[19]
i*
TESTAMENT
Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decît un nume adunat pe-o carte.
în seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei pînă la tine,
Prin rîpi şi gropi adînci,
Suite de bătrînii mei pe brînci,
Şi care, tînăr, să le urei te-aşteaptă,
Cartea mea-I, fiule, o treaptă.
Aşeaz-o cu credinţă căpătîi.
Ea e hrisovul vostru cel dintîi,
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.
Ca să schimbăm, acum, întîia oară,
Sapa-n condei şi brazda-n călimară,
Bătrînii-au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndernnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagăne urmaşilor stăpîni.
Şi, frămîntate mii de săptămîni,
Le-am prefăcut în visuri şi-n icoane.
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strîns l-am preschimbat În miere,
Lăsînd întreagă dulcea lui putere.
Am luat ocara, şi torcînd uşure
Am pus-o cînd să-rnbie cînd să-njure.
19
[120]
ALTE CUVINTE POTRIVITE
[123]
EPIGRAF
Stihuri, zburati acum din mîna mea
Şi schiopătaţi în aerul cu floare,
Ca pasările mici de catifea
Ce-ncep în mai să-nvete şi să zboare.
Stihuri, acum, porniţi, vă scuturaţi,
Ca frunzele-aurire, pentru moarte.
Pustnicii tineri, trişti şi delicaţi,
Păstra-vă-vor într-un sicriu de carte.
Stihuri de suflet, dintre spini culese,
Îridurerate-n spic şi-n rădăcini,
Pătrundeţi, înţelese şi neînţelese,
în suflete de prieteni şi străini.
Şi semănaţi, ca noaptea ce vă naşte,
Sfiială şl-ridoieli unde-ţi cădea,
Căci Cel-ce-ştie Însă nu cunoaşte,
Varsă-ntuneric alb cu mîna mea.
SCHIVNICIE
Subt povirnişul caselor de şiţă
întîrzia din ceruri o şuviţă,
Opritk.n marea moartă a nopţilor din sat,
De-o .cracă neagră de potop uscat.
123
[136]
FLORI DE MUCIGAI
[137]
FLORI DE MUCIGAI
Domnului AL Rosetti
Le-am scris cu unghia pe tencuială,
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sînt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrurn,
Stihurile de-acum.
Cînd mi s-a tocit unghia ingerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu a mai crescut -
Sau nu o mai am cunoscut-
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mîna ca o ghiară
Neputincioasă să se strîngă.
Şi m-a rn silit să scriu cu unghiile de la mîna stîngă.
PUI DE GĂI. ..
/
în ceaţa groasă
Carul se-nrorcea acasă.
întuneric beznă.
/Nu se vedea pînă la gleznă.
137
[167]
ALELUJA!
în seara ceea piatra îşi luase-nfătişarea.
Ciocanul odihneşte şi poate-ricepe iarăşi
Căci alte lespezi albe rîvnesc în munţi chemarea,
Ca din pietrar să-şi facă pe ani întregi tovarăş.
El odihneşte, şi el, pe locul unde stete,
Cu faţa la statuie, cu-o lespede subt cap,
Uirnindu-se că-n cerul, plecat ca un părete
Stejarii mari ca norii şi plopii mai încap.
Statuia îşi arată puternica-i croială
Şi-n seara risipită e ca un fum oprit,
Pe care frămintîndu-l cu sete şi-ndoială
L-a împietrit pietrarul, de-a pururi, şi cioplit.
Pietrarul se mîhneşte, intîrzie şi-aşteaptă,
El îşi priveşte iarăşi statuia cu -nrrlstare.
îi pare prea deschisă pe coapsă mîna dreaptă
Şi degetul îi pare prea lung pecingătoare.
Genunchii par molateci şi şoldul pare scurt.
Nu-i fragedă prin văluri cum este carnea vie
Înfrigurat zvîcnită de-o patimă cu furt.
Femeia-şi simte viaţa, puterea ei şi-o ştie:
Statuia i se 'pare·ngheţată-n trup străin.
De cea dintîi nevastă ce-ar trece la fîntînă
Cu srrugurii-i de lapte, umflaţi ca-ntr-un ciorchin,
S-ar ruşina statuia, ca sluga de stăpînă.
Trudim o viaţă, Doamne, ca să ajungem firea
Şi ea din�r.o povară şi-un chin îşi face joc
De frumuseţi gingaşe, smerindu-ne gîndirea.
Dă aripă .furriicii şi coarne dă la taur.
Ce-i muncă şi osîndă la ea e-nchipuire.
Din basn'I în basm şi-aruncă funinginea de aur
Şi-acelaşi grai dă moarte şi dă şi nemurire.
162
[172]
VERSURI DE SEARĂ
[173]
CUVÎNT
Vrui, cititorule, să-ţi fac un dar,
O carte pentru buzunar,
O carte mică, o cărticică.
Din slove am ales micile
Şi din înţelesuri furnicile.
Am voit să umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotăcel
Pe-o foaie de trestie-ngustă.
O harpă: am ales o lăcustă.
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu.
Şi nu mai ştiu ...
Farmece aş fi voit să fac
Şi printr-o ureche de ac
Să strecor pe un fir de aţă
Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă
Pină-n mîna, cititorule, a dumitale.
Mă�ar cîteva crîmpeie,
I
Măcar o ţandără de curcubee,
Măcar niţică seamă de zare,
Niţică nevinovăţie, niţică depărtare.
173
[204]
ŞAPTE CÎNTECE
CU GURA�NCHISĂ
[205]
DUREREA MEA ...
Durerea mea de vineri duminlca-i mai dulce.
O gust mai mult cînd sună un clopot dintr-o turlă.
De ziua săptămînii mi-e milă şi mi-e silă.
Anu-l opac şi vremea s-a-rigroşat,
Mă cheamă ora din trecutul isprăvit
Şi nu e loc să ies din cea de-acum,
Prin funingini şi scrum.
Timpul mi-este Însă scump
Căci mi se pare că-i al meu
în vitejie şi-n Înfricoşare.
Eşti un erou? eşti un fugar?
Omule, purtat ca o manta tîrîş,
Din şapte nasturi mai atîrnă cinci.
Doi s-au pierdut.
Unul a rămas pe munte,
Altul a căzut În rîpă.
Auai-l . .. Cade În eternitate.
MAI MULT pĂMîNT
Duc pămînt pe tălpi
Cît cuprinde pămîntul.
Mi-am făcut opinci din şesuri,
Corăbii din talaze
Şi jaripi din vînturi.
Miii multe ape clocotesc În mine
D�cît În matca mării,
Mai multe stele au sclipit,
Văzduh mai mult a fugit,
205
[213]
IARNA BLA]INĂ
Iarna blajină
A intrat în voi, întîi, ca o lumină
Prea cinstită, pomule,
Preagingaşe, omule.
A rămas de astă-vară
Luna în ramuri de ceară.
Pomule mic,
Ce torci tu, borangic?
Buruienile sînt îmbrăcate
Şi încălţate
Cu drligi
De panglici.
în streaşinele mele
Vrăbiile au adus peri ni şi saltele.
Pisica bătrînă
fŞi-a pus ciorapii de lînă
;Şi torcînd pe neştiute
: Din carîrnbi şi căpute
iS b • .
-a-rn racat cu tricou
Cenuşiu şi nou.
213
[221]
NU AM ...
Nu am mCI pietre', nici metale
Pentru suavele tale
Diafane frumuseţi,
Adunate din sute de firimituri de vieţi,
Din floare, din rouă, din pasăre,
Ca nişte mărgele de mei, de porumb şi de mazăre
Cu acul şi firul.
Gîndul meu ca trandafirul
S-a întristat.
Am uitat
Să culeg şi să opresc
O strachină din argintul ceresc.
Mi-I aşter nuse luna pe masa cu scule
Şi puteam să fac giuvaere destule ...
Trezeşte-te, haide, din somn şi din puf,
Gidilată-n ochi de un zuluf
în care bate soarele.
Fiindcă vreau să ţi le citesc mărţişoarele. , .
SĂ VEDEM ...
Să vedem, ar putea grai urile mele
Să -ţi vie I ca nişte inele,
Ca nişte brăţări, ca nişte cercei?
221
[226]
BURUIENI
[229]
IARBA TREAZĂ
Cu urechea la pămînt
LunecÎnd l-ascult prin foi
Lungi, de cirji de popuşoi,
Graiul apelor din vînt.
Laud undele-aşrcrnute
Giulgii moi, ca de hîrtie,
Şoapta cum îi Întîrzie
Sufletul să i se mute.
Sculele mele cîntate
Le-aş zvÎrli vîrtej În foc.
Vreau un singur pai, În loc
De unelte-ncrucişate.
Dintr-o strună de o sfoară
Voi să mă căznesc să scot
Geamătul şi-aleanul tot,
Pîcla grea şi ceaţa rară.
I
I
I
Treceţi toate pe o coardă,
,Iarbă trează, floare moartă.
229
[257]
327
ABECE
A vrut Dumnezeu să scrie
Şi nici nu era hîrtie.
N-avea nici un fel de scule
Şi nici litere destule.
C-un crîmpei de alfabet
Mergea scrisul foarte-ncet.
N-aş vrea nici atît să-I supăr
Cît piperul de enupăr,
Dar o să vă spui ceva:
Nici carte nu prea ştia.
Orişice învăţăcel
Ştia mult mai mult ca el.
EI, care făcuse toate.
Nu avea certificate.
Ciru-i Dumnezeu de mare
N -avea trei clase primare.
La citit se-mpiedică,
Nu ştie-aritmetică.
Ştie-atît: numai să facă.
Ia' o lea că. pune-o lea că.
I
Face oameni şi lumină
Din puţin scuipat cu tină
şli dintr-un aluat mal lung
Scoate luna ca din strung.
257
[277]
INSCRIPŢIE
Neavînd de lucru-ri cîmp,
Nici în luncă nici în dîmb,
Că muriseră şi pomii
De arşiţele Sodomii,
Cu care ne-a osîndit
Leatul anului cumplit,
Mătrăguna şi leşia
Năpădindu-ne moşia,
Mvapucai, molîu, să-nvăţ
în ţărînă-a seri cu băţ.
Măcar ţarina să deie
Vor be-n brazdă şi condeie.
Om în vîrstă şi tîrziu,
Tot am învăţat să scriu.
Prins ca de-a copilărie,
Mîna se porni să scrie.
Mîzgălii cu ribişir
Lemnele din cimitir.
Făcui semne, cercuri, cruci,
Pe bordeie, pe uluci.
Se găsesc pe cîte toa te
Slovele mele culcate.
I
M-ajunsese şi-a turbare
Sii pui semne de-ntrebare,
Cîte trei, pe toate cele,
Cînd pe pietre, cînd pe stele.
277
[375]
UMBRA
Te urmăresc prin veacuri, prin vîrste şi milenii,
încă de cînd spinarea ti-o-ricovoiai pe brînci,
Cînd speriat şi singur, tîrîş printre vedenii,
Umblai numai să cauţi culcuş sau să mănînci.
însoţitoare rnută-n odihnă şi mişcare
Şi copie leită, croită pe tipar,
Ne-nghesuiam alături, ciuliţi � ascultare,
La pasu-n frunze-al fiarei f1ămîrlde, greu şi rar.
Ascunşi prin gropi şi scorburi, alăturea de tine,
Tu nu ştiai că sîntem într-unul singur doi,
împreunaţi pe viaţă din două firi străine
Prin subreda ur zeală de aer dintre noi.
Sînt umbra ta, de-a pururi de om nedespărţită,
Cu linia schitată aceeaşi de contur,
Pe pulberea fierbinte şi-n cremenea tocită,
Ca un păianjen negru ce-ţi umblă împrejur.
,
I
Sînt petecul de noapte, dat ţie din născare,
Şi ies şi intrr-n tine în zori şi în amurg.
Din mine vii şi-n mine te-ntorci, în bezna mare,
Pirimiţată-n oameni şi-n zilele ce curg.
375
[407]
PARADA
Cînd Încerc, pe dibuite.
Stihuri nerneşteşugite,
Vin la geamul meu închis,
Ca din basme şi din vis,
Toată noaptea, cît veghez,
Pină-n miez şi după miez,
Valuri, ploi, ninsori de fluturi.
Purtînd chivăre şi scuturi,
Sumedenii de gîngănii -
Şi-n genunchi îmi fac mătănii.
Mă cunosc şi mi se-nchină
Că le dau din geam lumină.
în izbelişte şi hulă,
Mîngîiere mi-e destulă
Şi mă simt in lumea lor'
Sol, în loc de cerşetor.
între treptele de sus,
Pot să nu fiu, cum nici nu-s.
Din împărăţia mea,
începută din perdea,
I
Fl/uturimea mă plăteşte
De dureri, împărăteşte.
dine poate să-mi dărîme
S'ava de peste fărîme?
407
[437]
PĂSĂRILE DE FIER
Ce-i colo sus, În ceruri, In zenit?
Că berze le de-a vreme-au şi sosit.
Să fi întîrziat un cîrd? Să fi rămas
Un stol răzleţ aiurea, de pripas?
Par nişte porurnbiţe, niscai lebezi,
Cînd mici, cînd mari, cînd leneşe, cînd repezi.
Noi le zărim acum întîia oară
Că suie în april şi că scoboară.
Dar iată că Incep să-i dea, domoale,
Azurului albastru rotogoale
De spumă albă, ca de tibiş'ir,
Si-s rînduite pasările-n şir.
Cu toate că alunecă pe cer
Şi zboară lin, sînt cocostîrci de fier.
Aduc în ei otravă, foc şi pară
Şi găinaţul lor aprinde şi omoară.
Comhnicatele semnate sînt sumare:
I
«Distrus opt instalaţii militare,
Midaliat trei corpuri de armată.
Uaină de petrol incendiată ».
437
- --- --_.-- �
[449]
CUV îNT îNAINTE
în anii nouă sute şapte,
Ca din senin, în marte, într-o noapte,
S-a ridicat spre cer, din Hodivoaia,
Şi din Flămînzi, şi Stănileşti, văpaia.
Şi s-au aprins de-a latul ţării, mii
De lumînări şi de făclii,
Ca la un Paşte şi o înviere,
Facle, şi vipii, şi-opaiţe sti�ghere.
Cum e-n biserică, la noi,
Un mugure de foc, ca un altoi,
Pe vîrful unui fir de lumînare,
în sfeşnic la icoane şi-n altare,
Aşa, din sat în sat, se-ntinse
Văpaia grînelor aprinse,
Că flacăra-ncepea să joace
De-a rîndul pe pătule şi conace.
Era să fie sărbătoare
Sau slujbă de înmormîntare?
Urlau ş,i ciinii-n haite la năvală.
Ajută, Doamne, ţara-i în răscoală.
29 - o. 327
449
[521]
FABULA FABULELOR
Robul neputînd, pe vremuri, să cricuească, frînt în jug,
Fără ca să fie-n tîrguri spînzurat ori pus pe rug,
Totuşi, findcă trebuinta de-a cîrti e omenească,
Cuteza, ascuns în pilde, ticluit să se rosrească.
Screcurată-ntre durere, lege şi fărădelege,
Pilda fiecare după mintea lui o înţelege,
încît, mai întortocheată În urzeala ei oleacă,
Nu mai aţîţa stăpînul şi-ncepea şi lui să-i placă.
De altfel, şi chiar mustrarea ce i-o face Înţeleptul
Vine mai frumos cÎrmită decît otova, de-a dreptu 1,
Şi se cade şi blestemul, pentru cît mai mult folos,
A fi spus şi scris frumos.
Pildă, fabulă, zicală, snoavă, haz şi ghicitoare
Au slujit să-l mai mîngîie omului de tot ce-l doare,
însă fabula-i o pildă-n care omul, cum o face,
Pune a vorbi pe faţă-n locul lui pe dobitoace.
Şi cu toate că nu schimbă lesne răul arătat,
Povestind, deocamdată cugetul îi e-rnpăcat.
Prefăcindu-se pe s ine-rt fiară, oaie sau maimuţă,
Nu-şi mai iartă nici stăpînul, nici pe sine nu se cr-uţă.
Lupul, mielul, leul, mînzul, ciine, şoarece, pisoi
Stau in fabulă, de sfadă, ca la teatru, cîte doi.
Cel mai tare-I gîtuieşte pe mai slabul, cel mai des;
Cel puţin aşa, pe timpuri, era tilcul Înţeles.
Puricînd leuopiseti i slovelor, din fir în păr,
Fabula e niăscocirea unui rob, într-adevăr.
Grec neştiutor de carte, z drenţuros, urît şi şchiop,
Se chema cu o poreclă şi i se zicea Esop.
521
[548]
o laudă tîrîră te insultă.
Ocara-i mai primită, că nu ştie
Să gîdile trufia cu linsoare multă,
Făcînd cu ri nc-n gînd tovărăşie.
Nu Înţeleg mei azi că m-am ţinut
Svaud un ceas sinistra secătură,
Fără să-i pun bocancul În şezut
Şi să nu-i ard o palmă peste gură.
IDEALIST
Mă ia de braţ şi-ri automobil.
Să scap de el nicicum nu se mai poate.
E un savant, luă rog, şi-un imbecil,
Deci o superioritate.
1 şi iese din măsură şi din piele.
Dă sfaturi grave şi filozofează
Şi e fudul că ml-a-nşirat, mărgele,
Mărgăritare moi, de capră brează.
E doftor, mi se parev-n medicină.
Dar cînd sughite, bunăoară,
Se sperie, slăbeşte şi leşină
La gîndul c-ar putea şi el să moară.
începe fraza orişicînd cu: «Dacă
Aş fi », de pildă, mare peste blegi,
Ar şti ce trebuie să facă
Şi-ar Îndrepta şi ţara, mă-ntelegi.
548
Lvascult zicînd: « Din punctul de vedere »,
«Găsesc că », «deci» şi « prin urmare »,
« Momentul dat»... Urmează o tăcere
Şi -nrinde la chibrit şi O ţigare.
E psiholog ·şi poliglot, de fel.
E mare cărturar şi profesor.
Ar fi un loc, făcut ca pentru el,
La un hotel, portar sau ajutor.
PRIETENUL SUFLETESC
Dacă-l Întrebi de sănătate,
EI stă cu buzele umflate.
Dacă-I opreşti cumva Ia masă,
Zice că supa e prea grasă
Şi, Încă de Ia Început,
Bucatele nu i-au plăcut.
îi dai tigare şl-I surprinzi
Cvaşteaptă să I-o şi aprinzi.
Te-ntreabă cît cÎ.ştigi din meserie
Şi cît plăteşti semestrul de chirie.
Se pare că ar fi avut
Şi gîndul la un Împrumut.
La urma urmei, dacă n-ai peşin,
S-ar mulţumi cu mai puţin.
Zici dumneata, el zice tu,
Zici ba,
El zice da.
Nevastă-ta îi pare pricepută,
Dar, după faţă, cam trecută.
Nu! ştie ce-ai că ai albit
Şi fe găseşte mai slăbit.
Cum te-nţelcgi cu socrii şi cu fata?
De, unde-ai cumpărat cravata?
549
[559]
BALADA îNGHIŢITORULUI
«Vezi cum îţi dă cu tifla omul din colţ, vecine,
Şi te batjocoreşte de-o vreme şi mai bine?»
Vecinul, stînd pe-o rînă, cu spatele, tăcut,
întru tîrziu răspunde cu - «Nu ştiu, n-arn văzut ».
- «Ţi-a scos şi limba, taică, şi-acum te-a şi scuipat. »
«Vai, dragă, ce greşeală I E cel mai bun bălat l >
- « Dar ţi-a lipit şi-o palmă, pe falcă, şi mai mulre.»
- «Cine şi-ar pierde timpul şi firea să te-asculte î »
- «Păi, ţi-a cîrpit vreo sută ... Te-ai cam învinertt.»
« Aştept să mai dea una, că nici nu le-am simţit.»
- «Trezeşte-te, că iacă, ţi-a tras-o şi 'pe aia.»
Să ştii că-ncepe-acuma.vrni zisei, mă, şi bătaia.
Care pe care, zicu-rni, aci era-ntrebarea.
Dar pălmuitul, rece, i-aprl nde şi ţigarea.
Şi ce să vezi? înghite şi un picior, şi iară,
Şi zice; - «Lovitura e nereglementară.
Au curs şi celelalte vreo sută de picloare.»
Răspunsul; - « Nu mai crede ce vezi, că nici nu doare,
Dar dacă ţi-e dorinţa, cum am băgat de seamă,
întreabă-I cine este, te rog, şi cum îl cheamă.
Atîta eleganţă în orişice mişcare,
Atrage după sine răsplată şi onoare.»
«Te-admir cît rabzi, vecine. Te spurcă şi te bate
I
Şi tu prime�ti cu zîmbet şi cu seninătate. »
Din snoavă! cititorul de stihuri o să-nveţe
Că frica se numeşte, la unii-n tîrg. nobleţe.
559
[573]
TRIŞCA
Un biet plugar, odată, să-I sufli, să-I dai jos,
îşi înjghebase-o trişcă şi fluiera frumos.
Sta-ner-un bordei, departe, la marginea de sat,
Dar se-auzea cum cîntă din fluier, suspinat.
Din cobză şi din flaut, din frunză şi din drîng,
Cîntau demult şi alţii cînd horele se strîng,
Dar nu ieşea din scula nici unui nătărău ­
Atît alean de suflet şi leac de ceasul rău.
Treceau pe la bordeiul, ascuns acolo-n bozii,
Şi teferii şi răii, fireşte, şi nerozii,
Şi rămîneau s-asculre, tăcuţi şi duşi cu gîndul,
Cum îşi purta el ghiersul, din fluier desfăcindu-I.
Cînd graurul, cînd mierla, cînd cucul, cînd prigorul
Şi zvonul ciocîrliei îşi luau din fluier zborul,
Şi parcă o pădure întreagă, la răspînte,
Din ulmi, din fagi şi paltini se ridica să cînte.
Veneau şi lăutarii oraşului, trimişi
Să prindă tîlcuirea cîntării, pe furiş.
Căci fluierul trecuse de sine şi, amară,
Avea în el şi voce de om şi de vioară,
Şi glas de vînt şi vaiet de holde şi de ape,
Şi geamătul furtunii cînd fulgeră pe-aproape,
Şi grindină şi trăznet; tăceri şi presimţiri
Urzeau păinjinişul rostirilor subţiri,
încît ascultătorii, din cîmp şi de la stînă,
Scăpau şi ţîţa oii şi secera din mînă,
Cînd l-auzeau din muncă, năuci şi luaţi din lume.
La nunţi, şi la botezuri, la zilele de nume,
Cîntau, să se-mpletească, tot soiul de unelte,
Adînci, �olîi şi zvelte;
573
[585]
ZMEU'
Zmeu', dog de vînătoare,
E frumos la arătare,
Falnic, sprinten şi semeţ.
Nu e cîine de coteţ.
E uşor, cînd sare-n vie,
Ca un fulg de păpădie.
Trece zldurile-n zbor,
Elegant ca un cocor,
Iute ca un glonţ de puşcă.
Dar e cîine care muşcă.
El pe nimenea nu lasă
Nici să intre, nici să iasă,
Nici în curte, nici din casă.
Orice mişcă, muscă, mîţă,
îl jigneşte şi-I aţîţă.
Cînd îi este vocea trează
Sperie şi-nfricoşează.
De un timp îndelungat,
Aşa glas n-a răsunat
De pe cînd cu Apa-mare,
Pe cînd cîinii, mi se pare,
întreceau .în trup măgarii
Şi găinile ţînţarii.
tyă a fost, cu-adevărat,
Cum din carte am aflat,
Un răstimp cînd toate cele
Creşteau dincolo de piele,
585
[601]
fi
MORMîNT îN DRUM
Ţărani, femei, pe drumul de Periş,
îngenuncheaţi pe dîmbul strîmt şi frînt,
între lumini Înfipte în pămînt,
Veghează un copil cu ochii-nchlsi.
O pată crudă-n calea de pietriş
Arată locul sîngelui plăpînd
Şi peste chipul micului mormînt
Cad lacrimile şterse pe furiş.
Ce vagabond de spaţii şi smintit
A dat peste păpuşa lor de fată
Şi sfărîmînd-o, bravul, a fugit?
Trecuse-n goană cu maşina aia
Flăcăul ţării, scurt, ca o săgeată,
Grăbit să-şi ia cafeaua la Sinaia.
CRISTELNIŢ A
Mitropolitul cînd l-a botezat
A spus că era gata să-I înece,
Nu " c-ar fi fost cristelniţa prea rece,
Dat că s-ar fi născut şi el căscat.
în neamul lui, al treilea din. leat,
6(JJ
[607]
FACEREA LUMII
Balet pe şapte silabe
Cînd a fost, la început,
Nu era nimic făcut.
Lumea toată era goală,
Ca o ridvă, ca o oală.
Era noapte peste tot,
Ca-n cutia cu compot.
Era ceaţă,
Ca-n borcanul cu dulceaţă.
Şi tăcere,
Ca într-un hîrdău cu miere.
Pe atuncea, Dumnezeu,
Singur, o ducea cam greu.
Ar fi vrut să vadă soare
Că apune şi răsare
Şi să stea întotdeauna
Măcar de vorbă cu luna.
Ar fi vrut şi el, săracul,
Să asculte pitpalacul,
Ciocîrlia, piţigoiul
Şi cîmpia cu eimpoiul.
Dar în noaptea asta chioară
Nu era o cioară!
Nvavea nici pe ein' să certe
Şi n-avea nici cui să ierte.
!Pentru că, vedeţi,
,Nu erau băieţi;
607
[663]
COLlNDĂ DE CRĂCIUN
Doi unchieşi pitici,
Pitici dar voinici,
Au venit în sat
Pe la scăpătat,
Unul Moş Ajun,
Altul Moş Crăciun
Ce s-au cugetat
Că au adăstat.
Nu cunoşteau locul,
Bătu-i-ar norocul,
Şi din depărtare
Lătrau cîinii tare,
Nefiind datori
A fi ştiutori
Şi sfinţiţii moşi,
Fiind, de fel, fricoşi,
După cum se ştie
La ei în stihie
Cîinii sînt cuminţi
Şi n-au colti şi dinţi,
Că sus nici o gură
Nu-i de imuşcătură
Nici de lătrătură.
Fincă şi-ntrucir
Buzele surîd
Şi toate sînt vesele,
Ca la nunţi miresele
Inimile, feţele.
663
[675]
43*
STUPUL LOR
Stupul lor de pe vîlcea
Stă păzit Într-o broboadă
De trei plopi înalţi, de nea,
Pe o blană de zăpadă.
Prisăcarul le-a uitat
Şi-a căzut şi peste ele
Iarna, grea ca un plocat,
Cu chenar de peruzele.
înlăuntru insă-n stup
Lucrătoarele sînt treze
Şi făcînd un singur trup
Nu-ncetează să lucreze.
Că mC1 una n-a muncit
Pentru sine, ci-rnpreună
Pentru stupul împlinit
Cu felii de miere bună.
ISCOADA
De cum s-a ivit lumina;
A ieşit din stup albina,
Să mai vadă, izma-creaţă
A-nflorit de dimineaţă?
675
[692]
44*
INEDITE
[693]
FABULĂ INVERSĂ
jupînul dascăl, pe catedră stînd,
Jupînul ucenic ieşi din rînd
Şi-I măguli cu feluri de cuvinte
Pline de miez şi de învăţăminte.
- «Citit-am cărţile sublimului învăţător.
îl văd scriind, gîndind şi mă-nfior.
L-aud vorbind şi mă-ngrozesc
De focul Dumisale tineresc ...
Nu mai vorbesc de ştinţa ce o ştii:
Eşti cel mai mare dintre morţi şi vii.
Şi, mai întîi,
Cine ţi -aj unge barem la călcîi?
De-ai fi şi-n muzică şi în pictură
Cum te vădişi a fi-n literatură,
Ca-ntr-un cuptor prea strîmt mai multe tăvi
N -ar încăpea în lume două slăvi.
Chiar Dumnezeu ar face feţe-feţe
Şi s-ar Înscri la curs, cîte ceva să-nve ţe ».
- «Tot ce vorbişi perfect adevărat e
Şi nici nu ai aflat pe jumătate.
Ce pot şi ce ştiu eu e lucru mare.
Duc unsprezece glorii în spinare
Şi mai e loc de douăzeci:
Te pui cu piscul şi-ai vroi să-I treci?
Sufăr dar sînt fără păreche
Şi-n lumea de-azi şi-n ceealaltă veche.
De-oricd statură şi lungime
Într-adevăr, nu mă ajunge nime.
693
[699]
Din AGATE NEGRE
- 21-
Trecutul, revenind pe-alocuri,
Trlrnite-n inimă parfume
Părînd zvîrlite peste focuri
Dintr-alte vieţi, dintr-altă lume;
Miresme scumpe, fără nume,
Sînt sufletele-atîtor locuri!
Şi, ca pe foile de-albume,
Le-ntorci în vinetele blocuri
Din raftul vieţilor postume",
Esenţă lină şi subtilă
în care totul pare şters
De buruiană şi argilă
în nesfîrşitul univers,
Întoarce..filă după filă
,V' e.
Şi vers adună după vers
î "1' ,q," 1 .c '1"
n ca imara, a teşti a,
Cu aminttrile-ntr-un ghiers.
Ne-am întîlnit în bălării
Cu toate amintirile, deodată:
Bolnavă, luna sta culcată
Pe un pachet zdrenţos, de vată,
într-un ungher printre tării.
Trecutu-i spada descîntată.
Ea taie Inirna-n felii
De bronz, de aur şi agată.
1904 (manuscris)
699
[733]
A
Abece 257
Acul şi Ata 531
Adame 386
Adormita 412
Adormitul din şanţ 333
A, E, r, O, U 385
A fost, ri-a fost? 604
A fost o noapte oarbâ 401
Agate negre 75
Ai văzut? 364
Alba 714
Aleluia! 167
Alfabetul 216
Altă dată 313
Alteţă 603'
A mai trecut o vreme 400
A murit Aurica 717
Apocalips 357
Arenda 491
Arheologie 56
Arici, arici, bogorici 681
Au trecut. .. 327
A venit 241
B
Baba Moartea 715
Baba-n sat 689
Balada înghirico rului S59
733
[763]
Responsabil de carte : L Calin.
Tehnoredacror : V. Basarab.
Corector: C. Ntcolau.
-----------------------
Dar la cules: 04.03.1958. Bun de tipar : 04.06.1959. Tirnj:
20.150 exemplare. Hirtie vclină biblie de .35 gr. m2• Format
720 X 880/32. Coli editoriale: 28,12. Coli de ti/Jar: 23,87 .
..... 5""' Ed.iţia 1. Comanda 1.259. Planşe tipa 1. A. nr. 03125. Penrru
1" rr bibliotecile ,Mei indicele de clasificare H l� _ .. _ 1.
Tiparul executat: sub corn. nr. 327� la Intreprinderea
Poligrafică nr. 4, Calea Şerban Vodă 133, Bucureşti - R.P.R,
73 '