[5]
CÎNTEC
M -ai dăruit cu aur şi podoabe,
De care multor suflete li-e sete,
Toate puterile răzleţe-mi fură roabe,
Sînt plin ca de icoane un părete,
Îngreuiat de nimburi şi smaralde.
Mă simt ca un stihar de voevod
Ţesut încet cu degetele calde
Ale întregului năpăstuit norod.
[6]
Atît îs de bogat şi-n adîncime,
Atît îmi mişună mătasea împrejur,
Că-rnpletiturile rămase din vechime
Şi-aduc aminte fostul lor murmur.
(j
[7]
RĂSCRUCE
Deşteaptă-te în sufletul meu,
Ca-ntre făcliile pădurii.
Străbate-mă cu sărbătoare
Şi dă-mă-n leagăn cu vulturii.
soare,
Rouă, stropeşte colţul ierbii mele
Şi unge-mi-I cu mir.
Duios şi fraged să mi-I spele
Mirosul lui curat de trandafir.
7
[8]
Ploaie, din bobul de pămînt
Pămîntul meu în două mi l-am frînt.
Brad, îţi întinde rădăcina
Ca să mă caute şi prindă.
Ia-ti din căldura mea răşina,
, ,
Fă-ţi din belşugul meu merindă.
Dari-i năvală unaşa
Robului vostru, cel de voie bună!
Fluture, tese-mi o cămasă.
) ,
Ţarină, ascunde-mă de lună.
Sînt poate desfăcut, sînt poate ostenit
Călcînd pe aripi şi pe punţi de iască?
Nu! Insul meu se cere Însutit.
Daţi-i răgazul să renască.
8
[9]
CÎNTEC DE SEARĂ
Am cîntat pe cîte scule toate, ca să-mi rabde viaţa,
Dar cîntînd, şi ţevi şi coarde mi-au rămas în mîini ea ghiaţa.
Primul fluier mi-I tăiasem dintr-un pai de grîu bălan
Şi cu cîntecul de nuntă însoţeam secerătorii,
Pînă ce subt maluri unda, răzvrătită an de an,
M-a silit 'să stau din cîntec şi s-ascult zburind cocoru.
Şi la fiecare cină, ostenit să. vreau să cînt,
Mi-am pus capul pe genunche şi genunchii în pămînt.
9
[10]
Şi cu fruntea ridicată, ca un stei în rugaciune,
Umilit si trist cerui si nesfîrsitului de sus
, "
Coarde noi şi alte glasuri în cîntare să răsune.
Şi pe rînd, în timpul nopţii visu-n ele mi l-am pus.
Iată pentru ce bătrînii-mi sărutau de tînăr, mie,
Mîna de pe corzi desprinsă, ca o stea de pe vecie,
Iată pentru ce-mprejuru-mi se-nvîrteau atîtea hore
Ca talazele stîrnite la văpaia unui far.
Iată pentru ce voinicii, dintre văile sonore,
M-au încins cu brîu de dafin si cunună de stejar.
,
De-ar dura măcar cît frunza doina mea de pe-nseratc !
De-ar mal ţine frăgezimea coardelor înseninate!
10
[11]
DE CE-AŞ FI TRIST?
De ce-as :fi trist că toamna tîrzie mi-e frumoasă?
,
Pridvoarele-mi sînt coşuri cu flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.
Beteala şi-o desface la mine şi mi-o lasă,
Cînd soarele rămîne să-I găzduiesc în casă.
o prospeţime nouă surîde şi învie
Ca de botez, de nuntă şi ca de feciorie.
I I
[12]
De ce-aş fi trist? Că pacea duioasă şi blaiină
Mă duce ca o. luntre prin linişti de lumină?
E un surîs şi-n vraful de cărţi, să mă alinte.
Vieţi noi tresar vioaie din foste oserninte.
Văd frunza că scoboară din ramuri cîte una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud şi grînguritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe cea ma casei mele.
Luceferii la noapte, scăpărători, i-adun
Din cerul ca o. coadă deschisă de păun.
Singurătatea-mi doarme culcată-n semn alături,
De-a lungul, între pături.
Mă-ntreabă cîteodată, treziră dintr-un vis,
« Esti tot aici cu mine si tot cu mine-nchis? )
, '
Nu mă sfiesc de dînsa, nici ei nu-i e ruşine
Că fuge să se-ascundă de lume lîngă mine.
De ce-as fi trist? Că nu stiu mai bine să frămînt
, ,
Cu sunet de vie ară ulciorul de pămînt?
Nu mi-e clădită casa de şiţă peste Trotuş,
În pajiştea cu crînguri? De ce-aş fi trist? Şi totuşi .••
12
[13]
T
l'
•
LIN ...
Amintirea curge lin,
Curge lină, zi şi nopţi,
Ca din teascuri şi din lin,
Din ciorchinii mari şi copţi.
Strugurii se scurg şi dor
Apăsaţi pe ţîţa lor .
Lin pîrîul curge-ncet
Ca un şir de lacrimi vii,
Ca din ochii cenuşii,
Morţi, ai unui vechi portret.
]3
[14]
Amintirea, ca pîrîul,
Pe subt puntea cenuşie,
Duce aurul şi grîul
Ne-ntrerupt, unde nu ştie.
Puntea-şi reazirnă-nceputul
Pe un mal cu neştiutul.
Cînd zărită, cînd ascunsă
Trece unda pe nămoluri,
Licărită printre goluri
Parcă lin, purtat de ea
Nu-i nici amintirea mea.
14
[15]
CÎNTEC LA FEREASTRĂ
F ăptură-ndură-te-rnprejuru-rni în fiecare ceas întreagă,
Acoperă-mă-n flori şi iarbă, ca un bordei,
Fără să-ncerce mintea mea să te-nţeleagă,
Sileste-mă să te visez de-a pururi si să te cînt în cor cu-al mei,
, ,
Trimite-mi păsări la fereastră şi rîndunele ziditoare
Să-şi puie cuiburile-n streaşini subt paza gîndurilor melc,
În puful nopţii adunate, dintre cămin şi-nve1itoare.
A şi venit în colţul casei ochiul de-argint al unei stele.
15
[16]
strîns copacii-n faţa porţii ca nişte domni veniţi pe JOS,
ste-i vîntule, să intre si să se-aseze-n cîte-un jet,
! , J J
li povestească toată vremea ce s-a-ntîmplat cu Făt-Frumos,
vîrful lor cunoaste viata si-a celui mai zrnerit drumet.
J " )
ţă-mă făptură, limba cu care floare şi gîndac
înţeleşi în taina ierbii şi se-nţeleg cu necuprinsul,
e1epciunea unui nufăr răsfrînt şi oglindit în lac.
.e-aş simţi că suie vremea şi n-aş opri-o pas cu pas,
ăd că singură din urmă îmi dă năvală şi mă curmă,
. mi-ar ajunge, la suişuri, un bob de trup, un fir de glas
1 crin în fund cu-o piatră scumpă să-mi fac din el un cuib curat?
lG
[17]
PASUL DULCE
Paraschivei
Singurătatea mi-e întotdeauna
Şi pretutindeni bună-nsoţitoare,
Asemuindu-mi sufletul cu luna
Care înghiaţă viaţa, cum răsare.
Mişcarea-n jurul meu încetinează,
Se micşorează uliţi şi cetate,
Şi oamenii, trecînd pe la amiază,
Au gînduri şi cuvinte depărtate.
17
[18]
Cui să-i vorbesc de nu ştiu ce mă doare?
Cine s-asculte sufletul e-n stare
Cu degetul trecut în cingătoare,
Fără să-mi ceară să-i vorbesc mai tare?
Tu pricepeai din gest. Într-o privire
Păstrai comoara ce-mi lipsea
Şi cunoşteai şi din închipuire
Ce bolţi de cer veghiau deasupra mea.
Dar cînd venea s-asculte indoiala
La uşa-ntredeschisă către vis,
Îţi auzeam pantoful şi podeala ...
Si-atunci stiam că usa i s-a-nchis.
, , ,
1910-1959
18
[19]
ŢI-E SUFLETUL ...
De suflet îţi atîrnă cerceii ca pe boltă,
Ţii în verigi şi luna şi soarele şi norii.
Tresari din tot azurul cînd I-au atins cocorii
Şi stelele din spice adie ca o holdă .
..
Ţi-e sufletul ca marea, în crunta ei putere.
Se zbat corăbii negre, furtuni şi morţi crăieşti;
În mîlurile groase dorm umbre şi mistere,
Ca-n fundurile vremii ascunse prin poveşti.
19
[20]
Ţi-e sufletul ca brazda, ca grîul, şi renaşte,
Plugarul şi sudoarea de sînge, boul, plugul,
Nădejdea arăturii bogate către Paşte,
Şi ploaia-nviorată şi nouă şi belşugul.
Ţi-e sufletul ca floarea duminicii sonore,
Mireazrna de lumină şi leacul fericit.
Otrăvurile-ascunse în ierburi ti-I ucid.
Dar sufletul ţi-e încă şi mai presus de toate,
Cîte n-ajunge gîndul şi cerul nu le ştie,
Şi sufletul boleşte-n tristeţea că nu poate
Ce nu poate să fie şi nu va fi să fie.
20
[21]
S-AŞTEPT?
S-aştept să vie viaţa cu cosurile pline
Şi să-mi aştearnă daruri din zări pînă la mine?
S-aştept în noaptea goală s-aud suind un pas
De prieten fără nume, străin şi fără glas?
Cu aripi adormite în dimineaţa lunii
Svaştept să mi se-ntoarcă în streaşină lăstunii î
S-aştept poate-amintirea să-şi mai încerce cheia
La poarta dintre dafini, s-aştept cumva scînteia
Luminilor pierdute în pulbere şi scrum?
21
[22]
La mine nu mai urcă de-a dreptul nici un drum;
De-abia o cărăruie, o dîră ca de fum.
Nu intră nici o uşă, n-am prag, n-am pălimar.
Doar stelele se-ngînă cu noaptea-ntr-un artar.
Ce să aştept să vie şi ce să înţeleg,
Cînd peste mine timpul se prăbuşeşte-ntreg?
22
[23]
PĂSĂRUICĂ
Hai, păsăruici, veniţi din streaşini multe ...
A fost o lună cine să v-asculte
Cînd ne cereaţi firimituri, la geam.
În ploi şi frig, făptura v-o plîngeam.
Strigîndu-vă: « piţuici! copii! şi fete! »
V eneaţi la noi cu bucurie, cete.
N e-nţelegeaţi şi graiul, fată,
Din ţara noastră depărtată.
Ne despărţim de voi cu îndoială ...
De mîine prispa va rămîne goală
23
[24]
A întristatului balcon de sus
Si n-O să ştiţi măcar că noi ne-am dus.
Plecăm de lîngă voi cu un oftat •••
De-abia v-aţi învăţat
Cu prieteni de pe alte tăpşane şi păşuni,
poate mai inimoşi, poate mai buni •.•
Rămîneţi în singurătate ...
os_aşteptaţi fiăminde, fată mică,
Văzînd perdeaua trasă că nu se mai ridică.
Geneve, Hăpital Cantonal- 1959
24
[25]
•
BURSUC
E cătelandrul meu cuminte.
J
Îmi iese cînd m-aude, înainte.
Vrea să mă joc mereu cu el.
Are tertipuri chip şi fel.
Mă duce pînă-n poartă cu rnomele,
Şi mă petrece prin zăbrele.
l}şteaptă ca, din drum, după plecare,
Să-i mai trimit prin gard o sărutare.
Rămîne singur şi cu jind,
Parcă simţind, parcă ghicind,
Întins pe labe, trist, pe bot,
Că voi pleca-tur-o zi, de lîngă el, de tot ..•
25
[26]
PRIETENUL
Aşa, Ursei,
Pune- ţi botul pe genunchii mei
Şi uită-mi-te-n ochi cu bunătate.
Cîine frumos, tu stii că ti-s un frate.
, ,
Tu ai încredere în mine,
Ciobanule de munte, sălbatec, şi ţi-e bine
Să te mîngîi cu glasul şi cu mîna
Că simţi în mine Gorjul de piatră, strunga, stîna
Şi sarica şi-opincile de-acasă.
2G
[27]
Zbîr1ită blana ţi-este mătăsoasă
Şi labele vînjoase ţi-s
Ca bita căluşarilor ce te-au trimis.
Colţii de fier au însă muşcătura moale
Cînd încă-apucă mîna-ntre zăbale.
Ca să-mi arate că ţi-s drag.
Mă prind de haină-n fiară şi mă trag.
Mă-mbie, mă răsfaţă.
Îmi iesi în drum si-mi sai în fată.
, , ,
Şi nasul rece mi-ajunge la mustaţă.
Te ştii al meu şi vrei să fiu al tău.
Am scris pe poartă: « Cîine rău >} •
..
27
[28]
SEARĂ DE MAI
Se-ncolăcea destinul, ca şarpele, pe noi.
Bătînd cu aripi cerul, uşoare, el, greoi.
Tot ocolind secunda mereu, de-nec şi foc,
Iar ne găsirăm singuri şi tineri, la un loc.
28
[29]
p
Tăcerea ta supusă-mi şoptea: « Mă ia şi du
Şi mintuie-rni odată durerea de-a fi tu »,
Dar, hotărît şi crîncen să-I curm, frîngîndu-i chinul,
Am rupt din cer secunda şi i-arn strivit destinul.
29
[30]
GRAVURĂ VECHE
Luigi zidarul se-ntorcea tîrziu
Cu pipa-n dinţi şi şchiopătînd, acasă,
La barbă ruginit cărămiziu
Şi cu mustaţa-n vrejuri încîlcite, groasă.
Dar ce cînta, cu vocea jumătate,
Nu-mi amintesc şi nici n-arn prea ştiut,
Cînd melodia lui era întretăiată
De cîte un suspin desprins de prin trecut.
30
t _
[31]
..
Îi văd şi azi genunchiul înlemnit
Şi-un mers rotund, ca de tampon de sugătoare,
Cu cirja subsuoară, mai beat, mai obosit,
Oprindu-se cu-o mină-n cingătoare.
Purtat pe sus de meşterii zidari,
L-am mai văzut şi cea din urmă oară.
Piciorul, încălţat ca-n zile mari,
Ieşea spre ceruri din coşciug afară .
31
[32]
AL T AR LA PUTNA
Ceaslovul de la parastas
Îl răsfoiesc întîiaş dată.
O foaie-n mijloc i-a rămas
De patru veacuri netăiată.
E carte copiată de diac
Şi scrisă-n alburi cu vopsele,
Garoafe, păpădii şi fiori de mac,
Într-un chenar de musetele.
, ,
32
[33]
Ghicesc prin rînduri, ca prin site,
Un nume vechi de cititor,
Semnat cu slove ruginite:
Ieromonahul Nicanor.
Dar colţul paginii mai poartă
Şi-o urmă de-altă semnătură,
Cînd mîna lui de mult fusese moartă.
Trecut pe buze şi uitat în gură
La fostul hram de sărbătoare:
Buricul degetului mare.
33
[34]
NATURĂ MOARTĂ
Zăresc în mine şesuri şi temelii de munţi
Cu ceruri printre piscuri şi duri pe subt punţi,
Ca pe pămînt, întocmai ca pe pămînt, din care
Ieşii ca o mîhnire, trăind ca o-ntrebare.
Se înfiripă umbre, schiţate, şi se-ntind,
Ca-n urma unui soare născîndu-le murind.
Păduri culcate-n unde, pe apele domoale,
Şi turlele prin ceaţă, ca de castele goale.
Cîte un drum coteşte, oprit la un copac.
Vor fi trecute toate, c-atîr adorm şi tac? •.
34
[35]
Le-asemui parcă unui veşmînt care mai poartă
Şi astăzi urma veche-a mişcării-n cute moartă.
Dar cînd, întîrziată, copita, pe răzoare,
Se-ndreaptă către peşteri, a unei căprioare,
Să înţeleg de unde se-ntoarce-mi vine greu ...
Din cîmpul sterp şi rece sau din sufletul meu?
1
[36]
MIRACOL
Aşezaţi la gura sobii :
(Soba-i soarele pătrat)
Dă-mi, pămîntule, cu bobii,
După cum ne-am mai jucat.
Culcă-te tu şi visează,
Eu te scormon si te ar,
,
Şi-o să vezi, pe la nărniază,
Că nu-i jocul în zadar.
[37]
Lasă-ţi, cum îmi place mie,
Somnul greu pe seama mea.
Pun un bob şi-mi dai o mie.
Dormi şi nu te deştepta.
Te-oi trezi eu, bunăoară,
După sacii de la moară.
Nici eu ştiu, nici tu cunoşti,
Şi-o să rîdem ca doi proşti.
il7
[40]
VINE DE LA SINE
Gîndirea vine de la sine,
Pe căi ascunse si streine,
.
Cînd n-ai chemat-o, fără ştire,
Pe firu-i nevăzut, subţire.
Şi cînd o ceri nu-ntotdeauna
Şi-arată raza-n flori ca luna,
Să ţeasă cu argint, la vreme,
Sufletul greu de crizanteme.
40
[41]
o cauti si ai vrea să cînte
} }
În umbra viselor răsfrînte,
Si-n nici o zare nu tresare
Lumina serii gînditoare.
41
[42]
DIN PEŞTERI
Sînt un şcolar, întîrziat în vreme,
Şi care-ncearcă pana şi se teme,
Obişnuit, din matcă şi din vatră,
Cu un condei de haşchie de piatră.
Cînd căutam în cerb şi în mistreţ
Zgîrieturi pe stîncă, nu eram isteţ,
Nu mă chema nicicum si nu stiam nici cît
, ,
Şi nu-mi era de mine sfială şi urît.
42
[43]
Nu mă silea nimic să vreau să-nvăţ,
Ca să am dreptul la un ham şi-un hăţ;
Cîr1anului din suflet, copitele bolnave
Puteau atunci să-i zburde în larg, fără potcoave.
Aş vrea să fi rămas ce-am fost,
La peştera cu turle de piscuri, mut şi prost,
Într-un tărîm pustiu, cu dumnezeu,
Noi singuri între vulturi şi zimbri, el şi eu.
S-ar mai putea vreodată, pe hîrtie,
Ca mîna mea cu cremene să scrie
Un căprior înalt, fecior şi ciut
Ca meşterul sălbatic neştiut?
4R
[44]
DEŞERT ĂCIUNE
Toată ziua, toată noaptea treaz,
Cine-mi spune de o viaţă-ntreagă
Să fiu gata pentru care ceas
Cînd o taină poate se dezleagă?
Taina celor taine fără număr
Înnădite si încrucisate
, ,
Între creştet, inimă şi umăr,
Jugul, hamul meu de rob şi frate.
44
[45]
Traista-i gata, cîrja-i în pridvor,
Drumul o să fie lung pe lună,
Drumul de un om şi un picior
Strîmt şi-ngust cu ceaţa dimpreună.
Stau la pîndă-n bălţi şi împrejur,
Clopot, voce, tunet să mă strige,
Ţipăt rău sau şoaptă să murmur,
Ce voi zice, nu ştiu, ce voi zice?
Şi mi-e spaimă de ceva urît,
De o fiară, de un ceas pe care
Îl aşteaptă sufletul atît,
Lîngă viaţă, lîngă închisoare.
Cine strigă? Nimeni n-a strigat?
Cucuvaia, greierul, tîlharul?
Voi fi fost chemat şi-apoi uitat?
Bate timpul, trece minutarul ...
Netrăită viaţa s-a sfiit
Şi-am trăit-o însutit.
[46]
LUCEFERE!
Cel mai vioi, tu, sfinte şi frate, dintre stele,
Rămîi oprit de-a pururi deasupra casei mele.
De noapte paznic ager şi aşteptîndu-ţi ora
Mă aperi împotriva şi-a mea şi-a tuturora.
Tu nu mă uiţi, iubite din ceruri, niciodată,
Fie-mi durerea mută oricît de-ntărîtată.
Dai drumul trîmbii tale de catifea albastră
Şi-o desfăşori din suluri la mine la fereastră.
Grămezi de giuvaere le-mprăştii dintre bolţi
De cîţi au fost pe lume şi sînt, şi vii şi morţi.
4(i
[47]
Că fiecare viată SI moarte-i însemnată
, ,
Cu-o candelă aprinsă şi-o rază-ncrucişată.
Cînd vreau să ştiu ce semeni mai sînt sau nu mal sînt,
Încep să ţi le număr lucind peste pămînt.
Şi grîul şi porumbul şi florile, şi ele,
Ies, număr după număr, şi boabe cîte stele.
47
[48]
POEMA
P oema ce-o visez tresare
De mult în sufletul, deschis
Oricărui răsărit de soare
Şi-oricărui început de vis.
Poema visului mă doare
Că nu se poate-n ac urzi,
Cum se urzeste-n fir o floare
,
Pe o mătase-n zori de zi.
48
[49]
..
Poema o visez ş-o caut
în toate cărţile cu nume,
Uşoară ca un ghiers de flaut
Şi numeroasă ca o lume.
Poema mi-o găsii culcată
într-o copaie, din pridvorul
Colibei noastre, legănată,
Cîntînd o mierlă, - cu piciorul.
49
[50]
BARURI
Osînda nu se schimbă, e pe viaţă.
Domnul mi-a pus alăturea o ceaţă,
Şi-un puţ adînc, răzbit într-alt tărîm,
Să sec izvorul, ceaţa s-o dărîm;
Căci mîntuirea mea pentru o viaţă nouă
Era să le sleiesc pe amîndouă.
_ « Cînd osteneşti », mi-a spus, « de una,
Cealaltă e alături totdeauna.
50
[51]
Adîncul odihneşte de înaltul
Şi vei fi rînd pe rînd tot altul >t.
Şi m-a bătut pe umăr şi s-a dus
Într-alte zări, încolo, prin apus.
M-am bucurat cu inima, vezi bine,
Că Domnul are-ncredere în mine.
Atîta dar şi-atîta har
Nu se putea să fie în zadar.
Şi am rămas în tot pustiul mare,
Singur, pe-o măgură călare,
Cu braţele sumese şi cu scule
Şi cu nădejdi aprinse îndestule.
Domnul gingaşul şi milosul foarte
Avea de dat porunci şi-ntr-altă parte,
Împărăţia fiindu-i fără de sfîrşit,
Şi-n bunătatea lui avînd de miluit
Cu sfintele-i hatîruri şi pomeni
Şi alţi aleşi dintr-alte neamuri de moşneru.
Mi-am încercat uneltele cu mîna,
Am măsurat cu ochii si ceata si fîntîna.
, "
Una ducea în slavă şi alta, jghiab şi vad,
Se scobora prin cremene în iad.
Eu ceaţa os-o surp cu tîrnăcopul
Şi apa o s-o scot cu năpîrstocul,
Şi după ce le sfarăm şi le sec,
Îmi iau calabalîcul meu şi plec.
51
[52]
Cît o să tie asta? Hai, să zic, o lună
,
Şi gata. Şi-am făcut o treabă bună.
Poate să fie lucru mai frumos
Decît să laşi frînghiile în jos
Şi negura să o desfaci subţire
În jurubiţe, iţe, fulgi şi fire?
De vreau, o ţes velinţe şi plocate
Şi-o fac zuvelci şi scoarţe-mpărechiate
Şi, de voi da-o, negura, deoparte
Se va vedea şi dincolo de moarte.
Şi-o să mă duc să caut pe Domnul preamărit
Şi o să spui: « Eu, Doamne,-am isprăvit.
Vrei să-mi mai dai o-ncredintare î
,
De-orice destoinicii mă simt în stare.
De-aei-nainte somnul meu înţarcu-l
Şi-aş doborî şi stelele cu arcul ».
Dar ciutura cînd fuge pe frînghie,
Am aşteptat-o ani şi ani să vie
Şi s-a întors de prin adîncuri, goală.
Izvorul nu-şi dă unda şi mă-nşală
Şi plinul ei se scurge printre doage
Şi nu vrea să ajungă la gura cui o trage.
Să-i soarbă clocotirea, de care-i însetat.
Nici muntele de ceaţă nici nu s-a clătinat.
Precum a fost porunca şi fuse legămîntul,
Cine şi-l calcă, Domnul sau robul lui, cuvîntul?
Credeai să se găsească un prost atît de prost,
Să găurească vîntul? - Acela eu am fost.
52
[53]
'1
Tu, suflet, nu-ntreba, nernîntuit,
Care din cei doi semeni te-a mintit.
I
Domnul din ceruri, bun, sau Necuratul.
Că - ţi mai spor eşti osînda şi păcatul.
53
[54]
PSALM
Călare-n şea, de-a fuga pe vînt, ca Făt-Frumos,
Am străbătut si codrii si tara-n sus si-n jos,
, J , J
Dar ajungînd în piscuri, de rîpi încrucişate,
Să birui înălţimea văzui că nu se poate.
În strălucirea nopţii, mari stelele şi oarbe,
Chemîndu-mă-n tărie prăpastia mă soarbe.
Am apucat pe drumul pustiei, cel mai lung,
Şi tot nu pot pe nici o potecă să te-ajung.
54
[55]
Te-am urmărit prin stihuri, cuvinte şi silabe,
Ori pe genunchi şi coate tîrîş, pe patru labe.
Zărind slugărnicia şi cazna mea umilă
Ai să primeşti flămîndul, mi-am zis, măcar de milă.
Încerc de-o viaţă lungă, să stăm un ceas la sfat,
Şi te-ai ascuns de mine de cum m-am arătat.
Oriunde-ţi pipăi pragul, cu şoapta tristei rugi,
Dau numai de belciuge, cu lacăte şi drugi.
Învierşunat de piedici, să le sfărîm îmi vine;
Dar trebuie,-mi dau seama, să-ncep de-abia cu tine.
55
[56]
[57]
NOTĂ BIBLIOGRAFICĂ
Poemele cuprinse în acest volum au apărut în următoarele publicaţii:
Cîntec (Luceafărul, 1960), Răscruce (Contemporanul, 1961), Cîntec de seară
(Gazeta literară, 1961), De ce-aş fi trist? (Gazeta literară, 1961), Lin ...
(Contemporanul, 1961), Cîntec la fereastră (Gazeta literară, 1961), Pasul dulce,
(Contemporanul, 1960), Ţi-e sufletul ••• (Gazeta literară, 1961), S-aştept?
(Luceafărul, 1960), Păsăruică (Steaua, 1959), Bursuc (Gazeta literară, 1960),
Seară de mai (Tribuna, 1960), Gravură veche (Contemporanul, 1961), Altar
la Putna (Luceafărul, 1961), Natură moartă (Luceafărul, 1960), Miracol
(Contemporanul, 1958), Frunze pierdute (Steaua, 1958), Vine de la sine
(Steaua, 1959), Din peşteri (Steaua, 1960), Lucefere! (Steaua, 1961), Poem a
(Luceafărul, 1958).
Poemele Prietenul, Deşertăciune, Haruri şi Psalm sînt reproduse din
Versuri (ed, bibliofilă), E.S.P.L.A., 1959.
57
[59]
CUPRINS
Cîntec ••••......••......•••.•...........
Răscruce ••..••.......•••••.•.•.......•..
Cîntec de seară ••.......•.••.....•....••.
De ce-aş fi trist'? ..
Lin .
Cîntec la fereastră ...••...................
Pasul dulce .•...........•.•....••..•.•...
Ţi-e sufletul... • ...•.•....••..............
S-aştept'? ............•..........•........
Păsăruică ••............•......•..........
Bursuc .................•...•••..........
Prietenul .
Seară de mai .
Gravură veche .
Altar la Putna ...............•.........
Natură moartă .
Miracol .
Frunze pierdute .
Vine de la sine .
Din peşteri .....•.................•......
Deşertăciune .
Lucefere! ........................••••.
Poema ............................•••...
Haruri ••...............................
Psalm .•..••..•.......•............•...
Notă bibliografică .....•...........•.....
59