[5] EPISCOPUL NIFON AL DUNARII DE JOS Ca mai toţi membrii actualului Sfînt Sinod, era preot şi-i murise preoteasa. Incă tînăr, întîrzia întru jale şi văduvie. Arhiereii fac numai proză; S. Sa a inspirat şi un poet, care ll-ra cîntat în celebra Slrba popi/ar. Următoarea stihire răsfrânge durerea de atunci a preotului, care mai tîrziu trebuia să fie "tuns", sub numele de Nifon, în schi ma monahală. Un monah se zice că e tuns pentru ca să se arate că părul îi ajunge la şolduri. Hai, părinte Nae, N�.> săi în. sus, în sus vîrtos, Căci nu degeaba-ajuns-ai �tăzi proiestos. Drăguţa damigeană n-o slăbi din mîini de loc, Căci e dătătoare de viaţă şi noroc. Ezităm să afirmăm hotărît că autorul acestor ver­ suri anonime este Rădulescu-Niger, căci am fi mîh­ niţi să ne înşelăm. Adevărul este că toţi Bucureştii le-au cîntat, din gură, din Ilaşnetă, şi din alte coarde sunătoare, în cinstea părintelui Nae de la Biserica Albă. Părintele era predestinat. Tot cîntecul a făcut din­ tr-însul un arhiereu. Părintele N ae era înzestrat de mic cu o voce pentru teatru. Il auzi uneori, la necaz, sătul de sarcina păstorească, oftînd şi povestind atunci întîmplarea neuitată cînd cineva, ca un impre­ sar, i-ar fi propus un angaj ament pentru o scenă din 5 [6] străinătate, pe cînd Caruso juca rişca pe marginea Toscanei. In ziua cînd mitropolia l-a poftit la arhierie, s,e zice că părintele N ae ar fi refuzat. Dacă nu-i canonic, răs­ punsul său este cel puţin sincer: -- Nu mă pot călugări, Inalt Prea Sfinte, a răs­ puns viitorul prelat. Nu se potriveşte cu firea mea. Am nevoi pe care călugărra mi le interzice. Insă cînta bine, şi de aceea i-a fost îngăduit să nu-şi călugărească nevoile lui de bărbat vînjos şi chipeş. Şi de atuncea episcopul Dunării de jos cîntă, cîntă şi I se veseleşte şi toţi care cîntă bine şi se veselesc plă- •. cuţi-s inimii P.S. Sale. E o inimă cu desăvîrşire largă; în dragostea lui de pustnicie a profesat cam pe faţă şi pe cea oprită, şi trebuie să fie singurul că- I lugăr care şi-a recunoscut oficial copiii, ca un simplu) mirean. Simpatic tuturora şi prieten modest cu familiile cui dare de mînă, ştie să-ţi îngroape un mort ca nimeni � altul. Are în înmormîntare arta coaforului de-a mo- ,1. dela o mustaţă dintr-o repezeală de deget, şi dibăcia J cofetarului de-a ridica pe farfuria întinsă o cremă bătută, cu moţ. Ceremonia prohodului o face cu un talent şi o vioiciune de ador de operă. Morţii, recu­ noscători, s-au învoit să-i înlesnească rente şi i-au alcătuit, printr-o contribuţie benevolă, averea de care vlădica Nifon se bucura astăzi. De aceea dînsul poate rămîne nesimţitor Ia atacurile sinodale, căci dacă ajung lucrurile pînă acolo, P.S. Sa n-are decît să-şi lase haina în cuier şi barba la bărbier şi să plece în străinătate, unde poate trăi din veniturile darului exarhleriei. Era cît pe-taci să o declare în cursul unui proces dela Sinod, cînd s-a lovit cu mitropolitul. Episcopul Nifon nemulţumit însă cu rolul de mare cîntăreţ a căutat să-şi adaoge şi unul cultural. Aci însă statul mare, barba frumos pieptănată şi gestu­ rile de parastas sînt excelente dar neîndestulătoare. Conferinţele pe care le ţinea la un moment dat stră­ luceau prin acea fermecătoare inconştienţă cu care te amuză ignoranţii importanţi. Intr-o zi îşi propusese 6 i [7] să demonstreze la Ateneu existenţa lui Dumnezeu! Nici mai mult nici mai puţin! In ziua aceea filozofia tuturor popoarelor a fost culcată la pămînt şi ştiinţa, cum se zice, o sfeclise. Avea doar în faţa ei pe arhie­ reul Niion, vioarul şi tenorul mitropoliei. Mai publică şi cărţi P.S. Sa. E un creştin pe unde­ va, mi se pare la un nu ştiu care Podul Turcului, creştin avar şi cu multe parale, pe care episcopul l-a convertit la risipă. Acesta plăteşte cu generozitate tot ce tipăreşte episcopul, cărţi vechi bisericeşti "revă­ zute şi corectate" (sic) de P.S. Sa şi care se distri­ buie gratis sau se vînd cu parale. Să terminăm în nota conflictului. Era la episcopia Galatilor un fost diacon de la ca­ pela din Paris, preot şi arhimandrit şi ajutor al epis­ copului Nifon cu care mînca la masă şi discuta la birou într-o respectuoasă intimitate. Călugăr nără­ vaş,arhimandritul se ţinea la oareşicare distanţă de o intimitate şi mai strînsă. Intr-o bună zi arhimandritul părăseşte violent epis­ copia şi nu se ştia de ce. Să vă spuie însuşi episcopul de ce: - A venit la mine şi mi-a spus aşa: "Prea Sfinte, să nu te mai amestici în trebile eparhiei. Ca arhi­ mandrit al episcopiei vreau să le 'duc eu singur cum vreau şi cum înţeleg." Atunci, fiindcă mă opunearn, a scos revolverul şi m-a ameninţat şi m-a alungat primprejurul biroului. Versiunea neepiscopală pare mai justă. Dorind să se scape de-o prietenă a P.S. Sale şi so­ cotind că arhimandritul îi este destul de prieten ca să-I servească, l-a luat la prînz lîngă dînsul şi i-a spus încetişor: - Părinte cutare. Ai şi Sf. Ta nevoie, fireşte, de-o cunoştinţă ... Vrei să-ţi recomand eu una? Ii dai ce-i dai şi te poţi duce la ea orişicînd vrei ... E o femeie foarte de treabă ... Atunci arhimandritul ar fi sărit de pe scaun, ar fi trîntit 'cu pumnii în masă, ar fi zdrobit cîteva far­ furii şi i-ar fi declarat episcopului Nifon al Dunării de jos: 7 [8] - Eşti atît ele murdar, părinte, că de-aş avea un revolver în buzunar n-aş ezita o secundă să ţi-l dese-arc în maţe, Versiune de episcop, versiune de arhimandrit, care-o fi cea adevărată? Dar de P. S. Nifon cîte nu s-ar putea spune dacă n-ar cînta bine şi de n-ar avea parale strînse! 1911 [9] :1 J SCRISORI CATRE INVAŢATORI Frate învăţător, Te văd ieşind din şcoală şi părăsind oraşul în care ai muncit ca să-ţi ajungă sufletul şi mintea roditoare. Cînd ai pornit din şes ori de la munte, ivindu-te prin arbori în cămaşă, încins cu brîu cu ciucuri, portul ţi-era ca înfăţişarea căminului tău de alb.'; Abia de se gîndeau părinţii, care te-au dus pînă l,a marginea satului depărtat, de mînă, şi ţi-au sărutat ochii de I copil, că ai să fii un om într-o bună zi şi tu. I Omul acesta se-ntoarce astăzi către sat. Ochiul ţi-este mai deschis şi mai hotărîtă căută tura. Fruntea ţi s-a-nălţat. Buzele, obişnuite să vorbească-ti cuvinte ; ele carte, şi-au întărit arcul şi cîteva fire negre le umbresc. Te vor mai recunoaşte cei de-acasă? Te vei mai putea pricepe cu dînşii? E ceva trist în chipul tău cam palid şi poate că şi sufletul ţi-e trist privind ogoarele pe dunga cărora te întorci, cu-o carte sub­ suoară. Inseşi satele sfioase şi pitite, ca să arate pa­ re-se apropierea - frumoasă pe de o parte - de pă­ mînt a celor 'ce au învelit-o cu stuh pînă la prispă şi se ascund, s-au schimbat în cîtăva vreme. Unele s-au povîrnit pe-o vale, altele s-au strîrntat de holde, pe al­ tele parcă le-a împins prin valuri de frunze vîntul. Ca nişte turme al căror păstor nu se mai vede, aşa pasc satele pe aşternutul verde al ţării. Drumurile de argint ale apelor trec slobode prin ţesătura lui. Ce 9 [10] frumoase, ce limpezl sînt toate acestea şi ce mari, I fratele meu învăţător! Insă din timp în timp şi cîte-o fiinţă îţi iese îna-. inte, şi sufletul tău atunci se miră. Cîte un om, des­ prins dintr-o desirne, trece pe lîngă tine. Nici o jivină� n-are pielea mai stricată, obraj ii mai zbîrciţi, îmbră-] cărnintea mai zdrenţuită şi mai Urîtă ca omul acesta, i care străbate aurul holdelor, miresmele florilor şi jO-1 cuI fluturilor cu lumina. Picioarele lui noduroase şi gîtui te par smulse din butuce. Pe braţele lui zdrobite1 pare că a apăsat - întinse-n vremea nopţii - clă­ direa munţilor. Şi-n fiece pas ce face pare că auzi su-t netul unui lanţ uriaş ce i-I opreşte, înrădăcinat din adîncul ţărînei. L-ai văzut cum se fereşte pe marginea drumului I de tine, cel blînd şi cu inima plină de voie bună. Te-a zărit în surtucul tău negru, cu care te întorci de la" oraşe, îmbrăcat ca şerpii, şi spaima lui veche l-a" frînt numaidecît în două. Tu eşti, după port, un po­ runcitor, şi omul acesta e poruncit de veacuri: faţă. de tine respectul lui nu poate fi decît groază, umi-, linţă şi ruşine. EI a fost atît de prigonit, atît de apă-s sat, atît de dogorjt de ura celor ce i se fac stăpîni cu-atîta înlesnire şi oblăduitori niciodată, încît el nici. nu-şi mai poate da seama de sineşi. Impovărat, bol-] nav şi aiurit, se îndoieşte că ar fi un om, şi în sufle-t tu! lui a intrat, ca un simţ, încredinţarea că el e 01 făptură deosebită, făcută ca boul, să slujească şi SăI rabde fără de nădejde. Dar chiar nădejdea, biruinţa, dinlăuntru a omului în luptă, cînd din întîmplare i-ar' încerca inima, îl înspăimîntă ca o ispită de la care I l-ai oprit.' Ca omul acesta sînt şi vitele lui decăzute, caii lui mărunţi cît cîinii, boii lui subţiaţi pînă la oase. l-ai· văzut copiii? l-ai văzut femeia? Ai intrat în că mi-, nul lui? ' Părăsindu-ti, copil, cătunul, cînd te-ai gîndit la eli vedeai verdeaţă şi iarbă, cer boltit peste dumbravă.] şi auzeai cîntecul duminicilor - aproape trist, de' singurătate. S-a schimbat într-atît fa�ai pămîntului' că nu mai vezi decît jale, sărăcie şi robie? ' 10 [11] Nu, frate învăţător. Schimbarea vine de Ia tine, din sufletul tău ştiutor de mai multe, în care a-nceput să scapere gîndirea scintei de dragoste şi de visare, şi să alunece durerea timpului nostru ... Iar dacă este şi o schimbare, aceasta e-a răului tot mai înrăit şi-a întunericului tot mai ICU voie adînc. Şi el e-n toată lu­ mea: fiece sat înăbuşeşte în tăcerea [ui o suferinţă veche şi un dor zugrăvit pe toate feţele, în toate mişcă­ rile, încetinate. Şi datoria ta este să ştergi aceste rele, rnăcarcu-nce­ tu!. Dacă te înt ard în satul tău ICU gîndul să-ntinzi o gospouărie pentru tine din munca altora şi din să­ răcia celorlalţi, cu gîndul să te ridici pe tine şi să ajungi în vatra ta ca un ciocoi de spiţă ţărănească, atunci dă-te cu ciocoii şi cu popii care s-au îngrăşat din hrăpire şi minciună. Cu tine nu mai stau de vorbă nici ca să te mustrez, căci tu te-ai pus 1 a rînd cu toţi aceia care într-o zi sau alta vor fi zvîrliţi deoparte ca nişte [eşurţ şi scuipati cu noblla scîrbă a învingăto­ rilor pentru bine şi frumos. Să rămîi blestemat şi ocolit de toate inimile drepte şi cinstite pe care le-ai spurcat, dacă din chemarea ta de luminător ţi-ai făcut numai o meserie şi un adăpost pentru jaf. Insă dacă alta ţi-e firea şi dacă apropiindu-se vă­ paia cărtilor de mintea ta ti-a umplut-o de lumină şi nu s-a stins înlăuntrul ei, atunci îndemnul tuturor ce­ lor care sînt încă puţini, oricît i-ar deosebi felul lor' de luptă, este, ca altădată pentru apostoli: Duceţi-vă în desi mea şi largul lumii şi botezaţi-o întru gîndire şi-adevăr. Negreşit că nu triebuie să vă asteptati pentru aceasta la o primire cu laude şi CÎntec. Afară de cîţiva ochi care vă urmăresc, afară de cîţiva oameni drepti care spriiină pururea munca voastră şi-o fac şi ei în ogo­ rul lor, voi aveţi împotrivă, de !la cel dintîi pînă la cel de pe urmă, pe toţi care au alcătuit starea de lucruri de azi şi vor să o păstreze. Fără să mai socotim ciocoii a căror minte se mărgineşte îndeobşte Ia Cέ teva calculle de joc de cărţi; a cărora muncă nu trece opinteala cerută pentru a înghiţi dintr-o dată sticlele cu vinuri scumpe; a cărora iubire cunoaşte o singură 11 [12] 12 if :.t "" 'o, clipă de-a se arăta: noaptea şi tinereţea, şi pentru I un singur soi de făpturi: femeile vîndute - căci'· aceştia stau departe de voi, uneori înfundaţi prin cir- � ciumile străinătăţii, alteori, îrnbătrlniţi în Cameră şi i Senat, şi vă lovesc din depărtare - pe oamenii şi • slugile lor; vi se împotriveşte primarul, prefectul cu mai-micii lui; jandarmul ; vi se împotriveşte popa ­ deputatul cel mai statornic in sate al stărilor pe loc. Prin fapta şi prin viaţa lui e 00 pildă veşnică de în- 1 josire pentru săteni, înjosire trupească şi de suflet. � Acest bolovan de slănină sau această locustă uscată , de răutate nu poate primi autoritatea voastră, care-i "� desfiinţarea-i definitivă. Voi veniţi în numele viitoru- " lui, el e o rămăşiţă a trecutului celui mai îngust. Piei- I rea apropiată a preotului e una din nevoile fireşti ale f idealului vostru, chiar atunci cînd din pricina unui! preot inteligent şi cuminte, cum se găsesc, se ştie, însă foarte rar, şi aceia plecaţi mai mult către schirn- � bare decît către menirea de a păstra ce e stricat, aţi t face greşeală să credeţi că preotul poate merge mînă în mînă cu învăţătorul. Dovada cea mai bună e în I faptul că-n toate satele, între învăţător care vindecă, şi între popă' care îmbolnăveşte, e-o ură de nestins. I Răul este că această ură care vine de fapt din cioc- I nirea a două idei şi a două timpuri, hotărît vrăjmaşe; l 'se sminteşte din locul ei şi s-ar părea că vine din j deosebire de nevoi şi interese. Şi aşa îşi înfăţişează I mulţi oameni greşiţi războiul dintre şcoală şi biserică, I pe care vor cu orice preţ să le întovărăşească. Nimic I nu-i mai dăunător decît această stare silită în care şcoala e îrnpiedicată să-şi alcătuiască la sate legea ei întreagă. Ei zic: se ceartă popa cu învăţătorul; bise- , rica şi şcoala sînt însă împăcate. Ei ar trebui să , zică: se luptă şcoala cu biserica. D. Hard, ministrul I care trece de-a fi organizat mai temeinic şcoala, e acelaşi sub care s-a dat învăţămîntului religios mai 1 multă întindere şi clerului portii 'grase mai multe. ' Ei bine, d. Haret, profesor de matematici şi om în- t tr-adevăr învăţat, e un duşman cumplit şi al preoti-1 lor, pe care riu-l primeşte În casa lui şi la biserica lor nu se duce -- cît şi al lui Dumnezeu. Şi aşa sînt, , !J {ţ [13] toti oamenii de stat din l�omtnia, Numai ca ei au că­ pătat din auzite convingerea că ceea ce le face lor rău face bine poporului, pe care e nevoit să-I ţină prin frica lui Dumne�eu su�. picioare. Fireşt,e că nu toată lumea e Ia fel ŞI domnii de Ia Bucureşti au alte mădulări decît ale săteanului. Aşa, domnului de Ia Bucureşti o mîncare îmbelşugată îi face nesfîrşit de mult bine, pe cînd ţăranului nu i-ar face decît un rău care I-ar putea şi ucide. Deci ţăranului i se dă popă si nu i se dă mîncare. , Fără tine, frate învăţător, lucrurile acestea pot dăi­ nui totdeauna, Caută de veghează. şi pătrunde-te de adevărul pe. care îl ai înaintea ochilor, pe care-i de prisos să ţi-l descriu pe zeci de pagini; de mult l-ai înţeles. Poate însă ca împrejurările să nu-ţi îngăduie totdeauna atitudinea Iăţişă a ideilor tale, care se po­ triveşte cel mai bine cu demnitatea omenească şi cu înseşi nevoile luptei ce duci. Nu uita însă niciodată, o singură clipă nu uita ce aşteaptă viitorul de la tine, şi în fiecare vorbă de-a ta să se-ntrevadă ţinta chiar cînd n-ai mărturisit-o. E un fel de-a lucra şi de-a vorbi care arată îndreptarea gîndurilor unui om di­ baci. Şi cînd nici să se zărească nu voieşti, e şi atunci un mijloc de-a lucra şi izbuti pe nevăzute, Caută-l ca să-I găseşti. Omul hotărît şi statornic izbuteşte atît de mult în rele, încît a izbuti în bine ajunge ceva cu totul les­ nicios. 1911 [14] POSTUL CEL MARE ŞI TEAT'RUL S-a ivit un conflict, deocamdată 'platonic. Direc­ torii teatrelor din Bucureşti se intreabă de rostul w unei dispoziţii învechite după 'care spectacolele tre= , buie să Jncetezeîn săptămînile de post. Sfintele mi> tropolii şi episcopii, ca nişte instituţii de stat ce sînt, au cerut această măsură. Ortodoxia ar suferi, se vede, ­ o injurie gravă cînd actorii, s-ar produce pe scenă in acelaşi timp ce preoţii şi arhiereii ,îşi recită rolu­ rile prin biserici. Se pare că în asemenea zile sin­ guri .înşil cu chicăeoioasă şi barbă dncîlcită au drep- , tul CIheletul pe care se construiesc ano­ timpii Iprorvizorii şi avutul lor efemer şi neîncetat. O grMi:nă ţine strinsă-n braţe belşugul violet al unui buchet imens de li/Ii ac. Arpele sînt virgine, lumina preacurată, pietrele noi, soarele juvenil. Privighetorul din suflet se trezeşte şi cîntă, şi de-a lungul ier­ burilor şi pe dedesubtul crengilor ce trag perdele de umbră şi ba ldaohine de dantelă, şed perechile tine­ reşti - un bărbat ţinlÎ'Ud pe umăr şi IPe suflet capul bălan al unei femei şi corpu-l Întreg, ca un violonist vioara lui melodioasă, sub bărbie. Pretutindeni .se zăreşte nevinovăţie şi zbeg naiv; un suîlet -de ied nebunatic şi de pui de rnîţă anirnă viaţa, şi aleargă aci după vîntul uşureşi glumeţ, aci după petalele caişilor scuturaţi ca o ninsoare tărnîioasă. Peste tot locul învie acelaşi dor de podoabă, de expansiune : în tăcerea xlirnineţii s-ar zice că auzi sărutarea fecundă a brazdelor cu azurul. Pretudin­ deni rnantaua iduminicii care va dura cîteva luni de zile harnice, se desface. Pretutindeni vinele vegetale ale oărnîntulu], pline de must, se ridică spre miazăzi. Şi la Ife/lse petrece primăvara pe şesurile Rusiei şi 21 [22] pe creştetele Alpilorde argint, în fundul cedrilor Americii, 'Pe dirnburile line ale Franţei; ţările se asea­ mănă ca nişte buchete şi continentele IÎnltre ele, insule mari în răscolirea mărilor, ca nişte 'plute călătoare de flori. Si toate inimile răsună la ,fel pe întinderea părnîntului. Cîntă Italia, cîntă Grecia, cintă Scandi­ navia, cîntă Alernania şi Indiile. Pentru-ntărirea sărbătorii aceştia şi muncitorii şi-au Înfi:pt steagul purnuelu în mijlocul .florilor deschise, semn de universală ,frăţie. Munca se odihneşte tn pi­ cioare, lio bucuria 'primăverii; atelierele s-au oprit, motoarele tac. Iabricile stnt liniştite ca nişte biserici. Pe Şoseaua Salcîmllor Industriallzată, care suie spre Lancy, se zăresc îtngriiitorii, in haine noi, cu şepc! lustruite şi cu o cocardă la piept TITIcă din vreme s-au pregătit muncitorii şi s-au aşezat pe bresle şi naţiuni sub cîte un steag brodat cu numele 'pămîntului de unde 'Vin. Ei au pornit în procesiune spre "standul" de la Carouze, la poalele muntelui Saleve, unde se va vorbi în mai multe Iirnbi vreme d'e cîteva ore, şi unde localnicii, elvetieni reci dar hotărîţi, vor asculta cu reljglozltate protestantă enuntarea noilor table ale legii. date oamenilor de către oameni ca dânşii. Studenţii, laolaltă cu luoră­ torii, laţi cu butoniera tnîlorttă. şi profesorii univer­ sitari socialişti cîntă uneori din stihurlle noi, revo­ [uţionare sau 'lirice, toţi cu capetele ridicate şi cu ochii pe jumătate închişi : toţi demni, seriosi. Dra­ pelul roşu ISUS e orirnit cu ovatii : deunăzi, a fost îm­ puşcat la Petersburg un medic blond, gingaş ca o domnişoară, şl pe care cu o lună mai !Înainte îl în­ tîlneam cu toţii pe străzile Genevei. Reintrase în pa­ trie să 'Î1p1lpartă o Iadă cu manifeste şi trebuia să se "î'llitoarcă În curînd". Logodnica lui, o 'studentă in litere, poartă pe piept cocarda roşie, şi cernită şi cîn­ tind. lacrimile Îi scapădiscrete din nişte ochi ca ze­ nilul, :pe un Glbraz ca o camelie. 22 [23] Şi nÎn:d pe rînd trec din mai toate neamurile Euro­ pei, cîte un mănunchi. Ultimul steag e al bulgarilor ; inl1:eledul bulgar e aproape Jilltreg socialist. J alP.onezii, trei inşi, n-au steagul lor; lSe adăpostesc sub drapelul rusesc şi tovarăşii 'şi-i ţin de braţ. Privesc de SUlS, dintr-un etaj ... Mă simt Ir'Înld pe rînd vesel 'şi foarte trist şi o suferindă profetică îmi milstuie Igîndurile. La unele accente ale imnuri lor ce trec, un talaz de Iaer imi mi se ridică pînă [a ochii ce mă ard, şi cade deodată, cum s-a ridicat. Intre două case zăresc un pisc îneăpez.it, şi în alrară de vocile .grave care CÎntă mîntuirea noastră a tuturora­ pentru vremi mai curate, mai Iimpezi şi mai apropiate, şi de Dumnezeu şi de noi - se aude o tăcere extra­ ordinară. Din trarnvaieie oprite, unii salută cortegiul. La întoarcerea convoiului spre seară, muncitorii se opresc 'Ia "Calsa poporului", ,în Plainpalais, Vorbesc din balcon tin proîesor universitar, un bărbier, un scriitor, un advocat şi un tipograf. Acesta este italianul Bertoni, redactorul ziarului săptămînal franco-italian, Le Reoeil. E un om scund, de vreo treizeci şi cinci de ani, slab, 'cu ochii scăpărători, cel mai interesant din toţi vorbitorii. Viaţa lui Bertoni impresionează. Lucrător ziua-n­ treagă, noaptea se face scriitor. Din munca lui trăiesc două persoane: muma lui - o femeie bătrînă - şi ziarul pe care-l trimite tuturora gratuit. Incă n-am văzut la un om atîta stăruinţă, siguranţă şi ne­ măsurată iubire de semeni. Ziua sfîrşeşte ICU un ultim imn de înfrăţire pe care opt ţări deosebite îl cîntă la un loc 'şi I1n care domină vocile delicate ale copiilor şi femeilor socialiste . Sînt orele opt şi toate orologiile bat deodată . Geneva, 1906 ! 1912 [24] la MAI LA MITROPOLIE De cu seară pregătirile sînt făcute. Un covor găl­ bej a fost aşternut pe jos şi pe deasuooacelul obiş­ nuit, în rotogolul strănilorvşterse de praf. De la in­ trare pînă la el presul e roşu ca vinul, drum de ca­ tifea pentru strălucitoarele uniforme ale bărbaţilor cu arme. Părintele I uvenalie a bătut în ţinte şi a frecat cu peria vreo patru zile la rînd, muncind de-a buşile şi povestind lucruri "de lume" fratilor călu­ gări tot atît de dibaci de gură şi de gîtle] ca şi dîn­ sul. Pe faţa de cîrmîz ia covoare-lor, în catedrala goală, părinţii par nişte lipitori pîntecoase care şi-au vărsat balta sîngelu! băut, printr-o gaură nevăzută. , Uneori, şi tot pe brînci, cîte un părinte se strămută din loc tîrmdu-se, şi scoate din umbra unei străni un clondir, un pahar şi un siion. Se aude 'atunci un sifî,rîit de cişrnea, apoi o înghiţitură grozavă. Beţivii beau «le-a dreptul cu pîntecul şi sug de dinlăuntru, din fund, oa o băşică pentru injecţil : gîlgîitul lor e voluminos şi scurt. Pe părintele Tudosie îl supără "catarama" de cîte ori se apleacă pe partea herniei ; atunci elstrsnge din gingii, se scoală pe genunchi şi îşi lasă mai in jos sau îşi ridică mai sus "cercul" scăpat de pe gîJcă. Lurnînările sînt primenite şi noi, de ceară curată, şi flacăra lor nernişcată, şi albă, douăsprezece [lă­ cări, pare ca nişte rînduri de garoafe de argint sau 24 � -------------------------------------------------� [25] �: ca şase perechi de luceler i culeşi de curînd. Cădel­ niţdede zile mari, cu sunetul lanţurilor dulce, au fosta,duse de la veşmîntărie. Veşrnîntarul se con­ suită cueclisi,arhul dacă rnitropolitul va pune tiara de am bătut, cu rnuchile de mărgăritare şi smaralde sau o mitră uşoară. Şi uitîndu-se unul Ia altul, ei îşi trec cu bunătate cutioara mică de tabac, Eclisiarhul poartă un nas monumental şi în laturiie lui, ca-ri două ţărmuri grase, ochii mici, cu pleoapele roşii umflate. ehi,arcu mîna sa, el pune pe velinţa de mătase a preastolului cîteva grăunţe mari de tămîie scumpă, parfumată, topită şi preschimbată de călugării în­ tr-adins după o reţetă veche. Regele îşi va desfăta mi­ rosul în cea mai orientală şi mai nuanţată esenţă. Se va sluji cu tot Si-nodul, ca-ntotdeauna de 110 mai; doi rnitropoliţi, şase episcopi, cu vicarii lor, şaisprezecearhierei ta un loc. Ei vin cîte unul, pe uş,adi,n dos, după ce şi-au trimes veşmintele din vreme. Diaconii cercetează stofele auri te, căptuşelile de mătase bre, trandafirie, violetă şi solară, cam toate de un soi, cumpărate din Piaţa Mare cu fur­ niturile pentru tapiţeri. Unii episcopi vor fi ca nişte canapele sculate în picioare, alţii ca nişte paturi cu rnacat în arabescuri şi ghirlande. Veşmintele rnitro­ poliei xle Iaşi sînt deosebite. Le atingi cu oarecare visătoare lîncezire ; stiharul eal lui Veniarnin Cos­ tachi : omoforul, rucaviţele, tiara, epitrahilul, sita şi cirja vin de la Dosithei, care le-a purtat demult, în Ioarte vechime. Cînd te g-îndeşti în biserica tăcută, în altarul învăluit de coaja vremii, la dimensiunile unui secol, ele par vaste şi goale ca nişte saloane ale lui Dumnezeu. Arhiereii au sosit şi s-au cam îmbrîncit cu prie­ tenie. Aşteaptă toţi să sosească "Majestatea Sa" cum zic ei, cu un accent din topor. Dacă s-ar putea ei s-ar juca de-a leapşa şi pînă la bătaia orelor zece şi jumătate ar mînca o fleică, un cîrnat şi s-ar în­ demna Ia nişte vinişor. In respectul lor pentru cele numite de Rabelais la Tripe, i arhiereii O mie de lei pe lună, apoi vedem HOi..." Episcopii: "Şi acum se începe alegerea, domnilor deputaţi, domnilor senatori. Ţara are nevoie de un episcop ... Vă rog aşadară ... ;şi prln urmare ... Hristos ... Postul Pastilor.. sfmta irnpăr tăşn.nie ... Maka Dom. nului., Sîinbul Duh ... Amin." Cei trei episcopi şi 'cei treidodori se scobesc Jn nas... Şi ;În aş teptarea votului episcopi] scobesc IÎn nasul doctorilor 'Şi doctorii în teologie Jn 'nasul epis­ copilor. Numele Domnului fie lăudat! 1913 .\ il [41] SIMPLE POVESTIRI Vor,beşte un ofiţer întors din Balcani: _ Am luat şalupa - ne spune el - mai mulţi, locotenenţi, căpitani, un major şi am pornit pe Duniire ele-a lungul 'coastei bulgare. Pentru că aveam slobode două zile, am luat 'cu noi, ca să pe­ trecem, pe bord, [soţiile şi copiii. liniştită şi docilă, Dunărea lăsă drumul deschis şalupei noastre, ,CMe ne duse plutind pună la Samlău şi Găureni, In parte, rnahrl bulgăresc era inundat. Dacă une­ ori ne 'Puteam scobori 'Pe pămînt, 'poteca noastră era repede JntfefiUptă de oite un bratele mlaştini sau scobora pe nămolul crud al cîte unui heleşteu format într-o noapte. Ca să ne urmăm drumul înainte tre­ buia să ne întoarcem în şalupă, să vîslim mai departe şi să plecăm din nou pe ţărmul umed şi moale. Pînă Într-un loc fusese coasta destul de pustie şi, pe valuri xlulci .de moşie, ţara buţgarilor se rldica departe sau se pitea deodată, sUlb norii boltiţi şi le­ gănaţi, pe matca grea 'şi turbure a undelor opace. In dreapta Sarnlăului, prisosul Dunării săpase cu furie o viroagă din care apoi s-a scurs, lăsînd 'Îirl coastă o gaură largă,desohisă ISUS, liberă 'spre I1Îlu şi zidită în Ifuad. Era un colt adînc, asemănător cu o jurnă ta te de beci surpa t din care ar ,fi rămas în picioare eloi pereţi şi ungheruldin Iund. 41 [42] Simţim ca JJ1 strîmtoarea rnocirloasă a viroagei ceva se petrece, neobisnuit, Şalup a noastră luneca rnînată lin .intr-aoolo. Cu luneta, incepem să xleslu­ şirn de pe bord o mişcare, ca şi cum pămîntul golfu­ lui scobit :1n mal se frămînta singur, Iierbind. Apoi nămolul se de-colorează şi, tot mai mult, se deose­ besc uniformele verz,uişi cenuşii ale trupelor noas­ tre. Vreo şaizeci de soldaţi, intr-adevăr, s,eÎndelet­ nicesc 'cu nu ştim ,ce precis, căci nu ne-am apropiat îndestul. Ei 'par ocupaţi, s-ar zice, să scoată Dună­ rea din viroagă, S;1 o stăpînească şi să o deşerte. Unii stnt culcaţi pe plntec ca şi curm ar căuta să-i desfacă albia 'pe dedesubt. Cîţiva se str ămutau ,p� picioare. Alţii păreau ,�ngemmoheaţi. Cînd ochiul putu Isă înlocuiască luneta şi socoti­ rărn că vasul iÎ'şi (}ngreuia 'plutirea, oprh ămşalupa şi ne uitarărn cu de-amăruntul. Era o tabără izolată. de holerici., Trupele cele multe carnpaudepar te de dînşii !pe solul şes şi uscat. Se distingeau cu luneta forme ele corturi tocmai sub gura zării. Iar la vreo doi kilometri de viroagă un nînd de sentinele, pe care ca să le poată vedea, bol­ navii se tîrau în SIUS pe perdele malului surpat, sco­ teau capul, 'cu şap>Că,din groa'pă, uitindu-se în­ tr-acolo, spre dr aţii lor sănătoşi. Ei aruncau cite o privire durişată, căci sen tinelele, armate cu 'Puşti ce bat la distanţă, purtau în gîtlejul ţăvilor lor de fier, gloanţe de război. Şi uitătura lor putea să fie expre­ sia unui dor de prietenie si bunătate, o ultimă salu­ tare :către camarazi, o voinţă de revoltă. Unul care ajunsese astfel cu 'gTeu pÎ,nă la marginea gropii, agă­ ţîndu-se cu degetele de cîţiva mărăcini, se rostogoli înapoi !În groapă şi tovarăşii lui Iăcur ă semne între dinsii 'Că el ar fi murit. De If,ugit nici unul nu putea să fugă. Inaintea lor era Dunărea imensă, înapoia lor erau sentinele şi puşti. Viaţa lor trebuia să se 'P,ekead toată în fun­ dul ,de mîl al viroagci. !Iar şalupa noastră .nu putea să le fie de nkilln ilj.uior pentrucă eram sănătoşi, iar ei erau holeriei ... Şi a'pai, ,înţel'egi...discilplina ,şi copiii noştri... 42 - [43] La Resturile lor L1'I1Î.nd Într-o zi, n-a mai ieşit să întîmpine plinea nimeni, sau că cei din urmă care s-au tînît pînă la dînsa nu s-au mai putut întoarce ... 43 [44] Viaţa viroa,gei era neînchipuit de ciudată. Soldaţii care se mai puteau mişca se aplecau peste cei în­ �inşi cu spatele pe nămol; se încercau să-i îngrt­ jească, să-i îmbărbăteze, ca nişte părinţi; îi îmbră­ ţişau, îi sărutau P'� frunte în vreme ce agonia în­ cepeasă le scuture ,şi rnădtrlaril« lor. Cît timp şa lupa noastră staţiona 'În faţa acestei omeniri osîndite, au murit doi din soldaţi. Şi am luat 'parte atunci la un spectacol extraordinar, ,pe care ou ti l-aşputea descrie nici ,în frumuseţea, nici în groaza lui. Bolnavii se puser ă să sape înlăuntrul gropii lor cîte o groapă pentru morţi, şi ei care aveau să moară poa te mîine, Îngropară 'P(� 'cei ce muriseră azi. Lopata 100r scotea însă, în loc de părntnt, grămezi de nămol şi astf,el carnar az.i] care 'închiseseră ochii ereu Snmormîntaţj de-a dreptul lîn sînul nămolului curgător - peste care nu era nici un ,preot ,ca să se roa'geşi singnrr ochiul rece al lui Dumnezeu mai lăsa cfte o pustie căutătur ă. Am să-ţi mai povestesc, dragul meu, şi alte lucruri, pe care e bine să le cunosti. Şalupa noastră se d,n toarse şi viroaga rămase la locul ei, ,j'ntre valuri şi sentinele. 1913 [45] MAIOR TECUŞ CĂTRE MAIOR TEACĂ - SCRISOARE - Ah 1 Cme .a mai născocit şi 'Presa asta blestemată! Cînd nu erau ziare şi nu erau ziarişti, viaţa oficiali­ tăţiicUirgea dulce ca un vis. Ce făceau zapciul, pro­ prietarul, era bun făcut şi nu se af,laîn blagoslovita !noastll'ă ţară nimeni ca să citească. Hîrdi'a, cerneala, tiparul - ce curată întrebuinţare aveau 'pe vremuri I Omul cu ,ftrica de Dumnezeu şi de boier citea şi el, CÎ:nd! citea, cărţi de rugăciune care astâmpără poftele cele rele ale omului. Astăzi s-au răsturnat toate, tlparulslujeşte la alte trebuinţe decît cele sfinte, şifn loc de minee, de cea­ sloave, maşina scoate jurnale. Binîitorii :se ţinde 'ca­ pul oamenilor, ,şi unde-i judecă, unde-i tăvăleşte, un- , de-i înjură! Ti-este si rusine să vezi că nu te mai poţi distra şi' tu cu este ceva din leacul bolnavilor, din sudoarea ţăranului, din mîncarea soldaţilor. Nsapuci să tragi cîteva ciomege şi dumneata în spinarea unui tăr ănoi, că toate lichelele de ,J,agazde se năpustesc şi te [iride rău. Abi,a Înmoi oasele unui răcan, 'Că jurnalele ies cu falpt'adumitale tipărită. Dacă nu Ise vor lua măsurile de trebuinţă, nu ştiu unde o să ajungem. N-o să mai fii :în stare să dai sol­ daţilor pîine rnucegăită, sau ceva ghionţi, să pui, de, ca omul, niscai Ipămînt ,în loc de niscai ovăz În sad; 10-0 să mai poţi băga în buzunar mici un :si,ngulf va­ gon de tutun. N-o să mai [acem case, 111-0 să mai cum- 45 [46] păr ărn moşii, şi o să fim re aduşi la cea mai cumplită mizerle --- a lefurilor noastre. Nevastă-mea s-a dus ,la prăvălia UniverseLdin Bucureşti. Fiindcă SI!1(:epllise mobilizarea, ce şi-a zis şi ea ? -- căe bine să se aprovicioneze pentru scumpa noastră armată. A cumpărat femeia de toate : parfu­ muri, IpieriiJe dinţi, pomezi, pudre, sulimanuri, ca la război. Să tot fi făcut toate astea vreo sase suie de lei, o bagatelă. Şi cind la plată a voit să dea un bon de rechiziţie, închipuieşte-ţi, dragă, că 111-a vrut casierul isă-I primească. Auzi dumneata, soţie de ma­ ior să capete un asemenea .afront ! Să-i spuie ei [ran­ ţuzul sau jidanul acela insulte, cum că pudra, să­ pumul de toaletă, parfumeria n-ar ,fi obiecte de rechi­ ziţie :şi că TI-avem ce face lînarmată cu ele. Auzid-ta, că n-are ce face ... soţia de maior! Noroc .că n-arn fost în Bucureşti : mare!1JOIl'OC ,a avut fr antuzul sau jidanul vacela. .Intram cu ofiţer ii mei :în prăvălie şi ptra,fşi bucăţi făceam dintr-însu --şi din franţuz. Ei bine, şi asta e 'pusă la jurnalvşi toate-au fost sau o să fie puse.vş! nimeni nu se gîlndeşie că jurna­ lele au ajuns periculoase şi anarşiste. Le e teamă, domnule, şi nu ştii de ce. Cu zece soldaţi de-lai mei, să mi-i dea pe mînă, n-aş avea ce alege din toţi jur­ rraliştii şi ţi-aş [ace, mă, o ordine în ţaaă, 'să nu mai crionească nimeni. Şiatunci, să vezi tu, bine şi tnai 1 Şi săsti! tu ciine sînt gazeta-rii ăştia! Nişte Ipră­ pădi(i. Nu sint în star'e ,să comande nici "Inainteee ... arş!" Să-i vezi, mă, ţi-e scirbă de ei. Să-i auzi ce braşoave le ies :din gură. l,dei, constituţie, libertate, vot univ'ers,al,dreptnri la ţărani. .. -cÎlne-,a mai ,auzit de astea ,la noi, În biata şi scumpla noastră ţară. Te-apucă, aşa, o poftă, să intri cu cra\'aş!a In ei şi, după ce i-ai bătut mălr, :să-i tlrimiţi la închi,soare şi la >con- siliul de război. Să \',ezi cum ne ia ei 'pe noi, capa,cităţi bătrîne şi cu experienţă! Să vezi cum ne vorbesc ,de datorii ­ ei, mă, ei, îţi vine să turb-ezi. l-auzi cîn' ,să te cheme la dat-mie, un jurnalist 1 Şi s-a învăjat lumea să meargă la 'ei, să se P1tngă'! la d şi .să-i asculte. Ii umpli de s,îng'e pe vistavoi şi i 46 1 [47] visiav.oiul se duce 'să se plingă şi e ascultat. Spui drept că pe mine mă apucă tremurul dimineaţa cînd mă scol şi mi Se aduc jurnalele. Şi tot aşa şi seara. De cîte două ori tremur în fiece zi. Te pomeneşti că vreun nespălat vorbeşte şi de mme. Nu că aş avea ceva să-mi reproşez - ferească Dumnezeu. Am fost şi sînt un model de maior şi desfid pe oricine să-mi găsească o neregulă, cevaşilea. Dar mai ştii de unde sare iepurele ! Cum te-a luat pe tine, că ai băgat ha­ muri, cauciucuri, cai şi otornobile în buzunar, 1Qt aşa mă poate lua vreun spurcat şi pe mine şi atunci ce să faci? Ce să răspunzi? Cum să strici disciplina _ mai 'cu seamă că derbedeul care scrie zice că are şi probe. Mă-nţelegi? Nu! eu m-arn luat de ,gînduri. Văz că .în loc să Îlnoetineze, ziarele s'e înăspresc, şi chiar foile partidu­ lui nostru au ajuns să se ocupe de dar averile şi pros­ tiile astea. Care-i ideea ta ? Zic "i,dee" şi mi-e gr-eaţă, că prea e gazetărească vorba asta. Uite ce frumos se poartă Iurnea cumsecade, jude­ cătorii, popil, superiorii noştri. Ei au interese, dom­ nule, nu slÎnt desculţi - şi pribegi, ca gazetarii. Ei nu zic nimic. Ei îşi văd de treabă, fiecare cu rostul lor - şi vorba ceea, ciad nu curge plcă şi la ei, că de 'aia sîntem oameni şi trebuie să trăim în ar­ manie, că mînă spală pe mînă, nu merge cu toporul. Te rog să-mi răspunei, că am să-ţi scriu multe şi trebuie să punem .eLI botul 'pe labe pe duşmanii nea­ mului nostru. Te lrnbr ăţişez. Maior Tecuş 1913 [48] PILDA UNGA PILDA Unii ofiţeri nesocotesc cu cea mai trivială uşu­ rinţă viaţa, sufletul şi onoarea soldaţilor puşi sub comanda lor. Cînd cere piine, soldatul primeşte lovi­ turi şi palme, şi cel mai puţin lucru [ce poate căpăta este 'O porţiepe cîteva zile din aşa-zisele răbdări pr ă­ jite, prefer abile în orice caz bătăii şi rnălaiului stricat. In primele zile de mobilizare şi atunci oînd ar­ mata se îndrepta spre Disnăre.icu entuz.iasm.vdesigur. dar încercată de sentimentele premergătoare oricărui război, ofiţer ii S.!3.U 'Ostenit să fie blînzi şi prietenoşi cu soldaţii.' Căci un potop de palme şi de înjurături ei ştiau bine cum poate să fie răsplătit :În vîrtejul Iocurilor de puşcă. Vorbim, desig ur. de ofiterii aceia care sînt puşi pe teroare şi pedepse şi nu de toţi ofiţerii. Căci dacă ofiţerii brutali şi inc'0nşti'enţiau comis crima de care [s,Î'nt r ăspunz ătorl, ar face şi critica a crimă dacă ar nesocoti valoareaşi purtarea jntru tot frumoasă a ofiţeridor care au Iraterniz.at cu soldaţii. Cînd s-a ştiut că ră'zboi m-are să fie şi că ei nu vor mai avea de ce Isă se teamă, ofiţeriişi-.au scos masca şi <În acebaşi Hmp ... cravasa. A fost o transfi­ guraro. Zîmbetul s-a schimbat în încruntare, cuvin­ tulde îndemn 1[n insultă, pedeapsa !pÎnă atunci evi­ tată, În rnaltr abarc şi tortură. Dacă s-ar consemna toate şălbăticiile comise Într-un volum, acesta ar 48 II [49] * servi în bibliotecă de tovarăş cărţii lui Mirbeau: Le 'ţardin des supplices. Blravura ofiţerilor Iată de spmarea, de ceafa. de braţde, de feţele şi de obrajii soldatului a fost ex­ traordinară şi ar ,ln.erit,a o medalie deosebită. Toţi sol,daţii şi toţi ofiţerii pe oare ,îicunoalştem 'sau pe care iîiauz:m vorbind pe drum, la cafenea, acasă, poves,tes1c un singur 'şi acelaşi luoru, că soldaţii au fost pretutindeni bătuţi - o ruşine desigur mai mare decit a .fi "bătu.t"de duşmani. Sirnţindică purtarea 100r nu le If'ace l11eI un soi de onoare, uniidin oliţeriau protestat, asigurînd că n-au bătut soldatii. Alţii dimpotrivă, care 'puteau motiva la urma urmei, cu imsohaţia, cu lipsa de hrană, cu osteneala, cu holer.aşi cu atîtea a ltele, Ifac din bă­ taie O' profesie de credinţă. Aşa, un ofiter, mai zilele trecute, în tren, angumenba pentru bătaie, şi ,În [aţa UI!1ui condradictor tenace, care nu voia să se dea ... bă- -tut, Iăcu uemătoareadeclaratie impresionantă: - Bine domnule, ,să nu mai batem. Cum crezi d-ta că trebuie atunci pedepsit soldatul ? ... Indignat de campania ziarelor, eu a111 [uat o hotărîre ... N-am să mai lovesc un singur soldat. Pe soldatul oare se va face vinovat de iabateri, îl voi .da lipsă la ,alpel... oa dezertor. Fără oomentar ii şi cu felicitări pentru .acest înţe­ lept ofiter. Să vexarnsnăm acum calitatea soldatilor care îşi atragaoest soi de ură ·din p!arteaunor ofiţeri. Sau să dăm o pildă, prea elocventă, ca să 'TIe scutească de fnaze. La Tur!1u-Mă,gurele se şHe că sint grupate trupe. Unei văduve băbr:îne din localit,ate îi murise v·aea, si1ngufia ei a·vere şi singurul ei mijiloc ,de hrană. De­ zolată, bătrîna s,e plîngea tuturora, :îngrozită ,de si­ tuatia decerşetoare la care fusese redusă pe neaş­ teptate. J al'ea ei ajunse la urechea so\'daţilor pontonieri, saraci .aaşi Ifemeia şi dînşii. In ziuaa:ceea soldaţii 4 49 [50] aveau să rnasunce carne, şi o vacă aştepta oa să fie tăia tă şi împărţită între dînşii. Soldatiis'eadunară si .îs! aduser ă varninte de vă­ duva ri'{masă peclrum�lIl-i.' Unul cdintr-tnsi! făcu o. prop unere. Dacă fiece soldat va 'tlărui hătninei bucata lui de carne, vaca nu va mai trebui să fie tăiată şi văduva işi va întocmi din nou gosipodăriaei săracă. Noi pierdem ll1Înca,re.a 'pe o zi, spunea carnarazilor lui soldatul, iialrÎn schimb, femeia o. să aibă cu ce să trăiască o viaţă întreagă. Propunerea fu primită cu entuziasm. Soldaţii dez­ legar ă vaca si o .duserâ în bătătura femeii. E un epi­ sod mişcător lai] campaniei. Să se compare 'pmklrea acestor simpli soldaţi cu 'Purtarea superiorilor [or, oameni CLI şcoală şi cu pre­ tenţii. Şi altceva nimic. H1l3 li rit [51] MESAJUL De mai multe ori in viaţa noastră trecătoare am luat parte la rostirea mesajului regal. Pin-atunci, diut,am să ne înfăţişăm mesajul şi nu izbutearn ni­ ciodată. Ceva mister şi ceva imperial. Vedeam un lurn şi o spărtură-a el de aur şi rubin. Portretul Majest:ăţilor Lor Regale, editura Socec şi Cvie, tre­ ceau, cromolitognafi,c, printr-un cadru de fulgere cu flori. l'V\.uzka militară era purtată de îngeri cu chi­ piu şi aripi care îndulceau, în dreptul cuvintelor de ordin general, crincena voce la celor patruzeci de unelte cu clape, de metal. O liturghie politică-socială în bazilica parlamentară. La intrarea noastră întîia oară în localul cu vul- turi de la mitropolie, ne-am strecurat prin sute de cartte strălucitoare, cu lachei verzi ori numai albas­ triîncbis, pe capră, oprite în dîmburile dealului sfînt ca la operetă, parastas şi bal. Un convoi foarte lung al căruia mort părea rămas în loc, in cele două dricuri vecine: Catedrala sau Camera cu deputaţi. Sergenp cu suliţi de aramă frecate nou pe moalele de mucava şi postav al coiiului anglo-gerrnan. Şi dedesubt nasuri umilate, mustăţi ,deg'enerate, tesac întors cU graţia iataganelor, cizme. Şi deputaţi, şi senatori - jobene şi g,heie deopotrivă de lucii. Mi­ niştri. Generali. Panop'lii de albe, galbene decoraţii, cu stele-n ele, roci. Şi, de gătea la tuturora ţineau 4* 51 [52] mîndri seamă şi caii, cu coada tunsă englezeşte ca IJlUstaţa redusă la un cotor estetic, a domnilor cu picioarele distr ate. M. -�� Regele citeşte. E o linişte în rîndurile na­ ţiunii, al ""LIstă. Naţiunea, cu acul în cravată, lîşi ţine degetele mari, ungulate, subsuoară, între cămaşă şi j iletca Iăptoasă, 01 bumbii de sticlă maghiari. Su­ prema eleganţă şade picior peste picior, fără să-şi Ieştelească linia pantalonului cenuşiu cu linii albe. Cîte-o roată de cristal ba te sub cîte-o sprînceană unsă cu briliantirră parfumată Albi, sînt şi ciţ'va boieri de I il ţară, cu cioareci, bl'oÎu şi ceasornic "Omega". Lojile sîni ca nişte cuiburi IÎn care bat scurte, dea­ supra inimii emoţiona te, aripi de evantalii. Obraz­ nici, ochii unui parlamentar .cu barba tînără de ar­ hiereu tenor, cer să fie 'ÎiI1ţeleşi de păsările cu ciocul roşu, adunate la spectacolul ţării. Se vorbeşte şi fran­ ţuzeşte ... M. S. Regele a isprăvit, Surîsul său - o buză de dispret şi cealaltă de compătimire -- nu poate trece măsura: un centimetru. Braţul regal Concentrat în sineşi, atent numai la ritmul etern al ideii, depărta t de euierinţa lui şi de �orţele abjecte, varia te, care-I urnilescşi vor să-I ticăloşească, el stă singuratic, pescuitor de măr­ g ăntare, şi urmăreşte zborul geniului, semănător de pulbere de lumină. Pana Iui are atunci impulsul misterios care o. face să întîlnească bucuria lui Dum­ nezeu, iîncrucişatăcu năzuinţa omenirii. Şi pana lui îţi este închinată, cu discreţiune, ţie, ţie care batjo­ coreş ti sincerita tea şi alegi Ipe dneş tie dne depu ta t... ,Şi oeţi-ai zis tu, ;J1e�erkit dtHar, dud ai vă'zut atitudinea gînditorului 1C00ntrafă!oută, cind porcul maliiu al presei, d.nd pezeveughiul vetust, cînd fiinţa întru tot sdrnavă şi pestilentă a dus mîna ,la 'fmnte­ ,î.ncălperea tăriei, r:elkvarul sHutelor moşieniri mo­ rale - şi-a pus laba pe condeiul presupus din veacuri a [i Ipurtat de mîna Ipură a nesfirşitului Panteu ? Ce ai zis tu, văzlîn:d lacurile de azur ale gîndirii imitate în mlaştin1i de untură din care iese broasca vînătă :şi ostenită-n tpiele a prEls'ei romî,ae,şti ,din anul de la Crist 1915? N-ai tu, ifără să ştii lşi ,fără să ti se spună, intuIţia deosebirilO'r !şi a 'realităţilar în care eşti 'c:hemat, ne­ ifelfi.citul,e, să iI".cacţionezi ,şi nu să slujeşti, pasiv, ban­ diţi10T ,sufletului tău, de vizuni'e? TIU vei urma să 78 [79] crezi că trebuie să rălfnîi ceea ce eşti, cucăţitoarea noroktlui adunat o viată pe tălpile gazetarului de drumul rnare P Ai să fii victima pe vede, indiferentă unui control 'zHnk făcut, a tuturor celor care se vînd intr-o parte ca să te aţîţe ,şi IÎn 'cealaltă ca să te adoarrnă > Tu visezi, cititor candid şi culpabil ­ şi-n jurul tău tej,�hea,ua se umple, baricnotele se strecoară, buzunarele s-au urnîla t. Ce fel .de libertate ilţi este 'Î,llIgă,duit să 'cauţi, tu sclav docil al celei mai josnice robii? Ţi-ai închipuit tu ce s-ar :înfîmpla dacă n-ai mai citi şi te-ai supune regimului dezintoxicant de zia­ rism o săptămînă? Te sfătuiesc, încearcă. In puţine zile vei cunoaşte renăsoind în tine o personalitate ce ţi se pare nouă. Nu vei mai şti ce Iace d. Take Ionescu şi rniraouloşii săi doi fraţi, ce a zis d. Fili­ pescu, nu te vei mai delecta cu reportajul valeţilor lor din presă - şi 'repede, bunul tău simţ îi va ex­ clude. Atenţia, pe nesimţite ti se va duce a iurea , va dobîndi 10 vinginita te tedeli tă în redacţii. Şi a tunci vei cere cîteva cărţi, vei cugeta, Sţi vei alcă tui tu si,ngm ideile ce-ţi vin rumega te ga ta ou balele a titor vite scelerate şi te vei întoarce 'În lumea acţiunii cu o armă nouă: un suflet de sine stătător. 1915 [80] INVITATION A LA VALSE ... Acurrif trebuia copilului o cariera. Ca o divină marcă de selecţiune, natura îi schitase-pe buză mîz. gălitura unei năsoînde mustăţi şi-I încălţase cu 'O strălucită pereche >de ghete de lac. Pentru că era dirnineată, revărsatul zorilor se oglind·ea ,Î'n picioa­ rele sale,polei.nd u - Ie, ca a ltăda tă capetele sfinţilor, cu aur. Copilul ales 'se întorcea acasă într-o trăsură depiată, în Ifundul căreia adormise cu jobenul pe sprînceană, beat şi fericit. Trupul lui, a,ger şi elastic, purta ca IQmfă lepădată în budoar, mirosul înăcrit, ,de măcelărie, treîle jncama t şi sudoare, al bucuriilor din noaptea aceea. Mur:dar, monoclul îi spînzura de jiletcă, - Nu te dezgusta, cetăţene. Peste douăzeci de ani vel recunoaşto jn persoana adorrnitului din tră­ sură pe unul din conducătorii tăi. Ce se poate Iace din acest tînăr de moravuri "li­ bere", frumos, idiot 'Şi răsfăţat? El are mai multe sute de scrisori îără odogra,fie.în dulap iar IÎn bi­ bllotecă nici o car te. Odaia lui, decor ată cu foto­ glraifii de .xlarne", poar tă-n perete totuşi, semnele bravurii : două spade 'Încrucişate şi două mănuşi, cumoărate "de ocazie" Ia Paris, unde tînărul a trăit 'CUi MangoL llnter ior de escroc sl de cocotă, cu scaune delicate ca niste colivii şi fără altă masă decit cea de sub oglindă : perii, Ilacoane, lustruitoare vle UD- 80 [81] '" ghii, cosmetice. Niciodată nimeni n-a gIndit în aoeastă odaie, 3n care odorul Iarniliei siluieşte servi­ t03rea, bate oiinele zis de vînătoare şi sforăie pînă la pa iru după -arniază. Fără atracţie pentru studiu, posomorît la minte, teriQJ'izat .de ideea unui efort, lui nu i-a Iplăicut nimic di.n toate dîte pot �i gustate cu or,ganul obscur al in­ teligenţei. şi o cumplită aversiune l-a depărtat de ele. Djmpotr ivă, o bărbăţie iprecoce l-a apropiat de ceea cel !Soei nu011t6şteîn citeva localuri "viaţă". Băiatul a băut, a jucat cărţi, a "iubit", a repetat viaţa lui tă­ tîne-su, indulgent şi retrospectiv. Sînt trei 'generaţii dlei �În\dl neamul lui Ise odilhneştepe moştenirea urmi bunic cîrciurnar al căruia vis fusese să-şi vadă odrasla 1D magistratură. Visul a fost 'cu mult între­ cut 'şi negustorul, harnic şi strîngător, dintr-o ma­ hala moclrloasă a Buoureştilor, a zămislit, fără să şti-e, ţării, 00 familie :de căpetenii ilustre, cu dreptul la lene, viciu şi >jaL Intre timpuri, tînărul a deprins un vocabular 'şi a J,ndră,znit chiar, la un pahar cu vin, să afişeze pre­ ferinţe, auzite xiin ·gura unui comesean instruit şi care izv,Îrlite cu cinism şi bfiUSC,pot uneori să pară un reflex de inteligenţă. S-a dus la tea tmşi a spus din unf(;mplare că o piesă, într-adevăr proastă, era proastă. A vizitat o expoziţie de ,pictură şi a cumpă­ rat cîteva 'p.înze, după ureche. La un concert, l-a văzut publicul atent: ,îi plăcuse pianista. Drepturile la i,n telectuali ta te tînărul si le-a dobindi t. Ce-laşteaptă pe acest nenorocit şi pervers? Cetăţene, ,fii .făITă teamă. Inlăuntru acestui ,putre­ gai zace g.ermenul ilustru al unui !bărbat de stat 'cu viitor. 1915 6 [82] , UNUL CA DESTUI Definiţia unui om care izbuteşte stă în două cuvinte : talent şi energie. Şi una şi alta şi ambele, mai rar reunite, au ridicat, din materia socladă sela­ vă, 'Învăţaţi, filozofl, conducători şi artişti. Căutaţi-i pe toate frcnturile activităţii omenestfet-I veţi ,gă;si întotdeeuna mari, ,şi aceiaşi. Ei au-puroes la 'cuceri- . Ireagloriei curate dintr-un bordel, cu o pîine sub­ suoară 'şi, drept tovarăş, băţul de drum. Orînduiala ifadke a societăţii a condiţiorrat vînsă naşterea valorilor contranaturale, La Inteligenţă şi instrucţie egale, tînărul cu patruzeci de mii de lei rentă e mai puternic, ;plînă !În ziua cînd este anulat, decîtconcurentul său sărac. Ou bani moşteniţi şi cu un nume măcar de vătăşel, faci din gogornan o per­ sonalitate după cum din hîrtie şi vopsea construieşti ' o floare. Nu examina p'e gogomim de aproape şi nu duce floarea la nas: alcătuirea lor din elemente dis­ parate, forţate să se unească, degajează aceeaşi fun­ damentală putoare de clei. Bucureş tii numără o serie de oameni de guvern. Puţini, fiecare dintr-înş]! reprezintă, amestecată la unii cu operetă, o valoare prin natură. Ce înfăţişează, s-a 'Putut Întreba pietonul, domnul acela din trăsură care 11 conternplă prin sticla umflată a ochelarului şi trece prin viaţă uimit ca un manechin 'Înmuiat din şolduri şi strîmb, căruia i-ar fi căzut cîteva cuie fun­ damentale. 82 [83] + Nimic. Şi cine-i el, cel putln P Pentru ce? Pentru că p'Oartă o filgură? - dar el ar Ifi putut :săpoarte alta şi totuna era, nu irnoortă. Să ne ajungă consta­ tarea că se poate ,în virtutea banilor "munciţi" de IStrămolŞi să Joace rolul unei unităţi întregi şi valide şi să hotărască, el, trrndavul lşi rnărginitul, de soarta unui popor care nu-l recunoaşte ... 1915 [84] PATRIOTUL _. Domnilor, ,f,naţilor, cetăţeni, tovarăşi ... A spus un poiet finaiHlcez, că: "Mont ,gober dă metal parlă tută le langă ... Am uitat cum îi zice., Bor... BoI... BOIn... Bordeleu .. " dar ce-are-a :f.alOe! (O voce dist sală : Baudelaire ... ) Da, 'mersi. .. BOHldă,rel... A'şla 'şi eu, fără să fiu ",dă metal", casă mă expcim in ifJ1anţuze:şk -- ,TI oi Isîntem piepturi vitejeşti de carne, nude tinichea, să ierte fral1�uzul pe care ,îl citez - da, domnilor (aplauze Iurtumoase}, fără să fiu cum am zis, ll1i1ci francez, căci :înain.te de 'toate eu sînt rornîn, domnilor, ronuin verde 'ca stejarul şi 'ro­ mînul nu piere (bravoooo 1) 'cum am zis ... ştiţi.. ăsta ... ăla ... (O vocedsn 'S311ă : Take Ionescu. Altă voce din sală: Vasile Alecsandri. Tumult de voci în .sală : - Oe Take Ionescu, idiotule ! - Mă 'l"Olg, cine-i obraz­ nicul ? - Trebuie să fie sm trădător - Jos 1 afar ă.) Oratorul (blajin). Mă Il"og, ftraţHor, nu stricaţi cele mai sfi.nte momente de entuzil3ism ale neamulni.. Are dreptate. Stimăm pe ,d-l Tiak'e Ionescu, cu tot respec­ tul pe care îl datorirn unui mare om. (Voci: Să tră­ iască!) Dar d-l Take Ionescu nu face poez li.. prin urmatre ,dalcă mu-i Alec:s1anrdri e Emines,cu, totuna e, noi nu ne-am adunat aci ca să discutăm gramatică ... Dar să mă întorn unde lă,sasem, adică la început. Ziceam că pot să vă spui şi domnilor şi fraţilor şi 84 [85] cetăţeni, caci In momentele de pericol pentru patrie noi toţi una sîntem, români şi Inimile mai mult ... Ui­ taţi-vă la mine ... Adevăratul romîn trebuie să fie de toabeşi ,In fiece împ'rejurare altceva, 'ca 'să corespundă momentului - pentru ţarrră, domnilor ,şi pentru neam. Eu nu pot să sufăr ca tam să sufere 'vreo atin­ gere sau nearnu I Nu! De aceea eu sînt cu partidul de,]a putere cînd ... cînd nu ştiu cum să zic. !CÎnd (Se încurcă. O voce din sală: - Cînd, mă-nţelegi.i.) A I nu, domnilor, nu! Eu s:înt om cu-avere, eu 'O-lam nevoie de ... (O voce din sală: Vagoane! O altă voce: Zahăr! O altă voce iarăşi: Orez!) Eu vorbesc de ... prfncioii, (cu pauze) sfintele ... principil. ale ... 'Oon­ ving'erilor. .. mele. (Bnavoo l) Dar ,sint contra ·gUV'N­ oului,absolut concra, oîndl... (Un domn .de la br i­ bună: Vă rog Ifa'ceţi tăcere, domnilor)' ... cînd tara trece IplfÎin momente 'g'rave sau se 'găiseşte la o coti­ tură Istorică ... Si sînt, după cum cere tara, democrat, nationalist, socialist (Un murmur vag) ... Căci, nu-i aşa, d-Ior, dnee sccialist în tirnpurtle noastre de mare l))rqpăşi're ?si... chi,ar antisemit. cu toate că, drept vorbind., (AlpmbălrHe aoaperă la timp argu- _ mentul.) Dacă rn-adi iÎntr'eha 'Ce sînt astăz], v-aş spune fără înconjur: I51în1 Inationali-sI... (Voci : S-,a procopsit cu jidanii... L-am' cunoscut 'pe tas'su, era armean ... Lasă, domnule, că te ştim noi şi pe d-ba, care te oretinzi rornîn macedonean.) Oratorul : Inteleg, domnllor.; In momentele 'acestea de turburare europeană pasiunile sînt mai vii... Nu e 'VOInba'd'e last,a la1cum, ce sintem lşi ce nu sîn'tem. Mămg, unaVlrem :să ştim: Sîntem ,sau nu stÎ:ntem cu Tf'ipla Inţelegere - ori sîntem cu memţii ? ... Asia mă i.nteresealză. (V:od: Jos nemţii! Sîntem cu Trilpla 1n­ teJegeJfe.) Eu, ca Inaţionalbt, vă Is,pun ,atît: ,am ,doisiplrez€ce capii. (O voce obraznică 'şi Iprost crescută: - Ce doisprez,elOe oapii! Minte. E IfătăJău). P,ar,don. Vream săI�p'lln că dacă a:ş3lvea ,doisip'fez,ece copii - dar iJlU doispir'e'z'ece, ci Ipiatlmzeci şi opt de co.pii de-,aşavea, 85 [86] domnslor, i-aş 'trimite: Duceţi-vă de cuceriţi Buda­ pesta 'şi Viena. (Bravoo l Tr ăiască marele european 1) Dar ni-am, domnilor, n-am doisprezece şi n-arn mă­ clar unul, domnilor, şi de aceea v-am convocat în această rnaareadunare naţională, ca să mă plîng că nu i-arn avut. iDar voi, o voi, cetăţeni, cu toţi la un loc, aveţi, nu un număr meschin de doisprezece copii, dar mii de copii, domnilor. Tr irniteţi-i 'Voi, 10 1 !SCUln­ pii mei ,f'raţi şi cetăţeni. Luaţi-i de mînă şi arătaţi-le Carpaţii şi ziceti-Ie : Uite, băieţii noştri, pă ei! 1... (Un bravo sleb. Tăcere suspeotă.) Şi mai aveam să vă spun un lucru că înainte de-a se fi topit 'ză'pa,da la noi tin Batişte, vom intina îriac­ ţiune ... (O voce: Au început să se coacă castraveţii.) Aşa, fraţilor. Bărbăţie, fraţilor. Inainte cu Durnne­ z'euşi (: platouril« irnpresionisteale justiţiei. Am luat parte ca martor la un proces, înbre un pro­ prietar 'şi un chlriaş ; proces microscopic, e-adevărat, 92 [93] dar susceptibil .să demonstreze deplin funcţionarea grosolană a sifonulu) de distribuit justiţia. Mă găseam ,în primăvara anului, iÎH cabinetul unui 'plfi�ten, medic. de boli ll1e�VO,als'e, la o ţig.ară,di:mpre­ una cu alt prieten, proprietarul epartasnentulut ocu­ pat de către medic. Netntîlmserărn oiteşitrei acolo. - Am venit, dodo re, CU totul altul CIÎ,nd scrii. Aş vrea să te citesc mai des. Cind o . să am acest noroc ? Şi după o pauză, menită să puie un strat de re­ zistenţă, atentatul: - Ştii că noi, proprietarii, care sîntem o clasă, însă neorg anizată, ne-am hotărît să ieşim la luptă. Eu am ISIPUS în comitet că nici O: l11lpită nu se poate duce fără presă ... Vom face un mare ziar. .. !În curînd. Pe cine crezi că-I punem în c3jpul ,ziaTului IHOIstr1;l ? .. O nouă pauză lşi un zÎmhet >5:că:părător ,de ticăloşie. N-ai�hicit ? .. 94 [95] Nu. Pe tine, dragă, nu înţelegi ? .. In camera de ohibzuhre. Un magistrat slrnpatic îmi arată crucea pe care jur să spuiadevărul. Măr­ turia mea consistă într-atît : în ,a repeta cu gura mea ceea ce afirmase medicul cu a lui; anume, că în­ tîrzierea plăţii chiriei peste termenul din contract fusese inlstigată şi convenită de proprietar. Ar ,fi fos! ! de ajuns să mi se citeascăîntrebarea şi să afirm d[ndl din cap. Fusese cineva de Ifa,ţă la înţelegerea dintre proQJrietarşi 'locatar şi acest cineva era de aljuDis peri­ tru justiţie să alfirme da. Dar justiţie nu poate să fie, chiar dacă ar exista un tipar cu care isă ,fie împărţită ca un afiş : căci oamenii chemaţi să puie în mişcare tiparul suferă de particularităţi : le tremură creierul saule alunecă opinie pe lîngă urechi. Anumite viduri intelectuale îi aduc !să se fixeze pe ascensorii şi să uite principalul, ttaslCÎnaţi de afinităţi bizare. Maigistraiul are o replică, în care martorul nu-l mai poate urma: - Nu-mi explic, spune malgils,tratul, cum Ide vă găsealti cîteşitrei în cabinetul medicului. A fost un 'fapt: această întîlnire întîmplătoare: magistratul voia să-şi explice faiptuL. Poate să ne justiţie? Detaliu! de compoziţie absorbea judecata în sens, a .rnagistr atului. Martorul, uimit de această diversiune, devenise deodată inutil cauzei care nu-l mai încadra. - Aveţi vreo întrebare de pus martorului? se adresează rnagistra tul către advoca tul vproprietarului. - Să ne spuie martorul, se ridică advocatul, dacă medicul propunînd proprietarului chiria, ţinea mîinile în buzunar. 'ca să-i numere banii, sau IÎntr-altă parte ... -- Da, da, întăreşte magistratul, luminat deodată în mijlocul prcblernei l Margiisiratul,s'rulsei, era un 1Jînărs,impatic lşi, pro­ babil, cu lecturi de ,autori. Il privii mai bine: sus­ ţinea p'e o mavatăel,egal!1t ÎiHinodată, o figură cu­ rată. [96] Advocatul, care se reîugiase în această atroce ehi­ ţibuşerie «le mercenar, era şi el un tînăr din "gene· , raţia" cultivată. Statura lui flexibilă şi Î'ngrijită cu arta ,gent1emenului exterior, se rupse deodată, golin­ du-se de tăritele şi paiele ce-i sirnulau demnitatea fizică pîn-atunci. Intr-astă vreme şi societate, alşfii aşez at pe :prolprietarr llîngă advocat, ,întinşi alături pe trotuarul Teatrului Naţional şi aş Ifi pus să :fie iOa­ gel,aţi la fese cu cîte cincizeci de biciuşci. In vremea noastră rn-arn mărginit să scot dintr-un fa1ptdi'vers cu mai multe ipuşlamale, ideea 'generală că justiţie nu poate 'să fie. Un grefier, dînd î:n gropi cu condeiul, urma dideul alterat al magistratului, alterîndu-l şi mai mult ­ şi înţelesei din scrisul lui, din ortografia 'Şi dln ver­ siunea [?,1refieruJui, că justiţie nu poate să fie nici­ odată. Faptul zboară din mîna tuturor ca un fir invi­ z ihil de am. Faptul moare - ,şi advocaţii trăiesc. 1920 [97] DOMNUL CONSTANT Mă nurnesc : Domnul Constant. Numele meu se rosteşte: Const a n'P'g, oprind între beregată şi nas ultima silabă. Este ca 'Şi cum ai voi să pronunţ! nu­ mele vulgar de Constantin şi te-ai îneca în litera t. Pentru că mi-a lipsit norocul ISă mă cheme cu un nume rar, susoeptibilde-o celebritete mai uşoară, nu aş fi putut modifica Iizionomia lui Georgescu decît scurtîndu-l pe Constantin. Consbant Georgescu sună ori şi cum cu distincţiune şi cîud 'voi 'Scurta 'Şi pe Georgescu, numele meu va fi lapldar : G. COIO­ stan t, advocat. Distincţiunea este şi a fost suprema mea preocu­ pare. Imi place maniera, mă Iarrnecă stilul. Eram destinat - helas ! - să fiu englez; un dandu cu mănuşile albe conducînd, lăsat" pe coamă, căpăstrul unui cal cu coada retezată pe cotor, Mi-ar fi stat de minuae monoclul, pălăr ia tare 'şi cravasa, atît că­ bre cît şi pe jos. A,ş fi făcut vînători de cerbi, urmat de valeţi înl vestă roşie şi de cîini lşi de trirnbiţ! IÎn­ vîrtite, prin întinderile vaste ale parcului meu din ceaţă. Soţia mea ar fi fost o ladu, cîinele meu favorit ar fi fost un pintcher şi chiar scroafele de pe dome­ niul meu s-ar :fi bucurat de extracţia aristocratică a rhnătorilor de Yorkshira. _ La noi, În ţară,distincţiunea mea supără siexcită ; natural, invidi a. Cînd stau de vorbă cu ei, colegii 7 - Pagini din trecut 97 [98] pretind oâ-i enervez. Cuvintele mele căutate, limba literară pe care o vorbesc, documentarea mea, logica mea în sfrrşit, îi exasperează. Ei dau cu toţii un răs­ puns stereotip idiot : -- Ţ,e rog slăbeşte-mă, monsleur Costache, In această întrerupere, siogure cuvintele "te rog" pot 6,1 mă aranjeze iar cuvintele "slăbeşte-mă", care nu răspund la nici o idee, pot să mă lase rece. Insă "mo:nlsiieur Costache" e trivial. 1 mbeci lii care mă numesc monsieur Costache cred că ating întru ceva puritatea distinoţiunii mele. Singurul or aş în care m-arn simţit mai bine a fost '1','.:,. Parisul, unde mi-am luat si doctoratul. Zic mai bine " şi nu foarte bine, din pricină că locul meu adevărat, 1 unde m-as fi simţit într-adevăr foarte bine, nu putea fi decît Mebropola Imperiului Britanic. Dar cam- f parativ cu Bucureştii şi cu Cămpulungul, unde am '. văzut lumina zilei, Parisul e ceva pe cît de măreţ pe atitde delicat. Inchipuiti-vă - o capitală mare şi în această capitală Luvrul şi ân Luvru distincţiunea mea. Acolo, lumea ,e rezervată, bine crescută; sînt biblioteci mari, e l'Hotel de Ville, Elyseul, Bois-de­ Boulogrie, Sena, Quartier latin şi les Ouais, cheiu­ rile ! ... Şi expoziţiile de pictură şi artă, artă peste tot! Bonjour Monsieur.: Bonţour Madame... Enirez s'il vous plait ... Faites comme chez vous ... Pardon Mon­ sieur.: Pardon Madame ... Mon petit.: Mon chat ... Mon chou-chou au su-sucre ... 1 Ce oameni! Ce ţară ! Şi ce femei 1 Şi la noi ce tra­ gedie ! ... Desigur cădistincţiunea mea intelectualăşi sufle­ tească se acordă cu genul distins al fiziculu! meu suplu şi elegant. Poate că numai figura, preeintă oarecari inconveniente superficie!e, pe care le corec­ tează Însăîntotodeaunacol1iversaţiunea, sau mai bine zis cozeri a mea. Pleoapele cam triunghiulare şi în­ tinse către colturile dinafară dau, zice-se, ochilor mei 1 Bună ziua, domnule .. , Bună ziua, doamnă ... Intraţi, vă rog . Simţiţi-vă ca la dumneavoastră acasă ... Micutule ... Motănaşule . Păpuşelule. .. 98 [99] o eXIp'resie ,galina�ee. N asul meu, căbre viî/'if devine, poate, uşor carrniniu, de 'O culoare de, inceput de !gu­ mrai şi considerat laolaltă cu ochii, poate părea ca 00 jumătate întreagă de cap .de găină rasol, cu pleoa­ pele ,definitirv închise şi palide. Apoi, în dreptul ,gu.rii, pielea. obrajilor este a�atomic. umlfl,ată, ca şi cum la rădă,cma gmgllilOir de JOS aş ţine cîte un nasture .de pardesiu; dar acest amănunt dă surîsului meu ironic 00 expresie de satiră crudă, aşa că inconvenientul se prezintă ca un folos. Considerat în perspectivă, totuşi, capul meu se prezintă ca o pungă cu fundul ascuţit, purtl,nd �dlouă .minlgi.î� fund şi pe I�turi iair ded�subt moţul vîrfului, neutjlizat. Regret ca punga 11131 are si ,d�ă urechi cam depărtate de ceafă şi cojindu-se ia cusătura lor de o irnpalpabilă mătreaţă. In schimb, un păr de toată frumuseţea dnveleşte partea supe­ rioalră a, fi,gur.ii mele. --:.:Uneori, buzele rnelesecretează o nimica toată de must şi unele cuvinte ale darului meu oratorle apar ca florite de ,ghioeei cu o lacrimă în petale. E ade­ vărat că în .fond toată fiinţa mea se umezeşte la în­ cheieiuri şi tr anspir ă. Ca şi cum aş purta Iln podul palmelor o . Iirnbă, mîna, cînd o dau, lasă un scuipat de Iinsoare. Trebuie să vă destăinuiesc aici şi secretul perfec­ tului meu insucces la femei, fie că abordez, pentru a o cuceri, o cucoană, fie că o servitoare. Doamnele din societate pretind că hainele mele degajează un miros de găinaţ, gura o exalaţie de clor,aliat cu o mo­ leculă de usturoi, iair nasul o suvenire de caîea cu lapte. Am renunţat la dans Ipentru că doamnele mă refuză. Spălătoreasa mi-a spus că "miroase" a leşie veche şi a ouă de gîscă. Natura m·a zămislit ;Iimfatic: am ,gî1d sub ur'oohi, la lSubsuori, de-a lungul braţelor, pretuti,n,deni !sînt întrerupt de noduri glandulare, Ipe care le salvează inteJi.genţa mea răsoolindă şi distinc­ ţi unea pensoanei mele, necontestată. Aţi observat vreodată ce bine îmi vine haina si cum ştiu să port pantalonii? Dar cravatele mele .? F;llarul meu aruncat cu ne�lijenţă îm,prejurul gîtului, e o 7* 99 r __ [100] I!lo poernă japoneză. Aţi văzut cu cîtă cultă cornpetinţă ,1' imi duc ghiozdanul cu ade? Convingerile mele politice vsind din cele mai mo. derne. Cred în imperiu! Nvarn ce face cu republica, îmi trebuie o revoluţie de arlstocrati -- şi cdictatură, pe care aş exersa-o cu mare stil. In insul meu, S-a născut la Cîrnpulung; un mare dictator : Domnul Con­ stanpg ! Aş evea nevoie numai de doi ani 'Şi de un telefon ca să îndrept poporul şi ţara. Primele şase ordonanţe ,ce se vor afişa pe zidurjle Capitalei 'sînt gata. 1. Interzicerea de a ieşi lumea Ipe stradă şi condl. ţiunile pentru 'libertatea de a rămîne acasă. 2. Irnbunătăţirea în două ore şi cincisprezece mi- , nute .a valutei. 3. Trecerea durninicii de la [inele săptărninii la În- ceput şi desfiinţarea joiei ,din mijlocul ei. 'r 4. Scrierea cu mîna s.tîngă şi efectele ei asupra rno- r, r alului colectiv. 5. Reforma Învăţămîntului, trecînd abecedarul la el arsa VII 1 - a ,de liceu. 6. Creşterea copirlor fără ţîţă, fără blberon, fără lapte, lpirin s,ugere de aer, poate că pe ,gaura uşii. 7. Biletul de 'voie pentru libera petrecere ,în in­ teriorul unei odăi, a doi indiviz! de sex contrariu, adică adversari.vda! fiind că sexele se ciocnesc ime­ diat ce s-au Întîlnit într-o odaie. Ideile mele politice au 'fost expuse într-o memora­ bilă conferinţă, în care am destrămat-şi analizat ţe­ sutul factice al societăţii actuale şi necesitatea irn­ periului dictatorial, Evident, mulţi auditor! au avut ouvîntsă fie emoţionaţi şi să, cadă pe gînduri. De atunci, trednd Iprin Ipublic, auzul meu a -fost lovit a,d-eseoride următOlrul dialog: - Uite, mă, ăsta e monsi1eur Costa'Che. - Dă-I în ... mă-',d. In ,didatura mea, atari ,dia.Joguri at1falg ,dUlpă sine decapitarea. 1928 [101] l' REPETIIU IN VARIANTE Ideile circulă. Timp ele cîţiva ani am fost singur de părerea mea şi sînt multumit acum să găsesc că numărul meu a sporit. Confraţii .care treceau fără păs pe lîngă ferestruia casei au început să se oprească, încep să suie scara. Cu cîţiva m-arn întîlnit chiar şi în camera ele 'sus, pe care am ţinut-o zece ani cu uşa dată de perete. Dacă nu rn-au întrebat încă ce caut acolo şi pe unde am intrat, este că ei n-au aflat momentul potrivit. M-a interesat ÎlJ1să atitudinea lor de vizitatori deranjaţi, cînd chiriaşul titular, întorctndu-se acasă, a dat de patru confraţi culcaţiîrr patul lui şi ciupindu-se în aşternut. Sînt mulţumit şi o să mă mut. Esenţialul este făcut: ideea începe să fie frecventată de celibatari. S-a născut nevoia recentă de a 'se vorbi practic de literatură şi de literaţi, ca de un subiect actual, de orientări În materia culturii, de o serie întreagă de chestiuni, În care se ascunde acelaşi lucru, o veche părere impopular ă. Nu va mai trece aşa de uşor o săptărnină fără ca un nou Penkalâ, cu pana Ia ureche, să se ivească în balcon. Să batem din palme, dar să batem din palme cu mănuşi de Hnă,discret, să nu trezim susceptibilităti. In curînd vom citi, ree­ ditate, toate preocupările din vremuri, ameninţate de lipsa posterităţii. E un progres. Inmultirea scriitori- 101 [102] lor de aceeaşi părere va determina strîngerea -lor activă laoladtă şi o luptă cu rîndurile strînse. "I Rebelă, intactă şi irnperrneabilă rămîne însă clasa mutidor politici, invitată continuu, de-a surda, la tă-l­ măcirea în fapte a ideilor exprimate în scris. Ea nu ' citeşte pentru că are prea multă minte proprie şil� dispreţuieşte sfatul şi sugestiile citite, fiind o c1asă11 În toate privinţele perfectă şi infailibilă. Un scriitor care nu este măcar un deputat din majoritate nu poate să fie citit, în orice caz nu rpoatesă ne luat în serios. Cînd feciorul din casă îi atrage atenţia că şi-a pus galoşul de-a-ridaratelea, ministrul îl as­ cultă. Dacă un soriitor îi spune că a pornit de-a­ ndoaselea şi că a'[ fi timpul să o ia drept, .conforrn indicaţiilor galoşilor, ministrul nici nu aude. Pro­ prietatea de ministru conferă' fericiţi lor proprietari o I situaţie cu totul în afară de ordinar. Ministrul e ca I butoniera de la gulerul hainei, în care nu încape nici un nasture niciodată, 'zadarnic te-ai sbli s-o închei: ea nu primeşte nici 10 intercalare, afară de rozeta unei decoraţii şi stă îndeobşte goală, chioară. Pînă-a deveni ministru, omul de rînd sau politic este un ins cu care te poţi înţelege, animat de cîteva preocupări, posedind mişcare, culoare şi tempera­ rnent. Indată ce intră 'în n angul celor 12, 13, 15, 18 sau 24, după momente şi subsecretariate, el începe să facă parte parcă din absenţi, transpus numaidecît ' şi totalmente într-alt material, într-o plasmă diame­ tral bizară, devenind ca un înger cu şase aripi, şi nu-I mai poţi aborda decit zugrăvit şi în fotografie. Nu începe să funcţioneze numai, fabula Boului cu Viţelul, dar o întreagă transformare substanţială se produce. Il saluţi: nu vede. Il înjuri : nu aude. ti rogi :e impermeabil. IJ strîngi de vîrful urechii: nu simte. Singurele facultăţi care par di"':i rămîn în­ tregi şi că i se dezvoltă sînt, cîteodată, ca să nu se identifice cu mumiile din piramide: pipăitul şi rniro­ sul. Tămîia îi descleştează nasul, aghiazrna dă pipă­ Itului-unui ministru mobilitate. EI îşi recapătă sim­ ţurile, şi al şaselea simţ, al bunului simţ, parţial, 102 [103] În pauze: cînd încetează portofoliul. Atunci începe reeducarea surîsului şi bunei vointe. paşalkul indiferentei a rămas apanajul clasei mi­ nisteriale, la care se adaog ă, de cîte ori tinde să fie uman şi condescendent, instituţia binefăcătoare' şi inchizitorială a minciunii. Constant şi definitiv, mi­ nistrii acestei discipline şi ai acestei morale nu sînt compatibili cu nici un interes cardinal de cultură. Ne trebuiesie alt soi de oameni politici si de ministri. Dalr unde 'să-i găseşti? Michelin fabri�ă numai 'an­ velope şi camere de aer. 1928 ................ --� [104] VULTURII 104 Piciorul muntelui se încalţă pînă Ia gleznă cu sa, tul roşu, ca un pantof cu vîrful întors la biserica de ţilglă. O fermă vastă se-ntinde pe munte, bădţară de toate păsările de curte şi zburătoare pr intre colum- f bare. Mozaicului viu de pene şi găteli medievale i Se � schimbă locul işi desenul neincetat şi fiecare vietate cu fulgi ,fuge cu un petec de steag subsuoară, ca de furat. Zugrăviţi cu flacări de paradă şi moţaţi cu creste, cocoşii, în mare ţinută, f ac pasul teafăr, mă­ surat pe căderea muzicii unei Ianf are de alărnuri al căreia sunet de grindini îl aude numai urechea lor nevăzută. Cucoanele găini, în şaJurişi scurteici de catifea, schiţează rnetanii, sărutind pămîntul. Gîştele purced în papuci ca spre un arhondarjcşi ostăreţie. Rata Ieşească, neagră, cu ochiul alb şi pătat in IfOŞU cade o furie violenta, poartă masca de mărgean cu plisc. Cu '0 cochetărie rămasă în ciornă, în stare de tic, ca o dambla a gîtlejului, ea nu va izbuti să l'O!S� tească vorba cu care s-a înecat, niciodată. Se iveşte, în şalvari balonaţi, curcanul, ca un paşă grasdu,pă ee ar fi tăiat o sută de arnăuţi. Meticu­ Josul 'se pregăteşte un sfert de ceas, calcăsolemn cu cea mai mare deschizătură a picioarelor, îşi face Joc în cîmpul Ilher. ca şi cum ar fi înghesuit. Din creş­ tetul capului. scoate şi-i dă drumul să se lungească şi să atîrne, cu o elasticitate gelatinoasă, un intestin [105] " - bo1.nav de apendicită. Credeai că i se ridică un de­ get din cap către cer şi, .inconsistent ş! dez articul at, mădularula luat-o pe lîngă ciocul fudul it, curgînd ca nişte bale de piere. Ce-a făcut? S-a umflat. De ce s-a urnfdat P Casă-şi arate penele din coadă, vop­ site prost cu apă, cu bidineauaşicu cărări. Şi ca să nu se umfle degeaba, î.i vine şi să cînte. Ghier­ sul lui abrupt şi insonor imită grotesc lătratul şi zgomotul buturugilor surpate în beci peste morcovi. In societatea unui berbant fără imaginaţie.vcurcile, ofilite, pedant-eşi triste, au rămas ca pe 00 sală de .spital şi de pensionat a vieţii, sărace pedagoage urîte, numite în provincie la un institut luminat după rniezul nopţii cu slabe lămpi de petrol. Nimic nu 'SU­ rîde-n curei : pleoapa, linia, culoarea spălăcită ca de cînepă, ciocul, privirea eternizează în gospodăria fermei 00 mizerie mică de dactilogr afăanemiată, care şi-a pierdut slujba, ghiozdanul şi umbrela, şi ţine ,mîinile ca şi cum le-ar mai avea. Pe gunoiul ogr adei, lîngă grajd, circulă balul de funti, de horbote şi caşmiruri ale celoolalte Tăpturi înc1trăzneţ'e şi vioaie - şi lîngă p ăpuşa japoneză a fazanului roşu şi-a desfăcut păunul splendorile de-a surda, ale unui evantaliu de iris şi ibrişirn. Irnpăr at ou mantie şi sceptru, în picioarele goale. Deodată, din cerul albastru, au ieşit doi vulturi, negri soli ai nopţii din depărtare, de dincolo de r a­ zele culcate în amurg. Se zăreşte brăţara fină a Ju­ niipe ştof a de ceară a fragedului azur. Vulturii vor să ajungă, inaintea nqpţii,dar îi împiedică a luptă pe care au început-o între stele şi 00 hotărăsc la larg în văzduhul alb. Zburînd paralel, ei se reped unul într-altul oCU gheara ridicată şi cu ciocul deschis, ca-rt blazoane, înfricoşat fiecare ele cangea tovarăşului ele drum. I Cjnd au ajuns deasupra mea, şi le văd căutătur a cruntă, de ,arrgint,sub arcul sprtncenii, vulturii îm­ bracă tăria, ca două covoare negre r ăscolite. Briganzi fantastici, vulturii au venit să fure. In curînd, şorţul pestriţ de bucătărie al curcii va fi sf,έ şiat în s,paţiu şi mediocra oreatură s'e va putea ri- 105 [106] dica la înălţimi 'pe care nici visul nu îndrăzneşte să le măsoare. Ea va cunoaste înfăţişarea lumii din înaltul bolţii aşezată ca o pîlnie de cristal cu gur a-n jos. Parcă ţinînd cu dinadinsul să-mi Îmbete sufletul cu înălţimi şi să-mi arate că frumuseţea 1011' poate fi grandioasă, vulturii s-au oprit în lumină, piept în piept. Le-am auzit şi glasul. Unul îşi întinse aripa ca să-I învăluie pe celălalt... Găini1e,curciJe, cocoşii, Iaz anii, gîştele, raţele, pichirile 'se ghernujr ă pe lîngă ziduri şi ostreţe. Dar găinile aveau stăpîn şi stăpînul avea 'o puşcă. El apăru cu arma ridicată ... Totul se petrecu într-o secundă ... Glonţul pomi cu şuier. Vulturii se şi găseau vîslind alături inapoi, li­ niştit, pecăile eternităţii. .. Şi cum cădea încet o pană neagră din vîrtejul luptei ce se iscase deasupra curţii cu găini, glonţul o stră­ batu ... 1928 - ,.- � f ,� " [107] PRELAŢII DIN SENAT Dacă mai căutăm o dovadă de normalizarea vieţii la noi, Prea Sfinţiţii senatori de două rituri, grec şi latin, s-au grăbit să ne-o aducă, jonglînd cu retorica şi cu Spiritul Sfînt. Episcopul Hossu, îmbrăcat în vio­ let şi ras proaspăt papal, s-a jucat de-a mingea inspirată cu vlădica Bălan, purtător de mustaţă şi barbă. Cînd doi adversari se înfăţişează, unul imberb şi altul flocos, mobilu! luptei este grav. Intr-adevăr, ei s-au bătut pentru un lucru esenţial: "articolul 45" căruia i s-a mai spus şi "devenit 47". Ce cuprinde şi de unde vine acest număr 45, nu interesează deo­ sebit; destul că e un număr; omul s-a bătut întot­ deauna pentru numere şi pentru multiplii lui zero. Dacă n-ar fi fost nici 45 nici 47, numărul ar fi putut să fie 18 sau 32 şi dacă n-ar fi fost un număr ar fi fost altceva, o cravată, un nasture, o bilă; luptă fără motiv nu poate să existe. O dată ce partenerii sînt puşi pe ceartă şi pe prinsori, lucrul în jurul căruia se hotărăsc să se învîrtească e găsit numaidecît. Bise­ rica Romei nu s-a sfădit oare cîteva veacuri cu Bi­ serica Răsăr itului pen tru conjunctiunea şi care separă şi astăzi creştinismul clasic în două tabere mari? Curentele religioase pot să-şi fanatizeze partizanii şi cu mai puţin, cu o virgulă sau cu un accent şi să verse sînge pentru litera x. 107 [108] Prin urmare, s-Ia isprăvit criza : statul s-a reorga­ niz at perfect, toată lumea are de lucru, maneta s-a restabilit, vietuirn in pace cu vecinii şi în abundenţă între noi, toată lumea are casă de locuit, impozitele s-au desfiinţat, nu mai e tuberculoză, sifilisul a dis­ părut din sate, analfabetismul a rămas numai ca o suvenire tristă, străzile sînt bine pavate, cenzura a fost ridicată: o mie de fericiri împletite. Ne mai lip­ sea articolul 45 devenit 47: îl vom avea şi pe el şi dacă nu-l vom mai avea de loc, atunci abia va în­ cepe descurajarea noastră. Din pricina acestui articol fac nazuri şi episcopii catolici şi episcopii ortodocşi: unii pleacă din Senat dacă se votează, alţii nu mai pot aştepta să nu fie votat şi pleacă ei. Guvernul, mişcat, se roagă de unii " să nu plece şi de alţii să rărniie, căci nici guvernu- 1','".,' lu: nu i-a mai rămas altceva nimic de făcut decît '.' articolele 45 şi 47. Să recunoaştem că e o îndeletnicire de mare lux şi de foarte mare lux. Nemairămînîndu-le nimic de rea­ lizat, d-nii senatori îşi fac toaleta creierului şi a conştiinţei religioase, ei care se duc la biserică nu- mai la botez şi la moarte, şi care cînd întîlnesc un preot se strîng de ceea ce le lipseşte, de un ciucure la nas sau de un belciug în ureche. Intr-o oglindă de buzunar, care poartă de jur împrejur o inscripţie creştină, domnii de la Senat examinează cum le vine surîsul mistic şi atitudinea ochilor meditativă. Intele­ gem pe un singur senator să se identifice cu Biserica şi cu ambele Biserici deodată şi cu sectele în acelaşi timp, d. Ignat Mircea, care profesează un sentiment religios remarcabil însă egal pentru orice confesiune, ca ţoiurile şi paharele d-sale, de la care a învăţat să nu Întrebe pe consumator cărei credinţe aparţine ci numai cît plăteşte. Bunul senator de la bodega din bulevard e un religios : d-sa este singurul patron de local de băuturi spirtoase şi gustări care n-a putut să-şi redeschidă sala de consumati! fără intervenţia mitropoliei şi fără binecuvîntarea şefului Bisericii strămoşeşti la secţiunea Iriptur ilor de porc şi la răci­ tor. Creştinătatea şi-a dat perfect seama de tendinţele 108 [109] sufleteşti ale senatorului. Gelos de gloria mucenicilor si pregătindu-şi o intrare sigură În rai, prin uşa din �urte a bodegii, el i-a impus acesteia o arhitectură copiată după Sfînta Sofie şi a prevăzut-o şi cu un hotel În contiguitatea stîngă. Domnule senator, ne-a ieşit popa înainte. Ce crede domnia-ta: n-ar fi venit cumva timpul să lăsăm mor­ ţii cu morţii, popii cu popii şi să ne gîndim puţin şi la noi? Cît primeşte un senator În mînă? Mi se pare că abia treizeci de mii de lei pe lună. Viaţa s-a scum­ pit şi apuntamentele parlamentare ar putea să fie măcar îndoite ... 1928 [110] MUSCA Venind pnmavara în colivia lui, Coca nu înţelese nimic de la soare, care-şi vîrîse degetele de aur prin­ "tre zăbrele, ca să-I mîngîie pe fulgi - şi se codi ca un golan la apropierea de umerii lui a unei hlamide scumpe. Dar o dată cu soarele se arătă şi musca, intrînd zbîrnîitoare în colivie şi ieşind. O pasăre atît de mică, ivită Într-un vîrtej atît de mare, cu o voce de vio­ loncel şi de vioară laolaltă. Coca nu o mai văzuse şi nici instinctul lui, adversar al comestibil ului rezervat păianjenilor, nu putea să-I informeze. Limba lui nu morfolise niciodată pîntecul cenuşiu al antipatice! vie­ ţuitoare, care reprezintă în aerul mic zborul muşiţei şi muzica pentru viermi. Musca s-a întors în colivie, a ieşit din nou, a ple­ cat, a reapărut şi, prinsă de un sentiment de mişcare perpetuă, a intrat într-o spirală de învîrtire dernentă împrejurul lui Coca. Atent şi intrigat de rotocoalele meschinului vultur cu ciocul moale şi cu capul de aţă neagră, Coca s-a mutat pe vergele de cîteva ori, s-a suit pe trapez, a ieşit din colivie, s-a ascuns în cărţi: filomela irnondicelor l-a urmărit tenace în toate as­ cunzătorile lui, concertînd, fermecătoare şi enervantă. Şi de-atunci muştele s-au înmulţit şi Coca a ră­ mas dezolat şi supărat. Prezenţa unanimă a parazi­ tu lui care contraface zborul ciocîrliei şi cîntecul ru- 110 b [111] b gădunii, la hore, în pîlcuri şi valuri, i-a dat: intuiţia puterilor scăzute ale lui Dumnezeu, invadat în ceru­ rile lui de muşte. In umbră şi în lumină îi cîntă musca, îrnpuiată şi în reveria lui. In altare, pe potire, pe oelăjdii, pe icoane şi pe crucifix, asimilîndu-şi di­ vinitatea, pînă la deces în timpul iernii şi pînă la În­ viere în april. Şi o Întîlneşti În bibliotecă, pe pagina cărţii deschise, însuşindu-şi meşteşugul cărturarului, corectînd un text şi punînd un punct, inspirat din ab­ domen. Răzbunar:ea lui Coca, inocentă, .a fost însă radicală. El inventă un bilet de papagal pentru muşte, acope­ rind prezicerile şi urările cu un strat de gumă transpa­ rentă - şi muştele rărnaseră incleiate, unele pe loc şi altele zburînd cu biletul lipit de spinare, ca nişte eroi plutitori în aer cu pavăza la ceafă. - Soare, care aduci lumini şi balsamuri lui Coca şi te joci cu ciocul lui poleit, cum de dai tu naştere şi garoafe�or, şi bucuriilor, şi g;îngăniilor puturoase în văzduhul legănat ele plopi şi răzirnat În brazi? Pen­ tru ce preferinta ta pentru marile infecţii ale existen­ ţei? Cum dai tu voie gîndacului să calce urmele tale şi să facă pui în raza ta îngerească? De ce laşi să­ mînţa vierrnelui să se rezolve în făpturi tîrîtoare şi îmbălate în năframa ta de borangic ? Ce simpatii ab­ jecte leagă infinitul în care călătoreşti singuratic şi veşnic, de icra păduchelui şi de oul libărcii? Eu nu sint'decît un papagal, dar dacă ar fisă fac lumea elin nou, aş aduce în reconstruirea universului materiale incoruptibile şi pure, pe care le-a scos din neant industria rnetalului şi chimia electrică, supri­ mînd îna inte de toate umezeala din Întuneric şi înlo­ cuind srnîrcul, zeama şi purulenţacu talc şi cu cau­ ciuc vulcanizat... Ce am fi putut aştepta decît muşte şi gîze de la un Dumnezeu care a făcut pe om într-un ceas de scîrbă divină, arnestecînd scuipatul cu ţărîna şi fă­ cînd mocirlă? 1928 [112] coca LA UNIVERSITATE Obişnuit să fie indiscret şi să se amestece unde nu este voile, Coca dă cîteodată cu nasul pe la Universi­ tate .. A da cu nasul e pentru un papagal un fel de � a vorbi ca pentru profesori, fa arte rezervaţi în ceea ce priveşte Universitatea şi atenţi să păstreze Între persoana Iar şi catedră, afară de a distanţă geagra­ fică, relevată de cîteva măsuri luate recent de către Ministerul Instrucţiunii Publice, şi a remarcabilă distanţă profesională. Ei ţin să turbure cît mai puţin pe studenţi, pe care îi văd mai rar şi decît Caca, o dată pe an .sau la patru ani a dată, la cîte un examen cu totul inevita­ bil, ca să nu le influenţeze creşterea, la o vîrstă cînd tinerii se dezvoltă rapid şi se pat despersonaliz a. Discreţia intelectuală şi stima profesorilor merge atît de departe încît uneori trebuie să te rogi de ei luni întregi şi ani ca să-ţi acorde umilinţa unui examen. De fapt, profesorii sînt şi foarte ocupaţi ca să mai aibă timp să se îndeletnicească din cînd în cînd, ca o favoare, şi cu obiceiul suplimentar al activităţii lor, o 'catedră sau un rectorat. La Facultatea de drept pro­ fesorii scriu poezii şi vîrsta pensionării îi surprinde în plin lirism şi în reinnoire sentimentală. Pe măsură cu năpîrli rea globului cranial şi jigărirea mustăţii, apar exp ansiunilc literare cornprimate. La matema­ tici, savantul şi-a schimbat de două ori măselele şi 112 [113] dinţii ca să obţie un surîs 'ademenitor şi în timpul verii se scoboară în toate staţiile, cu pantalonii scurţi şi purtînd pe creştetul capului o bască de adoles­ cenţă, ca un capac de penene tăiat, cu vrejul crîmpei, Turist varicos şi cu tensiuni arteriale primejdioase, el se sacrifică turismului intens şi poartă-n geantă toa tă tinereţea lui secretă, lacul de unghii, vopsea de barbeţi, supozitoare şi pilulele glandei interstitiale. Celebrul chirurg specializat în operaţiile cu secreţi uni şi în detaşarea infecţioasă a fibromului este un şo­ fer neostenit, maculat de uleiuri, pasionat de dileren­ ţial şi de cutia de viteze, expert în rulrnenţi, imba­ tabil În cunoaşterea oţelului crem-nichel şi a bron­ zultii pentru bucşe. Nu-l poate nimeni înşela decît pe masa de operaţii, unde în locul cancerului căutat se iveşte o glandă esenţială, extirpată din eroare, cu gîndul la un· motor cu 8 cilindri pe-o singură linie. Invăţati venerabili devin prin divorţ flăcăi cu cîte patru copii însurati şi se căsătoresc din dragoste disperată 'cu fete mici, mai tinere ca nurorile lor. Apoi, politica - marele regulator al ţării - pictura, clubul, muzica, îi fură zilnic pe profesori şi-i transportă în activităţi faţă de care minuscula cate­ dră se pierde ca un scăunel Într-o aglomeraţie de mobile mari. Un profesor celebru şi-a ţinut exame­ nele la orele patru dimineaţa, după un supeu deli­ cios cu şampanie care i-a permis să confunde candi­ daţii cu invitaţii şi materia examenului cu icrele moi şi cu gîturile de raei. Un ilustru savant, care a in­ ventat jazul intelectului cu mulţi ani înaintea j azu­ lui pentru picioare, un etern grăbit al căilor ferate, şi-a examinat candidaţii în trăsura care-l ducea de-acasă la gară. Viaţa e un lucru serios şi catedra poate fi lăsată să aştepte momentele propice, ca un clavecin al fa­ miliei, ca un grarnofon sau ca un binoclu. Cine are timp să cînte, să danseze şi să se ducă la hipodrom? Coco nu e cornpetinte ca un profesor universitar şi enciclopedia lui nu este nelimitată. Totuşi, Între profesori el se poate socoti ca între colegi. Dacă aceştia dau diplome de capacitate, întrebînd cîteodată 8 113 [114] pe candidat ce mai face şi cum a dormit, el, Coco, papagalul, e şi mai sumar, căci împarte tuturor li­ cenţe roşii şi doctorato albastre, sub formă de pla­ nete, fără să-i întrebe nimic. Şi, în fond, ei fac la fel cu toţii: profesorul asigură viitorul unui diplomat eminent care va ajunge diriginte la gimnaziul din Suliţa Nouă iar papagalul prezice un viitor fericit unei bucătărese pe care a doua zi o calcă tramvaiul. 1928 [115] MOŞ NICULAE Din toate fructele-şi legumele, pe care omul le cut­ tivă cu drag şi le vinde cu profit, Moş Niculae îşi alesese portocale-le, a cărora culoare, bătînd în ,gal· ben ;;i roşu de văpaie, nu se întîlneşte rece decît la aur. Doi singuri aducători de culori a zămislit într-o zi de mare lumină Dumnezeu: pasărea şi floarea, ce­ lelalte lucruri din lume, afară de stele, spinii de ar­ gint şi cleştar ai tăriei albastre, sînt cenuşii şi triste. Pămîntul şi lacrimile lui: izvoarele, sînt triste; pen­ tru că pămîntul a fost făcut ca să-nmorrnînteze fru­ museţile iscate din cîntecul mut al firii şi din lumini. Pasărea care zboară-n soare cade pe pămînt; crinul care se leagănă spre luceafăr cade pe pămînt; omul care calcă pămîntul dar îşi duce capul drept, purtin­ du-şi coif bolta carului mare, ca o mitră de arhiereu, cade-n pămînt. Luntre grea prinsă de fundul apelor, întinse între răsărit şi apus, pămîntul are menire de cimitir şi-i păstrător de zboruri sfîrşite. Portocale! Portocale! striga Moş Niculae cu o bucurie în glas şi în priviri, ca şi cum cobora cu co­ birna bunele vestiri ale unui lucru petrecut în ceruri. EI îşi alesese portocalele străine şi parfumate în lo­ cul puilor de găină, pentru că aceste aparate naive de transformat existenţa în găinat smpuţeau coşu­ rile şi lăsau în aerul licăritor al primăverii un miros de ploşniţă amestecat cu duhoare de şoareci. Moş Ni- 115 [116] culae era un bărbat curat, cu pieptul cămeşii alb, încins peste brîul roşu ca radia cu un şorţ în pros­ peţirnea căruia se desinau dimineaţa cutele geome­ trice ale fierului de călcat. Mustata lui întoarsă fru­ mos era ca şi sorţul de albă, bărbia îi era întotdeauna rasă de curînd, cizmele luceau şi pantalonul larg', cu creţuri multe, cădea albastru pe genunchi. Moş Ni­ culae era un rnahalegiu de vremea veche, unul din se­ minţia aleasă a mitocanilor aristocraţi, negustori cinstiţi, gospodari vrednici, proprietari de case albe cu cerdac, în interiorul cărora vara domnea o răcoare de sulfină, cu plante roşii şi violete în ferestre: muş­ eate, indrişairn, garoafe şi vanilii. Idealul lor estetic consistă pentru femei într-o aluniţă aşezată împreju­ rul gurii undeva, de preferinţă la colţ, iar pentru bărbaţi într-o dudă neagră pe obraz, de preferinţă cu fire de păr. Moş Niculae avea această dudă, iar baba lui avea acea aluniţă. Fuseseră chipeşi amîndoi şi se iubiseră toată viata, ca nişte tineri sănătoşi şi oneşti şi se mai iubeau tot attt şi bătrîni. Băbuţa lui, harnică şi iute, purta în trup, şi pe aerul figurii, o satisfacţie de stăpînire sigură, care este, la soţiile tinere, semnul că din dragostea sufletului se împărtăşeşte şi trupul, fără economie, iar la cele. vîrstnice că nici sufletul nici trupul nu au durat zadarnic alături de un băr­ bat frumos, puternic şi credincios. Baba lui Moş Ni­ culae, în scurteică de catifea verzuie, cu blana gal­ benă la rnîneci şi de jur împrejur, purta barişul alb cu două mărgăritare prinse de carnea urechii, şi o cucoană de ciocoi ar fi ţinut să aibă boieri a ei în um­ blet şi-n şederea pe loc. - De ce nu mi-ai făcut o fetiţă, Ecaterino P o ţi­ nea de rău Moş Niculae. Dacă făceai o fetiţă, azi ar avea măcar douăzeci de ani, ca Vasile. Dacă-mi fă­ ceai o fetiţă, aş fi botezat-o Aripioara: îmi, umblă nu­ mele ăsta în cap de vreo patruzeci de ani. - Ce-s de vină eu, dragă bărbate? răspundea Baba Ecaterie a. M-am silit, te-ai silit şi tu: n-a vrut Dum­ nezeu. Las' să ne trăiască băiatul. 116 [117] __ Vasile trebuie să-mi facă o fetiţă negreşit, CÎnd s-o însura, răspundea unchiaşul, desfăcînd portoca­ lele, din cămăşile mici de foiţă albă, alegtndu-le după mărimi şi uitîndu-se la ele ca la nişte domnişoare mici. _ Crezi că eu n-aş fi voit să am o 'fată de la tine, Niculae? Bătrîna îi mîngîia capul plecat pe lada cu portocale. N-am avut noroc ... lvloş Niculae ducea dorul unei fete, ca zugr avii care nemaiavînd viaţă să vadă .Mediterana, Starnbulul şi Cairo, le privesc în fotografii şi le ascultă citite. EI ştergea Încet portocalele cu un peşchir alb, surîdca, suspina - şi din toate lăzile oprea cîteva portocale pentru fetiţele din mahala, mai ales pentru cele mici de tot. De cîte ori trecea pe lîngă o copilă, el îi spu­ nea un cuvînt de tată mare întristat, ca doamnele bătrîne, care nu pot Întîlni un căţel pribeag şi o rnîţă, fără să schimbe cîteva cuvinte. Fetiţele îl cunoşteau pe .Moş Niculae şi ieşeau ina­ inteacoşurilor lui. O vînzare mai bună le asigura bomboane, coleturi şi cîte o jucărie, pe care .Moş Ni, -culae le cumpăra din oraş. Bucuria lui .Moş Niculae ţinea toată iarna: portocalele climelor fierbinţi se po­ triveau cu zăpada ţării friguroase. Primăvara venea salada, se vindeau cartofii, peştele, brinz a . .Moş Ni­ culae n-a purtat niciodată această marfă În spinare şi n-a vîndut niciodată lucruri care se desfac cu cîn­ tarul. Lui i-a plăcut numai marfa rotundă, vîndută cu mîna, rotundă şi colorată; i-a plăcut portocala. Nici lărniile nu i-au prea plăcut, din pricina galbe­ nului lor limfatic. Il supăr au la ochi. Moş Niculae nu s-a bucurat însă multă vreme să mîngîie fetele altora în lipsa unei Ietite a lui. Fetele din mahala nu mai veniră Într-o iarnă să aleagă cu el portocale din primele lăzi cumpărate. S-au făcut mai mari! se gîndea Moş Nicul ae, oltîrid că pruncii trebuie să crească şi bătrînii să dispară. Oprea copila-n drum, îi dădea o portocală: - Ţine, puiule ... Nu mă mai cunoşti? Sînt .Moş Niculae ... Copila se grăbea să fugă. 117 [118] - Dar tu, fata tatii ? .. Nici tu nu mai dai pe Ia Moş Niculae. Fata întorcea capul şi fugea. Toate fetele din mahala se ascundeau de Moş Ni­ culae şi Moş Niculae suferea puţin. Intr-o zi, s-a apropiat de un grup de fetiţe cu o grămadă de por­ tocale. Fetiţele se jucau. Ele se risipiră toate la apro­ pierea lui. - Nu mă mai cunosc fetele de loc! zise Moş Ni­ culae, întorcîndu-se acasă cu portocalele nedăruite şi cu o mare părere de rău în inima lui. Sîrnbătă, el avu o foarte bună vînzare şi venea acasă cu coşurile goale, curate, cu şervete aşternute pe fund. Aducea babei o pungă de parale şi o vese­ lie binevoitoare. Trecînd, el suridea vecinilor, care stăteau de vorbă la poartă. Dete bună seara şi i se păru că nu i se răspunde ca de obi oei. Unii parcă în­ torceau spatele să nu-l vadă ... 1 se păru deodată că uliţa, plină de oameni, se pustiise, Incepu să se uite la ei, unii după alţii, cu băgare de seamă şi parcă toţi căpătaseră aceeaşi figură, ca şi cum la fiece pas se Întîlnea cu acelaşi om multiplicat cu el însuşi. Crezînd că se petrece ceva În sus sau înapoi, Moş Niculae încetină pasul, se uită în sus şi se uită îna­ poi. . Se opri în faţa Anei, fetiţa unui căruţaş. Ana se juca în mijlocul drumului. Se îndreptă spre ea cu mîna înti nsă ... - Moş Niculae o să-ti dea ţie doi lei, să cumperi bomboane, zise Mos Niculae. Fetiţa voi să fug:ă. Moş Niculae o prinse de mînă. - Cum? nu mai cunoşti nici tu pe Moş Niculae? o întrebă unchiaşul. - Ba da, răspunse fetiţa. - Atunci? de ce nu vrei să iei? Dintr-un grup de oameni se desfăcu brutarul, miz­ gălit de cocă şi făină, după ce spuse bărbaţilor şi fe­ meilor din grup : lăsaţi-mă pe mine. El fusese la Pa­ ris, în vremea războiului, mobilizat la o fabrică de pesmeţi şi se bucura de prestigiu şi autoritate. - Moşule 1 strigă brutarul., Astîrnpără-te I 118 II i' [119] _ Va să zică nu' primesti doi lei de la M,os Nicu- lae ? zise Moş Niculae turJ�urat. ' _ Nu vrei să mă auzi? răcni brutarul. _ Dar .de ce nu vrei tu să primeşti' ? .. Spune 1. .. Zicînd, Mo,ş Niculae ţinea mîna fetiţei, care se lupta să scape. _ Cu dumneata vorbesc 1. .. zbieră brutarul, şi lovind braţul lui Moş NicuJae cu palma, îl făcu să dea dru­ mul fdiţei. Cu dumneata vorbesc. _ Ce mai faci, domnule Jenică? Întrebă unchia­ sul. Azi mi-Ia mers cît se poate de bine. Şi întinse mîna către brutar, în vreme ce vecinii se apropiau de ei. Brutarul îşi ridică şi lăsă capul, ca să fie bine vă­ zut si murdări. mîna rămasă în aer a bătrînului, arun­ cînd' peste ea o gură de scuipat. - Vieux Satyre! zise brutarul pe franţuzeşte. Moş Niculae rămase gînditor, cu mîna în aer, în­ muiată în bale ... Parcă ar fi 'trebuit să înţeleagă ceva si nu putea. Privirea lui mare, albastră, deschisă ca �ripile unei păsări de ape, se înlr icoşă, îşi închise aripile, se strînse. Din grupul ce-l înconjura, strig ar ă femeile: - Porc bătrîn! Mos Niculae voia să creadă si nu-i venea să creadă, , voia iă vorbească şi nu ştia cum să înceapă, rămase uimit şi gîngav şi, Iăcrirnînd, nu putu scoate un cu­ vînt şi o porni, obosit deodată, către casă, cu coşu­ riie goale în spinare. - Are noroc, zise brutarul, că nu sînt dovezi pal­ pabile. Dar le vom găsi. La Paris i s-ar fi tăiat capul de mult. 1928 [120] o MIE ŞI UNA DE SPLENDORI VINOVATE RăSlfoirea ·gazetelor e cîteodată instructivă. In spa­ ţiul lor se găseşte condensată zilnic varietatea bala. rnucului public străbătută' de zig-zagnl asasin; al ma­ rii dezordini şidemoralizăr'i' sociale. Cititorul care închizîndu-şi ziarele seara face revizia mentală a no­ ţiunilor, �e culcă spăimîntat. Nici o directivă nu îm­ pleteşte activităţile manifestate parazitar, către O' ţintă, ca să le unilorrnizeze pe o linie desfăşurată în profil. Lumea duce lipsă de un stăpîn, de un ideal, şi lumea rorninească, să nu ne ascundem, cu deose­ bire. Fiecare din noi izbucneşte într-o iniţiativă bruscă, violentă, parcă preocupat să dea globului care se învîrteşte în insul nostru şi cere acţiune un echi- , libru de disperare şi să acopere sentimentul datoriei cu un diminutiv. ' ' Datoriile noastre le cunoaştem cu toţii, părtaşi ai unei generaţii experimenta te, dar nu avem sau nu ne dăm răgazul să le aprolundărn realizate pe planul lor, înfricoşaţi de simpla funcţiune a sincerităţi! şi partizani ai faptului surogat şi al compensaţii lor de chilipir. Putem releva, de pilldă, că legea chiriilor şi sărăcia cnincenă a populaţiei se petrec paralel cu izgonirea de cătreautorităţi şi aruncarea în drum a locatarilor din imobile supuse alinierii. Pentru :Nni:e, munlcipalitatea, apucată de estetică furibundă, uită cartierele înmor- 120 [121] mîntate în mocirlă şi, voind să rivalizeze cu marile cutremure din Balcani, dărîmă casele din Bucureşti, lăsînd familii numeroase fără Iadă post. Linia cea mai ��cosată,care înţeapă zilnic ochiul artistului muni­ �ipaI' de peste drum de casa Suţu, rămîne acestui ochi totus'i nevăzută; pentru două motive: întîi că îndrep­ tarea [mtei nu mafaparţine unui scrupul oarecare es,tetic ci unei nevoi categorice de circulaţie şi al doilea pentru că cocoaşa este ocupată de imobilul unui Mare Cetăţean Cu Trecere. E permis copiilor săraci să moalJ"ă de frig pe un trotuar dar este interzis să riÎoCească blana şi bastonul unui Demnitar Important. Un ev,enimel11t caracteristic, de care se ocupă, pe larg de cîteva zile presa, este inaugurarea unui mare lo­ cal de bancă, exact În momentul unei crize fără pre- 'cedent şi în mijlocul unui cimitir de falimente. Zeci de mii de muncitori fără lucru şi de funcţionari con­ nediaţi din negoţ şi industrie au putut citi, povestite În ziare, frumuseţile localului inaugurat, povestite în­ tr-un limbaj de adulatie şi de isterie intelectuală ve­ cină cu provocarea. Din adînc pînă la suprafeţe, ma­ teriilelecele mai scumpe au fost zidite în păreţi. Mar­ mura, bronzul şi cristalele, care se intrebuinţau în v,eacurile victorioase ale credinţei, în catedrale, cîntă acum din străluciri şi podoabe izbînda leului deva­ luat şi împrumutul de patruzeci [a sută, zgîit pe pă­ reţii unei bănci. Subtil�tat'@ catifelată, 's-au căutat -re­ ţetele vechi ale cimentului pentruca tencuielile să aibă în substratul lor evocaţii egipţiene, analogii de Pari-enon şi reminiscente de Vatican. Cît despre sînge de rebi, înjugaţi Ia blocurile de piatră ale Piramidelor, banca nu credem să fi dus prea multă lipsă procen­ tuală ,şi poate că insăşi apa 'care .a slujit la stins varul a fost irnportată în Ilacoane din Eufrat sau servită de lacrimile văduvelor din clientelă. Tavanele, ne spun ziarele, au fost aduse din Italia, desprinse din edificii vechi, şi aparţin epocii Renaşterii. Portretul întemeie­ totului băncii, date fiind proporţiile fabuloase alt elucubr aţiilor care au prezidat la construirea loca­ lului, credem că nu s-a putut zugrăvi decît pe bas­ maua cu care şi-a şters sudoarea de sî,nge Crist ur- 121 [122] cînd Calvarul, şi rama portretului trebuie să fi fost dată la rindea şi sculptată din crucea răstignlril. Această regretabilă monstruozitate S-a petrecut în Bucureşti. Nu putem afirma că ne displace stilul nici în actele de simplu comerţ; dimpotrivă - dar un simţ elementar de respect trebuie să împiedice opu­ lenţa de a se transforma în viciu şi viciul de a se răsfăţa în lumina zilei şi de a demoraliza publicul, pe care imensa muncă a Abecedarului, a plugăriel, a ostăşiei şi a intelectului se străduieşte să-I discipli­ neze pentru fericirile abstracte. Inaugurarea unui ase­ menea local de z ar alie în asemenea timp sfidează şi pălrnuieşte răbdarea, batjocoreşte sacrificiul. E un chef cu lăutari într-un cavou, cu libaţiuni în putregai. 1928 • [123] STAI SA-ŢI EXPLIC EU ... Am un prieten care le ştie toate şi mai cu seamă este convins că le ştie. Fără să aibă pretenţii de en­ ciclopedist în strictul înţeles al cuvîntului şi fără să cunoască lucrurile prin latura lor descriptivă, care le aşează în serii şi diviziuni distribuindu-Ie între deo­ sebitele ştiinţe, el cunoaşte ceva mai mult şi mai no­ bil, cauza lucrurilor brute; el ştie în sensul că des­ coperă şi comentează. Fiece imagine pe care o pre­ zintă natura, fiece eveniment sau întîmplare banală e-'o coajă şi înlăuntrul ei sună, ca un miez de clopo­ ţel, cauza mascată, sensibilă auzului intelectual. Nu e mister cît de consacrat în care să nu poată intra cheia spiritului prietenului meu; o întorsătură şi taina s-a deschis. El ţi-o dă descuiată şi zimbeşte : iat-o. Toată lumea suferă de o activitate intelectuală. Bate toba cu degetele-n masă, amuzată ceasuri în­ tregi de muzica monotonă. Işi Ireacă mustata, îşi trece mîna prin dreptul nasului de zece ori pe minut. Grupează obiectele de acelaşi fel, numără casele, tră­ surile, felinarele, paşii. Prietenul meu suferă de activitatea aristocratică a explicaţiunii. A făcut în tinereţe studii de dascăl universitar şi de atunci încoace se crede obligat nu numai să afle ci să şi dea imediat pe faţă. De-aci inteligenţa lui a specializat viaţa în enigme şi universul întreg nu e populat -- pentru ochiul lui 123 - [124] -- decît de semne de întrebare obscure cu o stea scîn, teiată dedesubt, îmbrăcate cînd într-un ", cu Iăgăduiala că nu 00 să-I mai 'primesc :în viaţa mea. N-am îndrăznit. Putea să aibă impresia că vreau să plece. Obosit, mă aşezai pe scaun. Se aşeză şi vizitatorul pe scau­ nul lui. Enervat, luai o :hîrtie şi o cocoloşii violent. El se uită la mine: eu surîsei. Mă sculaiîn picioare : se sculă :î,[[. picioare. - Imi dati voie, un moment? zisei surîzînd şil.:r .. descnizînd uşa. El răspunse cu un sur.îs aproba tiv. J' 1111 coridor: mă cuprinse vioiciunea mea normală f' şi mă repezii la bucătărie. Servitoarea ţinea rişniţa de cafea în braţe. Construit doi ghionţi ou colţi şi-i apllcaiIn maxilarele ei, sub bărbie. Servitoarea dete să urle : - Şşt! Si spusei !pe şoptite. Nu face gălăgie că aude din birou cel mai bun elev de botanică al ilus­ trului meu părinte. Cine ţi-a !SpUS să-I bagi în birou, muiere? Vorbeşte-ncet că te anihilez. Ce ţi-a venit? Servitoarea se puse să plîngă şi convinsă că-i curge slÎl1tge din măsele.Tăcu o dernonstraţiede şan­ talj cu scuipat pur. Era o 'senzaţie falsă, măselele erau intacte. - Abia te-am atins, îi explica], şi zbieri ca un cangur. M-amîntms lin birou. Zîmbeam. Zîrnbea 'si viz.ita­ torul. Zîmbeam amu! la' altul. Trecuseră ,d'ouă ore, fă.ră să ne mai spunem nimic. De mai multe ori ne-am aşeza tşi ne-am ridica t. Lipsa de idei şi de ţel mă făcea să mă doară muschii. Căutam o solu­ ţie ,şi nu ştiam ,pe care să o aleg. De şi lăsîndu-se leneş să le 'îmbuce coca pămîntului nea­ gră, cirezile de jbivoli, rămase ca o aducere aminte a nopţii cînd bivolii dorninau apele şi uscatul. Mîlul se restabilea la coarne şi la bot, care simboliza în pustietatea tra-gkăşi fermecătoare a cerului pus [160] �aţă-n rfaţă cu cîmpul, răsuflarea sîor ăită a naturii irnoăca te 'şi mişuna tă de şerpi. Coca vedea pentru întîia oară pasările zugrăvits :pe par avanele japoneze,în fiinţă vie; cocostîrci ghe­ boşi pe p icioare de trestii, ciupind sticlirile depr in­ tre lintiţă şi păpur iş 'cu lfoar,feca lungă a cioculul portocaliu. Ca rnş te apara te de suflat iJI1 Ioc, berzels şiebircii erau construiţi ca şi nuîerii, numai din ţevi şi tulurnbe. .Stolur i tde raţe S'B iveau în văzduh, ca ni.şt'e ciocanede lemn aruncate-n sus. Jar uliul de baltă, ieşit ,întreg djn cu tiile Lumii, s'e ridica neaş tep­ tat din răspîntii, vîslind încet, ca un cîrmaci cu aripi, aerul neturburat de temeri şi br ig andinrl ţinutul stăpînit de înălţarea lui. Ţinubul singuratec, rămas .de la facerea primelor ceasuri dinainte de OIm, sta covîrşit de mîhnire şi aşternut cu Igroază. Şi Coca trecu Dunărea la Cerna-Vodă, unde şle­ purile dorrnitau lîngă mal, unde începea Tebaida usca tă dobrogeană, cu dune de calcar şi iarbă vînătă sărată. Salotmii palizi ca păunii, Iorfoteau i:n roluri de frunze ,şi drumurile purcedeau albe, inco­ lăcite cu văileondulate şi 'cu munţii de icoană, pitlţi în arcadele albastre ale zării. Caii scunzi duceau pe povimieuri dulci căruţe cu turci / I II DUPA EXAMENE Ni s-a Iăcut amer înregistrînd ,în timpul sezonului examenelor de fine dean ,şi de şcoală cîteva sinuci­ deri. A fost cazul acelei fetite, dintre altele, care, sfioasă ide zgomotul focului de armă, ca ,de toată larma unei vieţi arUfidalirzlată prin sudorile di­ dactice 'ale f ăcătoriloc de programe şi ,de ghicitori, şi-a dat OI moarte mută, prin lSiP:lHzllirătof\lr,e. Copli care doresc să moară: ce perversiuui de magiştri, vrăjmaşi ai vietii şi vampiri, ne-Iau putut ,g,mtHka pe noi, copii de plugari şi nepoţi ai muntelui, ,ai hol­ delor ,şi .ai pădurti, cu starea sufletească a dezgustu­ lui ,de îlor! 'şi de Iumină, 1 a vJrst,a prep'eliţii şi ia bo­ bocului Ide naţă ? Căutam un timp, ca să ,asistăm l.a examenele copii­ IN acelor muncitori, cu răbdarea care aşteaptă de la o genenaţi,e mai bine ,ppegătită timpuri mai bune şi mai civilizate pentru ţară. Căda,vem de gîndi să conf.run:tăm, Într-o serie de note, şcolarii Îlntre ei şi şcolar]! cu profesorii lor. Amînăm cu cîteva luni sau cu un an şi ne mărginim la observaţii dedilStan,ţă şi ,deexteriorr. Gît despre valoarea şi r idioislul tnagic ,al "manualelor" celor mai multe, puse vr af pe masa redacţiei noastre, vom căuta să dăm seamă cititorilor noştri mai curînd. Părinţi, şcolar iei prieteni dascăli [ ne-au aprovizionat cu .o lntreagă bibliotecă de mo-dele I extravagante, datorHe unor autori dinînvă,ţ1imlnt, ale I 162 [163] anHpatJce, scr ise prost, Încîlcite ,şi prezintate haidu­ ceste. cît o ;fabrkădeautamabile. Din tîntîmplar'e, am participat <Într-o, sală a liceu­ lui Lazăr, de Hngă Cişmigiu, din mahalaua noastră, l,a examenul olasei .a VI-a reală - şi mai precis la împărţirea premiilor. S-a făcut deprinderea bună ca devilar asociaţi p:rj,n meritul-sforţăr ii-şi 'al irrteligen­ ţei cu cartea, 'să li se idăruiască pentru vacamtă o seamă Ide cărţi, care intră fîn educaţia extraşcolar ă a viitorilor proîesori, advocaţi, ingineri, arhitecţi, ofi­ ţeri, medici, artişti. O lectură concor dantă cu gradul de [niţiere intelectuală atins perfecţionează, Iăr ă con­ str,Îlngere, irn tăcerea c.împieişi în ecourile naturii li­ ber,e şi calme, funcţiunea facultăţilor, .avivate de stu­ -diu şi orientate de pedagag. Iată Iista cărţilor-dăruite unui elev eminent, a că­ ruia compoziţie CU lanţul legat lSub car, se uită la cei de-o seamă 'cu el, ciini slobozi ciobăneşti, no­ mazi !ÎntJre Dunăre şi munţi. Vocea clopotelor stîn ei , ca un piano vechi, trăgă­ nează ,în sunetul 101r de toacă, reminiscenţe. In ţărî­ na cîmpiei şi în piatră, ea pare glasul, articulat din două 'silabe mute, al pămîntului, cu care turma vor­ beşte, aplecată pe milfi'ştişi păşuni, la şo apta gutu­ raăă. O vecernie continuă însoţeşte turmele, călăto­ rind ,singuratice şi ,închinate, cu pasul împleticlt tn mătănii, Î1ntre sihăstril, înbre rnînăstir.i, ,în bre Tebaide. Ascultă cum loveşte-n lemnul nopţii limba de şiţă a clopotarilor tîrlei.; Ascultă pasul ei mărunt: zgo­ motul unui convoi de oQÎirji 'pirin 1ntuneric ... O găleată s-a ridicat pe cumpănă goală 'şi cad în Tundul ei mere şi corcoduşi., Satele dorm, oile merg. Păşunea negurii se Î1ntinde. Şi, [10 urma turmei, după ce au trecut şi măgari! şi cîinii, iată ciobanii, povîrniţi sub sarici, ca nişte oi mai mari. Ei calcă tăcuţi IPI1.aneta sfîntă a belşu­ gului şi-a sud or ii , as,cultînd Ifulga unuia din ei, ifO'S,ti­ tă di'n !fluier. 1928 [205] D SORI SORI DE PRINT! Dragă Tatiano, sînt cutremurată de citirea poves­ tirii tale. Va eă zică .împăratuldispărut, prinţii, prin­ ţes,ele, marii duci, ducii, contii, marchizii, baronii, toate organele indispensabide vieţii organiz ate, iÎn surghiun sau dispărute. Ce popor nefericit 1 Şi toţi termenii de domnie şi guvernare uzurpaţi. Cine şi-a permis Irn trecut să aresteze, să sechestreze, 'să dea 'în judecată, să osîndească ,şi să execute, fără con­ sinjţărnîntul îrnpăratului P Masacrul, deportaţiunea, aparţineau prerogativelor imperiale şi nu orice ne­ spălat putea să tragă-n ştreang şi să jrnpuşte. Toate acestea se făceau 'Cu o regulă, cu o poruncă divină, dată de sus, de foarte ISUS, de la palat. Te plâng, Tatiano, că ţi-au rămas rnoşijle, ruinele, cirezile şi helflgheliille iÎn mîna bandiţilor care au des­ trăbălat imperiul şi ,1-auîmpălrţit la golani. Tot ai avut un noroc, că ai scăpat cu un sac de brilianteşi bijuterii. Adlu că alte personalităţi din SmpăIfăţie au trecut graniţele numai cu ceeace aveau pe ele şi că silite - închipuieşte-ţi ticăloşie I - să muncească, servesc printre farfurii, iÎn restaurante. Nu pot con­ cepe ca mînacare a stat pe aurel diademe şi care a primit de la metalele şi pietrele scumpe reverber a­ ţiunea lor selenară, ca frunţile sfinţilor în contact cu Ioslorescenţele cereşti - 'să treacă peCÎlrpe şi far­ furii. Şi dacă ar servi pe ai noştri! Dacă ar duce 205 [206] tava prinţului, ceaşca :împăratului, aş înţelege. Dar marea ducesă Olga mi s-a SiPUS că 1.şi Îlm:plinelŞte oficiul de garson într-uri bir Lpentru toată lumea şi că funcţionarii de bancă din clientelă o strigă pe [lume: Olguţo. W mulţumesc că vrei să mă vizitezi în ţara mea, care nu seamănă cîtuşi de puţin cu ţările voastre,ale celor IrăimaJşi fără misiune, fără tron, Iăr ă sceptru. Dacă îţi va plăcea ţara şi poporul, putem să-ţi în­ Iiinţăm un loc de ducesă în rezervă, punîndu-ţi la dispoziţie un cadru Ifără de care noi ne ofilim. Nu conta pe mare lucru; tot ce-ţi putem consacra din bugetul statuăui le modest însă sigur: un castel, o pădure de vînătoare, o baltă pentru pescuit, cinci automobile 'şi zece milioane anual. Recunosc, e pu­ ţin, tnsă deocamdată poate fi ceva. Pînă la restau­ rarea irnper iului ei reintrarea exilatilor în drepturile lor, să ne mulţumim 'CU porţii mici. După ce te vei reinstal a, e de văzut dacă vei portii în cinci ani sau în douăzeci, războiul împotriva noastră. Cîtă deosebire ] Popoarele, ca şi oamenii în parte, nu se aseamănă 'Şi se contrazic La noi pot să-ţi spun, e o "pleaşcă" (nu mai ştiu cum se zice pleaşcă pe englezeşte). N-avem noi destulă posteritate şi des­ tul« rude, că am IPU tea trăi mii de prinţi şi de nobili, fără !Să simţim. E ţara de viligiaturi ex-coronate. Dacă ar .fi voit, toate aristocraţiile de mare blazon ale Europei ar ifi g-ăsit lac în excelenta noastră ţară şi în buget. Toată lumea bună autohtonă ţine să ne fad plăcere şi să ne în1împin"dorinţe1e. Zic: lume bună, dar, ştii, pot să-ţi spun la ureche, toată lumea lor bună e de o extracţie inferioară, rurală şi serni­ rurală.' E de ajuns să le zicem merci, pe Ir anţuzeşte, că se simt măguliţi şi îşi dau şi cămaşa. Cînd ai grîu cu nerniluita îl dai cu lopata. De multe ori, lista civilă va fost îndoită şi întreită, Iără să ne gîndim, din devotament, din datorie - şi nimeni nu s-a opus. E o tar ă în care parlamentarii voind să cîştige cît mai mult, din toate întreprinderile alegătorilor, nu se uită la cîteva sute de milioane în plus, desti­ nate să sporească prestigiul princiar în că1ătC%ii şi 206 [207] �1lI"":, , JlI, cheHuieli. E un gen de abundenţă. Oamenii politici n-au prrelqulpe.ţit niciodată necesarul şi au acordat . CU bucurie superfluul. Cînd e vorba de economii ­ o tristă vorbă în circulaţie - ei găsesc de unde să le facă 'Şi, ca 'să se ajungă unde e nevoie, sus, ro­ tunJesc de Jos. Cît priveşte poporul, ţi-aş spline că el e de-o bu­ nătate, care merge ,pînă la 'absenţă şi uneori e chiar supărătoa1re. EI nu s.eamesf.ecă în nimic şi cu cît i-,ar păsa mai mult cu atît nu-i pasă de loc. Nici ur­ lete, nici ţipete, nici gloate agita te, nici ameninţări. Nimic! Alaiul nostru trece în goana motoarefor, transportîndu-neîn tre diversele noastre numeroase palate, din mare în munte, din munte într-alţi munţi şi în şesuri, prevăzute fiecare de un personal corn­ pled, şi nimeni nu ne vede, nimeni nu ne aude, nimeni nu ne simte: un popor de 'O discreţie uneori exagerată. Sute de kilometri de drum nu se ridică 'O pălărie. Singuri peizanii - nişte tipi interesanţi; dacă vii o să-i vezi- sînt emoţionaţi cînd limuzinele 'noastre trec îl1!flugăacoeler:ată pe lîngă boi lşi ţîşnesc ca nişte :1 ăcuste, Ei scotcădu!.a, scuipă-n pămînt, se scarpină-n cap şi zic : - Ucigă-te toaca! La revedere şi scrie-mi cînd să te aşteptăm. 1928 [208] POVESTEA PRINŢILOR SAŞII ecîndu-şi inelele ,din degetele stîng! în de€ �i drepte, povestitorul vorbi: fost odată uniillipănat bun, ,învăţ,at ,şi băbrîn l douăzeci şi doi de iplrinţi şi prinţese, ,ad'i'l i, urmaşii împăraţilor meiiind lTlileÎ de-o searn , came cu rnoştenitorii oamenilor de IfÎind şi lţ lai ,dulPă i�l1Jfă,ţiIŞtacr·ea ,dlin,afară că ,ar ,fii ,l,a fel r-in1iiore8cuseră .an de an cu iprinvesele, 'deI ,e linfştit prin g,auf,.3de ac ,a timpului, ca "aiSe,şi împletsndu-se unii ou ,ailţii. Cînd ce ·e avea douăzeci şi doi de ani, cel mai m cutde curînd. P€ cind unii începeau să guste escovina, alţii se găseau cu ţîţele in gură, a lr, aduse din ţările străine, iar cei careînj călărească se întîlneau cu cei care umblai .ile sau pe băţ poleit, Cu ajutorul bunului [ " îrnp ăa ăteasa dete născare în fiecare an prinţ şi prinţii creşteau şi se făceau frumo lnzestrată cu prevedere, GiJ111Părăteals,a puse s ă Iiecăruiadaiei cîte un palat ,ÎIn oraş, cite la munte şi cîte 'un pala t la mare, zidind şa se de palate, în care prinţii, în vîrstă de a um' ri, petreceau cîte trei luni pe an, după timp, căldură ,în palatele reci şi părăsindu-le, C2 rte în palatele calde iar al patrulea rînd de t trecrndu-l în 'Călătorii, ca să !Înveţe deprinderi 8 [209] ale altor popoare, făcătaarede corăbii care plutesc pe apă si pe tărgi care zboară-n vînt. Cele şaizeci şi şase de p�late fură dăruite cu şaizeci şi şase de moşii, cu­ cerite în războaie pentru ca prmtii să se bucure şi să se ,desfete şi împăratul se pregătea să-şi împartă pu­ terea şi ţara în douăzeci şi două. Un preot după rînduiala lui Melchilsedec făcu �ntr·o zi !Socotea,Iă de belşugul oare va pogorî pe spinarea ţă­ rii cînd fiecare din cei douăzeci şi doi de prinţi va da na1ştere la cîte alţi douăzeci şi dai de prinţi şi prinţese, făcîndu-se patru sute optzeci şi patru de printicu a mie patru sute cincizeci şi două de palate şi cu tot ati­ tea moşii - şi rugă pe Dumnezeu să se întîmple acest lucru cît mai deplin, ca să nu mai r ărnîie nici o bu­ cată de pămînt rîndăşesc ci binecuvîntarea Domnului să se lase peste. fiecare fir de legumă şi imbă,ca să se facă astfel împărăteşti. s.ocoteal,a 'Şi rugăciunea preotului nu se jmphnir ă âl!1să, căci pr inţii sufereau de o meteahnă, umblînd ca vmtutile şi .f;ierbJnd ca valurile, !gă�Sii'ndiu-,se rău Iieş­ tecalfele din ei ori în ce [oc i$-'J.[ fi ;aflat,ca nişte !SU­ fi!.ete ale ,angintului viu. Cînd se duceau pe apă vro­ ,1a11 'să fie pe uscat şi iÎndată ce se aflaar pe uscat se tntorcean pe apă si toată viaţa lor se trecea, neştiind unde să flie mai bine din două şi din trei. Dacă se întîmplla să aibă .a se hotărî dintre :p,atru, sufletul 100r nu mai mTea lalst!�m!păr şi aohii 100r nu mai cunoşteau somn. A;poi, O'bişnuind1.J.-1se :să fie traişi ,în dte dauă p,ărţi ,dleOisehite, 11e-a rămas pninţilor de1J)'ninlderea min­ ţii ,de-a If,aiCe :(�He două lUClruu',i la fel dintr-unul singur, caifej.e ieşea înainte. Pricină a fast !Că IIi s-a zis în cronici "prinţii saşii" adică simţind îndoit, dupăcum saşHi ochilor văd în loc de un cal doi, dintre care unul verde. Impăratul, cănui,a 1i 'Plăceau hulubii, ,a,vea oeurte Pllină ,de !COtete cu 'porumbei, :înmulţitori le,a şi neamul lui, fie-Î :numele -lăudat După ce se nă'şteau cîteva rÎm­ duri, rÎinduriil'e ,de mai nai:nte piereau iÎn zări ,şi nu se mai întorceau, tîlnîte pe tă,nîmuril:e ,altor impă'faţi, de către dte un hulub năzdrăvan, ClresrCutJ'ntr-31dims prin 14 209 [210] columbare, ca să fure ,şi să aducă acasă la 'SiM'pînul Iui, stolurile dintr-alte ţinuturi. \ Ca şi hulubii, prinţii .au pierit �n vă,z;dulmr:itle caife se 'Î:ngmaişă la marginea pălffiţntului. Unul stătuse lo­ cului, de teamă să pomeascătar după cea pornit şi a 'ajuns, a 'rămas lipit acolo unde .a poposit, de teamă să 'se întoarcă, vroinr] necurrnad să se Întoarcă, pen­ tru că nu putea să r ărniie şi rămînînd totuşi, pentru că nu putea să se întoarcă. De cîte ori îl ,alpucadorul de-acasăel 'Poruncea să i se umple cuferele şi după ce ouîerele-i erau pline, Ij,e deslăcea, ,Îintr,ebîndu-se de ce le umptuse şi dUipăaeeea pentru ce le-a golit. Atunci îl, ,alp:uca tsn necaz Ai băgat de seamă, tu, că aş vrolfntot, dea una 'să povestesc-şi numai pentru tine, lucruri le­ neşe, cugetare, fără zgomot, fără tumult şi fără sînge, lucruri înăbuşite de un oitat, desenuri curate şi simple, broderii ICU seamă mal puţină şi cu firul golului şi al aerului mai mult, împletite îrnpreună: povestiri din toată închipuirea? Meşteşugul nostru este cel mai delicat şi mai rnin­ cmos, fata mea de lumină şi de răcoare - şi cel mai scump plătit din pricina gingăşiei lui. Am alergat vara 1ntr,ea'gă ca să prind in palmă un bondar cît o coacăză coaptă şi l-am ţinut o 'iarnă în pumnul închis -şi nu era nimic, atunci cînd 'într-o noapte cu bolţile pline de struguri, i-arn dat drumul către stele din închisoarea lui. Baba Gherghinaîşi aduce acasă, din pădurile seu­ tunate rarnurrle şi gătejile Îin spinare ; în vatraei o să trosnească j arul şi va învia cenuşa. Noi culegem, una cîte una, crengile care cad, vîrfurile prea depărtate ale plopidor, frînte de greutatea pbatoşelor de stele; eule­ gem în poală micile seci, cu Voce lăuntrică, ale tuturor copacilor din gr ădină, ale aducerii aminte, dragostei şi suferintei ; rodul >CU găoace al tuturor livezilor şi.po­ rnilor, oare nu rodesc. Născocim cu buna-credinţă a grădinarului, care adună fructeadevărate pentru gură şi li via da şi recolta. O povestire e o jucărie. Ţi-lam spînzurat pe păreţi o mie de jucării şi toţi copacii din pădurile muntelui alb, 218 r .... I.··�.··�' , III , .... " Si ; , :r "l ' � , .. 1 [219] III • la piciorul căruia paşte lumină verde calul nostru roşu, sînt plini de maimuţei cocoşaţi, de îngeri cu elastic, pe oare i-a prins în codri dorinţa noastră dea da vo­ cilor vîntului o îndreptăţire şi pustietăţii mokome din­ tre frunze o viaţă îrnpărecheatăcu oameni reduşi în mucava. Ţi-am făcut f � ........ ------- [242] şi joacă-te frumos pînă mîncăm şi noi, dacă vrei să te iau l1.a: plimbare. Ţi-am spus să sta! jos? Să nu te mişti! Meil"gem să [acem o plimbare frumoasă. Aşa. La plimbare. M-aţi înnebunit Unde ţi-ai murdărit rochiţa şi cînd? Nu v-am spus să staţi locului 'pînă mă îmbra,cşi eu ? De ce părete te-ai îrecat ? Dar tu, cu pantalonii descheiati P unde s-a mai văzut? Staţi să vă ridic ciorapii. Poftim, ciorapi sînt ăştia, ou pungi, nesimţitorule P Ţi-ai pierdut nasturele. Daţi mina să trecem drumul. Nu se poate: dacă vine un automobil? V-am mai spus, înainte de-a trece dru­ mul, te uiţi în dreapta şi în stînga ,şi dai mîna ma­ mii. Luaţi-vă de braţ şi mergeţi Irumos. Cum? nu vrei să-i dai braţu! scrii tale? Ce, eşti de capul tău? Dă-i hraţiul numaidecît. Ia tie Jog să nu bombăneşti. Ce ti-a spus la ureche? De ce ai înjurat-o, măga­ rule > Dă-I drumul, că vreau să-I pui la colţ. Ai să stai aci, neruşinatule, pînă vine să te ia vardistul, aşa, cu nasul la zăbrele. Uite, afurisitului îl place să-I lăsăm singur, a început să se urce pe gard. Işi rupe hainele. N-,auzi! vino-ncoace. Nu mă Iace să strig, vino numaidecît, să nu vin eu la tine. Ind­ păţinatule l Acum cred că ai 'să fii mai ascultător. Nu" rnu sînt 'bune, nu sînt pentru voi. Lăsaţi că­ ţelul în pace, că sare cu labele şi vă umple de no­ roi. Du-te, cuţule,acasă. Uite, căţelul e mai cuminte: a inţeles-ş! a plecat. Baloanele se dezumflă nurnairlecît. Aveţi destule muz ici acasă. Nu, tobă nu iau, îmi asurziţi urechile şi îăr ă tobă. Capul sus! De ce te cocoşezi, rnăi bă­ iete P Ai să rămîi asa. Nu lua de jos! e caca. Nu se poate: florile sînt ale Primăriei. Nu călcaţi pe iarbă, că vine ăla cu rnustătile mari. Apă nu bem in oraş. Cum osă mîncaţi voi cornur ilo astea puturoase? Haha teste acasă mai bun. Lasă că aveţi jucării des­ tule. Nu pune mîna! Aici stă regele, Tol voi mereu? trebuie să mă mai uit şi eu la cite o prăvălie. Cio­ colata face rău la stomac. Nu, astea nu sînt pentru copii. Nu-ţi mai freca picioarele, n-auzi P Nu te apăsa 242 ! ., , I 1 . . �. [243] p,e geam că se sparge. Ce-ai îăout ? Scoate degetul d�n gură, Dacă m-ascultaţi şi mergeţi frumos, ne ducem 8eaisă: 'şi q să vă spui 'Oi poveste, ştiţi, cu ursul şi ariciuL Acasă. Intîi vă spălaţlrşl pe urmă. Scoate-le hai­ nele şi pune-le comizoanele de noapte. Dă drumul la baie. Să fie apa căldicică. Cum, tot mereu avem scan­ dal, la spălat? Nimeni nu mănîncă şi nu se culcă murdar. Fără săpun? Dar ce-are 'săpunul? Cu să­ pun şi cu apă caldă. Nu mai plînge, că te faci urîtă. Am mai văzut un şobolan mîzgălit ca tine. Astîm­ pără-tel Ai să răstorni rnăsuţa şi spargi toate lu­ crurile. Vezi că s-a întins după oglindă, ia-o din mîna lui. Nu trage faţa de masă. E şapte şi jumătate şi nu v-aţi culcat. Copiii la orele opt trebuie să vi­ seze. Nu ,se poate 1 trebuie să vă ou lea ti numaidecît. Nu mai sînt poze. Nu v-am 'Spus că pînă rnă-ntorc să vă găsesc dormind? Ce sînt pernile astea pe jos? Ia, vă rog să nu rîdeţi de mine. Imediat culcarea. De ce dai din picior ? A 1 te-am prins cu mîna pe de­ desubt, Tie gîdilă? şi nu-ţi place de loc. Eu am ador­ mlt.; Ticălosule I Stai să chem pe rnoşu, să vedem el ce zice. Vino, mosule, cu sacul şi vezi de ce tIU sînt cuminţi dracii ăştia de copii. Ai zis că TIlU este moş? Indrăzneşti să zici că nu este moş? Nu. Nu. Hai să dormim, şi mîine, cînd ieşim la plimbare, :O să ve­ dem ... 'f, 1 1; " Băiatul doarmeîn braţe 'cu o babă de lemn. Fetiţa stringe ,Ia sîn un popă catolic roşu, cu pălărie şi ochelari, - De abia i-arn potolit, zice mama. Să vezi ce dă din ei 1 ... dragii marnii. - Sărută-i încet, să nu-l deştepţi, zice tata, in­ t trînd imbrăcat, ou căclula-si bastonul, în camera de culcare. Şi haide la masă ... E nouă şi jumătate. 1929 16* [244] PISICA A intrat acum două luni, în casă, cu tihnă şi sirn­ P licit ate. Venea pentru întîia oară şi totuşi s-ar fi zis că a mai fast şi că-i aparţinuse ceva din casa noastră, atit de Iamiliară îi era căutătura galbenă, atît de sigur pasul, mut şi lin, cu care îşi ducea ca­ tiîeaua siluetei prin odăi. Irnpărăteasa pămîntului întreg .nu ar putea să aibă o gleznă mai fină, o li- nişte mai ar istocr atică işi un stil mai 'suav decît pi- i,. sica noastră străină. ţ - De unde 'Vii tu, neagră ca bezna tare şi suplă ca o ceaţă ,din întunecime şi cum s-a întîmplat să-ţi alegi căminul nostru sălaş ? Ai mai fost vreodată pe [a noi, Ipe dnd lipseam, în timpul somnului nostru sau al călătoriilor noastre pe lacurile dintre trestii? Cum de-ai nimerit aci ? Poate că be-a trimis cineva, pe care inu-l cunoaştem şi care se ,gîndeşte la noi., - Miau! răspunde pisica şi lluminile de aur ale ()chilorei lunatici se ridicară spre noi, cu ştiinţa că ne 'Întîlnesc privirea. Dumnezeu a dat un semn de înţelegere lumilor pecare le-a născocit, ochii, suve- nire de ceruri. Intocmit înaftară de urzeala sînge­ lui cu carnea, ca o floare, ochiul duce cu sine o Ii­ rirnitură de stea. _. Fiindcă venişi neaşteptată, ft"ii binevenită, rnîţă. Uite soiaua : ţi-o dăruiesc. Uite oglinda în care ai să te găteşti. In ,farfuria de porţelană cu două vişine 244 ------------ ... � [245] de smalţ, vei avea un Izvor de apă pentru guriţa ta, ca 00 Ifoaie de garoafă palidă şi roză. Copiii ţi-o vor umple în fiecare zi cu doniţa lor de cristal. Uite şi copiii... - Miau! răspunde pisica, miau 1 Blana ei de lu­ tră se xlesîăcu lungă şi începjnd cu tîmpla şi sfîr­ şind cu sîîrcul cozii trecude cîteva ori şi tSe întoarse, fr,edndiu-!se caldă de picioarele copiilor, [goale pînă la genunchi. Băiatul, care ID-a mai văzut pisică, e mişcat din a,dînc şi If.diţa e impresionată de culoarea negru-n negru, de mănuşile labelor, moi ca nişte pensule de pictură. Bunica, ştiind mai multe lucruri adevărate ca noi, tălmăceşte pisica-şi blana ei, purtătoare de noroc. Pisica IDU a mai plecat. Pe o perină mare de mă­ tase uşoară, ca o umbră cu broderii de fir, ea doarme zi şi noapte, ca şi cum trebuie să se odihnească toată viaţa degreiele corvezi pe care le-ar lfi indurat din răISlputeri într-altă existenţă. Şi pentru că noi muncim fără rălgaz, ne bucurăm că putem adăposti idolul re­ paosl1lui şi al lenei surizătoare, îngospodăria noastră de unelte. Camera unde doarme pisica ne-am îrnpo­ debit-o cu moastele noastre de preţ : candela, cărţ ile , icoanele, amintirile de la bătrîni, ceasornioul cu bă­ taia rară de dorn, preşurile ide lînă tărcată, ca nişte drumuri 'scurte boite cu soare, Un ciucure de borangic al şervetului mesei ,gî,dilă urechea pisicii, oprită ca Uin îluture negru pe tîmpla ei cu mustăţi. - De ce face aşa pisica P - Toarce ca fusul, murmură ca marea, cîntă ca vîn- tul, şuieră ca grîul. Aşa boceşte pădurea, aşa c�' apa, aşa geme salcia şi bombăne furtuna. In somnul ei, cu auzul la 'pămînt, mita ascultă lăuta lumii, care cîntă pretutindeni, în cele ,de susşi-n cele de jos, în prătpaistie şi-n piscuri şi -10 crealsta tăriei, şi vilsul ei se aude ca un ecou al viorilor din a:pe ... 1929 ........ ---------------- [246] SrLOVELE Tare-mi place în odaia ta, în care stai şi-ţi chel­ tuieşti luminile ochilor la lumina lămpii. Ce f aci tu? Cîndl mă culc şi cînd mă scol, tu ţii o surcea neagră în mînă 'şi o duci rpe o hîrtie albă. E tot ce-i mai negru încasa noastră şi tot ce-i mai allb. Mă uit cum iei în ciocul condeiului o picătură de cerneală 'Şi cum mergi cu ea o bucată de vreme, pe foaia de hîrtie. Slove faci? Aşa mi-ai ISIPUS. De ce-i .fi făcînd slove? Şi pentru cine [e Ifad? IMai ai tu o fetiţă pe care nu o ştiu, un băiat? Nu-i adevărat. Tu fad slove pentru tine, !fiindcă eşti, cu toate mustăţile tale şi cu toată vocea ta g1roasă, un copil bătrîn. Tu nu eşti 'serios. Dacă ai fi mai serios te-a� Ifi apucat vde alt meşteşug şi ai fi plecat de acasă cu ghioz,danul, la catedră sau la tri­ bunal, Isau măcar ai vizita in fiecare zi niscaiva domni miniştri. Te-ai !fi ales măcar deputat sau ţi-ai H găsit şi tu un stăpîn. Ai fi IfÎIs cînd rîde elI, te-ai fi supărat cînd se supără el, i-ai ,fi dus cucoane! lui cîte un buchet de flori, i-ai !fi dus la nevoie o servitoare, un stacoj, un cantalup, şi te.îăceal, tătuţule, cum ziceţi voi, indi'slpe11lsabi<1. Sînt ,şi alţii, tătuţule, de teapa ta, care fac slove, dar slovele lor, mai bune ca ale tale, se dau cu chirie <şi se cu.mpărăÎ,nainte de-a .fi fost scrise, ca nişte cărucioare mici, care duc vorba CU tîlcur i de colo-colo. cum ne aduce nouă lălptărea,sa 246 [247] 7- găleata ei dimineaţa, măsoară şi face colaci şi linii pe uşă cu tibişirul, Peste drum de noi mai stă o Ifetiţă şi tătuţul ei face slove şi el. Am auzit că nu le nimereşte şi nu le face frum'Oase ca tine dar, vezi, el a cumpărat casele în care stă şi încă 'vreo cîteva şi el călătoreşte prin mi­ nunatele ţări străine cu bani mulţi şi cu însărcinări pe �ar�' tu Ir:U. le. ai: E.l e,v tătuţule, în zece v co�itete şi CinCi COil11ISlUil1lŞI al văzut ce ,frumos, 'sta 'cind se întîlneşte cu tine, după ce te-a înjurat pe nevăzute? Cum te malIaudă, cum te mai iubeşte, .dar te cam întunecă lauda lui :el stă ca Benoni şi pentru că nu are coadă f ace codiţe 'la ochi şi la gură şi ,dIă din toate codiţele Iui. Să te ,întreb ceva. Ori de cîte ori ai ieşit cu mine şi te-ai înttlnit cu lume multă, .de ce toată lumea asta te mî'fIlgîie şi te face că ai talent? Este ceva, talentul, care se vede, că-I 'Vede orişicine P Şi n-arn î,nţeles nici altceva, tătutule : O spă­ lătorealSă, demoralizarea ei ar !fi avut mult mai ,puţi/ne şanse să ne consacrată de un mediu de lichelie so­ cială. S-ar părea că prima datorie a soţilor este să muncească 'şi să trăiască mulţumiţi cu stricta con­ travaloare a muncii, refuzînd beneficiul oricărui pro­ dus parazitar, ca o pricină de impersonjltcare şi de­ cădere. Vai vouă, !bogaţilor! Mai uşor IÎi este cămilei să treacă prin urechea acului, decît bogatuiui să intre în împărăţia lui Dumnezeu ... 1929 ... __ ............ - [252] -_._--- CE TREBUIE SA ŞTIE UN TINAR DE OPTSPREZECE ANI Iubite băiete, mă întreb dacă sînt dator să te mint. La optsprezeceani trebuie să-ţi alegi o carieră. Das- l' călii mei de hîrtie mă silesc să te sfătuiesc aşa: .• Apucă-te de meseria care crezi că-ti va plăcea mai mult şi lasă-te-ntr-însa cu totul, la fund, pînă ce meritele cîştigate în meşteşugul ales te vor scoate singure Ia suprafaţă. Invinge încet şi, luptînd cu obstacolul profesional, învinge-te Cite puţin şi pe sine-ţi. Ca tine au făcut toţi oamenii care au trecut drept meşteri În meseria lor, de jur împrejurul timpu­ lui de-acum. Satisfacţiile pe care nu ţi le poate da averea, culege-le din tine şi opune biruinţei exte­ rioare biruinţa conştiinţei. Casele somptuoase sînt ziduri de morminte goale: ca să învie au nevoie de frumuseţile tale ascunse, ivite-n singurătate, studiu şi meditare. Tu eşti cartea scrisă într-un bordei şi zugrăveala vopsită în văzduhul cerurilor nude: fără tine nici o bucurie în vatra cu şase rînduri de săli şi odăi. Tu eşti şi muncitorul şi artistul şi tu eşti şi Isus Hristosul cu icoana şi candela lui. Te-aş învăţa totdeauna aşa, dacă aş fi sigur că te-ai născut cu o tărie în stare să nu se înfricoşeze de bunurile altora şi să nu le rîvnească. Dar tu nu eşti decît rareori făcut ca să slujeşti de piatră bisericii care se înalţă încet în cinstea omului slobod, stăpîn şi drept. Indeobste, tu te-ai ivit cum lai putut) încă 252 [253] mînjit de suvenirea morrnolocului şi a maimuţei şi, ameţit de prestigiul momentan şi fragil al bunurilor care permite celor proşti să fie obraznici şi celor deştepţi să fie trufaşi, ai voi să iei într-o seară loc lamasa cinei lor. Pentru că te iubesc Îln carnea si.n erorile tale, în slăbiciunile tale, n-aş vrea să-ţi dau să bei, chiar de la izvoare, apa lor de fier, şi ţi-aş ,îndulei-o Iuînd-o de la robinetul municipal şi ţi-aş roşi-o ca să nu se mai poată cunoaşte, cu o pastilă de sînge. Pentru ce să te mint? Uită-te înaintea şi înapoia ta şi, ca un om pe care-I duce şovoiul, mergi cu paşii tuturor. A te strădui pentru păstrarea şi perfecţionarea unei indi­ vidualităţi precise, devine inutil şi primejdios. Limba latină, pe care o înveţi, te face dascăl într-o pro­ vincie nulă. Matematicile, nici ele nu-ţi vor putea da mai mult decât o catedră. Ingineria �ţi va sluji ca să măsori terenurile unui înavuţit din nimic, care se noate numi fie Tancred sau Mrazec, indiferent, şi să-ţi pui iscălitura servilă pe actele lui de ministru. Chimia te va pregăti asistent şi băiat de băcănie în prăvălia unui farmacist. Medicina te condiţionează spălător cu canula, injector cu seringa şi racleur. Dreptul te cere, ca să-l slujeşti cu folos, nu destoinic în argumente, ci dibaci în samsarlîc. Ca să te faci preot, trebuie să te deprinzi să pîngăreşti învăţătura şi să o spurci, Sfatul meu este să te faci om politic, ornuleţ po­ litic, lichea 'politică,g,în'ganie politică. Şase luni de guvernare cu partizanii ttăi au doborît toată munca pe care m-au silit dască ii mei de hîrtie să ţi-o pro­ povăduiesc. Cel din urmă dintre politici bate cu o sută de lungimi pe cel mai destoinic dintre cărtu­ rari. El parcurge mizeria care il-ades.părţi.t de opulenţă, cu viteză accelerată. In prima zi de guvern ia o mită sau un comision de cîteva mi­ lioane. Vinde statul zilnîc în fragmente de pămînt, de ape, de mine, de păduri. Preface totul în diferenţe, In plus 'Valută şi, dedesuptul morii de măcinat averea publică, la zece ministere, îşi deschide buzunarul. Stîrpitura se face personaj. Hoţul se transmută în 253 [254] ! f , -;lÎr�· " 'II potentat. Clientul prezumtiv al codului penal e Ile. ' 'ii giuitor şi paznic al drepturilor şi datoriilor obşteşti. Ioane! te-am văzut alattăieri legat cu funii de coate şi dus 1ntre baionete, dimpreună cu patru sute de spărgători, deasasini şi de bandiţi. De ce nu m-ai întrebat ila timp, să te învăţ? Tu lai luat drumul cel mai lung şi mai anevoios: prost ai mai fost, Ioane I Dece ai 'stricat uşa unei biserici, casă ifuri banii uitaţi în altar, sub potir? A! înţeleg: te-au ispitit � rindaşii cu cipid de piele moale şi proxeneţii morali care circulă în automobile strălucite şi au zidit un palat 1In cîteva luni. Trebuia să :fad caei, !de la tn­ ceput, Să te înscrii într-un partid politic, cu atît mai sigur pentru rezultatul tău cu cît e mai nou, mai virgin şi mai idealist. Tu aveai stofă de om de stat, Ioane, nu de puşcăriaş, De ce n-ai venit să mă-ntrebi sau de ce nu mi-ai scris? .i! 1929 [255] ŢIGANII In primele săptămîni ale noului guvern dispăruse spectacolul oamenilor legaţi cu funii de coate şi unul de altul de cot. Santinelele îi escortau dinapoi, fără baîonetă, de-a lungul străzilor, către autorităţi şi gări. Trăiam 1ntr-o democraţie nouă şt !ÎnsUişi hoţul de buzunare şi însuşi asasinul erau fraţi ai noştri în suferinţă. Obiceiul a biruit. Paralele cu solul, armele au rea­ părut cu baioneta-n vîrf, purtate, gata de străpuns, în spatele oamenilor Iegaţi cobză. Alaltăieri scoborau către gară o sută, destinaţi ocnei şi închisorii. Ieri veneau sugruma ţi de frînghii în subsuori doi ţigani, conduşi de o carabină cu săgeată. A purta hoţii zdrenţuOOlşi înprivelişte, printre hoţii din automobile, boriaşii arestaţi printre briganz ii Iiberi, pare într-Ia de­ văr, o sălbăticie. Dar atmosfera in care păşeau spînzuraţi de umeri cei doi pungaşi era sentimentală şi dovedea un spirit de categorie pronunţat. O femeie tînără, cu ochii răs­ coliţi de-o flacără neagră, însoţea pe arestaţi, nesu­ părată de santinelă. Şi dinapoia j andarrnului cu ca­ rabina veneau vreo douăzeci de ţigani slobozi gesti­ culînd motivul nevinovăţiei. Femeia se oprea cîte­ odată în loc, scotea din cămaşă, din sîn, un pachet de tutun şi o cărticică şi r ăsucea o ţigare. Convoiul în­ treg aştepta ca tigara să fie lipită cu limba vînătă 255 " [256] f t .�' 25G a ţigăncii -- şi aştepta şi jandarmul. Apoi, cu atenţii de moaşă, care pune un clistir cu sondă, ţiganca in­ troducea 1n Igura deţinuţilor ţig3lra după ce-i da foc în gura ei şi cîştiga un fum. . _ Gata'? întreba santinela. _ Gata ... răs'pt1'ndeau l,egaţii de coate. Femeia îi învăţa ce va avea să. răspundă comisa­ rului, judecătolrului sau r1egelui care Îli va lua în cercetare. Unde îi ducea baioneta la carabină nu ştia nici unul şi magistratul însărcinat cu adevărul ştiin­ ţific al "afacerii" pentru care doi ţigani cu ghetele scilcli Ifuses,eră arestaţi în numele legii, IPutea să fie cine nici nu pomeneşti. Erau douăzeci de ipoteze de avut în vedere şi de prevenit, pentru a construi acuzarea. Totul consista în a pune o latură bine falsificată la temelie şi un beton fragil. _ Să juri, Haralambe, că nu ştii nimic! îndemna ţiganca. Haralambe era un spirit dubitativ şi nu putea să-şi individua1îzeze cantitatea de argumente, pro- duse torenţial. _ Mai stai, ho 1 să mă desluşesc, obiecta !-tara- lambe. Că mă mai poate lua şi altfel şi dacă m-a tntreba de-a-ndialnltele, tr1elbui,eşă mă chibzuieslC şi aşa. ' Unul din ţiganii din escortă, înţelegînd că dialogul devenea prea tare, se apropie pînă în rîndul celor legaţi, dete un ghiont în şold111 femeii, simbolic, atrăgîndu-i atenţia că înţelegerea trebuie să aibă un caracter secret. Aşezîndu-şi profilul aşa încît să nu fie văzut decît de interesaţi, el jucă din ochi, din sprincene şi din lot obnazul o mlrnioă întortocheată, care spunea: "Vă aude santinela; aţi uitat că sînteţi arestaţi ?" Ţiganca se întoarse către soldat şi înfrăgezindu-şi l"',·,, gura şi scăpărînd din trupul întreg o scînteie, a căreia combustiune nu dă niciodată greş, zise: !� _ Zice că să ne ferim de dumneata, domnule că- praf: omul ăsta nu are minte. I [257] Soldatul îşi puse privirea pe glezna ei elegantă, desculţă, plirnbîndu-şi-o pînă sus, ca un fier de căl­ cat a căreia leneşă apăsare caldă ţiganca o simţi ca o batistă. - Parcă eu ascult ce spuneţi voi J răspunse capo­ raIul. Vedeţi-vă de treabă. O solidaritate mai puternică decît legea şi nede­ clarată, aceea care leagă cocenii cu pămîntul şi aduce În wllful ştiuleţilor firul de aur asudat al porurnbului, rnfrătea pe toţi oamenii aceştia, pe ţiganii liberi, cu ţiganii legaţi, cu femeia şi cu soldatul. Frînghia era un . păienjeniş, baioneta o formalitate şi viitoarea puşcărie un fapt divers inevitabil şi trecător. Oa­ menii se comportau cu toţii ca şi ,cum ar fi ştiut că sub aceste aparenţe se ascund realităţi 'pe Clare ei le eunosc şi le apreciază la justa valoare. Şi de acord cu ei erau toţi trecătorii, vizibil indi­ ferenţi, trecătorii pe jos, tramvaiele şi maşinile auto­ mobile. Dacă ai fi întrebat pe fiecare în parte: "Ce CIrezi?" fiecare ar fi răspuns, ca santinela : "Vede- ţi-vă de treabă." ! Istoria lumii e plină de momente istorice. Pauze, intervale, tăceri, respiraţii suspendate. In ele se petrec mai mult decît o uitare şi decît o sornnolenţă : creşte ceva, se intercalează ceva. . Fără să ştie, ţiganii străbăteau, cu ţi gara în gură, un moment istoric ... 1929 17 - Pagini din trecut [258] --." .. " o BIETUL OM II cunoşteam suferind şi mizer şi ne obişnuiserăm cu forma lui socială definitiv trasată, ca o literă de alfabet. Impresurat de nevoi şi reflectînd o mare tristeţe, el nu ştia să ne vorbească, de cîte ori îl în­ tîlneam, decît de monotona lui nedreptate şi de nişte necazuri, dese şi rnlăştinoase ca nişte gîr1e, prin care zilnic trebuia să plece şi să se întoarcă. Bietul om era sau dascăl, sau funcţionar, sau ziarist sau indi­ vid fără o profesiune precisă, bietul om era tdliiVelr's ,şi unanim şi pe toate drumurile am dat zi cu zi de cîte un asemenea biet om, strivit ,între va.goanele de­ raiate ale vieţii. Intr-o zi, pe cînd asudam, pe jos, cu neamul nos­ tru, făcînd o plimbare duminicală higienică, departe de oraş, bietul om a trecut pe lîngă noi într-o ad­ mirabilă limuzină cu cîte o tolbă de merinde În spi­ nare, distribuită familiei, înecîndu-ne siluetele în leşia uscată a prafului de pe şosea şi aproape să ne calce. Trecînd, bietul om ne-a văzut şi s-a emoţionat vizi­ bil. - Cine era în automobil? Parcă ne-a salutat. - Era bietul om, impovărat de mii de nenorociri. După cîteva zile, bietul om ne întîlnea pe jos, în cetate, gîrbovit, jerpelit, cu ochiul stins. Ducea sub­ suoară un ghiozdan burduşit cu cărţi. El ne-a ex­ plicat, fără să-I întrebăm, cum de s-a găsit, duminica 258 [259] trecută, într-o maşină splendidă şi ne-a violentat cu insistenţa lui. Era maşina unui prieten bogat, care i-a pune cîteodată la îndemînă, ca să respire şi pro­ genitura lui cîte puţin aer de munte. Fugise pînă la' Buşteni, ca să se folosească de prilej. Seara a fost îJn3'poi in Bucureşti şi tare s-a temut să nu i se În­ tîmple un accident; nu lui şi tribului personal, dar maşinii. Noroc că a învăţat să conducă şi că este extrem de prudent. Ia virajele încet şi la răspîntii încetinează de tot. Proprietarul maşinii, care-i un bogătaş generos, i-a dat şi benzina gratis, numai oa să-i facă plăcerea cît mai puţin costisitoare. Restul s-a petrecut ca şi acasă: acasă bietul om nu tot mănîncă? Se transpune masa din Capitală la munte. Altă dată, bietul om îşi construia o casă. L-am 'găsit poruncind cu vocea tare, printre căldări şi gropi cu var, pe marginea unui trotuar - şi cam în­ jurînd de mamă. Ne-a văzut şi a redevenit duios şi dulce, ca şi cum nişte urechi, agresiv ciuli te, i s-au lăsat brusc pe ceafă şi i-au intimidat profilul. Bietul om era sfios, fără să fie încurcat. Bietul om a soco­ tit oportun să ne dea o explicaţie detailată. Nevasta lui moştenise pe un unchi depărtat, decedat fără ur­ maşi direcţi. Suma căpătată era destul de modestă dar a dat familiei curaj să-şi aducă aminte că avea un prieten foarte bogat, care-i făgăduise pe datorie, ca să fie plătită cînd se va putea - nimeni nu-i pune suia în coastă - o bucată de teren. Cărămizile le-a imprumutat de la un fabricant, căruia îi merge afa­ cerea prost şi tot el i-a făcut rost şi de lernnărie şi de var. Ce s-a gîndit, bietul om? Să înceapă, să se Încurce, căci de descurcat, cu voinţă şi energie şi mai ales cu credinţă în Dumnezeu, omul se descurcă. O cocioabă, după o viaţă de muncă, se cuvine fiecărui biet om. Tot construia o cocioabă: ca să poată plăti mai repede datoriile, a construit cocioaba mai mare. Nu te uita că are şapte apartamente, argumentează bietul om, căci totul e zidit cu o economie înspăimîn­ tătoare şi cu materialele reduse la minimum strict. Bietul om ici, bietul om colea, pretutindeni bietul om se străduieşte să-şi uşureze puţin mizeria, pe 17* 259 [260] 112. nişte vremuri de criză cum nu s-a mai pomenit. Pe nesimţite el încetează de a mai fi biet om şi devine om obraznic. El invocă, ameninţînd cinstea, economia, organizarea, munca, stăruinţa şi toate virtuţile prin care bietul om îşi face o casă mare, un automobil mare, o moşie mare, o avere mare, candid cînd a furat şi îndrăzneţ CÎnd a izbutit. Bietul om 1 face şi -el ce poate ... 1929 III [261] VIERMII Ni ::;-a citit scrisoarea unui oltean, întors În jude­ ţul lui, în Vîlcea, cu părere de rău pentru locul pier­ dut, din Bucureşti. Văzusem oameni din Gorj căutînd la noi de lucru şi veniţi pe jos de acasă pînă în Do­ brogea. In Gorj nu se mai găseşte de multă vreme un strop de mălai. Săteanul din Vîlcea scrie că grîul a degerat în toată Oltenia, dar se obicinuiseră plu­ garii cu pomii curaţi după iernile lung degerate. S-a isprăvit şi această veche realizare. Florile po­ milor gătiţi cu frunze albe, n-au mai scăpat, ca odi­ nioară, cu fructul ager şi fecioresc. Livezile, după uscarea boabelor de grîu şi păpuşoi, sînt în anul de faţă leagăne şi spitale de omizi. Zarzării, prunii, piersicii s-au impăducheat monstruos. Colcăie viermii pe cele cinci sute de lumini aprinse în soare, din can­ delabrele livezilor olteneşti. E o inundaţie apocalip­ tică, o tălăzuire, un flux cu gigantice revărsări de tumulturi de viermi. Judecaţi: săteanul Constantin Zgondoiu din Băeşti scrie textual şi mai frumos ca noi: "Sînt foarte înspăimîntat. Omizile vin peste noi în casă şi le scoatem din curte cu măturile, grămadă". Scrisoarea poartă data de Il mai şi Zgondoiu pare să nu fi simţit că peste el trecuse cu o zi mai înainte fiorul unei sume de multe zeci de milioane, cheltuite pentru înviorarea cu becuri electrice a sentimentului naţional, de către un guvern democratic, care la 25 261 '. [262] n li mai tăia simbria funcţionarilor de stat şi recupera pierderea cu strangularea pîntecului flămînd. Mîngîie-te, Zgondoiule, cu ceea ce a fost la noi în Bucureşti. In fundul cornetelor de tinichea licăritoare, din care nu se poate reconstrui nimic, oamenii Sta­ tului şi ai Comunei au înşurubat gogoşi electrice, întrebuinţate o singură dată. Cîteva vagoane cu becuri au fost cumpărate pentru ca Într-o singură seară să poată sluji două ore. Sute de mii de steaguri, au golit prăvăliile de clasicele lor vechituri, puse la pod, trîmbe albastre, stocuri galbene, pînze roşii, pră­ jini aurite, rozete de lemn. Pe fiecare fost havuz, vopsit cu verde, geniul de­ corativ al rnunicipalităţii a găsit un loc ca să plaseze o băşică luminoasă de sticlă, pentru ,a se putea con­ templa şi în timpul nopţii grupul statuat, turnat în fontă, al îngerului vărsind cu uma, pe umerii unei divinităţi, un întuneric de donită goală. Planul, rectl­ ficat de estetica de peste regatul întreg, prevedea ca: statuilorsă li se atîrne la deget o minge de tărîţe cu elastic, pusă în mişcare, de aruncare în public şi de săritură înapoi, de păcăleală, cu ajutorul unui motor, închis în sertarul din stînga al biroului d-lui primar. Gheorghe Lazăr şi Eliade trebuiau să scoboare la ora fixă şi să se plimbe pe Bulevard, iar Mihai Vi­ teazul să se dea jos de pe cal ca să execute un vechi deziderat din culoarea de Albastru. Nu s-a reţinut din desenurile personale ale d-lui primar, care în orele libere a schiţat şi citeva macheta de miez de pîine aglutinat cu sifon, decît pilaştrii monumental], din piatră irnitată în pînză de saci, întinsă pe spe­ teze şi coleturată cu bumbi electrici multicolori. Pe stîlpii cei mai înalţi s-a echilibrat o turtă vastă pe cîte trei picioare de pirostrie, ca să sintetizeze viziu­ nea interioară hindusă şi asiriană arhitectonică a d-lui primar, care ne-a dat în cîrpă, tinichea, şipci şi ghirlande, un model anticipat despre cum va fi Capi­ tala după o conducere a d-sale de patruzeci şi cinci de ani. O amărăciune cu care a rămas este că n-Ia fost timp să schimbe cursul Dîmboviţel, trecînd pela Şosea 262 [263] si de acolo, apărînd şi dispărînd, cind la o vitrină cind la alta, ilurninatăcu cîte un bec oranj. In schimb cre-> dem că operele d-sale literare cornplecte, reeditate într-o serie de ordonanţe, în care se recunoaşte stilul personal şi ucigător al unei cugetări plastice cu o imaginaţie ardentă, înlănţuirea logică, vîna polemică, scandarea genială a ideii şi mîrîitul profetic, vor fi distribuite cetăţenilor ceva mai tîrziu, în volume car­ tonate cu carton asfaltat, laolaltă cu pledoariile sale de împărat al baroului. Zgondoiule, mătură-ţi viermii, adună omizile cu lopata - ce-are a face! Că seacă sămînţa şi că ţi s-au scorojit rnaţele pe dinlăuntru, asta e floare la ureche. Bucură-te că ai un guvern "democrat" şi că peste CÎteva zile, 1 a Alba Iulia, biletele de călătorie, distri-buite gratuit, vor costa 60 de milioane. 1929 [264] • I .a. MANUAL DE MORALA PRACTICA Metodele vechi, uz ate, banalizate şi dispreţuite de educaţie şi de conştiinţă continuă să dea automatic rezultatele de la inceput, ca maşinile de f abricat cutii l de metal prin presiune, Omul din 1929 se lasă ,linguşit r exact ca şi colegul lui de acum şaptezeci şi şapte de veacuri. Analiza, morala, teatrul, epigrarna, satira şi înjurătur a directă n-au dezarmat 'Pe curtean şi In-au putut imbrăca slăbkăunile paralitice ale potentatului cu armătura trebuincioasă. Reţeta ieftină, a elogrului cu orice preţ e practicată cu mare succes, Ca UITI purgativ urmat de efectul [ui matematic invariabil, lauda, în 'special cea nemeritată, produce evacuarea întregilor bune voinţe şi cufureala sufletului în acte folositoare. Omul care deţine opu­ tere oareşicare se lasă scărpinat ca porcul şi se tăvă­ leşte de plăcere, pretutindeni unde-I apuci, să-I nete­ zeşti pe uger 'Şi mamele. In ipnotism, manualele recomandă, 'ca să adormi un "isubiect", ,să-i repeţi monoton, soapta la ureche: dormi, dormi, dormi... şi cînd ai zis: te simţi foarte bine,a,iadormit - subiectul, într-adevăr, ,se simte bine şi, într-adevăr, sforăie, doarme. Această practică o cunoaşte 'Sub ieotu 1 din vrernurile de adormiti ale astrologiei şi ori de cîte ori a fost reluată, s-a în- cheiat cu somnul. Omul se simte rău sau nu, inteli- gent şi extraordinar, după sugestii. 264 [265] Un om politic mediocru.medeterminat şi sfios, in- I capabil să 'cumpere şi să cîntărească un kilogram de fasole, devine, după ce i s-a dat puterea, un emiţător de idei, un organizatorde viaţă, un întemeietor de legi. El găseşte în fiinţa lui energia falsă, care i-a lipsit in caracterul iei autentic, cînd a ezitat să 'cum­ ,pănească o pungă cu marfă, EI vorbeşte, dă sfaturi, judecă şi vchialr, oSÎndeş�e, fără să se în�oia�că ,U�l moment ca acţiunea lui mu e Ienornenadă ŞI utilă. Faptul de-a pune şi certificatul, u11'lvl ,staibi,lind selecţia şi .altulcol1lsem­ �înd-o ,Înt,r-un ,ad, :în ,asemenea dvil·iz.aţie degene­ rează lşi ,deca,d, ,de I\a v.a1oare la conduită. In defi,ni­ tiv, valoarea e incomodă căci concurează, imediat ce 287 ............. ---------- [288] Se naşte, o seamă de false valori, şi le lfidkulize,ază numai prin simpla prezenţă între ele; 'Pe c,îndl con­ du'ita, r aporbîndu-se ta individ şi .sl.ujin,d Iără 'sim-, brie industrială ci exclusiv pe bacşiş, flateaz.ă şi mul­ ţumeşte. In cursud primar, tnvăţătorul di'sting,e pe băiatul care !Îi v,a căra lemneţedin IpiMniţă :şi va da o mînă de ajutor Ia spălatul vaselor'; ,în Ibucătărie. In şcoala secundară dascălul [prefeJră Ipe băiatul car�-l via secunda 111 facerea fişelor necesare unei opere do­ cumentare. lin u�ivvensitat,e, oc�iul I�ll�gc yn viitor gi­ nere pentru o fala, oare trebuie măritată ICU un suc­ cesor. Bastonul de mareşa! cu care orice solda] ke­ buie să 'Plleoe, după o vorbă a Iui Bonaparle, pe c:împul' de luptă, 1n viaţa civilă poate să fie găsit Îlntr'e urn­ brele, mături şi perH. Sînt, i1ntr-,adevăr, momente, lungi momente uneori, foarte Ilungi, ,în istorie, cind o lume ,înh',ea,gă 'poate �i atinsă de morbul l'iIngăului şi «le febra lichelei, ,fie-' care indlirvi,d silindu-se să se supuie unui lucru lşi să-i facă o declaratie publică : profesia de credinţă din timpurile inchizitoriale. Psihologi, bacii pun În rîn­ dUilburmei cîte unUil, doi măgari, ca să-i va,dă oile, obişnuite Isă s,e uite :în pămî!nt şi săzăreas:că la doi coţi de lungul nasului, 'şi să .se ia ,după ei. P.e măgar î,l Ipoarrtă haciul ;şi mă'garul, fără să ştie, poartă her­ becii. Momentele iOulmilnante ,al,e Hngău'lui 'Şi lkhelei sînt momentele de admiraţie, ceea ce 1n viaţa meca­ nică este Iglri,parea motorului. A intrat ulei 'P!f,ela mult �n diHil1idri, ,de oa!litate ieftină, nerezis1ent rnairilor t·em­ peratmi de eXlplOizie 'şi a 'Ş'chiopătat anmoni,a mi,şcă­ rilor. In ateHer, un motor gri:pat se demontează, se scoate şi ,se pune pe banc. lin viaţ'a sOicială repara­ ţiile ,fiind necunoscute ,şi tenldinv<\ intimă a mi'şdrii Wnd înlocuirea cu piese noi, a,dmka,ţia merge pînă la consecinta ei, iodrea şi pl,es:nirea. ( Deci, iubitule, ,dacă nu te simţi in stalre să·ţiduci t,ocheietulfile :şi Siche1etul pÎlnă 1,a Icaipăt şi diacă viaţa cu orice Ipreţ te tentea'ză mai illultdocît căpătarea ei prin 'elfltiacţiuneade toată clipa a indivi,dlUa lităţii, cată din vreme să pui mJna pe un tutore. 288 ------------ .......... [289] o Franţujii numesc tutore şi băţul care se '.Înfige o dată cu sămînţa, ca să se urce pe el ca un zuluf, firul gi'ngaş de fasole. Dacă nu-ţi iese de la sine protec­ torul înainte, caută-l căci îl găseşti întotdeauna, un­ deva pe lîngă tine. Intii, nu are de unde să te cu­ rnoasd: salută-I. Ţine-i calea 'şi salută-I plnă ce va ÎrnlCejpe ISă te cunoască. Poţi să-I saluţi şi numai în sorils, dacă faci urna din meseriile scriitoruluţ public. Oupă trei saluturi nu mai rezistă decit acela - un ins foarte n ar - oare 'după repetarea salutului se simte nervos şi ,g,ata să te ia la palme. Asta e o in­ trare în materie şi o acomodare cu un stadiu .prdi­ ffl'imar. O dadă intrat, te orientezi mai departe şi pro­ gr,es'iv mai dep-alde, abandonînd, rSnd pe Ifrî:ndt, frazele precedente şi eventual rOontestundu-le. Ţi-ram mai ISlPUIS că pentru a dev-eni lingău şi lichea cu oamenii, de calre 'Îţi atirnă o situaţie, este util să fii aşa cu instituţiile şi cu concepţiile curente. Unora, mai delicaţiş! mai discreţi, le va ,fi ruşine să ,se de­ clare de pildă patrioţi şi iubitori de Dumnezeu, soco­ tind că asemenea gingălşii suferă să fie «lobitoceşte parcurse oucopitele şi cu coada ridicafă. Nu te sfii ; fii ostentativ creştin şi mai ales ostentativ de nuanta adoptată prin capriciul evenimentelor, de Iocul unde te gălseşti. Adoră cu o sfidătoare neruşinare publică pe Dumnezeu, pe Crist, pe Maica Domnului; urlă pe dinaintea icoanelor, dă fuga după Ipopi ş! săru­ tă-Ie marginea veşmintulut, mănîncă prescură cu apă, cu vin 'şi ţuică, indilferent. In aceste lucruri 'pe oare bieţii oameni 'le cunosc de cîteva ,sute ,de ani, ,fă-te oeI ,dintîi eare l,e-a ,descoperit. Şi, ca să intimi­ dez'i ,pe tOci Idistlf,aţi ,din obi'şnuinţă, ia şi pietfeşi dă, pe !Sub ,per,deaua lăsa�ă pe sfintele ,daruri. Acest ac- t . cent ,de violell'lţă vei şti bilne că nu-ţi Iprocură nki o t complicaţie: căci faci revoluţie cu apă şi sifon, aperi I ceva oafe illU mai ,are nevoie ,de apărare, roata, rrăs­ ',. ti,gnirrea şi ailte oano,ame fiind rÎlnregilstf'ate '(le a,cum .rpfOlape douăzeci de veacuri, de illişte predecesori ne­ subvenţiollia ţi. A I şi vorbeşte gălăgios rde mOlfalIă, dad toată lu­ t mea, afară de puturoşi, preferă să nu insiste. Morala, 19 - Pagini din trecut 289 [290] ------ mora li tabea , Dumne'zell,lnaţia, 1P00Rorul, neamul ... pă­ m1lntu'l - chiuie cu a,t:Jt mai strident că îţi 'a,parţin, ou cît te vei îmbăta mai des şi vei vomita ma'ides. Vărsătura ta nu s·e aseamănă cu a ciinelui ; ,dine.a trebuie să se îimpădă,şea:scă intelectualii, preoţii, co­ piii. Singurul inconvenient al iprozei tale, fiule, dind vei face şi :În soris asemenea proză, va fi insonor., ,ei ba:nallHaie, dacă Inu 'Vei !şti 'să te opreştt la Hrnp şi identilfioîn.c1u-te pr iri repetire şi stăruinţă cu un su­ biect mediocr iza t, vei crede că obţii dacrimi din nişte ochi cu scuipat. Evident, vei evita din răsputeri ideile 'şi durerile timpului tău viu şi a spru , ca să nu te strici cu lu­ mea şi să nu Ifii nevoit să-ţi constrângi viciile la răb­ dare şi abnegaţie. A raporta toate chestiile la trecut, a masca 'ziua de azi, înăbuşită Îln eclipsa veacurilor de almanah !pe care nu le-ai trăit, şi a Je oferi so­ luţii 'pentru acum o mie de ani, este a fi UD bun lin­ gău şi o lichea binevenită. 1931 • [291] t ARTA DE-A FI IDIOT - Mi-,ai prezintat adineaori ,pe tînărul ou ţăcălie care stă lJî,ngă sobă. Cine-i idiotud ăstaP - Vorbeşte mai încet că se .aude. - Ş:i dacă aude, ce Iace? - Numaidecît nu Iace nimic, pentru că trebuie îintîi să Iseg:îndească amănunţit. Mai înbîi suîer ă, fiind <Întîi simţitor şi numai ,În rindul ,al doilea ana­ litic. Acţiunea vine ;pe urmă. - M-ai inţeles? Vorbesc de ăla, care a vrut să zică "Imi pare Noe" şi .a zis "Mulţumesc". - Exact. Cîteodată, dacă nu tace se încurcă. - Va să zid e idiot. - Să-mi «lai voie. Atl�nnă de origini. Ctndtncurcă- tura este de la 'limbă, nu este de la creier. O să-mi spui că distanţa, pe dinăuntru, pe la înghiţitoare, dintre amîndouă, e numai şase centimetr i.. - Eg,îlngav? Fleorcăie P Măinîncă 'silabe? - Are o dioţiune admirabilă iî;nsă trebuie să se gmdească bine. Şi n-are vreme decît seara. - Va să zicăaidiot. - Mă cam contr.ariezi. Dar să-ţi [ac o mărtur isire. Nu ştiu ce este un idiot. De Iflalpt, ce este un idiot ? tînărul de care vorbim ţi-a fost prezint.at. l-arn ,îlntins mîna ş! el a dat din picior. Ceindicatie este astia? Că :nu ştia pe care din labele lui să o aleagă. 291 [292] IL se. - Şi ti-a întins-o pe cea dintiia, dacă numă-răm de la dreapta. - Pardon Mi-a întins-o pe a patra. - Cum? El ştia că are mai multe? - De stiut nu stia. Mci e chestiunea. Instinct dlra,gă 1 Pbor:ul ştie ;mai hine cui aparţine decît pro� ptietarul lui. - Vrei eă zici că 'pidorulluie mai inteligent decît el? , - Tinăru] a simţit o bucurie oîud ,a fost :prezint'at si "a dat din coadă. O coadă abstractă ... . Desigur, Unarul a pierdut-o, .dar piciorul şi-a adus aminte căaavct-o. Amintârea picioarelor r ărnine in­ tactă :În toată evoluţia. I,dioiull a tradus cu mu,jţu­ mesc.. La ce te g.tnd:erşti? - Mă gindesc dacă un poet poa te să fie idiot. Cred că nu se poate. - Dar ce ţi-a venit? Nu 'cumva ? .. -- Ba da. E poet, poet mistic, în strana din dreapta. -- Ce ţi-am 1SiPUiS ? Nicăieri idioţia nu se nlrnereşte mai admirabil ca în poezie şi nu străluceşte mai splen­ did oa în misticism, - Vezi? El sorie Miroase !şi pune punct. Se gîn­ deşte şi scrie Fuge, 'Şi pune punct. Şi toomaidulpă ce a ,jsd.Jitîi vine ideea adevărată. Nu s'eîrlJd.ură 'Insa lşi dă la tipar. Foarte numeros la cugetare, ideile îl îmbulzesc şi-i vine subiectul xlupă oe trece. Asta se cheamă idiotie ? Cînd vrei să spu! ceva şi iese altceva, cînd nu vrei să spui nimic ,şi totuşi iese ceva, \1111 e profunzime şi talent? - Dacă îţi îrnbogăţeşti argurnentaţia, mă convingi. - Am admirat meşteşugul, care ştiind ,p,e unde se fată ouăle ,găinii, le scoate amatorilor ,Ji,!1 saiU!, :pe· /!las. Adică ,Îln artă, În p'Oezi'e, nu se igăseşte i,deea Îi[] stane Ilatentă un tot insul, cu f a,culta te,a ,de-,aieşi pe unde gă:s!0şte loc? " - Vlrei să Sipui, mi .se .p,are, că dacă oul i0serpe nas, ideea poate să-şi flacă drum pe calea găinii. In poezie, e ,posibH. - POietul de J.îngă !sobă, nu e. i,diot c,und scrie, e tîmpH numai iClîlfld ",orbeşte. Uită-felael... Compune ... 292 [293] Cînd îi place un compot, z ice "Ha 1" 'cu entuziasm. Alpoi se corectează, dindu-şi seama că era mai bine să stlrilge "Ai" şi preferind să fi. tăcut. In conversaţie e monosilabic şi in terject , adrnir ă cu vocalele pure şi iprotestează tot cu ele, concentrat pună la cinci şi pînă la diamant. E inferioritatea de totdeauna a Iim- baJullui ,grăit faţă de cel scris: nevoia de a te roşi numaidedt 'şi de-a nuda din picior. Numai cine ştie oît rnateriai intelectual conţine exclamaţia "Hi" şi oîte nuanţe vleosebesc pe "adică mă-nţelegi=-de ",ca să zic .aşa", poate contempla cu seninătate şi respect ,pegiunile poeziei. In scris ITIiU se cunoaşte cînd pune 'poetul al doilea lCuv'î:nt şi dacă l-,a pus înainte sau după cel dintîi, în inei luni, În şase luni. Ochiul lui deschis asupra uni­ versului aşteaptă. - La urma urmelor, nu e mici jiliSlnitor nici adi­ social să 'fii poet şi idiot. De multe ori nki nu e ne­ voie să lfii ,poet,e de ajuns să ,fii idiot; dacă la idioti adaogi poezia este desigur mai bine. Poetul cel mai ... malfea,l ţării e în Parlament. Conversaţia lui e şi ea 3'greabil rnonosilabică şi artistic onomatopelcă. Excla­ maţia el a însoţeşte tuşind cuscuipat şi scărpinîndu-se :în ceafă. Vocabularul lui are un Iătrat sufletesc şi un guiţat intelectual pentru tot dialogul. ştie să zid "Zău" şi tace. "Nu mai spune!" şi tace, "Poftim!" şi tace. "Aşa e!" şi bce. E telegnafic şi cu stap. "Zău", e politkă �Mţionallă. "Nu mai spune" subîn­ ţelege ştiinţele econamice şi financiare. "Poftim" in­ clude filologia, contabilitatea şi algebra. Aşa e 'sinte- , tizată enddapedia. E idiot: dar e paet. E idiat : dar e deputat. E idiot: dar e mini!stru. Dar e ,şi poet. Acelaşi a'c indică 'Pe acelaşi cadran poeZlla pură şi stLlipi,ditateia sublimă. 1932 [294] • APA CU FAINA Fruntariile n-au fost rupte şi calul niciunui năvă­ litor nu le-a călcat, Fruntariile riie cerinte iale momentului. Totdeauna trecem prin­ tr-un "moment" şi cel de faţă este cel mai penibil: Te rog să-ţi vezi de treabă. Caută alt advocat: mă aşteaptă clienţii. Nu l-am lăsat să se vscoale si să mă concedieze. -- Am venit opentru oaltceva, ,domnule. doctor. - Zi: maestre. Doctor se zice numai la moaşe. - Domnule maestru; află pricina ce mă aduce la dumneavoastră, i-arn răspuns. 298 -----1IIIIIIiII [299] - Nu se întrebuinţeaz ă domnule cu maestru, pri­ . mul fiind wnţinutîn';;"3al doilea, observă viitorul meuadvoca't h'81i1T'�.,t 'raudulos > -" Nu, rnaesu . .a. -- Falsificare de baui P De un pol, {le o sută, de o mie? Ia loc, '\ ,- Nici asta. - Eşti un caz şi mai interesant : cît ai delapidat? - Am ucis! zisei. Maestrul zbîrci sprinceana - mă crezu gelos şi răzbunător din iubire. - Nu vă mai lăsaţi de .aşa dragoste, ce dracu 1 O 'să î:nfunzi puşcăria (maestrul era feminist). Cum. a,dică - rel uă maestrul - nu ,aire şi femeia dreptul să vă însele o dată pe voi,că numaidecît scoateti revol veru l ? E adevărat că prin vîrstă maestrul, care fusese un mare crai ,pe vremuri, nu mai aparţinea pluralului nici'!.a persoana ,a doua. EI se indrepta spre arnbi­ Qen. � - Onorate rnaestre, am răspuns, otova şi m0110- ton. Am ucis pe mătuşă-mea, p,e mama ei şi pe ne­ vastă-mea, într-adevăr, Însă nu pentru motivul bă­ nuit de dumneavoastră. - De 'ce n-ai spus de la început ? ... Neînţelegeri famiLi.are ? ... Nepotrivire de caracter ? .. Furie moti­ vată? ... - Nu, rnaestre. Bani ! , - Cum bani? Precizează, zise maestrul, niţel în­ sulfl-etit. " -' Pentru bani, rnaestre ... Şi cum simţeam că maestrul se indispune, conlun­ dlndu-mă ou un aeasin ordinar, care ucide ca să fure o 'poşetă, i-arn pus inima la Joc. - Bani mulţi, rnaestre, i-arn zis. Douăsprezece milioane ... Avere., moşteni re. - Aşa spune, domnule, zise maestrul. Hai, stăi colea lîngă mine şi povesteşte ... Nu iei o cafea? Pof­ tim o ţig ar e ... Te-ai adresat mie, nu este aşa, ca unui penalist cunoscut şi incercat. 299 [300] - Desigur, rnaestre, dar să nu spuneţi dam asasinat: asta e pentru durnnevoastr ă, aşa, personal.; -- In justiţie, lucnulsif� schimbă, zise ma,estrul. Nicăieri nu se schimbă lucrurile ca în justiţie. Cum ai făcui?' -- Pe una am strîns-o de gît pe la spate si celei­ lalte i-arn elat nişte picături ele stomac. Ca să meargă repede,' poe a treia ern lovit-o cu toporul în cap: dormea. - Esti smzuru! heredP întrebă cu tecnicitatc ma- es iru 1. ' �- - Da. - Fără nici un copărtaş, nici de aproape nici de departev? v - Fara. - Pot să văd actele > tntrebă maestrul, ajustin- du-şi monoclul. După examinarea actelor, maestrul zise : . -- O să te coste 250.000 de lei., Şi poate că încă ceva În plus. Afacere complicată. " Avui o mulţumire. Asasinatul meu începea să se numească ,,00 ,afaoere"şi maestrul, ca să se simtă mai ,bine,avea nevoie de termen juridic. "Afacere complicată" era şi mai bine, dîridu-i asasinatulut un sens 'Politic. Şi riscai o întrebare, cam turburat de o duhoare, ce-mi venea de la suîiet. Ce-Lsîrigele, în juridic, maestre? - Corp delict, zise maestrul. - Dar toporul,maestre? _. In juridic nu este topor -zise maestrul - şi chiar da-că e vorba de un corp tăios ori contondent, nu 'Pomenim de el. Obiectele intră în vocabularul tri­ vial numai al judecătorului de iristrucţie iş! al pro- curorului, care .nu contează ... Noi discutăm dintr-un / .. ; ••......•. punct de vedere iabstracf •.. - Nu e cam mult 250.000 lei, maestre ? întrebai, .. 't \ cam .11gm .. - La douăsprezece milioane, fă socoteala cît vine la sută. E derizoriu. Maestrul avea în principiu dreptate, dar cînd ai douăsprezece milioane procentul e supărător. 300 [301] Şi îţi vai Iace a apărare demnă de acest sa­ crui cuvînt, Ipoteza mea 'e categorică: nu eşti vi­ nov,at 'Şi nici nu poţi fi vinovat. Ştii cine-i vinova­ tuI? Procurorul. Justiţia e mai vinovată decît orice delicvenL. - Imi place şi acest cuvint, rnaestre, zisei măgu­ lit. Şi mi 'se pare că mai sînt şi altele . . - Cîte vrei, iubitule, zise maestrul. Politeta noas­ tfă .esk pentru acuz.aţi, pentru deţinuţi şi 'preveniţi. Ghi:ar închis şi judecat, încă nu eşti un condamnat, căci ani de zile poţi fi un C!pelant, un recurent. Şi pînă in doi ani uită toată lumea, uiţi şi dota şi ui­ tăm cu 'toţii. - Nu mai lăsaţi ceva? mai întrebai a dată. - Nici nu se poate vorbi. Speţa e dificilă. Devenisem speţă şi pleeai reconîortat. Acum poate să mă şi aresteze, mi-am zis. Pentru că nu aveam numerar la mine, i-am lăsat maestrului un gaj acont : părechea de cercei cu măr­ găritare mari, ale rnătusii. l-nm smuls din urechile ei'du:pă ce ,a căzut, fără să-i mai desfac, cu carne c�! tot, şi poate că mai aveau un grăunte de 'sînge pe montură, cînd i-arn pus maestrului în mînă. El, ironic : - Nu cumva ar şti şi cerceii ăştia ceva ? .. Şi-i închise într-un sertar. - S-ar putea' să credeţi, maestre, una ca asta? Ar fi din partea mea 'O măgărie. - Glumesc, zise maestrul. Adu mîine banii. Ce-mi place mie laadvocatul pe care mi l-am 'ales, este că e un am săritor. El sare 'şi pentru un sfert de milion dar şi pentru zece mii de lei şi nu există pentru el nici 'tîlhar, nici escroc, nici hoţ de buzunare caracterizat. Avînd psihologie, judecata lui e nepăr­ tinitoare şi largă. E un chemat, chemat să apere şi să scape omenirea ; un mîntuitor. Cu a linişte a con­ ştiinţei admirabilă, el asoultă coniidentele scîrriave, umblă reu păturile de sînge şi reu barid.ajele cu pu­ noi, senin ca un înger care zîmbeşte. Era pe scările Irumosului apartament cubi'st pe care îl ocupă taată cHenkla puşcăriei ,şi el primea pe fiecare, ,cu aceeaşi 301 � .. --------- [302] - _3& milă, 'cu aceeaşi bunăvoinţă, împărţind cu zlătarul cu gearnbaşul, cu spărgătorul, dacă nu pe din două cel puţin în proporţie de douăzeci şi cinci la sută onora. riul muncii acestor nefericiti ai codului penal. El' nu alege, ştii? S'ă zici că ar prefera o victimă unui asa. sin, că ar putea să refuze un proces sub pretextul că ar fi scîrbos, o cauză puturoasă. Pentru el, ca pentru medic, toate bubele stat oper abile, şi cele din fundul gurii şi celedin intestin. E obligaţia lui morală, detor. rninativul lui ceresc. Singura speţă care îl jigneşte în aşteptările lui ju­ ridice şi in idealul lui umanitar e a clientului fără parale, imbecil, care după ce a înjunghiat o familie întreagă în somn.vn-a fost in stare să găsească şi să păstreze pentru interpretarea ,legii şi a dreptului, mă­ car una sută mii lei, plătiţi înainte 1933 1 1 • [303] DE CRACIUN Vecinul meu, un căruţaş, are şapte capii, două Vlaci, trei cai şi a căruţă, cu care pleacă dimineaţa, goală, după muşterii. Seara, veselă, uneori căruta se întoarce plină: cîteva furci de Hn, CLLm aţi Iti crezutără, ztse vecinul, încurcat într-un optativ de nuanţe ... Am. să elau nişte varaleşi ele! acum in ,preajma sărbători- lor ... Aş vrea să fiu scutit... Cui să dai niste nar ale ? .. Nu v-am spus'? Spitalului. Nu mi-ai spus ... Vrei să !fii scutit de taxe P Uite, nu ştiam să spui vorba asta, De taxi. A fost operaţie? am intrebat ezitînd. A Iost.. Cuvlntuloperaţi,e simţii că nu era înţeles ... - A fost tăiată? _ Păi de ce să fie tăiată? zise vecinul, uitindu-se c,erodător în ochii mei. _ Zic şi eU aşa ... Mă omule, îl întreb hotărît. E la spital nevasta dumitale, ori nu >e la spital ? __ Aş mai fi venit la dv.d2că nu era la spital? zise logic vecinul. El tăcea. Nu ştiam lCumsă ocolesc întrebarea re- lativ 1,aaJecţiunea de care 6u.ferea �>emei,a, ca 'Să nu-l contrariez. Mă uitam la el. Figura lui fără expresie nu mă ,anu1ta de loc. Hai ,s-o iau de-a dreptul, îmi zisei. _ Dar de 'iC� suferă soţia dumitale? 11 intrebat. Nlă aşteiptam 6ă-l văd izbucnind în lacrimi. ___ Nu suferă de nimic, răspunse căruţaşul. Ve,c:nul mi se păru nebun. Ziceai că vrei să-mi vorbeşti personal, zisei. _ Vă vonbes!c personal, zise vecinul. _ Ce ,f'el de personal? îl tntreoai. Că nu-mi spui nimic. El mă pironi CU ochii, nedumerit. _ V-am 6PUS personal! zise căruţ,a'şul. _ Ce mi-ai spus, omule? __ V-am spus, să nu mişc din loc, 'personal, zise căruţaşulcă a făcut doi'copii ... Un băiat şi-o fată ... _ Să-ţi trăiască, vecine! of tai în sfîrşit liberat. r: Ş'j_aidumneavoastră! ziisee1 mulţumit deodată Ziceam că dacă ati punea vorbă la domn' doctor, că :;;tiLl că vă ,e rudiJ... să nu mai p1ătesc ... Disead o iau acasă cu căruta. .. şi-iaduc pe toţi ... 306 ______ EIIIIIIIIÎiiIII [307] - Bine, dragă vecine. Mă-mhrwc şi mă duc la doctor numaidecît., Dar şapte cu doi face nouă. îi zisei. .- Sărut-mina, răspunse căruţaşul, adresindu-se scutirii de taxe. Ce mi-am zis? zise el învîrtindu-şi căciula. Unde mănîncă şapte mai mănîncă doi... 1933 [308] , 2 CEASUL RAU Ocolindu-se o vreme, cocoşii s-au găsit Iaţă-n faţă, brusc, Ia >UJ1 colţ de casă. Răiuiala prestigiului ar fi putut desigur să mai întkzie,dar,acum nici unul nu mai este permis să dea îndărăt, fără să-şi rişte reputaţia de spadasin. Unul venea pe la dreapta şi celalalt din stinga, Ianîar oni, spirituali şi glumeţi, escortaţi de clte zece cucoane, Dac-ar vf simţit la ti;lTl(p, se, schimba toată împrejurarea. Urt vpr'etext : cîrdurile işi-er fi ales un drum mai potrivit, Ifă,ră să se: cunoască nimic, şi cinstea profesională era sal­ vată. Explicaţia nu mai admite amînare .şi strămoşeasca vrăjmăşie a ,bărbaţilor trebuie lichidată. O regulă cavalerească porunceşte, într-adevăr, ca doi cocosi să 6e măsoare numaidecît., Dar era timp şi de ex­ cepţii, mai ales că nici un cocoş nu este garantat şi slăbiciunea nobilului adversar eonstituieo proble­ mă. Ah! şi ziua era frumoasă, găinile se arătaudră­ guţe, primăvara era dulce. Păcat l Peste zece mi­ nute totul poate să devie un mormînt. Ce-ar fi, dacă, cedînd unui sentiment de prudentă, ne-am Iace amîn­ doi nevăzuţi ? .. Tu te-ai face că te scarpini şi dai uitat ceva, eu aş 'inchide ochii.; De la o distanţă suficientă ne-am arunca o sfidare binevenită. tu de la miazănoapte, eu de la sud. Ce ticăloşie le-a putut trece cocoşilor prin cap ! Faceţi loc 1 308 [309] " Femeile, iÎn scurteici de pene, se deteră deoparte şi în mijlocul parterului de jupiniţe, se desfăcu de la' sine, arena. Victoria dăruieste harernul cocosului doborît, cocosului biruitor şi rnarchizele se supun atunci ca nişte spăiătorese. Cadavru! stăpînului ucis pentru slavă -e abandonat. Gătit cu turibanulşiar- , borînd în coadă 'pana lui cea mai lucie dintre verzi, Întoarsă ca un hanger cu Ikăririalbastre, noul sul­ tan ia imediată posesiune, irnobilizînd rnoţata unui capriciu de cuceritor. Loc s-a f ăcut de ajuns. Opliţi puternici, împovăraţi de zale, de odăjdii şi pinteni, cocoşii se provocată, ridicînd fruntea şi din- � du-şi coifurile pe ceafă. După datini, ei puseră cio­ eul' II,a pămînt, ca doi luptători antici, săblile îruîl­ nite în punctul vulnerant. Aprinser ă ochii. Se învîr­ toşară, Proptiţi În grinda pămîntului şi r ăzirnaţi pe l" picioarele cr ăcănate, pentru păstrarea stabilităţii, orice s-ar întîmpla, ci deter ă lupta. Intiia năvală s-a isprăvit ou eleganţa amatorilor experţi, 'savanţi în demonstrarea subiectivă a unei figuri dificile, Iăr ă angajamentp'e,rsonal. Un clăbuc de fulgi, o foriotă de sărituri fără desen - şi ciocu­ rile s-au aflat încă o dată vîrf în virf, precis, ca două stilete. Diamantul plăselei scînteia întunecat. Ura scăpă'rase. A doua repriz ă, f,ragmeniată în trimiteri de săgeţi în creste, nu deie rezultat. Cornbatanţii căzură în trama, corstemplării decorative. Numai aripile, um­ flate şi desîăcute de subsuori ca nişte 'scuturi, atin­ geau 'tÎlrîş cu marginea, arena. O bravură leală na­ tivă interzice atacul din spate şi lateral, iar cind ad­ versarul Iace înconjurul tehnic, cocoşul respectă pregătirea şi permite răgazul re,compune.rii pozei. Al treilea act, p.arcurs într-o secundă, s-a terminat II! cu sînge. Pe lîngă ochi, se strecura, ca dintr-un ba­ ion .de peceţi, un fir de mocirlă. Ceara galbenă a picioarelor era pătată cu carmin şi croiala cu o -in· knttie ,clei Istili\z.aire .floralăa crestei, fusese ştirbită. Pleoapa clipea şi rămînea închisă sub pr'elingerea de ulei a sîngelui fierbink Indîrjirea jucătorilor nu 309 .� [310] • mai admitea ca mijloc decent şi unic de viaţă decît exterminarea. Preţul victoriilor definitive este vînăto­ resc : prin gaura craniului, învingătorul se împărtă­ şeşte cu creierul proaspăt ,81 antagonistului bătut. Al p,atrul,eaad nu l-am lăsat să fie dus la capăt de cocosi, intervenind colaborarea proz alcului pahar de apă, în aristocratica dispută. Cocoşii au bătut din aripi, s-au întins, şi 6-au depărtat cîntînd, fiecare cu trîmbiţa şi cu femeile lui. 1934 ( -- [311] BROASCA Neputînd să ajungă în climele calde, unde cro­ codilii răcnesc la soare şi şopîrlele zac înmuiate în arşiţă, ea s-,a vîrît în părnîn lşi .a postit şase luni pline, de schivnicie. Am căutat-o cu plugurile şi ou sapa şi nu am dat de dolrnenul ei ascuns, în care a dormit îng'enunchi, metallzată de o voinţă de fa­ chir. Dacă astă-seară picioarele ei .au uitat să sară şi pasul şovăielnic şi tiptil de şoarece gros duce îrn­ pleticita povară a unui trup, în care se găseşte mai mult văzduh decît plămădeală, Haiduc, tu uutre­ bule să te miri. Ochiul tău consternat se deprin­ sese anul trecut cu broasca broască, sprintenă şi ra­ pidă, €1 adevărat, dar şi asta tot broascăe, numai că modificată. Pămîntul a tescuit-e si o foame vene­ rabilă i-a uscat resorturile şi uzat încheieturHe. Cînd te uiţi tu, ea se întinde şi se încearcă. Nu ştiu de ce i-a ieşit în cap un cucui cocoloşit, care o f ace să se­ mene cu un ciorchine şi n-aş putea să presupui pri­ cina pentru care i s-a boboşat 'spinarea. Opărită la subsuori, era merge, vezi bine, ridicată In patru labe şi tocmai cîrjile jivinii t.e interesează. Nu mai lătra-o, că nu te aude : urechea e încă ne­ destupatăei nici nu te mai feri; puiul ăsta de mîţă bere nu-i în stare să-ţi Iacă nici un rău şi nu ştie cel 'puţin să-ţi răspundă. Şi dacă t,e repezi să pui 311 [312] alI a gura pe ea, te păcăleşti şi te speriişi poate 'Că te vei simţi obligat să fugi din ogradă, izgonit de un morb senzaţional. E rece, Haiduc, rece ca nimic din toate cele reci de pe faţa pămîntului, re,ce şi moale, si ' searbădă şi inconsistentă, Iti strepezeşte dinţii pri'n simplu 'contact, bagă de seamă. Ai mai păţit-o tu IJ dată, vara trecută, cînd te-ai dat la omidă şi ai cre-'" zut că o poţi birui. Iti aduci aminte ce ţi s-a întîm­ plat. Te-ia gidilat pâinjenişul ei şi ţi-a rămas lipit de nas,ai strănutat ş.i te-ai simţit nebun. Lumea e plină de lucruri care nu se mănîncă, ia aminte, ,dr,agă\ Haiduc, Discursul meu instructiv e experimental; nu te mai încrede în asmuţirile creie­ rului tău zănatic şi primitiv, ia-te după creierul meu căruia nul, i-a chelit pieptănăiur a degeaba. Eu ,a� citit şi am observat: tu nu citeşti şi ţie îţi lipseşte spiritul de observaţie obiectivă. Eşti un animal cu coadă şi păr şi n-ai dezlegat încă nici o enigrnă. Auzi? De unde naiba să mă .asculte Haiduc! El m-a au· zit şi atît, şi de înţeles să mărturisească Axinte, că nici el n-,a înţeles, A dat ocol de mai multe ori broas­ bei, oare venise să ceară luminii niscaiva muşte şi ţîntari vademeniţi de lampa streaşinei şi fulgenaţi. Şi-a arătat măselele splendide, a sărit în sus de cî­ teva! ori, dintr-o bucată, ,şi broasca, răbdătoare. cu lUn'gimeia!ş:i rigorile monastice ele sezonului, şi-a pierdut răbdarea cu Haiduc, s-a pus în poziţie şi I-a stropit pe bot., Terorizat de un amănunt şi stupe­ Iiat de asemenea armă, care 'seamănă cu o şotie de bîlci, cîinele a căzut îndărăt şi, sculindu-se cît a putut mai iute, s-a pus pe goană şi nu s-a oprit pînă în fundul grădinii. - Amuitat să-ţi spui - strigai în gura mare, ca să mă audă Haiduc - că avea pulverizator. 1934 t '1' ',\ J )' , .. , [313] " COCORI Cîteva zile de soare cald au ispitit pasările cu pi­ cioarele de trestie ale bălţii, să se întoarcă. Linii de puncte auînseilat cerul senin şi tighelur i unghiulare lau brăzdat pe :marginişi-n colţuri. CÎIr,du,riIe 'veneau ca nişte inscripţii anirna ts-ş! se ri­ sipeau ca 10 frază dintr-un text, înconjurînd cîteodată cu un chenar de siluete cifr ate în zig-zag pîntecul albastru a,1 marelui urcior de azur, întors cu gura pe pămîint. Minţiţi, şi mugurii au ieşit 'pe ramuri şi cotcare, dea-supra stupilor vînduiţ! ,Înke pomi, 'ca şi cum albi­ nele din toată prisaca s-ar H mutat din alee pe crengi. In caişi tăbărîseră roiurile unei muşte albe, caredis­ tilează în stiubeie necunoscute o miere de mărgări­ iar şi sidef. O noapte de gheaţă a fost de ajuns să-i scuture de atîtea aripi. Berzele se pare 'că s-alU răz'g1ndit. Din Dunăre şi heleştaie, de pretutindeni, s-au ridicat ca un vîrtej de hi.rtieşi de steaguri, frămîntate în golul cenuşiu. ŞaJ.uri deschise la'ng trec pedeasupra cîmpiei, lîncru­ cişate cu stoluri de :şier'gare, din care se desfac ,şi pornesc singuratice petice de ba tiste. Un viscol a r i­ dicat rufele de 'p'e fnî.n�hii, le amestecă şi le aruncă ... La marginile norilor cu dogori de zăpadă, păsările cerului şi ale mlaştinii lipită de şesuri s-au micşorat Ca nişte scrisori rupte în mii de bucăţi şi aruncate dintr-o clopotniţă :în vînt. 313 [314] ------�- Cine a p,utut crede căi berzele sînt tot atît de multe ca broaştele din srnîrcuri şi 'ca şerpii smulşi dinvier. măria în care rîmă, ICU cleşte de aur, cu �oar,f,ed de chihlirnbar ? Di,11 nor=iul în care au călcat cu ·bă!gare de seamă şi au lîncl,J'Î11('l1it, cucapul sucit, pe spcteazs de aramă a unui .=ffl1lgur piciorong, pînă iÎnîmpăIfăţia lumii, ca să ajungă, ele au bătut din aripi numai o dată, şi acum tntre găinile mele şi văzul lor, cupr in- z ător al basmelordepăr tării, e un drum ca de la şoa­ rice la ;îngeri. Ele 'par hotărîte să facă inapoi călăto, • t Tia din sud. 1 Strigătele, chernările şi răspunsul, dau, din miază­ noapte, vijeliei voci de popoare răzvrătite şi în orches- tra catacombală a puterilor de cîntec şi geamăt, glasul vloloncelului .&e taie cu melodia uraganului adînc. 1934 [315] BUNUL SAMARITEAN Vroia să-ţi fie prieten ouorice preţşl nu ţi-a plăcut. Il supăra că nu-ţi place, Sint genuri, cărţi, mîncări şl oameni, pe cari nu-i ,guşti. Pe el trebuia vsă-l ,guşti objj,gator. Şi-a făcut o meserie ca a dumitale. Meseria trebuie să implice solidaritate şi ·camaraderie.Refuzi precis să-i fii carnarad. Nu se lasă. Te asaltează, rînd 'pe rind, pe toate potecile care duc într-o Smprejurar·e, de la el la .dumneata.Reziştişi resping! concentrat. Umlfli spinarea, ai :S,COS un ghimpe şi l-ai iÎnţepat. Examinează. Crede 'Că s-a julit accidental. n înşală politeţe a generală, căci trebuie să fii politicos, dar cel care o preţuieşte 'ştire că politeţea nu duce normal dincolo de ea. Dacă i-a surîs o doamnă cînd i-a săru­ tat mîna, el crede că suris însemneaz.ă sofa şi toarce Ulli vis. Doamna 'îşi va lăsa soţul, copiii şi gospodă- ria, dar îşi va lua bijuteriile la plecare şi va fugi cu el, Casanova de Zimnicea sau de Călăraşi. ,Mai rămînea o latură neabordată. Te asalteaz.ă pe acolo. Ar fi 'voit să înceapă să te viziteze numai cinci minu te, ipen tru plăcerea lui dezin teresa tă, să stea triei ore, să vrea să plece Ia ceasul mesei işi să-I opreşti şi .să ia şi ca,feauaşi să înttrz ieze pînă seara. Ca te­ gorio ounoscută : ele la "dumneavoastră" trece la "dumneata" şi "tu", şi de Ia "domnule" la "mă". T ţi zIce pe nume şi dacă-I ţii str icffn iormulă lîţidă amical peste umăr şi, enervat, crede că e o preîacere 315 [316] -----� de trufie, neputînd concepe distanţă şi contact in­ direct. Dacă l-ai primit o dată, te obsedează. Ce frumos e la durnneata l Esti foarte bine instalat! Vrea să ştie "cum ai ,fă,cut". Ii trebuie reteta ră;bdăT'iJ, apul1rc­ tualitătii, a str ădaniel, a voinţei r şi abnegăfii, -după un codex facil la inderntna proştilor 'şi care tr'elbUie 'să' Jie eohivalent cu un lichelism complicat. La 'ca­ Ienea, te Ipovesteşte ca pe 'Un "bunghez" şi te -di:Sp'r,e- ţuieşte artistic şi literar. . Şi nu mai pricepe nimic, că din sărutările (cu care te-a luad laoc·hi rllu s-a Upit nici una. Iţi ah'iibuie răspunderea confuziei. Nu-ţi acordă dreptul să-ţi alegi prietenii singur ,şi eă reîuz i, Nu ştie 'oe-i omul disc­ ciat. El afle timp ;şi sunet pentru toată lumea <ŞÎ de toate 'împrejurările, e unanim. A Sifîrşit prin a bănui parcă o realitate, dar neîn­ credintat. Mai n ădăjduieş te, aţîţatde lucrul interzis. "Nu se poate - se Igîndeşte el, intr-un ceas penibil, �ncafe a fost pus fo.rţilnd nota obrăzniciei - să 'DU mă intercalez acum". 1935 l j II [317] 1 \ t r .. ACASA, LA NOI Ai bălgat ,de seamă ... De cind ani, de cînd ne este casa gata, nu a venit nici o Ipărech�e de r îndunele să-,şi puie cuibul in streasina noastră ... Nu-mi place. Nişte rindunele sînt o binecuvîntare. De ce ni se re­ fuză nouă? Am pregătit mtr-adins locuri adînci de 'cuiburi. Am a,ştepta t mereu primăvar a. Au zbur at Î!mprejurul casei toate rşi nu s-au oprit. Le-am chemat din pridvoare cu gîndul: "Nu veniţi şi :pe la noi?" urmărindu-Ie zborul ascutit. Singure vrăbiile, 'Clare zboară puţin, s-au vîrît • printre ,grinzi şi ţi,gle, ca nişte şoarici cu aripi. Le preţuim. Le-am lăsat locuri şi lor, să intre de-a gata Sa dosul hîrnelor din acoperiş. iN-au aşteptat să fie 'fUlgate, şi prebutindeni tohenarele casei sînt pline de ele. Cînd s-au tencuit balcoanele, am găsit un întreg hotel de vrăbii instalat într-un tavan, o mînăstire de chilii cu galerii. Le-am lăsat o [iridă deschisă, ca să se poată vîr� stolurile, care se pogoară în rneiul şi mălaiulde la !găini. Vrabia e a noastră, stă 'cu noi toată iarna şl dînd cu.rg,e\nîntul pe Igăurile podului, cind plînge noaptea şi trosneşte zidul; rnă ,gîndesc la aţipitul ei 'în paiele aduna te din toată lumea 'şi făcute colac. . Rrndunlca ,e o străină fără pairieşi care vine la noi din ţările depărta te, ca dansa toarele creole : aş fi 317 [318] .' vroit să plece toamna cu o amintire hunăde gospo. dăria noastră, şi să o vpovestească pe la ,Pirami,de. Dezlegarea lor de părnlntsl puterea de a sfJdespărţi de cuibul Întemeiat, locuit două anotimp lfiri , interzic Iarrrilieritatea obişnuită cu vrăbiile casnice, gata totdeauna la mîncare. Ai aruncat o mină de boahe' vin de nu ştii unde o sută, şi dacă le dai firimiturj.l� de la iplf.înz, sînt atît de prezente încît ţi s-ar părea că ai scuturat ilIUlpîk, din faţa de masă, ca 'Un prest]. digitator. Destinul lor i'ngulst şi cîmpenesc, de şesuri sure, n-are glorie şi tragedie, El nu se măsoară cu furtuna, cu marea, cu trăsnetul, ou piscul. Zborul pitic din ungherele micie utilitar şi scurt şi cclculat pe 'balega prcaspătă a calului de d'f'uţă. Intra zbu­ rătoare, aripile lor ISIÎ.nt ca nişte papuci-de lînă,pM­ tou trecut peste drum. Vrabie ,gos;podină, tu te simţi fericită că ţi-ai asLgurat un apartament şi că ai cum­ părat lemne N-ai timpîndeajun's nici pentru lucrul cel mai rnă­ runt niciodată. Meşteru:l de străchini, pe care l-au apucat veacurile bătrîn, ;Învăţase de la tătine-su să facă ghivece, dar nu era mulţumit nici cum .îi suna lu tul ieşit din cup­ tor, nici de 'g!răuntde lutului, nici de culoarea lui. Şi-a spălat părrrintul tot mai fin, pînă l-a făcut aluat, 'l-a copt 'pînă oe a sunat a sticlă şi l-a spoit cu srnal­ ţuri, car-e nu ,g-;:\IU mai şters. Au trecut de la meşterul de-atunci vreo şase mii de ani şi bucuriile lui au ră­ mas vii, in sunetul urciorului pe care :l-am dezgropat acum şi l-am aşezat între cristale. Aceluia, meseria scumpă i-a fost, şi mîna lui mai trăieşte, colea, lîngă mîna mea care i-o atinge pe a lui ... 1943 [345] !li �. ' II! SARACUL POPESCU I . Adică 'de ce oamenii care-şi fac isprava lor coti­ diană, necunoscută, ne aştep tind elogii şi recompense, '1.. �u o artă impregnată de opersonalitate clară, nu sînt •. 'D!umiţi, pe numele lor, ca 'pictorii, ca rnuzicanţiişt ca scriiO taxă de hotel, plătită ceauşului la orele 4 după-amiaz.ă. Ca să devie simpatic şi tolerat în toată ierarhia locală, ha- 440 [441] tul de rînd trebuie să păstreze relaţii normale cu ceau­ şut, perceptorul intim şi consilierul tehnic şi admi­ nistrativ din timpul nopţii. Cu ceauşul, reprezintantul cel mai de aproape şi mai vizibil al autorităţii, nuse glumeşte. Pasagerul care nu a făcut "rost" dedouă- zeci şi cincide bani pe zi intră pieziş în dormitor, cu o privire învăluitoare pentru ceauşul lui. El va petrece o noapte excepţională. Ceauşulse va ocupa de dînsul atent şi continuu, atingîndu-l cu mîna lui groasă şi grea şi bine hrănită. , De cîteva ori pe ceas, pasagerul neplătit va primi cîte o "gutuie". Gutuia aonsistăîn a sfredeli cra­ niul cuiva, învîrtindu-i. bărbiereşte, pe pielea capu­ lui, unghia mare, strînsă, a pumnului drept. Con­ secinţă, un simplu cucui de fiecare gutuie, sau o gutuie cornplectă. După douăzeci şi cinci - treizeci ( de ,gutui, distribuite pe suprafaţa osoasă, primitorul îşi simte capul de zece ori mai voluminos şi gingaş la pipăit, ca o friptură de 'raţă. Gutuia se serveşte cu două garnituri: căutarea pîrţagului sau frecarea timplelor în răspăr; cu deo­ sebire că răspărul pîrtagului, operat cu tărie în gaura cefii, în punctul unde anatomia indică veci­ nătatea creierului mic, pe regiunea părului mărunt, are un efect mai accentuat. La timple, este ca şi cum ai fi fost 'frecat o dată cu glaspapir, pe cînd Ia ceafă ai senzaţia că [ucrează o pilă cu dinţii mari, un raşpel sau un poli zor. Bobîrnacul în tidvă, în pielea gîtului sau nas, e inocent, cu condiţia să nu te fereşti prea mult, ca să nu cadă bobîrnacul, din întîmplare, pe globul ochiului, pe care-I roşeşte şi-I umflă. Sucirea zgîr­ ciului urechii e mai dureroasă. comparabilă, în se­ rie, cu strîngerea primei falange a unui deget pe articulaţia lui, în interiorul pălmii. Efectul acestui ultim act este îndeobşte un răonet, precedat de o convulsiune, ca la vulpile prinse cu laba într-o gin- ,1 gie de fier. Sucirea urechii, a vîrfului urechii, se aseamănă cu arta japoneză: este delicată. După o pipăire catife­ lată a conturului superior, încovoi zgîrciul puţin, 441 [442] • cum ai îndoi a petală de roză şi, strîngîndu-l, îi dai drumul. Mai violentă şi rezolvată citeodată cu sînge la rădăcina dintelui şi a măselei este figura pumnului proiectat în lăţime, de jos în sus, pe sub bărbie. Această varietate a lorrnelor cu care-şi tra­ tează pasagerul gratuit intervine numai de cîteva ari în timpul unei nopţi şi anume numai a tund cînd, scufundat în reflecţii şi ruşinat cu anticipaţie de as­ prele mustrări ale primului-de-zi că nu a ştiut să-şi fad toată datoria, ceauşul se scoală brusc din pat şi înaintează ... Căci nici ceauşul nu-i de capul lui. Şi el se în­ lăntuieşte în angrenajul social, atîrnînd de cîteva roţi dinţate, cu car-e evaluează armonie. Ca să meriti postul de ceauş,cată să dovedeşti. D-I prim, cînd te distinge, 'îţi pune în mod fr acţionat condiţiile, pe care le-a consimţit şi el, integral, primind un post de răspundere de la autorita tea unuia mai mare ca el, care la rîndul lui a fast numit cu a însărcinare. Căci dacă decretele şi hirtiile au un conţinut gene­ ral, ceremonia verbală, însoţitoare a numirii, cam­ parUicanfidenţiale preciziuni imperative. Aşa că, în ultima analiză, hoţul, pe care-I Închide societa­ tea ca să-I izoleze, face încă parte din armonia uni­ versală, întrucît în dorrnitorul lui el rămîne un fac­ tar activ, o celulă utilă regtstruluide Dare şi Avere. La fardul vîndut cu cît-eva suie de lei cutia, pentru uzul parfumat al unei cîntăreţe europene, în bre­ cere prin Bucureşti, poate că au contribuit prin os­ moză şi insinuare atomică şi cei "douăzeci şi cinci de bani pe noapte" ai lui Cîtă, zis Ciocoiul, zis Allons, zis Marghiloman: utilitatea obştească a unui număr de opt sute deţinuţi pe zi, cîţi ospitalizeaz ă singura temniţă a [os tei mînăstiri V ăcăreş tii. De la dormitoare, a administraţie bine organizată ar putea însori în bugetul ei, a 25 bani de cap, zil­ nic ,l.ei... 200. Din 7 lei pe zi cit are un deţinut bugetar, socie­ tatea ar putea realiza circa, il 4 lei de cap ... 3.200 lei. 442 " t [443] De la gaz, fîn, materiale, pături, îmbrăcăminte etc., s-ar mai putea dobîndi pe zi cam... 1.000 lei. Un total de lei 4.500 aproximativ pe zi este sus­ ceptibil să puie, în circulaţie, pentru mîngîierea su­ ferinţelor fine, un milion şi jumătate de lei anual, de la o singură închisoare. Personalul închisorilor fiind Însă dezinteres a t la extrem,aceste sume se pierd fără folos pentru ni­ meni. Şi personalul, la dezinteres adaugă cumpătul, sobrietatea. Dacă uneori unii din şefii sublirnei in­ stituţii a penitenciarelor cheltuiesc cu mult peste sa­ lariu şi realizează proprietăţi, aceasta se datoreşte, fără pic de îndoială, rezervelor personale,averi.lor părinteşti, resurselor familiei, în care născindu-se cîte un element cu vocaţie specială pentru diriguirea duhovnicească a clasei hoţilor de rînd, este lăsat ca un pictorvca un literat, ca un muzicant boem, să-şi urmeze chemarea de mizerie pe socoteala bătrînilor. h [444] = VOCAŢI1 Dregătoria supremă a, închisorilor e apanajul unui pasionat de carieră, care poartă titlul modest de di­ rector general al închisorilor. De obicei se alel� la ac-est post de frunte vocatiile irezistibile, care pe tărîmul lor-echivalează ou Socr ate sau cu Corneille, Cineva se naşte director geneml de Inchisor i xlupă cum ialtcineva s-a născut Crisp! sau Mozart: e un temperament, 00 predestinare din 'eternitate, un mis­ ticism. Trebuie să Iie în ,ţară citeva sute de 'Închisori mă­ runte !şi cîteva zeci de puşcării calificate. Intr-un ocol de ziduri 'grele, pazite de armată, trăieşte o lume supusa unui regulament şi stăpînită cu toate puterile executive reunite, acordate de stat. Cetă­ ţean mai docil prin deiiniţiune nu poate să fie ca detinutul, cetăţean al unei republici închisă cu lan­ ţuri. Peste aceste numeroase roiuri republicane îm­ părăţeşte exclusiv, nedisputat vsi fix, un singur per­ sonaj: directorul general, părintele, episcopul, mi­ tropolitul, ta ,tăI acestui regat. Subdirectorul, direc­ torul contabilitătii sînt numai fiii şi sfintii duh, con­ traşi 'În tripla şi totuşi unica şi nedespărţita lui-su­ premă individua litate. EI ealîa şi tot el omega. Gu­ vernele au cîte un control oarecare :parlamentu\ şi presa; directorul general al închisoriior reprezintă în persoana lui multifrontală, şiadivitatea şi con- 444 �;' [445] holul. El e de sine stătător şi incomensurabil, mai mare decît armata, mai tare ca legea, mai autonom ca universitatea, dincolo de Academie, de barou, din­ colo de bine 'şi rău, solitar şi ornnipotent În univers. Atîta putere în mîna Jină şi parfumată a unui sin­ gur ins e ceva admirabil, un rezultat miraculos al acestui echilibru divin de stat, care ştie să asocieze contraflmeşi să separe identităţile, după capriciile totuşi logice ale biologiei. Porunca integrală, cu realizarea ei deplină in ac­ ţiunea altuia, s-a risipit, ca aşez ămînt, s-a pierdut din toate celelalte 'Organizaţii sociale. In împărăţia morţilor legale, a·dcundă l-a dat peste 446 [447] cap. Căci magistratul a părăsit ţara brusc, ducîn­ du-se la Paris. - Sînt foarte supărat, se spovedea, la ora prîn­ zului, directorul : nu mai fac politică niciodată ... El era sigur că fusese şi bărbat politic. [448] [449] 1 1 DIN TABLETE DIN ŢARA DE KUTY 29 - Pagini din tr er ul [450] 1 [451] INVĂTATUL ŞI PROSTUL La o fîntînă, un învăţat era ascultat în genunchi de un ţăran. - Scoate-ţi din cap, zicea filozoful, că pentru con­ ducerea statului ai nevoie numai de însusirile tale de gospodar. Toată lumea ar putea participa la treburile ei şi nu ne-am alege cu nimic. Intii, nu am mai putea avea istorie şi un popor fără istorie e ca şi inexistent. Popoarele nu pot vieţui ca oamenii care le compun, fără o memorie precisă, însemnată cu litere frumoase. Un popor nu poate zice ca un cetăţean: "Stai să mă gîndesc, ştiu numai atît, că era Într-o zi cu soare ... " Particularii vegeteaz ă, pe cînd istoria face evenimente, singurul lucru la care, într-adevăr, se pricepe, însă cu mare speciali­ tate. Unui popor li trebuiesc oameni capabili să-I plaseze în istorie, lucru de care oamenii rînd aşi nu sînt în stare. Aceştia pot cel mult să asculte cînd ceilalţi îi îndeamnă: "Hai să facem un mare eveniment; ne mai lipsesc cîteva evenimente". Istoria viitoare se ca­ pătă luînd loc în istoria trecută, după cum marşul se obţine intrînd cu pasul plutonului În pluton: Un, doi! un, doi I unuuu l şi istoria este gata, poţi face istorie la nesfîrşit căci te-ai deprins. Vrei să faci isto­ rie în calitate de individ anumit? Este neapărat ne­ cesar să fii complex, să reprezinti prin valoarea ta 451 [452] interioară un popor şi cîteva popoare şi seminţii, con­ densate în fiinţa-ta numeroasă, ca icrele Într-un crap. Cazul e foarte rar: un asemenea comprimat de neam întreg sau de omenire întreagă se obţine numai o dată la eră. Dacă tu n-ai avea în conştiinţă pe sciţi, pe ostro­ geti şi geţi, ai fi un om de nimic. Ţi-ai vedea, me­ diocru şi ignorant, de treabă; ai semăna şi ai secera, ai munci şi ai dormi pe o ureche şi ai fi un prost care nu se mişcă în unda timpilor cu marile talaze. O bucată de piele de iepure, cu un zapis pe partea fără blană, ar trece în ochii tăi drept o cojoacă pu­ turoasă şi ai fi un nenorocit, pentru că n-ai simţi ne­ voia unei Acadernii, care să conserve blănurile scrise şi registrele cu socoteli ale vechi1ilor domneşti, ehi- tanţele de achitare şi arvună. '1 O dată intrat în istoria popoarelor, un popor caută evenimente; caută evenimentele cu care să se îm­ brace, ca penele albastre pentru pălărie. Dacă am lăsa istoria pe mîinile tale, băşicate la' plug şi cio­ can, ce-ai şti să faci tu cu ea? Ai ciocni-o de toţi stilpii ca pe o limuzină. Iată de ce, pentru conducerea statului, ne trebuiesc nu oameni pur şi simplu, ci oa­ meni transformaţi, oameni politici şi mai ales oameni istorici, din care nefericirea face să avem un singur exemplar, reuşit Însă unic. Omul de stat este faţă de omul de rînd cam cum ar !fi portretul în ulei faţă de omul politic : o schim­ bare de materiale, o strămutare din aer pe pînză, din carne în văpsea, din dregătorie în bronzul fără putregai. De fapt, e o strărnutare din viaţă în hîrtie. Omul de stat e omul hîrtiei, un material care a întrecut de mult suprafaţa şi volumul pămîntului nostru. In vreme ce tu zgîrii ţărîna, el zgîrie coala. Cu o unealtă ca dintele de greblă, el anulează timbrul, brodează anteproieclul, proiectul, expunerea de motive. Fiindcă «şti un animal, tu poţi trăi fără arhivă, pe cînd el, omul de stat, începe să tuşească şi să stră­ nute îndată ce-l scoţi din dosare şi-i dai drumul în 452 �-------- ......... [453] păşune. S-a dezobicinuit. Pentru el nu se pomeneşte nimic în stare sălbatecă ; totul e în rnapă şi în dulap şi natura fiind anonimă, îndată ce încape în hîrţoa­ gele lui, el o iscăleşte, îi pune ştampilă şi viză; o le­ galizează. Toate lucrurile se strămută şi capătă un înţeles, pe care tu nu li-I poţi da. Intii, se schimbă omul, deve­ nind diplomat, doctor sau licenţiat. Indată ce-i pui o diplomă în buzunar, Constantin simte altfel, ca şi cum a fost fermecat: nu se mai loveşte cu proştii. EI gîndeşte cu vîrf şi vorbeşte cu vîrf, pitigăiat în bunul înţeles, adică aşa cum ar cînta privighetoarea. Apoi, lucrurile încep să călătorească de la sine, ca puii de peşte, din rîuri în apa sărată, schimbîndu-şi toată fiinţa din înotul lor prin apa dulce în mare. Pămîntul tău devine sol şi subsol şi trece Ia mi­ nister, căruia i s-a zidit palat înzestrat cu tot ce tre­ buie, de la ministru pînă la portar, cu direcţii gene­ rale şi subdirectii, Gîrla ta se face forţă motrice şi este supusă unui regim. Partea din gîrlă, aceea care dă din coadă şi se vinde cu kilogramul, trece altui minister şi intră în reguli deosebite. Grîul şi porum­ bul tău devin producţie agricolă cu şase la sută ma­ terii străine, iar pădurea ta se face lemn de construc­ ţie şi de rezonanţă şi metri cubi, cu taxe de exploa­ tare, silvicultori şi taxe de export. Gazul tău este pe­ trolul din industria petroliferă, aparţinînd societăţilor cu nume scoase din astronomie, de foraj şi distilare. Chibritul devine regie, dimpreună cu tutunul şi cu sarea, pe care a descoperit-o, lingînd pădurile, ci­ reada. Viaţa ta intră ,în S.AR şi se negociază la Londra, la Paris şi la Ziirich Aşa de sus nu te-ai gîndit ni- ciodată să te sui. Dacă valea Păduchioasa are În­ tr-însa cărbune numele ei "Les Mines de Padou­ quioassa" devine cultural. Văzuşi că statul nu-i de nasul tău? Alta e gospo­ dăria ta şi alta e gospodăria cea mare, în care intră gospodăriile noastre, ca nişte cutii sub pat. Nici să nu te gîndeşti vreodată să primeşti a-ţi băga nasul 453 [454] unde nu-ţi fierbe oala. Oala aceea este pentru nasuri subţiri şi năzuroase ; trebuie să ai în neamul tău gre­ cotei. Trebuie să ţi se fi subţiat păretele dintre nări. Atunci poţi rîvni cumva să te bagi în gospodăria sta­ tului tău. Şi să fi mînjit hîrtie multă, cu toate mădu­ larele tale, de cînd te-ai născut, ca un vierme din lut. a să-ţi povestesc ce-ţi lipseşte ţie cu de-amăruntul ca să ieşi de la vite şi să intri în politică şi în isto­ rie - şi ai să vezi că am avut dreptate. Dacă vrei să te gîndeşti să-ti bagi copiii în această fericire, ei trebuie să se dea de mici şi, uitînd cu încetul tot ce 1" ştiai tu, ca un dobitoc, din apucate, să înveţe deprin- derile şi ştiinţele într-adins întocmite pentru oamenii : mari. Acum să-ţi spun drept, se întîmplă că şi arhivele şi istoria şi cărţile se încurcă şi încă de tot, de nu le j mai dă nimeni de cap. E de ajuns să scaperi un ehi- , brit şi să-I bagi în ele aprins. Dar asta nu trebuie să se întîmple niciodată, căci ne pierdem civilizaţia şi cădem în barbarie. [455] 1 1 , MINISTRUL După cîteva săptămîni s-a instalat un nou guvern si ne-am întîlnit cu unul din ministri. Ministrul era pe jos, deprins de altfel din lungă experienţă să nu se suie decît în trăsura altuia. Era seară. Becurile elec­ trice luminau îndeajuns ca să se poată vedea totala transformare a personajului. Fiu al unei provincii care nu produce de regulă nici miniştri, nici aristo­ eraţi, el intrase în totalitatea costumului admis şi purta, în acelaşi timp, piese disparate de la mai multe îmbrăcăminţi contradictorii. Curnpăr îndu-şi cele de cuviinţă, după patru liste deosebite şi pentru patru ceremonii diverse, noul ministru, care nu era călăuzit de un gust personal al costumului, apăru sub felinar ca analogul luxos al unui clovn, specializat în a se prezenta publicului amuzat, compus anapoda ca un afiş. Ministrul călca stîngaci în noua lui corectitudine profesională şi cu toate că-şi studiase, probabil, ati­ tudinea la hotel, izbutea destul ele greu să nu pară că soseşte gătit, de la o distanţă ele 600 kilometri. Ne-au izbit îndată pingelele lui de mare cauciuc, pe care le-a cumpărat, desigur, ca să umble comod, cum se povesteşte. Picioarele fiindu-i foarte lungi, umble­ tul genunchilor, care ar fi permis unui prepelicar să treacă uşor printre cîlcîiele lui, ne-au vorbit în primul rînd. I-am conternplat încălţămintea care purta În- 4515 [456] covoieri şi nervuri decorative, copci ca nişte cîrlige, găurici ca de vărsat, simetric aşezate, piei dublate, ca să contrasteze prin culoare în scopul unei eleganta de rinocer, şireturi groase cu vîrfuri de metal masiv. Costumul aparţinea unei eleg'anţe de cîntărire şi cu­ baj, care utilizează din toate materialele de trei ori mai multe şi fac dintr-un om îmbrăcat un magazin, Nu ştim cum se făcea însă că tocul se găsea cu un nivel mai jos decît pingeaua, ceea ce da impresia că la fiece pas personajul ieşea dintr-o groapă cu piftii. Pe deasupra acestor picioare, încălţămintea era îrn­ bracată în ghetre culoarea cafelei cu lapte, încheiate în afară cu catarărni nichelate. Picioarele ministrului sle înfăţişau ca o păreche de cîini g'albeni cu coada retez ată, friguroşi, Îmbrăcaţi În pardesiu beige. Nu am înţeles repede la ce slujeşte această podoabă su­ perioară, foarte agreată de tîmplari şi şoferi, şi mi-am I zis mai tîrziu că desigur marile demnităţi o impun. Lipsea un singur accesoriu: preţul atîrnat pe carton, de urechile ghetei. Un baston cu totul nou mergea alături de ghete, cu un vîrf de os, mai lung decît se simţea nevoia. Urcam pe bastonul lustruit pînă la gărnălia lui sfe­ rică şi dădurărn, acolo, de mîna ministrului, înrnă­ nuşată. O cochetărie curioasă făcea ca mănuşile să pară întoarse pe dos şi cusături le să fie vizibile în pungălituri roşii pe pielea palidă. Ministrul le alesese pe acelea, ca să fie în linia ultimului jurnal - şi ni se pare că gresise, cumpărînd nişte mănuşi de sport r ' mănuşile s-ar ,fi îrnpărechiat cu patinele sau cu o ra­ chetă groasă, Patria locală a ministrului izbutise să facă un ministru, Însă nu adoptase încă tenisul şi mingea catifelată. Intre mănuşă şi încălţăminte evolua prin urmare bastonul, a căruia poemă impiedica tă şiredifica tă continuu, constituia un nou echilibru mobil, adaos la instabilitatea picioarelor, Pantalonii copiau, În dese­ nul lor, fundurile scaunelor de paie, cu trei nuanţe ale aceloraşi culori: cafea cu lapte neagră, calca cu lapte normală şi cafea cu lapte spălăcită. Printre po­ ligoane şi romburi circula, suplimentar, un ton de 456 [457] cornurl',!i Iu;nzeic. Le-am distins pe ioate la becul electric. Ministrul înainta descheiat, pentru punerea În V8- 108re a întregului geamantan pe care-l purta pe sine. Paltonul cenusiu avea o căptuşeală gălbuie si nasturi exterior! cît nişte ceasornice. f)e sub p;�.mon: CLI poa­ lele la jumătatea distanţei dintre ghete şi genunchii pantaloni lor, ieşea un colţ de haină neagră şi juca un monoclu cu ramă ele chihlimbar. Ministrul îl pusese de cîteva ori, venind încoace, 18 cîte un ochi, dar lu­ crul cădea pe sfoara lui, neputînclu-se fixa între gin­ gia ochiului şi sprînceană, deşi mişcările nasului se sileau să-i dea un sprijin potrivit. Ministrul simţea că monoclul nu o să-i stea locului niciodată si ar fi preferat ca acest obiect să fie purtat în gură, de unde nu ar fi căzut decît la înnoptat, cînd şi alegătorul şi omul politic cască. O dată, ni s-a părut că monoclul 2! stătut o secundă la ochi, dar nu putem şti ce a vă­ zut atunci ministrul prin sticlă, că s-a înspăimîntat şi a sărit înapoi pe pingele. Trecea un cal la trăsură şi cum s-a sucit monoclul, care luat pe ne alese mărea de opt ori universul, ministrului trebuia să i se fi pă­ rut că-i sare calul pe teatru. O privire nesupravegheată de ajuns ne-a scapat atunci către figura, proaspăt rasă, a ministrului. Pă­ lăria lui era cenusie-alburie si avea o formă uzitată numai cu turul pantalonilor strîns la minimum şi cu u.nerf lăţiţi de două ori, la echer. Avurăm atunci senzaţia ciudată cii figura ministrului a dispărut şi că avem de-a face cu un domn pe care Jlu-l mai cu­ noşteam. Pălăria cu fundul mare era Înconjurată de o margine mică şi de o panglică vînătă-închis. Ne mai uitarărn o dată. Era el, ministrul, însă culoarea şi forma pălăriei împrumutau purtătorului un cai«­ pod de cap turtit pe 118S şi dat pe spate, Iăctndu-l să pară acoperit CLI o farfurie cu gura în jos şi prins elt;­ desubt. Dar ştiindu-sc ministru, ministrul trebuia să dea cumva să se înţeleagă că nu era altceva şi îşi alesese stilul de ,1 se lăsa salutnt, ca prin răspunsul lui să devie evident că este ministru, Cii (oaLe că f:'iriî por- 457 E: [458] tofoliu. El se uita niţel cu coada ochiului şi nu consimţea să se uite cu ochiul întreg, ca să nu fie ne­ voit să-şi întoarcă profilul. Un ministru se uită fără să vadă. Observarăm că purta şi un guler scrobit de toată frumuseţea, cu două colţuri frînte pe o cravată cu perlă, d�1t:Unde se numărau pe piept nasturi! de sidef ai unei jiletce albe., In gulerul lui, ministrul Se înţepenise ca un taur <În coarne şi nu primea să se miste. Obişnuiţi să salutărn pe miniştri înainte de a fi de­ venit şi după ce au căzut, am trecut. Ochiul minis­ trului mirat se rînji într-o deschizătură mai ca Tu. mea. Treceam. Trecurărn. Ministru! se opri şi îxcepu o frază cu voce, către domnu! care-I însoţea, şi care rîdea fără motiv, din necesitatea de a dovedi publi­ cului că el poate rîde cu ministrul. -- Cînd am depus jurămîntul de ministru ... zise � ministrul cu accentul lui cel mai încredinţat. J Şi se uită puţin în dreapta şi puţin în stînga şi pu- ţin îndărăt. Fiind în apropiere de un \V.c., publicul, împărţit în două tabere, una grăbită şi alta satisfăcută, intra căutîndu-se febril sub pulpane sau ieşea încheindu-şi paltonul şi tuş ind. Intllnindu-mă cu Omul Politic, l-am găsit de astă dată întristat. .M,i-a strîns mîinile languros, mi-a vor­ bit L'Î'J·ă vocea obicinuită, cuvintele nu-i mai strălu­ ceuu ca alărnurile irecate; silabisea, tărăgăna. - Imi păreţi indispus, Domnule Om Politic ... - Sînt scîrbi t, Domnule Mare Cetăţean, mi-a răs- puns Omul Politic. Turpitudlni, incertitudini; în viaţa politică ai căuta zadarnic rectitudini, corectitudini, fiind plină de ingratitudini. In continuă acţiune, pen­ tru naţiune, capeţi o bizară noţiune şi convicţiunea că viaţa politică este o abjecţiune, Să nu crezi că am ajuns la superstiţiune. Apelez la spiritul el-tale de justiţie şi ou intuiţia Constituţiei te Întreb: ce este această inechitate şi dacă {-�a va dura o eternitate? Imi pare rău că v-ani găsit într-o stare sufle- 458 [459] tească de depresiune, răspunsei. Să-mi daţi voie să mii retrag ... -- Nu te retrage, zise Omul Politic. Rămîi. Aveam obsesiunesă fac cuiva o confesiune. E o necesitate de civiliz aţiune ca din cînd În cînd să' ne uşurărn psicologia. E lamentabilă viaţa politică, Domnule Mare Cetăţean. Regret profund că . am participat la activitatea ei. Mai bine rărnînearn un om al dreptului şi un advocat ilustru, cum devenisem, între marile principii, şi făceam abstracţiune de sinistra confu­ ziune. Ascultînd pe Omul Politic mi-am dat seama că, pentru a intra IÎn mişcarea militantă, prima condiţiune nu este numai să fii versat în complicaţiunile Con­ stituţiunii, dar făcînd chiar excluziune de această condiţiune, o imperioasă datorie îţi dă obligaţiunea să te exprimi în cuvintele cu terrninaţiunea în iţiunc şi in iţie : în udine, în igie şi iziune. Dacă ai crezut puternic în ceva, dacă ai avut un ideal şi o ideaţiune, însemnează că ai o religie sau o religiune şi acest lucru de bază în politică nu poate să aibă altă ex­ presie sau expresiune. Nefiind un ce vulgar, politica subînţelege o educaţiune şi numai terrninaţiunea, in­ diferent de observatiune, permite o justă operaţiune. Viaţa parlamentară a dezvoltat mecanismul atenţi unii pînă dincolo de sublima imitaţiune şi însăşi decep­ ţiunea intră în compoziţiunea elocutiunii, 'ca o reper­ cusiune. In consecinţă, am luat cunoştinţă cu emoţiune de sentimentul de amărăciune care a făcut tJy'sensibili­ tatea Omului Politic intruziune şi nu am fost in si­ tuaţiune să-i ofer nici o consolaţiune. Totuşi, subiec­ tiv, am încercat, printr-un comparativ sau alt com­ parativ, să-I aduc la realitate, prin explicaţiuni de situaţiunl, arătîndu-i că între calitate şi calitate diferenţiază la super lativ intenţiunea realiz.aţiunii. - Nu mă poţi induce în eroare, răspunse Omul Politic, întrucît experienţa mi-a înveninat 'existenţa. Aci e diferenţa. - Atunci, ceea ce-mi rămîne de făcut este tot să mă retrag. 459 [460] --- Pepct : nu te retrage, Domnule "1\1are Cetăţean. Nu mă lăsa în atitudine de solitudine. Pregătesc toc­ mai o interpelatiune. Bugetul fiind grav grevat în di­ versele capitole ale diverselor departamente, vreau să consult sentimentele rnajorităţii. Este ea constientă ele imensul prejudiciu provocat 'finanţelor statului şi consimte ea la imensitatea dezastrului ce ne pîndeşte şi ne va înghiţi? Sau o ignoranţă plată adaogă o penibilă concor danlă la inelezanta unui guvern de circumstanţă? Pe v;-emea noas�tră,' a bărbaţilor poli­ tici de mare distincţiune, partidele au dat guverne cu prestanţă, miniştri vigilenţi, oratori eminenţi, ve­ hernenti. Se deplasa un bulon la calea ferată? O te­ legramă de sosire în Capitală, de la moşie sau de la Paris, nu ajungea exact la hotel? Interpelatiunea lua formă ciceroniană şi un gL1vem putea să părăsească banca ministerială, pentru că lavalier a ministrului de externe fusese înnod ată strîmb de un valet. Azi?! Azi nu mai ştie nimeni să guverneze. Au­ toritatea suferă de mediocritate şi la incapacitate se suprapune feroci tale şi atrocitate şi dacă încă vreo zece ani perspicacitatea partidului din care fac parte cu onorabilitate V3 fi ţinută în expectativă inactivă, prevăd o perspectivă colectiv maladivă _ _ Se cunoaşte şi din convorbirile particulare forta dumneavoastră oratori<:ăfără nici un precedent tot atît de el'ocvent, observai Omului Politic, începînd să J rup binişor şi eu poltticeşte. Verbul domniei-voastre are, ca şi adverbul, o rezonanţă parlamentară univer­ sală, amintind cînd dulcele dialect provill1sal, cind gin�4�işiacatalan�i. Ne tr anspor taţi cînd în Italia, cînd fn Fr ancia, cînd în Hispania şi inflexiunile dumnea­ voastră portugheze ne IjJlHl <În conexiune sunetul cu Atlanticul. _ Nu-mi mai trebuie altă dovadă despre augusta mea latinitate, răspunse măgulit Omul Politic, în as­ ceridenta căruia se aflau un valoros l aptagiu chinez, avînd patruzeci şi două ele vaci şi o duzină de bivo­ lite ele ce-a mai pur.i rasă, precum şi 1111 căruţaş, cu ofi'Rini!c în Inrliil« Noi, consacrat speclal itătil trans­ porturilor CII il 1: tOi111, în ti ITIp urile nopţi i, ,de LI nui 460 [461] produs ce poate fi nUJ11ai indirect numit. Devenind la tin şi afis tocra t prin crcdillţe ,politice, Urnul Pol! tic cu pasiune nu SC8P�! nici o ocaz iuno de a pune în funcţiune o raţiune de i1Wr2 tensiune, dind vulgului politic şi cîte o drastică lecţiuno. Arta de a guverna presupune, într-adevăr, VOC<1- tiune si echivalează CLi o artă ele creaţiune, de con­ �rcţilln'e şi concentraţiunc. Libertatea, eg'alitatea şi fra­ terriitatea, adică democratia, căreia îi deie naştere re­ voluţiuriea, pot să soluţioncze problemele, făl�ă un spi­ ritde rezolutiun- si elevatiune ? Niciodată! Or,ce găsim noi î� liber'tate? 'Răspunsul poate fi dat cu simplicitato : laşitate. In e,'J,alilate, găsim ilegalitate şi fraternitate» este soră cu perversitatea. Aceste trei deziderate sînt lipsite deelicacita!e. Şi nu orice Sim­ plu Cetăţean se aclapte2Z�icu aptitudinile adevăra­ tului conducător, care se moştenesc naţional, din ge­ neratie în generatie, fără altă -oper aţie decît expedi­ tii] conditiei natalitătii în procreaţie la destinatie sau expcdiţiunea condiţiunii ele natalitate în procreatiune la destinaţiuno. In această chestiune se procedează şi prin suges­ tiune. [462] .R OM ŞI OM Interpretul zise : După cele mai sigure clasificări, Kuţii se împart în două mari categorii cu totul distincte: oameni de stat şi oameni fiscali. Pr ima categorie merită nu­ mele de "mare" prin valoarea individualitătilor care o compun, cu toate că infinit de restrînsă, un om de stat fiind aproximative-gal, în ceea ce priveşte inte­ ligenţa, competinţa şi meşteşugul aprecierilor cu o sută de mii de oameni 'fiscali si clasa celor din urmă fiind sinonima eu popor şi vulg, Ca să-ţi faci o idee despre deosebirea celor două clase aparent antagoniste şi de faptperfed armoni­ z ate, să luăm o pildă: ceramica şi lutul. Ai obser­ vat, desigur, disproporţia curioasă dintre vasele de pămînt şi cantitatea de pămînt brut d-in natură. Deşi intenţiile naturii, aşezind planeta noastră în dreptul incandescenţei cu miliarde de calorii ale soarelui, au fost să coacă globul şi să-I transforme în amforă s'o­ noră de ter acotă, experienţa nu a reuşit. Mai trebuia ceva, un foc suplimentar de jur împrejur. Smalţu­ r ile fuseseră pregătite şi pămîntul înota încă de la început în baia de glazură albastră şi litarge, pre­ gătită viitoarelor lui luciri şi reflexe. In atelierele vastelor infinite orizonturi, proiectul a fostabando­ nat la jumătate, în momentul cînd ghiuleaua noastră natală fusese pusă şi învîrtită la strung, unde a şi rămas continuînd să s,e învîrtească. ��------""""d [463] Ei bine, toate col ee] lile, de la etruşci pînă la Saxa şi Sevres, conservate În vitrine şi muzee, Ce repre­ zintă ele, faţă de aglomeraţia uriaşă de pămînt prost, distribuită între mări şi dedesubtul mărilor şi între poli? Pilda noastră, domnul Reporter, nu este chim Cll totul în afară de subiect. Neputîndu-se fabrica numai şi numai oale, pămîntul a fost împărţit în state, pen­ tru Ca natura să izbutească să creeze cel puţin oa­ meni de stat. Ar fi într-adevăr foarte greu de con­ ceput viaţa fără oamenii de stat şi pămîntul fără mi­ niştri, fără subsecretari de stat şi directori generali: ar fi o Imposibilitate. Ştiinţele naturale sînt încă în stadiul primitiv, ne­ putînd înfăţişa studiului şi lecturii decît pe om, pur şi simplu, adică pe omul lipsit de importanţă. Omul de stat se găseşte faţă de omul-om la distanţa ana­ legă ia care se află omul faţă de maimuţă. Nu es te absolut probat că omul de stat s,e trage din omul brut, fără acea participare mistică a necunoscutului, care separă oamenii prin conţinut şi nevăzut, deşi ei par să se asemene după chip. Se poate însă admite, ca un principiu convenţional, pentru înţelegerea pro­ blemei, la soluţionarea căreia, matematică, se poate proceda prin metoda ipotezei. Ba, între omul de stat şi celălalt, sînt şi deosebiri fizice, .de anatomie şi structură. Pe cînd omul brut poate merge mult pe jos şi uneori toată viaţa, omul de stat nu ştie să meargă decît în vagon special, iar cînd stă el stă numai În ,fotoliu, într-un fotoliu cu cimpoaie dedesubt, In căptuşeală, care se desumilă cîte puţin şi se umflă cîte puţin din nou, ca să pro­ ducă o senzaţie de moliciune treptată şi să legene, ca o şedere pe nori, superior ita tea rnădulăr ilor capi­ tona te ale omului de stat. Iarăşi, cind umblă, adică atunci cind se mişcă, primind să-şi puie talpa direct pe univers şi să schimbe tălpile succesiv deasupra acestui element, omul de stat nu săvîrşeşte acţiunea populară şi fiscală decît în interiorul unui cabinet şi în iarba de lînă şi ele mătase a unui COvor pro­ fund. 463 [464] Omul ele stat caută în jurul lui peste veacuri, cu (1 privire goalii, depărtată şi gînditoiJll' de Sfinx sau cel puţin de tapir. El vorbeşte şi se uită la inel sau În scuipătoare sau vorbeşte şi citeşte în acelaşi timp, ciîci În creierul lui tunctlonează.tcoincident, mai multe facltli.i"I,\i deosebite, care la xirrnrl brut nu există nici În stare elementară: ascultă, cugetă şi se grăbeşte, fiind totodată În locul unde respiră şi pretutindeni. Ai observat că dacă îl saluţi, cornplexcle Jui preocu- pări îl ,s tînj enesc atît de mult încit m II ştie 'să -,ţi răs­ pundă decît mai tîrziu, atunci cînd are nevoie de d-Ia si atunci el te salută cu urrceremonial destinat să compenseze toate distractiile ·şi absenţele din timpu- rile repetate cînd d-ta aveai nevoie de el şi te nu­ meşte şi: dragă sau scumpul meu amic. Dacă te-a în t.lnit pe scară, te potriveşte să te vadă cu umărul sau ou soldul stîng, sucit rlinşir» spinării. 1 Cu ochelari sau cu ochii liberi, omul de stat suferă aproape de presbitie şi departe este miop. Nici mrna ,]ui riu se mai mişcă de tot, ,redusă la gesticularea bdnclavă a unui xleget din zece şi că lcă tura lui de conva lesoent te face .nurna i decît să-I remarci, chiar necunoscindu-I, că este 'Om de stat 'sau viitor om de stat, ,sau măcar aspirant la o posibilitate paralelă. Omul ele stat impresionează puternic şi pune in­ fluenţa [ui covîrşitoare ca o ştampilă pe tot ce-l În­ conjoar ă. Din ziua cînd un portofoliu ti consacră, ser­ vitoarea îl salută cu numele ele domnule ministru, iar valetul şi nepotul bucătărcsei, intelectual, devin con­ stienti că ling porţelanurile unei somităţi si iubesc �,1 poarte în cwavati'î opic�ii.ură de sos vizibilă din bucătăria lui. In treburile lor, ei se comportă exact ca omulcl:e stat, ,pe care îl escor teaz ă: gînditori, depăr­ tati cu pauzc.vdiscreţi şi ioar le puţin inforrnator i. Cît priveşte 'pe soţia omului de stat, ea trece lJ1umai­ deCid. din zoolovia soci::Jliî 'în categoria resLrinsă si Îsi adresei! Z�l p81�.;-iile cu ti tula tLl rc� cloamn a 1TI inis tr�. I nU mi tii ţi i lTIed i;1 Le se produc . -- Ieri, dnd p,rn mîncat cu refrina. regina mi-a spus ... lasă <1 scînţclege doamna r;�inistrLl. o 464 7 [465] Iată pentru ce cuvîntul om nici nu kltr�îîn vocabu­ larul unui om de 'stat, noţiunea de om evocind pe aceea dealrgat. Omul de stat nu admite, evident, existenta sălbatecă a omului cu căciulă sau a omului funcţionar. Aceştia sînt pavajul asfaltat al statului, pentru înlesnirea bunei rulări a pneumaticului balon. De aceea s-a simţit necesitatea înlilnţării unei clase intermediare, care fără să oblige pe omul de stat să o frecventeze, să poată să fi.e citată 1n dreptul noţi­ unii de om, cu un vocabul decent, aparţinjnd întru­ citva omului brut. dar asociat mai repede cu periferia morală a omului de stat: clasa persoanelor. Persoana nu e poporul, dar nu e nici omul de stat, fiind ceva cam Între umbrelă şi baston, Între pantof şi papuc, între clondir şi flacon, un creion care ar sorie a cerneală însă rămîne uscat. un aparat între mătură şi peria pentru frac. Persoana este cineva şi cineva este întotdeauna altcineva, adică unul care este, dar care ar putea să nici nu fie, Persoanele se bucură de stimă fără să presupuie o responsabilitate