. Ionele şi parte din Dărveşti, Dolj, venit 120. Il. Cância Dinovici, ani 38, prop, parte în Giurgiţa, Curmătura şi prăvălie în Craiova, Dolj, venit 1�0. 12. Statie Genescu, ani 31, prop. parte din Portăreşti şi parte din Ostroveni, Dolj, parte din Fărcăşeşti, Gorj, parte din Negomir, Mehedinti, venit 400. 13. Corniţă Prejbeanu, ani 32, proprietar parte în Urzicuţa şi Ionele, Dolj, venit 110. 14. Nicolae Prejbeanu, ani 37, proprietar parte în Urzicuţa şi IoneIe, Dolj, venit 110. 15. Ioan Naşoiu, ani 42, prop. parte în Urzicuţa şi Coveiu, Dolj, venit 110. 16. Bencia Cioroianu, ani 41, prop. parte din Cioroiaşi, Dolj, venit 100. 17. Preotul Danil, ani 51, prop. parte elin Cioroiaşi, Dolj, venit 100. 18. Nedelcu Grânaru, ani 68, prop. parte din Ciorolaşl, Dolj, venit 100. Plasa jiului de jos I. Costache Târnoveanu, ani 41, proprietar Horezu-Poenari, Dolj, venit 400 galbeni. 2. Amza Mihălescu, ani 51, prop. Horezu-Po enari, Dolj, venit 300. 3. Alecu Arnărăscu, ani 37, prop, Giorocelu, Murta şi Căciulăteşti, Dolj, venit IOD. 4. Nicolae Provizianu, ani 39, prop. Giorocelu, Dolj, venit 100. 5. Ioniţă Amărăscu, ani 144, prop. .Giorocelu, Murta şi Căciulăteşti, Dolj, venit 100. 6. Grigorie Dobrescu, ani 38, prop. Dobreşti şi Lişteava, Vâlcea şi Dolj, venit 200. 7. Constantin Lăcusteanu, ani 51, prop. Locusleni de sus, Dol], venit 150. 8. Theodor Lăcusteanu, ani 46, prop., Locusteni de sus, Dolj, venit 100. 9. Iancu Dobrescu, ani 36, prop. Dobxeşti şi Mârşani, Dolj, venit 100. 10. Ioan Dobrescu, ani 35, prop. DObr�ti şi Mârşani, Dolj, venit 100. 11. Dimitrie Sandulache, ani 48, prop. Horezu-Poenarl, Dolj, venit 100. 12. Iacov Dobrescu, ani 61, prop. Dobreşti şi Căciulăteşti, Dolj, venit 150. 13. Statie Melinescu, ani 39, prop. Dobreşti, Dolj, venit 150, 14. Alecu C. Giorocianu, ani 26, prop. Giorocelu şi Murta, Dolj, venit 100. 222 [223] 1) 15. Chiriac Zane, ani 56, prop. Căclulăteşti, Dolj, venit 150. 16. Costache Puţureanu, ani 37, prop. Puţuri, Dolj, venit 100. 17. Ioniţă Costea Theodor, ani 33, prop. Horezu-Poenari, Dolj, venit 150. 18·. Dumitrache Giormăneanu, ani 46, prop. Giormanele, Dolj, venit 150. Plasa Dumbrava i ! 1. Gheorghe Costand, ani 40, prop. Urzicuţa, Dolj, venit 200 galbeni. 2. Mihalache Caragic, ani' 45, prop. Livezile de jos şi case în Craiova, Dolj, venit 600. 3. Constantin Dobrescu, ani 45, prop. Livezile, Dobreşti şi case În Craiova, Dolj, venit 101. 4. Nicolae Tanovici, ani 40, prop, Glo du, Dolj, venit 101. 5. Toma Strâmbeanu, ani 47, prop. Strâmba, Seaca şi Balota, Dolj, Gorj, şi Mehedinti, venit 400. 6. Ioan Iancu, ani 46, prop. Brabova de jos şi Obed.nu, o vie şi moară la Oreviţa, Dolj şi Mehedinti, venit"'lOl. 7. Ioniţă Geblescu, ani 36, prop. Gebleşti, Călugărei şi Chlnteşti, Dolj şi Romanaţi, venit 105. 8. Udrea Veleanu, ani 60, prop. Vela, Dolj, venit 100. 9. Ioniţă Udrea Veleanu, ani 37, prop. Plopşor, Dolj, venit 100. 10. Dumitru Trandafirescu, ani 32, prop. Suharu de Plopşor, Dolj, venit 100. 11. Iancu Vărbicianu, ani 35, prop. Călugărei, Dolj, venit 110. 12. Gheorghe Mirescu, ani 48, prop. Urdiniţa şi Potmelţu, şi case în Cra- iova, Dolj şi Lăgreşti, Gorj, venit 110. 13. Iancu Haralamb, ani 28, prop. Breasta, Dolj, venit 400. 14. Costică Haralamb, ani 38, prop. Breasta, Dolj, venit 400. 15. Dinu Ciorecan Văleanu, ani 54, prop. Vela, Dolj, venit 103. 16. Dumitru Ciorecan Văleanu, ani 31, prop. Vela, Dolj, venit 100. 17. Manolache Poenaru, ani 39, prop. Glodu, Dol], venit 200. 18. Ioan Măgdă1inescu, ani 42, prop. Gubaucea, Dolj, venit 100. 19. Iacov Magâlea, ani 49, prop. VeI a şi Plopşioara, Dolj, venit 180. 20. Pârvan Borangiu, ani 33, prop. Vela, Dolj, venit 100. 21. Dinu Beceanu, ani 42, prop. Plopşor, Dolj, venit 100. 22. Dincă Vărbiceanu, ani 54, prop. Suharu de Plopşor, Dolj, venit 1CO. 23. Ioan Stănescu, ani 39, prop. Beloţu şi vie la Oreviţa, Dolj şi Mehedinţi, venit 100. 24. Dincă Furtună, ani 52, prop. Mosna şi case în Craiova, Dolj, venit 105. 25. Marin Cărăuleanu, ani 47, prop. Mosna şi chiria caselor din Craiova, Dolj, venit 105. 26. Stan Pârvu, ani 32, prop. Mosna, Dolj, venit 101. 27. Nae Manolache Părăianu, ani 29, prop. Corniţa, Dolj, venit 100. 28. Gheorghe Braboveanu, ani 41, prop. Brabova de sus, Dolj, venit 100. 29. Ioniţă Petrea, ani 39, prop. Mosna, Dolj, venit 100. 30. Gheorghe Petrea, ani 61, prop. Mosna, Dolj, venit 100. 31. Preda Popescu, ani 51, prop. Mosna, Dolj, venit 100. 32. Costache Geblescu, ani 29, prop. Gebleşti, Toaia (probabil: Şitoaia) şi Drăgneu, Dolj, venit 100. 33. Răduţă Geblescu, ani 27, prop. Gebleşti, Toaia = (Şitoaia) şi Drăgneu, Dolj, venit 100. 34. Dumitraşcu Veleanu, ani 61, prop. Vela, Dolj, venit lea. 223 [224] 35. Tache Nicolae Isvoranu, ani 31, prop. Brabova şi Urdlnita, Dolj, venit 400. 36. Nicolae Popescu, ani 49, prop. Gebleşti, Dolj, venit 100. 37. Matache Iacov Magâlea, ani 30, prop. Vela şi Plopşor, Dolj, venit 100. 38. Nae Halchin, ani 30, prop. Plopşor, Grofna şi Valea Meritor, Dolj şi Olt, venit 100.' , Plasa jiului de sus 1. Costache Brădescu, ani 45, prop. Brădeştii de jos, Dolj; venit 100 galbeni. 2. Ghiţă Coţofeanu, ani 53, prop. Coţofenii de sus, Dolj, venit 100. 3. Ghiţă Seulescu, ani 32, prop. Rasnlcu, Dolj, venit 100. 4. Nae Seulescu, ani 33, prop. Ascunsa, Vârtopu, Giorocelu şi Brădeştii de sus, DoIj, venit 450. 5. Constantin Ioan Moscu, ani 30, prop. Brădeştii de jos şi Mosculeşti, Dolj şi Gorj, venit 100. 6. Ioan Iorgulescu, ani 33, prop. Brădeştii de jos, Dolj, venit 100. 7. Nicolae Bobănescu, ani 32, prop. Brădeştii de jos, Dolj, 100. 8. Cornilie Brădescu, ani 27, prop. Brădeştil de sus, Dedoviţa şi Poroina, Dolj, venit 100. 9. Grigorie N. Cernătescu, ani 30, prop. Cernăteşti şi Petroaia, Doli, ve- nit 100. 10. Ioan P. Plopşoreanu, ani 32, prop. Rasnlcu, Dolj, venit 100. 11. Nae M. Fratoştiţeanu, ani 33, prop. Fratoştiţa, Dolj, venit 100. 12. Panait Copcea, ani 52, prop. Cocorova, Dol], venit 100. 13. Iancu Stoenescu, ani 29, prop. Scăeştii de mijloc, Dolj, venit 300. 14. Constantin Ghiţă, ani 63, prop. Scăeştii de jos, Dol], venit 100. 15. Dumitru G. Opran, ani 42, prop. Cernăteşti, Dolj, venit 100. 16. Stefan CI. ..... ani 31, prop. PotmeIţu şi Cotina, Dolj, venit 100. 17. Maior Calotescu, ani 45, prop. Almăj, Moşneni, Dolj, venit 100. 18. Petre Coveanu, ani 32, prop. Mănăstiricea, Dolj, venit 100. 19. Ioan Gheorghescu, ani 32, prop. Coţofenii de jos, Dolj, venit 400. 20. Constantin Cernătescu, ani 29, prop. Cernăteşti, Dolj, venit 100. 21. G. Grigorie Brădescu, ani 25, prop. parte din moşie în hotarul Brădeşti, venit 100. Plasa Amăradia 1. General A. Macedonschi, ani 49, prop. Adâncata de sus, Dolj, venit 410 galbeni. 2. Maior Const. Andronescu, ani 42, prop. Gaia de sus, Dolj, venit 250. 3. Căp. Gheorghe Miiinescu, ani 38, prop. Mileştii de jos, Dolj, venit 233. 4. Protopopul Stef. Economu, ani 51,. pro p. Pometeştii de jos, Dolj, venit 120. 5. Ghiţă Fratoştlţeanu, ani 57, proprietar Valea Boului şi Fratoştiţa, Dolj, venit 102. 6. Ioan Căpreanu, ani 54, prop. Ciorarl, Dolj, venit J 76. 7. Dimitrie Măinescu, ani 35, prop. Mi\eştii de jos, Dolj, venit 233. 8. Dincă Fărcăşanu, ani 52, prop. Fărcaşiu, Dolj, venit 100. 9. Ioan Murgăşial1l!, ani 37, prop. Mueren), Dolj, venit 252. 10. Nae Sefendache, ani 48, prop. Căprenii de jos, Dolj, venit 180. 11. Costache BăIăcioiu, ani 44, prop. Gaia de sus, Dolj, venit 106. 224 [225] 12. Grigorie Bălăcloiu, ani 43, prop, Gaia de sus, Mierea-Birnici şi Cru­ şeţu, Dolj, venit 242. 13. Stefan Tălpăşianu, ani 44, prop. Tălpaşiu, Dolj, venit 132. 14.Costache Crăsnariu, ani 32, prop. Mileştii de sus, Dolj, venit 102. Plasa Ocolului 1. Ghiţă Săndoiu, ani 69, prop. moşie în Albeşti, Dolj, venit 100 galbeni. 2. Stefan N. Rusănescu, ani 33, prop, Vâlcăneşti şi Rusăneşti, Dolj şi Ro- manaţi, venit 400. 3. Nae Sandu Guran, ani 37/ prop. Vâlcăneşti şi Mihăiţa, Dolj, venit 400. 4. Anastasie Cosma, ani 49, prop. Albeşti şi Brădeşti, Dolj, 400. 5. Ioan Lungulescu, ani 47, prop. case în Craiova şi moşie în hotarul Re­ dea, Dolj şi Romanaţi, venit 150. 6. Ioan Cărtianu, ani 52, prop. moşia Poenari, vie în hotarul Cârcea şi case în Craiova, Dolj şi Rornânaţ), venit 400. 7. Barbu Prisăceanu, ani 63, prop. moşia Prisaca şi case în Craiova, Dolj, venit 100. 8. Costică 1. Chintescu, ani 32, prop. Cârcea, Dolj, venit 100. 9. Ioan Tănăsescu, ani 39, prop. vie în plaiul Cârceaşi case în Craiova, Dolj, venit 101. 10. Nicolae Protopopescu, ani 51, prop. moşie în Mischii, Dolj, venit 100. 11. Buşel Ioan Moga, ani 37, prop. moşie în Şimnic, Doi], venit 100. 12. Nicolae Sandu, ani 42, prop. moşie în Şimnic, Dolj, venit 100. 13. Erac1ie Petrăreanu, ani 29, prop. moşia Vatcăneşti (Vulcâneşti ?), Dolj, venit 100. 14. Matei D. Şimnicianu, ani 61, prop. moşia Şimnicul de sus, Dolj, venit 100. Alegători direcţi de District 1. Colonel Solomon, ani 69, prop. Daguneşti (Diaconeşti ?), Solomoneşti şi Şimnicu, Dolj, venit 1550 galbeni. 2. Scarlat Paris, ani 49, prop. Văluţa cu trupurile ei Căprenl, Curtişoara, case şi prăvălii în Craiova, Dolj, venit 1350. 3. Iorgu Diculescu, ani 37, prop, Mileştii de jos, şi case în Craiova, Dolj, venit 1000. 4. Nae Poenaru, ani 38, prop. Poiana şi Cornetu, Dolj, venit 1300. 5. Ioan Golfineanu, ani 57, prop. Rojiştea de sus, parte in moşia Gropşan t, şi o pereche case, Dolj, venit 1000. 6. Grigorie Bengescu, ani 62, prop. Spiceni, Negoeşti, Călugăreasa şi case în Craiova, Dolj, venit 1816. 7. Constantin Braboveanu, ani 27, prop. Sopotu, Brabova şi Bengeşti, Doli, venit 1000. 8. Petre Opran, ani 45, prop. Işalniţa, Dolj, venit 1000. 9. Grigorie Arghilopolu, ani 34, prop. Sărgăeşti şi Isvoru, Dolj, venit 500. 10. Costache Păianu, ani 32, prop. Amzuleşti şi două trupuri în hotar, Gu­ baucea, Dolj, venit .... 11. Vasile Gârleşteanu, ani 36, prop. Urzica, Bratoi şi case în Craiova, Dolj, venit .... 12. Dimitrie Arnan, ani 38, prop. Corlatele, parte în Teslui, Meteu şi case în Craiova, Dolj, venit ... 225 [226] 13. Ioan Hagiadis, ani 52, prop. Şlmnicu, Dolj, venit ... 14. Ioan Oigârtu, ani 57, două părţi în proprietatea CoţoJenii din dos, jumă­ tate în trupul moşiei Oolfinu, şi a patra parte din Coman, Dolj, venit ... 15. Alecu Dăljanu, ani 52. prop. Calopăru, Stejari, vii în dealu Cârcea, case în Craiova, vii la Drăgăşani, Dol], venit ... 16. Dimitrie Bibescu, ani 52, prop, Terpeziţa şi Cotu, Dolj, venit ... î 7. Petrache Poenaru, ani 62, prop. Poiana de jos, Dol], case în Bucureşti venit ... 18. Origorie Otetelişanu, ani 77, prop. Beneşti, VIădaia, şi case în Craiova, Dolj, venit ... 19. Origorie Bengescu II-lea, ani 41, Moşia Salcia, Dolj, venit ... 20. Dimitrie Zătreanu, ani 38, jumătate proprietatea Oteşti, Mileştii de sus,' parte din Socoteni şi Negrovani, Dolj, venit ... 21. Dimitrie Haralarnbie, ani 62, prop, Cetatea, Dolj, venit ... 22. Ilie Albulescu, ani 40, prop. a opta parte din Moţăţăi, jumătate din Brădeşti, case în Craiova, 18 pogoane livezi şi două vii în plaiul Vălcăneştl, 'Dolj, venit ... 23. Petrache Obedeanul, ani 57, prop. Moşia Argetoaia, Dolj, venit ... 24. Ioan Vlădoian, ani 52, prop. Predeşti şi Cerătul, Dolj, venit 1000. 25. Constantin D. Otetelişanu, ani 37, prop. moşia Breasta şi case în Cra­ iova, Dolj, venit 1000. 26. Nicolae Păianu, ani 62, prop. Rojiştea de jos, Paia şi case în Craiova, Doli venit 1015. 27. Stan Paliu, ani 53, prop. Corlatele, Cotubedinu, case în Bucureşti, Dolj şi Ilfov, venit 1000. 28. Nae Dobriceanu, ani 43, prop. moşia Şitoaia, hanuri .şi locuri în Craiova, Dolj, venit 1000. 29. Petre Măinescu, ani 41, prop, moşia Arceşti, Câmpeni, Baldovineşti, vii in dealu Cârcea şi case în Craiova, Romanaţi şi Dolj, venit 1000. 30. Ioan Socolescu, ani 43, prop. Socoteşti, Socoteşti, Recea sau Mănăstiricea şi case în Craiova, Mehedinti şi Dolj, venit 1000. 31. Ioan Hagi Dumitru, ani 41, prop. moşia Drăgoreanu, case în Craiova, Rornanaţi şi Dolj, venit 1000. 32. Dumitrache Ignatovici, ani 32, prop. case, prăvălii în Craiova, moşia Prlsăciava, Dolj şi Mehedinti. venit 1000. 33. Barbu Bălcescu, ani 37, prop. moşia Floreşti, prăvălii şi case în Cra­ iova, Dolj, venit 1200. 34. Alecu Aman, ani 37, prop. moşia Cor1ăteşti şi două magazii în Craiova, Dolj. venit 1074. 35. Ştefan Romaneanu, ani 46, prop. moşia MăIăeşti şi două perechi case în Craiova, Dolj, venit 1160. 35. Oligorie Brătăşianu, ani 51, prop. moşia Gorganu, case în Craiova şi o vie, Dolj şi Romanaţi, 1000. 37. Antonie Brăiloiu, ani 36, prop. mQşiile Oăvăleşti, Baldoyineşti şi Pe­ trişiu, parte din hotar Cernelele\şi case în Craiova, Romanaţi şi Dolj, venit 1000. \ 38. Panait Theo dor, ani 50, prop. douăihotelurl şi două prăvălii în Cra­ iova, Dolj, venit 1000. 39, Ion Caragic, ani 62, prop. moşia Căpreni şi Băloşiani, Dolj, venit 10�0. 226 [227] 40. Theodor Iota, ani 62, moşia Afumaţi, Dolj, venit 1000. 41. Niculae Grecianu, ani 36, Gropşani, Brădeşti de sus, prop. vii, livezi şi case în Craiova, Romanaţi şi DoI), venit 1000. 42. Niculae Opran, ani 48, prop. moşia Tămpeni, şi case în Craiova, Oltul şi Dolj, venit 1000. " . 43. Nicolae Scafeş, ani 62, Scafeşeşti şi Călugărei, Oltul şi Dolj, venit 1000. 44. Constantin Mihail, ani 26, propr. Mo,§ia Bărza, 2 vli, locuri arătoare şi livezi prin hotarul Ore.viţa, Dolj şi Mehedinti, venit 1000. Alegători direcţi de Oraş cu capital de cel puţin 6000 galbeni şi specrîlcarea isvoarelor care constitue acest capital. 1. Minca Leoveanul, ani 42, proprietar case în Craiova, vie şi în comerţ, Dolj, capital 6000 galbeni. 2. Gheorghe Pleşla, ani 37, prop. loc, case şi prăvălii în Craiova, Dolj, capital 6000. 3. Ioan G. Cernătescu, ani 57, prop. case în Craiova, moşia lngeormane şi proprietatea Ohaba, Dolj, capital 7000. 4. Nae Cernătescu, ani 62, prop. case în Craiova, Radomiru şi În comert, Dol] şi Rornanaţi, capital 7000. 5. Gheorghe Mircescu, ani 26, prop. prăvălii, locuri şi în speculă, Dolj, capital 7400. 6. Alexandru Christofi, ani 45, are a lua cu hotărâre judiciara chiar C'.­ rnercială 5000 galbeni, o vie, un loc, parte din han, zestre şi moş­ tenire, Dolj, capital 6000. 7. Gheorghe G. Coandă, ani 33, proprietar case în Craiova şi în comerţ, Dolj, capital 6000. 8. Gheorghe Peşiacov, ani 60, prop. case, lânărie, zalhana şi o vie, Dolj, capital 6000. 9. Nae Dianu, ani 37, prop. trei prăvălii şi case, Dolj, capital 6200. 10. Petrache Constantin, ani 52, proprietar case, vie şi în comerţ, Do lj, capital 6000. ' 11. Demetrie Nenciu, ani 42, prop. a şeaptea parte din Căpreni, o vie şi case în Craiova, parte În Broşteni, 25 stânjeni Doeşti, moară cu eleşte LI, loc de case, vie în Caracal şi 1.200 galbeni In comerţ, Dolj, Mehedinti şi Romanaţ;, capital 6050. 12. Dimitrie Nicolaidis, ani 52, prop. trei case în Craiova, moşiile Predeşti, Slăvuţa nelocuită şi Dosul Sandii, Dolj, capital 6712. 13. Iancu Dumba, ani 42, prop. zestre pentru care are ipotecă moşia Ipo­ te şti, Dolj, capital 6000. 14. Statie Stoenescu, ani 42, prop. moşia Scăeşti, case şi două pră vălii În Craiova, Dolj, capital 9800. 15. Costache Fratoştiţeanu, ani 42, prop. moşia Mischii şi case în Craiova, Dolj, capital 7000. 16. Nicolae Celăreanul, ani 37, prop. moşia in hotarul Leu, case în Cra­ iova, Dolj, capital 7500. 17. Elefterie Kornethi, ani 32, prop. moşia Corneţul, case şi prăvălie în Cra­ iova, Dolj, capital 10000. 227 [228] 18. Nae Dinculescu, ani 35, prop. Diculeşti şi case în Craiova, Vâlcea şi Dolj, capital 6500. 19. Filipache Dimitriu, ani 40, prop. moşia Gabru de jos, case În Craiova şi în comerţ.. Dolj, capital 6000. 20. Marin Constantin, ani 42, prop. cinci prăvălii, o pereche case şi în co­ merţ, capital ... 21. Dimitrie Arhimandrescu, ani 32, două case, o prăvălie, trei vii şi În comerţ, capital ... 22. Tache Străchinescu, ani 37, prop. Rornaneşti, Tetoiu şi case În . capital ... 23. Grigorie Stăncescu, ani 40, proprietar ţdouă prăvălii şi în comerţ, . capital ... 24. Ioan Fratcştiţeanu, ani 48, prop. Adâncata de jos şi case în ... capital . 25. Theodor Theodorin, ani 37, prop. teatru şi un loc slobod capital. . 26. Ioan G. Cernătes cu, ani 38, prop. case în Craiova şi a patra parte din moşia Urzicuţa, parte de moşie în Cârlogani, capital ... 27. George Calangiu, ani 40, prop. moşia Horezu, case în Craiova şi ... la Drăgăşani, capital ... 28. Pavel Theodorul, ani 46, prop. case prăvălii şi marfă ... capital. ... 29. Constantin Plopşoreanu, ani 42, prop. o pereche case în Craiova, mo­ şie la Plopşorul şi Crovna, capital 6000. 30. Alexie Pazu, ani 54, prop. moşia Brezoiu şi două perechi case in Cra­ iova, capital 6000. 31. Costache Oras eul, ani 43, prop. case în Craiova, parte de moşie în Giorocel, cu moară, parte de moşie la Predeşti şi două jumătăţi de moară şi parte de moşle Ia Giormane, Dolj, capital 12700. 32. Colonel M. Boboc, ani 47, prop. case şi un Joc în Craiova, o moşie şi bani la dobândă, Dolj, capital 6000. 33. Dimitrie Petrovici, ani 61, prop. case în Craiova şi moşie Căpreni, Dolj, capital 6000. 34. Costache Viişoreanu, ani 67, prop. case şi bani, Dolj, capital 6000. 35. Nicolae VIădimirescul, ani 69, prop. moşia Stanomir, loc, prăvălii şi case în Craiova, Dolj, capital 6000. 36. Leontie Theodoru, ani 52 prop. case, prăvălii, locuri în Craiova şi vie în Vălcăneşti, Dolj, capital 6800. 37. Alecu Gioroceanu, ani 47, moşia Murta, Başcovu şi case în Craiova, Dolj, capital 6000. 38. Marin Chiţu, ani 32, prop. jumătate prăvălie În Craiova, vii la Drăgăşani şi marfă În trei prăvălii, Dolj şi Vâlcea, capital 6000. 39. George Chiţu, ani 33, prop. jumătate moşia Vânju, Mehedinti, capital 8000. 40. Alecu Măcescul, ani 37, prop. case în Craiova, Dolj, capital 6000. 41. Theodor N. Isvoranu, ani 27, prop. moşia Brabova, parte În Urzicuţa, case în Craiova şi parte În moşia Dumbrăviţa, Doli, capital 6000. 42. Christea Boicescul, ani 46, prop. case În Craiova şi în Bucureşti, Dolj şi Ilfov, capital 6000. \ 43. Marin Petrescu, ani 52, prop. case în Craiova, vii şi locuri arătoare, Dolj, capital 6100. \ 44. George Vârvoreanul, ani 52, prop. patru prăvălii, două case în Craiova şi moşia Grădinele, Dolj şi Rornanaţl, capital 6000. 228 [229] 45. Iancu Peia, ani 35, prop. case, magazii şi marfă, Dolj, venit 6500. 46. Toma N. Gancea, ani 38, proprietar case, prăvălii şi în comerţ, Dolj, capital 6500. 47. 'Plorea Frăsineanul, ani 50, proprietar case, prăvălii şi în comerţ, Dolj, capital 6500. 48. Enache Andrei, ani 62, prop. două prăvălii în comerţ şi industrie, Dol], capital 6300. 49. Petrache Michael, ani 40, prop. case şi în comerţ, Dolj, capital 6000. 50. Staffan H. George, ani 41; prop. case în fund, moşia Intorsura şi în comerţ, Dolj, capital 6500. 51. Constantin Vrăbiescu, ani 45,. prop. case, prăvălii şi în comerţ, Dol], capital 6000. ,1 52. Panache Urdăreanul, ani 44, prop. case în Craiova şi moşie în Roşla, Dolj, capital 7500. 53. Ioan G. Ferariul, ani 43, prop, case în Craiova şi moşia Vărbiţa, Dolj, capital 6000. 54. Constantin Vasiliu, ani 47, prop. prăvălie şi loc în Craiova, livezi, vie, în comerţ şi în industrie, Dolj, capital 6000. 55. Constantin Glogoveanu, ani 47, prop. case în Craiova şi proprietatea Răcari, Dolj, capital 6000. 56. Tănăsache Dimitrescu, ani 52, prop. un loc în Craiova şi în comerţ, Dolj, capital 6400. 57.Cristodor Sandulache, ani 41, prop. moşia Niţioeşti şi case în Craiova, DOlj, capital 6000. 58. Vasile G. Măcescul, ani 29, bani cu dobândă, Dolj, capital 7000. 59. Theodor Ceatalopulu, ani 47, prop. case în Craiova, parte În moara de foc şi în comerţ, Dolj, Craiova, capital 12000. 60. Ioan Stăncescul, ani 52, 'prop. case în Craiova, o livede, o vie şi o ju- mătate moară în Gănoasa, Dolj, capital 6000. . 61. lorgu Cacalecianul, ani 33, prop. moşie în Tămbureşti, case în Craiova, Dolj, capital 6000. 62. Ion Costache Margitanu, ani 52, prop. case în Craiova şi în comerţ, Dolj, capital 6000. 63 el Colaof, ani 47, prop. case În Craiova şi în comerţ, Dolj, capital 6200, 61. Guran, ani 39, prop. cinci-zeci stj. moşie în hotaru Vâlcăneşti şi în comerţ, Dolj, capital 6000. 65. Hagi Ioan H. Preda, ani 54, prop. case şi prăvălie în Craiova, o vie la Vâlcăneşti şi un loc slobod, Dolj, capital 6000. 66. Gregoriu Lăceanul, ani 27, prop. case şi prăvălii, Dolj, capital 6000. 67. State Panaiotescu, ani 35, prop. două case şi trei prăvălii în Turna Măgurelelor, Dolj, capital 6000. 68. Ioan G. Coandă, ani 72, prop. case, loc şi vii în Craiova şi comerţ, Dolj, capital 6000. 69. Marin Seşcioreanu, ani 52, prop. prăvălii, case şi în comerţ, Dolj, capital 6000. 70. Dimitrie Portărescu, ani 58, prop. Rasnicu, Pleşoiu de sus, locuri şi livezi, .Preajba şi Ungurelu şi case în Craiova, Dolj, capital 6000. 71. Ioan Dimitrie Prejbeanu, ani 62, prop, jumătate din moşia Preajba, prăvălii şi case în Craiova, Dolj, capital 11000. 229 [230] 72. Teodosie Nicolau, ani 42, proprietar prăvălii şi case În Craiova, Dolj, capital 6000. 73. Lazăr Dimitrie, ani 41, proprietar prăvălii, in arenzişi producte, Dolj, capital 6000. 74. Stroe Veleanu, ani 42, prop. casă, magazie, zece pogoane grădini, livezi şi vie, Dolj, capital 6000. ". 75. Costache Săulescul, ani 37, prop. case în Craiova şi moşia Rasnicu, Dolj, capital 6000. 76. Toma D. Carapancea, ani 58, prop. case în Craiova şi moşia Fotercu sau Telşiu, Dolj, capital 6000. 77. MihalacM Baldovin, ani 42, prop. casă, han, grădină în Craiova şi moşia Bolcinul, Dolj, capital 6000. 78. Costache Geblescul, ani 60, prop. case în Craiova, în comerţ şi în moşia Rastu, Dolj, capital 6000. 79. Emanuil Chinezu, ani 44, prop. parte din moşia Coşovenii sau Crăngu, Dolj, capital 6000. 80. PoIizu Gioroceanul, ani 34, casă şi prăvălie în Craiova, în arenzi şi capital, Dolj, capital 6900. 81. Dimitrie Ghiţă, ani 58, proprietar trei prăvălii, case şi în comerţ, Dolj, capital 6000. 82. Theodor Corn an, ani 42, prop. prăvălii, case şi în comerţ, Dolj, capit. 600::1. 83. Alexie Georgiu, ani 52, prop. casă, două prăvălii, arenzi şi cu dobănda, Dolj, capital 6000. 84. Mihalache .Coandă, ani 34, prop. prăvălie şi în comert, Dolj, capital 6500. 85. Constantin N. Peşiacov, ani 50, prop. moşia Urzicuţa şi case în Craiova, Dolj, capital 8500. 86. Câncea C. Teodoru, ani 62, prop. casă, prăvălie în Craiova şi arenzi, Dolj, capital 6000. 87. Nicolae C. Glirrnpa, ani 47, pro p. casă în Craiova, vii la Drăgăşani şi în comerţ, Dolj şi Vâlcea, capital 6000. 88. Stefan Gioroceanul, ani 53, proprietar moşie şi casă în Craiova, Dolj, capital 6000. 89. G. C. Cernătescul, ani 49, prop. moşie în Cernăteşti, case şi vii, Dolj, capital 6000. 90. Iacov Geblescul, ani 27, prop. moşia Mosna, Drăgoenii, parte în Orodel, Cârligiu şi Teiu, Dolj, capital 6000. 91. Nicolae Strârnbeanu, ani 62, prop. casă în Craiova şi moşia Strâmba, Dolj şi Rornanaţi, capital 6000. 92. Nicolae Dimitrescu, ani 37, prop, casă, prăvălie în Craiova, locuri ară­ turi şi vii, Dolj, capital 6000., 93. Alecu Economul, ani 32, prop. 'casă în Craiova, vii şi în comerţ, Dolj, capita! 6000. \ 94. Petrache Rezeanul, ani 37, prop. \ casă în Craiova, şi în comerţ, Dolj, venit 6000. ' 95. Zamfir Fortună, ani 42, prop. casă,\răvălii şi în comerţ, Dolj, capit, 6000· 96. Sava Ioan, ani 44, prop. casă, vii ş\ în comerţ, Dolj, capital 6000. 97. Nae M. Creţu, ani 27, prop. casă, vii şi în comerţ, Dolj, capital 6000. 98. Vasile Peia, ani 32, prop. casă, vii şi În comerţ, Dolj, capital 6000. 99. Theodor St. Preda, ani 57, prop. casă şi proprietate, Dolj, capital 6000. 230 [231] -\ : I , L ..... 1 100. Iordache Cuţiana, ani 52, prop. casă, vii şi în comerţ, Dolj, capital 6000. 101. Iancu Danilovici, ani 32, proprietar casă, prăvălii şi În comerţ, Dolj, capital 6000. 102 'Duma Sina, ani 52, prop. prăvălii, Dol], capital 6000. 103. Petrache Trişcu, ani 32, prop, case, locuri şi comerţ, Dolj, capital 6000. 104. Teodosie Bo descul, ani 42, prop. casă, locuri şi vii în plaiu Cârcea, Dolj,. capital 6000, 103. Sterie Ionescu, ani 43, prop. casă, loc, prăvălie şi o vie, Doi], capit. 6000. 106. Ioniţă Predescul, ani 55, prop. case, două prăvălii, o vie şi în comerţ. Dolj, capital 6000. . 107. Stefan Iordache, ani 52, prop. casă, loc şi vie în Dealul Calului, Dolj, capital 6000. 108. Stefan Spirescul, ani 40, prop. case, Dolj, capital 6000. 10). Io niţă Stănescul, ani 46, proprietar, casă, patru prăvălii, un han, Dolj, capital 6000. 110. Ioriiţă Locusteanul, ani 49, prop. casă, grădină, 10 pogoane vie şi 260 sti. moşie, Dolj, capital 6000. 111. Sava Corcoveanul, ani 29, prop. două vii, Uei pogoane şi prăvălii, Dolj, capital 6000. 112. Michael Malciu, ani 30, prop. moşia Radovanu şi în comerţ, Dolj şi Rornanaţi, capital 6000. 113. Marin Combi Puţureanu, ani 32, prop. casă În oraş, cinci prăvălii, două. tăbăcit, parte de moşie în hotarul Rădoiu, două vii şi în comerţ, Dolj, capital 6000. 114. Ghiţă Stoenescul, ani 37, prop. casă, prăvălie, loc de prăvălie, parte de moşie, şi 20 pogoane de vii în dealu Cârcea, Dolj, capital 6000. 115. George Străbălan, ani 44, prop. o casă cu locul ei, vie şi moşie, Dolj, capital 6000. 116. Constantin Dumitru, ani 56, prop. o casă, prăvălie şi un loc, Dolj, capital 6000. 117. Răducan Călărăşianu, ani 61, proprietar casă, vie şi în comerţ, Do lj, capital 6000. 118. Scarlat Stănciulescu, ani 45, prop. casă în Craiova, vie în dealul Vâl­ căneştilor şi 200 sti. moşie, Dolj, capital 6000. 119. Ioniţă Constantinescu, ani 51, proprietar o casă şi două prăvălii, Dolj, capital 6000. 120. Petrache Badea, ani 61, prop. casă şi în comerţ, DoI], capital 6000. 121. Stefan Malciu, ani 36, prop. moşia Cârnpenii şi în comerţ, Romanaţi, capital 6000. 122. Ioan Cernătescul, ani 43, proprietar casă şi moşie la Ge orrnane, moşia Ohava, Dolj, şi Gorj, capital 6000. 123. Lazăr Melencovici, ani 45, prop. 800 stj. moşie, Dolj, capital 6000. 124. Michale Iancovici, ani 46, prop. casă în Craiova, 4 prăvălii comerţ. OOlj, capital 6000. 125. Constantin Icălaşi, ani 36, prop. În comerţ, Dolj, capital 6800. 126. Atanasie Hristea Curti, ani 51, pro p. case, locuri, două vii şi în comert, Dolj, capital 6000 . 127. Tache Stănescul, ani 36, prop. o livadie ca de 30 pogoane şi În co­ merţ, Oolj, capita! 6000. 231 I [232] 128. Ioan P. Poenariu, ani 40, proprietar casă în Craiova şi În comerţ, Dolj, capital 6000. 121 Ghiţă Urdăreanul, ani 49, prop. casă În arendă, Dol], capital 6000. 130. Constantin Dumitrescul, ani 46, casă în Craiova, 700 pogoane moşie în Rupuri, Dol] şi Romanaţt, capital 6000. 131. Nicolae Socolescul, ani 46, prop. 700 pogoane în Cupuriă, loc de casă În Craiova şi bani În circulaţie, Dolj şi Romanaţi, capital 6000. 132. Nicolae Vantin, ani 33, prop. prăvălii În Craiova, Dolj, capital 6000. 133. Ion Const. Cernătescu, ani 49, proprietate case, Dolj, capital 6000. 134. Chiriac Chintescu, ani 54, proprietar case în Craiova şi moşie, Dolj, capital 6000. ]35. Ioniţă Georgiu, ani 48, prop. casă, cu două prăvălii şi două vii, Dolj, capital 6000. 136. Manolache lovipale, ani 33, proprietate în district şi casă În Craiova, Doli, capital 6000. 137. Ion Vlădescul, ani 36, prop. casă, prăvălie şi În comerţ, capital 6000. 138. Dimitrie Pârăianul, ani 59, prop. moşia Pometeşti şi case în Craiova, Doli, capital 6000. 139. Dimitrie D. Paţa, ani 33, parte din proprietatea Golfina, loc în Craiova şi În comerţ, Dolj, capital 6000. 140. Niciu Crăciun, ani 57, proprietate, vii şi casă în capitală, Dol] şi Ilfov, capital 6000. 141. Pavel Marescu, ani 43, prop. prăvălii, locuri şi vii, Dol], capital 6000. 142. Theodor 1. Gigârtu, ani 32, proprietate în Cotofenii din dos, loc şi case în Craiova, Mehedinţi şi Dolj, capital 6000. 143. Vasile Caloianu, ani 40, moşie, case În Craiova, Mehedinţi şi Dolj, capital 6000. 144. Ion Cropătoreanul, ani 40, proprietar două prăvălii, casă şi vii, Dol], capital 6000. 145. Tache Cândea, ani 32, prop. moşia Cândeşti, casă În Craiova şi în comerţ, Rornanaţl şi Dolj, capital 6000. 146. Grigorie Argtntolanu, ani 30, proprietar Argetoaia de sus, Doj], ca­ pital 6000. 147. Nicolae Georgiu,ani 42, prop. casă vii, moşia llicenii şi în comerţ, Dolj şi Romanaţl, capital 6000. 148. Hristodor Gârleşteanu, ani 43, proprietatea Gârleştii de jos şi loc în Craiova, Dol], capital 6000. 149. Iancu Băicoianu, ani 28, prop. case în Craiova, 22 pogoane vie la Drăgăşanl, Doli şi Vâlcea, capital 6000. 150. Anastasie Stoloianll, ani 26, prop, case, loc de case Craiova, 15 po­ goane în plaiu Teişulul, moşia Stoloianll şi moşia Raşina, Dolj şi Gorj, capital 7000. 151. Const. Tănase Stcenescu, ani 49, prop. case, prăvălie şi proprietatea Scăeştii de jos, Dol], capital . \ . . Prefect, K. Cerchez. IIImDflll'lIfJllIOgme 232 [233] Trei porunci domneşti *) privitoare la satul Băloşani-Dolj II. Porunca lui Radu Mihnea - în a treia domnie -- prin care întăreşte lui Malcoci Slugerul nişte moşii şi ţigani în Băloşani-Dolj. 7121 (1613). t Cu mila lui Dumnezeu 10 Radul Voevod şi Domn a toata ţara românească, fiiol răposatului Mihnei Voevod, datarn dom­ niiarnea această poruncă a Domnii mele boeriiului Domnii mele Malcoci slugeru, şi cu feciorii lui câţi Dumnezeu îi va dărui ca să fie lui moşie Băloşanii toată partea lui oricătă va fi, şi partea cumnatesei jupânesii Mariei, iară toată, din câmp din pădure, şi din apă şi din seliştea satului, şi cu rumănii câţi vor fi, de peste tot hotarul din hotar pănă iară în hotar, pentru că această mai sus zisă moşie din Băloşani partea cumnatesi jupăneasii Marii, el au schimbat Malcoci cu curnnatăsa jupâneasa mariia, de au dat Malcoci slugeru partea lui de moşie toată din Cruşitu şi cu toţi rumănii, şi cu tot venitul elin hotar pănă iar în. hotar cum­ natesi jupăneasii Mariei, iară cumnatăsa jupăneasa Mariia ia iară au elat a ei parte ele moşie dela Baloşani iara toată ele peste tot cum s'au zis mai sus curnnatusău lui Malcoci sluger, moşie pen­ tru moşie, şi aşa s'au aşezat ei ele a lor bună voe şi s'au întâm­ plat acolo la această tocrnire mulţi boeri mărturii, anume Nea­ goe cămăraşul, şi Neagoe logof. elin Strămbeşti şi Şoptelie i Dra­ gomir arnândoi vtor arrnaş, şi Staicu Postel. ot Sinteşti, şi clada cupeţu, şi Bădica Arrnaşu ot negomireşti, şi încă mulţi boierii cari nu sânt scrişi aici. După aceea iară au cumpărat ]upan malcoci slugeru, ore­ carii ţigani, anume Radul Grier, şi cu ţiganca lui, şi cu trei băeţi un sălaş, dela nepoţii lui Banu Vodă, anume: Dana i Dima, i lena, drept 6000 aspri gata şi au fost acolo mărturii, aldămăsarii anume, nica, i Dima al mencăi elin Căpreni şi Mihăilă elin Măli­ neşti, şi Preda elin Căpinteni, încă şi mulţii boierii şi megieaşi cari nu s'au .scris aici, şi au vândut aceşti mai sus zişi ţigani de a lor bună voie, şi cu ,ştirea tuturor megieşilor dimprejurul locu­ lui, din sus, şi elin jos, şi dinaintea elomniei mele. Drept aceea am dat şi domnia mea boeriolui elomnii mele lui ma1coci slugeru ca ') Comunicate de N. Plopşor, după originalul pus la dispoziţie de d-l avocat C. M. Ciocazan din Craiova. Vezi şi ponl11ca domnească publicată în numărul tre­ cut al revistei, pag. 122, ca fiind în legMură cu aceasta. 233 l' ! [234] săi fie lui moşie, şi ţiganii ce s'au zis mai sus într'u moştenire şi ohabdnici, lui şi feciorilor lui, nepoţi1or şi stranepotitor lui, şi de niminea să nu să clăteasca după porunca domniei mele. IaU şi mărturii am pus domnia mea, jupan vintilă vel d vornic, şi jupan nicola veI Iogof. şi jupan dediol vel vistier, şi jupan câr­ stea spatariu, şi panait stolnicu şi bratul comis şi lupu paharnicu, şi jupan bernad vel gostel, şi ispravnic jupan nicolae vel Iogof. şi eu neagoe logof : care le-am scris în t:'trgovişte în luna lui mai, 5 : zile şi dela adam pănă acum văleat 712l. 10 Radul Vvod. (;�\ peceia II \ gc1or:l ! � , '''_::.-'/ acest isvod s'au tălmăcit după hristov slovenesc, în dialectul ru­ măneso, întocmai din cuvânt în cuvânt de mine Dionisie eclisarhu, dascal slovenesc în craiova 1819. III. Porunc i lui Alexandru Vodă, prin care întăreşte lui Dumitru Logăfătul din Stoiceani ca să ţie ocinile lui Dan şi ale jupâneasei lui Mărina din Băloşani-Doj], 7156 (1648). Mlstieiu bjieiu io alexandru voevoclu i gdnă davat gsdvani siiu povlenie gornid slug gvornid sealată v S21S brat ego crstiean snovi dumitruv 10gJ ot stoiceani că să fie volnici cu cartea dom­ nii meal să ţie ocina vie ale Iu clan banul ot baloşani, şi ale ju­ păneasăi lui mărinei de îm băloşani câte au avut el. De moşie şi ele cumpt1r{ttoare şi ele .... tueagă pentru că au fost vândut jupă­ neasa marina neşte ţigani lu dumitru log. ele în stoiceani, anum curei i nana derept 4900 de aspri în zilele mihnei voevod iar când au fost acum În zilele domniei meal iar domnia mea am ade­ verit cu toţii cleregtorii domniei meal cum au fost aceşti ţigani ai sfintei mânăstiri dela tismana cleci iar i-am dat la svnta m<1ntLs­ tere iar G1lot[l cu frates7m cristian s'l fie volnici aţi nea toate mo­ şiile ale lu dan şi ale jupCl11eas:'ti lui m[lrinei pre unele vor avea pentru acei ţigani iar cine nu se va îndura de În oamenii lor ele aceste moşîii să de banii ce au (�at pre ţigani şi S2t îşi ea moşiile iar ele nu le va da banii nimenika stt fie voInici a venele aceste moşii numai c1erect aCc:şti bani ce sunt mai sus scrişi i cnaco dan poren gvmid i sam reci gvmicl pis msţa fvr clni leat 71:56. Ia Alexrl/lrfnt Voevod ]v[ilostiu boju gospodar 234 [235] tiI I IV. Porunca lui Radu Vodă (Radu Şerban, sau Radu al VIII�a ?), prin care întăreşte lui Roman, ginerile lui Dan, să stăpănească toate cum-iărăturile lui Dan, câte sunt trecute în . cartea lui Mihnea al II�Jea. Fără dată. Mlstiiu bjieiu io raadl voevodu i gSpc121, c1avat gvomid siiu povelnie g vornid cestuiu om namit roman ot scrac1î ca să fie volnic cu ceast carte a domniei meal săş ţie toat partea de ocină a socrusău lu dan în băloşani şi toate cumpărătorile câte sănt scrise pre cartea mihnei vodă şi să. fie în pace şi slobod de cătră stroe i stan al duşii ot sel i ot săsîiu lupul pentru cam văzut domnia mea cartea rnihnei vodă de cumpărătoare la mâna lu roman şi iar să fie roman în pace' de cătră malcoci ot cruşet păntru o levade cau jurat roman denaintea domniei meale la sta besearică pre sufletul lui cum au vândut numai fănul nau vândut şi livadia teradi pih toda nes meae ban torat pedsio cnis gvomid şi S2t fie roman în pace şi de cătră oprea i drsio ot set păntru o livade de fan ce o au fost vândut el mai den i naco dan păr gvomiel i lupul velig logfet pis girgi msţa io1. 5 dni. 10 Radu Voeuod, Milostiu boju gospodar. INSCRIPŢII Inscripţii din Bisericile Oltene culese de C. N. Maieescu. Ctitoria boierilor Zătreni, din satul Zătreni 1) Plsanîa bisericii de zid din ZătrenĂ = Această sfântă şi durnnezăiască biserică care să prăznueste hramul sfăntului şi marelui arhiereu Nicolae dela Mira Lichia fă­ cătorul de minuni, care iaste făcută elin temelie cu toată şi oste­ neala şi infrumusătara, după cum se vede, de robul lui Dumne­ zău Jupan Preda Vornicul fecioru Danciului postelnicul Z[1 treanu, ca să fie dumnealui şi a tot neamul crestinesc vecinică pomenire. Dăla zidirea lumii ani 7242 iar clftlaHs. ani 1734. Pis. Toma; zugr. Simion ;lVlatei zid. petrarul, ') Zătrenii este un frumos sat pe valea Olteţului, din jud. Vâlcea. In trecut a :fost leagănul boierilor Zătreni, cari unii s'au ridicat pănăla cele mai înalte dre­ gătorii ale ţării. Azi nimic 1111 le mai aminteşte pe aci numele, decât cele două biserici z idite ş i înzestrate de ei. 235 [236] Pe piatra mormântului lui Preda Zătreanu 1): Supt această piatră odihnesc oasele răposatului robului Dum­ nezău ]upan Preda postelnicul Zătreanul. Cine va citi sit zică Dum­ nezău să-I ierte. Care s'au pristă vit dăla zidirea lumii ani 7281, dăla Hs. ani 1740. Din inter.ornl bisericei: Pe părete, în tinda bisericii, sunt zugrăviţi deasupra uşii: ]upan Preda Zătreanul vornicul şi jupăneasa Dumitrana. Pe părete în dreapta: ]upan Danciul postelnicul Zătreanul, tatăl Predii şi jupăneasa Marica, fata slugerului Drăgoi din Fălcoi , Pe păretele din stânga: jupăneasa Păuna a lui Ştefan Far-. căşanu, apoi Maria a lui Barbu Otetelişanu, fata lui Preda Z2'l­ treanul. şi ]upan Radu Zătreanu, fratele lui Preda Zătreanul. In altar: Popa Stanciul ot Giuleşti, preotul întăiu al bi­ sericii 2). Pisania bisericii de lemn numită "Butanu" 3) : Zidită de robii lui Dumnezeu Ioan Zătreanul, ]upan Voznie Zătreanu, Ioniţă şi cocoana Catrina, Vlăduţ Melenceru G21l1eSCU, ca să le fie Dumnealor şi la tot neamul crestinesc de pomenire în veci. Anul 7264 (1755) Ghen. 5 . •••••••••••• ') Care se află în pronaosul bisericii de zid din Zătreni, ') E curioasă forma culionului \ce-l poartă pe cap preotul aci zugrăvit, cu­ Iion care seamănă mai mult cu un fe� negru. 3) Cu hramul sf. Nicolae şi sf. Ioan Botezătorul. E una din cele mai fru­ moase biserici de lemn din câte am văz(lt. Deşi are o vechime de 170 de ani, totuş exteriorul, adică zidurile şi invălişul, sunt în cea mai bună stare. In interior însă, totul este sfărâmat, căci a servit de grajd armatelor nemţeşti din timpul ocupa­ ţiunii. Azi serveşte de biserică a cimitirului satului. 236 I li i! 1, ii 11 ,II 17 r ! I -i, , 1 \ I I t I [237] •••••••••••••••••••• m •••••••• � •••• a •••••••••••••••• a •••••••••••••••••••• .. . - . • • i ObTEHIAARREObOGICA i • • • • •••••••••••••• m.m ••••• ae •••••••• m ••••••••••••••••••••••• R ••••••••••••••• Ceva despre origina dolmenilor Despre dolmeni s'a mai scris în această revistă. Articolele «Monumente megalistice în Oltenia ?» (an. II, p. 107) .al D-lui N. Plopşor, şi «Sunt monumente megalitice în Ardeal?" (an. IV, p. 45) al subsemnatului au pus chestiunea cu privire la teritoriul nostru şi au căutat să o precizeze pe cât se poate astăzi. De data aceasta ne propunem a expune câteva idei gene­ rale asupra originei acestor monumente. Estinderea geografică a dolmenilor 1), precum şi a formelor desvoltate din ei, e bine cunoscută. In Scandinavia lacurileHjelrnar şi Malar ne indică graniţele nordice; de aici spre Sud e 'foarte bogată în astfel de monumente partea sudică a Suediei, apoi Danemarca. In Norvegia sunt mai rare, iar în partea nordică şi nordestică a Germaniei sunt mai numeroase. Spre Sudest, prin Saxonia, Boemia, Ungaria şi în Ardeal, se pot găsi urmele lor. In Vestul Europei, Holanda, Belgia (cu mai puţine monumente) ne conduce la teritoriul clasic din Franţa şi peninsula iberică, iar spre Vest, Anglia şi Irlanda sunt de asemenea foarte bogate. Urmărind datele din Sudul Europei, vedem că s'au desco­ perit dolmeni în număr considerabil în Helveţia, în Italia (Etruria, Otranto). In Grecia lipsesc, iar în Sărbia şi Bulgaria formeaza verigi prea importante ale acestui lanţ. De asemenea foarte multe s'au descoperit prin insulele mării Mediterane. In ce priveşte cele­ lalte continente, Nordul Africei (Egypt, Algeria s), Asia (Syria, Pa­ lestina, nordul Persiei, ţărmurile Malabarului, apoi provincia Sora­ poor, Nilgirisen, Korea, pe urmă Japonia 3), acestea aparţin teri­ toriilor cu dol meni caracterizate. Dechelette 4), Montelucs şi Sophus Miiller 5) caută origina dol­ menilor în Orient, părere ce nu o acceptă 111, Mucţ« 6); Wilke 7) socoteşte că pe peninsula iberică s'au desvoltat dolmenii şi că de aici s'au estins în toate părţile pământului, Studiind toate formele principale şi variantele monumentelor 1) Vezi Mouteiins : Der Orient u. Europa, Stockholm 1899, şi Decheletie : Mam.eI 1. p. 412-420. 2) A. Lissauer : Archă.ologische Il. antropolog ische Studien uber die Ka­ bylen, Zeitschrift fur Ethnolcgie, vol. XL, 1%8, p. 501. 3) William. Cosotarui : The Dolmens and Burial Mounds in Japan, Archaeo- logia, vol. LV, 1897, p. 439-524. 4) Op. cit. I. p. 425. 5) Urgeschichte Europas, Strassburg J 905. 6) Die Trugspiegelung orientalischer Kultur, Jena 1907, p. 126. 7) Sudwesteuropuische Magalirhkultur u. ihre Bexiehung eu zum Orient, Wlirzburg 1912. 5 .237 [238] megalitice, se lămureşte că nicăiri nu s'au găsit într'un numar aşa de mare, ca pe teritoriul care cuprinde în sine Scandinavia, Vestul Europei, Anglia, Irlanda, Franţa şi Peninsula iberică, ba chiar nici formele de transiţie nu sunt reprezentate aşa ca aici, iar desvoltarea lor nu se poate urmări în întregime nicăiri numai pe teritoriile mai sus amintite. E foarte .răspandită părerea că dolmenii s'au desvoltat din locuinţă şi că indiciul nemijlocit la ridicarea unor astfel de mo­ numente l'au dat peşterile 8). Ideea aceasta este cu totul greşită. Şi iată pentru ce: La mormintele paleolitice în repetite rânduri s'a constatat că păstrarea scheletelor, în special a unei părţi a lor, a fost asigu­ rată prin trei lespezi de piatră, din care doua stăteau aşezate vertical pe dungi, şi a treia era pusă deasupra orizontal pe ele, iar partea referitoare a scheletului, de obicei capul, a fost asigurată prin cons­ trucţia aceasta. Astfel, din perioada mousterienă, j. Peyrony în 1909 a descoperit la La Ferrasie (Dordogne) un schelet, pe al cărui cap şi umere s'au găsit trei lespezi de piatră, căzute pe mort. Din perioada aurignacienă, la Menton, in Grotte des enfants, s'a descoperit un schelet, pe lângă care s'au găsit blocuri de piatra; tot aici, pe lângă scheletul mormântului No. 3, s'a constatat les­ pe zile de piatră. Acesta a fost cazul şi la mormăntul No. 4. Les­ pezile de piatră s'au aflat la capul mortului şi în peştera Barma Grande, tot dela Menton. In timpurile mai noui, la Solutre s'au constatat de asemenea astfel de fenomene. Intr'un singur caz s'a găsit (anume la mormăntul din peş­ tera Cavillon, dela Menton) că construcţia aceasta a avut sco­ pul ca lespezile de piatră să asigure picioarele, nu capul mortului. Ştiind că în SudvestulEuropei n'a existat un hiatus 9) între epoca paleolitică şi cea neolitică, ştiind pe de altă parte că ur­ mele mesolithicului - deci resturile culturale ale perioadei dintre paleolitic şi neolitic-s'au constatat, afară de Italia, numai pe mar­ ginea vestică a Europei, precum şi în ţările unde şi dolmenii sunt representaţi în cel mai mare număr, atât în ce priveşte tipurile principale, cât şi cele de tranziţie, - mi se pare evident că proto­ tipurile acestor monumente avem să le căutăm în cele trei les­ pezi de piatră, prin care capetele oamenilor perioadei mousteriene, respecti vale paleo1iticului superior (aurignacien, solutreen şi magdalenien) au fost asigurate. Cluj. Dr. MarloD Roska. , . Din jocurile copiilor preistorici Arşicul şi spârnelul \ S'ar părea poate cam îndrăsneţ să încerci a vorbi despre jocurile unor copii de acum câteva mii de ani. Totuşi avem do­ vezi despre două jocuri: jocul, cu arşicul şi jocul cu spărnelul. Al/şirul. Se ştie că Grecii şi Romanii iubeau mult jocurile cu arşice, Muzeul Naţional din Bucureşti are un relief attic, care B) Dr!chelelte op. cit. p. 427. ") Vezi Arh, Olteniei IV, p. 427. 238 Î [239] înfăţişază un efeb jucănd arşice. Tocilescu, în Monumentele Epi­ grafice şi Scuipturale, partea II p. 493 - 500, Bucureşti 1908, stu­ diind acest relief funerar, adus de generalul Mavros din Grecia, ne vorbeşte pe larg despre jocul de arşice la Greci şi la Romani, pre.cum şi la Români. �� e loc;ul aici să vorbim de jocurile cu arsice cunoscute de copm oltem. Cu toate acestea un stueliu amă­ nunţit asupra tuturor felurilor de jocuri cu arşice, elin zilele noa­ stre, făcut comparativ cu jocurile tuturor popoarelor europene, ar ela, poate, multe elemente asemănătoare, a căror obârşie ar fi ele căutat în îndepărtatele timpuri preistorice .. Pentru Oltenia, nu sunt eu cel care pomenesc întâi ele jocul arşicelor. Incit din anul 1876 Ceear Bolliac ser.ea că la Vădastra în Romanaţi, a găsit «şi două arşice, de căprioară poate, terşit� pe partea ele jos, frecare pe partea numită sisi şi pe partea nu­ mită bei, încât să nu mai poată lăsa îndoială că au servit mult timp la jocuri de copii, dacă nu şi de oameni mari. Arşicele şi în timpii istorici s'au întrebuinţat la Greci şi la Romani». Este foarte curios însă să vadă cineva jocul arşicelor pe-aici datănd încă din epoca pietrei lustruite. Iată jocul arşicelor la preistorici, El a fost fără îndoială răs­ pândit şi cunoscut în Dacia. La Plopsor, în aşezarea preistorică Piscul Cornisorului, s'au găsit multe arşice făţuitepe amândouă părţile. Unele mari, de bou, şi altele mici, ele oae. Intr'un singur loc, la o casă arsă, am găsit peste zece arşice mici, arse şi ele. Toate sunt fătuite pe amăndouă părţile. Unele ereau îngăurite, după cum se poate vedea în figura alăturată. Pe Fig. 1. Arşice fătuite, dela Piscul Co rnişorulu: (Colecţia N. Plopşor) '/t. semne pentru a fi înşirate pe aţă, jucătorii şi le puteau păstra mai bine aşa. Ar putea să ni se obiecteze că cele ingăurite au servit ca podoabă: se purtau la gât.' Atunci ce rost aveau în ace­ laş loc mai multe arsice, unele îngăurite, altele nu? Apoi arşicele de bou, neingăurite, iarăş freca te pe amândouă părţile, nu puteau sluji ca podoabă, nefiind îngăurite. Deci şi unele şi altele trebuie să fi fost numai pentru joc. Cum vor fi jucat preistoricii, nu putem şti. Ceeace putem bănui numai, e c�'t jucau pe Iuatelea, joc la care cel mai meşter sau cel mai norocos câştiga arşice dela ceilalţi. Altfel nu s'ar 1[1- 239 [240] muri ce căutau în casa unui jucător strânse la un loc mai mult de zece arşice. Aceasta însă nu-i împiedeca s.ă joace şi alte jo­ curi, la care se întrebuinţa un singur arşic. ŞI mă face să gân­ dese la aceasta unele arşice frecare numai pe o parte, sau unele care, deşi frecate pe amandouă părţile, au pe o faţă mai multe crestături. �1elul. Al doilea joc, iarăş destul de obişnuit, trebuie să fi fost spâmeml: o rotiţă de p�mâr�t s�u de os, pusă pe .un bet.i.şor, i se făcea vânt cu degetele ŞI se învărtea spre bucuria copiilor 2- Fig. 2. Spărnele : 1: dela Vela-Dolj. - Fig. 3: 2: dela Crăngu-Dolj, Chiar multe din acele fuzaiole, sau capete de fus, nu au fost altceva decât totărle de spărnel. Toate care au o gaură mai mică trebuie să le socotim spârnele, spre deosebire de cele cu gaura mai largă, care ere au fuzaiole. Ce lemn putea fi băgat într'o gaură aşa mică, pentru a putea fi vorba de un fus de tors? Dau mai sus două spărnele din colecţia mea. •••••••••••• N. Plopşor . Un manual românesc de preistorie la 1895 Cred că nu este lipsit de oarecare însemnătate ca, la des­ părţirea arheologica a revistei noastre, să fac cunoscut cititorilor întâiul manual de preistorie scris în româneşte, de un autor oltean. Ca orice ştiinţă nouă, şi preistoria trebuia să aibă la noi un îndrumător, care să pue la îndemăna celor dornici un manual, în care să găsească toate îndrumările în această direcţie. Istoricul începutului cercetărilor preistorice dela noi din ţară. s'a făcut de către D-nii .). Andrieşescu şi Iuliu Moisil: D-I Moisil în Buletinul Comisiunei Monumcntelor Istorice şi D-l An­ drieşescu în Omagiu lui N Iorga. In amăndouă aceste studii - mi-aduc aminte - nu e pomenit manualul D-Iui M. G. Băil­ leanu, intitulat: Viaţa omului lţt:ainte de timjJurile istorice sau Preistoria, tipărit în 1895 la tip. N. I. lVlacavei din Craiova. M. G. Bailleanu (D-l Magnus Băilleanu dela Severin, cred), oltean de-ai noştri, a fost întâiul \ care a dat publicului un ma­ nual de preistorie în româneşte. Pentru desvoltarea studiilor preistorice în ţara noastră, amintesc că în Moldova Buţureanu avusese acelaş gand ; scrisese 240 [241] un manual de preistorie, care însă n'a văzut lumina zilei, aflăn­ du-se astăzi în păstrarea D-lui Andrieşescu. Nu trebuie iarăş să uităm traducerea în româneşte a lucrărei lui Lubbock: L'homme prehistorique. . . Dar să revenim la lucrarea D-lui Băilleanu. Din prefaţă aflăm lucruri de mare însemnătate pentru Oltenia, de aceia o re­ producem şi noi întocmai, cum urmează până în josul paginei: PREFAŢĂ In Franţa, ca şi în celelalte state occidentale, de vre-o câţi-va ani, studiul istoric nu se mai începe fără cel preistoric. La noi e introdus pentru prima oară, şi după cât ştiu acum vre-o 10 ani, .În liceul din Craiova, de fostul meu profesor D-nul M. B. Calloianu. Azi nu-i liceu în ţară, în care să nu se predea acest nou studiu. Azi, prin urmare, mai mult ca oricând se simte şi nevoia unui text românesc preistoric. Lacuna aceasta sper a o înlătura prin publicarea operei de faţă. Este ea ireproşabilă? Nicidecum. Cunosc însu-mi mai multe neajunsuri: lipsa de figuri în text, graba cu care e făcută şi lipsa a o mulţime de cunoştinţe preistorice referitoare la ţara noastră. Am vorbit într'adevăr pe alocurea şi despre ele, dar foarte puţin, deşi posed un material destul de preţios, îmbogăţit încă cu ex­ plorarea făcută acum de curând a cătorva grote din ţară. In plus, îmi sunt deja cunoscute şi sculpturile şi ceramica preisto­ rica din muzeul din Bucureşti, precum şi alte publicaţiuni de aceeaşi natură făcute în Iaşi. Nu le-am utilizat însă dintr'un sin­ gur motiv: tot acest material era la Bucureşti, pe câtă vreme eu lucram la Preistorie în Severin, în Pesta şi Viena. Voi căuta să-mi m�lresc tot mai mult cunoştinţele preisto­ rice, mai ales referitoare la ţara noastră, şi sper că, cu o nouă ediţie, lucrarea de faţă va fi mai satisfăcătoare. Dacă am facut şi publicat această grăbită lucrare, am ce­ dat şi deselor stăruinţe ale elevilor mei din el. V (anul şcolar 1894- 95) dela liceul Matei Basarab din Bucureşti. Tiu să le mul­ ţumesc şi pentru îndemnul, cât şi pentru lucrările lor preistorice făcute în cursul anului şcolar. Mi-a mai fost apoi şi îndemnul de a înlesni studiul preistoric şi încă de a face o lucrare, asupra căreia mi-aduc aminte a-mi fi fost atrasă pentru prima oară atenţia de răposatul meu părinte. Nu pot deci a-i rădica un monument mai nemerit, decât a închina scumpei sale memorii această mică carte, lucrată sub primul său impuls. Pentru lucrarea de faţă s'a consultat: 1) Hovelacque şi Herve, Precis d'Antropologie.-2) Quatrefages, L'espece humaine.-3) Lub­ bock, L'homme prehistorique.e-a) A111ann & Garnier, L'habitation hurnaine.-5) Morttllet, Le Prehistorique. - 6) Debierre, L'Ho111rne auan: I'histoire.-7) M. Van den Berge, L'Hornme a vant l'histoire. 8) Ph. Salmon, Les races humaines prehistoriques.v-v) G. Cotteau, Le prehistorique en Europe.-lO) Le Baron de Baye, L'archeologie prehistorique.-ll) A. Falsan, La periode glaciaire.-12) Zaborow­ ski, L'Homrne prehistorique, 241 [242] Vasăzică, încă de pela 1885, în Oltenia s'a găsit un pro­ fesor - Calloianu --- care a introdus în şcoală studiul preistoriei. Cercetările arheologilor noştri, Odobescu, Boliac şi Tocilescu, au avut dar răsunet, şi preistoria devenind la modă încă dela 1870 (N. Plopşor, Paleoliticul în România p. 4), nu e de mirare ca să găsim şi un profesor introducănd acest studiu în şcoală. Mai apoi văzăndu-se că timpurile istorice nu pot fi lezne de înţeles, decât cunoscandu-se şi ce a fost înainte de ele, preistoria a fost introdusă în toate liceele. Acestea ar fi de cercetat, întrucât ştim că acum - cu ex­ cepţia cătorva autori - mai toate manualele de istorie antică pentru el. I-a şi a V-a sar peste timpurile preistorice, începând cu Egiptenii, ceeace este o lipsă regretabilă pentru invăţămăntul nos­ tru secundar. Iar de această lipsă nu sunt vinovaţi autorii, ci în primul rănd alcătuitorii program ei analitice actuale. Manualul d-lui Băilleanu, cu toate neajunsurile pe care le mărturiseşte singur autorul, este totuş pentru vremea lui un ma­ nual în care vedem tratate cu destulă competinţă aproape toate problemele de preistorie generală, ce se puneau pe atunci. Tabla de materie ne-o arată îndeajuns *). Ceeace însă mi s'a părut în deosebi mai însemnat şi demn de reţinut din cartea de care vorbim, sunt aceste două rânduri din Prefata ce am reprodus mai sus: «posed un material destul de preţios. îmbogăţit încă cu explorarea fâcutâ de acum de cu­ rând a câtorua grote din ţară». Este deci vorba aici de nişte cercetări, care pot fi intere­ sante chiar după atâta trecere de vreme pentru preistoria româ­ nească, şi al căror rezultat nu-l cunoaştem încă. Materialul de care se vorbeşte, în special cel din peşteri, ar fi de un mare interes arheologic. Deaceea rugăm pe această cale pe D-I Magnus Băilleanu să ne facă cunoscut cercetările d-sale. Paginile Arhivelor Olteniei îi stau oricând la dispoziţie. N. Plopşor . •••••••••••• ·i) Iată capitolele ce cuprinde manualul: 1) Prefaţă. 2) Noţiuni generale asu­ pra Preistoriei. Anticitatea Greacă şi Rdrnană ce idei avea despre omul preis­ toric? Când şi cine fac să se nască sciinţ� preistorica? Sciinţele ajutătoare ·preis­ toriei. 3) Formarea pămăntului : Terenul Primar, Secundar, Tertiar şi Quaternar. 5) Terenul Tertiar. 6) Terenul Quaternar. \ 7) Diferite clasificări preistorice. 8) Epoca St. Acheu1. 9) Epoca Moustier. 10) Epoca Solutre. 11) Epoca dela Made­ laine. 12) Hiatus-ul. 13) Neolitica. 14) Traiul omului neolitic. 15) Epoca de bronz şi fier. 16) Natura şi origina omului. 242 [243] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i ObTeHIA HATlrRAbISTA � • • • • ••••••••••••••••••••••••••••••••••••• u •••••••••••••••••••••••••••••••••• Din urmările blogeograîice ale Perioadei glaciare în Oltenia 1) Indiferent de cauze, constatăm în Carpaţi urmele unei pe­ rioade glaciare. Aceste urme glaciare, semnalate în Carpaţii me­ ridionali întâi de Lehman, puse la îndoială de Primics şi Inteey, sunt definitiv recunoscute ca indiscutabile dela publicaţia obser­ vaţiilor lui Mrazec, Popouici-Haţeg, Murgoci, Schafareilz şi mai ales De Martonne. Punctul cel mai decisiv, semnalat de De Martonne în 190� este Soarbele (în Munţii Cernei), cu trei serii de morene, din care cea mai importantă coboară la 1500 metri. In toate masivele superioare altitudinei de 2000 m. (Parâng etc.) se găsesc roce mutonate, lacuri glaciare (scobite în stâncă) şi arcuri glaciare cu profil transversal în U şi cu profil longitu­ dinal în trepte; apoi strii pe roca în loc şi pe materialul morenic, Concluziunile la care ajunge De Martonne, în urma studii­ lor sale amănunţite, sunt următoarele: Vechi gheţari au existat în toate masivele superioare alti­ tudinei de :2000 m. Maxirnul lor de extensiune a fost în vestul Carpaţilor meridionali. Limita medie a edpeeilor eterne a fost de 1900 m., descrescănd dela est la vest. Scăderea cea mai mare a limitei zăpezilor eterne şi extensiunea principală a gheţarilor se observă pretutindeni pe versantele expuse spre eS0 din cauza -oânturilor ploioase care suflă şi au suflat dela est. Două peri­ oade glaciare, dintre care prima mai întinsă, iar a doua limitată la micile circuri laterale, care e sigur că sunt posterioare primei perioade. O perioadă interglaciarâ. In urma cercetărilor perioadei glaciare făcute în Carpaţi, o curioasă concepţie leagă şi astăzi la noi acest fenomen geologic de aceşti munţi, deşi el ar trebui considerat ca manifestăndu-se sub o formă mai uşoară şi la deal şi şes. Climatul perioadei glaciare în Oltenia, şi în România în ge­ neral-ţinând seama de dovezile geologice, agrogeologice şi bio­ geografice-trebuie considerat a priori cu o temperatură scăzută şi mare umezeală atrnosferică: ninsori bogate la munte, ploi abun­ dente la deal şi şes, şi mare umiditate atmosferică la şes. Scăderea temperaturei - în cazul când ea n'a fost un fapt ') Rezumat, cu privire specială asupra Olteniei, extras din: Contribuţiuni la studiul urmarilor biogeografice ale' perioadei glaciare în România) studiu care se va publica ulterior. 243 [244] de ordin cosmic sau geofizic, şi deci un caracter climatic primor­ dial al Perioadei glaciare în România-se datoreşte pe de-o parte ridicărei în massă a Carpaţilor (cu o desechilibrare climatică), pe de-altă parte absorbţiei continue a căldurei atmosferice, prin eva­ porarea nesfărşitelor precipitaţiuni. ce răceau aerul şi în sfârşit vănturilor reci şi ploioase de est Ş1 nord-est, care aduceau gerul din apropiarele cămpuri de ghiaţă ale Rusiei diluviale, In tot cazul, dacă temperatura scade în altitudine cu 1 grad la 200 m, şi dacă în perioada glaciară limita zăpezilor eterne se coborîse în medie în Munţii Olteniei la 1900 m. -, teoretic şi in­ dependent de alte influenţe, temperatura cămpiei Olteniei scă­ zuse cu 9 grade, ceeace însemnează mai departe că vara şi iarna acestei câmPii avea aproximativ aceleaşi caractere climatice pe care ni le prezintă astăzi vara şi iarna munţilor. Olteniei. Este de notat că, în perioada glaciară, chiar şi climatul Pe­ ninsulei Balcanice a SUferit puternice vicisitudinz; semănănd apro­ ximativ cu climatul Scandinav iei de sud (Penck, cit. Lapparent), Perioada glaciară rupe deci definitiv cu climatul subtropical al României preglaciare (pe care ni-l atestă relictele şi fosilele preglaciare), respectiv cu fauna şi flora preglaciară. Este de asemenea de remarcat că ici-colo, în jurul isvoa­ relor termale (Băile Herculane, Episcopiei, Felix, Moneasa, Geoa­ giu, Hunedoara, Topliţa română, Vaţa, Calacea, Bivolari, Siriu, Tintea etc.) apărate de văi (Băile Herculane în valea Cernei), con­ diţiile climatice ale perioadei glaciare erau atenuate. Solul mai cald (prin fenomene geoterrnice), isvoarele şi ga­ zele fierbinţi ale acestor văi (astăzi 46, 60, 80 grade la Băile Her­ culane), mai fierbinţi în per. gl., îndeplineau prin forţa lucrurilor, în timpul acestei perioade, rolul unor calorifere ale acestor -oâi, pe care le transformau în nişte azile calde, de influenţă clima­ tică locală, restrănsă, în care îşi găseau adăpost şi refugiu ele­ mentele floristice şi faunistice de climă caldă ale României pre­ glaciare, năpăstuite de condiţiile nefaste ale perioadei glaciare. In modul acesta, aceste mici regiuni de interes climatic lo­ cal se transform au în timpul perioadei glaciare în nişte rezerve de repopulare-vîn sensul cecologic al lui Cuenet-din care, dintr'o epocă imediat postglaciară şi până în zilele noastre, relictele plio­ cenice şi preglaciare (postpliocenice), adăposti te în ele, îşi întin­ deau din nou aria de extensiune, atât cât le permiteau nouile condi ţii climatice postglaciare, ieşind deci din azilele ce le adă­ postiseră în timpul perioadei glaciare şi prezentănd astăzi o arie de extensiune chiar mai largă decât ar putea fi astăzi aria de extensiune a influenţelor climatice (fenomene geotermice, isvoare şi gaze termale etc.) ce le menţinuseră în viaţă, mai ales că as­ tăzi cele mai multe isvoare termale din România sunt captate. Iar peste aceste elemente preglaciare, mai rnult sau 111.ai pu­ ţin autochtone, se suprapuneau ulterior elementele postglaciare ce veneau depe ţârmu] Mediteranei. Numai aşa se explicâ, cred, bogăţia faunisticâ şi mai ales ttoris ticâ a regiunei Cerne,; des bre care Pax spunea În 1908 dt este cea mai interesant2l din Buropa, ceeace l'a determinat să creeze districtul Domogled (al Celi11ei) în Fitogeografia Carpaţilor. O larga regiune de rezerve de repopulare o forma ţănllul celor doud. baBine ale Mediteranez; înCţinte de prd.buşirea acestei mari. 244 [245] In această regiune, probabil deasemenea în jurul isvoarelor calde, s'au retras în timpul per. gl. multe elemente preglaciare, transformate în parte de clima acestei epoce, care s'a manifestat şi aci-, lucru ce trebuie să conchidem din reducerea morfologică a elementelor preglaciare retrase în această regiune. După prăbuşirea repetată a marginilor vechei Mediterane preglaciare, cănd această mare îşi punea în contact cele două bazine separate, comunicand cu Atlanticul şi cu M. Neagră, devenind din ce în ce mai caldă (graţie pragurilor dela Gibraltar şi Bosfor), plantele şi animalele preglaciare, retrase in jurul Mediteranei şi transformate în parte de clima per. gl., aveau de suferit o noua trans formare de adaptare la un climat cald şi uscat, devenind elemente mediteraneene propriueise.care vor fi î111pinse catre ex­ teriorul ariei lor de întindere, pe de-o parte în mod direct. prin prâousirite ulterioare ale Mediteranei postglaciare, iar pe de-alta parte în mod indirect, prin largirea influenţei climatice a acestei mari, cu ajutorul tentaculelor mai. principale: Adriatica şi Egee­ Marmara, care dau şi nuanţa mediteraneană climatului danu­ bian al României de SV (Oltenia şi Banat) şi de SE (Dobrogea), nuanţă climatică ce nu putea deci exista în România într'o epocă preglaciară, pentru motivul că în această epocă nu exista Adria­ tica şi Egee-Marrnara. Pentru a ilustra cele spuse, ne vom referi la Vipera ammo­ dytes, element mediteranean tipic, studiat de noi în amănunte, reptilă a cărei arie generală de repartitie încinge Mediterana cu o bandă neregulată. Strămoşul preglaciar al ei-Vipera Gedulyi-, de talie mai mare, trăia şi în Ungaria (Bolkay Istvan) şi poate şi în România, iar în timpul per. gl. s'a retras spre sud, reducăndu-şi talia şi dând naştere Viperei ammodytes, specie mai mică, ce ulterior, într'o epocă postgtaciară, îşi lărgea aria de repartiţie, determinată de prăbuşirea repetată a mărginilor Mediteranei postglaciare, di­ rect (prin reducerea spaţiului de întindere) şi indirect (prin lărgi­ rea ariei de extensiune clirnatică a acestei mări). Intr'un studiu preliminar 1), eram de parere ca acest mobil al migraţiei Viperei ammodytes catre exteriorul ariei sale vechi de întindere s'ar putea referi la toate elementele mediteraneene dela noi şi de-aiurea. Un argument pe care mă bazam, era faptul întinderei V. A. cu mult mai la nord, în prelungirea mărilor anexe ale Meditera­ nei (Adriatica), decât în prelungirea peninsulelor (Italică, Balca­ nică), ceeace ne-arată foarte evident importanţa influenţei clima­ tice a acestor relativ noui anexe ale Mediteranei. Un al doilea argument era faptul adaptărei V. A. în Româ­ nia la clima te cu mult mai reci (Retezat, Parâng) decât cele de origine, ceea-ce ne-arată împingerea acestui animal prin prăbu­ şirea Mediteranei şi deci reducerea spaţiului de întindere. Că afirmaţia se poate generaliza, ne-o dovedeşte faptul că aria de extensiune a elementelor mediteraneene, Iloristice şi fau­ nisticedin România, se suprapune aproximativ ariei de exten­ siune a Viperei ammodytes, ce la răndul ei se suprapune celor două petece de nuanţă mediteraneană a climatului nostru . . , V d. A rhivele Olteniei an. IV, p. 439 şi urm. 245 [246] In Oltenia (şi în România în general)' principalele urmări biogeografice ale perioadei glaciare sunt următoarele: 1) Migratia spre sud şi dispariţia parţială a elementelor pre­ glaciare. Dovezi: relicte şi fosile preglaciare şi pliocenice. 2) Extensiunea spre sud şi către România a elementelor nordice de climă rece şi umedă, concomitentă cu extensiunea ele" mentelor de munte şi deal spre şes, urmată în epoca postglaciară de regresia l?r dela .sud la nor.d .şi dela şe� spr� munte ., Dovezi: relicte şi fosile glaciare, de ongme nordică ; ana actuala de ex­ tensiune a solurilor, mai larga astăzi decât formaţiunile biogeo­ grafice şi condiţiile climatice care le-au nascut. 3) Migraţia postglaciară a elementelor mediteraneene şi pon­ ticocaspice. Dovezi: aria de extensiune a elementelor meditera­ neene din România este supusă zonelor de influenţă clirnatică a anexelor Mediteranei, care năşteau în perioada glaciară şi mai ales în cea postglaciară. In Oltenia, şi mai ales în Muntenia, se poate studia în deo­ sebi extensiunea elementelor de munte şi deal spre regiuni mai joase. Din cauza temperaturei scăzute din vărfurile Carpaţilor, stepa alpină îşi coboară limita de extensiune spre zona subal­ pinâ. Dovezi: aria de extensiune a solului turbos, mai largă astăzi decât aria de extensiune a stepei aipine ; limita inferioară a solului turbos, suprapusă peste limita superioară a podssolulta (podzol-schelet), ceeace arată o veche coborîre a stepei alpine. Din cauza râcelei şi preczpitaţiunilor bogate) pădurea de fag coboară în pădurea de stejar până în Plin şes. Dovezi: aria de extensiune actuală a poâeolulid (solul pădurei de fag), mal largă decât aria de extensiune actuală a pădurei de fag)' exis­ tenţa sporadica a fagului lângă Craiova (Bucovăţ) şi lângă Bu­ cureşti, adică în plin şes, încă este o dovadă a unei vechi ex­ tensiuni a pădurei de fag. Tot din cauea precipitaţiunilor bogate, pădurea de stejar coboară in stepâ, cutropind-o şi depunănâ un strat de sol de pă­ dure peste vechiul sol al stepei. Dovezi: solul brun al pădurei de stejar are astăzi o arie de repartitie mult mai largă decât actuala arie de repartitie a pădurei de stejar)' în anumite, regiunz�. solul brut« este suprapus solurilor de stepâ (sol castaniu, cernoziom ciocolat), in care se găsesc crotouineie roeâtoarelor de stepa, con­ statate şi de Murgoci ; dovadă puternică este mai ales larga an­ testepâ (stepa cu buchet de păduri) din Romania. Aria de extensiune a solurilor şi aria extensiunei actuale a factorilor climato-biologici, ce le determină, neconcordând nică­ ieri şi mai ales prima fiind pretutindeni mai largă decât cea de-a doua, ne oferă puternice argumente în susţinerea tezei unei vechi extensiuni a acestor factori, care să coincidă cu actuala extensi­ une a solurilor ce-au trebuit să nască sub influenţa lor. Acest punct de vedere, foar\te simplu dealtfel, ne miră cum de n'a născut încă în ideologia cercetătorilor biogeografi şi mai ales agrogeologi romani şi străini. \ El nu naşte nici la Murgoa şi nici când acesta scrie în 1910: « The Climate in Eoumania and vicinity in the Late-Quaternary times», într'o colecţie de lucrări care aveau scopul de a studia 246 [247] tocmai schimbarea climei şi urmările ei biogeografice (Die Veren­ derzmgen des Klim as seit dem maximum der letzten Eiszeit. II Internation. Kongress, Stockholm, 1910). In legătură cu răspăndirea solului brun al pădurei de ste­ jar, Murgoci îşi pune întrebarea (Zonele naturale de soiuri din R.;J.111ânia. An. Inst. Geol. al Rom. voI. 4, f. 1, 1910, Buc. 1911, pag. 16): pentru care motiv} în partea centrală a Mzmteniei solul brun s'a coborit aşa de departe spre sud, deşi relieful şi roca munu; sunt aproape aceleaşi ca în stepele vecine? la care îşi răs­ punde afirmănd influenţa recentă a factorilor c1imatici. Considerând însă că solul brun (al pădurei de stejar) are astăzi o arie de repartitie mult mai largă decât aria compactă a pădurei de stejar, că acest sol se găseşte astăzi şi în stepă fără să hrănească o pădure, că acest sol se găseşte cu arie continuă de repartitie în stepă ca şi în largile poene ale antestepei -, cre­ dem ca aria actuala a solului brun corespunde ariei unei exten­ siuni diluviale a factoriior climatici, cu ilrecipitaţivt11i mai bogate} sub influenţa cărora padurea se întil1dea în stepâ, pentru ca sa se retragă imediat cu slăbirea acestor factori, într'o epoca imeâiat postgladarâ, lăsând antestepe largi în câmpie, cu buchete de pă­ duri în stepă, mărturii ale vechei extensiuni a pădurei în stepă, O dovadă evidentă. este constatarea făcută şi de Murgoci (Ia pag. 9) fără s'o explice, şi anume: înaintarea pădurei în câm­ pie s'a făcut mai repede în lYfuntenia} şi mai ales în Oltenia) însa mai încet în Moldova) consecinţă datorită, după Murgoci, condi­ ţiilor c1imatice actuale. Explicaţia cea mai verosimilă cred că rezida îl1 influenţa perioaâei'gtaciare, ce s'a manifestat mult mai puternic în Carpaţii meridionali, cu repercutări asupra ţinuturilor din preajma lor) şi mai puţi» în Carpaţii orientaii - .ceeace o dovedim cu antestepa larga a Olteniei-Munteniei şi antestepa îngustă a Moldovei. Dacă această hipoteeâ este adevărata) antestepele de astăzi ale emisferului nordic al pământului reprezintă urmele exten­ siunei pădurei (de stejar) în stepele pregiaciare, în per. gl., pa­ dure care îşi formează solul caracteristic, în aceasta epocă) sub influenţa factorilor climatici respectivi şi care, dintr'o epoca ime­ diat postglaciarâ şi până în zilele noastre, se află într'o continua regresie (afară de unele excepţii locale, datorite variaţiilor locale ale fenomenelor meteorologice), iar în retragerea ei progresiuâ îşi lasă solul şi buchete de arbori în stepâ, constituind asociaţia biogeografiai pe care o numim an testepă, menită să euolueee în stepâ naturala, prin dispariţia naturala (în unele cazuri artifi­ cială) a buchetelor de pâ,dure-, iar nicidecum nu este o progresie recenta a pădurei în stepâ sau invers} idee veche şi simplistă,-ce se menţine şi la Români, atât la Murgoci (1911), cât şi la Encu- . lescu( 1924)-, putăndu-se referi la rigoare la antestepele înguste, dar în nici-un caz la cele largi de câte 120 k111. la marginea pă­ durei compacte, cum e caeul antestepei Câmp iei române centrale de pe linia Tărgovişte-Bucureşti-Olteniţa. Alături de cauzele climatice, care au putut determina mi­ graţia elementelor de regiuni înalte spre regiuni mai joase, mai poate fi considerată şi rarefacţia aerului, cauzată de ridicarea în massă a Carpaţilor în timpul per. gl., rarefacţie ce a influenţat 247 [248] puternic viaţa marilor înălţimi, adaptată la altă presiune şi res­ piraţie. Cât priveşte elementele mediteraneene din Oltenia şi Ro­ mânia în general, ele sunt urmasele directe ale elementelor pre­ gtaciare retrase în jurul Mediteranei, suferind o transformare filogenetică glaciară (cu reducţie morfologică) şi una postglaciară (de adaptare la un climat cald şi uscat-mediteranean), neexis­ tând deci ca atari într'o epocă preglaciară, şi migrând spre pe­ riferie într'o epocă postglaciarâ. . Este de accentuat că între elementele din România) -pe care azi le numim mediteraneene, fie după faciesul morfologic (care adesea este un simplu fenomen de convergenţă), fie pe bază de filogenie (care adesea e rău interpretată)-, trebuie să distingem un număr de specii relicte pliocenice şi preglaciare (ale climei subtropicale a României preglaciare) şi 1411 număr de specii me­ ridionale propriueise, imigrate în România după per. gl. Caractere, care ne vor conduce la această deosebire, sunt următoarele: Pentru relictele preglaciare : arie discontinuâ şi puncte izo­ late de repartitie, adesea împrejurul isvoarelor calde, rar adap­ tate la climate mai reci, având în general o talie mai mare decât urmaşii şi fiind de obicei strămoşii elementelor meridionale. Pentru imigranţii meridionaii postglaciari : arie continuă de repartitie, sub forma unor limbi de exten.siune, mai ales din­ spre Adriatica şi Egee-Marmara, având în general o talie mai mică (sub influenţa per. gl.) şi deriuând obisnidt din elementele pliocenice şi postptiocenice (preglaciare), retrase din cauza per. gl. spre sud şi pe ţărmul celor două bazine ale Mediteranei vechi, mare influenţată şi ea de clima acestei perioade geologice. Imigraţi spre exteriorul ariei lor de extindere, din cauza prăbuşirei repetate el Mediteranei postglaciare, în mod direct (prin lipsa de spaţiu) şi în mod indirect (prin lărgirea zonei de influenţă climatică a acestei mări, care devenea din ce în ce mai caldă, prin spargerea Gibral­ tarului şi Bosforului). In România, elementele mediteraneene propriu zise urmează în special zonele de influenţă 'climatică a celor două tentacule prin­ cipale ale Mediteranei : Adriatica la vest şi Egee-Marmara la est. Aria lor de extensiune î11 România se suprapune ariei de nuanţă mediteraneană a climatului nostru danubian, nuanţă ce nu se poate explica decât prin influenţa Adriaticei la vest şi a 'Egeei­ Marrnara la est. Exemplu tipic e Vipera ammodytes. Bogăţia Cernei în elemente de facies meridional se datoreşte mai ales elementelor pregtaciare, adăpostite în timpul per. gl. împrejurul isvoarelor calde şi pe solul mai cald dela Băile Herculane. Raul 1. Călinescu 248 [249] , Notiţe astronomice 1) 1. Conjuncţia Venerei cu Luna la 19 Decemvrie 1925. Feno­ menul a avut loc dimineaţa, după Anuarele Astronomice. De re­ marcat în seara zilei de 18 Decemvrie următorul aspect în miş­ carea aparentă a lor spre apus faţă de Jupiter: Planeta Jupiter, observabilă la apus, era jos; Luna ceva mai sus, iar Venera îi urmează. Poziţia aceloraşi astre, observabile "în seara zilei urmă­ toare de 19 Decemvrie spre apus, era: Jupiter la apus, urmează Venera ceva mai sus, iar Luna a rămas în urmă în mişcarea aparentă. Adică în această zi a avut loc conjuncţia anunţată. 2. Eclipsa de Luna în penumbră la 28 Ianuarie 1926. După Anuarele Astronomice fenomenul a avut loc seara, dela orele 21.30 pănă la ora 1.20, fiind lună plină. In acest timp hernisfera de jos (australă) a lunei a intrat în penumbră, eşind din ea la 1.20 la sud. Din cauza cetei, care ac.iperia cerul, fenomenul a fost simţit relativ puţin, chiar cu luneta. 3. Meteorologie. In lunile Decemvrie-Februarie, cerul fiind acoperit cu nouri mai tot timpul, nu s'au putut observa şi alte fenomene cereşti. De menţionat, ca fenomene meteorologice, că în preajma anului nou s'au manifestat descărcări electrice în atmosferă, cu tunete şi fulgere, în oraşul Oraviţa (Banat) şi îm- prejurimi. . 4. Conjuncţia lui Saturn cu Luna in noaptea de 1-2 Apri­ lie ora 5. Luna fiind în faza de lună plină ziua 5-a, adică spre ultimul pătrar, a fost în conjuncţie cu planeta. Saturn la ora 5 dimineaţa. La observaţiunea fenomenului, în mişcarea aparentă dela răsărit spre apus, planeta, care se vedea ca un astru sub un unghiu mic, se apropie de lună, trecând la sud la o depărtare de 1 1/4 a diametrului lună. Conjuncţia a fost incompletă, luna neacoperind planeta: nu a fost ocultatie, Cerul era senin în apropiere de meridianul locu­ lui şi puţini nouri (cumulus) o ascundeau din când în dînd, după trecerea la meridian, când a avut loc fenomenul de conjuncţiune. 8. Obseruaţiuni de planete, la aceeaşi oră în cerul local: Marte, Jupiter şi Venerea au răsăritul după ora 5 dimineaţa ace­ stei zile de2 Aprilie. La ora 5 -6 ele se găsiau spre răsărit, Marte spre răsărit­ miază-zi mai jos, abia observăndu-se, apoi Jupiter, mai sus, idem la răsărit, ca un luceafăr frumos, iar Venerea de asemenea mai sus, ca un luceafăr strălucitor. Mişcăndu-se aparent dela răsărit la apus, ele dispărură în aurora dimineţei la răsăritul soarelui. 6. Faeele lunei în APrilie: Până la 5 Aprilie, lună plină. La 5-12 Aprilie, luna este în ultimul pătrar. La 12-19 Aprilie, luna este în faza de lună nouă. La 19-28 Aprilie, luna e în pri­ mul pătrar etc., etc. 7. Saturn în conjuncţie cu Luna la 29 Aprilie a. c. S'a putut observa noaptea fenomenul, care după Anuarele Astronomice avusese loc ziua. Luna era la răsărit în faza de lună plină, iar ') Observatiunile acestea, ca şi toate ce s'au tipărit la această rubrică de către autor, sunt făcute În Craiova, - afară de menţiune specială. 249 [250] Saturn la apus de lună, la o distanţă oare care, şi aceasta prin urmare după ce fenomenul avusese loc. 8. Saturn în conjuncţie cu Luna la 26 Mai a. c. Luna era în primul pătrar, spre faza de lună plină. Fenomenul a avut loc la 26 Mai. Observaţia făcută în noaptea de 25 şi 26 Mai asupra planetei era următoarea: în noaptea de 23 Mai Saturn era la ră­ sărit de lună, iar în noapţea �le 26 Mai era la apus de lună, şi aceasta dovedeşte că conjuncţia avusese loc, luna rămănănd În urmă în mişcarea aparentei, pentru a da fenomenul de conjuncţie cu· planeta. 9) Meteorologice. Din cauza unei ploi, care a venit dela nişte nouri cumula-nimbus dirijăndu-se în directia apus-răsărit, în ziua de 23 Mai a. c., la ora 17, s'a format pe cerul local un curcubeu dublu şi concentric, care a durat o oră şi jumătate. Curcubeul era deasupra orizontului, spre est, iar spectrul său pronunţat, având roşu deasupra arcului la exterior, iar violetul jos în inte­ riorul său. Deasupra acestui curcubeu se formă un al doilea, cu un spectru invers în culori: roşu în jos la interior, iar violet de­ asupra la exterior, fiind concentric cu cel d'intăiu şi mult mai mare. Spectrul celui de al doilea curcubeu era puţin clar. Capetele celor două arcuri se răzemau pe orizont. La orele 19112 cele două curcubeie dispărută către apusul soarelui, iar Cerul se limpezi apoi de cumulo-n imbus. A. Popescu Inginer. Starea timpului din cursul lunilor Ianuarie şi Februarie 1926 în Oltenia şi Banat 1) In dorinţa de a pune la dispoziţia locuitorilor din Oltenia datele climatologice din această regiune, precum şi cele din Ba­ nat, a cărui climă influenţează mult clima Olteniei, dam alăturatele tabele 2), din care s'ar putea trage multe foloase mai ales în agri­ cultură, Ele cuprind, în primele coloane dela 3 - 10, rnijlociile lunare ale presiunei atrnosferice reduse la 0° şi variaţiile ei dela o zi la alta, mijlociile temperaturei aerului exprimate în grade centigrade, precum şi extremele absolute ale tempera turei. Prin extreme absolute ale ternperaturei, şi anume: maximum absolut şi minimum absolut ternperaturei, se înţelege cea mai ridicată şi cea mai scăzută din cursul unei luni. Coloana 11 şi 12 se referă la rnijlociile lunare ale umeze­ lei absolute şi relative. In coloana 13 se găsesc valorile mijlocii ale nebulozităţei, dedusă elin gradul de înorare dela O la 10. Gra­ dul .Q. arată C[l cerul este cu totul s�nin, iar cu gradele 1, 2, 3,4,5, ') Comunicat de Direcţia Institutului Meteorologic Central, din Bucureşti, prin a cărui bunăvoinţă vom putea de acum 'înainte împărtăşi regulat cititorilor noştri, în această rubrică, tot ce priveşte starea timpului din Oltenia şi Banat, pe ultimele luni. 2) Vezi aceste tabele în paginele următoare 252 şi 253. 250 [251] 6 7 8 9 se înseamnă cerul cu cât e mai puţin sau mai mult î�o;at'; cu gradul 10 se înseamnă cerul cu totul acoperit. Coloa­ nele 14 şi 15 cuprind numărul zilelor cu ceaţă şi cu vânt tare (ca vânturi tari se consideră acele care au mai mult de 15 metri 'Je secundă). In coloana 16 se arată numărul zilelor cu tempera­ tura minimă < 0°, adică zilele în care a avut loc îngheţ; în col. 17 este trecut numărul zilelor cu temperaturi maxime < 0°, ceace înseamnă zile de iarnă, ger. Coloanele 20, 21 şi 22 se referă la numărul zilelor senine (în care nebulozitatea a fost cuprinsă între O şi 3), noroase (cu nebulozitatea între 3 şi 7) şi acoperite nebulozitatea înt:e 8 şi 10). Ultimele 9 coloane, dela 22 - 31, cu­ prind frecuenţa vănturilor după cele 8 direcţiuni, exprimată în procente. Procentul pentru fiecare direcţie a vântului este dedus din numărul de ori în care a fost observată aceea direcţie, faţă de nurnerul total de ori, considerat ca 100. Coloana 31, însemnată prin cuvăntul calm, arată frecuenţa zilelor în care vântul n'a bătut deloc. Din comparaţia datelor specificate în tabela pe Ianuarie, cu valorile normale - adică cu valorile deduse dintr'un şir de 20 de ani de observaţii continue - reese că în anul acesta, luna Ianuarie a prezentat pentru întreaga Oltenie o temperatură su­ perioară norrnalei cu 2° centigrade iar în Banat normala a fost întrecută cu 2°. 9. Temperatura cea mai ridicată s'a înregistrat la Oraviţa cu 12°. 5 în ziua de 9 Ianuarie, iar cea mai coborîtă la Craiova cu -14°.2 în ziua de 26. Totuşi în restul ţărei terrnometrul a atins valori şi mai scăzute. Precipitaţiile au întrecut deasemenea cu mult valorile nor­ male, dând un exceclent pentru aceste regiuni de 43.7% şi 39.2% respectiv în Oltenia şi Banat. Regiunea Olteniei, unde s'au mă­ surat 78.2 mm. de apă, a fost cea în care au căzut cele mai mari cantităţi de precipitaţiuni din tot regatul. Apărare de zăpadă abondentă şi favorizate de o tempera­ tură ridicată, semănăturile din aceste provincii se prezintau în cursul lunei Ianuarie în condiţiuni foarte bune. Situaţia se schimba însa în cursul lunei următoare, datorită unei accentuate secete. In Oltenia n'a căzut decât 17.8 mm. de apă, ceeace dă un deficit de 30% faţă de 35.3 mm., cât ar fi tre­ buit să cadă în mod normal. In Banat deficitul a fost ceva mai mic şi anume 24%. Timpul poarta în această lună un caracter secetos in Banat şi foarte secetos în Oltenia. Temperaturile în schimb s'au menţinut superioare norma­ lelor, întrecăndu-le cu 2°.6 C. Cea mai ridicată valoare s'a sem­ nalat la Timişoara cu 16.5 în ziua de 3, iar cea mai scăzută la Govora cu - 10°.0, în ziua de 28. Deşi timpul a fost nefavorabil din punct de vedere al pre­ cipitaţiilor, totuşi semănăturile nu se resimt încă cu nimic, acum la începutul lui Aprilie, ele menţinăndu-se într'o stare satisfă­ cătoare. Tabelele climatologice pe lunile Ianuarie şi Fevruarie 1926, urmeaza în paginele urmatoare. Institutul Meteorologic Central. 251 [254] Tribulus Terestris înaintează In -Pflanzengeographie von Rumănien» a lui Fax (Hale 1920) pe tab. VI a., hotarul de nord al lui Tribulus Tel'estris nu se depărtează prea mult de Dunăre. Totuşi, aceestă plantă, care creşte numai în regiunea şesu­ rilor 1), plăcăndu-i mai ales locurile sterpe şi pămăntul nisipos 2), o găsim cu mult mai spre nord decât ne-o arată hotarul de pe harta lui Pax. Astfel, am întâlnit-o pe nisipurile dinprejurul bălţii Craiovita, între Craiova şi satul Cemelele, precum şi în pietrişu­ riie şi nisipurile carierelor de piatră dela Corlate, Vărtopul, Plop­ şor, Vela, Dragoia, Ciutura, Făntănele, Terpeziţa şi Gabru, toate sate în judeţul Doljiu. Tribulus Terestris, cunoscut la câmp sub numele de colţii baoii, sau carneei, este de curând venit în regiunea dealurilor. Astfel, în satele Ciutura şi Fântânele locuitorii îşi aduc bine aminte că, până acum vre-o douăzeci de ani, nu creştea pe acolo. In satul Gabru, cercetănd pela locuitori dacă cunosc ceastă buruiană, mi-au spus că au văzut-o la câmp, dar că la ei în sat nu creşte. Cu toate acestea, nu mi-a fost greu s'o descoper în poiana bisericii, precum şi în nişte vii. Dacă pe Valea Jiului Tribulus Terestris a trecut de Cra­ iova, iar pe valea Dăsnăţuiului l-am întâlnit la Vela, am putea acum însemna mult mai spre nord decât la Pax limita întin­ derei acestei plante. Dar şi aceasta nu ar putea fi un hotar pentru multă vreme, întrucât an cu an Triouiu« tinde să meargă spre munte. Satele pomenite mai sus, rămăn doar ca puncte de înaintare. N. Plopşor . •••••••••••• \ ') Panţu. Plantele cunoscute de poporul român, 1906. pag. 71. 2) Prodan. 254 [255] ••••• � ••••••••••••••••••••••• m •••••••••••••••••••••• m •••• m ••••••• R •• 8 •• � .. II II .. 5 ObTeHIA PObKhORISTICA 5 .. .. .. .. = am.8Ema=I� •••••• a�� •••• B.a.wmBa_.BzmE ••• U.: Balada Mioritei în Oltenia Cercetând-prin ajutorul elevilor mei-dacă balada Mioriţa a fost cunoscută în părţile Doljului şi Mehedinţului, am aflat lu­ cruri de toată însemnătatea. Astfel, pe o rază de cel puţin 30 km. împrejurul Pleniţei, Mioriţa şi-a avut epoca ei, când a fost cân­ tată de către mutari şi de către locuitori. Prin 1870-1875 şi mai târziu s'a căutat Mioriţa tip Alecsandri, care, pe semne pe calea scrisului, a fost pusă în gura lăutarilor. Trecând din gură în gură a suferit destule prefaceri, după cum se poate vedea în bucăţile culese, ce urmează. Mai veche decât această baladă, se cânta înainte, şi a con­ tinuat a fi căntată în acelaş timp, o variantă cu totul deosebită de a lui Alecsandri. Forma aceasta tinde să piară, fiind înlocuită de cea nouă, în care găsim de multe ori strecurate elemente din cea veche, lucru care se întâmplă deseori şi cu ceealaltă. Mă mulţumesc a da şi din acest tip mai multe bucăţi, fără a le descusa nici pe ele, nefiind acesta scopul însemnărilor de faţă. Am vrut doar să arăt câtă lumină s'ar aduce în «chestiunea Mioriţei», dacă s'ar face cercetări mai întinse. Inchei, mulţumindu-mă că, în vârtejul noianului de păreri, de teorii şi de vorbărie multă cu privire la cel mai frumos cântec popular al nostru, am aruncat şi eu câteva pietre de temelie, spre deosebire de acei cari nu au facut altceva decât să încurce lu­ crurile mai rău. Voi continuua cercetarea, şi îmi rezerv dreptul de a reveni mai pe larg asupra Mioriţei în Oltenia. N. Pfopşor, VARIANTE DE TIP VECHI 1) Mioara Pc-a gură de munte Scoboară oi multe, Mai toate cornute; Toate miorele Măndre, ocheşele, Cu noo ciobani, Toţi sânt veri primari, Şi cu strinu zece, Din galbini i'ntrece Şi-are oi mai multe, Sărit toate cornute, Toate miorele Măndre, ocheşele. Mică mierea Din oi s'alegea, In tărlă rărnănea, Trei zîle zbiera, Trei zîle de vară, 255 [256] Trei de primăvară. Şi strinu 'ntreba: - Mică mim-ea, Dece mi-ai vgheră ? Sau ţ-ă foame, sau ţ-ă sete, 01' ţ-ă dor de codru verde, 01' mi-ai căpiat, Să te-arunc în gard? - Nu mi-e foame, nu mi-e sete, Nu mi-e dor de codru verde, Nici n'am căpiat Să m'arunci în gard, Da eu am auzît Iei cum s'a vorbit, Ai noo ciobani De sânt veri primari, Ca să te omoare Şi să mi te'ngroape In tărla oilor, In jocu mieilor, Intr'al berbecilor. Şi strinu-i zicea : - Mică rniorea, Nu-mi purta grija. Iei m'or omorî Şi m'or îngropa In tărla oilor, In jocul mieilor, Intr'al berbecilor, Şi-ăst ciumag uscat 'L-o pune stâlp la cap, Floeraşu meu Sus în cornarnic, Acolo 1-0 pune. Vântu o trăgea, Flueru o cânta, Oile s'or strânge, Ciobănaşi Ie-or mulge. Şi iei îl omora Şi că-I îngropa In tărla oilor, In jocul mieilor, Intral berbecilor; Şi al ciumag uscat Că-I punea la cap; Floerasu lui Sus în comarnic, Acolo-l punea; Văntu când trăgea Flueru o cânta, Oile s'or strânge, CioMnaşi le-o mulge. Şi iei că 'mi pleca Işi muta tărla, Mai departe c'o ducea. 256 Muma strinului Aştepta ce'mi-aştepta, Vedea că nu mai venea. Şi ia că 'mi pleca C'un zmoatec de lână 'N mână, Din drugă 'ndrugand, Din gură 'ntreband, Din ochi lăcrămănd. In vale'mi scobora, La Dunăre să ducea Şi-aşea că'ntreba : - Dunăre, Dunăre, Drum fără pulbere Şi făr de ogaş, Inima'mi săcaşi ! Tu, că eşti mai mare, Mai cuprinzătoare, Da nu mi-ai văzut Di-un fecior al meu? De când a plecat, Pe-acas n'a mai dat. Dunăre a-i răspundea : - Şi de l-am văzut, Nu l-am cunoscut. Dar baba-i spunea: - Feţişoara lui Spuma laptelui, Sprâllcenele lui Pana corbului, Ochişorii lui Doo mure negre Puse pe-un rug verde, Intinse pe pământ, Ne-atinse de vânt, Must[tcioara lui Ţapa orzului. Şi DunăreaI răspunde : -- Şi de l-am Văzut, Nu l-am cunoscut. Şi du-te la ceaţă, Că ia ie mai mare, Mai cuprinzătoare. Iară baba ce făcea? Ia la ceaţă să ducea: - Ceaţă Negureaţă, Tu nu mi-ai văzut Di-un fecior al meu? De când a plecat, Pe-acas n'a mai dat. Şi ceata-i răspunde : - Şi ele l-am văzut, Nu l-am cunoscut. Dara baba-i spune: [257] -. Feţîşoara lui Spuma laptelui, Sprâncenele lui Pana corbului, Ochişorii lui Doo imure negre Puse pe-un rug verde, Intinse pe pământ, Ne-atinse de vânt, Mustăcioara lui Ţapa orzului, Iară ceaţa-i spune: Eu că l-am văzut Când l-a omorît Ai noo ciobani De sănt veri primari, Şi mi l'a 'ngropat In târ1a oilor, In jocul mieilor; Şi-un ciumag uscat 1 l-a pus la cap. Şi baba să duce. Unde-a fost rărla, Crescusă iarba. Nimic nu găsa. Semnalată de elevul Voinea 1. Dumitru, din cI. IV a Gim­ naziului din Pleniţa, şi culeasă de mine la 5 Iunie 1926 dela bă­ trănul Nicolae M. Filip, de ani 70, din OrodeJ-Dolj. «L-am auzît când ieream ca de şapte ani. Il cânta unu Măriri la moaşe. Lău­ tari n'am auzît să-I cânte. Băloi, de'ncurca ţara 'n căntece, şi nu l-am auzit. Ca copilu, mai pila coşere, mai pila boi, l-am învăţat» 2) Mioara Pe un cioc de munte Coboară oi multe Şi comute. Ele măre avea Tot noo ciobani De sănt veri primari Şi cu strinu zece, Care din oi i'ntrece. Şi-ăşti noo ciobani De sănt veri primari, Iei mi s'a vorbit Pe strinu să-I omoare. Dar el că'rni avea Tot o mieluşea Care avea 4 coarne 'n frunte Şi'n vărfu comiţelor A vea pieatră năstămarq, De lumina turma toată. Ea din oi rămănea Şi lui îi spunea: - Stăpăne, stăpâne, Aşti noo ciobani Ei mi s'a vorbit Pe tine să te-omoare Şi să mi te 'ngroape In târla oilor, In ieşitul mieilor. IeI că îi zicea : - Iei m'or omora Şi m'or îngropa In tărla oilor In iesitu mieilor; Ast L'�:J.mag uscat Mi-o fi stâlp la cap; Flueraşul mi 1-0 pune Sus în cemamic: Când văntu o ădia, Flueru o cânta, Oile s'ar strânge, Ciobănaşi le-o mulge. Ei mi-I omora Şi mi-I îngropa In târla oilor, In ieşitul mieilor. Ast ciumag uscat 1 l'a 'nfipt la cap. Mama'l aştepta, Dar el nu venea. lea mult sa 'ngrija, Dupe iel pleca, Cu smoatec de Iănă, Cu brău ele cămilă, Din drugă 'ndrugănd, Din gură strigând: - Dunăre, Dunăre, Drum fără pulbere Şi fără ogaş, lnima'mi mâncaşi! Tu, ce eşti mai mare Şi mai cuprinzătoare, Tu nu cum va ai văzut Un copil al meu? 257 [258] De când a plecat, Pe-acas n'a mai dat. - Eu, de l-oi fi văzut, Nu l'am cunoscut. Bătrăna.i răspundea: -Faţa lui Spuma laptelui, Ochii lui Doo mure negre Pe un rug verde, Puse pe pământ, Ne-atinse de vânt. Dunărea nu ştie. lea pleca şi '1 căuta, Dar de ştire nu-i mal da. . Culeasă în ziua de 4 Mai 1926 de elevul Păunescu M. Gh. (el. IV Gimnaz. Pleniţa) dela Stancu Călin, de 89 ani. Acesta spune că a auzit-o la 1864, căntată de lăutari. 3) Mioriţa Pe-al picior de munte. 01' de tărla mea, Oi scoboară multe 01' de capu meu? Şi toate cornute, Mioriţa mea, Cu noo ciobani Dece vgheri într'una? Şi cu strimt zece, 01' de târla mea, Care şi-i întrece, 01' de capu meu? Care oi mai multe - Ba de capu tău, Şi toate cornute. Nu de târla ta. Şi-ai noo ciobani Iar iel îi spunea: Iei că să vorbiră � De m'ar omorî, Pe iel să-I omoare, Voi să mă 'ngropaţi Că are oi multe In târla oilor, Şi toate cornute. In jocul mieilor. Iar câinişorii lui, La cap să'rni puneţi Tot mereu urla Cruciulita mea, Şi miorica lui Floeraş 'de fag, Tot mereu vghera, Că'mi zîce cu drag, Că iei sti, vorbiră Stâlpuleţu meu, Pe iel să-I omoare. Floeraş de soc, Şi el Întreba : Dă'rni zîce cu foc, - Câinişorii mei, Flueraşu zice, Voi dece urla ţi ? Oile m'or plânge. Semnalată de elevul Ticu G. Dumitru din el. IV. a Gimna­ ziului din Pleniţa şi culeasă de mine la 6 Iunie 1926 dela Mariţa Ion Oprea Ticu, în varstă de 46 ani. Nu ştie carte. A auzit-o când erea de 10-11 ani dela un unchi al ei, Marin Dumitraşcu. Acela o cânta la petreceri. \ P'est picior de munte, Coboară oi multe, Beţe şi cornute. Numai o mioară, Şade, nu coboară. Ciobanu mi-o 'ntreab{t: - Oiţă Beluţă, 258 4) Oită belută Măndră ocheşi tă, Ce stai, nu cobori? Verde măr pălit, Că eu te-am păscut Tot prin livezi verzi Şi te-am adăpat Intr'un pârâu rece. Oiţa'mi grăia: [259] \,,llj \ ! .. - Stăpăne, stăpăne, Verde măr pălit, Iei mi s'a vorbit, Pe tine să te taie Şi să te 0I?oa��. Ciobanu'mi gram: - Oiţă Beluţă, Verde vrej făsui, Tu lor să le spui: Pe mine să mă taie Şi să mă omoare, Dar iei să mă 'ngroape In tărla oilor, In jocu mieilor. Stâlpuleţ să-mi puie Flueraş de soc, Că'mi cântă cu foc, Flueraş de fag, Că'mi cântă cu drag. Oile-or păştea, Mieii s'o juca, De m'o desgropa ; Văntu mi-o bătea, Flueruo cânta, De m'o deştepta Şi-oi şti ce lucra. . Culeasă de elevul Stănescu Pantelimon, din el. IV a Gim­ naziului din Plenita, dela Ion Oprea Zuluf, de ani 60, din Galicea Mare-Dolj. Ion Oprea Zuluf o ştie dela tatăl său. Şi-a 'ntrebat: - Dunăre, Dunărea, Cum ieşti de curgătoare, Să fii şi vorbitoare. Nu cumva ai văzut Pe fecioru meu? Mustăcioara lui Tapa orzului, Ochişorii lui Doo mure negre Puse pe-un rug verde. Şi baba s'a 'ntors iar îndărăt Şi i-a ieşit miorica 'n cale Şi i-a spus: - O, mamă bătrână, Să cauţi pe stăpanu-meu In oboru oilor, In iocu mieilor. Şi lea a săpat şi l-a găstr. 5) Miorica Pe-ai noo ciobani Nu cumva a văzut pe fiul ei? Iei au zis : -- Dar, mamă bătrână, Cu brău de lână, Cu dinţii cunună, Or îmi ieşti nebună ? Că fiu-tău a plecat La Dunăre 'n vale. Muma strinului s'a dus la Du- [năre Pe-al picior de munte, Coboară oi multe, Multe şi cornute, Iar cu iele cine ierea? Noo ciobănaşi Şi cu strimr zece, Care-i şi întrece Şi din notiori Şi din gălbiori. - Miorică laie, Ori iarba nu-ţi place, Ori ai căpiiat, Să te-arunc în gard? - Ieu n'am căpiiat, Să m'arunci în gard. Dar ai noo ciobani Măre s'a vorbit Ca să te omoare Şi să te îngroape In oboru oilor, In jocu mieilor. - Iei de m'or omori, Să-mi puie la cap Flueraş de fag, Că zîce cu drag, Şi la picioare Flueraş de soc, Că zîce cu foc. Iar muma strinului S'a dus şi-a 'ntrebat ,� \ li Culeasă de elevul Ticu I. Dumitru (cl. IV Gimnaz. Pleniţa), dela Gheorghe Oprea Ticu, ele ani 63, elin Orodel-Dolj. Nu ştie 259 [260] carte. A învăţat această baladă de când erea de 12 -- 14 ani. O căutau oamenii la petreceri. Această baladă am auzit-o şi eu din gura lui Gh. O. Ticu. 6) Mieluşica Pe un crac de munte Avea piatră năsElmată, Coboară oi multe, De lumina turma toată. Multe şi cornute, Ia din oi s'alegea, Cu noo ciobani 'N urmă rămănea: De sânt veri primari, _ Stăpâne, stăpăne, Şi cu strinu zece Ăşti noo ciobani Care-i şi întrece. De sănt veri primari, Cei noo ciobani Iei mi s'a vorbit Iei mi s'a vorbit Pe-al strin să-I omoare Pe tin' să te-omoare Şi să mi-I îngroape Şi să mi-te 'ngroape In târla oilor, In tărla oilor, In ieşitu mieilor. In ieşitu mieilor. Da'strinu mi-avea Iar strinu ce zîcea? Tot o mie luşea - De m'or omorî, Cu patru comită, Ast ciumag uscat Şi'n vărfu comiţălor Imi fie stâlp la cap. Semnalată de elevul Voinea S. Ştefan (CI. II Gimnaziul Pleniţa) şi culeasă de mine dela Marcu Pătru Dolea, de ani 70, din Orodel-Dolj. A auzit-o pela 1866. O cânta Sandu, lăutaru dela Brabova-Dolj. Miorită Iaie, Laie bucălaie, De trei zî1e 'ncoace Gura nu-ţi mai tace. Or iarba nu-ţi place? Gura nu-ţi mai tace. - Ai noo ciobani Iei mi s'a vorbit Şi s'a sfă tuit Pe strin să-I omoare, Care oi mai multe, Multe şi cornute, Toate vinetici, 7) Miorita Tot de câte cinci. - Voi să mă 'ngropaţi In tărla berbecilor, In jarrnola oilor, In jocotu mieilor. Al ciumag 'uscat' ,. Să mi-I puneţi la cap; Căvălaşu mieu Să-I puneţi sus în cornarnic. Văntu din sus o bura, Cavalu o cânta, Că vălaş de soc, Cum cântă cu foc. «l\![umă-sa a venit la târlă şi miioara i-a spus că l'a omorît. Dac'a văzut, şi-a legat o cârpă. la picior şi-a umblat noo otară şi-a strâns roo. A pus la os şi �-a 'nviat. Dupăce l-a 'nviat, a dat chiot şi-a venit câinii urlănd şi caii nechezănd şi i-a omorît pe ăilalţi». Culeasă dela Pătru Bază Verde din Orodel-Dolj, de ani 53, născut în Vârbicioara. A auzit acest cântec acum vre-o 30 de ani dela Stan Ştiubeianu, lăutar român. 260 [261] 8) Mioara Pe-al pictor de munte Glugu1iţa mea, Coboară oi multe, Semnişoru meu, Multe şi mărunte, Flueraşu meu, Multe şi cornute, Stâlpuşoru meu. Mii de miorele Când văntu o bate, De-ale ocheşele, Flueraş că mi-o ţipa Cu noo ciobănaşi, Şi oile s'or strângea Noo berbecari. Şi pe mine rn'or plângea, Unu a fost mai mic. Lacrămi de sânge 01' vărsa. Şi iei s'a vorbit Iar dac 'ai vedea, Pe iel să-I omoare Surioara mea, Şi să-i ia turma. Iei s{t-i spui aşa: Dar o oaie ocheşea, - _ Nu ierea 'n turmă ca ia-, Că m'am logodit Ia c'a auzit Pe-al munte vestit, Şi c'a şi văzut Sus pe munte 'n jos, Şi ia că i-a spus Pe cel deal frumos; Că iei s'a vorbit Bacii căvălaşi Pe ieI să-I omoare l-am avut nuntaşi, Şi să-i ia turma. Bacii gârbovii IeI că a răspuns: Mi-au ţinut făclii. - Iei m'or omorî, Cin' m'a cununat? Dar să mă 'ngropaţi Lupii cântăreţii, In tărla oilor, Ursii preoţii, In jocul mieilor, Cuci ca mutari, Şi la cap să'mi puie Mierle trâmbiţari. Cules de elevul Mătuşoiu I. Anghel (el. IV Gimnaz. Pleniţa) dela Ion I. Drăcea, de ani 74, din Traian-Dolj, de fel din Poiana Plenitei. Se cânta de către lăutari mai de mult. Intăi a auzit-o când' ere a de 13 ani. Pe-al picior de munte Coboară oi multe,­ De multe-s mărunte : Zăciuri de berbeci, Mii de miorele. Cine mi-e cu ele? Mircea cio bănaş. Din ai noo ciobani Toţi sănt veri primari, Şi ei s'a vorbit Şi s'a sfătuit Pe Mircea să mi-I omoare, Că are oi multe, Multe şi cornute Şi cai învăţaţi Şi câini mai bărbaţi. Ci-oiţa mi-ţi auza, Năzdră vană că erea. Fir de iarbă nu păştea, 9) Oiţa Pic de apă nu mi-ţi bea, Numai elin gură zbiera. Şi Mircea când mi-o vedea, Iei elin gură că zicea : - Oită, oiţă, Mică mioriţ�t, De trei zîle 'ncoace Iarba nu-ţi mai place, Gura nu-ţi mai tace. . -- Stăpăne, stăpănu meu, Ce'i ie drag lui Dumnezău, C�L elin ai noo ciobani Toţi sant veri primari, C�L ei s'a vorbit Şi s'a sfătuit Pe tine S2L te omoare, Că ai oi mai multe, Multe şi cornute Şi cai învăţaţi 261 [262] Şi câini mai bărbaţi. Şi la fundu stănii, Şi Mircea iar îi zîcea: Ca să 'mi-aud câinii. - Oiţă, oiţă, La cap să'mi puneţi Mică mioriţă, Floerel de soc, Paşti de mi te 'ngraşe, Că'mi cântă cu foc; Că eu mi te pasc La mânuţa stângă Prin dumbrăvioare verzi Şi eu mi te-oi adăpa Floerel de sânge, Din izvoare reci. Că 'mi cântă şi plânge. Pe mine m'o omorî, Oiţele mi-o zbiera, Voi m'aţi îngropa Mieii s'o întărăta, In tărla oilor, Vântu de mi-o adia, In jocu mieilor Floerelu mi-o cânta. Culeasă de elevul Stuparu Marin, el. III Gimnaz. Pleniţa, de la Stan N. PârcăIăbescu, de ani 64, din Gvardiniţa-Mehedinţi. Coboară, coboară Pe-al picior de munte, Coboară oi multe, Multe şi cornute Mii de miorele Şi Badu cu ele. La ele cine era? Ai noo ciobani, Toţi sunt veri primari, Numai Badu nu e; Şi are oi mai multe, Multe şi cornute. Şi ei s'a vorbit Că pe Badu să-I omoare Şi oile să le ia. D mioară mi-i auzea Şi nici iarbă nu păştea, Nici apşică nu bea. Badu atunci că-i zîcea: - Doară, mioriţa mea, Ce nu paşti iarbă, Ce nu bei apă? - Stăpâ.ne, stăpâne, Apă cum aş bea? Iarbă cum aş mai păştea? Că ei s'a vorbit 10) Dadu Şi s'a sfătuit Ai noo ciobani, Toţi sânt veri primari, Vor că pe tine Să mi te omoare Şi pe noi ca să ne ia. - Doară, mimica mea, Paşte-ţi iarba şi bea-ţi apa. Pe mine dacă m'o tăia, Să mă îngropaţi In târla oilor, In jocul mieilor. Oile o sbiera, Mieii s'o iuca Şi pe mine M-o scula. Să trimeteţi o cioară In sat la Ponoară, La mumă, la tată, Să-mi facă pomană. La mănuţa stângă Floerel de sânge, Că cântă şi plânge; La mânuţa dreaptă Floerel de soc, Că-mi cântă cu foc. ., Culeasă de şcolaruţ Stuparu N. Marin, dela bătranul Matei PărcăIăbescu din Gvardmiţa-Mehedinţi. \ 11) Mneorita «Asta ieste o poveste de ani putrezi. Mumă-mea ierea din Boureni şi-o ştiia bine. 'Ce c'ar fi fost noo fraţi ciobani, şi pe-al mai mare l-a chemat Voinea. Acum iel, fin'că ierea mai mare, sta la stână; vindea lână, vindea brânză. Tot iel Ioa banii, şi-ailalţi 262 [263] Flueraş de os, Mul' zîcă duios, Flueraş de soc, Mul' zică cu foc. Iar dac'ai .vedea, Mneoriţa mea, Măicuţă bătrână, Cu brău de lână,­ C'aia mi-este mumă--, Pe câmp alergănd, De V oinea 'ntrebănd, Tot din' stână 'n stană, Spuneţî-i adevărat, Că m'am însurat C'o fată de crai, Pe-o gură de rai, Brazi şi păltinaşi, Iei mi-a fost nuntaşi, Păsărele mii, Stelele făclii, Soarele şi luna Mi-a ţinut cununa. păza oile, că-i trimetea ieI., P�,\sc�n.d i�i �oi!e, ce. s'a gândit. iei? S'a o'â.ndit să-l omoare, sa ramaie leI stăpâni. In cioporu lor rerea şi-o �aie oc�eşică. şi-pe sem�e-Dumnezău a 'nţ{tle�s �e voy s��'i facă Iu Vom ea şi-a 'nceput sa vghere. Iel'ce c'o mana la Iarba, la apă. lea vgheră mai rău. Punea capu pe iel şi vgheravghera. Voinea a pus cavalu 'n gură şi-a 'nceput să cânte a jale. Şi zice c'aşa zicea din caval: - Mneoriţa mea, Ocheşica mea, Lae bucălae, De trei zîle'n coace Gura nu-ţi mai tace. Or iarba nu-ţi place? Or ieşti bolnăvioară > Or capu te doare, 01' la inimi oară ? 01' eu sânt să mor, In câmp de mohor? Că iei s'a vorbit, Noo ciobănaşi, Câte noo fraţi Şi toţi învârstaţi, Ca să mă omoare. Dacă'o fi să mor, Voi să mă 'ngropaţi Didinjosu stănii, Ca să 'mi-aud câinii, Şi la cap să 'mi puneţi Flueraş de fag, Mul' zîcă rcu drag, Il spunea lung muma, dar atâta ţîn ieu minte». Auzit dela Anica Ion Stancu Tacoi, de ani 57 din Pleniţa la 25 Iulie 1925. VARIANTE TIP ALECSANDRI 12) Miorita 1 r • Pe-a gură de rai, Pe-al picior de plai, Mie mi-să pare Că coboară 'n vale Trei turme de oi, Cu trei ciobăriei. Unu-i Vrâncean, Unu Moldovean Şi cu-al Ungurean. Dar cel Moldovean Şi cu Vrâncean, Iei cu oi păscând, Pe câmp mergând, Iei că se vorbeau Şi se sfătuiau, La apus de soare Ca să mi-l omoare Pe al ciobănaş, Din fluer duinaş, Că are oi mai multe, Multe şi cornute, Şi câini mai bărbaţi Şi cai învăţaţi. Iei când se vorbeau Şi se sfătuiau, Cine-i auzia? Oiţ�t lae, Lae bUdtlae, Cu lâna plăviţă Şi'n cap cu corniţe. De trei zîle 'n coace. Gura nu-i m,ai tace. 263 [264] Culeasă dela Pătru Budică, din Risipiţi-Dolj. 13) Miorica Să mă îngroape In ogorul stânii, Ca să'rni-aud câinii, Şi'n obor la mniei, Ca să fiu cu voi. Mnieii s'or juca Şi 01' sghera, Pe mine m'or plângea. Mneoriţa mea, Ieu mă rog aşa Tot de dumneata: Pe câmp mi-ei umbla Şi tu mi-ei zări Şi mi-ei întâlni De-o babă bătrână, Intrebănd de mine, De-un mic ciobănaş Din fluer duinaş ; Foaie verde şi-o lalea: Aia-i muma mea. Şi să-i spui curat: Ieu m'am însurat, Şi la nunta mea A căzut o stea, Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa, Brazi şi păltinaşi Am avut nuntaşi. Din floer doina .. Toate oile îi păştea. - Neagră mioriţă, De trei zile 'ncoace Gura nu-ţi mai tace, Iarba nu-ţi mai place. - Stăpâne, stăpăne, Şi tu m'ai păscut La livezi verzi, Unde iarba creşte, In patru se împleteşte; Şi m'ai adăpat la izvoare reci, Unde apa cură, Pietrele răsună. Da'ăi trei ciobănaşi Dela trei turme de miei, Că ei să vorbiră Şi să sfătuiră Intr'al apus de soare Ca să te omoare. - Lăiţă, Iăiţă, \ De-o auza acel ciobănaş Tot sgherând aşa De trei zîle'ncoa, IeI o întreba: - Oiţă lăiţă, Cu lâna plăviţă, 01' iarba nu-ţi place, De gura nu-ţi tace? lea că'i răspundea: - Stăpăne, stăpăne, Ieu nu sunt bolnavă, Nici iarba nu-mi place; Dar cu oi umblănd, Tot pe câmp păscănd, Ieu am auzît tăinuind Pe cel Moldovean Şi pe cel V răncean, Ca să te omoare La apus de soare, Că ai oi mai multe, Multe şi cornute Şi cai învăţaţi Şi câini mai bărbaţi. - Oiţă lăiţă, Eu mă rog de tine Şi-ţi spui curat Şi adevărat: De m'or omorî pe mine, Frunză verde de mărar, Pe dila deal de ăl stejar, Pe-ăl picior de plai, Pe-a gură de rai, Iacă vin în cale, Coboară, coboară în vale Trei turme de miei, Cu trei ciobănei : Unul e Vrâncean Şi unul Moldovean Şi cu cel U ngurean, Şi [ti ciobănaşi se vorbiră Şi să sfătuiră Intr'al apus de soare Ca să mi-I omoare Pe ăI Moldovean, Că are oi mai bune, Câini mai bărbaţi Şi cai mai învăţaţi. Dar el ce făcea? Inainte se da, [265] Neagră mioriţă, Ce-aşa eşti năzdrăvană, Dac'ar fi să mor Pe-ăst câmp de mohor, Şi tu să le spui Ca să mă îngroape In tărla oilor, In jocu mieilor, Tot aproape de voi; Şi să-mi puneţi Gluga aşternut, Floerel de os Că-mi cântă mai frumos, Floerel de soc Ci-mi cântă mai cu foc; Şi să-mi luaţi, frate, seama, Că voi mi-aţi vedea O babă bătrână, Cu brău de cămilă, Intrebănd Şi ispitind: - Cumva aţi văzut? Nu aţi cunoscut Un ciobănel? Feţîşoara lui Spuma laptelui, Ochişorii lui Mura cămpului, Sprâncenele lui Spicul grăului. - Auoleo, babă bătrână, Noi am văzut -. Ciobănaşu tău, Că el s'a'nsurat C'o fată de crai. Şi la nunta lui Preoţi lăutari Şi doi brazi pari Intre munţi Şi 'ntre prernunţi, Mai că'n nişte văi adănci, Şi păsările nuntaşi. Culeasă de elevul Enache 1. Gh. (CI. IV Gimnaz. Pleniţa­ Dolj), dela Pavel 1. Ţundrea, de ani 66, din Cleanov-Mehedinţi. 14) Miorita Pe-o gură de rai, Pe-al picior de plai Iată vin în cale Şi cobor în vale Trei turme de oi Cu trei ciobănei, Unu-i Moldovean Şi altu e cioban Şi unu e Vrăncean. Da cest Moldovean Şi cu cel Vrăncean Ei că se vorbia Şi se sfătuia, Ca 'n apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel ciobănaş. Din oi se alegea Oiţă plăviţă, Şi ea ce-mi făcea? Ea că mi-ş privea, Tot înţelegea. Da'cel ciobănăş Sta şi mi-asculta, Ochii 'i lăcrima. Dar el ce-mi făcea? La tărlă mergea, Cu ei că-mi vorbea. Da'cel Moldovean Şi cu cel V răncean Nu mi-l mai privea. Şi el că-mi zîcea: - Oiţă lăiţă, Cu lâna plăviţă, Dă oi la zăvoi, E iarba de voi Şi umbra de noi. Acolo ajungea Oile păştea. Şi ei să umbre a Şi să sfătuia, C2t 'n apus de soare Vrea că să-I omoare. Ciobanul ce-mi făcea? Somnul că-I lua. Durmia ce durmia, Oiţa 'mi venia Şi mi-I deştepta. După ea-mi pleca, In codru c'ajungea. Şedea ce şedea, Hoţii l'ajungea Şi mi-I omora. Oiţa lăiţă, Cu lâna plăvită, 265 [266] Nici nu mai mânca. Da'cel Moldovean Nici apă nu bea; . Şi cu cel Vrăncean Ochii-i Iăcrărna. Ei că-I mormânta -, Vorbă-mi trimetea, Verde d'o mălură-, Nimeni nu venia. Ca nimeni pe lume. Cules dela Iăutarul Niţă Radu Pipoi, de 65 ani, din Rudari­ Dolj. L'a, auzit dela Băloi lăutarul, pe la 1874. 15) Mioriţa «Ee ! păi sânt peste cinzăci, şaizăci de ani, când îl cânta Băloi lăutaru pe-ăsta. Nici nu mai cântă nici-un lăutar cântece de alea. Il mai cânta Stănoi a lu Mărinică, de a murit. Ieu nu l-am uitat de tot, dar aşa, f'o câteva vorbe mai ţîn minte: - Mioriţa lae, Lae, bucălae, De trei zile 'ncoace Gura nu-ţi mai tace. Ori iarba nu-ţi place? - Stăpăne, stăpăne, Iarba mie 'mi place. Guriţa nu'mi tace, Că ei s'a vorbit, Un baei Ungurean, La apus de soare, Ca să te omoare. - Mioriţa lae, Lae, bucălae, Dacă m'omorî, Pe mine sa mă'ngroape In dosu stănii, Unde sânt câinii. Voi să mă'ngropaţi, La cap să-mi puneţi Flueraş de soc De cântă cu foc, Flueraş de os De cânta duios». Auzit dela Ion Roibar Gâtan, de ani 73, din Pleniţa-Dolj. 16) Mioară bălae -- Mioară bălaie, De trei zîle 'ncoace Gura nu-ţi mai tace. Ce semn ţi se face, De gura nu-ţi tace? Ori iarba nu-ţi place? -- Stăpăianu mieu, Dat de Durnnezău, Oare tn nu vezi Că mi s'a vorbit E unu Vrânceanu Şi cu Moldoveanu Ca să te omoare, C�L tu ai oi multe, Oacheşe, cornute Şi câinii bărbaţi Şi bine 'nvăţaţi. - Miorica mea, Ieu te 'nvăţ aşa: De m'o omorî, Sa le spui aşa, 266 \ Iei când m'o 'ngropa, Ca iei să mă 'ngroape Tot în dosu stănii, Ca să-mi-aud câinii; Floeraşu mieu Să-I puie 'ntr'un brad; Când vântu din jos o sufla, Floeraşu o floera Si m'oi deştepta, In vis l'oi asculta Şi câinii o urla, Nu m'oi deştepta. Iat2L mă-sa venea: O babă bătrână, Cu uri caier de lână; Indruga din mână Şi 'ntreba elin gură De-un mic ciobănaş, Al iei copilaş, 'Nalt, dar nu prea 'nalt, La faţă cam zrnead. [267] Sprăncenele lui Ne-atinse de vânt, Tapa orzului, Puse la răcoare, Pana corbului; Ne-atinse de soare. Feţişoara lui Nima nu ştiia. Coală de hârtie, La tărlă mergea, Vara'n prăvălie, Mioara 'ntreba, Logofeţi s'o scrie; Mioara-i spunea Ochişorii lui Că s'a prăpădit Doo mure negre, Şi nu s'a mai văzut. Puse pe-un rug verde, Mumă-sa s'a bocit Puse la pământ Şi mi s'a cernit. Culeasă de elevul Dolea M. (Nicolae (CI. IV Gimnaziu din Pleniţa-Dolj), dela Tănăsică Giurcă, de ani 73, din Orodel-Dolj, născut în Risipiţi. O ştie dela 1865, «din cartea pe care a învăţat atunci». 17) Oiţa Pe-al mijloc de plai, Şi pe urmă iel a zîs: Pe-a gură de rai, - Oiţă lăiţă, Ei vin trei ciobănaşi Iei m'o omorî; Cu trei turme de oi Şi dumneata să le spui Şi iei s'a vorbit Să mă 'ngroape Pe-al mai mare In târla oilor, Să-I omoare. In jocul mieilor Şi iei avea o oiţă şi vghieră. Şi 'npunsul berbecilor. Şi iel a 'ntrebat-o : Şi să'mi cumpere ._- Dece vgheri, oită Flueraş de salbă moale, Iarbă nu ţi-am dat S2l mi-I puie la picioare, Prin livezi Cam verzi? Să cănte cu jale. Apă ţi "am dat Pe urmă să-mi cumpere Din izv oară reci. Flueraş de soc, Ia a zis di colo: Să-I puie la mijloc, - Stăpănule bace, Să cânte cu foc. Apă mi-ai dat, Căvălaşu să-I puie stâlp; Iarbă m'ai păscut. Vântu o bătea, Da'ieu am auzît Ca valu o zîcea, Dela ai doi ciobănaşi Oile s'or strânge, Că să te omoare. Pe mine m'or plânge. Il cânta aşa pila petreciuri, când să 'npreună şi iei de să chefeleă. Să zîc ieu că să fi fost avut ca vre-o doozăci de ani; mai mult n'am avut când l-am auzit. Il cântă unu Mitrică Ghio­ nea, de-o samă cu tata». Cules dela Vasile Marin Stan Ghionea, de ani 67, din Cara­ ula-Dolj 24 Aprilie, 1926, Caraula-Dolj, Coboară, coboară Pe-al picior de plai, Pe-a gură de rai, Trei turme de oi, 18) Mioara Cu trei ciobănei. Iei să vorbiră Şi să sfătuiră, Ia te uită 'n cale; 267 [268] Ca să mi'l omoare La apus de soare. Are oi mai multe, Bele şi cornute, Caii învă ţaţi Şi câini mai bărbaţi. - Miorică laie, Laie, bucălaie, La lână Iăiţă, La fată plăvită, De trei zile 'ncoaci Din gură nu-mi taci, Nici iarbă nu paşti. Vreau să mă îngroape In tărla oilor, In strunga mieilor. Oile s'or strânge, Pe mine m'or plânge Cu lacrămi de sânge. Iacă vine o babă bătrână Cu brău de lănă, Intrebănd Şi ispitind Şi pe ungureni întrebând : - Ştiu că mi-aţi văzut Tânăr Ungurean Şi cu cel Vrăncean. - Şi dac'arn văzut, Noi n'am cunoscut. - Feţîşoara lui, Coală ele hârtie, Log ofă tu scrie Sara 'n prăvălie; Must:kioara lui Spicu orzului; Ochişorii lui Mura cămpului. Culeasă de elevul Enache Gh. (CI. IV Gimnazul Pleniţa­ Dolj), dela Andronic Dascălu, de ani 72, elin Cleanov-Mehec1inţi. A auzit-o dela lăutari, când erea de 20 ele ani. 19) Mioriţa -- Mioriţă, ri tă , Şi câini mai bărbaţi. Cu lâna plăviţă, Mioriţă, riţă, De trei zile 'ncoace Cu lâna plăviţă, Gura nu-ţi mai tace. Iei când m'o tăia, Ori ieşti năzdrăvană > Tu să mă iei Că ieu te-am păscut Şi S2t mă 'ngropi Tot prin li vezi verzi La spinarea stănii, Şi prin ape reci. Ca să-mi-aud câinii, - Da'ieu sânt zdrăvană, In jocu mieilor, Drag stăpân al mieu In zbieratu oilor, Şi-al lui Dumnezău. Alătratu câinilor. Dar'rni-am auzît Şi să 'mi pui la eap Dila Vrăncean Floerel de fag, Şi unu Moldovean, De cântă cu drag, C'o să mi te taie, Floerel de os Că ai oi mai multe, De cântă duios, Multe şi cornute Floerel de salcă Şi cai învăţaţi De cântă să-mi treacă. Culeasă ele elevul Floroi Petre (CI. IV Gimnazul Pleniţa­ Dolj), deja bărrănul Dinu Lichii, de ani 83. Nu ştie carte. 20� Mioara Frunză verde de-un susai, Pe-a gur:'\. ele rai, Pe-al picior ele plai, Pe cel creag de munte 268 Merg oile frunte. De fi-un te merg frunte Şi din coadfl's coadă. Şi-cli noo ciobani [269] Şi cu-al Moldovean; Si ei s'au vorbit Pentru cel Vrăncean, C'are oi mai multe, Multe şi cornute Şi cai învăţaţi Şi câini mai bărbaţi; Şi ei s'au vorbit Ca să mi-l omoare Pe-al apus de soare, In locul cu mohorul, C'acolo e omorul. Şi el mi-şi-avea Tot o miorea Şi era plăvae : Sclipea lâna pe ea. Vrăncean când zîcea: - Miorică, miorică, De trei zîle 'ncoace Gura nu-ţi mai tace, Iarba nu-ţi mai place, Că eu nu te port Prin ierburi întregi Şi prin ape reci. Şi ea atuncea a spus: - Stăpăne, stăpăne, Pe-ai noo ciobani Şi cu-al Moldovean Şi ei s'au vorbit Ca S21 te omoare In locul cu mohorul, C'acolo e omorul. - Miorica mea, De m-or omorî, Voi să mă luaţi Şi să mă 'ngropaţi In tărla oilor, In jocul mieilor, Cam în dosul stănii, Ca s'aud. şi câinii. Flueraşul meu Care e de soc, De-mi cântă cu foc, FI ueraş de os Imi cântă măngăios, Stâlp să mi-l puneţi. Vântul o bătea, Fluer fluera, Oile s'or strânge, Pe mine m'or plânge Cu lacrămi de sânge, Să-mi aud şi căinii. Culeasă de elevul Manea 1. Ştefan (el. IV Gimnaziul P. M. Plenita), dela Ion Pantelimon, în etate de 75 ani, din comuna Bra­ nistea, cătunul Goanţa. 21) Mioriţa - Mioriţă, rită, Cu lâna plăvită, Cu gura de ţâţă, De trei zîle 'ncoace Gura nu-ţi mai tace. 01' iarba nu-ţi place? - Stăpăne, stăpăne, Rărnănem de tine. S'a vorbit Muntean Şi cu Moldovean Ca S21 mi-I omoare Tot pe cel Vrăncean, C'are oi mai multe Şi sunt mai cornute, Are câini mai 'nalţi Şi sănt mai bărbaţi. - Mioriţă, rită, Cu lâna plăvită, Cu gura de ţâţă, Ei m'or omorî. Voi să mă 'ngropati Cam în dosul stănii, 7 Ca sa-mi-aud camn ; In mijloc ele oi, Să fiu tot cu voi. Oile s'or strânge, Pe mine m'or plânge. Mioriţă, riţă, Să bagi seama binev->­ Că mult nu trece--, De-o babă străină, Cu brău de cămilă, Cu burca săină. Şi mult nu trecea Şi baba venea. Baba cănd venea, Tot la ei trăgea. - Voi, băeţii miei, Fli:'ldtiaşii miei, Ungurenii miei, Ştiu că n'aţi văzut Copilaşul mieu, Flăcăiasul mieu. - Tu, babă bătrână, 269 [270] Şi de l-am văzut, Fetişoara lui Nu l'am cunoscut. Spuma laptelui - Muică, muiculită, 'Fin să pe pământ, Dar el cum era? Ne-atinsă de vânt, Feţişoara lui' Tinsă la răcoare, Spuma laptelui, Ne-atinsă de soare. Mustăcioara lui Mioara auzea, Spicul grăului, La mătuşe mergea, Ochişorii lui Cu picioru-rni da Două mure negre Şi mi-I desgropa. Tinse pe rug verde, Mătuşa îl vedea, Sprăncenele lui In sus că sărea Pana corbului, Ochii îi plesnea. Cules de elevul Stan N. Const. (el. IV Gimnaziu P. M. PIe­ niţa), dela Frăsăna Cinupocă, de 50 ani, care l'a auzit, când era ele 12 ani, dela moşul său, născut în Valea-Anilor-Mehedinti. Nu ştie carte. 22) Miorica Frunză trei spănace, Şi el când zicea: Măi, ciobane bace, - Miorică, rică, Dă oile 'ncoace Ei m'or omorî. La nţgru zăvoi, Şi voi să mă luaţi Că-i umbră de noi Şi să mă 'ngropati Şi iarbă de oi! Tot în dosul stânii, Dar cel Vrăncean 1\ • . Ca să-mi-aud câinii. ,-,. vea 01 mal multe, Şi voi de mi-aţi vedea Multe şi cornute. De-o babă bătrână Acel Ungurean Cu opreg de lână, Şi cu cel Moldovean Cu burca săină, Da'ei să vorbiră Voi să-i SI). uneti La apus de soare Ca să mi-l omoare. Că eu m'am însurat De-aia că sbiera Şi eu mi-ani pus naş, O bă 1 Soarele şi luna ae a ae, Cu lâna plăviţă, Mi-au ţinut cununa, Muică, muiculiţă. Brazi şi păltinaşi Da'el ce-mi-avea? La mine nuntaşi, Şi cai învăţaţi Pasărele mari' Şi câini mai bărbaţi. La mine lăutari. Culeasă de elevul Stan M. Const. (el IV Gimnaziu P. M. Plenita), dela Dinu Buştean, în etate de 80 de ani, născut în co­ muna Valea-Anilor. A învăţat-o când era de 17 ani, dela tatăl Iui, - Mioriţă miorea, Cu lâna plăvită, De trei zîle 'ncoace Gura nu-ţi mai tace; La apă te duc, Prin iarbă te întorc, 270 2�) Mioriţa \ Gura nu-ţi mai tace, Iarba nu-ţi mai place. - Stăpăne, stăpăne, Stăpănul mieu Dat de Dumnezău, Trei inşi s'au vorbit [271] Şi s'au sfătuit Ca să te omoare Pela-apus de soare. ._- Mică mioriţă, Cu lâna plăviţă, Să le spui aşa: Dacă m'or tăia, Să mă îngroape In tărla oilor, In tuna tu mănzărilor Şi în jucatu mieilor. Să mă îngroape In dosu stănii, Ca să-mi-aud. câinii. Să-mi puie la cap Fluerel de fag, Să-mi cânte cu drag; Puie la mijloc Fluerel de soc, Să-mi cânte cu foc; Puie la picioare Căvălasu-al mare, Să-mi cânte cu jale. , Culeasă de elevul Stan M. Const. (din Gimnaz. Pleniţa) dela Stana Bordea, în etate de 75 de ani. L'a auzit când erea de 12 ani dela un om bătrân. S'a născut în comuna Corlăţăl şi stă la Valea-Anilor, în Mehedinti. 24) Mneoriţa Pe-al picior de plai, Pe-a gură de-rai, Iacă'mi vin în cale, Să coboară 'n vale Trei turme de oi, Cu trei ciobănei, Cu câini după iei. Unu, cel Vrăncean, Şi cu-al Moldovean, Şi cu-al Ungurean. Iei, pe câmp mergând, Cu oi tot păscănd, Mieii sgherănd, Şi căinii-alătrând. Dar cel Ungurean, IeI că mi-şi-avea Toată turma aia. Şi iel mai avea O oiţă lae, băcălae. IeI când o vedea Tot sgherăndaşa, IeI că mni-o 'ntreba : � De trei zîle 'ncoace Gura nu-ţi mai tace. Or eşti bolnăvioară ? Or iarba nu-ţi place, De gura nu-ţi tace? � Stăpăne, stăpâne, Ascultă la mine. Mie iarba 'mi place, Da'gura nu-mi tace. leu pe câmp' umblănd, Cu-oile păscănd. leu mi-am auzît Dar pe cel V răncean Şi pe-al Moldovean, Iei tot tăinuind, Amăndoi vorbind, Ca să te omoare La apus de soare, Că ai oi mai multe, Şi toate cornute Şi cai învă ţaţi Şi câini mai bărbaţi. Dar cel Ungurean Ii zicea aşa: � Tu oiţa mea, De m'or omorî Iiei să mă îngroape Tot în closu stânii, Ca să 'mi-aud câinii, Şi'n obor la mniei, Ca S2l fiu cu iei, In obor la oi, S2t fiu tot cu voi. Şi mnieii s'o încura, Pe mine-or juca, Şi iei or sghera, Pe mine m'or plângea. Oiţă, lăită, Tu pe câmp umblănd Şi cu oi păscănd Şi tu de-ai zări Şi te-ai întâlni Cu-o babă bătrână Cu furca săină, Ia torcănd ' la lână, . Cu doi clinţi în gură, 271 [272] Auzită dela femeia Floarea, din Risipiţi-Dolj. 25) Mieluţa Intrebând de mine, - Foaie şi-o Ialea c--, Aia-i mamă mea. Ia de te-o 'ntreba De-un mic ciobănaş Din fluer duinaş, Feţîşoara lui Faţa laptelui, Şi mustaţa lui Ţapa orzului, Ochişorii lui Doo mure negre - Mieluţă, mielută, Dece stai tu tristă, Tristă şi măhnită ? Că prin ierburi verzi te pasc, La izvoară reci te-adăp. - Stăpăne, stăpâne, Ai noo ciobani ai tăi, Făcuţi din doo surori, Ti-a pus gănd set te omoare. Iei că să vorbită Şi să sfătuiră Ca să mi-I omoare La apus de soare Pe-al Vălcean, Care oi mai multe, Măndre şi cornute, Bele şi mărcuşe Şi cai ne'rivăţaţi Şi câini mai bărbaţi, Şi S2l mi-I omoare La apus de soare. - Tu, mieluţa mea, Iei m'o omori. PUS2l pe-un rug verde, Pusă la pământ, Ne-atinsă de vânt, Tu să'i spui curat Şi adevărat: Ieu m'am insurat Şi la nunta mea, A picat o stea, Brad şi pătimaş, Soarele şi luna Mi-au ţinut cununa. S{L mă îngropi In dreptu stănii, Ca să'mi-aud şi eu câinii. Tu, rnieluţa mea, Tu, la cap să-mi pui Floeraş de soc Ca să cânt cu foc, Floeras de os Că sună frumos. Tu, mieluţa mea, Tu te-ai întâlni C'o mamă bătrână, Cu brău de lână, Şi te-o întreba. Şi tu ca să-i spui C2l m'am însurat, Şi la nunta mea A căzut o stea, Soarele şi luna Mi-au tinut cununa, Şi ieu am avut nuntaşi Brazii pătimaşi. ,! L-am auzit dila moş Dinu Filip, cam acum vre-o 50 de ani. A murit acum vre-o 20 de ani, trecut ele 90 de ani. Il cânta noaptea'n parneolă cu oile, când ierarn ele 10 ani. Toate cânte­ cile ] e ştiu dila iel i>. Cules clela Mitu Radu Dinulesii, de ani 60, din Vărtop-Dolj. \ I il> 1 [273] Dum.�[25:Apr. 2 Mai 9 16 Vineri 21 Dum. Mişcarea culturală în 'Craiova Conferinţele Societăţei «Prietenii Ştiinţei» au urmat astfel: Dum. 18 Aprilie, D-l Tudor Ionescu, despre: Adevărul istoric asupra fanei D'Arc. Vineri 23 Aprilie, D-nul Prof. A. C. Cuza: Lupta de clasă)' Dictatura pro­ letariatului .. Comunismul. D-I Prof. A. Vasculescu: Anton Fan. D-I Dr. D. Paulian : Concepţia veche şi nouă asupra Isteriei. Dvna Calipso Botez: Femeia în epoca capi­ talistă. D-l Al. I. Alexandrescu: Originile spiritului ştiinţific. D-l Ing. A. Vincenz: Din arhitectura biseri­ cilor craiouene. D-I Dr. M. Berceanu: Despre Cancer. D-l Maior FI. Petrescu: Bolşevism" * * * Cursurile Universităţii Populare "Prietenii Ştiinţei» s'au închis cu sfârşitul lunei Mai. Ele vor reincepe la toamnă. * '" ;j' * "' * Cercul lit. şi ari. «Ramuri» a ţinut o a şeasea şi o a şeaptea anul acesta sezătoare şi anume: Sâmbătă 17 Aprilie, cu conferinţa d-lui Th. Solacolu: Dă-ne nouă astăzi puţină poeeie. Sărnbătă 1 Mai, cu conferinţa D-lui avocat 1. Constantinescu: Ca să ţin« fericiţi. �- 273 [274] Cercul Cultural «Traian Dernetrescu- al cărui preşedinte e domnul Prof. Vasculescu, a comemorat a 30-a aniversare a morţii poetului craiovean printr'un parastas, oficiat în dimineaţa zilei de Duminecă 2 Mai, la cimitirul Ungureni, elin localitate, unele oelihneşte bardul odinioară atât ele alintat, şi astăzi cam elat uitărei. După oficierea sfintei slujbe s'a elepus o coroană ele flori la monumentul poetului, elin str. Gh. Chiţu, unde s'au ţinut cu­ văntări ocazionale. * ::: * Teatrul Naţioual, închizăndu-şi stagiunea destul ele fructu­ oasă, a trecut sub o nouă directiune : acea a el-lui Prof. I. Don­ gorozi, prozator cunoscut în lumea literară ele azi. Instalarea noului director s'a făcut la 23 Aprilie, în foaierul teatrului, în prezenţa autorităţilor, artiştilor şi a unui numeros public de intelectuali. Din cuvăntarea D·lui Dongorozi se vede că el-sa vine la teatru cu un plan ele activitate larg, depăşind pe acea de până acum, întru cât îşi propune S21 intreprindă o «ofensivă culturală» în Ol­ tenia şi Banat, cu ajutorul trupei dramatice craiovene, scoţând uneori pe actori elin localul lor obişnuit şi rnobilizându-i în orga­ nizarea ele reprezenta ţii populare prin cartierele mărginaşe ale Craiovei şi trimiţăndu-i mai adesea în turnee ele adevărată pro­ pagandă artistică şi naţională aiurea. Reţinem din acel frumos şi chibzuit discurs declaraţia că el-sa nu este omul unui partid politic şi 61 «de îndată ce ar simţi că forţe oculte s'ar pune de-a curmezişul intenţiunilor sale bune şi cinstite, îşi va ela elimisia elela Direcţia Teatrului, întrucât el-sa nu a încheiat şi nu va în­ cheia niciodată cel mai mic compromis în viaţă». Repetiţiile, în vederea stagiunei de toamnă au şi început; ele vor dura pănă la 1 Iulie, urmând S21 reinceapă după vacanţă. S'a pus în stueliu deocamdată : Esop ele Banville, Morcovăt (Pali de carotte) ele J. Renard, Strigoi: ele Ibsen; Şcoala Femeilor ele Moliere, Camila trece prin urechile acului ele Langer, Sâptdnuina luminata de Săulescu, reluăndu-se şi Hamlet; Repertoriul cuprinde mai multe piese elin clasicii Moliere şi Shakespeare, opere. de seamă din Hauptmann, Ibsen, Tolstoi, Cehov, Gorki, Pirandello, Ernst, Molnar şi alţii dintre străini, iar elin literatura dramatică natională-s-pe lângă cele două pomenite mai sus-: Tulburarea apelor a lui Blaga, Un erou a lui Kiriţescu, Omul de ,sdpadd a lui Herz, Minciuna a lui Froda, V'a venit numirea a lui Al. O Teodorescu, Cuiburi sfârrimate a lui Telea­ gen şi Pascu şi Ta. F'oruncâ dela Sucea'va a lui G. M. Zamfirescu, precum şi alte piese mar vechI. Comitetul teatral-natural, potrivit uzului balcanic politicia­ nist-s'a schimbat şi acum, cum l'au schimbat şi liberalii la veni­ rea lor la guvern. Consemnăm însă de astă dată, ca o compen­ saţie pentru ca te se fac fără socoteală pe acest tărăm, rechem a­ rea la postul de. secretar Jiterar al Teatrului elin Craiova a poetei Doamnei Elena Farago, al cărei gust şi pricepere în materie literară, ca şi spirit ele ponderată , obiectivitate la sfat, nu pot decă t să foloseasc�l acestui institut cultural. * * * 274 [275] Concertele Lolei Bobescu, O fetiţă care n'a ajuns vârsta de a fi dată la scoală, au fost un mic eveniment, care merită a fi insemnat pe acest răboj al miscărei artistice şi culturale. Dintr'o familie de muzicanţi, executanţi de talent, copila aceasta dove­ deşte calităţi pe atât de rare, cât sunt de precoce: e înzestrată cu adevărat simţ artistic, posedă o memorie muzicală care minu­ nează, şi cântă din vioară cum unii-chiar începând de timpuriu­ ajung să cănte abia la 20 de ani. . Concertele micuţei Lola Bobescu însemnează o surprindere, un succes şi o speranţă frumoasă. * * "Cercul artistic oltean», asociaţie a profesioniştilor şi dile­ tanţilor locali în ale artelor plastice, constituindu-se anul acesta, a organizat prima sa Expoziţie în cursul lunii Mai, în salonul Prefecturii. E o rnanifestaţiune îmbucurătoare aceasta. Căci după atătea expoziţii personale ale artiştilor craioveni şi de aiurea­ atăt de bine primite în ultimul timp -, se cădea să vedem stor­ ţările, separate pană acum, întrunite într'un rnănunchiu, şi menite a invedera că în oraşul nostru s'a pregătit cu vremea o atmos­ feră mult mai prielnică îndeletnicirilor artistice, de cum o ştim că era odinioară. Dintre expozanţi formează un grup deosebit pictorii E. Gr. Stoenescu, Sever Buradescu şi 1. Niţescu, cari au răspuns poli­ ticos la solicitarea ce li. s'a adresat ele comitetul organizator al acestei expoziţii, trimiţănd, ele pe unele sunt, câte 2-3 pânze ce erau mai la îndemână, dar care desigur că nu ar fi suficiente pentru a da măsura posibilităţilor acestor artişti, pentru cine nu i-ar cunoaşte decât elin aceste singure lucrări. Al doilea 'grup îl formează profesioniştii aşezaţi în Craiova (mai exact: acei cari au absolvit o şcoală ele belle-arte şi cari mai mult sau mai puţin profesează arta ce au studiat-o în şcoală). Sculptura e reprezentată aci prin lucrările D-nei G. Ştefă­ nescu şi ale D-lor Eraclie Hagiescu şi Anghel Chiciu. Acesta din urmă, temperament ele artist, stăpănind bine meşteşugul său, uneşte ştiinţa modelagiului cu căldura sentimentului. Torsul său de bronz, în care pulsează forţa exuberanta a tinereţei într'un delicat trup de femeie, este ele o fineţe de execuţie şi de un rea­ lism anatomic ce porunceşte neprecupeţit admiraţia. Pictura ne înfăţişează o serie de tablouri semnate de nume cunoscute nouă mai de mult - cum bunioară acel ale Doamnei El. ]iquide (cu un remarcabil cap ele studiu în deosebi), al D-rei Fr. Trybalski şi al Dvlor Mih. Gelep, G. Teodorescu-Rornanaţi, cum şi ale cătorva noi pentru publicul nostru: D-nii Eug. Ciolac, 1. Tănăsescu-Bora şi E. Ştefănescu. Alături îşi iau locul-loc din­ tre cele mai de cinste-în primul rănd D-I Drăgulescu, ale cărui caricaturi, şi mai ales în câteva din ele, se ridică deasupra genu­ lui, dănd adevărate portrete ele caracter; apoi D-I F. Billek, cu desenuri şi aquarele agreabile ochiului, dintre care distingem o vedere din Napoli, Grupul diletantilor e cel puţin tot atăt ele interesant, întru cât ne rezervă surprinderi frumoase, descoperind aplicatiuni ta­ lentuoase şi promiţătoare. Au expus aci pictură în ulei, aquarele şi desenuri D-na Dr. J. Baculescu, D-na A. Ivlenclel, D-şoara F. 275 [276] Obogeanu, D-şoara I. Negulescu, Dvşoara L. Zeuleanu şi tinerii G. Hirsch, G. Petrescu, şi 1. Ţuculescu. Tot aci artel� aplicate sunt reprezentate prin baticurile de un evident simţ artistic şi pirogravurile în motive naţionale ale D-şoarei A. Ionescu, cum şi câteva portrete făcute din bucăţi mici de hârtie de felurite culori, aplicate, în chipul mozaicului, pe un fond oare care, lu­ crări ale D-nului S. Eschenazi. Menţionăm în special din această grupă lucrările pline de făgăduinţe frumoase ale Doamnei Baculescu, ale D-şoarelor Obo­ geanu şi Negulescu, cum şi ale tinerilor Ţuculescu şi.Petrescu. O notă deosebită înfăţişerei generale a acestei expoziţii în aranjamentul S2tU, care avea în sine ceva intim şi simpatic. Meri­ tul este al membrilor comitetului organizator, cari, în frunte cu D-l Gelep, preşedintele Cercului, s'au ostenit deopotrivă spre a da sălei acel aspect atât de frumos. Sa-i felicitărn deci pentru isbănda începutului de astăzi. ' •••••••••••• Forlunato . Din Caransebeş 7 » 28 » 14 " 14 7 Ianuarie 1926 1 Fevruarie » » 24 » 21 » 14 }) 28 )' 11 Aprilie Mişcarea culturală a acestui mic centru românesc s'a învâr­ tit în primul rând în jurul Liceului local «Traian Deda», unde s'au organizat în iarna trecută o serie de 15 conferinţe. Dintre aces­ tea primele nouă au fost ale -Extensiunei Universitare Cluj», iar ultimele şase ale «Prietenilor Ştiinţei, Craiova", precum urmeaza: La 29 Noemvrie 1925, Prof. Dr. A. Borza: Viaţa padurii. 1 Decemvrie}) Prof. C. Toma: 1 Decemvrie. 6 C. Teodorescu: Banalul sub Romani. Prof. V. Bărbat: O condiţie de desuoitare a culturii. Prof. C. Giuglea: Românii din Valea Timocuţui. Dr. 1. Lupaş: ldeia unitâţi: na­ ţionale şi procesul ei de realieare. Prof. Stefănescu-Coangă : Setecţiunea şi orientarea profesionala. ,) Prof. S. Dragomir: E{timie Murgu şi miscarea Bânâţeniior îl1 anul 1848 � 49. 1926 Prof. Gh. Bogdan-Duică: Eomanul român. Praf. Theodor Stefanescu: Cultul zeu­ lui Mithras. �,.....,._-,-' __ -:--. �or. c.. BrMiteanu{-S.tiin/a în poezia \ . �r , luz' Emmescut . 7 Martie 1926 Prof. c. D'. "Ybi-tunescu -: Tragedia vieţii \ unui scriitor român. » Maior Popescu-Cetate: Problemele tim­ \ ţruiui şi conştiinţa omeneasca. Prof. C. V. Gerotă : Alexandru Vlahu/â. Prof. A. Vasculescu: Anton Pan . ......... ' ... 276 [277] j :, , r j Mişcarea culturală în Timişoara Capitala Banatului nostru se ridică pe zi ce trece ca impor­ tanţă comercială şi industrială; romanizarea ei însă merge mult mai încet, după cum şi progresele mişcarei sale culturale naţionale. Şcoala politehnica � ticsită şi ea de elemente şcolare de alte neamuri decât al nostru � se sileşte după cuviinţa sa facă mai mult decât ceea ce-i impune programul cursurilor sale de specialitate, prin conferinţele publice pe care le ţine, conferinţe cu subiect ştiinţific mai totdeauna. Şco alele secundare româneşti, cu Liceul «C, Diaconovici­ Loga- în frunte, în afară de orele de curs impuse de regula­ mente, nu prea dau semne de viată ; o activitate culturală extra-şco­ Iară a lor nu se vede. Şi totuşi, sunt profesori de seamă la ace­ ste instituţiuni. Presa noastra e nulă faţă de cea ungurească şi nemtească în aceasta regiune. Doar o revistă mai de seama «Banatul» şi nicio gazetă zilnică românească, faţă de puzderia de publicaţii de tot felul în limbi şi spirit străin, � de altfel ca în tot restul României transcarpatine 1). Cea mai importantă activitate culturala în spirit naţional � dar fără vreun şovinism sau caracter de agresivitate faţă de cei cari nici nu sunt şi nici nu vor sa fie ai noştri � a fost, de netagaduit, acea care s'a desfăşurat prin şi în jurul fostului co-' mandant al diviziei din localitate, d-l General Const. Găvănescul. D-sa, venind în Timişoara (la Octomvrie 1920), a înfiinţat înainte de sfârşitul anului, un cerc, care a organizat o serbare în folosul fondului pentru reclădirea Teatrului de acolo, care tocmai arsese. Beneficiul de mai bine de 60.000 lei realizat din acea primă ser­ bare s'a depus Primăriei locale, cu destinaţia pomenită. In Fe­ vruarie 1921 s'a constituit definitiv Cercul civil-militar «Prin­ apele Carol», care exista şi azi. Când această societate culturală s'a întemeiat, ea nu avea niciun ban în cassă şi niciun scaun măcar. Astăzi instituţiunea generalului Găvănescu are un mobi­ lier evaluat la cel puţin un milion de lei şi un buget anual care ajunge aceiaşi suma. Şi din acest buget notăm ca mai bine de jumătate era destinat pentru acte de binefaceri şi activitate cul­ turală. Zic era, de oare ce informaţiunile ce dau cu privire la bu­ getul cercului militar-civil se opresc la epoca plecarei d-Iui Gen. Căvănescu dela Timişoara, adică la Iulie 1925, când d-sa a fost trecut la T.-Severln, unde funcţionează în prezent. Cercul civil militar timişorean a înfăptuit o opera patriotică, strângând elementele româneşti cu sau fără uniforma militară, dar deopotrivă ostaşi ai culturii noastre, în jurul unui drapel care este conştiinţa naţională. In aces� scop a pus la dispoziţie membrilor cercului o sală de lectură înzestrată cu ziare şi reviste româneşti şi străine ; a organizat conferinţe săptămănale, făcând ') Confratele «Cultura Poporului» din Cluj ne pune sub ochi, cu destulă durere, îngrijorătoarea stare de lucruri a presei din Ardeal. Apar peste munţi, În prezent, 41 ziare româneşti şi 80 streine (maghiare 50, nemtesti 30,. Dintre acestea, Ungurii au 10 cotidiane, Nemţii 10 - în total 20 - iar Românii .... două. Cifrele vorbesc singure, astfel că lupta dusă de suszisul confrate,' de a da viaţă unui al treilea cotidian românesc în Ardeal, este atât de îndreptăţită. 277 [278] » 15 » 14 » 22 » 13 7 Fevruarie 7 MartIe » 13 » 21 » 24 » 29 » 26 » 31 » 14 întru aceasta apel la conferenţiarii din Cluj, Bucureşti, Craiova, Iaşi şi de aiurea; a pus la cale concursuri şcolare, muzicale, corale ; a înfiinţat biblioteci populare; a distribuit premii elevilor distinşi la purtare şi învăţătura; a organizat cursuri de limba română pentru minoritari; a serbătorit, prin frumoase recepţiuni, societăţi şi personalităţi artistice şi ştiinţifice de aiurea, care au venit prin Timişoara; a distribuit multe ajutoare celor nevoiaşi; în sfârşit s'a îngrijit a da membrilor cercului şi distracţiile pe care spiritul nostru de asemenea le pretinde. Intre conferenţiarii seriei anului 1924-1925 cităm pe d-nii Profesori: Sextil Puşcariu, 1: Tafrali, V. Bogrea, Bogdan-Duică, I. Paul, 1. Găvănescul, I. Simionescu, 1. Drugomir, V. Bărbat, N. Drăgan, D. Călugăreanu, M. Botez, Ştefănescu-Goangă, C.Fede­ leş, 1. D. Ştefănescu, Ing. Caraman, Magnus Băileanu, iar din Craiova d-nii C. M. Ciocazan, V. G. Sandulian şi profesorul C. D. Fortunescu. Conferinţele din 1925-1926 au fost următoarele: La 25 Octomvrie, 0-1 Aurel Ciato: Problema minoritara: » 12 Noemvrie, D-I Prof. 1. D. Ştefănescu : Expoeiţia in­ ternaţionalâ de arte decorative dela Paris din anul acesta. D-I Prof. 1. D. Ştefănescu: Impresionism şi curentele moderniste din pictura vea­ cului nostru. O-r Col. Oim. Mamant : Crucea Roşie, aiu­ rea şi la noi. O-na Maria Popp (Craiova): Emanciparea civilă şi politica a femeilor române. 0-] Prof. Mihail Dragomirescu : Grigorie Alexandrescu. 0-1 Ing. Al. Perieţeanu: Problema mo- netară. . 6 Decernvrie D-l Dr. Valeriu Branişte: Inceputul ga­ zetăriei româneşti în Banat. Dr. Prof. Virgil Bărbat: Instituţii care trăiesc. D-l Prof. G. Bogdan-Duică: Probleme na­ tionale culturale. }) 20 D-l 'Prof. P. Grimm: Bernard Shano. » 17 Ianuarie 1926 D-l Ono Ghibu: Un dascâl bănăţean de acum 100 de ani: C. Diaconouici-Loga. D-l Ioan Lupaş: Ideia unitâţii naţionale şi procesul ei de: realizare. D-I Prof. Şţef�nescu-GoC!lgă: Neam, Po- por, .N aţtune: , D-l Prof. Silviu Dragoinir : Un erott ui­ tat :', Ion Buteanu. D-l Pr0f. G. Bogdan-Duică: Romanul roman. D-l Dl�\ Marton Roşka: Primele incer­ cari culturale ale omului. D-l Prof. D. Hurmuzescu: Fisica, ştiil1/ă de aparare naţională. 278 [279] Pe lăngă acestea şi paralel cu ele, Cercul a mai patronat şi o serie de 21 Conferinţe religioase. aranjate de Societatea Orto­ doxă Naţională a Femeilor Române, secţia Timişoara, în două serii: 1) Intre 15 Mai şi 20 Dec. 1925 şi 2) intre 21 Fev. şi 25 Martie 1926. O activitate atât de largă şi rodnică a Cercului militar-civil «Principele Carol» face onoare celor ce au desfăşurat-o până ieri, dar şi obligă în acelaş timp la sforţări egale pe cei ce con­ duc azi această institutiune. Nu ne îndoim un moment că aceştia vor fi şi mâine caşi azi la înălţimea rolului lor. c. D. F. Mişcarea culturală la R.- Vâlcea In colţişorul acesta retras de ţară se desfăşoară în mic şi pe tăcute o activitate culturală, care valorifică şi intelectualiceşte această staţiune climaterică, pustie şi tăcută iarna, iar acum în vară răvăşită şi agitată de încrucişerea automobilelor, ce se pe­ rindă pe valea Oltului. CErcul Asociaţiei Profesorilor Secundari, al cărui Preşedinte este D-nul 1. Nisipeanu, a organizat în cursul anului 1925 -1926, o serie de conferinţe publice, foarte cercetate de lume, şi anume: D-nul Profesor 1. Nisipeanu: Filosofia uoluntaristâ. D. Voiculescu: Romantismul în literaturile europene. T. G. Bulat : Doamnele Voeuoeilor noştri. N. Epure: Trei poezii: « Umbra lui Mircea la Coeia», ,,1907. şi .otnu., Profesor 1. Nisipeanu : Misticismul la popoarele pri­ mitive. E. Puşcariu : Libertatea gândini şi spiritul de toleranţa. Lazar Popescu: Soaalismul. » Profesor 1. Nisipeanu : Eroii /!:ândirii. Viaţa şi Filoso­ fia lui Giordano Bnmo şi 7� Ca mpanella. De obicei, conferinţele acestea au făcut parte dintr'uupro­ gram mai larg, în care se făcea partea cu venită muzicei. Intru aceasta, trebue S2t menţionăm concursul Orchestrei Asociaţiei Muzicale din localitate, sub conducerea D-lui MişJJ....Buţureanu, şi pe aceea a Orchestrei elevilor liceului, condusă de Dvnul Maestru Profesor D. Avramescu. Orchestra D-lui M. Putureanu a organizat, deosebit de a­ ceasta, şimai multe audiţii muzicale, în sala teatrului Adriani, toate date în scop de binefacere. Secţia Ligei Culturale s'a manifestat cu prilejul diverselor serbători �haţionale. Societăţile culturale-religioase de asemenea nu au lipsit de la datoria de a împărtăşi cuvântul cel bun, prin adunările centru­ lui parohial, prin conferinţe şi predici religioase. Educaţia artistică şi-a găsit în R.-Vâlcii un apostol în D-nul C. G. lVIihailescu, sculptor şi profesor de desernn al liceului «Al, Lahovary-. Din iniţiativa dănsului s'a întemeiat încă din 1919 279 [280] în localitate un Cerc de educaţie artistică) format din maeştrii de specialităţi artistice, şi al cărui ţel se cuprinde în câteva cu­ vinte: «cultivarea artistică a mulţimii şi stimularea elementelor meritoase pe tărărnul artistic». Cercul a instituit un concurs de desen după natură, între şcolari - dela 12 la 25 Mai - cu subiectul: Biserica Maicii Dom­ nului, din parcul comunal. Participanţii au fost numeroşi, iar premiile s'au hotărît de un juriu. La 30 Mai Cercul a deschis Expoeiţia sa anuală de pictură, sculptură, desen şi artă decorativă, la care au luat parte ca expo­ zanţi artiştii localnici şi diletanţii. Dintre cei dintăi, au prezentat ceva din lucrările lor: D-şoara J. Ionescu şi sculptorul C. G. Mi­ hailescu; dintre diletanţii pictori, cităm pe D-nii: V. Georgescu, avocat şi Const. M. Iliescu, institutor, acesta din urmă în special ca talent promiţător; după aceştia, trebue să pomenim pe un în­ zestrat in calităţi naturale, fără cultură sau educaţie artistică, tănărul C. Ionescu, care vinde cornuri copiilor în curtea liceu­ lui, iar în timpul liber desenează cu o fineţe şi o gingăşie ne­ închipuită. Cercul a descoperit acest talent. Rămâne ca să se gă­ sească şi cineva care să ajute un asemenea talentat tânăr, spre a se putea desvolta în însuşirile sale surprinzătoare; Ca lucrări de artă industrială, vom menţiona covoarele ­ imitaţie persană - ţesute de d-na Balotescu şi D-rele Dumitriu, apoi �turi şi bro.clerij deosţ:bit de frumoase, ale D-nei Ceau­ �Eu şi ale D-Iui I. Diaconu. .. -------- un interes special merită secţiunea cărţilor şi manuscriselor vechi, din colecţia D-Iui Profesor C. N. Mateescu, colaborator al "Arhivelor Olteniei». La 6 Iunie, expoziţia Cercului de educaţie artistică a luat sfârşit printr'o festivitate muzicală, la care au dat concursul ele­ vele şcoalei secondare de fete, sub conducerea D-nei Valeria Căp. Ionescu, apoi D-na Elena Preda Antonescu, solistă de canto şi D-nul Profesor I. Nisipeanu, cu conferinţa d-sale despre: «Ar­ tele frumoase». Cuvântul de închidere a fost rostit de acel sub a cărui grijă şi privi ghere s'a organizat această expoziţie, sculpto­ rul şi profesor de desen C. G. Mihailescu. Vâlceauul •••••••••••• o expoziţie a unui craiovean la Paris Tanărul pictor Ioan Negulescu a deschis la începutul verii acesteia o expoziţie �trrerări mai recente ale sale în Ga­ leria din Bul. Montparnasse, 148, la Paris. Din catalogul, cuprin­ zând 23 de pânze, cităm, numai, după titlurile tipărite, portrete, peisagii şi vederi de prin Franţa, Italia şi Maroc, cum şi o -casă la Craiova». \ •••••••••••• 280 [281] ••••• a ••••••••••••••••••••••••• a •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i HOTe ŞI COM1JHICARI i • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Notiţe referitoare la lupta dela Costangalia 1) Ştiam că un .unchiu al soţiei mele, anume Matei 'Popa Ion, elin Ştefăneşti (Vâlcea), pierise în lupta dela Costangalia. Mai mult niminea nu putea să-mi spună. Intămplător, în 1915, aflu că în comuna vecină, Zlătăreii (Vâlcea), trăieşte un veteran, care şi el luase parte Ia această luptă, ca soldat în Regimentul 3 din Ismail. M'am dus la el să-I întreb, ce ar putea să-mi spună referitor la această luptă. Era un bătrân sfătos, în vârstă de 75 de ani şi în toate minţile lui, deşi era bolnav de o boală care I-a răpus nu mult după aceea. .. Iată cum mi-a povestit el desfăşurarea acestei lupte: Era în luna Iunie 1863. O parte din Regimentul nostru 3 din Ismail era înşirată pentru paza hotarelor pe marginea Dunării, dela Galaţi până la Marea Neagra. Pichetelor de pază li se zi­ ceau pe atunci cardoane 2). Dela unul din aceste cardoane, capo­ ralul de gardă observa venind pe Dunăre din spre Mare un vapor, care trage Ia mal şi opreşte în dreptul cardonului. Din vapor co­ boară soldaţi Poloni arma ţi, având un colonel şi alţi ofiţeri ca comandanţi. Polonii erau în număr ele 500. Caporalul de gardă, văzând acestea, a trimes repede un soldat ca să comunice Colo­ nelului Călinescu Tănasie, 'comandantul Regimentului din Ismail. Apoi imediat caporalul a fost facut prizonier de catre Poloni, cari ') După A. D. Xenopol "Domnia lui Cuza-Vodă» vol. I, pag-. 283, faptul e următorul: «In timp ce neînţelegerile dintre Domnitor şi Adunare frărnântau ţara, având repercusiuni în străinătate" altă imprejurare veni să complice mersul treburilor. Anume, în noaptea de 3:J Iunie spre 1 Iulie o trupă de 40U de Polo ni debarcă la Cahul, de pe o corabie sub pavilion englez, şi înaintează pe teritoriul românesc. Ea mergea în Polonia în ajutorul revoluţiei. ln afară de violarea teritorinlui român de o trupă armată, mai era şi teama de a nu jigni pe Rusia, prin învoirea trecerei unui asemenea corp. Colonelul Mil­ covici, comandantul trupei, dă o proclamaţiune către locuitorii Moldovei, în care le arăta că este nevoit a trece prin ţara lor, clici - zicea proclarnaţiunea din "/23 luuie-v scare tribunal va osândi pe un fiu, trecând peste ogorul vecinului pentru a-şi scăpa mama din mâinile ucigaşilor?» Colonelul Călinescu, trimis după trupa polonă, pleacă în goana ei şi o ajunge Iănga satul Costangalia, unde după o întrevedere cu Col. Milcovici, care refuză predarea armelor, Călinescu ordonă atacul; dar din cauza superiorităţii armelor Polonilor şi a unei greşite comande în trupa română, Polonii scapă şi urmează drumul lor mai departe. Lupta însă făcuse jertfe de am­ bele părţi: de acea a Românilor 18 morţi şi 35 de răniţi, dintre cari trei ofiţeri, Oştirea română.Tuându-se din nou după Poloni, îi ajunge la satul Rănzeşti, unde ei sunt siliţi să se predeie. Polonii sunt apoi foarte bine trataţi şi înapoiaţi peste graniţă în Turcia». 2� Trebuie să fie cordoane. 281 [282] îl ispiteau de numărul şi poziţia trupelor româneşti, căci unii din­ tre ei ştiau româneşte. Caporalul însă a reuşit să scape cu o luntre pe Dunăre în sus pănă la Ismail, comunicând totul Colo­ nelului. Colonelul a cerut instrucţiuni dela Cuza-Vodă, ele ce tre­ buie să facă fată de aceşti călcători arma ţi ai teritoriului româ­ nesc. I s'a răspuns că, dacă se simte în stare, să-i atace imediat; iar dacă nu, să aştepte ajutoare de artilerie şi cavalerie. Colone­ lul n'a mai aşteptat nici un ajutor, a scos trupele din cazarmă, le-a făcut cerc împrejurul său, le-a spus cum străinii armaţi au călcat în silnicie părnăntul ţării noastre şi că suntem datori a pune mâna pe ei, vii sau morţi. Le-a dat gloanţe la toţi şi au pornit pe jos cu toţii în direcţia unde se aflau Polonii. Inaintea trupelor au fost trimise iscoade, ca Sti vadă unde şi cum sunt aşezaţi Po­ lonii. Ei se aşezaseră într'o vale cu iarbă, la Costangalia, cam 30 chilometri departe de Belgrad, având toţi armele încărcate. Indată ce ei au văzut soldaţii Romanii, au descărcat armele în potriva lor. Colonelul Călinescu el dat ordin trupelor de risipire şi a în­ ceput lupta. Au perit mulţi Poloni, iar cei rămaşi în viaţă. au fost făcuţi prizonieri toţi. Românii s'au luptat bărbăteşte, şi ar fi pierit din ei mai puţini, dacă maiorul Iancu Saegiu n'ar fi dat o co­ mandă greşită. Dintre Români au rămas morţi pe loc 18, cari au şi fost îngropaţi în Costangalia, iar vre-o 29 au fost răniţi, dintre cari unii au murit în spitale. Polonii au fost desarmaţi şi trimeşi cu armele şi muniţiunile lor la Galaţi. In această luptă au luat parte 3 soldaţi elin comuna Ştefă­ neşti (Vâlcea) şi anume: Bobeş Florea, Lăcraru Iancu şi Matei Popa Ion, iar din comuna Zlătărei au luat parte 2 soldaţi şi anume: Iancu Ilie şi Predescu Radu. Acest din urmă, zis şi Radu Pre­ duşel, este cel care mi-a povestit cele de mai sus. Din cei 3 soldaţi din Ştefăneşti, a căzut rănit Matei Popa Ion şi a murit în spitalul elin Belgrad. El era feciorul lui Popa Ion Dimoiu, mort în 1882. Se spune că acesta s'a dus pe jos pănă la Belgrad, ca să vadă morrnăntul fiului său. . Despre lupta dela Costangalia mai am următoarele notiţe:· Prima. In comuna Romanesti (Vâlcea) trăieşte un mic pro­ prietăraş, d-l Milos Vilopolski, fecior lui Eduard Vilopolski, care, cu gradul de căpitan de artilerie şi geniu, în rândurile celor 500 insurgenţi Poloni, a luptat la Costangalia şi a fost luat prizonier. El, fiind inginer, a fost oprit în ţară şi a lucrat la parcelarea lo­ turilor celor Împroprietăriţi la 1864. Fiind un bărbat distins, sora lui Ioan C. Brătianu, care era călugăriţă, l'a recomandat soţiei cu care s'a căsătorit, şi care era elin neamul Olăneştilor, proprietarii moşiei Sămbotinui din Argeş. Despre acest Eduard Vilopolski se spune că, dela vrăsta de 7 ani, a fost luat din Ucraina-unde se născuse - de către Ruşi şi dus la Petersburg, unde a crescut şi şi-a făcut studiile. A luat parte în lupta dela Sevastopol, a luptat sub Garibaldi la Argenţa ('?), şi ar fi făcut parte şi din regimentul turcesc Sadic Pasa. \ Tot d-I Milos Vilopolski mi-a, comunicat că comandantul in­ surgenţilor Poloni a fost Colonelul Milco vski, care a rămas în Moldova, unde s'a şi căsătorit. Secunda. D-I M. Scutari, elin Galaţi, tot în legătură cu lupta dela Costangalia, prin scrisoarea din 22 Martie 1915, a binevoit a-mi comunica urmCltoarele. 282 [283] Pentru cinstire a şi amintirea eroilor căzuţi în lupta dela Costangalia, Cuza-Vodă a hotărît să ridice un măreţ monument, pe care l'a comandat sculptorului Vasile Scutari din Galaţi, care s'a angajat să-I dea gata până la 1 Mai 1865, contra sumei de 2500 galbeni austria ci. Monumentul n'a putut fi gata la timp, din cauză că blocul de marmoră, ce fusese comandat în Grecia, s'a înecat cu vapor cu tot în Marea Neagră, aproape de Sulina. Co­ mandăndu-se alt bloc tot in Grecia, pănă să sosească, au surve­ nit evenimentele cunoscute şi nimeni nu şi-a mai adus aminte de monument. Vasile Scutari, însă, l'a terminat şi l'a păstrat cu sfin­ ţenie până la anul 1914, luna Iunie, cănd, împreună cu fiii săi Marcu şi Salvador Scutari, l'au Miruit oraşului Galaţi, spre a-l aşeza în Grădina publică «Regele Carol 1", din acest oraş.') El a şi fost inaugurat, dacă nu mă înşel, încă din 1915. Tot d-lM. Scuturi mi-a trimes şi lista cu numele eroilor pieriţi în acea luptă, nume care au fost săpate în faţă pe soclul monumentului, şi pe care le transcriu aci: Regimentul 3. Dumitru Murgăşeanu Gheorghe I. Galeşu Costache Irirnia Grigorie Săndulescu Constantin Uscătescu Ion Neacşu Băişoiu Dind! Buşu Ştefu Stan Gruia Naftanail Oprea Andrei Bacliu Gheorghe Ioniţă Olaru Matei Ion Popa Nicolae Moise Ştefan Neacşu Ianache Matei Ion Oşeacu Ilie Stoica Nicolae Vlad Detli Gheorghe Colaiceanu sergent Craiova caporal Gojeu-Dolj Priva-Cor] Persoaca-Mehedinti soldat Bratcu-Gorj Ulmeni-Argeş Stăneşti-Gorj Dudeşti-Ilfov Slobozia-Ialornita Căciulata-Ilfov Baia. de aramă-Mehedinti Ştefăneşti-Vâlcea Piteasca-Ilfov Călăşeşti-Argeş Colibasi-Mehedinti Aduna ţi- Vlaşca Naipul-Vlaşca Orevita-Mehedinti Gheorghe Potolea Costache al Marinii Ilie Lupaşcu Gheorghe Săraru Andrei Simion Ion Huhulea Teodor Costache Ion Hutu Toma Oltinescu Regimentul 5. soldat Galaţi Vărna Nouă-Botoşani Bogeşti-Tecuci Dragomireşti-Neamţu Costuleni-Iaşi Bouşori-Vaslui S10b.F'{LUşeşti-B�dlU Trunteşti-Tecuci Grărnăzoaia-Fălciu ') De fapt, monumentul este aşezat la 'extremitatea Bulevardului Carol. A. O. 283 [284] Din această listă se vede că la Costangalia au luat parte la luptă trupe din două. regimente, anume din reg. 3 şi 5. Monumentul eroilor dela Costangalia este tot de marmoră albă. Pe un soclu cu baza exagonală se ridică o coloană cilindrică, deasupra căreia este înfăţişată o acvilă. regală, cu aripele .întinse, ţinând o ramură de maslin în cioc. La jumătatea coloanei e să­ pată inscripţia: Bravilor căzuţi hz lupta dela Costangalia, apoi, în paranteză: Basarabia, anu; 1863, iar mai jos e figurată stema ţării. Pe partea din dos se citeşte: «Comandat lui Vasile Scutari şi dăruit comunei Galaţi de fiii săi Salvador V. Scutari şi Marcu V. Scutari». Numele celor morţi şi mai ales acel al comunelor lor de ori­ gină sunt adesea greşit scrise, cu ortografierea străină a unuia care nu ştia destul de bine româneşte; de aceea unele sunt greu de identificat. Azi scrisul e cam şters. Preotul Teodor BăIăşel . •••••••••••• Incă ceva deşpre Şt. St. Tutescu 1) La articolul-necrolog, din numărul trecut al revistei, despre regretatul folklorist şi bun al meu prieten, vin să mai adaog şi eu câteva note şi însemnări, spre a complecta cele scrise de d-nii C. D. F. şi N. Pl. Tatăl celui dus dintre noi a fost Stan Tuţescu, învăţător şi acela, şi fost primar al comunei Catanele-Dolj. Absolvent al Şcoalei de învăţători din Craiova, seria anului 1900, Şt. St. Tu­ ţescu a funcţionat ca învăţător în câteva sate din Dolj, fixându-se apoi la Catanele, iar mai în urmă, de prin 1912, la Balota. Am cunoscut 11e răposatul acum 23-24 de ani, prin scri­ soare numai, căci el mi-a scris mie mai întâi, văzând nişte lu­ crări folkloristice de ale mele publicate prin «Revista Literară» şi prin -Şezătoarea-. Abia în 1909 am avut norocul să cunosc şi personal pe bietul nostru Tuţescu, la Bucureşti, unde un copil de-al meu avea să treaca un examen. De atunci am ramas pentru totdeauna prieteni. Moartea l'a luat pe el mai întâi - şi prea devreme -, despărtindu-ne astăzi. De la el mi-au rămas, pe lângă neşterse amintiri pentru înaltele lui calităţi sufleteşti şi admiraţie pentru munca lui de-· votată de învăţător şi folkorist, doar câteva scrisori. Răsfoindu-le astăzi, însemnez aci câteva fragmente din ele, interesante pentru a lumina chipul celui dispărut: Din scrisoarea cu data de 18 Febr. 1907, Catane: Copleşit pân'la strivire de treburi, n'am mai avut timp să vă mai scriu. Am lucrat multe. Acum- ticluesc «Albumul Satului», cu, istoricul documentat al institu,ti,ei culturale. La congres 1'1 'am venit ..... Eu aş (ace multe, dar activitatea extrascolarâ îmi ră- peşte mult timp...... \ ') Vezi şi .«Scur�a autobiografie» a lui Şt. St, Tutescu în revista «Tudor Pamâle- an. IV, No. l-f> pag. 34, apărut luna aceasta. 284 [285] Din scrisoarea dela 31 Nov. 1907, Catane: «La congresul dela Craiova trag nadejde sa ne 'vedem. '. 11:f.i-ai face o mare placere, de mi-ai vizita şcoala. Dela Craiova -Ia Ca ta n ele, poţi veni cu trenul pana la halta Boureni, platind 3, 30 lei. De aci . . . . . . . . . . Se face o ora cu caruta. O zi poţi pierde. . .... Dela 7 Decemvrie 1907, Catane: Poate e de bun augur coincidenta noastra 1). Apelul nu e aşa de lauda, de l-am face. Cel ma! nimerit este a scrie d-ta fra­ ţilor colegi ţolkloristi, ce-i cunoşti, arâtându-le scopul şi rugân­ du-i calduros să ne strângem rândurile. Să J1e comunice. Eu 'Voi apela la alţi: La congres, vom constitui societatea. Trebuie să ştim pe cine contâm. Eu am emis parerea sa fie foltelorişti şi din alta breaslă, ca sa facem ceva temeinic; - dar e bine şi aşa, de vor fi oameni de caracter. Am fâcut statutele de mult, le-am trimis colegului Codin la Priboeni-Mtcscel, sa le vadă şi să le trimita fratelui Kiriieanu. Scrie-mi cui ai scris în acest sens. La congres vom vorbi mai multe şi vom repeta. M'a ru­ gat şi colegul Vasilescu-Bals sa scoatem o revistă şcolară, în touârâsie, ba să iau direcţia unui supliment la «Vorbe Bune». Stau totuşi 10cu11U; având multe de făcut». Dela 11 Nov. 1909, din Balota: «Imi jagaduiseşi într'un rând portretul. Am tot aşteptat. dar zadarnic 2). De n'o fi prea târziu, trimete .portreiul. Eu scot «Colinde» în «Biblioteca Folkloristicâ» şi Calendarul,' aşa mi-a scris fratele Danilescu. De altfel. ce mai lucrezi? Eu 'scriu acum. Pe aici e eâpadâ de aseară. Ceva cântece despre războiul din 77 sau poveşti etc., despre Regele Carol n'ai culese? De te duci pela Piatra-Neamţ, cumpără-mi dela Gheorghi« 10 exemplare «Taina Ăluia», ca n'am niciun exemplar din ele». Din scrisorile de după război, din care se întorsese acasă istovit - şi poate că din oboselile acestea i s'a tras boala şi moartea - mai insemnăm aici câteva rânduri, ce-mi adresa dela Balota, în 16 Mai 1923: «Am primit ieri scrisoarea d-tale. Cu moartea mea, au greşit cei dela « Vestitorul Satelor», de au pus numele Petre 3). Şi prin război au fost asemenea veşti. Asa e viqJp azi. Trimite-mi ar­ ticolul ce ai scris despre mine, (";! l1zu[f doresc sâ-l citesc..... Imi pare rău ca şi D'-ta înduri l11ii de l1eajunSuYl� cuşi mine. Sun­ tem fraţi de suferinţd.... Ce dor mi-e şi ce mult aş vrea să ne mai -oedem odată 4).1 Dumnezeu stie! Am scris [rateiui Codiu ') E vorba de înfiinţarea «Socierăţei Folkloriştilor». ") 1 se ceruse portretul pentru publicaţiunea -Folkloriştii Români». ") Murise fratele folkloristului nostru: Petre St. Tuţescu, în vârstă de 27 de 'ani, in urma celor două răni ce primise la Mărăşeşti, unde s'a luptat vite­ jeşte. Cum şi Petre era Învăţător, şi cum amândoi fraţii luaseră parte la luptele in potriva duşmanului, confuzia s'a putut face uşor, foaia citată anunţând moartea lui Şt. St. Tuţescu, în loc de aceea a lui Petre St. Tutescu. Indus în eroare, am scris şi eu atunci un necrolog prematur bietului meu prieten, care Încă erea 1n viaţă! .4) Nu ne-a mai fost însă dat să ne mai revedem! 8 285 [286] a-ţi trimite .. _. Pe Pr. G:h. Bistrita îl (�l/JI?SC personal. � Tipareste «Tsuorasul» la Panturi îN Cra1O'7JCl. Cânta de incheaga apele 1 .... E UN excelent folklorist muzical. «Seeâtoarea» nu mi-a venit de mult. Nici mie l1U mi-a mai scris d-l Gorouei. Dece? Nic ştiu. Cea din urmă scrisoare ce mi-a trimes e de un an şi mai bine, din 24 Aprilie 1925, dela Craiova: Am primit scrisoarea de 111141" dar eu -- tnglotat cu multe trebi şi necajit cu boala şi facerea locaiuriior de scoala - te-am uita" uitate-ar relele 1 caci sunt cam uituc. Mâ doare în suflet ca mi s'au dus cărţile ti-tale, casi fratele meu ..... Editorii nu dau bani pe ţoiklor, ca nit renteaza. Voi încercă la «Ramuri". Sunt în concediu, dar am salariul întreg şi pe fiul meu, Aurel, supli­ nitor cu leafâ. Eu am şi ceva /2,Fâu.... Nunuu D-,"Nu de mi i'ar fine. Alaltâeri a dat ceua piatra pe aici. Pe ,siua de 4 Moiu. nişte bâeţi la Craiova ţin o şeeâtoare, pentru o societatecultu­ ralâ «Traian Demetrescu-. M'au pus sâ ţin o conferinţă despre «Folklorul Oltean" şi le-am promis. illd duc l11âinl?, sa uââ ce e ŞI; de se hotâreşte, îţi dau telegrama sâ ··vii ...... Poate chem şi pe parintele Bdlâ sel, Bistriţa, Codtn şi cine ar mai 'veni. Iţi 'voi Nud scrie 1). Dece nu-mi trimeţi necrologul meu'? Codin e Re-vizor şcolar. Alt: sanatate şi sa dea Irsea sâ ne 'vedem. Unul după altul s'au dus în câţiva ani cei mai mulţi dintre folkloriştii noştri de azi: M. Lupescu, T. Pamfile, Tuţescu, C. Rădu­ Iescu-Codin, şi S. T. Kirileanu, lăsând goluri de nereparat între noi cei câţiva, cari am mai rămas cu patima după cântecul bătrănesc. N. Maleescu •••••••••••• Inst.itutor-Folklorlsr -Braila. I I I I I J I I j I A treia Expoziţie a "Cooperatorilor din Ţară", deschisă în Craiova, la 15 August 1887. In lupta pentru emanciparea economică a României, un loc însemnat l-a avut la început "Societatea Cooperatorilor din tară-, întemeiată în 1882 de Dimitrie C. Butculescu 2). . Scopul ele căpetenie a fost să facă cunoscute prin expoziţii bogăţiile naturale şi produsele ţării, stimulănd munca naţională, organizfll1d-o în bresle şi dănd prilej celor mai destoinici să pună în luminrl energiile productive ale poporului român. Astfel, chiar în 1878, Butculescu începe a preg�tti terenul pentru expo;:iţia Societrlţei COllcordia 3), hot;:-trâUt a fi inaugurat2t anul unn{ltor în Bucureşti, anume în calea Rahovei 12. ') Nu m'am putut duce, şi mi-a părea r{IU de asta cât voi trili. ') Dimitrie C. Butculescu, al cărui chip îl reproducem în pagina următoare, s'a ni:'tscut la Bucureşti în .1845 şi a încetat din viaţ" În 1916 tot în capita!:\. Era fiul lui Constantin M. Butculescu şi a\ Mariei. BUlculescu, lli',scut:\ M. Bujoreanu, de fa­ milie originară din Oltenia. Bunicul lui Dimitl'ie Butculţscu, Marin R. Butculescu, a fost ispravnic de Olt în 1829 şi est� îngropat la Slatina în Biserica Maica Pl'ecesta. a) Societatea Concordia ave'l de scop elesvoltarea spiritului ele asociaţiune, ele SOCIabilitate ŞI ele mUllcă, prin întruniri colegiale, în care se ţineau elisertaţiuni, elec1amaţiuni şi altele; ea îndemna membrii societăţii să formeze deosebite asociaţiuni artistice, industriale şi comerciale, asemenea 5:1 aranjeze o expoziţie, angajând membri, socIet::lţel să-şi expun:'l în moclul cel mai Întins produsul llluncei lor. Aci Dimi­ trie Bl1tcl1lescu avu ca vrednic colabOl, [305] C. D. FORT. Si ca materie 'n pământ şi 'n , largul spaţiului: In florile ce le sădiţi prinos mormăntului Tresare-o parte din cel drag, ce l'aţi avut cu voi, b Pe care-I plângeţi fără rost, când el, înseninat, Ca spirit urcă drept la cer, scăpat de prin nevoi. După aceea poetul - întocmai ca Dante în divinul S!'LU poem ­ întâlneşte în cale pe cel care trebue să-I călăuzească în călă­ toria lui spirituală, şi care aci e fiul său. Acesta îi tălmăceşte ros­ tul vieţei, al morţei şi al sufe­ rinţei, apoi îl conduce pe lumea cealaltă, unde reiese în chinuri sufletele păcătoşilor, iar ale celor buni hălăduesc, spirite .fericite, prin dumbrăvile Cerului. Condu­ cătorul îl poartă prin sfere din ce în ce mai superioare, pănă la treptele Celui Prea Inalt, din ado­ rarea căruia poetul se deşteaptă ca dint'un vis, coborănd iar spre pământ, în vreme ce i se şop­ teşte: «Te 'nalţă 'n faptă tot mai mult spre culmile de sus Şi nu căta că Între voi se pare c'a apus Răsplata celora curaţi. O vei găsi în cer, Când îngerii te vor chema spre Tronul Celui Drept, », Ideile acestui poem sunt de un curat spiritualism creştin, sau - dacă vreţi să le ziceţi aşa ­ spiritiste, Ele cuprind o înaltă morală filosofică, formănd o lec­ tură reconfortantă, pe care o re­ comand călduros spiritelor serioa­ se, iubitoare de adevărată poezie. Grădina de sidef, de N. Milcu, ed. Casa Şcoale1or. Cel d'înti'Li volum de versuri al poetului cra, iovean-al cărui nume s'a impus între talentele poetice ale anilor de elUpt'l rt'lzboi - aduce confir­ marea speranţelor ce am pus îndl de mult în acest tânăr. Inzestrat cu o sensibilitate deosebit�i, tem­ perament poetic, simplu şi sincer în expresiune, Milcu îşi ia un loc onorabil în literatura noastră în devenire. VoJumaşul lui înfi:'tţi­ şeazi:i o creaţiune poetidl unitar!'l, în care suf1etul poetului se eles- văleşte întreg, fără poză şi fără fard. E un poem, mai mult decât un volum de poezii. Un poem, pentru că - deşi temele poetice tratate prezintă oarecare varia­ ţie-unitatea eposului o alcătue­ şţ� forma de . confesiune a poe, ziilor ŞI tonalitatea sufletească a P?eţul�li. Prin mijloace simple­ CC\Cl Iimba e puţm bogată, iar stilul fără inzorzoneli străine ­ versurile din «Grt'tdina de sidef­ isbutesc a te mişca, a-ţi suzera o anumită stare selitimentalt'l� ele tnduioşează, coboară zăbravnicul tristetii peste suflet. Citind ace­ ste stihuiri nemeşteşugite, te simţi şi tu luând parte la suferinţa su­ portată stoic, consirnţită, şi la la­ crimile interioare ale poetului. Poezia lui Mileu nu este de un desen precis, care să îmbrăţişeze linia, conturănd-o, - ci mai mult o schiţă, în care se indică doar prin câteva trăsuri fondamentale portretul unui suflet: sufletul es­ tompat de melancolie al poetului nostru. Anuaru: Semit/anlltti «Sf. Ni­ colae» tTil1 R.- Vâlcea, pe anul şco­ lar1924 -1925, apare sub îngrijirea Părintelui Icol1011t P. Partenie, Director al Seminarului. Lucra­ rea cuprinde o Dare de seama a actioitaţii Seminarului tionar la exploatările de petrol a lui Zalolahta şi lucră la mişca­ riIe naţionale ale colon iei polone din ţara şi a organizării polo­ nezilor din peninsula balcanică contra Rusiei, în care scop el şi făcu călătorii Ia Constantinopol şi în Egipt. In aceste călătorii dete de urma mai multor spioni ruşi, pe unii prinzăndu-i, cum a fost fai­ mosul Iacobson. Se bolnăvi apoi de hemoptisie (6 săptămâni), în urma ca­ rei boli nu mai putu lucra nimic timp de o jumatate de an. Aici în Bucureşti făcu în curând cunoştiinţă cu unele din persoanele marcante din acel timp, în special cu B. P. Hajdău, Dr. Const. Istrati, apoi cu patriotul basarabean Zamfir Arbore, cu profesorii Voinov, Paul Bujor, iar mai târziu cu vajnicul român Aurel C. Popovici ş. m. a. In Martie 1891 Piekarski fu numit profesor de desemn la gimnaziul din Slatina. Aici, scriitorul acestei schiţe biografice a făcut cunoştiinţă cu acest om de seamă, cunoştinţă ce s'a tran­ sformat apoi într'o intimă prietinie, care a durat până la moartea lui. In Slatina am lucrat împreună ani de zile in diferite di­ recţiuni. In acel timp luptele Românilor din Ardeal cu Ungurii şovi­ nişti erau în culmea lor; atunci se înfiinţa şi "Liga pentru uni­ tatea culturală a Românilor". Imediat am propus mai multor prte­ tini să înfiinţăm o secţie, numind-o secţia "Olt" a ligii. Primii cari am hotărît acest lucru am fost eu, Inginerul Constantin Davi­ descu, Dr 1. Drăgescu, medic, Teodor Cartianu, profesor la Şcoala de agricultură dela Strihareţ şi V. R. Piekarski. Acesta a parti­ cipat cu tot sufletul la organizaţia acestei secţiuni, care a dat re­ zultate foarte frumoase. In afară de colectări de bani pentru internniţaţii politici ardeleni şi pentru ziare, s'au ţinut multe întruniri de protestare contra samovolniciilor maghiare; am trimis adrese de încurajare Doctorului Ioan Raţiu, din partea întrunirii ţinută la 14 Iunie 1892 (in urma barbariei nemaipomenite a Ungurilor din Turda, cari devastase casa Dr. 1. Raţiu, din cauza înaintării Memorandului Românilor din Ardeal la Impăratul din Viena, şi l'ar fi şi ucis 313 [314] ;1 I dacă ar fi putut pune mâna pe dansul}: o altă adresă de măn­ găiere şi încurajare s'a trimis tot în 1892 Doamnei Emilia Dr. 1. Raţiu din partea doamnelor din Slatina. Ambele adrese au fost foarte artistic lucrate de Piekarski: cea d'intăia, având lungimea de 4 m. 50 cm. şi lăţimea de 36 cm., era acoperită cu sute de semnături; cea către doamna Raţiu, foarte delicat şi artistic exe­ cutată, avea dimensiunile de 33 X 23 cm. Aceste splendide a­ drese se găsesc şi astăzi în proprietatea respectabilei Doamne Emilia Dr, Ratiu în Sibiu (iar copii fotografice la mine). Secţia Olt a ligii a înfiinţat şi un cabinet de lectură, în care se găsiau vreo 30 de ziare şi reviste ce primea secţia, sau altele erau puse la dispoziţia lectorilor de Piekarski şi de mine. Aici citeau şi. unii din elevii mai mari ai gimnaziului. Sala aceasta de lectură s'a deschis în casa lui Piekarski, punând o odaiă mare la dispoziţia secţiei. Pe acele vremuri desemnul era cu desăvărşire neglijat în şco alele secundare. Piekarski prin metoda sa a ştiut să producă în elevi dragoste pentru desernn. Atunci s'a comandat-cu bani adunaţi la nişte baluri anume aranjate - o mulţime de obiecte pentru desemn, vase greceşti şi romane, deosebite modele, iar Ia finele anului şcolar s'a aranjat o expoziţie de lucrările elevilor,­ luând astfel şi dexterităţile un având nepomenit până atunci. Dar Piekarski fiind un mare iubitor al naturii, mă insoţia adese în escursiunile ce făceam cu elevii prin pădurile şi cămpiile din împrejurimi, unde colecţionam plante, cărăbuşi, fluturi, etc. dimpre­ ună cu elevii, cari la finele anului îşi expuneau colecţiile, ce erau obligaţi să le facă, la expoziţia de fine de an, dimpreună cu lucrările de desemn. El însuşi cunoştea foarte bine entomologia .şi învăţa şi pe copiii lui să cunoască frumoasele şi bogatele specii din jurul Slatinei, făcând de asemenea colecţii foarte frumos orănduite. . Intr'o vară aranjând-în vederea unei excursiuni mai mari pe Valea Oltului - câteva reprezentaţii teatrale cu elevii slăti­ neni din liceele din Bucureşti şi Craiova, Piekarski a făcut de­ corurile necesare, a făcut şi pe regisorul şi pe caracterizatorul tinerilor din piesele jucate. . In Octomvrie 1892 Piekarski plecă la Bucureşti, unde voia să scoată un ziar cu ilustraţiuni litografice, şi mă rugă şi pe mine ca şi pe alţii să colaborăm. N'a putut însă să-I scoată, negăsind editor. La începutul lui Noernvrie se întoarse Ia Slatina pentru câ­ teva zile, căci fiind mutat, la cererea lui, la gimnaziul din Tărgul­ Jiului se pregăti de drum. Işi luă familia, dar pe drum imbolnă­ vindu-i-se foarte rău copilul său, Cordian cu numele, se opri la Craiova, unde băiatul şi muri la 8/20 Noemvrie. Corespondenţa între noi cohtinuă. In Tărgul-Jiului Piekarski găsi o atmosferă mai priincioasă pentru dansul, şi plăcerea excur­ siunilor ce făcea pe Valea Jiului şi \ prin munţii Gorjiului. Aici află câţiva oameni cu cari se împrietini repede, mai ales cu directorul 314 [315] şcoalei primare de băeţi, Alexandru Ştefulescu, care se ocupa cu istoria Gorjiului şi cu care începu a face excursiuni prin sate, pe la biserici, ajutând pe Ştefulescu Ia descifrarea a o mulţime de inscripţiuni şi hrisoave sloveneşti. In Fevruarie 1894 m'am mutat şi eu la Tărgul-Jiului. In adevăr, scrisorile entusiaste ce scria Piekarski despre judeţul 001'­ jiului şi speranţele ce le-am avea întru realizarea vechilor noastre idei m'a atras foarte mult şi m'am hotărît să mă mut şi eu aci. Aci, în patria lui Tudor Vladimirescu, par'ca era un far­ mec deosebit. Ţinutul muntos ca şi al ţinutului meu natal din Ardeal, natura splendidă, urmaşii lui Tudor in costumele lor ca­ racteristice, tradiţiile despre dansul, apoi urmele anticelor cetăţi dace şi romane, necunoscute şi nestudiate încă, munţii, drumu­ rile romane şi toate celelalte rămăşiţe din anticitate şi din evul mediu, avură o inrăurire deosebită asupra lui Piekarski, după cum au avut şi asupra mea. Regăsindu-ne amândoi idealiştii, prietinia s'a continuat şi s'a intensificat. Aci am reailat şi pe un alt vechiu prietin, din timpul studiilor la Viena, pe inginerul-şef al judeţului Gorj, Au­ reI Diaconovici. Apoi am făcut cunoştinţă încă cu câţiva entu­ siaşti, cum a fost advocatul George Pârvulescu, Al. Ştefulescu, Locotenentul Ernanoil Părăeanu, Doctorul Ion Urbeanu, advo­ catul Ştefan Dobruneanu, N. D. Miloşescu şi alţii. Cu puterile unite, în curând am pornit aici o mişcare culturală, care mai târ­ ziu s'a complectat cu alta artistică şi economică. In toate aceste Piekarski a avut o parte foarte importantă. Prima manifestare culturală a noastră a fost publicarea re­ vistei Jiul, apărută în 1894/95 în editura lui N. D. MiIoşescu (Vezi "Arhivele Olteniei" An. IV, 1915, Neru 18-19 pag. 194), cu articole de interes istoric, social, literar, ştiinţific, etc., scrise de cei amintiţi mai sus şi foarte frumos ilustrate de Piekarski. Ilustraţiile au fost lucrate aproape toate pe piatră litograîică, căci Piekarski îl convinsese pe Miloşescu de importanţa litografiei şi acesta comandase o presă litografică. Tot în 1894 Piekarski, dimpreună cu Ştefulescu, Diaconovici şi cu mine am înfiinţat Muzeul Gorjiului (Vezi "Arhivele Olte­ niei" An. 1926, No. 23 pag.9), al cărui sediu fu un timp În Pa­ latul Prefecturii, iar dela 1896 în localul gimnaziului. Atunci am început să explorăm noi, cei patru muzeişti, judeţul Gorjiului şi . a început să se publice lucrări frumoase cu colaborarea ştiinţifică şi artistică a lui Piekarski. . In acest muzeu am depus multe şi interesante obiecte isto­ rice, arheologice, de artă naţională, etc., adunate din excursiu­ nile noastre în judeţ şi păstrate cu sfinţenie cât timp am fost noi acolo. Intre obiectele acestea am depus şi o colecţie de ouă in­ condeiate adunate din judeţ. Desernnele de pe aceste ouă, pre­ cum şi alte motive poporale româneşti, le-a folosit Piekarski la lucrări de artă, le-a aplicat Ia coperte de cărţi ş. a. Aici, în Gorj, s'a aplicat aceste motive mai întâi, şi anume la unele. cărţi 315 [316] ŞI reviste eşite om tipo-ntograna lui Miloşescu, precum şi la adrese artistice, etc., iar mai târziu la foarte multe cărţi din editura Insti­ tutului "Minerva" din Bucureşti, care angajase în mod stăruitor pe Piekarski la executarea de lucrări artistice necesare artelor gra­ fice. Piekarski este deci cel care a romanizat copertele, aplicănd motive româneşti. Aceste motive de pe ouă le-am aplicat şi eu ceva mai târ­ ziu - când am înfiinţat şcoala ceramică din Tărgu-Jiului - la vase, farfurii, ulcioare, etc. In urmă s'a răspândit cultivarea acestor motive în toată ţara, precum şi în provinciile româneşti pe atunci încă neliberate. Tot în Târgui-Jiului, câţiva dintre prietinii noştri mai sus amintiţi au redactat revista satirică-umoristică Ardeiul (Martie­ Oct. 1895), cu splendide desemne făcute tot de Piekarski-editor fiind Miloşescu-,pubIicaţie care apăru insă numai în 13 sau 14 numere şi al cărei succes fu excepţional de mare. In această revistă Piekarski s'a dovedit ca cel mai mare caricaturist din România, după cum îl consideră şi .Enoiclopedia română" editată de Asociaţia transilvană (Astra) din Sibiu. Re­ vista aceasta a fost hotărâtă să apară din cauză că, deşi abia la începutul mişcărilor noastre culturale, am început a fi perse­ cutaţi într'un mod ticălos de nulităţile politiciane takiste locale, cărora fireşte le steteau în ajutor nulităţile intelectuale şi politice takiste din Bucureşti. Piekarski avea de gând să facă şi alfabete româneşti, după litere ornate din vechile noastre hrisoave, manuscrise, etc. Lipsa de bani şi de timp l-a impiedecat la înfăptuirea acestora. Totuşi a introdus în cărţile tipărite la Minerva multe antete, iniţiale, spisuri, etc. româneşti. După cum am amintit, prietinia ce am încheiat cu Piekarski în Slatina s'a continuat şi potenţiat la Tărgul-Jiulul. Aici am fost "nedespărţiţi ani de zile. Zilnic discutam feldefel de cestiuni şi puneam la cale deosebite serbări populare la ţară, cu anumite scopuri culturale (biblioteci populare, excursii culturale, etc). In convorbirile ce am avut asupra stării înapoiate a ţără­ nimii române şi a ridicării ei culturale şi materiale, am discutat mult emiterea ideii asocierii şi întemeierii de bănci populare, pe care eu le cunoşteam din Ardeal. Având, ca profesori, ambii con­ tact zilnic cu învăţătorii din judeţ, fie în excursiunile ce făceam destul de des, fie când învăţătorii se interesau de copiii lor, elevi de gimnaziu,-i-am îndemnat mereu la înfiinţarea unei bănci a învătătorimii din Gorj, după modelul celor din Ardeal. Lucru nu era uşor, căci neîncrederea .şi ignoranţa desăvărşită a învăţăto­ rimii de mişcările economice din Ardeal şi din alte ţări era prea mare. Printr'o propagandă continuă şi energică printre membrii corpului didactic, la care entusiasmul lui Piekarski a avut partea sa foarte importantă, învăţătojii s'au raliat înfine în jurul meu şi astfel am hotărît o încercare. Atunci, în Ianuarie 1897, am înfiinţat Societatea de Imprumut şi păstrare "Cerbul" în Târgul- 316 I 1 � [317] Jiului, al cărei preşedinte am fost eu. Astfel Banca Cerbul a făcut unirea învăţătorilor din Gorj. In curând învăţătorii s'au convins că operaţiunile de bancă nu sunt lucruri grele, şi se mai încre­ dinţară că înfiinţarea de bănci în comunele rurale -cum insistam mereu să se constituie- ar fi posibilă, şi mai ales că pot fi de mare folos populatiunei rurale. Au început a se înfiinţa ici-colea câte o bancă, care cu timpul s'au înmulţit, şi apoi au început a se înfiinţa şi în alte judeţe, astfel că azi, după aproape 30 de ani, numărul băncilor populare trece de 400 în ţară *). Tot în acelaş timp s'au înfiinţat la necurmatul îndemn al lui Piekarski şi al meu Cercurile culturale, cărora mai târziu foştii Dr. C. Istrati şi Spiru Haret le-au dat o coloare oficială. Serbătorile cămpeneşti populare ce am organizat în Gorj, în diferite localităţi mai ales cu un trecut istoric, la care aranjarn şi expoziţii etnografice, erau făcute în anumite scopuri şi cu ten­ dinţa de a trezi poporul pentru idei mai înalte şi folositoare bunei lor stări. Acestea au dat roadele lor reale, ca biblioteci la sate. Bibliotecile din comunele Bumbeştii de Jiu şi din Novaci sunt în special operile lui Piekarski. Piekarski respecta foarte mult pe Dr. C. Istrati, deoarece acesta era un mare patriot. Cu cea mai mare dragoste şi plă­ cere Piekarski a ilustrat lucrarea Dr. Istrati: "Centenarul lui La­ ooisier", serbătorit în 1894. In această lucrare, format cuart, sunt planşe excelent executate de Piekarski, după vechi stampe fran­ ţuzeşti, şi litografiate cu cea mai mare atentiune, sub directa su­ praveghere a lui, în litografia lui Miloşescu din Tărgul-Jiului (Edit. 1895). A fost un sentiment de ambiţie ca să arăte că se poate lucra şi executa opere de artă tot aşa de bine la Tărgul­ Jiului, ca şi la Paris. Totul depinde de om. Văzând aceste lucrări, Dr .. Istrati a ţinut şi mai mult la miş­ carea culturală-artistică-economică din Gorj şi ne-a încurajat me­ reu cu vorba' şi cu fapta. Acest exemplu şi altele ne-a făcut să ne găndim să facem din Tărgul-Jiului un oraş al culturei şi al artelor aplicate. Piekarski a fost profesor de desemn la Târgui-Jiului în anii şcolari 1892-95, apoi un timp desernnator la serviciul technic al judeţului Gorj. A lucrat însă mult pentru institutul de arte grafice al lui Miloşescu, Minerva din Bucureşti şi altele. Era co­ respondent al mai multor ziare şi reviste poloneze. Prin 1904 era maiestru Ia şcoala de jucării de lemn din comuna Nooaci, în aceea frumoasă comună climaterică de sub munţii Gorjiului, unde se ceruse din cauza aerului,' Piekarski fiind suferind. Secţia de jucării de pe lângă şcoala de industrie din *) A se vedea mai detailat cum au luat naştere băncile populare: "Prima pagină din Istoricul băncilor populare din vechiul regat. (Din miş­ carea culturală-economică de odinioară din Gari); Amintiri de un sfert de veac, de 1. Moisil, publicatii în rev. "Convorbiri literare", Bucureşti. Anul LlV, 1922, No. 2. 3/7 [318] Novaci s'a înfiinţat la iniţiativa lui şi a durat cât a stat el aci. Obiectele făcute erau foarte frumoase. Păcat că nu s'a continuat. In vederea facerii de studii etnografice şi în special pentru monografii săteşti, din toate punctele de vedere, am corn pus dimpreună cu Piekarski un plan detaiIat. . Manuscrisul este încă în posesiunea mea. In Oct. 1897 am tipărit un cestionar relativ la materialul de adunat, şi care se poate găsi în satele noastre' din diferite puncte de vedere, şi l'am răspândit prin judeţ. Dela 1906 Piekarski se stabileşte definitiv în Bucureşti, unde lucrează aproape mereu pentru institutul de arte grafice Minerva (astăzi "Cartea Românească"). Viaţa lui în acest timp este munca fără preget, nici răgaz. De aici sta în legătură cu Aurel Popovici şi lucra şi pentru "România jună". Dar terenul cel bun pentru ideile sale nu era în Capitala ţării. Greutăţile traiului îl apasă mereu. Mai zvâcnesc unele idei filantropice, din care unele se realizează, fără a se folosi de ele, Primul azil de lehuze sărace (din mahalaua Oborului) din Bucu­ reşti îşi ia fiinţă la iniţiativa lui. Dar starea sănătăţii lui Piekarski îi este mereu ameninţată, mereu este bolnav şi slăbit. In toamna anului 1909, la 21 Octom­ vrie acest nobil suflet îşi sfârşeşte firul vieţei=-ou desăvărşire sărac -În Ospiciul dela Pantelimon. In ziua de 23 Octomvrie am dus pe acest distins om, care a lucrat aşa de mult pentru răspăn­ direa artei naţionale şi pentru ridicarea culturală şi economică a ţărănirnei noastre, la locul de veci, în cimitirul Mănăstirii Cer­ nioa, de lângă Bucureşti, unde dorea să fie înmormântat şi unde se odihneşte în "Valea plângerii". * * * Piekarski era o figură simpatică şi impunătoare. Faţa blândă, părul blond şi lung, o barbă mare blondă-castanie, ochii mici, trăsăturile fetei regulate şi nobile. Frumos Ia chip, ca şi Ia su­ flet. Un tip de Christ. Idealist şi altruist în cel mai mare grad, gata de sacrificii pentru alţii, democrat şi naţionalist polon şi ro­ mân înfocat. Piekarski era un entusiast, mereu neastâmpărat din tinereţe. Nihilist în patria sa supusă ,coutului rusesc, combătând tirania ţaristă şi rnoscovită ; dărj şi vajnic luptător pentru dreptate în ţara sa adoptivă. Nu odată îmi spunea, şi cu drept cuvânt: "Vreau să lu­ crez aici, în ţara voastră, din toate forţele mele, pentru ridi­ carea culturală şi economică a Românului; ridicând pe aceştia contribui la slăbirea Ruşilor, duşmanii cei mari atât ai Românilor cât şi ai Polonilor. Interesele acestor două popoare sunt identice şi vor deveni comune, mai ales într'un viitor mai mult sau mai puţin apropiat". De aceea a şi lucrat cu o deosebită dragoste pentru a doua şi mult iubita lui patrie, România. Piekarski era o fire artistică, după cum dovedesc nenumă- 3lR [319] ratele sale lucrări, care sunt răspăndite prin deosebite cărţi, re­ viste, sau în alt fel. Dar el poseda o cultură cu mult mai mare şi multilaterală, căci nu era un simplu desemnator, ci un om de ştiinţă, profund cunoscător al istoriei şi al economiei naţionale. Cunoştea o mul­ ţime de limbi: polonă, germană, franceză, română, latină, rusă, bulgară, paleoslavă. Pentru ştiinţele naturale avea o deosebită dragoste şi interes. Am făcut împreună nenumărate excursiuni. In dragostea noastră pentru natură, am hotărît să publicăm o carte asupra fIuturilor (şi mai târziu a cărăbuşilor), un atlas cu planşe desemnate de dănsul şi cu textul lucrat de mine. S'a de­ semnat, foarte frumos, prima planşă, pe care am tipărit-o pe pie­ trele litografice ale lui MiIoşescu, am anexat-o apoi la un apel­ prospect dintr'un număr al revistei mele "Amicul tinerimei", în speranţa că vom găsi abonaţi şi astfel vom putea continua. Spe­ ranţa -aceasta a fost o utopie, căci nu s'a anunţat nici un abonat. Piekarski a fost un om modest şi discret, lnlăturăndu-şi în­ totdeauna personalitatea sa. Era un visător, un utopist! In conversaţiune aducea întotdeauna argumente convingă­ toare pentru ideile ce susţinea, şi de multe ori devenea violent, -atunci când combătea nedreptatea, barbaria. In orele când nu lucra, citea cărţi de filosofie, de sociolo­ gie sau de ştiinţe pozitive, or se plimba cu copiii săi prin na­ tura cea frumoasă. Pe copiii săi, ca şi pe alţii, îi trata foarte frumos. Locuinţa sa în Tărgu-Jiului, ca şi în Slatina şi ca şi în Bu­ cureşti de altfel, era foarte modestă. In odaia sa de lucru toţi păreţii erau împodobiţi cu feldefel de chipuri artistice, cu tablouri istorice polo ne şi româneşti, iar pe mese erau împrăştiate vra­ furi de stampe şi desemne, multe cu motive poporale româneşti, pe care le avea el aşa de dragi şi le cultiva şi aplica cu cea mai mare ardoare, în dragostea lui cea mare c� avea pentru popor şi pentru arta lui. Pe etajere erau grămezi de cărţi de fi­ losofie, istorie, ştiinţe şi sociologie. Traiul său era foarte simplu, sărăcăcios chiar, mai ales că leafa era miserabilă, ca a unui maestru de desemn dela şcoa­ lele noastre de pe acele vremuri. Veniturile sale extraordinare, în afară de ale catedrei, erau dela desemnele ce lucra pentru diferite reviste şi cărţi, şi care erau-pe acele vremuri-slab plătite, 01' dela articolele ce fur­ niza unor ziare şi reviste poloneze, care erau pIătite,-căci cele ce da la ziarele sau revistele româneşti erau-fireşte-de pomană. De câte ori, în aproape zilnicele vizite ce-i Iăcem, mă re­ voltam de calicia ce mă lovia, văzând pe acest om cu atâta talent şi cu atâta dragoste pentru tot ce era nobil şi folositor neamului nostru, cum îşi necăjia existenţa. De multe ori prietenii săi, văzăndu-i greutăţile, îl ajutau în mod discret. 319 [320] Dar se pare că saraCJa şi ...miz@l.:i.aeste .răsplata în lumea aceasta a faptelor bune şi a serviciilor desinteresate aduse ţărei, '---- . .--�-- * * * Lucrările artistice ale lui Piekarski sunt foarte multe şi răs­ pândite prin reviste, ziare, tablouri, planşe, cărţi, adrese, diplome, etc. Iată, pe cât pot să-mi mai amintesc şi eu astăzi, unde se pot afla unele din lucrările lui, în: 1. Reviste: Jiul, Amicul tinerimei, Sezătoarea săteanului, Lumina satelor (toate apărute în Târgul-Jiului), Amicul copiilor, de sub direcţia lui B. P. Hajdeu şi Z. Arbore (Bucureşti) ş. a. II. Ziare: Lumea nouă, Adevărul ilustrat. III. Reviste umoristice: Ghiţă Berbecu, Tocila, Caşca­ valul, Moş Teacă, Ardeiul. . IV. Tablourile antialcoolice (din Editura Casei Şcoalelor), excelent desemnate şi executate, trimise tuturor şcoalelor şi pri­ măriilor din vechiul regat. Aceste tablouri, a căror concepţie este proprie a lui Piekarski, merită să fie retipărite şi răspăndite din nou. (Piekarski era şi membru în comisia antialcoolică sub presidenţia Doctorului Istrate). Cu acelaş fel de subiecte, el mai are încă multe alte tablouri şi planşe. V. Cărţi şi coperte: Cărţile apărute în editura lui N. D. Miloşescu şi mai ales cele dela Minerva (Bucureşti), cu diferite desemne, antete, iniţiale, spisuri şi coperte. Cărţile marelui nostru savant N. Iorga, din editura Minervei, sunt aproape toate ilus­ trate de Piekarski, Apoi Almanachul tipografic, Călindarul Mi­ nervei, Herbarul lui 1. Moisil (Ediţia 1) ş. m. a. VI, Adrese artistice: Adresa către Dr. Ion Raţiu şi alta către Doamna Emilia Dr. 1. Raţiu (trimise din Slatina în anul 1892, cum şi o adresă către Principele Ferdinand (actualul Rege al României) ş. a. VII. Diplome şi alte diverse lucrări: Diplome pentru diverse societăţi, portrete diverse, ex libris, caricaturi, precum şi multe fotografii etnografice, luate de prin judeţele Gorj şi Vâlcea, ale caror negative ştim că se mai păstrează. Bucureşti, 19 Mai 1926. 1. Moisil . •• III.S" .... IIII. In marginea unui hrisov Ceva despre Neamul lui "Buliga Mehedinţeanu" de C. V. Obedeanu "Buliga, vei Agă al Dorobanţilor", despre care vorbeşte do­ cumentul ce publicăm la locul'. său, pag: .. ,este ''{Inul din mem­ brii vestitului neam Mehedinţeanu, un neam mare 'cl� boeri, care a jucat un rol istoric, şi care numai vre-o două secole s'a întâl­ nit în istorie, pe urmă s'a stins. \ După documentele moşiilor Er­ gheviţa (Mehedinti) şi Tăntăva (Ilfov) - care aparţin mănăstirei 320 - [321] Tismana-, se vede că în veacul al XVI-lea trăiau doi frati Me­ hedinţeanu: Sârbul, marele stolnic al lui Mihai Viteazul, ce muri la 1603, şi Stan din 1594, despre care Odobescu în An. Acad. relatează că s'a luptat ca un -viteaz în răsboaele lui Mihai cu Turcii, şi că e îngropat în Tismana şi cunoscut sub numele de Sian din Cerneţi. Acesta avu ca fiu pe Necula din Ergheviţa. Prin 1610 apare Lupul Mehedinţeanu cel vestit, care probabil că erea nepotul ori al lui Stan, ori al lui Sărbul, Acest Sărbul însă nu avu copii cu soţia sa Marina; şi Stan din Cerneţi vă­ zurăm c'avu ca fiu numai pe Necula, ce muri tânăr de tot, lă­ sând o fiică, pe Zamţira. Lupul Mehedinteanu se ridică, ca boer viteaz, în timpul dom­ niei lui Alexandru-Voda Iliaşi (1616 -- 1618) fiul lui Ilie Rareş. Acest domnitor al Munteniei, cu toate că era român de ori­ gine, sufletul lui fusese însă înstrăinat de ţară, căci de mic a fost crescut la Rhodos în principiile bizantine ale Ianarioţilor Aşa, cum vine la domnie, el aduce cu sine o mulţime de levantini, pe cari îi ridica la rangurile slujbelor autohtone. Acest fapt se repetă dela Radu-Vodă-Mihnea (1611-1616). Căci după moartea lui Mihai­ Viteazul începe şirul domniilor grecisate. Deşi aceşti domni sunt români, dar fiind crescuţi pe malurile Bosforului, unde ereau trimeşi de părinţii lor, pentru educaţie atunci-ca azi în Franţa, Italia, sau Germania-, erea natural ca ei să lege prietinie cu precep­ torii şi gramaticii lor, pe cari, odată ridicaţi la domnie, îi adu­ ceau cu dănşii. Aceste sisteme politice aplicate revolta unele sfere ale socletăţei româneşti, şi crea chiar un partid politic: partidul naţional al ţării, care luă isvor mai întâi peste Olt, pentru că Olteanul a fost întotdeauna mai dărj şi mai revoluţionar la fire, mai independent şi mai vijelios. Acest partid luă şi o direcţiune de politică externă în spre sfântul imperiu, căci, pentru a libera ţara de pericolul blzantino-îanariot, trebuia să scape mai întâi de turc, deci a o scoate de sub turci; iar pentru că de sine stătă­ ta are ţara nu putea sta, o îndreptă spre politica protectoare a casei de Austria. Rezultatul fu că, dela 1611, de când se înscă­ ună primul domn grecisat, şi până la 1716, când începu adevărata epocă fanariotă, şi în care timp. se petrecură şeapte domnii în Muntenia, isbucniră şi şeapte revoluţiuni ale partidului naţional, fapte care avură de rezultat final, cu detronarea domnului îanariot din 1716, şi trecerea Olteniei sub Austria în timp de 21 de ani, dela tractatul de Passarovitz (1718) până la cel de Belgrad (1739). In timpul celor şeapte domnii sdruncinate de revoluţii, au pierit multe căpetenii ale partidului naţional al boerilor, cari s'au luptat vitejeşte, unii din ei cu averile confiscate, şi alţii ucişi de voevozii tirani şi bizantini. Această perioadă este născătoarea epocei lui Tudor din Vladimir şi a revoluţiunei de la 1821. Partidul naţional, născut în ţară imediat după moartea marelui Mihai, a croit calea lui Tudor. Ceeace au făcut boerii acestui partid în aceste şeapte revoluţiuni, a făcut şi Tudor al nostru la 1821. Principiul a fost acelaşi: lupta pentru ideea de li- 321 ; [322] berfate şi naţionalitate, aceste două mari idei care au croit mai apoi şi revoluţiunea dela 1848 şi care au dat naştere mai târziu, sub regimul constituţional parlamentar, partidului naţional libe­ ral, când încep a se forma în ţară şi partidele de politică internă. Unul din căpeteniile acestui partid, care a ocupat un loc de frunte în istorie pe acea perioadă de ani, a fost acest Buliga Me­ hedinţeanu, fiul paharnicului Lupu Mehedinteanu. Pentru că atât tatăl cât şi fiul au fost vestiţi, trebue să vorbim de amăndoi. Ctitoria lor a fost la mănăstirea Topolniţa, ridicată Ia 1646, în vremea lui Matei Basarab, pe valea răului Topolniţa din Me­ hedinti, de către BuIiga veI aga, după cum zice şi pisania de la uşe: "Truditu-s' au şi s'au ostenit de o au zidit din temelia ei ro­ bul lui D-zeu jupan Lupu Buliga veI Căpitan, i ego jupaniţa ego Stanca, i sin ego Curia Spatar, i Stoică ..... veleat 7154 ..... " Să venim Ia personalitatea lui Lupu. Semnalul revoluţiunei de sub Alexandru Iliaş Vodă (1616- 1618). fu dat de Lupu Mehedinţeanu, Buzdugan Căpitan şi Cărstea vornic Cocorăscu. Acesta din urmă fiind ucis Ia Târgovişte de oamenii lui Vodă, Mehedinţeanu cu Buzdugan trec în Ardeal şi, cu oştiri adunate dela principele Transilvaniei Betlen-Gabor, vin în ţară şi bat miliţiile de 8000 ale lui Iliaş. Acesta fuge în Ţa­ rigrad cu Doamna, şi Lupu ucide pe toţi grecii. De atunci au rămas cuvintele clasice ale ostaşilor către Domn, care cerăndu-le ajutor, că vine Lupu, ei au răspuns: "Măria Ta, nu-ţi dăm aju­ tor, că tu ai stricat obiceiul Ţărei." La această faptă strălucită Lupu primeşte o scrisoare dela impăratul austriac Matei, unde '1 numeşte: "Magnific, generos şi mare Căpitan nobil al Valahiei." Viteazul oltean care a fost Lupu Mehedinţeanu îşi termină viaţa însă ca atăţi eroi, ucis mişeleşte de turcii lui Gavril Movilă, pe când dormea în cort. Poetul din generaţia trecută Gheorghe Creteanu a scris o nuvelă istorică despre acest personagiu însemnat; aci ni'l arată ostaş viteaz în răsboi şi mare patriot, aci un Don Juan, care se inamorează de Maria, văduva marelui stolnic Bărcan dela Meri­ şani, strămoşul Bărcăneştilor, alt naţionalist ce fu ucis de oamenii lui Radu-Mihnea când isbucni prima revoluţie naţionalăîn 1613. Fiul lui Lupu este în fine "acest Buliga veI agă, care de­ vine mare general în timpul domnei lui Matei Basarab. EI ina­ ugurează domnia acestui mare voevod, prin lupta dela Dudeşti din 25 Octomvrie 1633, cănd pentru a dobândi tronul muntean, Matei trebui sa se răsboiască cu domnul moldovean Alexandru, căci acesta voia să vază pe: fiul său Radu domn în Valahia. Bă­ tălia aceasta dela Dudeşti figurează cu onoare în arta militara la Români, căci ea a fost un exemplu de strategie şi artă militara, cum o defineşte şi istoricul Bălcescu, La această bătălie BuIigr e general, comandând seirnenii şi vănătorii, având şi drapelul. ţării, cu Sf. Arhanghel Mihail CL! spada în mână. Bătălia ţinu opt ore; pieriră 5000 de ostaşi şi mai toţi generalii valahi de atunci: Vistierul Comăteanu-Florescu: 322 [323] Papa logofătul Grecianu, Ivaşco Vornicul Băleanu rănit cu soţii săi Barbu Paharnicul Brădescu, Hrizea Vornicul Popescu, Stolni­ eul Catargiul, şi Vistiernicul Dudescu. In urma acestei victorii Matei ocupă tronul muntean, şi ca recompensă dă acest faimos hrisov J) generalului său de frunte, . Buliga Mehedinţeanu, prin care, pentru-că a îndreptat oastea cu învăţături noui, îi dărueşte moşia Seaca-Carave din Mehedinţi. Acest hrisov este unul din cele mai importante dintre do­ cumentele muntene, pentru că rare ori vedem întrebuinţându-se o aşa de frumoasă formulă militară. Dela documentele Goleştilor, ale lui Albul din Goleşti şi ale Radului din veacul XVI, de când cu lupta lui Stroea pribeagul, dela fântâna Ţiganului, când şi-a pus capul Golescul, pentru a scăpa pe domnitor, şi pentru care bravură 11 sate îi fură date de domnie, - până la acesta, nu am mai întâlnit un aşa frumos hrisov, Voevozii noştri erau tare sgărciţi în laude; nu le dedeau de cât când erea un vădit act de eroism. De aceea zice şi Matei Basarab aci: "pentru dreapta şi credincioasa slujbă domniei şi armatei făcând mari indreptări in oaste". Apoi îi dă această moşie din domeniul public, care erea al domniei, obiceiu pur roman, când Caesarii dedeau ostaşilor din "ager publicus", Un aIt principiu cu caracter juridic din acest document este şi acela unde se zice să stăpă­ nească din fiu în fiu, la infinit; erea un fel de majorat ca la Englezi. Se mai invoacă şi recunostinta domniei către supus, un frumos obiceiu. Apoi ca sancţiune, pedeapsa afuriseniei pen­ tru cine s'ar încerca a strica aşezamăntul, obiceiu juridic, isvorăt din dreptul religios al timpului, formulă ce întâlnim îu toate hri­ soavele. Mai vedem şi un viu exemplu de principiu al moşte­ nirei tronului; sistemul democratic "electiv�ereditar" apare în toată splendoarea lui, când zice Domnul: că ori-cine va fi Domn, fie din rudele lui, tie din alt neam; va să zică pe cine va crede ţara vrednic a-l alege ca Domn. Satul şi moşia Seaca, dăruite lui Buliga Mehedinţeanu de Vodă Matei Basarab, şi despre care e vorba în hrisovul ce pu­ blicăm mai departe, au ajuns în urmă în posesiunea neamului Obe­ cleanu, căci vedem pe fondatorul bisericei şi şcoalei Obedeanu elin Craiova, Constandin Obedeanu, că le lasă prin testamentul său din 1748 acestei fondatiuni, In pagin ele acestea am căutat să scoatem din negura vre­ murilor, în marginile unui vechi hrisov, figurile vrednice de in­ teres şi admiraţie ale acestor doui eroi ai neamului, Lupu şi Buliga Mehedinţeanu, cari s'au luat la întrecere, tatăl şi fiul, în istorie. • ••••••••••• 1) Acest hrisov, pe care îl publicăm la rubrica Documentelor, pag ... face parte din actele şcoalei Obedeanu, colecţionate în pachetul 7 dela Arh. Statului. 323 1 \ ' [324] Din trecutul Craiovei 1) de Ing. arhitect A. Vtncene. In pragul secolului al 18-a, în Craiova şi în jurul ei se gă­ seau deci - precum reiese din cele expuse păn'acum - numai trei biserici de piatră: una, clădită de un mare ban al Craiovei: mănăstirea Bucovăţ, cum şi două ctitorii domneşti: mănăstirea Jitianu şi biserica Si. Dumitru, ambele ale familiei Basarab. Din bisericile Construite în oraş în veacul al 18-a, nici una nu ni s'a păstrat exact în forma ei iniţială. Toate au suferit în cursul sec. al 19-a reparaţi uni de trans­ formare şi restaurare, mai mult sau mai puţin importante. Din cercetarea lor însă rezultă, că multe din ele reprezentau la origină, adică înainte de a fi suferit modificări, nişte construc­ ţiuni, ce dovedesc un gust pronunţat pentru armonia formelor şi proporţiilor, şi că prin urmare locaşurile acestea religioase pot fi clasate în mare parte ca monumente de valoare artistică. Cu atât mai dureroasă este constatarea, că felul cum s'au făcut lucrările de reparaţiune, denotă în majoritatea cazurilor o complectă dezorientare a sentimentului pentru fruinos. Influenţele occidentale, care intervin la începutul sec. al 19-a şi care curmă vechea şi buna tradiţie în domeniul arhitecturei, provoacă o atmosferă de rătăcire, care decretează, că tot ce este vechi, ce este produs al influenţei răsăritene, nu mai este bun, căci numai apusul civilizat reprezintă cultura, progresul şi arta adevărată. Cutremurul cel mare dela 1838, care doboară cupole şi clo­ potniţe, despică bolţi şi ziduri, intervine într'o epocă, în care ace­ ste idei şi influenţe prinseserărădăcini,-aşa că reparaţiunile, re­ Iacerile şi consolidările, devenite necesare în urma acestui ade­ vărat dezastru, se fac în atmosfera nouă; se fac cu o lipsă de pietate câte odată înspăimăntătoare, şi echivalează cu o desîi­ gurare şi chiar cu o mutilare complectă a vechilor clădiri. Câte­ va exemple vor dovedi aceste alirmatiuni. Vechi a mănăstire Obedeanu, construită la 1748,-în ordinea vechimei a treia biserică de piatră din interiorul oraşului-, este de sigur, chiar aşa cum se prezintă astăzi, o frumoasa construcţie şi o dovadă de măestria secolului al 18-a. Gravura ce înlăţişem 'în pagina următoare este simbolică; de ni că eri aparatul fotografic nu poate prinde imaginea întreagă a clădirei, căci ea este înconjurată de construcţii şcolare. In chiliile acestei mănăstini a funcţionat prima şcoală în Cra­ iova şi, drept răsplată, biserlca� fost deposedată de aproape în­ treaga ei curte, pentru a se clădi aci două şcoli primare şi can­ tina, astfel că ea apare astăzi ca o intru să în propria ei avere. Faţadele sunt împodobite cu vechile ocniţe bizantine, schim- 1) Vezi începutul acestui articol 1n numărul trecut al revistei. 324 [325] bate aci însă în motive pur decorative, Iără întrebuinţarea cără­ midei aparente. Această tratare a exteriorului, folosirea unor elemente de­ corative cum sunt coloanele de piatră cu capitele înflorate Ia tindă, aplicarea de rozete de piatră perforată Ia: faţade, precum r��-�------- ��;t/t '" � Mănăstirea Obedeanu. şi anumite modificări în distribuţia interioară, sunt elementele caracteristice ale stilului brâncovenesc, adică ale stilului desvoltat în Muntenia in timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Mănăstirea Obedeanu Ia origină avea tindă cu stâlpi de piatră la intrare şi două turle: una, cupola pantocratorului, şi alta în faţă, deasupra pronaosului, aceasta din urmă servind de clopotniţă. Mănăstirea Creţeşti. 2 325 [326] De altmintrelea tot două turle aveau foarte multe biserici craiovene: astăzi însă la nici una nu le mai regăsim în forma veche. Pentru a ne face ideie de felul cum erau dispuse aceste turle, trebue să ieşim iarăşi din oraş, şi le constatăm la ruina mănăstirii Creţeşti de pe malul Jiului între Leamna şi Breasta, biserică construită în anul 1757 şi foarte interesantă din toate punctele de vedere. (Vezi gravura de jos din pagina anterioară). Observăm la această ruină o gravă stricăciune şi anume: lipsa tindei, prăbuşită cu desăvărşire. Din cauza cutremurului la biserica Obedeanu se dislocă tinda, se despică bolţile altarului, iar cele două turle se degra­ dează complect. Pentru a ne da seamă de modificările ce le suferă această biserică, cu ocazia reparaţiunilor făcute pe Ia anii 1840-41, deci scurt timp după cutremur, comparaţi silueta mănăstirei Creţeşti, cu aceia a Obedeanului de astăzi, văduvită de una din turlele sale (Vezi pag. anterioară). Prezentăm mai jos alăturate planurile bisericilor Obedeanu şi SI. Gheorghe nou; aceasta din urmă e construită în anul 1755, adică numai 7 ani după Obedeanu şi foarte asemănătoare, ca dispoziţie şi ca faţadă, cu cea d'intăi. Ambele planuri reprezintă tipul atonit, cu pronaosul, peste care aci se ridică clopotnita, accesibilă printr' o scară interioară, aşezată într'un mic turn, iar naosul despărţit de pronaos prin arcade susţinute de doui stâlpi de piatră. La altar observăm că proscomidia şi diaconiconul, care în dispoziţia arhaică dela mănăstirea Bucovăţ formau adevărate încăperi aparte, se reduc aci la simple nişe (firide) în zid. In faţa pronaosului la biserica Sft. Gheorghe în starea ac­ tuală se găseşte tinda deschisă, cu stâlpi de piatră, ce susţin ar­ curi boltite. La biserica Obedeanu spaţiul ocupat altă dată de tindă s'a înconjurat în zid plin şi s'a încorporat pronaosului, desfinţăndu-se zidul intermediar. O examinare mai de aproape a bisericei ne invederează şi în exterior această modificare importantă, care schimbă ca­ racterul clădirei întregi şi pe care o constatăm la numeroase bi- seri ci craiovene. \ Cu ocazia reparaţiunilor dela 1841, s'a renunţat Ia turla mare şi s'a reconstruit numai clopotnita deasupra pronaosului. Aceasta se reface Însă numai În paiantă de ştejar, cu zidărie 326 [327] doar ca umplătură, pentru a se putea tencui în afară, şii se dă o formă simplă, alta de cât cea primitivă, punăndu-i ciubu­ cărie în stil apusan. Straşina de lemn dispare, şi face loc unui ciubuc în stilul renaşterei. Propte masive de zid la altar desfigurează biserica, . fără ca ele să aibă vre-un rost de consolidare. Pentru a se mări ferestrele, se distrug pur şi simplu chenarele de piatră înflorată cu ornamente în stil brâncovenesc din jurul ferestruelor vechi, atât de frumoase ca formă şi proporţii, se distruge chenatul de piatră din jurul uşei de intrare, iar pisania cioplită în piatră, care făcea corp cu acest cadru şi era un element decorativ de primul rang, se aşează ca fragment în zidul exterior, deasupra uşei noi. Toate, dar absolut toate aceste lucrări echivalează cu o mutilare a bisericei, şi contrastează în mod nedemn cu formele arrnonice ale vechiului monument de stil curat şi frumos. o altă biserică, Petre Boji, azi Sti. Mina, din str. Smărdan, -în ordinea vechimei a doua biserică de piatră din oraş-, se repară după cutremur în mod şi mai bizar. (Vezi gravura de sus). In locul turlei pentru clopote, se face o turlă de lemn, îm­ brăcată cu tablă de fer, de către LIn dulgher sas, care lăsat în voia şi placul lui, face aci o copie simplistă după turla mare de zid a bisericei reformate din Sibiu. Tinda se desiinţează şi se încorporează pronaosului, toate ciubucele vechi se inlocuesc cu ciubuce de modă nouă, pisania [328] • __ -c - ------.-� .. � VU'U >1' L.JUU1 <:::lI.lenUf, ţiI pentru ca opera să fie complectă, se zideşte în faţă un fronton în stil normand. La o biserică deci în stil muntenesc cu plan atonit, un fronton în stilul castelelor cavalerilor normanzi, o turlă în stil gotic german, ciubuce în stilul renaşterei italiene: un amalgam hibrid, care uimeşte şi nu poate decât să atenueze impresia pe care un sfânt locaş trebue să o facă asupra credincioşilor. Efectele cutremurului celui mare se pot constata azi de altfel fără excepţie la toate bisericile din Craiova. Aceea care a suferit însă mai mult de pe urma acestei sgu­ duiri, a fost biserica cea mai de frunte a oraşului pe acea vreme, biserica Maica Precesta dela Dudu, sau Madona-Dudu, cum i se zice mai târziu. La origină, adică la începutul sec. al 18-a, această biserică era de lemn, deţinând, probabil, încă de pe atunci icoana făcă­ toare de minuni. Pe la 1760 ea se reconstrueşte de zid, în stilul introdus de­ finitiv în părţile oltene, adică în stilul brăncovenesc, cu abside pentru strane, tindă cu stâlpi de piatră infloraţi cu frunze de acant. Clădirea era prevăzută cu trei turle: una deasupra nao­ sului şi două deasupra pronaosului. Biserica era înzestrată cu odoarele cele mai de preţ din oraş şi a fost socotită, chiar din momentul zidirei, drept catedrală, în locul bisericei domneşti a SI. Dumitru, mai ales că Maica Precesta era situată pe uliţa prin­ cipală a oraşului, adică pe podul cel mare, cum se numea pe vremuri drumul care poartă azi, fragmentat, numele de str. AI. Lahovary, str. Lipscani şi str. Madona-Dudu, Cutremurul de la 1838 o prăbuşeşte în parte şi o strică în aşa fel, încât întreaga construcţie a trebuit să fie dărărnată până În temelie, împreună cu clopotnita ei. Reconstruirea acestei bogate biserici se hotăreşte imediat. Patru zile după cutremur, la 15 Ianuarie 1838, cu ocazia alcă­ tuirei bugetului epitropi ei, se alocă toată suma disponibilă, ce se ridică la mai mult de jumătate din venitul total al aşezămăntului, pentru prefacerea ei. Şase ani după cutremur, biserica nouă este terminată şi se redă cultului. Felul cum a fost reconstruită biserica nouă a Maicii Dom­ nului dela Dudu rezultă din influenţele dominante din anii 1840. Astfel Marele Ban Ştefan, urmând curentului din epoca sa, îşi adusese din Sârbia arhitect pentru zidirea mănăstirei Bucovăţ la 1572; Matei Basarab în mod analog reiăcea biserica domnească Sf. Dumitru la 1651 cu un artist din Constantinopol; Marele Pa­ harnic Constantin Obedeanu putea să-şi aleagă la 1748 arhitectul din pleiada de meşteri iscusiţi, formaţi chiar în ţară, în urma desvoltărei arhitecturei munteneşti sub C-tin Brăncoveanu, Şi după cum Regele Carol pentru reconstruirea bisericei Sf. Dumitru trebuia să se adreseze unuia din arhitecţii francezi, singurii cu­ noscători pe acea vreme ai stiţului bizantin, tot aşa epitropul 328 [329] Iordache Otetelişanu nu se putea adresa la 1840, pentru recons­ truirea bisericei Madona-Dudu, stricată de cutremur, decât unui arhitect din Viena, căci influenţele austriace erau dominante în timpul său. Se plănueşte şi se execută acum o biserică spaţioasă, mult mai. încăpătoare decât cea veche, în stilul barocului austriac, aşa numitul stil jezuitic, stil în care sunt construite cele mai multe biserici catolice din Austria şi Ungaria, de unde s'a transmis şi la bisericile ortodoxe din Banat şi Ardeal. Până şi meseriaşii, în special târnplarii şi sculptorii în lemn pentru executarea tămplei, a balconului, a stranelor foarte bo­ gate în ornamentaţie de lemn poleit, sunt vienezi. Biscricn Madonu-Duuu. Se zideşte deci în Craiova o biserica ortodoxă în stilul unei biserici catolice. Nu este exclus ca derogarea dela stilul tradi­ ţional, în care erau construite toate celelalte biserici din Cra­ iova, să fi influenţat chiar schimbarea numelui bisericei, din Maica Precesta în Madona-Dudu. In secolul al 18-a o asemenea construcţie ar fi fost o im­ posibilitate, dupa cum şi astăzi nimeni n'ar mai putea admite o asemenea erezie arhitectonică, care a fost de sigur şi unul din motivele care a dus la dărămarea acestei clădiri în anul 1913, adică 70 de ani după zidirea ei. 329 [330] Noua construcţie în stil apus an a influenţat imediat pe COI1- structorii, cari au fost chemaţi să refacă degradările altor biserici. se Gheorghe-Noll Inainte de renovare. Citez numai un singur exemplu: Biserica Sf. Gheorqhe-Nou, de care am mai vorbit mai înainte în a!ăturare cu Bis, Obedeanu. Aceiaşi Biserică renovată. 33U [331] T I I I , I Această biserică pierde şi ea prin cutremur ambele turle. In locul lor se construeşte o singură turlă de lemn, drept clo­ potniţă, deasupra pronaosului. Această turlă de lemn, căptuşită în afară cu tablă de fer vopsită, primeşte o formă identică cu acea a turlei dela .Madona-Dudu, deci o nouă erezie arhitecto­ nică. De astă dată la o biserică în stil brâncovenesc o turlă în stilul barocului austriac. Abia acum, în timpurile noastre, Biserica SI. Gheorghe se renov ează iarăşi; de astă dată de mână de arhitect român, de artistul Petre Antonescu, cel care a redat acestui monument toată frumuseţea lui de altădată. (Vezi gravura de jos din pag. anterioară. S'au reîăcut cele două turle, adică clopotnita deasupra pro­ naosului şi cupola pantocratorului: s'au desmormăntat, din zidul Biscrtca Sf. Nicolae-Craioviţa. care îi ascundea, stâlpii şi arcurile trilobate ale tindei; s'au re­ făcut faţadele cu ocnitele lor şi chenarele de piatră înflorată ale ferestrelor, cum şi acoperişul cu largă straşină de lemn ocrotitoare. Biserica Sî. Gheorghe-Nou, care în forma ei innoită este o podoabă a oraşului, poate servi ca pildă de felul cum trebue făcută orice renovare a monumentelor vechi. 331 [332] + Numeroase sunt din nenorocire exemplele de mutilare ale bisericilor vechi craiovene, şi prea dureroase sunt constatările în această direcţie, pentruca să mai stăruesc asupra lor. Numai pentru a arăta contrastul între biserica Sţ. Gheorghe­ Nou reînnoită şi felul cum Se prezintă încă majoritatea bisericilor vechi din localitate, cităm biserica Sf. Ion Hera din str. Aurelian, cu turla ei de lemn fără stil, cu frontonul ei în stil empire francez corupt şi cu uşa de intrare în locul tindei dispărute în zidărie. Cu toată vitregia timpurilor şi dezorientarea unei întregi epoce, ni s'au păstrat în Craiova două frumoase biserici, care n'au suferit mutilări, ci numai desfigurări parţiale, şi care merită o deosebită luare aminte. Una este biserica Sf. Nicolae, din cea mai veche mahala a oraşului, acea a Craioviţei, (Vezi gravura din pag. anterioară), de care este legată legenda satului scufundat şi dispărut. Este o clădire în stil muntenesc, cu tinda în arcuri trilobate, fără abside pentru strane, însă cu linii simple, liniştitoare, deşi turla este re­ făcută. Biserica SI. Nicolae-Craioviţa este singura din bisericele craiovene, a cărei dată de construcţie nu se cunoaşte. . A doua este Sf. Nicolae-Belioacă, din str. Amărăzei, o po­ doabă a oraşului, bine proporţionată şi prea interesantă. (Vezi gravura de mai jos). Anul ziclirei este 1794. ;--------_._------------ [333] Cutremurul i-a răpit turla cea mare a naosului. A lăsat însă neatinsă turla sveltă în faţă şi tinda în forma ei originală. Tot astfel toate ciubucele şi ocniţele în exterior au rămas fără a fi desîigurate. Deasupra tindei în exterior ea are ca decoraţiune doi ar­ hangheli peste mărime naturală, în relief, o decoraţiune cu totul originală şi neobişnuită, căci obiceiul şi tipicul prescria ca sfinţii şi în exterior să fie întotdeauna zugrăviţi. (Vezi gravura alăturată). Biserica SI. Nicolae este şi una din puţinele biserici, la care se menţine clopotniţa veche, simplă în linii, însă bine proporţionată. Mărturii de vrednicia şi priceperea arhitecţilor şi meşterilor de pe vremuri, sunt nu numai clădirile bisericilor ca dispoziţie şi concepţie arhitectonică. Caracterul artistic şi sentimentul frumo­ sului se manifestă la zidirile vechilor Craioveni şi în ceeace priveşte detaliile arhitectonice şi alte amănunte. Un exemplu este tinda dela biserica Sf. Spiridon=eşe cum se vede acum -, un ansamblu de toată frumuseţea, cu stâlpii de niatră ornament aţi şi arcurile trilobate. Până mai deunăzi această tindă fusese închisă cu zid plin, încă de acum optzeci de ani, şi ea a apărut ca prin farmec cu ocazia reparaţiunilor făcute în anul trecut. Frumoasă în masivitatea ei, cu capitelul de frunze bine sti­ lizate, este coloana din grădina bisericei Sf. Treime. Ea a fost scoasă la 1840 din tinda vechei biserici, construite de Dumitrana Ştirboaica la 1768 şi dărărnată în zilele noastre, spre a face loc celei actuale, a lui Lecomte du Nouy .. '." Alte două coloane, -- de astă dată dela cerdacul vechiului conac al boerilor Glogoveanu, dărărnat la începutul sec. al 19-a, ca să se rezidească în locu-i noul palat, în care se află instalată primăria oraşului, se pot vedea de laturile intrării curţii localului municipal. Ele sunt interesante, fiindcă ne arată intima înrudire între arhitectura bisericească şi cea laică. O altă coloană, provenind din interiorul unei biserici vechi, 333 [334] este cea aşezată aZI in Parcul Bibescu. Ea este cunoscută tu­ tulor seriilor de elevi, cari au învăţat carte în vechiul local al Liceului Carol, căci ea era aşezată, pănă acum vre-o 30 de ani, în curtea acelui liceu şi purta acel cadran solar, prea intere­ sant, calculat şi executat de vornicul Iordache Otetelişanu, un personaj legat strâns de desvoltarea culturală a Craiovei. El a fost de altfel, în calitate de epitrop al bisericei Madona-Dudu, însuşi ziditorul vechiului local al liceului. Din numeroasele pietre funerare ale cimitirelor din jurul bisericilor ni s'au păstrat prea puţine, căci după înfiinţarea, la 1871, a cimitirelor noi Sineasca şi Ungureni, toate aceste pietre s'au risipit, iar unele au fost întrebuinţate ca trepte de scară, sau pavaje în curtea bisericilor. N'au scăpat neatinse de cât doar a­ celea aşezate în interiorul bisericilor. Una din acestea este aşezată pe morrnăntul ctitorului bisericei Obedeanu, având cadru ornamentat şi la care însăşi inscripţia formează un element decorativ, conceput cu mult gust. O cruce de pomenire din curtea Bisericei SI. Nicolae-Be­ li vacă este tratată tot în acest fel: ornamentele sculptate în piatră, Iormănd un ansamblu armonios cu inscripţia în caractere vechi In stil brâncovenesc, supt vădită influenţă a formelor folosite la mănăstirea Hurez, este' rozeta dela Biserica Sit. Spiridon, re­ prezentând stema bizantină, în piatră perforată, de mare efect decorativ, înfăţişată deasupra, în stânga. Şi tot un motiv heraldic, vulturul muntenesc,-stema Mun­ teniei,-este reprezentat în argint cizelat, cu o stilizare prea fru­ moasă, pe scoarţa evangheliei bisericei Toţi Sfinţii (Băşica), cum se vede în gravura din dreapta. In acelaş gen, foarte bine stilizat, este şi vulturul cu două capete de origină bizantină, însă influenţat de model muscălesc, tăiat în alamă groasă, la policandrul din Biserica Sf. Nicolae-Un- 334 [335] gureni, lucrare de mare preţ şi executată cu multă grijă şi pri­ cepere. (Vezi grav ura de mai jos). Ieşind prin aceasta din cadrul arhitecturei şi intrănd în do­ meniul artelor aplicate la odoarele bisericeşti, constatăm că şi aci, la Craiova, posedăm o serie deasemenea odoare, de toată frumuseţea, ce merită un studiu special. Reproducem mai jos un vechi potir de argint de pela mij­ locul sec. al 18-a, reparat odată la începutul sec. al 19-a, iar a doua oară în zilele noastre. EI ne înfăţişează în sine o adevărată istorie în desvoltarea şi a gustului şi a conştiinţiosităţii meşte­ şugului. Partea cea mai veche a lui -cea sculptată fin dela mij­ loc-este de argint masiv, curat, cu ornamente frumos stilizate; partea de jos, piciorul, se reface la 1801 mai grosolan, din argint cu amestec de aramă, cu embleme şi flori de o execuţie sim­ plistă şi inferioară; în fine acum 15 ani se lucrează cu totul din nou pocalul propriu zis, adică partea de deasupra, parte căreia îi lipseşte de astă dată orice ornament, iar argintul este de o cali­ tate cu mult inferioară. Pentru a termina, inîăţişem unul din odoarele cele mai de preţ-dacă nu cel mai frumos-din Craiova: este scoarţa evan­ gheliei bisericei Obedeanu, de o frumuseţe şi bogăţie deosebită. Această evanghelie a fost dăruită la 1749 sfintei mănăstiri, cu 335 [336] blestem asupra aceluia ce o va schimba sau o va lua, de către Stanca, soţia ctitorului Constantin Obedeanu. Imbrăcătura aceasta e de argint aurit. Rombul stilizat din mijloc reprezintă în relief scena Bunei Vestiri şi pe Sfinţii Irnpăraţi Constantin şi Elena. Gruparea figurilor este magistrală şi de asemenea execuţia ca­ drului, de o ciselură fină şi artistică ). Cu aceasta încheiem studiul nostru. Din cercetarea biseri­ cilor vechi craiovene,-cercetare care ne porunceşte să admirăm armonia vechei lor arhitecturi, atât de originală, şi care ne face să deplângem în acelaşi timp mutilările, pe care aceste monu­ mente au trebuit să le sufere, fie din cauza unei forţe superioare, fie din cauza rătăcirei oamenilor.s--se desprinde o învăţătură im­ perioasă pentru noi: Generaţiunea noastră, şi cele ce vor veni după noi, sunt chemate să refacă sau să resta ureze vechile biserici în forma şi frumuseţea lor iniţială. Orice lucrare însă trebue făcută temeinic, cu găndul că o clădire destinată cultului se zideşte pentru veacuri de aci înainte, şi că ea este În acelaşi timp o mărturie vie, ma­ terială, de vrednicia şi de starea culturală a ziditorilor ei. Aşa fiind, generaţiuneă noastră întreagă va fi judecată de urmaşii de mâine după valoarea constructivă şi estetică a mo­ numentelor ridicate sau restaurare astăzi de noi. I \ 1) Descrierea acestei evanghelii este făcută de d-I Prof. St. Ciuceanu, care a publicat-o, împreună cu două reproduceri, în "Anuarul Comis. Monum. Istorice pe 1915" la pag. 161--163. 336 [337] ••••••• m •••••••• Mm ••••••••••••••••••• m ••••••• B5g •••• � ••••••••••••••••••• · " • • i ObTeHIA ISTORICA � • D • • •••••••••••••••• 3� ••• a.a�a •••••••• E8 •••••••• a •• m •• B ••••••• amm.a.am •••••• DOCUillENTE Craiova în 1770 Contribuţie documentară de C. Fierăscu. Pentru ţările române răsboiul Ruse-Turc din 1769�1774 a fost o adevărată nenorocire. Jafurile Tătarilor în Moldova, ale Turcilor dunăreni în Mun­ tenia, creasera prettffmdeni o sfare ele perturbare generală. La acestea se mai adăogau şi măsurile Ruşilor, cari sub egida protecţionismului ortodox -- platonică justificare a tendintelor lor de hegernonie politică în Orient � impuneau grele zaharele bie­ ţilor locuitori. Autoritatea domnitoare era ca şi inexistentă, iar boerimea derutată se pierdea într'o politică de oportunism. Un singur gest apare puternic în cadrul acestei frământare epoci. E unitatea de vedere politică a boerimei celor două ţări, concretizată în jalba adresată Caterinei II-a, prin care Muntenia şi Moldova, îngrozite de jafurile Turcilor, cereau sprijinul Rusiei 1). Fatală consecinţă a .fetvei" Sultanului, din 19 Ianuarie 1770, prin care ţările române erau date în prada oştilor musulmane, şi care contribuise � după cum arată şi Xenopol - el arunca pe Romani în braţele Ruşilor. Oltenia, ca şi celelalte două ţări, avu şi ea să sufere îndestul după urma drasticelor tmăsuri împărăteşti, iluzorii compensaţii a înfrângerilor suferite �elin partea Ruşilor de Moldavanschi în Mol­ dova şi de către Rusciucli-Celebi-Paşa în Muntenia. Şi aceasta cu atât mai mult, cu! cât în fruntea Craiovei, în această vre­ me, Caimacam era Manoli Serdarul,fiul clericului Giani elin Constantinopol, un filo-turc animat ele ambiţii domnitoare"). Pe vremea stăpănirii lui. Craiova a cunoscut unul din cele mai cumplite jafuri, pe care le-a îndurat în decursul veacurilor. ') Jalba fu înmânată împărătesei de .0 solie alcătuită din Inochentie, episcop de HUŞl, Bartolomeu Măzăreanul, ep. Solcăi, Benedict, ep. de Moldavita, Ion Paladi biv ve! logofăt şi Enachi Milca, biv vei spătar, din partea Moldovei. Din pa.rtea Munteniei e Grigore, mitr. Ungro-Vlah iei, Matei Cantacuzino, vistiernic şi Necnlae Brâncoveanu, logofăt. Cf. Xenopol "Ist. Rom". vo l. V. 1892 p. 109. şi Hurmuzachi t. XIV, p. II 1917. 2) Prin stăruinţa lui Halit Pasa, noul vizir, fu rânduit domn în scaunul Munteniei abia în vara anului 1770, după eşuarea a două tentative de asezare. Despre aceasta: ef. Hurmuzachi op. cit p. 1207-J211. • 337 [338] Mahalale întregi fură pustiite. Casele locuitorilor sparte ŞI iefuite. Tinerii puşi în fiare şi trecuţi în robie peste Dunăre. Se mai adăoga apoi şi un bir greu ele 60 de pungi, al nou­ lui clomn, asupra "hoţilor ele Craioveni" 1). Negutătorii, în special, fură mai greu oprimaţi. Căci fiecare era îndatorat a plăti o sumă anumită, proporţională. Aşa negu­ tatorii mari plăteau 50 de lei, cei mijlocii 30, mazilii 20 şi restul câte 10 lei. Singuri Armenii şi Nemţii, pare ati fost cruţaţi. Sernnificati 1'21, pentru CI trnosfera ele nesiguranţă a acelei epoci, este şi scrisoarea, redata mai jos, a negutătorului oltean Antonie Luca din Craiova, adresată familiei Pop din Sibiu, cu care se înrudia. Din cuprinsul ei, arhaic prin excelinţă, excepţie făcând de pasagiile cu caracter intim familiar, ne putem, în mic, face () ideie ele ceace în realitate trebue să se fi făcut. Scrisoarea lui Anlonie Luca 1770 'Martie 13, Craiova. Tot din pat 2). Cinstită şi a mea prea iubită şi dulce, Dumneata jupăneasă cumnată Stănuto şi dumneata. fiiule şi drag chir Costandine Pop, cu frăţească dragoste şi cu multă sănătate mă închin Dumnea­ voastră. Cu dorită scrisoare şi cu multă frăţească dragoste cercetez de bună sănătatea Dumnea voastră. Dumneata, cumnată, ştiu că ele inimă rea îţi va fi distul ; numai după multa întristare să-ti trimită Maica Preacesta bucurie, care au avut-o stanta Elena, iproci. Să ne trăiască copiii iaste aciasta porunca lui Dumnezeu. La luna lui Fevruarie, cu măria lui Ion fecioru şi cu dumnealui chir Costandin Ioan, v'am trimis Dumnea voastră câte o scrisoare şi o scrisoare lui Tudoran, fiiul rnieu, şi ele multe necazuri şi prad am obidit şi am plănsu Dumneavoastră ; că ele viiata noastră amar şi otravit; că foc ca la noi la alte mahalale n'au fost şi Turci foarte răi ; că zahareao ce am dat-o şi conacele ce le purtăm acum şi cu casa curţi fărămate. Acum au mai scosu Geanogli o satara pe Craiova, 60 ele pungi, de arde pămăntu şi sugrum la creştini, afar' din cazna ostaşilor ce vin oaste peste oaste, negutătorii cei mari căte 30 de lei şi mai mult, alţii 30, mazilii 20, de mine 10 lei. Ci după cum v'am rugat mai 'nainte şi acum mă rog, i pentru numele lui Dumnezeu, faceţi pomană, ele-mi trimiteţi măcar taleri 30 cu scrisoarea mea, păn[l ne va scoate Dumnezeu la o lum:in;'\. şi m[t voi îndrepta, că din caS2l nu am eşit cIela Noenwril', dt pfm'va da Dumnezeu sfftrşitu de aceştea piei, c{l capu' omuluj aicea o para iaste. Ci m�L rog stt nu m[l uitaţi, dt nieflirea nu poei eşi, Sl2lbiciune multă şi lipsel, efl nu am la cine aicea s(t mA rog, CCl toţi sant ni:'tdljiţi şi S[l \'aet{l. Cumnat[l Strmuţo, m{l rqg S2l nu m[l înstn'tinezi la ovreame (le foc ca pe ilicea şi cu prad. \Aşijclerea ianlşi m[l rog, cum v'am scrisu şi mai 'nainte, pentru Hie, dl sit duce cu Turcii, dt ast[tzi ") Aşa JUII))i" Geanogli pe CI'aiov�ni, fiinddl duptl înfrflllgerea lui Rusciucli­ Celebi-:F'aşa în l'1ucureşti de către Caramzin, generalul rus, ei, în unire cu Cazacii, ar li jefuit cele 5 judeţe. Cl'. Hllrmuzachi, op. cit. p. 1207, 2) In text multe cuvinte sunt scrise cu II scurt, pe care nu l'am reprodus, din ljpsa acestui caracter grafic. 338 #�n .... [339] • l'au luat şi-l ţine în fiiare, de ne-am omorît cu toţi, robie de face Pe afară la oraş la Armeni, la Neamţi, oricine va fi aveţi priiatini, face-vă-ţi pomană de scrieţi sa vie cu pieile, că eu sănt mai mult mort decât viu, fugiţi în părţile altor[a], că de mine nădeajde nu este. Aşijderea mă rog pentru Tudoran sil-i trimiteţi scrisoarea, chir Costandine frate, mă rog, că pe acolo cumnata nu ştie; nă­ deajdea la Dumnezău şi la Dumneata, chiverniseaşte ca să să dea la un stăpân, care vei socoti Dumneata, ca măine S{L poata sluji Dumneavoastră, că Dumneavoastră şi mumă şi tată şi să-mi trimeteţi o scrisoare de la el, să ştiu cum să află, că sant 8 luni di cănd nu ştiu nimica de el. Moş Diaconu mi-au spus Ion că iaste sănătos, cuscru efl iar sant sănătoşi. Foc în Craiova şi nevoie, la ţară steaguri diajuns. M:\ rog, cumnăţicţă], ceva cărrnăz să-mi trimiţi, că ştiu ca se află la Dumneata şi foarte mare pomană vei avea. Sănge peletice (sic) lapăd cu tusă şi am junghi. Mijlocul, picioarele mă dor. De aceastea de veţi şti cevaş, mă rog să mă ajutaţi. Zaha­ ria sa închină Dumneavoastra cu multă sănătate. Cumnată, chir Costandine, de toate mă rog, sa am răspunsu făr' zăbav[ă], Cii de nu mă veţi căuta, sănt perit cu tot şi mare păcat aveţi, CfL Dumneata, chir Costandine, bine ştii Ci\ aicea nu am nici o nu­ deajde, că nu iaste pace şi nici că sărit sănătos şi rămăn AI Du mueavoastră ca un frate, Antonie Luca. P. S. Sfânta învierea Domnului să o petreaceţi cu bucurie. Chir Costandine, mă rog' să. nu mă uiţi. Eu de ţi-am făcut rău, acum Dumneata fă bine şi mă iartă. Marginal: Mă. rog Dumneavoastră pentru Theodorache, ce i-au dat Ilie epingeao, păcat că. am cumpărat-o cu taleri 3 : .... 1) C)O, apucă-l, chir Costandine. Vers o : Cinstiţi şi ai miei buni fraţi, Dumneaei jupăneasei din POp2) Stănuţăi Hagi Pătru Luca şi Dumnealui chir Costandin, cumnat ei cu multă sănătate să se dea la Sibii 3). ') Indescifrabil. 2) Conducător vestitei case de comerţ Bagi C. Pop din Sibiu. Asupra fami­ liei: ef. N. Iorga "Studii şi documente» T. 8 p. rlI---VnI. 3) Documentul se află în posesia Muzeului Camerii de comerţ din Bucuresu, colecţia D. Z. Furnică. • ••••••••••• 339 [340] Hrisovul lui Constantin Şerban Bb. V d. 1) prin care dărueşte lui Jupan Buliga [Menedinţeanu], uel agă de dorobanti, satul Seaca-Caraoe, cu rumăni cu tot, pentru serviciile în oaste. Din anul 7162 (1654) Aprilie 25. Cu mila lui Dumnezeu 10 Costandin Şerban Voevod şi Domn al Ţării Ungro-Vlahiei, dă Domnia Mea această Carte poruncă a Domniei Meale, prea cinstitului şi credinciosului boier al Domniei Meale, Jupan Bulig« Vei Agă al dorobanţilor cu fii sai, pre căti îi va dărui Dumnezeu, ca să-i fie în judeţul Mehedinti de moşie un singur sat numit Seaca-Caratie cu satul întreg şi cu toate ho­ tarele şi cu toţi rtt111âniz; împrejur de la hotar la hotar după vechile hotare, precum în acest sat împietriţi au fost mai înainte. Căci a fost acest sat domnesc şi elin domeniul domnesc, iar apoi în zilele Domniei Meale, cănd Dumnezeu mi-a dat scaunul dom­ nesc al stramosiior nud şi după părintele mieu Radul-Voevod­ Sărban, Domnul Ţării-Ungro-Vlahiei, eu Domnia Mea am dat şi am miluit cu acel sat Seaca-Cara ve pe prea cinstitul şi credin­ ciosul boier al Domniei Meale ] upan Buliga VeI aga pentru dreapta şi credincioasa sa slujbă ce au slujit Domniei Meale şi armatei, făcând mari indreptar: îl1 oaste, ca să-i fie lui acest sat de moşie în ohabtzicâ şi de moştenire fiilor săi şi nepoţiiorsi strânepoţilor sâi, iar Domniei Meale şi răposatului părintelui meu în vecinică recunoştinţă din partea lor. Pentru acesta şi blestem a pus Dom­ nia Mea ca, după încetarea din viată, pe cine îl va alege Dum­ nezeu să fie Domn al Ţării Ungro-Vlahiei, fie din rudenie, fie din alt neam, rog de a se respecta şi de a se întări aceasta a Domniei Meale carte întocmai precum am orănduit ca să fie păstrată, pe acei toţi Dumnezeu să-i ţie în domnie în scaunul lor şi de su­ tletul lor îndurare să aibe pururea şi în veci. Iar acei ce o vor strica şi o vor călca această poruncă, afurisi ţi şi procleti să fie de Domnul nostru Christos şi de către cei trei sute opt spre zece părinţi din Ienicheia şi S2t fie sufletele lor la un loc cu Iuda şi cu Arie. Aşa dar să rămăe porunca Domniei Meale neclintită şi ne­ atinsă, Pentru aceasta şi mărturii aşază Domnia Mea pre : ] upan Spahiu Marele Ban al Craiovei, pe ]upan Preda Brăncoveanul Marele Vornic, JupanRaclul Marele Logofăt, ]upan Bunea (Gn1- clişteanu) Marele Vistiernic, jupan Hrizea Marele Spătar, jupan Pană Filipescu Marele Paharnic, J upan Vlad lVIihalceavel Comis, Jupan Radul Staicu vel Paharnic, Jupan Costandin Cantacuzino marele Postelnic şi Ispravnicul Sima. Iar am scris această carte eu Dumitru Logofiit Baldiu în oraşul Târgovişte în luna Aprilie 25 şi ele Ia Adam în anul 7162. 10 Costanelin I-�i Cu mila lui Dumnezeu Domn. Voevod I L. S'I, ') Originalul la Arhivele Sta\ului, pachetul 7 a.1 �coalei Obeeleanu elin Craiova. Tradus de Zamfir Arbore la J891 Nov. 2 dupiI documentul original slavon şi comunicat nou" ele d-I C. V. Obedeanţl, ca referinţii la articolul el-sale elela pag. 3211. Sublinierile din text suut ale D-Illi Obeeleauu. 340 [341] Registrul tuturor localităţilor cuprinse în harta Olteniei lucrată de Friederich Schwanz şi terminată în 1723 . . Am arătat În această revistă ') că Friederich Sclnoante, ca­ pitan în regimentul Heister, este autorul unei descrieri a Olte­ niei. El înaintează, în 30 Aprilie 1723, acea descriere ca anexă a hărţii Olteniei 2). La s ţârsitul- descrierii, filele 55- 62 se găseşte «Registrul tuturor Iocalitâţilor ce se află Îl1 acea hartă a Olten iei » 3). In cele. ce urmează publicăm acel registru. aşa cum se afla fu manuscriptul german, B. II 1. a. 199, dela Academia Ro mânâ. Al. A. Vasilescu. REGISTER AHer in cler Mappa Cis-Alutana zu findenden Orther \VO Das erste \V orth den Orth benennet neben beygesezter Ah­ breviatur aber den Distret oder das angrănzende Land in wel­ chen der Orth gelegen selbige Abbrevat bedeuten als : Wul. Wultzer Rom. Romunatzer S. S. Sy11 superior S. 1. Sy11 inferior Meh. Mehedinzer Lov. Lovista TL Ban. Ser. Bul. V.T. Angrănzende Lănder. Transylvania Bannatus Servia Bulgarien Valaehia Tureiea A esiloi , Tr. Alben, S. S. Albest, S. 1. Albotta, Rom. Alexu, S. S. Almach, Meh. Alpeszisch, Tr. Alumach, S. 1. Alun, Wul. A. Alunul, Tr. Arnarest, \VuI. Arnarest, Rom. Anin, Meh. Aninisch, S. S. Aninoasa, S. S. Apelevi, Rom. Aresest, Rom. Aresi Pall, Bul. Arkan, S. S. Armenisch, Ban. Arnotta, Wul. Arpasch, Tr. Arsz, S. S. Arthan, Meh. Askuns, Meh. A uricsest, S. S. Avrig S. Freck , Tr. I } I 3 ') Arhivele Olteniei; ·,V, p. p. 207 - 209. ") Ibidem, p. 209. . . . 3) Academia Română, Msse., Manuscris german B. III. a. 199, f. J. C,6-62. 341 [342] Baar, Tr. Babiscul, Rom. Bacsi, T1'. Bacsia, Tr. Badlinen S. Bettlen, T1'. Bahana, Meh. Bahla, Meh. Baja el'Arama, Meh. Baia ele Fer, S. S. Balamir, Tr. Balan, S. S. l3alelaby, S. I. Baldschitza, Rom. Bale, Bul. Ballcsitza, Meh. Balleschan, S. 1. Balicsest, S. S. Baliesti, S. S. Ballinest, S. S. Ballota,Wul. Balsch, Rom. Baltha, Nleh. Banitza, Ser. Banoos, Bul. Bar ba risch en ,vV u 1. BarkanestW ul. 13arkur, S. S. Batiful, Tr. 13atusch, l\leh. Bellezin, S. 1. 13ellerecka, Ser. Bellotza, Meh. Beltischan, Rom. Benecselui, S. S. Benest,Wul. Bengsest, S. S. Berbenest, S. S. 13erberest, Rom. Berberest, vVlll. Berbest, Wul. Berest, \VuJ. Fkri, Tr. Berilest, S. S. 13erivoi, Tr. 13erliest, Wul. Rerkaes, vVul. Beroi,Wul. l3ersassa, Ban. Besehumbavat, Tr. Betteshan, vVul. D. Bettlen S. Baellinen, Tr. Bibest, S. S. Biludsest, S. S. Bircsi, S. S. Birkovan, Rom. Birlest, S. S. Bistristza,vVul. Bistriz, Nleh. Bistriz, Ibiel. Bistriz, S. 1. Blazka, Ser. Blevanetz, Ser. Bobaitra, .Meh. Bobiscen, Rom. Bodest, Wul. Boest, Tr. Boest,'vVul. Bogdanei, V. T. Bogdanei ..... 1) Bogdanest. W ul. Bogolrinol, Ban. Bojasch, Lov. Bolvaschitz, Mch. Bolwaschnitz, Ban. Bombojest, S. S. Bomboest, Lo\'. Bona, Rom. Borka, S. I. Borkova, Ban. Borborest, S. S. Borest, Tr. Borrest, S. S. Boreskul, S. S. Borosten, S. S. 13osean, S. S. Boskuff, Meh. Bosoineg,Wul. Bosomegs, Tr. 13oson,W ul. Bosonest, Meh. Boten,Wul. 13oylest, S. 1. Roysehor, Lo\'. I�oytza, Tr. 131'a(1 ,W uI. Hralossitza, Meh. 13rankova, Rom. B1'as�l, Tr. B1'asl'a1', Meh. 13rat �. Giretsan, Tr. Brateschan, Rom. Bratestiz, Bul. Brebina, Meh. Bredettul, Meh Bredest, Meh. Bredisceri, S. S. Bregova, Ser. Brenest, N[eh. Brenez, Rom. Brenissoy, S. S. Bresniza Meh. Brezoy, Lov. Brestovaz, Ser. Bretaviz, Ser. Bretia, Tr. Bretivolst S. 1. Breti volst, lVle h Bretoja S. S. Brexivolst, Lov. Brosten, Rom. Brosten Meh. Brusniok, Ser. Bucsell, Meh. Bucsest, Meh. Bucsest, S. S. Bucsest, Wul. Buelanest, Meh. Buelest, V. T. Buhan, S. 1. Bruttur, Tr. Bukim, Ban. Buklesehul, Meh. Bukoff, Tr. 13ukoff, Ser. 13uksehinz, Ban. Bulboscen S. 1. Bulboseh, S. S. Bulcseft, W uI. Bulcsest, S. S. Bulcsest, Wul. Bulevitza, Ser. Bulta, S. S. Bulten, Meh. Bultest, Wu!. Bultiseova, S. S. 13ultasehen, Meh. Bungarth, Tr. Burbi, Meh. Buriack, Meh. Burilla, Meh. Bursa, Rom. ') Loc alb în manuscris. 342 [343] Bursa, Ban. Bursa Pal, Ser. Burselen, S. S. Cacalest, Rom. Cacalest, S. 1. Cacova, Wul. Cacova, Tr. Cacoj Meh. Calau, Tr. Caluguren, Meh. Caluguren, S. I. Calui, Rom. Calefac, Meh. Cal un, Meh. Carnenick, Meh. Camenitza, Servo Capitanez, Bul. Capolna, Tr. Capren, S. S. Caraka, Rom. Corzkue, S. S. Caschova, Bul. Casenest, Wul. Casinest, Meh. Casovi, Tr. Castenholz, Tr. Catalla, V. T. Catinest, Meh. Charansebesch, Ban. Charsaran, Ban. Cibinum sive Her- manstadt, Tr, Claclova S. Fotisla, . Ser. Clecsovacs, Meh. Clenovul, Meh. Clesnest, Meh. Clocsan, Meh. Clocsovill, V. T. Clokodics, Lov. Clopotiva, Tr. Cobischitz, Ser. Cocorest, Rom. Cocovitza, Bul. Cocloslui, Bul. Cokoi. Lov. Colon, Tr. Coltz, Tr. Coltzclst, S. S. Coman, Meh. Bursest, S. S. Bursest, S. S. Bursest,Wul. c. Coman V. T. Comanest, S. S. Comanest, Meh. Comanka, Rom. Comorlui, Bul. Conereva, Ban. Conth, Wul. Copocsel, Wul. Copocsen, S. S. Copocsen, TI'. Copocsen, W ul. Copocsova, S. S. Copristen, Meh. Corcova, S. 1. Corben, Rom. Corbi, Tr. Corbova, Ser. Corby, S. S. Corcest, Tr. Corcova, Meh. Cortatile, Meh. Corlatest, Rom. Cormetura, S. 1. Cornet, Lov. Cornezell, Meh. Cornissa, S. I. Cornizell, S. S. Cornosten, S. ]. Corsi, Meh. Corsor, S. S. Cornul, Meh. Cornul, Ban. Coschoven, Rom. Casia, \V ul. Casmirul, Meh. Cassova, Bul. Costest, Ser. Cos ten, Rom. Costen, S. S. Costesz, Meh. C9stest, Wul. Cotiga, Rom. Cotzofen, Meh. Covacs, Tr. Covillova, Bul. Covillova, Ser. Cragoest, Meh. Busur, Meh. Busyces, S. S. Buttnicl, Tr. Cainick, Meh. Crajova, S. 1. Craischen, S. l. Craschovitz, Ser. Crasna, S. I. Cremenar, V. T. Creptura, Wul. Cretzest, V. T. Crez est, Meh. Crezest, S. S. Crischor, Ban. Cristian sive Gros- an, Tr. Criva, Rom. Crivadia, Tr. Crucs, S. 1. Crucsi, Meh. Cruglacs, TI'. Cruschor, S. 1. Cruschor, Rom. Csaur, S. S. Csele, Rom. Czelkovez, Meh. Csepar, woi Cseple, S. S. Csepturoja, Rom. Csercul, S. L Cseresch, Ban. Cserezoja, Wul. Cserkez, V. T. Cserrnedsest, Wul. Cserna, Tr. Csernez, Meh. Csernetest, Meh. Csernedia, S. S. Csiban, Rom. Csiklen, Ban. Csilien, ....... 1) Csinesincs, Tr. Csinkul, S. S. Csiresch, Ban. Csiresul, W ul. CSiresul, Meh. Csisneclia sive Heltan, Tr. Csitata, Meh. Csizel, Meh. ') Loc alb în manuscris. 343 [344] Csoban, S. 1. Csoboren, Meh. Csobonest, S. S. Csocarte, S. S. Csokade, S. S. Csokănest, Ban. Csoklovina, S. S. Csokolte, wui. Csorkul, S. 1. Csorcest, V. T. Csorest, Wul. Csorcst, \\FuI. Daja, S. S. Dalest, Ban. DaU, TI'. Dallari, Tr. Debulen, Rom. Decsr, V. T. Decle, V. T. Deest,Wul. Dehest, Rom. Demzen, \V ul. Demsehan, Tr. Denest, V. T. Denseesest,\V ul. Dersi, 'rr. Deschan, Tr. Deschoy, \Vul. Desesz, \!\Tu!. Desea, S. 1. Devessel, l�om. Deulem, \Vul. Diku1est, \VlI!. Dilga, S. \. Fagar, S. J. Fag-u, S. S. Faleoy, Rom. Farkaclinul, Tr. Forkaseh, Wul. Forkaseb, Rom. Forkasehan, S. S. Fuser, \\Tul. Faurest, \Vul. Faurogo\"Î,Mch. 344 Csoren, V. T. Csoroi, S. 1. Csorobajul, Meh. Csubra, Ser. Csufracen, S. S. Csufranacsen, lVleb. Csula, Tr. Csulest,Wul. Csulischor, Tr. Csurnada, wo; Csuperesen, S. S. Csupercsen, V. T. D. Dilhocsiza, Meh. Dimel, Tr. Dirvar, Mel1. Dirvest, S. 1. Doborka, TI'. Dobra, Ser. Dobrest, S. l. Dobriscen, Wul, Dobroslo ven,Rom. Dobrotest, Rom. Dobrotinczul, V. T. Dobrum, Rom. Dobrusch, WuI. Domascha, Ban. Dragncul, Meh. Dragoer, S. S. Dragoest, S. S. Dragonest, \!\Tul· Dragotest, Rom· Dragotest, S. S· Dragotest, Meh. Dragova, Meh. E. Esterhariza, V. T. Fedelesehoy V. T. F'eclerue, Tr. b'elpesly, 1'1'. Fierest, Wul. Fitiasch, lVleh. Fisţuz, Rom. Fisest, Tr. FleUlllJ1cla, Meh. F1errtuncla, V. T. Flocosehan, V. T. Csurpercsen, Meh. Csurulest, S. S. Csutra, Ban. Cucser, Tr. Cucsest, \V ul. Cucsmanest, S. S. Cuptora, Ban. Cura, S. 1. Curpenul, Meh. Curtischor, S. S. Curtischor, Rom. Cuszakul, Ser. Dranovez, Rom. Dregan, W ul. Dregenest, V. T. Dregenest, Lov. Dregheschan, Wul. Dregusch, Tr. Drenick, S. 1. Dreven, S. 1. Dricleff, T1'. Drinza, Meh. Drumoxa, S. S. Disanova, Ser. Dsimbosch, Wul. Dsormann, S. 1. Dsorog, S. 1. Dsorosell, S. T. Dubova, Ban. Dugey, Bul. Dumitrest, V. T. Dup1ana, S.er. Dursi,Wul. t. 352 [353] .a ••••••••••••••••••••••••••••••••• m •••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i ObTEHIA HAT1JRAhISTA. i • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Starea timpului din cursul lunilor Martie, Aprilie, Maiu şi Iunie 1926, în Banat şi Oltenia Timpul din cursul lunei Martie, pentru Oltenia şi Banat, el prezentat un caracter normal; în ambele aceste regiuni, tempera­ tura lunară n'a fost scăzută decât cu 0°.9 faţă de cea normală, Temperatura cea mai ridicată s'a înregistrat la Oraviţa, cu 23°.0, în ziua de 30 Martie; iar cea mai coborătă la Covora, cu 10°.0, în ziua de 2. Pe când în Oltenia, în ce priveşte precipitaţiunile atmosferice, timpul s'a menţinut puţin ploios, în Banat a fost excesiv de secetos. In toată regiunea Olteniei s'au măsurat 51.3 mrn. de apă, dănd astfel un excedent de 15 %, faţă de valoarea normală; ea a fost considerata în acelaş timp ca regiunea unele au căzut cele mai mari cantităţi de apă. din tot regatul. In Banat s'au înregistrat numai 22.9 !TIm. de apă, cu un deficit ele 58 %. Favorizate de o temperatură ridicată, semănăturile în aceste provincii se prezentau, în cursul lunei Martie, în condiţiuni foarte bune. Luna Aprilie, datorită. unei accentuate secete, a prezentat pentru întreaga Oltenie un timp cald şi excesiv ele secetos. Ast­ fel, cantitatea de apă căzută a atins numai 7.0 mm., ceeace con­ stitue un deficit de 87 %. Temperatura lunară a fost superioară norrnalei cu 2°.9. In Banat timpul s'a menţinut căldicel şi secetos. Precipita­ ţiunile atmosferice căzute (4�).1 mm) au dat un deficit de 29 %. Deasemenea, temperatura normală în această regiune a fost intrecută cu 1°.6 CO. Cea mai ridicată temperatură s'a înregistrat la T.-Jiu, cu 2]0.8, în ziua de 24 Aprilie; iar cea mai scăzută la Caransebeş, cu 6".(), în ziua de 4. 353 [354] In ce priveşte starea agricolă, în Banat ea s'a prezentat bine, din cauza ploilor căzute la timp; în Oltenia însă, în urma secetei, semănăturile au avut ele suferit mult în desvoltarea lor normală. Situaţia, în cursul lunei Maiu, se schimbă, Ploile căzute la timp, şi fiind şi abundente, au dat prilej la desvoltarea semănătu­ rilor şi la îmbunătăţirea stărei cerealelor. In Oltenia şi Banat timpul a avut un caracter normal, tem­ peraturile lunare întrecănd respectiv pe cele ale norrnalei, cu 0°.8 şi 0°.7. Temperatura cea mai ridicată s'a înregistrat la Craiova, cu 31°.7, în ziua de 4 Maiu; iar cea mai coborată la T.-Jiu, cu 1 .8, în ziua de 10. Precipita ţi unile căzute în Oltenia şi Banat au atins respecti v 90.2 mm, şi 96,4 mm.; în cea dintăi provincie, cantitatea de apă că­ zută a prezentat un exceelent de ] 7 %; iar în cea din urma. regiune, un deficit de 2 %. ::-: * :!: Luna Iunie, datorită ploilor frecuente şi destul ele abundente, a constituit pentru Oltenia un timp normal şi excesiv de ploios; temperatura lunară în această regiune a fost inferioară norrnalei numai cu O .5. Cantitatea ele apă căzută a atins 145.9 mm., dând astfel un excedent ele 81 %. . In Banat, timpul în cursul lunei s'a menţinut rece şi foarte ploios, temperatura lunară fiind mult inferioară norrnalei, şi anume cu 20'. Precipitatiunile căzute, au dat 149.9 mm, de apă, cu un exce­ dent de 31 %. Starea sernănăturilor, precum şi viile şi ele asemenea po­ rumbul, în urma ploilor căzute, însoţite şi ele vânturi puternice, au avut ele suferit mult. Apa provenită. din ploaie a provocat inundaţii mari, cauzănd astfel pagube incalculabile. Cea mai ridicată temperatură s'a înregistrat la Craiova, cu 30'.5, în ziua de 14 Iunie; iar cea luai coborătă, cu 7 .0, la Caransebeş şi Covora, respectiv în zilele de 5 şi 6 Iunie. Tb. Teodorov. l nst. Meteorologic Central. , •••••••••••• \ 354 [355] U,) ()l ()l Timişoara Caransebeş Oraviţa T-Severin T.-Jiul Govora Craiova � Date climatologice pe luna Martie 1926. � - -- "1 . � :�E � I � (, I 8 q 1 "' [360] aruncă . bucata ele pânză într'un loc pustiu. Sarea o topeşte într'o ulcică de apă rece şi o dă ca beutură bolnavului. Dacă copilul nu se face sănătos nici de această dată, repetă «făcutele- numai _de trei ori, când trebue să se vindece. 4. Mutarea cerului . . De demult era cerul aşa de jos, aşa ele aproape de pământ, că, dacă te urcai pe un bordei, îl atingeai cu creştetul capului; ba, încă, locuia Dumnezeu pe pământ. Intr'una din zile Dumnezeu a trecut prin curtea unei femei văduve şi a cerut acesteia pâine şi puţină sare. Ea, nu numai el nu i-a dat, dar I-a isgonit, adresăndu-i cuvinte necuviincioase. Nu s'a scurs mult timp şi, cât clipe şti din ochi, răutăcioasa muiere a fost făcută in mii fărame de o mână. nevăzută, iar ce­ rul s'a depărtat, unde îl ştim azi. Când tună şi fulgeră, babele noastre, amintindu-şi de po­ vestea fugii cerului, aruncă bucăţi de sare pe coşul dela vatră, zicănd : «Iartă-o Doamne 1" 5. Turta de ursători. La trei zile după ce femeia naşte, i se face turta de ursă­ tori-pâine azimă=-rle către o fată curată. Azima coaptă se aşează într'o fată de masă. albă, care se va dărui moaşei de buric, pe o masă cu trei picioare, ca la ţară, lăngă capul lăuzii. Pe turtă se fac trei cruci, peste care se presară sare=trei linguri-şi tot pe azimă, între cele trei cruci, se pun trei pahare: două cu apă, unul cu vin, cum şi trei bani ele argint. După aceea moaşa ia turta şi dă lăuzii să rupă cu gura din azimă de trei ori-fără ajutorul mâinilor-; aceste bucăţi şi cu sarea din drepullor rărnăn lăuzii, bune de leac, cănd noul născut se va Îmbolnăvi ele inimă=-adică de stomac-, sau când va avea -rnătrice-. Cănd se dau bucăţi.e de pâine şi cu sarea lăuzii, moaşa spune: "Bun ca păinea să tie ne­ potul, să se ţină binele şi să nă tatea de el ca sarea el e păine l- II. Dece unora dintre fiinţe şi lucruri nu li se zice pe nume? 1. Ucigă-I crucea! ... cnapă-I, Doamne ! ... In timpul ploilor repezi însoţite de grindină, cum ştim,' se produc dese descărcări electrice. Poporul atribue acestea Sfântului Ilie, care domneşte ele veacuri în împărătia norilor, şi cu fiecare fulger sau trăsnet urmăreşte pe diavol. Diavolul, sub presiunea acestei urmăriri sfinte, 6tUt�L să se ascundă într'un pom, în pra­ gul casei, într'un par de telefon .... Oridecăte ori se produce trăsnetul, să te anul nostru are pri­ virea pironită asupra unui copac, dacă este în câmp, sau asupra unui par ele telefon, asupra coşului dela vatră, asupra pragului dela casă, aşteptând pedeapsa dracului din stânga Sfântului Ilie. Cât dureaza tulgerăturile Şl trăsnetele, el şopteşte, închinăndu-se : «Doamne, fereşte-mă de ucigti-l crucea, crapâ-l, Doamne»! d60 [361] Dacă se întâmplă ca unul din apropiere să pronunţe numele necuratului�-spre ex.: drac, drace,-auzi: «Taci, nelegiuitule, nu vorbi de ucigâ-] tâmâia, că te trăsneşte Sfeti Ilie! » In tot timpul urmăririi satanei, bă trănii te sfatuesc să nu te aşezi-,--s�t nu stai-pe pragul casei) în dreptul coşului dela vatră, sau lângă un pom, şi să te închini mereu, scuipănd în partea de undElf'vine trăsnetul, şi zicănd : -Ptiu, bata-te toaca, aL [uras, sâcurea !- 2. Mânca-le-ar buba, spurcalule! Săteanul se află în săptămăna patimilor Domnului Christos. Pe lăngă c21 îşi chinueşte trupul cu un regim alimentar în care ceapa şi ardeiul �- murătoarea>- sunt capitolul de lux, el supune unui însemnat supliciu şi limbajul său. Dacă câinele, cel mai credincios animal din bflt[ttura-­ curtea--sa, îi face o stricăciune, o pagubă la cuibarul cu ouă sau la cunie --- bucătărie -, îl ia la bătae, spunăndu-i : «Ieşi, mdnca­ te-ar buba, spurcatule I» De s'ar întâmpla S2t zică în săptămăna patirnilor « câine», însemnează ([L, în zadar posteşte şi toate pă­ catele mărturisite popii, cănd s'a spoveclit, îi vor cădea elin nou asupra capului. 3. Ni, jigodilule, plesni-ţi-ar ochii ! Câinele este frate cu diavolul în timpul ploii. Sfăntul Ilie e supărat pe câine din cauză că, odată, pe când intra în curtea unei biserici, lătrătorul i-a sărit innainte, ameninţându-l cu colţii. De atunci pentru totdeauna, cănd urmăreşte cu trăsnetul pe drac, se poate întâmpla S2L loviască şi în câine,-chiar că nu s'ar găsi în vatra focului sau pe pragul casei. Indată ce ploaia a început şi fulgerele apar, câinele este îndepărtat cu vorbele: "N!; jl/5:odtlule.plesnZ-ţi-ar ochii t» Şi S2t ţină ploaia zile întregi ţăranul nu pronunţă numele căinelui : -Crivei», «Gudei», "Cioban», etc., sau: «Na, câine l» ... , pentruca e rău de «trăznet-. Dacă se întâmplă să trăznească pe coşul casei dela vatra, und� �'.a� gffi. un câin�, atunci sd�geata va int�a în pământ de y stanjmi, caci a omont pe drac ŞI pe fratele salt. 4. Miei,purcei, capre ... In ajunul Crăciunului, eliseie c1imineaţft, sCtteanul--bărbat sau femeie �- are îndatorirea, C(lnd iasă elin casţl, s[t vinii înnapoi cu o man[l de nuiele, ele creci de pomi: gutui, zarz[u', m::tr, p:\r, prun, etc., şi sa o pună pc foc în maşin:1 -soh,!' Satenii zic, efi aşa se aduc "puii» cle ajun. Acela, care aduce puiI; ureaz21: «Miei, purcei, capre, boi, cai, viţei, ci'IVti 1), găini, cocoşi, raţ[t, gâşte, curei ... ; grftu mult, porumb, mei, cânep:\ in .... » aproape numele tuturor cerealelor şi zarzavaturilol', spunfmc1 «J3unft dimineaţă a lui ajun, cIu'j mai bun(t el lui Cr�lciun. La mulţi ani!» Şi terminftncl «urfltura», arUJlc[1 în ') Ca te unul mai glumeţ, după ce ureaz'l se, tie animale multe, zice s[, se naSc{1 din belşug şi că/ă7. 361 [362] foc «ţniii«. Toată ziua ajun ului, însă, nu-i este iertat nimănui să zică pe nume crecilor aduse ca «pui», căci altfel nimic elin ceeace s'a urat nu se va îndeplini şi, apoi, nu-i bine 1.. III. Răboaje pentru socoteli Răboajeie sunt, în general, bucăţi de scândură. ele brad, ră­ murele uscate ele nuc, bucăţi de carton, de tinichea, etc., pe care îşi însemnează socotelile bătrănii şi neştiutorii de carte. Ele va­ riază ca formă şi material, după natura ocupaţiunii celui care le întrebuinţează. 1. Preoţii, până mai acum câtă va vreme, ne voind să fie În­ şelaţi de enoriasii lor, crestau pe câte un beţişor numărul plo­ coanelor aduse de creştini în locaşul Domnului şi, apoi, o luau însoţiţi de căntăreti în inspecţiune : pentru fiecare crestătură, un colac şi un cotoi de pui ... 2. Altădată, facerea socotelilor cu ajutorul răbojului o prac­ ticau foarte mult perceptorii comunali. Fiecare contribuabil îşi avea situatiunea sa, partida sa, pe un heţişor sau pe o scândurică. :-). Cei mai mulţi săteni, când îşi socotesc recoltele: grâu, porumb, orz, mei, ovăz, cânepă, etc., întrebuinţează răbojul, însa nu în felul rnăcelarului, brutarului, ci rudimentar de tot. Pe uşa magaziei, loitra carului, coada unei furci, unei sape, unei cas­ male, etc., el crestează cu briceagul cu prăsele de lemn numă­ rătoarea : pentru unităţi o linie scurtă, pentru taiii linie lungă şi groasă. 4. Babele, mai ales în posturi, întrebuinţează răbojul, pe care îl obtin, înţepănd o bucată de scândură de arate ori câte zile durează postul. După fiecare sead, începând cu prima zi de post, muta acul cu un ochiuleţ dinspre punctul/\. înspre punctul 13 (vezi figura alăturată), pănă ce se parcurge drumul A 13 şi, când s'a sosit în punctul 13, acul se rupe, deoarece postul s'a sfârşit. �� . }\ 1-1 I 1 1 I I I I I I I 1, 1 1 I 1 II I 1 I 1 1/ 1 1 1111'" '1 1111--- B 5. După ce a murit cineva şi, în special o tânără sau un tănăr, trebue să-i "care apa». patruzeci şi patru ele g�lrniţi în paisprezece zile. Socoteala se, ţine pe un răboi făcut din ramură de nuc, purtând la una elin capete o cruciuliţă de brad, cruciu­ lită ele braţul căreia se legă un' rir negru. Cănţile de apă se aduc dela făntănă, zilnic, în număr nepereche i-fură întrerupere, pănă ce se fac patruzeci şi patru. Dumitru Rădulescu-Rudari. 362 [363] •••••••••••• IV. Gadineti "Sant trei zale care le ţănem noi) care avem vitele la munte. Ca. dacă nu, nu te trece să nu-ţi mănănce joavinele vr'o vită. Stăm ca Dumineca, La vale lucra, da' noi în munte nu, că va­ cile le mână dimineaţa, şi sara coboară la vităl. Zălele gadine­ tălor sant cănd să lasa post de Crăciun, Sfăntu Ion şi Simion». (A uzită dela o bătrână din comuna Dobrita-Gorj). N. Plopşor . De deochiat 1) Ciuciulină fără splină, Cum linge ciuta puii de pae, De gunoae, Ling pe (Ion; j Ling pe deochetura De rărnnitura, De muma pădurii. De-o fi (Ion) deochiat De femee: Spargă-i tătăle, Curgă-i laptele, Moară-i copilul de foame. De-o fi deochiat (Ion) De voinic: Spargă-i boaşele, Cură-i pişatu, Rade-se lumea de el. De-o fi deochiat (Ion) De fa tă mare: Pică-Î cosătăle Să rămăie tiuga goală. Râde-sa lumea de ia. Şi (Ion) sa rămăie curat, Luminat Ca steaua 'n ceri Ca florile codrulu'i. Cu vănturile a venit, Cu vânturile sa se ducă. Să se ducă : Toate deocheturilc, Toate întâlnituri!e, Toate boalele, Toate săgeturile, Toate neputerile, Toa te chiriiturile. Şi (Ion) să rămăe : Curat, luminat Ca steaua 'n ceri, Ca florile codrulu i. Fugi deochi, Dintre ochi, Din gene, din sprâncene, Din faţa obrazului, Din creerii capului, Dela (Ion) şi (lan) să rămăc : Curat, luminat, Ca florile cadrului. Apucai pe-o potecuţă Mă 'ntălnii c'o tertecută. Ţutulita se umflă, Tertecuta crăpă, Crapă ochii moroiului, Moroaicăi, strigoaică i, Mumei pădurii. Şi (Ion) el rămas Curat, luminat Ca steaua ceriului Ca tlorile cedrului. L Variantă 1) De-a ti deochiat din vănt : Să-i sa ce nările. De-o fi deochiat din soare: Să-i piar(t raz{lle. Tu strigoaică, Nu veni cu ochi beliţi, Cu dinţii rânjiţila cutare, S(t-1 înfiorezi, să-I înscuţitczi. 1) Dela Mariţa Matei t; rd:\ din l3alota-DoljiLÎ. ") Dela �tefal1n Rusu, din Cnicea :'vlici't. 363 [364] De-o fi deochiat din femee: Să-i crăpe ţăţăle, Să-i curgă laptele, Să-i moară copilu de foame, Să se minune lumea şi ţara. De-o fi deochiat din fată mare: Să-i cadă cosăţa, Să rămăe cheală, Să se minune lumea şi ţara. De-o fi deochiat din moroaică: Tu monoaică, Şi tu te du unde popa nu toacă, Unde cocoş nu cântă. Acolo să te 'ncălzeşti, Acolo să odineşti. Pe cutare să-I laşi Curat, luminat, Ca maică-sa ce l-a făcut, Ca ziua în care s'a născut. Leac din mâna mea, Şi dela Maica Precis ta. Partea practica. Se descăntă în o ulcică cu apă neîncepută, cu un fir de mătură. Se zice descăntecul de 3 ori, apoi se dă bol­ navului să bea din apă, dimineaţa pe inima nernăncată, şi se spală pe ochi. Se mai descăntă şi cu un ac în măr, spunănd des­ căntecul. Din colecţia lui Şt. St. Tuţescu. Descântecul ălor sfinte (ieI ele ) (Cutare) de dimineaţă s'a sculat Voi, impărăteselor, In cătările căntărilor, Voi, preuteselor şi jupăneselor, In revărsatul zorilor, Voi, de orice lege de care sunteţi, In mirosul florilor. Voi, săsoaicelor şi unguroaicelor, Din pat de aur s'a sculat, Voi, Romăncelor Pe prag de argint a călcat, Şi voi Ţigănci lor, Cu fetele ielelor s'a întâmpinat. Ori pe (cutare) l'aţi întâmpinat? Ele în mâini l'au luat, Ori în mâini l'ati luat? In sus l'au ridicat, Ori în sus l'a ţi ridicat? In vânt r�LU l'au dat, Ori în vânt l'aţi dat? Cu ceasul rău l'au întâmpina t, Qri în ceasul rău l'aţi întârn- Toate oasele i le-au sfărâmat, pinat ? Vinele i le-au încordat, Ori toate oasele i le-aţi sfărâmat) Stomahul i l'au stricat, Ori vinele i le-ati încordat? Inima i-au sfărâmat, Ori stomahul i (aţi stricat? Rănza i-au răsturnat, Ori inima i-ati răsturnat? . Ficaţii i-au tocat, Ori ficatii i-aţi tocat? Muşchii spatelui i-a 'ncordat.: Ori muşchii spatelui i-ati Năduf cu tuse in spate i-o . încordat. lăpădat Ori năduf cu tuse în spate i-aţi dat? Creeri în cap i-a turburat, \ Ori creeri în cap i-aţi turburat? Pofta măncărei i-a luat. \ Ori pofta mancărei i-aţi luat? Pe cale, pe cărare Făceţi-vă milă şi'I ierta! i, Fugea în fuga mare, Că el o fi greşit, S'a dus spre soare răsare, Cu vasul gol v'o fi ieşit, Unde e cămpul mare. Spurcat: o fi nimerit, Cu fiori roşii şi albe. Pe poteca voastră o fi trecut, Cămpul mare era, Din ftl1ltâna voastră o ti băut, 364 [365] • •••••••••••• T Florile frumos strălucea, Făceti-vă milă şi'l lecuiţi Pe toate le chema Şi '1 tămăduiţi, Şi pe toate le 'ntreba : Lăsaţi'! mai sănătos - Voi, fetelor ale ielelor, Cum l'a nascut maică-sa Voi coconiţelor şi domniţelor, Cum l'a botezat naşă-sa. (Comunicat de Dvşoara Eugenia Dumitrescu invătătoare în comuna Fometeşti, aproape de Horez-Valcea.) Em. Marica -- Horez . H ora mortului *) Acum oara mi-o venit Şi lumea am părăsit. Acum merg la judecată, Unde n'am fost nici odată. Isuse, lumină dulce, La ispită nu mă duce, Ci îmi dă a ta răsplată. După a mea buna faptă, lant tu, Arhanghele, Cu nume Mihaile, Nu ma duce aşa legat, 0\ nu mi-s prea vinovat. Isuse, lumină naltă, Ochii mei la tine cată. Să te 'nduri spre lumea toată Cu 'ndurarea cea bogată. Oh l sărmani mănile mele, Cu care lucram cu ele; Oh! sarmani picioare a mele, Cu care umblam cu ele! Toate sufăr scăzămănt, Toate se prefac pământ. Toate acuma putrezesc Şi lumea o părăsesc. Rămăi, iubită soţie, Iubită din cununie. Am trăit bine şi rău, Cum o fi zis Dumnezeu. Rămăneti, copiii doriţi, Pe. mine să mă jeliţi. V'am crescut bine şi greu In frica lui Dumnezeu. Fie omul cât de tare, Moartea de el frică n'are; Fie el cât de cuminte, Moartea mi-I ia înainte. Oh! sarmanii ochii mei, Cu care vedeam cu ei; Oh! sărmană gura mea, Cu care vorbiam cu ea; Vecini, niamuri, rămăniati, Lui Dumnezeu vă ruga ţi ; Vă. rugaţi lui Dumnezeu Pentru sufletelul meu. Şi 'mi cereţi cu toţi ertare, Căci eu plec pe lungă cale Şi mă duc şi nu mai vin. Rămas bun, lume! Amin! George Cătană . •••••••••••• Baladă bănăţeană Marcu Sus la ţara Streiului, In cetatea Marcului, Marcu bea şi mai mânca Şi cu mamă-sa ospăta. Dar afar' un călăreţ Cu cal negru şi păr creţ, Aducănd în măn' o carte La fereastră 'ncepe a bate: -- Măi, Marcule, îi striga, Bocalul de l-ai lăsa, .':) Se cânta de şcolari pe plată în multe comune din Banat - pe Aria: Ingerii lui Dumnezeu. Bocetul acesta, de inspiraţie poporană, este acomodat de cel care ni-l comunică. 365 [366] v >", >el Ull led ue-o Citeşte Şi te poarta bărbăteşte ' Marcu cartea o primea Cu mirare o pri vea Şi-apoi cartea deschidea, Mamei sale o cetia: Filip dela Buda scrie Că pe mine-i cu mănie, ::;li de el m'a căpăta, Lancea 'n mine o 'nplănta, Cu cuţit m'o despica Şi'n frânturi m'o dimica Şi la cani mă va arunca Şi cănii mă vor măn ca. - Măi, fecior, măi voinicel, Du-te, zi-i lui Filipel Că mă poate aştepta, Eu cu el mă voi lupta! Mama'n haine de mătasă Mai umbla, mai sta prin casă, Necăjită, supărată Ca şi ziua cea 'norată, -- "Mamrt, mărnulita mea! Marcu atuncea îi zicea: Numai cugeta nimic. Să mă crezi că sânt voinic. Nu mă tem eu nici de doi, Multe-s doară şi'n război t - Marcule, feciorul meu. Cum Set nu ma îngrijesc eu? Că de când eu te-am născut, Bucurie n'am avut. - Mamă, mărnuliţa mea, Taci tu, nu te supăra, Căci n'oi bea nici n'oi mânca, Ci deloc voi 'ncăleca ::;li cu Filip fat' oi da ::;li'n minut l-oi dumica, Marcu atunci afar' ieşia Şi'n grajdiu se ducea, Calul galben îl scotea, Frânele pe el punea ::;li cu şeaua-l înşela, Către Buda el pleca. Mamă-sa îl srtruta Şi-i zicea dmcl l[tCr[lmCl : - Ştiu dt nu te-oi mai vedea. Filip te-a Uha! Marcu'n bund[t a intrat Şi pe noapte s'a bagat La un birt cât mai vestit, Ca să-I ştie c'a venit. -- Nevăstuţă, adă-mi vin, Setea măre sa mi-o alin, Vin de-ăl roşiu cu pelin, CI-ţi dau galbenii deplin! Filip iute auzi a Marcu că a şi sosit Şi'ntr'o clipă s'a 'narrnat, La fereastră s'a arătat Şi la Marcu s'a uitat, Marcu 'nuntru se plimba Şi bocale perinda, Sabia ca focu se lipea Şi la brău zurăia. Şi de-afară ieşea grai: --- .,Alelei, mai Marcule, Te'nbătaşi ca un rnascure. Nu bea vin buncăneşte, Ieşi la mine bărbăteşte, - Bună seara, măi tu frate, Azi răspunzi pentru păcate ; Că mi-ai scris mă-i căpăta, Lancea'n mine-i împlănta, Cu cuţit mă-i despica Şi'n frănturi ma-i durnica Şi la cani, ma-i arunca Şi cănii m'or mânca. Vino'n casă omeneşte, Nu sta sub fereşti hoteşte : Că afară de-oi veni Ştii că bine ţi-a fi! -­ Marcu afară ieşia Şi mânios la el păşia Şi când paloşu 'ntorcea: - ".Mai mişele!" îi zicea Te-am ţinut frate de cruce, Dar�t eşti câne de curte! Şi pe Filip l-atingea �.Cât şi barba îi râdea, Sângele de-i 'mprăştia, La p{tmânt de mi-l culca. -- Numa'îi scrie ce vrei vrea, Ştiu de-acuma vei tăcea. Când acas' se întorcea, Arma lui Filip ducea, Cl să vază mam21-sa, Ct de Filip nu-i plisa. (Auzită dela .M. Brânda, elin Cornea, jud. Severin). \ Lucian Costin. \ ....... � .... 366 : . [367] Mişcarea culturală în Craiova Vacanţa şi că ldurile verei au amor­ ţit, ca totdeauna în acest anotimp, ma­ nifestările culturale ale oraşului nostru. Intelectualii, dacă pot, caută odihna 01' ingrijirea sănătătii ; pictorii singuri fac excepţie la regulă, bătând drumurile după «subiecte» în pregătirea unei ex­ poziţii de toamnă. Cu venirea toamnei oraşul îşi recapătă aspectul său obiş­ nuit, cu forfot la poarta şcolilor şi îmbulzeală de mici clienţi prin librării. Afişe mari şi marunte încep a împestrita gardurile şi zidurile, cu anunturile reprezentatiilor teatrale, a conferinţelor şi a expozitiilor artistice. Anotimpul mort, cu adevărat a înviat. *" :l: Expoziţia de pictură Sever Burada s'a deschis dela 12 Septem vrie în Palatul Prefecturii. Artistul craiovean, de care am mai vorbit în aceasta rubrică acum doui ani, cu prilejul expoziţiei sale din 1924, -- înfăţişează publicului vre-o 115 pânze, mai noi şi mai vechi. Sunt câteva studii academice de portret şi nud, schiţe multe pleneriste, cu crâmpeie din natură dela noi şi de aiurea, cum şi două compo­ zi ţii decora ti ve mari. Nota dominantă. a pic turei lui Burada este lumina. Tablou­ rile sale aproape toate sunt luminoase; umbrele lui însăşi sunt transparente, iar arrnonizarea culorilor elin picturile sale, reiese din jocul valorilor ele lumină, de intensitate variată, ce le aplică pe pânză. Intre carnatiunea unui nud de fată tănără şi aceea a unei petale ele nalbă trandaririe aproape că nu e o deosebire, când lumina le transfigureaza deopotrivă, amestecăndu-Ie sub­ stantele. Diversă în înfătişare.c-albă, verde, galbenă, roşatecă OI' cenuşie-lumina elin picturile lui Butada este lumină ea vibrează, o simţi căldută, trăeşte insfărşit. 367 [368] Cele două mari compoziţii ale pictorului --Imn Primă verei şi Deşteptarea Prirnăverei (cel din urmă a fost expus şi la Salo­ nul Oficial din Paris în 1924)-sunt o indicaţie de preocupări ce ies din comunul pictoricesc, şi de ambiţiuni ascensionale de toată lauda: într'un cadru poetic şi atmosferă diafană, cu făpturi ju­ rnătate ele vis, jumătate reale, se desfăşoară două scene virgiliene, al căror simbol e destul de transparent, şi al căror farmec spe­ cial rezide tot în lumină şi culoare. * * Teatrul Naţional şi-a redeschis cu fast deosebit porţile pen­ tru începerea unei noui stagiuni, după ce le închisese asupra unei drame reale, dramă terminată în sănge, şi în care ameninţa să se întineze, din vina unei administra ţii nu îndestul de chibzuite şi a lipsei de control a celor în drept, prestigiul unei instituţii vechi de trei sferturi de veac. Zicem administraţie, căci pentru ce priveşte direcţiunea artistică trecută, noi nu am avut decât meri- tatele cuvinte de laudă. , Pornită sub bune auspicii şi o nouă direcţiune - aceea a D-lui Prof. L Dongorozi-, stagiunea anului 1926-1927 a început prin Festtualul-Seeâtoare litera l'a, pe care teatrul Pa organizat Sâmbătă 19 Octom vrie, cu prilejul împlinirei a 75 de ani dela înfiinţarea institutiunei dramatice craiovene.. şi cu concursul Fun­ daţiei culturale «Principele Carol" din Bucureşti. Serbătoarea s'a desfăşurat după cuviinţă, însă cu un public nu destul de numeros şi nici destul de entusiast, cum s'ar fi pu­ tut spera. Directorul teatrului a povestit istoricul instituţiei şi a expus gandurile bune şi planurile ce urmăreşte în conducerea acestui asezămănt. D-I Gh. D. Mugur CI făcut elogiul vechiului nostru asezămănt cultural, pe care l'au ilustrat artişti ca soţii Theodorini, Tănăsescu, Maria Petrescu, Anestin, Agata Bârsescu, Nae Popescu, Vlădicescu, şi atâţia alţii, şi a sfârşit îndemnând publicul nostru a da Craiovei un local de teatru care să le facă cinste. . După aceasta au citit rând pe rând - elar vai! fără nici-o întrerupere-doisprezece scriitori, fie care căte una sau mai multe din operele lor, ceea ce era, ele sigur, prea mult. Prima reprezentaţie, ele Duminecă 10 Octom vrie, şi-a Înscris pe afiş clasica Fântâna Btandueiei şi o compunere dramatică modernă : Sâptâmâna tu mJl1a ta, a l'a posatului scriitor M. Săulescu. Piesa lui Alecsandri, dacă e jucata corect şi în decorurile îngrijire ce i se cuvin-cum a şi fost cazul-, rezistă satisfăcător încă şi azi la asemenea zile mari. Intunecata dramă a lui Săulescu s'a reprezentat (lCLUl1 pentru prima dată la Craiova; bine înfăţişată scenic şi PUS::l la punct de un regisorat conştiincios, ea a sguduit adânc publicul prin tragi­ cul ei concentrat, în cât a repurtat un cu venit frumos succes, deşi este aUH de macabră prin atmosfera ei. Artiştii cari au jucat în ambele piese de deschidere au mCU! remarcabile sforţări, reusind să dea un ansamblu satisfăcător, în aşa chip că încurajază speranţ�le noastre într'o stagiune ele aleasrl n�alizarc artistidt. Fortunato . •••••••••••• 368 [369] Din T .... Severin Pentru multe şi foarte însemnate îndreptăţiri ale ţinutului nostru avem datoria, de care nu ne putem lepăda, să întemeiem cu un minut mai de vreme oglinda bogăţiei pe toate căile, atât curat ştiinţifice cât şi practice, a acestui colt rar din ţara noastră ca şi elin Europa. . In adevăr, ţinutul Mehedinţilor, Gorjului şi Banatului fac o unitate climatică, florală şi ele faună, cu totul distinctă, cu în­ suşiri personale de mare interes ştiinţific şi practic. De asemenea trecutul geologic, relieful actual, bogăţiile miniere, carierele şi industriile importante ce au luat naştere aici, sunt elemente eco­ nomice ele primul ordin in bogăţia tării, pe care vizitatorul străin, omul de ştiinţă, economistul şi specialiştii cer să le aibă tnmă- n�chiatc: fOlo�iţ01d-.îI?- sinteza atât de � v�rbt.�tC?are ah �a�eri;;tllflIUi .� bine strans ŞI JU lClOS grupat, care sa in auşeze otarat intor- maţia ştiinţifică sigură. a bogatiei regiunii şi a valorificării pri- cepute a acestei bogăţii . . Ne propunem deci, ca alături ele el-I Alex. Bărcăcilă, înte­ meietorul şi directorul respectabil al însemnatului Mueeu regional de istorie şi etnografie, să începem ele anul acesta adunarea ma­ terialului celei ele a doua Iatur.i a muzeului regional datorit d-lui Bărcăcilă, latura biologic-economică a regiunii, latură neînchi­ puit ele caracteristică şi rară în economia tării. Pe măsură ce spaţiul şi fondurile vor permite, Muzeul acesta Iuologic-agronomic-nunier va a vea şi laboratorul necesar inain­ tării agriculturii, a exploatărilor miniere şi industriale elin ţinutul Mehedinţilor şi Banatului, inaintări la care ar colabora specia­ liştii necesari. Nădăjduim că, împreună cu ajutorul Românilor luminaţi din ţinutul nostru, să ducem la bun sfârşit o lucrare atât de grea şi obositoare, dar de o netăgăduită strălucire şi utilitate în ridicarea economică şi culturală a unui popor. C. Lacriţianu. (Din Ziarul: «Cernas ). • ••••••••••• Din Târgu ... Jiu Sub preşedenţia doamnei Aretia G. Tătărescu funcţionează de o vreme în oraşul nostru o secţiune a -Ligei Naţionale a Fe­ meilor" din Gori. Din grija acestei vrednice instituţii şi a doam­ nelor ce o conduc, s'a înfiinţat şi lucrează cu spor aci un atelier de ţesătorie, pus sub conducerea doamnei maestre Olimpia De­ metrescu, şi în care isvoadele vechi reîn viază din harnicele mâini ale fetelor, dând adevărate opere de artă ale genului. Tot elin iniţiativa secţiunei Ligei mai sus numite şi-a ini­ moasei doamne Tătărescu şi soaţele sale elin comitet, s'a clădit în scurt timp un local pentru Mueeu] regional Gorjan, în parcul 369 -----_._---------------------------_ .. _- [370] oraşului, pe malul Jiului. Clădirea a costat cam un milion, bani strânşi din generozitatea Ministerului de Interne, a Prefecturei de Gorj, a Primăriei Tg.-]iului şi a altor câteva instituţiuni, cum şi particulari binevoitori. Muzeul a fost botezat cu numele aceluia care a deşchis drumul cercetărilor trecutului pentru acest judeţ, «Alexandru Ştefulescu-, şi s'a inaugurat în ziua de 5 August trecut. Cu acest prilej a asistat la festivitate şi bătrănul profesor pensionar=-colaborator al Arh. Olt.--D�l Iuliu Moisil, care a ţinut o apreciată cuvăntare, în care a făcut istoricul muzeului acestuia, al cărui unul dintre infiinţători a fost şi d-sa. :1: :1: o notiţă din excelentul ziar provincial care e «Gorjanul-. din Tg.-]iu, semnalează: Casa lui Tudor din Vladimir dispare. Un strănepot al pandurului oltean, un gospodar nepriceput şi ne­ înţelegător, lasă a se ruina căsuţa în care s'a născut Tudor Vla­ dimirescu. Autorităţile judeţene n'or fi intelegănd oare ce înda­ torire şi câtă răspundere morală au pentru asemenea împrejurare? •••••••••••• Congresul Studenţilor Olteni Al treilea congres anual al Federaţiei cercurilor studenţeşti din Oltenia s'a ţinut esttimp la Tg.-]iu, în zilele de 6--9 August. Sub patronagiul preşedintelui de onoare al Federaţiei, D�l Pro­ fesor 1. Popescu-Voiteşti, profesor la Universitatea din Cluj-d�sa însuşi oltean --�, programul congresului s'a desfăşurat în 'ordine şi după cuviinţă, cu discuţiuni şi desbateri a unor chestiuni eul­ turale şi de gospodărie studenţească. Tema acestor discuţi uni era: Organizarea vieţei studenţeşti, chestiune privită din latura ei ma­ terială, caşi din acea naţional-culturală, Mai multe ceremonii şi festivităţi au înfiorat programul con­ gresului, anume: Tedeum şi depunerea unei coroane la mormăn­ tul Ecaterinei Toderoiu (pe care toţi se în căpătinează , prin rea deprindere, a o răsboteza « Teodoroiu-), Festivalul artistic, cu con­ ferinţa D�lui Voiteşti (despre: Nouile metode geofizice în aplica­ rea geologiei), şi concertul Soc. «Lira Corjului- o serată dan­ santă la Cercul militar, iar la urmă două excursiuni: una la mă­ năstirea Tismana şi Runcu, cu care prilej s'a inaugurat o biblio­ tecă a Cercului Gorjan în Tismana, şi o a doua excursie pe valea Jiului, pănă la Petroşani. Autorităţile au primit peste tot bine pe studenţi, oferindu-le şi un banchet în onoarea lor, la închiderea congresului. In drumul lor spre Petroşani, studenţii au vizitat şi Casa eroinei dela Jii, în satul Vădeni, cum şi Castrul roman de la Bumbeşti. \ •••••••••••• \ 370 [371] environ clans l'interieur des terres, et nous clevons avoner combiell son aspect tout oriental nous a frappes tont d'aborcl. Tchenlecz ne s'etend guere au dela c1'une longul' rue tOl'tueuse, bonlee de houtiques et cl'auvents qui retre­ ci:-;sent enCOl'e le passage. Toutes ces boutiques sont sales; clles etalent ,lUX yeux des passants des clcnr(:es souvent repoussantes. Cetait un clirnanche, t't tont ce peuple eUlit inoccupe. Des hommes furn,lien t accroupis sur leurs portes; les femmes, separ(es des hommes, sans E:tt'C completement rec1uses, nOJlchalamment ;1ssises ,) Plan,a 1(1 elin Albumul lui D<:midon�Ranet. ", CI. ,,'rticolul nOS!IU în Revisla Isloric;! IX, Pl'. 10-J2. "1 \'oyage dans la l\llSsie MeridioJlak ... Paris 18'04, ,tO, pp. Sc\-8'). 5 373 [374] il terre sur une jambe, tandis que l'autre genou rele ve touche il leul' rnenton, se li vraient �l de lentes et oisi ves conversations. Quoiqu'etrange, cette pose est gracieuse; elle a quelque chose d'abandonne, qui est tout il fait en harrnonie avec la physionornie languissante ele la plupart des jeunes femmes. Les costumes du peuple se rapprochent beaucoup des formes orientales, et du reste, il voir toutes ces figures graves, imrnobiles, aux yeux longs el derni-voiles, on sent que la Turquie est la sur l'autre rivage, et qu'elle a laisse pom longtemps [l Tchernecz l'empreinte ele ses mceurs. Nous avons assiste ă une danse valaque pleine ele caractere et d'originalite : six hornmes, se tenant enlaces par les bras et deployes sur une seule ligne, executent ele droite �l gauche et de gauche ;'l droite, tour il tour, un mouvernent de marche dont les pas, simples ou ornes selon le gout et le talent du dan­ seur, rnarquent lourdement la rnesure, sur un air que jouent deus aigres violons. Dans cette figure, les deux coryphees, ceux quj, menent la bande �l elroite ou il gauche, appuient sur une grande cannele bras inoccupe, et c'est surtout fi ces deux coryphel'5, qu'est devolu l'emploi cl'embellir par des grilces et des jioritures cette clanse d'un caractere mille et severe. Un jeune sergent va­ laque s'acquittait avec un' succes complet de cette tâche impor­ tante: la tele hau te et fiere, il entraînait d'un bras robuste toute la chaîne des danseurs,et de temps �t autre il jeţait un coup cl'ceil satisfait sur ses jambes, qu'i! agitait avec une vivacite et une precision toujours fidele Et la mesure. Les musiciens etaient deux Bohemiens, de cette race nombreuse, vagabonde, connue en Valachie sous ie nom ele Tsigal1es. L'un ele ces h0111mes ojfrait un type d'une si aelmirable beaute, que ce n'est pas sans un vir sentiment de pitie que nous vîmes le sergent, si habile �t la clansl', frapper �l coups reeloutables ele son bâton cette noble et interes­ sante figure, trop belle pour couvrir une âme clegradee, mais CJuj; pourtant n'exprimait d'autre sentiment qu'une stupide soumission". Călătorii se îmbarcar;:t în.tr'aceeaşi zi pe vapor spre Giurgiu, aşa îndtt nu ne mai povestesc nimic altceva din Oltenia. Am crezut dt va 11 poate de interes s[t amintim Oltenilor ele azi aceste. rânduri, scrise în ţara lor acum aproape nou;:t zed de ani. Const. 1. Karad;a . •••••••••••• '" Informaţiuni despre Oltenia În primul Anuar al Munteniei (1842) " La Imprimeria Curţei Princiare, l-<'r.'vValbaum, apflru la Bu­ cureşti în 1042 primul anual' al Munteniei, sub numele: Annuaire de la Prillczj)att/(! de Valaclde 1), mic 8-0, 12 f['-204 PP -1 t; cu (, planşe şi h[lrţi litog;raliate, între care şi un interesant plan al capitalei, care nu se afia repro�us în «lst. Bucureştilor» a lui Gion. Anuarul cuprinde-în afmr{\ de partea calenclaristică obiş­ n uită-- un remarcabil "Precis, historique», urmat de un tablou cronologic al domnitorilor Mudteniei,' apoi diferite notiţe şi in- ') Ic:-;:emplarul cercetat de noi se afiii in Biblioteca D-lui COllSt. C. Karadja. 374 [375] 1.415.730 1.600.000 ;).722.371 233.619 3.416.738 200.00n Craiova 140.00n formaţii geografice şi statistice, culturale, administrative, eco­ nomice despre ţară, împreună cu capitole despre itinerariul po:;;-' telor locale, despre descoperirile arheologice făcute la noi, un rezumat al regulamentuluf organic, scurte dialoguri în limba romană şi franceză pentru uzul călătorilor străini, etc. Spicuim elin aceste pagini mai întăi câteva lucruri cu ca­ racter general muntenesc: La p. 22, în notă, se dă textul latinesc al inscriptiei depe crucea românească a lui Şerban Cantacuzino, de lăngă Viena, U' fusese ridicată în 1683, Sept. 1. La pag. 47 se declară suspecte informaţiunile statistice luate de noul Almanah ele Gotha elin cartea lui F. Colson c De I'etat . presen t et l'a venit' des principautes de Valachie et ele Moldavie-, carte pe care autorul anonim o numeşte «livre de mauvaise foi, publicat ion incendiaire», «plină de 'minciuni şi patimă». In afară ele cele ;) judeţe ale Olteniei şi cele 12 ale Mun­ teniei propriu ZiS[I, figurează aci şi un al 13-1ea: jud. Săcuienii, menţionat aci ca cel dintăi din ţară pentru importanţa comer­ ţului său intern, şi ca al doilea - după Ilfov -- pentru cel extern . Veniturile Munteniei se urcă la 18 milioane piaştri ele ai ţării (:';2 piastri ele aceştia fac cât un galben olandez, sau 11,85 franci francezi), iar cheltuelile, după buget, 17 milioane. Exportul Munteniei e de 41 milioane, iar importul ele 30, socotiţi tot în piaştri de ai tării. Din bugetul anului 1842, publicat în întregime, reţinem, spre curiozitate, că teva cifre dela cheltueli (sumele în piastri ai ţării): Haraciul datorit Sublimei Porţi . Lista civilă a Domnitorului . . . . Salariile funcţionarilor civili ai statului Solda dorobanţilor de poliţie din judeţe Intre ţinerea miliţiei naţionale Intretinerea şoselelor şi drumurilor Subvenţie p. pa varea unor uliţi din Buc. şi Notăm că şcolile nu au aci niciun capitol special şi nicio sumă nu figurează înscrisă. întru acest scop. Bucureşti- "Viile des Boîars, lieu de joies et de fetes, cl'in­ dolence et de volupte, vaste arene aux mceurs europeennes et :LUX habitudes asiatiques, aux privileges aristocratiques et aux libertes constitutionnelles- -- cuprind 130 biserici, 12.000 de case si cam 80.000 de locuitori; au spitaluri, hanuri, fabrici, un se­ minar, un colegiu naţional "cu un orologiu», un muzeu de anti­ chităţi şi ele istorie naturală, un cabinet de lectură, un casino, o sală. ele bal şi spectacol,gr[tdini şi băi publice, o scoală ele nataţie �i un manej ele călărie. Aci se mai citează o biserică evanghelică reformată, una armenească şi cinci sinagogi evreeşti. Hoteluri sunt patru. Serviciul poştal e îndeplinit de poşta românească - aceasta tace cursele în interiorul ţării, de clouft ori pe S�tpt[lmani?l; Poşta imper. ruseasdt - pentru Moldova şi Rusia, oelat[\ pe S[lp­ t[lmfmii, iar pentru Constantinopol de c1ou[t ori pe lunrl; PO�tCI imper. austriac2l -- pentru Austria, Germania, Italia, Franţa:)i Eng-1itera, de c10Url ori pe s[tpt:':tmfmi:'t. Sen'iciul vapoal'elor pe Dun[tre şi rvrarea Neagc\ cL\cut ,)!- .- .J 1:") [376] ::;, de compania austriacă, mijlocind comunicaţia permanentă între Viena. şi Constantinopol, cu debarcadere la C1adova, Giurgtu si Braila. . Cordonul sanitar, instituit pe linia Dunării, are trei posturi mari de carantină : Giurgiu, Călăraşi şi Braila, cu cinci posturi mici: Cemeţ, Calafat, Turnu-Măgurele, Zimnicea şi Olteniţa, ­ aceasta după stipulaţiunile Regulamentului organic, din care se publică un rezumat în calendar. . In ceea ce priveşte în special Oltenia, găsim în acest anuar stiri şi amănunte despre oameni şi lucruri depe la 1842, care pot li de un interes documentar. . Din capitolul -Vestiges d'antiquites rornaines- extragem în rezumat urrnătoarele : Aşa numitul Turn al lui Sever, din actuala grădină a Se­ verinului, e descris ca aşezat «îh chiar vecinătatea oraşului Cerner, pe malul Dunării», pe un mamelon isolat şi înconjurat cu un şanţ larg şi adânc. Aceasta ruină e numită de locuitorii elin par­ tea locului: Turnul Severinului, iar câmpin intreaga (lin jur: Cîmpul Severinului. � Ceva mai în susul Dunării menţionează piciorul podului lui Traian, cum şi existenţa resturilor picioarelor ascunse sub apă şi care se văd când debitul Dunării scade. Afirmă şi exis­ tenţa câte unui fort la cele două capete alapodului, forturi ale căror resturi le constată, adăogănd CCI cel depe malul Moesiei purta numele de Theodora, iar cel ele pe malul nostru: Pontes. Ruinele dela Reşca, aproape de Caracal, îi atestă existenţa unui «oraş antic, odinioară populat şi înfioritor-: ele ar putea fi ceea­ ce a rămas din Buridava veche, care mai apoi IWl numele de }\11- tonina, de unele Antina sau Tia, zice autorul articolului. Clădirile elin Caracal ar ti zidite în mare parte cu material scos din vechea cetate romană. Locul e plin de tumuli, pietre cu inscripţii şi cioburi ele olărie romană, cum şi sarcofagii conţinând oseminte omeneşti. Celeiul cuprinde ruinele masive ale unei cetăţi. El pare a fi fost o fortăreaţă cap ele pod depe malul nostru, probabil apărând de aci un ipotetic pod roman, al cărui celalalt cap de pod este la Chighi, pe malul bulgăresc. Acest pod trebue să ti fost posterior celui al lui Traian; el a fost reconstruit ele Constantin cel Mare in secolul IV, cu prilejul unei expediţii contra Coţilor. La Slăveni, aproape de Caracal, pe malul Oltului, s'au anat foarte multe fragmente de statui, basoreliefuri şi monumente, in­ dicănd în acea localitate existenţa unui altar consacrat Soarelui şi răspăndirea cultului lui Mithra. Se consideră a fi elin secolul al Ill-lea, A ceste deosebit de importante piese arheologice "sun t păstrate în cabinetul ele antichităţi al Prmţului Mihail Chica- , în­ fiinţătorul Muzeului elin Bucureşti. La Turnu-Măgurele, armatele ruseşti dărămând fortareata Turnu, s'au descoperit fragmente ele basoreliefuri şi o mare in­ scripţie: un decret al senatului colon iei ulpiene Oesca, în onoarea lui Capiton, prefect al Ilyriei, prin care se hotărăşte a-i ridica o statuie ele bronz, ca recunoştinţă pentru serviciile sale. Dintre şoselele romane în Dacia, se menţionează ca cea mai bine păstrată acea care porneşte, elin Caracal şi urcă spre norei pe Iăngă Rămnic. \ Despre valul lui Traian, pornind de deasupra Cerneţului şi 376 [377] tăind ţara pela mijloc, ca pentru a despărţi ţinutul ele câmp ele cel al dealurilor şi muntelui, şi care se duce la Dunăre spre Ga­ laţi, apoi spre Mare, îl aţribuie Dacilor mai degrabă, sau poate -- adaogft-- altor popoare barbare de după dominatiuneu romana. La urmă se reproduce «ultima descoperire arheologică- UL­ cută lăngă Celei: o tăbliţă ele bronz - conservată tot în colecţia marelui Ban Mih, Ghica, fratele Dornnitorului.c -prin care se con­ feră cetătenia romană unor veterani liherati elin oaste, în zile il' rmpăratului Adrian. Din capitolul «Personalul de administraţie, sau corpurile funcţionarilor civili şi militari in Mun tenia,» notăm elin regiunea noastră pe cei ce urmează In Obsteasca Adunare, figureaza ca reprezentanţi ai Olteniei: Episcopul Rarrmicului (post atunci vacant); Marele Logofăt (viitorul Domn) G. Bibescu ; Căminarul 1. Otetelisanu, deputat ele­ Mehedinti ; C1ucerul L Bibescu, deputat ele Dolj; Clucerul P. Po­ ienaru, deputat al oraşului Craiova; Paharnicul i\Jex.Bujoreanu, deputat de Vâlcea; Medelnicerul D. Jianu, deputat ck- Romanati. Ca Ocârmuitori ai judeţelor Olteniei (prefecţi), .ulăm pe: Maior C. Fălcoianu la Dolj, Clucerul 1. Bibescu la Rornanati, Ser­ darul C. Niculescu la Vâlcea, Maior C. Cerchez (cavaler) la Gorj ;;i pe Clucerul C. Glogoveanu la Mehedinti. Presedinţi ai Staturitor orăşenesti erau: la Craiova post vacant, la Caracal Pitarul C. Brătăsauu, laR.-VâlciiPitarul Alex. Crisescu, la Severin Maiorul în retragere L. Ciupage:\,iar la T. 1 iului Sluuerul Săm boteanu. . Directorul Carantittci dela Turnu-Scverin era Serdarul Il. Str:1mbeanu, având ca medic pe un D-1' Tzin Karol, La Caiafa t fig ura ca director Cămiuarul G_ Ceunatnchc, medic tiind D-r L [VI a rtin c. Druaruc! f ndecâtoresc Ciui] din Ci�ai(7)aera compus astfel: Preşedinte, Vornicul G. Otetelesanu; Membrii: Aga St. Flibescll, Clllcerui C. Coţofeanu, Clucerul Titu J-J,engescu şi C!uc('rLll C. zr\­ treanu ; Procuror Paharnicul el'. Racoviţ[t.. Di7)(fI/U! fudecdJoresc Criminal riil/ Craio'va era constituit din: Preşedinte Aga N. Bl'rliloiu; Membrii : Paharnicul D. Chi­ nezu şi l)aharnicul N. Pris:\ceanu ;Procumr, P,\h(\rnicul C. Vi­ �<)n'anl1. . Preşedintele TritJIIlla/1I1lti Dolj sl'.cţia 1 era: j)aharn.il'ul D. Bibcscu, i;n' acd al �(�cţiei H-a Slngl'l'ul N. OtetelL'ş;tmt. La cl'1e­ lalte jucleţe oltenefigurall ca preşedinţi ele tribunal nrmtltorii: la Rornanaţi lV!edelnicerul Ch. M:'\ineSCLl, la V;C'llcl';\ Stolnicul C. l;:'l.treanu,la Corj Paharnicul P.Poienaru, iar l:ll\leheelinţi Clu cerul P. Obec1eanu, TritJlll/lultl dc Comer! 1!i11 era/m'rt era l'()mpLl� eLim urmc';Iz{\: l-'reşeclintePaharnicul el'. Hengescu; Membrii: Serclarul Ch. St;'\.ll-­ cescu, Pitarii C. Draboveanu, (;1", Lkeanu şi Buştl. T\lihaiJ (:\ceşli trei pitar; erau negustori) ; Procuror, EmanoH Chim'zLl. In Jic:ta 1'eprezentmlţilor puterilor stn'tine pe l{tng;'t gUVlTIlUI Vlunteniei, gCLsil11 şi pe Baronul Const. Sakellario, consul alF)ru­ siei. Acesta a n'tma� în ţ;\r;�L şi s'a r01l1Z1nizat, stabilimlu-sl' cu familia în Cr:linvn, umle se al];\ şi azi descemlenţii stii. Kara ,;1 Fol'l. anll.IHMIH:ll'J!lIIIII:l 877 [378] o ruşine Extras din raportul general al medicului oraşului Caracal pe 1926. - "Sunt în prezent în Caracal ind 163 bordeie, locuinţe sub- . rerane, care mai fac încă parte din locuinţele populaţiei sărace elin acest oraş, locuinţe locuite tui de tigal1l; ci de români. mai ales prin Ma halaua Bold, cartierul Potroseni, strada T'ilipescu. strada N egru- Vodă, strada Goleşti, etc. Aceste bordeie sunt lo­ cuinţe rnizernbik-, subterane ce în loc ele ferestre u u un cioh de sticlă, prin care razele solare nu pot pătrunde ca să tncălzească faţa Iivi d (1 a bietului nenorocit, condamnat fie de soartă, (ie ele ignorantă, s(t trăiască acolo fără soare, fărălurnină, fără aer. Aici îşi are originu tuberculoza, aici e pe placul ei. Aceste bordeie, 10- cuinte primitive nu mai corespund civilizaţiei de astăzi, căci în faţa lor, în semn ele ironie, ca un contrast, stau stălpii cu lam­ pioune electrice. E ele datoria Comunei să termine oda tă cu aceste bordeie primitive, care trebucsc dărămate, iar în locul lor să se constru­ i:ISdl casc Jgienico, după un regulament anume întocmit». J� modest medicul de oraş, care imi adresează acest raport. Autorităţile comunale, care n'au ştiut S;'t ia măsuri pu.nCt azi pen­ tru desfintarea acestor bordeie, când ele au dispărut aproape.' toate dela ţarii, merită 1nS[1 m:1Î mult decă t o indulzentă povaţă. n-, L. Din ziarul "Gorjanul" Echipa de propagandă contra boalelor sociale, PUSCI sub conducerea conjudeteanului nostru, c1-1 N. Popescu, secretarul inspectoratului general sanitar al regiunei 1 Craiova, a sosit în judetul nostru, în al doilea turneu ce-l face în Oltenia. . 'In zilele ele :21 -- 2::> August s'a conferentiar asupra paludis­ mului în comunele: Tismana, Codineşti, Peştişani, Călnic şi Bră­ diceni ; cu această ocaziunc s'a rulat şi un interesant film, care înfăţişează dezastrul produs ele sifilis. In zilele ele 2(J29 elin aceeaşi lună echipa merge în propa­ g;1nd[l în comunele Alimpesti, Novaci, Poenari şi Polo vragi, ele­ unele trece în Vâlcea, Impresia produsă asupra .sătenilor, atât de cuvintele d-lui �. Popescu - care are darul de a ,'orbi frumos şi pe înţelesul mulţimii· Gît şi de Jllmul rulat, a fost profuncl{1. . Suntem datori a aduce mulţumiri el-lui Dr. CharJes Laugit:r, Inspectorul (�eneral Sanitar al Olteniei, cart' (l organh:at aceast;:l propngamm prin conferinţe populare şi filme ele cinematognlf, şi-l felieiUtl11 pt'ntru fericita alq�!;ere Ulcută în persoana cI-lui N. Po­ pescu, un hlln şi neohosit propagandist. •••••••••••• d78 [379] In rubrica de faţă se fac dări de seamă asupra cărţilor şi publicaţiu­ nilor ce se adresează Redacţiei, sau cel puţin se menţionează apariţia fiecăreia din ele. CĂRŢI Contribution s it, L'et ude de l'au­ cien Droit co utrunie r rou-m aiu, Un chaptire ele l'Histcire de la Propriete aLI Moyen âge, de George Fotino. doctor în drept dela Sor­ bona Teză retinuta de Facultatea de drept din Paris, 1926. Libr. ele jurisprud. anc. et moci. ln preîata elogioasă a Dvlui Prot. Targa D-sa atrage atenţia asupra ,faptului că obiceiurile juridice ro­ manesti, care fac obiectul acestui studiu, sunt de un interes deosebit pentru istoria comparată a dreptului. Căci dacă= zice Dvsa=-barbani Ger­ maniei au fost, considerati piină mai .ieri ca singurii factori ele seamă ai evenimentelor istorice dela secolul V -lea înainte, trebue să tinem seamă azi de covârsitorul rolpe care l'au jucat În istoria culturei rasa mai ve­ che a barbarilor Traci şi lliri, a căror inîluenta se descopere in mai multe domenii decât s'ar crede astăzi, In domeniul dreptului această moş­ tenire veche de două mii de ani se păstrează încă in parte În conştiinţa populară din ţara noastră, Vesti­ giile ei se pot alla între cele vre-o 450 pagini ale lucrărei Dvlui Fotino. Autorul îşi propune a cerceta pro­ ;blcma originilor vechiului drept ro­ mânesc elin punctul de vedere al dreptului privat; ci-sa îşi limitează căutările sale asupra catorva insti­ tutiuni relative la proprietate, pro­ prietate considerată în structura şi i11 reg'il11ul său propriu. In primul capitol se îace o scurtă expunere istorici:'! asupra originei po­ porului românesc şi întemeierei pri­ melor asczăr! politice În ţările noa­ stre. Sunt date absolut necesare străi­ nilor, cari nu ne cunosc trecutul, spre a inţelege despre ce moştenire stră­ bună e vorba În această carte. După aceasta se intră în inima subiectului. Aproape to a ti.'I conceptl: tradiţiilor juridice populare, legea, obiceiul pă­ măntului (droit coutumier) se re­ zumă la dreptul agrar imobiliar, De la mijlocul veacului al Xv ll-lea, de când se introduc legile scrise la noi, se constată preexistenta unor legi îndatinate -- obiceiul pământu­ lui, - care continuă a fi respectate de popor mai mult ca cele ale prn­ vilelor cărturăreşti şi de care ace­ stea sunt nevoite a tine seamă. Au­ torul o constată do cumcntar în Ar­ deal caşi 11\ Principate, Se ul'11l21- rcşte apoi formaţiullea proprietătei romanesti - anterioara înlemeierei Statului � şi caracterele sale parti­ rulare, după documentele cele mai vechi ce avem şi după dovezile ce ne aduce toponim ia. Cercetarea ace­ stei proprietăţi se face sub raportul transrnisiunei Intre vii mai întâi, după aceea al transmisiunei prin I'ri1ţie de 379 [380] cruce şi la urmă sub raportul trans­ misiunei "cmlsa mortis". Mai de­ parte se studiază proprietatea la Ro­ miini sub raportul constituirei zes­ trei si il conceptiilor referitoare la aceasta. ' La urmă un capitol se ocupă cu chestiunea eşirei din indivizie şi ele- terminarea părtilor inelivize. . In tot cursul' cercetărilor, D-l Fo­ tino studiază. comparativ obiceiurile noastre juridice cu acelea ale Sla­ vilor, Ungurilor, Bizantinilor, Polo­ nilor, Saşilor, Grecilor, Albanezilor, caşi cu acelea ce ştim despre po­ poarele tracice şi despre Romani. Dvsa indiciI urme sigure sau emi.e numai ipoteze uneori despre exis­ tenţa unor practice juridice popu­ lare de origină preromana. Ultimul capitol e destinat il reintegra diîe­ ritele institutiuni în mediul lor is­ toric şi social .. pentru a putea pune În lumină spiritlll ce însufJetea acele stravech! leg-iuÎl i tradiţionale. In a­ ceste pagini- ele sintez�i şi concluzii. D-I Fotino, întemeiat pe rezultatul cercetiîrilor expuse în amanunt de D-sa, arati'! netemeinicia credinţei că dreptul nostru popular ar fi exclusiv ele origină romană, slavă, OI' bizan­ tină, sau că este rezultatul unui an­ samblu de influenţele acestea trei contopite la UJl loc. Nu rămilne de acceptat decăt părerea că originile vechiului drept juridic popular ro­ manesc trebuesc căutate la basti­ naşi] Traci, neam care formează ba­ za etnică a poporului românesc şi care reprezintă o veche civj]izilţie respectabilă, deşi încă puţin CUllOS­ cuti1 nou1'î. [n Anexe se dau 10 documente Cll privire la text, dintre care două în fac-si mile minunate şi care fuse­ seră publicate mai întâi ele autor în A. O. No. 8 din 1923. Cartea D-Iui Fotino dovedeşte o muncă stăruitoare şi illteligenti1, ori­ zont şi pătrundere ştiinţifiCă în cu­ prinsul ci, caJiUiţi de fond unite cu acea a unei forme Corecte, precise şi chiar elegante, acolo Ul1r1e se pre­ teaz!'i la asemenea clesnişurări s[i­ listice. Ea face cinste Craiovei, al cilrui fiu este autorul. Auuarul Iust. de fstorif' lYa­ !ioualli al UIti7Jersitâ/ii dil! Cluj, im. !II, 1924-25, publicat de O-nii Al. Lepăciahl şi 1. Lupaş. Cluj 1926.- 380 Un voluminos magazin istoric, de peste o mie de pagini, cuprinzănu articolele ce urmează: Aoram iancu, de I. Lupaş, comunicare făcută Aca­ demiei Rom â 11 e, la comemorarea centenarului, pentru serbarea aces­ tui erou popular, LI cărui viata şi ac­ tivitate naţională se împleteşte strâns de acea a lui Simion Ban)uţill, iar într'o vreme are atingerefj;u acea CI lui N. Bălcescu. - PlaJllli:lIe lui 1. CâmpinealZll pentru unttaiea naţio: naiă a Romântior, Legăturile lui cu emigraţia polonă. D-I P. P. Panai­ tescu înfăţişează aci, ci upa mllănull te aflate prin arhivele poloneze, ceva din originile ieleei ele unitate poli­ tică Li tutulor Românilor. Legăturile amicale cu emigraţii poloni dela noi sau dela Paris, în ideologia politica şi naţională it lui Câmpineanu, au avut o importanţă de căpetenie în mişcările noastre naţionale din MIIIl­ tenia, asupra lui Câmpineanu şi a cercului său de prieteni mai ales. Amănunte multe şi de mare interes cu privire la viata şi .activitatea lui Câmpincanu la ConstantinopOl, Paris şi Londra, 'cum şi pentru cunoaşte. rea unor fapte mărunte, dar carac­ teristice, din viaţa altor tovarăşi ele luptă ai lui Ci1mpineanu.-Monetâ_ ria Ţării-Româneşti În timpul ai­ nasttet Basarabilor, studiu istoric �i numismatic, de Dvl Const. Moisil. Din el rezuJtă că, deşi n'avem ]11e11- ţiune istoricfl despre existenţa unei rnonetărlt clec�lt din sec. XVI-lea (ea se chema "haraghie sau hereghie" pe atunci), totuşi eel trebue S1'I li existat şi mai dinainte vreme. fJri� lI1e�U1l!I!.ete. băt.!:lţ� În ţară sulJfJiIe Ju�lachsJav r BasaTIîb. SeexJ)i;�:iÎ 'î;;lprejurările cme au cOJltribu.it la înfiinţarea 1l10netăriei ce va fi făcut 11umitul domnitor, apoi organizarea ei şi modul cum se bii­ te,-iu banii ele argint, ele un tip co­ mun în Muntenia şi greuiii(i variate ca metal. "Ducalul" era principala monetă în sec. XV la noi. Cuvt:lntul "ban" reprezinW pe tiillpul lui Mir­ cea, ele sigur, o l1lonetii clivizioJlilri1 mai veche, părând <1 fi egal cu obo­ lul unguresc. Se descriu tipurile 1110- , netare, c1l1cati, "Mute sub Radll I \ Basarab şi ale fiului Si/U Dan r, clj)oi acele ale epocei lui Mircea cel I:.lă­ tretn; elupă acest domnitor Îllcepe decadenta 11l0netăriei '('ării- Romii­ neşti, og'lindă a decadenţei 1in, ceea ce ne arată că poe­ tul nostru ştie şi si:î radă, e sănătos şi deci 0Î poezia sa poate fi la fel. "Litanii pentru cel uitaţi", a D-Iui Paul Constant, este de sigur cOfltri­ buţia cea mai viguroasă şi cea mai originală el acestlli triptic poetic. No­ ta sociali:i este caracteristică versu­ rilor fratelui mijlociu. Fără declamh­ ţi�, �lici poze. c1� revc:ltat, poeh� canta, ar mal bll18 plange soarta celor bCmtllil;i ele sărăcie şi suferinţe, 384 a învinşilor, a desmoşteniţilor, a epa­ velor vieţei. Căntecul său, litanie il resemnărei, are accente sincere, a­ dânc omeneşti şi e totdeauna înve­ lit într'un sentiment de evanghelica iubire de oameni. Cei pe cari evo­ catorul, cu creştinească dragoste ier­ tătoare, îi scoate elin întunerec şi hulă spre a-i aduce în lumina poe­ ziei, nu sunt niciodată răi, căci poe­ tul le-a conservat în umbra sufletu­ lui lor rătticit un colţişor de puri­ tate; aci ocnaşii chiar se Închină ClI­ cernic la o zi mare, când li se a­ duce aminte că este un l iumnezou. Vocabularul Litaniilor este relativ mai redus, ceeace nu constitue însă o scădere în cazul nostru, ci toc­ mai din potrivă. Forma versului 1:­ bel', acolo unde e întrebuinţată, e totdeauna muzicală, corespunzând, în acelas timp par'ca unei nevoi or­ ganice a ritmului ideiei. Citez în spe­ cial ca deosebit sugestive şi carac­ teristice bucăţile: "Sub podul ce m'adăpostcste-, "Cuceritorii ele h i­ mere" "Noapte de priveghiu", "Noaptea" şi "lntâlnire". "le/oii de /III11UI" e nartea mezi­ nului, a Dvlui Savin Constant. Ea este - din ce ni se Înfăţişeazti as­ tăzi deocamdată-mai puţin perso­ nală ca a celorlalţi doi, dar tnt atât de interesantă .. Căci dacă găsim intre versurile acestea motive ele inspiratie si acor­ duri care amintesc câte' ceva din melodiile cu nota sociala a D-Iui Paul Constant, multe din ele aduc nota lor personală, c. ire mi se pare a fi meditaţia. Lumea exterioară nu serveşte poezie! acestuia decât ca decor, cadru; cea interioară, rit­ mul ideilor şi sentimentelor este ceea ce-I interesează; îi place a se apleca asupra sufletelor - începând cu al său-şi il se nevoi sa descifreze a­ dăncurile lor. Forma versiîicatiei sale e mai putin artistică decât ,i celor­ lalţi doi fraţi mai mari şi concisiu­ nea, preciziunea li .lipseşte îl1ci'i, dai' cel care CI scris" Parabola unui om" şi mai ales "Ch;lI1i1an" e un poet. şi del" dansul putem aştepta ll1i1i 111111t de aci Inainte. FORTUNATO. [385] REVISTE RevisfiJ..Ârl}i·velol4.-'dn. II. No. 3, C111.îi1ride următoarele studii: Arhi­ oe.e Bucovinei, de Teodor Bălan.­ Ceva despre fondurile arhioisuce din artuuele Bucovinei, de Simeon Reli.-Relorma arhioelor in Rusia (traducere din lb. cehă), de Stoica Nicolaescu.-Despre neamul Can­ temireşutor, de Sever Zotta.-Stgi­ tuu lui Siqtsmuntt Boihort, prtnci­ pele 1 ranstloaruet, de Dr. M. Po­ pescu.·-Documente staoe priottoa­ re la Basarabia, in tipăr iturt ru­ seşti, de St, Berechet. - Orândueli româneşti vechi, tipărite ÎI! Ardeal (1744-1848), de Dr. Andrei Veress. - Eliade ca tipoqraţ, documente inedite, de Em, Vârtosu.-Antil1uia, tata oornicuiui Gr. Ureche, contri­ buţie documentară, de Elena Efti­ miu - "Tara Moldovei" operă mi­ noră a lui Const. Cantacuzino, scurtă expunere, intercalată Într'un manu­ scris al ierodiaconului Anatolie de la Episcopia Râmnicului, reprodusă d'e G. Nicolaiasa. - Carte de măr­ turie din 1634, pentru confirmarea proprietăţilor clucerului Bai bu Poe­ naru, de C. Moisil, document In po­ sesiunea D-Iui Mişu Săulescu, de un interes deosebit, mai ales că e pri­ vitor la Istoria Olteniei. Domnitorul Matei Basarab, În prezenţa Divanu­ lui domnesc, dă boerului Barbut "de Poiană", la 10 August 1634, după afirmarea şi mărturia boerilor de Iată, act la mână, prin care îi recunoaşte posesiunea unor anu­ mite moşii, cum şi rumâni şi ţigani de pe proprietăţile sale, pent li c8 11(\rtiile originale "de coajă" (de per­ gament) i-au fost arse de nişte tâl­ hari, cari i-au călcat şi jefuit casa, oll1orândll-i şi jupâneasa, în vreme ce el lipsea din ţară, fiind trimes la Tarigrad "în slujba Măriei sale şi a TEirii". Câţiva din boerii prezenţi Ict Divan nu sunt semnati în car ea ele mi1rturie; probabil PeJltru că ple­ caseră înapoi acasă de pe unde erau, inainte de caligrafiarea documentu­ lui. Pe act sunt şi peceţile mai tu­ tulor semnatarilor, sigilii inelme (ge­ me antice) imprimate cu tuş. - La urmă Miscelanea, BibJiograIie şi un Indice al materiei din cele trei vo­ lume ale Hevistei A hivelor. Re�"Je historiq/le du sud-est ell- 1'opeett) III, 4 - 6, cuprinde partea principală a conferinţei ţinute de D>l Prof. N. Iorga despre Carol XII la Ben aer, cum şi un articol al ace­ luiaş, în care s'au expus ideile ce D-sa a exprimat în a doua confe­ rinţă (ambele ţinute la U psal), des­ pre Arta preislOricâ a suci-estului Europei şi Sueaiet. Dvsa relevează similitudinea "care este uneori o i­ dentitate"-dintre arta populară sue­ deză şi aceea din pă .tile noastre de lume, "o artă abstractă şi rece, geo­ metrică şi stilizată:'. (Eu am rămas minunat de a găsi astavară, într'o Expoziţie dela Luxemburg, În ma­ rele pavilion al Congo-ului belgian, o asemănare uneori absolută ele motive şi desenuri cu cele ale noastre româneşti, la ţesăturile u­ nor populaţiuni încă nepătrunse de civilizaţie, de pe acele meleaguri ele­ părtatej.v-O scrisoare a Domnito­ rului Serbiei, adresaiă Domnului Munteniei În 1844 (e vorba de O. Bibescu şi AI. Karageorgevici) în chestiune de carantină, serviciu pos­ tal între cele două ţări, despre ex­ tradiţie şi alte 2-3 lucruri mai ma­ runte. Comunicarea este a D-Iui 1. C. Filitti. - Societatea românească din veacul al XiX-lea în teatrul nostru, de D-I N. Iorga. - Dări de seamă, iar la urmă Preţ aia D-Iui Iorga la Catalogul Expoziţiei româ­ neşti dela Filadelfia (la care Româ­ nia it renunţat din nenorocire), des­ pre Arta populară şi tstortcă CI Românilor, cum şi acea care tre­ buia si:i prezinte colecţia romănea­ scă a costumului, chilimurilor şi o­ biectelor de artă industrială. JlUtÎ11Iea Literară, XV, 7 - 8, cinsteşte, prin D-I 1. Nistor, memo­ ria lui Vasile Stroescu, mort în 14 Apri! 1926 la ,Bucureşti, bătrânul boeI' basarabean, filantrop generos �li discret, care a deschis prima Ca­ meră a României Mari, ca preşe­ dinte de vârstă ce era. Urmeaz8 apoi cuvinte de comemorare pentru un alt basarabean de seami:l: Leon DOI/ici, mort la Paris în 26 Mai co­ rent şi înJllormfmtai la Chişinău, semnate de D-II. Mancliu C.- De uorbă Cll stili;;tul I GorWI, scărmăneaW filologică, ele D-l Leca Morariu. ­ Corespondenţă şi notite despre ser­ bătorirea aducerei şi înmormfmUirei oaselor lui Ion Grămadă la Suceava. Eroul mort la Cireşoaia, 1n 27 Aug. 1917, a fost profesor, scriitor, istoric, 385 [386] Înflăcărat naţionalist şi excelent ga- zetar al Bucovinei. .' Convorbiri Literare, LV lJ 4 5 6.-Contribuţie la biografia lui' E;ni: nes cu, aduc cele Două certificate şcolare ale lui M. E., prin 0-1 Of. V. Branişte.x- Despre Spatarut MI­ tescu ,�Cf!� 0-1 E. C. Grigoraş, care cel d �ntat � atras atenţia asupra acestui vechiu cărturar ca geograf al sec. XVII-Iea.-Câteva pagini Iru­ moase, În care povestirea se ţese cu descrrerea strajei dela istru Hotinul, publică C. Gane.-O preE; interesantă descoperire, subiect al unei con'erinţe a Părintelui Dăianu : Sfântul românesc, Ieremia Valahul: -Ion Costin după nume-născut la 1556 Într'un sat dela noi şi care a murit cu faimă de făcător de mi­ nuni şi sfinţenie la Napoli. în 1625. - /sv.oarelfLPo�!,!:ei"Luceatărul" cercetează cu llllqâD;r-u:e1TTIIJ::i.i:: racostea, arătănd odată mai mult cum. un subiect tratat de un spirit mediocru, ela că e luat elin nou si elaborat de un geniu, poate da o operă ele artă fără moarte.-Desp:'e Expozitia ae cărţi vechi dela Acad. Rom. face o bună dare de seamă G. Nicolaiasa. - O scrisoare a lui Slaotct către I. Negruzzi din Arad 1873, de interes pentru' multe lu: cruri şi oameni.- Chipurile lui N. Mavrocordat şi familiei sale înfă. ţişează 0-1 1. C. Filitti, adunate din cel� şase biserici bucureştene, cti­ toru domneşti, - D-I G. G. Alexiu notea�ă. melodia baladei, sârb eşti de ongmă, "Copilaşul de turc si Marcu Cralooids, în variantă ro­ mânească ce a auzit în Banat la Straja, şi pe care tatăl O-sale o 'cu­ lesese ca text în acea localitate încă de acum 30 de ani.-Cu privire la D.e�ă.der:er;z picturii româneşti, pa­ gml Juc!JclOase ale D-Iui Al. Naum. C'ne a vizitat Salonul oficial din 1926, patronat şi finanţat de Mini­ sterul Artelor, a rămas indignat ,de spuza de pânzil mâzoăIită de ne­ ch�m.aţi fi�ră talent, o� simpli far., s.?l'I aI artei, care se resfăţa pe păre­ ţII saJoanelor Ateneului. Şi aceasal cu atât nmi mult, cu cât multe din\ aceste eresuri artistice, picturale mai ale�, au fo�.t distin�e cu premii de zeCi de 11111 de lei, unele din ele fiin? simple monstruozităţi. E ace­ eaşI poveste CEI aceea a premiuhii 386 naţional de poezie, unde dintr-un spirit nenorocit de gaşcă, �'a trecut peste un talent de fortă ca Doamna ţ:lena Fara�o poeta, al cărui bagaj I�tera:, vechime In arena publicis­ tică �I n�m cu seamă calităţi de fond poeh� ŞI de cugetare nu pot fi puse alături cu premiatii de ieri si c1e azi O-J?ii Codreanu şi Topârce�nu, del� «Viata Românească,,-, talente ono­ rabil.e, de sigur,:-poeţi adevăraţi, ne­ greşit-clar, evident, fiind vorba de (1 clasare: după Doamna Farago.­ La Cronica istorică D-I C. Kogălni­ ceanu, care într'o cercetare specială a O-sale despre Basarab I cel Bă­ trân căutas�. a. stabili că Negru­ Vodă al tradll18lnoastreeste acelas cu Basarab I, combate părerea D-IUl OI'. O. Stănescu despre existenta un�li Ra.du Negru, deosebit şi an­ tenor lui Basarab ( şi nepotul aces­ tuia Radu. D-sa spune că trebue să admitem că, pe la finele sec. XII, un Negru, voevodul Românilor din Făgăraş, Cu voia Regelui Ungariei,-­ cum făcuse mai Înainte un voevod român diu Haţeg, elesc�îlecând peste munţi şt întemeind aci cnezatul ol­ tean pe la jumătatea veacului al XII, şi tot cum a făcut mai târziu Dragoş şi apoi Bogdan (acesta din , urmă fără voia Regelui)-a venit de de peste Carpaţi şi a Întemeiat un voevodat la Câmpulung, unde va fi aflat, probabil, un cneaz or mai multi. Acest Negru Vodă va fi zi­ dit, poate, o biserică de lemn pe locul unde mai târziu Basarab 1 il ridicat una ele piatră, cea care trans­ formată, dăinueşte până În' zilele noastre. Urmaşii lui Neeru Vodă până la Seneslav dela 1247 nu ne sunt cunoscuti, Basarab 1 este mai, probabil, unllfmaş al lui LitovoÎ, din voevodatul oltean, şi care CI reuşit să ia În stăpânire şi voevo­ da!ul lui Negru Vodă, alungând ele aCi pe voevodul supus Ungurilor, aşa cum a filCUt şi Bogdan 1 în Moldova, când a isgonit ele acolo pe fiii lui Sas-Vodă. Basarabii nu erau c1eci din aceeaşi familie cu Ne­ �ru-Vodă.-Observatii foarte juste, Juste, pe cât sunt de triste, face D-l M. Mihăileanu în cronica socială, sub ritlul de "Spre Întronarea mi­ zeriei intelectuale şi 1I10rale». Conz1orbiri Lite rare, LVI! , 7--8, IuJ. - Aug., cu pagini literare bune [387] şi articole atingănd istoria. Cităm dintre acestea: salonic. povestire de călătorie pe la fratii macedoneni Indurerati. Iacă ce spune unul din­ tre aceştia: "Au rămas aci trei fe­ luri de oameni: Greci, Români gre­ cizaţi şi noi ceştia, Românii coto­ vlahi, cu obărşia la Roma şi cu găndu'n Bucureşti. Ei clădesc pa­ late, noi murim de Ioame. AI lor e, în mare parte, oraşul acesta, oraş de renegaţi. Cum se zic .Eleni-, guvernul îi îmbrăţişează şi-i îndoapă cu de toate. Iar noi, câinii nimănui. Gem munţii Macedoniei de atâta romănlsm care se iroseşte". Fru­ moasee şi inimoase pagini sunt ale Dvlui C. Gane.- in lucrările Adu­ nărei de revizie a requlameniului organic al Moldovei, la 183/, de 1 .• G. Filitti. - Ştunţă şi Raţionalism, de M. Florian. - Tăiarii tn ţările româneşti, studiu început în numă­ rul anterior al revistei, de D-I P. Georgian.- Deosebit de interesantă cronica D-Iui C. Kogălniceanu des­ pre Voivozii inmormâruoii ÎIl bi­ serica Domnească dela Curtea (le Argeş. Dvsa admite că se poate susţine cu siguranţă că predecesorii lui Mircea cel Bătrân, afară de Ba­ sarab 1 şi Nicolae Alexandru 1- şi anume Vladislav 1, Radu 1 şi Dan I-sunt înmormântaţi În această bi­ sericii Nicolae, Alexandru 1 şi poate şi tatăl său Basarab 1 s'au îngropat în biserica domnească din Cămpu­ lung. identificarea mormintelor ele la Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Argeş e foarte grea. D-l Drăghi­ ceanu susţine că în sarcoîagul des­ coperit acolo s'ar afla Radu 1, cel numit greşit Radu Negru, părere a­ doptată de D-I AI. Lepădatu, Fapt este că cel desgropat acolo e ace­ eaşi persoană cu Domnitorul jug fă­ vit în scena hramului bisericei, cea dela intrare, ctitorul. Dar cine e a­ cest ctitor? După D. Iorga acesta e Hasa ah 1, după D-I Drăghiceanu şi Lepădatu este Radu l, iar după D-I Kogălniceanu e Vladislav 1. Din cercetarea panoului dela dreapta 1I­ şei de intrare, elin naosul bisericei, reprezentfmel un Domnitor şi o Doamnă ca i tiu în mână hiserica, şi care frescă are deasll pra o in­ scripţie fragmentarii, D-I K. soco­ teşte că se poate trage concluzia că mortul din sarcofag, ctitorul din scena hram ului şi Domnitorul elin zisul tablou pictat În naos (şi care frescă e cea veche, nu un decalc) este Vladislav 1, zis Vlaicu, 1 ate şi p edecesor al lui Radu 1. Aflarea celor două inele cu insc ipţii reli­ gioase latine asupra mortului elin sarcofag, e Încă o dovadă că e vo ba de Vlaicu, cel care era favorabil ca­ tolicismului, mai de grabă ca Radu 1. Vladislav 1 nu a fost deci înmor­ mântat la Tismana, ci, după D-I K., Dan 1, cel care a desăvârşit mănăs­ tirea începută de tatăl său Radu 1. Se poate deci ca Radu [ să fie şi el îngropat într'una din mormintele anonime încă, ce s'au aflat în Bis. Domnească dela Curtea de Argeş, poate chiar în cel din mijlocul bi­ sericei. Aşa dar în icoana hram ului po­ menit avem chiar portretul ctitoru­ lui Vladislav 1 Voevod, în costum cavaleresc medieval occidental, ase­ mănător acelui al lui Mircea dela Cozia, care e şi el tot un portret original. Banatul, 1, 6 -7, număr de va­ canţă, este consacrat unei monoqra­ iu (f judetului Caraş, ele D-I Sim. S. Moldovan.-Mai aflăm aci şi în­ ceputul unei roman din Banatul ele altă dată: Casa cu obloane verzi, ele D-l Mih. Gaspar, apoi prelata u­ nui studiu despre Ariutecturo bise­ ricească bieanună, al D-lui Victor P. Barzianu, în care autorul Îşi pro­ pune "a explica În mod instructiv cunoştinţele materiale necesare pen­ tru cercetarea ştiinţifică a artei de arhitectură bisericească". SEt aştep­ tăm şi să vedem. Fiamura, VI, 5-6, 7, 8. - Por­ nită slabă la început, cu avănturi �j scăderi deocamdată, inegală, clar stăruitoare, după cinci ani publica­ ţiunea craioveană isbuteşte a-şi cu­ ceri un loc de frunte între revistele literare din oraşul nostru, strângând în jurui-i mai pe toţi tinerii ca, i îşi încearcă puterile în arena litel'aturei, caşi pe cei cari şi-au luat mai mul1 decât o menţiune pe acest teren. La silinţele acestea meritorii s'a e[­ dăogat colaborarea câtorva scriitori de aiurea. Materialul literar s'a se­ lecţionat cu ceva mai multă giijf\, cuprinsul fiecărui număr variindu-se şi Îmbogăţindu-se. Rubrica atrăgă­ toare a recenzilor e mai bogată ca 387 [388] la orcare revistă similară şi c J un orizont cuprinzător. Tiparul însfârşit .-element care nu e de dispreţuit­ e curat, elegant chiar. Directori ai revistei sunt Domnii Radu Bardeş şi Marcel Romanescu.-Din articolele publicate în aceste numere, cităm pe acel al lui L. Gillet (în traducere) despre Micile biserici din Franta, căruia păcat că-i lipsesc ilustraţiile necesare, fără de care nu vorbeşte destul cititorilor noştri, şi care near fi interesat mult pentru arhitectura comparată; Nuvele de Adrian Pascu, Em. Bucuţa, M. Drumeş, M. Băi­ şoiu şi Notele de călătorie, cela din urmă pagini scrise de Bucura DUll1- brava, Versuri de M. Romanescu, St. Neniţescu, Radu Gyr, St. BăI ceşti, N. Mileu, Paul Constant. - Un sin­ gur lucru regretabil, la sfârşitul ulti­ mului număr: limbagiul absolut in­ compatibil cu literatura al celei din urmă notiţe din revistă. c. D. FORT. Noutăţi literare şi ştiinţifice Const. Kiriţescu, Istoria N'fzboiului pentru intregirea Romaniei. cel. IT, \'01. II. Lei 160. Fl'afii E. P. S. Constant, Poesii. Lei 40. Ion PiIlat, Biserica de alta data. Poesii. Lei 40. 1\1. Sadoveanu, Tara de dincolo de negura, povestiri. Lei 120. P. Constantinescu-Iaşi. Cm'actel'i.8'Grea şi ÎI7l1)(lr,tirea!storiel:ROInri nilor. laş]. Le] 40. C. lUoisiJ, Bule de aur sigitare româneşti. Lei �)I). A. Vtll'ess. Orândueti româneşti vechi. Lei 50. 1. 1J0ngol'ozi. Socoteli greşite. N. Drăganu. Mihail Halici. AI. Marcu. UI1 f edele amice dei Rumeni: C. Vege.s·zi Ruscatla. Pr, Gh. 1. Ghia. Impănlţia lui D-seu, dUPil Noul Tesuuueiu, Lei 20. T. Vianu .Masca timpului, critică .. Ed. Sernănătorul Arad. Lei 10. L. Blaga. Ferestre colorate, însemnări. Ed. Sem{ll1t!torL1] Arad, Lei 10. Volb. Poiană. Fata din Ardeal, piesă, Lei 10. Dr. V. Stanca. Greva. Povestiri. Lei 5. Arrstofan. Paserile (traci. Bezdechi) Lei 15. Emilia Tailler Tainele siniţirei, nuvele cel. H. Lei :')1). llie lUarlova. Cultura legzmzelor. Lei 40. Th. D. Speranţia. Anecdote noua, val. VII. Lei 70. Ioan Slavi ci. Nbt7Jele) vol, IV. Lei "70. Al. Vlahuţă. Dau) roman, ed. nouă. Lei 70. R. Ortiz. Renaşterea la Florenţa, Ee!. Cult. Naţ, Lei 90. Ion Slavi ci. Amintiri Gh. Drouhet, V Alecsandri 'şi scriitorii franceei. Ed. Cult. Na]. G. Opreseu. Arta taraneasca la Români 1\'1. Simionescu-RâmlliceaJll.l. Istoria artelor Necesitatea trumusejei " H. Sanielevici. Cercetari critice si liloso/ice I. Andl'ieşescu. Dela preistorie ta eoul mediu " 1\'I G. Leon. Istol'ia economiei P\ublice la ROlluîni " St. Zeletin. Burghesia ront â nâ. Ed. Cult. Naţ. C. J. Karadja. Unele caracteristice ale comeFţului mOlldia 1 de duPti nlBboi şi lm'â!tfl7liltte ptactice pentru 11oi. 388 [389] Reviste şi ziare primite în schimb Reviste: Vita Noua, Roma, XI. l.-UnioJle Storia ed Arte, Roma, XIX, 112-113.-Stoudion, Roma, II, 6.- Vestnile, buletin oficial al pro­ Icsorilor cehoslovaci. Praga.-Revista de seguuda enseuanea, Madrid, IV, 23, 24.-L'Atlte!uee, XI, 1. Liege.-BuLletill International de I'En­ seignement secondaire, 16, Tourcoing.-Anllales de Pateontologie, XV, 2, 3. Paris.-L'Art li l'Ecole, XIX, 102. Paris.v- Viaţa Eonuineasca, X VIII, 7--9.-Coll7wuiri Literare, L VIIr, 7, 8.-Glllidirea, VI, 1, 2,3.-Revista istorica. XII, 7-9.-- Eeuue Historique du sud-est europeen, III, 7-9.-­ BuletinuL Soc. Numisnuuice Rorn. XX, rY)-56.-Arhiva, XXXIIl, 1, 2.­ Arliiua pentru Ştiinţa şi RejoJll/aSocia/â, VI, 1-2.-Buletinul Soc. de Ştiinţe din Cluj, Jl1, l.-Nalura, XV, 6, 7.-Trallsilvania, L VU, 8-9. - Revista Îl1vâţâlllfÎn tu lui, XIV, 6,7.-Democraţia, XIV,8-9.-Socie­ t atea de Mâine, 111, 41-43.-Illji'âjirea Românească 11, 21-22- Tara Noastra, VU, 42-43.-Roma, VI. 7-9.-Ideea Europeană, VU, 190, 191 -- Paris-Bucarest. V, 3-4.-Revista Ştiinţifică «Adamachi", Xll, 3, 4.­ Cosineeaua, X, 41-43.-Lunzea, 11, 54, 55.-Arhiva C. F. 11'., 111,10-12. - f unirnea Literară, XV, 7-8.- Tudor Pamfite, IV, 5-8. - Cele trei Crişuri, VU, R-9.-{ara de jos, 111, 8-10.- Craiul Nostru, 11, 8-10.­ Căminui. 11, 7-9.-Fat-1i'rumos, 1, 15.-GlÎlldul Nostru, V, 7-9. - Ar­ hiva Soniesanâ, l, 4. - Lamura, VU, 7-9. - Universul Literar, XLIl, 42-43. - Viaţa Literara, 1, 22-24. - Cetatea Literara, 1, 9-1O.-Aâe­ t-ârtt! Literar, Vll, �l06--308 =Neainul Romanesc Literar, 1, 12 - 21.­ Salonul Literar, l, 11, 12.- Sb urritorul, IV, 1, 2. - Tara Voeuoeilor, Il, 12--14.- Viata de {anI, IV, 3.-Zrlri Senine, 11, 6, 7.-Ca1'tea, 1, 1-4.­ Proţiilee Literare, l, 7--8.-Ilidependellja Economică, Vlll, 3-4 - Râ­ sâritu l, IX, l.--PasuL Vremii, 1,1, '2,-PI'ietenltl Nostru, X, 1, 2. - Re, uista Uniuersitarâ, 1, 4-:1. - Faruitia (Oradea) 1, 1-6. - Victoria, V1U 6':1--67. - 11' itrnul Vremii. 11, 8 - 9. - Peninsula Balcanica, IV, 5 -- 6, Rev/sta Funcţionarilor, 1, 8-9.-Foaia Tinerimii, X, 19-20.-Revista Teologica, XVl,5-7.-Revista Şcolii, l1l, 7-8. - Cz(7)ântul AgroJ/omi­ lor, 1, 9-:-10 - Economia Nuţionalti, XL V11, 7 - 8. - Viaţa Agricolâ. XVlll, 18, 19. - .Educajia, lX, 7'-0. - Vatra Scolmâ, m, 1. -- CliPa, 111, 1.iO-144.-ZiaruL ŞtiiJlţelor şi al Cclleltmiilor, XXX, 40-4'k-.5esâtoa­ rea, XXXlV, 7 - 8. - BuletillZll de In/ormaţii al grââ. uotanice dill Cluj, V, 3-4.-Bu/etinul Unizmei Camerelor de Comerţ şi Industrie, 1, 7-8.-Comoara Satelor, IV, 3.--Pat/ma, 11, 1. Din Oltellill şi Banat, Keviste: Banatul, 1, 6-7 (Timişoara).-Cal'­ tea Satulu i, 11, 19-20 (Lugoj. -.5coala Blillâjea7lă, V, 17-18 (Caranşebeş). --, .5'coa/a jJ1eliedin/ului. 1, 10 (T.-Severin).-Datilla, IV, 5-6 (T.-Severin). Clopotul, 1, 1 (Strehaia Mehedinţi), -111işcarea Culturalâ, ], 11--13 (T.-Jiu). - BztCÎumul, 11 5-6 (Br:ldiceni-Gori). Din l:raiova: Ramuri-Drum âl'elJt, XX, 5-6. - Cuvântul Paro­ hiei. ]1, 7-8 (Salcia-Dolj). - Gazeta .';>'coalei, Vlll, 8 - 1O.-Rel1aşterea, \1, 8, 9.-Nâ.suinja RomâJleascâ, V, 1-3.-Gl'afica Româ11â, 1V,39-44. - Flalllura, IV, 7-f3.-1'�iv01zilts, ], 1-'2.-- Oltenia, I, 1-f). Gazete: lanlllimea (Oraviţal. - Junimea (Oraviţa). - Monitorul Oficial al oraşului Timişoara.-Foaia Diece5anâ (Caransebeş).-- Via/a Nouă (Caransebeş).-G'orjanul (Tg.-Jiu).- Cerna (T.-Scverin). - Plaiul Nostru, (Baia de Aramil). - Unirea,-Olte1lia Ecol101nică (Craiova.­ Gazeta Belileşti, (Băileşti). • ••• 11 . [390] Vechimea bisericei SI. Dumitru din Craiova , Cel_� mOUUHleFlt G'lOQSCu.t al oraşului Craiova ,este' biseri< .. • � ...... ciI_�_ . .II_DIllllt-,e.utlJl şi la Gracianica, ridicată de Ştefan Milutin la 1321 după modelul Svţilor Apostoli din Salonic. Catedrala din Prizren e o simplă co­ pie bizantină, la Dolni Kucevişte oarecare deosebiri la narthex, la J) P. Constantinescu-Iaşi, "NarthexIII", p. 211. ") Impărţirea şi datele după G. Millet .L'aucien art serbe" Paris 1919. , 395 [396] Mateica şi Suşica cele mai apropiate tipuri de bisericele romă­ neşti. Mateica (fig. 10), construită de Elena Duşan la mijlocul sec. XIV, are patru mici cupole la colţuri şi narthexul liber, ca la SI. Dumitru din Craiova; biserica din Suşica, cu hramul Sf. Dumitru, ridicată de voevodul Vucaşin în a doua jumătate a sec. XIV, are încă o a treia cupolă pe narthex ca la Mitropolia din Târgovişte. Ultimele două biserici prezintă mari asemănări cu biserica Sf. Nicolae din Dutli, sat lângă Serres, care a fost în stăpânirea Bulgarilor şi Bizantinilor, clădită probabil la finele sec. XIII. O şi mai mare apropiere se observă faţă de Suşica prin caracterul, distinct numai acestor două monumente, al absidei estice, poli­ gonală şi mult eşită înafară, absidele alăturate fiind înlocuite prin nişe. Se poate stabili o infiltrare spre nord a curentelor artistice dela Salonic prin Macedonia spre Serbia - Serres, Mateica, Su­ şica-şi de aici mai departe peste Dunăre. * * Părerea noastră se confirmă şi prin stabilirea unui proces identic de imigraţie din Macedonia spre Morava, stabilit pe cale etnografică şi filologică de doi învăţaţisărbl, şi care s'a prelungit până în Oltenia. Documentele slavo-rornăne din sec. XIV-XVII sunt scrise nu în limba medio-bulgară, ci în dialectul slav din Macedonia nordică şi centrală, cum dovedesc: raritatea artico­ lului post-pozitiv şi prezenţa aceloraşi forme, existenţaIrifinitivu­ lui, a lui e epenteticiA'"precum şi alte asernănări Ioneticesau gra­ I?aticale I)� P�ofesort!l;"ţl�iversitar d!n. Be!�_��d!,�';�";·BeliC',. studiin� limba slava dm sudulşieestul Serbiei, g<ţ:;eşlez e'a fost mtrodusa din regiunile Cumanovei şi Prizrendului Macedoniei prin sec, XII; colegul său J. Cvijic stabileşte pe cale antropogeografică o emi­ graţie continuă din Macedonia spre Bulgaria nordică într' o direc­ ţie, spre Morava şi Timoc în altă direcţie 2). De aici curentul emigraţionist, bine 'nţeles numai sub anumite forme, a trecut în Oltenia şi Muntenia, mai puţin în Moldova. In Macedonia se aflau �le două centre religioase în strânse legături cu Principatele, patriarhia bulgară dela Ohrida şi pa- i) I. Bărbulescu "Relations de� Roumains avec les Serbes, les Bul­ gares, les Grecs et la Croatie", Iaşi 1912, pag. 243-252. 2) Idem, pag. 252-253. i 396 [397] triarhia sărbă din Ipec .. Organizatorul acesteia din urmă, SI. Sava, e numit de Alexandru Lăpuşneanu, soţul Ruxandei de neam sârb, "părintele nostru", cu prilejul dăruirei unui aer Merei Mileşeva din Serbia; episcopii români din Ardeal Eîtimie, Daniel şi Ghe­ nadie au fost sfinţiţi la Ipec către finele veacului XVI. Din Prilep era călugărul Nicodem, care veni în Muntenia pe vremea lui Vlaicu, spre a organiza cele dintăi mănăstiri Ia Vodiţa şi Tismana în Oltenia, Prislop în Ardeal. Preotul Ioan din Kratovo îndepli­ neşte slujba de protopop la Craiova, unde scrie şi cărţi biseri­ ceşti, pela 1658; din acelaş oraş era originar Gavril Protul dela Athos, cunoscutul biograf din timpul lui Neagoe Basarab. Un alt sârb Cozma îndeplineşte o funcţie importantă în biserica Munte­ niei, de oarece e trimisul ţării la sinodul ţinut în 1619 la Mvrea Gracianica ; din M�rea Deciani dela graniţa Macedoniei era sârbul Moisi, editorul unui Molitvenic slavon, tipărit la Târgovişte în 1545; Radul de Măniceşti, care scrie în 1574 manuscrisul român dela British Muzeurn, se refugiase dela Roşiorii de Vede până 'n Macedonia. Pe timpul lui Matei Basarab, doi sârbi macedoneni se fac cunoscuţi prin operele lor de imprimerie: Ştefan din Ohrida tipăreşte o Psaltire şi un Ceaslov în 1 f138 la Govora, Meletie Macedoneanul o Psaltire slavă în 1637 tot acolo, iar împreună tipăresc cunoscuta Pravilă dela Govora din 1640; probabil că acelaş Ştefan e preotul călugăr ce imprimă în 1643 un Anthologion la Cămpulung, De altfel, în această epocă lucrează în Muntenia mai mulţi tipografi sârbi ; un Penticostar tipăreşte în 1649 la Târ­ govişte călugărul Ioan din Kamengradul Bosniei, la Dealul se află în 1644 Tudor Dumitrovici dela Râmnicul Vălcii, care poate fi tot macedonean. Arta imprimeriei religioase în Muntenia. se datoreşte Sărbilor : călugărul Macarie din Cetinge introduce cea dintăi . tipografie în 1508 la Târgovişte; puţin după aceia logo­ fătul Dimitrie, nepotul celebrului muntenegrean Bojidar Vukovici, înfiinţează o şcoală de tipografi, ai cărei elevi străluciţi fură dia­ conul Coressi şi dascălul Oprea logofătul 1). Cu Sârbii în general, afară de centrele macedonene amin­ tite, legăturile au fost numeroase şi variate. Incă înainte de în­ temeierea principatelor, pela 1274, voevodul muntean dă pe fiica sa în căsătorie regelui Ştefan Milutin, care în curând îşi întinse stăpânirea asupra Macedoniei până la Skoplje; Alexandru Basa­ rab îşi mărită a doua fiică Anca după Ştefan Uroş; se pare că Radu, tatăl lui Mircea, s'a căsătorit cu fiica sau nepoata despo­ tului Lazăr, aliatul lui Mircea dela Cossovopolje. In cântecele po­ pulare sărbeşti din ciclul lui "Marcu Crăişorul", voivodul Mace­ doniei, este amintit mereu Mircea, căruia i se dă ca sfetnic săr­ bul Vuce. Legături de rudenie cu sarboaice au şi vestiţii boieri Craioveşti: banul Barbu are pe Neagoslava, ce trăia când în Oltenia, când în Serbia; în 1504 Radu cel Mare însoară pe ne­ potul său Pârvu Craiovescul cu fiica sărbului Iacşici. Tot el aduce 1) 1. Bărbulescu, op, cit., pag. 229-231, 254-255. 397 [398] din Serbia pe călugărul Maxim, învăţat şi priceput, de oarece ajunge mitropolit al ţării şi organizează biserica, mijloceşte pacea cu Bogdan al Moldovei, iar Mihnea cel Rău îl trimite ca sol la voevodul Ardealului. Neagoe Basarab are ca demnă tovarăşă pe Despina Miliţa, fiica voevodului Lazăr Brancovici, dela care moş­ teni dragostea de artă; ea îşi aduse rudele la curtea lui Neagoe, pe vărul său Ştefan îl face logofăt, ne vara Despina o mărită cu părcălabul Stan. Se pare că după un obicei sărbesc "slava", Neagoe şi-a luat ca patron al casei sale pe Sî, Nicolae. Din fa­ milia Brancovici era şi George Raţ, fost- ban al Craiovei pe tim­ pul lui Mihai Viteazul, când se mai pomenesc cu numele "Sârbul" un stolnie în divan şi altul la Cerneţi în Mehedinti. Şi Matei Ba­ sarab e 'nconjurat de Sărbi : în divanul ţării apare .Sarbu; Vu­ cina", Longin, din familia Brancovici-Korenici, ajunge mitropolit şi e înmormântat la Comana : nepotul acestuia, George Branco­ viei ajunge consilierul intim al lui Şerban Cantacuzino 1). Relaţiunile religioase se remarcă şi sub forma de daruri că­ tre mănăstirile sârb eşti. Printre ctitorii Merei Sf. Nicolae din Opovo (Srem) sunt trecuţi Ştefan şi Istrate (Dabija), domnii Moldovei, şi boerii Drăguţul şi Barbul; pomelnicele dela Lesnovo şi Krusedol amintesc de ctitorii din "Ungro-Vlahia, Moldova şi Bogdania". La Spinja sunt pomeniţi voevozii Vlad şi Maria, Radul şi Catalena şi voevodul Braian al voevodului Vladislav; la Sopociani Petru (Rareş) şi Elena, Radu al Munteniei şi Matei (Basarab). Ultimul face donaţii încă mănăstirilor din Trebinje, Studenica Ia 1644, Papratia ca fundator în 1655 şi Ia Chilandarul sărbesc dela Si-tu Munte; veniturile fixate Studenicei de Matei sunt reintărite de Grigore Ghica în 1662. Şi Mvrea Mileşeva se bucură de o deo­ sebită atenţie: în 1650 dela Vasile Lupu, dela Radu Şerban, Matei Basarab şi dela Radu Voevod 2) în 1665. Influenţa sârbă s'a exercitat şi 'n mare prin infiltraţiile în massă ale coloniştilor sărbi, veniţi în Principate ca agricuItori sau soldaţi. Mihai Viteazul avea în armata sa soldaţi şi ofiţeri sărbi, căpitanii Petcu şi Necula, Marcu hotnogul şi vestitul general Baba Novac; Radu Şerban avea în'1611 un corp de 4500 oameni, format din Sărbi şi Români; mulţi Sârbi se aflau în tabăra pro­ tivnică lui Radu Leon la 1630; un cronicar german spune că Matei Basarab alcătueşteIn 1636 un corp de Seimeni sărbi : în 1656 Constantin Şerban Basarab are în armata sa 600 Sârbi. Până azi s'au păstrat mai. multe sate cu numele "Sârbi", "Sâr­ beşti", ce dovedesc origina populatiei lor. Regele Lazăr şi urma­ şul său Ştefan dăruesc ctitorilor lui Nicodim din Oltenia zece sate din Serbia, de unde poate vor fi venit acei ţărani ce-au dat nu­ mele satului Sărbşor pe Tislpana, pomenit la 1444; în aceiaşi regiune Sărbeştii, dăruit de Barbu Părvulescu Mvrei Tismana, în 1459. In 1585 Alexandru VOfă dărueşte mitropolitului Serafim 1) 1. Bărbulescu, op. ci., passim. 2) I. Bărbulescu, op. cit., pp. 203-206, 222, 272-275. 398 [399] jumătate din satul Sârbii; Radu Şerban repopulează satul Marotin cu Sărbi şi alţi străini; acelaş lucru îl face postelnicul său lanaki cu satul Vai de ei. Matei Basarab confirmă in 1641 vornicului Hrizea stăpânirea satului Sărbenii, Grigore Ghica aminteşte într'un act de Sărbii J). * * * Am însemnat numai câteva din relaţiile Munteniei şi Olte­ mei cu ţinuturile sărbeşti, din care se vede că influenţa sărbă s'a exercitat mai accentrat în trei epoci: pe vremea primilor Basarabi până la Mircea, sub Radu şi Neagoe Basarab cu rudele lor Craioveştii şi 'n prima jumătate a sec. XVII. In una din ele trebue să se fi durat cea dintăi fundaţiune a SI. Dumitru din Craiova. O veche legendă atribue fundarea ei altor stăpănitori dela sud. Cronica românească, păstrată în traducerea grecească a fraţilor Tunusli, spune că împăratul române-bulgar Ioniţă şi-a intins stăpânirea şi asupra Olteniei, întemeind Craiova şi clădind la 1205 biserica Sft. Dumitru 2). Fotino repetă acelaş fapt, adău­ gând şi explicaţia numelui Craiova dela "craIi" şi "lova··, nu­ mele bulgăresc al lui Ioan 3). Haşdeu bănuia că ambii autori au cetit greşit un text din Choniates, care vorbeşte într'adevăr de fundarea unei biserici SI. Dumitru de Asăneşti, ce nu poate fi însă decât cunoscuta" lor catedrală din Tărnova 4). Nici noi nu dăm crezare afirmaţiilor lui Fotino, de aceia nici n'am pomenit faptul la scurtul istoric al bisericei. Totuşi ne-a rămas o îndoială: cronica anonimă adăugase ca dovadă afirmaţiei "precum din hrisovul fundatorului ei se vede". Ce fel de hrisov şi unde l-a cetit autorul necunoscut? Bănuim o confuzie la anonim, care va fi uitat conţinutul exact al hrisovului ce, poate, pomenea numai despre vreun ctitor regal dela sudul Dunării. N'am fi luat de loc fn consideraţie aceste vechi notări, dacă nu ne-ar fi atras atenţia asemănarea uimitoare a construcţiei Sf. Dumitru cu bisericile sărbo-bizantine din Macedonia. O deslega re se pare că aduce o altă legendă păstrată în două cronici sârb eşti , .Rodcslovle serb­ 'skih caren", compilată în sec. XVI, şi .Ljetopis Tronoşki", ce s'a servit de vechi izvoare. După ele Ştefan Duşan ar fi avut un război cu Ţara Românească, cucerind o bucată de pământ, pro­ babil Oltenia, dar restituind-o la încheerea păcii; cu prilejul nunţii fiului său Uroş cu fiica domnului muntean, s'a dat regelui sârb ca dar de zestre "Craiova cu întregul litoral dunărean dela Olt până Ia munţii Banatului" 5). Chiar dacă nu dăm de loc crezare nici acestei legende, un fapt precis rămâne: o puternică legătură între Oltenia şi Craiova cu prinţii sârbi dela sudul Dunării la 1) Idem, pp. 263-267, 272-275. 2) Tunusli "Istoria Ţării româneşti", tr. G. Sion, Bucureşti 1863, pp, 10-1L 3) Fotino "Istoria vechei Dacii", tr. G. Sion, �, p. 114. 4) Haşdeu, "Olteneştele", pp. 31-32. 5) Idem, p. 122. 399 [400] mijlocul sec. XIV. Astfel ne explicăm rolul însemnat pe care-I joacă Nicodim ca îndrumător în monahism şi 'n artă în dreapta OItului, aplecarea Craioveştilor spre sărbism, prezenţa preoţilor sârbi până la rang uri de cinste în Craiova, şi tot astfel ne explicăm şi marea asemănare a bisericei studiate cu operele arhitectonice macedo-sărbeşti, Dacă Matei Basarab nu pomeneşte în inscripţia sa de ctitorii anteriori şi lasă să se înţeleagă că monumentul s'ar atribui "din temelie" lui, n'o făcea pentru întâia oară, era chiar un obicei al timpului. El reface biserica Strehaiei la 1645, o veche ctitorie a Craioveştilor; Sî. Gheorghe din Caracal pe urmele alteia a Banului Barbu; acelaş lucru la Domneasca din Câmpulung şi la Măxineni din R.�Sărat 1). Bistriţa, cunoscuta Iundaţiune a Craio­ veştilor depe la 1496-1497, are inscripţia numai dela 1517, când fu reîăcută de Mihnea Vodă după dărămarea celei dintâi. Deci Matei Basarab a refăcut numai vechea clădire, fără ca aceasta să fi fost de tot dărămată, de oarece i�a păstrat forma arhitectonică generală aşa cum se obişnuia cu trei veacuri îna­ inte; el a adăugat numai decoraţia externă, aşa cum am descris-o. Dacă vechea clădire ar fi dispărut aproape complect, arhitectul lui Matei trebuia să reclădească biserica în planul triconc, obiş­ nuit de mult tuturor bisericelor româneşti. Şi celelalte biserici muntene în cruce greacă au o dată mai veche ca a ctitorilor cărora li se atribue. Pentru Domneasca din Argeş toţi istoricii sunt de părere s'o considere ca cel mai vechi monument arhitectonic al nostru, fie că sunt pentru prima jumătate a sec. XIV, sau pentru sfârşitul veacului anterior 2). Mi­ tropolia din Târgovişte fu începută de Neagoe Basarab, se pare la 1519, definitiv terminată de Radu Paisie la 15353); pisania veche fiind perdută, temelia trebue să fie mai veche, poate pe vremea când Târgoviştea ajunge .capitală. Domneasca din Tăr­ govişte fusese ridicată în prima formă de Vladislav III (1523- 1525), iar mai cunoscută de Petru Cercei (1583-1585); se pare că a fost ultimul model al acestui tip. Sf. Dumitru s'a atribuit lui. Barbu Craiovescu, ca cel dintăi Ban al Olteniei; dar i se putea spune .Băneasa", după insem­ nătatea ctitorilor cari numai au înzestrat fundaţia altora mai vechi. Craioveştii nici nu stăteau În Craiova ca Bani; reşedinţa lor era Strehaia după datină şi unde aveau fundaţia lor princi­ pală ); bisericele lor dela Bistriţa şi Strehaia sunt ridicate în alt plan. Influenţa sărbă dintre 1400-1600 se exprimă prin planul treflat, ca la Cozia, Snagov, Episcopala din Argeş sau Moflenii de lângă Craiova dela 1572, asemenea bisericei din Kruşevac. \ \ 1) N. Iorga, "Istoria Bisericei române" 1, Văleni de Munte, 1908, pp. 285-286. ' 2) Discutiile la P. Constantinescu-Iaşi "Bizantinismul În România", p. 39. 3) N. Iorga "Istoria Bisericei române", 1, p. 132 .. 4) N. Iorga "Arhivele Olteniei" IV, 20, p. 286. 400 [401] Chiar dacă admitem pe Craioveşti ca ctitori, ei au fost obligaţi să respecte vechiul plan, cum a făcut şi Matei Basarab. Ca lnoheere : prin asemănare cu vechile biserici bizantine din secolele X-XIV, mai aproape încă de cele sărbo-macedonene din veacul al Xlv-lea şi 'n acelaş stil cu cele mai vechi biserici din ţară, în urma strănselor relaţiuni cu Serbia în decursul In­ tregului veac XIV, Sf. Dumitru din Craiova trebue să fi fost clădită cel mai târziu la finele acestui veac, pe timnul domniei lui Mircea. De altfel pare curios că un domn atât de activ, în o domnie din cele mai îndelungate, să fi lăsat amintirea numai unei singure ctitorii mai de seamă, Cozia. Mircea repurtase o strălucită victorie lângă Craiova: Ia 10 Octombrie 1394 infrânge armatele lui Baiazid la Rovine, care nu poate li alta de cât acea de lângă Craiova, cum mărturisesc izvoare sărbeşti, bulgăreşti, bizantine, italieneşti şi româneşti 1). Şi de ce oare să nu fi mul­ ţumit lui Dumnezeu credinciosul domn al Munteniei pentru cea mai însemnată victorie a vieţei sale, inălţăndu-i un sfânt locaş în aşezarea de a Craiova, cu patronul mucenicului ostaş Si. Du­ mitru? Poate dela Mircea s'a păstrat şi numirea de "Mănăstire Domnească". Numai o ctitorie de vază putea să impue repetata respectare a vechiului stil, care hărăzeşte monumentului craio­ vean o fericită importanţă. P. Constantinescu-Iaşi. •••••••••••• Igiena Craiovei Evoluţia Tuberculozei de Dr. CI7. Lauqier Inspector genel';:ll sanitar. Chestiunea tuberculozei este azi cea mai gravă problemă medico-socială la ordinea zilei. Nu este dar lipsit de interes, cred, a arăta aci, pentru cititorii de astăzi sau pentru cercetătorii de mâine ai Arhivelor Olteniei, starea şi evoluţia tuberculozei în Craiova. Câteva consideraţluni generale asupra situaţiei şi igienei oraşului îmi sunt însă mai întâi necesare: Oraşul Craiova, privit de sus, ni se înfăţişează ca un lung trapezoid, aşezat pe povârnişul uşor ce prelungeşte dealurile Gher­ ceşti şi Cărcea către râul Jiu, care se află azi la o depărtare de circa 4 km. de oraş. Zic azi, fiindcă matca veche a Jiului a fost de fapt nu de mult la marginea actuală extremă a oraşului, mai jos de SI. Dumitru şi de fostele şapte Iăntăni. Jiul, sau cel puţin o irugă din el, forma o baltă neîntre­ ruptă, începând din dreptul satului Cernele şi până la Balta Verde, 1) D. Onciut "Mircea cei Bătrân", Bucureşti, 1918, p. 11. 401 li j '1 î , [402] ale cărei maluri sinuoase ereau mărginite de terenul înalt, care , se observă şi azi la nord de strada Calomfirescu, trecând pe sub mamelonul SI. Dumitru şi urmând marginea de est a "Dealului Părului" până la .Făcăi", unde se perdea în cămpia plină, ce se întindea la miază-noapte de Balta-Verde în spre Malul-Mare. Terenul ce se întinde la sud-vestul oraşului, până la cursul actual al Jiului, este un teren aluvial şi mlăştinos, unde mai per­ sistă încă "Balta Craioviţei" şi "Balta-Verde", ca dovadă efectivă a trecerei Jiului pe aici. Documente, reproduse în abondenţă în Arhivele Olteniei, ne vorbesc chiar de venitul bălţilor aşezate aci şi închinate bisericei Obedeanu, bălţi care pare că se întindeau chiar dela biserică îna­ inte, adică tocmai pe locul ocupat actualmente de str. Primă­ verei, str. Calomfirescu, strada Alexandru cel Bun şi întreg acest nenorocit cartier Intersectia stradei Calomfirescu cu strada Ale­ xandru cel Bun poartă de altfel încă şi azi în popor numele ca­ racteristic de "Coada Bălţii". Suprafaţa terenului pe care este aşezată Craiova nu este de altfel plană; ea este întretăiată de mai multe văi. Partea de N. E. a oraşului este mai ridicată şi predomină întreg oraşul. O primă vale care brăzdează acest platou este aşa zisa "Valea Orbeţilor", actualmente str. Rahovei; este cea care trece sub viaductul ce duce la gară, cam în dreptul stradei Poetului, prin dosul fabricei de mezeluri Cumpănaşu, prin dosul tutulor imobilelor din str. SI. Gheorghe şi din SI. Spiridon, prin dosul grajdurilor Primăriei, văr­ săndu-se prin str. Solomon în Valea Vlăicii la răscruciul cu stra­ deIe Smârdan şi Unirii. Această Vale a Vlăicii este a doua vale a oraşului, cu mult mai importantă de altfel. Ambele văi nu mai sunt, fireşte, ceeace au fost nu de mult, acum 40 de ani. Valea Vlăicii era un şanţ care începea să se adăncească în . str. Stirbey Vodă, cam unde se întretaie cu strada Nicolae Bălcescu, trecea prin dosul Epis­ copiei-adică prin dosul actualului Palat de Justiţie-, prin dosul Pieţei noi, prin fundul grădinilor ce se coborau în dreapta şi stânga actualei străzi Stirbey Vodă, tăia strada Smărdan şi strada Unirii, se prelungea prin dosul imobilului Lazăr Otetelişeanu şi a lui Pera Opran - actualmente grădinile Internatului secundar de fete Elena Cuza şi tipografiei "Scrisul Românesc", iar în dreptul fundului spitalului Filantropia se adăucea, se Iărgea şi cotea spre stânga, prin dosul actualelor Băi Comerciale, prin dosul Liceului Carol, prin dosul actualei Prefecturi a Poliţiei - imobilul fost Verona->: pe marginea văiei se aflau aci băile-cât de primitive-ale oraşului Craiova, apoi dealungul "Zidului Baraţilor" trecea printre biserica Maica Domnului din Dud, la nivelul Iăntănei ce se vede şi azi, şi care atunci alimenta aci bălle evreeşti, eşind apoi afară din oraş cam spre abatoriul mic, unde sunt azi grădini de zarzavaturi. Dela un cap la altul şanţul ace?ta era o cloacă inîectă în care, prin ochiurile de apă rămase dm ploi, plămădeau la un loc ne­ curăţeniile vecinilor, resturile lor alimentare, cadavre de animale 402 [403] l 1 I .ţ7' 1· şi de pasari, Iormănd un fund gros de noroi, ce se îmbrobona la arşiţa soarelui, revărsănd asupra trecătorilor valuri de gaze cu mirosuri sufocante. Numai doar ploile, ploile torenţiale odată sau de două ori pe an, reuşeau să mai care acest nămol, şi astfel să mai cureţe acest şanţ. Valea Vlăicii şi cu afluentul său Valea Orbetilor erau o in­ calilicabilă ruşine pentru oraşul nostru, şi se cuvine să aducem foştilor Primari Racoviţă şi Boldescu prinos de recunoştinţă, că au avut curajul să transforme această cloacă inieotă într'un canal colector de tip şi construcţie europeană. Aceasta a fost prima lu­ crare mai serioasă de igienă şi de edilitate, ce s'a făcut în Cra­ iova 1). Păcat Însă că executarea ei n'a fost desăvărşită. N'a fost desăvărşită, fiindcă, din lipsă de apă de spălare continuă a ca­ nalului, mai zac în el şi azi resturile, mai cu seamă resturile pieţei şi în special a pescăriilor, care produc acelaş miros pestilenţial ce iasă vara în valuri din gurile canalului. N'a fost desăvărşită, fiindcă deşi înaltă de 2 1/2 m., totuşi nu reuşeşte a colecta în timpul ploilor mari toate apele pluviale. N'a fost desăvărşită, căci afluentul său, Valea Rahovei, rămănănd necanaIizată, a continuat să serve şi azi de depozit de murdării, de gunoaie, de animale moarte, iar pe vreme de ploi mari se preface într'un adevărat torent care împiedică orice circulaţie, tărănd cu furie din gunoaiele ce zac alături, ducăndu-le spre răscruciul cu strada Unirii, Smărda­ nului şi Solomon, unde regulat smulge asfaltul trotuarelor, împot­ moleşte pavajul, pătrunde în pivniţele caselor şi în prăvălii, îm­ piedecănd cu totul circulaţia chiar şi a vehiculelor. A treia vale este constituită prin aşa zisul Pârâu sau Canalul Tabacilor. Un şanţ larg, puţin adânc, urmat pe margini, pe unele locuri, de strade înguste şi neîmpietruite, pe care curge o apă neagră, murdară, abătută pe ici pe colea de stăvilare, care o duc în gropile de argăseală a tăbăcarilor, şi de unde se redă iar ca­ nalului şi mai murdară de cum a fost. Acest canal curge sub cerul liber, exalănd mirosuri fetide, străbate partea de jos a ora­ şului, trece peste bulevardul de centură Romanescu şi .se varsă în canalul de desecare a bălţilor. La centură e oprit adesea pentru udarea grădinilor de zarzavat, servind şi de scaldă copiilor. Graţie stăruinţei ce se pune de Primăria noastră, de a se desăvârşi lu­ crările de canalizare ale oraşului, Canalul Tabacilor e pe cale de a rămâne şi el de aci 'nainte în domeniul amintirilor şi bun doar pentru "Arhivele Olteniei". Din această descriere se desprinde şi e necesar să ştim că toată partea de sud-vest a oraşului e partea joasă, partea declivă, e panta de scurgere, talvegul apelor subterane, constituind un fund de mlaştină înpotmolit cu timpul, asupra cărora întâi cei mai mizeri şi apoi ceilalţi şi-au aşezat locuinţele. Nicio mirare dar, în asemenea condiţii, ca apa subterană, ce se găseşte aci la 50 cm., să se urce în ziduri, să inunde pivniţele, să transforme 1) Lucrările au fost executate, după planurile inginerului comunei Li­ tarczek, de către inginerul constructor V. Laugier. 403 I [404] pe timp de ploi abondente curţile în eleştee, spre bucuria gâşte­ lor, broaştelor şi ţânţarilor. Nicio mirare dar, că pe strada Ca­ lomfirescu şi Bucovăţ apa subterană răsbeşte în isvoare, ce se pot vedea uneori pe marginea străzei Bucovăţ eşind chiar din pivniţele caselor; nicio mirare dar, că aci casele au egrasia suită în zidărie Ia 1 - 2 - 3 metri, iar altele până sub straşină; nicio mirare dar că aci nu există aproape vreo locuinţă salubră: Cercetănd planul actual al Craiovei, paralel cu unul vechi dela 1864 (care există la Primărie), putem vedea desvoltarea extraordinară ce a luat ca întindere oraşul nostru. Nediferind în aceasta de celelalte oraşe din vechiul regat, Craiova a suferit acelaş următor fenomen al întinderei. Acum 30-40 ani nu erau case dincolo de pârâul Tabacilor, aşa că, dacă vreai să faci o plimbare afară din oraş, te duceai până la Fântâna cu Ţeapă bunăoară, care era pur şi simplu pe locul unde azi se află statuia lui Vodă Carol. Nu erau case din­ colo de cazarma şi Biserica Oota, nu erau case dincolo de calea ferată; fosta moară a lui Beligrădeanu era afară din oraş, Tărgu "de afară" era afară din oraş şi aşa mai departe. Bariera unde se percepeau axizele indica limita oraşului. Cei dincolo de bariere nu plăteau dări oraşului, şi pe lângă aceasta trăiau mai eîtin, căci marfa ce se vindea în hanurile de acolo, neplătind taxă de axize, era mai eîtină ca cea din interiorul barierelor. Tentată de aceasta, populaţia săracă se aduna, se aşeza de preferinţă dincolo de bariere, "extra muros" cum am spune. Dar fiscul veghia, şi onorabilii noştri magistraţi sau primari, îndată ce vedeau ridi­ căndu-se în acea zonă un număr oarecare de case, pentru a-i putea încasa şi pe aceştia, nu ezitau a decreta, cu sau fără altă formă, mutarea mai departe a barierelor. In chipul acesta, încetul cu încetul barierele s'au Întins în mod fabulos până acum câţiva ani când, văzăndu-se inichitatea acestui procedeu, s'a delimitat şi tras în jurul oraşului o zonă de 300 metri, în care s'a hotărît solemn şi cu forme că nu se va permite clădirea niciunei case, pentru a nu se mai mări suprafaţa oraşului. Măsura era logică şi perfect de binevenită, căci autorităţile comunale, care mutau Într'una barierele, o făceau numai din spiritul, din tendinţa de a Încasa cât mai mult, fără a se gândi că este profund imoral a percepe impozite, când nu se dă celui impus nimic în schimb. Nimeni, absolut nimeni, nici, măcar ei, noii birnici înscrişi în roluri, nu se gândeau că în schimbul contribuţiei lor, aveau dreptul de a cere să li se dea pava], apă, canal, lumină, pază sau altceva. Zona de protecţie Însă' nu s'a respectat nici de această dată; ea n'a figurat decât pe hartă. In realitate oraşul a continuat fără autorizaţii, sau cu autorizatii provizorii, să se întindă, şi D-zeu ştie câtă trăinicie au aceste prqvizorate la noi. Populaţiunea să­ racă a continuat să se refugieze tot mai departe de pavage, de apă, de lumină, dealungul. şosel�lor noroi oase şi cu şanţurile în­ verzite, lipsite de orice lucrare edilitară, pe când anumiţi fericiţi continuau a deţine proprietăţi imense în interiorul oraşului. 404 [405] Dacă privim harta oraşului, acest fenomen se arată în toată amploarea sa. Intinderi imense se găsesc neclădite în interiorul zonei de delimitare a oraşului. Astfel de terenuri virane se întind între strada Caracal şi calea Tărgului, între aceasta şi str. Cuza­ Vodă, de aci la str. Regele Ioaniţiu, iar de aci la strada Gărei, Asemenea între str. Sf. Gheorghe-Nou şi str. Mărgăritar, între str. Mărgăritar şi str. Amărăzei, Chiar mai în centru găsim întinse terenuri neutilizate, bunăoară între str. Al. Nicolaid şi str. SI. Mina, cum şi în atătea alte părţi. Ce cartiere admirabile s'ar putea trasa aci prin expropriere şi prin parcelare, expropieri şi parce­ Iare făcute însă de Comună, de Primărie, pentru a împiedeca specula, şi pentru ca beneficiile licite să serve Ia lucrări edilitare. Dar dacă aceasta nu s'a făcut încă, suntem indrituiţi să sperăm că evoluţia, la care tindem şi pe care trebue să o săvărşim, va fi grăbită, cum este deja în multe privinţe. Printr' o tradiţională obişnuinţă, la noi fiecare familie ţine să-şi aibe casa proprie, cu "bătătură ", curte şi grădină. Nimic de zis În principiu contra sistemului. Oraşele-grădini sunt azi un tel preconizat de igiena modernă. Dar la noi nu mai e vorba de oraşe-grădini, ci de oraşe-moşii şi de case-ferme. Căci cum s'ar putea numi oraşele în care vezi înşirate pe o stradă întreagă una sau abia două case, înconjurate de imense grădini cu pomi Iruc­ tiîeri, cămpuri de lucernă, culturi de porumb şi numeroase ani­ male împrejur? Şi într'adevăr, cum ar putea oare Comuna să ducă apă, canal sau lumină kilometri intregi până în capătul străzei Mărgăritar bunăoară, când nu întâlneşti până acolo decât 4-5- 10 contribuabili. Şi cu toate acestea tot se mai face câte ceva, şi mărturisesc că e de mirare chiar cum poate ajunge Comuna să facă şi atât cât face. Trec zilnic pe o oarecare stradă-şi cine nu vede acelaş lucrul-e-o stradă pe care nu sunt, cât ţine latura sa dreaptă, decât doi proprietari: unul are un teren viran, pe care paşte o vacă-izlaz particular,-iar altul, pe un teren nesfârşit are pe pompieri, şi într'o parte rezervată o Iuxuriantă cultură de scaeţi. Mă întreb zilnic dacă aşa stradă merită cheltuelile de în­ treţinere ce se fac cu ea, şi dacă. n'ar fi mai in notă ca Primă­ ria să dea şi acea stradă pentru pus porumb. Căci este, incon­ testabil, o imoralitate socială ca un singur om să deţie atâta te­ ren într'un oraş, lmpingănd pe cei nevoiaşi tot mai departe, afară, dincolo de bariere, şi mai este şi o punere in imposibilitate a serviciilor comunale de a face lucrări edilitare pe străzi în pro­ fitul unui singur contribuabil. Cercetând această stare de lucruri am ajuns la constatări foarte importante, în special la studiul tuberculozei. Am studiat tuberculoza în raport cu locuinţele oraşului. In scop de a controla părerea generală, că astăzi este în acest oraş mai multă tuberculoză decât inainte, am reuşit să sta­ bilesc pe un period de 25 de ani, adică dela 1900 până azi, lista exactă, nominală, cu adresele fiecăruia, a deceselor datorite di­ verselor forme de tuberculoză. 2 405 [406] Am obţinut cifre care, traduse în grafică, ne dau o serie de tablouri ce reproduc aci. Din comparaţia între curba mortalităţei generale şi cea a morţilor de tuberculoză (fig. 1) reiese clar că, pe' când cea dintăi este supusă la Iluctuaţiuni cu totul neregulate, la ascensiuni şi coborâri, care stau în relaţiuni cu anumite împrejurări (epidemiile În primul rând),-cea de a doua, curba tuberculozei, e de 25 de ani aproape constantă în Craiova. Şi dacă ştim că populaţiunea , � � � � 'i; '<> "- � � <) � IV � 'l- � '<> "- so ?' <) ;; '" .... '" <) � S}, � §- .t'> "1 0, ce se află în Arhiva Episcopiei de Râmnic. 417 [418] cu 'supunere Sţl încunoştinţeaz2!. �, 1. Dobriceanu Sachelarie. rost Inpreună cu cei lal ţi preoţi care s'au hirotonisit în urma sa şi astăzi să află în Sărbia şi după ştinţa ce avem şi încredinţarea aceasta ce dăm rugăm cinst. protopopie ca să adevereze acest înscris al nostru spre a-şi avea mai multă tărie. 839 Dechem. 1. Eu Nieola Budulan adeverez Eu Stancu Cornea Eu Ion Botoiehi Eu Crăciun Botoichi Eu Părvu Manoliu Eu Marin Manoliu părcălabu cu tot satu adeverez, III Preo O sfinţii sale părintelui episcopul Râmnicu Protopopu plăşii Cemeţu, Blagniţa şi Cloşani. Cu smerită plecăciune primind porunca Preo o sfinţii V. ele supt no. 1 însoţită cu deosebit adres către cinst ocârrnuire, pa care ducăndu-l însumi au slobozit porunca către supt ocărmui­ torul plăşii Blahniţa, în coprinsul careia sânt amăndouă ostrovele şi înpreună cu d-lui făcând poruncita cercetare şi aflând ştiinţa ce să cuprinde într' acest plecat raport: 1) pentru ostrovu Corbovi ni s'au arătat de aleşi i cutierii satului şi anume Gheorghe Lulea, Ioan săn Duţu, Nestor Mitoica, Lăpădat Vladu şi Ioan sin Ioan Dragotă, că întru adevar au fost inpreună cu dănşii 53 de fa­ milii când s'au înpărţit Dunărea; iar acum S21 află în fiinţă 56 a 2-lea pentru Ostrovul mare ne au arătat aleşii satului şi anume Stancu Cornea şi Ioan Botoica ca mai nainte de înpărţitu Du­ nării li sa luoa banii fumăritului de vladica ot Vidin şi să găsea la no. 250 de familii din care. au fugit 40 mai nainte de inpăr­ ritul Dunării, rămânănd în loc 210. Iar la anul 834 au trecut peste Dunăre. 150 ele familii şi s'au înpreunat de sindea (sic) în mar­ gine, în dreptul ostrovului mare, unele le au facut Domnul Miloşi sat nou şi l-au numit Mihailovătu, in ţinutul Craina, eparhie ele Sârbia. Şi mai rămănănd. în loc saizăci de familii s'au pomenit în leatu 835 cu un polcovnicul Ştefu şi cu un căpitan Marcu cu o sumă de besieri sârbi cu săici şi rădicăndu-i cu sila i-au aşezat tot în pomenitul sat Mihailovătu, dintre cari începând a să în­ toarce, care cănd au putut pănă în vremea cins. comisii, s'au g;[\sit 16 familii pa ale cărora \llume s'au elat şi tablă ele capitaţie, pa Iangă cari mai sporind 4, să află acum 20. Iar la 839 A pr. s'au întors 47 ele familii, pă care elin porunca înaltei stăpăniri s'au rădicat cinst. ocârmuire în trecutul Dechembre şi i"au aşazat la Turnul Severinului. Şi spre ştinţa P. S. v. Anul 1840, luna 30 Ghen. \ no.22 Oraşul Cerneţu. • ••••••••••• 418 [419] 1 1 Acte ŞI scrisori din trecut Comunicate de C. N. Mateeecu. I Plângerea lui Anton Pann contra stariţei dela mănăstirea Surpatele 1). Prea Sfinte Stăpăne, Ştiută fiind Inalt Prea Sf. Voastre pricina hrăpir'ii soţiei melt', ce din povata Cuvioasei Elisabeta, stareţa Schitului Surpatele, pentru care spre a să întâmpina, la 30 ale trecutului Martie m'am fost arătat şi cu jalbă către Cinstitul mare Dvornic şi de acolo v'am adresarisit jalba mea, spre punere în lucrare cele după cuviinţă. Prea Sf. Voastră, după acel adres am văzut îndată că v'a ţi f:lcut arhipăstoreasca datorie de aţi poruncit, ca să fie aduse aici atât legiuita mea soţie cu pruncul şi apoi calabalâcul ce I-au fost luat cu sine, căt şi streina slujnică ce deodată au fost luată, şi S2l mijlocesc pricina pentru dânsa. La care după mergerea prea sfintei porunci şi făcăndu-i-să cunoscută, Sfinţia sa părintele pro­ topop Ilie al plăşii, pe dată au cerut cu rugăciuni, ca să fie ingn­ duite o seamă de vreme hotărâtă, pănă după trecerea sfintelor sărbători ale Invierii. Şi atunci, cu a stariţei căruţă, le va trimite aici în Bucureşti, după porundt.. Acum, după înţelegerea ce am luat, stareta în loc ele a pune în lucrare trimeterea soţiei mele aici, Cuvioşia sa a pregătit-o s�\ o trimită în Transilvania peste graniţă şi să o lase la celelalte rude de ale sale. Iar la cunoscuţi au dat cuvânt că merge spre facerea. de băi, precum pentru aceste poate să facă dovada şi Ocârmuitorul judeţului, de unde au scos răvaş de drum. '). Anton Pann a fost adus la Rfullnic prin Martie 1827 de Episcopul Neofit ca profesor de muzică la şcoala de grămătici de pe l.ângă Episcopie şi căntarer la biserica Maica Domnului. La manăstir'ile Dintr'un lemn şi Surpa.tele, foarte apropiate lina de alta, se aflau o mulţime de maici şi surori tinere; iar ca siarite, surorile Platonida şi Eli­ saveta. Ca să Înveţe că.nta rea bisericească, mai ales pe surorile tinere, candidate de călugarite, a fost îndatorat Anton Paun. EI se ducea oda ră sali de două ori pe snptamână spre acest scop. Intre tinerele surori se afla şi o nepo.ua a stariţelor, foarte lrumoasă. Anton Paun, după câtva timp o îndrăgosteşte şi o Înduplecă sri pă.răsească mă năst irca şi sa fugă cu dănsul, lucru care s'a şi întâmplat,fărrl ca bătrâ.ne!e stariţe s:', prinde, de veste. Dup{lce r:U[lcesc cfltva timp pela Sibiu, Braşov şi. alte localitttţi din Ardeal, Anton Pann se înapoiază în ţan", şi la 183" 11 vedem dascrtl. de muzichie în şcolile din Bucureşti. Nu am putut s:\ a[1u cflt timp a stat În R,unnic; probabil ce, pân" prin vara anului l828. 419 't_I""f '�!�" ';1' i"" [420] Prea sf. Stăpâne, ca să nu ajungă pricina aceasta la desă­ văr şita spargere de casă, eu mă rog prea plecat să binevoiţi el seri către Ocărmuitorul judeţului să trimită negreşit pă legitima mea soţie cu pruncul şi cu arătata slujnică aici, dimpreună şi cu Cuvioşia sa stareţa Elisaveta, ca una ce însăşi este pricina. Şi de vor avea vreo reclamaţie asupră-şi, aici sunt înalte sfinte judecătorii, şi vom cauta şi prin canalul lor şi să va desco­ peri celui ce o are dreptatea. Şi de se va dovedi că stariţa este în vitarea şi povata soţiei mele, iarăş mă rog Prea sf. voastre a o face de pildă şi cum Duhul sfânt vă va lumina. Al Prea sf. voastre prea plecat (ss) Anton Pan căntăreţ 1834, Maiu 7, Bucureşti. II Jalba ce a dat Anton cântăreţul către Vornicul din lăuntru. Cu umilinţă arăt că Elisaveta, stareta schitului Surpatele, la 24 ale următorului Martie găzduind la mine, cu felurite mo­ mele au scos din fire pă soţia mea şi au luat-o fără voia ei cu tot calabalăcul casei ca să o călugărească. Care ei altă dată, de eate ori,iU găzduit la mine, cu felurimi de făgăduieli o îndemna spre fapta aceasta, care însăşi soţie a mea mi le spunea. Osebit au înşelat şi o slujnică dela vecini şi au luat-o, pentru care mă apucă stăpănul ei să împlinesc o păreche de cercei ce zice ca i-au furat. Deaceea, mă rog fierbinte cinstitei Dvornicii ca, luând în adâncă băgare de seamă urmarea numitei stariţe asupra unei Iegiuite căznicii 1), mai vârtos legată şi cu prunci, să binevoiască a porunci unde se cuvine ele a le intoarce înapoi aici, cu tot ca­ labalăcul. Şi pă deoparte soţia mea să se aşăze în liniştită căznicie, precum au fost pănă acum. Iar pa de alta, rămâne a să chibzui -­ ele către marea vornicie urmarea numitei starite, (ss) Anton Pan cântăreţul. •••••••••••• \ \ 1) Deci greşeşte G, Dern, Teodorescu când spune că Pann a trăit nelegitim cu soţia sa Anica (Viaţa şi activitatea lui Anton Pann, pag. 41). 420 [421] J t 1 l Două foi de zestre şi o diată [sec. XVIII şi XIX]. Corn. de T. G. Bulai, 1 Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Machi Precis ti. Foita de zestrele ce dau fie mea Stănuţii 1) pe cum mai jos arată. 'i' Una păreiche cercei ele aur cu mărgăritari şi cu robinuri. '!' Una păreiche cercei poleiţi cu mărgăritari. 'f DO�t inele ele aur cu srranaturi. T Un ghiorelan cu mărgăritar! . . ;. Doăsprezece şire urmuz. 'i' Una păreiche paftale ele argint ele elramuri şaizăci şi cinci. '1' Una giubea ele belacoasă, roşie, cu sangeapa înblănită. + Una tili vichie de stofă cu cacomi înblănită, 'i' Una rochie ele belacoasă verde. 'i' Una rochie de şal alaţă. t Una rochie de alaţa de purtare. I Trei cămăşi cu fir sau ii. 'i' Trei cămăşi cu mătas. 'i' Una plapomă de carton. + Una pilotă. 'i' Patru perini. + Una perină mare. + Patru feţe ele perină mICI. .... t Una faţă ele perină mare. 'i' Un cerşaf de căpătâi, 'i' Un cerşaf ele pilotă. 'i' Peşchir de obraz. i' Una masă mare . . ;. Şase servere. 'i' Patru basmale cu fir. -r Un hram ros. Dela mine aceasta puţin, iar ele la milostivul Dumnezeu şi ele la Maica Precista multă milă şi dar. 1779 Dech. 29. Eu Elena Nicolantin. Şi eu Antonie Nicolantin dăruesc Stănuţii : -r Una leftă cu doă diamanturi şi 2 robinuri mari şi sasă ro­ binuri mici şi cinci zrnaranduri. .;. Şi patru şire mărgăritari cu granaturi amestecate. -;- O fată ele giubea ele gherrnisii. ,) Se mnrirase ClI "Ştefan Papistaşu de aici din Rămnic. [dintr'un zapis al lor]. 421 [422] 3493 2500 300 315 315 663 t o rochie de ţal alata. t Şase taiere de cositor. -j- Trei tipsii de cositor. Antonie NicoJantin 1). Il Cu mila şi ajutorul lui Dumnezeu, foie de zestre arătătoare de cele ce dau prea iobitei nepoate-mea Safti, fiica răposatului fii-meu stolnic Crigore Brailoio, din casa lor cea părintească �i de la noi care mai jos să arată, însă Moşiile de la sud Gorj ce să zic Vărsăturile, Silişteoara, Petresti, Drăgoeni şi cump[trMoarea tătă-ne-său din Bălăceşti cu mezat, care să stăpânesc cu sineturi; intraceste trupuri este si o curea ele moşie ne coprinsă în sineturile moşiilor părinteşti, care curea fiindcă au fost pusă emanet ele un Ioniţă Ipceanu e) din suelMehedinţi la soacra fiu-meu Safta Brailoaica, după jelbile ce are numitul Ioniţă, de va avea dreptate a lua să nu fiu cu nici o răspundere ; aceste moşii sânt date cu arendă pe trei ani şi de la sfântul Gheorghe viitor cu It. 1835, mai are arendaşul să-I stăpânească încă un an. De va ela arendaşu cel ele acum cea ce va da alţii, să nu fie dăpărtat pănă la înplinirea sorocului de trei ani. Casile părinteşti din Craiova jumătate însă după cum să află, iar jumătate sant date de zestre surori-si Catincăi. o pereche paftale cu eliamanturi de tal eri 2500 o pereche cercei cu zmaranduri şi ocoliţi cu diamanturi 500 două inele cu diarnanturi 600 un inelzle zamfir 500 un pieptănaş de aur cu eliamanturi 200 adică patru mii şi trei sute 4300 o vie în dialu Bălăneşti în locu unii jumătăţi de livadie ce am elat-o fii-mea Păuni ţi ca să lipsească prigonirea dintre dănsele. un vad de moară ele la Tărgu Jiului cu loc ele grădină pă Iăngă acest vad. Cele ce se dau nepoate-mi de fii-mea sardareasa Marrţa Bengeasca. un inel ele diamant ele logodnă de talere un 'inel antică veche un pelerin de baonelu bun o roche de atlaz un ele fir baonelu adică trei mii patru sute nouzăci şi trei Cele ce se dau de la mine talere cinci zeci mii în nahtu (sic) trei zeci suflete de ţigani laeţi zece suflete ţigani de vatţă, care să află la moşie, între care s[(nt şi ele ai mei ele zestre. " ') Familie de Bulgari chiprovicel�, romanizati III cursul secol. al XVIIJ. Fuseseră aduşi 111 Oltenia de AustriacÎ. Ei fuseseră papistaşi, trecând apoi la ortodoxie. 422 [423] o vie cu oraştină elin dealu Zevedeni, cu tot coprinsu şi cu un cazan de lei şapte sute. 6 perechi cuţite de argint tot, cu 6 linguri ale lor şi o lin- gură mare tot ele argint, ele ciorbă. doă solniţă de argint. o tavă de argint cu şase păhăruţe ipac trei farfurii de argint cu linguriţele lor două spre zece fierfurii (sic) de argint cu feligenile lor doă sfeşnice ele argint. - într'aceste argintării sănt oca trei. 700 400 300 hlonduri C)OO' 472 378 450 saa 100 120 510 368 100 140 100 84 7�) n 90 ')C: :)J 350 94 2�)O 126 2:)0 lOO 90 o roche de zabranic cu flori, cu fustă de atlaz cu lei o roche ele atlaz cu blonduri ele mireasă o roche ele fular cu blonduri o roche ., cu fusta o roche ele crepon cu bloneluri şi cu fustă o roche ele grodinan o roche de organ tin cu horbote un şalop ele şaliu 12 cămăşi ele olandă cu pantaloni doă fuste ele percal cu horbote doă cămăşi ele olandă ele noapte cusute cu baneburi doă capoade ele noapte 12 perechi ciorapi trei perechi ciorapi dantele 6 perechi pantofi de mătase /) batiste lina /) părechi mănuşi un taclit negru cu căpătate doă calitine de zabranic doă lanţuri de aur un şir de mărgean de gat doă perechi ·cercei de aur buni d oă că tărămi şase cordoane aşternutul cel dintăi cu plapome ele saten-tur cu cer­ şafuri cu horbote cu saltele ele damasc cu mătase aşternutul cel ele al doilea ele taclit cu doă rânduri de cearşafuri cu vapeluri un covor de casă Il I , 1834 Dechemb. 30, i· r j, adecă şase mii şapte sute patru zeci şi trei 6743 24 şervete de casă [adică doă zeci şi patru] două prosoape cusute de casă 4 ipac necusute o bivoliţă cu puiol ei. Toate cele de sus câte sunt pretuite să MIrt făcute şi gine­ rile va fi îndatorat a le primi, iar nu să ne apuce a le răspunde în bani, fiind că şi din scule sănt de tată-său pretuite. Aceste de la noi şi de la părinţii săi, iar de la Domnul, daru, milă şi blagoslovenie. Zrnaranda Brăiloaica logofeteasa. 423 [424] Aceste ele mai sus arătate, ce să dau zestre ele către moşe­ mea, prea iobitei mele soru Safta, sănt primite şi elin parte-mi şi iscalescu C. Brailoio sărdar Aceşti lei trei mii trei sute, s'au mai cheltuit, mai multu, elin cele în elosu arătate în trebuinta bocceacurilor şi altor ma­ runţisuri Aceste în closu arătate lucruri şi bani, căt şi cele de supt iscalitura mea le-am primit Căpitan Budişteanu Logofeţia mare a dreptăţii DUP�l cererea ce prin jalbă au făcut acest depertament ele logofetiasa Zmaranda Brăiloaica ele a i să adeveri aceasta foie de lucrurile şi banii ce au dat zestre nepoatei d. sale Safti _ făcandu-să punere la cale prin judecătoriile locale, a să dovedi, daca toate lucrurile într'ânsa însemnate sănt bune şi drepte ale Dvei înzestrătoarei sau ale părintelui el-ei zestraşi, Prin rapor­ turile cu no. 5862 al judecătorii Vălcii no. 1301, al judecătorii Doljului s. I şi .no, 1301 al Gorjului au dovedit logofeţia deplină ştiinţa ca sănt bune şi drepte ale el-lor tnzestrătoruor şi slobozi a le da zestre. Pe aceste dar de mai sus arătate temeiuri cum şi în puterea înscrisului ce au dat zastraşul elin josul foi ele zes­ tre, adeverează logofeţia această foie, trecăndu-să după orânduial.i şi în condică. Directorul A. l�acoviţă Ş(eful) S(ecţiei)Poenar pah. No.54 1837 Sept. 1 secţiu 2-lea masa 2-lea III Fiindcă nimene nu ştie ceasu şi zioa când îi va sosi, dacea am hotărît până sănt cu minţile întregi şi în putere, să-rn fac eliata arătănd voinţa mea; mai întâi întâi rog pă toţi pravoslav nicii creştini să mă ierte. Toată starea mea mişcătoar« şi nemişcătoara după foaia mea de zestre cum şi bani .de ecsopricon ce mi-au rămas dela mătuşă-mea Maricuţa Bengeasca după înscrisu ce l-am, le las toate prea iubitului meu soţ căpitan Dimitrie Buelişteanu pentrucă l-am iubit şi am trăit în unire şi cu mulţumire din minutul ce ne-am luat pănă într'acest ceas. Iar d-lui să îndeplinească toate legăturile după cum mai în jos le însemnez. Adică să dea una sută galbeni împărăteşr] prea iubitei mele surori leliti Zinchi Ra­ coviţoai ; asemenea va ela şi prea iubiti mele surori leliţi Catinchi Creţuleaschi, precum asemenea�a da şi prea iubitului mi eu frăţior . nenea Costache Brăiloiu, înţelegându-să la câteşi trei câte o Sut:'l ele galbeni de fiecare. 424 [425] Iar lui nepotă-mieu Alecsandru Butbert al lelitii Catinchi fiind fără tată îi las să i S21 dea moşia Bălăceşti în stănjini 300 cu hărtiile lor. La manastirea Cernica, unde acolo mă va inmor­ manta, S21 dea în mâna prea sfinţii sale stariţului 500 galbeni îm­ părăteşti adică cinci sute şi îndatorănd că aceşti bani sa fie atât pentru înmormântare cât şi pentru căutarea sufletului cu toate soroacele după cuviinţă până la şapte ani şi la 7 ani sa săvâr­ şească pomenirile după obiceiul creştinesc şi orănduiala ca la chinovie. ' Nepoată-mi Policseni a mătuşă-mi Budiştencii S3. i să. dea o fată de ţigan când să va mărita, că i-am dăruit-o dă mică ; ne­ poată-mi Tisculiti tot a mătuşă-mi Budiştencii, care am botezat-o ieu, să i să dea iarăşi o fată de ţigan şi o SUt[1 galbeni împără­ teşti câncl să va mărita, Lui Pavlache, copilul care l-am botezat şi l-am crescut ieu, să i să dea doă sute galbeni inpărăteşti, ca cu dobănda acestor bani să-i fie de creşterea lui şi când s'o face mare ele ilichie (sic), atunci să i să dea capetile şi doă suflete de ţigani. Lui Alecsandru şi Zincăi S2L i S2l cumpere un loc ele casă cu o căscioară până într'o sută dă galbeni împărăteşti, ne fiind vol­ nici nici unu nici altu a o vinde vreodată, el S21 le rămăieIa copii ce \'01' face ei. Să să dea la patruzeci de biserici câte un sărindar, între care să fie prenumărate şi bisericile dela Izvor, Vărsături şi Bă- lăcesti, . . Toată starea mea ce intraceasta coprinsă fac precum am zis şi zic desăvârşit clironom pă scumpul mieu soţ, fiind slobod a face orice va voi cu dănsa şi în orice chip. Şi pentru ca să-şi aibâ aceasta a mea diată neclintita iei statornicire, deşi �ste SCriS[1 şi iscălită de tot cu mâna mea, dUP21 cum cere pravila, clar spre mai bună siguranţie a soţului mieu am pecetluit-o într'un plic;, şi am rugat pă el. boeri ce să vor vedea iscăliti d'asupra plicului, de au încredinţat-o cu ale el-lor iscălituri precum că aceasta ieste singura voinţa mea. 1846 Septbr. 7. Elisabet Budişteanu (pecetie) \ Supt isdtliţii fiind ele cl-neei cocoana S2lftica Budişteanca, ne-au f{lcut poftire S{l isc[tlim această cliat�l pecetluit2l, zicâ.ndu-ne dl ieste scrisă toat[l şi isciUit21 cu însuşi slova el-ei, pe care Vrl­ z{ll1du-o şi cu minţile foarte întregi am isc{tlit-o. 1846 Oct. 1(). C. Petrescu. N.P:1cleanu, A. Urianu . •••••••••••• 425 [426] INSCRIPTIi Inscripţii din Bisericile oltene de T. G. Bulat, Căzăneşli (Vâlcea). Această sfânta şi D-mzăiasca bisearică ce să cinsteaşte hra­ mul sfinţilor şi marilor mucenici Cheorghie purtătorio ele biru­ irită şi Dumitrie izvorătorul ele mir elin început fiind făcută ele boiarii Căzăneşti şi la leat 1802 intanplandu-să cutremur mare s'au spart zidu bisearicii cei mari şi oltario; ear la leatu 180" el-lui vistiario Filip vazandu-o rău dărăpănata elin răvna clumne­ zăiască s'au îndemnat ele au surpat pănă în temelie şi au prefa­ cut-o cu zăd ele isnoavă şi învălind-o păste tot CI şi înfrumuse­ ţat-o cu zugrăveale şi cu jăţuri noi după cum să veade, dăruind şi alte multe odore cu toată. cheltuiala el-lui spre a-i fi veşnică pomenire atât el-lui cât şi parinţilor el-sale. 1810 Iunie �(). Pe zid zugrăviţi, la dreapta intrării: [upan Ioniţa Beştelei, tinănd bis�rica -în mână; la dreapta lui Cocoana Stanca; în faţa lor copiii Dumitru şi Maria. Spre m-zi «Jupanita ego Catrina- cu copilul Costandin ; lăngă ea -jupan Mihai comisu tata coconului Ioniţa Bestelei şi maica sa". Urmează «JupaniţaElena vistiereasa», apoi -jupan Filip vistierie». Elena cu Caterina şi Maria În fată, iar Filip cu «Costandin». � La stânga intrării, ţinâncl biserica: Sofrlonia] schimonaha starită-; alături -Soru-sa- (numele nedescifrabil), este tot călugă­ rită. Pe zidul de nord -Vasăle Căzahescu,Pihma, Gligore-Căza­ nescu, Saf ta Căzăneasca, Niţu Bărsescu-. Aceşti doi din urmă cu o fetiţă şi un copil înainte. 'Urmează -Ilinca, Zamfir Căzauescu au ajutat cu toţii la zugrăvit»', ° Iată «Căzanească- (nume nedes­ cifrabil), -Bălasa Cazanescu, Radu Cazanescu-. Biserica CI fost consolidată cu înţelegerea-i deplină ele către mult regretatul arhitect al Comisiunii monumentelor istotice Alex. Referendaru. \ •••••••••••• \ 426 [427] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• m ••••••• • • • • i OhTEHIA ARSEOhOGICĂ i • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• o comoară neolitică în Bratovoeşti-Dolj Pe dealul zis al elesteului, deasupra. răului Giorocu, nu de­ parte de şoseaua Bratovoeşti-Gioroc, locuitorul Marin C. Mihă­ eseu din Teasc, arănd cu plugul în primăvara anului 1925, a dat la iveală nişte pietre «ciudate". Mirat că se găsesc pietre în P2t­ mântul său nisipos, le-a scotocit printre brazde şi a adunat 13 bucăţi. In schiţa alăturată, locul unde au fost găsite acele pietre este însemnat cu o cruce. �"'".,''''''''''"''"'''''''''''''''''''''"'''''''"'''''''�'''''''".".",,,,.,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, .. ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,.,,,,,,,,",."""",.,',,.""", .. "".",,, .. ,,,,,,,, De această descoperire a auzit tănărul elev al Liceului Ca­ rol 1, Constantin Enache, care a reuşit a obţine 9 din cele 1.3 bu­ căţi. Rugat stăruitor, tănărul Enache ne-a încredinţat şi nOU2t, pentru 'Muzeul "Prietenilor Ştiinţei», ultimile şase bucăţi ce mai avea. Sunt nişte cuţite neolitice, perfect conservate, foarte fin lu­ crate şi dintr'o rocă aflată mai rar la noi. De o coloratiune gris­ verzuie, foarte lucioasă, dând o senzaţie unsuroasă la pipăit, au la prima impresie aspectul Jaditei. 427 [428] Distinsul nostru geolog, profesorul elin Cluj, Dr. 1. Popescu­ Voiteşti, a binevoit, la cererea noastră, să determine această rocă. Iată rezultatul analizei făcute în laboratorul D-sale: l. La examenul pirognostic (recunoaşterea in flacăra inco­ loră a becului Bunsen) proba este aproape infuzibilă (se topeşte foarte puţin). Tratată cu soluţiune ele Azotat ele Cobalt (N. 0.3/2 Col nu se colorează. (Iadeita în astfel ele condiţiuni se colorează în al bastru). IL La microscop, în secţiune subţire, proba prezintă o massă fundamentală formată din fibre deslănate şi elin granule ele 1I1a,f!,­ netitâ (Fe 3 04 = ferat ele fer), şi este pătată cu infiltraţiuni de substanţe feruginoase şi silicioase şi cu ţngnten] Opncitic (un pig­ ment negru, opac, asemănător prafului fin ele cărbune), La examenul optic unele fibre din rnassa recei apar uşor dicroice (în două tonuri) şi anume: c = ng = verde spăla ci t; a (np = b) Nm = galben spălăcit. In secţiuni elin zona prismei (001) prezintă estinctiunile : ] 1°, l:Jn, 17"; iar direcţia de alungire are o birefringentă poziti vă. . . . . . {ca Mg 3 Si 3 0121 Roca este deci un amestec ele Alctinolit Ca Fe 3 Si' 01:( şi Nephrit (are aceiaşi compozi�ie chimică ca Alctinolitul), de Trentolit (Ca Mg3 SiS O 12) şi ele ANJest (Chrysotil=H4 Mg3 Si2 (9). Astfel ele minerale, care fac parte .din grupa Amfibolilor, se întâlnesc în recele Serpentinoase (Eclogite şi Sisturi cu Alctinolit) I 428 [429] şi în Amfibolite (roce cu Amfiboli). In cazul ele faţă roca aparţine grupei rocelot Serpentinoase 1). D-l Profesor Popescu-Voiteşti ne mai comunică că asemenea rece se găsesc în ţară. Astfel D-sa cunoaşte bine pe cele elin Gorj. «Serpentinele din Gorj le cunosc personal bine, zice D-sa. In Gc�-.i ele apar în toată regiunea dintre isvoarele Latoritei şi Lorru, deci între Vârful P:lpuşa în Sud şi Vârful Bora în Nord, în munţii Stefanu, Nuntint', Urdele, Cărbunele, etc. (vezi Mur­ goct, teza de doctorat) .. «In Mehedinti - după h[lrţi·- roce serpentinoase se găsesc: pe la Baia de Aramă, în munţii Almaşului, cam dela Svinita pe Dunare în Sud pănă spre satul Mehadia în Nord şi în Banat spre Nord ele Oraviţa. De alttal şi în Serbia găsim astfel ele roce, în apropierea Dunărei, la Sud de Orşova şi la Sud ele Sviniţa. «Nu cred însă, - adaugă Dvsa, răspunzănd la o întrebare a noastr[l--, ca locul ele origină al materialului prim să ti avut o prea mare influenţă asupra găsirei numărului mai mare de instrumente neolitice. In Neolitic erau ateliere care, dacă. se alimentau cu ma­ terial prim din anumite regiuni, ele totuşi erau departe de cen­ trele ele exploatare ale acestui material, însă aproape de aşeză­ rnintcle omeneşti mai stabile. «Forma sveltă şi elegantă cu care sunt fasonate instrumen­ tele ce ai Dumneata, arată că ele au fost lucrate într'un atelier bine utila! pentru astfel de fabricate, şi deci în sau in apropierea unui centru important de aşezare omenească>. Ori de unele ar ti fost adus materialul prim, ori unele ar fi fost fasonat, e foarte probabil că. aci, unde au fost găsite aceste cuţite neolitice - toate la un loc -r-r- pe malul eleşteului, trebue să f fost o aşezare omenească, dacă nu ele mare importantă nu­ merică, -- căci alte urme nu s'au mai găsit -, de indivizi oare­ cum înaintaţi în civilizaţia lor primitivă. Dovadă instrumentele lor, ele o formă foarte răspăndită, banalăchiar, dar totuşi remar­ cabile prin fineta lor. Dr. ca, Laugăer. 1) Analiza este du ta tă : Cluj 2,1 Martie 1926 şi semnate, de d-l Dr. Yictor Laţitl şef ele lucrări la Laboratorul de Mineralogie al Universit:\ţei din Cluj. 429 [430] Cluj. Folositu-s'au Scyţi] de arsenic? In anul 1913 am publicat Mormintele scytice dela Simeria 1), amintind că lângă un schelet s'a găsit o ceaşcă ele argilă, în care era un bulgăre de realgar auripigmentizat. D-l Andrei Krecsmărjj, se ocupă pe baza datei acesteia cu chestiunea ele mai sus in No. 834, p. 39["), a revistei ştiinţifice «Tenneszettuelomanyi Koz1ăny» din Budapesta, dând câteva indi. caţiuni, care sunt ele un interes neti'tgăduit şi pentru cititorii revi­ stei noastre. Iacă în rezumat ce ne Spune D-sa: Realgarul e un mineral care conţine arsenic (o sulfură na­ turală de arsenîc), şi care se găseşte şi la noi în Ardeal la Cap­ nic ,şi Baia Sprie. Sunt şi azi popoare care folosesc minerale cu conţinut ele arsenic, Astfel păstorii şi vânătorn din Tirol şi Stiria se folosesc ele auripigment, care conţine 10-20% de arsenic, ca să poată urca dealurile mai Uşor. In vestul Ungariei se dă la cai, ca să le fie părul mai sclipitor, iar nevestele îl mănâncă, ca să le fie forma mai plină şi părul mai lucios. Din cerceti'triJe mele am să mai amintesc două date încrt nepublicate, dela Gămbaş, ele lângă Aiud (jud. Alba lnferioar�l). In marele cimitir scytic-gotic-vechiu-maghiar am dat de doua morminte scytice, în care am găsit realgar auripigmentizat. In­ tr'unut elin ele grunjii mai mici s'au aliat puşi între glesnele sche­ Ietului ; într'un al doilea am găsit un bulg<'ire destul de mare din acest mineral subt talpa stângă a scheletului. Arnândouj mor­ mintele acestea erau femeeşti. Luând în considerare datele lui Krecsmarik, referitoare la păstorl] şi vânătorii din Tiroi şi Stiria, nu vom putea socoti ca un simplu fenomen accidental, că grunjil ele realgar auripigmentizat s'au constatat Ia Gămbaşîntr'un caz între glesne, iar în celălalt subt talpa piciorului stâng al mortului. '"' Dr. Martin Roska. ..I1 .... t� ••••• I ! J J Dolgozatok--Travaux 1\-. 1913. p. 28:1--251. ----------- \ \ , I ' 4 430 [431] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • • • i OhTeHIA HAT1JRAhISTĂ i • • : ...............•....•.......... ��� : Starea timpului din cursul Iunflor Iulie, August şi Septemvrie 1926 în Oltenia si Banat . • Luna Iulie, elin punct de vedere al precipitaţiunilor atmos­ ferice, s'a caracterizat printr'un timp excesiv de ploios, cu un ex­ cedent de 59% pentru întreaga ţară, care timp şi-a păstrat carac­ terul său şi pentru provinciile: Oltenia şi Banat. Astfel în Oltenia s'au înregistrat 112.9 mm. de apă, consti­ tuind un exceclent de 94%, faţă ele cantitatea sa normală de apă, care e de ;)8.3 111111. Este ele notat că, cantitatea apei căzute (112.9 mm.) în Ol­ tenia, aproape a coincis cu ceeace reprezintă cantitatea mijlocie pentru Întreaga ţară, şi anume 113.7 rnm. In Banat, deasemenea ploile căzute au dat un excedenr de 77% (în ce priveşte cantită­ ţile de apă măsurate) şi anume: 14:'>.8 mm.v-valoarca lunară t�lFI de normala sa (82.3 mm.). Din mersul temperaturei reese că ea a fost, în ambele aceste provincii, inferioară norrnalei, prezentând astfel in Oltenia un timp răcoros (-1°.2 subnormal) şi în Banat rece (- 2".5 subnorrnal ). Cea mai ridicată temperatură. s'a semnalat la Craiova cu :=n".4 în ziua ele 28 Iulie, iar cea mai scăzută la Govonl, cu 9('.0, la :10 Iulie. In ce priveşte situaţia agricolă, din cauza timpului prea variabil şi ploilor dese, care n'au fost tocmai prielnice lucrărilor dupe câmp, în ambele aceste provincii ea nu se prezinta în con­ diţiuni bune. In unele locuri ele pe lilng�t Dunăre şi în vecinătatea răurilor mai mari au avut loc şi inundaţii, care au cauzat astfel stricăciuni. Timpul din luna August fiind rece În întreaga ţară, şi-a men­ ţinut caracterul său şi în Oltenia şi Banat. Aci temperaturile au fost inferioare norrnalei, şi anume respectiv cu: - 2°.0 în Banat şi -- :;:'0.8 în Oltenia. Cea mai ridicată temperatură S'Cî înregistrat la T,-Severin cu 32°.2 în ziua de 22 August, iar cea mai coborătă cu 6".2 la Te­ mişoara, la 28, ale Junii. In ce priveşte regimul pluviometric, în Banat ploile căzute au avut un caracter normal: cantitatea de apă măsurată il fost ele :'>6.5 mm., dănd un excedent foarte neglijabil, şi anume 1 % fată de 55.7 mm. - cantitatea normală. In Oltenia, situaţia se schimbă: aci timpul, elin punct ele vedere al regimului său pluviornetric, a 431 [432] fost foarte ploios. Cantităţile de apa înregistrate au dat în total 63.5 rnm., constituind un excedent de 47 '/0 faţă de valoarea nor­ mală, care este de 43.3 mm. Situaţia agricolă în ambele provincii se prezintă binişor: lucrările după câmp în cea mai mare parte s'au terminat, iar sta­ rea sernănăturilor este relati v satisfăcătoare. Seceta simtitoare din ultima decadă a lunei August con ti­ nuănd S2l perziste, mai ales şi în primele două decade a lunei Septernvrie, i-a atribuit un caracter excesiv de secetos nu numai pentru provinciile Banat şi Oltenia, ci şi pentru întreaga tara. Numai în cursul decadei a treia s'au semnalat ploi puţin abundente în Banat, şi mai puţin în Oltenia; în ceeace pri­ veşte însă unele ploi, ce au avut loc şi în cursul primelor două decade, ele n'au avut decât un caracter local, fiind în acelaş timp şi imposibil a le măsura. Astfel, cantitatea totală de apă măsurată în Oltenia a atins numai 3.5 mm., dând un deficit de 93% faţă de normala sa, care e de 48.8 mm. In Banat ploile, fiind ceva mai frecuente la sfâr­ şitul acestei luni, au dat o cantitate de 14.7 mm., constituind to­ tuşi un deficit de 75/0 fată ele 58.9 mm., cât dă normala sa. Din punct ele vedere al temperaturilor, pentru ambele aceste provincii, se atribue timpului un caracter normal, mijlociile lu­ nare fiind cu puţin superioare norrnalei lor, şi anume: în Banat cu 0".6, iar în Oltenia numai cu 0.1. Extremele absolute, în. Banat, au fost cuprinse între 30.5 - în ziua de 13 - la Timi­ şoara, şi 2 .7 la 25 Septernvrie, tot în această localitate. In Oltenia, cea mai ridicată temperatură s'a înregistrat la T.-Jiu şi la Craiova cu 32.0, respectiv în zilele ele 9 şi 4 Septern­ vrie. Cea mai coborătă însă a fost observată la Govora (1".0) la 22 şi 25 Septemvrie. Intregul caracter al timpului în·cursul lunei Septernvrie, pre­ cum şi această repartizare a ploii, se datoreşte distribuţiei presiune; în întreaga Europă .. Exceptând numai ziua de 14 şi 20, cănd nişte depresiuni se întindeau spre ţara noastră, aducănd o ploae miel, în tot cursul primelor două. decade timpul a fost sub influenta unui regim anticic1onic, care stăpănea Europa Centrala, cuprinzând în majoritatea zilelor şi ţara noastră ; în ultima decadă însă, tim­ pul a fost determinat ele o serie de ..... depresiuni pănă 'n ziua de 26 Septemvrie, depresiuni care au adus ploi miei şi au făcut ca şi temperatura S2L fie mai coborătă, Această influenţă a situatiunei atmosferice se observă şi în mersul celorlalte elemente meteorologice: astfel nebulozitatea a fost în cele trei decade, pentru Banat şi Oltenia, respectiv de: 1.9, 1.6 şi 3.7, apoi 1.1, 1.0 şi 2.9, ceeace dă pentru fiecare elin aceste provincii mijlocii lunare respecti v de 2.4 şi 1.7. In ce priveşte starea agricolă, din cauza secetei perzistente, în ambele prov. ineii nu s'au L1CU\ lucrările agricole ele toamnă (arături şi însernăntări); în schim însă, porumbul şi viile au în- ceput să fie culese. . Gh. Teodorov Mcteo rologist. 432 [433] 191151..31 1.7120.51-2.511.71262115.71310,1411.029112.81 6615 . .')1-1-1··1-0.'-11.'-11 Date climatologice pe luna Iulie 1926 17 18 19 � ) �1 1 Frecuenţa văntur-ilor Procente din totalul observaţiunilor Tempera­ tura I�I � I 00 I 00 ...... ...... I = i c I W 1.' ::- 1 piC �I� � � � � î z � WI� 00 � �l� a � � � � .� ,� 8" I � �I� � 00 � � I i ,)') ')'.' <)1 ?� ')6- o-- ,)� ')(1 ��I) ')1 oo 00 �I _.J _4 "J _ _1 _0 _/ 0 '.' o., ,'0 041 gllSI S<1?11 1'>11.< 1.'<1 01<; 1<;11 <) ,:;1 N umărul zilelor cu: df:j, !'.! ,m � FI ,2 u1> ".--:J...- Pres. atin. - U o la 00 Temperatura aerului în C o me- ....... 1 700111111. + zeala o == i'�1 1 .',' I "2 Extrem" Extreme abs. Abs, ReI. 2 :-.; � I'::::i mijlocii m.In. °/0 :,? "1 o ::; o ��= - c ;3 c" I I I 1- .� :g � �. ::; '2 'g .�.�g i .��. � � �g I·g � � I � �-" I �'16 j�-" � � � � � I � i@ i@ � .) 6 7 S 9 10· 11 1� 1.3 U 16 16 BAN A T I Timişoara � ... ,.- ..... r= I I STA TIUNILE ! [436] Notiţe astronomice 1) Conjuncţie între Jupiter şi Ltiuâ, la 2 Iunie 192� om 7 diminea,ta. Cele două astre observate în noaptea de 2 Iunie şi cea următoare de 3 Iunie -- adică înainte şi după ce fenomenul a avut loc -- au fost în conjuncţie dimineaţa, fără ocultaţie. Luna era în primul pătrar. 2) Conjuncţie între Marte şi LUtICi iri 4 Iurue, a. c. om 2 ritnuuea ţa. Fenomenul nu el putut fi observat bine, din cauza timpului nouros. A doua noapte Marte era spre apus de lună, prin ur­ mare fenomenul a vusese loc. 3) ConjuncJia Venerei cu Luna, la 7 Itu/ie, CI. c. ora 3 di­ mineaţa. La răsăriruj celor două astre, spre punctul carclinalrCtsărit, la ora 5 dimineaţa se putea observa planeta deasupra lunei, după ce fenomenul avusese loc. I 4) Confuncţu: lui Sa turn cu Luna, la 22 !urtz"e a: c. ora 19. Fenomenul a avut loc fără oculta ţie, planeta trecând la sudul lunei, care era în primul pătrar. ConjunCţia fu observată mai târziu, după apusul soarelui, cerul fiincl deocamdată acope­ rit cu nouri. Cele două astre erau în cerul sud, în direcţia apro­ ximativă a meridianului locului. Luna era în primul pătrar. 5) Confuncţin lui JuPiter cu Luna la 29 Iunie ora 14. Cele două astre observate în noaptea ele 28 şi 29 Iunie, adică înainte şi după fenomen, au fost în conjuncţie fără ocul­ taţie probabilă. Luna era în faza de lună plină. 6) Conjuncţia Venerei cu Luna la 6 Iulie; a. c. ora 1. Conjuncţia Venerei cu Luna a fost observabilă a doua ii dimineaţa, Venera fiind la nordul lunei. Luna era în faza ele lună plină, iar planeta va fi fost astfel ocultată de lună. 7) CO/�jtmc,tia lui Saturn cu Luna, la 20 Iulie ora 1. Saturn fiind în constelaţia Balanţei, iar luna în primul pă trar, se apropiă de planetă spre apus, apunănd ambele spre miezul nopţii. ""- Noaptea următoare, cele două astre se îndepărtau, luna rărnănănd în urmă, spre constelaţia Scorpion. Fenomenul avusese cleei loc în noaptea de 20 Iulie. 8) C01tjzmcţia lui SatUr11 cu LU!la la 16 Augzcst. ora 9. Luna era în primul părrar, iar Saturn în constelaţia Balan­ ţei, ca la No. 7. 9) Conjuncţia lui Jupiter cu LU1W la 2:) August, ora 1. Fenomenul a avut loc în condiţiile cel planeta se găsia deasupra lunei, fără ocu1taţie. 10) Conjuncţia lui Marte ci.t Luna, la 27 August, a. c. Luna era în faza de plină. \Noaptea următoare, planeta era la o mare distanţă ele lună, spre apusul ci. \ \ Al. Popescu Inginer, •••• •• I1 •••• a 436 [437] � •••••••••••• ft •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• M ••••••••••••• W • • • 5 OLTENIA POhKhORISTICA 5 m _ • • m _ .. ma····················· m a n a . Balade bănăţene Riscogiel In cea curte măndră, naltă, Pe fereastră şede o fat;"'t, La ureche cu-o floricen Şi cu alta pe guriţă, Semăna c'o păuniţă. Câtă lume se prirnbla, Ochii 'n sus îi ridica, Apoi tinerii 'ntreba : -- Lelişoan\, n'ai veni? Fata atuncea cuvănta : - Dup'acel m'oi mărita, Cine pofta mi-a g[tta, Dacă vre a se 'nsura, Dar câţi au auzit Că are poftă s'au 'ngrozit. Numai singur Riscogiel S'arăta mai voinic el Si la fată că s'a dus Ş'apoi ea atunci i-a spus: -- June, eu m'oi mărita, Dacă tu mi-i ridica O moriţă'n vârf ele munte, Să-mi cură făina 'n curte, Tot în curte după masă, Numai aşa, zău, oi fi mireasă Apoi Riscogiel, Ca şi-un voinic el Dusu-s'a, s'a dus Tot pe deal în sus, Moară a ridica, Pofta a i-o găta. Şi pe urmă el s'a dus Cum că-i gata de i-a spus. - Na, acuma, porumbioară I S{L te iau ele subsuoară, Să te fac domniţă 'n casă, C[L tu eşti a mea mireasă. ____ Mai aşteaptă, mândru june, Că mai am ceva ele-a-ţi spune: Eu nu mă pot mărita, Pănă nu vei mai săpa Şi-a făntănă 'n vârf de munte, Ca să cură apa '0 curte, Tot în curte şi Ia masă, Numai aşa ţi-oi fi rnireasă! Petru Viteazul Pe un drum pentru drurnari, Pe-unele umblă azi tîlhari, Merge Petru cu Nedeia. Şi cânel el la ea pri vea, . O vedea ca-şi pe-o stea. Nedeia măndră zămbiă, Jar Petru aşa-i grăia: -- Cântă, cânt'un cântecej, Fie cât ele scurtuccl ; Mi-ar cădea la sufleţe!. Nedeia mandrat răspundea: -- Petrişor, inima mea, Nu pot ca Srt cftnt, nici \Treu, 4 Petrişor, sufietu meu I Că de-oi prinde a cânta, Văile s'or văita, Apele s'or turbura, Munţii s'or cutremura, Tâlharii s'or deştepta, Şi pe cale s'o arăta Păunaşuţ cedrilor, Tălharu tălharilor ,)Î pe mine m'a lua, De rn'o duce 'n casa sa. Iar[t Petru îi zicea: 437 [438] -- Bunii mei, vitejii mei, Ma lăsaţi un puţinel, Să-mi deschid un cărticel, Să-mi cetesc păcatele! Tălharii că mi-l lăsa, Că ele el nu le păsa, Ci de Nedeia mai căuta, Ca s'o poată săruta. Dară Petru se 'ntorcea Şi pe-ascuns că el scotea Paloşul cel ascuţit, Iar nu carte de cetit. Şi când Petru că l-a scos, Pe tălhari trânti pe jos; Că în stânga de tăia, Nici pe unul nu-mi jelea ; Când în dreapta se 'nvărtia, De-a mărunta-i prăpădea Şi tăharii toţi cădea, Precum cade frunza rea, De-o ploia ploiţele Şi-o sufla vănturile Peste toate păraele. Pe urmă s'apropia, Cătră Nedeia si grăia: � Necleia, Nedeia.irnăndra mea, Inima ta e foarte rea. Eu pe tine te-am iubit, Tu pe mine m'ai urît. Tu făcuşi un semn cu ochii, Ca Set mă apuce hoţii; Tu făcuşi un semn din geană, Ca nevasta cea vicleană, Să mă piardă elin viaţă, Să las lumea cea măreaţă. Mori, nevastă ticăloasă, Dacă nu eşti credincioasă l Că. eu ştiu că mi-oi găsi, "'Numai doi paşi ele-oi paşi, Ca şi tine ele frumoasa, Dar cu mult mai credincioasă. Şi când Petru aşa grăia, Pe Nedeia c'o tăia Şi-apoi singur a pornit Pări' elin codru a ieşit. din Cornea, iuel. Severin şi comu- Măndrulită, scumpa mea, Cântă tu şi n'ai tu frică, N'ai tu frică de nimica, Făr de singur D-zeu, Şi de sufletelu meu. Că credinţă am jurat, Când pe cale am plecat, Ca sa-ţi fiu drept pân'la moarte, De m'a ajunge orice soarte. Nedeia prinse a cânta, Vaile a răsuna Munţii a se răsturna, Hoţii a se deştepta. Şi când căntul auziră, Către drum că se porniră Cu Păunul cedrilor, Vătafu tălharilor. Şi lu Petru 'n cale sta Şi apoi aste-l întreba: �- Alei, Petre, tu, brav mare, Nu ţi-a fi pe supărare, De ne-ai da Nedeia noua Pe vre-o doi ani ori pe nouă? � Ba pe Nec1eia nu voi da Pănă capu îmi va sta, Ci credinţa i-am jurat Când nevastă mi-am luat. � Da-mi dar mie calul tău l � Ba, fereasca D-zeu ! Ca eu, când l-am cumpărat, Pe-a lui coamă am jurat. -- Să-mi dai dar paloşul tăuI -- Ba, ferească D-zeu! Paloşu eu nu l-oi da Pănă capu îmi va sta, Că eu când l-am cumpărat Pe cruciţă am jurat. Insă Nedeia cea vicleană Trase la tălhari din geană, Şi când ea cel semn li-a dat, Toţi de Petru s'au legat. Dara Petru, bravul mare, Drese graiul cu 'ntristare Şi grai' la voinic ei: (Auzite dela iVI. Br:lnda, nicate de Lucian Costin). \ •••••••••••• \ 438 [439] Cântece bănăţene 1 , La fereasta lui Badea Două fete se certa, Eu mă duc, mă duc, O bogată şi-a săracă, Eu mă duc, mă duc. Iar bogata asa zicea: - 01 �min'Badea mă ia, Eu mă duc, mă duc, Că-mi dă tata şase boi Şi-a turmă mare de oi, Eu mă duc, mă duc. Dar săraca aşa zicea: - Ba pe miri' Badea mă ia, Eu mă duc, mă duc; N ti dCI Badea ochii mei Pe toţi şase boi ai tăi, Eu mă duc, mă duc; Nu dă Badea gura mea Pe întreagă turma ta, Eu mă duc, mă duc. . , " . ,� . . . (Auzit dela Arsene Dochia, elin Glimboea). Din colecţia Lucian Costin . La ajunul Dobotezei Dimineaţa vine popa cu botezul. Fiecare fată care vrea să se mărite mai repede, ia busuioc elin cel cu care botează popa, pune un mărgean şi puţină sare la pragul uşii, ca să treacă popa peste ele când pleacă, DupCL aceea fata ia mărgeanul şi sarea, şi le pune bine pănă seara. Seara, când fata stă la masă, bucata de pâine care trebue Set o mănănce intăiu o opreşte, apoi începe Set mănănce. Dupăce rnănăncă cătva, mai opreşte o bucată şi iar mănâncă înainte. Când isprăveşte mai opreşte o bucată. Cele trei bucăţi de pâine le pune la un loc cu sarea şi mărgeanul. După masă, începe iar vrăjitul, ca şi în ajunul Anului nou (vezi rof. N. Chiriac Dimancea: Isus Christos. 14 D-l Prof. C. D. Fortunescu : ivlaplas!irea 1'is- mana. �1 D-l Prof. univ. Mircea Djuvara : LZ/!Jr Na- 28 D-l ·Prof. C. Br2ldeţeanu: Ra.8elezJizibile ŞI ·----m:'Uz8zbtle. ���* Cursurile Universităţii libere "Prietenii Ştiinţei» au înce­ put cu o lecţie de deschidere a D-lui Prof C. D. Fortunescu, des­ pre Isuoareie romantismului j7/(tJ1Ce.5, continuăndu-se apoi, ele trei ori pe săptămână, cu următoarele cursuri: Marţia, D-l Prof. N. Chiriac Dimancea: Pomantismu; l/1fi- tera/ura noastra. Joia, D-l Prof.A. Vasculescu : Istoria ci'Vl'lifJ'a!iei. Sâmbăta, D-lProf. V. Turtureanu: Din Psihologie. Cursurile se ţin dela orele 7 la 8 seara, în sala mare a Ei- bliotecei Aman. Teatrul Naţional, luptând cu greutăţi pe care cei ele aiurea nu le prea cunosc - oarecare desinteresare nemeritată a publi­ cului pentru spectacolele companiei dramatice locale, o subvenţie 441 [442] pe care direcţia generală il teatrelor o drărnueşte cu părtinitoare sgărcenie pentru teatrul craiovean, cum şi un personal artistic, deşi suficient ca număr total, dar în care elementele de seama sunt prea puţine=face sforţări din cele mai meritoase, spre a ti la înălţimea titlului ce poart-ă această instituţie. Şi e păcat că, pe lângă atăte dificultăţi; mai are. de luptat cu o concurenţă, ele cele mai multe ori deloaială, pe care i-o fac trupele de aiurea - elin Capitală în de regulă=-ce vin să joace în Craiova. Căci, în afară de protagonişti, cari aduc, pe lângă talent, şi prestigiul lor ar­ tistic, asemenea trape îşi recrutează restul personalului din ele­ mente ele mâna treia şi sunt mai totdeauna lipsite de ansamblu. Pentru protejarea scenei naţionale locale ar fi ele elorit ca Direcţia generală a teatrelor să interzică fragmentelor ele trupă a Naţio­ nalului elin Bucureşti S2t joace în oraşul nostru în timpul stagiu­ nei, şi să le îndrepte mai degrabă înspre onişele de provincie lipsite ele un teatru naţional. In acest chip ar aduce un serviciu culturei româneşti, şi nu ar stingheri şi mai mult viaţa destul de precară a Teatrului Naţional craiovean. Repertoriul stagiunei în curs, pe lângă câteva reluări, il venit şi cu noutăţi. Dintre acestea insernnăm : Cuiburi sfârâmate; dramă originală în 3 acte, de Sandu Teleajen şi I\ drian Pascu, trebue însemnată ca un succes pentru autori-cu toate că mijloacele melodramatice abundă aci-, după cum şi pentru actori, cari au dat un ansamblu compact şi con­ sistent. D-nul Cornăneanu -- care în comedie se lasă uneori ade­ menit ele efectele uşoare ale farsei - a realizat aci o creatiune masivă, mănuind artistic gama profundului omenesc de senti­ mente al acestui rol. O notă deosebită talentului viguros al Dvlui N. Dirnitriu în realizarea tipului antipatic al riului ticălos, jucat cu un realism ponderat, lipsit de orce -şarje- Menţiune D-Iui De­ metrescu-Dan=- destul de bogat în mijloace, in cât ar putea S�L renunţe la melodrarnatismul, de care se complace a se lăsa stă­ pănit -- cu un joc impresionant, apoi Doamnelor Corgos- Dirnitriu, St. Poenarh, M. Gheorghiu şi D-lor Varduca şi Divarius, acesta elin urmă de astă dată corect, unitar, cu mai multă căldură şi mai puţină pripeală decât de obiceiu. Regisoratul şi Direcţia d� scena a Dtlui Dernetrescu-Dan au contribuit şi ele deopotrivă la meritata isbândă a acestei piese româneşti. Când/a trece prin urechile acului. comedie tradusă după Fr. Langer, e o pies{t amuzant;�l şi pe ici-colo duioasil chiar. Un su­ hţect puţin verosimil, în care farsa se îmbin{t cu melodrama, bi­ mşor încheiat ca teatru. ]n actul I, singurul complet satisfădltor, ca acţiune şi ca punere în· scenă, perechea Coco Demetrescu şi D-na Sterescu-lv1ih[lescu au schiţat două minunate tipuri de aven­ turieri. Decorul celorlalte acte, cu galbenul J)rea ţipător şi gobe­ linurile anihate tocmai sub tavan, numulţumeau ochiul. Menţiune cleos�bi�[l .în acest �un ansari1blu D-l�lÎ qv. ��ocoş, ale. dm�i roţm! de batram sunt maI totdeauna creaţ1Ll11l, pnn lantezJa mascel ŞI comicul m�l.ieres� al jo�uţui. SflU. O singU1�[t notfL f�llşă : il�terpr��­ tarea rolulUI D-Im N. DImltrlll, care de asta data facuse dm tana­ rul înc1r[lgostit, ridicol doar prin timiclitatea sa, un manechin ca­ raghios, cu mutr{l de idiot. Şcoala Femeilor, a lui lvIoliere, n'a putut dtştiga publkui 442 [443] nostru. Comedia clasicului Poquelin, cu lungimile tiradelor sale, cu elementele de farsă cu care e impănată, IaS21 rece. De bună seamă, tot A varul rămâne comedia molierescă ce poate mai uşor infrunta astăzi, în reprezentaţie, gustul publicului şi unghiul de viziune al criticei dramatice actuale. Rolul lui Arnolf a dat prilej să se reveleze frumosul talent al unui tânăr format pe scena craioveană, D-l Cezar Rovinţescu. D-na Cosmin a fost creiată par' că înadins pentru rolul Agnesei, amestec de graţie femenină, naivitate şi isteţime firească în siri­ teniile mamei Eva în acel aş timp. Am însemnat cu plăcere clic­ tiunea clară şi timbrul simpatic al vocei D-Iui St. Iordănescu, re­ citând curgător şi natural versurile rolului său (Chrysald). In afară de exagerarea prea caricaturizantă a rolurilor D-Iui Rocoş şi D-nei Sterescu, reprezentaţia Şcoalei Femeilor a fost corectă şi unitară. Un erou, comedie în 3 acte, jucată pentru întâia .datăla Cra­ iova, a fost un succes mai mult al societăţei noastre dramatice în stagiunea ele faţă. Interesantă prin punerea subiectului, cap­ tivantă prin desfăşurarea actiunei, piesa D-lui Maior N. Kiriţescu e din acelea care şi-a asigurat, pentrucătăva vreme măcar, un loc onorabil în repertoriu. Ca punere în scenă, e cea mai reuşită elin acele ale regisoratului D-Iui Victor Ion Popa. Jocul artiştilor, ca impresiune de ansamblu, mulţumitor; privit în amănunte, sus­ citează oarecare rezerve. Eroul=-Tulucă Peneş=-care e un om din­ tr'o bucată, fără "fasoane", nici -poză-, frust, mai apropiat de na­ tură, de pământ decât de oameni, sălbatec şi independent prin temperament, nu trebue să pară în nici un moment grosolan or bădărănos. E o nuanţă care a scăpat talentatului şi muncitorului tanăr artist, D·lui Rovintescu, La succesul piesei au contribuit, alături de D-Sh, D-nele Marcela Gheorghiu şi Elena Nicolau­ Veleanu şi D-nii Coco Dernetrescu, Cosmin precum şi trio ele fasonei cari îşi despută mâna eroinei comediei. Strigoii lui Ibsen, sguduitoarea dramă, sobră şi rapidă în acţiune, a fost un nou succes al staziunei şi împrejurare de re­ levat a talentului Doamnei Dordea şi a D-lui T. Călin. Rolul vă­ duvei Alving, în joc reţi�tL1t şi concentrat, a fost redat în mod impresionant, iar acel ar lui Osvald ne-a pricinuit câteva mişcări sufletesti ele un dramatism intens. Atmosfera tragică general;\ s'a pastrat tot timpul; totuşi rămăn încă retuseri de făcut. Astfel- în actul 1, enervarea lui Osvald în discuţia cu pastorul -- şi aci D-l Călin a forţat prea mult tonul - trebvie să provoace la pastor, mai degrabă eledU supflrare, consternarea ele an descoperit în fiu (:eva din trista moştenire a tatălui. Tot aci pusilanimitatea carac­ terului preotului, care nu e capabil S[l ia asupră-şi vreun fel de răspundere, în dialogul cu privire la asigurarea azilului, cere s[t lie reliefată mai bine. In actul al IU-lea-în care criza ultimfl. a·lui Osvald e provocat[t bruscat de incendiu �- clela început chiar, ar li ele indicat în jocul artistului ceva semne exterioare ale mani­ fest[u-ei paraliziei generale, care, violent şi vertiginos, îi cucereşte mai înt,li trupul în mecanismul S,�tU fiziologic, pentru a-i înfig;e apoi gheara în moalele creerului. . Reprezentarea prim[t a «Strig-oilor» il fost preceLlat[t ele con- ferinţa D-lui C. Şaban-Făgeţel despre Poetul Traian Demelrescu. Venitul acestui spectacol a fost destinat de cMre Direcţia teatrului 443 j,i 1J!iI!iIiIiJ' • _' : .' " ., [444] pentru punerea unei plăci comemorative pe păreţii casei unde s'a născut scriitorul craiovean. In legătură cu această comemorare, Primăria a hotărît s:-\ dea străzii .unele se află acea clădire=-Calea Tărgului =-numele de strada Traian Dernetrescu. �,._, Dintre piesele vechi, s'au mai reluat anul acesta Hamlet cu o Ofelie= Dera Creţulescu-esguduitor-dramatică apoi Patima roşie, cu semnalate deosebită pentru D-nul Dernetrescu-Dan şi Doamna Nicolau-Veleanu, In dorinţa de a extinde activitatea companiei dramatice era­ iovene în afară din păreţii teatrului nostru national=aceasta ca să legitimeze pretenţia ele a fi o a doua scoală a publicului­ Directiunea actual El a inaugurat Teatrul de cartier şi pentru sol­ daţi, cum şi Teatrul satesc. Cu toate dificultăţile materiale ce ele­ curg elin faptul C2l personalul nostru artistic e prea puţin nume­ ros spre a putea face fa ţEL unei atare bune intenţiuni, cu toate obicctiunile ce se pot aduce acestei fărărnitări ele fortă, �-căci, ce­ rând prea mult şi prea multe dela actor, îl oboseşte, clar şi-l ba­ nalizează.c-tncercări, cu sforţări meritorii, s'autăcut pe această cale. Astfel la 26 Sept. s'a organizat prima Şezătoare populară, în localul Şco alei primare -Madona-Dudu-, unde D-I Dr, Generalul Aug. Vasilescu a vorbit publicului despre «Febra tifoidă şi mij­ loacele de pază împotriva acestei boale». După conferinţă căţi ITa artişti au jucat «Ariciul şi Sobolul- ele V. Eftimiu, programul completăndu-se cu declamaţie şi danţuri. Au mai urmat apoi alte două şezători: una la Şcoala Normală de băeţi, unele s'a jucat «Moştenirea dela răposata» şi «Florin şi Florica-, iar alta la Şcoala Militară, când D-I Dr. Ch. Laugier a conferenţiar despre: «Un duşman de temut: Musca», iar actorii noştri au jucat «Ariciul şi Sobolul-. Teatrul pentru soldaţi a fost organizat întăi pentru Reg. 26 Rovine, cu un program potrivit împrejurarei. Cu această ocazie D-I Prof. Iorga, care binevoise a asista la acea reprezentaţie, a ţinut trupei o cuvăntare, iar a doua oară la Reg. 1 Dolj. La 26 Sept. o echipă a teatrului a dat cea d'intăi reprezen­ taţie sătească la Şegarcea-Dolj, cu recitări, cântece şi piesa lui C. Negruzzi «Doi ărani i cinci cftrlani». La această serbare s'a ,�ciclt-6e;.:CU stuc enţesc C oljan, care cu acest prilej a mai adus bibliotecei populare a comunei încă 260 volume. Alte trei şezători de acest fel au mai avut loc după aceea, cu program similar, la Brabova, Filiaş şi din nou la Şegarcea. Teatrul pentru copii este acel al matinellrilor de Duminedl şi serbători, când spectatOllii sunt în mare majoritate şcolari .. Aci, clac[l Ciu/ulici al D-lui G. Silviu formeaz2t un excelent spectacol pentru acest public special, nu tot acelaş lucru se poate spune despre «Şcoala Femeilor», care e departe ele a fi educativrl şi bun[l de şco<�l[l a fet�lor şi b{Leţilqr noştri, orcflt de clasidl şi SCriS[l ele Mohere ar fi ea. \ Adăog�tm însfârşit o uItim�l lature a multiplei activităţi a teatrului nostru: Şezatorile lit�rare şi artl�"tice, dintre care pânfl acum s'au ţinut următoarele: Sâmbătfl 6 Oct. Conferinţa D-nului Prof. N. Iorga despre: Procesul Semal1ator-uluz: 444 i I � [445] Duminecă 1-10et. Conferinţa D-lui Prof. univ. S. Mehedinti: Cuvinte pentru olteni. ' Sămbătă 27 Noemv. Conferinţa D-lui G. Marincu: Filosofia lui Nrtescite . . Se prepară pentru în curând şi o sezătoare de pomenire a poetului Burlănescu-Alin. :;: :j: Trupe dramatice străine, au inundat de data asta chiar dela începutul stagiunei teatrale oraşul nostru. Rând pe rând au ju­ cat la noi Dernetriad, Brezeanu, Cigalia, D-na O. Bărsan, D-na Filotti, Mihalescu, Bulandra, Soreanu iar acum alte turneuri noi sunt anunţate pentru Decernvrie. Menţionăm ca fiind o manifestare de ordin etic şi naţional acea a unor cetăţeni, cari au protestat contra faptului că Ministrul Artelor dăduse direct Teatrul Naţional pentru două reprezenta. ţii trupei Verneuil-Elvira Popescu. Aceasta pentru că una din piesele anunţate: Pile ou face, pe lângă că era prea impudic decoltată, clar conţinea în textul ei si aprecieri jil�nitoare pentru Români. Protestarea a deschis ochii autorităţii de sus, care â retras apoi telegrafic cedarea sălii Teatrului Naţional acestei trupe, cele două reprezentarii urmând S21 fie date în sala Belle-Vue, De altfel pu­ blind s'a cam abţinut dela ele, mai ales 61 preţurile de intrare erau excesiv de umflate. Notăm că gestul de protestare nu e nici decum indreptat Împotriva unor străini - fie D'nul Verneuil francez chiar, şi nu neo-francez, cum se spune, - ci împotriva cuiva lipsit ele ele­ mentara noţiune de cuviinţă, cuviinţă care comandă Set nu bat­ jocoreşti pe cel în casa căruia eşti oaspe, sau căruia îi ceri banul. La 8 Nov., în ziua ele Sf. Arhangheli, secţiunea locală a -Ligei Culturale», "Uniunea ofiţerilor ele rezervă- şi «Societatea Prietenii Ştiinţei» au pomenit amintirea rnucenicului naţional Voevodul Mihai Viteazul, precum şi a tutulor ostaşilor căzuţi în răsboiul pentru întregirea Neamului. Sf. Slujbă s'a oficiat în Bis. Sf, Ilie, unde au rostit cu văntări ocazionale Sf. Sa Pr. D. Lun­ gulescu=şi preşeJintele Ligii şi Uniunii, d-l C. M. Ci;iocazan, după care a avut loc în sala Belle-Vue un festival artistic, Aci a con: ferenţiat d-l avocat G. Gram despre: Eroismul Oltenilor în râs­ boiul de Intregirea Nea l1l ului. La 1 Dec. aceleaşi trei societăţi au prăsnuit printr'un fes­ tival naţional Unirea Transilvaniei cu ţara-mamă. Expoziţia de pictură şi desen a d-lui Jllircea Olariau el avut loc între 17 Oct. şi 7 Nov. în salonul Prefecturei. Ea a scos la iveală un real talent natural pentru desen şi culoare al unui tânăr care, fără S2t fi învăţat meşteşugul pictoricesc cu vreun maestru, şi fără a f trecut vreodată printr'o şcoală ele belle-arte, a surprins pe toţi prin opera ce a înfăţişat publicului. Desenul e totdeauna sigur şi corect, iar culoarea aplicată curat, respirănd o poezie care -nu are nimic convenţional. Sunt aci peisagii va­ riate, biserici, case ţărăneşti, scene şi tipuri prinse sintetic în 445 [446] căteva linii şi pete de culoare, multe vederi din preajma gării, cu subiecte arar exploatate de alţi pictori. Amatorii au distins pe tănărul diletant - un diletant care întrece chiar pe unii pictori de meserie şi cu pretenţii reţi năndu-i cea mai mare parte din lucrările expuse. Expoziţia B'Arg-Bărbulescu, pictor, desenator şi caricatu­ rist cu reputaţie stabilită în lumea noastră artistică, e cea din urmă a anului acesta în oraşul nostru. D-l B'Arg aduce cu sine un număr redus de lucrări, dar selecţionate. O parte puţin numeroasă din ele sunt desenuri în peniţă, cu o trăsătură sigură şi viguroasă un cap de cazac, un evreu, un copil vânzând gazete, un soldat bunioară. Cele mai multe şi mai interesante însă sunt altele: lucrări de mici dimen­ siuni, înfătişănd tipuri şi scene populare de obiceiu, în majoritate elin timpul refugiului. Originalitatea celor mai caracteristice din­ tre acestea stă în culoare. Fie lucrate în pastel, în creion colorat, în cărbune, 01' în amestecul acestor procedeie, fie in ulei, tablou­ rile acestea reprezintă fiecare soluţionarea personală a unei pro­ bleme, întru redarea luminei, a echilibrării compoziţiei şi a obţi­ nerei unei armonii dominante. Cu mijloace proprii ale sale, pic­ torul isbuteste a face să vibreze aerul in tablourile sale şi a spi­ ritualiza ceva elin materia ce utilizează spre a jugrăvi pe hârtie or pe pânză. Pe lângă aceasta notez un sentiment puternic, care aproape totdeauna animează plăsmuirile artistului; de un dra­ matism intens une ori - fără a face literatură în arta sa -, ştie tot aşa de bine să redea şi comedia umană, dela caricatura plină ele spirit şi umor, până la portretul caricaturizant al cutăruia, cu masca lui de cinism pălmuitor, de un ridicul aproape tragic. Por­ tretul acesta, operă de psihologie magistrală, e un document în linii şi culori, al vremurilor ele azi. :1: :;: Bâtranul profesor Ştefan Velovan, pedagogulluminat, care a crescut şi îndrumat mai mult ele 40 de serii ele norrnalişti, azi răspândire prin toate colţurile Olteniei şi Banatului=-fost pro­ fesor la Caransebeş, la Bucureşti, Cămpulungul muşcelean şi apoi vreme îndelungată în Craiova, la Şcoala Normală de învăţători, - a fost serbătorit în ziua de 5 Dec. ele către colegii săi şi de numeroşi foştii lui elevi, pentru pensionarea sa din învăţămăntul pe care cinstit l'a slujit şi l'a onorat aproape o jumătate de VEac. De acum încolo, retras în căsuţa sa elin comuna Rusca Montană, depe malul Bistrei (jud. Severin) în Banatul copilăriei şi tinereţei sale, Ştefan Velovan îşi va trăi căţi ani îi va mai dărui Dumnezeu din frumoasa sa bătrâneţe, în meritată odihnă, în contemplare şi în meditaţie, găsind de acum şi răgaz pentru a pune pe hârtie atăte lucruri câte le ştie, rodul unor citiri şi a unei experienţe didactice aş\t de lungi şi fructuoase, «Arhivele Olteniei» aduc omagiile lor dascălului distins şi urează omului ales sănătate $i ani mulţi încă. Fortunato . •••••••••••• 446 [447] r f f 1 : � , : • • i Hore ŞI COM1JHICĂRI i • • • • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Resturi din monumente istorice olteneşti In vechiul sat Fumurenii, elin plasa Drăgăsani, jud. Vâlcea, se găsesc=chiar în mijlocul satului--nişte vechi ziduri, care arată că aici se începuse zidirea unei mari şi frumoase biserici, dar care a fost lăsată în părăsire. Zidurile au înălţimea cam de un metru. Locuitorii satului, chiar cei mai bătrâni, nu pot da nici o lămurire asupra ctitorului acestor ziduri. Spun numai că ar fi fost făcute din vechime de nişte "boieri», cari n'au mai dat pe acolo. In urma studiului ce am făcut acestor ziduri, trecând ade­ seaori pe lăngă ele, îmi dau cu părerea că această ctitorie este brăncovenească, fie a lui Constantin VOd(1 Brăncoveanu însuşi, tie a fiilor lui, iar părăsirea lucrului început trebue să fie datorata groaznicei tragedii ce s'a abătut fără de veste asupra acestei fa­ milii. Părerea aceasta o reazăm pe următoarele: Forma şi mărimea acestei proiectate biserici este copie după biserica schitului Mamu, din comuna Lungeşti, vecină cu Fumu­ renii, care este ctitorie a lui Constantin Vodă. Brăncoveanu. Compoziţia şi tăria mortarului, fasonul şi taria cărămizilor acestor ziduri, atât de tari încât este peste putintă să-I desfaci altfel decât numai în blocuri cu ciocanele, seamănă cu cele elin vechile ziduri ale veacurilor trecute, 17 şi 18. Moşia şi satul Fumurenii au fost proprietatea lui Constantin Vodă Brăncoveanu, împreună cu satul şi moşia Mamu şi vestitele păduri -Marnu-Fumureni-, cuibul multor haiduci, ca j ianu, Dragu, Alapin, Anghelută, etc., dela cari trebuie S2l :fi şi rămas vechiul cântec popular: Sus pe dosu Mamului, Cântă puiu cucului, Ca dat frunza fagului, Să pui cruce satului Şi coadă baltagului. Intreb: oare aceste vechi ziduri n'ar interesa pe onorata Comisiune a Monumentelor noastre Istorice? Şi dacă n'ar interesa-o, ca o pietate pentru trecutul nostru istoric, m'am crezut dator să scriu aceste notiţe, care, poate, pot dura mai mult chiar şi decât zidurile însăşi, Preotul Tudor BăIăşel . •••••••••••• [448] Ceva despre Tărgu-de-aîară din Craiova Din studiul istoric al Craiovei, publicat de d-l G. MiI. De­ metrescu în «Arhivele Olteniei», reiese că Târgui-de-afară a fost succesiv: 1) în împrejurimile bisericei Hagi-Enus (inainte de 1820), care loc populăndu-se, a provocat strămutarea acestui târg; 2) mai în afară şi spre nord, în Mahalaua Harsului (după 1820), iar 3) de aci la 1848 s'a stabilit în platoul din drumul Bucureştilor. La această frumoasă pagină a istoriei Craiovei, care aş­ teaptă o monografie asupra întregului ei trecut glorios şi elin punct de vedere administrativ, politic .şi cultural, contribui cu o mică notă, ce pri veste Tărgul-de-afară, culeasă dela un bătrân azi în vârstă de 80 de ani 1), şi care la răndu-i o ţine dela alt bătrân de 80 ani 2), bătrân care spunea că auzise acest lucru a­ tunci cănd dânsul era abia de 20. Deci vechimea acestui amănunt istoric este ele 100-120 ani şi, cum se vede, transmise, prin viu grai. In Târgul-de-afarâ, din Mahalaua Harsului (1820--1848), era locul ele execuţie al condamnaţilor la moarte prin spânzurătoare. Desfiinţarea pedepsei cu moarte s'a făcut sub regimul Regulamentu­ lui organic, aşa că între 1800-1830, acest Târg-de-afară da specta­ colul tragic al executărilor, dictate de justiţia ţărei, prin ştreang. Locul unde se făcea această executare era în actuala stradă Craiovan. Spănzurătoarea era ridicată chiar pe acest loc, la mar­ ginea unui lac, în care se scăldau copiii şi oamenii elin mahala; lacul trebue să fi fost mare, căci acolo a fost odată chiar o inecare. Strada Craiovan era locuită de un mare număr ele ţigani, lăutari, coşari, borfaşi şi printre cari se găsesc poate descendenţi ai dllăului din vremea aceea. Călăul a fost totdeauna un instru­ ment al îndeplinirei legei, recrutat dintre ţigani. Aceşti ţigani au fost aduşi aci, din dosul bisericei Harşu, cănd s'a populat şi acest Târg-de-afar2l, pe o suprafaţă de pământ ce le-a vândut boerul G h. Şerbănesclt zis Stră bălan. Tărgul-de-afară era o câmpie întinsă, fără drumuri, mocir­ loasă în timp de ploaie; avea '-1ntr'o parte, spre sud, magazia de sare (colţul între strada Modei şi Modestiei), care aproviziona ora­ şul si tot judeţul cu sare; iar în faţa magaziei era o cărciumă zistt' «Cărciuma Bisericei Harşu», care există şi azi, ca locuinţă. Locuinţa aceasta are o scară de scănduri în faţă ; din cauza ni­ velărei şi săpărei drumului, eaa rămas suspendată ; vechimea ei este între 100--120 ani .. Incolo Tărgul-de-afară elin Mahalaua Harşului nu avea nicio locuinţă sau prăvălie; spre nord avea un lac, pe marginea căruia spre nord-vest se ridicau spănzurătorile. \ \ '!' ';' '!' P. S.- Tărgul-de-afară din drumul Bucureştilor, care este şi azi tn fiinţă, are un istoric şi\ mai frumos. ,) Socrul meu, D-l Avram Marinescu. 2) Boerul Gh. Serbanescu zis Străbălan. 448 [449] In cadrul lui s'a ars Regulamentul organic, el a văzut oa­ menii şi faptele revoluţiei dela 48, în care a jucat rol Petrache Rornanescu, Popa Şapcă, etc.,�fapte asupra cărora avem promi­ siunea el-lui Nicolae P. Rornanescu, fruntaş om politic, că le va scrie pentru «Archivele Olteniei». Dr. Petre C. Mihail. Felul cum obişnuiau să văpsească şi să coloreze străbunicile noastre 1. Stacojiu (roşu aprinsjc- La o oca ele fire, se pune o oca ele cărrnăz, ca 50 ele dram uri de brovniţă (ca piperul), 23 dramuri sare de lămăe, 50 dramuri de tirighie (drojdie uscată de vin), o jumătate oca ele apă tare (se face cu si 1 itră) şi o litră ele cositor topit. Toate acestea se pun într'o căldare, în care se află şi două vedre ele apă caldă şi care se pune S2t fiarbă în clocote, cănd ai grij[t S2l pui şi firele ele văpsit, care însă trebue să fie ude. Apa tare şi cositorul nu se vor pune însă decât numai atunci cănd apa clocoteşte, şi după aceea se vor pune şi firele, lăsăndu-le S2l fiarbă pănă rămâne apa albă. Atunci se vor scoate şi aşeza. un­ deva la umbră, spre a se usca în voie pe 'ndelete. 2. Verde. -- La o oca ele fire, se pune o oca ele sarand (bu­ ruiană) în două vedre ele apă. După ce fierbe în clocote, bagi câte puţin civit (ele un leu) curdisit (dospit), pisează piatra ele văpseala albastră şi pune într'o oală nOU2l şi toarnă şi vitriol de un leu (cum era în vremea aceea) şi se mestecă cu pănă se face ca untul. Pe urmă pică in sarandul fiert câte puţin şi iarăşi bagi firele ude. Se poate face un "verde fisticluu, verde ca trunea de nuc şi chiar un verde mai închis. 3. Limoniu (galben).� La o oca ele fire se ia 50 dramuri de brovniţă (ca piperul) pisată, cu sare de lămăe ca de un ban (cum era :în vremurile de demult). 4. Portocaliu.- La două vedre ele apă, o oca ele saranic (lemn) tăiat bucăţele, pe care :îl fierbi bine şi pui după aceea in el şi o ceaşcă ele apă tare curdisită cu cositor ca o litră şi pe urmă nu­ mai bagi şi firele. 5. Turquoise (afbastruj=-La elOU2! vedre ele apă.pui 50 dramuri de civit cu vitriol curdisit (dospit), ca o ceaşcă, După ce fierbe bine, atunci bagi firele. 6. Ghivez (vişiniu).- La două vedre de apă, adaogi 50 dramuri cClrmâz şi sare ele 121m2tC ca de un ban (cum era în vechime). Le laşi S�l fiarbă la un loc şi bagi firele. 6. Ghivez (vişiniu).� La 2 vedre ele ap{l, aclaogi :>0 clramuri cCtrmtLz şi sare ele lămâe ca ele un ban (cum era în vechime). Le laşi săfiarb{l la un loc şi bagi firele. Cu anilinA orice faci, o pui în spirt ele lustru -- o cutie ele culoare la un litru de spirt�, l�lsând Srt dospeasd o s�lpt[tmân�l în :-; ticl iL 449 [450] Pe de altă parte, faci un borş ele tărăţe ele grău (două chile la doua vedre ele apă curată, până se acreşte). Pe urmă strecor: t;\r;'lţele şi în apa care rămâne, torni conţinutul sticlei cu vop­ seaua puţin câte puţin, lăsând să fiarbă apoi pănă clocoteşte, cănd baai şi firele. 7. Negru.�-La două vedre de apă se pune o litră ele calcan, în care fierbi firele, după ce le-ai scos elin piatra acră (50 dramuri) în care le fierbi în clocote. Când le scoţi elin calcan, le vei pune (firele) în apă rece . . 8. Alb.-Se spală cu săpun firele şi cu apă curată. Pe urmă, le dai prin scrobeală albastră ca şi rufele, le usuci pe jumătate şi le pui pe gura deschisă a unui butoi pe vergele la uscat. In fundul butoiului, se aşează pe o tipsie, cărbuni aprinşi, pe cari se aruncă pucioasă. Invelim firele cu un şervet, iar după aceasta le punem la soare. Se poate vopsi clar în culorile: 1. albastru (turq uoise) sau turchez 2. g'alben limoniu 3. orange portocaliu ..J.. roşu-galben stacojiu :). roşu-visiniu ceadiriu 6. verde citariu 7. bleu-vert ".� cenuşiu 8. marron nouriu Reţete culese dela "Cucoana Năiţu- Călineasca, de peste 70 ele ani, moşneancă elin A rgeş, în anul 1906. Comunicat de Dvna Maria Glogoveanu . •••••••••••• Notă redacţională De cu numărul următor, revista noastră va des­ chide o rubrică nouă, consacrată pomenirei acelor tii ai Olteniei şi Banatului, cari şi-au legat numele de is­ toria pământului şi neamului românesc. Ea va purta titlul de Figuri istorice oItene şi va fi alimentată în primul rând de colaboratorul nostru D-l Const: V Obedeanu. \ •••••••••••• 450 [451] Insemnari pentru "Moara de hârtie" Răsfoind vechile dosare ale primăriei Rămniculuf am dat de următorul act, care fixează aproape sigur 1) locul unde el fost vechea moară ele hărtie : iVo. 612 Anu] lSJ2 April 12 il1ăm/stirea Fedelesoiu Cinstitului Magistrat al orastriu i l?allzmc. Pentru pregatirea sineturitor şi altor dotee: de hotarâ ce 7.)(1 auea moşia Vatra oraşului Râ1/mi(; proprietate a orâseniloi rtînmicesu, ce să uectneste cu siliştea 11ltmită "la moara de hârtie­ a sfintei mânâstir: Fedeiesoiul, metoli spitalului sf. Prtnteleitnan, care sa hotârniceste de supt iscalitu], sâ dă dup(l legiuiri soroc de doâ lurll; ca ta (1 doâ t-estire, să sri ara te cu dânsele ÎIl Ia/fi Ioruiui. p. Dc Pleşoian u. Moara de. hărtie trebue s:\ li fost la vreo 4-5km. spre norei ele oraşul Râmnicul Vălcii. Dacă porneşti elin oraş în sus, ţinănd malul drept al Oltului, dai de un mic cătun,Olteniz; cu vreo 2:) ele case. Că.tunul acesta t' aşezat chiar pe malul Oltului, în dreptul mănăstir-ii Fedeleşoiu, şi reslăţit ele restul comunii Bujorenii, ele care ţine. Eu cred că moara a fost chiar în acest sat şi că locuitorii ele azi sunt pogorătorii celor ce au lucrat pe vremuri la acea moară. Pela 1842, după cum se vede din act, tot se mai păstrau amintiri despre această moară. Astăzi, cu toată silinţa ce mi-am dat, întrebând în dreapta şi în stânga, n'am arlat pe nimeni care să poată să-mi mai spună ceva. Inginerul hotarnic al mănăstirii a fost dascălul craiovean C r. Pleşoianu, ca re a mai hătărnicit şi câteva din moşiile Epis­ copiei. Actul neputand fi iscălit de el, cine ştie din ce cauze, s'a înaintat Maghistratului primăriei Râmnicuhit de administratorul mănăstirii Fedelcşoiu. Comunicat de: C. N. Mateescu. t 1. Stănescu-Papa Drapelul negru atftrn[md Vineri :-: Dec. de pe balconul Tea tl'ului nostru Naţional, vestcn c[t unul dintre artiştii, cari contri­ buiser[t în cel mai mare grad S�l ridice prestigiul acestui aşezi't­ mfmt, s'a dus dintre cei vii. [;'ostul mai întfti suner al instituţiunei dramatice locale, ar- :1) i\.supra acestei aJirlllrlri unne:-Iztl S;"t ne oprim putin în 1ll!ll1.lJ"ul lIrnl:�IU)l" al revistei. IVota Rcd. . 451 [452] t II )cietar mai tărziu, Ioan Stănescu isbutise, prin instinct mai ':;(1 indice camarazilor sfii un nou drum, o nouă manieră, în .iG�-". actoricesc : naturalul. Prin jocul S2W firesc, lipsit ele orcc POZ2t şi declarnatie, el reuşea să creeze viată ade v ăra tă , intrupănd indivizi din cari făcea tipuri, marcănd cu o notă ele individua­ litate pc insul ele duzină ce el intrupa. De aceea cutare roluri jucate de acest adevărat artist, personiticări masive, trăesc în mintea celor ce l'au văzut pe scenă; elin efemere iantose, tiu­ iurănd 01' sbuciumăndu-se în lumina rampei, el a făurit creaturi din carne şi oase, care vor persista S2l trăiască in mintea noastră şi după dispariţia lui. Teatrul din Cluj pierde pe cel mai d« valoare element al 1 ui, iar cei cari au fost aproape ele sutletullui Ioan Stănescu pierd un amic sincer, un sfătuitor şi mai ales o inimă bună cum se întâlneşte doar arar, căci nu degeaba familia lui, caşi prietenii şi colegii, îl botezaseră «Papa». C. D. F . •••• 1111111 ••••• t Arhitect Alex. Reîerendaru In 1;) Mai a. c. s'a stins lumina strălucitoare a ochilor .uhi­ tectului Alexandru Referendaru. Nu avea încă ,)() de ani. Cu el s'a dus în mormânt o inimă ele artist, ce bătea în trupul şubred al unui meşteşugar, deplin înţelegător, al artei noastre străbune, de zidire. Pentru meritele lui deosebite, el fusese ales ca arhitect al Cornisiunei monurnentelor istorice, pentru ţinutul nostru. Ne­ numarate ne-au fost călătoriile pe care le-am făcut pe plaiurile oltene alături de el. Descendent elin mosrieni gorjeni, cu mândrie îşi mărturisea obârşia şi ele aceea cu drag s'a obosit întru' rea­ ducerea la vechea înfăţişare a monumentelor noastre strămo­ şeşti. Toate aceste religve sfinte au fost cercetate şi îndreptate ele acest înamorat de arta sa. Mulţumită muncei lui istovitoare, monumentele noastre sunt asigurate contra paragmii vremurilor: Mănăstirea Cornet complet restaurată, Cozia adusă la forma dată de Cantacuzini, Hurezul, splendida fundaţie a Brăncoveanului, întărită, Mănăstirea dintr'un lemn, Bistriţa, Brăncovenii, jitieanu, Motru, Tismana, Topolniţa şi câte altele, au căpătat ajutor de trăinicie, prin hărniciea lui Alexandru Referendaru. Din clădirile esite din concepţia sa, utilizfmd vechile mO,ti ve româneşti, cl�lclirea Liceului, a Poştei şi a Brt,ncei ViUcea, din Rftmnicu-V:llcii, sunt mEllturii ele vn:c1- nicie şi taleu t ale acestui str21lucit arhitect, eşit din şcoala ma­ estrului M incu. Cinstit, entusiast şi istovit de munci\ l-a alIat moartea într'un hotel elin Bucureşti, unde se afla tocmai pentru treburi de interes general. Perderea sa vaii greu ele rel?arat şi durerea noastr:�l este, cu atClt mai mare' Jl deplângem dl11 (l­ llfmcul sufi�tll�u� şi cl.ori\n soţiei şi cel�r trei copj!a�i r�unaşi p� urma sa, sa alba mal m\llt noroc de cat SOţul, panntele lor, ŞI hunul nostru prieten Ah:�xal1c1ruRererenelaru. Stăpfmul tuturor puterilor s:1-1 aiNt în grija sa! T. G. Bulat .\femhrll corcspo!lclcnt al Combiunii lllUllumentelor istorice. 452 [453] Essai de s)'ltthese de I'liistoire de l'h n m an.ite, par N. Iorga, 1926, Paris, J. Gamber editeur. - Prefaţa autorului ne arată cum marele nos­ tr: istoric, după ce a profesat de 30 ele ani în tnvătămăntul univer­ sitar istoria şi a scris, pe lângă e­ norm de multe studii asupra isto­ riei naţionale, câteva lucrări capi­ tale cu privire la alte popoare şi civilizati uni decât acele ale noastre, a voit să strângă într'un sistem, să dea o sinteză istorică a întregei o­ meniri, în clesvoltarea sa. lnlăturănd faptul mărunt şi individul, clar totuşi sprijinit la bază pe ele, D-I Iorga îşi propune a urmări evoluţia uma­ nitătei, a sufletului omenesc, privind de sus mass ele, colectivităţile şi a l2i In uri oarecare legi psihologice care determină viaţa mulţimilor or­ ganizate; căci maniîestatiunile isto­ ;'iC8 sunt determinate, condiţionate de anumite stări şi împrejurări, din­ tre care pămăntul şi rasa sunt ele­ mentele cele mai ele căpetenie. Dar pentru a pătrunde complicatul me­ canism al vietei popoarelor, adaugă D-sa, trebue ca autorul să fi ajuns a cunoaşte suficient pe om ca en� titate pe deoparte, iar pe de alta să fi tăcut însuşi practica vieţei sociale şi politice a timpului său, să o fi trăit înîine. In acest chip, cu acest 5 CĂRŢI In rubrica de faţă se fac dări de seamă asupra cărţilor şi publicaţiu­ nilor ce se adresează Redacţiei, sau cel puţin se menţionează apariţia fiecăreia din ele. sistem, istoricul român porneşte a intătisa înainte-ne lrescul sintetic al istoriei omenirei,-mai exact al isto­ riei civilizaţiei omeneşti--, începând în volumul de lată, Intăiul elin serie, cu Istoria antică. Primul capitol- acel al originilor celor dintăi - fixează precis şi clar limita extremă ele când sufletul o­ menesc ne poate interesa, de când poate fi considerat ca un îactor is­ toric. Acest lucru antropologie nu se încumetează a-l face, câtă vreme îi e greu să determine îruntaria din­ tre antropoid şi om. Din acest punct de vedere nu putem vorbi ele "pre­ istorie" decăt în geologie şi antro­ pologie. Omul care a născocit ru­ dimente de artă, care dovedeşte a li fost preocupat de raporturile din­ tre el şi forţele tainice care îl in­ conjoară, care a ajuns să trăiască într'o organizaţie socială, fie ea cât ele primitivă, acela intră deadreptul in istorie, zice D-I Iorga. Tot acest capitol, care ne iniţiază asupra su­ fletului semenilor noştri de pe vre­ mea niamutului, este scris de mană de maestru, cu o deosebită putere de evocaţie. Comparati-I bunioară CII cap. IX, X şi XI din meritonsa lucrare recentă a lui Wells "Es­ quisse de l'histoire universelle", spre a vedea ce superioritate are opera de istoric filozof a savantului nostru îaţă de lucrarea scriitorului străin, 453 [454] care . pretinde de asemenea a face "filozofia istoriei". In cap. Il arată că nu trebue să porneşti dela unealta g'ăsitii În pă­ mânt spre a te ridica apoi la om, ci din potrivă, ca să nu fii amăgit. Căci "Întrebuinţarea materialului din care se făceau armele şi uneltele nu determină fa zel e civilizaţiei", de oare ce "diferite materiale au putut coexista În aceeaşi regiune şi la a­ ceeaşi rasă". Ideea existenţei unei rase comune, pornită de pe platoul Pamirului, e o eroare pe care fi­ lologia a răspândit-o, şi o alta ar li aceea a unei limbi comune sans­ crită, din care ar li derivat toate cele­ lalte limbi. In cap. III se explică dece rasele vechi europene nu au dat o civilizaţie cu ascensiune progresivă, În vreme ce În Asia Chaldeenii şi În Africa Egiptenii au fost în stare să o dea. Capitolele IV -VII desfăşoară ex­ pansiunea imperialistă a acestor re­ gate şi a Asiriei, apoi apariţia şi ex­ pansiunea Arienilor. Aci se vorbeşte în primul rând despre străbun ii Traci, apoi despre celelalte seminţii arice ain Europa şi Asia. Cap. VIII şi următoarele tratează despre formaţiunea helenismului şi estinderea lui prin colonizări dea­ lungul coastelor asiatice, Meditera­ nei şi Mărei Negre, explicăndu-se apoi cum s'a ajuns la creiarea unui caracter particular al civilizaţiei ele­ nistice şi a unei conştiinţe unitate la acest popor. Se lămureşte după aceea iscarea unui conflict Între a­ ceastă lume nouă şi' Asiatici, cu pe­ ricolul prin care trece Grecia şi vic­ toria sa finală, care ridică Atena în fruntea civilizaţiei, din punct de ve­ dere artistic. Scăderile acestei merro­ pole--Iipsa de simţ politic şi de con­ ştiinţă cetăten ească a atenianului­ sunt scoase în relief, caşi calităţile acestuia; din aceste cusururi-o- pe care vedem că le pastreaza depăr­ tatii lor urmaşi de azi - provine şi căderea Atenei, a cărei misiune, is­ torică se Încheie cu pacea lui �1- talcidas. Cap. XIV-XX urmăreşte trecerea tortei din mana Eladei În acea a mostenitorului său: Macedonia, şi soarta puţin durabilă a acestei mo­ narhii, dar bogată În rezultate, căci. ea universalizează civilizaţia elenis­ tică, apropiind astfel Asia de Europa. 454 Cap. XXI şi cele ce urmează păna la sfârşitul volumului tratează des­ pre Roma, tip al imperialismului, po­ litică pe care poporul roman, o în­ cepe încă din epoca republicei, pen­ tru a o continua tot timpul. Acest imperialism care, când se loveşte de acele ale altora le sfarmă, siăr­ seşte prin a fi şi el tntrănt la răn­ du-i de imperialismul bisericei creş­ tine, În Roma cea nouă, care va fi capitala monarhiei spirituale a Pa­ pilor vreme de o mie de ani. Sttidi] Istroromâue, de Sextil Puşcariu, în colaborare cu M. Bar­ toli, A. Belulovici şi A. Byhan, 1926, Ed. Acad. Rom. - Lucrarea acum apărută constitue al doilea volum din aceste studii - primul conţinea "Textele" 1906-, ambele fiind exclu­ siv opera filologului nostru dela Cluj; un al III-lea şi IV -lea volum vor urma, cu colaborarea celor trei specialişti mai sus numiţi. Primul capitol" Românii apuseni şi aşezările lor" serveşte de intre­ ducere cărţii, Inîătişănd pe Vlahii şi Morlacii din Serbia, Bosnia şi Her­ tegovina. Aceşti" urmaşi ai populaţiei autohtone cu grait! romanle, pe care Slavii au găsit-o la. venirea lor In nord-vestul peninsulei Balcanice, e­ rau în strânsă legătură cu Romănii răsăriteni elin Bulgaria de azi şi cu strămoşii Dacoromânilor de peste Dunăre, dar erau diferenţiaţi în limba lor de ceilalti Romani de est, de DaI matii întors] cu faţa spre Italia". Populatiunea 'aceasta romanică se răreşte cu tnstăpănirea Slavilor pe acele locuri, dăinuind mai mult ca păstori chervangii şi agricultor], prin munţi mai ales' unii îşi pierd limba. Cucerirea h1l'c�ască grăbeşte stin­ gerea elementului românesc în nord­ vestul Peninsulei, topindu-i mai mult În massa slavă, în vreme ce în nordul I unării se intămplă fenomenul con­ trar. Un rest din această populaţie romanică mănată din urmă de Slavi, "un val aruncat la poalele lui Monte­ Maggiore din Istria" sunt Istroro­ mănii, pe cari îi studiază D-I Pus­ cariu. Parte din aceşti Vlahi s'au aşezat prin secolul XIV - poate �i mai 'nainte - pe litoralul dallllat, prin insula Veglia (unde azi nici urma nu mai e de ei); alţii prin Croatia şi Slavonia în aceiaşi epocă, �: !Il Carniola ceva mai în urmă; una a- [455] jung prin Carsia (cei numiţi "Cici"). Prin Istria se constată chiar din se­ coltii XlI păstori vlahi venind pe acolo, dar în sec. XIV ei erau nu­ meroşi în aceste ţinuturi. Azi acest rest de Români formează două grupe-de Nord şi de Sud-sepa­ rate printr'o catenă de munţi şi sunt distribuiţi în şapte aşezări principale, dintre care doar patru-Susnieviţa, Noselo, 8erdo şi Orobnic- îşi mai conservă limba şi conştiinţa originei. Toţi la un loc, cei câţi vorbesc dia­ lectul Istro-romăn, nu sunt 3000 ele inşi. Ei se zic a fi Vlaşi (ia singu­ Iar: Vlah); sunt catolici, caşi Slavii ce-i înghit; vorbesc croata, dar mulţi ştiu şi italieneşte. Folklorul lor e sărac; elin port au mai păstrat câte ceva din cel românesc (bunioară 0- pincile şi cămaşa cu flori la piept şi mâneci). Ca tip, se apropie une­ ori ele blondul Slavilor: mai adesea însă se observă persistenta tipului latin, apropiat de cel dacorornan, Istrorornănii sunt săraci. Partea cea mai voluminoasă din volum este operă de erudiţie-Ora­ matica-utilizabilă specialistului. Ea se împarte În Fonologie, v.orîologie, Derivaţiune, Lexicologie, Sintaxă. Urmează spre sfârşit trei capitole ale studiului intitulat: Caracterizarea dialectului istrorornăn, elin punct de vedere al desvoltărei sale istorice şi întemeiat pe compararea lui cu celelalte dialecte româneşti. Pentru aceasta se cercetează cuvintele ro­ mâneşti intrate în Iim ba serbocorată, suîixele româneşti în onomastica a­ celui neam străin şi onomastica Ro­ mânilor apuseni. Din examinarea a­ cestui material se desprinde con­ statarea că Românii apuseni vorbeau acelaş dialect ca Istrororuânii, şi că acest grai era de aproape înrudit cu dialectul dacorom ăn, dar se deose­ bea de cel aromân. Luăndu-se în consideraţie şi asemănările şi de­ osebirile existând între dialectul is­ troromân şi celelalte dialecte ro­ mâne, din punct de vedere fonetic, morfologic, lexical şi sintactic, se conchide că graiurile istroromân, meglenoromân, aromăn şi dacoro­ măn sunt dialecte ale aceleiaşi limbi, trebuind "să admitem că a existat o epocă de desvoltare comună­ epoca străromână-în care comuni­ tatea între cei ce grăiau româneşte era posibilă; ele unde urmează a presupune o comunitate geografică şi o structură socială asemănătoare". Românii din Istria au venit din nord­ vestul Pen. Balcanice; graiul lor (ca al celor din Veglia) continuă dia­ lectul vorbit de Românii apuseni. Aceştia din urmă, strămoşi ai celor elin Veglia şi Istria, au trebuit să lo­ cuiască la un loc cu străbunii vor­ bitorilor celorlalte trei dialecte ro­ mâneşti actuale, în epoca de for­ maţiune a limbei noastre. Dintre grupurile de Români, înaintaşii Aro­ mănilor au fost, cronologiceşte, cei d'intăi Români cari s'au despărţit de trunchiul comun; după ei s'au rupt cei ce aveau să Iie Megleno­ românii; restul Românilor apuseni au continuat apoi a trăi încă un timp oarecare în contact geografic cu dacorornănii, apoi Istroromănii au fost şi ei rupţi de tulpină şi duşi de vânt departe de toţi ceilalţi. Cu in­ stincte oare cum migratorii, în ex­ pansiunea lor Românii s'au desprins dincolo de hotarele patriei lor pri­ mitive străromâne, ceeace a avut de efect ruperea poporului nostru In patru grupe, cu dialectele lor respective de azi. Cartea e îmbogăţită cu 10 planşe, înlătişănd lucruri şi oameni de prin regiunea istroromănă. Mihail Halici. Contributie la Istoria culturală românească din sec. XVI, de N. Drăqanu, praf. la Universitatea din Cluj 1926. - Des­ pre acest scriitor, de care se ştia doar că era de origină din Caran­ sebeş şi că a publicat la Băle în Elveţia o odă în româneşte, D-I Dră­ ganu a adunat numeroase veşti, ast­ fel că poate reconstitui biografia ace­ stui bărbat de seamă de pe vremuri, lămurind şi activitatea-i de scriitor, în limba latină mai de regulă. De curiozitate dăm primele două ver­ suri din pomenita odă a lui Mih. Halicii - nobilis Rornanus civis, de Carănsebes -- cu ortografia ei: Kent szenetate, szeriind la voi, Romanus Apollo, La totz, ketz szvente 'Il Empe­ recie sedetz! Un bărbat aşa de învăţat ar putea foarte bine să fie el autorul cunos­ cutului "Dictionarium valachico-la­ tinurn", atribuit unui anonimlugojan or caransebeşan, după cum înclină a crede d-l Drăganu, întemeiat pe 455 [456] consideraţiile ce desvoltă pe larg în studiul d-sale, Se dă în anexă şi textul unguresc si românesc al testamentului lui Mih. Halici, elin 3l Oct. 1674, apoi îacsimile după oda menţionată, din Dicţionarul anonim şi din manuscri­ sele sale, precum şi începutul şi slâr­ şitul testamentului. Dunărea dintre Baeiaş şi T.­ Severin, de Prol, Daniil Ltutin ; cu o recomandaţie-prelaţă a d-lui Traian Lalescu, este scrisă din in­ demnul "Asociaţiei Culturale din Banat", spre a servi turiştilor cari ar excursiona pe Dunărea românească. Totuşi lucrarea d-Iui Laitin nu e un simplu ghid, ci o carte ele consultat şi de călători în jurul camerei lor, căci este instructivă totdeauna. Fiecare loc este prilej ele a lega prezentul de trecut, arătănd nu nu­ mai aspectul, activitatea şi bogă­ ţiile malurilor bănăţene ale Dunării, dar şi toate vestigiile istorice ale epocelor străbune, cum şi legendele ce se leagă de cutare or cutare punct al ţărmului. Interesante cu deosebi capitolele: Romanii şi Du­ nărea ca d. um de comunicaţie, unele reproduce Tabula Domiţiană şi Ta bula Traiană, cum şi părţile care descriu cataractele, canalele săpate acolo şi chipul cum au fost lucrate. Oomeni aleşi: Românii, de 1. Simionescu, profesor la Universi­ tatea cUn Iaşi, întregeşte lucrarea începută acum câţiva ani, din pri­ mul volum, care· se ocupa numai de străini. In introducerea cărţii au­ torul explică dece, În cadrul im­ prejurărilor particulare ale desvol­ tarii noastre istorice, nu le-a fost dat Românilor de cât arare să-şi manifesteze În deplina lor realizare potenţialităţile de energie creatoare ce sunt închise în plămada nea­ mului nostru, căci «in asemenea C0l1- diţiuni însuşi titanica resemnare şi menţinere a etnicităţii este dovada unei energii colective, semnul exis-, tenţei şi al energiilor individuale \ de sarnă». De aceia, În judecata \ noastră asupra celor aleşi, să avem în vedere "că nu e important cât au produs, clar ce au săvârşit în mediul şi Împrejurările în care au trăit. Ni se atrage atenţia asupra 1111- piei noastre uşurinţe ingrate, care 456 uită prea curând şi nu ţine .mereu la vază în pristolul sufletului nostru pomelnicul eroilor neamului nostru, eroi cari au murit toţi fără funeralii naţionale, în vreme ce pretutindeni aiurea "exponenţii energiei naţionale sunt scoşi în relief, nu numai ca un adânc semn de pietate, semn totdeodată şi de preţuirea culturii, dar mai ales ca un îndem educativ, pentru stârnirea altor energii, ce contribuesc la progresul ţării". Cău­ tând deci între ai neamului nostru pilde înălţătoare şi ştiind a le preţul cum se cuvine, ne vom feri de a ne închina doar la zeii altora. .Des­ mormăntănd ele sub praful gros al uitării dăunătoare făpturile trecu­ tului, din a căror sforţare se poate clădi o tradiţie, contribuim la pre­ gătirea participă rei noastre În sim­ fonia culturală a omenirei". Urmează 25 ele medalioane : Ni­ colae Milescu, D. Cantemir (bă­ trânii)-, Ştefan-cel-Mare, Mihai-Vi­ teazul, Avram Iancu (luptătorii)-, Gh. Şincai, 011. Lazăr, Dinică Go­ lescu, Gh, Asachi, Eliade (pionierii)--, Mih. Kogălniceanu, I. C. Brătianu, TEu Maiorescu, Spiru Haret (zidi­ torii)-, Alecsandri, Creangă, Emi­ nescu, Vlăhută, Grigorescu (lumi­ nătorii) -, Veniamin Costache, A. Şaguna (biserica)-, Cobălcescu, P. Poni (ştiinta)-, Mihai Lupescu învă­ ţătorul (eroul necunoscut) -- şi B. P. Hajdeu (un uitat), o galerie de chipuri strălucite, evocate de acest animator al scrisului, care e D-J Si­ mionescu, artist, poet şi educator cum sunt puţini. Citirea acestei opere e o delectare curată. Se cuvine recu­ noştinţă din partea tuturor Romă­ nilor pentru cel care a scris cu osăr­ die acest braviar al educatiunei, ex­ celentă carte pentru scolărimca nor­ stră în deosebi. M01t1U1tenti LUCG1fi, ele Mat/ea Delia Carte, Salerno, 1926, este o comunicare a cunoscutului arheoog dela Pompei, despre câteva noi des­ coperiri făcute în cursul campaniei de vară a cercetărilor întreprinse de au'or în anultrecut. In teritoriul cornu­ nei Sari Rufo-vechiul: Municipiull1 di Tegianum-s'a desgropat un mor­ mânt roman, al .lui C. Luxilius Macel', resturi ale artei primului secol al im· periului, ale cărui pietre fuseseră a­ poi utilizate ele altii în epoca de de· ---------- ........ [457] cadenta a Romei.-Un cip funerar, de forma unei coloane şi făcând parte din ansamblul arhitectonic al unui monument ridicat în cinstea a doi membri de seamă din familia Vinu­ eia, a fost aflat tot în provincia lu­ cană, aproape de gara Atena (ve­ chea Atina); aproape s'au aflat res­ turi din statuele celor doi.-Din nişte fragmente epigrafice des cusute, cu lapsuri, aflate în apropierea staţi­ unei pomenite, D-I Della Corte a isbutit a recompune un document de mare importanţă pentru topogra­ Iia locului (aci era chiar foru!), caşi pentru epigrafia latină.-Pe lângă a­ ceasta s'au mai găsit acolo şi câteva vase de pământ ars şi nişte vârf uri de lăncii de fer. Nooacula, de acelaş, Napoli, 1926, este un scurt rezumat al studiului cu privire la acest strămoş al bri­ ciului de ras, pe care ram recenzat la pag. 93, an. III din această revistă. Dosarul moşiei dom ueşti ns:: căci/It/ii, de C'. J. Karadja, Vălenii de Munte 1926 (extras din "Revista Istorică") cuprinde acte dela Ştefan­ cel-Mare, din 1481, delc� fiul lui Rareş, din 1548, �oi altele" din sec. XVII, XVIII şi' l�ână în al XIX-lea. Importante pentru istoria Moldovei Cll privire la genealogiile multor familii boereşti. căci datele aci aflate au putut servi a face câte­ va rectificări de nume proprii şi de raporturi de rudenie. La urmă se publică textul celor 24 documente ce sprijinesc această monografie, două dintre ele reproducăndu-se în bune îacsimde. Unele caracteristice ale comer­ ţului nt otuiiol de dllpl'î râeboi şi învl'îţămi7tte practice pel/tnt noi, prelegere ţinută astă vară la Uni­ versitatea populară dela Vălenii de Munte, de C. J. Karadja. - Confe­ rentiarul porneşte dela constatarea extremei mobilităţi a comerţului in­ ternaţional de azi. Noui concurenţi apar zilnic în piaţa mondială, pe cari desvoltarea mijloacelor rapide şi mai sigure de transport îi pune în evidenţă. Ce trebue să facem noi, ca să ne susţinem În această con­ curenţă economică? Marfa să ne fie mai întâi bună şi ieftină, cum şi de calitate uniformă, standardizată, pen- tru ca cumpărătorul străin să fie ab­ solut sigur că marfa trimisă e la fel cu proba arătată, lucru ce ar con­ stitui ceea ce se cheamă - uzănd de un joc de cuvinte-probitate co­ mercială. Trebue să existe "o rela­ ţie cinstită între valoarea şi preţul unei rnărli". Greşesc deci negustorii cari urcă mereu şi fără pricină pre­ ţul mărfurilor proaste, căci în acest chip, scumpind viaţa, slăbesc eco­ nomiceşte ţara, depreciind şi valuta noastră, ceea ce obligă Banca Na­ ţională a restrânge creditele. Se con­ stată că în nici o ţară munca nu e mai mult plătită de Stat ca la noi, iar funcţionarul mai prost plătit. Tre­ bue să producem mult, să vindem mult şi pe cât posibil ieftin, căci aşa e interesul ţării. La protecţionisrnul exagerat să renunţăm, făcând oare care concesii rezonabile străinătăţii. Tariful vamal ultra-protecţionist ne dă marfă mai proastă şi mai scumpă, şi de multe ori nici măcar roma­ nească, N estabilitatea monetară e încă o cauză a nesiguranţei zilei ele azi, şi putem adăoga şi o ultimă; lipsa de educaţie comercială a foarte multor negustori, din cei improvi­ zaţi mai ales. Comercianţii noştri ar avea de în­ văţat multe citind conferinţa Dvlui Karadja. Ereeia mtti1teologistă, de Leca Morariu, Suceava, 1926, denunta pretenţia exagerată a unora de' a isgoni cu totul orice neologism din limba literară. Autorul ne arată de când începe pornirea aceasta îm­ potriva termenilor nou introduşi în limbă, face un scurt istoric al ches­ tiunei ; . arătănd ce argumente se aduceau şi se aduc azi împotriva introducerei de neologisme, le ana­ lizează cu multe exemple foarte nemerite, dovedind că aceste neo­ logisme răspund unor nevoi, îm­ bogăţesc limba şi S8 asimilează con­ îorrn unor legi ale vieţei limbilor, care sunt organe vii şi nu moarte. De altfel ci-sa arată cum chiar cei cari scriu în contra neologismelor le folosesc şi ei. "Florile spurcate" ale medi­ cinei populare, Î1t llt/lti/ta ştiinţei, de Valeriu 1. Boloqa, asistent al Instit. de Istoria Medicinei dela U­ niversitatea elin Cluj, 1926, este un c/-57 [458] studiu de etnografie medicală, În­ treprins el e autor în diferitele părţi ale (ării. Cercetările făcute atesta credinţa generală a poporului - ba chiar răspândită şi la multe femei cu instrucţiune solidă - că anume "florile", cum le numeşte WranuJ. vălcean, adică epoca turburărilor fiziologice lunare ale Iemeilor, au o influenţă pernicioasă asupra pro­ ceselor de fermentaţie şi asupra flo­ rilor. Ştiinţa a constatat prin expe­ riente ele laborator fondul de ade­ văr 'ce rezide în această credinţă populară răspăndită pe tot pămăntul, Trepauaţia pe craniu p reis­ tarie, pe c raarit» di1t sec .. XI şi la popoarele u-atu rale, de Dr. Al. Lenqhel, Cluj 1926, - Se constată că operaţiunea trepanaţiei era cu­ noscută din st.avechlrne. In muzeul arheologic din Cluj sunt două cranii trepanate. Egiptenii făceau aseme­ nea operaţii acum trei mii de ani. Dovada o fac multele exemplare de cranii astfel ingăurlte, ce se găsesc prin felurile muzee. Păreţii cica­ trizati ai găurei arată că s'a operat asupra unor indivizi ce au mai trăit încă după intervenţia chirurgicală a preistoriculuL Bucata ele os extrasă cu un instrument de cremene 01' un cuţit de silex servea ca amu­ Ietă, Trepanaţiile se fac şi în epoca de bronz, în cea de fier, caşi azi la popoare primitive din Africa şi America, precum şi la Sârbi în Eu­ ropa, spre a scoate din pacient du­ hurile rele, or a-l scăpa de dureri de cap violente şi dese. Graiul bdnâţean, studii şi cer­ cetări de Lucian Costin (profesorul 1. G. Costinescu, dela Liceul din Caransebeş), 1926.-Cartea cuprinde două părti : 1) Consideraţiuni ge­ nerale asupra dialectului bănăţean şi 2) Glosarul dialectaJ. Din p�im�l parte s'a publicat 'in A O. an. IV pag. 379 capitolul "Strat şi substrat"; în cel de al doilea" Conservatismul în decursul veacurilor", autorul a- , tribue acest caracter "uşurinţei vo­ calismului acestui dialect", un d e toată nomenclatura toponimică e ro­ mânească. In par t e a ci o u a a acestei introduceri pentru Glosar se vorbeste despre Fizionomia subdia­ lectului bănăţean, îăcăndu-se şi câ­ teva observaţii asupra fonetic ei şi 458 morfologiei acestui dialect. De aci filologul are de notat destule lu­ cruri din materialul Înfăţişat de d-I Cos tin, cum mai ales din bogatul glosariu, interesant pentru noi Ol­ tenii in special, căci regasim aci termeni pe care îi folosim laolaltă cu Banatenii, şi care nu se află şi la Românii din alte părţi. Ostenin­ tele el-lui Costin sunt deosebit ele meritorii,căci azi un profesor aşa de prost răsplătit de Stat şi numai exploatat, mai poate găsi şi răgaz şi tragere de inimă pentru a face astfel de cercetări. toria Litel'at'ttrii Române CMttenipol'alle de E. Lovi1te 1,- 1'92('\. Ed. "Ancora" BucurAşti-este întâiul volum, din seria de şase, ce urmează să apară la vreme, ale cri­ ticului literar care, cu toate cărtelile unora, este o personalitate în lu­ mea noastră literară. Pe mai mult decât pe o chestiune ne putem des­ parti de d-l Lovinescu, ne împăr­ tăşind unele dintre aprecierile sale admirative pentru cutare operă sau scriitor; cinstit îi recunoaştem to­ tuşi buna credinţă, gustul şi cu­ noştiinţe adânci şi variate în ale literaturii, unite cu calităţile unui bun scriitor, care se relevă din ce în ce mai mult şi ca un cugetator. Cartea de faţă poartă subtitlul: Evolutia ideologiei literare ; cele­ lalte patru volume următoare având a studia evoluţia criticei literare, a poeziei lirice, a prozei literare şi a literat urei dramatice, iar ultimul, ca incheere, va trata despre Mutaţie valorilor estetice, toate lrnbrătişănd epoca dintre 1900 şi 1925. Princi­ piile care au călăuzit cercetarea a­ supra societăţei din "storia civili­ zaţiunei române"- principii de sin­ cronism, relativism şi diferenţiere­ sunt aplicate şi la studierea litera­ turei noastre de azi. Ideologia naţionalistă eminesciana reapare în mişcarea semănătorista a D-lui Iorga, unde arta şi literatura sunt în funcţie de naţiune, şi mai ales ele tărănune. "Istoria Iiteraturei române 'nu cunoaşte un mai puter­ nic animator ca D·I Iorga", zice au­ torul. La chemarea sa vedem mu­ bilizăndu-se noi energii literare: Lu­ ceafărul, Făt-Frumos, Ramuri, Juni­ mea literară. Deşi unele idei ale lui Titu Maiorescu sunt identice cu ale [459] semănătorismului, junimismul nu tre­ bue confundat cu ideile sernănato­ risrnului. D-I S. Mehedinti din capul « Convorbirilor literare» prin opera sa de scriitor se orientează tot spre semanatorismul cuce.itor. Această ideologie eminesciană-se.n!ănătorist� e exagerată de antisemitismul D-lm Cuza şi reactionarisrnul bucovinean (11 lui A. C. Popovici. Fenomene produse de mişcarea aceasta este lupta impotriva lui "Manasse" şi turburările studenţeşti din 13 Mar­ tie 1906. Tot dela sufletul poporului porneşte şi curentul poporanist, mai Întâi prin "Evenimentul literar" şi "Cuvântul nou", spre a ajunge la "Viata omăneascav. Democrate-în materie literară, semănături -mul şi poporanismul sunt reacţionare. Re­ actiunea împotriva poporanismului literar începe cu discursul de re­ cepţie al lui Duiliu Zamfirescu, 1909; semănatoriştii atacă de asemenea curentul dela" Viaţa Românească". După război poporanismul se recu­ noaşte sfâ şit (1920). In capitolele următoare se ia in cercetare, dela originele ei, mişcarea modernistă cu «Linia dreaptă» a Dvlui Arghezi, apoi "Viaţa Nouă", simbolismul ro­ mânesc şi rezistenta criticei tată de aceste inovaţii literare, privite ca in­ ferioare estetic, de oarece n'au le­ găturti cu părnăntul şi poporul nos­ tru. Simbolismul nu este o formulă definitivă de artă, dar a adus o con­ tribuţie folositoare în evoluţia poe­ ziei româneşti. Tradiţionalisrnu I tră­ eşte totuşi azi ca manifestare În literatura noastră sub diferite forme. Album me nsoratio, cuprinzând biografia şi portretele oamenilor de samă din industria şi arta tiparului, intocmit de Virgil Molin, a apărut la "Scrisul Românesc" în editura "Grafica Română", Este o lucrare de artă tipogralică d- admirat pen­ tru conditiunile technice excelente în care se publică. Fiecare pagină înfăţişează lin portret şi o schiţă biografică, -începând dela Ispirescu şi terrninănd cu tănărul autor, care a pricinuit o adevărată revoluţie-­ ca reînoire şi simţ estetic - în arta imprimeriei româneşti. Plante mediciNale, de Prof. MI­ hail DimonÎe - 1926, Bucureşti, Cartea Romfinească - e prima fas- cicolă dintr'o mare Iucra.e, care stă gata toată, aşteptând împrejurări pri­ elnice spre a putea fi tipărită în în­ tregime. Prefata D-lui N. Iacobescu, profesor la Se. Politechnică, şef al Laboratorului Botanic din Bucureşti, este o recomandare a unui specia­ list pentru o carte ce poate fi cu folos utilizată şi de nespecialişti. Procedeul de tratare al D-lui Dirno­ nie are originalitatea de a alătura descrierei ştiinţifice a unei plante o parte de natură literară: ne spune folosirea ei ca motiv poetic În an­ ticitate şi azi, simbolul său şi alte amănunte curioase cu privire la cu­ tare floare, ba chiar şi consideraţii de natură socială şi etică. Un fedele amico dei Rumeni: Gioueuale Vegeeei Icuscatta, de Alex. Marcu, 1926, Livorno, este un simplu capitol dintr'o lucrare de ansamblu, pe care autorul o pregă­ teşte despre" Ideologia mazziniană în Renaşterea română", în care Rus­ calla are un rol precumpănitor, prin inîluenţa ce a exercitat asupra scrii­ torilor şi oamenilor noştri politici ele pe la jumătatea veacului trecut, ca amic pasionat şi desinteresat al României. Deja în timpul Eteriei, Ruscalla apără drepturile noastre prin presa europeană, determinănd un curent de simpatie pentru cauza noastră, aceasta cu mult înaintea tutulor celorlalţi mari amici şi apă­ rători ce am găsit mai târziu În Franţa şi Italia. El visează o confederaţie eu­ ropeană, al cărui factor Iondarnen­ tal din Orient să fie ţara rornănea­ scă, EI ia pozitie pentru noi şi con­ tra Ungurilor lui Kossuth, cari a­ veau apărători multi în presa ita­ liană între 1860 şi 1875. Recunoscă­ tori, Românii, deteră acestui «decan al amicilor României", titlul de ce­ tăteal' de onoare şi diverse deco­ raţii, iar Academia Romană îl pro­ clamă în 1869 membru de onoare al ei. Ruscalla a fost şi consul al Wrii noastre şi profesor de limba română la Universitatea din Torino. Sfântul Ioan Boteeâto rul, dupa eVilftglleliile canonice, de Pr, Praf. Dr. Gh. 1. Ghia, Craiova 1926, ed. Ramuri. O carte cu subiect religios - viaţa unui sfânt -, clar care se poate citi de orcine uşor, ca o altă povestire interesantă, dral1wtică, căci 459 1\ d I ! 1, 1 \ ,1 .! '1 I I I 1" [460] "Ioan stă între două epoci; este ve­ riga principală dintre vechiul şi noul Aşezământ al planului divin pentru rnăntuirea neamului omenesc". Car­ tea începe prin a înfăţişa împreju­ rările politice, apoi cele religioase în care a trăit antemergătorul lui Cristos. )\ aşterea şi viaţa Sf. Ioan Botezătorul urmează, cu vremea pregătirei misiunei sale ca schivnic, apoi activitatea sa publică, cu în­ vatărnăntul său propovăduind po­ căinţa şi venirea Mesiei, şi bote­ zând în Iordan pe cei ce se pocăiau, cum o face şi pentru Isus. Cu acea­ sta se atinge punctul culminant al operei Botezătorului, căci puţin după aceea oamenii lui Irod Antipa ares­ tează pe SI. Ioan, care cutezase a înfrunta în public pe tetrarh pentru căsătoria acestuia cu Irodiada. N li mult după aceasta profetul este ucis, după făgăduiala pe care tetrarhul o dăduse Salomeei, la finele unui os­ păţ, unde fica frumoasă a Irodiadei danţase spre a desfăta pe oaspeţi. La sfârşit o caracterizare a figurei Sfântului Ioan şi a rolului ce a jucat În vremea sa şi În istoria credinţei noastre creştine. Ocolul Piimântltltti, de General C. Gaoănescu, 1926 Ramuri, T.-Se­ verin, este al cincelea volum, din 7, câte sunt să apară, şi cuprinde notele de drum din călătoria ce au­ torul a făcut în 1920-1921 cu A. S. Principele Carol. Este aceasta doar prima parte din povestirea zilelor petrecute în Japonia. Naraţiunea, a­ mestecată cu descrierea poeticei ţări a crisantemelor şi a geişelor, e totdeauna vie şi plină de interes, fără pretenţia de a fi o operă lite­ ra' ă, Foarte numeroase gravuri şi câteva ilustraţii în culori împodo­ besc volumul. Fundaţia c ul tn ralti "Principele Carol" publică un Album-Dare de seamă a rostului şi activltătel sale dintre anii 1922 şi 1925 inclusiv. Din el se poate vedea din ce stare ele spirit şi împrejurări s'a născut acea­ stă instituţie culturală, planul ei de , organizare şi de lucru, şi realizările ce a obţinut până acum un an în \ diferitele domenii în care s'a aplicat osteninţele sale. Aflăm de aci că se infiinţaseră până la data de mai sus 454 de cercuri culturale la sate, prin diferite părţi ale ţării, desvoltănd 460 mai ales în Basarabia o activitate intensă. Fundaţia a dăruit cărţi bi­ bliotecilor populare din ţară, trimi­ tănd publicaţii româneşti şi pe la Românii înstrăinati, aflători departe de Patrie; a publicat cărţi folosi­ toare şi periodice de valoare; a dat asistenţă medicală bolnavilor ţărani; a ţinut conferinţe; a organizat fes­ tivaluri culturale; a participat la Ex­ poziţia cărţii elin Florenţa În 1922, la cea internaţională bienală din Veneţia În 1924; a organizat expo­ ziţii artistice retrospective la Bucu­ reşti, una românească la Londra (1924), una la Paris (1925 Mai) �i o alta la Geneva (în Sept.); a înfiin­ ţat un muzeu etnografic la Cluj; a întretinut "Filarmonica" si a înteme­ iat în'1919 societatea muzicală "Cân­ tarea României"-al cărui diriginte de cor e un craiovean, D-I Marcel Botez -, societate ce şi-a plimbat faima şi prin străinătate; lnsfârşit s'a făcut o propaganda prin cultură şi pentru cultură, pe care numai un pătimaş de crea credinţă o poate nega. Animator al atâtor forţe care lucrează cu toatele ca albine vred­ nice, pentru ca această compli­ cată organizaţie să propăşească, este D-I Gh. D. Mugur. Şi din umbră, ele departe, pluteşte asupra tuturor nobilul spirit care este iniţiator, J şi patronul acestei instituţii. ViPera Am nrodytes Cusrie ri 'Îtl R0111lÎltia, de R. 1. Călinescu, Clu] 1926. E un studiu ele geografie zoo­ logică, În care se propune a se arăta întinderea vlperei cu camin ţara noastră. După ce se face isto­ ricul chestiunei, se precizeaza spe­ cia cu caracterele ei particulare, faţă ele alte soiuri de vipere din Româ­ nia, apoi se studiază animalul din punct de vedere biologic. Se fixeaz.t repartitie acestei vipere în două zo­ ne: cea de vest (masivul banatic şi Carpaţii Olteniei) şi cea de. est (Dobrogea). Urmează punerea ŞI re­ zolvarea cătorva probleme zoogco­ grafice ale V. A. în Romania: ea a venit elin regiunea mediteraneană prin Balcani, trecând Dunărea pe la Porţile de fier. La urmă se dau cr ­ dinte populare in legătură cu acest şarpe, numele lui îelurit după loca­ lităţi, chipul cum se prind aceste vipere. Harta şi gravurile rotogra­ fice ilustrează această interesantă ŞI meritoasă cercetare. 1, I , . [461] REVISTE Ioan Neculce, Buletinul Mu­ zeului municipal Iaşi, an. V. pe 1925, în aproape 400 de paarni, cuprinde studii, documente şi di­ ferite ştiri privitoare la Moldova. Dintre studii semnalăm i)ifallas­ tirea Cotia, o schiţă istorica a a­ cestui locaş religios, din sec. XVI şi pănă azi, cu, la anexe, un ar­ bore genealogic al neamului Go­ Iia (GoIăe); o alta privitoare la Satul Prigoreni (jud.Iaşi), de Mih. Costăchescu; o' a treia, a el-lui Ch, Ghibănescu: Sania vistieriei JJloldovei din 1763 studiu istoric­ statistic, urmat de' un vocabular extrem de interesant la pc[O'. 100- 171.-Documente multe ele%pre 10- ::L�ri, lucruri si oameni. La pag. 213 un act din 1776 în care se spune de "baterea unui băetan la facerea hotarului între mosii ca să ." � ţini'l minte».- hlsaip'ţii variate.-Aifanuscrise din