[1] ANUL IX, Ne 47-43 ARRIVCbC IAN.-A.PRIL. 1930 DIRECTOR: PROF. C. D. FORTUNESCU FoNDATOR: Dr. CH. LAUGIER •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Jiiul şi numele lui Conlribuţiuni la, monografia judeţului Doljiu Râul cel mai însemnat al Olteniei nu este Oltul cel lătu­ falnic, de la care întregul ţinut şi-a luat numele, ci Jiiul, care străbate Oltenia aproape prin mijloc şi al cărui basin se întinde pe mai bine de trei sferturi din partea de Nord şi de Vest a ei. Pe cursul Jiiului sunt înşirate două din cele cinci judeţe ale Ol­ teniei, ambele purtându-i numele 1); iar, din punct de vedere is­ toric, în stadiul de astăzi al cercetărilor trecutului nostru, eveni­ mentele cunoscute din acest trecut sunt în mai intimă legătură cu Jiiul decât cu Oltul. Taina numelui acestui râu a fost întotdeuna o chestiune in": teresantă pentru Olteni - şi maicuseamă pentru riveranii Jiiului. Şi, nu întotdeuna, cei doritori şi cei curioşi de a şti s'au simţit satisfăcuţi de inîormaţiunile culese de pe la scriitorii vechi; fiind­ că în general arareori aceste inîorrnaţiuni au fost culese la fata locului şi direct de către autori, şi încă şi mai rari sunt cazurile când ele sunt scutite de conîuziuni. După ştirile date de cei vechi, Jiiul s'ar fi numit odinioară Oilpill), sau poate, mai bine şi mai exact, Gilpil 3). Insă pasajul din Iordanis, unde se vorbeşte de Gilpil fiind oarecum confuz, identificarea Jiiului cu Gilpil apare unora dintre cercetători ca problematică 4). Mai mult încă: sunt cercetători istorici cari cred că Gilpil ar fi tot una cu Crişul Negru 5) din Munţii Apuseni. Fiindcă toată conîuziunea provine din faptul că în pasajul cu pricina-şi pe care l'am citat şi noi în nota 3 de mai sus - 1) Gorjiu, de la l'Qjlk=sus; Doljiu, de la i\�AI, sau /\oA1'=jos. 2) Ravennatis anonymi cosmografia, IV, 14. 3) Iordanis, De origine actibusque Getarum: » ... Gepidas sedent iuxta Ilumina Marisia, Miliare et Gilpil et Grissia, qui omnes supra dictos exce­ det ... •. XXII. 4) Philippide, Origina Românilor, 1, § 212, de la pag. 723--724. 5) Diculescu, in Die Gepiden. 1 [2] autorul încearcă să tacă o precizare geografică, credinţa noas­ tră este că trebue să ne mulţumim. numai cu numele de la lor­ danis şi să analizăm amănunţit informaţia de la Ravennas. Căci prea mult temeiu nu se poate pune pe geografia de la distanţă şi din auzite a celor vechi. Este foarte posibil ca, tocmai în enu­ merarea lui Iordanis, pomenirea lui Gilpil şi a situaţi unii lui să fie datorite unei confuziuni. Intr'adevăr, existenţa în vecinătatea Jiiului superior de azi a răului Gilort, a cărui primă parte din nume, GiI, este - cum se vede-identică cu corespunzătoarea sa din Gilpil, suggerează ideea că atât Gilpil cât şi Gilort n'ar fi decât nişte nume com­ puse. In prima lor parte, arnăndouă au comun numele propriu Gil " iar în partea finală a lor, unul are caIificativul pil sau, poate, pel, pecând celălalt are calificativul ort. Pe de altă parte acest GiI, care în documente apare ca un nume atât de straniu şi enigmatic, este în realitate mai răspândit decât s'ar crede, prin centrul Olteniei, atât în Iorrna-i primitivă şi nealterată, ca de exemplu în Gilori, cum şi in diferite forme derivate din GiI. Astfel, în afară de Jii, cum se numeşte real- . mente şi se pronunţă de către localnici numele cursului princi­ pal de apă, întâlnim forma Jiieţul, - derivată probabil tot din Gil=Jii, cu sufixul românesc eţu -, nume dat unor cursuri secun­ dare de apă, atât din partea superioară cât şi din partea infe­ rioară a basinului principal. Tot aci, pe dreapta, în cursul supe­ rior al Jiiului este Jeleşul, nume format din toponimicul J{ l şi su­ fixul trac 6) ioou; sau 8(J(Jl�, care-după analogia >IAeY((Jal�'=Ar­ ges, lJ!l()e�aau; = Mureş= ne-a dat: GiI+wal� = Jilisu(m)=Jeleşu. . Această îmbelşugată răspândire pe aci a numelui Gil este, credem, cel mai puternic indicator că nu mai avem dece să-I căutăm aiurea, în afară de tinutul Jiului de astăzi. Dar chiar fonetismul Gil = Jii este documentar constatat, prin coexistenţa fazelor intermediare, în documente din veacul XIV până prin veacul XVII. Intr'adevăr, alături de forma actuală Jii, întâlnim-câte odată simultan întrebuinţate cu aceasta- formele Jil şi Jul, atât singuratec întrebuinţate, cât şi în compunere 8). Rămâne să discutăm înţelesul calificativului pil sau pel şi cauza pentru care calilicativul s'a perdut la Jii, dar s'a păstrat la Gilort. Mai înainte însă de aceasta, credem necesar să rele­ văm faptul că acelaş calificativ se găseşte ca atare şi in numele localităţii da ce Pelendaua, citată În Tabula Peutinaeriană ca existănd undeva, tot în regiunea Jiiului, "prin părţile Craiovei" 9). 6) V. Pâroan, Consideraţiuni asupra unor nume de râuri Daco-Scitice (Mem. Ac. R. Secţia Istorică, Seria IJI, Torn. 1 pg. 14). 7) Idern, ibidem. 8) Lucrarile lui Al. Ştefulescu asupra Gorjului coprind din belşug ase­ menea documente: ... /I.iI'HNIIiH il; ctiACTI{� l'�n:lHIiI ... 1\"'I'hl"l"'1I \ii C�ACI\� l''''jll':lM ... j,",\til"l'wtWH il! r"'jllr.IIA (1638\ Matei Vodă.v-Gorjul istoric şi pitoresc) pag. IX ... '''1" r 1<;\·;", \ii C8i\CTI\� Njl":1',\ (1 \ Iunie 1665, Radu Leon, idem ibidem). Vd, şi Istoria Ti-Jiului. de acelaş, pentru ll{8,1. pag. 1-5, 9) V. Pâruan, Getica, pag_ ,271. 2 [3] Insă cuvântul dac Daua şi uneori deua sau doua - variante sau gteşeli+-vînsemnă probabil sat sau oraş" 10). Acest cuvânt, unit cu calilicativul pel sau pil ca prefix, a putut forma toponimicul Pelendooa sau Pelendaua. Pel sau Pil se regăseşte însă în rădăcina niJoo(; a poeticu­ lui rdV,o(;, 17, ()))=negru, brun, livid, de culoare sumbră; skr. pa­ lită-h (Iern. ved. paliknî II); lat. pallidus (din palleo) = întunecat livid, palid. Aceasta însemnează că pil sau pel ar avea înţelesul de negru, de unde Gitnil ar Însemna Jiiul negru,' iar vechea şi hotărât dacica cetate Pelendaua ar însemna Cetatea Neagră. In toponimia din toate părţile şi din toate timpurile, se ob­ servă un fapt, al cărui rost nu şi-a găsit încă o explicaţie satis­ făcătoare. Anume, cursurile de apă, cu aparenţa de râuri gemene, primesc de obiceiu calificative antitetice, în care alb-neqru şi negru-alb revin foarte adeseori. Aşa de exemplu, la noi: Tisa albă- risa neaqră; Crişul alb - Crişul neqru ţ. Bela-Reca=Cerna (reca), etc. De aci s'a născut în mintea noastră găndul că fina­ lul ort, din Gilort, ar putea foarte bine fi antiteticul lui pil şi deci să Însemneze alb. Pe ţărmurile Mării Adriatice, cam în dreptul gurii răului Narenta de astăzi, trăia-până pe la 170 a. Chr., când a fost su­ pus de Romani 12) -- un popor dacic numit Daorthf sau daof!ool. O invaziune iraniană aruncase acest popor, Între 700 -- 300 a. Chr., afară din locurile lui de baştină, care erau tocmai Oltenia şi Ba­ natul "), şi-l silise să-şi caute o patrie nouă printre IIlyrii din N.�V. Peninsulei Balcanice. Cei vechi 14) îi socoteau în răndul IIlyrilor şi le dau drept origină pe o fică a lui lIIyrios, numită Daortho. Partea de la in­ ceputul acestui nume - Da, prescurtare din ddor - este "forma archaică a numelui Dacilor"; iar finalul oriho, pus în legătură cu iranianul "auruşa", însemnează alb. Daorthi sau LlaOf!om sunt deci Dacii albi 15). Acest fapt, pe care cu greu l-ar putea cineva pune pe seama întămplării, transformă în convingere bănuiala expri­ mată de noi mai sus, că Gilort însemnează Gilul alb, sau, azi ar însemna Jiiul alb, după cum Gilpil am văzut că însemnează Jiiul negru. Dacă Jiiul de azi şi-a pierdut cu timpul atributul său de pil sau pel=negru, cauza o vedem în faptul că, în partea infe­ rioară a cursului său el are o albie unică, şi deci nu s'a simţit nevoia de diferenţiare în tradiţiunea orală a numelui. In cursul său superior, riveranii desigur că n'aveau motiv să întrebuinţeze atributul, când vorbeau de râul lor, în convorbirile lor zilnice. 10) Philippide, Originea Românilor, 1, § 96, pag. 440. Il) Emite Boisacq, Dlction. etyrnologique de la languc grecque, pag. 762. 12) Philippide, o. e. 1, pag. 265. . 13) V Pâroan, Dacia, I, Conslderations sur les sepultures eeItiquesde Gruia, pag 44. 14) Aopianus, De rebus ilIyricis. J 5) V. Pârvan, Getiea, pg. 38-39. 3 [4] Aşa şi azi, de pildă, riveranii de pe Motrul-sec sau de pe Şuştţa­ seaca, sau de pe Tisa albă, nu zic niciodată între ei: vine apă pe Motru-sec, sau luăm piatră din Suşiţa-seacă, sau vine Tisa­ albă .. ci pur şi simplu: vine risa, vine apă pe Metru, vin lemne pe Suşiţa -, cu toate că unele sunt ramurile seci ale râurilor res­ pective, iar alta este definită geograficeşte prin atributul alb. Dacă totuşi Oi/ortul şi-a păstrat calihcativul său şi după ce acesta şi-a pierdut înţelesul, cauzele sunt, poate, fiindcă s'a simţit acolo ne­ voie de această diîerenţiare, pe de o parte; iar pe de alta fiindcă atributul ori, începăndu-se cu o vocală, a atras pe 1 final din Gil în unica sa silabă, Ierindu-l de înmuerea totală şi de dispa­ riţia la care ar fi fost-cum a fost-condamnat, în silaba Git, şi denaturând cuvântul compus, l-a lipsit de orice înţeles. Sică Georgescu . •••••••••••• Documente istorice relative la comuna Cacaleţi sau Castra-Nova din judeţul Romanaţi Pentru întâia oară numele străvechei cetăţi romane "Castra­ Nava" se pomeneşte în Tabula Peutinqeriană. Cel ce s'a ocupat mai deaproape cu aflarea şi fixarea acestei localităţi la Cacaleţi din Judeţul Romanaţi a fost învăţatul german Goss. Identificarea şi localizarea făcută de Goss în mod ipotetic cu satul Cacaleţi din judeţul Romanaţi, astăzi Castra-Nova redi­ viva, se adevereşte pe deplin. In anul 1908, cu prilejul săpăturilor făcute pentru captarea apelor dela Gioroc, s'a dat şi de pretioasa inscripţie romană sa­ pată în piatră, adusă din Cacaleţi cine ştie prin ce imprejurare, purtând numele cetăţii .. Castra-Nova:'. Placa comemorativa cu această inscripţie s'a ridicat de aci 1) şi se păstrează de atunci în Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti. Vechea Castra-Nova romană dată uitării a purtat mai apoi numirea străină .. Cacaleţi", a făcut parte, aflăndu-se la hotarul celor două judeţe, când din judetul Romanaţi, când din judeţul Dolj, după timp şi, împrejurări. Documentele ce dăm la lumină ne mărturisesc cu prisosinţă acest fapt 2). Acum, în ce priveşte numirea mai nouă de Cacaleţi,o cu­ riozitate firească ne face să întrebăm: cum, când şi dela cine a căpătat satul în fiinţă numirea mai nouă în locul vechei numiri romane? ' Nelndoelnic, răspundem noi, cercetănd istoria şi filologia, numirea de mai sus nu poate veni decât dela Slavi, dela Slo­ veni, cei ce au dat noui numiri, după aşezarea lor în vechile 10- 1) Fostul meu coleg şi bun prieten, Alfred Vincenz, arhitectul Primăriei Craiova, mi-a făcut această comunicare. 2) Vd A. O. 1929, pag 309-320. 4 [5] caşe romane distruse de barbari, satelor reinterneiate laolaltă de ei Slavii mai noui şi de Românii băstinaşi. Astfel avem în judeţul Romanaţi, între alte multe localităţi de felul acesta, şi satele: Slăvenii, Dobroslovenii şi Recica. Numele Cacaleţi vine nelndoelnlc dela slovenescul singular .Scacaleţr, care înseamnă în româneşte lăcustă. Scacaleţ în viul graiu a dat cu timpul în româneşte cuvântul la plural Cacaleţi, unde s dela început a căzut din pronuntare, şi avem astăzi tra­ ducerea exactă a cuvântului slav Cacaleţi în "Lăcusteni". Sub numirea slavă Românul a cunoscut mai departe locali­ tatea, fără a-şi da seama de procesul petrecut şi de însemnarea cuvântului la origină. Avem în ţară o serie întreagă de localităţi şi sate cu acea­ stă numire, în judeţele: Argeş, Buzeu, Doljiu, mov , Vâlcea, Vlaşca, Ialomiţa, etc. 3). O mărturie preţioasă despre traducerea exactă a cuvăntu­ lui slovenesc de mai sus este numirea românească a satului vecin Lăcusteni, din judeţul Doljiu. Schimbarea numelui Cacaleţi de eri în Castra-Nova de odi­ nioară a fost o fericită inspiraţie, ce desprinde prin acest nume şi leagă din nou firul aurit al frumoasei feerii istorice "înşiră�te­ mărgărite" a neamului românesc, şi ne dă oglinda cea adevă- rată a trecutului îndepărtat! St, Nicolaescu . ••• tI •••••••• o chestie de diplomatică românească: "tot satul cu tot hotarul" Necesitatea studiilor de diplomatică românească; - documentele şi institu­ ţiile rornâneşti ; - datoriile editorilor; - preciziunea termenilor în documentele româneşti; - tot satul cu tot hotarul; -- părţile de sat; -- obligaţiile satelor dă­ ruite ; - care este realitatea ascunsă sub formulele diplomatice; - stndiul com- parativ al tuturor documentelor româneşti. . Ştiri documentare relative la satul Costeşti : - stăpânirea moşnenilor;­ vănzarea către Buzeşti şi către Mihai Viteazul în acel aş timp; - incompatibili­ tatea vânzăr ilor ; - cercetarea chrisoavelor : -mărturiile;·- grămăticii ;-chrisovul Bistriţei este un. fals târziu; - falşificatorul este un călugăr cunoscător al docu­ mentelor originale; - Bistriţa n'a avu t la 1600 proprietate în sat; - chrisoavele Buzeştilor şi ale moşnenilor; -- tot satul cu tot hotarul nu-i formulă precisă;­ Buzeştii au numai o parte din sat; -mai târziu mănăstirea Bistriţa capătă două parţi din partea Buzeştilor ;-cazuri similare de neexactiratea formulei ;-Crasna ;­ Risipiţii ; - Strâmba; - Tisrnana ; - VIădeşti; - se Înţelege şi aici că numai părţi se ascund sub formula tot satul; - comparaţie cu Moldova; - satul Bogdăneştii; - chrisoavele precizează a câ.ta parte din moş şi din sat an fiecare; - În Tran­ silvania nu există o atare preciziune ; - caracteristicile diplomatic ei regionale sunt datorite influenţelor externe; - influenţa polonă : _. influenţa ungureasca ; ­ donatiile şi vânzările către micii proprietari; - influenţa sârbo-bulg ară. Cauzele transformării proprietăţii: nevoile economice, ilegalitatea, sila; ­ exemple; - falşul în diplomatica românească; - pierderea şi Înoirea chrisoavelor o cauză principală a falşurilor ; - scopurile momentului uzurpau valoarea docu­ mentelor; - falşificatorii ; - elementele de bănuială a falşurilor ; - discernărnântul materialului archivalic ; - controlul documentelor;- rezolvarea dificultătilor di- plomatice ; - termenul tot satnl nu este precis. . 3) Vezi D. Frunzescu, Dicţionar topografic şi statistic al Romăniei, p. 84-85, cum şi Marele Dicţionar geografic al Romântet, al "Societăţii Geo­ grafice Române", voI. II, p. 138-139 5 [6] In notele de faţă îmi propun să SCQt în evidenţă o carac­ terlstică a diplomaţiet româneşti: exactitatea, sau neexactita-; tea termenilor întrebuinţaţi în documente. Mai întâi amintesc faptul că la nol studiile de diplomatică sunt aproape înexîs­ tente -), şi deaceea cercetările istorice bazate pe documente, aşa cum ni-au parvenit şi s'au publicat fără adnotări, sunt uşor schimbate sau chiar anulate de altele, în care s'a ţinut puţin seama de document şi din punct de vedere al diplomaticei, nu numai al textului 2). Cât despre valoarea documentelor interne, pe care se bazează cea mai mare parte din îstor ia românească.. în special din punct de vedere al stărîlor sociale şi al insfitu­ ţ iilor, ne putem încredinţa, observând că de stau, în primul rând, la baza tuturor studiilor făcute în această direcţie 3). Greutatea celor cari s'au ocupat cu acestea a fost dublă, căci, pe lângă ches­ tiunea urmărită, la fiecare pas ei trebuiau să discearnă materia­ lul, să deosibească falsurile, să observe noţiunea fiecărui cu­ vânt în parte, extensiunea pe care OI avea el la un moment dat, deosebirea de accepţiune dela scrib la scrib, din acelaş timp dar cari aveau şcoli deosebite 4). In sfârşit trebuia să se ţină seama de faptul daoă OI noţiune, indiferent ·grafiaei, este valabilă pentru toate ţinuturile locuite de RQmâni, în special în cele două ţări, Moldova şi Ţara-Iăomânească : dacă era sau nu vreo 'Iegătură Între ele; dacă anumite chestiuni se PQt sau nu studia separat, pe ţinuturi; sau trebuia neapărat urmărffă icorelaţla care există între toate ţărîle româneşti ,,). Toate acestea reies din documente. Dar cine ar putea face observaţiîle necesare mai bune decât cel care le publioă? T 01- fuşi în mare parte ele au lipsit, sau au fost reduse cu totul. In afară de d. prof, N. Iorga care, pe baza fiecărui volum de do­ cumente din imensul număr ce a editat, a făcut toate însemnă­ rile trebuitoare, unele ajungând a fi sudiicomplete 6), şi 1. BQg­ dan, care dă fo arte importante însemnări atât diplomatice cât şi istorice 7), toţî ceilalţt editor! s'au .q:Iulţumit a le tipări pur şi simplu după OI copie mai mult sau mai puţin exactă 8), de multe orl tendenţios fals 9). Şi dacă editorîi nu remarcă observaţijle, atunci cetitorii rar au posibtlftatea să observe totul. Deaceea, în însemnările de faţă îmi propun să atrag atenţia asupra unui fapt locuri (300aspri gata); la Valea Nisipului dela Oprea trei fălci (700 as.}; în Măgură la Valea Hume/ordela Diaconul Vâlcu2 locuri (150 as.); dela Neacşu 'ş,i Raduslav 3 fălci în Giăooci, Ia Valea Gârdei 4 fălcj şi 3 fălci în Fereqi (530 as.); 1 loc (nedeterminat) dela Bucîlă (130 as .. ); 3 locuri dela Nestor sub Miăgută (620 as.); 2 locuri dela Dumitru din Zăton (230 as.); dela Dan 5 fălci în Zlamene (770 as.); 1 loc în Buciutrrete, dela Stoica (80 as.); 2 locuri in SăNşte de la Bucilă (240 as.); 1 loc în M lăciu, dela Ioan (drept o vacă); 1 loc dela Marin din ZiÎipodie (170 as.), neprecisă, în comună fiind mai multe lo­ curi cu acest nume; 2 fălci în Eereqi, dela Barbul (430 as.); 1 loc în Sălişte, dela Costea (200 as.}: 2 locuri în Lazuri, dela Coman (340 as.). In total au cumpărat locuri 'în valoare de 6390 ,aspri şi o vacă. Şi adaogjă chrisovul "au vândut aceşti oa­ meni mai sus zişi aceste ocine ale lor de bună voie şi cu ştirea megiaşilor din jurul lo�ului, din luncă, din pădure, din apă, din munte şi din plaiu", pentru care "a dat şi Domnia mea popei Standul şi lui Vinti1ă din \ Costeş:fi, ca să le fie ooină din bătrâni, de ohabă, copiilor, nepoţi1Oir şi strănepoţilor 23)". 9 [10] , 1610 (7118). Acelaş Voevod întăreşte Oprei şi feciorilor lui moşie la "Bârzeş'ti din piscul Cornăţeluluî [care este al sa­ tului Costeşti însă] în curmezlş peste Ponoară [aparţin tot Costeş­ tilor] pân la drumul cel mare şi pân în hotarul Costeştilor", cumpărată încă din "zilde lui Vlad Voevod", a cărui carte a văzut-o "veche şi spartă şi Ş tearsă", Tot în hotar "din vârful Plopişului Ia Slemne pă Zăpodie la vârful Lazurilor" cumpără şi Neacşul moşie de la Drăgan din Bodeşti 21). Actul nu. e originalul, 'cum mi s'a părut la început, ci O' 'copie, din acelaş secol însă. Nu-l am la îndemână pentru O' nouă analiză. Este probabil însă că a fost redactat în româneşte, altfel nu se poate explica dece când ar fi fost tradus nu s'ar fi tradus şi formula pisarului, 1656, Iunie 10. Constantin Basarab Voevod întăreşte jupâ­ nesei Elena, fostă soţia Banului Radu Buzescu, şi fiului ei Ma­ teiaş Postdnicul, stăpânirea peste mai mult de 120 de sate, între care "să fie lor satul Costeştii din judeţul Vâlcea, tot sa­ tul şi cu tot hotarul şi cu toţi vecinii, pentrucă s'au vândut a fi vecini lui pan Radul Clucerul în zilele răposatului Mihail Voe­ vod la anul 7108 dânşîi şi cu toţi fii lor, şi cu toate părţtle .lor de moşie de a lor bună voie pe bani gata". Apoi numeşte pe cei ce s'au vândut: "însă Dilcul şi Lepădat fiul lui Lăudat; şi Vlaicul şi Stari şi Stoica şi Popa Vâlsan 25) şi Lupul ginerile lui Lăudat, şi alţi vecini veri câţî se vor alege că se află în acest sat, drept 7000 aspri de argint". Spunând acestea docu­ mentul motivează dece: "Apoi după aceea a plătit el pă sătenii acestui sat de dăjdiile şi birurile şi de nevoile lor şi de toate (globirile) mânoătoriile câte sunt preste an, de a dat 9600 as­ pri de argint 26)". 1689, Ianuarie 12.. Constantin Brâncoveanu întăreşte mă­ năstirii Bistrita satul Costestîi, "ca să fie sfintei mănăstirl 5Q case de rumâni într/acest sat, să fie de treaba şi de posluşania sfintei mănăstiri si deaătre Domnia "mea vor fi în pace si er- tati de toate dările 27)". " [1708-1725]. Episcopul RâmnicUlui hotărniceşte satul Cos­ teşti în 6 funii mari de moşle: :3 ale boerilor şi :3 ale satului, în lungul hotarului. Cele trei funii boereştî s'au dat la trei fete: "de aci din trei fete, O' fată au vândut partea ei lui Dumitru şi lui Beten şi lui Mogoşi; iar cele 2 fete au închinat părţile Io,r mănăsfirîi", Funiile sunt hotărnicite astfel: "din F ereqi păn în muchia Dealului în hotarul Bodeştilor 'şi latul din vârful Sto­ qului drept în jos pă Mlăci p:ă în mijlocul Fereqilot , păn unde să împreună râul Bistrîtii cu al satului şi apucă valea Lespe­ ziior în sus păn în obârşia Văii Bune, şi de ad pă muchia Mă',� guri drept În sus pă deal pă lâng,ă hotarul Bârzăştilor păn în Plopişi în hotarul Bode'ş:fil�r". Pe urll1;ă pe Deal, Zăpodie, în vâr­ ful Lazutilot. De ad pe vaIta GMvociului spre Furci/uri şi 0âtsa. Din una 'din aceste funii s\',a daf si la Qa:m�njlj str;ă,ini să facă cutiătură 28). Această hotărnicie vin� fără îndoială dela Damas- 10 [11] chin, episcopul Râmnicului (28 Ianuarie 1708-5 Decemvrie 1725) voneşte, ajutat şi de Dionisie Eclesiarhul, ,care apoi şi ţine pen­ care s'a îndeletnicit cu o frumoasă operă de traducător din sla­ voneşte ajutat şi de Dionisie Eclesiarhul, care apoi şi ţine pen­ tru opt luni vicariatul epîscopîei 29) şi care a tradus multe acte ale mănăstirii Bistriţa şi ale altora, păstrate odinioară la Ăn­ hivele Statului 30). 1812, Iulie 12. Ilie şi Din Bălmtescu cumpără un loc în Corneţăl (deal în marginea comunei Costeşti] dela Simion şi Mihăi1ă A vrarnuş tI). 1828, Ianuarie 21. Săteni] din satul Costeşti se plâng Dom" niei că având "o chingă de moşie ohamnîcă de la moşi şi stră­ mosi", în hotar cu mosia mănăstirii Bistrita, au avut o câr­ du';'11iă pee;a, care a fo�t distrusă de Zave� in 1821, şi acum vroind să o facă iar,egumenuI mănăstirii nu le îngădue, zicând că moşia lor este lângă a mănăstirii. Ei cer să fie slobozi pe a lor "ohamnică moşie '�)". In consecinţă, după aceste documente reese că până Ia 1600 satul Costesti iera liber. Ătunci s'ar fi vândut unui Buzescu şi în acelaş timp şi lui Mihai Viteazul - căruia i se vând toţi megiaşii din sat, spune confirmarea - spre a fi dat mănăstirii Bistriţa. Patru ani mai târziu! (1604) Radu Şerban reconfirmă ace­ leiaşi mănăstirî dania lui Mihai Voevod. Şi numai după cinci ani (1609) se constată documentar o întinsă cumpărătoare, în toate părţile satului, a popei Stanciu şi fratelui său Vîntilă din Costeştî, Nu este nici O' 'parte din vechiul sat moştenesc, aşa cum se constată şi azi, în care să nu aibe O' bucată de pământ. In a­ devăr că nici una din lacestebucăţi nu trece peste o linie demar­ caţională care şi azi pleacă dela confluenţa râurilor Costeşti şi Bistriţa, împarte satul Feregsle în două, taje dealul Ş'i satul' Mlăcile pe muchie, ajunge în vârful Stogului, un deal conle în mijlocul actualei comune Costeşti, scoboară împărţînd Târsa în două' şi ajunge la poalele muntelui Arnota. Astăzi -drumu] nu maf -este aşa cum a fost atunci, deoarece în 1864 s'a îm­ părţit partea mănăstirească, încât s'au stricat vechile hotare, Cât priveşte muntele Neteda, el e în al doilea şir în spatele mun­ telui Arnota, şi până acum decurând, când au trecut pe seama. statului, satul Costeşti avea plaiul său întins peste şapte munţi, dacă amintirea bătrânilor este exactă (întrucât nu am avut nici o posibilitate de control), şi i-au fost luaţi fiind contrave­ nienţi la legea silvîcă. Precizăm: în acest an 1609 satul era moş­ tenesc şi orice proprietar îşi putea vinde încă ocina lui unuj consătean, sau unui megieş, conform obiceiului. Probabil că în vremea aceasta se şi făcuse O' împărţire, căci deşi documentul spune "cât se va alege", totuş precizia care o arată în înşirarea bucăţilor, şi neamintind de vreo parte de moş, denotă oarecare siguranţă a propr'ietăţîi individuale. Unan mai târziu, în hotar cu Coste ştii, un Oprea, probabil tot din Costeştl, de vreme ce actul s'a păstrat acolo, cumpără şi 11 [12] el dela Bodeşti şi dela Bărzeşri, sate vecine spre Răs,ărit, iar moşie moştenească. (Actul nu pomeneşte că ar fi fost! în hotar cu moşia boerească sau mănăstîrească). Dacă aceşti cumpărători ar fi fost vecini, ei nu ar fi avut nici posibilitatea nici dreptul să cumpere moşie de 6390 aspri. Cu toate acestea după 46 de ani (în 1656) se vede din nou confirmată proprietatea asupra Costestilor, nu a mănăstirii ci a Buzeştilor, confirmare bazată pe un act anterior cu 56 ani. Iar după 33 de ani o altă poruncă domnească o confirmă din nou mănăstirii, pentruca ceva mai târziu, după aceleaşi (ho­ tare vechi, ea să fie împărţită între 3 urmaşe ale unor boeri, proprietari de jumătate de sat, şi săteni. Abia acum, două şă­ sîmi dfn sat, partea ce se cuvenea la două urmaşe boereşti, e dăruită mănăstirii. Care va fi fost funia lor de mosie, alăturea de cea mănăstirească sau nu, nu putem preciza deoca�dată. Ştim însă că a fost în lungul satului, după cum s'a făcut împărţirea, Probabil că va fi ajuns, atunci sau prin cumpărări posterioare, în partea de răsărit a satului, deoarece proprdetataa parficu­ Iară, cum o constatăm în 1812, ajunge în conflict' în Cornăţel, în 1828, cu cea mănăstirească. Deci până în secolul XVIII, au fost doi proprietari peste comună; moşnenii şi boerii deter­ minati cu precizie şi un al treilea, mănăstirea, asupra căreia re­ venim. In secolul acesta însă rămân doi proprietari, precis � mănăstirea peste două şăsimî, a treia parte din saf, şi moşnenil, dintre cari unii cumpără şi o treime din partea boerească, deci' încă o şăsime din sat. Ştim că între mănăstire şi sat a fost un lung şi costisîtor proces. Piăstrez anaforale din sec. XVIII si XIX în care satul câştigă întotdeauna cauza. Procesul nu se' închee decât târziu, după Regulamentul Organic, în profitul moşnenilor. Deci fi­ nalul arată o neîntreruptă proprietate. Care este atunci rostul dublei vânzări a satului către Mihai Vitcr zul şi cătră Buzeşti? Să cercetăm cazul pe rând. După chrisovul Buzeştilor, în 1600 (7108), satul se vinde Cluceruluî Radu pe 7000 aspri bani gata şi plata tuturor obli­ gaţiunilor satului în valoare de 9600 aspr i de argint, deci în total pe suma de 16.600 aspri de argint. In aceeaş vreme, după chrisovul Bistriţei, el se vinde şi lui Mihai Viteazul pe 42.000 de aspri gata, cum spune într'o parte, iar în altă parte, pe cum că "vecinii care au fost proprietari i-au zis ca să-i scoată răpo­ satul Ion Mihail Voevod din bir şi din toate mâncătorîile ; şi pe aceea le-a fost aşezământul lor". Dar imediat adaugă "apoi atunci au luat aceşti megi�şi banii ce sunt mai sus zişi şi s'au închinat a fi vecini". Deci satul s'a vândut Buzescului pe 16.600 aspri (în bani şi bir), iar Domnului, când era la strâmtoare de bani, pe 42.000 (nu ştim precis dacă erau în bir sau în bani, 12 [13] sau dacă moşnenii, siliţi de nevoi, au luat banii şi au plătit ei birul). In această situaţie ne punem întrebarea: care este vânzarea cea adevărată? Să studiem chrisoavele. Intâi al lui Radu Şerban. Am posihilitatea să-I compar cu încă nouă acte, publicate în întregime, dela acelaş Domn 33). Intâiul este din 1602 (7110) Aprilie 15, dat lui Stoica Logofătul; şi este scris de Pantazi în Târgovişte (nu-l avem decât într'o, copie din sec. XVIII, pu-­ blicată după ocolnica satului Rusrăneşti-Romanaţi 34); al doilea din 1603 (7111), fără lună şi zi, dat lui Stoica Log.;e scris de Eremia Logof, în Târgovişte 35); al 3�lea din 1604 (7112) Mai 9, dat lui Tudoran din Vlădeşti, lacună pentru scriitor, care a scris în Târşor w}: al 4�lea din acelaş an, Mai 17, dat tot lu Tudoran,e scris de Stan Săvescul în Târgovişte 37); al 5�lea din 1607 (7115) Ianuarie 12 dat lui Stoica Log., scris de Stan Săvescul în Târgoi� vişte 38); al o-Iea din acelaş an Martie 15, dat aceluiaş e scris tot de Stan Săvescul în Târgovişte :19); al 7�lea din 1609 (7117) Ianuarie 12, pomenit mai sus la satul Costeşti, e scris de Nea­ goe în Târgovîşte : al 8�lea, acelas an Octomvrîe 12, pentru mănăs­ tirea Strâmba, e scris de Mircan în Târgovîşte 40); şi al 9�lea din 1610 (7118), fără lună şi zi, amintit la 'satul Costeşti, e scris de Stan din Săveşti (păstrat Iarăşi într'o copie veche). Ştefu­ Iescu mai dă şi alte fragmente, pe care nu le menţionez. Din aceste 9 documente, Pantazi, Eremia, Neagoe, Mircan şi un grămătic necunoscut, scriucăte unul; celelalte sunt datorite lui Stan Săvescul. Chrisovul Bistritei e scris de Stan, fără altă exp licare. . Intre toate aceste acte sunt câteva care, caşi chrisovul Bis­ tr iţeî, pomenesc de Mihai Viteazul. Al 2-lea spune că nişte rumâni au fostcumpăraţi de Stoica Stolnicul "încă din zilele ră­ posatului Mihail -Voevod" - scrie Eremia : al o-Iea, Stoica Lo .. gof, a cumpărat nişte ţigani tot "în zilele răposatului Mihai'l Voevod" - scrie Stari Săvescul; al Bistrîţei îarăş spune că sa­ tul Costeşti dela toţi megieşiî, "a fost cumpărat de repauzatul 10 Mihail Voevod, Dumnezeu să-i erte sufletul lui, veşnică să-i fie pomenirea" -- scrie Stan .. Iată deci în cele dintâi o formă simplă, iar în .cele din urmă o pompoasă amintire de evlavie că-i Iugărească. E drept însă că În copia din sec. XVIII a primului document din 1602, se face iar menţiune de Mihai: "iar după aceea când au fost Mihai Vod<ă Domll în Ardeal şi când s'au ridicat toate satele din ţară să se judecească: iar satul Lo� loeştii ei înoă s'au sculat şi s'au dus la Beligrad la Mihai Vodă şi s'au plâns la picioarele Mării Sale cum că le-au făcut slug!a Domnii Mele Stoica Logof. siI.ă". Documentul, dacă se va do­ vedi autentic şi mai ales dacă i se va �ăsi originalul, este o frumoasă pagină de istorie contemporană. Fraza aceasta însă, cu amintirea strălucitului Domn, nu are nici o posibilitate să fie asemuită celeilalte fraze, din chrisovul Bistriţei. 13 [14] Un studiu elementar comparat al documentelor lui R.adu Şerban, 'cu referire la chrisovul Btstrîţeî, ne arată şi alte forme care dau de bănuit. Am amintit în treacăt câteva. Acum mentio­ nărrr întâi că însăşi titulatura cu 1 () pentru răposatul Mihai V'oe� vod, neîntâlnită în celelalte decumente ale lui Şerban, cum şi în nici unul din documentele altor domni ce-mi stau Ia îndemână în studiile citate aici, este cea dintâi formă care ne surprinde în document. Ea însă nu poate fi categorică. In afară de acestea remarcăm: invoeatio si subscribtio nu au nimic de hănuit;:.adresa deasemenea are convenţionala formă; urmează apoi donaţia lui, pe care o explică prin cumpărătura lui Mihai Voevod dăruită mănăstirii; adaogă şi motivele pentru care a fost cedată. Deci până aici nimic deosebit. Dar în expo­ sitio scriitorul, neîncrezător în ceeace spusese, ţine să precizeze încă mai mult: 1. că satul a fost cumpărat la ieşirea lui Mihai din ţară; 2. când "a fost Ia multă strâmtorare şi scârbă din toate părţrle şi întru împuţinarea avuţiei de monedă"; şi). a vroit totuşi din puţinul său să dea şi inănăstiriiceva; atunci s'a .gânditca 4. din "Idile unor ostasi ce au fost atunci Iânvă Domnia Sa" să cumpere satul şi să-I 'dea m-rîi, pentru care 17t� cru i-a întrebat dacă vor să lase leafa lor ca să cumpere satul pentru mănăstire; ceeace au şi făcut, Ori, ceeace este logic, Mihai ar fi putut da satul vreunui boer, căci mulţi acurnulau rnoşfi în vremea aceasta, pe un preţ destul de bun ca să poată plăti mai degrabă ostaşii spre a duce mai departe campania înce­ pută, decât să producă lipsă în rânduîrea credincioşilor săi din cauza reţineril lefurilor chîar cu un scop atât de evlavios. Deaicl înainte nimic nu mai e clar, reeşind oă: 5. atât din cauza ne' ... , voilor din vremea aceea, cât şi din ruga satului ca să fie plătit de bir, Domnul a acceptat să facă sătenii vecini; şi 6. să dea satul mănăstirii, iertându-I de bir. Apoi urmează un lung bles­ tem împotriva celor ce nu i-ar fi ascultat porunca. (In nici unul din documentele româneşti, câte am putut cerceta, nu se repetă blestemul antecesoruluî, întrucât noi nu avem uidimus-nxi ca în documentele latineşti). Apoi trece la al doilea legiămjlnt pus de .Radu Şerban însuşî., dupăcum fusese şi aşezământul lui Mihai. Aproape jumătate din document conţine aceste clauze, atât de renunţare la dreptul domnesc asupra satului, cât şi co= rninatorii, In nici unul din celelalte acte nu există o astfel de Iorrrrulă, în toate fiind numai simpla orânduire : "de către ni­ meni neclintit". Să cercetăm şi mărturiile. Formula introductivă este: Iată şi martori am pus Domnia Mea" (= CI�\ II CRfA(�)TI�il nQCTdR�'klM(�) rCARQ MH) zice chrisovul Blstrfţei , "însă şi martori a pus Do'mnia Mea" (= WI{ H CRIATEAif nOCTdRillX' f'CKQlilfl), în 1604 Mai 17; deasemeriea în 1607 Ianuarie 12 si Martie 15; v= mI> H CRIATM"Îf nOCTdR�K>X rCBOA;") apoi. "însă şi martori am pus Domnia Mea" zice traducerea celui \din 1610. Toate actele acestea sunt scrise de Stari Săvescul ' \ 14 [15] Martorii. Toate documentele pun în rândul întâi pe Radu Buzescu, numit în 1602 fără boerie 42), în 1603 "fost mare CIti .. cer"şi pe urmă "mare Clucer", iar în 1604 Mai 14, pomeneşte alăturea şi pe "frate-său jupan Preda". Radu Buzescu lipseşte numai în 1609 Octomvrie 12. Rândul al 2-lea îl ţine "Preda mare Ban al Craiovei", de la 1603 până Ia 1607 Martie 15, când dispare. Filitti 'g,ăseşlle pe Preda han al Craiovei între 1602-1611; nu ştiu ce documente cunoaşte, căci în toate aceste documente citate de mine el dispare după 1607. In 1602 el are rândul al treilea' şi este numit numai mare ban, ca şi închrisovul Bîstriţel. De Ia 1602 la 1604 apare şi un Dumitru "care au fost mare Vor­ nic" menţionat odată (1603) fără boerîe şi Voinic a treia oară. Iată ordinea boerîlor în 1603: 1. Radu Buzescu fost mare ,C1u­ cer; 2. Preda mare Ban al Craîovei ; 3. Dumitru; 4. Miroslav Logofătul ; 5. Cernica Vornicul (care mai apare în rândul al doisprezecelea); 6. Stoica mare Logof.: 7. Leca Spătar; 8. Nica mare Vistier : 9. Raţ Giurge Comisul; 10. Constandin Pahar:"" nicul ; 11. Leca mare PosfeInic; 12. din nou ' Cernica Vornicul ; şi 13. Grigore Logofătul. In 1604 Mai 9 sunt: 1. Acelaş Radu Buzescu Clucer; 2. acelaş Preda; 3. acelaş Dumitru Vornic: 4. acelaş Miroslav; 5. [lacună (trebue să fie Cernica)]; 6. Stoica Logof, (care apare şi al doisprezecelea); 7. Leca Spătarul ; 8. [La­ cună (poate Nica mare vistier)]; 9. Raţ Giurge Comisul; 10.. Costandin Paharnicul; 11. [Leca] mare Postelnic; 12. Stoica mare Logofăt. Cu lacunele completate astfel, cu multă probabî­ litate lista boerilor este aceeaş, Intre aceste două date se pla­ sează actul Bistritei ca te are: 1. Preda mare Ban; 2. Cernica mare Vornic; 3. Stoic� mare Logofăt (apare şi al zecelea); 4. Leca Spătarul; 5. Nica Vistierul ; 6. [Bărcan] Stolnicul (singurul stolnic cunoscut în documentele lui Radu Şerban); 7. Gligorîe Comisul; 8. Standul Paharnic; 9. Leca mare Postelnic; si 10. Stoica mare Logofăt, Numai şase din martorii aceştia 's� gă­ sesc şi în cele două documente, unde lipsesc Bărcan . Stolnicul, Gligore Comisul (acolo Raţ Giurge Comis) şi Standul Pahar­ nic (acolo Costandin Paharnic). Dela 1607 la 1610 însă avem o listă de hoeri diferită. Cu o singură excepţie în 1609 Octomvrie 12, când lipseşte (in locul lui e Cernica mare Vornic) , toate au în frunte pe Radu Buzescu CluoeruI. VornicuI Cernica, după 1607, la dispariţia lui Preda ia locul al doilea. In ultimile trei documente, 1609-1610, martorii au ordinea următoare: 1. Radu Buzescu: 2. Cernica Vor­ nicuI; 3. Lupul Logof. (care apare şi al zecelea); 4. Nica mare Vistier; 5. Mărzea mare Spătar; 6. Bărcan StolnicuI; 7. Glig:o're ComisuI; 8. Stanciul Paharnic; 9. Leca mare PosteInic; )0. a doua oară Lupul mare Logof. In Octomvrie 1609 exact aceeaş listă, în aceeaş ordine, făr,ă Radu Buzescu, Comparând această list,ă cu cea furnizată de chrisovul Bistriţei se vede că numai boerii aflaţi după 1604, în special cei dintre 1607 şi 1610, păs'- 15 [16] trând aceeaş ordine, se află aci, unde este aproape identitate cu documentele din urmă. In ceeace priveşte scriitorul Stan, el nu poate fi altui de., cât Staa Săoescul, dar limba în care e scris documentul şi for­ mula isoăliturii e cu totul deosebită. (V. 1604 Mai, 1607 Ianuarie şi Martie şi 1609). Un: Stan Logofătul nu în � tâlnim decât în 1604 Mai 17. Deci g1iămăticul Stan ar putea fi nepot lui, dacă s'ar dovedi că Stan Log, era din Săveşti. In tot cazul, în toate documentele scrise şi îscălite de Stan, trebue să . fie una şi aceeaş persoană care şi-a schimbat Iscălitura îndată ce a câştigat o boerie (e logofăt în ultimul), întrucât atât for­ mula cât şi limba ne duc la această constatare. Documentul Bis­ triţei scrie numai "şi eu Stau am scris în Târgovjşte, luna Ăpr il, 12 zile" şi este deci cu totul asemănător celei din urmă iscălituri. Dacă însă este vorba de doi pîseţi, unul care să fi scris actele acestea dln urmă şi altul pe cele dela început, ceeace nu-mi pare verosimil, atunci este si mai clar că forma se aseamănă cu a celui din urmă. ' Având în vedere toate acestea credem că chrisovul Bistrf­ ţei este un falsificat imitat după documente din partea a doua ai domniei lui Radu Şerban, în care Însă falşificatorul, nefamilîa­ rîzat cu formulele de intitula tie dar stiind că există un Ban, a scris numai uel ban ,când în toate - 'afar;ă ele copia actului din 1602 - el se intitulează mare ban al Craiouei, In restul marto­ rîlor el amestecă lista boerilor dela începutul domniei cu cei dela sfârşit, schimbând ordinea lor, fixată oarecum la sfârşitul domniei. Falsul se va fi făcut în sec. XVIII, falsificatorul având sub ochi documente originale, isoălind însă pe scriitor '- în afară xiecelelalte forme neuzitate - într'o formă neatestată de alte documente. In timpul procesului dintre moşneni şi mă­ năstire, se va fi crezut că vor avea câştig de cauză. sigur, dacă vor putea aduce călugăriî o mărturisire de stăpânire atât de veche, chiar dela Mihai Vodă, când moşneniî .aveau chrisoave dela Radu Şerban. Probabil că nea vând documente dela Mihai, nu au îndrăsnit să facă un fals relativ Ia aceea epocă, ci o vagă confirmare a urmasului său, datată ceva mai Înainte decât chri­ soavele moşnenilor, şi pentru aceasta aveau dee�emplu însăşi aceste chrisoave moşneneşti cunoscute lor în lunga ceartă. Fără îndorală el este opera vreunui călugăr dela 'Bistriţa. Redacţiu­ nea însăşi o arată. Daoă am mai avea origînalele, un examen paleografic ar dovedi cu prisosinţă cele spuse de noi. Deci rămâne exclusă o. proprietate a Bistriţei în satul Cos­ teşti la 1604, eliminând acest act. Qămâne de discutat' numai proprietatea Buzeştilor. Dar şi aici formula ,\tot satul cu tot hotarul" nu poate fi valabilă în accepţiunea integrală a cuvintelor. De vreme ee in­ tâlnim moşneni proprietari' 'şi după data de vânzare a satului, şi documentul prim de vânzare nepăstrându-nî-se, această for- 16 [17] mută nu poate fi acceptată decât pentru o parte din sat, par­ tea aferentă persoanelor pomenite înreconfirmare. In afară de aceasta când un sing,'Ur particular, ca popa Standul, cumpără câteva bucăti din mosia satului cu o. sumă mai mare decât o. treime din suma dată 'de Buzescu, satul întreg nu putea fi cum­ părat numai cu 16.000 de asprî, or'icât de mult s'ar fi schimbat situaţia economică; însuşi chrîsovul Buzeştîlor arată sume ex­ traordinar de mari pentru alte sate: Curăţeştii-Bratului, Făureii­ Popîî, Hurezii .şî altele. Deci formula "tot satul cu hotarul" nu este categorică. Is­ toricul proprietăţii trebue să fi decurs astfel: Buzeştii au in­ trat.în posesia unei părţi din sat (poate jumătate) care se men­ ţine până în vremea lui Const. Şerban, când se dă o confir­ mare ,generală. După domnia acestuia o parte din proprieta­ tea lor a fost dăruită mănăstirii (posibil înainte de 1689, când probabil că această danie fu confirmată de Consr, Brâncoveanu) după cum se poate deduce din hotărnicia episcopului de Râm'­ nic. Dar mănăstirea începuse deja să depăşească dreptul său şi moşnenii se văd siliţi să recurgă la judecată. Proprietatea par­ ţiată a sătenilor Însă nu încetează să existe până În secolul XIX .. In felul acesta este explicabilă atât proprietatea Buzeştilor şi a moşnenllor, cât şi a mănăstirii, îndată ce au încetat să mai fie Buzestii. Această concluzie ne arată neclaritatea formulei utilizate, ' Dar spre a nu ne face o părere falsă pe basa unui sing1ur caz, vom prezenta şi altele" particulare şi mănăstîreşti. In 1486 Iunie 30 e dăruită Crasna toată, iar în 1546 Iunnie 30 se hotărăşte "să fie moşie în Crasna partea fratelui Ărcă, toată oricât se va g,ăsi 4")", iar în 1627 Mai ,10 "partea lor de peste toate hotarele, al şaselea loc 44)". Buzeştii au acaparat satul Risipiţii din Mehedinţi, iar Mîh­ nea Voevod, prin lege de 12 boeri, dovedeşte că nu au "avt1t Buzeştii nici un amestec şi nici un lucru cu dânşîi", In 1617 Mai 7 Alexandru Hiaş chiar şi dă satul propriilor lui sătenî să. fie lor "tot,cu tot hotarul şi cu tot venitul şi cu viile şi de preste tot, din hotar şi până iar în hotar 45)". Probabil că după aceea mulţi megiaşi au fost siliţi de s'au vândut rumâni, Satul însă nu a Încetat să fie liber, cel puţin în parte- în chrisouu] Ba­ zeştilor din 1656 nu e menţionat, -- deoarece în 1697 August 20 Const, Brâncoveanu întăreşte mai multor megiaşi, cari nu s'au vândut rumâni mai Înainte, stăpânirea pe ocinile lot în satul Iăisipiţii 46). Acum însă devine canfacuzinesc, căci în 1711 (7219) Iunie 11, Maria Cantacuzino dă mănăstirii Dintrunlemn "o mo­ şie ce să chiamă Răsipiţii�de-câmp of sud. Mehedinţi,partea dumneaei maicăî (mama Mariei) du preste tot hotarul v)", iar mai târziu, într'o scrisoare din 1784 Aprilie 22, e vorba numai' de un petice! de moşie ce are mănăstirea alăturea de o cure­ luţă a vătafului Duţu. In scrisoare însă nt1 se spune numele 2 17 [18] moşiei, dat' dintr'O' însemnare modernă pe ea, pare a fi vorba tot de Risipiţi 18), In vconsecîntă în Risipiţi partea înstrăinată este foarte micăi: cuvântul moşie nu are o accepţiune largă, echivalentă cu tot satul. In Strâmba, sat în Gorj, în 1549 Iunie 22, se dă să fie mo­ şie unora "partea lor toată, veri cât se va alege"; în 1583 Mai 23 "jumătate de sat", şi în alt document "partea lui Cocoş toată a treia parte din jumătate de sat de pretutindeni"; in 1586 Iunie 15 "partea lui Micul"; 1594 Decemvrie 13 "partea Negreştflor' toată şi dela Stan partea toată"; 1595 August 17 "partea Vos­ căi"; 1596 Iulie 4 "partea lui Neagul, Radoslav, Neagoe.; însă' partea Negoeştilor toată (şi) partea Voicăi"; 1601 Decemvrie 7, Călugărul Veniamin cumpără şi dărueşte mănăstirii Strâmba: "partea lui Radul" din satul cu acelaş nume v}: în 1607 Martie 15, partea de moşie a lui Dănuţe dăruită mănăstirii 50); în 1617 (7125) Iulie 15 se dărueşte m-rlî "Strâmba toată, cu toate hotarele 'şi cu toate veniturile şi cu toţi veclnfl:")". In 1759 Mai 17 satul e trecutca proprietate întreagă a mănăstirii 52). Incepând cu 1586 satul trece pe mâna lui Stoica Râioşanul, şi o. parte în 1601 şi 1607 direct la mănăstire. Marea lacună a actelor Ţării­ Româneşti e 00 nu precizează, ca în Moldova, nici a câta parte de sat se vinde, ca să poţi socoti de s'a vândut tot sau nu; şi nici măcar ce parte din moş. Aşa că nu putem şti precis nici aici dacă prin actele de faţă s'a vândut tot satul sau nu. Totuşi putem vedea că în 1607 se găsesc, dacă nu vor mai fi existat şi moşneni, doui proprietari de părţi din sat: Stoica şi mănăstirea Strâmba, aşa încât formula întrebuinţată de Dochia Vîstiereasa în 1617 Iulie 15 "Strâmba toată" mi corespunde realităţii, de­ cât numai pentru toată proprietatea ei din Strâmba; căci nici ea 'nu putea să intre din nou în posesia unor Locuri pe care le avea mai dinainte, cumpărate ori dăruite. Mergem mai departe. Luăm şi cazul satului Tismana. El pare a fi mănăstiresc încă din sec. XIV, dar proprietatea a urmat până în sec. XVI sub diferite�forme. 1385 (6894) Oct. 3, Dan Voevod dă mănăstirii Tismana "grâul din districtul Jaleşului, câte 400 �ăleţi pe tot anul... pe râul Jaleş la Dăbăceşti, toţi copacii de nud .. apoi... câte 10 foi de brânză" ... (etc.) cum şi "satul Vadul Cumanilor cu jumă­ tate Toporna şi Balta Bistreţu dela Topliţa până la Gâr1a cea repede, mai sus de Covaciţă, cu satul Hrtsomuintiî şi Tismana pe ambele părţi, 'cât a fost ligăseaS'că şi rusească ... " E vorba aici, deci, de anumite drepturi .pccare Domnia le avea asupra satului şi pe care le concede mănăstîrii nou înffintate. Dar numai aceste drepturi devin mănăstireşti, Din satul Tismana numai ceeace se referă la partea care a fost a lui Liqas şi Ru� 53). _ 1419 Oct. 28, SigismUlid al Ungariei ordonă supuşilor (săi la Severin, să lase libere J�tde şi hotarele şi viile şi morile, nucii, livezile, cum au fost tyai înainte", ale m-rîi Tismana, în ceeace priveşte datoriile ce trebuiau îndeplinite de cei cari tre- 18 [19] ceau pe teritoriul de jurisdicţie ungurească "4). Fără să fie numit, e probabil că de aceIaş drept se bucura şi Tisrnana-sat. 1483 (6991) Iunie 1, Tismana e dată încă odată de Vlad Voevod, împreună cu alte sate dăruite de Vintilă Logofătul, Ia care Doml1UI adaogă partea lui Dobrovoe şi Dragomir 55). 'Nu pot înţelege din fragmentul lui Ştefulescu dacă părţile lui D. şi Dr. sunt din Tismana sau din Pocruia, Codineşti, Sărbişori şi Ohaba : retuş aci vedemaă ele roate au fost cumpărate mai înainte dela Standul Cortofleş, de Vintilă Log. de lunde au trecut apoi la m-re. De vreme ce acum este dată 10 parte de Vintilă Log., înseamnă că Tismana nu a fost toată a mănăstirii. 1526 (7034) lan. 8, Tismanae pomenită ca sat al mănăs­ tirii [,6). [1532-1535] Dec. 18, Vlad Vîntilă confirmă m-rîi Tls­ mana 5') satul "anume Tismana toată cu tot hotarul" şi se referă Ia donaţia din 1483 Iunie 1, citată de nol 'mai sus. [1535-1545] Aprilie 18, Qadu P,aisie constată că satul "Tis­ mana depe ambele maluri ale răului Tismana"este moşie a m-r ii Tismana şi nu a m-rîi Bistriţa 58). Actul acesta trebueşte datat înainte de 1538. Intervine un nou proprietar de parte de sat. 1538 (7046) lan. 10; acelaş Voevod dă chrisov de împăcare între cele două mănăsfiri, pe cum căegumenii şi fraţii dela Bistriţa şi Tismana "s'au tocmit şi au schimbat sat pentru sat de a lor bună voie ; şi au dat Tismănenii satul Ceaurii pentru jumătate din Trsmana m-rîi dela Bistriţa, iar Bistriţenii au dat jumătate din Tismana m-rfi dela Tismana pentru satul Ceau­ rîî 59)". Din fragmentul publicat nu rezultă dece se face acest schimb şi cărei Împrejurări se datoreşte pretenţia m-rîl Bis­ trita; acestea le vedem Însă imediat. , 1546 RaduI mare Logofăr mărturiseşte că satul Tîsmana dupăcurrs a dovedit şi Domnul său, eal mănăstirii Tismana,căreia i-a fost dăruit de socrul lui, Drăghicî Vornicul, deoarece aces­ tuia "foarte de mult a fost mosie de mostenire" dăruită la moar­ tea lui m-r ii 60). Iată deci, pe lângă Dan' Voevod şi Vintilă Log'., un al treilea, Drăghicî Vornicul, care Înzestrează m-rea cu aceIaş sat. PrQblema capătă o altă înfăţişare .. 1547 (7055) Aprilie 26, Mircea Ciobanul lămureşte, prin chrisovul lui, 10 parte a procesului dintre Tismana şi Bistriţa. El întăreşte m-rîi Tismana "satul Tismana tot şi cu toate hota­ rele şi de amândouă laturile râului Tismana" că este al m-rîi încă din vremea lui Mircea Voeuod, dar că Neagoe Basarab şi Pârvuleştii "le-au luat jumătate din satul Tismana întru sâlni­ eia ·101''' şi au dat-o m-rîi dela Bistriţa fără dreptate, ci numai "pentruoă au fost atunci tari şi puternici". Aşa dar călugărf] dela Bistriţa rămân de lege, măcar că mai înainte existase o înţelegere între cele două mănăstiri 61). Deci după o ceartă des-' tul de lungă, ajunsă odată la împăcare, abia acum se lămureşte cauza procesului, care urmează însă. 19 [20] Acelaş an, Iunie 2, Mircea mai dă un chrisov de întărirea stăpânirii Tîsmanei peste toate satele, între 'care şi "Tismana'l am­ bele laturi ale râului Tîsmana si cu toate hotarele". Unele sate sunt menţionate ca aparţinând �ănăstirii în întregime, altele nu­ mai părţi câte se vor alege 62). De data aceasta nu mai vorbeşte nimic de rn-rea Bistriţa în legătură cu satul Tismana, măcar că pentru satul Potoceţ, asupra căruia iarăşi erau pretentii străine, se arată cum a rămas al m-rfi după judecată. 1554 (7063) Sept. 14, Pătraşcu Voevod confirmă m-rfi Tîs­ mana satul Tismana împotriva pretenţiilor călugărîlor dela Bis­ triţa, cari cereau şi ei jumătate,dar au rămas de lege, căci este Tismanei "bătrână şi dreaptă rnoşîe şi moştenire 63)". 1555 (7063) Aug. 9, deasemenea împotriva Bistriţenilor, Pă­ traseu Voevod dă m-rii Tîsmana "să le fie satul ce se zice Tis­ mana de arnândouă laturile râului Tismana şi cu toate hotarele pentrucă este bătrân şi drept sat sfintei mănăstiri şi moştenire". Bistriţenii au rămas iar de lege 64). , 1566 (7074) lan. 10, Petru Voevod fiul Chiajnei (nu Şchiopul, cum dă Ştefulescu) dă chrîsov împotriva Btstrîţenilor, prin care confirmă satul Tismana "tot şi cu toate hotarele şi de amândouă laturile râului Tismana" şi alte sate .xiurnpărate de iup : Vin­ tilă Log." să fie m-rfi Tismana, explicând că Basarab Voevod şi Pârvuleştii, prin silnicie au dat jumătate din satul Tismana al m-rtl T. mănăstirii Bistriţa "penfrucăau fost atunci tari şi puternici" zîceactul. Bîstriţenît au rămas iar de judecată 65). Deci chrisovul acesta se bazează pe dania celui de al doilea inzes­ trător, 1590 (7098) Iunie 9, Mihnea Voevod îl dă tot m-rîi Tis­ mana "de arnândouă laturile râului Tismana, tot şi cu toate hotarele de pretufindeni", deoarece Bistritenîi au rămas de lege 66). 1594 (7102) lan. 4, Mihai Viteazul întăreşte stăpânirea m-zii Tismana peste satul "Tismana de amândouă laturile şi Iigăsească şi rusească", după chrisovul Radului Voevod, fiul VLadului Voevod 67). De fapt lipseşte această precizare în do­ cumentul lui Radu, dar se află în cea dintâi danie a lui Dan din 1385. Deci peste 200 ani se vede iar precizarea părţilor. [1600] Februarie 1, Giul'gi Raţ scuteşte satul Tismana de toate dajdiile ce sunt peste an 68). Giurgi pomeneşte de .satuf "Tislnana dela sf. mănăstire". Trebue deci să credem că dela rn-rea cu acelaş nume 69). 1607 (7115) Aug. 9, Radu Şerban scuteşte satul ,Tisman� "de bir, de dijmă de stupi, de oi, de porci, de găleată, de fân, de banii de judeţ" şi alte orândueli 70). 1616. (7125) Dec. 18>1 Alexandru Iliaş scuteşte satul Tis .. mana "de lângă mănăstire'\ de t'Oate dările anuale (ca şi Radu Şerban), pentruoă "a iiost iertat de mai de nainte vreme de bă­ trânii Domni" ale Qăror cărţi le-a şi văzut 71). 1635 (7143) Aug. 28, Matei Basarab dă "să fie satul ce 20 [21] se zice Tismana de amândouă laturile râului Tismana, tot satul cu tof hotarul de pretutindeni", dat înaintea lui de alţi Domni, întrucât pâra ridicată de călugării dela Bistriţa a rămas întot-r deauna de lege. Dar ca să ajungă Ia împăcare, Marei cumpără satul Vaideei şi-I dă m-rfi Bistriţa pentru satul .Tismana, "ca mai mult pâră şi ceartă între ei să nu fie 72)". Acestae ultimul act cunoscut relativ Ia satul Tisrnana. Probabil că nu a mai ur­ mat cearta. Devremece Matei Basarab găseşte cu cale să despăgubească personal m-rea Bistriţa, Înseamnă că - chrîsovul nu o spune ­ a existat o îndoială asupra singurei stăpâniri a Tismanei. Insă, prin evoluţia proprietăţii, se observă că abia târziu de tot Tis­ mana a putut să fie singură stăpână a satului. Dacă Basarab, 1. e. Pârvulestii, nu ar fi avut acolo o cât de mică ocină în afară de partea lui Ligas şi Ruş - şi trebue să fi existat, deoarece, în afară de această danie mai sunt, în acelaş 'sat, 'şi ale altora ­ nu s'ar fi putut da mănăstirii numai o jumătate de sat. Dacă ar fi fost confiscat satul dela Tismana, e sigur că l-ar fi luat tot şi I-ar fi dăruit tot întreg. Aşa dar nu rămâne decât o posibili­ tate: mănăstirea a fost înzesfratăde trei dăruîtorî cu părţile lor din sat; iar o parte va fi căzut în mâna PârvuleştiIor şi a­ ceştia o dau ditoriei lor, Bistriţa. Altfel rămân inexpl icabîle atât introducerea Bistriţenilor prin Pârvuleşfi acolo, cât şi mai ales, şi schimbul acceptat o dată, cum 'şi necesitatea care obligă pe Matei Basarab să facă un dar în schimbul unei posesiuni. Toate acestea ne mână încăodată la constatarea că formula de danie nu este categorică, măcar oă a fost acceptată ca atare. Luăm încă un ultim exemplu: proprietatea satului Vlădeşti din Muscel. 1562 (7070) Martie 23, p.etru Voevod dă lui Dumitru şi Mu­ sat "pentru ca să le fie moşie în Vlădeşti tot satul cu toate ho­ tarele pentrucă le este bătrână şi dreaptă moşie şi moştenire", după cum spunea cartea lui Radul Voevod, fiul lui Vlad Voe­ vod 7;). 1599 (7107) Aprilie 21, Mihai Voevod confirmă lui Tudorarn Pitarul şi fiilor lui, stăpânire în Vlădeşti peste o jumătate de moară şi peste un ţigan de cumpărătură "să-i fie jumătate de moară în Vlădeştî partea lui Manea Capot, toată" ,,,căci "a în­ trebat Tudora:n Pitarul pe fraţii lui Manea ... şi n'au vroit nîci unul s'o cumpere", 'şi a mai cumpărat un ţigan anume Stan, dela jupâniţa Rada şi dela fata ei Neacşa cu 1350 asprigata 74). 1604 (7112) Mai 9, Radul Voevod confirmă lui Tudoran mo­ şia ce a 'cumpărat în Vlădeşti "dela Zoica şi de Ia Maria şi dela Neaga şi dela Stana, părţile lor de moşie toate, din câmp şi din pădure şi din apă ş!i din stliştea satului şi de pretutindeni de pe toate hotarele 75)". Acelaş an Mai 17, se confirmă "ca sa-i fie moşie în VIă­ deşri 3 vecini cu delniţe, din câmp şi din pădure şi din apă şi cu 2 vecini de pretutindeni", căci a cumpărat moşia dela Bă- 21 [22] nuţ, Radul, Ticşul, Şteful, Neagoe, Lăudat, Călin, Vladul, dela fiecare arătându-se ce şi cât a cumpărat. Şi spune documentul că Tudoran "a întrebat pe toţi megiaşiişI boierii dimprejurul locului, voesc să cumpere, ori nu, şi ei nu au putut să cumpere în nici un chip 76)". 1612 Mai 27, Mihnea Voevod îi reconfirmă lui Tudoran satul Vlădeşti "tot cu toate hotarele", căci au fost cneji acolo cari s'au vândut, iar Tudoran a cumpărat "dela Radul Brumela şi Vasiiu fiul său toate ip:ărţile lui (3 delniţe şi 2 vecini); dela Vladul toate părţile lui; dela Ticşul vşi dela fiul său anume Bădica şi Stancjul toate părţile lor de moşie; dela Vişa şi fiul ei Boboce (o jurn. delniţă şi 1 vecin); dela cumnată-sa Zoica şi fetele ei Neaga şi Maria", cum şi dela Radul, Şteful, Bănuţ, Neagoe, Lăudat, Gro­ zea şi dela fratele său Trătea ('Cârtea) şi dela fiul Trătei ('Câr­ fei) anume Manea; Radu! P,ăiuş şi nepotul său Radul care "s'au vândut de multă vreme din zilele altor Domni, fără de nici o silă şi de bună voie", dar "Radul nepotul lui P,ăiuş s'au sculat... că nu s'au vândut să fie vecin si nici n'a luat vre-un ban" si dându-i lege de 4 boeri, a răma� de lege 77). ' Apoi încăodată în 1612 (7121) Noemvrie 12, Mihnea con­ firmă stăpânirea lui Tudoran "ca să-i fie satul VIădeştii tot cu toate veniturile şi cu toţi vecinii de pretutindeni din hotar iar în hotar", căci Ia început satul 'era de cneji, însă sub RaduI Şerban Voevod s'a vândut "tot satul peste tot ca să-i fie vecini de a lor bună voie şi fără nici o silă", dar că "nişte vecini din sat anume Stanca cumnata lui Vasiiu şi cu fiul ei RaduI şi cu fata ei Oprîşa şi Văsiiu, s'au sculat toţi şi au venit la pâră înaintea Domniei Mele toţi.; că nu s'au vândut ei a fi vecini de loc, nici au luat vre un aspru dela Tudoran Pitarul, ci le-a făcut sil­ nicie". Dar s'a dovedit că s'au vândut în timpul lui Radu Şer­ ban (nu spune însă anul chrisoavelor) 'şi deaceea îi dă şi el confirmarea de faţă 78). Socoteala nu se inchee cu aceasta. In 1654 (7162) Iulie 5, Matei Basarab confirmă lui Badea Paharnicul şi Pârvului Spătarul, fii lui Tudoran Pitarul, "ca să le fie satul Vlădeşti în jud. Muscel, tot satul cu toate hotarele", căci în zilele lui Şerban Voevod "Radu! Brumela şi fiul său Vtă,siu si Vladul si Ticsul si fiu-său Badea si Stanciul si Visa şi fiul �i Bobocea' şi Zoica şi Radul şi Şteful 'şi Bănuţ şi Neagoe si Lăudat si Grozea si frate-său Tărtea si Manea fiul lui Târtea si RaduI păiuş şi nepotu-său Radu, s'a'u vândut vecini", dar � ceată de vecini (Văsfiu şi cu ceata sa anume Stanca cumnată-sa şi fiul ei l�adu, etc.) au rîdlcat pârăcă nu s'au vândut, dar l�adu Voevod a dovedit cu boeri oă s'au vândut. Apoi Matei VoevOld a v,ăzut că s'au vândut din �artea lui Şerban Voevod "de CUll1- părătură ... pe tot saiul" din anul 7112 (1604) şia lui Radu Mih­ nea din 71'21 (1612), în care au �ămas s.ătenii de pâră. De aceea, dă şi el "ca să le fie satul VIădeştii tot satul cu toate hotarele 22 [23] şi cu toţi vecinii şi cu toate veniturile şi depe toate hotarele din hotar până în hotar moşie de moştenire şi ohabă lor 79)". Numai din analiza acestor documente pentru satul VIă­ deşti constatăm: până în 1604 toate documentele precizează ce anUI11'e părţi a cumpărat Tudoran;şi se vede întotdeauna că are numai părţi; în 161'2 însă se constată că se întinsese peste tot satul, dar la judecată Radu Mihnea dă lege boerească pe care nu pot puţinii moşneni ce au rămas să o execute şi rărnân de judecată, mai ales că spune oăi i-a văzut pe sculaţi uânduţb în chiisoaoele lui Radu Şerban pe care 'te-a cetit 80). Dar Mih­ nea nu indioă anul chrisoavelor, ceeace dintr'o dată naşte bă­ nl1iaÎacă nu a voit să fie precis, întrucât în acele chrisoave nu sunt trecuti acesti sculati - nici numele, nici filiatia unora nu corespund' cu a' celorlalţi, Ar fi poate să ne gânclim că între timp va fi avut alte chrisoave de vânzare dela Radu Şerban, nu numai cele din 1604. Ceeace iar nu se poate susţine, deoarece Matei Basarab, a cărui cancelarie este o podoabă a Ţ�riirRo­ mâneşti, imitând stilul lui Mihnea, spune că i-a văzut înscrişi în chrisoavele lui (Radul) Şerban şi Radul (Mihnea), însă el le precizeaz.ăanii: 7112 (1604) 'şi 7121 (1612), exact acelea al că­ ror continut îl cunoastem. De altele nu are stire. ASia dar e -ex­ dusă posfbîlitatea ca' în cei 50 de ani de proces să '�u fi pome­ nit de alte documente, dacă ar fi existat, chiar falşe. Deci înşi­ rarea documentelor de faţă este o dovadă clară că deşi Pitaru� Iui i se dă oeonfirmare pe tot satul, el nu a avut decât părţi, până la sfârşitul domniei lui Radu Şerban, când ilegal a încăl­ cat şi dreptul moşnenilor rămaşi. Aceştia nu s'au mai putut scula chiar sub Mihnea, care con sfinţise ilegalîtatea. La prima ocazie însă s'au ridkat,ca să cadă iar, sperând totuş într'o viitoare dreptate. Aceasta nu putea veni decât după moartea celui care îşi întărise stăpânirea pe chrisoave, deci după moartea pita­ rului Tudoran, Şi sub Matei Basarab nu au întârziat să o facă. Dar legea cea nouă confirmă ilegaliratea cea veche, Întrucât răs­ vrătiţii nu sunt pomeniţi în chrisoavele de vânzare ale megîe­ şi1or; sunt însă ing'loba(ţi În chrisoave in formula generală, şi deci asimilaţi rnajorifătii vândute a satului. Să cercetăm cazul şi în Moldova. Cred că e potrivit să facem o comparaţie în evoluţia proprietăţii, deci şi sensul for­ mulei de danie, la un sat asupra căruia avem mai multe docu­ mente. Găsesc în felul acesta satul Bogdăneştî, care a fost înainte în ţinutul Romanului, iar acum în jud. Bacău, în care, în sec. XV, sunt 3 proprietari: "în jumătatea întâia a sec. XV (1400- 1450) proprietatea în Bogdăneşti a fost a bătrânului Pojar, în a doua jumătatea ... proprietatea a curs pe 2 bătrâni deşi erau 3 fraţi... In sec. XVI în Bogdăneşti stăpâni erau 13 persoane" ne informează Ghibănescu Sl). Iatăce spun documentele sec. XVI şi următor: 1536 (7044) Aprilie 27, Petru Rareş întăreşte lui Păun cu 23 [24] fraţii şi surorile lui, nepoţii Mihului Poj.ar, partea lor "jumătate de sat de Bogdăneşti 82)". In acelaş an tot Păun şi cu fraţii săi Porcul, Biche, Budic şi sora lui Vascana, capătă întărire peste "jumătate din Bogdăneştî, partea lor de sat, după diresul ce l-a avut bunul lor Mihui Pojar dela Ştefan Voevod 8")". 1581 (7089), Iancul Vodă Sasul întăreşte lui Ionaşco şi fe­ meii sale Chelsia, fata Bechiei, a cincîa parte din jumătate de sat din Bogdăneşrî, cumpărat cu 150 zloţi tătăreşti, (dela ne­ poţii ei de vară primară, nepoţii lui Budic 8±). Deci prin soţie Ionaşco se introduce în Bogdăneşri. 1584 (7092). Acelaş Ionaşco cumpără şi partea cumnatelor lui "partea lor din partea tatălui lor Bechea su)". 1585 (7093) Mai 3. Acelaşcumpără şi partea Văscanei, după. cum fusese moştenită 86). 1605 (7113) Fevruarie 18, se întăreşte Catrinei iui Ionaşco Ptăjescul diac şi fiilor ei Toader, Sava şi Dumîtraşco, stăpâni­ rea în satul Bogdăneşri pe partea cumpărată.; dela Bejan ş.i sora lui, copii Nekifoaeî 87). 1617 (7125) Aprilie 16, R.adul Voevod întăreşte IuiUre., che marele Vornic, stăpânirea peste toate satele sale din Tara Moldovei, precizând ,,52 sate întregi, 45 părţi de sate, 17 mori, 6 heleştee, 1 loc de fânaţ, 1 pr isacă, 45 fălci de vie", între care şi partea lui din sat din Bogdăneştl 88). 1632 (7140). Pârcălabul Bechea de Bogdăneşri cumpără par­ tea lui Ştefan feciorul Galiei, luată dela unchiul său Andreica; al doilea act din acelaş an arată pe acelaş cumpărând şi partea Candachiei şi fraţii ei nepoţii Anisîei, cari au "vândut ... din ju­ mătate sat din Bogdăneşti, din partea de sus din a 5 parte" jumătate din partea Ănisiei "ce se va alege, partea tătâne-nos­ tru lui Gligore feciorul Anisiei" 8'). [1633 (7141), cca ], Bechea Pâroălabul mai cumpără din a patra parte din Bogdăneşti, partea lui Ion Măcău, 3 părţi din 5 părţi ale mosului lor Ioachim He1giu190)". 1633 (7142) Dec. 18, Vasile Lupul dă lui Bechea "să fie tare şi puternic cu cartea Domniei Mele a-şi opri toată moşia şi CU111- părăturacâtă a cumpărat în Bogdăneşti 91)". 1634 (7142), Adam şi cu ai lui vând părţile lor din Bogdă­ neşti lui Bechea Pârcălabul w). 1638 (7146) Aprilie 17, acelaş Bechea capătă întărire peste cumpărăturile făcute dela mai mulţi răzăşi din Bogdăneşti 9'}. 1638 (7146) Aprilie 27. Incepuseră certurile Între moşte­ nitori, în ceeace priveşte partea fiecăruia, deoarece Vasile Lupul se vede silit să ordone o anchetă pentru alegerea hotarelor păr­ ţilor Prăjeştilor şi Măaăil,or în urma cererii lui Bechea: "s'au jeluit aicea sluga noastl1ărechiia ... şi cu alţi răzeaşi ai lui că li s'au stricat stâlp ii de cătră sat de cătră Pl'1ăjeşti. Pentru aceea pre unde veţi afla cu direptul cu suflete1evoastre c'au fost hotarile de vac, pre acolo să le ridicaţi stâlpi să li să ştie ho-i 24 [25] tarele ... şi acum să nu ştiu că faceţi făţărie sau înblaţi pre voia cuiva, ce numai cum va fi mai cu direptul "') .. 1643 (7151) lan. 15. Se Întăresc lui Ştafan Bechea cumpă­ răturile făcute la neamul lui în Bogdăneşti 95) şi dela mai mulţi răzeşi 96). 1648 (7156) Aug. 12. Iarăşi e silit Vasile Lupul să ordone o alegere apământurilor între moştenitori, între cari şi moşte­ nirea lui Bechea : "Scriem Domnia Mea... că au pârât de faţă inaintea Domniei Meale Ştefan Bechia cu Neehita şi cu nepotu­ său cu Ştefan din Prăjeşti şi cu Davidoae şi cu feciorul ei, cu Gurie pentru nişte locuri de fânaţe la Bogdăneşti, să strângeţi oameni buni ... şi să socotiţi să le împărfiţî acele locuri ce-au de moşie, să le împărţiţi pre cinci bătrâni cum va fi mai cu di­ reptul şi cui unde i se va veni parte acolo să socotească şi să le fie părţile a(le) tuturor tot într'un chip 97)". In cele din urmă avem un zapis nedatat, care ne mai arată pe Sava fiul lui Pătraş'cu vânzându-şi şi el partea lui din Bogi .. �Mneşti 98). Contrar de ceeace observam în Ţara-Domânească, în Mol­ dova vedem că se ţine seamă amănunţit, atât de marea proprie­ tate cât şi cea mai mică, 'Şii de exactitatea posesiunil. Se caută de­ terminarea fiecărei părţi din partea strămoşească, să nu se gre� sească şi să nu se încalce dreptul cuiva. Cu toate acestea nu trebue să credem că şi acolo nu vor fi fost totuşi ilegalităţi, dar numărul lor va fi simţitor redus, mai ales dacă ne reportăm la Ţara-Românească. Făcându-se determinare fie pe parte de sat, fie pe moş, şi fiecare document aminteşte câţi moşi au stăpânit la un moment dat satul, e foarte uşor de dedus a câta parte din 1110Ş, şi prin comparaţie, din sat, s'a înstrăinat 'prin vânzare. Cu titlul de comparaţie sumară menţionăm că şi în Tran­ silvania documentele nu au aceeaş preciziune ca în Moldova în ceeace priveşte posesia, însă precizează întotdeauna, când e vorba de vre-o danie regală, ce anume drepturi se acordă 99). R,ămâne să vedem căror împrejurări se datorau aceste for­ mule, cum şi transformarea proprietăţii. Evident, se pune chestiunea influenţelor externe. In vreme ce Moldova a fost în strânsă legătură cu Polonia, stat răsăritean .de cultură occidentală, unde orice manifestare cât de neinsem­ nată, era însoţită de un 'comentar pretenţios, adeseori balast inu­ tiI, dar în general adevărat 100); Ţara-Ieomânească a plutit Între două cancelarii: ungurească şi slavă de sud. Dela cancelaria ma­ ghiară nu a putut profita; decât, prin imitaţie, a reuşit să pro­ ducă o mare confuzie în acte, căci pe când acolo exista o clasă de jos, jobagi], şi care se putea socoti În documente ca utilitas, şi dărui ca atare împreună cu satul, cu proprietatea pe care stătea, fără ca să fie nevoie de o specificare netă,-în Tara RO>-( mănească, în lipsa unei astfel de situaţii, documentele păstrează formulele pentru moşie, însă scot cuvântul referitor Ia locuitori. 25 [26] uueun, ca orrce drept regal dat înzestrătorulu.i, Voevozii noştrr au tăcut acelaş lucru, lăsând să. se înţeleagă exact aceeaş si­ tuaţie, adecă sat şi oameni daţi împreună, ceeace nu este pro­ babil, deoarece câte odată se precizează ce anume se id,ă din drep­ turiie domneşti. In afară de aceasta, pe câtă vreme în Unga» r ia - ne referim numai Ia documentele pentru Transilvania ­ donatiile regale au titlul de beneţiciurn, şi deci explicând pen­ tru ce şi Ce s'a dat, proprietatea încetând să mai fie a înzestra­ tului îndată ce nu mai există motivul, Ia noi deşi se întrebuin­ ţează în mare parte expunerea donaţiei, totuş se înscrie întot­ deauna dreptul de perpetuitate "in vecii-vecilor neclintit", a­ decă perpetua possidentas, ca pentru un allodiunr. Şi totuşi nu acesta era cazul marei noastre proprietăţi, căci putea fi ori când revocată, alta fiind situaţia Ţării-Româneşti. Cu toate a­ cestea în Moldova uricele (numele fiind unguresc, orăk, ar a­ răta o atare influenţă) acordate vitejilor sunt cu drept per­ petuu întrucât aici e vorba de micii proprietari cari rămân Ia moşia lor şi nu se mai interesează de conducerea statului, aler­ gând însă ca ostaşi ori decâteori pitacele domneşti îi vor chema la luptă. Ca atare ei nu puteau face o politică împotriva Dom­ nului şi nici nu puteau fi învinovătîţi de viclenie, motivul prin­ cipal al reluărfi sau confiscării moşiilor. Dar influenţa cea mai puternică exercitată asupra diplo­ maticei româneşti este cea sârbo-bulgară. Din nenorocire chr i­ soavele particulare în aceste părţi sunt ca şi Inexîstente, afară de cele câteva conservate în mănăstiri şi deci 'referitoare Ia proprietăţile lor - şi dela o epocă mult mai veche, - aşa în­ cât ne este aproape imposibilă o comparaţie amănunţită. Din ceeace s'a păstrat se poate induce că forma dominantă a dona­ ţiilor era perpetuitas, poate şi din cauză că se adresează mănăs­ rlrilor cărora nu se pot face daruri temporare. Şi cu toate a­ ce stea şi aci sunt resrricţiuni, între care principala, cum o arată chrisovul lui Duşan, este obtiqatitritatea meraerii la oaste. Aşa dar există aici o nepreciziune a termenilor, atât în ceeace priveşte. donaţia cât şi ctauseie puse. Prin filiera aceasta slavo-sudică tre­ buesc urrnăr ite tipicurile diplomaticei din Ţara-Iăomânească, in­ diferent care ar fi origina lor; acolo, in ceeace priveşte termi­ nologia. Intre aceste două influenţe, care trebuiesc urmărire de a­ proape şi cu tot materialul cunoscut, osdleazăcancelaria româ­ nească. Deaceea în documente, în asemenea împrejurări, nu trebue să se ia nici un termen ca absolut, ci numai ca relatisr. S'a căutat de mult să se determine căror cauze se datorau transformările teritoriale. Concluziile Ia care s'a ajuns nu sunt în gener.al admise. Pe baza . i�oarelor putem observa: 1 . nevoite economice au silit satele să' ese din devălmăşie, precizându-şi mai Întâi partea în mod abstract, apoi determinând-o chiar pe 26 [27] teren. Se păstra însă obiceiul ca să nu se Iase să se introducă un străin de neam în lodna satului, pentru orice vânzare megieşiă având precădere 101). Dar a venit apoi: 2. ileqalitatea. Majori­ tatea proprietăţiIorerau săteşti şi, conform obiceiului, boerii­ cari au format apoi marea proprietate - nu se puteau intro­ duce acolo; atunci a trebuit să vie abuzul de puterea lor, ca să se introducă prin mijloace puţin legale 102), deci prin silă 10:;). Astfel documentele ne spun, în afară de cazurile menţio­ nate în studiul de fată, că Mihai Voevod "au hrăpit moşiile şi cărţile în silnicia sa 104)"1; deasemenea spune Mihnea la 1613 (7121) Decemvrie 16, că Mihai a făcut silnicie cnejilor din A­ pele-vii şi "le-au aruncat lor aspri 50.000 ... de i-au făcut vecini pe vremea când au fost Mihai Voevod aproape de eşîrea lui din' ţară înaintea lui Simion Voevod 10')"; mai interesant ni se pare procesul pe care îl judecă Alexandru Iliaş, la 1617 Mai 17, şi prin care da satul Risipiţii rnoşnenflor "ca să le fie lor, al lor sat mai sus zis, tot, cu tot hotarul şi cu tot venitul şi cu viile şi de preste tot, din hotar şi până iar în hotar ... pentrucă , iaste a 'lor bătrână şi dreaptă moşie, dela moşideIa strămoşi . până în zilele Mihnei Voevod (care) au dat Ieage 12 boerî ... că n'au fost avut Buzeştii nici un amestec şi nici un lucru cu dânşîi ... După aceea Buzeştil..., s'au pus pe grumazii şi în spatele a­ cestor ... mosneni cu silnicie, de le-au luat mosia si i-au rumănit şi le-au lu�t toate -cărţtle lor cu silnicie, fă�,ă ele cale şi fără dreptate şi fără judecată", iar după judecată "bine am adevărat Domnia Mea, cum că au fost împresurat acest sat mai sus zis de către Buzeşti, fără de cale şi fără dreptate 106)". In afară de aceste cazuri, care sunt foarte numeroase, île­ galitatea se manifestă şi altfel. Un străin, de obiceiu un boer, odată introdus într'o ocină cu o mică parte, ajungea să cumpere mai multe părţi; la legalizarea actului, deci la confirmarea Domnului, se menţiona că s'a vândut tot satul, spunându-se însă dela cine, dar nespunându-se a câta parte aveau vânzătorii, deci Lăsând să se nască o contuzie, voită, sau poate dinobiceiu. După câtă va vreme noul proprietar căuta să intre de fapt în această posesie astfel Iegalizată : de aci procesul, întrucât ilegal el robise şi partea nevăndută. Şi mai întotdeauna sătenii p�er­ deal! procesul, deoarece actul spunea clar că s'a vândut tot sa­ tot. a doua specificare, numele uânzătoriior, adeseori fiind nu­ mai iluzorie. De multe ori 'chiar proprietarii au cerut recunoaşte­ rea de drept a robîrei numai pe baza faptului că mai mult timp se trăise sub această formă 107). Fenomenul acesta s'a întâmplat nu numai în ceeace priveşte proprietatea nemişcătoare, ci chiar şi pentru rumânie. De aci s'a crezut că, odată moşia vândută, proprietarul devine robul ei, cu toate că actul de vânzare nu spunea nimic. De fapt tumâniza­ rea adeseori era o ilegalitate, tI11 abuz. Un caz ne-o explică: au­ toritatea obligă pe cineva să ia rumâni cu sila. Astfel sătenii din Hubavi, Gorj, fugiser,ă din sat, din 'cauza birului, şi atunci au 27 [28] rost daţi rumâni lui Hamza şi Gherghînii din Alunu "fără voia lor fa Hamzei şi Ghet qhinei] În spinare de ne-au plătit de bi­ ruri şi di toate dajdfile", de careg,ăsesc prilejul să se răscum­ pere acum, în 1644 (7152) Aprilie 10S). In adevăr că nu se ind târnplă Întotdeauna acelaş lucru; mulţi se vindeau ei vecini, fiindcă nu mai puteau face faţă cheItueliIor 109). Un alt prilej pentru săvârşirea ilegalităţilor erau; confir­ marea, reconjirnrarea şi reconstituirea chrîsoavelor. Un proprie­ tar avea mai multe zapise de cumpărare. El căuta să Întărească printr'o confirmare domnească. Insă toate zapisele nu cuprin­ deau decât o parte din moşie; atunci se putea inversa forma �­ era un uz al cancelariei - şi Domnul, care nu putea verifica, dădea "satul tot Însă părţile .•. ", ceeace În concepţia chrîsovuluî Însemna tot satul. Când era reconjirmarea, adeseori nici nu mai specifica părţile, ci numai chrisovul prim de confirmare. Mai uşor era atunci când dîspăreau cărţile, voit sau din întâmplare, deoarece dovedirea adevărului se făcea numai pe mărturii prin lege. Ori cine ar fi putut avea mai multe şi mai favorabile măr­ turii decât cel care putea întreţine procesul? Astfel Mihai V�� teazul întăreşte la 1594 Ianuarie 4, câteva posesiuni ale mănăs­ tirii Tismana după lege, deoarece chrisoavele doveditoare au pie­ rit cu un călugăr trimis Ia o judecată, prins şi ucis în drum de hoţi 110); deasemenea alte acte pier lui Stoica Logofătul când a fost jefuit 111). Este cazul cel mai des Întâlnit. Se întâmplă Însă ca de multe ori acte bune să, fie declarate false şi deci să se facă altele neadevărate împotriva acestora, Astfel se prezintă cazul cu actul lui Iuga din 1399, declarat fals şi rupt la 1825, păstrat azi În bucăţi la muzeul municipal din Iaşi, şi despre care nu e "nici o îndoială de autenticitatea lui. Cei ce l-au rupt serviau anumite interese ale momentului i1�)". Lucrul acesta se întâmpla şi Înainte, când se intinau chrisoavele declarate false. Falsificatorfi cei mai renumiţi erau mănăstirile. Acolo se păstrau multe chrisoave adevărate, cu" ajutorul cărora falşificau altele după împrejurări. De multe ori întrebuinţau chiar perga­ . mente originale, răzuinki 'piall"tea care nu le convenea şi inlo­ cuind-o cu alta, aşa că documentul e bun în totul, afară de ade­ vărul istoric. In asemenea cazuri naste bănuiala cu toate, documen­ tele care confirmă donaţii vagi, "e� antiqo fondatores", şi la noi ca şi în alte părţi 113). Şţ cazurile nu sunt rari. Ărhivele nu pot acorda întotdeauna o deplină încredere. Ajunge - ca să vedem cu câtă grijă trebue să utilizăm documentele - să citez dintr'o cuvântare 111) un pasaj referitor Ia aceasta: "Est-ce a dire qu'ăl faut puiser sans discernement dans ces vastes arsenaux ouverts aux travailleurs? L'historîen peut-il, avec une entîere confiance, s'appuyer sur tous les documente, invoquer toutes leş chartes pour battre en breche les \assertions mensongeres des chroni­ queurs? Malheureusement non, car tout n'est pas vertte dans les archives". "Il faut se premunir contre Ies actes faux ou falsi- 28 [29] fies, et nous voiei dans cette situation singuliere que si, pour deoouvrîr la verîte, on ne peut se dispenser de recourir aux chartes, -il est en meme temps necessaire de nous en defier, parce qu'elles peuvent nous induireen erreur, De la cette consequence que, tout en proclamant I'utilîte des archives, il faut signaler le danger d'y apporter une foi aveugle". Ţinând seama că şi la noi sunt destule falsuri, trebue să fim foarte precauţi cu utilizarea documentelor, căci "neţinân­ du-se seama de ele, în anumite părţi din istoria noastră politlcă sau din istoria dreptului nostru vechi, s'ar putea strecura expu­ neri 'greşite 115)", şi se ştie că "hrisoavele sau uri cele ... sunt izvo­ rul cel mai însemnat al istoriei Românilor 116". In .străinătate există o bibliotecă întreagă de studii asupra isvoarelor diplo­ matice. Nici nouă nu trebuesc să ne lipsească. In consecinţă, ca să riu se întâmple interpretări greşite, editorii de documente .- şi aceasta prîveşte în primul rând pe cei cari publică întregi oolecţii - să ţină seama atât de întreaga evoluţie a proprietăţii, când isvoarele se referă Ia aceasta, cât şi de toate posibilităţile de 'control pe care le oferă toate documen­ tele respective. A le publica unul după altul; a nu te interesa de valoarea lor; a trece 'peste orice dificultate diplomatîcă.; a nu controla aflrmaţlunile lor, este a face nu numai un rău serviciu istoriei, dar a da naştere la infinite interpretări greşite. Şi se ştie doar că în sec. XVIII s'a putut constata o adevărată şcoală de falşificatori lt7). Deci trebue o excesivă grijă; şi pentru un control uşor este neapărat necesar un exact şi minuţios indice al numelor, instituţiilor, obiceiurilor, cuvintelor rare. In urma acestor expuneri,conchidem: 1. Formula chrisoavelor "tot satul cu tot hotarul'" nu cores­ punde întotdeauna realităţii. Urmărirea ei în documentele mai multor moşii (Costeşti, Crasna, Risipiţii - mai puţin clar, Strâmba, Tîsmana şi Vlădeştt) o arată cu prfsosinţă. Termenul trebue i11- terpretat ca relativ. 2. Studierea evoluţiei proprietăţii, deci şi istoricul clase­ lor sociale şi economiei politice în trecutul ţărilor româneşti, trebue făcută cu multă băgare de seamă şi numai în baza unei depline convingeri în ceeace priveşte autenticitatea documen­ tului şi exactitatea dispoziţiunilor lui . . Grija cea mai mare, excesivă, chiar, e necesară Ia publicarea documentelor interne. Nici o lămurire, cât de amănuntită, nu este zadarnică. ' Ţ'înându-se seamă de acestea credem că istoricul va Ipu­ tea ajunge la luminarea precîsă şi definitivă a tuturor chestîu­ nilor interne pendinte, Dar munca aceasta nu o poate face un singur om: e necesară colaboraţia, care trebue să urmeze ace­ Ieaşi principii. Pari.s, Mai 1929. Aurelian Sacerdoţeanu, 29 [30] NOTE 1. In afară de I, Bog-dan. Relaţiile Ţârit-Pornâneşti CIt Brasouril şi CIt Tara Ungurească "Î1t sec. X V şi XVi; vo l. I (1413-1508), Bucureşti 1905, în care intro­ ducerea de aproape o sută de pagini este unicul studiu special de diplomatică. românească, şi de acelaş, Documente talse atribuite lui Ştefan cel Mare, în «Bul. Corn. Istorice a României» I, Suc. 1915. pp, 103-161, mai avem foarte interesante note asupra publ icării documentelor în N .. Iorga, Note critice asupra culegerilor de documente interne româneşti, Buc. 19U3 şi Id., Despre adunarea şi tipârirea isuoarelor relative la istoria Românilor, în "Prinos lui D. A. Sturdza» Buc. 190�1. pp. 1-127; D. Russo, Critica textelor şi tehnica ediţiilor, în «BuL Com. Ist.» 1, pp. 5-100, esenţiale îndrumări pentru editarea textelor, cum şi C. C. Giurescu, Despre «Sirac» şi «Siroinah» 'În documentele slaue muntene, în Revista Istorica, XHI, 1927, pp. 23-43. 2. In această ordine de idei putem numi falsurile celebre, care au făcut st, se admită un principat românesc al Bărladului în sec. XlI (cf. respingerea lui la J. Bogdan, Diploma bârlădeanâ din 1131 şi Principatul Bârladului, în «An. Ac. Rom. Mel11. Sec. lst.», seria 2, t. XI, 1888-1889) şi să se introducă, pe tronul Mol­ dovei, un voevod inexistent, Iurg Coriatovici (cf. discuţia la P. P. Panaitescu, în Omagiu lui Hrnşeuslsi, Chiev, 1927, şi N. Iorga, Revista Istorică, XIV, 1928, p. 320; şi bibliografia la C, C. Ciurescu, Contribuţiuni la studiul marilor dregătorii î u secolele XIV şi XV; în "Bul. Com, Ist.» V, 1926, p. 33 nota 1). 3. Cf. I. Bogdan, «Ia> în titlul domnilor români, "in "Convorbiri Literare XXIIl, 1889, pp. 721-738; Id., Originea Voeoodatulrii la Români, An. Ac-Isi. t. XXIV, 1902; ld , Despre cnejii români, ib. t. XXVI. 1904; Id., Câteva obseruaiii asu-pra îndatoririlor militare ale cnejilor şi boerilor moldoveni în sec. Xl V şi XV. ib. t XXIX, 1906; Id., Document ul Icăeenilor din 1484 şi organizarea ar­ matei moldovene în sec XV, ib. t. XXX, 1908 (admite doc. lui Iurg Coriatovic i, respingându-l Insă În Bul. Cotn, Ist. I, pp. 103-104); N. Iorga, Constatări istorice Cl1 privire la viata agrară a Eoniâtnlor, în «Studii şi documente", vol. XVIlI, Bucureşti 1908; C. Giurescu. Vechimea rnmâniei în Ţara-Româneascâ şi legătura lut .Mihai Viteaeul, An. AC.-Ist. t. XXXVII, 1914-1915; Id., Despre rumâni, ib t. XXXVII[, 1915-1916; Id., Despre beeri, Bucureşti, 1920; şi mai ales I. C. Filitti, Evolutia claselor SOCiale 'În trecutul Principatelor române, în «Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială- V, 1924. pp. 71-113, 337-370, VI, 1926-1927, pp.318- 346; C. C. Giurescu, o. c., 1. c.; şi I. Vlădescu, Despre dări sate impoeite, I. Birul, Bucureşti, 1925. 4. In primul rând ar fi de urmărit de unde vin scriitorii sau grămăticii, sau unde au învăţat ei să scrie: în Ungaria, Polonia, Rusia, Serbia sau Bulgaria, căci atât ortografierea numelor proprii, de Iocalităţi sau persoane, cât şi a cuvintelor care designează instituţii sau obiceiuri, se va face imitând exemplul respectivei ţări, de multe ori traducând însuşi numele romii.nesc, aşa că, mai ales pentru filo­ logie, nu trebue pusă problema pentru acelaş CUVtlllt-şi aceasta in special în to­ ponimie-ca fiind transcris diferit, În consecinţă că s'ar fi şi pronunţat deosebit la un moment dat, ci că acelaş sunet e redat după grafia deosebită, polonă, ru­ sească, maghiară sau stlrbo-bulgărească. Aci, în primul rând trebue să se ţină seamă de acei scriitori cari au învăţat să scrie În ţarfl şi cari, deci, transcriu fonetic şi nu traduc termenii intrebuinţaţi. 5. Datorită acestui fapt lucr'lrile lui R Rosetti, Pă1I'lâlltul, sdtenii şi stă­ pânii în Jl1oldova, I, Bucureşti 1907, şi Despre originea şi transjormările clasei stăpânitoare în ffloldova, Ar. Ac. Ist. t. XXIX, 19U6-1907, cum şi cele rezultate din polemica sa cu Gh. Panu, intitulate Râspulls la o agresiu.ne, Iaşi 1910 şi Pen­ tru adevăr şi dreptate, ib. 1911, ca şi. ale lui Gh. Panu, Cercetări asupra stării !ărallilor în veacurile trecute, Buc. 1910 şi O încercare de mistificare istorică, ib. 1910, sunt deja perimate; i.ar ale lui C. Giurescu, Vechill/.ea ntmâlliei, 1. c.; Des­ pre l'lImâlli şi Despre boeri, trebuesc completate; pe cMiî vreme studiul lui C C. Giurescu. Dregiitoni, etc 1. c. nu va putea fi modificat decât numai dac," noui. isvoare vor aduce ceva nou. 6. Studii şi documente, voI. XVIII, XXIV, XXVI, s. a. 7. Relatiile .... ; DOC1unente(e lui Ştefan cel Mare, 2 voi. Bucureşti 1913. 8. Vezi mai ales marea colectie a lui Th. Codrescu, Uricariul, 25 voI. ; 1. Bianu, Documente româneşti, 1, Buc:ureşti, 1907; T. Stefanelli, Doc1lmente' din ve­ chiul ocol al Câmpu-lungului moldovel/.esc, Buc. 1915, şi. chiar transcrierile lui T. G. Bulat, COlllribzt!illni doc1f.me�lfare la istoria Olteniei, secolele XVI, XVII şi XVIII, Ii'â1l1nicul-Vâ1cii, 1925. \ .. 9. Aici trebue să pomenim p� .H,lsdeu, care, pe lrUlg,l imensele servicu aduse istoriei Românilor, a putut si] duce! î\1 eroarE' pe istorici de mai multe ori cu [urg Cori�a�ovici, In Foiţa 'fJelltnt is�or�'e ,�ii litera/urâ, Iaşi, 186°1 No. 2,. p. 41 şi. I�toria crztlca, p. 89; ŞI eli diploma hll CMlullan Assan din 1192,111 Arfllva Istonca, 1,1, 30 [31] p. 96, împrumutându-l i ns: dela Aprilov, Bolgarscliia gramoti, Odessa, 1845, p. 31; apoi Asachi în anexa Gazetei de iJ1oldova, 1856, publică izvodul lui Clă nău, Frag­ tnent istoric' scris în vechea limbâ română din 1495, cunoscut sub nnmele de cronica lui Huru. (cf. respi,ngerea izvodului la N. Ior!,j":;', o. c. în Prinos lniStnrdea, pp. 51--52 şi D. Russo, CrItIca textelor, 1. c. pp. 34-3:>, unde se dă ŞI bIbliografia). 10. Documentul lui Radu Şerban elin 1604, Aprilie 12, În «Tezaur de monu mente" 1, p. 393, declarat falş de noi. 11. Câteva exernple : «1486 Iunie 30: "pentruca sa le fie .... Crasna toata», Ştefulescu AI. Schitul Crasna, Bucureşti 1910, p. 13; 1502 Martie 9: «s:1. le tie satele ce să chiam(t Polovragii toţi», ra., Potouragii, Târgui-Jiului 1906, pp. 23-24; aici Ştefulescu, nota 1, p. 24, se simte dator să precizeze �ă «prin «toţi» nu trebue inteles tot satul ci toată partea lor din sat»; 1505 Marile 26: călugărilor dela Tisrnana «să le i'ie balta .... Bistriţa şi lângă dânsa 2 sate .... cu toate siliştile şi livezile si viile ce sâ nt», Id., Mă1'lâstirea Tismana, Bucureşti 1909, P. 208; 1528 August 16: «ca să-i fie Varatnicul tot cu tot hotarul», Id. ib, p. 218; 1554 Mar­ tie 9: 'pentruca să le fie moşii în satele anume Alunu şi Baia (de fer, şi în Po­ Iovrae i- Id. Potooragii, p. 24; 1568 Septemvrie 3: «Pentruca sa le fie lor satul Alull�1 �i cu tot hot;rul, pentru că le este bătrână şi dreaptă moşie şi moştenire" Id., ib., 'pp 22-23; 1569 Ianuarie 8: «pe.l1truca s;'i i fie satul ce să .cheamă, Elho� vita tot cu toate hotarele de pretutindeni veri cat se va alege, Şl d in camp Ş1 di;l păd'ure şi din apă şidin uscat», Id, Tismana, pp. 261· 262; 1576 April!e 28: «să-i fie satul ... Comanii tot; cu toate hotarele» Id , ib. p. 270; 1589 Iulie 19, «să-i fie mosia' dela Vărbiţa, însă satele amândouă Vârbiţele cu tot venitul şi din hotar pâM' in hotai"", Id., ib., p. 275; 1600 Martie 25: «ca sii-i fie lui satul Do­ briceanii întreg, cu tot hotam]" 1. Bogdan, Patru documente dela Mihai Vt'teaZ'lIl. în "Prinos Sturdza», pp. 154-160 . .12. 1458 Fevrual'ie 13, stăpfmirea mi'măstirii Neamţu peste ,satul anume Băloşeşti .... în vechiul hotan, J. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel �A1are, I, p. 6; 1468 Fevruarie 5, deasemenea lui Dragoş «satele .... a:1l\me .Faurii şi Bi'thnenii» cu tot ce au pe elfwsele: iaz şi mori, Id., lb. p. 125; 1488 August 17 "satul Ştil­ bicanii.. .. cu toate poenile şi muncelele» Id., ib., p. 351, ca S{t. numim numai câ­ teva cazuri; de aci înainte exemplele se înmulţesc. 13. 1558 Iulie 30: «Drăgoeştii cu 6 rumfmi", C. Giurescu, Vechimea ru­ mâniei, p. 486 ; 1580 Mai 14: «cu tot hotarul şi cu rumfmii şi cu morile», Id., ib., p. 486; vezi alte exemple în această lucrare a lui C. Giurescu, cum şi în Despre rUln/ini. J4. Al. Ştefulescu, Schitul Craslla, pp. 67-68. 15. Mai llumim câteva: 1546 Iunie 30: «pentruca Mi-i jle moşie în Crasna, partea fratelui Arc,), toată oricâtă se va găsi», Ştefulescu, Cl'asna, p. 14; 1549 Iunie 22: , Id., ib., p. 45, vftnzare şi danie confirmate în 1603 Ianuarie 3 şi de Eadu Serban, vezi ibld. pp. 46-47; 1607 Mal'tie 15: Radu Vodă întăreşte lui Stoica Logofătul cUll1ptil':\turile lui din Strftmba «dela Dan Cior,lscul ... (şi) dela Neagoe", înl.rucii.t crt.rţile cumpilrtt.toare au pierit cfwd a fost jefuit Stoica, Ici., il1 ... p. 37. 16. Ştefulescu, Tis1l1111/{{, pp. 195-196. ,Cositul f:1nului, cănlluri şi olace>, 11U le puteatt. datora decftt locuitorii satului şi cari erau obligaţi faţ" de proprie­ tanII satulut., cele arMate .. ';iteJulescu nu eli'l decât un frag'ment; în tot cazul, re .. zult,l de aCI c,l, deşi dăruiţi mrll1:\stirii. ei nu au alte obligatii elecftt acelea pe care le aveau toţi locuitorii satelor faţrt de Domnie. � . 17. Inet, o seamil bună. de documente referitoare la Costeşti stau transcrise, în parte, intre h,lrtiile mele în jad. Vor fi publicate mai târziu. .. . 18. Cf. St. M�teş, Pâstorii, ardeleni în Principatele-Româ/le, în ,Anuarul InstJtutulm de 1stone naţional,!, III, Cluj, pp. 293-355, şi în «Biblioteca Semilnrt­ toru!», No. 111-113, Arad 1928: N. Iorga Politica şi viata economică, în ,Bule­ tinul ]nstitutului economic românesc-, Yl11, 1929, No. 3-4 pp. 12.1-122. 31 [32] ��, ......... vJ y' _L./V 1 V ..... h.l :;)1 dA'::lt::J.t urututoar-e. 20. Iată, după N. Iorga, Histoir e des Iăoeunains et de leul' ciuitisation, Bu­ carest 1922, tableau chronologique, anii de domn.e ai Domnilor cu acest nume: Vlad I, 1.394-1395; Vlad Il Dracul, 1435-Decemvrie 1446; Vlad III Ţepeşi, 1456-­ Noemvrie 1462; Vlad [V Călugărul, 1482-1495; Vlad V (Vlăduţ), 1510··-23 Ianuarie 1512; Vlad VI Dragomir, 1521; Vlad VII Innecatul, 1530 - Septemvrie 1532; şi Vlad VIII Vintilă, 1532--1535. 21. A. Sacerdoteanu, Acte referitoare la cont. Costeşti, în 4. Id., ib., li, pp. 88--89. 85. Tel., ib., pp. 123-12..\. 86. Id., ib., pp. 90-92. 87. lh.) i1;., pp. 92�-94. 88. Id., iu., p. 170. 89. Id., ib., pp. 125-1'!6. 90. Id., ib., pp 122-1:2,0. 91. Id., i/J., nr, p. 198. 92. Id., ib., pp. 177-179. 93. Id., ib., pp. 213--217. 94. Id.) ib, pp. 201-202 95. Id., ib., pp. 207-210. 96. Id., ib., pp. 2lC�-2n. 97. Id., ib., p. 200. 98. Id., ib., pp. '84-85. 99. Dăm câteva exemple: 1360, Ludovic al Ungariei cOllfertl lui Drago_� «qultsdam villas nostras olachaies (şase sate) cum 0111nibus eal'utn fructuositatiblls proventlbus nostns qumquil gesimalibus collectis, debitis el aliis utilitatibus uni- 3 33 [34] versis, novae donationis nostrae titulo deelimus, donavimus et contnJimus prefa.u. Dragus» ; Hurrnuzachi, Documente privitoare la istoria Pomâr-ilor, 1, 2, p. 61; 1360, o mănăstire lângă Muncaci e înzestrată de ctitor (Theodor Coriatovici) cu 2 sate: «cum omnibus proven tibus et contributionibus ah a.ntiquis ternporibus ad easdern ele iure prevenire debentibus simul cum decimis frugum et vinorum ..... el molend ino ita», şi deasemenea în fiecare an să dea «sex porcos», cum şi elin ai tele «decimas vinorum» şi «e tiam decimas frugum el aliorum de campo illius v il lae» etc.; Id., ib., I, 2, pp. 62-63; 1421, Voevodul Transilvaniei dărueşte lui Costa -pos­ sessionem sua.m seu villam Iiberam Kis Barisor vocatam», să se folosească de "ter .. ris arabilibus, cultis et incultis, pratis, silvis, alpibus, nemoribus, aquis, aquarum qne decursibus et generaliter cunctis utilitatibus" avute şi de înaintaşi; Id , ib. 1, 2, p. 516; 1450, Palatinul Ungariei cere Conventului din Leles să introducă pe 'un Mihai în partea sa de proprietate, jumătate elin comuna Rajalea şi "quator sessio num jobagionalium in possessione Polyana appellata" din Maramureş, si ,cum cunctis earum utilitatibus et pertinencijs quibus Iibet : terris scilicet ar:,bll'ibus sylvis, pratis, montibus, alpibus, alijsque quibusvis ut ilitatibus ad easdem ll1ldiqu� pertinentibus jL,re sibi incumbenti perpetuo possidendas", Id., ib., J, 2, p. 766; jlJ53 'Regele Un�,ariei co ',finnil credincioşilor sili Mihai, Ion şi Basarab din I�âuşor str,' pânirea în comunele Sere! şi RflLlşor (.[,[ateg) «simul cum clinctis earumclem utili­ tatirL',s et pertinentiis qllibus [ibet ... sub elsclem conclitionibllS, servitutibus et CO!l­ �aetudillibus, quibus per predecessores nost1'os Reges Hungariae, in clistrictibus Valachorum possessiones et vilae d011ari consuevemnt», Id., ib'J II, 2, p. 18; JA90, efttiva Români s:\ fie puşi. în posesiunile lor "totales possessiones Malomviz pre­ dictam Malomviztorok. ... Ohaba, Sibisel... vocatas, item directas et aequales posses­ sionorum l11edietates Ponor, Baal' (etc ... ) nec non portiones possessionarias in pos­ sessionibus, Pojen, Galacz, Fizesi vocatis", Id., ib., II, 2, 378; 1496, Gaspar Blaj si Laurenţiu Furca "perstitisse in pacifico dominio equalium l11edietalul11 prescript�­ rllmque possessionis Kerezthwr et utriusque Boos(".)Ul11· octava parte", de oarece si vecinii mărtul'.isesc despre proprietatea acestora, 111ăcar că fuseser" pierdute căi·­ ţile lor "tam per incllrsus infidelium Turcorum, quam alijs ex causis"; Id., ib., n, 2, p. 376. Şi Însfârşit în 1500 Romanilor Mihail şi Nicolae, pilrăsid religia catolic:." li se confiscă moşiile şi se dau lui Ladislau şi Ludovic- Fiat "total'7s portiones pos­ sessionarias nobilium condam Nicolai", Id., ib., TI, 2, p. 4·, Stim insii că aci erau pretutindeni iobagi, aşa încât nu avem a face clecât cu ,- :.'11ile marilor şi mi- cilor nobili. Ins:I actele sunt interesante în ceeace priv··· concede re- galitatea chiar atunci când satul, care fusese al ei, nu 'jrm:\ o st:\- pânire deja existent:l. 100. Moldova it fost intluenţat{l şi de Tara R.Ollii' :1. 1OJ. C. Giurescu, Deslwe boe1'l; pp. 36-39. j 02. C. C. Ci u resen, iVoi contribn/i1llli la stlu,",lI Jumatate ŞI să fim LI arnândoi tovarăşi pă lod; îară de nu voi da ban [ii] să aibă a stăpâni numi tu sănguru. Observaţie. Foaie îndoită în două şi o parte.scrisă pe amăn­ două părţile. V. jalba jJrt'n care Ilinca Usaitortt'e se plâl1{!,-e sub-ocârmuirit în contra guterehr) sâu Diicâ. Ne datatâ. Cinstita ocărrnuire a judeţului Vălcîa. plecată jalbă L-U plângere jeluesu cinstii ocărrnuiri ticaloasa de miine ca să amii dreptate cu unu Gdg.ore 10n6 Mereţ dinti acest sat, ca eu avândă o fiică măritată c1UP�L un fii-său Diică de sănt acuma trei ani trecuţi şi fie mla bolnăviindu-se i-au dat drumu în lume; şi viind la mine au zăcut patru luni, şi pă câtă vreme au zăcut, pomenitulă ginerele, nu l'am V2lZUt pă la dansa S21 VaZtL murit-a sau trăieşte. Şi acuma mă pomenesc totii cu numiţii trăgăndu-rnă la aleşii satului şi printr'alte mijloace, mă sileşte ca să-i dau carte de despărţanie de frică unde fiind inaintla aleşilor Păuna, soţia numitului Grigorie muma gineri-meu, m'au şi bătută fată cu aleşii, dară încă S[L mă mtălnlască pă alte locuri că poate să-mi pearză şi viata. De care amă făcută cunoscută şi. cinstitei supt ocărmuiri pentru toate cele mai SUSll pre zise, şi nu mi-am atiatu indestulare, din care pricină poate să fie mijlocitu numiţii şi cu cinstita supt ocărmuire ce va şti că ginere-meu să artă dorobanţ al cinstitii supt ocărmuiri ; De acela cu plângere mă rog cinstitii ocărrnuiri, a fi o cinstită poruncă ca pă ele o parte să-şi dia cu V21l1t pentru ce-şi lasă sotita dupăce s'au îndreptatu din boală,eară pe de altă parte s{\ nu mai saie cu bfltae a3U­ pră-mi. Plecat�t jeluitoare Eu llinca Usciitoaie, din satul Pietrari-de-sus, plaiu CoziIa_ htSeml1are. DUp{1 formatul hârtiei şi dup{\ scris, nu poate ii mai \Tcche de anul 1840-l830. O dăm ca interesant;:.'l din punctul ele vedere al conţinutului. ... ' •......... Sfânta Mănăstire Govora din Sud- Vâlceal) j'îindc�L prigonirea dintre oroşanii cern2tţeni cu această m(l- 112lstire Govora pentru locurile ce din vechime au ocupat şi ocu­ pează6ecare Într'acel oraş, s'au des8.vu.rşit: Pentru dl dup�l cele urmate şi dup[l deslegarea m[lriei sale fostului Domn Alecsa1/­ dru Glzz'ca dat{t la raportul (l;institei Eforii a Spitalurilor cu No. : 1) Iniţialele şi cuvintele liPărhe cu li tere cursive Sllllt In :Ictlil OI it<-i l1a I scrise Cli cerne,t1:1 roşie. COlllunic;]t şi transcris de C. D_ FortlllleScll. 42 1 [43] ; 315: din trecutul leat: 1839: supt a carua Ingrijire au fost acea­ stă mănăstire, s'au cunoscut numiţii de ernbatichieri, precum ade­ verează hrisoavele domneşti şi răvasele vechi ale acestei mănăs­ tiri de plata embaticurilor. Dup{t care făcândusă de către pome­ nita cinstită Eforie şi un număr de bileturi pentru clădirile şi lo­ curile ce s'au găsit la cercetarea făcută în trecutul leat: 1838: prin întradins cinovnic orănduit de către cinstitul depertarnent al credinţii i hotarnic şi inginer, şi de către cinstita Eforie, în care bileturi să arată şi întinderea acelor locuri şi suma de bani ce are a da fiecare pă tot anu drept ernbatic. Care acestea supuin­ du-să şi la cunoştinţa Miiriei sale prea tnnâlţatuiui nostru Domn prin raportul cinstitului depertarnent al credinţei cu No.: 1943: şi după deslegarea dată şi de JJ1aria sa supt No.: 1747: au rămas numiţii a ii şi pă viltor tot embatichieri. Acum dar urmând tre­ buinţa a să împărţi acele bileturi fie cărui oroşan şi a să priimi sumele de bani ce au fost îndatoraţi a da spre despăgubirea fos­ tului arendaş şi a mănăstirii s'au şi orânduit de către cinstitul depertament întradins cinovnic întru aceasta. Carele mergând la Cerneţ şi făcănd cunoscut, au Întâmpinat impiedecare cu propu­ nere din partele că nu văd prin nici un bilet a să coprinde pănă unde are a le fi mărginit şi raionul acestui oraş, fiindcă din in­ tinderea ce din vechime au avut în preajma oraşului, acum să V21d strămtoraţi ele către arendaşii mănăstirii, Şi pănă nu Ii S2l va mărgini şi raionul nu pot răspunde nici un ban, nici a priimi bileturi1e, mai cu seamă că acum să văd prin bileturi şi încăr­ caţi la preţul embaticurilor, adecă din lei doi şi patru, să răs­ punză în viitor lei patru şi opt; aşa dar sculăndusă şi însuşi unii din oroşani anume dumnealor Conţipistul Gheorghie Iordache şi contipistul Costache Petrescu, cum şi- eu egumenul, sl viind aici în Bucureşti , după băgările de seamă făcute de către Sfânta Mi­ tropolie şi ele cinstitul depertarnent al credintii, avand în vedere şi planul radicat de D: pitaru Grigorie Pleşoianul pentru starea moşiei şi a oraşului Cerneţ, s'au chibzuit, ca S�t lipsească in viitor ori ce prigonire şi ca S�l nu mai cerce după vremi nici o SUP�I­ rare din partea mănăstirii sau a veri cui, precum nici m(l11ăsti­ rea pagubFI cu a lor mai mult[l întindere în preajma oraşului peste acest raion chibzuit, şi s'au hotărît prin jurnal încheiat de către Sfânta Mitropolie dimpreun21. cu cinstitul depertament la 5 ale curg[ltoarei luni, urm{ttoarele semne de raion: Adecl din apa Topolniţii cam spre dlS[lrit şi mia:dtzi în curmezişul moşiei Cer­ neţului prin moara Sfintei Troiti, numit[t şi a popii lui Ghenadie, (S21 arată pă plan supt No. : 49), drept peste coasta luncii apii To­ polniţii şi p[t câmp i peste drumul Şimiianului, ce mergela Cerneţ pân{t in muşuroiul [{[cut la vizunii de răposatul polcovnic Zam­ firache Caluda în moşiia Cerneţului Govorii, (să arat{t p[t plan supt No.: 40:) stânjăni 1460 ş"drfJal1 Vodd.- Dintr'acest muşuroi numit la vizunii, cam spre miază noapte în lungul moşiei Cerne­ ţului drept prin patru muşuroaie arMate P�l plan supt No. : 39, 38, 37 şi 36, pân�t în cel de al cincilea muşuroi din ograda lui l)u­ mitnI Galben, (pă plan supt No.: 35), ce sânt f21cute aceste mu­ şuroaie tot ele răposatul polcovnicul Zamtirache şi tot în moşia Cerneţul Govorii stânjăni 1160. Din acel muşuroi din urmă cu No.: 35: cam spre apus în curmezişul moşiei Cerneţului drept în ogaşul sec de hotar cu moşiia Piatra Alb{l, Îns(l în capul coastii [44] Juncii Topolniţii, cel după mosiia Piatra Albă (pă plan supt No. : 78) stănjăni 940: De acilea pă scursura ogasului sec la vale pănă în apa Topolniţii şi pă apa Topolniţii în jos pană iar în dreptul morii Sfintei Troiţi, numită a popii lui Ghenadie (No. : 49), unde să împreună aceste semne. Pă temeiul acestora dar li s'au mărginit şi de mănăstire raionul prin mai sus arătatele semne, şi la care semne după co­ prinderea jornalului să vor aşăza şi pietre hotară. Drept aceia făcăndu-să din partea aceştii mănăstiri Govora acest document supt iscalitura mea egurnenul i pecetea mănăs­ tîrii şi întărit de către cinstitui depertament s'au dat la mâna dumnealor oroşanilor spre a le sluji de temei în viitor. Cunoscân· dusă însă tot de ernbatichieri ai mănăstirii şi tot cu acelaş preţ. Şi ori căţi dintrănsi vor mai clădi după vremi case sau prăvălii În coprinsul acestul raion. Iar acest înscris s'au trecut spre do­ vadă în condeca cinstitului depertament şi în condeca mănăstirii Covora. . (Sernnătura.) Egumenul mănăstire! Govora Eftimie Furdui(?) (Pecetea în cărbune, cu chipul bisericei şi inscripţia: Mănăs­ tirea Govora= Districtu Vâlcea). Anul 1844, luna Februarie. 7 . •••••••••••• Acte referitoare la Tudor Vladimirescu La 26 M artie 1821, Vistieria tri11'zzle manz/estul lui Tudor Vladimirescu Ir-lor boert ispravnici 01 Sud Teleorman, cu po­ runca următoare: Dintraceastă oaste a D-lui Slugerului Teodor ce se tri­ mite şi la acest judeţ ca să o citească în auzul tuturor de obşte, fără de îndoială urmeazăca să înceteze orice duh de răzvrătire prin capul locuitorilor nici începerea pornirii Domnii-sale nu au fost şi nici nu este după tălmăcirea locuitorilor. Să cere drep­ tatea Ţărei şi încetarea năpăstuirilor. Dar tot de o potrivă să cere şi supunerea norodului către stăpânire a cele întru obsteasca ştiinţă datorii fieşcăruia, Aşa dar începându-vă şi D-stră dintru asemenea luminare de cunoştinţă, propovădui ţii, sfătuiţi şi ziceţi şi din partevă câte se cuvine către toţi de obşte, ca să 'şi vie în cunoştinţă- şi după aceasta numai decât îmbrăţişaţi interesele ju­ deţului cu tot dinadinsul. lnpliniţi rămăşiturile hanilor pe unde se vor dovedi într'adevăr că sunt. Şi răspundeţi după glăsuirea poruncilor ce sunt date de mai nainte, fără de mai aştepta po­ runci pentru aceasta, căci la mare stenahorie 1) se află Vistieria, nep�tându-şj întâmpina, nerăgăduitele trebuinţe fără ele a Dvstră urrure. \ (ss) Belu Vistieru. 1) Ste.nahorie = necesilate strivitoare. 44 [45] rr,� I I I 1) i - La 25 Martie 1821) Vistieria câtră Marin Butculeseu, is­ pravnicul ot Teleorman. «Iată că se orănduieşte şi D-lui Medelnicerul Hristache Greceanu Musnbaşir 2) acelea cu care împreună îrnbrătişănd slujba pentru trebile judeţului, să vă siliţi din toată virtutea săr­ guindu- vă cu zi cu noapte, ca S[1 arătaţi acum la această vreme, sh�jbă placuta, credinţa şi patriotism» ..... (ss) Belu Vistier. La 18 Aprilie 1821) Ispravnicul Marin Butculescu, primeşte dela Secretarul Ghiorghe Olimpiotis 3) urmatoarea scrisoare: «Fraţi boeri dela judeţul Teleormanului biv vel Serdare Marin Bulculescule şi Medelnicere Hristache Grecene, am luat înştiinţare cu adevărată ştiinţă şi mai vărtos dela oamenii noştri ce i-am avut intr'acest judeţ, că mulţi panduri şi arnauţi umblă prin satele judeţului, jefuincl pe neguţători şi locuitori cu nume de ostaşi ai adunării, precum s'au şi prins dintre aceştia de cătră al nostru buluc başa 4) legiuit şi iarăşi ni s'au arătat, că fiind orânduiţi de cătră noi pentru împlinirea rămăşiţelor dajdii Vis­ tieriei şi pornirea zaherelelor, unii din locuitorii satului au sărit cu zurbaldcuri5) asupra orănduiţilor zapcii şi alţi slujbaşi. Pentru aceea dar, ca S[1 dea un bun nieas« _ asupra unora ca acestora, scriem Dv, pe ori câţi panduri sau arnâuţi îi veţi dovedi um­ blând prin satele judeţului, făcând cea mai puţină supărare de jafuri, să daţi voie polcovnicilor, căpitanilor şi zapciilor, şi la toţi de obşte ca să sară asupra lor şi cu orice fel de mijlocire să-i prinză, şi dacă vor avea vreo teşchereă avercăruia din co­ rnandirii adunării, prinzăndu-se să-i cercetaţi cu orce mijloc, spre aflarea de vreo tovărăşie a tâlhăriei lor şi de jafurile ce vor fi făcut, şi aşa cu tacrir 6) de vina lor să-i trimeteţi cu înştiinţare cătră cinstitul comitet ce se află în Cămpulung, a li se face acolo osănda de cătră judecători. Iar acei locuitori ce se vor arăta împotrivitori la săvărşirea poruncilor ce V[1 sunt date de cătră cinstitul Divan al Ţării, să-i supuneţi Dv. cu orice fel de osăndă, spre împlinirea poruncilor ce vă sunt date. (ss) Gheorghiadis Olirnpiotis . •••••••••••• 2) Mt,mzbaşir, executor. 3) Ghiorghe Olimpiotis a fost locotenentul lui Tudor Vladimirescu, Sosirea lui Kiaia-bey în ţara noastră, În capul oştirei turceşti, făcu pe Tudor să se .re­ tragă la Piteşti. Ipsilante însă, ternându-se că are să-i taie drumul. se hotărî sa scape de el şi se înţelese uşor cu acest grec criminal şi trădător. Ghiorgachl:, ci nu Iordache, îl ridică cu palicarii lui din cortul său dela Coleşti, îi legară rnâi­ nele şi-I duseră la cartierul general al lui Ipsilan ti, sub supravegherea şefului de hieroliţi, Vasile Caravia. 4) Butuc Başa, şeful militar al unei centurii de militari mercenari. 5) Ztwbalâcuri, r:'lscoali\, rezmeriţă, revoltrt. 6. Tacrir, raport. 45 [46] "'11'-'1,(; pnvitoare la moşia Şopărliţa­ Brătăşanil din jud. Romanati 1) Adecă eu Costandin sin răposatul Ioniţă Brătăşanu încre­ dinţez cu acest zapis al meu la mâna dumnealor Coconu Cos­ taiche Brătăşanu şi fratelui dumisale Coconu Tomiţă, precum să se ştie că am făcut schimb cu dumnealor, adecă eu i-am dat moşia mea ce o am în hotarul de Brătăşani, ce este tntre.hotarul C.Qlltl?-arii şi între moşia dumnealor Gheorghe şi frate-său Dincă Brat2tşanu,-lar dumnealor mi-au dat partea de moşie ce au cum­ părat-o dumnealor în hotarul Dobrunu de la frate-rnieu Bănică Brătăsanu i lei trei mii în naht şi alţi lei o mie o sută cinci zeci cu dobânda lor SE1-i răspunză Sfinţiei Sale Popii lui Matei, bani ce am primit de la numitul preot, arenda moşii mele pe cinci ani înainte, şi să-mi osibească în a dumnealor cheltuială partea de moşie ce îmi dă din hotarul Dobrunu, pentru că aşa ne-am învoit. Drept aceea S21 aibă a stăpâni dumnealor moşia mea de Brătăşani cu pace în veci, iar spre mai bună încredinţare am iscălit acest zapis cu mâna mea, rugând şi pe alţi oameni de cinste au iscălit de martori. 1833 Ghenarie 18. Costandin sin Postelnicu Ioniţă Brătăşanu adeverez. Şi am scris eu Popa Dumitru Dobruneanu cu zisa şi invă- ţătura numitului şi sant martor. Pătru Gădărel ot Şopărliţa martor. Radu Cădărel ot tam martor. Zamfira zet Stoichiţa martor. JUDECĂ TOmA OCOLULUI ROMAN K,fl Costandin sin Postelnicu Ionită Brătăşanul ele la Dobrun, cu jalba cea de la nr, 1217, cerând a se adeveri inscrisul acesta ce dau unul la mana altuia, prin schimbul ce se zice că a făcut cu dumnealor Costache şi Toma Brătăşani, au cercetat judecata toate tmprejurările despre cari s'ar împiedica a nu se face ade­ verirea cerută ; şi dovedind din hotărnicia a 12 boieri cu lea t 7205 August 12 că moşia ce dă Costandin sin Postel nicu Ioniţă este a sa bună curată, rămasă de la părinţi numai pe singur chipul şi obrazul S[lU, fiindcă arată singur cum că nici fraţi, nici surori n'are, iar din zapisele unul cu leatu 1815 'Martie 15 pentru 100 stânjeni elin Dobrun, supt iscălitura lui Bănică şi Costandin cu muma lor Băluta şi altul cu leatu 1826 Mai 10, tot al numitilor că vinde şi cusurul de stânjeni tot din Dobrun, dovedind efl Costache Brătăşanul are aceast{l moşie cllmp�lrat[l de la chiar fratele jeluitorului şi de la însuşi, adeverează schimbul ca S�t se urmeze întocmai, îns[t Costache Br[ltăşanu] ca unul ce S�l leagă prin înscrisul ce s[t iscăleşte şi de Toma fratele dumisale \ 1) J\l[o�ia Bi11uţa BrftUlşani se găs\şte acum în sWpllnirea selteniLor din )0- plldiţa. Ei au fost improprieti'iriţi de ClSil R.cu-ali'i în anul 1910. Aceste acte ne-au fost comunicate \ele D-I Anton Oprescu. 46 [47] dator să fie ca negreşit acum în primăvara viitoare să aleagă partea din Dobrunu prin hotarnicul logofătul Răducan ce l'au cerut cu poruncă, să o dea lui Costandin lămurită despre toţi vecinii, ca să nu mai aibă pricini de judecăţi în urmă. 1834 Decembrie 4. Prezident Sărdaru Petrache Obedeanu. Sărdaru Costache. procit Crafier Toma Vasiliu. TRIBUNALUL JUDETULUI RUMANK[J Dumnealui Pitaru Toma Brătăşanu, prin reclamaţia regis­ trată la Nr. 4081 leat 1847, a contestat lucrarea hotărniciei moşiei Cg.puzar.u.întru învecinarea cu moşia Brătăşani, supt cuvânt că riu s'ar fi păzit semnele grănăţuitoare în urmarea carii reclamaţii punăndu-să pricina în canalu judecăţii şi sorocindu-să legiuit păr­ ţile prigonitoare, la ziua mărginită ele către vătafu de aprozi s'au înfăţişat amăndouă părţile, fiind însă că dumnealui reclamantu a arătat de părtaşi în moşia de prigonire şi pă: dumnealui Pitaru Grigorie Brătăşanu, Casa, mortului Pitar Costache Brătăşanu, Dincă Brătăşanu şi dumneaei Uţa Brătăşanca s'a chibzuit de tri­ bunal a se soroci şi acei părtaşi, potrivit cării punere la cale şi în urma mai multor scrisorăspunderi la 23 Iunie leat 1850, s'a în­ fătişat prigonitoarele părţi şi intrănd Tribunalul în dezbaterea pricinii dumnealui Pitaru Toma Brătăsanu a înfăţişat: Leat 1833 Ghenarie 18 zapis supt iscălitura lui Costandin Brătăşanu prin care vinde partea sa din Şopărliţa dumnealui re­ clamantului şi fratelui dumnealor Costache, fără a arăta însă semne despărţitoare, de cât că despre apus să în vecineşte cu Co­ puzaru şi despre răsărit cu Gheorghe şi Dincă Brătăşani. Leat 1838 Noemvrie 30. Cartea de hotărnicie făcută de Ni­ colae Boruzescu, prin care ara El despre această parte că a tras linie de la Nr 6 pănă la Nr 11, unele au arătat asemenea oameni că au fost piatră ele hotar despre Copuzar şi C21. Brătăşani să se mulţumeasdt dUp{l ar�ltarea martorilor f::iră a mai cere suma stân­ jinilor, pe lâng�l care alegere au înfăţişat şi planu geometric ri­ dicat ele Antonie Cropelea în leat 1838. Leat 1841 Aprilie 14, aelres[t C{ltre aceast�l jucleeHorie supt isdtlitura tot a numitului Borozescu având Nr registrului 1008 şi rezoluţia Prezielentului el-a S2l pune la del[l, coprinz�ltoare efi în urma îndatoriri pusft de tribunalmerganel iara şi în faţa locului cu stăp[ll1i amfmdorora p[lrţilor prigonitoare, îns�t din partea Pi­ tarului Târnoveanu vechiI Anastasie Triandafil arendaşu cu mai mulţi locuitori c1in ambele proprietăţi, adecă Şopflrliţa şi Copu­ zaru, cercetânelu-Ie ştiinţa ce au despre acele hotare cu toţi intr'o g!{lsuire au m�lrturisit dt ştiu şi au pomenit d'l hotaru moşiei Co­ puzaru merge P�l de la vale înjugat cu moşia Şopâr1iţa din OIteţ pHnfl în valea Brancului, iar semnele despărţitoare propuser[t efl nu le ştiu de cât numai Cfi au auzit elin vechime bătr:1ni spuin­ du-le dl ar fi un stâlpu GiocoiuJ din dealul Olteţului şi altu la leasa In Neagoe mai ele la deal de sat. Acestor copnnderi să îm­ potrivi dumnealui !\nastasie Triandafil, cel ce sţt întâmplfl faţrl, 47 [48] _ . _. "" .• '-OSATEI HOREf LUI DUMNllZEU CATIlINA, SOŢIA DUMNeALUI VEL PlTAR DUMITllACHIE BJmlNDEl. LEAT 7320 (�lS12)." Dumitrache Berindei, precum îmi comunică, preotul paroh al satului vecin Reşca, a avut o fatrt anume Maria, măritat,\ după Nae Poenaru din Craiova, şi Un fiu Grigorie, care el murit În 1877. 'IL Biserica St, NiCOlae din comuna Reşca, /t/de/ttl Romanaţi. Tot în aceeaşi zi, 31 August 1929, am cercetat şi sfânta biserică din comuna Reşca, cu hramut Sm.ntului Nicolae, sat vecin cu Dobroslovenii. , Inscripţia de întemeerea sfclntului lăcaş-este săpatrl în piatni cu litere cirilice şi se află pusă deasupra uşii, la intrare, cu ur- 111 ,"ttoruI cUprins: ,,'1' ACEASTĂ SFÂNTA ŞI DUMNEzI,a.lscA Jl[SERlcA, UNDE sA PIlĂZNUllŞTE HllAMU Sl'lWl'fLOH APOSTOL! PllTllU ŞI PAVEL ŞI SFÂNTULUI llllAHH NICOLAE ESTE ZIDITĂ /lIN TIlMELIE Şf l'NFRUMUSllŢATĂ, pllllGUM sA VllDE, cu TOATĂ OSĂI.l[)lA ŞI CIH:J�l'UJALA A DUMNIlAEl ŞETllĂllllSIJ ILJNCĂI ])OBHOSLOVllANCĂI, IN MOŞIA lJUMNEJ\]'[ CE sA CHIAMĂ llIlCJCA, iN ZILI':LE PHRA lNĂq,'AI'U[�Ur DOMN ION ALEXANDJIU IOAN JPSlLAN'J' VOIVOD, cu JlLAGOSLOVllNIA PHEA SFINTII SALE pAIUNl'llLUI CHlllro CHITl FfLAlllll', EPISCOPUL Il1hr. NICULUl, ŞI AM TNCHINAT_O PREA CUV!OSUL1J1 l'ĂllIN'I'ELlll NOSTJlU GllfGOllIE OECAI'O_ LITU LA I)FANTA �IANAsTIHE IlJSTJlI'I'A, CA iN vscr sA sA POMlli'lEAscA LA ANII DELA ADAnI 728IJ=1781, OCTOi\JVllJE DIN 5 ZILE". 1 i � , ',. . 54 \ \ •••••••••••• St. NicoJaescu. , :;!l , - I I I -- [55] Cuvinte dialectale 1) Câteva. vorbe inainte o parte din «Cuvintele dialectale» ce urmează, le-am avut culese şi însemnate de mai multă vreme; în ziua de 14 Ianuarie 1929 căzăndu-rni în mănă cartea « Glosar dialectal» 2) alcătuit după material lexical cules de corespondenţi elin diferite regiuni, ele d. Stefan Pasca, am citit-o şi mi-am însemnat mai toate cuvintele, care, în satul meu au alt înţeles. Notarea şi explicarea lor am făcut-o cu toată râ vna şi aşa cum m'am priceput eu mai bine, rămănănd ca cei în drept pregătiţi, filologii, S2t redeă forma ele­ săvărşită a fiecărui CUV�l11t, cu toate amănuntele lui. Căci, la pag. 1, zice d. Şt. Pasca : "Asemenea colecţii de cuvinte regionale nu pot fi ignorate de filologi; adesea, în haina unui cu vânt sau a unei forme gramaticale dosită în mfundătura unui cătun, filologii au găsit câte un element vechiu, odată ge­ neral în Iim bă, înlocuit în cursul timpului de altul» .. Iar la pag. 2, scrie : ... -Credem chiar că e bine S21 se POf­ nească o acţiune de îndemn printre intelectualii dela sate, ca să adune şi să dea la iveală asemenea material, de care studiile de specialitate pot profita. Preoţii şi învăţătorii dela sate pot .fi de cel mai mare folos În aceastâ prnnnţâ». Potrivit acestui îndemn, m'am ostenit şi eu S21 dau la i veală cele ce urmează, spre folosinţa lexicografilor noştri. 1\. a ea, icâ! interjecţie ele negare; răspunsul cuiva, care nu vrea să facă ceeace îi zici. a alb) = 1) a stărui necurmat şi intens pe Iăngă cineva, să obţii ceeace doreşti; 2) l-a scuipat pănă l-a albit în scuiperi ; :-:) ochi albi; cel care are ochii albastri de tot, se zice că are ochii albi ca ai găscanului ; 4) l-a albit ele minciuni}, l'a plictisit cu ele. a altseta = a desmierdă, a mănzăiă pe cineva, mai ales pe co­ piii mici. a amiru). miruială = a adună eate puţin, 61 n'ai de unde mai mult ! 1) Adunate şi explicate de Ton N. Popescu, inv.untor, :)teftll1eşti-Vâlcea. 2) Academia Rornâ Il", Memoriile Sectiumi Literare, Seria III, Tom. IV, Mem, 3, 62 p:lg. Bucureşti 1928, tip. C JW:tl une lIPIt într'o parte. apâ sigiIatâ = apă oxigenată, aşteămâtu = a se luă după cineva, a-l �ândi de aproape,. a:l su­ praveghia spre a-l surprinde asupra unei fapte. a amorţi = a începe S21 îngheţe puţin nămolul, s[1-1 mai strângă. B. bâla (numai la singular) = un copil mic, prizărit, pipernicit, slăbănog. a se bâlâbânt, bălăbăneală =;= a se căsni să ridice ceva greu, peste puterile lui. a se bâlâcârt, bălăcăreală = 1) copiii mici, când apucă p'afară, se bălăcăresc în baltă, joacă 'n apă ele-şi udă şi umplu ţoalele de noroiu ; 2) a se ocări cu fel ele fel de vorbe triviale. bâloari: = foc cu flacără mare. bdlodtâte-: = foc cu flacără mare. bale (numai la plural) = 1) scuipatul boului; 2) bale de dovleac, după ce i s'au luat seminţele. brâdoaie-i, brădoiţă, brădoaică = putină mică, în care se acresc rnurătorii ; putină mică în care se face şi se ţine oţetul. bejni/d = neagră beşniţă, despre o fată sau muiere cu pielea neagră, prea oacheşe .. a bestel), beşteleală = a 'nfruntă pe cineva, a-l obrăznici. a benchetui. benchetuială = a petrece şi cu lăutari, cateodată. blettsc, blescăială = 1� ud de ploaie, plin de apă, cu hainele bleasc de apă ; 2) fata aia a pus prea mulţi fluturi pe cămaşe, d'a făcut-o bleasc, că nu se mai cunosc' bine nici florile. oobtcâ-: ulcică, ulceluşe de pământ - mică cât o ceaşcă - cu care se bea rachiu, ţuică fiartă, mai ales îndulcită cu zahăr. buburos, arareori şi bubos = plin de bube. bor'tlcd = apă caldă şi stătută, care nu mai e bună de băutfiindcă a stat prea mult în vadră, s'a clocit; vara, la lucru, pe câmp, când nu se poate aduce apă proaspă tă, fiind fântâna prea departe de locuri, apa se 'ncălzeşte şi se face boalcă 'n botâ, a bolcân: = îi bolcăne apa'n burtă : când bea prea multă, se aude un sgomot din stomac. boroooăta-« = năpaste; a face ceva neplăcut, nepotrivit; drăcie; braşoavă, greşală, poznă, nefăcută, năsărămbă, prostie. burrluşlHt, burduşală = l) 'l-a bătut rău de tot, de l-a burduşit; 2) când tencuiala nu e lipită bine de perete, se bureluşeşte, 'adică se face loc liber între tencuială şi lemn. bidure-i = bucată mare de carne tăiată elin pulpet, mai ales. butuhim = s'a umflat butuha� peste tot trupul, din boală. budurOiu-oaie = un lemn g'ro!':1,. care s'a scobit şi care se aşaz[t În loc de vizdfiri la unele fânti1ni. a Dorlicdl, bodic[tială = a dtutc't, ceva prin întuneric, a elibui. \ 56 [57] a balma}l) bălmăjală = a vorbi degeaba, că nimeni nu-l ascultă. a bofbacât. bojbăcăială = a dibui, a căuta ceva prin întuneric. a boiborost = a vorbi multe şi neînţelese, ca curcanul. bolboroşi (numai la plural) = afară plouă cu bolboroşi, plouă de I varsă, plouă cu băşici, e ploaie mare - potop, nu al 'ceva. bontZtr-Cl = rotund la vârf. a boscorodi = a vorbi multe şi degeaba. buHtg; îmbulugeală �, oile s'au strâns bulug, grămadă, înghesuite. oura = ploaie măruntă : se mai zice şi «burttţâ», ooroboţ = ai venit boroboţ peste mine, adică nechemat. l-a buş7t = l-a bătut pe 'nfundate, de nu ştie nimeni. buşita = ştii că treaba asta e buşită? am nemerit-o pe negândite. buşneag-buşnZ:glti = fum mult şi gros; fumul iese pe coş, busneag. bulvan-i = trunchiu de lemn mare şi gros. a se bâşcâlu; = a împărţi averea basca, despărtindu-se, a se bâidbân; = a stărui cu inzistentă pe lângă cineva, ca S21-ţi împlinească voia. bertelte-si = bantă, făşie de stofă. bleo iăte = urechi bleojate : urechi mari şi aplecate în afară, la unii. a se btciu) = a se căsni cu de toate ca sa muncească, să ago- nisască, ca să nu ducă lipsă. Se zice despre un om vrednic, harnic. Brebenei = nume de bou. bltmbezz) bumbenlt-ă = blestem: duce-te-ai bumben să te duci! Duce-te-ai la măru roşu şi să te văz, când oiu mai vedea pă moşu l bujditla-e = casă mică, neîngrijită, acoperită cu paie ori coceni. bun gineetla-l i = pâclă, ceaţă groasă. buscea-ele = zăvelcă aleasă cu flori ele lăniţă şi cu fluturi pe ea, foarte frumoasă; acum vreo 30 de ani era la -rnodăv, iar azi nu se mai poartă de fete ori femei. tnatetea, budeancă = flori galbene cu miros f.rumos, plăcut. boroghtnâ (f. pl.j=boăscă = rămăşiţa de struguri, tescovină ce 1'[1- mâne pe fundul brădoii de oţet. baschir)la = batjocură; a-l luă peste picior! bâedric-ur: =0 nărav. c. cocoios-e l)-dumicatul, bucata de mămăligă care se bagă 'n gurii; 2) mămăliga ce se adună cu lingura, când se râcaie dtldarea ori tuciul, după ce s'a răstornat măm�tliga pe mas;:l; 3) copiii se joa6t cu coco­ loaşe de zăpada. childd-e = o bucl�l de P�ll', o şuviţă .. călâu-ie = necopt bine, mai mult crud. dadărte-ii = flori multe gr{tm:;tdite la un loc în pământ; urzicile cresc în clădării. (lz'pici = porec}[l, unuia, care când vorbeşte, clipeşte des, închide mereu pleoapele. eatrăniHt = năcăjit şi amărît r�1U de tot, mâhnit peste m[lsur[l. 57 [58] 58 j , 1 J i 1 ir il I / ! I i I cclpistere-i = o posta vă ele lemn mai mare, şi mai mică decăr albia, În care se cerne ptelmul ([['tina de porumb) în care se face turta ori m�Uajul, ori se friimânt[L' coca de pâine. a crhcall, c[Lrc;l1it-ă = a încurcă o treabă, a n'o face cum trebuie; se zice şi a I1cZccZrcall, tot cu acelaş În ţel-es. a Celţii, cârteal[L = a vorbi de rău pe cineva. ccl,lcll-i .� fiarele de Împiedecat caii se Încuie cu cătăt. cebcZluiNt, a cebălul = rupt, stricat; mi-a ceb2L1uit lemnul, de nu mai poci face nimic din el ! ciol1/"drfl-'d., a ciong'd,ri = rupt, stricat; a ciuguli elintr'un codru ele turtă. c/liabi'tr-ă = om bogat, cu avere. âzichzrez = n'are chichirez, haz, la vorb[l; nu ne place cum VOr­ beşte şi ce spune el! ch/da (numai singular) brumă groas[l. l..iOCrt1'I-e = 1) ciocan de b[tut ţuică; 2) a sta ciocan pe capul cuiva, a stărui fără întrerupere, ca să facă o treaba. a cOl1telti, COI1tz'nl = a jI]cetin;'l mersul, vorba. a cobt, cobeal[l=a trage rău : a te văreta cam degeaba, uneori. cdrcotâ-e. = afacere încurcatfl. cribda = a umbla cu cribda, să Înşele. Vorba aceasta o 'ntrebu­ in ţează mai mult copiii În jocurile lor. a cruntâ, cruntea12l, cruntătur[l = a cresta PUţin marginea pân­ zei, a Ula marginea foarte PUţin. curcZlitnl-i = loc curăţat, ele pe care s'au scos m[trăcinii, fclcPinelu-1 bun ele muncă. curmNe (f[ll'[t plural), CU1'711i!iu .�' funie ruptă, scurta, numai un crâm(Jeiu. cO,lo(Jeml-2l = se zice despre cineva care e pus într'o slujb2l ele care nu e demn. celja = un cârlig de fier pus Într'o Pl'2ljin2l lungă, cu care se scot unele lucruri ce cad în D'llltân De bine ce le părea, Nici merinde nu-şi mai lua, Drumul la plai apuca, Pe plaiul Sârmonului, In codrii Cadrinului, Tot trei zile şi trei nopţi, Nebeuţi 4) şi nernăncaţi, Tot ca nişte vinovaţi. Acolo când ajungea Ei pe Pătru că-mi găsia, El un somn că mi-şi dormea. Da Turcii când îl vedea, De gros mare ce-mi era, Aproape ca şi butea. Turcii rău se spăirnănta, De capete se lipsia Şi 'napoi se 'napoia. Dar un mic de turculeţ Numai atâta greşiă, De-o frunză se atingea, Puţin frunza că-mi. suna Pătru 'n picioare sărea, De-adurmit ce mi-şi era, Şi-odată când îmi răcnia, Toţi munţii se legăna. Turcii 'n loc înmărmuria, Şi Pătru când îi vedea, El la ei că mi-şi strigă : , «Turcilor, vizirilor, «Mai mult ciohodarilor, "ŞI 'ncă voi femeilor, "Cine pe voi v'a mânat, «Capetele v'a mâncat, «Zilele voastre cele scurte, «Păcatele mele multe», Turcii jos îngenunchia Şi din gură că strigă : «Petre, Petre, haiduc Petre, «Cine pe noi ne-a mânat? «Tot 'nălţatu de 'mpărat «Să te cuprinză de naş, <,S21-i botezi un coconas-. Da Pătru când auziă, . Mustăcioara că-i zămbiă : «Bine, hai, fie şi-aşa. «Da de n'o fi nici aşa, «Bine-aţi vedea ce-oiu lucra. -Duce-vă-ţi voi înainte, 'N mijlocu' lumii intrEl Si-odată Pătru răcniă, Toată lumea spăimânta, Şi cinci sfori că se rupea. A doua oar' când răcnia, Toate sforile rupea. A treia oar' când răcnia, Paloşel înzdr{lvenia Şi prin lume c'apucă, Ca un Vânt în vifortt, Printr'un pomer întlurit. Cum pică, Z2lU, norile, Aşa pică capeti1e; Şi nu tăia cum să taie, Ci tăia ca verzele Şi clădia ca clăile. Cât s'o coace-o pârie 'n foc, Imi făcea lumea polog. Impăratul când vedea, De-aceasta se minuna, Iară Pătru ce gr{!ia? « 'Mp,1rate 'n2t1ţimea ta, -De mai ai, mai dă-mi S21-ţi tai. "S2l[i lăsat Dumnezeu "S2t se taie 'mp2Iraţii, «Acu ţi-aş zbura capu-. Impăratul auziă, Must{lcioara că-i zâmbia Şi pe Petre mângâia, Sus în palat îmi suia Şi şedea de hodinea Şi cu Pătru petrecea, Amândoi alăturea, In cămară că-nu intra Tot cu Pă tru aEtturea Şi pe Pfttru-l dăruia C'uh caftan, C'un buzdugan, Cu cinci ferdele de bani, Şi elin gură c2l-mi grflia: "Petre, Petre, haiduc Petre, "Haiduceşte ţara'n pace, «N'are dracu ce-ţi mai face. «De când dracu te-a 'n{t!ţat 5) «Mulţi T2ttari c[t mi-ai tăiat, «�r:1t{lroaice·ai v{lduvit, «MUlţi coconi mi-ai s�jr2Icit. «Cât oiu fi eu în domnie, "Tu S2t fii În haiducie, «Tll cu haiduciR ta «Şi eu cu domnia mea». ele la Ion Strâc[t fer, in De- 5) te-a 'nălţat-te_a crescut. • - - -� ............ ..L..L.l !JelI (:t, L. Când la poartă ajungea, De tare ce mi-şi răcnia, Porţile se deschidea, Impăratu-afar' ieşia, Din palat mi se uita; Când pe Pătru mi-I vedea, Impăratul se 'ngrozia , Jos din palat cobora. Mâna cu Pătru că-mi da, Sus în palat mi-I poftia, Şi la masă s'aseza Tot cu P:Hru-aJăturea, Şi am�ll1doi îmi petrecea. Iară Pă tru ce grăia? "'Mp[trate 'nălţimea ta, «După mine c'ai mănat "Şi m'ai poftit la palat, -C'ai COcon de botezat "Sau armată de tocat. «De nu ai nădejde 'n mine, "Ca să-ţi arăt, să vezi bine, "Scrie cărţi în multe părţi "Şi r[waşe 'n multe-oraşe, «Strânge oaste 'mpărăteasc[l, «Ca frunza şi ca iarba, «Ca să-mi răpună viaţa. "Şi pe mine să mă legi «Cu cinci sfori de i brişin "Şi cu şase de mătase, «Să mă cuprindă la oase. proaspăt aduse, se aşeza la masă în mijlocul familiei şi în volbura plăcut mirositoare a borsului cu perişoare. Aci, încet şi cu dichis, printre sorbituri, povestea felul înfricoşetor în care a decurs «inspecţia». Hotărît, d-I SOCI-ate devenise îndrăzneţ. Când le povestea cum răbufnise dumnealui în ameninţarea cu încheierea procesu­ lui verbal, toată familia îl sorbea din ochi ca pe un erou măreţ şi temerar. .. Singura care nu prea rămănea impresionată, era • numai consoarta dumnealui; poate că unde era prea ocupată cu adusul şi îrnpărţitul bucatelor... Intr'o zi, picat tocmai dintr'o asemenea inspecţie, d-l So­ crate se aşeză la masă. In mintea dumnealui se înşirau, exacte, amintirile inspecţiei proaspăt făcută : cum ţipase, cum amenin­ ţase, cum dresase procesul-verbal. Vedea întregul comitet al mo­ numentului inspectat, dărdăind .de frică şi implorăndu-i din ochi îndurarea. Iar dumnealui ca un inspector ce era, executăndu-i pe hârtie, fără cruţare ... Inşirănd aceste amintiri, d-l Socrate se simţea ridicat încet, încet de pe scaun către înălţimile la care ii da drept funcţia dum­ nealui de inspector al monumentelor locale. Şi într'un moment de uitare cu totul a locului unde se afla, infricoşetor- şi plin de sine, tună ca'n ceasurile inspecţiei, în urechile celor prezenţi. «Asta este ciorbă, domnilor? Ce, credeţi că vă puteţi bate joc? Să nu uitaţi că eu sunt om al dracului şi nu iert: vă dis­ trug pe toţi. ln mijlocul stupefacţiei generale, madam Socrate, care nu se prea lăsa impresionată, se ridică ameninţătoare. «Ascultă mă, maimuţoiule, unde te trezeşti aici? Să nu mai sufli, că-ţi torn castronul cu ciorbă în cap de te opăresc ... Auzi căpiatu L .. D-l Socrate, recules, cu frica de a nu se da loc la regrete­ ta bile puneri în practică a ameninţărilor consoartei, tăcu chitic şi începu să soarbă cuminte din ciorbă, In sufletul său însă, simţia adâncă durerea prestigiului terfelit. După masă, ca niciodată, ieşi în oraş să se plimbe, să întălnească vre-un prieten, şi cine ştie ... poate ca să bea şi un pahar cu bere. Colindă străzile oraşului până târziu, fără să întălnească prietinul dorit şi fără să simtă ceva din plăcerea celor ce's împătimiţi dupe plimbare. Fărămat de oboseală şi atras de sgomotul veseliei unei grădini de vară, intră înăuntru şi, însuşindu-şi comanda unui consumator vecin, ceru aşa la întâmplare. «Un sempiu mare, bâete», Sgomotul paharelor, căntecul lăutarilor şi veselia clienţilor, .. topite într'un huruit asurzitor, isbuti să ameţească puţin din du­ rerea -Inspectorului-. Ceata chelnerilor căra neobosită ţapi spu­ moşi de bere, fripturi şi baterii de vin. Sub nasul vecinului său aşeză un pahar mare cu vin simplu. Constatând că fusese uitat, 6 81 [82] uornnuj Socrate b:Hu cu ciocul bastonului în masă şi întreb[l rastir : «Asculti't, băete : ce sunt eu aici? 11" « Un semplu mare, mă rog,)· răspunse chelnerul, cu aerul că ţine cont de ce anume trebue să-i servească, Domnul Socrate simţi prin creştetul chel al capului ca o 10 vnura de măciuc{t, lovitura unui r{L",puns nai v, care-j lămurea totuş locul pe care-I OCUP�l în t�lrgul în care aprinsese focul unei vieţi întregi ele mUl1c{l, Iără să poată raspand, un fir m{tcar de crtldur[l. .. -Ascurră, băete: ce sunt aici? «Un seHzplu mare, ma rog.f" ... Desnă.elujduit, îşi adună pttlăria, bastonul şi teancul obicinuit ele PUblicaţii, pentru a se îndrepta către casa lui, cetate cu averi • zăvorîte cu ziduri tari şi protectoqre îupotriva ptlc{ltoşeniei ome­ neşti, unele îl aşteptau vrafuri ele cărţi, reviste, ziare, acte şi obiecte istorice, pentru a 11 râncluite în rafturi, în Wzi, În sertare, pe păreţii casei.; Şi pentru a stinge procesul care-i pricinuise atâta amăra. ciune, să duse mai întâi la consoarta dumnealui, cu umilinţa care simţia că-i face atât de mult bine: «Draga mea, iart[l-m[t .. , ştii, ciorba dela prănz ... a fost mi­ nunam. Te rog să mai faci ciorb[l şi mâine, şi poimâine şi în fiecare zi, dacă vrei tu. Pentru tot restul vieţii, domnul Socrate Cirticel a rămas un om chel şi timid, hamal permanent pentru transportul braţe lor de ziare, reviste, cărţi, acte şi obiecte istorice ... Aşa a înţeles dumnealui viaţa, şi nu se ştie ... poate că avea dreptate. ••• s •••••••• Toamna Paul Constant . Iat[l Toamna; a venit f[ml veste. Ea apusun roşii cl[tcleşte, Dar în zadar: l\1unca toata se pr�lbuşeşte. E ca meşterul zidar Din poveste. Vai, desigur Un sunet a zidit, De s'a ridicat zidu 'n Înfinit Şi-acum pl;1nge cev�t, Cinevil, Vai, Toamna ... Toamna 1. .. \ Ea din Căr�lmicm şi var M'a cl�ldjt şi pe mine. Iată-mă. Meştere zidar, Ce SUflet ai închis în mine De m'am prtlbuşit în ruine Din picioare? L-ascult zilnic cum plânge, SuspinIl, Că se 'nClbuşe, moare .... Să-l scot la lumină., .. Gabriel l\iar. •••• •••• II&GiI. 82 [83] Nec pluribus impar ... Dorinţă neînfrântă de-a ieşi la iveală, de-a domina prin ştiinţa ta, prin voinţa ta, prin toate manifestările personalităţii tale,-­ fii binecu văntată 1 Elan turburător şi furtunatec, dornic Set mă imping-i înainte, tu îmi încordezi braţele când sunt pe punctul de a şOV[\Î, mă ţii treaz în orele târzii ale nopţii, scriindu-rni cu litere ele foc deviza mag-ică: «Inainte [" şi mă scoli în orele senine ale dirninetelor în ritmul lăuntric, dar tumultuos, al marşului tău : "Inainte 1» Fiinţă ciudată, de care nu mă pot despărţi, degetultău îmi arată zarea depărtată, munţii înalţi, zorii luminoşi. Dece îmi arăţi strălucirea atât de departe? Cât îmi va trebui să o ajung? Dar deg-etul tău rămâne nemişcat. Inteleg că pentru tine nu există timpul, nici spaţiul, nimic; există numai ţinta pe care vrei s'o a tingi ! Sunt una cu tine, gandu! tău e gandul meu, şi nu mai văd acuma decât ţinta, miragiul strălucitor şi falnic; drumul a dis­ părut în faţa ochilor mei În văpăiaţi, ti rnpul a încetat S21 se mai destăşoare ! Inainte deci, tot înainte! Pe vârful munţilor spre care mă îndrept cu Înfrigurare, îmi spui că vom avea mulţurnirea deplină. Aştept şi grăbesc acea clipă, şi pănă atunci mă bucur găndindu-mă la freamătul înde­ lungat al codri lor ce se vor întinde la picioarele mele, la mu­ getul valurilor care se vor sfărărna neputincioase de stâncile pe care voiu sta, la zarea largă pe care o voiu îmbrăţişa cu och ii mei-v-dornici să cuprindă «marele»-, la ecoul ce-mi va purta de­ parte pe aripele sale cuvintele mele vestitoare ale frumosului şi ale adevărului, la miile ele fiinţe cărora le voiu arăta cum se face binele; în sfârşit mă bucur, găndindu-mă că pe culmea acelor munţi voiu găsi tot ce e măreţ şi nobil. Sentiment neîmblănzit, ce faci să mă tulbure clocotul mo­ cirlei vulgarităţei prin care trec; flacără arzătoare, care mă con­ duci, în noaptea mediocrităţii ce mă învălue ; vănt prielnic, care umfli pănzele corăbiei mele.e-fii binecuvântat l Inainte [ Nicolae Şegărceanu, Februar. 1925. 11 ••••• 11 ••••• 83 [84] Altum silentium Priviţi bolta albastră, Natura 'nfloritoare Şi universul cel nemărginit! Căci clopotele 'sfinte vestesc azi nemurirea; Iar eu cănta-voiu până în ul­ tima clipă: Frumosul şi-al său creator! . .. ... . Sunete care veniţi de departe, Sunete prelungi, sau repezi, grave şi uşoare, luminoase şi întunecate, Glasuri ce-mi povestiţi trecutul, îmi ridicaţi prezentul, 16 April 1925. şi-mi prevestiţi viitorul;­ porniţi din nou cascada răco- . ritoare a glasur ilor voastre de aramă Spre cer, dar mâna-mi nu se mişcă, şi glasul rrni-e mut. Voi care altă dată mi-aţi dat cu vin te inspira te, tot voi acum îmi inspiraţi tăcerea. Tăcere ! S'auzim prin clopote cântând Universul. Nicolae Şegărceanu. . . Prin sat Îşi scaldă aripioarele din floare 'n fi oare Sfătoasele albine, fluturii zglobii: Surâd cireşii 'n horbota de sărbătoare Şi blânzii ghiocei, ai primăverii cei dintăi copii. în uliţă atâtea crisanteme-flori de soare-, Ici-colo îşi răsfiră umbra imensele-i petale; Fereşti deschise larg îşi sorb al liniştei nectar, Surâd livezile în verdea broabădă de har. Sub prispă câini cu ochii leneşi, grei, Işi dorm în ticnă pacea 101' dulceagă Ciu1ind arar urechile spre-o mierlă sus în tei. Un car la carciumă aşteaptă 'n lung popas .... Bălanii 'şi rumegă un pumn de iarbă Privind din când în când spre moşul prins între pahare. Un roiu de mărunţel cu cărtuliile boţite Îrnplut-a uliţa din stupul cel de şcoală Si-atâtearnăinis'agită pe răchiti.iar după cuiburi, după oauă Si-atătia 'şi împlu sănul lor cu puişori şi oauă: Prin bătături întră amiaza ... calmă, dulce, blândă; La vatra încărcată stă, diretică în ceasu-i de orăndă ; Cucoşi din aripi bat, în prag îi cer o biată boabă. Prin nucii somnoroşi şi-aruncă coşul din plămâni iar , caiere de fum . .... Şi iarăşi nime'n.jos şi nime'n sus pe drum .... La poarta ţarinei ovmană 'ntinde urătul, ca un cerşi tor, Spre sat o ia apoi trăgând încet picior dUP2l picior., .. Lucian Costin . •••••••••••• 84 [85] Valea sufletului meu. In valea mea e freamăt de păduri, Chemări din codrii noştri seculari, In valea mea e trăznet de securi, Ecou prelung din vremurile mari.... In valea mea e muget din Carpaţi, E chiot dela horile din sat, In valea mea e şopot dela fraţi Şi doina plânge-acolo pe 'nserat... In valea mea e tropot de voinici Bătătorind pământul strămoşesc, E ruga 'nsângerată-a celor mici, Ce fără scut în umbră se-ofilesc .... In valea mea e tănguirea lor, A celor mulţi, umili, necunoscuţi, In valea mea e plănsul tuturor Şi graiul viu al celor orbi şi muţi.... In valea mea e dragoste şi cânt, E balsam pentru rănile ce dor, In valea mea e pară din pământ Şi apă cristalină de izvor .... In valea mea e foşnet de dureri Ce-şi cată 'nfiripirea 'ntr'un cu vânt, In valea mea e lacrima de ieri Şi scâncetul al celor din mormânt. In valea mea sunt vechi chemări ferbinţi, Nostalgicut îndemn spre depărtăr i, Şi sunt atătea sacre nizuinţi, Icoanele apropiatei întrupări.i., In valea mea e măndrul colorit Al pacinicului, vesel curcubeu, E câte-un strop din largul înfinit, Un zămbet dela bunul Dumnezeu .... In valea mea e seva de apoi Ce va ţâşni din trunchiul genuin, In valea mea e clocotul din voi, Potopul sfânt al cerului senin .... 1. Al. Bran-Lemeny • •••••••••••• [86] Aurel Chirescu. 86 Rugă Pumual de foc înfipt de veci In minte E ruga mea, cerescule Părinte; Un liliac orbit de zările senine E ruga mea 'ndreptat;'t către Tine .... E rug2t de ateu setos de nemurire, E urlet ele revoltă - Vulcan aprins de secoli, cu lava 'n clocotire O rugă p2ltimaşe de ateu Gelos pe Dumnezeu Şi pe-omenire .. '" Imi iart;;l, Doamne, palida scftnteie Ce-aprinse 'n suflet ultima lurnină, Ultima făclie In sufletul de tină. Intrat în agonie . Nu mă Iăsa, Pdlrinte, pe stânca colţuroas21 Pe care mintea mea morhielf! M'a aruncat cu ură ; Asvftrle din Înalt 'pe trupul meu ele sgură O căt de rea hlamid�l Şi dă-mi În ochi tot focul ce-l ai la tine 'n vatr�l; Trimete 'n ochi tot duhul, Să 'nsftngerez v:hduhuI... .. Aruncă 'n braţe fulgerul peirii, Să sfarm puterea firii Şi d{t-mi să pun pe pieptul sftngerftncl Tăioase zale ele granit Şi cerne 'n sutletul fli'imftncl De pofte ameţitoare Tămâie arzătoare Şi dă-mi în mâini puteri ele heruvim, S;;l scot pe morţi din ţin tirim Şi 'n fundul gropilor pustii Să 'nmormfltltez pentru vecie, Cu sutletul într':lnşii, pe cei vii. \ ••• •••• 11 •••• m I [87] • Miscarea culturală în Craiova � ]C) 26 C) 16 2lV[artie 30 6 Aprilie Societatea "Prietenii ŞtHnţ.ei» a continuat seria conferin­ ţelor sale în 1930 dUpCI cum urrnează : 12 Ianuarie 1930, d-l prof. N. G. Dinculescu : Rolul Olleniei la întemeierea Târii-Eomâneşti. d-l C. V. Obedeanu: Portretele lui JJ!lihai Viteazul. d-l prof. 1. Dongorozi : Două aspecte dtn activitatea pro ţesorului M ehedinţi. ,} Februarie o d-l Dr. ]\1[. Uţă : Freudism: 9 d-l Dr. A. Metzulescu : Noui tndruniâri' În tratamentul tetanosului. d-l G. Giugiuc, magistrat: Un prometeu al picturii noastre: Luchian. d-l 1. G. Duca: Reforma agrara. d-l prof. C. Brădeteanu : Par turnul, Pudra si Cremele. 'd-l prof. T. Ştefănescu: T0111as G. Masaryle. d-l Liviu Rebreanu: Coşbuc. el-l J. '1'h. Florescu, avocat: Romantismul în politicâ. el-l C. Carotlid : Criza agricolă. d-l prof I. A. Basarabescu : Simtul reali­ tâţe». Din partea Societă tei a conferenţiat d-l prof. C. O. Fortu­ nescu la T.-Severin în ziua ele 22 Decemvrie 1929 despre Poetul Al. Vlâh.uţâ şi la Caransebes, în ziua ele 10 Martie, ele spre fulia Haşdeu, iar el-l magistrat Giugiuc a conferentiar la T.-Severin în ziua ele 8 Decernvrie 1929 despre Arta Mnnteniei. Universitatea liberă "Prietinii Ştiinţei» şi-a urmat prele­ gerile în cuprinsul aceloraşi trei cicluri, şi anume: 0-1 prof. C. D. Fortunescu: Românce care au scris în fran­ ţuzeşte : 1) Lucila Chiţu; 2) Elena Vâcârescu J' 3) şi 4 [ulia Has­ dezt.-C�lrţi şi oameni: 5) Arghest. 0-1 prof dr. Mih. Uţ21 şi-a continuat lecţiile sale de Esteticâ . 0·1 dr. a ţinut prelegeri În chestiuni medicale. :i: 87 [88] 25 24 28 15 22 29 1 Martie 5 Aprilie Liceul «Carol In, urrnăndu-şi seria şezătorilor sale publice, înregistrează încă următoarele conferinţe: , 8 Ianuarie 1930, d-l prof. A vr Vasculescu: Obiceiuri de alta data. d-l prof. G. Tomescu: 24 Ianuarie în isto­ ria noastra. d-l prof. 1. Dumitriu : Soarele şi viaţa pe pâmânt. 1 Februarie» d-l prof. C. Iliescu: Tuburile Geisler şi Crookes. d-l prof C. D. Fortunescu: Profesorul în literatura româna. ' Sf. sa Pr, Gh. I. Ghia: Dumneeeu vazut în natura. d-l prof Ilie Ion: Natura emoţiei estetice. d-l prof. V. Turtureanu: Hipnotismul. Sf. sa Pr. Anghel Parvănescu : Misticismul creştin. d-l prof. 1. A. Basarabescu : Insemnâtatea sociala a romanelor lui Duilizc Zamfirescu, * :1: Liceul «Fraţii B .. zeştf» a organizat de asemenea, cu anul şcolar 1929-1930, un ciclu de conferinţe, care se ţin săptămânal în aula şcoalei respective. Notăm cu acest prilej că acest local a fost ridicat din te­ melie, în excelente condiţiuni de soliditate, confort şi estetică, şi nu a costat decât 16 miJioane,-în vreme ce etajul rielicat (fără a răspunde vreunei nevoi a Şcoalei) deasupra Liceului -Carol 1", a cărui merernetiseală ca fel de construcţie şi ca material între­ buinţat a descoperit-o cu indiscreţie tutulor ochilor incendiul de acum două luni, a costat, împreună cu alte ziduri începute şi tot aşa de inutile, peste 42 de milioane! Şi noi nu mai avem azi la liceul «Carol h nici sală de gimnastică, nici amfiteatru! Gos­ podărie şi ..... gospodărie, ca să nu mai zicem altceva. La liceul «F1'. Buzeşti- era însă director d-l prof. Ionescu-Argetoaia, dar la liceul nostru, era, vai! altcineva. 1; S'au ţinut următoarele conferinţe: D-l prof, Ştef. Ciuceanu: Arta Renaşterii. D. Teodorescu: Petrarca. lV1. D. Ioanid: Realitatea şi fantasticul în literatura. D. Dănescu : Universul şi unitatea sa materiala. Alex. Teodorescu: Societatea romana în epoca de- , cadenţii (fuuenal; Tacit.) A. Schenker : Curentele principale în literatura \ germana. Gh. Neagoe : Educaţia morala. N. Cruceru: Când au aparut Slaoii la Dunare. Sf. sa Pr. V. Marghescu: Creştuasm şi Ortodoxie. Teatrul Naţional se apropie de sfârşitul stagiunei, cu un bilanţ de sforţări meritorii elin\ partea Direcţiunei caşi a colabo- 88 [89] ' • ...n:a � , j I J I , ratorilor săi directori ele scenă şi actori, cu câteva succese de înregistrat şi cu inerente neisbutiri pe alocurea. S'au jucat pănă la începutul lui Aprilie următoarele piese ca premiere: Vtaicu Vodă, Buforestii, Puisorul meu (trad. Hen­ nequin), Diavolul (trad. Fr. Molnar), Insira-te măr;;;ărite, Eroul şi soldatul (trad. B. Shaw), Un talimen: (trad, Bj. Bjornson), Corbii (trad, Becque), Călătoria lui Perrichon (trad, Labiche), Un jiu din America (trad. Veber şi Gerbidon), Noaptea regilor (trad. Shakespeare) şi Boubourroche (trad. Courteline). . Vom observa mai întâi că, din 12 piese jucate, numai 3 sunt originale, ceea ce e prea puţin pentru "Teatrul Naţional». Din toate acestea constatăm .însă cu plăcere că Vlaicu Vodă şi Bujpreştii, alături de alte două piese străine: Diavolul şi Un fa­ liment, au obţinut un succes adevărat, fiind pretuite după va­ loarea lor artistică evidentă, tot caşi după îngrijita lor prezentare pe scenă, Căci, desigur, nu putem lua drept criteriu al calitătei lor numărul de reprezentarii. Notăm de asemenea că, atunci când e vorba de traduceri, teatrul trebue să adopte un text dat pe româneşte' de un cun os­ cător al limbei din care se traduce, iar nu de un cârpa ci. Mi-a fost dat S2t aud astfel la (1891-1892), şi în care, fireşte, dânsul era titularul ru­ bricei «Matematice», unde semna Geţiţ 01' Geraţi. Aceasta nu împiedeca însa de a ne ela şi articole de critică (Cicerone, Lu­ creţiu, E. Caro, Guyau). Studiile universitare şi le-a făcut la Bucureşti, unde a trecut licenţa în Matematici. In 1890 a luat parte la înfiinţarea minunatei Gazeta Matematica, pe care a sus­ ţinut-o pănă astăzi. La Paris se duse să-şi desăvărsească studiile, intrănd ca bursier la Şcoala Normală Superioară, unde se dis­ tinse printre cei mai înzestraţi elevi ai maestrului geomeeru G. Darboux. La sfârşitul anului al treilea, în Iunie 1899, obţine cu mare succes doctoratul la Sorbona, cu teza sa: Sur les con­ gruences cyciiques -et sur les systhemes triplement conjugues, după care, întorcându-se în ţară, este numit, în 1900, prin con­ curs, profesor ele geometria analitică la Universitatea din Bucu­ reşti. Infiinţează, cu prof. G. G. Longinescu, revista- Natura, care continua a apare şi azi. Dirijează o vreme publicaţia înfiinţată de Spiru Haret : Revista generala a lnva(amâl/tlultd. La moartea .fostului mare ministru al şcolii, în 1914 Ţiteica e ales membru al Academiei Române. Din multele sale lucrări ele specialitate­ cele mai numeroase răspăndite prin fr"eviste franceze, italiene, germane, engleze, etc. şi necunoscute de publicul nespecialist ­ cităm Geometrie differentielle proferttue de' reseau.x; din 1924, sinteză a concepţiilor sale geometrice. Cunoscut în lumea savanta de aiurea caşi la noi, d-l Ţiţeica a fost solicitat să ţină prelegeri la uni versităţi străine şi să-si expună luminoasele sale concepţii originale la congresele inter­ naţionale de specialitate, cum a fost în 1908 în Italia, în 1912 la Cambridge, în 1924 la Toronto în Canada, cum şi ele mai multe ori la Sorbona. Matematician cu reputatie rnundială, profesor strălucit, sti­ mat şi iubit ele elevii săi dela Uni versitatea şi la Şcoala Politechnică din Bucureşti, veşnic însufleţit şi însufletitor, organizator şi indru­ mător fără pereche, suflet de elită, «om intreg» în cea mai nobilă accepţiune a �uvântuluţ G�e�rge Ţiţeica cinsteşte nu numai Tara sa, dar Umanitatea e2� ll1saşil Arhivele Olteniei. I 92 il t [93] •••••••••• ft ••••••••••••••••••••• � ••••••••••••••• a ••••••••••••••••••••• ms .. .. II .. i HOTe ŞI COM1JNICARI i .. .. .. .. .� ••••••• �s •••••••••••••••••••••••••••••••••• m •••••••••••••••••••••••••• Testamentele Craiovenilor cari au avut gânduri bune pentru oraşul Craiova 1) III. Testamentul defunctei Sofia Caneciu TESTAMENT In numele lui Dumnezeu, zic că ultima mea voinţă este aceasta: Neavănd rude în linie directă, nici ele alături, care chiar ele ar fi, fără să le ştiu eu, le depărtez, las să mă moştenească şi institui legatară universală a întregei averi, după moartea mea, pe Primăria Oraşului Craiova, cu condiţiunile şi sarcinile ce-i pun mai jos, ca să conserve, să administreze şi să întrebuinţeze averea şi veniturile ei în moel strict aşa cum îi prescriu. A verea mea şi veniturile ei să nu se confunde cu bunurile şi veniturile comunei, ci să constitue o casă deosebită sub nu­ mele de «Fundaţiunea Alexe şi Sofia Caneciu-. Tot capitalul mo­ biliar, precum numerar, creanţe, depozite sau efecte la purtător, ce se va găsi la decesul meu, după ce se va lua din el numai ce tre­ bue pentru cheltuelile ele înmormântare, se va realiza sau incasa _şi se va transforma în rentă de Stat sau scrisuri funciare rurale, care se vor consemna la casa de depuneri, ca să formeze un fond ele ale cărui venituri, împreună cu veniturile imobilelor, să se dispună pentru scopurile ce arăt aci. 1. In casele mele elin Calea Tărgului să se facă un ospiciu numit -Alcxe şi Sofia Caneciu», unele să se primească două spre zece femei văduve, trecute ele patru zeci ele ani, de bună mora­ litate şi condiţie socială, lipsite de mijloace de trai prin impre­ jurări ele care ele nu sunt ele vină, Admisiunea în ospiciu se va face de Consiliul Comunal prin alegere, şi dacă sunt mai multe cereri decât locuri, prin tragere la sorţ în şedinţă publică. Nu sunt admise ca pensionare rude sau afini pănă la gradul al patrulea inclusiv cu vreunul din mem­ brii Consiliului Comunal sau secretarul Primăriei. Pentru între­ ţinerea acestui ospiciu destin să se cheltuiască anual lei cinci spre zece mii, iar nu mai mult-s-adică lei trei mii pentru repa- 1) Comunicate de D-l Dern. D. Stoenescu. Vezi «Arhivele Olteniei», Nr. 39 -40, An. VII, 1928, pag. 534 şi Nr. 41-42, An. VIII, 1929, pag. 161. 93 [94] lClpl, roncrera şi salarul unui servitor şi lei două spre zece mii (câte o mie de fiecare) ca ajutor în plăţi lunare sau trimestriale, pensionarelor. Nici un personal afară de un singur servitor nu se va numi, şi priveg-herea interioară se va încredinţa unei pen­ sionare, Dira nicio '-retribuţiune. Economiile ce vor rezulta din locurile vacante sau alte cauze se vor întrebuinţa, ajutănd la înmor măntarea pensionarelor. Acest ospiciu se va deschide în primul an după decesul meu. Se va elabora un regulament de ordine şi disciplină. 2. In al doilea an după deces şi pe fiecare an să inzestreze eate. trei fete sărace, române, de bună moralitate ele şi părinţii lor, dând la fie-care câte trei mii lei sub regim dotal şi cu vor­ bire în act C2l este dată dela Alexe şi Sofia Caneciu. Alegerea fetelor de înzestrat aparţine Consiliului Comunal şi de vor fi mai multe cereri decât zestre, vacante, se vor trage la sorţ în sedintă publică, Se vor prefera şi avantaja, pe cât e posibil, că­ sătoriile cu meseriaşi. 3. In al doilea sau al treilea an după deces, Prtmăria (Sofia A. Caneciu) el oraşului Craiova va da şease burse, a câte o SUUl lei lunar, la şease elevi buni şi săraci, ca să înveţe şi să absolve şcoalele de meserii din Bucureşti şi cea de agricultură (câte trei burse ele fie-care scoală. SEl se prefere la aceste burse, înainte, copii ele săteni, mai ales cei depe moşiile mele Greceşti şi Fru­ muşei din Gari, şi numai în lipsă de copii de săteni să se dea burse copiilor ele orăşeni. Celor corig-enţi sau cu aplicaţie slaba, să li se retragă bursa şi Set o dea altora. Va îngriji şi va lua garanţii ca aceste burse să-şi atingă scopul, adică să producă meseriaşi şi agricultori buni, iar nu postulanti de funcţiuni. Bursierilor absolvenţi le va da un ajutor de câte lei o mie două sute, ca să se poată stabili ca' meseriaşi sau agricultori. Deci pentru executarea acestei dispoziţii se va cheltui anual lei şapte mii două sute pentru şease burse; iar dela data cănd încep să iasă absolvenţi, alţi şeapte mii două sute lei ca ajutor lor. 4. In al treilea an al decesului meu, să dea anual Epitropiei Bisericii Madona-Dudu elin Craiova suma de lei trei mii, ca sit înfiinţeze patru posturi in ospiciul de aliena ţi şi să ţină. în el gratuit patru bolnavi, aşezaţi în o cameră, sub denumirea Alexe şi Sofia Caneciu, 5. Bisericei din comuna Greceşti, judeţul Dolj, îi va ela pe fie-care an, începând în al doilea an al decesului, câte lei cinci sute, care să se întrebuinţeze pentru ţinerea ei în bună stare, cumpărare ele vestminte preotului, ele cărţi, lumânări şi alte obiecte necesare cultului. 6. De patru mii lei pe fie-care an din venitul a verei ce-i las Primăria Craiova va dispune, intrebuintându-i la lucrări de folos obştesc în oraş, iar dela data stingerei datoriei la Creelitul Rural va mai putea dispune încă: de alţi două mii lei anual pentru acelas scop şi destinatiune. /. Să dea D-lui Chită Popescu elin Craiova câte lei o mie pe fiecare an şi cat va trăi pentru serviciile ce mi-a făcut. 8. Să dea asemenea D-�ui Avocat 1. Peruianu elin Craiova câte lei două mii anual şi cât va trăi, ca legat remuneratar. II-sa va continua şi va termina procesele mele- pendinte la in­ stanţele judec;ttoreşti din Craiova la decesul meu. 94 [95] Este în acelaş timp executorul meu testamentar cum ara t mai jos .. Ca legate în numerar, obiecte de valoare şi imobile, ce mai îndatorez Primaria Craiovei S2t dea, sunt acestea: a). Epitropiei Bisericii Sf-ţiiApostoli din Craiova îi va ela pogoanele de livadie elin comuna Balta Verde, ce le-am închiriat D-lui Tim Andreescu, b). In credinţa ce am C2t un popor cade nu numai prin vitii, dar şi prin lipsă de virtuţi, clispul? .ca în �al do!le� sau al. trei1�a an dela deces sa se dea Academiei Romane d111 Bucureşti, o Sl11- zură dată sU�1a ele lei cinci spre zece mii, ca să-i întrebuinţeze pentru a premia şi imprima. una A sau mai multe opere scrise� în-o tro românească frumoasă .şi pe înţelesul tutulor, ŞI 111 care sa se trateze cu citatiune si exemple, alese ele ori unde, subiecte ca acestea: Muncă şi datorie, Moralitate, Religie şi Iubire ele Pa­ trie. Aceste publicaţii se vor scoate în ediţii populare eftine (urmează coala a doua (ss) Sofia A. Caneciu). e). Finelor mele Eliza şi Sofia,6ice ale eloctorului Gh. Mi­ letici elin Craiova, le va da la tic-care câte lei zece mii, în cei doi ani după decesul meu, şi tot lor la amăndouă Ie las cele nouă şiruri ele mărgăritare, iar în parteEliza va mai lua fermoarul de briliante şi cerceii soli tari şi cerceii ele briliante, şi Sofia va lua ele asemenea broşa de diamante şi solitarii cei mici ele bri­ liante, zaharniţa cu ele, stele de argint. d). Lucretiei Anastase Cionea, ea semn de dragoste, îi las acul ele pălărie ele briliante. el· Las Angelei Iulian Vrăbiescu, nepoatei mele, ca amintire, dOU2t brăţări, una ele email împodobită cu rubine şi briliante, şi alta cu trei rozete împodobită cu briliante. f). Tava mare ele argint o las Margaretei Mărăscu. g). Canclelabrele mari de argint să fie ale Constantei Colonel Goruneanu. h). Portretul soţului meu şi al meu le las, împreună cu cele trei gobelinuri, brodate ele mine, lui Iulian şi Elvira Vrăbiescu. il. Candela ele argint din odaia -rnea ele dormit o las Bisericei Sf-ţii Apostoli din Craiova. k). A­ vocatului meu 1. Peruianu, ca amintire, îi las pendula cu statueta ele bronz din salon. 1). Fetelor Sappha şi Maria Hariton Pascali le las câte lei cinci mii de fie-care, care li se vor plă ti la trei ani după decesul meu, şi cu condiţie pentru Sappha, dacă la acea epocă a plăţei legatului nu va fi măritată. Tot Sappha Hariton Pascali va mai avea un porte-bonheur împodobit cu patru rubine şi două briliante, serviciul ele cafea, adiC{\, tava, maşina şi ibricul ele lapte, serviciul de ceai ele cloui"t spre zece persoane cu 12 linguriţe, tava şi coşuleţul ele argint de China, iar sorei sale Maria Flar. Pascali îi las cerceii ele bri­ liante cu legiHurrl la fel cu ai mamei sale Elena Pascali şi tot serviciul-SofiaA. Caneciu-ele argint pentru masCl de clou[t spre zece persoane, cu tacâmurile tot ele argint pentru desert şi sol­ niţ21. m). Femeei din casel, aceia care m[t va îngriji p:1n:'"l la ceasul morţii, îi las lei cinci su te, mobila din odaia mea de clormit, ro­ chiile şi rufaria mea. n). Servitorilor mei dela epoca decesului le va da salariul pe dOU2t luni. o). Obiectele de ar ti:"t , precum şi gobelinuri sau covoare de perete, tablouri, vase ele porţelan etc. se vor pune la Muzeul Aman sub numire ele Colecţia Caneciu. pl· Finei mele Elvira Caton Simion, n{ISct1t�l Stn1mbeanu, îi ],IS [96] oroşa de. diamant cu o singură piatră şi sfeşnicile' de argint de la' pian. 2). Lei cinci mii îi las D-nei Maria Caletzeanu .. . Toate aceste legate se vor da sau servi persoanelor desem­ nate, libere de taxele de înregistrare, care se vor plăti din ave­ rea mea. Primăria, după ce mă va înmormânta cu pompa cuvenită, ImI va face un monument la mormăntul meu, pomeniti şi' pa- rastase în fiecare an. . Fără păsuiri sau străgăniri, care sa dea loc la 'pierderi, va căuta să realizeze şi S21 incaseze curând creanţele active şi să #'); transforme banii în efecte la purtător producătoare de venit, cum arăt mai sus. După ce va achita taxele de înregistrare, va plăti şi preda leg-atele particulare, va înfiinţa ospiciul de femei, zestrele fetelor, bursele şi toate cele prevăzute aci, numai din venituri. Orice bani ar mai prisosi din venituri, îi este interzis în moei riguros Primăriei ca să-i întrebuinţeze în lefuri pentru funcţionari, creanţe, gratificaţii, subvenţiuni, sub orice denumire, căci să-i fie bine cunoscut" gândul meu, că nu voesc ca averea mea şi veniturile ei să servească a declasa lumea, ş(a o .strica mai rău, făcând-o să fuga de muncă folositoare şi producatoare, ca să umble după căpătueli. Prin urmare orice venit va prisosi, se va capital iza şi în, trebuinţa astfel: De va veni răsboi peste ţară, venitul capitalizat şi aflat în acel moment îl va da Ministerului de Resbel sau Crucei Roşii Române, ca să caute pe răniţi. Până atunci, va ajuta sau subvenţiona pavilionul de boale contagioase, ce se va înfiinţa prin iniţiativa privată a mai multor doamne din Craiova, şi la care am contribuit şi eu cu 17.000 lei. . Subvenţia sau ajutorul sa fie de lei 3000 pe an. Tot din venit va cumpăra loc spaţios la marginea oraşului, va zidi un ospiciu sau azil de copii găsiţi, sub numele ele A lexe şi' Sofia Caneciu. Pe scurt, va întrebuinţa venitul la opere de folos public. Numesc executor testamentar pe D-I Avocat 1. Peruianu, cu însărcinarea să ceară şi să stăruiască pentru îndeplinirea în-o tocmai. a tuturor dispoziţiunilor prevăzute în acest testament şi respectarea intenţiunilor ce am manifestat prin el, ca să nu se calce sau să se abată de la el. Nerespectarea şi neîndeplinirea acestor dispoziţiuni şi a intenţiunflor mele ce domină în ele, atrage pentru legatara universală, Primăria Craiovei, decăderea din beneficiul acestui testament ce se revoacă, iar averea mea întreagă să fie a Academiei Române, cu această indicaţie gene­ rală ca să întrebuinţeze pentru .instituţiuni sau fondatiuni, care să formeze, prin o educaţie naţională' şi desvoltarea energiilor în luptă pentru existenţă, buni, morali, muncitori şi folositor ce­ tăţeni ai ţărei noastre: . Pentru publicarea acestui testament nu va putea cheltui mai mult de 50 lei, de va voi Primăria să-I publice. Localul Azilului de copii găsiţi, despre care zic mai sus, să se facă pe loc afară din oraş. Se poate înfiinţa şi pe un loc la periferia oraşului, dar spaţios. \ (ss) SoiiaA. Caneo�u. (Nota).-Tes(amentu[ a fost depus la Tribunalul Dolj. s. III, la 6Pebruar 1906, sub formă mistică. P,:, plic actul de. subscripţie poartă No. 801 şi autentifi­ carea' făcută de D-I' Preşedinte C.' Caletzeanu. 96 I _,;mrrm"nt1:� [97] Viaţa Maiorului D. Pappasoglu După o broşură de 8 pagini 21X14, fără copertă şi indicaţie a tipografiei unde a fost trasă, scrisă cu literă măruntă, culegem următoarele note biografice privitoare la acest ofiţer, care a trăit şi în Craiova. Maiorul Pappasoglu e cunoscut ca autor al multor gravuri, în care «a popularizat prin creionul său figurile domni­ torilor şi oamenilor de stat ai Romaniei şi a lăsat mai multe scrieri, între care şi Istoria Bucureştilor» (Enciclopedia Română a D-rului Diaconovici, tom. III, p. 522). Brosura ne-a fost pusă la dispoziţie de D-I C. C. Neamţu. D. Pappasoglu s'a născut în Bucureşti la 28 Martie 1811. La 1815 părinţii săi fug cu el la Ploeşti,apoi la Cămpina, din pri­ cina ciumei. La 1817 intră în şcoala de clinică a lui Vardală. La 1821, fugind cu familia, din cauza eteriei greceşti, la Braşov, e elat aci la şcoala săsească, unele învaţă şi nemţeşte şi ungureşte. La 1827 înapoiat în ţară, ia lecţii de desen cu pictorul francez J aquin .. La 1830 intră în armata naţională, de curând organizată, cu gradul de iuncăr în reg. (polcul) 1 Inf., bat. 2, comp. (roata) 5 şi este pornit la Craiova, unde se organiza oştirea sub îngrijirea generalului rus Staroff, şi având ca comandant de regiment pe colonelul (polcovnicul) Em. Băleanu. In anul următor se duce cu regimentul la Bucureşti, chemaţi pentru a face streaje în jurul capitalei, băntuită de holeră. E făcut sub-locotenent (praporgic) în acelaş an 1831, când se dau pentru prima dată epolete ofiţe­ rilor, după moda celor ruşi. In 1832 e comandant al postului de pază al graniţei dunărene dela Olteniţa, pichete care de acum înlocuesc căpităniile de margine; în această calitate e avansat locotenent (parucic), In 1833 e numit cornandir al comp. I din reg. 2, servind apoi în oaste şi la Focşani, Telega, apoi în 1836 în Bu­ cureşti şi Ploeşti, şi după aceea doi ani la Braila. In 1839 îl aflăm iar în Bucureşti şi în urmă la Celeiul din Rornanaţi străjuind la Dunăre cu compania sa. Trece în 1840 la Reg. 2, sub comanda excelentului instructor Col. Engel. In 1841 e trimis cu un bata­ lion la Zimnicea, iar de aci în marş forţat la Braila, unde era «răsvrătirea bulgară", cu care prilej fu decorat cu ordinul Nisan Eftihar. In 1842 ia parte la «potolirea celei de a doua revoluţii, numită a Dascălului e , Căsătorindu-se în 1843 în Bucureşti, peste puţin e permutat la Calafat, «când pentru prima oară s'au făcut pichetele pe stâlpi la Dunăre, şi când a dat Turcia 4 tunuri Ro­ mânilor». In 1846 iar la Bucureşti, unde se distinge în lucrările de ajutor şi de păstrarea ordinii în marele incendiu al capitalei. In 1848, la 13 Septem vrie, fiind de serviciu la cazarma din Dea­ lul Spirei, se luptă cu coloana de armată otomană ce intră în Bucureşti. Ataşat după aceea la oştirile turceşti ce pornesc dela Cotroceni spre Craiova, în calitate de ofiţer de ordonanţă pe lângă comandantul de di vizie turc respecti v, meu mari servicii ca a­ gent de legătură între oştirile turceşti şi ruseşti ce canton au în capitala Olteniei. In 1850 fu numit aghiotant ataşat pe lângă gen. rus Danieleschi, comandantul garnizoanei din Bucureşti. In 1853, în timpul răsboiului ruso-turc, primeşte însărcinări de încredere din partea şefilor armatelor ruseşti. In 1855, după un serviciu de 7 97 [98] _� _"� �.u >U Cu UlctlCl, prinţut Gh . Ştirbei îl înaintează maior al bat. 2, reg. II în Braila. După puţin timp apoi Pappasoglu demi­ sionă din oştire, trecăndu-se la pensie. De atunci, devenind liber, îşi utiliză vremea desemnănd şi publicănd tablouri istorice în li­ tografie, chipurile domnitorilor, vederi ale monumentelor vechi ale ţării, a podului lui Traian «întocmai precum s'a văzut la scă­ derea apei- , monumentul lui Leon Vodă Tomşa şi altele. Tot el a publicat prima hartă a Principatelor Române Unite, «de un stăn­ jen quadrat-, în 1300 exemplare, şi lucrată după harta austriacă. Activitatea aceasta fiindu-i preţuită de guvern, Pappasoglu fu orănduit în 1860 comisar însărcinat cu revizuirea mănăstiri­ lor din jud. Olt, Muscel, Dămbovita şi Prahova. In această cali­ tate, anticipănd grijile de mai târziu ale Com. Mon. Ist, actuale, el inspectează 60 de mănăstiri, catalogănd obiectele preţioase şi de artă ce a aflat aci, desenănd, copiind inscripţii, pe care le-a publicat în bună parte cu propriile lui mijloace. Dela el au ră­ mas tablourile cu Unirea Principatelor, Lupta din Dealu Spirei, Defilarea din Craiova-pe care o reproducem în acest număr'Ls­ chipuri de domnitori cu iscăliturile lor în facsirnile, cum şi portretele lui Vodă Cuza şi a Doamnei Elena. Din acestea din urmă a tri­ mis gratuit «ofiţerilor din detaşamentul ce au luat parte la lovi­ rea cu Polonezii la Costangalia-, iar 50 S2t se dăruiască bisericei din zisa comună, -unde s'au înmormântat cei căzuţi în acea lo­ vire». Altă lucrare a sa este un ghid în româneşte şi franţuzeşte, al cursului Dunărei, cum şi un «Răspuns ortodox contra criticu­ lui Renan, pentru viaţa lui Isus», ambele tipărite în 1864. Pappasoglu s'a ocupat şi de arheologie. In 1864, din însăr­ cinare oficială, face o excursiune arheologică în districtele Ro­ mâniei mici, unde în curs de 4 luni descopere câteva monumente istorice ignorate, şi recoltează pentru muzeul statului 115 obiecte, între care un mare sacrofag de piatră. Muzeul său particular fu vizitat în 1865 de arheologii francezi Budry şi Boissier, trimişi aci pentru studii arheologice de Napoleon III; francezii Baligot, secretarul Domnitorului, şi Marsillac, redactorul foaiei franceze bucureştene La voix de la Roumanie, însoţesc pe oaspeţi. Pentru ultimul an ce consemnează broşura aceasta în viaţa maiorului Pappasoglu, se spune că a mai publicat un tablou re­ ligios «după copia adusă din Vatican, în onoarea înaltului sinod al României». La urmă autorul broşurei - şi care se vede ati chiar ma­ iorul însuşi-spune ce proiecte de lucrări artistice are în minte or chiar schiţate, şi sfârşeşte, după ceva cuvinte elogioase, dăn­ du-şi adresa: Bucureşti, str. Văcăreşti, 151. Maiorul Pappasoglu a încetat din viaţă în anul 1893. C. D. Fort . •••••••••••• \ 1) Textul tipărit sub această gravurA, «dedicată bravei oştiri a regatului român» a fost publicat în această revistă, an, III, p. 527. 98 [99] o cronică a Moldovei la Monaeo 1) La şedinţa extra-ordinară din 17 Iulie 1929 a Academiei din Varşovia, sub conducerea D-Iui X. Jan Fijatek, profesorul polon OJgierd Corka face cunoscută o cronică a istoriei Mol­ dovei, scrisă în Limba germană şi aflată la Konigl. Hotbibliotek (Staatsbibliotek) din Monaco, în colecţia de materiale istorice Schedeliana (după numele istoricului din Noryrnberk, Hartmanie Schedel, autorul acelei «Chronicon mundi» din anul 1492). Codexul cu No. 952, în 23 pagini, cuprinde o cronică a lui Ştefan cel Mare, între anii 1457-1499, întitulată : -Dy Kronycke des Stephan Vayvoda aus der Wallachay-, iar sub acest titlu este altul, în limba latină : «Cronica breuiter scripta Stephanus dei gratia Vayvoda Terrarum Moldannensis, nec non Valachyensis-. Manuscrisul, scris înainte de Schedel şi pastrat în părţi, se ter- mină cu data de 28 Mai 1502. . Urmează apoi o serie de liste, cuvăntări, satire, fara nici-o legătură cu cronica, dar cu cuprins şi de inspiraţie humanistică. Prima parte a acestui codice s'a pierdut. D-nul Gorki crede ca ar fi fost un fragment cu totul necunoscut. Cronica este scrisă în limba literară germană şi cu ortografia schimbată destul de des. Până la anul 1457 sunt expuse In mod cronologic toate eve­ nimentele crearei lumei ; urmeaza apoi, mai pe scurt, evenimen­ tele din Valahia, iar mai pe larg cele între anii 1457-1498, când revine la epoca lui Christ, Fiecare eveniment este însoţit de multe detalii. Este pe larg expus războiul lui Ştefan cel Mare cu Matei Corvin, din 1467, războiul cu Radul Vv. 1472 cu Ţepeluş, luarea Caffei, războiul cu Turcii, luarea Brailei, Romanului, asediu! dela Colomea, lupta dela Cătlăbuga, razboiul cu Hroiot, lupta pentru Pocuţia, dela Rohatyn. Despre războiul din 1497, la Codrul Cosminului, nu se pomeneşte aproape nimic şi se trece deadreptul la anul 1499, în Iulie, unde se termină cronica. Pentru epoca dintre 1457-1486 sunt aproape aceleaşi ştiri ca şi în cronicile moldoveneşti cunoscute, adică, tot ca în Letopiseţul dela Bistriţa, Putna şi Brzeski. Intre anii 1486-1499 sunt date multe alte fapte noi, proprii. D-l Gorki, după multe fapte care îi dau de bănuit, crede că autorul acestei cronici este Herrnann, părcălabul de Cetatea Albă şi apoi staroste de Hotin, un personagiu foarte apropiat de Ştefan, şi care a obţinut cariere diplomatice între 22 IV 1475 --14 IX. 1499, la regele jan Albert. Din Cracovia trebue să fi trecut la Norymberk, unde Schedel căuta material pentru istoria moldovenească. Cronica aceasta pare a fi cea mai veche cronică din isto­ riografia românească, înainte de opera călugărilor din rnănăstiri. Elena Eftimiu 1) Notele cuprinse la această cronică le-am găsit in «Sprawodzania Z czynnosci i posiedzen Polskiej Akademij; umiej, enmosci». Tom. XXXIV, pg. 29, No, 6, Iulie 1929. 99 [100] In chestiunea monumentului Ec. Tudoroiu . . In nr. 43-44 al revistei noastre, la pag. 377 din an. VIII, este publicat un articol: Monumentul Ecaterinei Tudoroiu Z, în care se pune întrebarea: ce s'a făcut cu sumele de bani trimise Comitetului? Cum eu sunt casier al comitetului înfiinţat la Craiova, la 10 Mai 1919, în scopul de a strânge fondul necesar unui m011l1- ment în satul natal al eroinei, dau următoarele lămuriri, spre a lua cunoştiinţă de ele şi ziarul «Gorjanul- : 1. Pănă la data de 31 Decembrie 1929 sub-semnatul aveam depus la Banca Comerţului din Craiova, pentru acest fond, un capital de lei 651.200 (şease sute cinci zeci şi una de mii două sute), pentru care se ţin scripte în bună regulă. 2. La 26 Februarie 1929, D-na Atena C. Călugăreanu, azi Fiinţescu, mi-a comunicat, în scris, că elin sumele ce a primit d-sa, exista depus la Banca Chrisoveloni, un capital de lei 625.690 (şease sute două zeci şi cinci mii lei şease sute nouă zeci), la 31 Decembrie 1928. 3. Sumele acestea depuse pot fi controlate de oricine. Noi suntem în aşteptarea primirii unei cantităţi ele «bronz» oferit, prin promisiune, pentru a putea înfăptui un monument ele artă, pentru ale cărei fonduri, noi, personal, ne-am străduit, ca să le strângem. Dem. D. Stoenescu Avocat-Craiova. 17 Martie 1930. • ••••••••••• Indreptări Asupra" Tezaurului dela Cooeiur, studiat şi descris amă­ nunţit de d. Nicolaescu-Plopşor in No. 39-40 din Arhivele Ol­ teniei pe 1928, şi de d. Si că Georgescu in No. 43-44 pe 1929, atragematenţiunea, că s'a cetit şi tradus greşit inscripţia slove­ nească de pe «vasul cu sfinţi», şi anume data de an, care sună din sloveneşte pe româneşte exact: şapte mii şi douăzeci şi trei (Sedăm hiliadi i doaiset i iri) şi se îndreaptă astfel întreaga ci­ tire şi traducere in româneşte: «t Făuri tu-s'a acest pahar în anul şapte mii şi douăzeci şi trei. S'a cumpărat a bea întru slava lui Dumnezeu». Ceea ce arată în anii dela mântuirea lumii data de: 7023=1515, iar nu: 1500. Şi că este aşa, se poate vedea adevărul şi din faptul că după fiecare literă cirilică, ce reprezentă data de an, este pus deasupra fiecăreia din liter� semnul de cifră şi punct după ea. In inscripţia de pe cupă nu există nici un nume de cucernic. St. Nicolaescu. 100 [101] ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• m.a •••••••••••• • • • • i REceHZII i • • m - ••••••• m ••••• a •••••••••••••• a ••••••••••• a •••••• m •• M •• e ••••• u •••••••••••• II giornaie di politica e eli let­ teratu ra, Roma, V, Dec. 1929, apă­ rând sub direcţia d-Iui Umberto Bis­ cottini, e dedicat în intregime ţării noastre.� Primul articol e: Italia şi România, semnat de directorul revis­ tei, care lămureşte cu sinceritate, fără deşerte complimente de circornstantă, raporturile actuale ale celor două ţări, cu neinţelegerile ce le separă încă pu­ ţin şi posibilităţile ce le pot apropia foarte mult; ar dori politica noastră externă condusă nu de interese schim­ bătoare ale partidelor, ci de o înţele­ gere şi preţuire reciprocă mai lnve­ derată pentrn viitor, fără norul pe care alianta cu Jugoslavia il proiectează a­ supra prieteniei ce trebue să ne lege de fraţii italieni.-Uneamentele geo­ grafice ale României Mari, de Rlc­ cardo Rlccardl, surprinzător de bine informat, depăşind titlul articolului, în­ tru cât cuprinde note cu privire la et­ nografie, geografie economică, obi­ ceiuri, îmbrăcăminte, locuinţă şi alte amănunte interesante.-Din lirica ro­ mânească de azi se dau câte o tra­ ducere în versuri albe din poetii Ni­ chifor Crainic, T. Arghezi, Adrian Ma­ niu, Ion Pillat, Carni I Baltazar, Ion AI. George şi V. Voiculescu. Tradu­ cător: AI. Marcu.-In Arta românea­ scă şi Italia, d-l prof. N. Iorga sem­ nalează asemănarea bătătoare la ochi a unor fresci vechi, descoperite sub tencuelile posterioare în Biserica Dom­ nească dela Curtea de Argeş şi pic­ tura lui Giotto. Penetraţie şi influ­ enţă artistică occidentală venită la noi indirect pe căile Orientului bizantin, or ale vre-unor meşteri saşi umblaţi prin lumea Apusului? Calea negoţu­ lui Venetici şi Genovei ne va fi a­ dus şi ea multe asemenea inrâuriri, în stofe, a rrn- , giuvaieruri şi îmbră­ căminte. Influenţe italiene se constată şi în caligrafierea cirilicelor din in- scripţii, ca la rnorrnântul lui Neagoe, la acel al lui Radu dela Afumaţi, cum şi în felul de a lucra baso-reliefuri ca cel dela Vieroş, sau cel reprezentând lupta lui Preda Buzescu cu Tătarul la Stăneşti. Tot aşa şi cu primele noas­ tre tipărituri, prelungiri ale unui meş­ teşug trecut poate prin Raguza şi por­ nit dela Veneţia, ca şi cu vignetele, ornamenteIe florale şi gravurile în lemn, ce împodobeau vechile noastre tlpărituri religioase. Lăpuşneanu cere printr'o scrisoare pictori la Veneţia, ca să-i jugrăvească mănăstirea la Sla­ tina, ctitoria lui. Sub Brâncoveanu în­ râurirea artei italiene culminează, ca in pictura dela mănăstirea Hurezi. In timpurile noi un Gh. Asachi şi un Tătărescu leagă iar firul influenţei ar­ tei italiene asupra celei româneşti.­ Curente în tit. rom. contemporană, de Ramiro Ortiz, inlormează suficient pentru străini despre mişcarea noa­ stră literară, chiar dacă nu totdeauna destul de obiectiv. - Poezia româ­ nească din zilele noastre, de Pomp. Constantinescu, se estinde în carac­ terizări judicioase, care completează schiţarea evoluţiei trasată de d-I Ortiz, fixând mai precis locul fiecărui scrii­ tor în cadrul acestei evoluţii. - Ca studii privitoare la Iolklor publică D. Găzdaru : Literatura populară româ­ nească, cu o privire specială asu­ pra basme lor, şi D-na Venera Iso­ peseu: Costumele nationale româ­ neşti. - Proză românească contem­ porană, de R. Ortiz.-Italia şi ince­ puturile teatrului dramatic şi mu­ zical românesc, de Claudiu Isopescu, e un studiu foarte conştiinţios şi a­ profundat, dovedind înrâurirea exerci­ tată asupra debulurilor teatrului nos­ tru de către repertoriul teatrului ita­ Han şi de către muzica italiană, pe care artiştii lor au adus-o şi la noi.­ Despre Teatrul român contemporan notează, G. Mih. Zanfirescu câteva în­ semnări critice, llmitându-le la litera- 101 [102] tura dramatică de dinaintea războiu­ lui mondial.-La Cronică semnalăm: Cultura română în Italia, de Au­ gusto Garsia, bogat informată, şi Ita­ lia În România.i--Receneti, între ai­ tele, despre cărţile româneşti "Suflete tari" a lui Camil Petrescu, "ServiIia" (o parte din �,Adam şi Eva") a lui L. Rebreanu, «Madarn Cuparencu» a lui D. Pătrăşcanu, "Oouă iubiri" a lui Agârbiceanu, "Divorţul" de Caragiale, şi ,,0 scrisoare perdută" de acelaş.­ Revista e înfrumuseţată şi cu multe şi foarte reuşite ilustraţii, înfăţişând ti­ puri, monumente şi vederi din Ţara Românească. Cu vine-se directorului revistei şi e­ ditorului o mulţumire recunoscătoare din parte-ne. L'evoltdi01t de la peintltre re­ ligiei/se en Bucooine et ele Mot­ davie, depuis les origines jusqu'au XIX-e siecle. Nouvelles recherches. Etude iconographique, par l. D. Ste­ fănescu, Paris, Libr. orientalisle Paul Geuthner, 1929. Apare ca voI. VI din colecţia publicată de Miile! sub titlul general .Orient et Byzance", fiind o cornplectare a volumului anterior a­ cestuia: «L'evolutlon de l'art reli­ gieux en Bucovine el en Moldavie», mai ales cu privire la pictură şi de- . coraţla bisericilor din sec XV şi XVI. Studiile acestea noui stabilesc mai bine locul picturei moldoveneşti şi a iconograflei sale in cadrul artei, pre­ cizându-i caracterele distinc!ive ale ei. Se cercetează rând pe rând înfă­ ţişarea arhltecturei, decoraţia externă, planul, mormintele şi pictura din in­ teriorul bisericilor următoare: Dol­ heştii-mari a lui Ştefan-cel-Mare, Sf. Nicolae din Oorohoi, SI Nicolae din Bălineştl, mănăstirea din Dobrovăţ, Sf. Nicolae din Popăuţi, măn. Hu­ morului, măn. dela Vatra-Moldoviţei, măn. SI. Ilie a lui Ştefan-cel-Mare, bis, Sf Dumitru din Suceava, măn. dela Voroneţ, deosebit de remarca­ bilă, paraclisul dela Zemca, bis. E­ piscopiel de Roman, bis. Sf. Gheor­ ghe din Hârlău, măn. Sf. Gheorghe din Suceava, măn. Neamţului, bis. din Pătrăuţl, măn. Secu, măn. dela Hlincea, măn. Cetăţuia, bis. Golia­ Iaşi, măn. dela Putna şi bisericile \e­ făcute în sec. XIX: SI. Nicolae şi Trei Erarhi dela Iaşi. Partea doua, cea mai preţioasă prin informaţie şi sinteză\ cuprinde iconografia. Decoraţiunile 102 bisericeşti din Moldova, zice autorul, «formează un ansamblu de o mare unitate artistică... Ele revelează de asemenea un sistem iconografie, o cu­ getare de ordin religios. O riguroasă logică de execuţie se aliază, în an­ samblurile picturilor moldoveneşti, cu logica de cugetare; ari se găseşte adică imaginea cu sistemul Icono­ grafic». Urmează o cercetare cornpa­ rativă a elementelor constitutive din arhitectura unei biserici: cupola, al­ tarul, naosul, apoi gropniţa, nartexul .şi exonartexul, căci exteriorul nu pre­ zintă nimic deosebit. Comparaţia se face între bisericile din Muntenia şi cele moldoveneşti, cu referinţe şi la cele similare din afara hotarelor noastre. Inceputurile artei moldove­ neşti nu se pot studia însă, din lipsa primelor monumente religioase şi a vechilor jugrăveli, care s'au tot re­ făcut, stricându-se de cele mai multe ori. Admiţând şi o influenţă a meş­ terilor străini veniţi' Ia noi, autorul crede că Se poate afirma că arta mol­ dovenească nu e făcută din împru­ muturi; ea are o evoluţie proprie, logică şi unitară. Tehnica şi stilul decorativ provi n fireşte din arta bi­ zantină, ale cărei caractere s'au con­ servat în Moldova în esenţa lor. La sfârşit d-l Ste!ănescu precizează ac­ cepţiunea ceva mai redusă in spaţiu ce trebue dată azi termenului de artă "bizantină" faţă de cea de odinioară, in să având rădăcini' mai îndepărtate de cum se crezuse. Albumul care ilustrează textul a­ cestui volum formează un corp se­ para t, cuprinzând 2 planşe colorate şi 58 în fototypii, după fotografiile luate de însuşi autor ln stăruitoarele sale cercetări prin bisericile Moldovei şi Bucovinei. Traduceri din literatura 1'0- ntâltă in italieneşte ne aduce, ca un dar de mare preţ pentru ţara sa, profesorul Claudiu Isopescu dela Ro­ ma. Aşezat de mulţi ani în capitala Italiei, d-sa a muncit neştiut şi ne­ ajutat de oficialitate, scriind la zia­ rele şi revistele din Peninsulă arti­ cole de informaţie binevoitoare pen­ tru ţara sa, stabilind legături cu zia­ rişti şi oameni de litere şi ştiinţe de acolo, şi făcând un curs liber de limba şi literatura română la Facultatea de litere din Roma, care de cu anul a­ cesta a devenit oficial, iar d-l Isope- [103] seu a fost numit profesor conferen­ ţiar al Universităţei regale italiene. Cu concursul şi sub direcţia sa, 14 din studenţii şi studentele italiene. care urmează cursul d-lui Isopescu au tradus o seamă de scrieri româneşti în italleneşte. Din acestea un număr de schiţe şi nuvele au fost publicate în două numere, dedicate scriitorilor români, din colecţia d-lui Alfio Ber .. retta «Due lire di novelle» (nr. 14 din 1928 şi nr. 6 din 1929). In timpul din urmă, în mai puţin de un an, a făcut minunea de a tipări 7 volume şi anume: Il diuorzio, bozzetti, di 1. L. Caragiale, în traducerea d-lui Lilio Ci alde a, cu prefaţa de Liv. Isopeseu; La sinfonia fantastica, romanzo di Cesare Petrescu, în traducerea d· nei A. Silvestri-Uiorgi, cu prefaţa de Au­ gusto Garsia, profesor şi apreciat poet şi romancier modern; Due amori, di Ion Agârbiceanu, traducere de dona Nella ColJini, prefaţată de Aug. Gar­ sia; La Signora Cuparencu, novelle umoristiche di Demetrio Patrascanu, în traducerea d-nei Venere Isopescu şi cu prefaţă de Umberto Biscottini; La pazzia di A n d rea Pietraru, d ram m a in tre atti, di Camillo Petrescu, tradusă de dona Si! vestri­ Giorgi, prefaţată de d-I CI. Isopescu -acestea toate în editura "La nuova Italia", Venezta-Perugta->; Seroilia, capitol din romanul lui Rebreanu "A­ dam şi Eva", tradus de Enzo Loreti ; Nicotina Buqia, în traducerea ace­ luiaşi, de J. Al. Brătescu-Voineşti­ acestea două din urmă publicate .în editura "Maia" din Milano. In răstimp trebue să fi apărut şi traducerea "Nă­ pastei" lui Caragiale, şi poate şi al­ tele încă. Deosebit de aceasta a is­ butit a pregăti un număr special, de­ dicat României, din pretuita revistă "II Giornole di Politica e di Lette­ ratura" de sub direcţia d-Iui Biscot­ fini, preţuit scriitor, Insuşi d-I Mus­ solini, căruia d-Hsopescu i-a prezentat în omagiu traducerile sale şi pe tra­ ducătorii lor studenţi şi studente în Noemvrie trecut, In prezenţa d-lui Balbino Giuliano, ministrul de in­ strucţie al Italiei, a apreciat în mod elogios opera solidă şi rodnică ce în­ semnează aceste traduceri, menite a iniţia publicul italian in câte ceva din frumuseţile noastre literare. Pentru informaţie consemnez aci titlurile lucrărilor de natură ştilnţiflcă ale profesorului Isopescu: 1) Alcunl documenti inediti delia fine del '500, Roma, 1924.-2) Alcuni documenti inediti delia line del '500 (seconda seria), Roma, 1925.-3) Antiche attes­ tazioni italiane delia Iatinită dei Ro­ meni, Roma. 1928. - 4) L'Italia e le origini delia nuova letteratura ro­ mena, Livorno, 1929.-5) Il poeta ro­ meno G. Asachi a Roma, 1808-1812, Roma; 1929. - 6) Notizie intorno ai Rornenl nella letteratura geografica italiana del '500 (Alti dell' Accad. Rornena di Bucarest), 1929.-7) Una predica romena tenuta a Roma nel 1608, Ginevra, 1929. - 8) La pittura sacra moldava nelle chiese di Bu­ covina, Milano, 1929.-9) Document! inediti delia fine del '500 (Atti dell' Accad Rom. di Bucarest), 1929. La loi des trois etats dans la pltilosopltie d'Aeeguste Comte, par Miehel Uţa, docteur es Iettres, Paris, librăria F. Alcan, 1928. - Autorul caută să precizeze care anume sunt in­ fluenţele exercitate asupra lui Comte de filosofii secolului al XVllI-lea. Câte­ va din acestea le mărturiseşte chiar filosoful francez; sunt însă altele ce trebuesc descoperite. E ceea ce face d-I Uţă în remarcabila sa lucrare ce prezentăm cititorilor noştri. Notăm că d-sa este autorul operei "La crise de la theorie du Savoir", publicată tot în 1928 la acelaş editor din Paris.­ Legea celor trei stări «nu e decât o formă particulară a ideei de progres, care incepe a se învedera cu cugeta­ rea franceză!n a doua jumătate a sec. XVIII». In Enciclopedia lui d'Alern­ beri nu se găseşte cuvântul .progres", In filosofia lui Turgot apare întâia dată ideea de progres, legată de stu­ diile istorice şi sociale in evoluţia po­ poarelor. D-! Uţă examinează rând pe rând concepţla despre acest progres în filosofia lui Turgot, a lui Condor­ cet, a lui De Bonald, a lui Joseph de Maistre, a lui Saint-Simon, cari toţi, intr'o oarecare măsură au anunţat, mă­ car parţial, ideia legei celor trei uni­ tăţi înaintea lui Comte. După această pregătire autorul trece la însăşi filo­ sofia lui Comte, aşa cum reiese din opusculele sale care au precedat ma­ gistralul său Curs de filosofie pozi­ tivă. Din cercetarea acestor lucrări ve­ dem că filosoful ajunsese la un sis­ tem: "coordinarea cunoştinţelor pozi­ tive într'o concepţie globală şi creia­ rea sociologiei, care vor constitui cele 103 [104] uoua proorerne principale ale cursului său de filosofie pozitivă", stabilind În acelaş timp "raportul care există Între legea celor trei stări şi prlnciplul cla­ sificării ştiinţelor". Un capitol de fond face expunerea generală amănunţită a legii celor trei stări, corespunzând la trecerea succesivă a cugetării ome­ neşti prin starea teologică or fictivă, starea metafizică sau abstractă şi sta­ rea ştiinţifică or pozitivă. De aci trei feluri de filosofie, care se exclud una pe alta: "prima este punctul de ple­ care necesar al inteligenţei omeneşti; a treia, starea sa fixă şi definitivă; a doua este destinată numai la a servi de tranziţie". Sunt deci trei atitudini in cercetarea naturei, trei metode şi trei concepţii deosebite: una indis­ pensabilă dar provizorie, a doua cri­ tică şi tranzitorie, iar ultima singură e organică şi definitivă. Spiritul teo­ logic explică un fenomen natural prin­ rr' o cauză supranaturală ; spiritul me­ tafizic printr'o cauză abstractă, şi nu­ mai spiritul pozitiv ÎI explică printr'un alt fenomen natural: legea. Legea fiind un raport constant între feno­ mene, ea nu e În realitate decât un fenomen mai mult or mai puţin ge­ neral. ştiinţa e produsul observaţiunii, � constant controlată de raţiune. E un raport social Între ordine şi progres: ordinea e baza progresului, iar pro­ gresul este desvoltarea ordinei. Filo­ sofia pozitivă sistematizează con cer­ ţi unile ştiinţifice ale societăţii şi în acelaş timp provoacă reorganizarea vieţei active. Tot legea celor trei stări constitue legătura fondamentală Între filosofia pozitivă şi sociologie; ea este în acelaş timp baza coordinărei cu­ noştinţelor şi principiul fondamenlal al sociologiei. Despre "Lexicoli Marsilia- 1111111", de Carlo Tagliavini, mem­ bru coresp. al Acad. Rom. şi profe­ sor la Univ. din Bologna. Ed. Ac h'om. Mem. s. lit. 1929. - Invătatut tânăr italian, care ne cunoaşte 'bine limba şi ne : iubeşte, face o intere­ santă comunicare asupra unui dicţio­ nar latln-român-maghiar din secolul X V II - l ea, aflat de d-sa, şi care este, cel mai vechi şi mai important din cele cunoscute pănă azi, anterl­ bare Lexiconului de Buda. Manu\ scrisul lui Marsigli conţinând acest dicţionar se păstrează in Bibl. Uni­ versităţii bologneze; are 81 de foi, 104 cuprinzând În el 2394 de cuvinte. Partea lattnă arată că autorul ştie bine latineşte; partea româneascăe scrisă cu caractere latine, dar cu o orto­ grafie ungurcască. 0-1 Tagtiavini cer­ cetează amănunţit partlcularităţile fo­ netice ale textului, ca şi cele morfo­ logice şi mai ales lexicale. Marsig:i însă nu este autorul dicţionarului. Acesta, după particularităţile scrisului, va fi fost un sas care ştia ungureşte. Anuarul Comis. 1Jl01111111. isto­ rice pentru Transileania, pe anii 1926-1928, Cluj, 1929. - Probleme şi metode arheologice În Dacia Su­ perior, de Em. Panaitescu. Deşi în totalitatea lor aceste probleme şi me­ tode sunt aceleaşi pe tot Întinsul Ro­ mâniei, există Însă şi unele particulare, de natură regională. Astfel cele ar­ heologice din Transilvania, aşa de • deosebite de cele din Dobrogea bu­ nio ară, sunt tot atât de importante, variate şi bogate ca şi cele din urmă. Jncepând cu perioada rntgraţiilor, pro­ blemele din Transilvania par chiar mal complexe şi mai complicate, zice autorul, Se face lin scurt istoric al cercetărilor arheologice din Ardeal de sub stăpânirea ungurească pănă azi, menţionând ce s'a făcut şi ce ar urma să se realizeze de acum inainte, a­ nume: ridicarea unei hărţi arheolo­ gice a Daciei, publicarea unui Corpus care să cuprindă "Inscriptiones Da­ ciae", cum şi săparea, cercetarea şi studierea completă a cetăţilor dacice şi a limesului roman danubian, caşt al celui din nordul şi estul Ardea­ lului.-Zugravii bisericilor române, de St. Meteş, se deşchide cu o bi­ bliografie a chestiunei. Urmează apoi capitolele: Şcolile de zugravi din trecut (aci se citează un Hristache Mladenovici, care studia la Viena, in 1822, "zugrăfiia"), ca acea dela R.- Vâlcii, a lui Ioan zugravuJ, dela 1785, al cărui elev trebue să fi fost un Mincu, cel care Ia 1800 se afla în satul Uărdeşti (jud. Vâlcea), unde învăţa pe nişte copii meşteşugul ZlI­ grăviei : Brcstele zugravilor �i piete­ rilor; Cărţile pentru meşteşugul zu­ grăvitului; Zugravii bisericilor din Tara-Românească In veacul al XIV­ XVII-lea-aci se citează zugravii 00- bramir, Dumitru şi Chtrtop, cari lu­ crează la măn, Bistriţa a Buzeştilor olteni (cel d'întâi din ei e şi faimosul zugrav al măn. dela C. de Argeş) ; [105] la schitul Stăneşti-Vâlcea e zugrav un grec Eratudi; la Cozia ieromo­ nahul Maxim, cu un David şi fiul acestuia Radoslav ; la Căluiu (R-ţi) aflăm pe Mina zugrav; la mănăstirea Strâmba (Dolj) este un Matei; icoa­ nele dela Arnota sunt ale lui Stroie zugravul din Târgovişte; la Topol­ niţa (M-ţi) aflăm zugravi posterior}, în 1878, un Gheorghe grecul şi Dima rornânul ; la schitul Fcdeleşcoiu (Vâl­ cea) sunt jugravi Lupul şi Popa Gri­ goric din Costeşti ;-Zugravii biserici­ lor din MOldova în sec. XV-XVIr-lea, zugravii din Ţara-Român. în veacul XVIII �i XIX-lea, în care epocă nu­ mărul zugravilor creşte mult, pictori de biserici caşi de icoane; cei din Moldova 1n aceleaşi două veacuri; cei din Ardeal, Banat şi Maramureş în sec. XV-XIX-Iea; la sfârşit câteva conslderaţiuni generale: tipicul bi­ zantin în zugrăveala bisericească, cu­ rente apusene ce vin şi străbat încet 1n pictura noastră, din Italia şi Polo­ nia. La siârsitul studiului un indice alfabetic şi 48 de ilustraţii. - Câteva rapoarte şi dări de seamă, anume: Un ghid latinesc al Transilvaniei, comunicat de 1. Martian - Cercetări preistorice În Ardeal În 1928 de Dr. M. Roska, - Cercetări la Cet ă­ ţui a dela Otomani, de M. Rcska --­ Raport asupra cercetărilor arheo­ logice dela So rmiseqetuza În anii /924-1928, de C. Daicovici.-Asu­ pra săp ăturilor dela Crtsteşti, de AI. Ferenczi.- Descoperiri arheolo­ gice În Cluj, N. D. Covaciu. - Ra­ port despre săpăturile dela măn. din Carta săsească, de Dr. V. Roth.­ Două biserici din Ţara Oltului­ rea din Oprea Cârţişoara şi cea din Streza Cârţişoara--, de Val. LiteraL­ O excursie ar/leologică în jud. Trei· Scaune, de Pd. Ferenczi. -- La urmă un Necrolog al lui M. Csaki, fostul cl1stode al Muzeului Brukenlh@1 din Sibiu. Dacoro11tcmia, an. V, 1927-1928, Cluj, 1929, cuprinde studiile urmă­ toare: Scheii dela Cergău şi fol­ Morul lor, de Ion Muşlea Sunt lo­ cuitorii unui sat dela sud de E lai, ele pe valea Secaşulu-i, şi cari vor­ besc româneşte, dar sunt luterani, fiind bulg3TÎ românizaţi În Ardeal. Satul e aşa de noroios, că umblă oamenii pe "chicioroage" o bună parte din an·. La port nu se deose- besc aproape deloc de românii noştri. De limba lor veche bulgărească au mai păstrat doar amintire şi câte un că ntec pe care îl cântă fără a-i înţe­ lege textul. Se descrie cu amănuntul obiceiurile lor în ceea ce au original, apoi ni se dau mostre de Iolklor va­ ria! cules de la ei = Câteua capitole din terminologia Calului, e un extras din lucrarea de doctorat a d-Iui Sever Pop, pe care o întregeşte studiul d-Iui SI. Paşca: Terminologia caln­ lui: părţile corpului. - Din Etimo­ logiile domnilor N. Drăganu, A. Pro­ copovlcl, C. Lacea, S. Puşcariu, G. Dom Serra, Leo Spitzer, Th. Capi­ dan, C. Daicovici, Dr. V. Bologa, Ern. Petrovici şi Eug Herzog. - Articole mărunte diferite; de remarcat noti­ tele d-Iui G. Uiuglea despre unele asernănări între poezia sârbească şi acea a noastră poporană, cum bu­ uioară pentru. «Mioriţa», 1n varianta dela pag, 526 «Căntecul Dunării», care ai zice că este o continuare a celei d'întâi şi un epilog al ei. Inte­ resante, ca curiozitate doar, notele unui. rus de pela 1.844 despre litera­ tura românească, extrase din o re­ vistă germană a timpului, de către d-I V. Bologa. Despre cel mai vechi rojdanic (zodlar), din 1620, aduce o bogată comunicare d-I N. Cartojan. Intregiri pentru « Bibliografia noastră veche» ne dă d-I Aurel Filimon. Cu­ vântul «telelelcă», de care vorbeşte d-I Muşlea ca folosindu-se la aromâni, se întrebuinţează curent şi în Oltenia; e o femeie flecară, care umblă cu vorba dela unu la altu.-Recenzii şi Dări de seamă la sfârşit. Anuarul Institutului de Isto­ rie Naţională, voI. IV, pe 1926- 1927, Cluj 1929.-Regcle Ferdil1and 1, discurs comemorativ, rostit în Si­ biu la 4 Dec. 1929, de 1. Lupaş, în care se pun în evidentă înaltele cali­ tăţi sufleteşti şi patrotismul regre­ tatului. rege. Articolul e însoţit de o gravură reproducând un bun portret ill lui Vodă, de Costin Petrescu. ­ Documente nouă privitoare la rela­ tiile Ţiirii Româneşti cu Sibiul În sec. XV şi XVI, publică Silviu Dra­ gomlr. Sunt 70 de scrisori scrise în limba medio-bulgarii, adresate unor sibieni. Documentele se dau mai în­ tâi în regeste, apoi textul cu carac­ tere slavone, şi la urmă 1n traducere românească. Cel mal vechi, dela Radu 105 [106] III cel Frumos, fiind din 1467. fie­ care act e Insolit de o notiţă privi­ toare la monogram, pecete, hârtie, sem­ nături sau alte însemnări lămuritoare. Cele 20 ultime din aceste acte pro­ vin dela mitropollţi, boeri şi obştii mănăstireşti sau orăşeneşti. La nr. 55, in 14540r 1455 scriu «banii din Tis­ meana jupan Stari i jupan Craciun» pentru o pricină cu un cal furat. La nr. 56 din 1504 - 1508, .jupan Bar­ bul ban" către burgherrneşterul din Sibiu şi celor 12 pârgari de acolo prin cnezul Dumitru din Sălişte, cu­ rier de incredere. La nr. 57 «jupan Părvul, mare ban al Craiovei» scrie, Intre 1523 şi 1528, un răvaş prin O· priş, cnezul de Careva. La nr. 60 scrie Stan, Pârcălabul cetăţi! Poertari, cerând să i se trimită Gaşpar şi Ivan (cnezul) dela Răştnari, pentru lămuri­ rea unei neînţelegeri. Se adaogă şi 8 facsirnile din aceste scrisori - Un e­ pisod din anii 1848-49 În Transil­ vania: Apărarea Munţilor Apuseni în primăvara şi vara anului 1849, de R. R. Rosetti, cu o hartă şi mai multe schite ale terenului.-Adaos la rela­ ţiile bai/ului Marca v enier, cu privire la campania din 1595 a Domnitorilor noştri, de N. Bănescu. Se întregeşte povestirea luptelor lui Mihai Vitea­ zul cu Turcii, prin publicarea unor rapoarte ce au scăpat vederei lui Esar­ cu din publ. Col. Hurmuzachi Il], a­ pend.-Zavera din 1821 şi regimen­ tul năsăudean, de V. Şotropa, arată grija ce avea comandamentul militar transilvănean, ca nu cumva mişcările din Ţara Românească să aibă vre-o repercusiune şi pe acolo. In acest scop se iau măsuri severe de preve­ nire. - Beienari din Ardeal, de 1. Marţian. In sec. XI începe cucerirea Ardealului de către Unguri; suprema­ ţia lor nu s'a putut însă valida aci de cât în a doua jumătate a secol. XII, prin mijlocirea colonizărei de Saşi şi Secui în masse compacte printre Ro­ mâni. Primele bejenii vor fi inceput deci de atunci, şi anume în spre Mol­ dova. Se citează o asemenea menţi­ une la 1359, ca cea d'intâi. Emigrări mai puternice au pornit după J 789, de cu oprimarea crescândă a Unguri­ lor. Regimentele de grăniceri, insti­ tuite de cu 1762 pentru paza frunt�­ riilor-47 la număr spre Moldova ­ păzesc trecătorile, să nu fugă beje­ narii români.- Macedoromânii ; ve­ chimea şi însemnătatea lor istorică in 106 Peninsula Balcanică, de Th. Capidan subiect al unei conferinţe.-CIădirea şco alei româneşti din Braşov de că­ tre popa Mihai, În anul 1597, de A. Mureşianu. Descoperirea e scoasă dintr'un document scris într'o nem­ ţească săsească, şi aliat in arhiva o­ raşului Braşov. In el se spune ce bani s'au cheltuit spre a se ridica un nou turn bisericei, a o acoperi cu ţiglă şi a face o clădire lângă biserică, din dania lui Aron Vodă al Moldovei.­ Două zeci de scrisori ale lui Moise Grozea din Războiul dela 1877, de Sextil Puşcari u. Ofiţerul ardelean cade mort la Griviţa, la asaltul cel mare.­ Scrisori şi acte privitoare la miş­ carea revoluţionară a Românilor din Ardeal şi Ungaria la 1848-49, de St. Manciulea, culese din Arhiva lui Ladislau Csăngl din Arad.-Cinci a­ cuarele inedite de Ch, Doussault privitoare la Ţara Românească, de G. Oprescu, cu reproducerile lor.­ Antecedentele istorice ale Indepen­ dentii române, de Al. Lapedatu.­ Două lectii de epiqrarie, ţinute la Universitatea din Cluj in Iunie 1927, de regretatul şi învăţatul profesor G. G. Mateescu : una despre «Monumen­ turn Ancyranum-, inscripţie bilingvă uriaşă, găsită În Asia Mică, şi alta: "Contribuţie epigrafică la istoria re­ gelui Byrebistas" .-Doi umanişti ro­ mâni în sec. XVI-lea: Nicolae Ola­ hul şi Mihai Valahul, comunicare la Ac. Rom. de 1. Lupaş.- Câteva ex­ trase din presa engleză, dela 1877- 1878, de gen. R. Rosetti, arată apre­ cierea măgulitoare ce fac reporterii marilor gazete străine cu privire la contribuţia armatelor şi comandamen­ tului nostru in acest războiu. - Do­ cumente privitoare la domnia lui Const, Movilă, de 1. Moga. - Cei d'intâi studenti ardeleni la univer­ sităţile apusene, de N. Drăganu. ­ Un nou exemplar din "Mântuirea Păcătoşilor", de acelaş. - Inscripţii de la mănăstirea Neamţu, de Ioa­ chim Crăciun.-Ull inventar româ­ nesc de haine şi scule din 1778, din arhivele Braşovului, de A. Mureşia­ nu.-Contributii la eraldica vechiu­ lui Ardeal, de J. Marţian. - O notă interesantă: Cum a scăpat N. BăL­ cescu din mâna Ungurilor în 1849.­ Chr. Schesaeus despre Români, de St. Bezdechi, cu nişte note scoase din .Ruinae Pannonicae" a umanistului sas, scrise în versuri latineşti.-Note [107] bibliografice de V. L. Bologa.-Dări de seamă, din care notăm lnteresân­ du-ne mai mult: «Gli Illiri dell'Italia Imperiale Romana», de Radu Vulpe. -La urmă un Repertoriu bibliogra­ fic al istoriografiei române din anii 1925 şi 1926, Întocmit de Ioachim Crăciun De data asta autorul a gru­ pat materialul după fazele principale ale desvoltărei noastre istorice, pre­ cedând bibliografia de un studiu a­ supra lucrărilor bibliografice ce s'au făcut până azi la noi. Lucrarea poate sta cu cinste alături de cele mai bune similare ce s'au tipărit undeva În Apus. Glozel. O mare "afacere" arhco­ logică, de P. Constanttnescu-I aşi. 1929, Chişină u. - Chestiunea pentru care s'a vărsat foc şi pară În taberele arheologllor, într'o discuţiune contra­ dictorie, care a ajuns la parchet şi la sentinţe judecătoreşti, dar care nu se consideră o afacere închisă, pasio­ nează şi pe autor, care ne-a expus-o sumar, pentru informatia noastra. Sta­ ţiunea aceasta preistorică--admiţând-o şi noi ca atare-s-e la vre-o 20 de klrn. de Vlchy. In 1924 s'au aflat acolo pri­ mele materiale. Of. Morlet, arheolog, atrage atenţia savanţilor asupra des­ coperirilor făcute acolo, din care ce era mai deosebit era o scriere necu­ noscută, presupusă ca egeană, E un entusiasm la Început, furtună în urmă; de cu 1926 Reinach e convins, Mar­ celin Boule de asemenea; câţiva sunt sceptici; unii se înscriu în falş, con­ tcstând autenticltatea 1 ucrurilor des­ gropate şi socotindu-Ie falşificări de acum. O literatură pro şi contra glo­ zeliană se produce, bogată şi pasio­ nată. O-nu O. Tafrali şi autorul ace­ stei broşuri se duc să se informeze pe teren la Glozel ; cel d'intâl sem­ nalează analogii cu ceramica dela Cu­ cuteni şi Pornărla. Anchete peste an­ chete, polemici nesiârşlte, azi ceva mai potolite. Obiectele aflate sunt din piatră cioplită sau şleluită, obiecte de os or dinţi de animale, harpoane, ceramică decorată şi cu inscripţii in­ descifra bile, idoli de argilă, cărămizi cu amprente digitale pe ele şi in­ scripţii, grav uri artistice pe oase, pia­ tră, galeuri, reprezentând mai ales cervidee, ren', cai, bovidee. Taina cea mare a lor sunt inscripţiile cu> un al­ f'abet necunoscut nouă, din 106 sem­ ne, cu asemănare a celui fenician, al- fabet ce pare a fi tatăl scrierilor cu­ noscute pănă azI. Morlet socoteşte că această statiune arheologică ar fi de la finele paleoliticului, Între acesta şi neolitic, vechi de 8-10 mii de ani. Admiţând ca autentice descoperirile dela Glozel, Însemnează a conveni că 1) n'a existat hiatusul închipuit Între paleolitic şi neolitic (el ar fi glozelia­ nul); 2) alfabetul nu e o invenţie fe­ niciană orientală, ci s'a format În Eu­ ropa vestică mai dinainte; 3) civili­ zaţia nu e exclusiv orientală, ci s'a continuat din paleolitic prin gloze­ lian pănă la neolitic. U1I student roniân la Pisa şi Paris, către 1820: Simio1t Mar­ cooici, de Alex. Marcu. Vălenii-de­ Munte, 1929. - Adeptul lui Eliade, profesorul Simion Marcu, zis Maree­ viei. a fost un răspânditor al culturei franceze şi italiene la noi în Munte­ nia, acum 100 de ani şi ceva E unul din cei patru bursieri trimişi la Pisa În 1822 pentru studii, de unde trecu după câţiva ani la Paris, spre a se Înapoia in ţară în 1827. Eforia Şcoa­ lelor, care îi înlesnise studiile În străi­ nătate, îl luă şi pe el profesor de ma­ tematică elementară la SI. Sava, "Co­ legiul Naţtonal". Dela 1831 trece la catedra de franţuzeşte, apoi la cea de retorică. E un apărător al culturii fran­ ceze, faţă de Ion Maiorescu. Ocupă la sfârşitul vieţii Înalte demnităţi po­ litice şi administrative. Moare În 1877, fiind de 76 de ani. A lăsat multe tra­ duceri din literatura franceză şi ita­ liană; traducerea lui din Saul a lui Alfieti e cea mai burtă şi mai exactă ce s'a dat, între mai multe, in tot sec. XIX-ea la noi. Catagrafie oficialii de toţi bo­ erii Ţării R011tâ1te,�ti la 182tJ, publicată de !. C. ruuu, Buc. 1829. Acest recensernânt e făcut prin mij­ locirea ispravnicilor de judeţe, după porunca gen. Jeltuhln, în vremea ad­ minîstraţiei provizorii ruseşti din Sept. 1829. Tablourile formulare au rubri­ cele: numele şi porecla, Jocul naşterii, vârsta, cinul, al cui fiu este, locul hă­ lăduirii şi starea ce are fiecare. Do­ sarul păstrat la Arhivele Statului din capitală, poartă titlul: «Delă pentru catagrafia boerilor caftanlâi, după ce­ rerea prezedentului comitetului din Bucureşti. Leat 1829. Septemvrie Il». Adăogirile nouei catagrafii din 1830 107 [108] ___ v ,-vwplectează. Pentru Bu­ cureşti, unde sun! boerii mari (aci nu sunt notaţi ai cui fii sunt), in­ semnăm ca născuţi in Craiova pe Nestor Predescu juristul logofăt de ţara de jos, Dumitrache Bibescul vornic, Şerban Grădişteanu clucer mare, Barbu Ştirbey, viitorul Domnitor, mare clucer şi el, apoi Gheorghe Blbescu, de asemenea viitor Domnitor, atunci căminar. Din jud. Olt sunt: serdarul Gr. Urianul, Ioniţă Gigârtul pitar, Andrei BalşanuI pitar, Mihalache Iz­ voranul clucer za arie, Gh. Urianul, treti logofăt, Const. Rătescu idem, Const. i.Inaru, vtori vistier, deosebit de -nurneroşi feciori de boeri. Din Craiova: veI clucer Ioan VIădăianul, ve! clueer Const. Brăiloiu, veI cărni­ nar St, Bibescu, ve! căminar C. Vlă­ dăianu, vel paharnic N. Brăiloiu, vei pah. St. Gănescu, vel pah, Stănuţ Jianu, vei pah. Gh. Coţoîeanu, vei stolnic C. Zătreanu, veI st. l. Otete­ Iişanu, veI st. C. Brăiloiu, veI stolnic Dincă Zătreanu, veI sI. Barbu Soco­ teanu, vei st. Gh. Argetoianu, ve! comis C. Ologoveanu, veI ser dar Du­ mitrache Haralamb, veI serdar Titu Bengescul, vei serd. Petrache Obe­ deanu, vei serd. N. Prisăceanu) vei serd. Iordache Otetelişanu, veI serd. C. Oletelişanu, veI serdar Dumitrache Cnezu, vei serd C. Brăiloiu, vei serd. Orig. Bengeseu, vei medelnicer Scarlat Măineseu, vel med .. Gh. Iordache Mă­ ceseu, vei med. C. Argetoianu, ve! med. Dumitrache Bibesru, vei sluger Băluţă Goescu, vei sI. C. Viişoreanu, vei sI. Marco Măinescu, vei sI. Ion Solomon, vei sI. 1. Sâmboteanu, vei sI. C. Argetolanu, vei sI. C. Soco­ teanu, vei pilar Niţă Alboteanu, vei pit. 1. Pleşoianu, vei pit. Mih. Albo­ teanu, vei pit. Dumitrache Urianu, veI pit. Nic. Vladimireseu, vei pit. Gh. Teloianu, vei şetrar Teodorarhe Păianu, vei şetrar Ion Rioşanu, clucer za arie Ion Săndulache. Dinjud. Dotj: Grig. Murgăş3nu, c1ucer za arie, Ma­ nolache Pârâianu, vtori logofăt, Nic Georoceanu polcovnic, Teodor Târ­ năveanu polcovnic, Ion�che Cacal'�­ ceanu polcovnic şi Nic. Strâmbeanu polcovnic, apoi vei post. Alecu Ar� gheropol, vei clucerul Alecu Samurcaş, căminarul Iancu Teohari, sărdarii Pa- \ nait Dâlgeanu, Costache Teohari, Dem. \ Arnan şi Dumitrache Polizu; medel- ' ni cerii Nic. Caloianu şi Pelrache Po­ enaru; prapargicii N. Păianu, N. 0- 108 tetelişanu, on. Otetelişaou, St. Ben­ geseu, SI. Vlădăianu, Barbu VIădă­ ianu, Ioan Laloescu şi N, Pleşolanu ; ctucer za arie Hristache zet Deşliu, boernaşii N. Rusilnescu, R. Fratoştl­ ţeanu, N. Chintescu, V. Lăcusteanu, St, Zătreanu, Dumitrache Poenaru, D. Musceleanu, Statie Stolojanu, 10- niţă Stănescu, Manolache Pârâianu, Mih. lIieseu, Teodoraş Craioveanu, Se. Protopopescu, C. Stănescu, L Sul­ tănoiu, N. Andreescu, T. Cernilescu, Se. Stănescu şi D. Polizu, Urmează apoi lista boerilor din judeţele Gorj, Mehedinti, Romanaţi şi Vâlcea. Re­ zultă din această catagrafie că, in 1832, erau În Muntenia 566 de familii boe­ reşti, cum şi vre-o 200 familii de boernaşi, faţă de o populaţie de 165,000 de familii. Iln proiect de constituţie i1wdit alhti Cuea Vodă, dela 1863, de 1. C. Filitti, 1929, tip. Cluj.-lmproprietă­ tirea ţăranilor prin exproprierea mo­ şiilor, temă de-cum am zice azÎ: re­ clamă electorală - pentru mulţi din luptătorii politici dela 1842 nu a gă­ sit mai statornic şi curajos sprijinitor ca În N. Bălcescu, după cum tot a­ cesta se pronunţase singur atunci pen­ tru votul obştesc şi direct. Teama de expropriere unise pe boeri, aşa că a­ ceastă reformă nu aHa sprijinitori in cele două partide politice existente, care menajau pe boeri. 1. Brătîanu nu a cutezat s'o propună în 1859 în me­ moriul său din Febr. către Domnitor. Cuza Însă dela început a voit-o. Pen­ tru a isbuti în reforma sa agrară, în faţa partidelor politice interesate, se gândi la o modificare a constituţiei şi regimului electoral. Kogălniceanu vedea la fel. La 1863 Vodă Încearcă să obţie dela puterile garante dicta­ tura pe cinci ani, tocmai spre a is­ buti să înfăptuiască gândul său. l. Brătianu, B. Catargiu, caşi Eliade, de­ opotrivă nu inteleg pe Cuza. In ast­ fel de împrejurări, era firesc ca Dom­ nitorul să voiască a înlătura aduna­ rea. El plănuia o COt1stituţie cu ur­ mătoarele Idei generale: scăderea CCII­ sului pentru alegători, fuziunea cole­ giilor, limitarea şi definirea atribuţii­ lor adunărei, crearea unui Senat nu­ mit de Domnitor, unui consiliu de stat pentru elaborarea legilor şi a u­ nei curţi de conturi Credea că votul obştesc ar fi prematur pentru un po­ por încă prea incult şi uşor de rătă- ( [109] cit de demagogi. Dacă nu putea lu­ cra cu adunarea, gândea s'o disolve, suspendând-o pe 5 ani, În care vreme avea de gând să facă el reformele ne­ cesare ţării. La 30 Iulie 1863 trimite lui C. Negri proiectul de constituţie elaborat de el. Acest proiect, necu­ noscut pănă azi, este amănunţit stu­ diat şi comentat de d-I Ftlitti. Din el reiese odată mai mult în relief no­ bila figură a lui Vodă Cuza, inteli­ genţa şi patriotismul său. Proiectul, revizuit de Domnitor, se dă în ane­ xele cărţii d-lui Filitti. El .se pare" a fi fost acel aş cu cel pe care l'a promulgat prin lovitura sa de Stat la 2 Mai 1864. La 21 lan. din acel an Kogălniceanu anunţase intenţia lui Cuza de a propune adunării schim­ barea Constituţiei. La 13 Martie se propune adunării de Kogălniceanu le­ gea rurală. Actul dela 2 Mai se pe­ trece fără turburare şi fără amestec din afară ca urmări, graţie înţelege­ rii situaţiei politice din alară, şi a curajului său inteligent şi hotărît înă­ untru. Consecinţele fericite ale aces­ tui gest sunt recunoaşterea puterilor garante, apoi legea rurală din 15 Au­ gust şi deschiderea în Decemvrie a unei adunări ieşite din noua lege e­ ledorală a lui Cuza. o pagillă ditt istoria medici­ n ei în Mu.ntellia (1784-1821) de Ioan C. Filitti Buc, 1829, extras din "Revista ştiinţelor medicale". - Pri­ mele noastre informaţiuni despre ve­ chii noştri medici le află autorul in cartea grecească a doctorului Const. Caracaş, tipărită de Eliad in 1830: .Topografia Ţării Româneşti şi cerce­ tări antropologice privitoare la sănă­ tatea şi bolile locuitorilor acestei ţări" şi a cărei traducere In româneşte, de G. Sion, a aflat-o d-I Filitti şi a dă­ ruit-o Academiei. Cartea merită tipă­ rirea, confirmă şi d-I N. Iorga. Cara­ caş ne dă amănunte cu privire la nişte mediei vechi. Tatăl său, tot doctor, Dim. Caracaş, a fost rânduit medic al Bucureştilor în 1784. Citează pe Silvestru FiliUi şi Const. Darvari, me­ diei cari întrebuinţează pe atunci vac­ cina rea. In 1802, zice Const, Caracaş, - el învăţase la Viena - vaccinarea era generală În Capitala noastră. Doc­ tort stabiliţi la noi, veniţi din stră­ inătate, greci mai ales, aflăm dela fi­ nele sec. XVII. In timpul lui Brânco­ veanu găsim 6 medici aşezaţi în Bu- cureşti. Din aceştia cei mai mulţi stu­ diaseră la Padova or la Veneţia. In­ tre 1685 şi 1785 găsim 18 medici sta­ biliţi statornic în Bucureşti, mai toţi din universităţi italiene. Dimitrie Ni­ colae Luca, zis Caracaş, tatăl lui Const. Caracsş, de fel din Macedonia, a stat şi În Craiova între 1782 -1784, după ce fusesese chemat şi la paşa din Vi­ din. Primul serviciu sanitar în Ro­ mânia se poate zice că datează din vremea domniei lui AI. Moruzi (1793 - 1796), care spori numărul medici­ lor politiei dela 1 la 3, anume fiind Dim. Caracaş, Silv. FiJitti şi Const. Darvari. Aflăm şi o "orfallotrofie", adică azil de orfani, în Capitală, În­ fiinţat de AI. Ipsilanti in 1781, cu me­ dicul Polihronie Dimitriu. Sunt, fire­ şte, şi şarlatani, pseudo- medici in Bu­ cureşti, zice Caracaş În cartea sa. Cei trei mediei ai politiei introduc vac­ clnarea În ţară după 1801; trebue ţi­ nut seamă că Jenner abia cu 5 ani inainte pusese descoperirea sa la punct, iar în Franţa ea nu se răspândise de cât cu un an înainte doar, din 1800. Tot ei au întrebuinţat chinchina cei d'întâi la noi. Iar Silv. Filitti, cu gi­ nerele său C. Caracaş, au introdus In Muntenia cultura cartolului, in gră­ dina lor dela Ciurel, de lângă Bucu­ reşti; în Moldova ea s'a răspândit de pe vremea lui Se. Calimah (1812- 1819). La 1799 se stabileşte în [ară, venit din Germania dela studiu, doc­ torul Panaiotache (Panait) Nicolalde, aşezându-se la Început vreo 10 ani la Craiova, de unde a trecut apoi la Bu­ cureşti. Din 1801 se urcă la 6 numă­ rul doctorilor politiei. Pe la 1824 erau în capitală 15 medici învăţaţi. Depe la 1809 era la Craiova un medic în­ văţat, Petre F errari, zis Fierarul, doc­ tor În medicină dela Padova; mai târ­ zi u a plecat şi acesta în Bucureşti. După câte a putut culege ştiri d-l Fllittl, se mai găsesc citaţi ca doc­ tori în Craiova, afără de Dim. Cara­ caş, Nicolaid şi Ferrari, câţiva ca: Hagi Gheorghe intre 1764, 1785; în 1795 Pal şi Spiru, in locul unui oare care Palas : lot atunci un Gheorghe Martin Heinlein; in 1797 Iosif Botca, mort în 1801; Petru Veron (Berovici), care a avut proprietăţi pe locul unde azi se află Prefectura de Poliţie a municipiului. Istoria Româl1ilO1' dhl Dacia Traiaaă, de A. D. Xenopol, ed. 109 [110] , __ • u�u,a ui:! autor, îngrijită şi ţinută la curent de I. Vlădescu, în editura • Cartea Românească", a ieşit de sub tipar în iarna aceasta cu voI. IX şi X, epoca Ianarioţilor. Cel d'întâi cuprinde domniile Mavrocordaţilor şi urmaşilor lor dela 1711 pănă la Pacea dela Bucureşti, iar al doilea dela a­ ceastă dată pănă la răsturnarea fa­ narioţilor (1812-1821). Intre gravu­ rile volumului din urmă, o litografie din Col. Ac. Rom. Înfăţişând pe Tu­ dor Vladimirescu în fruntea pandu­ rllor. Caşi celelalte volume anterioare, acestea din urmă sunt tipărite Îngrijit, pe hârtie bună cu adnotaţii nume­ roase şi gravuri alese. librăria editoare face un frumos dar culturei româneşti prin retlpărirea istoriei lui Xenopol şi un act de po­ menire pentru cei 10 ani ce s'au îm­ plinit dela moartea marelui nostru istoric şi filosof care il fost Xenopol. Am dori s'o vedem cât mai repede terminată În întregime această rno­ n urnentală operă. Des suroioauces pateolitltiqttes dans le mi/ieri lu!olitiqtte de la Dacie, par I, Andrieşe scu, Diredeur du Musee d'antiqultes de Bucarest. Bul. Secţ.Ist. al Acad. Rom. tom. XV, Buc. 1929.- Dare de seamă a rezul­ tatelor săpăturiJor făcute de autor Îna­ inte şi În urma războiului (1916, 1919, 1920) la Sălcuţa, comună de lângă Vela din Dolj. In timpul ocupati unei germane C. Schuchhardt, arheoJogul din Berlin, a cercetat de asemenea a­ celeaşi locuri. Recolta conslstă în multe irrstrumente de silex, de piatră şi de os, ceramică interesantă, şi chiar de cea cu desenuri colorate, statuete de pământ ars Înfăţişând animale şi chi­ puri umane. D-I Andrieşescu prezintă aci in special câteva vase şi torsul unei figurine modelată într'un chip remarcabil Se adaogă câteva obiecte de bronz şi aramă, constituind aci un terminus ad quem al acestei staţiuni preistorice, cu urmele sale de locu­ inţe şi de vetre de incineraţie şi mor­ minte. Remarcabilă şi o statuetă din: tr'o rocă foarte dură, neagră, cu gra­ nulaţii alburii, şi În chip de cap de oarecare animal, aducând cu hipopo­ tamul, descoperită la 6 Sept. 1920. Se ' face o comparaţie între această figu- \ rină şi o alta, aflată la Fedeleşeni în 1927, cu care prezintă oarecare simi­ litudini. Statueta de tradiţie (?) palea- 110 litică dela Sălcuţa s'a aflat însă într'un strat de teren superficial, la 40 ctm. dela nivelul solului, cu abia 10 ctrn mai jos de unde începe stratul civi­ lizaţiei noastre, în mediul ceramicei zugrăvite. E un exemplar, care, "a­ vând în vedere mediul căruia apar­ ţine, caşi materialul din care e făcut, aceste reprezentări constituesc, după părerea noastră, un element de pre­ ţioasă orientare in plastica zoomor­ fică a epocei neolitice, plastică atât de bine reprezentată de altmintrelea (deşi într'un material puţin durabil) în Europa sud-estică şi in Dacia mai ales" zice autorul. E aci un docu­ ment al persistenţei unei arte paleoli­ tlce care nu a dispărut, preţios pen­ tru istoria artelor. Ele îndeamnă a crede că faimosul hiatuslntre paleo­ Iitic şi neolitic-ca manifestare artis­ tică--nu există, dar că e o continui­ tate între aceste două epoce. Protoistoria Daciei, Opera lui V. Pârvan, de Em. Panaitescu. 1929, Cluj. -Notele despre opera lui Pârvan, cu care se incepe volumul, au fost scrise pentru "Dacoromânia"; ele privesc deci latura filologică a activităţii in­ văţatului nostru, din operele: Contri­ buţii epiqraţice la istoria creştinis­ mului dacoroman (1911), unde ex­ plică genetic termenii creştini din limba română; Consideratii asupra unor nume daco-scitice, cu explica­ rea numelor Argeş, Buzeu, Siret şi Prut, primele două dacice, iar ulti­ mele scito-daclce : Getica cuprinde de asemenea studii filologice cu pri­ vire la elemente trace şi scitice. Toate acestea demonstrând că la aşezarea Slavilor la noi în Dacia "toponim ia era în majoritate tracică, şi mai rare ori romanică".- In "Protoistoria Da­ ciei" se ocupă in special cu Getica, opera monumentală a lui Pârvan. Prin acest studiu se lămureşte, intrând în lumina istoriei, o perioadă lungă de 12 secole, "între epoca miceniană şi cea romană a Daciei, dela primul con­ tact al acestei ţări cu cultura villano­ viană şi până la sfărâmarea regatului lui Decebal". Opera se împarte în 6 capitole: c. 1 mlgraţtunile cimmero­ scite, c. II, III şi V cercetează isvoa­ rele literare şi interpretările glotolo­ giCe ale materiei de studiat, c. IV dă rezultatul săpăturilor dela Crăsani, iar în c. VI înfăţişează protoistoria Da­ ciei pe baza materialului arheologic [111] , i l. prezentat, anume din vârsta flerulu! in Dacia, Hallstattlanul şi epoca La Tene. Protoistoria-zice Pârvan-este introducerea cea mai potrivită la is­ toria romanismului oriental. Ultimul capitol din lucrarea lui Pârvan în en­ glezeşte, conţinând lecţiile pe care el le-a ţinut la Cambridge în Martie 1926, poartă titlul .Carpato-Danubi­ enii şi Romanii". Acest capitol între­ geşte opera completă constructivă a lui Pârvan şi "Getica" sa; el ar fi trebuit să înceapă o nouă operă, a­ supra ,,"Romanismului" din centrul şi răsăritul Europei, pe care nu a mal avut vreme să o scrie. Va rămâne deci ca altcineva să scrie cartea asupra ro­ manismului Daciei în legătură cu Pa­ nonta, cu Moesia inferior, cu Dalma­ tia şi cu Moesia superior, de oarece acest romanism dacic nu poate fi pus în legătură cu cel balcanic, Întru cât, cum o afirmă Pârvan, Balcanii nici nu au fost romanlzaţl. Judeţele dhl Ardeal şi din Ma­ ramureş până în Banat __ Eoolu­ ţia lor teritorială, de V. Meruţiu, prof. la Univ. din Cluj. 1929, Cluj, tipărit in seria "Lucrările Inst. de Geografie al Univ. din Cluj", vol, V. -Un istoric al vechilor diviziuni te­ ritoriale la Început. Până în sec. XII­ XIII Românii au trăit de ambele la­ turi ale Carpaţilor de-a'mpreună, ne­ despărţiţi, cu organizaţii patriarh ale, conduse de. cnezt sau chineji şi voe­ vozt, Cnezatele durează în Maramu­ reş până in sec. XVI, Iar În Transil­ vania pănă la finele sec. XVlI. Cu a­ şezarea Ungurilor şi intinderea lor de cu sec. XI pănă la al XIII, autoritatea voevozilor români Începe a scădea, ajungând a fi supuşi castelanilor ş! comiţilor regeştt. Condiţiunile geo­ grafice ale aşezărllor româneşti ne induc a crede că a fost o vreme stră­ veche în care populaţia noastră era organizată pe văi. Numele de Ţara Bârsei, Ţara Oltului, Tara Jiului, Tara Crişurilor ne-arată aceasta. Peste ace­ ste aşezări au venit Unguri in pâl­ curi Împrăştiate, apoi scaunele săcu­ eşti şi cele săseşti, adese-ori cu pri­ vilegii speciale şi În paguba băştina­ şilor Români. Astfel s'au înecat trep­ tat vechile organizări, vechile orân­ dueli şi jurisdicţiuni româneşti. Sub Unguri, În afară de ţinuturile Saşilor şi Secuilor, cu scaunele lor, erau 7 comitate şi 2 districte. Autorul urmă- reşte modificările suferite în cursul timpului cu privire la această împăr­ ţire administrativă. Ţinuturile din Nordul şi Vestul Ardealului, Banatul şi ţinuturile denumite "din Tara Un­ gurească" au t r e cut prin aceleaşi schimbări şi au suferit aceeaşi soartă rea, ajungând de asemenea a fi îm­ părţite intre comitatele ungur eşti, din Maramureş până in Banat. Unele au fost alipite Ardealului şi pe urmă date iar Ungariei. Or cum, aceste împăr­ ţiri s'au făcut fără voia şi în potriva intereselor româneşti, cu intenţia de a ajuta la îrnbucătăţirea şi apoi ma­ ghiarizarea fraţilor de sub stăpânirea ungurească. Studiul urmăreşte apoi evoluţia teritorială a judeţelor (corni­ tatelor, cum li se zicea) Maramureş, Sătrnar, Săla], Someş, Năsăud, Cluj, Bihor, Turda, Mureş, Odorhei, Ciuc, Treiscaune, Braşov, Făgăraş, Sibiu, Târnava-mare, Tărnava-mică, Alba, Hu­ nedoara; Arad, apoi fostul comitat al Zărandului, jud. Cat aş-Severin, şi jud. Timiş-Torontal. Capitolul final-Con­ cluztuni=-constată că diviziunile ace­ stea teritoriale româneşti vechi au a­ juns să fie în majoritate ca ale Un­ gurilor, iar pământurile lor Înstrăinate. Satele s'au păstrat însă mai toate ca româneşti; putine s'au desnaţionali­ zat inspre Tisa or printre Secui. O­ dată România reintregită, s'a căutat a se face o nouă, mai bună şi mai dreaptă orândulre a judeţelor de peste munţi, in cadrul şi interesele statului nostru unitar. Proectele şi realizările În acest sens sunt expuse aci. - Lu­ crarea deosebit de meritoasă a d-lui Meruţiu e tnsoţttă de 16 planşe geo­ grafice vechi şi noi, un indice de alte hărţi vechi privitoare la Ardeal şi o listă de numiri de localităţi aşa cum au fost schimbate in 1925 şi asupra căror autorul socoteşte că ar trebui să se revlnă la vechea numire, sau să o modifice altfel. - La sfârşit un rezu­ mat in franţuzeşte al lucrării. Arborele genealogie al Fami­ liei Bujoreanu, originară din Vâl­ cea. Note şi acte cu privire la acea­ stă familie, alcătuite şi culese de Alex. Al. Fălcoianu. Buc, 1928. - Se pu­ blică în regeste acte tncepând cu anul 1561, Mai 31, hrisovul de danie al moşiei Bujoreni (şi Olteni) din jud. Vâlcea, din partea lui Dumitru Bu­ joreanu către sora lui Stanca. Altele sunt reproduse in întregime sau par- 111 [112] __ "1'\" ulll orsenci, etate, [elbi, scrisori, etc. pănă la data de 19 Aug. 1864. Urmează apoi un tablou arbore genealogie al Bujore­ nilor, de cu începutul sec, XVI până în zilele noastre, cu cinci anexe, cu­ prinzând şi descendenta din partea femeiască a familiei, prin Zoe Bujo­ reanu, Maria Bujoreanu, Elena Bujo­ reanu, Ancuţa Bujoreanu şi Olga Bu­ joreanu. Ştiri miÎ-rUltte şi note relatioe la istoria arm amen tul-u i la noi / câu d. s'a adoptat steag'ul tricolor la noi, de Gen. Radu R. Rosetti Mem. Ac. Rom. sec], ist. 1930.-Au­ torul aduce informaţia că Niculai Ola­ hul, umanistul din sec. XVI, a fost şi un militar distins, făcând lucrări de fortificaţie; el a pus să se toarne şi două tunuri, unul I.ind la Viena şi altul la Peşta. Semnalează nişte scu­ turi din muzeul Ermitage, ce sunt la fel cu cele nouă existând la Viena, provenind de la »un voevod valah". O altă menţiune dintr'un muzeu din Moscova arată că există acolo o sabie mare, dăruită de V. Lupu Ţarului Mi­ hail în 1641. In privinţa săbiilor ce se atribuesc lui Brâncoveanu, d-I Ro­ setti crede că sunt de provenienţă constantinopolitană, căci în Moldova nu s'au putut fabrica în asemenea condiţiuni de fineţe. Câteva cuvinte din terminologia militară veche: arc, arbaletă, tunuri şi alţi câţiva termeni arhaici.- Despre adoptarea tricoloru­ lui,-despre care s'a crezut că porneşte din Ardeal dela 1848, sau dela tine­ retul revoluţionar din Bucureşti din aceeaşi vreme, sau că el a provenit la 1859 din unirea steagului munte­ nesc cu cel moldovenesc,-d-l Rosetti arată că tricolorul nostru a fost adop­ tat ca steag al armatei munteneşti in 1834, sub Alex. Ghica V d. Colorile erau însă aşezate orizontal, deci per­ pendicular pe hampă. La 1867 dom­ nitorul Carol modifică aşezarea cu­ lorilor în poziţie şi ordine faţă' de harnpă, aşa cum au rămas până azi. Documente privitoare la Isto­ ria Ardealului, lJ!Ioldovei şi Ţiirii Româneşti. VoI. I. Acte şi scrisori (1527 -1572), cu 4 facsimile, publi- \ eate de Dr. Andrei Veress. Bucu­ reşti, "Cartea Românească", 1929.­ Publicaţie tipărită sub auspiciile Pun daţiunei "Regele Perdinand 1", !şi 112 propune să continue marea şi preţi­ oasa "Fontes Rerurn Transylvaulca­ rurn ", preluată in chip firesc de Ro­ mâni, şi din core au apărut 4 volume înainte de războia, al treilea fiind al profesorului Veress, cu privire la re­ laţiile dintre Ungaria şi Ţiirile Româ­ neşti între anii 1468 şi 1540. Docu­ mentele aci publicate, sub îngrijirea d-lui Const. C. Giurescu, au fost re­ văzute de d-sa ; sunt cele mai multe inedite, puţine din ele retipărindu-se după cele ce au fost date necomplet sau cu erori În alte colecţiuni. Vo­ lumul de 368 pagini este editat in­ tr'un chip Ireproşabil, ca tehnică a tiparului cât şi ca prezentare a ma­ terialului istoric- In Introducere d-I Vere ss dă câteva note biografice lă­ muritoare pentru obiectul studiilor în care d-sa s'a specializat-paleograHa şi în deosebi literatura istorică a Ar­ dealului din epoca principilor Băthory, dintre anii 1571 1613. Tot aci d-sa ne spune că, în editarea actelor a ur­ mat regulele stabilite de istoricii ger­ mani în congresul lor dela Frankfort din 1895, şi adoptate apoi de toate publicaţiunile apusene moderne de speclalitate, con for m următoarelor norme: Publicarea documentelor e­ xact aşa cum ele se prezintă in textul original, păstrând particularităţile, ca­ racterul lor, cum şi greşelile lor chiar. Textul documentelor se publică con­ form regulelor paJeografice, iar seri­ serile autografe ale oamenilor distinşi literă cu literă, relevând curlozltătile scrisului or ale' stilului in note. Tot ia note se dau şi desluşirile cerute, fără a folosi pe sic in corpul textului, Micile erori şi cu vintele greşite din documente se îndrcantă fără obser­ vaţii, punând însă in notă pe cele greşite. Cuvinte a căror citire e du­ bioasă se Înseamnă cu un (7), iar ex­ presiunile or formele gramaticale ne· obişnuite cu un (l), dacă sunt prea bătătoare la ochi; cuvintele omise or rămase în condeiul scriitorului să se tntregească, În paranteză dreaptă [ ], iar cele neciteţe or şterse, dlspărute, se vor insem na cu - - - - - - -, pe când părţile din text ce nu voim a le mai repro­ duce, ca fără interes, să le însemnăm cu ...... fără a indica lungimea acestor ştersături sau omisiuni. Părţile din text scrise În altă limbă decât a do· cumentului, or scrise cu semne tai­ nice (cifre), se vor reproduce În CUf­ sivă, caşi inlcrpoliîrile şi transcrierile [113] după acte mai vechi, la toate acestea menţ onându-se faptul în notă. Nu­ mele proprii se vor da exact ca în original, chiar când un cuvânt ere­ dat într'un acelaş act in forme dife­ rite. Datarea documentelor să fie ri­ guros exactă; data să se pună sus, în capul lor, într'un rând deosebit, după numele oficial respectiv de a­ stăzi al locului (Aşa Bucureşti, Iaşi, Warszawa, Praha, Beograd, Istambol, etc.) cu trimiteri la indicele volumului. Punctuaţia rea sau superficială trebue îndreptată după sensul adevărat al actelor. (In această privinţă, noi in­ clinăm a crede că e de preferat să respectăm şi aci exactitatea formală a textului. N. R.) - Autorul publică in acest volum 395 de acte scrise cele mai multe în latineste sau ita­ lieneşte, iar un număr mai redus de scrisori in ungureşte, nemţeşte şi spa­ nioleşte, după normele de mai sus enunţate, adică' 1) datarea şi data, 2) cine scrie către cine, 3) obiectul scrisoarei în 2-3 rânduri rezurnative, 4) actul, cu note în josul paginei când e cazul, şi 5) note eventuale privitoare la locul de provenienţă ac­ tuală al documentului, or altă insem­ nare cu privire la forma or rostul său în desfăşurarea evenimentelor. Contribtttiol1 it la questioll d' Orient, Esqutsse historique suivie de la correspondance inedite des eu­ voyes du Roi des Deux-Slciles a Con­ stantinople (1741-1821), par Andre • Oţetea (praf. conferentiar la Univer­ sitatea din Iaşi), 1930, Cultura Na­ ţională, Buc. Ed. Acad. Rourn Etu­ des et recherches. - Autorul pleacă de la ideea că aşa zisa chestiune ,,3 Orientului" e mai degrabă o pro­ blemă esenţial europeană în sec. XVIlf, problemă ai cărei factori determinanţi . trebue căutaţi În decadenţa Impe­ riului Otoman şi în rivalitatea dintre marile puteri europene, abandonân­ du-se proceda rea incadrărei sale în­ tr'un plan naţional or geografic. Pre­ cedată de o simplă bibliografie a is­ voarelor de natură specială sau ge­ nerală, lucrarea d-Iul Oţetea cuprinde mai întâi o schiţă istorică, tratată în patru capitole, şi o concluzie, apoi prezentarea documentelor pe care se întemeiază cercetarea de faţă.­ Cap 1: Factorii chestiune! Orientului; Cap. Il: Prenonderanţa rusă in Orient (1768 - l 77 4), începând cu urcarea pe tron a Ecaterinei II şi pănă la Pacea dela Kuciuk-Kainargr ; Cap. JlI: A­ plicarea acestui tratat şi înţelegerea austro-rusă în vederea împărţirei im­ periului otoman (\774- 1792), adică pănă la Pacea dela Iaşi; Cap. IV: Chestiunea Orientului în timpnl Re­ voluţiei şi a Imperiului (1792-1815), încheindu-se prin Congresul dela Vi­ ena.v-In rezumat vedem din această expunere următoarele: Interesul sta­ telor europene se îndreaptă cu prt­ cădere asupra Orientului, de când Rusia şi Prusia intră activ În jocul politicei europene, deplasând astfel centrul de gravitate al politicei con­ tinentale. Decadenta Turciei şi creş­ terea puterei moscovite, după ce a­ ceasta redusese la tăcere pe Suedezi şi Polonezi şi căpătase un prestigiu faţă de ceilalţi creştini ortodoxi ori­ entali, fac să se deştepte gelozia ce­ lorlalte mari puteri. Jocul alianţelor se deplasează şi el: rând pe rând Franţa, Prusia, Eng:itera iau partea Impe­ riului Otoman şt-i cer conservarea, contra intereselor ruseşti. Rusia In­ cearcă a pune mâna pe Constantmo­ pole cu complicitatea rlvalelor sale, pe care le momeşte cu împărţirea prăzei, dar fără a isbuti nici astfel Austria şi mai ales Franta stau În calea dorinţelor de cucerire a Biza Il­ ţului. In timpul lui Napoleon, rivalita­ tea franco-cngleză garantează şi ea exls­ tenţa Turciei. Rolul de garantă a irite­ grităţei teritorulul 1 urcesc il ia asuprăşi Anglia, de cu sec XVlII; rivalitatea an­ glo-rusească domină tot veacul al XIX­ lea. Această rivalitate intre marile puteri pentru hegemonia orientală foloseşte emancipărei popoarelor balcanice creş­ tine. Istoria deşteptărei acestor nati­ uni şi constituirea a noui state pe rui­ nile imperiului otoman este strâns le­ gată de istoria războaielor ruso-turce şi de răspândirea ideilor Revoluţiei franceze în Balcani. De cu aceste e­ venimente începe Insii o nouă peri­ oadă a chestiunei Orientului. . Docu­ mentele ce urmează-344-provin din Arhivele Statului Italian, secţia Napoli, şi au aparţinut legaţiei napolitane de la Constantinopole. Nr. 86, din 14 Iulie 1773 spune că umblă vestea (Ia Cv-ple) că lzet-Ahrnud Paşi! din Vidin a trecut în Oltenia cu un corp de 12 mii de oameni, că il isbutit a lua în stăpânire Craiova şi judeţul. Nr. 132, din 14 Iunie 1777 şi urmă­ torul despre creiarea unui început de [114] l' 1 flotă comercială a Principatelor. Nr. 165, din 20 lan. 1787, despre son­ dagii făcute pe Dunăre Intre Belgrad şi gura fluviului pentru Austria. Nr. 186: cucerirea Lugojului şi Caranse­ beşului de către TurcI, tn Oct. 1788. Nr. 188 din 24 Nov. 1788 cu privire la luptele de mai jos de Craiova, unde sunt bătuţi Austriacii. In cea urmă­ toare, cu data 10 lan. 1788 (dacă nu e greşit anul, adică 1789) şi consem­ nează svonul unei victorii a Ruşilor contra Turcilor în împrejurimile Cra­ iovei. Nr. 324 din 10 Martie 1821 foarte interesantă pentru aprecierile făcute despre Tudor Vladimirescu, om fără avere, care ar fi putut pune mâna pe banii ridicaţi de Domnitor din biruri, dar care a lăsat liberă tre­ cerea acestui convoi, ca un lucru ce nu-i aparţine, şi că el îşi plăteşte şi-şi întreţine pe socoteala sa, aşa sărac cum e, trupele sale. Note intere­ sante ale călătoriei ministrului Const. Ludolf dela Bucureşti spre Sibiu prin Turna-Roşu, pe Oltul ce duce pul­ bere de aur în valurile sale şi pe care ţiganii il strâng pentru jupâneasa Domnitorului. Ultimul act e un me­ moriu al aceluiaşi LudoH despre ţara noastră, cuprinzând între altele con­ slderaţiuni insufleţire de simpatie de­ osebită pentru ţară şi locuitorii ei . ţărani (Vd. În special capitolul: Po­ pulation, pag. 350, cum şi 351-2). Există o scrisoare de trădare a lui lI:liltai Vtteaeut ), de N. Iorga. Comunicare la Acad. Rom. Mem Sed. Ist. 1929, Buc. - In arhivele Vienei se păstrează o scrisoare, fără dată şi indicaţia locului de provenienţă, ce s'a atribuit lui Mihai Viteazul, ca fiind scrisă de el in 1601 vizirului Ibraim, când tocmai se întorcea dela Viena; in ea Voevodul îndeamnă pe vizir să lupte contra Imperialilor, pe cari tocmai el, În numele lui Rudolf II şi cu ostaşi plătiţi din banii aces­ tuia spre a servi pe Impărat se an­ gajase a-i fi credincios slujitor. In lati­ neşte, s'a publicat textul in Hurrnu­ zaki IV, 278, iar In 1925 s'a dat textul slavon. Abia acum, în 1929 s'a putut procura de Acad. Rom. o foto­ grafie a documentului, prin d-l Prof. Bianu. Abia acum deci se poate pune, serios întrebarea şi a se răspunde \ dacă acest act e autentic or nu. Este I ceea ce face d-l N. Iorga. D-sa dă . mai întâi textul în reproducerea sla- I 114 vonească, apoi traducerea latină cea cunoscută, şi la urmă cea românească. Se constată mai întâi că traducerea latină e defectuoasă, eronată uneori. Lăsând la o parte logica lucrurilor şi a Î mprej urărilor istorice neacepta­ bile ca cuprins al actului şi ca psiho­ logie, obiecţiunile în contra admi­ terei autenticităţii acestei scrisori sunt multe, În ce priveşte Iorrna diploma­ Ură şi cea grafică a actului. Cerce­ tate din acest punct de vedere, com­ parat documentul acesta cu specime­ nele autentice ale scrisului lui Mihai Viteazul câte le avem, rezultă din toate că această scrisoare e un falş. Mai mult: el se poate atribui vre­ unui secretar din Moldova ai Mileş­ tilor, duşmani netrnpăcaţi ai lui Mihai. Educaţio şi lnvăţământnl in Rllsia sovietică, de Dr. Iosif Ga­ brea, cu o prefaţă de d-l prof. G. G. Antonescu. 1929, Buc. ed, «Institutu­ lui Pedagogic Român ». =-Lucrarea a­ ceasta face parte dintr'o serie de co­ municări pe care numitul institut din Capitală le-a organizat cu privire la învăţământul actual din diferitele ţări. Am citit-o cu un interes crescând la fie-care pagină şi nu o pot îndestul recomanda atenţi unii colegilor mei din învăţământ, caşi arcui socoteşte că nu trebue să ignoreze ce se face la ve­ cini, la nişte vecini aşa de puţin co­ mozi ca Sovietici!, nebuni umblând pe căi rătăcite, dar la cari afli une­ ori idei ce. te reţin, şi care sunt de luat În consideraţie de cel cuminte. - Bolşevismul e un fenomen social­ politic post-belic, născut, crescut şi hrănit de mentalitatea specială rusea­ scă În cuprinsul fostului imperiu ţa­ rist. Spre a studia educaţia şi învă­ ţărnântul lor, se Incepe prin a expune cum se prezentau, înainte de războlu, şcolile lor de toate gradele, şi care erau înapoiate ca desvoltare şi insuficiente ca număr pentru atâta populaţie. Ur­ mează o schiţate a sistemului de fi­ losofie a bolşevismului - căci el are una -, arătând cum răspunde el la Întrebările pe care şi le pune o minte cugetătoare cu privire la lume, la viaţă, la rostul omului pe pământ. Din aceste răspunsuri reiese că bol­ şevicul e materialist (în afară de ma­ terie nu există alt nimic); el e me­ canicist, considerând lumea ca o mare maşinărie ce se mişcă dupe legi ge­ nerale fixe, excluzând urmărirea unui [115] • J scop, şi că omul trebue să tindă a se depersonaliza, a deveni o rotiţă auto­ mată a unui mecanism colectiv; e pragmatist, căci tot ce cunoaştem, numai prin simturi, prin experienţă, le cunoaştem; este ateu; este de­ terminist, căci tăgădueşte libertatea omului exprimată prin voinţă şi ju­ decată. Morala bolşevismului e că »fe­ ricirea omenirii poate fi îndeplinită numai prin constrângere, iar liberarea sa numai prin oprimare teroristă", moral fiind numai ceeace serveşte in­ teresului de clasă. Dispret deci pen­ tru personalitate şi robie de stat.­ Trecând la funcţiunea social-politică a învăţămăntulut, arată cum toate os­ tenelile lor au fost la inceput să pre­ gătească o generaţie de adepţi fana­ tici ai ideilor lor, luându-şi Statul a­ supră-şi creşterea şi educarea copiilor şi a tinerimei "în sens comunist". Şcoala urmăreşte un scop politic uti­ litarist, punându-se în slujba unui re­ gim de clasă socială (Un fapt de re­ cunoscut însă: analfabetisrnnl a scă­ zut simţitor în Rusia). Spre a Isbutl mai repede, activănd indirect şi asu­ pra adulţilor recalcitranţi la comu­ nism, au pornit lupta de distrugere a două instituţii sociale: familia şi bi­ serica. Familia o disolvă prin stârpi­ rea sentimentelor ce leagă pe copii de părinţi; religia o prigonesc cu tur­ bare. Exemplele din aceste capitole­ luate din scriitori ruşi cum şi anche­ tatori neprevenlţt În contra bolşevis­ mului - sunt înrnărmuritoare, spre a învedera ce spirit anarhic, păgân, săl­ batic de brutal domneşte azi în Rusia sovietică. Invăţărnântul este integral în slujba clasei muncitoreşti, inculte, condusă În taină de o infimă minori­ tate de nebuni iluminaţi sau de ci­ nice brute; el este numai în funcţie social-politică bolşevică. Practica lui e o minciună, o falşificare a tot ce este mai bun În sufletul omenesc.- Foarte interesantă şi instructivă par­ tea studiului care ne prezintă orga­ nizarea învăţărnântului, din punct de vedere teoretic, tehnic, filosofic aş zice. Făcând abstracţie de scopul şi rezultatul ce urmăreşte, acest sistem este minuna t construit, coordonat şi logic. Şcoala cu tendinţe clasice, ca una ce era "cetate a culturei burgheze", e Înlăturată; teorla, abstractizarea e înlocuită prin practica profesională până chiar la învăţământul superior. Din teoria marxismului - raporturile forţelor de producţie - se inspiră tot lnvăţărnântul sovietic, in programe şi metode: şcoală actlvă-rnatenallstă or­ ganizată pe baza principiului coedu­ caţiei şi antereligtoasă, Astfel conce­ put, coborât la rnijlociul intelectual al păturel plebei, nivelul Invăţământulul a scăzut foarte mult in adâncime, chiar dacă în suprafaţă s'a intins sub comunişti. Din 100,000 de membri ai corpului didactic din Rusia, abia 25 Ofo sunt comunişti. Leafa profesorului este de abia 75% din cea mai mică leafă ce o primeşte un lucrător de ultima categorie inferioară a unui muncitor industrial. Dezastrul moral al coedu­ caţiei În şcoli, cu astfel de creştere, este de neJnchipuit. In privinţa Încer­ cărilor făcute În pedagogie, ca pro­ grame şi metode, sunt de luat însă În consideraţie multe din ideile venti- late În şcoala lor. . Documente illedite din p reaj­ ma Unirii Principatelor. Din ac­ tele austriace păstrate În arhivele Mi­ nisterului de Răsboiu dela Viena, pu­ blicate de Mihail Popescu, Bibl. «A­ şezărnântul Cultural Ion C. Brătianu», IV, Buc. 1928. - E vorba de epoca Începutului Răsboi ului Crimeei, când Ţarul Rusiei.s--trnpotriva promisiunei făcute împăratului Austriei că va păs­ tra .statu quo ante beJlum" în tim­ pul conflictului cu Turcii în ce pri­ veşte teritoriul României -, dăduse ordin trupelor sale să treacă Dunărea şi să atace Siltstra, ocupând Prînei­ patele române. La sornaţia Austriei, Ruşii incep din Apri! 1854 evacuarea Olteniei mai Întâi, pe care o ocupă atunci trupele turceşti comandate de Sarni Paşa dela Vidin, pe lângă care se aflau câţiva refugiaţi munteni încă din 1848: Tell, Magheru, un Golescu, Pleşoianu şi alţii, in vreme ce la Şurnla se găseau alţii din comitetul naţional revoluţionar, ca un alt 00- Iescu, Eliade, Cernătescu şi alţii. La 22 August trupele turceşti intră in Bu­ cureşti, stabillndu-şi cartierul la măn. Cotroceni. Intre 19 şi 22 Aug. 1854 trec şi trupele austriece Carpaţii, sub gen. Coronlni : ele intră în Capitală la 6 Sept. Astfel, În toamna lui 1854 Ţara Românească, evacuată de Ruşi, sufere dubla ocupaţie, şi mai apăsă­ toare, a Turcilor şi Nemţilor. Moldova cel puţin avu numai ocupaţie aus­ triacă, oştirea intrând În Iaşi la 2 Oct, 1854. Austriacii cer revenirea la tron 115 [116] __ .u;;'\' um Iară, aşa că 6. Ştirbei veni la 5 Oct. in Bucureşti, iar Alex, Ghica soseşte la Iaşi in 4 Nov. 1854. Administraţia ţării intră deci în normal, cu toată ocupaţia străină, Nemţii îşi caută de interese, asigurânll.u-şi foloase materiale; in­ cearcă, d!ir nu isbutesc, a -răşlui fron­ tiera noastră dinspre Bucovina. Se lu­ crează cu bani şi spioni la formarea unei partide p olit ice fi!o-austriace, persecutând pe cei independenţi E­ liade e exilat; gazete sunt suprimate. Memoriile baronului Wimpffen peri- 1, u Muntenia şi ale lui Stokera, co­ misar imperial în Moldova, sunt pu­ blicate de d-I Mih. Popescu spre a jugrăvi tocmai această atmosferă şi această politică a timpului Caracte­ rizările boerilor şi tnalţllor demnitari şi personalităţi ale timpului sunt re­ marcabil de exacte, meticuloase;chiar dacă sunt şi puţin răutăcioase une­ ori la Wimpfîen. Proorocirile sale însă nu au fost exacte. Memoriile lui Sto­ kera, mai puţin indemânatec scrise, au o egală importanţă. Singurul folos ce rămâne Austriei din această efe­ meră ocupaţie de doi ani este înfiin­ ţarea Comisiunei Danubiene Euro­ pene, care stinghereşte şi azi desvol­ tarea comerţului nostru şi jigneşte amorul nostru propriu de ţară de sine stătătoare.-Un al treilea act publicat aci este un raport adresat de agentul austriac Si m o n preşedintelui Von Krieg, povestind încercarea de rebe­ liune a SârbiJor şi Bulgarilor de la Braila, din 23 - 26 Iulie 1841, sub protecţia Ruşilor. faptul are impor­ tanţă, căci de pe urma lui se trage în parte scoaterea din domnie a lui Al. Ghica -Se dau mai întâi textele în nemţeşte, apoi traducerea lor in limba română. Un indice alfabetic la sfârşit. Nicolae Bălcescu, de P. P. Pa­ no itescu, Bibl. "Aşezământul Cultu­ ral-Ion 1. Brătianu- II Buc. 192,8.­ Volumul acesta s'a publicat cu 'pri­ lejul împlinirei a 75 de ani dela moartea ·scriitorulul nostru. Studiul dela început este numai un rezumat al valoroase! lucrări il d-Iui Panai­ tescu: "Consideraţiuni la o biografie a lui N. Bălcescu", din 1924. Cartea' a fost recenzată la vreme. Ne măr- \ ginim a nota aci punctele atinse in tratarea rezumativă a acestui articol: Bălcescu in cadrul istoriei culturii ro- 116 mâneşti ; copilăria şi prima tinereţe; primele studii; legături literare şi po­ litice; călătoria în Apus; rolul său In revoluţia dela 1848; exilul lui: la Constantinopol şi In Ungaria, la Paris şi la Londra ; sfârşitul său; N. Bălcescu ca istoric; ideile sale poli­ tice.-Bibliogralia cuprinde: scrierile sale tipărite, manuscrisele; scrierile despre Bălcescu.- Urmează reprodu­ cerea a patru scrieri din ale istori­ cului nostru, care nu au mai fost ti­ părite pănă azi în volum, şi care se aflau înrnormântate în vreo veche şi inaccesibilă tipărltură din timpul vleţei autorului. Acestea sunt: Mersul Re­ volutiei in Istoria Românilor, ex­ tras din ziarul "România Viitoare" din 1850, Paris; - Loqofătul Mtron Costin, istoricul Molâaoiei, total ne­ cunoscută pănă azi În această formă amplificată, faţă de articolul publicat în "Mag. lst, p. Dacia, 1, din 1845; -- Comentarii asupra bătăliei dela Câmpii Rigăi sau Cosooa, extrasă din "Propăşirea" dela 1844; Despre starea soţtală a muncitorilor plu­ gari iti Principatele Române in deo­ sebite timpuri, tipărită întâi În Mag. Ist. p. Dacia, 11, 1846, apoi reprodusă printre articole cu privire la Chesti­ unea Agrară de către Sturza-Sche­ ianu. - Volumul are şi două repro­ duceri după portretul lui Bălcescu făcut de Tătărescu În 1851, cunoscut, şi unul inedit, din 1852, după o fo­ tografie aparţinând Bibliotecei lui Ion 1. C. Brătianu, înfăţtşându-I În timpul din urmă �I vieţel. Docu-mente inedite privitoare la 1 s tor i a Transiloanie« intre 1848 -1859, din actele Arhivei de Stat a Ministerului de Interne şi Jus­ tiţie dela Viena, publicate de Mihail Popescu în Biblioteca "Aşezământul Cultural lan C. Brătianu", VII, din 1929, Bucureşti. - Ca introducere la publicarea acestor documente, auto­ rul face un scurt istoric asupra rniş­ cărei dela 1848 în Transilvania. Miş­ carea revoluţionară începe in Martie Ia Viena. Incursjaţi, Ungurii cer con­ cesluni speciale şi unirea Ardealului cu Ungaria. Constrâns, Ferdinand ad­ mite această unire, pe care parlamen­ tul imperiului o votează la 11 Apri­ lie. De aci agitaţie între naţiuni: Se­ cuii şi Ungurii satisfăcuţi, dar Româ­ nii şi Saşii îngrijoraţi de noua situa­ ţie creiată acum. Dieta transllvăneană [117] dela Cluj" urma să ratifice această unire. Slavii din imperiu, conduşi de banul lor, colonelul Ielaclci, iar după ei Sârbii din Banat, văd că interesul lor e să lupte alături de Români şi Saşi. J ntruniri pe naţionalităţi se suc­ ced. La 3 Mai fac şi Românii una la Blaj, ca naţiune, nu ca confesiune. Cei peste 40.000 de RomânI, cu Şa­ guna în frunte, hotărăsc a trimet� o delegaţie de 30 persoane la Impar�t şi o alta de lCO la dieta dela Cluj. la Impărat n'au ajuns; la dietă n'au fost lăsaţi să vorbească. Rămânea ca­ lea revoluţiei. Românii s'au organizat şi au pornit la luptă crâncenă, înirânţl ici, dincolo învingători până la sfâr­ şit, ca in Munţii Apuseni, cu Avram Iancu, regele Moţilor. Hăscoala. în­ frântă, rcincep tratativele cu VIena, Românii ardeleni, caşi cei din Banat, cerând unirea pe picior de egalitate cu celelalte naţionalităţi. O nouă de­ ziluzle a fost tratamentul aplicat Ro­ mânilor de către împăratul cel tânăr. Atunci şi-au dat seamă că nu pot aş­ tepta ajutor dela alţii şi că rnântuirea numai prin ei înşişi le poate veni. Aceasta e epoca şi împrejurările in care se încadrează documentele pu­ blicate aci de d-I Mlh. Popescu. Ace­ ste acte sunt foarte preţioase Ele nu reprezintă decât o mică par! e din cele care se păstrau în subsolul Pa­ latului de Justiţie dela Viena, şi care au ars complet în vara lui 1927, când cu mişcării: comuniste din Capitala Aus­ triei. Pentru istoria Românilor incen­ diul acesta însemnează o foarte mare pagubă. - Volumul cuprinde 83 de documente, cu bibliografie, nume de localităţi in ungureşte şi nemţeşte cu traducerea lor 1n româneşte, apoi un indice alfabetic. Stlldii asupra folklorului bâ­ năţean, partea 1, de Lucian Costin. Tip. "Cartea Românească", Timişoara, 1930.- Cartea folklor istului dela Ca­ ransebeş şi studios profesor, poet in orele de răgaz, este dedicată "deca­ nului specialiştilor români", d-lui Ar­ tur Oorovci. A fost distinsă şi cu un premiu pentru Iolklor, Cuprinde in primul capitol consideraţi uni generale asupra Estetlcei artei poporane şi rea­ lizărei sale artistice In operele In pro­ ză şi in versuri; Morfologie şi lirism; Balada bănăţeană, gen în care exce­ lează provincia soră a Olteniei; Re­ flexe ale vicţei sale istorice şi sufle- teşti; Fragment dintr'un studiu asu­ pra ghicitorilor bănăţene; "Dragos­ tea" în folklorul bănăţean, cu nume­ roase mostre exemplificatoare pentru fiecare din capitole; Concepţia ţăranu­ lui bănăţean despre Viaţă, cum şi despre Moarte, in lirismul �stru po­ poran. Amintim că d-I Lucian Cos tin a fă­ cut să apară În • Biblioteca folkloris­ ttcă a Banatului' 8 broşuri cu urmă­ torul cuprins: Doine şi romanţe; Ba­ lade; Basme şi istorioare; Legende ; Strigături la joc; Snoave; Anecdote, formând toate o contribuţie preţioasă de specialitate O aşteptăm însă con­ tinuată. Sănătatea şi fericirea în viaţă: reeducaţra prin sine însuşi, de maio­ rul 1. M. Petrescu. .Scrisul Româ­ nesc', Craiova, 1930. - Este o carte care suprinde, fiindcă iese din co­ mun. Ea lşi propune să initieze pe cititor intr'o chestiune care nu pre­ ocupă azi nici pe unul singur dintr'o mie de inşi: acea cu privire la nece­ sitatea reeducaţiei, "cât şi asupra mij­ loacelor de întrebuinţat în educaţia prin sine însuşi". Autorul porneşte de la constatarea că viaţa înfrigurată de azi face că cei mai mulţi se agită şi se istovesc privind tot spre ziua de mâine, şi nu dau atenţie clipei ce trece. Haluclnati de o ambiţie, or de pofta de îmbogăţire, nu se ingrijesc nici de trupul lor,-pe care îl ruină, şi prin belşug necumpătat tot atât cât prin lipsurile mizeriei - şi mai puţin incă de sănătatea lor morală. Duşma­ nii fericirei ne aşteaptă cu momeli meşteşugite, intoxicându-ne sănă­ tatea sufletească şi echilibrul ei. Şi totuşi, putem trăi o altă viaţă de­ cât acea mlzeră, pe care noi înşine ne-o pregătim Sănătatea şi fericirea noastra atârnă în bună parte de noi, de voinţa noastră; noi suntem făuri­ torii sănătăţei noastre trupeşti Şi mo­ rale. Nu căutaţi fericirea aiurea, când o puteţi afla in voi Înşivă, zice au· torul, căci "fericirea nu constă În a avea, ci in a fi; nu constă în a po­ seda, ci în' a se bucura de ce ai". Isvoarele fericirii sunt optimismul, veselia, voia bună, râsul şi surâsul, speranţa, credinţa, iubirea şi armonia sufletească, iar mai presus de toate sănătatea, căci fără aceasta din urmă nicio satisfacţie deplină nu poate exista. Fac tor ii sănătăţei corporale 117 [118] s �f-'Q 'Il alimentele, care întreţin economia generală normală a o r g ani Sol LI lui. La .acestea se adaogă practicarea unor exerciţii fi­ zice rezonabile, băi, viaţă cumpă­ tată, linişte sufletească şi, in plus, "practica auto-sugestiei optimiste". O lacună a educaţiei noastre - pe care nici şcoala şi nici familia nu o um­ plu - este că nu învăţăm din timp arta de a trăi, adică "modul cum tre bue să ne comportăm în viaţă pen­ tru a putea avea un fizic săn ătos şi armonie intre toate Iacultăţile sufle­ teşti". Această artă se poate învăţa. La cunoaşterea ei s'a ajuns prin lungi tatonări, experientă şi amar de ani. Higiena ne este In acest sens un în­ drumător, dar numai pentru corp; a­ supra spiritului tot prin spirit trebue să acţionezl. De aci necesitatea a­ cestei "reeduc:Jţii" a omului de orce vârstă şi orce condiţiune. Scopul ce se urmăreşte prin cultura umană­ cum o numeşte Paul Nyssens - este desvoltarea fiinţei noastre din punct de vedere fizic, intelectual, practic, energetic, moral şi social. De cu a­ cest capitol autorul ne expune isto­ ricul educaţiunei prin sugestie, apoi prin autosugestie, oprindu-se pe larg asupra sistemului Coue şi legilor for­ mulate de discipolul acestuia: Bau­ douin, Despre practica acestei rne-: tode, asupra căreia nu s'a scris, în afară de traducerea d-lul Barnovschi, nimic În româneşte, amintesc pentru craioveni interesanta conferinţă ce a tinut acum doi ani la Soc. "Prietenii Ştiinţei (1 d-şoara Colette Calin. La sfârşit ne iniţiază în acest secret al lui Polichinelle care este meşteşugul de a contracta o deprindere, aşa în cât, din voită, cum trebue să fie la in­ ceput, să devină inconştientă, auto­ mată, şi prin aceasta să lnrâurească viaţa noastră fizică şi sufletească. A­ ceste deprinderi sunt referitoare 1) la sănătatea noastra, 2) la fericirea noa­ stră şi 3) Ia succesul nostru în viaţă. Despre partea aceasta urmează să se trateze într'un al doilea volum. Cartea de faţă poate fi citită cune­ bănuit folos de orşicine, Ea e ca 'un dar care se aruncă în drum de un făcător de bine. Ridice-I şi folosească-l cine- află vreme să se oprească ceva mai mult la ale sufletului. \ \ Lllcră1'ile Inst. de Geografie al Vltiv. dill Cluj, de sub direcţia d·lui 118 prof. G. Vâlsan, vol, III, 1926-1927. Cluj, Tip. "Ardealul«, 1929.-Contri­ butions a l'etude de la formation du delta du Danube, par Or. Vasi­ lescu, articol destinat, "a determina, In limita posibilului, rolul jucat de vânturi in formaţiunile deltei". - Ţi­ nutul Săcuilor. Contribuţiuni de geo­ grafie umană şi de etnografie, de Sabin Opreanu, este un studiu care depăşeşte cu mult mod estul titlu de "contribuţie". Urmează şi un rezumat în franţuzeşte şi bune gravuri cu pri­ vire la tipul Săcuilor, portul, locuin­ ţele şi satele lor. - Judeţul Ciuc, Samt Topliţa, und der Mureşenge, von Helnrtch Wachner, urmată de tradu­ cerea în româneşte a textului, făcută de dona Herta R.. Călinescu. Lucrarea e însoţită de planuri, hiîrţi şi gravuri. Iniţiale, litere o rua te, clsen are şi Înflorittlri dilt documente uuat­ teue şi moldovene dilt veacul XVII şi ... YVIII, culese şi reproduse de d-ra Magdalena N. iorga. 1928- 1\:)29. Tip. «Scrisul Românesc», Cra­ iova. Publicaţie din colecţia "Docu­ mente de miniaturistică românească", scoasă la lumina tiparului prin ingri­ jirea d-lui Const. MoisiJ, directorul general al Arhivelor Statului. Sub forma unui album 24X32, cu un în­ vellş-copertă în stil, delicat colorată, se prezintă cu o pagină de introdu­ cere de d-l N. Iorga şi una de note informative asupra subiectului de d-I C. Moisi!, urmate de 6 planşe pe foi separate; cele d'Intâi patru cuprind litere iniţiale, iar celelalte două orna­ mente şi vignete. Fondul pe care sunt reproduse este gălbui-deşchis, tona­ litate discretă şi plăcută ochiului, pe care se detaşează policromia variată a acestor podoabe grafice. Ele sunt numai începutul unei serii ce urmează a se continua. Se cuvine toată lauda gustului fin care il . prezidat la ale­ gerea motivelor şi la copierea lor­ ceea ce este al d-rei lorga-, cum şi d-lui Molin, directorului tehnic al Ti­ pografiei, care il isbutit să re producă atât de exact şi perfect nuanţat is­ voadele modelelor. Stam.pe pri'llitoare la Istoria Românilor, de Ioan C. BăciIă, extras din "Anuarul Institutului de Istorie Naţionillă", voi V. Cluj, 1929.-Aca­ demia Română păstrează între bogă­ ţiile ei şi o remarcabilă colecţie de \ .JL � I v t 1. [119] ·< k stampe şi hărţi, cum şi oarecare dis­ cursuri, aquarele fotografii şi picturi referitoare la istoria Românilor. 0-1 profesor Băcllă, director al acestei secţiuni, face un mare serviciu cerce­ tătorilor trecutului nostru publicând a­ ceastă cărticică. E o bibliografie a gravurilor cu privire la luptele pur­ tate de străini pe teritoriul românesc şi la cele ale Românilor, cum şi la chipuri de voevozi, personagii isto­ rice, cetăţi, steaguri şi armament, ne­ lipsind nici gravuriIe ce înfăţişează 1ipuri de locuitori de pe la noi, prinse de călători străini În drumurile lor prin ţară. Cel mai vechi document iconografie de acest fel este o mi­ niatură din sec XIV, reprezentând lupta lui Basarab Voevod cu regele Carol Albert, de mare interes pentru costumele militare de pe la 1330. Din cele 371 de piese Înregistrate în acest catalog, sunt multe referitoare la Oltenia şi Banat. Revista noastră ar trebui să reproducă în paginele sale pe cele mai însemnate; ea ar face-o bucuros, dacă am fi aj utaţi în acest sens de vre-o autoritate, care să-şi ia asupră-şt cheltuiala confec­ ţionării clişeelor necesare. Biserica Basarabiei, deEm.Hagi Mosco, broşură cuprinzând un extras al unui articol de gazetă din 1929, face un scurt istoric al bisericei a­ cestei părţi a Moldovei, care nu a avut nici odată un «Mitropolit» al el, in afară de rusificatuJ Gavril Bănu­ leseu, considerându-se ca parte inte­ grantă a Moldovei, de a cărei rnitropo­ !le atârna eparhia basarabeană. Mol­ dova a avut odinioară un singur mi­ tropolit; astăzi are trei, pe când Mun­ tenia numai unul. E o mare greşeală fapta politicianilor de a fi ereiat noui şi inutili mitropoliţi in Moldova, ne­ respectându-se tradiţia. Ea ne-a dus Ia actul de răzvrătire şi schismă al celor cari au Împărţit poporul în două tabere la prăznulrea SI. Paşti de anul trecut! Atitudinea M 'âu tttitorlll1ti faţă de Legea Vechiltltd Testament, Contribuţie la exegeza Noului Testa­ ment, de Pc. prof. Gh, 1. Ohia. "Ra­ muri" Craiova, J 929. -- Indemnul de a scrie această carte a pomii, spune autorul, din anumite constatări: Evreii sunt azi definitiv educaţi pentru a trăi ca popor internaţional, risipit printre alte naţionalităţi. Cei ce, foarte puţin numeroşi, s'au dus să coloni­ zeze Palestina, sunt bieţi oameni săraci şi necăjiţi; cei bogaţi s'au ţi­ nut la locurile lor unde, prin comerţ şi finanţe, ocupă o situaţie privile­ giată fată de băstinaşi. Colonlile pa­ lestiniane sunt mai mult «loturi demon­ strative şi creaţiuni artificiale ale unui capitalism generos (cu r onaţionalii e­ vrei) faţă de cei săraci, decât Intru­ părl ale unor energii naţionale». Ara­ bii s'au aşezat statornic in Palestina, după risipirea Evreilor, şi-au muncit pămăntul şi azi formează o majori­ tate; faţă de dreptul lor real istoric, romanticul drept al poporului lui Israel n'are valoare. Protectoratul Englezilor asupra Palestinei indică mai puţin o protejare a Evreilor, dar mai mult un interes al lor de a se înstăpâni in apropierea Canalului de Suez, când Egiptul le scapă din mână. Un stat naţional evreesc este o utopie. Sin­ gura lor coeziune o formează "ze­ strea lor sufletească: religiunea Ve­ chiului Testament". Pe nedrept însă s'a condamna! in bloc adesea de unii creştini laici acest V. T., susţinân­ du-se chiar că trebue înlăturat din invăţământul nostru religios. Lucrarea părintelui Ghia îşi propune a dovedi că problema raporturilor dintre Legea Veche şi Legea Nouă interesează pe toată lumea creştină, şi că ea trebue văzută obiectiv, lucru ce sf. sa in­ cearcă a face. - După o introducere, autorul tratează despre atitudinea e­ vlavioasă a Domnului nostru Isus Christos faţă de V. T. în general, ară­ tând cum Isus s'a folosit de V. T. . în cursul activităţei Sale de propo­ văduitor in popor, şi că nu a desa­ brobat niciodată aşezămlntele şi obi­ ceiurile cultului mozaic curent. In a doua parte, intitulată: Considerarea Legii V. T. de că trc Mântuitorul sub raportul explicărei ei 1radiţionale şi a formulărei în Pentateuh, discută ches­ tiunea atitudinei lui Isus faţă de căr­ turari şi farisei, pe cari EI li de­ mască în faţa poporului; arată apoi an­ titezele din Predica de pe munte, privite prin prizma morală şi în le­ gătură cu legea mozaică - capitol deosebit de lămuritor al superiori­ tăţei In o rai e I noastre creştine-, înt e mei a t pe foarte multe pilde luate din Noul Test. şi cel vechiu; conchide că Legea nouă a Mântuitc­ rului întrece Legea veche, păstrând 119 [120] totuşi o legătură organică cu ea. Par­ tea treia: Un cult nou pentru Legea cea nouă, dovedeşte că Isus a pus un duh nou in interpretarea legii mo­ zai ce, fixându-i şi noui idealuri morale, rezumate în legea iubirei de oameni. In general, nu e o conlrazicere intre V. şi N. T. Spiritul conservativ al celui d'ntâi şi cel înoitor al Domnului nos­ tru Isus Christos se armonizează în persoana Sa, a Fiului lui Dumnezeu, cu drept cuvânt obiectiv al unui nou cult. El a spiritualizat Legea veche, întru­ pare vie a unei noui legi morale. In locul templului din Ierusalim-simbol al mozaismului-EI ridică, a treia zi după moarte, unul nou, care este al creştinismului învingător. Iar prin in­ stituirea Sf. Eucharistii,-jertfă şi ospăţ în acelaş timp-El statorniceşte legă­ tura mistică între Christos şi creştin. Căci, după cum V. T. tindea spre ve­ nirea aşteptatulul Mesia, T. N. ridică tem plul în care Mântuitorul ocupă lo­ cui central: Novum Testarnentum in Ve tere latet, Vetus in Novo patet, R0111â1tii ardeleni din vechiul regat şi activitatea lor până la răsboiul îlztregirei neanrul ui., de Iulia Mosii, se începe cu un scurt istoric al lmprejurărilor în care au trăit Românii ardeleni în trecut, în epoca Unirii cu biserica Romei şi la secolul din urmă, al redeşteptărei ideei naţio­ nale, până în vremea Memorandului. După aceasta face o catagrafiere a Ardelenilor cari s'au manifestat în Regat in diferite ramuri de activitate: cler; armata (Vlad Victor dela Ma­ rina, care a făcut Şcoala Militară în Craiova); învăţământ primar (Axente dela T.-Severin, Ardeleanu - tata lui P_ S. Aurelian-dela Slatina, D. Pam­ filiu dela Craiova); cel secundar (Dr. Banciu dela Craiova, Te. Biju dela Slatina, SI. Bobancu dela T. Jiu, St. Bodiu dela T.-Severin, N. Bran pic­ torul, 1. Burnbăcilă dela Craiova, I. Faur dela Craiova, caşl St. Fontanin şi Simion Mihali-Mihalescu; tot aşa Aurel Mircea, Nic, Saftu, Mih. Stră­ janu şi St. Velovan, tot din Craiova); cel superior (Ion Maiorescu, dascălul dela Umanioarele din Craiova; apoi academicieni, scriitori (Coşbuc, St 0, Iosif, Nicoleanu, Veronica Micle, I. Creangă, Rebreanu, Slavici); ziarişti, \ oamenii de ştiinţă, artIşti (pictorul C. Lecca a stat o vreme În Craiova); artişti dramatici (Bobescu, înfiin(ăto- 120 rul operetei la Craiova), apoi magis­ traţi, medici (De. D. Cu/cer din r.-Jiu, tatăl generalului, şi care a fost medic primar la Dolj între 1858-59; de asemenea, tot la T.·Jiu, Dr. Urbeanu); farmacişti, ingineri (Paul Lazăr, fost inginer-şef la Olt, apoi aşezat la Cra­ iova); comercianţi şi agricultori de seamă. -lnşirarea il u poate pretinde a fi completă şi nici fără erori; ea impune însă, dovedind cu evidenţă ce parte însemnată de contribuţie au dat Ardelenii patriei lor mame. Calett daral revistei "Doina",jJe alt. 1930. Tip. Lupaşcu, Bârlad.­ Publicaţia care scoate acest almanach este o revistă pentru "limbă, litera­ tură şi artă populară", tipărită de sf. sa Preot P. Gh, Savin, din Jorăşti­ Covurlui.-.Autorul unor poveşti ro­ mâneşti transpuse în îranţuzeşte, de care nu ştie nimeni", cum se numeşte pe sine d-l prof. Iorga în articolul d-sale despre chipul cum se culeg po­ vestirile populare, dă judicioase sfa­ turi celor ce se îndeletnicesc cu adu­ narea Iolklorului. Aceştia trebue să fie «ca un om din mulţime, al cărui fel de a simţi şi a gândi caută a-I re­ produce, creindu-l din nou 10 sine", refăcându-1 "cu suflet ţărănesc", orcât de cărturar şi de artist ar fi culegă­ torul. - Cuvânt ţinut la desuelirea bustului Loc -Col, Tudor Pamţile, la 17 Iunie 1928, ţinut de 1. p. S. S. Ia­ cov, episcopul Huşilor, cu o scurtă biografie a folklorlstului moldovean. =-Un alt discurs, în aceeaşi împreju­ rare, de st, sa Pe. econ. U. Furtună. '- Amintiri despre SI. Si Tuţescu, de L Costin.-Note şi biografii des­ pre folkloristii şi scriitorii cari au făcut diverse cercetări asupra ţăranului, ca Pompeiu Hossu Longin, someşan­ din colecţia căruia se publică basmul cu "Mândra lumii"; Aurelian Bor­ şianu, mureşian: L. Casti Il, bucovi­ nean; N. J. Dumitraşcu, doljean; Mihail Lup eseu, moldovean; Iosif N. Dumiirescu - Bistrita, mehedinţean; şi atîţia şi atâţla şi mai bătrâni şi mai tineri colaboratori ai acestei co­ lecţii de Iolklor ce este Calendarul Doinei. - Atrag în deosebi atentia asupra culegerei de la pag. 111- 11 9, cu privire la credinţe, câl1tece şi jo­ curi pentru prunci, d in col. profeso­ rului Virg. Tempeanu din Fălticeni C. D. Fort. [121] REVISTE L'Europ a Orientale, Roma, IX, 1-2, se deschide cu articolul d-Iui profesor N. Iorga: Veneeia şi Ro­ mânii. Primele atingeri între elemen­ tele înrudite prin sânge, Veneţienl şi Români, vor fi fost foarte vechi, pe coasta dalmatină, in special în zona albaneză, în vremea când aceste re­ giuni erau ale Vencţienilor, cari nu­ meau Adriatica "mare nostro"; aci ele­ mentul roman era foarte vechi şi pu­ ternic. Pătrunzănd De pe coastă în Albania întâlrnră şi aci pe Români. Statul Zeta, creat pela 1370, e al di­ nastiei arornâne a Balscizilor. Uscocii şi Morlacii de lângă coasta istrlană sunt folosiţi de Veneţieni în luptele contra Turcilor. Când cu a IV -a cru­ erată, condusă de Veneţieni şi insta­ laţi Ia Constantinopole, dau piept cu românii lui Ioaniţă Asan, fundator al [aratului române-bulgar Principatele noastre întemeiate, leagă intens ra­ porturi comerciale cu Ve n e ţi e n Il, caşi cu Genovezii rivali lor. De aci încolo se urmăresc istoriceşte rapor­ turile dintre acei fraţi italieni şi cei din Principatele Române pe cale cul­ turală-tipografie, pictură-, politică şi comercială. O mulţime de amănunte istorice, drame ca şi idile, evocate de condeiul magic al autorului, de prin sec. XVI şi XVII, căci, de cu sec. XVIIl raporturile acestea scad, caşi influenţa veneţiană în Orient. - Urmează sfâr­ şitul articolului Evoluţia regimului fluuiilor internaţionale europene, cu capitolul Convenţiei cu privire la sta­ tutul definitiv al Dunărei, dela Paris, 23 Iulie 1923, care ne interesează, studiu de Roberto Chastel.- Consti­ tutia dela Vidov-Dan, în continuare. Arta şi Arbeologia, an. II, fasc. IV, Iaşi, 1930, Începe cu s t u d i u I d-Iui Louls Brehler, Les visions apo­ catyptiques dans t'art byzantin. Dis­ tinsul specialist semnalează faptul că, pe când viziunile şi temele apocalip­ tice sunt frecuente in Occident, în decoraţiunea murală pictată, la vitra­ !ii, pe timpanurile portalurilor şi În motivele sculpturilor de pe capiteluri, ele nu apar decât excepţional În de­ corul bisericei din Răsărit, înainte de sec. XV. Articolul explică pentru ce este aşa. O cercetare critică, în mod cronologic, urmăreşte desvoltarea şi evoluţia iconografiei bizantine. Tex- tul apocalipsului e socotit necanonlc la inceput în Constantinopole; abia din sec. XII, şi mai ales din al XIV se revine asupra acestei păreri, ad­ miţându-I câte puţin în biserică. In Egypt, .Siria şi Occident el e admis foarte de timpuriu. In Peninsula bal­ canică, arta bizantină relnolndu-se de cu sec. XIV, decoraţia bisericilor de­ venind mai vie şi mai bogată, viziu­ nile apocaliptice Încep a pătrunde, ca de ex. Ia Mistra, unde MiIlet nu le-a remarcat. A şa şi la rnt. Atos. - Pic­ torul Oetav Băncilă=cu numeroase reproduceri după tablourile sale, cu pronuntat caracter naţional şi social-, de C. Săteanu.-Despre arta in genere şi ceramica românească, de VI. Mi­ ronescu.-Incereare de creare a unei olărit cu motive curat· nationale, prezintă d-I Tafrali o planşe cu de­ senuri colorate, modele pentru olărle, ale arhitectului Mironescu. - Nout achiziţiuni ale Mueeutui de anti­ chităţi diu laşi: o oenochoe ba­ chică de lut ars; o statue de femee, marmoră, capul şi un brat lipsă;' o stelă funerară de piatră calcară : o icoană datată din 1589, şi care e mult mai veche; câteva fragmente de vase greceşti, prezintă d-I Tafrali. - Tot d-sa descrie Un Panaqhiarion in­ teresant, de fină sculptură În lemn, din sec. XVIII poate.- Palatul cul­ tural al Dobrogei, unul după planul arhltecţller r. A. Popescu, Moşinski şi H. Teodoru, şi altul după acel al arhltecţilor Horia şi I. Creangă, ridi­ cate cu prilejul serbărilor serni-cen­ tenarului Unirei Dobrogei la ţara­ mamă. - Ecouri despre arte, cu re­ cenzii de cărţi, reviste şi chestiuni în legătură cu istoria artelor la noi şi aiurea. Analele Dobrogei, an. X, 1929, cu un bogat cuprin s istoric, etno­ grafic, artistic şi literar, din care ci­ tăm: Informaţiuni etnografice şi mişcări de populaţiune in Basarabia sudică şi Dobrogea in sec. XVIII şi XX, cu specială privire la colo­ nille bulgăreşti din aceste legiuni, de Al. P. Arbore, profesor la Focşani. Din nomenclatura geografică a su­ dului Basarabiei, deosebită de a nor­ dului, dar asemănătoare cu acea a nordului şi centrului Dobrogei, cum şi cu a câmpie! muntene din fata ei, reiese că au fost locuite de aceiaş populatie, Români cari circulau între 121 [122] 1 .� 1'1 eJ uran Istorice şi, necesităţi ;���­ mice. Autorul cercetează cu de-amă­ nuntul aspectul etnografic al acestei 'regiuni, care a luat caracterul actual din a doua jumătate a sec. XVIII în- coace, de când cu ciocnirile aci pe­ trecute intre Ruşi şi Turci. Toponimia e aci turco-tătară, Pe la finele sec. XIV se întăreşte aci elementul tătă­ resc în paguba celui românesc. In sec. XVIII Ruşii colonizează aci Bul­ gari, iar de cu sec. XIX se aduc şi Oermani în sudul Basarabiei, cum şi puţini Francezi. La gurile Dunării se aşează Ucraineni cazaci, cum şi Ruşi. Bulgarii sunt amestecaţi printre cele­ lalte populaţii. Urmează o cercetare a localităţilor populate din noua 00- broge românească, şi la urmă se re­ produce manifestul Ecaterinei II din 1763 pentru a atrage colonişti în Rusia.-Sludiul d·lui C. Blum despre Zalmoxis, referitor la viaţa religioasă a poporului geto-dac, reia şi adân­ cqşte o problemă pe care o atinsese în treacăt, în a sa »Oetica", răposatul Pârvan, Zalmoxis a fost un adept al orfismului tracic, mişcare etico-reli­ gioasă, care a început a se răspândi printre triburile tracice încă de cu sec. VII a. Cr. EI a introdus misterele orfice la Geto-Daci, orfismul devenind aci o religie populară, pe când la , Traci el s'a introdus numai la o mi­ noritate din slratul de sus. - Arhi­ tectura nouă şi cea românească in lumina teoriilor lui J. Guadet, de arh. O. Brădescu.-Românii transil­ văneni in Dobroqea cu, la sfârşit, o gingaşe creaţiune a geniului popular, o poezie culeasă dela aceşti dobro­ geni, de 1. Oeorgescu.-Note asupra expozitiei lui Stoica din Martie'1929, de L.' Bachelin, cu câteva reprodu­ ceri după compoziţiile pictorului.­ Istoricul comunei 1 nancesme, din jud Constanta, de lui 1. Sassu, mo­ nografie deosebit interesantă pentru notarea obiceiurilor şi apucături lor spe­ ciale ale Bulgarilor din partea lo­ cului. - Constanta: consideraţiuni generale pentru sistematizarea ora­ şului, de arh. G. Brătescu. - Intre Dunăre şi Mare, de N. AI. Rădule­ scu-Câteva notiţe despre "Grecii" din satul regele Ferdinand (jud. Tulcea), de C. Brătescu, urmate de însemnări etnografice şi folklor din \ acel sat, culese de N. Bonjug. - Se . intercalează acestor articole şi literatură. \ 122 a eoue Historique, VI, 4-6, pu­ blică, din conferinţele ţinute de d-l profesor Iorga la Sorbona: Creaţiunea­ religioasă din sud-estul european. E un ciclu format din trei prelegeri, cu încercarea de a da o sinteză. de a propune o soluţie cu privire la 'ori­ ginea unor oarecare legende împrăş­ tiate în largul lumei, despre Dum­ nezeu, Diavol, Sf Fecioară, Ingeri şi Sfinţi. Care e origina lor, cum s'au împrăştiat în sud-estul european şi pentru ce cutare din ele prezintă o mai mare importanţă ici şi nu din­ colo? Acei cari ştiu ce osteneală de migală şi adesea ingrată este cerce, tarea nenumăratelor legende ce au servit corrîerenţiarulul pentru a ţese aceste studii. vor rămâne minunaţi de cât a trebuit să citească şi să cu­ leagă d-sa pentru a face din asemenea material interesante şi luminoase con­ tribuţii la cunoaşterea filosofiei po­ porului român.-Scrisori militare ro­ mâneşti (1862-1863) publicate de d-I Oen. R Rosetti, arată interesul ce purta Cuza Vodă armamentului oşti rei sale, secondat de Oen. L Em. Florescu. Nr. 7-9 cuprinde seria întreagă a conferinţelor pe care d-nul Charles Diehl, bizantinologul, le-a făcut la Bucureşti în Aprilie 1929. sub titlul general: Societatea bizantină la e­ poca Comnenilor. Palatul imperial şi viaţa de curte la epoca Comnenilor; Viata religioasă, cu aşezărnlntele de binefacere; Astrologia, magia şi gus­ tul miraculosului la Bizanţ; Bizanţul şi Răsăritul în epoca Comnenilor. In­ văţatul francez face o evocatoare des­ criere a variatelor a specte ale socle­ tăţei bizantine din sec. XII, Bizanţul fiind pentru Orientul european ceea ce a fost Roma pentru Occident pe vremea evului-mediu, adică educa­ toarea şi marea Iniţiatoare a lumii pe care o ţinea sub influenţa sa. Terminând, d-l Diehl exprimă ideea că ar fi de dorit să se înfiinţeze la Bucureşti un Institui de studii bi­ zantine. Nr. 10-12 cuprinde articolele: Un martor critic austriac de pe la in­ ceputul războiului cel mare: Baern­ reither, de d-l N Iorga. Memoriile acestea sunt interesante mai ales pen­ tru că nu sunt ale unui diplomat de cabinet, ci ale unui om care a ţinut să se informeze la faţa locului şi să vorbească cu toţi cei ce pot fi ascul- .f:' [123] ta ţi cu folos. Pentru aceasta a venit şi în România. Vede obiectiv politica lui Aehrcnthal şi a lui Berchtold, pe care le critică, cum şi intransigenta trufaşe a Ungurilor faţă de Români. Atrage atenţia Germaniei că s'ar pu­ tea prea bine să iese învinsă dintr'o luptă pe două fronturi - Două scri­ sori ale dragomanutui Alex. Amin­ ias, din 1739, comunicate de d-I C. 1. Karadja .-Obseruaţiunile a-lui de Pevssonnel in 1777 asupra execu­ tării tratatului dela Kuciuk-Kai­ narqi, de d-I G. 1. Brătlanu =Câţiua călători străini prin Basarabia, de C. J Karad]a. Revista Istoricii, XV, !O -12, continuă seria cărţilor reprezentative din viaţa omenirei, a d-Iui prof Iorga, cu următoarele opere: Viaţa lui Storz a (de Lodisio Crivello), Bonţiniu napo­ Iitanul, istoric, Jurnalul lui Barillon. din sec. XIV, Macchiavelli şi noua politică europeană, apoi Erasm olan­ dezul din Rolterdam.-lncă o bucată a lui Ion Văcărescu socoteşte d-I Iorga a fi aflat în stih urile de circom­ stantă puse lângă stema Catavasicrului dela 1793 -i-Notele Lui Rolamb des­ pre Muntenia (/657) ni le comunică d-I C. J Karadja, -- Dări de seamă şi Cronică la sfârşitul fiecărui Ias­ cicol, Arhiva p. Ştiiltţa şi Reforma socială, V 111, 1-3, de 524 pag. cu următorul cuprins: Cu prilejul ani­ uersării de 10 ani dela Unire, de d-I D. Gusti.-Physiologie des mo­ eurs, de G. L. Duprat, prof. univ. Ia Geneva. Se înţelege prin aceasta .I'etude scientifique des comporte­ ments collectifs habituels et caracte­ ristiques de chaque groupe humain persistant, au point de vue des rap­ ports constants entre les variations de ces cornportarnents et celles des diverses fonctions sociales ou du milieu social dans son ensernble. EJle a pour objet l'explication des rnani­ eres d'etre et d'agir des groupements humains de toutes sortes, dans ce qu'ils ont de stable pour une periode donnee ..... ". Studiul cuprinde părţile următoare; 1) moravurile şi firea o­ mului; 2) mediul s_ocial şi moravu­ rile; 3) factorii religioşi ai transfor­ mărilor moravurilor; 4) factorii lor politici-judiciari ; 5) factorii lor tehnici şi economici; 6 factorii lor intelectuali şi afectivi; 7) civilizaţia şi transfor­ mările moravurilor. Această civilizaţie însăşi tinde spre o emancipare din ce În ce mai mare de sub imperiul automatismului, "recherche une au­ tonomie morale conclliable avec les exigences de .. ar cum, dacă ne-a dat pe Coşbuc, pe Goga, pe A­ gârbiceanu, pe Blaga şi pe Rebreanu, bilanţul Ardealului nu poate fi con­ siderat deficitar. - Consideraţiuni In­ teresante în articolul Folklorul În ţţ: teratură cultă, de d-I H. Teculescu, directorul liceului din Sighişoara.­ La partea literară in semnăm ptoză de 1. Agârbiceanu, Victor Papilian, Paul Dan şi 1. Munteanu; versuri de Justin lIieşiu şi G. Retezeanu =-Cronică li­ terară, Cronică artistică, cu repro­ duceri după câteva picturi. Cronică socială şi o rubrică coploasă de re­ cenzii de cărţi şi reviste româneşti şi străine. Indrepta r, revistă de literatură, apărând lunar În Bucureşti, de cu lan. 1930. Este o prelungire, aş zice aproape o reînviere a "Vieţei nouă", pe care, dacă vrem să fim drepţi, trebue s'o primim cu bucurie. Căci or ce intelectual judicios şi obiectiv­ deci fără aderenţe cu elanurile literare şi artistice ale Capitalei - va fi re­ gretat dispariţia revistei pe care d-I profesor avid Densuşianu a susţinut- o aproape două decenii şi care a con­ trabalansat curentul sernănătorist, aju­ tându-l prin aceasta, căci l'a trnpie­ decat de a cădea astfel În clişeu şi a se anchlloza prea curând. Regăsim aci o parte din vechii colaboratori ai revistei pomenite ; sunt şi noi veniţi. Colaborează de asemenea şi câte un scriitor francez, cum e M·me Aurel şi Emile Vitta. Dintre oamenii noştri de litere semnează 1. M. Raşcu, Eu­ gen Sperantza, C. Narly, Mia Prollo, Mih. Cruceanu, Virgil Huzun şi D. N. Theodorescu. Boabe de grâu, revistă de cul­ tură, organ al Directiei Educaţiei Po­ porului, sub conducerea redacţională a d-Iui Em, Bucuţa, a ieşit odată cu primăvara, în Martie. De un aspect seducător, pe hârtie excelentă, luxos tipărită şi ilustrată în belşug, publi­ caţia aceasta se prezintă în ireproşa­ bile conditiuni de estetică. Cuprinsul e la acelaş nivel. Despre Academia Română şi Biblioteca ei ne dă am­ ple şi amănunţite lămuriri acel care o cunoaşte azi mai bine ca or care altul, şi care este spiritul ei protector, bătrânul profesor universitar, neobo­ situl d-I I. Bianu.s- Bucegii iarna, cu poezia lor sălbatică şi captivantă lo­ tuşi, ni-l prezintă d-l Mihai Harer, preşedinte al Turing-Clubului rornâ­ nesc.-Statui echestre, de' 1. Jalea.­ Cetatea albă, de Gr, Avakian.-Ca­ sele Naţionale: zece ani de expe­ rienţă - cu o scrisoare într'adevăr mişcătoare, primită dela un profesor spaniol cu privire la o excursie făcută la Breaza=-, de scriitorul Jean Barl.­ Cumpăna Părintelui Teodorit, de Gala Galaction. - Cronică despre 'cărţi, conferinte, congrese şi expoziţii, apoi teatru, muzică, cinematograf şi radio: România Literară, pentru lite­ ratură, artă, cultură, cea mai nou ie­ şită la lumină din publicaţiile noastre, a apărut totIn Martie, la Arad, re­ dacţia fiindu-i la Aiud. Revista, având ca prim redactor pe d-l Ovidiu Hulea, işi propune «să reia firul acolo unde a fost Intrerupt> prin dispariţia «Tri­ bunei» şi «Luceafărului» din Transil­ vania, într'un «spirit de înfrăţire a tutulor prin literatură, artă şi adevăr». Respect pentru principiile de ordin etic tradiţionale româneşti; Îngrădire impotriva extremismelor nesăbuite: iacă ce vrea «România literară» 'in chestiune de literatură şi artă. - 1· nimi simple, nuvelă de I. Agârbi­ ceanu. - Basarabia in 1838, de G. Bogdan-Duică. - Domnul Consilier, de Al. Ciura. - Când a plecat Gh, Lazăr din Sibiu?, de Cor. Suciu.­ J nsemnări as u p r a tu i Pirandello, de N. Mărgineanu. - Dela criticism la sociologism, de R. Demetrescu.­ Poezii şi la sfârşit Cronică. Revista Clasicii, publicaţie tri­ mestrială, an. V, condusă de N. 1. Herescu, a apărut de cu anul trecut sub acest titlu, din contopirea revis­ telor Favonius din Craiova şi Or­ pheus din Bucureşti.-Cuprinde arti­ colele următoare: Gândirea epică e­ lină; Homer şi Heslod, expres/uni ale vie/ei sociale; Gândirea epică 133 [134] ellnă : . Heslod , Eooluţia )?,drtdirei eline; Hesiod, Theogonia, de C. Pa­ pacostea ;-001 eleqiaci greci: Solon şi Mimnerm .. Antem-rgătorii lui Plndar in lirica corală; Stesihor, Ibicos, Simonide din Ceas; Pindar; Antichitatea păgână şi creştinismul, de I. Valori; =Julius Caesar ; Yer­ gilius, de I..M Marinescu; - Obser­ oaţiuni la VJr/!,ile, Bucoliques, Texte etabli par Goelzer ; O formulă a stilului epic, de N, 1. Herescu; ­ Numele secret al Romei, de M. G. Nicolau;-Luna în. traditiile romane agricole de oriqină maeică, de D. M .. Pippidi;-Traduceri din latineşte de G. Murnu, N 1. Herescu, Val. AI. Georgescu, T. A. Naum, N. Laslo, iar din greceşte de C. Papacostea.-Cro­ nica de cărţi şi reviste foarte bogată şi deosebit de conştiinţioasă La sfâr­ şit .o rubrică cu interes mai de ac­ tualitate, cuprinzând: Discuţii, in­ semnări şi rectifieări - P Biblio­ grafie clasică in Romdnia pentru anul 1928 ne dă N 1. Herescu.-Fie care număr al revistei se încheie prin câteva pagini în franţuzeşte, conţinând rezum itul studiilor şi articolelor aci cuprinse. E de pomenit şi faptul că Revista Crasicăse publică in cele mai bune condiţiuni ca estetică şi îngrijire a tiparuluI. Ardealtll tânăr, revistă bilunJră' de ideolol!ie democratică, An, 1, m. 1, lan. 1930, Cluj. Director V. V. Tilea, - Redactia vede în Unire' dOJr "un punct de plecare pentru o serie ,de realizări noi, ia al căror duh ori­ ginal, stropit şi de contactul prudent cu vechile culturi apusene, valorile pozitive 'ale trecutului ardelenesc să fie desgropate evlavios şi,generos a­ runcate in largul vietei publice ro­ mâneşti". Nu năzuesc a da o �evjstă regionalistă; doresc numai "cultivarea conştientă a ideei naţionalismului or· ganic".-Ardealul şi democratia de N. Buta. - G. Cfemenceau, de Ion Breazu. - O"ganizarea raporturilor economice internaţionale (intre Ro­ mânia şi Polonia), de Dr. V. Jinga.­ Din literatura ce se Intercalează dis­ tingem versurile lui Cotruş (reprodu­ cere) şi a emulului său viguros reo- dor Bugnariu. \ Btlletilltll Soc. de Ştii/tţe din Ou}, tom V,fasc.l, pe lan. 1930\ ocupându-se exclusiv de ştiinţele ma- 134 tematice, fizice şi chimice, cu urmă torul sumar: Sur une formule de M Pompetu, de A. Angelescu ­ Un eno u v e Il e methode macro-el microchimique pour le dosage rapide du bismuth, de G. Spacu şi G. Su­ clu. - Recherdzes sur une equation integrale lineaire, de R. L. Bădescuc­ Sur le theoreme de Sturm, de M. Niculescu.-Etude sur les cuprothio­ sulfates complexes d'ummonium, de potassium et de sodium, de G. Spacu şi I, G. Murgulescu - O'rseruations el nouirelles proposition s relatioes aux regles de la nomenciature offt­ cielle pour les composes anorgani­ ques, de A. Ostrogovici. Natura, revistă pentru răspând irea ştiinţei, a intrat în al 19·1ea an de apariţie cu 19.30 Nu se va putea nicio­ dată multumi după drept şi cuviinţă celor c.iri conduc această puhlicaţie.v-­ care apare sub ingrijirea d-nilor G. Ţiţelca, O O. Longines:u şiO. Onl­ cescu - pentru câtă osteneală şi cât devotament pun in scuaterea revistei "Natura". Deopotrivă dlstanţi de eru­ ditiasp;:ciaJistului (ca in Buletinele Universităţilor respective) şi de vul­ gari zarea ştiinţifică (şi aceasta, in de­ fmitiv, folositoare şi adresată unei anumite clase de cititori putin pre­ tenţioşi şi putin pregătiţi, - cum ie cazul cu "Ziarul călătorilor şi al şţiin­ telor, editat de ziarul .Universul"), publicaţia aceasta ridică pe cititor la sine, în loc de a se prea cobori spre el, tratând subiecte de ordine ştiintifică variate, eliberate de aparatul lor savant, dar pentru intelesul celor de o cultură mijlocie chiar, păstrând în acelaş timp totdeauna legătura cu actualitatea, cu ch �stiunile ce intră in orizontul preo­ cuparil.or zild şi care suscită intere­ sul curiozităţei veşnic trez€ a cărtu· rarulul şi a oricărui intelectual. Ne­ obositul sustlnător al acestui org.m este d-I G. G. Longinescu in primul rând, d'Sl impărtăşindu·ne în fiecare număr cu 2-.3 articole, daruri ale ştiinţei sale şi întrupări în cuvinte ale sufletului său în!raripat. Chestiuni de fizică, chimie, mocanică, fiziolo­ gie, aeronautică, radiofonie, medicină, des:rieri ale frumusetilor fir i i din lumea larsă, cum şi din cărţi şi re­ viste, atrag, încântă şi ins1ruesc. Preo­ cupările speciale, regionaliste ale "Ar­ hivelor Olteniei" îşi află şi eie foarte adesea mulţumirea lor în paginele i !J I I 'tJ I - ',>' ,<.:nhn rural; 271890 1775-6 Ştefan Bibescu, vel stoinic 1776 Manolache Romaniti 1777 Teodorache Negri, vej clucer. 1779 Grigore Razu, ve! ducer 1780 Iorgache Lapati 1780-1 Grigore Razu, vel dueeI' 1782 Costea sau Costin (ţărigră- dean, zis Mihălescu), vechiI (locţiitor) 1782 Atanasie (Mihaliţi?) vel pa­ harnic 1783 Ianache Hrisoscoleo, fost vel ban 1783-4 Manolache Romaniti, vej paharnic 1784 Ianache Hrisoscoleo, fost vel ban 1785-6 Iorgache Sutzo, vel clucer 1786 Isaac Ral1et, vel căminar 1786 Costache Gherachi, veI ro- steinic 1787 Alexandru Gherachi, velpo­ stelnic 1788 Tudorache Diboglu, vel po­ stelnic 1788 Costache Caliarhi (Chiani)" v. clucer 1789 Ioniţă Papuc, vtori vistier 1789 Dumitrache Gianogiu (pus de Nemţi) 1789 roniţă Papuc 1791 Co.stache Sutzo, v. Spătar 1792 Costache SUlgearoglu, v. că- niăraş 1793 Ştefan Pârşcoveanu, v. vor­ nic 1793-4 Consr, Caragea, v. har. man 1794 Nicolae HangeI'li, v. hatman 1795 Iancu Caragea (viitorDomn), veI postelnic 1795 Alex. Calfoglu, v. clucer 1796 Alex. Gherachi, v. postelnic 1796 Ion Glogoveanu, v. logofăt, vechiI 1797 Iancu Caragea, v. postelnic 1798 Dimitri Hangerli, v. postelnic 1798 Iordache Lapati, v. agă 1799 Antonie, v. cămăraş 1799 Nicolae Hangerli, v. spătar 1799 - 1800 Nicolae (epirot din Zagori), veI postelnic 1775-6 Dumitrache Ghica 1776 Toma Kretzulescu 1777 Scarlat Caragea 1777-9 Nicolae Dudescu 1779 Ianache Hrisoscoleo 1779-1780 Dumitrache Ghica 1781-2 Nicolae Dudescu 1782-3 Pană Filipescu 1783-4 Dumitrache Ghica 1785 Pană Filipescu 1786-7 Dumitrache Ghica 1788 Nicolae Brâncoveanu 1789 1790 (OCupaţie austriacă) 1791-2 Pană Filipescu 1792 Dumitrache Ghica 1793-4 Dumitraşco Racoviţ,''t 1795-6 Nicolae Brâncoveanu 1796 Ianache Moruzi 1796 Enăchiţă Văcărescu 1797 Dumitraşco Racoviţă 1798 Alex. Hangerli 1798-9 Dumitrache Ghica 1 [150] 1818 Radu Golescu 1808 Costache Ghica ,'1 1· ? Grigore Brâncoveanu 1802 Nicolae Brâncoveanu 1803? Costacji- Ghica 1808-1812 Manolache Kretzu. lescu ? Gheorghe Argyropol 1812 Const. Varlaam 1812 Dinu Filipescu i813 Radu Golescll 1801 Vasile Lăcusteanu, v. clucer, vechiI 1801 Manolache Brâncoveanu 1801-2 Grigore Ventura, v. po- stelnic 1802 Const. Caliarhi, v. spătar, vechii 1802-3 Const. Caragea, v. po­ stelnic 1803-4 Manolache Kretzulescu 1803 Costache Samurcaş, v. c11- minar, vechiI 1804 Costache Gherachi, IT. hat­ man 1804-5 Manolache Brâncoveanu 1804-5 Mihail Mano, v. vornic 1805? Gheorghe Mavrocordat 1805 Iorgache ArgyropoJ, v. po- stelnic 1805-7 Manolache Brâricoveanu 1806 Costache Caliarhi (Chiani), vel logofăt, vechiI Sub ocupaţia rusească 1807--8 Manolache Kretzulescu 1807 ... (unchiUl lui Al. Vodă Sutzo) 1807 CostacheSamurcaş, v. vomic 1808 (AI. Mano ?), cumnatul lui Ipsilanti, vechn 1808 Costache Samurcaş, v. Vor­ nic 1808 Costache BăIăcianu, v, vor­ nic, prezident al diva­ nului 1809 Barbu Văcărescu, v. vornic, prezident 1810 Costache Samurcaş, v. lo- gofăt 1811 Manolache Lahovari, v. clu­ cer (fost vornn; al ob­ ştirilor) 1812 Constantin Dudescu, v. 10- gofăr 1812 Dumitraehe Racoviţ;:'l, v. vor­ nic 1812 Const, Caliarhi <, 1812 Gheorghe Argyropol, fost vel ban 1813-1815 Nicolae Scanavi, v. postelnic 1814-1816 Const. Kretzulescu 1815 Costache Samurcaş, v.vorruo 1816 Costache Sutzo, v. spătar 1816 Costache Samurcaş, v. lo­ gofăt 1817 Nicolae Sutzo, v. Spătar \1818 Lucache Argyropol, IT. po- \ stelnic 1818 Grig. Romalliti, v. vistier, \ vechiI 1819 Gheorghe Sutzo, v. spătar 1816-1817 Radu Golescll 1817 Grigore Ghica 1818 Isaac Ral1et 1819 Const. Kretzlllescu 150 [151] 1820 Barbu Văcărescu 1821 1822 Grigore Brâncoveanu 1822-5 Const. Kretzulescu 1825-7 Const. Bălăcianu 1827 beizadea Const. Gr. Ghica 1827-8 Barbu Văcărescu 1820-1 Ion Tipaldo (Depalta), v. postelnic 1821 Nicolae Văcărescu, v. vornic 1821 Const. Samurcaş, v. vornic 1821 Ioan Samurcaş, v. postelnic 1822 Costache Samurcaş (fiul), v. vornic 1822 Alex.Nenciulescu, v. vornic 1822 Const. Cămpineanu, v. lo­ gofăt 1824 Dumitrache Rallet, v. hat­ man 1825 Aleco Ghica, v. hatman 1827-8 Costache Ghica, v. hat­ man 1829 Sem-lat Rosetti (sub ocupa­ ţia rusă) 1830-1 Alex. Se. Ghica (sub o­ cupaţia rusă). Ioan C. Filitti. 1) Craiouestii, în Conv, Lit. anul 54 (1922); Banii şi caimacamii Craiouei; în Arhi­ vele Olteniei, auul III (1924); Despre Negru Voda, în An. Ac. Rom. Secţ, Ist, seria III, 1924; Bauti Ţării Seuerinulu: şi banii Olteniei, în Arhivele Olteniei, anul V[ (927). 2) Că nu a fost la Strehaia, a arătat Al. Lapedatu, Episcopia Strehaei şi tradiţia scau­ nului bănesc de acolo. Buc, 1906. 3) Am arătat că încă la 1618 din judetul Mehedinţi făceau parte satele Stolojani, 10- neşti, Bolboşi, Didileşti, azi în Gorj, la dreapta Jiului, şi chiar satul Brăneşti de la stânga Jiu­ lui, între Jiu şi Gilort. 4) Silviu Dragomir, Relaţiile Ţării Româneşti cu Sibiul, p 63-4. 5) Augustin Bunea, Stăpănii Ţării Oltului, p 29-30.-Ioan Puşcariu, Revolta boerilor din Ţara Făgăraşului, în An. Ac. Rom. Seria II, vol. 33, pag. 63. 6) Articolul meu despre 91 (Iorga, Inscripţii, 1. 214). 23) Era mort la 15 Aug. 1587 (An. Ac.!. c. 77). De rectificat ln acest sens nota 1 de la pag. 21 a studiului meu . 24) Să fie identic cu (Raţ), vei comis în divan 1603, yel yomic 1615 (Arhiva Gh. Gr Cantacuzino, p. 85. 205). 28) In prima, scurta, domnie a lui Radu Şerban. 29) Cf. Alex. A. Vasilescu, Oltenia sub Austriaci. Voi 1. 1929. /51 /' [152] mnuentele sărbo-bizantine în arhitectura bisericească din Oltenia In că dela închegarea temeinică a statului Românesc în veacul al Xl Vvlea, s'au stabilit între noi şi Sârbi puter­ nice legături culturale şi sociale. Ele s'au accentuat în urma sfârămării de către Turci a Statului lor, prin imigră­ rile continue, în special în aceste tinuturf] Arta religioasă, pe care curentul de artă bizantină o impunea şi în Oltenia, nu putea scăpă neînrâurită de îil1!vă� tătura pe oare meşterii sârbi o aduceau. In părtile de unde aceştia veneau, fie Rascia, fie Macedonia, fie tinutul mai apropiat al Moravei, lăcaşurile monasticeerau de mult ajunse la o strălucită înflorire artistică. . Atunci când locul modestei biserici de lemn a 'trebuit să- 1 ia biserica domnească din zid _.';;1 piatră, este lesne de . înţeles că cei dintâi folosiţi vor fi meşterii sârbi, numeroşi în ţară, şi cari se . îndernânau să ridice astfel de con­ structiuni. . Era firesc ca în lucrul lor să reamintească procedeele de. construcţiune ale ţării de unde veneau. Ei întocmesc nu numai planul, dar ridică şi clădirea. o zăgrăvesc, sapă în piatră pizania şi dăltuesc chenarul uşilor şi ferestrelor. _ . Cu toate unele transpuneri, nu va fi vorba de copieri . servile ale creatiunilor lor de artă. Ădausurîle şi eltmlnărlle . pe care le-au impus împrejurările de loc şi cerinţele noastre cultuale; interpretările noi pe care le-am poruncit pro- , cedeelor aduse, au dat naştere unor monumente cu înfă­ ţişare ap:arte şi care mai târziu vor evolua, statomiclndu-se în tipuri arhitectonice ce ne sunt proprii, şi care nu .se pot confunda nici cu acelea ce le servise de îndreptar, /şi nici cu altele de aiurea. Arhitectura bisericească din 'Oltenia va sta sub in­ fluenta sârbo-bizantină dealungul veacului XIV, XV şi XVI, cu ecouri în planul construcţiilor şi în veacurile ur­ mătoare. Ea prezintă un. caracter deosebit de cel desvoltat în Muntenia sub influenţa bizantină din Bulgaria, sau de cel afirmat în Moldova sub dubla influenţă btzantlnă .. oc­ cidentală, \ \ , Pentru învederarea influenţelor sârbo-bizantine aici. vom urmări în fiecare epocă împrumuturile caracteristice, în monumentele mai de seamă. Un rol precumpănitor, nu "eumai în aşezarea bisericească a veacului al Xl Vvlea, dar şi '�n construcţiile religioase ce se înălţă în Oltenia, îl îndeplineşte călugărul cărturar Ni- codim, din Prilep. f 152 ,.� [153] npntrll rur�\: 271890 _-=_==�=-O---��,"-:=�= ._�. __ .. �_._ .. __ - -- -- .EI a adus, pe lângă un -larg spirit de organizare şi o mare râvnă de ziditor. Invăţătura meşteşugului acesta o primise la Muntele 'Athos, unde arta bizantină căpătase o nouă strălucire. Primele stăvilare de credinţă ortodoxă ridicate de Ni­ codim în Oltenia sunt: Vadita şi 'Cism'afla. Nu poate fi nici o îndoială că meşterii cari au ajutat la ridicarea lor ,erau sârbi. Pentru Vodita, aceasta reese lămurit din chrisovul ei de fundaţie, care spune că a fost înălţată cu cheltuiala Domnului Vladislav 1, dar si cu munca lui Nicodim şi a "fratnor săicălugări" între anii 1364--1373. Din V odita mai dăinuesc câteva ziduri. Locul ei era în marginea Dunării, acolo unde apele pârâului Sfânta se varsă în Vodiţa. Tipul arhitectonic se V'edea fi fost al planului în cruce simplă, fără abside, de dimensiuni reduse. Poate că avea şi un -turn-clopotniţă, ca la Tismana, creaţiune ce va deveni ulterior caracteristică bisericei 01- te ne si care s'a .sustinut a fi de odgin:ăoccidentală. Noi îl socotim tot de inspiraţie sârbească, ivit acolo prin în­ râuriri catolice. Il întâlnim dealtfel la Zica, construită la începutul veacului al XIII-lea în Rascia. Materialul întrebuinţat la Vodita a fost: piatră de râu, cărămidă şi mortar de var. Singurul ornament exterior. pare a fi fost un brâu din colţi de piatră e,ş�nJd Jnafar,ă,. element decorativ care va fi reluat peste un veac şi jumă­ tate la Curtea de Argeş în formă de frânghie răsucită, sau îmbrăcat în frunze cao ghirlandă, la Hurezl, ornament necunoscut artei bizantine în ţinuturile sub a căror hll­ fluenţă am stat. Chrisovul Vodiţei pomeneşte şi de zugrăvirea ei, care va fi fost în culori de apă pe tencuială proaspătă, dU/PIă meşteşugul frescei, care înlocuise mozaicul încă din secolul al XIII-lea, nu numai la Athos şi în Serbia, dar şi în toate. celelalte centre provinciale de artă bizantină, Tot cu cheltuială domnească si în stilul V o'diţe], dar de proporţiunfmaîmarl, Nicodimja ridicat la câţiva ani în urmă Mănăstirea Tismana din munţii Gor ilului. Ea s'ar fi început tot de Vladislav Vodă şi s'ar fi terminat la 1385. Nu s'ar 'putea preciza cum se înfăţişa mănăstirea in: veacul al XIV -lea, căci la 150 de ani dela zidirea ei, Radu Paisie a trebuit să o refacă .din temelle (1542). Dacă planul a fost păstrat, unele demente pe care vremea aceea şi. le însuşise, au intrat neapărat în clădirea înoită, care a suferit şi alte prefaceri în decursul vremei. După înfăţişarea rnurală ce ni s'a păstrat şi care pare. [154] d. ca chipul primei constructiuni, Tismana era zidită din piatră şi, cărămidă, cu naosul prevăzut cu abside, cu trei turle octogonale, iar altarul terminat cu absideolele pros­ comidiei şi diaconiconului, aşa cum' îl vom întâlni peste două veacuri şi la necropola Craioveştilor dela Bucovăt. La Tismana îşi face apariţia pentru întâia oară, în construcţiile bisericeşti oltene, planul cruciform tre­ flat, El fusese adoptat de şcoala sârbească din Morava dela rnânăstir ile athonite, unde se ivise ca o necesitate pentru, locul stranelor călugăreşti. Deacum înainte el se va îndatina definîtiv şi la noi şi îl vom întâlni nu numai la Cozla, Bucovăţ, Hurezi, BoJ­ nita Mănăstlrei Brâncoveni, Crasna, Surpatele, lUmeşti, etc., dar şi Ia alte construcţiuni de mai mică însemnătate artistică. La sfârşitul aceluiaşi veac al XIV-lea (1386) Mircea cel Bătrân ridică, la intrarea în defileul muntos şi în mar­ ginea apelor Oltului, o altă mănăstire de dimensiuni mult mai însemnate ca celelalte două zidite de Nicodim: Mănăs­ tirea Cozia; Ea este de formă dreptunghiulară, cu pronaosul de proporţiuni destul de mari, cu o boltă înaltă semi cilin­ drică. Printr'o singură deschidere se pătrunde în naos, care are absidele rotunde în interior şi pentagonale la ex­ terior. Deasupra patratului central se ridică turla pe baza principiului bizantin: pe patru arcuri în plin centru şi prin mijlocirea pendentivilor sferiei, principiu care va fi a­ doptat ulterior la toate construcţiile bisericeşti oltene şi muntene. Turla este aşezată pe un tambur patrat ca pe un piedestal, imprumut sârbesc apărut prima oară in mă­ năstirile din Rascia şi care nu se întâlneşte in arta bizari, tină .europeană. Nu este însă nici în Rascia o creaţiune sârbească, ci venită din Asia, Cozia este zidită din blocuri de piatră virstată CUt cărămidă, iar pereţii exteriori sunt despărţiţi în două zone printr'un dublu brâu de piatră. Cine a fost arhitectul şi cine maistorii, nu se ştie, Ceeace se poate hotărât afirma, este că şi această mă­ năstire stă sub influenta sârbo-bizantină. Iinrâurirea şcoa­ lei dela Morava este covârşitoare. Prin adoptarea rozetelor ca element decorativ şi introducerea de pasări şi reptile în sculptura din jurul ferestrelor, se înfăţişează, acum pentru prima oară, un fel deosebit de înterpretare a de­ taliilor. Modelul sârbesc de inspiratie este Kruşevaţ, . Intâlnim şi unele elemenfe decorative armeneşti, însă este ştiut că de intrase de muJt în curentul de artă sârb, care ni le-a adus. De un reâlex direct al acestei arte îndepărtate, în părţile oltene, nu se poate vorbi. 154 [155] I Dintre ornamente, numai rozeta va fi reluată ulterior şi în alte monumente religioase, însă desenul de împle­ titură va evolua într'unul din ramuri şi flori care va trece din Oltenia şi la bisericele munteneşti. Deşi s'a susţinut că chenarele ferestrelor ar fi fost aşezate atunci când Brâncoveanu a înnoit biserica, felul ornamentului - împletituri ce se termină la arcul superior cu vulturi afrontatl şi şerpi-vădeşte o netăgăduită influenţă sârbească, unele din aceste motive fiind chiar o reprodu- cere aidoma a celor dela Kruşevaţ. . Influenţa sârbească în decorul sculptat încetează în epoca lui Matei Basarab, când îşi fac loc influente gotice ce vor stărui până în epoca brâncovenească, când profilele gotice sunt înlocuite cu elemente florale, târzie reminis­ centă a renaşterei italiene. Tot de caracter sârbo-bizantin trebue să fi fost în vea­ cul următor mănăstirea Bistriţa din Vâlcea, a fraţilor Cra­ ioveştl, despre care dacă nu avem date arhitectonice sigure, avem numele celorce au zidit-o. Ei sunt trecuti în chr'i­ sovul de fundaţie, şi sunt: Dobromir, Dumitru şi Chirtop. S'a presupus că sunt meşteri români, formati în ţară. Inclinăm să credem că sunt tot sârbi. Argumentul că arhitectura sârbească era acum în decadenţă, nu este ho­ tărâtor. Meşterii nu dispăruseră şi nici procedeele nu se pierduse. . Craioveştii de altfel sunt cunoscuti pentru strănsele lor legături cu Sârbii. Bistrita a fost un focar de învăţătura sârbească şi primul eiegumen a fost un sârb. Tot din ţara sârbească el a adus şi moastele sfântului Grigore Deca­ politul, pe care le-a aşezat în mănăstirea de curând l'i­ dicată, Iar atunci când în Iar aoua jumătate a secolului al XVI-lea Stepan, Banul cel Mare al Craiovei, din neamul acesta vestit, îşi zideşte la Bucouăţ necropola, ea se va '1:'1- dica dacă nu de mesteri sârbi - nu avem date în această privinţă -, dar netăgăduit în acelaş stil în care se zidise Vodiţa, Tismana, Cozia şi poate şi Bistriţa. Vechiul Bucovăt, în marginea Jiului, lângă Craiova, este o construcţiune în plan treflat caracteristică prin mi­ cimea şi îngustimea lui şi care trebue pusă în legătură 'cu reducerea circonferintel cupolei, Materialul întrebuinţat este: piatra şi cărămida. Exte­ riorul este lucrat după chipul bizantin prin rânoutrea cărămizilor în câte trei rânduri orizontale, întretăiate la egale distanţe de câte două cărămizi aşezate vertical, ,_. Brâul care desparte cele două rânduri de arcade oarbe, este format din două rânduri de -cărămâzl aşezate în. zimţi de ferestrău. Sunt de remarcat absideolele altarului, care reamintesc [156] sr > ..,,,,.te: uera I'ismana. Bucovătul avea şi un turn de intrare care însă s'a prăbuşit cu malul mâncat de apeleŢtului, dar amintirea lui ne-a păstrat-o descrierea lăsată de Macarie Patriarhul Antiochiel, care văzuse Bucovăţul în anul 1659. In sfârşit, pentru învederarea aceloraşi influente sârbo­ bizantine în Oltenia ,vom stărui putin şi asupra mlnunatulut giuvaer de artă care 'este Botnita Coziei,rid,icafă tot în ia doua jumătate a secolului al XVI-1ea în incinta mănăstire! Cozia, de către Radu Vodă Paisie (1542-1543,)� Bolnita face şi ea parte din categoria bisericilor tre­ flate. Proporţiile ei sunt şi mai reduse. Este lipsită de pronaos, iar naosul se leagă direct cu un pridvor boltit, ale cărui arcade nu se sprijină pe stâlpi, sau coloane, el pe ziduri gro.ase străbătute de 6 deschideri. Pridvo.rul apare cu acest monument pentru prima oară, nu numai în Oltenia, dar şi în restul tărei, In secolul ur­ mător, şi în special în epoca lui Matei Basarab, arhitectura religioasă va adopta în mod constant prldvorul-deschls pe stâlpi şi uniti la partea superioară prin arcade în formă de acoladă înaltă sau trilobată. In epoca brâncovenească va lua o. factură occidentală, cu coloane de piatră, cu bazele decorare cu foi de acantă şi terminate cu capiteluri -. ' corintice, cum sunt cele dela Hurezi, sau răsuciteşi alte orl acoperite cu ghirlande de flori. Prtdvorul dela Bolnita Coziei, îl socotim tot 5), iar vremelnici 3 (O, 001 °10 sau 1 la 105148 români). In Gor j, ru�aI: 196337 români şi 4 evrei (O, 002 °10 sau 1 la 49084 români). Statornici 1 (O, 0005 °io sau 1 la 196337 ro� rnăni) şi vremelnici 3 (0,001 °10' ori 1 la 65446 români). La urban 14327 români şi 45 evrei (O, 32°1() sau ] la 318.) Statornici 44 (O, 31 °10 sau 1 Ia 326 români) şi flotanţi 1 (O, 005 010 sau 1 la 14327 români). In totul 210664 români şi 49 evrei (O, 019°10 sau 1 la 4299 români). Dintre evrei 45 sunt statornici (O, 018 ° ° sau 1 la 4681 români), iar 4 vremelnici (O, 002 °10 sau 1 la 52666 români). In Vâlcea, la rural: 21 :445 români şi 89 evrei (O, 040 °10 sau 1 la 2454 români). Statornici 3 (O, 001 °10 sau 1 la 72815 români), iar vremelnici 86 (0,039 °10 sau 1 la 2540). La urban: 24736 români 189 evrei statornici (O, 76 °[0 sau 1 la 131 români). La total: 243181 români şi 278 evrei (O, 11 °10' adică 1 Ia 878 români). Statornici au fost 192 (0,079 °[0 sau 1 la 1214 români), iar vremelnici 86 (O, 035 °10 sau 1 la 2828 români). In Romanaţi, la rural: 237673 români şi 6 evrei (0,003 °10 adică 1 la 39612 români). Statornici 4 (O, 002°10 sau 1 la 59418 români), iar vremelnici 2 (O, 0009 °10 adică 1 la 118836 români). La element urban: 28793 români şi 175 evrei sta torni ci (0,60 ° ° adică 1 la 165 români). Pentru total: 266466 români şi 1&.1 evrei (O, 07 °10 adică 1 la 1472 români). Statornici 179 (O, 06 010 sau 1 la 1488 români)" iar Ilotanţi 2 (O, 0007 °10 sau 1 la 133233 români). In Dolj, pentru categoria rural: 393078 români şi 21 evrei (O, 006 °10 sau 1 la 18718 români). Evrei statornici 11 (O, 003°10. adică 1 la 35734 români) şi vremelnici 10 (O, 003°10 sau 1 la 39308 români). La urban :101767 români şi 2844 evrei (2, 79°10 adică 1 la 36). Dintre evrei 2721 statornici (2,.65 °10 sau 1 }a 37) şi 123 vremelnici (O, 11 °10 adică 1 la 828 români). La total 494845 români şi 2865 evrei (O, 59010 sau 1 la 173 români). Dintre evrei 2732 statornici (O, 58 ° ° sau 1 la 181, iar 133 vre­ melnici (O, 03 °10 sau 1 la 3728 români). ln toată Oltenia se aflau la 1928: 1530599 români, 228 evrei Ilotanţi (O, 015 °10 sau 1 la 6713 români) şi 3841 statornici (O, 25010 sau 1 la 399 români). In totul 4069 evrei (O, 27 °10• 1 la 377 români sau 1 la 5, 917 km"). Insfârşit în anul 1929 avem în judeţul Mehedinti, Ia rural: 278084 români şi nici un evreu. La urban 40607 români şi 604 evrei statornicl (1, 49 °10 adică 1 la 67). La totalul populaţiei, 318691 români şi 604 evrei statornici (O, 189 °10' adică 1 la 528 români). . In Gorj, la rural: 199098 români şi un evreu statornic (O, 0005 °10 adică 1 la 199098 români). La urban 14628 români şi 39 evrei (O, 20 °10' adică \�. la 375). Stabili 38 (O, 109 °10, adică 1 la 385), iar Ilotanţi 1 (O, OJ °10 sau 1 la 14628 români). La total 213726 români şi 40 evrei (O, �19010 adică 1 Ia 5343 români). Sta- 168 [169] , i • I I tornici au fost cu totul 39 (O, 018 °10 sau 1 la 5480 români), iar flotanţi 1 (O. 0004 °10, adică 1 la 213726 români). In Vâlcea, ca element rural : 219805 români şi 106 evrei (O, 048 °10 sau 1 la 2074 români). Statornici 3 (0,001 °10 adică 1 la 73268 români), iar vremelnici 103 (0,046 °10 ceeace ar veni 1 la 2134 români). La urban: 25805 români şi 225 evrei stator­ nici (0,87 °10 sau 1 la 115 români). In totul r. 245610 români şi 331 evrei (O, 13 °10' 1 la 742 români). Statornici 228 (0,093 °10' adică 1 la 1077 români şi 103 vremelnici (0,04 °10' adică 1 la 2384 români). In Romanaţi, la rural: 241968 români şi 10 evrei (0,004 0/0. adică 1 la 24196 români). Statornici 4 (0,001 °10 sau lla 60492 români), iar vremelnici 6 (0,002 °10 sau 1 la 40328 români). La urban: 29344 români şi 187 evrei statornici (0,63 °10 sau 1 la 157 români, In total 271312 români şi 197 evrei (0,07 °10 adică 1 la 1377). Statornici 191 (0,07 °10 sau 1 la 14�0 români) şi vre­ melnici 6 (0,002 °10 sau 1 la 45219 români). In Dolţ, la rural: 396152 români şi 23 evrei (0,005°10 sau 1 la 17224 români). Evrei statornici 11 (0,002% sau 1 la 36014 . români), iar vremelnici 12 (0,003 % sau 1 la 33013 români). La urban: 104185 români şi 2844 evrei (2,72% sau 1 la 37 români). Statornici 2717 (2,59% sau 1 la 38), iar vremelnici 127 (0,10 °'0 sau 1 la 820). In total 500337 români şi 2867 evrei (0,50 °10 sau 1 la 175). Statornici 2728 (0,50 °10 sau 1 la 183), iar vremelnici 139 (0,02°10 sau 1 la 3599). In toată Oltenia au fost găsiţi în anul 1929: 1549676 ro­ mâni, 249 evrei Ilotanţi (0,016 °10 sau 1 la 6223 români) şi 3790 statornici (0,24 °10 sau 1 la 409 români). Cu totul 4039 evrei (0,26 °10' 1 la 384 români, sau un evreu la 5,961 km "). Se poate deduce din cifrele înşirate: Mehedinţul n'are nici un evreu stabilit la ţară; vin apoi în ordine: Gorj, Romanaţi, DoIj, Vâlcea. Faţă de 1920 tot Mehedinţul e întâi, iar Vâlcea, cu exploatările forestiere, ultimul. In ce priveşte populaţia ur­ bană, Doljul, cu comunităţile dela Craiova şi Calafat e întăiul : vin apoi Mehedinţi, Vâlcea, Romanaţi, Gorj, Ca şi'n 1920 Doljul stă în frunte, iar Vâlcea ocupă acum locul al treilea. . Faţă de 1920, numărul evreilor raportat la populaţia ro- . mână ar. fi în descreştere (o diferenţă de o sutime : 0,27 °10 în anul 1920, 0,26 °10 în anul 1929). Faţă de cifra înregistrată la 1912 (5052 de evrei) am avea o diferenţă de 1013 suflete, iar faţă de cifra recensămăntului din 1899, o diferenţă de 538 suflete. Faţă de 1734 -35 o sporire a populaţiei evreeşti de 252 de ori. Câteva constatări acum, pe judeţe, pentru întreaga perioadă de zece ani. . In Mehedinti, populaţia rurală, românească, e în continuă creştere. Minimum e în anul 1920 (245492), iar maximum în 1929 (278084). Creşterea cea mai importantă se înregistrează în 1926 (8514 suflete în plus faţă de 1925). 3 169 [170] 1 ... U sunt evrei statornici. Vremelnicii apar În 1924 şi se men­ ţin constant (3 la număr) până 'n 1928. In 1929 nu mai sunt înregistraţi. Au fost găsiţi la fabrica de spirt din Băltane. Pentru categoria urban se constată o creştere regulată la populaţia românească, până 'n anul 1925. In anii 1925, 26 şi 27, o descreştere faţă de cifra indicată pentru anul 1924. Creştere apoi În anii 1928 şi 29. Minimum îl avem în 1920 (35725 suflete), iar maximum în 1929 (40607 suflete). Nu se găseşte, în cei zece ani de cercetări, niciun evreu llotant. Statornicii sunt în creştere până 'n 1924. Intre anii 1924 şi 1927 inclusiv, treptată descreş­ tere.In 1928 creştere, în 1929 iar descreştere. Minimum avem în 1927 (560 suflete), maximum în 1923 (1013 saflete). . Pentru întreaga populaţie a judeţului: elementul românesc în creştere continuă. Minimum în 1910 (281217 suflete), maxi­ mum în 1929 (318691 suflete). Creşterea cea mai importantă, cum era de aşteptat, a fost înregistrată în anul 1926 (8431 suflete în plus faţă de 1925). Evreii merg crescând până 'n 1924. Descreş­ tere în: 1924, 25, 26 şi 27. Creştere în 1928, descreştere în anul 1929. Minimum înregistrat în Hl27 (563), maximum în 1923 (1013 suflete). (Cifrele sunt valabile atât pentru totalul general al evrei­ lor, cât şi pentru categoria total evrei statornici). Vremelnicii sunt cei înregistraţi la sate (apar în 1924, dispar în 1929). In judeţul Gorj, populaţia românească rurală, e în continuă creştere. Minimum l-am avut în 1920 (174270), iar maximum în 1929 (199098). Sporul cel mai apreciabil în 1925 (7032 suflete" în plus faţă de anul 1924); cel mai slab În 1927 (139 suflete în plus faţă de 1926). Avem un singur evreu statornic,înregistrat constant din 1920 până 'n 1929. E din oraşul Tg.-Jiu, statornicit îna­ inte de război (1900), plugar şi meseriaş. Vremelnici avem 2 în 1920 şi 21 ; în 1922, 23, 26, 27 şi 28 aflăm 3. Nu sunt în 1924, 25 şi 29. Sunt veniţi din Bucureşti şi Bacău pentru exploatare de' pă­ duri. Cei 3 din Bucureşti au venit în 1926 şi au plecat În 1928 în Moldova. Cei din Bacău s'au intors acasă în 1923. La eate­ goria urban, pentru români, constatăm: în 1921 creştere; în 22 descreştere; în 23 creştere; în 24 descreştere; în 25 încă des­ creştere; în 26 creştere; Îll',27 creştere; în 28 descreştere; în 29 creştere. Minimum în anul 1927 (13672); maximum în 1923 (14992). Un singur fIotant pentru toată decada. Pentru stabili minimum în 1920 (34), maximum în 1923-când am constatat ma­ ximum şi pentru populaţia românească - (85). Pentru ambele categorii: românii în continuă creştere. Mi­ nimum înregistrat în 1920 (J88674), maximum în 1929 (213729 suflete). Pentru evrei vremelnici minimum în anii 1924, 25 şi 26 (1), maximum în anii 1922, 23, 26, 27 şi 28 (4 la număr). Pentru statornici minimum în 192'0 (35), maximum în 1923 (86). Pentru total evrei, mînimum tot în 1920 (38), iar maximum tot în 1923 (90). \ In Vâlcea, pentru elementul rural: românii în continuă creş- 170 i \ \ [171] tere, afară de anul 1924 când se înregistrează o scădere de 1547 suflete. Minimum l-am avut în anul 1920 (196144), maximum în 1929 (219805). Sporul cel mai simţitor în anul 1926 (6477 suflete faţă de anul anterior). Statornicii sunt numai 3 şi rămân neschimbaţi pentru întreaga decadă. Din aceşti 3, unu e venit în 1910 ca ex- . ploatator de păduri; ceilalţi 2, aşezaţi între 1918--29, sunt co- mercianţi. . La vremelnici avem minimum în 1920 (37), iar maximum în 1929 (103). Ii găsim la exploatările de păduri ca antreprenori şi funcţionari. Toţi sunt veniţi din vechiul regat. La elementul urban constatăm: pentru populaţia românească minimum în anul 1920 (2120 1), iar maximum în 1929 (25805). Evrei vremelnici n'au fost. Pentru statornici minimum în 1920 (134); maximum în ] 929 (225). Pentru ambele elemente (rural şi urban) în judeţul Gorj, observăm la populaţia românească: minimum în 1920 (217345), iar maximum în 1929 (245610). Pentru evrei vremelnici minimum în 1920 (37), maximum în 19:19 (103). Pentru statornici la fel: 1920 (137), 1929 (228). Pentru total deasemeni la fel: 1920 (174 suflete), 1929 (331 suflete). In judeţul Romanaţi, pentru element rural, constatăm: po­ pulaţia românească într'o continuă creştere. Minimum 1920 (209850), maximum în 19�9 (241968). Creşterea cea mai im­ portantă e de înregistrat în anul 1926 (un plus de 6585 suflete) Evrei vremelnici avem dela 1922-1928 inclusiv: 2; în 1920 şi 21: 3 iar în 1929: 6. Statornicii (4 la număr) apar În 1924, şi se menţin până în 1929. Cei 4 evrei statornici sunt veniti din Craiova şi sunt pro­ prietari de moară. Evreii vremelnici sunt veniţi în 1920 ca îunc­ ţionari industriali. Unul pleacă la Slatina în 1922, aşa că până în anul 1929, din cei veniţi la 1920, rărnăn 2. In ultimul an mai vin 4 din Cernăuţi, ca funcţionari ai So­ cietăţri Creditul Extern din Bucureşti. Sunt aşezaţi în comuna Strejeştii de Jos. La categoria urban, populaţia românească e în continuă creştere Minimum în 1921 (24884), maximum în 1920 (29344). Evrei vremelnici avem 5 în 1920 şi 3 în anii 1925, 26 şi 27. In ceilalţi ani n'au fost. Pentru statornici minimum în 1920 (141) şi maximum în 1922 (244). Pentru categoriile urban-rural, românii sunt în continuă creştere. Minimum e în 1920 (234734), maximum în 1929 (:271312). Pentru evrei vremelnici minimum în 1922. 23, şi 24 (2), maxi­ mum în 1920 (o), Pentru evrei statornici minimum în 1920 (141), maximum în anul următor (244 suflete). Pentru totalul evreilor, minimum în 1922 (l48), maximum în 1921 (247). Insfârşit în judeţul Dolj, la element rural, observăm: românii sunt în continuă creştere. Minimum l-avem înregistrat în 1920 (339000), iar maximum în 1929 (396152). La evreii vremelnici, 171 -- --- - --- -- ".- [172] minimum în 1923 şi 26 (9) iar maximum în 1922 (13). Evreii vremelnici sunt veniţi din Oltenia şi Moldova. Unul e arendaş, ceilalţi comercianţi. In plus avem în 1927 un jandarm, plecat tot în anul 1927 la Orhei. La statornici minimum în anii 1920, 21 şi 22 (5 la număr), iar maximum în anii 1927,28 şi 29 (11 su­ flete). Statornicii sunt veniţi din Oltenia şi .Moldova; ca îndelet­ nicire: meseriaşi şi comercianţi. La categoria urban, minimum l-avern în 1920 (74658), maximum în 1929 (104185 români). La evreii vremelnici, minimum în 1920 (92), iar maximum în 1926 (138 suflete). La statornici minimum în 1920 (2365), maximum în 1928 (2721). Pentru ambele categorii, în judeţul Dolj, românii au fost în continuă creştere. Avem minimum în 1920 (413658), iar maximum în 1929 (500337). La evreii vremelnici, minimum în 1920 (102), maximum în anii 1925 şi 26 (147). Pentru evreii statornici, minimum în 1920 (2370) iar maxi­ mum în anul 1928 (2732). Pentru total evrei minimum în 1920 (2472), maximum în 1929 (2867 fată de 2865 în 928). In toată Oltenia, pentru întreaga decadă studiată ( 920- 1929) populaţia românească e în continuă creştere. Minimum în 1920 (1335628), maximum în 1929 (1549676). La evreii vremel­ nici creştere, cu excepţia anilor: 1923, 28 şi 29. Minimum e în anul 1920 (150); maximum în 1927 (252). La evreii statornici descreştere în anii: 1922, 24, 26, 27 şi 29. Minimum în anul 1920 (3496), maximum în 1925 (3881). Pentru total evrei, ambele categorii, descreştere în anii: 192?, 24, 96, 27 şi 29. Minimum înregistrat în anul 1920 (3646), maxi­ mum în 1925 (4105). In privinţa evreilor spanioli, în toată Oltenia, avem astăzi foarte puţini în Caracal şi Tg. Jiu;�· ceva mai mulţi în Calafat; comunităţi puternice în Te-Severin şi Craiova. Nu sunt evrei spa­ nioli în R.-Vâlcea, în Drăgăşani şi centrele rurale. Evreii de rit oriental (spaniolii) ar reprezenta cam 23 °10 din numărul evreilor de rit occidental. Ca îndeletnicire, evreii tărgoveţi s'ar putea împărţi - după numărul lor - în: comercianţi, funcţionari, meseriaşi şi liberi pro­ fesionişti. In oraşe aproape toţi Ilotanţii sunt din ţinuturile alipite şi anume, in ordine, din i : Transilvania, Bucovina, Basarabia. Unul singur a fost din Jugoslavia. Scăderea numărului, evreilor din Oltenia s'ar putea explica prin strămutarea multora .ţ.-în special la Bucureşti-, prin împuţi­ narea pe deoparte a imlgtărilor, iar pe de altă parte a naşteri­ lor (Sterilltate şi naturală �i voită). Dacă n'ar fi fost nesiguranta şi criza economică tot mai accentuată, masivele păduroase şi ne­ goţul cu cereale ar mai fi atras, desigur, destui evrei. 172 [173] In concluzie ultimă: Oltenia rămâne şi astăzi provincia cea mai curată (98 °10 populaţie românească), ţinutul cu puţi�e şi în general puţin numeroase în alcătuirea lor, centre evreeşti J). Ion Dongorozi. - ... � •• - - .. " ...... #- ........ - ... �' • 10 � �tl _300 -.I{OO t; -, . -. .,,� .' i � ) 1) Să nădăjduim că recensământul ce se va efectua în toamna anului 1930 ne va da însîărşit, şi pentru acest colţ de ţară, date exacte şi complecte. Pe altă cale, oricăte eforturi s'ar face, hotărât, nu se pot căpăta. Te aştepţi oricând să ţi se răspundă: "Nu sunt acte", "lipsesc datele pentru anii •.... " "datele sunt aproximative", etc. 173 [174] } .' �-, -'_:"'::,/�� " . .. , . , , .. ;' • e",OO'" ;'JOOO As(!?tlr-,· ! :;a ne Ursului cu fii săi şi cu vitregu său anume Stan moşia in: Rusă:neşti dintro jumătate de sfoară - paşi, fiindcă a cumpărat de la Drăgoi şi de la Dodadrept: �75 aspri, şi iarăşi să-I fie lui Dobre cu fii lui moşie în Calian paşi trei, fiindcă a venit înaintea Domniei mele Fătul de a pus şi a înfrăţit pe Dobre cu fii săi pe această moşie mai sus numită. - Şi iarăşi să-I fie Radului moşie în .Caltanr pa:;,i 5, fiindcă a cumpătat Radul 'dela Musat drept .2 epe cu 'mânzi şi un bou şi a dat şi Domniei mele un cal. Drept aceia am dat Domnia mea pe: jupan Drăghic! Dvornic, ş!i pe jupan Şerban vel Ban al Craiovei, şi iupan Verrttlă veI Dvomec,şi jupan Vlaicu vel logofăt, şi Udrişte vistier, şi Stroe spătar, şi Dragul Stolnec, şi Stroe P,aharnic, şi Stoica Comis, şi Badea Izvoranu vel Postelnic, Ispravnic Radul Postelnic. Şi am scris eu Crăciun, genarie leat 7045 (1537) re-­ gov:i.şfe. Originalul slavon lipseşte. Traducere din 1839, de dascălul Zaharia Nenovici. 2 Cu mila lui Dumnezeu, 10 Pătraşco Vvd şi Domn a toată tara Ilngro Vlahiei, fiul marelui şi bunului Radul Vvd. Datam Domnia mea această poruncă a Domniei mele boierului Domniei mele jupan Stoicea banu, ca să-i fie mo­ şie în Plăviceşti de sus din partea Radului Stan din silişfe paşi 80; şi din câmp iarăşi .paşi 200; fiindcă a cumpărat ju-' pan Stoicea banu de la Radu Stan drept: 2600 bani !gaia, însă bani de argint turceşti. Şi iarăşi să-i fie moşie în Ru<"" săneşti de jos, partea lui Muşat: paşi 10, drept: 500: aş(p1'"i. Şi iarăşi să-i fie lui iupan Stoica Banu o vie din Uda, fiind­ că a cumpărat-o de la Bratul şi. de la Stau, drept» 800 aspri, Şi iarăşi să-i fie un loc de vie din Laiova de sus, şi i�a dat r atomir şi frăţie de a lor bună. voe. Şi iarăşi a cumpărat Stoica Banu de la soacra sa jupăneasa Stanla un ţigan a­ nume Mircea drept: 1000: aspri. Ăpoi să-I fie şi moşia Cherani la Rusăneşti de jos, din partea feciorilor Stoichini: paşi: 20: drept 1000: aspri, care a fost cumpărate [upan Stoicea Banu Cherani, şi ia dato de zestre. Şi iarăşi să·-i fie lui Ursu moşie la Rusă:neşti din partea lui Stan junră;� tate, fiindcă a cumpărat o Ursu, drep't: 380: aspri. Deci am! dat 5:1 Domnia mea ca să le fie mosie vecinică lor, fiilor, nepotilor şi strănepotilpr şi neclintită' de .nimenea, după po� runea Domniei mele. . Iată şi mărturii am pus Domnia mea pe lupan Soc01 veI Dvornec, şi jupan T,udor vel Logofăt, şi Dragomir vei vistier,şi Stanciu vei Sp�tar şi Vladul veI Comis, şi Radul vel Stolnec., şi Lepădat \veI Paharnic, şi jupan Iane ve1 Postelnic, Ispravnic SocotI veI Dvornec. S'a scris la genarie 23 în Bucureşti leat 7065 (1557), 180 [181] Original slavon pe hârtie. Semnătura Domnului în chinovar. Pecetea mică pe' hârtie. - Pe traducere: s'a talmăcit din' limba slavonească de dascălul Zaharia Nenovici, Iăcuitor în mahalaoa Sît. Nicolae din Şelari, supt no: 1626: Văc­ seaoa roşie. Anul 1839 Noemvrie 21 Bucureşti. 3 Cu mila lui Dumnezeu, 10 Petru Voevod şi Domn a toată tara Ilngro Vlahiei, fiul marelui şi puternicului Mir­ cea Voevod. Datam Domnia mea această poruncă a Dom­ rnniei mele, acestui om anume Dobroslov şi cu fii săi - şi Dragul şi Vişan şi Dobroneaga şi Neagoe şi cu fii lor câţi Dumnezeu le va da, ca să le fie moşie în Rusăneşti partea tatăsău Dobroslov ori unde se va alege pentru că este ve­ che şi dreaptă moşie de moştenire. Apoi a venit Dobros­ Iov însuşi înaintea Domniei mele de a dat şi a pus părţi fe­ telor celor mai sus numite, anume Ana - şi Dobroneaga, pe partea sa de moşle din Rus{meşti, însă pe jumătate; Iar alta jumătate să fie a lui Dobroslov şi fiului său Dra­ gul, fiindcă le-a împărţit-o înaintea Domniei mele şi cu ştirea tuturor megiesilor de bună voia sa. Şi iarăşi a cum­ părat Dragul paşâ 7 - de la Vişan moşie în Rusăneş'ti partea tatăsău Dobroslov, ce ia fost dat, pentru că a vân­ dut Vişan fratelui său, de bună voia sa şi cu ştirea tuturor' megieşilor ; şi iarăşi a cumpărat Neagoe şi Găvănil moşie în Ruseş!ti (sic) partea lui Iane - paşi: 22: drept: 360: aspri. Şi iarăşi a cumpărat Stoica şi Dragul moşie in Ru­ săneşti partea lui Dobroslov paşi 7: drept: 200 asori. Şi iarăşi a cumpărat Ştefan şi Radul moşie în Rusăneşti par­ tea lui Sroican şt Bărăş paşi: 28, drept: 1200: aspri. Şi ia­ răşi a cumpărat Cârstea moşie în Rusăneşti, loc de vie, de la - paşi 12: drept: 40 apri. Deci am dat Domnia mea a-,. ce stor oameni mai SUSI numiti ca să le fie moşle vecinică lor, fiilor, nepoţilor şi strănepoţilor şi neclintită de nimenea, pe jupan Nedelco veI Dvornec şi iupan Ivan vel Logofăt, şi Stan spătar, şi Bărcan comis, şi Iane vistier, şi Pană stol­ nec şi Manea paharnic şi jupan Chiorma vel Postelnăc, ispravnic Nedelco vel Dvornec, Luna Iunie zile 11 leat 7073 (1565). Original slavon: pergament deteriorat; pecetea căzută; semnătura au­ tograîă, cam ştearsă. Însoţit de o traducere făcută de acelaş Nenovici, ace­ Iaşi an şi luna. 4 Cu mila lui Dumnezeu, 10 Alexandru Voevod şi Domn a toată ţara Ungro Vlahiei, fiul marelui şi prea bunului Mircea Voevod, fecior al Mihnii Voevod. Datam Domnia mea această poruncă, a Domniei mele lui Stoicea şi sotiei sale anume Sorca, şi cu fii lor câti Dumnezeu le va dărui ca ia le fie moşia în Rus,ăneşti de sus, din partea Radului 181 [182] �uL rHtVlceşt1 o sfoară întreagă, fiindcă au cumpărat Stoicea !şi soţia sa Sorca de la Ioadul drept: 4000 bani 'de' argint lşi o vacă cu lapte. Şi ia vândut-o însuşi Ra!dul 'de a' sa bună voe şl cu ştirea tuturor megieşilor : însă s'a tocmit Stoicea cu soţia sa Sorcacă de se va întâmpla să moară Stoicea mai întâi, soţia sa Sorca să ţie această mil\i. sus nu­ mită moşie, iar de, se va întâmpla soţiei sale Sorcii mai în­ tâi moarte, să ţie Stoicea moşia, dar altu nimenea să nu se amestece. Şi iarăşd să fie slugii Domniei mele Manea un ţigan anume Dragomir 'ŞI cu ţiganaa lui, că a furat 'Draaomit niste cai ai lui Mitmeadin Craiova, şi douedindu-sea foSif să se spânzure, dac mai sus numitul sluga Domnii mele l'a răscumpărat din perzare, si a dat M ihnii păaubasului .3 vaci ş� '100 aspri, dând cu banii îm'plreună 300 aspri 'di« naintea a tot satuluiqrămadă. Deci am dat Domnia mea mai sus numitului sluga al Domniei mele, că să-i fie această 'mai sus numită moşie şi ţigani de moştenire în veci, lui şi fiilor lui, nepotilor şi strănepotilor şi neclintită de nimenea după zisa Domniei mele. Iată şi mărturii am pus Domnia mea pe jupan Ivaşco vel Dvomec şi jupan Neagoe vei Logofăt, şi Stan spătar, şi Mitrea vistier şi Bratul comis, şi Badea stolnec şi Gontea Paharnic şi Stoioa vel Postel'11ic şi Îsr' pravnic Neagoe vd Logofăt, şi am scris ,eu Şain a lui Iosif logofăt în' capitala Bucureşti, martie 18 leat 7084 (1576). Original slavon pergament; monogramul Domnului în chinovar; pe­ cete pe hârtie. Insoţit de o traducere îacuta de acelaş Nenovici în aceiaşi an şi lunii. 5 Din mila lui Dumnezeu, Io Alexandru V oevod şi Domn al întregei Ilngro Vlahiei, fiul marelui şi prea bunului şi milostivului Io Radul Voevod. Datarn Domnia mea a­ ceastă poruncă a Domniei mele prea cinstitului dregător al Domniei mele jupan Trufanda+) vel postelnic şi cu fii săi cât Dumnezeu îi va dărui ca să-i fie lui ocină în Ru("( sineşti (sic) din sud Rom(anati) însă partea Latcului toată şi partea Brăzei toată şi partea lui Mihui toată şi partea lui Stoicăi toată şi partea Costei toată şi partea lui Manole toată, şi partea Neagului toată, şi partea lui Stepan toată 2) Acest Trufanda, fira nume de familie, a fost începătorul neamului boerilor Pârscoveni A fost vei Postelnic în Moldova la 1623, apoi Cll aceiaşi dregiitorie În Muntenia la 1624, veI Vistier la 628 şi moare la 1630. A fost căsiitorit la 1612 cu Maria, fiica lui Vasile vistier, mort la 1615,' frate cu Fota Paharnic, soţul Stanci1i din Brâncoveni (aceştia piirintii Vişei din 00- leşti, numitl1 astfel dupi'l bunic�-sa maternă) şi cu Necula veI vistier 1616, ctitor la mi'lnăstirea Oolgotha şi mort în lupta de la Dudeşti, lângi'l Bucu" reşti, la J 632. \ Trufanda, cu soţia sa, a av,ut doi copii: pe 'Iordache nl1scut la 1615, vei postelnic la 1658, vei stolnec la '665, soţul Ancllţei sin Preda vornec Brân­ coveanu, cum şi o fatl1, soţia lui !.Iorga, vărul lui Vasile Vodă Lupti, 182 ) [183] şi . partea Bunei toată şi partea Vlăcului toată şi partea Mărini toată şi partea R!adului toata si partea Tudorei toată şi .partea Radului toată şi partea Voinei toată si a lui Da­ vid toată şi a lui Peia toată şi "partea lui .Nealgu . toată şi partea Stoicăi toată şi partea lui Dragomir toată ş! partea lui Manole toată şi partea lui Calotă toată şi partea IufI Marco toată şi partea Neacşului toată şi partea Dragului toată 'Şi partea lui Stoian toată, dm câmp' din livezi, co, iar acum Parf.enie, ie- 1 \ ! I r 1 I [189] romonah si arhimandrît, că arhon chir Nicolae vistierul a mijlocit 'la răposatul Radu! Voevod pentru osilişte în Mehedinti, care se numeşte Bel Izvor, ai cărei rumâni se găsesc fugiţi la Vidin ş:i in Ostrov'. Şi aşa, cu cheltuiala mea, i-am scosşi i-am adus in sat, şi 'după ce i-am scos ea pe rumâni $i i-am adus in sat, răposatul Trufanda fiind mare Postelnic, a cerut silisteade la răposatul Radul Voe,­ uod , pe când' 'domnea în Moldova, lŞIi i-a dăruit' o lui. Atunci eu m'am dus să o cer îndărăt de la răposatul Radu Voevod, şi când am ajuns aoolo m'am întâlnit ICU răposatul Trufanda, şi s'au pus boerii la mijloc de ne-am împăcat şi imi-a dai un cal turcesc, pretul ii era de o sută qalbeni, cum se vede şi din mărturia pe care l-am dat scrisă de mâna mea. Şi aşa calul a eşit schiop şi ram trimis îndărăt. A trecut apot vreme multă, până a murit răposatul Trufanda şi nu i-am cerut nimic, dar după aceasta mi-a venit qâridul să ce�4 iară$:Î cheltuielele pe cari le am făcut cu satul de mai sus şi am pus judecători 'pe mai jos iscălirii de ne-au judecat ca să-mi dea îndărăt cei o sută' qalbeni, preţul calului. dar eu am spus că banii îi aveam cu dobândă, şi atunci, ju� .decătorii aleşi, au hotărât că pentru cheltuelile mele ş�. pentru dobânda banilor să iau o sută cincizeci 'de qalbens: de la neamul răposatului 'Crufan�daşi de la copii lui, :Şi am primit cei 150 de galbeni de la neamul răposatulu'i T rufanda .şl de la copii lui. şi cum am p'rtmit cei 150 galbeni $li am scos numele satului din hrisooul meu şi le-am daf scrisoare de afurisenie, şi după cum au judecat judecătorii aleşi, am dat scrisoarea mea defată cu voia mea şi nu maâ am nimic a face, iar pentru temeinicia adevărului acu scriu mărturia mea de fată şi iată că-mi pun şi pecetea. In luna August, la 20, anul de la Hristos 1630. t Partenie ieromonah. t Gheenadie ieromonah din Sinai mărturisesc cele de mai sus Bunea logofăt mărturisesc. Manu Muzachi mărtu­ risesc. (Urmează încă 2 semnături nedescifrabile şi 2 rupte). Original grecesc pe hârtie groasă; scriere foarte frumoasă, pecete mică rotundă, figurând un sfânt ţinănd În mâna stângă o carte şi binecu­ văntănd cu dreapta. In legenda: t Parthenios Jeromonahos. Inscripţie: li­ terile K, una ştearsă, N şi K Emanoil Hagi Mosco • •••••••••••• 189 [190] ,\ Uameni şi fapte din trecutul Craiovei 1) Acte şi dac. comunicate de Ioan V. Câncea. 1784, August 9. 20 LISTA DE OSTAŞI, (Arhivele Statului, l�tdecdtoreşii ueciu, No. 78, f. 213 v., 214) Foae de catanele băneşti ale Scaunului Craiovii, cei ce au pecetluiturile 2) Mării Sale lui Vodă, însă ai Căpitanului MihăiIă şi ai Hrizii Căpitanului de poteră, cum în jos arată fieştecare pe anume 1784 A vgusr 9 Catanele Cdpitanului lVlihdtld Sud DoI;' Vâlcea Gorj ROJnanaţi Dumitru ot Coşoveni Stoica ot tam Vladu ot Oboga Dumitru ot tam Mihai ot Hurezi Costandin otCraiova Dumitru ot tam Ion sin Ene ot tam Cărstea ot tam Cazan ot tam Tudor ot Cârcea Costandin ot Işalniţă Badea ot Goeşti Gheorghe ot tam Grigorie ot MăIăeşti Mihai ot tam Matei Caiafa ot Muereni Matei ot Melineşti Marin ot Muereni Ion ot Ulmet Stan sin Radu or Făureşti Dinu ot tam Gheorghe ot tam Tudorache » Dumitraşco » » Ion Gonţilă » » Preda »» Ene ot Preoteşti . Gheorghe ot tam Drăguşin Tănasie Niţul Vasile ot VâIceşti Barbu ot Valea mare Costandin ot tam Ion Ştefan ot Brăteşani Marin ot lVUtrgineani Barbu ot Mădulari Dumitraşco Coadă ot Hurezani Mihai ot Giuleşti Costandin ot tam Grigorie ot tam Udrea Vladu Ioan ot Măciucă Costandin ot Butorani Marin sin Mihai ot Făuresti Mihai ot F[mreşti Dumitraşco ot Ocoleşti Iiude 50 \ 1) Primele 9 din această serle s'au P11blicat la pag. 331.-343 din an. VIII (1929), iar cele dela Nr.lO la 19 la pag. 447-455 din ace(aş an al revistej nOastre. 2) răvaşe de Scutire de bir. 190 [191] Catanele de potera din Cipitania Hrieii Capitanului. I " i I ., I Sud Vâlcea . Ion ot Mărgineani Gheorghe ot tam Ion ot tam Preda Rogoz ot Vărleani Vasile ot Măciucă Costandin ot Făureşti Ion ot tam Radu ot Bălceşti Vlăducu ot Măciucă Pătru ot Dejoi Ion ot Vâr1eani Ion ot Măciucă Grigorie ot Giuleşti Tudosie ot Uşurei . Costandin ot Preoteşti Iovan ot tam Radu ot Făureşti Matei ot Mădulari Ştefan Coardă ot Hurezani Costandin ot tam Vasile Oprea DoU Jon ot Negoeşti Costandin ot tam Bădică ot SIă vuta Mihai ot tam Dabul Tudor Drăghici ot Socoteni Dumitru ot Godeni Mitran ot tam Dumitraşco ot tam Costandin ot Craiova Dobre ot tam Romanaţi Gheorghe ot Hurez Ilie ot Gropşani Stefan ot Balş Ghincea ot Drăgoteşti Işfian ot Dobrun Mihai ot Coşoveni 1I1ehedinţi Ud rea ot Vela Sud Gorj Dincă ce au fost Ceauş, ot Borşiţi Preda Bratu ot tam Mihai Brat ot tam Gheorghe Brat ot tam Dumitru ot tam Costandin ot Mereşti Dumitraşco ot Peşteani Costandin ot Busuioci Matei ot tam liude 50 Cin 1) peste tot liude ') 100 Mihăilă Căpitanu, Hriza Căpitanu, adevărăm \ b 1 21 178� Octomvrie 28 PRICINA dintre orăşenii Craiovei şi Clucerul Barbu Prisăceanu, în care e vorba de hotarele moşiei domneşti a Craiovei. (Arhivele Statului, Judecătoreşti vechi; No. 78, f. 77 v.-80) Prea înălţate Doamne, din luminată porunca Mării Tale am cercetat jalba ce au dat către Inălţimea Ta unii dintre orăşanii de aici din Craiova pen­ tru Dumnealui Barbul Prisăceanu, biv Vei Clucer za arie, zicănd cum că ar fi având vii pă moşia domnească a Craiovii şi ar fi 1) fac. - 2) oameni. [192] fost şi un hrisov vechi domnesc şi din întămplarea vremilor s'au răpus şi numitu Clucer Prisăceanu cu alţi moşneni din Foteşti s'ar fi lungit moşia lor, de le calcă dealu cu viile, pentru care au fost mai dat jalbă încă mai nainte orăsanii şi la Măria Sa răpo­ satul Scarlat Voevod, s'au fost orânduit cu poruncă doi boeri, anume: D-Ior răposaţii Fota Vlădăianu, biv VeI Paharnic i Radu Socoteanu biv VeI Stolnic şi luând oameni bătrâni au ocolit mo­ şia domnească despre răzaşi, dând şi carte pe semnele ce le-au adevărat, care carte ar fi ascuns'o unii din orăşani, fiind că s'ar fi ajuns cu răzaşii. Dar în domnia Mării Sale Alecsandru Ipsi­ lant Voevod g2lsind acea carte iscălită de dumnealor mai sus numiţii beeri, ar fi jăluit Mării Sale pentru mai sus numiţii Clucer Barbu şi de Foteşti şi orănduindu-se la D-Iui răp. Grigorie Razo ce au fost caimacarn să le cerceteză pricina şi la faţa locului şi dumnealui le-ar fi orănduit alţi trei beeri mai mici şi aceia n'ar fi mers să vază în faţa locului, ci le-ar fi făcut o fărămă de cer­ cetare şi la acea cercetare zic că li s'ar fi poruncit atuncea să scoată Foteştii ocolnica moşii, cea adevărată, scotăndu-Ie şi carte de blestem, ori ocolnica să dea, ori cartea să primească. Şi nici ocolnica n'ar fi scos, nici cartea de blestem n'au primit. Iar acum s'ar fi luat colac unii dintre moşnenii Foteşti de ar fi scos ocol­ nica cea bună, după care arătare a ocolnicii nu li s'ar fi călcănd clealu cu viile. Deci faţă tiind acum înaintea noastră atât Hriza Căpitanul i Popa Ion Gârleşteanu i Costandin judetu i brat ego Niţu i Dumitru ce'i zic Deleanu i Vladu Lambei, ş'alţi mulţi din­ tre orăsanii Craiovei i dintre Cărleştenii jăluitori, cum şi dum­ nealui Cluceru Barbu Prisăceanu i moşnenii din Foteşti, pentru care pricină au fost dat jalbă tot către Inalţimea ta şi dumnealui Cluceru Prisăceanu, arătănd că au avut veiche stăpânire pe moşia Prisăcii tot pănă în drumu Rumânilor, ce 'i zic şi al Muntenilor, pe supt podgoria viilor despre Craiova, şi orăşanii aceştia tot­ deauna s'au fost dat dijma din viile ce-au avut pă moşia Prisaca, tăr de numai estimp au stătut cu inpotrivire nevrând aş plăti dijma, cărora jăluitori orăşani mai întâi lor li s'a cerut să arate de faţă ocolnica ce zic că i-au găsit' o acum, să să vază ce co­ prindere are. Ii arătară o carte de hotărnicie a 6 beeri, cu leat 7230 [1722J Aprilie 28, de ani 63 din vremea Adirninistraţii şi scrie pentru hotaru moşii Foteştilor că i-a înpărtit pă moşnenii Foteşti intre dânşii şi dovedind că sânt 7 moşi în tot hotarul şi arată într'ânsa şi semnele hotarului şi unde scrie că să alătură cu mo­ şia .PrisacC1» să vede că este dreasă cartea de au făcut Craz'oviz; şi la această carte punea ei temei, zicând că de vreme ce S�l al{ttur{l cu moşia Craiovii, să facă drumu pă deal ca să le r�lmâe viile P�l moşie domnească. Intrebând şi pă Dumnealui C1ucern Barbu ce are să răspunză, ne arăt�t o carte cu leat 1779 a Dum­ nealui Ştefan Crăsnariu biv VeI SI uger i VIăduţ Tetoianu biv VeI Clucer za arie i Barbul.Zătreanu biv Vtori pitar i Costandin Tămoveanu biv treti logofăt, în care scrie că după răvaşu de . jalbă ce au fost dat unii din orăşanii Craiovii la Măria Sa Alec­ sandru Ipsilant Vvd pentru numi tu Clucer, că cu st[lpânirea moşii Dumnisale, Prisaca s'ar fi întmzând şi în hotarn moşii domneşti a Craiovii, de le ia dijmă ele '.la clUeva vii ale lor, poruncind Măria Sa Alecsandru Vodă în 'dosu răvaşului lor de jalbă la iu­ bitoriu de Dumnezeu Sfinţia Sa: dp. Părinte Chesarie Episcopu 192 [193] I L $J 1 I I ! i, Râmnicului şi la Dumnealui răp. Clucer Razo, ce au fost caima­ cam şi la Dumnealui Hagi Stan Jiianu biv VeI Paharnic ca să pue de faţă pe amândouă părţile, să le cerceteză această pricină cu amănuntul, deosăbit de porunca ce au fost adus tot orăşanii, iar de la Măria Sa pentru îndreptarea atât hotarului Craiovei despre toţi moşnenii răzaşi şi alegăndu-să atunci de către Divan Dumnealui Slugeru Crăznariu, unul dintre boerii judecători <ţi Divanului înpreună cu ceialanţi boeri ce mai sus să numesc, ca să să adune la un loc să le cerce teză pricina aceasta foarte cu amănuntu atât din scrisori cât şi pentru stăpânirea ce au arătat numitu Clucer şi toţi răzaşii dinprejur şi scrie că atunci înaintea Dumnealor fiind de fată despre partea tuturor orăşanilor acest Hriza Căpitanul i Mihăilă Căpitanul de catane i Gheorghe Că­ pitanul de menzil şi cu alţi orăşani, s'au fost întrebat de beeri aceştia, atât orăşanii cât şi pă cei ce au vii pă moşia Dumnealui Cluceriului Barbu, ca să răspunză în frica lui Dumnezău de când dau dijmă la Cluceru dintr'acele vii ale lor şi făr de nici un feli de tăgăduire cu toţi au dat sama că adevărat de multă vreme au dat dijmă şi părintelui durnisale şi dumnealui pănă atunci, fiind cumpărată această moşie de neamul Dumnealui de multă vreme, numai au fost zis că la hotărnicia ce au făcut Dumnealui răposatul paharnic Vlădăianu şi Dumnealui răp. stolnic Socoteanu în domnia Mării Sale Costandin Vodă Racovită pă unde a um­ blat acei boeri de au ales hotaru Craiovii, au făcut foaie iscălită arătănd şi toate semnele şi la hotam Sasului unde este moşie domnească a umblat şi pă deal şi pa vale, iar nu numai pă dtumu Muntenilor ce este pă vale, şi cu această pricină au socotit oră­ sanii să facă hotam Foteştilor şi al Prisăcii iarăş înpotriva aceia după cum este hotam Sasului. La care cuvânt al lor sălindu-să în tot chipu acei beeri să descopere adevăru şi ce tind şi foaia de hotărnicie a numitilor boeri de la leat 1761 s'au văzut că scrie că au umblat pă marginea hotarului Sasului şi pă deal şi pă vale de au descoperit acel hotar de jur înprejur de către hotarul Fo­ teştilor, fiind Sasu tot moşie domnească, şi au fost scriind acei boeri că au coborăt iar drept la vale tot la drumu Rumănilor şi tot pă drumu acela al Rumănilor au mers înainte, care drum este hotaru moşii domneşti şi nimic n'au fost pomenit acei boeri că s'ar fi călcat moşia domnească nici de către moşnenii Fotesti nici de către moşia Prisaca a Dumnealui Clucerului, sau de către alţi răzaşi, sau că ar fi avut vre-un feli de pricină, când au fost de faţă toţi orăşani cei bătrâni ai oraşului şi arată Dumnealui Slugeru Crăznariu cu ceialalţi boeri că dintr'acea foaie nici un temei adevărat n'au găsit la cererea orăşănilor, că şi mai nainte vreme şi de atunci încoaci stăpânirea Dumnealui Barbu au fost tot cu pace, dovedindu-se din foaia aceia că hotam Craiovii este drumu Rumânilor şi au fost şi cerut carte mai întâi de la moş­ nenii Foteşti ce sănt din susul moşii Pris2lcii şi s'au fost găsit patm cărţi la Clucereasa Maria Foteasca de inpărţal2t şi stăpâ­ nirea a tot hotam Foteşti tot de la 6 boeri hotarnici ot leat 7230 [1722J asemenea cu aceaia ce au ar2ttat-o jăluitorii acum, fiind fitcut2l tot dintr'o zi şi tot de acei boeri iscălit2t. Au fost mai ar2'ttat şi altă carte a Adiministraţii care întăreşte cartea acelor 6 boeri, cum şi Dumnealui Clucerul Barbul au fost arătat ocolnica a tot hotam Prisăcii că este mcută tot ele acei 6 boeri, ş'au fost 193 [194] _,", C� '-eL lwcaru Craiovii este drumu Rumănilor ŞI cum că au inpărţit hotaru Prisăcii după cărţile altor 6 boeri ce au fost orânduiţi de Dumnealui răp, Banu Cornea. Asemenea au fost mai arătat Cluceru Barbu şi o foae de hotărnicie a 4 beeri, de la anu 1735, prin care arată anume atâta partea de moşie cu suma de stj. a Părvului logofăt părintelui Dumisale Clucerului, cât şi partea altor moşneni Prisăceni. Aseminea au fost mai arătat tot Cluceru câteva cărţi de judecată din vremea căimăcămii Dumnealui Pah. Romanitis şi de la Dumnealui Teo­ dorache Negri biv VeI Postelnic ce au fost Caimacam Craiovii când s'au fost judecat moşnenii Prisăcani, dovedind acei moşneni că, i s'ar fi răpus cărţile ce au avut, în trecuta răzmiriţă, scriind intr'acele cărţi de judecată ca să stăpănească până la drumul cel mare de la Fântâna de piatră stj. 754 ce au fost răscumpărat de la Milco Stoenescu cu protimisis, carii i-au fost vândut moş­ nenii Prisăceni la numi tu Milco şi după ce s'au fost judecat moş­ nenii Prisăceni şi la Bucureşti s'au fost în păcat numitu Clucer cu dănşii prin zapise de aşezărnănt, în care s'au iscălit mărturie şi Prea Sfinţia Sa Mitropolitu Grigorie i Dumnealor Veliţii boeri ca să stăpănească acei moşneni stj. 130 din moşia' ce o stăpâ­ neşte numitu Clucer, adică de la Fântâna de piatră în sus. Iar ceialaltă moşie au rămas toată întru stăpânirea Cluce­ rului până în brazda tnparâteascâ, cari s'au fost răspuns atunci cu toţi înaintea numitilor beeri că cu Dumnealui nu mai caută nici un fel de judecată, ci 'şi vor dă dijma după cum au dat până atunci. Asemenea şi pentru pricina de judecată ce au avut tot orăşanii şi cu Clucereasa Maria Foteasca, scriu iarăş orăn­ duitii boeri că din cărţile ce să arată mai sus au dovedit că ho­ taru Craiovii este tot drumul Rumănilor după vale, care carte a Dumnealui Slugerului Crăsnariu şi cu ceialalţi beeri să vede că s'au fost cercetat şi de către Divanu de aici, şi găsindu-să că s'au făcut cu bună orănduială s'au întărit atunci de către Dum­ nealui rap. Clucer Razo ce au fost Caimacarn, cât şi de către Dumnealor ceialalţi beeri ai Divanului Ia anu 1781 Dechernvrie .� şi să hotăraşte şi de către Dumnealor să stăpănească Dum­ nealui Cluceru Barbul moşia Prisaca, cât şi moşnenii Foteşti moşia Foteşti până în drumu Rumanilor ce 'i zic şi al Munte­ nilor, cu bună pace de către orăşanii Crâiovii. Care toate aceste cărţi ce să arată mai sus s'au cetit şi înaintea noastră acum Ia Divan. Văzurn şi foaia cea iscălită de Dumnealui răp. Paharnic Vlădaianu şi de Dumnealui răp, Stolnic Socoteanu şi scrie că au fost primit atuncea 12 orâşani, oameni bâtrâni, carte de ble­ stem şi au mers CUPdl11â11t în trâişti de au arătat tot hotaru Craiovii şi in urma hotărnicii acestor doi boeri să vede că numai unul dintre răzaşi anume Radu Vălcănescu dând jalbă la lVmria Sa Costandin Vodă Racoviţă că i s'ar fi înpresurat de către oră­ şani 1200 stj. din moşie'Vâlcăneşti, au fost orânduit cu porunca Mării Sale pă răp. Părintele proin mitropolit Grigorie i pă Dum­ nealui răp. Banu Geanoglu, fiind VeI Paharnic, i pă Dumnealui răp. Clucer Costandin Argitoianu i pă Dumnealui VeI Dvornic Prâşcoveanu i pă Dumnealui Aga Manolache Cuzi, şi mergând acei boeri în faţa locului numa\ la Radul Vâ1cânescu unde au avut pricină cu oraşanii, prin carte de blestem s'au îndreptat. Care şi Dumnealui VeI Dvornic\ Prâşcoveanu afJându-se acum 194 [195] 1 1 la Divan, ne-au spus că la acea hotărnicie aRadului Vălcănescu fiind şi Dumnealui faţă, cu părintele proin mitropolit Grigorie şi cu Dumnealor ceialalţi boeri şi cu mulţi orăşani de faţa şi ştie cu adevărat ca au venit tot pă drumu Rumănilor ce-i zic şi al Muntenilor, care drum vine din sus dă la Şămnic, şi au mers tot pă acel drum pe supt podgorie pănă la moşia Radului Văl­ cănescu şi n'au fost nici un feli de pricina nici la moşia Foteşti nici la moşia Prisaca a Clucerului Barbul făr de cât numai acolo la Vălcăneşti, unde s'au îndreptat pricina prin carte de blestem. Ne-au mai aratat numitu Clucer şi cartea de hotărnicie a Sfintii Mănăstiri Jitianu, unde au avut pricină mănăstirea cu orăşanii iscălită de răp. Părintele Chesarie, Episcopu Râmnicului şi de alţi mulţi veliţi boeri de aici, scrisă de la anu 1779 Noemvrie 28, întărită şi de Măria Sa Alecsandru Ipsilant Voevod, în care în­ tăreşte semnele din: foaia Pah. Vlădăianu şi Stolnicului Socoteanu, adecă le-au găsit acele semne tot bune şi le-au ţinut în seamă până la groapa cu peri, far de numai despre Jitianu cu Vălcă­ neşti nu s'au ţinut în sa mă acele semne, ci acolo s'au îndreptat prin carte de blestem. Ne aduse numitu Clucer mărturie şi pă Cuviosul Proigumen Jitianu Chir Dionisie, om ca de ani 80, şi ne arată că la toate hotărniciile de mai nainte cât şi la hotăr­ nicia Pah. Vlădăianu şi a Stolnic. Socoteanu au fost tot de faţă cu boeri hotarnici şi cu bătrănii oraşului, şi trecând drumu Mun­ tenilor au apucat pă Valea Sasului la deal pintre Şămnicu de jos şi suind în deal au ocolit moşia Sasu, care este tot de moşia Craiovii, şi au coborât pintre Sasul şi pintre moşia Foteştilor la vale iar la drumul Muntenilor, rămăind Sasu ce sant acolo şi vii de moşia domnească precum au fost, şi de aci au apucat pă drum în jos pe supt podgoria viilor, trecând pe la capul tuturor moşiilor ce să vecineşte cu Craiova, până au mers la «groapa cu peri» la moşia Radului Vălcănescu, şi de acolo de la Sasul până la Vălcăneşti cu nimini între răzaşi n'au avut orăşanii nici o pricină. Incă ne mai aduse Dumnealui Cluceru Prisăcenu trei mărturii moşneni, anume Costandin Prisăceanu i alt Costandin i Nicola Pădineşti, care au arătat că ei fiind vechi moşneni din Prisaca ce au şi ei osăbită moşie ce să numeşte tot din, Prisaca, au venit la dănşii în trecutele zile un Dumitru Deleanu ot Găr­ leşti i Popa Păun şi Vladu Lambei ce au vii pă moşia Prisaca, de le-au făgăduit că le va da tai eri 200, numai să le dea toate cărţile ce vor avea de moşia Prisaca în mâinile lor, ca să nu le aibă Cluceru la mână, să, nu să poată apăra de către dânşii pentru para ce fac asupră-i, şi nu le-au dat ascultare la cererea lor şi mai zicea Cluceru Barbu Prisăceanu că după aceste cărţi de mai sus numite s'au tot stăpânit moşia Prisaca despre moşia Craiovii tot până în drumul Muntenilor ce-i zic şi al Rumănilor, pe vale pe supt podgoria viilor, iar nu pă deal pă unde zicea orăşanii, ne mai având vre-un feli de supărare de către cinevaş. S'au mai întrebat numiţii orăşani, mai vărtos Hriza Căpitanul fiind asupra bătrâneţelor ca de ani 60, cât şi ceialalţi mai mulţi ce erea de faţă, să arate din ce vreme au dat ei dijmă dintr'acele vii ce le au ei acolo într'acel deal al moşii Prisăcii şi cu toţi făt-de tăgă­ duire arată că de multă vreme şi părinţii lor şi ei au tot dat dijmă din viile ce au avut, cât şi pentru semnele ce sănt numite în foaia de hotărnicie arată Pah. Vlădăianu şi Sto1. Socoteanul [196] că toţi răspunsără că sânt mulţumiţi, numai atâta cu cuvântul găsea pricină cum că acei beeri la acea hotărnicie de vreme ce au suit pă dealu Sasului care este tot de hotaru moşii Craiovii unde sant şi acolo vii, căuta să facă hotar Foteştilor şi hotar Prisăcii tot în potriva Sasului, care pricină să vede că s'au mai cercetat nainte de Dumnealui Slugeru Crăsnariu şi cu ceialalti boeri şi s'au şi întărit alegerea Dumnealor de către Divanu de aici, după cum s'au zis mai sus, ci după cercetarea ce s'au făcut şi acum de către noi şi deşi pun numiţii orăşani temei la acea carte ce zic că au găsit acum, care carte să vede că au dres-o la cuvântu unde zice că să alătură cu moşia Prisăcii, au scris că să alătură cu moşia Craiovii, fiindcă am potrivit-o cu cele lalte cărţi tot de la acei 6 beeri, şi în toate scriu că să alătura cu moşia Prisăcii, dar iar nu are nici un temei, fiindcă nu este de hotaru Craiovii ci este de moşia Foteşti, care moşie este pe din susul moşii Prisăcii pentru că să vede la mâna Dumnealui Clucerului Prisăceanu şi cartea de hotărnicie tot a acelor 6 boeri şi' pentru moşia Prisaca şi tot dintr'o zi cu cartea orăşanilor ce o arată ei şi este de Foteşti că arată că merg semnele tot până în drumu Rumănilor. Şi de vreme că la hotărnicia de mai nainte s'au hotărât ca hotaru Craiovii să fie tot pă acel drum care merge pe supt podgoria viilor, fiindcă nicăeri n'au avut cu ni­ minea nici un feli de pricină, ci au rămas odihniţi şi toţi moş­ nenii răzăşi, primindu-să toate semnele şi de răzaşi şi de orăşani pănă intr'acea groapă cuperi. Am văzut că numiţii orăşani făr de cale căuta, neavând nici un temei la mână, a nu da dijmă din vii precum au dat şi până acum din vechime, ci nici ei n'au putut tăgădui, fiindcă din toate cărţile ce sânt la mâna Dum­ nealui Clucerului Prisăceanu să dovedeşte că drumu acela al Rumănilor ce-i zic şi al Muntenilor, care este pe supt podgoria viilor, este hotar despre Craiova şi nu mai face trebuinţă a să mai face vi-e-o altă cercetare în faţa locului, căci atătă mai nainte cât şi de la anu 1761 de la hotărnicia Paharnicului Vlădăianu şi a Stolnicului Socoteanu, când atunci au fost părinţii orăşanilor, cei vechi care au ştiut pricinile mai bine de cât dănşii şi au fost îndreptat semnele Craiovii de jur înprejqr prin carte de blestem şi nici o pricină cu Clucerul Barbu n'att avut, ci ş'au tot dat dijma toţi dintr'acele vii pănă la anu 1779, când le-au mai cer­ cetat pricina Slugerul Crăsnariu cu ceialalţi boeri, cât-şi de atunci până acum, care sânt peste tot ani 23 şi într'aceşti ani cât şi mai nainte nestrămutaţi, s'au plătit toţi dijma. pentru că şi la pontul al 4-lea în Pravilniceasca Condică să cuprinde că păra ce să porneşte pentru stăpânirea lucrului nernişcători are soroc de a să porni pănă la zeci şi douăzăci de ani, însă lO ani când vor fi de faţă cei ce au vre-un drept asupra acelui lucru, şi 20 de ani când lipsesc, cu cât mai vărtos că aceşti orăşani toţi au fost de faţă aici şi ş'au dat toţi dijma pământului după obicei, încă nu numai ei, afiăndu-se mulţi dintrănşii trecuţi în vârsta bătră­ neţălor, ci şi părinţii lor la tatăl Clucerului Barbu. Drept aceia după dovezile şi cărţile ce să lfrată mai sus şi vechia stăpânire ce a� avut CI.ucenI! Barbu pa �c�asţă m..icoivnioa turcului'" [235] ci turci vin, ucid pe marca-sa şi-I fură nevasta. Marcu, Îmbrăcat lCIălugăţ ca şi Novac, se duce Ia Ţarigrad şi prin vicleşuguri îşi reia nevasta, căreia ii spune: "Alelei tu nevestică, "Nevestioă mândrulică, "Cum .creştlnii ai urât "Şi păgânîi ai îndrăgit ? 34). Episodul acesta îl întâlnim şi în balada sârbă, unde cred că îşi are şi obârşja ; sunt acolo scene de luptă sângeroasă cu păgânul pentru posesia acelei femei frumoase 35). Şi românii din Serbia au motivul "Mar,cului" cu acelaş epizod final ca; în nordul Moldovei: Marcu unge pe maică-sa cu catran şi-î dă foc. Cenuşa o, asvârle în vânt şi pe locul acela ară, seamănă grâu, din făina căruia face pâine şi dă milostenie. Cred că astfel ,desoene pline de 'cruzimi, în care apare Marcu din cântecele noastre, îşi au obârşia la slavii din sud, de unde a venit şi rr otivul Marculul. Incontestabil că acest motiv este importat dela sârbi, unde "Mar,cu Kralievici" este eroul principal al unei adevărate epopei naţionale. Răspândwea Igeografică mai ales în părţile Banatului :şi Transilvaniei ne îndr itueşte la aceasta, precum şi faptul că tradiţia şi legendele sârbeşti (dar tot numai tradiţional şi le­ ,gel1dar) îl indentificăcu un personagiu istoric din familia lui Ştefan Duşan. Poporul sârb i-a dat proporţii de uriaş, puteri supraumane şi I-a îmortalizat într'o, serie întreagă de balade şi cântece naţionale. El apare ca un campion. strălucit ce-şi răsbună prin sânge suferinţele de veacuri ale poporului său. Cât pdveşte faptul că aceste personagiî se travesti au adesea .în călugăr! pentru a pătrunde până la Ţarigrad, are şi-o confir­ mare îstorică: poporul ştia 'că numai într'un astfel de costum se putea înainta până în inima păg,ânătăţii. Erau poate vremurile când trecerîle de aălugiări de pe un mal pe altul al Dunării erau frecvente, precum şi faptul că un călugăr e mai intotdeauna un om blând, cucernic, inofensiv şi poate călători oricât fără să fie supărat de cineva. :1: "" * Dealungul Dunării Întâlnim o. serie de balade în care se -cântă venirea turcilor, mai Întotdeauna cu caicele pe Dunăre, pentru a prinde pe voiniculce le prîcînuise pagube, fie eI "Ve1- ceanu", -" "Stanislav" - "Tanislav" - sau "Iorgovanu". Acesta toate alcătuesc un ciclu Dunărean, fiindcă circulatia 10,1' a fost mai ales în jurul Dunării şi acţiunea se desfăşoară pe lângă această apă, Astfel în "Veloearru" 36), cules de Gh. Dern, Teodorescu, turcii vin pe apă, debarcă la mal şi Întreabă pe nişte fete, ce îr.ălbeau pănzele, despre "Veloeanu puişor de ortoma'11". Fetele îi trimit la ma'na voinicului, fată de care turcii recur�1 Ia o. viclenie, pentru a da de urmele lui' "Velceanu". G,ăsindu-Î, îl 235 --- -- � [236] prind cu ajutorul lui Nedea, 'care de cele mai multe ori e .un �!rec şiret, îi leag,ă o piatrăde ,gât şî-l aruncă în Dunăre. E scăpat însă dela înec de fratele iubitei lui; se îmbracă, apoi în haine de călugăr, omoară turcii şi pe Nedea trădătorul. (Să se observe că elementul trădărfi continuă şi în acest ciclu ca un "modus vivendi" al oricărei acţiuni). In părţile Oltene a circulat o variantă intitulată "Iorgo­ va nu" 37) 'cu singur.a deosebire 'că tatăl "Ianâ" scapă pe Iorgo­ vanu dela înec. In r-Iuntenla ,găsim vr-o trei variante 'cu "Stanis­ Iav" sau "Tanislav", pe care păgânii vor să-I omoare, fiindcă: "Ziu,a-icârciumar de hoţi, "Noaptea-i rnăcelar de turci, ,,;v!Jă,celarui turcilor, "Hingherui tătarilor 38). In varianta publicată de Tomulescu 33), Stantslav e vândut de sluga fa Niculce Nicolae, şi odată aruncat în apă, eroul are de astă datăafinifiăţi aquatlce, stă trei zile la fund şi numai după ce îl piş'că un rac de nas se deşteaptă şi se luptă spre eşire. Urmează un 'episod cu doi călugări cărora Stanislav le ia hainele şi în fine uciderea turcilor. Episodul acesta 'cu călugărî! e luat din cântecele sârbeştî, unde-i foarte frecvent. La românii din Serbia "Stanislav Volnicu" e legat de turcit "Cu trei 'frânghii de mătase "Impletită '11 viţă 'n şasă, "Taie carnea pân' laoasă 40). Il pune apoi la "Gotacul coşului" - "în bălbătaia focului", ca pe Badiu, şi în urmă I'aruncă în Dunăre. O altă baladă din ciclu dunărean aduce pe turci în casă la Băduleasă "mult 'frumoasă" "cu port de cârciumăreasă, "cu stat ca de jupâneasă, "cu ochi mari de puic' aleasă 41). Dar nu pentru ea vin turcii, ci pentru Badiul, un vechlu şi temut duşman al lor. In toate variantele �giă,sim chinurile la care Ipăgânii supun pe Badiu spânzurat de hornul casei, vicleşugurile Bădiulestt ca să-şi scape bărbatul şi fuga ei după un tovarăş care să vină în ajutorul Badiului. Isbutesc împreună să omoare turcii . şi să dea foc casei plină cu 'Ieşiurîle turcilor. Badiule bă;tut: "Tot cu fierul plugului "Tot pe lungul trupului. "Cu coada baltagului "Pecărare� capului. "Cu şfărcul 'gârbaciului "Pe fata obrazului "Unde-'i păs \voinicului 42). 236 [237] Dar şi Badiul, odată scăpat: "Mâna pe paloş punea "Şi pe turci mi se china "Şi pe turci că mi-i tăia. "Şi nu-mi taie,cum să taie, "Tot coseşte, tot coseşte "ŞH ,grămădeşte, clădeşte 43). Balada aceasta e specifică ţăriî româneşti, după cum amin­ teşte şi D. Iorga; moldovenii au fost lipsiţi de malul dunărean şi n'au putut creia astfel de cântece. E însă foarte probabil să Ii circulat si în restul tării, unde Dunărea era cunoscută numai db auz, şi' ,cume natu�al ca un cântec să călătorească tot mai departe de locurile pe care se brodează acţiunea. Incheia,cest ciclu al luptelor dintre p:ăg,âni cu diferiţi croi creştini. Am văzut că cei mai mulţi dintre ei sunt de provenienţă sud-dunăreană, fie din poezia sârbă, fie din cea bulgară. Poporul nostru n'a făcut decât să crcîeze situatii locale si să învălue personagirle acestea 'cu amploarea şi cara'cteruleroiior de basme. Luptele au un caracter eroic, adesea sângeroase ; dar totdeauna românii ajutaţi de puteri nevăzute ies biruitori. (Sfârşitul in numărul viilor) . ............. NOTE 1) Subiectul unei lucrări de folklor din Seminarul de istorie literară al d-Iui profesor D. Caracostea, la Universitatea din Bucureşti. 2 N. Iorga. ]st. lit. române, 1925. 1. pag. 33. 3) N. Iorga. op. cit., pag. 3l. 4) Şezătoa rea, 1894, pag , 73-76. 51 V. Alecsandri. Poezii pop. 1866, pag, 144-46. 61 G. Alexici, Poezia naţională, 1899, pag. 15-·21. 7) Sezătoarea. 1892, pag. 107-110. 81 Idem 1893, pag. 32-39; 1897, pag. 7; Ath.Marienescu : Colecţie de poezii pop. 1859, pag. 75-95. 9) O. Densuşianu. Flori alese, 1920, pag. 144-161. 10) 1. G. Bibicescu. Poezii pop., 1895, pag 291. 11) Ath. Marienescu. Balade 1859, pag. 68-72. 12) O. Densuşianu, Graiul din ţara Haţegului 1915, pag. 183-89. 13) I. G. Bibicescu. Poezii pop. din Tr. 1893, pag. 284. 14) Gr. Tocilescu. Mat. folkloristice. 1900 I. pap'. 106-108. 15) T. Papahagi. Graiul şi folkloruldin Maramur';;ş 1925, pag. 87-88; 106--108. 16) Sezătoarea 1892, pag. 44-45. 17) A. Vasilill. Cântece, uraturi şi bocete 1909, pag. 14-16. 18) Idem pag. 67. 19) J. Buzduga u. Cântece din Basarabia 1921, pag. 180-86. 20) Gr. Tocilescu, op, cit. 1. pag. 733-34. 20 S. FI. Marian. Poezii pop. 1869, pag. 48-49. 22) J. G. Bibicescu, Poezii pop. 189o, pag. a02. 23) Svornic za narod umotvor. Sofia. (Vezi şi Gr. Tocilescu I. pag. 114) . • ?4) Variante : G�. Tocilescu, op . cit. pag. p4-15. Gi�glea şi Vălsan : ])�la ]{omanu din Serbia 1913, pag. 57-58; Gh. Dem. I'eod, Poezii pop. 1885, pag. 6;)9; 1'11. Burada. O călătorie în Dobrogea, 1880, pag. 174-183. 251 N. Iorga, op cit pag. 46. 26) A. ;V[arienes��. Novăcescii cinci ani înaintea Academiei, Timişoara 1886. 27) A. Dozon, L epopee serbe 1888, pag. 213. 28) N. Iorga, op. cit. pag. 45. 29) Miron Pompiliu. Balade 1870, pag. 21. 237 [238] Căîtita Ce-i gâlceavă 'n cea dumbravă ? Ca sa Iese la răsboi Ce răsboi în sat la noi? Să se bată şi cu ei. Da' răsboiul cine '1 face? Veni sorocul de Joi Ai trei fraţi cu-ăi nouă smei Şi ieşiră la răsboi Pentru o sar' care-o au ei. Şi mai tăie încă doi. Smeii cere să le-o dea, lncă doi că mai tăia, Ai trei fraţi nu vor s'o dea, Numai cinci că-mi rărnânea. Căci îi doare inima Pusără sorocul Joi De sora lor Căftiţa. Ca să iasă la răsboi, E frumoasă ca o stea, Să se bată şi cu ei. Luminează ca luna. Veni sorocul de Joi Şi la luptă se-apuca. Şi ieşiră la răsboi. Când fuse soarele 'n prânz, Incă doi că mai tăia, Era o luptă cam cu plâns; Numa' trei că 'mi rămânea. Când fu soarele 'n nimiez, Pusără sorocul Joi Era o luptă cam În piez; Ca să iasă la răsboi, Când fu soarele 'n diseară, Să se bată cu ăi trei. Era o luptă cam cu jale. Veni sorocul de Joi Grăi fratele cel mare, Şi ieşiră la răsboi. Că'i mai mare, minte n'are, Incă doi că mai tăia, Şi poartă haine de domn Numai unul rămânea: Şi n'are minte de om : Rămasă smeul cel mic - "Hai să ne-o dăm sora noastră, Şi cu fratele-ăl mai mic. Că ăştia sânt nouă smei Amândoi s'au potrivit. Şi noi sântern numai trei Striga frate 'n gura mare: Şi-o să pierim, vai de noi !" - "Săriţi fraţi, săriţi surori, Grăi fratele cel mic, Săriţi de-mi daţi ajutor: Că'i mai mic, dar mai voinic, Ochii: mi s'au împăinjenat, A slujit la ispravnic, Oasele mi s'au încordat, Multă minte a dobândit: Trupu 'mi s'a înveninat - "Sora noastră nu mi-oi da De limbile şerpilor, Odată cu viaţa!" De coadele srneilor !" La bătae se-apuca, Nici unul -că nu sărea. Tăie doi, rămase şapte. Pe soru-sa că o striga: Pusără sorocul Joi .- Ieşi, soru-rnea Căftiţa, --------- 3D; N. A. Caranfilu. Cânteee apărute pe valea Prutului, 1872, pag 34. 31 T. Pamfile. Căutece ele ţară 1913, pag. 42. 32) N. A. Caranfilu, op. cit. pag. 34. 33) T. Papahagi, op. cit. pag. 123. 3/1) Gr. Tocilescu, op. oit., pag. 1071 şi LJ. Iarnik şi Bârsa.n. Doine şi strigtl turi din 1'1'. 1882, pa g. 485. ' 35 A. Dazon, op. cit. Pa; Şi prea bine se tocmea. Vânătorh ce 'mi făcea? Arcurlle şi le lua Şi la păsări că-mi pleca. Acolo de mi-ajungea Intindeau arcurile Să 'mpuşte păsările. Păsiările de-i vedea • ••• 11 ••••••• 1) Din manuscrisele sale inedite, ce ni s'au încredinuu de !:l1llilia defultc­ tului şi din care vom publica în fiecare din numerele viito,;re. 239 [240] Tătarii 1) Pe drumu-ăl bătrân, Pe subt Potgorln Mulţi Tătăraşi vin. - ,;Tătăraş bătrân, Lasă-mă de mână Să mă 'ntorc Ia urmă, Că eu mi-am lăsat Cusătura 'n pat, Acsoru 'n părete Cu' mătasă verde, Oglinda 'n fereastră Cu mătas' albastră. - Haide bre! 'nainte; Nu 'ti-aduce aminte. Tată�tău le-o strânge, Mamă-fa le-o plânge Cu lacrămi de sânge. - Tătăraş bătrân, Lasă-mă de mână Să mă 'ntorc la urmă, Că eu mi-am lăsat Prunculeţu 'n pat Ne scăldat, ne Iegănat, Şi 'ţâţ,â nedat. - Haide brie! 'nainte, Nu 'ţi-aduce aminte. Ninsoarea mi-o ninge, Pe prunc ţi 1-0 unge, Ploaia mi- o ploia Şi ţi 1-0 scălda, Cules dela bătrâna Tinca 1. Vântu mi-o adi a, Ţi 1-0 leg,ăna. Haide bre! 'nainte, Nu 'ţi-,aduce-aminte! -. Tătăraş bătrân, Lasă-mă de mână Să mă 'ntorc la urmă, Că 'cu mi -am lăsa t Seoera 'n polog. Of! că nu mai poei! Lasă -mă de mână Să mă 'ntorc la urmă, Că eu mi-am lăsat Secera în snop. Of! că nu mai poei. '- Haida bre! 'nainte, Nu 'ţi ·aduoe-aminte. Tată-tău le-o strânge, Mamă -ta le-a plânge. - Tătăraş bătrân, Lasă -rnă de mână Să mă 'ntorc la urmă, Că eu mi-am lăsat Coasa subt otcoşi, Of! că nu mai pod! - Haide bre I 'nainte, Nu-ţi aduce aminte, Că eu voi robi Şi voi, desrobi". M. D. Ciuciulete, Plopşor-Dolj . Şi fetele 'n deal suind. Fetiţele hăulea Şi frunza 'n codru creştea. Mândruţa mea ochieta Şi la mine se uita Şi-o batistă 'n mână 'mi da Cu dorul şi dragostea. Broşteni-Oorj). ••• 11 •••••• 11. Frunză verde mărgărit Frunză verde mărgărit, Mă uitai la răsărit, Văzui primăvara vind Şi zăpada ochieţind, Frunza 'n luncă 'mbobocind, Şi tămâioasa 'nflorind, Ploaia 'n codru răpăind Şi ierbiţa răsărind \ (Dela fon B. Căprioară din ------- \ 1) Balada aceasta, caşi cea anterioară, sunt din colecţia N. Plopşor, [241] Foae verde mărăcine - "Foae verde mărăcine, Spune rnăiculiţă, spune De mai am noroc pe lume". - "Eu ţi-am spus şi ţi-oiu mai spune Că tu n'ai noroc pe lume, Cai trecut pe lângă 'o baltă Ş'ai pierdut norocu 'n apă. Băgai mâna ca să-I scot, Norocu nu vrea deloc", Foae verde mardostat, Veni neicuţa prin sat Şi măicuţa nu m'a dat, Că a zis că e sărac. Şi veni altu din lume, Ne-a văzut, ne-a cunoscut, Cu ala nuntă-am făcut, Că a zis că-i mai avut. Acum, la trei luni de zile, Veni mama pela mine, Mă 'ntrebă de trăesc bine. Eu de frică, de ruşine, (Dela Neta Mateişescu din li spusei că trăesc bine. Acum peste-un an de zile, A venit şi taica-l meu, C auzit că trăesc rău. Se rugă de Dumnezeu Să mă Iac'o păsărea,: Să mă duc la maica mea. Mă făcu o păsărea Şi zburai la mamă-mea. M'aşezai pe-o giurgiuvea. Maică-mea mă uşuia: - "Uşu, uşu, păsărea, Că tu nu eşti fata mea. Fata mea s'a măritat, Are soacră şi bărbat Şi şade departe 'n sat". Dar veni şi soacră-mea Şi acasă mă chema: - "Hai acasă, noru-mea, Că aşa sunt soacrele : Invaţă nurorile Cum să ţie casele". Broşteni-Gorj), La fântâna din făget 'il La fântâna din făget Mă faci, rnândră, să te-aştept. Te-aşteptai pân' la prânjor Şi nu mai putui de dor; Te-aşteptai pâri'Ia amiaz, Nu mai putui de necaz; Te-aşteptai pân' la chindie, Nu mai putui de mânie; Te-aşteptat cât te-aşteptat Şi-mi luai puşca şi plecai. Apucai pe poteceă, (Dela Tinca V_ Căprioară din Mă 'ntâlnii cu mândruţa, Şi văzui o păsărea, Şi dedei cu puşca 'n ea Şi-i împuşcat aripa. Păsări ca ce zicea: - "Dare-ar Dumnezeu să dea Ca să îţi pierzi dragostea Cum pierdui eu aripa, Să-ti rărnână şi copiii Cum rămaseră-ai mei puii". Broşteni-Oorj). Frunzu1iţă de macriş Frunzuliţă de macriş, Judecata e făcută: De trei ori, mândro, ţi-am scris, Ia-mă 'n braţe, mă sărută, Nici o vorbă nu mi-ai spus. Sărută-mă de trei ori, Am să-ţi mai scriu înc'odată Şi te trag la judecată. Ca să cad jos şi să mor. (Dela Grigoriţa Mologescu din Brosteni-Gorj). Din colecţia Const. A. Calotescu • •••••••••••• 24/ [242] Cuvinte dialectale 1) G. gadină-gădini = lup, lupi; fiară sălbatice. gâlmă-e = femeie prea urâtă la faţă şi trupeşte. gânîete-t; = excrementele păsărilor de curte. geac-ă (fără plural) = traistă mică de tot. gioâulă, joarsă = briceag stricat, de care nu te mai poţi servi. ghelăiman = gălăgie, ghelâiu. găgi6s-ă = lacom la mâncare. a găgi = a lăcorni la mâncare. gogieze c= ăşchii, surcele, coceni, crăci amestecate. gurlup-i fruct gras ce seamănă cu pruna, Însă chiar de crud are coloarea galbenă şi e fraged la mâncare; creşte deodată cu prunele, însă gurlupii se fac rari de tot. a se ghionlt = a-şt da pumni, ghiolduri, unul altuia. ghlşer-e = un cerc împletit dintr'o nuia verde, care se pune la poartă, de o ţine legată de stâlp, ca să nu cadă. a gherănt, gherăneăiă = a zgârâl cu unghiile pe cineva, când se ceartă şi când se bat mai ales. ghidănăc-e = bâtă groasă cu fier şi măciucă 'n cap, jos. giaramea = că n'o fi ajuns boii şi carul meu de gearamea, să umble toţi cu ei! grunj-usi = bolovan mic de sare neslărâmată. gâţă-« = coada de păr a unei fete ori femei cu păr mult şi lung. a glogorosi, glogorosală = a vorbi neînţeles, nelămurit; omul bolnav glogorosăşte, vorbeşte 'n neştire, În dodii, H. halca-te sau halcată-e = bucată de carne. a se huţupeni, huţupeneală-i = a se căsnl să ridice ceva greu peste puterile lui. hăbuc = a crescut dudău, buruieni printre cuiburi, de s'a făcut hăbuc ; intrând În pădure şi fiind lăstăriş mult şi des, e hă­ buc de pu poţi merge. lutlă-e = vânt cu furtună; vijelie mai ales, de prăpădeşte totul. Bate­ te-ar hălele ! (blestem). hononog = În oala asta nu sunt bucăţi de loc, ci numai zamă; umbli cu lingura'. hononog, degeaba şi nu găsăşti. hăitoşe = fată ori femeie mare de trup, voinică şi făcută bine. horholt nă = femeie rea de gură. a horhont, horhoneală = a vorbi pe nas. horş = pietriş mărunt amestecat cu nisip, care se 'ntrebuinţează la fa- cerea beton ului. a se hârjont, hârjoneală = a �e juca băiatul cu fata, glumind de-ale lor. a hănţăni, hănţăneală = a vorbi degeaba, cam cu ceartă uneori. hărmălaie = larmă de câini, cari latră şi se muşcă. 1) Adunate şi explicate de Ion N. Popescu, învăţător din cam. Ştefrîneşti­ Vâlcea. Vezi începutul în nr. 117-48, pag. 55-60. 242 [243] I - harcalete-ti = s'aşezară şi se pusără, nenişorule, harcaleţii să manance tot ce e pe masă; mănâncă, de svântă părnântul nu al'ceva! Treaba, ca treabă, da' dămâncarea să fie mai întâi şi 'ntâi! . hâişte = obiectele gospodăreşti lăsate şi aruncate fie cum pe bătătură, încurcate, alaridâla. hontăcăind = despre un om şchiop, se zice că merge hontâcăind. honi-hont - honţătnd = calul ăsta nu merge bine la trap; merge honţăind, sărind neregulat, de-mi fărârnă maţele 'n mine! hoâşcâ = iapă bătrână şi slabă rău de tot; acelaş înţeles şi pentru oa­ meni şi femei. hoâncă=e'« honctt, v. poăncă = om de nimic; s'a honcit şi nu mai e bun de nicio treabă. I. a se imboroşcăt = boii-pe câmp-înainte de a se lua la luptă, să se 'mpungă 'n capete, ei se'mboroşcăie, scormonind pă­ mântul cu picioarele dinainte-alternativ-şi asvârlind pământ şi ţărână în spinare-le. a se 'nţolt = a se îmbrăca cu haine noui. a incăputâ = a pune alte feţe şi talpă la ghete şi cisme; despre cisme, se mai zice că .... le' nsoară: a dus cismele la 'nsurat, adică la 'ncăputat. a se'ncotorobă = a se Încărca cu multe lucruri la spinare şi a se căsni să le ducă. tncrincinit-s, a încrincini = înmărmurit, încremenit, de groază, de spaimă, de frică. incurătură-i = caii se'ncură, fug, aleargă d'a'nsăritelea, singuri; însă îi încură şi oamenii, când Încalecă pe ei, dându-le o 'ncurătură bună, ca să li se mai desrnorţească oasele. Când se iau băieţi, oameni, la'ntrecere din fugă, se zice că se'ncură şi ei ca măgarii: sânt semne că o să se strice vremea (în glumă). a îngâmbă = a apuca strângându-l ca 'n cleşte. ingâlvit-ă = sătul de toate. a împuiat, a'mpoiat = a'mpuiat şoarecii şi şobolan ii, că-ţi mănâncă toţi porumbii din pătul. a 'nciocălă = a se'ntovărăşi doi oameni cu boii, ca să are. a se incondoră = boii, înainte de a se lua la luptă, se încondoră unul în contra altuia. a se tncrăcănă = a lărgi picioarele În lături (vezi: răscăcărâ). inimiei = pantofi retezaţi, cu care umblă femeile şi oamenii bătrâni. imprelisttt-ti = afurisât! dojană şi mustrare unui copil, care face numai boaţe, prostii, drăcii. a se iefta = a se descoperi adevărul: oricum ai da-o, oricum ai su- ci-o, .. tot se ieftează! ibâncă = pătura care se pune pe cal sub şea, intăifăşat-ă = de ger ce e, a luat multe haine pe el, s'a 'ntăifăşat. inţâfoşătâ-e = ţâţe le vacii sunt înţăfoşăte, adică pline de lapte. incâilea î = mai cu seamă, mai ales că ... a inghebejt = a-l apucă 'n colţ, a-l prinde 'ntr'u n colţ, a-l înghesul. a se tmpogodt (împogodeâlă) = 1)-a se înţelege În vorbă; 2)-a trăi în armonie soţii între dânşii. 243 [244] J. ;erăga'i = 1)-cărbuni aprinşi; 2-ÎÎ arde gura ca jărăgaiul de bol- nav ce e! jeplăn = băiat mare, inalt, trupeş, făcut hine, înspiţat. jalouiţă = prăjină lungă. jegneăţă = dă-i [egneaţă la sobă, că e ger al dracului afară; bagă 'n sobă coceni, paie, ca să facă băI bătaie, să se'ncăl­ zească mai repede. jegmăneălâ = furtişag, jefuială. iumări (jumară) = bucăţelele ce rămân, după ce se topeşte untura. jar = cărbuni aprinşi, din cari nu mai iese fum. jirău-iu« = pârâu mititel. jirtă-e = bişag, berechet, mult; are de toate din destul. [neăp-i = codru de mămăligă ori de turtă. L. Leafă = partea cea Iată a sapei. iăcărte = apă multă vărsată pe jos. ltşteăuâ = 1) apă multă de ploaie; 2) ud până la piele, plin de apă. leoarcă = ud până la piele: m'a plouat, de sunt leoarcă; mi-a udat I toate ţoalele de pe mine; m'a leorţât, licenţă, licenţâie = esenţă de oţet. tăură ovreiască = ghelăiman, gălăgie asurzitoare, de nu se mai poate înţelege nimic. Iimbotenie-ti = altă limbă, altă lege, străin de neamul şi legea naostră. lohOn-oane = gunoaie ce se găsesc în cereale, în fasole; grâu lohonos =amestecat cu pământ, neghină şi alte corpuri străine. a se linciuri, linciureălă = a se spăla mult, până dă d'ăI alb. linciurit-ii = câinii linciuresc vasele, le ling până când nu mai rămâne nimic pe ele. 1\1. moânga = îşi face moanga numai la ea, se zice despre un băiat care e îndrăgostit de o fată şi�căreia îi trage nădejdea s'o ia de soţie, ducându-se de multe ori la ea, ba chiar ajutându-i şi pe părinţi la orice fel de munci şi lu­ crări gospodăreşti. macioălă = muiere leneşe, care umblă murdară, nespălată, câlă. mânecăr = cămăşuţă de bărbat făcută din madipolon. mâneălă = tărâţe de grâu Înmuiate 'n apă caldă, cu care se udă firele de tort la .ţăsut, ca să ţie mai bine şi să nu se în­ scămoşeze. mârdăgit-e = mi-ai rnârdăgit hainele, mi le-ai murdărit. mârţână, mărţoagă = iapă slabă. motoăşcă = legătură cu buruieni. rnotofâlcă, mostofâlcâ = legătură cu multe lucruri mărunte strânse. mâegă = seva de sub coaja arborilor. meş = lemnul cu noduri se s�rge anevoie; dacă ştii unde să dai cu săcurea, i-ai brodit meşul şi nespart tot nu rămâne. il mogoroşi, mogoroşală = 1) a \se căsni să facă ceva, lucrând Încet; 2) a căuta şi a nu găsi mai repede ceei trebuie. a mierlât, rnierlăială = a plânge ca pisicile, piţigăiat. 244 [245] mirodenii = l)-miros de flori; 2)-(figurat): multe feluri de mâncări bune, dulci. moghindeăţă-e = grămadă mică de fân sau altceva. moănte (moantă) = mâini fără degete; nu eşti bun să faci nimic, paică (par'că) ai mâinile moante. a morânct, rnorânceală = a frământa, a bate pe cineva. a moiţăt, moflăl = neavând dinţi şi măsele, molfăie mult bucăţile În gură, ca să le poată mânca. mioăncă-toencs. = se zice unui om care umblă moale, încet; nătăfleţ. a mejdri; mejdreală = a strica, a rupe coaja arborilor; caii, oile rnej­ drese coaja. miconlci = vara, pe câmp, la muncă, oamenii săraci pun oţet Într'o strachină cu apă şi dumicând turtă ori mămăligă, mă­ nâncă cu Iingurile-ca 'n loc de lapte-cu mare poftă; acesta e mieoniciul lor. muruga = sărat peste măsură, de nu mai poţi mânca cu niciun chip. mânuşe-i = o mână de grâu secerat; chiar şi 4-5 mânuşi puse şi a­ şezate una p'alta într'o grămadă, se zic tot mânuşe, sau mânună. a se mătuşi = a îmbătrâni, a se ponci, a nu mai fi bun de nimic. mierliu- e = Oltul e mierllu; având apa limpede, din ploaie, când e viitură, se face tulbure puţin; e mierlie, când mus­ leşie puţin peste margini, aşa după cum era până atunci. a mozolt, mozoleâlă = a roade, a mânca carnea de pe oase, fără a o putea pătrunde, ca s'o rupă de tot; o mozoleşte numai. a mustăct, mustăceălă = a se tot ţine de cineva, stăruind ca să obţie ceva. masă, ca la Rege! = omul sărac, când n'are ce mânca, se laudă c'a avut la masă fel de fel de mâncăruri : pui fripţi! ( .... grăunţi de usturoiu), ouă ( ... ceapă) şi alte bunătăţi.., a se micloşi = a se linguşi. N. a se năclăt, năclăială = a se murdări pe haine cu untură şi alt fel de unsori; În măncarea asta e prea multă untură, e năclăială, ţi-e greaţă! nărcâlit-E = cel care umblă murdar şi îmbrăcat prost. năciurdă-e = femeie proastă, leneşe. năcotă-e = isprăvi, bazaconii, istorii, hazuri, glume; despre un om guraliv, vorbăreţ, se zice . că ştie multe, e bun de năcote, nâgode. a năbo; = a năpădi, a sui apa peste margini. neder = mare şi prost. nodâlcă = fată ori muiere scundă şi mică de trup, dar mare de ani; cât nodul. nămete-ti = zăpadă mare, de nu poţi merge lesne. năpustă = veniră năpastă peste mine, năvăliră grămadă şi repede. năpustit-ti = săracu de el, ăl bătrân! e bolnav şi I-au năpustit acolo 1n casă, I-au uitat; nu se mai duce nimeni pela el, să-i dea demâncare, ori apă măcar! nei = firi'al nel ; drăcuitură în loc de "al dracului", al naibii. Sunt unii cari nu pomenesc pe "dracu", ci îi zic "nei"; alţii, când se năcăjesc, îi mai zic şi.. .. trăznetu. 245 [246] o. a se ostot = a se potoll, a Înceta; s'a ostoit copilul din plâns. oraş tii = ăşchlile subţiri, ce rărnân dela trasul cu rândeaua. olouenie = nu mai e de olovenie! copilul ăsta e prea neastâmpărat! otic = o bucată de lemn ca de 1 m. ascuţită, lat la vârf, cu care se râcâie corrnanul plugului la arat, când se 'ncarcă de părnântul prea ud. a se otărt = 1)-firele de borangic şi bumbac subţire-când e frig în casă- se otărăsc, se deslânează, se guşază şi nu se mai pot ţese; 2)-s'a otărât! e ger al dracului! da ger, nu glumă! oglâmnic-e colac de cârpe legate bine cu aţă, ca două degete gro- sime, pe care-I pun fetele, femeile pe cap, ca să poată duce orice greutăţi; oglamnic de cârpe se mai pune şi peste burtă, spre a alina durerile, când i se răs­ toarnă rânza cuiva. a odort (odorănie) = sfârşitul arăturii. olercă = apă chioară; şapte ape ş'un rachiu; puţin rachiu e în apa asta! zamă lungă, fără bucăţi. a se osfică = a se năcăji peste măsură, că i-a stricat cutare lucru; s'a osficat şi de traiu rău! P. a se poropodt sau poroponl 1) a căşună pe cineva cu intenţie de a descoperi adevărul; 2) a se prepune, presupune pe cineva; a stărul de cineva într'o chestiune oarecare. polag·oage fânul se coseşte polog; după ce s'a uscat, se strănge'n porconeţe; apoi, acolo pe livadie, porconeţele se adună şi se fac câteva plaste, care se cară acasă, făcându-se clăi mari. păducel-i bubă de piele cu mâncărime îndrăcită la vitele cornute; asemenea între degetele picioarelor la oamenii cari umblă timp îndelungat desculţi. pâlhău = pâsat. a pălăt, a tălăt - a vorbi degeaba, vrute-nevrute, vorbe nesărate, ni­ micuri, fleacuri; nu-i mai tace gura, vrăjeşte (vraje). pâhâu, p âihau = porumb cu boabele necoapte bine pe cocean, cules mai înainte de vreme. a părpăli, părpăleală = a coace pripit, nerăspuns cu coptul, ci numai aşa .... părpălit! pocănie (f. pl.) = şi-a făcut de pocănie, de petrecanie ; a-şi face singur rău: şi-a făcut de cap. a poncăit = a coase neregulat, când nu se pricepe; împunge azi şi mâine cu acul, şi spor tot nu se vede! poscolniţă = posoăcă = grâu amestecat cu multă neghină şi alte cor- puri străine. preclintit-s = mi s'a preclintit mâna, mi s'a scrintit! pâdinâ-i = vălceluşă. \ pârlăce (pârlac) = 1) adeseori prin locurile cu sămănături se văd pe­ tece de pământ goale, fără cereale pe ele; acestea se numesc pâf1Iace.-2) Zăpada e pârlace, adică n'a nins uniform peste tot. pocâitit-ti .:..., lihnit de foame, pră păd it, topit! 246 [247] preduţ-iiti = gaunce mică dată în doagă lângă vrana butoiului, ca să răsufle când se pune dopul. posidtchi = peşte prea mărunt, care se fărârnă la gătit. ponosât-ii = învechit; haine ponosâte . . ponos- oase = vorbe rele; Frunzuliţă d'abanos Mi-a scos lumea d'un ponos! paţatuhioâră = femeie urâtă, rea de gură, bună de ceartă. p ahonţ = şiret, pungaş. l-am păstorit = am avut de-atace cu el şi ştiu ce poarnă e; nu-mi mai trebuie 'n viaţă! pozmol = nămol gros, mocilă, probel-iui = proverb; să-ţi spui eu un probel, să vezi c'aşa e! ponou = 1) are pon6v-orbul găinilor ;-2) săracu de el... aude bine că nevastă-sa se ţine cu .... şi el nici n'o vede, palcă are ponov! pică (numai la singular) = are pismă, ură, necaz pe mine; mi-a pus gând rău; răzbunare din invidie, duşmănie. prizărit-S = copil slăbănog, gălbinicios, bolnăvicios, fără zăreaţă în el! pearcă = pălărie ori căciulă ruptă, cu care nu mai poţi ieşi 'n lume. pârpâiătic-E = cel care nu poate vorbi bine. poăncâ=s'a poncit = om de nimic, care nu mai e de nicio treabă. pignit-i: = lovit de boală, începutul boalei. pec'tg-ă = prost, citou, sărit din minţi, chiantaur, a pisălogi, pisălogeală = a pisa, a bate bine, a Iărâmiţă. pleter-i la sfârcul coadelor îrn pletite, fetele şi femeile leagă câte un pleter, aţă colorată de lână sau panglici, pe care le iunoadă împreună şi sumei coadele pe cap. poămă =, 1) slab rău după boală; 2) nu e o poamă bună, nu e om bun, fiindcă e de neam rău. poşircă (f. pl.) = zeama de prune fierte ce rărnân în cazan, după ce se face tuica, care se stricoară şi se adună într'un butoiu, unde se mai acreşte şi se mănâncă în loc de oţet, vara. potrodcă = 1) amar ca fierea; 2) sânge negru Închis. p ouolnic-k = cal care merge .legat în urma căruţii sau alături de caii din ham, fără să tragă, merge povolnic, degeaba. R. ·3 se răscăcără, răscăcănat-năt = a se răjghină = a întinde picioarele în lături. ruidă = cuţit stricat rău pe gură, care nu taie. râtutit-s = zăpăcit, ameţit, încurcat de nu mai ştie Încotro s'apuce. răcotnâ = iarbă scurtă şi grasă, cu flori ghiveze, care răsare primăvara clădării prin viile intărziate cu să patul. rânzâ = i s'a răstornat rânza; îl doare la .... inimă, c'a ridicat prea greu. a răuli. = a drăcui, a-l da la toţi răii ăi din baltă. a se rumeni, rumeneală = 1) a da foiţă roşie pe obraji, ca să fie fru­ moasă; 2) a se îrnbujoră la faţă, a-i roşi pielea stând prea mult la dogoarea focului, ca să se 'ncălzească ; 3)-porumb rumenit-copt bine şi frumos; 4) turta, mălaiul, pâinea, când au coaja frumoasă, se zice că sunt rurnene. 247 [248] s. a slomnt = a scorni, a divulga o faptă care trebuia să rămână ne­ ştiută de nimeni. a scliput, sclipuială = abia a aduna ceva; isprăvlndu-se mălaiul, a mă- turat hâmbariul şi abia a sclipuit o mână de mălaiu. sclipuit-k = sgârcit. sanchiu-te = om dugos (vezi acest cuvânt). a s soroji, sporojală = a vorbi multe şi degeaba; toate vorbele lui nu fac două parale, ca o ceapă degerată; vorbeşte .... în­ şiră-te .... mărgărite! Tranca-fleanca, bună dimineaţa t Trăncăni-mi-ai, lele, cu două surcele ! snăgâ (fără plural) = vlagă, putere. scălâ-e = rană, bubă, meteahnă, beteşug. Samodlua = moartea! blestem: Lua-te-ar Samodiva Samodîvelor! Sâmbotina = nume de vacă. sâmceâ-eie = o sulă subţire, puţin lată şi ascuţită bine În vârf, cu care se Iasă sânge la vite când sunt sângerate. scatoâlfâ-e = i-a dat o scatoalfă--o palmă zdravănă-de i-a mutat că­ priorii! a văzut stele verzi înaintea ochilor! a auzit câinii 'n Giurgiu! i-a sărit măsălele! a se scârciomt, scârciurni =-= a se screme să plângă, fără pricină. a scorbeli, scorbeIeală = 1) a căuta ceva cu intenţia de a-I găsi nea­ părat şi a luă; 2) a scobi. a scrioi = mi-am scrivit mâna, mi-a apucat-o repede sub lemn; din' scriveală sângele sub piele se strânge, Iăcându-se negru. scriueălă = o scobitură Iată şi adâncă ca de 4-5 cm. într'un lemn gros, în care se 'nţepeneşte cu pene câte un lanţ=­ prăjină lungă-spre a-l ciopll pe două feţe numai. ŞiŞC(IV-ă = 1) slăbit după boală; 2) porumb necopt bine :n covreag, cu boabele şişcave, pâhave, săcăcive, fără miez. sâlăuări = nădragi largi; se zice şi şaloari (ironic). şumuiăg-e = mănunchiu de fân, paie, cârpe, foi de porumb, cu care se spală şi se freacă bine doagele vaselor pe dinăuntru. a se spârcâi, spârcâială = găina, raţa, gâsca, se spârcâie, când se gâ­ nieţează subţire. ştiră = iapă care nu leagă mânz; femeie care nu face copii. ştirtt = când mănânci poame crude, mere mai ales, ţi se ştiresc .itnţii, se strepezesc. streltcie = n'am nici-o strelicie de untură, ca să pun îr.,'tigaie, n'am nicio picătură, n'am absolut de loc: nici untură, nici mălai, aolică ce mai trai! a se scârmoct, scârrnoceală � 1) a se căsnl să facă, să lucreze ceva, � dar nu prea se pricepe. 2) Cine a mai scârrnocit-o şi p'asta ?=I--a dat de gol secretul. scorntci = turtă Iărâmiţată mărunt şi prăjită în untură; mănâncă copiii, dimineaţa, iarna mai ales. samulâstră = legumeJe care ră1?ar al doilea an, fără să le fi semănat cineva, răsărind din rădăcinile de anul trecut, care au rămas în pământ. scărlăunţi (scărlăunte) = cârlionţi =-o şuviţele de păr, făcute inele pe frunte şi pe lângă urechi. şoăoă = pălărie ruptă cu marginile 'n jos. 248 [249] stiormină-e = groapă adâncă şi mocirloasă. săbităt-e = cosăcit, îngustându-se la un cap. săcâcio-Ii = boabe de porumb cam fără miez, seminte de dovleac fără sârn huri, seci. seuţ-uri = 1) ţurţurii dela străşinile caselor, iarna; 2) a 'ngheţat scut; de ger, s'a făcut os. soărtă (fără pl.) = 1) locul, cămaşa viţelului, pe care o lapădă vaca după ce a fătat; 2) aşa i-a fost soarta, rânduiala l strepezi (fără sing.) = viermii din zeama de varză, când iasă 'n vară, de mai rămâne 'n fundul putinii de varză. şfepleag·gi = şteăp, rădăcinile buruienilor groase după cosit, care 'n­ ţeapă grozav de rău. T. tâmină = apă foarte adâncă; aici să nu te scalzi, că etamină, te'nneci. ţâpenie = nu se aude niciun sgomot, linişte morrnântală. ţoale, ţoleturi = haine şi cămăşi multe; - ferice de mama lui, cine o lua fata asta, că e plină de ţoale, are multe ţoleturi. ţol = aşternut vechiu, rupt şi murdar. ţorţoloş-oeş« = scuţ de ghiaţă; din cauza gerului şi a respiraţlei, oa­ menii, vitele când merg pe drum, fac la gură, pe mus­ tăţi, ţorţoloaşe, ţurţuri. ţăngăil-i = băiat care umblă fără rost prin sat. ţănc-uti = măsură exactă; semn potrivit, peste care nu poţi trece. a-I tărbăci, tărbăcială = a-l bate cu 'nvierşunare, cu răzbunare. tigoâre, tihoâre = femeie leneşă, câlă, murdară, putoare, cu muci la nas. am târltt-o = am păţit-o. ţoăncă = m'ai lovit drept în ţoancă ! - expresie glumeaţă pentru : .... ai brodit-o, ai nernertt-o aşa cum trebuia, pe negândite. ţoăpă-e = ţopârlan, golan, orbete, haimana, pârlit, păcătos, care şi-a vândut averea. a se tolăni =:: a se culcă lungit, ca să se odihnească. treăsc = tohocul, rămăşiţa de nutreţ în ieslea vitelor. tohoc, tohoceală = paiele s'au făcut tohoc în maşina de treierat, mi le-a tocat mărunt de tot, fiindcă a fost grâul uscat. a o toiegi, toiegeală = a fugi să scape de bătaie. tecşilâ = pungă de piele pentru păstrat tutun. tinoâsă = pământ negru, greu de muncit. tontorog-oagă = prost, nătărău, nătăfleţ, bleg, chiantaur. ţoloâmbe (numai la plural) = haine multe şi vechi, rupte. u. ucigă-I Benga! = dracul, aghiuţă, neghinuţă. ucigă-l toaca.' = dracul ăl din baltă, împeliţatul, tartaicot, Vea = Uc'a proastă, 'a nebună = femeie zăpăcită, care nu ştie ce face, tontovană, năucă, usmet = în fiecare sat există câte un leneş, beţiv, hoţ, haimana, cari nu muncesc şi stau numai pentru a batjocori, impil­ dind p'alţii în fel de fel de chipuri; toată lumea din sat zice că ăştia ar trebui scoşi dă usmet afară din 8 249 [250] sat; să se ducă unde-a dus mutu iapa şi surdu roata, să-i vedem când o mai învia Adam, -- atunci şi nici atunci ! unghete, ungheţ = colţul casei în vatră unde stă ţăstul ; altui colţ al casei nu i se mai zice unghete. v. a oânzolt (vânzoleaIă) = a răscoli, a vrăşuli, a cerceta, a căuta să afle ceva. oetretă-e = umbrelă. uăngăr-e = grămadă mare de orice fel de lucruri. vâlvără, uâlooăre = flacără, bălbătaie mare de foc. oăghe = aoleo! vai de noi! oârci = urmele biciului când dai tare pe spinarea vitelor: şi la om ră­ rnân dungi vinete pe piele, când se face o astfel de Încercare! vârlav-ă = violu, sprinten. a se tnuâriăut = a se întrernâ după boală, a se îrnpiciorogâ. viojjj! = vaca urinează viojjj .... ! cu sgomot. z. zăot-e = larmă, sgomot mare, gălăgie, ghelăiman; zăot de calm. zăpsăi-e = s'a pieptănat şi a luat pieptenile zăpsât de păduchi, plin, inţăsat. zâlezât = crescut rău, slab, fără vlagă 'n trup; a 'nzâlezit aşa! zăpârste (numai la singular) = ultimul copil al cuiva, care e slab, pi- pernicit şi mai de nevoie ca ceilalţi fraţi. zgâibâ-e = coaja dedeasupra unei bube. zâot-e = larmă de câini, cari latră. a zgârcut, zgârcu ială = a râmni la masa altuia, căutând orice prilej, ca sa-ţi dea. zmultură = lână, care nu prea e bună de tors. a-l zmotoci, zmotoceaIă = a-l trânti, zguduindu-I. a se zmiorcănt, zmiorcăneală = 1) a se căsni să plângă, nici că plânge, nici că râde, 2) a dori căsnindu-se să lucreze ceva, dar nu poate, fiindcă nu se pricepe. zgâie (numai la singular) = copilul mic se ţine zgaie de mine, se a­ târnă, se agaţă de mine. znâminâ = a zăcut rău de tot, a ajuns znarnină, e galbin ca turta de ceară' zăreăţă = nu mai are zăreaţă 'n el, d'atâta boală; şi-a pierdut firea. zâpuşalâ-i = căldură mare, zăpuc tare, de-ţi iasă stropi de năduşală. zgttuiţă-e = un fel de burete cărnos, care creşte prin păduri pe rădăci- nile lemnelor groase intrate în putreziciune, în urma ploilor, toamna; e foarte gustoasă la mâncare, oricum ai găti-o. , zâdă = uscat prea bine; Iânul] grâul e zadă, nu al'ceva! zangiaoâne (f. sing.) = 1) copii mici, nişte zanglaoane; 2) - gunoaie amestecate; în ,apa asta sunt multe zanglaoane; 3)­ lirnbotenii, alte \naţii strine . .......... ., .. 250 [251] ••••••••••••••••••••••• a •••••••••••• m ••••••••••••• a •••••••••••••••••• J •• • • i ObTEHIA bITeRARĂ-ARTISTICA i • • � � ••••••• � ••• s •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• Strigoiul Lăsaţi să curgă vinul In spume astă seară, Abateţi pălpăirea făcliilor de ceară! Gemând s'alintă marea în tolăniri regeşti, Şi-o stranie căinţă mă 'ndearnnă la poveşti. Acelaş basm, de-o vreme, îmi adumbreşte fruntea: Un biet pescar, odată, îşi părăseşte puntea, Târăt de-o năzuire ce-i adăncea cărarea ... A fost nebun pescarul şi l-a 'nghiţit văltoarea l A vrut s'aducă perle, să 'mpodobeasc 'un vis; S'a scoborât în unde, şi valul s'a închis, Şi l'a purtat nădejdea spre 'neştiutul fund, Unde-i stăpână taina şi perlele s'ascund. De-atunci, mulţi crai bicisnici şi muritori de rând, Il poartă 'n suflet, tristă povară, 'ntunecănd ' Cu umbra amintirei sărmanul lor destin. Priviţi-l cum învie în cupa mea cu vin, Să-mi spună că's netrebnic şi ticălos, burlesc, Că el ştiu să moară, eu nu ştiu să trăesc, Ca să-mi surădă tragic cu ochiul scrutător Şi, când s'o şterge tainic, în şerpuiri de nor, Să-mi lase trist, în cuget, bravura lui senină, Să-mi băntue viaţa de năzuiri străină. Lăsaţi mă dar singur .. sunt trist, sunt amărât! Să geamă numai marea, să-mi ţină de urât. Sabina Paulian. 251 [252] 252 Pre Domnul... Pre Domnul, suflete al meu, slăveşte! Noi suntem lupta dintre Iad şi Bine. În noi se bat puterile-I divine Cu Lucifer ce 'n noi se-adăposteşte. În desfătarea gândurilor line, În rând cu cei de lut se 'nveseleşte, Cu noi în rând mocirla răscoleşte, Ca să ne-avânte sus, spre vrăji senine, Cuvăntu-i ce 'n adâncul nostru cerne O rază între două nopţi eterne, Mister îngândurat a pus în somnul Ce ne 'nfrăţeşte huma pierit oare Cu viermi şi cu miresmele de floare. - Slăveşte, suflete al meu, pre Domnul! A. D. loanid • •••••••••••• Invingătorii - Sfârşit de epopee - Tărându-ss pe strada Iastuoasă O turmă petioită şi-ofticoasă Se scurge ca puroiul dintr'o rană ... Ei sunt vitejii din ne 'nlrănta goană, Ce 'n spasm suprem de trudnică-avântare Vărsat-au sânge şi-au mutat hotare . .. .Iar lumea, fericită, 'şi plimbă pasul In legănat domol de voie-bună Şi ca un râu de-argint mătasea sună Şi sună, ca argintu 'n tremur, glasul. [253] T , I Dar încotro plutesc eterizate Auto-uri şi-echipaje 'n sbor de gală? In cinstea cui dau rozele năvală Pe feţe feminine, delicate? Voi, buze 'ntredeschise jumătate, Voi cui zărnbiţi cu sete virginală? Incet cu 'ncet din larmă se desprinde Chemarea ce-o aruncă 'n dant semeţii: "Veniţi, veniţi,e Sărbătoarea Vieţii!" Şi valul Vieţii 'n falduri se întinde. .. .Iar tristă, turma din ne 'nlrănta goană Greu curge ca puroiuI dintr'o rană. * * ,: Se crapă geana zilei, cenuşie. De-o zi şi-o noapte plouă 'ntr'una jalnic Şi 'ncet şi rece - lacrimi din vecie. Zac laolaltă stârv şi glod pe glie Şi urme vii de-al morţii pas năvalnic. Zac stărvuri triste, pale, sdrenţăroase, Cu faţa 'n sus, sau spre pământ cu faţa, Şi 'n vale curg şuviţe puturoase, Ca viermi, roind pe tămple găunoase, Pe-uscate nări din cari se scurse viaţa. Din cer ca un zăbranio ceaţa cade Şi tremură de-a vănturilor gamă. Plăngănd înnăbuşită, vremea Iad e ... Tăcere ... Doar un vuiet creşte, scade Din când în când şi negura-o destramă. Dar umbra grea sporeşte neagră 'n vale. Grea, creşte din a norilor fruntarii. Cad negre ciori, cad vise infernale. Dar n'au noroc la ospăţul de jale: Vin umbre 'ncovoiate, vin groparii. * * * Ce vis urât 1 Ce vis urât! S'ar zice Că-i chiar din plăzmuirlle lui Dante. Femei, iubiţi! Sburaţi, amici, la-amante l Cântaţi, cântaţi, căci Raiul vieţli-aici-e l 253 [254] Ah! trece turma proastă ... Par'că plânge O cucuvaie rea în svon de nuntă. Ei n'au în ochicăutătură cruntă, Doar au pe haine pete vechi de sânge. Iar, triumîând, din larmă se desprinde Chemarea ce-o aruncă 'n dant semeţii : »Veniţi, veniţi, e Sărbătoarea Vieţii!' Şi valul Vieţii 'n falduri îi cuprinde. A. D. loanid. Intunerec Unde mi-e sufletul, mamă? Aşi vrea să-I îmbrăţişez. Tăcerea vorbeşte, plânge, strigă, şopteşte, cântă. Ce duh s'a rătăcit în pustiul tăcerii? Peretele îmi sprijină umbra şi gândurile mi se pierd în gol. Mâinile îmi prind în cJeşti reci fruntea fierbinte şi grea. Buzele mele şoptesc. Şoaptele răsună lung, se sbat de ziduri, se luptă, se sting. Tăcerea n'a răspuns nimic. Cu toate astea aud. Ce? O melodie P Un strigăt? .... Nimic. Tâmplele-mi bat ritmic ca două ceasornice. Nu­ măr bătăile: una, două, trei, patru (mă doare; îmi strâng fruntea în degete, de . parcă aşi vrea s'o starm), cinci, şease, şapte ... şa-pte .. Cine m'a strigat? Nimeni. Aşi vrea să-mi văd ochii. Lângă mine nu e nici un colţ de apă, nici un ochi de geam. Incerc să fac câţiva paşi. Mersul mi-e obosit şi stupid. Mă aşez Dece nu pot să plâng? Să 'ncerc să mă gândese ... Dar la ce? Trecutul nu mai e al meu, iar în viitor nu văd nimic. Dece m'au adus aici? Nu mai ştiu. In mintea mea e un cerc mare, din care pornesc altele mici. Parcă-i o apă în care cineva a aruncat o piatră. Cine a aruncat-o? ... Mi-e frică. Aşi deschide uşa să chem .. Dar dacă m'au încuiat? Totuşi, trebue să mă gândesc la ceva .... Am găsit: să mă gândesc la numele meu . Cum mă chiamă? Da� asta-i prea mult: am uitat.. Să zic că mă cheamă Dumitru Sau nu: Jeanne D'arc; sau mai bine Semiramis \ Ce nume e ăsta? Se-mi-ra-mis ... Dece râd? 254 [255] T I � Flacăra lumănării tremură. Au aprins o lumânare, fiindcă afară e 'ntunerec. Cine râde iar? Tăcerea? Ba nu: eu. Dar dece râd ? ... Semiramis, opreşte-te. Gândeşte la ce o să fie, atunci când se va stinge lumânarea. Intunerec ... In-tu-ne-rec, Patru silabe. Uite-v-patru colţuri are odaia asta=-, eu am două mâini, adică zece degete .. , adică patru şi cu patru şi cu doi, care e jumătatea lui patru ...... Să chem ... Dar n'are să vie nimeni. Ba da. Eu aştept pe cineva. îl aştept pe Dumnezeu. El are să de­ scuie uşa şi are să-mi spună cine sunt şi dece râd mereu. Uite .. ce-i asta? O batistă. Trebue s'o rup. Dar dece trebue? Trebue, fiindcă din făşiile rupte am să-mi fac legături pentru rana din piept. M'am rănit atunci când m'au ars pe rug. Am şi murit atunci. Am mai murit odată şi în Marea Roşie, şi altă­ dată sub roţile unui camion.... Ultima oară am murit într'un spital. . . .. .... C ? C' . V? '1 S . . . ee. !ne stnga. ntunerec... emlramlS ... Dar asta ce 'nseamnă P Mi-am rupt batista. Se stinge lumănarea ... Unde e Dumnezeu? Dece intărzie atât? Vine întunerecul şi uşa nu se mai deschide şi Dumnezeu s'a rătăcit pe drum şi întunerecul vine şi vreau să-mi privesc ochii. .. Unde mi-e sufletul, mamă? Aşi vrea să-I îmbrăţişez .... Coca Farago. 1111 •••••••••• Bate vânt de toamnă, Doamnă Bate vânt de toamnă, Doamnă, Şi e frig, şi printre-arini Sita lunii nu mai cerne pulbere de flori de crini.. .. Pe cărările tivite 'n lung cu cetine de brazi Nu mai vezi pe nimeni azi, Că, de când ţineau soboruri şi-au plecat plângând lăstunii, Au murit de frig pe straturi parlurnatele petunii; Iar din caerele zărei de funingine şi zgură Toarce mâna toam nii 'ntruna fire lungi de ploae sură ... , r J Goi şi schilodiţi, aguzii gem de mila crăngilor, --IoIl'k Şi din fund de văi suspină sufletul tăIăngilor •.. 1) Din volumul "Prour pentru porţi uitate", ce va apărea in Septemvrie. 255 [256] Sălcile de lângă lac Desnădă jduite, Bat mătărni şi desfac Frunze 'ngălbenite .... Să mai lunece tăcută ca o perină de-atlas, Din tot pălcul de-altădată doar o lebădă-a rămas ... Barca 'mpotmolită 'n nuleri şi 'n răchitele de-aramă Mişcă văsle, bate malul şi ne chiamă, ... Şi cum chiamă vremea dusă plopu 'n margine de drum, Ştie numai stropul care mi-a căzut pe mână-acum. Ştefan Bălceşti • •••••••••••• Psalm nou Părinte, pentru mintea şi ochiul meu, ascuns Ai fost mereu şi fi-vei de-apururi nepătruns . Inchis în vrajă-adâncă şi în adânc mister, Te caut fără murmur şi fără glas te cer. Spre Tine 'ncovoi trupul întocmai ca pe-un trunchi Şi mâini împreunare şi frunte şi genunchi. Purces din nefiinţă, te simt în mine duh Şi porumbel de slavă cu aripi de văzduh, -Te simt în timp prea mare şi în păcat prea mic, Iar fără Tine, Doamne, nu ştiu, nu simt nimic ..... Şi totuşi de făptura-Ti mă văd tot mai departe Şi tot mai mult misterul şi vraja ne desparte, Şi orice gând, ce-mi sboară spre sfânta Ta fiinţă, E leagăn de 'ndoială şi cuib de suferinţă. " Indură-Te, Părinte, la rugă şi la 'ndernn, De-atotputernicia-Ţi să-mi dai măcar un semn, \ Să am statornicia, în ceasul care vine, Că Tu trăieşti în mine şi eu trăesc prin Tine. Anrel Chirescu . •••••••••••• I 256 [257] T 4 I Imn păgân Pe altarul Vostru - Zei închipuiţi - Jertfă V'am adus nestăvilirea mea Şi-am sângerat pentru Voi o columbă de nea, Iar puii i-am omorît - pe sufletul meu suiţi - Şi altarul tot, cu nectar l-am udat, Păstrat în cratere smăltuite cu aur, Şi din sânge virgin de vestală V'am dat Nebănuite plăceri, şi-am înjunghiat Pentru ospăţul Vostru din turma mea pe cel mai vânjos taur. Au dansat până 'n zori împrejurul Marelui altar Visele mele mocninde cu nimfe 'nchipuite, Cu trupurile tatuate de goliciune şi istovite De ritul holocaustului meu barbar- . In togă aibă M'am îmbrăcat apoi şi nard din timp În timp Am presărat pe-altarul Vestei; focul L-a ars odată cu un gând protivnic al meu Şi câte-un râulet de fum a izvorît apoi spre fiecare zeu, Să ducă imnurile ofrandei mele Sus-în Olimp. Aurel Chirescu • ............. Intrupare mistică Domnului N. Milcu. S'a destrămat pe-un creştet de 'ntuneric Un nor scăldat în lacrime de soare Şi-a râs apoi cu răsul lui himeric Un fluture neprihănit pe-o floare ..... M'am dus atunci la o răspântie, grabnic, Şi 'n patru zări pocnit-am din harapnic. Dece-am pocnit, nici eu nu ştiu, si-adânc M'aplec spre fiecare zare S2t ascult; Şi 'nţepenind harapnicu 'n oblănc, Privesc cărările cu colbul în tumult.. .... Ce-aştept? _o. Mereu îmi sună în ureche Acest refren cu melodie veche 257 [258] Şi îl repet în fiecare zori de zi, Cu sufletul: un bulgăre de g'hiaţă, Cu ochii: două stele străvezii, Sbătându-se 'ntre moarte şi 'nrre viaţă.. .... Ce sânt, când m'am născut, nu ştiu; dar vântul Imi poartă pe-aripele lui cuvântul Şi florile îmi dau polenul elin petale, Pe care îl culeg ca o albină ; Din spini îmi fac, pe piept şi braţe, zale, Şi patul mi-I clădesc, smerit, din tină; Mă premenesc în fiecare zi cu soare Şi beau cu cerbii roua elin izvoare ..... Mă joc cu toate fiarele pădurii Şi dela fiecare smulg un dinte, Pe care mi-I înfig în cerul gurii ..... Eu nici o ură nu frămănr în minte, Dar zi cu zi mă roade găndul : ce sănt eu ? Ce-a vrut să 'ntruchipeze 'n mine Dumnezeu ? ... Aurel Chirescu . •••••••••••• Căleala Dacă o fi umblat mai demult Dumnezău· cu sfântu Pătru pe pământ, eu n'am de unde şti abizuit; că după cât aud, de-atunci şi pân'acum trebue să fie un crârnpei cam lung de vreme. Iar, după cum îmi dau şi eu cu socoteala, lumea fiind mai dumnezăită la 'nceput, şi de vreme ce, pănă nu faci foc, nu ese fum; dacă ne-au rămas poveştile, apăi şi Dumnezău cu sfântu Pătru trebue să fi umblat pe pământ. Inainte de-a începe firu poveştii, trebue să ştim că Dumnezău, când a făcut pe om, nepricepându-se să-I facă. altfel, s'a uitat într'o baltă şi l-a făcut după chipul şi asă­ mănarea lui, aşea că atunci când umbla el printre oameni, n'avea pe ce să deosebi de ei, decât prin minunile ce le: făcea. * * * Intr'o seară, când să 'ngâna ziua cu noaptea, doi ho- dorogi bătrâni, de de-abe�-i ţineau picioarele, răzrnaţi în: câte-o cârje mai naltă decât ei, s'au apropiat sfioşi de un sat. Dar n'au apucat bine să treacă. poarta satului şi i-au simţit câinii: să dau la ei ca la urs. 258 [259] - Păzăşte, Petre. - Apără-te mai cu nădejde, Doamne, că e vai de pie- lea noastră. Dumnezău apără spre dreapta şi stântu Pătru pe stânga, dar nici câinii nu să lăsau cu dat dracu. Un dulău măi dârj, cu cojocu zbârlu străflocat, înfipsă dinţii în toiagu lu sfântu Pătru, şi când zbici odată, i-l zrnulsă din mâini. - Ce mă fac, Doamne? Mă hărtănesc afurisiţii de câini. - Ştiu şi eu, Petre!�. A' " Bietu unchiaş să ghemui mat spre Dumnezău. Vâjeiind cu cârja 'n lături, de-abea înnaintau. Din gârligiu unui bor­ dei s'auzi: -- Du-hu lupu: pe iel, pe ieI! Câinii să 'ntărătară măi rău. - Au! Doamne; îmi rupsă vâna. - De Petre, avusăşi carje, dacă. nu fusăşi harnic? Văzură măi spre vale o lumină mare şi-auziră bătând cu ciocanu 'n fier. - Hai, Petre, măi repede, zise Dumnezău, să tragem la ţâganu ăla, că la ţâgan n'am tras niciodată. Petre, mergând ciolâmp=-că de durere nu să măi putea lăsa în picioru ăl stâng-abea să târă. Ajunsără. - Bună vremea la Dumneavoastră, îndrăzni Dumnezău. - Bună să vă fie inima; da din cotro? - Uite şi noi: călători. -- Păi, cutezati măi în coa. - Bine, taică: Şi s'apropiară de foc. Ţăganca a bătrână le adusă două turugi, să stea pe ele. La lumina tocului să văzură mai bine la tată uncheşii. Unu măi bătrân, cu barba albă co­ lilie, lungă pân' la genunchi, şi cu chica pănă pe umeri. Genele albe, stufoase şi lungi ca nişte mustăţi, să tot lăsau pe ochi. Moşu le măi sălta din când în când cu cocârla câr­ jei. Erea îmbrăcat în strae albe. Cioareci strâmţi, alivditi pe vine, încinşi cu brăcire. Pieptar fără măneci, zoroclie de tort şi în umeri o şubă largă cu puţin găitan negru la mâ neci, In picioare neşte opinci de capră, nerase, strânse în nojiţe peste scrobaj de epure. In cap o căciulă cât baniţa, făcută dintr'o piele de oae. Asta ere a Dumnezău. Sfântu Pătru, cam tot aşea 'nbrăcat, dor că erea în­ cins peste şubă cu un tei, avea barba şi pletele măi scurte, n'avea cârje şi .... să tot văita de picior, Meşteru, oacheş, balaoacheş, tot băga un fier În foc, îl roşea şi tăbăra cu ba rosu pe el. Şi dăi şi dăi, de săreau scântei în toate părţile. - Da' ce lucrezi aci, mă meştere? întrebă Dumnezău. Ţăganu, ca să-I ia 'n baschiulă: 259 [260] - Ce să lucrez, bre unchiaş? la aci, neşte fiară de pu­ reci; vreau să-i împiedec de picioare ca pe cai, că prea săr ai dracului. - Numai să nu le nemereşti prea strâmte, să-i juvi­ nească la picioare! intră în vorbă Petre. - Păi, eu aşa o să mă cerc, zise ţâganu. Din vorbă 'n vorbă, ţăganu unde nu'ncepu a să lăuda, că meşter ca el nu să măi dovedeşte; n'a măi fost şi n'o măi fi altu pe faţa pământului. - Dor să văd cu ochii şi fac şi eu măi bine ca ala t Nici aghiuţă nu mă 'ntrece. După ce măncară, le făcură şi lor loc în bordei să să culce. Peste noapte să pomeni Dumnezău în văitatu lui Petre. Să 'ntorsasă pe partea ailaltă şi să lovisă la muşcătură. - Da ce-ai, Petre? - Ce să am, Doamne? Visai că iar ne 'ncolţiseră câinii. Nu măi pot de picior. Mi să pare că obrinteşte. Tăcură. Inchisără ochii. dar somnu nu vrea să-i fure nici pic. Dumnezău să tot gândea să pue pe meşter la 'n­ cercare. Să tot frământa să găsească una potrivită pentru ţâgan, şi dacă el Dumnezău n'o' fi găsit-o bună, cine naiba credeţi c' o măi găsa? - Mă Petre - Aud, Doamne. - Dormi? - Păi eu cred că nu vorbesc de-adurrnit. - Ce zici, mă, de meşteru ăsta? - Ce să zâc, Doamne? - E meşter? - Ştiu şi eu? - Mă Petre, prea să laudă, mă! - Să cam laudă, Doamne. - Păi e bine, mă, să să laude) - De, Doamne, cum zâci şi tu. - Petre, Petre, rău tovarăş mi-am ales. Cu tine n'o să: fac eu nici o brânză pe unde m'oi duce. Nu eşti în stare să te aperi nici de câini; şi când te 'ntreb ceva, răspunzi anapoda: nici că da, nici că ba. Dumnezău să năcăjisă de-a binelea. Nu putea să-I scoată pe Petre cu una cu două dintr'ale lui. . - Păi mă, ascultă tu dela mine: nu e bine să să laude omu. Şi ca să-I fac eu să. nu să măi laude, o să vezi dimi- neaţă ce-i lucrez. . - Facă-să voea ta, Doamne. I N'apucară bine să să\ verse zorile şi uncheşii mei fură: deşteptati în bocănitul ciocanelor. - Harnic meşter, Petre, - Harnic, Doamne. \ 260 [261] - Da prea lăudăros, Petre. - Lăudăros, Doamne. -- Să-I punem la 'ncercare? - Cum e voea ta, Doamne -- Păi să-I punem, Petre. - Să-I punem, Doamne. Cujniţa ţâganului erea 'n gâr1igiu bordeiului. Două perechi de foale mici de piele de ied, întoarse pe dos, ereau cu ţâvloaele pe marginea focului. Haramina a bătrână=-muma meşterului-cu cebucu pe chetoare, sta turceşte şi sufla când cu o pereche, când cu alta. Sufloiu foalelor întărăta flacăra focului. O lance vârâtă în jeregai prinse culoarea cărbunilor aprinşi. Meşteru apucă lancea cu cleştele şi, dupe ce-o învârti de trei patru ori în vânt, o înmue cu vârfu în postava cu apă, apoi o lăsă să cadă în apă pe tundu postăvii, Apa clo­ coti cu bolboroş, dete drumu în sus la un buşneag de aburi şi să potoli. Dumnezău şi cu Sfântu Petre să uitau cu multă luare aminte la ce lucra meşteru. - Asta e cheia meşteşugului nostru: căleala. Dac'ai călit fieru bine, apăi ţâne; dacă '1 greşeşti din căleală, or sare când îl loveşti. or e moale ca mămăliga. Şi ca s'arăte cât e de meşter în căleală, scoasă din postavă lancea-plină de înflorituri cu dalta+ călită alb. - Dacă vrei să vezi cât e de meşter ţâganu, să-i ceri căleala albă; şi dacă o căli altu cum călesc eu, capu mi-l pun! Dumnezău îşi ridică genele cu cârja şi luă sama bine la lance. - E bine călită, n'am ce zâce. Dar am văzut şi măi albe. Ţâganului să-i vie leşin. - Asta nu să poate: nici Dumnezău din cer nu ne­ mereşte căleala mea. Eu, ăl măi tare meşter dupe faţa pă­ mântului .... - Ascultă-mă, meştere, zăsă Dumnezău; zâci că te pri­ cepi să faci orice? - Cum de nu: s'a dus vestea, s'a dus buu 'n lume de ce iasă din mâinile mele! - De toate ai face, da din bătrân tinăr, ce zâci? poţi să faci? - Că dor n'oi fi eu Dumnezău; dar dacă s'o găsi altu să facă şi-oi vedea la el, fac şi eu. Nu să dovedeşte lucru să-I văd cu ochii şi să nu-l pot face. Tocmai trecea pe drum o hoaşcă de babă cocoşată, tare de urechi, şchioapă şi chioară. - Ia fă-te 'ncoa, fă babo, zâsă Dumnezău. Baba cuteză cam cu sfială. 261 [262] - Bună zâua, meşteri dumneavoastră, da' ce-aveţi cu mine? - Măi nimic, babo, ia şezi o ţâră. - Vezi, meştere,-s'apropie Dumnezău de ţâgan-; eu, dacă 'mi dai trei spinări bune de cărbuni şi-o putină cu apă, eu fac pe baba asta fată mare. Ce zâci? - Ce să zâc eu? Nu cred. - Dacă nu crezi, ado cărbunii şi apa. Meşteru, bănuitor să afle şi el tina ca asta, adusă de îndată cele trebuitoare. In timpu ăsta Dumnezău intră în vorbă cu baba. Vorbea cam tare şi mai mult la urechea stângă, că cu aia auză baba măi bine. Dupe cum să vedea, baba nu erea în toate ale ei: îşi sărisă din părpărit. - Ce zâci, fă babo, o 'ntrebă Dumnezău: ai vrea să te măi faci odată fată mare de optâsprezece ani? - Ihă, ba bine că nu i - I'auzi mă, că vrea 1 - şi şopti apoi la ureche ţâganu- lui: aprinde toţi cărbunii. - Ehe, mă moşule, când eream eu de optâsprezece ani, tăiai calu lângă mine; dar de! Dumnezău a lăsat şi ti­ nereţe şi bătrâneţe. Numai o săptămână să mai mă fac tinără, şi pe urmă pot să mor liniştită. In timpu ăsta mormanu de cărbuni prinsă bâlbără. De-odată Dumnezău apucă pe babă cu cleştele, şi zvârr cu ea în jeregai. Flăcările o 'nvăluiră cât ai clipi din ochi. - Suflă mă cu temei, să răsti Dumnezău către ţâgan. Meşteru sufla, dar cam cu sfială. - Mosule, omorârăm baba. - Suflă şi taci, că te 'ntineresc şi pe tine. Baba întâi să făcu neagră tăciune, apoi încetu cu în­ cetu începu să să roşască, pănă nu să măi putea deosebi din cărbunii a prinşi. - Gata apa? - Gata. Dumnezeu hop, o luă cu cleştele şi zdup cu ea în putina cu apă. Când o scoasă afară, ce să vezi: zână din poveşti. Rumenă şi frumoasă, cum n'am văzut de când sânt. - Vezi, meştere? zâceai că asta nu să poate. - Ba văd că să poate şi-asta, dar păn 'acum n'am ştiut. * * Dumnezău şi cu Sfântu Petre îşi luară rămas bun şi să dusără în lume. Meşteru nostru rămase sân gur. - Asta a fost măi abitir ca mine 1, dar nici eu nu mă las măi pre jos. \ Pusă ochii pe barazladina a bătrână. - Mumă, văzuşi? Ham sa te fac şi pa tine fată mare. Focu erea gata făcut, putina cu apă aproape plină; dor 262 [263] ce măi aruncă o spinare de cărbuni pe Ioc, o vadră de apă, 'fi putină, şi gata. Ţâganca să uita spărioasă la jeregaiu focului. - Nu-ţi fie frică, fă mumă. , Pusă mâna pe cleşte, o apucă de nas, şi trage de ea pe foc. Chirăia tăganca, parc'ar fi fost în gură de şarpe. Dar ţâganu nu să lăsa înduioşat. Trasă de ea cu putere pănă o băgă 'n foc, apoi tăvăle-o pe-o parte, tăvăle-o pe alta, Măi chirăi tăganca ce chirăi, şi pe urmă, dacă i să dusă sufletu, tăcu. Aşteptă mesteru să să negrească, şi să negri. Aşteptă să să roşască, şi începură să i să rosască întâi degetele dela mâini şi dela picioare, apoi urechile, nasu. O apucă cu cleş­ tele de-o ureche, şi-i rămasă urechea în cleşte. Mirosea a şorici proaspăt pârlit. Căută s'o tragă de nas, dar i să rupsă şi nasu. Dacă văzu, o apucă bine de mijloc şi hait cu ea în putina cu apă. Ţâganca sfârâi, să scoroji pielea pe ea ca şoriciu ăl ars pe porc şi să ardică neagră şi umflată ca o plută de-asupra apei. Când o scoasă tăganu şi-o V{lZU: Ptiu ! fire-i a dracu! te greşii din căleală, •••••••••••• Epigrame 1) N. Plopşor . «Eroii» nuvelelor tale A vând succes afar din cale, Era firesc ..... tu, consecvent: Să le ridi ci şi..... « Monument !" Maestrul I. Minulescu a scris un nou volum de nuvele fantastice: "Cititi-le noaptea" (Ziarele), Ai zis" Citiţi-le doar noaptea" , Iar cititorii buni n'au vrut; Ei le-au citit şz' zi şi noapte, Şi tot nimic n'au priceput! Unei coniţe. Ea '1 iubeşte şi '1 adoră Şi 'i-e drag şi scump bărbatul; Numai ca să '1.... menajeze. 11 mai schimbă ... ,. şi cu altul! A apărut "Monumentul Eroilor" de talentatul şi vigurosul scriitor I. Dongorozi (Ziarele). J) Din volumul ce va apare în editura "Ramuri". 263 [264] Lui Drag, care expunând cari­ catura unui cunoscut bancher, credea c'o va reţine şi 'i-o va plăti bine. Încredinţat c'o Y3 plăti, 'f-ai făcut .caricatura"; Nevrănd îns'a o reţine, Ti-a făcut şi el... .. «figura /" Al. C. Calotescu-Neicu, II ••••••••••• Cântec Dorule, spre vise punte, Săltăreţ isvor de munte, Rază veselă din soare, Mă prefaci în sărbătoare: Să măngăi copilele, Să le 'nmultesc zilele; Să alint nevestele Cu toate poveştile. Dorule, foc înăbuşit, Fir-ai tu alirnănit, Nu mă 'ndernnă la iubit: Că iubitu-i taină mare: . Nu te lasă la culcare, Te scoală în prănzu' mare. Dorule descăntător, Face-te-ai colindător Pe toate potecile, Ca să'ncurci suveicile. La ferestrele 'n lumină Dorul cântă şi suspină ; La ferestre 'ntunecoase Cântă elorul, fata coase; La căsuţele sărace Dorul ţese, dorul toarce. Dorule, prin brasdă, plugul, Il îmbii să dea belşugul, Făurind muncii poveste Cum n'a fost şi nici nu este ... Tu faci elin toate minune, ... Ne şopteşti ce-arar se spune ... Dorule, muncit de patimi, Ce ne storci .atătea lacrimi ? .. D. Rădulescu-Rudari • •••• a ••••••• Note critice Dacă a scn este a face într'adevăr operă de sinceri­ tate, o confesiune literară - cum socotesc şi eu -, voi măr­ turisi din capul locului, pentru confuziunea mea, că după un număr de pagini citite, fără preventiune şi cu toată cu­ riozitatea de spirit, ce am păstrat la vârsta mea, am fost nevoit să abandonez lectura faimoasei" Ulysse " a lui ]oyce, cum şi acea a aproape tot atât de celebre .Mrs, Dalloway' de Virginia Woolf. Mai mult chiar: n'am isbutit a duce încă până la capăt, în doi ani de zile +fără a fi renunţat însă la aceasta->, citirea uluitoarei comedii umane care e romanul lui Marcel Proust. Şi 'cu toate că am pretenţia de a fi larg accesibil în principiu brcărei forme de creatiune artistică, recunosc că nu pot toţuşi - se vede că e prea târziu pen­ tru asta - să preţuesc o operă ce ar fi lipsită de anumite însuşiri, pe care m'am deprins a le considera drept calităţi 264 [265] mdispensa bile creatiunei artistice însăşi: Şi dintre a notă specific oltenească. Fără a-şi supune inspiraţia şi ta­ lentul unor anumite discipline or teorii, neînregimentaţi cu­ tărei şcoli or cenaclu, suflete şi ochi cu multiple faţete, cei mai mulţi din tinerii scriitori asezati şi porniţi de pe me­ leagurile noastre afirmă-parţial şi incidental, măcar+ , nota oltenească. Ea consistă în expresiunea sentimentului de strânsă legătură dintre oltean şi pământul brăzdat de Jiu şi de Olt, cum şi într'o tendinţă de a reînprospăta şi a re­ întineri mereu limba literară printr'o continuă transfuziune de sevă a graiului popular oltenesc. E ceeace au făcut în poezie Radu Gyr, D. Ciurezu şi V. Ciocâlteu, iar în proză: Pr. Partenie şi N. Plopşor. Pe drumul acestor din urmă a pornit - şi a pornit cu piciorul drept-cel care, fără a mai fi în prima tinereţe (pri­ ma tinereţe este în literatură sub 20 de ani !), debutează în: literatura noastră la umbra unui modest pseudonim, dar în lumina unor zări pline', de făgăduinti, Căci, dacă forma scriitorului lasă uneori de dorit, dacă compoziţia sa are câteodată scăderi,-talentul său de poves­ titor e învederat. Sub căldura, simplitatea şi sinceritatea gra- 266 I , 1· r 1 • I I , j '. 1 1 I I ! 9 t f � [267] iului său lumi bătrâne şi uitate se luminează, chipuri de altă dată cresc şi trăesc înainte-ne ca din basme; alteori po­ 'vestirea, pârâu săltăreţ de munte, înşiră, ca la dacă, întâm­ plări posn�şe dintr'o copi!�ri� care aduce. în multe cu a lui «Nică a lUI Ştefan a Petrii, din Humuleşti». Monumentul Eroilor Nuvele şi schiţe, de Ion Dongorozi, Ed. "NaţionaIă" S. Ciomei, Bucureşti 1930. Volumul, cuprinzând 6 povestiri, poartă titlul celei din 'urmă dintre acestea. Şi cu drept cuvânt, întru cât e cea mai de seamă din naraţiunile închise în această carte. Frescă redusă a unui roman de moravuri provinciale din epoca înfrigurată a alegerilor, • Monumentul Eroilor" ne prezintă într'un redus film cinematografic forfota vieţei 'unui târg vânzolit de patima politicianismului. Cu toată viziunea puţin caricaturală a oamenilor şi lucrurilor,- căci .atitudinea autorului este vizibil necruţătoare pentru eroii .săi -, nuvela aceasta place, pentru că, indiferent de exage­ rarea notei caragialeşti, este aci o viaţă adevărată. Dialogul e viu şi colorat, acţiunea închegată bine, iar desnodământul, -cu toată şarja lui, de un comic iresistibil. "Director de teatru U şi "Apostolii" excelează prin ace­ -eaşi putere de a evoca viaţa mediocrilor eroi de provincie, văzuţi în perspectiva iucăuşe a umorului autorului. In .Logodit" schiţează un colţişor din viermănoasa Iume a celor cari s'au eliberat de cătuşele orcăror scrupule .stingheritoare şi cari, tocmai pentru aceasta calitate, foşti şi viitori miniştri, evoluiază în muşiţa larvară a politicia­ nismului de ieri şi de azi. .Rivalcle-, cu un crâmpei de adânc omenesc, mişcă­ toare prin neaşteptata soluţie ce dă unei probleme de con­ ştiinţă, şi înstârşit "Stratagemă", drăgălaşe stenogramă .prinzând un duioasa inteligenţă a unui copilaş care vrea «să-şi traducă pe tăticu-, - încheie sumarul volumului. Ceea ce aduce nou, pe lângă calităţile pe care nu odată Ie-am notat in această rubrică la activuJ d-Iui Dongorozi - aport deosebit de preţios -, "Monumentul Eroilor" este -cu totul purificat de scoriile ce odinioară relevasem în seri- -erile sale anterioare: moldovenismele neliterare deoparte şi nota trivială a unui naturalism inestitic dealta, lipsesc {lin cartea de faţă. Pentru aceasta socotim volumul de care ne ocupăm ca cea mai reuşită operă a autorului. Măşti pentru muzeu Schiţe de Paul Constant. Ed. autorului, Caracal Tip .• Unirea" 1930. Sunt în cărticica aceasta o seamă de măşti, măşti care râd, măşti care se strâmbă, scot limba, dau cu tifla ; niciuna 'însă-şi aceasta e de notat-nu rânjeşte niciodată. Desenul 267 [268] lUi e uoar scmţar, aar nu schematic, întru cât fie care din: . ele înfăţişează un individ în parte, iar nu un tip, genul în totalitatea lui. Prin această notă măştile d-lui Paul Constant sunt variate şi personale, adânc personale. Cel ce le-a dăl­ tuit cu migăloasă îngrijire de amănunt este un umorist .pince sans rire". El ştie să observe, să înregistreze exact şi să redea cu spirit şi cu meşteşug aceea ce caricaturistul de talent e în stare să prindă: linia ditorrnantă, asimetricul revelator, inconştienta mica grimasă, ticul care defineşte şi.. clasează. Bănuesc că aceşte măşti sunt modelate dupa viaţă. In micul oraş de provincie oltenească, unde autorul îşi exercită cariera -nu acea de scriitor, dar acea care îi a­ duce pâinea cea de toate zilele-măştile sale se vor fi plim­ . bând pe uliţe. Şi dacă un oarecare din modele s'ar recunoaşte în vreuna din păpuşile vic1eimului acestuia, de sigur că nu se va supăra, nu ar avea dece să se supere. Căci d-l Paul Constant îşi indrăgeste tipurile sale, le-a creiat în duioşie, aşa că nu a mestecat în pasta din care le-a modelat nicio picătură de răutate. Şi acesta e unul din meritele celor 9 schiţe ale excelentului umorist ce se descopere a fi poe tu} volumului "Litanii pentru cei uitaţi". Idolul vremii Eseuri de Al. Popescu-Telega, Ed. "Ramuri" Craiova, 1930. Autorul strânge în mănunchi aceste pagini risipite în' dreapta şi 'n stânga vreme de 10 ani, oglindă schimbătoare a spiritului său în veşnică premenire. Căci scriitorul "nu încremeneşte în aceeaşi atitudine spirituală.. se schimba necontenit, îşi însuşeste naturi diferite în aceaşi măsură în care şi timpul preschimbă şi răstoarnă lucrurile". Cele 25 de eseuri sunt foarte variate prin cuprinsul lor. Compoziţia lor e capricioasă: călătorii fanteziste în jurul unui subiect, în care literatura şi arta se întâlnesc cu pro­ bleme practice, preocupările spiritului cu chemările impe­ rioase ale nevoilor de fiecare zi, toate însă cu un aer de detaşare filosofică, de diletantism voit, la care paradoxul participă şi el uneori cu surprinzătorul şi înţeleptul ce cu­ prinde. Pulbere de poezie se cerne peste cele mai multe pagini. Stilul Jor--ccalitate ce nu întâlneşti orcând - e per­ sonal, cizelat, cu preocupare continuă de a se feri de banal. Cele două extreme: afectarea pretiozităţii şi facilitatea ga­ zetărească sunt deopotrivă de rare în "Idolul vremii". De cuprins şi de spirit livresc, pătrunsă de intelectu­ alism, ultima carte a d-lui AI. Popescu-Telega nu are în ea nimic pentru a chema. pe cititorul grăbit; are însă totul pentru a reţine pe căutătorul de miniaturi delicate. C. D. Portunescu. 268 [269] Insernnări despre 1821 Căndva, am fi vrut să cercetăm ecoul pe care faptele şi intenţiile lui Tudor Vlaclimirescu le-au produs în sufletul umiliţilor ştiutori de carte ai vremii-popi, dascăli şi condicari-, spre a în­ vedera meritul sau derneritul micii burghezii în înţelegerea şi susţinerea mişcării dela 1821. Deocamdată, publicăm o parte din însemnările inedite, culese în acest scop de pe file de ceasloa ve, cioburi din vitraliul a ceeace astăzi numim opinie pubh('d. Adău­ găm la acestea şi câteva însemnări mai târzii.E interesant de observat cum, la un deceniu sau două după eveniment, sau chiar şi mai devreme, amintirea autentică a faptului se întunecă, se transfigurează: anul 1820 ajunge a fi considerat ca un an al re­ voluţiei, şi tot felul de legende se infiripă, capătă crezare şi mis­ tifică, uneori grosolan, realitatea istorică. Din astfel de însem­ nări, corobora te, se poate urmări câteodată întreg procesul de formare al unei legende şi chipul în care se pune în circulaţie, şi deci în valoare, svonul, judecata surdă şi anonimă. In ceeace ne priveşte, constatăm că nici publicaţia valo­ roasă a lui Aricescu din 1874 n'a reuşit să publice sau să cluei­ deze atîtea legende, false desigur, privitoare la Tudor Vladirni­ rescu şi revoluţia din ltl21. In însemnările pe care le dăm mai departe, am reprodus şi câteva caracterizări pe care Aimanalru; ::>Ialulu/; publicaţie oficială, le are pentru evenimentul dela 1821. In acest sens, ar f de urmărit sistematic toate a vatariile pe care aceste caracteri­ zări le suferă an de an. Deplidă, la 1837, Almanahul notează în dreptul anului 1821: "Anarhie»; la 1842, acelaş Almanah notează: «1821, Insurecţia Rumănii-. iar la 1843, peste un an deci, Alma­ nahul notează cu bucurie: « 1821.. .. a doua epohă norocită, cu începutul stăpăniri din fii patrii il fi prinţi stăpănitori în Tara Românească- 1). Iată dar ce târziu se anunţă revirirnentul, înţelegerea ade­ vărată, pe care numai suflul vremilor noi o va face cu putinţă. Dar despre aceasta am mai vorbit 2) şi vom mai vorbi în curând. Emil Virtosll. 1) Cf., mai departe, la Note, nr. 1, 2, 3 în pag. 270. 2) Cf, Emil Virtosu, Tudor Vladimircscu-s-glose, f a-pte Si doru mcute 1I0i­ (1821). Bue., 1927, pag. 6. 269 [270] 1 «1821. Anarhie" '). 2 «1821. Insurecţia Ruminii- 2). 3 «1821... A doua epohă norocită, cu începutul stăpănirii din fii patrii a fi prinţi stăpânitori în Tara Românească- 3). 4 [1821]. «Revoluţia naţională a domnului Tudor Vladimirescu, pentru indipendinţă- 4). 5 «1820. S'au făcut zavera, când au ornorăt Turcii pre Greci volintiri prin Rumănia- 5). 6 .. .In leat 1818 au venit, domnii Ţării Româneşti, Şutul ; şi au domnit numai vreo doi ani şi s'au început zavera care să lucra pă taină în totă lumea. In leat 1819, Octomvre, au otrăvit pă Iosif [e]piscopul Argeşului, aflăndu-să în Bucureşti. In leat 1820 au murit şi domnul Şuţul şi-l ţinea răinuit vreo doo săptămâni, până au început zavera a să da pă faţă, în leat 1821, ghenar întâi .. Capul zaverii ere a in Moldova domnu Ipsilant, în Ţa[ra] Ruma­ nească domnu Tudor, iar în Grecia un Riga şi Korais. Dar avea de prapaganţi în Tara Rumănească : Thoma Brătiianul, Golescul Dinicu, IlarionArgeşiu, Dionisie Lupul. Şi au făcut multe jafuri boerilor, Apoi tot în leat 1821, Iunie în 10, au venit Turci în Ţara Rumânească şi au făcut multe omoruri, s'au vărsat multi:'! sânge de Rumân ... [Protopop C. Sachelarie] 6). 7 La leat 1821, ghenarie 18, au murit Măriia Sa VOd�1 Sutul, otrăvindu-I. Şi l-an îngropat la Sfântu Spiriclon cel Nou. Şi orânduindă Poarta pă Scarlat Calimah, domn în locu Suţului, şi până SEt viie dela Ţarigrad, au pornit Caimacamii pă un Negrea şi Govoritu (sic); şi viind în Bucureşti, n'au apucat să puie treaba la orănduială, şi s'au sculat aposrasiie, în toată Ţara Rumanească un sluger Tudor, şi în Tara Moldovii un fecior a lui Ipsilantu ciungu; şi au prădat pă toţi bieţi negustori, ori pă cine le işa înainte, Ipsilantu din Moldova până în Bucureşti şi Tudor din Mehedinti toate judeţele şi pănă în Bucureşti, cu mul­ ţime de olteni panduri şi cu arnăuţi, iar Ipsilantu numai cu greci rnavrofori, Intre acestiia s'au sculat şi un Bimbaşa Sava, Delibaşa Mihale şi un GheJcea (sic), pa care, viind Chehaiia-Beiu dela Si­ listra, serascher în Bucureşti, cu numire că o să-i înbrace ca­ poate, i-au şi înpuşcat pă căte trei. Intre aceştiia au mai fost şi un Vasile Caraviia şi un Dl.\ca; aceştia' au scăpat în Braşov şi .' de aci au fugit în alte p�trţi, iar oastea lor au tăiat-o Turcii pa drumul Braşovului. Atunci a"l; fugit toţi boierii şi negustorii în 270 [271] Brasov' am văzut şi eu dela luna lui Aprilie şi pănă la al doilea an la l�na lui Avgust, şi am isit că s'au orânduitu domn dela Poartă Gli Arhivele Statului, Condica NI'. 7 a Logore/iei Streinilor, ultima pagină. 10) ,)i GherontieMonahul elin Riopana-Tutova (Moldoval înseamn:l acest cu- tremur, resimţit în ambele principate ()jirolZ COStill, Bâr1ad, 1915jIlI, Nr. J2, p. 186). 20) Academia l�o.mânii, 111S. 284"" f. 109. . 2J) Academia Românii, ms. 3469. f. 125 verso-126 (Pomelnicul Scfâtului Cioclovina). Insemnarea de che!tueli e f�cută de aceJaş chiriarc arbilll?ndrit. Ca 276 [277] \ I ] " i Notă A-rhivele Olteniei (IX, nr. 47-48, p. 44-45) publică nişte "Acte referitoare la Tudor Vladimirescu-. Incidental, am de obi­ -ectat asupra chipului defectuos în care aceste acte sunt tran­ scrise şi publicate. Astfel, un Belu Vistieru nu poate exista la 25-26 Martie 1821. Pentru perioada 10 lVIartie-14 Mai 1821, mare vistier al Tarii Romanesti este logofă tul Alexandru Filipescu, poreclit Vulpe "). Dela dănsul emană în acest răstimp toate Of­ dinele vistieriei, şi aproape in toate aceste acte oficiale Filipescu semnează numai cu titlul funcţiunii: Velvistz'er, semnătură mare, dreaptă şi ţepoasă. Editorul documentelor din Arhivele Olteniei loian. Publicat şi în Bis. Ori. Rom. XIY, pag. 408--422, de C. Erbiceanu, unde se .analizează întreg pornelnicul. 22_ Hagi Ienuş Costa Petru, negustor din Craiova. Pomelnicul lui, la 1813, Iunie 5, în acelaş 111S. 3469, f. 109 verse, la Academia Română. In acelaş 1IlS. f. '95 verse şi 96 sânt pomclnicul lui Tudor din 1812 şi al căpitanului Simion din 1813, publicate in Revista p. Istorie ;,i Arheologie, voI. Xl (1910), p. 334-şi în Bis. Ort. Rom. XIV, pag. '108-422. . 23\ Academia Română, ins. 2109. PomelnicuJ mănăstirii Ţântăreni, scris la 1816 de Dionisie Ec1isiarhul. Insemna rea e de mâna lui Chiriac arhiruandritul, egu­ meu Caloian. 24) Academia Română, tn s. 1084, f. 188. 25) Exemplarul la biserica Amzii. 36) Academia Români1, ms. 2199, f. 20 verso. Pomelnicul schitului Topoll1iţa, Început la 1811 de Chiriac Eâmniceanul, pe atunci duhovl1icul m-rii Cioc1ovina. Insemnaren de mai sus e precedată de pomelnicul lui Ştefan B.ibescu. 37 Academia .Română, ms. 2199, f. 21 verso, precedat de pomelnicullVIăldrlres" ·eului, scris ca şi Însemnarea de propria-i mână. Pomelnicul schitului Topolniţa. 38) Academia Eomână. 1J'lS. 569, f. 9; însemnarea făcută ele ieromonahui Dorohtei. pe la anul 1850, după tradiţ:ia 111-rii Sinaia. 39, Academia Română, ms. 1420, p. 10-11 Via/a .... Episcopului de Râm­ Jtic Ca.ti-nic, de arhimandritul Anastase Baldovin, scrisă, pare-se, la 1896, după m{u'­ turiile orale ale lui Calinic. 1') cf. Emil VlrLOsu, Tudor Vladimirescu - Glose, fapte şi documente 11oi­ {1821), Bucureşti, 1927. 277 [278] Emil Vîrtosu • •••••••• I' .• I1l. _ L c.u 15 latin, numai în prima parte (t seumaturri, cetind astfel Belu Vistieru în loc de VeI Vistter. Cu atât mai ciudată pare această metamorfoză, cu cât Belu semnează. totdeauna Beliu, rar Belio şi niciodată Beiu. (Ne raportăm la. epoca 1821). In al doilea rând: care este «secretarul Ghiorghe Olimpiotis-, sau -Chiorghiadis Olimpiotis- ? Cunoaştem ca personaj principal în drama dela 1821 pe Iordache sau Gheorgache (greceşte) Olim­ piotis ; neîndoios, trebuie să fie una şi aceiaşi persoană, Dece însă numele atât de stălcit ? Dece «secretar"? şi al cui? Docu­ mentul publicat conţine într'adevăr în original aceste forme � Nu e cumva o copie sau traducere din greceşte, cum pare pro­ babil? De ce nu se menţionează? Şi ce înseamnă oare la nota. 3: -Ghiorgachi, ci nu Iordache-? Simplă eroare de tipar ? ... In sfârşit, editorul documentelor, indiferent dacă rezumă. sau le transcrie în întregime, ar fi trebuit sa arate lămurit daca adresa, data şi celelalte elemente din protocolul iniţial şi finali sunt existente în corpul documentelor, sau numai deduse printr'un raţionament oarecare. Nimic din toate aceste elementare obligaţii profesionale. Şi atunci, decât a fi ind uşi în eroare de vreun Betie Vistierie oarecare, am prefera ca acele acte S2l rămană inedite, sau să fie puse la dispoziţie, spre publicare, celor ce oferă ga­ ranţiile ştiinţifice necesare. In legătură cu Tudor Vladimirescu Domnul Const. D. Caletzeanu din Craiova posedă între hărtiile d-sale următoarea Adresa a Arsenalului de Construcţii din Capitală, nr. 1243 din 23 Aprilie 1908, catre Corpul I de Ar­ mata, Craiova, cu acest cuprins: La ord. nr. 18649 am onoare a raporta că s'a ·rectificat in­ scripţia drapel ului Domnului Tudor Vladimirescu, aliat în Mu­ zeul Artileriei 1), în următorul sens: «Steagul Domnului Tudor Vladimirescu, donat de G. Caleteanu, fost maior în garda civica". Director al Arsenalului, semnat Loc. Col. Muică. Pe marginea adresei se află adăogat o Rezolutie a Corp. 1 Armată, Statul major, către D-l G. Caleţeanu, Craiova, cu nr.. 1209, din 24 Aprilie 1908, cuprinzănd : Binevoiti a lua cunostiintă de comunicarea făcută de Ar­ senalul Armatei. Şef de Stat major, semnat Loc. Col. Coruneanu, •••••••••••• Data inscripţiei dela Coveiu Se ştie că, în afară de leat, în documentele şi inscripţiile­ munteneşti mai vechi, se utilizează şi alte elemente cronologice secundare, ca indictionul, [rugul soareiui. mâna anulia, crugu]: lunit; numărul de aur, temelia, epacta şi altele, care «s'au între­ buinţat în computul românesc încă din primele timpuri din care ne-au rămas mărturii scrise, şk pănă la începutul secolului XVII»,. 1) Gravura din an. VIU, p. 253, înfăţişeaxă acest steag. In pag. 254 s'a re­ produs şi inscripţia brorlată pe cealaltă tflţ'�l il lui. . c I 278 [279] .,..J4.'-:-"'--JUiUd. Marcu Aureliu aduce În Dacia leg. V Macedonica după 165, menţionată şi la Troesmis, apoi, sub Sept. Sever şi la Potaissa. Caracterele inscripţiei sunt şi ele elemente de datare apro­ ximativă, În lipsa altora istorice pre­ cise. Se descriu apoi diferitele tipuri şi forme de monumente funerare, cu ilustraţii în sprijin textului, fixând topografic distribuţiunea fiecărui tip de monument funerar, că utându-Ie origina - ca formă arhitectonlcă şi motive decorative-dela care au venit în Dacia sup. La urmă se fac consi­ deraţii istorice asupra diverselor ti­ puri prezentate şi asupra stilurilor lor Influenţa tehnice! artistice a Ro­ mei este evidentă, pe deasupra u­ şoarei evoluţii a tipurilor de monu­ mente funerare din această provincie, în afară de tipul medalion, care s'a format independent de arta italică aci, ca şi În Noricum, precum şi de bazamentele de altar cu trei laturi decora te deopotrivă. - Bisericile cu cinci cupole în Calabria, monumente de tip clasic din sec XI şi XII in lumea bizantină, având forma de cruce greacă înscrisă, au rămas puţine. Au­ torul-d-I Horia Teodoru -cercetează două: San Marcu de Rossano (la Co­ senza) şi Cattolica de Stilo (din Reg­ gio Calabria). - Despre origina şi evoluţia săcurilor de aramă car­ pato-danubiene ne dă un valoros studiu dona Ecaterina Dunăreanu­ Vulpe. Aflarea de arme, ustensile şi ornamente de aramă În toate ţările Europei, alături de ceramică şi obiecte de piatră lustruită, în straturi supe­ rioare staţiunilor neolitice, a făcut pe unii să vorbească de o epocă a ara­ mei. Nu poate fi însă decât cel mult o perioadă de trecere dela vârsta de piatră la vârsta de bronz, pentru care unii au găsit termenul de eneolitic, iar alţii-mai bine-de calcolitic, con­ stituind prima fază a metalelor, sau ultima fază a neoliticului, Orientul a cunoscut metalele cu mult inaintea Europei. Ultimul termen al întrebu­ inţărei aramei pure in fabricarea a�­ melor şi uneltelor e fixat după arurl 2000 a. Cr. Când începe şi când siâr­ seşte această perioadă, nu se poate preciza. Origina tipologică a acestor \ instrumente (pumnale, cuţite) se află \ la cele de piatră. Se cercetează foarte . pe 'larg, în mod comparativ, săcurile de piatră şi. cele de aramă, ca ase- 282 manări şi analogii, în diferitele aşe­ zări din intinsul lumii vechi, consta­ tând la popoarele tracice carpato-da­ nubiene o însemnată desvottare a industriei metalurgice În epoca eneo­ Iitică şi însemnând în acelaş timp vechimea obârşiei lor de băstlnaşi prin aceste locuri. - Sciţia mică in hartile nautice ale evului mediu, contribuţiune la topografia istorică a Dobrogei, de d-I N. Grămadă.-Cro­ nologta ceramicei pictate în Eu­ ropa orientală, de d-I Vladimir Du­ mitrescu. Stttdi Rumeni, tipărite prin În­ grijirea d-lu! Dr. Carte Tagliauini, profesor de lingvistica romanică şi de filologie românească la Universi­ tatea din Budapesta. VoI. .IV, Roma, 1930. - Primul studiu: Dreptul bi­ zantin, drepturile balcanice, dreptul italian, e datorit profesorului de drept dela Universitatea din Ferrara, Aldo Albertoni, mort in toamna anului tre­ cut. Subiectul fusese odată tratat de autor, mai pe scurt, cu prilejul con­ gresului al VI-lea de istorie dela Oslo din August 1928. Vechiul drept ro­ mânesc şi studiile specialiştilor noştri În materie procură bogate şi intere­ sante date şi sugestii autorulul.­ D-I W. Meyer-Lubke, dela Univer­ sitatea din Bonn, propune o nouă explicaţie a formărei cuvântului .,fra­ sin" ,,(frosir" tn istrorornâna), aşa de deosebit de macedorom, "frapsin" şi bănăţeanul .frapsan", derivate din fraxinus.-Cdteua manuscrise româ­ neşti cunoscute de misionarii ca- . tolici italieni in Moldova sec. XVlll, de d-l Carlo Tagliavini. Atrăgând a­ tenţia asupra importanţei filologice in special a celor câteva manuscrise şi tipărituri din sec. XVI şi XVII '" asupra acestei sfere de preocupare, autorul se opreşte asupra manuscri­ selor româneşti ce a descoperit per­ sonal in Bibl. Comunală a Arhlgim­ naziului din Bologna, şi care sparţi­ nuseră lui Mezzofanti (despre opera lui Mezzofanti ne-a dat cu alt prilej ample amănunte). Pachetul cuprinde scrieri de natură variată şi de autori diferiţi, dintre care 5 sunt mai im­ portante, intre care un text "Enve­ tzatura crestinaska", apoi discursuri, predice şi rugăciuni, dar mai ales un Manual de conversaţie italo-rornân pentru folosinţa misionarilor. Autorul prezintă fiecare scriere In parte, ana- L [283] lizând-o In cuprins şi mai cu seamă în particularităţile fonetice ale tex­ tului, aşa cum îl află ortografia!, cu observaţi uni lexicale. Se reproduce textul din Manualul de conversaţie, cu ortografia misionarului ce l'a scris, in româneşte şi italieneşte, pe două coloane.s- Dr. Luigi Trernl atrage a­ tenţia asupra unui sernanttsm de in­ fluenţă, poate, ungurească în limba noastră. Cuvântul "bunătate" in Palia dela Oră ştia avea, pe lângă sensul lui obişnuit (bonte, bontăj.Gute) şi pe acel de "avut, avere" (beni, biens, Giiter). Formarea acestui din urmă înţeles o atnbu- autorul ter­ menului maghiar "i6szâ�", care avea şi el aceeaşi dublă accepţie. - Ur­ mează Recenzii de nublicaţiunt pe­ riodice din an. 1928 şi de cărţi de istorie şi filologie mai ales (aproape toate 111 pagini din 113) scrise, şi cât se poate de obiectiv, de d-l pro­ fesor Tagliavini. StttdU istroromâue, de Sextil Puşcartu, în colaborare cu M. Bar­ toli, A. Belulovici şi A. Byhan. VoI. III, publ. de Acad. Rom. 1929.­ Partea aceasta a studiului se ocupă în special cu bibliografia critică a subiectului, autorul arătănd tot ce s'a găsit scris pănă azi la noi sa u aiurea -cea mai veche menţiune este din l698-despre acest dialect pe drum de ducă. Căci sunt foarte numeroşi acei cari au scris câte ceva despre idiomul istroromân, unii având ne­ voe de a fi puşi la punct, rectiflcaţi sau completaţi ln referinţele lor. Punc­ tul de vedere al interesului autorului a fost exclusiv cel filologic, latura istorică şi cea etnogratică ne fiind luată aci În consideraţie, ci doar po­ menită în note, ca material de in­ formaţie. Textele şi probele de limbă ale fiecăruia se reproduc în parte, cu observaţi uni, asupra felului de tran­ scriere, a grafiei. Contribuţia de că­ petenie e acea a lui Byhan, din 1898, cu Glosarul său Istrorornân a lui I. Popovici, a lui A. Glavina, care era chiar istroromân, şi mai mult ca toate studiile romanlstulul italian P. Bar­ toli, publicate între anii 1900 şi 1908. Urmează o serie de note la vol, 1 al acestei opere, privitoare la textele ce s'au publicat acolo, îndreptând u­ nele erori scăpate şi explicând câteva lucruri ce aveau nevoe de interpre­ tare, Jntregind prin aceasta valoarea lingvistică, nu numai filologică, a tex­ telor tipărite. Această parte e com­ pletată printr'un glosur cuprinzând cuvintele din mai sus numitele texte ale primului volum. Intregirea operei d-Iui S. Puşcariu o va forma aştep­ tatul val. IV, În care se va da un vocabular istroromân, cum şi un in­ dice general pentru voI. II şi III. Refugiaţii motdooeni Î1t Buco­ vina (1821 şi 1848)J de Teodor Bă­ lan, în col. "Aşezământul cultural Ion C. Brătianu" nr. VIlI. 1929.­ Prima parte a lucrării cuprinde capi­ tolele: 1) familiile Musteaţă şi Pe­ trino, 2) Refugiaţii moldoveni dela anii 1821 şi 1848, 3) Const. Hurrnu­ zachi, şi 4) Efecte binefăcătoare. Par­ tea doua, anexele, publică 73 de acte cu privire la subiect. - In prima ju­ mătate a sec. XIX nu se pot constata legături sociale şi nici politice între Bucovina si Moldova. Cordonul ce izola una de alta aceste două mădu­ lare ale aceluiaş trup cu greu putea fi rupt, aşa că treceri de familii ro­ mâneşti din Moldova în Bucovina-­ ca ale familiilor de origină macedo­ română Musteaţă şi Petrino - erau foarte rare. In primăvara lui 1821, de frica eterlştilor zurbagii, au mai fugit vremelnic o seamă de boeri şi intelectuali moldoveni în Bucovina, unde numai bine n'au trăit, cei mai mulţi fugind cu ce apucaseră pe ei. Boerul Doxachi Hurmuzachi a fost apărătorul acestor refugiaţi, cari, de cu 1823, se inapoi ară acasă, mai toţi. In primăvara lui 1848 altă serie de băjenar!, mai ales dintre tinerii pe cari urma să-i aresteze Mih. Sturza ca revoluţionari. Tot casa lui D. Hur­ rnuzachi fu şi pentru ei cea mai pri­ mitoare şi bucuroasă de oaspeţi gasdă. Cogălniceanu era printre refugiaţi. De cu anul următor, pănă în Mai 1849, plecată şi aceştia. Const, Hurrnuzachi, fiul cel mare al lui Doxachi, s'a stră­ mutat în Moldova obârşie! sale. Om învăţat, care făcuse universitatea Ia Viena, fu in mare cinste pe lângă Domnul Gr. Ghica. La 1850, cu Alec­ sandri, fu membru al "Comisiei in­ văţăturilor publice". Jurist remarcabil, propagator al Unirei şi activ iăurltor al et, orator preţuit şi stimat în Di­ vanul al hoc al Moldovei, luptă ală­ turi de Mih. Cogălniceanu pentru U­ nire ; el a fost unul din cei mai de sea­ mă membri ai Comitetului Unirii. La 3- 283 [284] J .... <.auulUlllura compromisului -U�. Sturza, ceea ce li trecu în umbră pen­ tru moment, cu toate marile lui me­ rite. Mai târziu se Talie însă şi el la alegerea lui Cuza. Şederea tirnporară a refugiaţilor moldoveni In Bucovina n'a rămas fără o inrâunre asupra in­ telectualilor din provincia răpită de Austriacl. Venirea lui Const Hurrnu­ zachi în Moldova este şi ea datorată acestei influenţe. Ziarul panromânist "Bucovina" s'a înfiinţat la 1848 sub ir:demnul şi inrâurirea Moldovenilor; Soc. "CulluTa pentru cultura şi liter, rom. din Bucovina" de asemenea, în 1862. Anexele ce completează volu­ mul incep cu un urie al târgului Sa­ dagura, din Nov. 1796, ultimul act reprodus fiind din Nov. 1868. Bogdan Pet riceicu Ha ştie JI, schiţa biografică şi bibliografică de Liviu Marian. Publ. .Aşezărn. 1. C. Brătianu", nr. III, 1928. - La partea unde se vorbeşte - în schiţarea bio­ grafiei sale - despre candidatura lui Haşdeu la colegiul al III-lea de Dolj in Apri! 1883 - este a se face recti­ ficare in privinţa ideilor sale politice, conform declaraţiilor ce a făcut În discursul său dela Craiova, in 13 Apri! din acel an (publicat in A. O. an. VIlI, pag. 374 - 376), unde spune că aparţine partidului liberal. De asemenea chipul eronat, cum se înfăţişează bătrânul savant ca un fel de maniac religios, din pasagiile unde e vorba de viaţa lui după moartea Iuliei Haşdeu, dela Cârnplna, "unde stetea de vorbă (71) cu iubiţii săi morţi". In partea doua d-I Marian ne Iăgădueşte o monografie completă a operelor lui B. P. Haşdeu; pentru moment publică una redusă şi ne­ completă, cu care trebue să ne mul- '. tumim pănă la impllnirea promisiunei autorului, spre care indreptăm şi noi o stăruitoare rugăminte în acest sens. Ediţia deftltitivă a operelor 'hti 1. L. Caragiale, vol, 1: Nuvele şi schiţe, cu note şi variante, publică editura "Cultura Naţională", 1930, sub ingrijirea d-lui Paul Zaritopot, - Volumul e de format mare, 350 pa­ gini, cu 3 planşe şi cuprinde 40 de, povestiri, luate din cele două volume '\ de proză tipărite de ed. Minerva şi , cele două din ed. Flacăra, afară de una: "Succes", scoasă din Călindarul 284 JVlUllUIUl I\omân. Totul e precedat de o prefaţă=-, in care se arată după ce norme s'a condus În editarea operelor complete ale marelui nostru scriitor -şi o introducere, ale d-Iui Zarifopol; iar la sfârşitul volumului, un "Act: denda", şi "Note şi Variante", cu ob­ servarea deosebirilor dintre ultimul text tipărit de Caragiale (şi care a fost reprodus aici) şi altele anterioare or manuscris păstrat. Cele 40 pe po­ vestiri sunt aşezate în ordine crono­ logică. Deosebit de valoroasă este Introducerea d-Iui Zarifopol, Inlăţişând fizionomia mobilă a lui Caragiale şi evoluţia formărei cutărui tip cara­ gealian, la inţelegerea că rei a ne ajută reproducerile din Addenda. Ci­ tirea ei este indispensabilă orcui vrea să-şi lămurească bine sie-şi opera lui Caragiale, şi chiar aceluia care, poate cam încrezut, socoteşte că a înţeles-o perfect pentru că a citit de două ori în viaţă-i pe acest maiestru clasic al prozei noastre. Doltă no ui editii ale Poeziilor lui lJ.Iilt. EmittescJt ne-a dăruit in anul din urmă editura .Nationala· a d-Iui S. Ciornei. Cea d'întâi, splendid tipărită ca tehnică, cu hârtie bună şi literă ci­ teaţă, sub îngrijirea d-Iui prof. G. MUfllU, care i-a scris o scurtă dar lu­ minoasă prefaţă, şi cu ilustraţii nu­ meroase în text-dintre care, cele in culori, nu totdeauna fericit realizate­ de pictorul A. Murnu. Ea reproduce, cu excepţia a 12 bucăţi, ediţia cunos­ cută a lui Maiorescu (adăogându-i bu­ cata 45 "Nil mă înţelegi"). Ar fi un Ernlneşcu menit să intre in mâinile tutulor, dar tocmai aci nu poate a­ junge, întru cât cei 500 lei, cât costă volumul, nu-l poate face accesibil pu­ blicului mare. A două editare a poetului nostru, şi care e lipsită de neajunsul celei d'lntâl, este acea apărută de curând sub ingrijirea d-lui prof G. Ibrăi­ leanu. In prefaţa-t d-sa. relevează Iap­ .tul că Eminescu aproape că n'are lna­ Intaşi, ivindu-se singular şi miraculos într'o vreme de secetă literară, aşa în cât "limba lui poetică, stilul lui, arta lui sunt făurite de el pe de-a 'ntre­ gul". Poezia lui, "poezie de senti­ mente generale, exprimată printr'un material de imagini strict necesar, prin textul cel mai scurt cu putinţă, are puterea sugestivă a muzicei". Poe- [285] f ziile ce s'au publicat s'au controlat după textul original al manuscriselor păstrate la Acad. Rom. şi s'au aşezat cronologiceşte; sunt cele publicate de însuşi poetul, cele tipărite de Maio­ rescu în vremea bolii lui Eminescu, precum şi câteva din cele rămase pe urrnă-I în manuscris. La fine, într'un "Adaos", s'au pus şi cele din ado­ lescenţă. Şi cum această ediţie este una populară, numai doar la tabla de materii s'a pus în paranteză, în drep­ tul titlului fiecărei poezii, foaia, pu­ blicaţia unde a fost tipărită întâi, şi data. Se pare că d-I G. Ibrăileanu ne pregăteşte o surpriză: publicarea unei ediţii critice a lui Eminescu, aştep­ tată de oamenii de carte de atâta vreme. Dobrogea: Cincizeci de ani de viat.ă românească, 1878 - j928, pu­ blicaţie tipărită cu prilej ul semicen­ tenaru!ui reanexării Dobrogei. Ed, Cultura Nationala, 1928. - Volumul acesta constitue an. IX din revista "Analele Dobrogei", al cărei director este d-l prof. C. Brătescu, secretar de redacţie fiind d-l 1. Georgescu. E o bucurie a constata că s'a putut tipări o lucrare monumentală ca aceasta, monumentală prin cuprinsul cât şi prin semnificarea ei politică, în condiţiu­ nile splendide în care s'a edat. Gre­ şeşte şi în bine câteodată stăpânirea, căreia nu-i prea stă în obicei să ajute operele culturale independente. O recenzie cum s'ar cuveni acestei opere nu ne îngăduie spaţiul a face. Ne mulţumim a inregistra aci doar bogata tablă de materii a celor 800 de pagini in-quarto ale cărţii, şi anu­ me: Pământul Dobrogei; Clima Do­ brogei, Fitogeogratia şi soiurile Do­ brogei, trei mari lucrări ale d-lui C. Brăteseu; Fauna Mării Negre pe li­ toralul Dobrogei, de I. Borcea; Ac­ tivitatea arheologică a Dobrogei în cei 50 de ani de stăpânire româ­ nească, de Radu Vulpe; Introducere în numismatica Dobrogei, de C. Moi­ sll ; .lnfăţlşarea etnograiică a Do­ brogei in anticitate, de Al. P. Ar­ bore; Dacia pontică şi Dacia car­ pattcă, de S Mehedinti; Populatia Dobrogei, de C. Brătescu; Români şi Bulgari in Dobroeea, de N Iorga; O descriere necunoscută a Dobro­ gei, de acel aş; Asupra proprietăţei şi colonizăritor din Dobrogea, de T. Ionescu; Proprietatea imobiliară ru- rată din Dobrogea, de 1. N. Roman; Dobrogea bteantlnă, de N. Bănescu ; Dobrotici şi Mircea cel Bătrân, de C. Moisil; Răsboiul pentru indepen­ dentă şi anexarea Dobrogei, de G. D. Petrescu; Luptele din Dobrogea în răsboiul pentru unitatea Neamu­ lui, de Ion Cornea; Dobrogea şi Ma­ rina, de A. Negulescu. In părţile din urmă se tntăţtşează toate aspectele posibile ale acestei părţ! de ţară: stu­ diile geologice făcute asupră-i, avu­ ţiile ei felurite, lucrările efectuate a­ colo, agricultura, instituţiile financiare, cultele, şcoala, justiţia, administraţia, presa, sănătatea publică, Iolklorul mu­ zical vechi dobrogean şi cercetări şi consideratii asupra Dunării. Volumul e împodobit cu 213 ilustratii fotogra­ fice artistic executate şi alte planşe şi hărţi. ApeJtdicita, studiu anatomic şi cli­ nic, de Dr. D. Gerot a, prof. Ia Fac. de Medicină din Bucureşti, se tipăreşte la «Cultura Natlouală« în 19�9. Lu­ crarea a fost distinsă cu unul din marile premii ale Academiei-premiul Lazar-în zilele trecute, după raportul dorului 1. Marinescu. Specialiştii o consideră ca cea mai bună şi mai completă monografie asupra subiec­ tului, din toate câte există până azi, mai ales că d-rul Gerota, chirurg dis­ tins, şi-a făcut o specialitate din ope­ raţia apendicltei, în care e maestru nedisputat. Tipărită în conditiuni ire­ proşabile, cartea aceasta e operă de savant şi de profesor. Arhitectura OJ­ donată şi clară a planului lucrării poate fi Invldiată de cel mai bun pedagog. Bogata-i ilustraţie, după desen urile în peniţă ale autorului însuşi, im­ pune un desăvârşit model de urmat orcărui alt medic ce ar trata -aiurea caşl la noi - un subiect medical de specialitate, ca acesta. Par-tea I-a cu­ prinde Consideraţiuni anatomo-fi­ ziologice asupra apendicelui şi ce­ eului (istorie, embriologie, anatomie comparată, anatomie a fiecăruia in parte, rolul fiziologic al apendice­ lui); partea Il-a Patoeenez« şi etio­ logia apendtcitei; partea Hl-a Ana­ tomia sa p atologică, cu feluritele-i aspecte şi Iocalizărl de leziuni; par­ tea IV-a Clinica, cu simptom ele şi tabloul clinic al diverselor forme de apendicită acută şi complicatiile ei; partea V -a Diagnosticul; partea VI-a Apendicita cronică şi Falsele apen- 285 [286] -r: .H�''', f1ănea V Ill-a Tra­ tamentul; partea IX-a Tehnica ope­ rat/unei de apendicită În diferite ca­ zuri ce se pot prezenta, cu terapeu­ tica. post-operatoare. Nu lipseşte nici latura juridico-penală a chestiunei, la sfârşitul acestui bogat capitol cu care se încheie magistrala operă a d-lui prof. Dr. D. Gerotă, La th dorie du saooir dasss la pltilosophie d'A1fgusfe Comte, par Mihe! Uţă, docteur es lettres, Paris, F. Alcan, 1928.-Cartea se deschide cu prefata elogioasă pentru autor a profesorului Edm Ooblot dela Univ, din Lyon, in care acesta, deşi admi­ rator al pozitivlsmului. expune câteva rezerve ce are de făcut personal cu privire la filosofia lui A. Corn te, a­ nume la legea celor trei stări (care face obiectul unei lucrări speciale a d-lui Ută, pe care am recenzat-o la pag. 103), apoi la clasificarea ştiinţe­ lor şi lnsfârşit şi mai ales, in ce pri­ veşte funcţiunea ce .Comte o atribue filosofiei, ca "unificatoare şi organiza­ toare a ştiinţei". Partea Întâia alu­ crărel d-Iui Uţă se ocupă de origi­ nele filozofiei lui Comte, pe care le găseşte în mişcarea ştinţifico-filoso­ Iică a sec. X VIII-ea, şi anume la D' Alembert şi Saint-Simon, pe a căror principii se Întemeiază apoi filosofia lui Comte. Partea doua intră in mie­ zul filosofiei comtiste, care nu trebue confundată cu pozitivismul, căci "pozi­ tivismul este o metodă şi un punct de vedere in cercetările filosofice, pe când comtismul este un sistem per­ sonal. elaborat după metoda pozitivă". Construcţia filosofică personală a lui Comte intră in cadrul şi curentul care mână vremurile spre o concepţie a lurnei pe baze ştiinţifice; filosoful francez • vrea să transforme ştiinţa in filosofie generală şi această filosofie chiar in religie". Partea aceasta, in­ titulată • Teoria ştiinţei (du Savoir) in filosofia lui Comte" cuprinde trei capitole : a) Cunoştiinţa pozitivă (a cărei proprietate fundamentală e obi­ ectivitatea), b) Coordinarea cunoşttin­ ţelor pozitive într'o doctrină omogenă (adică sisternatizarea experienţei orne­ neşti) şi c) Concepţia sociologică a cunoştiinţei, intru cât Comte îşi pro- \ pune să reorganizeze societatea pe \ baze ştiinţifice: .Filosofia trebue să urmărească fericirea privată şi pu- 286 �.,_u p"HlIU specia umană", Ultimele pagini sunt Concluziile autorului. 1Jfilallges de I'Ecole Rotl11tailIe­ en. Frauce, 1929, p. l-a, ultimul apa­ rut din acest buletin care tipăreşte lucrările tinerilor bursieri ai Şcoald dela Fontenay-aux-Roses, de sub con­ ducerea d-lui Prof. Iorga, cuprinde trei studii: "Jurnalul" lui Alex. Andronic Ghica, pretinsut fIU al lui Grtg, Ohica, Domnitorul Moldovei, de N_ Cori van. Manuscrisul se află la Min. de Externe al Franţei, în Arhive, ş� e datat din 1784. Pretinsul fecior de domn are aerul unui simplu aventu­ fier, care nu poate cu nimic dovedi fiIiaţiunea ce invocă. Chestiunea pri­ veşte exclusiv raporturile dintre Tur­ cia şi politica franceză a timpului. Franţa ŞI politica orientală a E­ caterinei Il, după rapoartele amba­ sadorilor francezi la SI. Petersburg (1775-1792), de Const. I. Andreescu. Inceputurile apropierei franco-ruse, de cu urcarea pe tron a regelui Ludovic XVI, se fac prin mijlocirea ministrului de externe Vergennes, in preajma răsbolului Americei şi a nouilor in­ curcături din Orient. Franţa, de par­ tea Americei, isbuti a obţine neutra­ litatea Rusiei. După pacea dela Cuciuc­ Cainargi, Rusia manevrează ca să se apropie de Bosfor, punând incet-Încet mâna pe protectoratul Crimeei, aco­ perită de btnevoitoarea îngăduire a guvernului francez. Conflictul ruso­ turc nu întârzle ; el se încheie cu convenţia explicativă dela Aiuali-Ca­ vac, din 21 Martie 1779. Iosif II _ şi Kaunitz formau planuri de împărţire a Turcîe], cu colaborarea Caterinel. Vergennes socotea oportun a tăcea deocamdată, neprotestând nici la a­ nexarea Bucovinei. Planurile se con­ turează mai bine după ce moare Maria­ Tereza. Alianta austro-rusă se preci­ zează, atrăgând şi pe Prusia. Atunci face împărăteasa aşa numi luI "pro­ lect grecesc' din 1780. Propune tnttn­ tarea unui stat independent Între cele trei împărăţii, compus din Muntenia, Moldova şi Basarabia, sub numele de Dacia, şi cu un suveran ortodox-eredi­ tar, independent (fără Oltenia, lăsată pradă Austriei). Iosif Il pretinde ca compensaţie Hotinul, Oltenia cu ţăr­ mul drept al Dunării În lărgime de trei leghe, dela Nicopole până la Bel­ grad, şi libertatea comerţului pe Du- [287] I năre. Anexarea Crimeei pricinueşte un nou conflict diplomatic, în care Franţa rămâne prejos. Politica lui Vergennes duce la Incheierea unui hatat de comerţ Iranco-rus, favorabil Franţei. Cu toate ac�stea, s�mne ?� . răsbol se învedereaza; conflicte rnrct se ivesc adesea; chestiunea Princi­ patelor dunărene este printre cele mai de. seamă. Relaţiile dintre Poartă şi Rusia se încordează, Potemkln pre­ găteşte Caterinei venirea in Crimeea, făcându-I o primire splendidă în lan. 1787.lnfruntaţi, Turcii se decid a de­ clara răsboi Rusiei, ceeace fac în Sep­ ternvrie. Autorul tniăţişează aci toate firele intrigilor ce se ţes în cabinetele puterilor mari şi toate negociaţlunile urmate intre ele cu acest prilej. Par­ tea IVa lucrării d-Iui Andreescu ur­ măreşte desfăşurarea eveni�en!elo� dintre 1787 şi J 792, ale răsbolului ruso-austro-turc, cu diversiunea sue­ deză la care in umbră lucrează En­ glite�a şi Prusia, defecţiunea Austriei, -cu pacea dela Şistov (fusese vorba ca aceste negocieri să se facă la Craiova) in Dec. 1790; continuarea luptelor numai între Ruşi şi Turci, şi pacea -dela lasi (1792), care nu descurajează totuşi pe Caterlna II. Ultimul capitol expune politica franceză în. cursul răsboiului şi după moart�a lUI L?�o­ vic XVI, când influenţa diplornatică a Franţei suferă o eclipsă, după c�m "şi visul Rusiei, în năzuinţa mersului sau spre Tarigrad, suferă de asemenea una prin semnarea păcei dela laşi. Despre senioria lui .Tedor?" În Crimeea, În sec. XV, cu prilejul 11- nui nou document, de Virginia Va­ siliu. Acest stat a par e în actele Caffei din Crimeea cu inceperea sec. XV sub conducerea prinţului Alexis, duşman al Genovezilor. Fiul său 010- bei continuă aceiaşi politică de vrăj­ măşie contra Genovezilor şi metropo­ lei lor Caffa. Sub presiunea atacuri­ 'lor turceşti Teodoros rezistă o vreme, apoi este cuprins de oştirile lui Ma­ homet II. In cetate se aflau şi 300 de Moldoveni, veniţi cu Alexandru,. frat� al Mariei, soţia lui Ştefan, prinţesă din Mangup (Teodoros). Acest Ale­ xandru trebue să fie Alexis, fiul lui Olob ei. Victoria lui Ştefan cel Mare dln 10 lan. 1475 contra Turcilor în­ gădui probabil trimiterea acelui con­ tingent de Moldoveni, cu Ale:-is, I.a Teodoros. Micul stat grecesc din CfI­ meea avu deci astfel un moment soarta sa întreţesută cu aceea a Mol­ dovei noastre. Istoria Literaturei Române. Epoca veche, de Se xtil Puşcariu. Ed. IL revăzută şi întregită, comple­ tată cu o bibliografie critică şi un in­ dice, cu 82 de ilustraţii, dintre care 6 planşe în colori. Tip, şi ed. Krafft şi Drotleff, Sibiiu, 1930.-Elegant şi curat tipărită şi broşată, lucrarea pro­ fesorului dela Cluj se retipăreşte în excelente condiţiuni şi răspunzând ne­ voii de a avea un manual condensat, însă în pas cu ultimele date ale ştiin­ ţei, pentru începuturile Iiteraturei noastre. Ea poate servi studenţilor şi profesorilor de specialitate în primul rând, mai ales îmbogăţită, cum este acum, prin anexele bibliografiei şi in­ dicelui de nume proprii, cu care se în­ cheie. O a doua ediţie, lipsită de a­ ceste adaosuri, e destinată IiceeniIor din ultimele două clase ale cursului superior şi publicului mare, nespecia­ list, doritor de o informaţie precisă şi sigură in această materie. Introdu­ cerea dă un cadru general de. orien­ tare al materiei care e istoria litera­ turei române, cu cele 4 epoci ale sale, Înscrise in continuitatea evoluţiei sale normale; lămureşte metoda autorului în tratarea subiectului său, şi anume nu cea pur cronologică, ci, urmărind progresul Iiteraturet naţionale în mer­ sul ei, metoda evoluţiorristă, combi­ nată într' o oarecare mii sur ă cu cea biozrafică. Volumul cuprinde 4 capi­ tole� 1 Inainte de întâia carte rornâ­ neasca (haina slavonească a culturii noastre religioase; artele la noi; Nea­ goe Basarab; inceputul istoriogŢafiei române manuscrise; tiparul; litera­ tura populară); II, Intâiele scrieri şi tipărituri în limba română; III. ţpoca de înflorire (1630- J 720); IV. Epoca de decadenţă (epoca fanariotă; uni­ rea cu Roma; Românii din Buc�vina şi Macedonia; epigonii scrisului ro­ mânesc dela finele veacului XVIII). Mautcal pelltrtt deternsinarea amPhibiilor şi reptilelor di1t Ro­ mâlzia, de Dr. R. 1. Căli n e sc u. BibI. .Fauna României" Nr. 1, Ed. "Casa Şcoalelor", 1930.-Aceste ani­ male ne interesează pentru binele ce ni-l fac-sunt entomofage-, şi pen­ tru pericolul ce-l prezintă, unele fă­ cându-ne pagube, altele fiind veni­ noase. Pentru studierea lor autorul arată normele după care ne conducem 287 [288] ....... ._a.�U"'ll HCJV�1010- gic- in ce epocă a anului, pe ce vre­ me, unde le aflăm, cu ce unelte ne servim să le capturărn, cum le trans­ portăm, etc. -, cum să-I conservărn şi să-I preparăm Se dau apoi instruc­ ţiuni pentru tratarea muşcăturiJor de viperă. Partea patra a broşurei o for­ mează Catalogul speciilor, subspecii­ lor şi varielăţilor de amfibii şi rep­ tile din România, şi anume din Am­ phibii: ord. Urodela, Anura, iar din Reptile: ard. Lacertilia, O phidia şi Chelonia, după care urmează deter­ minarea amphibiilor şi reotilelor dela noi, expuse Iiin d pe rând caracterele fiecărei forme, în mod sinoptic şi di­ cotomic. Descrierile-pe clase, ordine, familii, genuri şi specii-acestei Iaune herpetologice sunt ilustrate de bune desenuri lămuritoare. Stu-diti! şi organizarea cârţ ii, Lecţia de deschidere a Cursului de Bibliografie la Se. Super. de Arhlvis­ tieă şi Paleografie (22 lan. ]929), de N. Georgescu-Testa. - Se cuvine a incepe' acest curs evocând figura lui Al.Saadi-Ionescu, iubitorul cărţii. Năs­ cut la Paris în 1873, cetăţean fran­ cez, a învăţat istoria la Universitatea noastră din Buc, şi a trăit la noi până la moarte. El a organiza! biblioteca Ministerului de externe, a Institutului economic român şi pe acea a Atene u­ lui. Din 1902 s'a devotat Academiei Române, fiind principalul colaborator al d-lui Prof. Bianu în organizarea bibliotecei acestei instituţii. Nume­ roase lucrări au rămas pe urmă-l, ti­ părtte, inedite sau doar schiţate. AI. Saadi-Ionescu a murit, la 54 de ani, la 20 Sept. 1926, chiar la slujbă. Tre­ când Ia cursul său, autorul spune că va să arate care este viaţa cărţii, des­ crierea şi istoricul ei, cum se face şi " se utilizează, urmând apoi cu scrierile ( 1 [319] nesc renegat să ?jung,ă CU încetul la germanizarea popo­ rului nostru, Chiar şi plata derlzorie de 60 florini (120 lei) pe an, pentru un biet dascăl român, ne arată la ce grad de umilinţă era condamnat pe atunci omul pe care îl bleste­ rnaseră zeii să se facă învăţător; Cu anii mulţi cari au trecut, învăţământul public pri­ mar a progresat fireşte Îill Ardeal, şi mai ales în 'Banat.: Bezna s'a uşurat mai ales dela desrobire ,mcoa, aşa că; putem nădăjdui ca, nu peste mult, învăţământul nostru dela sate să ajungă Ia înălţimea cerinţelor pedagogice mo­ derne, iar în judetul Căraşului, cel cu frumosul trecut în bună parte îngropat în arhiva Proropoptet de Biserica Albă, opera de rodnică manifestare culturală prin scoale, coruri, fanfare şi biblioteci să ia proporfii nebănuite, Publicând mai departe, la rubrica respectivă a docu­ mentelor (pag.342 şi 344), "Ausweis"ul şi Consignatio scho­ larum" despre situaţia şcoalelor primare din Banat de acum un secol şi jumătate, voim să arătăm - cu o. oarecare mân­ drie regională - că, dacă în vechiul negat, ici colea, o. şcoală îşi serbează centenarul, în Banat, .şi anume numai în Caraş şi Severin, două sute de şcoale �şi pot serba un veac şi jumătate de la înfiinţarea 10.r. Căci dacă la 1785 au existat clădiri şcolare ,.in bono statu", atunci şcoalele acestea trebuia să Îi funcţionat chiar de pe la 1780, exact acum 150 de ani. "Casa Şcoalelor" n'ar trebui oare să ajute publicarea monografiilor şcoalelor bănăţene ce îşl au Istoricul în ar­ hivele vlădiceşti dela Caransebeş şi Arad? Ministerul de Instrucţie şi cel de Culte să-şi faaă da­ toria cum vor găsi de bine. R. S. Molin . ••• 11 •••••••• ) 319 [320] • ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• B •••••••• m ; : i ObTEHIA ISTORICĂ 5 • • .. . . ••••••••• •••••••••••••••• m •••••••••••• u ••••••••••••••••••••••••••••••••• Documente hurezane Comunicate de A. Sacerdoţeanu, 1. 1820 Aprilie 18. Diata lui Ilie Bc'illfnJtescu de banii ce are daţi cu împrumut. Diiata mea, lui Ilie Bălitescu care amti lăsat-o la vremea slăbiciunii mele, temăndu-mă de moarte şi fiindu-mi minţile în­ tregi, arnîi chemată prioţi şi oameni şi amu arătată în frica lui Dumnezeu pă la cine ce amii. La Ilie Tudorescu ta[leri] cinci­ zeci; la Nicolae sin Statie taI. 13 1); la Opria lu Statie tal. trei 2); la Pătru Loghianu tal, 12; la Ionii sin Simion taI. 6, parale 10; la Radu Croitoru tal. 5 părale '20; la Nicolae Ispasu taI. 10; la Dumitru Sandi tal. 5 ; la Dinu sin Dinu tal, 20; la Dinu al Cozmi tal. 1, părale 10; la Nistoru Rocescu taI. 8 ; la Gheorghe ]idovianu taI. 7; la Nicolae Crămadă tat. 10; la Nicolae i Pavelu Ciopleală tal, 50, adecă cincizăci ; la Nicolae sin Deaconu taI. 15; la Gri­ gore Tulgescu tal. 14; la Enia Tulgescu tal. 10, părale 10; la lonu Mija tal. 10 3); la Vladu tal. 64); la Nicolae Popescu otu Bogdâ­ nesti taI. 4; la Dumitru Duducă taI. 2. \ părale 10; la popa Tu­ doru tal. 7 ; la Dumitru Cărsti tal. 18; la Mihăilă Robu tal. 8 ; la Deaconu Dumitrescu Ciapă otii Bodeşti tal. 10. <, 1820 Aprilie 18. Eu Popa Cărstea, martorii ; Eu Popa Tudoru, martoru ; Eu Popa Ionă Ţidovianu, martoră ; Eu Deaconu Iori Bălitescu, martoru ; Şi amu scrisu eu Deaconu Ionu A vramu cu zisa şi cu învă- ţătura numitului. . Pe versa sunt însemnările: -Di'ata tati". Iar mai jos: "Pentru aceşti bani a�u lot de la Iane Tudorescu intr'ună rănd�l taI. 10 prinu Nistor şi\ mi-eau mai adusă într'alt rând tal. 10 Ihe Tudorescu-: \ \ 1. 2. 3. Cifrele sunt cuprinse într'un cerc. 4. Urmează: Dumitru G1ăva111t} tăiat însă cu o lini-. 320 [321] • I j 1 � I -r. Iv � � ! I .... II. 1824 Aprilie 12. Zapistc prih care Laedr Bdlintescu vinde un loc pentru o câmase. Adecă eu Lazăru Bălitescu datarnu încredinţată zapisulu mieu la mâna nepotu-mieu deaconului Grigore, precum să să ştie că rămăindii golă de cămaşă nevrăndu fii-mieu Cărstea să-mi facă, amu datu un codricelu de locu Deaconului Grigarc de mi-au făcu tu cămase. Să aibă a-lu stăpâni cu pace drespre (sic) mine şi de­ spre fii-meu Cărstea, că i l-amă datu de tot 1 şi pentru adevărată credinţă m'amu iscălită ca să să crează aciasta. 1824 Aprilie 12. Eu Lazăru arnii văţnjdutu acelu locii pă cămaşe de totu. Şi arnă scrisă eu Deaconu Ionii cu zisa numitului şi adeverezu. Poartă însemnarea : "Zapisul mosului Lazăr de locu de după casă-. III. 1832 Aprilie 23. .Ircuoirea sâtenilor din Costesti de Păscut vitele în muntele Neteda al Sf Mânâstiri Bistriţa. Incredintez cu acest zapis la mâna locuitorilor din satu Cos­ testi, şezători pă moşia mănăstiri din sud-Vâlcea, precum să sit ştie că din muntele Neteda al sfintei mănăstiri nefiind trebuincios tot, s'au învoit cu mănăstirea şi li s'au dat pă jumătate din acest arătat munte a-şi paşte vitele lor pă acest următor an dă la leat 1832 Apr. 23 şi pănă la leat 1833 Apr, 23 in dreptu taI. 275, adecă dooă sute şaptezeci şi cinci, păcare bani i-au şi răspunsu acum la facerea zapisului. Drept aceia au voie S21-şi pască vitele nesupărati de către mănăstire până la arătatu soroc, păzind a nu să călca cu vitele lor partea muntelui care a rămas pă seama mănăstirii, fiindcă acesti bani s'au luat numai pentru jumătate de munte, adecă din isvoru cel mare până în râu satului, iar mai mult nimic: are mă­ năstirea voie ca sa-i tragă pre cei ce nu vor păzi vitele şi vor veni făcând stricăciune erbii ce-i rămasă pă seama mănăstirii, plătind atât iarba cat şi altă pagubă ce S2l va urma. Drept aceia să aibă în grijire a nu să călca de către vecini răzaşi vr'un hotar, căci călcându-să de către cinevaşi s�mt datori �a pe dat['t să dea ştire la mân{lstire: iar în POtriV2t urmând să fie datori a răspunde. Şi spre mai bunii încredinţare s'au ade­ veri tu cu isc�tlitura mea aciasta. 1832 A pr. 23. -i- A[r]h. Gavriil Barcănescu. 321 [322] Popa Ion Ciorgan Gligore sin Dumitru Bourescu Popa Ion Jidoveanu Popa Gore Bălinrescu. 35. 33. Care cât au răspuns la datu banilor în: TaI. Par. 101. 10. 36. 68. 68. IV. 1834 August 15. Gheorghe Sârduc cumpără pruni pentru şase zeci de lei. Adecă, eu Mihalci Giapsa din preună cu soţila mea, clau bun încredinţat zapisul mieu la mâna dum-lui boerului Gheor­ ghe Sărduc, precum să se ştie că de bună voia noastră ne-am bine învoit cu du-lui de i-am vândut ogrăjoară de pruni albi de alăturea cu ai du-lui, însă să aibă şi p'�LÎ ele la vale să ia căti să vor găsi ele unde au fost casa vieche. Şi tocmeala ne este în ta­ lere 60, adecă lei şaizeci; să aibă a-i stăpâni în bună pace ca un stăpân bun de statornici. Şi când s'au făcut acesta au fost mai mulţi omeni; cei cari să vor arăta. Şi pentru mai adevărată credinţă m'am iscălit mai jos ca slă] crează şi am pus şi degetul în locu pe pecete şi ne- ştind carte am rugat pă scriitori ele m'au iscălit. ' 1834 A vgust 15. Eu Mihalcea Giapsa planicu vănzători. Eu Nicolae al Stoichi martor. Eu Dragu Predi, martor. Eu Ioan Florescu, martor. Eu Simion Goşa, martor. Eu Dumitru Lupu, martor. Eu Gheorghe Beşlegioiu, martor. Eu Androne Părcălabu, martor. Şi cu tot sa tu martor. Şi am scris eu Ionită Cojocaru cu zisa şi învăţătura mai sus numitilor; sănt martor. Insemnare: " " -Zapisul Mihalei ce am cumparat pruni cu 60 lei •. V. 1835 Decemvrie 11. Tribunalul Vâlcei hotărăşte ca fraţii Grigore şi Nistor Bâiin­ tescu să întreţz"e pe, un al treilea frate neuârstnic şi să stdpâneascâ în comun partea luz: judecătqriea jud. Vâlcea. \No. 449. După j[alba] cu No. 4510 ce au înfăţişat către aciastă jude­ cătorie Nistor Bălintescu ot O,osteşti, vătafu ele aprozi l-au înfă­ ţişat la judecată cu deaconu Grigore otam, arătănd jeluitoru că 322 [323] " I părătul acesta fiind frate bun, nu voeşte a-l împărtăşi din toate rămasurile părinţilor săi, stăpănindu-Ie numai însuşi cu sâlnicie. Cerere făcând ca la dreptate să-şi afle cu viincioasa indestulare; împotriva căruia părătul răspunzănd, zisă că toată averea părin­ ţilor lor, fie că o au împărţit frăţeşte cu jeluitoru întocmai după deata mumă-si, pă care deată infătăşindu-o la judecată să văzu scrisă din leat 1825, coprinzătoare că toată averea sa o lasă co­ piilor ei, adecă o parte jeluitorului, o parte păratului şi cea dă al treilea parte altui copil al ei ce este nevărsnic, cu totul cu adăo­ gire că cel care va ţinea pă nevolnic in casa sa şi-i va face e legiuitele pomeniri, acela să ţie în stăpânire şi partea lui. Deci, de vreme ce prin chiar înfăţişarea dieţii aşternută mai sus să face dovadă că şi jeluitorul este a să împărtăşi cu a treia parte din rămasurile părinţilor lor, judecata pă acest temeiu şi potrivit cu povata pravili list. 74 par. 26 găseşte cu cale a să păzi coprinderea dieti întocmai cu aciastă adăogire, ca partea celui de al treilea frate ne voinic al lor, să o stăpănească iarăşi amăndoi frăteşte, fiind îndatoraţi a îngriji deopotrivă pentru hrana şi îm­ brăcămintea lui până la moarte-i, cât şi pentru trebuincioasele po­ meniri orănduite prin deata mumi lor; pă care hotărâre neră­ măind vre-o parte nemulţumiţi, slobozi sânt a apelarisi şi la cin­ stitul divan al Craiovi în soroc de doă luni. 1. 1835 Dech[emvrie] 11. ][udecător] Med., Alecu Bojoreanu ; Pitar, C. Borănescu, Gref. A. Hrisescu. Pe versa: Prez. ]udecători[i] Vâlcea. Această copie este scoasă întocmai după cea adăvărată anafora. 1835 Dechemvrie 31. Prez. Stolnic Ioan Lahovari. (L. P.) Gref. A. Hrisescu. i f Această anafora o am primit-o astăzi anul o mie opt sute , treizăci şi şasă, luna Ghenar în doaă zăci şi opt, după care sant mulţumit. 1836 Ghenar 28. ,1 Eu Diiaconu Crigorie ot Costeşti, adeverezu. Supt ocărmuirea plaiului Cozii. S'au dat astăzi, anul o mie opt sute trei-zăci şi şasă, luna Ghenar în doaă zăci şi opt în fiinţa suptocărmuiri. 1836 Ghenar 28. Pentru d-l suptocărmuitcr F. Albulescu. " r 1) i - 323 [324] 1836 Aprilie 20. VI. 1836 Aprilie 20. Popa Grigore şi Nistor împart 1411 loc părintesc. spre a nu. mai fi ceartă. Din prigonirea ce au avut Popa Grigorie cu frate- său Nistor pentru nişte împ�rţa!ă de lo�u p;'ll"in!esci'! ce�esţe l,a spatele casii numitului Popa fiindu nemeşi de amandoo părţile Impreuna ŞI cu omu mănăstirii, amîi mersi'! la acel lod ca S21-l împ[trţim frăţeşte ; l-am şi măsurat şi eşind numi tu Popa cu un zapisu cu cumpărare de la un uncheşi anume Lazaru şi i se aleasă acel mertică ele­ osăbit după cuprinderea zapisului ce să văzu cu leatu 1824 Apri­ lie 20; iar cel-laltu 11 s'au elat în doo : unu numitului Popa şi unu lui Nistor, la care arătăndu numitulă Popa cum că ar fi împo­ triva acelui loc alt loc în bătătura lui Nistor şi mergandăşi acolo s'au găsit locu pentru locă. Iar numitul Nistor nu s'au mulţumit zicând să ţie el în bătătura Popi şi Popa în bătătura lui, iar noi găsinel cu cale să-şi stăpâneasca fişcare în bătătura lui. Şi pen­ tru credinţă ne-amii iscălit, Popa Nicolae; Ilie Negrulescu; Ion Istocescu; Ion Ispasu - Aleşi. Popa IonLI Fulgescu; Nicolae Grămadă, adeverezi : Deaconu Bălitescu ; Andrei Loghin, aeleverezi. După cuprinsul aceşti a şi după alegerea ce văzui dată la mâna numitului Popa, au fost întocmai adevărat şi am întărit şi eu în lipsa părintelui cu iscalitura mea la aceasta. Ispasii Ivanovici. • ••••••••••• Carte de mazăl ') 1- Milostiu bojiiu 10 Alecsandru Costandin Muruz Vvd. i gospodar elavat gvmieldatam sartea domniei mele şi acum întru cea de Dumnezeu hărăzită domnii mele a doaoă elomnie a ţării româneşti Drăghici Popescului (?) boemaşului mazăl din sud Me­ hedinţi ca să-i fie privileghiu spre a fi cunoscut de mazăl şi pur­ tându-şi dajdia cea orănduită dela vistierie, să fie împărtăşit de milele ce elin vechime are această breaslă a scuti, adecă drepte bucatele lui de dijmărit i vinărici, pentru care toate acestea în­ credinţăndu-ne domnia mea şi din cărţile altor fraţi, cum şi elin catastih[ ul] vistieriei, drept aceea şi acum i-am înoit pri vileghiu, prin care să fie cunoscut ele mazâl şi împârtăştt mai sus zise lor domniei mele. Tolco pisah gvmid [17]99 Iulie l. Monogramă domnească şi pecete în chin ovar. Numele beneficiarului şi al judeţului sunt scrise de altă mână, Cl� altă cerneală. I 1) Comunicat de .0-1 C. Jujescu, din T.-Severin. Transcris de V. Câncea. 324 [325] Documente vâlcene 1) 1. 1) Comunicate de D-I praf. C. N. Mateescu, din R-Vâlcea. 325 [326] .. M(i)l(o)stiio b(o)jieiu Ia Radul voevod iegră 1) zemli Un- gro-Vlacieo snă velicago i preado brago pocoinago 10 Leon Stefan voevod davat gvmid sio poveleanie gvmid slug. gvmid. Badei logof. şi jupăneasei lui Chiajnei fata lui Tanasie v(e)l post. şi cu feciorii lor căţi le va dărui Dumn(e)zeu ca să fie lor ocină In Păuşeşti pre apa Rămnicului ot sud Vlăcea. Insă din siliştea satului partea Neculii şi a frătini-său lui sin ori câtă să va alege din partea lor jumătate de silişte şi o livadă lângă casa lui Dumitru post. în liliiaci şi jumătate de părăsişte, de unde au fost viea lor şi cură tura toatî din curmătura de sus. Şi altă moşie ce va mai afla de acum nainte încă să aibă a ţinea tot jumătate, pentrucă aceste moşii ce scriu mai sus fostau ale jupânesei Voicăi soacra Badei logof. de moşie dela părinţii ei şi dela logofătul Necula brat sin. Iară după aceaia rămăind în lipsă şi săracă de părinţi, fo­ stu-i-au împresurat partea ei de moşie şi unii şi alţii. Iară dupăce s'au căsătorit ele au luat pre Tanasie postelnic, făcutu-i-au cartea părintelui episcup lui Ignatăie dela svănta epi­ scupie dela Rămnic asupra satului Păuşeşti şi altoru împreajure­ ani de acelea, cum cinevaşi ele această moşie să spue la divan. Intraceaia megiiaşii elen Păuşeşti anume popa Andreiiu, şi Givelie, şi Vlad Kirin, şi Oprea Ţirilescul şi Praduna. Ei au ales partea jupănesei V oi căi jupăneasa a lui Tanasie post. soacra Badii logof. Moşiile acestea ce scriu mai sus şi cele câte se va mai afla precum am văzut dinaintea şi scrisoarea lor 71482). Şi iară să fie Badii logof. şi jupăneasii lui Kiajnăi în sat în Păuşeşti o livade za 7 fălci dela iazul Oancei, cu pădure cu tot, cât ţine până În râu, pentru că o au cumpărat Tanasie post . socru Badii logof. dela Părvul feciorul Oprii Ţirileanul şi dela fratesău Iane dirept 900 ele bani gata cu zapis şi cu mărturii, leat 71623). Şi iară să fie Badii log. şi jupăneasei lui Kiajna ocină în Păuşeşti toată partea Părvului de cură tură din ponor cu pomet cu tot den jos de casele ....... 4) Jgnatu$şi jumătăţile lor pe1ângă Hulubeşti, că au cumpărat Tanasie post. derept bani.. ...... 5) cu zapisii şi cu mărturii. Şi iară să fie Badii logof. şi jupăneasei lui Kiajnei o cură­ tură cu tot pometul pre Valea brădeţului dela sălişte şi o livade la Cornet lângă Costa 6), pentrucă aceste locuri şi vie au fost ale Oprii Corcodel. Deci când au fost IÎn zilele ....... 7) Voevod, să au fost furat nişte bani dela nişte păcurari şi se au aflat furfăţisa (sic) şi au căzut la închisoare şi neavăndcu ce să plăti. Iară pitariul lua tu­ l-au în chizăşie cu zi şi banii nu i-au plătit, ce au fugit. Şi luănd Tanasie post. banii cu dobăndă de l-au plătit. Şi pentru aceşti bani apucat-au pre fratesău Raelu Corcodel ca să-i elea banii, iară el banii nu'. i-au avut ci, i-au dat aceast:l livadă, \ . 1) rupt.-2) anul pus de aItă�âl1ă.-3) anul scris de altă mâllă.-4) rupt.- 5) suma.-6) rupt.-7; rupt. \ . 326 [327] şi curătură, şi vie în preţ de bani 600 cu zapis şi cu mărturii, 7168 8). .. o • 1 . K.. . ti , Şi iar să fie Badii log: ŞI Jupane,as.eI U.I A I.aJnei o wanca anume Maria şi cu un copil al. el CraCIUn ŞI C�lţI va �aI rac.e, . pentrucă o au cu.mp�rat T�nasI� post. dela Raduţul Clinci din Medvejde cu zapis ŞI cu .!llil:rtune... r. Căci că aceste moşn ŞI aceşti bani da tu-le-au Tanasie post. şi jupăneasa lui Voica gineresău Badji l?g. şi fiesa KiaJ!lei. . Drept aceaea şi Domnia mea mea am dat I!adI� log. ŞI jupăneasei lui ca să şi-l(e) ţie cu pac(e), să le fie .moşle statatoare lor şi feciorilor lor. Sje isdvtel postavihorn gvmid. Gheorghie vel Ban. Mareş vel Vom.; Rad�l vel log. Iana­ chie vel Vist. Drăghici vel post. Neagoe vei C1IUc.. Şerban ,veI post. Necula vel., .... : 9) GheJea vel st�ln. GheorghI� �el <=:am. Badea vei slug. Stoia vei pit .. Radul Nasturel ve� log. ma pisah az Călin log. il grad Bucuresti, msţa Dec. 15 dni, vleat 7175. (Actul se află în posesia d-lui magistrat G. Petrescu din R.-Vâlcea). II. M(i)I( o )stiio b( o )jiio 10 Şerban Voi voda ignid V sei zemli U ngrovlahiscoe.. velicago i preaelovrago pocoinago 10 Şerban Voevod davat gvmid i povlenie gvmid, Slugilor Domnii meale Badii log. i brat cu feciorii Oprii log. de Vlădeşti ot sud Vlăci şi cu feciorii lor Cilţ(i) Dumn(e)zeu le va da ca să fie voinic cu această carte a Domnii meal(e) ele să-şi întoarcă dela satul Vlădeşti ug. 162 şi dănd banii să-şti) ţie moşiile lor cu pac(e), pentrucă aceşti bani datu iau Oprea logo­ fătul în zilele răposatului Matei Voevod pentru biruril(e) şi mi­ earea împărtăjtească si alte dă jdi ale satului Vlădesti fiind el fugar şi ficlean.' - , , Deci .răposatul Matei Vodiă) fost-a făcut Oprii log. carte c� sa-ş(l) ţ�e moşiile pănă vor da banii. Şi nedându-i banii, el a ţmut moşl1le cu paac(e) pănă în zilele Radului Vodă Leon. Iar duprt aceaia, când au fost atunce temăndu-se ei ca să nu-i îm­ presoare cu rumâniia pentru acei bani, fost-au venit satul Vl{l­ deştii ele s'au fost plăns înaintea Radului Vod(ă) Leon în divan c�m că le ţine Oprea log. moşiile lor toate şi va S21-i împresoare ŞI cu rum(ă)niia pentru acei bani. Dec.i. Badea log. fiind de faţ(ă) în divan, el a m2trt(u)risit cum moş.l1le lor !e ţin(e pentru bani, iar de rum(ă)niie nu-i băn­ tue�te. ŞI le-au fost făcut Raelul Voel(ă.) carte ca să lî.ie capetel(e) lor m p{IS de rum(ă)nie făr{t ele mosie. . Şi tO!. a ţinut Badea log. moşiile cu bun(ă) pac(e) pănă în zIlele Ducal Vod(ă). Deci cânel a fost atunce ei iar s'au scnlat c� cărţi. ca să-ş(i) ia moşiile făr de bani. Şi a fost venit Dumitru ŞI. ŞI Vladul Bătă, şi Dima al lui Matei cu ceata lui de s'au pârât ele faţ(ă) cu Badea log. naintea Ducăi Vod(ă) în divan. Şi au fostu scos satul VIăeleşti, şi o carte a lui Costandin VOd(2t) ele poruncă la alţi boiari şi sluj(i)tori ce i-au fost cu pas pentru 8) scris de altă mână. - 9) rupt. 327 [328] nişte bani socotindu că să vor.. cu aceaia carte şi pentru aceşti bani ug. 162 îşi vor lua moşiile făr(ă) de aceşti bani. Iară Badea log. el a scos cartea lui Matei Vod(ă) şi s'au citit în divan scriind cum să ţiie moşille pănă vor da banii. Intraceaia Duca Vod(ă) făcut-au judecat(ă) cu tot divanul cum au să-i dea banii toţi, au să rabde de moşii, să le ţie log. cu paac(e). . Iară de se vor mai scula ei pentru acele moşii cu pără, a fostu rumtu Duca Vod(ă) judecat(a) cu divanul, cum să-i dea satul Vlădeşti toţi banii deplin şi să-şi ţie moşiile şi cartea lui Co­ standin Vodtă) nu o a ţinut în samla) nimăni, că n'au fost neci de o treab(ă). Şi a ţinut moşiile cu paac(e) pănă acum. Iar după aceaia, când a fost acum în zilele domniei meal(e), ei iară s'au rădicat cu pără şi au venit Vlad Bătă cu ceata lor de s'au părăt de faţ'ă) cu Badea log. şi cu fratesău Mihalcea înaintea domniei meal(e) la divan pentru ace aste moşii care scriu mai sus. Şi iartă) au scos săteanii din Vlădeşti acea carte a lui Costandin Vod(ă) şi aRadului Vod(ă) Leon de s'au cetit în divan. Deci văzând domnia mea cum că.. ...... Vodă i-au judecat să fie numai ei în paac(e) şi slobozi de rum(ă)nie, fără de moşie şi cartea lui Costandin Vod(ă) nefiind de nici o treabă şi vrănd ei ca să-şi ia moşiile în silă, fără de bani, iar Badea logofătul a scos cartea Ducăi Vodtă) de s'au cetit înaintea domniei meale în divan. Şi văzând domnia mea cum că Duca Vod(ă) au fost numit judecător cu divanul, de să vor mai scula asupra lui cu pără pentru aceaste moşii, să aibă a-i darea toţi banii deplin făr de voia lor. Intraceaia domnia mea am judecat dimpreun(ă) cu tOţ(i) cinstiţii diregatorii domniei meal(e), cum să. dea satul Vlădeşti fără de voia lor toţ(i) banii deplin ce scriu mai sus Badii log. şi fraţilor lui şi să-şi ţie moşiia cu pac(e). Şi cartea lui Costandin Vod(ă) o am luat domnia mea de o am spart în divan şi au ră­ mas Vladul Bătă şi cu ceata lui şi a treia oară de leage şi de judecat(ă), denaintea domnii meal(e) din divan platnici de aceşti bani. Derept aceaia am dat domnia mea Badii logof. şi fraţilor lui ca să-şi întoarcă banii ug. 162 dela satul Vlădesti făr de voia lor şi pănă i vor da banii i tot., moşiilor lor cu bun(ă) pac(e) saju voisvt1ie........... gvrnid . Neagoe veI Ban i Badea Vălceanul veI dvornic i Radul Creţulescul vel logof i Hrizarul vist. i Vintilă vel spăt. i Koroian vel Clucer i Stoian vel post. i Barbul vel păh. i.. .......... i Dumi- traşcu vel corn. i Diicul vel pit. i.. 1) vei sluj. i Şerban vel logof. i Goran log. In Bucurestomu, msţa......... 4 văI(eat) 7186. (Urmează iscălitura autografă a lui Şerban Voevod). Radul Cretulescu logof. 1) Locurile punctate dil1�uprinsul documentului arată sau că hârtia este ruptă, sau că nu se poate ceti, slova fiind stricată de umezeală. \ •••••••••••• 328. [329] Hotărnicia moşiei Rătunda şi (rupt) a mănăstirii Horezului 1) Noi 12 boeari hotarnici cari sân tem luaţi pre răvaşele Ma­ riei sale domnului nostru 10 Constandin Basarab Vvd de sfinţia sa părintele Ioan, egumenul ot sfânta mănăstire Horezi şi de egllmenul Paisie dela Călui şi de Dumitraşco căpt. Argintoian ca sa căutăm şi să adeverim moşiile şi să le hotărărn ale sfintei ma năstiri, Horezii, din fundul Diiului de către ale moşii ce au fost împreunate. Deci viindu-ne cinstită porunca mării sale îm­ preună cu sluga mării sede Tănase vtori portar, când au fost la zi si la soroc ne-am strâns toţi deplin la moşiile sfintei mănăstiri Hu�ezei, care moşii să chiamă Rătunda şi Poiana, de am şăzut zece zile, de le-am cetit toate cărţile şi de moştenire şi de cum­ părătoare şi zapisele cine ce au a vut, Şi am ales părţile toate ale mănăstirii Hurezul din Poiana şi din Rătunda de cătră Du­ mitraşco Argintoianul şi ele către mănăstirea Căluiul. Insă dela satul Poiana a treia parte şi din Rătunda iar a treia parte. Şi am ales di cealelalte părţi şi din Poiană şi din Rătunda partea Mihului, nepotul Coandei comis. Şi am tras moşiile dupre obiceiu pe trei locuri, şi am ales partea sfintei mănăstiri Hurezi toată ce i s'au făcut dintr'amăndouâ moşiile predinsus. Deci fiind moşia Rătunda mai scurtă şi moşia Poiana mai lungă, deci, pentru scurtul moşiei am mai sporit la partea sfintei mănâstiri Hurezii stânjeni 208 care s'au făcut preste tot pe la capul despre amiaz, despre Dunare din drumul care vine dela ]degla, care mearng« predin sus de Măgură pre la Comani pre la capul moşiei în jos spre răsărit pănă în hotar mănăstirii Căluiul în piatră stânjeni: 2260 şi pre la mijloc: iar din drum în jos dela silişte la Ulceluş spre răsărit pănă în hotarul mănăstirii Căluiul în piatră stânjeni 2l72: Pre la capul despre Cornani, din hotarul Otetelişanilorjn jos spre răsărit pănă în hotar mănăstirii Căluiul în piatră stân­ jeni .1960. Insă să se ştie şi seamnele piatrilor pă unde s'au pus. In.tăI În ca;pul moşiei despre Comani, în cornul moşiei despre Ciuperceni am pus piat(r){t lângă drum în răscruci. De acolea în jos spre răsărit pe drum, pe la capul moşiei, am pus piatră în marginea drumului Diiului lăngă movilă. De acolea despre amraz drept în grind în piatră. De acelea înainte tot spre amiazi în cornul moşiei despre Mişina am pus piatră. De aci drept în sus, pe la capul moşiei spre apus pănă în drumul care vine la Jdegla, care merge la Cornani pre din sus de măgură, Din drum !n sus spre miază-noapte prela si1iştea lu Ulceluşilor pănă iar in .. corl!ul moşiei, unde să încheie hotarul în piatră în drumul Diiului. Drept aceea am dat această a noastră scrisoare la mâna sfinţiei sale părintelui Ioan egumen ot sfânta mănăstire Hurezii ca să aibă a ţinea şi a stăpâni sfânta mănăstire Hurezii aceste moşii cu bună pace în veaci preste tot hotarul cu tot ve­ nitul, din hotar pănă în hotar, prin pietri şi prin semne. Pentru că. aşa am adeverit mai cu dreptate: Aceasta scriem. 1) Din bârtiile Tismanei, comunicate Redacţiei de către D.I Dr. Raul I. Călinescu şi transcris de I. V. Câncea, 3 329 [330] Mai 6 leat 7207 (1699). Azi Stan vornic, Danciu logofăt ot Apele vii, Neagornir lot Cacaleţi, Ioan iuzbaşi ot Potbaniţă, Radul ot Urzicuţa, Standul. arrnaş ot Comoşteani, Vasile Frătosticean, Oancea părcl. ot Bit ileşti, Dumitru ot Urzicuţă, Dima ot Giurmani, Sandul ot Urzf­ cută, Zooşi părcălab ot Băileşti, , Aceasta s'au scris de noi după porunca sfintei mănăsttr] Horezii, la leat 1831, când se aduse ase condicile şi sineturiIe tutur sfintelor rnănăstiri la sfânta mitropolie în Bucureşti. Şi spre ştiută am iscălit. Ştefan ierornonah Tismeana . •••••••••••• J alba popii Badea ot Celari-Ii-ti pentru o pără nedreaptă. impotrivă-i '). Prea ci(sti)te cilibi, Herbinte jăluiesc milostivirii d(u)mit(a)le ca să am drept că înaintea răbeliet lui Tudor cu un an au venit un Chiţul Brebul ot Caracal şi mi-au lăsat tl 50 bani pă orz şi eu i-am dat în mână părcălabului ca să dea orz şi părcălabu acei bani i-au mâncat încă şi de-ai satului şi eu fiind elus la Bucureşti cu alt năcaz când am venit m'am pomenit cu mumbaşir un po1covnic şi m'au apucat cu mare zor ca să înplinesc acei bani cu dobânda lor şi puindu-mă la închisoare i-am dat zapis cu soroc pănă într'o săptămână pă acei tl 50 şi dobănda tl 18 în 9 luni. N'am ajuns la săptămăna şi s'au spart Caracalu şi au fugit fieşicare toţi în toate părţile, iar la anul iar(ă)şi s'au adunat de loc m'am po­ menit cu alt mumbaşir şi ne având alt ce face am avut un cărlan ele cal şi l-am vândut în tl 54 şi am dat banii în mâna mumba şirul(ui) cu mărturil mai rămăind din dobănel(ă) tl 14 şi iar şi le săptămăna m'am pomenit tot cu acest mumbaşir ca să împlinesc şi cusurul ce mai rămăsasă şi eu neavănd bani ca să-i mal dau. am mers la Caracal dinpreun(ă) cu mumbasiru, A colo acest Nit: Brebu m'au fost elat la un Ivancea Sărbu starostea de cumpanij­ fiind amândoi tovaroşl şi'Ivancea m'au apucat cu mare zor de cusorul ce mai rămăsasărn m'au elat la potropopul Lagrul şi e.t iar(ă)şi am căzut la rugăciune la acel Nită Brebu şi m'au luat în chizăşie pa acei .bani ce mai rămăsasărn dăndu-rn şi tl : ::?: şi părta)le: 20: tl : 1 : l-am dat dreapăd şi parale 60 zeciuiala fiin.l catana faţă şi elin rămăşiţa acestor bani am mai elat tl: 6: ehi zaşului mieu, rărnăind numai tl: 8: din dobânelă şi n'au trecut vreme multă la mijloc şi am căzut la grea boală şi am zacut trei ani şi acel 1 vancea la anul trecut s'au dus la Taligrad cu necuţătorie s'au întâmplat de au murit acolo făr ele limb[t şi EU mă văz acum apucat ţa. r(ă)şi ele toţi banii ce S[tnt în zapisul şi cinci ani am fost nesu'părat tr�lÎnd Ivancea în viiaţ[t şi eu aCU'TI . 1) Comunicată de D-I l'?n L Cellarianu; Transcriere de D-I Prof. Ilie Cou. stantmescu. 330 r I [331] fiind apucat am luoat acel mumbaşir şi m'am dus în judecată la dum(nea)lor boeri ispravnici şi el au arătat netăgăduit că au priimit acei tl : 54:, dar i-au dat în mâna Ivancei făcăndu-şi amăndoi şi catastih că au fost spre înplinirea a mai mulţi bani. Judecata I-au osandit ca să răspunză el bani, dar la opreală nu l-au pus, dar eu sant apucat cu catană ca să înplinesc toţi. Prea cin(sti)te Cilibi, la dooă ponturi ce i să mi să descopere drep­ teată ca să fie ci(nsti)tă poruncă către dumtneajlor ispravn(i)ci boeri mai întăi ca să aducă jupăneasa Ivancei dinpreună cu ne­ potu-său Pătru ca să-i puie supt blestem că nu au catastih de primirea banilor sau ştiinţă că catana cu totul jură că au dat bani în mâna Ivancei cum şi alţi bani făcând am(â)ndoi catastih de priimirea banilor şi atunci când va priimi blestem să puie catana la popreală să inplinească bani, că va fi păcat să umblu zmăcinat de o lună şi cu trepede şi zeciuiali şi cheltuială şi cu bani daţi. Şi curm) va fi mila dumi(ta)le asupra sărăcii mele. Prea plecat Popa Badea ot Celari sud Romănaţi. Costache Ghica, bi IT vel hatman, caimac(a)m Craiovei. (Pe verso): Ci(nsţi)ţi dumv, boeri ai Cr(io?)vei ai judeţul(ui) să cerce­ taţi jalba aceasta şi la dreptatea ce va avea iăluitorul să-şi aibe cuviinciosa îndestul are ş(i) să îndreptaţi, sau neodihnindu-să vreo parte să-i trimiteţi la Divan. No. 19. 1827.lVlai 23. . (�OTA: Pecete. rotur:dă, cu marca celor cinci judeţe olteneşti şi data 1827, Cll inscrrpua : Costandin Chica, caimacam Craiovii) . •••••••••••• Copie dupe zapisul ') prin care. V.aszle. Anescl!'l-din satul Isvorul-Aneştzlor, ju­ deţul lJIlehedtnţz - uinde luz Gheorghe al Jupei de la Festeană�­ ace/aş jude,t-.partea sa de moşie ce o avea în acel sat�1752.- t Adecă noi care ne vom iscăli mal JOs - ca să crează=-­ datam zapisul nostru la mâna lui Gheorghie al jujei di la Peş­ teana-precum să ştie că iam vândut partea mea de moşie di(n) Peşteana mică din sud. Mehedinti - şi i-am vănduto de a mea bună .voe în taleri 40 - însă patru zeci cu ştirea tutulor moşte­ mlor-peste tot hotarul-din şeasă fonie-una-şi i-am vănduto ca să-i fie de veci-lui şi copiilor lui şi nepoţi1or lui şi străne­ potilor care Dumnezeu va dărui. Şi am vânduto moşia eu Vasile Anescul Isvoranul şi Du- mi traşco- fecior Anescului -- vânză tor. .0 Dechimvrie 17-7261. 1) Originalul document în păstrarea D-lui Constantin J njescu - avocat­ T-Severin. 331 [332] '(ss) Stanka Glogoveanka. (ss) Ioniţă Glogoveanu. - -- � ............ ...., .......... ..l. .l..J..J."\....v\...U lUctrlOr Eu Mihai AnescuJ nepot, Nicoli martor Eu Vasile Tăroi martor Eu Jitea Nănulescul martor Eu Pavel Izvoranul martor Eu Costa din Manţoc martor Eu Nicola Erăceanul martor Eu Lăpădat Munteanul martor Eu Vasile Taban':'! martor Eu Gheorghie Poroineanul martor Eu Dumitrascul sin Frirnuj Vărzob martor Eu Preda Vărzob martor Eu Barbu sân ..... ArvătescuJ martor, Eu Barbu Stegar Arvătescul martor Eu Mihai BăI({l)mat otam martor Şi am scris (eu) Popa Dumitrul Izvoranul cu zisa acestor mai sus numiţi în casa lui Vasilie Anescul. •••••••••••• Carte de danie a Stanchii Glogovencii pentru Comăneşti 1) Stanca Glogoveanca jupăneasa răposatutut dumnealui Con­ silier MateiuGlogoveanu din preună cu fiul său Ioniţă dăm car­ tea noastră Sfintei şi dumnezeeşti Mănăstiri Tismana şi părinte­ lui Gavril Egumenul din preună cu tot soborul pentru că fiind noi ctitori vechi la stâr/ta J/lIdndstire de la moşi şi strdmoşi noş» tri, aşa şi în bine am voit din tot gandul meu de am dat danie sfintei mănăstire, moşia mea Comdneşti de jos ce este osebită de moşneni şi Petreşti de sus din tot hotarul, care moşii sunt date mie de zestre de la răposatul dumnealui părintele meu Staicu consilier Beng-escu, pentru care moşii fiind că zapisele se află la păstrare pănă acum tot Ia fraţii mEll Beng-eşti, earcănd se vor aduce la mine eu să aib a le trimite la sfănta mănăstire. Drept aceia am dat această carte sfintei mănăsn-j ca să stăpănească acel hotar de moşie cu bună pace de către mine şi de către tot neamul meu; să fie părinţilor mănăstire de hrană şi nouă veci­ nică pomenire. Aceasta am scris şi pentru întărire mai jos ne-am pus iscăliturile şi pecetiile ca se crează. Leat 7251 August 19 (1743), \ 1) Comunicatii de Lr-na ]\\aria I. Glogoveanu, din actele familiei sale . •••••••••••• \ 332 j :1 [333] o pricină între mahalagiii bisericei Si. Dumitru din Craiova şi preotul Ion dela aceeaşi biserică 1). (Din dosarul Episcopiei Nr. 144/43). I. Neofit cu Mila lui Dumnezeu Arhiepislwp şi Mitropolit Ungrovlahiei, " Kliricatul sfintei Episcopii Rămnileu din Kraiova, văzănd arătarea ce face Cucernieul Protopopu loeal, prin alătura.tele trei raporturi supt No. 58, 67 şi D2 cum şi cele ccprinse în jalba, mahalagiilor enoriaşi de la biserica Sfăntului Dimitrie de acolea din Kraio va, alăturată pă Iăngă cel dintăi raport de mai SUi;' subt No. 58, toate atingătoare de păra ce se aduce impotriva preo­ tului Ioan de la numita biserikă şi infăţisând fără zăbavă pă doui .. au trei din jăluitorii mahalagii ca vechil şi din partea celorlalţi fată cu părătul preot, S{L cerceteze atât pricina descrisă în jalba lor căt şi ce se poruncise in că te trele raporturi subt No: 58 ş� 07 şi 92 şi ori in ce chip va descoperi fiinta pricinii şi adevărul acestor împrejurări, să facă alegere inscris, dăndu-şi părerea sa ce urmare are a să face in această 'pricină, şi pă care alegere să ni se facă şi nouă cunoscută, intorcănd tot de odată şi numitele hăr­ tii aici inapoi, lea să dăm poruncă' şi deslegare de urmar e., 1843 Noemvrie 8, No. 928. II. primit 22 ghenarie No. 38. va sta la delă. Prea Sfinţii Sale Părintelui Arhiepiscop şi Mitropolit nl Un­ grovalahiei, D-lui Neofit. Klericatul Sfintei Episcopii Rămnic. La porunca Prea sfinţii voastre subt No. 228 din 1 Noemv, al anului încetat, 'cu care sau trimis în cercetarea acestui Klericat trei raporturi din partea Kuoernioulni protopop al oraşului Kra­ iova subt No. 57, 67 şi 92 i jalba mahalagiilor enoriaşi ai bise­ ricii Sfăntului Dimitrie ele aici, toate atingătoare de păra ce se aduce împotriva preotului Ioan de la numita biserică. Răspunzălld plecat să face cunoscut, că asemănduse klericatul întru toată coprinderea nomerarisitci porunci au chemat pă isoălijii din jalbă mahalagii şi au venit la soro cu mărginit dintrănşii . , . ' .. insă. 1) Comunica le de D-[ I. Constantinesou 333 [334] " M, L'etrescu. " Panait 'I'eodoru. ,. Anton 'I'abacu Epi tropu Bisericii. ,. Iorriţă Nicolau. " Gheorghe Arghir şi " Anghel sin popa Matei. - leu carii infătişănd pe părăt sau citit mai intăi in auzăle jalba de mai sus. După care intre­ bănduse a ne arăta de sau urmat de părătul cele intrănsa des­ crise patru articole sau nu? au răspuns, căt pentru art, 1 al găl­ cevii dintre ei preo ţii că este adevărat .. In adăogire că carei dintrănşii va fi pricinitorii adică ori părătul sau cei Ia.Iţi doui preoţi nu pot şti. De căt văzănd că mai cu seamă se urmează neo­ rănduelile, dela venirea părătului acestui dau cu bănuiala că În­ suşi poate fi pricina. Kum şi art. '3-lea pentru depărtarea para­ cliserului dela biserica sf'ăntului Dimitrie şi mergerea la alta că din pricina unei bătăi ce s'ar fi urmat intre părăt cu dănsul an plecat. Iar la ar t. 2-lea unde zic că cei Ialji preoţi umblă să Se depărteze eăutăndu-şi alte biserici şi al {-lea pentru căntăreţul din dreapta, că sau mutat la biserica sfăntului Spiridon, au arătat atăt Epitropul şi cei Ial ţi, că de şi la darea jelbei se inştiintaseră că dintra părătului pricină sar fi strămutat, insă au aflat mai in urmă că căntărejul sau dus la sf'ăntu Spiridon căci eau dat leafă mai multă. Kum asemenea şi preotul Iancu slujea la biserica Măntuleasa orănduit de Cucernicul protopop, fiind că rămăsese acea biserikă numai leu un preot şi Kucernicia sa bolnav af'lăn­ duse nu putea săşi ţie răndul iar nu că din pricina părătului se împrăştiaseră. Şi aşa prin urmare aceste două ponturi sunt nea­ devărate, incredinţăndune despre aceasta că aşa este şi chiar preo­ ţii cei doui fiind faţă la cercetare, După aceasta cercetănd şi cele descrise În raporturile subt No. 67 atingă.tor de cununi a C('i se zice că au cetit părătului lui 'I'ănasie Rachieru 0U o Kostandina fiica lui Ghiţă Săndoio ot satu 'I'roaca, fără a avea ră,vaş şi bi­ leturi dela protopopie şi No. 92 pentru pricina bătăii urmată intre părăt c u popa Ioan Zănogeanu in zioa prazni,cului Adormirii Maicii Domnului, pă paralele adunate dupăn biserică cu cutia, şi celelalte neintelegeri ale preoţilor Iancu şi Ioan Zănogeanu de ne­ răspunderea şi impărţeala cu părătul a prinosului ,ce vine la bise­ rică, adecă, liturghie, sărindar; banii strănşi la păresimi şi altele· subt cuvănt că nul cunosc de tovaroş şi preot al Bisericii fiind poruncit dela ,cineva. Sau dovedit adevărate şi urmate intocmai cum se arată de Kllcer,nicul protopop. De aceia potrivit nomerarisitei porunci nu lipsim făcănd cu­ noscut adevărul descoperit a zice (ele veţ găsi şi Prea sfinţia voastră de cuviinţă), ,ca să se depărteze părătul de la această biserică orănduinduse la alta ,căci cercănd a-i impăciui pe enoriaşi şi p:r,eoţi cu a rămănea numitul tot la această biserică nau fosi-. putinţă zicănd toţi ,că nuV mai 'primesc sau bine voind să priviţi coprinderea raportului subt No. 92 al Cucernicului protopop ((':1.1'0. din preun{t cu cele la\�t� i jalba sa inapoiază cum porunciţi) 334 [335] I 1 t spre indestulare din c� prWl1la sa Izvorăsc intrigile intre părăt şi tovaroşii săi şi să da.ti straşnică poruncă cu chipul ce veţi socoti că cere buna cu viin ţă. Ai prea sfinţii voastre prea plecaţi şi smerite slugi. (Urmează pa.tru semnături, Între care D. Pro topopescu). N o. 29, Kraiova, anul 1844 luna G-henarie, 17. III. primit 7 Septemvrie No. 649. Prea o sfinţite şi mult milostive stăpăne. Protopopia plăşilor Jio ocolu oraşu Kraiova. Preotul popa Ioan fostul ot petre boju ce acum se află slu­ jitor la biserica sfăntului Dimitrie metohul Sfintei episcopii de aicea, prin jalba ce au dat acestei protopopii impotriva preotului Ioan sin pop oprea zănogeanu tot dela această Biserică au făcut arătare, că la 15 de avgust in ziua adormirii Maicii Domnului slujind că.teşi şi trei preoţi sf'ănta leturghie cănd au fost la căn­ tarea chinonisului, au venit paracliserul cu cutia ce umblă prin biserică de strănge parale pentru dănşii şi iau puso pe sfântul prastoI, pe care luă.nduo fostul ot petre boj ca să deşerte paralele În bazma dintrănsa şi in urmă să le impar tă, sau pomenit de odată cu părătul de unde sfărăma sfăntul agneţi af'lânduse Însuşi de rănd, că Iau trântit din mână jos şi au pus măria pe cutie zicănd reclamantului că să o lase din mână, ci nare nici o trebuinţă, şi că nul cunoaşte de preot pă obrazul ară­ tatei biserici fiindcă Însuşi are poruncă dela cineva ca să nul cu­ noască' şi aşacertănduse şi trăgând de cutie şi o parte şi alta pănă au sfărămato de tot, au dat şi cu piciorul in măna jeluito­ rului in căt au inceput a striga ele a auzit tot norodul ce să afla in biserică, intre acestia eau sfărămat şi măna făcăndui sănge de au picat pă picioare in sfântul altar. După care in urmă aducân­ duse părătul faţă fiind că,teşitrei chiar in presudvia cliricatului sau intrebat ce răspuns dă la cele provaIisite de jelurtor atăt prin jalbă căt şi pa-in grai, şi Iau tăgăduit că eau tras cutia din rnănă şi că nu zis şi zice kă nul kunoaşto de to varoş, dar sănge nueau E,kut, apoi zic{mduise jeIuitorului dacă poate să f'ak5, dovadii, pă cineva din negui;ători cei care se afla in bisericti că lau văzut săngerat, au adus de fai;;J, pă un costandin gcoroceanu şi d.lui antonie tabaku epitropu bisericii negu1;ători cinstiţi, şi intrebă,n­ duse ce ştiinţă au despre cele jeluitc de popa ioan au arătat, că şi dâ,nşii Iau văzut cu măna săngei'ată ieşind din sfăntul altar să mirueascit şi au auzit şi sgOll1ot, dar nu au căzut săng-e jos nau vă:mt, apoi in urmă şi părătul nau tăgăduit că intru adevar au fost s�lngerat sgărăiindu-se de cutie, şi . aşa din cercetare ŞI a sa tăgăduire sau g:lşit vinovat şi sau indatorat a să 335· [336] impăca atăt pentru aceasta, căt şi pentru alte imprejurări şi au mai arătat jeluitoru că 'i au poprit dreptul seu de la biserică de un an de zile şi pănă acum, adecă sărindare şi bani .ce sau străns la păresimi, precum şi toate cele ce intră prin uşa bisericii săl despăgubească, şi nau dat supunere la sfătuirile ce i sau făcut atăt părătului, căt şi celui lalt tovaroş al lor preotul pop iancu, ci cu UJi cuvănt au zis că ei nul cunoaşte de preot la biserică (in ce putere nu ştim). De aceia ca să llU se intămple vre o primejdie de moarte intre dănşii, printracest plekat raport se supune in cunoştinţa Prea o sfinţii voastre a se chibzui cele de cu vinţă intre dănşii, fiind cu toată plecăciune. al prea o sfintii voastre prea plecat şi supusă slugă Kostandin Iconomu protopopu anul 1843, luna Septemvrie 2, No. 92, Kraiova. IV. primit 21 Aprilie, No. 21.2 Ku smerită plecăciune mă inchin Prea o sf'iintii voastre. Ku toate că in multe rănduri sau supus cunoştinţii Prea sfinţii voastre neorănduelile ce se urmează de preotul Ioan dela biserica Sf. Dimitrie de aici, dar nefăcănduise nici un fel de infră­ nare, petrece tot intracelea, pănă in căt şi ieri la 16 ale curgăto­ rului Aprilie, pă Hngă slujba sfintei leturghii ce au săvărşito fără voia mea, au indrăsnit asupra cuvintelor ce 'i am zis de ce să sluejască in vreme ce să indatorase preotul Oostandin al bi­ sericii Episcopii să leturghisească, ca după slujbă să citească şi moliftele pentru ploaie, imi răspunde vorbe proaste cu care nu se pot descrie aici, De aceia şi acum fak plekat cunoscut şi mă rog ca să porun­ ciţi cucernicului protopop al oraşului săl depărteze dela această biserică, şi săl orănduiască la alta unde va fi de lipsă şi trebuinţă ca să lipseascii neorănduelile, sărit al prea sfintii voa,stre prea plecat şi supusă slugii 'l'imotheios Evdohiadis anul 1844, luna Aprilie 17, No. 172, Kraiova . •••••••••••• \ 336 [337] Oameni şi fapte din trecutul Craiovei Acte şi dac. comunicate de lotin V. Câncea. 32 1850. o STATISTICĂ A CRAIOVEI. (Arhivele Statului, Pref. DoU. dos. 1028.) In dosarul 1028/1850 al Prefecturei Dolj, intitulat: «Delâ pen­ tru statistica acestui judeţ». găsim la rubrica: Oraşu Craiovei 3291 case, 10062 bărbaţi "\ 90')12 1 . . 10150 femei J � � ocuitori, 10 şcoale, 9 învăţători, . 483 şcolari, 26 biserici de cărămidă, 11 mori cu cai, 2 temniţe, 88 prizonieri (arestanţi), 2597 cai, 56 iepe sau iepe sterpe, 131 bivoli, 980 boi, 7 tauri, 125 vaci, 30 catări, 115 oi sterpe ţigare, 38 oi semple, 161 oi ţurcane, 105 miei sterpi tigari, 20 miei sempli tigari, 12 capre, 575 rămători, 15 covăcerii sau herării, Pămănturile orăşenesti se împart astfel: 1) 5 ale Statului, 48 boereşti, 11 mănăstiresti sau bisericeşti, 94 proprietăriceşti, Recolte în chile de 400 06t chila, însă ce produce un an întreg: 100 chile porumb. 38 pogoane terenuri cultivate (vii sau părţi întrebuinţate la cultură) dau: 430 vedre vin a 10 ocă. 1) Nu se dă întinderea. 337 [338] UlU CUltI varea albinelor rezultă: 45 ocale ceară 135 ocale miere'; Iar din a viermilor de mătase: 2800 ocale gogoşi. 33 1854. DESPlxE "JURNALUL DE CRAIOV}\". (Arhivele Statului, Pref. Dolj, dos. 139";.) La 10 Mai 1834 Ocărmuirea de Dolj primea o jalbă de la G. Măcescu, «redactor responsabil», prin care îi cerea învoirea .pentru redifarea unui jurnal». Trei zile mai târziu voia fiind acordată, Iosif Samitca, la care se tipărea gazeta, cere Cârmuirei să pecetluiască foile "cu pecetea Cin stitei Cârmuiri»; ca să nu fie el «in raspundere». Tot acesta ne vorbeşte despre conţinutul ga­ zetei lui Măcescu, care "voeşte a inprouieâ un jurnal regulat «atâ: de sttinţăie de afar cât şi cele din nauntru acestui princi­ «pat. şi natural supus cenzurei. Şi trebue să fi a vut succes, dacă ar fi să luăm în consideraţie că, abia după nouă zile, la 19 Mai, Cărrnuirea judeţului Dolj 'primeşte de la cea de Mehedinti un grop de 236 lei şi 10 parale spre a fi predati lui Măcescu, ca «fiinti «preţu a mai m uite jurnale oentru care sa abonatârd unit din »liicuitorii» judeţului Mehedinti. Numai că debutul fericit era să se schimbe în curând în necazuri. Şi în adevăr, Măcescu e silit sa se plângă lui Sami-Pasa, «Guvernatorul Vzdinului şi Naeirul Românii», care la 2 Iulie scrie Cărmuirei de Dolj : "Dumnealui redactorul gaeetei. - ce în urma desertârii Va­ «lahz?" mici, se ivise în capitala acelui judeţ subt numire de jur­ «nalu Craiouii-», înja,tişându-se îl1 persoană la noi ne-a reclamat "ca s'ar fi popru de catre acea Cinst. Cârmuire estrea acelui fur- «nal, supt ce pretext nu se ştie » poruncind S21 se lase liberă apariţia f21r21 nici o cenzură şi lăsând răspunderea întreagă asu­ pra redactorului, dar trirniţănd totuşi regulat eate un număr can­ celariei lui Sami Pasa. In acelaş timpamai MI ordin să se oprea­ SCCI cu totul "Gazeta lui Carcalechi-, care mai circulă încă prin­ tre cititorii ei, mai cu seama în Craiova, "fiindcă aceasta gaeetd ese de supt o redacţie unde domina incâ influenta ruseasca», iar abonaţii ce o vor mai primi în viitor «vor fi considerati ca par­ «tiean, ai vrajmaşulul şi vor trage asupra-le asânda meritata». Dar dacă. gazeta lui Carcalechi nu era în gustul paşei, Gazeta Craiovei pare să nu fi fost pe placul Cărrnuirei, căci la 4 Iulie aceasta raportează lui Sami Pasa : "In Gaeeta Jurnalul Cratouei «cu No. -1 ce au 'voit să, se PUf? supt tipari de, catre redactorul 1: «ei» , «s'a -oâeut /ip:u,rând articole din cele ce s'a (ircltlat în «acest !Jril1!zpal în anul 1848, şi carele s'au cunoscut afi atât «Îllpotriva ordimtllâ le,f.!,'Oll cât şi 'vatal1'latoare liniştii obsteşti», pentru care s'a oprit aparHia «unei asemenea vatârnătoare ga­ z.ete"! punânclu-se în vedere\redactoru�ui �El scoat[l ac�le arti�oJ�, tlp:lnnd-o "nUl1UfZ cu ceace 'buna cuvurt!a va cere». Macescu Insa se opune�l din rasputeri, vrând să tipărească totul «tard esepţie., aşa cum o întocmise dânsul. ta 8 Iulie Serdarul Alecu Dâlgeanu, 338 ..... - ... -.'" .-.,--�. "'7":-::::-----1 [339] � i l Ocărrnuitorul judeţului, primeşte răspunsul paşei: Constderându­ se moderatia numerilor precedente-., ... «se scrie D-lui Cârmuitot «ca fara nid o ob�e�'va:ţle din pqrţe-i sau impunere. de ce"!.zura., «sd se lase slobodă zestrea acelui furnai» ..... Astfel fiind. Cărrnui­ rea se vede silită să ordone tipografiei tipărirea jurnalului şi să lase liberă răspăndirea lui.... Dar,-tipografii Iosif şi Iancu Moisi, prin jalba lor din 13 Iu­ lie către Cârmuire, refuză imprimarea jurnalului, motivând: I. Că prin porunca Cinstitului Secretariat al Statului supt No. 899 din 1849 este oprit a tipări ceva necenzurat şi că prin urmare vor fi daţi în «judecata cremenaiâ» " IL Că legile ţării nu sunt desfiinţate, ca să se dea voe tipa­ rului a fi liber; III. Că Helirn Pasa, prin proclamaţia ce a dat când se afla aici, zice că voeşte a se păzi ordinea legală şi, «de se va tipari 'Dumneata dar vei bine voi a încredinţa în mâna noului orân­ duit Inspector toate instrucţiile Eforii ce s'au trimis după .vrerni la acea şcoală, registruri, dele, şi toate obiectele câte se ating de acea şcoală făcânduse foae pentru toate şi iscălinduse de dum(nea/­ v(oastră) amândoi". Alexandru Filipescu, St. Bălăceanu, B. Ştirbeiu, N. Picolo P. Poenaru, Secretar N. Iliescu No. 379, 1837 August 16, Bucureşti. NOTE 1) N. Bănescu : Inceputurile «Şcolii Centrale a Craiovei», Conv. lit, No. 8, 1910, pag. 887. «Amândoi începuse la Craiova, pentru întâia oară, învăţătura în limba patriei la 1826-27». 2) V. A. Urechia : Istoria Şcoalelor, tom. I. pag. 113. Buc. 1892. 3) Citatul e luat din «Biserica Obedeanu din Craiova», un articol al Păr. C. Ionescu, Arhivele Olteniei No, 4, Dec. 1922. Conferinţa n'am găsit-o încă. 4) Issachar a fost publicat între 1859-1869. Ţinănd seamă de nota lui Gr. Pleşoianu, mult mai apropiată ca timp de deschiderea şcoalei, am putea conchide că Heliade a însemnat greşit annl începerii şcoalelor la Craiova. 5) Traducerea este făcută din P. Blanchard, Cartea se găseşte în biblioteca liceului «Carol 1». 6) Nu ştim să se fi publicat undeva până acum. Despre carte aminteşte V. A. Urechiă, t. Şcoalelor t. 1, pag. 125, in legătură cu capitolul de istoria Ro­ mânilor: , fără să pună data tipăririi, precum şi amănuntul că t,ranscrie titlul capitolului de istorie arătat mai sus prin «Idee răpede 'despre Istoria t-Românilor., ne face să credem că n'a avut cartea, În care ar fi găsit notita cu privire la data deschiderii şcoalelor din Craiova şi că inforrnaţiunile le-a luat din «Curierul Românesc» şi «Albina Ro­ mânească». 7) In conferinţa dela Academie, (1897) aminteşte şi de Gr. Pleşoianul. 8) Cartea are şi o eprecuvântare» interesantă prin conţinutul ei, care sea­ mănă cu acela al articolului lui Gh. Lazăr (1818), comunicat de P. Poenaru în 'dis­ cursul său de recepţie la Academie (Analele Academiei IV, 1872, pag. 115). 9, N. Bănescu, articol citat, pag. 888. 10) «Florian Aaron venise în Craiova la 1830, pentru copiii Cârmuitorului, ginerile lui Dinicu Golescu, la şcoala căruia propusese el învăţătura pentru întâia oară, În ţară, la Coleşti». N. Bănescu, articol citat, pag. 890. Heliade arată în Issachar pag. 78 că Florian Aaron a fost conducătorul şcoalei dela Goleşti, după ce fusese învătat de el metodul Iancasterian, în iarna anului 1827. . 11) Raportul profesorilor către Eforie, No, 2, din 7 Dec. 1831. In acelaş ra- . port profesorii cer şi lefurile dela Eforie. 12) V. A. Urechiă, Ist. Şcoalelor, t. 1, pag. 140. 13) Răposatul Gh. Buşilă, ):n: <-J.itO �4-î 1S".ÎO -.. _ - - . - 2.J,O -1 <1:- J.:J:a _ � "t;· 1 - f Z '; � I I Z I AI 1 1 J 1 .' c � '� I 1 1 1 I � ,;, f;iJ'$}��� � � " .z/ SCARA Praetorium, Colţurile castrului sunt rotunde, aşa cum erau de obiceiu Ia toate castrele, atât pentruca apărător-ii să-şi poată Îndrepta ti­ rul în orice parte, elin care ar fi venit năvălitorii, cât şi pentru o mai mare soliditate - unghiul drept fiind mai uşor de dis­ trus 9). Ba chiar, pentru o şi .mai mare soliditate a lor, zidul se îngroaşe ieşind în afară cu c. \0.15 m., pe o lungime de 4.JO m., iar în interior se ridică, la fiecare colţ, câte un turn larg de 2.83 m. şi lung de 2.90 m., cu o il\trare, largă de 0,95 m. pe latura dinspre interiorul castrului (fig. 4). Foarte probabil că �;i aceste 384 [385] turnuri aveau câte un etaj deasupra şi serviau atât ca posturi ele observaţie având câmpul de privire deschis pe ambele laturi, cât, poate, şi C:1 posturi. de instalat maşini de răsboiu. In tre colţurile posterioare şi portile laterale, de asemeni, zi- . dul castrului prezintă, o particularitate. Anume, exact la mijlocul distanţei dintre porţi şi colţuri se' desprind în interior, din zidul înoonjurător, câte, două ziduri perpendiculare pe el, Iungi de, 1.50 m ... .groase de 0.75 m., .�7i depărtate unul de' altul cu 2.85 m. E clar că nu puteau forma un turn, ci mai degrabă serveau la susţi­ nerea unui postament tot pen tru rnagini de răsboiu. In dre\itullo(r zidul înconjurător de asemeni proeminează în afară cu .c, 0.15 m. ca şi la turnurile de colţ. Interiorul eastmlui. In interiorul castrului, săpăturile noas­ tre n'au dat la iveală până în prezent decât via prillcipalis şi practorhnn. Totuşi, după sondagii1e făcute, putem anticipa săpă­ turilor în ceeace priveşte împărţirea lui în interior. Castrul o împărţit în patru părţi, prin cele două linii perpen­ diculare, care sunt însăşi drumurile principale ale castrului, care a­ jung cu capetele la cele .patru porţi. Drumul care uneşte porţile late­ rale e via prineipalis (v. P: 377), iar celalt, întrerupt de praetorhnn, poartă numele, pentru por-ţiunea de la porta praetoria până în faţa pretoriului, via praetoria, iar rpentru continuarea sa din spatele pretoriului până, la porta decumana: via deeumana. Prin spatele pretoriului, paralel cu el, este un alt drum, ale cărui capete aujng la zidurile suporturi pentru catapulte, via quiutana. Aşa dar avem in castrul nostru şi a doua împărţire a lui - pe axa lungimei.­ prin acest du. urmă drum, via quintana, şi prin via prineipalts, adică în trei părţi. Partea anterioară, cuprinsă între via prînei­ palts şi latura de front, este praetenturajcea dintre via prineipalis şi via quitana : latera praetorîi ; iar ultima: retentura, Cum era şi firesc, am îndreptat aăpă.turil e din via prineipafis in latera praetorti, pentru a descoperi cel mai important edificiu al castrul ui, de la care şi-a şi luat numele aceastră diviziune. Practormm. Pretoriul este situat Ia egală distanţă de latu­ rile de Nord şi de Sud ale castrului, Între via peineipalis şi via quitana, de asemeni la egală depărtare de ele, c, 3 m. (p. 377 şi fig. 5). Are forma dreptunghiulară, lungă 37 m., largă 34 m., cu aproape aceeaşi proporţie între laturi ca şi aceea a oastrului. E orientat cu f'aja spre Est, ca şi castrul, intrarea lui fiind exact pe axa por ţilor praetoria şi decumana. Deşi zidurile sunt cumplit devastate, totuşi, după temeliile păstrate, s'a putut stabili planul complet (v. p. 384). Astfel în in­ terior praetorium este împărţit exact după planul unei case ro­ mane. O intrare larg,ii de 6 m., duce într'o curte dreptunghiulară de I 5 X 18,50 m., Atrium (pag. 384, A). Pe trei părţi - cea din faţă şi cele două laterale - ale atriului, aleargă un coridor - 385 [386] . larg de .2.30 în faţă şi 2.40 ID., pe laturi - prin faţa unui şir de camere - câte 5 pe părţile laterale şi câte 4 die o parte şi de alta) a intrării, toate cam de aceleaşi dimensiuni, afară de două-e- cele de la colturile coridorului-care sunt foarte înguste, 1.10 m. La niciuna din camere nu s'au găsit intrările, zidul fiind stricat până la teri.elre, dar ansamblul arhitectonic ni le indică în chip neindoios înspre coridor. In colţul S-V al atr iului în desemnurile d-Iui Polonic este indicată baza unei statui equestre - astăzi nu se mai păstrează nimic -, iar în celelalte 3 colţuri câte o fântână (pag. 384, f.). In fund atrium este închis de un zid gros de c. 0.80 m., dincolo de care se deschide o a doua curte :8, care ocupă toată Fig. 5. & lărgimea pretoriului, iar din lungimea lui 8 m. Această curte ar fI, raportându-ne la casa romană, peristyllum. Ea se termină în. fund cu un şir de camere care ocupă ultimii 5 m. din Iungimea pretoriului. . La mijloc o cameră 0, largă de 5.90 m., terminată în absidă, întărită prin contrafor ţi în, exterior, care ar fi Oeeus al casei 1',)­ mane. De o parte şi de alta a acesteia câte două camere - largi, cele alăturate ei, de câte 4.6\5 m., iar celelalte, de câte 5.10 rn. ­ despărţite prin câte un coridor larg de 1.60 m. In toate aceste patru camere se găsesc urme. de calorifer, aşezat la mijlocul lor pe direcţia lungimii .pretoriului. Urmele însă astăzi sunt aşa de redn�e, Încât �u�ă ele abia se \poat� presupune existenţa calorife­ rului, Avem rnsa un desen al 'd-Iui Polonic, care dovedeşte buna lui stare de conservare în timpul,săpăturilor lui Tocilescu (paz. 381, fig. 3). După acest desen, caloriferul se compunea din două ga- 386 [387] lerii despărţite prin pilastri - totul construit din cărămidă, cu mortar .. - acoperite sus cu un rând de cărămizi, cu un strat de ci­ ment pe deasupra. Probabil că aceste galerii continuau prin perete în sus prin tuburi construite cu cărămizi cu picioare 'la colţuri -­ din care s'au ,găsit fragmente în dărâmături - trecând şi în e­ tajul superior, care, foarte .probabil, exista. De altfel vom mai re­ veni asupra caloriferului când continuarea săpătur ilor ne va scoate la lumină şi celelalte elemente constitutive. Pentru determinarea funcţiei diferitelor piese ale pretoriu­ lui, făr{L îndoială că şi mediul arheologic ne-ar fi fost de un sprijin destul de preţios. Acest mediu însă a fost răvăşit prin săpă'tu­ ril e lui Tocilescu, lipsite de cea mai sumară descriere, şi deci e în: întregime exclus. Vom încerca totuşi numai cu ajutorul elemen­ telor arhitectonico-constructive şi al analogiei să ne dăm seama de aspectul clădirii şi de funcţiunea diferitelor ei piese. Mai Întâi constatăm că pretoriul nostru se compune din două părţi principale: curtea centrală, atrium, şi "cour sacree" - cum o numeşte Domaszewski (Nene Hcidelb. Iahrb, IX, p. 149, ef. Hett­ ner, Westd. Zeitscbrift, XVII, p. 343 sq) -- sau peristyllum. Atrium era fără îndoială descoperit. Peristyllum însă prezintă unele elemente care ne-ar opri să ni-l imaginăm descoperit. Anume este zidul care-I desparte de atrium. Acest zid, de sigur, nu figura în ansamblul arhitectonic al pretor iului numai cu rolul de a des­ părţi cele două curţi, ci îndeplinea un rol arhitectonic. El contri­ buia la închiderea unui spaţiu într'o formă oarecare. Cercetând ele o parte şi de alta.a lui, n'am găsit 'nicio urmă care să dovedească existenţa, dealungul lui, a unui şir de pilastri sau coloane cu care; să fi putut alcătui un coridor acoperit sus. Rămâne deci de pre­ supus că spaţiul, l.a a cărui închidere contribuia, era peristyllum şi deci zidul nostru sprijinea acoperişul peristilului. Cu privire la rolul pe care-I aveau diferitele camere din praetorium, facem de la începui; o remarcă pe baza căreia le putem împărţi în două categor-ii. Anume, camerele elin peristil au ca­ lorif'er - afară de camera absidală şi cele două coridoare dintre cele cu ca.lorifer -, pe când camerele din jurul atriului niciuna nu are. Prezenta caloriferului indică funcţiunea de cameră de lo­ cuit. Probabil însă că deasupra mai era un etaj, şi locuinţa propriu zis-s-a comandantului-s-să fi fost aci. In cazul acesta camerele de jos serviau pentru biurourile diferitelor servicii. Camera absid ilă, lipsită de calor ifer, prin forma deosebită şi aşezarea ei centrală, avea, de sigur, o funcţiune .?pecial.ă. Ea; servia drept capelă, unde erau depuse sigua militare) aşa cum a recunoscut Domaszewski şi împreună cu el toj;i. arheolqgii l�. Camerele din jurul atr iului � lipsite ele calorif'er - nu pu­ teau servi decât ca magaz ii - armamentaria 11). Desc?Jeririle fă­ cu te în nretoriul castrul ui din Lambacsis confirmă în totul a­ ceasta 12): 387 [388] Material şi sisteme de construcţie. Romanii, gratie spiritului lor practic şi desvoltării corpora­ ţiilor profesionale, se adaptau cu uşurinţă împrejurăr ilor locale,în ceeace priveşte arta de a construi. Blocul de eaementa devenind elementul principal al arhitecturii romane, se întrebuinţa În pla­ caj orice fel de material, negl ijându-se fasonarea - in legătură cu estetica exteriorului - în caz când materialul nu era favorabil şi mul.ţumindu-se numai cu soliditatea satisfăcută pe deplin de blocul de caementa. In regiunea Răeari, astăzi - şi de sigur şi în antichitate - singurul material de construcţie este piatra de râu şi piatra ni­ si poasă de deal, numită de popor "sâgă", ambele de o totală im­ posibilitate a suferi cea mai uşoară .fasonars. Romanii le-au Întrebuinţat pe amândouă la construcţia castrului, şi in plus că­ rămida. Piatra de râu - de dimensiuni mai mari - au întrebuin­ ţat-o la temelia zidurilor, pretutindeni, iar pe cea de dimensiuni mai mici la pava.tul drumurilor; piatra de deal "sâga" au Între­ buinţat-o la constructia zidului de la .ternel ie în sus, dar nu tot ci, probabil în partea superioară, au întrebuinţat cărămidă, de oarece aceasta se găseşte în cantitate foarte mare în dărâmături. Piatra de râu întrebuinţată în temelii are forma a.proxi­ mati v rotundă sau mai mult ovală .şi e aşezată "în picioarc" -­ rândul de bază bătut chiar in pământ. J,Sâga" are o formă foarte neregulată şi dimensiuni variate, însă convenabile peutru ca piatra să fie uşor mânui tă. In placaj sunt aşezate bucăţile mai plate şi cu f'ata mai regulată/în afară. Golurile dintre ele, rezul­ tate din nercgularitatea lor sunt umplute cu mortar, sau, atunci când sunt prea mari, şi cu bucăţi mai mici de piatră. "Emplec­ tonul" e alcătuit din fragmente, în .general mai mici, de "sâgă " , amestecate bine În mortar, iar din .distantă în distanţă e străbătut, de la o fată la alta a zidului de lespezi mai mari, de sigur, în vederca unei legături mai soJide. In el n@ se observă niciun frag" ment de alt material - cărămidă, ţiglă, etc. -, ceeace Înseamnă cii resturile de zid păstrate datează din chiar epoca intemeerei cas­ trului şi nimic nu apartine vreunei 'eventuale refaceri. De al tfel acest lucru e atestat şi de .f'aptul că până în prezent, în săpătu­ riIe noastre, n'am constatat decât un singur strat de culturii. Cărămizile scoase din dărâmături sunt şi ,ele de dimensiuni variate, probabil, după îrrtrebui n ţarea ipe care .Q aveau în construc­ ţie. Astfel, pe lâng!:'L ziduh înconjurător .s'au găsit căr-âmizi cu dimensiunile: 0.42 X 0.30 X 0.06 rn., şi 0.39 X 0.27 X 0.05m..: în praetorium şi pe via prlneipalts, pe lângă aceste două tipuri, s'au mai găsit încă patru tipuri: 0.32 X 0.15· X 0.06 m. şi 0.28 )( 0.18 X 0.055 m., întrebuinţate, poate 10, arcuri şi plate-bande dela uşi, ferestI"e;\ 0.27 X ,0.22 X 0.07 şi 0.215 X 0.216 X 0.08 Întrebuinţate Ia x-alnrifer«. Feţele cărămizilor sunt brăzdate de adâncituri uşoare făcute cu degetele mâinii când cărămida era crudă --- pentru 11 le da o priză mai mare. 388 [389] Dacă şi lemnul a fost întrebuinţat, măcar la etajel e supa­ rioare - ca la castrul Saalburg, de pildă (vezi Iacobi, 1. c.), nu putem răspunde în chip precis. Se 'pare, totuşi, că dată fiind cari­ tita te a mare de cărămidă ce se .găseşte în dărâmături, aceasta a fost elementul de construcţie pentru partea superioară a zidurilor. Lcrr:nul DU a fost lJ.tilizat decât la poduri şi scheletul acoperişurilor. Ţigl� şi olana - după resturile din dărâmâturi - au servit la acopenş. . Monumente epigraiice şi scul plurale. Monumentele epigrafice şi sculpturale ieşite la iveală din săpăturile noastre până în prezent sunt .rela.ti v puţine. O singură Fig. 6. piatră, cu inscripţie _.- ba chiar ,şi aceasta un fragment - şi câteva cărămizi care reproduc aceeaşi ştampilă - variind numai ca formă -- sunt toate monumentele epigrafice; iar cele sculpturale sunt reprezentate printr'un fragment - o Lî,şie din cap cu urechea stângă - dintr'o statuă de bronz (o dată şi jumătate mărimea naturală) şi prin încă un alt fragment dintr'o figurină de teracotă, 389 [390] 1. Fragment dintr'o stelă funerară - de calcar - jumătatea din dreapta a părţii superioare (fig. 6). Găsit chiar pe pavajul turnului, din dreapta intrării; al porţii praeteria,' în mijloc. Ara înălţimea de 0.85 m. lăţimea de 0.83 m. şi grosimea de O. 21 m. Pe suprafaţă nu are nicio urmă de mortar, pentru a bănui ;că e căzut din zid, ci mai degrabă 'a fost adus în turn într'o, epocă mai târzie spre a servi, poate, într'un -fel oarecare, la vatra unde-şi făceau focul, în timp de iarnă, 'soldaţii care făceau de .,g·ardă la poartă. După resturile păstrate, arhitectura feţei stelei se compunea dintr'un câmp cu inscripţie adâncit şi -încadrat de o ramă în care: aleargă un vrej de ederă; sus se termină cu un fronton, în relief, ale cărui laturi superioare se reazemă cu capetele laterale pe câte un mic altăraş ; la colţuri, deasupra, tot în relief, câte o acroteră. Capătul superior al stelei era orizontal şi, ca de obiceiu, tre­ buie S{L fi avut un coronament, probabil lucrat separat, ca, un con de pin sau cei doi lei obişnuiţi la monumentele funerare 1'0,­ mane. Din inscripţie se păstrează numai câteva litere de la sfâr­ şitul a patru rânduri. Literele au înălţimea de 0.065 m. şi sunt destul de îngrijit săpate. In rândul 3 prima literă e un T; tot aşa, în rândul 4 singurul fragment de literă păstrat pare să fie tot dintr'un '1'. Cetim: I [D(is)] M(anibus) ........... [S]ura .... [vixi]t an(no)s [mili]t(avit) ? Din acest fragment de inscripţie funerară desprindem doar o parte din denumirea defunctului - cognomenul .Sura - şi calita­ tea lui de militar, dacă admitem reconstituirea din rândul 4!, militavit. Cognomenu] Sura se mai întâlneşte numai în două ins­ cripţii privitoare la locuitorii din regiunile dunărene (C.I.L., III, 14780 şi 11210). \ După forma Iiterelor şi arhitectura feţei stelei - un sin­ gur câmp, acela al inscrjpţici, terminat sus cu un fronton - mo-' numentul datează, foarte probabil, din prima jumătate a sec .. II, P2' CMr.. It f \ t d ţ' IV . v v 'dv t 'lv . al mu e ragmene e Ig a ŞI carami a cu şampi a, găsite în dărâmăturile diill turnuri, praetorium �i de pe lângă zidul înconjurător. După dimensiuni şi forma literelor avem de a 390 [391] face cu mai multe ştampile, cuprinzând însă, ca înţeles, aceleaşi litere (Fig. 7 şi 8). Dintre litere numai ultima din cele 13; are forme deosebite. Fără îndoială însă că este un E cursiv, caz-e în unele cartuşe aire o formă oolturoasă, mai mult sau mai puţin lăbărţată. Această formă provine, probabil, din neputinţa meşte­ rului stângaeiu de a reda într'un material dur rotunzimea for­ melor cursive. Oâteva bucăţi de cărămidă păstrează aceleaşi li­ ter.e, incise Însă cu mâna direct pe cărămida crudă cu ajutorul unui vârf ascuţit (fig. 9, din pagina următoare). Aci se vede forma sinuoasă a lui E, care în ştampilă a devenit col.ţuroasă. Fig. 7. Fig. 8> , Aşa dar stam pila noastră cuprinde trei .Ii tere: N. M. E . . Fără îndoială că ele sunt iniţialele, denumirei corpului de trupă care a 'construit castrul şi, ;probabil, l-a ocupat ca garnizoană. După prima literă - N - avem de a face cu un corp de trupă neregulat - un TIUlUCrus. Cum a luat parte la construcţia castrului, foarte probabil chiar imediat după cucerirea Daciei de Traian, trebuie să fie dintre trupele neregulate aduse de Traian în expedijia lui de cucerire. Intre .acestea ştim că erau în mare nu­ măr l\b,urÎ 'equites, comandaţi de Lurius Quietus. Cele două litere din urmă ale ştampilei noastre ar corespunde exact ini ţia.lel.or denumirii acestui corp de trupă. E deci foarte probabil că un detaşament de Mauri - N(u­ merus) M(amorum) E(quitum) - a fost Însărcinat de Traian cu 391 [392] 392 construirea castrului de la Răcari şi ocuparea lui ca garnizoană. } Şi în cazul acesta, acel E cursiv din ştampila noastră nu e, un fapt întâmplător, ci s'ar explica tocmai prin prezenţa Maurilor aci, fiind ştiut că în inscripţiile ,africane se găseşte întrebuinţată destul de des forma cursivă a literelor 13). Denumirea detaşamentului nostru, ca formă, nu -e neobiş­ nuită. In O.I.L., 10527 întâlnim un corp de trupă cu o denumire compusă din aceleaşi elemente, cu o mică schimbare numai în ceeace priveşte locul lor: Nmuel'Us equitnm Dalmatamm, Trupe de' Mauri de al tfel erau (destul de răspândite .111J Dacia 14), alcătuind de obiceiu numeri de pedites şi equites ames­ tecaţi, dar şi numeri peditum deosebiţi de numeri eqnitum 15). La Răcari, prin ştampila descoperită, se dovedeşte existenta unui corp de trupă de Mauri călăreţi - Numerus Maurorum equitum, G Fig. 9. Aşa dar, când V. Pâr van - căutând să explice prezenţa, diplomei militare a unui Maur Ia Răcari - spune: "Oă unul dintre aceşti Mauri s'a aşezat după liberarea din armată tocmai în Răcari (adică în Dacia), nu e de mirare, odată ce în această provincie trăiau. compatriotii lui, fie ca soldaţi, fie ca veterani co­ lOIJizai;i" 16), el a expbma t un adevăr istoric, care acum e con­ fir-mat in chip precis: Oompa trioţii erau chiar în Răeari. �. Fragment diritro statuă de bronz: o f'ăşie din partea stângrL a capului, cuprinzând urechea şi o parte din grumaz (Fig'; La). Inăltimea 24 am. - capătul superior al fragmentului e în­ covoiat înăuntru --, JMimea 8 cm.; în:llţimea urechii 7 cm. Iăţi­ mea 4 cm. A fost găsit î\� dărâmăturile de pe lângă zidul Încon­ jurător, cam la jumătate 4istanţă între 'pol'ta praetoria şi coltul ele Nord al castrul ui. \ Pe când se construia drumul actual, care trece pe lângă castru [393] înspre Jiu, înainte de anul 1900, s'au mai găsit, pe traseul acestui drum dintre calea ferată şi şoseaua naţ.iona.lă, deci cam la 100 m., departe de 'castru, nu mai puţin de 3000 fragmente de statui de bronz. Tocilescu, în câteva rânduri din "Fouilles et Reeherehes" ,p .. 140, observă că sunt "fragmente din două statui de bronz (o . dată şi jumătate mărimea naturală: dintr'o .statuă equestră (bronz aurit, a împăratului Heliogabal) şi dintr'o statuă a unui împărat necunoscut 17). . Fărămiţarea acestor statui în atât ea bucăţi şi împrăştierea lor în diferite locuri dovedeşte o cumplită devastare suferită de .castru şi aşezarea ci vilă de lângă el. Şi dacă una din statui era a Fig. 10. lui Heliogabal, Iără îndoială că devastarea aceasta s'a întâmplat după acest împărat şi ea a fost săvârşită de un popor barbar. faţă de; a cărui sălbăticie distrugătoare opera de artă nu avea nicio valoare. Putem deci atribui această, distrugere epocei năvălirilor bar­ bare, care pun capăt îufloritoarei civiliza.ţii romane din Dacia. Faptul acesta se confirmă pe deplin prin rezultatele săpă.tur ilor noastre, care dovedesc că, atât cât a dăinuit viaţa romană în cas­ trul şi în oraşul civil de la Răcari, acestea n'au suferit decât o singur[i dar cumplită, devastare, după care nu mai apare nicio urmă de viaţă in acest loc. In cazul acesta Însă, e foarte probabil ca în săpăturilo vii­ toare să se mai găsiască fragmente din statuile noastre, care ne-ar procura elemente mai precise pentru un studiu amănunţit al lor. 7 393 [394] � r 1, 1 r t, I • . . ij f8\l . - i '1 � { t . 1 ' t � iri ,', . l i Deocamdată, din fragmentul nostru scoatem doar o singură, observaţie, din care ar rezulta o posibilitate de datare în linii ge­ uerale. Aceasta, datorită faptului că fragmentul cuprinde o parte din cap acoperită cu păr, care, prin felul tratarei lui, serveşte cu mult succes datare a monumentelor sculpturale. Făcând, astfel" o comparaţie, în ceeace ,priveşte tratareapă­ rul ui, între fragrnen tul nostr-u şi monumente din diferi te t;,!!oci ale »culpturei romane, pornind fireşte de la începutul sec. II p. CI'.,. când Dacia intră în stăpânirea romană, constatăm o hotărâtă apro­ piere a lai de monumentele primei jumătăţi a sec. II. -t----��� I � /;_.����!lL{J(�-'Î) -} ',\ ' I y ��:��� ! f����� : �F111 I r.�/I-.z �fI z·'. -� � i' '" z : - , � .'{ i::: :!:-: --re�' _.- �/Iff � "., � . -: -� �._ �.!/1Vr./f %! � , 'C __ � ...... ,:r-��. � !#"§ ,� yl:"�\""-( = I ţ'l ,;'" tl����-�/�,)� I � '1 /JI, J �mc-::'�i:'-'r.l'''� /"", '/"" '%" � I �,îiiT"'Willll'rl'r'r'.Ii'i/'i'I'''''''''�::' / I !f(llIilTi!110 '1/( 1""'''''''' '" ';;l� � __ �l/ffJ!tJitf!f!1fffffJ!!!/ Fig, 11. � Şi anume se pare că se apropie mai mult de acea tehnică a. tratării părului caracteristică. epocei Hadrian-Antonini. Şuvetele de păr aruncate într'o parte şi �lta dan impresia unui P�Lt· agitat. Totuşi profunzimea reliefului mu e prea mare ca să dea acel joc de umbre caracteristic monumentelor epocei, care începe în timpul lui Marcu Aureliu şi se desvoltă, în ceeace pri veste această trăsătură stilistică -- rezultată, de 'altfel, din întrebuinţarea trepanului in sculptura în marmoră - până, după Septirniu Sever. Dar tot aşa", nu se constată în fragmentul nostru nici liniştea unui păr. care cade în şuviţe aproape paralele spre frunte şi tâmple, ca în epoca, 1.raianică. Aşa dar, după aceastii \ trăs{ttură stilistică, fragmentul nos­ tru făcea parte dinh'o statu� datând din timpul domniei împăra.­ l;ilor Hadrian - Marcu Aureliu şi reprezentând poate chiar pe unul dintre cei trei împăraţi a, acestei epoce. "1. Fragment, de teracotă, gă,sit în dărâmăturile de pe via� IIl'illcilJalis, aproape de pl'3.etol'ium (Fig. 11). E înalt de 0.135 m. 394 - � - -�� - �},S:N��-""� .--�;Ţ " .�- [395] fir. Florescu. Pe un postament pătrat 0.08 X 0.Q8 Jn., .cu profil descres­ 'Când înspre partea superioară, se reazemă picioarele, goale până la' genunchi, ale unei figuri umane, iar deasupra genunchilor se văd urmele unui vestmân t, a târnând de o parte şi de alta. Palma mânei stângi - după resturile păstrate - era aşezată pe genunchiul stâng. Restul figurei e distrus. Din ceeace se păstrează .reiese totuşi că figura 'era aşezată pe .un tron. Putem să ne gândim deci la reprezentarea unei divinităţi, poate chiar Jupiter. MONETE. Din săpăturile noastre au i�7it la iveală şi un număr de rnonete, dacă nu prea mare .cel putin suficient ca să documenteze durata vicţei romane la Răcari - chiar şi în linii generale --­ multe din ele fiind aşa de şterse încât nu se poate desluşi nimic pe feţele lor. Toate sunt de bronz şi de argint - niciuna de aur -- şi au fost găsite izolate prin dărâmături. Locui torii din Răcari SPUll, însă, că în fiecare toamnă şi pri­ .măvară, când începeau arăturrle, găsiau în urma plugului - şi pe castrr. şi pe lângă el, în locul aşezării civile -- o mulţime de manete. cum şi alte obiecte mărunte de bronz. Niciunul însă nu mai păstrează nimic din cele găsite, întrucât erau viz itati des de anu­ miţi "negustori de antichităţi ", cari le adunau de la fiecare în .schimbul unei recompense oarecare. In tabloul care urmează la fine dau monetele găsite b sapă. turi dup.t ordinea lor cronolog-ică, De scriu numai ;pe acele care nu W� :află în colecţiile numisma tice, sau sunt variante. Pentru celelalte fac numai trimiterile cuvenite. ' Din săpâtur ile executate până În prezent au mai ieşit la iveală şi multe obiecte mărunte -- unele intregi iar al tel efrag­ .mentare. După diferitele lor întrebuinj.ări le-am putea împărţi în diferi te categorii: obiecte şi unel te .de construcţie - cra�poane, cuie, scoabe, belciuge, cârlige, chei, plăci şi flori de bronz orna­ mentale, unelte de tăiat etc., apoi obiecte de îmbrăcăminte, cata­ răm i, f'ibule, ace, etc., însfârsit arme: vârf uri de lănci, suliţe, să gei i. Iu ceea ce priveşte ceramica, e de regretat prezentarea (:i numai in 'cioburi împrăştiate, din care nu se poate scoate nimic întreg. Doar 5 obiecte de lut s'au găsit întregi: trei oparte, un eastronas şi o strecurătoare şi încă o jumătate dintr'un vas cu gât, dar deschis la ambele capete în formă de pâlnie. E de re­ marcat însă întrebuinţarea în mare măsură a pastei cenuşii la vase lucrate la roată, ceeace poate să, fie o tradiţie locală. Un studiu amanuntit asupra acestor obiecte de întrebuinţare zilnică fără îndoială că e de cea mai mare importanţă pentru ca­ racterizarea ci viliza ţiei regiunei respecti ve. Cum Însă cercetările noastre arheologice la Răcari sunt deabia la început, amân acest studiu, dacă nu jJână, la terminarea cercetărilor, cel puţin până atunci când voi recolta din săpături un material mai bogat, pen­ :tru a putea deosebi ceeace e obişnuit local de ceeace e străin, importat, sau o simplă curiozitate. 395 [396] Data 194 P o., 1115 p. c-, 145 p. Cs: .. DESCRIEREA Cohen, II, 351 Cohen, lI, 994 Cohen, Il, 490 Avers: IMP. ANTONl­ NVS, bustul său drapat, cu coroană, spre dreapta. Revers: P. M. TR. P. X COS IIII P.P. Geniul po­ porului roman cu cor­ nucopiae şi o pateră la altar pe care arde focul. Av.: IMP. ANTONINVS PIVS AVG, bustul in­ coronat spre dreapta. Rev.INVICTVS SACER­ DOS AVG, Impăratul în picioare aduce sacrlficii la un altar. Coh en, II, 162 Cohen, III, 31 Cohen, IV, 749 Cohen, IV, 174 Av. IVLIA. PIA. FELIX. AVG. bustul său spre dreapta. Rev, PAX AE­ TERNA. AVG. Pacea in picioare ţlnând sceptrul şi poate o coroană. Pick, Die Antik. Munz van Dac. u. Maesia, 630 k. 18 Cohen, IV, 249 Cq�en, V, 109 Cohen, V, 403 Materi�lul I I 1 argint 1 argint 1 argint 1 I bronz mic 1 bronz mare 1 bronz mare 1 argint 1 argint 1 bronz mic i' I I bronz mare 1 bronz mare ) argint 1 bronz mic 1 argint " " 1 Traian 2 Hadrian 3 Antonin Piui 4 5 11 Caracalla 6 Faustina mama 7 Lucil1a 8 Septlmiu Sever 9 Iulia 10 12 Alexandru Sever 13 Gordian 14, " Impăratul sau mem- E.s brul familiei irnpe- El � � riale reprezentat i 2 I I 1 i I NOTE 1) Inceperea săpăturilor arheologice de la Răcari - şi fără îndoială ca şii continuarea lor de aci înainte-se datoreşte entuziasmului conducătorilor Muzeu­ lui Regional din Craiova, CUn1\ şi sprijinului material acordat cu multă bunăvoinţă de conducătorii judeţului Dolj şi-municipiului Craiova. Se cuvine deci să le aduc şi aici, cele mai vii multumiri, nu numai dintr'un sentiment de delicatetă oarecum obli­ gatoriu în asemenea cazuri, ci chiar dintr'un sentiment de admiraţie faţă de înţe­ legerea profundă a nec�?ităţii acestor cercetări pentru scopurile culturale ale naţiei noastre, de care cu toţu dau dovadă, 2) Forma dreptunghiulară. a castrului e confirmată de toţi scriitorii militari ai epocei imperiale. Iosephus o �{l ca obişnuită, Veg etius şi Leon ca preferabilă, Hyginus dă chiar proporţia între 'laturile dreptunghiului : lărgimea să fie egală cu două treimi din lungime. Poate un studiu minuţios al evoluţiei castrului ele la. forma pătrată a lui Polybiu până l'a forma dreptunghiulară a lui Hyginus - care­ mai probabil a trăit în sec. III (vezi Grosse, Rom. Militărgeschichte, p. 26 şi nota 1)-". bazat pe toate descoperirile arheologice respective de până acum, n'ar fi lipsit de­ interes pentru istoria militară romană. Forma castrului nostru se apropie mai mult de forma pătrată a lui Polybiu, 396 [397] Le camp romain de Răcari Fouilles de 1928 el de 1930 La. gare de Răc�1ri, sur le chernin de fer de '1'. Severin .-. Ora­ îova, est situee dans un Iieu ou dans I'antiquite exiatait une im­ portante ville romaine. A quelque chose comme 50 m., vers le Sud de la gare, on trouve les ruines du camp. On a voulu Ioca.liser ici l'antique AmutrlnmvMs.is (,,311 ne saurait corr espondre a la reali te, a cause de la granc1e diff'erence existant entre la distance mar qee dans la 'I'abula Peutingeriana de Drobeta a Amutrinm, XXXVI m. p. ef celle actuelle, de '1'. Se­ verin a Răcari, qui est de 79 km, Aucune des localites mention­ nees pal' les i tinera.ires antiques sur la route Drebeta-Rcmula ne convient donc paul' Răcari. D'autre part an ne .peut pas ad­ met.tre qu'une viIle aussi importante que celle de Răcari a.it pu etre omise par les if.ineraires, si elle eta.it situee sur cet.te route Il est dono plus probable qne cette route ne passait pas par Ră­ cari, mais un peu vers le Sud, sur I'une des collines qui longen t le trajet de la voie ferree actuel Ie, peut-âtre mâme a proximite du "valum" roma.in qui, sans doute, constituait le Iimes ele la pos­ .session romaille 811. Dacie avant T'ra,ia11.. O'est peut-etre la via du şi poate că n'ar fi exclus ca faptul acesta să fie În legătură cu epoca întemeierii castrului-poate prima jumătate a sec, II p. Cr. Orientarea lui, cu axa cea lungă spre Est şi Vest-deci cu porta praeton'a, după cum vom vedea, spre Est-este cea normală, după prescripţiunile scriitorilol' antici. Căci, dacă Ryginus, c. 56, spune: porta praetoria semper hostem speclare debet, găsim însă la Vegetius 1, 23: porta autem, quae appellatur praetoria, auI ·oriel'ltem spectare debet aut illum locum qui ad hoste.s respicit. De unde rezultă că orientarea normală trebue să fie cea spre Est, pentru că e numită în primul loc. Şi explicarea trebuie căutată în regulele auspicaţiei, care cereau orientarea templelor spIce Est (vezi Nissen, TemPlum, p. 11 sqq.). Găsim totuşi abateri destul de multe, în care orientarea nu se face după punctele cardinale, ci după nevoile militare. Intre acestea este şi castrul roman dela T.-Severin, care nu se abate nll­ mai de la regulele orient:lrei, dar şi de la acelea ale dispoziţiei interioare. 3) L. Iacobi, Das Ri5mercastell Saalburgj 1897, p. 69. 4, Crenelurile de la Saalburg' au grosimea de 0.88 m. Vezi L. Jacobi, 1. c. pagina 70. 5) Ibidem, p. 71. 6) Vegetius dă pentru drumul de rond de pe zidul cetăţilor târzii o lăr­ gime ca să poată trece unul pe lângă altul doi oameni înarmaţi, adică cel puţin 1.50 111. Hyginus, pentril drumul de pe val, prevede o lărgime de 8 picioare ro­ mane, adică 2.36 m. Jacobi, {, c. p. 71 stabileşte lărgimea valului de la Saalburg' la 3 111. 7) Azi nu se 'mai .p{tstrează nimic din pragul acestei porţi. Fără îndoială că pietrele din care era format au fost luate de locuitorii din împrejurimi, după Întreruperea săp{ttu.rilor lui Tocilescu. 8) Vezi: L. Jacobi, 1. c. p. 79 şi fig. 11. . 9) Cf. Hyginus, p. 4, ed. Domaszewski. 10) Ibidem; ef. Rettner, ibidem. 11) Vezi: Domaszewski, Korrespondel1zblatt der Westdelltsch Zdtschrzjt, 1902, p. 25. . 12) Vezi R. Cagnat, Comptes Rendus de l'Acad. des Inscr. 1901, p. 629 şi J902, P'1343'Cf I""b .- S' . 1 ·L· VI Af" . 'd . l' l' ) '. :>lI ner, l:!-x, crzpt. eptgr. al. p. :« ncalJl qUl em ti tu 1 It- te ris minutis vulgaribus scripti eam (formam cursivem) habent». 14) Vezi C.I.L.lll, dipl. LXVII; ef. Jung, J'91, fig. 7, 8). La troisit�mp 1('1-11'r esi uu g C'lll'sif, CJlli, SlIl' 399 � • .,.. ", ' � r � � � � � ",. , �-""',.ţ, [414] eroutui, arătându-Ie ce fapte mari şi grele. era în stare a f'a.oe­ după aşa lungă şi grea boală şi 'să-i facă să-şi înch ipuiască ce va, fi fost în stare să facă el pe când era: sănătos, înainte de boală .. Tot atât de limpede se vede origina balcanică a cântecului: a tre­ cut la noi dela Sârbi şi a 'fost schimbat după gustul cântăreţilor În variantele găsite la noi" 22). Şi domnul Iorga aminteşte despre "cântecele sârbilor, foarte numeroase şi d'un caracter mai original, nu se plâng atât de­ a viditatea şi cruzimea vre'unui spahiu, beg sau pasă, cât de­ pornirea lor pentru femeile frumoase şi tinerile 'copile, cari s_� as­ cund însă fără mare profit din'naintea privirilor lor. Scenele de. furt, de răpire sunt frequente, însă ele erau în moravurile ţării, unde f'uratul era: forma obişnuită a cererii în căsătorie. Şi dacă cu această ocazie turcii vărsau adesea sângele apă-­ r ător ilor, aceşti agresori plătesc foarte adesea cu sângele lor pă­ catul săvârşit" 23). Dar cântecul în care turcii, atrasi de frumuseţea fetei de, creştin, viu s'o .fure, e în majoritatea cazurilor "Ilincuţa Sandului' r­ cu o răspândire geogI'afică foarte întinsă, alcătuind un ciclu Dună­ rean, circulând prin Oltenia, mai puţin în Banat, destul de f're­ querită în părţile Maramureşene şi Moldovei şi aproape inexis­ tentă în Basarabia. In "Oântecul Hincuţei" publicat de Gr. Tocilescu, se po' vesteşte cum turcii vin cu un caicpe Dunăre ca să fure p�' Llincuta. Păgânii chinuesc până la tortură pe mama Flincuţei, o răpesc pe fată şi pornesc spre Ţa;rigrad. La Dunăre însă ea s'aruncă în apă în momentul când turcii îi slăbiseră legăturile. Aceia caută năvoade şi-o pescuese moartă: "Şi-aşa moartă o săruta: "De frumoasă ce era: 24). l1> Intr'o variantă din Oltenia "Fata robită de turci" s'aruncă, în mare, iar turcii roagă pe un popă, pe care-I întâlnesc în cale., să scrie un "răvăşel" către tatăl Linii, că s'a prăpădit: ' "J oi de dimineaţă "Pe rouă pe ceaţă 25). Iar într'o alta, fiindcă "Ileanca" cere să bea apă şi turcul aduce în papuc, ea ripostează: "De când mama m'a făcut, "Apă, din papuc n'am băut, "Oă papucul pute-a turc 26). Altă dată femeiamărita\ă şi răpită de păgâni pentru fru­ museţea ei, are accente duioase când se roagă să-i dea: drumul că. a Iăsat acasă: \ 4/4 �- ,- '" -� . ��-- ,,���"�'<"''':4,K1!-''''''-' ' [415] . Cusătura '11 gard ::Acul la fereastră' , " Cu mătase-al bastră, "Acu la perete "Cu mătase verde "Pruncul ne'nfăşat ,,'L'ot afară'n pat 27). Prin Transil vania motivul "fetei Sandului " a circulat fre­ -quent, variind numai numele fetei şi chinurile la care păgânii su­ 'puneau pe mama ei. Bibicescu a publicat o variantă unde "Floa­ rea" e apărată şi de tatăl ei. Adaog acest lucru pentrucă în mai toate cazurile apărătorul fetei e mama, care totdeauna spune 'Că fata e moartă 28). In cea publicată de Urbun Jarnik, cel care apără pe "Chi­ .ruta" e "popa" fratele ei; la Dunăre Chiruta s'aruncă în apă, căci: "Decâ t, roabă turcilor "Mai bine hrană peştilor 29). In Maramureş tema e des întâlnită: fie "Firulina" 30), fie 7,'l'urcii şi Sirolina" 31), fie "Giralina" 32), la care păgânii vin trecând peste Dunăre. Apa îngheţată în urma rugăciunilor lor către Dumnezeu - să se observe această confuzie pe care nu o, dată poporul o face în creia.ţiunils sale, asupra unor elemente ce: nu pot sta alături în concepţia sa. Păgânii rugându-so la Dum­ 'nezeu (nu poate fi vorba de Dumnezeul lor, căci poporul nu poate face această subtilă distincţie) să îngheţa apa în calea lor! . Aceste elemente ce nu sufăr apropiere sunt des Întâlnite 'în domeniul literaturii populare şi dovedesc odată mai mult că chiar+elerriente contradictorii se apropie, se suprapun în vederea menţinerii cadrului general al unui motiv. . In variantele care au circulat prin Bucovina "Doichiţa San- dului" când ajunge la apele Nistrului se roagă: "rrurcilor) păgânilor "Duşmanii creştinilor, "Deslegaţi-mi mâinele "Să-mi desleg cosi ţele "S{L-mi jelesc surorile, "Să-mi jelesc părin ţii mei "Că m'aţi luat dela ei. Doichita se aruncă în Nistru, turcii il seacă, dar nu află decât: "Incle rugini te "Şi ciolane putrez ite 33), In Moldova întâlnim des variante în legătură cu această temă" unde fata frumoasă e "Ilincuţa" :34), sau "Catinca" 35), sau "Irina Pintei" 36), iar apa e când Nistru, când Dunărea, după impre- 415 • I [416] rări. In aceste părţi a circulat; o variantă în care turcii sunt înlo .. cuiţi cu un smeu şi-o smeoaică, Fratele şi sora - amândoi cio­ bani, rnânau oile spre rnun ţi, când smeul le spune: "Măi ciobane, ciobănel, "Strunguraşu "ţi-I luăm "Singurel noi te lăsăm Iar el le oferă: "Mii de mii de miorele "Oil,te el'un ochiu ocheşele sau: "Noui mii de berbecei "Oâte d'un ochiu ocheşei 37). Dar smeul ŞI smeoaica îi ia sora şi se duc. La plecare fata. IŞl taie din păr ca să facă "băeri la găleată şi coardă la cea să­ geată", când vor putrezi şi mucezi să ştie fratele ei c'a murit, La Dunăre s'aruncă în apă şi după trei zile iese şi se duce la fra­ tele ei, care moare de bucurie. O. Densuşianu a publicat în "Flori alese" un cântec în le-­ gătură cu tema de care ne ocupăm, plin de ritm şi armonia; Pe câmpii şi margini aleargă "feciorul de sa t --� înalt şi sprâncena 1;" întrebând de mândra lui: "' 1 j 416 Apoi flăcăul de sat îşi descrie mândra în versuri cum rar se întâlnesc în poezia populară, într'un ritm şi accent de poezie, campestră ce amintesc versurile Mioriţei: "N'aţi văzut mândra? "Două� mere coapte, "Oăea-i cunoscută "Coapte la răcoare "Măcar dintr'o sută, "Neajunse de soare, "De 'nal tă-i înaltă '" "Ooapte la pământ "Oa trestia 'n baltă, "Neajunse de vânt, "Subţire-i subţire "Obrăj.oriiei, "Oa 'mlădiţa 'n vie, "Doi trandafir,ei, "Sprincenile ei "Două, flori în floarc "Trase ICU condei, "Albe roşioare "Ochlşorii ei "Şi când râde ea "Doi luceferei, ,,':Ilot te-aprinzi ca para, "Luceferi de noapte "Oa soarele vara. \ Dacă-i aşa, apoi au văzut\o: "La isvoaro'. reci ,,'1'1'ei feciori \de greci, "Mijlocul strângând ,Negură de rară "Margine de ţară "Oe v'aş într-ebâ "N'aţi văzut mândra? "Marginea de ţară "Negura de vară "Stâ şi se gândiâ "Şi-apoi răspundea I I j I ti, 1 J" I [417] "Buz(; sărutând "Inele schimbând 38). Am notat această variantă pentru neîntrccuta frumuseţe a . formei şi a chipului cum figura mândrei răsare şi creşte din acest noi an de imagini �izuale. Sunt aci elemente telurice şi celeste in vo­ eate minunat pentru conturarea şi împodobirea chipului mândrei răpite. * Urmează' cântecul "IGrei Kiralina" care face parte din -ciclu Dunărean, însă cu o circulaţie mai întinsă decât celelalte. .Kira e fetişcană frumoasă furată de "un arap bogat "negru şi buzat, "eu solzi mari pe cap "ea solzii de crap. Arapul o duce cu caicul pe Dunăre, săr în urmă fraţii Kirei "ho'vii Brăilei" - "şerpii Dunării", îl prind şi -1 aruncă În .apă, iar pe Kira: "sora ticăloasă - sora păcătoasă", o ard în chinuri grozave. Urmează apoi blestemul: "Oa,se păcătoase, "Pulbere de oase, "JVlânca-v'ar pământul "Şi v'ar duce vârrtul "Peste nouă mări "Peste nouă ţări 39). Cu acest final a circulaf şi 'n Oltenia, unele Kira strigă la. fraţii el: "N u tăia ţi arapu "Oăel mi-e.bărbatu 40). Fraţii, cari în mai toate cazur-ile sunt Din şi Constantin, ucid ara.pul, iar pe dânsa' o taie în Ll bucăţi şi-o aruncă în Dunăre. Atât în Muntenia cît Şi'11 Oltenia au circulat variante, în care Kira e scăpată elin mâinile Arapului ele fraţii săi şi măritată după un voinic ales dintre mai mulţi veniţi s'o peţcască. Câte odată "alesul" ei e pus la încercare: să scoată din apă cobuzul de os aruncat de Kira. Deci un episod cu totul opus fai;ă, de fi­ na.Iul primelor variante .. Deastădată morala şi justiţia sunt satis­ făcute, căci răpitorul e pedepsit, victima scapă, iar fratii şi mama se bucură. In pă,rţile Moldovei au circulat două variante culese de A. Vasiliu şi intitulate: "Oira". Intr'una din ele "Oira" se aruncă în Dunăre în vreme ce tată-său o chema stăruitor s'o dea, "După har ap negru şi buzat "Oă el îi putred di bogat 41). 417 ,,�� ," l< 't. (, • 1 �, -.�, ,1, [418] Cum se vede, actiunea şi întriga complet inversate. In tot acest ciclu unde fratele sare să-şi apere sora _. chiar bolna v fiind, ca în cazul lui Doncilă, şi pe care o atri buirn celor din sudul Duniirii - avem şi contributinni româneşti f'ără irn­ portatiuni pentru Dinca Sandului; motiv aflat cu predilectie în Nordul Dunăr-ii şi cu o răspândire geografică aproape în toate t,inuhlrile locuite de români. Sunt În acest ciclu puncte de contact şi contaminări cu poezia păstoreascEL; cele două variante amintite mai sus fac legatura Între poezia, piistorească şi ciclu de care ne, ocupăm, dâ.nd putinţa celui ce ]e urmăreşte de aproape să, Înoade firul epizoadelol' şi să Udmăcea.scă proVeniellj;a _ nu istorică __ a personagiilor în jurul cărora se învârte acj;iunea .• Dar din acestecântece mai reiese şi altceva: ele dovedesc ad­ miratia pe care o aveau p{Lgânii pentru frumusej;ea românesi şi' de aci pornirea lor răută.cioasă de a răpi fetele valn hilor. De altfel această notă de distillcj;ie pentru această. rară şi aleasă calitate ;} I'omâncei. o Întâlnim des în poezia popular:l din suc] şi dela Sârbl mai ales. Românca prin tinuta ei mândră, prin expresia figurii (ii prin t.r:'J.sătul'ilc ei clasice, a imprcjsionat adânc, nu numai pe va­ Jahi cari îşi deapână dorul de iubită în versuri cu frumuseti ui­ mitoare, dar şi pe streiui afl{d;ori aiurea. :!: :!.: Ulrmează în fiue un ultim motiv în care creştinii ajung să .. facă nuntă cu fetele pă.gânilor. Mai în toate cazurile păgânul & "letinul" spurcat din Dobrogea. In1;âlnim şi aici, ca şi in cazurile când creştinii erau siliţi să-şi lepede credinta, personagii istoriee� Nu se putea, ca fata unui 1etin putred de bogat s'o ia. altcineva decât un domnitor. Astfel ca. e peţiUL lUai întotdeauna de. Iancu. Vodă - poate acelaşi Iancu Vodă din luptele pentru eredini;i'i, __ sau de Mihriea Vodă şi sunt cununaţi tot de domnitori" In versiunea publicată de Gh. Dem, rreodorescu "se însoară. Iancu Vodă si-I cunună Mihnen Vod{L" cu fata letinului bogat şi "de lege Iepădat". - Nunta pleacă "Ia Sân-Petru" şi ajunge la. "Sân-Medru", iar Ietinul când vedea că vin nuntaşii: "Portile că le'lleuiA "Cu fiarele plugului "Puterea pământului J2). Şi mirele până sil. ajLUlgi:'L sil, vaclLî. şi s{qi a]eag·il. mu-easa Întâmpină. o scrie ele piedici puse îueale de bogatul Ietin. El tre­ buie sii facă proba unor aetc l1c vitejie sărind peste poqiJe fere .. eate, apoi peste nişte uriaşe st'ra,turi de postav şi multe butoae cu' vin, pentruca în cele elin U1'1ll{L s{, se a.ne in faţa a şapte fete, ce �emănau ca şapte pic:1t.uri ele aipii. , . Din toate aceste gre�lt{Lti. �l scapă. na?ul" care uşurează. mi­ l'elm trecerea acestor PIedICi ŞI a.legerea ImreSel. .In cea publieai/L el(, O. Mateescll S\) lllsoar;I un domn Mnă!.' şi-l cunun:'i Iancu Vodă., ]etinn-i din Dobrogea şi-l chiamă 1\hrcu, 418 [419] t I -- adică Marcu crăiaşul, din epica sârbă, pe care l'am mai găsit :plasat îutrun întreg ciclu cu caracter eroic. Marcu Ietinul, dupăce pune aceleaşi piedici mirelui, li scoate apoi înainte trei fete: "Tot un ochiu, tot o sprinceană "Sămălui geană la geană 43). Şi mirele este cel care aşează în faţa fetelor o salbă bogată. să afle mireasa cea adevărată. .Cu un adaos nou, cântecul acesta a circulat şi'n Oltenia, unde letinul cere: "să�mi cunoască bastonul "foii;ică măr mustos "cu care cap a crescut în jos'. A tunci naşul ce făcea?: ,,0 albie ci lua "Şi cu apă o umplea, "Bastonaşul îl lua "Plută pe apă-l punea, "Rădăcina 'n jos trăgea, "Vâ,rful în sus rămânea 44). Intr' o variantă din Vâlcea, se Însoară Iancu Vodă şi -l cu­ nună Ştefan Vodă, Mireasa e aleasă de către Ştefan Vodă, care li -of'eră o tavă cu trei mere de aur şi .o sabie, deci două elemente simbolice: unul de uimitoare a tracţie şi celălalt. de amenin ţare. Dupăce fata e luată, Ietinul se sucpecasă şi îşi blestema ginerile; .acesta moare, iar mireasa rămâne fratelui său 45). Jntâlnim în poezia populară anumite fragmente, comparaţii, figuri, pe care poporul le plasează oridecât.eori are nevoie a pro­ «luce efectul cuvenit; astfel: "Pori;ile di le 'ncuiâ "Ou fiarele plugului "Put�rea pământului. Sunt nelipsite din foarte multe variante, precum şi din alte -eântcce cu, alt caracter ("Oorbea" versul l08�llO; altă variantă, versul 202�205) 46) ş. a. Apoi poporul are o anumită predilectie pentru numerile făr{l .sot: trei, şapte, 'nouă, mai ales acestea două elin urmă sunt Ioar to întrebuinţate. In varianta lui Vârcol e vorba de nouă. buţi do vin (şi nu se ştie dacă, butile n'aveau şi câte nouă, cercuri), şi 1l0Ui1 stive de postav. .In altă. parte 0 vorba ele nouă, smei în basmul cu mâ ţa, boul şi săracul, În "nunta soarelui" nouă. ani pe nouă cii, apoi peste nouă miri şi nouă ţări ş. m. el. In fine şapte buţi ele vin, şapte topuri de postav, şapte ani .stă Gruia la închisoare, şapte fete scoase de letin; iar Ştefan 4/9 [420] Vodă - în varianta publicatii de P. Parnf'ile de prin părţile Moldovei -- se întoarce şi dă letinului nu mai putin decât tot, şapte palme pentru necazul pricinuit. Poate că în mintea poporului aceste numere fără sot S{L aibă un sens superstiţios în legătură cu cele şapte ursitoare, şapte zile' ale săptămînii, sau cei şapte ani de belşug şi secetă din legenda biblică şi desigur multe alte explicati uni, care se pot urmări cu interes în epica noastră. Sunt acestea, ca şi altele, elemente circulator-ii care pătrund cu uşurin ţii prin toate producţiile populare, elemente de adaos care se interpun în permanenţă pentru podoabă sau pentru conturarea unor personagii creia te de popor. Ele străbat resf'irându-se, ca apele în adâncimi, prin toată gama creaţiei populare, dela cântecele de voinicie scurte ca un chiot şi pânăla căile luminoase ale basmelor pline cu smei şi feţi frumoşi. Ele stau alături şi îm podo besc cu arabescuri pădurile hoa tice şi pline cu toate dihăniile pământului, luminează căile izvoare­ lor şi mărilor fără, fund, auroeo lează chipurile eroilor de basm şi dau pas voinicilor spre ostroavele de lumină ale codrilor în episoade şi fragmente de baladă. Există, deci în toată această lume specifică a creia.tiunilor­ populare diferite elemente cu caracter de permanenţă" care pot fi clespicaf,r uşor şi nu f.:lră interes de un inrtiat în aceste taine. Să adaog ceva şi despre încercările de a identifica istoric Şl pe Iancu Vodă întâlnit în cele două serii de cântece de mai sus. Bulgarul Mirceff în "Literatura bulgarska" P: 44 aminteşte că "în epica noastră e cân tat Iancula V oevod, fie În lupta cu turcii, sau cu un voinic ce-şi încearcă puterile împreună cu altj voinici. Iancula e chemat dela părnântul Vlahiei să lupte contra turcilor la Oosova".' Intr'o colecţie, aceea a fraţilor Miladinovici, "chipul lui Iancula se identifică cu persoana istorică a lui Iancu Hunyacli, născut! nornân şi voevod ungurcsc, care avu câteva, lupte contra tur­ cilor; în cântec este nurn it Iancula craiul Vlahiei". Domnul Iorga adaogă că "un Iancu Vodă apare în balada Ietinului bogat, care-şi mărită fata cu deosebită strălucire. Nu-i nici Iancu Sasul, care a murit de sabie la Lio v, şi nici Ioan Vodă Potcoavă pe care-I slă vesc cântecel e cazacilor- pe când. letinul ragusan joacă un rol precumpănitor în bogă.ţia ne­ gustorească a peninsulei balcanice". Şi d. Iorga conchide CfL "Iancu Vodă e acel ce-a fost cânta.t, îndelung cu admira.ţie şi recunoştinţă Îl� Bal���ni, ca�� l!-al� :ă:;l�\�reC�n��n f"runtea o�Y�ilo/�. ::"eşti�l� blrUltOC1,1 e, ca sa lacd, laI aşI ,11llpard,ţleL CI edlllcwasa m 1 allgrad - deci Ioan Hunyadi'� 47). \ Din aceste rânduri se ve'de că Jetillul cel bogate o impor­ tat,iune sud dun:lreantL; la sârbi e ini;âlnit adesea în acelea,şi situa- 420 [421] r \ ( J ţii ca şi la noi, acţiunea însă e pe malul Adriaticei, către locul de origină al l etinului ragusan. :!: :j: Din expunerea de mai sus s'a văzut că mai toate ciclurile de cântece au avut o circulaţie activă dealungul Dunării, în Ol­ tenia şi Banat, sudul Transilvaniei şi depărtându -se până în Bucovina _şi nordul Moldovei. Am adoptat în expunere sistemul răspândirii geografice pe cât a fost cu putinţă - tocmai pentru a se evidenţia mai bine circulaţia motivelor şi a se urmări mai deaproape contaminările şi transfigurarea episoadelor. Un motiv creiat .întrun loc total, sau numai adaose elemente noui pe un cadru mai vechiu de legendă sau baladă, călătoreşte mereu spre noui ţinuturi, împins continuu de acelaşi irezistibil resort al creia.ţiei populare. Căci cântecul popular ca să poată dăinui trebuie să circule; pentru a da continuu impresia noutătii sale şi pentru a fi vivi­ ficat Şl împodobit cu elemente noui; stationarea îi aduce moartea. fără putinta unei reînvieri. Şi căile de urmat nu sunt alese, el aleargă cu-aceiaşi usur in ţă cu care norii cerului trec depe un hotar pe altul. Evident că sunt câteva elemente care uşurează şi ajută oarecum transmisiunea mo­ tivului dintr'o regiune în alta, dar ele nu sunt totul. In această privinţă noi am stat în strânsă legătură cu popoarele balcanice, dela care am primit multe elemente în acest domeniu. Lucru S<3 expl.ică d.eci în urma deselor legături ce am avut cu sârb ii şi bul­ garii, şi mai ales asemănarea de credinţă a deschis şi a netezit cărăr-ile unui noian întreg de credinţe, cântece şi super sti ţii pom­ l)ate de Bizanţul ortodox şi op, cit. 22-23. 42) Gh. Dem. Teod. op. dit. 657. 43) G. Mateescll, op. cit. \93. Varia .e: C. S. Făgeţel, op. cit. 38- 42; Gh Dem. Teod. 653; Gr. Tocilescu II, 110-111; M. Apostolescll, op. cit. 33. 44) M. Păscnlescu, op. cit. 203-207. 45) V. Vârcol, Graiul din 'lălcea, 1910, p. 61. 46) T. Pamfile, ap. cit. 26- ::9. 47) N. Iorga. Ist. lit. mmfLne. 1925, 1. 38. 422 [423] Bocet la o fată mare şi cu toate jocurile şi du-te unde cocoşii n'o cânta, unde căne n'o alătră, unde glas de voinic nu s'auzia. Acolo să pustieşti şi dipe bolna v să te părăseşti. Că eu cu tămâie te-am tărnâiat şi cu toporul te-am tăiat, depe ceaI bolnav te-am de­ părtat. Sări I cum săre ieşchia din lemn la topor. Plezneşte, cum plezneşte capsa la puşcă. Şi du-te ca văntul şi-amurţeşti, răutate, ca pă­ măntul, că la bolnav se dă descântecuL I r Descântec "de muma pădurii" Tu păduroaico, tu zămbato, tu colţato, tu urăto, tu despletito, să nu te mai faci, să nu te mai prefaci, să mai înspăimănti şi să mai joci şi pe lângă (cutare) să te 'nvâr- col eşti. Să ţi-aduni căţeii tăi şi să te părăseşti .. Nu mai cheuna ca' curea, nu mai cloncăni ca cloţa, nu mai mormăi ca ursu, n'alătra ca câinele şi-adună-ţi toate rudile cu toate spăimurile Se descântă ast-fel: pe prăgarul casei se pune o aşchie de lemn, pe care se pune un tăciune şi tămâie. Pe când se descăntă, se taie­ taciunile aprins şi aşchia cu toporul. Spus de baba Stana Pătrutescu, de ani 87, din satul Valea­ Copcii, jud .. Mehedin ţi. Comunicat de Iosif N. Dumitrescu .. Bistriţa. Muică, murea, muică fa, Muică, steluţa mea, Muică, îngeraşul meu, Muică, Dumnezeul meu, Muică la toată sărbătoarea Tu mi-aduceai bucătura De mă hrăniam şi eu cu ea. Iar când erai tu mititea, Am făcut cum am putut Şi mare mi-te-am văzut Şi ţi-am dat bucate fa. Şi bună şi rea Numai D-zeu mă ştia, Muică, muică, loană fa, Unde laşi pe mamă-ta, Care-ţi plânge urmiţa ? Muică, muică Ioană fa! Că urrnita nu ţi-oi vedea-o, N ici corpul, Nici ochişorii, Nici obrăjiorii, Nici mijloceIul. Muică, cine nu te-o lăsă Ca S2t vii la muică-ta? Muică, muică Ioană fa! Unde plecai tu cu carul Şi cu căruţa, fa, Şi mi-aduceai lemne, fa, Şi 'ncălţată şi desculţă, Muică, muică, muichilită [ Unde tu plecai, Toate bune le făceai IV.. Tot pentru mumă-ta, Muică, muică Ioană fa ! Cum m'ai uitat, fa, C21Ci îmi seacă inima [424] Comunicat de Io�if N. Dumitreseu-Bistrlţa, învăţător, i' j f'l �� ; \ i • I 1 t f ! lf � :1 \ \ 1. i 1, 1 I li l' I 1 h i Unde laşi pe mumă-ta > Unde laşi pe soru-ta ? Unde laşi pe frate-tu? Unde laşi pe măicuţă-tu? Ioană, floricica mea, Ioană, zămbeluţa mea, Toană, Ioană, fata mea, Ioană, Ioană, 'dulcea mea, Intoarce-ţi cărările Şi 'ndulceşte-mi zilele. Muică, sufle ţelul meu, Vezi de dă ele frate-tu Şi grăbiţi de mă luaţi Că viaţa mi-amărârăţi. Maică, fetişoara mea, Pe-acolo pe-unde-ai umblă, Intreabă toată lumea, Că-i găsi pe bunicăta ; Şi spunei că eşti fata mea, S21 te cunoască şi ea, Să nu stai tot singurea, Până sufletu mi-oi ela. Şi-atunci iar ne vom vedeă Şi 'mpreună iar vom sta. IOan2I, Ioană, Ioana mea, Unele laşi pe muicăta Să-şi mănănce zilele Pe toate cărările? Roagă-te de Dumnezeu S,1 viu mai iute şi eu, Muică sufle ţelul meu! Auzit la femeia Măria Ion PUpăZ21, ele 67 ani, elin satul Va­ lea-Copcei-Mehedinţi, când i-a murit fie-sa Ioana, în etate ele 19 ani. \ \ Şi-mi sacă ochişorii mei. Muică, fete şi băieţi au ştiut şi ei C'am avut şi eu fată mare. Muică, muică, muică fa, Că muica n'o mai putea Şi'ncine s'o sprijinea, Muică, muică fata mea. Muică, muică, Ioana mea, Cată spre căsuţa ta Şi vezi şi pe tată-tu Care-i bătrân infocatu Şi i-se arde sufle tu De nu-l ţine pămantu, Scoală-te, nu mai şedea, Scoal'măncă-ti-aş guriţa Care grăiai tu cu ea. Căci de unde tu veniai Inima ni-o răcoriai Şi casa ne'nveseliai. Seara şi dimineaţa Cu tine nu ni-se ura. Doamne, Doamne, doamniliţă, Săruta-te-aş în gurită. Scoală-te, măicuţa mea, Săruta-ti-aş gurita Scoală-te cum vei putea Şi 'ntoarce-ţi privirea ta, Maică, spre măicuta ta, -Că ea nici un rău nu-ţi făcea, Ca pe-o zănă te privea, Au! muică, muică , muică fa! 424 [425] •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• • • � OLTENIA LITeRARĂ-ARTISTICA i • • • • ••• a ••• m •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• .In ajun de Sf. Nicolae 1) Se rnserează. O negurare pripită şi afânată, care se cerne mai mult din plumburiucerului, tot mai învârtoşat de vreo două zile, decât dela începutul ceasului acestuia -- cinci după prânz, dupăcum mi-arată şi pendula şi bră­ ţara. M.3. mişc prin birou ca să mă desmorţesc: ain: citit aproape trei ore. Aprind o tigană dela sobă, O' îmbuc bine în ţigaretă, trag jarul mai în faţă şi reped clapa cu botul ghetel. Mă opresc în faţa traftului din stânga; citesc în gând, dar fără nicio rezonanţă, titluri şi nume de autori, destrămând alene şi mai' mult pe nări fumul de ţigară. Mă îndrept apoi spre fereastră fredonând destul de fals ,,]eanina". Dela singura fer,eastră a tbiroului meu nu se poate arcui nici măcar o 'părere de orizont. O curticică de vreo trei metri pătraţi - cel mult; în fund câteva vre­ juri de smeur, de care mai atârn frunzuliţe de-un galben spălăcit, răsucite sul, ori spânzurând 'moi. Zid pe stânga" zid pe dreapta, zid şi .mai nalt şi' mai coşcovit în fund, adică drept în faţa ferestrei. Vântul se scutură când şi când, dar fără putere, căci deabea 'nfioară vrejurile de smeur, De sus s'alege câte-o, seamă de fulg, dar se topeşte grabnic, cum s'aşterne pe cimentul ochiului 'de curte. Aşa se tot căzneşte de vreo două zile ca să ningă, dar pe semne nu e chip să se desferece 'pântecul burduşit al norilor. La noapte poate, că doare noaptea de sfântu Nicolae. Oare şi-a mai scutura sfântul barba, 'aşa cum obişnuia în anii copilăriei mele? Tăticule.i. tăticule 1 Ii deschid uşa biroului, căci 'are amândouă rnân ile prinse. -- Uite tăticule ce mi-a adus sfântu Nicolae! - Când ţi-a adus bre? - Acum tăticule l Işi deşartă binişor povara pe birou, se aşează în ge­ nunchi pe genunchii 'mei şi începe să-mi arate darurile. 1) Din volumul .Ancheta", care va apărea în editura .Scrisul Românesc'. 9 425 [426] - Astea-s cărţi de poveşti.; 'asta are poezii cu fluturi. şi miei... asta numai chipur'L. uite şi-o puşcă tătlcule, la fel cu cea dela Bucureşti! ' - Vezi, vezi dac'ai fost cumjnte, ce ţi-a adus sf. Ni­ colae? .. Tot ce-ţi place ţie! - Păi de unde ştie el tăticule, ce-mi place mie? - El . ştie tot, dragul tatei l - Da' ce-i? Dumnezeu? - Cum să fie Dumnezeu, măi? Dumnezeu însă i-a dat puterea asta. -- Ele rudă ceva cu Dumnezeu, sau numai prieten? - Prieten bun, tatule dragă. - Uite şi-o cutie mare cu creioane, cu ştampilă ca a ta t,., , - Vezi măi că ţi-a adus până şi ştampâlă? De-acu să te pui pe 'nvăţat, ca 'de Crăciun să'noepem partea-a, doua a ahecedarului l -- Cum? De Crăciun n'am vacanţă? - Ai, sigurc'o să ai... după Crăciun am vrut să zic. - Incepem tăticule, incepem! Azi imi-am făcut un program nou ... foarte bun program 1, - Daaa? .. Bravo! Ia să-I văd si eu! Din buzunarul şorţului 'îmi scoate un carneţel pătrat, cu scoarţele verzui. Mi-arunc ochii 'pe rândurile acestea şui, destul de citeţ şi 'îngrtjit scrise, dacă ţii seama că n'a 'mplinit şapte ani şi numai 'de trei luni luptă cu cârligele buchelor. - Va să zică Lunea 'dimineaţa ai citirea ... numai citirea? - Da. ' - După amează liber? .- Da tăticule, ca să mă joc şi eu un pic. -- Marti iar citirea ... Miercurf toată ziua liber. Dece liber mă toată ziua? Nu-ţiujunge numai după amează? -. Pusesem eu la 'nceput desenu. - Foarte bine.; Pune desenu t - Da' nu se poate. - Dece nu se poate? _. Fiin'că Miercurie zi 'de târg. - Şi ce-i? Te duci tu la târg' cumva? -- Trec toată ziua tăticule căruţe, maşini, şi se clatină casa. Cum naiba să desenez ? H,ă junghie râsul ; mai mult de tonul cu care mi-a re- plicat decât de replică. \ - Da' dece nu pui�tu alt'ceva aritmetica de pildă? - Nu se poate, tătîcule dragă mu pot! - Nu poţi învăţai ,a aritmetică dacă trec căruţe dela târg? - Nu ... nu asta tăticule ... 426 [427] - Atunci? - Mămica mi-a pus în program desenu, si eU trebue s'ascult pe mămica... nu-i dânsa "prifisoara" 'mea? .- Bine măl, bine ... da' nu văz aritmetica defel! - Cum nu vezi? Uite Sâmbătă, dela 9 la 10.,,. uite: a-rit-me-ti-ca! . - Numai un ceas pe săptămână 11 0, e deajuns tăticule l - Cum deajuns, măi dia vole ? - Tăticule dragă, s'e 'nvaţă '11.1 clasa 'ntâia pâri'Ia 50? -- Da, socotelile pânăla 50. _. Iaca,' eu ştiu .să. număr pânăla opzeci... opt-zeci 1.. Veezi? Şi profitând de efectul răspunsului, deschide numai- decât o portiţă înlături. - Uite tăticule ce bileţel am găsit în cutie 1 -- Aha, un bilet dela 'moş Nicolae. . - Cum, chiar dela el 11 -. Uite bre, ici: iscălitura lui! Se uită atent de tot şi, după mişcările buzelor, îmi dau seama că silabiseşte numele. -- Te rog frumos tăticule, citeşte-mi-I 1 ._- Citeste-ti-I, băiete! - Cu litere de astea ... si cu cerneală? __ o Ei, şi ce ,e, ce-i? ' -- Nu pot.. ... zău nu pot! - Da' Gicu cum stie? - El are şapte ani şi jumătate tăticule! - Ei, hai să ti-I citesc atunci.' "Draglă: CosteleI Invaţă bine şi fii cuminte, ca să mulţumeşti pe tăticu şi pe rnămlca ta. La lanul să-mi scrii tu, dar frumos, ca să ştiu ce să-ţi aduc. Te sărută dulce moş Nicolae". Tace. Paroă s'ar gândi la ceva. - La ce te gârndeşti tu acu ? ... ? - La ce rnăi, Ia ce? - Tăticule ... - Ei spune-odată! - Aşa-mi zice şi mămica. Numai că Moş Nicolae a scris întâi "pe tăficu" şi pe urmă "pe rnămica ta"! O undă de zârnher i 's'a ales în colţul buzelor şi i-a săgetat lumina ochilor. Scăpărarea s'a stins numaidecât. Să fi priceput oarediavolul şi asta? - Tăricule l -- Ce-i, bre? -- Eu am făcut o prostie ... o mare prostie! - Bine că numai una! Şi râd cu poftă. Frumos însă că n'ascunzi nimic tăticului tău drag ... Ia spune, ce boro­ hoaţă ai mai făcut? 427 [428] - Tăticule, am zis Vetei să-şi pună pantofii la poartă. (Veta e sora servitoarei noastre, venită la târg ca să-şi găsească un rost. La dânşii,în partea de sus a judeţului, nu s'a făcut nici anul acesta porumbul. Cum e prostănacă şi leneşă, nu-şi poate găsi stăpân; -- cel puţin aşa se vaită dânsa. Până una alta, mănâncă şi doarme la noi). -- Dece să-i pună tăticule la poartă? --- Ca să-i aducă şi ei sfântu Nicolae ceva. -- Păi, nu ţi-am spus eu că n'aduce decât la copii? - Ştiu tăticule asta, ştlut.., Da' am minţit-o eu aşa ... ca să' râd de dânsa. ---- Nu-i frumos ... nu se face una ca asta! -- Mdaa ... da'rn făcut-o deacu. -- Ţi, ţi, ţi 1 . -- Şi i-a furat pantofii, săraca! Ei, văzuşi ?... Poftim' acu 1 _. Şi-a plâns ... a plâânsl. .. - - Satură-te.; satură-te de prostii 1... --- Tăticule dragă ... mă iubeşti tu? -- Bine, te iubesc 'eu, da' ... -- Tăticule dragă, am să te rog ceva ... da 'ai să mă Iaşi tăticule ? -- Nu ştiu asta ... să văd ... Spune mai întâi... -- Mă laşi.; nu-i aşa c' o să mă laşi? - Nu stiu. încă ... s'aud ce vrei mai întâi. -- Tăticuţule dragă, lasă-mă să dau Vetei din puşculiţă o sută de lei 1 - Dece să-i dai tată? --- Ca să-şi cumpere săraca alţi pantofi. Se uită aşa de rugător, îi tremură bărbia ŞI-ŞI ţine răsuflarea aşteptându-rni răspunsul, că m'a 'nduioşat, --- Să te las tăticule ... !te las ... .da' nu-i ajunge. -Nu-i ajunge o sută de lei 17 -- Nici cinci tăticule 1 - Da' cât naiba, costă pantofii pentru "sirvitoare"? -- Şase, şapte, opt sute-de lei chiar l Oftează întretăiat şi i se alege parcă o părere de lacrimă. - Eu n'am decât treisute cu totu! - Lasă, tatule -şH mângâi drăgăstos creştetul --; îi spun eu mămioăi să-i mai dea o pereche de pantofi. - Zi zău tăticule 1 --- Zău, mai, zău 1 -- Zău adevărat? , -- Adevărat.; sigur c'adevărat t Mă ia de gât şi mă sărută cu foc. D ' . . \ ţ'.cv t' . l D I? - a la spune-nu lacum: ce-a l tacu iert a ore. Se'negurează la faţă şi răsuceşte uşor capul. 428 [429] - Mi-a spus mămică-ta ceva, dar n'am priceput toc­ mai, tocmai bine ... - Ia L. îmi pare că m'a strigat mămica ... Mă 'ntorc numaidecât. ... zău! - Ţi s'a părut, bre; nu te-a strigat nimeni., .... Ei, ce fu ieri la DoreI? --- !îî... nimic. nimica, tăticule ... - Cum nimic mă, cum? - Tlcule dragă, nu vrei tu să mi-arăţi la aritmetică? Şi coborând glasul: îmi arăţi mult mai bine ca mămica I -- Las' că ţi-arăt pe urmă .... două ceasuri o să-ţi arăt! - Când tăticule ? ... Acu o să ne cheme la masă ... tu nu veztcă-i aproape noapte? Şi desprinzându-se de lângă mine trage o banchetă, se urcă si răsuceste butonul. --- Dac'aşi fi dat îndărăt, ce se întâmpla la uzină" tăticule? Iau o mutră serioasă; aproape mă'ncrunt. - Va să zică tot tu esti vinovatul, nu DoreI... bravo, frumos! . -- ? - Domnul a 'nceput să-şi bată prietenii.i. foarte frumos! -- Trăticule,eu nu sunt vinovat! - Da' cine-i atunci vinovatul ? -- Dorel tăticule'i.. tot Dorel şi-acu! - Ei, da'cum s'a 'ntâmplat.; cum? - Iţi spun' eu tot. - Aşa da... lui tăticu tău să-i spui întotdeauna, alt- minteri se supără Dumnezeu! � Când am venit eu cu mărnica, Jean plângea rău ... - J ean a lui colonelu? - Da. Şi dece plângea jean? Il bătuse rău domnu colonel. Si dece-I bătuse tata lui? tata luui l? Da' .Iean n'are tată, tăticule, Cum n'are tată măi? şi nu-mi pot struni râsul. Se uită atât de nedumerit la mine, că mă simt obligat să-i adaug numaidecât: -- Domnul colonel Piperescu ,e tata lui jean, bre! - Nu cred făticule.; mu cred... Mră minţeşti tu aşa ... E rândul meu să fiu nedumerit. -, Şi dece nu crezi măi? - Jean n'are tată, n'are mamă ... ştiu eu ... --- Cum să n'aibă mă? D-I colonel ce-i atunci? cu- coana Zincuta ce-i? - Tata lui Jean, mămica lui?! -Sigur! 429 [430] - Când îl bat mereu şi-I strigă mişel? Mi-a spus mie tataia ce'nseamnă vorba asta! Râd şt-I strâng la piept. - Pe jean îl mai cheamă şi Mihai, iar pe Iranţuzeşte la Mihail se zice Mişel... se scrie aşa: M, i, c, h, e şi 1. Aşa că nu-l ocărăşte dacă-I strigă pe franţuzeşte: Mişel! Se uită încruntat într'o parte. Cerc să-i mai dau şi alte explicaţii, dar renunţ numaidecât, fiindcă văd că nu-i pot clătina convingerea făcută. - Ei şi dece-I bătuse colonelul pe Jea:n? - Il spusese "pârâciosul" de Dorel că i-a rupt pe- miţa ... Un tată adevărat bate un copil pentr'o peniţă, tăti­ eule? Tu m'ai bate pe mine? - Eu nu, tatule dragă ... I11U 1 Acum se lipeşte şi mai 'strâns, cuibărindu-şl capul în subţioara stângă, clăci cu braţul stâng îl ţin înlănţuit; După o pauză destul de prelungită: - - Şi iacă, tot nu ştiu dece te-ai luat la bătae cu Dord! - Nu m'am bătut. -- Nuu l? - Nu ... I-am tras numai două palme. Imi stăpânesc numaidecât zâmbetul şi-] întreb serios: - Bine.; două palme să zicem.; da' dece i-ai tras tu două palme? -- Tăticule dragăveu-ţispunacu tot! -- Spune tată.; spune-mi tot! - Dorcl îmi zice tăticule: "mă piciule, mă! (Dorel al doctorului Bârsescu e elev într'a treia primară) tu ştii că un rac de mare poate răsturna o corabie?" - Un rac de mare l? - "Da, piciule, da ... un rac '.l:le ma-re" - Nici balena nu poate 1 - "Balenă? •. Ştii tu mă piciule ce-i aia balenă"? - Da, ştiu ... îi zic eu. - "Ai mâncat vreodată? cu ce-ai mâncat-o, piciule: cu zahăr ori cu lămâie" ? - Păi tu ştii, tatule, oe-i aia balenă? - Ştiu, da ... mi-a spus mămica ... mi-a arătat-o şi fo- tografiată într'o carte de-a ta ... Uite: de-aici a luat cartea mămica ... - Lasă acum ... spune mai departe! --, Atunci l-am întrebat eu pe Dorel: de câte ori eşti tu mai mare Dore1e, ca un rac? - "De zece ori" î'ţni zice el. - Ei, tu poţi răsturna o corabie? -- "Eşti un bleg m\ăi .piciule", zice şi'ncepe săcânte şi să se strâmbe la mine: "Bleg, bleg, bleg, 430 [431] Bleguuu bleg"! - Si tu ce-ai făcut? - Eu... tăticule ... -- Ei, tu! -- Eu i-am tras două palme ... numa' două ... De bătut' nu l-am bătut! - Dece să dai într'ânsul itată, că nu-i frumos? Să�I fi spus şi tu lui tată-său, ca să-I pedepsească, - Ei, tăticule, de câteori nu l-am spus eu, da' nu-i face nimic. - Nu se poate asta, 'nu 1 --{ Ba da, ba da! Nenea doctoru zice: "ei, jucaţi-vă frumos, copii", iar tanti Margot se face că nu m'aude. Dorel întotdeauna îmi zice pici, .mucos, bleg.; în­ totdeauna, tăticule 1 - Totuşi nu-i frumos să Iovesti ... Altădată să-mi spui mie... auzi? . -- Şi t uce-ai să-i faci? - Lasăvcă ştiu ,eu ce trebue să-i fac ... ehei l Oftează şi' clatină din cap neîncrezător. După o scurtă pauză: --l Mie mi-a spus cineva c'am făcut bine. - Cine a putut să-ţi spună una ca asta!? -, Frăulein a lui Dorel., Dânsa a auzit de dincolo tot. "Bine, bine i-ai făcut Puiule ... îmi scoate sufletu măgarul L. Trebuia însă să-i mai fi tras"! Intorc numaidecât macazul; pericol altfel. - Să ştii că la noapte ne ninge tatule l - De unde stii tu asta? -- Işl piaptănă sfântu Nicolae barba la noapte. - Şi ninge atunci a ? - Sigur că ninge! -- Vai, ce bine-mi pare tăticule 1 - Şi dece-ţi pare aşa de bine? - Mă dau şi eu 'cu săniuţa. - Să-mi răceşti ca anu trecut? -- Nu răcesc, tăt1cule... M.ă'mhrac eu bine, bine de tot! - Să te fereşti dragul tatii! Ai uitat ce-ai păţit anul trecut? ' - Băiatu lu'controloru se dă pe gheaţă nurna'n hăi­ nuţă şi nu răceşte 1 --- Treaba lui 1 Parcăjt-am spus 'eu, că de răceală poate şi să moară un copil ? - - Nu-ţi fie teamă tăticule.dragă ... eu nu mor! - Ferească Dvzeu ... nu mai vorbi astfel de prostii! - Eu 10 să mor tocmai la zece ani, tăticule ... adevărat astat, .. Zăău 1 Mă! cutremur tot. Ca să şterg, şi cât mai iute, imaginea 431 [432] ce mi s'a limpezit dintr odată şi fulgerător în dosul pleoa­ pelor. ---- Si n'o să mor din răceală ... nuu, tăticule ... nu-ţi fie teamă ... Eu am să mor înecat, tăticule dragă I Simt că mă sufoc. - Ce prostii sunt astea bre? Cin' te-a 'nvăţaf să vor­ beşti astfel? Să nu te mai aud, că mă, supăr rău, rău de, tot!... M'auzi tu? - Dece să te superi, tăticule dragă ? .. Doar mai sunt trei ani pâu' atunci! Ştiu eu asta bine 1 ' �- De unde ştii prostiile astea, măi ?.. Cine-a putut să-ţi spună una ca asta? - A tras Veta ,şi pentru miine o planetă ... ni le-a citit ordonanta dela d-I căpitan Mereanu Veta o să se mărite de două ori şi-o să -câştige la loterie aşa scrie în planeta • v 1 el ••• zau. Răsuflu acu uşurat. O ciocănitură moale, îndoelnică: în uşa biroului e chiar Veta. Parcă-i încurcată şi îmbu­ iorată prea tare; să fi prins oare ceva? Izbutesc să mă stă­ pânesc. - Ce-i, fată? - Coniţa vă pofteşte la masă. - Spune-i oii venim numaidecât. Costel a şi sărit de lâng,ă mine şi-a luat-o de mână.. Prind, fără să vreauvconversaţta lor, deşi-i purtată zorit şi pe şopti tele. - Iţi dă mămica alţi pantofi, Veto! - Nu mai spune l? - Zău, mi-a tăgăduit tăticu, proaste 1 - Nu mai spune domrrişorule !? .. Imi pare mie că mă rninţi L. Iî? �- Zău M ... .zău pe-adevăratele! Inspectez dintr'o privire biroirl, mu iau tabacherea, cartea, şi răsucesc apoi butonul delaeiectrlcă. Ion Dongorozi . •••••••••••• Ton Cântă, suflete, cântă Cu oamenii, cu îngerii, Căntecul plângerii,- Aria sfântă. ' C� tă � tă \ an a.... can .a...; , \ Plângi, suJlete, plângi Cu cerul şi cu tina, Cu umbra şi lumina In care-o să te stângi,� Cântă. .... plângi .... Anrel Chirescu . •••••••••••• 432 [433] Furtuni Pribeag semeţ, Ce năzuiri s'au sfărâmat aci? Ce avânt S'a frănt de ţărmul împietrit? Ce vis răsleţ, In pieptul tău, cu pumnii g-rei zdrobeşti, Scrutând întinsul apelor Şi nepăsarea bolţilor cereşti ? Ce vis de mare preţ ? .. Îţi joacă 'n plete aurii apusul serii Şi undele se frăng de boarea zării Şi valuri mici picioarele-ţi alint.... Mint toate, mint! Catargul sfărâmat, E sfărâmat ..... Iar pănzele s'au destrămat în depărtare. Chemarea zării-i cheag de vrăji, Năluci de aşteptare. a n'asculta! Intoarce-ţi ochii veştejiţi de larg de zare Şi-apasă peste inimă o mână grea !. ... Şi eu am aşteptat.. .. Şi pentru mine zarea a 'nchegat Năluci şerpuitoare, Ceţuri, fum..... , Şi eu am aşteptat în drum .... Şi, dacă n'am fost dărză, cum eşti tu, Ştiam să cânt; Dar m'au jertfit tăcerile ce mint Statomiciei Pe-altare mişcătoare de argint., .. a fie-ţi teamă de tăcere şi pustiu .... Se lasă ceţuri grele, e târziu. Ia luntrea asta, Intoarce-o după vânt; a pânză-ţi fac din albul meu vestmănt, Din părul meu înoadă funii tari Şi, fără să tresari, Infruntă valurile ce se sparg Şi-avânta-te în larg! Sunt ţărmuri înflorite, Nimfe, Vin .... Şi omul care râde de destin Şi trece peste patimi şi scrăşniri E os divin .... 433 [434] Căci mâine va fi cerul fără nor Şi mâine vei pluti nepăsător, Scânteetor şi tânăr ca un zeu, Pribeagul meu! Şi cin' va şti, Pe-un tărm, Fără vestmănt, Cum tremură, sub bici de ploi şi vânt, Un biet sobol Ce scurmă în nisip Mereu, acel aş chip? !. .. Sabina Paulian . •••••••••••• Destin Azi mi-a căntat în suflet primăvara Şi-a aninat petale moi de vis Pe ape şi pe ramuri de cais .... Azi-vcălător trudit-îmi las povara De gânduri, ca s'ascult cum urcă lin Torentul vieţii 'n lujerul de crin. Prin negurile ochilor închişi Trec clipele cu aripi auri te Şi 'nfiorări, ca 'n parcuri părăsite Pe unde vantu'.a scuturat narcişi .... Pe rând, trec amintiri, fără 'să pregete ... Vreau să le prind şi-mi scapă printre degete. Dar glas de toacă 'n depărtări mă chiamă ... Ah! tot ce-a fost: lumine, petale, cănturi. Se risipesc în cele patru vânturi .... Plec iar la drum .... Şi pasu-mi se destramă Pe drumul prăfuit ce "n zări se-ascunde .. Dar unde mă tot duce pasul ? ... Unde? M. D. Ioanid 1) • •••••••••••• \ 1) Rugăm a şti că În numărul\ trecut al revistei noastre. la pag. 252-254. cele două poezii «Pre Domnul> şi li. Stahl.- Al treilea congres inter­ national pentru infrumuseţarea vieţii rurale, dare de seamă de T, Vianu. -Recrutarea personalului scolilor de .apticaţie, de V. BănciIă. - Un mar­ .xtst apostat: H. de Man, de B. So­ facolu.-Recenzii şi Cronică. Revista Istorică, XVI, nr. 4-6: Cărţi reprezentative in viata ome­ nirii: M·me de Genlis, una din mar­ torele oculare ale Revoluţiei franceze ' vorbeşte un text anonim din 1804, pe' care ni-l comunică Vkenţiu Bugariu, -Casa preistorică din Peria moş, de Of. M. Roşea, locuinţă neolitlcă -Re­ gularea comunelor 'în jud. Caras; 1784- 1796, de 1. Boroş. -Romârui din Banatul sârbesc, de P. Nemo .. ianu, constată că populaţia românea­ scă de aci e în scădere faţă de cele­ lalte. După o statistică sârbească din 1921, Românii ar fi numai 41,511, a­ dică 5,4010 din populaţia din nordul, Sârbiei, sau 2 o o din totalul popula-­ ţiei Jugoslaviel. Falşificată şi tenden­ ţioasă, ca'să mintă adevărata situaţie; dă ca existând un număr de 57 şcoli primare româneşti! (cu limbă de pre­ dare sârbească şi învăţători mai toţi:' »sârbi or ruşi). Autorul constată însă că şvabii, deşi nu sunt aliaţi, au 10'> şcoli primare germane şi o secţie a lor la liceul din Vârşeţ. Totul spre a învedera cât de lipsiţi de amor pro­ priu naţional sunt politlcianil ce ne Iasă batjocoriţi astfel şi nu aplică cu­ venitul tratament reciproc duşrnăno­ şilor noştri aliaţi sârbi. - Date rere- I ritoare la com. Buziaş, -de 1. Geţia. -Bis. Sf. Ioan din cimitirul Caran- \'1,.,\ sebeşului, de Iuliu Vuia.-Sculptoruf Perdinand Gallas, cu ilustraţii după câteva lucrări ale artistului, deI.Miloi3_ Tqra Bârsei, II, 4. aduce însem- nări Interesante despre nişte Suflete [471] ., uitate: Boghicii, fraţii Ioan şi Con­ stantin, braşoveni generoşi, cu chel­ tuiala cărora s'au tipărit multe cărţi în prima jumătate a veacului trecut, el fiin d şi tipografi In numerele ur­ mătoare (5 şi 6) se cercetează neamul înspre obârşia lui şi apoi înspre vre­ mea de azi. Neam de negustori cin­ stiti şi lntreprlnzătorl, ajung bogaţi proprietari şi sunt părtaşi la multe faceride bine. Au relaţii cu boerii din Ţara Românească, unde au vii. La urmă sărăcesc, iar neamul li se stinge şi se uită. Nr.5 cuprinde: O anchetă în Scheii Braşovului la anul 1761, într'o chestie de contravenţie cu alcool împotriva căpitanului Ilie Birt, de C. Muşlea.­ Cronica comunei Prejmer, după un manuscris din 1750, traducere de Pr. Ioan Ludu. - Poeţii' germani in o­ glinda 'tâimăciritor româneşti, studiu de literatură comparată, de Ion Gher­ ghel.- librăria Ciurcu din Braşov, contribuţie la istoria tiparului în Ro­ mânia de Ion Colan. Fraţii Nicolae şi Ion Ciurcu. nepoţi după mamă ai lui Zaharia Carcalechi, au întemeiat acum 50 de' ani prima librărie ro­ mânească in Braşov, editând şi tipă­ rind (după catalogul lor din 1912) 122 cărţi poporale, 74 piese săteşti, 19 cărticele de rugăciuni, 47 manuale pentru şcolile primare şi 26 pentru cele secundare, 38 broşuri făcând parte din două biblioteci poporale,­ in total 326 cărţi şi broşuri. -Răsfoind ziarele şi revistele noastre, A. Banciu notează multe greşeli de limbă, erori de accepţiune a unor cuvinte întâl­ nite în presa noastră puţin grijulivă de forma în care îşi exprimă uneori ideile. Arhiva, XXXVIII, 3-4, cu urmă­ toarele articole: Individualitatea Iim­ bei române şi elementul slav, de Ilie Bărbulescu, capitol din lucrarea ce a apărut În volum la Iaşi, în edi­ tura Casei Şcoalelor. - Românii de dincoace de Carpati sub domina­ ţtunea Ungurilor, până la Înteme­ ierea Ţării Româneşti şi a Moldovei, de C Kogălniceanu. Articol în con­ tinuare (l'am recenzat cu de-amânun- � lui In numărul anterior, pag. 291), ex­ plică temeiul titulaturei lui Bela IV, din diploma dela 1254- către Papa Inocenţie IV, când pământurile ro­ mâneşti până in Siret, poate chiar până în Prut, intraseră sub stăpânirea regelui Ungariei, care se chema lncă din 1233 şi "rege al Cumaniei". In legătură cu aceasta d-l C. K.afirmă, ca şi d-Iprof. Iorga, că Asăneştil nu şi-au intins dominaţiunea dincoace de Dunăre. Dinpotrivă, Ungurii lncer­ cară a se întinde prin cucerire În dreapta Dunării la Bulgari. Infiinţân­ du-se de Ungurii stăpânitori un banat de Severin, cel d'întâi cunoscut cu acest nume este un Luca, dela 1233, domnitor ungur, împrumutând numele funcţiunei sale dela tiţlul-sârbo-croat pan sau jupan, Autorul respinge ipo­ teza existenţei unei pretinse domnii a' Banilor Basarab! In Oltenia, pe vremea Pecenegilor, ca aliaţi cu As­ săneştil. Căpeteniile de atunci ale Ro­ mânilor purtau titlu de voevozl şi cneji - instituţie împrumutată dela Slove-I, şi 'nu dela Btllgari-, far nu pe cel de bani.' Aşa e menţionat Li­ tovoi în diploma din 1247, nu ca ban. Dela Vladislav 1 domnitor, "au purtat uneori şi titlul de ban al Severinulut, primind acest titlu mai întâi, prin acordarea Ieudulni, dela re g il ma­ ghiari, purtându-l însă uneori, mai apoi, chiar şi fără sau şi impotriva voii lor". Ţara Severin ului, foarte des­ populată în urma cucerirei ei de Un­ guri, îşi vede poporul inrnulţându-se mai târziu. Eli nu e acelaş lucru cu, Banatul Severin ului. Acesta din urmă nu cuprindea din Oltenia de azi de­ cât cetatea Severinului, cu o Iăşie de pământ de-a lungul Carpaţilor spre nord şi partea apuseană a judeţului actual Mehedinţi, poate tot judeţul chiar; grosul teritoriului era peste munţi, cu regiunea Mehadiei, Caransebeşului şi Lugojului. Mănăstirea Vodiţa era pe teritoriul Ţării Severinului, nu pe al Banatului. Şi aşa tiind, când mai apoi partea din acest banat al Seve­ rinului, anume cetatea Severinului cu pământul de dincoace de munţi, se cedează ca feud Domnului Ţării Ro­ mâneşti, de cu Vladislav 1, aflăm simultan intitulându-se Ban al Se­ verinului şi pe domnitorul român, feud ce plătea tribut regelui ungu­ resc, şi pe banul unguresc ce stăpânea teritoriul Banatului de dincolo de munţi. Aceasta chiar şi ia 1389 sul> Mircea-Cei-Bătrân. Dar ţinutul Lo­ vlştei, dintre Olt şi Lotru, deşi din Tara Severin ului, a fost încorporat regatului ungar. In schimb Ţara Ha­ ţegului, de peste munţi, făcea parte din posesiunile Ţării Severin uluI. Re- 471 [472] gele Bela IV urmărea cucerirea Ţării 'Severinulut. Năvălirea Tătarilor Însă ii împiedică planurile, favorizând astfel Întemeierea micilor state şi a voevoda­ telor româneşti.-Boerii lui Mihai Vi­ teazul, de Th. Holbau, anume încă următorii: Antonle Grama Stolnicul şi Postelnicii Cocea,' Leca şi Manta. Boeri fără ranguri notează pe Petru Armeanul, Baba Novac, Farcaş Stoica Velicicu, Radu Calomfirescu, Sava Ar­ maşul şi Ion Raţ.-Ntstor şt Gligorie Ureache, de L. Predescu, însăilează într'un studiu concis şi cât se poate mai complet toate datele sigure ce avem până azi cu privire la cronicarul Gr Ureche şi tatăl său Nistor. Căci până acum cronica şi nu autorul ei a fost cercetat mai cu amănuntul. Aceste pagini fac parte dintr'o "En­ ciclopedie a Jiteraturei româneşti, ce D-I L. Predescu are in curs de pre­ gătlre, şi din care vom tipări şi noi in numărul viitor al revistei un ca­ pitol, anume despre cronicarul Moxa. - Credinte şi practice poporane la Cehi asemănătoare cu ale Romd­ nilor, de Marg Ştefănescu.-Remar­ que critiques et discuttons de pro­ blemes etnoqraphiques, de Dr. P. Caraman.-La "Comunicări" înregis­ trăm observaţiunile interesante ale D-rei Marg. Ştefănescu: Cu privire la scrierea timbii româneşti astăzi.' Prin analogie înţelegem cu câtă re­ zervă trebue să privim vechile texte din punct de vedere lingvistic, in­ frânându-se aplicarea de a trage cu­ tare concluzii generalizante şi a vedea or unde fenomene particulare de pro­ nunţare locală acolo nu este vorba, poate, decât de simple greşeli de ortografie ale unui neiscusit in ale scrisului. - Câteva noi contribuţii de istoria literară cu privire la Tudosie Dubău, compilatorul lui Gr. Ureche ... şi M. Costln, ne dă Lucian Predescu, - La "Recenzii" d-I prof. Bărbulescu contestă afirmarea d-lui Tagllavlnl că Lexicon Marsilianum, tipărit in col. • Etudes et recherches' a Acad: Rom. ar fi prezentând particularităţi de fo­ netism şi grafie ce ar indica 6 pro­ venienţă bănăţeană din sec. XVIt, sub influenţa unei mişcări literare calvlno­ româno bănăţeană : acest lexicon tre­ bue să fie de provenienţă transilvană, cu partlcularităţl lexicale de influe�ţă a limbii maghiare şi secu eşti tran­ silvane. Cât priveşte datarea, D-I Băr­ bulescu crede că trebue s-o aducerII 472 . mai aproape de sfârşitul sec. XVII, negreşit in al XVIll, nefiind impo­ sibil a fi chiar din începutul veac. XIX. Nu crede nici că autorul lexi­ conului ar fi fost un sas, ci un ro­ mân care ştia binişor ungure şte şi latineşte. Revista Istorică, XVI, 7-9, În intregime redactată de D-I Prof. N. Iorga, cuprinde: Originea intrării României in Tripla Alianţă, note In­ formative rămase necomunicate până azi publicului românesc, extrase din voI. III al culegerei de documente germane intitulată: «Die neue Politik der europaeischen Kabinette, 1371- 1914» din 1922. - Cărţi representa­ tioe în istoria omenirii: Baroana de Oberkirch - Biserica românească in 1809-10, după documente nouă .era de fapt unirea bisericească a Principa­ telor, supt direcţia sinodală rusească". - Originalitatea lui Vergiliu, comu­ nicare comemorativă făcută în şedinţa Academiei Române dela 24 Mai 1930. Pentru noi .cari am păstrat in limbă ca şi in gând, in atâtea obiceiuri, făptura romană, avem făptura de ţă­ rani şi de ostaşi romani", comemo­ rarea aceasta va fi mai simţită ca or unde aiurea. Căci Vergillu a scris mai ales pentru plugarul şi ostaşul din vremea sa. Poetul Georgicelor îşi iubeşte părnântul ţării şt-I înţelege farmecul cârnpului, al pădurii, al durn­ brăvilor şi chiar al mării. "El e un sen­ timental, cel d'lntăi sentimental, pă­ rintele tutulor romanticilor cari vor veni" .-Elena Cherepooici, doamna lui Petru Vodă Mircea al Ţării-Ro­ măneşti, comunicare la Acad. Rom. din '13 Iunie 1930.-Pictorul elveţian Guillarmod şi Românii. Călător prin ţara noastră în 1859, apoi iar la 186,3 şi 1872, a cunoscut Ardealul, Munte­ nia şi Dobrogea, a lăsat multe schiţe şi desen uri infăţişând scene şi vederi dela noi, cum şi tablouri in ulei, păs­ trate la particulari şi muzee ca cel din Neuchâtel şi aiurea . Reo ue Historique, VI/, 4 - 6: Protestantismut românesc, conferinţă ţinută de D-I Prof. Iorga la Faculta­ tea de teologie protestantă din Paris. - Două documente cu privire la a­ legerea unui principe străin la 1856, de N. Corivan.-Adnen Cochelet şi Muntenia. Fost agent şi consul ge­ neral al Franţei in Principatele româ- [473] neşti In 1834'-:"-1835, a stat un an şi . şapte luni la noi. Fragmente din jur­ nalul său de călătorie urmează să pu­ blice D-I AI. Rally. - O mărturisire spaniolă despre Turcia lui Soliman­ Magnificul, de N lorga.-O conte­ rinţă asupra Romântei, ţinută la Lille 1n1899 de către un amic al ţării noa­ stre, savant fizician, Rene Paillot, ni se comunică în rezumat de Olimpiu Boltos.-Jurnalul lui Bjornstahl, în continuare din an. 1928 comunicat de D-I profesor N. Iorga.' BlIleti1tlll Comisiei istorice a României, vot, IX Buc, 1930. Tipa­ rul .Datina Rornâneasca-, din Văle­ nil-de-Munte - Genealogia boerilor din Mărgineni, din secolele al XV­ lea şi al XVI-lea de George D. Flo­ rescu. In sec. X VI se întâlnesc În do­ cumente mai multi boeri "ot Mărgi­ neni". Descendenţii în linie Iernenină ai acestora, tocmai ca şi descendenţii neamului Craloveştilor, se consideră inrudlţi şi spun că sunt coborâtori din­ tr'un moş comun, un Mărginean, "frate de Basarab". Autorul caută a lămuri cine ar fi strămoşii acestor boeri din Mărgineni. Cercetările sale se încru­ cişează cu acele ale d-lui 1. C. Filitti din studiul d-sale "Craioveştii". Pri­ mul începător al neamului din Măr­ gineni se constată a fi Drăghici Stoi­ cev sau Stoichici, mare Vornic, dela sfârşitul veacului al XV-lea, al lui Vlad Călugărul şi al lui Radu-cel­ Mare, proprietar al moşiei Măr$.ineni. In urma cercetării descendenţilor lui in sec. al XVI-lea se ajunge la În­ cheerea că familia rnunteană Drăghici nu are nimic atace cu neamul isto­ ricului Manolache Drăghici şi nici cu boerii Filipeşti or Cantacuzineşti. Se poate insă ca boerii Drăghici din Mol­ -dova să fie descendenţi ai boerilor din .Mărgineni.- Documente musce­ lene, de Pr. 1. Răuţescu, cu privire la satele Bălileşti şi Drăghici (Muscel) şro notă din 1840 asupra bisericilor din nordul judeţuJui.-Docurnente de pe valea Teleajenului-14 la număr -de N. Iorga.-De acelaş: Inscripţii, culese la Brăila de pe nişte cărţi vechi. - Un raport francez despre Moldova (1828), al consulului Lagan, aflat În arhivele Min. de externe din Paris, publică Maria E. Holban. ­ Noua cronică germană a lui Stefan­ cel-Mare, descoperită de d-l O/d­ gierd 06rka, ne descrie N. Iorga pe 12 scurt, In aşteptarea unei prezentări iri extenso a cronicei aflate în Biblioteca dela MUnchen. E un text în nemţeşte de pe la 1500, traducere probabil după un text slavonesc din Moldova, dacă nu chiar după unul românesc; ceeace ar fi extrem de important, dacă acea­ sia s'ar dovedi. E scris între 1495 şi 1504. Cuprinde multe exagerări, dar şi preciziuni de cifre pe alocurea, to­ nul ei fiind cam duşmănos şi pone­ grilor faţă de vodă Ştefan. Va fi a­ ceasta poate şi opera compilatorului? Sunt şi câteva lucruri mărunte de in­ teres în legătură cu treburile din Mun- . tenia. D-I prof. Iorga bănueşte că au­ torul va fi fiind un sas, probabil chiar din Baia. BlIletilttll Comisitmii 1''10 n II­ m e 11 tel o r Istorice, an. XXII, fasc. 62, pe Oct -Dec. 1929. Tip .Datlna Românească", Vălenii-de-Munte, 1929. -- Un cuvânt de pomenire pentru V. Pâruan, fost membru al Com. Mon. Ist., de 1. Andrieşescu. Se arată par­ tea de largă şi preţioasă contribuţie pe care răposatul învăţat a dat-o a­ cestei instituţii prin studiile, cercetă­ rile şi explorările ce le-a făcutin Do­ brogea mai ales şi în alte părţi ale ţării, scoţând la iveală un bogat ma­ lerial arheologic, Cele din urmă să­ pături făcute de Pârvan, începute de el dar terminate de alţii din cauza morţii lui, au fost cele dela Bonţeşti­ Putna.-Săpăturzle dela Vodtţa : Bi­ sericile Sfântului Nicodim şi a lui Li­ tovoiu-Vodă, de Virg Drăghiceanu. Zidită şi zugrăvită in timpul domniei lui Vladislav-Vodă, această mănăstire, autonomă la început, iar din Iunie 1493 contopită cu Tismana, care li moşte­ neşte posesiunile ei teritoriale, Vodiţa cade În ruină de cu inceputul sec. XVI. Ultima mentiune despre ea se face pe la finele veacului XVII, când a servit de Întăritură, amenajată ad hoc, de către Austrieci, În lupta lui Veterani cu Turcii. Autorul o cerce­ tase În 1912. D-sa a avut prilejul să revie asupra concluziilor sale de a­ tunci, În urma săpături lor ce a între­ prins în 1928 mai In adâncime. Po­ lrivit acestora, a putut constata 'că subt ruinele încă vizibile ale bisericei Vodita se aflau fundaţiile unei a doua biserici, mai veche, fundaţii îngropate la 2 - 4 metri sub nivelul pământu­ lui. Prima clădire, de tip sârbesc (a­ proape la fel cu bis, Lazari1a de la 473 [474] J' -�.......... '_'-I.au U I lre- nat, cu pronaos, naos şi altar, cu un lnterspaţiu intre naos şi pronaos, bol­ tit in "berceau" În sens transversal. Dimensiunile ei sunt: 18 m. lungime pe 6,25 lăţime, cu 10,50 În axa sâ­ nurilor. O uşă la vest şi una la sud dau pare-se 'într'un pridvor ce se pre­ lungea de două părţi ale intrării, În­ spre vale. Zidurile groase de 1.50 m. din bolovani de râu, plus cărămizi şi pietre romane provenind dela restu­ rile vechei Dterne, pe unde e Orşova, numai la 3 km. depărtare de Vodiţa. Podeaua era pavată cu cărămizi ro­ mane mari, unele de 60X60. Cope­ rişul va fi fost de plumb. Resturi de pictură foarte puţine, caşi fragmentele de olărie. S'a găsit aci şi un mor­ mânt al vreunui militar căzut in lup­ tele pentru apărarea Banatului de Se­ verin, căci scheletul are craniul per­ forat de o lovitură. Se poate Însă ca acesta să fie din biserica cea mai ve­ che. Aceasta, contimporană cu chene­ zatele voevozilor Litovoiu şi Bărbat, sub temeliile celei d'intâi, e făcută din bolovani, tot in formă de treflă, dar ceva mai mică: 12.30 lungime, 5.50 lăţime, cu 7,80 În axa sânuri­ lor, având ziduri groase de 95 cm Dacă această biserică anterioară celei a lui Nicodim in acest loc muntos şi pustiu ar fi ortodoxă, aceasta ar in. semna că şi inaintea călugărului sârb a existat o viaţă monacală românea­ scă aci; oarecare urme insă ne-ar in­ demna a crede mai degrabă că bise­ rica aceasta era catolică. ştim de alt­ fel că pe vremea lui Litovoiu Papa trimisese prin aceste părţi de loc mi­ slonar! şi predicator! călugări din Un­ garia. - Bisericile din Opăriţi, [>re­ dealul Sărari şi Valea Dragnei, de N. Iorga =Piatra de morman! a lui Alexandru- Vodă Mircea, de N Iorga. -s-Chenarele ferestrelor bisericii din Dolheştii-Mari, de G. Balş, poate că sunt lucrate de meşteri armeni.-Sul­ tana, de I Andrleşescu, cu concluzii. Colina dela Sultana va fi fost locuită pe la iinele epclcei neolitice, cum a­ rată obiectt?le aliate aici, şi mult� vre­ me, pănă ce un foc mare va fi :nlls­ tuit-o.- Biserica Ruda-Bdne�tl cam. Bercioi-Arge.�. i\me <""'V"� " ... turei ei, de O. Tf:.0dor0,�Ct: din 1624, al fres{;(l, cu h�:,'rinti! slavoneşte, in pi.'tt'\1; (.e(c Două pietre dela .\].-;�<.'ltl Na({o.r:fli din Bucureşti, de N JfHi gre-\ 474 cească, fragment dintr'o Inscripţie fu­ nerară, şi alta românească, dela bis. Plnu, din leat 7156. - Câteva legă­ turi româneşti, de N. Iorga.- Mos­ chei pe pământ românesc, de N Iorga. Cele două chilii, de N. Iorga. - Un rezumat în limba franceză la sfârşitul fascicolei. Semesticul; IiI, 7-8, număr în­ chinat amintirei marelui cărturar bă­ năţean Dr, Ioseţ Popouici, fost pro­ fesor universitar la Cluj, născut la 19 Febr, 1876 în comuna Cliciova (a­ proape de Lugoj) şi mort la 26 Aug. 192i3.-Cele dintăi cursuri de şcoală normală in Caransebeş se vor fi ţinut--după o menţiune a Paleei dela Orăştie (Vd, Predoslovie, pag. 6) ­ la 1582 de "Zacan Efre, dascalon de dascalie a Sebeşulul", la «o şcoală română calvină, În care se forma preoţimea şi invăţătorimea satelor noastre», adaogă d-l Vuia. Familia Ză­ can, românească, era nobilă şi bogată. =Un curios document de limbă ro­ mânească=turse variante ale lui "Ta­ tăl nostru", scoase dintr'o carte tipărită la 1715 În Amsterdam, şi redate pro­ babil de un ungur de prin Ardeal.­ literatură, din care remarcăm tnspe­ eial bogăţia de limbă, cu parfum să­ nătos de pământ românesc şi cu un umor remarcabil din schiţa "Răschi­ torul" a d-rei Dridri Goronită şi în­ semnările d-uet Mia Cerna din -Scri- soare a unei femei». ' Ne. 9-10-11 pomeneşte după cu­ viinţă pe cuviosul arhiereu Fiiaret Musta (1839-1930), mutat la cele veşnice in ziua de 14 Octornvrle tre­ cut.-Episcop al Caransebeşului, român dintr'o bucată, erudit, era cel mai cult arhiereu al Românilor de azi. Incă din viaţă a dăruit întreaga ss avere pentru scopuri culturale şi bine­ faceri, iar biblioteca a dat-o Acaue­ miei Teologice din Caransebeş. "Mu�· era - a zis n! "":lL krg'; episcopul ca re ner105t''�tlt; Ui! 'Fi�uniSt,. "v:e nuu"He l�ant� eprscepra roman.asca 111� semna carte, muncă ,Il !ocf�Iă" .. ·Dra­ (JOSle., in :J()fzi:; populadI din Ba­ ';oud, :le S( Hez(:i.:Chi.-:-Muzicescu in B::.mu Iose! Velce;mu. - 4n;iru,; III continuare, de d-I St. Pa'lliall. ::.... Doi vecini, povestire po­ porană, de G. Cătană şi altele. c. D. Fort. ! ·1 ! \ \ .. � [475] Tabla de Materii Anul IX, 1930. Articole: 152 1 317 4 306 5 297 176 pag. 309 314 157 138 Pr. Teodor BăIăşel: Un manuscris din /804 al luz' Dionisie Eclesiarhul I, V. Câncea: Caimacamz!' Olteniei Ion Dongorozi: Aşezarile evreeşti din Oltenia (/920-/929) » Ion C. Filitti: Ollema şi cârmuitoni ei (139/-183/) 1. B. Georgescu: Influenţele sârbo-bizantine în arhi- tectura bisericească din Oltenia Sică Georgescu: Jiul şi numele lui R. S. Molin: Şco alele româneşti dm Banat acum /50 de ani St. Nicolaescu: Documente istorice Mihail Popescu: Contribuţia Olteniei la rc'iBboiul ruso­ austro-turc dintre /787-1792 Aurel Sacerdoţeanu: O chestie de diplomatică româ- nească: «tot satul cu tot hotarul» Traian Simu: lYIzhail Basarab AI. A. VasHescu: Descrierea proiectelor deforti/icaţii oltene ale lui 1. C. Weiss, dil1 1731 Oltenia istorică: DOCU11tel1.te 1537. 1557. 1565. 1576. 1623. 1623. 1623. 1630. 1645. 1658. 1667. 1678. 1699. 1731. 1743. 1704. 1764. 1765. 1784. 1784. 1785. Pel1tru propn'etatea moşiei Rusaneşti-R-ţi Idem ldem Idem ldem Pentru proprietatea moşiei Lsuorui Alb.lYI-ţi Idem Idem Pentru proprielatea moşiei Rusaneştii-R-ţi ldem Pentru proprietatea moşiei Pauşeşti- Vâlcea Pentru o pricina a satului Vlddeşti- Vâlcea HotCintir.ia moşiei Rdtunda şi Poiana, ale mâ. nastini 110reBului- Vâlcea Act privitor la jortzficaţizle austrz'ace în Oltenia Carte de dame pentru Cometneşti şi Petreşti-G01j Zapis de vânzare a satului hmorul Aneştilor M�ţi Privitor la com, Pietrari- Vâlcea Cu privire la com. Pârşcov-R-ţi ListCi de ostaşi ai Scaunului Craiovti O jJrZdllet cu privire la hotarele moşiei domneşti a Craiovli Sta!is/tCet a şcoalelor din Banat pag. 179 180 181 181 182 186 187 188 184 185 326 326 329 208 332 331 39 53 190 191 342 475 [476] 1 "