[1] IaIHlaric--::J�ebl'llarie 1924. RRtUVELE OLTENIEI , ' 'SUB DI[{EC'PUNEA D-lor D1\,. CH. LAUGIER �i PI�OF. C. D. FOR'rUNESCU , WRW §_I!IlIIUIfJ.IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII!IIIIIIIIIIJIIIIII!11111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111IIIIIIIIIIII�_ = Sp r ij i n it.o r i i A r h t v e l o r Olteniei pc HIlUI 1924 = I D-)lH B.HIJ, lHARIAN, Cratova . �OOO lei _=' :Epitropia Bisericei i'1ADONA DUDU 3000 lei l)-uTl J. BELIGR"\J)!i;ANU Bucuresti 1000 lei ',':: , . D-nn lULlAN Vl�ĂB"[ESCU, Cr-atova 5001e,i Ban ca Gcneral{. a Ţării HOlllfmeşti 500 lei D-nn In g in C 1,· f. Gig'U1·tU, Bucureştt 1000' lei Soei.etatea. mtn ler ă "Mica" Bucrrroş tl 2000 lei D-II11 lYlitH Aurb-eescu, Craiova . 2000 .Ici - '.11111111111111111111111111111111111111111111""111111111111111111111111111111111111111111111111,1111111111111111111111111II II li DIRECŢIUNEA A. O. 'Cu numărul de faţă "Arhivele Olteniei" intră în al treilea an de viaţă. Plăpândă ca un copil de oameni săraci, dar cu nădejde deplina in steaua el cea bună - sunt fata. libeUi'- revista noastră, î�i propune a urma şi de aci înainte calea pe care şi-a indicat-o, în marginile programului stabilit de la chiar apariţiunea sa, şi năz ueşte in acelaş timp a se infăţişa cititorilor intr' un continuu progres, ca technică precum şi ca cuprins. ' Cu acest prilej exprimăm gratitudinea noastră faţă de prietenii cari au colaborat onorific la publicaţiuuea aceasta; mulţumim citi­ torilor cari ne-au dat preţiosul lor sprijin moral, geueroşilor donatori pomeniţi la locul de cinste în numerele din urmă ale 'revistei, cum şi abonatilor in curent cu plata, cari toţi laolaltă au făcut po­ sibilă regulata apariţie a Arhivelor pe anul J 923. Facem totdeodată Un apel la sentimentul de omenie al celor cari nu şi-au achitat încă abonamentul pe trecut, să biuevoi rscă a-şi îndeplini această elementară datorie de cinste. .Ewm�mm9.a ••••• a ••• m •••••• mE •••••• a R II CĂTRE CITITORI III !Il n II Il! .. III lIIl III III III III III • • •••••••••••••••••••••••••••••••••• [2] 2 ARHIVELE OLTENIEI . Despre "Moara de hârtie" La interesanta notă luată de 0·1 N. Iorga dintr'o poruncă domnească a lui Vodă Brâncoveanu din 1694 şi publicată în .Arhivele Olteniei" an. II, No. 9, pag. 345, despre "moara de hârtie", adaog alta mult mai veche, dela 1643, de care mă mir cum a scăpat din memoria colegului meu. In precuvântarea de închinare către Mateiu Vodă Basarab pusă în fruntea cărţii .Antologhion" în limbă slavă tipărit la 1643 la Câmpulung Domnitorul este lăudat, fiindcă a adus în ţară "tipografie şi moară făcătoare de hârtie", Precuvântarea este subscrisă de. "Melchisedec din Pelo­ poues, egumen al marii mânăstiri din Câmpulung, dar este urmată' de un adaos ciudat, in care se spune: "Ac'eastă precuvântare, o prea luminate şi prea cuvioase stăpâne, a fostîntocmită şi scrisă de mine mai micul între robii prea 'turriinăţiei tale,' arest Năsturel, al doilea logofăt în satul meu părintesc Fierăşti". Acest autor al precuvântării tipărită sub numele egumenului este prea bine cunoscutul frate al Doamnei Elena şi 'cumnat al lui Vodă; Dânsul este acel care a adus cu cheltuiala domnească tipografia şi meşterii tipografi dela Chiev, unde stăpănea mitropolitul român Petru Movilă. Probabil că tot deacolo a adus şi meşterii cari au făcut "moare de hârtie". In această precuvântare Domnitorul Mateiu Voevod este intitulat "stăpân şi voevod al acestor ţeri dacice". Această titulatură se explică atât prin atingerea lui Udrişte de în­ vătământul clasic latin in Poionia, unde fără îndoială a învăţat in şcoala lui Petru Movilă ca şi logofătul Istrati. de la Iaşi şi alţii din aceeaşi epocă, cât şi prin lupta contra puternicei acţiuni calviniste ungureşti pentru calvinizarea Românilor din Ardeal -- acţiune dusă cu toată puterea statului Transilvaniei de Principele Gheorghe Rakoczy tocmai , în anii 1640 -- 1650. Precuvântarea întreagă este reprodusă în text original slavonesc însoţit de traducerea neuitatului şi mult regreta­ tului nostru slavist Ioan Bodan în Btblioeratia românească veche, 1, 128-136 (fa\c, II publicată la 1899) 1. Bianu. [3] il ABHTVELE" OLTENIEI Câteva costume românesti din vechime , "" 1'11. cartea lui Abraham. de Bruvn: Dioersaruni Geti- . 1. o", • tium. Armatura Equestris. U bi icre Europae.iAsiae »atque Aţricae equitandi ratia propria expressa est. (5. 1. e. d), (1575),40, găsim-pe planşa 53 (fI, ;)9), un călăreţ din Muntenia, pe care-I reproducem aci fiind necunoscut 1 a noi. [4] 4 ARHlf'ELE OLTENIEI Ca remarcă iniţială vomntrage atenţia asupra fap­ t.ului "că acestcăIăre! este u-eprezentat în vmod in­ vers,.adidlartj'stul a 'gravat placa de ar amă 'in­ tocmai după .desel11'l1ul original, În loc de, a-l răsturna ,euimi ar fi trebuit Astfel vedem de ,'Fa1pit partea shlng;l a eă.Lăretului, !m!�\;eardt parea purta scutul pe llf1',i­ rul drept, Se va observa' alcătuirea costumului, împrumutat 'in ilJ'arle din Turcia, (tunica călăreţului si haruasa- , . '. " .mentul calului), deşi căciula e românească sau slavii ·şi scutul unguresc-c-un amestec din răs!;'irit)i:l'pl'ls ea întreagă noastră cultură. Harnasamentul calului este, precum se vede, Jourtc 'bogat. Luxul în;lee:lsl:,1. privinţă era foarte mare pe tirnpul . acela, mai ales in Orient. La expoziţia ănilenară dela Budapesta în anul 189('i a fost astfel expus 'un harnasament din colecţia Principelui Fel­ mJHnd'BatthY�\lli-Stra'Ul11all, care seamărîă mult eu al nostru. Abaea (clic Schabrake) turcească ieru de mătasă roşie împodobită eu aplicaţii de fir, ciucru-ile fUnd,'ŞIiele ,de allrşial'gint legale eu mătasă. Tol întraceastă colecţie .l11liaig,ă'sim două canafuri d� se purtau �)târnalede ig,llul calului la fel eu acel din gravur,ă, Aceste canafur.i se numeau turceste Kl!I:I.<;. Cele )1111ai bogate erau făcute din pl�r de Yack din munţii Tibctului :ş'ien�l adunate într'un gogoloş de metal ,auri.L' Unu din :prărţilc cele ImiaiillleresalHc· ale co:,llI­ mtliui este, făr;"I ÎlldoiaJă,scutuJ., Este de lip (:nraL ill1guresc. Mai Itniulte de aees't fel erau expillse la Hudapesh în 1 R9fj,;diIT eolecţiunile lmp;ăl':llulni Apos­ lolie, (\'. U ng:1rische Kriegslgeschichtliche Denkmal'­ leI' ide Szcndrei, Bud;clllt(\st 1896). To,ale sunl făcule do l:e'm1J1 .şi acoperite \,cu perg,aiment, piele de porc sa li ci c{viL{l, întins Ipeste tin strat de ipsos şi fixat cU !in le de ar.mDJ(t. Ornanlcntc\ sau Jigure eraldice erau ad fl 11- "i Il' (ciJlgepl"�s's':),tdt;ll fiind dc ohiecill �llIri 1. ,> l' 1 I [5] ABilI J' ELE OL l'l!,'N IEI 5 Leul ehd{lic înf'ăţişat pe grav ura noastră nu este U�:<}I' Ide explicat. Af:ă,care/t avenr exemple ca acest :milm'al ,enl1dic stt fi fost întrehuintat într'o fOl''I11:ă �;;1lI .• :III�1 În armorn-iile domnilorl\lillllll'lli, r v. Sl. Grecianll: Eruldica Ho!nrâllA, fig., HI,parg. LVIi ş'i a� Ardealului, (Ştel'au Bocskai lG04--U50/, v. Hess Sic­ lwl1bncl'gi'sdle Muntzcn, 'pl Il No. :170), cred că n'ar l'i ilIluplf)S'ihil ca Icul tacestn s:ă fie o fantezie a ;îrtis­ t ulu i. d;,(�;\ ri'nr ti e".IJ1l1'V:l 'm';�l'('a vre-unu i hok-r munteun. C;l:WIll(l' ('.ăl(tu'clul -nostru nu 'parc să fi avut deeHt o luncic şi poate \'J'C'.l/ll pistol 111 1J1'.;11I '-' , sahic TIIl. A!milltiim aci descrierea Suedezului IEtlmnh (pu­ Irlicată xtc Hoi în Hcvista Istorlcă VI, 1 O;--12n care S;PUllC o,', soldaţii lui Constnntin Şerban Vocvod în �limd il Gf)/, în căle c: II 1 caii Jrll!Jnio�i nu-ceşti, ofiţerii :fiind Îilnibr,kali inhaillc felurile, unii În zale, .alţii .cu piei Întregi kle leopard, pantedl�i tigru, alţii pur­ tând pene lungi .şi hnpestriţatc ca niste :lripi de vul­ tur, -totul in sunetul ttautctor şi 1 inlhMeIr< Il'. Un useanenca soldat (turcesc 1ns;I·:;' Plll'[{lIl X:'i�\r. 10 din biblioteca n_'g.al'�l a Suedil�i. Vezi p,ag 7 Ac.cast:ft eărlicică Îll 8° c.onţine () colectie de 'IlltlU:l­ Illri, de li(),S(Unli(�' ·orieutalc 'picl"lte pe Fl"'ganwnL Baronul IH\lamh () "dusese CII sine înlre alk ('omori I I I I [6] 6 ARHiVELE ·.OLTEN1JU adunate de el în cursul ambasadei sale în Turcia. 'Nu IIYlltemg;ă:si 'mare frumuseţe la boierui rnfă­ .ţişat (în mod jstăngaciu de artistul oriental. Intere­ sant este însă stă comparăm acest document unic cu celelalte 'păstrate de 'Pe acest timp, Ne gândim la miniaturile reproduse de D. N�. Iorga In "Acte şi Fragmente II", tocmai din acei aş vreme, . precum şi la numeroasele portrete ctitoriceşti pe peretii bi­ sericilor noastre. [7] " AltHI VELE o Vl'ENIEI , Valahul nostru poartă precum vedem uri caftan căptuşi] şi gulcrat de ermiuă, IorrnândTa spate x:a un fel de pelerină, cohor ând până la coate, Cos tumu 1 este identic cu cel al lui Constantin Brâricoveanu dela Hurez (cf, Balet. Corn' Monum' IsL I. p. 59), dovadă în plus de exactitatea costumelor în pictu­ r ile noastre biserIceştl. Portul acestei peleriue se pierde mai târziu] re). ducându-se la un simplu guler ingust în .i uru! gâ­ tului. Orientul îşi are şi el modele sale: \. uusta ntm J. Karadja ----.�� [8] AltHl PELE oin EN1EJ Craiova de odinioară, după călă­ tori străini DÎIi: Reise nacti riem Orient, vom Eremiten von Gauting. 1836- 1837-1838. Stuttgart. 1839; pagina 71 şi urm. )11 /',;1siJ-oi li I din lU'I11':1j p·e-aici il!' stat ;·)0.000 de Turci, im� In rala [.01' GOOO ele Ruşi, cari erau gala S(l klepue nrmelc. Câlld generalul, hotAri noaptea, sit n!ace . pe Turci, cari o lnm'�l la fug:\, 1�ls�1nd micului JlUIll:1J' de HUlşi arme �:i bagaje. Creiona an� multe case frumoase .. C:11'e SUl)I r ăx­ pânditc printre cele mai unisornbilc bordeie şi caro. cele 'IHUi multe nu sunt înconjurate cu grAdini Iru­ [mlocISl', ci cu l o cu ri pustii pline de Jn;ldicini. Odăile SUIll .goale; în luc de mobile, o Invil ă acopcrif.ă cu covor, 'pc care z iua sed. noaptea dorrn. După amiaz i lumen doarme. Atunci străz.ile simt chiar goale. C::1tr�l sase oarc lurncu iese iar,iisi la iveală': si cine �Ire cai , '.'. '. -, - - .... " �,j o tr.ă.SUll�l l'l'h'î 'in birjă, dacă nu arc cai proprii; şi rar arn văzul, pc străzi. ol'ileJ'lI'mhHlnd pc JOS. Mic nri se lll'<\ 1n nume de 1'I<1U, cA alergurtlJ'IYCpicioareşi dl LoL pe l'p.icio:II'C arn [nlcrs chiar 1:1 câm'pul de exerci(ii milil(u'eşti, din I\rţ,apnrlii. Cill.L�lllI-i În Lrrlsnr{l, trece dl'Cpl om' .k d\ini(l; ift:ll' accaslallli m":l î1lJ'poiedecal să lIJlJlllll prin­ In' şi dornu; ei lucrează atât de puţin, încât în :anii 1816-17 a fost atâta LiPS�l de au mâncat pâine dm coajă .de stejar .. Intr'o Ţară, în care cinci milioane de oameni ,ar puteă să aibă de toate, in belşug, nu locuesc nici două mitioane, care, în ani de secetă, flămânzesc din cauza lenei. A!m trecut prin câteva păduri de stejar de cea mai mare frumuseţe, în care distrugăto rii încă nu intra­ seră. Toată: regiunea este deluroasă; ici şi colo creşte viţa, ·�l:ir fără îngrijirea cu venită. Vinul este foarte bun, dar, din lenevire, totdeauna tulbure .. Putine câmpuri sunt semănate cu porumb, din care-şi fac n1Jăutăliga;ca polenta din Italia şi cuscusu dillAfrica-nordicA, uu ipunct în care, caşi in altele, Ungurii, Slavii şi Românii, searnănărvhine cu be­ duinii ... Podul pesteTiu fusese luat de apa mare din ploi; llilai multe zile am lipm1zi, ;jJ'hhllli, m(:lz1li !:,.i nedruuri (cohor�l!()l' din boetj;Îllfiinttl o <:las:},,,: Iloer:\na:., :-:lJ.niţi (şi Turci. Pe trol1111 Austrieid�'a îm'p'ă.ratCarol VI,lah'il l'vla- ') Vezi în M F. Zallony Les Phanariotes. Bucureşti J823. [15] ARIIIVELE OLTENIEI 15 rici Thercsa. având ca general şef de armată pe Principele Eugen de Savonia. Armata de 200.000 a Sultanului, de sub comanda lui Ali-Pasa, printul ElI­ g1Cl1 o s'MrâlJ.nJ�t ] a Belgrad, Pctervardein şi Temi­ şoara.Dorl11in�tl yalachiei primi ordin de la Sultan' s.ă organizeze ;�i el UII corp de oştire-şi să-I trirneuţăi 1111. ajutorul Turcilor. Cu miliţie cu tol, domnul strânse în; grahă ::WOO de ostaşi, puind m'ai mare peste ei pe Petru Ohedeanu,miare Serdar 1), cel ce fu sub dorn­ nia lui. Brâncoveamu comandantul dorobănţirnei 2>. iar ajutor pc aga Ienachc Hossetti, cumnatul dom­ nului. .Obedcanu îns:ă ea bo er oltean şi din partida uaţio­ nală, nu numai oănu s'a supus, clar a organizat clriar revoluţie, {şi la un 'loc cu Serdarii Barbu Brăiloiu, Staicu Bcngescu, Şerban Bujoreanu, şi cu boei-ii mun­ teni, Vornicul Petr ascu Brezoianu, Grigorie Băleanu, Ş1t Spătarul Hadu Golescu, Drăghici şi Ion Bălăcianu, având în fruntea ].01' şi l)� mitropolitul An tim. "in in Bucureşti, trec Oltul, lovind prin pustietăti şi 'prii­ duri ;3), dese înţeleg cu solii împăratului austr-iac, contele Stenivilşl baronul gener.al Tige 4). Boei-ti Olteni deteră mâna eu imper.ialii, voind a trece rnai hine tara sub Nemţi decât sub Turei, pentru a scăpa de urgia fanariotă. Domnul se retrăsese la Copăceni Si aci.descoperind complotul, pe m:itro:polillll AntÎ'l11' 11 desarhiereşte lŞi-l duee la Andrianopio1, aruile:îndu'l ull tu re ln rItul Dulcinie, p:e vornieul 'Brezoianu il ueide la 'fântâna lui Rad'u-Vorl:ă, pe Dt:ă!ghici B<'îI.tl­ ci:l'nude asem:eni 5), e/{Hli' frtlţi de ai lui Barbu Brăi- 1) Vezi în Mag. ist. voI. l,v, p:�g. 47, cronica lui Radu Popescu, Şincai voI. III pag. 689 după condica BăIăcenească, vezi' şi ist. ::)enopo!' vot 4. f) Vezi cronica Radu Grecianu anul 1701, şi Fotino pag. 138 anul 1696. il) Idem cronica Radu Popescu . .J) Vezi \tol. VI Col. de documente Hurmuzaki(!ntreaga corespondenţă dintre Oltenia Cll Austria pag;"'l65-169). 5) Vezi în Sincai voI. III pag. 252 şi În Historia delle !poderne rivo­ luzzioni delia Valachia" Veneţia 1718 a lui Oei Chiaro, pag. 216. [16] 1(; ARHIVELE OL,/'RNIEI loiu fUI'':t aruucafi în Ienruiţc şi orbiti. In ;Iec's[ timp' hocri: ce rn'a i rămăseseră Îll 'viată din această organi­ z:are line:HI' cor cspondcnfc ,jnlillse cu p r iu l u l Flt·· geniu, <',ITe, TUI lntârz!c IS[1 le trÎ'I1l',-'ahi. ajutoare pcnu-u ,l l'cuşi în :tc!ÎllTIe:1 lor. In arlc\,,;ll' CII oslaşii \'t'niti ele 1<1 Eugcnlll, puş'i sul: comundu . li nu'! colonel austriac, Dctti n, Serr!m'ii Brăiloiu. Hellgcscll si OlJc­ deanu, rcuşcs« :1 bale armul a Dornnu lu i ]11 (;m'.i,. Ia Bengeşti işi TflngH-Jiul 1). l' In ;tlliî IUJYt,[1.. 1:1 monusl.irca Vicrosu] ele Ll.!1gtl Pi­ leşti, altii GolcsClllycrir,ă, Clut-cru l SCrlJelll' Prrse­ ceaun: Visticrnl GI'igorie 'fig'\'c:11JlI şi Preda Postei­ nicul 1 svcnlil.u·2), Pc câurl toti :lecs,li,l creau I'olll;)ni d<; ]);lşlilJ,(t, o.rmcuit xlorunului er cau [oii grcT,i. zice lIlJ r,lporl al sulu lu i Jrunccz S-l Cro ix 3). Li'1'1e sulJ,protl�etillnea ,\uslrici :si S:I SC:1Pl' de Turci. () i:orcs,pondenP' i!ll reag(t 111- cepe Illtre hocr.ii OllelJi �ii ·Viena. 111 aceste scrisori ş'i �n(,'ln;�,rii tinde se expu1le Îl1lreag:1 situaliun(' neno­ noeil,;, :1 t�rl'i, sc V(lel IllltlJl'cle lui: Hll.Î(J!'l'aIIU, B:'1ledi.iC'."Z�1 IIIl memor-iu Io.ulo JlIlJg �;'�' (';\1'(0 1':1 lrilmcs 1:1 Vi cnn. Împ�II';illillli. 'Il el s'a ('-"FIIS 111 'mod mngisll':tl lllln'ag:1 silu atiunc socin!.i. poJitie,\ .şi CCOll0�11'iot1 a!:trci: el cuprinde patru C:l­ pitolc: l'icca['(' capitol tratează p·e larg l ucrur il -: d in «lo l'l'slIll,{1 :ul'llJlIăto:l1'Cil': :prolcclor,:\lllIAuslril'i III l.icul 'Turcici. Domn să se alcag:;:i. Gh Caulncuzino. ,rilll lu i Şcrhun, 'inl,;\rix.c:l.'3i r especl area libertătrlor �:i Jcgilol' patrir-i, explorarea l1li,llJeJol' 1,-Il'eL de aur şi :lrginL din mnnţi, neg'o! �)IC 'DnHill'c, «u ('()d�lJiilc impcria!c. lInifT<\ Olteniei cu Transi lvuniu. c!{u'i't'I1l'al'ca ceUHiluI' i li ITcşh (le pe Illl',ilui Dnn.ărci. Domnul 'r.��lrei S,-l fic "des, i;ll' nu Jlwm1t.el IS:\ fic român de T,li','�Liur nIL gl'l'C, rlOilll­ nii le SI{l fic pc via!i'l, !JocI'ii 0ll1'igJ':lli. stI /'ic! ITlnlol'1:(i la c{l!nril11l1'ik 101'.2) ,\cesl docll'Incnllll' <[ral;\ ('(' idei inaint'lte :şi dCJl1loe]'nliec aVeall,])OCTii ()llcni c.are 1 ri ek pesle Olls:c ,gânclcuu 1.'1 ncg'9t pc DunAre'. Ir:1I'j(' l Idem p 199, 3) Idem p. 236, 4) Idem p. 243. [20] ARHH'ELE OLTENIE.I Iescu, Matei Urdăreunu, Io au Hibescu, Co nstantin Plopşoreanu, Udrîştie Şomănescu, Alexandru Podbă­ niceanu, Constantin Cepleauu, Gheorghe lVMldărcscll.1, Constantin Buzescu rsi Constantin Brătăşanu :?). Vedem deci Munci În l716--1 717, Ia debutul dom­ niei f'anarionte în ţară, un puternic partid naţional de care s'a lovit Domnul Ianariot, .şi alcătuit din nu­ mele cele !J11ai rornânesti si autochtone ale tăi-ii. , , , � . Const, V. Obedeanu. Importanta studiului numelor de persoane Oameni! au simţit JIU numai l rcbuinţ a de a t'llll'l! :ClIlloa�t{'re:1 kllleiJlic/l " limhii ('sl(' 1](> \'CÎic .\i de cU"lloa�tel'ealllllIIlelor proprii de lwrSO,lll('. eLI ccU oli'll1birl este Jll:1i apropiat�1 deinceplIlurilc salc.-'-.llli,linecloplittl- Cll ,diH rnai mulL numele pro­ prii ni sClnl;ă\işeazi1 ca rezult::îJHJ din dOI'in!a si1111)1:\ si fin':\s('/t apDpornlui de a crlltl:lsemllclc distiJlt,­ [ivl' ,si :1 da illtli"i%ilo'l' Hu!uiri. cari S{l li se POiI:'i V(','Sc{l ·:1.<;;;1 de hine. In cU s:1 IlllSC poali1 ('Olirlll1d;1 lIll ,indiyi·d cu :lllu I din Cill17:l!ll1imlt� Il! i . .\Jnm{'lc liilNI o calificare s'lllcclalA a iluliviilullli. c:lrc serve;;l s'prc :\-1 dc:osehi de l('l'il:lili lllClT]!lri ai [22] .ILRIJIVF:LE OLTEXIEI a cele e aşi f'anrilii sau xie omonimii cari aparţineau altor �ift::11l1lIiliî, 'era cu desăvârşire individuale, după cum ,neaovedesc cercetările istorice şi filologice, In Bucovina se zice icâ preotul tnseomuă pe prunc, adică 'Îl individualizează, îi prunc .nume, Un singur nume-spronumele, numele de botez de azi-era suficient pentru a designa o persoană şri se conferea copilului intr'o epocă foarte apropiată de zina naşterii, cam' 'in :a8-a zi de ohiceiu. Un singur nume era suficient pentru design arca; individului, căci: A. IJ)!(� de 'o parte numărul oamenilor cari erau Îll:,relaţiulll unii cu altii era foarte restr-âns, aşa încât nnera trebuinţă de un prea mnre vnumăr de . numc Individuale ; B. pe de altă parte poporul m'ai putea creia încă nUIJ1lC de 'lJlCrsoane. Totuşi or-icât de bogată ar fi o limbă, lUI se poate da fiecărui individ o numire deosebită-vdin cauza înrnultirif indivizilor, 'Ş'lOri cât de fecundă ar fi ima­ ginaţia unui popor în ce priveşte creiarea (le 111Il1TC proprii, de la uvn"me renunţă ,de a mai creia cu­ winte noi, jJj�n['l'u numit-ea persoanelor şi adoptrt obiceiul coruodvde a da indivizilor nume pe 'cari le-au unai 'purtat şi altii. Nuănctc xle persoană care rpână aci avusese un inţeles--înlrelJllin(ânidll-se ',de acum: incolo tol mai des, înţelesul său se şterge incetul cu incet II 1, pân�l ce .sc uită. N nuiele devino tr adiţioual. NII!I1l::1rnlnmndor trndiţionale nu mal creşte cu mult. Ele sunt . suficiente pentru Inmili c: iar mai târziu când individul se all�estecă din ce în ce mal mult în viata socială, pentru a se preîutâm'plua confuziu­ nilc a)(� cari ar putea \î>rt le pTodue:"tOinonimia, sis­ leim'ul unui singurnu1ne va' trebui s!{t se m'OdHic'e: ne aei Încolo începe evollltiunea ml�n!eh.ri. [23] AllllIVELE OLTENIE.l in numele personal-pc care societatea, familia 'il .impune individului îndată după naştere-i-se reflec­ te ază în rnare 'Parte starea socială a unui popor. Im numele personal g1ăsim urme ale ideilor domi­ nantc=-după .: timp uri şi ţiuuturi-c-din punct de ve­ dere re li gios, In101'al, politic şi economîc. Nurnc de 'persoane de la îndeletnicir i războinice ca:lvIililarll, Catauă, Dorobauţu, precurn' şi cele dela obiecte ostăşeşti ca. Buzdugan. Palos, S:1geat:'L etc .. , ne inliă\işenăo societate dzboiXlidl. Nume de persoane luate (lin vechiul şi noul Tes­ tament [sau din Vietile Sfinţilor ne al' a l,A ideile reli- gioase ale poporului. . Arătându-nc faptele şi cugetarea strărnoşilor, nu­ mele de persoane pot aduce lumină atât în istoria [)!O;porului românesc, câtş!i \În istoria limbii 1'0- mâi ll"t'jli . Sunt importante pentru limba românească numele persona le, căci s'au aflat între ele cuvinte cari nu dispărut eu de să v ârşi re din limbă şi nici nu sunt atestare de monumente literare; unele, cuvinte erau gcoigraficeştc mult mai răspândite ca' azi. Ex. Lal, Buda. Altele aveau un înţeles �lliai larg sau mai ros­ trâns de cât azi. La 1101 numele propr-ii în general ;5i numele de ,perso,ane In special, au Iost foarte puţin studiate până acurn, cu toate că în ele gAsim o sumă .. de fapte Ipreţioase pentru cunoaşterea Irecutului 1). Tiktin 1J.1�ărturiseşte că în al său Humaenisch-deu­ tsches woerterbuch n'a pri:niit numele proprji de dU ,atunci c 1 i cap ilc s,i la CTIJ'SII r i le sal«. 1 ărnu - i, ri ri nnnncro aS'cin D:J('()-H()m�m ia, precllm �;i i il re­ vistc GI Vjaţ�l H,o!mfllleasc'"l.Arh iva dela 1 t��li: Con ,>,orhi]'! I j tor are. el c .. Il e dovell csc dl studi ni numelor de persoane.'1 inceput Srl g;1sl'�1!-:61('{'r('elMol'i,lra ('11 i�ll' s;}-'Ipasie)/wze, AntouOprescu "IIore voiniceşti" din Bănat cunoscute în popor numai pân'Ia anii 1866 . Comunicate de: Romulus S.3-Iolill, Timişoara Cerce sapă, dezgroapă, orinduesc în trecutul neamului, au datoria a căuta şi arăta care a fost situaţia tuturor ţări­ şoarelor intrupate în România-Mare de azi, veacuri' dea­ r ăndul. Unii vor cerceta în Întregimea ei viaţa locală a provinciilor, pentru a găsi firele, care ne leagă pe toti, dela Nistru pân'1a Tisa, doveditoare că gândul unităţii naţionale a trăit sute şi sute de ani in sufletul ţăranului nostru, şi că acest ţăran - pe . care împrejurările politice trecătoare post-belice . l'au făcut B�năţean, Ardelean, Basarabean ori Jugoslav'-:"" odinioară a ştiut numai de o "Tară" de dincolo 1) Df. Rudolf KleinpauJ: Die deutschen PerSOiJennamen pag'. 125. [25] AI1-Hl VELE OL1'ENIEI de munţi; din care el, cel de dincoaci, cu provincia sa, a făcut parte ca din patrimoniul singurului neam românesc. Dacă Bănatul, dintre Mureş, Porţile de Fer, Dunăre şi Tisa a trăit ca formaţiune politică separat în trecut, dato­ rând ascultare numai Banilor săi, el, totuşi, n'a trăit cei o mie de ani fără ca de pe la 1400 să n11 fi avut, după oamenii de Biserică de pe teritoriul episcopie: mehedinţană dela Strehaia., şi cu viaţa politică-militară a principatului muntean, dar mai cu seamă cu viaţa boerirnii din Banatul Olteniei, oarecare legături. O ştim. Documentele istorice şi diplomele împărăteşti din arhivele Vienei fixează aceste legături. Mai frumos, mai adevărat româneşte, pe aceste legături din punct de vedere etnic, care dovedesc unitatea acestui neam pe ambele plaiuri ale Carpaţilor, le păstrează poezia poporală ; o avere naţională, vrednică de a fi scoasă la lumină, ca un titlu vecinic de glorie pentru .naţia română -- cum zice V. Alexandri. Dela anii 1848-1'866, de pe vremea bănăţenilor cărtu­ rari N. Tincu- Velea, protopop, dascălul 1. Olariu, N Lupu, M. Marieriescu advocat, poezia epică de caracter serios, aşa cum s'a aflat în Anglia şi Scoţia încă în veacul al 14-lea, nu mai este adunată de nimeni. Bătrănii au perrt, tipar românesc nu eia, .Astra' voia să meargă pas cu vremurile noi, iar în Muzeul Bănatului din Timişoara, Ungurii au căutat să-şi aşeze născocitele lor rămăşiţe pentru a căuta să dovedească că Bănatul a fost cuibul lui Arpad. Ar fi timpul să se scormonească viaţa poporului în Iorrrţa ei din trecut, să se cunoască aşezămintele lui. Cine s'o facă? Aici la noi tipar românesc nu este nici azi, zia­ rele mor, reviste n'au fost şi nu vor fi încă multă vreme. Pentru a le feri, deci, de noianul timpurilor, vom comunica acele balade istorice pe carele mai avem, adunate de cei amintiţi mai sus, şi pe care în Bănat poporul le-a numit "hore voiniceşti". Având ele elemente istorice din trecutul [26] ,�6 .!1RHIVEIJE OLTENIEI îndepărtat al Olteniei, Munteniei, Moldovei şi chiar al Tur­ CIeI, - avem scopul vădit ca cercul de literaţi, istorici, pro- I fesori şi oameni cu multă pregătire din jurul "Arhivelor" să cerceteze, dacă aceste .hore voiniceşti" - căntece bă­ trâneşti" cum le zice V. Alecsandri, - sunt cunoscute şi în Oltenia, şi, atunci au fost aduse în Bănat pe timpul colo­ nizărilor (1800-1830), sau sunt de altă origine de care noi nu ne putem da seamă. Partea mare a baladelor a fost adunată în sate care n'au avut nici o legătură cu satele de origine olteană. Comunicăm .hora voiniciască- "Mibaiu Vitezul şi bo­ ieriulu Dobricianu" aşa cum a fost descrisă de Tincu- Velea, cu explicaţiunea lui Marienescu dela anul 1859: ,;Culesa in esemplariu deplinu in Ticfanul Mare in Carasiu (azi Ticvaniu Mare, comună fruntaşă pe valea Că­ raşului, judeţul Caraş Severin, plasa Oraviţa), tramisa de D-Iu N. T. Velea. "Mihaiu Vitezul a domnitu de la 1592 -'1601. Mihaiu d'inpreună cu Petru II. Cercelu au fost pruncii lui Petrasciu Voda cel bunu. Mihaiu sub Ales III. a fost banulu Mehadiei mai tardiu a Craiovei si fiindu Iane unchiulu seu in Con­ stantinopolu, a chiamatu pe Mihaiu acolo ca se-l medilo­ cesca Domni'a. Ales III. aude de acesta, şi poruncesce C<:1 se-i taie capulu, dar tîganulu fiiridu beatu a fugitu, si la roga­ rea boierilor Mihaiu capeta grati'a, dar mai târdiu Mihaiu se duce la Constantinopolu şi prin Iane câstiga Domni'a. In traditiune spune că. pe tirnpulu lui Petrasicu Voda, tata lui Mihaiu, era o muiere veduva frurnosa, si avea la cas'a sa pe un comisiunariu carele stringea oi pentru irnperati'a turcesca. (Fotino aduce după un strainu o traditiune (pag. ,61,62 care se vede a ţi izvorulu baladei, - dar' traditiunea în privinţa personeloru'dstorice nu se lovesce ; altcum ele­ mintele baladei se afla în ea), De ora-ce traditiuneardupă un strainu nu se lovesce cu istoria, eu mai mult pretiu asiu da baladei romane, si asiu [27] .:fRHIJ7ELE ·Of,'l'ENIEI 2'1 crede ca femeea veduva s'a ingreunat de Petrasicu Voda, si copilul a fost Dobricianu. In 'districtulu Valcei în Romania mica şi anume in sa­ tulu Stanesti se afla o monastire Dobruce, si numele 00- bruceanu l'asiu aduce, incorelatiune cu acest'a monastire '. Nota autorului: Sburdă = zburdalnic. Medulariulu = vlăstar, aici origine domnească. Miraz = faimos, vestit (în Banat: "nu te face de miru lumii", găsim cuvântul i:1 dialectul ţărănesc 1n satele dela munte. Pup = boboc, lmpu­ pit = cu boboci de flori de diamant.tredîa = în!reziuă = în zori. Des­ matiatu = dezmăţat = în dialect, azi în Banat, înseamnă aproape gol, zdrenţuros, Tracni'a = trâcnia, a trâcni, 1n graiul din Banat, înseamnă a tresări a spaimă, a frică. Mihai Vitezul si Boieriulu Dobnieianu 1. Colo susu la Bucuresti, La curti mari şi curti domnesci, Si cu sute de Ieresti, Mare rnesa e întinsa, De boierii alesi cuprinsa, Si de-ai Tergu-jiului Si de-ai Mehedintiului! Si boierii 'mi sburdâ, Si 'ncepura-a se lauda, Cu cai buni şi armasari, Galbeni mulţi in posiunariu, Cu palate stralucite Cu averi mosii latite, Si cu sange boierescu, Si cu sange de-'lu printiescu! Intr'acesti boieri inalti, Si de 'aude inganfati, [28] .28 ARHIVELE OL1'ENIEI Nu era si Dobricianu Medulariulu de divanu,­ Dar' in fruntea mesei sta Si podoaba mesei da Mihai voda celu vitezu, Domnulu tierei de mirazu, Si taceă si asculta, Cum boierii se 'nganiă. II. Unu boieriu atunci se scola, Si-i graiesce vorba gala, "Dă-mi iertare ca se-ţi spunu Că esti Domnu, vitezu si bunu Dar'esti Domnu cu numele, Si vitezu cu faptele, Nu si cu averile, N li si cu mosiele Ca boieriulu Dobricianu Medulariulu de divanu! Tu esti Domnu tieranilor, Elu e dornnulu banilor. Si 'nca Domne l ce mai are? Ce altu On1U in lume n'are! Vr'o cinci sute de berbeci, Unulu c'a altulu si ciubeJci, Câ-su cu corne 'nciubelcate Si intorse Qeste spate, Cu lanele argintîte Si la capetl zugravite, -­ Da'n verfulu cornitielor, Flacar'a Iumineloru, Câte-o petra nestirnata Stralucindu ca stea curata! Si ai turmei pecurari, Doi spre diece voinici tari, Nu se p�rta ciobanesce Ci se porta boieresce! Si-a lui mandra boieresa Ti se pare 'rnperatesa, [29] 'j " I 1 t A:R.HIf7ELE OL'l'ENIEI �.�------------------------------------------- In vesminte aurite Cu diamantu impupite. III. Sta Mihaiu cu. nerebdare, P'urrna puse intrebare: "Spune-i mane in tredia, Ce acurn'a in betia?" - "Domnu Mihaiu! alu meu stapanu, Io-su alu teu ostasiu betranu, De n'a fi, ce eu graiescu, Eca capulu mi-lu jertvescu l" Si Mihaiu se superă, Carte lunga elu scriea, Carte alba, scrisa negra, Ca pecatulu se si-lu sterga, , Si elu cartea-o tramitea, Pe Dobricianu 'lu afla Desbracatu si desmatiatu, Cum era culcatu in patu! Dobricianu carte-o primiă, La Mihaiu se si grabia, Dobricianu d'in Stoianesti, Vine 'udată '11 Bucuresti La Mfhalu ca se ducea, Dar' Mihaiu 'lu tramitea, De-a da fetia la judetiu, Pentru averi de mare pretiu l Candu judetiul s'adunâ Dobricianu se judecă La 'nchisore se baga Judecata-i se cetia Intr'o dî de dernaneţia, Că se-si perda-a sa vletia ! Voda carte noua scrise, Şi de locu o şi tramise Maicutiei lui Dobricianu, Medulariu de divanu,- Şi ea, cartea candu primii! [30] 3.0 ARHIP ELE OLTENIEI -In clipita se pomia, Pe radvanu cu armasari, Optu la numeru, mari şi tari, Si-nu .Iacură În trei ore, Cale de trei dîlisiore,-- Si'n Bucuresti candu intra Patru cai de locu crepă Dar'alti patru obosiă ! IV Pecurari d'in Stoianesti Mi pleca. la Bucuresti, Si mana de d'innapoi, Si turrnitia cea de oi.­ In orasiu candu ei intra, Clopotiele s'audiă, Şi pe poduri că striga "Bre, bre, bre, mandra turmitia! Iesi se vedi bade baditia !" Si boierii se trediă , Ca seveda se grăbiă, Si vedea lumini ceresci Luminandu prin Bucuresti. Si ei Dornne ! ajungea La Mihaiu În curte, 'ntră, Mercuri pela mediu de nopte Candu durmiă slugile tate. ' Curtea ca� se vedera, . Dar MihaÎJ1 d'in somnu tracnia, Si ieslă, de întrebă Că .ce focu e'n curtea sa? Domnule! Maria ta! Că nu-i focu în curtea ta, Nici nu-i joi în prandiul mare, Că se fia sare tare Ci-i mam'a lui Dobricianu Medul�riu de divanu, Cu berbecii cei laudati, Şi la carne luminati Totu cu petre pretiose, [31] A.RHIJTELE OLTENIEI Ca schinteIe luciose, Ca si stele stralucindu, Bncuresti luminandu! Si Mihaiu se minuna, Si in calea ei porniă, Boieresa-lu fulgera Cu priviri sagetat6re Si cu vorbe-ocarit6re Face-si palrn'a cum potea Peste fetia 'Iu plesnia: »Alei! Domnulu meu Mihaiu, Me poftesci, respunsu se-ti dau,­ Ore-i dela Dumnedieu, Ca se tai pe frate-teu? Se traiti voi împreuna, Ca cinci degete Ia mana!" v Dar Mihaiu se spaimantă, Elu de frate nu sciă Si pe mama-o saruta .Iertatiune maic'a mea! Eu acest'a n'am sciutu Dara Donmiadieu a vrutu Frate-meu ca se nu m6ra Eu se scapu de rea ocara!" Si Mihaiu ca tramitea, ' Pe Dobricianu de-aducea, Si in bratie-lu cuprindes Sarutandu-lu '.i dicea: .Alei! fratîorulu meu! Potu se joru pre Domnedieu, Ca-mi esti frate, n'am sciutu Se cercu reulu eu am vrutu,·­ Domniedieu se-mi ierte mie, Si tu frate, me rogu tie!" Dobricianu se impaca Pe Mihaiu 'lu daruia Cu frum6sa turma-a sa, 31 ;. [32] »uru VELE. OLTBNIllJI Dar, Mihaiu pe Dobricianu Medulariulu de divanu Domnu mai mare 'Iu facea, Stralucitu 'Iu darui a, ' Daruiă-Iu cu multe sate Siepte pe balta-asediate, Si mai alte optu bogate, Oltului învecinate. ­ Mam'a-atunci se bucura, Si din graiuasiâ-graiâ : "Tu remani in Bucuresti, Dobricianu in Stoianesti, Fii tu domnu cu numele Dara elu, cu averile !". - \ \ \ [33] � •• ·,�·_iP A blte��a. _ ��eistOric;l �_.----�---�------ InseUlnătatea cercetărilor preistorice în Oltenia Fiindcă În numărul trecut Banatul- prin pana arheologului clujan D-r Marton Roska - a luat OltenIei înainte în ceiace pri­ '" veşte arătarea însernnătăţii cercetărilor preistorice, Încerc şi eu să ,. arăt mai pe larg, care ar fi Însemnătatea unor cercetări, mai te­ meinice, În colţişorul de ţară ce se numeşte Oltenia. Să'ncep, Şi dacă e vorba să spun ceva mai pe larg - cu toate că cele ce spun, mai pe scurt de cât aşa nu se pot scri­ să nu se mire nimeni de' unele ocoluri, care de-ocamdată se par " c a nu-şi avea rostul, căci - cel puţin eu - sânt Încredinţat că nu vor fi scrise de geaba. România, aşa cum e alcătuită din triunghiul de .munţi şi tii­ unghiul de ape, o putem socoti, "din punct de vedere geografic, .ca cetatea răsăritului. Hotarul Europei - dacă această biată pe­ ninsulă a uriaşei Asii se mai poate, socoti continent - ar trece cam prin dreptul nostru, deci suntem chiar în marginea Asiei, continent de care sântem legaţi din cele mai vechi timpuri. In toate Istoriile Românilor însă, aşezărei geografice, şi mai : ales pricinilor antropogeografice nu li s'a dat cine ştie ce însem­ nătate. De aceia, faptele istorice ne fiind lămurite, strâns legate de pământul pe care s'au petrecut. neţinându-se sama de înrâu­ rirea pământului asupra omului, ni se par sarbede, fără nici o temelie. Dacă - pentru mulţi arheologi - nu e încă de ajuns dove­ dită fiinţa omului terţiar, în era cuaternară ivirea omului este mai presus decât orice îndoială. 3 [34] 34 ARHIVELE OLTENIEI De la 'nceputul cuaternarului, el apare, făcând din secol în secol înaintări culturale, până în vremile noastre. Pentru a se 'n­ ţelege mai uşor cele petrecute în cuaternar, dau acest tablou, dupe Dechelette, care pe scurt cuprinde totul. � Irnpărţiri geologice F A U N Ă l' 1 N DUS T R JEli I C",,,,,,, ",,,1 sau NEOLITIC I '1.1· holocen Specii actuale. ----�-----,-------�------I---�����--( I Azilian. fază de tranzitie II � �- t: �.g Epoca Renului I E ro���!lae�i31l I,i ...... 1;j 8 I r _l A . I Z o ,�,;:: O uriguasian I �:E � 'â] Epoca filamutului tLl 1--------11 " f- � � '� II- __ -"_.,_----I-lO ._._M_u_s_te_r_ia_n i! ! �:> c, 1" e- L.._U � .g Epo�����n��u��l_�=-=- _�I Dar pleistocenul nu e 'nsemnat doar prin apariţia omulu şi prin progresele ce face el. In această vreme, din pricina unor ridicări a scoarţei pământeşti, dima caldă ce a domnit în pliocen se răceşte încetul cu încetul. Amândoi polii sunt acoperiţi cu ghiaţă, şi zăpadă căzută din belşug pe munţii înalţi dă naştere gheţarilor, cari se 'ntind spre poalele muntelui, la depărtări destul de mari. Apele gheţarilor şi ale ploilor ce cădeau necontenit, datorită aflărei în aer a bioxidului de carbon-ce se găsia destul În urma izbucnirei vulcanilor terţiari-s şi schimbărei petelor solare, au dus la vale pietrişuri şi mâl uri, alcătuind stratele diluviale ce şi la noi le 'ntâlnim la câmp intodeauna sub pătura de loes. Harta din pagina 'următoare ne arată cea mai mare întindere a gheţarilor în pleistocen întindere care-dupe cum vom vedea mai la vale - are o deosebit de mare însemnătate, nu numai pentru trecutul Olteniei, dar al întregei Europe. . Morenele şi blocu ril'y eratice - a căror obârşie scandinavă nu poate fi tăgăduită, - Iăsa�e de marele gheţar scandinav în Dane­ marca, Germania, Polonia\ şi Rusia, sunt martorii acestei întinderi. Fără a mai descri harta, ea vorbeşte. îndeajuns fiecăruia de ceace au fost gheţarii pleistoceni. Aide vorba de cea mai mare întindere a gheţarilor, şi n Li trebue să se uite că nu a fost doar [35] 4RIIIVELE OL1'ENJEI o singură înaintare. Studiindu-se moreriele şi stratele : diluviale , cei mai mulţi geologi, au.stabilit trei perioade interglaciare, adică de retragere a gheţarilor, în care vreme fauna şi flora de climă caldă din Miazăzi revenea pe locurile ce părăsise odată cu racirea clirnei, iar animalele şi plantele nordice, venite odată cu înaintarea gheţarilor, se retrăgeau spre Miazănoapte. ' Aceste trei perioade interglaciare se numesc-dupe Penek­ I-a Gunzienul, a II-a Pissienul şi a III-a Wurrnienul. In timpul tuturor acestor schimbări de climă, vedem că fauna Europei - deci şi a locurilor noastre -,n'a rămas în tot timpul aceiaş. Aşa, de la 'nceputul cuaternarului până în vremile noas­ tre, a suferit destule schimbări, schimbări care în linii mari se pot împărţi În patru: 1, sunt animale care s'au stins, II, animale care s'au retras spre Miazănoapte sau sus la munte, III, animale care au mers spre Miazăzi, IV, animale care au rămas locului până in vremile noastre. \ Dând pentru fiecare câteva exemple, am avea: I. La 'nceputul cuaternarului mai trăesc încă prin părţile noastre urmaşii proboscidienilor .pliocenici ca: Elephas meridio: . nalis, Elephas aniiquus şi Elephas primigenius, cari au dispărut alături de Hippopotamus major, Rinoceros Mercld, Rinoceros ti­ chorinus, Hyena Spelaea, Ursus spelaeus, Felis spelaea sau Lea spelaeus, Machiarodus latidens, Trognotherium Cuuieri şi Ceruus­ megaceros-giganteus sau Megaceros-nibemicus. [36] ARHIVELE OL'l'ENIEI II. 'Spre Nord şi N.E. s'au retras Cerous-rangifer-tarandus, Capra ibex, Satga tartarica, etc. III. Spre munte: Ursus aretos, Bas bison, sau Bison euro­ paeus ,(în Caucaz, pe punctul de a se stinge ca bourii moldoveni şi Bos primigenius În evul mediu), etc. IV. Apoi au rămas pe loc destule, care avându-şi strămoşii încă din tertiar, s'au desvoltat de-alungul cuaternarului, dându-ne sumedenia de animale din timpurile noastre. In ceace priveşte cuaternarul nostru, cuaternarul Olteniei mai ales, cercetările geologilor şi geografilor ne învaţă că din pricina ridicărei Carpaţilor, în spre sfârşitul pliocenului-Ia 'nceptul cua­ ternarului-apele lacului ce se aflau la poalele muntelui s'au retras mai spre Miazăzi, cum bunăoară la Bucovăţ lângă Craiova. Ridi­ cându-se munţii Însă, clima s'a răcit mult; zăpezile căzând mereu, au dat naştere gheţarilor, ale căror urme se văd şi astăzi în munţii Olteniei. I Din pricina unor Întreruperi în ridicarea munţilor-se crede,­ avem ş.i în Oltenia cel puţin trei perioade interglaciale, în care vreme clima caldă de stepă ia ţinuturile în stăpânire, venind odată cu ea faună şi floră de climă caldă, făcând să se retragă spre Miazănoapte sau să se ascunză în bârloagele răcoroase ale mun- ţilor animalele cărora le plăcea clima mai rece. ' In vremurile călduroase marii gheţari se topeau, pornind la vale adevărate puhoae, care rostogoleau puternic tot ce în furia lor rupseseră din munţi, urnplând astlel marile lacuri cu pietriş şi nisip, Iormând adânci straturi diluviale, care au netezit Întreaga întindere a vechilor lacuri, schimbându-le Într'o câmpie Întinsă de 'pietriş, pe care vânturile spulberând nisipul mărunt au netez.it-o ca 'n palmă. Peste aceste pături de nisip a venit curând loesul, acel mâl galben nisipos, care .spulberat de vânturi s'a aşezat peste câmp văi şi dealuri întocmai ca zăpada ninsă şi viscolită. Erea pe-atunci precumpănitoare clima ele stepă, ce se mai află acum în părţile Arabo-caspiene. Dupe înşiruirea tuturor acestor fapte, Întrebarea cea mai fi­ rească ar fi: În aceste vremuri de zbucium, în Oltenia a trăit sau nu omul paleolitic? \ Răspunsul care se poate da acum, e: nu. Din lipsa unor cer­ cetări Îndreptate adins, Îtl! această privinţă. răspunsul Il u poate fi altul. [37] AIU/IVELE OT,1'ENIEl Când însă ne gândim că în locuri mai neprielnice, În Apusul Europei, omul acestor vremi ne-a lăsat atâtea urme ale traiului său; când ne gândim că şi pe-aici au trăit atâtea sălbătăciuni, cu care în Apus oamenii pietrei cioplite au avut de furcă, ne prinde mirarea cum în peşterile munţilor Olteniei n'a făcut nimeni, mă­ car o zgârietură, să-i dea de urmă. � Dar, - aşa cum e Românul nepăsător, _. ne mulţumim numai pe bănueli ; căci afară de Odobescu, - care din neînţelegerea lu­ crurilor nici măcar nu se 'ndoia că n'am fi avut vârsta pietrei cioplite-, toţi ceilalţi o bănue, fiind mulţumiţi numai cu atât. ,Deşi până acum de curând, în întreaga peninsulă 'balcanică, şi chiar În întreg Sud-Estul European, omul paleolitic erea "o problemă a viitorului" 1), nu trebuesc trecute cu vederea noile cercetări din Transilvania şi Bulgaria 2), cercetări care au dat la iveală urme oarecum neîndoioase ale omului paleolitic. Astfel, ţinuturtle noastre sânt prinse ca'ntr'un cleşte, şi făgăduesc că vara ce vine nu va trece fără ca cercetările ce voi face să nu dea un răspuns hotărâtor În această privinţă. ! Ajungând în holocen sau cuaternarul actual, vedem că ghe­ ţarii se retrag, clima se'ridulceşte, apele îşi croesc văile pe care curg şi astăzi, fauna şi flora rămân aproape neschimbate. In Oltenia, după aşezarea celei din urmă pături de loes, ur­ mează o climă uscată de stepă, climă care umezindu-se din ce În ce, a făcut să fie acoperită cu păduri. Dupe această înaintare a pădurei, scăzând ploile, pădurea s'a retras iarăş spre Miazănoapte, lăsând În urma-i stepa adevărată. Mai târziu, oarecare încercări de înaintare ale pădurii nu s'au resimţit, stepa a rămas limpede, deschisă [Il calea năoâlitorilor Subliniind faptul că stepa a rămas limpede şi deschi�ă În caleanăvă1itorilor, cred că oricine care a văzut o hartă a Eur­ Asiei şi a privit Întinderea şi netezirnea stepei Eur-asiatice, care prin Bugeac şi Bărăgan se'nfundă pănă'n sudul Olteniei, acela, neapărat, -a'nţelege, care trebue să fie adevărată însemnătate a cercetărilor arheologice, pentru toate vremurile, în Oltenia. Incepând cu invazia neolitică până la Tătari, Oltenia il fost gâtul pâlniei prin care s'au strecurat atâţia şi atâţia llăvălito�i. 1, Andrieşescu, Contributie la Dacia înainte de Romani. p. 16-17. 2. M,Roska, Săpăturile din peştera dela Cioclovina. Publicaţiile Co­ misiunii Monumentelor Istorice, secţiunea pentru Transilvania II Cluj 1923. [38] 88 ARHIVELE UL'l'ENIEI Aicea, ca nicăeri, c1ocotirea erea mai mare; năvălitorii ajun­ geau la o răspântie, unde, dupe ce stau câtva pe gânduri, se re­ vărsau, în spre Apus prin porta orientalis, spre Miazăzi prin va­ durile Dunării, şi spre Miazănoapte prin trecătorile Carpaţilor. Ur­ mele acestei c1ocotiri sunt 'la fiecare pas, numai că nu prea avem ochi să le vedem. Dar, să ne oprim puţin ca să vorbim despre felul cum ni se înfăţişa Europa din punct de vedere antropologie, la'nceputuJ neoliticului. LEGENDĂ. Dupe cea mai de curând scriere: Les Hommes jossiles, dle­ ments de p alcontologie humaine, de Marcelin Boule, Paris, 1921, către sfârşitul vârstei paleolitice, mijlocul şi Apusul Europei erea locuit de dolichocefali. Homo nordicus şi Homo mediterraneus, din zilele noastre, nu 'sunt decât urmaşii acestor dolichocefali pa- leolitici. \ Intre aceşti dolichocefali, Încă dela sfârşitul. perioadei glaciare a'nceput să pătrundă brahiceialii, strămoşii lui Homo alpinus din vremea noastră. [39] ARHIVELE OLTENIEI ,Aruncându-ne înapoi ochii pe harta întinderei gheţarilor, ve­ dem că, în pleistocen, Europa poate fi socotită ca având poarta despre Asia închisă. Intr'adevăr, cine priveşte întinderea celor două masive, masivul europeau-scandinavic şi masivul asiatic, din topirea cărora, tocmai unde-'îşi întinseseră braţele spre a zădărnicj orice legătură între cele două continente, a luat naştere marele lac Arabo-Caspian, vede neputinţa oricărei legături între locuitorii Asiei. şi cei ai Europei. In timpul perioadelor interglaciale nu putem spune că ba­ riera către Asia a fost cu totul închisă, dar urmele lăsate de bra, hicefali nu sunt decât din aceiaş vreme în care a venit şi fauna de stepă, adică la'nceputul cuaternarului actual, dupe retragerea I gheţariior. Cele mai vechi urme, care să ne arăte traiul omului în Olte­ nia, sunt din neolitic. Aşezările preistorice pe care, fără să vrei, le afli la fiecare pas, ne arată că în acea vreme, pe aceste .me leaguri in multe locuri se aşezaseră oamenii. Vârfurile mai inalte depe niarginea apelor, precum şi. din apropierea izvoarelor puternice, aproape toate au fost locuite, Cele câteva cercetări făcute ne arată îndeajuns felul de viaţă al celor despre cari în această revistă voi seri destule cu vremea. Care să fi fost caracterele lor antropologice, nu prea avem de unde şti. Cele câteva cranii găsite la Cucuteni, cercetate de Ettgenti Plttard, nu ne arată o rasă curată. Astfel, din patru cranii, unul CI fost doliehoeefal, două rnesaticelale şi unul subrahi­ eefal 1). In Oltenia, dupe un singur dolichoceIal, găsit într'o măguri! veche cam cu 5-6 veacuri înainte de Hristos, nu putem crea teorii 2). Oricum însă, faptul că chiar azi gasim în Oltenia dolichoce­ fali, ne-ar face să credem că, la venirea brahicefalilor asiatici, 1) EI/gene Pittarti. Les peuples des Balkans, esquisses anthropologiques, Paris p. 46. 2) V. in rev. "Oltenia", Cartea 1 Făscioara VI p. 85 Măgura din viea lui Bârţan. Un studiu mai cu de-amăruntulll vom da În curând - cred --; deocamdată, măsurând craniul, am găsit diametrul antero-posterior de 19,10, iar cel transversal de 1380, ccace dă un indice cefalic de 72,2,5, cu mult sub 75, cât cere Broca pentru Dolichocefali. [40] 40 ABHIJTELE OL.'l'liJNIEl şi Oltenia va fi fost locuită de doHchocefali, fapt destul de în semnat, care ar vorbi îndeajuns pentru omul paleolitic, ai cărui urmaşi sunt. Cea mai puternică năvălire însă, se vede a fi început din aeneolitic până în epoca fierului. Din aceste vremi, Oltenia are cele mai multe rămăşiţe. Omul cu capul rotund, Homo alpinus, nu vine singur. "Vreme de mii şi mii de ani, Răsăritul trimetea către Europa Apuseană şi Asia mică nenumărate valuri omeneşti, care toate în ţările noastre sau au creat, sau au distrus, întotdeauna schim- . bând adânc starea lucrurilor aflătoare înainte de venirea lor", ( Morgan). Nu o lungesc mai departe; cred că e deajuns să'nţeleagă ori" şicine însemnătatea covârşitoare ce o au cercetările preistorice în Oltenia. De-aici, din coltişorul de pământ cuprins între Carpaţi, Du­ năre şi Olt, sânt încredinţat că se vor da răspunsuri netăgăduite la multe din întrebările ce necontenit le pune arheologia preisto­ rică, răsturnându-se chiar o sumedenie de păreri şubrede, în ceace priveşte obârşia culturei europene. N. Plopşor. P. S. Pentru partea geologică, în afară de tratate de geologie gene­ rală, dintre care cel mai bun în româneşte este fără îndolală alO-lui Dr. L P. Voiteşti, m'am servit şi de studiile O-lor Of. O. Munteanu-Murgoci şi Dr. P. Enculescu, asupra rolurilor şi c!imei in timpul cuatemarului în România, No. 3 şi 9 din Bi.f!Jioteca Societăţii Agronomilor. \ [41] Dela Drâgneiu-Hehedinţi 7207 (lH99) Comunlcal de N.PlopşOl' . Copie Scoasă după cea alăturată pe Lângă hotarnicia şi planul moşiei Călugâreiu făcută de hotarnicu Qr. Pleşoianu ce mi s'a înfăţişat de postelnicu Nicolae Scafeşu. (Semnat:) Simion Cioacă. 859 Maiu 2. Noi doisprezece boeri, hotarnici, care sârrtern luaţi prin ră­ vaşele mării sale domnului nostru Ion Costandin Basarab vvd : de d-Iui Pătru Obedeanu v: 2: şetrar ca: să-i alegem şi să-i hotărârn moşiea ce se cheamă Drâgneiu ot sud Mehedillţi, care moşie este şi d-lui de cumpărătură oare dela jupâneasa Despina, fata Radului Tomeanu; deci noi văzând cinstita poruncă a mării sale domnului nostru, dea împreună cu sluga mării sale spahiu 2: portar, când au fost la zi şi la soroc, strânsuneam toţi deplin aci la moşia Drâgneiu şi am cerut la d-lu i : cărţi ocolnice de acea­ stă moşie, să căutăm şi să adevărărn, pe unde vor fi semne să punem pietri, iar d-lui : zisă, că nare carte ocolnică fără numai zapis de cumpărătoare, şi o carte a şasă boeri, care au fost luat d-li : mai nainte, prin răvaşe domneşti, de au umblat împrejurul aceştii moşii de au adevărat semnele cele bătrâne, pre unde au fost mai nainte. [42] ARHIVELE OLTENIEI Deci şi noi urnblând pă urma acelor şasă boeri de am aflat cum că au umblat bine şi cu dreptate deau fost făcute semne pe unde s'au căzut, am pus şi noi pietri după obicei, însă 110ta- . rele şi pietrile pre unde s'au pusu anume: despre C1eanovu la fântâna Udri am pusupiatră; deacolea pe drumul Vâlvanului pela mijlocul lacului celui mare cu trestiea, unde se împreună cu hotaru Vârbiţii : de acolea drept pedrumu până în obârşiea padini Tătarului, unde să împreună cu hotarit Pietri, unde am pus piatră, de aci padina în jos până in drumulu ce vine dela Drâgneila lam cu trei peri, deacolo pe padină în jos până În drumu ce vine dela Călugărei în cerul înfierat, deacolo muchiea Padini în jos până 111 drumu Drâgneiului, la lacu unde am pus piatră, aproape de gârniţa împletită, infierată, deacolo drept în jos prin copaci înfieraţi pre marginea poenilor în drumu ce vine dela Tei, unde să hotărăşte moşiea Teiului cu a Pietri, unde am pus piatră lângă gârniţa cea mare înfierată; dea colo drept la deal în cornu pa­ mântului Teiului unde am pus piatră la gârniţa încinsă deacolo drept în jos prin copaci înfieraţ în coada lacului lui Boet din­ susu în capu moşii Teiului, unde să împreună cu hotaru moşii Gubaucea în mejdină unde am pusă piatră: deacolo pe mejdină drept pân pădure până în mejdină în gârniţa îngemânărată, unde am pusu piatră în gemânări, de acolo drept la vale în ceru cu ulrnu inlierat ; de-acelea drept peste Dăsnăţuifn faţă unde am pusă pieatră în mejdina drumului; deacolea drept la deal prin. copaci înfiera] până în rnejdină, unde am pus pieatră între doaă gârniţ de aci drept peste valea pietriceli pre pisc pântre vălcele, de aci drept la deal pre mejdină, până în drumulu Gubauci unde am pus piatră, de aci drept peste vălceaoa Făgeţălului în mejdină unde am .pus piatră [loc lăsat, fiind cartea ruptă] alăturea cu pa­ dina Făgeţelului despre - Bocovicior, până în drurnu Drâgneiului unde am pus piatră în marginea drumului; de acolo .pre culme drept peste valea Toi, în mejdină lângă drum unde am pus piatră la gârniţa încinsă; deaci drept pân dumbravă la troian unde am pus piatră, despre hotaru Carpinului ; de aci troianul în susii până În hotarul Cleanovulu] unde am pus piatră lagârniţa .ingernână­ rată; de aci drept prin\ durnbravă, asupra Dăsnăţuiului, în vale la Dăsnăţui unde am pus.\piatră în faţă lângă doi ceri, deacolo drept peste valea .. Dăsnăţuiului la fântâna Udri unde. să încheie hotaru, drept aceea şi noi am dat această carte a noastră d-lui.: Pătru Obedeanu, 2 şetrar ca să aibă D-lui ; aş stăpânirea aceştii .moşii [43] ARHIVELE OLTENIEI 4- ., u ! ce scrie mai SUSLI cu bună pace din hotăr pana rn hotăr, pentru că aşa am adevărat cu "dreptate 'aceasta am scris 1). Februarie 27 leatu 7207 Oprea Căpitan din Pleşoi, Radu ot Urzica, Portărescu, Vasile Fratoştiţeanll, [frem Sutaşu ot Gogoşi, Ion Moşneanu, Drăghici Ciauşu ot Piatră, Vladul Ciauşul ot Pleriiţa, Vasile Varutstat : pâh, ot Pleniţa, Vintilă Toşot ot Carpin. Prezidentu judecătoriei judeţului Mehedinţu. Copia aceasta scoasă întocmai după cea în original carte de hotărnicie cu leatu 7207 Febr. 27 (vezi la rândul 36 din faţă unde sau lăsat loc neputându-să ceti fiind rupt) s'adeverează -cu a mea iscălitură, şi punerea pecetii judecătorii spre a fi crezută. Pentru D. Prezident Al. Anagnost 1842 Iunie 1. Procit F. Gărdărean u Pentru copie Întocmai după cea adeverită deci prezidenţie a judeţului Mehedinţi, şi care s'au alăturat pe lângă planul hotăr­ nicia Călugăreiului ce s'au dat d-lui Serd. Dimitrie Pleniceanu am iscălit. o-. Pleşoianu 1850 Octomvrie 15. ZA PIS E Dela Pârşeov [Celar, jud. Homanaţi] Transcrise de L Constantinescu 2) 1) Adecă eu popa Stancul din Părşcov ce ne tragem din, moş lui Bulgăr dinpreun cu cetaşii miei dat-am zapisul nostru la măria popei lui Mihai, a lui Dobre Gălcă i a cetaşi\or lor ce să tragă din moş lui Dobrotă, precum să s' ştie că find multă pricin între noi pentru nişte vănzări de moşăe ce s'au .ostă luat din hotar 1) Drăgneiul a fost sat aşezat pe valea Dăsuăţuiului, în dreapta având vecine satele pomenite în această hotărnicie. Mai este şi azi Moşia Drăgneiului. Unde a fost aşezat satul se poate vedea pe harta din 1723 Tabula Valadtiae cis-alutanae per. Friedr. Schvantzium Regirnlnis Heisteriani Capitaneurn. Hartă manuscris la Aca­ de mia Română, ce va fi reprodusă de "Arhivele Olteniei". 2) Aceste două acte ne-au fost puse la dispoziţie de Dvnul Ion 1. Ce­ hriu, din corn. Celar. [44] 44 ARlJIVJiJLl!; OLTEN1EI popei lui Mihai i a cetaşilor lui i a lui Ion Macavei cu cetaş lui din brazdă În sus până în piatra domnească, care moşăe s'au fost dat în hotar domnesc pentru datoria lui Bulgăr, care moşăe o căuta popa Mihai cu cetaşi lui să o ia dela mine i dela' Şărban Diaconu ideI cetaş noştri care pentru aceast moşăe ce scrie mai sus au fostă dat popa Stancu i ŞărbanDiaconu cu cetaşii noştri din brazdă În' jos pănă în delniţa lui Soare' în loc acel moşăi care s'au luat pentru rumănii popei lui Mihai i ai lui Dobre Gălcă i ai lui Macavei cu cetaş lor, iar acum din jalba ce au fost dat popa Mihai la măria sa Costandin Vod au fost luat 24 de boeri hetarnici ca s'aleagă fieştecăruia partea de moşăe şi vind boeri toţi la faţa loc'lui la moşăia Părşcovului, deci noi dup'poruncă cu toţi ne-am aşăzat şi ne-am tocmit dinaintea mai sus numitilor boeri ca s'ţănem la cărnpă precum s'au ales la hotărnicia celor 12 boeri, del'leat 7214 (=1706), dar ne-au fost mai ajunsă popa Mihai cu cetaşii lui pe noi cu stănj. 48 să-i mai dăm din Marotin dar am fost dat şi noi popei lui Mihai i lui Dobre Gălcă i lui Macavei cu cetaş lor din săliştea Marbtinului stânj, 74Y2 de am - ost plătit pă rumănii popei lui Mihai i ai cetaşilor lor şi tind acesti sj 741!� mai scurtă sau întreită de s'au .lungit din hotar Ghizdăveştilor în lungă spre namiazi pănă în hotar despreSo­ hoteşti şi am rămas noi să mai dăm popei lui Mihai i a lui Dobre Gălcă cu cetaşii Jor sj. 12 din Marotin, ca să le împlinim suma ce arat mai sus stănj. 48 iar pentru un codru de pămănt din să­ liştea Părşcovului din bisearica Sorenilor cea veche spre nameaz pănă în făntăna Grecului în sus pănă în Balta Verde şi din Balta verde spre meaza noapte păn'in hotarul domnesc să aibă a o stăpăni popa Mihai i Dobre Gălcă cu cetaşii lor i popa Stoica cu cetaşii lui i Gheorghe sin popei lui Ion cu cetaşii lor, că aşa ne-am voită noi Între noi de a noastră bun'voe şi' ne-am aşat ca mai mult pricin intre noi să nu mai fie. Iar care să va mai scula asupra altuia să fie \închinat supt globă şi pentru întărirea ne-am iscălit mai jos să se creaz. Noemb 1762 \ \ -;- Popa Stancu ot\ Părşcov Voico Gărd ot t,m Stănila ot Neagoe Begu ot Badea ot Diacon Şărban cu cetaşii miei Radu] ot tam Dumitru ot tam Şi am scris eu Gheor leg. ot Caracal şi mart. [45] ARHIVELE OL,/'ENIEI 45 , 'i' Dup(ă) aşezămăntu ce s'au făcut şi s'au aşezat dă a lor bun voe de înaintea noastră le-am întărit şi noi cu iscăliturile noastre. Matei Bărze... Pătraşco Bărzanul. .. Fişeaţă Amza .lăianul Tudor Bărzeanul 2) Adec eu Tudor Macavei ot satul Părş(co)v dat-am acest în­ credinţat zapis al mieu la măna părintelui diacunului Ene sin pop Mihai i diacoriul Badea şi diaconul Padul ot tam(=tot de acolo} precum să-s ştie căt parte de moşie mi s'au ales În partea dum­ nealor doozăci şi patru de boeri ohavnici. Am vândut-o toat par­ tea mea din cămp, din sălişte, din Marotin i din Grănduri şi am vândut aceste moşie în t(all(eri) gata opt şi de cheltuia! t(a)1 opt şi jum(ă)tate car fac peste lot 11 16J/2• Ş am vândut-o de a mea bun voe, nesilit de nimini acestor mai sus numiţi ca să o stăpă­ nească sfinţilor sale părinţii diaconi şi copiii sfinţi(i)lor sale, ne­ poţii, strănepoţii care căti Dumnezeu Îi va da dărui să o stăpă­ nească în bun pace de către mine şi de către tot neamul mieu, Iar de mă voiu scule) eu sau din neamul mieu să fie supt glob ti cinzăci, adec cinzăci. Şi pentru credinţă mi-am pus şi degetul în loc de pecete ca să'creaz. Eu Tudor Macavei ot Părşcov am văndut. Mai 9, 7286 (1778). Eu diaconu Pa ..... ne martor, ot Soreni. Eu Ion Stema ot Soreni, martor. Eu Dumitru Abagiu, martor dela Soreni. Şi am scris eu Dumitru Dasc. cu zisa şi cu învăţătura lui Teodor Macavei, mart. -�'---- Carte de retnoire a. boei-ii Comunicată de D-na Elena I. Stăncesen Milostiv Bog Ia Alexandru Nicolae Suţu Voevod e Gospod­ zem Vlahchoe dava Godim. Dotam cartea Domniei mele Între aceia de Dumnezeu nouă hărăzită domne a 'prii Româneşti lui Gheorghe sin Mihai otu oraşul Craiova ca săi fie privileghiu spre a fi cunoscut că este aşezat la rânduiala Boerilor de neam la care orânduială fiind că să adeverează mai sus numitul a fi aşezat şi din cărţile altor fraţi [46] 4(-; --------- ----- ARHIVELE OL1'ENIEI domni precum şi din catastifile Vistieriei am bine voit domnia mea şi iam reînoit în acel privilegi prin această domnească a noastră carte prin care poruncim ca să fie apărat de toate ce sunt apăraţi cei ce se află la această orânduială ca să scutească de toate cele ce scutesc cej ce-sunt la neamuri. Drept aceia i s'au dat această carte a Domniei mele ca să i fie spre adeverinţă şi privileghiu. To1cu Pisa tu gospod. 1819, Sa trecut În catastivele. (ss) Alexandru Nicolae Suţu Voevod (ss) Stoinic Voicu Vistier Oraşnlu Craiova Sau arătat cu acest sinet la îndreptarea ce din luminata po­ runcă Gospodie sau făcut oraşului 1820 Martie. (5S) Constantin Brăiloiu (ss) Nicolae Glogoveanu Jalba dela Closani-Hehedinti , , Transcrisă de N. G. Dlnculescu Cinstite! suptocârmuiri a plaiului Cloşani plecată jalbă. Jăluesc cinstitei suptocârrnuiri pentru un Gheorghe sin Pătru Peterle Borzăşti că eu am cumpărat dela numitu neste părnănt cu zapis în rupt în otaru Costeştilor judeţu Gorjului dăndu-I şi banii toţi. Apoi el I-au fost dat în za!og în lei 50 mai clenainte vreme. Deci eu zăcăndu-i ca să să ducă să întoarcă banii unde îl zălo- .. gisă m'au purtat cu vorbe că intoarce banii apoi dela UIl rând de vreme am auz ât că s'au "dus la acei oameni şi l-au văndut şi ace­ lora în urmă făcând zapis iconomicos cu leatul mai vechi decât la al meu zapis. Şi eu cănd m'am dus ca să-mi ar să-mi pui po­ rumbi am găsit locurile arate de acei oameni de eu am rămas fără agonisală [indescifrabil] cu nădejde că am cumpărat pământ. De aceia rog pe cinstita suptocârmuire a orăndui un velu iz­ başă a-I aduce spreJnfăţişare cu mine . . Prea plecat jeluitor Manolaclle Milcoveanu ot Baia. Sllpt()c�rllluh'ca plaiului Cloşani Să trimite acest îrHre dieci carele mergând şi luând pe pâ­ râtul din această jalbă Iără zabavă să-I aducă la suptocărrnuire spretnfăţişare.cu d-lui \reclamantul. Pentru d. suptocărmuitor (ss) [Semnătura indiscifrabilă] 1848 Mai 17 No. 1181. ------ [47] NOTE SI COMUNICĂRI , Foi de zestre oltenesti , de T. G. BuIat. Prin hârtiile acestea, unele impunător de mari, altele mici, arătând origina lor modestă, ni se arată o dată mai mult, cum înaintaşii noştri iubeau lucrurile clare, cum ei fixau în amănunte donaţiunile lor către fiicele lor. Avem aci trei modele: unul provine din familia de beeri­ naşi, cari au fost Grecenii din Măldăreşti, păstrătorii celei mai puternice eule din Oltenia; cealală nesemnată, socotim că este a unui chiprovicean împământenit; a treia este mărturie din satul vâlcean Cheia, ultima aşezare omenească spre muntele bistriţean. Conţinutul lor ne ajută spre a ne da seama de rostul lor. In cele de oameni cu cuprins, se simte ca .o povară mulţimea de inele şi argintărie; în cea a ţăranului cheian se vede viaţa desă­ vârşit simplă, mai redusă decât strictul necesar, cum am vorbi într'un Iimbaj modern. Erau pentru el, ţăranul român, aceleaşi trebuinţe în 1821, ca şi la 100 după Christos! 1 Insemnare de zestrea ce să cuvine ficei noastre Mariţa năs­ cută Măldărescu şi carei să coboară dela răpţosat] tată său SIu­ ger M. Măldărescu, fostul mieu întâi soţ şi să dă acum Dum-Iui Pitaralui Kostache Greceanu, precum arată. - Jumătate din toată averea rămasă a răpţosatujlui fostului [ntâi soţ Sluger M. Măldărescu, mişcătoare şi nemişcătoare. Adică din moşia Măldăreşti, Bogdăneşti, Cârstăneşti, muntele Gropa Malai, i Prioteşti, Marcuşu şi culmea elin Bourul i din si­ liştea de casă din Craiova, şi din locul din târguI Horezului, care moşii să locuesc de şaizăci clăcaşipeste toatăvpartea casi afară din casa răposatului logofătN. Măldărăscu, şi care până acum se stăpânesc în deavalma ; să cuvine acestei fete treizăci [48] 48 ARIllVEEE OL7'ENIEI clăcaşi, precum şi un pogon de vie din deal u Mitărfanilor pă pă­ mântu sfintii episcopii iarăşi jumătate; i din optsprezece suflete ţigani, iarăşi pă jumătate precum şi argintă-ia ce să alcătueşte, însă. Douăsprezece părechi "cuţite, furculiţe şi linguri. lingură mare de ciorbă. Cuţit şi furculiţă mare. Stricorătoare. Două, solniţe cu două linguriţe de sare. Şase păhăruţe pentruvutcă, de argint poleite. Douăsprezece linguriţe de dulceaţă. Şase farfurii de argint. Două farfurioare de argint. Două inele, însă unu mai mare gol, cu o piatră de diamant în mijloc şi cu alte douăzăci şi nouă pietri cele mărunte împrejur şi celălalt iarăşi cu o piatră de diamant in mijloc, şi alte şase mai mici Împrejur, toate acestea iarăşi pă jumătate. 30, No. treizăci [galbeni] împărăteşti pentru aşternut şi din haine. 24 şervete de bumbac în ochiuri. 10 prosoape idern. 3 mese idem. Aceasta este toată partea de zestre ce i -să cuvine din peri­ unita[sic] caşi răposatului tată său CL! cele făcute în urmă precum arată aci sus. Afară însă din una sută stânjini moşie din hotarul Răscăeţi şi Scundu, În via diu dealu Oltului pogoane patru şi jumătate, ce sânt lăsate pă din afar după chipzuirea făcută de D. Nae Mă1- dărescu vărul fetelor pentru despăgubirea din drepturile mele zes- \ trale, alese şi hotărâre prin forme judecătoreşti, coprinse în hărtia Dumisale dată in cinst. judecătorie, şi care acum fiind că să că­ sătoresc arnândouă " fetele, rămâne ca D-Ior ginerii să chibzuiască ca ori să plătească. banii coprinşi în numita hârtie de mai sus lei două zeci şi uria de mii trei sute şaptesprezece b. 19 şi să rărnâe aceste acareturi pă sarna Dumnealor, sau să le vânz ă spre despăgubire. Iar pentru hrisişu\ ce este hotărît iarăşi prin forme judecăto­ reşti a rn! să răspund� pă tot anu din venitu casi îl las dela vii­ torul sfânt Gg. Înainte 'cu chipul următori, adecă. Dacă şi fetele mele' vor voi, ca după moartea mea să nu să amestece la partea ce.li să cuvine din putina mea zestre ci să [49] A,RI1If?ELE OLTENIEI 4fJ rărnâie numai pă sama copiilor făcuţi cu al doilea soţ al meu. 853. Fe[broa}re 16 Sărdăreasa Balaşa Buneasca Sardaru Gheorghe Bunescu martor. Urmează o adeverinţă de primirea a parte din lucruri din partea unui Bunescu. II Insemnare de ceale ce am să dau fiemea Elenca de zestre cum să arată. Kasile toate cu siliştea lor pe jumătate. 1 livadie, de la Bogdăneşti pă părnăntu ei. Lei 2000 adecă două mii lei bani gata. 1 cosnicioare de dulceaţă, de argint cu şase linguriţe suflate ClI aur. 1 inel de aur cu piatra de diamant. 1 inel de aur cu piatră de matostat. 2 foi de scoarţă de ceale bune în chipul covoarelor, foae de cîte şeapte coturi. 1 saltea de cit, cu trei perine de părete. 1 un cearşaf de saltea, de batistă. 1 plapomă de cit cu cearşafuri. 1 perină lungă de căpătâi umplută cu puf cu faţa ei de tulpan. 2 ipace mai mici, aseamenea cu feţele lor. 1 rochie de rnătăsărie. , ! 1 palatin de marabul. 6 cămăşi femeeşti trei batistă şi trei de pânză. 12 şărvete de' masă. 1 masă mare de 12 coturi. 2 prosoape. 12 farfurii de marmură de masă. 12 perechi de cuţite cu linguri. , 2 sfesnice de alamă. 1 căldare mare, ca de două veadre de apă. 1 tigae de aramă. 1 vacă Cu viţălu ei. 1 oglindă de părete de ceale bune. 1 boccealâc de glnere. 1 boccealâc de nun. [50] ;;0 III ARIlIVELE OLTENIEI Fie Doamne mila ta spre noi precum am nădăjduit şi noi spre tine. Cu ajutorul lui Dumnezău, făcut-am foaie de zestre ficei, noastre Paunica cată În jos'să arată 1821 Gen. 4 capre două cu ed şi două bătrâne. O caldare de oi de aramă. 1 una pătură de târg: 2 şubi una nouă şi una mai veche. 4 cămăşi două noi şi două mai vechi. 3 cârpe cusute. 2 cârpe alese. 2 zevelci. 1 oprec. 1 sac. 1 traistă. Şi 1 scaun de casă. Eu Popa l\farin Pleşea De prin Bucovina Românească si Înstrăinată , \ Apa trece, pietrile rămân. Românii din Bucovina, deslipiţi • dela matcă, jefuiti �e bunurile lor rnateriale.icopleşiţi de veneticii Galiţiei, şi siliţi a cerceta şcoală şi biserică unde nu-şi mai auziau limba, au tânjit, se inţelege, dar nu au pierit cu totul. Până pe la 1849 s'au ţinut 'chiar bine, căci în biserici nu se slujea altfel decât în româneşte" iar mitricile şi cărţile bisericeşti chiar în co­ mune complect înstrăinate astăzi ca Vitehrîea, Crisciatic, se ţineau deasemeni în româneşte, dupe cum ne asigură Părintele paroh Ivanovici dela biserica din Jucica nouă, care a păstorit la tinereţe prin acele locuri. Desigur că nu avem la Îndemână date precise ca să urmărim pas cu \, pas înstrăinarea Românilor În Bucovina. Rutenii se pretind băştif1aşi, aşa că n'aveau' nici un interes ca să ţină o socoteală În deaproape decât au 'dat şi cât au luat, iar Austria, ca ce� cu musca pe căciulă, cultiva toate culorile dupe [51] ARHIPELE OL'l'ENIEI IH lume În mândra noastră grădină, că doar-doar o schimba fata Bucovinei, îndepârtându-ne pe noi cei păgubiţi de a o mai recu­ noaşte şi deci implicit de a o mai revendica. In Bucovina, du pe statistica Austriei, la anexare se găseau 65.000 Români şi 8000 Ruteni. La 1910, tot dupe o statistică a Austriei, se găseau În Buco­ vina 278.000 Ronrâni şi 300.000 Ruteni, adică de 40 ori mai mulţi Ruteni şi abia de4 ori mai mulţi Pomâui ca Ia anexare; şi cine ştie ce ar mai fi rămas peste 100 de ani, dacă mai trăia Austria? Probabil, îi vopsia pe toţi Românii În Ruteni! Este prin Urmare evident ca Românii din Bucovina au fost măsluiţişi subtilizaţi. Austriei îi trebuia complici In această operă, căci singură nu putea Înghiţiatâţi Români,-Nemţii dela Viena ne­ consimţind să vină 'în Bucovina altfel decât în calitate de Herr Doctor, ori Herr Profesor şi, vorba aceia: cu o floare nu se face primăvara. A deschis dar larg porţile Galitiei şi a strigat din băe­ riie inimei: Năvălit! calicirn e că e rost de procopseală! Vesela gră­ din� s'a umplut pe dată de ornizi. Cu traista În băţ, ori cu căru­ cioare trase de câini, Rutenii s'au aciuat mai Întâi pe lângă cur­ ţile boereşti ca argaţi şi apoi pela rnazili şi răzeşi, şi când s'au Înfipt bine, au înfiinţat prin sate şi sucursale ca un fel de partea II-a dela trenuri, dându-ne Mămăeştii Noi, Jucica Nouă, etc. Bir şi armată nu au dat 50 ani dela anexate, aşa că toată lumea eşia- perfect mulţumită. Pomânul biet, deşi simţia că forfo­ tese pe el omizile galiţiene, ce era să mai zică când Neamţul era aşa de' mărinimos de-l scutea 50 ani de bir şi armată? Că de cei din Galiţia ce putea să fie mai bine, când plecau clela fiertura de orz măcinat, şi ajungeau la mămăliga de păpuşoi şi la pâinea de grâu, de care nici nu se auzea pe vremea aceia În satele ga­ iiţiene. Incet, încet, bătrânii se duc, şi tinerii n'aveau cle unde auzi de Ştefan Cel Mare, ori Alexandru Cel Bun,--arcaşii dela graniţa Poloniei fiind rusificaţi odată Cll "căvăIăria" de nobleţe ce le-o conferea Austria, Mănăstirile Putnei, ·Suceviţei, Dragomirnei, Pă­ trăutilor, Ilişeuţilor, Moldoviţa, Solca, Hurnorul, întemeiate de cti­ tori-şi do'natori ca Alexandru Cel Bun, Ştefan Cel Mare, Eremia Movilă şiPetru Cel Schiop, se părăsesc ori se Închid cu totuJ. In rnănăstirl era oarecare cultură şi' acolo ştia bine . Austria că se ţine vie flacara Românismului. Şi le-a Închis "treptat, treptat, luân­ du-le moşiile şi bunurile abia 11 ani dela anexare şi formând din �1Q"� [52] AIUIH'ELE O/�l'ENIEI ele un singur fond numit al religiei, din care trebuiau să se În­ treţiriă bisericile şi slujitorii ei. Moşiile, şi ele s'au numit tot dupe sistema de măsluire şi subtilizare a Austriei: "Camerale", adică împărăteşti, ca şi când dela 1402, de când Domnitorii noştri le-au închinat mănăstlrilor, şi până la 1775, când Austria a binevoit a le şterpeli, ele tot de asta s'au văetat că nu sunt "Camerale". Infine la închiderea isvoarelor de lumină şi putere româ­ nească ce au fost vechile rnânăstiri, Ausfria aduce la scaunul de episcopat, dupe moartea lui Dosotei Herăscul, pe Renegatul Vlachovici, care cât a păstorit a impus preoţilor să-şi slavizeze numele, atât pe ale lor cât şi pe ale poporenilor, creând acele cor­ cituri ridicole de nume ca: Riuleac, Ciutuleac, Cuculeac, Ursuleac Prodanciuc, etc. Ba pe unii cu nume mai frumoase româneşti, lăcomia popilor şi setea' lor sălbatecă de slavizare, i-au măsluit cu totul, traducând înţelesul numelor direct în ruseşte, făcând de pildă din Comoroşanu: Dutca, iar din Moldovan : Ucrainscki. Intr'o confe­ rinţă ţinută la Cassa de Educaţie Naţională în Sadagura Cernău­ ţilor, cel ce scrie aceste rânduri a relevat acţiunea perfidă a celor cari urmăreau' cu .o perseverenţă feroce tnstrăinarea Plăeşilor şi Arcaşilor noştri. Cu acest prilej prietenul Dutca, învăţător în Ro­ hosna, a fost martor la reconstituirea actului de măsluire pe care popa galiţian l-a săvârşit cu el la botez, schimbându-i numel e din Comoroşan în Dutca. Dutca se ştie că este denumirea unei monede de foarte mică valoare. In Rarancea, sat curat românesc, in care. a văzut lumina zilei prietenul Dutca, s'a operat această miraculoasă transformare. D-sa ni-i mulţurnitor, cred, pentru că, astăzi a început a-şi zice- pe vechiul nume al părinţilor Comoro­ şani, svârlind Dutca pe care perfidia şi lăcomia popilor galiţieni i-o lăsase ia botez, drept unică amintire a orlgmei sale. Nu mai puţin impresionantă a fost altă dată conferinţa ţinută de presidentul Cassei Naţionale, Maiorul Anghelescu Nicolae din regt. 12 Artilerie şi de mine la o serbare şcolară în Jucica veche, sat românesc rutenizat, şi unde locuitorii, în frunte cu vrednicul dascăl Lăcustă şi cucernicul preot Leucă, îşi zic Ucrai­ nieni, cu toate că pe\ niciunul nu-l chiamă Hilmizkiori Scoro­ patzki şi nici nu au\ avut rude ori înaintaşi cari să fi luptat cândva sub steag ucrainian. Doar copii de ţărani, mlădiţe crude şi neprefăcute, cât mai �uvântează prin dragostea şi uşurlnţa cu care deprind limba şi cântecile noastre, de vechea stăpânire şi datină românească prin I aceste locuri. Cei bătrâni s'au dus de [53] ABllIJlELE OLTENIEi mult, iar tinerii, învăţaţi de Pihuleac şi de Stotzki, cântă pe toale tanurile "naşae Bucovena", şi nu vor să creadă că această ţării şoară a fost când-va alt ceva de cât refugiul calicirnei şi verrnine- galiţiene. . Ne trebuie o generaţie de primenit şi oameni de inimă cari să pregătească pe cei cari vor deveni învăţători în Bucovina. As­ tăzi, durere, nu-l avem decât în foarte rari exemplare, ca tânărul Jemna, ori ca vrednicul bătrân Abageriu. Adrn-ţia şi celelalte insti­ tuţii sunt înstrăinate, ori fac politică. Din Regat nu vine nimeni pentru apostolat în Bucovina şi nici nu ar avea pentru ce, dat fiind că guvernul se desinteresează complect de cultivarea unei vieţi româneşti acolo. Ar rărnânea să aşteptăm opera şcoalelor nor­ male - pe care o dorim cât mai intensă - pentru întărirea cadrelor mvăţătoreşti în Bucovina. In tot cazul vom avea mult de lucru, căd dela anexarea Bucovinei şi până la venireanoastră s'au pră­ vălit mereu la vale din Galiţia Mazurii, cu popii şi dascălii lor. Cadrele bisericeşti şi şcolare au fost aproape pe deanlregul înlo­ cuite cu Galiţieni. Atât în sate cu nume româneşti ca Mărnăeştt, Cuciurul Mare, Boianul, cât şi în cele cu nume slavizate ca Ja­ dova, Rohosna. Horăşeuţi, Cernauca (leagănul Hurrnuzăcheştilor), şi undepuhoaele Galiţiene vau fost mai impetuoase, se păstrează incă şi astăzi vechile mărturii ale trecutului nostru, -- pietrele Şi crucile dela morminte, -cu inscripţii de ctitori bisericeşti şi mari proprietari ca Zota, Goian, Tabără, Baloşescu, ori de Răzeşi ca Isăcescu, Tăutu, Ţintă, Toca, etc. In cimitirul cel vechi dela Cer, năuţi din Strada Universităţei, până la 1830, inscripţiile depe mor­ minte sunt numai româneşti. Şi astăzi, ca o ironie a soartei, stă­ pânirea românească a răvăşit şi cele câteva morminte rămase dela Austria, înlesnind înfiinţarea pe locul acela a nu ştiu cărui cămin evreesc. Iată dar că biserica ne-a fost de mare ajutor pretutindeni. . In Bucovina mai ales, biserica a fost scutul de apărare al Românismului, şi numai prin ea Românii au fost Întăriţi în lupta de rezistenţă, putând a se menţine ca naţionalitate aparte În cei l60 ani de robie străină. Poporul dârz şi conservator din fire nu a cedat pe alocuri decât în faţa. numărului covârşitor de străini, şi anume acolo unde veneticii au ocupat scoala şi biserica cu preoţi şi învăţători galiţieni; chiar nordul Bucovinei, ca RogojineţuJ de pildă, mai ameninţat de invazie, până la 1862 a purtat slujba ,. bisericească şi mitricile În româneşte. Şi dacă aceasta este situa- [54] ARHIVELE OLrrENIEI ţia comunelor depe linia de graniţă, cele mai expuse înstrăinărei pentru ceielalte din josul Bucovinei, nici vorbă nu a fost de ru­ tenizare, până ce episcopii renegaţi ca Vlahovicişi dascăli etni­ graţidin Galiţia nu au organizat, sub scutul Austriei, operă de rutenizare intensă prin doi şi silnicie. Dar o nenorocire nu vine niciodată singură: cu năpădirea Galiţienilor în Bucovina, au târât după ei şi ritul bisericesc greco­ catolic, - această corcitură informă şi hibridă care amestecă într'un dedai de forme ceremonialuri a două religii fără să re­ prezinte cum trebuie nici una,--greco-catolicismul, în felul cum, l'am văzut .exercitat prin locurile acele, este ceva monstruos, şi ridicoL; biserica lor din Bucovina, îţi face mai curând impresia unei operete răsuflate. Am vizitat adesea biserica Rusnacilor din din Cernăuţi, care mai păsfreazăincă şi astăzi pe pereţi urmele. de pictură ale sfinţilor noştri vechi. Sărmanii ctitori, cum s'or cu-' tremura ei de revoltă în potriva venetici lor, cari le-au furat lă­ caşul şi le-au stricat legea. Pusnecil acestia, cari ne numesc pe noi ortodoxii Hlopi .(ţă­ rani rnojici), au azi biserici în Toporăuţi, r�arallcea, Boian, Sadagura Coţmani, Văscăuţi, Zastavna şi Broscăuţi, dar fără prea mulţi as­ cultători, Românii înţelegând a rămânea departe de modemisrnul Rusnecilor galiţieni. Acţiunea .acestor a nu a prins de altfel decât acolo unde sărăcia locuitorilor şi lipsa ele iniţiativă a preoţilor a îngăduit instrăinarea. Masa cea "mare a poporului este refractară propagandei papistaşe în Bucovina, ori câte concordate şi epis­ copate ar! mai plănui pe viitor Vaticanul. Şi ce n'am făcut eri, Y răsleţi, vom face. astăzi, când suntem Ia o laltă 14.000.000 Români. Vor în telege oare catolicii măcar de aci Înainte, ori vor În­ tinde coarda propagandei mai departe? Viitorul ne-o va dovedi. Se pare însă, că -'; după semnele care ne vin elin alte părţi, şi dacă nu o fi cu sLlwărare, chiar dup e constatările făcute la înco­ ronare, catolicii Îşi pregătesc un plan ele mobilizare generală, pentru a cuprinde şi ce a.rnat 'rămas neapucat ele ei. Cu alte cuvinte tin nou .Deutschland Liber alles". Numai să nu plesnească şi coarda Sanctităţii Sale, cum a plesnit aceea a lui Wilhelm! Fapt este că bise�ica noastră nu poate! rărnânea indiferentă În faţa acestor încălcări, Dela 1699, Între noi şi înaltul părinte dela Roma s'aIscat un proces, care odată şi odată trebuie să-şi gă- sească Ul1' deznodământ. . Ştim foarte bine că în timpul războiului european, ş,i mai [55] ABHIr'ELE OL'l'ENIEI 55 ales către sfârşitul lui, când Nemţii ne vârâse cuţitul în beregată, "Sanctitatea sa" cerea, prin D-l Marghiloman, pe lângă munţii şi codrii noştri» egalitate dacă nu mă înşel între biserica românească si cea catolică; astăzi s'ar mulţumi cu ceva episcopate. Să aibă ;ăbdare pănă cresc copiii ce-îi învăţăm astăzi în şcoalele noastre. Când apele româneşti vor intra cu totul în matcă, îl vom pofti să asiste la adevărata unire a bisericilor noastre şi-ivom da ca dar la plecare o coroană de crini cu inscripţia scumpă inimei sale: Biserica "unită" română - regrete eterne. Ştefan Bosie . Pentru "o Istorie a Craiovei"? X VIII-Biserica Sf.DllJp.itrll Privitor la această biserică, la 1878 şi-a spus părerea şi B. Petriceicu-Haşdeu, în lucrarea sa, azi aşa de. rară"): .Origineie Craiouei"; la pag. 3 -�5. r�eproducem : .Fotino şi anonimul Tunusliilor, susţinând ortgtna asantca a lui Sf. Dumitru din Craiova, se pare a fi avut tn roedere un pasagiu: din Bizantinul Niceta Clzoniat, scriitor de-pe la finea secolului Xli, care ne spune, ca fântână contimporană, cum că fraţii Petru si Asan ar fi zidit o biserică in onoarea lui Sf. Dumitru. Această biserică Însă a fraţilor Petru şi Asan va fi jost ea clădită in România? Nu. fată pasagiul astfel după cum Îl traduce băirânul Cantemir: "VladlÎi, de'ntăi socotind greuituea . lucrului, spre ceea ce'i trăgea Peter şi Asan, să se . plece, se temea ; . ci ei, pentru ca să ridice acea jrica din inimile nărodului, au pus de au zidit o biserică a prea mi­ nunat Marturului Stăntului Dimitrie. După ce au săoârsit Bi­ serica, precum zisem, să fie adunat intr' ănsa mulţi oameni şi ._-_._--- "') Vezi "Arhivele Olteniei"; Ah. 11, 1923, No. 10, pag. 472. l) Şi de care am mai amintit: Vezi Arhivele Olteniei, anul 1, pag. 372, Documentul No. XIII. [56] /J(; AIUIIVELE OL'l'RNIItl din partea bărbătească şi din partea femeească, cari indemonaţi fiind, cu ochi roşii, cu genele Întoarse şi cu părul tmpreştiat. şi alte toate căte acel jel de oameni fac deplin, le făcea, pre aceştia i-au învăţat in toropirea lor să zică, precum aşa va Dumnezeu, că de aci înainte Neamul Bulgarilor şi al Vlachi­ lor lepădănd jugul cel de demult il purta, să-şi dobândească oolnicia lor" 1). "Prin urmare biserica in cesiiune se afla anume acolo unde locuiau împreună Românii şi Bulgarii, fiind deopotrivă apă- saţi de Greci; nu dar in Oltenia, ci in Banat. . "in adevăr, in acea parte superioară a Balcanilor, care se chiamă "Mulltii dela Sliuen: , primul Asan, după tăntănele istorice bulgare, infiinţase vreo 24 de mănăsiiri, formănd . ca o republică călugărească În felul aceleia dela Sfântul Mult te 2). "Toate acestea Însă 1,1' au aface cu capitala Olteniei. Fa tin o şi anonimul Tunusliilor, nu inţelesese textul. lui Choniat . • 1 nsărcinat mai deunăzi de vechiul meu amic, actualul �l) Ministm al Instrucţiei Publice, D-! Gheorghe Chi/Il,4) cu o ex­ cursie arheologicâ la Craiova, am găsit biserica "Bănească" a Sfântului Dumitru in mine, plouând În intra, din lipsa de aco­ periş, iar zidut crăpat pretutindeni, abia mal siând În picioare, graţie unui brâu de fer ce-l incinge pela mijloc .. inscripţiunile in să s'au conservat d'ocamdaiă toate, intr'o stare pasabtlă, din­ frecare cea mai veche, in pridvor, d'asupra uşei, este dela A1a­ iei Basarab din anul 1652, unde se zice că: "In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, intru Sţănta Troiţă şi intru Dumnezeire nedcsparţitâ in veac Amin;' <, cu puterea Milostivului Dumnezeu, ziditu-s' au această sfântă besearecă şi s'au făcut din temelie de iznov." Slauismul lznovă 5) tnsemnează "pentru a doua oară" G), , , .. ----_._---, 1) Cantemir, Ch'ronicul Romano-Moldo- V/ahi/ar. t. 2 pag. 252; Stritter, Memariae .populorum ad Dunubium incolentium, Petropoli 1774, în 4, t. 2 pr, 674. . 2) Rakovsky, Nil)�olka rieczi o ASlenlll piroomu, Bielgrad 1860: in 4 pag. 64. \ :1) La 1878. , 4) Vezi Arhivele Cf.aiavei, An. 1, Pag. 66. 5) Isnovă, scris slavoneşte În textul Hajdeu. G) Mildosich, .Le x p aleoslau", pag. 454. [57] ARHIFELE OLTENIEI ar adică o restauraţiune de către Matei Basarab; această restau­ /apune însă făcându-se "din temelie" ,rezultă că ctădirea fusese mai înainte deja atât de dărâmatâ, În cât pe la 1652 nu mai era de nici o treabă. "Arhidiaconu{ui Paul Din Alep, când a vizitat Craiova in 1660, numai cu 8 ani in urma inscripţiunei de mai sus, i s'a spus că biserica Sfântului Dumitru, este în totalitatea ei o operă de ale Lui Matei Basarab 1). "Aceasta va se zică,' "s'a făcut din temelie de iznou", ,,[n curte, faţă CIt intrarea în biserică, se mai văd totuşi urmele unei clopotniţe a cărei zidărie este comparativ mult mai veche, deşi nu mult diferită, astfel că a putut aparţine fundaţi­ unei anterioare 2). .Lnire epoca restauraţiunei de 1652 şi epoca primei clădiri despre care ne lipseşte un dat cronologic, trebuia să fi trecut la mijloc un interual destul de lung, de oarece Matei Basarab IZU mai găsea bună nici chiar "temelia". "Având in vedere această împrejurare şi luând tot deodată ÎIl consideraţiune felul de zidărie al urmelor de clopotniţă, am crede că biserica cea primitivă va fi fost făcută cu vreo doi se­ coli inainte de restauraţiune. Un maximum ,de doi secoli I .Nemic nu ne îndeamnă de a ne urca mai sus, iar mai ales tocmai pănă la Impăratul Ioniţă, peste 400 de ani înainte de Matei Basarab. "Nu e fără tnsemnătate epitetul de .Bâneascar , ce se dă Bisericei lui Sfăntu Dumitru din Craiova. "Primul Ban, cu reşedinţa in Craiova, în loc de capitala cea antică dela Severin, se pare a fi jost Barbu Basarab, su­ pranumit de aceea" Craiouescul", bisericosul fondator al Mănăs­ tirei Bistrita 3). El a trăit cam între 1450-15/0. ,,0 biserică "bănească" în Craiova datează cel mult din timpul acestui personagiu, din vreme ce Înainte de dânsul nu se constată a fi fost "Bani" În Craiova. 1) Paul of Aleppo, The I rauels of Macarius, London 1835, in 4 tom., 2 p. 361,: "They constructed us into the large Stane Church, biult by the late Matthy Voivoda, in Ilie name of Si. Dernetrfus". 2) Starea aceasta a bisericii a existat până acum vre-o 28 de ani, când a fost .dată jos, spre a fi construită din nou, cum este astăzi şi încă neterminată. 3) Vezi a sa Istoria Critică a Romănitor, t. 1., ed. 2 pag. 78-81, para�. 22: "Banul Barbu Basarab". [58] 58 ARHIVELE OLTENIEI XIX.-Cetatea Craiovei In Buletinul Comisiunei Monumentelor Istorice, an u 1 7, Ias­ cicola 28, Oct.-Dec. 1914, pag. 194, D-l Virgil Drăghiceanu a publicat, privitor la Cetatea Craiouei : "Insemnare pe un octoin În biserica Sf. Niculae , Brănduşa : 18/0, Octombre 15. Intr' acest an s'au inceput de s'au făcut şanţul pe marginea oraşului Craiouei, in loc de Cetate ... din po­ runca Excelenţei sale Kaminsky, fiind aici in oraş, iniâiu la leat 1806, când a sosit Ruşii aici, Ghinărar Isaia, care au murit la leat 18/0, i' al Kaminsky, care iarăşi au murit; după aceia alt venit Zat (?) Ghinârsr aci ... Este interesantă această însemnare pentru multe fapte ale vre­ murilor din 1810, şi într'o viitoare istorie a Craiovei, neapărat trebue să-şi aibă deslegările lor. Care era marginea oraşului Craiova la 181O? Trebuesc cer­ I "cetate" .ocolnicete" din acel timp. Ar fi interesant să, se cerc-eteze şi despre activitatea genera­ lilor Ruşi Isaia şi Kaminsky. Dem. D. Stoenescn Avocat, Craiova -- .. _- Din lumea cărţilor 1) DESPRE SPIRl1'ISM, de C. lU. Ciocazan D-nul C. M. Ciocazan, publică o conferinţă ce a ţinut la "Prietenii Ştiinţei" în Craiova, apoi Ia Roman, la Govora, la .Ateneui român" 'pin Bucureşti, la Caransebeş şi la Lugoş, inti­ tulată: Despre spiriiism, Subiectul fiind de actualitate, oratorul adăugând simpatia ,şi, farmecul vorbirei sale, conferinţa a plăcut mult publicului. Aceasta explică şi pentru ce a fost repetată de atâtea ori. \ " Nu însă actualitatea subiectului, şi nici primirea ce i s'a făcut de public ne îndeamn'� să vorbim de ea. Altceva se relevă în broşura primită, altceva, care deosibeşte această lucrare de artico­ lele sim pliste ori fanteziste de gazete sau .reviste, altceva, care [59] ARHIYELE O.Ul'ENIEI .59 se' impune să fie relevat. Acest altceva este spiritul de inparţia­ litate, un spirit ştiinţific ca să-i spunem aşa, ce se desprinde din modul de expunere a tezei autorului. D-nul C. M. Ciocazan, începe lucrarea D-sale prin declara­ tiile: .Am VIul şi vreau doar să constat,- şi cred să reuşesc=« �ă spiritismul e o ştiinţă care merită atenţiunea cercetătorilor" şi mai departe: "A studia spiritismul e a cunoaşte legile feno­ menelor zise supra-naturale, cum studiând mecanica cunoaştem legile mişcărei şi prin optică ale luminei", Cuvinte pline de in­ ţelepciune, care ar trebui să fie călăuză tutulor celor ce cred că fac spiritisrn. Zic: cred că fac spirirism; ar fi poate mai corect să zic: se joacă de-a spiritismul. Prin naivitatea cu care unii in­ voacă spiritele, prin graba necontrolată cu care anunţă minunile, ei nu-şi dau sema că cei mai mari duşmani ai spiritismului ştiin­ ţific sunt chiar ei, nu-şi dau samă că ei sunt acei ce compromit ideea, - şi bine face d-nul Ciocazan că le-o reaminteşte dela Început. După această introducere în materie şi după ce arată cum din materialist a devenit spiritist graţie marelui Haşdeu, d-nul Ciocazan desvoltăteoria spiritistă cu lux de argumente şi citate in sprijinul. tezei sale. Totuşi, În plin foc al discuţiuuei, senti­ mentul de probitate, mai tare ca ori ce la d-nul Ciocazan, îl face ' să spună: "Nu doar credinţa mă Îndeamnă să mă ocup cu cer­ cetarea fenomenelor spiriiiste. cum unii prieteni foarte inteligenţi şi chiar de bună credinţă bănuesc, ci dorinţa, datoria chiar de a pune, dacă e posibil, un grăunte de nisip la marea clădire a oiitorului; religia bazată pe cercetare, raţiune şi experienţă". Mărturisire preţioasă şi nu prezumţioasă, fiindcă autorul e tot atât de modest pe cât e de sincer, -lucru ce nu se aude însă din gura spiritiştilor empirici de ocazie, -- şi care ne tngădue să discutăm şi noi aci acest ,subiect cu toată obiecti,�itatea ce el comportă. In a doua parte a lucrărei sale d-nul C. Ciocazan citează numeroase exemple de comunicări spiritiste de 'pretutindeni şi câ­ teva din cele primite de d-sa sau de cercul d-sale, Exemplele acestea sunt în totdeauna impresionante. Afirmaţia unui om se­ rios, exprimând cu glasul şi gestul convingerei un fapt conside­ rat de noi în genere ca neobişnuit, neuatural, supra-natural sau neexplicabil, produce în totdeauna o perturbare, o sdruncinare a noţiunilor ce cu greu am adunat şi aşezat pe un piedestal, pe care l'am dori de neclintit. [60] ARHIVEI�E OLTENIEI ()() --------�-------------��-------------- Faptele expuse de d-sa sunt foarte interesante, sguduitoare chiar. Ele fac parte din ceeace profesorul Idchet numeşte feno­ mene de metapsihica obiectioă (ştiinţa fenomenelor sufleteşti ce trec dincolo de psiho-fisiologia normală), în opoziţie cu metapsi­ hica obiectivă, care se ocupă cu fenomenele exterioare neexpl i­ cabile prin legile ordinare ale mecanicei. Faptele citate de d-nul Ciocazan, precum şi cele nenumărate reproduse de cercetătorii acestor fenomene, nu mai pot fi azi luate cu lopata şi asvârlite la canal odată cu gunoaiele laboratoa­ relor. Mai degraba, cu acestea am asvâtli teoriile preconcepute care ne face să ne credem atot ştiutori, Aceasta nu însemnează Însă că trebue să primim ca explicaţie a acestor fenomene teoria spiritistă. Ar fi cel puţin prea pripit. Metoda ştiinţifică, metoda experimentală, cere să adunăm, să cercetăm, să analizăm cazurile semnalate, şi numai din orânduirea lor să iese În urmă concluzia care să ne ducă la stabilirea unei teorii. Ori, din multele exemple de fenomene supranaturale ce-se semnalează azi, şi care, cu cât' sunt mai extraordinare cu atât sunt mai repede desmlnţite (cazul foarte recent al demască rei mediului Guzik), nu pare să rărnână În picioare neclintit decât fenomenul pe care profesorul Rlchet îl numeşte criptestezie, şi .aceasta nu e tocmai puţin lucru. Richet spune: Pentru perceperea realităţilor mai există şi alte căi decât acelea a simţurilor normale. Oricine ştie că noi percepem lumea exterioară prin cele 5 �imţuri: văz, auz, pipăit, gust şi miros. Convins e oricine că dacă nici măcar unul dintre aceste 5 simţuri nu este influenţat, nimic în jurul nostru nu se, Întâmplă. Nimic nu se jntâmplâ în jurul nostru, fiindcă nu'I per­ cepem prin celef simţuri? Să fie oare aceasta adevărat? Şi nu ar fi mai curând potrivit să zicem: Prin cele 5 simţuri percepem numai parte din, fenomenele ce se Întâmplă în jurul nostru? Această din urmă părere este desigur mai conformă cu cele ce ştiinţa a dovedit. a,zi .. Fisica ne spune că sistemul auditiv al omu­ lui în stare obişnuită nu e capabil să perceapă, să înregistreze decât sunete având, Intre un maximum şi un minimum de unde sonore (dela 33 la �500 vibraţiuni pe secundă). Mai multe sau mai puţine, deşi există, noi nu le percepem. La fel este şi cu ve­ derea, care nu ne permite să vedem razele X sau l)ltra- violete, deşi există. La felcu\ mirosul, care e rudimentar, etc. Inperîecţiu­ nea simturilor noastre e notorie. [61] ARHI VEIJE OLTENIEI (iI Aşa dar, fenomene necunoscute se întâmplă în jurul nostru, fără ştirea noastră. Ei bine, tocmai aceste fenomene, nesensibile În mod obişnuit, sunt uneori prinse şi înregtstrate de unii din noi, chiar fără ajutorul nici unuia din rudirnentarele noastre sim­ ţuri. Smitli la Londra scoate ceasul şi, în mijlocul unei conversaţii banale, spune soţiei sale: "E 8.45, a murit Fried " şi chiar la această oră Fried, asociatul său, murea în alt oraş. Ugo Baschieri, la Paris, în ziua de 31 Iulie 1914, fiind în tranşee-În stare hipnotică - spune la ora. 21.40: "un personagiu important e asasinat-ce de sânge 1- în apropiere de Bouleoard des Italiens" ,-şi precis la această oră marele orator Jaures, era asasinat. Somnambula lui Osty indică precis locul unde zace corpul neînsufleţit al unui botanist surprins de o avalanşă în .munţi, corp căutat fără rezultat timp de 15 zile de autorităţi. D-rul M., citat de d-nul Ciocazan, se duce de-a dreptul la­ morrnântul fratelui său,-mormânt al cărui loc precis nu-l cunoş­ tea, ca unul ce nu mai intrase În acel cimitir, - şi săpând cu bastonul îi desgroapă crucea. Şi atâtea alte nenumărate fapte, prin­ tre care cele mai extra-ordinare ale d-uei Piper din America, vin să confirme că perceperea unor fenomene se poate face în anu­ mite împrejurări şi în afară de simţurile noastre normale. Această percepere, acest simţ supra-normal Pichet îl numeşte criptestezie. Strângând 'dar mai de aproape problema fenomenelor de me­ tapsihică subiectivă am putea ajunge la enuntarea unui principiu care ar avea cel puţin darul de a limpezi întru câtva haosul ne­ cunoscutului din acestrdomeniu : Există În natură fenomene ce nu putem percepe prin cele 5 simţuri obişnuite, dar totuşi le pu­ tem percepe prin acel simţ ascuns al criptesteziei. Faptele sunt, există, şi dovada este neindoelnică. Cum se pot ele însă ex­ plica?' ' Tot explicaţiunile profesorului Riehet ne par aci cele mai re­ zonabile, cele mai conforme cu spiritul ştiinţific. Interpretările po­ sibile, după d-sa, sunt in număr de patru. 1) Prima ar Ii părerea că faptele citate sunt eronate sau frau­ duloase. E posibil ca adesea să se întâmple exagerări sau inexac­ tităţi în reproducerea faptelor, deşi cazurile citate de autori serioşi sunt riguros controlate 'şi certificate exacte de oameni de cea mai desăvârşită probitate şi bună credinţă. Dar să admitem că şi aceş­ tia ar putea greşi. In ·ce proporţie ?-sută În sută? - E inadrnisi- [62] 62 ARHIVELE OLTENIEl bil. Să zicem, ceea ce nu e de conceput, că 50 % din cazuri sunt eronate sau exagerate; tot mai rărnân 50% care infirrnă prima ipo­ teză. De altfel părerea noastră personală este ca aceste fenomene sunt mai frequente decât se pare, şi că aproape nu există familie în care să nu se cunoască, sau să nu-se fi întâmplat fenomene de criptestezie. Toate nu pot fi mincinoase. ' Il) A doua ipoteză este a hazardului, a întârnplărei, a coin- �idel1ţei. Explicaţie comodă şi care nu compromite pe nimeni, dar care nu explică nimic, pentru că dacă ai recurge la calculul pro­ babilităţilor, ai ajunge la cifre fantastice, care ar pleda nu pentru probabilitatea, dar pentru improbabilitatea'acestor întâmplări, aces­ tor hazarduri. I1f) Teoria spirită sau spiritistă, preconizată de d-nul Cioca­ zan şi de sornităţi ştiinţifice" ca Oliuer Lodge, Richard Hodyson, Wiliam James şi alţii, cari susţin că corpul astral al unui mort ar. reveni şi s'ar incarna in corpul mediului, prin al cărui creer ar gândi, a cărei voce ar vorbi, prin a cărei mână ar scri. Teoria aceasta, ori cât de salisfacătoare ar apare unora, nu poate fi admisă, pentru că .rnoniţiunile", Înştiinţările şi apariţiu­ ni le sunt totdeauna subiective-de unul singur - şi pentru că fi­ ziologia şi experienţa ne dovedesc că gândirea se stinge odată cu moartea creerului. Anerniile, asfixiile, comoţiunile şi alte accidente, care suspendă viaţa cerebrală, sunt dovadă că o personalitate conscientă nu mai poate subsista dacă creerul dispare. IV) A patra ipoteză În fine, este cea enunţată acum recent de profesorul Richet la congresul internaţional de Fiziologie din Edinburg (24 Iulie 1·923). D-sa spune: .Jnterpretaţia nu e nici o explicare, nici o ipoteză. Este enuntarea pur şi simplu a fenome­ nului însuşi, consfinţit in mod neşovăelnic de experienţă, şi anume că: "Fapte reale petrecute in lumea exterioară pot impresiona creerul nostru fără excitaţiuni!e obişnuite percepute de simţurile noastre" . Prin ce mecanism? Pichet o ignorează; n'o tăgădueşte, dar constată, şi ;ifirmă 'că : "Realitatea vine spre noi". Această reali­ tate ar fi perceputăde .inconscientulr nostru şi înfăţişată cons­ cientului în mod brusc sau în mod simbolic sub formă de vise. Cu această teori� alui Richet intrăm Într'un domeniu tot atât de misterios, dar mai pipăibil decât al spiritismului. Suntem abia, la aurora cercetărilor '[ui, După ce neurologii celebri, Charcot, Magnan şi alţii l-au întrezărit şi ne-au vorbit de el, mai cu sarnă [63] ARHIVELE ,OL7ENIEI In explicaţia fenomenelor ipnotice; Freud din Viena, aprinde fă­ dia la a cărei lumină vie se vor putea observa şi cerceta desigur aceste fenomene pe atât de interesante pe cât par de bizare. In această direcţie trebuesc îndreptate pe viitor cercetările acelor ce, ca d-nul Ciocazan şi adepţii d-sale, voesc să pue "Un grăunte de nisip la marea clădire a viitorului". Ele ne-ar da, fără îndoială, rezultate extrem de interesante. ' , Dr. Ch. Laugier. 2) CRAIOVEŞTII, de 1. C. Filitti.1 1n Convorbiri Literare, în cursul anului 1922, şi mai. apoi In extras, d-l 1. C; Filitti publică una dintre cele mai complecte mo­ nografii genealogice privitoare la boerii Craioveşti, a căror influ­ enţă e hotărîtoare asupra vieţii politice din Ţara Românească între anii 1508....:.1525. Familia Craioveştilor este atât de bogată încât poate să zi­ dească mai multe mănăstlri, pe care le înzestrează cu numeroase sate. De bogăţia şi dărnicia membrilor ei se bucură şi mănăstirile dela Athos, unde pomelnicul acestei familii se află încă din 1501 Răzimaţi pe bogăţia şi influenţa 'lor la Curte, apoi pe vaza ce capătă în urma acestei influenţe, boerii Craioveşti tind să ocupe şi scaunul domnesc. Cel dântâi şi singurul tn linie bărbătească, care ajunge la această Înaltă treaptă este Neagoe zis şi Basarab. Diniredescendenţii Craioveştilor prin femei ajung domni Radu Şerban" Matei Basarab, Constantin' Brâncoveanu. Neagoe Basarab fiul lui Pârvu Craiovescu veI vornic (-;-1512), Matei Basarab şi Brâncoveanu au ca strămoşi pe Danciu, iar Radu Şerban pe Radu, amândoifraţi cu Pârvu şi Barbu, cel mai mare dintre fraţii Craioveşti. Cu timpul, descendenţii Craioveştilor se înrudesc cu boerii din Albeşti; Goleşti, Leurdeni, Mărgineni şi Cantacuzini. Dacă descendenţii Craioveştilor se pot urmări în documente, despre ascendenti documentele ne vorbesc foarte puţin sau chiar deloc. Craioveştii apar în documente prima dată la 1480, când Barbu şi Pârvufac parte din divanul lui Basarab cel tânăr. In timpul lui Vlad Călugărul, Pârvu e marevornic. Tot în timpul acestui Domn, fratele mai mare Barbu ajunge (1492) mare ban al Craiovei, dem­ nitate pe care o păstrează probabil până la 1519 - deşi în acest [64] AIUlI VELE OL1,'EN1El interval e Întâlnit în documente şi fără rang de boerie:-:;- când se călugăreşte, retrăgându-se la mănăstirea Bistriţa, zidită de Craio­ veşti Înainte de 1500. Tot Vlad Călugărul, spune d-I Filitti, întemeiază bănia Craio� vei pentru fraţii Craioveşti, proprietari ai moşiei Craiova, şi pri-, mul ban este Barbul, fratele cel mai mare; In tot timpul cât se simte influenţa politică a Craioveştilor în trebile ţării, ei sunt de obicei de partea Domnului, care le satisface interesele lor, fie că e Înrudit cu "ei sau nu, fie că e dănesc sau drăculesc. D-I Filitti intemeindu-se pe cuprinsul pietrei tornbale pusă de Craioveşti pe morrnântul lui Vladislav Vo. (i-1456), crede că atunci ajung pentru prima dată fraţii Craioveşti În stare de boerie, şi că prin urmare .nu e probabilă Înrudirea lor cu familia domnitoare - ramura Dă­ neştilor. Tot dsa arată însă că la data boeriei Craioveştii trebue să fi fost foarte tineri (15-20 ani), că tatăl lor a fost jupân Nea­ goe şi că Barbu Craiovescu făcea parte din divan înainte, de 1492, când e întâlnit ca vei ban fără a avea un rang de boerie. E cu­ noscut însă că în Ţările Române boeria corespundea unei trepte legată de vârstă, la care ajungeau fii familiilor din clasa supra­ pusă după ce-şi făceau stagiul de copil de casă, şi probabil că fraţii Craioveşti sunt făcuţi boieri, adică iesd.in vârsta copilăriei, In timpul lui Vladislav Vv. Că sunt întâlniţi în divan făr� �anguri boereşti înainte de 1487 şi 1492, aceasta nu înseamnă că nu erau boeri de neam, ştiut fiind că în cele mai vechi documente ce avem noi, întâi sunt trecuţi în divan boeriifără boerie, numai cu titlul de pan sau jupan. Că erau boeri mari, putem conchi.de, tocIţlai din faptul că îi întâlnim în divan sau fără titlu, sau cu titlul de veI vornic şi veI ban, fără să fi avut ranguri boereşti mai mici, iar. urmaşii lor ocupă numai boerii de rangul I-iu. Şi, dacă docu­ mentele SUAt zgârcite în informaţii privitoare la ascendenţii Craio­ veştilor, aceasta se explică prin însăşi lipsa acestor documente. ' Intemeierea băniei Craiovei trebue apoi înţeleasă în sensul că scaunul băniei s'a mutat din altă parte (Strehaia din tradiţie) la Craiova În timpul lui Vlad Călugărul, Craiova-moşiea Craioveş­ tilor - fiind cel mai mare centru economic al băniei atunci .ca şi acum, şi a cărui îl1'�emnătate era atât de mare încât mai toţi banii de aci înainte se vor numi ai Craiovei, nu ai Jiului, cum se vor fi numit mai nainte,\ şi cum se mai numesc încă şi după 1500 Hamza la 1533 şi jupan Stan la 1546 (vezi "Craioveştii" de Filitti În Convorbiri Literare, 1922, No.' 4, pg. 307 şi "Vechi împărţiri [65] N. G. Dinculeseu. ARHIVELE OLTENIEI cs administrative" de N.' Gh. Dinculescu, în Arhivele Olteniei, an. Il, No. 7, pg. 178). Dacă Craioveştii ar fi putut să ajungă la favoarea de care se bucurau la curtea lui Basarab Ţepeluş şi a lui Vlad Călugărul prin graţiile soţiei lui Părvul şi a curnnatei sale, apoi Pârvul ar fi' trebuit să ajungă mare ban, nu Barbu!. Şi dacă o asemenea fa­ voare să zicem că i-ar fi putut ridica la ranguri în orice caz pe atunci, spre deosebire de acum, nu le-ar fi putut aduce bogăţiile ce aveau şi mai ales trecerea de care se bucurau în faţa celorlalţi boeri cari ajută pe Craioveşti în întreprinderile lor politice. Asupra înrudirei Craioveşti1or cu familia domnitoare-ramura dănească-în lipsa de documente care să o stabilească, eu î�drăz­ nesc a aduce următoarea mărturie luată din tradiţia populară: Intre numirile date diferitelor părţi ale Craiovei, şi dintre cele mai vechi numiri pe care oficialitatea totuşi vrea să le desfiinţeze neîntre­ buinţându-le oficial, avem două-care trebue să fie din timpuri foarte vechi-când moşia Craiovei va fi fost împărţită între mai mulţi urmaşi ai aceluiaşi moş: Dăneşti se numeşte partea de N.V.· a oraşului, iar valea Vlăicii e valea ce trece acum prin străzile Popa Farcaş şi Zece Mai. Şi Dan şi Vlaicu sunt nume întâlnite numai la Dăneşti, numiţi' şi Basarabi. Ori între Craioveşti dacă găsim numele de Danciu (nu Dan), pe cel de VIadislav sau Vlaicu nu-l întâlnim de loc. Nu trebue oare să-I căutăm între ascendenţi] Craioveştilor şi găsindu-1 să considerăm justificată şi numirea de Basarab care şi-o dă Neagoe Basarab şi ceilalţi membri ai fami­ liei Craioveştilor cari ajung domni? --��-- Mărun t i s u r i , , In Historisch-Genealogiscb Geographischer Atlas, von Le Sage, Grafen Las Cases, in fiinf und dreisig Uebersichten, aus dem franzosischen iibersezt und zum Tei! verbessert zurn, Tei! ganz umgearbeitet durch Alexander von Dusch, Grossher­ zoglich badischer Gesandter bei der Schweitzerischen Eidgenos­ senschaft und Joseph Eiselein Ober-bibliotekar Professor, an der Universităt zu Heidelberg herausgegeben von Iohann Velten Run­ sthăndler in Karlsruhe, 1826, găsim pe planşa XXXIV: Europa nach seinem politischen Zustande im Iahr 18�8, unde Oltenia, caşi 5 [66] ARILlrELE OLTENIEi 6(; Plaiurile de vii din Almâjel, Poiana Pleniţei şi Cusmiru, Intre hârtiile unui inginer hotarnic, am găsit trei liste de viile locuitorilor din satele de mai sus. Pentru fiecare locuitor se dă numele său, lungul şi latul viei In pogoane şi stânjini. In Almăjel erau: 21 Pogoane şi 03 st. O Viile din plaiul din dealul Plenicioarei. 27 pog. şi 429 st. viile din plaiul Dariştea Peretului dela Lunguleşti. 37 pog. şi 320 st. viile din plaiul Drondeştilor. 47 pog. şi 149 st. viile din plaiul din faţa Peretului. Deci 135 pogoane şi 901 st. pătraţi, suma totală a viilor din Almăjel. In Poiana Pleniţei avem: 199 pog. şi 200 st. viile Poenei. 25 pog şi 1107 st. viile dupe coada vaei. 26 pog. şi 1218 st. viile dinspre pa dina Severinului. Deci 251 pog. şi 1075 st. numai viile din Poiana Pleniţei, afară de ale Pleniţei, a căror sumă ne pare rău că n'o avem până acum. In Cujmiru-Mehedinţi lista ne arată un plai de 281 pog. şi 716 st. patrati. In cea ce priveşte anul când s'au făcut aceste măsurători, n'avem decât pentru Poiana Pleniţei data de 1863 Mai 5, dar credem că şi celelalte pot fi cam din aceiaş vreme. Ori CUlTI, înainte de filoxeră. Ulmuleţu, sat.în plasa Cârnpului, există încă În 1838. Tribunalul Distr. Mehedinti în registru de hotărâri civile şi criminale pe anul 1838 pe foaea 183, are o judecată privitoare la unul .ot satul UL­ muleţu carele dând, ca săcurea şi lovind în cap pe Dinuliţă Pâr- călabu ..... să află ÎJ(Z patimă de boală .... ". . De altfel nu erea sat mare: într'un catastiv pentru strângerea dărilor judeţului aflăm că avea 38 de familii. In ce an s'a alipit de Orodel nu ştiu, dar si1iştea unde a fost îşi mai păstrează încă numele de Ulmuleţ. Plopşor Muntenia, Moldova şi Dobrogea sunt alipite la Turcia Europeană. Doar Craiova e amintită: Kraschova. Pe planşa XLI, Karte von Griechenland und der Europ. Tiirkei, în partea de N. avem şi Valachia (Walac!zei). In Oltenia sunt însemnate aşezările Chernetz (Cerneţi), Sir­ chaja (Strehaia), Topolniza (Topolniţa), Tismand (Tismana), Krazna (Crasna), Craiova (Craiova), Zinzeren (Ţânţăreni), Risipizi (Risipiţi), .Sitian (Jitianu), Sadova (Sadova), Rimnik (R.-Vâlcea), şi li, Pod est (Podeşti). Un drum mare trece dela Orşova prin Cerneţi, Craiova, Sla­ tina, altul mic, merge dela Craiova la Vidin, iar altul dela Dunăre . dealungul Oltului până la Râmnic şi de aci peste dealuri spre Tismana. [67] Augustin Crainic Zilele trecute s'a stins din viaţă într'o căsuţă modestă din oraşul Târgu-Jiu pro­ fesorul Augustin Crainic. Originar din satul Urisiu de pe lângă Reghinul Săsesc, coborîtor dintr'o veche familie de preoţi, şi-a făcut studiile secundare la Blaj şi pe cele universitare la Bucureşti. S'a mulţumit cu modesta carieră de profesor la liceele din Slatina şi Târgu-Jiu, fără preocuparea de a strânge avere sau de a se urca la situaţiuni politice, închizând în sufletul lui acel idealism curat, care fu marea podoabă a pro­ fesorilor, a acelor cari au pregătit sufleteşte tinerimea pentru marea jertfă a războiului desrobirii naţionale. Făcea parte din falanga intelectualilor ardeleni, cari trecură munţii împinşi nu de interesul de a-şi crea o carieră în vechea Românie neatârnată, pe care o putea obţine de altfel şi În regatul apostolic al Ungariei. Crainic era un puternic temperament emotiv, care totuşi ştia să se modereze în manifestările lui; numai în momente de mare entusiasrn, resorturile lui sufleteşti se lăsau mişcate de sentimentul pe care-I purta adânc sădit în sufletul lui încă de când era pe băncile şcolii la Blaj, şi căruia ştia să-i dea o manifestare atât de plină de duioşie, dar totdeauna discretă şi fără făţărnicie. [68] ----------- 68 ARIlIJ7ELE OLTENIE1 să aibă încă multi profesori A. Mihuleţ Tg.·Jiu 29 Decembrie Pe catedră nu cunoştea asprimea dascălului care este preo­ cupat de a inspira într'una numai autoritatea; de acea se da mai puţin supus imperativului treptelor formale, şi mai inspirat de do­ rinţa de a face lecţiile de istorie şi literatură cât se poate mai atrăgătoare. Povestitor abil, folosea în şcoală atât de rodnic acest dar, cu care fusese inzestrat şi care fermeca pe elevii lui. : Atmosfera de iubire, cu care era înconjurat în lumea şcola­ rllor, explica pe aceia de simpatie şi de consideraţie pe care i-a acordat-o societatea, înnaintea căreia Crainic înfăţişa prestigiul culturii şi al unei vieţi demne. Să dea D-zeu ca Şcoala noastră de talia lui! Mobilizarea culturală a preoţimei oltene Pentru orice bărbat cu mintea cumpănită, care ţine sarnă de realităţile vieţii noastre naţionale, este limpede faptul că viitorul României atârnă-mai presus de orice-de consolidarea şi inten­ siflcarea ei culturală. Cea mai mare parte din energia noastră trebue cheltuită în direcţia aceasta cu atât mai mult, cu cât în cuprinsul noilor hotare avem de luptat cu minorităţile purtătoare de culturi streine şi în multe centre foarte bine organizate în di­ recţia culturală. Dar când se vorbeşte de propăşirea culturală, gândul celor mai mulţi se 'ndreaptă numai către şcoală. Biserica, de pildă, 'este socotită ca. un factor cu totul neînsemnat În această privinţă. Ea -- cel mult -,- dacă face să fie poftită la tedeum-uri, părăzi Şi solemnităţi, ca s'� mai mărească fastul; iar după aceia-înapoi, la muzeul de ... relicvii naţionale! Această atitudine faţă de Biserică izvorăşte, Înainte de orice, din lipsa de cOI1�ingeri religioase a guvernanţilor noştri şi din politica meschină dţ partid, care doreşte o Biserică ortodoxă per­ manent slăbănogită.: - după Constituţie: dominantă, de fapt: dominată -, ai căret reprezentanţi să fie totdeauna la cheremul şefilor politiceşti. ,i I 1 [69] ,'1 RIIIVELE OL'l'ENIEI 69 , Numai că o' asemenea atitudine păgubeşte nu numai Biserica, ci şi dezvoltarea culturală normală a naţiunii româneşti; fiindcă este o adevăra1ă miopie intelectuală să creadă cineva, că numai' şcoala singură ar putea face faţă cerinţelor culturale prezente ale poporului nostru. Mai. ales şcoala de astăzi, cu dascăli de toate gradele, istoviţi de mizerie şi de muncă mai presus de puterile unui om, şi cu clase de elevi supra-populate, în faţa cărora şi învăţătorul cel mai zelos trebue să se mulţumească numai cu o spoială de instrucţie, de o calitate şi cantitate mult inferioară celei dinainte de război. Dar şi Biserica, ca să poată avea astăzi un rol cultural, îno­ dând o tradiţie secuJară Întreruptă acum 50-60 de ani, din pri­ cina unor curente intelectuale şi politice antireligioase importate şi a unei secularizări complecte, nesocotite, - trebue să se orga­ nizeze şi să se acomodeze noilor cerinţi. Afară de organizarea generală unitară a Bisericii ortodoxe din intreaga ţară, este nevoe de organizarea preoţimei pe eparhii. In această privinţă, s'au păs­ trat până astăzi tradiţii bune În provinciile alipite! Astfel În Tran­ silvania, datorită Statutului lui Şaguna, care a urmărit să facă din Biserică şi o citadelă a românismului, constatăm o strânsă legă­ tură Între c1erici şi mireni pe chestiile religioase şi culturale. Şi la congresele anuale ale acestei Biserici, aleargă voioşi până şi ţăranii cu Statutul Şagunian In şerpar. Păcat că in timpul din urmă ş'acolo mulţi tineri cărturari nu mai intră În preoţie din pri­ cina salariului de mizerie cu care sunt plătiţi, Într'un contrast dureros cu situaţia materială a clericilor uniţi şi a celorlalte con­ fesiuni, cari, pe lângă fondurile lor proprii, mai primesc şi dela stat subvenţii. Iar În Basarabia, avem de-a face c'o gospodărie bicericească uimitoare, din veniturile căreia se Întreţin clericii, cari în chipul acesta nu sunt siliţi să cerşească mila statului, şcoalele şi aşezămintele de binefacere. Asupra acestei gospodării frumoase, s'a repezit în timpul din urmă, cu o Îndârjire nemai pomenită, politicianismului nostru hămesit, care este În căutarea altor fon­ duri de devorat. Dar preoţimea basarabeană se ţine bine şi cre­ dem că va birui. Atitudinea ei a fost aprobată de toată preoţimea ortodoxă la congresul general din Octombrie 1923. * :1: * In ceiace priveşte vechiul regat, singura regiune, unde preo­ ţimea s'a organizat În legătură cu noile cerinţe culturale, este eparhia Râmnlcului Noului Severin. Această organizare Îşi are În- [70] 7'0 ARHIVELE Olfl'ENIEI ceputul odată cu aşezarea pe scaunul episcopal a P. S. Vartolo­ meiu, care-i înzestrat nu numai cu o minte limpede, adăpată la toate izvoarele culturii moderne în legătură cu problemele reli­ gioase, ci şi cu o nezguduită voinţă de a înfăptui, într'o vreme când discuţiile principiale au degenerat în vorbărie, democraţia, în demagogie şi individualismul excentric în zvârcoliri sterpe de saltimbanci. Toată preoţimea olteană a fost mobilizată. la noua luptă cul­ turală, sub steagul societăţii "Renaşterea", care a şi fost recu­ noscută ca persoană morală de Corpurile legiuitoare, în primăvara anului trecut-1923. Ideia genetică a acestei societăţi este colaborarea autorităţii episcopale cu activitatea preoţească. In vremurile de astăzi, auto­ ritatea trece printr'o crizăptovocată atât de vijeliile războiului mondial, răscolitoare de mari prefaceri politice şi sociale, şi răs­ turnătoare de valori, cât şi de imoralitatea şi incapacitatea atâtor indivizi, cari, reprezentând autoritatea în chip nedemn, ameninţă să îngroape şi principiul subt dărâmăturile ticăloşiei lor per­ sonale. Dar fără autoritate, viaţa socială se va destrămâ, Atât de ade­ vărată este constatarea aceasta, încât chiar bolşevismul a căutat să restatornicească autoritatea, dar într' o formă şi mai absolutistă ca pe timpul ţarismului. Şi iarăşi este un fapt recunoscut de toate minţile cumpănite, că adevăratele idei democratice se propovă­ duesc şî se înfăptuesc tot de câţiva, cari trebue să aibă la spate massa luminată şi disciplinată a norodului. Când este vorba de Biserică, principiul autorităţii, reprezentat de ierarhia superioară, stă în legătură şi mai strânsă cu fiinţa ei. Dar în Biserica noastră ortodoxă n'avem de-a face nici cu abso­ lutismul episcopal, ca în papism, şi nici cu individualismul exa­ gerat şi dizolvant din protestantism. Aici, autoritatea epişcopală se armonizează cu activitatea preoţimei şi a mirenilor. Acest principiu stă şi la temelia societăţii "Renaşterea", care desfăşoară o activitate culturală şi alta economică. Ea lucrează mai întâi prin Centrele parohiale alcătuite din 8-12 parohii. PreO�ii acestor parohii se strâng lunar şi prin ro­ taţie în fiecare parohie, într'o zi de Duminecă sau sărbătoare. In prima jumătate din zi, toţi preoţii slujesc Sf. Leturghie în sobor, care se închee cu predică şi cu parastas pentru ostaşii căzuţi în război. După experienţa făcută până În prezent, aceste slujbe în [71] Ma!If7ELE OLTENIE1 sobor şi rugăciuni pentru cei adormiţi fac o deosebită impresie asupra norodului. In a doua jumătate a zilei, urmează serbarea propriu zisă, care are caracterul unei şezători biblice, în care ele­ mentul instructiv şi religios se uneşte cu cel artistic. Şezătoarea se începe cu nImpărate ceresc" cântat de toţi laolaltă: preoţi, dascăli şi norod. Urmează apoi o conferinţă cu fond sau - colorit religios. După aceia, iarăşi .coruri religioase. Mai departe: un preot al cercul ui citeşte un pasagiu din Biblie, pe . care îl tăl mă­ ceşte pe în-ţelesul tuturor, şi după alte coruri religioase, şezătoa­ rea biblică,care durează cel mult două ore, se încheie cu "Tatăl nostru", cântat iarăşi de Întreaga asistenţă. Aceste şezători sunt foarte populate atât la sate, cât -şi la oraşe. Sălile şcolilor pri­ mare au devenit r.etncăpătoare. La multe din ele se impart gra­ tuit broşuri religioase sau iconiţe şi se fac colecte pentru pro­ curarea altor cărţi şi ajutorarea celor necăjiţi. Adeseori s'au luat chiar iniţiative cu urmări efective, pentru ridicarea de biserici şi de localuri de şcoală. Iată şi o parte din subiectele ce s'au dezvoltat În cursul anu­ lui 1923 la aceste şezători biblice: Pentru centrele urbane: 1) Problema religioasă privită prin spiritul vremii. - 2) Treţ>uinţa religiunii pentru intregul cadru al vieţii. - 3) Foloasele aduse de creştinism lumii. -- 4) Sf. Evan­ ghelie e cartea vietii. - 5) Ce are de făcut Biserica pentru su­ flete şi societate? - 6) Rolul clerului în sfera de zidire sufletească a credincioşilor şi de sporire şi înălţare a mişcărilor culturale. --:- 7) Necesitatea şi folosul operilor de binefacere prin Biserică pentru educaţia popoarelor şi mântuirea omului.- 8) Dumnezeu văzut în natură. - 9) Minunile Mântuitoruluf şi însemnătatea lor pentru' sufletul creştin. - 10) Temelia societăţii este familia creştină. - 11) Suferinţa e izvorul înţelepciunii. - 11) Răzbunarea creşti­ nului e ertarea l - 12) Folosul învăţăturilor din viaţa muceni-, cească. - 13) Luxul şi risipa privite în Iurninlle Sf. Evanghelii şi ale vieţii de toate zilele. - 1.4) Valoarea muncii pentru propă­ şirea şi morali zarea omului. - 15) Setea de avuţii ucide sufletul­ şi surpă popoarele.- 16) Ce să facă şi cum să trăiască adevă­ ratul creştin? - 17) Importanţa educativă a tainei Sf. Pocăinţi.- 18) Mişcările culturale în trecutul Bisericii Olteniei. - �9) In ce măsură viaţa orăşanului e prielnică dezvoltării virtuţilor creştîneşti.- 19) Biserica, şcoala şi armata alcătuesc laolaltă tăria înăuntrul şi în afară a unei naţii. - 20) Despre împlinirea datoriilor.- [72] ARHIVELE OLlENTEl 21) Păstrarea datinilor strămoşeşti şi folosul lor naţional şi moral. 22) Jocurile naţionale şi importanţa lor educativă. Pentru centrele rurale: 1) Superioritatea credinţii noastre or­ todoxe faţă de celelalte credinţe creştine. - 2) Cum arătăm noi că iubim pe Dumnezeu în viaţa noastră de toate zilele, ca cetă-, ţeni, ca' Români, ca părinţi şi ca copii? - 3) Credinţa şi faptele bune snnt pârghiile vieţii de aici şi mijloacele de dobândire <1 vieţii veciuice. - 4) Pregătirea vieţii de dincolo de mormânt.- 5) Cum se pot împăca împreună grija vieţii de aici şi cu grija de viaţa de după moarte?-5) Datoriile sufleteşti, sociale şi mate­ riale, pe care le are creştinul către Biserică. - 6) Respectă ceea' ce este al aproapelui tău: viaţa lui, avutul şi cinstea lui, - zice Domnul. - 7) Repausul durninecal este o trebuinţă şi trupească şi sufletească. - 8) Taina Sf. Spovedanii şi folosul ei pentru educaţie şi smerenie. - 9) Dovezi din viaţa de toate zilele şi din istorie, că cel ce se Înalţă pe sine se smereşte, după cum grăeşte Sf. Evanghelie. - 10) Jurărnântul falş şi urmările lui pentru educaţie şi pentru mântuire. - 11) Iubiţi pe vrăşmaşii voştri! - 12) Nu vă încredeţi în leacuri băbeşti şi ce zice Sf. Scriptură în această privinţă? - 13) Vătărnările pe care le aduc sufletelor şi popoarelor, superstiţiile prin urmările lor. - 14) Creş­ terea copiilor În frica de Dumnezeu şi în ruşinea de oameni şi folosul acestei creşteri. - 15) Ce vătămări ne aduce lăcomia şi cum vorbeşte despre ea Sf. Scriptură? - 16) Ce ne învaţă Sf. noastră credinţă pentru păstrarea sănătăţii şi lecuirea boale lor, de care putem fi cuprinşi şi dacă trebue să ascultăm şi de doctori.- 17) Ce ne învaţă sf. noastră credinţă şi ce ne spune viaţa despre foloasele meşteşugului şi ale tuturor meseriilor cinstite? - 18) Bi­ serica şi legăturile ei cu şcoala. -- 19) De ce trebue să sfătnim pe săteni 'să trimită copiii la şcoală şi ce foloseşte Biserica din aceasta? - 20) Ce răspunderi avem înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, dacă nu ne cultivăm sistematic părnântul de muncă?- 21) Binefacerile unei bune gospodării şi dacă fără păstrarea rân­ duelilor creştineşti se poate întemeia o bună gospodărie. - 22) In­ grijirea vitelor e o datorie sfântă rânduită de Dumnezeu spre folosul omului. \ Faţă de aceaslă activitate teoretică şi practică creştină, pe care comitetele parohiale o desfăşoară necurmat pe toate plaiurile Olteniei, corpul didactic, administraţia, reprezentanţii justiţiei şi ai armatei au avut la început o atitudine de expectativă. Probabil [73] AJillIVELE OL'l'ENIEI .3 că se credea că şi această activitate, care s'a început cu entusiasm, va sfârâi câtăva vreme ca atâtea alte iniţiative culturale dela noi şi apoi se va stinge. Dar s'a văzut îndată că-i vorba de o organizaţie temeinică, din care nu poţi scăpa cu una cu două tu, preot, şi pe care n'o poţi ocoli până la sfârşit nici tu, credincios. Atunci s'a început o colaborare fericită la această operă preoţească şi din partea corpului didactic, mai ales a învăţătorilor, cari au pus umărul alături de colaboratorii lor cei mai fireşti întru luminarea satelor. In multe părţi s'a auzit şi glasul judecătorului, al administrato­ rului şi-al ofiţerului, indemnând norodul să răspundă la chemarea păstorilor lor. Această nouă atitudine a cârrnuitorllor laici faţă de activita-, tea comitetelor parohiale este o mare mângăere pentru preoţimea olteană, care-şi poartă noua sarcină cu multe jertfe şi de tot felul şi un îndemn pentru o împrospătare necurmată a puterilor. Al doilea organ, prin care lucrează societatea "Renaşterea", este adunarea judeţeană, ce se convoacă de două ori pe an : toamna şi primăvara, în capitala fiecărui judeţ din eparhia Rârn­ nicului Noului Severin. Rostul principal al acestor adunări, la care participă toţii preoţii din judeţul respectîv, este de a verifica şi coordona activitatea centrelor parohiale şi de a găsi noi mij­ loace de acţiune pentru luminarea şi morali zarea norodului. Aceste adunări stau subt conducerea comitetelor judeţene. AI treilea organ de lucru al "Renaşterii" este congresul epar­ hial, care se convoacă de un Comitet central odată pe an, în prima săptămână după Rusalii şi în diferitele oraşe ale Olteniei, prin rotaţie. La acest congres, la care participă o treime din toţi preoţii eparhiei, pe lângă expunerea a două conferinţe publice, se face o dare de samă generală asupra activităţii societăţii în întreaga eparhie şi în tot cursul anului. Se iau în dezbatere pro­ punerile Comitetului central şi chestiunile puse de oricare membru în legătură cu scopurile Societăţii. Cel dintâi Congres eparhial al "Renaşterii" s'a ţinut anul trecut la sfârşitul lui Mai. Dezbaterile s'au desfăşurat în linişte, ordine şi cu competinţă, caşi cum preoţimea olteană ar fi lucrat de când lumea într'o astfel de organizare. In ceia ce priveşte latura economică şi gospodărească, socie­ tatea "Renaşterea", a primit donaţii dela membrii ei în valoare de aproape opt sute de mii de lei. Cu o parte din această sumă, [74] �lRH.IVELE OLrJ'ENIEI s' a cumpărat un imobil în Craiova, a cărui valoare este astăzi cel puţin de un milion. In acest imobil urmează să se instaleze o fabrica de lumânări .. In legătură cu misiunile de propagandă religioasă, Sf. Epis­ copie a mai colectat prin membrii societăţii încă aproape o sută de mii de lei pentru un fond misionar. Dar pentru ca activitatea .binefăcătoare a societăţii preoţirnii oltene să fie cunoscută şi irnitată în cercuri cât mai largi şi astfel rolul permanent de factor cultural al clerului să nu poată fi negat de cel dlutâi nechemat, - javră politică sau sectar, - societatea îşi are şi revista sa, care-i poartă numele. La 1 Ianuarie 1924, re­ vista "Renaşterea" intră în al treilea an de existenţă. Deşi destul de tânără, ea a reuşit să-şi câştige un loc de frunte între revis­ tele bisericeşti şi să aibă un număr mare de cetitori prin chipul deschis şi limpede, cu' care pune în discuţie chestiunile bisericeşti la ordinea zilei, prin forma vioae, cu care le expune, şi prin înfă­ ţişarea estetică, in care se tipăreşte în renumita tiparniţă a insti­ tutului grafic .Ramuri" din Craiova. Aceasta este în linii generale activitatea de doi ani a socie­ tăţii preoţeşti "Renaşterea" din eparhia Râmnicului Noului Severin. Am crezut de cuviinţă s'o aducem la cunoştinţa unor cercuri mai largi, mai ales de mireni, fiindcă ea, merită să fie cunoscută, şi nu numai cunoscută, ci şi sprijinită de toţi. oameni de bine; căci mai târziu, când se va scrie despre renaşterea culturală de după războiul de întregire politică, va trebui să se vorbească in primul rând şi de munca tăcută, necurmată, spornică şi însoţită de multe jertfe a preoţimii oltene, în frunte cu înţeleptul ei Păstor, grupată în societatea "Renaşterea". Pl'. DI'. Gh. L Ghia, profesor secundar in' Craiova. ---�-- Miscarea Culturală în T .-Severin , , Casa Lllmi�zii d� Mehedi/�ti a intr�t în al ci?cel:a an de acti vitate cu şezătoareă culturala populara de Durninecă 30 De­ cembrie 1923. A vorbitvd-l praf. C. Ionescu, dela liceul "Traian", despre Dimitrie Cantemir, iar elevii liceului au dat producţiuni [75] ARHIVELE OL1'ENIEI ';5 muzicale. Şezătoarea s'a deschis cu un cuvânt de îndemn pentru intensificarea culturii naţionale, al d-Iui Or. Constantinescu, deca­ nul baroului local, preşedinte al Societăţii. Şezătorile vor continua în toate Duminicile dintre vacanţele şcolare de Crăciun şi Paşti. * * Datina, revistă literară din T.-Severin, reapare cu No. 1 al anului II sub direcţiunea d-lui Mihail Guşiţă. Este o protestare -împotriva înoirilor ce năpădesc din rosturi şi graiuri străine şi cari ne ameninţă făptura proprie naţională; protestare în potriva goanei după ferme şi după năluciri de simţiri care sluţesc făp­ tura omenească. \ Cuprinde: Cuvintele-program ale d-lor Mih. Guşiţă şi C. D. Ionescu; un fragment din "Oameni dela munte" de Simion Me­ hedinti, încheind cu îndemnul "îndărăt spre poporul nostru"; un cuvânt pios pentru poetul erou N. Vulooici, semnat de I. Cetină; poezii semnate 1. Vania, P. Retezeanu, Delacerna, Castur; "La Crucea dela Curmezişr de Iulian Predescu, poveste tristă din viaţa pioasă, cu străluciri şi de flori şi de furtuni, dela ţară. Pa­ ginile revistei sunt Înflorite cu drăgălaşe sdtiţe de tipuri şi de locuinţe de ţară ale D-lui P. Simionescu, profesor În T.-Severin. Cercul Franco-Pomân din T.-Severin, întemeiat şi condus dela 1 Aprilie 1922 de distinsul profesor d-l Marcel Fontaine, şi care până la sfârşitul anului trecut şi-a avut sediul la liceul "Traian", şi-a instalat într'un local particular închiriat, biblioteca şi sala de lectură, zilnic deschise câte 2 ore. Are 760 volume, primeşte 12 reviste; cărţile se Împrumută acasă. S'au citit în medie, lunar, câte 100 voI. în 1922, câte 220 în 1923, ridicându-se în ultimele luni la circa 350 voI. Se ţin conferinţe, se organizează produc­ ţiuni literare şi muzicale; două reuşite producţiuni au fost în Decembrie 1923 şi Ianuarie c. Are mai bine de 300 membri. Prin cerc se pot lua informaţiuni cu privire la tot ce priveşte Franţa şi se pot procura cu înlesnire şi cu reduceri cărţi şi publicaţiuni franceze. Este sprijinit de Ministrul Franţei la Bucureşti, de Mi­ nistrul Afacerilor Străine al Franţei, de "Alianta Franceză" şi de autorităţile locale. * Constructii de aşezăminie culturale. 1. La teatrul orăşenesc s'a lucrat cu spor în 1923, realizân- [76] 76 ARl-IlVEClţ OCl'ENlEl du-se: tencuirea la exterior şi interior, terasele, ornamentaţiile exterioare, aşezarea uşilor şi ferestrelor. Se fac eforturi să se ter­ mine aripile clădirii, pentru instalarea bibliotecii Bibicescu şi pentru deschiderea sălilor de cinematograf şi de festivităţi. 2. S'au pus pietrele fundamentale ale celor 2 scoale normali! de băeţi şi de fete, în asistenta d-Iui Ministru al Instrucţiunei; lucrările de fondaţie ale acestor şcoli sunt aproape terminate. 3. La internatul liceului "Traian", Începl1t În Mai 1923, s'au executat fundatiile, elevaţia În beton a subsolurilor şi parte din planşeul de beton armat dintre subsol şi parter. Lucrările vor re­ începe indată după desghe], aşa ca, la sfârşitul anului, clădirea 'să fie acoperită. 4) La stadiul Traian, după ce În 1922 s'a îngrădit frumosul teren de 80000 m. p., În 1923 s'au plantat aleele şi pajiştile şi s'a făcut alimentarea cu apă. Comitetul şcolar al liceului" Traian" face eforturi să realizeze anul acesta tribunele şi apoi pista pietonilor. Pe acest teren au Început să vină echipe din oraşele vecine, din Serbia şi depe vasele ce opresc În portul T.-Severin, Con cu­ rând cu echipele locale. Viaţa sportivă prinde putere În şcoli şi În societatea noastră. A.B. I\:Iiscarea culturala în Craiova , Societatea "Prietenii Ştiinţei" a continuat conferinţele salec de Duminecă, În localul. Teatrului National, în ordinea următoare: La 1 Decembrie 1923, D-l Prof. A. Vasculescu Comemorarea Unirii Ardealului. 2 D-l Praf. St. Nicolăescu (Bucureşti): Istoricul Craiovei. 9 D-I Pamfil Şeicaru : Spiritul Revoluţiei ruseşti. 16 D-l Praf. 1. Costinescu (Caransebeş): \ Din tainele universului. 23 \" Anghel Daniel (Caracal) Specula si scumpetea vieţii. 30 \ D-l Praf. Le6 Thevenin : Poetul Mistral. [77] AIUIIT/ELE OLTENIEI Prelegerile Unioersităţii Libere "Prietenii Ştiinţei" s'au continuat regulat, de trei ori pe săptămână. Subiectele tratate de profesorii respectivi, dela 16 Octombrie şi până la 'sfârşitul anului 1923, au fost cele ce urmează: Cursul de Istoria Literaturii române moderne, făcut de 0-1 Pro­ fesor C. O. Fortunescu : Introducere În literatura română modernă; GheQrghe Lazăr; Gh. Asachi ; 1. Eliade Rădulescu; Văcăreştii şi Conachl ; Poetae minores (Mumuleanu, Faca şi Cârlova); Scriitorii populari (Ardelenii şi A. Pann); Vasile Alecsandri; deosebit de o comemorare a lui Dumitru Cantemir. In total 12 lecţii. Cursul de Medicină populară, alO-lui OT. Aurel Metzulescu: Boalele oamenilor şi animalelor (Turbarea şi Cărbunele), în 2 lecţii. Cursul de Istorie a Euoluţiunii Medicinei, de O-lOr. Ch, Laugier: Istoricul medicinei la popoarele primitive, la popoarele vechi, Egipteni, Asiro-Babilonieni şi Elini, Hipocrat, în 3 lecţii. Cursul de Istoria Ciuilizaţiunii, făcut de 0-1 Prof. A. Vas­ culescu. Pornind dela primele manifestaţiuni ale civilizaţiunii la popoarele primitive, O-sa a urmat desvoltarea ei la neamurile vechi istorice, la Egipteni şi Asiro-Babilonieni. Total 8 lecţii. Cursul de Fizică, alO-lui Prof. C. Brădiţeanu, a tratat despre Electricitate, fiind însoţit cu demonstraţiuni şi experienţe, cu ajutorul aparatelor respective, în 4 lecţii. . \ Dela Ianuarie 1924 0-1 avocat V. G. Sandulian a Început un curs de Istorie Filosofiei ; O-nii Vasculescu şi Brădiţeanu vor C011- tinua pe cele începute de O-lor. * :j: Sfatul Negustoresc din Craiova, sub preşedenţia O-lui In­ giner P. P. Andreescu, mare comerciant şi industriaş din localitate, a aprins un focar de cultură mai mult În oraşul nostru, prin seria de conferinţe ce a organizat iarna aceasta la sediul său din palatul "Ramuri". Natural că subiectele tratate de conferenţiar! În acest cerc negustoresc sunt şi ele de natură economică sau În raport cu obiectul or cu preocupările negustorului român. Iacă şi lista acestor conferinţe: 0-1 Prof. N. Iorga: Despre Comerţ. Dvna FIor. Ing. Andreescu: Istoricul desuoltării economice ti României. O-nul Prof. G. Taşcă: Crizele monetare: lipsa de numerar. 0-1 Prof. C. O. Fortunescu : Negustorul in Literatura română. [78] ţi 78 --------_._-----�- ARHll'ELE OL'l'ENIEI D-) avocat Mitu Stoenescu: In contra jalimentelor viitoare. D-I Ing. M. 1. Stănoiu : Maneta de azi. D-I Gr. Trancu-Iaşi : Vederi economice şi sociale in opera lui Eminescu. D-I avocat V. G. Sandulian : Negusiorul şi negustoria în civi­ lizaţia omenirii. Cercul literar "Ramuri", ernulat de activitutea pe care o seamă de societăţi culturale o desfăşoară de o vreme în oraşul nostru, a hotărît să organizeze de asemenea un număr de şe­ zători literare. In acest scop a şi ţinut în cursul lunii Decernvrie două serate. In pri,ma a vorbit d-l Pamfil Şeicaru despre: Curen­ tul "Semănătorului" în literatura noastră, iar într'a doua, d-l C. Şaban-Făgeţel a îndeplinit o pioasă datorie prietenească, evocând cu căldură şi talent figura poetului ofiţer Vulovici, mort in pri­ mele zile. de lupte ale Inaintărilor oştirilor noastre în Transilvania, şi care a ilustrat paginile revistei "Ramuri�. S'a făcut şi lectură literară. Tânărul poet Şt. Bălceşti a recitat din versurile sale, versuri pătrunse de un delicat simţirnânt poetic şi respirând sinceră emoţiune artistic redată : un exemplu mai mult că adevărata poezie nu stă în singularizare de atitudine senti­ me ntală şi de formă de versificaţie. Centrul parohial urban Craiova al Societăţii "Renaş­ terea" şi-a urmat rodnica sa activitate culturală şi socială, după cum se vede în expunerea Părintelui Ghia din această rubrică, pag. 68 "Mobilizarea culturală a preoţi mei oltene". <, Societatea muzicală română "Armonia" din localitate ne-a vestit că nu a încetat de a exista - fapt pe care îl înregistrăm cu deosebită satisfacţlune - prin Audiţia ce a dat în seara zilei de 1 Decernvrie , 1923 în sala de recepţie a şcoalei primare Madona-Dudu. D-1 preşedinte al Societăţii, V. G. Sandulian, a rostit cu acest prilej o însufleţită cuvântare, după care s'a desfă­ şurat programul muzical, destul de reuşit, compus din soluri şi un trio instrumentale\ canto, c�r "Şi" declamaţie, Cercul Studenţesc Doljan a dat şi în iarna aceasta- un \ festival artistic la Teatrul Naţional, precum şi un bal, din venitul [79] AIUIIVELE OLTENIEI 7!) cărora tinerimea noastră studioasă işr propune a face un cămin studenţesc în Capitală, destinat să adăpostească pe fiii acestui judeţ, af1ători la studii şi cari ar fi lipsiţi de mijloace. Cu această ocazie semnalămodatămai mult că, faţă de dărnicia altor judeţe şi oraşe mai mici şi mai sărace pentru copiii lor, Doljul şi Craiova - cele mai bogate din toată ţara - n'au făcut nimic în acest sens. Şi e trist a o constata, la începutul acestui .an 1924, când ne vine vestea că guvernul a hotărît să arunce pe drumuri 1200 studenţi români, pe cari îi vor da afară din cămi- nuri - probabil spre a echilibra astfel bugetul şi ridica valoarea 1 eului nostru-şi când în "Universul", deunăzi, se putea citi ur­ mătorul anunţ: "Student serios. de familie excelentă. aflat în nevoe, caut post de chelner". Afară numai dacă, in mărinimia lor pentru studenţii români, Excelentele lor nu le vor rezerva pensiune la Văcăreşti, unde ţin de luni de zile pe câţiva bieţi tineri de aceştia. * Muzeul Ştiinţific Naţional Craiova, a cărui organizare in • curs am anunţat-o în aceiaş rubrică din No. 7 al Arh. Olt., a luat difinitiv fiinţă. Ne-având încă un local al său, la cererea comitetului organizator al Muzeului, Societatea "Prietenii Ştiinţei" i-a oferit găzduire provizorie la sediul său din Palatul Prefecturii, intra­ rea peste drum de teatru, unde e instalat' Muzeul, Regional de arheologie şi etnografie al judeţului. Inaugurarea primelor' colecţiuni ale Muzeului stiinţific J) a a avut loc în ziua de 2 Decembrie 1923. Au participat la această solemnitate d-l Prefect al judeţului, membrii societăţii "Prietenii ştiinţei" in frunte cu Preşedintele său, directoarele şi directorii şcoalelor secundare, o seamă de intelectuali ai oraşului, ofiţeri, advocaţi, medici şi profesori. Preotul profesor Gh, Ghia a săvârşit slujba religioasă, după care a rostit frumoase cuvinte de laudă şi de îndemn pentru o operă care va întări sentimentul credinţei în Dumnezeu,- un muzeu ştiinţific fiind, pentru oraşul cu o temeinică cultură, un naos în care splendorile culese din natură preamăresc pe Marele lor Creator. D-nul profesor inspector I. Ionescu-Bujor a arătat apoi, într'o frumoasă cuvântare, însemnătatea operei al cărei început se sărbătoreşte. Un muzeu, spune d-sa, schimbă cu Încetul mentalitatea masselor; punând pe om faţă în faţă CL� marele în­ văţător care este natura, îl desrobeşte pe acesta de jug,uI faptelor J) Cele ce urmează sun! luate după nota D-Iui Praf. M. Dernetrescu [80] 80 ARHH' ELE OLTENIEI citite or numai auzite) îi crează o individualitate proprie, li des­ voită gustul pentru frumos şi-l preface într'un iubitor conştient al patriei, despre ale cărei bogăţii variate şi nesecate numai un muzeu poate să-I lămurească pe deplin. Cu prilejul acestei inaugurări mai multe din persoanele de faţă au făcut donaţiuni în vederea sporirei colecţiuni1or acestui muzeu şi mobilierului său. Astfel D-l Otto Sachelarie a dăruit un mare şi frumos dulap destinat păstrărei colecţiunilor (în valoare de 15000 lei) şi D-I Mitu Andreescu a dăruit suma de 5000 lei. Comitetul Cercului Ştiinţific Craiovean, care va publica numele tutulor donatorilor, le mulţumeşte şi pe această cale. ;1; Publicaţiunile locale, prin dispariţia celor cu respiraţia mai scurtă, au rămas, pe lângă acea a noastră: Ramuri-DrumDrept, Năzuinţa, Renaşterea, Grafica Romana şi Gazeta Şco a lei, deo­ sebit de Hiena, care se tipăreşte tot la Craiova. Cât despre aşa numita "presă" locală, în afară de gazeta par­ tidului cu bogate resurse financiare,-mai ales cât e la putere -,şi care apare destul de rar, se aşteaptă doar noui alegeri, sau alt scandal politic, ca să dea semn de viaţă. Expoziţiile de pictură şi reprezeniaţiile Teatrului Naţional din lunile din urmă, pentru importanţa lor deosebită pretinzând mai mult decât cele câteva rânduri ce li s'ar putea destina în această rubrică culturală, fac obiectul celor două cronici speciale ce urmează. Fortunato ---_._� .. _- Expoz! tia G. 'l'eodorescu- Romanati. " , Este a şeasea 'ezpoziţie de pictură ce se intăţişează publi­ cului craiovean în mai puţin de un an de zile: un record menit a surprinde într'un chip îmbucurător într'un oraş ca al nostru. După expoziţia d,-lui Eust, Stoenescu, pictor consacrat, a că­ rui valoare artistică e �a înălţimea reputaţiunei sale; după aceea a tânărului 1. Negulescu, talent cuprinzător de remarcabile poten­ tialită]i în evoluţie; du[),ă prezentarea tablourilor d-lui Visconte, un strein, - expoziţii despre care am vorbit la timp În rubrica de [81] AIUIIVELE OI,'l'ENIEl 81 faţă -, am mai avut iarna aceasta încă alte trei: pe acele ale pic­ torilor Hora]iu Dimitriu, Ionescu-Dom şi G. Teodorescu-Romana-ţi. Expoziţia d-Iui H. Dimitriu a fost, evident, impovizată. Din pricina acesta pictorul, pe care l'am urmărit cu interes şi plăcere in desvoltarea talentului său, a fost departe de a ne înfăţişa ade­ vărata măsură a ceea ce e capabil să dea. In acest sens Auto­ portretul în primul rând, şi chipul muzicantului Castaldi, după aceea, erau pânzele mai reprezentative ale d-sale. D-l Ionescu-Doru-v al patrulea craiovean-cunoscut publicului dela noi, ne-a dat o expoziţie mai personală şi unitară. La su­ biectele sale obişnuite: o casă de ţară, un peisaj de iarnă, o cramă, un colţ de mahala săracă, tratate larg şi viguros, sobru în culoare, respectuos, dar nu prea servil, al desenului, - artistul adăoga un însemnat număr. de pânze jugrăvite la Baleic, in acel crârn pei de Orient pitoresc şi original uitat în marginea ţării noastre. Stânci şi faleze cretoase, în ale căror scobituri se cuibă­ reşte umbra albastră, şi pe crestele şi coastele cărora lumina pare <1 fi aderentă pietrei, uliţi inguste şi întortochiate, cu fântâni şi ciş­ mele primitive, case ciudate, căţărate pe c1inul dealurilor, cu o arhi­ tectură acomodată iregularităţii terenului, decorativul element al minaretului unei geamii sărace, marea şi cerul deopotrivă de vânăte, şi peste tot o lumină puternică, brutală, învăluind lucrurile şi simplificând contururile, - iată noi teme tratate cu meşteşug şi simţire de d-I Ionescu-Doru. Cea din urmă din aceste expoziţii, aceea a profesorului dela Şcoala Normală de băieţi din localitate, d-I Teodorescu-Rornanaţi, prezintă un deosebit interes. Aceasta pentrucă pictorul era cu totul necunoscut până acum, şi spre neaşteptata noastră surprindere, se revelează deodată -- nu pot zice ca o personalitate - dar ca un talent cu totul remarcabil. Numărul foarte mare al pânzelor=-vreo 150 de bucăţi, lucrate în ceva mai mult decât un an - înghesuite în sala cea mare a Prefecturei, derutează în primul moment pe vizitator. Sunt, de bună seamă, prea multe, şi o selecţionare mai riguroasă ar fi tre­ buit să presideze la alegerea tablourilor, in profitul impresiunii generale şi definitive. Dar odată orientat in dedalul unor subiecte aşa de variate, a atâtor genuri de lucrări şi a celor câteva influenţe care se indică în factura specială a unor anumite pânze, te opreşti la o seamă de lucrări care se impun mai mult ca alele prin ca­ lităţile lor de execuţie, cum şi prin sentimentul ce cuprind. Un 6 [82] 82, ARHIVELE OL'lENIEI C. D. Fort. popas lung mai întâi înaintea fericitelor motive -- uneori cu totu originale= culese din satele şi drumurile noastre de munte (prin judeţele Gorj şi Vâlcea mai ales): case ţărăneşti de tot soiul, biserici şi mănăstiri, troiţe şi fân tâlJi singuratice, atâtea lucruri interesante din punctul de vedere istoric şi etnografic; peisagiul, care în asemenea tablouri formează trup cu subiectul, este une­ ori tratat pentru sine, cum se vede din luncile şi pădurile stră­ punse de săgeţi de lumină şi moiate în umbră jilavă; portretul mult mai fericit în desen decât în culoare - cel dintâi fiind în definitiv baza picturii; natura moartă, în special fructele zămoase şi cu carnaţie proaspătă; însfârşit florile mai presus de toate, de· o gingăşie şi de-o frăgezime rară, bujori involţi, nalbe svelte, tran­ dafiri delicaţi, macii trufaşi, crisanteme melancolice, crinii reci şi delicatele flori de lămăiţă, de măr, de piersic, de cais şi de fă- sură, sunt o îricântare pentru ochi. ' Câteva dintre lucrările pictorului poartă pecetea străină a unui maestru care il avut o înrâurire puternică asupra artistului, la un moment dat: Mirea şi Stoenescu au imprimat înfluenţa lor folo­ sitoare pe cutare pânză a d-lui Teodorescu. Cele mai multe, imensa lor majoritate, sunt rezultatul şcoalei serioase şi mai ales al talentului acestui pictor, care are desen, simţul coloarei, senti­ ment şi o facilitate puţin obişnuită. Cu asemenea calităţi d-l Teodorescu-Romanaţi, care se arată a fi neobişnuit de harnic, ar putea merge departe. Dacă s'ar afla Între bogătaşii dela noi şi unul mai înţelegător şi mai inimos, ce bine ar face să mijlocească acestui tânăr posibilitatea de-a merge să studieze, să se perfecţioneze în arta sa şi în străinătate! A'i" fi, de sigur, şi un »plasament" bun, întrucât binefăcătorul s'ar plăti cu lucrări de ale acestui artist, la înapoierea sa, şi ar face in acelaş timp şi un frumos gest. Născutu-s'a el oare până acum în capitala grânarului Olteniei? Cronica dramatică Stagiunea Teatrulni Naţional se apropie de sfârşitul ei. fruc­ tuoasă cum n'a fost, ppate, de mult o stagiune dramatică locală. După Glauco, ce parea fi fost gustat de public mai mult decât credeam eu la început - şi sunt bucuros a constata lucrul pentru [83] A.HRI VELE OLTENIEI 83 acest public al nostru, aşa cum îl avem - -, cu sforţări demne de elogii şi mereu reînnoite-elogii pentru Direcţie şi pentru artişti-, s'au înfăţişat pe scenă piese noi, sau jucate pentru întâia dată la Craiova, înlăturându-se încetul cu încetul vechiturile melodra­ matice care îngreunau şi desfigurau repertoriul de până acum. In montare, cunoştinţele tehnice ale D-lui Bumbeşti, unite cu priceperea şi bunul gust al Directorului Teatrului, au reuşit a da, În marginile posibilităţii, culoarea locală unor piese cu cadru istoric românesc vechi or străin, armonizând decorul cu costumele' şi subiectul respectiv, simplificând, stilizând cu ponderaţiune -1 ca În foarte isbutita realizare scenică din "Nyu" - sau întru­ chipând viziunile poetice din o feerie cu "Fata din Dafin". Aci este locul să menţionăm cu elogii meritul talentelor şi muncii colaboratorilor discreţi, dar deopotrivă de preţioşi, cari sunt creatorii desenatori ai decororilor şi costumelor teatrului, Domnii Feodorov şi Al. Brătăşanu (chiar dacă nu-mi place defel gravura secesionisto-expresionisto-decadento-germană de pe co­ perta Programului seral oficial). in ce priveşte jocul artiştilor, de asemenea înrecistrăm cu satisfacţie progresul vizibil obţinut în genere în acest sens, mai ales În serile când loja Direcţiei este ocupată de cel în drept. O menţiune "l1ors ligne" D-lui Pop-Marţian pentru o activitate deosebită, În roluri lirice, dramatice şi comice deopotrivă, în pro­ teice manifestaţiuni ale unui talent artistic care se Îndreaptă spre desăvârşi re. Avocatul, de Brieux, n'a obţinut succesul meritat. Procesul de conştiinţă profesională - marfă puţin obişnuită la avocaţii de azi -- a lăsat reci. a obosit .pe spectatorii cari formează gro­ sul publicului nostru, prin discursivitatea piesei, prin 1ungimile unor dialoguri, deşi opera aceasta e, netăgăduit .de .o remarcabilă calitate dramatică. Totuşi am fi dorit s'o vedem jucată de mai multe ori. "Avocatul" a dat prilej D-Iui Dordea să se reliefeze în rolul bătrân ului care Înfăţişează incarnarea conştiinţei magistratului de carieră; D-nii Coco Demetrescu şi Dan - cel dintâi mai ales, pentru că îşi şi învaţă bine rolurile - au jucat corect. Fata din Dafin, lucrare dramatică în versuri, de D-nii A. Maniu şi Se. Froda, a avut parte de o punere În scenă îngrijită, originală şi adecuatăîn fantezia ei decorativă unui asemenea subiect de vis sau de basm. Dacă această compunere poetică [84] 84 ARl1IVELJiJ OL'l'ENI:EI aminteşte prea mult- în paguba ei, prin comparaţie -- procedeul genului "Cometa", în care spiritul şi imaginaţia întraripată a lui Anghel se topeşte în delicata sensibilitate şi duioşie melancolică a lui Iosif, - oarecare lipsuri, scăderi şi chiar prozaisme ale poemului au trecut uşor la reprezentaţie, mulţămită felului cum a fost înfăţişată publicului de către teatrul nostru. D-şoara M. Creţulescu a' avut ocazia să facă o frumoasă creaţiune din Dom­ niţa, împrumutând o atmosferă de poezie şi de tragic eroinei ce tntrupa, şi pe care timbru! vocei sale şi ritmul mişcărilor sale potolite le îmbina Într'un tot armonios. Succesul Fetei din Dafin se datoreşte în egală măsură O-lui Pop-Marţian ; O-sa ne-a SUf­ prins de astă dată printr'o vervă comică şi un joc de scenă, care arătă mlădierea puţin comună a talentului O-sale. Tariuffe, În excelenta traducere a poetului A. Toma, merită o menţiune specială. Jucată pentru întâia dată în oraşul nostru, şi jucată foarte bine, n'a putut avea succesul ce s'ar fi crezut. Această clasică operă, in care făţărnicia îmbrăcată În haină preo­ ţească a fost biciuită după cuviinţă de genialul Moliere, lasă rece sala. E drept, de altfel, că nici În Franţa comedia aceasta nu mai place atât cât Avarul, Bolnavul Închipuit, sau cutare farsă a marelui comic francez. Ne vom fi obişnuit noi oare într'atât cu făţărnicia, încât acest viciu să nu ni se mai pară excepţional, şi deci tolerabil, natural? Sau, poate că la noi nu există ipocrizie, nici măcar în politică, şi că prin urmare nu gustăm pe Tartuffe fiindcă nu-l înţelegem, ca pe ceva inexistent?! Şi cu toate acestea socotesc că piesa aceasta, chiar cu riscul de a avea puţini spectatori, trebue negreşit menţinută şi mai adesea reluată, .mai cu seamă că a fost îil aşa chip reprezentată încât face onoare teatrului craiovean. D-l Coco Oemetrescu il creiat un Tartuffe tot aşa de meritoriu ca Harpagonul D-Iui Mih. Ionescu din anul trecut. Alături de D-sa menţionăm pe D-ra Cos­ manovici, care ne-a dat o Elmiră, a cărei distincţiune şi măsură în ton, gest şi atitudine ne-a fost o plăcere prelungită; O-na Fo­ tino de asemenea a isbutit a ne schiţa o Dorină impertinentă şi isteaţă, care a fost Cll drept a plaudată. O dovadă mai mult, şi pentru altele caşi p,entru O-sa, că pot reuşi în roluri care li se potrivesc (căci şi dintr'un rol de servitor poţi face o creaţiune ele talent) şi pentru care au - cum zice bine Francezul - "le phy­ sique de l'emploi", fizic care să nu stingherească resursele natu­ rale ale actorului, ci dimpotrivă. Foarte conştiinţiosul şi meşter [85] ARHIVELE OL1'ENIEI în a-şi face figura, D-) Rocoş, merită de asemenea o menţiune deosebită pentru Orgon-ul său. In punerea în scenă şi costumarea Îngrijită, o notă discor­ dantă făcea bătrâna bunică, Pernela, care deşi înfăţişează - după autor - pe o habotnică bisericoasă, severă, "prude", era decol­ tată şi plină de dantele şi zorzoane; şi e păcat, căci altfel şi-a r fi ţinut bine rolul său. O bună ideie aceea de a fi servit publicului, ca un prolog, un menuet dansat mulţumitor de două perechi, şi care în sune­ tele unei muzici de Lulli transpune oare�um în timp şi spaţiu pe spectator, pregătind atmosfera unei piese din sec. XVII. Nyu este un roman dramatizat, de factură cinematografică, operă a unui autor de mare talent, dar nedibaciu încă în ale te h­ nicei dramatice, şi al cărui suflet rusesc a vrut să creieze o piesă după reţeta franceză naturali stă a formulei "tranche de vie". Intr'un decor impresionist, extrem de simplicizat, şi de o meritorie realizare, scene scurte se succed, scene în care dialogu e întrerupt de tăceri, de multe jocuri de scene sugestive, cu schimburi de cuvinte uneori voit banale, . banale ca viaţa însăşi, ar cu vorbe adânci şi pline de tâlc sau de poezie. Un suflet de femeie - amestec de sensibilitate, inconştienţă, misticism slav şi nevroză modernă - leagă, în capriciile unui moment, într'o at­ mosferă enervantă de bal, între două tururi de vals, firul unei aventuri de dragoste, cu aceiaş uşurinţă cu care s'ar înfăşura în spitalele unor serpentine de hârtie, pentru a-şi părăsi casa şi bărbat şi tot, ca să plece cu un altul pe care nu-l cunoaşte, şi pentru ca această iubire să o ducă la desperare şi la sinucidere; un soţ complezant, care, pentru a-şi conserva favorurile, or măcar pre­ zenţa în casă-i a femeei care "i-a intrat în carne", se face a închide ochii, apoi tolerează cu bună ştire sub acoperişul său pe amant; în sfârşit un erou de duzină, victimă prin pasivitate, Of profitor cinic, care mână la moarte pe o nenorocită, pentru ca apoi, în drumul dela cimitir spre casă- o a două îngropăciune-­ să se îndrumeze, cu inconştienţa unui element orb, spre o nouă aventură amoroasă: iată subiectul şi iată personagiile din Nyu. Piesa se sfârşeşte virtual cu sinuciderea femeei ; romanual ci­ nematografic se prelungeşte însă cu încă alte două tablouri, me­ nite - cred - a sugera ideia fragilităţii a tot ce e omenesc în cadrul neclintit şi veşnic al firii, impresiunea covârşitoarea a tris­ tetii despărţirilor, a supravieţuirii părinţilor în urma copiilor 101. [86] Fortuuato ARHIVELE OL'l'ENIEI Dar cu toate stângăciile ei ca tehnică, cu tot descusutul ei ca piesă, cu toată brutalitatea câtorva scene realiste şi cu toate inconsecinţele psihologiei eroinei, Nyu impresionează adânc şi pe alocurea ne sgudue simţirea. Personagiul complex al eroinei a fost jucat admirabil de D-na Lili Popovici, artistă a Teatrului Naţional dinl Bucureşti. Rând pe rând cochetă şi uşoară, femeie îndrăgostită pătimaş.isu­ flet amărît de a nu fi înţeles şi obosit de a face orce altă sfor­ ţare decât acea extremă: nebunia sinuciderii, - D-na Popovici a făcut o desăvârşttă creaţiune din Nyu. D-nii Dan şi Marţian au secundat destul de bine pe colega O-lor. O notă bună şi D-nei Sterescu şi D-Iui Rocoş în micile lor roluri bine interpretate. O nuntă În Revoluţie, dramă a scriitorului danez Sophus Mihaelis, e ultima piesă nou introdusă în repertoriul acestui teatru înainte de anul nou. E o piesă menită a se susţine mai multă vreme pe afiş, întrunind în ea şi avantagiul de a fi spectaculoasă, cu scene de, efect pentru publicul mult, cum şi calităţile literare pentru celălalt public. In zilele turburi ale prefacerii societăţii franceze prin Revoluţie, asi şti la drama care se petrece în sufletul unei rnândre fete nobile care -- crescută în credinţa superiorităţii acestei nobleţi, deprinsă a socoti privilegiile castei sale ca ceva sacro-sanct - vede că o cocardă albă şi floarea de crin nu sunt "neapărat întovărăşite de apanagiile unor virtuţi cavalereşti, şi că subt invălişul simplu şi neelegant al unui om din popor se pot ascunde calităţi de bravură şi în acelaş timp de fineţe sufletească. Dvşoara Creţul eseu a isbutit odată mai mult a face o crea­ ţiune meritorie ·din rolul tinerei contese de Tressailles, în felul cum a redat gama sentimentelor sale, dela rigida mândrie aristo­ cratică la umilinţa delicată a îndrăgostitei; D-nu Marţian, în ne­ încetată şi reînnoită osteninţă de a înfăţişa cât mai bine un alt om decât cel din creaţiunfle sale anterioare, şi care să nu trădeze pe autor inconcepţtunea acestui personagiu; menţiune particulară D-nilor Coco Dernetrescu, Dordea şi D-şoarei Nicolau, apoi D-nilor Rocoş, Călin şi celorlalţi cu roluri mai mici, din a căror colabo­ rare a ieşit satistăcătorul ansamblu al Nuntei în Revoluţie. \ ----- [87] Oameni fosili din epoca aurigniană f t 1 Solutrc este una din staţiunile paleolitice cele mai celebre din franţa. Descoperită în 1866 de Adrien Arcelln, fu dela început explorată de el şi de H. de Ferry, apoi de abate le Ducrost şi de nu­ meroşi alţi cercetători. In 1907 D-rul fabien Arcelin a ncepu t exploraţia metodică a aces­ tor zăcăminte. Tocmai în 1922-923 însă s'au făcut cercetările pe o scară mai întinsă, cu ajutorul aso­ eia ţi unei regionale de Paleontolo­ gie Umană din Lyon. Este intere­ sant de semnalat, în treacăt, că această importantă instituţiune a fost fondată şi condusă de un simplu institutor .din satul Royer, d-nul Mazenet, care însă a mun­ cit cu o deosebită stăruinţă şi cu tot sufletul în acest scop. Aşezat ÎiI formă de amfiteatrul a picioarele masivului calcaros şi abrupt cunoscut sub numele de "Stânca Solutre", satul cu acelaş nume prezintă de-asupra sa o pantă de prăvăliturt calcaroase stratifi­ eate, amestecate cu pământ argi­ lo-feruginos, şi aşezate pe mar­ nele din stratele jurasice inferioare, ce constituesc zăcărnintele preis­ torice din Solutre, atât de cunos­ cute în lumea întreagă. Acest strat de dărămături e numit "Crot du Charnier", datorit faptului existen ţei în acest loc a unei enorme cantităţi de oseminte de cai, res­ turi de bucătărie reprezentate prin zeci de mii de animale consumate de vânători nomazi din epoca qua­ ternară. Arcelin deosebeşte în acest ză- [88] cământ două straturi. Crot du Charnier sau "magma de cal" stră­ bate tot teren ul prăvălit, deose­ bind vatra superioară de altă vatră mai veche, inferioară magmei. Ea este peste tot aproape orizontală, afară de partea dinspre răsărit,' care a fost turburată probabil printr'o lăsare generală a terenului din partea de est, provocată de disoluţia mamelor subjaccente. Ca ur'mare a acestei structuri, magma de cal se arată pela mij­ locul terenului în strat mai super­ ficial, perrnlţând prin aceasta a orienta metodic săpăturlle între­ prinse în vederea cercetărilor, fie II nivelului inferior aurlgnlan, fie a nivelului superior solutrean. Deşi Arcelin indica se cu o pre­ ciziune remarcabilă succesiunea nivelurilor acestor straturi şi re­ cunoscuse foarte bine că frumoa­ sele silexuri tăiate fin în formă de frunze de laur se găseau tot­ deauna deasupra magmei de cal, totuşi abatelui Breui! îi revine cinstea de a fi fixat vârsta aurig­ nianului, magmei de cal şi a ve­ vetrelor situate deasupra ei. Săpă- turlle ulterioare au confirmat punct cu punct concluziile a bat e 1 u i Breui!. In August 1922 Asociaţiunea Regională de Paleontologie Umană din Lyon, a făcut, în punctul de­ desuptul păretelui stâncos care limi­ tează in jos "Crot du Charnier, un şanţ lung de 16 rn, larg de 6 rn. şi adânc de 5,50 In. Magma de cal era aproape Ia \;;uprafată La 0,70 m. dedesupt se găsea o linie continuă de vetre, îiltiDzân­ du-se pe toată lungimea şanţului, , ARHIVELJiJ OLTENIEI sub care se găsea un strat cam de 30 crn. grosime, compus numai din dără mături de stâncă pră­ vălită fără obiecte; dedesupt o a treia şi o a patra linie de vetre, şi în fine din nou prăvălituri Şi' dărâmături sterile în restul de adâncime al şanţului. In magma s' a recoltat nn utilaj litic extrem de bogat, cuprinzând sute de dalte, lame frumoase şi undrele puţin sau de loc lustruite prin Întrebu-' Inţare , Unele din ele se termină printr'un mâner serni-circular. Dar ceea ce constitue caracterul aurig­ .nian al acestui utilaj este găsirea a peste două mii de lame ascuţite cu muchea răsfrântă. Vetrele n'au dat nici un silex, nici un os lucrat. Nu s'au găsit decât cenuşe şi oseminte de cal calcinate. In August - Septembrie 1923 şanţul fu adâncit şi prelungit. Spre marginea de vest, imediat sub magma, s'a găsit o mare vatră, cam de un metru Înălţime în mijlociu. Din această vatră s'au scos 14 lame mari şi frumoase, lungi de 8-14 cm.; una din ele meşteşugit lustruită pe ambele părţi, o alta cu colţi mediani retăiaţi pe o mică parte din lungime: In sfârşit, campania de săpături s'a terminat strălucit prin desco­ peririle făcute Într'un al doilea şanţ. Aci magma fiind aproape de suprafaţa solului, dar totuşi intactă, s'a găsit sub ea o aliniere de trei· schelete, dispuse pe un plan in­ clinat. Primul schelet, schelet te­ rnenin, insoţit de resturile a două schelete de copii mici, s'a aflat la 1 m. 50 dela suprafaţă, de sub stratul de magmă; cel de al doilea J 1 [89] era îngropat la 1 rn. 80 dela acelaş linie de suprafaţă. In fine un al treilea schele!, la 2 rn. 40 adân­ cime, în aceleaşi straturi. Câteşi trele erau orientate pe acei aş linie dreaptă - Apus-Răsărit=-, cu faţa spre soare răsare. Că acestea au fost morminte, o dovedeşte nu numai orientaţia co­ mună, dar şi faptul că in dreptul capului fiecărui corp s'au găsit infipte câte două lespezi calcare, luate din stânca din Solutre, înalte ca de 0.50 m şi aşezate vertical, câte una de fiecare latură a ca­ pului, fără însă ca să scoboare chiar până la nivelul capului. Fără îndoială că ele vor fi fost înfipte în pământ, pe vremea aceea, ca semn al unui mormânt. O dispoziţie similară de lespezi calcare a fost dealtfel semnalată de Verneau lângă scheletele aurig­ niane ale grotei Grimaldi. Prin aceasta s'a făcut dovada definitivă a existenţei mormintelor în epoca aurigniană. Deosebit de interesant mai e faptul că scheletul Nr. 2 re pau­ zează într'o vatră plină de cenuşe şi de oase calcinate, în care s'au găsit 316 obiecte de silex, toate de dimensiuni mici şi destul de rău tăiate. Ele amintesc utilajul litie găsit în magma: lame fără lus­ tru, mai mult sau mai puţin ştir­ bite, câteva undrele, dălţi, răzuşe de factură banală, priboaie, cu bu­ căţi de quarţită, nuclei diverşi, nici un obiect de os. In părnântul in­ trat în oasele craniului celui de al treilea s'a găsi! un vârf de săgeată de silex După principalele caractere an- 89 'tropologlce ale sche letelor mascu­ line, se pare că ele se pot aşeza în marele grup quaternar al oame­ nilor de tipul Cro-Magnon. Talia, calculată după coeficienţii lui Rollet, este de 1.85 m. pentru scheletul Nr. 2, şi 1,75 rn. pentru Ne. 3; vârsta unuia şi altuia de 25-30 ani. Oasele membrelor: ro� buste, voluminoase, servind ce prindere unei musculaturi vigu­ roase, dar nu exagerate. De re­ marcat că raportul segmentelor membrelor e diferit de cel de azi: antebraţul e mult mai scurt in ra­ port cu coapsa, şi totalitatea mem­ brului superior in raport cu mem­ brul inferior. Craniul mesaticefal aproape sub-brahicefal (tipul Ne­ andertal este dolicocefal). Capaci­ tatea craniană evaluată la 1690 cmc. şi 1600 cmc. Curba sagitală armonioasă; fruntea bine desvol­ tată se ridică abia oblic, porţiunea parietală e lungă, linia occipitală scoboară aproape vertical. Faţa foarte largă (dia metrul bizigoma­ tic 147 rnrn.), dar fără prea mare disarmonie cu craniul lărgit. Or­ bitele reclangulare. Nasul lung, strâmt, mult ridicat (ind. 44.6). Falca inferioară exagerat de înaltă: 39 mrn, Bărbia se îndoia la extre­ mitatea sa şi'şi resfrângea margi­ nea inferioară într'o mică indoi­ tură sub bărbie: Unghiul maridi­ bular (maxilarului inferior) 113°. Acest aspect arhaic al mandibulet se atenuiază la subiectul 3. Nic un prognatism, nici superior, nici inferior. Scheletul feminin înfăţişează o femee de aproape 23-25 ani. In­ dice cefalic de 77.7. Faţa şi nasul [90] Restaurarea Alhambrei �)O . sunt mai largi. Mandibulul relativ tare şl înalt. In rezumat: Să păturile din 1922-· 1923 la "Crot du Charnier" (So­ lutie) au precizat definitiv strati­ grafia acestui celebru zăcământ preistoric, dând astfel o bază so­ lidă şi o orlentaţie precisă cerce­ tărilor ulterioare. Două schelete masculine adulte au fost descoperite în Septembrie" trecut, formal datate din epoca Vestita operă arhitectonică a geniului maur din Sevila ajunsese, în timpul din urmă, aproape ca biet monumentele noastre istorice din Oltenia. Presa spaniolă con­ ştientă a dat însă alarma, lumea intelectuală s'a agitat la această : veste, iar guvernul respectiva luat măsuri, destituind mai întâi pe arhitectu 1 însărcinat a veghea la conservarea celebrului monument istoric arab. Vechiul arhitect ne­ vrednic a fost înlocuit cu un om de omenie, care este în acelaş timp un adevărat artist şi un pa­ sionat pentru arta' sa. Apucându-se imediat de lucru, noul arhitect a reparat in scurt timp »Torre de las Darnas'' (tur­ nul doamnelor), lucrări de repa­ raţie începute, dar \tărăgănate vreme de şapte ani, pănă acum. Lucrările au fost făcute cu mare ingrijire: spărtura care se făcuse la portic a fost dreasă şi corectată cu multă dibăcie; arcadele slăbite au fost consolidate printr'o legă­ tură de fer invizibilă, aşa că s'a asigurat din nou trăinicia rnonu­ mentului. Planurile de reparaţie ale Patio-ului (sala consiliului : ARHIVELE OLTENIEI aurtgniană. Ele se apropie de rasa Cro-Magnon, deosebindu-sede cele ale vânătorilor de cai din valea Saonei, care au un cranin mult mai lungueţ. Descoperirea acestor morminte aurigniane afirmă şi tranşează de­ finitiv importanţa chestiune mult controversată a mormintelor pa­ leolitice. r». Cb. Laugier. Mex uar} cu Irurnoasa-i colonadă şi cu galeria lui Machuca (arhitect din sec. XVI) au fost stabilite, prevăzându-se imediat în buget de către nişte miniştri inţelegători cheltuelile necesare acestor lucrări, şi astfel soarta acestui minunat giuvaer arhitectonic şi monument al trecutului istoric naţional a fost asigurată. ' Fie-ne îngăduit, prin asociaţie de idei, a reaminti aci că noi, Oltenii, avem - dacă nu o Al­ hambra - câte un monument de mândrie strămoşească. Făcut-am noi ceva pentru ele? Sunt ani de când am pomenit in public că la capul lui Matei Voevod, la Arnota, nu arde o lumânări că; că zidiriJe Împrejmuitoare mănăstirii au ars; că la Horez, în giuvaerul brâncovenesc plouă; că in palatul domnesc din acelaşi loc, Regina României întregite nu poate să se odihnească, din cauza dibăciei fos­ tului arhitect al comisiunii istorice; că În sfârşit piatra mormântală dela Cozia a lui Mircea fondatorul este spartă în chip barbar.! T. G • .R. [91] In rubrica de faţă se fac dări de seamă asupra cărţilor şi publicaţlu­ ntlor ce se adresează Redacţiei, sau cel puţin se menţionează apariţia fiecăreia din ele. Studi suita Romania, apărută la Napoli, 1923, în editura Ric­ ciardi, face parte din seria II-a a publicaţtunilor ce "Istituto per l'Europa orientale" din Roma ti­ păreşte, cu scopul dea face cu­ noscute Italienilor ţările şi nea­ murile din acest colţ răsăritean al continentului. Volumul, frumos şi ingrijit im­ primat, de vreo 340 de 'Pagini, cuprinde următoarele articole: N. Iorga: Raporturi politice intre Italia şi România ;-A. Giannini : Uni­ tatea naţională a României la Con­ ferinta Păcii ;-0. Randi: Statutul fundamental al Regatului Rornâ­ niei; - A., Giannini : Constituţia română; - N. Bănescu: "Roma nouă" la gurile Dunării; - Em. Panaitescu: Latinitatea şi creşti­ nismul în evoluţia istorică a po- , porului român; - P. Nicorescu : Populaţi unea României; - G. G. Mateescu: Românii şi deosebitele minorităţi din: România ;-c. Stoi­ cescu: Situaţia financiară a Ro­ mâniei ;- V. de Sanctis : Emigra­ ţiuuea italiană în România; - I. Bianu: Academia română; - A. Marcu: Un pictor român la Aca­ demia de pictură din San Luca (Tătărăscu) ; - S. Puşcariu : lite­ ratura română; - G. Pascu : D. Cantemir; - G. Tagliavini : Mihail Eminescu. Prefaţa d-Iui Giannini previne pe cititor că nu va da o mono­ grafie completă asupra ţării noas­ tre, ci deocamdată câteva notiţe destinate a înfăţişa principalele aspecte ale României, în aştepta­ rea unei opere de informaţie şi documentare întregită asupra Re­ gatului, pe care Institutul şi-a pro­ pus a o înfăptui. In primul articol, d-l Iorga dă interesante amănunte asupra ra- [92] I A IU:lIVELE OLTENIEI constată şi. d-sa că "opozitia a observat că Parlamentul nu e ex­ presia Ţării, dat fiind modul cum au fost făcute alegerile, şi că prin urmare votul său nu exprimă rea­ ele curente ale opiniunii pUblice'5' Lucruri noui ne spune d-l Va­ lerio de Sanctis în informati unile ce dă despre emigraţia Italienilor În România, pe cari i-ar vedea cu bucurie - Întocmai ca şi noi­ Îndreptându-se spre ţara noastră mai degrabă decât înspre America. 0-1 1. Bianu face istoricul acti­ vităţii Academiei Române, al că­ rei membru şi bibliotecar este. Craioveanwl Alexandru Marcu, cercetând influenţele culturii ita­ liene asupra noastră, În epoca e. roică a latiniştilor, a lui Eliade şi Asachi, "fii spirit uali ai Italiei", arată că şi În artă, nu numai În literatură, sora cea mare a influ­ enţat pe cea mai mică, după cum se vede-între alte exemple--şi din studiile şi Începuturile artis­ tice ale pictorului O. Tătărăscu la Roma. Articolul e însoţit şi de o reproducere reuşită a unei Alego­ rii a României, operă a tânărului artist român, elev al Academiei din San Luca, făcută pe la 1849. 0-1 Carlo Tagliavini, un perfect cunoscător al limbii noastre, au- . tor al unei Oramatici şi unei An­ tologii româneşti, publică un stu­ diu bogat informat despre Emi­ nescu. O-sa se ocupă mai Întâi de om, pe ca re îl înfăţişează aşa cum se reflectă din opera sa, a­ poi de activitatea sa literară mul­ tiplă, dând numeroase cita ţii din proza şi versurile poetului, cu tra­ ducerea lor înitalieneşte. ---------------------------------------------------------- !I:! porturilor lui V. Alecsandri, ca de­ legat al domnitorului Cuza, cu ambasadorul Sardiniei, marchizul de Vi11amarina, cu Vegezzi-Rus_ calla, cu Cavour şi cu Victor Ema­ nuel în 1859. In "Unitatea Naţională a Ro­ mâniei", de A.:Oiannini, regasim, spre a deştepta melancolice regrete, articolele prin caro marii noştri aliaţi ne garantau restituirea În­ tregului pământ românesc al Ba­ natului şi al ţinuturilor dinspre Tisa. Cu plăcere citim la sfârşitul articolului că în tot timpul de­ liberărilor şi discuţiilor diploma­ tice care au precedat înfăptuirea unităţii noastre naţionale, Italia a stat alături de noi, ca o prietenă credincioasă, chiar şi În momen­ tele cele mai dificile, când ceilalţi mari aliaţi ai noştri jucau L, masa verde a diplomaţiei pe mâna al­ tora mai degrabă decât pe a noastră. 0-1 O. Randi, după o scurtă privire asupra originilor Constitu­ ţiei noastre şi a modificărilor ei, oprindu-se la atitudinea partidelor politice româneşti, cu prilejul dis­ cuţiei şi votării Constituţiei, zice: "Cu tot triumful guvernului libe­ ral, datorit în parte slăbiciunii o­ poziţiei din pricina deosebirilor de vederi politice, rămâne faptul indiscutabil că noua Constituţie a fost votată numai de liberali, şi a fost combătută de .toate celelalte partide». Tot de Constituţie se ocupă cu toată obiectivitatea şi tl-I A. Gian- ninl, Dacă d-sa soco�şte că ab­ (inerea opoziţiei de a vota Con­ stituţia din 1923 "nu exprimă o opozitie politică aşa de puternică", .1 i I I " I [93] ARHIVELE OLTENIEI Să fim recunoscători prietenilor Italieni, iniţiatori şi organizatori ai acestei manifestaţiuni de frăţie­ tate şi omagiu adus neamului ro­ mânesc, prin aceste bine-venite "Studi sulla Romania". Scavi eseguiti da privati nel territorio Pompeiano, extras din -Notizic degli Scavi» an. 1923, fasc. 7, 8 şi 9, de D-I Prof. Mat­ teo Delia Corte, este al treilea raport pe care distinsul dlsector al săpăturilor din Pompeia îl îna­ intează autorităţii respective. Explorările întinzându-sc în ju­ rul oraşului înmormântat, nou i ville rustice s'au scos de sub lavă şi cenuşă. Aceste case de ţară fiind prevăzute cu cellae vinariae (cămara de păstrat vinul) şi având şi torcularia (teascuri de stors strugurii), dovedesc că de atunci, chiar pe şesul de pe valea râului Sarno, Între Pompeia şi Stabia, e­ rau podgorii. Intruna din aceste viile (pag. 271) s'a găsit, sub par­ doseala atrium ului, un sarcofag monolit de tuf, cu osemintele ră­ posatului Înmormântat acolo. In­ tr'o alta, neobişnuit de mare (pag. 275), cu vastă curte centrală şi feldefel de încăperi, - 35 la nu­ măr=-, cu râjniţă şi cuptor, cu grajduri şi staule (unde erau nu­ meroase schelete de cai şi boi), şi chiar cu un ergastulum (Închi­ soare) pentru sclavi, Multele obi­ ec1e de podoabă, vase, ornamen­ te, statuete, bronzuri, arată că proprietarii trebue să fi fost bo­ gaţi. Dintre afrescurile aflate pe păreţii încăperilor se reproduc trei: una reprezentâ nd doi luptători goi remarcabil de corect desenaţi,.o scenă de bae, cu o servitoare a­ jutând pe stăpână să se spele, şi o scenă mitologică-Ercul şi Om­ fala=-, cel dintâi tablou plin de viaţă şi mai bine conservat. Nouacula, de acel aş autor, ex­ tras din revista "Ausonia", tratea­ ză-cum- spune titlul latinesc-, despre briciul de ras, instrument de a cărui vechime dovedesc pa­ sagii din poemele omerice. Pri­ mele scule de acest fel, informe specimene primitive, tăiate în chi­ pul cornului lunii, din bronz or fier, se găsesc în străvechi mor­ minte din Italia, Grecia şi în alte părţi ale Europei. Sunt extrem de rari aceste brice, din cauza -Iragi­ lităţii lor, căci subţirea Iarnă de metal se află, aproape totdeauna, atât de. mâncată de rugină, încât se pulverizează la desgropare. D-l Delia Corle prezintă cinci din a­ ceste rari instrumente, dintre care patru aflate la Pompeia. Din ele se vede că bricele din epoca ro­ mană erau cu lama dreaptă la tăiş, muchea lamei fiind adesea tăiată în linie curbă, având un mâner de os, de fildeş, or numai de lemn, mâner ornat şi terminat în formă de deget, potrivit aşa ca să poată fi ţinut comod în mână spre a rade cu el Lama se închidea, fă­ când rotaţie în planul său, prinsă de plăsele Într'un cui (ca cele de azi), având şi o teacă în care se păstrau. Reproducerea acestor bri­ ce, comparată cu acea de pe u­ nele inscripţii din catacombe ale unor morminte de bărbieri creş­ tini, arată lămurit că obiectele prezentate de autor sunt într'a­ devăr .novaculae", Se cercetează [94] v-vv�������������������v�-v� Ingrămădil'ea p��"a mare It materiei ne sileşte a lăsa pentru numărul ul'măto! - c'\t:�e se pun�. sub tipar ime�iat dup�. al?a:iyia celui de fată-cateva din roeenshle ce erau destinate a fi ttpnrrte de data aceasta. 94 apoi evoluţia formelor acestor in­ strumente In evul mediu şi până la forma de azi a briciului nostru. O călătorie pe apele romane şi prin Basarabia in 1835, de C. 1. Karadja, Bucureşti 1923. Broşura aceasta - scoasă din Bu­ letinul Soc. Regale Rom. de Geo­ grafie - dă un extract din notele unui călător englez C. B. Eiliott, care un an după înfinţarea comu­ nicaţiei cu vapoarele pe partea românească a Dunării, adică in vara lui 1835, coboară fluviul dela Bu­ da-Pesta până 'la Galaţi. Amănun­ tele preotului anglican sunt foarte interesante pentru partea ce pri­ veşte observaţiile şi reflecţiile sale despre porturile româneşti pe unde s' a oprit şi locurile pe care le-a văzut in trecere. Vaporul era mic, murdar, fără nici un confort, toţi 50 de pasa­ geri grămădi ţi într'o cabină. Inain­ tea Porţilor de fier, călătorii urmau drumul pe o barcă până la Orşova. In lungul malului dunărean În Ba­ nat ereau nişte turnuri de pază cu câte doi păzitori români, cari decla­ rară că "măcar că serviau In armata austriacă, ţara lor este românească" şi că acest district, numit Ili ro­ Vlah. era locuit de Români veniţi aci din Muntenia (Oltenia adică). Dela schela Cladova, sat locuit de Români şi Ţigani, o pornise iar pe un vapor. In drum se o­ preşte să meargă până la Cemeţi, unde erea ispravnic U:1 Dumitru Kinez, Ţăranii sunt foarte săraci, trăind mizerabil. Soarta robiţilor ţigani îl tnduioşează. Bacşisu dom­ neşte în ad minlstraţîe ca şi in j us­ tiţie. Notează ruinele podului Tra­ ian, dar de Severin nu pomeneşte nimic, ca de un târg neinsemnat (capitala judeţului până la 1841 ARHIVELE OLrl'ENIEI a fost Cerneţul). Pe malai bulgă­ resc mulţi locuitori fugiti de bi­ ruri şi administraţie din Munte­ nia. Giurgiul e un orăşel sărăcă­ dos, cetatea veche fiind aproape distrusă încă din 1829; aci se făcea totuşi comerţ întins, fiind drumul comerţului austriac de pe Dunăre spre Bucureşti. Malul românesc e păzit pe alocurea de soldaţi munteni, cam soioşi, cari privighează depe înălţimea unor cerdace de lemn. Brăila, după incendiul mare dela J 829, începe a se reclădi. Află aci un han cu­ rat, ţinut de un neamţ. In port vase streine comerciale, mai ales greceşti şi chiar britanice. Din oraş se exporta, între altele, şi 1000 pfunzi de cantaride. La Galaţi e un vice consul englez. Aci con­ stată mare activitate negustorească. Viaţa foarte ieftină. Casele mai toate de lemn; câte-va (3-4) aveau. geamuri (de sticlă) la fereastră Străzile erau podite cu scânduri de lemn, ca la Bucureşti şi laşi. Oraşul are vre'o 5000 locuitori, mai mult de jumătate fiind Greci. De aici pleacă cu căruţa spre Odesa, trecând Prutul În Basarabia rusească, pe drum uri pustii şi lo­ curi nemuncite. Poposeşte într'o noapte la un sătean român, cu casă curată şi multe chilirnuri şi laviţe peste tot. Chişinăul cu c as­ pect frumos de departe, dar urât de aproape, cu aproape 40000 suflete, din cari cel puţin un sfert Ovrei. Hotelul cel mai bun murdar şi neconfortabil. De aci pănă la Nistru regiunea şi mai pustie încă. Broşura d-lui Karadja se citeşte cu mult interes şi tot atâta folos. C. D :F. [95] ARHIVELE OL7'ENIEI Cărţi primite la Redacţie 95 In editura "Cartea Românească" au apărut: Sadoveanu şi Pătrăşcanu : Din viaţa Sfinţilor. Spre Emaus. N. Filimon: Ciocoii vechi şi noui. . C. Rădulescu-Codin: Din trecutul nostru. A Cazaban : Păcatul Sfinţiei Sale. Const. Şoltuz: Jocuri şcolare. P. Dulfu: Ion Săracul, povestire în versuri. Moş Grigore SJ��osul: Verde Impărat şi Zmeii. Iulia Vuia: Magu sau Colinde pentru stea. Gen. Panaitescu: Dela Omer la Einstein. Iuliu Pascu: Lămurirea Legii dărilor. Dr. Od. Apostol: Doctorul în casă. 'Prof. E. Severin: Cum să trăim. V. Harea: Români de peste Nistru. N. Raşianu: C;reşterea viermilor de mătasă. II. Crasescu : (Basarabeanu): Din viaţa pescarilor Dobrogeni. Cilibi Moise: Cuvinte înţelepte, "Pagini alese". Emil Gârleanu: Suflet de Femeie. P. Duliu : Din Gruia lui Novac. ar. Alexandrescu: Memorial de călătorie. P. Ispirescu : Din poveştile unchiaşului sfătos. In alte edituri diferite: Calendarul National al Ziarului .America". Atmanachul ziarelor "Adevărul" şi "Dimineaţa". Calendarul Plugarilor pe 1924, Bucureşti. Almanachul şi Calendarul jud. Teleorman, T.-Măgurele. Anuarul Soc. literare "ar. Alexandrescu", Focşani. Anuarul IV al Se. Normale .Andrei Şaguna, Sibiu. Anuarul Se. Sec. de fete gr. I Externat, Craiova. Al. Popescu Telega: Prozatori spanioli contemporani. N. Iorga: Contes roumains, transposes en francais, " L'Art populalre en ROIJmanie. Ştefan Bosie : Funcţionarii şi oligarhia. C. J. Karadja: Quelques considerations sur le service consulaire roumain. P. Muşoiu : Platon, Banchetu, traducere. Tn Capidan: Raporturile linguistice slavo-rornâne. T. T. Socolescu : Prin Ardeal. Leca Morariu: Ce a fost odată. V. Alecsandri: Trei convorbiri cu Napoleon lIL C. V. Obedeanu : O pagină asupra evenimentelor dela 1854. Ursu : Petru -Rareş. ' N. Plopşor : Bordeiul în Oltenia. M. Sadoveanu: Novelle romene, volte în italiano da Al. D. Marcu e G. F. Cecchini, Foligno. ------ [96] ARHlVELE OLTENIEI CRONICA REVISTELOR Din )ipsa de spaţiu se va face In numărul viitor, mulţumiri­ du-ne deocamdată a menţiona pe cele primite la Redacţie: L' Europa Orientale, revistă lunară, apare la Roma. Delta, revistă lunară, cu un număr special pe Nov. Fiume. L'Art a l'Ecole,Buletin al Soc. Franc. a Artei în Şcoală. Paris. Bulletin international al Federaţiei Profesorilor secundari. Paris. ' L' Athenee, organ al învăţământului secundar belgian. Liege. Ogniwo, revistă şcolară polonă. Varşovia. Cronica numismatică şi arheologică 'No. 5-8. Bucureşti. Buletinul Soc. Numismatice Române No. 47. Bucureşti. Arhiva, an. XXXI, No. 1. Iaşi. Ioan Neculce, Buletinul Muzeului Municipal din Iaşi. Revista Ştiinţifică" V. Adarnachi" vol, 10 No. 1. Iaşi. ,f Buletinul Soc. de Ştiinţe din Cluj. Viaţa Românească 1O-12.-Convorbiri Literare, 9-1O.-Natura, l.-Cugetul Românesc, 10-12.-0ândirea, 7-1O.-Viaţa Nouă, 9-1O.-Democraţia, l.-Buletinul Cărţii, 19-20.-Ţara Noastră, 4 -5.-Lamura, 1-2.-Revista Vremii, 18.--Cultura (Cluj), 1-. România Viitoare, 7.-Peninsula Balcanică, 1O.-Cosinzeana, 1--2.-Revista Moldovii, 8 - 9.-0ândul Nostru, 1O.-Tudor Pam­ file, 11-12.-0himpele, 1--2.-Analele Pâmniculai, 6-7.-Câm- pul, 22-24.-Via(a Agricolă, l.-Revista Teologică, l.-Arhiva C. F. R. 11-13.-AdevăruL Literar.s=Poma, 1O-12.-Ziarul Călătoriilor=-Uânduri Bune, 7--8. - CLipa, 12-15.-'-CeLe trei Crişuri, 1.-0azeta Copiilor, 27-30. Victoria, 49-50. Transil­ vania, 1O-12.-Hiena, 4-5. Din Oltenia: Năzuinţa an. II, No. 6-7.-Renaşterea an. !lI, No. l.-'--Ramurii, an. XVIll, No. 3.-0azeta Şcoalei, an. VI. No. 1.­ Grafica Română, an. I, No. 11 --12.-Datina (T.-Severin), an. II, No. 1--2.-Făclip, (Caracal), an. IT, No. 3-4.-Slove (Calafat), an. n, No. 1. Ziare: Cultura Poporului (Cluj); Deşteaptă-te Române (C, Lung. Mold.); Cuiiântul Studenţesc (Bucureşti); Vestul României (Oradea M.); Prog�sul (Oraviţa); Carpaţii (Braşov); Drum Nou (T.-Măgurele); Voinţ,\ Scoalei (Cernăuţi); Cerna (T.-Severin); A­ merîca (Cleveland). ---'--- ;jl.-34·.·1 [98] Cercetătorii trecutului prea puţin s'au ocupat cu hărţile la noi. Şi cu toate că acestea sunt uneori inexacte şi adesea grosolan lucrate, ele sunt totuşi preţioase când le examinăm şi comparăm una cu alta în mod ştiinţific. O bibliografie a tuturor hărţilor infăţişând regiunile noastre ar fi, suntem convinşi, de o mare însemnătate, o asemenea lucrare Iipsindune cu desăvârşire. Adevărat este că D. Docan ne-a dat un început, lucrat cu îngrijire, pu­ blicând cunoscutele sale memorii despre lucrările cartogra­ Iice din 1787-1791 şi despre exploraţiunile austriace pe Dunăre la sfârşitul veacului al XVUI-Iea (Anal. Acad. Rorn. XXXVI); aceasta însă nu poate să ne fie de ajuns. Ce ne-ar trebui ar fi, ca început, o listă cât se poate de completă a tuturor hărţilor ţării câte se păstrează azi, portoJane, de­ semne, hărţi gravate, litografiate ş. a., toate rând uite in mod cronologic. Mai târziu s'ar naşte şi la noi ambiţiunea de a poseda un atlas cu reproduceri facsimilate pe hârtie bună şi cu indice complete a unor asemenea documente, o lucrare în stil mare, cum a făcut-o Nordenskiăld În Sue­ dia pentru hărţile din veacurile al XV-lea şi al XVI-lea (Early history of cartography şi Peri plus, Stockholm 1879 şi 1897). Asemenea proiecte sunt fireşte prea ambiţioase pentru ziua de azi în ţara noastră ruinată; mâine însă, dacă vom munci, avem speranţă să ajungem şi noi a în­ făptui asemenea lucrări de o valoare incontestabilă. Până atunci, constatăm cu bucurie un început serios de-a aduna materialul ce ne stă la îndemână. Avem harnici cercetători la Academie şi aiurea, cari lucrează cu râvnă în această direcţiune, şi' avem, chiar în greleJe condiţiuni de astăzi, reviste unde se dau la lumină lucrări interesante şi serioase de materia aceasta. Ne vom sili şi noi să dăm pe rând hărţile şi alte do­ cumente ce ne-ap căzut sub ochi, şi care ar merita atenţia unui public mai '[arg, începând azi cu o hartă de drum a Turnului Roşu, lucrată pe aramă (Kupferstich) şi colorată, datând din timpul 'ocupaţi unei austriace între 1718 şi 1739. es ARFIIFELE OL1ENIEl [99] Această hartă, de-a mărime de 27X39 cm., în afară de margine, a fost găsită la un anticar din Budapesta. Este foarte rară; de Iapt nu cunosc niciun alt exemplar, expli­ caţia fiind, că a fost probabil tipărită într'o ediţie restrânsă, pentru a fi întrebuinţată ca hartă militară şi de' drum pen­ tru călători şi negustorii cari mergeau dela Sibiiu în Mun­ tenia. Găsim tnsern nate, după CI1 m se vede, 11 rmătoarele lo­ calităţi: Rothenthur:» Turnul Roşu; Boiza+Boitza pe harta lui J.G Cotta 1828; Mauth; Alte Rothe Thurn ; Csetate Feti; Reu Vadul; Axavis=Axavia1) pe harta lui Joseph Dirwaldt 1810. Continuând înspre Cozia: Robest=Robeşti; Seresinest=Sărăcineşti; Cornets=Mă­ năstirea Corneţi : Kelinest=Călineşti; Projen=Proieni; Lona; 5'eit=Mon.lurva pe harta lui Pappazoglu 1864; Cosia= Cozia. Dela Axavia înspre Curtea de Argeş: . Knien=Câineni; Oriblest=Gribleşti; Boysc!wr=Voi­ şoara; litest=Titeşti; Svin=Spânu; Perischan este însem­ nat încă pe harta lui Dirwaldt 1810. La Pappazoglu însă, nu. Mai la sud se vede o fortificaţie fără nume, desigur fortul Perişan, zidit de Austriaci şi distrus conform art. IV al tratatului de pace dela Belgrad 1739. (ef. Actes et Ne­ , gociations pour la Paix conclue au Congres pres de Bel­ grade ... servant a completter (sic) les Memoires secrets (sic) de Mr. le General (sic) Schrnettan. A Vierme 1788). Alte localităţi, notate şi pe harta Pappazoglu: Redecinest=Rădăcineşti; Steinest ; Scau;er=Scauneni; Boiasch=Bereşti; Klokoties=Clocotiţă; Bresivoest=Bra- � I ARHIVELE OL1'ENIEI f)f) 'i Nemţeşte : Strasburg, el. D. Sestini, Viaggio, firenze, 1815, p 44. Aci fusese un castel zidit de Impăratul Carol VII, v. Karakzay, Beitrage zur Europăisclien Lănderkunde. Wicn, 1818, p. 82. [100] 100 ABHIJlELE OL1'ENIEl tovieşti ; B znbaest=Bumboeşti; Rakoviz=Racoviţia; Gau­ san=Gauşeni; Sculazeni, De remarcat este că mai toate localităţile însemnate sunt în jud. Argeş, iar nu în Oltenia stăpănită atuncea de Austriaci O greşală ciudată este că tocmai Muntenia austriacă de atuncea să fie însemnată "Tiirkische Walachey", iar par­ tea rămasă sub stăpânirea voevodului dela Bucureşti "Oes­ terreichische Walachey". II. Călători străini prin Turnu Roşu Iată acum ce spun câţiva călători despre drumul care Ile ocupă: 1) Domenico Sestini (Viaggio curioso-scientifico-anti­ quario per la Valachia, Transiiuania e Ungheria fino a Viena, Firenze, 18/5. 8) călătoria în anul 1780. Părăsi Bucureştii în Maiu, sosind la Argeş în ziua de 29. Stătu o noapte la Sălătruc, sat foarte sărac, cu biserică scundă, fără preot. A doua-zi trece Oltul, Notează pădurile de "Pla­ tanoides Campestris et Tatarica, Salix Caprea şi Cratoegus", care înbălsămează aerul. Ne dă numele muntelui "dell Orso", de pe care coboară cu anevoie, trăsura răsturnăn­ du-se de două ori. Ajunge la Perişan, pe Râul Alb, într'o regiune pustie şi nelocuită. Aci era statie de poştă. Apoi trece prin satele Spina ( Spânu), Cokoi (?), Dideşti (= Titeşti), Boisciora (= Văişoară), Coigiani (= Gauşeni), şi Kribleşti (= Gribleşti), unde locuitorii trăiau din pescă­ de. Notează pădurile de mesteacăn. Trece valea .Bosci­ toru", unde curge torentul "Boicio" care din cauza furiei sale este poreclit "Apa nebună". Sosind la Câineni constată că aci Oltul e "naviga bil"(?l) şi trece răul pe o barcă ţigănească. Aproape de graniţă notează (\ piatră cu următoarea inscripţie având dea­ supra stema impe\iaIă: \ 1 f � 1 [101] ARHIVELE OLTENIEI 101 STA VIATOR VBI NATVRA STARE IVBET ET VIRTVS TRAIANI STETIT HIC SVB A VSPICIIS CAROLI SEXTI IMPERATORIS CAESARIS VERE AVGVSTI SUBACTA BREVI BELLO SED FORTI ANIMO EUGENIa CAESARIS VICARIO DVCE RIPENSI DACIA VT MEDI!\E MVTVIS COMMERCIIS IVNGERET ALPESTRIS EFFRACTIS RVPIB. PRAECIPITIIS IN PLANVM DVCSTIS ALPIBVS PONCTE IVNCTIS XI. t10RARVM VIA VEt1ICVLARIS APERTA EST OPUS EGIT STEPt1ANVS COMES A STEINVILLE LEGA TVS ET PRAESES CAESARIS IN DACIIS ARCt1ITECTO fRIDERICO SCt1W ANTZIO QVID PROVIDENTIA AVGVSTI PRO SAL VTEPVBUCA PER fIDELE MINISTERIVM POSSIT GRATAE POSTERlTATI PERPET. MONIMENTVM 1 AM VADE PROSPERE ET ME�lINERIS VIRTVTI CAROU INVIAM NVLLAM ESSE VIAM QVAE DVMALPES EVISCERAT ET FLVMINA DOMAT BELL VM SISTIT POPVLOSR. MONTIBVS NVDATOS lMtJERIO FRAENAT OBSEQVIO FEUCES VIi.\. CAROLINA t1AEC EST MDCCXVII POSVIT SENATVI DACICO A SECRETIS S. K D. K. [102] 102 AIUllVELliJ Ol/I'ENIEI Podul în chestie nu mai exista nici atunci, măcar că se mai zăriau ruinele lui. Drumul nu era întreţinut de mult pe teritoriul muntean. Râul "Rivaduli" marca graniţa dela 1737 încoace. Toată regiunea era bântuită de hoţi. Sestini se Întâlni în cale cu un transport de tâlhari condamnaţi la moarte. Sosiră noaptea târziu la carantină; ploua şiroaie, ni­ meni însă nu se deranja pentru a-i primi. In sfârşit fură J conduşi într'o odaie mică, cu o laviţă "militărească", o masă şi un scaun = locuinţa pentru Sestini şi cinci alte per­ soane. Vinul îi incălzia mai bine decât soba stricată, A doua zi scrise Guvernatorului la Sibiiu, Generalului Preis. Şi cum Sestini călătoria sub protecţiunea ambasa­ dorului francez la Constantinopole Saint Priest, i se făcură toate înlesniri le. Maiorul Frisoni, comandantul Turnului Roşu, un bătrân vesel şi glumeţ, il vizită, dând poruncă să i se scurteze carantina, reducând-o la patru zile. Alţii mai puţin norocoşi erau adesea ţinuţi acolo şi 3 săptămâni. Rufăria trebuia toată spălată şi parfumată. Paza lui Sestini nu pare însă a fi fost riguroasă. Avea voie să se plimbe chiar până În grădina şi casa chirurgului şi a directorului. Lazaretul era situat la joncţiunea răului "Oltariolo" cu Oltul. Direc­ torul, doctorul şi chirurgul aveau locuinţele lor deosebite; mai erau apoi trei case pentru călători şi una pentru bu­ cătărie. Părăsind carantina, Sestini fu parfumat în toate chipu­ riie, ca la sosire, de nenumărate ori şi toţi banii lui băgaţi În oţet. Urmează după aceia o sumedenie de formalităţi, trecerea într'un registru voluminos a fel de fel de indicaţii şi sernnalrnente : nume, pronume, patria, statură, vârstă în ani zile şi ceasurr, ochi, gene, sprâncene, piele şi păr, culoarea lor, privire, fizionomie, cauza călătoriei, toate aceste şi multe alte ca dovadă că el călătoreşte "pro bona publice" ­ aproape tot aşa\de rafinat ca sistemul vizei paşapoartelor în ziua de azi! \ La Turnul Roşu gasi o poartă antică, vechea Porta Rubra, stricată de inundaţii. Vama fusese altădată aci. I �: l�t ţ' 'fi h� î\ [103] 10;; .. Notează următoarea inscripţie amintind deschiderea Drumului Carolin: tiAEC VIA IN DACIA APERTA EST ANNO MDCCXVII. In apropiere de aci erau ruinele Poartei Traiane, nu­ mită "Poarta Romanilor", iar drumul -"Calea Traianului" fusese pavat, cum se vedea Încă, până aproape de Cozia. La vechi a "Contumaz" erau clădiri din evul mediu. Aceste părţi rămăsese Impăratului la pacea dela Passarowitz, fă­ când parte din districtul .Lowisca'', conţinând 22 de sate mici. Femeile surugiilor, toate săsoaice, îi întâmpinară pe că­ lători pe drum şi-şi inlocuiră bărbaţii, aşezându-se pe cum­ păna căruţelor. La cetate fu vizată foaia de carantină. Fortul impunător cu turn, şanţ şi "pont-Ievis", garnizoană compusă din maior cu 30 soldaţi. La vamă era între alţii şi un funcţi­ onar italian Cornelii, căsătorit cu o grecoaică deja Con­ stantinopole. Pentru fiecare cal se plătea o vamă de 2 parale. 2) Lady Craoen (A journey throught the Crimea to Constantinople-London 1788,4°) trece pe aci în anul 1786, venind dela Bucureşti. Este încântată de frumuseţea mun­ ţilor. Drumul Însă efa atât de stricat, încât trebuia ridicată trăsura peste bolovanii de piatră mari cât ea. Această cale, ne spune Lady Craven, a fost întradins făcută impractica­ bilă pentru artilerie, conform »ultimului tratat de pace". Intr'adevăr, găsesc stipulat într'o convenţie cu data de 5 Noembrie 1739 că toate drumurile trasate după pacea dela Passarowitz şi care fac legătura între Muntenia Aus­ triacă şi Ardeal. precum şi fortul de pe acest drum, să fie cu desăvârşire distruse şi să nu fie restabilite nici în viitor. Acest lucru fu executat atât de bine Încât Lady Craven ne povesteşte cum una din caleştile ce veneau În urma ei fu ruptă În mii de bucăţi. Numai călare se putea trece re­ lativ uşor pe aci. »Cu toate aceste neajunsuri ţara merită "să fie cunoscută din cauza frumuseţei sale, adaugă această .grande dame"; ea este Într'adevăr un diamant frumos, "Însă rău montat". Pădurile erau neexploatate, munca seca- [104] 104 ABIHVELE OLTENIEI. terei lemnului fiind prea grea pe asemenea drumuri, iar altul era prea împedicat de stânci, copaci ş. a. pentru a putea permite trecerea cu plutele. Satele erau fireşte sărăcăcioase. Lady Craven petrecu r o noapte Într'o odaie abea destul de mare pentru ca să 1 poată încăpea în ea o saltea La Turnul Roşu fu bine pri­ mită de un bătrân maior. Urcă sus până la cetate, pe o scară de piatră de mai mult de optzeci de trepte. Aci avu parte de o găzduire bună, cu pat curat. Acest bătrân ofiţer păzia graniţa de 23 ani, Lady Craven fiind în cursul aces- tui timp Îndelungat prima doamnă nobilă trecând pe acolo. 3) William Hunter (Trauels in tiu year 1792 through. France, Turkey and. Hungary, London 1796,8°. Ci. Viaţa Românească XV, 1923, No 5), pleacă din Constantinopole în luna Maiu 1792 prin Dobrogea. Galatz, Focşani, Bucu­ reşti şi Piteşti. Nu trece însă pe drumul obişnuit prin Curtea de Argeş, ci mai la sud, sosind la un sat mic pe Olt în ziua de 19 Iunie. Doarme aci În trăsură, şi trece în zori de zi peste râu cu un pod plutitor, mergând spre nord prin oraşul Rârnnic. Vede trei mânăstiri pe malurile OItului (Cozia, Turnu şi Cometu, de sigur), toate rămase pustii dela războiu (1789 -1790) Încoace. La Câineni fu bine primită de vătalul românesc, pentru care avea scrisoare de recomandaţie dela Vodă Mihai Şuţu. Carantina la Turnul Roşu trebuia făcută numai de că­ lătorii ce veneau din Ţarigrad. Hunter fu silit să se oprească aci lO'zile, locuind într'o căsuţă de .Lazaretto " (erau vre-o 12 asemenea case), fără mobilă, cu un pat compus numai din câteva scânduri şi aşternut de fân. Fu nevoit să-şi ae­ risească toate hainele, cari fură întinse împrejurul odăiţei. Mâncare aproape nu exista de loc, şi ce se putea procura era prost. Hunter răbda deci de foame. Un ofiţer francez. Domnul M, făţea carantina odată cu el. Hotărîră să scrie directorului vărnel dela Turnul Roşu. Acest funcţionar aus triac le răspunse îndată, venind în persoană la carantină, şi de atunci prirniră feldefel de delicateţe Ioane eltine : ca- [105] Alun VJiJI,P; OLTBNIBI 10:; pră, fazan, miel, cel din urmă costând numai 6 pence, adecă 60 centime. Vinul însă foarte prost. In timpul carantine i li se îngăduiau plimbări făcute prin munţii şi pădurile învecinate; pe drum însă nu; erau spur­ caţi, cum ne spune un alt călător 1), şi sentinele păziau portile la limitele spitalului. La eşire din carantină străinii vizitară pe guvernatorul cetăţii, poate acelaş maior Frisoni care primise pe Sestini şi Lady Craven. Acest ofiţer îşi petrecea timpul cu studii militare şi avea casa plină cu planuri de cetăţi. 4) J. B. Morritt of Rochby (ef. Revista Istorică VIII, 10-12), spune în jurnalul său inedit dela 1794 că plecă dela Sibiiu cu trei trăsuri trase fiecare de patru cai. La întâia staţie de poştă, înainte de-a intra prin munţi, vorbi cu un şef de poştă foarte politicos, prin care obţinu mai multe lămuriri despre modul de a călători în Muntenia. Cas­ telul dela Turnul Roşu era foarte stricat. Fu desemnat de artistul ce-l însoţia pe călător: păcat că acest desernn nu mai există. Munţii acoperiţi cu păduri încântă pe Englez Stătu la masă într'o casă de ţărani, în mijlocul pasului. Drumul se urca şi se scobora dealungul Oltului, adesea chiar drept deasupra apei. Lângă Câineni un stâlp cu o aquilă neagră: graniţa. Pe stâncă, observă şi el la dreapta, placa cu inscri ptia copiată de Sestini. Câinenii era un sat compus numai din vre-o zece sau douăsprezece bordeie să­ race. Cârciuma-han era atât de proastă, încât nici-o fiinţă civilizată n'ar fi putut dormi în ea. Numai doar un an­ treu de 6 pe 2 picioare mărime şi o odaie cam de 12 pi­ cioare pătrate, unde dormeau cârciumarul, 3 ori 4 copii murdari şi un porc sau doi. Englezii se culcară afară în trăsurile lor, iar servitorii pe bănci sau pe pământ. Trebuia 1, o tocmeală lungă pentru ca să obţii opt boi şi doi cai până la Curtea de Argeş, pentru că patru cai era cu neputinţă să ducă trăsurile mai departe peste munţi. Poşta nu era orga­ nizată. Ispravnicul ajută însă pe străini întru găsirea cailor J) L. de Sturrner : Skizzen einer Relse nach Konstantlnopel. Pesth 1817. [106] 1) Voyage de 'yMOSCOl/ ti Vienne . .. Paris 1824, 8°, Ed. a doua sub numele; Voyage eu quelques par/ies de l' Europe ... Londres 1824. 80 şi Journal of a Nobleman ... 2 vnls. London 1831. 80. CI. Revista lsto rică JX. 1-3. . AHIJIVEEH (nTENIEl şi boilor. Acesta era un grec, îmbrăcat ca şi soţia lui în haine greceşti. Morritt este încântat de frumuseţea drumu­ lui. Pretutindeni păduri minunate, copaci de fag ca nicăieri. 5) Ambasadorul Englez Sir Robert Ainslie, care călă­ toria în acelaş an, însă în sens invers, tntorcăndu-se dela Constantinopole, ne-a lăsat în frumosul său Album (1. edi- ie, London 1801-1804 fol.) o vedere luată de pe Olt (re­ produsă in Bulet. Corn. Mon. lst. V 1912 p. 116) Aci ve­ dem câţiva ţigani, spălător: de aur, precum şi bordeiul unui .cornmissaire " al Domnitorului, care avea ca datorie să oprească jumătate din producţia aurului pentru Dornniţă la Bucureşti. 6) Trecem acum la Iohn Jackson, care 'şi descrie călă­ toria în cartea: "Jallmey Iram India towards England in the year 1795, _ .. London 1799 8°. Acest englez străbă­ tuse ţări multe, venind prin Indii. Este deci de presupus că, obosit de drum, nu mai avea ochi pentru frumuseţile peisagiului : în tot cazul nu face nici-o observaţie în această privinţă. Călătorea repede, făcând drumul dela Bucureşti până la Turnul Roşu în două zile. Sosi la carantină în ziua de 5 Septernvrie 1799. Fu bine primit şi găzduit; i se ote­ riră fel de fel de mâncări, vin, fructe ş. a. Trebuia ţinută carantină de zece zile. La Boitza (localitate însemnată pe harta noastră) avu loc revizuirea paşapoartelor şi a certifi- . . catelor de carantină. 7) Ajungem la Francezul Contele de Lagarde, care trecu prin ţară în .iarna anului 1812-1813 Acest autor nea lăsat diferite descrieri J), adesea contradictorii, despre cele. văzute, aşa că nu este uşor de ales unde spune adevărul şi unde este tărlt de imaginaţia-i prea fertilă, De Lagarde călătorea cu marele logofat Dudescu. Drumul prost ca cel descris de Lady Craven Contele preferă să meargă pe jos, , 10G [107] ARHIJ1EDE OD1'ENIEl. 107 decât să rărnâie în trăsură, ceea-ce ar fi fost primejdios, Dea­ curmezişul drumului erau trântiţi bolovani şi copaci uriaşi sfărâmaţi pe trăznet, aşa că trăsurile nu puteau să treacă f decât cu ajutorul echipelor de ţărani aduşi fntr'acest scop dela Salatruc. Trebuia o zi întreagă pentru a străbate dru­ mul de aci până la Câineni. La graniţa austriacă era o ba­ terie mică de tunuri, deasupra cărora Iâllăia drapelul impe­ rial. Soldaţilor de pază li se îngăduia să-şi împartă timpul între datoriile militare şi cultivarea pământului. Greutăţile la vamă erau grozave, dacă trebue să credem ce ne spune Lagarde în cartea engleză. Dudescu mai ales avu să sufere din această pricină, importul argintăriei, tutunului Ş a. fiind oprit. Carantina Însă nu ţinu decât cinci zile. Era un oră­ şel întreg la graniţă, spitalul de izolare singur fiind com­ pus din 20 sau 30 de case. Mai erau şi magazii, locuinţe, biserică şi cazarme, etc. In casele ce serveau de carantină totul era foarte primitiv. Paie în loc de pat, o masă groso­ lană şi vre-un scaun-două: atâta. Dudescu se plăngea că nu-şi adusese un mobilier întreg, paturi şi covoare; de si­ gur că un boier muntean nu era obişnuit să se lipsească de asemenea necesităţi. Avea însă ca mângâiere bonboa­ nele aduse dela Piteşti. Mâncarea servită la carantină era bună: păsări, vânat, felurite mâncări nemţeşti, ouă, cafele, unt şi vin bun, totul adus dela o cârciurnă din apropiere, A cincia zi directorul În persoană îi puse în libertate, pot­ tindu-i la masă. Fiica lui cânta frumuşel la pian. Se vede că Turnul Roşu era pe atuncea un centru artistic! 8) Ajungem la Preotul anglican R. Walsh, care a trecut prin părţile noastre scurt timp după Eterie. Acesta ne a lă­ sat o carte interesantă şi puţin cunoscută la noi: Narra­ tive of a journey Iram Constantinople to England, London 1828, 8°. La Salatruc stătu o noapte într'o odaie având chiar o sobă, Aceasta alcătuia un pat destul de convenabil, cu ajutorul unui aşternut de fân. Peisagiul îl încânlă şi pe Walsh. Drumul era mai bun atunci, fiind reparat pe unde fusese stricat. Se schimbară caii la o localitate numită Pre­ pora (Priporul) subt muntele "Kosay".· Aci bântuia ciumă [108] 108 ABHIFELl� OL1'BNIEJ îngrozitoare. Walsh fu chiar ajutat la scoborlre din trăsură de un ţăran având o tumoare pe obraz; se linişti însă când şeful poştei îi spuse într'o .Jatinească" curată: .Tumor non esti domnee, esti gunsha". Guşele erau foarte răspăndite în toată regiunea. Casele de poştă mult mai rele aci decât in Bulgaria. Noroc că Walsh luase provizii cu dânsul deja Bu­ cureşti. O femee îi oferi ceva pere şi mere. Fu poftită să bea o cafea în schimb. Ea nu văzuse însă nici odată această beutură, care nu-i păru după plac, aşa că o scuipă îndată jos. Intrebat cine era femeia aceasta, şeful poştei răspunse: Non est soror, est uxor'. altul trebuia trecut cu pod plutitor, pe care fură încăr­ caţi şi caii şi trăsura. La graniţa austriacă era târg de vite de două ori pe săptămână: Miercuri şi Vineri. Mulţi ţărani veniau din Ardeal. Drept la graniţă era o clădire mare cu două uşi; una pe teritoriul transilvănean, cealaltă în Mun­ tenia. ::1 interior o masă care despărţia pe vânzători de cumpărători. Vitele exportate din Muntenia erau mânate mai întâi într'un iaz, şi chiar banii plătiţi din Muntenia trebuiau spălaţi intr'o oală cu oţet, pentru a nu aduce molima în Ardeal. (Un alt călător .ne spune însă că ciuma ne bântuie adesea mai tare în Ardeal decât în Muntenia, şi citează S7 \' cazuri la Răşinari în anul 1786). Multe vite, porci, capre şi \' oi erau exportate pe aci în fiecare săptămână, cinci sau şase sute de ţărani adunăndu-se în fiecare zi de târg aci. Fortul era în stare bună, cu opt tunuri Aci Alexandru In Ypsilanti căzu, CU puţin înainte, în mâna Austriacilor, pen- , tru a fi dus apoi de ei la inchisoarea dela Muncacs. A doua staţie de carantină era îndepărtată de o jumă- \ tate ceas; avea un personal întreg: director, medic, inspec- tor, doi secretari, 12 slugi şi 40 soldaţi. Călătorii par a fi fost trataţi şi mai rău decât în timpul lui Lagarde Odăile : . tI" adevărate închisori, de-a murdărie revoltătoare. Medicul se '\ temea de ciuma ca toată lumea. Se arăta foarte prost şi ignorant; vorbea \numai nemţeşte. Odată cu Walsh se afla în carantină un curier rusesc,��J un negustor elveţi�n şi un boier român. Mâncarea, servită b [109] AIUJ.IJ!EI�E OLTENIEI IOf} şi acum de cârciumar, proastă şi scumpă; paine, carne de porc, rechiu şi vin înăcrit - atâta; chiar apa era rea; fân­ tâni lipseau, se bea deci numai zăpadă topită. Dumineca preotul nostru dori să facă o slujbă religioasă pentru cei câţiva Nemţi protestanţi din carantină. Nu i se îngădui să se apropie de ceilalţi. Fu hotărît înslărşit că slujba să fie oficiată pe un prund de nisip În albia râului. Preotul fu însoţit de un funcţionar ţinând un fel de stâlp; aceasta pentru menţinerea distanţei între pastor şi credin­ cioşii săi. Walsh fu deţinut trei săptămâni la carantină; ţăranii şi muncitorii săraci numai zece zile; cei din urmă erau însă siliţi să tămâie afară, CI1 femei şi copii, măcar că timpul era foarte rece şi că ploua neîncetat. Imbrăcămintea aces­ tora trebuia trecută prin apă. Rufăria lui Walsh însă nu, ci fu băgată murdară înapoi în geantă, după ce fusese in­ ventariată. Se vede că măsurile administrative erau tot aşa de bine chibzuite ca în vremurile noastre. La o îndepărtare de o jumătate de ceas dela carantină era cetatea Turnul Roşu, reşedinţa guvernatorului Aceasta era bine apărată, cu tunuri multe şi situată pe o stâncă dominând un sat mic locuit de ţigani. 9) Un alt Englez, Căpitanul Charles ColvilLe Frankland, este autorul cărţii 7ravels to and trom Constantinople .... 2 vol. London 1829,8°. Despre carantină şi cetate nu aflăm nimic nou. La Câineni erea un şef de poştă grec, Geor­ gios Steriopoli. Frankland stătu o noapte aci, chinuit de pureci. Drumul se stricase din nou: trăsura trebuia trasă de opt cai şi căruţa cu bagaj de patru; pe alocuri crea nevoie chiar să fie înhămaţi toţi caii laolaltă, pentru a pu­ tea urni din loc trăsura 10) Câţiva ani mai târziu Turnu Roşu primi iarăşi vi­ zita unui Englez, Joh.n Paget, care ne-a lăsat o carte in­ teresantă mai ales pentru fraţii noştri Ardeleni 2). Paget, 2) Hungary and 1 ransiiuania: 2 voI. London 1839 80, New edi­ !ion 1855. [110] ca mai toţi străinii, Îşi exprimă admiraţia pentru frumuseţea munţilor noştri. El căzu însă grav bolnav În timpul carari­ tinei, din care abia scăpă cu viaţă. Albia Oltului era pe multe locuri ocupată de mori, măcar că Domnitorul deja Bucureşti ordonase suprimarea lor "în interesul navigaţiu­ nei". Industria era, cum se vede, Încurajată chiar atuncea, AIUIIJ/ELE OLTENiEI 110 Am dat aci câteva spicuiri depe descrieri mai vechi ale acestui drum. Ştiu prea bine că mai există şi alte isvoare, ca de pildă a lui Batthyani (1800) 1), Madame Pe inhard (1806) 2), L. de Stiirmer (1819) 3), Kruechely (1820) '1) şi A .. Vlăhuţă 5), fără a uita însemnatele descrieri ale Olteniei întregi scrise de Schwanz vo n Springfels (1783) şi cartea lui Bauer (1778), la cari vom reveni altă dată. Va veni o vreme când călătoriile acestea străine vor fi poate traduse toate în limba noastră şi puse astfel la în­ demâna tuturor. Şi chiar dacă, fiecare luată In parte nu ne dă lămuriri multe, trebuie să ne. aducem aminte că după cum toată viaţa nu este decât o serie de incidente,. tot aşa este şi viaţa unui popor. Aducând un şir întreg de ase. menea amănunte ne stă însă în putinţă de-a reconstitui prin imaginaţie înfăţişarea ţărei, a vieţe! şi gândirii înain­ taşilor noştri; studiând trecutul vom Înţelege mai bine ce factori ne-au format în chipul în care ne aflăm în ziua de astăzi şi vom fi mai bine pregătiţi pentru a făuri viitorul. Constantin I. Kal'ad,ia. 1) [(eise n acn COllstantinopel, Pesth 1810 p. 258. 2) LeUres de Madame Reinhard a sa M{!re 1798 _ 1815 Paris 190] p. 192. 3) Skizzen einer Reise n acti /{ollstantinopel. Pesth 1816. v, N. Iorga: Scenes el fiistoires, Bucarest 1902 p. 29. 4) In Hurmuearnş X. p. 90. 5) România pitoref/scă ed. Bucureşti 1908 p. 107. \ ,i ) H J I I i I g ---.�-- [111] AIUJIVELE OLTENIEI 111. Oltenia sub Austriaci, 1718-1739 Un document cartograric In urma păcii dela Passarovitz din 1718, prin care se: hotăra cu Oltenia până la Olt s:a cadă în stăpânirea Austriei, Auslriacii au ocupat imediat această provincie. Tot atunci s' Ci hotărît ca să se ridice o hartă amănunţită a Olteniei. Comandantul trupelor imperiale din Transilvania, Contele Stainville, însărcineaz â cu această lucrare pe căpitanul Eriedrich Schwantz. Această hartă, lucrată între anii 1720 şi 1722, cuprinde pe 1[\l1gă Oltenia şi mici părţi din Transilvania, Bulgaria, Mun­ tenia, Banat şi Serbia. Ea a fost bine apreciată, căci peste un an, inginerul locotenent Berndt face o 'copie după harta ridj-, cată de Schvvantz şi o mai completează cu stemelc tuturor' judeţelor din Oltenia. Această hartă a lui Berndt a fost în posesia Arhivei R-lS­ hoiulu] din Viena, înainte de a ajunge în colecţia Academiei Române. Tot în această colecţie de hărţi se mai găseşte: o fotografic a hărţii lui Friedrich Schwantz, compusă d�n patru foi; Şl o fotografie a hărţii lui Bernc\t, compusă tot din patru hi. Harta lui F'r. Schwantz nu a mai fost reprodusă în mă­ rimea în care o dăm noi, ci numai redusă, şi în corpul hărţii Ungariei în anul 1769, de către Ignatz M iiller.') De�crierea hărţii o dau după copia manuscris al h�i Berndt, care se g:lseşte, după cum am spus, în colecţia Academiei Rom[tne. Cele patru foi din care este compusă harta sunt lipite pe piinz{t şi fiecare foa.i(� are mărimea de 64,5X57,5 icm.. care toate formează un patrulater. In partea de sus a hărţii în stânga e figurat un vultur care 1) Despre harta lui Fr. Schwantz, cf. N Oocan, Memoriu despre lu­ crările cartograftce privitoare la răsboiul din 1787-1791, Pag. 1258- 1262, în «Analele Academiei Române» Scria Il, Tomul XXXlV (1912). Memoriile sectiunii istorice. [112] 112 AHIHPELE OJ,TENIRI ţine în cioc şi în ghiare un sul ele hârtie desfăşurat pe care sunt scrise următoarele versuri latineşti: CAROLO VI! ROM. IMPER. SEMPER AUGUST(} Servica Caesar redimite lauro Cujus adnutus hmularis Ister. Et Sylus duplex. et Aluta pronis Volvitur undis. Quas tuis pressae cita causa pacis Addidit regnis, T emesaea pone Rura, terrarum tibi Singulare. Sacro vclumen. Daciaecernis loca capta, magnae Nota, devicto Cotisone, Romae. Dote naturae modo, non vetusto Splendida fastu. Diruti restant monumenla pontis Caesaris restat via. restat alti Pars Severini, relrquas loquuntur. Pauea ruinas. M'ellist".t torrens, niveiq, passim Lactis,cHusis secat arva rivis : Affluil Bachus, neq vim Pelasgis Invidet uvis Hic Salis multi lepor irnpolitas Promit, obscura sine foece, gemmas, Et sub antrosis juga facla vastos Rupibus ursos. Amplus 'hic aeris rubor, amplus auri Census e Larga properatur urna, El Ceres tutis hilares olivis Nectit aristas. Hinniunl colles, gravidaeq. late Mligiuni Sylvae, fluviique balant; AlteI' Alcidae petit hic Sonanlem Maenalu� arcum Hic dill regna, Superumque paulo DiHer, Auguslos geniture, neclar: [113] Dum triurnhatos alio revincas Matre Gelonos. Nou prius laetis Carolina coelis Te Patrem reddat, via, quam rubentis Dedat Aurorae tibi Subjugatus Sceptra Ţyrannus. j os în stânga, scena reprezintă o peşteră, pe care este sens titlul hărţii. TABUL!\, / VALACHIAE / CIS = ALU­ TANAE / per Frieder: Schwantzium / Regiminis Heiste­ riani / Capitaneum Ao : 1723; dedesubtul chenarului este urmă­ toarea însemnare: copiam Fie: 10. Berndt Ing. Lieut. In stânga peşterii este un bătrân (Danubius) cu barbă mare, şi cu o cunună de ffumle p'e cap, ţinând în mâna stângă o lopată de vâslit ; la piciarele lui un peşte: lângă el o fel1le�' tânără (Aluta) înaripată. îl ţine de gât. In dreapta peşterii sunt următoarele figuri: un satir. o capră, o oaie, un bou, un porc, un cerb, un copii cu trei snopuri de grâu şi o pasăre pe craca unui copac. Deasupra peşterii: o vie, un pom fructifer, un stup cu 'albine şi un coş cu fructe. Toate aceste reprezintă, bogă­ ţiile Olteniei. In partea dreaptă a hărţii, în partea de jos, este o femee cu o cor oană pc cap (un fel de turn) rezemată cu mâna stângă pe un ,scut oval reprezentând sitema Munteniei: corbul CU crucea in cioc, soarele şi craiu nou; cu dreapta ţine de capătul unei hârtii desfăşurate-de cealalt capăt ţine un copil-­ pe care este legenda; Notarum explicatiue. F ortalitum, Ul'hs, rrastellum. oppidum, oppida Turcica, pagus, pagus desolatus, agger romanus, episcopatus, monasterium maj. monast. min. si ve Skitt, monialium, ferrum, cuprum, SaI, therme, fluvius, rivulus, vI. va lJ'i s, mons, plav, Toate aceste numiri sunt însemnate cu semne şi litere. l\'la': jos este o planşe cu o hartă, un lanţ de măsurat, o busolă �i doi copii. 'Mc:i sus este o scenă foarte interesantă: se dă vederea' munţilor Carpaţi pe unde intră Oltul şi drumul de pe valea Oltului. Pc o stâncă plină cu plantaţii de brad şi de vii scrie: :VIA CAROLlNA / in Daciis aperta / Anno 1719, iar dea- ·f,' :' .... i� � i I I i I I J I I , ABHIFELE OLTENIEI 118 2 [114] I �b 1 .lRHIVELE OLTENIEI supra munţilor: Stl'iishurg' Steinville Arxaviam dixere Latini / Arceo ah Augusta tele! inimica v):'a. L�a Olt dă. o vedere a sa­ tului Câineni, două bărci legate de mal şi o explozie în Olt arunoând stâncile ca să-I facă mai navigabil. Tot în legăturii cu această vedere dă şi câteva vederi etnogrnhcc : un preot de oraş, un ţăran rezemat în bâtă, o ţăranca torcânr]. un boer şi ojupâniţă în costumele lor caracteristice de atunci. In dreapta este vederea, unui bordel, un, preot de ţară şi doi lucrători ţărani. In a,ceastă hartă munţii sunt reprezentanti prin moviie, dup;� sistemul cartografic vechiu şi numai micile ridicături de pe litngă Dunăre, Olt şi Jiu sunt reprezentate prin haşururi. Tot ea cuprinde şi părţi din Muntenia-Valachia Tufc;.CiÎ---­ din Transilvania, Banat. Serbia şi Bulgaria. Oltenia, este 1111'­ p;lrţiEi Îl! judeţe. arătând şi mărcile fiecărui judeţ. Astfel sunt: Mehedinti cu marca un ştiubei cu albine, Cori-­ Syl-Superior-un cerb. Dolj--Sil-Inferior-ul1 peşte, Roma­ naţi-·-Romunatz--un snop de grâu şi Vâlcea-\X;ultza---un brad. Teritoriul Loviştei nu are marcă. Hotarele Olteniei inceP dela Dunăre, mergând spre nord, dela vărsarea -râului Cerua în' Dunăre până la un afluellt al lui, Belereka, de aici o ia pe creasta muntilor de unde isvo­ rase pânîiele care se warsă în Cerna, Bedina şi Precesirna, Ar şan, jura, Slivir, Baba, Craiova, Olanul, Tata, Godieanul, Moşerlill. Morar.i, . MicllŞ, Scurtul, Sturul, Dragşanul; merge pe la poalele muntelui Retezat peste crestele muntilor Custu� riie, Fagelu, T ulis, Piatra Tătarullli, unde este trecătoarea Vulcan. De .aici merge 'spre nord urcând pe creasta unor munţi ncnumiţi, lăs�nd în stânga munţii din Tara I-iategului: l\jL�'f rişor, Cununa, Datco şi Sigoru, apoi urcă pe culmile muntilor T ertereo, Titian, C�mărnicel, Surianu, care este partea cea ma ... i nordica. De aici coboară, trecând prin vârfuri]« munţilor Petru, Solanul, unde e trecătoare care duce în Transilvania. apoi prin munţii Cri{oeşti, Conl�" Bucezlll, Posornegu, Voineasa, Sterpu, Negru, Pârcălab şi cursul ritul Vadului, până unde se varsă \ în Olt. Privitor la limita judeţelor, ele nu au avut întinderea c,� o 114 J 1 J ! ţ li 1. I il \ \ [115] ARI1IVRLE OU1ENIEI au astăzi; erau cu muJ;t mail mari, clar în cursul timpului s'au modificat. Să le cercetăm acum pe fiecare în parte. Judeţul Nlehedinţ,i Acest judeţ spre sud-est începe dela Dunăre, la sud de Ciupei�ceni, .mergc în linie dreaptă, trecând râul Caraula Jntrq satele Smerdeşti şi Galiţa, ocoJeşte satul Mărăcini (Dolj), race; un mare \Xi pe la Perişor (Mehedinti), Târnava (Dolj), trece râul DăsnrlţuiuJ, ocoleşte satele Viana, Radovanul (Mehedinti), trece prin va lea râului Radovan, 'o ia peste niste dealuri, trece râul BelOZf. pe lângă satul Predeşti, trece râul Jiul pe lângfl PGrneş\i şi printre satele Almaş (Mehedinti), Negre:lli (Dolj), merge paralel cu Jiul, şi lângă satul Broşteni se întâlneşte cu hotarul judeţului Gorj. De aioi trece Jiul şi merge aproape până la râul Motru, face câteva cotituri printre satele Sura, T1'estioara" Artan, Urdari, Ursoaia, Neagomir, Schitul Tis­ mana. Berbeneşti, Ddtgoteşti, trece pârâul Gligoreşti �i Regu­ leni şi râul Bistriţa. De aici merge pe acest râu până la vărsarea râului Tismano., în Bis'triţa, în faţa satului Gâlzeşti, De aici apuc.i pe creasta unor munţi de unde isvorăşte râul Sohodol, peste vârful munulor Neagra, Merişor, Carpimtl. Culm-c,a C\�rnei şi deaici pc râul Cerb unele, ajunge la culmea dintre munţii Sturul şi Ddlgşanul. D� observat că în acest judeţ satele sunt rari-urmând o linie dreaptă 'dela Cerneţi pe râul Dăsnăţuiul până la satul Ciutura-şi numai la nord de această linie sunt mai multe. Tol în acest judiet se arată un depozit de sare lângă Dun;jre în apropierea satului Gruia. Mai avem agger rornanus, intre Oprişor şi Dilrvari, altul lângă satul Răcari, apoi între Ca18fat şi Coman sunl două agger romanus; între Dârvari �i CarauLl W1 alt "agger", lângii VoJiţa altu], la sudul satului Oltenilfll1gil malul râulu: ]\tlotru alt agger rornanus. Lângă râul Cema este u statiune termalii. Tot pe hartă mai arată Turnul lui Sever şi Rudera, pe malul Dunării. Drumurile în acest judeţ sunt următoarele: unul e care VlflC dela 1 slaz d' alullgul Dunării până la Calafat, altul este cel care [116] vine deI;;;, Craiova tot la Ca'lafat, di,n acest drum se c!(OsFace la Sidal în două, unul merge la Calafat după cum am spus. şi altul la Cerneţi. Altul dela T ânţăreni merge d' alungul Molrullii până la Ciupcrcem pc 'fi[lmana, de aici ducându-se la T�irgu­ Jiu. Le' Strehaia se desface o ramură a acestui drum care merge până la Cemeţi şi de aici la Baia de Ar.un». Satele sunt arătate pe hartă de două feluri, unele cu lo­ cuitori şi alte!ecu locuitori fugiţi-pagus desolatus. Satele cu locuitori sunt următoarele: Baia de Aramă, Bahna. Balea de jos, Balea �e sus, Balta, Bătuţi, Bistrita la Dunăre, Boboiţa, Bolovăniş, Brădetul, Braloş­ tita, Brebina, Breşniţa, Broscaru, Broşteni, Buceşti, Budăne�:ti. Bulboşeni, Burbi, Buriecul, Burila, Burso, CalClfat, CiilullllL Călugăreni, Caraula, Cârleşti, Cârneşti, Casinci, Celcov,jţu, Cerna, Cerniiteşti. Cerneţi, Cetatea Ciorboreni, Cireşul, Ciu frenaci, Ciuperceni pe râul Tismana, Cîutura, Schitul Ciutllra, Clesneşti, Clesovaci, Cloşanii de jos, Cloşanii de sus, Coman, Comenic, Conezel, Copinteni, Corcova. Costeni, COjoJ'eni, Crivel­ ruc, Crainici, Dilbociţa, Drăgoia, F ăcerogoi, fântâna Banului, Filiaşi, floreşti, Fioreşti. lâng5 Plosca, F ometesti, frasinul, 0'-1- dileşti, Gârbovita de jos, Gâda, GelovăţuL Girnoviţul, GI2\­ goya. Godanu!, Gogostul, Gornavodiţa, Gosteşti, Grofc;;ti, Cruia, Guboviţa, Halenga, Hinova, Iableniţa, Ibinul, fmosa, [sems«, Iupchi, Isvorul, Joineşti, Jureşti, Lacul, Lupoaia. Lupşa, Lută­ roasa, Maglavitu, Mănăstirea, Martalog, Mătăsaru, Meteri�ul, Meriş, Micule�ti, Mitiu, Molovezu, Morile. Motru, MlIrişeş'i, Negoeşti, Negotin, Oburşi, Ohaba, Olteni, Oreavăţu, Ostro\u de jos pc Dunăre, Ostrovu ele 'sus pe Dunăre, P{lcleşti, PadinCl, Păuceşti, Perdeşti, Perilor, Pleniţa, Plosca, Plo�tjna, Ponor, Pomina. Pnîsncl, Proşeni Pristol, Proieteşti, Pungina, Ră­ cari, Rastoviţ, Re'tezu1. Ruda:ri, Rudăria, Rudina, Runcul, 'salcia, Şavorna, Şerbăneşti, Şerdeneşti, Severineşti, Sicll1a, Siana. Simerineşti, Şleteni, Şorila de jos, Stănce�ti, Stiglliţi, St�âmbul" Stre�1aia: :&:udina, Şur�, Şureşti, Şurşiţa, Ţânţă�e:1i, Tarna. 1 atOllllreşb, Ţerovăţ, TlţeI, TIg{lI1eşll, Topoleţ, 10- polnita, Trestnic. UlrJ�, Vă'icni, Valjera, Vârful. Vladimi­ reşti, Vodiţa, Voisileşti, Vraţa, Vurbiţa, � I AIU:IIVEDE OLTENIEI rto I [117] J urletul Dolj Salele cu locuitori fugiţi sunt următoarele: Ascunsa, Băbăiţa, Bascuf, iJ3eloza, Bosăneşti, Bt'en2�ti. Bucelu, Buc1eşul, Bulteni. Bultenul, Călineşti, Ciuperceni. Cle­ nevul, Corlatele, Cornul, : Corşi, Oragoeşti, Creţeşti, Cruci, Curpenul, Cusmirul, Dârvari,' Deveselu, Dragneul, Dr�lgoiţa, Drăgoteşti, Drânza, Fântâna Domnească, Frăteşliţa, Cabonl, Caliţa, Cârbovija de sus, Gheresci, Gogoşu, Goişu, Grădi"tea, lableniţa, lusur, Izvoarele, Izvoarele de lângă Dunăre, lzvoru, Lasul, Liscovăţ, Marga, .Martalog, Moşna, Moştişu, Orodelu, Oprişorul, Piatra, Pişmenu, Plopşor, Predeştii depe Jiu, Puş­ pău, Radovanul, Râneşu, Raşi, Risipiţi, R0gova, Ruja, Ruşeţu, Ruşi, Sălcuţa, Şarul, SCOjll, Sco.rila de sus, Secldci, Sidar, Simileşti, Smcrdet.;:'.şti, StÎrcoviţi, Stiube, Stiubeiul, Vardariţa, Vârtopu, Viana, Vurbişoaril. Hotarul de răsărit începe dela Dunăre, dincolo ele Jiu, Între satele Sălcuţa şi Plopul, merge pe lângă satele Costeşti, Cnca­ leţi, Puţuri, Coşcoveni, Alumaşu, V ulcăneşti, Gârlc7ti, Stânga, până la U niul. De aici pe hotarul ele apus al judeţului Râm­ rucul-Vâlcca, apoi până la râul Gegul, care formează hotarul de nord pân.. la râul Turbura, un aflu.ent al Gilortului, trece Gilortul şi râul Groşerilor pe llaGroşen\. merge spre sud până la Boroşteni, unele formează hotarul cu judeţul Mehedinti. Drumuri, Centrul principal este oraşul Craiova, de aici pleacă drumuri spre judeţul Romanaţi; trece .Jiul pe Le Jitianu, râul Prodila şi trece în Mehedinti pe la Viana. La nord merge d'alungu) .!lU!ui, h'ece râul Amaradia, satul Struja ',ii ajunge în Mehedinţi. Alt drum merge: d.alungul râului Amaradia prin sa­ tc!z Floreşti, hvorul, Uniul, Mileşti, Leiteşti, V1ăduleni, Nc­ goeşti, Spini şi trece în judeţul Râmnicul-Vâlcea pc la satuL Berlie�ti. Alt drum este d.alungul Dunării·--continuarea drumuhi; dela Islaz, trece prin satde Potroslii, Seval, Nec1t{a, Măceş, Cârna, Ploşeşi, Bisll'iţa, Călugăreni, Strâmba, Rastu, Ghiclici, Poiana, mcrgz1l1d la 'Calafat, În judeţul Mehedinţi. In acest judet avem şi câteva "agger romanus": lntn.� Să1- 117 ABHl VELE OL1'ENIEI [118] .118 AIUHVIiJLB OUl'ENIEI \_----- 10811 C. Băcilii .. viitor ). numâ,ru l \ cuta şi Lipov, la Dunăre în {aţa bălţii unde se varsă Di'lS­ uăţuiu! şi pe râul Caraula unde se varsă râul Gârbova. Se poate vedea că. la sudul acestui judeţ sunt mdic sale împrăştiate. SaleIe cu tocuitori sunt următoarele: Albeşti, Alumaşu, 'BăIăş8ni, Bistriţa, Bodeşti. Botca, Bre­ tovoeşti, Schitu Bucovăţ, Cacaleţi, Căciulăteşti, C51ugăreni, C�.r- . cove. C�rna, Chircia, Ciobanu, Cioroiu, Cioroiul pe râul G a­ raula, Cioro?elu, Comeşteni, Comiţa, Craiova. CL1SniJ, Gro­ teşti (Schitul), Cruci, Curmătura, Dârveşti, Desa, Dobteşti, Dulorceni, F ăcar, Fişeni, Foişor, F orneteşti, pc Jiu, F rumu­ şcni, Fllte�li, Gaia, Ghidiciu, Gârleşti, Gegeul. Giorman, Godan, Işaln;ţa, Jitianu! (Schitul), ]urjiţa pe Dăsnătuiu. Lcmna, Li­ vezilc. lVliiceş, Magarez, Mancovăţ, Melineşti, Mihăiţa, Mi leş ti, Mischi, Moroslav, Muereni, Murta, Nedeia, Negoeşti, Negreşti, Ohaba, Olar, Orez pe Jiu, Obedinul, Orih"şti, Pc\(le, Panaghia, Perdeşli, Petroşlii, Piscl1, Pleşoiul, pe râul Sersca, care se varsă în Bcloţa, Plopul, Closca, Poiana pe Gilort, Po­ peşti. Potbaniţa, Puţuri, Rastu, 'Reci, Redeşor, Rojj�h;a pe stânga Jiului, Rotunda, Sadova (rnânâstirea ). Secui, ,)e;sL,rcea. (Schitul), S2menicul de jos, S'2men:icul de sus, Seva!, S;era, Şipor, Spahi, Struja, Târna, Târnava (Schitul), Tingweşli, Torog, Ungurel, Uniul, Urâţi, Urzica Mare, V{irla (Sch!itul), Vurci, Zdegla. Satele Liră locuitori sunt următoarele: Bi:iilcşti, Belezin, Buban, Ceroul, CreÎşani, Cruşor, Cura, D01gi'., Dreceni, Drenic, FIOl'eşti, Gârbova, Goieni, Izvoru, Iosemsoi, Jiurjiţa, Leheşti, Leoveni, Linteni, Lipov, I'vhlceşul. M81�ieşti, Moţăţei, Muqani, Odobeni, Padina lângă Dunitre, Percu Surpat, Poiana, Pomelsill pe Jiu, Povar, Rabuda., Ro­ jişlea, pe dreapla J illlui, Saca, Sălcuţa, Spini, Str8rnG'l, T esiac, Torfura. Urzica Mică, Urzicuţa, Viăcluleni, Vulcan, Vulc:i­ neşti. (Sfârşitul în [119] ARElIVELl!; OL'l'E1VIEl 11!) "Craiova în veacul trecut" (Inceputul sec. XIX-a) Fără a avea pretenţia de a fi un istoric, am cercetat Şi eu trecutul neamului nostru, ca şi trecutul oraşului căruia îi aparţin, călcând astfel pe' urmele regretatului bătrân. aelvocatul\ug. Pesşacov. un pasionat cercetător al istorici Craiovei. Resultat al acestor cercetări"). este şi comunicarea el", astăz i. Despre Craiova, în veacul trecut, sunt multe ele spus, Şi numai cine a cerceta t acest trecut, cine a prins firul neîntrerupt al faptelor şi evenimentelor ce s'au scurs în lungul vrernurilor, poate să povestească atâtea lucruri Însemnate, asupra cărora s' a aşternut clesăvâr�ită uitare a oamenilor şi vitregia vremu­ rilol'. Sunt hpte ele frumuseţe, sunt fapte ele glorie, a acelor vremi: dar sunt şi fapte de restrişte, de durere. de multe Şi ne­ numărate nevoi care au sbuciumat viaţa acestui oraş şi a locui­ torilor lui; Şi unele şi altele trebuesc cunoscute, căci numai aşa putem şti şi binde. clar şi tot amarui acestor vremi îndurate de moşii �;i strămoşii noş'trr, de aceia care primind în secolul X\lI·a moştenirea Craioveştilor, au pătimit în veacul trecut "urgia înfricoşa ţilor stăpânitori dela Dunăre", pentru a ne da, nouă celor din vremurile mai noi. posibilitatea să ne mândrun cu aceia cu suntem, astăzi. Dela început intrâncl în sobicctul cornunicărei noaslrc, ne punem o întrebare, la care trebue sit dăm un răspuns, Pe unde să fi fost vechea limită, a oraşului nostru la începutul vea­ cului trecut? CIl alte cuvinte care era Întinderea Craiovei în acest timp, Întindere ce subt nici un raport nu se noate a:3e­ mana cu aceia cle astăzi. Reconstituind-o. după, vechile documente ale timpului �i în­ scmnărilc din diferite procese, putem preciza astfel: către parte i 1) Care au servit pentru a desvolta conferinta cu acclaş nume, ţinută la "Prietenii Ştlinţii", În ziua de 21 Oct. 1923. [120] AIUIIFELlt OLTENIEI de sud, marginea Craiovei era cam: pe unde este astăz] pârâul Tabacilor, începând din 'drumul "Diului", ţinând drept mar­ ginea acestui pârâu până în isvorul dela Oota şi urcând în sus pe la biserica cu acelaşi nume, unde era cealaltă margine il ora­ şului,----"siliştea . Craiovei"-ce făcea parte din moşia Durt1- nească a oraşului, pe lângă drumul Caracalului. Intrun act vechiu din 1797, prin care jupân Hristea Bt::li­ vacă, neguţător bogat şi ctitor al bisericei Sf. Nicolae (BeE­ vacă), cumpără un loc de zalhnna dela Stoian sin Tudor Kin­ tescu, se arată că locul ce cumpăra se lnvecinează cu 10- 'curile ce tot acesta cumpărase mai înainte, tot pentru ,.7.al­ hanalc", dela Spatarul Geanoglu, loc ce mergea În lăţime "până în gardul Tabacilo:r peste pârâu în sălciile ce sânt în gard".") Acest loc, care era destul de intins,--'-existent Şi astăzi (locul Geblescu din str. Petru Rareş, în vale până în str. T a­ baei), era atunci situat la extremitatea despre miazăzi a oraşului şi servea de loc de zalhana, adică un loc unde se tăia vite. Pc acest loc situat lângă pârâul Tabacilor, Hristea Belivacă Îşi făcuse un şopron unde tăia oi, şi alte vite, şi i se zicea "zalhanaua Beliva,eă", -spune un contimporau, care apucase acele vremi, într' un vechiu proces perindat mulţi ani înaintea iustan­ ţelor judecătoreşti, pentru proprietatea acestui loc, între !110Ş­ tenitorii lui Belivacă şi Primaria Craiovei. Alături de acest loc întins, pe care mai in urmă aufod griidinăriilc lui Anghel Constandin2) şi mai apoi "săpunăriile" lui Nac Atanasiu, Stancu Dumitriu şi Ştefan Dumitru Sâl'bu, se întindea până în pârâu şi până la fântânile P:mdui, iar în sus p(ină în drumul din "coasta P No. 15 din 1900. 1') N, Iorga. "Mănăstirea Hurezului" pp. 21-22. [124] 124 ARHlVELF: OL'/'ENIEl l la un loc, lângă ctitoria lua Matei Basarab, casele mari ale BasCim­ hilor, 13) iar ceva mai departe fosta Curte Domnească :1 lui Mihai Viteazu, din vremea băniei lui la Craiova 14). [n dosul acestor curţi şi case mari boereşti, oraşul 3C perdea în marginea fâl1etelor sau locurilor moşiei Domneşti carel în­ conjura peste tot, şi mergea de se pierdea spre drumul Diului. către" hanul Chintescului, la fântâna lui Matei Basarab, unde Domnul îşi pusese Încă de mult, de pe la 1651. pisania lui Domnească la fântâna de pe această moşie Basarabeilscă. Pe aCI mergea drumul către Vid inul turcesc, spre "Diu", drumul care aducea la Craiova sau ducea din Craiova, tol ce trebuia pentru reodihniţii şi ncertătorii Paşi Turceşti din Vid in. Aceasta era calea de scurgere a tuturor relelor ce ne veneau de peste Dunăre. Acum, când se cunoaşte cât efa întinsul Craiovei pc; let 1800, să trecem mai departe, pentru il arăta în scurt care era situaţia socială şi politică a oraşului nostru aCUl11 100 �l EWi bine de am. Rănie a Oltenl"i, încă din timpul strălucit al Craioveştilor, pe care ei o ridicase la acest însemnat rang din I r' un mic lâr­ goşor, Craiova perdusc sub Fanarioţi puterea ei, ca şi stră­ lucirea ce-i dedese până aci Marii Baf',i ai Olteniei cLn secolul XVI-a, cu puternica lor personalita:e politică în conducerea celor cinci judete din dreapta Oltului ŞI uneori .:t Munteniei întregi. Dela 1740, Craiova Rănie poate să fie socotită cu eXlsUlnd numai cu numele. De fapt dela această dată Banii Cre,inei nu mai stăteau la Craiova, ci lângă scaunul Domnesc. Locul lor aipi îl ţinea CaimaCfll11ul Craiovei, care este "Locotenent Dom· nesci',�-administrează Oltenia, şi deci şi Craiova, în numele: Domnului şi judecă în locul acestuia la Divanul Băniei. Se păstra numai \a normă pentru câtva timp ca unul din 13) Fostul local al Şcoalel Normale de Invăţătoare, iar acum de curând al Seminarului teologic din 'Cratova, - mult transformate în forma lor de acum. 11) Pe locul caselor din strada ulise Eoldescu (fosta Sft. Dumitru) pro­ prietatea O-lui Mişu N. Popp şi locurile de alături. [125] - AllHIVET,E OL1'ENIEI boerii de frunte 'ai Craiovei să fie 11!umit Caimacam. Astfel găsim pe Constantin Obedea:nu (pe la 1740), fostul Consilier Imperial subt Austriaci, mare PIÎ bogat Craiovean din -familia Obedeanu, cititorul bisericei cu acelaşi nume elin oraşul I10S­ tru;-pe! Constantin Strâmbeanu, iarăşi fost Consilier Imperial Austriac, pe Consv(arrtin Bengescu, din marea familie li Bengeş­ tilor, pe Pandele Otetelişanu, pe Stolnicul D:iamandi, pe Clu­ cerul Grigorie Ram, şi chiar pe Hagi Stan j ianu, marele boer oltean, prigO'riit de Mavrogheni şi de Turci, numit în această demnitate ele către: Auslviaci în 1789, când Oltenia fu din nou iarăşi pentru doi ani de zile subt ocupaţume austriacă 15). In vremurile ce ne preocupă, către 1800, găsim la Craiova, Caimacam, încă de la 1797, pe biv-vel Postelnicul Costache, Caragea, iar mai târziu după 1802 pe un ch:iLll lui Vodă Şutu, l?ostelnicul Samurcaş. Lui Samurcaş îi urmă în 1808 Ser­ darul Alexandru Ghica până către sfârşitul anului 181116). In timpul ocupatiei Ruseşti până la 1812, Caimacam al Craiovei, fu J\lIanolache Lanovari; lui îi urmă la această mare dregă­ torie Manolache Gră.dişteanu, ginerele lui Constantin Stirbcy; iar acestuia îi succcdă Cons·tantln Dudescu, 'bogatul beer mun­ tean, care îşi cumpără Căimăcăntia cu 1000 galbeni şi o ţinu până la venirea lui Caragea, ca Domn al MUI1'bcniei 17). Sub Vodă Ioan Caragea, care veni la Domnie în 1812, găsim cele mai multe schimbări şi numiri de Caimacami, la Craiova. Odată cu numirea lui Const. Pjlipescu ca Mare Ban al Craiovei (19 Decembrie 1812), se numi Caimacam la 1 L­ nuaric 1813, grecul Gh. Arghiropol, "boer înţelept. cu hun ipolipsis şi cercat în slujbele domneşti" 1� 1. I se dă.du leafă în �1011eda de pe atunci, cam lOOO lei pe lună. Ca .titlu de curiositate istorică, redărn cadea donmească, 15) V. N Iorea. .Ocupaţiunea Austriacă in Oltenia" lÎ89-1791. A, A. R 1. XXXIlI, p. 13. 16) Ci. Pornelnicul bisericei SI. Ioan-Hera din Craiova. !Î) V. N. Iorga. "Studii şi Documente", VIU. Prefata XXXIV. 18) V. Ure chlă. "Justiţia sub Caragea". A. A. R. p. 25. Acest Arghi­ ropol, era ginerele lui Caragea. (CIr. C. D. Aricescu : «Istoria Revoluţiei pela 1821», p. 2), [126] ARHIVEL.E fnTENIEl afisul, prin care Vodă Ca.ragea aduce la cunoştinţa bocrilor de la Craiova, numirea acestuia în dregător-ia de Cllimacam: "CinstitiLor şi credincioşilor boeruor. Domniei meale i .Dumne Vostră Diuaniţitor şi tuturor boerilor de la era­ .iooa, Sănătate. Facem Dumne vostră in ştire că-am orân­ .duit Domnia mea Caimacam aici la Craiova i La cinci "judete ot peste Olt, pe Drlui cinstit si credincios boiarul "Domniei meale bivVel Ban Gheorghe Arghiropoi (boer !Jînţelept şi ca ip olipsis către Domnia mea) fiind cercat "in slujbele Domniei meale, căruia i-am dat pe larg dom­ .neştele noastre inoătături şi cuoincioaseie porunci, după nşi care stntem nădăjduiţi pentru ocârmuirea trebilor din "partea locului, ca prin silinţa şi sirguinta dumnealui, se "va urma întru toate intocmai după 'voinţa şi bun cuge­ .tul Domniei meale, care asemenea priveşte şi asupra "Domniei voastre i a obştiei celor credincioşi locuitori. "Drept aceia vă poruncim Domnia mea ca să-I cunoaş­ "teţi pe Il-lui mai sus numitul bon de Caimaoam, dându-i .căzuta cinste şi ascultare ca unui Epiirop al Domniei .meale, şi strguindu-oă împreună cu Dumnealui de a se "păzi buna orânduială la căutarea trebilor de judecaţi ale .Diuanului nostru de acolo, ca prin silinţa Dumnealui şi "a Dumneaooastrâ a Diuaniţilor cu unirea cea cea cu­ .uincioasă să se urmeze fără întârziere ca să nu să ză­ .booească, cheltuindu-se şi pierzându-se vremea muncilor". 1813 Ianuare 13 19). Frumoase vorbe, dar rele timpuri, putem zice! Cum .era peste tot locul, aşa va fi fost în acel timp şi la Craiova, de şi Vodii Caragea, venind Domn dup<'i administraţia ocupaţiei ruseşti, vc\ia--ipoate, cu tot dinadinsul--să dea şi Craiovei şi celor '5 judeţe ale Olten'iei o mai bunii admi­ nislraţie. GILArghiropol. 'numit Caimacam' al Cra:iovei cu lOOa lei pe lună,--o surn.i -fo\rte. mare pe acele vremii- r se înboln,i­ veştc "din pricina ae;'�lu'i" ŞI cerc să fie înlocuit, pentru ca 19) V, Urechiă. o. c. p. 25. [127] 1 r ARHIVELE OLTENIEI ducându-se la Bucureşti, să-şi poată căuta de sănătate. 20) Ca­ ragea Vodă, numeşte în locu-.i un alt grec, -de care era atunci plină ţara-pe biv-vel Postelnicul Nicolae Scanavi. iarăşi "boer înţelept, cu bun ipolipsis către Domnie, fiind cercat în slujbe 21) Acesta stă la Craiova, Caimacam dela 5 Iulie 1813, până la 17 Martie 1815. Tot din cauză de "trupească slăbiciune", Sca· navi este rechemat ta Bucureşti, şi înlocuit la Martie 1815 prin Vorniclll Costache Sa�nurcaş. 2 2) Nici acesta nu stă mult, căci se îmbolnăveşte şi el, iar la 24 Mai 1816, este înlocuit la nefericita Căimăcăm�e a Craiovei prin Vel-Spătal'Ul Cos­ tache Şuţu. Şuţu nustătu în Craiova nici un an, şi făd să scţ mai Îmbolnăvească, cum era obiceiul, este 'Înlocuit la Căimăd\­ mie prin biv-v�l Spătarul NicolaeŞuţu, frate sau văr al său 23). După 15 luni şi acesta este schumbat cu un alt grec, Postelnicul Lucache Arghiropol, "boeI" practicos şi vechiu în slujbele altor fr.aţi Domni, cu bun ipolpsis, cercat şi de însăşi Cal'agea În. Domnia sa," 24). Arghiropol fu numit Ca�macam la 18 Au­ gust 1818 şi peste trei luni şi plecă: Nu se ştie din ce cauză, fiindcă documentele nu ni spun. Veni însă, în locul său la 20 Noembrie, tot un grec, biv-vel Vistierul Grigorie Romanitis. 25). Caragea Vodă părăsise Domnia (Munteniei încă din Sept. 1818, lăsând coJducerea Ţării unui COffi1tet de boeri, înfrunte cu Mitropolitul. T urc,�i, după cererea boerilor, numită Domn în Ţara Românească pe bâtrânul Alecu Şuţu. In aceste vremuri turburi, în care ţara noastră -fu o simpl-i jucărie în mâna Turcilor sau Ruşilor,--la Craiova fu numit în 1819 Caimacam, biv-vel Spătarul G'h'eorg'heŞuţu 26), iar 20) V. Urechlă, o. c. p. 27. 21) V. Urechiă, o. c. p. 27. 22) V. Urechiă, o. c. p. 29. 23) V. Urechiă, o. c. p. 31. 24) V. Urechiă, o. c. p. a2. 25) V. Urechiă, o. c. p. 33. Acesta Iu numai locţiitor al Cairnacamului «vechit» . 26) V. N. Iorga. "Situatia agrară, economică şi socială a Olteniei", In epoca lui Tudor Vladimirescu, p. 115. [128] 128 ARHIVELE OLTENIEl În 1820 biv·ve! Postelnicul Ion T,ipaldos (Depalta) 27). După aceştia se -numi VOI�âidul Costache Samurcaş, ce mai 'fuse�;'': Caimacam În 1815, şi pe care'[ găsim şi în anul 1821 in timpul revoluţiei h!i T ugor Vladimirescu, trimis ai-ci, cu expresa misiune "de a potoli >li propri cugetul cel rău al numitului Sluger (Tudor Vladimirescu) şi al tovarăşilor săi" 28) După înăbuşirea revoluţiei lui Tudor, urmă ocupaţia turcească apoi numirea lui Gr,igorie Ghică ca Domn. Boerii Olteni, din. trun sentiment de mândrie locală, cerură să le numească Cai­ macam, ca 'mai înainte vreme, un boer Craiovean, D,i!' Vodă nu le primi rugăciunea, şi le trimise Caimacam pc boeru] Alexan dru Nenciulescu, din familia :Nenciuleştilor. 29). In Ianuarie 1823 el fu înlocuit, pentru că nu pr'imise amestecul celor dela Domni(:' în trebile Caimacamiei, cu biv-vel Logofăt Constantin Ccîm pineanu, boer de frunte al ţării,30), Lui Câmpineanu îi succedi.i în 1824 biv-veI Hatmanul Dimitrie Ralet 31), iar acestuic biv­ veI Hatmanul Costache Ghica, care păstră scaunul de Cai­ macarn până pe la 1830, când fu înlocuit cu bivvel D'vomi eul Alexandru Scarlat Ohica, 32), ce pare a fi cel din urmă, Caimaca'm Ia Craiova, din'aintea ocupaţiei' Ruseşti, sub care ocupaţie, administraţia ţărei fu condusă de un Divan al boeribr, J)l"eşedenţia şi conducerea de fapt având-o generalul rus Paul Di­ mitrievici Kiseleff. Aceasta, cu concursul lui Barbu Ştirbey, Domnu! ele mai târziu al Munteniei, Consilierul său intim şi Mi. nistru de Interne în 1830, elaboră regulamentul organic al l'vluii. tenÎei, cu noile norme administrative. Căimăcclmia Craiovei,-Bănia cea veche şi mândră,-înceLi ele; a mai apare de acum Îne,inte În actele oficiale. Regulamentu: Organic din 1831, o desfiinţă. Rangul boen�sc de Ban .sau l'vlare Ban, mai subsistă puţii:, '7) Vd. N. Iorga. "Situatia agrară, economică şi socială a Olteniei, în epoca lui Tudor Vladimirescu", p. 115. 28) Vd. C. D. Arilţescu, o. c. p. 73 29) Vd. N. Iorga. ,\Studii şi Documente" VII. Prefata p. LlX. 30) Idern o. c. aceiaşi prefată. 31) ldern o. c. p. 13�. 32) Vd. N. Iorga. «Corespondenta lui D. Arnan», p. 129. t t '" I f" \ [129] 4RHIVELE OL1'EN1EI 12f) purtat doar de aceia cari-] mai apucase, spre afi desfinţat de­ finitiv odată cu Constituţîa modernă, care şterse orice urmă de privilegiu boeresc. Pentru noi cei de astăzi. Bănia Craiovei a Încetat de mult. De aceia ni se pare ş.i aşa de vech;e. Un secol tl'CCU l, de. când ea nu mai există. Dar avern aproape trei s�cole, de când Craioveştii o înfinţară aici la Craiova, pentru ei şi urmaşi] lor, ea a strălucit cuo putere neinchipuit de mare, putere care a fi'.cut-o să nu piară nici astăz i din amintirea noastră şi să ră .. mână pe vecie în istoria ţărei ca o epocă de glorie locală, (Va urma). -�--- G. l\'Iil. Demetreseu "Hore voiniceşti" din Bănat Comunicate de: R. S. l\>Iolin, Timişoara Această baladă poporală, cunoscută la ţară numai pân'la anii 1850-1860, a fost culeasă de N. Lupu în prejurul Timişorii şi publicată la Viena în cercul dela România Jună la anii 1865-1866. Originea ei, de căutat pe la Comloşul-rnare, zis şi Corn­ loşul-Bănăţan. Comloşenii, azi peste zece mii de suflete, sunt cei mai curaţi Olteni şi din urmaşi de panduri. Nu ştiu dacă este cunoscută în Oltenia. Şi ar fi de un deosebit interes dacă s'ar găsi o variantă în judeţele din­ tre Olt şi Severin. Vintilă Vodă a domnit dela ]533-1535 şi se numeşte Vinti1ă Vodă dela' Slatina,-aşa zice culegătorul acestei ba­ lade. A ucis pe mulţi boieri şi în anul ultim al domniei a călătorit la Craiova, unde a făcut o vânătoare de cerbi, la care plănuia să mai ucidă vr'o câţiva, însă simţindu-se pia­ nul lui Vodă, boierii îl uciseră pe malul Jiului. In Banat Vintilă e nume de batjocură. (Nota marginală a baladei). 3 [130] ----- \ \ .1.30 Susu frundia măruntă Iosu cale batută, - Dar' de ce-i batută? Totu de lume multa, De-unu carvanu domnescu, Si negustorescu Ce-i acoperitu, Cu pocrovu negritu Lungu pana'n parnentu Flusturandu la ventu,­ Si-Iu trag calusiei Ca corbi negrisici, Iuti ca nesce smei! Cine se cara, Si'n carvanu eră ? - Domnu VintiJa Voda, Cu tota-a lui roda Dragi coconii lui, Si cu dornn'a lui! Carulu, cine-Iu rnana ? Mai de-o septernana ! - Carulu mi-Iu mană Pari' se ostenia, Totu Savoiu Siuiculu Si polcovniculu! Dar' Voda VintiJa Far' de nici o sila, Lui Siuicu grahi: «Gicitorea mea, De n'o vei ghici, Bine nu ti-a fi : Ce frundia se bate? Candu iesimu d'in nopte In versa tu de diori Pela cantalori? [» .tI IUHVELE OUJ'ENIEI Si Siuicu glilia : «Deca 'ntrebi asia,­ In versatu de diori Pela cantatori, Bate mi se bate Si se da pe spate Frundi'a perului Perului bogatului!" - Dar' de ce se bale? "Bate mi se bate Că-i la f6ia 'ngusta, Si la c6da, lunga 1" Siuicu se mania, Pe Voda 'ntreba : "Tu Voda Vintila Respunde-mi de sila, Ce mi se mai bate Intra peptu si spate ?" Voda nu-i ghicL:i, Siuicu 'I grala : Bate mi se bate, Intra peptu si spate Anirn'a din tine, Ean tiene-te bine 1" Siuicu ce facea? Palosul tragea, Anima-l 'mpungea, Lui şi domn ei lui, Şi la pruncii lui!" Siuicu ce facea? Elu ca se ducea, Ca se povestesca Hor 'a voinicesca 'N tiera romanesca! [131] - N oui date cu privire la ceramica cordată In două rânduri m'am mai ocupat cu chestiunea ceramice; cordate (adică: cu şnur, în chipul uneţ sfori răsucite), din fosta Ungaria 1). M. Hornes a pus la îndoială exactitatea datelor mele 2). Eu pe vremea aceea fiind În răsboiu, abia în 1918, am putut lua cunoştinţă de obiecţiunile D-sale şi numai în 1919, le-am putut întări datele mele 3), accentuând că în colecţia S. Torma din Muzeul 'l Dolgozalok-Travaux v. 1914, p. 418 şi VI 1!J15. p. 1. ') Wiener Prâhlstorlache Ze it schrtl't li 1915 şi M. Hiirnes: Urg eschi c hte cler bil­ rlenden Kunst, erl. II-a, p. 607 - 608. ") Dolgoz.atok-e Trnvaux v. 1919, p. 147-149. [132] 1·,·" U� --�._-.-.- A lUJIVBEE OLTENIEI Ardelean, Între fundurile de oală se află mai multe bucăţi, pe care 'se pot constata urmele şnurului, având aici a face cu un fenomen pur technic, Înainte de a se fi desvoltat stilul de decorare cu apăsarea şnurului in argila moale. Sunt foarte rnulţurnitor prietenului meu d-r. Francisc Ldszlo, custode al muzeului din Sf. Gheorghe, care îmi trimite trei bucăţi Je hârburi (cioburi), împodobite cu şnur, Încă nepublicate, pe care le reproducem aici. Tustrele sunt în posesiunea muzeului secuesc din SI. Gheorghe şi tustrele s'au găsit în judeţul Trei­ Scaune. (Vezi gravurile din pagina precedentă). No. 1. E un hârb dintr'un ulcior cu două toarte, S'a aflat între Sf. Gheorghe şi Ghidfalău pe malul stâng al Oltului, unde D�I Lâszlo a descoperit înainte de răsboiu 38 de locuinţe subte­ rane. Ciobul aici reprodus s'a găsit în locuinţa No. 1. No. 2. S'a aflat lângă Sf. Gheorghe, pe dealul numit (jrkO (piatră de pază), într'o statiune preistorică, ale cărei rămăşiţe co­ respund stratului superior din Ariuşd. No. 3. S'a găsit în hotarul numit .Ftinenyes teto" al comunei Malnaş. Aici nu s'au făcut săpături. D-I Lăszlo e de părere Însă că aici vom avea a face cu un strat premycenian, cu ceramică pictată, şi cu unul aeneolit!c. Câte şi trele bucăţile arată o technică fină. Chestiunea aceasta o las deschisă, rugând şi pe conlucrăto­ rii mei din vechiul Regat să controleze datele referitoare la acest capitol, după piesele ce vor fi având la dispoziţie în diferitele colecţiuni din ţară. Cluj. D-l' lUarton Roska. Olărie instorită în Oltenia Pentru a face" bucurie D-Iui Dr. Roska, dau alătur] de l"an­ durilo D-o.ale, câteva ştiri mărunte cu privire la ceramica cor­ Bată (înfrumusetată\ prin întipărirea unei sfori împletite în lutul n�oalc al vasului), c,n?scută �)ână acum în Oltenia. Ca un�l ce smgur a cerceta! mli:l temeinic acest ornament pe pământul Daciei, cred că rând,j1rile mele îi vor veni în ajutor pentru dezlegarea acestei chestiuni de artă decorativă. f t [133] A n u t l' ELE OL1'ENIEI 133 inca din 1915 din Craio\'a, De altfel yândurile mele nu sunt altceva decât o inştiiuţare, fără nici o pretenţie a unor lucruri asemănătoare găsite în Oltenia şi :..tflătoare astăzi la Muzeul Regional de' Antichităţi şi Etno­ gr8fie 2.1 Prefecturei jud. Dolj. * ·x· * L« noi în Oltenia, fără îndoială, aşez ările preistorice depo Botul-Mare şi Botul-Mic, de lângă Coţofenii din Dos, jud. Dolj, stau în fruntea celorlalte, în ceiace priveşte acest soi de înfru­ museţare. Aceste aşezăr] alăturate au fost descutrupite de către Consr. Bădescu--clev al Liceului Carol pe alunci- acum administrato r xle plasă la Săcui. In ziua de 26 August 1919, insoţind acolo pe D-I Dr. 1. Andrieşescu şi D-l Prof. Şt. Ciuceanu, am cules îrnprună des­ tule cioburi şi alte mărunţişuri, care, deocamdati\, vorbesc de vremea aencolitica. Cele 7 planşe cu lucruri dela Muzeu, ne dovedesc îndeajuns aceasta. Ciob dela Coţolenii din Dos, 1/2. Aie,i, pe l[ll1gii ornamentul liniar, foarte des întrebuinţat, am găsit pe câteva c.ioburi�-pe cinci numai+-şi ornamentul­ cu pricma. 1. Ciob dintr' o mânuşe lată a unui vas mare. Are dealungul mâuuşei-v-parale] Cu marginile+-opt dungi aproape paralele intre ele; toate adâncite prin .întipărirea unei sfori subţiri răsucite. [134] 184 A RllIVELE OLTENIEI 2. CioD roşu. bine ars. bătut de ploi şi cam şters, pe care însii se cunosc destul de Iămuiit patru dungi paralele, datorite întipări rei în pământu] moale, a 'Unei stori mai grosuţă. 3. Ciob, vânăt în spărtură, d'in partea lată a unui vas. Are trei dungi paralele, care se vede a fi fost umplute cu ceva alb .. Dunga elc jos e acoperită din loc în loc cu năsturei (5, la număr). 4. Partea de jos a unei mânuşi ele oală. Are dealungul ruâ­ nuşei, paralel cu marginile, patru dungi. dintre care cea din mar­ ginea stângă e acoperită din loc în loc cu năsturei (trei la număr). Marginea dreaptă, care va fi fost la fel, lipseşte. Ciob dela Coţofenii din Dos 1/1. 5. Altfl bucată de mânuşe, pe care se vede în chip cu totul lămurit, că numai cu sf:oarii dlsuoită s'a putut face acest fel de înflorituri. Dungile care au mers paralel cu marginea mânuşei în dreapta, cum ajung sus se; încovoae, mergând pe partea cea­ l'altă, păstrând totuşi �n .încovoetură regularitatea firului iru­ pletit. AI doilea loc unde s a găslit acest ornament, e aşezarea depe Piscul-Cornişorului, de langă Plopşor-Dolj. In a treia zi de Paşti, în 1916, când" 8,'111 descoperit această aşezare+­ a cărei insămnătate e cunoscută-Între sumedenia de cioburi adu­ nate depe deasupra arăturei a fost şi unul ins lorit. E singurul cuno\cut până acum, alături de unul cu va­ luri, ce. s' a. găs,it În ·�tra,tul de pământ negru de deasu,pra. La săpăturilc ce au urmat în adâncime, străbătând straturile până ·1 1 [135] t AJUUI'ELE OL1'ENIEI 1·'", v'o> t I [ r la 3 m. afunzirne, unde s'a aflat pământul sănătos, nu sau găsit alte asemenea cioburi. Este deci mai nou decât aşezarea pe care o cred ce! mult dela sfârşitul neolitic ului, deci ciobul poate fi din vremea bronzului. Ciob dela Piscul Carnişoru!ui 1/1. Tot aşa, stingher, am' găs\it la Pleniţa, pe valea Fântânilor, un ciob mare, pe care se cunosc-ca şi la cel dela Pl()p�or,··­ unghiuri paralele. Cum arn arătat în altă parte, aici mă aflu! în vârsta bronzului, deci şi ciobul nostru nu poate fi din altă vreme. Ciob de la Pleniţa1j2 Afară de acesta, tot la Pleniţa,în Dealul Cimitirului, am găsit un asemenea ciob însforit. Ţinând socoteală că Îli acelasi strat în care a111 găsit ciobul cu pricina, s'au găsi] şi tiparele din [136] ARHIVELE OLTENIEl vârsta bronzului, publicate de 'mine în "Oltenia", Făscioara 4-a, înf!orire 1 M \ \ ARRI VELE OLTENIEI 204 1) Cf. Fllitti, Evolutia claselor sociale, 1. c. 100 şi nota 3. 2) Banul este "judecător şi cârmuitor al Craiovei Prin el se dau ordi­ nele Domnului In cele cinci judeţe", spune Mihai Cantacuzino (Tunusli, trad. Sion, 22). După recornandaţia marelui ban se numeau de Domn funcţio­ narii din Oltenia: vtori armaş dela scaunul Craiovei, treti logofăt al divanului de acolo, po1covnicul dela Craiova, cel dela Cerneţi, judeţul dela Ocna Mare, judecătorii şi zapciii, dascălii dela şcolile Craiovei, (Urechia, Ist. Rom. IV. 62-3. 79. 138.150. VII. 82. 92. 171). Toţi aceştia plăteau avaeturl marelui ban. (Ibid VIII. 493).-Cf. Dionisie Fotino, op . cit II!. 266. i) Vezi formula domnească din cartea dată de Barbu 11 Craiovescu la 1529, in Filitti, Craioueştii, 1. c. 201. 4) Ştefulescu, Tismana, 20� (1493), 204, (1497). 5) Istoriile Domnilor Ţării Româneşti. Ed. Iorga, 82-3. seamă alegător domnesc să nu fie la bunul plac al pro­ prietarului locului 1). 2. Care erau atribuţiile marelui ban al Craiovei? Nu suntem bine documenta]! în această privinţă decât pentru veacul al XVIII-lea 2). Situaţia Olteniei în timpul marilor bani din familia Craioveştilor devenise desigur ceva excepţional 3), din cauza puterii locale a acestei familii şi a monopolului de fapt ce-şi asigurase între anii 1492-1535. Totuşi, primul mare ban, Barbu 1 Craiovescu, figurase uneori în divane în urma unor boeri fără dregătorii 4). După stingerea Craioveştilor În linie bărbătească şi înfrângerea urmaşilor lor prin femei, marii bani au fost reduşi la si­ tuaţia iniţială de primi dregători ai statului, cam ca vornicii de ţara de sus sau de jos în Moldova. Este cert, lista ce urmează o dovedeşte, că măcar dela 1538 încoace, Domnii numeau şi revocau ad-Iibitum pe marii bani ai Craiovei. Foarte des au lăsat bănia vacantă. Cronica lui Radu Popescu spune' că Mihai Viteazul a fost numit "ispravnic în locul banului dela Craiova, nefiind ban, că nu voiau să pună Domnii bani, pentru că de multe ori se scorneau gâJcevuri asupra domniei, de acolo" 5).[.Dela 1538 până la Mihai Viteazul întâlnim prea puţini mari bani şi luaţi dintre rudele sau boerii de încredere ai Domnului. f_ i t. 1 � , W I i .. t � t 1 I , Il f 1 r. fi �! J ti [205] .ARHIVELE OLTENIEI 205 Marele ban Stan, deşi nepot de soră al lui Mircea Ciobanul, nu stă totdeauna în fruntea divanului domnesc 1). Numai dela Mihai Viteazul începe şirul neintrerupt al marilor bani, cu excepţia anilor 1621-9. Cauza acestei intreruperi ar fi interesantă de studiat. Atribuţiile marilor bani nu se prea deosebeau de ale marilor vornici din ţara de sus sau de jos în Moldova. In trecutul principatelor, de altfel, dregătorii şi mari şi mici cumulau atribuţii administrative, financiare şi judecătoreşti; ei lucrau însă toţi prin delegaţie dela Domn 2) Cronicarul Radu Popescu vorbeşte ca de ceva excep­ ţional că Ia 1669 Mareş Băjescu, numit mare ban de Craiova, "nu s'a dus ca alţi bani de mai naintea lui, smeriţi, ci cu mare pompă s'a gătit, cu slujitori mulţi din Bucureşti, cu grapă, adică steag bănesc, cu trâmbiţă, surle, şi după dânsul gloată şi câţi-va copii din casă cu suliţe, iar înainte câţi-va povodnici împodobiţi" 3). ') Ştefulescu, Docum. slauo-române privitoare la Gorj. (Doc. din 1546-9). 2) Dovada despre atribuţiile multiple ale funcţionarilor domneşti o fac hrisoavele scutind unele sate, În favoarea proprietarilor, de amestecul dregătorilor.-Vornicii de Dorohoi au!entificau zălogiri de moşii (Iorga, St. şi doc. XXII. 233, anul 1654.-Starostele de Cernăuţi judeca pricini de moşii (ibid. 381, anul 1643).-Părţile "şi-au pus zi dinaintea dregă­ torului nostru j upân Dragornir vei vornic", zice un ac! dela Matei Vodă, 1644 (op. cit. X 176).-Cărţile de judecată ale marilor bani (ex. dela Dra­ gomir vei ban 1643, În Hasdeu, Etymologicum magnum, vd. art. ban; dela C. Ştirbei 1707, În Arhivele Olteniei, 1. 121 ; dela Barbu Văcărescu, 1752, ibid. II. 386) nu se deosebesc de ale marilor vornici şi marilor logofeţi (ex. din 1719 la Iorga, XXII. 339).-Judeţii şi pârgarii oraşelor dădeau şi ei cărţi de judecată.-Şi neguţătorll judecau în unele pricini: "Măria Sa­ n-a dat pe seama neguţătorilor de le-au luat seama şi a rămas dator (cutare) şi l'au băgat în puşcărie" (pe vremea lui Matei Vodă; Iorga, op. cit. X. 176).- Tot prin delegaţie tacită lucrează marele ban Gheorghe RaI când, la 1600, confirmă Tismanei nişte scutiri acordate de Domni anteriori (Ştefulescu, Gorjul istoric, 280). Gheorghe Rai nu era Basarab şi nu putea fi vorba de autonomie sub un Domn autoritar ca Mihai Viteazul. 3) Istoriile Domnilor Ţării Româneşti, ed. Iorga, 165. [206] 206 ARHIVELE OL1'ENIEI Din veacul XVII, se constată că unii foşti mari bani apar în dregătoria de mari vornici (Preda Brâncoveanu), sau de mari cluceri (Ghiorma Alexeanu), pentru a reveni sau nu apoi în dregătoria de mari bani dacă au. ocupat mai mult această dregătorie, sau dacă a fost ultima lor dregătorie. 3 Cine cârmuia Oltenia când dregătoria de mare ban era lăsată vacantă ? Cred că se poate răspunde: ispravnicul scaunului Cra­ iovei. Ne spune cronicarul Radu Popescu că Mihai Viteazul a fost ispravnic, locţiitor de mare ban. Am mai întâlnit ispravnici la 1624 -6, când hrisoavele-e-şi avem mai multe -nu menţionează mari bani în divane. Dela 1656 până la ocuparea Olteniei de către Austriaci, întâlnim în acelaş timp şi mari bani şi ispravnici ai sca­ unului Craiovei. Prin urmare ispravnicul era,-poate că fusese şi mai nainte,-un funcţionar permanent care, la împrejurări, ţinea şi locul banului absent. 4. Mi se pare că dregătorii zişi caimacami pot fi priviţi ca urmaşi ai ispravnicilor scaunului Craiovei din sec. XVII. Titulatura de caimacam va fi fost introdusă, prin influenţă turcească, de pe la 1737, când încep luptele între Austriaci şi Turci pentru Oltenia şi când se discuta dacă Oltenia va fi reincorporată în Muntenia, sau va forma o provincie aparte. Dionisie Fotino spune că, dela 1761, marii bani nu s'au mai dus la Craiova, ci au rămas cu reşedinţa permanentă la Bucureşti şi că prin aceasta, fireşte, atribuţiile şi însem­ nătatea caimacamului au crescut 1). Data 1761 nu mi se pare exactă, căci Mihai Cantacuzino, care scrie puţin după 1775, spune că .bannl, când pleacă din Craiova, Iasă în locu-i caimacarn" 2). Ioan Vodă Caragea a redus şi mai mult atribuţiile bă­ niei. El scrie marei Io�ofetii de ţara de sus, în Dec. 1812, că deşi "dregătoria bărîie! este căpetenia tuturor celorlalte 1) Fot ino, 1. c. 2) Tunusli, 22. \ [207] ARHIT'ELE OLTENIEI 207 i W I dregătorii ..... dela toate acele judeţe de peste Olt, dar ..... caimacamul ce se orândueşte la Craiova de către domnie este vechiI chiar al Domnului, şi precum în toate celelalte pricini corespondariseşte cu domnia fără de mijlocirea alt­ cuiva ..... , asemenea urmează .... ca şi pricinile de judecăţi ce se caută la divanul ot Craiova ..... să se cerceteze iarăş de către domnie" 1), adică să vie în apel direct la Domn, fără mijlocirea marelui ban. Prin urmare, de pe la sfârşitul sec. XVIII, cel mai înalt, dregător cu reşedinţa la Craiova era caimacamul. Când Jipsea temporar de acolo, sau când funcţia de caimacam era lăsată vacantă, rămânea în locu-i un vechii 2). Cât priveşte divanul Craiovei, cred că-şi are originea în consiliul diriginte înfiinţat de Austriaci pentru cârmuirea Olteniei, şi că deci nu este mai vechi decât întâia jumătate a sec. XVIII. 5. O funcţie mai puţin lămurită este aceea de vătaf al căimăcămiei Craiovei. La 1695, pe când mare ban era Cornea Brăiloiu, se întâmpină un vătaf bănesc al scaunului Craio­ vei, Preda Zătreanu 3). Pare să fi fost un agent executiv, şi nu ştiu dacă au coexistat mari bani, ispravnici ai scaunului Craiovei, şi vătaf băneşti 4). De când marii bani n'au mai stat la Craiova, vătafii pare să fi fost agenţii executivi ai caimacamilor. Un raport aus­ triac din 1785 defineşte foarte bine atribuţiile vătafului de divan dela reşedinţa domnească: »una spezie di procura­ tore, o sollecitatore delle cause che si trattano al divano " 5). La sfârşitul sec. XVIII, aceste atribuţii au fost date în Muntenia asupra unui mare dregător cu titlul de mare h atman. El 1) Urechi a, Ist. Rom. X. A. 493. 2) La 4 Nov. 1826. Alecu Ghica lasă vechi! pe clucerul C. Brăiloiu­ (Iorga, Starea Olteniei in epoca lui Tudor Vladimirescu, p. 286). 3) Radu Orecianu, Viata şi domnia lui Const. Vodă Brâncoueanu. Ed. St. D. Grecianu, p. 70. 4) La 1661 un Stan vătaf este ispravnic al scaunului Craiovei. (Ghi­ bănescu, Divanuri, În Arhiva din Iaşi, 28 (1921) p. 174). 5) Hurmuzaki, VII. 445. [208] 208 ABHIVELE OL'-l'ENIEI introducea părţile la procese în divan şi supraveghea exe­ cutarea sentintelor. Aceleaşi funcţii le îndeplinea la Craiova vătalul căimăcărniei. El împlinea banii dela cei recunoscuti datori printr'o sentinţă a divanului de acolo şi percepea din aceşti bani zeciuială pentru căimăcărnie. După cum marele hatman avea la Bucureşti un logofăt, tot aşa exista la Craiova un logofăt al vătăşiei, Acesta prezinta calma­ carnului pricinile ce urmau să se judece de divan, iar vă- . taful era însărcinat cu introducerea părţilor 1). Cunosc vătaii ai căimăcămiei pe marele pitar Mihalache 2) la 1815-1816 şi pe marele stolnic Răducanu Filiti 3) la 1817. Ei contrasemnează actele caimacamului, şi socot că pot fi priviţi ca nişte directori ai căimăcămiei. In Iulie 1822, din porunca noului Domn Or. Ohica "s'au dat pe lângă dumnealui caimacamul, pitarul Matache Prisiceanu" 4). 6 Mai relevez aci două interesante documente, de altfel publicate, privitoare Ia trecutul Craiovei. La 1696, în catastihul de cheltueli al lui Brâncoveanu se menţionează birul scos la cinci judeţe din Oltenia pentru "cheltuiala caselor domneşti ce vor] să se facă la scaunul Craiovei" 5). Pecetea Craiovei, la 1650, era: într'un cerc dublu, o cruce, două stele şi inscripţia "Craiova, oraş" 6) 7. In privinţa tabloului ce urmează, şi pe care colabo- ratorii revistei îl vor complecta, am următoarele observaţiii de făcut. Prin semnul---· înţeleg că în divanele hrisoavelor ce cu­ nosc din anii respectivi, n'am întâlnit mari bani. Aceasta poate să însemneze tot atât de bine că în acei ani Domnii au 1) Urechia, ist. Rom. X. A. 645-6 şi XIII. 186. 2) Iorga, St. şi dac. XXV;. 15. 18-19. 3) Ibid. XXII. 182 şi acelaş, Situaţia Olteniei în epoca lui T. Vladimi­ \ re seu, p. 84. 88. 4) Urechia. op. cit. XIII 32$. 5) Iorga, Si şi dac. V. 356\ 6) Ibid. 3eO [209] .ARHIVELE OLTENIEi 209 lăsat marea bănie vacantă, sau că la data hrisovului cel am cunoscut marele ban lipsea din Bucureşti, era la Craiova. Aşa, spre pildă, într'un hrisov dela Mai 1613 lipseşte marele ban 1), dar în alt hrisov din acelaş an găsim mare ban pe Tudor. Pentru anii 1621-9, cunosc mai multe hrisoave şi în niciunul nu figurează un mare ban. Când în dreptul unui an am lăsat spaţiul liber, trebue în­ ţeles că nu m'am putut documenta dacă atunci a existat ori nu un titular al funcţiilor de care ne ocupăm aci. Mai am un cuvânt de spus de marii bani onorifici. Cel dintâi ce cunosc este Alexandru Mano, ginerele lui Alexandru Vodă Ipsilanti. In documente ale patriarhiei din Constanti­ nopol, la 1781 Mano este intitulat mare ban 2), fără să-I fi găsit titular al acestei funcţii în divanele noastre. Tot aşa n'am găsit în funcţia de mari bani în divane pe următorii beeri, cari apar cu titlu de foşti mari bani: Costache Ghica la 1808, Gheorghe Mavrocordat la 1805, Grigore Brăncoveanu la 1814, Grigore Ghica (apoi Domn) la 1819, Gheorghe Arghiropol la 1812. l\Iari Bani Ispravnici şi Caimacami Stroe 3) Dumitru Stan [fiul Dobei, sora lui Mircea Ciobanul] ------ 1) Ibid. XXII. 65. 2) C. G. Mana, Docum. privitoare la familia Mana, p 209. 3) Vezi Filittl, Craioueştii, în Convorbiri Literare, 54 (1922) p. 318. 2 . 1539 1540 1541 1542 1543 1544 1545 1546 1546-9 1492-1520 Barbu 1 Craiovescu 1520-1 Preda Craiovescu 1522-8 Pârvu Craiovescu 1529 Radu 1529-1530 Barbu II Craiovescu 1531-3 Harnza din Obislav 1534·5 Barbu III Cralovescu 1535-8 Şerban (sot de Craio- vească] [210] 210 ARHIVELE OLTENIEI Barbu [ginerele lui Mircea Ciobanul] ') Neagoe [soţ de Craioveascăj Neagoe 3) Dobromir Dobromir 2) Stan Iane [epirot, unchiul lui Mihai Viteazul] 5) ------- 1) Hurrnuzaki-Iorga, Xl, 861, nota: "Banul, fratele Mircii Vodă". Cred că este vorba de soţul Dobrei bănesei, fiica lui Mircea Ciobanul. Numele de familie pare să fi fost "din Băneşti" (Stoica Nicolaescu, Doc. slavo­ rom. 243. 280). "Fratele" Mircea ar fi în acest caz fiul lui Mircea Vodă Ciobanul. .) In acest an se află .in Ardeal un Stefan (=Stan?) banul (Hurmu­ zakl, XlI, 862 nota). 3) Un doc din Aug. 1562, dela Arhivele Statului, mi-a fost comu­ nicat de d. prof. l. VIădescu. 4) In acest an pare a fi 'fost ban un Mihai (Iorga, Contribuţii la isi, Munteniei. Extras din Anal�le Acad. rom Seria 2, Tom. 18, p. 50). Acesta va fi Mihai marele ban, a cărui fiică moare ln zilele lui Mihnea Turcitu (1577-1583 şi 1585-1591). Iorga, Inscripţii, l. 214.-Stoica Nicolaescu, op. cit. 281. \ 5) Vezi Filitti, Mama şi soţia lui Mihai Viteazul. In Convorbiri li­ terare, 53 (1921) p. 613. 1550 1551 1552 1553 1554 1555 1556 1557 1558 1559 1560 1561 1562-3 1564 1565 1566 1567 1568-9 1570 1571 1572 1573 1574 1575 1576 1577-8 1579 1580 1581 1582 1583 1584 1585 1586 1587 1549 [211] ARHIVELE OL'L'ENIEI 211 1588 1589 1590 1) 1591 Iane 1592 1593 1593 Mihai [Viteazul] is- 1594 pravnic 1595 Manta [grec] s) 1595 Mihalcea [Caragca] s) 1596 1597 1598-9 Mihalcea [Caragea 1 şi Calotă [Bozianu] 4) 1600 Gheorghe Raţ, Mihal- cea şi Calotă 1601 Mihalcea şi Udrea J [Băleanu] 5) 1602-1611 Preda Buzescu [din Cepturoae] 1611-1613 Tudor 1614-1615 lanache [Catargi] 1616-1618 Dumitru [Mogoşescu] 1618-1620 lanache [Catargi] 1621-9 1624 Ivaşco [Băleanu] vei vornic, ispravnic 1625 Muşat, vei clucer, is- pravnic 1626 Fierea [Leurdeanu] . vei logofăt, ispravnic 1630 Iva şco [Băleanu] 1631 Miho [Racotă] 1) In Iorga, Inscripţii, 1. 214, se dă inscripţia tombală de la Bucovăţ a lui Ştepan vei ban al Craiovei; care a slujit lui Alexandru Vodă şi fiului acestuia Mihnea Vodă (1577-1583 şi 1585-1591). De aci chiar rezultă că data morţii nu poate fi 11 Dec, 7082 (1574), când Mihnea .nu domnise încă. Avem hrisoave dela Mihnea, vorbind de acest Ştepan care i-a slujit lui şi tatălui lui, dar încă la Aprilie 1590 îi zice vei clucer (Grecianu, Genealogii documentate, II. 277). Va fi fost deci Ştepan mare ban după Aprilie 1590, şi data morţii ar fi atunci 11 Dec. 7099=1590. Confuzia literilor cirilice respective e uşoară pe o inscri pţie învechită. 2) Cronica lui Baltasar Walter, în Papiu, Tesau r, 1 (1862) p. 25.­ La 1593 fusese vei postelnic, la 1594-5 vei paharnic în divane (Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacuzino, p. 246). 3) Fără legătură, pare-mi-se, cu familia domnitoare, cunoscută de altfel şi ea din sec. XVI. 4} Pentru Calotă, Revista istorică, I (1915) p. 223. 5) Neidentificat rămâne încă "Andrei călugărul carele am fost ban". Hasdeu crezuse întâi că era acelaş cu Udrea Băleanu, dar a revenit asu­ pra acestei păreri (Etymologicum magnum, Vd. art. Băleanu), rectificate pe care n'a cunoscut-o Stoica Nicolaescu (op. cit. 293). Poate că Andrei nici n'a fost mare ban. [212] 1) Din Moldova, cu rude în Muntenia. Iorga (Studii şi dac. IX, p. 6 şi II) zice că Aslan a urmat În bănie altui moldovean, Boul, căsătorit de curând cu SOfa lui Leon Vodă. 2) Părerea că la 1716 �r fi fost mare ban Nicolae Obedeanu s'a Înte­ meiat pe înţelegerea greşit� a unui raport, În l. germană, al serdarului Barbu Brăiloiu. Acesta zisejnsă: "raportez şi că .... m'am dus la Craiova cu gândul de a prinde pe b'«-Il şi pe un boer însemnat, N Obedeanu, .. dar aceştia şi trecuseră de partea cealaltă". Se vede clar că banul şi boerul N. Obedeanu sunt două persoane deosebite. (Hurrnuzaki, VI. 168). ARHIP ELE OLTENIEI 1672 Vlad [Cocorăscu?] spătar, ispravnic 1675 Manea stolnic, is- pravnic 1681 Iane căpitan, ispravnic 1684 Dumitraşcu paharnic, ispravnic 1695 Preda Zătreanu, vătaf « bănesc 1706 Bunea [Grădişteanu] I veI comis, ispravnic 1656 Iulie Stroe clucer, ispravnic 1656 Dec, Dragotă [Poenaru] postelnic, ispravnic 1658 Oct. Preda Danciu Pârâianu ispravnic 1661 Stan vătaf, ispravnic Hrizea [dela Bălteni, Ilfov] Preda [Bucşanu] Gheorghe [Băleanu] Radu Popescu Gheorghe [Băleanu] Mareş [Băjescu] Vintilă [Bucşanu] Chirca [Rudeanu, din Curtisoara] Radu [Năsturel] . Barbu [Pârâianu-Milescu] Neagoe [Săcuianu] Radu [Năsturel] Barbu [Pârâianu-Milescu] 1642-3 1631 1686-8 Radu [Năsturel] 1688-1692 Vintilă [Corbeanu] 1693 1694·1705 Corn ea [Brăilolu]. 1706 1707-1715 Constantin Ştirbei 1716 Şerban Bujoreanu 2) 1717 Pană Negoescu 1632 1633 1634-7 1637-1641 1659-1660 Manul [Rudeanu] 1661-2 1662-3 1664 1665-9 1669-1671 1672-3 1674 1675· 7 1678 1678-9 1680-3 1683-5 Aslan ') Radu Buzescu Hrizea Teodosie [Corbeanu­ Buzescu] Dragomir [fratele Doamnei Stanca 1 1614-5 Barbu [Poenaru 1 1646-1652 Ghlorrna [Alexeanu] 1653-4 Spahiul [din Vâlsăneşti] 1654-5 Ghlorrna [Alexeanu] 1605-7 Chirca [Rudeanu] 1658 Preda [Brâncoveanu] 212 [213] .• ------ .. � Ai.WI.J1ELE OL'l'ENIEI 1717 Radu popescu [Caridi, cro­ nicarul] 1718 Şerban Năsturel 213 Ocupaţia austriacă, 21 Iulie 1718--18 Sept, 1739 1719 Martie Gheorghe Canta­ cuzino, beizadea 1) 1735 Manolache Lambrino [onorific, la Bucureşti] 1737 Dec. Matei BăIăcescu, pus de Turci 2) 1739 Fevr. Grigore Grecianu 3) 1739 Apri!. Matei Cantacuzino 3) 1740-1 Matei Cantacuzino 1742 Antonache Caliarhi [prin soţie, Florescu] 1743 1744 Gheorghe [Iordache Mo- ruzi] 1745-6 Grigore Grecianu 1747 1748 Const. Dudescu 1749-1750 Ianache Hrisoscoleu 1751-3 Barbu Văcărescu 1738 Nov. Const. Argetoianu, ve­ chii, pus de Turci 2) 1745 Iulie Gheorghe ve! serdar, caimacam 4) .17450ct. Caimacami: Radu Co­ măneanu, Const Strârn­ beanu, Const. Obedea­ nu, Radu vei agă, Iana­ che vei c1ucer za arie 5) 1747 Caimacami: C. Strârn­ beanu, C Obedeanu, Fota [VIădăi3nu], Du­ mitru [Geanoglu] vei şetrar 6). 1) S'a retras la Sibiu Ia 1737, când au reinceput luptele Între Turci şi Austriaci iGeneal. Cantac, ed. Iorga, 283). 2) Domnitorul C. Mavrocordat numise tot atunci mare ban pe serdarul Radu Comăneanu (cf, apelul lui Mavrocordat c. Olteni, Oct. 1737, În Iorga, SI. şi doc. XVI. 3-6). Era discuţie dacă Oltenia va fi realipită Valahiei, Un act din Sept. 1738, este semnat de Matei B[ăIăces]cul veI ban, (în Iorga,!. c. XlV, 59); el a murit la 19 Oct. 1738 (Daponte, Efemerlde dace, ed. Legrand). Turcii pun "vechii" (locţiitor) de ban pe Const. Argetoianu (Ibid.). 3) Aceştia au fost numiţi de Domn. 4) Ştefulescu, 1 ismana, 424 5) Iorga, St. şi doc. XIV. 65-6. 6) lbid 90. ri [214] 214 1753 Consl. Năsturel 1754 Ianache Hrisoscoleu 1755 MarI. Barbu Văcărescu 1755-6 Const. Creţulescu 1757 Ianache Hrisoscoleu 1758-9 Const. Creţul eseu 1760 Ştefan V ăcărescu " Durnitraşcu Sturdza 1761-3 Const. Dudescu ABHIVELE OLTENIEI 1759 Iordache Ramadan, caimacam 1769 ] 770 Durnitrache Gianoglu [în timpul domniei, la Cra­ iova, a lui Manole Rosetti] 1764-6 1767-8 1768 Toma Creţulescu Pârvu Cantacuzino lanache Hrisoseoleu 1764 Ia rnandi veI stolnie, . caimacam 1766 Iordache Mano veI postelnic, caimacam 1768 Ocl.-1769 Manole Giani­ Rosettt, eaimacam 1771 1772-4 Ocupaţia rusească Nov. 1769-1ulie 1774 Mihai Cantacuzino Dumitrache Gianoglu, biv vel ban şi Ştefan Pârşcoveanu vel ban 1779-1780 D umitrache Ghica J775-6 1776 1777 1777-9 1779 1781 1782-3 1783-4 1785 1786-7 Dumitrache Ghica Toma Creţul eseu Scarlat Caragea Nicolae Dudescu lanache Hrisoscoleu Nicolae Dudescu Pană Filipescu Durnitrache Ghica Pană Filipescu \ Dumtirache Ghica', \ 1776 Manolache Romanitl, cai- macam 1780 lorgache Lapati, cai- macam 1781 Grigore Razu, vel clucer, caimacam 1732 Costea, vei stolnic, vechii " Anastase [Miha!iţi?] vel paharnic, caimacam 1783 Ianache Hrisoscoleu, biv vei ban, caimacam 1783-4 Manolache Romaniti, vei paharnic, calmacam 1784 lanache Hnsoscoleu, biv vel ban, calmacam 1785-6 Iorgache Suţu, vei clucer, cairnacam 1786 Costache Gherachl, veI postelnlc, cairnacarn 1787 Alexandru Gherachi vei postelnic, caimacam , [215] ARHIVELE OLTENIEI 215 1804 Aug.-1807 Manolache Brân­ coveanu Tudorache Diboglu, vei postelnic, cairnacarn Costache CaIiarhi [Chianl] vei clucer, caimacam " " " " 1805 1802 1803 1799 1798 1797 1801 1793-4 1794 1795 Costache Suţu, vel spătar, caimacam Costache Sulgearoglu, vei cărnăraş, cairnacam Const. Caragea, vei hatman, caimacam Nicolae Hangerll, vei hatman, caimacam Alex. Calfoglu, veI clucer, caimacam Alex. Gherachi, vei postelnic, caimacam Ion Glogoveanu, vei logofăt, vechii Iancu Caragea, vei postelnic, caimacam Dimitrie Hangerli, veI postelnic, caimacam Iordache Lapati, vei agă, caimacam Nicolae Hangerli, vei spătar, caimacam 1799-1800 Nicolae (epirot din Zagori] v. post., caimacam Vasile Lăcusteanu, veI cJucer, vechii Grigore Ventura, vei postelnic, caimacam Cons!. CaIiarhi, vei spătar, vechii Costache Samurcaş, vei căminar, caimacam 1804 Aug. Mihail Mano, vei vor- nic, caimacam Mihail Mano, vei vor­ nic, caimacam 1805 Nov.-1806 lorgache Arghi­ ropol, vei post., caimacam 1806 Costache Caliarhi [Chlani] v. logofăt, vechi! 17d6 1788 1789 1790 1791 1792 Nicolae Brâncoveanu Manolache Brâncoveanu Dumitrache Ghlca Manolache Creţulescu Scarlat Ghica Enăchiţă Văcărescu Dumitraşcu Racoviţă Alex. Hangerli Nicolae Brâncoveanu Dumitraşco Racoviţă Ianache Moruz! Pană Fili pescu Durnitrache Ghica Nicolae Brâncoveanu " 1803 luI. 1802 1798-9 1800-1 1801 1797 1798 1795-6 1796 1789 1790 1791-2 1792 1793-4 1788 I , I I l Ocupaţie rusească 1807-1812 Manolache Creţulescu 1807-8 1808 Costache Samurcaş, v. vornic, cairnacarn Costache Bălăcianu, v. vornic, preziden! [216] 1822 Grigore Brâneoveanu " Nov. Const Creţulescu 1814Aug.-1816Const Creţulescu 1816 Oec.-1817 Radu Golescu I " " 1812 1811 Barbu Văcărescu, v. vornic, prezident 1809-1810 Costache Sarnurcaş, v. logofăt, caimacarn Manolache Lahovari, v cupar, eaimaeam Const Dudescu, v. lo­ gofăt, caimacam Oumitrache Racoviţă, v. vornic, caimacarn 1809 ARHIVELE OLTENIEI 1812 Dec. Gheorghe Arghiropol, bivvel ban, eaimacam 18131ul.�1815Costaehe Samurcaş, v vornic, caimacam 1816 Mai Costaehe Suţu, v spătar, caimaeam 1817 Oct. Nicolae Suţu, v. spătar, caimacam 1818 Aug. Lucache Arghiropol, v. postelnie, cairnacam " Nov. Grigore Romaniti, v. vistier, vechi! 1819 lan. Gheorghe Suţu, v. spă­ tar, caimaeam 1820 Mai Ioan Tipaldo [Depalta] v. post., cairnacarn 1821 Fevr.2 Nicolae Văcărescu, v. vornic, cairnacarn " 11 Const. Samurcaş, v vornic, caimacam " Martie Ioan Sarnurcaş, v. post. caimacam 1822 Martie Costaehe Sarnurcaş, [fiul) v. cărnăraş, eaim. "Iulie Alex. Nenciulescu, v. vornic, eaimaeam "Nov. Const. Cârnpineanu, v. logofăt, cairnacam 1824 Aprilie Durnitrache Ralleţ, v. . hatman, eaimaeam 1825 Sept. Aleeo Ghica, v. hat­ rnan, calrnacarn 1827 Martie Costache Ghica, v. hatman, caimaeam Const. Varlaarn Oinu Filipescu Radu Uolescu Isaac Rallet Radu Goleseu Con si. Creţulescu 216 1812 " Dec. 1813 Iunie 1818 1821 1819 1825 Aprilie Const. Bălăcianu 1827 Mai 5 Costaehe Or. Ghica, beizadea " ,,31 Barbu Văcărescu Odată cu ocupaţia rusească de la 1828, vechile rosturi ale ţării se schimbă. \ Bănia cea mare de�ne, ca toate celelalte boerii, un simplu cin, după modelul rusesc, pe care oricare funcţionar putea, măcar în teorie, să aspire a-l dobândi, prin treptată I i· I [217] ABIllVELE OLTENIEI Înaintare În rang uri, şi care nu mai are nici o legătură cu administraţia judeţelor de peste Olt. De altă parte, Regulamentul organic n'a mai prevăzut nici o autoritate superioară pentru cârrnuirea celor cinci judeţe, aşa că a dispărut din organizarea Ţării Româneşti dregă­ toria de caimacam al Craiovei, ca şi divanul deosebit de acolo. Sub ocupaţia rusească, până la aplicarea Regula­ mentului, mai întâlnesc caimacam, la 1830-1, pe Alex. Scarlat Ghica, biv vei vornic. Ioan C. Filitti Membru corespondent al Academiei rornâ ne Craiova în veacul trecut (Inceputul sec. XIX-a) (Urmare). Existenţe'. Băniei, şi apoi în vremurile ce ne preocupă a Cai­ măcămiei, implica jde fapt şederea Banului şi a Caimacamului la Craiova. Pe lângă aceştia se afla ca înalt organ administrativ ŞI jl�dcc;Hores( Divanul Craiovei, al ,doilea Divan, după acela din Capitala Ţării, cu atribuţiuni administrative şi judiciare peste cele cinci juBeţe ale, Olteniei. Prezenţa acestor înalte dregă­ torii în Capitala Olteniei cerea neapărat ca un număr însemnat de beeri si>. aibă şederea lor de fapt aici. Deşi mulţi din ei aveau locuinţa la ţ-ară, pe: l'a rrra.rule lor moşiI, totuşi aveau şi case de locuinţă la Craiova, --maru caşe boereşti cu întinse locUl i, ale căror urme se cunosc şi astăzi, U l1ii dintre aceşti beeri fruntaşi erau beeri "halea", adică' hooel,i de Divan sau "div8Iliţii", agreaţii Ddmnului; alţii erau beeri "mazili" , adică boerii eşiji din funcţiune,-foşti Bani, CaimaC'ami, sau foştii Di­ vaniţi înlocuiţi din cauza schimbărilor de Domnie de pe atunci. Locuinţa Caimacamului era în clădirea Blniei, marea dă­ dire ale cărei ruine au 'fos't dălâmate definitiv de Consiliul Co­ munal al Craiovei. după 1865, şi din care o rnică parte din ziduri [218] 33) 0-1 profesor St. Ciuceanu, pe când era Director la Iondaţia "Arnan" din localitate, a stăruit ca aceste ruine să fie deeretate monument is­ toric. fotografia acestor ruine se găseşte la muzeul Arnan, dăruită de D-I N. Rornanescu. 34) Pentru detalii, art. meu din "Arhi'Jele Olteniei" No. 10 "Un vechiu cartier istoric al Cralovei", şi studiul O-lui V. Drăghiceanu "Zi­ durile Băniei Craiovei" în Buletinul Comisiunei Monurnentelor Istorice pe 1910 pp. 192-194. 35) Vd. N. Iorga. "Mănăstirea Horezului" pp. 19, 22 şi urm. 36) Cp. articolul meu "U� vechiu cartier istoric al Craiovei" în "Ar- hivele Olteniei", No. 10. \ 37) Vd. Hurmueache "Oo�urnente". IV.!. p. 634,-5,-8. Notă In studiul D-Iui V. Draghiceanu In B. C. M. I. pe 1911. (articolul: Curţile Domneşti- Brâncoveneşti). rămase .încă fîn ,fiinţă Iau fost 'declarate monument istoric în 191333). Atâta a (rămas din marea clădire a Băniei. în strada Horezu (as­ tăzi Buoovinei), gheJmt1ită in acel ghetlto evreesc al Craiovei. Aceste rămăşiţe, aceste vechi ziduri, ca şi zidurile înalte ce se mai văd încă astăzi Între clădirile noui ale sinagogelor evreeşti de pe strada Horezului şi spre Piaţa Elea, sunt ruinele Curtii Domneşti a B:'Jniei 34) şi ruinele marelui han al mănăstirii Ho­ rezului 35) de alături. în care se făcea negoţul principal al Cra­ iovei pc acela vremi, în apropiere de piaţa de astăzi. şi unde se ţinea şi bâlciul anual de la S�ârrta Maria 'mare până la Sfânta Maria mică 36). Aceste locuinţe domneşti, numite astfel fiindcă erau socotite ca şi ale D;amniei, în timpul ocupaţi unei austriace în special, fuseseră ocupate, atât ele cât şi hanul mănăstirei Horezului--­ ca fiind fdintrecele mai mari clădiri ale Craiovei, -de către Coman­ dantul Militar Colonelul von Schram, apoi după 1728 de Ba-' ronul Tisc'h şi de către catanele nemţeşti 37), de unde le ră­ măsese şic1enumirea de "Hanul Nemtesc", numire păstrată multă vreme, până la dărâmarea lor. Casele acestea. locuinţă a Banilor şi Caimacamilor, sunt acelea pe care Alexandru Ips:ilanti. Ddmnul Munteniei, le re� pară radical la 1775. fiindcă stricăciunile ce li se făcus.e în de­ cursul vremurilor, atât din cauza războaelor, cât şi a ocupaţiu­ nilor străine ce nu se mai sfârşeau, le adusese în aşa stare Încât 1 1 \ t 218 ARHIVELE OL1'ENIEI \ \ 1 I \ \ . \ , [219] 4RHlrEI,E OLTENiEI 219 se simţia nevoia \de a fi reparate. Reparându-le, Domnitorul puse deasupr:l. porţei de la intrare o inscripţie, pe care decedatul ,'\ug. Peşacov, a transcris-o în lucrarea sa: "Schiţe din Istoria Cra­ iovei", inscripţie săpată într o piatră ce, multă vreme după dă­ râmarea acestei clădiri, a stat pe sala vechei Primării, până când în cele din urmă a fost trimisă la, Bucureşti cu ocazia Expo­ siţiei Generale din 1906, de- unde i s.' a. pierdut orice urmă. Coprinsul acestei inscripţii este următorul: "Oraşul Craiova din vechile vremi fiind locuit de vechi familii boe­ "reşti şi de altfel de breasle, pe loc Domnesc iară slobod, iostau şi din "vremi trecute case Domneşti pentru Iăcuinţa boiarilor celor ce sînt orân­ "duiţi de Domnie oblăduitori Craiovei şi celorlalţi judecători de aici de "peste Olt. Dar fiindcă aceste casă cu totu să dărăpănasă din pricină "răsmeriţii" şi venise la o stare întru care nu era cu putinţă a lăcui cel "mai prost om, Domnia-Mea socotind atâta trebuinţă ca să-şi aibă odihnă "boiarii ce se trimit de către Doo.nle într' acest oraş al Craiovei pentru "porunci Domneşti. Şi văzând că aceste casă sînt podoaba acestui oraş, "socotind suma cheltuelei, am prefăcut de iznoavă aceste casă înpreună "cu paracJisu precum se vea de, spre vecinică pomenire a Domniei-Mele "de toţi câţi vor lăcui într'ânsele şi de toţi cei ce cunosc podoaba Patriei "lor. Că spre facerea acestor case am orânduit Domnia-Mea doui boeri "din Craioveni, pă Dumnealui loniţa Brailoiu biv-Vel Sluger i Dumnealui "Costantin Fotescu biv-Vel Clucer, de au fost epistaţi până la săvărşlt "leat 1775"38). Pe cât de animat de frumoase şi nobile sentimente a fost acest DOmin al Ţ.ărei,-de neam străin.r+pentru oraşul nostru, îngrijind şi căutând să. păstreze; pt)in reclădirea vechilor case Domneşti ale Băniei, fiind şi pentru el "podoaba oraşului"--,pe atâta de vitregi şi nepăsători ne-am arătat noi, în vremurile de astăzi, distrugând cu dcsăvârşire orice ne amintea trecutul, ne­ ţinând seamă nici de importanţa lor istorică, nici de podoaba ce ar fi fost pentru oraş aceste vechi clădiri 39). S:' a procedat 38) A. Pessacoo. o. c. pp. 20-2l. 39) Există la Prim ăria oraşului Craiova dosarul No. 48/863 în care se poate vedea cum edilii din acele vremuri au hotărât ca "pentru în­ frumuseţarea oraşului" să se dărâme atat "zidurile Bărăţiei", cât şi partea rămasă din "Hanul Nemţesc", care nu era alt de cât vechile rămăşiţe ale Caselor Domneşti ale Băniei reînoite de Vodă Ipsilante, şi acele ale Ha­ nului Mănăstirei Horezului. [220] 220 ARHIVELE OLTENIEI cu ele, În epoca noastră de renovare, -ca peste tot locul, ----dân­ du-se jos tot ce era vechiu, fă;ră ca macar să se fi gândit cineva s"i Ia; o cât de mică vedere despre vechea clădire oe se dărâmă . .,. -x· -;.:. Pc lângă aceste clădiri de podoabă ale oraşului, în Craiova cu uliţele ei strâmte, pe care erau poduri făcute sau refăcute în timpul ocupaţiunei austriace, se mai aflau casele de seamă alei boerilor fruntaşi ,ai Craiovei. Erau de bună seamă atunci: casele. Vornicului Barbu Ştirbei 40). fostul Preşedinte al Divanului era-o iovei sub Austriaci în 1789-1791; casele Marelui Vornic Du­ mitrache iBibescu, Vomicullui Caragea şi tatăl Domnitorilor Barbu Ştirbey şi Gfjoirge Bibescu, case de o mărime deosebită pentru acele vremi, cu ziduri înalte, cu foişor deasupra porţii boltite, cu şindrilă înegrită şi cu grădina largă imprejurul casei boereşti 41). Apoi casele Stolnicului Dumitraşcu Obedeanu 42); casele lui Hagi Stan Jianu43), ale lui Glogoveanu 44). ale lui Carnea Brăiloiu 45), ale Bengescului 46), ale s'pă-ta'Y'Ulu.i Oonstantin Ge.anoglu 4 7), fe­ ciorul Banului Dumitrache Geanoglu; ale Paharnicului Păianu 48), ale Otetelişenilol' 49) , ale Marelui Ban Pârşcoveanu 50), ale lui 40) Astăzi, din aceste case nu mai există nici o urmă. Amintirile bă­ trânilor, le pun în apropierea Bisericei "Sf. Treime", a Stolnicesel Durni­ trana Stirbey 41) Actualul local al Cinematografului "Modern", proprietatea D-Iui !lariu Marian, şi marea grădină din prejur, - fost pe vremuri proprietatea jud. Dolj, şl mai înainte a Marelui Logofăt Iancu Bibescu, fratele Dom­ nului Oeorge Bibescu şi Barbu Stirbey, este vechea casă şi grădină a Marelui Vornic Dumitrache Bibescu. 42) In capul stradel Obedeanu, în imediata vecinătate a bisericii şi şcoalei Obedeanu. 43) Pe strada Jianu,1n apropierea Iântânei care poartă numele lui Jlanu 44) Pe strada Traian, - actuala Primărie a oraşului Craiova. 45) In strada Libertăţei, în faţa grădinei "Mihai Bravu", unde este Ins- titutul Pedagogic. 46) Loc viran în sfraca Libertăţei, - azi proprietatea Or. 1. Popescu. 47) In str. Barbu Catargirl\ in spatele caselor foste Brăiloiu. 48) In strada Mihai Bravu, şi astăzi proprietatea familiei Păianu. 49) In strada Smârdan, - astăzi localul Comandamentului Diviziei 2-a (fosta Manutanţă şi Arest ar Comănduirii) şi alături şcoala Comercială Superioară. 50) Pe strada Jianu, în spatele caselor Ologovenilor. [221] 51) Pe strada Mihai Bravu, locul cel mare al Tipografiei " Scrisul Ro­ mânesc" fost Samitca, - fost proprietatea lui Pera Opran. 52) Pe strada Unirei, pe lângă podul de la "Proroci", - azi farmacia Pidorian. 53) In apropierea bisericii "Maica Precisla de la Dudu", - azi loc viran intre stradele Grădinari şi Matei Basarab. 54) In strada Justiţiei, in faţa Palatului Justiţiei, astăzi "Hotelul Vic­ toria" şi locul de lângă el. 55) Vd. in această privinţă scrisorile istorice citate în prefaţa de la "Studii şi Documente" Val. VIII" de N. Iorga. 56) Idem o. c. "Scrisorile casei Const. Hagi Popp" de N. Iorga, pp, 106-107, 117-119 şi urm. Farfara 51), ale lui Cocea, a Pitarului Ene 52), ale Clucerului Fotescu53), ale Gănescului54), şi ale altor boeri mai mici. Intre negustorii de seamă cei mai; 1:;logafi ai Craiovei pe acest timp găsim pe Hag� Gheorghe, ctitorul de la "Maica Pre­ cista din' Dudu", şi pe fiul său Zamfir Ralli, apoi pe Mihail To­ doranu, bogat negustor de mătăsuri; pe Bălută Ioan Goescu, pe Teiuşanu, pc Matei POIPovici care făcea negoţ cu Ardealul, şi pe Hagi-Enuşi. pe mnne adevărat Ene Nanu. Vin o serie de neguţători cari poartă nume sârb eşti ca acestea: Vela Pavlovici, Hagi Mladen Stoia.novici, Vasile Pavlovidi, Sava 1 van0\4iid., Ion Minovici, Nicolae Radovici. Toţi aceştia nu sunt însă Sârhi, ci companişti (neguţători orientali), Chiproviceni, trecuţi în ţară în,. vremea ocupaţiunei Austriace, şi romanizati 55). Mai târziu găsim pe Gheorghe Opran, pe Constarrtin Ieveprali, pe Dimitrie Arnan, De Siamak Mărgărit, pe Nicolae Dumba şi Nicolae Iotta, toţi aceştia şii alţii încă mai mărunţi care făceau comerţ cu Ardealul, şi în special cu casa sibiană Constantin Hagi Popp, de la care ne-a rămas un foarte însemnat număr de scrisori şi coresponden ţă comercială din acest timp 56) . Pe lângă cei de sus, Craiova avea un însemnat număr de mici neguţători braşoveni, abagii, cojocari, rachieri şi alţi b"eslaşi{ de numele cărora ca ctitori sau ajutători sunt pline toate pornel­ nicele bisericilor dl'a'iovene, foarte dăruitori pentru acele vremi. Găsim astfel pe jupân Gheorghe Coandă, pe Stoian Bacalbaşa., pe Sandu Guran; pe jupân Hagi T udori: pe Hagi Ştefan Du­ mitru; jupân FLorea Fălcoianu: jupân Benea Braşoveanu; jupân 221 AB,l1IVELE OLl'ENIHI r II [222] 222 ARHIVEDE OLTENIEI Ion Brăneţu; jupân 1lon Globoiu; jupân Drăghici Peia � juptll1 Dumitru Ştefu; jupân 1 vancea Cojocaru, jupân Ghiţă Cojocaru; Matei Rusănescu Cojocaru; Stan Pleşea Cojocaru; Ţ enea Pi­ percu Dianu; Gheorghe Chiurcibaşa; jupân Delcea Cojocaru; jupân Mâra sin Dincă Co:joca:ru; jupân David Cojocaru; jupân Lilea Argintaru : Preda Islicaru; Andrei Islicaru, -şi încă alţi mulţi, toţ� pomeniti în pomelnicele bisericelor Sft. Gheorghe Ve­ chiu şi: Sf. Ion Hera din oraşul nostru 5 7). Aceşti beeri şi negu­ ţători formau cele două pături sociale de seamă ale Craiovei în .3iCeasll epocă. Viaţa socială trebue să fi fost dacă nu strălucitoare, dar cel puţin de admirat, nu însă şi de mulţumit. Deducem aceasta pe­ decparte;, din cele ce scrie despre oraşul nostru istoricul Dionisi� F otino cam' 'după anul. 1811, în urma războiului rus o-turc, război rare adusese Ia noi în ţară pentru câtva timp ocupaţiunea rusă, cât şi d," pe celelalte însemnări alecontimporanilor, Vorbind despre Craiova, îIli a sa "Istori.e a Daci�i", Fotino, o descrie astfel: "Multe şi mari case boereşti, târguI întins şi mare, isnafurile de ne "guţători şi meseriaşi străini şi pământeni, înpoporarea (populaţia) care "trece de 25.000 locuitori şi posiţiunea minunată a acestui oraş represintă "o adevărată a doua capitală a României. Aici este o şcoală publică eli­ "nească (grecească) şi un spital minunat zidit la anul 1811 sub Căirnăcă­ "mia fericitului întru pomenire Vornicul Manolache Lahovari sub guver­ "nul provizoriu al Ruşilor. Tot aci este şi un Divan, unde se caută proi "cesele şi judecăţile celor 5 judeţe de către Căimăcarnul şi boerii mar­ ."divanişti de acolo, iar cele mai însemnate se supun deslegărei şi hotă­ rârei Domnului". După ce aira1.ă mănăstirile (adică biser-icele cu chilii de oălugări ) care sunt în oraş, FOi,i:no şpune că În Craiova; P'1 acel timp se gilseau încă 33 b:iserici de lemn, celelalte fiind ,,( le peatri:i:'. şi mai adaogâ : "În oraş, pe lângă boerii şi ueguţătorii Craiovei. mai locuesc încă 1129 familii, compuse din 167 COlTI­ panişii, 400 ruptaşi, 465 posiuşnici (funcţionari domneşti) şi 91, preoţi mireni" 58) A�� cum ne-o descrie F otino, în trăsuri gene- 57) A se cerceta în ac-eastă privinţă, pe lângă pomelnicele ctitorilor acestor biserici, şi inscripţi\le bisericilor: Sf. Gheorghe Vechiu, Sf. Ar­ .bangheli şi Madona Oota, în: N. Iorga, "Inscripţii", VoI. 1. pp. 67-68-70 53) Vd. "Istoria Daciei" Ide Fotlno, ll!. pp. 178-179. ! I f [223] ARHIVELE OLTENIEI 223 ralc, după marele foc ce o distrusese în 1800-1801, Craiova pare pentru această epocă un oraş înşernnat pentru ţara noastră: "o adevărată a doua Capitală a României", cum spune Dionisie.. F otino, De sigur că această importantă i-o dădea marele număr: de boeri însemnaţi caii o locuiau, comerţul ei cu 'Ardealul, cât şi faptul că se menţinea în Craiova, Căimăcă:mia Olteniei în locu] strălucitei Bănii de odinioară. * * * Boerii cei mari şi neguţătorii înstăriţi, ca şi cei miilocii,fă­ ceau în acel timp, din belşugul lor fapte frumoase. Numeroase biserici sunt clădite de unii ca aceştia nu numai aici în Craiova, dar peste tot locul. Şi astăzi este bine să amintim în coloanele acestei reviste. nobilele iniţiative, donaţiuni şi fondaţiuni pioase, de pe urma cărora credinţa strămoşească, ca şi suferinţa orne­ nească, aduc prinos memoriei acestor binefăcători. Acestui spirit de aitruism înalt, cunoscut m'a� bine ţn veacul trecut de cât astăzi, când materialismul oei mai feroce domină, i se dato­ reşte faptul că�' au înălţat în Craiova în epoca ce ne preocupă biserici ca: Sf. Arhangheli, Madona-Oota, Hagi-Enuşi, Sf. Apo's­ toli, cum �na�11te un' l-Iagi Gheorghe1 Ioan Întemeia se Maica; P recista de la Dudu. V ornicul Ilie Otetelişanu biserica Sf. Ilie, Stolniceasa Dumitrana Sti'rbey biserica Sf:. lIrieime. Sltolnicul Obedeanu biserica. cu acelaşi nume, Clucerul Vlădoianu biserica SE. Spiridon. neguţătorul Mileu Stoenescu biserica Sf. Gheorghq Nou, Pitarul Hârşiu biserica cu acelaşi nume şi atâţia alţi negu­ ţători Craioveni întemeetori ai bisericei Sf. Ioan-Hera, arsă de focul cel mare din 1800. Astă.zi nu prea se mai vede aşa ceva. Stăm ou toţii impa­ sibili, cheltuim zeci de milioane de multe ori fără nici-o normă sănătoasă. Însă nu putem să strângem dât trebue ca să d'ăm viaţă locaşului de credinţă care este biserica Sf. Dumitru, ve­ chiul monument .allui Matei Basarab,-veche podoabă a Craiovei,'. şi nici să punem la loc ceeace' a făcut. Hagi Gheorghe Ioan. cu biserica lui ,jMdic'a Precista", pe care mult mai bine era dacă nu o dărâmau cei cari au dărâmat-o, [224] ARHIVELE OL1'ENIEl Primele începuturi 'de viaţă nouă, către care Craiova păşea sfios la începutul veacului trecut, reclama necesitatea unei îndru­ mări culturale prin şcoală. Lumina, care pătrundea încet dar sigur din Apusul îndepărtat, trebuia să-şi facă loc şi aici. Ea nu în­ târziă. Şi cei dintăi beeri luminaţi la şcoala Apusului căutară săi dea viaţă nouă unei lumi vechi. Şeoah de învăţătură. obştească de la mănăstirea Obedea­ riului, Întemeiată Încă. de la 1775 de către învăţatul Episcop al Râmnicului. Chesarie, cu "dascăli" de limba slovenească şi gre­ cească, fti reorganizată la începutu] acestei epoci, prin hrisovul domnesc al lui ConstantJin Vodă Ipsilanti din 1803. ca şcoală pentru fii� boerilor şi "altor obraze doritoare de învăţătură", ian mai târziu către 1813 V.ddă Caragea, printr' o nouă organisare, adaogă noui venituri şcoalei, spl'e a se putea da învăţătură la: mai multi "ucenici", fără plată în această şcoală 59). In 1822. şcoala modestă a Episcopului Chesarie deveni o şcoală publică sub numele de "şcoala Domnească". cu curs primar şi clase superioare. 1n această şcoală tinerimea Craiovei, tine­ .. imea oltcană, învaţă limbile română, franceză şi greacă cu dascăli plătiţi din veniturile bisericei Obedeanu. Mai târziu, după 1831 şcoala Domnească de la Obedeanu fu mutată la biserica Maica Precista de la Dudu, unde predete timp de 10 ani luminoase cursuri de "rumânească" Grigorie Ple­ şoianu. cărturarul înflăcărat, Învăţat la şcoala "românească" a ar­ deleanului Gheorghe Lazăr din Bucureşti. Acest "dascăI uitat" astăzi era! o fure din c�le mai alese, "un 'om cuminte" şi plin de "o adevărată şi rodnică iubire pentru ţara şi neamul 'său",' +doritor de a o ridica şi ajuta în acele vremi de grele începuturi pentru -cultura .rcmânească (j o J • Oltean de origine, harnic şi plin de bunăvoinţă, el a Însemnat prin munca sa pentru şcoala noastră un pas sigur Întru răspân­ direa acestei culturi tn popor. De aceia numele său, ca şi al 59) Cp. În această pr�intă, articolul nostru: ,,0 veche ctitorie boe· rească, biserica Cbedcanu'' publicat 1n aceste Arhive 1 No. 2 _. 3, pp. 179-180. \ 60) Cp N. Bănescu : "Un dascăI uitat" 1915, N. larga În "Revista Istorică" No. 7- 8 pp. 155. i [225] ARIlI f'ELE OLTENIEI 225 lui Stanciu Căpăţâneanu, 1. 'MairOrescu şi P. Poenaru de mai târziu, trebuesc amintite ,şi pomenite cuadâncă recunoştinţă mai cu seamă de noi, căci ei ne aparţin prin tot trecutul lor, prin toată; munca lor şi prin toată frumuseţea sufletului lor aşa de ales şi aşa de deosebit pentru acele vremi!... G. 1\'111. Demetrescu. (Va urma). Oltenia după Memoriile Generalului von Bauer (1778) traduse şi publicate de Const. 1. Karadja In prea interesantul memoriu al Dvlui N. Docan despre Lucrările Cartografice privitoare la războiul din 1789-1791 (Anal. Acad. Rom. XXXIV) cetirn următoarele: "In armata lui Romanzoff, care luase comanda armiilor ruseşti în 1770, se găsia un inginer militar de seamă, de curând trecut în serviciul Impărătesei. Friederich Wilhelm von Bauer era de felul lui German; se născuse în 1731 la Hanau, intrase foarte tânăr în armată, şi după ce sluji În timpul războiului de şapte ani sub ordinile ducelui de Brunswich, trecu la 1769 în serviciul Rusiei (cu gradul de General-Major) şi fu trimis la armata lui Romanzoff; la 1773 era numit general-Iieutenant... muri în Petersburg la 1783 • Acest Bauer era nu numai un militar distins 1), plin de avânt şi curaj, dar şi un topograf şi cartograf de seamă. EI ne-a lăsat, precum ştim, o lucrare serioasă despre ţara noastră. In tim pul ce petrecu la noi, în cea mai mare parte 1) Despre acţiunile militare ale lui Bauer v . între altele "Geschichte des Gegenwărtigen Krieges zwischen Russland, Po1en und der Ottomanischen Plorte. 36 Theile. Frankt. & Leips. 1771-75. 40. 3 [226] 226 ARHI rELE OLTENIEI probabil în cursul anului 1772 1), adună materialul trebuin­ cios pentru o serie de hărţi, din care nu fură însă gravate decât cele 6 planşe înfăţişănd Principatul Moldovei. Ţara Românească, Podolia şi Volhinia, Crimea, Boslo­ rul, Dardanelele, precum şi o parte din Bulgaria rărnaseră în desemnul original, rnăreţul atlas proiectat nefiind nicio­ dată executat. Dacă n'avem harta Munteniei gravată de Bauer. ne-a rămas totuşi o parte din materialul strâns de el. In 1778 apăru în tipografia Henry-Louis Broenner, a Francţort el Leipsic cunoscuta carte Memoires Historiques et Geogra­ phiques sur la Valachle ... formând un volum in 8° de 236 pagini. Scopul principal al revistei de fată fiind în primul rând de a face cunoscută Oltenilor trecutul pământului unde 10- cuesc, nu ne vom ocupa aci de descrierea istorică şi geo­ grafică generală a Munteniei dată de Bauer în cele patru dintăi capitole din Memorii, ci numai de înşirarea pe ju­ deţe a târgurilor şi satelor din Oltenia conţinută în ultima parte a capitolului al cincelea. Această listă n'a fost încă redată în limba noastră, măcar . că toată lucrarea există într'o ediţie grecească (trad. de Nic Lazăr din Ianina), Bucureşti 1789 in 4° (Bianu şi Hodoş, Bibliografia Românească veche, II p. 332). In traducerea pe care-o începem în numărul de faţă. ne-am silit să dăm numele exact şi actual al fiecărei loca­ lităţi cunoscută azi şi să descriem situaţia satelor dispărute ce le-am putut găsi pe alte hărţi contimporane puţin pos­ terioare lui Bauer sau pe frumoasa lucrare a lui Schwanz von Springfelz. \ 1) Operaţiunile mi.!itare tărăgăneau În cursul acestui an caracterizat mai mult prin tratativele in curs între beligeranţi (cf. Essais de Geographie, de Polltique et d'Histolre ... Par M.L.C.D.M D.L.D.G.D.C.D.M.L.C. D'A Neuchâtel, 1784, in-S", 11 cărei parte a treia constituie un izvor însemnat pentru acest război, cu toate că această carte e scrisă în mod părtinitor pentru Rusia). ) I [227] ARHIVELE OLTENIEI 227 Incepem azi cu Judeţul Rornanaţi: celelalte, - Vâlcea, Dolj, Gorj şi Mehedinţi -, vor urma în numerele viitoare ale revistei. Vom vedea confirmat de Bauer ce era ştiut înaintei anume că hotarele judetelor, şi chiar fosta graniţă a Oltenia' înspre Ardeal, s'au schimbat în mod nu cu totul neîn­ semnat, cu timpul. De notat este că diferitele judeţe sunt lucrate în mod foarte inegal Vom observa de pildă proporţional mai multe localităţi corect notate în judeţul Rornanaţi de cât în Dolj, unde printr'o omisiune ciudată chiar oraşul Craiova nu este menţionat, măcar că se vorbeşte adesea despre Banatul Craiovei. Bauer insuşi admite lipsurile inherente unei ase­ menea lucrări, le explică prin faptul că, mai ales în ce pri­ veşte materialul pentru partea de vest a Olteniei, n'a putut să controleze el singur ştirile date de lspravnicii (Gouver­ neurs) acestor ţinuturi, dat fiind că rămăseseră ocupate de Turci în tot timpul războiului dela 1769-1774 (p. 105). Cu toate lipsurile ei, putem spune totuşi că lucrarea lui Bauer este' unică în felul ei, şi constitue .un izvor Însemnat pentru cunoaşterea ţării pe la sfârşitul veacului al XVIII-lea. Va fi rolul istoricilor locali -. cari se vor ocupa cu tre­ cutul fiecărui ţinut, judeţ sau cniar localitate în parte­ de-a trage pline foloase din materialul lăsat de Bauer. Ei vor putea identifica satele dispărute de mult, ce nu ne a fost nouă cu putinţa de-a repera. Astfel făcând, vor ajuta şi ei la păstrarea uneia din comorile cele mai scumpe ale unui Neam: trecutul lui. Pag. 194: Enumărarea oraşelor, târgurilor şi satelor din ţara de dincolo de Olt, sau Banat al Craiovei. Judeţul Romanozi 1) Acest judeţ se mărgineşte la miază-noapte cu Judeţul WuLzi (Vâlcea), la răsărit cu râul şi Judeţul Olt, la mia- 1) Redăm aci numirile geografice exact reproduse, cu ortografia tex­ tului original, adăogând în paranteză şi numele de azi ale localităţilor. [228] ARHI VET,E OL1'ENIEI 228 (Racoviţa) de Sus t două sate mici ruinate » de Jos I aproape de cel dinainte. Romtratze l două sate aşezate pe malul de vest al 01- Zinzereni f tului (necunoscute şi uitate azi). Kakotea (necunoscut azi), sat situat pe Olt. Betersani 4) (Betişani?» n), locuinţă Dinesty (?) , » n), sătişor » » » 1) Găsesc Vadastritia îhsemnat pe harta lui Schwantz 1723 (cu numele: Vadaslra), şi pe acea a lui Pappazoglu 1864 la nord de Grojdibod. 2) Traisteni, pe harta lui\ Dlrw aldt 1810. 3) Balta-verde" " " azi neexistent. 4) La sud-est de lzbiceni ,pe harta lui Schwantz. za-zi cu Dunărea aproape de Nicopoli şi Dedenl (? poate Vidin), la apus cu Judeţul Dolschi (Dolj). Podilul (Potelul), sat cu biserică, aşezat pe un pârâu, nu departe de un lac format de Dunăre. Krosiibodul (GrojdiboduI), sat cu o biserică aşezat pe Jacul de mai sus; aci sunt vii. Bagina (Gura Padinei), sat pe Dunăre, nu departe de Krostibodul. Orla (Orlea), sat cu o biserică şi vii În apropierea celui dinainte. Wedestritza (Vădăstriţa 1) l . v v • Wurlopol (Vârtopul) I locuinţe părăsite. Tzelejul sau Cilejul (Celeiu), sat cu o biserică şi vii, aşe­ zat pe Dunăre În faţa unei localităţi turceşti numită Pischti (Besli) . Siteschtora sau Selestora (Siliştroara), sat pe Dunăre în faţa unei localităţi turceşti numită Giki (Ghigheni). Glrkotou! (Gărcovul), sat pe Dunăre, aproape de WaJe Blirac (?). Fristari 2) t Werde 3) I două sate pe Dunăre. 'Ireazul (Islazul), sat cu o biserică, la gurile Oltului, pe un pârâu Dsirarerunture(?), unde sunt vinuri bune. Acest sat are un târg, o vamă, un depozit de sare şi ţărmuri foarte abordabile. Ralo7f.)itza ! 1 I I . 1 I [229] ARHIVELE OLTENIEI 229 Izbizeny (Isbiceni) de Sus, sat cu o 'biserică, situat pe Olt. " de Jos, Funde Wornikuli (Fundu-Vornicului) sat cu vii " Kokaieti J) (Cacaleţi), sat. 1 ieka2) sau Dieka de jos (poate: Doanca ?) sat cu biserică cu o trecătoare peste Olt; împrejurimile acestui sat sunt expuse adesea revărsărilor OItului. 7 ieka sau Dieka de Sus (poate: Tia Mare?) sat mic si- tuat pe Olt. Ioxgosile (poate: Potlogeni?) sat cu vil situat pe Olt. Ziliani (Cilieni) sat cu o biserică Rosoneschti (Rusăneşti) l v Fitzenzi 3) (?) J doua sate Plauireniîş (PIăviceanca) moşioară cu o mănăstire pe Olt. Skerischora sau Skorteschore (Scărişoara), sat cu o bi- serică şi vii, situat pe Olt. Pressba (Preajba), sat Badizul sau Babitsdt (Babiciul) sat cu vii Brestulka (Brezuica), locuinţă Gusta Wegul (Gostavăţu), sat odinioară întărit " Mischoţeschti (?), sat cu o biserică Stojaneschti (Stoeneşti), sat cu o trecătoare peste Olt. Forgasch (Fărcaşele), sat aşezat pe locul unde râul Dirslow (Tesluiul) se aruncă în Olt. Sotschi (?), sat situat pe Olt. Wischora (Viişoara), sat cu o biserică situat pe Olt Faicojul (Fălcoiu), sat cu o biserică şi un târg Tresteni (?) sat 5) '1 schoroy (Cioroiu), sat cu o biserică şi o trecătoare peste Olt. J) Kakalez, neexistent azi pe Olt, pe harta lui Dirwaldt 1810 este pus la sud de Isbiceni ; Schwantz îl aflăm lângă Olt, 2) Probabil T'iha din harta lui Schwantz. 3) Fisenz pe harta lui Dirwaldt 1810 la nord de Rusăneştl. Fizentzi pe harta lui Schwantz, 4) De ar fi PIăviceni, acela e dincolo de Olt, în judeţul Teleorrnan. 5) Trestln, pe harta lui Dirwaldt la sud de confluenţa Olteţulul cu altul. [230] f) f I I " I " ARHIVELE OL7'ENIEI I trei sale pe Barba zai. 230 Gindeni (?), sat înrre Wale Grezi (Valea Greci) şi pârâul Oldesehore (Oltişorul, Olteţul) ; aci sunt vii bune; situat pe Olt. Grezi . (Greci), sat cu o biserică şi o capelă în Wale Grezi Mărgenni (Mărgheni), sat n Fladuleni (VIăduleni), sat cu o biserică " Brankowani (Brâncoveni), castel boeresc şi o mănăstire de piatră cu acelaş nume, pe râul Oldeschore. Aci se află o capelă şi două biserici. Flateori (SJătioara), sat boieresc cu trei biserici, pe dru­ mul mare ce duce dela Boukarest la Crayowa, unde este şi un pod peste Olt. MaLdaran (?) I Oseka(Osica) trei sate pe râul Ottezut. Roscheni (Roşieni) Ooeoeschti (Cocorăşti), sat cu o biserică şi cu vii. Pleschoye (Pleşoiul), sat cu o biserică şi un pod pe . pârâul Beika. Dobrun sau Drobunul (Dobrunu), sat cu o biserică pe râul Ottezul (Olteţ). . Plosclui sau BaLasch (Blaju), sat cu o biserică, o ca­ pelă, vii şi un pod peste Oltezul, Flagulana (?), sat pe un râu mic, mai sus de cât cel dinainte. Schubarliixa (Şopârliţa) Pirscotaeni (Pârşcoveni) Burean (?) Rosonesehti (Rusăneşti), sat cu o biserică pe Ottezuu Potzeschti (?) . I Margaritesehti (Măigăriteşti) de Sus trei sate. Margariteschti de Jos Birsa (Bârza), sa\ cu o biserică. Raeowttza (Racovita), sat cu o biserică. Meinesehti (Măine�ti), sat cu o capelă. Paitui sau Palthuth (probabil Balşu), sat. 7 eischani (Teişu), sătişor. I I I 1 F I I I 0,; P t � • , , � " � c ',' � . '0 � '" '" -.� f � :; .",�. � , [231] ARHIVELE OLTENIEI 231 Korbeni (Corbeni), sat cu o biserică. Bobeschti (Bobiceşti), sat cuo biserică şi un pod peste o mlaştină. Kintesdtti (Chinteşti), locuinţă părăsită. Morenglavil (Morunglavu), sat cu o biserică. Oboja (Oboga) locuinţă cu o biserică. Kelujul (Căluiu), sat cu o mănăstire. Tzepturaja (Cepturoaia ?), sat cu o biserică şi curte boe- rească 1). Nowazi (?), moşie (.terroir"). Kornisdtul (?) Petrisdutl (Pietrişul) sate pe râul Oldeschore. Slatenia (?) Fulenni (?), sat 2) Choteran (Hotărani), sat cu o mănăstire de piatră cu aceiaş nume. Retschi (Reşca), sat cu o biserică şi un pod peste Teslut; aci se găsesc urme de întăriri vechi. Dobroslotoeni (Dobrosloveni), sat cu o biserică şi un pod peste 1 eslui. Gorleteschti (CorIăteşti), sat cu o biserică. Aci e un vad pe 1 estul, Senoja (Zănoaga), sătişor. Priaschsua (Preajba), sat cu o biserică. Grosoweschti (Grozăveşti), sat pe un pârâu ce se aruncă în Teslui. Boschoteni (Boşoteni) Wischora (Viişoara) Mandat (?) sate aşezate pe Teslui. Trekoteschti (?) Robaneschti (Robăneşti), sat cu o biserică pe 1 eslui. Pop unsaleschti (Popânzăleşti), sat pe 7 eslui. Buschtunk (BUZdUCU1)} v Mogera (?) doua sate pe 1 eslui. 1) Pe harta lui Schwantz: Cepturoaia. 2) Poate FăJcoiul, menţionat mai sus (?) [232] 232 ARHlVELE OLTENIEI Koschomeni (Coşoveni), sat cu o biserică, pe hotarul judetului Dolschi (azi în jud. Dolj). Leoul (Leul), sat cu două biserici, aproape de cel dinainte. Deoschti (Dioşti), sat cu o biserică. Trecotenni (poate Drăgoteşti ?), sat. Karacalla (Caracal), oraş şi reşedinţă domnească cu trei biserici, o căpitănie şi un târg aşezat într'o vale. Rede (Redea) I două sate cu biserici aşezate Camanka (Comanca) I în o vale aproape de Karacalla. Creteni (?) sat aşezat în şes, aproape de cele de mai sus. Appellewi (Apele-vii), sat cu o biserică. Gisomeschtt (Ghizdăveşti), sat cu o biserică. Sondeschti (?), sat. Soreni, sat cu o biserică. Zellari (Celaru), sat cu o biserică. Burscowa (probabil Zvorsca), sat. Isworeschti 1), sat: Dobroteschti (Dobroteşti), sat cu două biserici. Amareschti (Arnărăşti), sat. Okolnik sau Okilna2), sat. Janca sau Ganka din Deal"), sat cu o biserică. Dopoleni (Dăbuleni), sat. Toate aceste sate sunt aşezate pe hotarul Judeţului Dolschi, începând de la Miază-noapte la Miază-zi. Ganca din wale (Ianca din Vale) 1 trei sate pe Balta Branesdtii 4) � lac mic format de Salschiza 5) J revărsarea Dunărei. 1) N'am găsit acest sat pe nici-o hartă. 2) Găsesc Okolna pe hărţile lui Schwantz ca sat părăsit de locuitori, cum şi la Dirwaldt 1820, puţin la Nord de Potel şi lanca. 3) Pe hărţile foarte inexac!e ale lui Giissefeld 1785, Thomas 1788, precum şi pe acea a lui Reilly dela 1789 purtând No. 13, găsesc satul Ianca, azi dispărut de mult, la nord de Potel, cam unde e azi lanca nouă. 4) Branişta este indicat pe hărţile lui Schutz şi Miiller 1789 şi Dir­ waldt 1810. 5) Salesiza de asemenea pe harta lui Schutz şi Miiller, Artraria 1789) [233] AHHIJ'ELE OLTENIEI 233 Avem deci în total 119 localităţi însemnate în judeţul Romanaţi. Din acestea există azi 83, figurând în Marele Dicţionar Geografic al României şi pe hărţi moderne; am mai putut repera 11 pe hărţi vechi, localităţi care nu mai există însă; celelalte 25 nu le-am putut identifica, Nu mă rndoesc însă că prin partea locului vor fi fiind studenţi iu­ bitori ai trecutului, cari vor cornplecta lipsurile lucrărei mele in măsura în care aceasta mai este cu putinţă în ziua de azi. Oltenia sub Austria ci, 1718-1739 (Urmare) Judeţul Romanaţi Hotarul acestui judeţ spre răsărit merge d' alungul Oltulm dela vărsarea lui în Dunăre până la satul Pleşoiu, de aici merge spre vest pe lângă satul Cepanu, Morunglău, Cepturoaia, Cur­ tişor, până în faţa satului Uniul din judeţul Dalj. Hotarul apu­ sean se poate vedea la hotarul de răsărit al judeţului Dolj. Drumurile din acest judeţ sunt următoarele: Unul merge dalungul Dunării dela Islaz până, la râul Jiu, tăind drumul roman pe la Celei. La satui Giirko se desface o ramură care­ taie drumul roman pe la: Oruşov, trece prin satele Rotunda, Săpunari, Prişcov şi trece în judeţul Dolj pe la Cacaleţi. Alt drum merge dela Caracal la Liceni, Cirocăneşti, spre Craiova. Dela Craiova merge spre Pruşneni, Balş şi se întâlneşte cu dru­ mul roman. Dela Balş un drum merge în sus pe valea râului Olteţ. Relieful se distinge bine în regiunea inundabilă a Dunării�. dela Caracal în sus sunt dealuri şi păduri Între Olteţ şi Olt. Satele cu locuitori din acest judeţ sunt următoarele: Amă­ răşti, Angheleşti, An tim, Apele vii, Arefeni, Babicu, Balş, Bal­ şiţa, Betişani, Blaş, Bobiceni, Brâncovedi, Brătăşani, Breneţ, Bursa, Cacaleţi lângă Olt, mână stirea Căluiul, Câmpeni, Că­ pităneşti, Caracal, Cârneşti, Celei, Celienj, C-epturoaia, Ciobanu, [234] 234 ARHIT'EL,E OLTENIEI I l' l' , Il I! li I , , r li, I Ciocăneşti, Comanca, C/Jrba, Corbenii pe Olt, Costeşti, Gruşcinor, Cruşov, Curtişoara, Debuleni, De'hostu, Dobrosloveni, Dranovăţu, Dubrun, Fălcoi, Fărcaşu de jos, Fărcaşu de sus, Fjsenţi, Frăsi­ ne şti. Frăsineşti. pe Tăsluiu, Gârcău, Gârla, Găvăneşti, Gosto­ văţ. Gredinu, Groboşani, Grojdibodu, GJbanduru, Hotărani; Ianca, Ilaz, Izbicenii de jos" Îzbicenii de sus, Leoteşti, Leul, Mărgăriteşti, Marunglau, Oburş, Osica, Pitrlitura, Pârşcoveni, Piatra, Piscani, Piscul, Plopul, Ploşoi, Popânzăteşti, Po­ telu, Priscovu, Pruşneni, Racoviţa, Racoviţa lângă râul Seorbota, care se varsă în Olteţ, Red�, Robăneşti, Rurneşti, Rusăneşti, Săl­ ciţa, Săliştioara, Scărişoara, Schitu, Seliştea, Soei, Şpânzuraţi, Ştevănu, Stoeneşti. Studina. Svorsca, Târtărani, Tiha', Urzica, Vadastra, Vişna, Vlăduleni, Satele părăsite de locuitori sunt următoarele: Albota. Berbeneşti, Bonta, Broşteni. Deves,clu, Dobroteşti, Drăgoteşti, Ghendeu. Ghidoveşti. Grădinari. Iaşi. Liceni, Loloeşti, Mozgan, Obogna, ,Ocolna. Orez, Pârliţi. Po;;>e,şti. Prapor: Preajba de jos, p(reajba de sus, Rado'mir. Redeea, Redişor, Roşia, Rotunda. Săpunar, Stânga. Strâmba, Vişor. Vişor lângă Olt, Vladila, Vlaşi. V oineşti. Tot în acest judeţ mai avem câteva "agger romanus". La Celei este un castru roman; Între Babicu şi Gostavăţ un agger ro­ marms; lângă satul Antim un ager' romanus. Lângă satul Schit avem ruina lui Brâncoveanu, lângă Olt; pe drumul Între Coşco­ vem ŞI Ciocăneşti este un sat fără nume, Judeţul Râmnicul Vâlcea Hotarul de apus al ac-estui judeţ începe de unde se ispră­ veşte al judeţului Romanaţi, merge drept pe coama unor dea­ luri până la râul Plosca unde se varsă în Amaradia, apoi pe acest ,râu pân{t lund" se varsă râ1uli Amereziu, apoi paralel cu el pe coama \ până unde se varsă râ\II Amereziu, apoi paralel cu el pe coama 'unor dealuri până la Golţeşti pe râul Olteţ, De aici mergie pe acest râu aproape de m'�năstirea Polovraci, face un cot spre est, urcă pe coama munţilor Stănişoara şi muntele Mare până la muntele Nedeia. In parteq de răsărit hotar este râul Olt [235] ARHIVELE OL'l'ENIEI 235 D'rumurile sunt: cel dela Cepturoaia d'alungul Olteţului până la mânăstirea Polovrac.i ((Gor)). De aici pleacă un drum spre Râmnic trecând prin satele Oteşani, Reci, până la râul Lun­ cavâţ : o ramurâ apucă. spre Râmnic prin satele Pietraru, Budeşti, Ocna, Râmnic; altul spre O'rez pe creasta munţilor până la Lotru. Drumul roman am spus că merge dela Celei până la Râm­ nic; de aici până la Turrru-Roşu se numeşte Via Carolina şi s'� făcut în timpul lui Carol VI. Satele cu locuitori din acest judeţ sunt următoarele: Alunul, Schitul Arhanghel, Mânăstirea Arnota, Barbarişeni, Bărbăteşti, Bărcăneşti, Beneşti, Berbeşti, Beroiu, Mânăstirea Bistrita, Bog­ dăneşti, Bogdăneşti lângă Olteţ, Boe,şti, Bo�şti pe Cernişoara, Bodeşti, Bodeşti pe Bistriţa. Bosonul, Budeşti pe râul Burzăne�ti, Bulceşti, Bulşeşti, Bulteşti, Burşeşti, Buzureni, Căciulata, Cacova� Călimăneşti, Cârlogani, Casaneşti, Ceptura pe Şarşa, Cermedeţ;ti de jos, Cermedeşti de sus, Schitu Ce{ezoi, Cb�rc'Uleşti, Ciorăşti, Ciorăşti pe Luncăvăţ, Cireşul, Ciuleşti de jos, Ciuleşti de sus, Ciumada, Ciuci, Oolibaşi, Contu, Copăcel, Gopăceni pe Gerna, Costeşti, lângă mânăstirea Bistriţa, mănăstirea Cozia, Crepar, Cristeşti, Demzeni, Denseceşti, Deşi, Deşoi, Mânăstirea dintr'un lemn, Dobricel'li, Dobruşa, Doşeşti, Drăgan, Drăgăşani, F arcaş, F ăureşti, flori, Foleşti de jos, F oleşti de sus, f răţila, F răue­ şeşti, Gărdeşti, Geneşti, Gheceni, Glevi, Glodu, Golumvul, Goşi, Mânăstirea Govo'l'a, Grădiştea, Greceni, Hulvutei. laco­ vilu, Schitul Iezer pe râul Iezer. 19oiul, Izvoranul, Joineşti lângă Olt, Lepuşatu, Licu, Măciuca, Măldărăşti, Măldărăşti pe LUll­ cavăţ, Mânăstirea Mamul, Mărgineni, Mărtineşti, Mazire, ?lIi-, hăeşti, Moduja, Muiereasca de jos, Muiereasca de sus, Munideşti, Munileşti, Negovanul, Nemoiu, Obârşia, Ocna, Ohaba. OIăneşti, �Jlânăstire& Orezu, Oteşani lângă izvoarele Ceroei, Otetelişu, Pârâu, Petricei, SdJitu Piatra, Pieteşti, Pietrar, Podeşti, Po�­ narii de jos, Poenarii de sus> Popeşti pe Luncavăţ, Popeşti pe 01te1, Porianu, Poroeni, Posoţi, Preşoiu, Prunaeni, Rădeşti, Râmnic, Reci pe râul Reci, Redineşti, Remeşti. Risipiţi, Roşia, Rumăneşti, Runcu, Ruşeraţi, Sacoz, Sălcioru, Schitul Sărăcineşti, Săvestreni pe Olt, Scheia, Scundul, Şerbărreşti, Şerbăneşti pe Cer­ na, Şerbăneşti lângă Olteţ, Şerinoasa, Şetreni, Sevestreni pe Olt, [236] 236 ARHIVELE OL7'ENIEI SIăveşti pe un iafluent al Olteţului, SIăviteşti. Mânăstirea Sletioara. Sletioara pe Cerna. Soceni. Socoteni. Spineni. Spurteni, Ştăneşti pe râul Burzăneşti. Schitul Stăneşti. Stăneşti. Străjeşti, Strâmba. Stolniceni ;pe Olt, Sunzeni, Schitu Surpatele, Surzeni, Tălpaşi. Timbaşi. Titireci. Mânăstirea Titoi, Titoi, T omşeni, Turceştj, Ulmeţu, Unguriţi, Urlăeşti. Ursaţi. Uşureni. Vaideei, Văleni, Văleni pe Olteţ, Vedeşti, Veteţia, Vezel, Vieru, Voiceşti, Satele părăsite de loc�itori sunt următoarele: Amărăşti, Bă­ beni, Balota. Bogdăneşti pe Luncavăţ. Cuceşti, Diculeşti, 00- briceni, Durşii, Faur, Fumureni, Goia, Gormeni, Mădulari, Mi:,., leşti, Murgoci, Novaci, Obârşia pe Cernişoara, Orloeşti. Pleşoi, lângă Oltet, Preoteşti, Puşeşti, Şerbăneasa. Şerbăneşti pe râul Bărbăteştilor. Şimbi, Ştirbei, Suteşti, Ulicei, Ulmeţu. V asilaţ.�, Vulpeni, Zăicoiu. Zăvideni, Zenuneni. J udeţul Gor] Acesjt judeţ 'cuprins între judeţele Mehedinti, Râmnicul­ Vâlcea şi Dolj. are ca hotar cele spuse mai sus. Drumurile: Toate drumurile din acest judeţ se întâlnesc la Târgul- Jiu. Dela Târgu- Jiu merge un drum spre Schitul Crasna,. se coboară la Oltet şi l;a mânăstirea Polovraci. Dela această mănăstire merge un drum spre rnânăstirea Hor�z, în Vâlcea şi altul spre râul Loţru. Tot dela Târgu-Jiu merg două dru­ muri în judeţul Mehedinţi: Unul trece râul Sohodol pe la Co­ păceni şi râul Bistrita pe la T eleşti de jos şi pe la Ciuperceni trece în Mehedinti; altul tot dela Târgu- Jiu. dar mai sus, trece cele două râuri. trece prin Bedi<ţmi şi la râul Tismana se des­ face în două: o ramură duce la mânăs'tirea Tismana şi altă ramură spre Baia de Aramă în Mehedinţi. La confluenţa râurilor Suşiţa Verde şi! Suşiţa Seacă., merge un drum sţH1e pa­ sul Vulcan. trecând pe creasta Jmunţi10r Zahoaga, Vulcan,; trece Jiul Românesc 'şi pârâul Crivadia şi pe la Piatra Tăla­ rului trece în Transilva\nia. Alte drumuri tot dela Târgu- Jiu merg d' alungul Cilorîului. \ Trebue să adaug, ca ţinutul la nord de Jiul românesc şi Jiul unguresc sunt ale Olteniei, hotarul esre cu mult mai la nord. [237] ARHIVELE OL'l'ENIEI 287 Sateb cu locuitori sunt următoarele: Albeni, Alexu, Aninişu, Aninu, Arcan, Baia de fier, Bălan, Bălicei, Băliceşti,Bălineşti, Bârleşti pe Jiu, Bencelui, Gen­ geşti, Berbeneşti, Beri1eşti, Bibeşti, Biludeşti, Bireş, Borcur, Borbereşti, Boreşti, Bomboeşti, Brediceni, Breniştoi. Bretoia, Buceşti, Bulboci, Blllceşti, Bulta, Bulticioara, Bumăneşti, Bu­ re şti, Bursăleni, Burseşti, Busoeni, Busuioci, Cârnpu F oarnii, Că­ preni, Cârna, Cărpeniş, Garteul, Celnicu, Celnicu de jos, Gel­ nicu de sus, Cerbunar, Cerbul, Oerbuneş1:;i, Ceplea, Cerna pe Cernişoara. Cernedia, Cerneni, Ciaur, Schitul Ciodovina, Gio­ băneşti, Cioc ade, Cincu. Giufraceni, Ciuperceni p;e Olteţ, Ci ll­ rileşti, Colceşti, Colibaşi, Oolţeşti, Comăneşti, Copăceni pe So­ hodol, Copăcioasa,Corbi, Comăţel.. Corşor,Costeni, Crasna, Schitul Crasna, Creţeşti, Ouciumăneşti, Curtişoara, Daia, Deeşti, Dobriţa, Drăgoeni, Drăgoeşti, \Drăgoeşti pe râul Turbura, Drumoesa, Parca, F renceşti, Frumuşeni, Ghelcioaia, Gilzeşti, Glodeni, Godineşti, Goeşti, Grevi, Gruiul, Gllreni, Hamerazoaia, Hiboba, Hiwi­ şeşti, Hoboaia, .Humesul, laşi, Imoba, Izvorna, Jelei, Larga, Leleşti, Licurici, Magoveşti, Marmurile, Marta1og, Miroslăveni. Mlaca, Moga, Mogoşani, Narta, Negoeşti, Negreşti. Nova. 0'­ haba, Ohaba pe Jieţul, Orbi, Oreda, Păşor, Schitu Per eu, Peş, Peşeşeana, Peşteşti, Petreşti, Petreşti lângă Târgu-Jiu, Pinoasa, Piscoiul, Piscurile, Plopşor lângă Jiu, Plou, Pocevalista, Poiana, Poiana lângă J:fu, Popeşti, Porceni, Poso.deni, Poruja, Pi'igo­ riie, Purţăreni, Răşina, Raşova, Raşova de sus, Raşu, Râul, Reci; Robiţa, Rogozu, Rohoşi, Rohot, Ruji, Săcel, Săniteşti, Sâmbo-! tin, Şara Pătineş\ti, Scheieni, Schila, Sdrada, Scoarţa, Secer, Segreşti, Şerbeşti, Şerbeşti pe Jiu, Şerbeşti pe Olteţ, SIăvile�li, Slobozia, Soi, Şomăneşti, Sorileşti, Stăneşti pe valea Stăneş­ tilor, Stăneşti pe valea Şuşiţa" Ştefăne,şti pe Gilort, Stroeşti, Schitu Strâmba, Stotoze, Suponeşti, Surpaţi, T atomireşti, Târgu­ Jiu, T eleşti !de jos,. Teleşti d\) sus, T endeleşti, Mânăstirea Tis­ mana, Satu Tismana, Schitu Tismana, T olpace, Tomăşeşti, T 0-' peşti. Turbaţi, Turbura, T urceni, T urcin, U ngurel, Uraţi, U rdaru ; Ursăţoi, Vădeni, Văidei, Valaru, Văleni, Văleni pe valea Strcn­ ceştilor, Verde, VIăduleni, Voileşti, Voini, V âlceava, [238] 288 ARHIVELE OLTENIEI I ! t eli Satele părăsite de locuitori sunt următoarele: Ars, Auriceşti, Dâmbova, F agu, Moi, Recea, Reguleni, Ro­ gojini Roşi, Rovinari, Şaş,�, Temişeni, Văcari. Lovistea , Acest tinut cuprinde aproape toată valea Lotrului şi parte din judeţul Argeş. Hotarele acestui ţinut sunt următoarele: trece, râul Olt intrc aatul Lotru şi Turnu, trece pe muntele Cozia, apoi pe nişte culmi muntoase, cari nu sunt numite, pe vârful ClăbuGe.­ tului, Zănoaga, Semteli, Şerbota, Burcaci, Fundul şi Boclistau. Merge spre apus de muntele Sturul, Balş până la râul Frate, care SE; 'varsă în Olt. De aici trece OltuL merge pe râul Vadului, trece culmea munţilor Pocalabu, Negrlll, Voineasa, Posmegu, Bugetul. Conţu. Crifeşti şi Sărăcinul. De aici se coboară pe culmea unor 'munţi Între pârâurile Stevu şi Serecinului. trece râul Lotru şi se coboară În jos pe vârfurile Munilasa, Petrimanul, trece râul Latoriţa, vârfurile Nanuşul, T uluful până la muntele Nedeia. De aici merge p:e vârfurile Balota, Mălaiu, .Joineşti, BrezolU SturÎ. se coboară pe Via CaroIina până la un pârâu al Oltului în dreptul muntelui Cozia. Drumuri- Cel de pe valea Lotrului, care se desface din Via Cerolina, merge până la satul V oineasa şi la vărsarea râului Voineas» în Lotru, se desface o ramură care merge pe culmea munţilor la Răşinari şi Sibiu în Transilvania. In partea stângă a Oltului este un drum care porneşte dela Fedeleşoi, tot pe malul stâng al Oltului, trece prin Titeşti, Boişor şi merge până la C,'iinenii din Argeş. Satele toate sunt cu locuitori şi sunt următoarele: Boiaşi, Boişol', Bomboeşti, Bretivoeşti, Brezoi, Câineni din Argeş, Călineşti, Clocodici, Gocoi, Mânăstil'ea Cornet, Dr,'tgă­ neşti, Găuşani, Gl'ibleşti, Imlăţeni, Lotru, Mălai, Perişani. Pro­ ieni. Racoviţa, Robeşti, Sărăcineşti, Spin. Strasburg---pe malul drept al Oltului. este 0\ întăritură făcută de Austriaci, aşezată în faţa Câinenilordin Arg��-, Titeşti, Văratica, Voineasa. Ioan C. Băcilă. �I---- [239] Oltenia ����vv��rv�N-�VV��rv��������� Preistorică l ������������������������ Roata Olarului Când au cunoscut preistoricii Olteniei roata? Intr'o insemnare (Arhivele Olteniei An. II 8, p. 298·299) spuneam că am găsit eio­ buri, care ar arăta că, încă în vârsta bronzului, locuitorii de prin părţile noastre au putut cunoaşte roata olarului încă înaintea in­ fluenţelor culturale, ce le-au primit pe drumul Dunării dela Grecii care îşi aşezaseră colonii1e în Dobrogea. Fie că roata fusese născocită de ei, fie că le-o adusese vre-un val invazionar sau cultural, obiceiul vechi de a lucra vasele cu mâna nu piere nici chiar în vremea şederei Romanilor aici, căci alături de vasele aduse din Grecia sau Italia, precum şi de cele făcute de ei cu roata, după ce învăţaseră dela alţii meşteşugul, găsim vasele preistorice cunoscute. Va să zică, se spune că de-abia mai târziu, după părăsirea Daciei, roata trebuie să se fi întrebuinţat mai mult. Nu avem însă dovezi. Din toată acea mie de ani, dela pără­ sirea Daciei până la intâele ştiri ce avem despre părţile noastre, până acum arheologia n'a spus încă nimic, deşi ar fi cea mai Îndreptăţită să înlăture cu totul marele punct de întrebare ce plu­ teşte în istoria noastră. Ceea ce s'ar putea înşirui pe scurt în privinţa ceramicei vechi, ar fi însă următoarele: Cei dintăi locuitori ai părţilor oltene, după cercetările de până acum sunt neoliticii. Neoliticii, cari ştiau să-şi facă din lut câteva forme de vase prea puţin întrumuseţate, cu eşituri, îrnpunsături, puncte sau linii. Fie prin progres, fie pe cale de împrumuturi culturale, formele lor de vase, precum şi orna­ mentica vaselor, se desvoltă cu vremea, dând naştere altor forme. Cele care au luat naştere prin progres lasă a se străvedea forma primitivă dela care s'au depărtat, iar celelalte nu fac de obicei decât să se dea oarecum după moda locală, sau să se facă o îmbinare, de multe ori isbutită, între forme noi şi vechi. [240] 240 ARHIVELE OL7'E'NIEI Oltenia fiind aşezată tocmai în locul de scurgere al atâtor invaziuni răsăritene, nu e de mirare că vom găsi aici o aşa va­ rietate de forme. Fiecare din aceşti noi sosiţi veneau cu câte ceva nou, care altoindu-se pe ceeace rămăsese dela cei dintăi in­ vazionari, a dat cu vremea naştere înaltei culturi trace, a celor cari singuri rămăseseră în stare a se împotrivi Romei. Dar să revenim la subiect. Roata ede mare însemnătate în trecutul cultural al locuitorilor părţilor noastre de ţară. Ea, ca s'o spun din capul locului, a omorît toată arta decorativă a cerami­ cei, precum şi formele vechi preistorice ale vaselor. S'ar părea îndcelnic, dar iată cum stau lucrurile: La ivirea meşteşugului de a lucra vasele cu roata, piere foarte firesc toată dibăcia şi arta cu care mai înainte se lucrau vasele, căci pe câtă vreme, când roata erea necunoscută aproape, fiecare preistoric trebuea să-şi lucreze singur vasele de care avea nevoe, acum unul singur putea mulţumi sate întregi. Când lucra unul singur cu mâna, îi trebuea multă vreme pentru a făuri un vas. Erea deci legat sufleteşte de lucrul ieşit din mâna lui, căci îl făcea el pentru el, şi nu socotea deloc o pierdere de vreme ca, după ce-l ispră­ vea de modelat, să-I înfrumuseţeze cu tot felul de ornamente, care mai de care mai frumoase. Apoi cu mâna vasele luau forme de animale, şi mai ales forme cu eşituri în colţuri, forme ce nu mai pot fi lucrate cu roata, care nu poate croi decât vase ale căror linii începând dela gură până la fund, sunt perfect simetrice. Industrializându-se ceramica, vedem că cu ajutorul roţii olarul făureşte mult mai multe vase ca cu mâna. Pentru ele însă nu mai erea vreme de infrumuseţat şi nici sufleteşte nu mai ere a legat de aceste vase, care încetau a fi opera lui, ci erau opera roatei. Apoi pe suprafaţa netedă lucie a vasului nici nu-şi mai aveau rostul unele ornamente, ce se puteau înbina numai pe suprafeţe mai grosolane. Singur luciul vasului şi unele linii pa­ ralele, drepte sau în valuri, începuseră să mulţumească ochiul. Şi-acum, cred că nu sunt prea lndrăsneţ, când încerc a spune că roata e pricina unui hiatus al formelor şi artei decorative a ceramicei preistorice. Ea. omoară aproape tot ce fusese înainte, nelăsând sa străbată până la noi decât forme ceramice primitiv generale, care oricum n�, puteau pieri nici în vremea acelor nă­ văliri, ce aduseseră pe l(\cuitorii părţilor noastre la o aşa stare de regresiune de civilizaţie. De aceia, deşi noua teorie a continuităţei culturale trace îşi \ I [241] ARHIVELE OLTENIEI 241 face mereu drum, ar trebui să se ţie socoteală şi de unele din mărunţişurile arheologiei preistorice, care-îmi place să cred,-poate spune destul de limpede că, Între formele şi ornamentica eera­ mieei preistorice şi cea din zilele noastre nu se găsesc mai deloc asemănări. Din olăria preistorica a Olteniei Iată o ulcică găsită la întâele săpături dela Piscul Cornişorului. Reproducerea de faţă o arată redusă la jumătatea mărime! naturale. Lucrat din lut mărunt, bine mestecat, de culoare gălbue-roşia­ tică, lustruit pe din afară, nu are pe faţa exterioară nici o înflo­ ritură, afară de doi bumbi mărunţi, unul Într'o parte şi altul În, alta' a locului unde se îrn bu că sus mănuşa. Pentru cei cunoscători forma acestei ulcele vorbeşte mult. E deajuns să spun că s'a găsit ulcele asemănătoare în Ciclade şi la Troia. Lipsa cremenei lustruite în Oltenia Să ştie că neoliticul, sau vârsta pietrei lustruite, este Însem­ nat prin ivirea obiectelor de piatră lustruită. Omul paleolitic solutrean şi magdalenian ştiea să lustruiască osul şi fildeşul, dar dela Începutul neoliticului omul nu mai e mulţumit cu săcurile cioplite, şi lucrează cu răbdare din răsputeri la netezirea ciopli­ turilor care nu-i mai plăceau. Vom vedea în curând felul cum se lucra piatra lustruită. Deocamdată, e de luat aminte că, deşi! preistoricii olteni cunoşteau cremenea, din care îşi lucrau custuri râcăitoare, săgeţi şi altele, totuşi, fiind prea greu de lustruit, În- 4 [242] trebuinţau altfel de pietre. Dealtfel faptul e cu atât mai insemnat fiindcă Sophus Miiller (L'Europe prehistorlque, p. 22) deosebeşte în această privinţă două ţinuturi. Italia, Peninsula Balcanică, Spania, ca şi ţinuturile din răsăritul Europei mijlocii, nu între­ buinţează cremenea lustruită, în vreme ce, cum treci Alpii, săcu­ rea lustruită e intâlnită din ce in ce mai des până in Anglia şi Scandinavia, unde "această stare de lucruri provine fără îndoială mai ales pentru că arta grea de a lustrui o materie aşa de tare ca silexul s'a desvoltat mai târziu în ţările mai septentrionale, unde vârsta pietrei a avut durata sa mai lungă". 242 ARHIPELE OLTBNIEI 1 .� l I Plopşor. Sfaturi practice. Una din problemele cele mai grele ale unul muzeu: cum se pot lipi obiectele de piatră, care sunt rupte În două sau în mai multe bucăţi, şi cum se pot lipi obiectele diferite de argilă, aflate sparte, spre a le întregi? Ici-colo se lucrează cu cleiu de tâmplar, sau cu syndeticon, care materii se alterează sub influenţa schimbărilor atmosferice, iar altundeva se folosesc alte materii .. In colecţiunea preistorică a muzeelor din Berlin, şi după ea la Muzeul Ardelean din Cluj, precum şi la Muzeul Săcuesc din Sf. Gheorghe, se întrebuinţează o compoziţie, care se prepară astfel : Punem 250 gr. de cleiu de Colonia (KOln)-(nu cleiu simplu de tâmplar)-în 800 gr. de apă, şi dupăce s'a topit astfel timp de o zi, îl încălzim în baie de aburi şi punem în el două coli de hârtie de filtra, ruptă În bucăţi mici, pe care mestecân­ du-le laolaltă, fierbem materia. In acest timp o mestecăm mereu cu o lopeţică de lemn, punând în ea 2-3 pumni de praf de cretă pisată, apoi 30 gr. de terpeniin ueneţian ; după aceea turnăm iarăşi peste ea câţva pumni de praf de cretă pisată, pe urmă vărsăm deasupra 120 gr. de uleiu de in şi-ca să nu se rnucezească mai târziu - 5 gr. de acid fenic (carbolic), apoi punem în ea iarăşi praf de cretă pisată, până când amestecul e destul de gros. Il luăm de pe foc, îl lăsăm să se răcească şi îl păstrăm într'o cârpă umedă, pe care zilnic o udăm, ca să nu se usuce materia. Astfel, când vrem s'o întrebuinţăm, nu o mai Încălzim din nou. Dupăce am lipit cu ea, cleiul acesta se usucă şi se întăreşte ca ţimentul. Urmele de clei, care rărnân acolo unde s'a lipit oblec­ tul, se rad apoi de pe el. Locul lipirii se lasă aşa, sau se poate vopsi în culoarea obiectului. Cazul dintâiu corespunde adevărului; în cel de al doilea dispar urmele care strică impresia. Cu această materie ce Roate face şi Întregirea părţilor ce lipsesc. Cluj. \ Dr. Martin Roska. I I . I [243] Documente Din colectia D-Iui Misu Săuleseu , , Transcrise de N. G. Dinculescu. 1655 Ianuarie 15. Cu mila lui Dumnezeu 10 Costandin Şărban Vo. şi Domn a toată Ţara Rumânească dat-am Domnia Mea această poruncă a Domnii Mele boerului Domniei Mele Nicolae Clucerul din Glo­ gova şi feciori'lor lui câţi Dumnezeu îi va dărui ca să fie ştiut că Gărbovii din Jiiu de sus tot şi cu tot venitul şi cu toţi fU­ rnânii şi cu siliştea din hotar până în hotar pe hotarăle cele vechi şi pe semne şi rumânii pre anume: Stanciul, Miera cu fiul său anume Andronie, Vladul, Preda şi cu feciorii lor drept ughi... mii şi Oprea cu fiusău Radul şi Ianuşi cu feciorii lui drept ugh i 321h şi Radul fratele Oprii cu feciorii lor drept ughi 19 şi Aga­ pie şi fiusău Negrea drept ughi 12 şi Ivan cu fiusău drept ughi 12, Giurca şi cu feciorii lui drept ughi 12 Stoica şi cu fiu-său Baloi drept ughi 12, Bălan şi cu feciorii lui drept ughi 20, Stan fratele lui Bălan şi cu feciorii lui drept ughi 12 pentru că aceşti mai sus zişî rumânî ei au fost toţi oameni judeţî pe moştenirea lor din Gârbovi şi din Sărdăneşti, încă mai denainte vreme; după aceia când au fost în zilele răposatulul Mateî Vodă la leat 7100 iar ei au umblat ca să vânză rumânî la altă parte la alţi boeri. Intr'aceia boerul Domniei M le Nicola Păr că la bul Glogoveanul [244] dacă au aflat şi au prins de veste, fiind el pe jumătate cumpăraţi şi avănd şi el moştenire acolo în Gărbovi dela jupâneasa lui n'au suferit ca să intre alţî streîni acolo, şi cănd au fost cumpărat el aceşti mai sus rurnâni ce scriu, însă banii nu s'au fost prin­ zănd toţi atuncea. După aceia, cănd au fost acum în zilele Domniei Mele, dacă m'au dăruitmilostivul Domnii Mele Ia Şer­ ban Voevod, iar aceşti mai sus zişi rumăni din Gărbovi ei au venit cu pără înaintea Domnii Mele în divan ca să întoarcă banii Nicolii Părcălabul înapoi şi să fie iarăşi judici; şi fiind toţi de faţă întraceia Domnia Mea am căutat şi am judecat pe dreptate 'şi pe legea lui Dumnezeu împreună cu toţi cinstiţii tndreptătorl Domnii Mele, şi am întrebat Domnia Mea pe rurnâni împresuraţi sânt de boerul Domnii Mele Nicola Clucer au v'aţi văndut de a voastră bună voe rumăni, Iar ei singuri din gurile lor au mărturi­ sit cum că s'au văndut de a lor bună voe rumâni. Deci au rămas ca să le dea banii şi pentru aceasta am pus Domnia Mea numai­ decât de au dat toţi banii deplin căţi nu le-au fost dat şi au ră­ mas rurnânii de lege şi de judecată ca să fie boerului Domnii mele Nicolii Cliucer iarăşi rumăni cu toate că moştenirea lor din -Gârbovi şi din Sărdăneşti, cum au fost vânduţi şi mai denainte vreme şi cum am văzut Domnia Mea şi zapisul cel dela mâna lor de vănzare ca să fie rurnânl de moştenire ohabnică feciorilor şi nepoţilor şi strănepoţiJor în veac şi de către nimeni neclintiţi după zisa Domnii Mele. Jncă şi mărturii am pus Domnia Mea: jupan Gheorrna vei ban, jupan Preda vei vornic, jupan Stroe vel Logofăt, Bunea ve! vistier, jupan Pană veI spătar, Gheorghie ve! ducere, Chirca ve! Stolnic, Radul ve! comis, Hreza vei paharnic, Danciul vel postelnic, Şi ispravnicul vel Logofăt. In oraşul Bu­ cureştilor. Ghenarie 15 leat 7163. Procit vel logofăt. Acest hrisov l-am tălmăcit eu Popa Anghel, proin protopop, din Craiova, din cuvânt în cuvânt şi l-am şi scris singur cu mâna mea*). 244 ARHIVELE OLTENIEI Canţelaria obşteştii Epitropii. Această copie fiind prescrisă după orighinal întocmai să ade- vărează cu a mea iscălitură. . Şeful canţelariei (ss) Ioan Simonescu. Anul 1835 luna Odomvrie 7 oraşul Bucureşti *) Prezenta traducere prezintă o arecare lipsuri provenite din citirea greşită a originalulul şi a unor omisiuni. Astfel pe boem! Nicola îl găsim şl cu titlul de clucer şi cuceI de părcălab. Iar anul la care s'a făcut vân­ zarea rumănilor. deşi în timpul lui Matei Basarab, e pus 7100 (1592), -dată la care stăpânea fie Stefan Surdul (-Iunie 1592), fie Alexandru cel Rău (-Iunie 1592). [245] ABB.H'ELE OL7'ENIEl 245 1699 iunie 29. + Să să ştie boiarii adeveritorli şi alegătorii ai jupănului Manul Cupeţul i cu părtaşii lui, şi ai lui Gligorie snă Gherasim Călugărul cu părtaş ii lui, boiarii anume: Radul Clucerul i Vlaicul Căpitanul i Badea Pitarul i Radul Logofătul Orăscul i Radul Că­ pitanul Bălosul, i Nicula Leondarul ca să caute aceşti 6 boiari să adevereaze şi să aleagă moşiia ce să chiamă Floreştii ot sud Elh(ov) (?). Intâi să li citească cărţile şi zapisile ce vor fi având {le moştenire şi de cumpărătoare şi să aleagă ce va fi partea de moşie a jupânului Manul cu părtaşii lui să o dea pe den sus pre lângă moşnenii Măicăneşteni, să alăture moşie lângă moşie şi ce va fi partea Gligorie cu părtaşii lui să o dea pe din jos tieştecărora dupre cum le vor scrie cărţile şi zapisele de cumpă­ rătoare şi dupre cum vor adevara aceşti boi ari mai cu dreptul cu sufletele lor aşa să să aleagă unii de cătră alţii şi să pue seamne şi să le facă scrisori pela măinele lor ca să se ştie cine pre unde va ţinea să nu mai fie gâlceavă între dânşii şi... Ispravnic vtor portar. Şi astfel porunceşte Domnia Mea. Iunie 29 Anul 7207. (ss) 10 Costandin Voevod cu mila lui Dumnezeu Domn. (L. P). Procit Vtori logofăt. Cartea raposatului domn Mateiu Voevod de la 7141 ce au fost dată la mâna Barbului veI Paharnic, cumnatul Condil comisul pen­ tru moşia Ştnbeiu Comunicată de C. V. Obedeanu Milostiiu bojiiu io Matei-Vodă i, gospodin vuuk pokoinage , +o, Basarab voevod, davat gospodstvo ni siin poveleniiu gospodstvo mi, boiarului domnii mele Barbul bio-uel-Paharnic 1) ca să fie ') Acest Barbul biv-vel-Paharnic este Brădescu; el este vestitul b o militar de sub domnia lui Matei Basarab, care a comandat Dorobanţii la \bătălia de la Dudeşti În 25 act. 1633; când s'au bătut Matei Vodă cu [246] 246 ARnI rELE OLTENIEI voInic cu această carte a domnii mele să şi ţie ale lui sate Stu­ beiu tot şi Vâlcornul tot pres te tot hotarul şi cu toţi rurnâni şi cu tot venitul satului. Pentru că aceaste sate fost-au de strămoşle ale boiarului domnii mele, ce iaste mai sus scris. Ci au fost avut o vară primară de o chiema Mariia din Obedin de au ţinut'o Coanda, marele Comis 2); deci s'au prins mortea jupânesei Marii, de au murit, iar Conda comisul el au zis cum iau dat jupâneasa lui Maria, Stiubeiu ca să'l ţie Conda Comisul, însă de va fi viu, partea ei, - Deci s'au prins mortea Condii veI Comis. Deci când au murit el au dat satul Stubeiu mănăstirii Jitianul drept sufletul lui şi n'au avut treabă cu aceste sate; ci n'au dat moşiile lui la rnănastirea, ci au dat partea ei de moşie de sat din Ştiubeiu însă jumătate de sat. Drept aceia au venit fratele Condii armaşul şi cu călugării de la mănăstirea de la Jitianul şi cu Barbul veI Pa­ harnic de s'au pârât de faţă Înaintea domnii mele în divan pentru aceste sate ce sânt mai sus zise drept aciia am judecat domnia mea şr am dat ca să le ţie Barbul biv veI Paharnic Ştiubeiu, i Vâ1comul; pentru că aceste sate Vâlcomul fost-au jumătate ale lui Barbului Paharnic, iar jumătate au fost ale lui Vlad den Arceşti, Radu-Vodă al Moldovei, el a fost la un loc cu Tudosie spătarul Mehe­ dinţeanul, fiul vestitului Lupu, cu Ivaşco vornicul Golescu, cu Băleanu, cu Dimitrie Vistierul Dudescu, cu Papa logofătul de la Greci, cu Catar­ giu Stolnicul, etc, şi în această I uptă.i--una din cele mai importante din istoria militară a noastră, căci a ţinut opt ore şi au perit pe cârnpul de bătae 5000 de oameni, fiind organizat un plan de apărare şi de atac cu o adevărată ştiinţă de stat-rnajcr=-, el a remas rănit, la un loc cu Golescu şi cu Băleanu; domnul Moldovei Radu-Vodă a scăpat cu capul gol fugind pe cal până la Afumaţi, rnârzacli tătăreşti au perit în luptă, cum şi mulţi căpitan i Munteni şi Moldoveni (vezi cronica Const. Căpitanul Filipescu. Mag. ist. voI. 4 p. 312 şi urm. apoi Dionisie Fotlno p. 91 şi altele. Această familie azi e stinsă; ea erea o ramură din neamul Poianarilor din Oltenia, căci el erea dela moşia lui Poiana, din Dolj. Chiar şi numele de Brădescu se formă de la o altă moşie a lor: Brădeşti, tot din Dolj. Ultima Brădească fu mama D-Iui Mihail Săulescu de azi din Bucureşti. 2) Aci vom da schema �enealogică a acestui Barbu Paharnic Brădcscu, care, cum scrie documentul,' seînrudea de aproape cu Maria din Obedin din neamul Obedenilor. Cu \ceea-ce se arată în acest hrisov şi cu datele - [247] r ) ARHIVELE OLTENIEI fratele jupânesei Marii; ci au fost cumperate Preda Slugerul vş încă din zilele lui Şărban Vodă drept 7000 de asprii gata. Şi am văzut domnia mea şi cărţile răposatului Şărban Vodă în divan. Drept aceia am dat domnia mea ca să ţie aceste moşii i ţigani: Pătru cu feciorii lui, şi cu alţi ţigani, ce să vor afla de moşie despre Arceşti să le ţie Barbul biv veI Paharnic; pentru că au rămas Ene Capitani), fratele Condii şi călugării de leage de naintea domnii mele. Drept aceia am dat domnia mea ca să ţie aceste moşii i ţiganii lui şi feciori lor lui. Inaco da nest gospodstvo mi. Mai 18. 7141 (1633). Arh, Statului, Condica No. 268 (Brâncovenească No. 4 pag, 951 (roşu) fila 779 (negru). 1) Boerii aceştia din Cre/eşti şi din Arceşti ereau din neamul Basara­ bilor. 2) Vezi toate aceste funii din documentele: No. 268 Cond. Brânco­ venească No. 41 pag_ 95, roşu, iila 779, negru, Arh. Statului; Acad. Rom. 65/X LI Il ; Acad. Rom. doc. 51 din pach. 72; Cond. Brâncovenească No. 4 pag. 944 roşu fila 775 negru verso; doc Radu Vodă l668,-toate in po­ sesiunea d-lui Const V. Obedeanu,-şi În doc. din 1597 Şcoala Obedeanu Arh. Statului fila 86. 3) Acest Stoica logofăt din Farcaş, tatăl Vilaei, ce o ţinu in doua a că­ sătorie Conda din Obedin, fu marele Căpitan de credinţă al lui Mihai Viteazu; el fu trunchiul neamului Fărcăşenilor (moşia Fărcaş e În Roma­ naţi; el asediă cetatea Nicopoli în 1595, pe care o prefăcu in cenuşă şi bătu pe Turci, Însă în urmă peri la Vidin, iar Mihai rămase tare mâhnit de moartea lui. (Vezi cron. anonima pag 280 val IV. Mag. Ist.) arătate În "Arhivele I X Păuna 1655 � Mihai Logofăt 2. I X Vlad I X Ene Căpitan şi postelnic din Albeşri ') � Neagoe Poslelnic 1577 I X Ion din Arceş\i 11588 � MaIia (măritată 2 ori) = a) Conda din Obed in, mare comis; = b) Dumilraşco din Obedin '), luare eăpitilll I X AInUl Banul din Cl'eţeşti I X O fată ce-i zice Armeanca =, Preda Brădescu ,) I Sluger 1588 X Barbu Brădescu Paharnic 1633 � I I [248] AIlHIVELE OL1'ENIEI Zapis din N egoeşti Transcris de N. G. Dlnculescu 1). Zapisul nostru la măna lui Gheorghe Hăldană j la măna lui Nistor Tilea [din] Negoeşti, precum să să ştie că sculându-ne noi asupra lor şi trăgându-i la judecată cu o copie depe un zapis cerând ca să ne dea moşie din Teiu Miculescu, după un moş al nostru Miculescu, dară găsindu-să cumpărată de moşi-său Tudor Hăldană dela Maria fata Neagului Tilei, tot un moş fiind cu moşu nostru Miculescu şi fiind şi acel zapis trecut în cartea de hotăr­ nicie, şi mai având şi alte cărţi de hotărnicie şi văzându-ne noi singuri că nu avem dreptate şi de vom mai intra prin judecată' neavând noi drept vom în plini şi cheltuiala lor, şi luindu-ne sama' de a noastră bună voe, am făcut pace şi i-arn dat acest încredinţat zapis al nostru să stăpânească cu bună pace de către noi şi de către copiii noştrii şi de către tot neamul nostru. Şi oricine să va scula din noi sau din neamul nostru asupra numitilor cu ju­ decată să fie sub gloabă taI eri 100. Şi pentru mai adevărată cre­ dinţă ne-am iscălit mai jos ca să să crează puind şi degetile noastre în loc de pecete. (ss) Eu Latea Bercea adeverez. 1781 iunie 13. (ss) Eu Matei Bercea adeverez. Şi eu Răducan Cioroianu am fost martor. Şi am scris eu Dragomir Log[ofă]t cu zisa şi cu Învăţătura lor şi sânt martor. Cu acest zapis viind arnândouă părţile înaintea mea şi spuin­ du-mi că de bunăvoia lor I-au dat Laţco Bercea şi Matei Bercea la mâna lui Gheorghe Hăldană şi la mâna lui Nistor Tilea cunos­ cându-să că nu au nici un feli de dreptate a căuta judecată la Divan şi temându-să de cheltuială, s'au învoit şi s'au împăcat printr'acest zapis ca să nu mai caute acu[m] cu altă judecată. Pentru aceia l-am adeverit şi eu cu iscălitura. (ss) B. Ştirbei Serdar 1781. [ 2)] Bane pentru Gheorghe Tărnas şi iar Gheor- ghe că dând jalbă ei pe�tru mine cum că le stăpânesc eu o parte din moşie din Teiu lui Tilea din hotarul Negoeşti sud Mehedinti 1) După actul original pus'. Ia dispoziţia revistei spre publicare prin bunăvoinţa Doamnei Elisabeta Stoenescu, din Negoeşti-Mehediuţi. 2) Această parte din manuscris este ştearsă cu totul. I i \ 4 � \ [249] ARFlIflELE OLTENIEI 249 [ . . . . . . . . . . . . . . 1) ] eşit cinstită porunci D-vs. soroc ca să viu să mă judec .... şi după poruncă am venit şi am eşit În Divan şi du pă cercetarea ce ni s'au făcut cărţilor s'au dovedit că acea parte de moşie a lor o stăpânesc alţi moşneni iar eu nici un stânjen pentru care au dat ci deosăbit jalbă D-vs. şi s'au orânduit la d-lor boeri ispravnici ca să cerceteze. Şi eu [am cerut] la ei acum că să-mi dea o adeverinţă la mână să nu mai avem pricină şi nici într'un chip nu vor. Pentru care ne rugăm D-vs. ca să fie cinstită porunca D-vs. după hotărârea ce s'au făcut de Divan ca să-mi stăpânesc acea parte de moşie cu pace. Să fie cinstita poruncă D-vs. ca să mi să Întărească stăpânirea să nu mai am pricină. Şi ce va fi mila D-vs. Plecat D-vs. (ss) Gheorghe Hăldan i Sanda din sud. Mehedinţi. Să să facă. Ianache Hrisoscoleu biv vel ban Cairnacarnul Craiovii. Devremece când aţi eşit arnândouă părţile la Divan din cer­ cetarea ce s'au făcut şi din spunerea a voastră a moşnenilor s'au dovedit că acea parte de moşie ce o căuta la voi acei de care vă jeluiţi iară supt stăpânirea acelora de arătaţi voi adecă Întru a unui Seamen Vâr1an cu părtaşii lui pentru care dând deosăbită jalbă acel Gheorghe Tărnaş şi Ion Banboe s'au orânduit cu poruncă la D-lor boiarii ispravnici ot sud. Mehedlnţi să le ia seama şi după cum vor cunoaşte că iaste cu cale să facă hotă­ râre în scris cu care de nu să vor odihni vreo parte vor veni şi la Divan. Iar voi căutaţi dară de vă stăpâniţi partea voastră de moşie după cărţile vechi şi noi ce aveţi şi precum veţi fi stăpânit şi până acum. Iar când vor mai pricinui cevaşi veţi merge şi voi cu cărţile ce veţi avea iarăşi la D-lor boerii ispravnici de vă veţi înfăţişa toate părţile şi D-Ior vor face îndreptare. 1784 Dechembrie 5. (L. P.) Treti Logofăt. 1) Această parte din manuscris este ştearsă cu totul. [250] ! NOTE � SI • COMUNICĂR� Sâmboteanca? Intr'un articol despre Negoţul de oameni în Muntenia veacului 19- adecă despre Ţigani,-revista săsească din Sibilll Transilvania, Nr. 2. din 1845, povesteşte: "Pe când trăiam în Târgu-Jiului, oraş de reşedinţă la mar­ ginea Ardealului, locuia acolo o boeroaică, altfel doamnă cultă, care a tradus În româneşte mai multe opere franţuzeşti. Intr' o zi treceam pe lângă casa ei. Doi purcei se rătăciseră în curtea ei; boeroaica îi vede, chiamă îndată câţiva ţigani şi le spune aşa că puteam să auz şi eu: "Dacă deseară, când am musafiri, nu-mi aduceţi pe masă purceii ăştia fripţi, fiecare capătă o sută de toiage!" Ţiganii se apucară de lucru, prinseră purceii şi seara oaspeţii se delectară cu friptura care a fost luată dela gura cine ştie căreia văduve sărace". Cred că boeroaica a fost frumoasa, literara Sâmboteanca. G. Bogdan-Duică, Inscripţii din bisericile Olteniei Cernet! 1) Adunate de T. G. Bulat. Biserica mare, cu turnuri greoaie, este împărţită în trei părţi până la altar, având şi un pridvor deschis. La prima despărţitură pe dinnăuntru, se citeşte: "Cade-s a şti că acest anvon s'au z&gravit cu toată cheltuiala boerilor oră- 1) Cerneţi, fosta capitala a judeţului Mehedinţi, la distanţa de 3 km. de T.-Severin. I [251] 251 ARHIVELE OLTENIEI ------------------------------- şeni i negutatori cum la vale arată spre pomenirea D-lor: Ştefan Miclescu, Stanciu Fratoştiţeanu, Ion Gardareanu, Nocă Popovici, ţion Vicăşoran, Ştefan Burilean, Dmitru Pleniceanu, Mihai Ciu­ p agea, Stancu Puroicea, Iion Burilean, Alecasăe Petrescu, Iion Ciupagea, Nicu Lupulescu Calin cu cizmarii lui. La pronaos, la a doua despărţitură, tot pe dinnăuntru: + Această sfântă şi Dmnezăiască bisarică unde să cinsteşte şi să praznueşte hramul nedăsparţttei sfinti Troi] s'au Început din temelie de vesnic Întru pomenire Domnul nostru Iioan Grigorie Ghica Voivod la leat 7271 iar acum În zilele prea inălţatului nostru Domn lion Grigorie Dimitrie Ghica Voevod de iznov s'au inlrurn­ seţat şi s'au zugrăvit cu cheltuiala bisarici, episcup fiind iobitorul de Xr parintele nostr Neofit şi egumen al sfintei Mănăstiri Tiz­ meni chir Neofit, în anul mantuiri 1827 Avgust". La stânga inscripţiei: "Iion Ghica Voivod şi Domn" având co­ roana îrn părătească pe cap; alăturea soţia sa cu acelaşi fel de coroană. Lângă Doamnă "Hon Grigorie Ghica Vvd," având alăturea o femee, probabil soţie. Barba lui este roşcată, spre deosebire de a celui dintăi, albă. La dreapta inscripţiei ,,!ion Grigorie Dumitru Ghica Voevod" frumos, cu cuca domnească În cap; alături insig­ nile domniei: topuz, sabie şi cruce. Vine apoi: "Egumen sfintei mănăstiri Tismana Kir Neofit"; la dreapta lui .Kir Kir Neofit Episcupu Ramnicului". Biserica, cu hramu Sfintei Treimi, are amvon şi este deosebit de Încăpătoare. Pe o icoană la dreapta: "Slia icona este Tanasie Jivanovicea Molovao Y Modoşu Aleza Cvileigatina 851 leat". Pe policandrul solid: "Acest policandru este al sfintei Troiţi ot Cerneţ 1826, Ghenadie singhelu şi eclisiarh şi dhov Feb. 14". Pe dosul icoanei dela icon ostas : ,,+ Această sfinţită icoana s'au închinat bisericii sfintei Treimi din O. Cerneţii de smeritul intre preoţi Gheorghe C. SIătineanu protonotarul servitorul ei 1857 Mai 21.. .. Morţi: Zmaranda, Lucsandra, Lăudat, Raducan ". Pe târnplă : "Această tâmplă acum a treia oara s'au zugrăvit cu cheltuiala sf. Biserici şi prin staruinta D-l Epitrop Gheorghe Dimitrescu 1866 Noemb. în 30". [252] 252 ARElIFELE OLTENIE.I Callinic Arhiereu Smaranda, Grigorie, Ştefan, Maria, Nicolae, Tariţa Gruia, Nestor, Ţeca, Draghi­ cean, Călina. La Proscomidie: .Pomelnicul titoricesc". Morţi: 1) Grigorie V. V. Ioan V. V. Scarlat V. V. Alexandru V. V. 2) Banu Dimitrie Ghica Maria Doamna şi tot niamu Vii: Deasupra uşilor împărăteşti, În altar: "Fraţilor Preoţi, după vremi care veti fi, vă rog să mă pomeniţi. Ghenadie eclisiarhu şi Duh 1828". Pe uşa din dreapta înnăuntru la altar: Ghenadie eclisiarh şi duhovnic. Ioanichie Moh. Zugraf". "Acest sft uşa s'au făcut cu cheltuiala Durn. Coconului Costandin Vladaan vl. camin ar przvedt judeţ Mehdi 1838 gen. 8". Pe crucea depe sf. masă: "S'a făcut aceasta sf. şi durnne­ zească cruce atât cu cheltuiala Preotului Filip Giurescu i curnna­ tu-s Costandin Crăciunescu şi s'au dat har biserici din oraşu Cer­ net hramu sf. Ioan. Anu de la mantuirea lumi 1859". Intre cărţi se află un Odoih dela Mitrofan episc. Buzăului; pe el, aflăm: ,,+ Aceasta sfânta carte Ohtoich iaste al sfintei bisearici dela Cerneţi dat de pomană de Măria sa 10 Costandin ... să fie al Biseareci - niapesah ar. Nicodim. Mţa Mart. din It. 7208. (1700]. . Pe un Antologhion al lui Macarie" : "Această slantă şi Dumne­ zaiască carte psaltichie s'au cumpărat de D. D. Gheorghe Con­ ţipistu cand au fost trimis de orăşeni pentru oraş la Bucureşti: atunci mi I-au trimis aici la Cerneţi, mie, ce aici mai jos miam şi iscălit aici, eu, cand mi-au venit în an 1838 Dec. 26. B. F. Iliovici" . Pe un Octoih de Buda: "Acest octoih bogat s'an cumpărat de Sfinţia lui Părintele Protopopu Ilie dela D-l Ştefan Pavlovici cu lei 75, adecă şapte z�fi şi cinci oraşu Craiova, 849 Mart. 19". Pe un Minei: La anul\ 1866, Ianuarie 15 zile, am scris eu Pr. Constantin ... în Ori aşul] C�rnel" 1). \ 1) Interesantă această mărturie, cum că la 1866 Cerneţul era lncă oraş, acest Cerneţ care azi abia numără câte-va case. Merită toată atenţia acest exemplu de migraţiune a iaşezărilor omeneşti. il .. I \ [253] ARHIVELE OI,'l'ENIEl Pe păretele exterior al Bisericei, spre sud, portretul săpat în piatră şi încastrat în zid al lui "Ghenadie 1819 eclesiarhu ", al lui "Nocă" pe tablă de tinichea, iar în spre altar "pomelnicul lui Dumitru Nicola" săpat în piatră ,,1837 de Ghenadie ec1esiarhu şi doho " ; în sfârşit pornelnicul lui Bibicescu, pe 'aceiaşi parte, spre M-zi. La Nord, încastrată în zid, o cruce pomeneşte pe "Maria Oprenoae" "ce au fost în varsta de 13 ani Când s'au măritat în, anul 1814". In curte lângă biserică mormântul neglijat al lui "Mi­ hai Ciocazan U "împreună cu două soţii ale sale". (Urmează). Manuscriptul unui bănăţean, despre Moldova înainte de 1848. Comunicat de D, Izverniceanu, Oraviţa, Resioind .Disertaţiunea istorica-critica şi literara iractanda­ despre originea romaniloru, din Dacia Trajana", de Basiliu Manlu, născut la Lugoj În anul 1824 şi fost membru al Acade­ miei române, găsesc În notiţele sale că aminteşte şi de un P. Popescu care a fost cândva în Moldova ca "profesor privat".. P. Popescu era de origine bănăţean şi a trăit într'adevăr În Moldova până la anul 1848. In timpul petrecut acolo, pe lângă ocupaţi unea zilnică de profesor, s'a mai îndeletnicit şi cu studie­ rea amănunţită a "referinţelor, vieţii şi a acţiunilor fanarioţilor pe­ pământul Moldo-Rornâniei". Insemnările şi le-a cuprins Într'un manuscript, pe care la re'ntoarcerea lui l-a adus cu sine în Banat. Din scrisul său reiese că a fost un foarte bun român, care purta la inimă dragostea de neam şi mai ales o dragoste nernărgenită, faţă de popor. El ura pe' toţi boierii de pe atunci, cari erau co­ rupţi cu desăvârşi re, după spusele sale. Despre această boierime Basiliu Maniu într'o notiţă a sa scrie rrmătoarele : "Patricii Moldo-Rornaniei din aceşti timpi au Între­ cutu cu infarniile loru pe cei din Roma de pe timpii Sulani, Marieni, Cinnani, Neroni etc. etc. corupti pone în sufletu, legati de familele fanariote parte prin incuscrenie, parte prin interessele complicitatei, prin cerintia nedumerită dupo jafu se indulclsere de viatia deslrenată şi înnecati În tina crimeloru, In abisul fere-- [254] delegiloru, nu mai cunosceau dumnedieire, umanitate. Satiu, lege s'eu atare dreptu facea'cu poporulu, dedati cu viciulu, le era şi cea mai mica plecăciune din partea sateliteloru turceşti facia' cu poporulu, nesuferită; acesti calei aveu cu tote infamiile lor recore si teamă de o resbunare possivera, fiindu streini pe pamentulu romănescu, si erau prin urmare dispussi a se cunteni in multe­ a fi ma crutletori cu poporulu moldo-rornanu, agitati însa de no­ bilimea nationala, încuragiati de elita romană pamenteana si ser­ vila, nu se mai dedere din calea crimelor înfiorătoare !" ... Tot Maniu zice mai departe: "Din manuscrissulu banetianu­ lui nostru intelligente P. Popescu - ce a fost descrisu referin­ tielle, viatia şi actiunele fanariotilor pe pamentulu moldo-roma­ niei - estragem Irassele urmatore caracterisate prin svatulu (svadio) cellu dedere patricii romani, boerii desfrănati-domnilor intimidati", Aici urmează citatul din manuscriptul lui P. Popescu: "Maria ta, poti să incarci pe suppusii mariei talie (!) cu dări mari, caci ei nunumai că sunt În stare a suporta grăutatiile care noi ti le propuneamu (!) ci si alte cu multu mai mari; izvorele fiscu­ lui sunt forte avute în Tiera nostra, era indigentile poporului [eu (?) aforâ de proportiune facia cu veniturile loru. Tierenii pro­ vintiei talie (l) sunt de o sobrtetate nespusă, viptulu loru e simplu, s ei urescu din inima totu lussulu; imbrachămintele tieranului custâ din unu vesmentu de lăna tiesiuta de muierea s'a! - Maria ta suppunenda pe tiereni sub dare mare, vei promova agricultura in Provintia, marendu averea tieranului, caci debe cercatu un mijlocu de a destepta pe tieranu din apatia s'a spre care e dela 'natura forte plecatu ", Astfel ştiiau unii ba eri din Moldova, pe timpul fanarioţilor să îndemne la jaf pe domnitorii aduşi de vânturi În Ţara româ­ nească. Ei deveniseră nişte unelte servile nu numai fanarioţilor ci şi Ruşilor, iar pe popor îl considera de o massă inconştientă, vrednică numai de a săvârşi lucrurile cele mai grele, fără de odihnă, fără de răgaz şi Iară de nici un fel de recompenză, nu­ m ai şi numai de a umplea buzunarele unei boierimi laşe şi a u nor domnitori jăiuitoti. Bănăţeanul P. Pope\cu zice mai departe in manuscriptul său: "Boerii tierei sa me erte de că atingu unele zgaibe vechi a parin­ tilor 'loru care ustura st pene în dio'a de adi, ranele ănco nevindecate a poporului moldo-romănu ; In adeveru debe să mul, 254 ABHIVELE OLTENIEI \ , \ . \ \ t. I \ f 1 [255] ARHIVELE OLTENIEI 255 tumimu ceri ului că se află în timpulu de facie mai multi d'ntre urmasii dumnealoru cu sentiminte nobile, si cu inimi adeveratu patriotice, mai alessu intre tenerimea cea nestricată ; dar însă acea ce nu se pote-ignora şi nega, e, că mai sunt in castelle boeresci a Moldovei Neroni, cari ar curma 'li sar pote cu o lovitura, foră cea mai mică mustrare de cugetu, gîtulu întregului poporu romănu! In fruntea acelor Neroni, stă Scheîulu Moldo­ vei cu Calei sei si cu tote creaturile s'alle. - Moldova nu s'a folositu - dela alungarea Ianarioţiloru si introducerea domniei pamentene, cu nimicu pone adi, caci domnulu Moldovei M. S.I) a fost mai reu de catu celu diă urmă Ianariotu a lu vechului trecutu; Fanariotii tieneau celu pucinu jafulu, intr'o mână tre­ murănda, si erau pururea cu frica in sinu (!)-pe căndu lipitorea Moldovei cea de astădi n'au avutu frică întru rapirile s'alle nici rnacăr de Dumnedieu! - - Eu indreptesiu pe toti vîndietori. de patrie, la sortea Poloniei si 'ii rogu să arunce o ochiere la trădătorii Poloniei: Felix, Potoky, Braniky e Malahovsky si apoi să mărturiescâ daca le place eate le suferă sermanii Poloni, în urma acelloru tradetori afurisiti - cari au restignitu Patria ca nescarţ Judil vendietori". Durere că numai aceste câteva şi re au rămas din manuscrisul înflăcăratului bănăţean ca notiţe în opuI sus amir.tit. Dar şi aces­ tea au rămas ca o mărturie vie a stărilor din Moldova Înainte de anul patru zeci şi opt. P. Popescu, ca mai toţi bănăţenii, copil eşit din vlaga unui popor obidit, dintr'o provincie Încă robită, a purtat în sufletul său durerile neamului de pretutindeni. El în timpul petrecut în Moldova a cercetat toate cu de-amăruntul şi adânc a rămas impresionat de starea de sclavie în care era arun­ cat ţăranul român şi de nepăsarea boierimei înt rată în apele fa­ narioţi1or. Ce se va fi făcut manuscriptul întreg, nimeni nu ne poate spune. o rectificare In revista .Arhiuele Olteniei" din Iunie 1922, pag. 167, e tre­ cută ca cea mai veche publicaţie periodică din Caracal următoarea: 1) Mihail Sturza. Nota corn. D. 1. [256] 256 ARHIVELE OL1'ENIEI ,,1848 lan 9. Islaz, număr festiv, redactat de un grup de stu­ denţi, Caracal". E o eroare, cum se vede destul de clar şi din simpla repro­ ducere. Publicaţia citată o face o foaie volantă, de 4 pagini, for­ matul de jurnal, tipărită nu la 1849, ci la 1898, ca o comemorare �de 1f2 de secol a lui 1848. Ilie Constantinescu profesor în Oaracal Din "Gura Poporului" despre Tudor din Vladimir. Aci în Blstrlţa-Mehedlnţulut, ce se ascunde în valea strâmtă a pârăiaşului cu acelaş nume -- înconjurată de pădure altă dată bătrână şi deasă, acum sfârticată de trebuinţele nestăpânite ale -ornului - se găsesc două urme de mănăstiri: una de maici spre răsărit de sat, mai în sus de heleşteul lui Neghină, şi alta de călu­ gări sus în pădure spre Balota, către Miazănoapte de sat, cam la 1 km. şi jumătate. Doar locul arată că într'adevăr a fost ceva acolo; vremea, în nemiluita ei secătuire, a căutat să acopere şi stingă totul. Intâlnind odată, de curând, pe părintele Hinovescu din satul 'vecin Hinova, iată ce-mi spune despre aceste două mănăstiri: "La Bistriţa erau înainte două mănăstiri, una de maici şi una "de călugări, până mai de curând. Dar nu erau mănăstiri de maici "şi călugări cinstiţi. Acolo erau păduri bătrâne în vechime, de "nu puteai răzbi cu una, cu două prin ele atunci, când era capi­ "taia judeţului nostru la Cerneţi. Şi aste mănăstiri au fost făcute "de negustori greci din Cerneţi, cari nu trăiau bine cu nevestele "lor şi aveau alte femei, fie grecoaice, fie rornânce, ori de altă ." naţie, cu care se ţineau. Şi dela un timp se făceau călugări la "Bistriţa, şi aci aduceau la mănstirea de maici şi jupânesle cu ."care se ţineau. \ "Şi trăia pe vremea\ aceia, la Curtea lui Glogoveanu dela Pru­ .ntşor, Tudor din Vladi�ir ; era încă copil, şi a auzit şi el din "vorbele oamenilor ce se petrece la mănăstirile din Bistriţa. Şi ,,,când a venit cu pandurii lui la Cerneţi, de se făcuse căpitan la I \ I \ .\ \ [257] 4IlHIVEI,I<} OL1'ENIEI 2.57 .Ior, întâi şi 'ntâi a venit la Bistriţa de a dat foc la mănăstirile .astea, şi apoi gonindu-i pe Grecii aceia, iar pe alţii omorându-i, • a trecut dealurile către Fântâna Domnească şi către Gorj". Auzită de Gh. Dumitrescu-Bistriţa dela Preotul Hinovescu. de 73 ani, din Com. Hinova-Mehedinţi la 5 Iunie 1923, Columbaca în pâraele Doljiului Zicătoarea franţuzească .A quelque chose malheur est bon" raportată la Columbacă se potriveşte perfect; căci dacă şi neno­ rocirea e bună la ceva, apoi numai ei fi datorim astăzi progresul realizat în decurs de un an în studiul Muştei colurnbace. Ches­ tiuni obscure, contradicţii şi puncte de Întrebare care te pironeau la fiecare pas, atâte şi atâte lucruri de care atârnă deslegarea problemei, prind a se clarifica azi şi a-şi arăta cu precizie punctele de reper. Mergem spre sistematizarea, dacă nu spre resolvarea definitivă a problemei. Morfologia limitată la câteva specii, aria geografică mărginită la Judeţul Pasarovitz şi excepţional la Judeţele Torontalului şi Banatului, sunt lărgite astăzi cu studii făcute in Oltenia şi cu izolare de noui specii, pe care consideraţiunile ştiinţifice de până azi le omisese cu totul. Biologia, care stabilea maximum două generaţii pe an, cu ouă depuse Înainte de emigrare în pâraele din locurile predilecte de prăsilă şi anume: pârae cristaline calde, repezi, cu albia pie­ troasă, cu plante pe margini şi fără vegetaţie arboroasă pe maluri, a evoluat astăzi odată cu nouile cercetări, până a se admite că musca îşi poate depune ouăle şi prin pâraele noastre mai puţin calde, mai leneşe şi fără aşternul pretenţios de bolovani. Larve proaspăt găsite în apele Corzului, Racoviţet, Valea Adâncă, Pârâul Lemnei şi Dăsnăţuiul, ba chiar ouă-dacă cercetarea D-lui Dr. Zota se va termina prin confirmare-ne arată că musca sâr­ bească poate fi foarte bine încetăţenită şi la noi, şi că trans­ plantarea este posibilă în afară de leagănul ei obişnuit de des­ vo1tare. 5 [258] Şi apoi musca aceasta se sem nalează pretutindeni. Franţa şi Germania îi acordă o deosebită atenţie, cercetând-o prin specialiştii săi şi căutând a-i stabili caracterele morfologice şi determinismul migraţiunilor. D-I Dr. Zota, care studiase această gâză şi prin alte părţi, afirma cu inspiraţia cercetătorului iscusit, înainte de a o descoperi în apele noastre la pârâul Valea Adâncă depe teritorul comunei Tatomireşti, că musca trebuie să-şi aibă o bază de acţiune şi un sălaş de prăsi1ă şi prin alte locuri de cât în pâraele cristaline şi sprintene ale muntelui. Expediţia făcută în urmă i-a confirmat în totul prevederile. Porniţi împreună cu automobilul 'Regionalei Sanitare pe Ama­ radia, am cercetat o zi Întreagă ape mai mari şi mici, păduri, vite la plug ori acasă, la Godeni, Melineşti, Fratoştiţa şi Bodă­ eşti. Cu ideia preconcepută pe care o aveam personal că gânga­ nia nu iubeşte apele noastre, ci doar sângele vitelor, pe care-l suge şi pleacă ori dispare, priveam la D-I Dr. Zota, nu fără pă­ rere de rău, cum ia apă la picioare şi noroi pe pantaloni, cu băţul Într'o mână şi cu umbreluţa de prins muşte în cealaltă, trecând în lung şi În lat pârâul Plosca. Dar nimic şi nimic până seara târziu, când la înapoiere pe şoseaua TatomireştiJor, la un pod peste pârâul Valea Adâncă, oprim maşina luând-o pe jos în susul apei, lăsând Înaintea noastră pe explorator, şi începem a desprinde pietrele din pârâu. Dr. Zota, contrariat de insuccesul zilei, devenise nervos, şi-şi tot potrivea ochelarii la fiecare piatră desprinsă din albie, căznindu-se să identifice larvele îngrămădite pe luciul pietrelor. Era noapte deabinelea pe Valea Tatomireşti­ lor, când aud în dosul meu o exclamaţie ca o uşurare şi ca o izbândă: "Priviţi O-lor, Columbaca e colea". Imediat eu cu profesorul Argetoaia recoltăm o colecţie abondentă de larve şi pupe de Columbacă, pe care O-lOr. Zota le primeşte în micul său laborator portativ. Şi când a doua zi ne întâlnim din nou la Prefectură, D-sa ne face o îndoită surpriză, presen­ tându-ne într'o eprubetă scoasă din buzunarul vestei două Colurn­ bace vii, care-şi arată la lumina măritoare a lupei gheburile lor păroase cafenii, şi antenele prelungite şi aduse către vîrfuri în coarn de bisson. Erau ri1uşte prinse cu umbreluţa depe Valea Tatomireştilor, probabil d\n cele ce zăboviseră pe câmp, ori îşi lua seră sborul cu putin înainte de asfinţit din corneţeli de hibernaţie, Trei zile mai târziu, în Sâmbăta Paştelui, de astădată singur, căci D-l D-r. Zota îşi îndreptase cercetările spre plaiuri mai mă- ARRIVELE OULENIEI 258 I I l' i I , I i \ 1,1 II 1 [259] AIlHIJTELE OLTENIEI 259 noase, găsesc larve şi pupe pentru un bogat material de studiu În pâraele Corzul şi Racoviţa, pe care colegul David Petrescu le fixează Ia microscop şi le dă ca tipice Columbacei, izolându-le cele opt ramuri ale aparatului tracheal, În opoziţie cu simulium argyreatum care are şase, şi cu simulium maculatum numai cu patru, dupe cum se pot vedea În clişeul din pagina următoare, după desenul distinsului coleg şi cercetător David Petrescu. Şi acum să vedem cum au ajuns aceste larve în pâraele noastre, şi care le poate fi viitorul în cazul când s'ar dedulci zăbovind mai multă vreme aci. Mai întâi este interesant să ştim cum se face că anul acesta, după un an aşa de favorabil gâzei ca cel precedent, apariţiunea Columbacei, cel puţin până azi, este aşa de rară ca număr şi atât de obosită ca activitate? Colegii de prin Banat, mai obişnuiţi cu ea, afirmă că ploile au nimicit-o anul acesta, fie distrugând-o În muscă, fie dislocând pietrele albiilor şi nimicind astfel prin uscă­ ciune larvele, Este o ipoteză desigur, verosimilă, ba poate chiar susţinută de reale consideraţii ştiinţifice. Dar larvele nu sunt numai pe pietre, ci şi pe burueni. D-l D-r. Zota afirmă că ele se înfig chiar pe albia pâraelor, aşternutul de piatră nefiind indispensabil fixa­ ţiunei larvelor. Atunci? Şi apoi centrul problemei cu descoperirea larvei în apele noastre pare oare cum deplasat azi, când găsim larve viabile şi muşte din prăsila locală. Sunt acestea virulente? Iar dacă nu sunt virulente, de ce nu sunt? Umila mea părere este că musca transplantată aci este ca o floare de seră care şi-a pierdut mirosul, ori ca o cultură micro­ hienă atenuată prin căldură sau agenţi chimiei, Musca, surprinsă de campanie prin locurile noastre, îşi depune ouăle negăsind pârae cristaline şi prin apele leneşe şi noroioase ale Doljiului. Generaţia însă care se desvoltă din aceste ouă e puţină şi firavă. Ea nu are capacitatea combativă şi-şi duce viaţa de azi pe mâine alimentând doar o curiozitate ştiinţifică. Dacă ea s'ar prăsi egal În toate apele, menţinându-şi forţa nativă şi patogenitatea sa viru­ lentă, desigur că nu ne-ar da lovituri odată la 50 de ani, ci ar lua ofensiva mai des. Este neindoios că Musca Columbacă agre­ sivă şi virulentă este doar aceia care vine din districtul Pasaro­ vitz, şi poate şi din Banat, şi pentru că cercetări În apele noastre nu s'au facut până azi, ele vor continua desigur ani dearândul, pentru a se stabili cu certitudine biologia şi nocuitatea insectei [260] 260 ARHIVELE OLTENIEI 3 Ştefan Bosie medie veterinar în afara leagănului de obârşie cunoscut. Oaspete vremelnic la noi, urmează să se dovedească ce şi cât rămâne din prăsila şi acţiunea m uştei pri păşită prin locurile noastre. 1. Insectă adull<\.-2. Lar vă.>- 3. Pupă [mărime naturală]. 5. Larvă cu aparat rotntor.»- 6. Pupă de Columbacă cu aparat tracheal - 7. Gogoaşa goală. . 8. Pupă de S. argyrealum.- 9. Pupă de S. maculatum (profil). Combătând-o cu energie în locurile ei primitive de zămislire, vom parveni desigur să-i pierdem sămânţa şi în pâraele noastre. Specialiştii au cuvântul. [261] Miscarea Culturală , în Craiova Conferinţele Soc. "Prietenii Ştiinţei", s'au continuat în ordinea următoare, cu întreruperea vacanţei Sf. Paşti: 16 Martie 1924, D-nul G. Mil-Demetrescu: Originea Craiouei Vechimea şi numele. 23 " Emil Marian: Selecţionarea plantelor. 30 " Prof. T. G. Bulat: Ţinutul Someşului (cu proiecţluni). 6 April Preot A. Pârvănescu: Două confesiuni: Sj. Augustin şi J. J. Rousseau. 20 D-na M. M. Pop: Inperioasa nevoie de pace în Europa. 11 Mai " Ştefan Botzoiu: Literatura artei dra- matice. 18 " C. M. Ciocazan: Teosofia înaintea ştiinţei. 25 Mitu Stoenescu: Un val de imoralitate. * * Universitatea Liberă "Prietenii Ştiinţei" a luat vacanţă până la începutul toamnei, :t: * [262] 262 ARHIVELE OLIENIEI Aceaşi Societate a "Prietenilor Ştiinţei" a mai organizat prin membrii săi conferenţiar! următoarele conferinţe în regiunea noastră olteană-bănăţeană : La Caransebeş, în ziua de 17 Febr.,în localul liceului "Traian Doda" conferinţa D-Iui Praf, A. Vasculescu: Din viata Egiptului vechiu. La 7 emişoara în sala Cercului Militaro-civil cum şi la Arad, în Palatul Cultural, în zilele de 12 şi 13 April, conferinţa D-Iui ad­ vocat V. G. Sandulian: Femeea în frecat, În prezent şi în viitor. La Caracal, în localul Teatrului Naţional, la 17 Mai (în folosul Soc. .Prottlaxia Tuberculozei" filiala din localitate), Ii-nul Prof. C. D. Fortunescu: Din victimele tuberculozei. Deosebit de acestea la Bucureşti, la Ateneul Român în ziua de 27 Mai, D-I Dr. Ch. Laugier: Contribuţia medicinei în etnografie. Sfatul Negustoresc-a cărui gazetă săptămânală "Oltenia economică" se remarcă din ce În ce ca o meritoasă publicaţie de specialitate-mai adaogă la şirul conferinţelor ce a organizat în iarna trecută încă două: aceia a D-Iui C. C. Neamţu despre Criza Leului şi aceia a D-Iui C. M. Ciocazan despre 1 eosofie. *' * conferenţiari străini ne-au vizitat doi În timpul din urmă. Cel dlntâi un egiptolog, directorul muzeului din Hildesheim, Dr. Roeder, care a colindat ţara, ca o colonie de cucerit, cu o con­ ferinţă cu titlu promiţător: Tuih-Ankh-Amon, citită monoton într'o franţuzească pocită şi cu un text care nu întrecea pe acel al ar­ ticolelor de reviste ilustrate de popularizare din streinătate, dar bun pentru acest orient de exploatat. Marfa se cunoştea de departe: made of Gerrnany. După dânsul o franceză inteligentă şi spirituală, Doamna Elisabeth Sauvy-Tissyre, cunoscută în li­ teratură cu numele de Titayna, a vorbit la Teatrul Naţional despre: Femeia franceză şi în special despre Pariziană, lămurind că "adevărata" franceză nu e nici acea din romanele de senzaţie sau erolna pieselor de bulevard, precum nu e nici "Ia petite femme" care roieşte pe uli�ele cartierului latin şi în toate localurile de petrecere ale Parisului, acea pe care o cunosc studentii şi toţi străinii în trecere prin marele.oraş, dar că ea este mai puţin cunos­ cută, fiind prea ocupată cu grijile gospodăriei şi ale copiilor săi, că nu e străină de nimic ce e intelectual, fiind dăruită cu toate cali- [263] ::: :;: tăţile de inimă, de spirit şi vrednicie care fac din ea o soţie şi o mamă model. Pentru cei cari se aşteptau să găsească în gen­ tila franceză o "feministă u, conferinţa n'a corespuns aşteptărilor; pentru ceilalţi însă, a fost o încântare. Un alt străin-dar dintre cei mai distinşi-care a vizitat oraşul nostru, oprindu-se aci spre a cunoaşte cel puţin înfăţişarea din afară a Craiovei, a fost profesorul francez dela Universitatea din Lyon, titular al catedrei de Istorie medicinei dela facultatea res­ pectivă, D-nul Dr. Jules Guiart. D-sa era însoţit în această ex­ cursie-care s'a continuat pe valea Jiului înspre Petroşani-de tânărul profesor D-I Dr. Valeriu Bologa, asistent la fac. de Medicină din Cluj. r ii 263 AIHllJ'ELE OL1'ENIEl * * * o seamă de doamne craiovene a infiinţat o nouă societate cu denumirea de .Asistenţa Uniuersitară Doljană" şi cu scopul de a înlesni studenţilor universitari din judeţul nostru o viaţă materială mai suportabilă in Bucureşti, cum şi o îngrijire morală după cuviinţă. Comitetul societăţii s'a constituit sub preşedenţia Doamnei EI. Antonescu, şi cu doamnele Gabr. Dr. Laugier, Ang. St. Rusănescu, Silvia G. Pencioiu, Eug. Neamţu, Gen. Niculescu şi Prefectul Judeţului; plus doi studenţi craioveni. Pentru strângerea fondurilor s'au făcut donaţii şi s'au or­ ganizat serbări. Menţionăm printre cei cari au adus obolul lor în acest din urmă sens pe D-nul Dr. Profesor G. Marinescu, a cărui, conferinţă în Craiova a fost ţin ută în folosul fondului acestei so­ cietăţi, şi pe elevii clasei a VII mod. a Liceului Carol 1, cari au dat în acelaş scop la Teatru o reprezentaţie ce a adus un be­ neficiu de peste zece mii de lei Asistentei universitare doljene. * Cercul Studenţesc Dotjan a dat la 30 April, cu concursul Doam­ nei artiste Constanta Demetriad un festival reuşit, al cărui venit e destinat infiinţărei unui cămin studenţesc la Bucureşti. S'a jucat remarcabil de bine" Vlaicu Vodă" al lui Al. Davila. * * Pentru clădirea Palatului Cultural al Soc. "Prietenii Ştiinţei" s'au pus în vânzare aşa numitele "Pietricele" a câte 5 şi 10 lei, [264] 1\ \ ARHI VELE OLTENIEI fiecare. Recunoaştem că publicul într'adevăr este asaltat de fel de fel de apeluri la generozitatea sa creştinească şi românească şi că prea adesea s'a văzut amăgit şi descurajat in bunele sale infenţiuni. Ştim însă pe de altă parte că va fi inceput şi el să deschldă ochii şi să deosebească cum dă şi pentru ce dă banul său, ne mai lăsându-se înşelat de organizatorii-de multe ori pa­ tronaţi de autorităţi-ai balurilor, serbărilor la parc ale cutăror aşa zise Societăţi şi de vânzătorii de prin târguI de afară, pieţe şi chiar biurouri publice ale cutăror calendare şi altele ca acestea. Pentru mărirea fondului acestui Palat Cultural, Doamna Eug. Ciolac, profesoară de canto, a dat o Audiţie muzicală cu elevele şi elevii săi în seara de 25 M1i, la Teatrul National, cu graţiosul concurs alO-rei Eug. Bazelli, care i-a însoţit la pian. Societatea "Prietenii Ştiinţei" le aduce amândorora, precum şi tineretului care a tinut programul, viile sale mulţumiri şi pe această cale. :i: *' * Coral din Beiuş, sub direcţlunea maestrului compozitor Hubici, a dat la 2 Apri! in oraşul nostru un "Festival Coral" al cărui program era în întregime format din muzică religioasă, executată numai de ansamblul coral, cu solişti sau nu, alte ori însoţit de orhestra proprie. Compozitiile originale, în majoritate ale O-lui Hubici, au plăcut şi au impresionat adânc prin calitatea lor muzicală, cum şi prin o execuţie corectă şi nuanţată. :;: "' * Cele mai frumoase serbători artistice din anul acesta pentru cra­ ioveni au fost zilele în care artiştii cântăreţi-cei cari au format Opera Română şi cari acum sunt nevoiţi a peregrina din oraş în oraş' după ce au fost siliţi să plece din casa lor-au dat două Festi­ valuri muzicale in oraşul nostru. A fost o incântare, pentru pu­ blicul care venise şi să admire dar şi să manifeste dragostea şi adrniraţiunea lor pentru. aceşti artişti români, ceasurile neuitate în care un Jean Atanasiu, un Nicules cu Basu şi toţi distinşii lor camarazi au făcut să se audă glasul lor pe scena teatrului nostru. Cu plăcere menţionăm c� dintre aceşti aleşi cântăreţi, cari ar face cinste oricărui mare teatru de operă din străinătate, regăsim pe doi fii ai Craiovei, foşti elevi ai Liceului Carol: Dvnii Gr. Teodorescu şi V. Rabega. \ :1: :1: [265] ARHIVELE OLTENIEI Teatrul Naţional şi-a închis stagiunea încă din Aprilie, cu un bilanţ de succes moral şi artistic pe deplin satisfăcător. Pentru stagiunea viitoare Direcţia pregăteşte oarecare rema­ nieri-devenite indispensabile- în personalul artistic prea încărcat de mediocrităţi, între care şi câteva inutilităţi, Angajamentul făcut în persoana D-lui I. Manolescu, artist dra­ matic de prima calitate şi care va fi în acelaş timp şi Director de scenă, e o speranţă surâzătoare; mai mult: o garanţie pentru cei ce doresc sincer şi desinteresat binele şi progresul Teatrului Naţional craiovean. * * Contribuţia artelor plastice la aceste manifestări culturale din Craiova este reprezentată prin 3 expoziţii: una a unui caricaturist, o alta a unui pictor şi cea din urmă a unui sculptor. Salonul umoristic .Drăgutescu" a înfăţişat, în Palatul Băncii Olteniei, o serie de caricaturi, cele mai multe ale unor persoane din localitate, în care se recomandau calităţile de observator unite cu acelea ale desenatorului, reuşind să dea in câteva bucăţi efecte artistice remarcabile, atunci în deosebi când mijloacele artistul ui erau mai sobre, gestul şi linia mai mult indicate decât apăsate. Expoziţia Doamnei Bica Stanooici, din Palatul Prefecturii, a prezentat, după atâte altele din ultimul semestru, o individua­ litate artistică nu lipsită de interes, cu calităţile şi scăderile celor ce sunt În evoluţie. Osteninţele pictorului se văd Îndreptate mult mai mult asupra coloarei decât asupra desenului: de aci defectul cutărei meritoase În intenţie compoziţii a D-sale, care dintr'un amănunt (o poziţie forţată, un gest ţapăn, un membru dispropor­ ţionat) păgubeşte ansamblul. Câteva flori şi peisagii tratate cu sentiment şi Înţelegere, Încercări de portret care făgăduesc, facturi deosebite, indicând influenţe din afară, nu dau încă o unitate acestei picturi, dar nici nu exclud posibilităţi de devenire. In toiul o manifestare a unui talent promiţător. Expoziţia sculptorului Severin, din sala "Minerva" (29 Mai- 10 Iunie), cea din urmă venită. este şi cea mai frumoasă ce ni s'a prilejit să vedem În oraşul nostru anul acesta. Artistul seve­ rinean este unul dintre acei cari şi-au căşti gat galoanele in tran­ şeele şi pe cârn pul de luptă al muncii artistice îndelungate, stă­ ruitoare şi fără preget, în Franţa ca şi în ţara sa. Din caracterul senin al artei sale - aşa cum se înfăţişează astăzi - nimic nu [266] 266 ARHI VELE OLTENIEI te-ar îndrepta să ghiceşti truda, răbdarea şi suferinţa care au fră­ mântat în anii grei ai începuturilor sufletul acestui artist, spre a face din el unul mare într'adevăr, şi că mâna care a modelat argila sau ceara în cutare delicat trup de femeie or a prins pe hârtie dintr'o linie simplă şi mlădioasă o ritmică aplecare a corpului, un gest al braţului fraged, îşi va fi apăsat odată peptul spre a po­ toli un spasm pricinuit de chinul foamei. Sculptorul prezintă următoarele lucrări: O Meduză de un impre­ sionant aspect, sugrumată de însăşi serpii propriei sale coame, minunată lucrare în piatră sură de Dobrogea - pe care am fi bu­ curoşi s'o vedem achiziţionată pentru muzeul Arnan din locali­ tate -; Cap de femeie şi un delicat Nud în marmoră albă de Carara; un Cap de caracter (întitulat: Bani, bani, şi iarăşi bani l), mască a rapacităţii întru pată într'o bucată de bronz; o Femeie care citeşte (un exemplar în piatră şi altul în bronz); o Euă cu­ egâ nd din pom fructul oprit la Îndemnul şarpelui, bucată mo­ delată în ceară (cu o replică În gips), şi în sfârşit o în deosebi remarcabilă lucrare de mici dimensiuni: Sa tiri; odă a îmbrăţişării păgâne şi covârşitor de pătimaşe. O surprindere însă pentru cel care n'a cunoscut decât pe sculptorul Severin, este pictorul - aş zice mai bine »poetul« cu acelaş nume, ce se revelează cuceritor craiovenilor. Cele vreo 45 de sanguine - cu excepţia câtorva capete de studiu - sunt un imn al vieţei, intonat de un poet a cărui inspiraţie isvorăşte din iubirea şi înţelegerea naturii şi al cărui sentiment încălzeşte şi colorează înfăptuirile sale. Salonul pictorului Severin este un vo­ lum de poeme delicioase, în care idila şi pastelul se intovărăşesc şi se complectează armonie. Un nud, nimfă sau faun, pe un fond simplu - colţ de crâng or de pajişte, sau malul unui eleşteu­ formează subiectul celor mai multe din aceste tablouri, care se repetă fără a se asemăna, ca variaţiile unei teme muzicale dintr'o simfonie a unui maestru. Delicateţa de sentiment este - socotesc - trăsătura fundamen­ tală a acestor opere. Observati că niciunui din nudurile pictorului nu are un caracter profa� în variatele sale prezentări; el face trup cu cadrul (interior sau plin aer): e o floare între alte flori, o vie­ tate care trăeşte în ritmul vleţei vegetale, o notă în concertul iru­ museţilor firii lui Dumneieu. Şi această concepţie se reliefează şi din tehnica acestor sanguine, în care desenul ferm dar mode- I [267] ARBII'ELE OL1'ENIEI 267 lat este abia indicat şi intr'adins topit În ansamblul decorativ al fondului, În care aerul vibrează, lumina joacă În valuri, nimic nu e rigid sau petrificat. Nu mai puţin interes merită micile schiţe şi desenuri pe care artistul le expune, mărturii ale pasiunii sale de a observa, de a studia fără preget orcând şi orunde, cum şi a meşteşugului său: sunt vederi luate de pe front, din Iaşii refugiului, din cutare ca­ fenea din Roma, Florenţa, Milano sau Paris. A doua zi după dezastrul criminalei neglijenţe dela Cotroceni şi În ajunul cine ştie cărei alte manifestări a putreziciunei vieţei noastre politice, expoziţia D-lui Severin este pentru noi craiovenii o consola ţie şi o binecuvântare. Fortunato, Miscarea culturală din Caracal în 1923 , Mai potrivit ar părea, poate, să se zică stare culturală, Întrucât mişcarea e lentă şi nu se poate observa decât după un timp mai lung. Totuşi, se pot găsi Într'un an fapte culturale din care să se vadă, pe lângă starea, şi mişcarea culturală. Voiu arăta faptele principale de care am cunoştlinţă (probabil că vor mai fi fost şi altele care-mi scapă). Şcoalele sunt desigur (cum le e şi menirea) adevăratele pe­ piniere şi motoare culturale din toate punctele de vedere: şi prin selecţionarea tinerimii şi prin Îndrumarea ei şi prin stăruinţa asupra unor probleme culturale mai largi. In şcoală Însă merg azi lucrurile greu, din cauza slabei noastre tradiţii culturale şi din cauza greutăţilor materiale ,şi morale de tot felul. Statul spune' că nu poate ajuta cultura mai m uit, azi când problema culturală naţională e capitală pentru Români. De aceea elementul principal În şcoală, profesorii, sunt Încărcaţi peste puterile lor, cu câte 500- 600 de elevi, fără să li se asigure complect traiul material, fără să li se dea mijloacele didactice necesare, fără să aibă po­ sibilitatea de a se ţine măcar În curent cu arta lor de a preda unor elevi fără mediu prielnic, cu programe şi manuale încărcate, abstracte şi pedante. Ba Încă unii sunt încărcaţi şi cu sarcini mai materiale, care es din atribuţiile lor, fiind purtaţi mereu pe dru- [268] ARHIf'ELE OL1'ENIEI muri pentru adunat bani şi materiale de construcţie pentru localuri care se încep lesne şi se termină anevoie. Directorii şcoalelor care s'au apucat de construit localuri, în loc să se ocupe cu îndrumarea elevilor şi a profesorilor (cum ar trebui), sunt îndepărtaţi dela misiunea lor la ocupaţii pentru care nu sunt pregătiţi. Profesorii au mai făcut câte ceva pentru înaintarea culturii, afară de obligaţiile programelor: serbări şcolare pentru elevi şi public, conferinţe, etc., dar nu atât cât s'ar putea dacă ar fi redaţi compled ocupaţiei lor după puterile ce ali; altfel profeso­ ratul devine ceva mecanic, rutinar, lucru care nu cadrează câtuşi de puţin cu tendinţele educaţiei moderne. Elevii, în mare parte, citesc destul de mult: literatură, reviste ştiinţifice-populare, etc. Ei sunt, poate, mai realişti azi (în sensul bun al cuvântului) decât altădată. Tot elevii, sub conducerea unor profesori, au dat şezători (teatru, recltări, muzică), fie în amfiteatrul Liceului, fie în Parc, fie la Teatru, pentru scopuri culturale şi educative. La una din acestea D-na Elena Puricescu a ţinut o conferinţă despre »Opera lui Moliere". Studenţii romanaţeni, cu toţii în număr de vre-o 150, mai toţi în Bucureşti, la diferite şcoale superioare, nu-şi uită oraşul lor şi dau şi câte o serbare. Astfel au dat şi ei la Teatru un festival cu un program ales la 17 Ianuarie 1923. Asociaţia profesorilor secundari, secţia Caracal, a ţinut în amfiteatrul Liceului, Joia seara, o serie de şedinţe compuse din câte o conferinţă (cu sau fără proiecţiuni), urmată de lecturi sau muzică. Public: elevi din cursul superior al Liceului, profesori, diferite persoane din oraş. Iată acele şedinţe-cuprinzând şi pe cele patru din Decern­ vrie 1922: 1. 1922, Dec. 7 .. Ilie Constantinescu »Nevoia de a se ţine în curent cu cultura". 2. 14. C;. Iliescu, »Fizica şi chimia În războiul mondial". Cu experienţe. \ 3. 21. D. Eftimescu, Sugestia. 4. 28. C. \Predeţeanu, »Cărbunele alb, verde şi albastru". Cu proiecţiuni. i [269] 5. 1923, lan. 25. Ilie Constantinescu, "Injghebarea literaturii române". 6. Febr. 1. D. Eftimescu, "Consolidarea Ţării prin muncă metodică". 7. 8. D. Breazu, "Astronomie popularizată''. 8. 15. D-na Elena Puricescu, "Mormintele celor vechi". 9. " 22. C. Predeţeanu, "Fenomene fizice şi chimice". Experienţe. 10. Martie 1. I. Stroescu, "Caragiale în literatura ro- mânească" . 11. 8. Ilie Constantinescu, "Sufletele popoarelor". In cele mai multe şedinţe a cântat cu vioara şi a citit diferite bucăţi (din Caragiale, I. Brătescu-Voineşti) d-l Ion Stroescu, maestru de vioară dela Şcoala Normală de băeţi. Ateneul. In 1923 s'au ţinut numai câteva şedinţe, de obiceiu compuse din câte o conferinţă ("Virgil Procopiescu, "Cultul in­ dividualităţii", etc.) urmate de producţiuni muzicale (D-na Di­ monie, D-I capelmaeslru Caluş) şi lecturi. Diferite conferinţe, independente de Ateneu sau de alte so­ cietăţi, s'au ţinut mai multe: 1. Maiu. I. Timuş (din Bucureştij : . "Din Japonia". Cu proiecţiuni. 2. Get. 9 Amfiteatrul Liceului. D. Voiculescu, profesor În Rârnnicu- Vâlcea (rornanaţean din Dioşti şi care studiază literatura la Paris). "Muzica şi poezia" urmată de producţii muzicale ale orhestrei elevilor norrnalişti, sub conducerea d-lui I. Stroescu, :D. Noemb.9. La Teatru. Anghel Daniel, directorul agenţiei Băncii Naţionale din Caracal: "Specula şi scum­ pirea trai ului". 4. " 29,30. Amfiteatrul Liceului. Gh. M. Ionescu (funcţionar în Ministerul Instrucţiunii): "două conferinţe is­ torice despre România Mare preistorică, cu 50 proiecţiuni cinematografice". Societatea .Lnfrăţirca", Aci, ca În toţi anii dela 1918 Încoace, iarna, de obiceiu Sâmbătă seara, şedinţe compuse din câte o con­ ferinţă (24 Noernbrie, P. R Tudoran, "Despre calendar"; Decem- t 1 ARHIVELE OI,1'ENIEl 269 [270] 27Q A1UllVELE OLTENIEI brie, Titu Bădescu, advocat, "Criminalitatea" ; Gr. P. Dumitrescu, Pr. Tudorănescu ş. a.), urmate de producţiuni muzicale ale d-lui D. Christide, d-relor Christide, Dimonie,-leduri, d-nii Dacian şi Măinescu (magtstraţi), P. R. Tudoran, institutor. Muzica. E şi în Caracal un cerc muzical. Centrul lui e D-I D. Christide, care dă tot concursul d-sale, ca pianist apreciat, în diferite ocazii: la Ateneu, Infrăţirea, etc. D-I Christide e se­ condat în aceasta de dona Christide, d-ra Dimonie, d-nii Caluş, (capelmaestrul muzicii regimentului 19 lnfanterie, Victor Spireanu (magistrat), 1. Hagichirea, Paul. R. Tudoran, Angelescu. Maestrul G. Enescu a dat şi d-sa in Caracal un concert la 1 Decembrie­ Muzia populară din judeţ şi din alte părţi ale Olteniei e cer. cetată cu pasiune de d-l Ion Stroescu, maestru de vioară la Şcoala Normală, care va da la lumină o lucrare În această direcţie. 1 eatrul s'a deschis de cele câteva ori când ne-a vizitat vre-o trupă din Bucureşti sau Craiova. Dintre acestea voi cita repre­ zentaţiile Doamnei Agata Bârsescu, ale D-Iui Ion Manolescu şi ale companiei Marioara Voiculescu, cum şi trupa de operetă Stănescu-Cerna, In marginea acestui capitol pomenim şi "reprezentaţiiJe de magie şi hipnotism" ale lui Levis. Cinematografe. Sunt două în Caracal: "Apollo", particular, în sala Iorgu Petrescu, şi al Liceului. La al Liceului rulează filme potrivite pentru elevi; asistă însă şi public din oraş. La "Apollo" rulează mai ales filme de senzaţie, cu titluri şi reclame exagerate (ca la Bucureşti). Presa. Publicaţii locale prea puţine. O revistă didactică mo­ destă, "Făclia", apare de câteva ori pe an. In Ianuarie-Martie (1 Apr.) (1114 Ian.) au apărut 12 numere dintr'un jurnal local săptămânal "Sorcova", sub conducerea d-lui Ilie Mărculescu, librar. Cele 2 tipografii locale au publicat mai ales broşuri de in­ teres practic imediat (dări de seamă ale băncilor locale, câteva cărţi didactice), diferite foi ocazionale, reclame pe foi volante, etc. Corespondenţă din Caracal şi din Judeţ (Corabia, Balş) au publicat din când in când jurnalele din Bucureşti: Universul, Dimineaţa, Adevărul, Presf' Lupta, etc. Satele In sate se dau serbări (afară de cele şcolare regulamen­ tare) de câte 1-2-3 ori pe an în localurile şcoalelor de către învăţători, studenti şi elevi, unele cu afişe tipărite. De obicei I I ,! [271] ABHIVELJi; OLTENIEI 271 ft 1\ f 1 " j cuprind o conferinţă, 1-3 mici piese de teatru, coruri, dansuri, etc., urmate de bal. Se dau mai ales în vacanţele şcolare: în sărbătorile Crăciunului, în zilele Paştilor, prin August. Acestea sunt ir.teresante din punct de vedere social. Mai ales în satele de vechi moşneni, mai bogate şi cu mai multă tinerime plecată la şcoalele din oraşe, se organizează serbări de acestea. Constatări generale. In rezumat noi stăm azi Ia Caracal cam cum se stă peste tot: suntem în toiul unor prefaceri mari sociale care merg repede, deşi nouă ni se par că merg încet. Forţele sociale s'au lărgit foarte mult prin chemarea maselor de săteni la o viaţă nouă şi prin aspiratiile lor spre cultură, manifestate puternic prin îngră­ mădlrea copiilor lor la şcoalele secundare din oraşe. Aceşti săteni însă nu pot aprecia cultura decât vag, prin imitaţie. Asupra lor Statul nu poate apăsa impozite prea mari pentru a le da culturii, pentrucă ei nu prea înţeleg lucrurile acestea, iar guvernelor le e teamă de pierderea voturilor mulţimii. Intelectualii văd acestea, dar n'au puterea de a reacţiona decât tot intelectual, adică prin vorbe. Până se va stabili un oarecare echilibru material, până se va aprecia mai bine puterea culturii şi munca intelectuală de către Stat şi de către concetăţenii eşiţi acum (sau mai exact care vor să iasă) din întunerec mai la lumină, trebuie oarecare vreme. In timpul războiului credeau mai toţi că ne vor trebui 50-60 de, ani pentru a ne reface, iar azi aceiaşi oameni se miră că nu ne-am refăcut material şi moral în 5 ani! In să acum nu mai e vorba numai de o refacere ca înainte de 1916, ci de o refacere cu schimbări radicale, de o renaştere. Deci tot pe generaţia noastră de intelectuali modeşti cade şi greaua sarcină de a munci cu răbdare, până vom aduce alte tim­ puri ceva mai fericite pentru toată lumea, timpuri care vor veni, desigur, cu sau fără voia noastră. Atunci vom vedea in toate oraşele şi satele palate şi case culturale şi o lume mai civilizată şi mai bună. Ilie Constantinescu Profesor la Liceul din Caracal [272] 272 ARHIVELE OL'l'ENIE.l Din T. -Severin Soc. culturală .Casa Luminei: al cărei conducător este prot. Bărcăcilă, a organizat în cursul acestei "campanii" nu mai puţin de 17 Şezători cu un variat program compus din conferinţe, muzică, recitări şi lecturi. Conferinţele au fost următoarele: Praf. D. C. Ionescu, despre: Dimitrie Cantemir; Praf. Al. Bărcăci1ă: Puterea voinţei şi canalizarea ei; M. Guşiţă, publicist: Poezia nouă; Prof. 1. St. Paulian: Unirea ţărilor româneşti; Virgil Netta, avocat: Condiţiunea juridică a femeei ; Ing. N. Dă­ năilă : Industria iextilă ; P. Isvoranu, avocat: N. Bălcescu şi opera sa; Prof. Elena Demetrescu : Femeea în teatrul lui Moliere. Ing. l. Vasiliu: Vulcanii şi cutremurele de pământ; C. I. Năvărlie, magistrat: Mih. Sadoveanu; Dr. A. Daniel: Sănătatea şcolarilor ; Preot I. Imbroane : Biruinta mulţumirii de viaţă; M. Guşiţă : Basarabia noastră; M. Băileanu, avocat: Origina Romanilor; Prof. Mih. Dragomirescu : Statul şi cultura naţională ; Dr. Victor Gomoiu: Progresele hirurgiei moderne. Biblioteca Populară ,,1. a. Bibicescu", Întemeiază În Oct. 1921 de omul de bine care a plecat mai deunăzi dintre noi, e unul din factorii culturali cei mai de seamă din Severin. Ea a înfiinţat o mulţime de biblioteci populare prin satele din Mehe­ dinţi şi Banat, din fondurile sale proprii, cum şi ajutată de "Casa Şcoalelor" care le-a dăruit câteva mii de cărţi. In ultimul său an de funcţionare Biblioteca Biblcescu a fost cercetată de .aproape 12 mii de cetitori, cari au consultat peste 20 mii de volume, iar în cele 39 sate din Mehedinti şi 9 din Banat, unde s'au făcut biblioteci săteşti, vre-o 6500 de inşi au folosit cam 10 mii de cărţi. Publicaţlunile periodice din Severin, destul de numeroase pentru un orăşel ca acesta, apar cele mai multe din ele nere­ gulat, înviorându-se în timpul campaniei electorale aşa de priel­ nică ciupercilor politice. Se disting dintre ele gazetele Cerna, Biruinţa mai ales, 'iar mai presus de toate meritoasa revistă Da­ tina, a D-Iui M. Guşiţă, care poate figura cu cinste şi În capitală între publicaţi unile literare şi artistice. Din Bistriţa-Mehedinţului apare de câţiva ani, cu întreruperi câteodată, ca apa de munte ce se ascunde uneori sub verdeaţă, Izooraşul D-Iui Gh. N. Dumitrescu. Este o publicaţiune de sa­ crificiu, de acele care se fac cu conştiinţa că nu vor aduce celui care i se robeşte de cât osteneli, jertfe de bani munciţi din greu şi cinstit, şi nici măcar mulţumirea unei recunoaşteri publice. Căci Izvoraşul cuprinde doar Iolklor muzical românesc, marfă care - de sigur - nu se caută aşa cum s'ar căuta publicaţi unile obscene ale industriei firm�i Ignat Hertz din Bucureşti, tolerate de vinovatele noastre autorităţi, vinovate pentru nepăsarea, or slăbiciunea lor, or nu ştim ce să mai zicem alta. [273] Rostul Muzeelor Etnografice Intr'un articol remarcabil apărut in Revue Scientifique, Or. Reg­ nault constată mai întâi că mu­ zeele etnografice din Germania, Anglia şi America progresează foarte repede, fiind bogat înzes­ trate şi având resurse importante. Pretutindeni, zice O-sa, În aceste ţări ştiinţa etnografiei este cul­ tivată. Muzeele de etnografie sunt după O-sa un isvor tot atât de preţios pentru istorici ca şi pentru artişti şi pentru sociologi,-mai cu seamă pentru aceştia. Ele sunt o mină de documente cu atât mai intere­ sante cu .cât azi toate aceste mu­ zee au adoptat şi au dat o mare extensiune documentului cinema­ tografic. Cinematograful ne dă do­ cumente exacte, uşor de studiat prin actele ce le prezintă şi cari descornpunându-se in numeroase imagini se pot uşor examina, mări, compara şi recompune prin pro­ ecţie pe ecran. Cinematograful nu uită nici un detaliu, pe când un observator, ori Cât de conştiincios ar fi, poate să le neglijeze în des­ crlpţla sa, fie că nu le vede, fie că le judecă neînsemnate, deşi ele pot avea o valoare deosebită pen­ tru alţi cercetători, din alte puncte de vedere. In muzeele de etnografie din străinătate s'a înţeles a ceasta şi se cheltuesc sume enorme pentru a le înzestra cu colccţiunl de fil­ me şi fonograme. Cât de departe sunt aceste ţări de noi, cari nu posedăm alte co­ lectii etnografice decât cele adu­ nate de câte un idealist incori­ gibil, in nepăsarea celor mai multi şi În sarcasmele celor inculti. Şi iată de ce suntem unii cari credem că În Craiova e totuşi ne­ voie de un Palat cultural. 6 [274] 274 ARHIVELE OLTENIEI Cum a fost descoperită America Berea la vechii Mexicani tr'un fel de Cactus--Peyote-in­ digenii fac o beutură care absor­ bită le produce halucinaţii. Acea­ stă plantă pisată şi pusă să fer­ menteze cu apă într'un vas de lemn, în care se mai pune una sau două foi de tutun, dă o beu­ tură care produce o beţie delirantă urmată de o torpoare profundă, Din timpuri imemoriale însă se de atunci. Pentru a dovedi aceasta Vignaud arată că nici unul din contemporanii lui Columb n'a ştiut că destinaţia întreprinderei din 1492 era lndiile orientale; ba mai mult: textul oficial al capitula ţii­ lor intervenite între Regele prea catolic şi marele Genovez stipu­ lează expres că e vorba a se des­ coperi o insulă nouă. Autorul mai citează un mare număr de "probe" şi ajunge la concluzia precisă că .rnarea expeditie din 1492 avea în vedere două scopuri: descope­ rirea de către Columb a insulei menţionate pe vechile hărţi sub numele de Antilia, precum şi a insulei Cypangu, despre care se spunea minuni, dar a cărei situa­ ţie de asemeni nu era cunoscută". Această rectifica re istorică, adau­ gă D-l Vignaud, nu micşorează întru nimic pe marele Genovez. Toţi cei cari s'au ocupat de po­ pulaţiile care au trăit In Mexic inaintea sosirei Europenilor, ştiu că lndienii de altă dată aveau un gust foarte pronunţat pentru "put­ ca", ce nu e altceva decât făină fermentată de agavă (pl1ttă cu­ noscută şi sub numele de Cactus), de care de altfel descendenţii lor mai fac in că uz şi azi. Tot din- 0-1 Henry Vignaud, care şi-a consacrat o bună parte din viaţa sa pentru studiul populărei şi des­ coperirei de către Europeni a Ame­ ricei, tnfăţlşează într'o lucrare în trei volume intitulată «Istoria ma­ rei întreprinderi din 1492» lucrări interesante. Opinia generală este că Columb şi-a întreprins călătoria cu ideea preconcepută de a găsi o cale mai scurtă pentru a merge ln Indii şi a asigura astfel Spaniei traficul Indiilor. 0-1 Vignaud arată că sco­ pul său era cu totul altul. El voia să descopere o insulă, insula An­ tilia, care figura pe cele mai multe hărţi din secolul al XV-lea, şi în specialIn acelea ale lui Bianco şi Benincasa. Această insulă era si­ tuată într'o regiune a Ocldentului ce nu se putea preciza şi era o­ biectul a o mulţime de legende, în special din partea ma rinarilor , , I 1, [275] ARHIVELE OLTENIEI consuma beutura "sendecho", care nu este altceva. decât o bere fa­ bricată din porumb. Boabele sunt aşezate într'un coş pe foi de "te­ pozan" şi acoperite tot cu acelaş fel de foi, apoi stropite timp de 5-6 zile, până ce încep să încol­ ţească. Grăunţele sunt apoi uscate ia soare, zdrobite şi amestecate cu ardei pisat. Făina astfel obţi­ nută este amestecată cu apă şi Stf - 275 pusă fierberei în mai multe rân­ duri. După răcire i se adaugă fer­ mentul - aluat provenit din pre­ paraţii anterioare şi păstrat Cll în­ grijire. Timp de două zile lichi­ dul este menţinut la o tempera­ tură de 20-25° pentru a-i înlesni Ierrnentaţla, şi astfel se obţine o bere de porumb mult gustată de vechii Mexicani. Ch. L. Insemnări istorice şi geografice După călătoria sa în America şi China, Sven Hedin, cunoscutul călător în ţinuturile misterioase din Asia, s'a dus la Moscova. El a străbătut întreaga distanţă din Mongolia la Werchendins şi in­ tenţionează In crusul anului 1924 o nouă călătorie In Tibet. După cum se comunică din Breslau, prin telegrafia fără fir s'a primit ştiri dela Corabia de expediţie "Maud" pornită spre polul nord, a lui Amundsen. Ea se găseşte în marea polară, între Alasca şi Spitzberg. Din acele ştiri se află că acolo temperatura este între 30-400 minus Celsius, ceea ce corespunde ţinutului. Cerul n'are nori, aşa că măsurarea at­ mosferei este posibilă până la 3000 de metri. :1: * DT. Ernst Debes a murit În toamna aceasta la Lipsea, în vâr­ stă de 84 de ani. După ce Între 1850-60 lucrase In Institutul geo­ grafic Justus Perthes din Gotha şi la Carol Baedeker, se întovă­ răşi in 1872, la Lipsea, cu H. Wagner pentru fondarea institu­ tului şi librărie! H. Wagner şi E. Debes. Cea mai mare şi mai pre­ ţioasă operă cartografică care a fost scoasă de institut o lucrase Debes însuşi. EI deveni cel mai cunoscut maestru cartograf din toată lumea. A fost neîntrecut în construcţiile matematice ale hărţi­ lor şi in tehnica desenurilor. Prin­ cipala sa operă este: cele trei categorii de atlase de şcoală. nu­ meroasele hărţi murale, noul atlas, ati asul de mână, iar ultirna-i lu­ crare este atlasullunei (Mondatlas) Universitatea din Giessen îl pro­ clarnase doctor de onoare in 1908, iar Regele Saxoniei îl numise pro­ fesor. Debes era membru de onoare al Societăţei geografice din Lipsea şi purtătorul medaliei Leibniz a Academiei de ştiinţe din Berlin. * * =1: In nordul republicei Argentinei, în regiunea muntoasă, la frontiera [276] 276 chilo-argentiniană, s'a descoperit o mumie de mare interes. Se pre­ supune a fi a unui şef incas. Ea se găseşte într'o stare de conser­ vare desăvârşltă Intacte sunt dea­ semenea unghiile dela extremi­ tăţile superioare şi inferioare. Ceva deosebit de curios este faptul că toate organele vitale interne ale acestei mumii sunt petrificate. In excavaţiunea unde a fost desco­ perită, s'a găsit o cantitate de obiecte foarte interesante, arătând o civilizaţie înaintată. Ele sunt: instrumente de aramă, ace de fer, străchini şi oale de beut imitând formele diferitelor animale: pislci. câini, maimuţe, papagali, apoi bu­ telii de argilă arsă, farfurii, etc. Odi­ nioară se găsea în astfel de mor­ minte de şefi incas mari cantităţi de aur; astfel în 1576 un Spaniol a scos dintr'un mormânt al unui şef o cantitate de aur ce repre­ zintă o valoare de un milion de "douros", adică mai mult de 5 milioane franci. De data aceasta nu s'a găsit lnsă nici un teza ur. Se presupune că el a fost luat deja de foarte multă vreme. Săpăturiie întreprinse în 1905 \ ABHIJ7ECE OLTENIEI de guvernul spaniol pentru a des­ coperi urmele vechei cetăţi iberice arse de Scipion Emilian cu 133 ani înainte de 1. K., se urmează cu activitate şi succes sub direcţia unei comisiuni competente .Nu­ mancia". S'a ajuns la concluzia că a existat acolo o cetate iberică datând din a doua jumătate a vârstei de fer, care se desvoltă, ajungând în secolul JIl înainte de Cristos cetatea cea mai puter­ nică din Celtiberia. * * * Charles de Lesseps, asociat ta­ tălui său la tăerea canalului de Suez, a murit acum de curând în vârstă de 82 ani, salvând onoarea părintească prin tot ce a încercat să facă. Acuzaţia că a înşelat pe subscriitori, şi că ar fi incercat să corupă parlamentul, s'a dovedit a fost un şantaj. El moare lăsând, amintirea unei nefericiri demn şi tăcut suportată, după ce a văzut-o terminată de altii, ceea ce însem­ -nează că n'a fost nici himeră nici irealizabilă, marea operă conce­ pută şi începută de Ferdinand de Lesseps. T. G. B. [277] In rubrica de faţă se fac dări de seamă asupra cărţilor şi pubticatfu­ nilor ce se adresează Redacţiei, sau cel puţin se menţionează apariţia fiecăreia din ele. La Catalogne el l' Armenie au temps de Jacques 1/ (1291- 1327) par Marinesco C. Paris, Oamber editeur, 1923. După V. A. Ureche, care a cu­ noscut intrucâtva Spania şi tezau­ rele ei arhivistice, avem acum un tânăr profesor de istorie, d. C. Marinescu, care a avut buna inspi­ raţie să cerceteze arhivele menţio­ natei ţări in căutarea stabilirii le­ găturilor politice ale acestei pu­ teri de mare importanţă mai ales în vremea evului de mijloc şi la tnceputul timpului modern. D-sa a avut norocul să afle multe lucruri de un deosebit interes. Una din aceste descoperiri este şi acea care ni se prezintă în bro­ şura aceasta. Relaţiile intre Armenia şi Catalonia sunt foarte vechi. Sub Leon I in sec. XII şi sub Leon Il (1270) aceşti mesageri ai mării Catalanii, căpătaseră privilegii car� se desvoltaseră până la stabilirea unor relaţiuni aşa de puternice, încât Iacob Il de Catalonia trimise pe Catalanul Dcsportes spre a ,studia cum s'ar putea face o ex­ pediţie cruciată contra Musulrna­ nilor şi la care trebuia să parti­ cipe, alături de Armeni, şi hanul mongol. In 1300 fu trimis "De Solivera" către hanul Ohazan, oîe­ rindu-l-se în acelaş scop corăbii şi soldaţi. Numai lncurcăturile din Francia împiedicară această por­ nire a regelui, care-şi reamintea veşnic că înaintaşii săi cuceriseră ţara dela Saracini, stăpânitorii lo­ curilor sfinte. Mai mult; erau să se stabilească relaţiuni matrimo­ niale : regele Ochine al Armeniei, cerea in căsătorie prin Frideric II, regele Siciliei, pe fiica lui Iacob al Il-lea, care fusese însă promisă lui Friderlc, duce de Austria. Ion, fiul regelui Iacob, ajuns arhiepiscop [278] 278 de Toledo, cerea împreună cu Ramon d' A vlnyo, cunoscând prie­ tenia regescului său tată, să inter­ vină pe lângă Ochi ne să li se dea moaştele sfintei Tecla, pa­ troana catedralei din Taragona. Lucru fu dus la îndeplinire, aşa că azi' încă se pot vedea ose­ mintele sfintei Tecla, patroana catedralei din Taragona ca măr­ turie trainică a vechilor relaţii intre aceste popoare. Este o pagină interesantă din istoria evului mediu acest mic studiu, documentat scris, care face cinste autorului. Asupra altor stu­ dii ce ne-a mai dat acest tânăr istoric, vom vorbi in nurnerlle viitoare. T. G. n. Antologia rumena, bucăţi alese şi adnotate din autori români, cu o introducere Istorlco-Iiterară, de Carlo 7 agliaoini, Bologna, se tipăreşte la Heidelberg, 1923, de Julius Groos editorul, fn colecţia .Metoda Gaspey-Otto-Sauer. Lu­ crarea aceasta apare în acelaş timp într'o ediţie pentru Francezi şi o alta pentru Germani; ediţia de faţă este inchinată Domnilor Ra­ miro Ortiz şi Vasile Pârvan, pro­ fesori la Bucureşti şi promotori ai Uniunii culturale italo- română. Introducerea, care cuprinde 70 de pagini, este un excelent corn­ pendin de Istorie a literaturei noastre, ale cărei fiecare din cele trei părţi: lit veche, li!. n�uă şi lit. modernă, sunt însoţite de o bibliografie aproape completă a chestiunilor indicate sau atinse în acest rezumat, ceeace face din el ARHIJlELE OLTENIEi un îndreptar ce va fi utilizat cu folos 'de orcare cercetător român în domeniul istoriei noastre lite­ rare. Iar ceeace face superioritatea acestui ghid pentru străinul ne­ orientat în materie, este senina obiectivitate cu care sunt privite curentele şi scriitorii contemporani. Antologia propriu zisă, de 300 pagini, cuprinde în prima parte bucăţi de proză literară, proză cri­ tică şi poezie din scriitorii moderni; partea doua ne dă câteceva din lu­ crările in proză şi in versuri ale literaturei noastre moderne (şcoala ardeleană, epoca lui Eliad şi acea a lui Alecsandri) ; in a treia ni se înfăţişează fragmente din literatura română veche, iar cea de a patra e consacrată Iiteraturei poporane: basme, balade, doine, cântece, hore, colinde şi bocete. Cartea e frumos şi foarte îngrij it tipărită. Cuvine-se amicului nostru 0-1 Tag1iavini mulţumirile noastre re­ cunoscătoare pentru această do­ vadă de iubirea neamului şi lim­ bei noastre, cum şi pentru opera de propagandă,-cu atât mai no­ bilă cu cât e gratuită, fiind for­ mată din entusiastă dragoste pen­ tru noi-, care e Antologia rumena. La Reforme Agraire en Rou­ manie el les optants hongrois de 7ransylvanie devant la So­ ciete des Nations, Paris, Jouve & Cie editeurs, 1924, este o dare de seamă complectă a discuţiunl­ lor urmate in lunile Martie-Apri­ lie 1923 în faţa Societăţei Naţiu­ nilor, cu privire la reclamaţia pe care Guv. ungar o îndreptase Con- [279] r , j ARBIJ7ELE OLTENIEI sili ului Societăţei şi prin care pre­ tindea că dispoziţiunile legisla­ tive şi administrative luate de gu­ vernul român in conformitate CII Legea Agrară să fie considerate contrarii tratatelor existente. Un număr de acte, procese-verbale şi expozeuri toate oficiale lămuresc cursul acestor discuţii şi nego­ cieri', care s'au terminat prin recu­ noaşterea dreptăţel punctului de vedere românesc. Astfel vedem cum la inceputul acestor convor­ biri, care porniseră spre o soluţie amiabilă, reprezentantul autorizat cu depline puteri conferite de gu­ vernul ungar, contele Czaki, cu un al doilea delegat, semnează un proces-verbal prin care recunoaşte că exproprierile bunurilor optan­ ţilor maghiari, făcute de Guv. ro­ mân, sunt legal făcute in confor­ mitate cu tratatele. La aceasta Guv. unguresc protestează, zicând că nu se recunoaşte obligat de sem­ nătura delegatului său oficial, sem­ nătură dată "în împrejurări care nu erau deloc prielnice a asigura ma­ tura chibzuire ce ar fi pretins ex­ trema seriozitate a actului". In urma discuţiunilor reluate' in şe­ dinţa Consiliului Soc. Naţ. din 23 April 1923, a convorbirilor de la 27 Mai, a şedinţei de la 5 Iulie, când delegatul Ungariei, contele Apponyi a citit expozeul său, anoi a şedinţei publice din 5 Iulie a Consiliului, la care delegatul Ro­ mâniei, ministrul nostru la Lon­ dra, d-I N, Titulescu, după lectura celui de al doilea expozeu al său, a discutat şi apărat cu căldură şi luminoasă inteligenţă punctul nos- 279 tru de vedere, aşa că Ia ur.nă s'a voiat in unanimitate rezoluţiunea propusă de d-l Hymans, care con­ firmă »recunoaşterea tezei noastre, că anume declaraţi unile făcute la Bruxelles au o valoare şi nu sunt literă moartă. Această rezoluţie sancţionează acordul dela Bruxel­ les, şi astfel toate chestiunile asu­ pra cărora am ajuns la o inţele­ gere prin acest acord se găsesc rezolvate" . Isbânda punctului de vedere ro­ mânesc in această desbatere este şi o lsbândă a distinsului nostru ministru d-l Titulescu, un fiu al Craiovei. Din această pricină bu­ curia noastră e îndoită. La MtJdecine au temps des Pharaons, de Profesorul de la Facultatea de medicină din Lyon şi Cluj, d-l Jules Guiart, Paris, 1923, extras din "la Biologie Me­ dicale" Cartea e închinată amin­ tirei intemeietorului egiptologiei medicale, Sir Armand Ruffer, ce­ tăţean englez de origină lioneză, mort in războiul cel mare pe Me­ diterana, torpilat de piraţii ger­ mani. Autorul porneşte in căuta­ rea originelor medicinei la Egip­ teni, pentru că tot dela Egipt pare a fi pornit cea mai veche civili­ zaţie de care avem cunoştiinţă până azi. Preoţii lor ar fi fost cei d'lntâi medici, iar templele primele şcoale de Medicină, cu cllnicele, spitalele şi laboratoarele lor. Ex­ votourile aşezate in templele lor mărturisesc această origină. He­ rodot, Strabon şi Diodor din Si­ cilia vorbesc cu respect de medi- [280] La Monografia det Prof.Mat­ teo Delta Corte su la Groma, de P. E. Bilotti, Salerno, 1923 . Printre obiectele desgropate de sub lava şi cenuşa desastrului din an. 79 a. Cr. s'a putut de cu­ rând strânge şi reconstrui instru­ mentul de fer şi lemn numit .Gro­ ma- şi care servea la măsurătoa­ rea pămăntctut, pe care il cunoş­ team numai din descrieri sumare ale cutărui scriitor latin Valoro­ sul Inspector al săpăturilor dela Pompei, d-I DelIa Corte, a recon­ struit acest instrument de arpen­ tagiu, pe care l'a descris într'o nul neamului românesc". Se ocupă apoi în special de naţionalităţile din România, cercetând rând pe rând din punctul de vedere antro­ pologie pe Români (in majoriti'te brachycefali adriatici sau dinarici cu aporturl străine de origină do. Iicocefală analogă rasei meditera­ neene), pe Secuii colonişti, des­ cendenţţ ai Hunilor, pe Maghiari, amestec de triburi de rasa hunică şi turcă, pe Saşi, coloni gerrna­ nici aduşi de pe Rin şi mai ales din Frisa prin sec. XII, pe Sârbii din Banatul clopârţlt, pe Rutenii din nordul Maramureşului, pe 0- vrei, cei mai multi năpădiţi de curând din Galiţia, pe Ţigani, pe Armeni şi pe Francezii veniţi pe la 1728 in câteva sate din Banat, dar cari s'au amestecat cu Saşi şi Români. In total "populaţia Transilva­ niei este mai ales brachycefală şi brună, constituind un bloc omo­ gen, din care au eşit Românii din vechiul Regat". ARHIVELE OL1'ENIEI 280 Notes ethnologiques sur la . Trallsylvanie, extrase din "Bul­ letin de la Societe d'Anthropologie et de Biologie de Lyon", de pro­ fesorul Dr. J. Guiart, este o bro­ şură de informaţie cinstită in fa­ voarea noastră, pe care 'autorul o scrie fiindcă o consideră "nece­ sară de a distruge o legendă îrn­ prăştiată cu îndemânare de duş­ manii României", adică a�,eea că Românii ar fi o minoritate etnică in Ardeal, faţă de Unguri şl'Saşl, "Nu numai că Transilvania e ro. rnănească, dar ea e insăşi Je1\gă- cii egipteni, pe cari regii străini îi chemau la curţile lor. Isi, era zeiţa Medicinei, reprezentată ade­ sea alături de fiul său Harpocrate; Sekhet era zeiţa chirurgiei; fiul lui Ptah şi al zeiţei Sekhet era Irn­ hetep, cel dintâi dintre divinită­ ţile care presidau medicina. S'au păstrat multe manuscrise pe pa­ pirus, scrise cu caractere hiera­ tice (o simplifica�e a hieroglife­ lor, dela care Favicienii au Impru­ mutat elementele alfabetului lor şi din care la rândul 1 ui au eşit alfabetele elin şi Teman) cuprin­ zând texte medicale, reţete, ob­ servaţiuni felurite. Urmează o ex­ punere amănunţită a cunoştnnţs. lor ce vechea medicină egipteană avea cu privire la fiecare din ra­ murile acestei ştiinţe, la diferitele boale, tratamente, operaţiuni şi higienă. Numeroase gravuri, per­ fect executate, înfăţişează diferite inscripţii, statui, gravuri, basore­ /iefuri, mumii, instrumente şi scene reproducând fapte şi lucruri cu privire la istoria medicinei. II 'I I ' 11 II l' il ! 1: I ' "1 [281] -------�------------ ARHIVELE OLTENIEI monografie publicată in actele Academiei naţionale "dei Lincei". Broşura d-lui Bilotti este un re­ zumat allucrărei d-lui Delia Cor te. fotografiile şi desenurile explica­ tive ce însoţesc această lucrare, lămuresc pe cititor despre forma şi întrebuinţarea acestui "instru­ mentum mensorlum". Cum acest instrument e unic, se vede im­ portanţa lui în patrimoniul arheo­ logiei italia ne. Menirea etnografiei în Ro­ mânia, cuvântare ţinută la "Soc. Etnografică Română" din Cluj, la 24 lan. 1924, de D-l Prof. a. Vâl­ san.-Dintre ştiinţele care se ocupă de făptura unei ţări şi a neamu­ rilor ce o locuesc (Geografia, Etno­ grafia, Istoria şi filologia): Etno­ grafia e ştiinţa care cercetează fiinta neamurilor în înfăţişarea lor fizică şi în insuşirile lor su­ fleteşti. Ca cuprins şi ca metodă ea are o mai mare apropiere de Geografie de cât de celelalte ştiinţe ; folklorul şi istoria ne prezentând decât o latură a vastului suflet popular, materialul folkloristic ser­ vind spre a evidenţia doar simţul frumosului la un popor. Prin acea­ sta etnografia cuprinde oarecum în sfera ei Folklorul ca şi Arta Po­ pulară. Etnograful trebue să caute caracteristicile vieţei şi sufletului popular, de orce natură ar fi ele. Să nu ne mărginim deci a stu­ dia, cum am făcut până acum, numai ° parte din materialul etno­ grafic, şi anume producţiunile tol­ kloristice în proză şi versuri şi cele câteva elemente de artă po­ pulară ca cusături, alesături, ehi- Iirnurl, crestături, şi straichini, ci să fixăm ceea ce a mai rămas din casă, port, ocupaţii, obiceiuri, su­ perstiţil şi particularităţi ce înfă­ ţişează mentalitatea poporului ro­ mânesc de pretutindeni. Aspectul etnografic privit din aceste variate puncte de vedere are o deosebită importanţă, intru cât noi ne aflăm aşezaţi într'o regiune de foarte veche civilizaţie, în mijlocul po­ poarelor sudesteuropene, dela Ma­ le-ruşi până la Greci. Contribuţii la o biografie a lui N. Bălcescu, de D-I P. P. Panaitescu, e ° monografie bo­ gat informată şi care aduce şi câteva date şi note noui, din ma­ terial inedit uneori, Cl! privire la viaţa acestui scrlitor, De la ince­ pu! chiar, un portret sufletesc bine schiţat al lui Bălcescu : ,,1l!ptător "pentru ldeie, pentru ideia rece în "logica ei şi sigură de sine. Era "un raţionalist entusiast ..... , "un erou, un om al jertfei pen­ "tru credinţele lui naţionaliste "şi democratice .... Acest tânăr "cu ochii adânci, cu figura palidă "încadrată în barbă, avea de fapt "foarte puţină poezie sufletească ... , "el este eloquent, dar nu induio­ "şa!. Căci era, lucru rar pentru "entuziaşti, un spirit practic cu o "rară limpezime de vederi. Era un "om cu hotărârea dârză, care cu­ "lege pe drumul său tot ce-i poate "sluji, dar sufletul lui nu şi-l dă "decât icoanei ce-l călăuzeşte". Nu ne e cu putinţă, cum am dori, să facem o recenzie completă a acestei lucrări căci ne-ar lua prea mult spaţiu, dat fiind impar- [282] 282 tanţa ei. Ne margmlm s'o reco­ mandăm călduros tutulor cercetă­ torilor în materie de critică isto­ rică şi orcărui iubitor de literatură. Scrisorile lui Kel men Mikes (1738-40); Pe Dunăre şi prin Dobrogea (în 1865), publicate de Const, J. Karadja 1924, Con­ stanţa, dau câteva însemnări inte­ resante pentru fisionomia ţării noastre de odinioară. Cele d'întâi sunt ale unui pribeag ungur, da­ tate din Cernavoda, Bucureşti şi Iaşi; cele din urmă sunt ale Doam­ nei Audouard, care a scris o carte: L'Orient et ses peuplades, şi care dela Budapesta a călătorit cu va­ porul până Ia Constantinopole, oprindu-se şi În Cernavoda, Me­ gidia şi Constanţa. Vlahii şi MorlacU, studiu din Istotia românismului balcanic, de Silviu Dragomir, profesor uni­ versitar, se publică de către Insti­ tutul de Istorie universală al Uni­ versităţii din Cluj, 1924. Este cel mai complet şi documentat studiu ce s'a scris până azi asupra acestui fragment din trupul nostru, aşezaţi la nord vestul peninsulei balcanice, cari până pela a doua jumătate a veacului al XVI-lea vorbeau încă într'un dialect românesc, şi cari azi s 'au mistuit În neamurile în­ conjurătoare care i-au copleşit cu numărul. Aceşti fraţi pierduţi lo­ cuiau împrăştiaţi pe toată coasta Adriaticei prin Istria, balmaţia, intlnzându-se şi mai În adâncul peninsulei, prin Bosnia, Herţego­ vina, Muntenegru, Croaţia şi Serbia. Autorul cercetează rând pe rând I ARHIVELE OI,TENIE[ pe Vlahii din imprejurimile Ragu­ zei, pe cei din Bosnia şi Herţe­ govina (sec. X!Il, XIV şi XV), pe cei din Croaţia şi Ve glia, cari pe litoral şi in insule se vor fi răs­ pândit mai târziu în sec. XV doar, Se ocupă de Moriacii din DaI­ rnaţia, cari apar prin sec. XIV pe coasta dalmatină sub denumirea de Morovlach, Morloc sau Murlac mai degrabă decât Vlah; un nu­ măr din aceştia s'au aşezat chiar pe teritoriul veneţian. Trece apoi la Vlahii şi Morlacii din Istria, cari încep a se numi şi Cici de prin sec. XVI. Se studiază după aceea viaţa, organizaţia şi împrăştierea acestor fraţi rupţi din trunchiul românismului balcanic şi din cari nu au mai rămas decât câteva mii prin 5-6 sate şi cătune din Valdarsa şi de sub Monte Maggi­ ore, nu departe de Flurne, dar cari au jucat şi ei un rol În viaţa istorică a evului mediu. Un capitol de deosebită irn­ portanţă este cel care tratează despre Problema originei Vlahi­ lor şi Mor1acilor, unde se vede ce muncă şi erudiţie cuprinde acest studiu de 120 de pagini Consideraţiunile finale sunt ur­ mătoarele: Patria strărornână e vechea Moesie superioară, cu Dardania şi ambele Dacii trans­ danubiene adică teritoriul din­ tre Drina şi Bulgaria de azi, cu ra­ mificaţii pe cursul de jos al Dunării şi spre vechea Serdica (Sofia). Una din notele caracteristice ale vieţii Românilor din peninsula balcanică e organizaţia lor militară. Intre sec. IX şi XI elementul românesc [283] ABHIVELE OL1'ENIJiJ'I s'a intins din valea Drinei spre Bosnia, spre litoralul dalmatin Din Vlahii din Bosnia şi Croaţia s'au desprins apoi cei din Istria şi din insula Veglia. Fragmente din Cronica sâr­ bească a lui George Branco­ viei, tipăreşte D�l Silviu Draga­ mir (extras din Anuarul lnstit. de Istorie Naţională pe 1923), Bucu­ reşti "Cartea Românească" 1924. Sunt extrase, publicate în textul original şi în traducere, din mo­ nografia D-lui Iovan Radovici (Belgrad, 1911), şi anume cele privitoare la viaţa Mitropolitului Sa va Brancovici, un vrednic ar­ hiereu al bisericei române din Ardeal. Cu tipărirea acestor frag­ mente s'au îmbogăţit cu unul preţios isvoarele istoriografiei ro­ mâneşti ardelene. Raportul Comisiunei Monu­ mentelor Istorice p. Transil­ vania cu privire la lucrările din al doilea an de funcţionare (1922- 23), întocmit de C. Daicooiciu, secretarul comisiunei, şi cu două rapoarte tehnice de Rud. Wagner, arhitectul comisiunei. Cluj 1924.­ Comisiunea a ţinut în acest timp 12 şedinţe, În care s 'au tratat şi rezolvat chestiuni ca ; Inventarie­ rea monumentelor şi obiectelor istorice şi artistice, păstrarea lor, lucrările de întreţinere şi restau­ rare necesare, executări de să­ pături şi cercetări arheologice. - Cele două rapoarte ale D-Iui arhitect Wagner privesc; 1) Rui­ nele Bisericii din Rodna-veche, din care au rămas resturi informe, 28;J şi 2) : Cercetări asupra crăpături lor din zidul Bisericei mănăstirii Prislopului din Silvaşul de sus. Ambele rapoarte sunt însoţite de planuri şi desenuri lămuritoare. Dare de seamă a "Cercului Ştiinţific craiovean", tipărită prin îngrijirea secretarului cercului, D-l Prof Marin Dcrnetrescu, Cra­ iova, Ramuri, 1924, cuprinde câteva consideraţi uni ale secretarului asu­ pra rostului acestei societăţi cul­ turale, care năzuieşte la răspân­ direa unei culturi temeinice şi la înfiinţarea unui muzeu ştiinţific Urmează o cuvântarea a Dvlu! prof. Ionescu-Bujor, ţinută cu pri­ lejul inaugurărei Muzeului Ştiin­ ţific craiovean, apoi raportul se­ cretarului şi al casierului cercului. La urmă statutele. Poezii alese, de Elena Farago; publică Casa Şcoalelor in colecţi­ unea "Autorii Moderni Români" : un volumaş de 80 pagini, cu por­ tretul şi un autograf al poetei, cum şi o biografie searbădă de câteva rânduri, în care scriitoarea este caracterizată tot atât de sear­ băd: "activă şi entusiastă pen iru cultura românească". Şi atâta tol. In ce priveşte alegerea poeziilor din cărticica de faţă, după ce ai cercetat-o rămâi cu o nedumerire, şi-ţi vine să întrebi dacă cei care are sarcina de a "alege" poeziile ce sunt de extras în această ediţie a citit în întregime opera poetică, a Doamnei Farago, sau - dacă a citit-o - a voit cu dinadinsul să înfăţişeze Incomplet fisionomia talentului autoarei; afară numai dacă nu este vorba decât de un. [284] 284 simplu caz de incomprehensiune iterară. Căci nu se poate pricepe cum­ când e vorba de un scriitor care a fost într'o continuă evoluţie pro­ gresivă şi care a dat in ultimul său volum o poezie grea de cu­ getare şi de o sensibilitate in adân­ cime pe care n'o egalează decât sinceritatea inspiraţiei - din 38 de poezii câte sunt toate, 25 sunt scoase din volumul de debut» Ver­ suri" din 190C, al primei tinereţi a poetei, 5 din "Şoapte din Umbră" 1907, 2 din "Taina vechilor răs­ pântii" 1913, iar din cartea de plină maturitate a talentului O-nei Farago, din "Şoaptele amurgului" 1920, abia şease. De altfel nici ale­ gerea bucăţilor din aceste volume nu e totdeauna fericită, căci s'au cules şi versuri ce nu sunt din cele mai frumoase, după cum s'au omis foarte multe din poeziile într'adevăr reprezentative ale stadi ului intre­ girei de azi a acestei originale individualităţi poetice Hotărit: din lectura acestor "poezii alese" cititorul nu-şi poate face o idee exactă de ce este azi poeta Elena Farago, după cum ar Ii greşit dacă şi-ar însuşi punctul de vedere al Dvlui Lovinescu (voI. IX, Critice) care, aşezând-o între poeţii simbolişti Minulescu şi Ba­ covia, reduce poezia acestei scrii­ toare la .0 singură emoţie: emo- \ [Ia erotică" "lipsiiă de\ sensuali- tate". \ Dar cine va fi făcând oare selec­ ţionarea bucăţilor din această co­ lecţiune? Şi va mulţumind ea doară pe criticul ce este 0-1 Mihail Drago­ rnirescu de la "Casa Şcoalelor" ? ARHIVELE OLTENIEI Prozatorii Spanioli contem­ porani, de Prof. Al. Popescu. Telega, este o valoroasă contri­ buţie la cunoaşterea acestei lite­ raturi, pe care autorul şi-a luat sarcina să o facă cunoscută prin traduceri din lucrări de seamă a unor scriitori moderni mai puţin sau aproape de loc cunoscuţi până acum la noi După romantismul care întârzie În Spania până spre sfârşitul sec. XIX, un curent nou, "modernist", cu o notă realistă pronunţată, isbuteşte a se forma. In jurul lu Unamuno "cu veşni­ cu-i paradox, cu eternele-I an ti­ nomii" se strâng luptătorii pentru un nou drapel, cari vor eliberarea de sub disciplinele şi tiparele vechi şi dreptul de a lărgi orizontul litera­ turei lor conservatoare, păstrând totuşi prin firea lor ceva din roman­ tismul spaniol. După Unamuno cel proteic, 0-1 Telega ne Înfăţi­ şează pe fecundul Baroja, rapso­ dul vieţel de boem şi de vagonzi, pe Benavente, dramaturgul sceptic, de tendinţă satirică, necruţător al ipocriziilor şi tutulor slăbiciunilor omeneşti, pe ironistul Palacio­ Valdes, naturalistul umorist, care îşi indulceşte culorile paletei spre a zugrăvi pe femeie, lndrurnân­ du-se înspre o ideologie spiritua­ listă, pe Blasco Ibanez, reflex al naturalismului zolist francez, dis­ cutat în Spania, dar tradus şi ad­ mirat mai mult aiurea decât In patria lui, pe B. Morales San­ Martiri, antropomorlist şi regio­ nalist valenţan, fără declamatoriul şi găleala bătătoare la ochi a lui Ibanez - celălalt valenţan -, pe Ricardo Leon, puţin Influenţat de [285] ARHIVELE OLTENIEI simbollsmul francez, dar care con­ tinuă tradiţia bunului roman spa­ niol, împrumutând câte ceva dela fiecare şcoală literară, însă fără a se robi niciuneia,-amestec de clasic şi romantic şi modern, conservând tot ce e tipic spaniol. Aci se opreşte cercetarea O-lui Telega. O-Sa nefăgădeşte un al doi­ lea volum, în care se va ocupa de scriitorii grupaţi in jurul lui R. del Valle-Inclan. Urmează apoi traducerile, pagini alese cu gust şi pricepere, şi pe care 0-1 Telega le-a tâlrnăcit pe româneşte cum nu se poate mai bine şi mai frumos. Cartea edestul de Îngrijit tipărită in editura "Cultura Naţională", Filimon Hâncu, nuvele şi schi­ ţe, de Ion Oongorozi, "Cartea Românească" Bucureşti, 1924 La un interval destul de scurt după tipărirea celui d'lntâi al său volum, 0-1 Oongorozi adună de prin revistele unde le-a publicat Il nuvele şi schiţe,-mai degrabă numai simplu "schiţe((, pentru că niciuna din acţiunile înfăţişate in aceste pagini nu are amploarea unei adevărate nuvele. Personali­ tatea artistică a O-lui Oongorozi se arată unitară in cuprinsul aces­ tor povestiri or însăilări de fapte şi momente sufleteşti, şi în conti­ nuare a celeia indicată în "Cum s'o despărţit Tanti Veronica", dar într'un vizibil progres. Căci ceea ce constituia pentru mine o scă­ dere-deşi, poate, nu era una­ în primele povestiri ale sale, anu­ me: o brutalitate de conceptie şi de expresiune in prea multe din 285 subiectele tratate de O-sa, cum şi abuzul de moldovenisme,-acestea nu se mai află de cât relativ În mică măsură in cartea de faţă. Dacă o seamă de pagini (Scrisori, mai ales) se invârtesc in jurul veşnicului cântec al dragostei şi al adulterului, în chiar temele acestea banale autorul isbuteşte mai totdeauna a ne interesa, căci scriitorul are insemnate însuşiri de psiholog; isbucnirile vijelioase ale patimei-foc mocnit, sau în­ volburare de vulcan or simplu ca­ priciu-din scrisorile sale, din In tren, şi mai cu seamă din violenta Suflet uşurat, mişcă şi sguduie pu­ ternic câteodată. Sub chiar bruta­ litatea care răneşte simţul nostru etic, nu te poţi opri de a recu­ noaşte o forţă care porunceşte admiraţia pentru acest talent ne­ disciplinat, sălbatec de păgân imn al patimii fără frâu nici lege. Dar alături de nota aceasta aflăm du­ ioase povestiri de oameni necă­ jiţi, de suflete indurera te, umile sau resemnate, şi care uneori sfâr­ şesc dramatic, câteodată simplu comic - căci nu e atâta de mare cât s'ar părea distanţa de la tra­ gic la ridicul - cum e bunăoară în Filimon Hâncu, Impăcare, In toiu de iarnă, Din alte vremuri şi licăr stins. Un dramatism in­ tens, de o forţă concentrată este mica schiţă: Agonie, în care lnsă păcat că momentele acţiune! nu sunt bine indicate În succesiunea lor. Nu lipsesc din acest volum nici pagini descriptive a înfăţişării cutărui târg moldovean, ca 1:1 lntr'un an la iarmaroc, cum şi mici expresive portrete de caracter, bine schiţate, in trăsături sumare dar evocative. In definitiv: un progres in arta Dvlui Oongorozi, şi un succes remarcabil pentru autor C. D. F. [286] 28(j ARHIf7ELE OLTENIEI Cronica Revistelor L'Europa Orientale, IV, 3 şi 4, Roma, cuprinde următoarele arti­ cole: Poezia bulgară în epoca luptelor pentru independenţă, de A. Croma; Organizarea Biseri­ cei ruseşti În străinătate in anii 1920-23, de S. Troitsky; Con­ diţiunile economice ale Poloniei sub stăpânirea străină, de St. Kernpner ; Polonia in vremea războiului mondial, de 1. Kos­ mowska ; Aleksa Santici (poet sârb mort anul acesta la Mostar) de P. Kasandrici ; Cântecile po­ pulare letone, de E. Hediger; apoi numeroase informaţiuni de natură politică, culturală, econo­ mică, şi bibliografia cărţilor cu privire la Rusia. La sfârşitul nu­ mărului din urmă, necrologul "ma­ relui albanez" Anselmo Lorecchio, italian luptător pentru cauza Al­ baniei şi apropierea Italo-albană, fostul preşedinte al "Societăţei na­ ţionale albaneze" şi directorul re­ vistei "Naţiunea albaneză". Il Concilio, II, 2-3 Foligno, se deschide cu un intraripat Cântec al mării, de G. Titta Rosa ; Bi­ blia şi Arta Romantică al lui Salvatore Minocchi, prezintă ide­ ia originală că Biblia e un tip de artă opus celei clasice, că e artă aşa numită romantică\ şi con- ' chide că cele două forme de artă pomenite, ambele forme esenţiale ale spiritului uman, Omer şi Bi­ blia, arta pentru frumos şi arta pentru bunătate, sunt deopotrivă necesare progresului societăţei.- Paolo' Serini studiază in Pascal şi Vauvenargue influenţa pe care cel d'intâi a avut-o asupra for­ mărei spirituale a celui de al doilea; dacăinsă Pascal adoptă un ideal de ascetism rigid, Vau­ venargue - şi in aceasta consistă originalitatea şi adevăratul lui merit - încearcă să reabiliteze natura umană atât de aspru con­ damnată de La Rochefoucaul şi de Pascal.s-Restul : literatură, cro­ nică şi note variate.-Cuvinte căl­ duroase de merita! elogiu aduce la urmă Redacţia pe rnormântul încă proaspăt al amicului nostru, devota! propagandist pentru cauza noastră din pasiunea pentru ade­ văr şi dreptate şi nu din interes, - Dr. Michele Angelo Silvestri, secretar general al "Institutului Universitar" al "Fundaţiunei Lco­ nardo pentru cultura italiană", director al gazetei "Romania· ce a apărut la Roma vreme de doi ani aducând imense servicii bu­ nelor raporturi ce începeau a se întări intre noi şi Italieni, şi pe care inteligentele "economii· ale celor cari exploatează o ţară în­ treagă pentru interesele alor lor a desfinţat-o Unione Storia ed Arte pentru educaţiunea şi cultura poporului, XVlI, 99, Roma. publică lista con­ ferintelor, a vizitării muzeelor, mo­ numentelor istorice şi artistice din Roma şi imprejurimi, şi a excur­ siunilor proectate pentru lunile Mai şi Iunie, cum şi a unei călă- [287] ARHIVELE OLTENIEI torii în Sardinia. - O pagină se dedică marei tragediene Eleonora Duse, născută in 1859 la Vige­ vano şi moartă la 21 April cor. la Pittsburg în America. - D-I Romolo Artioli înfăţişează un ta­ blou de distribuţiune cronologică, cu caracterele lor speciale, ale diverselor chipuri de a construi zidurile în vechime pe pământul Italiei. Astfel O-sa dă următoarea clasificare: 1) Zidurile cic1opeene, 2) zidurile pelasgice, 3) zidurile etrusce, 4) zidurile romane (epoca regilor şi republicei), şi aşa mai departe până la cele sarasine din evul mediu. In acelaş fel se dau carac!eristicele podelelor (pământ bătut, piatră or pământ ars, cără­ midă) din diferitele timpuri, tot cronologic. Revista de Segunda Ense­ nanza, II, 10 Madrid, apare sub direcţia profesorului J. Rogerio Stinchee, cu un format mai mare şi tiparul frumos. Ca o publicaţie pur didactică a învăţământului secundar, se ocupă de chestiuni de specialitate. Publică un proiect de plan al inuăţăm ântului se­ cundar, care e, ca şi la noi şi aiurea, în curs de prefacere. Po­ trivit acestui proiect, liceul lor va avea 7 clase, cu patru ani comuni, şi trei de specialitate, adică o sec­ ţie literară şi alta ştinţifică, cu examene' de sfârşit de an, iar la urmă un examen de bacalaureat după specialitate. - Un articol se ocupă de al Cincelea congres profesoral international, care a avut loc în August 1923 la Praga, şi unde nici guvernul, nici mi niste- 287 rul nostru nu au fost reprezentaţi • pentru a economisi 10.000 lei', când deunăzi s'au găsit sute de mii de lei spre a trimite zeci de Inşi la Paris la un concurs de. . • Ioot­ bal, unde ne-am făcut de ocară! Şi e probabil că se va întâmpla lot aşa şi cu- congresul profeso­ rilor dela Varşovia, din anul aces­ ta, unde vom străluci tot prin absenţă! Bulletin International de J'enseignement secondaire public, 9, condus de prof. Jean Claviere, din Malo-Ies-Balns, e dedicat pre­ gătirei congresului viitor (27-30 August 1924) din Varşovia. Se publică ordinea de zi a congre­ sului a cărei principală chestiune este: Coordonarea celor trei grade de înoăţăntânt din punctul de vedere al elevilor şi al profe­ sorilor, apoi Regimul pensiilor profesorilor din diferitele state.­ Alte articole se ocupă de Reforma înoăţământului secundar al fe­ telor in Franta, de Reforma inu, in Cecoslovacia şi de Congresul international de Educatie Nouă dela Montreux (2-15 Aug. 1923). Bulletin de la Soc. Oen, d'Educ. et d'Enseign, LV,4, Pa­ ris, cu o pronunţată nuanţă cato­ lică, discută subiecte ce preocupă învăţământul. Găsim aci şi nu­ mele unui român, al Prinţului Vladimir Ghika, do dor în teolo­ gie, care publică conferinţa sa cu titlul: Locul şi rolul Ioanei de Arc între noi şi Cer. L' Art ti l' Ecole, XVI, 87, Paris, face o dare de seamă a Adunărei [288] 288 generale ordinare din lan. 1924 a Societăţii şi publică raportul secretarul său general D·I Leon Riotor şi discursurile D-Ior Ch. M. Couyba şi Henry Pate L'Athenee, VII, 6, 7,.8, Liege se ocupă de situatia, pretutindeni aceeaşi, de inferioritate ca salarii a corpului didactic, constatând că scumpirea vieţii a intrecut cu mult creşterea salariilor profesori­ lor În Belgia. Ogniwo, revistă internaţională şcolară, IV, 5�9, Varşovia, ocu­ pându-se de organieaţiunile şco­ lare din lume, schiţează pe acea din Spania şi pe cea din Anglia. O dare de seamă despre Congre­ sul internaţional de Educ. Mo­ rală de la Londra. Analele Dobrogei, IV, 4, Con- ARHI.VELE OLTENIEI r stanta, închelndu-şl cu numărul" acesta anul său al patrulea ves­ teşte pe cititor că nu va mai pu­ tea apărea trimestrial, ci numai odată pe an, din cauza greutăţilor de tipărire ale zile!or de azi.­ Cităm dintre studiile şi articolele publicate În acest număr: Vârsta deltei dunărene, de Dr. 1. Lepşii =Bueăui, de V. Pârvao,-Dacia şi Moesia după Ptolomaeus, de C. Brătescu,- Vlahllt (din studiul: Numiri etnice la Aromâni) de Pe­ ricle Papahagi,-Insemnări juri­ dice (cu o nostimă povestire din viaţa lui Gh. Chiţu şi a lui Haş­ deu) de D. Stoicescu,-Monogra­ fia comunei Topalu, de V. Mor­ fei,-Scrisorile lui Ketemen Mi­ kes de C. I Karadja,-apoi lite­ ratură. C.D. F. Cărţi primite la Redaeţie: In Editura "Cartea Românească" au apărut: Ion Dongorozi : Filimon Hâncu; Simeon Reti: Amintiri dintr'un castel la Nistru; Gh. Gârda : Bănatu-i fruncea (pezii In grai bănăţean). Maxim Gorki : Mizeria unei copile (traducere); Sacher Masoch: Credi­ torii (traducere); Villiers de L'Isle Adam: Vestitorul (traducere); Dr. SZlgOS; Surmenajul modern şi neurastenia; D. Anghel: Proză (din "Opere complecte"); C. Şăineanu : Petit Dictlonnaire portatiî (roum.­ franc, el franc-rourn.) : Or. Tauşan: Opiniile unul singuratec; V. Efti­ miu. Poemele singurătăţii ;O:-T. Nic.-Varone: Povestea unui orfan; M. Sadoveanu: Oameni din lună; Dr. Ion Bordea: Cum să ne îngrijim; Dr, Ion Bordea: Indrumărl spre sănătate; Dr. M. Manicatide : Mama şi copilul ; Alex. Cişmar : Razele X; Dr. f. Olăvan: Cum vedem; 1. A. Basarabescu: Spre Slatina, şi alte nuvele; D Bolintineanu : Călătorii la Românii din Macedonia;, C: Negruzzi; Din păcatele tinereţelor; Invierea mântuitorului ; Harfa generală a României. Alte edituri: Calendarul Plugarului pe anul 192t; Elena Stăncescu : Lecturi ." , istorice (Grecii şi Perşii}; Anuarut Şcoalei Sec. de Fete .Regina Eli- sabeta" din Craiova; M. S'!fioveanu: Răsboiul balcan-ic (Bibl, "Dimi- neaţa"); 1. Agârbiceanu : Diavolul (nuvele) (Bibl "Dimineaţa"); P. f. Joure: Spitalul (trad) (Bibl ;pimineaţa"): O. de Nerual : Mâna vrăjită (trad.) (Bibl. .Dimineaţa"); 0.\ Wilde: Crima lordului A. Savile (trad) ," (Bibl. Dimineaţa); Lucrările Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj, voI. 1, 1922. Tiparul Cultura Românească 1924. I [290] A.RHI rELE OLTENIEI Din Toponimia Olteniei Ia primăvara anului 1920, D-I Profesor Murgoci a luat uu­ [iativa de' a ţine la Institutul geologic cursuri de agrogeologie, la care a 'invitat pe agrorromii de la diferite institutii agricole şi În special pe cei de la Casa Centrală a Cooperaţiei şi l mproprie­ tăririi. Au asistat şi câţiva silvÎcultori. A asistat şi subsemnatul+­ care nu 'este nici agronom, nici silvicultor şi În 1920 nu era nici măcar slujbaş 'la vre-o instituţie cu caracter agricol: a asistat din dorinţa de a asculta pe D-nii Murgoci şi Protopopescu. . Multc am aflat În timp de trei luni cât au ţinut cursurile. D-l Murgoci mi-a vorbit odată despre unele probleme care-I preocupati. Intre acestea era şi acea a invaziei pădurilor în 3tepiî :şi a stepe. îu pădure. Domnia-Sa mă îndemna atunci să mă ocup .şi eu de accasla. Cum însă, cunoştinţele mele d:espre geologie sunt aşa de neinsemnate. în cât nu-mi îngăduesc să adâncesc astfel de probleme, i-arn făgăduit că voi cerceta hărţile vechi şi pe cele mai noi ale pădurilor din vechiul regat, colecţiuni]e de documente, holărnieiile şi toponirnia ţării, spre a aduna cât mai mult material cu privire la existenţa şi întinderea pădurdor. lmprejurările mi-au -fost protivnice, aşa că nu m'am putut ţine de cuvânt, n'am strâns materialul dorit. Totuşi ceva însemnări tot am făcut. In cele ce urmează dau: o listă de cuvintele care ar trebui urrnărite în topo­ nimie. M'am mărginit numai la regiunea Olteniei. Dacă D-l Mur­ goci va găsi! î�1 acestea ceva care să-] i:nter.\2'Ei.�ze, aş fi bu­ curos. Dupii cum se va vedea nu m'a preocupat etimologia CUV!l1- telor, ci numai însemnarea lor în graiul românesc. * ·x· * 1. Nu su,nt todmai numeroase numirile de localităţi care. s'au formal de la cuvântul pădure. Un trup de pădure numit Păduricea, în comuna Milostea­ Vâlcea; un sat situat p'ţ coasta dealului Zăcătoarea, în comuna F râncesti-Vâlcea, nu'rn:it' Pădureţu; o gârlă în comuna Bltile5ti- . , Dolj cu 'numele Pădureanu. Cam atât găsim în Dictionarele 3eo- grafice. [291] ABHIVELB OL1'ENIEI 291 NIJ mii opresc la Însemnarea cuvântului Pădurelu; dar sunt convins că noi trecem cu prea multă uşurinţă cu vederea unele fapte. Între care şi pe acesta: există în această ţară două popula­ ţiuni, aşa de deosebite În toate mani lc.stârile lor: popor pădureţ (expresiunea este a lui Jip'e!scu, "Suferinţele ţărănimii" Bucu­ reşti, 1888) şi popor de câmpie, de stepă. Pădurean însernnă locuitor al ţinutului de pădure (de 11llcll;, numele de familie Pădureanu). Pădureni se numesc şi locuitorii români aşezati Între Haţeg şi Lugo], a căror situaţie. socială era mult mai prejos decât a altor locuitori. Graiul lor a fost studiat de ·filologii noştri şi de Utlll . străini. Studiind întinderea pădurilor în Oltenia, să nu se mărgi­ nească cineva numai la numiri ca cele de mai sus, ci să urmă­ rească şi 'unele ca acestea: Seaca de pădure, comună în jud. Dolj-dar şi pădure cu o întindere de 2000 ha. în coprinsul acelei comune; Sălcuţa de pădure-numită astfel spre a se deo­ sebi de S;ilcura de câmp. Numiri ca acestea indică oarecum şi li­ mitele pădurii. 2. Se ştie că, codru înseamnă mare pădure deasă. forrnatâ din copaci bătrâni. Ull loc izolat în comuna Bălceşti- Vâlcea se numeşte Codru­ Olteţu, . iar o curea de moşie în comuna Măceşu de jos-Doli se numeşte Codru. Locuitorul ţinutului cu clodri s a numit codrean (de unde numele de familie Codreanu). Dela codru s'a format şi un adjectiv: codresc, care a existat. de pildă în: "a ucis un cerb codresc", Alexandri, Poezii III, 139. De la acest adjectiv numele d<�famihe Codrescu. In comuna Turceşşti, este un deal numit Codreşti şi o ma­ hala cu acelaş nume, Codrii cărunţi. care inst:�amn:ă tot atât ciât codrii bătrâni. adăposteau multi oameni fugiţi din pricina unei adrnmistraţiuni vitrege, străine, şi din pricina birurilor Tără număr. Ei deveneau .,hoţi de codru"-(p'rin felul de a se purta, prin Telu] ek a fura [292] 292 ABIlI VELE OLTENIEI se deosebiau de "hoţii de drumul mare<')-şi în literatura noastră poporană sunt simpatici. "A apuca cnlea. codrului' Înseamnă: a se apuca de haiducie; e şi aceasta o expresiune des întrebuinţată în poezia poporană. In corn. Runcu-Gorj e un deal cu numele Codrişol'u. * * * 3. Dumbrava este pădure de stejar. O pădure de gorun, în întindere de 750 ha., în comuna Pes1tişani, judetul Gorj: un trup din pădurea Racoviţei-Vâlcea şi un loc izolat în Mădulari., Vâlcea se numesc Dumbrava. Dia pricina multelor, frumoaselor şi întinselor păduri secu­ lare, care mai existau încă pe la 1890, s'au numit Duml)J'ava de SUSI şi Dumbrava de Jos, două plăşi ale judetului Dolj. O plasă a judeţului Mehedinti încă s'a numit Dumbrava. O dumbravă mică în comuna Foleşti-Vâlcea a dat naştere numelui geografic Dumbrăviţa, Din pricina frumoaselor sale dumbrăvi s'a numit Dumbrăviţa un deal în comuna Buneşti-Vâlcea. T of: Dumbrăvita se numeşte un sat în comuna Husnicioara­ Mehedinti şi un loc în comuna Motoci-Dolj. Numele de familie Dumbrăve'anu este destul de cunoscut. 'Dirmbrăveanca este un nume întrebuinţat în regnul animal; s a dat unei ciori. Dumbrăveşf este un sat în comuna Fbleşti-V âloea : numele ti. Locuitorul unui ţinut de branişte se numeşte brăniştean, de unde numele de familie Brănişi:eanu, care nu trebuie confundat cu numele evreesc de familie Brănişteanu, nume de împrumut, căc! acesta nU/ e altceva de cât Braunstein. In legătură cu bran trebue studiate. ŞI alte numiri ele loca­ lităţi ca Branciog, Braneţ, Branovăl. Pentru înţelesul cuvântului branişte şi brănişteni se poate consult" Dicţionarul român-german al lui Tiktin, pag. 221. * .:. .* 8. Foarlro răspândit în toporamia românească, dar mai ales în toponimia Olteniei, c cuvântul cornea, pe care nu-l înregistrează lcxiccle dar care nu e altceva de cât slav. KorHl Mare, jud. DoIj. se numesc Opritura. In comuna, ,Mischii-Dolj o luncă se numeşte Oprita. -l(, * * 18. Se întâmpla ca p\durile să la foc elin ncglijenţa dnlm,,"� ţiI ar, a pazitorilor :de vite, it ciobanilor. Uneori Însă 'aceste păduri servind ca loc d·e apărare, de ascunzătoare pentru cei urmăriţi. [301] fie ei militari, fiI> băjenari, adică fugiţi din faţa duşmanului. la apropierea lui ş�i. de groaza lui. urmăritorii le dau foc. De aci numiri ca: Jariştea-pădure căreia i .s a dat foc; Jaroştea: deal Şi sat În comuna Zăvoeni-V âlcea : Jaroştea fagilor:' pădure în comuna ReCEa-Vâlcea, Arsa; Arsu: faţă de munte în plaiul Cloşani-Me­ hedinţi: Arşanii: cătun în comuna Gruiu-Gorj; Arsanca: deal şi sat în comuna Mihăeşti-Vâlcea; Arşasca în ;Mehedinţi; Arşiţa vale în comuna Măiăsarii-Mehedinţi; Arşiştea, un trup al pădurii Se­ vestreni-V âlcea: Arsurile: cătun În jud. Gorj; Pârjoletu: ch:al în Slăveşti-V âlcea: Pârlita: vad în comuna Căciulăteşti-Dolj; Pâr­ liti: cătun în comuna VIădila-Romanaţi; Pojaru: deal care apar­ ţine la trei comune: Bârzeiu de pădure, Pojaru de Sus şi Pojaru de jos-Vâlcea (Po!jar, ptr�n urmare, nu' este un cuvânt Între­ buinţat numai în Moldova); Pojorâtu: deal în comuna Copăceni­ Doi;. AIU1IFELE OUl'ENIEI 30.1 r 1 J * * � '19� Dosuri=epădunce, tufiş, mărunt pe partea de miază­ noapte a unui deal, Boceanu, Glosar de cuvinte din Mehedinti. In judeţul Dolj avem: Dosul Sandei, pădure în comuna Breasta; Dosul mare în comune. Melineşti; Dealul Dosului în comuna Cernăteşti. In judetul Romanaţi: Dosul Sandei, cătun al comunei Grop- şam, In judeţul Me'hedinji: Dosu: mahala în comuna Bl'esni ţa ; Dosfl Mare: deal în comuna Bâltanele; şi altul în comuna Albuleştii: Dosul gropilor, deal în comuna Almăjelu ; Dosul Popii. loc în cornunna Padina mică; Dosu racului, pădure în comuna Mi­ Iuta; O'osu sacului, loc în comuna lmoasa; Dosu pristolului, crâng în comuna Pristolu: Doseni: mahala în comuna Strâmtu; Dosiştea; loc între Broscari şi Rogova. In judeţul Vâlcea sunt şi mai numeroase Dosurile. Astfel: Dosul: pădure, în comuna Grădiştea; Dosul: trup de pădure În. comuna Cosleşti; o mahala în comuna F oleştii d.e sus; .un sat îil comuna VIădeşli _ şi o pădure în comuna Călimăneşti. Dostl Călugărului, pădure în comuna Oteşani; Dosul Vul- , [302] 302 ARI:lIFELE OL'l'ENIEI 'lurÎ. padure în comuna Oteşani: Dosul Rusiei, pădure în comuna ()teşani Dosul CII morile, pădure în comuna Păuşeşti-MăgI14 AltHIVELTiJ OL1'ENIEl Nu se cunoaşte întrebuinţarea articolului impropriu al, cel, cea, ci numai formele: a, ale, alea, de ex : a malle =cea mare, ale mari=cele mari. Pentru pronumele demonstrative sunt formele: ăsta, asta, ăla, aia, ăia, alea, ălea, în loc de acesta aceasta, acela, aceia, acelea. Pronumele p osesive : său, sa, se schimbă în lui, ei, de ex: Ion şi copiiu lai, Ioana şi ţataei, în loc de Ion şi copilul său, etc. Prepozitiuni si Adverbe care numai în Banat se aud , , în graiul poporului, sunt pră şi pre=pe şi dăI(lc=deloc, cu Înţelesul de: îndată. Asemenea sunt uzi tate şi Interjec­ ţiunile: Sta! Stucni / Stucăi, ca advertismente sau cuvinte de opreală, de împedecare, (Aşa, a da înapoi boii cu carul=a stucni boii), etc. Aceste expresiuni sunt: formate din verbul "a sta," şi pronumele personal "tu". Stai tu ! prin sincopă: S[tai]tu! Stucni, tot în acel aş înţeles. Stucăi=e fi de ocara lumii şi a se căi de faptele sale. Cuvântul e făcut din: Stai tu că te-i căi! Scurtat: S [tai] tu [că te-iJ căi! 1) Peutru cunoaşterea felului de gândire şi rostire a ţă­ ranului din Banat, lăsăm să urmeze credinţa poporală despre "Ursîtori". ' La Bănăţeni se aude foarte adesea la caz de moarte, ori de l-a ajuns pe cineva o mare nenorocire: "Aşa i-a fost ursita /" "Aşa i-o tost scrisa-rânduită l " "Aşa i-o fost sorocit, ori impărţit dâla naşcterie", Ursâta sau Ursâtoarea omului, apoi n'o poate schimba ori împiedeca nimeni, nici chiar Dumnezeu, o spune poveştile poporului nostru. "Lu un om i-o făcut mulerfa mai mulţi copii, unu după altu ; dar toţi 01' murit cam tot la o vrâstă. La ăl mai da pră urină s'o gângit omu ca să-şi schimble nunaşu, că doară-doară, poace să aibie năro o şî să-i trăiască copilu, Gângind iel aşa, o plecat pră drum să-şi afle un nunaş şî iacă s'o întâlnit cu Dumnledzău, dar nu I-o cunoscut că-i Dumniedzău, ŞÎ 1-0 imbiat să-i bociedză copilu, Dar cum \ 1) Tot asemenea vorbe scurtate sunt: Străcătoarie pentru Stre- c urătoarea de lapte, astari'i=astă seara azi=astă-zi etc, Pentru arnă­ nunt.e, vezi: Poezii populare din Banat, de E. Ho doş, \ I [315] Alun VELE OLTENIEI 315 Dumnfedzău şcia şie i-s'o ur sât la ursâtori şi că copilu arie să moară când o fi dă vrâsta dă şinşi ani, s'o prăfăcut că-i grăbit şi nu poace, dar omu să aşclepcle câta că viniă şfeneva şî ăla o să-I b ociedză. Omu al care o vinit, o fost baş (chiar) moare.a. Ia s'o învoit să-i fie naş şî i-a bo­ ciedzat. Mai târdzâu, când apoi după dacină finu s'o dus cu colacu (dat') la nunaş, o aflat în casă la i el mulce, tare mulce lumânări ardzând, unile mai puţin trecuce, aleile trecuce aproape dă tot, să să stângă. Finu o intrăbat pră nunaşu-su că �le insamnă atâcea lumânări aprinsă '? Moarcîa i-o spus cumu-s alea toace sutlfecfe omleneşci, cum ana şfe stau să să stângă îs a alor şie stau să moară. Atunşia finutu ,'3'0 dus la una şie iera mai d'o trecui.ă, gata-gata să să stângă, şi-o rugat pră naşu-su să-i spună a cui o fi aia? iar moarcia i-o spus că-i baş (tăman=' tocma=chiar) a lui şi că ade curând să moară, pân­ trucă atâta i-or fost dzilele, că atâta. i-o fost otărât dâla naşciere ca să trăiască şi că şle urzăsc ursâtorile nisf Dumniedzău, nişf Moarcîa nu poace strâca", R. S. Molin Craiova în veacul trecut (Inceputul sec. XIX-a) (Urmare şi sfârşit) Ca să încheiem evenimentele istorice ale acestei epoci cu privire la oraşul nostru, să ne aruncăm o privire şi asu­ pra suferinţelor şi necazurilor prin care strămoşii strămo­ şilor noştri din această epocă au trecut pe atunci. Pusă în drumul Turcilor ce veneau de peste Dunăre, când de la Nicopole când de la Vidin, aţâţănd prin bo­ găţia ei dorul de pradă al Paşalelor turceşti, Craiova a su­ ferit destul de mult in această vreme, din cauza nesfârşitelor incursiuni şi ocupaţiuni turceşti. Când scăpa de ocupaţiunea [316] AR.lUJ1ELE OL1'ENIEl :J16 austriacă, după câţiva ani venea sau ocupaţiunea turcă, sau cea rusă, după cum era soarta armelor. Oltenia, şi cu ea Craiova, suferea consecinţele acestor vremuri tulbure şi ne­ stârşitelor pofte de cucerire ale celor trei mari puteri ce-şi disputau posesiunea ei. Când scăpase de ciuma cea mare din 1795, care o de­ cimase, şi de Nemţii cari ii arsese toate gardurile caselor în iarna cea grea ce urmase ocupaţiunei austriace, "de ră­ măsese tot câmp Craiova", cum scrie un contimporan 61), anul 1800 venia ca un dezastru pentru bietul nostru oraş. Sub pretext de a se răzbuna pe Căimacamul şi boierii divanişti ai Craiovei cari nu-l satisfăcuse, numeroase cete neregulate de Turci trecură în Oltenia din ordinul lui Pas- \ vantoglu, îndrăzneţul Paşă dela Vidin. La trupele de pradă ale acestui jefuitor se adăogară pentru jaf alţi Turci: Cârjalii. Liniştea Olteniei fu din nou ameninţată. In setea lor de răzbunare şi de pradă cetele acestea de vecini barbari se năpustiră asupra oraşelor oltene, şi în toamna lui 1800 Cra­ iova căzu pradă Ne mai pomenitului jaf al Pasvangiilor şi CârjaJiilor turceşti. Hoardele acestea sălbatice nimiciră Cra­ iova, în aşa fel în cât se alese praful de ea. Furia lor fu o nebunie. Şi nu se mulţumită numai cu jaful şi schingiu­ irile locuitorilor rămaşi, ci-i deteră foc în tot coprinsul, pre­ tăcăndu-o în cenuşă. Nenorocirea aceasta mare asupra stră­ moşilor noştri a trăit aproape un veac în amintirea Craio­ venilor, şi poate şi astăzi mulţi bătrâni păstrează în familie povestea ce li s'a făcut despre "Arsul Craiovei" dela 1800. Scrisorile şi mărturiile contimporane, ce s'au păstrat din aceste zile de mare şi cumplită nenorocire, povestesc lu­ Guri grozave. Cronicarul Dionisie, Eclesiarhul Sf. Episcopii, scrie despre aceste timpuri: "Pasvantoglu fiind riernulţumit, s'a rnâniat trimiţând cuvânt la Cai­ "macamul şi la boierii di\anişti ai Craiovei, că de nu-i va da cererile lui 61) N. larga. Studii şi Documente VIII. pp. 106-107. Scrisorile casei si bie ne Hagi Pop de la Mihail Tudoran. l [317] - ARHIVELE OLTENIEI "va prăda oraşul Craiova şi pe boeri îi va tăia în bucăţi. Boerii şi ne­ "gustotii auzind aşa, s'au început a înfricoşa şi, mai trecând nu multii "vreme, au simţit boerii şi au dovedit că cuvintele Pasvandului va să fie "şi în faptă, şi au şi Inceput a-şi ridica calabalâcurile trimiţându-Ie pe la "mănăstiriie de munte, alţii în alte părţi şi negustorii cei mari rădicân­ "du-şi mărfurile, dar nu se sfărtigase oraşul, şi trecând mai aşa un an, "fiind vremea cam in iarnă, fără de veste a venit Cara Mustafa cu o "sumă de Turci şi-au călcat oraşul, prădând şi jefuind prăvăliile şi pe "negustori şi casele boereşti şi pe toţi orăşenii, pe cine apuca, spărgând "pivniţele şi prăvăliile şi prăda bani, mărfuri, iar oamenii, orăşenii îşi "Iăsa tot şi fugia toţi în toate părţile, Vodă (Moruzzi) înştiinţându-se, au "trimis Turci Impărăteşti de la Rusciuc şi Arnăuţi să le stea înpotrivă, şi "dacă au sosit au Început a da cu suşinelele în văzduh ca cum s'ar bate "cu Turcii Pasvandului şi mai la urmă s'au unit cu toţi,-apoi pradă mare "ce au făcut de n'au mai rămas nimic în oraş, că numai ei rămăsese În "oraş" 6.). Jaful a durat mai mult de două. săptămâni, după care Cara Mustafa Paşa cu Turcii lui, sătul de jaf, urnplându-se de bani, de mărfuri şi de odoare de la biserici, au plecat din oraş, îndreptându-se spre Dunăre. După plecarea Turcilor lui Cara Mustafa, au intrat în mai multe cete Cârjaliii, Aceştia au venit în Craiova şi au prădat ce au mai găsit. Ei au aprins oraşul de toate părţile, de l-au ars până in faţa pământului. Boerii cari fu­ giseră toţi de urgia Turcească la Rârnnic, alţii la Sibiu, avură zile de groază. Tabloul fugei lor prin munţi cu cher­ vanele boereşti pline cu familiile lor este aşa de îngrozitor redată în unele scrisori din restriştea refugiului, că numai jale şi durere îţi face. Paharnicul Constantin Brăiloiu, bolnav la Rămnic, scrie lui Constantin Hagi Popp de la Sibiu, aceste cuvinte: "Ne aflăm aici la Râmnic multe familii.. .. Casele noastre le- am lăsat pline de Turci .. Dumnezeu să-şi facă milă, să le scape de foc ... • 63), Alt boer, Zamfir Ralli, feciorul lui Hagi Gheorghe cti­ torul bisericii Maica Precista, scrie şi el: "Ne aflăm aici la 62) V. Dionisie Eclesiarhul in cronograful publicat de Papiu I1arian în .Tesaur de monumente Istorice" pp. 201. 63) N. Iorga "Studii şi Documente" VlII. p. 113. [318] 61) ldem o. c. p. 114. 65) ldem o. c. p. 115. 66) Idern, o. c. p 115-116 satul Jiblea, împreună cu tot calabalâcu nostru, cum şi sfin­ tele icoane arnândouă le avem cu noi.. .. Socotim că turbu­ rările se va fi mai potolit, dară bine nu ştiu ... " 64). Altul, - dacă nu tot Paharnicul Brăiloiu - zice: )) Vei fi auzit de halul ţării Româneşti şi de arderea Craiovei cea cumplită, care n'are nimeni a o jăli, de negustori prădaţi şi de jupănese batjocorite de păgâni. Şi văzând şi noi atâta pradă şi jale şi oameni ornorâţi şi negustori, am fugit de acasă şi am mers la locuri ascunse şi acolo nepretenii noş­ tri au adus pe păgăni la noi, iar mila Irnpăratului Ceresc ne-au apărat şi iam biruit şi au fugit ca nişte păgăni ruşinaţi .. " 65). Alta dela Zamfirache Ralli: "Oraşul nostru şi ticăloasa Craiova, care să înpodobise cu case mari şi bolte (prăvălii) frumoase, astăzi iaste pulbere şi cenuşe. Din tot târgui Cra­ iovei, cât îl ştii D-ta, cruciş şi currneziş s'a făcut cenuşă; numai zidurile stau negre, şi numai boltele Cărnăraşului lene au scăpat fiind închişi de Arnăuţi la meterez, iar cele­ lalte bolte şi prăvălii toate au ars, cum şi casele dela Târgu de afară până în Cărnăraşu Ene, toate au ars. Mai în scurt au scăpat casele Brăiloilor, ale Glogoveanului, ale Benges­ eului, ale Jianului, ale lui Farfara, ale Pârşcoveanului, ale lui Ştirbey, ale lui Geanoglu, ale Cocei, ale mele şi ale lui Nanu, iar celelalte toate au ars. Bine ar fi fost să fi ars şi casele mele, decât am trăit să auz focul ce au fost şi iaste şi acum în lăuntru în sfânta biserică. a .Maicăi Precista" Că omul care l'am trimis, s'au dus cu ţiganii mei şi s'au uitat cu ochii: de la uşa bisericei până la sfântul altar au fost trei focuri, şi pe foc ce au fost jeţurile toate, jeţul Episcopului, foişorul unde şedea femeile, amvonul Diaco­ nului de sus, sfintele icoane ..... , stâlpii cei mari poleiţi, sfânta respete .... , şi fumul focului au negrit sfânta biserică, iar prăpăditele de chilii au fost stând ' 66). Aşa Îşi băteau joc p,figânii Turci pe aceste vremi de bi­ sericele creştinilor. 318 ARHIVELE OL1'ENIEI 1, [319] ARHIEVLE OL1'ENIEl ss» Abia în 1801, prin Aprilie, boerii fugiţi şi neguţătorii reveniră la Craiova, după marea nenorocire ce le coprinsese oraşul şi avutul lor. .Prăpădenia" Craiovei, cum scriu ei către cunoscuţii din Ardeal unde fuseseră găzduiţi, îi în­ spăimântase, ii îngrozise. Soarta bisericilor fu la fel. Cele de lemn fură nimicite, şi chiar cele de piatră avură unele aceiaşi soartă. Nu mai vorbim de bieţii tărgoveţi spânzurat! de Turci, ca spioni, în faţa bisericilor, cum spune Zamfirache Ralli, şi de cei tăiaţi de iataganele turceşti. Dar nu trec doui ani şi în primăvara lui 1802 Cârjaliii trecură pe neaşteptate Dunărea în Mehedinti, şi în bâlciuţ de la Cleanov nimiciră pe cei ce-i apucară aci, boeri, ne­ gustori, ţărani. Fugiră, fiecare cum putu, spre munţi, ur­ măriţi de hoardele turceşti. Mulţi boeri din Craiova apucară iarăşi drumul pribegiei cu familiile lor, scăpând călări în munţii Vulcanului, unii îmbrăcaţi femeeşte şi ca ţărani. Printre aceştia erau Durni­ trache Bibescu cu familia, Paharnicul Brăi1oiu, Serdarul Stănuţ Jianu, Clucerul Dumitrache Brăiloiu, Clucerul VIă· doianu, Serdarul Ioniţă Argintoianu, Dumitrana Farfaroaia şi încă alţi mulţi 67). Cărjaliii, cari îi urmăriseră până la Rămnic şi Ocnele Mari jefuind tot în drumul lor, se întoarseră înapoi, tre­ cură din nou prin Craiova, unde şezură două săptămâni, o prădară şi o arseră din nou, »făcând şi robi". Se poate zice cu drept cuvânt că după o aşa grozavă distrugere, Cra­ iova de la 1800 nu mai există. * Urmează câţiva ani de linişte. Şi nici aceştia de linişte deplină. Ocupaţia rusească din 1806 ţinu până la 1812; dar la început în 1806, până ce Ruşii să pună stăpânire pe ţară, Turcii iar veniră în Oltenia. Craiova îi avu din nou de mo­ safiri nedoriţi, iar fugiră boerii şi neguţătorii, "iar se sparse 67) ldem o. c. pp. 117-119 [320] 320 ARHIVELE OU1RNIEI oraşul" 68) Cairnacamul şi Comită Brăiloiu stau călări pe cai, gata de fugă 69). .Dumitrachl Bibescu şi Capichihaia sunt la prinsoare (închisoare) de nu văd lumina; numai cere 450 pungi de bani (Turcii) şi înplinindu-se banii, zice că-i va slobozi" 70). In Martie 1807, acelaşi scrie către Hagi Popp: "Tara este toată spartă ... , pentru frica Turcilor ce se află în Cra­ iova, veniţi de la Oii (Vidin), fiindcă oricâţi neguţători s'au aflat în Craiova, toţi s'au jeluit... Şi până astăzi se află Turcii tot în Craiova şi destule răutăţi fac ... " 71). Cât ţinu ocupaţia rusească Craiova fu plină de Ruşi. Casele boereşti fură transformate în spitale, sau ocupate pentru armată. Abia în 1812, după încheerea păcei şi restabilirea liniştei, cei fugiţi se întorc înapoi, şi oamenii se puseră să-şi în­ drepte toate stricăciunile de până aci. Dar molima se în­ cuibă iarăşi în ţară, şi Craiova căzu şi ea pradă ciumei venită din ţara turcească de la Oii, "unde se încuibărise destul de tare", mai vârtos asupra Jidovilor şi Turcilor 72). In 1815, în Ianuarie, iarăşi Turcii din Ostrov, de ai lui Pazvantoglu, nemulţumiţi că nu li se dădu indestulă "Za­ hareă ", vin din nou în Oltenia, trecând Dunărea, Începând. să prade. Gândul lor era tot la Craiova. să vie să prade pe boeri şi pe neguţători, dar ajunseră numai până 'la mă­ năstirea de la Strehaia, de unde luarii tot ce au găsit Cra­ iovenii inspăimântaţi fugiră iarăşi cu mic, cu mare În toate părţi1e,-aşa groază aveau de Turcii lui Pazvantoglu. Bo­ erii iar îşi luară calabalâcurile şi familiile, negustorii măr­ furile şi se înprăştlară peste Olt şi la munte. Aşa era şi porunca Cairnacarnului, "să se ridice orăşenii să fugă". Şi aşa "s'a spart oraşul, rămâind casele goale, iar crailor le părea bine" 73). , Ce vremuri grele! ţie se asernănă, sub un alt aspect 68) Idem o. c. pp. 124. 69) ldem o. c. pp. 124. 70) Idem o. c. p. 124. 7) 'ldem o. c. p. 124. 72) ldem o. c. p. J 70. 73) Dionisie Eclesiarhul o. c p. 233. [321] .�21 A llHIJ'ELE OLTENIEI ---------------------------------- tot aşa de dureros, cu acea a nefericitei noastre retrageri în faţa armatelor germane şi austriace din toamna anului 1916 şi iarna lui 1917! Vremurile par uneori că se repetă! .. Turcii împărăteşti, veniţi să apere oraşul, au stat un an la marginea Craiovei, şi abia după lncheerea păce i cu acel Regep al cetăţii Ostrovului, s'au rădicat 'Turcii din Craiova cu oastea ce au avut şi a rămas oraşul în linişte. Şi în­ semnează cronicarul Dionisie Eclesiarhul, povestitorul acelor vremi, cu un fel de uşurare sufletească: ,,1815 la Decem vrie 22 zile au plecat" 74). Dar suferinţele Craiovei şi locuitorilor ei încă n'au IUGt sfârşit. In Februarie 1821 mişcarea revoluţionară a lui Tudor Vladimirescu ia fiinţă. El ridică steagul mântuire! în păr­ ţile de sus ale Mehedinţului, la Padeş, unde îşi strânsese oastea lui de Panouri. Mişcarea lui nefiind Încă bine lămurită, şi în bună parte fiind îndreptată contra Cârrnuirei, boerimea şi neguţăto­ rimea din Craiova fu pusă pe gânduri. Până să se cunoa­ scă bine sentimentele lui Tudor, boerii, mai cu seamă cei mari, fugiră din oraş Ei fură urmaţi şi de negustori. .Răz­ merita" lui Tudor avu şi de astădată darul să risipească locuitorii Craiovei. Boerii, învăţaţi cade obicei cu fuga, plecase încă de la 9 Fevruarie, toţi care încotro au putut. "Craiova Joi şi Vineri la 4 Februarie s'au spart. Caimaca­ mul Joi a umblat prin târg şi noaptea a fugit", aşa scrie un martor al acelor zile, neguţătorul Stan Popovici. Şi mai departe acelaşi zice: .boerii sunt învăţaţi cu fuga, că acestora fuga le este o englingeă (distracţie), sunt obici­ nuiţi cu ea" 75). La 1 Martie Tudor intră în Craiova. La 10 Martie, după intrarea lui Tudor în Craiova neguţătorul Stamate Mar­ garit, fugit şi el la Oioroc, scrie lui Hagi Popp la Sibiu: "In Craiova n'au rămas nime, că Tudor singur a dat de ştire la negustori să se dee înnăuntru, că vin Turcii .. " 76). 74) ldem o. c. p. 233. 7<) N. Iorga o. c. pp. 129--131. 76) Idem o c. p. 135. 3 [322] 322 ARHH'ELE OI_/l'ENIEl La plecarea lui Tudor din Craiova cu oastea sa de pan­ duri spre Bucureşti, el îşi lasă dregătorii lui în Oltenia, ca un adevărat Domn. La Dolj Sulgerul Solomon fu numit Ispravnic, iar Pitarul Harşiu Aga sau Poliţai al Craiovei, de care Tudor Vladirnirescu se arătă nu tocmai mulţumit, Nici la 26 Martie nu era în Craiova mai bine ca la in­ ceputul acestei luni. Intr'o scrisoare din această zi Nestor Pavlovici, fugit şi întors in oraş, scrie cuiva la Sibiu; "Aicea oastea care a fost s'a dus la Jitianu la mănăstire, aicea nu "este nimenea; Calmacarnul a venit la Oii (Vidin) şi spune ca va să vie "aici cu Turcii şase mii. Aicea a scris la Sluger Solomon şi la SI uger .Panatot ca să-i trimită cai de poştă să vie, şi nici unul, nici altu n'au "voit să-I asculte. Ce va fi, Durnnezău ştie .... Vre-o negustorie nu este "să facă cineva, fiind oraşu pustiu ... " 77). Caimacamul şezu la Vidin până la 15 Mai 1821, când veni la Craiova cu oastea turcească. Mişcarea lui Tudor fusese înăbuşită, şi încă de la această dată Bucureştii erau perduţi pentru mişcarea revoluţionară a Domnului Tudor. La 2 Iulie Nestor Pavlovici poate da chiar ştiri la Sibiu despre omorârea lui Tudor Vladimirescu şi despre întoar­ cerea negustorilor la Craiova, unde târgui iar s'a deschis, numai, cum zice el: ncam cu frică" 78). Turcii veniţi la Craiova, după cererea Caimacamului, ste­ teră toată iarna aici, zice-se pentru menţinerea Iiniştei. Acea­ sta fu o nouă şi grea pacoste asupra bieţilor locuitori ai Craiovei. Chiar la 20 Octomvrie 1821 un Craiovean scrie a lui Hagi Popp la Sibiu aceste cuvinte îngrijitoare despre greu- tăţile la care se aşteptau: .- "Bine ar fi să se ducă, că altfel va să avem la iarnă 'mare zor pen­ "tru fân, lemne, carne şi' casă de locuit, că, cele mai multe casă sunt ",tricate .... , bieţii oameni sunt rău căzniţi! Eri a luat pe băeţii de prin �prăvălii ca să slujească 1<1 Agale, şi casă multe vor să arză pe iarnă. In "zilele acestea în trei locut� se aprinsese înfricoşat şi putea să arză Cra­ "iova, dar a dat Dumnezeu şi s'a stins. Acuma e rău, că dacă se aprinde 77) N. Iorga. o: c p. 136\ 78) Idem o. c. p. 146. [323] ABHIVELE OLIENIEI 323 "undeva şi vor fi Manafii la acea casă, nu cutează nimenea să meargă "să stângă, că li e frică .... " 79). Un altul, ceva mai târziu, scrie jalnic de tot despre amărâta lui Craiovă : " din zi în zi tot mai rău Vai de maica boerilor care s'au dus, "ce vor să tragă la iarnă cu păgânii de Turci. Bieţii oamenii ţăreni nu "au fân pentru dobitoace şi nu pot căra Iernne. Turcii descopere case şi "iau lemne pentru foc, ard garduri, palamari, stobori, porţi, uşi, ce gă­ sesc, tot. Acum este bir greu în ţară ... " 8'). Consulul austriac Drexller, care era şi spiţer în Craiova, mărturiseşte şi el în înştiinţările ce face la Viena, că: "Turcii se poartă rău 81). La 9 Decemvrie, scrie din nou: "Alţi 600 Turci au sosit la Craiova. In ultimele patru zile de patru .orl foc la Craiova. Casa lui Tache Bengescu arde toată noaptea' 82). Peste tot locul Turci. "Toate drumurile sunt coprinse", scrie boerul Şerban Murgăşanu. "Opt sute delii vin de la Poiana şi alţi 500 Turci de la Işalniţa " 83). Cu venirea lui Grigorie Ghica Domn şi restabilirea Dom­ niei pământene, Craiova primi Caimacam pe boerul Nenciu­ lescu, care sosi aici la 12 Iulie] 822 84). Acum oştirile tur­ ceşti plecară. La venirea Caimacamului celui nou, abia dacă mai erau vre-o 200 de inşi. Se spera că după venirea Dom­ nului să plece toţi Turcii. La 30 Iulie din acelaşi' an Paharnicul Constantin Brăi­ loiu, venit la Craiova cu familia şi cu alţi beeri refugiaţi la Sibiu, putea în fine să scrie prietenilor săi de acolo. des­ tuI de mulţumit: "Miluindu-ne milostivul Dumnezeu cu "Domnie, socotim fără îndoială că se vor şterge patimile "ce am încercat în diastimă de atâta vreme până acum" 85). Anii ce urmară, fu linişte, - pace, -- cum spun aşa de fricos în scrisorile lor comerciale, neguţătorf Craiovei : 79) Idem o. c. p. 150. 80) Idem o. c. p. 151. 81) Idem o. c, p. 151 82) Idem o c p. 152. 83) Idem o. c. pp. 153-154. 84) Idem o. c. p 157. 85) Idem o. c. p. 158. [324] ARHIVELE O/�TEN1E.l "oamenii Îşi caută treburile lor fără supărare, numai tot cu Iri '1 sa' n "86) "nea n ... . In 1829 isbucni din nou războiul rusa-turc. Ruşii trec Dunărea la Rahova şi bat pe Turci. Pe cei prinşi i-au tri­ mis la Craiova, împreună şi cu beii lor. Craiovenii par a se răzbuna şi ei de păţania Turcilor de acum. In acest timp Craiova fu ocupată de Ruşi, cari îşi con­ duceau operaţiile lor militare peste Dunăre de aici. Casele mari ale boerilor fură luate pentru spitale. Aşa luară casele lui Gănescu, ale lui Glogoveanu şi ale Almajencii. Şi hanul lui Dumba îl făcură tot spital. In ţară: .Iăcueşte război şi ciumă, scrie Nicolae Dumba către marele negustor Craio­ vean din acel timp Dimitrie Arnan 87) Ciuma,-această molimă îngrozitoare, spaima vremurilor de atunci-adusa probabil de armatele ruseşti, continuă şi în anul 1830. Acelaşi Nicolae Dumba ne dă amănunte în scrisorile sale către prietenul său Arnan. aflat in acel timp la C.-Lung: .. moartea în oraşul nostru, slavă Domnului, s'a înpuţinat. Sunt vre-o cinci-zeci de zile de când nu s'a mai auzit de loc că bânlue, şi poate că scăpăm cu totul. .. " Şi mai departe: .Papugii din mahalale, au scăpat de moar­ tea ciumei, ... Iarna este grea". Intr'o listă ce i-o trimite Dumba, arată pre cei cari au murit de ciumă, dintre cunoscuţi. Se notează: Hristea Tunusliu cu nevasta, Ghiţă Bure]a, Stoian Bacalbaşa, Dincă Măinescu, Trică Braşoveanu, Brătăşanu cu fetiţa şi altii 88). Prin Fevruarie 1830, Arnan putea primi în sfârşit ştirea că "ciuma s'a stins cu totul la Craiova" 89), pentru a se re­ întoarce ca să-şi poată ocupa casa ce doui ani fusese tran­ sformată în spital 90). Către sfârşitul acestor vremi grele se începe o eră nouă, nu numai pentru Craiova, dar pentru întreaga ţară. Ideile noui ale Apusului încep să-şi facă loc, iar organizarea ad- \ 85) Jdem o c p. 159. 87) N. Iorga .Corespondcnţa lui Dimitrie Arnan" p 119. 88j !dem o c. p. 126. 8) ldem o c. p 128. 90) idem o. c. p. 128 , \ \ [325] .11011 VE LE OU1'ENIEl /:I.2.{'; ministrativă face şi ea loc unei alte vieţi la oraşe, Regula­ mentul organic, votat de Divanul de sub preşedenţia Gene­ ralului rus Kiselet care rnenţinea încă ocupaţiunea rusă, aduse noui norme, noui măsuri în administraţie, şi puse, in altă ordine, multe lucruri bune, De aci înainte întâlnim o altă viaţă mai uşor de ur­ mărit în cercetările noastre, pentru că actele şi ştirile de tot felul abundă vorbindu-ne de toate evenimentele ce au mai decurs în anii ce urrnară. Intâlnim imediat organisarea mai nouă a oraşului cu .rnaghistratul său", cu "doftorul poliţiei", cu "garda orăşe­ nească" preludiul armatei regulate, cu iluminarea oraşului cu "lumânări de seu", cu modele noui aduse de la Sibiu sau chiar de la Viena, cu .rădvane' sau "carăte mari bo ereşti, şi sbutci cu coperiş dinainte", În care boerii şi co coanele îşi făcuse plimbările pe uliţele oraşului prăfuit şi fără pavele. Moda se schimba şi ea, prefăcându-se după aceea a Apusului. Se păstra totuşi încă câtva timp costumul boe­ resc, cu işlicul cel mare şi cu marele dulămi înbrăcate cu bogate blănuri Cucoanele prind mai mult prefacerea modei şi în spe­ cial a peptănăturei. Şi viaţa de familie se schimbă. Cetirea, care pătrunse prin ziarele din Apus, desvoltă gustul unei culturi mai întinse. Dvornicul Barbu Ştirbey dete cel dintâi semnul. Călătoria sa în Apus şi legăturile de el stabilite acolo, îi dete putinţa de a ajuta şi pe cei lalţi boieri doritori de a se cultiva. Inrâurirea aceasta apuseană avu ca urmare imediată tri miterea multora din copiii boerilor olteni la învăţătură în Sibiu, la Viena şi chiar la Paris. lncă din 1810 Dincă Brăi­ loiu plecase la Viena, Costache Glogoveanu la Sibiu, iar 1<1 1820 găsim pe viitorii Domni Barbu Ştirbey şi fratele acestuia Gheorghe Bibescu, copiii Vornicului Durnitrache Bibescu. studiind la Paris 91, 91) lentru aceste vremi, il se consulta studiul D-lui N. Iorga "Cra­ iova pe pragul vremurilor nouă", în Conuorbiri literare Nr. 1-2 p. 1907. [326] 326 ARllIVELE OL'l'ENIEI Toate aceste manifestări pregăteau vremuri noui, pentru o lume care dispărea pe încetul, zi de zi, se transforma, deschizând drumul vremurilor de astăzi, pe care strămoşii noştri ni le-au sfinţit nu numai cu suferinţele Jor, dar şi cu răbdarea şi energia cu care le-au putut birui, afirmân­ du-şi în tot decursul acestor vremuri spiritul lor adevărat naţional, adevărat românesc, acel spirit ce a putut să ne dea Unirea de la 1859, iar în vrernu riIe noastre Unirea cea mare a tututor Românilor. G. MiI. Demetrescn. Craiova de acum 70 de am, Grauura de faţă reproduce un tablou În ulei ce se găseşte în posesiunea Teatrului National din Craiova. In primul plan în dreapta se înfăţişează Teatrul cel vechi. pe locul actualului 1 eatru Naţional. Drumul ar fi Str. Justiţei de azi, unde dă în Calea Unirei. /17 fund SE' ved� între alte clădiri clopotniţa veche a Sfintei Treimi şi în =r-: vechiul local al liceului. ---- [327] l�··' �' , r :/' � , I! c t 1 J I r G . j r t ! :FIGURI OL'fENE 1 �v-���������������������� D-l Rădulescu-Motru în autobiografie Ir-I SexUL Puşca riu, directorul revistei Cultura din Cluj, a -ooit, anul trecut, să intreprindă o anchetă in lumea oamenilor noştri de ştiinţă, în scopul de a afla date mai principale din biografia acestora. Ancheta /1' a reuşit, din cauză că nu s'a pri­ mit decât un singur răspuns: acela ai d-lui Rădulescu-Motru. Ir-I . Puşca riu renunţând la întreprinderea sa, "Arhivele Olteniei" sunt in plăcuta situaţie de a comunica cititorilor răspunsul dat de d-l R. Motru. Avem astfel auiobiografia unui distins oltean, de care [328] 828 AlfH1J7ELE OL'lENIEI pe mulţi ne leagă sentimente de prietenie personală isuortte din cunoaşterea şi cinsiirea omului, iar pe toţi simţimântul de stimă şi respect pentru profesorul învăţat a cărui viaţă de muncă a fost pusă În serviciul ştiinţei româneşti şi al lnuăţâmân tu lui nostru, universitar. Iată răspunsul trimis de d-I Rădulescll-Molrll, în Decembrie 1923, revistei Cultura din Cluj: Am avut să răspund la multe chestionare În vieaţa mea, dar n'am fost supus Încă la un chestionar mai greu ca acela pe care mi-I trimite Revista "Cultura" din Cluj. O judecată obiectivă şi dreaptă asupra operilor cuiva este totdeauna anevoioasă, cu atât mai mult câ dea este cerută asupra operilor sale proprii. A fi judecător în propria sa cauză nu este oare interzis? Dar fiind-că redacţia revistei urmăreşte un scop cultural cu acest chestionar, mă grăbesc să răspund. Rămâne ca Redacţia, în concluzia ce va trage din anchetă, să facă rectificările cuvenite într'o materie aşa de delicată. Vocaţiunea mea de scriitor şi profesor de filozofie o datoresc tradiţie din familie. Tatăl meu, proprietar rural, originar din co­ muna Butoeşti, jud. Mehedinti, a fost crescut de egurnenul mă­ năstirei Gura-Metru, de cunoscutul cărturar EufrosinPoteca, pri­ mul profesor de filozofie în şcolile româneşti. Fără această tra­ diţie, aş fi studiat matematicele, pentru care aveam o deosebită aplicaţie în clasele secundare. N'am publicat nimic Înainte de a ajunge la sfârşitul studiilor universitare, pe care le-am făcut în Universităţile din Bucureşti, P€!,ris, MUnchen şi Leipzig. Prima mea contribuţie originală la ştiinţa filozofiei se cuprinde în teza de doctorat şi este publicată în revista ce apărea sub direcţia lui Wilhelm Wundt, Philosophische Studien. Această lucrare a fost continuată apoi în scrierea Elemente de Metafizică, pe care am publicat-o în 1912 În Bucureşti, şi din care un extras s'a publicat şi În Reuue de Metaphvsique ei Morale din Paris. Direcţia ace­ stor lucrări nu csracterlzează întreaga mea activitate. Incă de la începutul carierei mele am tost atras de problemele sociale, şi mai ales de problemele sociale a\�e ţării mele. Am contribuit pentru înţelegerea acestora din urmă cu câte-va articole În ziarul Epoca. dirijat pe vremuri de N. Gr. Filipescu şi de G. Panu; articole, care apoi complectate, au apărut într'un volum la librăria Socec, în anul 1904, sub titlul Cultura română şi politicianismul. [329] ABHTVELE OLTENIEI 329 La 1900 am întreprins publicarea unei reviste, tribună liberă, în care avea să se discute mai ales cestiuni\e sociale. Aceasta, Noua Revistă Română, a avut 16 volume şi a durat până în pre­ ziua participării României la războiul mondial, în 1916. Articolele şi studiile pe care le-am publicat în această revistă sunt nume­ roase şi cu un conţinut foarte variat. Tot dela 1900 am întreprins şi publicarea periodică a unor lucrări de filozofie, la care am avut colaborarea celor mai distinşi foştii mei elevi, sub titlul Studii Filozofice. Publicaţia aceasta a avut opt volume. La 1923, Aprilie, s'a transformat în Revista de Filosofie, ce se găseşte în curs de apariţie. In Studii Filosofice se găseşte Puterea sufletească, pe care a premiat-o Academia Română În 1908. Pe când activitatea mea de scriitor să extindea asupra unor subiecte variate: poli­ tică, literatură, ştiinţe so ciale şi metafizică, activitatea mea profe­ sională, de profesor la Facultatea de filozofie şi litere din Bu. cureşti, se Îndreptă cu deosebire spre cercetările psihologiei şi logicei. Rezumatul cursului de psihologie l'am tipărit în anul 1923 la Bucureşti, editura "Cultura Naţională", sub titlul Curs de psihologie. Am nădejdea să pot tipări anul viitor şi cursul de logică, al cărui manuscript îl am aproape gata. Ce lucrări am în gândsă mai scriu pe viitor? Ce aş' putea răspunde} Deocam­ dată câte-va asupra culturei româneşti şi asupra păturei ţărăneşti, lucrări care îmi vor servi şi de bază la alcătuirea discursului de recepţie la Academia Română, unde am fost ales în Iunie 1923. Alte lucrări? Dumnezeu ştie. La vârsta de 55 ani, în care mă aflu, unii slârşesc orice activitate, alţii atunci încep pe cea se­ rioasă; - ce voi face eu? - încă odată, Dumnezeu ştie. Care este opera vieţii mele? Nu sunt mulţumit de nici una, din cele tipă­ rite până acum. Nădejdea Îmi este în cele viitoare. Lucrez ziua, mai ales dimineaţa. Şi noaptea, când este ur­ genţă. Nu întrebuinţez fişe. Inainte de a începe să scriu, mă do­ cumentez prin lecturile cele mai variate. De multe ori mi se în­ tâmplă să deschid şi cărţi cu totul străine de materia ce voiesc să tratez. Nu odată, din asemenea cărţi străine am primit inspi­ raţii fericite. Nu urmez o metodă propriu zisă, dar păstrez veşnic o atitudine de conce ntraţie asupra subiectului ce studiez. Zi şi noa pte nu gândesc la altceva de cât la ce am de scris. După ce am tipărit Însă lucrarea, m'am despărţit de ea definitiv. Nu mă recitesc, iar când mi se întâmplă să recitesc câte o pagină din cărţile publicate de mine, am aceiaşi impresie ca şi cum aş citi [330] 330 ARHIVEI,E OT,'/'ENIEI pe un străin. Cu toate acestea nu mi-a semnalat Încă nimeni o contradicţie între cele ce am afirmat la diferite intervale. Am avut multe momente de descurajare, dar prin crize su­ fleteşti, datorite carierei mele, n'am trecut. Sunt, ca toţi ţăranii români, un optimist inăscut, deşi am scris poate cele mai severe aprecieri asupra timpului În care am trăit. Acest optimism m'a făcut probabil să ajung la ipoteza "personalismului energetic", pe care am schiţat-o În scrierea mea de Metafizică. Imprejurările vi­ tregi prin care a trecut şi trece Statul român nu au permis Înzes­ trarea catedrei mele de psihologie şi logică de la Universitatea din Bucureşti cu tot aparatul ştiinţific necesar. Din această cauză sunt lipsit de colaboraţla sistematică a elevilor mei. Nu pot în­ treprinde cercetări experimentale la care, ani dearândul, să ia parte mai multe serii de elevi, şi din care să rezulte apoi o mai intensă preocupare de ştiinţa sufletului omenesc În România. Cred totuşi că activitatea mea personală, cu toată vitregia înprejurărilor, a înlesnit calea celor cari vor veni în urmă. Sunt convins, că o adevărată cultură românească se va consolida pe măsură ce munca intelectuală în România va lua un contact mai adânc cu proble­ mele filosofice. c. Răduleseu-ălotru. 19 Dec. 1923. \ [331] Acte oltene din sec. XVII, XVIII şi al XiX referitoare la vii. Comunicate de T. G. Rulat. 1. Adică eu Iacşa Căp. dat-am scrisoarea mea la mâna d-lui Jup. , Costa că să fie dă mare credinţă precum să's ştie că ne-am toc­ mit cu d-lui de-am vândut o vie a mea din dealul Racoţllor carca vie am fost cumpărat dă la Macsim (?) stol. mai dinainte vreme însă răzor 12 m-arn tocmit cu d-lui de l-am vândut ae a mea bună voe însă în bani ug. 40 şi am vândut-o cu de a mea bună voe cu şi a tuturor moştenitorilor. Păntru acea l-am dat zapisul meu la mâna d-lui ca să-i fie d-Iui moşie statornică şi lui şi copiilor d-lui moşie statornică şi lui şi copiilor d-lui câţi D-zeu îi va dărui. Şi când am făcut acest zapis fost-au mulţi oameni marturi cari vor iscăli mai jos ca să să crează. Eu Iacşa Căp. + Drăghici martur Stanciu ot Cleasneşti martur Giurcă martur IL Mai 13/7105=1697. Luca martur Ioslov martur Mihai Rumnu martur Carnea Brailoiu vel-ban, dat-am cartea nostră de judecată Iaşcăi Căp. cas'aibă a-şi ţinearea şi a stăpâni de acum Înainte cu bună pace: o vie din dealul Racoţilor ot sud Gorj, care vei [332] .'J.'J2 ARIi/VEDE OI,'/'ENfEl o au fost cumpărat mai denainte vreame dela Iachim spăt, feciorul lui Posnan Căpit. ot Baia de Aramă. Şi tot o au ţinut cu bună pace cât au fost el aici În ţară; .iar după ce s'au lipsit el de aici den ţară de au pribegit în altă ţară, s'au fost sculat Necula Căpt. Glogoveanul de au fost luat acea vie, zicând el că n-au dat Iaşca Căpt. bani pe dănsa, ci easte mai voInic el să o ţie, fiindu-i Iacşii spăt. dator. Iar după ce au venit lacşa Căp. din pribegie şi văzând el că-i stăpâneaşte Necula Glo­ goveanul via făr'de nici o treabă, s'au fost jeluit Măriei-Sale Domnul nostru, 10 Castan din Basarab Voevod. Şi Măria Sa, după jalba lui i-au fost făcut o cinstită carte a Măriei Sale la banul Vintilă ca să-i facă dreptate. Şi mergând Iacşa Căp. de faţă cu Necula Căp. Glogoveanul înaintea banului Vintilă, au fost dus Iacşa Căp. şi mărturii de au mărturisit înaintea banului Vin­ tilă, cum că au cumpărat Iacşa Căpt, acea vie cu bună tocmeală şi cu bani gata dela Iachim Spăt. Şi au fost rămas Necula Căpt. Glogoveanul de 'judecată denaintea banului Vintilă. Precum vă­ zând şi cartea banului Vintilă de rămas la mana Iarşei Căp.; după aceea, întâmplândui-se laştei Căpt. a doua pribegie, s'au fost sculat Mladen din Cleşneşti de au fost făcut un zapis, zi­ când că au cumpărat acea vie dela Iacşa Căp, şi s'au făcut... (rupt) şi după ce au trecut... (rupt) au fost mers soru-sa Cărstina cu acest zapis de au pârât Înaintea Măriei Sale lui Vodă cu Necula Căp. Glogoveanul, zicând ia că au cumpărat frate-său Mladin acea vie dela Iacşa Căp. şi-au fost rămas pe Nicola Glogoveanul din divan şi i-au făcut Măria Sa Vodă cartea Mări ei Sale să-şi ţie via cu pace. După acea, venind Iacşa Căp. iar în ţară când au fost acum, jeluindu-să el la Măria Sa Vodă cum că nu şi-a vândut via nimărui, eia ţine făr' dreptate, cu porunca Măriei Sale lui Vodă, au venit şi Înaintea noastră de s'au întrebat de fat cu Câr­ stina, sora lui Mladen şi scoţând ea zapisul ce i-au rămas dela frate-său Mladin care scria pre nume Iaştei Căp. de vânzarea acei vii, şi cu multe mărturii; iar Iaşca Căpt. tăgăduia, zicând că nu şi-a vândut via, nici iaste zapisul lui. Deci noi nu am crezu! nici pe unul, nici pe altul, ci fiind noi la Tismana dimpreună cu pă­ rintele Atanasie Egurnenul am trimis dă au adus marturii de faţă cari să scria lntr'acest zai\is; şi ei mărturisiră înaintea noastră cum că nu sânt iscălituriie lor şi pop. Mitru scriiteriul care să numia că au scris zapisul, fiind acum mort, au mărturisit părin­ tele egumenul Atanasie că nu iaste slova lui. Deci noi adeverim [333] că iaste acest zapis făcut în meşteşuguri; am dat această carte a noastră Iacşti Căpt. să-şi stăpâne ască de acum înainte via cu pace pentrucă au rămas Cărstina de judecată. Şi când s'au găsit acest zapis făcut în meşteşug, fost-au mar­ tori şi Necula Căp. Glogoveanul i jupânul Mino i jupân Costea ot Baie şi alţi mulţi. Corn ea vei-ban. Oct. 16-7105=1697. III. Mltieo bijeo 10 Costandin Voevod ignad davat vmid sispo­ blenie gumid. lui Iaşca Căp. ca fie voinic cu această carte a domniei meale să aibă a ţinea şi a stăpâni o vie în dealul Ra­ coţilor cu bună pace pe cătră Cărstina sora lui Mladeno şi de cătră feciorii ei. Pentru că au avut întrebciune de faţă înaintea domniei meale la divan zi când Iaşca Căp. cum că această vie taste a lui de cumpărătoare dela lani Spătarul feciorul lui Posnan Căp. încă mai dinainte vreme. Şi tot o au ţinut pre seama lui cu bună pace. Iar după aceia intârnplân du-se de s'au lipsit laşca Căp. den ţară, s'au sculat Necula Căp. Glogoveanu de au împre­ surat această vie şi după ce au venit Iaşca Căp. aici în ţară, au tras pără cu Necula Glogoveanu înaintea răposatului Vintilă, biv­ vel ban şi au rămas Necula de judecată. Şi de atuncea încoace şi-au ţinut Iaşca Căp. această vie cu bună pace. Deci când au fost acum, sculatu-s'au această fămeaie Cărstina sora lui Mladen cu pâră pentru această vie scoţând şi un zapis, dă zicea cum că iaste al Iaşcăi Căpt. Scriind cum că a dat Iaşca Căp. această vie lui Mladen, fratele Cărstinii, pentru o datorie ce i-au fost dator t. 42 de care cetindu-se zapisul în divan înaintea Domniei-Meale, laşca Căpit. au tăgăduit, cum că nu iaste zapisu lui; nici au dat el via lui Mladen. Şi au mărturisit şi credincios boiarinul domniei meale Cornea veI ban cum că mărturiile ce să află iscălit în zapis iau adus de faţă de au mărturisit cum că nu sânt ei iscă1iţi nu ştiu de acest zapis. De care domnia mea necrezând pă Iaşca Căp. am judecat împreună cu tot divanul cum că jură Iaşca Căp. pentru acest zapis cum că nu iaste adevărat, ce iaste făcut în meşteşuguri. Şi după judecata Domniei-meale, mers-au Iaşca Căp. de au jurat cu sufletul lui în sfânta bisearică, fiind ispravnic la jurământ sluga Dornniei-rneale, Stanciu vel-post, Drept aceia, am dat domnia mea această carte a Domniei meale Iaşkii Căpitanul, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni această vie dela Racoţi cu bună [334] 334 ARHIVELE OLTENIEI a pace de către Cărstina, sora lui Mladen, şi de către feciorii ei, să-i hie moşie stătătoare pentru că au rămas Cărstina sora lui Mladen de judecată dennaintea Domniei rneale den divan. Blacodania nisad regomid. Ghen. 27 - 7107=1699. 10 Costandin Voevod. (Pecetie mică roşie). IV t Nicodim, igumenul sfintei şi dumnezeeşti mănăstirii Tes­ meani. Dat-am cartea noastră popii Drăghici den Vâlcea înpreună cu fraţii lui, ca să aibă voe a-şi pune vie fieştecare dintre ei pă locul sfintei Mânăstiri la Masloşi, şi să aibă a-şi stăpâni tot cu bună pace ei şi tot neamul lor: însă viile cu cât ţine obraţul viei până în vale. Şi vinărlt adecă zeciuiala pământului diajrna după obiceaiu să nu dea pănă în trei ani, până când îşi va veni via pă rod: şi atuncea să aibă a da zeciuiala pământului din zeace vd (vedre) numai o vadră, iar mai mult nimic alt. Precum şi este obiceaiul şi precum şi la alte moşii unde sânt plaiuri de vii pă pământul sfintei rnânăstiri iarăş aşa s'au dat. Pentru ca să să întărească şi să să tmulţească venitul sfintei case. Iar când nu o ar putea să o mai ţie, ci ar vrea să o vânză, atuncea după ce vom avea noi ştire, voInic să fie s'o vânză unde ar vrea şi ori la fieştece obraz. Drept acea ca să întărim cartea aceasta, punem iscălitura noastră şi peceata sfintei mânăstiri mai jos, la luna Ghen 1-7235=1727. Nicodim, igumen Tisi- 10 Nicodim eclisiarh am scris. (Alăturea pecetea, purtând data 1671). V. Adecă eu care mai jos mă iscălesc incredinţăz cu zapisul mieu la d-Iui biv. veI stolnic Alecu Nenciulescu precum să să ştie că având eu vii mai mult de prisos m-au pohtit d-lui ca să-i vânz o vie a mea din d�alul Berenilor ce este tot în hotaru Dră­ găşaniior dintr'acest judeţ de asupra Iăntănilor celor mari care vie' o am' şi eu cumpărată \ de la cinci moşneni an urne Badea, soţia lui Tănasie i Ioan Boboc i Badea Condei i Stan al Vasilcăi, şi Dobrin care această vie să adună răzoare douăzeci şi patru: vede o păduriţă crâng ce să află Intre vii loc de şase răzoare. [335] • 1810 Iuli 1. Costandin David. Dincă David. Paraschiva fica d-lui tata-meu Costandin David am iscălit. 3;/5 ARHIVELE OLTENIEI Pe acelaşi act: Dela Ispravnicul Vălcii. Cu acest zapis viind vânzătorii inaintea noastră şi arătând că vânzarea aceştii vii este cu bunâ tnvoire şi tocmeală şi că banii s'au primit deplin după coprinderea zapisului, spre încredinţare s'au adeverit şi de noi cu iscăliturile. Şi acest hotar de vie are şi pomet prin poalele tuturor răzoarelor, şi iarbă de cosit de face fân. Şi via aceasta este în vârful dealu­ lui, pă locul Sfintei Episcopii cu otaştină, care plăteşte toţi stă­ pânii viilor pentru otaştină de o vadră o para după simfonia ce este făcută mai de mulţi ani de boieri şi neguţători cu Arhiereul al Sfintei Episcopii. De care arăt şi semnele hotarului vii, adecă den două răzoare de vie cele are Stan al Vasilcăi alăturea cu această vie despre Oraşul Rămnicului şi merge drumul cel mare pe vârful vii în jos spre amează-zi până dă în drumul ce sco­ boară dealurile Buzilei şi apucă în jos pe drumul cu îngrădişul vii până la o cruce de lemn, unde să abate alt drum prin poa­ lele vii pă din jos de cruce şi merge gardul dela începutul ho­ tarului pă marginea. drumului pănă dă iar în hotarul gardului al lui Stan al Vasilcăi care să află şi el fugit peste Olt. Şi această vie am tocmit-o eu În tI. 1500 adecă una mie cinci sute tocmai şi mi s'au dat toţi deplin de care d-Iui şi fii D-Iui să aibă a o stăpâni până în veci nesupărat de nici un neam sau fii ai mei elim şi orce neam să va trage din neamul d-Iui să aibă a stăpâni . cu pace, findcă tntr'această vie am fost dat şasă răzoare de zestre \ fie-mea Paraschivii care acum în vara trecută i-au murit soţu şi fiind această vie depărtată de oraş, m-au rugat de i-arn dat altă vie mai mare puţin decât acea de zestre, însă aici aproape peste Olt la Cetate, vie cu mult pomet. Şi pentru încredinţare au iscălit şi dumneei. La (?) bună vân­ zarea mea s'au iscălit şi fiu-meu. 1810 Iulie 18. (Două iscălituri). [336] 336 VI. ARHIVELE OLTENIEI "Pentru sădirea de vie ce are pe moşia noastră Drincea şi Oprlşorul d. Tănasie sin popa ot satul VIădaia, despre partea crezut alături cu Radu Ciocan, şi pentru osebite cuprinsuri de obraţie a viei, pivniţă şi loc sterp, pe seama trebuinţii sale şi a vitelor cu care va merge la vie, Însă peste tot lungul stânjen şeaisprezece şi latul stânjen doisprezece stânjenullui Şerban Vodă, pentru care se indatorează numitul prin al său osebit Înscris ce ne-au dat a lucra via napristan, şi din rodul ce va eşi, să dea pe fieşcare an dela zece una, fără Însă a mijloci cea mai mică asu­ prire la măsurătoarea vedrilor, şi osebit să lucreze cu mâinile zile trei pe seama moşiei, sau să plătească în bani după preţul ce va urma pentru munca zilii; iar vin sau rachiu nu va fi vol­ nic niciodată sub nici un fel de cuvânt a vinde la vie decât cu râdicata. Acestea păzindu-le Întocmai numitul să aibă atât însuş cât şi moştenitorii săi din neam În neam a se folosi cu rodul acestei sădiri fără nici o poprire sau câtuş de puţină împiedecare, şi fără a mai fi supărat in viitorime de Îngrijitorii moşii cu numire de ierbărit şi altele, iar când în cugere de trei ani va rărnânea via nelucrată, : tunel se va urma după paragraful al cincelea al ca­ pului al şeaptelea dela partea a treilea din Pravilă pentru sădiri şi locul va rămânea slobod În stăpânirea proprietăţii noastre. Asemenea drepturile de săditor nu le va Înstrăina prin vân­ zare la altul fără ştirea şi voia noastră. B. Stirbei, bi-vel logofăt. Acte si scrisori din trecut , Comunicate de Praf. C. N. lUaterscn, R-Vâlcea. 1. Aşezămăntul ce am făcut cu părcălab Rad(u) Talica ot Orea­ viţa i cu părc. Rad(u) ot Voivoştiea i cu alţi sătiani oraviciani fiind fată pentru rându vinăriciului dela Oreaviţa i dela Voivoştiea ce să dea de vadră i de n\ţtme i pentru c1aca lor dupre cum iaste porunca Mării sale lui Vodră) i pentru suhaturi precum va arăta În jos anume. Adecă eu Radul părcălab Talica ot Oreaviţa şi eu Rad(u) păr- [337] ARHIVELE OT,TENIEI .'J.'Ji călab dela Volvoştia sud Mehedinţi împreună cu oa(me)nii noştri care mai jos ne vom iscăli, dat-am acest adevărat al nostru zapis ca să fie de bună Încredinţare la prea cinstit dreapta siinţiei sale prea sfinţitului Mit. al Ug. Chir Neofit 1) precum să-s' ştie că fiind noi şezători pe moşiile sfintei Mitropolii, şă avănd vii în dealul Oreaviţei i În Voivoştiea, multă pricină şi netocmire am avut cu ispravnicii ce-i trimitea sf. sa asupra vinăriciului, încăt înţelegănd Măriea Sa Vodfă), au trimis de ne-au adus cu treapăd şi ne-au pus la închisoare. Dar sfinţia sa, ca un stăpân bun şi milostiv, s'au Îndurat de noi şi n'au pus la socoteală greşeala şi Împotrivirea noastră, ci au rugat pe Măria sa Vodfă) şi ne au luat dela închisoare. Deci noi văzănd bunătatea sf. sale, încă l-am mai supărat şi ne-am rugat ca să ne facem aşezămănt înaintea sf. sale de toate căte am avut pricină şi sf. sa ne-au dat voe să ne facem dupre cum pohtim şi noi am făcut de căte ne-au păsat şi am arătat pre căt putem să dăm bani vinăriciului şi să c1ăcuim precum arată mai În jos. Şi sfinţia sa, după rugăciunea noastră, au lăsat să fim odihniţi, însă să avem a da vinărici cu otaştină 2), din zeace vedre o vadr(ă) şi această să o plătim cu bani 30, Însă vad(ra) ne iaste dreaptă bună de oca 12 şi să ne spunem la vinărici bucatele drepte. Iar ori unde ar cunoaşte vechil(ii) sf. sale că umblăm cu vicleşug şi ne-ar găsi făcând înşălăciune, să fie bucatele acelea domneşti. Aşişderea şi pentr(u) poc1on era carte domnească de să lua de nume căte un tal, Dar noi ne-am rugat si. sale şi ne-au ertat şi ne-au aşăzat să dăm de nume po bani 54, însă numele bani 24, şi baniţa de orz bani 24 şi azirnă de pâine i puiu de găină bani 6, iar mai mult supărare să n'avem. Aşişderea şi pentru c1aca ce porunceşte Maria sa Vodră) ca S3 c1ăcuim Într'un an de zile, 6 să avem a c1ăcui. Cei cu plu­ gurile zile 2 de arătură grâu, mei, porumbu primăvara şi toamna i 2 zile de sapă, i o zi de secere şi una de treerat. Iar cei ce săn­ tem făr(ă) dobitoace, 2 zile de sapă, 2 zile de secere şi doao zile de arie. Iar ori carele din noi n'ar clăcui, să avem a plăti ziua cu bani 15 şi suhat de boi, de vaci, de cai, să nu dăm; iar de rămători 1) Mitropolitul Neofit I-iu Cretanul a păstorit în anii 1738-1754 2) otaştlnă = dijmă de vin. 4 [338] .138 ARHIVELE OL1'ENIEI căte bani 6 cănd va fi măn care În pădure; iar cănd nu va fi rnăncare, să dăm de rămător că te bani 3, căci plătim suhat de vară· Şi de tot stupul că te bani 3 şi de matce şi de roi. Şi de oaie şi de o capră iarna bani 51 i vara bani 81, Însă fără miei de vară. Şi de fătăciune, unde va fi oi multe, să ia taI. 1 şi un miel; iar la fătăciune mai mică să ia pă jumătate. Şi dijma de o c1ae de făn de cară 5 să ia bani 30, iar de cară 10 să ia bani 60, iar de o şără să ia bani 90. Şi toate sămănăturile căte vom avea pe moşie din grâu, din orz, din mălai, din porumbu i din ovăz din grădini, să avem a da din toate cu dreptate din zece una. Aşişderea şi pentru tecovine, din căte cazane vom face rachiu, pe dealul cu vlnărici, să avem a da de cazan vadră una. Drept aceasta, cănd am făcut acest zapis de voea noastră, fost-au şi alte obraze de cinste mărturii şi noi Încă ne-am pus numele şi degetele mai jos ca să-stă) crează, şi pe acest aşăzămănt am pohtit şi noi să facă şi carte domnească, ca să fie nestrămutat acest aşăzărnănt. - Mai 19 leat 7251. - Eu R.adul părcălab Talica Eu Drăghici Talica Eu Stan al lui Petre Eu Matei Burcea Eu Ion Gonţea Eu Păun al lui Semen Eu Leontle Monah Eu Petre Drăghici Eu Iane Buceanul Eu Preda Spuzoiul Eu Necula Carneniţă Eu Stancul Grosul Eu Stanciul Tatomer Eu R.adul părcălab ot Voivoştiea Eu Ion Negovanul Eu Ion Negrul Eu Ion Străc Eu Ion Ciocan ot tarh. ----- [339] COMUNICĂRI SI • ���vv��rv������-v������-v��� L�OTE o Corespondenţă dela Craiova, din 1846 Comunicată de T. G. Rulat. In • Vestitorul românesc, gazeta semi-oficiaIă, anul X No. 26, 1840 2 Aprile" găsim următoarele rânduri, - semnate Iosif Abel- care ne dau oare-care informaţii asupra oamenilor şi lucrurilor din acea vreme, la Craiova. Domnule Redactor, Fiindcă foaia Dumitale este vestitor, te poftesc să vesteşti şi aceste puţine rânduri: In veacul nostru in care toată lumea călătoreşte, şi în care a ajuns chiar şi calfe de croitori nemţeşti să se preumble pe ma­ lurile apei Iordanul, şi să se tipărească voiaj urile lor la Sadom şi Gomora; În acest veac negreşit nimenea nu mă va dojeni, dacă şi eu mă fălesc a obşti printt'aceste rânduri întipărirea ce mi-a făcut vederea oraşului celui de al doilea de căpetenie a ţării noa­ stre, cu prilejul aflării mele acum de curând într'tnsul. Eu cunosc oraşul Craiova de 20 de ani, şi l-am văzut mai în urmă în anul 1840 şi acum iarăşi. Dar ce schimbare! Cititorul fără Îndoială aşteaptă să-i pui Înainte chipuri deosebite a Craiovii. Dar la acea­ sta se înşală; şi apoi, cu care drept poate să aştepte de la un condei atât cu desăvârşi re neliterat, precum este al meu, un pa­ norama literar? Mulţumească-se dar dacă voi încerca să arăt prin desen uri mai proaste şi cu ruptul schimbările cele de căpetenie, care În cea mai din urmă vreme s'au ivit în Craiova. Cea dintâia şi tot deodată cea mai de căpetenie schimbare este rezultatul activităţei administrative a D. marelui logofăt şi [340] ABHIJlRI,E OLTENIEI cavaler Iancu Bibescu, în insuşimea sa de Însărcinat cu cârrnui­ rea În Craiova, şi tot de odată inspector al toatei Valahii mici! Această activitate a zisului mărinimosului bărbat, se vede în toate unghiurile cele mai mici ale oraşului. Prin osârdia şi alesul său gust, politia a propăşit la Înfrumu­ seţarea ei Într'un chip uriaş şi o podoabă care se poate numi între cele dintâi este grădina ce se zice grădina lui Bibescu : o zidire a liberalităţii şi a duhului său iscusit şi iubitor de arte, în care intrând un strein mai ales într'o Durninecă sau sărbătoare, când ea se află deschisă pentru toată lumea, va fi nu puţin uimit de a vedea un parc în cel mai bun gust englezesc cu un chioşc şi cu alte foişoare cât se poate de frumoase, şi de a auzi muzica mi­ litară, care de două ori pe săptămână aduce preumblătorilor prin acel parc Între care se vede chiar fruntea oraşului de ambele secse, cea mai dulce desfătare, mângâind auzul cu cântice ale celor mai plăcuţi compozitori. Apoi aceasta-vă întreb - nu este un dar mare pentru oraşul de al doilea al Valahiei? mai vârtos când aceasta s'a lucrat de ur; patriot cu chiar de Ia sineşi chel­ tueală, numai şi numai ca să hărăzească locuitorilor un ce frumos şi desfătător. Dar şi frumoasa şosea care merge către această gră­ dină, aşternerea mai de obşte a uliţelor politiei cu caldărârn de piatră, aridicarea de o mulţime de zidiri noui şi frumoase (chiar în vara trecută s'au gătit precum am auzit 40 case nouă) şi aceste toate îmbunătăţiri isvoresc din activitatea sau cel mai puţin din mai de aproape îndemnare a prea vrednicului O. marele logofăt Bibescu. Apoi bine Iăcătoarea sa infIuenţie nu se mărgineşte numai asupra lucrurilor neînsufleţite, nemişcătoare, ci din potrivă străduirea sa În Craiova a modificat Într'un chip foarte priincios chiar şi duhul soţietăţii. Aşa spre pildă fu el acel om care ştie să desfiinţeze acea ne­ cuvlincioasă linie despărţitoare, care depărta În vileag pe boerul de la negustorul. Mulţi negustori mă încredinţară că O. Bibescu în multe rânduri a încercat şi a isbutit de a mijloci (pe la baluri şi picnicuri) o întrupare soţială lntre Boeri de neam şi Între tagma negustoreasCă, pentru care, sfârşit şi acum numitul O. Kârrnuitor oblşnueşte de a aduna În �ecare an odată la un prânz cât se poate de falnic pe toţi fruntaşii locuitori din Craiova, poftind Îna­ dins la acest ospăţ şi pe mai mulţi din cei mai Însemnaţi boeri. Vezi aceasta însă, casa O-lui Bibescu în Craiova, a căruia cea mai frumoasă podoabă este însuşi O-ei Cocoana Bibeasca, se află [341] .dHlllVELE OUrENIEl a fi de a pururea punctul central al bunii soţietăţi de acolo; locul de adăpostire al streinilor care toţi se folosesc de a sa marim­ moasă protecţie, şi azilul şi mângâerea sărmanilor, îmbielşugarea şi asigurarea locuitorilor, cum şi a călătorilor. Acest adevărat nobil bărbat iobeşte a face bine chiar pentru dragostea facerii de bine, şi chipul cu care urmează la această, dă binefacerii sale un Îndoit preţ. Iată schimbarea cea de căpe­ tenie care s'a ivit la Craiova în mai de aproape trecuta vreme, şi de care am fost mai cu deosebire eu foarte pătruns. Dea Dom­ nul ca acest bărbat să rămâe încă multă vreme spre fericirea nu­ mitului oraş însărcinatul în postul său, dar şi D. marele logofăt Bibescu, să binevoiască a lua în băgare de seamă, că dacă şi j s'ar deschide cu înlesnire o cărare mai naltă în Bucureşti, dar tot nu va găsi acolea un câmp atât de întins pentru mărinimoasa şi bineiăcătoarea sa activitate precum îl are în Craiova, unde toţi de o potrivă îl proslăvesc, unde O-lui şi casa sa este totul pentru toţi, şi unde d'apururea i se dă prilejuri de a-şi căştiga cele mai frumoase, ba chiar nemuritoare merite! Pentru ,,0 istorie a Craiovoi" *) xx. Un istoric al Orasului . • La 1899 "Societatea Geografică Română" a publicat din Ma­ rele Dicţionar Geografic al Romaniei, alcătuit de D-nii George Ioan Lahovari, General C. Brătianu şi Grigore G. Tocilescu, volu­ mul Il, Iascicula IV, în care la paginile 738-746 s'a descris Cra­ iova, sub variatele ei forme: topografie, cult, institutii, asistenţă, etc. Credem, că istoricul oraşului, pe care în întregime îl transcrim aci, s'a făcut de defunctul Or. O. Tocilescu, fost membru al Academiei Române, profesor universitar şi director al Muzeului naţional de antichităţi. D. D. Stoenescu. "Numele Craiova IUl este de căi o formă a cuuăntului Cra­ lioua, cuvănt de origină slauonă, în care li s'a transformat În i muiat. Forma însă, cu mult mai obicinuită in vechile noastre "') Vezl "Arhivele Olteniei"; An. III, 1924, No.ll, pag. 55-58. [342] 342 ARHIVELE OL'l'ENIEI hrisoaue, este acea slauicd originală: Cralieua. Cralieua sau Cralioua nu este de căi un adjectiv posesiv femeesc din Crali (rege). Cu dreptate Laurian zice: Craiova, după etimologie În­ semnează cetate regală, sinonimă cu regianum al lui Ptolo­ meu, d' a dreapta Dunărei. Concluziunea Legitimă, pe care trebue s'o tragem din cuuăn­ tul Craiova, este că va fi avut oarecând, direct sau indirect, a face cu vreun Craiu (rege). Insă dacă acest Craiu a fost Ioan, aceste nu insemnează nicidecum, că cuuântul Craiova ar veni de la regele Ioan; pentru că româneşte şi bulgăreşte Ioan se chiamă lova sau Ivan, iar rege, Craiu - şi de aci Craiova e cam departe. Această ultimă teorie susţinută de Fotino şi fratii Tunusli, prin care se zice că Craiova a fost fondată de Ioaniţiu, regele Româno-Bulgar, căruia şi atribuesc şi fundarea bisericei bănească Sf-tului Dumitru din Craiova, este falşă 1). Se ştie ca siguranţă, după o inscripţie ce se află în pridvor la acea biserică, că a fost făcută din temelie a doua oară de către Mateiu Basarab la anul 16522). Intre epoca resiauraţiunei (anul 1652) şi epoca primei clă­ diri, a cărei dată cronologică ne lipseşte, trebuie să fi trecut un interval destul de lung, de oare-ce Mateiu Basarab ne spune că nu mai găsise bună nici chiar temelia. Având in vedere această imprejurare, precum şi felul de zidărie, care se poate vedea după armele unei clopotniţe care se află in faţa bisericei, se poate crede că biserica primitivă ar fi fost făcută cu două secole inainte de restaurare. Nimic nu indeamnă deci a ne urca aşa de sus până la im­ păratul Ioaniţiu, cu patru secole mai Înainte, după cum face Fotino, Epitetul de Bănească ce se dă bisericei St, Dumitru din Cra­ iova, vine dela primul Ban al Olteniei, cu reşedinţa in Craiova, (in loc de capitala cea -oeclue de la Severin), care se pare c' ar fi zidit-o. Acest Ban a fost Barbu Basarab, supranumit Craiouescul, care a trăit cam intre 1450-1510. Dar cum că există o tradi- 1) Vezi Arhivele Oltenie}, an. Ill, pag . .55, documentul No. XVlIl. -�ota aceasta şi cele următoare din josul paginilor sunt ale D-lui D. D. SI. ') Vezi Arhivele Olteniei, an. !li pag. 159, din lucrările. lui August Pessiacov. 1 [343] ARHIVELE; OLTENIEI 343 ţiune la Craiova despre un oare care Crai Ioan, aceasta e ne­ contest abil. Pasagiul ce urmează a fost extras în revista noastră la pag. 18-19, an. II; de aceea nu-l mai reproducem aci. Iar mai jos Pessiacov continuă astfel articolul său: După o legendă poporană, Craiova cea oeche negreşit [na­ inte de secolul al XV-lea, când il devenit capitala Olteniei, clă­ dindu-se cam tot pe atunci şi biserica cea bănească, nu se afla punctualmente acolo unde este astăzi. La porţile oraşului, mergând spre Jiu - zice d. Margot - se vede a mare baltă numită Craioviţa 1). Tradiţiunea poartă că oraşul era zidit in vechime tn acel loc şi că în urma unui mare cutremur de pământ fu scufundat cu totul, inecat, şi că apele bălţii îl cuprinseră. Cercetări în fundul bălţii ar putea să verifice această legendă. Este foarte probabil că poziţiunea primitivă a Craiooei să fi fost chiar lângă râul Jiul. Cu toate acestea, legenda despre cufundarea oraşului ni se pare a fi avut d'tntâiu în vedere un alt punct teritorial, apli­ cându-se apoi către balta de lângă Craiova, din cauza apro­ prierii locului. D. Hasdeu crede că Înainte de secolul al Xl! l-lea, oraşul Craiova era situat cu mult mai jos de cât se află astăzi, şi anume lângă balta Nedeia, aproape de Dunăre. In întreaga Românie, fără a vorbi de Bana t sau 7 ransiloania, nu se găseşte nici o localitate cu acest nume şi totuşi in basmele poporane din Muntenia cetatea Nedeia joacă un rol foarte caracteristic. Aşa, bună-oară, în basmul .Fiul tiânâtorului" cules de ne­ înirecutul P. Ispirescu, noi citim: "Impăratul iarăşi îl chemâ şi-i zise: - Fiule al uănătorulut, mi s'a spus de lin oare cine că tu le-ai fi lăudat că poţi să aduci meşteri de la Nedeia-Cetate, să-mi zidească un palat, cum nu s'a mai văzut până acum. Luând cele o sută de corăbii pline cu sare, fiul uânătorului plecă cu dânsul pre mare. După o călâtorie foarte lungă ajunse la Nedeia-Ceiate. Această cetate era vestită pentru meşterii ei, cari lnuăţase meşteşugul de La zine, şi nu putea nimeni să intre acolo" . 1) Vezi Arhivele Olteniei, an. J, vag. 365 documentul No. XI. [344] 844 ARI-llVELE OLTENIEI Aşa dar pentru poporul din Muntenia, Nedeia-Cetate a ră­ mas ca un ideal de oraş mare industrial, vestit pentru meşterii săi. Această celebritate a Nedeei nu se mărgineşte tnsă in cercul strict al Ţărei Româneşti, deşi pe aiurea cuvântul a căpătat un inteles ceva mai general. Astfel in Moldova pe la jumătatea secolului al XV! I-Iea, se chiamă Nedeia o numeroasă adunare de oameni, după cum în adevăr sunt foate oraşele comerciale . .l at ă un pasagiu foarte precis din prauila lui Vasile Lupu : "Mai mare sudalmă se chiamă, când va sudui nescine pre altul in vreun loc ca acela de cinste unde vor fi mulţi oameni străini cu unul În mijlocul târgului, sau la vre-o .nedeiă" sau În curtea domnească sau la vre-un praznic". Este invederat dară că în districtul Doij, acolo unde se află astăzi satul Nedeia, cel de lângă balta Nedeia şi de lângă gârla Nedeilor, ba şi pe aiurea, oriunde s'ar mai nemeri vre-o localitate românească cu acelaşi nume, trebuia să fi existat oarecând un. important centru comercial, ceia ce se justitică in cazul de faţă prin poziţiunea locului tocmai la o trecătoare Il Dunărei. Ce se va fi făcut cu el? Cum oare şi când anume va fi pierit? Nu se ştie. 1 radiţiunea poporană despre scufundarea unui oraş în baltă, fie ea întemeiată pe o catastrofă adevărată ori numai pe un ce metaforic, strămuiată apoi la capitala Olteniei, unde ea nu are nici o raţiune de a fi, s'ar potrivi de minune Cll Nedeia-Cetate. Istoria dispărutuiui oraş doljean Nedeia, -care ar fi fost in­ teresantă prin sine însăşi. şi ar merita de a fi cercetată şi poate să rui fie fără legătură cu originele Craiovei. Cine ştie, dacă nu cum-va până şi creşterea acesteia a fost datorită În parte, după cum se întâmplă mai totdeauna, căderei unei apropiate rivale! Oricum, fundată în prima jumătate a secolului al X!JJ-/ea de către un rege al Cumanilor, Craiova ne apare, peste vre-o sută de ani după aceia, deja ca un oraş de o însemnătate oarecare. Reamintim că Craiova este locul de reşedinţă al banilor Craiovei 1), începând cu 'vestita familie Basarabă a lui Barbu 1) Interesante studii s'a� făcut asupra banilor Craiovii de 0-1 O. MiI. Dernetrescu, avocat, din ale cărui lucrări s'au publicat părţi în Arhivele Olteniei, iar acum În urmă 0-' 1 C. Filitti, cu eruditul său articol pu­ blicat în No. 13, an. !Il al aceleiaşi reviste. Domniile lor au adus lumini noi pentru istoria Cralovii, [345] "JlU-lI VELE OLTENIEI 845 r 1" I şi a fraţilor săi Craioveşti. El este oraşul natal al generalului Haralamb, care a făcut parte din gmiernul provizoriu la 1866, impreunâ cu Lascar Catargiu şi Nicolae Goiescu. Originari de aci mai sunt: familiile Bibescu, Ştirbeiu, decedatul pictor Arnan, Iordache Otetelişanu, care fundă aci prima şcoală de fete din Oltenia (1835), poetul Traian Demetrescu şi alţii. Insemnări mărunte Muscu In No. 7 din anul trecut al » Arhivelor Olteniei" D-I Anton Oprescu vorbeşte de numele Moşcul în Oltenia. Un Muscu a fost haiduc de curând în Mehedinţi. De neam din Oprişor, acesta a haiducit câtva şi a fost omorât la Prisăcea În 1891. Cântecul lui Muscu este cunoscut În părţile acestea. Asteămăt. , In • Istoria Revoluţiunii Române dela 1821" de C. D. Aricescu, Craiova 1874, găsim În Nota No. XV p. 39 (Extractii din rne­ moriulii reposatuluî Dumitrache Protopopescu din Severin) cu­ vântul aştemăiă, întrebuinţat intr'o frază in care se poate citi: • iară Ghiţă se ţinu după mine pănă la un loc, astemăiă [?] şi de frică ... " . Semnul de întrebare pus de Aricescu, ne arată că nu a ştiut ce să'nsernneze acest cuvânt, pe care Protopopescu, Intrebuin­ ţându-l, neapărat că Îi cunoştea înţelesul. Haşdeu (Etymologicum magnum Romaniae) scrie despre acest cuvânt: » Aştemăt, adv.; soudain, subitement, il la sourdine, fur­ tivement". EI n'a cunoscut cuvântul decât din trei poezii popo­ rane culese de G. D. Teodorescu din Brăila şi Teleorman, spu­ nând că "In coridiţiunile în care ni se prezintă acest adverb, fără varianturi fonetice şi numai din regiunea de lângă Dunăre, e foarte anevoe a se rosti cine-va asu pra originii lui". D-l Sexiil Puşcariu (Dicţionarul limbii române), întrebuintând acelaş material, il dă cu Însemnarea nfurtivement" (pe' furiş ?), spunând că "sensul lui nu se poate preciza bine". 1: I \i, [346] 346 , J Lăsând la o parte etimologia necunoscută a cuvântului, adaog la cele ştiute înainte, că cuvântul aşteămăt este destul de cu­ noscut în judeţul Dolj, având înţelesul tot de: pe furiş; dar tre­ buie să se ştie că acest "aşteamăt" are un înţeles mai larg decât atât. Aşteamăt ar însemna: a urmări pe cineva pas cu pas, pe furiş, fără a fi simţit. In Dolj însă se'ntrebuinţează altfel. De pildă: m'am dus dupe el cu de-a şteamătu, şi cred că adevăratul cuvânt va fi şleamăt, nu: aşteamăt. Căci tot aşea se zice: m'am dus de-a dura, de-a păstrăgala, de-a berbeleacu, de-a fuga etc. In cele trei cântece în care l'a găsit Haşdeu, iată cum e în­ trebuinţat cuvântul: Balada .Vălcan" din Teleorman (p. 554): Turcii, unde'l auzia, Planul măre că'şi schimba, Aşteamăi s'apropiea, Semn lui Nedea că'i făcea, Pungi de bani îi arăta ... Balada "Stanislav Viteazul" din Brăila (p. 566): Grecul, banii când vedea, Minţile din cap pierdea, Cu ochii la ei era Şi rnăre se'ndupleca, Pe Stanislav îl lăsa, După ceauş se ducea Şi aşteamătul călca ... unde urmează a se ceti : şi aşteamăt îl călca". In fine, balada I1incuţa -Sandului", tot din Brăila (p. 637): Foicică ş'o lalea! Când Ilinca ajungea, Turci aşteamăt se vedea, Sanduleasa de'i simţia, Nicio clipă nu pierdea, Pe Ilinca ascundea Şi'namte-le eşia ... In întâia baladă, versul .oşteamăi s'apropia" trebuie înţeles, că s'apropiau pe furiş, cu te\mă să nu fie văzuţi; în a doua, versul "şi aşteamât îl călca", este iar cu înţelesul de a-I călca, de a-l ur­ mări pe furiş până a fi simţit ;\în cea de-a treia, versul" Turcii aşteamăt se vedea" trebuie înţeles, că Turcii se vedeau urmărind pe furiş, 1 [347] 347 l' , f � , l· r ternându-se de a fi simţiţi, dar cu toată acea urmărire hoţească, nevasta lui Sandu i-a simţit. Ca încheere, ar rămâne că adevăratul cuvânt este şieamăt, adverb care nu se întrebuinţează decât când e vorba de urmărire, Insemnând : pe furiş, cu teamă de a fi simţit. Etimologia rămâne în seama filologilor. N. Plopşor, Din însemnările unui naturalist Ursul în Oltenia. Ursul, care se răreşte pe zi ce trece în toate ţările din Europa, a început să se rărească şi în ţara românească. La noi il cunoaştem ca existând În munţii Moldovei. Povestea lui Petrea Dascălul ne este prea în tipărită în memorie, ca să uităm acest lucru. Ceace nu prea s'a ştiut Însă la noi, e faptul că ursul trăieşte tot atât de bine şi în munţii Olteniei. In munţii Vulcanului (Cloşani, Cărpinel-Mehedinţi), pe stâncă acoperită ici colo de smeură, trăieşte ursul În toată plinătatea sa. Face mari ravagii prin vitele locuitorilor, din care cauză se în­ tocmesc câteodată primitive şi rari vânători, pentru a-l mai as­ tâmpăra pentru câtva timp. Ursul se prindea- şi se prinde şi azi mai rar - cu fiarele. Câteodată rătăceşte şi pe la Cioclovina (deasupra Tismanei­ Gorjiu) şi pe valea Jiului, toamna, după porumb--zice-se. Ciobani şi vânători de pe lângă Runc povestesc că deasupra Runcului spre Retezat (Uricani, Livezeni) există urşi. Fapt important e că iarna, în zile mai călduroase, urşii noştri întrerup din când în când somnul hibernant, pentru a mai da o raită printre steiurile de piatră. Ursul e unul din animalele rare ale ţărei, preţioasă reliquă a unei faune mai mândre din alte timpuri, şi deşi păgubitor, ar tre­ bui protejat măcar numai de dragul lucrurilor vechi, care ame­ ninţa să dispară fără urme. [348] 848 AIlHIVELH OL1'ENIEI Corbul în Oltenia. Corbul e deasemenea o pasăre pe cale de dispariţie. Nu tre­ buie confundat cu celelalte ciori, care abundă pretutindeni. Fiind cel mai mare reprezentant al genului (cam cât o găină), e şi cel mai mare conirostru din Europa. In Iunie 1.914 am văzut doi corbi din aceştia pe marginea gârlei dela Obedin (Doljiu), devorând nişte rnelci de apă. Fiincă e rar, în alte ţări Corbul a 'nceput să fie protejat, sem­ nalându-i-se la timp în diverse reviste tendinţa de dispariţie. Oasele de prune, In tot nordul Olteniei (Gorjiu, Vâlcea, Mehedinti), sârnburii de prună se numesc şi oase de prune, mesocarpul fructului con­ siderându-se carnea sau partea cărnoasă a prunei. RlISCUS aeuleatus în Oltenia. Subarbust totdeauna verde din familia Liliaceelor, care se gă­ seşte în Dobrogea şi Banat, se găseşte şi prin Oltenia. L'am aflat într'o pădure bătrână pe dealul Cetăţuia, comuna Mihăiţa (Doljiu), unde ţăranii îl numesc Ghimpe, nume ce se re­ găseşte şi în Dicţionarul botanic al d-Iui Z. Panţu. Şarlă, javra, potaie. Sunt trei adjective ce se dau câinilor şi oamenilor. In Dic­ ţionarul Universal al Iim bei Române al lui L. Şăineanu (1914) găsim pentru Şarlă : ,,1. câine slab care latră intr' una; 2. fig. şi fam. om supărător (Dela Charles sau Şarlâ, nume ce se dă adesea câinilor)" ,-iar pentru Jaură : ,,1. câine ce latră mereu; 2. fig. om flecar (orig. necunoscută)". De fapt Şarlâ nu e altceva de cât frumoasa rasă de câini King-Charles "), ogar de lux, care pe timpul lui Ludovic al XIV-lea era la modă În toate apartamentele oamenilor bogaţi. Pornânu! zice şarlâ l\nui om care doarme toată ziua, cască toată ziua, se'ntinde leneş - gesturi care tocmai caracterizează rasa KingCh.arles, care nu prea latră dealtfel mai de loc. ';') Dr G. Carlet. R. Perrier. Precis de Zoologie. Paris 1896. [349] R. 1. Călinescu ARHIJ/ELE OLTENIEI Cât priveşte Javră ea nu e altceva decât câinele de Jauarra. care e caracterizat prin lipsa părului, făcând impresia că e chel, sau râios, ceeace a impresionat mult poporul. Rornânul zice javră unui om sdrenţuros, murdar care, deşi neputincios, ameninţă. Potaie se numeşte un câine mic care latră mult, şi un om de nimic care săcâie.· E interesantă semasiologia acestui cuvânt, fiindcă se ştie că potaie mai Însemnează şi haită. Jderul în Oltenia. Astăzi jderul se'ntâlneşte mai rar În pădurile de fag la munte şi În regiunea colinelor, şi chiar În pădurile de stejar. In trecut se pare că acest animal trăia În Oltenia Într'o cantitate mult mai mare decât astăzi. In "Istoria Românilor" a lui V. A. Ureche (Bucureşti 1893) există o rezol uţie domnească din care reiese că cozienii erau datori să dea ispraonicilor câte un jder, ca un jel de dijmă de vânat (pag. 166). Apelul Arhivelor Statului Direcţia generală a Arhivelor Statului Îşi permite să atragă atenţia autorităţilor şi instituţiilor de Stat din tot cuprinsul ţării, că în conformitate cu dispoziţiile regulamentului său, sunt datoare să depună la Arhivele Statului toate dosarele ce conţin ade mai vechi de 30 de ani şi de care nu mai au trebuinţă pentru ser­ vi ciile lor. Autorităţile şi instituţiile din Capitală şi de pe teritoriul Ios-. tului principat al Munteniei vor depune aceste dosare la Arhivele regionale din Iaşi şi Chişinău; iar cele de pe fostul principat al Transilvaniei şi părţile ungurene le vor depune la Arhivele regio­ nale din Cluj. Facem un apel călduros la toate autorităţile şi instituţiile Sta­ tului să se conformeze dispoziţiilor de mai sus, de oare ce suntem informaţi că în ultimii ani s'au distrus ori s'au pus În vânzare numeroase dosare din diferite arhive locale. aducându-se prin aceasta pagube in calculabile istoriei noastre naţionale. ----- [350] :J50 ARHIVELE OLTENIEI o rectifieare istorică " .1 Sub titlul acesta 1) D-nul G. MiI. Demetrescu, atât de bine cunoscut şi apreciat pentru scrierile sale asupra trecutului nostru, rectifică oarecare erori, de vechime şi origină a vechei Primăriei Craiovene, dărâmată nu de mult de edilii preocupaţi de estetica şi perspectiva marelui centru oltenesc. Foarte mulţumitori D-Iui Demetrescu, am fi prea fericiţi dacă rectiiicarea D-sale ar conţinea şi altceva decât simple afirrnaţiuni. lntr'adevăr, dacă Banul BăIăceanu nu a locuit în Craiova, se putea foarte bine ca cineva apropiat din familia lui să fi zidit această monumentală casă. Boerul Călinescu, care a făcut danie aceste case oraşului, nu se ştie pe cine a avut de Înaintaşi ca să stabilească adevărata vechime a casei. Dacă stilularchitectonic, pictura, odoarele, şi celelalte piese de identificare lipsesc dela Casa BăIăcenilor, cum s'ar putea afirma că vechimea ei este precis de 120 ani, cum pretinde D-} Demetrescu? Iată dar că chestiunea mai trebue cercetată pentru scoaterea la lumină a adevărului, şi cred că D-I G. MiI. Demetrescu, harnic şi priceput cititor al trecutului nostru, dimpreună cu alţi specia­ lişti Craioveni, ca D-nul Profesor Ciuceanu de pildă, vor şti să ne dea adevărata origină şi vechime a fostei Primării a Cratovei Ştefan Bosie. Erori de tipar de îndreptat --l)ilrhivele Olteniei, an. Il, No. 10, pag. 476. I·t· } : 1: .. ' jfi _1_._- " La articolul "Oltenia după Memor. lui V. Bauer", la jud. Ro­ rnanaţi (An. III No. 13 p. 230) s'a omis două sate din cauza unei greşeli de tipar: După Margenni (rând 5) trebue adăugat: Piatra (comuna Piatra) sat cu o biserică; situat pe Olt. Kirtun sau Kirina (Criva) " """ """ Mai notez la pag. 232 satul Necunoscut Soudeschii (nu Sondeschti) ; câteva alte schimbări de lithe sunt fără importanţă. C. K. In articolul D-Illi 1. C. Filltti "Banii şi Caimacamii Olteniei" din nu mă mi din urmă al revistei noastre, s'au strecurat următoarele greşeli de tipar, pentru care cerem iertare către cititor: La pag. 204, rândul 1, în loc de .alegător ' să se citească: dregător. " ,,205 " 7,,, " "" vornici din" să se citească: vor- nici de. " 4, după cuvintele "de mari bani" să se adaoge: Ei sunt cunoscuţi de posteritate cu titlul de mari bani, dacă ... " 209 ultimul rând din text in loc de "Dobei" să se citească: Bobei. [351] Miscarea culturală , în Craiova Cu sosirea căldurilor verii, după tntrigură­ rile examenelor de tot felul ale atâtor şcoli din Craiova, mişcarea culturală din oraşul nostru aţipeşte, intrând şi ea În" vacanţă". Revistele Îşi suspendă apariţia pentru 2-3 luni, Bibliotecile se În­ chid şi ele (deşi nu văd că ar trebui să fie aşa), Teatrul Naţional şi-a trimes actorii la vremelnică odihnă, până să reînceapă repe­ tiţiile pentru noua stagiune. Doar cinematografele - s'a mai construit încă unul nou � mai chiamă în răcoarea serii pe ama­ torii de distracţii cari n'au plecat încă pe la băi. Pe un asemenea "sezon mort", fireşte că rubrica aceasta nu are multe de înregistrat. * ::: :1: Conferinţele Societăţii "Prietenii Ştiinţei" au incheiat seria anului acesta odată cu venirea lui Cireşar. Se anunţase totuşi una excepţională: aceea a savantului cu reputaţie mondială, Abatele H. Breuil, profesor de paleontologie la Paris. D-sa tre­ buia să vorbească, Duminecă 29 Iunie, despre Preistorie. Din nefericire această conferinţă nu s'a putut ţine din cauza boalei uşoare care a impledecat pe D-l Abate de a se mai opri şi În Craiova înainte de plecarea sa din ţară. * '" D-l Profesor 1. D. Ştefănescu, conferenţiar distins al Funda- ţiunei Culturale "Principele Carol", răspunzând invitaţiunii pic­ torului D-l Eust. Gr. Stoenescu, s'a oprit la înapoierea sa din [352] ARllIJ'ELE OLTENIEI Italia ŞI In oraşul nostru, la 22 Iunie, spre a ne întreţine într'o conferinţă despre Participarea României la Expozitia Interna­ ţională de Arte frumoase dela Venetia, a cărei deschidere s'a făcut în luna Mai din anul acesta. Cu un talent de vorbitor deo­ sebit de remarcabil, înirunind la o laltă facilitatea unei elocinţi bogată În vocabular, precisă şi elegantă În expresie, împreună cu darul de a transmite ascultătorilor propriele sale sentimente şi convingeri, D-1 Ştefănescu ne-a povestit - model de ceeace se chiamă .causerie" - în ce chip s'a pregătit participarea noastră la Expoziţia bienală, cum se Înfăţişează efortul nostru artistic faţă de pictura şi sculptura celorlalte ţări expozante, arătând în sfârşit irnpresiunile şi părerea marii critici de autoritate europeană cu privire la arta românească, aşa cum se prezintă în actuala Ex­ poziţie. Conferenţiarul a început prin a arăta că dintre cele trei mari expoziţii artistice de interes mondial, Expoziţia din Veneţia -faţă de acea din Roma şi Salonul din Paris-are cea mai mare însemnătate, Întrucât pe deoparte operele expuse aci nu sunt aduse în scopul mercantil al desfacerei În primul rând, pe de alta ele sunt selecţionate cu extremă îngrijire, fără însă nici un ostracism pentru o şcoală, un fel de exprimare sau tendinţă cât de ultra modernă ar fi 1), dar mai ales pentru faptul că această expoziţie este internaţională, loc de Întâlnire şi de nobilă între­ cere a sforţărilor de creaţiune artistică a diverselor familii ale geniului uman. Şi, deşi invitată a participa la acest concurs încă de la Înfiinţarea acestei Exposizione lntemazionale d' Arte delta citiatii Venezia (în 1895, de ţin bine minte), abia azi, la a XV-a ei serie, România răspunde graţiosului apel al Italiei. D-I Ştefă­ nescu descrie cu umor dificultăţile întâmpinate întru pregătirea participărei, din cauza ignoranţei şi lncomprehenslunei atâtora din cei de cari depinde o astfel de întreprindere: aparat administra­ tiv, autorităţi financiare sgârcite pentru aşa ceva, funcţionari de cale ferată şicănitorl şi venali; arată insuficienţa de mijloace cu care a avut să lupte, cheltuind din banul său propriu, cărând tablourile pe braţe şi improvizând din sărăcie amenajarea celor două săli de expoziţia puse nouă la îndemână, văruite şi podite pe jos cu cărămidă, alături'. de somptuoasele săli ale Ungurilor, Sârbilor, Bulgarilor şi Ruşhor, cari aveau la dispoziţie pentru ') Articolul 5 al Reg. Exp. grăeşte: Expozitia din Veneţia îşi pro­ pune să strângă floarea producţlunei artistice contemporane. Ea primeşte orce tehnică, şi orce şcoală, dar respinge toate formele vulgarităţii. [353] A.IUIlEVEE OLTENIEI .153 aceasta zeci de milioane, pe când noi abia o sută şi ceva de mii de lei. Face apoi o enumerare a lucrărilor ce au prezentat pictorii şi sculptoril noştri după ce au fost acceptate de juriul Expoziţief.v-vreo 100 bucăţi abia, în care lipsesc unele lucrări, şi unii artişti cari ar fi trebuit să figureze aci, dar care nu din vina delegaţilor noştri nu s'au aflat la locul lor. La urmă-şi acea­ sta e partea ce trebuie să reţinem cu deosebită satisfacţie-con­ ferenţiarul arată că, prin numărul proporţional de pânze româneşti ce au fost reţinute pentru muzeele străine, cum şi prin aprecierile pe care presa, oamenii cornpetinţi şi mai ales criticii de artă cu autoritate din Italia ca şi de aiurea, veniţi să cerceteze această bienală, le-au făcut despre cele două modeste saloane ale noastre, participarea României la Expoziţia dela Veneţia a fost un succes strălucit şi deci indirect, fără voie şi fără meritul biuroului nostru de propagandă din Min. de Externe, cea mai frumoasă, mai rod­ nică şi mai puţin costisitoare pentru Stat dintre toate organizările oficiale de propagandă românească în străinătate. In picturanoastră, -căci în sculptură nu ne distingem până acum-peste tehnica şi maniera cutărei şcoli internaţionale, care isbea şi care "deruta" pentru moment pe criticul de artă italian şi francez, pentru a-I reţine, a-i fixa atenţia cercetătoare şi a-I minuna apoi, odată des­ coperirea făcută,-se simţea, se făcea vizibil suî1etul unei entităţi etnice sănătoase, tinere, original întru totul şi generator de ade­ vărată artă, care e sufletul românesc. D-l Ştefănescu ne-a mai făgăduit o conferinţă la "Prietenii Ştiinţei" pentru luna Octomvrie, cu subiectul Arta ţărănească. Domnul 1. Tafrali, profesor la Universitatea din Iaşi şi autor al Istoriei Artelor, a binevoit de asemenea a se înscrie pentru o conferinţă despre "Inm:rmântarea la Egipteni şi descoperirea mormântului lui Tut-Ank-Arnon " (cu 100 de proiecţiuni), pe care o va ţine în Noemvrie. Tânărul pictor craiovean Sever Buradescu, înapoindu-se pen­ tru câteva luni dela Paris, unde şi-a făcut studiile artistice, va face o Expoziţie în Capitală şi-probabil-şi în oraşul său natal. 5 [354] 354 ARHIVELE OLTENIEI Comitetul ridicărei unui monument lui Traian Demetrescu, roagă din nou pe acei căror li s'au încredinţat liste de subscripţie pentru strângerea fondurilor necesare Încă de acum un an, să binevoiască a le depune, împreună cu sumele strânse, Doamnei EI. Farago, Ia Muzeul Arnan din localitate, sau cel putin să răs­ pundă la repetatele invitatii ce li s'au făcut În acest sens. In Septemvrie se vor publica Ilsitele, cum şi numele celor ce nu le vor fi Înapoiat până atunci. Lucrarea sculptorului Jalea, În curs de execuţie, va fi de ase­ menea terminată la aceeaşi dată. * Congresul Eparhial al Soc. "Renaşterea" a preoţilor din Oltenia s'a ţinut la mijlocul lui Iulie În T.-Severin. Acesta e al doilea congres al meritoasei asociaţii culturale religioase, al cărui fondator e P. S. S. Episcopul Vartolomeu al Râmniculut şi Noului Severin, şi al cărui organ e vrednica revistă "Renaşterea" care apare Ia Craiova sub conducerea redacţională a Părintelui I. Ghia. Congresul s'a ţinut în localul Liceului "Traian ". Au luat parte la tribună P. S. S. Episcopul, apoi preoţii Gr. Cristescu, Ioan D. Popescu, Angh. Pârvănescu, Silv. Pârvulescu, 1. Ghia, Stănică şi alţii. Pr. Gr .. Cristescu, preşedintele societăţii, a desvoltat confe­ rinţa sa: despre "CultuL creştin ca mijloc de solidaritate socială. Despre activitatea rodnică şi binemeritoasăa societăţii "Re­ naşterea" s'a făcut o Dare de seamă amănunţită În revista noastră, Ia No. 11, pag. 68-74 din acest an . . !; :l: :j: Medicii delegaţi ai Ligii Naţiunilor au vizitat Oltenia în zilele de 30 Iunie, 1 şi 2 Iulie, spre a se documenta despre starea igienică a locuitorilor acestei regiuni, infectată de ţânţarii pricinuitori ai paludis­ mului, şi a vedea care sunt mijloacele noastre de combatere împotriva acestui rău. Cei cinci delegaţi străini, reprezentând Englitera, Olanda, Polonia, Grecia şi Bulgaria, întovărăşiţi de doi medici români, au fost primiţi în gara Craiova de autorităţi. De aci, sub conducerea Inspectoru­ lui general al regiunei sanitare, Dr Laugier, delegaţia a vizitat spitalele şi laboratorul de higienă din oraş, apoi au pornit cu automobilele spre Bechet, oprindu-se prin multe sate, de acolo spre Caracal, Balş, Craiova. In ziua a doua s'a vizitat partea de nord a regiunei, cu Drăgăşanii, Rârnnicu- Vâlcea, Căiimăneşti. In cea de a treia, pornind spre apus, ex­ cursiouişf ii au luat drumul Strehaiei, până la Ti-Severin, de unde s'au înapoiat, incheind această viaită printr'un banchet menit a cimenta legă­ turile de simpatie dintre oaspeţii străini şi gazdele lor Românii. In numărul viitor se va \face o dare de seamă amănunţită despre constatările înregistrate de către delegaţii Ligii Naţiunilor cu prilejul acesta. '. Fortunato. [355] Ineercări de imunizare contra tuherculozei I .� 1 I Profesorul Calmette, su bdirec­ torul Institutului Pasteur din Paris, care se ocupă de multă vreme şi care azi este o autoritate în ma- o terie de tuberculoză, anunţă prin­ tr'o notă prez intată Academiei de Medicină din Paris că a reuşit a prepara culturi de ba ci li de tuber­ culoză atât de atenuaţi, încât să poată fi socotiţi ca inofensivi din punctul de vedere al contagiunei, dar totuşi destul de activi încă pentru a produce în organismele Injectat: o imunitate aproape to­ tală la animalele ce i-au servit de experienţă--viţei şi maimuţe. Fapt cert este că a reuşit a vaccina animalele bovine, lucru extrem de important, dacă vom reaminti că foarte multe forme de tuberculoză sunt datoritc cărnu­ rilor şi mai cu seamă laptelui de la vaci atinse de această boală. S'a zis cu drept cuvânt, făcându-se aluzie la acest fel de contagiune, că tuberculoza adultului este o dramă al cărei prim act s'a jucat la leagănul copilului. Dar Calrnette nu s'a oprit aci. Faţă de succesele înregistrate a trecut la experienţe asupra omului, tratând până în prezent 217 su­ gaei chiar dela naştere. Această condiţie este foarte importantă, căci experienţa pe animale a do­ vedit că, şansele de succes sunt cu atât mai reduse cu cât ne de­ părtărn de naştere, infecţiunile tu­ berculoase producându-se la om chiar din primele zile ale vieţei. lncercările profesorului Calrnette datând abia de 18 luni, sunt prea recente pentru a prezenta rezul­ tale definitive; cele mai bune spe­ ranţe sunt totuşi legate de numele şi străduinţa acestui mare savant. [356] ARHIFEDE OLTENIEI Teorii nouă asupra Cancerului In ultimul număr din Buletinul Academiei regale de Medicină din Belgia, d-nli Reding şi Glosse dIn Bruxelles publică o comunicare plină de interes relativă la Cancer. Ei par a fi ajuns la următoarele convingeri, care mai au încă ne­ voie, credem noi, de control şi a­ deverire ştiinţifică. - După dânşii Cancerul n'ar fi nici contaglos, nici ereditar, ci o boală comună oa­ menilor şi animalelor, şi foarte probabil şi plantelor. Prin simple procedee de laborator, fără ajuto­ rul vr'unui microb sau ţesut can­ ceros, ei pot determina cancerul la anumite animale. Teoria prin care d-lor caută să explice formaţiunea cancerului e de natură fizico-chi­ mică. După dânşii, compoziţia mi- nerală a ţesuturilor noastre ar fi precumpănitoare în condiţiuniJe de desvoltare şi de trai a celulelor. Starea de echilibru a ioniJor ar condiţiona însăşi viaţa celulară. Modificarea acestui echilibru ar avea ca consecinţă modificarea chiar a celulei. Şi dacă prin a­ ceastă teorie s'ar putea explica turburărrle de evoluţie a celulelor canceroase, tot ea le îngădue să încerce tratarea acestei misterioase şi neiertătoare boale prin intro du­ cerea de ioni metalici în celulele atinse de boală. Incercările acestor învăţaţi au fost făcute cu ioni de magneziu, cupru, plumb şi bismut, la care adaugă şi injecţiuni de adrenalină. Prin acest tratament ar fi obţinut vindecări de 400/0. ------ Sclipirea Multe au fost teoriile ce au căutat să explice anume de ce stelele sclipesc, iar planetele nu. Ultima, ce se propune acum, pare însă a da o explicaţie mai satis­ făcătoare ca toate celelalte. Se cunoaşte teoria lui Vigard, după care aureolele boreale ar fi datorite unor părticele foarte fine de azot solidificat la o tempera­ tură de 210 gr. sub zero, care plutesc in atmosfera noastră dela 100 km. in sus şi care emit lu­ mină când sunt atinse de razele catodice ale soarelui. Ei bine, tot existenţei acestor părticele de azot solidiflcat în atmosfera noastră s' ar datori sclipirea stelelor O stea este de obicei Ptr puţin atât de mare cât soarele nostru : dacă o vedem însă ca un simplu pune! sclipitor, e din cauza de­ părtărei ei considerabile de pă­ mânt. Dacă o comparaţie ar fi po- stelelor sibilă, s'ar putea spune că o stea e văzută de noi cam sub acelaş diametru. sub care am putea vedea o piesă de 50 bani la o distanţă de 200 krn. Sub un atât de slab diametru, se inţelege că abia dacă primim pe retina noastră o foarte fină rază de lumină. Acum, dacă în drumul ei această rază isbeşte o părticică de azot solidilicat din atmosferă, raza e o clipă invizi­ bilă pen tru noi. Alternanţa aceasta de vizibilitate şi de invizibilitate ar fi cauza sclipirei stelelor. Planetele fiind văzute, din cauza apropierei lor de noi, sub un dia­ metru mult mai mare, făşia de lumină ce primim nu poate fi pe de-a întregul interceptată de păr­ ticelele de azot soli d ificat, aşa că lumina lor e continuă, e fixă pen­ tru ochiul nostru. cu. IJ. [357] In rubrica de faţă se fac dări de seamă asupra cărţilor şi publicaţiu­ nilor ce se adresează Redacţiei, sau cel puţin se menţionează apariţia fiecăreia din ele. Dr. P. Cazacu Moldova din­ tre Prut şi Nistra 1812-1918. Dvnul Of. Caza cu a întocmit sub acest titlu o lucrare de-o netăgă­ duită valoare documentară O-sa de altfel era cu totul calificat să ne dea acest studiu. Basarabean de naştere, cu învăţătură rusească, a ştiut totuşi şi înainte şi în tim­ pul şi după răsboi să coprindă no­ ţiunea de basarabean în cea de român şi să-şi menţină sufletul la înălţimea evenimentelor unice în viaţa unui popor, prin care am trecut. Graţie cunoştiinţelor sale a putut extrage fie din publicaţiu­ nile personajelor autorizate ru­ seşti, fie chiar din cele oficiale, nenumărate şi foarte instructive date relative la covârşitoarea pre­ ponderenţă a elementului româ­ nesc din Basarabia, precum şi al caracterizarea populaţiunilor din această provincie înglobată cu sil­ nicie la imperiul Tarilor pentru a servi drept punte de trecere peste gurile Dunărei la Constantinopol, obiect al secularei şi nesăţioasei cupidităţi ruseşti. Aceste foarte in­ teresante şi numeroase date for­ mează prima parte a lucrărei O-lui Cazacu şi din ele redăm mai jos, câteva sub formă de citate sau extrase. A doua parte o formează descrierea minuţioasă a epocei nu numai trăită, dar la care autorul a luat însăşi o parte activă, a con­ stituirei republicei moldoveneşti şi a împrejurărilor în care s'a pro­ clamat unirea cu ţara mumă. Lu­ crarea trebue citată pe de-antre­ gul, căci e plină pe de-antregul de interes. lată bunăoară câte-va date: Din statistica imperiului rus din 1897, pe care O-sa o citează: "La acea dată imperiul rus număra 129 milioane de locuitori, din cari numai 43 % erau ruşi, restul de 57 % erau neruşi erau străini. Tot [358] 358 atunci s'a înregistrat ca vorbin­ du-se În Rusia 146 limbi şi dia­ lecte! • In privinţa cultului. Din memo­ riile contelui Witte pg. 22 şi 23: "Decăderea bisericii oficiale orto­ doxe şi stingerea în popor a spi­ ritului religios, este cel mai mare pericol pentru Rusia". "Fără o bi­ serică vie, religia devine o filo­ zofie şi pierde puterea de a pă­ trunde În viaţa oamenilor şi de a o Îndruma" .. "Biserica noastră e din nenorocire moartă de mult timp. Este o instituţie biurocra­ tică şi preoţii noştri nu servesc pe Dumnezeul suprem al unei orto­ doxii înalte, ci pe zeii de carne ai păgânismului. Treptat, noi de­ venim mai puţin creştini de cât membrii oricărei alte biserici creş­ tine". In centrul bisericii, la Pe­ trograd, în SI. Sinod, numirile de episcopi, mutările, etc. se făceau sub influenţa diferitelor cercuri (şi de Înalte personagii femeninel şi din diferite ordine Până şi sfinţii! erau canonizaţi din ordinul ţarnlui. Aşa este SI. Serafim din Sarov, canonizat din ordin, �"pentru că ţarina, făcând bae la isvorul mi­ raculos, să conceapă un băiat, după ce născuse patru fete" (Witte). Despre educatia populară ace­ leaşi memorii spun (pg 24): "Nu este un secret că ea se află în stare embrionară şi că din acest punct de vedere noi suntem sub nivelul nu numai al multor ţări europene, dar chiar al statelo\ a­ ziatice sau transatlantice". "Aşa încât clasa ţărănească, deşi personal liberă, este încă sclava arbitrarului, ilegalităţii şi ignoran­ ţei; sub imperiul acestor Împre­ jurări ţăranul îşi pierde toată e­ nergia pentru a-şi ameliora În mod legal soarta. EI devine pasiv şi fără suflet, oferind un teren fertil pentru progresul tutulor viciilor". Despre nefericitul Ţar Nicolae Witte spune (pg. 31): "Un suve­ ran În care nu poţi avea încredere, care astăzi aprobă ceea ce va de­ zaproba mâine, este incapabil de a guverna singur statul". "Este în natura împăratului de a lucra ca o pendulă, de a se balansa Între două extreme". "EI are deprinderi bizantine, dar cum nu are talen­ tele unui Metternich sau unui TaI­ leyrand, de obicei cade În balta plină de glod sau în băltoacă de sânge" Iar mai departe (pg 33,34): "Rusia era o ţară de stăpâni şi sclavi, de inaltă cultură, artă şi civilizaţie rafinată şi de ignoranţă şi sălbăticie primitivă, de Înaltă morală şi nobleţă şi de bestia li ­ tate". "Era o imensă populaţie în fond neadrninistrată, dar exploa­ tată. Un guvern şi o biurocraţie Inconştiente, care îşi băteau joc de ţară, şi o mână de intelectuali, crescuţi În ideile lui Bacunin. la­ vrov, Mihailovsky sau Marx, En­ ghels, Kautsky, Herţen, etc.". "Re­ voluţia era pregătită de toţi: de autorităţile înalte, care-şi băt.au joc de popor, de autorităţile lo­ cale care prădau, şi in sfârşit de intelectualitate, de toate curentele politice. cu mentalitatea romantică anarhistă, iar mai presus de toate, de dinastia care-şi ducea viaţa în [359] 4RIi.IVE"B OL'1'ENIEI mod scandalos, fără ruşine, In faţa lumii Intregi". La pg. 66 O-nul Of. Caza cu în note aduce argumente interesante în sprijinirea tezei de origină ru­ sească a cunoscutelor valuri ale lui Traian din. Basarabia. Argu­ mentaţia e justă şi credem pro­ cesul de mult câştigat, In contra celor ce susţin origina tă'iirească a acestor valuri ("hindichiufi"). Relativ la însuşirile populaţi unei basarabene găsim In (pg. 68, 69). Notele societăţii Odess. p. Istorie şi Antichit. XX pag. 36, care au făcut cunoştiinţă cu Basarabia, cu­ rând după anexarea ei: "to\i lău­ dau simpllcitatea, statornicia îll credinte strămoşeşti, curajul fată de moarte şi supunerea la auto­ rităţi. La baza acestei din urmă virtuţi stă o oarecare doză de scepticism, de curând subliniat de cercetători francezi ai ţăranilor va­ lahi, foarte apropiati de Moldo­ veni, cu care sunt de un neam: Românul ţăran priveşte cu oare­ care neîncredere la orice manifes­ tare a forţei de stat. A văzut el mulţi stăpâni, de când străbunii lui, Dacii romanizaţi, au populat între Carpaţi şi Nistru locurile nu­ mite In vechime "solitudo Geta­ ru rn", şi multe a suferit el încă de curând dela atacurile Baş-buzuci­ lor, dela stânjenirile ispravnicilor, dela Grecul arendaş şi dela Ovreiul cârciumar" . Iată în această privinţă şi păre­ rile lui P. Cruşevan, care nu poate fi nici el învinovăţit de române­ filie: "Moldovenii sau Românii formează partea principală din po- pulatia guvernământului Basara­ biei. Rudenia apropiată a Iimbei moldoveneşti cu limbile de rădă­ cină latină, Indelunga aşezarea aici a legiunilor romane, însuşi numele "Rumâni" (Români) nu Iasă nici o îndoială de origina a­ cestui neam dela pupoarele roma­ nizate, care locuiau Moezia şi Da­ cia lui Traian, şi de la coloniştii Romani Ei vorbesc o limbă latină stricată. Limba lor a menţinut mai multă originalitate din Iim ba an­ tică romană, de cât chiar limba italiană" "Basarabia", Moscova 1903, pg. 70 apoi la pg.57-177_ "Dacă priveşti mai atent faţa Moldovenilor, se observă linii şi forme deosebit de fine, care arată o rasă veche nobilă". "Se intâl­ nesc figuri caracteristice de tăe­ tură daco-rornană, care amintesc sculpturile antice din epoca lui Traian. Un profil fin, energic, frun­ tea deschisă, nas aquilin roman, păr negru buclat, ochii negri, cap frumos aşezat, te face să-ţi amin­ teşti vre-o figură din forumul ro­ man. Moldovencele de asemenea şi-au păstrat tipul roman, care a­ duce aminte câteodată pe o Ita­ liancă cu ochii negri, sau trăsă­ turile serioase ale unei rnatroane .romane. "In viaţa populară s'au păstrat multe obiceiuri rupte din viaţa anticei Rome. "In aşezarea casnică acest popor a căutat să ajungă frumuseţea po­ sibilă, arta şi chiar confortul. Şi nu ştiu un popor care s'ar fi aşe­ zat mai simpatic, mai poetic. Chiar la cei săraci casa se împarte în [360] 360 două jumătăţi: într'una este aşe­ zată familia, alta este casa mare pentru oaspeţi. In jurul păreţilor sunt laviţe acoperite de covoare de lână; deasupra laviţelor pe pă­ reţi tot covoare. La ferestre au perdele; soba şi păreţii sunt pic­ taţi. In odae miroase a erburi de câmp şi flori". Zastchiuc, căpitan de stat-ma­ jor rusesc, însărcinat oficial şi spe­ cial cu descrierea Basarabiei, în volumul său: "Materiale pentru geografie şi statistica Basarabiei din 1862" fără să dea cifra exactă a populaţiei, spune la pg, 151: .Moldovenii (Românii) formează partea principală a populaţiei, a­ proape 3/. din suma totală. Ţinu­ turile: Chişinău, laşi, (actual Bălţi), Orhei (ţinutul Isrnail-Cahul în a­ cest timp erau ale României) sunt locuite aproape exclusiv de ei; în ţinuturile Hotinului se amestecă cu Ruteni, în ţinuturile Bender şi Akerman cu venetici din diferite părţi. Moldovenii sunt aborigenii acestor părţi şi În ţinuturile dela Sud ei ocupă locurile părăsite de Tatarii-Nogai". In privinţa numărului Moldove­ nilor, Părintele N. Laşcov, mem­ brul comitetului însărcinat de Ad­ ministraţie, tipăreşte la 1912 un volum intitulat "Basarabia" . cu o­ cazia centenarului de 100 de ani de la răpirea acestei provincii ro­ mâneşti. In această carte ofi�ală găsim aceste rânduri: "Poporul cel mai vechiu în Basarabia supt Moldovenii, după datele oficiale 48 la sută, în realitate Moldovenii ARHIVELE OLTENIEI formează 70 la sută din toată po­ pulaţia". Foarte interesantă este şi lista satelor de răzeşi din Basarabia de la 1807, pe care din lipsă de spa­ ţiu nu o putem reproduce deo­ camdată. Asupra coprinsului ace­ stei lucrări vom reveni de altfel. ClI. L. Unamuno de Al. Popescu-Te­ lega, extras din revista craioveană "Năzuinţa", nu va lăsa ca numele acestui mare scriitor şi îndrumător de idei spaniol, ieri încă ignora t la noi, să rămână doar un voca­ bul, un nume propriu pe care zia­ rele l'au fluturat În jurul a două fapte diverse: exilarea lui în in­ sulele Canare şi acum arnnestierea lui de către guvernul dictatorial al Spaniei de astăzi. Broşura O-lui Popescu-Telega, un pasionat cer­ cetător şi perfect cunoscător a, Iirnbei şi literaturei spaniole, schi­ ţează portretul acestui profesor, gânditor, poet şi erudit În acel aş timp, titular al catedrei de eIineşte dela Universitatea din Salamanca , Unamuno a scris romane, ver­ suri, critică, descrieri de călătorii, amintiri, în care opera literară se mpleteşte cu acea a filosofului şi observatorului ager care este acest mare scriitor. Reproducem carac­ terizarea ce-i face aşa de bine 0-1 Telega: Unamuno "a fost cel care, la fiecare răscruce a vremii a propovăduit cuvântul nou, a deş­ teptat pe cei adormiţi în lânce­ zeală; a fost povăţuitorul neobo­ sit, anticipătorul tuturor lucrurilor, trârnbiţaşul dimineţei, care în fie- [361] AlfHIVELE OLTENIEI care noapte, când simte că e gata să se lumineze de ziuă, cântă zo­ rile.... Cu veşnicu-i paradox, cu eternele-i antinomii Unarnuno a străbătut toate treptele gândirli, până şi cele atârnate de stele şi ca un funambul eroic a făcut de multe ori salturi în gol. .. ". Broşura cuprinde apoi câteva pagini alese din maestrul spaniol, şi anume din: Viaţa lui Don Quijote şi Sancha Panza după Miguel de Cervantes Saaueara, Sentimentul tragic al uieţei, So­ lilocvii şi convorbiri, Simplul Don Raf ael şi câteva Ensayos (încercări), minunat de bine tăl­ măcite pe româneşte. Drumuri şi Cetăţi romane în Banat, de Traian Simu, pro­ fesor la Liceul din Oraviţa, în editura Tip. Naţionale din Lugoj, este închinată O-lui Profesor N. Iorga. In prefaţă autorul lămureşte că dacă Banatul, cea mai pronun­ ţat românească şi cea mai pătrunsă de cultură dintre toate provinciile recăştigate, este acea care până în timpurile din urmă nu a dat Nea­ mului vreun fruntaş al ştiinţei. este pentru că, cupă ce a fost sub puterea turcească a avut ne­ norocul să treacă sub tirania în­ tunerecului sârbesc, această "epocă a fanarioţilor" cari sub masca de fraţi creştini au căutat să sugrume orce era românesc. Arată apoi că O-sa îşi propune 1) a dovedi că în Banat pe vremea colonizării Daciei pulsa o viaţă romană in­ tensă superioară celei din alte provincii locuite de Romani şi 3()1 2) a deştepta interes pentru cer­ cetări istorice mai amănunţite asupra acestei părţi de ţara ro­ mânească. O scurtă introducere expune cum ţara, odată cucerită de Romani, e repede romanizată prin armată, colonişti şi funcţio­ nari, operă facilitată prin reţeaua de şosele ce lega Metropola şi Italia de noua provincie. Şi ase­ menea drumuri n'au fost nicăeri mai numeroase şi nu au lăsat vestigii mai multe şi mai bine păstrate ca în Banatul nostru.Tntru cunoaşterea acestor drumuri şi vechi aşezări romane suntem aju­ taţi de însemnările geografului Plotomaeus (sec. II d. C) şi ale altor câţiva învăţaţi de pe vremuri, şi mai ales de Tabula Peutinge­ riana (din sec. III sau IV), care serveşte de bază a cercetărilor în această direcţie Primul ca pitol tratează despre Drumuri şi Valuri. Cea mai de căpetenie şosea romană din Dacia în partea Banatului de azi era cea care, desprinzându-se din marele drum ce coboară pe Dunăre por­ nea dela gura Cernei, unde Traian întemeia se colonia Trans-Tierna (Orşova), pe malul stâng al pârâu­ lui, trecea pela Ad-Mediam (Me­ ha dia), unde era castru, târg şi loc de băi faimos pentru virtuţile sale curative, o lua tot spre nord pe la Praetorium (aproape de corn. Plugova), pe la Gaganis (lângă corn. Dornaşnia), prin strârn­ toarea munţilor intre Ad Panno­ nios (Teregova şi Masclianis (Sla­ tina), apoi pe valea Timişului la Tibiscum (lângă Caransebeş), unde [362] 862 cârmea spre est pe apa Bistrei la deal trecând prin Agmonia (lângă corn. Zavoi) şi Pons-Augusti (alături de corn. Voislova) până la Sarmisegethuea. Al doilea drum mare ce .por­ neşte tot din Moesia este cel desprins din şoseaua Viminacium (satul Costolaţi), Lederafa (Ruma) la gura râului Caraş, unde era pod peste Dunăre, şi pe valea Caraşului mergea prin Arcidava (Văradia de azi), apoi pe valea Cernovăţului la Centum Putei (lângă Surduc), la Berzovia, cotind apoi puţin spre sud, pela Aizizis (Furllng), de unde se îndrepta către nord trecând prin Caput-Bubali (între Dălineşti şi Valea Boului), ca să dea la Tibiscum în drumul dela Trans- Tierna. Mai erau apoi şi drumuri se­ cundare, cum de pildă cel de pe valea Mureşului şi altele, arătând toate prin numărul şi calitatea construcţiunei lor ce preţ insenr nat puneau Romanii pe acest mijloc de stăpânire şi romanizare care erau drumurile. Valurile romane sunt tot COD­ strucţli cu caracter militar defen­ siv mai ales. Astfel de şanţuri de întărire brăzdează în mai multe părţi solul Banatului. Asupra ori­ ginei şi datei construi rei lor, pă­ rerile sun! împărţite. La Alibunar se disting bine asemenea valuri, care ali uneori lăţime de 4 metri 112 şi creasta de peste 1 metru.' Capitolul "Cetăţi" descrie tas. trul roman, cum alături de el \ se formau ClI timpul municipii, oraşe uneori înfloritoare; dupe aceea ARHIVELE OLTENIEI face o descriere a cetăţilor roma­ ne, în ordine alfabetică, din câte au fost cunoscute şi cercetate până astăzi. Ultimul capitol se ocupă de Trupele Cetăţilor, adică de legiu­ nile romane care au luat parte Ia expediţille În potriva Dacilor şi care au stat În diferitele gar­ nlzoane după cucerirea provinciei, vremelnic sau îndelungă vreme =-cum bunăoară Leg. XiII Gemina "care a rămas permanent În Dacia pentru a termina opera colonizării". La sfârşitul volumului se repro­ duc două segmente din Tabula Peutingeriană, acele care privesc chestiunea lămurită de D-l Pro­ fesor Sirnu. Cartea se recomandă cititorilor prin expunerea ei clară, cursivă, prin fondul său bogat în cunoş­ tinţe, metodic tratat, cum şi prin înfăţişarea curată şi elegantă a tiparului lugojan. Bănatu-i fruncea, versuri In grai bănăţenesc, de Dr. Gh, Gâr­ da, se tipăresc în a doua ediţie de "Cartea Românească". Sunt 28 de cornpuneri în versuri nu toc­ mai corecte în de regulă, dar mai totdeauna cu baz,-căci sunt corn­ puneri umoristice prin cuprins şi mai ales prin vocabularul parti­ cular plin de culoare cu care le-a învestmântat autorul. foarte multe cuvinte ne-ar fi necunoscute, dacă nu ne-ar ajuta Înţelegerea lor micul .Dlcţionar" adăogat la sfârşitul cărţii. Pictorul T. Aman (extras din "Junimea literară" 1924); de G. [363] AR1:lIf7ELE OLTENIEI Oprescu, se ocupă de această vlăstară a unei vechi familii era­ ioveneşti, -ca om şi ca artist. D-sa începe prin a lămuri adevărul că uneori critica trebuie să judece pe un artist nu numai în ceeace a realizat, ci şi în ceea ce a tins a Înfăptui şi în ceeace a suscitat Ia alţii ce veneau pe urmele lui. D-I Oprescu-autorul interesant ei lucrări "Arta ţărănească la Ro­ mâni-explică in ce chip, într'o vreme când pictura religioasă era în decadenţă, când nici din clasa ţărănească incultă şi nici din cea plină de prcjudiţii a boerilor nu putea ieşi un pictor-artist-nu un maestru-jugrav-au trebuit condi­ ţiuni speciale, pe care Teodor Arnan le-a îndeplinit din fericire, pentru ca primul pictor român modern să se ivească. Asupra originei româneşti a fa­ miliei Arnan, pe lângă corespon­ denţa publicată de D-I N.lorgaşi citată de D-I Oprescu, colaboratorul nostru D-l Plopşor a adus o dova­ dă pe deplin confirmătoare prin actul ce s'a publicat În "Arhivele Olteniei" an. II p. 8. Se dau apoi datele şi amănun­ tele ce se ştiu despre naşterea lui Teodor Arnan Ia Ci-Lung în 1828 moartea lui Dumitru Arnan tatăl Ia 1834, creşterea şi educaţia co­ pilului de către mama sa, studiile sale şcolare la Craiova şi Bucu­ reşti, educaţia sa artistică cu pro­ fesorii Lecca şi Walenstein în ţară, apoi la Paris cu Mich Drolling şi Fr. Picot, rivalii şcoalei lui De­ lacroix. La Paris îşi desăvârşeşte şi instrucţiunea prin lecturi bune. 363 La 1853 expune "cu deosebit succes" un tablou Ia Salon: Por­ tretul său. Cu progresele ce face în meşteşug, Arnan îşi lărgeşte şi orizontul subiectelor, abordând pictura istorică, peisajul şi natura moartă deopotrivă. La 1858 picto­ rul se înapoiază in ţară, unde luptă, într'un mediu puţin pregă­ tit, el, boerul bogat, frumos, culti­ vat, să facă o cultură artistică unui public pe care tot el îi cre­ iază încet şi cu răbdare. La 1863 isbuteşte a înfiinţa prima noastră Şcoală de BeIIe arte, al cărui di­ redor este. Prin 1870, după vizite Ia Paris care îi ţineau în contact cu nouile îndrumări ale artei fran­ ceze, sub influenţa succesului su­ biectelor orientale ale lui Dela­ croix şi a manierei lui lngres, Arnan se Iasă inrâurit de şcoala aceasta şi începe a se ocupa şi de gravură, in care gen a lăsat câteva bucăţi remarcabile. Autorul relevă apoi o influenţă a lui Mun­ kacsy, pe care Arnan îi cunoaşte Ia Paris prin 1872, şi chiar întru câtva a tânărului Grigorescu asu­ pra bătrânului maestru, care se stinge la 19 August 1891. La urmă o privire critică asu­ pra pictorului din punctul de ve­ dere al tehnicei. La el culoarea e subordonată desenului şi compo­ ziţiei, fără a fi neglijată. Ce-Î lip­ sea lui Arnan ca să fie mare pic­ tor? Mai întâiu neliniştea (ter­ menul e prea vag) .care face că nu suntem niciodată mulţumiţi de lucrul nostru şi aspirăm mereu spre mai bine",-căci piciorul era prea stăpân pe meşteşug, prea si- [364] 364 gur de sine; apoi simplicitatea, sinceritatea, candoarea, spontanei­ tatea şi In sfârşit îi mai lipsea energie în accent, nota personală. Totuşi "opera unui astfel de om formează cel mai interesant capi­ tol din istoria începuturilor pic­ turii la noi, căci Aman a fost mai mult decât un mare artist, a fost un deschizător de drumuri nouă". Anton Bacalbaşa, de Barbu Lăzăreanu, Bucureşti 1924, vine la timp spre a reinprospăta în a­ mintirea celor de vârsta mea pe "spiritualul" Tony, care ne a des­ creţit de atâtea ori fruntea fixând la perete prostia fudulă, dar care fusese şi făuritor al discreditului şi antipatiei nemeritate ce acum 25-30 ani se revărsa din pricina lui Moş Teacă-individ imbecil­ asupra unei întregi instituţii, asu­ pra armatei. Astăzi putem să-i ier­ tăm acest păcat, pentru atâta ta­ lent şi spirit cât a avut. 0-1 Lăzăreanu îşi propune însă - şi merită toată lauda pentru aceasta - a ne înfăţişa pe Anton Bacalbaşa încă sub alte aspecte interesante: ca poet liric mai întâi (cine din vremea mea nu line minte: La Rosmersholrn .... ?), ca satiric, ca poet epic al prozei ga­ zetăreşti, ca model de stilist va­ riat in creati unile sale şi CI tribun în sfârşit Şi, deşi alunecă puţin cam repede asupra lucrurilor-eu aş fi dorit un studiu mai temeinic asupra lui Tony Bacalbaşa, /ţare o merită cu prisosinţă -, cărticica Dvlui Barbu Lăzăreanu e o con­ tribuţie meritoasă la istoria noa­ stră li terară. ARHIVELE OLTENIEI Opiniile unui singuratec. Cu­ getări asupra lumei, de OI'. Tăuşan. Broşura aceasta de 30 de pagini nu infăţişează o unitate, un fel special şi personal de a ve­ dea lumea; 'cugetările din ea sunt oglindirea lumei din afară prin schimbăcioasa prismă a sufletulu nostru care, dintr'un ceas într'altul nu mai e acelaş Dacă o bună parte din aceste cugetări cuprind o notă sceptică - mai ales cu privire la femeie şi iubire - cititorul are destule altele care să-I mulţu­ mească pe deplin: observaţi uni juste de ordine morală, reflexe ale unei alte filosofii idealiste, pline de nobil avânt. Ici-colo câte una din formulările O-lui Tăuşan sunt cam greoaie, sau nu destul de clare. Reproducem aici câteva din cele ce ni s'au părut mai remarcabile :' })Majoritatea oamenilor utilizea­ ză raţiunea numai pentru a-şi pu­ tea justifica faptele făcute fără de raţiune". .Jngratttudtnea este o dulce do­ jană a celui cuminte care a primit o binefacere dela naivul care a oferit-o" . "Grija mare a vieţei nu e de a ajunge cât mai repede sus, ci de a vedea dacă acolo unde eşti rneriţi să fii". "Este o mare artă să ştii să priveşti viaţa. Mulţi sunt nenoro­ ciţi pentru că se uită prea sus, şi trec pe lângă mulţumirile po­ sibile, cu ochii spre cele ce nu sunt cu putinţă". "Cine iubeşte pe alţii trăeşte de două ori: odată viaţa lui, şi odată viaţa altora". [365] ARI-il VELE OLTENIEI Ţârănismut un suflet şi o politică, de C. Rădulescu-Motru, profesor universitar şi membru al Academiei. - Cartea cuprin­ de o Prefaţă şi trei capitole: Psi­ hologia şi Religia ţăranului, 1 ă­ ranii şi pa riidele politice şi In­ telectualii şi ţărănimea. Prefaţa cuprinzând sinteza acestor capitole, reproducem din ea ideile condu­ cătoare : Noua noastră constituţie aduce schimbări radicale în viaţa politică. Prin ea ţăranul capătă dreptul de vot proporţional cu numărul popu­ laţiei, şi deci posibilitatea de a lua real parte la conducerea ţării. Dar dacă această reformă nu e de cât un cuvânt, o formă, şi nu ad uce o regenerare reală sufle­ tească, dacă tot politicianii ne­ cinstiţi vor continua a amăgi ţă­ rănimea spre a o exploata sub o etichetă nouă înşelătoare, regene­ rarea va întârzia încă. Ţăranul are bun simţ, dar politicianul, vechi sau nou, cu o etichetă or alta, e şiret şi insinuant; intelectualii satelor luptă în potriva unei ispite care e cu atât mai chemătoare cu cât sărăcia lor de funcţionari prost plătiţi este mai mare. Ce trebue făcut, de către intelectuali mai ales, spre a împiedeca răul şi a grăbi răsăritul binelui? O organizare definitivă de par­ tid ţărănimea noastră nici nu are pentru moment, fiindcă conştiinţa nevoii ei nu a pătruns cu adevă­ rat în poporul dela sate, e doar la suprafaţă. Partidul organizat şi definitiv format nu va fi posibil decât atunci când ţărănimea va 8(;5 avea conştiinţa lămurită a idealu­ lui ce are de îndeplinit: un su­ flet şi o politică Noi suntem da­ tori cu toţi a lucra întru formarea şi întărirea acestei conştiinţe. D-l Motru constată că poporul nostru e religios, tradiţionalist şi conservator. Noi îi falşificăm însă acest caracter, arneţindu-l cu formula pa şopti stă "libertate şi democraţie", pentru care nu sun­ tem încă copţi, findcă, doritori în suflet de asemenea bunuri, nu suntem pregătiţi a le avea şi fo­ losi prin o civilizaţie suficientă. Vrem să avem democraţia şi li­ bertatea Angliei, dar cu incultura noastră orientală, şi nu înţelegem că suntem prin firea lucrurilor şi a timpului supuşi relativismului istoric şi nu paralelismului din acest punct de vedere. Nu prin cuvinte sunătoare, în­ scrise în Constituţie, dar netre­ cute în uz, vom regenera viaţa ţărănimei, dar în primul rând prin­ tr'o Autonomie comunală largă şi sincer aplicată. Prin ea vom da ţărănimii putinţa de a-şi Începe o politică a sa proprie, de a-şi pune în valoare munca intelectuală a celor ieşiţi din sânul ei şi rămaşi la sate, şi de a-şi face însfârşit educaţia politică necesară. Şi nu­ m ai În acest chip şi atunci, zice D-l Motru, vom vedea ce vrea şi ce poate sufletul ţăranului nostru. Amintiri dintr'un castel la Nistru, de Simeon Reti, 1924. Lucrarea de faţă cuprinde în cadru] naraţi unei unei călătorii prin nordul Bucovinei înstrăinate, o seamă de [366] :166 "icoane istorice din trecutul ro­ mânesc al satelor Bucovinei din­ tre Nistru şi Prut', fixate cu un simţimânt pios In paginile cărţii de către autor. In aceste regiuni mult înstrăina­ te se află totuş incă destule familii de boeri, maziIi şi răzeşi români, păstrănd vechi acte şi documente moldoveneşti şi străine, pline de informaţii cu privire la neamurile româneşti de prin aceste părţi ­ unele dispărute, or instreinate ­ la fapte, lucruri şi locuri care sunt ale istoriei naţionale Un asemenea loc este conacul boeresc din satul Ocna, castel al familiei Randa, a cărei stăpână e coborîtoare din familia domnească a Cantacuzlnilor. In bisericuta cur­ ţii boereşti sunt morminte cu les­ pezi mari şi cu inscripţii şterse de ale morţilor din neamurile Can­ tacuzino şi Zotta. In castel sunt. portretele boeriIor de odinioară, stăpâni ai acestui conac, dintre cari cel mai vechiu este al mare­ lui Logofăt Mateiaş Oavrilaş, boer de-ai lui Vasile Lupu, din 1653. In arhiva păstrată în acest castel sunt acte de prin secolul XVI până azi, interesante pentru istoria Mol­ dovei şi Bucovinei. Se mai află in să şi o diplomă de baronie austriacă a unui boer din Olte­ nia: e acea a boerului Grigorie V/asta, consilier imperial In Ad-ţia Banatului Olteniei sub ocupaţi unea austriacă, cu data de 10 Iunie 17i33, scrisă in latineşte şi sernnată de Impăratul Carol al VI al Austriei ARHIVELE OLTENIEI Acest Or. Vlasto, cumnat al lui D· Cantemir, Domnitorul Moldovei, era coboritor dintr'o familie bi­ zantină, aşezată la noi în secol ul XVII. Din textul acelei diplome se întrevede rostul obiceiului de ii decerne titluri nobiliare boerilor noştri sub ocupaţie. Era doar in­ tenţia de a atrage pe boerii in­ fluenţi mai aproape de tron şi a-i depărta deci de neamul lor pro­ priu, de a se sluji de ei întru cu­ cerirea complectă şi stăpânirea a­ cestei provincii cutrupită. Acest Vlasto se că să torise cu Bălaşa, fiica lui Şerban Cantacuzino. Dar cu toată diploma nemţească, Or. Vlasto "nu s'a sfiit să apere cu multă energie (împreună cu boerii Băleanu şi Pârşcoveanu) interesele poporului român din acest terito­ riu ocupat". Un document ne -arată pe acest boer Vlasto cerând dela contele WaIles, comandantul Ardealului, încuvinţarea alegerii unui egumen la Măn. Tismana; un altul cere aceluiaşi a învoi căsătoriile dintre locuitorii din Oltenia ocupată şi dintre cei de dincolo de Olt; un altul e o plângere în contra apăsă­ rii poporului prin biruri prea grele. Gr Vlasto a murit cu putin îna­ inte de anul 1744. Moşia satului Stăneşti, din jud. Vâlcea, a apar­ tinut Bălaşii, soţia lui Or Vlasto, şi a fost trecută apoi pentru da­ torie in stăpânirea lui Şerban Cer­ năianu, fiul lui Durnitrache Cer­ năianu din Dolj, In 1745. C. D. F. [367] AIUHVELE OLTENIEI Cronica Revistelor 367 L' Europa Orientale, Roma, IV, 5, atrage atenţia asupra Sâr­ bilor din Lusacia : rămăşiţele unei vechi civilizatii sia ve, prin scriitorul WoIfgang Giusti. Este vorba de Venzii (pe latineşte: Ve­ neti), aşezaţi în Germania acum două mii de ani, din cari au mai rămas azi vreo 2 0.000, cea mai mare parte din ei fiind cu totul germanizaţi şi a căror delegaţiune a cerut în zadar drepturile acor­ date minorităţilor de aiurea, po­ trivit clauzelor tratatului de la Versailles Aceşti slavi locuesc ţinutul rnij­ lociu şi superior al râului Sprea, în regiunea Lusacia (nemţeşte: Lausitz) dintre Elba şi Oder, Boe­ mia, Silezia, Saxon ia veche şi Misnia. Cea mai mare parte din aceşti Venzi sunt pe teritoriul pru­ sian, mai puţini pe pământul Saxoniei, majoritatea lor fiind protestanţi, Ei sunt descendenţi ai populaţiunilor slave care locuiau pe Elba prin veacul VI. Aceşti Venzi zic că sunt "Serb" (Serbja, la plural) în partea de sus a Lu­ saţiei or "Serske", sau "Serbske" În cea de sud a ţinutului lor; limba lor o numesc "Serbska reci", sau .Serska rec". Nemţii le zic de obicei "Wenden" or "Sorben" câte odată, Deşteptarea lor ca naţiune incepe din primii ani ai sec XIX. Autorul articolului ne dă copi­ oase date şi amănunte cu privire la istoria acestui popor, limba şi literatura sa poporană, din care se publică fragmente remarcabile prin calitatea sentimentului expri­ mat în ele, apoi ceva despre cre­ dinţele şi obiceiurile populare. La sfârşit o bibliografie . .:... La note şi informaţiuni politice, un articol care ar vrea să asigure că Paei­ fismul bulgar ar fi sincer. - La recensiuni se vorbeşte şi de cartea O-lui Paul Nicorescu: La Rou­ manie nouvelle şi de Antologia rumena a O-lui Prof. Tagliavini. Delta, Fiume, II, 2-3, ca de obi­ ceiu tipărită cu deosebită îngrijire, publică bună literatură. Remarcăm articolul lui Giuseppe Prezzollni: Giouanni Gentile, schiţă critică înfăţişând un scriitor puţin cunos­ cut afară din Italia, dar a cărui valoare şi faimă apropie pe a lui Bunedetto Croce, alături de care a luptat în potriva pozitivismului şi a spiritului rutinar, ca şi în contra modernismului. Gentile este un filosof şi un pedagog original. - Partea doua a revistei ere­ zervată Literaturei româneşti, prin îngrijirea d-lui Wolfgang Giusti, care dă în continuare studiul său despre V. Alecsandri ca poet, apoi traducerile d-sale din Coşbuc, Goga, Nichifor Crainic, Lucian Blaga, Ion PilIat, şi câteva poezii poporane din colecţia Toeilescu şi din Izvoraşul mehedinţean, cum şi două bucăţi de proză din Cezar Petrescu şi Gh. Brăiescu Cultura, Cluj, 1, 4, cuprinde: Tourisme el Parcs naturels de M. Haret, A magvar lira mai [368] 868 fokepoiselăi Erdelyben, de Kris­ tof Gy, Die alten orientalischen 1 eppiche in der eoangelisch-sădt­ stschen Stadtpfarrkir dte de E. Kuhlbrandt, Din biologia popo­ rului român de N. Leon, A Bal­ kăn-fetsziget ielentosege a romai horb an de Buday A., Neculai und sein Freund tradus din Sadoveanu de Ii. Mateescu Cisek, Valea su­ perioară a Rahovei de G. Vâl­ san, Padiotelefonta În Romdnia de V N., Die Kunst Hans Eders de Ii. Wiihr, A Mdnjoală csâr­ d ajâbo n al lui Caragiale tradus de Jaklovsky, O călătorie geolo: gică În Ardeal la 1862 de C. J. Caradja, apoi Recenzii multe şi variate. Revista Arhivelor 1, I publi­ caţiune semestrială, sub îngrijirea d-lui Const. Moisil, director al Ar­ hivelor Statului, apare spre a răs­ punde unei nevoi imperioase; căci, puţinul cât am strâns prin arhi­ vele noastre - sau mai bine zis cât s'a mai putut salva de igno­ ranta şi indolenţa atâtora - nu poate să rnucigăiască neutilizat In rafturile acestor depozite oficiale. Cum bine spune vrednicul d-nuţ Moisil, Arhivele Statului au astăzi datoria "de a contribui (prin per­ sonalul lor) cu inforrnaţlunile sale la cunoaşterea, lămurirea. şi des­ legarea problemelor Istorie! naţio­ nale". In acest prim număr pu­ blică d -1 Iorga un mănunchiu de acte p rahouene : 0-1 Gorc un ar­ ticol despre Arhive, cu bt\ne În­ dru mări şi informaţii despre felul organizării arhivelor dela noi şi ARRl VELE OL'lENJEI aiurea, cum şi despre starea de azi a materialului păstrat În arhivele noastre. Pentru a da un exemplu mai mult de lipsa de respect pentru trecut şi incuria administrativă a ig­ noranţei care ne cârmueşte, men­ ţionăm că acum doi ani s'au ars pe un rnăidan din oraş toate do­ sarele cu acte din Arhivele Pri­ măriei oraşului Craiova, dela cele mai vechi până pe la 1890, afară de acele ale Stării Civile, care s'au păstrat.-Urmează apoi: cen­ zura cronicei lui Şincai, de de Z. Pâclişanu ; Pamflete politice în potriva lui Mih. Sturza-Vodă, de N. A. Bogdan; Un dosar de po­ runci dela lan S. Sturza-Vodă, de C J. Karadja; Un act de su­ perstitie din Bucureşti, la 1796, de 1. Tuducescu; Neamul Cante­ mireştilor de S Zotta ; Un tablou statistic al arhivelor din Tran­ silvania de 1. Lupaş ; Uber Ar­ chiufragen in den Friedensuer­ trăgen des 19, u. 20 Jahrltun­ derts, de Dr P. Eder (de curând decedat); Arhivele din Ardeal după războiu, de SI. Meteş; Cer­ cetă ri de isvoare istorice În tre­ cut, de G. Nicolaiasa; şi alte ar­ ticole de informaţie şi acte de d-nii Ghibănescu, SI. Nicolăescu, M. Costăchescu, Motogna, A. Bă­ leanu, Mototolescu, M. Stăncescu şi Zaborovski. - Articolul d-nului Nicolaiasa cuprinde însemnări care privesc şi Oltenia noastră. O no­ tiţă a d-Iui Zotta ne procură in­ teresante date privitoare la familia poetului Alecsandri. C. D. J<'. [370] Anexând Oltenia în 1718, prin pacea dela Pasaroviţ, Austriecii îi dau o nouă organizare politică şi economică. Prin noua organizare economică, se stabilesc şapte sta­ ţiuni vamale principale şi anume: la Vodiţa 1), pe unde tre­ cea drumul către Banat, Coman 2), unde se afla o luntre pentru trecere, Oreava 3), unde se afla de asemenea o lun­ tre pentru trecere, Izlaz 4), pe unde trecea drumul pe care' veneau neguţătorii dela Giurgiu, Slatina 5), unde se afla o luntre, Râmnic 6) şi Vulcan 7). In afară de Oreava, Vodiţa şi Izlaz, toate celelalte sta­ ţiuni vamale principale aveau filiale. Aşa Coman avea două filiale: Vraţa 8) şi Ghtdictti 9), pe unde trecea drumul pe care veneau neguţători! din Rumelia, Târnova şi Macedonia, Slatina ave a filiala Stoeneşti 10), pe unde treceau neguţăto­ rii din Bucureşti, Piteşti şi Ruşii de Vede către Caracal şi Craiova 11), Râmnitul avea o filială la Arxauia 12), iar VUL­ can avea două filiale: Novaci 13) şi Baia de Aramă 14). Staţiunea vamală Vodiţa ţinea dela hotarul Banatului Temişoarei şi până la satul Gruia 15), pe o distanţă de 12 ore 16); dela satul Pistol 17) începea filiala Vraţa, şi se intin 370 ABEl V.f'JLE OLTENIEI Vămilo Dltenlei supt Austrieci 1) Staţiunea vamală era izolată, ne fiind sat acolo şi nici în apro­ piere (Static soIa est et in deserto absque ullo vicino pago) (C, Giu­ rescu: Material pentru istoria Olteniei supt Austrieci. 1, Bucureşti 1913, p. 377). 2) Sat mai sus de Calafat, În dreptul satului, din Bulgaria, Zanotin (Ibidem. p. 378). Aparţinea mănăstirii Tismana. 3) Mai Inainte de anexarea Olteniei, acest sat se numea Ciobani (Olirn Czobani dictus) (Ibidem, p. 380), iar astăzi se numeşte Bechet. Aparţinea mănăstirii Sadova. (Ibidem). Şi astăzi ţăranii mai numesc Bechctul Oreava. 4) Sat, proprietatea familiei Brâncoveanu (Ibidem, p. 381). 5) Oraş (Ibidem, p. 382). 6) Oraş (Ibidem. p. 383). 7) Ibidem, p. 383.'. 8) Sat, care aparţinea boerului Ştefan Pârşcoveanul (Ibidem, p. 378). 9) Sat, proprietatea 'familiei Brâncoveanu, Locuitorii erau liberi (Ibi- dem, p. 379)., 10) Sat (Ibidem, p. 382). 11) Ibidem, p. 382. 12) " p. 383. 13) " . 14) " \ 15) Sat. Aparţinea boerilor Constantin şi Mihail Cantacuzino (Ibt- dem, p. 377). 16) Ibidem. 17) Sat, în posesia mănăstirii Cozia (Ibidem, p. 378). [371] ARHIVELE OL'1'ENIEl 3'7.1 dea până la satul Ascunsa 18) pe o distanţă de 4 ore 19) ; dela satul Ulm 20) începea staţiunea vamală Comatt şi ţinea până la satul Dessa 21), pe o distanţă de 6 ore 22); dela sa­ tul Ghidiciu 23) începea filiala Ghidiciti şi se sfărşia la sa­ tul Cârna"), pe o distanţă de 9 ore 25); dela satul Nedea 26) şi până la satul Siliştoara 27) ţinea staţiunea vamală Oreaua, pe o distanţă de 10 ore 28); dela satul Gârcov 29) până la satul Izlaz şi apoi dela satul Izlaz pe Olt în sus până la satul Ficiensa 30) ţinea staţiunea vamală Iztaz, pe o distantă de .8 ore 31); dela satul Scărişoara 32) şi până la satul Fălcoiul ") ţi­ nea filiala Stoeneşti, pe o distanţă de 7 ore 34); dela satul Bur­ deşti 35) începea staţiunea vamală Slatina şi se întindea până la Drăgăşan! sau Prundeni 36), pe o distanţă de 12 ore 37); dela sa­ tul Zăvideni 38) şi până la mănăstirea Cozi a se întindea staţiu­ nea vamală Ramntc, pe o distanţă de 14 ore 39); iar dela vărsa­ rea râului Lotru şi pâna la hotarul Transilvaniei ţinea filiala 18) Sat, proprietatea boerului Bengescu (Ibidem). Astăzi dispărut. Era în dreptul satului Călăraşi. ln 1871 era acolo pichetul de graniţă No. 79 {O. Frunzescu: Dicţionar topografic şi statistic al României, Bucureşti 1872, p. 13, col. 1). 19) C. Giurescu: Material istoric pentru istoria Olteniei supt Aus­ trieci, 1, p. 378. 20) Sat. Aparţinea lui Constantin clucerul, frate cu Barbul Brăiloiul I .tQ1I: 121) " 122) " 123) " 124) " 125) " 126) " 127) " 128) " 129) " 130) " 131) " 132) " 133) " 3'75 p. p. 364-365. p. 366. p. 362, 365, 375 şi 376. P 363. p. p. 366, 377, 378 şi 381.-Fl. rhenenses, spre deosebire de Il. Lungaricales. p. p. 380, 382 şi 383. p. p. 378, 379, 382 şi 383. p. 374. p. p. 377, 378, 379, 380, 381, 382 şi 383. p. 384. p.364. p. p. 365 şi 384. p.384. [376] 3'U; ARIn VELE OLTENIEI \ silvăne ni, Români şi Greci cari ştiau limbile română, sârbă, turcă sau greacă şi, pe cât era posibil, numai cu Germani şi Transilvăneni 134); la vărnile dela Olt sunt ou­ miţi numai Transilvăneni; iar la vărnile dela munte numai Germani şi nicidecum Români (Olteni) sau Transilvăneni, spre a controla mai bine pe funcţionari, a opri orice con­ trabandă vamală şi a împiedeca orice corespondenţă oprită între Oltenia şi Transilvania 135). Dintre funcţionarii vamali, cari au funcţionat în 1716- J 719 cunoaştem numai pe vameşul-şef Nicolae Pater 136). EI însă îşi dă demisia la sfârşitul anului 1719 137), dar este rugat să continue a funcţiona cel puţin şi în 1720 138). Şi în adevă r în 20 Fi:' bruarie 1720 era încă funcţionar fis­ cal 139), pe când în 13 August 1721 el ia în arendă dijmă- ritul şi tutunăritul 140). / In 1719 au fost propuşi ca vameşi: la Vadita Ştefan Kelernan, nobil transilvănean şi controlor în Haţeg, care ştia limbile latina, ungară şi română şi cunoştea bine afa­ cerile vamale 141); la filiala Vraia era desemnat un ro­ mân 142); la Coman a fost recomandat Nicolae Chira, grec, fost neguţător, care cunoştea bine afacerile vamale şi ştia limbile ungară, greacă, română, sârbă şi turcă 143); la Ghidiciu a fost recomandat Atanasie Literatul, român 144), iar la Oreava Andrei Tot, care ştia limbile latină, ungară şi română, cunoştea afacerile vamale şi fusese până atunci secretarul varneşului şef, Nicolae Pater 145); la Izlaz a fost recomandat Francisc Jenei, controlor la Turnul-Roşiu, no­ bil transilvănean, care ştia limbile latină, ungară şi ro­ mână şi cunoştea bine afacerile vamale 146); iar la Stoeneşti era desemnat un Transilvănean 147); la Slatina a fost re­ comandat Vladislav Scorei, nobil român din Transilvania, 134) Ibidem p. 373. 135)" p. P 370-371. 136)" P p. 375-376. 137)" p. :375. 138)" p. 376. 139}" P 469. 140)" p. p. 523 - 524. 141) p. 384. 142) " 143) " 144) " 145) " 146) " 147) " [377] ABElI VELE OLTENIEI 377 p. 379. p. 367; p. 371 care ştia limbile ungară, română şi latină, cunoştea bine afacerile vamale şi totdeodată avea sarcina de perceptor 148); iar la Rdmnic George Szabo, nobil transilvănean, în locul lui Petre Dobro, recomandat ca translator la inspectorat 149; la filiala Arxauia a fost recomandat Andrei Scorei, nobil transilvănean, care ştia limbile latină, ungară şi română, şi cunoştea afacerile vamale 150); iar la Novaci, a fost de­ semnat un german 151); la Vulcan a fost recomandat ger­ manul Conrad Lier, care ştia limbile germană şi latină 152), iar la Baia de Aramă germanul Ferdinand Schonstein, care, pe lângă funcţia de vameş, mai era perceptor şi con­ ducător al minelor de aramă 153). După cum se vede, intre vameşii recomandaţi, găsim trei germani, patru unguri, un grec, doi români transilvăneni, desigur renegaţi, un transilvănean, fără să i se precizeze neamul şi doi români. Românii n'au fost recomandaţi la vămile principale, ci la filiale. Acel dela Ghldiciii avea dreptul să ia vamă numai dela lucrurile care aveau o va­ loare până la 20 florini. Pentru mărfurile care veneau din Macedonia, Rumelia şi Târnova, trebuia să vină vameşiul dela Vadul Cumanilor şi să incaseze taxele 154). Se stabilesc drumurile principale pe care puteau veni neguţători! străini. Marfa aceluia care venea pe alt drum se confisca 155). Incepând din 1720, toţi functionarii vamali la instalarea lor primesc registre, ca şi în Transilvania, dela oficiul va­ mal principal, cu semnătura şi sigiliul vameşului-şef, şi tre­ ceau în ele zilnic toate taxele vamale încasate, cum şi foile vamale ce vor libera. Aceste registre trebuiau să fie anexate în original, la sfârşitul anului, la socotelile ce vameşii pre­ zentau 156). Până în 1719, neguţătorii cari veneau dela Nicopol la Izlaz plăteau patru vărni : una la NicopoJ, a doua când soseau pe teritoriul muntean, a treia la Olt şi a patra la Izlaz, ceeace era foarte greu pentru ei. Pentru a-i uşura, se stabileşte ca în viitor să se plătească numai două vărui, 148) Ibidem. 149)" p. 385. 150) 151) " 152) " 153) " 154) " 155) " 156) " [378] 378 ARHIVELE OU1'ENIET şi anume: una la Nicopol şi alta la Izlaz 157). Astfel că pentru toate mărfurile turceşti, care veneau de peste Du­ năre sau de peste Olt în Oltenia, se plăteau două vărui : una pe teritoriul turcesc mai mare, şi alta în Oltenia 158) de 3% din valoarea lor 159). Dacă mărfurile turceşti treceau in Transilvania, erau scutite de vămile dintre Câineni şi Turnul-Roşu, vămi pe care le plăteau numai neguţătorii de supt stăpânirea austriacă 160) la intrare şi eşire, atât În Olte­ nia, cât şi in Transilvania. Vama in Transilvania era mai mare. Aşa, pentru un bou. taur sau bivol. se plătea vamă in Transilvania 1 fl. ung. şi 50 dinari, iar În Oltenia 15 bani la intrare şi 15 bani la eşire, în afară de erbărit. Mai îna­ inte vreme, când se cumpăra o vită se plătea in târg te­ lonium şi erbăritul, iar la eşirea din ţară vama. Supt Aus­ triaci, se stabileşte ca telonium, erbăritul şi vama să se în­ caseze o singură dată, supt o singură denumire, la eştrea din ţară 161) Neguţătorii din Oltenia, în baza cărţilor im­ periale de comerţ ce posedau, se bucurau de aceleaşi pri­ vilegii ca şi ceilalţi supuşi ai imperiului austriac, plătind o singură dată vama întreagă pentru mărfurile ce exportau sau importau în sau din celelalte provincii austriace 162). Pentru boii şi alte vite cornute care se exportau pentru tăere la Viena, se plătea jumătate din vamă. în Oltenia, iar jumătate În Ungaria 163). Până În 1722, pentru vitele cornute exportate din Muntenia, prin Oltenia, la Viena, se plătea o vamă in Muntenia, a doua vamă în Oltenia, a treia vamă la Sibiu în Transilvania, a patra vamă la Arad sau Seghedin, şi aşa mai departe până la Viena. Din această cauză aceste vite costau la Viena mai mult. In 22 Octorn­ vrie 1722. Generalul Konigsegg 164) şi Locot.-Colonel Har­ rnekher 165) intervin pe lângă Consiliul de răsboiu ca să se mai r�dllcă vărnile. Ei sunt de părere ca la intrarea în 157) Ibidem p. p. 367-368. 158)" p. 368 ' 159)" p. p. 368, 371 şi 472, Hurmuzaki: Documente, VI, p 244. 160) C. Giurescu: Mqterial, I. p. 368. 161) Ibidem, p. p. 368 şi 473. 162) Ungaria, Croaţia, Slavonia, Transilvania, Banatul Temişoarei şi Serbia (Ibidem, p. p. 472-473). 163) Ibidem, p. 473. , 164) Directorul superior, al Olteniei. în care funcţie îl găsim dela 26 Sept. 1722 (Ibidem, p. p. 5Yf5-527) şi pănă în Iulie 1725 (N. Dobrescu: Istoria bisericii române din Oltenia În timpul ocup aţiunii austriace 1716-1739, Bucureşti 1906, p 165). 165) Era .Hol-Camerrath und Feld-Provlant " (Giurescu: Material, 1, p. 527). [379] ARHIVELE OL'l'ENIEI 379 Oltenia, să se plătească jumătate din vama, Iar la ieşirea din Oltenia. în Transilvania sau Banatul Temişoarei, cea­ laltă jumătate 166). Constatându-se că locuitorii din Oltenia, din neglijenţă şi trândăvie, importau de peste Dunăre şi Olt lucruri, ca vin şi porci, cu preţ destul de ridicat, deşi le puteau cul­ tiva în ţară, s'a căutat a se mări taxele de import pentru asemenea articole. Incă dela 22 Septemvrie se cere aprobarea Inspectora­ tului cameral ca să se schimbe vama ordinară într'un im­ pozit extraordinar, aşa cum era în Transilvania, fixându-se o taxă de 6 cruceri de fiecare vadră de vin şi 12 cruceri de fiecare porc importat. Pe lângă acestea se mai percepea o taxă de 2 Il. şi 5 cruceri pentru fiecare vas cu vin, pen­ tru repararea drumurilor 167). In 1722 se cere ridicarea taxei la 12 cruceri pentru fiecare vadră de vin importată din Muntenia 168). Pentru vinul din Muntenia, care trecea prin Oltenia către Transilvania,se fixează o taxă de 18 cruceri de vas, iar pentru vinul din Oltenia exportat in Transilva­ nib o vamă de 4 groşi sau 12 cruceri de vas 169). In 1723 se mai înfiinţează o nouă taxă la vămi. Orice călător care intra sau eşia din ţară, trebuia să aibă un liber permis dela ColonelulSchram 170). Acesta împreună cu in­ spectorul carneral !") hotărăsc ca 'Ia toate staţiunile vamale să se trimeată un număr oarecare de cărţi bianco spre a se da călătorilor în schimbul unei taxe. Din taxele încasate, 2/3 taleri se lua de Colonelul Schram, iar Ils taleri de va­ meşi 172). In 30 Iunie 1723 comisarul de aprovizionare l. Da­ vid Uhlein, face cunoscut Generalului Konigsegg, directorul superior al Olteniei, înfiinţarea acestei taxe 173). Cu timpul se dă o nouă organizare vămilor. De astă dată vămile sunt externe şi interne. Vămile externe ră­ mân în locurile citate 174), iar vămile interne se stabilesc la Craiova. Caracal, Târgui-Jiului, Cerneţi şi Ocna 175). 166) Ibidem, p. 532. 167)" p. p. 369-370. 168) Dobrescu: lstoria bisericii române din Oltenia in timpul ocu­ p aţiunii austriace, p. 146. 169) C. Giurescu: Material, J, p. p. 526 şi 529. 170) Comandantul trupelor austriace din Oltenia (Hurrnuzaki : Doc., VI, p. 332). 171) Procop (C. Giurescu: Material, 1, p. 542). 172) Ibidem. p, p. 590-59l. 173) 174) " p.684. 175) ibidem [380] 380 ARHIVELE OLTENIEI. Peste vărnile externe era un vameş şef, care sta la Vo­ diţa, iar peste vămile interne un alt vameş-şef, care sta în Craiova. De fapt vameşul-şef dela Vodiţa purta numai ti­ tlul, căci în realitate era tot vameş. Adevăratul şef vameş era cel din Craiova, unde se mai afla un alt vameş. Leafa vameşului-şel dela Craiova era de 800 fI., pe când a ace­ luia dela Vodiţa era de 200 fi. anual, ca a vameşilor dela Coman şi Izlaz 176). Pe lângă leafă, vameşul-şef dela Cra­ iova mai avea o diurnă de 200 fl. anual 177). La intrarea în serviciu depunea o cautiune de 2000 fI., pentru care primea o dobândă de 5% 178). Lefurile vameşilor dela celelalte vămi rărnân aceleaşi ca în 1719179). Vameşul de Craiova primea 120 fi. ca şi cel dela Ocna; acel dela Caracal şi Târgtii-Jiului câte 72 Il , iar cel dela Cerneii şi Cladova românească 48 fI. anual 120). Călăreţii aveau aceeaş leafă 181), dar ei au de astă dată un şef, numit inspector al călăreţilor. cu reşedinţa la Craiova. şi o leafă de 80 fI. anual 182). In 1725 toti vameşii erau străini. Vameşul-şef era Ioan Szendrei; la vodiţa era vameş Anton Lihe, la Baia de Aramă Căpitanul Putnic, la vulcan Ştefan Schy, la Novaci Andrei Scorej 183), la Strassburg Mihail Filip, la Râmntc Petru Dobrat, 184), la Slatina Vladislav Scorej 185), la Stoeneşti Tadeu Krensleldt, la lxlaz Matei Streutt, la Oreava Andrei Tot 186), la Ohidictu Iosef Cziko, Ia Vraţa Matei Repaşi, Ia Craiova Cristof Stratti, la Caracal Anton Frolich, la Târgul-Jtului George Hortobagy, la Cerneţi şi CLadova română Matei Hollo şi la Ocna Mihalcea Literatul 187). 176) Ibidem p 686. 177) " p. 688. Mai puţin cu 200 fI. de cât in 1719 (1. idem, p. 365 şi 38'1). 178) Ibidem p. 688. 179) " p. 686. 180) " 181) " 182) " 1/j3) In 1719 fusese numit la Arxavia sau Strassburg (ibidem p. 385). 184) In 1719 el mai fusese vameş la Râmnlc, Dar în acel an fusese' trecut translator la Inspectorat (Ibidem). 185) Il aflăm acolo din 1\719 (ibidem). 186) Il aflăm acolo din 1719 (Ibidem). 187) ibidem p. 686. Mihalcea Literatul era român, dar probabil re­ negat. In 1719 fusese numit vameş la Ghidiciu, după cum am văzut, "Athanasius Literati Walachus" (Ibidem, p. 384). [381] 4RHIVET,E OLTENIEI .181 Atât inspectorul cât şi călăreţii erau străini. In acel an aflăm inspector al călăreţilor pe Paul Maurer, iar călăreţi pe lângă inspector pe George Czalai şi Nicolae Thorda. La vămi erau călăreţi: la Vulcan Ion Szabo, la Novaci Matei Mezei, la Strassburg Ştefan Tot, Ia Râmnic Petre Fald, Ia Slatina Daniel Sardei şi Ion Szaba, la Izlaz Si­ gismund Albert şi Sigismund Zekeli, la Oreaua Ştefan He­ visi, Ia Ghidtciu Iosef Mihoza, la Coman Mihail Poltovan şi Mihail Sass, la Vrata sau Pistol Daniel Salanj şi la Vadita Nicolae Feier 188). Astfel administraţia vamală era cu totul desnaţionalizată în 1725. Alexandru A. Vasilescu, Din "Glosar de cuvinte dialectale din Banat" lit, S si S , , adunate şi explicate de Lucian Costin (Csrsnsebeş) Săbac, şăbac şi sălbănac Săbău (Magh. szab6). Săclic Saft (Germ, Saft) cusătură ajur. "Şi cu joarda de măstac Să mă 'nvăţ la săbac", Căntece bănăţene, colecţia L. Costin. croitor. "Du-te, taico, la să bău Şi fă ţoale 'n trupul meu Să mă duc cătană ieu". l. Popovici = ibidem Bal. Landru, V. 7-9. sticluţă pentru ţuică. "Adă săclicu" Oraviţa, Vârşeţ şi jur Corn. de Dr. Jianu (Torontal-Iugoslavia). sirop. Reg. Caransebeşului. 188) Ibidem p. p. 686-687. [382] 382 ARHIr'ELE OL1'ENIEL Gruni (Cr-Sever in). scafa, ţeasta capului. "Ieşi de diochi Din scăfila capului". Dese, de diochi, colecţia L. Costin. = laur. Sâmicon a se săniă. Se aude în tot Banatul. solniţă. Pârvova (Ci-Severin), glob de lampă. Cireşa (Ce-Severin). (Conf. la AI. Viciu "sălic" în alt sens), Sâmcion şi Sâncion = Sf. Ion. Şopotul- Vechiu, Marga etc, (Ci-Severin), Sf. Nicolae. Marga, poatecă, bagseamă. .Samtce ştie el", (Gherteniş (T - Torontal), jandarm. Ezeriş (Ci-Severin). sânfireag = garoafă. "Frunză verde sânfirei Şopotu-i sat micucel". Cântec din Brebul, colecţia L. Costin. Săpăniu şi săponiu, pl. săpoane = târnăcop. Cârpa (Ci-Severin). lucrător. Cruşovăţ (Ci-Severin) Scăiete Sândar (Forrn. din şăndar, jândar) SânfireJ, dem. dela Samice (form. din bagsarni-te) Săina a se (subst. saină) Sălăriţă (Form. din sărăriţă) Sălic Sărăor-ri = salaor, (Deriv din sărăhor, sălăhor, salahor). , Sblciu-ce = biciu. (Verbul a sbici..a se sbici = a se usca nu se aude În Banat). Scăf'ilă Slatina- Tirnişana. Scamie şi scamnie = bancă. (Deriv. din scamn = scaun), Rusca Montană etc. Schelă piată�entru diferite mărfuri. Orşova. Schidoală hărghie, nemernic, prăpădit. Sasca (C.-Severin), [383] ARHIEVLE OLTENIEf 883 = a jugăni. Părvova (C.-Severin). Schili a se = a se . găti frumos. "Acasă să vii Şi să te chiteşti Şi să te schileşti Cu iie măreaţă De pânză rnistreaţă". A. Coreea, Bal. Pop. p. 35. Sciomp = pociump, par înfipt în pământ. Com. de N. Ţucu. Scobicuri ogleji = trandafiri sălbatici. Petnic (C.-Severin). Scopi a (Iorrn. din a scobi) Scripţie = scripet. Ciclova (Ci-Severin). Scrofoanie = scroafă mare. Cârpa etc. Scumpină = liliac alb. "Frumos să le împodobiţi Cu frunzuică de scumpină", D. Cioloca: Dor şi Jale p. 34. Scutici a a ştirici "El scuticea în toate părţile". Ciclova (Ce-Severin). Sdrăvina a şi a străviga (Bocşa-Mont.). Secrin şi sicr in a strănuta. Zăgujeni (Ci-Severin). (Conf, la AI. Viciu "a sdrăvăna"). sicriu. Setalău "N'ai măgrin Să-mi faci secrin", Cântec din Teregova, colecţia L. Costin. plimbare. Clopodia. bani, manetă de 20 cruceri, ce era înainte în circulaţie.' Sîănţuc, pl. sfănţuci sfănţici sfănţişi demin. sfănţucei. Sfedea = vlagă, "Nu-i lua sfedea, Nu-i lua puterea". Dese. de ceas slab din Bucovăţ, colecţia L. Costin. [384] 884 ARHIVELE OLTENIEI Sloată = zloată, timp urît. Rusca-Montană, Părvova. ! Sasca {(C.-Severin) Sflecă Simţi Slagnă = sfeclă. Gruni (C.-Severin). Sfrâncioc mare = covăseală mare " mic = covăseală mică Sgogi a şi a zgogi = a nimeri. (Form. din a sgodi, a zgodi). ,,0 sgogişi bine!" Sgrebălat = sgăriat pe mâni. Ciclova (C.-Severin). = Sfinţi, "la 40 de Simţi u, 7! la Sîmţi". Sasca (C.-Severin). Sipcă, sipce = şpiţ de ţigarete. (Mag. szopoka) "Nu pot fuma tigareta cu sipcă=. Gherteniş, (T- Torontal). Siutură solniţă. (vezi "săIăriţa ") Căvăran (C.-Severin). Slăboniel, dem. dela slab. "Că mi-i murgu slăboniel, Nu poate duce doi pră el". Cântece bănăţene, colecţia L. Costin. Slăbie, formă prese. pentru slăbiciune. "Că la vreme de slăbie N'are nime să mă ţie". Gh. Cătană, Bal. Pop. p. 136 mâncare dulce, de frupt. "El mănâncă de slagnă". Petnic (Ci-Severin), Slog şi şlog = apoplexie. (Germ: Schlag). Mehadia şi alte sate. In Petnic, Jupalnic, "slog" înseamnă hatul la ogor. Sloiete sloiu de ghiaţă. Se aude în tot Banatul. Smăci a se = a se smunci. Ciclova (Ce-Severin). Smaga şi maga = putere, vlagă. "Ce-ai căutat De sângele l-ai băut \ Şi stnaga I-ai zdruncinat". Dese. de frică şi tremurături, colecţia L. Costin "N'are smagă În el". Caransebeş. [385] ARl:llfTELE OLTENIEI 385 Smeura a = a mieuna. "Mâţul s'a pus pe smeurat", Poveşti bănăţene, colecţia L Costin. Smiţă şi mită = chipiu, căciulă. Mehadia. "Oşmiţ" înseamnă: chipiu militar, capela. Socea = diavol, drac. Lăpuşnicel (Ci-Severin). Somot = catifea. (Germ. Sarut). Cireşa şi alte sate. Soruică, dem. ca şi sori oară. "Somnu-mi-i şi mor de somn. Că o fi măţa lu vecina Ori a lui soruica Lina!" Cântece bănăţene, colecţia L Costin. Sovată covată. Sasca (Ci-Severin). Spăiie-Ii boier, proprietar mare. Se aude în tot Banatul. Spânzac-ci = om prost, nebun, care umblă câmpii. Mehadia, Spârlios = zburlit, zbârlit. "Baba spărlioasă", Corn. de F. Pop. Speană-spene = covată mică de scăldat copiii. Cuptoare (C.-Severin). (conf. Ia AI. Viciu "spene"), Spencuţă, dem. dela speană = măsură mai mică de 15 litri Gruni (C.-Severill). Spienă, spiene = hambar, coşar. Marga (Ci-Severin). Spicat = cu puţini peri albi. Cârpa (Ce-Severin). Spir = spirt. Cârpa, etc. .. Sporcasă = casă de păstrare, de economie. (Germ. = Sparkasse). Clopodia, etc. Sprînji a = a izgoni. "Bărbăţelui m'o bătut Şi din casă m'o sprînjit, 1. Popovici = ibidem Bal. Iana Sâmziana Nr. 23-24. 2 [386] Stag-uri = steag Topleţ (C.-Severin). Spurnă-e 38($ burete Goleţ. Stăci a = a agonisi ("n'a ARHIVELE OLTENIEI staei! nImIC în viaţa lui"). "Bani eu să-mi stăcesc Birul să-mi plătesc". Gh. Catană : Bal. Pop. 12. Stavă-e = staul. Topleţ. Steamăt = sunet. ("Nu se ştia steamătul nici de cai nici de trăsură" D. Izverniceanu: "Icoane din Banat". Sterideal = Deriv. din siarideal? = deal urât, sur, stâncos, vechiu. (Slav. stari = vechiu, bătrân). "Colea sus şi mai din sus. La cei munţi de sierideal La cerdacul lui Novac". A. Coreea: Bal. Pop. p. 118. Stobor-stobori tarabă, gard, îngrăditură. "Asta-i mândra cu doi bani Ar săruta pe feciori Că-i aşteaptă la .stoborir Cântece bănăţene, colecţia L. Costin. In Gruni (C.-Severin) stobor înseamnă o îngrăditură de scânduri. Stocaus = puşcane. Se aude în tot Banatul. (Germ. Stockhaus). Storî a = a se aduna. "Şi dupăce a storît multă lume". (Poveşti bănăţene, colecţia L. Costin. In Borlovenii- Vechi a stori Înseamnă a se prăpădi, a pieri: "S'a storît sermanul". Strădemaş şi strădornăşiţă -== viermele galbăn, ce se pune la descântec în moalele capului, când au copiii du­ reri de cap. Viermele e frecat pânăce e omorît. .Străâomaş \ Cu sirădomăşiţă, Ieşiţi din creii capului". Dintr'un \clesc. de strădomaş (Şopotul- Vechiu). Colecţia L. Costin. [387] AIUIIVELE OL7'ENIEl Străîocat = aprins. 387 .Jtencuto, draga mea, Ce ţi-i capu străjocat?". I. Popovici: )bidem. Bal.: lIencuţa şi Viorel V. 23-24. Strajă = casă cornunală. Mehadia. Străjoţ = vârf de deal. Mehadia. Streaz, pl. streazuri = cadă, în care se pune prun ele (comina) la fabricarea ţuicii. Petnic, Iablaniţa, Temereşti (C.-Severin). Strepede, pl. strepezi = viermi în brânză. Brebul (C.-Severin). Strejăr, pl. strejeri = siălpul (de regulă din stejar) din mijlocul ariei unde se treeră cu caii. ,,1 se strânge funia la strejăr", Streje = străji, ce pun noaptea la gheretă lămpi roşii. (Form. din streaje, straje, străi). "A plecat un om roşu (Singularul streajă IZU se aude prin Dela streje roşii". Banat, în Mold. şi Munt. însă da.- Dese. de diochi din Caransebeş Conf. glosarul lui N. Păsculescu, p. 380. com. de 1. Ognanovici. Strină = străină, "Bună dimineaţa, • Apă lină. Mulţumescu-ţi Dumitale, Muiere strină", Dese. de preîăcătură şi spălat din Bozovici Colecţia L. Costin. Strângui a se = a se strânge, a se aduna. "S'au strânguit la givan", Petnic (C.-Severin). Struşie = lictar, măgiun. Oraviţa, Stulpez, pl. stulpezi = stâlpii dela pat.' "Intr'un pat mare încheiat Cu stulpezii toţi de fag Şi cu scânduri tot de brad". A. Coreea. Bal. Pop. p. 101. [388] ARHIVELE OLTENIEI Sucnă, dem. sucniţă apoi şi "sumnă" (în Grosi, C -Severin). fustă, fustuţă. "Iti cumpăr o sucniţă frumoasă". Se aude În tot Banatul. e J Suglna a a se (Forrn. din "a se ugina") odihni. "Stoican În pat să culca Peste noapte sugina. Iacă ziua se făcea El din pat nu clintea". I. Popovici: ibidem. Bal: Stoican V. 76-79. Sugurel sugaciu. "Eu legea mea oi lăsa Dacă Turcii ei mi-or da: Un prunc sugurel Sub nouă scroate-aplecăţel. I. Popovici: ibidem Bal. Iancu Sibiancu V. 15-18. Sulhuit = zăpăcit. "Tu eşti sulhuii", Rusca-Montană. Sumuţa a = a asrnuţa. "Astă seară pe vremea cinii SUT71uta măndra cu cânii". Cântece bănăţene, colecţia L. Costin, Ş. (Germ. Schreibtasche) Şăitaf, şăltafuri Reg. Caransebeşului. portmoneu. Mehadia. "Şărăitaf" În Bogâltin. "Şlăitaf" În Bănia (Almăj). O piesă pentru a slobozi beutura din vas. Sârbova (T-Torontal) "Cam la capul vasului La gura şaităulu i, Unde vinu ciurăeşte" 1. Popovici: ibidem: Bal. Bagiu şi Turcii V. 46-50. Şăbii, şâbe, şâbii = crengi uscate, apoi surcele. Mehadia, Rudăria. In Jdioara "şâbre". Şaică, pl. şăici = luntre. Şaitău = (Mag. saito) [389] AR,HIVELE OLTEN1EI 389 Şălboc = santinelă. (Germ. Schildwache) "Toată ziua merg pe drumuri, Noaptea stau şălboc la tunuri". Gh. Catană: Flori din război p. 26. Şâld = cozoroc. (Germ. Schild). Topleţ (C.-Severin). Şanţ = capătul satului din deal. Mehadia. In Rusca-Mont-se chiamă şanţ - de râs. Şângilă form. din şândilă = şindilă, şindrilă. Bucovăţ, etc. Şarârnpău = dâră de apă vărsată din ulcior pe cărare. Corn. de O-na L. Pop. Şarc-şarcuri = ţiţină, balama la uşă. Corn. de N. Ţucu, Şarlucătăr, şarlucatre = oblon. In Ciclova (C.-Severin), Ezeriş (C.-Severin) se aude sing.: şolocat. In Cornereva (C.Severin) şolocatră-e. pl.: şolocaturi. Şărpar-e = chingă de piele. Rusca-Montană. (C.-Severin). Se aude În tot Banatul. Pârvova (C.-Severin). Şcergură, form. din ştergură = prosop, ştergar. Corn. de N. Ţucu. Şciengie = şina dela calea ferată. Corn. de N. Ţucu. Şchipa a = a scuipa. Se aude în tot Banatul. ŞeI eu, şelei = Înşelător. Şcatulă = cutie. (In itai. scătola). Şcărpeţi = pantofi. (ItaI. scărpa), Cireşa (C. Severin). Şcarpă = şanţ. ŞeI mă, şelrni = cap, (Form. din cealrnă, pl. celmi). (Conf. în glosarul lui Păsculescu "eealmană"). Pârvova (jud. C.-Severin). căpăţină, scăfârlie, turban. "Şi apoi în Turci se slobozia Ca şi un vânt viorint Când se Iasă pe pământ Intr'un pom Înflorit: Aşa piea şeltnile Ca şi toamna florile". A. Coreea Bal. P. p. 12. [390] 390 ARHIVELE OL1'ENIEI "Prepurta se prepurta Şi cu fală îmi păşla Ca murguţul porumbior Cu căpăstrul de şinior", Gh. Catană: Bal. Pop. p. 65. Şezare Şineag Şeriglă, şerigle = partea dindărăt dela coşul căruţii, apoi şi şireghă, şireghe încovoiată pentru a putea ţinea pu­ ţi n fân pentru cal. Marga (C.-Severin). proptea dela oişte. Sârbova (Ci-Severin). cantitate de 50 kg., o cantitate mai mare. "Şi frământă la colaci Tot colacul de-un şineag Şi-o pres cură de-o măsură" Gh. Catană : Bal. Pop. p. 100. Şinior = sfoară mai subţire. (Mag. zsinor - Germ. Schnur) Şipcă, şipci = dantelă. Cornereva, Rusca-Mont (C. Severin). Şişăit verb. "a şişăi". Şirepi Şiuşi a ciorapi. Bogâltin. susur uşor. "Fluturii albi de zăpadă tot mereu se cerneau de sus şi se strecurau lin într'un şişăit prelung" ... La D. Izverniceanu în "Icoane din Banat". fluera. Mehadia. Şiuşor izvor. Mehadia. Şiuvănel troacă mare. Căvăran (Ci-Severin). Şlarfi pantofi de piele. Ezeriş (C.-Severin). Şleacnă = zgură dela aramă sau fer. (Germ. Schlake). \ Sasca. Şleg = ciocan mfre. Bogâltin. Şloasăr lăcătuş. . Ezeriş şi în multe alte sate. [391] ARHI J? ELE OLTENIEI 891 Şnaidăr = croitor. Cârpa, etc. Şocâte, pl. şocâţi = chiţoran, şobolan. Brebul, Caransebeş. Corn. de S. Şandru. Şofeu, şofei = ciubăr, apoi cană, cotă. "Iei sta rindu uşilor Şi vreadu şofeilor", 1. Popovici : ibidem. Bal. Simion Voinicul V. 57-58. Şofran = mierlă. Gruni (Ci-Severin). Şofru = şopru. Bănia (Almăj). Şogoran = cumnat drept. (Porm. din şogor, (In Banat se chiamă cumnat de mână). magh, szogor). "A meu neică îi codrean cu pană de şogoran", Cântece bănăţene, colecţia L. Costin. Şol-ur i = ceaşcă. (Germ. Schale). Ezeriş, Pârvova (C.-Severin). Şoldiş = CU mânele în şolduri. ,.Sub fereastre se punea ca şoldiş Şi acum pleştiş". Gh. Catană : Bal. Pop. p. 175. Şovar plantă aquatică (în rât = bahnă, baltă). "Murg frumos şi subţirel, Coada atinge şovar verde, Că pe lume nu se vede". A. Coreea. Bal. Pop. p. 27 Şozenii, subst. = glume, haz. (şo d-adiect.) Petroşniţa, Mehadia. Şpais = cam ară. (Dela Germ. Speisekammer). Se aude în tot Banatul. Şpenţăl = veston cu mâneci. Şopotul- Vechi (C.-Severin). Şpogot = şpagat, sfoară. Ezeriş, (C.-Severin). Şpoiert, şpoiărt, şpohert şi şporhert = vatră. '(Germ. Sparherd). Se aude în tot Banatul. Şrapânţigăr = şurupelniţă. {Germ. Schraubenzieher) Clopodia. [392] A RHIJ7ELE OL1'EN IEI Şret-şreturt alice. (Germ. Schrotkugel). Gherteniş (T- Torontal). Ştric = funie. (Germ. Strick). Se aude în tot Banatul. Ştrînfi, ştrimfi ciorapi. (Gerrn.: Strirrnpfe-pl.) Cornereva, Brebul, Şopotul-Vechiu. In Slatina- Timiş se aude "ştinfi": Ştrechie = linie ferată. Topleţ, Cireşa etc. (Ci-Severin), Cârpa (Ci-Severin. mare. "Jos şi mai din jos La Ţeara din jos La rară şuşară La mică ciupară La cei munti de rouă Cine 'n ea sedea ?" A. Coreea, Bal Pop. p. 41. "Acum rabd şi şuşcăiesc Şi mereu îrnbătrânsc La nime nu trebuiesc". 'Căntece bănăţene, colecţia L. Costin. Şuşîlă = căsucioară pentru uscat fructe. Ruginosu (Ci-Severin). Se aude în foarte multe părţi pe Şuşcăi a = a ofta. (SIa v-şuşcatise). Ştal = grajdiu. (Germ. Stall) Slatina- Tirniş. In Racoviţa: "ştălog". Iar în Bănia: .ştaIă". Ştălung poziţie, poziţie de atac. (Germ. Stellung). Bucoşniţa (Ci-Severin). Ştiubei = fântână, Şuştăr = cizmar. lângă "pă pucar". izvor. Mehadia. Ştiolnă = galerie din mină. (Germ. Stollen). Sasca. Şuc-şuci = măsură de lungime (6 şuci fac un stânjen) (In Bucovina such, p'. şuchuri) Bucoşniţa (C.-Severin). Şuîeţe = obeală la gheata. (Germ. Schuhfetzen). Şuşară = şosea, drum (form. din şuşa) [393] ARHIVELE OL1'ENIEI 393 Pagini din istoria Banatului şi scriitorii bănăţeni. de D. Izverniceanu. Subt denumirea de Banat care pe vremuri, în urma elife­ ritelor împrejurări, se numia ş� .Banatul Severin, ori Banatul Ti­ mişan, înţelegem aceea provincie românească a Români,,,i Mari, ce se estinde 'între Murăş, Tisa, Dunăr� şi ultimile ramuri su­ dice ale Cay'paţilor oe pornesc în direcţie sudică începând dela ,,)Poiana Ruschii", până\,laa'lvia Dunării între localităţile 01"-: şova şi Verciorova. Această, provincie în urma pământului şes şi fructifer udat de o mulţime de râuri ce-şi rostogolesc' undele domoale subt arşiţa dogoritoare a soarelui de Sud, mai ,departe 'în urma mun­ ţilor din partea răsăriteană, mm,ţi bogaţi în păduri, în livezi' întinse, acoperite de păşuni îmbelşugate; bogaţi în minerale, începând dela deie mai nobile. ca aurul, (azi cărbunele), pâ'nă la cele mai ordina-re, au constituit din cele mai învechite tim­ puri o ţărişoară bogată şi râvnită de mai multe popoare. Şi ţărişoara aceasta ajunsese să fie stăpanită de viteazul popor al Dacii1or. Pe vremurile acel-ea în întregimea ei, --nu ciontită şi sfârticată ica azi,-fOl'ma pentru / Dacia aceea C0 formează azi pentru România Mare. Regele Dacilor, Decebal, un viteaz iscusit, nu a dat numai probe de eroism în răsboaie, ci tot odată a arătat ş,i o dragoste neţărmurită pentru civilizaţiune. El a fost unicul rege, dmtre regii popoarelor barbare, ca/re dupa ce şi-a învins adversarul, superior lui şi poporului său în cultură, nu a cerut despăgubirea de răsboiu în taur şi argint, ci a cerut-o-v-după cum' mărturiseşte St. Marc. Girardin, +-In artişti, meseriaşi, arme şi maşine, Aşa­ dar primul început de o civilizaţie temeinică a Daciei, ş; prin urmare a Banatului, a făcut-o regele Decebal cu ajutorul ele­ mentelor sosite din Imperiul roman. Impăratul Traiau dimpreună cu subalternii săi, nu au fiicut alta, decât opera .Jiteazului rege să. o desvolte mai departe, fă­ când din întreaga Dacie o provincie romană înfloritoare (înţeleg [394] 394 A.IUlI VELE OL1'E.NIEI şi Banatul), ceea! ce atrăgea tot mal mult pe coloniştii ro­ mani întrânsa. Zilele de pace 'şi de linişte ce au urmat după crâncenelo Iţ,ă,Jboaie dintre. Traian jşi Decebal, au avut o influenţă binefă­ cătoare asupra Daciei şi a acestei provincii şi au făcut ca: civilizaţi unea şi cultura adusă de pe malurile Tibrului să pros­ pere tot 'mai tare, să înainteze tot mai mult. Timp de un veac şi jumătate ţinuturile '{ocupate de ei, au i'devenit o adevărată' grădină cultivată a imperiului, de unde se cărau cele mai pre­ ţioase bogaţii spre [Ro'ma, Îinima imperiului. Cele două popoare vrăjmaşe ce trăiră mai până deunăzi în războaie, s'au înfrăţit la olaltă şi duceau o viaţă tignită şi fericită. Fericirea îînsă nu a durat mult, căci ceriul cel senin aV păcii s'au tutburat şi z11 de zi luorii întunecoşi se grămădi au cu duiumul întunecându-l şi prevestind groaznica furtună 00 uvea să se deslănţuiască asupra frumoasei ţări, deodată cu puhoiul nedhosit al migraţiunii popoarelor. Impăratul Aurelian. fiind încurcat în alte războaie şi ne-mai putând ţine pept turba­ telor valuri de barbari ce năvăleau ca o furtună groaznică în centrul Europei şi peste Dach Traiană şi-au retras legionarii în dreapta Dunării. Cu ei deodată s'au retras şi funcţionarii sta­ tului dimpreună cu dasa mai avută a :locuitorilor, dar a rernas înapoi poporul legat de glia sfântă în .al cărei sin le durrniau acum părinţii şi 'strămoşii. Au rernas şi pe mai departe să-şi păzească bietul avut,:au rernas ca nişte stâlpi neclintiţi ai' ve­ trelor părinteşti. ar asemenea pildă vie o avem în Banatul oiontit şi robit de. 6â)�bi de unde au fugit mai toţi intelec­ tualii şi cei cu averi. Si de atunci începând soarele de mărire al frumoasei pro­ vincii: numită azil Ba:nat�l, s' au învălit în vălu] înduioşător al întunericului. fratii gliei care până atunci au dus o viaţă în tignă, începură a lupta cu greul vieţii. Cu o mână pe plug şi cu alta; pe armă munciau şi totodată să şi războiau cu cei aduşi de vân­ turi pentru a-şi apăra moşia de năvălitorii barbari. Mulţi dintre barbari apucau în alte părţi,\ dar mulţi au remas să îngraşe pă­ mântui cu hoiturile ).lor şi cu \toate acestea furtuna odată deslăn­ ţuită părea că ''TIu mai are sfârşit, căci vâjeia tot mai sălbatec. [395] ARHIVELE OL1'ENIEI 895 iar puhoaiele de barbari urmau unele după altele de păreau că, răsar din pământ. Şi bietul popor remas pe aceste plaiuri o ducea într' o hărţuialâ continuă şi mereu îşi pierdea din cultura însu­ şită odinioară. Tată} 'nu mai avea timp de a-şi instrua băie­ ţii şi aşa Încet se ştergeau şi cele di� urmă nuanţe ale' 'civi­ lizaţiunii. Din ştiitorul de carte, care odinioară scriea pe tă­ bliţe cerate, mai .târxiu cre stau numai pe raboajecu biata ştiinţă ce le-a mai remas. Dar cu cât vremea se scurgea înainte, poporul acesta trainic şi Înzestrat dela natură cu o putere de viaţă vrednică de admirat, în decursul multor iIupte s'a oţelit tot mai mult şi în cele din' urmă s'a recules 'şi a întemeiat un principat propriu, de sine stătător, subt stăpânirea lui Gl.lId, despre care se crede' că adevă­ ratul nume i-a fost Claudiu. Principatul în starea aceasta de in­ dependenţă a dăinuit până pe timpului primului rege creştin' al Ungurilor, când avea de domnitor .pe Actum sau Ohtum, un nepot de-ai lui Claudiu. Provincia începuse a prospera din nou, Scăpaţi pe un timp oarecare de invaziunile barbare, viaţa se re­ înoi, iar oamenii muncind în linişte făcură ca turmele infinite de oi şi alte vite să inundeze luncile şi livezile. Şi poporul acesta urmaş al unui popor brav, 'şi-au introdus administraţiune proprie împărţind provincia în mai multe districte, probabil în: Li­ pova, Caransebeş, Mehadia, Almăjul, Craşova, Illadia, Berzo­ via (Sidovia)', Comeatu, Potoc, Verşeţ, şi alte districte care datează din Învechite vremuri. Ţărişoara Îşi avea independenţa sa încă subt principii ere­ ditari ai lui Arpad. Armata sa constătătoare din călăreţi şi pe­ destraşi devenise o armată temută. Poporul îşi întemeia se loca­ lităţi unde îşi aveau casele proprii, cu uneltele economice şi cu vitele indispensabile lucrării 'p.ământului şi traiului zilnic.") Cu timpul se întemeie şi o clasă nouă. a nobilimii şi a cnez ilor care conduceau destinul acestei provincii înfloritoare. Dar toate acestea au durat până la moartea principelui Ac­ turn, când principele Ştefan se încoronă de primul rege creştin al Ungurilor. De atunci începând, Banalul dimpreună cu locuitorii 1) B. Maniu: Disertaţiune Istorica-critica". [396] ."$96 ARHIVELE OLTENIEI băştinaşi suferiau mult :'din partea diferiţi lor colonişti roman 0- catolici şi a legilor aspre care arneninţau cu distrugere pe bietul popor rernas fără ocrotitori. Tot pe atunci mai sosiră din Bal­ cani : şi Slavii. Catolicismul le răpi nobilimea, care ademenită de făgădueli şi privilegii îşi părăseşte crcdmţa străbună. Sla­ vismul iarăşi la rândul său a început a sugruma bisericile ro­ mâneşti introducând pretutindeni prin călugării şi preoţjj lor fa­ natici limba slavonă. Mănăstirile româneşti zidite în formă de fortăreţc pe rând le-au pierdut. Aşa s'au pierdut bunăoară mă­ năstirea dela Misici în apropierea Vârşeţului, mănăstirea Sân Gheorghe dintre Timişoara şi Denta, mănăstirea Hodoş lângă Murăş, mănăstirea Bezdinul din jos de I-Iodoşl) şi altele care odinioară au fost mănăstiri româneşti, dar prin introducerea călu­ gărilor slavi în sinul lor, aceştia au nimicit ori şi ce fel de do­ cument care ar fi putut grăi posterităţii despre originea lor. Ţărănimea începu a fi mereu despoiată de toate dreptu­ rile, apoi şi 'de moşii până în cele din urmă când Întră în vi­ goare legea verboeţiană, fu despoiat şi de drepturile personale. şi poporul, liber de odinioară, în ţara lui şi pe moşiile lUI, fu, aruncat n cea mai neagră sclăvie, Urmaşii legionarilor şi co­ loniştilor împăratului T raian deveniră iobagij celor aduşi de vânturi. Dupft bătălia dela Mohaci la a. 1526, Turcii se stabiliră în Banatşi-l ţin ură subjugat timp de 164 de ani. Işi poate ori­ şicine închipui că subt domnia acestor noi stăpâni, câte a avut de Îndurat bietul popor. Se zice că pe atunci un oarecare ţar Îova, +-aşu se numiael însuşi, --s' a pus în fruntea alor câteva mii de călăreţi 'şi a cutreerat provincia în IU!1g şi în lat pră­ dând, omorând şi aprinzând. In urmă au urmat răsboaiele dintre Austriaci şi Turci, .între anii 1658-1778, pentru eliberarea Banatului. "Este prea binecunoscut-zice P. Drăgălina, în Istoria Banatului Severin,--că Turcii .n'au avut obiceiul să contribue mCI măcar cu mijloacele c�le mai primitive la ridicarea bună­ stării materiale sau culturale' a popoarelor din provinciile suhiu- 1) Ibid. OpuI citat. [397] ARHIVELE OLTENIEl 39'1 gate. Ei n'au clădit nici nu au i�1populat, ci au jefuit şi au distrus ceea ce au cucerit. Pe câmpiile bătute de copitele cai­ lor spahiilor n'au crescut decenii de ani nici frunză niciiarbii. Sate ruinate şi deşarte de locuitori, predii pârlogite, lacuri şi mlaştini ... acestea erau priveliştile înduioşătoare la retragerea T ur­ oilor. Poporul zecimal îşi trăia' vremurile de bejcnie şi de gre<\: cumpănă şi cu toţii s'au retras la munţi prin codri seculari fraţi de cruce ai Românului. Abea se liniştiră furtunile şi când Ro­ mânii voiau a coborî dela munte şi a-şi începe din nou lucrarea pământului, o altă pacoste le-a căzut pe cap. Mareşalul cam,­ pestru austriac Mercy( :Iincepe a aduce colonişti Germani şi Bohemi, care sunt '(âşezaţi prin comunele româneşti în vreme ce populaţiunea băştinaşă ' este alungată dela vetrele străbune. Tol. în opul citat mai zice P. Drăgălina: "Câte suferinţe au trebuit să Îndure locuitorii băştinaşi (Româniî) ne arată soartea tristă a lor... fiind deslipiţi de cuiburile străbune au fost mu­ taţi în alte părţi, iar casele lor au fost predate Gerrrlanilor din Francia, Alsaţia şi :Lorena"... Unii apucându-se de lucru au reclădit aceea ce li s'a încredinţat... iar alţ:i intruniţi În bande de tâlhari bântui au drumurile În lungul şi în latul lor ... " Cu toate acestea, după retragerea T urcilor însă, norii În­ grărnădiţi pe ceriul Banatului Începură a se împrăştia şi po­ porul a-şi căuta liniştit de gospodăriile sale. Unele legi de îm­ proprietărire ale împărătesei ,Maria Teresia, întemeierea aşeză­ mintelor culturale ca bisericele şi şcolile, În urmă dragostea şi compătimirea feciorului ei Iosif al II-lea faţil de supuşii săi oropsiţi, îmbărbătară populaţiunea spre muncă şi progres. După atâtea veacuri de suferinţă poporul român din Banat ori şi câtă cultură să fi avut, în decursul veacurilor, în vremurile de grea încercare �i de restrişte şi-a pierdut-o cu desăvârşire. Bărbaţii în loc de a clădi ceva pe terenul culturii şi al progre­ sului erau vecinic cu mâna pe armă şi se luptau pentru apărarea vetrelor străbune. Şi acest popor, vlăstarul unui trunchiu nobil' era ameninţat de a-şi pierde până şi conştiinţa naţională. Indru­ mători culturali nu aveau. Str,ăinii, aşezaţi în mijlocul lor, prin moşiile şi vetrele lor, mereu îi huiduiau şi nu-şj spărgeau capul de dânşii, Şi aşa bietul Român săracul nu mai avea unde să-şi [398] 398 ARHI VELE OLI.'ENIEI plece capul, ci �ra copleşit de umiliri. Şi nu aveau mei Oi minte mai pătrunzătoare, care să le arate orizonturi mai largi, care să le arate steaua viitorului a acestui neam ce licărea încă în obscuritate. Cu un cuvânt am cu carte, care să poarte la inimă interesul şi destinul acestui popor din Banat, încă nu era. B. P. Haşdeu ne aminteşte despre 'Un dicţionar numit .. Dictionarium Valachico-Latinurn", scris de un Român lugo­ jan, care a trăit în jumătatea a doua a veacului al 'VII-lea şi care autor necunoscut se mai numeşte şi Anonimus' Lugo­ shiensis. Abea la a. 1674 se iveşte Mihail Halici origtnar djn Ca­ ransebeş, Date mai lămurite despre originea lui nu există. Să ştie atât numai că a studiat la Geneva şi a compus o :poezie românească 1), din 10 versuri în hexametri şi pe care a scris-o cu litere latine. Că Întru cât a contribuit cu cultura sa la redeş­ teptarea Rom�_nilor bănăţeni, până azi a remas necunoscut. Şi s'au strecorat 'Înainte încă o jumătate şi mai bine de veac, până în jumătatea a doua a veacului al 18-lea, când În­ cepură să răsară ;întâii luceferi ai Banatului, întâii îndrumă­ tori în cele culturale" întâii redeşteptători ai conştiinţei na­ ţionale ai poporului oropsit ce era amenintat cu distrugere şi peire. Aceşti bărbaţi, la început puţini la număr, dar izvorâţi din suferinţele de veacuri ale poporului, nu se nizuiau de a se ridica numai pedânşii ci şi pe poporul din al cărui sin au eşit. Singuraticii îndrumători ai acestuj popor până atuncj erau preoţii şi învăţătorii' şi aoeştia din urmă foarte reduşi la nu­ măr. Dar nici aceştia nu erau înzestra ti cu te miri ce cultură superioară, afar doară :de cunoaşterea alfabetului cu potcoave şi cetirea bucoavnelor vechi, ca bunăoară Ciaslovul scris într' () limbă pe care nu o pricepeau şi încolo nu mai ştiau nimic. Din vremurile acestea amintim pe 'Gheorghe Popoviciu ro­ mân, născut la ia. 1745 în Biserica Albă şi ajuns mai târziu episcop la Timişoara. Dela dânsul a remas un ·liturgier rnanuscript scris în limba română. A\âtid în vedere timpurile de atunci şi socotind după manuscrisul, "românesc, uşor putem înţelege hu- l) .Kent szevetale, szerind 'la voi, Rornarius Apollo, La totz chetz szvente 'n Ernperecie sedetz" ... etc. [399] ARHIrELE OLTENIEI 399 nele intenţiuni ale 'acestui episcop ŞI că a fost un bărbat cu' tragere de inimă faţă de Români. Pe timpul acesta {se iveşte un bărbat de valoare, care avea la inimă înaintare� culturală a poporului din Banat. In calitate de director peste "şcoalele triviale banatice" nu numai că a înţeles rostul acestor şco ale ci totodată a muncit din răs­ puteri pentru ridicarea lor. Acest bărb�t destoinic a fost T eodor Iancoviciu, Anul şi locul naşter-ii nu se ştie. Să ştie însă că pe la anul 1770 a fost numit de director al şcoalelor trivialc banatice, iar pentru a-şi însuşi o cultură mai vastă în direc­ ţiune pedagogică, .a fost la Viena. Aci a lucrat o gramatică, precum şi "De lipsă cărticică de mână pentru învăţătorii şcoa­ lelor triviale illirice 'ineunite", şj alte cărţi şcolare. Intors la Timişoara a înfiinţat o şcoală pregătitoare pentru dascăli cu o durată a cursului de 6 luni. La această şcoală a funcţionat eu mare zel şi dascălul Mihail Roşu. In formă de manuscris. în care se istorisesc "evenimentele petrecute pe pământul Banatului timişan" şi în care se des­ criu întâmplări]e răshoiului cu Turcii între anii 1788-1790 ne-au remas dela venerabilul protopop Nicolae Stoica de Haţeg născut la a. 1751 în Media lângă Băile Erculane. In calitate de preot militar înrolat în armata austriacă ne descrie în culori foarte vii, parte după auzite, parte văzându-le cu ochii, luptele ce au decurs !Între Austrieci şi Turci pentru desrobirea Ba­ natului.") La anulU64 se naşte în Văr.ădia din Banat Paul Ior­ goviciu, fiul preotului Marcu, despre care se poate zice cu drept cuvânt că a fost nu numai întâiul pioner al culturii ro­ mâneşti în Banat ci şi primul redeşteptător al naţiunii, căci În urma diplomei dată de Leopold 1. din V,iena la a. 1691, Ro­ mânii bănăţeni deveniseră supuşi ierarchiei sârbeşti, Studiile În­ cepătoare şi le-au făcut la V ârseţi şi Seghedin, apoi la Pesta şi 'Pojon. Mai târziu a studiat idreptul la Viena şi în cele: din urmă în tovărăşia altor colegi s'a dus la Roma. Aici nu fu primit în aşa numita şcoală "Propaganda fide" pentru simplul motiv că era ,de religiunea greco-orientală. Abea la stăruinţa 1) P. Dragalina: Din ist, Banatu]ui Severin, Caransebeş, 1900. [400] 400 ARHIVELE OL1'ENIEl colegilor săi fu prurnt. La Roma a studiat inscripţiunilc de pe monumente romane şi limba italiană. Terminându-şi studiile la Roma, a mers la Paris unde fu prezent la decapitarea regelui Ludovic al XVI. De la Paris refugiindu-se din causa revo­ luţiei a mers h Londra, iar în cele din urmă întorcând în Banat a fost che'mat de episcopul Şacabent la Vârşeţi ca advocat consistorial. Aici pe lângă 'alte multe ocupaţiuni zilnice a lucrat la opui "Observaţiuni asupra limbei române" în care "încearcă a împinge, iprinci��ul latinist la aplicare practică" şi în care zice "să nu gândească însă cineva că eu umblu;;;) lapăd din limba noastră cuvintele cele străine, căci mie bine este cunoscut că nici o limbă nu este să nu fie mestecată cu cuvinte străine".") Tot în Observaţiile lui mai vorbeşte şi de creş­ terea copiilor. Aici mai. traduce în româneşte inscripţiile din Roma, compune apoi Glosarul Român-latin-frances-germân. Sâr-' bii însă nu-l vedeau cu ochi buni, iar când au mai văzut Icn scrie cu litere latine, s'au înfuriat contra lui şi, acuzându-l că deş­ teaptă simţărnântul dej naţionalitate ce tulbură pe Români, a fost aruncat în temniţă. Manuscrisele muncitorului bărbat fur'ă, adunate şi aruncate în foc, aşa ca sa se pieardă ori şi 'ce urmă de cultură românească. Neputându-se dovedi nimic din acuzele ce i 's'au a;dus a fost eliberat din temniţă şi în urmă, fu numit profesor la noul gimnasiu din Vârşeţi. Ca profesor din nou se apucă 'de Glosar, Sârbii însă îl ameninţară şi de astă­ dată fiindcă vedeau .atât în el cât şi în redeşteptarea Românilor un pericol foarte 'mare. .În cele din urmă, a fost, numit director la şcoalele naţionale Idin regimentul rornâno-illiric. Daruu a­ junse să-şi ocupe postul, căci în ajunul plecării moare subit. Se vede că aceleaş mâni ticăloase care l-au aruncat în temniţă, i-au repus şi viaţa. Opere scăpate de mânile sârb eşti şi de flacările mistuitoare au mai remas de pe urma lui: "Scurta istorie a Românilor din Dacia" şi "Descrierea celor mai fa;imbşi împăraţi, filozofi ŞI bărbaţi ai antichităţii". " (Va urma) 1) 2 lei şi' lip ort=zede parale). Ei veneau la şcoală cât timp puteau plăti; stăteau tn şcoală cam 3-4 luni şi totuşi când eşiau din şcoală \şt�au; .a QiG. seri bine şi a socoti, cum, a� firmă dascălul Râmniceanu. Unii din şcolari se duceau la alţi dascăli, cari-i primeau mai ieftin. Şcolarii aveau respect Anare de profesorul lor. deşi era şcoală particulară, Câlild; )ntr.a dascălul în clasă, şcolarii stii­ teau în picioare şi ziceau rugăciunea: "Tatăl nostru". După ter­ minarea lecţiilor totdeauna şcolarii spuneau tabla îmulţirei, Seara la plecare citeau rugăciunea: "Dumnez.eule cel vecinic'<->: apoi 1) Născut la R,-Vâlcei 22 Iulie, 1833. A intrat Ia 16 Sept. 1852 in serviciu ca căntăreţ la biserica Sf. Gheorghe-Nou, unde a rămas neintre­ rupt până astăzi, !ntâi la strana stângă cu leafă anuală de 400 Iei vechi. La 1 Ianuarie 1858 a trecut Ia strana dreaptă cu leafă de 800 lei vechi pe an. S'a căsătorit la 4 Febr. 1856, la 1881 a serba! nunta de argint, la 4 Febr. 1906 nunta de aur. Are astăsi 73 ani, e sănătos, munceşte ca un om tânăr. [406] 40() AIUll VELE OLTENIEI se închinau zicând în cor: în numele Tatălui, al Fiului şi al Sf. Duh şi după aceea adăogau cuvintele: "să te găsim, D-le pro­ fesor, sănătos". Lecţiile ţineau dela 8 lână la 12 dim. şi dela 2 până la. 4\ ,arii până la 5 după amiazi. La Sf. Petru se f.ăcea examen în 'prezenţa părinţilor copiilor. Se examinau câte doi băeţi pe zi, fiecare şcolar fiind examinat în faţa părjn­ ţilor săi. De aceea examenul ţinea până la 20 zile. Notele erau: eminent, 1 (bine), 2 mediocru) ŞI 3 (rău). 15. Şcoala de lângă biserica Hagi-Enuşi. A fost ţinută de dascălul Ion pe la 1831. La ea a 'În­ văţat şi dascălul Nicu Theodorescu, care a deschis apoi dea­ semenea şcoală. Ma;i mulţi copii veniau la şcolile particulare, căci părinţilor le era teamă să-i: dea în şcoala naţională, fiindca de acolo, credeau ei, îi ia la armată. Şcoala naţională era la Obedeanu. fiind ca institutor Stanciu CăiPăt1neanu. In toată Craiova era o singură şcoală publică pe vremea aceea. Apoi se înfiinţă clasa III-a lângă bis. Ma­ dona- Dudu; după aceea \fură înfiinţate clasele umanioare care ma! târziu s'au transformat în gimnazii şi apoi în liceu. 16, Şcoola de muzică bisericească de Îling.ă Episcopie. Era ţinută de Toma Paraipan, cântăreţ grec. Elevii În­ văţau în greceşte. '�Ei erau în număr de 20, fără plată. deoa­ rece şcoala era întreţinută de Episcopie. Dascălul Nicu a în­ văţat 2 ani acolo psaltichia (cartea de muzică bisericească era făcută de Macarie). 17. Şcoala dascălului Nicu Theodorescu ') A fost .întâi lang� bis. Postelnicu fim, apoi Lîngă bis. Sf. Â:postoUi şi în:itlrrnă v în casele proprii i de lângă bis. Hagi­ rEnuşi. ') S'a născut la 1821, deci astăzi are 85 ani. Ca dascăI de şcoală a fost foarte ocupat: muncea dela 8 ore dimineaţa până la 12 neîntre­ rupt. E însă aşa de sănătos, \încât se duce şi se întoarce pe jos în ace­ eaşi zi dela vie şi apoi toată ziua munceşte stând în picioare. Doarme puţin, la 2 ore noaptea e deştept. Se culcă la 9 ore sau 10 seara, rar la Il. Dascăl a fost dela 1836 nână la 1903. [407] ARHIVELE OL'l'ENIEl 407 La bis, Postelnicu Firu a fost dela 1840-1850. Lângă Sf. Apostoli şcoala a stat dela 1850 până la 1556. Lângă bis. Hagi-Enuşi' şcoala a stat dela anul 1856 până la 1880 Noembrie; 13. în casele proprii ale dascălului, Nu­ mărul elevilor la 'început era până la 40. mal pe urmă se urcă până la 300. Pânii la anul 1850 dascălul Nicu a predat după metodul' lancasterian, de când 1(5' a luat dispoziţia de Minister a nu se mai permite funcţionarea .şcoalelor particulare fără autorizaţia Ministerului. Acest lucru s'a făcut atunci. când s' a înlocuit eforia şcoalelor prin Ministerul Instrucţiunii. MahaJagii şi alţi oră­ şern au cerut printr'o petitie Ministerului ca să se permită das­ călului Nicu să 'tină şcoală. Această petiţie a fost făcută după iniţiativa luată de sub-prefectul Berneanu şi a fost iscălită de aproape 500 persoane. Se găsise defectuos localul de lângă biserica Sf. Apostoli de către directorii i'ministdiall, cari făceau inspecţie. Acel 10- cal era construit 'după sistemul vechiu: casele pe jos erau cu Se găsise defectos localul de lângă biserica Sf. Apostoli pământ, bagdadia era de grinzi, ferestrele nu erau cu gea­ rnuru. In urma petiţiei orăşenilor a venit dascălului Nicu auto­ rizatia pentru adesdhide şcoală CUi clasele 1. II şi III. Erau 10 semicercuri. Un rând de, . elevi erau semicerc înaintea tablei; moni­ torul sta în Im\ijlocuillor. îi întreba şi le explica. iar altrânul era în bancă. Şcolar-ii scriau mrui întâi pe nisip, până ce ajun­ geau să cunoască :literile şi să le scrie şi apoi scriau pe hârtie. Cei cari ştiau să scrie şi să citească. stăteau în banca I-a. Monitorul dela tablă spunea elevilor: mânile în jos. ochii la tablă. faceţi pe+-a -. Scriau toţi din banca 1. cari erau la nisip (era pus nis'ipuldealungul băncii şi elevii scriau pe el). Monitorul se uita. .să vadă cum au scris. apoi ştergea. toate literile 'cu o 'blană şi-i punea să facă alte litere. Jumătate din elevi erau la semicercuri, (Erau nişte semicercuri de fier în mai multe părţi ale clasei. mai ales .în colturi. prinse în perete [408] 1) Neşliu eră moldovean. \Ştia latina şi franceza. 2) Dela 1854 ,dascălul Nicu nu mai ştie nimic de Neşliu. şi cari puteau fi fixate printr' o vergea groasă de fier, care se punea vertical). Elevii se înşirau dealungul sernicercurilor, iar înlăuntrul lur stătea monÎitorul. care 'le arăta la tablă literile făcute de el. Apoi elevii erau �uşi să citească cuvinte scrise cu litere de tipar. Dascălul fi1oeadbservatii. trecând pela fiecare semi­ cerc şi bănci. Elevul' care progresa. era trecut din banca lui în alta mai înainte. d. ex.: din Iball!ca a 9 în a' 10 �i în locu! lui se aducea. altul din banca 8-a. Se promovau elevii din ba.ică în bancă până la 10 cel mult Făceau inspectie la şcoală larcu Simonide. cari au fost revizori şcolari. Iarcu a tipărit o aritmetică. Simonid'3 era bă­ trân şi umbla :îmbrăcat turceşte, Diela 1849 'făcea inspectie şi F ontanin, directorul şcoalei umanioarc (mai târziu liceu] "Ca­ rol I-iu"). După 'ce 'dascălul Nicu a obtinut autorizaţia de a ţinea şcoală cu clasele 1- III. şcoala: a avut până la 300 elevi. toţi fii de negustori fruntaşi. Elevii plăteau fiecare 'cât puteau. T otdeauna erau primiţi gratis câte 30-40: elevi. Plata obicinuită era un sfant (9Q rjarale). 'Când şcoala era fO" fesor de germană, mai Întâi Popp din Transilvania şi apoi un evreu. Aceasta s'a făcut din cauză că unii negustori voiau [410] Judeţul Gorsy ca copiii lor'!s'ă înveţe nemţeşte în şcoală, Între aceştia a fost Ioniţă Proicea şi altii. 18. Alte şcoli pe lângă biserici, Mai erau şcoli lângă biserica Harşu, lângă biserica Oota, câte 5-6 ele-vi, lângă biserica Si. Gheorghe vecruu: aci a fost un dascăl Mitrică. la care n învăţat dascălul Nicu. ARHIVELE OLTENIEI Prof. Theodor Ionescu dela Liceul Naţional, laşi Memoriile Generalului Bauer (1778) traduse şi publicate de Consr, 1. Karadja, 410 Oltenia după von Acest judeţ se mărgineşte Ia răsărit cu cel de Wulza la sud cu cel de Mehedtnza, la apus cu Bannat şi cu munţii Tisman şi la nord cu munţii Vulcan şi Parungul în Transilvania. Saikoi (poate Săcelul ?), sat cu o biserică Saikoi sătule] .. Batzeschte (Băceşti), sat cu o biserică, vii şi cu pădure, situat pe Chamorodia. Borteeschti (Bordeşţi), moşioară (terroir), pe Chamorodia, IgojuL (poate Igoiul În jud. Vâlcea ?), moşioară. Plopul (PlopuI în corn. Pejeni) moşioară. Zerojul (Zeicoiul, dela 1862 în jud. Dolj, v. Marele Dict. Geogr.), moşioară Pagul, sat unde sunt'. păduri şi vii, situat pe Chamo- rodia, \ Gruţeni 1 Obirschia (Obîrşia) sate. [411] ARHIVELE OLTENIEI 422 sate cu vii. moşioare. vii şi păd ure, Negowani (există un' munte Negovanul la N. de corn. Polovrac'), moşioară. Radtnescnti (Radineşti), locuinţe părăsite. Radineschti ( »repetat), sat unde este o fântână şi pădure. Perigeni, sat cu o biserică, un izvor, o moară şi vii. Parijeni, moşioară cu vii. Spineni (azi în jud. Dolj, în corn. Godeni pl. Amaradia), moşioară cu o biserică. Keineschti, Fourei, Piskojul (Piscoiul). Churesul (Horezul). Urseni (Hurezanii ?). 1 Kapitoeni (Căpinteni, azi în jud. Dolj) Bussiotzi (Busuiocul), sat cu o biserică, situat pe Chamorodia. Kontzeschii (Colţeşti), locuinţe părăsite. Tendeleschti (Tăndăleşti), sat cu o biserică, un izvor, vii şi pădure, situat pe râul susnumit. Berileschti (Berleşti, cătun corn. Scrada) l Galizeschti (Gâlceşti, cătun corn. Scrada) r sate. Skrada (Scrada), sat cu o biserică, un izvor, vii şi pă- dure. Negreni (Negreni), moşioară. Chainari (Hăinari, cătun corn. Negreni), sat cu o biserică. Fromuschoi (Frumuşei), moşioară. Likorizi (Licuriciul), locuinţe părăsite. Logreschti (Logreşti), sat cu o biserică; aci se produce un vin bun. Tzubaneschti (Jupăneşti), locuinţe părăsite. Popeschti (este însemnat pe harta lui Schwantz), sat cu o biserică şi un izvor, situat pe Chamorodia. Posoya, sat. Posarul de Sus (Pojarul), sat cu un izvor. Posarul de Jos sat cu o biserică, un izvor, situat pe Chamorodia. [412] 412 ARHIVELE OLTENIEI Kurtoa Curva. Există şi azi un parau Curva, v. Marele Dict. Geogr.), locuinţe părăsite. Skaurei, se. t. Unguretul de Sas (Ungurelul, cătun, corn. Ştefăneşti) sat. Stephaneschti (Ştefăneşti), sat cu o biserică, situat pe Dsilortul. Barsojul (Bărzeiul de Gilort), sat cu o biserică, situat pe râul numit. Albeni (Albeni) Kelnekul (Câlnicu 1) f sate cu biserici. Pojana (Poiana), sat cu o biserică, situat pe râul Tismana. Setzurile (Seciurile) sat cu o biserică. Raschi (Ruşia de Jos), locuinţe pustii. Ruschia de Sus (Ruşia de Sus), sat cu o biserică. Schetoaja, sat. Sorileschti (Zori eşti), sat cu. o biserică şi vii. Prigorie (Prigoria), sat cu o biserică, situat pe râul Kilnica. Negogeschti (Negoeşti), sat cu o biserică şi vii, situat pe acelaş râu. Miroslaweni (Miroslaveni), sat. Birtzei (Bircei, cătun corn. Bengeşti), sat cu o biserică. Berseschti (Bere şti, cătun corn. Alirnpieşti), sat cu o biserică şi o curte de boier, situat pe râul Uresul, Tzokade (Ciocadia), sat cu o biserică şi cu vii. Choluba (Huluba, cătun corn Ciocădia), locuinţe părăsite. Beltzescliii (Bălceşti, cătun corn. Cârligei), sat cu o bise- rică şi cu vii, situat pe râul Dsilortul. Kenepeschti (Cânepeşti), sat. Siteschti (Siteşti, cătun corn. Bumbeşti Piţicul), sat mic. Kirlidsi (Cârligei), sat cu o pădure şi vii pe Dsilortul. Pojenari (Poenari), sat cu o biserică. Tzipertzeni (Ciuperceni, cătun corn. Poenari), sat cu o biserică, situat pe Ottezul. . Polowratz (Polovraci), sat cu mănăstire de piatră pur­ tând acelaşi nume, situată' pe râul susnumit. Baja de /11' (Baia-de-Fier), sat cu biserică. \ [413] ARHIVELE OLTENIEI 413 situate pe râul Dsilortul; Tzernadie (Cernadie, plasa Novaci), sat cu o biserică, situat pe Dsilortul. Notoatze (Novaci), sat cu o biserică. Balileschti (Bălceşti, cătun corn. Cârligei), moşioară pe râul Petreschti. Gerscheschti (Hiriseşti, cătun corn. Novaci ?), sat. Potzuioalischte (Pociovaliştea), sat cu o biserică. Korneschani (Cornişani, cătun corn. Aninoasa), locuinţe părăsite, situate pe Dsilortul. Stirpoaja (Sterpoaia, cătun corn. Bibeşti), moşioară. Bibeschti (Bibeşti), sat cu vii. Aninoassa (Aninoasa), sat cu o biserică şi cu vii, situat pe Dsilortul. W/adimir (Vladimirul), sat cu o biserică. Tzorkojul, moşioară cu o biserică şi cu vii, situată pe Dsilortul. Pluschkul (Pluşcul, două cătune în corn. Andreeşti), 10" cuinţe părăsite, situate pe acelaş râu. Purkare (Purcarul, cătun corn. Musculeşti), sat. Androjeschiy (Andreeşti), sat cu o biserică Skoika (Scoica, cătun corn. Săuleşti), sat Bareteschti (Bărbăteşti), moşioară cu vii Chubawi (Huluba ?), sat cu o biserică. Oergaw!, moşioară. Petreschtl de Jos (Petreşti), sat cu o biserică, aşezat pe Dsilortul. Balinischi, sat. Wierfschani (Vierşani), sat cu o biserică. Saratzineschti, locuinţe deşarte, situat pe Dsilortul. Berbeschii (poate Berleşti or Bibeşti ?). sat cu o biserică şi vii, situat pe acelaş râu. Sokul (Socul), sat cu o biserică. Dsuponeschti (Jupâneşti, menţionat deja mai sus), sa situat pe Dsiul, Piriul (Pârâul, cătun al corn. Faţa-Valea-lui-Câine), sat cu o biserică pe acelaş râu. Kerbuneschii (Cărbuueştl), orăşel (bourg) cu o biserică. [414] 414 ARHIVELE OLTENIEI situat pe râul Dsllortul. Pesoseni, sat CU o biserică Purtzeleni (Purceleni, pe harta lui Pappasoglu 1864 pe râul Gilortu), sat cu o moară. Unguretul de Jos (Ungurelul, corn. Ştetăneşti), sat cu o biserică, situat pe râul Dsilortul, Rogosina (Rogojina, sat cu o biserică şi cu vii, situat pe râul Dsilortui. Bosieni (Buzieni), sat cu o biserică Boneschti, sat cu o biserică 7 ztnzuleschti, sat cu o biserică şi o moară Petreschti (Petreşti de Sus), sat o cu biserică Kolibaschi (Coliba şi, cătun corn. Pojogeni), sat cu o biserică. Scoartza (Scoarţa), sat cu două biserici. Dirmoxe , sat cu o biserică. Moguschani (Moguşani, cătun corn. Bobul), sat cu o biserică şi cu vii. situat pe Blaniza. Sotzetui (Săcelul), sat cu două biserici, o moară şi cu vii, situat pe Dsilortul. Magiroschti (Maghereşti), sat cu o biserică şi cu vii. Lolojeschii (Leleşti ?), sat. Breneschti (Brăneşti), moşioară. Surpatzi (Surpaţi, pe harta lui Pappasoglu la sud de Crasna), sat cu o biserică, o moară şi vii, situat pe Blaniza. Aninischul (Aninişul), sat cu o biserică. Kerpenischui (Cărpenişul), Krasna (Crasna), Dragogeschti (Drăgoeşti ar Drăguţeşti), Turbaxi (Turbaţi), \ sate cu Buseschti (Buzeşti, cătun corn. Turbaţi), ( biserici. Stantzeschii (Stănceşti, cătun corn. Muşeteşti), Larga (Larga, cătun, corn. Muşeteşti), locuinţe, Muschaleschti (Museteşti ?). ) Krasna (Crasna), moşioară cu o mănăstire cu acelaş nume. Sorbeschii (Sârbeşti), sat, cu o biserică, vii şi pădure, situat pe Dsiul. [415] 4RHIVELE OL1'ENIEI 41.5 situate pe Osiul. sate cu biserici. sate cu biserici. Grujul (Gruiul), sat. }. . v Lusarischti (Lăzăreşti), moşioară cu o biserică. Ochaba (Ohaba), moşioară situată pe Uresul. Glodeni , (Glodeni), 1 .... .. Txuteschti, . f sate cu biserici ŞI cu vu. Woiteschti (Voiteşti), \ sate cu biserici Piteschti (Pisteştii, cătun corn. Bălăneşti) J şi cu vii Kopatzeni (Copăceni) sat cu o biserică, un pod şi vii, situat pe Bistriza. Dragogeni (Drăgoeni, cătun corn. Petre şti de Vărsături), sat cu o biserică, situat pe Uresul. Doneschti (Dăneşti) 1 Petreschti (Petre şti de Vărsături) f sate. Schassa (Şasa), sat. Kretzeschti (Creţeşti) Brotuja (Brătuia) Tunschi (Tunşi) Brosteni (Broşteni), sat cu o biserică, situat pe L Nisstpui , moşioară pe acelaşi râu. Gtrbotuul (Gârbovul), moşioară. Plopschorul de Sus (Plopşorul) 1 sate cu O biserică Plopschorul de Jos • f şi vii. Isworile (Izvoarele), locuinte părăsite, Serdaneschti (Sărdăneşti, cătun corn. Piscurile), locuinte Strimba (Strâmba), moşioară Ulari (Olari, cătun corn. Plopşorul), locuinţe deşarte Piskorile (Piscurile), locuinţe deşarte. Snagowul, sat mic cu o fântână. Reschina (Răşina) Peschona (Peşteana-de-Sus) Balteni (Bălteni) Wladeni (Vlădulenî) Prowinari (Rovinari) Bonte, moşioară. i I I � [416] 416 ARHIVELE OUTENIEI două sate cu o bi­ serică situate pe Dsiul. . Tzoruleschti (Cioru), locuinţe deşarte, pe râul susnumit. Moi (Moii), locuinţe deşarte, situate pe Dsiul. Pojana (Poiana), locuinţe deşarte, pe râul susnumit. Blluleschti (Bălăceşti) } locuinţe Tombeschti (Tălveşti, cătun corn. Cărbeşti deşarte. Kerbeschti (Cârbeşti) l Stirtzi I moşioare cu o biserică pe Dsiul. Josehi , sat cu o biserică. Urlkeschtl (Urecheşti), sat cu o biserică. Romaneschii (Romaneşti), sat cu o biserică 1 situate Tirgo Dstotui (Târgu Jiul), oraş cu două pe biserici şi cu vii Dslul Wakare (Văcarea, cătun corn. Băneşti), sat cu o biserică. Wodeni (Vădeni), sat cu o biserică de piatră. Presba (Preajba Mare, cătun corn. Vădeni), moşioară. Sdtosdtesdtti (Siseşti, la Nord de Tg .. Jiul pe harta lui Pappasoglu), moşioară. Kurtisdioara (Curtişo ara), moşioară pe Dsiul. Sdtofrintzenl (Şofrăceni), sat cu o biserică pe acelaşi râu. Keineni (Câineni), sat. Korbi, sat situat pe Dslul. Berlesdui (Bărleşti, cătun comuna Bumbeşti), sat cu o biserică situat pe Dsiul. Berleşti de Jos, moşioară, situat pe Dsiul, Bumbeschti de Sus (Burnbeştii de Jiu), sat situat pe Dsiul. Bumbesditi de Jos " moşioară, situat pe tuu: Portzeni de Sus (Porceni, cătun I corn. Cartiul Portzeni de Jos (Porceni, " Goru netzi, moşioară cu vii. Sambotinul (Sârnbotinul, cătun corn. Cartiul), sat cu vii pe Uresul. Runkunelu. (Runcul ?), m,,?şioară. Supanesdttt (Jupâneşti), sat cu o biserică. \ Pariul (Pârâul ?), sat cu 0\ biserică. [417] ARHIVELE OLTENIEl 417 Uresul (Horezul), sat. Kereborul (CeorobăiIe, azi în Mehedin]i P, moşioară. Waidejei (Vaideei, pe harta Pappazoglu la Nord de Ho- rez), sat situat pe Sdtutzitxa, Kiltxut I . Skela Willkanolili (Schela) I moşioare. (lrizvile } Negrile rnoşioare. Walare (Vălari) sat cu o biserică. Alixeni (Alexleni, cătun com. SIăveşti)' sate cu biserici Fretesditi (Frăţeşti de jos, cătun corn. Seleşti) şi cu vii. Kurmatura, moşioară. Runklll (Runcui), sat cu o biserică şi vii, situat pe Bistriza, Tzeple (Ceplea, cătun corn. Broşteni), sat mic pe Dsiui. Turtzeni, sat cu o biserică. Kalapirul (Calopărul), moşioară. Bareskul (Borăscul) sat cu vii, situat pe Dsiul. Odiaba (Ohaba, în pl. Jiului), sat cu o biserică. Boib asdti (Bolboşi), moşioară. Razi (Raei), sat cu o biserică şi cu vii. Siamitesditt, sat cu o biserică. Ketzmanesdttt, sat cu vii şi pădure. Mundseschti (Murgeşti), moşioară cu vii. Gtrbotoul (menţionat a doua oară), sat cu biserică şi vii. Strimba (Strâmba, alt sat), sat cu mănăstire. Stesarul (Stejarul, cătun Urdarii de jos) moşioară. Urdari (Urdarii de jos), sat cu o biserică. Kelugareni (Călugăreni, în marginea jud. Mehedinti), moşioară. Gureni (Gureni, cătun corn. Trănceşti), moşioară situată 'pe Dsiul, Wale Koapa (Valea-cu-Apă), moşioară. Dodojeschti, moşioară situată pe Dsiul. Firkasdiesditi (Fărcăşeşti), moşioară. Piriul (Pârâul), sat mic cu o biserică. 4 [418] 418 .I1RHIVELE OL1'ENIEI Rusdtta (Roşia), sat mic cu o biserică. Raschia de Sus (Roşia), moşioară. Poiana (Poiana, cătun comuna Rovinari), moşioară pe Dsiul. Steserei (Stejarul, menţionat a doua oară), sat mic cu o biserică. Galesdtoaja (Găleşo aia, cătun corn. Stejarul). } Mordeaja sate. Pinoassa (Pinoasa, cătun corn. Stejerei), moşioară cu vii. Kllnekul (Câlnicul), sat cu o biserică I pe râul Kilnekut " moşioară cu vii Tismana. VPultzoapa (Vârtopu, locuinţe deşarte; clei. este obi· serică. Piriul (Pârâul, menţionat a doua oară), sat cu o bise­ rică şi vii, situat pe Dsiul. Koltzesdtti (Colteşti), sat cu două biserici, vii şi pădure, situat pe Chamoradia. Rakowixe (Raccviţa, azi în jud. Vâlcea), sat cu o bi- serică şi cu vii. Balatzeni (Bălăceşti), sat cu o biserică. Solomanesdtti (Şomăneşti), sat cu o biserică. Telesditl de Sas (Teleşti), sat mic cu o biserică, situat pe Btstriea. Chobixa, sat cu o biserică şi vii. DragogeschtL (Drăgoeşti, cătun corn. Brădiceni, or: Dră­ guţeşti), sat cu o biserică şi vii. Bradttzeni (Brădiceni), orăşel (bourg) cu două biserici şi cu vii. Peschtesdiani (Peştişani), sat cu două biserici şi cu vii, situat pe Dsiul. Kopatzeni sau Kopozeni (menţionat a doua oară), sat cu o biserică pe râul Salesdutl. Kornesditi (Corneşti), locuinţe deşarte. Tampasdtesditi (poate-Tămăşeşti, repetat mai jos), sat mic. \ Gawaneschti (Găvăneşti), moşioară. [419] ABHI VELE OLTENIEI 419 Stolosani (StoIojani), sat cu o biserică, vii şi pădure. Kimpui Pomi (Câmpu Foamii, cătun corn. Arcani), sat cu o biserică şi cu vii. situat pe râul Sa lesdtul. Strojesditi (Stroeşti), sat cu o biserică şi vii. Arkani (Arcani), sat cu o biserică şi cu vii, situat pe Salesdtul, Sanalesditi (Sănăteşti, cătun corn. Arcani), sat cu o bi- serică. Tzaurut (Ceaurul), sat cu o biserică. Forkasdiesdtti (Fărcăşeşti), moşioară situată pe Dsiut Temaschesdiil de Jos (Tămăşeşti, cătun comuna Ceaurul), moşioară pe râul Rassoma. Temaschesditi de Sus (Tărnăşeşti), sat cu o biserică. Balesdtti (Băleşti), sat cu două biserici, vii şi pădure. Woinitzeschti (Voinigeşti, cătun corn. Băleşti), locuinţe deşarte, situate pe Dsiui. Borsesditi (Bârseşti), locuinţe deşarte, situate pe Uresul. Rassawa, Rasova (cătun corn. BăI eşti), sat cu o biserică şi cu vii. Scharaoatinul (Sâmbotinu?), locuinţe deşarte; aci sunt vii. Ursedsi (Ursăţei sau Ursaţi), locuinţe deşarte, aci sunt vii. Ursari sat cu o biserică. Txernadte (Cernădie, cătun corn. Stăneşti), sat mic. Tzernadie moşioară. Balari, moşioară cu pădure, situată pe râul Stenesdtti. Steneschii (Stăneşti), sat cu o biserică de piatră, şi cu vii, situat pe râul susnumit. Leleschti (Leleşti), locuinţe părăsite. Bilta sau Boetta (BâIta), sat cu o biserică pe Bistriza. Tzolotolna, moşioară. Gureni (a doua oară), sat. Resbojul, moşioară. Bonesditi, sat cu o biserică ŞI vn. Tismana (Tismana), sat cu o mănăstire purtând acelaşi nume şi cu o biserică, situate pe râul Tismana. Tzoklotoina (Cioclovina-de-jos, schit), moşioară cu o ca­ pelă şi cu o biserică zidită de piatră [420] 420 ARHIVELE OL'l'ENIEI Popeschti (a doua oară, probabil: Topeşti) sat mic. Pokruja (Pocruia), sat mic cu o biserică de piatră şi cu vii. Grindul (Grinda-Rece), locuinţe deşarte; aci este o bise­ rică, sunt şi vii. Iswarna (lsvarna, cătun corn. Pocruia), locuinţe. Acest judeţ pare a fi fost lucrat cu mai puţină ingrijire decât cele precedente; explicaţia firească fiind că Bauer a tre­ buit să se bazeze numai pe ştirile date de alţii, ţinutul in chestie fiind ocupat de Turci in tot timpul războiului dela 1769 - 1774. Bauer va f primit liste de sate Intocrnite de diferite persoane; aci găsim explicaţia faptului că repetitiile sunt atât de frecvente. Proporţia satelor dispărute sau ne­ identificate este totuşi, precum se vede, destul de mică. \ [421] r FIGURI OLTENE l �v-������������������� 1. C. BlBICESCU Severinul a eâştigat elin Octomvrie 1921 pn:1 don iţiune. un Însemnat izvor! de cultură naţională, biblioteeăde peste 20.000 volume a; fostului guvernator al Biinoei Nationale a [422] 422 ARHI VELE OLTENIEI României, 1. G. Bibicescu, decedat la 2 Mai 1924. Biblioteca a fost cercetată (în primul an de funcţionare de 5763 cetitori a 10153 vol.: rin 1922 de 7509 cetitori a i.?8':$1 vol.: iar în 1923 de 11.856 dititori a 20.856 voI. Afară de aceasta, ad­ ministraţia bibliotecii a trimis până acum' mici biblioteci în 42 sate din Meihedinţi şi în 9 localităţi din Banat; în curând se vor trimite încă 14 biblioteci în Mehedinti şi în Banat. Bi­ blioteca este acurrx o instituţie a cărei regulată funcţionare şi propăşire sunt asigurate prin organizarea ce i s'a dat prin actul de danie şi prin legea din 19 Iulie 1921. Funcţionarii sunt tre­ cuţi în bugetul [Statului, localul îl are asigurat în construcţia palatului cultural ridicat prin străduinţele d-Iui 1'. Costescu. Este ��bvenţionată de primăria oraşului, prefectura judeţului şi Minis­ terul lnstrucţiunei, de bănci şi alte instituţii financiare din Me­ hedinti. Donatorul i-a lăsat un însemnat fond de întreţinere, iar: Societatea culturală L ţ. Bibicescu, formată în juriul biblio­ tecii, îi adaogă prin cotizaţiile membrilor ei în număr de peste 10.000, sume însemnate: în ,1923 membrii au cotizat cu 52.103- lei. Ne aflăm idar în faţa unei instituţiuni de netăgăduită valoare culturală şi cu viaţa asigurată. Cine a fost donatorul? O personalitate de o valoare mo­ rală şi culturală puse în slujba statului şi neamului, printr' o ne­ întreruptă activitate de Imai hine de 50 de ani, care merită, ian pentru biblioteca Bibicescu este o datorie, să fie lămurită într' o' �iografie întemeiată pe .studierea faptelor şi publicaţiilor lui. O asemenea biografie ,va da, nu numai un model de viaţă, cetăţenească, dar Şl 'întreaga epocă de consolidare şi întregire a Statului nostru/ �dela 1'870 până astăzi, prin unul din cei mai aleşi reprezentanţi ai' .. .ei. Nu aceasta voiu face în res­ trânsul spaţiu ce Imi se pune la dispoziţie, ci numai o schiţă din care să se bănuiască doar valoarea morală şi culturală a lui I. G. Bibicescu. Născut în 1849 (la Cerheţi, fosta capitală a jud. Mehe­ dinţi, din familie de 'mode şti \negustor'i. A deprins acolo în 2' ani, apoi la SeverÎin ,în alţi 2, meşteşugul scrisului şi ce ti tu­ lui, pe care avea să-I folosească mai târziu aşa de frumos şi; [423] activ. In Craiova .a primit învăţătura la liceul Carol I, iar' din 1870 în Bucureşti la facultatea de drept, cultura umver­ sitară. Nevoit să trăiască din muncă, a început cu cariera umilă de copist la primăria Capitalei, spre a se ridica prin calitate superioară a muncii lui la locurile şi demnităţile cele mai înalte, [ucrând în acelaş .timp în domeniile variate ale ziaristicei, ale vieţei economice, culturale \i politice. Ca mic funcţionar la p�i'ffiăria Capitalei ajunge să fie cunoscut şi preţuit de C. A. Rosetti, care-l ia, printre redactorii ziarului celui mai mare şi mai răspândit al vremii, Românu], Aci. ca prim redactor timp -de 12 ani, a fost tovarăşul de scris al lui Emil Costlnescu, Eug. Cara da, G. Cantacuzino, ,A!nton Carp'. De atunci a rămas le­ gat de Rosetti, ale cărui principii politice de cel mai înaintat democratism şi le însuşeşte, le propagă şi luptă pentru ele cuo rară consecvenţă. 1'11 timpul năzbo,iului pentru independenţă scoate şi gazeta sa proprie D'orobantull, iar mai târziu Unirea şi Tele­ graful Român, Începând cu anul ,1883 face parte din mai multe consilii -cornunale ale Capitalei. rIn l8S8? este ajutor de primar. în 1901 Pl1im ajutor' de pni�ar, al doilea ajutor fiind actualul mi­ nistru. d-l Al. Constantinescu. In această calitate, fiind odată! şi locţiitor de�primar, lucrează la transformarea Capitalei p:riu : mari lucrări edili tare : 'canalizarea Dâmhoviţei, conducte de apă dela Bâcu. rezervorul de apă dela Cotroceni, reţeaua de cana­ �iziare. construirea baLei! de peşte şi halei Griviţa etc. De mai multe ţori este alesul ţării în parlament, din care 'în 1883 se retrage cu alti 9 deputaţi în frunte cu C. A. Ro­ setti, cari cereau '!coLegiul unic, când majoritatea sprijinea cel el 3 colegii. In 'colegiul unic. pe oare Bibicescu îl vede realizat albia după marele războiu, găsiau aceşti înaintemergători ai de­ mocraţiei române libera rea poporului muncitor de tirania ma­ rilor proprietari. Nevoile înmulţite ale vieţei noastre sociale îl fac de tim­ 'ipuriu să lucreze (şi să se specializeze în probleme şi la insti­ tuţiuni economice şi financiare. A muncit pentru renaşterea fa" ,bricei de hârtie :del0 propagandă de toată ziua pentru Ro­ ,Jniânii diD T ransilvania .. RJbrica"De peste munti" n'a lipsit "o smgur.ă zi din acele ziare şi ea conţinea fie descrierea su­ ,;'fmJinţelo;' şi nedreptăţilor; ce 'indurau fraţii de dincolo, {ia 3) Ziarul Noţiunea anul 1 Nr. 5/1915 şi Lupt a Economică anul X Nr. 325. [426] 426 ARHIVELE OL'l'ENIEI "îndemnul cătreR�omârT\ii din Regat de-a înoda relaţiuni mai "dese cu cei de dincolo, şi a da expresiune, făţiş şi cu orice "iocaiiunc sentimentului de solidaritate care trebuie să unească "Într:una pe Rlcyrnâni� de pretutindeni, acum cel puţin moral­ ,Jmente. "Eram p'atunei dintre cei puţini ... acum însă .. ' e o între­ "cere. Suferim toţi de suferinţele fraţilor, cu speranţa, pot zice "cu credinţa, oă.; soarele 'Rqmân�s'm4tlui va străluci mândru şi ,,/peste acele ţăr!i. Ei de datoria noastră d' a lucra spre a face ,idunoscuţi pe acei 'fraţi nu numai politiceşte, ci în întregime ... .. Haşdeu consultând manuscrisul acesstei colecţii şi citându-l des "în Etimologi.cum MagnUim Romaniae, m'a făcut să văd că "tipărirea ei prezintă şi alt folos ... "Eram la Vâlcele, acum vre-o 12 ani... Aud copile de ,;Români cântând ungureşte !"pentru că sunt mai frumoase cân­ "tecele unguresti' spuneau (ele ... Am început a chema pe stri­ "gătorii dela horă Între cari se distingea Nkolae D.ăndărău' ... ,:Mers-a greu în Finul lş! al II-lea, dar hotărîrea mea creştea "cu cât dificultăţi mai mari întimpinam", Ca să scoată aurul sufletului românesc din gura sfioşilor şi neîncrezătorilor ţărani, întrebuinţează toate mijloacele, între, cari şi fiorinii.. Dar 'baba Nora pe care o îndeamnă fion:­ nii, parecă nu ee stăpână pe memoria ei, spune trunchiat şi se; �€ipetă; dar deodatăsingu�ă 'îşi găseşte cheia sufllctului; cân­ tarea: "Să-ti cânt 'Domnuje" ş'i �n cântare vorbele curg lim­ pezi, cu şir şi întregi sub înviorarea care intincreştc. Dar, las pe cetitori să dorească să-I citească pe Bibi­ cescu, fie în!tipăriturile lui, #e atunci când pioşij elevi lu­ minaţi din cărţile ';00 Ie-a deschis generozitatea lui, îi vor pu­ blica din noi :,atât artioold1e ş:i s