[6]
Cele cuprin/le tn prese"ttl corle
se rtlporlecuă Iti moravuri vechi,
care, de sigur, au dispărut.
'AC"' I \ " S [) I
t-\ J� \ � • 1".
; : ' 7'. :'1
i"- -
_./' 3g.!fjJ
ru: . ,\ p .. SI
- ---'-- . --- .---
,.-
•
[7]
PRELUDIU
Oraşule, pe care te iubesc, ce-ai să aduci
tu ţărilor unite laolaltă sub putredul tău
prestigiu? Ce-ai să dai tu milioanelor de oa­
meni, cari vin la tine 'ca la o cetate sfântă?
Ce miruri porţi in mâinile tale de noroiu, ca
să le ungi sufletul şi să li-l întăreşti?
Din inchisoarea de unde te privesc peste
cântecul broaştelor d,ţI\ smârcurile ce mă des­
part de tine, imi dau seama, oraşul meu, de
reverie şi de suferinţă, că tu �'.�i avut ce face
cu mine, că nu ţi-a păsl!t de inima mea, că
nădejdiile mele te-au ofensat.
Am fost în tine un locuitor supărător şi
m'ai trimis Între puşti, cu ordinul ca să mă
gândesc la trecutul meu ca la o greşală şi la
visurile mele ce te priviau, ca la o crimă.
M'ai zidit aci, unde-ţi trimiţi escrocii, hoţii
de bnzunare, spărgătorii şi bandiţii, lângă
-7-
[8]
II
I
,
{
!
I :'
POARTA NEAGRĂ
cimitirul unde-ţi trimiţi dricurile ca nişte
caleşti de mireasă, in vecinătatea casei, unde-ţi
trimiţi nehunii; m'ai zidit în regiunea ta de­
şartă, în infernul tău, ale căruia munci, le-ai
învecinat cu o pustietate.
Trecutul meu, ascultă, nu am să mi-I tă­
găduesc, nici după ce un trihunal de popi
m'au osândit pentru ceruri, nici după ce o
poruncă m'a pedepsit pentru oameni, nici
după ce furia putregaiurilor tale s'a răscolit,
ca să-mi aducă în şoaptele sufletului, cuvin­
tele de părere de rău. Au putut cei de o
seamă cu mine, lucrători şi canoniţi ai ideii,
să se lepede de prizonierul tău, să-I alunge
dintre dânşii, să-I hlesteme şi să-I bârfească ;
oraş al încercării şi al neputinţii, insulă de
liliac şi de mătrăgună, haltă stătătoare a
purulenţei, în care se îneacă din shor şi
se fac leşuri toate păsările ce vin tinere pe
deasupra apelor şi de printre munţi. CIoacă
de nenufari.
Dar mă gândesc la viaţa ta, capitală a
unei ţări întinse, prin care trec astăzi, pe
mijloc, Alpii şi şerpii mari ai norilor negri.
Cum te înfăţişezi tu astăzi, când fruntariile
s'au depărtat şi holdele noastre ating răsă-
-8-
I!
i
r
[9]
POARTA NEAGRĂ
ritul, amurgite de apus? Ce suflet şi ce pu­
teri aşezi tu la temelie? Ce sânge bate în
vintrele tale?
Mă adâncesc în tine şi caut, cetate cu
gloată numeroasă, o elită care să-ţi dea
dreptul să te mândreşti că din tine a purces
în cele patru unghiuri ale lumii cântecul de
adunare laolaltă a întregii odrasle. Tu ai
vosbit cu înlesnire toate limbile drumetilor
,
şi te-ai supus obiceiurilor lor, trecând dela
unele la celalte, ca dela o zi la ziua viitoare,
încăltându-ti simtirea cu cismele sau cu pan-
, , ,
tofii celui mai de curând sosit. Sufletul tău
e ca bucătăria ta: toţi i-au lăsat câte ceva,
halvaua şi stridiile, porcul şi fazanul, .sarma­
lele şi pateul, Mavrocordat şi Paul Verlaine,
mastica şi şampania «gout americain», tutunul
turcesc şi marylandul, papucii sultanei şi
tocul Louis XV.
Ai hipodrom ca Londra şi Parisul, bătaie
de flori ca Nissa, rulete ca Monte-Carlo, mo­
diste pariziene, croitori englezi, băcani greci,
grădinari bulgari, misiţi armeni şi evrei; ai
cluburi şi tripouri, automobile, covoare per­
sane, dancinguri şi varieteuri; ai o Academie
• Y, a la Richelieu.
-9
[10]
POARTA NEAGRĂ
Dar n'ai avut niciodată, nici un sfânt şi
nici un scelerat strălucit. Şi tu n'ai dat nici
pe Eminescu nici pe Anton Pan, nici pe
Creangă nici pe Veniamin Kostachi, nici pe
Cantemir, nici pe Kogâlniceanu. -Tu n'ai
putut să dai un Domnitor.
Ai o hihliotecă închisă cititorilor, pentru
şoareci, Ai câteva sute de hiserici în care
cântă greerii de vecernii. Ai arhierei, ne­
gustori de acatiste şi de cadavre, ai episcopi
care fac negustoreselor măritate copii şi vă­
duvelor Iepădături. Ai profesori fără stu­
denţi şi studenţi fără profesori şi ai mulţi
copii fără tată.
Ai restaurante, hoteluri şi o sumedenie de
case închise.
Nu voiu exagera nimic, oraşul meu iuhit
şi ticălos, de o ticăloşie minusculă. Mă voiu
duce însă din casă 'n casă, în toate casele
tale mari, din club în cluh, din local în local,
şi voiu spune ce am văzut. V oiu Însemna cu
o cruce mesele numeroase la care mănâncă
doi domni şi o doamnă elegantă. Unul din
ei e soţul doamnei şi celălalt e însoţitorul,
care plăteşte restaurantul, teatrul, chiria,
hijuteriile şi echipajul nohilei căsnicii fără
- 10-
l'
1
[11]
pe s::
POARTA NEAGRĂ
descendenţă. Soţul consumă mulţumit şi în
vreme ce pierde la cărţi, însoţitorul îi dis­
trează perechea într'un alcov împrumutat.
V oiu face iarăş un cârd deosebit din soţii
bătrâni, dregători în societate, cari întreţin
pe cheltuiala lor vigorile tinerilor însepara­
bili, prepuşi la egalizarea temperamentului
soţiei tinere şi luxoase.
O, Metropolă! Ziua nimeni nu stă acasă
şi noaptea nimeni nu-i în casa lui. Fiecare
bărbat îndulceşte singurătatea voită a femeii
prietenului său şi femeile, adunate în casele
cu perdelele groase, slujesc ritului tău pentru
bani. Imi este neuitată sinuciderea acelui
bărbat frumos şi de-o construcţie fizică uriaşă,
care ascuns cu viţiile lui Într'un apartament
cu tripoul în faţă şi cu camerele spre curte,
a desmierdat fără să ştie trupul fiicei lui,
plecată la şcoală. Urîtul te alungă totdeauna
într'�ltă parte, nomad. Medicul, omul de
ştiinţă, omul politic, advocatul, inginerul, pro­
fesorul îşi lasă vatra goală şi nevestele lor îşi
lasă întâmplătorii copii pe seama unguroaicii .
. Cu ştirea soţului, femeia unui factor în­
semnat vilegiaturează În societatea unui şef
de partid, care va îmmulţi onorurile cuvenite
-11-
[12]
r
,
.'
POARTA NEAGRĂ
soţului. Cu ştirea soţiei bărbatul se bucură
de graţiile servitoarei. Incepătorul se Înru­
deşte noaptea cu femeia şefului său. Băr­
batul divorţează de nevastă şi se căsăto­
reşte cu sora ei, cu care a concubinat, unind
într'un acoperământ, ca fii ai lui, pe verii
născuţi din încăierarea cu un singur mascul,
a două surori - şi-i cea mai înaltă culme de
cavalerism şi moralitate, la care poate ajunge
unul din cetăţenii tăi aleşi. Căci de obiceiu
nu se simte nevoie nici de primul divorţ nici
de a doua căsătorie, idila merge paralel.
S'au văzut în tine învătati măsluind căr-
, ,
ţile, ca să poată sustrage zestrea proaspătă
a unui partener şi apărători împărţind cu
hoţul, drept onorariu juridic, bocceaua cu
lucruri furate.
Mănâncă porceşte scumpa mea cetate şi te
Împreună ca muştele şi gândacii, din sbor
sau Între molozuri.
Şeful familiei deboşează pe verişoară, pe
soacră, pe mătuşe, pe cumnată, pe nepoată.
Mă duc la un cunoscut şi dacă nu-i iau soţia,
mă provoacă ea să Încerc. Vine prietenul la
mine şi-mi acostează nevasta, după ce des­
brăcându-se de blană, a frecat cu spinarea
- 12 -
i
\
)
'1
I
u
[13]
POARTA NEAGRĂ
tâţele servitoarei. Il primeşti bine şi el se
. �
crede pensionarul autorizat al bunurilor in-
tregii familii. Unchiul se informează la ne­
poată de câte ori e strânsă în braţe în timpul
unei nopţi şi acest unchi s'a întâmplat să fie
şi Mitropolit.
Când se întrunesc la ceaiu în saloanele tale,
sotiile cetătenilor tăi distinşi comentează
. .
forma, lungimea şi elasticitatea unui atribut
la persoanele încercate, după cum bărbaţii
fac, în colţul lor, confidenţe asupra facultăţi­
lor secrete ale doamnelor măritate, din ve­
cinătatea canapelelor pe care fumează agale.
Ceeace mă revoltă la spectacolul tău ne­
ruşinat, de universală şi neîncetată streche,
nu e in primul rând tinereţea care se iro­
seşte pe canal, creşterea copiilor, nelepădaţi
la timp in casele tale bogate, căci toate
acestea le plăteşti cu bătrâneţea precoce şi
,cu putregaiul. Mă revoltă consimţire a gene­
rală şi liniştea normală a monstruosului tău
coit. Nici o dramă, nici o tragedie nu ishuc­
neşte din smârcul, în care zeci de mii de
broaşte zac încălecate.
Mă revoltă că nici măcar cuvântul e înşe­
lăciune i nu caracterizează starea de pria-
- 13-
,.. .
[14]
. ,
; I
I
II
I
\
�
•
, .
l'
Il
l'
,[
POARTA NEAGRĂ
pism des gustă tor a cetăţenilor tăi. Mă re­
voltă lipsa de pasiune, absenţa dragostei,
absenţa inimii, a curajului şi a primejdiei
din actele elitei tale presupuse. Soţiile nu-şi
ucid bărbaţii, bărbaţii nu-şi ridică din pă­
mânt coarnele ca să-şi împungă adversarul,
fetele seduse nu-şi răpun seducătorul. Urăsc
în tine indiferenţa care devine o carieră,
urăsc în tine sfatul şi tactul prudenţii, Fata
sedusă şi cu averi îşi găseşte întotdeauna
bărbatul care să-i dea în schimbul traiului
comod şi al evoluţiei sociale, condusă de
legăturile alianţei, numele lui, tot aşa după
cum fetele slute, cocoşate, foanfe şi cu al­
beaţă îşi găsesc arhitecţii, medicii şi pro­
fesorii de cari au trebuintă.
,
Urăsc în tine tiparul, după care situatiile
cele mai complicate şi mai scârnave se aran­
jează fără morţi, ca o afacere Între moşte­
nitori libidinoşi. Urăsc în tine, oraş care
făgăduiai reveriei mele trepte de ascensiune
fără sfârşit, identificarea sufletelor cu banul
abject. Pasiunile tale sunt microscopice, ne­
bunia ta e cunoscută numai în forma pa­
raliziei generale, sângele tău e păstrat cu
îngrijire.
- 14 -
, �
[15]
POARTA NEAGRĂ
Asasinatele tale apar în forma minoră a
pungăşiei prudente. Morţii tăi mor de in­
digestie sau de cantaridă,· niciodată de un
vârtej de patimi, de o răscoală de suflet,
de o vijelie. Şi după cum năzuinţele se li­
niştesc cu un scaun în Parlament şi cu o
sinecură, avânturile tale amoroase sfârşesc
printr'o socoteală cuminte. Eşti o capitală
care detestezi toate excesele, şi în cute­
zanţă, şi în răutate, şi în revendicare, şi
în bunătate. Eşti un oraş cu măsură, un
oraş intermediar, un oraş samsar. Nu crezi
în nimic, nu nădăjduieşti nimic.
In plină tragedie istorică bărbaţii tăi de
seamă, bătrâni şi gârbovi, se căsătoresc vlă­
guiţi cu femei tinere, cari ştiu că vor apar­
ţine altora. Când trupul nu mai ajută pe
marii tăi cetăţeni, sufletul lor nici atunci
,
nu se vindecă de Iuxură. Obsedat de Iuhri­
citate, el a luat forma, încă de mult, a unui
singur organ.
Pentru simţire a ta degradată, o, cetatea
mea, când se va cutremura pământul, ca să
te doboare şi să te învieze pură, ca pe La­
zăr, în. tinereţea, naivitatea şi lumina pe
care le merită tărâna ta binecuvântată?
\ .
- 15-
r
, .
" '.'!
� f. J :
l'
[16]
I
� I
1
1
I
1
1
1
I
1
"
i
I
16 -
BOERII
Temniţa e plină de «hoeri», Hoţii profe­
sionali numesc boer pe orice purtător de bu­
zunare şi de portofel, proprietate a purtăto­
rului. Răsboiul a scos boerii la iveală şi i-a
vărsat în depou. Foşti miniştri şi foşti de­
putaţi, bancheri politici, restauratori, care
au jucat un rol într'o culoare, într'un judeţ,
într' o uliţă sau Într' o casă, ziarişti, socialişti,
comunişti, samsari, hoeri de categorii nume­
roase, contradictorii şi excluziviste.
Rolul adeseori a fost presupus ori dedus.
Niciodată modelul moral, ideal şi mecanic, nu
a funcţionat mai perfect şi mai unanim, şi
omul de sidef şi de fildeş, ideea cristalizată,
lipsită de păr şi de sudoare, şi de jur împre­
jur lustruită, cu toate circonferinţele mate­
matic egal depărtate de centru, stau dina­
intea noastră vii.
I
r
1\.
i:1
;1' -
I
, ,
,,,1
,
"
•
l'
,
1"
Il::II:..:, ==��==:::::::::;::==�:..._j
l.r-
[17]
1
1
I
I
-1
i
'1
: ,�
POARTA NEAGRĂ
Oamenii politici, ca nişte arhangheli meta­
lici purificaţi prin focul marilor argintării,
sunt singurele inocenţe ale momentului, din­
tr' o întreagă ţară de oameni de suferinţă şi
de îndoială, frământaţi în gigantica fiertură
de sânge si tărînă. Si alături de duzina lor
" ,
infailibilă sunt considerahili numai morţii,
pentrucă nu mai există ca să vadă, să cân­
tărească şi să compare. Şi mai rămâne va­
labil pentru discursuri şi presă un singur cu­
vânt articulat cu trei unice silabe: «poporul».
Oamenii în carne şi oase, condensaţi în cu­
vânt, sunt cu totii Vinovati, la o rubrică
, ,
oarecare, şi pe lângă boeri temniţele gem de
ţărani şi muncitori.
Unui industriaş de fier i se aduc ouă fierte
tari, pe care din pricină că locuieşte cu alţi
şapte, opt beeri într'un dormitor, fericitul
posesor le păstrează încuiate în geamantan.
Când i se face foame peste zi şi în afară de
mesele comune, el scoate un ou, îi sfărâmă
coaja şi îl mănâncă în singurătate, stând pe
pat ca un sătean pe buturugă. Ouăle lui au
o valoare inexprimabilă şi nu seamănă cu
nici un fel de alte ouă de pe lume. Tovarăşii
de odae îşi pun ouăle, dacă se întâmplă să li
- 17 -
2
[18]
"
I
POARTA NEAGRĂ
se aducă, la îndemâna tuturora, ca nişte cepe
pe, marginea ferestrei. Ouăle industriaşului
de fier par ouate de găini fenomenale, ge­
niale, care vorbesc nemţeşte şi ar fi învăţat
tabla înmulţirii. Ouăle au într'insele inimă
şi creer, tecnică şi matematici, şi posesorul
Ior, când le mănâncă, spintecate în două şi
în patru, are aerul că dumică ceva neînchi­
puit de per�onal şi s'ar părea că le ouă el,
Industriaşul, sub plapumă, noaptea; că sunt
eşite din găoace personală, din orificiul lui,
unic, delicat şi rumen.
Nici pâinea lui nu e ca toată pâinea. CoItucul
industriaşului se chiamă franzelă şi franzela
lui e mai albă decât oricare alta. Sorbind,
mai mult decât mănâncă, fiinţa industria­
şului cu ochi albaştri sub ochelari şi cu mu­
staţa ca fuiorul ştiuleţilor de porumb, parti­
cipă la bucurii deosebite, al cărora mare trecut
rămâne nespovedit, Vin din sticla lui nu
bea, fiind un protivnic al băuturilor cu
alcool şi preferând, când i se astupă înghi­
ţitoarea, ca la raţele înnecate cu mălai, să
se servească din vinul altuia sau să consume
apă cu cana. De fumat, el fumează numai
tigările vecinilor, de teamă să nu se invete,
, ,
-18 -
[19]
r - --
'," - --.,.....----
POARTA NEAGRĂ
purtând ţigările sale proprii, şi să nu-şi
strice sănătatea. E sănătos şi idealul lui este
să întreacă, fotografiat în pielea goală, este­
tica anatomică a unui oarecare Miiller, inven­
tatorul unui sistem de a se înfrumuseta
,
muşchiulatura, semănând pe pântec cu ră-
dăcinile de copac înodate. El se cheltuieşte
în mişcări repetate, dimineaţa la sculare;
singura risipă care nu costă parale.
Şi e un bărbat frumos, după estetica unei
neveste, mutilată în formele-i scheletice şi în
portreul ei de cadavru, animat cu nuanţele
carminului violet de drogherie. Romanul lui
este cu zestre şi cu văzut şi plăcut. Când
ochii soţiei, în vizitele la penitenciar, se
opresc ca nişte fluturi spălăciţi pe frizura mu'�
stăţilor lui cu scârlionţi, femeea are un spasm,
care se rezolvă, evident, într'un supliment
de umezeală secretă. Ea cade în reverie, pe
sca�nul tocit al cancelariei, şi în transa ei
mistică amoroasă seamănă cu un crocodil de
menajerie, anemiat pe o scândură de amin­
tirile natale şi de suhtalimentare. Industria­
şul se bucură de situaţia de «mein Schatz»
şi «Schatzlit al familiei, şi se găseşte mândru
de ea, când dis-de-dimineaţă, Duminica, îşi
- 19-
-'
..
[20]
J�
, I
!'
t .
I
I
r.
"
cl
\1
II
1:
POARTA NEAGRĂ
face mustaţa cu fierul şi îşi rade guşa de
purcică, pentru primirea săptămânală a soţiei.
El se alătură strâns de nevastă, pe acelaş
scaun, şi îi şopteşte ceva de sigur porcesc, în
ureche, căci ea pâlpâie şi se pierde - şi
par'că i-ar spune confidenţial: «Ştii, meine
siisse Kătchen, că a mai crescut»... Si focul
,
subit ca un chibrit al privirii ei, repede stins,
zice: «Fritz 1», cu o langoare infinită.
Inainte de a i se cunoaşte patetica lui
avariţie, tovarăsii de dormitor îi turnau bu-
, ,
curos în pahar din vinul lor. Mai târziu, ei
au ajuns indiferenţi la apelurile ochilor lui
de cicoare, fixaţi pe clondire, şi l-au lăsat să .
se mulţumească stăruitor cu produsul robi­
netului, ridicat dintr'o găleată. Adeseori, el
a făcut elogiul apei, cu privirea ţintă la dopul
unei sticle cu vin.
Vinul cel mai mult şi mai bun îl aduce
familia unui coleg de odae, mare proprietar
de bodegă şi care a fost în timpul ocupaţiunii
un căpitan fără sabie şi cu epoleţi. Personaj
blând şi timorat, însă adunat cu toate re­
sursele lui morale în jurul tejghelei, ca zidul
umed cu temeliile în mocirlă, smăltate de
reflexe şi suveniruri de cer, dimprejurul în-
- 20-
[21]
POARTA NEAGRĂ
chisorii, el caută sa Impace cu zâmhetul şi
moliciunea iritaţia presupusă a tovarăşilor
săraci, scuzându-se în atitudini de cedare,
că s'a îmbogăţit, nu din altceva, ci din vin
cu sifon.
Băutura făcând parte din heneficii, el a
cheltuit-o în primele săptămâni fără mare
economie. De ce-i închis, şi chiar de prietenii
lui politici, nimeni nu ar putea să ştie.
Retragerea trupelor româneşti a lăsat Ca­
pitala păzită de 400 de jandarmi subt co­
manda acestui căpitan, care pe lângă o ho­
degă personală, trehuiă să păzească şi două
alte localuri de mâncat şi de băut, aparţi­
nând fraţilor lui. Stilul lui de ţal, format
la mulţumirile însoţite de curhetă şi la nu­
mărarea restului tras pe marmură cu huricul
degetului mijlociu, se împăca tragic şi trist
cu uniforma de căpitan. Cu două zile înainte
deretragere, el studia telegrafia fără fir, care
nu se ştia niciodată exact unde se găseşte, î?
pălărie, în vârful umhrelei sau în şoşoni şi se
prefera să-i fie hănuită existenţa tot într'un
fir oarecare. De câteori echipa noastră de
cercetători n'a rămas interlocată, după un
d�nunţ hinevoitor al unui vecin, dinaintea
- 21-
[22]
POARTA NEAGRĂ
I
. i
unei frânghii de rufe dintr'un pod sau luând
contact cu cele patru sârme cari ţineau echi­
librul unui burlan de fum! In momentul de
a primi ordinul retragerii, un ofiţer îşi in­
struia ofiterii subalterni, mai informati decât
, .
el, cum se apără un oraş de pe balcon şi
dindărătul unei uşi, servindu-se de patru car­
toane murale în culori, aduse din străinătate.
Căpitanul de bodegă îşi cedase inamicului
tesacul şi revolverul şi umhlând încins cu o
curea printre jandarmii lui figuranţi, care
purtau pe braţ o inscripţie nemţească, re­
fuzată de mai mulţi, s'a gândit că nu ar fi
rău, din punctul de vedere comercial, să se
puie bine cu inamicul. El luă de acasă o
cutie cu ţigări de foi de cea mai fină cali­
tate şi făcu o vizită şefului poliţiei germane.
Zâmbetul lui blajin, ochii lui cenuşii, ma­
niera lui extrem de îndulcită şi un limbaj ger­
manic depărtat de surse, fură înţelese tocmai
în momentul când căpitanul scotea cutia cu
ţigări, Ca o consecinţă a târcoalelor precedente.
Şeful poliţiei sări de pe scaun şi-i aruncă
ţigările 'n cap, afişând a doua zi pe toate
zidurile orasului,' o publicatie care înfiera
, .
tentativa de corupţiune.
;
'1
I
1.
I
I
. j
II
� II .
'II :
'J' 1.
' ,
i, !
, i
I :
I
: I
II
- 22-
[23]
:i
POARTA NEAGRĂ
- Aşa mitocănie, n'am mai pomenit! se
plângeă bodegarul. Şi se pretinde om civili­
zat! Putea să-mi spuie că nu fumează ...
Intr'o atmosferă de acuzaţie vagă, nede­
finită, ca într'un păinjeniş, este cuprinsă
toată lumea, şi tot ce s'a putut expedia Ia
închisoare în primele zile, până ce s'a luat un
contact· cu greutăţile vieţii, a fost expediat.
Cine a rămas liber n'a mai fost închis niciodată,
indiferent dacă avea ceva să i se reproşeze,
sau nimic. Dar aceia care încăpuseră într'o
închisoare, trebuiau conservaţi, dintr'un sen­
timent poate analog cu imposibilitatea şi de
a vinde şi de a dărui o haină pe care ai pur­
tat-o, sau o blană veche, dela bunici. Inter­
calarea în sensibilitate a orgoliului profe­
sional şi funcţionarea sentimentului de sime­
trie, te obligă pe deoparte să ţii ceeace ţi-a
venit fără motiv, şi pe de altă parte, sau cu
atât mai mult, să echivalezi cu o activare din
ordinea faptelor punerea în libertate, de
pildă a unui deţinut. Căci situaţiunile intră
atunci în legea gravitaţiunii şi se satelizează
nimic cu nimic şi ceva cu altceva, minutul
atrage ora, ora împiedecă ziua, ceasul se face
an şi intenţia onestă parcUl'ge codul penal,
- 23-'
[24]
POARTA NEAGRĂ
Iipindu-se de fulgii aripelor ei cât de puţin
din făinişul prin care a trecut.
Codul penal e la fel cu tratatul de medicină
universal, care se recomandă express şi sănă­
toşilor şi bolnavilor să nu-l studieze; ca să
nu devie mai bolnavi si altii să nu fie conta-
, ,
minaţi de morbi imaginari. Examinate cu le­
gile şi cu patologia, toate societăţile omeneşti
ar trebui împărţite în două unice categorii,
una destinată spitalului şi alta puşcăriei, şi
omenirea nu ar mai avea nici guverne, nici
curăţitori de bătături. In vederea unei stări
de spirit ideale care ar desfiinţa toate velei­
tăţile de individualitate, ar reduce gândire a
la tip şi atitudinea la model, ar mai trebui
ca legile să fie învăţate pe dinafară în tot
timpul cursului primar şi secundar, pentru ca
insul să ştie din vreme că toate clipele zilelor
lui au un corespondent, fie la poliţie, fie la
primărie, fie la fise, fie la balamuc, fie la
tribunal, şi că starea de libertate şi de jude­
cată proprie nu poate fi trăită normal, după
erorile culturale, decât în lumea cealaltă, pre­
gătindu-se populaţia excluziv pentru viaţa
de apoi. Probabil că numai în absenţa unui
buget considerabil s'ar proceda cu lectura,
-24-
[25]
POARTA NEAGRĂ
educatia si inculcarea. Intr'o societate echi-
, ,
librată din punctul de vedere financiar, stjlul
s'ar exprima convenabil dela început şi ca­
tegoric, toţi noii născuţi trebuind încadraţi
după întărcare în niste închisori.
, ,
Inchisoarea nu ar constitui, în sine, un mare
des agrement. Culcat la oră şi sculat la oră,
hrănit cât de puţin la oră, îmbrăcat de Stat
cu cămăşi cu ştampilă, strămutat din închi­
soare în închisoare cu ordin şi gratuit, purtat
cu baioneta, tratat cu o medicină simplifica­
toare, de toate bolile, cu sare amară, viaţa
devine aritmetică şi organizată.
Să taci când ai voi să spui ceva, e o educaţie
a gurii, şi să gemi când te descurajezi, e o per�
fecţionare a mecanismului sentimentelor. de­
sordonate. Catechismul bunului detinut e si
, ,
simplu şi moralizator; gardianul, primul gar­
dian, grefierul, arhivarul, directorul general,
vor fi primiţi în poziţia militară a drepţilor,
cu un surâs unanim. Multumit? Multumit!
, ,
nu mulţumit, fericit! Bun 'băiat l Ochiul
bunului deţinut nu vede nimic, nu cântă­
reşte nimic, nimic nu împleteşte, ca şi al bu­
nului cetăţean... Dacă, paralel, informează
ierarhic asupra gândurilor tovarăşilor lui de
2& -
[26]
POARTA NEAGRĂ
satisfacţii ... şi născoceşte, cu un grăunte de
imaginaţie, evenimente mici, accentuând o
stare de spirit exprimată vag, el începe să facă
parte sentimentală şi supranumerară din con­
ducere, detaşându-se progresiv din cârduri,
către elită. Conducerea pedepseşte riguros nu
numai tendinţa evadărei, care-i o modalitate
morală platonică şi abstractă, dar fenomenul
mai curent al calomniei, exagerat de suscep­
rihilă la părerile pure ale deţinuţilor. Dacă
s'a zvonit că se fură în administraţie, din pri­
cină că acest zvon neruşinat e cotidian, se
caută originea lui cu însetoşare. Inchişi în
genere pentru furt, deţinuţii trebuesc scoşi
de sub influenţa nefastă a unei asemenea
obsesii, afară din toate mărginirile ei. Un
funcţionar superior, mai ales la puşcărie, nu
ştie să fure şi nici nu poate să fure: nu-l lasă
inima. S'a furat petrol? S'a furat dela bucă­
tărie? Dela îmbrăcăminte? Dela rufărie?
Trebuie să se dovedească. Şi dovada se face:
hoţii sunt tot deţinuţii, pentrucă a minţi
este a fura, şi ce te poţi aştepta dela hoţi?
Inchisoarea e un laborator în care se pot
urmări în amănunte, pe o suprafaţă de ac­
ţiune redusă la minimum, în borcane şi epru-
- 26-
.'
i
I
\
\
� ,
, I
I
[27]
� ..
I
POARTA NEAGRĂ
bete, năzuinţele curate şi pasiunile triviale
din viaţa reputată slobodă. Pe deoparte, con­
ducători inspiraţi dela înaltele principii fixe
ale civilizaţiei, şi pe de alta, o gloată de cri­
minali şi inconştienţi.
O singură neplăcere comportă închisoarea,
că nu poţi ieşi când vrei. Sau la uşă stă
noaptea un lacăt cu zăvor, sau în timpul
zilei porţile sunt păzite. Câteodată, prin des­
chizătura porţii mari, se zăreşte drumul: o
căruţă cu un câine după ea, trece la vale. Ai
voi să fii ţăranul cu căciulă, din paiele căruţei,
şi ai atunci impresia că ţăranul e liber, că nu-l
păzeşte nici un zăvor, că nu-l mărgineşte nici
un zid şi nici un gardian, şi numai pe la toacă,
atunci când incepe numărătoarea, îţi aduci a­
minte că zidurile lui sunt doar mai depărtate şi
că zăvoarele lui se văd numai din când în când.
Un vârf de pom scuturat îşi mişcă ramura
. din creştet, de după zidul al doilea al tem­
niţei. Până la el, dela ziduri, e poate o jumă­
tate de metru de pământ -. Pomul e dincolo,
afară, şi legile lui sunt cel puţin aceleaşi cu
ale codrului, deadreptul, fără judecată şi
interpretare. S'a oprit o cioară 'n ramura lui
şi a zburat ...
" ,
- 21-
[28]
, "
J 1,
. Ij ,
'1
, I
\'
1·
1
I
I
I
I
I
I
I ,
1
1'-
I
OASELE
Doi câini s'au pripăşit, mirosind hoerii, Ia
închisoare. Ei vin de două ori pe zi, la vremea
mesii, după oase. Oasele scăpând prevede­
rilor legiuitorului, deţinuţii nu sunt ohligaţi
să le înghită. Ei pot să le arunce prin gratia
ferestrei în curte, oase mici de pasăre şi ciolane
de rasol. Căută tura de inele de aur a unui
câine flocos le aşteaptă, cu hotul în pământ.
Boerii nu mănâncă dela cazan si sunt, în
,
porţia neconsumată, vreo sută cincizeci. Tă­
cerea lor elegantă asupra capitolului de în­
treţinere a unui număr de pensionari absenţi
din hucătărie şi prezenţi numai în registre,
atrage surâsul necurmat al Direcţiei, mulţu­
mită şi recunoscătoare în numele Statu­
lui. Desigur că la proces procurorii mi­
litari vor argumenta pentru răscumpărarea
greşelilor deţinuţilor ahstinenţi, cu meritele
- 28-
[29]
POARTA NEAGRĂ
de economie dobândite la penitenciar, şi cu
sacrificiul lor pentru finanţele publice, rele­
vate de directiune.
,
Intr'o seară, la îngânarea ceasurilor cu
bătaia mânăstirească a orologiului clopot­
niţii, se aude un zgomot precipitat de luptă.
Dedesubtul ferestrei s'au încăerat două fan­
tome: un deţinut cu câinele pribeag. Deţi­
nutul, un băiat vânăt şi înfometat, dispută
toasele cu dulăul. Câinele l-a pus jos şi-l mă­
celăreşte. Muşcat de obraz, flămândul scapă
printre lemne, târîş. Zăbrelele uşii sunt în­
cniate pe dinafară şi nu i se poate da duşma­
nului câinelui însângerat nici un ajutor. Cum
de se găseşte slobod în temniţă, după încuierea
dormitoarelor? E un « servitor dela' per­
sonal ». Servise masa unui funcţionar şi se
ducea la camera de gardă.
Atacul deţinutului a fost pe temperament,
,reproducând în temniţă atacul din libertate.
El putea să ceară printre zăbrele o bucată de
pâine şi friptură - dar a preferat să-şi me­
rite mâncarea si să fie muscat.
, ,
Emoţionat de sentimentul ordinei sociale,
proprietarul bodegii face demonstraţia pre­
zenţei naturale a respectului de proprietate şi
- 29-
[30]
POARTA NEAGRĂ
de capital şi la organismele cele mai înapoiate,
ilustrând cu fapta câinelui toată teoria drep­
turilor câştigate, El dă dulăului, printre ha­
rele de fier, o hucată de carne, scoasă cu osul
ei, dintr'o cratiţă cu varză.
- O să vewţi că mulţumeşte! zice hode­
garul, întinzând câinelui hucata.
Asistenţii ar fi dorit să fie teoria contrazisă,
câinele îmhucând friptura dimpreună cu
degetele şi hriliantele generos ului donator.
Donatorul avusese dreptate. Câinele i-a
lins mâna respectuos. .
- Acest simtământ de recunoştinţă na-l
, ,
întâlneşti la oameni, adause proprietarul bo­
degii. Cumnatul meu, pe care îl întreţin de 20
de ani, a umblat, pe vremea Nemţilor, să
puie mâna pe hodega mea.
Intr'o lume de câini, hodegarul ar fi În­
tâlnit, neapărat, clienţi punctuali şi chiriaşi
solizi pentru proprietăţile lui, cu sute de apar­
tamente.
- Chiar simţul religios, pe care păcătoşii
de oameni îl batjocoresc, se găseşte neştirhit
la animale, mai zise hodegarul, dus cu gândul
într' o viaţă superioară. Vaca nu se culcă
niciodată - am văzut-o eu - dogmatizează
- 30-
I
I
'1
l'
,
[31]
POARTA NEAGRĂ
marele comerciant, - fără să facă semnul
crucii, pe podină, cu copita ...
Această descoperire încă neutilizată în do­
vedirea sentimentului pentru Biserică, este
primită de tovarăşi cu un zâmbet subtil, care
tăgăduindu-i substanţa, îi afin.iă conţinutul.
Bodegarul are în geamantan 12 sticle cu vin
bun şi în familie doi Episcopi ...
;; '.'.;" ",
-- 31 -
[32]
� :
l
il
I
I
"
I
li
II
l.
/. -
(f-
0Vl
�ER PlMITRIU
E un băiat cu figura deschisă ca' o mana
cinstită ce ţi se întinde hotărît. In palma
figurii lui, citeşti pe linia albastră a ochilor
depărtaţi de laturile nasului puţin ridicat, cu
buza într'un circonflex de Pierrot, o fire pro­
fund onestă si o feciorie morală de mireasă,
I
crescută între plante si animale si zări. Tâm-
I I
plar de meserie, mai sărac decât tovarăşii
lui socialisti, care îl chinuiesc si de care tră-
I I
ieşte izolat, fără să se folosească de subvenţia
partidului, cu care ceilalţi duc o aproximativă
viaţă liniştită de burghezi, Sever a intrat în
atelierul de haine al penitenciarului şi a În­
văţat croitoria. Plecat pe masa unei maşini
de cusut, el lucrează toată ziua la uniformele'
ocnasilor si a parvenit să confectioneze, sub
I I I
direcţiunea lui Dimitroff, patriotul bulgar,
care, student, a ucis pe Mihăileanu, şi care
- 32-
[33]
____________ P __ OA_R_T_A __ N_E_A_G_R_A_· �j3
le croieşte, 12 costume pe zi. Dela un leu,
, plata socialistului Sever, a crescut, s'a întreit,
s'a înzecit.
Uşa celulei lui deschisă, atrage prin sim­
plicitatea sănătoasă a tânărului muncitor care
o locuieşte. Intri la el întâmpinat de zâmbetnl 1 p.
de acuarelă al persoanei lui întru tot sim- .-j-jQ..L
patică. Ii mulţumeşti pentru o reparaţie fă-
cută, întrehându-l cât eşti dator şi silindu-te
să-i învingi rezistenţa.
- Dacă nu vrei să primeşti bani, o să-ţi
dăruiesc o carte, îi zici.
- Bucuros, o carte da, răspunde Sever.
Şi cum intraseşi în celula lui, unde nu e loc
pentru două persoane, Sever şi-a pus mâna pe
geamantanul de sub masă, îl urcă în pat şi
cu o expresie de confidenţă adâncă, şopteşte:
- Am să vă-arăt ce-va. Stiu că are să vă
facă ·pIăcere. Şi de�?ltide g�amantanul, care
se despică în două Iacăperi egale, şi înainte
-de a i se. \�ut�a vedea interiorul, Sever
ridică o căma)e nouă şi spune:
- Mi-am cumpărat o cămaşe nouă ... 70 de
lei. Şi o pereche de pantaloni ... 60 de Iei, Şi
două perechi de ciorapi. Şi 3 gulere. Şi o
cravată ...
3
-33-
[34]
POARTA NEAGRĂ
Ca un copil, el îşi arată darurile aduse
noaptea din stele şi prin zăpadă, în traista
uscată şi păstrătoare a lui Moş Crăciun.
- O să-mi cumpăr cu încetul tot ce-mi
lipseste... Vreau să intru în rândul lumii si
, ,
eu ... Nu aveam nimic.
Te despărţeşti , de acest atentator la sigu­
ranţa Statului, condamnat la câţiva ani de
muncă silnică, fără să răspunzi decât printr'o
strângere de mână mută şi cu o lumină în
genele sufletului mişcat.
" .
-34-
[35]
De câteva nopţi, miraculoase prin senină­
tate şi profunzime, păzeşte soarele alb al
lunii, până 'n zori cristalul eternităţii. Puş­
căria, unde te întorci, cu zidurile ei albe, în­
cremeneşte în sideful argintat al luminii, pare
o vastă expoziţie de ireală pictură. Clopot­
niţa, biserica, spitalul, celulele, poarta, gar­
durile, sentinelele din curte, copleşite de cu­
loare metalică; dovlecii albi, culcaţi pe burtă
şi comunicând Între dânşii prin vinele ple­
şuvite de foile mari ale tulpinilor târî­
toare, ca prin nişte tuburi de transfuziune;
totul, şi porumbii înfăşuraţi ca nişte steaguri,
pare aci zugrăvit, aci sculptat, când sfânt
ca poezia, când fermecător ca un vis.
Şi visul durează noaptea întreagă, în
timpul mutării lente a lunii pe curba tăriei.
Şi, închis în sânul acestui splendid mister, in-
� ". H ....
-35-
3·
[36]
. I
I :
i
I "
I
POARTA NEAGRĂ
spirator de intuiţii şi dăruitor de siguranţe
secrete, omul, fericit că vede şi cunoaşte, se
înfrăţeşte pe deasupra duşmăniei şi ticăloşiei
comune, cu ceeace a fost întotdeauna mai
curat şi mai frumos în conştiinţa uneori ge­
nială şi câteodată dumnezeiască a lumii.
.... �
,
,. . 8
-- 36-
I
'f
.... '""-?
, . ,.: ' . �� \ �
I /- __ ..... �
!��
I
,1
,1
I
I
I
1,
'1
[37]
IERARHIA FISCALA
Directorul general ia dela toţi directorii
şi contahilii locali. Directorii şi contahilii iau
dela aprovizionare. Directorii mai iau dela
primul gardian şi dela portar, care Îşi plă­
teşte locul ca şi «Primul». Primul ia dijmă
din cei 20% asupra câştigurilor realizate de
hoţi la jocul de cărţi şi «barbut», procente
Încasate de gardienii respectivi. Mai ia Pri­
mul arendă pentru acordarea monopolului de
cismărie, de văxuit ghetele, de hărhierit, dela
un hoţ care exploatează pe deţinuţii de me­
serie. Concesionarul general e deţinutul An­
ghel al Chiranei. Mai ia «Primul» dela ceauşi,
care iau dela hoţii fără experienţă, câte o
taxă de dormit, 25 bani, 50 hani de pat, o
industrie de iarnă. Se mai ia dela vânzarea
pâinilor prin fraudă deţinuţilor, cu 4-5-6
Iri pâinea, fabricată în închisoare. Un func-
.. '. ti
- 37-
[38]
1
I '
"1
I
I
I
1)1 I
" 1
POARTA NEAGRĂ
tionar registrator e asociat cu detinutul
, ,
Botez, plastograful, care ţine biurou de acte
şi advocatură în interiorul temniţei. Acesta
scrie petiţiile a câte 50 de bani şi 2 lei bucata
şi le înmulţeşte în aşa chip că face petiţia să .
fie prezintată la cancelarie în câte 3-4
exemplare. Orice petIţIe adusă registra­
torului, scrisă deadreptul de detinuti, res-
, ,
pinsă ca nefiind «bună» si detinutul e trimis
, .
la Botez. Plastograful Botez e şi împrumu­
tător pe amanete, bancherul închisorii. Do­
hânda e de doi lei la pol pe săptămână. Botez
mai vinde şi cărţi poştale, timbre şi plicuri.
Portarul din poarta doua vinde hârtie şi
«coale». Gardianul Nuţu, cumnatul contabilu­
lui, vinde tutun şi ţigări cu preţ ridicat.
Primul gardian mai încasează dela toţi de­
ţinuţii «cu situaţie» câte o leafă lunară, echi­
valentă cu o chirie.
La sosirea nouilor detinuti se face selec-
, ,
tîunea. Cei cu situatii sunt trimişi însă cu
, .
toată turma la deparazitare : baie, tundere cu
maşina, raderea suhsuorilor şi a pântecului,
etuvă. In drum către etuvă, noul deţinut
« cu situaţie » disperat, cade la învoială cu
conducătorul. Operaţia se chiamă « a mişca
-38-
[39]
J:\' .' i lJ _\ ... _�
'\,\�'""� - � �
-------------P-OA--R-TA--N-E-,A-G-R-�-----------�
din urechi ». Scăpat de toaletă, el trebuie să-şi
asigure un pat cu saltea şi un anturaj; în­
tr'altfel, e silit să doarmă la «carantină», pe
scânduri, în societatea pungaşilor şi spărgă­
torilor de profesie, care peste noapte îl deva­
liz�eă' �� din urechi, i se dă ce cere.
acă �ouii arestati vin târziu - drumul e
lun i' praful adân�.- ei cad în stăpânirea
Pri ului de noapte, care îi perchiziţionează.
Sumele şi obiectele grămădite pe masă, se
povesteşte că se înjumătăţesc. Cei care n'au
avut nimic, n'au lăsat nimic, din avaritie
.
sau timiditate, tot mai au ceva ascuns. Pe
aceştia îi iau în primire ceauşii, instruiţi.
Locul de ceauş - scutire de corvezi, amicali­
tate cu administraţia, autoritate asupra dor­
mitorului - se plăteşte.
Din când în când, Directorul se adresează
unui deţinut cu stare şi-l buzunăreşte sub
formă de împrumut, de câteva mii de lei.
Alteori, amenintarea de a fi strămutat un
.
condamnat cu dare de mână la penitenciarul
de destinaţie, dă acelaş rezultat. Amenin­
tările când vin dela Directia Generală se
. .
numesc «ordine precise» şi se regulează în
afară de zidurile închisorii, nu se ştie unde.
, '."
- 39-
[40]
I
i
11
� I ,
" I
I
1.
1
1 •
POARTA NEAGRĂ
Destul că ordinul precis «se contramandează
până la noi ordine».
Cantinierul incasează pe o marfă proastă
cu preţul Înzecit asupra celui mai scump, la
calitatea cea mai bună din comertul liber -
.
în medie, 1000 de lei zilnic. Lăptarul iaurgiu,
"
vinde de câteva sute de lei pe zi. Pe lângă
direcţiunea generală participă la beneficii, în
progresiune descrescândă, directorul, primul,
etc. Cu aceşti furnizori zilnici riu există nici­
odată nici o nemulţumire, nici o plângere,
nici un scandal.
Magazinerul are beneficiile lui pentru co­
stumele, cămăşile şi obiectele, puţine la
număr, pe care le poate furniza magazia lui.
Găzarul îşi plăteşte locul şi libertatea de a
circula prin închisoare; de obicei loc mecanic,
rezervat pentru şofeurii care au călcat un
pieton şi l-au ucis .
. Hoţii, la rândul lor, fac liste de subscripţie,
ca şi funcţionarii, cărora le moare ritmic un
membru al familiei.
Gardienii, pentru o sticlă de lampă, pentru
un fitil, o mătură, o cutie de vax, un săpun,
o cutie de lapte, o pungă cu zahăr saueu cafea,
Încasează de trei ori preţul plătit şi aşteaptă
- 40-
[41]
POARTA NEAGRĂ
un bacşiş de minimum 5 lei la un obiect
adus din oraş. In schimb, ei scad preţul
mărfurilor, plătite uneori din buzunar, fur­
nizate functionarilor si date uitării.
, ,
Asa e viata unei închisori de corectiune,
, , ,
distribuită în numele Justiţiei şi al prin­
cipiilor de drept, ca să păzească societatea
de răufăcători şi pe aceştia să-i îndrepteze.
,
\
t .; .. '." • �
- 41-
[42]
"
I
,
\!
11 '
'1
��
fI
I
i ,
I
I
I
'� I
l -1
i
"
DOCTORUL CONSTANTINESCU
Client al unui birt de centru, medic de
nevroze, terapeut al lui Alex. Davila, fercheş,
elegant, scurt, de o tăetură de chelner . Vesel
întotdeauna, falacios că practică medicina
numai pentru somităţi şi gratuit, ca medicii
fără arginţi din calendar, prieten cu toată
lumea, legat cu actorii, slăbiciune de mare
temperament. Citează pe Freud, ca pe un
coleg, în care n'ar avea toată încrederea, şi
pe Kreppelin, ca un tiraj decolorat al celui
dintăi. Are pentru «stiintă» un surîs de crai
, ,
sceptic, căruia i se vorbeşte de graţiile se­
crete ale unei curtezane de hipodrom, Ver­
sat, pilduitor, expert, «Doctorul» trăia din
reputaţia lui făcută printre actori, care la
masa dela Continental îi adresau cu timi­
ditate întrebări relative la stomac şi intes­
tine, conştienţi că asemenea probleme sunt
nedemne de un savant.
"
- 42-
[43]
POARTA NEAGRĂ
- Ce face doctorul?
- E medic la spitalul Pantelimon.
- Din ce trăieşte?
-E hogat.
- De unde vine?
- E foarte hogat. E un tip original.
Se povesteau despre el anecdote de mare
învăţat, ca despre distracţii1e lui Henri
Poincare, şi un respect general învăluia
fiinţa lui aleasă, în mijlocul tenorilor, care
în faţa ştiinţei pure cedează şi ei. Doctorul
apărea în uşa restaurantului, cu foi de caet
în mână, intra salutând cu un deget, zâm­
hind ca un portret, înainta ca într'un mare
laborator şi dând mâna cu cei dela. masa
artiştilor se aşeza în capul mesei şi preda un
curs.
Intr'o zi, o reţetă pe, care o dăduse el, a
fost înapoiată dela farmacie, cu ohservaţia
că «Doctorul Constantinescu» e necunoscut
în indexul medical. Indignat, proprietarul
reţetei aleargă la farmacie să puie la locul
lui pe farmacist, un conspirator, desigur, la
metodele de vindecare ale doctorului. F ar­
macista, o domnişoară blondă, afirma că dacă
există un doctor Constantinescu, el trehuie
.' •• ,1
-43-
[44]
I '
I
POARTA NEAGRĂ
să profeseze o altă ştiinţă decât medicina:
dogăria sau biliardul, pentru motivul că nu
ştie să scrie o reţetă. Cutare produs chimic,
'din care doctorul dozase trei grame, se admi­
nistrează cu centimiligramul şi reţeta lui ar
putea ucide un elefant. Ochii se cască mari,
rătăcesc şi salută pe domnişoara,
Doctorul Constantinescu era un escroc cu
obscurităţi sentimentale. Nici la Pantelimon
nu exista un doctor Constantinescu, nici în
spital, nici în laboratorul spitalului. De aceea
«instrumenteler lui de lucru fuseseră «rechi­
ziţionate». De aceea dialogul lui violent cu un
ministru al instrucţiei publice, care voind
să-i ofere o catedră la universitate, voia de
fapt să întoarcă ştiinţa umană în apele poli­
ticei. Societatea lui cu actorii, titlurile, eru­
diţia, voiajurile lui de studii, averea lui, totul
era un element, variat de o gentilă escro­
cherie. Te îndoiai că există şi Wundt cu
care el a «lucrat», şi chiar limba germană.
Intârzierile lui la masă la Continental, unde
nu se adăpa cu vin niciodată - higiena medi­
cului stăpân pe sine! - întârzieri de câte
2 ore, până la golirea restaurantului şi a pro­
priei lui mese, erau urmate de recriminările
- 44-
.,
[45]
;
i
(/
POARTA NEAGRĂ
cu lovituri de pumn între farfurii, ale patro­
nului, care răcnea că nu mai poate lăsa să
se lungească un cont, de peste câteva mii de
lei. Doctorul era invitat să nu mai puie
piciorul în restaurant. Birtaşul renunţa la
datorie.
In ceeace priveşte mâncarea, Doctorul
nu era zadarnic psiholog. Intra în restau­
rant când mesele erau pline, dacă ieşia
din el după ce se goleau. Patronul nu
putea să-şi turbure o clientelă care plătea,
interzicând în public savantului să se aşeze.
Zbierătul patronului, el îl primea sătul, cu
capul plecat, cu un surâs înţelegător şi
pentruca seara să reapară în sacoul lui pe
şolduri, în ghete de lac şi în jiletcă albă.
De atunci, de un an şi jumătate, doctorul
fu văzut la Văcăreşti ; într'o seară, cu pălăria
în mână, dinaintea gardianului care-i punea
chestiunea de rigoare:
- Ce-i cu tine, mă?
Venise pe jos, prin praful greu al şoselei,
între baionete, în convoiul de servitoare şi
servitori, arestaţi pentru furtul unei părechi
de ghete dela stăpân. Pantofii lui aveau un
număr mai mare decât piciorul, pălăria de
t '." "
- 45-
[46]
, I
i
I
)
M
POARTA NEAGRĂ
paie era neagră de vechime, gulerul rupt, la
o cămaşă jegoasă.
A doua zi, doctorul se preumbla prin curte
cu foi de caet în mână; studiind ... chestii de
psihologie. Şi, a trecut o lună, au trecut două
luni ...
Doctorul vânduse, ca să trăiască pe tro­
tuarul Căii Victoriei, mobilierul unei case ce-i
fusese încredinţată de nişte refugiaţi în Mol­
dova. Acum a devenit umorist. S�a împrietenit
cu hoţii şi bandiţii puşcăriei, pe care îi
admiră, cu falsificatorii de monedă, ca la
Continental cu actorii.
Câteodată e întrebat:
- Bine, dar ai stat prea mult aici. De ce
• y l'?
nu cauţI sa ... p eCI.
- Ce să fac în Bucureşti?, răspunde doc­
torul, plictisit de ţară, cu o voce care trece
dincolo de bine şi de rău. Vreau de-aci să
plec la Paris, unde am o rudă, pe marele
fiziolog Babinski ...
«Docroruls are ştiinţa pana ŞI In sânge.
- Bine, dar, nu e cam puturos, să stai în
puşcărie, pentru ce stai dumneata?
«Doctorul» hâlhâie, clipeşte iute din o­
chi, uită cuvintele, îşi pierde marţialitatea.
- 46-
.,
[47]
POARTA NEAGRĂ
'I'otuş, pe un ton filosofic însă peltic, adaugă:
•
- Stima ... So-so-socie-tă-tă-ţii, mă la-Ia-să
re-re-ce ...
- Cum asta, «mă Doctore», ca să zic aşa?
- Păi, păi, păi ... ce-ce-ce să fa-fac? ..
Şi «Doctorul», care începe să creadă că mo­
hilierul familiei reclamante îi, aparţinuse de
drept, porneşte într'o tiradă comunistă.
A devenit maximalist. Când tribunalul,
considerând că Victor Constantinescu, zis şi
doctorul Constantinescu, a vândut scaunele,
canapelele şi hucătăria unei familii, îl con­
damnă la doi ani închisoare corecţională,
doctorul e în stare să ia poza şi să strige:
- Trăiască revoluţia socială!..
,
.,\
';, • 4" ',1
- 47
[48]
1,
I
�
I "
"
•
GENERALUL AVERESCU
Un soldat în gardă, e eşit din front la
raport şi s'a plâns colonelului că stă de zece
ani sub arme şi că şi-a lăsat copiii mici şi nu-i
mai cunoaşte, că n'are cine să-i lucreze pă­
mântul, cerând, să fie trimis pe front sau
demobilizat, că de unde nu, el şi cu camarazii
lui părăsesc cazarma şi cu arme cu tot se duc
la vetre.
E interesant mijlocul prin care colonelul
şi-a potolit soldaţii.hotărîndu-i să mai aştepte.
- Rămâneţi pe loc, băieţi, le-a spus colo­
nelul- mai stati 15 zile si se va alege cu voi.
, ,
Aşa vrea şi generalul A verescu. Căutaţi să
nu-l supăraţi.
Auzind de generalul Averescu, soldaţii s'au
liniştit pentru răgazul dat. Proporţiile popu­
larităţii generalului Întrecea şi comicul ŞI
fantasticul.
" a
-48-
i
i
[49]
i
i
POARTA NEAGRĂ
Dar ceeace arată pe de altă parte că re­
zerva generalului A verescu, a început totuş
să facă să şovăie speranţele, e următoarea
întrebare, pe care a pus-o ieri un soldat de
santinelă câtorva deţinuţi dintre «boem.
- Mă rog, ce credeţi d-v., mai e cu noi
ghinăraru, sau ne «vinde» şi el?
.,� .
':, ' .. " � ,1
- 49
[50]
1,
II
1
i
:tI
LAMPA
Dimineaţa însorită, moare pe turle pe la
nămiezi. O înserare precoce umbreşte lumea
şi se îngroaşe. La 4 şi jumătate ciorile ţin
sfat zgomotos în ulmii din faţa celulelor,
croncănesc în cor, se ridică 'n aer grămezi
şi cad îarăş în arbori, ca într'o groapă un
pământ aruncat în vint, odată cu o sută de
lopeţi.
Pe clopotniţa plumburie, învelită de curând,
alte ciori se aşează pentru noapte, pe reliefu­
rile religioase ale frizei de sus, cele mai de
sus adăpostite de streaşina rece. Ele îşi caută
atitudinea repaosului, ca nişte bolnavi, îşi
găsesc cu greu cel mai comod echilibru, pe
care şi-l părăsesc mereu protestând, ca şi
cum îngerii pe creştetul cărora sălăşluiesc se
mişcă, le smulg aripile negre şi le muşcă
de ghiare.
" I
- 50-
[51]
POARTA- NEAGRĂ
Ca şi ciorile, deţinuţii se pregătesc de
noapte, încercându-şi ferestrele, prin ciur­
ciuveaua cărora înfige vântul săbii. Gea­
murile joacă 'n ramă. Multe din ele sunt
improvizate din bucăţi de sticlă, spânzurate
unele de altele prin câte un cârlig de tinichea,
strecurat ca un S, între cioburi. Prin colţuri
geamul lipseşte cu totul. Găurile pătrate ale
uşilor, cu o poliţă de o palmă, exterioară,
dedesubt, uzate de timp şi de vechia lor în­
trebuinţare, răspund deadreptul în ploaie.
Balamalele, făcute pentru cercetarea exte­
rioară a interiorului, ţin slab în putregaiuri.
Intr'o viată trecută ochelarul lor a căzut si
, ,
la unele ghişeuri a mai rămas sprinceana de
fierărie, intercalată în orbita uşii, ca să mic­
şoreze şi mai mult debitulluminii zilei. Odi­
nioară, regimul celular consista în a ţine
închis pe deţinut tot timpul, ca o fiară; a-i
.servi pâinea şi apa prin grătarul uşii, a-l
controla pe lucarnă, de proporţiile unui
ceasornic deşteptător, la fiece oră din zi şi
noapte.
Acest grătar se înveleşte acum cu ziare, se
căptuşeşte cu cârpe şi trebuieşte totuş ţinut
liber, într'un provizorat permanent, pentrucă
'j. , ,�., • r
- 51-
[52]
I
I
I I
I
POARTA NEAGRI
hroasca deschide uşa numai pe dinafară. Ca
să ieşi din celulă, trebuie să scoţi braţul
prin lucarnă până la subsuoară şi să cauţi cu
pipăitul capul de umbrelă al zăvorului cu
resort.
Pregătirile de noapte au pus brusc pe pro­
gram nevoia inexorabilă de petrol. Găzarul,
care trece cu o găleată de combustibil lichid,
e întins în toate părţile, chemat la spital,
la celule, la secţia femeilor, in acelaş timp.
Mizeria Iămpilor furnizate de administraţie
s'a complicat cu mizeria petrolului Iampant,
un petrol negru păcuros, care strică fitilul,
afumă cilindrul cu o funingine grasă şi-l
sparge. Câţiva au scăpat suferinţii de a nu
� putea ceti la fumul unei lămpi în agonie, adu­
.� cându-şi lămpile şi petrolul de-acasă, şi cură­
ţindu-şi cu de-amăruntul lumina.
Lampa, cel mai bun tovarăş al singurătăţii,
e pentru puţină lume zeul domestic ce trebuie
să fie. In închisoare o iubeşti ca pe o soţie
devotată şi frumoasă, făcându-i buzele, miu­
găindu-i limba, ştergându-i sudoarea minerală
din noaptea trecută, strecurată pe şoldu-i de
verde cristal, purificându-i vitrina circulare
de sticlă, în care îşi va expune încă odată
I
- 52-
"
[53]
POARTA NEAGRĂ
splendorile de aur . Vorbeşti cu ea, cu lampa
ta, cu soţia ta, ca unei bijuterii, compusă cu
inspiraţie şi cu speranţă de un argintar mi­
gălos.
Servitorul Marin Cureşoiu, a învăţat să
aibă acest cult pentru «Păpuşica» şi în stima
lui el cuprinde şi pe mătuşa lămpii de luminat,
lampa de Încălzit şi de fiert, care de când
şi-a stricat crisantema flacării albastră îl
, dezolează ca o floare ce se usucă în celulă şi
a căreia virginitate s'a ofilit.
,
!Il .,l " t • 4" ·,i
. '
53 -
[54]
UN ULCER IDEAL
Sâmbătă, a fost achitat de Curtea cu juri,
un frate rămas în viaţă al unui avocat, mic
politic şi escroc, sinucis. Sinucisul s'a sub­
stituit proprietarului unui imobil dat lui în
păstrare, un oarecare Veleanu, refugiat în
Moldova, i-a vândut proprietăţile şi a trăit
fericit cu fratele lui până la descoperirea ro­
manului. Afacere vulgar trivială, cu intrigi de
foileton de bîlci, asortată pentru emoţiile
literare ale bir]' arilor si băietilor de băcănie.
, ,
Cel încă în viată trăia dela înăltimea unui lux
, ,
straniu, un gust funebru, afişat cu imper­
tinenta atâtor inepuizabili banditi ai localu-
, ,
rilor scumpe din Bucureşti.
Sinucisul avea veleităţi şi precocităţi de
ministru. In afacerea lui era un capitol al
cămăşilor de mătase (300 de bucăţi), un ca­
pitol al costumelor (vreo sută), un capitol de
-54-
[55]
POARTA NJ!;AGRĂ
sonde petrolifere, de păduri rmmere.voa­
pitolul unei gazete proiect�te cu un escroc
mai norocos şi, însfârşit, capitolul vinurilor
otrăvite. Suplimente: O nevastă adorată,
plus un număr divers de femeiadorate,
exagerat, la activul incolor al unui advocat
holnav de buhe stomac ale şi de hemoragii
ale intestinelor, plus patima jocului de cărţi.
Individul, sărac şi pus pe un permanent
efort de expediente, cu ambiţii care-i rodeau
fizicul antipatic şi-i nutreau focul de paie al
desnădejdei, era complet şi prezinta tipul
lacheului, care-şi însuşeste hlazonul, crava­
tele şi ţigările stăpânului în călătorie.
Individul şi-a tăiat vinele picioarelor În
baie. Nu fără ca mai Întâi să aranjeze
situaţia juridică a fratelui nesacrificat, pe
care I-a Însărcinat să atenteze aparent Ia
viaţa câtorva persoane, dăruindu-Ie sticle
cu vin, otrăvit cu suhlimat. După o normă
de mecanică şi rezistenţă a materialelor
justiţiei, familiară unui advocat, crima ah­
soarhe delictul, asasinatul covtrşeşte escro­
cheria şi se judecă Ia Juraţi.
Socoteala i-a izbutit. Moştenitorul băii
pe . sânge, arestat acum un an şi jumătate,
, , • �.. ,1
-55 -
[56]
I
I
I
1,
, -
'\
I
!
POARTA NEAGRĂ
a fost instruit pentru crimă. Sâmbătă i-a venit
in ajutor, antipatia de maimuţă bolnavă pe
care o exală ca o duhoare, unul din pro­
curori, un pianist, care s'a improvizat magis­
trat cu scopul de a se căsători cu o fată bogată.
Ca să fie judecat, inculpatul a fost scos din
spitalul Colţei, unde izbutise două luni să fie
internat de către justiţie, sub pretextul unui
ulcer teoretic la stomac. Fratele lui, sinucis,
suferise de un ulcer adevărat şi reproducân­
du-l mental pentru propria lui rânză, al doilea
frate îi cunoştea din experienţă patologia,
căreia îi veni ajutorul comicei lui fantezii.
Piesa trebuia jucată până la capăt şi a
fost jucată cu îndărătnicie. Subiectul s'a
culcat în pat, într'o celulă a spitalului din
închisoare, a Încetat să mai mănânce, a luat
cu regularitate o băutură neagră, mucegăită
la suprafaţă, preparată de un sub chirurg
local. Vărsăturile şi le-a obţinut abundente,
compuse din bale lungi. Ca să convingă de
necesitatea transportării lui Într'un spital din
oraş, unde regimul inchisorii Înceta şi bol­
navul teatral era scutit de injuriile periodice
. ale diverşilor cercetători cari vizitau închi­
soarea; ca să creeze o atmosferă de compă­
, .
-- 06 -
[57]
POARTA NEAGRĂ
tumre în inchisoare pentru nenorocirile lui
fizice, măşti ale nenorocirii morale, invita, cu
neglijenţă, din când în când, pe câte un
deţinut, şi se plângea acestuia, «ca unui pă­
rinte 1). Din întâmplare, bolnavul vărsase din
amfora lui cu bale fabricate, o cantitate mare
de gelatină, pe care nu avea cine să i-o şteargă
de pe asfaltul celulei. Pentrucă figurantul
era 'în orele.Iui de suferinţă şi pictor, copiind
flori ignobile pe mătase, după un model li­
tografie, el îşi compunea vărsătura cu paleta,
relevându-se pictor şi mai prost. Probabil că
balele şi le pregătea din apă cu sirop, la
maşina de spirt. In interiorul câte unui clăhuc
'de asemenea imaginară vomitură, el doza cu
pensula culoarea. Contrastul dintre zeama
apoasă a scuipatului şi individualitatea vop­
selii în ulei, izbea numaidecât. La o vizită
importantă, el exagerase, introducând într'un
, scuipat confecţionat un tub întreg de carmin,
de un roşu imposibil, strecurat în siropul nl­
ceros. Ochiul de icoană al pacientului făcea
eforturi de vaporozitate şi vocea, aproape
stinsă, cerea mângâierea: Spitalul Colţea.
Figură de Pierrot ttmpit, simili-mirat de
� , ,,\. c,e i .s� )�tâmpIă şi resemnat.
- 57 -
[58]
I
,
I
I
, \
\
i
,
,
.
POARTA NEAGRĂ
.,
La vecerniile de Sâmbăta, smerit în fata
.
Născătoarei de Dumnezeu, el îşi punea semnul
crucii pe piept, pe umeri şi pe frunte, cu o
bucurie de flămând, care dumică spre gură
miez de pâine albă, rupt cu vârful degetelor
din gaura unei jimhle calde.
A fost scos din spital în ajunul judecăţii,
Vineri, când cu figura lui de bolnav factice,
se târa prin curtea temniţii ca un animal
înjunghiat. Işi fabricase şi un gest adecuat :
strângându-şi stomacul cu braţul, în aşa fel
că încheietura interioară a cotului, ajun­
gându-i în dreptul huricului, corpul lui era
silit să se cocoşeze din şale, atârnând cu
pieptul înainte. Efectul stării lui maladive
se mai manifesta prin călcarea răscăcărată .
In vederea şedinţei dea doua zi, insul nu
neglijase nici un amănunt şi purta pantalonii
cocoloşiţi prin presiunea saltelei, învârtiţi ca
nişte burghie. La obiecţia că un inculpat nu
se prezintă aşa judecătorilor săi, vocea lui
extraterestră răspunse catacombal:
- Aşa mi-a dat hainele dela spital. Au
fost la etuvă.
Azi, achitat, escrocul .a fost să se arate la
închisoare. In două zile s'a vindecat ulcerul,
I
- 58-
[59]
r
,
\
POARTA NEAGRĂ
s'a întărit vocea, figura s'a îngrăşat; ochiul
a redevenit ohraznic, ca în societatea de­
functului frate, şi semeţ.
P. S. Un alt advocat care a izbutit pe
calea sinucigaşului prin reţete deosebite,
a golit apartamentul mortului de cărţi, mo­
hilier şi tahlouri, şi le-a însuşit, şi a uşurat
şi huzunarul văduvei, de câteva, sume de
bani cu ajutorul unui manuscris al sinu­
cigaşului.
';" '.t1 ",1
- 59-
[60]
/'
.: I
r I
I
- I
.:
o COMEDIE
Magistraţii dela Curtea marţială, uneori
civili strămutaţi în uniformă, suferă de darul
prieteniei cu devotament. Comisarul regal
N. s'a distins întodeauna prin dragostea lui
excesivă faţă de clienţi.
- Ei, ce mai faceţi hăieţi? Imi pare hine
că vă văd sănătoşi. N'aveţi idee cât sufăr
pentru voi! Nu-i nimic: răbdare. O să vie
vremea să vă spun totul. Iscăleşte, te rog,
hârtia asta.
Clientul iscăleşte.
- Mă rog, domnule comisar regal, ce am
iscălit?
- Nimic... O simplă formalitate ... Ştii ...
generalul... era nemulţumit de «calificare».
Să nu se spuie că v'am arestat degeaba. S'au
mai adăogat câteva articole din codul penal,
la cele deja ştiute... Şi o să mai adăogăm .. "
Formalităţi." .
- 60-
[61]
POARTA NEAGRĂ
In ziua mandatului, lansat după arestare,
şi care prevedea transportarea la închisoare.
- Dar asta ce e, domnule comisar regal?
- Nu e nimic, băieţi, o simplă formali-
tate ... Aveţi răbdare ... Sufăr îngrozitor. Dar
aş vrea mai bine să fiu în locul vostru. Ieri
am avut o scenă din pricina voastră. Am
spus: Iată haina mea: v'o restitui ...
Nu vă pot spune mai mult ... O să vie ziua!
In ziua procesului:
Advocaţii pledează incompetenţa. Curtea de­
libereasă �ntr'un colţ: membrii ei nu sunt de
acord. Cu majoritate, Curtea se declară - com­
petinte. Bun.
Preşedintele (un colonel): Vă rog, domnule
advocat, intraţi în fond.
Advocaţii: Ne găsim chiar în fond, domnule
preşedinte.
Presedintele: Da? Atunci continuati.
> ,
Advocaţii cer punerea în libertate a acusaţilor,
Curtea deliberează într'un colţ: membrii ei nu
sunt de acord. Cu majoritate, curtea. declară
imposibilitatea punerii în libertate. Sentinelele
fac. o mişcare de arme că au înţeles .
• : I '. U • i
- 61 -
[62]
t •
I
1,
I­
I
.1
I
I
POARTA NEAGRĂ
Comisarul Regal:
- Nu e nimic. E spre hinele vostru. O
simplă formalitate. Voi sunteti hăietii mei
, ,
scumpi şi eu lupt pentru voi. Cât sufăr! nu
vă faceţi idee. Sărutări de mână cucoanei.
La rechizitoriu. Comisarul Regal:
- Cer condamnarea la moarte.
După rechizitoriu.
- Formalităţi ... Nu e nimic ...
Pauză de două ore pentru masă.
Detinutii. -' Nu luăm o tuică?
, , ,
- Păi, suntem în stare de arest.
- Ce-are-aface ?
- Sentinelele ...
- Nu-i vezi că rîd şi ei?
- Ne ducem la masă, băieţi ... La 2 suntem
Îndărăt. Fiţi fără grijă.
Sentinele: U mhlaţi sănătoşi.
La băcănia din colţ.
Deţinuţii: Zece ţuici şi o măslină!
Curtea se găsea şi ea la ţuică.
Deţinuţii: - Poftim! E si Curtea Martială.
, ,
- Sunt oameni de treahă: s'au întors cu
spetele. "
" " I
- 62
"",,"
[63]
POARTA NEAGRĂ
Băcanul: Zece ţuici!
Curtea (din ungherul de lângă salon):
Noroc, băieti!
,
Deţinuţii (din ungherul de lângă brânza de
burduf): Să trăiţi!
La sentinţă după masă.
- Fiti tari, măi băieti. As vrea să am o
, , ,
condamnare ca a voastră. Vă face onoare.
Acum, duceti-vă la hotel cu sotiile voastre,
, ,
am să viu şi eu numaidecât. Veţi continua să
rămâneţi la hotel ... Şi nici să nu vă mai gân­
diţi la asta. O formalitate. O bagatelă. Las'că
vă voiu spune eu totul la timp. La revedere!
Strângeri cordiale de mâini, aproape îm­
hrăţişări ...
- 63-
............. -----------
[64]
�
ir
I
II
'1
I
,
.
,
ORGANIZAREA
A tout seigneur tout honneur... In capul
puşcăriei domneşte Directorul, ales dintre
funcţionarii penitenciarelor din ţară, de Di­
rectorul general, inamovihil şi subaltern al
Ministerului de Justiţie. El primeşte, seara,
raportul primului gardian, care a primit Îna­
intea lui raportul tuturor gardienilor, adunaţi
la trei lovituri de clopot, în gangul întunecos,
dintre cele două porţi ale temniţei. Gardianul
prim se prezintă, trânteşte călcâiele milită­
reşte şi fără să surâdă, debitează o frază în
care se plasează obligatoriu numărul deţinu­
ţilor găsiţi la numărătoarea de seară, efec­
tuată de el cu asistenta functionarului de
. .
serviciu al cancelariei şi a ofiţerului sau a
sergentului din gardă. Directorul primeşte
raportul cu o înfăţişare de idol deranjat şi
ochii lui, privind pieziş, măsoară vârful mu­
stăţilor urcate la nivelul pleoapelor �i încheie
-64-
[65]
POARTA NEAGRĂ
acest act de autoritate" primitoare de oma­
giul celor mici, cu blagoslovenia unui sa­
cramental:
- Bine! poţi să pleci.
La care, adeseori, el adaogă în şoaptă o
dojană, referitoare la ceeace se chiamă în
stilul decent mama şi capătă în genul apos­
trofal forma lexică «mă-ti».
Nevasta lui, care tocmai toarnă supa în
farfurii, se opreşte, respectoasă în faţa unei
atitudini, expresivă de atâta putere concen­
trată şi de atâta armonică ierarhie.
Directorul a parcurs ierarhia în întregul ei,
de la funcţia iniţială de gardian şi portar.
Imediat după Director, vin doi funcţionari
cu autoritatea egală, dar cu atribuţii deose­
bite, contabilul şi grefierul, însărcinări care
altădată se cumpăneau în mâinile unei sin­
gure persoane. Despărţirea puterilor mulţu­
meşte principiul admis în dogme şi asigură
totodată Directorului general, în fiinţa con­
tabilului, un pion mai lesne de manipulat;
căci dacă se detaliază însărcinările conta­
hilului, dictator al aprovizionărilor, cumpă­
rător de lemne, de petrol, de făină, de fasole,
cartofi, ceapă, furnizate cu vagonul: receptor
, "� t." J
65 -
5
[66]
I
il
11
1\
.[
il
I
I
.�
I
I
I
I
, I
I
' .
POARTA NEAGRĂ
al ştofelor şi încălţămintelor: depozitar al
tuturor cantităţilor, supraveghiate de un
cumnat sau de un nepot, se înţelege şi mai
bine nevoia ca subalternul să fie cu stric­
teţe supraveghiai de şef.
Contabilul se bucură de o situaţie indepen­
dentă în închisoare si atârnarea lui de direc-
,
torul local este iluzorie. De altfel, el are
familia cea mai bine, cea mai des şi cea mai
variat îmbrăcată, în timpul unei singure zile.
Sotia lui se arată în câte 4-5 culori deosebite,
,
dela o apariţie la alta, şi cele două fetiţe ale
lor sunt proprietarele, cochete şi ele, ale unei
garderobe de curcubeu, din care lipsesc numai
landoul şi guvernanta engleză. Din zorii zilei
până seara, închis în biuroullui special, con­
tabilul nu face decât să alinieze cifrele şi să
puie de acord facturile cu registrele şi cu
dispariţiile lui în oraş, la Direcţia generală,
unde se duce şi de unde vine cu o mapă
subsuoară, umflată de hârtii strânse în
cataramă.
Contabilul e un om liniştit, măsurat, care
ştie ce vrea şi ce face, vârît cu râvnă pro­
fesională în celula lui de miere, pentru chel­
tuirea căreia nu e nevoie de nici o convor-
- 66-
[67]
POARTA NEAGRĂ
bire, de nici o distracţie, de nici un moment
pierdut. Contrariu tuturor funcţionarilor, În­
cepând cu Directorul şi sfârşind cu copistul
cel frumos, prevăzut cu şapte scârlionţi pe
frunte şi cu o mustaţă redusă la două pen­
sulări subt nas, contabilul n'are nici un păs,
nici o dorintă de comunicat.' Trece cu nările
,
lui mici şi groase, cu pantalonii lui de pe­
pene galhen, asortaţi cu o jiletcă alhă, cu
un sacou negricios şi cu o cravată alhastră.
Trece şi salută, dela hiurou acasă ŞI de acasă
la hiurou, printre copacii închisorii, întotdea­
una pe acelaş drum, fără o ahatere de un
pas în dreapta sau stânga. E ca un proprie­
tar de moşie, care a contractat cu Dumnezeu
o recoltă constantă şi care se simte garantat.
Ceilalţi funcţionari se plâng cu toţii de
insuficienţa lefii. Unii dintr'înşii recurg în
temniţă, de la hoţi, la împrumuturi, pe care
nu ,le plătesc, la cereri aproape directe de
bani, în schimhul unui surâs pe zi, al unei
concesii de gratuităţi. Contabilul nu s'a plâns
niciodată de nimic, n'a schimhat cu nimeni
o singură vorhă, decât fo"arte silit. Ahia i se
cunoaşte glasul şi o singură dată când a vor­
hit, din întâmplare, cei care J-au auzit au fost
�. '. t • � It ',f
-- 67 -
[68]
POARTA NEAGRĂ
mişcaţi de stricta mărginire de rubrică in
eentime a intelectului lui.
Grefierul, administrativ vorbind, e un alter
ego al directorului, pe care-I înlocuieşte în tot
ce e formalitate goală, hârtie, încarcerare,
liberare, corespondenţă, comunicaţie telefo­
nică, circulări, citaţii, parchet şi tribunal.
Primul gardian, un şiret care-şi cunoaşte oa­
menii, a vorbit de el, lucru neobişnuit, ad­
mirativ, afirmând cu satisfactie că e «băiatul
.
cel mai cinstit din închisoare»; ceeace con-
stitue un merit însemnat, nu s'ar putea să
se spuie că şi în ochii Direcţiei generale, de
care atârnă 'avansările lui viitoare.
Inalt cât o scară de zugrav de faţade, cu
picioarele imens de lungi, ras la faţă şi pletos
în creştetul capului, grefierul e un cumulard,
care iscăleşte registrul de ieşire, cântă din
. mandolină şi scrie poezii. N esatisfăcut în ce
priveşte arta, dar bun funcţionar, sătul de
meserie, sufletul grefierului simte îmhol­
dirile academice şi are impresia nestrămutată
că ar putea să fie urrmare poet sau romancier.
Ca să dea o dovadă permanentă de extracţia
lui intelectuală deosebită, el şi-a fixat şi o
- 68-
[69]
POARTA NEAGRĂ
estetică individuală a costumului. Haina lui,
cu detalii preţioase la mâneci, se despică
mult pe hust, prelungind gulerul până la
�tomac, deasupra cărui stomac reversul
gulerului se uneşte în doi nasturi îmhrăcaţi
în culoarea ştofei costumului, ca să fugă
iarăşi despărţindu-se, pe dedesuhtul huzu­
narelor până la spate, unde haina, modelată
pe trunchi, comite câteva fantezii de croială
şi de cute, necunoscute în: arhitectura croi­
toriei comune.
Pantalonii largi pe pulpe, cad în strâm­
toare pe genunchi şi continuă strâmtându-se
şi adoptând volumul piciorului, ca un ciorap,
până la.' încălţăminte, în interiorul cărora
dispare marginea lor misterioasă. Insă curmat
aparent la genunchi şi deasupra carâmhului
de câte o hentiţă, cracul poartă pe desenul
musculaturii, proeminent prin postav, câte
un ş.ir de nasturi de ştofă. Buzunare curme­
zişe decorează ohlic şi haina şi pantalonii, iar
, de gulerul cămeşii atârnă o lavalieră de mari
dimensiuni, ale căreia vârfuri ajung la
pântec, şi mai jos, ca aripele unei găini
tăiate, atârnată pe piept.
PersonagiulIntreg al grefierului, deloc in-
.,'" ':t " .• l' ,/
- 69-
[70]
POARTA NEAGRĂ
. ' .
i
I
I
I
;/
l'
, I
I •
li'
1';
r
1·
comodat în deghizamentullui, pare un fante
chemat de pe o carte de joc în puşcărie,
sau afirmă o profesie pierdută, de astrolog
sau de vânător prin câmpiile Atlantidei,
evocând fluturi. cu coarne,. omizi qua­
drupede. Raportat la timpurile noastre, gre­
fierul înfăţişează un prinţ planetar, depus de
un vis care continuă în realitate, îucancela­
ria penitenciarului central.
A cetit două din poeziile sale; una de
dragoste «Vecina de peste drum» şi alta
patriotică, populată cu atributele clasice ale
eroismului: munţii, Ungurii, pieptul fără de
moarte, tricolorul, codrii verzi, oştenii viteji,
suferind însă de-o incorectitudine de gra­
.matică, peste care critica literară a unui
deţinut e obligată să treacă lin şi indulgent.
Culoarea tuturor costumelor grefierului
este de pâine de secară şi halva .
In cancelaria cu mai multe birouri înşirate
pe o sală lungă, muncesc toată ziua un număr
considerabil de scrihi, semi-scrihi şi supra­
scrihi, organe subalterne ale grefierului, de
toate vârstele, cărora situaţia de agenţi ai
puşcăriei încă din leagăn le-a surâs. Intr'un
- 70 �
[71]
POARTA NEAGRĂ
biurou, stau aplecate pe câteva mese triste
cele cinci sau şase figuri ale registraturii, care
eompulsează enciclopedia temniţei, ca nişte
savanţi cu obrazul de capră. Mobilierul e la
fel cu al tuturor birourilor publice, adunat
cu bucata din vechituri, scaune contradic­
torii, mese de scris aruncate de alte admini­
staţii, care şi-au reformat lemnăria, zdrenţele
câte unui vechi aşezământ pentru construit
arhiva vreunei parohii, vreunui regiment,
sau registrele unui perceptor. Dulapuri de
toate înălţimile şi culorile, pentru dosare, sta­
luri fără fund în câte două picioare, în gaura
cărora, ca să se aseze, functionarul întepe-
, . .
neşte o perină şi un carton. Pe dedesuptul
scaunelor atârnă barba de pai despletită a
desemnului mili-poligonal, tocit de fesele
încă în viaţă sau răposate, care uzându-Ie
s'au uzat. Unele scaune gem şi sar, apucate
de un automatizm, spontan ca nişte strapon­
tine, şi te ciupesc; altele, debilitate, osificate
de incurabile reumatizme şi podagre, aşteap­
tă cu resemnare moartea prin incinerare.
Cine poate seri cu deamăruntul viaţa unui
fotoliu decrepit, cu antice năzuinţe de este­
tică şi titluri, la care a renunţat! Cine poate
• t ,.lt ',f
-71-
[72]
POARTA NEAGRĂ
reconstitui tinerete a unui biurou sau a unui
,
dulap printre care funcţionarii rod hârtia cu
un dinte de fier, ca nişte şoareci, şi se mută
cu lenea inexpresivă a păduchilor de lemn?
Scuipători stagnate, în care se îneacă mu­
curile de ţig,ări aruncate cu regret din gură,
când în focul lor sfârîie mustaţa prăjită, apar
ca nişte piscine încremenite pe sub picioarele
meselor strâmhe, mânjite de aruncătura ar­
tistică, gen gUaşă şi email, a câte unui albuş
sirupos, hăşicat şi textil, vărsat ca dintr'o
ceaşcă cu clăhuc, din gâtlejul amar de mahor­
că al copistului respectiv. De altfel, zgomotul
particular de fabricaţie, în fundul gurii în­
chise, cu colaborarea regiunilor depărtate ale
nasului, a fleşcăitei gelatine, se repetă la in­
tervale, când la un birou când la altul, ca un
efect firesc al muncii intelectuale.
- «Hârr !» face arhivarul,adunându-şi
conţinutul nasului în gură .. «Flş !» răspunde
copistul, golindu-şi gura de acelaş conţinut.
Şi în zilele de toamnă ploioasă,. pe .. care le
cântă poetul, în : mirosul de câine al hainelor
ude, aceste .două voci şi unice' guturalesânt
ca bătaia continuă a orologiului vieţii de tau-
celarie. c
,," �
72 -
[73]
• t '." • J
POARTA NEAGRĂ
Functionarul cel mai armonizat cu acest
,
cadru de vechituri sterile, din care este ah­
sentă orice preocupare de frăgezime şi gust,
miraculoasă pentru a face dintr'o atmosferă
moartă o vietate, este acel biet funcţionar
înalt, şi el ajuns pân'aci în uniforma lui de
răsboiu, verzuie decolorată" palid şi imobil
la faţă, ca un strigoiu, din mustaţa căruia
atârnă, curbă întotdeauna, ma�aroana moale
a .unei ţigări răsucite în degetele stacojii.
O privire ieşită de soare, ca un tapet de hotel
de provincie mică, alhăstreşte nedesluşit
ochii lui învăIuiţi în pleoape veştede mari,
de flanelă obosită. E un om în vârstă de 35,
de 45, sau de 55 de ani, a căruia înălţime,
intimidată de a fi prea mare, în raport cu
salariul, pe când d-l director pentru 800 de
lei pe lună, fără sporul de scumpete, poartă
un trup pe jumătate cât al lui, se cocoşează
artificial din spinare, din şolduri, din ge­
nunchi, din toate câte puţin. Picioarele lui,
înfăşurate de spirala moletierei militare, sânt
ca-acelescoici lungi -de piatră, în care pare
să fi: locuit-odinioară nişte hurghie, şi dau
naştere.închipuirei- că sânt confecţionate deo­
sebit, cu' strungul, şi înşuruhate în gaura pie­
�
[74]
1,
, ,
r-
,
I
,
.
.
, I
l'
, i
POARTA NEAGRĂ
zişe a genunchiului. Infăţişarea lui integrală
îţi dă impresia că a fost conservat sărat şi
că singura lui hrană a fost fumul de tutun,
ca pentru plantele nordice ceaţa.
Titlurile de slujbă ale acestor funcţionari
variază cu scopul luxos de a da aceleiaşi în­
sărcinări nume deosebite şi din pedantul ad­
ministrativ spirit fals de metodă, care des­
parte omogenitatea pe categorii şi multiplică
nula cu ea însăş. Gardienii-scriitori, gardienii
telefonişti, inspectorii, subinspectorii, co­
piştii, registratorii-arhivari sânt denumirile
unuia şi ale aceluiaşi lucru, plătit cu una şi
aceeaş leafă, indiferent de vârstă şi de profe­
siunea initială. Seful biuroului e un zugrav
, ,
de case, care şi-a reluat meseria, scările, şa­
blonul şi bidineaua. Telefonistul de zi e un
băiat de 18 ani, un aventurier juvenil, în
costumul de matelot care i-a servit în echi­
pajul unui vapor cu escală la Toulon. Tele­
fonistul de noapte, o păpuşe cu mustăţi, cu
capul de faianţă, se bucură de farmecul unui,
nume de insectă sau de societate anonimă ,
medicamentoasă, « Mandravela », frate cu
negustorul dela răspântia Văcăreştilor cu şo-
- 74 �
[75]
r�----------------
POARTA. NEAGRĂ
...
\
'. .,':'
seaua .: El merge sărind ca un vrăbioi şi te
face să crezi că e purtat de nişte picioare
foarte scurte, a căror deschizătură măsoară
un unghi egal, de o palmă. La telefonul, fixat
în zidul cabinei, tălpile lui se înalţă cu greu­
tate pe vârful încălţămintei, ca pantofii unei
baletiste, şi gura lui ridicată la nivel, cade
din când în când din pâlnia aparatului, descu­
rajată, ca să se ridice din nou, printr'un efort
general al articulaţiilor cu scârţiitori, ca greu­
tăţile unui ceasornic de părete. Toţi aceştia
compun cancelaria, care ţine la zi şi la oră
socoteala prizonierilor marelui aşezământ, în
cifră mijlocie de şapte-opt sute indivizi;
Hotelul Cod. Controlează cu rândul pa­
chetele vizitatorilor, primesc şi înmanează
citatii, transmit hârtiile, notează liberatii,
. .
nouii sositi şi mortii.
. .
Cât despre arhiva istorică a Văcăreştilor,
construiţi cândva şi nu se prea ştie de ce,
mânăstire şireşedinţă domnească, ea n'a
existat şi nu există. Şi desigur că a tre­
buit inventată.Caligrafiată de un pensionar
al închisorii, plastograf de meserie şi în afi­
nităţi cu ştiinţa istoriei, - şi încadrată în
cabinetul directorului, ca un tablou, se poate
'. f '. n ."
- 75 -t-+
[76]
II
I
, I
I '
I
l'
i:
I I
:1
I
"
i \ '.
i
l'
POARTA NEAGRĂ
ceti, e adevărat, o cronică scurtă a Văcă­
reştilor, însă întemeiată pe singurul document
al hasmului, care trece din generaţie de pun­
gaşi în generaţie de pungaşi, prin gura tim­
pului şi circulă în zidurile închisorii.
Un bileţel cu care se prezintă câte un con­
damnat de serviciu, de pe galeria cancelariei,
îţi cere, de obiceiu «până Sâmbătă, la leafă»,
două linguriţe de zahăr, trei linguriţe de
cafea sau «suma de un pol».· Iscălitura care
termină textul, redactat în stilul subcomisar
şi grefă de ocol, merită singură sacrificiul
cerut. Linia literei finale trece prin arabescuri
studiate, se întoarce asupră-şi de câteva ori,
des crescând spre stânga şi construieşte sub
numele solicitatorului un brandenburg întor­
tochiat, ca la cheotoarea paltonului sau la
buzunarele decorate cu amici ale unui cojoc
sau cioarec de gală.
Se zăresc figuri anonime în cârdul funcţio­
narilor. Ici, unul poartă un cap fără ochi, ca
statuile, Iătăret la bărbie; colo, celuilalt, de
, .
o frumusete de coafor, întretinută Iuxos, i se
, ,
frizează părul . castaniu dealungul cărării cu
un puf umflat şi creţ pe o sprinceană ; con­
stiinta că e irezistibil dă atitudinei Iui, hră-
, ,
- 76-
[77]
,
,�
POARTA NEAGRĂ
nită cu 225 de lei pe lună, călcătura monu­
mentală a unui tambur major.
Fidelitatea faţă de puşcărie a acestor oa­
meni, care vânează o situaţie, leneş compusă
în timp, miră; dar miră şi mai mult situaţia
de gardian decât a funcţionarilor, care câte
odată pleacă răzbiţi, după situaţii mai bune.
Sânt gardieni cu câte 15 şi 20 de ani de ser­
viciu, cu câte 30 de ani slujiţi zi cu zi, oră cu
oră. Mult mai grea decât slujba propriu zisă,
care consistă într'o amicitie cu toti hotii puşi
, "
sub privegherea lui, în încuiarea şi descuiarea
uşilor, în comandarea curăţeniei prin dormi­
toare şi curţi, e ofensa permanentă la care
gardianul este supus din partea superiorilor
lui, directorul, contabilul, primul-gardian,
grefierul, arhivarul, agentul sanitar, supra­
scribii, scribii, telefonistul, cu nevestele lor ...
\
• f '.It ,f
- 77-
[78]
,
RELAŢII
l'
J
'1
I
I I ,
I .�
1�
I
, ,
i
1
I
Un ofiţer sosit la comandamentul gărzii, a
plasat sentinelele desfiinţate la venirea «poli­
ticilor» în penitenciar, dealungul sălii, unde
se plimbă toată noaptea paşii de plumb,
împiedicând lucrul şi lectura. Ca să impresio­
neze, din timp în timp sentinela îşi mani­
pulează încărcătorul cu zgomotul special,
sau nasul i se zugrăveşte turtit pe geamu-
. rile ferestrii.
O răceală complicată cu guturai intens şi
cu tuse, te ţine în pat câte o zi întreagă.
Seara, deţinutul Ciobanu, întrebuinţat de 5
ani la infirmerie, şi care şi-a pierdut oile în
1913, administrează cu mâinele lui de sta­
tuie un masagiu fenomenal şi decorează
spatele şi pieptul cu rotogoale vinete de
ventuze, ca şi cum. te-ar îmbrăca de bal
mascat cu o piele de domino cafenie.
,
- 78-
[79]
POARTA NEAGRĂ
El povesteşte, apăsându-şi plastic degetele
mari pe sgârciuri, cum i s'a prăpădit mă­
garul, cum i s'au rătăcit berbecii şi' oile cum
i-au căzut într'o râpă. Evocă mieii şi târla,
colindă în fiecare noapte peisajul lui sufle­
tesc într'o pâclă de praf.
Oaia Gherghina şi berbecul Dascălul fă­
ceau parte din sufletul lui şi-l păzeau culcaţi
lângă el, ca nişte câini. Mâncând nişte căpă,
ţâni de varză, păscute într' o grădină de zar­
zavat, aceste mioare de credinţă s'au umflat
şi au murit cu ochii la el. A fost semnul de­
zastrului adevărat.
După' pierderea târlei, Ciobanu a dat în
nebunie şi crezând că Diavolul, care pe vre­
muri mai fusese trimis în nişte porci, i-au
răpit avutul şi poezia, el s'a pus să ucidă
oamenii asemănători cu Dracul. O uitătură
piezişe îi revela numaidecât prezenţa N e­
curatului în om şi degetele lui, acum pri­
cepute la masaj, se puneau pe beregata
insului şi o sfărâmau ca o ţeavă goală de
fluier.
- Mai încet, camarade Ciobanu! gâfâi a
pacientul la mijlocul povestirii, înnăbuşit cu •
pipăitul, care trăgând vinele cefii şi cerbice a
" •. ,.,t .1
- 79-
[80]
POARTA NEAGRĂ
gen�n�hilor, ilustrau basmul sentimental re­
petat al fostului baei.
- Bine că mi-aţi spus! răspundea Ciobanu,
ca să mă opresc. Intr'o zi, în spital, am strâns
de gât un «prevenit», fără să mă gândesc .
Să-mi faceţi semn, de câte ori vă doare .
-·80
.. -
r
I
' ..
[81]
VIZITA ACASA
Plecat în camionul automohil al închi­
sorii pe la 10, însoţit de un gardian şi o sen­
tinelă, un soldat din Teleorman. Drumul a
fost o sărhătoare solară, cu muzica vântului
în spaţiu şi cu dansul solemn al co pacilor,
îmbrăcaţi în mătăsuri umflate, şuierătoare.
Sensaţia lihertăţii se compune la fiece pas,
pe toate străzile, dealungul cheiului, în' Piaţă,
invadată de miile de culori în mişcare, din
toate piedicile, relevate cu injuriile şi ohser­
vaţiile de filosofie mecanică ale şoferului, în
fata maşinii. Cărutele ţărăneşti care tin în
, " ,
deohşte stânga, şi valurile lor uriaşe de colh
înveselesc ca pe un copil jucăriile mohile.
La răspântia Văcăreştilor cu gârla, într' o
îmbulzeală imensă de animale, de roţi şi de
oameni mici, aşezaţi în căruţe, evenimentul
emotionant, citit pe fetele martorilor în-
, ,
•• '. u "
- 81-
6
[82]
----------����----------�
POARTA NEAGRĂ
groziţi, al ameninţării de-a strivi sub tăvă­
lugii roţilor duble de cauciuc carul plin de
lume, al unor ţărani cu căciuli şi harişuri,
a provocat rîsul şi bucuria de pericol, în
spectacolul vieţii nereglementare, fără Direc­
tor, fără gardian şi fără clopot.
- In piaţă, în piaţa mare, am parcurs încet,
un teatru vast de popor şi mărfuri,
tesute unul cu celelalte ca într'un covor.
a-
Pătlăgele roşii, în movile şi pardoseli, proas-
pete şi noui, se întindeau în toată zarea
pieţii, ca nişte grămezi de purpură, vândute
cu cântarul de mână, pe trotuare, într'un
iarmaroc pentru împăraţi din Orient. Har­
huzii verzi, cu dungi întunecoase de aqua­
relă, şi pepenii galbeni, cu coaja despicată
simetric, păreau mitrele cu zmalţuri şi
smaralde şi capitonate cu velură, destinate
Suveranilor veniţi să-şi facă un echipament
pe măsură şi să se întoarcă în patria lor,
în faetoane pe două roţi cu fân, trase
de un cal. Castraveţii, ca nişte cârnaţi
de satin, pătlăgelele vinete, îmbrăcate în
faianţă, cartofii în uniformă de postav,
verzele de dantelă, dovlecii ca nişte cobai,
umpleau ghere tele de scânduri, în adăpostul
- 82-
[83]
POARTA NEAGRĂ
cărora descurcând barba pătrunjelului şi cân­
tărind pe pârghii de un cot catifeaua şi lâna
fasolelor verzi, negustoreau precupeţii în şor­
ţuri albe, despărţiţi de public printr' o tri­
bună de morcovi cărămizii şi ridichi carmine.
Scoborînd din masină cu însotitorii, unul
J J
cu puşca încărcată şi celălalt beteag de un
ochiu, cu ochiul încreţit în jurul unei sfori
de muci, am pus piciorul pe scara unei grefe.
Am găsit acolo pe nevastă-mea. Un locote­
nent în plină explozie de personalitate, ca
legumele pe lângă care trecusem, îşi expunea,
dela distanţă, frecându-şi coada mustăţilor,
pozele plastice cu mâna pe şold, cu pieptul
statuar, cu un dinte de aur, cu un zâmhet,
ale bărbatului cu «fizic plăcut».
După o formalitate care a fost amânată,
ca să fie săvârşită seara şi un ordin dat în
consecinţă sentinelii, m'am dus cu simplici­
tate acasă, unde am petrecut toată ziua, cu
familia şi cu câinii mei, consemnând soldatul
într'o cameră cu o canapea, cu ţigări şi hrană.
Ostenit, l-am găsit peste cinci minute pe
bravul meu paznic, adormit după o întreagă
noapte de gardă în penitenciar. E un sătean
inteligent, de meserie rotar, încovoiat de 10
- 83-
O·
[84]
POARTA NEAGRĂ
ani de arme şi care a stat un an încheiat pe
frontul cel mai primejdios al Moldovei.
Trei generaţii înconjurau marea familie.
Bunicul, plugar muncitor şi cuminte; fiul,
literat şi puşcăriaş; nepotul, chipeş engle­
zesc; şi acest tablou, în care s'a servit
mâncarea unei femei tinere, şi harnice, şi
paharul cu vin, a mişcat ca o cină de taină.
S'a bucurat Pussy, care nu-şi recunoaşte
stăpânul bine decât acasă, în mobilierul
propriu. A dansat frenetic Fetiţa, cei doi
câini ai mei - şi... a cântat gramofonul
pastorale elveţiene şi coruri de rugăciuni.
Când mi-a sosit pe seară, gardianul, căruia
îi dădusem drumul, înlocuindu-i şapca peni­
tenciarului cu o pălărie de acasă, ne-am în­
tors cu camarazii mei, duşi pe la casele lor
şi ei, în congediu de puşcărie, cu un popas,
pentru o ultimă cinstire a gardienilor cu bere
şi mititei şi alt popas în cortul de pânză al
unui fotograf.
- Vizită a Directorului general însoţit de
un pictor, căruia i-a luat mai târziu nevasta.
Au stat în celulă un ceas. Nu mai văzusem pe
acest «băiat bun» cu figura dulce şi cu sufletul
----�--------��;-- ......... I
[85]
POARTA NEAGRĂ
Iăptos, de la proces, când a depus împotriva
unui detinut şi a plâns intimidat în sedintă.
, , ,
De trei ori mai grasă decât atunci, făptura lui
plină ca o sedilă de caş, umple cu reliefuri
grele şi moi, atârnate, nişte haine de o cu­
lo�re de sac. Doi ochi mari cu expresia mă­
Iăiaţă a prunelor prea coapte, rivalizează în
culoare cu câlţăria neagră a unei hărhi de
popă de ţară, umflată pe fălci.
După o conversaţie, cu pauze imense, în
care ne uitam unul la altul, ca să reînceapă
întrehările sfârşite şi să se repete, ca un
căscat egal de foarfeci, aceleaşi răspunsuri,
ne-am ales cu impresia că am stat o în­
treagă oră într'o haligă unsuroasă. Tot' ce a
rămas din istorisirile vizitatorului, care-i un
artist, a fost episodul unui hutoi cu vin
fraudulos, excelent, pe care I-a cumpărat
întreg cu 100 de lei ...
• t '. tt �
85 -
1
.1
[86]
r
I f
DOMNUL MINISTRU
- Poftiţi că vă chiamă d-l Ministru!
Ieşim în grabă: din dreptul uşii, directorul
şi primul gardian ne arată cu braţul întins, la
capătul sălii, pe d-l Ministru. Facem cincizeci
de paşi pân'acolo şi ne primeşte cu o mână
cordială Ministrul A .. , care în Consiliul de Mi­
niştri a fost de două ori contra punerii
noastre în libertate ...
- Ce-ai făcut?
- Ca omul, domnule Ministru, am scris
CU nişte slove, pe nişte hârtie.
- Bine, dar ce-ai scris?
- Orice-aş fi scris domnule Ministru ...
- Ce talent l exclamă ministrul, întorcân-
du-se către doi însoţitori ai lui, un arhitect
. şi un pictor miniaturist, aduşi pentru repa­
rarea celor două biserici ale închisorii. Mi­
nistrul îşi însoţeşte exclamaţia admirativă cu
- 86-
[87]
r
POARTA NEAGRĂ
gestul, schiţat între gură şi piept, al unei re­
clame de muştar.
Ministrul ne măsoară şi tace, tace şi ne
măsoară, ne măsoară şi tace. E un ministru
puţin elocvent şi fără vocahular. Ar începe
o serie de întrebări, dar nimereşte numai o
vorhă dela Început. Cât... Când... Adică ...
Pentru ... Insfârşit, ishuteşte o întrebare în­
treagă:
- Cu cine mai eşti?
- Cu cei câtiva camarazi, pe care-i vedeti
, ,
plimbându-se pe lângă biserică. Ii auziţi?
tocmai confectionează actiunea unui roman
, ,
de aventuri.
- Ăla e Dumitru Teodorescu?
- Da, ăla, care a pomenit numele lui
Fustel de Coulanges.
- Eminent hăiat! zice, universitar, Minis­
trul Şcolilor, încurcat în superlative.
- Foarte eminent! precizează D-I Minis­
tru, după o pauză, în care a scotocit.
- Altfel, nu o duceţi rău aici... Desigur
scriti... Uite, eu am Îmbătrânit... Ministrul
,
scoate pălăria şi-şi arată părul alh.
- Suntem câte odată de invidiat... '
- Ha-ha-ha! râse Ministrul. Mâine m-
- 87-
[88]
POARTA NEAGRĂ
terviu negreşit la Consiliul de Miniştri, ca să
vă dea drumul... Să stii că interviu ... La re-
,
vedere!
După strângeri de mâini, Ministrul şi în­
soţitorii scoboară scara. Ministrul repetă,
ca la o iesire din scenă: Ce talent! Ce talent!
,
Imediat, toţi reapar în curte, în dosul bi­
sericii, din cerdac. Ministrul se întoarce către
noi, arătând biserica:
- Aici poci să faci studii ...
Punem mâna la gură şi strigăm, ca să
audă:
- Am prefera să le facem mai la vale ...
Şi imediat Ministrul, râzând şi salutând cu
mâna, mişcată ca o batistă:
- Negreşit l ...
Ne înclinăm pe balustradă. Gardienii,
directorul, Ion nebunul, nu mai pricep nimic.
Nici noi nu ne prea batem capul.
f
• I
88 -
[89]
LEGĂTORUL DE CĂRŢI
Atelierul de tipografie şi cartonaje al în­
chisorii e vast şi pustiu. O lumină de mizerie
se distrihuie, cu praful, printre mese şi maşini.
Presa de strâns, din mijlocul încăperii, şi sub­
alternele ei, teascuri mai mici, maşinile de
cusut cu aţă de oţel şi cele de tăiat, par, cu
câte un hrat ridicat în aer, niste sentinele
, ,
mute, cu puşcă.
Apropiindu-mă de o maşină, care amintea
forma unei ghilotine - sub impresia umhrei
din atelier, tăcerea sălii imense mi se păru
că are utilitatea ei, că face parte intenţională,
cu dinţii şi cuţitele aparente, puse în servi­
ciul ocult al închisorii, din procedură, coduri
şi principii. Şi, cum, întoreându-mi capul
spre sud, zării crucile cimitirului din dealul
de peste drum, avui viziunea unei săli închi­
zitoriale de tortură, în care se schilodesc fără
- 89--
[90]
POARTA NEAGRĂ
vaet picioarele, se laminează trupurile, se
scurtează degetele şi se scâlcie în toate mă­
dularele ei, pentru ivirea secretului pe buze,
fiinţa omenească naufragiată.
Distrat, căutai urme de sânge prin măse­
lăria rotilor de transformat cadavrele în
,
sfoară şi sârmă şi văzui podeaua vânătă şi
grasă de petrol. Un gândac îmbrăcat în piele
neagră nouă îşi ducea sarcina vieţii cu greu­
tate, împiedicat în picioare rigide, ca limbile
de ceasornic. Imprejurul unui şurub unsuros
el părea meşterul mascat al acestui organ de
maşină, pusă probabil în funcţiune de sfor­
ţările combinate ale unui întreg conclav de
gângănii, slujitoare voinţii administrative şi
Diavolului, împăratul insectelor.
Intr'o tinichea de lipit cu cocă, descoperii
materia cerebrală a victimelor osândite la
stoarcerea capului şi a oaselor de măduvă.
Lămpi atârnate de arcuri arătau că execu­
cuţiile au loc de preferinţă noaptea.
Dar silueta unui om în fundul sălii, mă
aduse la realitate, cu un sentiment de plăcere.
Omul lucra, cu spatele la mine, aşezat pe un
scaun la o masă, peste care sta cu luare
aminte aplecat. Ceafa lui galbenă şi slabă,
I
- 90-
[91]
POARTA NEAGRĂ
coatele lui cu coltuce uscate, indicau tuber­
culoză. Il bat pe umeri şi tresare, întorcând
o faţă uimită spre mine:
- M'aţi speriot ! îmi zice lucrătorul cu o
rostire afectată.
Acul lui împungea în cotoarele aşezate la
linie, ale unui vraf de cărti strânse cu suru-
, ,
huri de lemn.
- Dumneata eşti maestrul atelierului?
-10.
- Detinut sau liber?
,
- Deţinot.
Hostindu-şi răspunsul, legătorul de cărţi
scoase un suspin de auto-compătimire, care
dovedea cât se iubeşte. Un pesimism factice
se zugrăvea pe figura lui artificializată şi exo­
tică. Gura i se deschidea englezeşte şi fruntea
lui încreţită de trei zbârcituri dese şi scurte,
ce-i ridicau sprâncenile ca pe firul unui şular,
înodat la rădăcina părului şi de nas, dădea o­
chilor aspectul că suportă cu încăpăţânare lu­
mina orbitoare a unui incendiu. Dinţii lungi se
strângeau oblic în jurul unui punct gol din
faţă, ca la rozătoare, şi, vorbind, maestrul legă.
tor părea că suge o bonboană care-I sileşte să al.
tereze silabele şi să le dea o aparenţă de dialect.
-=: f '. It ..
- 91-
[92]
I
cI
[
I
POARTA NEAGRĂ
- Cum ai ajuns aici? îl întreb.
- Pentru omor, răspunse cu gura în-
chisă legătorul, şi par'că vocea lui afectată
spunea: horom-borom.
- Ai omorît ca să furi?
- N o, den iohire. Vocea lui, împrumutând
un timhru romantic rosteşte: No, hirim-hi­
rim.
- Ti-ai ucis nevasta?
,
Legătorul ridică mânile şi împingându-şi
faţa 'n palme, răspunde:
- Em iohit o fata, pe chere am prens-o cu
altoI.
Caut să-I mângâi, sfătuindu-] să-şi mode­
reze remuşcările, cu gândul că I-a mânat o
fatalitate, care uneori îţi comandă să te scu­
funzi şi să nimiceşti ce-ţi este scump.
Preocuparea lui e alta:
- Minimol pedepsii e de cenci ani, afirmă
legătorul de cărţi cu pronunţia lui, fără să-şi
descleşteze fălcile. Remuşcarea încă nu se
întâlnise cu sensibilitatea lui judiciară.
- Eu cred că o să te achite. E o crimă din
gelozie.
- Der a fost premeditato. M'am dos co
cotitul en hozonar Ia ea, hotorut să ispră-
, I
- 92-
[93]
POARTA NEAGRĂ
vesc. T-am spus fetei: em fogodoieşti co te
indrepti? Şi mi-a res en fetă si m'a focut
. . .
tompit.
- Atunci ai dat cu cuţitul.
- Coţit? oite, era cot braţ 01 meo de long.
Trei lovitori. Doue en pept şi-a treia en spa­
te. Oltima i-am dat-o dopăce căzose jos.
- Juratilor o să le fie milă de dumneata,
.
mă căsnesc să-i răspund fără scârbă.
- Dar mai eram şi insorat ...
Bruta se desluşise.
- Insurat cu o femeie, înjunghiai pe alta?
- N o mai troiam enso co nevesta. De cond
am cunoscut-o pe «reposata», acum doi ani,
n'am mai dat pe-acasă, no am mai avot, cu
nevesta nici o legotoră. Legătorul de cărţi re­
ducea legăturile soţului la-o legătură de regis­
tru, şi spiritul lui astfel luminat, n'avea
nimic să-şi reproşeze.
- In limbaj judecătoresc, e o faptă de sce­
Ierat, ceeace ai făcut d-ta, observ legătorului
de cărţi, care pe-o voce căutată, de amintiri
fericite, îmi spuse cu emoţie:
- Eram on băiat detreahă. No m'aşi fi
potot oita com tai o goină ... N'am avot vicii,
no �m fomat, n'am jocat corţi .
. ,� • '. u ..
- 93-
[94]
POARTA NEAGRĂ
- 1 ţi plăceau însă femeile străine ...
- N o am fost viţios, no am fumat, repeta
legătorul, obsedat de virtuţiile cetăţeanului
nefumător.
Consolarea supremă a legătorului de cărţi,
în ceasul când asasinase, rămâne a virtutea că
nu fumase. Printr'o dispoziţie de spirit, co­
mună tuturor detinutilor care au irăit în
, ,
intimitatea îndelungată a crimei lor, legătorul
de cărţi pierduse noţiunea răspunderii lui
principale şi din tendinţa, poate inconştientă,
de-a şi-o micşora, se înfricoşa de gravitatea
amănuntelor, fapta lui se diviza şi subdiviza,
pulverizată, teama începea să se. manifesteze
aiurea decât pe terenul crimei, judecata se
schimonosise, rationamentul devenea inad-
,
misihil şi absurd.
- E en dosarol meo declaraţia onoi onchi
al foetii, pe care mi-e roşine să V'o reprodoc ...
Dar nu e adevorat, vo jor. Nici no se potea.
Inchipoiţi-vo co aşi, fi encercat şi co aşi fi
reoşit să-i leg feotii moinile la spate, com
declară unchiul. Vo întreb: n'ar fi dat din
pice re ? S'ar fi losat, dopă ce aş fi legat-o?
Pentruco ajunsese o destrăbălată care se
întindea co toţi bărbaţii, am ameninţat-o
- 94-
j
[95]
POARTA NEAGRĂ
_ so mă scuzaţi - co voi cumpera on
salam ... Dar atot a fost, o amenintare ... No
,
e adevărat că aşi fi făcut ceva cu el, no-i
adevă�at! răgi legătorul, uşurat de mărtu­
risirea părţii din crima lui, care îi apăsa
mai greu cunoştinţa.
- La urma urmei ai ucis ... Esti dator să-ti
, ,
Primesti osânda cu resemnare ... Te-ai simti
, ,
bine, achitat de crimă?
Un fulger de speranţă străbătu privirea
legătorului de cărţi.
- Credeti co mo achită si de acozarea cu
, ,
salamol?
- De câtă vreme eşti arestat?
- De doue loni... Regimol de-aci mo �lo-
beşte, no dorm, am ajons on schelete ... Mo
gondesc la fetiţa mea de un an şi jumătate.
- Mai ai şi o fetiţă? De ce nu te-ai
gândit la ea înainte de asasinat?
- Şi eram un hoiat aşa de bun ... Coştigam
200 de lei pe zi ... no aveam viţiuri, no jocam
cărţi, no fomam... Oite ce am ajons: nomai
osol şi pelea ...
- Dar nevasta dumitale ce zice?
- De chestia cu salamol?
-. De crimă, dohitocule! zhierai la legător.
i!t f •• lt ,>
- 95-
j
[96]
POARTA NEAGRĂ
De crimă, nătărăule! Nu de salam, nici de
fumat, nici de calităţile tale monumentale.
Ce zice nevastă-ta, că ai părăsit-o ca un
măgar? Ce zice că te-ai înădit cu alta, ca
un porc? Ce zice că ai trăit cu asta doi ani,
fără să te mai îngrijeşti de casa ta, şi că ai
omorît-o? Ce zice nevastă-ta că ai ucis pe
femeia care nu te iubea, pe care ai voit să
o sileşti să te iubească? Spune-mi dobitocule,
spune-mi canalie, spune-mi blestematule, ce
zice nevastă-ta de asta?
Şi, crescendo, lipii două palme pe figura
lui îndulcită de o blândeţe îngerească.
Legătorul s'a sculat în picioare, respectuos
în faţa ofensei.
- Ce so zico, so trăiţi? Vine Joia şi Do­
minica la penetenciar şi-mi adoce de-ale mon­
corii. Şi-a luat casă şi ţine pe fata reposatei
la ea, zise legătorul de cărţi, tremurându-i
buza şi bărbia de descurajare şi plângând.
El credea că zicându-i puşcăriei peniten­
ciar, închisoarea putea să pară o instituţie
de binefacere. Şi, Iiniştindu-se, adause:
- 10 cred c'o so-mi dea dromol...
'1 /
- 96-
[97]
COMUNITATE
- Supărătoare în captivitatea noastră e
promiscuitatea gravă a cârdului. Ne vedem
acuzati laolaltă cu un soi de confrati care
. .
n'au din profesiune decât porecla, şi cu mulţi
necunoscuţi de noi, puşi să ne grupeze. Per­
sonagii tamponate de coada unui tren de
marfă ahjectă, .născute în cârciumă, căzute
dintr' o ladă amhulatorie de gunoaie, stârpi­
turi poetice, tocite linguri vechi de lemn li­
terare, vase greţoase, cu un smârc de con­
ţinut artistic pe fund. Un ihric soios pur­
tător de barbă, o damigeană cu ochelari,
etichetată homhastic. Avem sensaţia că sân­
tem purtaţi, legaţi, fără să ne putem degaja,
pe o căruţă cu imondice, către un depou de
fecale comun. Un miros va face explozie din
hutoiul cu noroaie grase, când i se va scoate
astupuşul anal.
7
" ••• C ...
- 97-
[98]
POARTA NEAGRĂ
Seriozităţi ridicule, voci pribege, cântate
pe un ison milog, cerşetori mâncaţi de viermi,
ciupiti de molii, canalizati de cârtite, cu
, "
organele sufleteşti cuprinse �bt colonii ce-
nusii de raei de umezeală cuirasati, multipezi
, ,
ca nişte stele lungi.
Fiinţe fără creer, ca dopurile de plută, fără
trup întreg, avortoni, schilozi. Unuia scund,
cu gură de englezoaică bătrână, contractată
A' A • \J A
Intr un suras permanent, I se cocoşeaza Intre
doi ochi cu pleoape de găină, un nas de care
ai vrea să tragi ca de mânerul de lemn al unui
sertar cu soareci. E autor delicat de femini-
,
tăţi palpitante şi desleagă într'o limbă odi­
oasă problemele sufleteşti din căsniciile alam­
bicate.
Altuia i s'a lipit de jghiabul gurii o perucă
de barbă, prin rariştea căreia se văd, ca prin
zăbrele, conturele unui cap, sărac de mate­
riale. Glasul lui cloceşte lung până să sune
şi se arată ca din paie şi ţoale, trăgănat su-.
fleteşte, E stricat de lecturi nemestecate,
ismenit cu sinceritate, ca un pelerin învăţat
să mănânce din mirosul bucătăresei si rămas
,
ticul de a se apleca unsuros la lucarna
de la subsol. E critic de artă şi nuvelist.
98 -
I •
[99]
POARTA NEAGRĂ
Critică muzica, pictura, tipăreşte volume şi
traduce. Deaceea şi-a lăsat şi câlţii. Toţi pic­
torii sânt admirahili pentru capacităţile lui
şi toate tablourile admirahile, sau minunate
sau foarte expresive, sau de-o artă... « cum
foarte rar se întâlneşte».
Altul e lung ca o sfoară, de care spânzură
o pereche de ghete cu jambiere - şi înodat
în 3-4 locuri moi. Merge sucit şi - în acelaş
timp jumătate de faţă şi jumătate de profil.
a cuvântare neînteleasă, hâlbâită, care se
,
rezolvă continuu în sunetele hur, Julă, goaie,
mistă, amestecate înainte şi îndărăt. Şi aceste
nenorocite cuvinte stropesc din articulaţiile
lahiale un necurmat excrement hălos, de 'care
trehuie să te ştergi pe ochi, pe haine, pe pă­
lărie. E critic dramatic si Don Juan artistic,
, .
are puncte de vedere şi ... cJonccepţii.
Ne-am rezervat o Iatrină. Ca şi cum criti­
c� ar purta în intestin un pulverizator,
păretele, după trecerea lui, e stropit zilnic
fin de sucul lui roşu. Individul e totdeauna
palid. Seamănă sânge. Anusullui e o floare
ce-şi pierde polenul lichid.
Venim la reportajiul politic, făcut de un
zăbăuc putin mai mare ca o broască, si care
\' ,
... ': • t •• It ..
- 99
7'
[100]
POARTA NEAGRĂ
ridică spre ascultători o privire diagonală de
câine corcit şi o frunte zbîrcită des. Sa­
lută ciung, trimiţându-ţi o guriţă. Degetele
nu ajung să prindă ţigarea, picioarele nu
se pot întinde să calce un pas întreg, bros­
coiul umblă în romb şi se mişcă în trapez
şi unghi ascuţit. Caşicum buzele I-ar frige,
gura lui se repetă în sorhituri repezi şi
dese, ca în vârful unei linguriţe cu ceai fier­
binte. Natura l-a făcut să rontăie nuci si
, ,
ghindă în vârful unui copac. Scrie şi ţine
ţara în curent cu gândirea politică a direc­
torului C. F. R. şi-a ajutorului de Primar.
Seara, scoaterea ciorapilor. Unul nu-i
scoate niciodată. Ciorapii şchiopului sânt cei
mai ostentativi, cu toate că şchiopul e şi un
mare crai, care afirmă că «nu poate fără
femeie». Ciorapii lui, de două ori mai lungi
ca laba piciorului, poartă petice, ca nişte
continente în cleiul sudorii si atârnă de
,
căpătâiul patului, în vreme ce picioarele se
bucură, cu noduri şi incalculabile înmugu­
riri, de o libertate refuzată intelectualului
lor posesor. Faţa şchiopului exprimă atunci
o bucurie de curmală care şi-a evacuat sîm­
burele ce-o înţepa. Sânt cele mai fericite
-100-
[101]
POARTA NEAGRĂ
momente ale vieţii sale, în care ar primi cu
satisfacţie o scrisoare de dragoste, ca să o
citească useându-şi tălpile şi jucându-i pe
călcâie baera jegoasă dela ismene. Când
rămâne desbrăcat, ca să-şi tocmească hai­
nele lângă ciorapi, şchiopul pare un mons­
tru marin ieşit cu coada între picioa�e pe
uscat. Umblă; şi e când mai înalt, când
pe jumătate; dispărând şi apărând printre
paturi.
Şchiopul n'are rufe, are Însă pasiuni. In
afară de pasiunea sexului, patima cărţilor il
devoră, şi a măsluirii, Felul cum îşi linge
degetele înainte de-a distribui popii şi aşii,
echivalează cu o ejaculare din zece penise
ungulate. Ochii i se strâng şi spiritul lui
devine zglobiu şi turbulent, calamburul face
apel la buna lui stare sufletească, mono­
silabe entuziaste scapă gâtlej ului, acoperit
de-o coajă verzuie de bube dulci - şi câte
o înjurătură. Şchiopul e proprietarul unei
impertinenţe de accente şi mişcări, al unei
uşurinţe de-a intra în intimitatea răscăcă­
rată a jucătorilor lui, comparabilă cu in­
disciplina porcului. Seara, el prăjeşte. la
sobă, pe o farfurie de fier, ceapă şlcârnaţi
,. t '. u ..
-10:1-
[102]
POARTA NEAGRĂ
pentru mirosul delectat de fumul seului prost,
al celor 15 conlocuitori.
Grupuri de câte trei-patru inşi, atraşi prin
afinităti, se desfac din total. Pe şoptite, ei
, ,
îşi împărtăşesc impresiile şi stupidităţile,
izolat, şi la masă ..,grupul se ceartă pe o
frimitură de salam.
Bătrânul J. face «pipi» într'o sticlă, pe care
o ţine sub pat şi din când în când o bagă în
plapomă cu o destoinicie exemplară. El zice
duios «pi-pi», cu nevinovăţia puilor de vrabie
fără fulgi şi explică pentruce Între sticla lui
şi sticlele de apă, din care beau oaspeţii acestei
menajerii, nu se poate face confuzie nicide­
cum. La rigoare, continuă să explice fără
răutate, bătrânul, conţinutul se poate cu­
noaşte după gust.
:1<
Bătrânul are un milion avere 81-1 avar ca
,
un smochin uscat. Obisnuit să nu cheltuiască,
,
el e rezervat şi'n consumarea articolelor gra­
tuite. Cuvântul puţin e singurul de care face
risipă. El zice: m'am plimbat puţin, mă duc
să iau puţin aer; să beau puţină apă':' să
citesc puţin, împrumută-mi cartea dumitale
Putin. Poaiecă aerul' să devie exigent si
, , '
[103]
POARTA NEAGRĂ
apa să-i încarce conştiinţa cu o datorie
pe care ar fi silit să o plătească. Milio­
nul bătrânului s'a fătat cu încetul, îm­
puiat din economii fabuloase, aliat unui mic
capital moştenit. Timp de 30 de ani redactor
fidel la o foaie liberală, el a trăit «de ma
plume» şi tezaurizând informaţiile, articolele,
într'o memorie monumentală, care ştie en­
glezeşte, franţuzeşte şi nemţeşte, el a strâns
muşuroi, alături de grămada aurului său, o
întreagă cultură de Weltspiegel şi Times, fără
să-şi improvizeze opiniuni personale. Venitul
banilor lui s'a adăugat an cu an Ia capital iar
călătoriile anuale şi le-a făcut pe socoteala
Statului naţional-liberal. Bătrânul poliglot
mai cunoaşte chestiunile economice, chestia
ţărănească şi cântă la pian ca o blondă cu
ochii de safir. O juvenilitate comică 'cutură
organele lui bine conservate. Pentrucă e scump
tutunul, el fumează două-trei ţigări pe zi,
frânte dintr' o singură ţigare fără carton, pre­
ferând retezarea exactă, pe care o face cu un
cuţit, ca să nu piardă niciun praf, dimineaţa.
A fuma mai mult, e nesănătos. Acest principiu
nu se aplică ţigărilor căpătate, pe care higienis­
tul le goleşte de fum cu un sălbatec apetit.
-103 -
[104]
POARTA NEAGRĂ
Subi�ctul lui idilic de conversaţie con­
sistă în cele două operaţii ce i-au fost făcute
nevestei sale, în Elvetia, «din care una ceza-
,
riană». Cuvântul cezarian îi împrumută par'că
un prestigiu, de care-i conştient. El intră ca
incident periodic în toate frazele lui. La
vârsta de 70 de ani operaţia nevestei, o
doamnă venerabilă cu ghete bărbăteşti, ai
căreia ochi din profil poartă două perdele
păroase de piele cu ciucuri, lăsate până la
pleopa inferioară, e o dată comparabilă cu
civilizaţia egipţiană. Ca să economisească
tălpile ghetelor sale bărbăteşti, doamna vine
să-şi vadă soţul o singură dată pe zi, pe la 4,
Între cele două mese, şi calcă încet. E poate
că şi o nouă economie de mâncare. Insoţită
de o fetiş cană rumenă, purtătoarea unui coş
acoperit, în care se găsesc mai multe şer­
vete decât alimente, ea trece solemnă ca un
cal de dric mascat şi cu panaşul negru în
creştetul capului. "Servitoarea se plânge că­
prarului din coridorul hotelului, că nu. se
satură niciodată; Doamna e scandalizată că
servitoarele mănâncă mult, o intimitate pe
care o des tăinuieşte zilnic soţului jignit.
- <<Vous savez, ma dame est jme femme
-104 -
[105]
POARTA NEAGRĂ
tres instruite», afirmă soţul. El îi citeşte arti­
colele sale în locul cafelei cu lapte, asupra
petrolului şi a porumbului, pe care doamna
le găseşte suculente - articole scrise dis de
dimineată; căci culcându-se din motive de
.
sănătate şi consumaţie electrică, de vreme,
bătrânii sunt foarte matinali. Dacă dorm, se
cheltuieşte lumina soarelui în deşert: «il faut
en profitor».
Familia nu are copii. Soţii au adoptat o
nepoată, care nu se ştie încă dacă va moşteni,
întrucât testamentul depus la o Bancă îşi
schimbă materia anual. Soţia îşi adminis­
trează singură averea şi soţul aparte averea
lui. In vederea morţii, ei s'au aranjat ca-unul
să moştenească pe celalt şi cu fiecare an nou,
el îşi freacă palmele, electrizat de o tinereţe
nouă de o zi, constatând că "a mai câştigat
un an.
Bătrânul povesteşte cu plăcere, cum s'a
îngrijit de mormântul lui şi al nevestei,
încă de mult, şi cum a reuşit, graţie calităţii
lui de «ziarist» să realizeze o economie de
7 -8 mii de lei în paguba cimitirului israelit,
plătind groapa în care va fi scoborît «numaii
\ o mie de lei, reducere folosită şi în străi-
i ,.ft ,1
-100-
[106]
POARTA NEAGRĂ
nătate, întotdeauna, la tariful căilor fe­
rate. Bilete gratuite, scrisori de recoman­
daţie, omul nostru nu neglijează nimic ca să
se instruiască, să vadă Roma, Parisul, Lon­
dra, Berlinul, Viena, localităţile de munte
şi termale, «toujours accompagne de ma
femme».
Dimineata, hătrânul ziarist îsi face toaleta
, ,
într' o cămase scurtă si în chiloti până la ge-
, , ,
nunchi; economie: doi coţi de pânză. Câteva
mişcări gimnastice - nu prea multe - şi
apoi se tunde ... El se tunde după cum se linge
câinele, singur. O lungă experienţă i-a des­
voItat pipăitul în aşa fel, încât la inspectarea
cu buricul degetelor a capului, de jur îm­
prejur, el descoperă firul care a putut creşte
peste noaptemailungşi.prinzându-Ila ceafă
şi ţinându-l cu mâna stângă pe loc, apropie
cu mâna dreaptă foarfeca de punctul fixat,
deschide foarfeca si taie. Taie putin ; numai
, ,
atât cât trebuieste ...
,
Pentru «cucoana» lui, bătrânul are cultul
Madonei, recompensat printr'o autoritate se­
veră. Făt bătrân, spiritul lui de un ramolis­
ment agreabil, dă târcoale de motan cu coada
ridicată. Stăpâna placidă, tronează în mers
I
-106 -
[107]
POARTA NEAGRĂ
şi pe scaun cu gravitatea unei divinităţi
caricaturale. O parte din veneratia sotului
, ,
se datoreşte averii personale a soţiei.
Masa lui, pe care şi-o plăteşte el, e de-o
frugalitate păsărească. Laptele şi-I însoţeşte
pe la orele 11 dimineaţa cu zgârietnri de
brânză, din care ciupeşte, pe subt un ziar, ca
să nu ispitească vecinii, cu un vârf de lin­
guriţă. Cu mâncarea străină bătrânul in­
telectual e mult mai puţin indiferent. Aşa,
descoperind odată depus în balconul odăii
lui, la răcoare, un castron cu mezeluri ce
nu-i aparţineau, cu toate că erau orele 9
dimineaţa, când nu se mănâncă toba sau
cârnatii, el a devorat lacom în câteva minute
,
un volum de carne, ca de două kilograme.
Şi când proprietarul pachetului găsindu-l în­
ghiţind cu frenezie, îi atrase delicat atenţia
că mezelurile fuseseră ale lui, bucuria pe care
a . încercat-o îi alterase într' atât echilibrul,
încât bătrânul ziarist, jucând o isterie con­
vulsivă a stomacului, de vreme îndelungată
nesatisfăcut, răspunse bucuros şi fericit:
«Mais c'est bon, c'est delicieux».
In capul hătrânului se' petrecuse un fe­
nomen . de semnalat. El ştia că pachetul ve-
'1'" '.' • It �
-107-
[108]
POARTA NEAGRĂ
cinului fusese depozitat cu învoiala lui, de­
cuseară, pe betonul balconului. Ştia că pa­
chetul din stânga, foarte voluminos, separat
de bunurile lui mici, aparţinea unui vecin.
Nu ştia însă ce se găseşte în castronul acoperit
cu pânză şi ziare. Dimineaţa, când împins de
curiozitate, ridicase acoperământul, specta­
colul şuncii şi al tobei provocă la el o eclipsă,
o violentă obsesiune, incitată de aroma căr­
nurilor afumate şi de dorinţa continuu în­
frânată, de a se hrăni odată bine, şi-i prinse
ochii în farfurii. Gura i se deschise maşinal,
braţele lui maşinal transportară, de pe balcon
pe masă, castronul întreg, în care îşi scobori
maşinal o mână crispată. El făcea un salt,
involuntar uriaş, dela habitatul lui la şuncă'
şi tobă. Cu burta la pământ, el înghiţi ca
un şarpe, toate bucăţile apetisante ale veci­
nului. Instinctul fu atât de puternic la
acest căpcăun gentil, bine crescut şi cu o
educaţie de formă excesivă, încât la sfârşit,
beat de satisfacţie, economistul îşi şterse fără
să-şi dea seama gura unsuroasă cu mâneca
jachetei, un costum scump, de 120 de .lei,
făcut acum şeaisprezece ani.
Faptul s'a petrecut ca in vis, un vis din
-108-
[109]
POARTA NEAGRA
care, căzut apoi în amorţire şi prudenţă, bă­
trânul nu s'a mai trezit niciodată, cu toate
aluziile crude în circulaţie zilnic prin odaie în
auzul lui.
Tot aşa, hipnotizat, hesmetic de flacăra
unui rug de aur şi hijuterii, omul cinstit o
viaţă întreagă, sparge vitrina luxoasă şi fură.
*
Noaptea, lampa din mijlocul tavanului
pune o vagă sinistră gălbinare pe păreţii,
vopsiţi până la înălţimea omului, cu catran.
Extremităţile vastei odăi fug departe, în
două nopţi interioare, în care nechiază şobo­
lanii. Un fum greu de tutun prost şi acru de'
mirosul mâncărilor, amestecate, în urma <că­
ruia picioarele prizonierilor oferă un desert
gratuit, urzeşte atmosfera. Unul mai gândeşte
la o aventură a lui, întins pe scândurile dure
ale patului, aproape să adoarmă. Orchestra
sforăiturilor e în preludiu. Vioara însoţeşte
bas�l şi câte o lovitură de trombon sau de
tobă mare deşteaptă brusc pe concertist.
Cineva se torturează să taie suh paltonul ce-l
înveleşte, un buştean cu un fierăstrău uriaş.
Unii vorbesc în somn, altul scrâşneşte din
măsele ca şi cum rumegă sâmburi. Gura unuia
\ '
"1.... � • • Il' ,1
-109--
[110]
POARTA NEAGRĂ
care IŞI scoate din-ţii şi doarme cu gingiile
goale, face un zgomot plescăitor de sugaci,
căruia îi scapă ţâţa şi-i fug buzele ca să prindă
bumbul din nou.
La ferestrele de sub tavan, armate cu bare
perpendiculare de fier, viscoleşte. De patru
zile, sunt momente de tăcere, în care ne sur­
prindem cu toţii ascultând talazele zăpezii,
clătinate ca nişte draperii de postav peste
noi. Şi fără să ne mirăm de tăcerea noastră,
ne uităm unul la altul şi înţelegem că
fiecare din .noi se gândeşte la ai lui ... E unica
singurătate trehuincioasă, de care ne folosim,
această pauză adâncă în zgomotul zilii. Din
când în când, vocea sentinelii, smulsă din
gură, de uragane, strigă sentinelii următoare,
ca într'o izbucnire nestăpânită de bucurie:
- N umăruu şaaaptee biiineee!. ..
Liniştite, ploşniţele, înţelese cu moartea,
cu justiţia, cu puşcăria şi cu eternitatea,
apar pe cearşafurile celor cu cearşafuri, ca să
ospăteze. Consumatorul şuncilor vecinului
le poate oferi, de noapte, un sânge mai
gustos. Şi deasupra celor 15 oameni ador­
miţi laolaltă, nu se opreşte nici o viziune
alta decât a ploşniţei suverane, stăpânitoarea
1 ,
-110-
[111]
POARTA NEAGRĂ
închisorii, şi nu apare decât umbra palidă a
celor trei graţii locale: tifosul, variola şi
foamea, în zăbranice grele.
Dincolo, în firida spitalului, aşteaptă să fie
ridicate mâine şapte cadavre nude, ronţăite
de şobolani .
• ; f " .• n ..
-111-
[112]
HOŢUL ŞI VRABIA
Un condamnat din rândul celora, pe care
Statul îi îmbracă în uniformă de zehră, ca
să ispăşescă un temperament rău orientat
şiei hră�eşte în locuri păzite de ostaşi luaţi
dela brazdă -. cu scopul unic de a-şi curăţi
păduchii, de a mătura închisoarea şi odăile,
în aşteptarea sfârşitului osândei, - un con­
damnat tânăr ţinea în mâna lui groasă un
pui de vrahie, căzut dintr'o turlă a hisericii,
din cuih. Pe faţa deţinutului, aplecată spre
convulsiunile aripilor puiului de vrahie, se
zugrăvea o milă şi o hunătate, pe lângă care
surâsul suav al Gioccondei părea o murdărie.
Toată fiinta lui, concentrată ca un elan În-
.
tr'un singur gest, se grupase în scânteile se-
nine ale ochilor.
N'aş putea spune cine era sufleteşte mai
inocent din cei doi copii, ocnaşul şi puiul de
vrahie, în momentul când i-am descoperit.
-112-
, ' I
..
[113]
POARTA NEAGRĂ
- Săracul! spune ocnaşul arătând hiserica.
A căzut din pacostea asta de casă. Se zhate
şi suferă şi, căzând, uite că şi-a strâmhat şi ""'�
grumazul.
Intr'adevăr puiul de vrabie, sta răstignit
în palma lui, ca un holnav care vrea să vadă
lumea din targă şi nu poate să-şi ridice capul
îndeajuns. Ochii puiului, negri şi fixaţi cu
tenacitate în ochii mei, nu puteau să exprime
durerea cîrcelului ce-i încleştase mica făptură.
Romanul acestui zburător care şi-a rupt aripa
în ziua când s'a hizuit să încerce unda aerului
şi a luminii cu ea, m'a emoţionat şi am rămas
sub sentimentul meu de tristeţe toată ziua.
M'am gândit ce am putea face puiului de
vrabie, ca să i se deslege mădularele şi mi-am
dat seama că nimic. Intervenţia pipăitului
omenesc era impracticahil şi misterul durerii
lui prea mare ca să cutezi a i-l cerceta.
... .; t .... " "
-113-
8
n .......... __ --------��d
[114]
r'
STOIAN DIMITROF
Am găsit într' o celulă pe asasinul lui Mi­
hăileanu. După 18 ani de muncă în ocnă,
individul prezintă o figură energică şi în
capul puternic o minte lucid agresivă. Scurt,
rumen, cu o privire ca un sigiliu, Bulgarul
macedonean pare,. în costumul vărgat, de
puşcăriaş, din care se impun o jiletcă ce­
nuşie şi o cravată corect înodată, un Englez
din colonii. De loc sfios, dimpotrivă concen­
trat ca un acid, el pare stăpânul puşcăriei şi
al societăţii şi pentru fiecare categorie,
condamnaţi, funcţionari, oameni politici, el
are o părere izvorîtă dintr'o lungă convorbire
cu sine însuş, Se supără când un gazetar îl
întreabă dacă munca silnică pe viaţă echi-
" valează cu o periodă de 25 de ani, răspun­
zând, că e de mirare să' nu se cunoască ceeace
trebuie în primul rând să intereseze un ziarist,
administratia just.iţiei ...
, ,
'j I
-114-
[115]
POARTA NEAGRĂ
Cineva găseşte că Bulgarul are tip (dom­
hrozian» şi nu-şi ascunde antipa tia. Dimitrof
spune, cu o satisfacţie vendicativă:
- «Sunt victima patriei mele».
- Dar Statul d-tale nu face nimic pentru
d-ta? întreabă alt ziarist, care pune obişnuit
la contribuţie registrul măturătorilor Primă­
riei, cassa sergenţilor de Ol'aş, calitatea de
agent acoperit al Siguranţei Generale şi sub­
venţiile de critic dramatic al teatrelor parti­
culare. Dimitrof răspunde:
- Să cerşesc ţării mele ceva? Se poate?
Imi câştig existenţa muncind: am învăţat
croitoria si sunt multumit. Ce-mi datoreste
" ,
mie Statul bulgar? In 1913 am evadat ca să
mă duc pe front să-mi apăr patria şi am fost
prins: un fost lucrător al meu în atelierul
central al penitenciarelor, m'a vândut: mă
refugiasem în satul lui şi era aproape să trec
Dunărea. Drept răsplată, după această eva­
ziune, am fost retrimis patru ani, la salină.
Stoian Dimitrof se joacă zâmbind cu anii,
ca şi cum n'ar stăpâni numai închisoarea şi
toate ocnele, dar şi vecia.
';, .... ,
-115-
8"
[116]
TREI IEZI
Două figuri discordante şi simpatice ale
puşcăriei, iezii castanii, cu spinările bălţate
de o pată albă. Işi plimbă ziua întreagă
printre răzoare picioarele păroase, terminate
cu o spintecătură în părul labei, şi urechile
as cutite cu vârfurile încovoiate în sus. Iezii
,
ţipă până la scăpătatul soarelui după o mamă
nevăzută, ca şi Iancu nebunul, care pe a lui
a ucis-o. Ingrijeşte de ei un copil condamnat,
pe care iezii îl cunosc. Câteştrei dorm noap­
tea în sala minorilor, într'un pat, ca nişte
fraţi, ca nişte gemeni, copii de capricorn, ai
aceluiaş ţap vânăt, pămâtul, şi ai aceleeaşi
capre, cu ugerii plini de lumină, bălana
pădure pestriţă.
"j 1
-116-
[117]
VIAŢA IN ocss
Mărăcineanu, e un sculptor în lemn fără
educaţie specială dar de o precizie manuală
uimitoare, condamnat la muncă silnică pe
viaţă pentru a fi manifestat trăgând în jude­
cătorii, care-i dăduseră o pedeapsă cu mult
mai mică. Acul lui de oţel taie din aba­
nos cutii de mânuşi, tabacheri, ţigaret� şi
obiecte de birou, înfrumusetate cu chenare,
,
volute şi împletituri, întortochiate ca literele
de capitol din vechile cărţi bisericeşti.
Vinovăţia lui Mărăcineanu a rămas ne­
demonstrată până în ziua de azi şi singura
dovadă a crimei săvârşite asupra unei bă­
trâne ar fi fost o cravată punctată, pe care
un om oarecare, întâlnit în preajma imohilu­
lui, unde se petrecuse asasinatul, o purta la
cămaşă, identică după mărturisirea inconsis­
tentă a unui trecător, cu cravata lui Mărăci-
t' .t\ ..
-117 -
[118]
POARTA NEAGRĂ
neanu, Era un timp, într'adevăr, de justiţie
romantică, moştenită de curtile martiale
. .,
când un nasture vorbea mai bine decât o
minte şi o cravată putea să se lipsească de
îndoială şi de psicologie. Mărăcineanu a fost
atât de sigur că în cele din urmă va fi achi­
tat, încât verdictul de osândă la câţiva ani
de ocnă l-a scos din fire, şi nefericitul a tras
câteva focuri în blazonul aristocratic al
Inaltei Curti de Casatie, care nu a voit să
. .
anuleze hotărîrea instanţei osânditoare.
Sunt mii de secunde, în care un om îşi
poate mărturisi isprăvile, fără greutate. Timp
de o viaţă, osânditul a fost cercetat şi în
somn, ca să se surprindă o similitudine de
quasi-afirmare. Concentrat în individul lui,
resemnat, corect în purtări şi migălos de
cinstit, funcţionarii numeroaselor peniten­
ciare prin care trecuse, aveau despre deţinutul
lor convingerea integrală a nevinovăţiei, ca
Şi toti ocnasii cu care a vietuit. Şi când un
., ,
vechi puşcăriaş jură pe ceva, el nu jură za­
darnic. Totuş, duhitativul se înfăţişa ca un
sentiment corectiv în mintea şi � celor care-I
preţuiau mai exact: cine primeşte ideea în­
treagă, fără izbucnire sau fără groază, că
� -118-
[119]
POARTA NEAGRĂ
un om nevinovat expiază păcatul unui asasin
necunoscut?
1 s'au întins toate cursele şi a fost destră­
mat în toate firele lui. Inocenţa lui a rămas
tuturor evidentă şi toţi directorii de închisori
au ţinut, pentrucă sunt Români şi pentrucă
Românii sunt esenţialmente huni şi adversari
ai excesului, să răscumpere povara jus­
tiţiei printr' o pomană românească. Interven­
ţiile pentru graţierea lui au fost nenumărate
şi prohahil că numai însufleţirilor în atmos­
fera cărora a trăit, se datoreşte optimismul
fundamental al lui Mărăcineanu, mai energic
decât amărăciunea lui şi tinereţea unui �izic
de o putere de hasm.
Mărăcineanu a făcut 18 ani din osândă,
din care 7 în sare.
In timpul ocupaţiunii germane, el a fost
graţiat de generalul Mackensen, s'a însurat,
are o soţie italiancă acortă şi un copil frumos.
El a gustat libertatea doi ani de zile. După
retragerea armatei de ocupaţie, Mărăcineanu
a fost arestat şi readus în închisoare sub
acuzarea de Iese-patriotism, că nu trehuia
să primească graţia dela Nemţi ... El fusese
pus în lihertate la Doftana .
• • • � n r'
-119-
[120]
POARTA NEAGRĂ
Se auzeau, povesteşte Mărăcineanu, împuş­
căturile tot mai apropiate ale răsboiului şi
soldaţii din gardă se îngrijorau că nimeni
nu mai venea să-i schimbe. In urmă, sol­
daţii au plecat, au părăsit puşcăria gar­
dienii, funcţionarii, o zi şi o noapte, de a
rămas ocna fără pază şi deţinuţii au plecat
şi ei cu traista 'n spate, câte unul.
- Dumneata vii, Mărăcinene? ... îl Între­
bau ocnaşii. Dacă rămâi, te las cu bine.
Mărăcineanu sta pe loc şi nu-i venea săefugă».
In ocne, condamnaţii tăind în stânci se
opresc uneori şi latră: hau-hau! ca nişte câini
şi urlă ca lupii, de câte ori unul din ei face
o glumă. In ocna veche a Doftanei, care-i
un cavou, înainte de construirea «castelu­
lui», condamnaţii munceau şi dormeau în
sare şi ieşiau numai de Paşti şi de Crăciun
la lumina zilei, ca să-şi vadă . atunci rube­
deniile. Multi din ei au orhit..
.
Un preot vizitator, scoborît într'un lătrat
general al ocnaşilor, în salină, s'a rugat să fie
scos, înspăimântat că a intrat în iad de viu.
, Deţinuţii fumează tot ce întâlnesc, foi de
cărţi, scrisorile, rogojinile. Unul îşi fuma
părul, învăluit în petice de zi8f' I
-120-
[121]
POARTA NEAGRĂ
Deţinuţii aduşi dela ocne, unde trăiesc
laolaltă sau individualizaţi în celule, se tem
de singurătate şi au halucinaţii. Deţinutul
vede un câine cu clopoţel umhlând prin
celulă şi dispărând la primul semn al crucii,
sau o femeie care-I trage de picioare jos
din pat; sau simte un genunchi că îl striveşte
prin pătură pe piept.
Unii au simţit genunchii Necuratului apă­
sându-i, de-a rândul, pe coşul pieptului, pe
coaste şi pe pântece şi s'au luptat să scape,
rămânându-Ie între degite şi părul sălbatic
de maimuţoi sau de urs al monstrului care
i-a călcat.
Intre condamnaţii Curţilor marţiale eri- un
căpitan de carieră, din cavalerie, osândit pe
viaţă la ocnă pentru o lipsă imperfect stabi­
lită, din cassă, de o sumă de zece mii de lei
şi câteva zeci de centime. Ofiţer bogat, el
lăsase la moşie o nevastă muzicantă şi trei
fetiţe de o distinsă frumuseţe. La ocnă, el a
trăit în celulă cu trei bandiţi dintre cei mai
autentici. Unul, cu desăvârşire bestial, po­
vestea cum şi-a violat fetele, la intervale,
aducând elogii celei mai mici, în vocabularul
lui, pentru sensualitatea ei: fetiţa avea opt
-121-
[122]
I
I
,i
:1
\.
,
POARTA NEAGRĂ
ani! Fostul ofiţer venindu-i să plângă şi
camarazii lui de celulă ohservându-i triste­
ţea şi descurajarea, l-au ameninţat cu răn­
gile de fier, dacă nu participă la veselia lor
Şi dacă nu rîde. Si fostul ofiter a rîs ... Să nu
, ,
insistăm nici asupra consecinţelor condam­
nării ofiţerului, dar în treacăt putem face
însemnarea că, graţiat, şi pus în libertate,
el şi-a regăsit soţia într'un balamuc, fetele
prostituate pe trotuar şi moşia vândută de
cămătari ...
. Un miracol. Azi la ora 12 jum. Mărăcineanu,
după -18 ani de temniţă, a fost pus în Iiber­
tate! A ieşit pe poartă escortat de hoeri, de
socialişti, de gazetari şi de o ceată de deţi­
nuţi, specialişti în buzunare şi spargeri. E o
bucurie generală, ca într'o zi frumoasă de
Paşti. Graţierea şi Iihertatea lui Mărăcineanu
coincid cu onomastica directorului Stănescu,
Sf. Mihail, impresionat şi el ca de un dar.
Functionarii, gardienii, detinutii, toti fac ova-
, , , ,
ţii celui liberat, care, copleşit de fericirea
ce-l isbeşte, păşeşte strîmb, palid, concen­
trat în linia aspră a capului lui energic şi cu
profilul de bronz.
Peste un ceas va fi acasă lângă copilul lui,
1 I
-122 -
[123]
��-------------------
-
.
POARTA NEAGRĂ
lângă nevasta lui, o italiancă blondă, cu fi­
gura martirei Tatiana, ostenită de suferinţe şi
care nu-l aşteaptă ... Mărăcineanu are numai
37 de ani şi e de o rezistenţă fizică şi morală
de mare clasicism.
La 11 şi 20 de minute nu .se ştia nimic. La
11 şi jumătate intră automohilul Ministrului
de justiţie, trage în curte şi din el cohoară
vreo 7 persoane, printre care Ministrul, pro­
curorul general, Miclescu, unjustiţiarsimpatic,
şi primul procuror. Directorul «dă raportul»
pe cele trei trepte dela intrare şi convoiul se
îndreaptă spre celula lui Mărăcineanu, celula
No. 20, fostă celulă politică timp de 6 luni.
- Mi-a purtat noroc, spune Mărăcineanu,
mulţumit că celula a putut contribui cu o
moleculă la schimharea influentelor misteri-
.
oase astrale. La urma urmei, în confuziunea
esenţială a inţelegerii noastre, pusă în faţa
spectacolului de taine al existenţii, supersti­
ţia are drept la un loc şi merită să fie res­
pectată ca o credinţă.
Reprezintanţii magistraturii n'au voit să-i
dea drumul condamnatului fără o ceremonie.
In curtea interioară a temniţii au fost. adu­
naţi în careu toţi hoţii şi li s'a ţinut un
.•• � n
-123-
R775
L
o'
[124]
POARTA NEAGRĂ
discurs în care li s'a spus că «Societatea nu
vrea moartea păcătosului, ci indreptarea lui»
şi citindu-li-se decretul de graţiere, interca­
lat in discurs, măsura Regelui le-a fost
prezintată ca o recompensă a purtărilor bune
ale celui graţiat.
Inspăimântat de rigorile unui destin vio­
lent şi tenace, inocenţa lui Mărăcineanu se
transformase în frică de oameni şi autorităţi.
Mărăcineanu şi-a făcut bagajele într'o le­
gătură. Un socialist, un tipograf inteligent,
izbit de o criză de entuziasm infantil, trece
printre picioarele oamenilor pe scară, ca să
ajungă să-I felicite, întâiul. Directorul se
opreşte grav, primeşte urările de ziua lui, şi,
emoţionat, îşi face un merit personal din gra­
ţierea fostului său pensionar.
Incercări de a cere graţierea lui Mărăci­
neanu, au fost des repetate. :-a...a fiece vizită
de magistrat, cu o tenacitate, în umilinţă,
împietrită, deţinutul s'a înfăţişat cu pălăria
în mână la poarta interioară; povestea pro­
blemei lui juridice a fost expusă cu o regulari­
tate devenită monotonă, reexpusă, reluată,
comentată, adăogită, prescurtată, după îm­
prejurare. De 18 ani, Mărăcineanu îşi reedi-
-124-
[125]
POARTA NEAGRĂ
tează «chestiunea», în sute şi mii de exem­
plare grăite, cu o eleganţă şi acurateţă de
maşină de fabricat chibrituri şi asupra lui
Floratos, singurul lui comparativ în carne şi
oase, Mărăcineanu nu are decât o inferiori­
tate: că nu ştie să scrie memorii şi «motive
de casare», cu care cel din urmă a mobilat
arhivele tuturor instanţelor pe unde a tre­
cut: 36 de dosare în patru ani de arest pre­
ventiv: volumul Enciclopediei.
'Unii ocnaşi pe viaţă se îndrăgostesc de
femeile, de prin satele dimprejur, şi pot do­
bândi . libertatea să se vadă cu ele prin
vecinătatea ocnei. Alţii îşi dispută condam­
naţii tineri, pentru tovărăşia cărora intră
în luptă. Condamnatului tânăr, i se oferă
avantagiile meseriei ce-o are fiecare deţinut,
e luat în celulă, învăţat să meşteşugească,
Sânt tovărăşii care durează ani de zile şi se
sfârşesc cu divorţul... E momentul tragic,
în care cel ce părăseşte căsnicia îşi împarte
cu cel ce rămâne, sculele şi marfa lucrată.
Un detinut a vroit să evadeze într'un sac,
.
luat la spinare de un gardian, care-I de-
nunţase, după primirea preţului de vehicu­
Iare ...
t. n
-126-
OI
[126]
��--------------------------------
MARIA NICHIFOR
Pârîtă de către stăpânii ei, de furt, Olteanca
Măria Nichifor, cu fire semeată de cucoană,
. ,
a intrat în puşcărie gravidă. Fără dovezi dar
din pricina presupunerii că tăcerea ei natu­
rală de lacăt încuiat, era un început de do­
vadă, Măria s'a pomenit în mijlocul «secţiei
femeilor» ca un mânZ'într'o cireadă de hivo­
liţe mânjite cu nămol. Intrând, ea s'a dat un
pas înapoi, strângând pumnul, ca şi cum ar
fi trehuit să lovească. Domol, gardianul a
împins-o în curtea cu femei şi ea s'a ferit să
intre, ţinându-se pe lângă uluci, ca pe malul
strâmt al unei mocirle, în care pasul trehuie
făcut cu hăgare de seamă.
-- Haide, apropie-te, mironosiţo! au în­
demnat-o femeile profesiunii. Dacă nu ţi-a
fost ruşine să furi, aici ruşinea e de prisos.
Ia stai colea şi spune-ne cum, ai făcut ...
I I
-126 -
[127]
POARTA NEAGRĂ
Incolţită de herghelia muierilor din curte,
aşezate la rând la curăţitul fasolelor de păs­
taie, şi al cărora fizic abject se succede între
hibrid incolor şi bestialitate pronunţată,
Măria dete bocceaua gardiencii. In legătură,
ea strânsese portul gorjan cu năframa de
borangic, care-i da Duminica un aer de îm­
părăteasă, scoborîtă dintre căprioare şi mis­
treţi, în ziua slugilor din Bucureşti. Şi de­
getele ei începură să depene boabele de fasole
din păstăi, ca nişte metanii. Şi s'au deşirat
toate fasolele până s'au isprăvit şi a sosit
vremea verzei, a pătlăgelelor roşii, a mură­
turilor şi la curăţirea tuturor -legumelor de
iarnă Măria a luat cu inimă parte.
- Ai furat au ba, Mărio? întreba careva
din când în când. Stăpânii tăi s'au plâns de
nişte haine.
- Ţoale eu? Aleagă-se praful! blestema
făcându-şi cruce, Măria.
'Şi a trecut toată toamna. Şi a trecut toată
iarna. In primăvara anului următor, Măria
dete născare unui prunc, cel dintâi prunc
năsout în temniţă. Era de şapte luni închisă
preventiv şi nu fusese chemată la nici o
înfăţoşare, Ştirea că un fiu al omului a
.: t -. # n
-127 -
[128]
POARTA NEAGRĂ
văzut lumina zilei în închisoare, trecu prin
sufletul celor' opt sute de hoţi prizonieri ai
dreptăţii cu o emotie nemai încercată. Erau
. .
între ei tâlhari temuţi, cu lanţuri de mâini
şi încătuşaţi de picioare, târându-şi de ani
de zile, ca nişte Prometei, sculaţi din stânca
de sare şi clătinaţi în mers, povara de fier.
Spărgători fioroşi, asasini, pungaşi de huzu­
nare, escroci, zlătari şi găinari, în uniforma
cu tichie şi cu tunică vărgată, toţi au simţit
la venirea ciudată pe lume a unui copil fără
vină, în mijlocul lor, o căldură în inimi, o to­
ropeală surâzătoare a îneruntării lor şi fiinţa
lui ca un ajutor trimis de Dumnezeu.
Botezul s' a slujit după liturghie în biserica
temniţii, călugărească, şi hoţii, prezenţi în
unanimitate, �u dat răspunsurile la ectenii,
au cântat Axionul, Sfinte Dumnezeule şi cu
voci catifelate: Prea Sfântă Născătoare de
Dumnezeu, miluieşte-ne pre noi. Singur preo­
tul periferiei era un cetăţean liber, venit la
biserică din oraş; restul: corul, ţârcovnicii,
cititorii, canonarhii şi publicul aveau' dela un
an închisoare până la munca silnică pe viaţă,
toate calificările pravilei penale. '
Darurile primite de copil au fost numeroase.
I I
-128-
[129]
r
POARTA NEAGRĂ
El a căpătat linguri de lemn scobite la
ocnă, picioare de ouă cu încondeieri arse,
metanii de păr de femeie bălană, mărgele de
miez de pâine, colorate cu scursoarea burla­
nelor de pe acoperişurile vopsite. Mitică Iău­
tarul i-a dăruit o vioară nouă cu sunetul bun,
fabricată în cinstea lui, Mărăcineanu un ţi-
garet si un sfesnic iar un falsificator de bani,
J J
un ban de argint adevărat, agăţat cu un
ciucure de mărţişor, ca să-i poarte noroc.
Către Paşti, Măria Nichifor, care căpătase
drepturi în urma îndoielilor administraţiei că
ar fi putut să fie vinovată, se putea preumhla
prin curtea temniţei cu pruncul Ia sân, ca o
Madonă. Un respect îngrijorat pentru mater­
nitatea ei, făcea cancelaria atentă şi hoţii la
ivirea ei printre plantaţii, aveau o sfială care
venea din instinct.
A trecut un an şi jumătate şi ar fi putut să
treacă o viată dacă directia temnitii nu căuta,
J J J
pe căile lungi ale ierarhiei, să aducă aminte
arhivarilor care o uitaseră, că în puşcărie
se găsea o femeie nejudecată şi un copil fără
mandat de arestare. Repede, de astă dată,
Măria Nichifor fu citată, judecată şi, în faţa
unui dosar gol, condamnată la 15 zile închi-
t • � il
-129-
&
I
I
it
I
r
[130]
"1
1,
'1
"
"
�
------------P--OA-R-T-A--N-E-A-G-R-�-----------'
soare. Era într'adevăr greu de pus în libertate
simplă o femeie bănuită de furt. Şi, după
condamnare, s'a putut afla că stăpânii îşi
găsiseră boarfele furate, într'un dulap, în
care, distraţi, le puseseră într'o seară de dans.
Măria si-a ascultat verdictul de osândă cu
,
ochii la ţâţa din care sugea cu poftă, ples­
căind, un mare dolofan de băiat, cu privirea
adâncă albastră - şi mulţumită că peste 15
zile va putea să-şi poarte copilul din flori,
dincolo de bolţile cu broaşte şi chei grele ale
puşcăriei. Intr'a şaisprezecea zi, ea îşi luă
rămas bun dela hoaţe, dela hoţi, sprijini co­
pilul cu capul pe un umăr cusut cu figuri
de mătase, îşi reluă bocceaua cu năframa
şi se îndreptă spre cancelarie.
- N'a venit încă mandatul de punere în
libertate, femeie! îi zise funcţionarul. Mai stai
că trebuie să vie. Măria mai stete un ceas,
mai stete un prânz.
- N'a mai venit, cum îi spuseşi?
- Incă n'a venit.
Şi mai stete o cină şi mai stete o zi şi mai
stete douăsprezece zile, când copilul, care
i-se îmbolnăvise, muri. In a treisprezecea zi,
pruncul ieşi singur, dus de căruţa morţilor,
1 I
-130-
[131]
POARTA NEAGRĂ
trasă de un cal, la cimitir - şi Măria rămase
cu hocceaua ei şi cu darurile copilului în tem­
. nita închisă. A cincisprezecea zi sosi si man-
. .
datul. Ea mai fusese uitată odată.
. Pe poarta cea mare dinafară a temniţei,
Măria Nichifor şovăi să iasă, palidă, nepu­
tincioasă să facă pasul de tot. Şi se opri
dinaintea zidurilor cu turle de sentinele,
de-asupra cărora se ridicau celelalte turle ale
bisericii şi mai sus turla mare a cerului alb de
toamnă. Peste drum, mai departe, se vedea
cimitirul. In dreapta, în jos, scobora drumul
la oraş ... Capitala.
Of .; t '. � H
-131-
9 '
,
[132]
" I
" I
UN SOCIALIST
Sânt pe o sală cu ziariştii, în cinci celule,
cinci socialişti. Unul e croitor, natură vătă­
mată, voce aspră de cuţit ştirbit în sticlă,
ins în apogeu de stupiditate, îmbrăcat «mai
bine» decât ceilalţi, după un jurnal mexic an,
cu pantalonii lărgindu-se ca o pâlnie pe ghete.
Are ochi urduroşi, gura uscată ca o pilă şi se
simte preşedintele societăţii viitoare. Pensiu­
mia închisorii şi condamnarea politică l-au
aristrocratizat si au dat acestei calfe cu acul
,
si cu masina de călcat, un dispret suveran
" ,
pentru tot ce-l înconjoară. E sentenţios şi
infailibil. I se cuvin toate drepturile si si-le
, ,
reclamă. Societatea viitoare îi pare în funcţie
de croitorie, cu sclavi intelectuali. Un pro­
fesor are să-i cureţe ghetele, un bancher îi
va spăla ciorapii, iar un director de minister
are să-i poarte sufertaşul dela depoul social
la nevastă Şi înapoi.
-132 -
[133]
POARTA NEAGRĂ
Troţchi e după părerea lui un tovarăş care
lucrează la masina de cusut, iar Lenin unul
,
care dă croitorului ată. Revolutia însă i-a
, ,
deşteptat sufletul şi l-a învăţat să excludă
cu desăvârşire din societatea viitoare ingi­
nerii, chimiştii, pictorii, scriitorii, gramatica
şi abecedarul, putregaiuri. Revoluţia va in­
venta ştiinţe noi şi va renunţa la cultura de
pân'acum, burgheză. Istoria nu există, căci
laudă isprăvile popoarelor, ale oamenilor po­
litici şi împăraţilor; ori ce-i aia popor, de
vreme ce toate popoarele sânt rude şi ce-i
aia om politic şi rege, când adevărul se com­
pune din tovarăşi? Astronomia se ocupă cu
stelele şi planeţii, când proletariatul cere opt
ore de lucru şi două, trei Duminici pe săptă­
mână. Chimia serveşte la fabricarea pastelor
de dinţi, a parfumelor, a pudrei şi a săpunu­
mor, a culorilor de zugrăvit tablouri, covoare,
articole prin care stăpâneşte capitalismul.
Şcolile . fac burghezi, bibliotecile îi întreţin,
cărţile ... prea multe cărţi ! ... O singură carte
există: «Capitalul» lui Marx, care-i însă prea
gros de citit şi Bazele social-democraţiei, tra­
dusă de tov. Gherea şi publicată într'un
extras de 25 bani. Filosofie, economie, poli-
\
.:. t �. J.
-133-
,
',1
[134]
-- -----.".,-
POARTA NEAGRĂ
tică, finanţe, drept, istorie, religie, toate
acestea s'au suprimat odată cu capitalismul.
Dreptul e unul, al proletariatului, al croito­
rului. Religia? noi sântem atei. O să ne
batem joc de Du�nezeu ca de un animal
primitiv şi pe popi îi vom pune la jug şi la
spălatul privăţilor social-democrate. Pentru
ca să nu se re deştepte niscai apucături bur­
gheze în societatea noastră viitoare, vom
arde tot ce s'a scris şi tipărit în regimul capi­
talist. Căci atunci adevărul va fi unul singur,
al Statului, al statului socialist. Destrăbălarea
de azi cu credinte contradictorii si obiceiuri
, ,
va înceta. Va fi o credinţă tip şi un obicei
model, un costum raţional şi o încălţăminte
raţională. Moda, adio modă! Mi-e scârbă de
varietate: într' o internatională exactă toti
, .
oamenii vot fi şi la fizic şi la moral, absolut
la fel.
Vom suprima, între altele, şi muzica bur­
gheză şi teatrul burghez, care nu mai au nici
un rost. Afară de imnul Internationalei nu
.
văd ce-a dat muzica omenirii. Cât priveşte
teatrul, întemeiat pe luptă, pe averi, pe ran­
guri, pe psicologii, pe conflicte, el rămâne o
amintire parşivă. Conflictele, deşi nu vor mai
,1 '
-134-
[135]
�---------P--OA-R--TA--N-E-A-G-R-�-----------
exista, se vor regula în faţa tribunalului cor-i
poraţiilor, compus dintr'un tovarăş maga-
zioner, cu tovarăşele soţii. Cine va trage o
palmă unui fost hurghez va hine merita dela
Internaţională, iar proletarii între dânşii nu
vor şti să se ia la palme pentrucă sunt fraţi
şi egali, şi nu vor ajunge cu degetele Ia ohrazul
tovarăşului, braţele şi mâinele lor fiind de o
lungime egală.
Croitorul meu are un drum drept de urmat
şi-I parcurge iute. El m'ai ţine de societatea
hurgheză prin aceia că-I serveşte în închi­
soare o slugă, că a învăţat să joace şah
Ia închisoare, şi că-I hrăneşte partidul, pentru
care a suferit, strigând Ia o întrunire: «Trăiască
revoluţia socială» şi atât.
Croitorul e croitor. Un guvern, a ştiut să
facă însă dintr'o calfă un reformator, a iden­
tificat creierul lui idiot cu o ideie, Ia iz­
hânda căreia lucrează inteligenţe alese,' con­
damnându-Lla şapte ani de muncă silnică în
calitate de socialist.
,
... '., '. � u
-135-
-
[136]
I
I
I '
-:
,
pADUCHII POETULUI
Suavul poet al hraţelor întinse din în­
tuneric la lumină pentru culegerea buche­
telor impalpahile de rouă şi zăpadă sele­
nară; cântăretul tuturor corindoanelor, al
,
vălurilor delicate, pe cari le desfăşoară azu-
rul; sufletul de rubin şi ametist purta în­
totdeauna o neagră pomadă, suh unghiile
voluminoase, câteva luni o cămaşe, dormea
întotdeauna şi luni întregi îmbrăcat, încălţat
cu aceeaş pereche de ghete şi cu aceiaşi
ciorapi. Intotdeauna fiinţa lui exala un mi­
ros tare de lături cu ardei si-ti închi-
, ,
puiai cu groază regiunea lui anală, ca un
peisaj deranjat în unda lui cleioasă, de miş­
cările profunde ale mormolocilor misterioşi,
Intotdeauna dinţii lui au fost negri ca aha­
nosul, cu rădăcinile sempitern îngropate în
mâzga groasă, şi verde ca un mucigai, a
I I
-136-
[137]
POARTA NEAGRĂ
-
fostelor alimente, măcinate cu câţiva ani
înainte. Camaţiunea de ivoriu' a poetului
gingaş al ceţii şi al capelurilor lui Watteau
şi Fragonard întotdeauna a puţit a hoit şi
a saci cu viermi .. Pantalonii lui au atârnat
întotdeauna în noroi, rupţi pe margini ca
o ţoală: lăbărţaţi din fese ca o traistă. Şi
s'a remarcat cu oroare fructul abundent
al pântecului, constipat . de lene câte două
săptămâni, deşertat în calâpuri compacte de
câte 10 kgr. câte cinci şi şase calâpuri în
porcelanul latrinii. Erau ca nişte masse
mari de smochine pietrificate, cărămizii, fără
forma clasică, lenitivă; căzute ca dintr'o gaură
de cuptor şi din sfincterul rupt. Intre tova­
răşii de promiscuitate, tovărăşia merge până
la latrină. Toate acestea au fost întotdeauna
şi mai toată lumea care a cunoscut această
privighetoare nocturnă a artei poetice şi pe
acest bijutier de acurateţi cristaline, le cu­
noaşte. Dai poetul, să aibă păduchi, nimeni
n'ar fi cutezat să afirme.
Fuseseră, este drept, bănuielile din iarna
trecută, când confraţii aceluiaş dormitor
evit au patul lui, o saltea grasă, acoperită
cu o pătură pătată, ca nişte drumeţi cari
'1 ; " .• u·
-137-
[138]
1
I
j
li
I
I
-:
.'
POARTA NEAGRĂ'
nu vor să se odihnească în mămăliga unei ba­
legi ospitaliere. Se şoptea. că poetul se
scarpină 'n sân, se scarpină 'n cap, şi co­
legii se fereau de sânii şi de capul lui fru­
mos, îmbrăcat cu plete splendide.
Directorul a chemat în cancelarie trei
camarazi şi le-a ţinut următoarea cuvânt are :
- Domnilor, mă vedeti sfios în fata d-voa.
, ,
stră, dar dacă v'am rugat să veniţi aci, este
ca să vă fac atenţi asupra halului de mur­
dărie în care se găseşte unul din colegii
d-voastră. E vorba de d-I Coleg care-i plin de
păduchi şi care a umplut de păduchi pe ...
servitorul dela celule. 1 s'a căutat în pat
şi în pat s'au găsit păduchi. Ca să-mi
evit neplăcerea de a comunica direct cole­
gului d-voastră, - Directorul apăsa drăceşte
pe acest cuvânt de «coleg»- că trebuie să se
spele şi, ca să nu se nască vreo susceptihili­
tate profesională la d-voastră, din faptul că-I
chem la respectarea regulamentului, care în
lipsa unei concepţii personale în materie
de curăţenie interzice păduchii, vă rog pe dv.
să interveniţi ca d-l Coleg să ia o baie,
să-şi trimită aşternutul la etuvă, să-şi cu­
reţe celula. Ii pot da rufe nout, aşternut
1 t
-138 -
[139]
r=----::----
POARTA NEAGRĂ
nou, pătură nouă şi, dacă nu are - după
câte văd - şi haine noui.
Când i s'au transmis dorintele directoru-
,
lui, poetul s'a supărat pe colegi, ca pe nişte
instigatori. Dar cum la dorinţele directorului
s'au adăugat recomandaţiile lor, foarte ex­
prese şi ameninţătoare, poetul de safir, de
azur şi de argintul lunii s'a supus. Câţiva
gardieni i-au transportat păduchii la haie şi
la etuvă.
Poetul s'a întors dela etuvă întinerit cu
10 ani: tocmai timpul de când trupul lui
nu se mai spălase.
1 .
• ; �. tt
-139-
[140]
i'
I
i'
I
1
1,
I
I
I
\
�'
l
I
i
I
-:
MARIN GURESOIU
,
De câteva zile, camaradul bolnav doarme
în celulă singur, fără supravegherea servi­
torului, un băeţandru achitat de Curtea cu
Juraţi. Crizele lui pot izbucni în mijlocul
nopţii, lipsite de asistenta altei puteri
decât a lacătului exterior dela uşă. Lampa
cu petrol stă toată noaptea aprinsă, dea­
supra patului bolnavului, iar vecinul lui,
de care îl despart numai scândurile cu inter­
vale luminoase ale unui dreptunghiu în zid,
fost vreodată un leagăn de uşă, se teme
de singurătatea vecinului şi de pericolul
unui incendiu. .
Marin Gureşoiu a fost convins să doarmă
la el lângă sobă, la căldură bună. El a
primit propunerea cu bucurie. Şi-a luat pă­
turile subsuoară şi, escortat de patru ca­
marazi, s'a îndreptat prin întunericul curţii
) r
-140-
[141]
r-."��_
r = POARTA NEAGRĂ
către odăi. Pe drum, Gureşoiu a fost instruit
pentru eventualitatea unei crize. El avu
atunci o dezamăgire, făcută să înţeleagă
cu. atât mai puţin cu cât concepea boala
mai greu. Se opri prin întuneric şi întoarse
capul către gazda lui de peste noapte, pe
care o vedea aparent sănătoasă. ldeia că e
bolnav de un beteşug curios, cu întoarcerea
ochilor pe alb, cu bolborosiri şi inconştienţă,
îl mira mai întâiu, apoi puse stăpânire pe
creerul lui. Din momentul acesta bolnavul
îi apăru în continuă criză. Ajungând la uşa
lui, Gureşoiu, ţăran din Vlaşca, îndesat ca
un brotac şi purtând un cap ridicol, urît
şi amuzant, ca de pui de câine; pe mutra
căruia se desinează strânsă şi diformată' prin
concentrare, caracteristicile viitoare ale du­
lăilor ciobăneşti, avu o ezitare neremarcată
exact. Tocmai i se spunea:
- Dacă vezi că-i vine rău, nu te speria,
Întoarce-te cu spatele la el.
Acest îndemn sfârşi prin a înmuia cu
totul echilibrul lui Gureşoiu, care se simţi
clătinat, la fizic şi la moral. Gura lui de
plugar mut, se fortificase într'o tăcere dură.
Ochii i se Încruntaseră, subt fruntea lui mică,
" • f • , � ..
-141-
- - .... - _. . ,
... "...... >" • ,." - t. • '. � . ,'� , _
[142]
POARTA NEA GRI
turtită pe linia părului tuns cu maşina. Nu
îndrăsnea să-şi arate nici frica, nici curio­
zitatea de a se lămuri asupra răului descris,
şi intră cu holnavul în odaie. Lacătul fu
închis definitiv cu cheia gardianului, în bel­
ciugele uşii.
- Noapte hună, Marin Gureşoiu!
- Sărut mâna! homhăni el, cu un accent
de înjurătură.
De-acum Gureşoiu ştia că va rămâne până
a doua zi între patru ochi cu holnavul, şi din
spusele generale pricepuse rău, că în timpul
nopţii se va întâmpla neapărat fenomenul
inexplicahil, pe care căuta să şi-l imagineze.
Se întreha cum va fi? o luptă cu el, o muncă
lungă şi silită, o spargere de lucruri prin
odaie? Nu ştia. Agitat de această prohlemă
gravă, Gureşoiu, îşi aşternu fără inimă pă­
turile lângă sohă, cuprins de o sudoare rece
şi îşi urmări tovarăşul de odaie cu o atenţie
minuţioasă. Acesta îşi desveli patul cu li­
nişte, se- deshrăcă şi vrând să-şi facă toa­
leta, îi spuse lui Gureşoiu, terorizat:
- Tu întoarce-te cu spatele, că vreau să
mă spăl...
Gureşoiu nu mai auzise că un om se
') r
-142 -
[143]
-
POARTA NEAGRĂ
spală când se culcă şi crezu că începe criza.
El n'avu decât puterea să-I întrehe pe cel
ce se pregătea de spălat, cu lacrimile în ochi:
- Domnule, sărut mâna, nu-mi dai voie,
te rog, să fac o ţigare?
Tremurându-i degetele, Gureşoiu răsuci
tutun într'o foiţă, cu ochii mai mult la bolnav,
, '
decât la degetele lui paralizate în tahachere şi,
gata să urle, îndată ce va fi sigur că a început
criza. Oftând adânc, el trase din ţigare
suspine mari de fum, în vreme ce îşi ima­
gina că se petrec, în spatele lui întors,
scenele unei formidahile nebunii,
Sgomotul apei din lighean îl sperie, şi
toată pielea lui îngheţă hrohonată. Pocnetul
săpunului alunecat pe scânduri, i se păru
odată ca o detunătură .de puşcă si a doua
, ,
oară ca unghiile unui ţap ce s'ar fi pus să
sară prin odaie. In tăcerea de după haie,
tre,cură prin capul lui Gureşoiu toate nă­
lucile câte se puteau singure naşte, din împre­
unarea variată a întunericului cu lumina şi
mintea lui înţelese că e la mijloc o diavolie
înspăimântătoare.
Dar Gureşoiu şedea aşa cu faţa la pă­
rete şi nu avu nici curajul să-şi arunce
.' f ",. u-
-143-
[144]
1
1,
il
I �
"
. ,
,
..
,
"
POARTA NEAGRĂ
mucul de ţigare ce-i sfârîi pe buze şi pe
care-I sugrumă între degete, păstrându-l fre­
cat în palma închisă, ca o muscă.
Un sgomot nou. Râcâiau par'că picioarele
patului podeaua. Gazda se culcase. O ,ghiaţă
nouă se coji pe spinarea lui Cureşoiu. Apoi
auzi foile unei cărti răsucindu-se si după o
. ,
altă pauză, îşi auzi vocea lui răguşită, ca
venind dinlăuntrul sobii, îndrăsnind să în­
trebe:
- Pot să mă întorc, sărut mâna?
Distrat de lectură şi uitând de noul său
musafir, patronul nu auzi întrebarea. O tă­
cere de cavou se instală în odaie, în care
inima lui Gureşoiu bătea ca un clopot.
Atunci, el îşi făcu proiectul să se întoarcă,
şi îşi împărţi proiectul în mai multe părţi:
va scoate întâiu o' mână pa care şi-o strivea
sub şale, apoi, încet, un picior amorţit, apoi
va sgârci piciorul ca să se ridice şi numai
după ce se va fi sculat pe vine va executa
ultima parte din proiect, întorcându-şi capul,
ca să vadă. 1 se părea că hoierul stă mut
în spatele lui, gata să-I -pocnească tn cap
cu un lemn, pe care-I ţinea, pe semne, ri­
dicat: asta e criza. Şi se vârî repede până
I r
-144-
- ' .
[145]
ca un puiu sub cloşca
câtva timp şi iar îşi
POARTA NEA GRI
la frunte sub pătură,
lui. Şi mai stete aşa
amărunţi proiectul.
Când isbuti să se scoale pe vine, răzimat
de soba caldă, Gureşoiu găsi pe cititor cul­
cat în dosul unei cărţi în care se aprofun-
dase şi-I privi o secundă, pitit în problem� g J)
lui. Punctele cari continuau să tulbure min'i.-Jh
tea lui Gureşoiu, erau îndeosebi două: cum
se arată hoala gazdei şi când începe criza;
a început şi bolnavul se găseşte în plină
aiureală sau va începe mai târziu? Şi
dacă a început? când a început şi ce
fel de momente vor urma de aci înainte?
Spiritul lui Gureşoiu se găsea nepregătit la
complicaţiile neprevăzute ce trehuiau să aibă
loc şi simţurile falsificate de fantezie erau
halucinate.
Mişcarea unui picior ce-i amorţise trezi pe
cititor din lectură şi-l făcu să-şi scoată pieziş
o parte a obrazului din carte.
Era ceasul deciziv. Gureşoiu, fără să-I slă­
bească din ochi si tin tind singurul ochi ce se
, ,
vedea al boierului, se întări din toate mă­
dularele si îsi dete drumul în sus, frecân-
, ,
du-şi spinarea de sobă. Privirea lui exprima
•. f • • �1'
-145-
10
[146]
p
POARTA NEAGRĂ
, '
r;
"
teroarea uriase a unui' iepure încoltit. Gu-
, ,
resoiu ar fi voit să se deschidă soba ca să
,
fugă deandaratele pe coş. Ochiul fix al celui
din pat, împăienjenit de imaginile paginii
pe care o citea, contempla fără să vadă,
orientat către Gureşoiu. Acesta pipăi pe la
spate rezistenţa uşii, din părete. De sigur
că acum criza începuse şi el se putea aştepta
la cele mai monstruoase forme ale boalei, pe
care nu voia să le cunoască, neputincios, ca
un copil care-şi mărturiseşte înfrângerea prin
lacrimi. Gureşoiu începu să plângă şi să se
roage, inconştient de zădărnicia rugăminţii
lui. Lacătul uşii fusese încuiat de temnicer
de două ceasuri.
- Lăsaţi-mă, sărut mâna, să-I chem pe
Oancea! zise Guresoiu.
,
- Ai înebunit mă, Marine? întrebă stă­
pânul.
- Mi-e frică, sărut mâna. Lăsaţi-mă să-I
chem pe Oancea că n'o să-mi mai fie frică.
- Ce Oancea, mă?
In loc să răspundă, Gureşoiu deschizân­
du-şi ochii şi mai tare, amuţi cu gura căs­
cată şi un leşin îi moleşi picioarele. S'ar
fi zis că fiinta lui se desumfla ca un balon
, \
, ') r
-146-
"
[147]
POARTA NEAGRĂ
care se strânge, aşa se cocoloşi deodată în
colţul sobii, stupefiat. Buzele lui voiră să
articuleze ceva, oprite de înec. Bolnavul
dăduse cartea la o parte şi îşi arătase toată
figura. Gureşoiu nu-l mai recunostea. Va să
zică, boala consista în transformarea omului
într'alt om, un om necunoscut, cu care el
nu se mai putea înţelege. Va să zică, atacul
bolii însemna strămutarea în trupuri noui a
bolnavului şi metamorfozarea lui dealungul
nopţii va fi infinită. Mereu se va culca în
pat unul, ca să se ridice din aşternut un
altul. Această magie sinistră îi apăru în toată
fantastica ei putere, atunci când boierul în­
ţelegând spaima servitorului, isbucni într'un
mare hohot de râs. Râsul lui îi păru atât de
hidos, încât Gureşoiu, disperat şi pe jumă­
tate nebun, se vârî suh pătură, singurul lui
refugiu, şi dispăru cu iuţeala unui şobolan,
zguduit de gemetele unui plâns, deslănţuit
ca o cataractă.
Cochet, cu toate crizele lui, manifestate
odată pe lună, bolnavul obişnuia ca, la
culcare, să-şi puie, în toate serile, mustăţile
într'un bandaj agăţat de urechi.
II .:. �. l't
-147 -
10'
[148]
·
ALFONSO
Alfonso, deţinut politic, s'a făcut culpabil
de fapt, prin nimic alta decât prin tempera­
mentul lui de îngâmfată impertinenţă, ames­
tecată cu o mare laşitate. El se umflă şi
îngălbeneşte în aceeaş secundă, plânge şi
scrâsneste din măsele, amenintă si cere ier-
, , , ,
tare.
Ordonanţa de dare în judecată îl arată
tocmai pe el, cel chemat la o situaţie socială
şi politică, pregătită încă din scutece şi oala
de noapte cu blazon, «nedemn şi slugarnic,
cu spinarea veşnic încovoiată». Procurorul a
avut, fără să-şi dea seama, o expresie croită
pe măsură. Pentru ce un necunoscut, martor
în proces face cu mâna pe cruce depoziţia,
care nu era de cadrul procesului, că l-a văzut
repezindu-se din pragul unui teatru strălucit
de becuri electrice, ca să deschidă uşa unui
I r
-148-
[149]
POARTA NEAGRĂ
cupeu cu autorităţi? Pentru ce tocmai Ia
acuzat o asemenea mărturie stranie, pare
adevărată?
Personagiul a fost achitat pentru aceleaşi
motive, răsturnate, pentru care alţii au fost
osânditi .
.
După achitare, Alfonso a dat o reprezin-
raţie de triumf. A luat' un automohil şi a
parcurs singur pe canapeaua maşinei, calea
Victoriei toată, distrihuind saluturi inutile,
provocând luarea aminte a trecătorilor şic,
gesticulând, deinonstrând:
-' Eram nevinovat! Uitaţi-vă la mine!
Su�t AIfonso!
Entuziasmul lui AIfonso a indispus ş,i pe
indiferenti .
.
Jubileul a durat dela Poştă la Şosea şi
înapoi, neîmpărtăşit. O sângeroasă umilinţă
pentru orgoliul autorului. El înţelege să se
umilească singur, socotindu-şi hucuriile ŞI
expansiunile ca o prohă de artă politică în
conduita vieţii, însă în patru ochi.
El înţelege să-şi silească muma, o mumă
excepţională şi O' nefericită bătrână - să
urce scara Doamnelor de onoare, ca să i se
închidă uşa de un fecior tot atât de trufaş
" -149-
[152]
"
POARTA NEAGRĂ
tiraniei fiului teribil si adorat,' ei se rosto-
,
golesc ca doi porci în pat, în patul odăii
rechiziţionate de autorităţi pentru deţinuţii
lor. Acolo trăiesc cei doi porumbei toată ziua,
toată noaptea, columba stând în pat şi ce­
rând farfuria cu cârnaţi, columhul fumând
ţigările şi aruncând mucurile pe jos. Dar
Alfonso se aţâţă şi se simte ofensat când
hotelierul îi aduce aminte că e prizonier.
Atunci el se dedă unui scandal înfiorător.
Orgoliul micşorat de luni de zile în promis cui­
tăţi ruşinoase, se răsbună şi răsbunarea lui
, Alfonso e sgomotoasă.
O slăbiciune surprinsă determină la Alfonso
o prăbuşire, de care se apără vociferând,
Îndată ce sunt mai multi spectatori de fată.
, ,
In prezenţa unuia singur, care face o aluzie
oblică şi sigură, Alfonso abdică, arătând ce
. poate mistui el alături de un om căruia îi da­
toreşte vreuna din spetezele faţadei sale.
El s'a născut cabotin şi parazit. Cu o na­
turaleţă perfectă, mănâncă la masa tuturora
şi cere să fie servit. Joacă pentru ca să
câştige parale şi' calculează ce a câştigat,
Trăieşte cu femeile de moravuri, fără să dis­
puie de bani şi mai ales cu moravurile fe-
�
'" .
,
"
-152-
I ') I
w = 'iCi&:
[153]
\
I
I
I �
r:
l'
1
POARTA NEAGRĂ
meilor; şi intrând în linia lui sufletească să
nu se supere dacă e înşelat, el glumeşte.
Alfonso deţine monopolul tuturor infor­
maţiilor şi' relaţiilor. O veste adusă pe altă
cale decât canalul lui, îl aruncă în agonie
morală; el se crede atacat, învins şi des­
fiinţat - şi, evident ştirile străine nu pot să
fie adevărate. Lui totdeauna lumea îi era
închipuit favorabilă, cu el fenomenul" vieţii
se petrecea excepţional. Şi avea veşti pentru
gura mare şi informaţii pentru şoptit Ia
ureche, pe care le debită individual tuturor.
Câte oştire sau observaţie te privea per­
sonal, ţi-o încredinţa ceremonios: (, intrigă,
o porcărie.
Indiscret ca o muscă, Alfonso se îmbolnăvea
când doi camarazi găseau oportun să vor­
bească la o parte. Ochii lui se rotunjeau de
invidie; nările i se umflau, Scos din fire,
te aştepta singur şi, nebun, te întreba brusc:
- Ce ţi-a spus Ionescu ? Spune drept.
Perplexitate. Răspunsul potrivit la această
injoncţiune îl ruşina cumplit şi Alfonso su­
ferea ca o insectă străpunsă şi fixată cu ac,
în jurul căruia îi înnoată picioarele. Era cu
neputinţă ca Alfonso să hănuie că se poate-
• t •• -
-15:f-
[154]
POARTA NEAGRĂ
vorbi fără el, altfel decât împotriva lui. El
se credea făcând parte din' toate cuvintele,
ca aerul, şi se muncea să reducă toate con­
vorbirile la stricta lui individualitate, să izo­
leze pe camarazi, să-i puie să joace într'o
intrigă vastă, ca nişte mosoare, depărtate,
ce s'ar depăna pentru îngroşarea unui singur
fir. Ii era ciudă că-ţi mângâiai câinele, că te
întreţine ai într'un colţ de odaie cu nevasta,
fără participarea lui.
Ceeace compensează această natură e o
facilitate de hazuri, un torent de gium­
buşuri, un talent reproductiv sensaţio­
nal. Seara, Alfonso, imita cu brio pe unul
din camarazi sau vorbea ca Maiorescu, ca
I. Lahovary, ca Alex. Marghiloman. Acest
băiat, înzestrat cu toate resursele pentru a
distra o societate continuă şi numeroasă, e
totuş tuturor antipatic. Figurile de teatru
care operează şi pun în mare ilaritate o în­
treagă adunare se sfărâmă lesne, la o mişcare
a sufletului, care trece prin splendidul decor
al verbiajului ca o gânganie murdară.
Alfonso nu-şi poate menţine în opinia celui
care împărtăşeşte viaţa cu el, o fizionomie
stabilă; dela o zi la alta, impresia nu durează,
" -
'! t
-154-
[155]
r
POARTA NEAGRĂ
nu se suprapune în sensul ei propriu. Brode­
riile lui dispar dela o cusătură la alta. Ai
sensaţia că umbli pe un teren de făină.
Ii făgădueşti ceva şi e primul om care îţi
înlesneste obiectiunea:
, ,
- Trebuie într'adevăr să mă tin de cu-
,
vânt? Probabil că nu.
1 se aduc lui Alfonso acuzaţii publice de
felul acesta: a insultat armata, a insultat
pe Rege, a calomniat pe Regina. Nu-i acuzat
de o critică adăpostită de o judecată, de o
idee. Nu! Se zice: Alfonso a insultat pe
Regină. Şi cine zice, ştie cum ar fi putut
Alfonso să o insulte. Din lichelism, din
nevoia de a se arăta spiritual, din pricina
unei trăncăneli uşoare.
Alfonso dovedeşte că nu a insultat armata,
nici ţara, nici Coroana. Aduce documente din
care se vede că el nu a fost atât de vinovat
cum s'a spus. Ce-are aface! nu-l crede nimeni,
enervează genul lui, nu culpa lui. Nu gluma
supără, dar sentimentul că gluma e a lui. Un
martor a afirmat că Alfonso e capabil de
«orice», fără dreptate materială, dar cu o
justificare intenţională minunată, fără să fi
fost Întrebat asupra capacităţilor morale ale
-155 -
[156]
POARTA NEAGRĂ
acuzatului. A fost o izhucnire naturală. Şi
nu seriozitatea atrage pe oameni. Nu! dar
sentimentul că un om anume poate într'o
împrejurare dată 'să fie concordant cu exi­
genţele ei.
Alfonso e un nenorocit. Tezaure de scântei
ies pe coşul lui şi totuş crezi că focul lui
nu arde şi coşul lui scoate fum fără vatră.
El' nu-şi va schimbă niciodată situaţia, căreia
îi e predestinat, de a amuza, pe secundar,
lăsând în urmă un depozit de plictis gros.
';
.,
-156-
� :
, ff ') f
[157]
DEGETUl.,
In camionul automobil s'a petrecut un
accident. Un gardian era transportat dela
gară la penitenciar. Stând în picioare,
rezimat în interiorul camion ului, gardianul
fuma privind cerul albastru. Verigheta însă,
dela mână, i se agăţă de maşină, prinsă în­
tr'un interval de scânduri, îi fu zmucită
brusc şi părăsi degetul, desbrăcat şi de carne
ca de o teacă. Degetul rămase în verighetă
şi verigheta în automobil. Leşinat, gardianul
e dus din drum la spital.
Istorisind accidentul şi dând amănuntul
că scheletul degetului a rămas intact, şoferul
scoase din buzunar un petic de hârtie în
care era înfăşurat un deget cu verighetă.
Asistenţii impresionaţi au întors capul.
'Unii sunt palizi, alţii scuipă. Aspectul unui
deget al cărui os s'a descălţat de carne cu
'" .: f ... (�
-157-
[158]
----------- -- --- _._--_. �
------".--- .... ,
POARTA NEAGRĂ
violenţă, enervează şi doare într'adevăr, iar
ideea că obiectul accidentului poate fi purtat
în buzunarul dela jiletcă, înfăşurat în hârtie
de ziar, e stranie şi macabră. Trebuie adaus,
pentru obţinerea efectului, şoferul, un om
bătrân şi slab, neras de câteva zile, cu
ochii cenuşii, cu straele murdare, liniştit în
manipularea corpului delict; ca şi cum ar
fi explicat, desfăşurând şi Infăşurând la loc
îmbrăcămintea moartă a unui deget viu, pur­
tat în buzunarul de la ceasornic, modelul nou
al unui şurub cumpărat pentru garaj.
" I
• " 1) I
-158-
[159]
GREVA DE OCNASI
,
Doi oameni expediaţi aci din Ocnele Mari,
ca şefi de revoltă, ca de-aci să fie trimişi în
pedeapsă disciplinară de trei luni la Doftana,
s'au haricadat într'o celulă şi refuză să iasă.
Doftana e o închisoare celulară, cu celulele
zidite în sare şi de unde, după câteva luni,
un condamnat nu mai poate ieşi decât cu
picioarele înainte.
Se apropie ora de plecare. Ofiţerul aduce
garda şi cere telefonic avizul comandantului
de corp, care-i răspunde prin vocea gene­
ralului comandant să se puie la ordinele
direcţiei. In faţa gangului interior al tem­
niţei armata pare adunată pentru asediul
unei fortăreţe. Soseşte din oraş directorul,
cu pălăria tare. Exerciţiul funcţiunii într'un
moment atâta de grav îi cere autoritate şi
directorul trimite să i se aducă şapca neagră
cu tresele de aur, pe care o pune cu ceremo-
, '.: .' f � .• '"
-159-
[160]
, .
.
,;
"
POARTA NEAGRĂ
nialul de gesturi şi atitudini al unui prelat.
Figura lui exprimă o energie gata să izbuc­
nească. După un moment de tăcere, la care
asistă ziaristii, socialistii si soldatii, re cules
, " ,
directorul rosteşte, dând comanda ŞI cu-
vântul istoric:
- Morti sau vii trebuie să iasă!
,
Simte că-i lipsesc prestigiului său un cal
arab şi un steag de mătase albastră cu albine
de aur - dar neavând nici armăsar, nici
drapel, înaintează la atac, dând năvală pe jos.
Ce s'a petrecut în temnită? Hotii ridicati
, , ,
pe gardurile căzărmilor respective, au huiduit
pe director. Un zgomot de lanţuri se apro­
pie; camionul automobil care va transporta
pe cei doi ocnaşi, trage în faţa gangului. Iese
directorul victorios, care adresează parola:
- Vă rog, domnilor retrageţi-vă.
Dar socialiştii Diaconescu şi Himson au
fost prinsi în temnita interioară şi trântiti
" ,
la gherlă pentru a fi instigat pe ocnaşi să
refuze de a părăsi închisoarea. Gherla va
dura 25 de zile, dictată dela Direcţia Gene­
rală, şi ea coincide cu ziua în care primii
deputaţi socialişti intră, aleşi fără candida­
tură, în Parlamentul românesc.
'1 I
-160-
[161]
UN PROIECT DE ZIAR
Floratos expune «planul financiari al unui
proiect de ziar, care consistă în a câştiga
cât mai mulţi cititori, pierzând cât mai multe
parale.
Să-i dăm cuvântul în materie de speciali­
tate:
- Fiecare exemplar al tuturor numerelor
va purta un bon. Sunt 365 de numere pe an?
- Desigur, şi din când în când chiar 366.
- Perfect. Acum: Plăteşte cititorul 25
de bani de foaie?
- Certamente, preţul foilor fiind acum
25 de bani ..
- Mă urmăreşti cu atenţie, nu este aşa?
- Cu cea mai încordată atentie.
,
- Ei bine, la finele anului, cititorul îmi
aduce 365 de bonuri, şi-i restitui de 365 de
ori câte 25 de bani, adică tocmai atât cât a
"f '.,'
-161-
11
fi
• - ... ....,..... >" >. ,." �, ," - • ,,� "'!"':
[162]
POARTA NEAGRĂ
plătit el ziarul, plus 5% dobândă - în total
97 de lei. Iată combinatia!
,
Floratos a înebunit. Geniul lui financiar
a descoperit tocmai nasturele de încheiat
pantalonii.
- Vezi dumneata, domnule Floratos, pre­
ţul unui abonament e astăzi de 60 de lei
anual, iar dumneata ca administrator, vinzi
cu 17 bani foaia pe care peste un an vei
plăti-o 25, ceeace nu înţeleg de fel, dar ceeace
nu mai înţeleg absolut de fel, este că mai
plăteşti şi o «dobândă». Eu găsesc mult mai
comod si mult mai odihnitor să nu scoti
, ,
nici un ziar. Pune. un redactor în balconul
hotelului Continental şi roagă-l să arunce pe
fereastră câte un milion de lei în ziua de
Paşti. Vei avea mângâierea că ai făcut ca şi
cum ai fi scos şi un număr în culori.
Dacă ăsta ţi-e proiectul financiar, o să-mi
dai voie să te felicit cu rezervă .
.
- Bine, dar e admirabil! răspunse totuş
Floratos.
Atunci s'a propus un ziar în 48 până la
120 de pagini cartonat zilnic cu marochin
flexibil, purtând pe cotor numele incrustat
cu aur al cumpărătorului. Acesta va fi obligat
î
,') I
-162-
[163]
POARTA NEAGRĂ
să plătească chioşcarului preţul ziarului în­
tr'o monedă de 25 de bani, la care va primi
un rest de 1,40 plus o păreche de ghete.
Iarna ghetele vor fi ambalate într'o pereche
de şoşoni sau galoşi ruseşti.
Cine va aduna primăvara la redacţie zece
perechi de şoşoni tociţi, va primi o vilă la
Sinaia cu mohilierul complet şi menajeră
tânără plătită pe 12 ani.
Cu acest proiect tirajul ziarului va creşte
sigur şi va depăşi tot ce se poate închipui.
Toată chestiunea este să ştii cu câteva zile
mai înainte, numele cititorilor care vor
cumpăra succesiv gazete, ca să le fie im­
primat cu aur pe scoarţele de marechin
flexibil.
Ca să câştige averi fahuloase, omul devine
inventiv.
I
, .; f ' •• '"
-163 -
[164]
PETRE GATUl
A murit în spitalul penitenciarului ţăranul
Petre Gatui după un efort de energie re­
marcabil: 14 zile de post integral, fără pâine
şi fără apă.
Registrul închisorii cuprinde următoarele
date:
«Născut în Sofia - Bulgaria. Etate: 58
ani, căsătorit, soţia în viaţă împreună cu
7 copii. Domiciliaţi în judeţul Ilfov, co­
muna Grădinari. Părinţi: Ilie şi Ileana,
morţi. De naţionalitate bulgar, supus român.
Decedat în spitalul închisorii Văcăreşti pe
ziua de 9 Maiu 1919, ora 13,30 de melancolie».
Melancolia defunctului s'a manifestat din
momentul depunerii lui. A şasea zi s'a ra­
portat spitalului că un om dela, rezervă îşi
dă pâinea de pomană şi refuză să se hră­
nească. Spitalul a căutat să, se convingă:
') I ..
-164-
[165]
POARTA NEAGRĂ
- Am auzit că nu vrei să mănânci.
- Nu vreau să mănânc; de ce m'aţi închis
iar?
- Când ai mai fost închis?
- Un an şi jumătate înaintea răsboiului
am stat în arest preventiv şi nemţii m'au
pus în libertate.
- Ce�ai făcut?
- Imi omorîsem soacra, care mă supăra.
- Dacă nu mănânci, dacă nu bei, ai să
cazi la pat şi ai să mori.
- Atât aştept şi eu.
- In ultimele lui zile, povesteşte agentul
sanitar Rădulescu, care l-a studiat până ce
şi-a dat duhul, Petre Gatui puţea îngrozitor ...
Ştiţi .. , maţele alea fără sucuri, stomacul
ăla care se usca, explica ştiinţificeşte agentul
sanitar, gesticulând ca un fiziolog şi silin­
du-se să se facă înteles ca un savant vul-
,
garizator.
'1 ",,' ,.,
[166]
r--- _0 -- ---
PROCESUL ZIARIŞTILOR
Un epizod caracteristic a fost instituit în
procesul ziariştilor de advocatul «Ştefan An­
tim», un nume derivat din Wexler. E un
om inteligent şi cinic, negricios ca un ţigan,
cu gura umflată subt o mustaţă ţepoasă,
tunsă şi rară ca o perie de unghii, uzată la
lustruitul maşinii de gătit.
Argument: <<Am fost lăsat în teritoriul
ocupat pentru a servl Statul român, mo­
hilizat la Siguranţa generală».
Un advocat a precizat sarcinile date clien­
tului său de către Siguranţa genera:lă mai
hine, documentându-se cu un certificat spe­
cial, emanaţie a ministrului de interne, pe
care l-a depus confidenţial, fără să-I citească,
pe masa Curţii. Curtea ia cunoştiinţă de
misteriosul act, cercetează fizionomia lui
Antim cu surpriză, căutând par'că să con-
0j I
-166-
-
r
I
[167]
POARTA NEAGRĂ
frunte trăsăturile sensaţionale de agent
provocator, cu modelul în carne şi oase:
puturoasă carne, puturoase oase.
Certificatul e înapoiat, strâns pe cele patru
muchi ale hârtiei şi dispare în huzunarul
fericitului proprietar, care îşi păstrează fără
să se uite nici în dreapta, nici în stânga, o
atitudine de vită înjunghiată însă asigurată.
Textul confidenţial impune preşedintelui,
un colonel incult si incolor. Presedintele
, ,
se scoală şi îl salută. Ochii camarazilor îl ard
În spate şi în ceafă, pe Wexler. El iese din
sală cu capul plecat, ca un câine ţărănesc,
legat suht căruţă şi cu ochii închişi.
Wexler Antim a scris, după mărturia lui,
articole care concordau cu campaniile duse
de presa guvernului, în Moldova.
El a fost primul ziarist care a scris şi
a puhlicat în teritoriul ocupat, şi fondatorul
primei gazete apărute. La câteva ceasuri
după ocuparea Capitalei el s'a înfăţişat nu
se ştie unde şi s'a instalat în redacţia zia­
rului «Bukarester 'I'agblatt», care în primele
timpuri a apărut în două limbi cu textul
identic. Antim Wexler a recrutat şi primul
personal al ziarului, şi directorul succesor
-167 -
[168]
POARTA NEAGRĂ
,
Seltzer, care a «fugit» în streinătate nu se
ştie cu ce sprijin, la înapoierea trupelor, şi
s'a întors mai târziu nesupărat de niciun fel
de cercetare judiciară, a fost o emanaţie a
lui. El a insistat luni de zile pe lângă redac­
torii şi colaboratorii succesivi, ai gazetei, să
ia contact cu foaia, cu o camaraderie t.enace,
a . cărei origină suspectă apare abia' în pro­
ces. Agentul provocator trebuia să-şi jus­
tifice însărcinarea.
In proces, Wexler Antim s'a bucurat de
menajamente stranii. Atunci când trebuia
să fie arestat cel dintâiu, numele lui apare
în dosar pe la finele lui Ianuarie, la trei luni
după arestarea redactorilor şi a colaborato­
rilor teatrali sau literari externi, şi cu
totul eva ziv, cu prilejul unei declaraţii Iaco­
nice, de trei rânduri. Numele lui fusese de
atâtea ori citat de unii din cei «instruiţi»,
încât nu se putea ca personagiul să fie absolut
înlăturat, măcar de formă, din proces. El n'a
fost nici un moment arestat şi la judecată
s'a prezintat cu Iinistea si libertatea Unui
, ,
agent în funcţiune, poate adus până la uşa
Curţii cu automobilul chiar al Siguranţei.
Instrucţia procesului a fosţ, o comedie, ca
'. ,
-168-
I
I
I
I I
"
[169]
"
POARTA NEAGRĂ
tot procesul. Niciodată, nici UD prevenit n'a
fost întrehat de articolele pe care le-a scris
si cu ce nume semnase. Certitudinea cu care
,
instructorul a afirmat în rechizitoriu, ampli-
ficând acuzatia din ordonanta de urmărire:
, ,
faptul de a fi lucrat cu inamicul şi nimic mai
mult, cu învinuiri de doctrină politică, nespri­
jinită de niciun articol în dosare - proprie­
tatea .articolelor şi a pseudonimelor, se înte­
meiau pe informaţii în afară de dosar şi
informatorul' fusese agentul AntimWexler,
advocat.
Singura circumstanţă, de care s'au folosit
cei mai mulţi implicaţi, intenţionat introdusă
în interogatoriu, pentru a li se întinde tuturor
o punte de trecere, atârna de o întrebare şi
un răspuns.
- Ai scris ? suna întreharea.
- N'am scris, a răspuns marea majoritate.
Cum în acest proces nu s'a găsit nici un co­
acuzat, care să tăgăduiască afirmaţiile avan­
tagioase şi să dea mărturie contrarie, majo­
ritatea, adică toţi care au tăgăduit, au fost
achitati.
,
Intr'un elan de Iichelie, care la unii a mers
până la lacrimă, n'au lipsit nici aceia care
f ', «:
-H�9'-
[170]
POARTA NEAGRĂ
au manifestat viguroase sentimente filo­
antantiste, gata să cânte în şedinţă, marşul
englezesc cu cimpoiul scoţian.
Au fost condamnati 5 ziaristi. Ei au răs-
, ,
puns:
- Am scris! Şi s'au justificat.
- De ce aţi spus că aţi scris, dragă?
reproşa o autoritate.
- Pentrucă nu putem minţi, au răspuns
condamnatii.
,
Curtea, în proces, a osândit sinceritatea şi
adevărul.
-170-
�.
','1,
..
[171]
PROCESUL SOCIALIŞTILOR
Din ziua de 13 Decemvrie 1918 când au
fost ucişi cu mitraliera vreo -60 după unii,
peste o sută după alţii, şi aruncaţi în depozit
prin curţile şi gangurile din dosul Teatrului
Naţional, socialiştii, aleşi dintre şefi, fură
arestaţi, fură duşi la poliţie şi bătuţi la ex­
terminare. Barba lui Moscovici şi spinarea
aceluiaşi, picioarele şi coloana vertebr�Iă a
tovarăşilor Frimu, mort de pe urmele bătăii
primite pe şale şi rărunchi, şi Cristescu, plus
mădularele numeroase ale comitetului exe­
cutiv, au fost îndelung îngrijite la Spitalul
Văcăreştilor, ca să-şi recapete plastica pier­
dută.
Socialiştii au cunoscut atunci faza de pro­
pagandă revoltată şi starea de spirit ostilă
necesară. Totul în guvernul liberal era con­
sacrat putred şi abuziv.
'1 , •
-17] -
[172]
-------------------------------------------- �
POARTA NEAGRĂ
Vizita socialiştilor ardeleni Flueraş şi Ju­
manca a fost primită la închisoare cu o ri­
dicare răshoinică de braţe, iar auzul ministru­
lui de justiţie Buzdugan, venit întru târziu
ca să se asigure de starea sanitară a închisorii,
avu de suportat o mitralie furtunoasă de
grindină sistem Marx.
Faza intrase, e adevărat, cel puţin din
partea guvernului, într'o transformare care
nu întârzia să rodească. Deja se făcuse
propunerea' ca doi socialişti să încapă în gu­
vern, onoare pe care şefii au refuzat-o, Din
spital, ei fură-mutaţi în sala antropometrică,
din curtea personalului, pentru ca două zile
mai târziu să fie aşezaţi într'o' încăpere şi
mai agreahilă, în hiurourile direcţiunii, eva­
cuate brusc.
Duşi la curtea' marţială între baionete,
pentrU: cercetări, socialiştii cântau în cor la
ieşire si la intrare, cântece revolutionare,
, ,
Socialiştii fură aduşi la hotelul nostru din
Capitală, fiind hotărîtă data procesului lor.
Păziţi' de·' o 'gardă numeroasă, ca garnizoana
unei 'cetăţi, . puşi în imposibilitate de' a co­
munica, 'fie cu ziariştii, fie cu familiile; pri­
mind merindele cu autorizaţia 'de fiece far-
"
" -,172 �
I î
[173]
POARTA NEAGRĂ
furie, a ofiţerului comandant al etajului lor,
din mâna jandarmilor tnghesuiţi În- man­
sardă; escortaţi individual pe săli, de câte
doi şi trei jandarmi cu haio�eta la armele
Încărcate; porniţi dela hotel la Curte în in­
teriorul unui cordon puternic de arme, so­
cialiştii erau ohiectul uneiseverităţi, care
cu ziariştii, aproape liheri şi în timpul pro­
cesului cu desăvârşire liheri, nu se prac­
ticase.
După câteva sedinte, doi socialisti, Cris-
" ,
tescu şi Bălineanu căzură holnavi... Se
făcuse înţelegerea Între guvern şi partid.
La întrehările ziariştilor, puse dela o fe­
reastră la alta, peste curtea dintre galeriile
hotelului:
+r Ce aveţi?
Cristescu răspundea, zămislind cuvinte: .
- «Comedită». In câteva zile suntem li-
heri!. .
La una din şedinţe, . procurorul regal pro­
puse disjungerea procesului. Autorii princi­
pali fură scoşi din cauză şi lăsaţi în proces
numai complicii, care se văzură condamnaţi
la 8, 7 şi 5 ani de muncă silnică.
Guvernul adoptând târziu procedeele ami-
1.. -,'
-173-
[174]
--------�
POARTA NEAGRĂ
cale impuse de situaţia socialistă internaţio­
nală, a isbutit - cum era de aşteptat - să în­
moaie mişcarea şi să arunce peste membrii
comitetului executiv umbră şi suspiciune.
Cristescu e acum zilnic la Ministerul de Interne
şi vine în inspecţie la închisoare în automo­
bilul Ministerului. Disidenţii sunt gata să pri­
mească orice loc în minister, cu riscul de a
părăsi chiar partidul, în calitatea lor de disi­
denţi. In sânul partidului se remarcă o obo­
sire a flamurii roşii şi o trecere către un so­
cialism cu două culori suplimentare. Pro­
gramul alcătuit de congresul recent, a fost
complimentat ca o operă pacifică, de către
însuşi guvernul care a împuşcat manifes­
tatia din 13 Decemvrie .
.
Perspectivele celei mai bune colaborări, se
deschid pe zi ce trece, mai mult. Se repetă
manevra din prima mişcare socialistă înă­
huşită prin procedee de colaborare. Insă
numai pe jumătate. Colaborarea e numai o
speranţă socialistă excitată de guvern .....
. (
-174-
rl
[175]
..
L
MITICA LAUTARUL
Un ţigan tânăr, croit cu o demnitate fi­
zică solemnă, de amforă înaltă, care se rr­
sipeşte, ca un vas de ciohuri lipite, la contac­
tul cu apa fiartă, îndată ce te însufleţeşte
mila de el. Dacă ar fi rămas mut şi cu mâna
stângă înţepenită din născare sub hărhie,
Mitică ar fi un invalid admirahil. Profesează
dintre hoţii, pe cea mai dispreţuită, după
găinărie: Mitică e horfaş. Pândeşte hainele
şi rufele întinse pe frânghie şi fuge cu ele în
braţe, pe nerăsuflate ..... până la Văcăreşti.
Recidivist multiplu, rentahilitatea speciali­
tăţii lui e mediocră, Banii pe care îi capătă
din vânzare a unei părechi de ghete furate
ar putea să fie câştigaţi văxuind-o o sin­
gură dată. Recidiva lui, mai mult pasională
decât tâlhărească, se naşte şi se consumă
a doua zi după punerea în lihertate, după
-175-
[176]
I
I
, i
, 1.,
t I
,
«,
,
POARTA NEAGRĂ
o condamnare de doi ani, şi chiar pe dru­
mul de ieşire dintre penitenciar şi oraş.
Când vede un crac de pantalon, o mânecă
sau un cearşaf, Mitică îşi pierde şi amin­
tirea şi echilibrul, se repede, înşfacă şi fuge.
Până pe seară se întoarce de unde plecase,
la penitenciar.
Acest ridicul devastator al ordinei sociale
are însă un dar muzical dumnezeiesc. El
se deosibeşte de profesioniştii zgomotului
'prin totala lui inconstientă artistică, de vitel
, , ,
naiv şi de copac. Yioara face parte din mă­
dulările lui, ca somnul şi ca pofta de mân­
care. Ţiganul cerşeşte cu ea, înzestrat de
neputinţa lui sublimă, sporul de pâine,
redusă Ia porţie reglementară şi ciugulită
de condeiul contabilitătii, trebuincios· ani-
,
malului său Înfometat şi elastic.
Plouă. Cântăretul e descult în stofa rece a
, ,
pământului ud, şi cântă. Ochii lui neliniştiţi,
se aşteaptă din. dreapta şi stânga Ia ivirea
regulamentului, care nu-i dă voie. Capul
lui joacă din resortul gâtului, necurmat, de
jurîmprejurul curţii plantate cu porumbi
înalti. Si în punctul de întretăiere al senti-
, , 1,
mentelor zbuciumate de nesiguranţă, arcuşul
-176 -
[177]
se taie cu suspinul viorii. Lăuta lui, scapă
intuiţii şi preştiinţe şi ţi se pare uneori că
au clipit ochii de piatră ai lumii necunos­
cute si că o secundă au rămas deschisi.
, ,
Arcuşul destrămat cuprinde la atingerea
lui ,cu coardele informe, improvizate din
zdrenţe de sfoară, silinţa, stilul şi amără­
ciunea unei hihlioteci. Primul gardian apare:
t9tul se face ghem - şi suspinele şi fulgerii
şi lumea - şi ţiganul se ascunde tremurând,
cu vioara, suh zeghea vărgată a Statului
uniformist.
Când, insensibil, paşii primului gardian,
ajung până la urechea lui heată de emoţii,
vioara îi stă suh hărhie. Cântecul se în�heie
hrusc cu agonia viorii, trântită de un stâlp
de piatră si despicată în tândări si surcele.
, "
Primul gardian e antimuzical, ca şi regula-
mentul închisorii, care concepe exerciţiul
muzicii ca un viciu, ca o pederastie a sufle­
tului, ca o evadare nepermisă din zidurile
temniţii, grele.
Ţiganul îşi contemplă trist cenuşa viorii
şi cu câteva palme puternic ştampilate pe
figură, se depărtează lent, şi deja preo­
cupat-să-şi fahrice o nouă vioară. Ca vechii
�------------P-O-A-RT-A--NE--A-G-R�Ă-----------
I
!
-177-
l
� ..
12
[178]
11
'1
'1
'1"
I
«,
,
POARTA NEAGRĂ
artişti, pe care vocaţia îi' făcea ingineri şi
industriaşi, ca Leonardo Da Vinci, Mitică
lăutarul îşi construieşte singur uneltele cu
briceagul, din câteva scândurele. Deobicei,
o cutie de ţigări de foi dăruită de un fu­
mător şi o ramură de salcie îi ajung ca să
înjghebe vioara şi arcuşul, In buzele lor,
el orândueşte firele unei şuviţe de păr, din
co�da calului palid, bolnav, care trage, din
spital, căruţa morţilor la morgă. Vioara lui
de două şchioape, arcuşul lui de o palmă,
sunt proporţionate pe statura unei pisici.
A doua zi, se apropie Mitică din nou cu
subsuoara zeghii umflată şi scoate iarăş din
sân cutia lui cu bijuterii abstracte. Mătăsuri
moi se deapănă dintr'însa, furtuni de stele
se iscă, dansuri de fluturi şi icoane cereşti
se învârtesc în jurul magului, care le far­
mecă şi le stăpâneşte. El ghiceşte conţinutul
fiecărei muzici pe care o aude urechea lui
inspirată, fredonată pentru întâia oară.
li fluieri o arie, o uvertură, un motiv, încă
la începutul ei nesigur, şi lăutarul Mitică a şi
reconstituit întregul, pe care-I cântă cu o
intuiţie impecabilă. Ne uităm la figura lui ne­
tulburată, la mâinile lui, care se joacă şi fac
-178 -
[179]
..
POARTA NEAGRĂ
miracole fără să ştie, şi încercăm un sentiment
de ahsurditate complicată şi râdem, loviţi
de o ilaritate divină. Ţiganul nici nu bă­
nuieşte că a descoperit pe Wagner, că a in­
ventat pe Beethoven, că a refăcut pe Gou­
nod, cu degetele lui triviale, care-şi permit
luxul vulgar de a fura ismenele de pe
garduri şi de-a sparge dulap urile cu fracuri.
Auzul tiganului stie să desfacă sunetul,
, ,
să pulverizeze tonul, să oprească din fiinţa
lui de polen brut numai atâta cât îi trehuie
pe coarde; ştie să amestece aromele ultime
ale unei note cu nuanţele degradate ale al­
teia, cu măestria simplă şi cu simplici.tatea
incultă şi delicată a păianjenului, faur de
giuvaiere pentru muşte ... Mângâierea velurii,
licărirea aurului, străluciul cristaleJor, trec
rând pe rând şi comhinate pe strunele de
cârpă ale meşterului Mitică ...
Un singur gardian îi acordă artistului pro­
tecţia lui, magazinerul Stegaru, un Oltean
care poartă 'n inima lui, străină de meserie,_
orchestra Jiului tumultos. In <<Magazia eu
efecte», în care lucrează câteva ore pe zi,
Stegaru se închide cu Mitică pe dinlăuntru
cu cârligul, şi făcându-şi socotelile cu creio-
-179-
2'
[180]
. POARTA NEAGRĂ
I
:1
I
I �
il
II
11
l'
1,
I
, .
r
nul, înmuiat pe alocurea în gură, ascultă
Iăuta, ale căreia sunete mai înalte, străhat
din când în când afară, ca din fundul unui
cavou, în care s'a deşteptat vecinicia ...
Când va ieşi, peste alt an, din puşcărie,
în care zace de un an şi jumătate, Mitică
lăutarul n'o să aibă nici haine negre nici
ghete de lac, ca să apară în localurile unde
muzica se plăteşte; şi nici vioară. Sufletul
lui încovoiat între două îmholdiri opuse, va
trece de partea furtului de boarfe şi patru zile
Mitică ţiganul va purta pălărie şi pantofi
de ciocoi, ca un ţigan aristocrat. Poliţia va
pune mâna pe el încă odată şi o dată mai
mult el va fi judecat de nişte do�:rmi cu
încălţămintele cumpărate şi în costum de
comandă.
- Ce-ai făcut mă ţigane? De ce eşti
închis?
- Ia, pentru nişte haine, hoierule. M'a
pârît unul, care le-a furat .
Putini la număr sunt hotii care să-Ri măr-
I I l'
turisească vina.
Cei mai multi au intrat în temnită din
I
întâmplare. �ai toţi au fost pârîţi că au
-180-
[181]
r
POARTA NEAGRĂ
furat, de unul care umhlă în libertate. Dacă
această imagine a martiriului lor de detinuti
. .
vine din tendinţa obişnuită de a desfiinţa
sau micşora cauza detenţiunii, răspândind-o
printr' o neostenită reclamă şi un permanent
afiş, sunt foarte numeroase cazurile când
imaginea e justă. Judele de ocol suferă tot
atât de tendinţa de a osândi pe nevinovaţi
ca şi hoţii de a se socoti condamnaţi pe
nedrept. Inchisorile ospitaIizează mulţi ino­
cenţi şi cu aproximaţii evidente inocenţe.
Cel mai lesnicios act este să ţii luni întregi
şi ani întregi oamenii luaţi dela trehurile
lor, în închisoare, pentru ca Ia judecată să
le dai o osândă de 15 zile, foarte des
mult mai mică decât « provenţa ». Cine ce
răspundere are că răpeşte muncii şi dato­
riilor pe un cetăţean?
Cine controlează? Ce organ de supraveghe­
re a felului cum se judecă sau se păstrează
în temniţă un prevenit, există? Nici unul.
Dacă presa se ocupă de aceste stiluri, perso­
nagiile de Stat înfierează şi vorhesc de ca­
lomnie, presa e numită tulburătoare a or­
dinei de Stat şi tratată cu termenul ruşinos
de .�evoluţionară. Şi unele guverne cer
-181-
-
[182]
1
I .
I I
! I
I I
':
r
�'
,
POARTA NEAGRĂ
unui judecător nou să-şi înscrie în carnetul
activităţii lui pentru avansare, cât mai nume­
roase condamnări. Când nenorocitul de ma­
gistrat nu are sprijin politic, şi pentruca or­
dinea socială să nu fie câtuş de puţin tul­
burată şi toate acţiunile să se acorde, con­
damnările cad, în oraşe, asupra oamenilor
de muncă şi la ţară, în conflictele dintre
proprietar şi ţărand e preferinţă asupra celui
din urmă. Procedând într'altfel, magistratul
care a intrat în carieră cu o doză de visuri şi
cu o conştiinţă neştirbită de amestecul în
politică prematur, se vede mutat din locul
lui la plângerea primului negustor de vinuri
alegător din parohia judeţeană.
- Să-ţi fac un cântec boierule, propune
ţiganul.
- Fă-mi un cântec!
Mitică ţiganul e un băiat de 18 sau 20
de ani, voinic şi frumos, cu o gură puturoasă
de usturoiu, gătită cu mărgăritare. Are în
temniţă o reputaţie de «lingăui şi propune
cui i-a cântat de mai multe ori, plăcerile
pe cari pipăitu-i labial expert se recomandă
că ştie să le procure în schimbul unei hârtii
de 5 lei. Se povesteşte mai mult despre
-182-
[183]
POARTA NEAGRĂ
viciul îndoit al Iăutarului Mitică. Buzele lui
spurcate şi limba lui negricioasă printre dinţii
de fildeş, cad uneori în rugăciune în faţa unui
hoţ care le-a plăcut, cerând cu pasiune să fie
lăsate să guste din fructul întărîtat al băr­
băţiei.
Sensualitatea ţiganului este primită. In
temniţa plină de scrâşnirea surdă a stăpâ­
nirii de sine silite, tinereţile oneste ale atâtor
flăcăi cu organele puternice, a cărora crân­
cenă virilitate de brută prizonieră, respiră
printre gratii sudoarea ardeiată, adusă de
vânt din închisoarea femeilor, pot fi fără
greutate seduse de ochii galbeni de şarpe ai
ticălosului lăutar, când mai ales ele se- gă­
sesc singure într'un loc ascuns cu flacăra
lor desmierdătoare. Impotriva rigorilor ad­
ministraţiei, care pedepsesc fără cruţare pe­
derastia şi masturharea întovărăşită ; împo­
triva corecţiunilor aspre; împotriva basto­
nadei şi a izolării îndelungate în beciuri,
pervertită prin răzbunările juridice ale so­
cietăţii şi răsculată, natura izbuteşte să-şi
cucerească drepturile ei, de multe ori cu
efracţie şi violenţă. S'a petrecut cazul acelui
minor evreu, urît ca un diavol, roşu ca un
..
-183 -
[184]
I
I
, I
I
1 ,1
I 1
I I
I I
,
1.
I
.;
,
POARTA NEAGRĂ
ţap şi murdar, violat tocmai la reînfiinţarea
Palestinei de potenţa exuberantă a unei
hrute creştine, spre indignarea şi ofensa pre­
venitului Alcalay, un ortodox din Israel,
arestat, mijlocitor de grâne, chel şi buzat,
care numără în permanenţă boabele mari
ale unui şir de. metanii, purtate cu mâna
la spate, deasupra feselor groase.
-184-
[185]
O· VIZITA CU OCHELARI
O vizită a unui ins cu ochelari şi mole­
tiere, în figura căruia, construită - s'ar fi
zis - din cârpe lipite, se recunoaşte par'că
un individ care-şi complică stupiditatea cu
titlul de scriitor. Mă întâmpină pe galeria
cancelariei cu nişte ochi rotunzi. de Pierrot
jigărit. Prima mişcare este să fug.
- Pe lângă că am dorit să vă cunosc,
am venit să vă fac şi o rugăminte, zise.
Odată un asemenea vizitator, un poet
cu fizionomie de cal, mi-a cerut. parale ... !
. - Am venit să vă cer o colecţie completă
din revista d-voastră, zise personagiul.
Am avut sensatia interioară că ochii mei
,
şi atitudinea mea întreagă exprimă o alie­
naţie mintală subită. Nu-mi venea să cred
că am auzit hine. Venise pe jos ca să-mi
ceară în puşcărie colecţia unei reviste. Mă
..
-180-
[186]
I I
1-
-,'
POARTA NEAGRĂ
uitam la uimitorul meu vizitator cu te­
roare, cu admiraţie şi cu ură.
- Şi ce vrei să faci cu ea?
Insul lăsă ochii în jos, cu o pudoare ju­
cată şi răspunse cu huzele înhălate de un
surîs caramel.
- O să vedeţi când o apărea... Imi tre­
huiesc nişte... Am căutat la Academie şi
nu sunt toate numerile... Lipsesc.
Când «o apărea». Prin urmare individul vrea
să scoată o «lucrare». Individul «preparăi ceva
şi vrea să administreze elogii. O nevoie
greu stăpânită mă Împingea să-I rog să se
puie de-a huşile jos şi să-i dau cu picioa­
rele In cap. Simţii că îngălhinesc.
«Retrăgându-se», individul, ostenit de dru­
mul prin arşiţă, făcut pe jos, şi pe care
acuma il va face înapoi, are un cuvânt po­
trivit cu, împrejurarea:
- Mă iertaţi că v'am deranjat ...
I(
-186 -'
[187]
PICTORUL ŞTEFAN LUCHIAN
Un actual ministru plenipotenţiar bogat
e un amator de artă de merit. Acum vreo
16 ani, pictorul Luchian, găsindu-se «fără
franc», viitorul domn, ministru numai de
justiţie, i-a înlesnit lucrul, punându-l să-i
zugrăvească apartamentul.. ....
Să nu ne închipuim că artistica Excelenţă
cerea, aprinsă de o pasiune medievală, de
Papă sau Doge, fresce sau picturi ade­
vărate pentru păreţii domiciliului său. Nu;
Luchian trebuia să execute o simplă lucrare
de' chivuţă, şablonând o friză şi trăgând
câteva linii simetrice peste spoială.
In mijlocul travaliului său, care consista,
credem, şi din curăţirea parchetelor, după
ce zugrăveala fusese efectuată, Luchian fu
lovit de paralizie şi silit la răstignirea pe
pat. El scrise estetului său mecenat, ru-
-187 -
[188]
POARTA NEAGRĂ
gându-l sa-r plătească cei 300 de lei cât
i se cuvenea pentru cheltuelile hidinelei.
Generosul protector îi răspunse că a fost
nevoit să dea cei 300 de lei zugravului care
a continuat opera întreruptă.
Au mai trecut şapte ani. Excelenţa sa luă
cunoştinţă, într'o zi, cu adâncă revoltă şi
compasiune puternică, de situaţia lui Lu­
chian, care zăcea, tot paralitic. Acest om
trehuia ,ajutat şi de grahă. Nu poate să
fie lăsat un artist victimă nepăsării sau fero­
cităţii epocii. Sufletul viitorului ministru ple­
nipotenţiar se simţea culpahil de indiferenţa
lui involuntară de până atunci, faţă de ar­
tist, şi se scuza de distracţia în care trăise,
ca de o crimă. Acest act odios din partea
unei constiinte artistice, care admiră fru-
I I
mosul ca pe UD element eminamente cul-
tural, trehuia reparat numaidecât. Minis­
trul căzu pe gânduri, medită mult, şi ieşi
din reveria lui cu un pachet subsuoară.
In chiar ziua aceea, Luchian primea prin­
tr'un servitor pachetul şi o scrisoare dela
Excelenta Sa.
Servitorul îi puse artistului pachetul în
pat şi îi dete în mâinile slahe scrisoarea.
-188 -
[189]
POARTA NEAGRĂ
Luchian încercă să despoaie de hârtie pa­
chetul.
Degetele lui pipăiră, nesigure şi curioase,
nişte stofă, şi apoi desfăcură scrisoarea.
- Domnule Luchian, ii scria Ministrul. In
nefericirea care te loveşte, m'am gândit la
dota, că eşti lipsit de mijloace şi datoria
mi-a poruncit să te ajut. Iţi trimit aci ală­
turat o păreche de haine nu prea uzate.
Te rog, foloseşte-te de ele, şi nu te socoti
prea obligat. Al d-tale: V. A.
Excelenta Sa trimitea cele mai intime ale
.
sale daruri, ofrandă artistului sărac şi omagiu
artei picturale; ceva rupt din fiinţa lui:
pantalonii, în cari jucaseră sânii caritabile­
lor sale buci.
Se înţelege că aducătorul primi îndată şi
nădragii şi scrisoarea ministrului în cap, plus
o imprecaţie vulgară, în care se vorbea re­
trospectiv, în vederea unei reinstalări, de
pântecul ce lepădase României un aşa mi­
nistru plenipotenţiar.
,
\
,
..
-189-
[190]
I
'1
i
l
, -
...
.
-:
,
PICTURA LUI LUCHIAN
Am abordat astăseară cu Floratos un
punct jenant în profesia de publicist, în­
tâlnită cu cariera lui de amator de tablouri,
şi eliminat cu îndărătnicie până azi, din con­
versaţia cu el: punctul Luchian.
Intr'unul din ultimele numere ale unei
reviste, consacrat artistului, mort în urma
emoţiilor provocate de un judecător de in­
strucţie, care în urma plângerii lui Floratos
privitoare la autenticitatea contestată a unui
tablou-«Flori galhene)}-iscălit Luchian, voia
să aresteze pe pictor, paralitic de nouă ani în
pat şi pe scaun, fusese, cum se zice, înjurat
Floratos. Nu uitasem articolul mortii lui Lu-
.
chian iar Floratos îşi aducea .aminte de el. Din
timp în timp, el vorbea de articol, elogios.
Alteori, câte un vechi număr al revistei apărea
din întâmplare, bine vizibil, pe o masă, pe
-190-
[191]
POARTA NEAGRĂ
un dulap. Situaţia era delicată. Floratos aş­
tepta explicaţii.
Fără să se vorhească de revistă, discuţia
porni dela pictură. Floratos credea să fie un
cunoscător· plastic expert.
Povestirea tabloului contestat s'a interca­
lat dela sine şi cu desvoltările ei juridice şi
artistice, a ocupat întreaga seară. In dreptatea
pe care şi-o arogă argumentând în materia
proprietăţii artistice a operii de artă, Floratos
e ajutat cu o parţialitate voită, de oaspeţi.
Deci, i s'a oferit de către negustorul Pascu
Finkelstein lui Floratos, un tablou de Lu­
chian, pe care l-a plătit 3000 lei. Toţi pic­
torii cari îl frecuentau - Floratos era cel 'mai
frecuentat om politic, după Take Ionescu ­
au admirat tahloul. Floratos şi-a dat însă
seama - afirmă el - neinspirat de nimeni,
că între tahloul lui Luchian şi tahlourile
pictorului Cornescu sunt asemănări izbi­
toare. Se ştie că ucenicul Cornescu a fost
legat de aproape de Luchian şi că i-a servit
adeseori de şevalet. Chemat, Cornescu a
afirmat că tabloul era de Luchian. Chemaţi,
alţi pictori au afirmat că tahloullui Luehian
era de, Cornescu. Atunci Floratos chemă pe
-191-
[192]
I
I
I
\
f
I
I
I
!
..
,
POARTA NEAGRĂ
negustorul Pascu, îi arătă asemănările şi
Pascu afirmă că într'adevăr tabloul era de
Corneseu, Conform unei învoeli anticipate,
Pascu îsi reia tabloul rămânând să numere
,
cumpărătorului cei 3.000 de 'lei cu care fusese
plătit. Cumpărătorul aşteaptă, telefonează,
trimite vorbă, somează. Peste două săp­
tămâni, Floratos depune plângere împotriva
lui Pascu, nu a lui Luchian - aceasta e apăra­
rea lui Floratos - şi judecătorul numeşte o
expertiză, pe care Floratos o şi plăteşte cu
300 de Iei, ceeace nu mai vine în apărarea
lui. Ce s'a mai făcut el nu ştie, căci Verzea,
directorul general al poştelor, închis şi el
acum în acelaş penitenciar cu Floratos, subt
o acuzare mai gravă, ceeace vine de astă
dată în apărarea lui, a pus să-I aresteze şi
de atunci contactul lui cu lumea încetează.
Prin urmare, F. nu e vinovat de nimic
din cele ce s'au petrecut cu Luchian; el a
depus o plângere de escrocherie şi fals con­
tra lui Pascu' Fink.elstein. Ce interesant sună
atari substantive în atare împrejurare!
Că lucrurile s'au întâmplat exact aşa, pare
plauzibil. Insă Floratos nu I-a socotit pe
Luchian inocent de fals şi escrocherie; ceeace
-192-
[193]
, �
•
POARTA NEAGRĂ
reiese din argumentare a lui generală, privi­
toare Ia un caz de escrocherie, la care ar
participa şi' autorul eventual al unui tablou.
El nu primeşte ca întemeiat răspunsul că
paternitatea unei opere de artă, împotriva ori
cărei expertize, o mărturiseşte irefutabil decla­
raţia autorului interogat. Luchian, odată,
întrebat de mine, despre tablou, mi-a răspuns
că tabloul e de el. Alt criteriu nu există
pentru autentificarea unei lucrări, atâta timp
cât autorul trăieşte. Controversa începe după
moarte, ca în chestia Rodin, de actua­
litate acum la Paris. Poţi să crezi pe
pictor sau nu, e însă absurd să nu-l crezi
pe cuvânt. Floratos pune chestia pe terenul
Dreptului şi al Cumpărătorului, pe când în
speţă ea se pune pe terenul artei. Cumpără­
torul, presupus artist în gusturi, îşi plăteşte
plăcerea de a avea un tablou, indiferent
�ine l-a iscălit şi indiferent de preţ.
Dar cum stă lucrul cu negustorul de ta­
blouri, care îl cumpără ca să-I revândă (şi
să câştige 1000%) se întreabă F? Tot aşa,
exact ca la amatorul de artă, care sub su­
gestia familiei şi a cunoscuţilor ajunge să
nu-i mai placă tabloul şi cade în consi-
-193-
13
[194]
",
"
,
•
POARTA NEAGRĂ
derente secundare, de autenticitate, ş. a.
m, d.
Iarăşi ceeace jigneşte principiile de drept
ale lui F. e paternitate a incontestabilă a
operii de artă executată sub supravegherea,
indicaţiile şi intervenirea finală a artistului.
Cornescu era un auxiliar al lui Luchian, care
îi ducea mâna pe trei sferturi paralizată.
Ucenicul umplea unele spaţii cu culorile com­
puse după ordin, sprijinea propria mână
a maestrului pentru schiţarea unui efect.
Lumina unui znop întreg de albăstrele
era obţinută, la sfârşitul lucrării, cu adao­
sul unui singur punct de culoare. Acest
impalpabil zbenghi, de dimensiunile unui
ochi de şarpe, trebuia frământat pe paletă
de însăş mâna maestrului şi transportat
în tablou de însuş pipăitul Iui. Ca să-I ca­
pete, între sforţare şi neant, pictorul îşi
încrunta puterile ca natura, care scrîşnind
profund şi dramatic din toate epocile şi
materialele-i brute, izbuteşte să puie pe
aripa unui fluture aproape microscopic, un
sfert de centimiligram de ţărână selenară,
Şi ca să-şi ducă pensula până în dreptul
peticului de pictură ales şi ca să poată
, .
-194-
[195]
POARTA NEAGRĂ
împunge odată, cu pensula pânza, artistul
avea nevoie de biruinţa cumplită, de o se­
cundă, asupra nefiinţei şi răstignirii.
Autenticitatea operei de artă numai
trebuieşte stabilită juridic.
- Vine un moment, spune Floratos, când
colaborarea auxiliarului creşte pe cât scade
a maestrului. De cine-i tabloul astfel lu­
crat?
Incontestabil că de maestrul, care a pri­
veghiat lucrul auxiliarului, a primit să fie
iscălit el în colţul tabloului şi afirmă­
afirmă mai ales - că tabloul e opera lui.
Şi dacă mâna lui bâjbâie, ochiul potriveşte
şi măsoară culoarea. Luchian era mai ales un
colorist şi atâta timp cât a mai putut împinge
pensula între patru petale, purtată de mâna
ucenicului şi lovită de maestru în coadă, pen­
tru nimerirea efectului căutat, pictura sem­
nată cu numele lui era pictura lui. Princi­
piile de drept autorizau pe judecătorul de in­
structie să facă abstractie de mărturisirea
. ,
artistului şi să caute să deosibească în con-
ştiinţa lui o parte de individualitate con­
damnabilă, supusă expertizei şi sustrasă pro­
p-rictăţii artistice. Luchian nu va fi crezut
-, .
-195-
[196]
I
I
II
Il
l'
"
1.
POARTA NEAGRĂ
când va confirma că tabloul e de el, şi vor
trebui crezuţi negustorii, amatorii de artă,
deputaţii, senatorii, directorii şi secretarii
generali.
Să presupunem că după moartea lui Lu­
chian, care şi-a însuşit paternitatea tabloului
contestat, se documentează că a minţit: ce-i
de făcut? Răspuns: să te îndoeşti de va­
loarea expertizei, ale cărei motive nu le
cunosti şi să te mentii cu orice risc la recu-
, ,
noaşterea artistului. Dreptul se bagă în toate
bucatele, indiferent dacă le face greţoase.
Independent de profitul mai mare sau mai
mic al negustorilor de tablouri şi de carac­
terul de marfă, pe care îl capătă opera de
artă în momentele vânzării, ceeace se cere
să fie ţinut în seamă e scopul final al vânzării:
iubirea de artă, plăcerea ultimului cumpărător
de a-şi odihni ochii pe un tablou, pe care
cumpărătorul l-a găsit conform cu gusturile
sale. Plăcerea estetică e un scop final. Plăce­
rea estetică e conventională în . toată arta;
,
ea preţuieşte numai întrucât o încerci.
Tangent pe punct a venit în discuţie
proprietatea indefinită a unui tablou, care
vândut de artist sub imperiul necesităţii cu
-196-
[197]
POARTA NEAGRĂ
100 lei, se vinde peste 15 ani cu o sută de
mii de lei. Artistul sărac, vede cum simplii
paraziţi ai picturii se înavuţesc cu opera
lui dată pe nimic .. Ce-i rămâne artistului?
Gloria, se răspunde. El nu are nici un drept
asupra unei proprietăţi, care se vinde cu pre­
ţuri fantastice din pricina semnăturii? Pierde
el orice legătură materială cu invenţia lui,
brevetată cu numele lui şi numai cu el?
- El e în cazul unui proprietar care şi-a
vândut locul, fără să ştie că un cumpărător
va descoperi săpându-I, o mină de aur.
Exact. Insă traficul cu lucrările de artă e
organizat după cele mai stricte reguli ale
exploatării prin asasinat. N egustorul 'cu
eflain monopolizează toată opera unui ar­
tist din anii de mizerie, o tezaurizează, o tine
.
ascunsă, şi-i dă drumul cu ajutorul presei
şi al tuturor mijloacelor de cari dispune un
cămătar profesionist.
Artistul în plină vogă se vede cenzurat
pe piaţă de propria lui operă trecută, pe
care exploatatorul o debitează la intervale
în prăvălia lui. Insă dohânda la capitalul
învestit în tahlouri cine o plăteşte, întreabă
a<\.vocatul? Recunoaşteţi că relaţiile dintre
-197'-
[198]
POARTA NEAGRĂ
artist şi cumpărător sunt dezordonate şi că
ele trehuiesc supuse unui contract, care până
azi nu există nicăiri.
Asupra acestei ultime chestiuni nu ne-am
putut înţelege nicidecum.
I
"
,'1
I
,
..
.
I
I
I
. �
L
I
'[
I
I
I
. ,
«,
,
-198-
[199]
...lE
t P. P. CARP
Eri a murit Petre Carp la vârsta de vre-o
80 de' ani, bolnav şi sleit. Omul despre care
s'a spus că este cel mai cinstit, ca un su­
prem elogiu, şi un caracter, moare cum a
şi trăit, absent din ţara lui şi, detaliu si­
metric, în momentul în care opusul lui,
Take Ionescu, a intrat în tară cu o sotie
, ,
tânără la brat. Dela victoria aliatilor, Petre
, ,
Carp n'a produs decât o judecată, şi aceea
strict verbală şi intimă strict, că <<Victoria
nu-i aşa de apropiată cât se pare; dim­
potrivă». A venit guvernul Coandă, urmat
de guvernul Brătianu. In Bucureşti, au func­
ţionat Curţile marţiale şi teroarea. A urmat
prigoana, arestarea, condamnarea partiza­
nilor părerilor lui sau ai unei părţi din pro­
gramul carpist, de politică externă. Bă­
trânul dela Ţibăneşti, retras la moşie, ară-
-199-
[200]
I
I \
l' I
I
! I
1 I
I
POARTA NEAGRĂ
mas indiferent. Se spune şi rămâne de Con­
trolat, că Petre Carp a cerut două audienţe
la Rege, care .i-ar fi fost refuzate, şi că în
cele din urmă i-a adresat Regelui o scrisoare,
asumându-şi toată răspunderea politicii din
teritoriul ocupat. Istoria, dacă nu va avea
altceva de făcut, va elucida această pro­
blemă a finalului vieţii omului reputat «de
caracter»,
Ai vrea să lauzi pe unchiaşul care şi-a
încheiat toate actele politice cu aşezarea
monoclului agresivă, în fereastra frunţii, şi
cu o glumă; şi care în 60 de ani de viaţă
politică a fost autorul unui singur rol şi al
câtorva discursuri .şi episcopul. unei reverii
politice eterne între Clemenceau şi Platon.
Dumnezeu să-I ierte, dacă a greşit.
-:
,
- ....
, (
-200-
[201]
NOAPTEA IN INCHISOARE
In tăcerea de după miezul nopţii, păzită
de nemişcarea holţii cereşti se aude glasul
de piculină al cucuvăii şi oftatul ehiuit al
simpaticului huhurez, care se înscrie în grafica
auzului cu o hroderie aurie pe un câmp de
catifea. Din caerul negru al nopţii, se des­
prind, ca nişte fire şi şuviţe pestriţe, ţânţari
şi fluturi, grăhiţi să danseze până la moarte
în jurul unei proaste lămpi de petrol. Un flu­
ture îmhrăcat cao panteră, aşteaptă pe părete,
cu aripile strânse şi pare o emanaţie locală,
în mimetism cu desenul şi culoarea costu­
mului condamnaţilor. Noaptea este între­
ruptă de vociferările violente ale unui de­
tinut, Ia orele 3, nebun sau înebunit .
.
După o ceremonie' întreagă de sentinele,
de gardieni, de flacări mişcătoare, nebunul
�a fost scos din sala comună şi transportat
'1 .,
-201-
. ,
[202]
I • �
/
I I
I
I
I
I
POARTA NEAGRĂ
la gherlă, pe cât se pare, de unde i se aude
vocea - un tenor puternic - cântând par'că
imnul acestei nopţi extraordinare, prima
noapte fără ploaie, desfăşurată ca o perdea
de aur, deasupra lumii şi a pridvorului
celular.
. '
--202-
[203]
REVOLUŢIA SOCIALA
Hăspândindu-se ştirea că partidul socialist
are de gând să manifesteze în număr mare sub
zidurile Văcăreştilor, închisoarea a fost trans­
formată astăzi, până la 3 d. a. în fortăreaţă
puternic apărată. In că ,de azi noapte, mai
multe companii de armată şi de vânători
de munte; au luat în stăpânire terenul, 'pen­
tru o luptă sângeroasă. Mai mulţi ofiţeri,
un procuror, un comisar regal, directorul ge­
neral - simpaticul şi perfidul Ioneseu-Mariţa
- au şi luat masa de prânz în curtea peniten­
ciarului, Instructii severe au fost date. Circula-
,
ţia, din închisoare în curtea personalului, a
fost oprită şi interzise deasemeni au fost şi
.vizitele la vorbitor. Era să se oprească şi
împărţirea pâinilor în penitenciar.
Totul luase .expresia de gravitate a unei
'1 \ore. solemne .. Ofiţerii inferiori se prezintau,
-203-
[204]
.'
..
,
POARTA NEAGRĂ
după scurte dispariţii, şefilor, raportând
în poziţie, evenimentele secundei. Gardienii
umblau meditativi, ca nişte berze cu şapcă ;
în cuprinsul autorităţii lor copacii păreau
profund preocupaţi, scrutând impenetrabila
mască a directorului, care cu chipiul oficial
în cap şi cu mâinile la spate, măsura tro­
tuarul interior.
Se pregătea de atac întreg personalul.
Armata era retranşată între ziduri. Mitra­
lierele fură puse la punct. Procurorul îşi
repeta mental somaţia, de care avea să
atârne viata sau moartea valurilor socialiste.
,
Directorul a fost surprins în privată, repe­
tând câteva mişcări patetice, din frunte, din
braţe şi din muşchii picioarelor, pe care nu le
putea executa dinaintea autorităţilor adu­
nate.
Ziarele deţinuţilor politici fuseseră supuse
fericitei măsuri de a fi oprite în cancelarie.
Sentinelele înaintate pândeau mişcările ina­
micului. Portarul închisorii respingea scurt
pe oricine voia să intre, pentru ca nu cumva
în pălăria nevestelor să se introducă tunuri
şi în fustele lor cete revoluţionare.
Aşteptarea fu lungă. Dela 8 ore dimineaţa
-204'-
[205]
POARTA NEAGRĂ
până la 12. Zarea se intindea liniştită in
dogoarea fertilă a soarelui fierhinte. Apă­
rătorii ordinei şi ai citadelei, încercau sen­
timentul decepţiei celei mai grele şi al ne­
milos ului ridicul. La 12 %-1 toţi paznicii
Statului se aşezară la masă, unde mâhnirea
lor căuta compensaţii fi inima paharelor şi 'n
hlidurile concave.
Toată ziua n'a venit nimeni. Valoarea
ostăşească n'avu să se măsoare decât cu
plictisul. Soldaţii intonară în cor: «Ţaţo
nu te supăra». Porţile închisorii fură deschise
vizitatorilor. Ziarele se distrihuiră. Nici un
duşman, nici un revoluţionar, nici un picior
de bolşevic, Inchisoarea îşi recăpătă pe la
4, fizionomia obişnuită şi toată lumea, mi­
litară şi civilă, a rîs, trebuindu-i un con­
cret, de Domnul Director.
-206-
[206]
I
\
!
I
I�
1
i ,
I
I
I
r
,1
!
1 ';
CURŢILE MARŢIALE
Romeo Grigorescu e numele unui loco­
tenent arestat, nepot al generalului Eremia
Grigorescu, dela Mărăşeşti, Fiind mobilizat
la Cartierul general şi venind în Bucureşti,
avu un diferend banal cu un căpitan, dela
Comenduirea pieţii, pentru o femeie. Căpi­
tanul îl ia cu el la comenduire, îl dă în
judecată pentru insulta superiorului, pasi­
bilă de 5 ani de închisoare, şi-l arestează
la închisoarea militară, unde stă 60 de zile
şi este achitat, pe motivul că la data in­
sultelor era demobilizat şi prin urmare
civil: Unchiul lui, generalul, îl demobilizase
cu efect retroactiv. Achitatul e pus în li­
bertate şi pregătindu-se să plece la ţară, la
moşia tatălui său, fratele generalului, nepo­
tul e arestat din nou, pentru... fals.
In ce consista falsul?
. f,
-206-
[207]
POARTA NEAGRĂ
Inainte de insulta superiorului, locotenen­
tul dăduse ordonaţei sale un congediu de
4 zile, iscălind un hilet de voie fără ştam­
pilă. Soldatul, întors la serviciu cu· o în­
târziere de 14 zile, e arestat. Căpitanul in­
sultat, dela comenduire, află că ordonanţa
locotenentului Grigorescu e la închisoarea
militară, îi cercetează hiletul şi se duce la
Curtea marţială, arătând că fiind demohi­
lizat la data hiletului şi prin urmare civil
şi data biletului, aşezându-se Între data de­
mohilizării antidatate şi data insultei, loco­
tenentul nu avea dreptul să semneze un hilet
de voie unui soldat ...
P. S. - Generalul Eremia GrigorescU' s'a
prezintat personal la Curtea marţială în şe­
dinţă, la judecarea nepotului său şi juriul
militar a putut înregistra pentru sine, cel
mai injurios rechizitoriu de bună cuviinţă
şi inteligenţă, pe care un acuzat nu l-a auzit
niciodată.
- Germanul Badt, un hroscoi cu oche­
lari, e ţinut în prevenţie de 7 luni, acuzat
că a fost văzut în Zeppelinul care venea
noaptea să hombardeze Capitala ...
�207-
[208]
i
I II
..
..
POARTA NEAGRĂ
- Băcanul . Zografi, un Albanez, a fost
ţinut arestat pentrucă la intrarea trupelor
de ocupaţie în Bucureşti a salutat cu pălăria.
- Un atentat la viaţa unui general. Jan­
darmul X din batalionul din Bucureşti a
fost victima acestei acuzaţii, extrem de gravă
pentru un militar, în urma denunţului chiar
al generalului. J andarmul, în timpul opririi
trenului în care călătorea şi un general, a
ieşit pe peron şi în aşteptarea pornirii din
nou a locomotivei - era în epoca întârzie­
rilor, din lipsă de combustibil- a început
a se distra prin vecinătatea gării, trăgând cu
puşca.
La judecată, jandarmul recunoaşte a fi
tras în gară, cu puşca, însă nu într'un ge­
neral, ci într'o cioară.
- O fată s'a certat cu un flăcău «pe
vremea nemţilor ». Trei luni prevenţie, La
proces, fata e achitată.
"Il'
\ ( "
-208-
[241]
POARTA NEAGRĂ
repetă. Cele mai frumoase sunt 'şi cele mai
puţine. Intr'o ninsoare de ţânţari, de sute din
aceşti purici înaripaţi, care intră pe fereastră
sărind, sunt numai trei fluturi de aur şi nu­
mai două imponderabile mărunte Iihelule ....
Risipirea nopţii risipeşte şi insectele care,
îngânându-se noaptea cu ziua, se duc la cui­
burile lor necunoscute, strânse în împărăţia
lor miraculoasă la un apel. Şi, noaptea viitoare
altele le înlocuiesc, alte forme, alte culori,
. alte temperamente, dela domniţa de ghiaţă
încremenită ca o fantomă în mantaua-i al­
băstruie în ungher, până la gângania ne­
bună, în luptă cu umbra ei pe tavan.
In timpul zilei insectele zburătoare' sunt
mai puţine şi poezia părăseşte spaţiul, ca
să lase să hâzâie musca.
Poezia obscură şi lină a nopţii prieşte mai
mult păstrării intacte a comorilor mişcătoare .
. Ziua aparţine insectelor încălţate şi căpuşii
devorante. Specii noui, uimitoare, inventate
instantaneu împuiază văzduhul şi iarha.
Unele imită racul, altele contrafac în pro­
porţii infinitezimale atitudinea păunilor, rapi­
ditatea cailor, graţia lebezilor cenuşii, săritura
broaştelor în rugă de ploaie.
-241-
[242]
..................... q
POARTA NEAGRĂ
Dar în mijlocul horelor de fluturi încinse
în jurul lămpii, apare, să-şi expuie plosca in­
fectă de sânge, ploşniţa, matroana cu şoldu­
rile umflate, ţaţa puşcăriei, Târtiţa ei trivială
e mistuită însă în focul lumânării cu care
am urmă tit-o de aproape: facla adevărului
arzător.
,., r
\ ( . "
r; -242-
.
[243]
DANABASY
Danahasy a fost condamnat de un fost
prieten, la un an şi jumătate închisoare pentru
o schiţă de palmă. Prietenul era de profesie
judecător. A fost aproape numai o intenţie de
palmă, căcil-a atins în diagonală; fostul prie­
ten refuzase martorii trimişi pentru cererea
unei, cum se zice, satisfacţii. Prietenul
e un maniac şi titlul lui de căpetenie l-a
constituit o închisoare de câteva luni dată
de nemţi, care au găsit mijlocul să-I facă,
suht ocupaţie, glorios. Există oameni li­
niştiţi, care n'au păcătuit împotriva fricii
de moarte cu nimic şi care îşi asumă şi me­
ritele florilor de pe mormântul Eroului Ne­
cunoscut.
Fostul prieten fiind la cenzura scrisorilor
la poştă deveni un rafinat al spionajului, pe
�are � descoperea şi la muşte, şi îşi începu
-243-
[244]
I I
I
ro
,
POARTA NEAGRĂ
cariera de dictator profetic denunţându-şi
colegii. El a « prins» o carte poştală a lui
Danabasy, mobilizat şi el la cenzura scriso­
rilor, carte în care se pomenea de o doamnă
X. Danahasy fu pârît în toată forma şi
arestat. La percheziţie s'a găsit asupra lui un
carnet cu iniţiale, cu adrese şi cu o cifră de
bani înscrisă în dreptul fiecărui rând: dovadă
certă a spionajului. Era Însă o listă de numele
prescurtate şi adresele câtorva persoane, pro­
fesioniste sau amatoare, însoţite de tariful
respectiv ... Danabasy se vede a fi fost un Juan
cu contabilitate În regulă şi care dintr'o
noapte consacrată poeziei reţine a costul, lă­
sând altora, mai prozaici, colecţionarea ade­
văratelor corpuri delicte, bucle de păr şi
panglici dela cămăşile de noapte. Priete­
nul, în aplicarea instinctului său subit de
agent şi detectiv diletant, dăduse un greş
'lamentabil, răscumpărat mai târziu prin re­
venirea la judecătorie, unde s'a petrecut
răzbunarea tardivă a celui condamnat la
un an şi jumătate de închisoare pentru o
palmă.
Danabasy pentru schiţa lui de palmă a
fost chiar arestat şi ţinut şapte zile în închi-
-244-
[245]
POARTA NEAGRĂ
soare preventivă până azi. Capul nippon cu
ochelari, adus între haionete, pe o lapoviţă
imensă şi galoşii plini cu noroi dau atitudinii
lui un aer de stampă, în care personagiul
şi-a pierdut uneltele de hamhuz şi undiţa,
într'un lac măsliniu.
�
, .
[246]
IONAŞ
Ionas era amantul unei sotii cu consimtă-
"1 "
mântul bărbatului, un om de felicitat. Prin-
zând-o cu un al treilea, Ionaş bătu soţului
telegrama următoare: «Venea vite. ETIe nous
trompe ». Fidelitatea duhlă era atinsă grav.
Altădată, Ionaş era ministru, şi fu primit
în gara Buzău de câteva personagii oficiale.
Stând în mijlocul lor, pe peron, şi primind
raportul situaţiei, Excelenţa era preocu­
pată de o prohlemă decorativă, în care se
adâncise. Cu hastonul, ministrul Iărgea pro­
porţiile unui scuipat mare, ceei zăcea la pi­
cioare, construind împrejur, din materia com­
ponentă, un peisagiu de arabescuri.
Nu se ştie al cui era scuipatul pe care
importantul factor al Statului îl întindea cu
vârful bastonului. Dacă el îsvorîse convul­
sionat cu degetele din nasul cleios al unui
-246-
------
--r-- _-..- _. _
[247]
POARTA NEAGRĂ
frânar, ministrul conservator îşi arăta astfel
şi preferinţele pentru democraţie, pe care de
obicei şi le-a ascuns. Dacă, ceeace se crede,
găluşca de pe peron aparţinuse persoanei sale,
atunci insistenţa de a frământa-o după ce a
pierdut-o, dovedea admiraţia pentru frumu­
seţea operilor proprii, un gust estetic şi re­
gretul de a lăsa în urmă, în prada hazardului,
provincial, o perlă lichidă, produsă de stri­
dia gurii Excelenţei sale.
-247-
[248]
GINECOLOGIE
Cazul unei familii. Tatăl de 60 de ani,
are un fiu însurat şi o fiică măritată, şi
locuiesc astfel trei familii împreună. Nevasta
fiului şi fiica bătrânului, dau anual naştere
câte unui copil. Dar mai face copii şi ne­
vasta bătrânului, mama fiului însurat şi a
fiicei măritate. Cam în aceeaş lună sunt în
aceeaş casă trei familii cari nasc: mama
face surori şi fraţi pentru copiii ei; unchi
şi mătuşi pentru copiii copiilor ei. Unchii
au aceeaş vârstă cu nepoţii şi uneori sunt
cu câteva zile mai tineri.
A se urmări lantul de rudenii ...
,
\ (
-248:-
[249]
UN VIZITATOR DE MARE LITERATURĂ
Şi Miercuri o vizită cumplită. Un tânăr cu
pleoapele înodate de o uşoară conjunctivită,
care-i pune în jurul ochilor două cercuri de
jumări. Faţă leproasă, păr mare, unsuros,
de culoare duhioasă, dat pe ceafă. Din când­
în când, floaca frontală se lasă pe ochi ca o
perdea, ceeace nu displace tânărului estet,
care şi-o aşează la loc, scuturându-şi capul
de jos în sus, fără să puie mâna, ca un
acrobat care mănâncă - o plăcintă cu mânile
la spate, din tavă direct. Ca să-şi reia părul
atitudinea comandată, tânărul face o mişcare,
I
ca de refuz, bruscă, mai întâiu de fakir care
se concentrează, însoţită de o tremurăturăa
umerilor, apoi capulşi-l repede în sus ca un
Înotător care spintecă valurile: valurile sunt
pletele lui .ce-şi restabilesc astfel direcţia spi­
eului. Detaliu odios, gura plină de frumuseţi,
-249-
[250]
POARTA NEAGRĂ
ti
I
I
!
I
I
r,
,
de formule si de dinti stricati a tânărului
., , ,
vizitator, pute ca şi cum ar vorbi o brânză
stricată, aninată. Ghiceşti în gingia putredă a
vizitatorului ahcese în funcţiune şi un stomac
fără intestine, în care fermentează armonia
fecalelor, începând din înghiţitoare.
A venit să mă vadă pentrucă nu mă vă­
zuse de mult şi în ajunul unei călătorii pe
care o întreprinde. Admiră, recunoaşte,
sprijină şi comentează cu un spirit critic
amharasat de etichete, în articole publi­
cate sub un titlu general care începe cu
«N oi ... ». Insă băiatul nu vrea să-şi piardă
independenţa artistică şi intelectuală şi te
tratează pe ici, pe colo cu o democratică
egalitate. Poate că numai atitudinea ta
rău interpretată, posomorîtă, de victimă
disperată, îl împiedică să-ţi ofere un «mă»,
să-ţi dea cu «tur ca dela monument Ia
monument, împietrite în aceeaş glorie îm­
preună. Suporţi, cu o politeţă mârîită, ba­
gajul de boarfe ce ţi se desearcă în cap
din cufăru1 cu sdrer.te al tânărului tău
, -
coleg de imortaIitatc. In precocitatea lor
filosofică, fesele lui să tot aibă 20 de ani,
Dar uneori o injurie vulgară ti se strânge în
, fi
-250-
[251]
POARTA NEAGRĂ
gură ca o flegmă de tuse pe care abia o
împiedici să scape ... Idolii, îţi zici cu scârbă,
trebuie să fie răbdători, şi rabzi. Rabzi până
ce vizitatorul hinevoeşte să-şi isprăvească
repertoriul.
Starea mea sufletească e ca de cerb prins
într'un coteţ de găini. Cu neputinţă să mă
mişc, aştept, şi toată activitatea mea se
rezumă în gestul de a fuma, de a-mi mângîia
fundul pălăriei aşezată pe genunchi.
Intreb uneori:
- E noroi? Sau alteori:
- A plouat ieri şi în Bucureşti? Şi tână-
rul răspunde cu întrebarea îngrozitoare:
- Ce ati mai scris?
,
Odată, acest camarad pe terenul muzelor,
mi-a adus la hotel, unde eram întîile luni
închis, o serie de «portrete» ca să mi le
citească şi între ele se găsea şi portretul
meu, cu care ar fi voit să înceapă.
- Pân'aci! am răcnit - şi tulburarea mea
aţâţată a făcut .atunei un gest desnădăjduit,
de acar în primejdie de a fi călcat de tren,
de o elocvenţă, pe care autorul portretului
meu moral şi literar nu a înţeles-o, dar
căreia i s'a supus. O singură linie din
-251-
[252]
POARTA NEAGRl
portret şi aş fi făcut o crimă. Cracii criti­
cului admirativ ar fi ieşit agitându-se dela
etajul al doilea pe fereastră.
Povestind sentimente de contradicţie şi de
exasperare în care te pune o asemenea si­
tuaţie, ai sensaţia că ai căzut într'un hutoiu
cu clei, din care nu mai poti iesi cu nici
, ,
o opintire. Eşti mâzgălit şi mortificat.
,
I 'i
. (
-252-
[253]
BALABAN
Noaptea şi dimineaţa s'au petrecut de
veg�e în zguduirile cu zgomot ale ocnaşului
Balahan, un «vieţaş» nehun. Celula lui, pe
o galerie în continuare cu galeria celulelor
politice, galeriile sunt despărţite cu o uşe
uşoară de magazie care nu se încuie nicio­
odată.
Ieri, Balaban ceruse directorului general
pe un ton imperativ să fie strămutat la
ocnă, de unde a fost scos fără voia lui.
S'a plâns de mâncare a din penitenciar, pro-
vocând din partea directorului general răs­
punsul desconcertant: N'ăi vrea să-ţi dau
pui fripţi?
Până astă noapte, Balahan s'a mărginit
să-şi manifesteze nehunia prin cântece în
mijlocul nopţii. Balaban e un Hercule tâ­
năr şi mărunţel, cu muşchii umflaţi, ca nişte
-253-
[254]
POARTA NEAGRĂ
saci cu nisip, la pulpe, la umeri, la braţe.
O linie formidabilă conturează trupu-i de
taur, terminat printr'un cap de Napoleon,
cu ochii albaştri, închişi în litera exotică
a sprincenelor negre.
Intentionat sau sincer - medicul crede că
,
Balahan e un farsor - la orele 12 noaptea,
după un somn liniştit, repertoriul lui ciudat
începe să se desfăşoare. Cântece cu ison bi­
sericesc, urmate brusc de un fluierat de' gară,
urmat de monoloage. Uneori, Balahan apos­
trofează în întunericul celulei pe cineva, pe
care-I dă afară cu strigătul: «Pleacă, îţi zic!
du-te, du-te l» răstit cu o voce afectată de ac­
tor de provincie, şi această scenă dintre un
ocnaş nebun şi marele întuneric durează câte
un sfert de oră, după care începe cântecul:
«N u pot crede nu pot creeede
Nici nu eeeste de crezut ... ».
şi urmează un ropot de aplauze bătute cu
palme ca de fier.
Vecinul de celulă al lui Balaban, un in­
giner cadaveric, al căruia cap transparent, cu
ochelari, pluteşte pe sfoara interminabilă a
unui trup imens, răsucit ca un cearşaf ce se
stoarce, te gândeşti că trebuie, să fie în agonie.
�
------------------------�------------
"
,1'
'1
I .
I
I
-,
I
':
,
-254-
[255]
�, --------=--
POARTA NEAGRĂ
Pe la orele 3 din noapte, trezit şi el,
Iancu, nehunul reputat al temniţei, intră
de la gratiile spitalului, într' o polemică vio­
lentă cu Balahan, care prin întunericul
nopţii, tăcută ca un cimitir, il aşteaptă să-şi
termine . toate frazele, ca să răspundă şi
el revoltat, până la capăt. Intre cei doi
nehuni atenţia pune o înţelegere tragi­
comică, aceea de a urma o luptă verhală
disciplinată. Injurăturilor pornite din spital
ca un torent, Balahan le răspunde ca o umbră
. .... C··· . ?
fstorică ; « nmeee ... eşti tuuu .... »
Spre dimineaţă, armat cu capacul de fier
al privăţii celulare, Balahan înteţeşte lovitu­
rile până atunci rare, cu care încerca' re­
zistenţa uşii.
Pe la 5 uşa cedează. Arma nehunului a
prăvălit-o şi Balahan iese pe galerie. Sentine­
lele fug, gardienii fug! Balahan scohoară scara
răcnind, circulă gesticulând prin curte şi fă­
cându-se deschiderea temnitei întregi, hotii se
, ,
grămădesc în perspectiva spaţiului şi-l urmă­
resc. Balahan se întoarce, sparge uşa altei
celule, zmuceşte şi rupe din rama de piatră
a halconului paradisului griIajul decorativ de
fier. El strigă pe socialişti, pe ziarişti, cari se
-255-
[225]
POARTA NEAGRĂ
Cântecele flaşneteis'au uzat în concor­
danţă cu lemnul, marşul se aseamănă cu
val sul şi maz�rca aduce cu romanţa, aşa cum
ajunge de seamănă leiţi într'o coahitare în­
delungată baba cu moşul şi cu ei amândoi
pisoiul, şi cum se identifică după o logodnă
depărtată, când unul din soţi a şi murit,
inelul căsniciei cu degetul ce-l poartă ...
Vehiculul cu care îşi împinge unchiaşul
fIaşneta, e o împărechere totuş eterogenă de
organe. Roţile au slujit cândva unui cărucior
de copil, care poate că de atunci a ajuns ge­
neral sau ministru şi poate chiar să se fi
întors în ţărână ... Legată cu o frânghie ce şi-a
schimhat consistenţa, pe postamentul inform
al roatelor şi dedesuhtul flaşnetei, zace pân­
tecul unui fost violoncel, cu gâtul rupt acum
o sută de ani. In compunerea' monstruosului
instrument - o cărută care cântă - hătrânul
,
a cugetat că o vioară moartă poate da sono­
rităţi unei flaşnete în agonie.
Muzicalitatea flaşnctei a rămas ca nişte
voci de tinichele aruncate, de sticle ce se
sparg, de amnare scăpărătoare, de chei multe,
de seârţâiri de uşi -şi toate aceste glasuri
împărechiatese urzesc unele cu altele, într'o
"' \ .
-225-
IG
, �.
I
---
[226]
I
I
• I
I
I
POARTA NEAGRĂ
armonie, la ale căreia semi-tonuri strîmbe,
se adaugă tonuri noi" care nu aparţin nici
unei game vii şi par suvenirea ultra­
terestră a unor fiinţe de mult defuncte,
scheletele imateriale ale unor vihraţiuni di­
spărute din zgomotul lumii, unde totuş de
la veac la veac, trecute de pe o vioară pe
alta, cântecele se menţin şi se păstrează, ca
nişte diamante exacte.
Flaşnetarul face înconjurul oraşului într'o
săptămână şi dimineţile de Sâmbăta, când
soseşte cu barba lui afumată de mohârcă şi
surâde balconului meu, de unde îi va sbura
tainul, înfăşurat în hârtie, ca un fluture
alb, el pare că vine de departe, din Italia cu
monumente cenuşii ca şi flaşneta, din Na­
poli, din Venezzia, din Roma, unde poate că
a cântat în ajun sub fereastra unui prelat din
Vatican. Intre el şi mine, care-I privesc în­
vârtind manivela lui cu imnuri în putrefacţie,
s'a legat o prietenie mută, în care vorbeşte
mai expresiv şi mai adânc decât cuvintel�
cele mai bine găsite, limba peltică a flaşnetei,
într'un stil de monumente risipite. El mă cu­
noaşte poate, de treizeci de ani, ca un to­
varăş cu care am trăit, mi-a zimbit la toate
-226-
[227]
,.. POARTA NEAGRĂ
---
ferestrele pe unde m'am mutat, şi acum la
închisoare, ca un Dumnezeu cu-barba albă,
egal de hun pentru toţi argaţii lui pământeni.
Deasupra flaşnetei, în colivie, stă ho­
sumflat un cohay cu ochii rotunzi şi negri ca
două mărgăritare. Lângă el cutia cu noroace,
din care iese pentru spiritele neliniştite un
hilet tipărit, galben, verde sau alb, după
sexul şi după vârsta cercetătoruIui, ispitit de
intentiile misterioase ale destinului. Ce a
,
putut înfrăţi muzica şi norocul în mintea
hătrânului flaşnetar ?
Plecat cu ploile toamnei şi cu cocorii, re­
tras departe, poate schimhat în Moş Crăciun,
ca să pregătească, poate, jucăriile copiilor,
de iarnă, hătrânul meu se întorcea odată cu
rândunelele, acelaş de anul trecut, cu aceeaş
trăsurică şi acelaş repertoriu. Zâmhetul lui
surâde a ca şi cum nu ne văzusem din ajun.
Il aşteptaseră caişii ca să înflorească subt
hinecuvântarea câ:iJ.tecelor lui, vechi ca psal­
tirea. Il aşteptam eu cu ochii în făşiile al­
hastre ale azurului... arhorate la toate eta­
jele cerului ca să-I primească.
Anul trecut au înflorit grădinile fără ca
flaşnetarul să fi venit. A trecut vara toată.
I � •• , �
-227-
[228]
!
I
:
I
I' I
1
-:
,
POARTA NEAGRĂ
A trecut toată toamna, au plecat herzele,.s'au
scuturat penele copacilor. în . aşteptarea lui.
Şi s'au întors rândunelele încă odată. Şi au
înflorit caişii, salcâmii, fără povestirea lui de
bine, şi sărbătorile Paştilor au trecut iarăş
fără s'audă flaşneta, deasupra căreia sta pitit
un cobay alb cu capul roşu şi cu ochii de
mărgăritar .•....
j(
-22R-
[229]
CUIBUL RÂNDUNICII
_ Când omul va îngrămădi atâta ştiinţă încât
să nu-i mai rămâie inteligenţii lui nici un mis­
ter, cum va mai primi el să trăiască, să se su­
puie şi să aştepte desfăşurarea şi finalul unei
vieti de mainainte cunoscute?
,
- Omul are norocul că găseşte la fiecare veac
drumul şi după ce a dat În direcţia unei' sin­
gure erori toată cultura pe care inteligenţa
lui putea să o producă, adoptă cu uşurinţă
alta, croieşte un drum nou, după o desco­
perire, sau se Întoarce la altul, părăsit de­
mult, cu alte speranţe. Omul are norocul că
poate greşi cât mai des fără părere de rău,
cu neadormitul vis de o perfecţiune actuală
şi viitoare. Omul are norocul că se distrează,
că face răzhoiae pentru o idee - el crede ­
pentru un instinct; că munceşte mai mult
decât cercetează şi că moare în definitiv la
-229-
[230]
POARTA NEAGRĂ
timp, aducând câte foarte puţine firimituri,
într'o mie de ani, din marele necunoscut.
Credinţa cu care rândunica îşi construieşte
cuibul sub streaşina mea, din noroiul de peste
drum, aglutinat cu paie, aduce aminte de
casna oamenilor de a-şi zidi palate şi de a
dura proprietăţi, din care nu se alege nimic.
O prăjină lungă va sfărâma cuibul într'o zi,
când stăpânul casei îşi va da seama că piatra
dela intrare se acoperă cu scuipatul cui­
bului din dreptul ei. Dacă ar şti rânduneaua
că munca ei va fi sfărâmată, că puii-i vor
fi doborîţi, nu s'ar mai iubi, n'ar mai cloci
ouăle, ci singuratică în mijlocul unei lumi de
profunde şi definitive singurătăţi, ar aştepta
pe crucea hisericii să pice de slăbiciune şi ne­
putinţă, protestând împotriva naturii, care
se joacă de-a zburătoarele, prin greva tu­
turor organelor ei. Dacă ar şti de moarte şi
de viaţa căreia îşi pregăteşte odrasla, îngră­
dită de instinctele şi de viaţa pisicii, rându­
nica n'ar mai străbate zările către zonele
calde, nu şi-ar mai osteni aripile, n'ar mai
prinde muştele şi fluturii aerului trandafiriu,
n'ar mai culege din zbor, căzând ameninţă­
toare şi primejduită, bobul de apă cu care se
-230-
[231]
POARTA NEAGRĂ
adapă din unda marilor lacuri, ciupite In li­
niştea .zilei de ciocul dibaci.
Dar natura se zbeguie cu făpturile ei până
la capăt. Le închide, ca nişte cutii fru­
moase şi le deosibeşte conţinutul, aşa încât
să nu poată comunica fiinţă cu fiinţă, des­
părţind zhurătoarele între ele şi pe ele de
celelalte fiinţe şi aşezând în constituţia funda­
mentală a vieţii Impotrivirea speciiIor, agra­
vată de duşmănia individuală.
Chiar între oameni, câti se aseamănă între
.
dânşii ca să se poată-înţelege ? Câţi vorbesc
pe deantregul aceeaş limbă? Unul singur Işi
cunoaşte limba lui şi nimeni nu i-o poate ·,1n
totul pricepe. O carte ar ajunge în toată
lumea căci tot ce se poate gândi despre lume
încape într'o singură carte. Nu! Mii de cărţi
nu desluşesc din tine nici Inceputul.
Mii de rândunele construiesc In fiece pri­
măvară, ca Dumnezeu, din lut şi scuipat,
acelaş cuib, fără să ştie nimic şi milioane
de oameni improvizează cu speranţa Inju­
mătăţită, că poate să mai fie ceva ...
-231-
[232]
, .
TRIFOIUL
Am un ghiveci cu trifoi în fereastră. In
capătul firelor lungi, pe care un miracol le
ţine în picioare, se deschid câte trei foi de
fir, ca nişte umbrele.
Il păstrez în geam trifoiul, căci mai bine
decât altă plantă, îl văd zilnic trăind. Dimi­
neaţa firele lui se apleacă şi rămân aplecate
către soare. Seara, firele sunt drepte şi foile
sau întors, cu o încântătoare pudoare. Le
văd închizându-se şi deschizându-se şi a­
ceastă acţiune neînsemnată a unei plante
nespus de gingaşe, ce-şi strânge, fiinţa în faţa
umbrei şi pare că doarme noaptea odată 'cu
pasările, cu albinile şi cu vacile albe, far­
mecă şi turbură.
Ce eşti tu şi cum ne-am Întâlnit ca să-mi
dai mie sensaţia pe care spiritul o respinge,
că cineva te-a făcut şi pe tine şi pe mine şi
-232 -
[233]
D
POARTA NEAGRĂ
ca m fata unui fir diafan de iarbă cărtile şi
, ,
inteligenţa trehuie să capîtuleze ]"
Cum te hucuri tu, ca şi mine, de lumină
şi te întristezi de întuneric? Ce ai tu, care
nu mă cunoşti şi nici nu poţi să ştii dacă
sunt, cu mine, care te privesc cu uimire şi
necaz fără să te înţeleg? Ce cauţi tu pe lume
şi ce' căutăm noi amândoi?
Cărturarul te numeşte plantă şi-ţi zice ţie
trifoi - şi mie om. Şi mai mult nimic.
Fiecare cu numărul lui.
-233-
[234]
TORTURA
I
I
I I
I
,
1
I
I
I
r
'l
,
-:
,
Toţi copii fură, cum fură câinii, mâţele,
maimuţele, cărora instinctul de proprietate,
produs de civilizaţie, Ii-i necunoscut. Eu când
furam câteodată un pumn de zahăr sau câ­
teva bonboane, se deslănţuia în mine şi peste
mine o întreagă dramă, ca o cataractă, şi.
niciodată n'am fost mai nefericit ca după
realizarea unui act, care îmi făgăduise o plă­
cere. Dulceturile furate îmi ardeau mâna în
,
care le ţineam ascunse în buzunare şi preo­
cuparea mea tenace, consista în a duce la
loc ceeace dosisem, pândind momentul de a
nu fi surprins în vinovăţia mea îndoită.
Sensaţiile, scrupulele încercate cu bonboa­
nele, au rămas la maturitate în ce priveşte fe­
meia. O iubeşti, te învierşunezi, şi in ceasul
când îţi aparţine, te-ai întristat. Ai mistuit-o.
E ceva care îţi turhură toate plăcerile pre­
supuse, pe cale de a fi realizate; ceva Inex-
-234-
I I
--�-------------
- .
- .---
-
[235]
POARTA NEAGRĂ
plic abil, ca şi cum pe lespedea sufletului,
aşternută pentru mulţumire şi odihnă, o
mână satanică a gravat sentinţa, pe care o
citeşti de câte ori vrei să te aşezi cu o carte sau
cu o amantă: «tu nu ai acest drept».
Ce neam nesfârşit de sclavi îngenunche în
tine, când vrei să te bucuri? Din ce iobăgie
seculară apare azi sufletul tău, când vrei
să-I împărtăşeşti cu o mulţumire? Te-ai
născut solidar cu sentimentul că ai numai
datorii şi că trebuie să le suporţi pe cele
mai grele, cu atât mai docil cu cât jertfa se
prevede mai grea.
Tu nu vei fi nici bogat nici sus aşezat, pare
să dăscălească o voce interioară. Tu vei purta
jugul unei conştiinţe de rob şi vei robi, făr'a
te plânge, familiei tale, femeii tale, copiilor
tăi, şi mai ales unui trecut, pe care nu-l
cunoşti, ivit în idei şi sentimente; nu din
plăcere nici din neplăcere, dar pentrucă aşa
trebuie să fie. Duminica ta nu va fi Duminică,
căci atunci vei fi chemat la o muncă mai
aspră. Grădina ta nu va fi o grădină parfu­
mată şi un aşternut delicat de culori, pen­
trltcă nu vei avea timpul să vezi şi să simţi.
-235 -
1
[238]
POARTA NEAGRĂ
pentrucă ai urzit azurul, pentrucă ai făcut
caprele şi copacii şi ţi-ai distribuit fiinţa in
toate seminţele şi în toate fiinţele, cu cari
fără voia mea mă simt legat, fie că ştii tu
sau nu ştii. Mă rog Ţie Doamne, să nu mai
fiu eu însumi.
I r
I
I
I
li !
\( II
-: -238-
,
[239]
GA.NGĂNIILE
Noaptea năvălesc in lumina lămpii mii de
insecte, pe care o mână invizibilă pare că le
aruncă pe fereastră, ca nişte confeti. Vin din
ceruri, din cuihurile lui luminoase, sau sunt
ele înşile stelele, ale cărora stoluri adânci trec
in vârteje multicolore pe deasupra noastră
neîncetat?
Insectele zboară şi ies, ori şi cum, din în­
tunericul care le fabrică şi le dă drumul ca
unor imense valuri de sământă de mister. Din
.
tiparele lor până in lampa mea arzătoare, in
a ,căreia dogoare aripile impalpahile, de pul­
bere dantelată diafană, se topesc în scrumuri
de aur, ele s'au ţesut din cele mai fine şi mai
provizorii materiale din câte a descoperit
natura şi fiecare e lucrată ca o bijuterie de
geniu. Smalţului verzui şi transparent, cati­
felei cărămizii, pieilor ce le alcătuiesc, unse cu
\.
. '"/ ..
-239-
[240]
POARTA NEAGRĂ
I
.1
:!
li)
L.
i
':
,
lacul capricios al pensulei aeriene, artistul din
întuneric le-a adaus câte un corset de mătase,
câteva fire nervoase ale picioarelor şi elitrelor
şi în toate aceste compoziţii microscopice a
pus esenţa şi mai uşoară şi mai tainică, a
unui suflet de sine stătător, care le îngăduie
. să se înalţe, .să se mişte, să se poarte dintr'un
loc într'altul, să-şi aleagă flacăra ce le va
mistui .
. Trei fluturi de aceeaş marime, tăiaţi cu
foarfeca după un patron identic într'un
atlas de o culoare necunoscută, stau ca trei
triunghiuri echilaterale pe păretele meu.
Capul lor e o minune. In puful palid mărunt
şi bogat ce-l acoperă, sticleşte ca două ruhine,
focul sumbru, cu amintiri de metal, al ochilor
desinaţi în orbita lor auriferă cu preciziunea
si amănuntimea florilor de câmp. Cei trei
, ,
fluturi stau ca nişte echere. Câte trei dungi
brune şi în. zigzag le acoperă transversal
aripile, largi la bază, iar stofa lor poartă în
ţesutul ei linii de relief imperceptibil, sute de
raze geometrice întâlnite în punctul ascuţit
ce ascunde capul, ca un vârf.
Noaptea îmi trimite mai întâiu câte un
model din fiecare zburătoare, pe care apoi îl
-240-
[209]
•
PLUTONIERUL
Custodele închisorii militare era un lup­
tător de profesie, fioros, uriaş, Sonda, care cu
un pumn putea să spargă zidul. Indiferent, el
hătea pe toţi deţinuţii, cel puţin odată, la so­
sire. Dacă deţinutul avea spectatori, Sonda lua
cu sine pe deţinut, ca un păiajen o muscă, îl
târa într'o odaie depărtată şi acolo tăbăra pe
el, cu pumnii şi cu varga. Cei de jos În­
ţelegeau îndată situaţia, după torentuI de
urlete ce se auzea, şi intra într'înşii o spaimă
de moarte .
. Intr'o seară, luptătorul Sonda s'a Înscris
la luptele dela Alhambra, unde un atl�t
mai puternic decât el, I-a făcut de ruşine.
Revenind trist Ia cazarmă, s'a sculat de cu
noapte şi a hătut, ca să se răzhune, zece de­
ţinuţi,. cum ar fi mâncat un hirjar zece
�ititei. Dintre alte fapte de arme ale cele-
-209-
14
[210]
,
1"
.:
,
POARTA. NEAGRĂ
hrului bătăuş, se citează o ucidere din bătaie
şi nebunia unui deţinut bulgar, căruia i-au
sărit minţile sub pumnul lui Sonda.
Plângerile împotriva lui înmulţindu-se la
exces, Comenduirea a delegat, ca să-şi achite
conştiinţa, un maior pentru anchetă. An­
chetatorul se înfăţişează însoţit de Sonda
prin toate sălile închisorii. Răspunsul deţi­
nuţilor a fost invariabil, ca şi întrebarea
maiorului.
Intrebarea maiorului: Cum? Se bate aci?
Răspunsul deţinuţilor: Vai, d-le maior!
dar cine să bată?
Maiorul a plecat din închisoare, şi mai
încredinţat decât trebuie să fie un magistrat
militar, că arestaţii calomniază.
Detinutii sunt în orice caz nişte biete
, ,
brute Iaşe.
Intr'o sală, erau închişi 86 deţinuţi, din
care numai 12, culcaţi transversal şi gură
lângă gură, puteau să doarmă în paturi.
Ceilalţi, pe un spaţiu extrem de redus, se dis­
tribuiau, lipiţi unii de alţii, pe sub cele 2 paturi
din odaie şi pe jos, jumătate din trupul unuia
culcat pe jumătate din trupul vecinilor. Celor
86 deţinuţi le era interzis să părăsească odaia,
-210-
[211]
POARTA NEAGRĂ
închişi cum erau cu lacătul pe dinafară. O
singură dată aveau îngăduinţă să iasă câte
unul, între sentinele, dimineaţa, şi după ie­
şirea fiecăruia, până la întoarcerea lui, la­
cătul era din nou încuiat. Ceremonia dura
câteva ore şi niciodată nu ajungeau cei 86
de arestati de toate vârstele să se evacueze
,
în latrină. Cismele şi bocancii multora ser-
veau în odaie, grele dimineaţa, ca nişte ciu­
bere, pline.
Făcându-se scandal de către socialişti,
tratamentul celor 86 deţinuţi ajunse la
urechile plictisite ale autorităţii militare,
care orândui o anchetă, anunţată evident,
din vreme. Camera fu repede decongestio­
nată, arestaţii fură distribuiţi câte mai pu­
ţini de odaie. La sosirea unui colonel, totul
era în ordine relativă.
Socialiştii deţinuţi, indignaţi, săriră înain­
tea colonelului.
- Domnule colonel, în camera aceasta am
fost până ieri 86.
Colonelul ia notă şi întreabă pe unul din
cei 86, mutat acum într'altă odaie:
- Câti erati ieri în odaie?
. .
� Intim:idat, deţinutul încă privindn-l în
\ -,
-211-
[212]
, III
II
" ,
II I
'1' ,
, I
, I
I
I
, I
I
I I
I I
j
I
I
I
!
t
-:
.
POARTA NEAGRĂ
ochi pe Sonda, pe care nu .era sigur dacă
cifra lui îl va satisface.
- Eram... eram... patruzeci ...
Un socialist: Nu-i adevărat. Eram 86!
Colonelul se adresează altui deţinut, care
stăpânit de ac ee aş laşitate dar încurajat pu­
ţin de negarea socialistului, răspunde, adăo­
gând zece.
- Am fost cincizeci ... d-Ie colonel.
Socialistul: Vă afirm d-le colonel, că
au fost 86.
Atunci colonelul se întoarse către un al
treilea deţinut, un negustor, care mai spo­
reşte numărul deţinuţilor din odaia din ajun.
- Eram, d-le colonel... vreo 60, vreo ...
70 ..•
Şi cum deţinutul voia să continue ŞI
ameninţa să se urce până la cifră, colo­
nelul, contrariat, întoarse spatele şi se de­
părtă, lăsând restul nerezolvat. '
Sonda obişnuia să supuie pe toţi noii
veniţi, întâi unui interogatoriu şi pe urmă
corecţiunii cu pumnul. La sosirea socialiş­
tilor la închisoarea militară el procedează
la fel şi socialiştii îi atrag atenţia că intero­
gatoriul e treaba judecătorilor de instrucţie.
-212-
[213]
POARTA NEAGRĂ
Autorizat, fără de dovadă, să procedeze
după cum l-o tăia capul, Sonda răspunde:
- Aici se face adevărata instrucţie şi cine
vine aici vine ca să fie hătut... Crucea şi
Dumnezeul mă-ti de socialist.
In sfârşit, plângerile curgând cu miile la
autoritatea militară, luptătorul Sonda e scos
din slujbă şi « retrogradat », numindu-se in
funcţia de grefier la Curtea marţială ... Acolo,
intr'o seară, a aşteptat până la orele 8% când
se goliră toate cabinetele parchetului şi în
deplină siguranţă că nu-l aude nimeni, a
luat cu sine doi ţărani deţinuţi, i-a hăgat
in privată şi pe un spaţiu de trei metri pa­
traţi i-a bătut pe amândoi, până i-a leşinat.
Să fie Sonda un pervers înăscut, care nu
poate trăi, ca un N eron devenit plutonier,
decât în spectacolul schilodirilor şi în vaetul
suferinţii? Să fie un caz de sugestie- colectivă?
- L-am cunoscut pe Sonda. Un om puţin
la trup şi slab, politicos afară din cale,
cu vocea sfioasă, blând şi prietenos. Răsfoia
o carte de versuri şi avea preferinţele lite­
rare cele mai delicate ...
In 1913, la întoarcerea trupelor din Bul­
.�aria, am fost adus să scriu un şir de ar-
-213-
[214]
POARTA NEAGRĂ
ticole împotriva unui colonel, întemeiat pe
mărturiile, impresionante prin culoare de
adevăr, ale unui întreg tren de soldaţi, ale
cărora nume şi adrese fuseseră cu de-a­
măruntul consemnate în caetul meu de bu­
zunar.
Chemat la Parchet, mi s'a cerut numele
informatorilor, pe care am refuzat să-I co­
munic. Pus faţă 'n faţă cu colonelul, oribil
de brutalizat - în numele drepturilor şi al
omenirii-mi-a venit să mă spânzur. Colo­
nelul plângea şi mă găseam dinaintea celui
'mai blând şi părintesc om de treabă. Nu
ştiam ce să fac. Am voit să-i sărut mâna.
M'aş fi băgat cinci ani slugă la el fără
simbrie, numai să pot să-I împac. Nu fu­
sesem niciodată într'o stare sufleteas�ă atât
de contradictorie şi acest eveniment a con­
stituit primul meu mare desgust de presă
si de meseria de preslaş .•..
, ,
Colonelului i-a fost de-ajuns cea mai ief­
tină dintre compensaţii şi cea mai stupidă,
după o calomnie abjectă: o desminţire.
Dar am căutat şi eu o compensaţie mo­
rală, umblând timp de 2 luni, în tot ju­
deţul Argeş, de. unde erau �,oldaţii, ca să
-214-
[215]
r
POARTA NEAGRĂ
găsesc pe câţiva din ei. Privirea lor fusese
atât de Înflăcărată, accentul lor atât de
veridic, tempo naraţiunii atât de logic în
plastica lor povestire de suferinţi îndurate,
încât aveam dreptul să le fac cel puţin
imputarea că s'au servit dolosiv de măştile
tragediei.
Toate numele şi toate adresele fuseseră
false ...
-215-
� 11
[216]
, f
I
!,
1
I
I
, I
I
I
l'
'1
;
,
SCENĂ LA JILAVA
Se anunţă inspecţia unui general şi deţi­
nuţii sunt puşi pe două rânduri ca să-I pri­
mească. Deţinuţii socialişti se grupaseră lao­
laltă. Generalul apare în capul frontului care
izhucneste la sfârsitul liniei într'un imn de
, ,
hună sosire. Generalul e multumit. Inain-
,
tează salutând şi surâde. O închisoare atât
de disciplinată, cu deţinuţi atât de bucuroşi
de vizita lui, îl măguleşte. El încetinează pasul
şi se opreşte în dreptul fiecăruia.
Deodată însă generalul păleşte şi ochii lui
încruntaţi se îndreaptă către corul dela coada
coloanei. Urechile lui aud tot mai distinct
cuvintele imnului cântat; se supără, dă or­
dine; maiorul comandant al închisorii se gră­
beşte să se scuze, primeşte cu amărăciune
un potop de insulte, gesticulează de disperare.
Liniştiţi, socialiştii cântau în onoarea gene­
ralului inspector, «Internationala».
-216-
[217]
B UBI
După reprezintaţia de adio, dată într'o
seară de Duminică, strălucita trupă zilnic
ovationată frenetic, s'a retras în viata pri-
, ,
vată, prin apartamentele ce înconjoară circul
şi fac un singur corp cu el. E o curte În­
gustă, cu strâmtori, circulară, gâtuită între
colţurile ieşite ale edificiului şi gardul îm­
prejmuitor şi suht învelitorile treptate, de
pagodă, cu streaşini adânci, căsniciile per­
sonalului, cu ferestrele joase, par nişte cui­
huri de cârtiţe şi şobolani, în care un meşter
păianjen ar fi introdus, pe fire, lumina ...
Raţele îşi leagănă mingea pântecului ca
nişte crapi ieşiţi pe uscat. Gâştele popu­
Iează cu mişcări de preotese curtea de no­
roi şi gunoi pe lângă uşi, pardosită cu ho­
lovani rotunzi ca pepenii stricaţi.
<, � Câteva găini urmăresc, ciugulind pămân-
-217 -
[218]
POARTA NEAGRĂ
"
I
I
; I
I
-:
T
tul, liniile unui desen imaginar şi bucuroase
că au descoperit un tezaur, acolo unde nu
se găseşte nimic, zgârie cu entuziasm pămân­
tul cuminte, pe când ochiul subit inspirat al
lebezilor de ogradă se surprinde contemplând
deacurmezişul, cu o atenţie mistică, cerul
în care se ascunde Dumnezeu, deasupra cir­
cului vopsit cu catran şi terminat cu un
minaret pitic. Contemplarea intermitentă a
gâştii sfârşeşte repede printr'o aplecare pe
burtă, urmată de aruncarea instantanee a
unui scuipat mocirlos şi de o fericită bătaie
din pene. E stilul ei de-a-şi exprima impre­
siile, primite cu gâtul ridicat în ipoteză.
Trei porci tineri murdari, din care unul
creţ, cu o simpatic� privire de voie bună,
în capul lui satiric, rătăcesc de jur împrejurul
templului cu paiaţe, cu coada înodată strâns
deasupra ochiului fesei şi cu cheotoare, ca
sfoara unui pachet de cârnăţărie. .
Ilustra călăreaţă de şcoală înaltă, care a
recoltat dealungul stagiunii urale, cât zece
deputaţi, când cu un picior pe şeaua calu­
lui şi cu celalt în vânt, zbura pe subt ochii
lungiţi ca nişte migdale ai elevilor din ga­
lerie ; cuceritoarea de inimi, ahia înveştmân-
-218-
[219]
POARTA NEAGRĂ
tată într'o fustă diafană, cu zeci de volane
şi petale, umflată ca o crizantemă, trece acum
drumul în papuci şi broboadă, purtând pe
farfurie o bucată de brânză, cumpărată din
colţ. Seducătoarea călăreaţă şi baletistă e
cocoşată, are un nas zbârcit, un păr aspru
ca fânul şi trei copii ...
Dela fereastra de hotel, care ne serveşte
de închisoare, urmărim viaţa familiilor tă­
hărîte de jurîmprejurul circului, ca într'un
bazin cu apă deplasarea mormolocilor şi
a vioaielor lipitori.
Fiecare membru al familiei, amestecată
acum cu gâştele, cu tapajul hariton al ra­
ţelor, cu hasul porcilor şi cu găinile, e un
număr cunoscut din circ. Stareţa căsniciei din
fată, e hăhuta cea mică, o domnisoară de un
" ,
cot, cu bărbia ceva mai ridicată dela pământ
ca a unui răţoi. Figurează deobiceiu la spec­
tacol, într'un şir de şapte «liliputani», bărbaţi
şi femei, o scenă pastorală elveţiană, însoţită
de doina vacilor şi de refrenul ei guturaI.
Mi-aduc aminte de o atitudine a trupei,
în care băbuţa bătând uşor din palme, cu
braţele înclinate deasupra capului, ridica şi
� .�piciorul într'o schiţă de dans pe loc. Acum
-219-
[220]
, I
1
I '
I
I I
i
i' \
I
I
I
\
! ".,­
.
POARTA NEAGRĂ
o cunosc în aspectul ei gospodăresc zdren,
ţuit. Ea conduce intreaga gospodărie, cu o
autoritate evidentă. E o persoană harnică,
nervoasă si sîcîită, ca o vrabie în neincetat
,
neastâmpăr. Invârtită pe creştetul craniului,
aparent prin păinjenişul părului pleşuvit, ea
nu poartă o cosiţă mai groasă decât coada
porcului ce se fuduleşte cu această mustaţă
de carne de-asupra buzei anale. Cochetăria
contrastând cu şorţul soios o reţine dimi­
neaţa câte puţin la oglindă, pentru ca
d-şoara să-şi vâre sub cosiţa capului o turtă
mică de păr străin bălai, încâlcită ca perina
de călcâi a unui papuc.
Sculată de dimineaţă, d-şoara iese cu un
pumn de grăunţe în poala ei cât un buzunar
şi hrăneşte animalele, printre cari se pierde
ca o pasăre clocitoare. Ea poate intra în
coteţul găinilor ca un cocoş, fără să-şi plece
capul. Infăşurată într'un şorţ lung, rigidă
pe şolduri şi pe umeri, grasă sub bărbie,
d-şoara pare un copil artificial, în vârstă
de 40 de ani, care se, mişcă graţie unui re­
sort intors odată pe zi.
Sub comanda ei se găseşte, afară de ani­
malele bătăturii şi de o servitoare cu gles-
-220-
[221]
POARTA NEAGRĂ
nele groase şi cu pielea picioarelor roşie ca
sfecla, un căţel, un copilandru de căţel.· E
un pui stângaci vânăt şi gălbui, de du­
lău de neam prost. Capul mare şi fălcos a
luat-o înaintea trupului cu cel puţin două
luni, aşa că puiul de câine şi-I poartă cu
oarecare greutate, îngrijorat de echilibru şi
cu o seriozitate comică, ridicat pe încheie­
tura gâtului. EI pare îmbrăcat. până Ia
umeri ca Ia circ, cu un cap artificial, de
câteva ori mai voluminos decât capul lui
adevărat.
Intre căţel şi d-şoara pitică e o alianţă şi
un conflict permanent, care umple toată
ziua cu manifestările lor. Incă neobişnuit cu
paza regulilor de bună cuviinţă şi încrezător
cu naivitatea unui neofit în libera functiune
.
a organelor sale, căţelul îşi depune uleiurile
pe covoarele din casă. De mai multe ori pe
zi, se aude stridenţa glasului ascuţit de
fluier, în care se zbat alternativ pitpaIacul
şi ocarina, şi când îţi ridici ochii de pe carte
şi te uiţi într'acolo, îl vezi părăsind odaia cu
o grabă scâlcie, cu un pas întrerupt de insu­
ficienţa picioarelor, prea strâmbe pentru
fugă, sărind şi urmărit de nuiaua cât un
•
-221-
[222]
-
POARTA NEAGRĂ
băţ de chibrit a d-şoarei, care apare în uşe
cu ochelari. Nuiaua se agită fără să-I lo­
vească, ameninţătoare în aer, ca bagheta
de. polcă a unui şef de orchestră. Căţelul
Însă a înteles că nuiaua nu-i un obiect de
,
desfătare şi închipuindu-şi că-I ustură, dacă-l
ajunge, se simte obligat să puie efectul
înaintea cauzei şi ţipă cât îl rabdă gura,
căznindu-se să treacă pragul uşii cu cea
mai mare velocitate pe care i-o permite
corpul caricatural, Ca să i se modifice rassa,
căţălandrul a suferit operaţia tăierii cozii şi
a urechilor şi pare deghizat într'o formă
grotescă, mijlocie Între pasăre,. peşte şi
cornut.
Duminica, domnişoara, Îmbrăcată cu haine
noui, stă pe un scaun scurt, cu spată, În­
tr'adins construit pentru d-sa şi citeşte,
sub gutuiul înflorit, o carte nemţească. Toţi
ai casei au plecat de acasă: dresorul de cai,
călăreaţa de înaltă şcoală, baletistele şi clow­
nul August, un domn înalt, blond, grav ca
un inginer, ocupat în timpul săptămânilor
de vacanţă cu ţesălatul porcilor ce vor
intra mai adânc în sânul familiei, sub formă
de cârnaţi şi cărnuri afumate pentru iarnă.
,
-:
.
-222-
[223]
POARTA NEAGRĂ
, I
!
Vasele stau şterse în dulapuri, furculiţele
în cutia lor, servitoarea a plecat şi ee la
Plimbare. Singură domnişoar a şi căţel.,l
.4..u,J.,
ghemuit la picioarele ei, înc�lJte 'cu pantofi
albi de copil, sunt ;';asâ. Uşa dela bucătărie
e închisă, ca Julapurile. Păsările şi porcii
sunt în coţţe. Domnişoara se bucură de o
stăpânire ategrală a domiciliului şi are or­
goliul u�lÎ camerist de jurnă, care se plimbă
I îr zilele de sărbătoare, pe coridoarele Băncii
�-,.r
� Naţionale.
Figura ei curată exprimă o satisfacţie cins-
'. " tită. Mai citeşte puţin, se mai uită puţin
la pomi, toţi înflori ţi , la liliacul albastru
peste garduri şi când câinele, ireverenţios,
îşi plimbă botul ca o maşină de tuns 'în
jurul şezutului, cu piciorul ridicat la umăr,
ca să-şi prindă purecii şi să-i toace pe loc,
domnişoara se apleacă, îi scoate capul, de
urechi, din intimele lui preocupări şi mus­
trându-l cu degetul, gros cât un bob de ghindă,
ca un preot protestant, îi vorbeşte româneşte:
- Bubi, de tce nu stai fromos ?
.... , �
-223-
[224]
"
'/
-' .... ,.
I
1,
(
I
I
l'
"
r
'1
, ,
�
I
I
l' I
I
-:
"
FLAŞNETAR U �
Cât mi-e de drag bătrânul flaşnetar c:,:,':şi
aduce flaşneta, sicriul, subt fereastra mJ·
mă salută şi cântă. Intre flaşneta veche şi
flaşnetarul bătrân şi repertoriul lui, compus
din şase arii, pe care nimeni nu le mai cu­
noaşte, s'a întemeiat o solidaritate, ca şi cum
s'au născut gemeni împreună. Aceeaş culoare
îi îmbracă pe câteşi trei. Pălăria bătrânului
e roşcată ca flaşneta, şi f'laşneta lui e cenuşie
ca pălăria, cele şase cântece s'au descompus
ca forma hainelor, ca încăltămintea; un ma-
, ,
terial ciudat, uniform, a rezultat din tran-
sformarea lentă şi din pătrunderea unora cu
celelalte a lemnului flaşnetei, a tovalului du­
botelor, a pielei flaşnetarului. Singuri ochii
foarte albaştri ai hătrânului pun două pete
de mozaic în acest grup de vechituri turnat
ca dintr'o bucată de fontă.
-224-
[257]
il,
III
POARTA NEAGRĂ
Puterea fără margini a lui Balaban e
numai fizică. Privirea care-i rezistă îl intimi­
dează. Ieşindu-i înainte nebunul Iancu, ho­
tărît să-I înjunghie cu un briceag de scobit
urechile şi dinţii, Balaban e apucat de
groază.
In sfârşit, hoţii se hotărăsc să-I astâmpere
pe Balaban, în momentul când nebunul ră­
zimat de umerii unui copil, pe care-I mân­
gâia, începuse să-I ameninţe cu o privire
încruntată. Eroul zilei e banditul Lache,
vestitul şef de bandă, care după 18 ani de
ocnă a fost adus să-şi sfârşească osânda
de 20 de ani aci. Lache e un ţigan mărunt,
stropit cu găuri de vărsat, nervos şi slab,
cu o căciulă mare, al căreia mot e vârît
•
cu o eleganţă specială înăuntru. Ageri-
mea de maimuţă a ochilor lui şi mersul lui
cu călcătura felină, pe vârful degetelor, ca şi
cum încheietura călcâiului i-ar sta în mij­
locul tălpii, aduc aminte lupul şi hiena.
Darul lui de comandă îl face ascultat şi
stăpân asupra tuturor hoţilor care îl privesc
cu admiraţia terorizată a tinerilor începă­
tori, pe poetul mare încă în viaţă trecând
Pf bulevard. Lache ia deodată atitudinea
-257 -
17
[258]
r
I
"
II
il
!I
Il
,1
I
I
r
I
I
!.
r :
;
POARTA NEAGRĂ
tigrului ridicat în două picioare ca să sară,
urcă scara iute, iese înaintea lui Bala­
ban, care în plină vociferare se opreşte
speriat, holbează ochii şi, paralizat, se laşă
apucat de mână şi strâns de tălpile de fier
subţire ale banditului Lache.
Stăpânit, Balaban îl urmează pe scări, e
scos din curte. Atunci reînvie hărbătia sol-
.
daţilor şi gardienilor, care apar cu funii. Se
apropie hoţii şi socialiştii. Balaban e răs­
tignit pe pământ, spre cea mai mare părere
de rău şi a lui Lache, silit să-şi arate auto­
ritatea, şi a celorlalţi hoţi de carieră. Ne­
bunul Iancu strigă: In lanţuri! La gherlă!
Hotii, adresându-se socialiştilor si ziaristilor,
, , ,
clatină din cap. '''\
- N'are, bietul, cu d-voastră nimica. Ură- /
şte pe gardieni.
Un lanţ leagă un braţ de u.p picior al lui
Balaban, închis la gherlă, unde în aşteptarea
curierului care îl va transporta în patria lui
plăcută, la ocnă, el şi-a sfâşiat hainele şi îşi
întinde lanţul pe muşchii goi de hercule des­
puiat.
Socialistul Bogdan care protestează şi când
e soare şi când nu e, şi când îi e bine şi când
-258-
[259]
POARTA NEAGRĂ
îi e rău, se supărase teribil că Balahan nu-l
lăsa să doarmă şi îi ameninta existenta.
, ,
Acum, el se revoltă de ce Balahan e în lan-
ţuri. Logică de tapiţer.
Primul gardian, N egoiţă, i-a răspuns:
-Atunci să-i dăm drumul prin curte.
- Mă opun! a replicat Bogdan.
Balahan a asasinat lent, cu rari lovituri
de cuţit şi cu progresive strangulări, o hă­
trână călugăriţă, care refuza să-i spuie unde
tine a hanii ascunsi.
, ,
Iar ca să poată pătrunde în chilie, a imitat
noaptea vocea şi sgârîitul pisicii, deasupra
pragului uşii ...
-259-
17'
[260]
HAINELE DOMNULUI DIRECTOR
D-I director e un bărbat mijlociu, negru
la faţă, cu pielea alhăstrie, ruptă şi dreasă
peste tot, ca un ciorap cârpit cu ghemuri
deosebite. Pe obraji, pe bărbie, pe lângă
buze, masca lui prezintă găuri reprizate pe
dedesuht, sau nodurile superficiale ale unei
înseilături grosolane, executată cu un ac
prea mare şi cu un bumbac prea gros de o
mână nepricepută. Faţa lui pare îmbrăcată
într'un tricou cu două găuri pentru ochii
permanent înflăcăraţi. Pleoapele poartă rând
pe rând umflătura vânătă şi roşie a unei
invizibile ţepi de viespe, cu care s'a luptat
peste noapte în timpul unui vis urît de
blefarită. Intr'adevăr, dimineaţa d-l director
se deşteaptă fără să fi avut simptome de
cu seara, cu privirea îndoită, un ochi normal
şi celalt scoborît către nară, ceeace dă capului
o atitudine de ochitor fără puşcă.
-260-
[261]
POARTA NEAGRĂ
Ceafa d-lui director, mai totdeauna supu­
rează, dintr'o plagă neagră cu conturul ne­
regulat de mocirlă, şi trandafirie în mijloc,
ca şi cum ar fi primit deasupra gulerului
lustruit dela cămaşe, flegma cu miez, sfâ­
şiată din plămânul unui tuberculos. Dar
acest cap, acoperit cu mitra directorială­
şapcă neagră cu trese de aur pe catifea vişinie
şi cu două chei încrucişate pe frunte - e con­
ştient de importanţa lui şi semeţ. Mătura
unei mustăţi aspre se zbîrleşte cu vârfurile
în sus, deasupra buzelor violete, proemi-
I nente, prin umezeala cărora organul gros şi
posomorît al d-Iui director grăieşte. Acest
organ rosteşte înjurătura cu o înlesnire care-i
aproape o poIiteţă. D-l director ştie că e o
persoană energică şi o mână de fier.
O întreagă carieră de puşcărie se bolteşte
ca o zare în perspectiva trecutului pe
care I-a străbătut până Ia treapta supe­
rioară, de unde acum comandă fulgerii ca
un zeu, grad cu grad, tresă cu tresă: «Sunt
Directorul Unei Instituţiuni», repetă el ca un
ecou al destinului, de câte ori i se pare că
nu s'ar şti îndeajuns cât e de însemnat rolul
lui social. Si această declaratie o face de două
, ,
-261-
[262]
PQARTA NEAGRĂ
1,
'1
, I
I
LI
....
II
i
i
'I
I
I
i j
,'1
I
!
! ..
.-
;
ori pe zi, cu pălărie sau cu şapcă, în aparta­
mentele deţinuţilor săi, ajutându-se cu gestul
mânii drepte, la ale căreia degete strălucesc
inelele mari cât bobul de măslină şi mai cu
seamă unul cu inima neagră, înconjurată de
briliante şi de proporţiile unui lacăt de puş­
culită.
,
D-I director e însă cochet. Costume cenuşii,
costume cernite şi bleu-marin îi mângâie
trupul fălos. Croitoria de sub direcţia asa­
sinului Dimitroff e în permanenţă ocupată,
ca şi cismăria închisorii, cu împodobirea per­
sonalităţii sale, păşind majestuos în încălţă- .
minte subţire, galbenă sau neagră. In mij­
locul curţii, pavată cu bazalt, fiinţa lui se
contemplează singuratică în obiecte şi îşi zice,
privind clopotniţa, legătoria de cărţi, birou­
rile, brutăria şi dincolo de ziduri: «Toate
acestea sunt ale mele. Cum aş face să mi
se simtă autoritatea şi puterea şi mai mult?»
Din când în când un deţinut se strecoară
cu căciula în mână prin faţa lui şi la fiecare
marcă de respect, bărbia lui de stăpânitor
se ridică puţin.
E în costumul lui gri. D-I director se
măsoară cu multumire şi îsi scutură mâneca
, ,
-262-
[263]
-�--� --�
POARTA NEAGRl
hainei inutil, de 1> umbră, îşi alungă o cută.
Cele două degete ale mâinii drepte prind
marginile manşetei şi acordat cu acest gest,
întregu-l corp se mişcă rigid şi face o pi­
ruetă. In cracul stâng al pantalonului se
rotunjeşte greu, atributul virilităţii, ca un
muşchi suplimentar, acoperit în interior cu
mătasa cămăşii de culoarea foii de porumb,
vizibilă la guler şi piept.
Domnul director pleacă în oraş. E seară. Işi
pune cu migală mănuşile de aţă cenuşie,
interesat, la fiecare deget, de forma splendidă
pe care o capătă încălţat, frecându-le cu
un lung masaj satisfăcut, dela rădăcină la
vârfuri, şi beat de plăcere, ca şi cum 's'ar
masturba la cinci organe deodată, înrădă­
cinate ca bananele pe un singur ciorchin,
In inima lui, d-} director îşi zice orgolios:
«Cine ar fi crezut să ajung ce sunt ?» Şi în
spiritul lui triumfător şi fermecat se topesc
Napoleon, Bismark şi Regele, ca nişte stâr-
Pituri.,')
-263-
[264]
1'\
I
i" "' I
,
"
,'1
I
1,
1
i
o FATĂ PLÂNGE
II,',"
,
, ,
l'
;
,
A mai înebunit în închisoare o fată bătută
la comisar. In spaţiul tăcut al închisorii, în
faza de linişte şi nemişcare, nebunia fetii
ishucneşte într'o plângere tristă de agonie,
care, fără tranziţie, devine cântec melan­
colic tărăgănat, strigăt de ajutor! aju­
tor! ca şi cum în celula în care e în­
chisă şi unde sfâşiindu-şi hainele, virgina­
la-i pudoare a rămas cu totul goală, ar locui
patru fiinţe cu patru naturi şi patru voci de­
osebite. Viziuni de groază se succed cu vi­
ziuni simpatice cari atrag în feluri atenţia
nebunei.
După cântec, fata pare să fie o ţărancă.
In vocea ei se străvede câmpul, cântă cio­
cârlia, trec boii şi carele şi praful dureros
al satelor pustii.
"1
-264-
[265]
r
POARTA NEAGRĂ
Trehuie aflat de ce a fost dusă Ia poliţie,
de ce şi de către cine hătută şi de ce închisă
Ia Văcăreşti, această femeie tânără, des­
părţită pe vecie de câmpul ei şi de oa­
meni, prin hrutalitatea fără răspundere a
unui functionar.
,
,
-265.·-
[266]
I
'1
J
; t�
I
I
I �
I
, I
-1
,
I
,-
;
PRUNCII
Am văzut azi un copil de 9 ani, condamnat
la 15 zile închisoare pentru crima inocentă de
a fi poftit la o cutie de rahat şi de a fi fu­
rat-o. S'a găsit un negustor destul de legalist
ca să-I denunţe şi o autoritate destul de
senină, ca să-I aresteze şi să-I osândească.
Consecinţă: copilul a fost sedus de către
un individ de 40 de ani, un Bulgar, ce­
dând foamei, pe care Bulgarul i-a astâmpă­
rat-o cu o bucată de brânză. Actul s'a
petrecut de câteva zile. Copilul s'a sfiit până
azi să se plângă. Anusullui e cu desăvârşire
rupt şi o gangrenă s'a declarat în punctul
violentat.
E un copil naiv şi cuminte, pe care Codul,
răzbunătorul prestigiului social, a ţinut să-I
amelioreze. La gherlă, unde a fost izolat
Bulgarul, ar trebui aruncat în fiare şi negus­
torul de rahat.
-266-
[267]
o INCERCARE DE EVADARE
Pe la orele 9 seara, .după închiderea tem­
niţei, la 8, când nu mai sunt liberi până la
10 decât deţinuţii politici, o goană de pi­
cioare face auzul atent şi un ropot are loc
într'un ,colţ al curţii personalului către pri­
mul gardian. Se disting cuvintele: fiare, să
vie garda, evadare, dintr'un ghem de mur­
mure. O lună curată albeşte păreţii de var
printre petele gălbui ale arborilor goi, după '
o ploaie care a curs trei zile şi trei nopţi
dintr'un cer plumhuriu.
Primul gardian, luat de un gardian de
noapte şi de infirmierul Rădulescu, se în­
dreaptă în pas alergător către interiorul
temniţei. La 9 % în tăcerea profundă a nopţii,
căreia lumina lunii îi dă un ton de eterni­
tate, începe clopotul să sune. Pentru Intâiaş
dată liniştea nocturnă e tulburată. Semnal.
Se face numărătoarea detinutilor din nou.
, ,
�
-267-
[268]
POARTA NEAGRĂ
" .
I
I
'i
Sublocotenentul garzn, un ofiţer înalt,
străbate umbra curţii pavate, cu luciul
cozorocului de lac: salută. Mai multi soldati
, .
trec în grabă spintecând cu haioneta de
argint întunericul albastru al spaţiului în­
tunecat de copaci. Curtea de piatră şi bolta
celor două porţi consecutive ale temniţii,
Celulele de Techirghiol în temniţa din fund.
Lucarnele lor dealungul galeriei, stau lumi­
nate simetric, ca nişte aştri de aur pătraţi.
Un deţinut care trebuia să fie închis în
dormitorul lui la ora lui, a fost zărit um­
brind păretele alb al spitalului, aşternut cu
o încremenită velinţă de atlas, şi tupilân­
du-se în catifeaua ascutită a celor câtiva
, ,
molifţi. L-a văzut Slavici şi mai de aproape
. a fost văzut de u� ţigan, închis într'o celulă
vecină şi care, supărat de ploşniţe, scosese
nasul prin gaura cu gratii a uşii, ca să mi­
roasă noaptea şi să contemple stelele din
dreptul ochilor, zăhrelite.
Iată directorul, care tocmai sosit din oraş
cere lumină şi roagă să fie însoţit. Grup de
patru. Se încearcă poarta de zăbrea de fier,
croită 'n semicerc, la gura boltită a piv­
niţii de subt spital şi cineva spune că cer-
-268-
[269]
POARTA NEAGRĂ
cetarea pivniţei s'a făcut. In odaia cimentată
a morţilor nu e nici o urmă de evadare.
Primul gardian de noapte arată locul pe
unde presupusul evadat ar fi putut ieşi-­
şi pe lângă care puteai trece de nenumărate
ori fără să-I hănueşti. Totuş, semnele evadării
sunt distincte şi dovedesc inteligenţa celui
care a fugit sau stă pitit undeva pe aici, În­
tr'un păejeniş, E o fereastră de pivniţă, care
răspunde şi în pivniţă şi, printr'un capriciu de
arhitectură, şi «între ziduri», Ea scobeşte zidul
la nivelul solului şi se arcuieşte până la înăl­
ţimea unui om. Gratii foarte rare îi îm­
părţesc lumina, ţesută cu sârmă ghim,
pată împletită des. Sârma a fost desfăcută
pe un dreptunghiu spre pământ şi un gol
a fost practicat dedesubtul harei orizontale
care desparte fereastra în două şi pe subt
care evadatul a putut să se strecoare. El
a fost cu picioarele goale, căci ca să nu se
înţepe apăsând cu talpa în mănunchiul
de ghimpi ai sârmii, pe deasupra căreia
trebuia să alunece, prevăzător şi pregătit,
pusese peste sârmă doaga de nuele a unui
coş împletit, pe care picioarele lui s'au spri­
jipit în efortul executat de corp ca să treacă
- 269-
[270]
POARTA NEAGRĂ
printr'un vid îngust, ca pe o pedală. A Is­
butit să fugă? Cine poate să spuie?
Fapt 'este că nu a fost prins. Fapt este că
un om umbla tupilat prin curtea spitalului,
în lumina lunii, după ce dormitoarele fu­
seseră închise.
Zăvoarele uşilor din spaţiul imens de dor­
mitoare al închisorii, sunt date acum rând
pe rând înapoi cu bătaia ciocanelor care le
fac să functioneze de două ori pe zi. Detinutii
, , ,
sunt vizitati unul câte unul şi identificati.
, ,
Zăvoarele sunt iarăşi bătute cu ciocanul la loc
şi lacătele trântite în .verigele lor, reîncuiate.
După un ceas' de control la flacăra roşie a fa­
clelor urmate de şepci, de capele, de baionete
şi de convoiul zmeilor .pe care-i deşteaptă feş­
tilele dealungul, pe păreţi, zgomotul se poto­
leşte, nu lipseşte din cifra totală nici un hoţ.
Şi totuş unul a rămas afară, în dogoarea lunii.
In tăcerea restabilită a nopţii, din curtea
argintată a spitalului sperie tunetul brusc al
unei VOCI:
- Caţaveico, adu-mi geamantanul!
E strigătul familiar al lui Iancu nebunul,
pe care luna, fermecătoarea somnambulilor,
îl împiedică să' adoarmă.
,-
;
..
-270-
[271]
VISUL UNUI PROLETAR
Croitorul Nistor plictisit de foarfecă şi de­
getar, a trecut într'o seară de Aprilie înflo­
rit pe Ia club. Acolo un tovarăş cu barba
de eâlţ auriu şi cu ochii de un aIhastru
rece, de cuţit, vorbea de pe tribună necăjiţilor
sociali, adunaţi într'un miros cu origini
exprimate. Respirau suhsuoriIe, picioarele' şi
tainele păroase ale întregului corp, de acord,
şi toate nuanţele aerului închis în jurul ora­
torului contribuiau Ia o armonie olfactivă
comparabilă cu un jazz de miasme. Văz­
duhul de tramvai şi de sală de aşteptare de
gară, se îngreuia cu aroma de mahorcă şi
ceapă, cu adieri de usturoi şi cu emanaţia
caprinăahainelor, plouate de bura monotonă
a străzii, dintre reverherele de gaz.
Incet, încet, sala se umplu de figuri sclipi­
to�re, care după o zi de treabă veneau să
-271-
[272]
'.
-:
,
POARTA NEAGRĂ
se împărtăşească liniştite cu vorbele sufle­
teşti ale nouii religii. Aplauze mari acope­
reau ca o surpare de pietre în prăpastii,
aluziile mai tari ale neobositului tribun.
Nădejdile călătoare ale omului, devenit
omenire, se înfăţişau de astădată în formă
concretă şi auditoriul putea să le facă o
socoteală pe ceasornic, 8 ore de câte trei
ori pe zi, însemnând În dreptul lor un
salariu şi un tarif. Precizia idealului şi a
dorului de mai bine, făcuse un progres
evaluat aritmetic,
Croitorul Nistor se simţi minunat de bine
în această mare colegialitate, în care figu­
rile surâdeau Între ele şi el îşi amintea ca un
vis urît înjurăturile din timpul zilei primite
dela patron şi clientelă pentru o păreche de
pantaloni tăiată pieziş. Când oratorul zise
Întru târziu <tios burghezia», croitorul Nistor,
fără să priceapă tocmai sensul exact al
acestor cuvinte, dete un strigăt intuitiv şi
răspunzând «Bravo tovarăşe h se simţi din­
tr'odată ridicat în primele rânduri ale lup­
tătorilor sociali.
La sfârşitul conferinţii pe care o ascultase
cu o confuză beţie a sufletului, se înfăţişe
-272-
---
[273]
'i
POARTA �.EAGRĂ
secretarului şi plătind cotizaţia de neofit, se
înscrise" În rândurile partidului muncitoresc.
De atunci el se duse şi participă la: toate
manifestaţiile, cumpără şi citi broşurile de
propagandă ale partidului. Cunoscu, pe câte
unul, pe toţi fruntaşii mişcării, pe care îi
întâmpina colegial, cu «tovarăşe», cărora le
zicea pe nume; şi se adresa, liber cu «tu» şi
cu «mă», mai ales acelora dintr'înşii îmbră­
caţi mai bine, cu oarecare distincţie bur­
gheză, ale cărora mâini, neînţepate la înseilat,
nefripte la fierărie, purtau unghiile curate, ca
.nişte domnişoare, şi mânuşi de piele. O sus­
piciune generală plutea asupra acestor câţiva
fruntaşi: advocaţi, profesori, «intelectuali»,
si doctori în medicină. Ei păreau niste uzur-
1 1
patori, nişte transfugi incapabili ai burghe-
ziei, adăpostiţi cu scopuri ascunse, în hor­
deiul muncitorilor, şi destinaţi să compuie
clientela partidelor de exploatare.
Mai ales că dela un timp încoace, numărul
acestor pui de burghezi creştea în sânul miş­
cării, pe măsură ce în societate alţii mai
ageri, mai bine înrudiţi sau mai Iingăi,
ocupaseră locurile râvnite. Câţiva ingineri
cerură înscrierea colectivă chiar din în ehi-
\
"
-273-
18
[274]
POARTA NEAGRĂ
soare, în partid. Câţiva ziarişti se alăturară
partidului muncitoresc. Mai mulţi condam­
naţi politici trecură ostentativ, ca să pe­
depsească Societatea, subt steagul roşu, pen­
tru care nu există inamic naţional, ci ina- .
mici de clasă.
A fost caracteristică pentru croitorul Nis-
tor trecerea la socialism a unui fiu de boier,
care profesase până 'n ajun doctrina con­
servatoare pură a boierului, a jandarmului,
a biciului şi a împăratului şi străbătuse mai
multe partide burgheze cu o nelinişte poli­
tică egală. Şi, aceluia îi zicea tovarăşe cu o.
vădită agresiune, care se adresa batistei lui
parfumate, ţigărilor lui scumpe, automobilu­
l� ce-i legăna fiinţa, Între închisoare şi judecă.
torul de instrucţie, tripoului de unde va veni
în viitor la club cu tânăra lui soţie, după
câteva ore în şir de poker sau de bridge.
Acesta era socialist după cum unele puşti
sunt de salon. Socialismul lui îl făcea boie­
rilor mai simpatic, pentru că mai artistic
primejdios şi cucoanelor mai dorit, din pri­
cina sângelui revoluţionar, care-i va stropi
într'o zi de baricade, cravata şi plastronul
de chelner. La masa verde dela clubul spor-
-274-
-.,.
1
[275]
POARTA NEAGRĂ
tiv ca şi Ia ceaiul dela 4 dat de d-na Stârcu,
unde se Întrunea tot ce sexul sensibil avea
mai ales, Vulpişor Potache, dăruit cu o abun­
dentă obrăsnicie şi posedând lecturi literare,
desena în suspinele feminine ale audito­
rului decoltat, conturele grevei generale şi
exp�nea pe un fotoliu Louis XV, dictatura
proletariatului, încrutându-şi pumnul şi fi­
gura şi îmhucând după aceea, cu un surâs
satisfăcut, o honhoană de ciocolată cu sâmhu­
rele de ananas.
Toate acestea, croitorul Nistor le simţea
Însomnorat şi neputându-şi exterioriza sen­
timentul sigur că intelectualii partidului
umblă după scaune de deputaţi, într'o eri­
tică susţinută îşi permitea cu dânşii numai
limhagiul unei camaraderii exagerate şi ati­
tudinile servitorului care-şi provoacă stă­
pânii. Picior peste picior, el cerea «tovară­
şului» o ţigare aurită, pe care hoierul socia­
list i-o oferea dintr'un buzunar de piele, in­
crustat cu marca familiei, în argint - şi
se lăsa, impertinent, să-i fie ţigarea şi
aprinsă.
Uneori, cu capul lui din Întuneric, croi­
torul înjgheba «o chestie» în care «tovarăşul»
�
- 275-
18·
[276]
I I
I
POARTA NEAGRĂ
trebuia prins cu ruşine. Il întreba ce l-a
determinat să devie socialist, să se amestece
cu robii de pe moşiile părinţilor lui, tocate
la cărţi. Şi atunci; Vulpişor Potache, în
picioare, în faţa croitorului răsturnat şi
sceptic, îi făcea o profesie de credinţă so­
cialistă arzătoare şi exagerată, îi vorbea în.
delungat despre supra-valută, despre maşi­
nism, despre regimul capitalist, condamnat
să dispară, îi definea mizeriile uzinei şi cri­
zele de producţiune, armata de rezervă a
proletariatului, cum s'a format proletariatul,
ce viitor îl aşteaptă. Şi stabilea, ca nişte
corolare absolute ale conservatismului, prin­
cipiile socialiste, căutând odată mai mult
să se autogestioneze că între aristocraţie
şi democraţie nu-i decât un moment: atitu­
dinea în care te culci şi socoteala cu care te
scoli.
Croitorul Nistor râdea în hohote la această
demonstraţie matematică şi gâdilat de tă­
mâia pe care i-o aducea boierul la picioare,
el îi arunca în nas, ca nişte pumni, fumul
ţigărilor lui încălţate cu aur •.•
- Qu'il est emhetant cet animal-la! ob­
serva Vulpişor Potache în auzul discret al
-276-
[277]
POARTA NEAGRĂ
soţiei lui, la ieşirea din vorbitor. Şi enervat,
ochii lui V ulpişor se umpleau de lacrimile
contrarietătii ...
,
- Ne pleure pas, Voulpichor, c'est le
progres social qui le veut. Tu seras depute,
je te'n assure ...
Cât despre croitorul Nistor, credinţele lui
erau definitive şi lapidare. Lumea începea
dela Karl Marx care se rosteşte câteodată
pe olteneşte, Marsc. Până la Marx fusese
întuneric, şi ca să păstră� cuvintele lui,
încurcătură de meaţe, Toată omenirea era
alcătuită din vite mai mari sau mai mici.
Toţi umblau după ceva pe care nu-l găseau.
Dacă nu venea .Marx, şi astăzi omenirea s'ar
fi găsit tot în această stare de plâns, ca un
ac fără ureche sau ca un mosor fără ată.
,
Dela Marx htcoace există maşina de călcat
şi maşina de cusut. Căci până la Marx pă­
mântul era locuit numai de burghezi şi ni­
mic nu-i mai de dispreţuit decât «burghezîia» .
. Burghezii erau un popor burtos, cu favo­
rite, care. a născocit astronomia, chimia,
dreptul, literatura, . matematicile, pictura,
pentru apăsarea muncitorimii. Burghez e si­
nonim cu asasin, cu vierme, cu mucegai, cu
'"
- 277.�
[278]
1
1\
1 1
, I
r :
;
POARTA NEAGRA
excrement. Iisus Cristos a fost un burghez
nel,l,lln. Dumnezeu: un temnicer pentru stă­
�ea croitorilor, a tinichigiilor, a tâmpla­
rifor, a tipografilor, a tapiţerilor, a proleta­
riatului.
Homer, Sf. Pavel, Goethe, Balzac, nişte
intelectuali scârhoşi. Şcoala: o fabrică de
burghezi. Universitatea: o porcărie. Numai
porcării burghezeşti. Istoria lumii e istoria
burghezimii. Popoarele sunt fraţi �i surori,
oamenii egali, nu poate exista un om mai
inteligent ca altul. Această invenţie abur­
ghezîmii a dărîmat-o Marx. Cine ştie să ci­
tească e intelectual şi se pricepe în politică
şi în conducerea Statelor. Dacă citeşti pe
silabisite şi scrii un cuvânt într'un sfert
de ceas sau nici nu citeşti nici nu scrii, e
egal: alfabetul e o cursă a burgheziei, cu
toate că nu e rău să-I ştii. Invăţătura lui
Karl Marx nu are nevoie de ştiinţă: o afli
la club şi din ixperienţă.
Noi, muncitorii, avem toate drepturile. In­
ţelegem prin muncitori pe toţi aceia cari
lucrează cu cotul şi cu genunchiul. Restul nu
sunt muncitori şi trebuiesc desfiinţaţi. Pro­
fesorii, inginerii, arhitecţii, pictorii, scrii-
-278-
[279]
POARTA NEAGRĂ
torii, filosofii vor fi în prima zi a revoluţiei
sociale împuşcaţi sau trimişi să măture ma­
halaua, în vreme ce proletariatul, expulzân­
du-i din case, se va muta în ele el. Vom sparge
hisericile şi vom face săli de întrunire. Teatrul
v� fi gratuit. Restaurantele vor fi de geaha.
Cofetăriile şi circiumile deasemenea; şi cine­
matograful.
In ziua revoluţiei sociale croitorul Nistor
îşi va pune hainele de Duminică şi va ieşi
în piaţa Teatrului, îşi va alege un automohil
şi va zice: acest automohil e al meu. Se va
duce la Jlalatul Regal şi trimiţând garda
acasă va zice: casa asta e a mea şi a neves­
tii. Cu nevasta la hraţ, se va duce în pră­
vălii şi îi va alege câteva costume pe
sprinceană, după care va da pe negustori
afară, luînd cheile magazinelor în huzunar.
Apoi îşi va duce acasă trei piane electrice,
care cântă singure, zece gramofoane şi va
disolva Consiliul comunal, numind tovarăşi
ca să dirijeze. Ministerul de externe va fi
desfiinţat şi diplomaţia anulată. Va fi supri­
mat tot statul burghez, Dela oeasornicar
va lua 7 - 8 ceasoarnice cu două capace şi un
d��teptător, ca să aibă; dela negustorul de
-279-
[280]
POARTA NEAGRĂ
ghete 20 de perechi de încălţăminte. de toate
culorile şi o pereche în trei culori cu bizeţ
de lac; se va aproviziona cu cămăşi, cu
ciorapi şi în sfârşit şi cu batiste,
Şi după ce va fi regulat treburile oraşului,
va ieşi la ţară şi va spune ţăranilor:
- De azi înainte, nu mai mâncăm po­
rumb, nici pâine neagră: cultivaţi grâu pen­
tru cozonaci şi cornuri.
Şi când îl vor întreba ţăranii:
- Cine eşti dota hoierule, el va răspunde:
- Nistor ; atât .. Câmpul "nu mai e al
vostru ci al Statului, adică al vostru şi al
nostru, al croitorilor, tinichigiilor, vopsite­
rilor, tapiţerilor ...
Şi se va sui în .automobil şi va pleca
mai departe, vestind ţăranilor că a venit la
putere şi împărţindu-le cocarde roşii.
Nistor crede cu emoţie şi sinceritate şi cu
căldură în acestea toate şi trăieşte ca să le
împlinească.
. "
- 280,-
[281]
FLOAREA ŞI GENERALUL
Venind Sâmbătă în inspecţie, generalul
comandant a. văzut un deţinut cu o eri­
santemă Ia butonieră.
- Ce va să zică asta? întreahă generalul
pe grefier.
Grefierul are ideia să scuze pe deţinut:
- Vedeţi, d-le general, deţinutul nu e' un
condamnat, e numai un prevenit.
Incurcat în raporturile cari trebuie să
existe între condamnati si botanică, între
, ,
crisantemă şi prevenit, grefierul se pierde
în pauze îngânate, încearcă să facă definiţia
condamnaţilor, a preveniţilor şi a florilor
şi termină încetul, pe subt cuvinte, con­
struind cu gesturi anapoda o circonferinţă,
două circonferinţe, o întreagă spirală şi sa­
lutând în sfârşit prin încovoierea insului său
înalt, ca un biciclist care a trecut călare,
..
- 281:-
. -,.'
[282]
POARTA NEAGRĂ
•
în goana pedalelor �i cu ochii închişi pe sub
o boltă joasă, frecat cu spinarea de cărămizi.
Răspunsul colonelului V. la o altă între­
bare a generalului, adversar pe semne al flo­
rilor lui Dumnezeu şi care văzuse pe masa
pregătită de cină a socialiştilor, un buchet
într'un vas, a fost mai bun:
- Sărbătoresc, d-le general, victoria lui
Bela Kuhn.
Intr'adevăr, Bela Kuhn tocmai fugise
din republica sovietică ungurească .
. ' ..
'(
-282-
,
[283]
INFIRMIERUL POKORNY
Mărunt, incolor, cu privirea fostă cenuşie
şi grupată în colţurile ochilor către nas, fostul
bancher, condamnat pentru hancrută fraudu­
loasă, prigonit pe vr�muri de un ziarist de­
mocrat, se agită ziua întreagă foarte grăbit,
cu varii îndeletniciri, de mai multe ori pe
ceas, între spital şi cancelarie şi dela cance­
larie la spital. Eri şi-a făcut şi ultimele salu­
tări dea curmezişul curţii, cu familia lui, din
care cea mai sentimentală era o femeie bă­
trână, de statura lui, desigur muma lui,
cu buzele intrate într'o gură goală de dinţi
şi cu o particularitate caracteristică a figurii.
Ascuţită cu exagerare, bărbia ei avea pro­
porţiile unui biet cioc.
Infirmierul Pokomy ţine socoteala scrisă
a tratamentelor ordonate de doctor, pe lin
registru, asistă la handaje, notează purulen-
-283-
[284]
1
l'
!
,-
;
,
POARTA NEAGRĂ
ţa şi temperatura, scrie şi iscăleşte bonuri,
distribuie medicamente şi umblă, umblă cu
o eternă foaie de hârtie în mână, pe care o
transportă de câteva ori pe zi din spital la
cancelarie şi invers.
Funcţiunile din închisoare, atribuite deţi­
nuţilor sunt ca un joc de copii, în care
băeţii sunt medici, şefi de tren şi ofiţeri;
suluri de hârtie şi celuloid, goale pe dinlă­
untru, limitate pe un spaţiu de 500 Metri
pătraţi.
In spital sunt vreo 20 de tuherculoşi, hră­
niţi dela cazan şi trataţi de medici cu tonice
şi aperitive, Pentru acest sistem de însănăto­
şire. medicul vine cu regularitate pe bicicletă,
se arată plin de profunzime profesională,
un soi de Păcală diplomat, foarte respec­
tuos cu 'ordinea stabilită şi. care pentru
3-400 de lei pe lună salariu nu se revoltă,
nu se plânge. Vine, clopotul vesteşte vizita
medicală, deţinuţii se grămădesc, Pokomy
scrie, registrul se umple, bolnavii mor .. şi
furgonul morgii circulă. intens ;' cel mai ocu­
pat . dinte autorităpi,
Intre tuberculoşi; unul e izolat într' o celulă
din regiunea spitalului, JID. inqiner;al căruia
- 284;.-
[285]
POARTA NEAGRĂ
hoit va aparţine în curând, pe vecie, curţii mar­
ţiale care l-a depus. E o caricatură înal tă ,
despre care nu se mai poate spune înaltă; un
imens manechin, cu o distanţă între ghete. şi
şapcă, acoperită de maţul unui corp de mai
mulţi metri dubli. Corpul poate să rămâie în
loc încă o bucată de vreme după ce picioarele
s'au ridicat de pe scaun, şi au pornit, che­
mate de un vizitator la cancelarie, de ohiceiu
tatăl, un domn, şi acela lung dar mai spătos,
care intră pe poarta temniţii cu un geaman­
tan. Sunt oameni pentru numărul cărora s'ar
părea că nu există nici pătură de culcat, nici
uşi de intrare şi care par destinaţi să doarmă
deanpicioarele în umbra bisericilor, răzimaţi
cu capul de turlă şi să profeseze meseria de
stingători de stele. Oameni sfori, oameni ca­
targe, oameni telegraf, care când se opresc
pe loc par nişte plopi uscaţi, îmbrăcaţi civil
şi cu o pălărie basculând în vârful ramurii
celei mai subţiri, ca o cioară. Păsările i-ar Ma
drept nişte fantome vegetale, în care găsesc
loc de cuiburi vrăhiile şi liliecii şi dacă ar fi
pasionaţi după călărie ei ar fi siliţi să alerge
pe girafe şi echinozauri .
.: Bolnavul dela spital e ca un şarpe ambu-
-285-
---�.-
[286]
-------PO-A-R-T-A-�-E-A-G-R-::-Ă----�
lant şi mai are şi ochelari pe figura lui gal­
benă cantalup, Picioarele lui în mers sunt
încrucişate ca un semn de multiplicare, ce se
descompune şi recompune continuu, înmul­
ţind la infinit inutilitatea vieţii cu pătratul
rădăcinii neantului.
Doctorul, etern ocupat să ronţăie seminţe
de floarea soarelui şi dovleac, puse în buzele
lui mari, în serviciul unei frunţi înguste, scrie
diagnosticul: tuberculoză de gradul III-lea
şi tuberculoză la intestine. Şi curtea marţială
instruieşte ...
• t
-- 286-
[287]
SOCIALI STUL
Croitorul Nistor, calfă de croitor, s'a trezit
într'o zi arestat şi închis, judecat şi osândit
la muncă silnică pe 10 ani. El înţelese vag că
e martirul unei idei şi îşi puse pantalonii lui
cei mai frumoşi la proces şi ghetele cu nasturi.
O estetică particulară a socialistului Nistor
îl îndemna să adopte un model de pantaloni
mexicani, largi la gură deasupra ghetelor ca
nişte pâlnii turtite. Comisarul care-I anehe­
tase întâi, l-a acuzat de spirit revoluţionar
şi la proces, luând o atitudine mândră şi sfi­
dătoare, croitorul strigă de câteva ori:
- Jos hurghezîia, trăiască socialismul! a­
pucat de un mare lirism. Ziua şedinţii fiind
o sărhătoare a societăţii viitoare, el voi să
dea hurghezilor din sală şi militarilor cari îl
judecau, o mare lecţie de socialism.
«(N oi socialiştii, zise el, vrem»... şi se făcu
deodată un mare întunerec hesnă in. capul
lui, «vrem, noi socialiştii, fiindcă, trăiască
-287-
[288]
POARTA NEAGRĂ
I
l'
.1
.'
\
.'
,
tovarăşul Rakowschi, precum am spus, noi
suntem socialişti. Burghezii şi capitalismul,
care adică este societatea burgheză de azi,
înseamnă asuprirea clasei muncitoare şi uni­
rea proletariatului, steagul roşu al interna­
ţionalei, trăiască revoluţia. Nu mai vrem să
fim exploataţi şi socialismul ştiinţific şi Marx
şi capitalismul şi burghezia, cerem 8 ore de
muncă. Suntem bolşevici. Societatea bur­
gheză se stinge, jos capitalismul, trăiască
determinismul economic,»
Juriul dete din umeri, publicul dete din
umeri, numai croitorul; visător înflăcărat' şi
palid, rupea din gura lui cuvintele holboro­
site, ca şi cum un cleşte nevăzut i-ar fi extras
câte o măsea cuvântătoare, Sforţarea lui
arăta că Nistor ar vrea să spuie mereu
ceva pe care nu-l nimereşte, şi la cuvintele
«votul universal» se aşeză pe scaun.
Preşedintele: Nu mai aveţi nimic de spus?
Nistor, (satisfăcut şi conştient că a băgat
cuţitul - cum zicea el - în burghezîmea din
sală) zise: Trăiască revoluţia socială!
Socialiştii prezenţi trecură printr'o amară
decepţiune. Ei învăţaseră pe- croitor un di­
scurs,.pe care i-l dăduseră scris ca să-lreciteze
-288-
J •
[289]
POARTA NEAGRĂ
la şedinţă, dar Nistor convins că discursul
e prost şi umilit să primească de-agata proza
unor simpli intelectuali, avocaţii partidului;
- a voit să facă el un discurs propriu, mai
tare şi. mai vehement.
Partidul se văzu nevoit să-i servească o
pensie de 25 de lei pe zi şi mâncarea ; încă un
martir care-i încărca bugetul!
La puşcărie, un ministru de justiţie, care
îşi da seama de ridicolul situaţiei de a face
croit ori şi tapiţeri mucenici şi căuta să pa­
cifice partidul, stabili pentru ei �n regim po­
litic. Din ziua închiderii, croitorul fu conştient
că a devenit om de Stat şi nu mai puse mâna
pe foarfecă şi ac. Dela burghezii din închisoare
învăţă jocul de şah, care deveni unica lui pre­
ocupare, afară de aceea de a mânca de două
ori pe zi din bucatele aduse de partid din oraş.
Nistor luă, cu încetul, dela fiecare câte
ceva. Se desvăţă să se radă şi chemă băr-.
hierul puşcăriei, care rădea pe burghezi.
Stând cu capul răzimat de spatele scaunului,
văzuse un burghez punând sub ceafă o perină
şi puse şi el una. Părul îl purtă tot mai lung
până ce îşi fasonă un cap de «intelectual», Işi
pierdu privirile în văzduh şi începu să scrie
-289-
19
[290]
POARTA NEAGRĂ
J
I
, .
-:
."
,
poezii şi maxime ca aceasta: «Dumnezăul
meu este denamita». Mânile i se alhiră după
câteva luni de închisoare. Soţia lui, lucrătoare
într'un atelier de cravate, nu-i mai plăcea. O
privea cu răceala unui zeu, subit conştient de
valoarea lui. Auzise cuvântul «eul» şi-l repeta
convorbind cu nevasta lui, uimită de atâta
învăţătură şi nobleţă căpătată la închisoare,
vorbind de «eul» lui. Cratiţele şi pachetele cu
mâncare, pe care i le aducea soţia, nu mai
cunoscură pipăitul degetelor lui. Un deţinut
inferior, vulgar, nepolitic, îi slujea de ser­
vitor, şi croitorul Nistor, imitând pe burghezi,
ti punea în mână câte un bacşiş. Persoana
lui devenea pe măsură cu vremea mai pre­
ţioasă. Croitorul ajunse la cochetărie, făcân­
du-şi degetele cu pila de unghii, punând o
floare la cheotoare.
Desigur că după terminarea închisorii,
echivalentă cu universitatea, situaţia lui în
partid şi în societate nu mai poate rămâne
aceeaş. Omul politic are nevoile şi preocu­
pările lui, deosebite de ale simplilor munci­
tori - şi Nistor gândeşte la un mandat de
deputat cu indiferenţa orgolioasă a celui ce
ştie că merită recompense mai mari.
-290-
[291]
FETICA
o fată de 11 ani a furat hani. Un judecător
a anchetat-o şi arestat-o şi o cameră de
punere suh acuzare i-a confirmat mandatul.
Din suma furată, a cărei importanţă variază,
după informator, Între doi poli şi 4000 de
lei - în momentul arestării copila îşi c�m­
părase ohiectul dorinţelor ei celor mai vii:
doi castraveţi, ca să-i mănânce cu sare.
Am văzut-o escortată de soldaţi ca într' o
gravură de propagandă. Numai că şi soldaţii
şi gardienii şi gardiencele care o însoţeau la
«secţia femeilor», mai inteligenţi de cât au­
torităţile, şi surprinşi cu toţii de micimea
nouei arestate şi atraşi de figura ei extrem
de simpatică, o escortau ca la un hotez, cu
glume şi cuvinte mângâietoare, care arătau
copilei că puşcăria e un loc mai hun decât se
povesteşte, preferahil în orice caz stăpânului
-291-
t9·
[292]
POARTA NEAGRĂ
legalist, dela care a furat cu naivitatea şi
instinctul unei mâte, si care a trimis-o la
, .
închisoare.
Cineva a chemat copila şi a pus-o sa-şl
povestească isprava. Copila a produs o schiţă
inocentă a furtului săvârşit, gingaşe ca un
pastel.
- De data asta, am să te iert, îi răspunse
cineva, ca un judecător suprem, de care atârnă
soarta tuturor hotilor din Bucuresti. Dar dacă
, ,
ai să mai faci odată, am să-ti tai o mână si
, ,
dacă mai faci şi a doua oară, îţi tai şi un picior.
�b-.Nu ţi-e milă? a întrebat copila.
- Ţie nu ţi-a fost milă, când ai furat?
- Nu e tot una, a răspuns cu vioiciune
hoaţa mică. Dacă tai piciorul, curge sânge şi
doare.
It
-292-
[293]
VORBITORUL BOERILOR
Cancelaria era plină dealungul păreţilor de
familii tăbărîte la grefă şi deosebite unele de
altele prin grupuri, alcătuite fiecare în jurul
câte unei singure persoane, punctul de
atenţie al ochilor şi de orientare al cape­
telor, ridicate sau aplecate. Un tată, un frate,
un soţ închis, prizonier al unui dreptaş
interpret al unei acuzaţii, organizată pe
schema unui text de lege "umar, surâde şi
gesticulează evocaţiilor de libertate. Femeia
unuia cu capul mare, de câine cârn, pe nişte
picioare ca două huzdugane, buzată, cu mă­
selele de aur, frizează cu pipăitul ei mărunt
şi distrat, în prezenţa copiilor îmbrăcaţi in
alb,. părul ridicat şi incremenit pe creştet ca
'0 cremă de şocolată al soţului ei, negustor de
cereale, om cu dare de mână, respectat şi
duşmănit in oraşul provinciei lui şi cu minte.
-293-
[294]
POARTA NEAGRĂ
Mai tânără, mai frumoasă şi mai elegantă
pe şoldurile-i înalte, blonda nevastă a celui­
lalt a străbătut ziua caniculară de astăzi, cea
mai fierbinte din vară, până la penitenciar,
cu pleoapa unui ochiu umflată pe pupila al­
bastră, ca muşcată de o viespe. Soţul ei,
cocoşat pe un taburet cu picioarele scurte,
o fixează prin ghiaţa ovală a ochelarilor de
aur, prins de nasul cu vârful subţiat şi pre­
lungit înainte şi puţin în sus, ca un bot de
tapir cu barba roşcovană,
Un fost vânzător de mătăsuri, acuzat de
tentativă de dezerţiune şi condamnat la 20
de ani de muncă silnică, şi care a făcut doi
în ocnă, domina lângă două femei negricioase
şi shârcite, basul numeros al vocilor armo­
nizate, cu sopranullui neobişnuit de subţire,
de sticlete. Capul de filosof al unuia, chel,
gros, apare lângă pălăria nevesti-si, ca o lună
în umărul idilic al unei îndrăgostite.
In colţul din dosul uşii aşteaptă silueta
germanică, vastă, a unui copil bălan, care nu
are decât 15 ani. Privirea lui sigură şi clară,
carnaţia lui sănătoasă, ahondentă înăuntrul
gulerului dela cămaşe, desfăcut şi resfrânt
peste gulerul hainei, iradiază onestitatea Şl
-294-
..
[295]
POARTA NEAGRĂ
un curaj liniştit. Tatăl lui, de o înfăţişare vi­
guroasă şi energică, intră cu luleaua în colţul
gurii şi Încruntat pe cadrul de metal al sticlelor
dela ochi: d-l Tenhof. O strângere de mână
scurtă, o sărutare rapidă- una singură -pe
obrazul fiului şi urmează un dialog, abreviat
de expresia privirii, în care tatăl comandă
grav, numerotând seria dorinţelor lui pe de­
gete, de patru ori, şi fiul afirmă, după fiecare
punct, printr'un gest şi o mişcare a capului
că a priceput şi va face întocmai. Convor­
birea sfârşeşte prin remiterea geamantanului
cu alimente, printr' o sărutare identică primei,
şi fiul iese, salutând cu o politeţă de bronz,
rezervată, adunarea. .
Ea s'a petrecut repede şi în picioare .
..
-295-
[296]
. j
NEBUNII
N ehunul Balahan a fost întors dela Măr­
cuţa, unde era internat de câteva zile. E slah
şi se plânge că a fost foarte bătut. V orbeşte
curent, dar deodată pasul cugetării lui alu­
necă pe câte o coaje de portocală şi mintea
lui Balahan se răstoarnă. Cere o muscă ...
- Daţi-mi o muscă în mâna dreaptă.
Sau pretinde că vorbeşte englezeşte.
A spart o celulă, a mai spart una, şi a
umplut păreţii cu sânge. Medicul, psicologul
închisorilor, un oarecare d. Stoenescu, un cap
fără mutră, cercetează şi pune diagnosticul:
«nebunie simulată».
N ehunul Iancu se ceartă toată noaptea cu
cucuvăile, pe care le ia drept nişte femei
adunate în copaci ca să-I ocărască. E curios
că şi cucuvăile, în strigăte, la rândul lor îi
răspund. Ele strigă «cu-cu-ea», şi Iancu sila-
-296-
[297]
POARTA NEAGRĂ
hiseşte : «Ca-ţa-vei-oo». In limbajul nebunului,
eataveică e sinonimul femeii .
.
Iancu are preludiile crizei de epilepsie
caracteristice. Inconştient, el nu mai recu­
noa�te, ameninţă. Un psihiatru, în arest pre­
ventiv, afirmă că într'o asemenea criză
epilepticii ucid.
Toate acestea n'au nici o importanţă. Alie­
nistul Stoenescu e neclintit în concluzia lui:
simularea - şi universal. Inainte de a-i retri­
mite la ocnă, de unde au fost aduşi pentru
maladie mintală, i-a pus cu toate acestea
«în ohservaţie». In acest scop a fost izolat
cu gard un şir de odăi. Intr' o celulă, cu pari
într'un colţ, a fost închis Balahan, Intr'o
cameră e un hiurou şi un scaun. Ohservaţia
medicală o face lacătul dela uşe, scaunul sau
hiuroul sau un infirmier. Bravul medic a
preparat 12 ani pasta de dinţi şi pudra
de orez într'un lahorator, ştie să puie ventuze
şi scoate măselele poate că mai hine decât cu
cleştele, cu ciocanul. Ohservaţiile a 700 de de­
tinuti si ale tuturor câţi, în oarecare măsură,
J " ,
pot să deosehească un nehun de un om normal,
nu sunt ştiinţifice, deşi ei au trăit luni de zile,
şi zi şi noapte laolaltă cu nehunii care simulea-
- 29'7 -
[298]
POARTA NEAGRĂ
ză. Savantul Stoenescu însă decide. Ştergân­
du-şi ochelarii cu batista şi scobindu-şi cu
degetul nasul, bărbatul de ştiinţă al Direc­
ţiei generale, din lună în lună, când îşi plimbă,
la iscălirea ştatelor, silueta prin închisoare,
răspunde invincibil: simulează.·
Intr' o bună zi, nebunii se vor azvârli cu
capul în jos din cerdac. In faţa cadavrului
lor, eminentul neurolog va nota, surâzând:
« Nu v' am spus eu că simulează P»
I (
298 -
[299]
CONVOIUL
Pe la 6 îşi face intrarea convoiul, între
haionete, al nouilor deţinuţi. La rândul celor
Ieaiti în fiece dimineată pentru a fi cercetati
"'f t , •
la Parchet sau judecaţi, se adaogă, seara, nu-
mărul arestaţilor din ajun. Unii dintr'Inşii
intră cu călcătura sceptică şi distrată a celui
care a mai fost şi a mai văzut. Zâmhetull�r
afirmă o familiaritate cere�onioasă cu por­
tarul Ilie, care de 15 ani păzeşte în acelaş loc,
cu ohrazul fraged şi mustaţa încolăcită scurt,
cavoul uriaş al fostei mânăstiri, Ochii revăd
satisfăcuţi, zidurile, holţile ce se succed, pe
drumul podit cu hazalt, clopotniţa cu ciori
negre pe capete alhe de heruvimi de ten­
cuială - şi pe pardoselile curate dintre atâtea
clădiri, văruite proaspăt, recunosc cu o uşu­
rare, un confort nehănuit în mahalaua de
mlaştină cu mortăciuni de acasă .
.. ..
-299-
[300]
POARTA NEAGRĂ
Alţii au intrat aci, acum pentru întâiaş
dată. Demoralizaţi de câteva nopţi petrecute
Ia Poliţie şi de înghesuiala prin smârcurile
îndelungate ale distanţei, între gardieni şi
soldaţi, au ajuns inconştienţi şi ridiculi. Ei
sunt ca dopurile smulse dela sticla lor, care
a conţinut şampanie şi coniac şi trebuiesc
potrivite pe sticle de oţet şi gaz. Sosesc ca
nişte fantome, bolnave de o nebunie tăcută.
Inşiraţi ca pe sfoară, grupul lor merge când
pitit, când sculat mai sus decât îngăduie
statura, şi în ohscuritatea care-i deformează,
ei par schiţaţi cu cărbune, cenuşii şi mâzgâliţi,
după iconografia bizantină, pe un părete
foarte vechi şi fără dimensiuni, de biserică
ruinată, fără turle.
Datina cere ca, intrând, procesiunea să se
descopere, ca în faţa unui altar; neofiţii unui
'cult, care se închină Ia ceasornic. N ouii sositi
,
sunt chemaţi Ia realitate de vocea injurioasă
a «Prrimului de noapte». Cuvântul, rostit
cu dublu r, indică puterea şefului gardian.
Primul de noapte e un personaj încălţat cu
jambiere, fudul de ghetele lui cu nasturi şi
cu tocuri înalte, subţiri. In veriga lui sună o
sută de chei şi, ca un simbol, prin verigă
-300-
[301]
POARTA NEAGRĂ
trece. bieiuşca. Primul de noapte are toată
înfătişarea mândră a unui călăret descălicat.
. .
Călcâiul lui înaripat joacă mărunt, solidar
cu agerimea pantalonului croit pe reliefuri,
şi hiciuşca îi b�te pulpa, ca o flagela ţie de
trufie. In faţa lui stă dimpotrivă, răscăcărată,
arătarea molâie a unui gardian hălan imherh,
cu pleoapele hătrâne, cu gâtuI pântecos, cu
şoldurile dărăpănate, care suge în ohrocul
mânii ţigara, trecută, pe la spate, din gura
sălcie a unui deţinut în gura lui de spân.
Când primul începe să ia «în primire», la
lumina, unei vâlvă tăi imense de şomoioage
de grăsimi, prestigiul lui imens se ştirbeşte
pe registru. Paginile catastivului sunt scrise
cu o caligrafie gătită de mâna cu unghii
răsfăţate, ale grefierului cu zulufi, indesci­
frahilă pentru Prim.
Geniul grefierului lucrează iniţialele ca
nişte hroderii, inventând în text, gulere, pi­
cioare şi căciuli de fantezie. Litera B în regis­
trul Cancelariei se răsfaţă ca un mitropolit cu
două burţi, M dansează cu pene de struţ la
cap, într'un stol de fluturi, realizaţi dinzhoruri
de puncte .. Singura care refuză să se supuie
ingeniozităţilor artistice ale grefierului e li-
-301-
[302]
,"
;
POARTA NEAGRĂ
tera 0, ca o gaură şi ca un colac - şi tot ce
poate complica simplicitatea covrigului a­
cestei majuscule, e o pulverizare exterioară
de molecule de susan, care-i dă înfăţişarea
bizară de verigă cu păr.
Ca să izbutească lectura numelui lui Gheor­
ghe Trişcă, zis şmecherul, zis Napolion, Pri­
mul repetă silabele şi le gângăveşte, în ilari­
tatea depărtată a grefierului, din uşa cance­
lariei, care cu un ifos răzimat ironic, de
Adonis, îşi freacă un cârlig de păr, lăsat pe
frunte mai lung. Iar ca să puie cruce numelui
strigat, căruia îi răspunde un «zent» de curs
secundar, venit cu volubilitate din grupul
prizonierilor - Primul duce la gură şi în­
moaie de mai multe ori, buricul unui creion
aplecat pe registru, rămânându-i gura violetă
şi amară, ca şi cum ar fi mâncat unsoare de
copite.
Mişcare generală ... După ce s'au aşezat
rândurile şi a început strigarea, iată sosind
la lumina pâlpâie, dintr'un întuneric de uşi
zguduite, capul unui amiral, cu trese late de
aur. Deloc grăbit, însă energic în pasu-i ar­
tistic, se apropie Directorul, bosumflat şi
ţanţoş. Fascinaţi de metalul sclipitor al şepcii,
-302 -
[303]
POARTA NEAGRĂ
-
noii sosiţi au o viziune despre cum ar fi să se
petreacă judecata din urmă, în ceruri închise
CU zăvoare şi cu apel nominal. Ei trăiesc o
repetiţie generală de Apocalipsă, străbătuţi
de-o emotie sfântă, care le dă intuitia că toti
. "
au avut dreptate, şi Popa de-acasă, şi .Ian-
darmul şi Subcomisarul şi Judecătorul de,
Instrucţie. Prin urmare, din veac, totul e ti­
cluit iar Poliţia şi Parchetul merg mână în
mână cu Infernul şi cu Dumnezeu. Şi fiecare
îşi zice fără cuvinte şi numai în sentiment,
stupefiat de acest mare acord universal:
- M'a luat dracul!
Şi când gardienii, din spatele frontului de.
arestaţi, şoptesc, zărind pe Director şi îndrep­
tându-şi repede ţinut a :
- Vine Ţiganul!
N ouii sosiţi mestecă refleeţia că şi îngerii
profesează porecla şi calomnia .
• .. 'lt
-303-
[304]
DIRECTORUL
Directorul se înfăţişează ca un ţigan ade­
vărat. La culoarea pielii, care nu dă loc la
nici o îndoială, se adaogă expresia, tonul,
grimasa de parvenit. Ochii lui refuză să se
uite, gura lui refuză să stea sau să se mişte
normal, nasul lui' refuză să primească ideia
că ar avea două nări şi că suflă cu organele
identice de prinprejur. Figura lui, în genere
şi în detaliu, exprimă o nemulţumire fără
motiv şi fără scop. Par'că aerul îi pute, îi
înţeapă ochii şi îi otrăveşte limba. Par' că
Directorul ar voi şi să fie şi să nu fie, plictisit
că este şi desgustat că n'ar mai fi. Persoana
lui se pare mai presus de cunoştinţă, ca într'o
filosofie - şi carnea lui, înecată de puroaie,
ce se vădesc la pleoapele umflate de-o con­
junctivită neagră, la colţul vânăt al gurii, la
grumazul constelat de buboaie variate, are
- 304,-
[305]
..
/
-se-n-s-a-ţ-iil-e--u-n-el-�-O p_A1-:-:-A-ă N-dE_:-i-GR_s-:-p-er-i-o-a-re-,-c-e-v-. �I
cam între Patriarhul Constantinopolei şi Re-
gele Italiei.
Fiinta Directorului face ocolul într'adins al
,
curţii pe lângă ziduri şi apare din fund, între
cele două rânduri de deţinuţi, ca să guste o
intrare triumfală de dramaturg. In cor, deţi­
nutii strigă:
, .
- Trăiti ! ... iti ...
, ,
Unele glasuri au rămas în urmă, pentrucă
au început să vocifereze, prin surprindere,
mai târziu. Urechea Directorului e supărată,
ca un auz de şef de orchestră.
Acum Directorul se vede dela cap până
la vârful picioarelor, cu trupul scump înţreg.
El vine să facă cercetarea.
Directorul îşi proclamă gulerul lustruit,
hainele călcate cu dungă, ghetele de lac, ce-l
strâng îngrozitor, inelele gigantice din dege­
tele înmuiate în hriliante cu aur.
Cercetarea domnului Director priveşte «mai
ales» două categorii de oameni: recidiviştii şi
neofiţii. Vocea lui mustră deopotrivă, în
cuvinte nescrise, evocatoare de Dumnezei,
de mamă, de organe anatomice şi sexuri, şi pe
cei care au mai fost şi pe cei ahia sosiţi. Inte-
-306 -
20
[306]
!l
POARTA NEAGRĂ
rogatoriullui e nemilos, relativ la familie, la
rangul ei social, la studii şi funcţiuni, cu
scopul de a stabili contrastul cu puşcăria şi o'
lectie individuală de morală. Indiferent dacă
. .
răspunde sau nu, indiferent de. ce răspunde
şi de felul cum răspunde, noul venit este
în sfârşit bătut, în calitate de nou venit, iar
recidivistul în calitate de recidivist.
Bătaia consistă într'un ;sortiment de
palme ajustate, trimise în figura clientului
cu îndoitul efort al braţului şi al pieptului ce-l
impinge. Intâia palmă' este expediată cu o
mare putere mecanică, pentru motivul că in­
dividul se găseşte sosit în închisoare. A doua
palmă e puiul viguros al celei dintâi. A treia
palmă este dată pentrucă pălmuitul s'a ferit.
A patra palmă rectifică pe a treia. A cincea
palmă este chemată de a patra. A şasea /
palmă stabileşte ritmul şi cu douăsprezece
palme se obţine simetria.
Inelele Directorului au jucat rolul hoxului
blindat. Vasalul rămâne vânăt, însângerat şi
strivit. Inchisoarea are în fund o infirmerie.
. ..
. '(
-306 -
[307]
UN PREVENIT CONTABIL
Un tânăr zvelt, îmbrăcat corect, chiar cu
oarecare lux, într'un costum de mătase câ­
nepie, se afirmă la interogatoriu, contabil
într' o Bancă şi îşi arată, în termeni politicoşi,
mirarea că este arestat. La primirea celei
dintâi palme figura lui fină, încadrată de
procesiunea lungă a hoţilor de buzunare, ex­
primă o stupefacţie negrăită. Crezuse că e o
eroare. După a doua palmă, dată cu ră­
gazul necesar indicaţiei că nu trebuie să se
înşele, el ishucneşte în hohotul de plâns al
uimirii desnădăjduite şi în acest moment
cumplit, şi ca o supremă chemare de leagăn,
sufletul lui, strâns până la pruncie, îngână:
-Mamă! •
D-I director dă drumul palmelor urmă­
toare. Etica lui e revoltată. Un bărbat în
toată firea, incapabil să suporte bătaia,
I
chiamă ca să-I ajute icoana măsii.
-307-
20·
-'f"-
[308]
POARTA NEAGRĂ
Observatia directorului are succes. Hotii
, ,
îl aprobă cu veselie; ceeace iscă o atmosferă
de colegialitate de clasă între convoiul de­
ţinuţilor şi funcţionari.
Deţinuţii, în mare parte cu picioarele
goale, sunt întinati de noroiul cenusiu al
, ,
şoselii străbătute. Câte o pâine jumulită de
coajă pe drum, iese din câte o subsuoară
peticată. Ferfeniţa pantalonului a ajuns pe
un picior gol, la genunchi, iar pe celălalt a
rămas la nivelul unei încăltăminti abstracte.
, ,
Câţiva ţărani, netulhuraţi în muta lor gravi­
tate, privesc şi ascultă cu un aer de prinţi
liniştiţi, în opinci, scufundaţi în căciuli .
•
oI c
- 308--
[309]
F E MEI
Două femei fac un grup osebit în convoiu.
Una e urîtă, cu înfăţişarea de brută mons­
truoasă a tuturor muierilor din închisoare,
lipsite de graţie, şi la care sexul, comparabil
cu o rană, cu o gâlcă, cu un sgârci, sau
cu un intestin, nu comunică fizicului lor nici
o atracţie, ochilor nici .o scânteie, pasului,
mişcărilor, nici o poezie. Burdufuri de hoit
prost, saci de vicii şi de atrofii, femeile
închise, recrutate din slugile hoaţe, nu pre­
zintă interes; perversiunea lor aparţine
întotdeauna cretinismului şi niciodată insu­
sirilor de rafinament femenin.
,
Cealaltă, e o fată de vreo 17 ani, pe ju­
mătate goală în cârpele sfâşiate, în cari
este ipotetic îmbrăcată. o privire aproape
frumoasă, animată de un accent halucinat,
se strecoară printre genele prinse în gălhe-
-- 309-
[310]
POARTA NEAGRĂ
nuşul umed al permanentelor urdori. Gura
ei, spintecată ca de briciu, e îngropată dea­
supra bărbiei. Când surâde cu cochetărie,
printre gingiile vinete fără dinţi, i se stră.
vede limba, ca un limbric în cuibul bălos,
Părul, galben ca polenul, contrastează cu
figura murdară, pestriţă pe pomete. Ochii
ei caută atenţia absentă a primului gardian,
cu moletierele verzi şi tocurile subţiri.
Sculaţi în sdrenţele pieptului, bumhii sâ­
nilor dau, într'o duhoare de vechi spălă­
turi de vase, impresia virginităţii trupului
ei neastâmpărat şi hidos. Hăspunsurile-i sunt
recitate cu o aiureală zâmbitoare şi cu ci­
nismul candid al unei inocenţe primitive.
E ca un mânz degenerat, care gesticulează
artificial şi s'a trezit vorbind .. Se deduce din
povestirea ei, că a servit 5 ani gratis fa­
milia numeroasă a unui cârciumar bătrân din
Balcani, ca fată 'n casă, ca bucătăreasă, ca
spălătoreasă şi ca guvernantă, şi că în gos­
podăria stăpânului ei, s'a simţit fericită.
Domnişoara cânta la piano «Tosca» şi ea o
asculta, transportată, cu lingura de supă în
braţe, Văzându-i carnea înmugurită, instinc­
telepeninsulare ale hătrânului evoluau lihi-
-310-
r
[311]
,.. _. ------------------�--------
POARTA NEAGRĂ
dinoase. Intr' o seară, pe când familia era la
cinematograf, ea s'a văzut silită să-I refuze,
în vreme ce, gâfîind, patronul îi strecura
în palmă darul, scos din tijghea, al unei
hârtii de 2 lei. Insă nobilul orgoliu oriental
rănit, s'a răsbunat. Acuzată de furt, copila
fu arestată. Intr'un avânt de tinereţe in con­
ştientă, buzele ei arse de mizerie, fac o
destăinuire. Deţinuta ar fi preferat pe fiul
cârciumarului, un tânăr frumos şi elegant,
cu părul creţ de berbec şi care scrie poezii.
Directorul o ascultase cu şapca lui de
amiral. dată pe ceafă, fără să o «plesneascăr
măcar odată... La o fereastră de sus, lumi­
nată, apar culorile unui papagal. Şi o voce
leneşă, de sirenă, cântă din cadrul ferestrii:
- Mişule, vino la masă ...
E doamna directoare, groasă, în ca potul
de catifea verde cu pieptul galben şi cu o
creastă roşie de mătase în cap, gravidă de
6 luni. Atenţie respectuoasă, vocile tac, ati­
tudinile se 'ndreaptă. Directorul se întoarce
transfigurat către fereastra dintre frunze.
Sirena s'a ascuns cu o intentie de farsă
.
înocentă şi din pervazul ce-o maschează,
îngână:
[312]
�.
;
-----------P-O-A-R-T-A-N-E-A-G-R��--------- �
CI M' ule l (� ,
- ucu.... lŞ e ucu.
Şi când directorul deschide uşa, ea, de
pe scară, împunge cu deştiul şi face din
întuneric:
-Bum!
'�. " :'
� , ..... -'
-312-
[313]
INCARTIERUIREA
. Pâlcul întreg şi-a luat porţiile de palme,
apelul e terminat, nouii sosiţi încep să se
desmeticească şi o comandă îi clatină din
loc şiei duce 'n faţa porţii a doua, a temniţii
adevărate, o poartă imensă, de lemn gros,
• încadrată> de bolta cu ceasornic. O poartă
mai scundă se deschide din poarta mare
înlăuntru, ca un fund de cutie, şi detinutii
. .
intră în negura ei, ca pe gaura cheii. E
gangul de sub clopotniţă, unde convoiul
face' al doilea popas, pentru percheziţii,
gang închis între două porţi, poarta pe care
convoiul a intrat şi poarta încă nedescuiată,
prin care deţinuţii se vor scufunda definitiv
în temnita mare.
• >
La o masă cu lampă uriaşă şi registru
aşteaptă în coate un alt gardian, a căruia
menire este să înscrie co�tinutul> huzunarelor .
.:. . '
-313-
[314]
POARTA NEAGRĂ
,
Alţi gardieni caută buzunarele. Un rând de
lanţuri monumentale şi de cătuşe decorează
umbra uriaşă a gardianului de serviciu.
Interogatoriul reîncepe. E amuzamentul
suprem al celor ce primesc. Şi prima între­
bare, după un discurs de injurii colective,
retuşate de înjură tura individuală, aşezată
sau după cuvântul întrebător sau la mij­
locul frazei sau la sfârşit, dacă întrebarea e
scurtă, este monoton aceeaş:
- Când ai mJi fost pe-aici ? ... Pe tine te
cunosc ...
Că a mai fost, că n'a maifost: fiecare nou
sosit spune că vine pentru întâia oară şi
. fiecare iese, la percheziţie, bătut din nou.
Contabilul bătut de director şi-a calculat
situaţia şi a luat hotărîrea să se acomodeze.
El şi-a formulat speranţa timidă că proce­
dând ca la Bancă, prevenitor şi gcntil, nu
Ca faţă de un client ce-şi preschimbă poliţa,
dar de un deputat care intră să-şi încaseze
un comision, calăii lui se vor simţi obligaţi
la o atitudine ceremonioasă.· Ceeace-l preo­
cupă evident este să dea acestor psihologi
impresia că el nu e un hoţ ordinar, că nu sea­
mănă cu nici unul din tovarăşii lui de druin,
-314-
[315]
POARTA NEAGRĂ
cu care contrastează panamaua şi costumul
lui de soie ecrue, şi că în definitiv' el nu e
câtuş de puţin vinovat; că o năpastă l-a
copleşit pe neaşteptate, ajutată de pisma
unui director de serviciu, din pricina unei
dactilografe.
E dealtfel punctul de vedere, sincer sau
prefăcut, dar în deobşte sincer, al tuturor
detinutilor. Nici unul nu-si explică arestarea
, , ,
şi deţinerea şi noţiunile tuturora sunt obscu­
rate, fie din cauze morale congenitale de pa­
ralizie a unui sector de sensibilitate, fie din
cauza convingerii exacte că dacă ei au furat
ceva, alţii au furat şi fură mai mult, fără
să-şi piardă libertatea. In mintea lui ,de­
zorientată, fiecare hot citează hotiile mai
, ,
mari, autorizate de onoruri şi de situaţii
sociale şi se mângîie cu concepţia că furtul
e starea normală vie a Societăţii. Şi faptul
că judecătorul îl întreabă numai despre fur­
tul lui, cu excluziunea oricăror altor furturi
bine cunoscute de el, pe deţinut îl bucură
ca o vielenie secretă, cu' care se găseşte de
acord.
Contabilul, voind să degajeze personali­
tatea lui adevărată, cade în exces bom-
-315'�
/II i
[318]
POARTA NEAGRĂ
Bancă .. Pumnii lui l-au ajuns de repetate
ori în fălci cu duritatea silexului colturos.
, .
Inebunit, contabilul se aplică la necesităţile
cele mai urgente şi se opreşte o secundă din
cursa ce-l poartă într'un vârtej de picioare
şi de ghionţi, ea să scuipe un albuş sanghi­
nolent. Ochii lui spăimântaţi caută zadarnic
loc de scăpare. El ar voi să zboare, să se
arunce în sus, ar voi să facă explozie ca o
bombă, pentru ca botul cismelor d-lui gar­
dian să nu-l mai întâlnească ci să treacă
prin el ca printr'un fum. Convoiul înşirat
la zid, surîde. Când cade într'un perete,
tovarăşii îl aruncă înapoi, ca pe o minge cu
picioarele, şi contabilul de Bancă, în orice
directie ar nimeri-o si în orice punct s'ar
, ,
afla, se isbeşte neapărat de cismele celui ce-l
preumhlă.
Şedinţa se încheie cu o formă legală.
Contabilul a recunoscut că portmoneul lui
conţinuse suma de 120 de lei.
Sunt orele 8. Ultima poartă a temniţii se
deschide şi ea, în faţa bisericii din mijlocul
fostei mănăstiri. Se procedează la «depara­
zitare». Contabilul ar vrea să zacă la pământ.
In do�ă ore fiinţa lui s'a transformat cu totul
-318-
[319]
li
POARTA NEAGRĂ
JI.
- - �-----
şi nu mai are nici amintire. Nu mai ştie cum
l-a chemat şi nu mai ştie să plângă. 1 se
pare atât de imposibil tot ce i s'a întâmplat
încât începe să creadă că el e altcineva,
un bandit bătrân sau un gardian sau o
vacă sau un papuc de pâslă, Intre fotoliul
de puf din biuroul dela Bancă şi cismele
gardianului se desfăcuseră secole şi civili­
zaţii. A mai avut o singură tresărire a
omului vechiu, când, jupuindu-l de haine
ca să-I îmbăieze, un gardian a dat ordinul:
-La piele!
Masina de tuns a intrat lacomă cu dintii
. .
ei deschişi în părul negru ondulat, suculent
de sănătate, şi după câteva scârţîiri palma
contabilului trecu ca' n vis pe ghiuleaua ca­
pului, aspră ca o dăsagă umflată de un
dovleac. Apoi,· un briciu muşcător pustii
toată podoaba bărbăţiei lui. Căzut în Ieşinul
personalităţii, el nu aude glumele pieilor
goale desfătate de duşa caldă şi nu simte
în aburul Întunecos al sălii imense, pătată
de plămădeala de foc a unei singure lămpi
cu petrol, nici gândacii mâncându-i săpunul
uscat pe buric.
·-319-
[320]
STĂRI SUFLETEŞTI
In buzunarul sufletului găurit, contabilul
se anevoieşte să-şi adune mărunţişul pierdut
al amintirilor unei zile încheiate. Se apleacă
ici după un gologan, dincolo după cinci pa­
rale şi de cele mai multe ori izbeşte cu de­
getele curate francul gelatinos al unui scuipat.
Din toate lucrurile, petrecute totuş cu pre­
ciziune, lipseşte, în ora când le rechiamă, ca
să-şi exprime abjectul conţinut, din fiecare
un fragment - şi el le reconstituie pe câte
jumătate goale. Intervalul uimirii se taie
egal cu câte o linie de viziune plină.
Contabilul avea despre sineş impresia că
pe de o parte ar fi fugit în pas gimnastic
în Interiorul unui pustiu circular îngrădit
cu stinghii, iar că pe de altă parte ar fi
trecut pe acolo, în acelaş timp, pe dinafară,
şi că s'ar fi zărit prin zăbrele alergând
-320-
� -:-�_ - ---;-- - - :;:---r
--�----
[321]
POARTA NEAGRĂ
vărgat cu dungi: o dungă de realitate lângă
o dungă de ficţiune. Toată urzeala imaginilor
în cari suferinţa lui se coase pestriţă, îi lasă
o sensaţie de secol lichid şi de peisaj încreţit.
Şi, par' că, uneori, el ar fi fost şi nişte
cărţi rânduite frumos, prăvălite însă în­
tr'un mare întuneric cu cadavre. Şi par'că
tot el ar fi fost şi nişte şoareci şi par' că şoareeii
ar fi ciupit din cărţi şi din paginile ilustrate
în culori. O muscă verde, stârnită de mias­
ma hesnei, dar sfioasă de întuneric şi ume­
zeală, cântă par'că, în sita lucarnei. Şi musca
tot sufletul lui ar fi fost.
In reconstituirea zilei, gândul contahilu­
lui de Bancă elaborează cu o unghie, alene,
schiţe slahe de gravură, începute şi numai­
decât aruncate, ca pe nişte scoici de talc şi
spermanţet unsuros, cu speranţă şi cu des­
gust. Dar şi din speranţă şi desgust el simte
tot numai o fracţiune sau numai indicaţia
exterioară fugitivă a unui sentiment, în­
cercat într'un viitor care ar fi trecut, întors
câteodată pe jumătate înapoi. Sensibilitatea
lui se găseşte alterată ca exactitatea vizuală
a unui om înecat într'un fluviu limpede de
mare capitală şi numai pe trei sferturi mort.
-321-
2t
[322]
1·
I
r
POARTA NEAGRĂ
De dedesubtul undei, ochii aceluia citesc
într'un turn cu orologiu, ceasurile de jos în
sus ...
- De ce a fost el arestat? De ce a fost
închis? Pentru ce a fost bătut?
Contabilul se complace în verificări tulburi
şi 'înţelesul lui mat se aţinteşte stăruitor în
eate o problemă care degradează insul:
- Cine l-a bătut întâi? Directorul sau
gardianul? Şi de ce a fost bătut atâta timp
şi atât de tare?
Pentrucă a ishutit să-I bată si să-i slu-
,
ţească mândria, laşitatea lui fizică împru­
mută acestor doi magistraţi noui o auto­
ritate, de care totodată bravura lui se răs­
vrăteşte.
-- Arestat ... Bătut ... Director ... Gardian ...
Definiţii: Ce-i un Director?. Ce-i un Gar­
dian? ..
Silahisiri : Gar-di-an ...
Apoi rostirea sunetelor izolate: A... 1 ••••
a ... 1 ••• e ... o ...
Nimic nu mai are nici un sens ! ... Insă
cuvântul «bătut», întipărit pe toate organele
lui cu deamănuntul, iveşte o jale nemaipo-
-322-
[323]
POARTA NEAGRĂ
menită. Ca numele unui decedat de curând,
în familie, seara, când rjdele se regăsesc
la cină singure şi DU s'au deprins încă pe
CIne să-I mai servească cel dintâiu.
- Nu se poate! Nu se poate! Nu se poate!
Răcnind, contabilul sare de jos în picioare,
din mocirla lui de săpun, gesticulează o apă­
rare violentă şi porneşte prin aburul înecă­
cios al sălii de baie, la o luptă imaginară şi
târzie, atlet de piatră albă pe o streaşină
de templu.
Puterea lui se desinează integrală, ageră
şi covârşitoare, pe un trup de mineral elas­
tic. Dedesubtul muşchiului închis ca un brîu
viu peste pântec, ea se strânge hărbăteşte
într'un ciorchin abrupt. Ura i se deslănţuie
însă, ca un mizer cataclism. El se învierşu­
nează că a răbdat pedeapsa hătăii fără să
lovească. Acum, el ar fi în stare a rostogoli
zimhrii cu pumnul, izbiţi între coarne. Slo­
bod de legile sociale transpuse în costum;
hetelia şi cusătura mijlocie a nădragilor:
ca să împiedice avântul; subsuorile jiletcii şi
ale vestonului: ca să reţie ridicarea profetică
a braţelor; mănuşile: ca să comprime mâi­
nile şi să le ducă legate; gulerul: jug pe
- 323-":
21"
[324]
i
L
POARTA NEAGRĂ
grumaz; încălţămintea: ca să strice mama
şi să armonizeze PJsul celui ce purcede drept;
pălăria: graniţă obştească a frunţii ; trupul
contabilului, de o frumuseţă cruntă, se re­
găseşte în instinctele adevărate, poruncite
din adânc, din pământ ...
Un sfârşit de zi, de altă zi, irizează şi În­
cepe să-I preocupe, fără motiv şi consecinţă ...
Gândurile lui se strecoară unele într'alt ele,
contradictoriu, se compun în desordine ab­
surdă, ca şi cum i-ar fi cântate, din patru,
cinci apartamente deodată, cu ferestrele des­
chise peste o grădină uscată, melodiile deo­
sebite ale căsniciilor de prin etaje, cu flaut,
celo, armonium şi vioară ...
Din geamul unui vagon, cu care se vede
călătorind, ochii lui urmăresc în apusul de
aramă bălţată, zborul aplecat al unui corb
singuratic, întârziat în luminişul crepuscular.
Din când în când, pasărea se împleticeşte
din linia lui oblică pe orizont. Corbul tre­
cuse pe deasupra trenului, demon de ca­
tifea, vast în uniformă neagră. Alunecase
peste uscăturile cenuşii ale toamnei. Se de­
părtase. Şi deodată corbul şchioapătă pe
câte o aripă. •
-324-
[325]
POARTA NEAGRĂ
De mai sus de el, dintr'un zbor paralel cu
al lui, scoboară scurt, la timpuri, ca o să­
geată vie, o pasăre mai mică. Loveşte cor­
bul cu ciocul în cap şi pleacă. Şi se întoarce
iarăş ciocnindu-L Şi se depărtează iarăş. Clă­
tinat din masiva lui stabilitate, până în
marginea zării, corbul va trebul să cadă
ucis. Ceeaee-I zguduie pe amintitor, în această
necunoscută mare tragedie vesperală dintre
două nevinovăţii, una lentă şi docilă 'şi alta
agresivă şi agilă, este debilitatea Iăuntrică
a uriaşului corb, jucărie neputincioasă a unui
puiu de uliu asasin, resemnarea Ia fatali­
tatea că trebuie prăvălit din cerurile înalte
şi devorat de un gândac.
- Inchideţi geamul că se face frig!
E ordinul şovăitor al unui pasager din
compartiment, cu gâlcile în bandaje şi care
depune uneori, cuprinsul unei guri cuviin­
cioase, în cleiul, vânăt al unei batiste cu
monogram.
- Nu te-ai mai îmbrăcat, mă?
E apostrofa gardianului dela baie.
Un moment ridicată, fiinţa morală a con­
tabilului de Bancă se desumflă ca o spumă,
cade ca, o minge pe un acoperiş povârnit,
[326]
POARTA NEAGRĂ
·0' ,;00.1
fi
I
-:
. ,
r
.'
trece în scursori prin întunericul jghiahului
'şi al hurlanului de ploaie.
Teroarea execuţiei, la comandă răstită,
îl ia în stăpânire.
Cămaşa, pantalonul, ciorapii şi ghetele
sunt reintegrate pe om. Cu pardesiul de
culoarea halvalei, cu cravata şi hretelele
pe umăr şi braţ, el intră în convoiul, condus
prin închisoare de o . feştilă cu fumăraie,
aprinsă în vârful răsucit al unei sârme.
Lampagiul oficial poartă costumul cu ti­
chie, desinat cu vărgi, al închisorii. E un
fost şofeur, vinovat de moartea unui ad­
vocat sfărîmat în hotul maşinii. EI·străhate
cu procesiunea lui nocturnă curţile vinete,
coridoarele expresioniste şi arcadele pitite,
ca preotul unuî rit grotesc. Mâna lui dreaptă
înalţă feştila iar stânga 'duce căldăruşa cu
petrol, în carec cu humhacul în jos, aşteaptă
feştilele de rezervă. Lampagiul botează cu
funingini toată închisoarea şi participă, . ca
factor administrativ asimilat, la predarea'
dormitoarelor şia celulelor pe rând; şi,o în
drumul lui către dormitoare, convoiulli()ui�·
lor sosiţi, legănaţi. de focul intermitent ,�l
feştileirpare că scoboară în infern. ': o •
..
-326-
[327]
STREAJA DE NOAPTE
Doi gardieni, reprezintând Guvernul şi pu­
terile civile," dau în seama puterii militare,
înfăţişată printr'un sergent şi opt ostaşi cu
baioneta la armă, paza de noapte a puş­
căriei.
Se face apelul nominal al unui dormitor.
Numele lui Ion Câţă este citit pe registru,
cu toate poreclele lui boiereşti, zis Ciocoiul,
zis Alfons, zis Marghiloman. Arestaţii pri­
mesc apelul smirna, în atitudine.vrânduiţi
în dreptul paturilor ce le-au fost desţinate,
şi, în iluzia unei simpatii fără consecinţi
din partea Armatei, ei se silesc- să maimu­
ţărească poziţia «drepţi» la perfecţiune.
Ion Câţă, zis Marghiloman, nu cuprinde
în sumarul lui fizic si oratoric nimic din
,
câte ar putea să amintească figura provo­
cătoare a ilustrului hărhat de curse. Pe ju-
- 327 +:
[328]
,-
.
POARTA NEAGRĂ
mătate despuiat şi subţiat până Ia cartilage,
descompus şi sperios, el învăluie alaiul for­
ţelor executive într' o contemplare abstractă
de apostol jigărit. Vina lui Ion Câţă, zis
Alfons, e ţigănească: furt de izmene, de pe
frînghie. Detaliu umilitor, Câţă a fost prins
înainte de a fi putut fugi cu alhiturile furate,
muierile au închis poarta şi au tăbărît pe
AIfons cu zece reteveie.
- De ce îţi zice aşa, mă băiete? întreabă
sergentul.
- Imi mai hlichle hli Chlirhliac, răspunde
Câţă cu naivitate.
- li mai zice şi Chiriac, traduce un deţi­
nut, familiarizat cu limhagiul exotic al lui
Marghiloman.
Sergentul bagă de seamă că «Marghilo­
man» pătimeşte de o gravă insuficienţă a
pronunţării şi de o infirmitate dublă. Limba
lui răscoaptă, lipită 'n fund, gelatinează cu­
vintele şi le heşică, iar buzele, automatizate
de ritmul repeţirii, întorc silaha de câte
două ori.
. ,\ (
-328-
[329]
AGHIUŢA
«Aghiuţă» reapare pentru a patrusprezecea
oară într'un dormitor. Procurorul nu a putut
tămădui labele acestui geniu monstruos, de
nevroza lor naturală. Aghiuţă profesează
specialitatea de «scorţar», care consistă întru
a îndemna buzunarele să-şi verse fulgerător
conţinutul în profitul lui, fără ca proprietarul,
transportat de admiraţie în faţa câte unui
monument din Capitală, să prindă de veste.
Aghiuţă operează în toate punctele unde
cultura şi conştiinţa naţională s'au aliat în­
tr'un monument, la Ateneu, la Teatrul N a­
ţional, la Cercul Militar şi cele mai multe
şanse i le-a oferit până azi Mihai Viteazul,
pentru memoria căruia profesează un res-
pect deosebit. •
Mutră de 60 de .ani, pe un trup de 15,
Aghiuţă leagănă pe nişte umeri slăbănogî un
-329-
[330]
POARTA NEAGRĂ
craniu de gigant, prins de un gâtlej ca un
helciug. El se înfăţişează ca· un ciocan cu
coada ruptă din mijloc, ca un şurub cu piuliţa
prinsă în ghevint sau ca un halon umflat, de
orificiul' căruia spânzură un vierme. Pare
zhârcit într'un horcan cu spirt şi îmhătrânit
la vârsta de avorton. Gura, fără huze, ca un
plic, nu ştie să grăiască. Râsul ei e ca o linie
decorativă scămoasă pe o spinare de păianjen,
Privirea fugară chiorîş e maladivă de prea
multa lumină a masalalei şi pleoapele sânt
strânse. ca nişte cheotori, Dela nasul umed,
atrofiat, ocolindu-i hărhia cocoloşită, obrajii
spânzură putrezi' pe . două linii duse adânc,
curhate pe hot. Buza de suh nări e mare cât
fruntea şi fruntea, păroasă până'n sprâncene,
e-a unui cap de pisică.
Aghiuţă, cel mai idiot dintre hoţi, este' ce]
mai' dihaci. Ca să petreacă la exerciţiul abili­
tăţilor lui excepţionale, hoerii îl desfid să
le fure lucrurile din huzunare şi Aghiuţă li le
fură întotdeauna, fără greş. Buricele dege­
telor lui se lipesc de obiecte ca lâna de scaeţi,
mânile lui le imprimă o nerăbdare, le hipno­
tizează cu o ameţeală magnetică uimitoare:
eeasornicele; inelelec acele de cravată, porto- .
-' 330,-,.
-,
.1
[331]
POARTA NEAGRĂ
felele doresc instantaneu să treacă în pose­
siunea irezistibilă' a lui Aghiuţă.
In timpul nopţii, Aghiuţă execută dorin­
ţele ceauşului din dormitor, jefuind pe nouii
sosiţi, culcaţi îmbrăcaţi şi adormiţi. Ceauşul,
ales -de Direcţie dintre hoţii, remarcabili prin
puterea pumnului, dintre aceia care strivesc
un cap sau dogesc un piept sau' înfundă
câteva coaste dintr' o singură lovitură, re­
prezintă noaptea într'un dormitor ordinea şi
disciplina; aplicate pe loc. Descântate de
Aghiuţă, încălţămintele părăsesc picioarele
dulce şi hoţul, în luptă cu victima lui ador­
mită, se acomodează elastic, ca un şarpe mut,
cu mişcările şi zvârcolirile ei. Când cel ador­
mit. dă semne 'că ar putea să se trezească,
ceauşul suflă 'n lampă, Iărgind jefuitorului
sfera de acţiune. La nevoie, el dă pe tăcute o
mână de ajutor, strângând victima de boaşe:
Sufocat de durere, prizonierul leşină cu un
suspin confundat cu visul. '
Alte ori, o -luptă adevărată se încinge pe
întuneric, o luptă în cim/nouI sosit, stupefiat
de un atac neînteles, atribuit diavolului din
,
Sf. Scriptură, nu se' apără' şi nu loveşte, ci
.numaiîşi schimbă atitudinile şi aşteaptă des" .
• � ',,: .' '3 �.
-331-
[332]
,
'i
. :
,
POARTA NEAGRĂ
făşurarea crizei, înspăimântat. Descălţarea şi
desbrăcarea lui sunt atunci violente şi radi­
cale. La reaprinderea lămpii, jefuitorul începe
să se desmeticească şi să priceapă un adevăr,
pe care nu va Îndrăzni niciodată, Înainte de
punerea lui în libertate, să-I formuleze - şi
atunci numai pe tăcute.
Un sistem ingenios de-a fura pantalonii
unui «fraieri e acela al «Întoarcerii cu acub.
El permite desbrăcarea unui tovarăş adormit,
la lumină, şi jocul acului şi al adormitului,
purtat în toate direcţiile de vârful ce-l în­
ţeapă cu destoinicie, este egal cu o voluptate.
, Hoţul, aşezat pe marginea patului, visează
punctul ascuns, înţepând uşure în punctul
opus. -Adormitul se desface odată şi revine
la o poziţie anterioară. O nouă împunsătură,
dozată, corectează poziţia. Experimentând
sensivitatea subiectului, acul învaţă împunsă­
tura eficace şi la fiece înţepătură, corespunde
deşertarea unui buzunar, descheirea unui
nasture sau ieşirea unei părţi a cracului din
pantalon, de pe individ.
Câteodată, contactul electric al acului, mâi­
nile calde şi febrile ale operatorului şi fante­
ziile somnului, vizitat .de Imagini, au 'putut
- 3:12- .
[333]
POARTA NEAGRĂ
să determine heţia simţurilor şi să le înşele,
punând o piedică de zăvor la deshrăcarea
unui ins ... Alte ori, gemete guturale şi mân­
gâieri, în fraza cărora se strecura numele di­
minuitiv al unei femei rugate, cuprinsă goală
în ahsorhirea fierhinte a demenţii sensuale,
se însumau într'un final tumultuos de con­
vulsii şi într'o agonie zhătută ...
Pipăitul lui Aghiuţă ştia să exploateze cu
rafinament şi situaţiile speciale.
/
-333 -
[334]
LACĂTE
După apelul din dormitor, autorităţile trec
în dormitoarele următoare. Uşa cu povara ei
de fierării este trântită adânc: ineluctabilă
clipă a emoţiei cotidiane. Prizonierii şi-au dat
seama că sânt cu adevărat desnărtiti de
... .,
lumea întreagă şi în puterea exclusivă a ne-
cunoscutului întreg. Câteva zăvoare mari
sânt bătute deacurmezişul uşilor, pe dinafară,
cu ciocanul. Zăvoarele refuză, broaştele mur­
mură, cheile scrâşnesc, lacătele muşcă - in­
juriile şi blestemele fierului în serviciul silit
al dreptăţii.
Pe drumul de scânduri al coridoarelor în­
gheţate, alaiul se depărtează şi până la ziuă
nu se vor mai auzi din dormitoarele moarte,
dealungul lui, decât pasul măsurat al senti­
nelei, schimbul gărzilor şi rondul ...
Iarna, se întovărăşeşte însă jalea pe mii de
-:
,
r
-334-
[335]
POARTA NEAGRĂ
flaute metalice de orgi ale vântului, cu pustie­
tatea infinită a tăcerii. Inchisoarea este nă-
. vălită de miile de arătări născocite ale spaimei,
în joc şi zburdălnicie cu inima prizonierului.
Sute de viori funebre cântă triumfale la o
fierăstruie puternic blindată, din fundul dor­
mitorului, lângă tavan, din care cad mărgele
de umezeală. Prin geamul de sus, se uită
înlăuntru satanii mărunţei, improvizaţi din
resorturi si sticlă si care spionează cu ochii
> >
cât pumnul luminişul vânăt al încăperii.
Urechile lor ciulite, păroase, ascultă chiar.
, gândul'ile hoţilor încremeniţi în frig. Unghia'
de curcă a câte unuia zgârie ghiaţa din geam.
Altul loveşte geamul cu pumnul şi fuge ...
Ca să se încălzească fără combustibilul
costisitor al închisorii, mai multi hoti s'au
, ,
asociat să tremure laolaltă, pe aşternutul de
lemn, îngheţat ca o lespede mormântală.
Ei aud alergările în cete ale miilor de pitici
urâţi şi cafenii, pe acoperişul alunecos, unde
se dau pe ghiaţă şi în tobogan, în hohote, în
aplauze şi în urale, tocmai din vârful turlelor
cu cruci, până'n spital şi cimitir.
Dar instrumentele de alint, preferate ale
iernii, sânt tobele mari. Impărăţia nopţii
-330-
II
[336]
POARTA NEAGRĂ
împresoară toată închisoarea cu timpane,
ca să tortureze cu perversitate moralul oa­
menilor din puşcării. Şi Între tobele cât nişte
tancuri se intercalează giganticele tipsii,
chiuie ocarina, purtată cu carul cu boi şi
plânsul fără nădejde al piculinii. Iar prin
simfonia tuturor orchestrelor, adunate lao­
laltă şi în deslănţuire universală, se aude
geamătul ca de moarte, pulverizat de uragane
al sentinelelor din turnuri, care-şi răspund,
din turn în turn, pe zidurile exterioare, că
supravieţuiesc. JIn oftat se 'mprăştie uneori
pe coridoare: sufletul canonit al sentinelelor
din interior, răzbite de îngheţ.
- Că rău m'ai blestemat măicută, Dum ..
,
nezeu să te ierte L.
1!
-336-
[337]
VARIETĂŢI
Din punctul de vedere superior, al Justi­
tiei, dormitoarele sânt încălzite, fiecare dor-
,
mitor având dreptul la câte opt bucăţi de
lemne pe zi, distribuite de către d-l Econom.
D-I Econom opreşte însă câte trei bucăţi de
fiecare dormitor. D-I Prim-de-noapte ia câte
două, d-lui Prim-de-zi i se rezervă un lemn iar
altul este păstrat pentru a economisi. Lemnul
cu noduri este destinat dormitorului, ca să
încălzească aproximativ 30-40 detinuti.
. .
Acest al optulea lemn rămâne de obiceiu în-
treg, carbonizat la vârf. Inainte de a se fi
crăpat de ziuă, hoţul cel mai abil l-a scos
fumegând din sobă, l-a stins în urină şi l-a
dosit, intercalându-l sub curea, pe corp, la
piele. N eprevăzuta marfă este negociată,
între biserică şi spital. Acolo îşi fac plimbarea
matinală, pe un trotuar de cărămizi, «boerii»:
-337-
[338]
POARTA NEAGRĂ
�,
I
.-
;
escrocii de marcă şi deţinuţii politici. Pretul
unei bucăţi de lemn, cumpărată de la «ca­
marazi» este un leu, mai ieftin cu vreo 25
la sută decât la gardieni, care procură
combustibil suficient pentru încălzirea dor­
mitoarelor boereşti, .
Hotul care a vândut un leu bucata de
.
lemn, este un gospodar prevăzător, căci,
seara, în dormitor, el are nevoie de 25 de
bani, o taxă de hotel, plătită ceauşului la orele
4 după amiază. Ca să devie simpatic şi tolerat
în toată ierarhia locală, hoţul de rând trebuie
să păstreze relaţii normale cu ceauşul, per­
ceptorul intim şi consilierul tehnic şi admi­
nistrativ din timpul nopţii. Cu ceauşul, re­
prezintantul cel mai deaproape şi mai vizibil
al autoriţăţii, nu se glumeşte. Pasagerul care
nu a făcut «rosti de 25 de bani pe zi, intră pieziş
în dormitor, cu o privire învăluitoare pentru
ceauşul lui. El va: petrece o noapte excep­
ţională. Ceauşul se va ocupa de dânsul atent
şi continuu, atingându-l cu mâna lui groasă
şi grea şi bine hrănită.
De câteva ori pe ceas, pasagerul neplătit
va primi câte o «gutuie». Gutuia consistă în a
sfredeli craniul cuiva, învârtindu-i bărbie-
-338-
rt
[339]
$
POARTA NEAGRĂ
reşte .pe . pielea, capului, unghia mare, strânsă
a pumnului drept. Consecinţă, un simplu
cucui de fiecare gutuie, sau o gutuie com­
pletă. După 25-30 de gutui, distribuite pe
suprafaţa osoasă, primitorul îşi simte capul
de zece ori mai voluminos şi gingaş la pipăit,
ca o friptură de raţă.
. Gutuia se serveşte cu două garnituri;
căutarea pârţagului sau frecarea tâmplelor
în răspăr; cu deosebire că răspărul pârţa­
gului, operat cu tărie în gaura cefii, în punctul
unde anatomia indică vecinătatea creerului
mic, pe regiunea părului mărunt, are un efect
mai accentuat. La tâmple, este ca şi cum ai
fi fost frecat odată cu glaspapir, pe când la
ceafă ai sensatia că lucrează o pilă cu dintii
, ,
mari, un raşpel sau un polizor.
Bobârnacul în ridvă, în pielea gâtului sau
nas, e inocent, cu condiţia să nu te fereşti
prea mult, ca să nu cadă bobârnacul, din
întâmplare, pe, globul ochiului, pe care-I ro­
şeşte şi-l umflă. Sucirea sgârciului urechii e
mai dureroasă, comparabilă, în serie, cu strân­
gerea primei falange a unui deget pe articu­
laţi a lui, în interiorul pălmii. Efectul acestui
ultim act este în deohşte un răcnet, precedat
,
.. ,.:.
-339-
22*
'; !1
II,
--
ase ,.i
[340]
'.
,
POARTA NEA GRI
de o convulsiune, cala vulpile prinse cu laba
�ntr' o gingie de fier.
Sucirea urechii, a vârfului urechii, se
aseamănă cu arta japoneză: este delicată.
După o pipăire catifelată a conturului supe­
rior, încovoi zgârciul puţin, cum ai îndoi o
petală de roză, şi, strângându-I, îi dai drumul.
Mai violentă şi rezolvată câteodată cu sânge
la rădăcina dintelui şi a măselei, este figura
pumnului proiectat în lăţime, de jos în sus,
pe sub bărbie. Această varietate a formelor
cu care-şi tratează pasagerul gratuit inter­
vine numai de câteva ori în timpul unei
nopţi şi anume numai atunci când, scufundat
în reflecţii şi ruşinat cu anticipaţie de asprele
mustrări ale Primului-de-zi, că nu a ştiut
să-şi facă toată datoria, eeauşul se scoală
brusc din pat şi înaintează ...
Căci nici ceauşul nu-i de capul lui. Şi el se
înlănţuieşte în angrenajul social, atârnând de
câteva roti dintate, cu care evoluează ar-
I I
monic. Ca să meriti postul de ceauş, cată să
dovedeşti. D-I Prim, când te distinge, îţi
pune în mod fracţionat condiţiile, pe care
le-a consimţit şi el, integral, primind un post
de răspundere dela autoritatea unuia mai
-340-
[341]
POARTA NEAGRĂ
mare ca el, care la rândullui a fost numit cu
o însărcinare. Căci dacă decretele şi hârtiile
au un conţinut general, ceremonia verbală
însoţitoare a numirii, comportă confidenţiale
preciziuni imperative. Aşa că, în ultima ana­
liză, hoţul, pe care-I închide societatea ca
să-I izoleze, face încă parte din armonia
universală, întrucât în dormitorul lui, el ră­
mâne un factor activ, o celulă utilă regis­
trului de Dare şi Avere. La fardul vândut
cu câteva sute de lei cutia, pentru uzul
parfumat al unei cântăreţe europene, în
trecere prin Bucureşti, poate că au contri­
buit prin osmoză şi insinuare atomică, şi cei
«25 de bani pe noapte» ai lui Câţă, zis
Ciocoiul, zis Alfons, zis Marghiloman: uti­
litatea obştească a unui număr de 800 deţi­
nuţi pe zi, câţi ospitalizează singura temniţă
a fostei mânăstiri Văcăreştii,
Dela dormitoare, o administraţie bine or­
ganizată ar putea însori în bugetul ei, a 25
bani de cap, zilnic lei ... 200.
Din 7 lei pe zi cât are un deţinut bugetar,
societatea ar putea realiza circa, a 4 lei de
cap... 3200 lei.
Dela gaz, fân, materiale, pături, îmhră-
-341-
[342]
POARTA NEAGRĂ
căminte, etc., s'ar mai putea dohândi pe ZI
cam... 1000 lei.
Un total de lei 4500 aproximativ pe zi, este
susceptibil să puie în circulaţie pentru mân­
gâierea suferinţelor fine, un milion şi jumătate
de lei anual, dela o singură închisoare.
Personalul închisorilor fiind însă dezinte­
resat la extrem, aceste sume se pierd fără
folos pentru nimeni. Şi personalul, la
dezinteres adaogă cumpătul, sobrietatea.
Dacă uneori unul din sefii suhlimei institutii
, ,
a penitenciarelor, cheltuiesc cu mult peste
salariu, şi realizează proprietăţi, aceasta se
datoreşte, fără pic de îndoială, rezervelor per­
sonale, averilor părinteşti, resurselor fami­
liei, în care născându-se câte un element cu
vocaţie specială pentru diriguirea duhovni­
nicească a clasei hoţilor de rând, este lăsat
ca un pictor, ca un literat, ca un muzicant
hoem, să-şi urmeze chemarea de mizerie
pe socoteala hătrânilor .
. i (
-342-
&....
[343]
VOCAŢII
Dregătoria supremă a închisorilor e apa­
nagiul unui pasionat de carieră, care poartă
titlul modest de Director General al Inchiso­
rilor. De obicei se aleg la acest post de frunte
vocaţiile irezistibile, care pe tărâmullor echi­
valează cu Socrate sau cu Corneille. Cineva
se naşte Director General de Inchisori după
cum altcineva s'anăscut Crispi sau Mozart:
e un temperament, o predestinare din eter­
nitate, un misticism.
Trebuie să fie în ţară câteva sute de închi­
sori mărunte şi câteva zeci de puşcării cali­
ficate. Intr'un ocol de ziduri grele, păzite de
armată, trăieşte o lume supusă unui regula­
ment şi stăpânită cu toate puterile executive
reunite, acordate de Stat. Cetăţean mai docil
prin definiţiune, nu poate să fie ca deţinutul,
cetătean al unei republici închisă eu lanturi.
, ,
-343-
, I
[344]
POARTA NEAGRĂ
Peste aceste numeroase roiuri republicane
împărăţeşte exclusiv, ne disputat şi fix, un
singur personagiu: Directorul General, pă­
rintele, episcopul, mitropolitul, tatăl acestui
regat. Subdirectorul, Directorul contabilităţii
sânt numai Fiii şi Sfinţii Duh, contra şi în
tripla şi totuş unica şi nedespărţita lui su­
premă individualitate. El e Alfa şi tot el
Omega. Guvernele au câte un control oare­
care: parlamentul şi presa; Directorul Ge­
neral al Inchisorilor reprezintă în persoana
lui multifrontală, şi activitatea şi controlul.
El e de sine stătător şi incomensurabil, mai
mare decât Armata, mai tare ca Legea, mai
autonom ca Universitatea, dincolo de Aca­
demie, de Barou, dincolo de Bine şi Rău, so­
litar şi omnipotent în univers. Atâta putere
in mâna fină şi parfumată a unui singur ins
e ceva admirabil, un rezultat miraculos al
acestui echilibru divin de Stat, care ştie să
asocieze contrariile şi să separe identităţile,
după capriciile totuş logice ale biologiei.
Porunca integrală, cu realizarea ei 'deplină
in acţiunea altuia, s'a risipit, ca aşezământ,
s'a pierdut din toate celelalte organizaţii so­
.ciale. In împărăţia morţilor legale, adică a
-344-
[345]
POARTA NEAGRĂ
Direcţiei generale, porunca etot atât de ne­
ştirbită ca în epoca lui Carol Magnul şi a
Genezei. Este cu neputinţă să se spună: nu.
Tronul împărăţiei osândiţilor este ocupat
actualmente de fizicul svelt şi copilandru al
unui Director General, căruia i s'a dat în
poreclă, un nume de fată 'n casă. Mersul lui
de copilă se divide în pas de dans, pe nişte
picioare mici şi fehrile, de turturea. Incli­
narea capului, strecurarea ochilor lui, lungi
ca. migdal a crăpată, guriţa lui înfiorată, şol­
durile lui de englezoaică, părul lung, zulufat
şi retezat deasupra gulerului pur, cravata lui
gratioasă, miscările lui în M si W sânt însu-
� , . '
şirile tipului la garc;onne. Subt plastronul că-
meşii par'că se descifrează ţâţele noui ale unei
fete slahe de pensionat şi cele trei linii cen­
trale, ale pantalonului, încrucişate pe un
pântec plat, par lipite pe sexul neted al unei
studente adolescente.
Când vorbeşte, grumazul acestui efeh cu
părul alhuriu, are cochetăria oftatului pose­
siunii, huzele lui se întreţin cu vârful Iimhii,
roză ca la căţeii alhi, într'un joc sensual, şi
corpul lui întreg undează ca draperiile unei
cadâne.
,
.. � ...
-345-
[346]
POARTA NEAGRĂ
,
I
; I
I
-,:
,
-
.
Mintea sprintenă din căpşorul gentilului au­
tocrat, e Însă perfidă şi duşmănoasă. Ea
urzeşte zilnic o formulă de nelinişte şi de ură.
Directorul închisorii, primitiv, brutal şi în­
fumurat, îl simte încolăcindu-i-se pe braţe şi
pe înghiţitoare şi însomnorându-l cu ochi de
şarpe, aţintiţi în ochii lui cu ulcioare şi caş.
Superiorul ţine să-I doboare, subalternul re­
zistă. De patru ori a fost să-I arunce departe,
surghiunit între stanele de sare ale unei ocne
şi de patru ori atacul a dat greş. Vexat şi
aţâţat, Directorul general îi dă ocol, ca o
mâţă unei colivii cu pitpalac. Laba lui cati­
felată a fost rănită la un asalt, dar ştie ea că
victima, până în cele din urmă, îi aparţine .
Un protector puternic s� interpune între
ei: «naşul care m'a cununat». Ocupând o
înaltă magistratură, acest personaj poate
vorbi deadreptul cu primul-ministru şi cu
ministrul de resort. Pentrucă presa pomeneşte
de câtva timp numele magistratului, în legă­
tură cu o eventuală criză de guvern, subal­
ternul aşteaptă acest eveniment ca să scoată,
după expresia lui pitorescă,... nişte coarne!
Şi Directorul general.ezită. In ziua în care
şi-a dat seama că magistratul ostenit de spe-
-346-
[347]
POARTA NEAGRĂ
ranţe şi-a suprimat dorinţele de candidat,
Directorul general n'a mai făcut decât o să­
ritură şi victima s'a prăvălit, schiţând în
cădere fulgerul diamantelor mari din inele.
Cu soţia lui gravidă, subalternul s'a trans­
portat în munţii de sare, ca să-şi primească
fătul între asasini şi atentatorii Ia pudoarea
propriilor lor nevârstnice copile.
Directorul general explică uneori deţinu­
ţilor politici secretul solicitudinii, purtată de
înaltul magistrat directorului de închisoare,
căruia i-ar fi dat în căsătorie o. tânără croito­
reasă, destinată în casa magistratului să îm­
brace pe Doamna şi să coasă în taină nasturii
Domnului. Un titlu atât de imens hrănea în
inima «Ţiganului» pasiunea desordonată şi
absurdă de-a parveni, din fost gardian de în­
chisoare, la treapta cea mai de sus a specia­
lităţii.
O secundă, într'o seară, visul era să fie o
realitate. Magistratul fusese chemat la Palat:
o ediţie specială a suspendat respiraţia lumii
judiciare şi a închisorii. Directorul, instalat
la telefon, aştepta comprimat între incerti­
tudine si sigurantă. Vârful cel mai înalt al
, .
amhiţiunii ametise massivul. Inchisoarea, cu
,-' ,
-347 ""-
[348]
( ..
;
4It
------------------------�------------- ,
POARTA NEAGRĂ
urechea lipită la zăbrele, aştepta şi ea, caci
triumfătorul ar fi parcurs-o răcnindu-şi iz­
bânda şi dând ordin ca porţiile de ciorbă să
fie a doua zi mai mici.
El a rămas în gura telefonului până la ziuă,
fără să primească nimic. O altă secundă l-a
dat peste cap. Căci magistratul a părăsit ţara
brusc, ducându-se la Paris.
- Sânt foarte supărat, se spovedea la ora
prânzului, Directorul: nu mai fac politică
niciodată ...
El era sigur că fusese şi bărbat politic.
-348-
[349]
. VISUL UNUI DEŢINUT
Pe nopţile de urale, de gemete şi ecouri, în
care temniţa fluieră ca o ţiteră vastă, hoţii,
neliniştiţi ca nişte lunatici, sânt posedaţi de
o singură ideie: evadarea, visul secret al
fiecărui detinut. Hotul se visează insinuând
. ,
o pilă în gratii şi măcinându-Ie ritmic, în mu-
zica vântului dela ferestre. Sau rupe uşa prin
apăsarea lentă şi stăruitoare a spinărilor din
dormitor. Pe urmă sare zidul, încolţit de
sentinele. Focurile sunt stinse de zăpadă în
ţevi şi gloanţele sânt rupte din gura puştii
de vijelie şi vifor. El se va piti în şanţuri, se
va strecura în cimitir şi printre morţi, va'intra
în oraş. Toate primejdiile fugii devin bucu­
riile sacre ale libertăţii, pe care oamenii liberi
nu le cunosc. Intr'o cârciumă murdară cântă
o armonică şi joacă trei muncitori fericiţi ... Să
t.�lPlimbi pe stradă, să nu te oprească nimeni,
-349-
[350]
,.-
;
r
POARTA NEAGRĂ
cât vrei, toată noaptea, toată ziua. Să stai în
drum şi să zici: aci e biserica Sf. Spiridon,
acolo e Mitropolia, acolo Poşta, Casa de De­
puneri. Ce frumoasă vitrină! A cui o fi tră­
sura asta cu doi armăsari! Să câştigi o pâine
pe zi şi să te bucuri că o alegi din brutărie!
Să nu te ispitească prisosul.nimănuia, să nu
râvneşti la nimic, dar să te găseşti slobod,
stăpân pe viaţa ta, culcat de bună-voie, sculat
de bună-voie, fără clopot şi fără apel nominal.
Hoţul se gândeşte cât are de alergat într'un
suflet pân'acasă. Câinele are să-I recunoască
şi-i va linge mâinile cu care a furat şi care
i-au fost legate. Are să bată în geam, întâi
foarte încet şi se va furişa în casă între ai Iui,
hoti ca si el sau oameni de ispravă.
, ,
In timpul verii, condamnaţii la osândă
lungă îşi fac de lucru, grădinărind împrejurul
celor două pietre albe, mutilate de o spoială
cu var, resturi de morminte domneşti. O tra­
diţie foarte veche povesteşte auzului aplecat
si îmhătat al detinutilor, că o cale subterană
, , ,
răspunde în Bucureşti, într'un mal de râu, pe
dedesubtul unui mormânt din curtea închi­
sorii, 'acoperit cu pământ. Pe-acolo veneau pe
timpuri boerii păroşi, în mânăstire, cu ibov-
-350-
[351]
POARTA NEAGRĂ
nicile .lor şi se ascundeau la egumeni, ca să
. petreacă neştiuţi. Când' se va descoperi sub­
terana, toţi deţinuţii vor putea să plece ...
Deţinutul nu-şi împărtăşeşte adevăratele
lui gânduri, decât la privată, prietenului sigur
şi tovarăşul lui, ce-l atinge cu cotul, aşezat
lângă el, cu nădragii lăsaţi pe călcâie. In
acest' moment desgustător, de latrină co­
mună, sufletul lor cel mai curat şi concep­
ţiile sincerităţii.: imaginaţia şi pasiunea se
unesc ca într'o operă de artă şi dau ac­
tului lor vulgar un fel de măreţie. In dor­
mitoare, la muncă, pretutindeni, cuvintele
deţinuţilor suhînţelese şi rezervate, se tem
de «caiafă», un agent deghizat, care face me­
seria de-a consimti să stea în temnită pentru
, ,
salariu, sau un deţinut curtenitor faţă de
autorităţile de penitenciar. Acesta dispare pe
zi câte o jumătate de ceas în cancelarie, unde
dă raportul amănunţit şi indică spiritului de
observaţie al Direcţiunii, proectele de eva­
dare.
Osândiţii pe viaţă, au părăsit orice spe­
ranţă de fugă, hurghezie resemnată a puş­
căriei; totuş, ei aşteaptă o punere în liber­
tat� neprevăzută, înainte de moarte. Zilele
-351-
i
[352]
--
-;
o
POARTA NEAG�Ă
de Paşti şi de 10 Maiu potsă le aducă o gra­
ţiere anul viitor. Intr'o ladă, ei şi-au pregătit
un rând de haine noui, pentru ieşire, o păreche
frumoasă de ghete, o cravată verde sau
violetă, o pălărie neagră şi, ca să-şi ofere
treptat o bucurie. în vederea Iiherării, ei îşi
lustruiesc încălţămintele din cufăr, alintân­
du-le ca pe nişte pisici şi ca pe nişte persoane
scumpe.
Când o intentie de evadare i-a fost semna-
,
lată, administratia temnitei este apucată de
, '
febrilităţi solemne şi grave. Autorul proec-
tului de evadare, e scos din dormitor şi vine
fier arul care-i pune la glesne şi la mâini că­
tuşe, apoi vinovatul e băgat «la gherlă».
Niciun deţinut neprivilegiat de protecţia
corupătoare a Directiunei, nu a denuntat
, '
niciodată planul unei evadări. Când îşi dau
seama că s'au învoit câţiva să o încerce, de­
ţinuţii adorm adânc, cu inocenţă, lăsând
• activii să opereze. Dacă în vălmăşag, vor
putea şi ei să se strecoare, o vor face bucuros.
Niciodată ancheta unei încercări de evadare
nu a izbutit să scoată din gura unui martor
o dovadă.
Reverii absurde se leagă de posibilitatea
-352-
POARTA NEAGRĂ
-
unei fugi. peste ziduri. La condam C
viaţă, ideia fugii e un t . na,n pe
ul " ex ract mixt al zbo-
r Ul cocorilor care se înalt v 1 b .
t ului I ţa, a z uciumului
aur Ul egat al.r . V" •
. ,.leroCltaţn mistretului . I
faptei asasinului. In drumul 1 .' v ŞI a
slobod şi Iumi v v • v Ul dupa aer
ma nezabrelita eva datul id
tot ce' A ,UCI e
1 se împotriveşte,
Deţinuţii povestesc evadări celeb
n'au avut 1 ultumi re care
oc, m ţumindu-se să-şi hrănească
speranţele cu o literatură orală A
pulsează idealul lor cel mai ad 'v m care
• A evarat, suc-
ceSIV In toate gener tii!' v • •
a. e puşcariei.
'�
-363-
23
.,1', '1
1 .�
I
, .
l�; !
II
i
,
l�
[354]
.,
GHERLA
r
"
'ţ
De regulă, nici o evadare nu ishuteşte,
Tentativele plătite cu gherla sânt mai mult
de ordinul speculaţiei intelectuale şi sancţio­
nează precugetarea.
Gherla e supliciul corecţional local. O ca­
meră strâmtă fără pat, fără ferestre. Vino­
vatul, în lanţuri, e îmhrâneit înlăuntru, şi se
vrăvăleşte pe pardoseala de piatră, lângă un
urcior cu apă veche. El va rămâne nemişcat
atâtea zile câte a hotărît vocea răstită şi
jupuitoare a domnului Director şi nu va
primi nimic «din afară». Pe vremuri, gherla
se înăsprea cu tortura inţepenirii în butuc.
Fluierele picioarelor erau încuiate între două
grinzi găurite, şi pedepsitul zăcea cu spinarea
pe piatră, ca un om Înecat cu călcâile ridicate,
Prinse 'n răchiti. Vietuitoarele nocturne ale clă-
I I
dirilor hătrâne, urechelniţa fugace şi febrilă,
-354-
*
[355]
POARTA NEAGRĂ
pe sute de fire monstruoase; gângăniile negre
împleticite în articulaţii greoaie; jigania lu­
struită; făptura cenuşie cu pântecul alb a
gândacului de umezeală; broasca oloagă,
euihărită în piatră; melcul imberb; ploşniţa
cu târtiţa ardeiată de-o putoare grasă; pă­
duchele unsuros; burlescul purice şi toată
natura drăcească, făcută pentru oameni, luau
contact, prin mustaţa tactilă, prin bube sau
ventuze, prin bale şi zeamă, cu vinovatul de
gherlă. Şoarecii cu ochii de gămălie i se suiau
cercetători pe obraji iar şobolanullibidinos,
cu coada bolnavă, îşi apropia nasul de fiinţa
străină.
La gherlă, hârdăul care întreţine în dormi­
toare permanenta gustului de latrină, lip­
seste. Când sfincterul oboseste de încordare
, ,
şi băşica stă să plesnească sub strânsura
maximă a voinţii, pedepsitul erumpe în celula
lui cu o explozie generală de fecale. Cerul
care-şi hrăneşte pasările şi le îmbracă, tri­
mite jivinilor din crăpături şi găuri anemicul
lui aliment.
Din când în când, gherla e vizitată furiş,
prin crăpătura uşii, de interogatoriul Direc­
torului sau al unui delegat, însărcinat să
�
-356-
23*
"§M?fi"'·
Gtl
[356]
POARTA NEAGRĂ
deslege o problemă şi să curme un mister.
Pedepsitul nu mai are nimic de spus, ca să-şi
scurteze timpul de tortură. Uşa se închide.
Cancelaria s'a fortificat în considerentul că
pedeapsa desleagă limba, ca să ţâşnească din
mizerie şi degradare adevărul şi lumina. Tă­
cerea prizonierului îi jigneşte orgoliul ca o
încăpăţânare: lupta prestigiului cu cerbicia
celui pedepsit e dusă până la capăt.
Atunci, dela gherlă, se întoarce în temniţa
«liberă» o fantomă cu dimensiunile pierdute,
cu conturele sfâşiate, un om de ierbar. El
poate fi lipit pe un perete cu pensula de pap,
ca un afiş. Privirile lui s'au evaporat, încheie­
turile i se destramă, carnea e ca un bumbac
întrebuinţat, sângele a devenit ca un praf
care curge prin vine ca nisipul clepsidrei,
părul s'a învechit, urechile atârnă, nasul vă­
deşte osul dominant al scheletului, un surâs
cunoscut se desinează prin pielea şi carnea
transparentă.
Când îl întâmpină administraţia cu re­
luarea pentru a suta oară a tiranicului inte­
rogator, pedepsitul nu mai poate cunoaşte
nici regula şederii. In sforţările pe care le face
pentruca linia lui să se întindă reglementar,
-356 -
[357]
POARTA NEAGRĂ
picioarele se frâng în zigzaguri, şoldul nu mai
aderă cu pieptul, mişcarea umerilor şi a bra­
ţelor s'a desolidarizat de ţinut a grumazului
şi a hărhiei. Fosilul instabil dansează pe un
metru de pământ ce pare ohlic în toate
unghiurile, se reazimă de uluci, fără să se
poată ţine, vine spre Director, alunecă în
stânga, se intoarce, într'un dezechilibru si­
nistru, ca un maimuţei de carton, cu mişcă­
rile în dezordine calculată, pornită pe o
sfoară.
"
-357-
[358]
•
IANCU ·NEBUNUL
In temnita noastră vocifera un nebun fără
,
vârstă, Iancu. El ar fi putut să aibă 55 de
ani, 40 de ani, 35, îndreptăţind şi numele
de U nchiaş şi titlul de Nene, ce i se da,
deopotrivă, de către deţinuţi. Mersul lui
tărăgănat, în cămaşa cu poalele largi, în­
cinsă peste ismene cu catarama unei curele,
se adapta la toate vârstele deopotrivă, ca
un fluier sau ca un briceag. Tot aşa, vocea
lui, obicinuit domoală, răguşită şi mono­
tonă, care exprima puţinele idei întârziate
în mintea lui neutră şi uniformă.
Iancu păşea prin pietrele temniţei, cu ca­
pul povârnit sub povara unei preocupări
misterioase, care i-l îngreuia cu mitra ei de
calcar. Ii zăreai figura ridicată brusc din
pământ şi masca lui era când senină, când
Întărîtată.
-358-
•
[359]
POARTA NEAGRĂ
Dulceaţa privirii îl făcea să semene une­
ori cu nevinovăţia îngerilor abstracţi din
icoanele de smalţ, vândute de bijutieri,
pentru a fi. strecurate pe un lanţ de aur
subţire, în sus şi în jos, între sânii unei 10-
godnice blonde. Atunci, un zâmbet plutea
pe faţa lui înfrumuseţată, ca o nuanţă is­
cată din nimic, în zorii zilei, pe pâlnia dia-
fană a' unei flori -de zorele. .
Alte ori, el scula din pământul negru, cu
o încetineală hotărîtă şi agresivă, asupra
trecătorului, o privire dârză de taur cu
coarnele scurte. Seara, Iancu putea să pară
bunicul lui Iancu cel de dimineaţă. Doi
oameni deopotrivă de tari cu două puteri
alternative, tse luptau în colivia lui de oase,
şi când zgomotul în interior .era mai mare,
se întâmpla ca adversarii încăeraţi să se
prăvălească odată cu bietul trup neputin­
cios şi strâmt, în care îşi disputau întâie­
tatea. Prins deconvulsiuni uriaşe, pa un
vapor, în care Marea şi talazele ei 'ar 'ti
călătorit pe dinlăuntru, Iancu se frămâ�i�
• ,�� "j..
furtunos în ţărână. Câţiva deţinuţi. îi iIÎlo,�
biIizau braţele şi picioarele cu hrîie . roş�-:
unul îl lua la spinare-ca pe o albie şi pornea
,- '. .
"
-369�
[360]
POARTA NEAGRĂ
.'
cu el la spital, unde-I' aşeza legat în patul
pardosit cu scânduri şi învălit cu o pătură
cenuşie ruptă.
Pe figura nebunului, turburată până în
mocirlele adânci, ale sufletului, se ivea atunci
tinereţea redeşteptată a ochilor, ca 'ntr'un
mărgăritar şi ca 'n pupila galbenă a flori­
lor de muşeţel, printre genele virginale, în­
tocmite albe în vârful unui fir. Surîsul i se
evapora pe buze, fraged, ca o ceaţă alburie,
întârziată cu greierii, la revărsat, pe un lan
de grâu somnoros.
Mă apropiam de patul lui cu ţigarea aprin­
să, pe care Iancu o lua din mâna mea,
mulţumind cu o închidere a ploapelor, cu
o expresie dis certă de suveran indulgent.
Mă apropiam şi mai mult de el, cu nevoia
de a descifra În omăturile lui obscure o
potecă de orientare către viaţa lui trecută,
dar, Iancu nebunul trecea pe dinaintea mea
CJl un drum, -Însoţit de două gropi lungi pe
marginea lui, ca un drum care nici nu În­
cepe nici nu are sfârşit, făcând din satul,
prin faţa căruia stă, fără să se mişte şi fără
să ştie nici el; înconjurul lumii. Pe insul lui
Iancu aş fi putut umbla şi merge-zile, săp-
-3�n-
[361]
p
POARTA NEAGRĂ
tămâni întregi şi ani şi nu aş fi ajuns
niciodată.
In ceasurile de luciditate, el vorbea în­
tristat de nişte copii ai lui, care nu veneau
la temniţă să-I vadă. Avusese copii? nu avea
copii? Aveau copiii în mintea lui o semnifi­
care nebănuită? Când stăruiam să-şi ducă
gândul până la un capăt, Iancu se întorcea
deodată întreg, ca o foaie de carte, la o
pagină nouă, spiritul lui urma un angrenaj
deosebit, ca o roată de maşină, care se
apucă să se învârtească de-a 'ndaratele,
fără pricină evidentă, sau ca o curea de
transmisiune alunecată. de pe o şaibă. Lumea
lui era orânduită uneori cu simplicitatea
unei mese, la care gesticulau câteva păpuşi,
Puşcăria era pentru el o mânăstire, din care
trebuia să fugă, nu însă complotând împo­
triva stareţului şi a consistoriului, ci pe
faţă. El aştepta mereu o trăsură, pe care
nu î-o trimeteau la timp caiafele şi caţa­
veicele, duşmanii şi muierile; spiona intră­
rile, analiza zgomotele ce veneau din afară,
cu o pălărie de paie, ruptă, pe cap, cu un
fost geamantan gol în mână, plin cu borde­
rouri închipuite. In temniţă şedeauşi îm-
�361-
[362]
POARTA NEAGRĂ
păraţii, care şi ei trebuiau să plece: de ce
şedeau? de ce aveau să plece? Impăraţii
erau deţinuţii politici, care vorbeau cu el
împărăteşte. La poarta temniţii, undeva,
şedea şi Mitropolitul.
Intr' o zi, în spital, alături de patul ne­
bunului, muri un puşcăriaş bătrân, sfârşit
de cufureală. Din pântecul aceluia, moale
şi zbârcit ca un ciorap, se scurgea în valuri
acre, liniştite şi continui, zeama sângelui,
sucurile tainice ale vieţii, ca dintr'un urcior
răsturnat, şi ele s'au scurs şi s'au strecurat
până ce lutul, scorojit de veghe al bătrânului,
a rămas 'gol, fără căldură, fără suflet, fără
suferinţă. Pe Iancu, agonia calmă, de şipot,
a vecinului, l-a interesat, fără să înţeleagă.
Asupra morţii, Iancu nu mai avea nici o
concepţie şi între morţi şi vii el făcea aceeaş
confuzie ca între deţinuţi, împăraţi, caiafe
şi mitropoliţi. El părăsi chiuind sala spita­
lului, urmat de ochii bolnavilor, .terorisati
de moartea din patul bătrânului cufurit ,
Palizi, slabi de neîngrijire, ei îşi . dădeau
seama, în patul lor de scânduri, că, sunt
de două ori prizonierii morţii, în puşcărie
şi în spital, şi li se P ărea că moartea acolo
. t .
-362-
[363]
POARTA NEAGRĂ
..
e mal sigură şi mai adâncă, mai inelucta­
bilă şi mai matematic fatală decât în tot
restul lumii, păziţi de acelaş om, care îi
pune şi să scuipe şi care îi şi duce, odată
morţi, la spinare, fluierând pe treptele dela
beciul cadavrelor, pardosit cu ciment, un
cântec de bodegă şi de amintiri. De jos, din
beci, îi lua furgonul, care vine de două ori
pe săptămână, ca rudele de-acasă.
Un deţinut, un condamnat, învie până la
ultima secundă a osândei, în nădejdea, de
care l-a despărţit societatea prin ceremonia
legală a unui rit nepăsător şi sceptic. Odată
instalat în spital, timpul îşi pierde mar­
ginile şi spaţiul i se strânge. ca unelas­
tic, scăpat din întinderea lui, câmpul pe
care îi alergau visurile se mărgineşte, lu­
mea e 'n patul lui, asistat de patru păreţi
mari, spoiţi cu var.
Omul se face mic şi porneşte de-a buşile,
pe· .brânci, pe de-asupra unui precipiciu hao­
tic, de-a lungul unei scânduri lungi, . înco­
voiată, îngustă,. îngrozit de adâncimile ne­
gre; în care trebuie să se prăvale. Mirosul
de petrol ş� -fenol al spitalului e ca un p:t;e-
�ludiu olfactiv almormântului. PriD· feres-
-363-
[366]
POARTA NEAGRĂ
inegal al. copitelor "bolnave, către poartă.
Iancu saluta temniţa în picioare şi deţinuţii
râdeau, salutându-I în deriziune •
. La poartă, doi gardieni învitară blând pe
nebun să se scoboare. El se uită la dânşii
uimit. Gardienii insistară. Apucară pe nebun
de-o mână, mâna li se supuse. Ochii nebu­
nului fixau descurajaţi uniforma portarului
dela poarta boltită interioară, pe �ând o
chee cât un topor intra în broasca porţii
şi se învârti de două ori cu scrâşnetul ei
subteran. Piciorul se puse pe şina de fier
a roţii şi ajutat de gardieni,. nebunul sco­
borî pe pământ.
Şi pe când porţile cu vârfurile ridicate
îşi reînchideau aripile uriaşe de lemn,
treptat şi teatral, Iancu nebunul, cu capul
plecat, cu geamantanul cu acte târîş, se
întorcea în spital, plângând, ca un copil,
al căruia balon se spărsese ...
-366-
[367]
PATRIA NOUA
A trecut încă, o ZI In aşteptare incoloră.
Ceaţa dimineţii impresionase pe camarazii
matinali, cari au văzut-o pe la cinci, doliu
de toamnă timpurie, lăsat peste peisagiul
vizibil din galeria celulelor de sus. Grossu,
prin ochelarii lui noui, cu sârme de metal
alb agăţate de urechi, citeşte «Amintirile
din casa mortilor» în traducere nemtească,
, ,
un volum de formatul cărţilor de rugăciuni,
şi figura lui rasă şi resemnată de preot ca­
tolic, oftează.
- Vine toamna! murmură Grossu, cu o
voce, care trimite iluziilor un salut şi le dă
întâlnire la iarnă, tot în închisoare.
La prânz, la masă, în casa deţinutului
Floratos, care va aştepta zadarnic punerea
lui în libertate pe ziua de azi, după trei
ani de prevenţiune, se fac proecte, triste şi
-367-
. �
... Ni
I
I
I
I
II
,
;;
[368]
,
."ţ
POARTA NEAGRĂ -
entuziaste. Pe cele triste le exagerează, fidel
viciului de melancolic şi arţag, inteligentul,
excelentul detinut Teodorescu, căruia Flora-
.
tos îi cedează de urgenţă, cu începere chiar
de astăseară, cele două camere pe cari le ocu-
• pa, - el întrebuinţează verbul la imperfectul
speranţei - mobilate cu o sobă de tera cotă
pentru lungile viitoare luni de iarnă. De­
tenţiunea stăruitoare transformă şi pe oa­
menii cari au fost sindici la Bursă şi politici
şi au luptat dramatic cu viaţa, în nişte
copii sugaci, capabili să se emoţioneze până
la crize de bunic, de un incident imaginar,
cu aspect favorabil.
Condamnaţii la munca silnică pe viaţă,
de câte ori li se comută pedeapsa, îşi fac
un rând de haine noui, pe care le perie
zilnic, mângâind în ştofa lor carnea suavă
a libertăţii, şi mai au până la părăsirea
ocnei,- câte cinci şi opt ani de răbdare, şi
ei stau de vorbă ore întregi cu costumul,
cu ghetele şi cu pălăria, care le vor purta
trupurile înlănţuite de peştera de sare, prin
lumea slobodă a lui Dumnezeu. Şi când li
se pare că timpul durează mult, când teama
de boală şi moarte le străfulgeră sufletul,
+
-368-
[369]
POARTA NEAGRĂ
ei fac socoteala anilor ce mai rămân, greşind
cu intenţie numărul lor. Constant, fiecare
ocnaş se înşală cel puţin cu un an, îndeobşte
un an în minus asupra restului de osândă.
Cei mai mulţi au pierdut în 18 şi 20 de
ani orice legătură cu lumea din afară. Sa­
tele lor s'au obişnuit cu ideia că locuitorii
osânditi la ocnă nu se vor mai întoarce.
,
Lumea îmhătrâneşte în comună. Câte un
pomelnic le rosteşte numele la acatist, cu
nesiguranţă, când la vii, când la morţi.
Osândiţii şi-au schimbat şi natura şi genul.
Cei mai mulţi au adunat în ocnă parale,
au învătat o meserie; cei mai multi sacrifică
, ,
pederastiei, dormind subt aceeaş pătură cu
un ocnaş mai tânăr, care când soseşte în­
tre ei, devine obiectul unei licitatii imense,
, .
a pasiunilor sălbatece, a delicatelor atenţiuni,
ofrande, scutiri de muncă, invitaţii... Ce
vor face ei părăsind închisoarea, care i-a
educat pentru o. viaţă de povestiri fantas­
tice şi de schiţe negre în aquaforte?
Unii se stabilesc cu meseria profesată în
exterior, prin împrejurimile închisorii, sta­
ţionează Duminica în dreptul porţilor, păs­
tre\ază relaţii cu funcţionarii, cu gardienii
, "
- 369--
24
r·
\
[370]
%
I
II
l'
,
,
I
1
I
f
I'
1,
/
"
;
..
,
:
POARTA NEAGRĂ
penitenciarului, în care, li s'a Interzis să mai
intre; puşcăria e familia lor, patria lor adop-.
tivă, cosmosul particular .
. Se povesteşte cazul unui ocnaş care aş­
teptând de 25 de ani cu garderoba lui
nouă de om liber, zilnic pipăită, în ziua
punerii în libertate, ieşind din închisoare
făcu zece paşi în afară şi căzu mort în drum.
De bucurie sau de sentimentul golului
universal?
-370-
::u
[371]
OMUL DIN CIN�r
Se petrece cu «hoerii» un fenomen curios.
De câte ori e vorba de unul, se numesc toţi
ceilalţi. Articolele din cod indică pare-se
vârsta unuia şi aceluiaş animal quintufront,
care poartă numele de «boerii»,
- Cine-i domnul care trece? întreabă
câte un puşcăriaş nou.
- Ştii, ziariştii ...
Şi noul venit ştie numaidecât că Între
boeri sunt cinci ziarişti, cari formează lao­
laltă un soi de grup statuar, cu persona­
giile gemene şi lipite, .unite unele altora,
prin spete şi pe la picioare, prin acelaş
material de plumb, de bronz sau de sare ...
N 11 poate unul să se mişte că ceilalţi
patru se resimt. Intinde unul o mână,
tot blocul se deşteaptă:
� - Ce vrei să faci?
' .. ,
-371-
[372]
r :
;
POARTA NEAGRĂ
Dacă rămâi singur, cel puţin încă unul
vine să-ti tie de urît. Citesti o scrisoare
. . )'
personală? Ceata întreagă se găseşte jig­
nită că-ti permiti a face dintr 'însa un
. .
«secret». Dacă necesitatea e adevărat că ză-
. misleşte organul, cei cinci tovarăşi se vor
trezi într'o noapte legaţi unul de altul
printr'un maţ fiziologic, care va parcurge
în cinci direcţii deosebite distanţele dintre
ei. E exclus să se vorbească altfel decât
în grup. Orice altă prietenie pare suspectă,
pare o tendinţă de emancipare, care ţi-e
totalmente refuzată:
- Sîntem cinci, afirmă ochii celorlalti
.
patru, suntem ziariştii! Vorbele lor sunt
aceleaşi, convorbirile sunt aceleaşi, materia
dialogurilor e identică permanent. Te sur­
prinzi chiar scriind despre aceleaşi lucruri
ca alţi doi-trei în aceiaşi seară. Un comunism
desgustător face din cinci un singur ins.
Fiecare din ziarişti vorbeşte la plural.
Vroind să zică eu, zice noi; când vom fi li­
heri. .. Azi ce facem? .. Trebuie să dăm
din mâini şi din picioare ca să scăpăm ...
De câte ori se trimite o cerere, o scrisoare,
o petiţie, hârtia .se acoperă cu cinci iscăli-
-372-
a
[373]
POARTA NEAGRĂ
turi şi unul e obligat să vorbească de cele
cinci personagii jucate de el, ca de un sca­
mator divers, şi unic şi multiplu în acelaş
timp. Dacă unuia din cei cinci i-ar veni
porunca punerii în liberate, ceilalţi patru
s'ar năpusti asupră-i şi l-ar sugruma, ca să
nu se ştirbească unitatea de cinci.
Eziţi să faci baie, să-ţi schimbi cămaşa,
obsedat că în realitate speli şi primeneşti
pe ceilalţi şi că în ligheanul şi în baia ta ră­
mân grăsime neagră şi brânză cenuşie de cinci
inşi. Ce să-ţi mai aduc? te întreabă nevasta.
Nu-mi mai aduce nimic, răspunzi, cu sen­
saţia că nimic nu mai e pentru tine,. că tu
nu mai esti individual, că nici o actiune a
, ,
ta nu-ţi mai aparţine, de vreme ce eşti din
CInCI.
Voi mai putea redeveni vreodată unul,
te întrebi neliniştit? Voi mai avea dreptul
de-a acţiona vreodată singur, fără curiozi­
tatea altora indirectă, ridicată peste umărul
meu; fără obligaţia de a fi solidar cu alţi
patru, veniţi aci din patru regiuni opuse ale
pământului, să facă fiinţă cu mine? să-i
miros cu plăcere când put, să-i ascult când
vorbesc, să-i suport când glumesc, să dau
4 � .:.
-373 -
[374]
,-'
...
.
POARTA NEAGRĂ
liniştea şi singurătatea mea pradă nevrozii
unuia sterile, analizii altuia, tovărăşiei unui
al treilea şi al patrulea individ?
- Doamne, Dumnezeule, izbăveşte făp­
tura mâinilor tale de complexitate!
-374-
Q
[375]
ION PETRESCU
Fiecare detinut «bo er», are servitor, ca
,
fiece ofiter ordonantă.
, ,
Plecându-i servitorul, Floratos a angajat
dintre deţinuţi pe altul. Băiat harnic, deş­
tept, cu o figură care exprimă o francă
sinceritate, cu o gură curată, făcută par'că
numai pentru corurile de îngeri, noul Ion
stârneşte de câteva zile, ale noviciatului,
admiraţia colectivă. Genul lui total are viaţa
şi veselia latentă a unui pui de animal, a
căruia acţiune e un joc. şi un echilibru per­
manent. O privire luminoasă însoţeşte toate
mişcările lui Ion şi în câteva zile interiorul
celor două odăi ale lui Floratos a căpătat
o atitudine nouă, ca şi cum o femeie vo­
ioasă i-ar fi imprimat un ritm de bucurie
şi un surâs amărunţit, Rapid în concepţie,
instantaneu în execuţie, Ion, căruia înce-
.:.
-375-
[376]
POARTA NEAGRĂ
puse sa 1 se zică Ionică, nu conteneşte de
dimineata până seara târziu, din munca lui,
. .
pe care o pricepe. Poate că degajamentul
firii avea ceva exagerat şi sonoritatea cu­
vintelor lui un ton de intimitate nivelatoare,
care nu făcea parte din programul unui
servitor. Formele lui verbale «Stai să vezi»
şi «I'ţi aduci aminte că ţi-am SPUS» denotă
oarecare libertinaj, dar le atribuie fiecare
extractiei, pe care o crede tărănească, cău-
. .
tând într'însele chiar satisfactii rustice în stilul
.
mugetului vacilor şi al fumului din hornuri.
Astăseară, decepţie generală. Curioşi să
analizeze necunoscutul acestui copilandru,
care se părea că trebuie să ascundă surprize
strălucite de naivitate, hoerii J-au provocat
părinteşte să vorbească. Furtul lui dubios
de nişte decoraţii, luate dintr'un pod, părea
opera unui copil, care ţinea să se joa�e cu
nişte tinichele şi podul în care decoraţiile
au fost găsite, era închipuit ca o depedinţă
continuă a propriului pod al casei unde lo­
cuia el şi unde s'ar fi dus să c�ute o ladă
veche sau câteva căpăţâni de ceapă.
Impins să vorbească, Ion, cu o naturaleţă
dumnezeiască, a descris o escaladare cu
!
-376-
[377]
F------------�f�====-
POARTA NEAGRĂ
spargere categorică, în podul caselor ocupate
în strada Scbastopol de un ministru şi a
făcut teoria morală a furtului profesional.
Din ce în ce mai surprinşi şi tot aşteptând
ca urmarea povestirii lui să corecteze cele
spuse, cărora li se putea da o interpretare
greşită, ascultătorii sfârşiră prin a se uita
unii la alţii, încremeniţi de stupoare.
Podul ministrului l-au spart de cinci ori,
Ion şi cu un «coleg», prost, pe care îi pare
rău că l-a luat cu el. In ziua în care a fost
prins, el fuma în fereastra podului. Era ora
9 dimineaţa şi sta ascuns acolo dela 10
seara, din ajun, ca să poată, folosindu-se de
un moment potrivit, să scoată lucrurile
furate. Mai furase şase covoare şi le vânduse
cu 7 mii de lei unui profesor de muzică,
cu nume italian, care s'a «învârtit» cu co­
misarul secţiei respective. Prinţul Ghica,
proprietarul imobilului, locuit într'o aripă a
lui de ministru, îşi lua tocmai laptele în
curte; era prin Mai - şi primi scuipatul
fumătorului din pod în ceaşcă. As altare a
podului şi prinderea hoţilor.
Ca să ajungă la pod, hoţii intrau pe scara
mare, pe care circulau şi locuitorii casei şi
�
-377-
[378]
POARTA NEAGRĂ
care ducea până la învelitoare, ŞI tot pe
acolo scoborau şi obiectele furate. - Ion e
resp�ctuos cu ierarhia:
- M'am dus să-i fur domnului ministru
caseta cu bani, zise el, pe care am văzut-o
de trei ori deschisă În faţa mea, dar nu m'a
ajutat norocul. Bine am făcut că i-am furat
ce i-am furat, căci «mi-a scris că nu dă pa­
rale» adaugă Ion.
- Cum ţi-a scris? ce Însemnează asta?
- I-am dat o petiţie, zise Ion.
- Petitie?!
,
Da, cerându-i ajutoare, de mai multe ori,
" ca să ajut pe bătrânul tată-meu.
Nu s'a insistat asupra acestui capitol şi a
mecanismului relaţiilor dintre Ion şi ministru,
înţelegând că s'a produs o tentativă de şan­
taj, sau o manoperă de explorare hoţească a
topografiei sentimentelor.
Imbătat de sine, Ion mărturiseşte că mai
este judecat în lipsă şi pentru alt «fapt», în
care fiind prins şi-a dat un nume fals şi
pentru care va lua doi ani puşcărie.-
- Nu eram - prost, spune el, să-mi dau
numele meu adevărat. Dar vă Întreb pe
d-vs., pot să fiu măcar uşor condamnat?
\
-378 -
-�-- - ..
[379]
POART4 NEAGRĂ
Şi acest distinguo:
- Căci nu era marfă românească, de-a
noastră: era marfă dela Nemţi.
Ion furase dela ocupanţi puşti, munitii,
îmbrăcăminte, pături şi bocanci, şi se afirma 1
patriot şi naţionalist.
Ion e întrebat cum de-i vine să fure, când
are atâtea însuşiri bune de muncă şi de
rânduială, şi e încurajat să facă amendă ono­
rabilă pentru viitor.
Ion răspunde cu teoria originală că trebuie
să furi de câteva ori ca să ajungi om cinstit,
dând pilda unui pescar din piaţă, care la
12 ani era în puşcărie pentru primul furt,
şi care astăzi are bălţile cele mai mari în
arendă şi e proprietar a cel puţin 22 de imobile.
- Voi fi un al doilea Titircă, zise hotul,
,
citând numele pescarului. O lovitură de
6- 7000 de lei dela 3 la 6 luni închisoare.
Faci câteva lovituri de acestea şi-ţi ajung,
argumentează hoţul cu ochii luminoşi, răs­
punzând cu voce tare unei preocupări tă­
cute.
Liniştea povestitorului îngrozeşte. Nici un
cinism la el, dar o sinceritate, un. entuziasm,
� o determinare spirituală definitivă, congeni-
-379-
rrrl"mrr
i
.1
1.
[380]
POARTA NEAGRĂ
tală. Conştiinţa pedepselor mici, pe cari le
asigură Codul Penal, hoţilor, facilitând pro­
fesia furtului şi promovând-o ca o inocenţă,
în vreme ce trimite la ocnă pe ucigaşii din
pasiune, furie şi beţie, trece' la generaţii de
indivizi, face şcoală, creează o clasă de bandiţi
încurajaţi să trăiască din parazitism şi pră­
dăciune şi să găsească în ele mijlocul opu­
lentei şi al imunitătii.
, ,
Ascultătorii se privesc lung, pe când Ion
-Ie trimite, ca o pasăre albă, nevinovatul lui
surîs, amestecat într'un clăhuc de fum de
tutun.
- Qu'en dites-vous ? întreabă cineva cu
melancolie.
- J e le ficherai a la porte, răspunde Flo­
ratos afectat.
Lip'6fle din pre.eneul tlolum un şir 2nereg de figuri li­
terare şi politice. care tlor intocmi o carte deolebitd de
po"rele.
t'" 1," t
-380-
[381]
CUPRINSUl,
Preludiu
Boerii
Oasele
Sever Dimitriu
Noapte de argint
Ierarhia fiscală
Doctorul Conatantinescu.
Generalul A verescu .
Lampa ....
Un ulcer ideal .
O comedie
Organizarea .
Relaţii . . .
Vizită acasă .
/Domnul Ministru
Legătorul de cărţi
Comunitate . .
Hoţul şi vrabia
Stoian Dimitrof
Trei iezi. . . .
Viaţa in ocne .
Maria Nichifor .
/Un socialist . . .
_ Păduchii poetului.
"Mat.in Oureşoiu .
-381-
7
16
28
32
35
37
42
48 ,...
50
54
60
64
78
81
86
89
97
112
114
116
117
126
132
136
140
[382]
POARTA NEAGRĂ
, I
I
Pag.
AlfoD8o
148
; !
Degetul
157
Grevă de ocnaşi
159
Un proiect de ziar.
161
Petre Gatui
164
Procesul ziariştilor
166
Aocesul socialiştilor
171
Mitică lăutarul .•
175
O vizită cu ochelari
185
Piciorul Ştefan Luchian.
187
Pictura lui Luchian
190
t P. P. Carp
199
Noaptea în închisoare.
201
Aevoluţia socială
203
Curţile Marţiale
206
Plutonierul. . .
209
"
Scenă la Jilava
216
Bubi
217
Flaşnetarul
224
Cuibul rândunicii
229
Trifoiul
232
Tortura
234
I
Rugăciune.
237
Gângăniile
239
Danabasy
243
Ionaş
246
Ginecologie
248
Un vizitator de mare literatură
249
Balaban.
253
Hainele Domnului
Director
260
O fată plânge
264
Pruncii
266
O încercare de evadare .
267
Visul' unui proletar.
. ,.
271
Floarea şi Generalul
I
281
t
- 382.,-
;
L.
'1:
.
-'
[383]
I� --- _<:"< ------ ----
POARTA NEAGRĂ
- I
I
; ! Infirmierul Pokorny
ocialistul. . . .
, Fetica
Vorbitorul boerilor
Nebunii
Convoiul .....
Directorul. . . .
Un prevenit contabil ...
Femei
Incartieruirea . .
Stăr(sufleteşti. .
Streaja de noapte
Aghiuţă.
Lacăte .
Varietăti.
Vocaţii •
Visul unui deţinut
Gherla ....
Iancu Nebunul
Patria nouă . .
Omul din cinci
Ion Petrescu
I
';
I
-
283
287
291
293
296
299
304
307
309
313
320
327
329
334
337
343
349
354
358
367
371
375
'r=r