[7]
1
CUVîNT lNNAINTE
N etnsemnatele evenimente următoare se petre.
ceau pe la începutul secolului de ,faţă, epocă fără
prea multe deosebiri între condiţia de muncitor şi
starea de slugă,
Poate că numai în fabrică, din puţinele improoi.
zaţi! industriale de pe teritoriul ţării mici, s-ar
.fi putut simţi întrucîtva mai puţin, dar şi acolo
se păstra o distanţă de clasă între direcţie, - repre,
zintanta capitalului, - funcţionari şi lucrători,
Proprietatea unei întreprinderi era o avere de
mare lux, ca o herghelie de hipodrom, ca un castel
regal cu zeci de saloane şi pivniţe vaste, cu lachei
în uniformă de vînătoare, gonaci după mistreţi şi
cerbi prin păduri, şi trîrnbiţaşi, permisă numai
marilor latifundiari excentrici, modernizaţi laMonte,
Carlo şi în localurile de noapte din Paris, cu origi,
nalităţi şi pasiuni cînd vicioase, cînd puerile, Li se
adăoga uneori, prin imitaţie sterilă, şi diletantismul
colecţionării de tablouri adunate de samsari artistici.
Într-o viaţă stearpă, de parazit, boierul ţinea şi
la gloria posterităţii, oărstnd în pungile negustorilor
de estetică, aurul răpit din munca istovitoare a ţără,
nimii, mîngîiată, într-un parlament de paiaţe, cu
titluri de nobleţe geografică: «talpa ţării» - talpa
picioarelor goale,
Dispreţul muncii în toate formele, deputaţii prin
fraudă, senatorii şi Excelentele ministeriale îl aduceau
de la moşie şi conace, unde cucoana boierului se răstea
7
[92]
a lui. • . Sunau clopotele de chemare la rugă si
între copaci şi umbră, prins ca asupra unei A:ă;
delegi, tatăl şi 'a pălmuit copilul, a cărui mustaţă
fină încolţise. S,a zrnuls de ceasul rău tocmai cînd
mîinile lui căutau gîtlejul părintelui să i.l sucească.
Refuzînd un incest, el era să se spurce cu sîngele
din care s-a zămislit, şi, dezrneticit din ceea ce
era să se întîmple, a făcut cîţiva paşi înnapoi. Şi
pe cînd luau lumină făcliile bisericii din deal, el
a căzut în genunchi, şi tot subt o salcie plîngă,
toare a plîns.
Reverendul Simion îi purta încă de mult o ură
înfăşurată în zîmbetele onctuoase cu care pîndea
elevii inaccesibili la spiritul detectiv. Apoi, Ion
Trestie era un elev fără regulă. O toleranţă mai
veche decît numirea părintelui la locul de pro,
vizor şi pe care, din pricina directorului de liceu,
el nu putuse să o suprime, îi da voie să scape unui
control permanent. Subt cuvîntul că dă lectii
el putea să lipsească de la «meditaţie », chiar 'd�
la ma�ă şi de la rugăciunea de culcare, şi clopotul
de stmgere nu-l găsea pe Trestie totdeauna în
pat. Directorul nu era destul de atent şi respec.
tuos faţă de disciplină. Acum era toată lumea în
vacanţă, singur provizorul sta nemişcat la post.
Nu se putea ceas mai binevenit. Din internatul
deşen;, cu marea curte pustie dintre salcîmi,
T restie a fost alungat de raţionamentul deductiv
�i logic al provizorului, Este foarte probabil,
Judeca el, că elevul a comis o faptă prea urîtă,
dacă familia l.a trimis înnapoi la internat de ziua
Mîntuirii. Provizorul apăsa pe cuvîntul « familie »
cu sfiiala afectată cu care rostea si cuvintele
« şc�ala ». «b�serica », «Statul », solidarizat pu,
termc cu marile autorităti. Trestie nu s-a apărat
ah înd ' ,
rrnm că nu se petrecuse nimic din partea lui,
92
şi ceru sprijinul provizorului pentru un examen
de bursă. Dar părintele, orgolios că este rugat
şi satisfăcut că pedepseşte, se bucura că şi-a găsit,
în vacanţa Paştilor, un subiect de specialitate şi,
retras în cancelaria lui, compuse pentru minister
un raport. Un « element rău» nu putea să găsească
iertare în nici o zi a calendarului religios.
«Are unele din notele cele mai bune din clasă,
e adevărat, îşi zicea părintele, dar cum ar mai
putea să rabde internatul un rebel, care nici nu
mai poate plăti?»
Cuvîntul «internat» trecea chiar înnaintea
« Statului» şi a «bisericii », păstrînd în radicalul
lui dublu silabic ceva din misterul în care toate
lucrurile germinează. La început, - ar fi putut
să predice reverendul, nu fără oarecare adevăr
obsedant personal. - a fost internatul. Atras de
o speţă nouă de manifestări, şi-a pus de gînd să
scrie tatălui ca un procuror, sperînd să.şi înnavu­
ţească arhiva cu noi amănunte, interpretate.
Metodele de investigaţie ale reverendului Simion
făceau parte dintr-un proiect de studii asupra
capacităţilor profesionale şi sociale descoperit.e la
copii. între doisprezece şi optsprezece am se
puteau defini caracteristicile şi aşteptările, con,
cretizate în spontaneităţi. Autoritatea şcolară apro.
base să-şi specializeze resursele morale în psiho­
Iosia experimentală, pe care, în urma repetatelor
de�onstratii ale reverendului, socotite maladive
de unele f�ruri, o găsea deocamdată utilă. Dar în
preocuparea lui de faţadă se ascundea o plăcere,
o pasiune. EI umbla după lucrul ascuns, de pre,
ferinţă, ca după un opiurn al personalităţii lui
flămînde si contrariate. Dacă nu se mai putea
stabili o teocraţie a unui colegiu de mari preoţi
pentru toată lumea, cu preoţi-judecători, preoţi,
poliţişti şi preoţi, guvernanţi, cel puţin se putea
administra tineretul şcolar. Într.o bună zi el va
93
[128]
- Mi s-a comunicat inţidentul... Domgniata
merj la laborator. Domnul inginer Pisko este dat
afară imediat. E un caz excepţional. ..
Ion Trestie multumi, contrariat că intrarea
lui în fabrică e condiţionată de un cadavru.
Vru să-] apere pe Pisko, să se retracteze. Domnul
Fink îi făcu semn să tacă. Şi-ar fi tras un pumn
în ochi că s-a grăbit să se lase jignit de bietul
Pisko, a cărui situaţie în fabrică se vedea atît de
şubredă, - şi nu mai era nimic de făcut.
Funcţionarii care-I chestionaseră pe Trestie, ju­
bilau.
- Nu ti-am spus eu că e ceva? zise Izidor
Berceanu. '
- Ai văzut? zise Haimovici.
- Avem şi noi un goi... zise Goldenberg,
cu sentimentul că şi-au găsit un protector. De
cînd vă zic că ne trebuia? . .
Trestie se temu să mai dea ochii cu Pisko,
care în cîteva secunde devenise un nefericit.
Tărăgăna pasul pe trepte, ca să-I ajungă direc­
torul din urmă, să nu intre singur în laborator.
Şi,ar fi dat o parte de viaţă numai să nu fie martor
la tărăboiul ce avea să urmeze. Cruzimea direc.
torului, manifestată de obicei fără motiv, promitea
să ia în asemenea împrejurare o formă de brutali,
tate cu neputinţă de răbdat. Se socotea vinovat
de ceea ce era să se petreacă, foarte vinovat.
Nsar fi avut decît să-şi pună surdină la revoltă.
Fără să vrea, era pîrîş. «A jignit în tine o şolti­
cărie de idiot nu ştiu ce Eedantism într-atît încît
să laşi un om fără pîine? îţi începi cariera cu un
denunţ? Eşti tînăr şi trebuie să înveţi să taci.
Viaţa e făcută din concesii. O concesie azi, o
concesie mîine, în toate zilele o concesie, pînă
ce dispare facultatea impresiei şi nu mai reac­
ţionezi la nimic: societatea ideală. E contribuţia
generaţiilor succesive la cele mai vechi. De unde
128
vine respectul zbîrciturilor şi al părului alb
transportat în morală, dacă nu din autorizaţia
pe care o dai celui mai vîrstnic să te subestimeze?
Şi pentru că vîrsta este şi mai bine situată mai
întotdeauna, religia autorităţii e gata.
Eu cred ceva mai mult, că intenţia lui Pisko
a fost o batjocură directă, pe care şi-a exprimat-o
cu mijloacele lui fireşti pentru valahi: superio­
ritatea trebuie să-i aparţie neapărat. Ce însem­
nează şi această fabrică de zahăr, în care tot
personalul e o adunătură de pretutindeni, şi un
funcţionar autohton, priceput să orînduiască
anonim toată gospodăria uzinei, găseşte califi,
carea de portar? Se întîmplă că e angajat la un
post de slugă un băiat care n.ar fi lipsit de însuşiri,
şi atunci un inginer �arecare îi face o asemenea
primire. Odinioară, pentru mai puţin, pentru
că un oarecare bey african, jucîndu-se cu evan­
taliul în prezenţa reprezintantului unui Stat euro'
pean, i-a atins acestuia, în derîdere, obrazul, s-a
iscat un război. Legăturile dintre oameni şi stări
durează sau se rup în raporturi de multe ori
abstracte.
Nrarn făcut prin urmare nimic nepermis, şi-a
putut spune Ion Trestie, exagerînd situaţia catas­
trofal. Eram în legitimă apărare. .. Şi totuş nu
trebuia să fac nimic », adaose, confuz şi întristat.
- Dar ce, domgniata încă n-ai ajuns în labo­
rator? îţi place să te plimbi pe scară? Cine n-are
acasă scară crede că asta e amuzant.
Muşcătura pe furiş a domnului doctor Azner
era destinată boului de ţăran din neamul labo­
rantului. Vocea aspră, ca o zgîrietură de pilă
ştirbind o ruptură de sticlă pe dungă, îi strivi
urechea.
«Dacă nu i-as fi dator concesiile vîrstei si
ale simbriei, ar trebui să-l cîrpesc peste gură )�,
îşi zise Trestie. Dar tot nu s-a lăsat, cuprins
129
[250]
cît un elefant... A vea mii de idei şi ruei un
cuvînt. .. Se învîrtea într-un toc şi troznea din
două degete, ca la ceardaş ...
Halatul alb, din cele două, făcute de laborant,
atîrna bine călcat în cuierul de părete dintre
uşi. ..
-MersI, zise în sflrşit chirnistul, care ura ca
o cămaşă de forţă orice halat. Şi mai zise o dată
mersi degeaba, ca la un birt dintr-o ţară străină,
unde ţi.e foame dinaintea unei liste neînţelese şi
zici: « Să vă fie de bine», în loc de: « Poftă
bună» ... Puse mîna pe halat, ca degetul pe un
fel de bucate la întîmplare... A încercat şi
halatul, dar nu i s-a potrivit... 11 elimina de.
stinul. Şi.a simţit gura aspră, ca şi cum ar fi supt
o bomboană de calaican. . .
Trestie nu fuma în laborator. O idee de apro.
piere: Mislin scoase un portofel cu ţigarete, îl
deschise şi oferi. .. Trestie a refuzat respectuos ...
Dacă nu putea vorbi, se putea căuta măcar o
apropiere de atmosferă. .. E şi asta o elocinţă ...
Scoase din buzunar fotografli... Dar şi,a făcut
singur amărăciune. Fotografia doamnei blonde nu
mai era aceeaş pentru el şi a întors-o pe dos.
Fotografia bătrînei Grâhn, maica lui, care trăia
dintr-o pensie de mizerie la Briinn, i.a adus în
ochi umezeala melancoliei... Nu le-a mai
arătat. .. Orgoliul lui la strîmtoare cădea în
naivitate. .. Voia să-i arate lui Trestie ceva
de-al lui, ca o manifestare de prietenie, şi i-ar fi
arătat ciorapii, monograma cu blazon, brodată pe
betelia pantalonului de pe dedesubt ... Nu ştia
ce să facă şi ar fi cîntat, dar nu-i venea să cînte.
Ca să.l seducă pe laborant, era nevoie în gîtlej
de un gîlgîit sonor, de primadonă sau de privi.
ghetoare. . . Ar fi dansat, ca o baletistă, şi n-avea
fustuliţe ... Nu mai trecuse niciodată prin stări
sufleteşti atît de degradante. Sufletul i se uza
250
într-un sfert de ceas ca o monetă, după o circu­
laţie, prin degete tari şi tijghele, de douăzeci
de ani.
Se făcuse 12, ora prînzului, şi după o nouă
răsfoire a lexiconului de conversaţie, Mislin îi
propuse lui Trestie, care lucra neîntrerupt:
- S'e fer... Manp... Manjezaoec moa ...
Chimistul ar fi voit să stea la prînz cu Trestie
şi să-i conrupă rezerva cu un şniţel, doar-doar în
timpul mesei se va produce vraja înţelesului clar
al Konversationsbuch,ului... Cu toată cuviinţa,
laborantul a refuzat şi această camaraderie la
nelocul ei... Fluierînd fabrica de încetarea
lucrului, cu răguşeala puţinului abur rătăcit în
ţevile de încercare, Mislin se duse singuratec la
cantină, urmărit de vocea alambicată a sirenei ca
de trombonul grotesc al unei ăsine, suită pe aco.
perişul uzinei.
După avizul tehnic al conducătorilor de secţii,
adunaţi în cancelarie, fabrica putea să pornească.
Toate măruntaiele funcţionau individual bine şi,
prin deducţie, ansamblul nu putea să lase simţitor
de dorit. Probele cu aburi nu făcuseră să asude
nici una din miile de subsuori ale ţevăriei, şi
toate gîtlejurile comunicau în bună coincidenţă.
Auzul era mulţumit cu tonalitatea generală, corn,
pusă din sumedenii de naiuri şi viori, Bătaia
motoare lor în ulei, la toate întîlnirile a două
articulaţii şi mişcări derivate din mecanismul de
pornire, era absorbită într-un ecou ca de pas de
cireadă şi care, pe un drum de pulbere moale.
Rimer şi.a prezintat raportul de la sfecle. Erau
în ordine silozurile şi canalizările pe şanţuri,
legate de spălătorul cu burghiu. Curăţind leguma
de pămînt subt un torent de apă, un vagon odată,
spirala ridica în acelaş timp, în mişcarea ei oblică,
251
[318]
s,a ridicat rîzînd şi cu privirea plină de scînteia
lacrimilor de bucurie... Nu putea să spuie
nimic.
- Facem cununia, zise Trestie, ţinindu.i mîinile
. strînse în mîinile lui, între genunchi, în fabrică,
în sala de maşini... Aştept de doi ani întregi,
în toate zilele şi ceasurile, şi nu ştiu ce-am aştep­
tat ... Poate că ceasul de-acum ...
Ei îşi apropiară braţele fără voie şi se sărutară
întîia oară strînşi unul de altul, în picioare, pînă
în suflet, cînd pisica mieuna să intre, pe marginea
ferestrei. Lina întredeschise geamurile, şi mîţa
a intrat, neagră şi albă pe jumătate de cap ...
- Apoi ne luăm de braţ şi plecăm amîndoi
în lume, undeva, într-altă fabrică şimtr.alt labo­
rator, lăsînd direcţia unui alt chimist, care o
rîvneşte.
- O să oi de azi încolo a noastră, zise Lina,
însoţindu-şi logodnicul pînă la uşă.
A doua zi, dornnişoara Margareta, Iiica mai
mare a domnului Fink, a intrat zguduită de un
mare suspin în biuroul părintelui ei speriat.
- Papa, strigă fata descurajată, Trestie ia pe
Lina şi refuză direcţia]. . .