[5]
1
IN r.oc DE PREFAŢĂ
Săpindu-şi matca fără intrerupere, multă vreme ca un rîu subpăm în­
tean , Tudor Arghezi, în calitatea sa de poet, s-a revărsat dintr-o dată ce
un fluviu pe şesur t tu soare, după anul 1920, în poezia noastră. mai ales
incepind cu tipărirea cărţii sale de stihuri CWJinte potrivite in anul 1927.
Recunoaşterea tirzie a valorii sale de poet al liniei intîia, de pamfletar
temut. de maestru al prozei artistice se exp Hcă pe de o parte prin nouta­
tea izbitoare şi tulburătoare a scrisului său, primit cu rezervă de critica
timpului, ca tot ceea ce este nou şi sparge tiparele invechite. Opera lui
Tudor Arghezi deşi a trebuit să sufere apăsarea ideologiei burgheze şi
încercările de captare şi de aservire a tot ceea ce era talent şi forţă de
către poltt ictan ismu I caracteristic Rom în ie i de după anul 1900 pînă la
eliberarea ţării, miezul ei sănătos s-a păstrat. Rădăcinile operei lui înfipte
în pămînt au dat o coroană cu frunze nemuritoare şi crengi purtătoare de
roade amărui şi dulci totodată.
Tudor Arghezi, in pragu I dintre veacu 1 a 1 XIX-lea şi ve a cu l a l XX-lea,
a resp ira t din atmosfera. Lite7ato71fl�i lui AI. Macedonsky , unde pe lîngă
vlguronsele rea Haăr i a rt ist lce ale maestrului se alamb Icnu filtrele minci­
noase a le modern ismu lu i.
5
•
I
!
�
Ij
i
-
[6]
f
,
•
\
\
1,
j
r
!
i
Dar in ciuda mod�rnismului el ne-a dat acel testament revelator
asupra Însăşi fiinţei poeziei sale:
In seam răzvn:Jtită care vine
Dela strdbt�nii mei pfnă fa tine
Prin rîpi şi groPi adinci,
Suile de bătrînii mei pe brînci,
Şi care, tînăr, să te urei te-aşteaptă,
Car/ea mea .• i . jiule. o treaptă.
în această ascensiune din sinul masei populare cu mesajul ei m i le;
unr opera de cele rnn i multe ori s-a dovedtr tarc şi credincioasă menirii
ei Prin coclaurile Politicianismului partidelor zise .Jstor tce" şi ceea ce
spune poetul însuşi despre munca sa r ă m îue adevărat:
Ca să sclli'llbcim. acUm, tn/tia oară,
Sapa.'L condei şi brasâa-n căliman;,
Bătrinii-au aâwnar, printre plâ1!mli,
Sudoarea munoi i sutelor de ani.
Din gra,iul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit CUvinte potrivite
Şi leagăne f,rmaşilol' sfiipî'lli.
Şi /nimîntale mii de s/iPfămîui,
Le-am prefăcut î't� visttri Şi_1Z icoane.
Fticui din zdrenţe mttg1�ri şi coroane.
Veninul strîns l-am prescltimba.t in miere,
Lăsînd în teeaga âv tcea 11ti p'ltfere.
Sentimentul continuităţii la o trenp tă superioa ră este nu numai ni
poetulu i , ci şi a l ace lu ia ce-i citeşte opera.
în ciuda exegeţilor burghezi, mistificatod ai ideilor şi lacomi de t.Ucur t
metafizice, cău tnte chiar în gestul aducerii la gură a lingurii pline de
borş , dumnezeul lui Arghezi este ceea ce spune el însuşi în u It imă Iusta uţă :
"cenuşa morţilor din va tră'' pe care "a Iăcu t-o dumnezeu de piatră!!, adecă
mai simplu: dragostea de popor, ch iar dacă el, poetul, n -a văzut limpede
totdeauna drumul şi destinul poporu Iu I său. Este de fapt acelaşi du mneaeu
căruia ţăranul din poeala sav prop t it În coarnele plugului, ţăranul ce ,.pare
6
[7]
de bronz, iar vttele-I de piatră", îi vede lăsată umbra printre boi, adecă
umbra truditorului insuşi.
Dealtminteri, textele argheziene ce preţuiesc pe cel de jos, pe cel asuprit,
pe cel care muncind realizează binele, sint grăitoare pentru a se putea uşor
scoate in evidenţă miezul concepţiei sale despre lume. In Mitra 11li Grigore, bu­
năoară, sînt puse faţă în faţă două realităţi: truda robului concretizată in
podoabă de aur nemuritoare şi, pe albastrul căpt nşe li i mitrei, petele de su­
doare de pe creştetul, din vremuri. "al foştilor Păr in ţt". Iar dacă năduşala
de pe cefe le care au pătat mătase trezeşte simţămintele stîrnite îndeobşte
de elementul menit descompunerii, chiar cind el e pus deasupra omului,
f:ţi vine să-ţi apleci cucernic fruntea în faţa meşterului făurar. Mătase poe­
mului însuşi este întrebuinţată aproape integral pentru a ţese, cu firul
ales al graiului, preţuirea ce-o merftă munca robului:
Tiara, grea pe ţrunte, de aur gros bătut,
S-a făur-it ţrumoasâ, acum vreo şapte veacuri,
Mwncitâ în robie de meşter, priceput
A-mpodobi tertipwt cu gitlgăşii şi fleacuri.
Aci, cunoşti călcîi/ti ciooanulci, lovit
In bulgări?" de altr supuşi silit striuirii
Şi-ncovoiaţi de-o floare la locul potrivit,
Prinzînd fnfăţişarea, treţitat , a-ncki-p uirii,
Aci, se sub(iazd metalul străveziu,
Şi, fir plăPînd, ca firul de pdr prin flori se coase:
To,sca din furci de aur şi ajungînd mătase,
Pe nicooala neagră, se iscă nimbul uiu ,
Trei rî'1duri de smaralâe, ca dinţii în gingie.
Rotunde, deopotrivă, j14r împrejur rdsar,
Pe-alocuri îl1trerupte de-a piatră rublwie
Şi de un bob mai mare de vechi mărgăritar.
Simţi pas de pas cum expresia verbală se supune poetului, ca bu lgă,
r i i de aur faurului, simţi munca în procesul ei de intruchipare a visului,
7
[8]
��
,
, 1',
�
�1
,
"
l'
1
1
I
I
I
l
pentru ca pe "nicovala neagră" să se Işte "nimbul viu"; vezi parcă Intruptn,
du-se în faţa ta uruitul şi totuşi ne mur itoru l meşter.
Şi iată cit acordă poetul deşertăciunii celor ce s-au bucurat de truda
robului:
Pds tratâ pentru Paşti in cămin cu-ncuieJoan,
TiaTa stâ-n părete, Păzită de doi sfinţi.
Albastrul cdptuşelii pătat e de sudoare.
Pe creştenct, din vremuri, al foştilor Pdrinţi.
Ideea este limpede, simpatiile poetului sint indreptate in sens unic.
iar pentru cine vrea documentaţie suplimentară, ele se găsesc sub o formă
şi mai tăioasă in versuri ca acestea:
In palatele aprinse, C1' balcoane şi unghere.
Liturghia bogăţiei are şi-astă seară loc.
Cine-a scris, în ce odaie, fără pat şi fără foc,
bnm,l dsla de izbîndă, de iubire şi durere?
Folosiţi·vă de ctwtec, de lumină şi de taină,
Cupe omeneşti de goluri, pline.,� viaţă ctre-o clipă.
Şi cenuşa prin văpaie se·nveşmintd cu o haină
Şi gdseşte ca să cadd inapoi, 1111 fulg de.aripă.
Cintecul, lumina, faina, unda,.ntinsurile.albastre,
Noi le ţinem, noi le stringem, cei căzniţi, urîţi şi goi.
Temeliile veciei orice-aţi ţace-s ale noastre.
Voi, tntooroeţi-uâ veseli şi slăviţi, intru noroi.
(Callgula)
Accentele sînt Înrudite cu cele din Impdrat şi proletar şi constituie
sîmburele de revoltă soc ială a lui Tudor Arghezi, Întilnit apoi in Flo1'i de
mucegai, Întîlnit in multe din strălucitele sale pamflete, in paginile roma­
nelor sale pline de poezie, mereu a ltoite pe alte fapte de viaţă, mereu împros­
pătate şi inedite ca formulare artistică.
8
�. <
[9]
Că n-a văzut limpede totdeauna şi n-a putut să vadă fără echivoc unde
se luminează a ziuă Ia orizont, că n-a spus in chip răspicat şi desluşit pentru
cine bate ceasul in istorie este adevărat, ca pentru cei mai mulţi dintre scrii­
torii noştri mai virstnici sau mai tineri care au scris inainte de eliberare.
"'-- Dar devotamentul şi ataşamentul său sincer faţă de regimul nostru
popular, dragostea lui faţă de poporul muncitor şi faţă de ceea ce, astăzi,
se construieşte la noi, faţă de lumea socialistă sint sentimente ale căror
izvoare se găsesc în trecutul său. Cunosc neţărmur lta dragoste a lui Arghezi
faţă de cauza păcii şi-mi aduc aminte cum o dată, dornic să-şi spună cu­
vintul la U11 congres al păcii, s-a luptat cu nămeţi ptnă la piept, bătrîn şi
bolnav, ca să răsbească la drumul mare.
Precum ind. la un oştean vorbesc faptele de arme, aşa şi la un poet
vorbeşte, mai presus de orice, opera. Noi ştim că duşmanilor ţării noastre
şi ai regimului nostru nu le place adevărul, dar adevărul acesta este: Tudor
Arghezi. în ciuda anilor bogaţi la număr, munceşte cu hărn Ic ie , scrie şi
tipăreşte cărţi pentru copiii şi tineretul acestei ţări, pentru masele de citi­
tori Dai. Poliţa lor de cărţi se îmbogăţeşte şi cu cite un tom nou de Arghezi.
Maestru in tălmăcirea lui La Ponta ine sau a lui Krilov, ochi ager care sur­
prinde realitatea in ceea ce are ea mai viu şi o zugrăveşte , in tabletele sale,
cu cuvintul ca un pictor cu penelul; mare prieten al copiilor, cărora le spune
ghicitori, pilde în versuri sau le desprinde, cu artă de aurar, icoane din
natură - Arghezi continuă să fie preocupat de marea poezie În care omul
Îşi conturează şi-şi profilează făptura tot mai omenească şi mai omeneş­
te. fn versul său, cînd sprinten ca o ciută pe coasta de ate i, cind caustic ca
un acid tare, cind măreţ ca pieptul unui rîu în cîmpie, simţi vremea de
azi cu problemele ei, incercind să-şi facă, stăruitor, matcă trainică. Amur­
gul pe care-I risipea peste poezia argheziană decadenta ideologiei burgheze
s-a destr ămat ş i s-a risipit subt lumina nouă a dragostei de viaţă, a libertă­
ţii omului, a dreptăţii sociale. Din poemul său mare CÎntare omulut cer in­
gădu iuţă să reproduc această Implinire:
Dezvdluişi de-odatd ce nu ştiai de jos
Şi ai vdzut pdmitJtul intins cei e frumos,
Din asfinţjtl�1 palid, boltit spre râsârit,
Intiia oarâ cerul de-a lungul l-ai zdril.
Lua faţd adincimea şi, nowâ toatâ firea
Iti arăta de-asupra şi-n ;14r nemârgintrea,
9
1,
I
1 �
j
1
I
J
1,
[10]
Dat' înălţat î1� slavă, subt cingătoarea frunţii
Ţi se făcură 1Mtezi şi mici, piliţi, şi munţii;
Căci văzul are harul şi uoia de la soare
Ca tot ce întîlneşte să scadă şi sooboore,
Ridicd·ţi numai ocMi puţin, ca tin tastun,
Că piscurile înseşi descresc şi se suptm.
Ai biruit ţărî1tă şi-ai rupt împletitHYa.
Nu·ţi mai câtai merinâeo tîrîş, pe brînci, cu gura,
Ca v'iezurii şi şerp ii , orbeşte şi flămînd,
Cînd le-arătai o cliPă şi te-ascwnâeai curteâ.
Fuseseşi blestemat
Să zaci î1J neputinţă, âe-a pururea culcat.
Dar chinuit de rîvna de-a li, ,nu1Lcit de [iwâ,
Miracolul trezirii l-ai săvîrşit voind.
Ţi·ai. depărtat pămîntul de buze la Picioare,
Slujit de-aci-wain te de mîinile uşoare.
Un ciclu masiv despre anul răscoa le i 1907 s-a tipărit de curind, la
finele anului trecut. Exploatarea moşterească , ticăloşia boierească din
Romînia de ieri, este înfăţişată in toată hidoşenia ei în acest ciclu, dar
simţi şi forţa poporului care c locoteşte gata să spulberegunoiul şi să-t ardă.
Versul e direct şi simplu ca-u poez.Ia populară:
Nu căuta dreptatea domnească, ţrâţioare,
la pe ciocoi ca hrean/tl
şi dă·I pe râeătoare,
(Ră aătoarea)
Trudă indelungă cere de la editori opera dinainte de eliberare a poe­
tului, din care am amintit unele versuri, căci de la Cuvinte potrivite pînă
la ultimul volum antebelic al lui Arghezi e un drum, adeseori cu urcuşur i
enevoioase , cu răscruci şi alunecări şerpu ite pe lîngă prăpast i i, şi drumul
acesta necesită studiu şi lămurire. De asemenea proza lui Arghezi, bogat
tezaur satiric n I literaturii noastre, zugrăvea lă pitorească a frumuseţii
şi a sluţen iei v ieţ i i , a fenomenului social de la noi, fie că-i vorba de Poarta
Neagră, de Icoane de lemn, de Cimitirul Bunavesl'ire sau de cărţi ale g in­
găşie i , ca Ce-ai cu mine, vîntule, sau Cartea cu jucării, pretinde ordonare
şi adîncire ser ioasă a materialului artistic.
10
[11]
1
I
1-
În literatura de după eliberare, se situează el insuşi tn rindul celor
combativi prin ceea ce continuă să scrie. Dar şi opera sa trecută reapare
treptat.
-Deocamdată Se pregăteşte a II-a ediţie din pamfletele Pagini din trecut, tu
cere se găseşte şi vestitulBaroa1te care i-a adus în timpul războiului internarea
In lagăr poetului, ca "defăimător" al lui Killinger, călăul nazist de la noi.
Prezentu l volum de versuri cuprinde poezia mai nouă din preajma
războiului şi de după eliberare a lui Tudor Arghezi, fără poemul privitor
la anul 19°7. apărut separat.
Grija pentru opera din trecut a poetului trebuie să fie cu atit mai
mult a ed itor i lor şi criticilor literari, cu cît Arghezi însuşi are privirea in­
dreptată către viitor. către realităţile ce nasc subt ochii noştri, din miinile
vrednice ale clasei muncitoare şi ale ţărănimii. Căci Arghezi, ca şi toţi
scriitorii buni din ţara noastră, se găseşte in ucenicie la popor, la meşterii
bunurilor vieţii.
Ca mulţi din cei ce se indeletnicesc la noi cu orfndu irea gindurilor
şi a simţăminte lor omeneşti în cuvinte, şi eu am avut bucuria ca prima
pagină tipărită să mi-o îndrepte, să mi-o curăţe de lăstăr iş maestrul
Arghezi, acum sint vro treizeci de ani. Dar am avut şi o altă bucurie, nu de­
mult: Bătrînul dascal şi ucenicul, in vizită la o gospodărie colectivă, as­
cultau cu luare-aminte pe preşedintele colect ivet explicindu-le cum a spo­
rit cantitatea de porumb la hectar şi cu cît s-au uiărit veniturile zilei-muncă
tn tr-un singur an.
M-am simţit atunci, a lătu r i de Tudor Arghezi, elev la şcoala vieţii
Doi din ţara noastră,
M1HAI BENIUC
r
I,
I
I
,
I
1
I
, I
I
,
J
. I
\ '
[15]
I
I
�
I
i
l'
I
-,
UMBRA
Te urmăresc prin veacuri, prin vîrste şi milenii.
Încă de cînd spinarea ţi-o-ncovoiai pe brînci,
Cînd speriat şi singur, tîrîş printre vedenii,
Umblai numai să cauţi culcuş sau să mănînci.
Însoţ itoare mută-n odihnă şi mişcare
Şi copie leită, croită pe tipar.
Ne-nghesuiam alături, cinliţi în ascultare,
La pasu-n frunze-al fiarei flămînde, greu şi rar.
Ascunşi prin gropi şi scorburi , alăturea de tine,
Tu nu ştiai că sîntem într-unul singur doi,
Împreunaţi pe viaţă din două firi străine
Prin şubreda urzeală de aer dintre noi.
Sînt umbra ta, de-a pururi de om nedespărţ ită,
Cu linia schiţată aceeaşi de contur,
Pe l'ulberea fierbinte şi-n cremenea tocită,
Ca un păianjen negru ce-ţi umblă împrejur.
15
"
[16]
Sînt petecul de noapte, dat ţie- din născare ,
Şi ies şi intru-n tine în zori şi în amurg.
Din mine vii şi-n mine te-ntorci , în bezna mare,
Firimiţată-n oameni şi-n zilele ce curg.
În mine-i scris destinul cu slove nevăzute.
Ghiceşte-ţi-I, să-I afli, de-ţi este plin sau gol.
Ţîţînele zidite alunecă tăcute,
De-abia lăsînd să treacă un fum, ca Un simbol.
[17]
NICI O SILABĂ-NTREA G Ă
Nici o silabă-ntreagă nu se rostea pe lume,
Căci nu-ţi găsiseşi graiul legat şi priceput,
N-aveai nici loc. nici ţară. nici neam şi nici un nume;
Din vremi de vremi fuseseşi gingâv, pribeag şi mut.
Era, şopteşte cartea, la început cuvîntul,
Pnrtîndu-se pe ape, ca negura, răzleţ;
De se-auzea Un tropot, cuvîntul era vîntul,
Călare pe vecie şi veşnic călăreţ.
In ceasul ultim, umbra din lume se va strînge
Din sufletele toate, la timp necunoscut,
Din oamenii cu aripi, din oamenii de sînge,
In negura-ntocmită din nou de la-nceput ,
Vor mai rămîne însă, în noaptea adunată,
In peştera adlncă a haosului semn
Despre .ce-au fost puterea şi lupta de-altădată?
Măcar o amintire, măcar crestată-n lemn?
2 - Ctntare omului
17
[18]
l'
,
r
1 I
1
•
Măcar cît mai adie în unda călătoare,
Fără să simtă-n zarea, închisă din apus
Cu porţi de fier strîmptate, cu munţi şi stăvilare,
Măcar cît oglindirea arţarilor de sus?
Din plămădirea nouă a srnîrcului cu ceaţa
Se va stîrni, pesemne, fierbinte iarăşi viaţa.
[19]
PîN Ă ATUNCI
Pînă-n sfîrşit, să nu uiţi rnăreaţa sărbătoare,
Cînd te-ai sculat din pulberi de-odată în picioare.
Privirea ta t irtşă şi-rnpiedicată-n tină
Primi din depărtare întîia ei lumină,
Şi-o dată dezlegată de mîl şi de ţărînă,
Ajunse scrutătoare, senină şi stăpînă.
Erai o rădăcină şi nici de-abia un trunchi:
Ai smuls-o de sub tine şi-ai frînt-o pe genunchi,
Şi slobod de osînda de rob încremenit
Te-ai desfăcut de locul osîndei şi-ai pornit,
Şi cumpănit pe cite o talpă şi-un călcîi,
Ai fost pe verticala înaltă cel dintii.
îţi ridicaseşi capul de jos, chemat de soare,
Şi incepu îndată şi cugetul să-ţi zboare.
Tu ţi-ai invins pămîntul, mormintul şi destinul.
Se învinsese omul neaşteptat, străinul.
19
[20]
IMPLINIR E
Dezvăluişi de-odată ce nu ştiai de jos
Şi ai văzut pămîntul întins că e frumos,
Din asfinţitul palid, boltit spre răsărit,
lntîia oară cerul de-a lungul l-ai zărit.
Lua faţă adîncimea şi, nouă toată firea
îţi arăta de-asupra şi-n jur nemărginirea.
Dar înălţat în slavă, subt cingătoarea frunţii
Ţi se făcură netezi şi mici, pitiţi, şi munţii;
Căci văzul are harul şi voia de la soare
Ca tot ce întîlneşte să scadă şi scoboare.
Ridică-ţi numai ochii puţin, ca un lăstun,
Că piscurile înseşi descresc şi se supun.
Ai biruit ţărînă şi-ai rupt împletitura.
Nu-ţi mai cătai merindea tîrîş, pe brînci, cu gura,
Ca viezurii şi şerpii, orbeşte şi flămînd,
Cînd te-arătai o clipă şi te-ascundeai curînd.
Fuseseşi blestemat
Să zaci In neputinţă, de-a pururea culcat.
Dar chinuit de rîvna de-a fi, muncit de jind,
Miracolul trezirii l-ai săvîrşit voind.
Ţi-ai depărtat pămîntul de buze la picioare,
Slujit de-aci nainte de mîinile uşoare.
20
[21]
LA STELE
Dacă ce spune cartea, din vechi, e-adevărat,
Că ieşi din frămîntarea ţărînii cu scuipat,
Batjocura-i plătită cu vîrf şi răzbunată.
Nu trebuia să cugeţi, tu, vierme, niciodată.
A-toate-făcătorul de rîpi şi de izvoare
In temniţa fiinţei te-a-nchis între zăvoare.
Tu trebuia să suferi, să rabzi cumplita lege,
Că omul, ca şi piatra, stă sterp şi nu-nţelege;
Că între-o trebuinţă şi alta, de jivină,
Să nu-ţi răzbească firea, din pîntec la lumină,
Să fii o burtă numai, un zgîrci care se-aruncă,
Şi să asculţi orbeşte de streche, la poruncă.
Să-ţi amăgeşti mîhnirea şi dorul de-a pricepe
Cu ce-are armăsarul mai crîncen între iepe.
Adevăratul lumii avînt de început
Porni din ziua-n care, trezit, ai priceput.
Cel ce făcuse lumea, Iehova sau Satan,
Nu prevăzuse mintea şi-n minte un duşman.
A scăpărat un fulger din caznă şi-ntîrnplare
Şi fu decît şi stînca şi legile mai tare.
De 'vreme ce modelul putuse-ntreg să scape,
Nesfîşiat de fiare, nemistuit de ape,
21
[22]
\
De-acu păşeşte ager că ţi-a ajuns totuna
De te-or găsi mînia şi prigoni furtuna
Şi trăsnetul şi marea, şi crivăţul, să piei;
Te vei lupta prin timpuri cu zeci de dumnezei,
îngrămădi ţi pe tine şi poruncindu-ţi: "Crede!",
Să-ţi fure giuvaerul ascuns, ce nu se vede.
într-un avint sălbatic te-ai dus pînă la stele
Şi te-ai întors, aprinsă, cu una dintre ele.
Că mîna îţi arsese cu care-ai scormonit
în jarul alb din cimpul de sus, eşti răsplătit.
Ai pus-o să răsară, să-ţi ardă-n vatra goală.
A fost, biruitoare, întîia ta răscoală.
I
[23]
FLACĂRA PĂZITĂ
La flacăra, păzită să nu ţi-o fure vîntul,
Te ispitea comoara ce ţi-o dădea pămîntul.
Ascunsă-ntr-o firidă de piatră şi-ncuiată,
Ea trebuia scobită adînc şi dezgropată
Şi apoi fiecărei frînturi de giuvaer
Să-i spargi era nevoie şi doagele de fier.
îţi trebuia răbdare, credinţă şi putere,
Să-nlături aşternutul de pături de mistere.
Dar cum să zmulgi comoara pe care-ai flămînzit;
Tăcerii cetluite cu lespezi de granit?
Şi cum putea clădirea veciei s-o răstoarne
Plăpinda ta făptură, de-abia-ncbegată-n carne,
Cînd tainele şi somnul lăuntrice, vecine,
Se prelungeau din ocna pămîntului şi-n tine.
Era întîi nevoie să te pătrunzi că nu
Le birui necl intirea, de nu te-nvingi şi tu.
23
[24]
\
I
f
1
I
I
I
,
I
1.
NĂSCOCITORUL
Ai născocit pe-ncetul uneltele, cu care
Ţi s-a făcut mai dîrză voinţa şi mai tare.
Cînd te crezuseşi tocmai mai şubred şi mai mic,
Atunci ţi-ajunse braţul molatec mai voinic.
Tot căutînd zadarnic şi incercind aiurea,
Ai născocit tăişul, cuţitul şi securea,
Vicleanul fierăstrău,
Tovarăşul şi şoarecele tău,
Care-şi strecoară firul ca luciul de oglinzi
In curmeziş, prin codri, şi îi despică grinzi,
Şi secera pe care, în arşiţă, Măria
O duce-ncovoiată cît ţine-n zări tăria.
Venise de cu noaptea, cu luna prinsă-n plopi,
Şi se intoarce seara pe carul nalt de snopi.
Ai născocit o dată
Şi o nimica toată,
Cit ghimpele, săracul,
De mic şi iute: acul;
Şi harnicul nimica, vioi ca o lăcustă,
Se-nghesuie şi-aleargă pe marginea îngustă
Şi-mbracă omenirea de miile de ani:
O sculă genială, cinci ace la doi bani.
24
[25]
Ai născocit şi aţa, mătase a de păianjen,
Cu care coase acul pe Gange şi Teleajen,
Ai născocit făina şi pîinea tuturor,
Ca să ajungi de pîine gonit şi cerşetor,
Crîmpeiule de viaţă, un rob, un muritor.
In petecu-ţi de ţară, împotmolit, sfruntata
Şi îndrăzneaţa minte a născocit şi roata;
Nu mai socot burghiul, cazmaua sau lopata,
Frînghia, sîrma, lanţul, cu care, prins de legi,
Ai izbutit cătuşa de fluiere să-ţi legi.
Ai născocit şi luntrea, să umbli pe ghicite,
Şi-n marea cu talaze şi valuri răzvrătite.
Primejdia te cere şi-o cauţi, orişiunde
Ghiceşti că te pîndeşte şi bănui că se-ascunde.
'1
[26]
•
PE DRUM
De-atunci încoace, focul străin, a fost să-nceapă
O vîrstă hotărîtă în ţara ta de apă.
Ai logodit văpaia cu apele-n viltoare,
Să mîne sumedenii de mori şi de cuptoare.
Atunci, întîiaşi dată s-a desluşit În fum
Că ţi-ai croit nainte şi-n slăvi alt rost şi-un drum.
S-a zguduit văzduhul şi răsuna şi hăul,
Cînd se-auzi ciocanul zdrobind pe muchi ilăul.
Iţi trebuiau potcoave la caii prinşi de coamă,
Zăbale, lănci şi scuturi de fier şi de aramă,
Ca să o-nfrunţi cu pieptul primejdia-nvoită
Cu ceasul rău, cu vraja şi leneşa ispită.
Tu ai rămas de-atuncea-n răspăr şi răzvrătit,
De cîte ori stăpînii şi vremea te-au minţit.
[27]
CHEMAREA îNĂLŢĂRII
Chemarea Înălţării ca spicul, se-mplinise.
Tărîm urile toate te aşteptau deschise
Şi te mutai pe ele în voia ta deplină,
Scăpat de-nţelenirea pe loc şi rădăcină.
De-o fire cu ţărîna dar dezlegat de lut,
Ai început o lume din nou de la-nceput .
Strein În pribegie, plăpînd şi venetic,
Erai cît o fărîmă de fulg şi de nimic,
a coajă de tărîţe, o ţandără, o pleavă.
Bălan şi gol, făptura parcă-ţi era bolnavă.
Fugar, livid ca melcii , bătut de vremuri rele,
Tu singur rămăsese şi pe lume gol la piele,
Cel mai gingaş, mai fraged la trup şi oropsit;
Doar umbra, drept cămaşă pe piept nu ţi-a lipsit.
Dihănii în cojoace cu ghiare, colţ i şi coarne
Pîndeau să te răstoarne:
a lingură de sînge într-un plămăd de carne.
Intre clădiri de piscuri, pierdute-n culmi de brumă,
Ivirea ta, Adame , părea să fie-o glumă,
Căci potrivit cu ele şi-oriunde te aşez
Erai. nici cît o boabă, de mei ori de orez.
27
,
'1
I
,
[28]
I
I
I
fl
�l'
•
ţ
I
I
i
,
1
i
Erai, ca pe-o hlamidă de purpură, o seamă,
Un ac cu borangicul pierdut Intr-o năframă,
O copcă rătăcită printre frînturi mărunte.
Încă-ncîlcită-n ceaţă, In cîlţi şi-n amănunte,
îţi şi visa nădejdea, dormind, să puie-n jug
Cu vitele pămîntul, cit e de lung, la plug,
Şi se ivi, o dată cu omul slobod, munca.
Din pravila ei aspră, el îşi făcu porunca
De fiecare clipă, simţind Intii, cu frică,
în el nebănuite puteri că se ridică.
[29]
EU, UMBRA
La gaura veciei, simţindu-te de mult,
Am stat ascunsă vremuri, ca mîţa, să ascult.
In curcubee negre, de nopţi, te-am aşteptat.
ScuJarea din puzderii s-a săvîrşit treptat.
Te-ai dezlipit din umeri şi, răzimat pe coate,
Văzuşi că ridicarea pe şale nu se poate.
Ai încercat sucirea înceată, pe şezut,
Din răsputerea caznei cu brînciul, şi-ai căzut.
Te-ai tăvălit pe pietre ca şarpele rănit.
Nu ţi-a slăbit nădejdea. Mereu te-ai prăbuşit.
N-o să mai uit nici lupta cu sine-ţi nici această,
In cerc de orizonturi imens, cîmpie vastă.
In mijlocul ei, omul vedeai cum strîns se zbate
Încăierat cu umbra lui în singurătate.
Tăcerea îşi oprise şi suflul şi-aştepta:
Va birui pămîntul sau zvîrcolirea ta?
Secunda, numai una-fi vecie, o clipită.
Va hotărî să bată, sunată sau dogită.
Izbînda, dacă sorţii n-o fură s-o ascundă,
Atîrnă-n întregime de-o parte de secundă.
11 vezi, căzut în trîntă, că iar zvîcneşte drept?'
S-ar zice că e-n luptă cu cerul, piept la piept.
29
[30]
J
1
I
I
I
,
Se răscoleşte fierea, adînc, In măruntaie.
S-a mai muncit şi rupe-ncleştarea, se-ncovoaie ,
Şi ocrot indu-şi sînul cu palma, şi rărunchii
Se frîng din nou şi iarăşi i s-au deschis genunchii.
Aşa e înălţarea şi preţul se plăteşte
Cu chin şi suferinţă şi slavă, omeneşte.
•
[31]
MîNA LUI,
Ia uită-te acuma la mîna lui, făcută
Pe flaut, pe cimpoi şi alăută.
E-o floare. Vîră-ţi faţa în ea şi ai să bei
Mireasmă, amintire şi vis din palma ei.
Ea ştie să mîngîie, să vindece, s-al.inte ,
O strîngere, o dată, o ţine-o viaţă minte.
E mută cînd vorbeşte tăcut, ca o pecete
C-un crin săpat în mijloc şi litere secrete.
Făgăduieşte-o dată, trecînd pe lîngă tine:
Făgăduinţa-i sfîntă şi-atunci cînd nu şi-o ţine.
De cîte ori o viaţă întreagă nu se-ngînă,
Mîhnită printre lacrimi cu-o strîngere de mînă?
Şi cîte visuri, cîte şi vieţi nu au pierit,
în suflet cu inelul părut făgăduit?
Pe dinafară, viaţa are puteri să-ndemne,
Pe dedesubt urzită între tăceri şi semne.
Cotoarele legate cu aur vor să spuie
Ce ţin cuprins în scoarţe şi-un gînd cum se descuie,
Dar fiecare titlu-i crestat pe-o carte-nchisă
Cu ,laoăte, cu cheia ştirbită, cînd e scrisă.
31
•
I
[32]
,
"
I
I
i i
,
I
!.
li
'1
SĂ ŢI-O SĂRUT
Ţi-o-ntorc pe dos şi faţă şi nu mă pot supune
Să cred că floarea asta, ce-o ţiu, nu-i o minune.
O-asemăn am cu-o floare, dar seamănă cu-o stea.
Cînd ai furat-o poate, din locul ei, cîndva,
Pe drum, la pogorîre, din ceruri, din zenit,
Te-a furnicat cu haruri şi ţi s-a-ntipărit.
Că mă smeresc să cuget e lucru de crezut"
Dă-mi fiecare deget, din cinci, să ţi-l sărut,
Şi ţie, fată zveltă, care-nvîrteşti în aer,
Ca o sf'îrlează, fusul pe firul tors din caer,
Şi ţie, străduitul cu palma grea şi tare,
Cu ele îmbrăcate, de fier, ca-n degetare.
Gîndeşte mintea, zicu-mi, dar ce-ar putea să facă
Fără gîndirea mîinii, închisă şi săracă?
In scoica ei lipită şi-ar duce în zadar,
Pe funduri, strălucitul curat mărgăritar"
O scrie slova mîna şi e nemuritoare,
Pe cît vor fi mai multe şi veacuri viitoare"
Şi ochii plîng, dar plînge şi mai adînc vioara,
Că plînge mîna-n coarda oftată, surioara!
Şi meşterul Manole visa o mînăstire,
Dar cine-a scos-o vie din moarta-nchipuire?
32
[33]
a
Cinci degete-ale dreptei cu cinci din mina stîngă
Putuseră s-o-nalţe şi-ursitele să-nfrîngă;
Aceleaşi mîini şi braţe care-au cioplit în stîncii
Şi Sfinxul, păzitorul nisipurilor încă.
II vezi în dreptul lunii? pe creştetele lui
S-a ridicat părechea de lei cu patru pui.
3 - Ctntare omului
�l�'
I'i
I
,
,1
II
1
I
il
[34]
,
,1
. ,
A, E, r. 0, U
Să fac numărătoare.
Deschide palma-ntreagă. Dă-mi degetul cel rr.ar e .
Din celelalte patru, mai depărtat şi sprinten
Şi înfrăţit cu ele, stă-n lături ca un pinten.
Cind au cuprins de coadă securea ş-o-ncirligă
Se-ntoarce şi le-ncinge, făcîndu-le verigă.
li zicem deget mare, dar nu că e mai mare
Ci pentru că le ţine supuse-a ascultare.
El poartă-nsărcinarea, ca şi căutătura,
Să-nfăţişcze omul întreg şi semnătura.
Din sumedenii multe, de capete, nici el
Nici chipul nu-s pe lume de două ori la fel.
De nu-nvăţau să scrie, strămoşul şi bunicul,
Ei iscăleau hrisovul cu-acela, cu buricul.
Al doilea din mînă e degetul ce-arată
Menirea de poruncă şi pira-n judecată.
Deosibeşte-n gloată, ameninţă şi ceartă.
A scos în privelişte greşala sau o iartă.
Cel din mijloc e martor nepăsător şi poate
Să le ajute leneş pe celelalte toate.
lE rece, Intîrzle, pripelile-I ajung
Mai potolite, n-are voinţă şi-i mai lung,
34
l'
,
1
I
1
,
1
./
I
3*
[35]
Şi dezlegat de suflet şi minte, are-nvăt
Să stea ca-ntre umbrele şi pălării un băţ.
AI patrulea iubeşte, părtaş la o solie
Să aibă logodita fecioară de soţie.
Prinos de Inchinare la frumuseţea smeadă,
EI poartă o cătuşe de aur drept dovadă.
La licărul din deget răspunde-ri ochi scinteia
Pe care-au scăpărat-o surîsul şi femeia.
Al cincilea, gingăşul, mai micul, stă la coadă,
Smerit că n-are cine să caute să-I vadă.
Uitat cu cartea-n poală, vîrît în foi, pieziş,
I-ar strînge moale virful rapsodul pe furiş.
Mai are-o-nsărcinare de numai frumuseţe:
Cînd îţi ciocneşti paharul la nunţi să se răsfeţe.
Mingiie-se piticul cu unghia de ceară,
Ca solzul de plătică, de lin şi albişoară,
Că primăvara-i pune, primit pe un fuior,
Cel mai aprins şi galeş inel de mărţişor.
[36]
I
1
II
II
I
ADAME
Atît e numai mîna, de apucat şi dus?
Nu. Ea-ntăreşte graiul şi spune ce-ai fi spus,
}[ai limpede, şi vorbe de nu ţi-au mai rămas
Ori n-ai , grăieşte mîna cuvîntul fără glas.
Că gestul, în tăcere, acoperă şi are
Aceleaşi înţelesuri la sute de popoare.
S-ar fi ales de tine ceva, Adame, ciung?
Ai fi putut răzbate un drum atît de lung,
Dacă-ţi lipsea, din toate, un simţ, neprihănitul
Cercetător uşure şi ager, pipăitul?
1
I
,
.,
I
I
,
I
,i
il
I
il
'1
I
.1
[37]
DAR OCHII TAI?
Dar ochii tăi? Albaştri, verzi, negri sau căprii
Zălog a nu se ştie ce mute mărturii.
Cite stihii senine adînc se zbuciumară,
Ca să-ţi răsară limpezi icoanele de-afară?
Ce gind, in ce cuvinte, s-a-nvrednicit a spune
Cum s-a ivit din singe uimita lor minune?
Prin ce minuni ciudate şi zămisliri incete
S-a săvîrşit in simburi asemenea scumpete?
In pleoape, ca petala de floare de gutui,
E un smarald şi nu e, e de safir şi nu-i,
E bilbiirea noastră in stare să mai ştie
Ce amintiri de noapte, rămase din tărie,
Căzind pe-o diră lungă, de aur, dintre stele
S-au închegat la tine in două peruzele,
Dornniţă-al cărei zimbet mă tulbură şi-nghiaţă?
Iţi pilpiie-n prrvire şi-un vinăt fir de ceaţă.
E depărtare multă la smalţul ei cu ape,
Deşi ţi-e frumuseţea de salcie aproape.
Ascultă, ce nu-mi poate inchipuirea crede
E că bijuteria cu pleoape calde, vede.
Auzi? Pricepi? Să poată vedea un mădular?
Atunci, nu-i vo"a numai de trupuri, ci de har,
37
[38]
De o văpaie alta, de-o voie, de-o dogoare,
Ce vine şi se duce, făclie călătoare.
De ce a plîns smaraldul la soapta In andante
A scripcii, două lacrimi In două diamante?
Pricepe. Nu ştiu dacă, prostită de cuvinte,
Mai are lucrul ăsta loc să ne-ncapă-n minte.
De-asemenea, şi mintea, nu-mi pare, omeneşte,
Un bolovan de cocă şi oase că gîndeşte.
Cum? trupul de la sine, ţărlnă şi argilă,
Să ştie ce-i sfială Sau dragoste şi milă?
Des umilit de-atîtea-ntrebări şi ginduri grele,
Te-ai despărţit In "simţuri" ca să te scapi de ele.
E treaba lor că gustă, aud sau că miros,
Sint cinci, nu-i numai unul, de-ajuns şi de prisos.
Nu e ceva-ntre ele? Numai mir6s şi limbă?
Ce-o fi, ce nu,-ndoiala şi taina nu se schimbă.
Ce ne mai batem capul să-I facem ghicitor?
Nu le lăsăm mai bine pe toate-n seama lor?
Impins In Imbulzeala tăcerilor depline,
Zic zvăpăiat In ele: Eu, Mie, Meu şi Mine.
O dată cu sideful gingîilor stricate,
Eu mi-am pierdut naiva dintii v irginitate.
38
[39]
MAI SUS
Astîmpărată foamea şi ispăşită truda,
Un neastlmpăr altul îţi Inteţise ciuda.
Simţindu-ţi isteţimea, năvalnică să-nveţe,
Ea se-ncepea-ntristată şi se sfîrşea-n tristeţe,
Umblai să ştii ce tace şi ce nu se arată,
Aproape-nchipuite prin ceaţă citeodată.
Răzbirea la lumină nu-ţi mai era de-ajuns,
După ce-ai stat ca lupii şi iepurii ascuns.
Rîvneai mai sus cu mintea decît era datoare
Zvîcnirea unei schiţe, făcută de-ncercare.
Te turbura năluca trecind, ţi-era urît
Ca unui fără vlagă oştean posomorît.
în liniştea făpturii erai neliniştit,
Uitîndu-te cocorii că zboară-n asfinţit.
Deşi trezit şi slobod, te frămîntai că ţ i-s
Şi zilele-ncîlcite în restul unui vis.
De altfel, mărginirea-n vremelnica durată
îţi e de-atunci rămasă şi astăzi măsurată.
O zi erai mai ager şi alta mai amar:
Aveai otravă-n tine, de-atunci, de cărturar.
Trecuse parcă tim pul de partea ceea laltă;
'Parcă trăiseşi moartea cu viaţa laolaltă.
39
•
li
[40]
OM CU OM
Un om fusese-o frunză şi numai om cu om
Au izbutit să crească şi să se facă pom.
Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure ,
Copacul vieţuieşte şi s-a-nrnulţit pădure.
Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire,
Făcîndu-te, din omul prigoanei, omenire.
[41]
•
tl
I
COPIL DIN FLORI
Erai o seamă-n haos, plutită la-ntîmplare ,
Suflat de-o adiere ca dintr-un puf de floare.
Între-ndoie li trecute, uitări şi presimţiri,
Ţi s-a-rnpletit ursita să ţii de două firi.
Cînd eşti ce nu fuseseşi, cînd pari a fi şi tu
Şi ne'ntrerupt te cleatini între ba da şi nu.
Incredintare dîrză O zi şi-o zi tăgadă,
In lupta ta cu tine eşti unul şi-o grămadă.
Aceloraşi cuvinte le dai alte-nţelesuri,
Eresuri în credinţă, credinţă în eresuri,
Şi nu e de mirare că eşti Cum te arăţi,
Cusut în lung, din creştet, din două jumătăţi.
Căci toate ale tale sînt gemene perechi,
Tălpi două, două braţe, doi ochi, două urechi;
Dar cînd învălmăşeala simţirilor te fură,
Ca să le spui trunchiate nu ai decît o gură.
Tu te deschizi ca uşa, lăuntru şi-n afară
Cobori şi urei în tine ca printr-un turn o scară:
Ea singură scoboară şi suie în spirală,
Ori că o umblă pasul, ori că rămîne goală.
Eşti O făptură-ntreagă, te-ntrebi, sau de pripas?
Ai d.utat cu şoapta din ce părinţi te-ai tras,
41
r
r,
"
[43]
Şi somnului şi nopţii le este-adevăratul
Tîlc, a dospi în matcă, fierbintele aluatul,
Ca să-ncolţească plodul şi mugurii să dea,
De la stejar la trestii, garoafă şi lalea.
E-o nuntă-n toată firea, cu văluri şi panglici.
Cînd stelele-n obroace, pe bolţi, se fac mai mici.
Mireasa omenirii şi-a ţărinii dă pîine
Şi lapte, pentru pruncii ivirilor de mîine.
[44]
DIN TAINE
o altă taină, limba, nu ştie cum răsare
Şi cum se zămisleşte după ţinut şi soare,
Mai limpede, mai aspră, mai posacă.
De ce nu poate gîndul, ascuns în el, să tacă?
Făptura ei de aer dă floare de lumină
Şi are ca porumbul şi volbura, tulpină.
Tăgăduie, ca mintea şi trup şi căpătîi.
într-adevăr pribeagă, ce-a fost întîi şi-nt îi ,
El, omul? el, cuvîntul? că limbile-au rămas
Să g lăsuiască minţii, din cărţi, şi fără glas.
Făptura de cuvinte, din grai sunat şi mută,
Nu are, cercetată, plămadă cunoscută.
E inger, e mireasmă atîta de uşoară
Că fără vînt nici aripi, de cum se iscă zboară?
Sileşte-te mai tare, iubite grămătic,
Să-mi spui, că, pînă astăzi, tu nu mi-ai spus nimic.
·1
I
I
. :
[46]
TRUFAŞUL
Babel au ba,-mpăraţii lucrară-n lumea-ntreagă,
Ca neam cu neam, alături, să nu mai se-nţeleagă.
Puterea de-mpăcare le-a fost întotdeauna
Făţărnicia, cursa, urzeala şi minciuna.
Ca să-şi păstreze sceptrul, mornîia lor de paie
A-mpins, cinstit, poporul în sînge şi-n războaie.
Stăpînul cel mai lacom, fiind şi cel mai tare,
îşi întindea cruzimea în larg, cotropitoare,
Cu cîrdul lui de ciocli şi corbi nemaisătui,
Peste popoare, roabe ca şi poporul lui.
Zîzania, otrava, mocnită în afară,
Le-a cuibărit şi-n ţară,
Şi cînd, cIoc it o vreme, cocea-ndestul veninul,
Hain, minţit, poporul îşi cotropea vecinul.
Trăit într-o trufie de neam şi-n aţîţare,
Se înteţise ura zăcută,-ntre popoare
Şi ura mostenită, nitel cîte nitel,
, ' ,
Zbucnea în năvălire şi măcel.
46
[47]
PRIETENIE
Dar luat vrăjmaşul singur, In parte, fiecare,
Era un om ca tine, cu buzele amare.
Tu i-ai ucis un tată, el ţi-a ucis un frate,
Din ţara prinsă-n flăcări pierise jumătate.
Erau zvîrl iţi în groapă CU morţii, şi răniţii,
De vii, şi oropsiţii de-ai lor şi urgisiţii.
Tu n-ai văzut, ca mine, închise de curînd
Şi proaspete, mormintele mişclnd.
Ce ţi-am făcut eu ţie, ce mi-ai făcut tu mie,
Ca ţara ta să fie cu-a mea în duşmănie?
Ne pasă, oare, nouă, că domnii-n capitale,
Se-ngină ca dulăii rînjiţi şi-şi dau tircoale?
Ni se sporeşte vlaga şi grîul ni se coace
Mai repede-n războaie decît în timp de pace?
Ca să se piardă urma, cel ce-a intrat să fure
Dă foc şi la pădure.
Să ardă codrii, munţii şi z imbr ii-n jar, şi cerbii ,
Stîrpit În pleşuvia de scrum şi colţul ierbii.
Cu potera-n potecă, haiducii-odinioară
Ştiau şi să şi moară,
Pe cjr.d stăpînii lumii, de-obîrşie crăiască,
Şi sluga tîrîtoare ştiu numai să trăiască.
47
[48]
Şi domnul, ca tilharul, îşi întocmeşte-o lege
A lui, CUm o-nţelege.
Deosibirea este că unul o plăteşte
în ştreang, dar cel cu biciul şi legea-rnpărăţeşte,
Ascunsă-n ea prin colţuri cotite şi-n unghere,
D in care-şi trage drepturi, mîndrie şi putere.
Căci legea pentru dînsul e dulce, bade-Ioane,
Şi numai pentru tine e plină de căpcane.
El poate mii de oameni, în tihnă să omoare,
Legîndu-şi zalhanaua de cîmpul de onoare .
..
[49]
JALE
Deci, mi-ai ucis copiii, şi ţi-am ucis părinţii,
De ce? Fără pedeapsă? De dragul suferinţii?
Ne-a luat pe sus cu steaguri, din linişte şi muncă,
De la cazma şi pluguri , de-odată o poruncă.
Cu tobele nainte, mergeam ca la paradă,
Cu pajura pe steaguri, o pasăre de pradă.
încă săraci, noi ceştia, cîrpeam odinioară,
Pe un ştergar cu coadă, ce-aveam şi noi, o cioară,
Şi dincolo de Milcov, Un cap de bou blajin,
Pe-ntinderea de stambă, pe băţ, de un arşin,
Acum, ne lua vulturul din ţarină, cu el
În falduri de mătase, cu ghiara de oţel.
Noi am plecat ca orbii, cu sufletul la gură,
Cîntînd tot din poruncă, stih iri de-ndernn şi ură.
Pe la sfîrşit de vară,
Ne-am întîlnit cu moartea la capătul de ţară.
Acum; in locul nostru, oştire cu oştire,
Stau două cimitire.
Din ce-a fost nebunie bolnavă, ne fu scris
Să ne rămîie-n casă tot un coşciug inchis.
În fiecare noapte, simţim cu noi in pat,
Cite un mort culcat ..
4 - Ctntare omului
49
[50]
Nou, cimitirul nostru, de-acolo se întinde
Incoace, pretutindeni - şi-n suflete morminte.
Ce-i fi pierdut tu nu ştiu nici cît se mai cunoaşte,
Dar sufletele noastre sînt boltniţe de moaşte.
Icoanele-n părete sînt chipuri de părinţi
Trecute-n carne veche şi palidă de sfinţi.
Mai un război de-a surda, pribeag sau într-adins,
Şi vatra ni se sfarmă şi neamul ni s-a stins.
[51]
LUPTĂ ŞI RĂZBOI
Tu. pentru stîrpitura cu-o slujbă peste oale.
Iei temniţa şi ocna Prea Înălţ imii sale.
EI caută război.
Războiu-i pentru trîntori , iar lupta-i pentru noi.
Războiul te mînjeşte , dar lupta-i datorie.
Să nu adormi pe-o coajă de pîine şi-o simbrie.
Cumplita răzbunare. dintr-alt război rămasă.
O ia cu el oşteanul şi-o zgîndără acasă.
Pînă-şi încinge spada din nou. cînd se deşteaptă
Mînia potolită. sau dreaptă sau nedreaptă.
Dar aţîţată totuşi. în vrajba de străin.
De slugile alese cu leafă şi taţn,
De nu se-adună-ri voie popor lîngă popor.
Trecînd. la-nvierşunare, şi peste hoitul lor.
Atunci. războiul lumii. purtat între nebuni.
11 vor răbda o dată la cîte şase luni.
Precum i se năzare
Nebunului mai mare,
Şi. secerat de oameni. pămîntul. ca de-o boală.
Va spînzura la urmă.sn văzduhuri, tidvă goală.
Şi nimeni, nicăîerea, ce-a fost fi-O să mai ştie,
Cînd ţările-ngropate vor fi nişte sicrie.
51
[52]
,
I(
l'
I
I
1"
II
I
,<
"
"
I
I '1
( "
lr
r
R !NDUIALA
Din vremile bătrîne, cinstit, copilăros,
Poporul, blînd primise pămîntul drept prinos.
Bogata moştenire l-a aşteptat, muncită,
Să-i dea rodire nouă,-nsutită şi-nmiită,
Şi avuţia zestrei spori îmbelşugată.
Dar iată că mincă ii şireţi se şi arată.
O ceată lenevită-n carîtă şi caleaşcă
Şi strînsă cu Iimbuţii de seama lor în gaşcă,
Au adunat mulţimea cu vorba lor frumoasă
Şi-au colindat tărîmul întreg, din casă-n casă.
Purtau giubea cu blană, găitane şi chenar
Şi galbene mătănii, în mîini de chihlimbar,
Că neavînd de lucru şi mătăsoşi la piele,
îşi Învîrteau şiragul şi numărau mărgele.
- "Noi sîntem de la Curte şi înţelepţi de casă
Şi voi sînteţi poporul şi gloata numeroasă.
Voi sînteţi mulţi şi carnea vă e bătătorită,
Noi sîntem ce se cheamă, la carte, o eUtă.
Deşi n-am pus spinarea şi ceafa la povară,
Nici sarcina ce-o ducem nu este mai uşoară.
Şi boul cară greul pămîntului, dar cum
Joian nu s-ar abate, nedus de om, din drum?
52
I
[53]
Cu hăis a ţin" stînga şi dreapta lui cu cea,
EI merge cum pofteşte stăpînul, vrea-nu-vrea.
Vedeţi, se potriveşte cumva despre puteri
De a mîna cireada de boi să fim boieri.
Ce uriaşă vită
Şi-atunci cînd e scopită!
Dar namila cu coarne tot rumegînd în pace,
Noroc că n-are gustul de-a-rnpunsul să se joace.
Că-ntr-altfel o schirnbare-n deprinderea tăierii
Ar face bou boierul şi boii-ar fi boierii.
De-i vacă, cine trece o mulge de o vadră.
Ea rabdă, credincioasă la datină şi vatră.
De-i bou îi vîri spinarea în jug şi boul trage,
Prea mulţumit şi gata aproape să se roage.
Doar taurul sfărîmă şi stînca; de viţel
Am luat măsuri să-I facem bleg, dulce şi mişel.
Grămada asta mare, cuminte, ca să fie
Purtată după voie, e ca o jucărie,
Că un crîmpei de minte cîrmeşte o cireadă,
Cireada n-are vreme de gîndul ei. Dovadă:
Mai multe mii de vite
Ascultă umilite
Şi nu se întărîtă
De ţin geambaş cu bîtă.
Voi să munciţi cu braţul, noi ne muncim cu mintea
Şi fie cît dovleacul, cît rnazărea sau lintea
De mică, mintea duce popoarele nainte
Sau îndărăt. Atîrnă. E minte şi e minte.
Le duce cu porunca şi voia ei de sus
De-acolo unde capul, de peste om, e pus.
53
[54]
1·
!�".,,'
'" -
'.'
'11
'1
II!
Noi sîntem mintea, capul, gîndirea, prin urmare,
Şi voi prea preţioase, dar totuşi mădulare.
Munciţi, şi fără grijă. Vi-s muncile cam grele,
Dar noi vă stăm alături, lungiţi pe canapele.
Avem bri nu dreptate? Răspundeţi la-ntrebare."
Şi-a cam codit răspunsul mulţimea, cît se pare.
[55]
UN ALTUL ZISE
Un altul zise: - "Oameni, ca să-nţelegeţi bine
Tot rostul fără seamăn, ce vi se şi cuvine
Şi noi, ttlmacii legii, ne-am hotărît supuşi
Să ascultăm porunca unei mai mari păpuşi.
Că-i zice Domn sau Rege, Sultan sau Preşedinte,
Totuna e, la urmă: zicală de cuvinte.
El dă dintr-o sprînceană, l-am şi-nţeles, că-I ştiu,
Fie că-i cu coroană, tichie sau chipiu
Şi voia lui de pace
'Sau de război e lege, că vrea sau se preface".
Atunci, se arătară cinci inşi ca de argint,
Cu mîna-ncîrligată în sus, blagoslovind,
Ca nişte uriaşe burdufe de cimpoaie
Ncar fi putut din şale nici cum să se-ncovoa ie ,
Ca să dezlege - zice Iordanul din pustie ­
Curelele opincii celui ce va să vie.
Neîrnbrăcaţ i în piele de capră, groşi în fuste
Şi burţi, dădeau dovadă că nu mîncau lăcuste
Ca omul sihăstriei , naintemergătorul
Ioan Botezătorul.
Ca foalele lăsate �ta otova piciorul.
55
[56]
:1
Pe frunţi purtau cunună cu fund, ca de tingire,
Sticlind din diamante, smaralde şi safire.
Veneau sunînd cădelniţi în jurul lor şi alţii,
Un cor de glasuri, psalţii.
- "Noi sîntem totdeauna cu orice stăpînire
Şi-o legănăm cu stihuri cîntate din psaltire,
Creştinii cu creştinii, păgînii cu păgînii
Că Dumnezeu ne-alege să ne-ascultăm stăpînii."
Ieşea şoptit un murmur, din pîlc, o rugăciune:
"Deşertăciune-s toate, sîntem deşertăciune ...
Nu-ţi bizuf nădejdea de mîine niciodată
Pe zilele, ca zoana şi pleava vînturată ...
In gemete şi plînset ne trecem, şi-n povară ...
Nu adunaţi în viaţa durerilor comoară.
Comoara voastră-i strînsă în cer şi, după moarte,
Cel ce cunoaşte toate vă cheamă şi v-o-rnparte ...
Iubiţi-vă mai-marii şi-i ascultaţi. .. Veniţi
Şi-ngenunchiaţi la tronul aleşilor, smeriţi ...
Sînteţi flămînzi desculţii şi goii? Un sătul
Nu are ce v-aşteaptă, pe voi, mai îndestul.
Uitaţi-vă-a văzduh uri cum cele zburătoare
Nu se-ngrijesc de hrană şi-o au cu-rnbelşugare ..•
Şi cine-i înveşmîntă pe crini împărăteşte?
Izvoarele şi unda lor cine le păzeşte? ..
Răbdaţi cu bucurie mucenii şi chin,
Prigoană, nedreptate, batjocură ... Amin".
[57]
t
TEMEIUL NI-I FR_A..ŢIA
Frăţia ni-i temeiul,
V-o spunem mai cu seamă cu condeiul,
Că scrisul şi hîrtia ţin locul, pe curat,
Şi-al omului de-alt dată, de-acum numerotat.
Cît ne-am trudit cu glasul, socot că bănuiţi,
Să vă-nălţăm în rindul de oameni fericiţi.
Fi indcă-ncepeţ i viaţa din nou cu noi în frunte,
Să ţinem socoteala şi-a trebilor mărunte.
Ce faceţi voi cu-atîta întindere de ţară?
V-ajunge cîtă sapa şi plugul cîtă ară.
Bucata de ţărînă pe care-aţi semăna
N-ar fi nici trebuinţă să zici )le-a mea" J "e-a ta ",
De fapt, întreg pămîntul e-al nostru,-al tuturor,
De vreme ce frăţeşte trăim pentru popor.
Il împărţim cu vorba de-a latul pe hotare.
Cu cît mai mare rangul şi-ntinderea mai mare.
De pildă, pentru Vodă şi seminţiei sale
Le-am pregătit mai multe moşii de deal şi vale
Şi şesuri , munţi şi codri, cărbune şi ţîţei,
Făr-a uita la daruri nici lista de căţei;
Un ţărm şi-un cot de n.are,
ea sa clădim pe piatră castele cu pridvoare,
57
[58]
I
1.
U
Conace şi palate, grădini pentru stăpîne,
Cu mori, cirezi şi turme şi herghelii şi stîne.
Familia-nmulţită cu prinţi şi principese,
Că naşterile-s multe, în şiruri lungi şi dese,
La unchi, mătuşi, cumnate, surori, nepoţi şi ver-,
Şi alte rubedenii de mîine, de-azi, de ieri,
Se cade fiecare, in vîrstă şi sugaci,
Să aibă cîte-o ţară cu vii şi-un cîmp cu vaci,
a fabrică de zestre şi pivniţele sale;
Să iasă din ce curge şi pică mult, parale.
Să facem cuvenite la gineri şi nepoate
Din optzeci de judeţe, optzeci de principate.
a dinastie nouă se-ncheagă pe-ndelete,
Băieţi cîteva rinduri şi cîteva de fete,
Şi nu e trebuinţă, născuţi de-aceeaşi mamă
Să semene cu tatăl, dac-ai băgat de seamă.
Ba nu e nici nevoie să ştie să vorbească
Aşa zicînd, vreo limbă, de pildă, plugărească.
Pentru coşar şi vite, cu două-trei, streine,
Ajung să se-nţeleagă cu voi destul de bine.
Că tălmăcirea-n aur a limbii şi venitul
Ei le pricep îndată, măcar cu pipăitul.
De-altmintreli, cîrmuirea şi bunii ei cîrmaci
Se îngrijesc să aibă cît mai cuminţi tîlmaci.
La urma urmei, domnii pot face o ispravă
De prinţi, chiar dacă limba Ii-i groasă şi gîngavă.
In parcuri ocolite cu ghimpi, de vînătoare,
Vom strînge-ntre zăplaze fazani şi căprioare;
Să le avem de-a gata, închise ca-ntr-o cuşcă.
Te-apucă dorul nobil şi patima de puşcă
Şi ai la îndemînă vînaturile grase,
58
[59]
Fără să-ţi bage frica şi tremurul în oase,
Sălbătăciunea-n codru prin vînt că te miroase.
Primejdia-i ferită, să-ţi iasă-n drum un ţap
Şi să te-arunce-n rîpă, de-a dura, peste cap.
Ne place ciuta blîndă, copilă şi zglobie,
Să o vedem întinsă, cu ochii-n agonie.
Vînatul, ca şi omul, împrejmuit cu legi,
Il ai cind vrei şi sigur şi poţi să ţi-l alegi.
,
1
[60]
A MAI TRECUT O VREME
Şi-a mai trecut o vreme, şi zeci de vremi, şi sute
Şi mii de vremi, pe număr, în şir, nemaiştiute.
Puterea-nscăunată a stăpînit cu jugul
Popoarele, pămîntul, gîndirea şi belşugul.
N-ajunse-n luptă omul să biruiască firea
Că trebui să intre-n război cu stăpînirea.
De cum păşeşte insul din treapta lui afară
Nu mai e om ca tine şi se preface-n fiară
Şi ins pe ins apasă îndată ce se suie
Şi-l răstigueşte-n cuie,
Şi neamuri şi popoare şi mii de ani, întregi,
Au fost ţinute-n lanţuri de slugi de regi şi regio
Un rege ce se cheamă în cronici Rege-Soare
Sta-n sfaturi cu şezutul sub tron pe o căldare.
Pe gaura din fund
Răspunsul Maiestăţ ii se desluşeă rotund.
Curtenii ascult indu-I din două voci O dată
Una ieşea vorbită şi cealaltă cîntată.
Curtenilor de viţă li-i nasul surd şi mut:
Nici oala nici răsuflul din vînturi nu le put.
Prea măguliţi in sine şi fericiţi să intre,
Ei află ce gîndeşte stăpînul şi din vintre.
60
[61]
De-altfel intotdeauna şi-ne ins cu chiparoase
Şi crin i, un tron miroase.
A stîrv, a murdărie, avutul strîns porceşte
li dă trufie celui ce, prost, te porunceşte.
Ohabnicele bunuri din danii şi din acini
Ajunseră să scoată duhori de grajd şi cocini,
Şi s-a întins leşinul şi putreda duhoare
De le-a răbdat în suflet şi cuget fiecare,
Un timp, cîteva timpuri. Mocirla adunase
Din loc în loc, să zacă, lături le spumoase,
O dîră de mocirle legase între ele
Tărîmurile-nchise, palate şi castele.
Puroaiele umflate, hrănite smîrc cu smîrc,
Au copt buboiul negru, înmugurit cu sfirc,
Şi-atunci, din ţară-n ţară,
Buboaiele, atinse de ac şi foc, crăpară.
. .,
[62]
.,
i
I
. ,
, '
j i
.i;
li
'1
r .
A FOST O NOAPTE OARBĂ
A fost o noapte oarbă, cu luna-n ceruri lipsă.
Stăpînii-şi amintiră, treziţi, de-Apocalipsă.
Cetăţi, oraşe, cuiburi de lene şi păcate
S-au zguduit de-odată, răsturnate.
Ospeţele-n furtună, zburate de vîrtej,
Opriră dumicaţii-n gingie şi gît1ej.
Amestecaţi cu cioburi, stăpînilor, subt mese,
Li se trezea beţia de prinţi şi de prinţese.
Un urlet, ca de mare-n răzvrătire.
Linţoiul gros al morţii-ncepu să se deşire.
Irumptă, omenirea din ghizduri şi zăgaze,
Isca viitori, prăpăstii şi piscuri de talaze.
S-au prăbuşit în haos statuile, pe rind,
Cu slava lor de idoli de piatră şi pămînt.
1 se părea lui Vodă că doarme şi visează.
Beţia lui de noapte se pomenise trează.
In gloata răzvrătită, puhoi ca de catarge,
O negură se-ngroaşă, o negură se sparge.
El vede ce nu vede şi ce i se năzare :
Un uriaş cu-o faclă aprinsă intră-n zare.
E-adevărat, e-aievea, e răscoală .
Il caută norodul: împărăţia-i goală
62
[63]
Şi una după alta i-s uşile-ncuiate,
Le-a sfărîmat pe toate
Şi într-a doua sută cămară dărîmată
Răscoala dă de Vodă pitit într-o privată ...
Cînd cumpăna răbdării, Măria Ta, se frînge,
O ciutură-i de lacrimi şi-o ciutură-i de sînge.
,
[64]
! I i
1
1
1
t
I
CEL CE GINDEŞTE SINGUR
Cel ce gîndeşte singur şi scormone lumina
A dat o viaţă nouă şi-un om de fier, maşina,
Fiinţă zămislită cu gîndul şi visarea,
Ne'nchipuit mai tare ca braţul şi spinarea.
Cu ea brăzdezi pămîntul în lung şi lat şi sameni
Şi una ţine locul la mii şi mii de oameni.
Topitorfi, cuptoare, mori, puţuri, Iierăstraie,
O sîrmă dă lumină, o ţeavă vîlvătaie,
O lampă duce graiul şi dă-n văzduhuri veşti
Că omul zămisleşte puterea din poveşti.
Se face depărtarea mai scurtă decît pasul,
La mii de poşti se-aude şi se cunoaşte glasul.
Vorbeşti cu fundul lumii la tine, din odaie,
Secunda-ntrece veacul şi timpul se-ncovoaie
Pe-o sfoară cît e firul de păr şi se agaţă
Vecia, nesfîrşitul, pe un crîmpei de aţă.
Se-nalţă slabul, omul, pe aripi în tării
Şi-aduce de acolo noi legi şi mărturii.
Iată-I, scoboară-n hăuri cu coiful lui rotund
Şi rîcîie oceane le pe fund.
EI trece prin vîlvoare, prin cremene şi ghiaţă.
Pornise de cu seară, s-a-ntors de dimineaţă,
64
[65]
Şi nu l-a ars dogoarea, nu I-a-mpietrit nici gerul.
E ţara lui pămîntul şi I-a-mpletit cu cerul.
Şi-aprinde lîngă Argeş luleaua, şi văpaia
Din pipă încă-i arde, ajuns pe Himalaia,
Şi pîinea coaptă-acasă, într-un cuptor domol.
I-o gustă pinguinii tot proaspătă, la pol,
Şi, în sfîrşit, urmaşul lui Prometeu, el, omul,
A prins şi taina mare, a tainelor, atomul.
EI poate omenirea, în cîteva secunde
S-o-ntinerească nouă pe veci ori 5-0 scufunde.
E timpul, slugă veche şi robul celui rău,
Tu, omule şi frate, să-ţi fii stăpînul tău.
5 - Ctntare omului
[67]
-
J
[68]
"
,
I
I
I
\
I
j
. ,
"'"
,
1
[69]
PARADA
Cînd încerc, pe dibuite,
Stihuri nemeşteşugite,
Vin la geamul meu închis,
Ca din basme şi din vis,
Toată noaptea, cît veghez,
Pînă-n miez şi după miez,
Valuri, ploi, ninsori de fluturi,
Purtînd chivăre şi scuturi,
Sumedenii de gîngănii -
Şi-n genunchi îmi fac rnătănii ,
Mă cunosc şi mi se-nchină
Că le dau din geam lumină,
în izbelişte şi hulă,
Mîngîiere mi-e destulă
Şi mă simt în lumea lor
Sol, în loc de cerşetor.
Intre treptele de sus,
Pot să nu fiu, cum nici nu-s.
Din împărăţia mea,
Incepufă din perdea,
69
[70]
Fluturimea mă plăteşte
De dureri, împărăteşte.
Cine poate să-mi dărîme
Slava de peste fărîme?
Una-n văluri de mireasă,
Are pasul de crăiasă,
E albastră şi frumoasă,
Scrum de umbră somnoroasă,
Şi-i subţire, din tipare,
Ca un fum şi ca o boare.
Străveziu-i borangic
S-a urzit în Carul-mic,
Şi-i gingaşă şi suavă
Ca Ofelia bolnavă.
Nişte pui de porumbiei,
De argint şi de polei,
Vin in stoluri, ca o ceaţă,
Se opresc, se strîng şi-nghiaţă.
în odăj dii de atlaz
Vin lăstunii mici la iaz,
Să se bucure şi scalde
în viltoarea de smaralde.
O şopîrlă vrea să fie
Cit un ac cu gămălie.
în imperiul meu pătrat,
S-au mutat şi aşezat
Ciute, cerbi şi căprioare
Prefăcute-n mărţişoare.
70
[71]
Toate cele mari şi vii
Sint făcute jucării
Şi-au trecut prin făcătură
Nouă, în miniatură,
între bumbi şi cuişoare,
Fermecate să şi zboare;
Vite mari, cu coarne grele,
Deochiate, in mărgele,
Viespii, muşte şi lăcuste
Cu aripile inguste;
Fiarele-au ajuns sfiioase
Şi-s cusute cu mătase.
Un ţ înţar cu picioroange
Sare-n arcuri peste goange.
Alt lungan şi-un uliu berc
Tremură-n zig-zag şi-n cerc.
O chirflică răsare
Pe un punct de intrebare.
Droaiele de alfabete
Şi de litere schelete
Se tîrăsc pe geam alene,
Printre slove egiptene,
Tresărite de un har
De mai nou abecedar,
Şi jivină cu jivină
Sug bezmetica ·1 umină.
De fereastră s-a izbit,
Gros cît un mitropolit,
Cărăbuşul, un gindac
În manta cu comanac.
71
[72]
; I
E greoi şi cam atîrnă
Cu un corn in fruntea cîrnă,
In dulamă şi giubele
Lustruite, ca de piele.
Ca o pajură de foc,
Fluturele din mijloc
E-o păreche de paftale,
Aninată-n balamale
De cristal, o cataramă
Pentru plete şi năframă.
E bălţat din catifele,
Zugrăvite cu inele,
Tighelite cu chenare
Albe, de mărgăritare.
Cîtă mare cheltuială
De smal ţ, lac şi poleială!
Ce belşug şi ce risipă
De comori într-o aripă!
Ce-avuţii într-o paiaţă
Şi-ntr-o seamă de mustaţă!
Nu s-a calicit măcar
Nici un strop de chihlimbar
Sau cerneală de cleştar.
Că stihii le, grămadă,
Au luat parte la paradă,
Pana mea. să nu te sperii
Că vin gloate şi puzderii,
72
[73]
De scîntei, verigi şi zale,
In vîrtej, în rotogoale,
Cu strigoii fără nume,
Stoluri, adunaţi din lume.
Au mers horele şi-au stat.
Nici un glas n-a suspinat.
In tăcerea dimprejur
Nu s-aude un murmur.
Mii de mii şi mii de sute
De-arătări nemaivăzute
Sint streine între ele,
Ca şi fragedele stele,
Ca şi stelele de mute.
Ce-are sufletul să-nveţe
Dintr-atîta frumuseţe?
Patru broaşte subt pridvor
Urmăreau căderea lor.
[74]
DOU Ă CAPRE
Două capre cu trei iezi,
In genunchi, la o tulpină,
Ţi se pare că le vezi
Că se roagă şi se-nch ină.
In giubele lungi, de păr,
Şi cu bărbi, ai da să zici
Că sînt chiar, intr-adevăr,
Cinci monahi ori ucenici.
Şi-i şi altă-asemănare:
Ciute şi-n suman sărac,
Inţolite-s, fiecare,
Roşcovane le-n şiac,
S-au sculat şi, rumegînd
Stihuri mute şi litanii,
Scapă, rupt din cind in cind,
Şirul negru de metanii.
74
[75]
CREION
ln grădina-n care scriu,
Cerne aur argintiu
O tipsie ca de jar,
Spînzurată-ntr-un arţar.
Florile trezite mi-s.
Aripile şi-au deschis
Şi desprinse din răzoare,
Stoluri lungi încep să zboare.
75
[76]
NOAPTEA
Ar fugi şi n-are drum,
Dar se face fir de fum,
Se piteşte să se ţeasă,
In păduri cu frunza deasă.
De vecii, flăcăul soare
Umblă-n hău să se însoare
Şi o caută prin lume,
Cu inel. să se cunune.
Doamne, ce fel de răbdare
Dragostea şi asta are!
Zi de zi el o aleargă
Şi o place că e neagră.
Dar s-o ia, cum şi de unde?
El se-arată. ea se-ascunde,
Harăpoaica Vrea să moară
Şi frumoasă şi fecioară.
76
[77]
ADORMITA
Adormită pe plocate,
Te-ai trezit pe jumătate
Şi ţi-e frică şi sfiială
Că te prinde ziua goală.
Nu poţi iute să-ţi ascunzi
Sînii albi, de-abia rotunzi,
Nici păianjenul din plasa
Cu trei colţuri, ca mătasa.
Haide, nu-ţi fie ruşine
Că se uită mult la tine.
Vărul soare, din livede,
A orbit şi nu te vede.
[78]
CREION
Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.
Strînge slove, cărţi şi pană.
Dă-le toate de pomană
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.
Gîndul n-o să te mai fure
Prin ză voaie şi pădure
Cu ecoul de cuvinte,
Care-ngînă şi te minte.
Cind tristeţile te -dor,
Uită tot şi tîlcul lor.
78
[79]
I
,
CĂŢEII ŞI PĂDUCHII
Nişte javre de căţei,
lnvoindu-se-ntre el,
Au făcut prietenie
Scrisă negru pe hîrtie,
Că ştiau vreo două buchi,
Cu o droaie de păduchi, .
Nimeni n-are să se mire
Că făcui asemuire,
Căci, la cuget, cum credeam,
Sînt cam toţi de-acelaşi neam.
Se ivise nalt , spătos,
La lumină, Făt-Frumos.
Cu o pavăză, la soare,
LImpede scăpărătoare,
Şi cu spadă-n cingătoare.
Ucisese prin coclauri,
Plntecoşi, cîţiva balauri
Şi o leaotă de şerpi
Tăbărîţi pe cîţiva cerbi,
Gata-gata să omoare
Şi vreo două căprioare.
79
[80]
: I
Feţi-Frumoşii imitaţi
Au fost tare-ntăr îtaţi ,
Că-nviase-nt împlător ,
Din nimic, modelul lor.
Făt-Frumos de pe Gilort
Bănuiseră că-i mort,
Dar mai viu ca niciodată,
Iată-I iarăşi că se-arată.
Trebuia neapărat
Cel puţin înlăturat.
Să-I înfrunte semenii
Pe cărarea crernen ii ,
Se temeau că, la bătaie,
li sluţeşte şi-i mai taie.
Dacă ies. la luptă dreaptă,
Nu se ştie ce m-aşteaptă
Şi-i mai bine să mă lupt
Intr-ascuns, pe dedesubt.
Asmuţiră cu palavre
După el, un cîrd de javre,
Şi poteca lui, pe muchi,
O-mpănară cu păduchi.
Cînd păduchii-I vor mînca,
Făt-Frumos s-a scărpina,
Cînd căţeii-1 vor lătra,
Făt-Frumos s-a speria.
Tot aş" şi zi cu zi;
Se va deznădăjdui.
80
[81]
I
6 - CIntare omului
Nu va fi de-a surda cazna
Şi va lua-o-n lume razna.
Nici de seamă n-a băgat
Cînd păduchii l-au pişcat ,
Iar potăile-au lătrat
Fără să-I fi supărat,
Deşi-au fost căţeii mulţi,
Şi-nţoliţi şi mai desculţi,
Scurţi de cap şi scurţi de coadă,
Asmuţiţ i pe el grămadă.
Făt-Frumos, prea liniştit,
Parcă nici nu i-a simţit.
[82]
STEAUA-N IARBA
Ca un strop de rouă-aprins,
Ce luceşte In poiană?
Pentru gîze într-adins,
Să le-ndrume-n buruiană?
Ca o candelă de schit,
Care strinsă-ntr-o scînteie
S-a desprins şi a fugit
Pe o gaură de cheie?
Ca o za de prin povcştr,
Descusută din pieptarul
Unei' fete-mpărăteşt i
Sau din deşt i mărgăritarul?
Singură cu-aureolă
In imperiul de urzici,
Cum te chiamă? Luciolă?
Sau te chiamă Licurici?
82
[83]
I
E gîngania cu stea
Albăstruie, stinsă-n verde.
Nu-o atinge, pana mea,
Nici cu gîndul, că se pierde.
[84]
I
I
I
NICI NU-I PASĂ
Te-ai oprit intr-un cais.
Pasăre, cin'te-a trimis?
Te-ai mutat din dud în dud.
Cîntă, hai, să te aud.
Pasările fermecate
},U au har să cînte toate?
Cioc vioi şi ochi zglobii,
Spune-mi tu, de unde vii?
Aşa pasăre bă 1 ţa tă
Nvaru vă�ut-o niciodată
Şi atîta catifea,
Scrisă numai pentru ea.
Intre pomii din grădin,i
Eşti acasă dar streină
84
[85]
ţ
j
I
:1
•
Şi să te ghicesc nu poci.
Mă apropii, tu te joci.
Nu ştii, pasăre frumoasă,
Cum te chiamă? Nici' nu-ţi pasă .
[86]
CINCI PISICI
Am în grădină cinci pisici
Din care două sînt pisoi,
Ele gingaşe, moi şi mici,
Ei dolofani şi zdraveni amîndoi.
Spinări , picioare-ncheietur i ca fierul,
Unghii de şoirni şi colţii lungi, de fiare,
N-ar cuteza nici şarpele nici jderul
Să simtă-n ceafă crîncenele ghiare.
Cînd calcă-n flori şi dau să se oprească
S-asculte parcă un murmur pierdut
Le cade ca pe-o scoarţă oltenească
Ţesută umbra printre foi de dud.
Sînt tigrii mei, de veche obîrşie,
Şi mă mîndresc cu neamul lor cel mare,
Şi bărbătesc şi blînd la duioşie
Şi-ntr-adevăr ţesuţi ca pe covoare.
86
[87]
I
I
.1
I
•
Dar de ajuns să latre Un căţel
Că fug în pomi şi uită şi de mine.
Tigri de junglă neagră, staţi niţel,
Că mi-aţi făcut mîndria de ruşine.
I
..
[88]
JOC DE CREION
Brotăcelul, la fîntînă,
L-aî avea la îndemînă,
Ca să-I prinzi (pe brotăcel)
Să te joci niţel cu el.
Însă nici nu poţi să-I vezi,
Verde, dintte frunze verzi,
Căci cu ele seamănă
Ca o frunză geamănă.
A! că-i mic şi e frumos
Şi n-ar prea umbla pe jos,
Că-şi mînjeşte - şi nu vrea .­
Pielea lui de catifea.
Stă in pom pitit, pe cînd
Ţie ţi-a venit un gind:
Printre mugurii crescuţi,
Să-I mîngîi şi să-I săruţi.
88
[89]
Dar ai vrea să ştii, acum,
Ce se fac, pe frig şi-n drum,
Cind se scutură copacii,
Bratăcelul şi bratacii.
Căci, pe viscol, fără foc,
�ici căciulă, nici cojoc,
Pot să degere, săracii,
Brotăcelul şi brotacii.
N-avea griJa. Nu le pasă.
Şi-au gătit la cald o casă,
In pămînt, pe sub tulpini,
In adînc şi-n rădăcini.
Şi-acolo, pe vreme rea,
Dorm întinşi pe canapea.
[90]
DIDACTICĂ
Tocindu-ţi plumbul pe hîrtie,
încerci cuvîntul cum se scrie
Şi cumpăneşti silabă cu silabă.
Una-i prea tare, alta e prea slabă.
Un cîntăreţ de pildă, dintr-o ţară,
înspăimîntat odinioară
De pana lui, ştiută drept măiastră,
S-a aruncat în haos pe fereastră.
Eşti cărturar de stihuri şi poveşt i
Şi tot le dregi şi nu le nirnereşt i.
Aş vrea să am un fel de ştire
Cu ce fel te alegi de mulţumire.
O mulţumire-ascunsă, gîndesc, ca un păcat
De care te simţi parcă vinovat,
Nu îngîmfarea stearpă că mi-ai mai dat o dată
O copie de sute de alţii repetată.
Te-au lăudat, fireşte, cu tine ce-i de-o seamă
Sau cei mai slabi de înger sau chibzuiţi, de teamă'.
Cînd fapta nu întrece o laudă, nu-ţi pare
Că lauda-n linsoare aduce-a defăimare,
După cum şi necazul, urzit într-o insultă
Vădeşte adunată-n pizrnaş otravă multă?
90
[91]
I
.,
Vreai să faci aur dintr-un ban de plumb
Şi un luceafăr dintr-un bumb.
Eu te citesc, amice, şi-aş vrea un plod mai nou
Să se străvadă-n zare prin felul tău de ou.
L-au mai ouat şi alţii, tot moale şi clocit.
Il iei şi fără coajă, cum e, şi te-ai mînj it.
Cătînd fărîme le de poleială
Te-ntreb: nu te încearcă, spui drept, nici o-ndoială?
Nu ţi se pare, ţie, că prins în rotogol
Te-nalţi în jos şi te-mplineşti în gol?
Că eşti jucat de-a undă ce te-neacă
Şi de năluca apei, ca o nucă seacă?
Bogată chică , minte-il ea săracă.
Eşti ca un nor, agale topit îndelungat,
Şovăitor cu sine mereu şi destrămat.
Secunda hotărăşte, înalţă şi afundă.
Poţi bizui tu preţul pe clipă şi secundă?
Cuvinte! Ce temeiuri ai pus şi pe cuvinte,
Cînd unul te sughite şi celălalt te minte?
Aspectul şi silaba! cununa ta firavă
S-a adunat din cioburi şi hîrburi , cu zăbavă.
Eşti mîngtiat că-n miezurr şl-n clupul dinatară
Cuvintele cu alte cuvinte se măsoară?
Că 'ceaţa-i judecată de ceaţă? că şi-acum
Şi mîine ţ n în palmă fuior un fir de fum?
Ce să aleg din t me , să fie bun păstrat?
Nimic nu stă de sine în sus, nerăz irnat :
Se sprijină cuvîntul tîrîş pe alt cuvînt,
Şi ai şi tu un petec de umbră pe pămînt,
,Şi nici măcar un petec întreg, căci nula-şi lasă
Şi umbra găunoasă.
91
[92]
Cearcănul vînăt pune un stigmat
Ochilor tăi de biet halucinat.
Eşti obosit de-o vană osteneală
Cătînd alt soi de pană şi cerneală,
Ca să-nveleşti cu licăr iri de paIe
Un ban de o lăscaie
Şi să faci galben dintr-un firfiric.
Iată-ţi-o viaţa: n-ai putut nimic.
Tărîţe, rumeguşuri şi pulbere şi zoană,
Vre un zuluf din coadă cu copcă de zorzoană,
Şi din otravă în otravă,
Ai adunat comoara ta de pleavă,
Şi cînepă tocată, silind să te ridici
Cu două ajutoare, cu foarfec şi lipici.
în zorii zilei noaptea te deşeală.
Eşti istovit şi mort de oboseală.
îţi amorţi şi pana-n mînă,
Pe care ai tîrît-o prin ghimpi o săptămînă.
în tine ţine noaptea dar vezi că-n răsărit
Catapeteasma zilei de aur s-a trezit,
Şi împrejurul tău, voioasă, munca.
Sună cetatea şi răsună lunea.
Şesul arat se ţese in covoare
Şi-n straie albe omul calcă pe ogoare,
Şi suie brazda pînă-n cer,
Unde veghează plopii mari de fier.
Eşti ostenit de silă, cărturare,
Te chinuie o slovă, o-ntrebare,
Şi-n loc să-ţi dea odihnă, ţi-a turburat-o, dragă,
Şi-ai mai pierdut o vreme şi alt crîmpei de vlagă.
92
I
[93]
Ridică-ţi nasul din hîrţoage
Şi puneţi-l Pegasul la iesle-ntre mîrţoage.
Nemistuitul jar de soare
Dă foc la vetre şi cuptoare
Şi fulgeră pe pluguri şi-n zăbale,
Pe apa frămîntată de roţi, ca nişte zale,
A marilor I pornite să macine lumina
Amestecată cu mălaiul şi făina.
Ascnltă valea, satele, cocoşii.
S-au deşteptat pe lanuri parcă şi strămoşii
Brăzdînd-o-n lung, fîşie cu fîşie;
Atîta lume albă-i pe moşie.
Faurul face pentru cai şi boi
În săptămîna mare-ncălţăminte noi,
Potcoava ciocănită s-a învîrtit ovală.
N-auzi gemînd ciocanul, bătut pe nicovală?
Se zbate fierul smuls din vîlvătaie,
Se-rnpotriveşte, rabdă silit, dar se-ncovoa ie .
Pe mii de nicovăi, în trîntă
Fierul cu fier şi focul se descîntă ,
Clocotul urcă-n slăvi a jertfă sfîntă
Şi sculele, cărbunii şi tropotele cîntă,
Pe cînd, în viaţa vastă, pe timpul tău decl iv ,
Tu-nghieţi pe cîte-o rimă şi-aştepţi un adjectiv.
[94]
I
HAMLET
(J ncercare de sinteză}
Regatul Danemarcei a început să fie
Cutreierat de-o vreme, de-o umbră, de-o stafie.
Aci,-n castelul nostru străvechi, din Elsinor,
Se-arată-n toiul nopţii, uşoară ca un nor.
E-nveştmîntată-n zale regeşti şi în armură;
O întîlnesc ostaşii, din turn, de caraulă.
Se-arată cînd pe-o stîncă, şi cînd păşeşte-n şes,
Se-apropie, stă, pleacă, şi-n stelele ce ies
Şi-şi pierd pe rînd scînteia şi spicul din tărie,
Se mistuie şi umbra in zarea alburie.
Pe la cintat, cocoşii, cînd strigă şi se-ngînă,
Stafia se destramă ca un fuior de lînă.
Zvonesc de arătare toţi oamenii, din strajă.
Eu, în strigoi şi stafii nu cred. E poate-o vrajă,
O înşelare-a zării, o spaimă, o nălucă,
Un abur care joacă pe cîmp şi se usucă.
După cît spun oştenii , strigoiul arătat
E o stafie naltă, de bărbat,
Şi-ar fi asemănare, pe cît se înţelege,
între pribeaga umbră şi răposatul rege.
Părintele meu, mortul, şi rege mai-nainte
Cum a trecut din slavă şi tron între morminte,
94
[95]
Voinic ŞI mcă tînăr, deodată, e ciudat!
Fratele lui, urmaşul la tron, s-a însurat
Cu văduva. regina, cu maică-mea. De mine
S-a prins de-atunci o seamă de ruşine.
Mă turbură şi viaţa mă chinuie, ca-n vis,
Intre vinovăţie şi un mormînt închis.
Nu se răcise mortul şi-n clipa morţii, cruntă,
In loc de doliu, mama se pregătea de nuntă.
Fiu şi nepot de rege, doi regi de-acelaşi sînge,
Un ochi scrutează tronul şi celălalt îmi plînge.
De gîndurile mele curtenii noştri spun
Că nu ştiu ce să creadă; actor sînt sau nebun?
Căci graiurile mele sînt strînse şi-nvel ite
Ca poamele-n hîrtia cu feţe poleite,
Dar cînd întinzi zbîrcita bucată de foiţă
Şi i-ai citit tiparul ascuns, de subt pojghiţă,
Descoperi un grăunte şi un crîmpei de miez.
Eu las să creadă Curtea că, teafăr, aiurez.
Se deschisese floarea plăpîndei primăveri
Şi am păzit o noapte şi eu printre străjeri,
Să văd e-o aiurire rămasă de prin basme
Sau ce? că-n lumea vie nu-i loc pentru fantasme.
Nu cercetasem încă pe morţi, dar cine ştie?
S-ar mai putea din cripte şi-al doilea să-nvie.
Ştiut fiind că între pămînt şi cer sînt semne,
Care-ar putea la multe priceperi să te-ndernne.
Şi aşteptînd să vie
Temuta lor stafie,
,Cîn� la un turn băt�se de miezul nopţii, pare
"Că-ntr-adevăr se-ncheagă-n văzduh o arătare.
95
[96]
E-aşa cum spun soldaţii castelului de pază,
Se-ntunecă, tresare, se pierde, scînteiază.
In arme şi in zale, cu coif, plutind şi mută,
Pe zarea-ntreagă umbra de fier e aşternută.
Am socotit că văzul mă minte. Nu! momi ia
Se-apropie ca fumul ce-l vîntură tămîia
Şi-mi face semn, ca-fi timpuri. să-i viu şi mai aproape,
Zărind-o tremurată, ca-n unda unei ape.
Din ce în ce mai vie şi limpede, curata
Vedenie vorbeşte. E regele! E tata!
Ce spune? Bănuiala se face faptă plină
Şi-n noaptea mea din suflet a scăpărat lumină.
"Dormeam - şopti stafia, cu vocea tatii veche
Şi mi-a turnat otravă Claudiu în ureche.
M-a deşteptat din somnul meu ultim agonia.
I-am cunoscut mantaua, fugind, şi pălăria,
Tu n-ai să uiţi, tîlharul că mi-a răpit coroana,
C-a pîngărit frăţia şi a mînj it icoana
Soţiei mult iubite, tîrttă-n desfrînare.
Tu n-ai să uiţi ocara, că şi-n pămînt mă doare.
Făgăduieşte, Prinţe, copilul meu, cu ură,
Că n-ai să uiţi, şi jură!
Pe maică-ta, prostită, uitucă, şi stîngace,
O cruţă, dimpotrivă, că n-a ştiut ce face ...
Aud cocoşii, noaptea se duce, plec şi eu,
Fă-ţi jurămîntul tainic, pe veci, copilul meu."
Pe spada de la coapsă, atunci, ingenunchiat,
Cum se topea în zarea senină, am jurat.
Şi-am scris pe luciul spadei jurata judecată:
"Tu n-ai să uiţi ocara şi crima niciodată".
96
[97]
Dar ucigaşul tatii simţind că nu-i a bine
Ar vrea să mă trimită, scăpîndu-se de mine,
Departe, peste mare, ca-n valuri cînd voi trece,
Spionii de la Curte să poată să mă-nnece.
Păşind pe dinaintea odăii l-am văzut
Smerit în rugăciune, sfîrşit şi abătut.
l' Se pocăia la ceruri, cerînd în gura mare,
Cu ochii în tavanul odăii, îndurare
Şi mi-au zvîcnit o dată şi inima şi spada :
Aveam din însăşi gura spurcatului dovada ­
Şi trebuia pedeapsa netrebnicutui unchi
Să-i vie de la mine, acolo, în genunchi.
Voiam, dar ticălosul, ucis pe cîud se roagă,
în loc să-nfunde Iadul pedeapsa îl dezleagă,
Fărădelegea scade şi sîngele vărsat
îl scapă de osînda de veci şi de păcat ...
Dar mă chemase mama, mă duc să văd ce vrea.
Poate c-ar vrea să-mi spuic-n sfîrşit ceva şi ea.
HAMLET:
O, mamă, mamă, mamă! Ai tu ceva cu mine?
REGINA:
Ai cam j i?nit pe tata, Hamlet.
HAMLET:
Ce spui? Pe cine?
Tu l-ai jignit pe tata.
REGINA:
7 - CIntare omului
,
97
De ce răspunzi pieziş?
[98]
HAMLET:
Vorbesc ŞI eu ca tine, în dodii ŞI cruciş.
REGINA:
'Ce vrei să spui?
HAMLET:
Nimica. Vorbeşti aşa, haihui.
REGINA:
Uiţi cine sînt?
HAMLET:
De unde! Stăi niţeluş să-ţi spui.
Nu eşti regina care s-a luat şi măritat
Cu fratele mai tînăr al fostului bărbat?
Şi nu eşti oare mama, adică mama mea,
Nvai mai fi fost şi mamă! Mai clar nu se putea.
REGINA:
Nu te-nţeleg, VOI pune pe altul să-ţi vorbească.
(Vrînd să plece, Hamlet o apucă de braţ.)
HAMLET:
Eu înţeleg vorbirea pe limba păsărească.
Ci stai pe loc, aşteaptă, făptură îngerească,
Să-ţi pui oglinda-n faţă, să vezi, să te cruceşti,
Să ştii mai de aproape ce eşti şi cine eşti.
REGINA:
Ce vrei? Ce gînd se-ascunde în tine? Vrei să mor?
Să mă ucizi? Ce cauţi? Vorbeşte. Ajutor!
98
[99]
POLONIUS (de după draperii):
Săriţi!
HAMLET:
Cine pîndeşte ascuns după perdea?
Un şobolan cu două picioare? Vom vedea.
(Străpunge draperia cu spada.)
POLONIUS (căzînd}:
M-ai omorît cu zile!
REGINA:
E groaznic. Ce-ai tăcut?
HAMLET:
E Regele? .. Dar cine pîndea s-asculte mut?
(Ridică dreper ia şi dă de Polonius mort.)
REGINA:
Cumplit! Ţi se năzare ori ai înnebunit?
HAMLET:
Eu ştiu deocamdată ceva şi mai cumplit,
Cînd ai ucis un rege şi, pe neruşinate,
Ai murdărit căminul şi-ai luat de soţ pe frate.
REGINA:
N-am priceput ce-i asta: "Cînd al UCIS un Rege".
HAMLET:
N-ai priceput la vreme, acum poţi înţelege.
Un Rege! Da! Un Rege!
(Către cada vru! lui Polonius.)
Bătrîn timp it ! Iscoadă! Puteai lucra mai bine.
1"e luasem drept stăpîn 'tu, slugoi fără ruşme.
99"
[100]
Vezi dacă nu te-astîmperi? o întîmplare scurtă
Şi-un vîrf de spadă ager ţi s-a-mplîntat în burtă.
(Trage perdeaua la loc şi se-ntoarce la Regin�.)
Te potoleşte Doamnă, şi nu-ţi mai frînge-aşa
Albele mîiui degeaba: mai bine şezi colea,
Sau inima ţi-ai smulge-o din cîrpe, mai degrabă,
Dac-ai avea, vezi bine, o inimă de treabă.
Ori dacă, îngroşată mai poate, prin minune,
Să bată şi să simtă curat în stricăciune.
REGINA:
Dar ce-am făcut să merit injurii le tale?
HAMLET:
(o duce in faţa celor două portrete din odaie)
Te-ai mai uitat vreodată să vezi că, de părete,
Sînt atîrnate două şi singure portrete?
Sînt cei doi fraţi alături şi pe-amîndoi îi ştii.
Ia uită-te la fruntea şi ochii ăştia vii.
E Regele! un rege, acuma fără viaţă.
Voinţa şi nobleţea îi scapără pe faţă.
E un ales în scaun din cei mai buni aleşi,
Bărbatul dumitale şi omul fără greş.
Dar vezi-I şi pe ăsta, bărbatul de acum:
E o deosebire ca dintre jar şi fum,
Un spic înalt alături de pirul care-I roade,
Tîlharul care suie, cinstitul care cade.
Cum de-ai orbit atîta, să te scufunzi atît,
Din pisc, într-o mocirlă ajunsă pîn' la gît?
Te pomeneşti că-i vorba, tîrziu, de o iubire
In care vîrsta-şi cată o nouă-ntinerire ;
100
[101]
I
Dar vîrsta potoleşte şi, sîngele fierbin te
Se face, cred, cu timpul, mai rece şi cuminte.
Un cumpăt şi-o măsură sînt chiar şi la nebuni.
Ce duh spurcat te-rnbie cu-atîtea spurcăciuni?
De ai fi fost o toantă, o proastă de duzină,
Nu-ţi terieleai mai tare obrazul de regină.
De izbucneşti şi-ntr-însa, drăcească de văpaie,
Şi zgîndări şi pe babe adînc în măruntaie,
Atunci şi tinereţea şi cinstea ei curată
Ca fagurii de ceară topească-se de-odată!
REGINA:
Hamlet, stîrneşti în mine durerile secrete:
Cine-ar putea să-mi şteargă din gînd atîtea pete?
HAMLET:
Văzuşi? Trăieşte însă mereu în năduşeala
Unui culcuş de scîrbă, uitîndu-ţi şi greşeala.
Intinde-te, leşină pe pat, să nu te-ntorci
Trez ită şi-ngrozită, din cocina de porci.
REGINA:
Mi-e de ajuns! Sfîrşeşte! Cuvintele rostite
Mă-njunghie în suflet cu vîrfuri de cuţite.
HAMLET:
Un ucigaş, un trîntor, un ticălos, un rege
De bîlci, un hoţ de sceptru, pîngări tor de lege
REGINA:
Ajunge!
101
[102]
HAMLET:
Maimuţoiul se face împărat.
(Reapare stafia.)
Ce-mi ceri, făptură sfîntă şi înger preacurat?
Veniţi din ceruri, aripi, păziţi-mă de sus!
REGINA:
A-nnebunit!
HAMLET:
Părinte, mustrarea te-a adus,
Că şoval şi las timpul să treacă necurmat
Şi nu-mplinesc porunca pe care am jurat?
STAFIA:
Tu n-ai să uiţi! Vream numai să-ţi mai aduc aminte,
Dar linişteşte-ţi maica, rămasă fără minte
Şi spînzurată-n gol.
Vorbeşte-i mai cu milă, mai blînd şi mai domol.
HAMLET:
Ei, cum se simte doamna?
REGINA:
Mă simt cam ca Hamlet,
Care pierdut cu gîndul, zănatec şi poet,
Vorbeşte cu văzduhul, ca vîntul şi pădurea.
La ce te uiţi incolo, aşa şi într-aiurea?
102
[103]
HAMLET:
Nu-l vezi? E alb şi luciu ca fulgerul. De-ar vrea
Şi muntele cu-o vorbă din loc l-ar strămuta.
(Către staf ie.}
Nu 'mă privi din slavă atît de-nduioşat
Că-mi zdruncini hotărîrea pe care am jurat.
Căci cu voinţa ruptă încep, slăbit, a plînge,
In loc să plîngă spada cu lacrime de singe.
REGINA:
Cui îi vorbeşti aşa?
HAMLET:
Nu vezi nimic naintea ta?
REGINA:
Nimic. Te văd pe tine.
HAMLET:
Nu îl auzi?
REGINA:
Pe cine?
Că nu vorbeşt i cu mine.
HAMLET:
Nu-l vezi? Se depărtează. Mai uită-te. E tata!
Parc-ar trăi aievea ... S-a dus 1. ..
REGINA:
Halucinala
Închipuire-a minţii te-a clătinat, şi-ţi pare
Că din nimic se iscă un om. E-o arătare.
103
[104]
I I
,
, .
"
HAMLET:
Halucinat, eu, mamă? Dar sîngele din vine
Zvîcneşte , Pune mîna la pumn, ca şi la tine.
Te amăgeşti cu voie, şi te mîngîi - ai vrea
Că nu-i păcatul vostru, ci nebunia mea ...
Căieşte-te mai bine în rugă şi metanii,
Fă-i cerului cumplitul şir lung de spovedanii.
Tu pui gunoiul putred mereu la rădăcină,
Să-ngraşi mai mult otrava amară din tulpină.
îţi cer iertare, mamă ... Nu-ţi pare cam ciudată
Virtutea de la viciu cînd cere-a fi iertată?
în vremea de-mbuibare, de putregai şi praznic,
Se cere-ngăduinţă şi de la cel obraznic.
REGINA:
Mereu cite-o dojană, mereu ocara noua.
Tu inima mi-al trînt-o, nu vez i , Hamlet? în două.
HAMLET:
Adevărat? Nu-nil vine să cred. Atuncea, poate
Ai să arunci dintr-însa murdara jumătate,
Ca să trăieşti curată cu partea sănătoasă.
Şi, noapte bună, mamă ...
Dar gîndul nu mă lasă
Să ştiu că intri iarăşi în aşternutul lUI.
înăbuşă ispita, al.t mijloc ştiu că nu-i.
Nu te-ndulci la şoapte.
La şoaptele de noapte,
Cînd însuşi Necuratul ia graiuri îngereşti.
Adu-ţi aminte, mamă, ce-ai iost şi cine eşti.
104
[105]
I
Dacă te-nvingi o dată, te-nvingi şi-a doua oară,
Şi mîine şi poimîine ... Ispita o să moară.
Cînd voi avea nevoie de-a binecuvîntare
Ti-o cer şi eu ca tine ... Fii mîndră şi fii tare!
(Spre cadavru! lui Polonius.)
Cît despre hoitul ăsta ... îmi pare rău, vecine.
Poate voise cerul să dea cu el în mine
Şi-a dat cu mine-ntr-însul.
o să ţi-l scot afară.
REGINA:
Şi ce fac J aşadară?
HAMLET:
Desigur că nimica din ce ţi-am spus să faci.
O să te prindă hîdul de guşă. Te dezbraci ...
Te năclăieşte gura lui rîncedă de bale,
Flămînd ce-i buhăitul de farmecele tale.
Dar spune-i cînd te strînge, în friguri şi buimac,
Că nu-s nebun cum crede, ci numai mă prefac.
Ori nu-i aşa, femeie cuminte şi frumoasă,
Că prea puţin îmi pasă
Că-i spui ori că nu-i spui?
Ascultă. O idee: nu-ţi vine să te SUl
Pe-acoperiş. pe casă?
Dai drumul col iviei şi-i laşi pe toţi să iasă,
în stoluri, porumbieii sălbatici şi pribegi,
Şi intri tu în cuşcă, acolo. înţelegi
Ori nu-nţelegi nici asta?
•
Atuncea, dragă, basta l
105
,
[106]
I
I
I
I "
Că despre mine, fiul, nebunul şi urîtul,
Tu poţi la urma urmei, de sus să-ţi frîngi şi gitul,
Căzînd, de bună seamă.
Şi noapte bună, mamă.
(Iese tirind cadavru! după el. Regina cade suspin ind pe canapea.}
[107]
PĂIANJENUL NEGRU
fabula
îl simţi cum te pîndeşte din pînza lui de aur
Păianjenul cel negru, cu genele de taur.
Corect în redingotă, joben, mănuşi, monoclu,
îşi face meşteşugul, discret, de mare cioclu.
Pe un gherghef cît ţara, ascuns, dintr-un fotoliu,
Nebănuit îi ţese zăbranicul de doliu.
El nu tocmeşte mortul, bucată cu bucată,
Ca firmele de piaţă, ci ţara dintr-o dată.
Şi, fără suferinţe şi lacrimi, ci la rece.
Tocmeala se urzeşte între mai mari, vre-o zece.
Ca bănuiala dreaptă în tîrg să nu se nască,
El împlineşte slujba stăpînilor, de mască
Şi-rnparte miliardul cu ei în părţi egale:
Atît la, sută mie, şi restul dumitale.
(Contractele cu ţara sînt sacre şi legale.)
Şi astfel veneticul, samsar şi cot la cot
Cu demnitarii zilei, mai e şi patriot.
El are fabrici multe, întinse-n sus şi-n jos,
Afacerea e bună, cîştigul e frumos,
.La ,una face gaze de oftică şi tuse
. De-nnec sau de orbire, precum i se ceruse.
107
[108]
La altele obuze, cartuşe, mitraliere.
Slăbeşte talpa ţării, el creşte în putere.
Dar cînd se-ngroaşă gluma şi se aprinde casa,
Se-adună ceata-ntreagă şi-a ia la sănătoasa.
La mii de paşti departe şi peste zeci de grăniţi,
El ne-a cărat avutul în doniţe şi băniţ i.
Departe, peste ape mai multe, şi-un ocean
Că ţara pute-a oaie, a vacă şi-a cocean.
Păianjenul gîndeşte ... In noua lui uzină,
A născocit O altă, mai crîncenă maşină.
l-a Izbutit maşina cu botul Ideal.
Aruncă-n guri văpaie, cărbune si metal
Şi scoate pe grătare, In serii lungi si-n şir,
La fiece secundă, din ea un cimitir.
Eu îţi urez, paharul in mînă cînd l-ei strînge,
Să-mi guşti în vin veninul şi-n fund să dai de sînge.
Dihania-mbrăcată în platoşă şi zale
Flămîndă să ucidă, dă lumii iar tîrcoale,
Şi iar i se năzare,
C-aude zvon şi tropot şi huiet dintr-o zare.
Am învăţat în vreme ce-ascunde grij a asta:
Se pregătesc în taină durerea şi năpasta.
Cînd va voi norodul minţit să o doboare
Dihania flămîndă, cu bîte şi topoare?
108
,
I
[109]
Li-e rîndul să vorbească şi oamenii de rînd
Ieşiţi în răzvrătire, mulţimi, ca din pămînt
Şi, hotărîţi la faptă, să lepede din lege
Pe cei ce-aduc războiul, să-i prindă şi să-i lege
Şi, puşi în cuşti pe roate, tîlhari nebuni şi fiare
Să-i poarte-n huiduială prin ţări şi prin popoare
Şi să-i arate-n bîlciuri, în tîrg şi iarmaroace ...
Căci pravila cea mare şi singură e: Pace!
I953 octombrie .
•
[110]
'1,
LA COSIT
Zboară coasa prin trifoi
Şi prin mei, lîngă zăvoi,
C-a ieşit, flăcău vînjos,
Cu cositul, Făt-Frumos.
Oacheş, nalt şi lat în spete,
El a luat-o pe-ndelete
Si-n răstimpuri, trei minute,
Bate coasa şi-o ascute.
Cosînzeana, care-i gazda.
Rîde cum întinde brazda,
Retezînd tri!oiul, meiul,
Parcă scrisă cu condeiul.
Cînd cositul l-a sfîrşit,
Cîmpul pare impletit,
Ca o scoarţă verde-n dungi,
Şi urzit pe fire lungi,
110
[111]
J
J
•
Cu izvod, din loc în loc,
Floarea macului, de foc.
Şi zăvoiul tot miroase
A izvor şi tiparoase.
[112]
\
r
..
i
SECERA
Parc-ar fi căzut din cer
Luna nouă-ntr-o livadă
Şi i-au pus un lemn mîner,
Ca să ţie bine-n coadă.
Şi cum umblă in răspăr
Prin grîu zvelt ca păpurişul ,
Pare luna-ntr-adevăr
Că-şi începe secerişul.
Leana seceră şi taie,
Cinge snopii pe mijloc
Şi din snopi clădeşte claie,
Cite cinci, din loc în loc,
Pe cînd Craiul-nou, din cer,
Mai tîrziu s-a bucurat,
Suri oara lui de fier
Argintiu, cum a lucrat.
112
[113]
GIUV AERE
I
8 - Cţntere omului
•
Zi cu zi, Imi faci cadou,
Puică galbenă, un ou,
Şi nici n-ai avut habar
Că-mi laşi zilnic în cuibar,
Parcă Junecat din cer,
Dintr-o stea, un giuvaer.
în uimirea mea adîncă,
Uit că oul se mănîncă
Şi mă uit, mărire ţie!
Ca la o minunăţie.
Asta-i oul de găină?
Asta-i ochiul pe slănină?
Asta s-a vîndut în piaţă
Ieri şi azi de dimineaţă?
Nu se poate! Ce nu ştii
Că nu vînd bijuterii
Mama Voica şi Durnitra
Nici cu coşul nici cu !itra?
Precupeţj de har şi nimb?
Marfa asta nu-i pe schimb.
J J3
•
[114]
Prin petala de opal
Se străvede un cristal
Şi-ntr-un simbure de ceaţă,
Strînsă-n tainele de viaţă,
încolţeşte veşnicia.
Asta ţi-e bijuteria.
Puică, ouăle matale
Nu le capeţi pe parale
Că sînt lucruri geniale.
Aoleu. ce proastă eşti l
Nici măcar nu te gîndeşti.
1.
,:
1]
1,
11
I
1
: I
I
I
s'
a .
-.
[115]
FABULA FABULELOR
Robul neputînd, pe vremuri, să crîcnească, frînt In jug,
Fără ca să fie-n tîrguri spînzurat ori pus pe rug,
Totuşi, fi'ndcă trebuinta de-a cîrti e omenească,
Cuteza, ascuns In pilde, ticluit să se rostească.
Strecurată-ntre durere, lege şi fărădelege,
Pilda fiecare după mintea lui o Inţelege,
încît, mai' întortochiată în urzeala ei oleacă,
Nu mai aţîţa stăpînul şi-ncepea şi lui să-i placă.
De altfel, şi chiar mustrarea ce i-o face înţeleptul
Vine mai frumos cîrmită otova, decît de-a dreptul,
Şi se cade şi blestemul, pentru cît mai mult folos,
A fi spus şi scris frumos.
Pildă, fabulă, zicală, snoavă, haz şi ghicitoare,
Au slujit să-I mai mlngîie omului de tot ce-I doare,
însă fabula-i o pildă-n care omul, cum o face,
Pune a vorbi pe faţă-n locul lui pe dobitoace.
Şi cu toate că nu schimbă lesne răul arătat,
Povestind, deocamdată cugetul li e-mpăcat .
Prefăcîndu-se pe sine-n fiară, oaie sau maimuţă,
Nu-şi mai iartă nici stăplnul, nici pe sine nu se cruţă.
Lupul� mielul, leul, mînzul, cîine, şoarece, pisoi,
Stau în fabulă, de sfadă, ca la teatru, cîte doi.
115
[116]
Cel mai tare-l gîtuieşte pe mai slabul, cel mai des;
Cel puţin aşa, pe timpuri, era tîlcul înţeles.
Puricînd letopiseţ ii slove lor, din fir în păr,
Fabula e născocirea unui rob, într-adevăr.
Grec neştiutor de carte, zdrenţuros, urit şi şchiop,
Se chema cu o poreclă şi i se zicea Esop.
Bănuiala, în greceşte, care-ncearcă să te prindă-i
Că te vezi, după poreclă, in Esop ca-ntr-o oglindă.
Dar pe cît era de slut,
Pe atît deşteptăciunea îl făcuse mai temut.
Vezi că mintea şi gîndirea, fie veacul cît de prost,
Au avut întotdeauna-n lume, cît de cît un rost,
Căci ca pila, amîndouă rod şi lanţurile grele,
Care se desfac pe-ncetul, slabe Ca nişte curele.
Cu o vorbă scăpărată, ca din bici, într-o scînteie,
Plăsmuirile lui repezi aveau toate cîte-o cheie.
Dar pe vremea lui robia însemna că un stăpîn
Te vindea, sătul de tine, de mai tînăr sau bătrîn,
Vîrsta, fără de-ndo ială, scade preţul la mezat,
Mai ales cind este vorba de un slut şi-un cocoşat
Şi-ar mai fi şi bănuiaJa, şi nu-i greu a se pricepe
Că Esop umbla cu graiul pe stăpîni să-i cam inţepe.
El ajunse-o marfă vie şi din tîrg în tîrg, vîndut
Ca un cal şi ca o vită, o lua iar de la-nceput.
Cocoşat, pipernicitul era ieftin la cîntar.
Un cumpărător, o dată, îl pusese bucătar,
Că ştiind în slutul casei cîtă minte se ascunde,
A crezut c-aşa mai lesne, încurcîndu-l, să-I înfunde,
Deci, îi porunci s-aducă ce-i mai bun şi dulce-n lume,
116
I
il
I
1.
,
[117]
l
Pregătind ospăţ de prieteni într-o zi din an anume.
El aduse limbi, din piaţă, numai limbi, în coşuri pline.
Şi mîncînd tot limbi mesenii, erau gata să leşine.
Ce-i mai dulce decît limba? zise robul. Ea mîngîie,
Farmec dă şi mulţumire, proslăveşte şi tămîie.
La alt praznic, nu ştiu care, l-a chemat stăpînul iar.
Să-mi aduci acum, îi spuse. ce-i mai rău şi mai amar.
Şi Esop tot limbi aduse, răspunzînd că, şi suavă,
Nu se porneneşte-n lume mai a dracului otravă.
Fabula de-atunci Încoace s-a lărgit cu toate-acestea,
Soră geamănă cu gluma, păcăleala şi povestea,
Şi o mai lărgim, cu voia cititorului şi noi
Adunînd în cusătură cîteva altiţe noi.
într-o fabulă dibace, adevărul, din belşug,
E ţesut În frumuseţea graiului, cu meşteşug.
Poate fi cînd poezie, cînd surîs, cînd pişcătură,
După cum se-ntoarce acul şi izvoadele te fură,
Altădată-n căptuşeală, pe furiş, dar azi pe faţă.
Alte timpuri, alte vorbe, altă lume, altă viaţă.
•
'1
[118]
I
I �
I •
l'
CUIUL
într-o vreme, Ia-nceput
Şi-ntr-un leat nemaiştiut,
Care, nu pot să însemn,
Casele erau de lemn
Şi ulucile de scînduri,
Ca şi azi, Întinse rînduri,
Puse strîmb şi cap în cap
Şi proptite cu proţap.
Dar zburau CU fiecare
Vînt mai tare,
Case, garduri şi pătule ;
Şi In timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai împrăştiate
Şi-ncepea <lin nou şi iar
Truda muncii în zadar,
Ca să scoli din clătinare
Iarăşi doagele-n picioare
Şi din nou să le anini
Cu te miri ce rădăcini.
118
[119]
I
,
Năzdrăvan, cum altul nu-i ,
Un băiat al nimănui
Născoci, atunci, un cui.
Şi l-a scos şi arătat.
Cuiul nou o săptămină
A umblat din mină-n mină,
A fost strins şi pipăit,
Pus pe limbă, mirosit,
Nici nn om nu înţelege
Cniul ţeapăn cum să lege,
Fără fnnii şi curele,
Scîndurile intre ele,
Năzdrăvanul şi golanul
11 înfipse cu ciocanul.
Zice unul: - "Dragul meu,
Aşa cui făceam şi eu,
Poate chiar mai dichisit,
însă, vezi, nu In-am gîndit".
[122]
\1
I
1,
m
"
I
1\
ril
I
� !
:1\1
I
! I
j II
, II
Ce-or să aibă, din copii,
Şi ceilalţi doi mijlocii?
Unul şi-altul, scunzi, înalţi,
Rîvnind partea celorlalţi
Fin' că banii adunaţi
Bagă vrajba şi-ntre fraţi
Şi vorba săracului:
"Banu-i ochiul dracului".
Pe averea adunată
Erau gata să se bată.
Ei visau moşii şi case
Şi vroiau să se şi lase
De croit şi de cusut,
Să dea bani cu împrumut,
Să trăiască din dobîndă,
Şi să cumpere şi vîndă,
Fiecare buzunar
Ajungînd ;nilionar.
Tinerii moştenitori
Au şi plîns de vre-o trei ori,
Bucuroşi în sinea lor
Ca orice moştenitor.
Strînşi grămadă lîngă pat:
- ,,1 ată do ce v-am chemat ­
Zise tatăl, mai trezit,
Slăbănog şi chinuit:
Mie ceasul mi-a venit.
M-am gîndit întîia oară
Să vă las şi o comoară,
122
[123]
Soră bună cu belşugul,
Cum v-am dat şi meşteşugul.
Moştenirea-i o povaţă:
Nu uitaţi nicicind în viaţă
Nodul să-I faceţi la aţă".
[124]
r
[125]
1
1
1. �
I
I
•
I I
,
I .
I "
[127]
•
PĂSĂRILE DE FIER
Ce-i colo sus, în eeruri , In zenit?
Că berze le de-o vreme-au şi sosit.
Să fi intîrziat un cîrd? Să fi rămas
Un stol răzleţ aiurea, de pripas?
Par nişte porumbiţe, niscai lebezi,
Cînd mici, cînd mari, cînd leneşe, cînd repezi.
Noi le zărim acum întîia oară
Că suie în april şi că scoboară.
Dar iată că încep să-i dea, domoale,
Azurului albastru rotogoale
De spumă aIbă, ca de tibişir,
Şi-s rînduite pasările-n şir.
Cu toate că alunecă pe cer
Şi zboară lin, sînt cocostîrci de fier.
Aduc în ei otravă, foc şi pară
$i găinaţul lor aprinde şi omoară.
127
[128]
II
I i
, ,
I ' i
, .
I
!
I
, 1
I
I
I
r I
II
q
� I
1
l
Comunicatele semnate sînt sumare:
"Distrus opt instalaţii militare,
Mitraliat trei corpuri de armată.
Uzină de petrol incendiată".
Realităţi: Ucişi cîteva mii
De mume , de bătrîni şi de copii
Şi dărîmate două catedrale
Şi, pe bolnavii-n paturi, trei spitale.
[129]
, I
,
9 - CIntare omului
DOUĂ NOPŢI
Ospiciu de nebuni şi-un cimitir.
De sus, din norii noi, ca de fuior,
Au fost bătute două nopţi, în şir,
Cu morţii, aiuriţ ii şi năucii lor.
Mormintele-au sărit între nebuni.
Ei trec miraţi la morţi şi, printre cruci,
Se întîlnesc şi cred că văd minciuni
Cu oase care fug şi cu năluci.
O surdă-mută-ri straiele-i vărgate,
Scîlcie-n beregată, caIcă-ncet,
Sfădindu-se-n cuvinte-ncîrligate
CU"O tidvă subsuoară, ca Hamlet.
S-a isprăvit. Rămîne-o arătură
Şi peste ea, Iividă, umblă luna.
Ce cauţi tu, orbeaţă paceaură?
Eşti luna, moartea, hîrca sau nebuna?
• Şi cimitirul �i ospiciu-s una.
129
[130]
,
,.
1'1.
II�
,
r
I
MĂGĂOAIA
Cînd vin pe sus, chelălăie şi latră
Pe undeva, alarma de prohod,
Şi-nghiaţă inima ca-n piatră.
Un' să te-ascunzi? Ţi-e frică, eşti nerod.
Prostit deodată-ai sta şi-o iei la fugă
Sau ai fugi pe Inncă-n jos, dar stai
Şi te chirceşt i între blestem şi rugă
Şi-ai vrea să .(li un suflet şi nu-l ai.
Eşti ca o cracă-n furci, de care-atîrnă
O carne spînzurată de sărac,
Gîtlejul găunos şi tigva cîrnă.
Ai auzit-o? rage zbierat, ca un malac.
E gaia, cucuvaia ,
Strigoiul, măgăoaia.
130
I
••
I
[131]
CINCI SUTE DE COŞCIUGE
Pe dîmbul luncii noastre, stau înşirate-o mie,
Croite-n grab' azi-noapte, capace şi sicrie.
Sînt noi şi încheiate cu goluri între scînduri
Şi aşezate, albe, pe cîte zece rînduri,
Şi toate pe-o măsură,
Că vor intra în ele cadavre de str însură.
Sicriile cinci sute, capacele cinci sute,
Aşteaptă să mai fie umplute şi bătute.
Mai late către umeri şi-n jos mai îngustate,
Principiile raclei măcar sînt respectate,
Cînd ucigaşii-n aer le-au murdărit pe-acelea
Ce le-ntocmesc morala şi le botează pielea.
Trei biete mahalale muncesc să se dezgroape,
Soldaţii CU topoare, cu răngi şi tîrnăcoape.
Faitoanele de mînă, cu pîntec, legănate,
Au fost din tot . oraşul în pripă adunate.
De la gunoi şi şanţuri, măturătorii-n porţi
Au fost schimbaţi în ciocli, să care-n ele morţi,
Şi pînă la căratul de hoit, pe două roţi,
Păzeşte sentinela coşciugele. de hoţi .
•
131
[132]
-- ,,-.;---------
,
'\
1.
, .
Il
i
I
!
I
J
., I �
! Îi
ii: I
, .
I li
CONVOIUL SICRIELOR
Să fi rămas din rude-ngropaţi niscai nepoţi?
De subt moluz şi bîrne s-au scos aproape toţi,
Cu toate că la număr ieşea de dimineaţă
Cu mult mai multă lume decît fusese-n viaţă.
Căci dintr-un om, întreagă, nu vine niciodată
O singură bucată.
Şi ce-a rămas dintr-însul se scoate pe lopată:
O labă, şoldul, braţul, întregi numai bucăţi
De om, şi zdrenţe, sferturi, fărîme, jumătăţi;
O palmă delicată;·la deget cu inelul
Logodnei: nu-ncepuse prăpădul şi măcelul.
într-un sicriu, grămadă, intrau de-a valma, paie,
Ţărînă-amestecată cu păr şi măruntaie,
Bărbaţii şi copiii, ciozvîrte şi crîmpeie
De mădulări şi resturi gingaşe de femeie.
Unui bărbat cu braţe, scăpat din scrum mai plin,
1 se pierduse ca,Pul într-un coşciug străin.
De altfel, nici o faţă nu mai avea figură,
Smolită şi-nchegată într-o caricatură;
Şi, ca o cobe nouă de-adaos, ca un semn,
Mai rătăcea-ntre rade şi un picior de lemn,
De se-ntrebau, cu martori, groparii şi poporul,
132
.,
1
j
[133]
Căror cadavre şchioape li se cădea piciorul,
Şi dacă mai e locul, tocit şi scîlciat,
Să fie-a doua oară, cu preot, îng-ropat.
Dar cînd porni convoiul sicrielor de vale,
Urla din nou "sirena"-n văzduh a plîns şi jale .
•
[134]
j
I
,
1
I
I
I
I
,
1.
,.
I
II
r
I
1\ '
I .
i I
� .1
I
,
MOARTEA-N VATRĂ
Imi intră moartea-n vatră şi nu mă pot păzi,
De patru ori pe noapte, de patru ori pe zi.
Imi zboară peste casă, pe beznă şi lumină,
Nepăsătoare, rece. streină şi senină.
Ia chipuri neştiute şi vine în paradă
De fluturi ca argintul, de păsări mari de pradă.
Din fundurile purului azur,
Se-aude, parcă-i vîntul, un vuiet de murmur.
Credeai că-s porumbieii, în stol , şi că se Iasă
Din cerurile-nalte,' jucîndu-se, pe casă.
Dar scoborîţi din boltă pe sate şi oraşe
Erau un cîrd cu aripi de fiare uriaşe,
La o poruncă oarbă a morţii, calculată;
Că nu mai este moartea săracă, de-altădată,
Idilică şi proastă, din basme şi poeme,
Sosită cu o coasă, la vreme şi nevrerne ,
Ţărancă ofilită la. fîn şi la cosit.
Şi-a lepădat şi coasa şi gluga şi mantfla
Şi masca ei de babă, rînjită cu de-a sila.
Cu-o coasă ruginită ce poţi să faci? Surcele.
Ca un briceag de-o şchioapă cojeşti cu ea nuiele.
Poţi reteza din munte şi piscuri un stejar
Cu-asemenea cichie de brîu şi buzunar?
134
. '
[135]
s
I
ti trebuia o sculă mai nouă, neumblată,
Ca să doboare codrul întreg şi dintr-o dată.
Unealta ei tocită de-abia cîte un gît
îl ronţăia o dată, ca la găini, şi-atît.
Nu poţi adevăratei morţi să-i mai zici pe nume
Dacă în loc de unul nu seceră o lume.
Cîte-o bătrînă strîmbă ori cite un unchiaş,
Un prăpădit, un putred, un frînt, un păgubaş,
Luaţi de pe ici şi colo, un mort uitat, o moartă,
Sînt de croială veche şi azi nu se mai poartă.
S-a săturat cucoana de cancere şi tifos,
Veder ile-i schimbate au ideal şi ifos.
Ea vrea bărbaţii tineri şi rumeni ca bujorii
Şi nu pe cîte unul, ea cere toţi feciorii.
Năpraznicei cucoane .
îi trebuiesc cadavre milioane.
Oraşe doborîte şi ţări de cimitire,
Ca din monotonie să-şi vie mai în fire
Şi pe mormîntul lumii, făcîndu-şi cuib în tihnă,
Să-şi capete ca morţii şi vesnica odihnă.
Şi s-a gîndit. .. Ca morţii să-i vie din belşug,
Să-şi părăsească vechiul meşteşug
Şi vechea calicie, un mort şi un coşciug.
Mai avusese veşti
Că-n orice meserie mijloacele băbeşti
Au fost înlocuite cu altele mai iuţi.
Degeab-ai vrea o coasă ştirbită să-ţi ascuţi.
Ea poate să rămîie la micile nevoi,
Ca piatra şi amnarul şi fostul car cu boi .
. în.;;treinată însă, neroadă, fără carte,
.' Ştia din limbi şi graiuri numai pe cele moarte.
135
[136]
I
!
i'
I
J
Ii trebuia bătrînei o nouă-nvăţătură
Şi alt soi de figură.
S-a-ntinerit cu farduri, cu-o mască şi-o perucă ,
Să nu mai pară-o iasmă, o umbră, o nălucă.
Aproape domnişoară s-a-nscris în şcoli înalte
Şi mîinile de ghiaţă şi le-a făcut mai calde,
Picioarele ulai groase, grumazul mai cărnos,
Să nu i se mai vadă, uscată, nici un os.
în fustă de studentă şi în halat cu poale,
Cu ochelari subt frunte, pe găurile goale,
A învăţat degrabă, cu rîvnă şi si lintă ,
Şi tainele ştiinţei, ştiinţă cu ştiinţă,
Şi limbile vorbite, ajunsă pricepută
Pe oameni să-i aţîţe şi, paşnici, să-i asmută.
Laboratoare ziua, condeie şi caiete.
De dorul meseriei, mai da, pe îndelete,
Cîte o raită noaptea, în giulgiu nevăzut,
Să gîtuie bolnavul slăbit , în aşternut.
Şi repede ajunse şi ea născocitoare,
Putînd fura fărîme de flacări şi din soare.
Cu un crîmpei cît pleava, de foc, din el, ea poate
Să stingă viaţa vie-a pămînturilor toate,
Că şi-a găsit şi glonţul care-rnpuşcat să fie
In stare să doboare nu un ostaş, o mie;
Aşa că, Înţelegi,
Cu-o ţeavă-ngustă poate stîrpi popoare-ntregi.
Priveliştea-i dorită: sus un pustiu cu stele
Şi jos pustietate cu corbi şi cucuvele.
Că ţinta e atinsă uşor: faci doi duşmani
Şi un război cu dînşii la cîte cîţiva ani.
,
".t!
[137]
•
UN LAZARET
Un lazaret clădit în papainoage
Slujeşte-n şes s-adune pe răniţi,
Aduşi pe tărgi, ca nişte şornoioage
De cîrpe-n sînge negru, şi zgîrciţi.
Sînt două mii dintr-alte mii de fraţi
Şi-i arde-arşiţa-n cîmp, ca un blestem.
Sluţi, ciuruiţi de gloanţe, despicaţi,
Fără bărbie, fălci şi umeri, gem.
întinşi pe rînd de-a dreptul în ţărînă,
Trei medici îi aleg cam pe-ntîmplate.
Cei fără braţe pot să mai rămînă.
Sînt ridicaţi ciuntiţ ii jumătate .
137
I
, I
1
I
I
[138]
Din gîrla fiartă vine în sacale
Leşia apei: gurilor li-e sete.
Pînă a fi culeşi pentru spitaie
I-aşteaptă agoniile încete.
Un nor de muşte, pus pe fiecare,
Îl dumică bucată cu bucată,
Neputincios de nici o apărare,
Sugîndu-i buba ochilor umflată.
Au şi sitnţit din depărtare corbii
Si-n stoluri peste lagăr s-au lăsat.
Iată-i în luptă crîncenă cu orbii,
Smulgîndu-le cu pliscul tifonul sîngerat.
[139]
•
ERAU TREI
Erau În casă omul, femeia şi copila
Cu chipul ca de aur, cu ochii ca zambila.
Cînd trăznetul din ceruri se sparse peste ei
Le-a-rnprăştiat clădirea în vînt cu cîteştrei.
Era în asfinţit.
Ca pleava şi ţărîna s-au dus şi risipit.
A doua zi, lumina
Cernea cu stele mute, de candelă, grădina.
Şi căuta bunica, subt lacrima de rouă,
Crîmpeiele de carne, pierdute-n iarba nouă,
Să o culeagă moartă, să fie prohodită.
Pînă-n amurg strînsese de-abia un fund de sită.
Unde lucea o muscă era şi o fărîmă,
Un 'nod, un zgîrci, o coajă, o sfoară ca o rîmă.
Din trei cîţi spulberase vîrtejul, la cules,
Cît un cîntar de prune, atît s-a mai ales .
139
[140]
1
:
II
GLORIE
Cetatea-i o movilă de ziduri răsturnate
Şi a fugit şi umbra din cetate.
Clţi oameni încă-n viaţă mai zac în agonie
Subt grinzi şi în molozuri, se ştie, nu se ştie.
Se va afla vreodată
Cînd moartea lor uitată
Se va-nsuma in cifra unui registru rece.
A fost cîndva, e sigur, ceva dar şi-asta trece,
Cum au trecut atîtea şi trec neîntrerupt,
Fără să ştii ce moarte şi morţi zac dedesubt.
Mîngîie-se cu-atîta şi morţii din cetate:
Istoria le face martiri lor dreptate.
E scrisă cu condeie , cerneală şi cuvinte
Şi jumătate mută, ea jumătate minte;
Cu voie, fără voie, de milă, de hatîr,
O să-i bocească-n vorbe-nflorite un catîr,
Tot aşteptînd pomana de-a fi nemuritori,
La uşile-amintirii în cîrji de cerşetori.
140
[141]
PAZNICUL
Se potolise spaima. Din casa sfărîmată
Mai şovăiau trei ziduri în picioare.
Podelele-n cinci caturi zburaseră de-o dată
Şi rămînea văzduhul posac învelitoare.
Din creştet pînă-n pivniţi clădirea era una.
Bătuseră ploi negre trei ani de nopţi, la rînd.
Prin casa găunoasă treceau ca-n cîmp furtuna
Şi viscolul de iarnă nebun şi buciumînd.
In ce-a fost o fereastră păzea-ncruntat un cîine,
Nedezlipit de vatra stăpînului pierdut,
Pe care îl aşteaptă să vie azi ori mîine
Şi mîinele-nt îrz ie de mult şi-a şi trecut.
•
141
[142]
CE VREI?
Ţi-am povestit şi ţi-am adus aminte
De prin războaiele de mai nainte,
Zile trăite, zilele uitate
Sau aţipite-n tine şi-nnoptate.
Cînd ţi-ai trăit-o, clipa blestemată
Creştea cît veacul, dintr-o dată,
Şi pînă-n clipa ceealaltă
Tu ai trăit cu moartea laolaltă.
într-o secundă oarbă, dintre sorţi,
Trăiai în două vieţi şi-n două morţi.
Cîte secunde astfel repetate
Nu te-au ucis mereu pe jumătate!
De cîte ori tu nu te-ai întrebat
Dacă-ai murit sau dacă-ai înviat!
Semenul meu, tîrît Între morminte
Ştii, deşi viu, că ţii de oseminte?
Ce cugeţ1, ce nădejdi mai ai, ce teamă?
Bagă mai bine, omule, de seamă.
142
[143]
I
In faţa gîndului ce te colindă
Ţi-am pus cîteva ţăndări de oglindă
Şi te întreb, că sufletul îţi tace,
Ursuz şi gol, ce vrei, război sau pace?
•
I
I
[144]
� - . � -
[146]
[147]
10*
•
INSCRIPŢIE
Neavînd de lucru-n cîmp,
Nici în luncă nici în dtrnb,
Că muriseră şi pomii
De arşfţele Sodomii,
Cu care ne-a osîndit
Lentul anului cumplit,
Mătrăguna şi leşia
Năpădindu-ne moşia,
M-apucai, moltu, să-nvăţ
în ţărînă-a seri cu băţ.
Măcar ţarina să deie
Vorbe-n brazde şi condeie.
Om în vîrstă şi tîrziu
Tot am învăţat să scriu.
Prins ca de-o copilărie,
Mina se porni să scrie.
MîzgăIii cu tibişir
Lemnele de cimitir.
Făcui semne, cercuri, cruci,
Pe bordeie, pe uluci.
147
[148]
I
•
Se găsesc pe cîte toate
Slovele mele culcate.
M-ajunsese şi-o turbare
Să pui semne de-ntrebare,
Cîte trei, pe toate cele,
Cînd pe pietre, cînd pe stele.
Zgîriiam cîteceva
Pe urcioare, pe ulcea ,
Pe o casă, pe o poartă,
Pe copaci, pe frunză moartă.
Au scăpat de pana mea
Meiul doar şi mazărea.
Slovele cele mai bune
Le-am scris negru, cu cărbune,
Pe deasupra cu vopsele.
Le-am pus ceară cu mărgele,
Şi dintr-unele tipare
Mi-a-ncolţit şi cîte-o floare.
Nici acum nu ştiu s-aleg :
M�teşug a fost ori zbeg?
I945 aUfust
[149]
RUE DE SAINT-PIERRE
In zidul vechii uliţi, un ochi de geam cu stor
De şase veacuri zace cu fiarele-i pătrate,
La singura dugheană din cetate.
Calvin trecea pe-acolo, bolnav, spre Consistor.
E o tăcere moale, de rugă de sfeştanii
Şi liniştea Iinoasă 'se leagănă-n cîntar,
Mişcată din părete de ceas cu minutar,
Pe lanţuri, depănate ca şirul de metanii.
Bătrîna băcăniţă-n tîrligi cîrpiţi cu sfoară,
De zece ani măsoară de-a strlmbul preşu-n lung.
Opt paşi din fund la uşă şi îndărăt, i-ajung,
Cu clrja de la dreapta, proptită-n subsuoară.
Ai sta-ntre saci şi chiupuri, strins bine la căldură,
Poete fără gazdă, şi-ai vrea să-i fii nepot.
Să scrii din ce-ţi năzare şi, răzimat în cot,
Uit în du-ţi călimara, să-nmoi peniţa-n gură.
Geneva. '906
•
149
•
[150]
II
I •
:;;OIM ŞI FATĂ
Vulturul prigonit de vJnt
Căta scăpare la pămînt
Şi fulgerul îl răsturna-n fereastră ..
Acolo înşira pe aţă-albastră
Mărgele, o Domniţă , ca-n poveşti.
- ,,Intră! îi zişe. Şoirnule, tu eşti?
Te-am cunoscut de mult şi te aştept,
Dar te lovişi de turnul meu în piept.
Nu erai tu, pe sus, peste palate,
Rotindu-te-n singurătate,
Cînd te-am chemat din frumuseţile pustii
Şi tu te afundai mai tare-n sihăstr ii,
Viteaz în zbor, învierşunat in luptă
Cu negura, neîntreruptă?
Semeţ de slavă, slava te-ncovoaie.
Ţi-a frînt avîntul, te-a zvîrlit în ploaie.
Binevenit fii, şoimule, în casă.
O să te-mbrac in zale de mătasă,
150
•
[151]
- l
Şi o să-ţi pui brăţări la ghiare,
Inele cu mărgăritare
Şi pene mari de aur intre pene.
Să te in alţi intre stihii viclene,
Să tragi din nou hotar punctat cu stele,
Pajura mea, împărăţiei mele.
Decît să-mi toarcă mîţele-mprejur
Mi-ar fi plăcut, fireşte, un vultur.
Ascultă, e mai cald aci ca-n pisc şi ceaţă,
Vreau să se joace şoimul cu ghemuI meu de aţă.
Şi îţi mai fac un dar domnesc.
Cu lanţ uşure laba-ţi impletesc.
O să te pui pe steaguri, pe bani şi pe peceţi
Şi ai să-nveţi ce n-ai visat să-nveţ i.
Pe-o parte impăratul, pe cealaltă huItanul.
Al doilea pe ţară. Ce vreau, vrea şi Sultanul.
I
Ia vin I să vezi cum se. trăieşte
Adevărat şi bine păsăreşte.
Pietruşii, mierle, grauri, ciocîr1ii
Se simt la larg in coli vii.
In curte fericitele-orătenii,
Le poţi vedea, sînt sumedenii.
Privighetoarea cîntă mai frumos,
Ochii de cînd c-un vîrf de ac i-am scos.
Nu mai putea
Cinta, aripa de-şi vedea.
Cu ce mă laud însă sint coconii
•
Mei scumpi', cuminţ i şi blînzi, claponii;
151
[152]
li
!
Găină şi cocoş, cam pe din două,
Ei sînt aproape-n stare să şi ouă.
Nu turbură, nu strigă, nu cer nimic. In pace
Şi-n ascultare, fraged, şi sufletul le tace.
Vultur ursuz, ia pildă şi-ţi înmoaie
Pana de fier, ca lîna de ăgniţă şi oaie.
Ai dat ceva? Un zbor pierdut agale
între tării şi stele, în spirale.
Şi ca să te putem avea
Noi te-am făcut de bronz şi tinicbea.
Nu ţi-au plăcut nici zahărul nici cuşca
Şi-abia de te-am ajuns CU puşca.
Nici prea slăvitul împărat
Nu te-a putut avea neîmpăiat.
De-acum al nostru eşti de viu.
Şi-o să-ţi aleg şi-un nume. Nu vrei să-ţi zic scatiu?
La pipăitul fetei, între da lii,
Şoimu-şi lăsa, deschise evantalii,
Aripile în mîinile gingăşe.,
Rămas ca un copil fără cărnaşe,
lşi desfăcu de voie bună
Ghiara rănită de furtună.
Incovoiata unghie de fiară
1 se-ndulci, muiată-n mir şi ceară
Şi s-a simţit intrînd într-altă fire
Blaj ină, de tămăduire.
152
•
t
I
[153]
J
- "Dar ce văd? zise fata de-mpărat,
Care-I văzuse numai in zbor şi legănat.
Stăpîn pe uragane şi peste vii şi morţi,
Mă mir de ghebă: cum o porţi?
Numai în zbor eşti învăţat
Să nu fii strîmb şi cocoşat?
Cum poţi să fii de zbor in stare
Cu cită-mai movila in spinare?
Nu m-aşteptarn, spun drept, să fii atit
De-rnpiedecat şi de urît.
Ţi-aş face şi-o mărturisire,
Eu te-am văzut mai sprinten, mai subţire,
Şi urmărind in slavă drumul tău
Te-aş fi crezut mai falnic, mai flăcău.
Mă uit mai bine. Gindul mi se-ncurcă.
Erai vultur şi ai rămas o curcă.
Te-aş pune-n curte, dacă nemîncate
Ar mai rămîne curei adevărate."
Dar adormind, Domniţa l-a uitat.
A doua zi nu l-a mai căutat
Şi nici a treia, nici a zecea zi
Gîndul Domniţei nu se mai trezi.
Vulturul vede vint şi vrînd să zboare
Dă de ta van şi cade pe covoare .
• Cine te-a pus Dornniţă, s-o răsfeţi,
Să-i dai făgăduiala altei vieţi
153
[154]
I
II
,
i�
Sălbaticei şi negrei zburătoare,
Dacă o uiţi în turn, la închisoare?
Ea nu mai e, Dornniţă, fie-ţi milă,
Nici pasăre de curte, nici acvilă.
I939 ianuar
[155]
I
ZIUA CENUŞIE
Ziua cenuşie, vînătă zi tristă,
Îşi cocoloşeşte soarele-n batistă.
Printre canavaua ceţurilor, sură,
Plopii de frînghie-s prinşi în ţesătură.
Roiuri, porumbieii: vre-o cîteva sute
De scrisori şi plicuri albe, desfăcute.
Negura urzeşte I molcomă şi mută,
Noaptea ne'ntreruptă, nemaiîncepută.
Hornur ile toate dau puţină ceaţă,
Cîlţi cîte-o fărîmă şi ţigaie creaţă.
Soarele rămîne spînzurat: un bumb.
Zi crochiu. Estarnpă şi condei de plumb.
I930 april
•
155
[156]
I
. !I
,
!l
li
I
,
4 '1
I
1 ,
DOMNIŢ Ă ...
De-amar de timp, scr iindu-ţi şi cîntînd,
Stau cu-o ureche-n zid şi la pămînt,
Pridvorul tău de sus, din turla mare,
Nu a cinstit scripcarul cu o floare.
Tocită-i pana-n slova ta
. Şi corzile, nici ele, nu mai pot cinta.
Domniţă cu cinci turle la cetate,
Răbdai aproape anul jumătate,
Şi-n aşteptare, număr ca nebunii
Luceferii rotiţi din coada lunii;
Nici slut nu sînt şi am destoinicie
Şi la st ihir i dar şi la cerbicie .
Nu te cerşesc. Te vreau. Am dreptul. Sunt
Legat de umbra ochilor tăi crunt,
156
[157]
•
Şi-s doară Făt-Frumosul din poveste.
Ajungă stihurile-aceste.
Mai zic atît: Ia seama bine,
Că-s neam din hoţii fetelor sabine.
I940 ap"iJ
[158]
I
1·
I
I
1
,
I
1
I­
I
I
1.
,
.,
u. ,
FLAUTUL DESC!NTAT
Argatul, auzind că-I cheamă,
S-a turburat, de bună seamă,
Şi ce mira mai mult oierul
E că-I chema la curte chiar boierul. .
Stăpînul, trîndăvind In slava lui,
Nicicind nu se-arătase şi nicicui
Şi simbriaş la staule de-o viaţă,
El nu ştia măcar cum e la faţă.
Gospodăria lui de prin Amiazamare
Se cîrmuia de sus, din depărtare,
Cu mori, cu turme, cu bucate.
Doar pe la cîşt iur i , din cetate,
Trăgeau în sate, Intr-acoace,
Incăpătoarele cerdace,
Carele nalte (putini, boloboace,
Coşuri şi papuri) încărcînd cu plin
Caş, miere, griu, porumb şi vin.
Sămînţa brazdei grase, muncită strins şi crunt,
Din spicul cu musteaţă, zbîrlit , cu miez de unt,
158
\
1
I
[159]
•
Şi sacii grei cu aur de mălai -
Plecau în coviltirile cu cai.
PortocaHi, ştiuleţ ii-rnpletiţ i cu boaba mare
Ca nişte faguri de mărgăritare,
Culeşi cu patru fote curate, de pănuşi,
Ieşeau din subsuoara cocenilor, păpuşi,
Şi toate, vii, ogoare şi prisacă,
Urneau din bătătura uscată şi săracă
Şi se ducea puhoiul plăvanilor, agale,
Ca satele. de vale.
Ba oamenii puteau să creadă
Că sînt purtaţi ca o cireadă.
Nu-mi mai aduc aminte şi am uitat cu cite
Gîrbace şi ce feluri de joarde şi de bîte.
Căci între oameni şi stăpîni
Era un gol zidit, ca la fîntîni.
In care apa suie-n gol de-a gata.
Tîrîte sus cu lanţul şi găleata.
Izvorul nu se poate nici uita
In ochii celuia ce bea.
Nerăbdător ţtşnirea să i-o soarbă
Cu gura lacomă şi oarbă.
Din pricină de ziduri şi de gol
Şi pasărea lua calea de ocol.
Poruncile peste moşie
Veneau pe la isprăvnicie.
Ispravnicii, pe Iîngă ei •
Aveau alţi mulţi isprăvnicei
159
r
[160]
il
Şi-aceştia calfe, ucenici,
Mai mari. mai mijlocii, mai mici;
Dar fiecare se-mputernicise
Cu un crîmpei din pra vilele scrise
Şi fiecare-şi ascundea la sîn
Fărîrna lui de petec de stăpîn.
Trimise, spuse şi umblate,
Poruncile-ajungeau schimbate
Şi tot mergînd din ins în ins
Soseau pe dos, parcă-ntr-adins ,
Stăpînul, n-aveai voie, ca pe moaşte,
Nici de-a-I zări, necum de-a-I mai cunoaşte.
In dreptul buzelor şi-al feţii
Făceau de strajă logofeţii
Şi dintre ei spătari, scutari,
Păzeau fruntaşii cărturari.
Stăpînul de ogoare şi de ape
Era un bun al slugilor de-aproape,
Şi CÎnd voiai să-ţi vez i cîrmacii
Ţi-eşeau nainte psalţ ii şi tîlmacii.
l-ai fi privit:
I-ai fi mînjit.
I-ai fi rugat:
Lai fi spurcat.
Cînd lacrima nu ştie de zăbavă,
Oftatul nu e de ispravă,
Necazul Însă nu tihneşte
Şi nu-i pe boiereşte.
Te-apucă, taci I Şi taci dacă te doare,
Că se deoache pofta de mîncare.
160
I
I ,
[161]
I
Şi nu ştiai, ca vai de capul tău,
Dacă-ţi era mai bine cînd era mai rău.
Nedumerit, ca vai de tine,
De nu era mai rău cînd îţi era mai bine.
Porni cam pe la toacă ...
Mai mult decît să-I bată, ce putea să-i facă?
O să-I omoare? o să moară.
Nu moare doar un rob Întîia oară.
Ajunse, după ornic, pe la şase,
Cînd soarele se uită printre case
Şi cată înapoi.
Cu chivăre, la uşă, şi suliţi, erau doi.
Porunca e poruncă. L-au lăsat,
Ciobanul a intrat,
Murdar de năduşeală şi de praf.
L-a dus din spate un vătaf ,
T răgîndu-şi prin be lşuguri de odoare
Ca vai de lume, bietele picioare,
Şi nu putea să-şi vie-ri fire.
Era ca o biserică şi ca o mînăstire,
Clăd ită parcă de Satana.
Parcă-i simţeai duhoarea şi pulpana
Foşn ite prin unghere.
O altfel de-ntocmire şi putere
Decît la stînă şi la plug,
Altfel de meşteşug
1 se vădeau argatului la curte.
L-au mirosit cîini lungi cu labe scurte,
• L-au miorlăit pisicile, cu blană
Molatecă şi nazuri de cucoană,
11 - Ontare omului
161
[162]
d
I
Trîntită-n perini cît sofaua
De-o lene tremurată ca damblaua.
Umblînd in colivii să se atîrne
L-au rîs şi papagalii cu pliscurile cîrne.
Un maimuţoi dădea-n căruţă
Un alt soi de maimuţă
Iar un vultur cît omul, subt zăvor,
Smuncea de o cătuşă bătută pe picior.
Săli mari în care timpul tînjea şi adormise,
Şi cimitire-nchise.
In lustrui pardoselii de lespezi reci, de ceaţă,
Zăcea o licărire de cremene şi ghiaţă.
Păreţii, de la podină la grinzi,
Unii dădeau într-alţii cu oglinzi
Şi împătrit de zece ori, în coadă,
Veneai, în loc de unul, o grămadă.
Şi te sfiiai de sine-ţi ca de nişte
Străini iviţi în . privelişte
Din ape sure, lungi ca nişte stane.
Avea şi glasul umbră-ntre icoane,
Dînd zvonuri pe şoptite din tăcere,
Din încăpere-n încăpere.
Ion văzîndu-se o sută
A dat să strige "Doamne-ajută"
Şi glasul lui, ca-ntr-o pustie
Stîrnită, s-a făcut o mie.
Se răzgîndea şi şovăia să calce
Pe scoarţe şi covoare cît o falee:
Nu mai văzuse de cînd e, Ion,
Odăi cît o păşune şi preş de un pogon.
162
It
I
, I
I
I
,
[163]
,
în străni, cu papuri la spinare şi şezut,
1 se părea că vede ce nu s-a mai văzut.
Şi ca o capră şchioapă, pe trei căi,
Se-mpiedica de praguri şi odăi.
"Bine-o trăi boierul - îşi zise - şi nu-i chip să
Nu-I jinduiască omul. Dar mai bine lipsă.
Doamne! ofta ciobanul abătut,
Mai rău tu nu m-ai fi bătut."
Şi se sucea tiptil prin casă,
înfricoşat că spaima îl apasă.
Şi îi venea să-mpungă-n zid, să mugă,
Cătînd cu ochii uşă, ca să fugă.
Că-şi aducea mîhnit aminte
De tihna lui de mai nainte
Şi încerca dintre comori să scape
Ca din răspărul unei ape.
- "Nici n-ai venit şi vrei să pleci"? îi zise
Stăpînul, care-l auzise.
- "Ce faci la curte?" l-a-ntrebat.
- "Cioban sînt, sărut mîna, şi argat."
- "Şi Cum eşti poreclit?"
- .. lan", răspunse prea smerit.
- ,;Şi ce simbrie ai?"
- ,,Iţari, obiele şi o chilă de mălai,
Şi-un miel de Paşte, cînd îs mulţi, cucoane."
- "Şezi colea. lîngă mine, jos, Ioane" I
Zise hoierul, hotărît şi tare.
"Mai am o Întrebare.
pe unde-ai învăţat să cînţi din flaut?
Că de-aia te-am chemat, ca să te laud.
163
[164]
Ba, te-am chemat şi pentru altceva ...
Vezi casa asta? E a ta.
Nu poţi rămîne fără parte,
Argat şi slugă pin ' la moarte.
Te-am auzit cum cîuţi şi-mi place.
Apropie-te, vino mai încoace.
Şi şezi aci, pe jilţul meu.
E-al tău, ţi-am spus, fă ce zic eu.
Stăi bine, ce te ghemuieşti?
Tu nici nu ştii ce mare meşter eşti
Şi ce cinstire ţi se mai cuvine
Faţă de unul ne-nsemnat, ca mine.
Nu am o fată, că ţi-aş da-o ţie,
Ca-n basme, o Domniţă cu împărăţie.
De-aci nainte, vreme nouă,
Vom face viaţa pe din două,
Deşi prea bine înţeleg
Că ţi se cade totul pe de-a-ntreg.
C-ar trebui cu-adevărat,
Tu să fii domn şi eu argat.
Flautul tău e flaut descîntat.
Văzuşi de ce te-am fost chemat?
Ghiersul ţi-e dulce, graiul ţi-e ales
Şi are tîlcuri bune, cu-nţeles.
Tu trebuie de-aci nainte
Să faci numai 'atîta: ghiersuri şi cuvinte.
Deocamdată-ţi dau din toate
O legiuită, sfîntă jumătate.
întinde mîna, ia-le:
Nu-s ale mele, 's-ale tale.
164
.s
;'rJ
[165]
Ţi-ajunge? Nu măsor cu cotul
Şi, dacă vrei, zisei că-ţi dau şi totul. .
Ion îşi zise: "Doamne. cel din cer,
De spaimă-mi vine iar să zbier.
Nu e aievea, ăsta-i vis
Şi numai duhul rău mi I-a trimis."
Că-ntr-adevăr, Ion argatul
II desluşea-n boier pe Necuratul,
- "Stăpîne, zise. Nu mai ştiu,
Sînt sănătos, sînt mort, sint viu?
Un lucru ştiu, că sint năuc.
Cînt şi eu ca o cioară, ca un cuc,
Şi niciodată nu rn-aş fi gîndit
Că fac ceva deosebit.
Eu am crezut, să fie zicala mea iertată,
Că flautul nu-mi face o ceapă degerată.
II cerc Şl eu, aşa-ntr-o doară,
Şi suflu-n el şi-acum ca-nt îia oară.
Berbecilor, se poate, le plăcuse
Şi babelor cu caiere pe fuse,
Şi asculta Ia flaut şi un ied.
De-mi spui şi dumneata incep să cred.
Ia: seama. însă, doamne, voia bună
Să nu ne dea de gol şi de minciună.
Am auzit o dată că mai-marii
Se sărut au la chef cu lăutar ii
Şi că treziţi, a doua zi, de greaţă,
li trimiteau Ia ştreanguri cu dis-de-dimineaţă .
• Ori , poate, nea vind boier in loc,
Umbli cumva să-ţi baţi de mine joc?
165
[166]
Că n-are rost să pui pe mine preţ
Şi să mă faci din slugă. cîntăreţ.
Lasă-mă slugă, nu mă vreau stăpîn,
Ca si mă ţiu de Domni şi să-i îngîn,
Să-mi fie irică de le-oi zice ba,
De voi tăcea cînd ei m-or Întreba.
Că mă cam sperii de-ntrebare
Şi nu prea intru-n voia lui CU fiecare
Şi o-am la toată vorba nici răspuns.
Am un stăpîn: nu-mi este de-ajuns?
Cu ceialalţi, mai mici ca dumneata,
îmi e mai lesne a mă descurca.
Cîştigul baei lor desculţi
E că nu vor stăpîni prea mulţi.
Dacă mă fac boier poate că-i bine;
Nu te mai ţin de rău, în gînd, pe tine.
Ca să-ţi fereşti, Ioane, tu gîtiţa de ştreang
Dator eşti tuturora metanie şi hang,
Şi poate că, dintr-una într-alta, niciodată,
Aşa e boieria, nu scapi faţă curată.
Şi facem, mi se pare, şi tîrla de ocară,
Stînd pe la uşă, ploconit la scară.
Rînjit în silă, pînă la urechi,
La musafir ii tăi , şi noi şi vechi.
Să case de cască ei şi, la sudalme,
Să mă ridic şi să le bat în palme
Şi să mă strîmb şi să mă-nchin,
Să zic la toate: bîne şi: amin.
E greu să TI1ă mai tugui, să m-ascut ,
Că niciodată nu- m-am prefăcut.
166
•
I
[167]
•
Orice-aş mai fi, o să rămîi ce-am fost,
Ion ciobanul de la oi, cel prost."
- "A da-ndărăt nu se mai poate,
Ţi-am aşezat şi drepturile toate.
Uite şi cheile de la palat.
L-am pregătit şi-aşteaptă încuiat.
Are odăi cu arme şi podoabe,
Fecioare dintre roabe,
Uleiuri , mirodenii, te mîngîie
Cu bun miros de rodii şi tămîie.
Desprinse pletele, mai jos de şale,
Aşteaptă pipăitul degetelor tale.
Leapădă straiele frumos,
Dă chica şi căciula jos,
ŞI Iasă-te în voia lor, la fete,
Alt chip să-ţi facă, palid, măi băiete.
E un palat, cum ai să-I vezi,
Pe dinlăuntru cu grădini şi cu livezi,
Poteci de sticlă, ca at lazul ,
Leagă amurgul brazi lor cu iazul
Şi apa de mătase
A mir şi trandafir şi ea miroase .
. Ioane, nu eşti om de rînd
Şi vreau de-acolo să te-aud CÎntînd".
- "Bine. jupîne , zise, mă voi duce",
Şi din opinci la creştet el şi-a făcut o cruce.
"Vezi, Doamne", s-a-nchinat , "încalte,
Nu ro-ai ferit de treptele inalte."
167
[168]
Şi zise-n sine: "Ai a-ajungi ciocoi.
Cum ne mai înţelegem amîndoi?
Intre boieri şi-ntre vădane,
.Mai pot să-ţr zic, eu, ţie, mă, Ioane?
Cînd te-ndrăgesc mai-marii nu-i semn bun,
Mai bine-mi da o pungă cu tutun
Şi Un arnnar ori un chibrit,'
Şi-aş fi şi eu mai mulţumit.
Că domnii ăştia sau te duc In poală
Sau te alungă-n pielea goală".
Cînd a intrat, aidoma s-a şi Întîmplat.
Era o ţară, nu era palat.
"Prinţul" Ion era de mult dorit.
Dar straicle nu şi le-a primenit.
Femeilor ce l-au cuprins cu grabă
Le-a spus: - "Duceţi-vă, vedeţi-vă de treabă."
Pe robii-ncovoiaţi în temenele
I-a slobozit de munci şi cazne grele,
Iar bucătarilor , care-ncepeau să frigă,
Le zise: - ,,�'lie daţi-mi mămăligă.
Voi să mîncaţi bucatele, vînatul
Şi tot ce are mai gustos palatul.
Eu cu atît mă mulţumesc,
De felul meu sînt pustnic şi postesc.
Deschideţi mare poarta mea,
Să intre şi să iasă cine vrea.
Toţi oarnenii-n cămaşă albă
Au dreptul la dreptate şi la jalbă".
168
[169]
I
,
•
EI nu se-atinse nici de pat
Şi s-a culcat încins şi îmbrăcat,
Zgîrcit pe bîtă, frînt,
Lipit, ca rădăcina, de pămînt,
Şi-şi zise: "Spune gîndul să-I ascult
Că asta n-o să ţie mult",
Şi mai strein de cînd trecu hotarul,
Şi-aduse Într-o seară şi măgarul
Şi cîinii, în palatul mohorît,
Şi oile, să-i ţie de urît.
A stat ce-a stat acolo, cu hrisov
Intre răchiţ i şi trestii, în ostrov.
Un timp de vreme, soarele
A luminat şi-ntunecat izvoarele
Şi luna-şi lua lin drumul prin zăvoaie
Culcată pc un nor, ca pe o oaie.
Chiar într-o noapte de furtună mare
Veni vătaful Domnului călare.
- "Ai să te muţi, Ioane, din conac
Că flautele nu-i mai plac.
Are auzuri şi urechi mai multe
şi alte scule vrea s-asculte.
Iiar lasă-ţi flautul în cui
Cu suflu-n el, că suflul e al lui."
I940 tioiemvrie
[170]
CE PLINGI?
Ce plingi, copilul meu? Ce-ţi are
Sufletul? Te doare?
Senină Ca un bob de rouă,
Ar fi ca o podoabă nouă,
Dar e o lacrimă de turburare
Şi mai cu seamă locul ei mă doare.
Eu, lacrima, de tine-o am ascuns,
Căci lacrimile nici nu-ntreabă, nici nu au răspuns.
Teamă mi-a fost de lacrima ta, fată,
Şi ea s-a şi ivit neaşteptată.
De unde a putut să-nmugurească,
Pricina ei o simt că-i pămîntească.
Dintr-un nisip, di,ntr-un prundiş, dintr-un nămol.
De nu aş da de urma ei în gol.
Cînd a-nceput şi lacrima de viţă,
Ai plins şi tu, suava mea Domniţă,
Şi n-am avut să bănuiesc prilej
Că s-a rănit o ramură de vrej.
170
I
I
[171]
•
I
•
Mă doare că-i sosită vremea lor,
A gîndului şi a lacrimi lor,
Fără să văd că tragedul sîn mic
Creşte tiptil în cuibul lui de borangic.
Obrazul sărutat de mine
Acum primeşte lacrima, mai bine
Vioaia pleoapă, deo dată tristă,
Cată la drum şi tace în batistă.
Păpuşile, poveştile, cum au trecut
De n-arn ştiut si nu am priceput?
I940 iulie
[172]
FRAN<;:OIS VILLON
Poţ� tu să-mi spui, şoptind, ca-ntr-o poveste,
Atîta Irumuseţe unde este,
Atîta gingăşie şi iubire,
De cîtă Iasă veacul amintire;
Frămînt şi cîntec şi mînie,
Şi-atîta nevinovăţie?
Unde-i Thaisa de odinioară,
Ioana ciobăniţa, ostaşă şi fecioară,
Şi Heloiza, scumpă în zadar
Cinstitului părinte Abelar?
Unde-i murrnnrul fostelor pîraie
Şi-al apelor clăt ite-n eleştaie,
Marie, Maică Preacurată?
Dar unde-i şi zăpada de-altădată?
I94I februarie
•
172
[173]
I
M-AU INTREBAT
M-au întrebat dar au ŞI scris.
"Mulţumim dumitale - am zis -
Dar nu pricep cum vine
Că scrii acclo-n catastiv, de mine,
Că nu-s doar cine ştie ce în sat
Şi carte nici n-am prea-nvăţat ,
Ce carte şti u, e d in ţărînă.
Pui slove mici CU plod, şi mi le-ngînă
Şi le citesc în brazdă greierii citeţ i,
Trei nopţi întregi şi două dimineţi
Şi ele cresc şi dau tulpini şi foi
De cărţi înfăşurate strîns, de popuşoi.
Şcoala mi-e cîmpul, dascăl mi-e pădurea
Şi iscă Iese frăţia cu securea.
Fă bine, scoate din cotor
Foaia zbîrcită-n el, de scriitor,
Şi nu mă vinde pe hirtie
Că satul nostru altă carte ştie
Şi te-ar întinde, de mai mare dragul,
Cu bita , cu toiagul,
173
[174]
Şi nu te-o mai scula de prin mărar
�ici vraciul cel mai cărturar.
Nu-mi place mie omul că măsoară
Şi-ţi fură umbra cu condei şi sfoară.
Nu-mi place cîntăreală
Şi ispitire pe Încetineală.
Ce-i dulce sug şi scuip ce-mi face greaţă:
Atît în bătătura mea se-nvaţă ,
Ia-ţi drumul cît mai ţine soarele,
Să nu-ţi rămîie pe la noi picioarele."
I94I april
[175]
I
CIND VENIRĂ
Cînd îmi veniră furii în ogradă
Ei il-au venit întîi grămadă,
Nu au venit cum vin, deobşte, hoţii
Cu ceata $i-o dată cu toţ ii,
Ograda, satul şi cătunul
I-au cunoscut, venind, pe cîte unul.
Şi n-au venit nici noaptea, pe furiş,
Feriţi de drum şi luminiş.
Ei au venit cum vin vecinii,
In toiul zrlei. Se coceau ciorchinii
Şi atî;nau din frunze poame coapte.
Era mai multă zi decît fusese noapte
ŞI n-at ipea , Că-Il deal se şi trezea
Ziua de aur în grădina mea.
M-au întrebat ce-mi fac COP11\.
Unii munceau prin fundurile viei,
Alţii-I zăream pe scule cum se-ndoaie
Biruitori în luncă şi-n zăvoaie,
• Cu seceri de scîntei şi cu topoare n01-
în lanurile de trifoi
175
[176]
----
I
1
I
I
1.
Vedeam şi coase le cum zboară
Tăind nutreţul meu a patra oară.
Cum auzeam că spun şi-ntreabă
Păreau să fie oamenii de treabă.
Dar cîinii ridicaţi în bătătură
I-au dus Iătraţi, din gură-n gură.
Cîinii mei proşti, Potaia şi Lăţosul,
Citesc cu nasul şi mirosul.
I94.I april,
•
[177]
I
l
I
ALTĂDATĂ
Altădată, au venit prin baltă,
Cu vre un ochian, cu cîte vreo unealtă.
l-am văzut în păşuni, prin uluci ,
în cimitir, printre cruci.
Au întrebat: - "Ce aţi dat
Pe şesul ăsta semănat,
Pe măgură şi pe izlaz,
Pe livada din iaz?"
Ce-am dat, ce n-am dat,
Ei vorbeau piţigăiat.
Ce vorbă-i asta că ce-am dat?
- "N:a fost - am spus - de cumpărat,
Că noi altfel am apucat.
Alte tocmeli avem pentru pămînt,
Că astea nu se cumpără şi nu se vînd.
Izvoarele şi ţara, noi de-a dreptul,
Le-am dobîndit cu sufletul şi piept ul.
S5geţile pornite, cît ajung,
D1n munţi în munţi, croiesc hotarul lung
I
1
12 - C1ntare omului
,
177
•
[178]
Şi ţarina răzeaşă nu se schimbă
Pe preţ de liftă sau de limbă.
Vînzarea, preţul, cîştiul, banii,
Tertipurile sînt ale Satani i ,'
Răspunse unul: - "Ba mai taci din gură,
Ce tot vorbeşti? că ţara se şi tură."
Zisei şi eu: "Dacă ţ i-ai pus de gînd,
Să nu-i muşcaţi ţărîna pe curind."
I94I a/Jril
[179]
T
I
,1
1,
,
I
1
; I
I
12*
•
NU-NŢELEGEAM
Nu-nţelegeam ce se gîndeau să spuie,
Cercînd zăplazul elt e prins In cuie
Şi mult miraţi că poarta n-are
Zăvoare şi încuietoare.
- "Aşa ne-am pomenit. Bătrînii mei
Nvau prea umblat cu lacăte şi chei,
Deprinşi, cum se obişnuise,
Cu porţile şi uşile deschise,
ŞI la bisencă şi casă.
Drurneţul întră, poarta mea îl lasă,
Se hodineşte sau se-nchină,
Şi pleacă mulţumit, cu traista plină."
Ei au mai zis pe păsăreşte:
- "Cine vă apără şi vă păzeşte?"
Nouă ne-a stat Intotdeauna paza
Celui ce face noaptea şi amiaza
Şi cugetul curat.
Cetăţile, un vînt le-a măturat
179
[180]
\
\
, "
I
Şi zidurile mari şi întărite
Se fac tărîţe-n vînt. Pe nesimţite,
Un duh al gîndului le scurmă.
Au fost cetăţi şi n-a rămas o urmă.
puterea inimii vă doare,
Căci decît cremenea-i mai tare.
De mii de ani eu mă păstrez
Fără cetăţi şi fără meterez.
Sînt alt soi de bărbat:
Eu am bătut şi fără să mă bat,
Cu zîmbetul şi aşteptarea
Am strîns acasă toată zarea
Şi se va-ntoarce îne-c dată
$i cît a mai rămas înstreinată.
în fieştece ţarină străină,
Am bulgări tari de jar şi de lumină.
Streinii nu pot să le are
Că plugul nu răzbeşte prin vilvoare
Şi se fac scrum şi vitele şi plugul.
Cenuşa Ii-e cîştigul, funinginea belşugul.
I94I ap,il
I
.,
1,
j
r l'
, ,
I
J
..... ,� ..
, ,
[181]
MĂRTURIE PE VIOARĂ ŞI ARCUŞ
Sufletul mi-e un leagăn de păpuşi ,
Un căluşel de leagăne-nvîrtite
în valsul unei muz ici pe şoptite.
Zăresc cîte-o ureche şi-un obraz
Din scoicile-aştemute cu atlaz
Şi prinse una de-alta-n fuga lor
Cu lanţul cîte unui mărţişor.
Călătorind vîrtejul de scufiţe,
Le flutură perucile, şuviţe,
Şi ochii teferi, de safir rotund,
Clipesc din fugă şi se-ascund.
Caii de lemn, cît nişte cărăbuşi,
Sînt înhămaţi, perechi, între păpuşi.
• Ar necheza-nvîrt indu-se la lună,
Dar glasul şi gîtlejul nu le sună.
181
[182]
---
,
,
. ,
I �
'1
II
"
,.
r ,
il
'1
I
�
,
I
I!I
Ii
Un stol de fluturi de sulfină,
De vîntul scrînciobului se anină
Şi rîd, în vîntul ce le ia
Din geamul meu şi de subt lampa
Nu turbura cu nIcIO întrebare
Tăcuta mea înseninare.
Surîsul meu, la zodii şi la stele,
Ai înţeles că vine de la ele.
I94I mat
mea .
. .6
"1
I
[183]
CREZI BASMUL...
Crezi basmul c-a sfîrşit şi s-a pierdut
Şi el de-abia-i la început ...
Cind seceta mai stearpă ţi se pare
Atuncea podideşte izvorul tău mai tare
Şi albia, uscată ca un drumeac de ţară,
A izbucnit o dată, şi dă pe dinafară.
Aseară-ţi era pana din călimară, seacă,
Şuvoiul azi o-nneacă.
Minunile se iscă din peşterile, pline
Nainte să ajungă izvoarele la tine.
Tu Innădind poveşti după poveşt i
Grije să n-ai că o să isprăveşti.
Rămîne orişicînd răzleţ un fir
Din cusătura unui trandafir.
Dacă şi cade mina la ţesut,
O mînă nouă firul Il ia unde-a căzut.
In iia străbunich ii , se implinise veacul;
•
Pe-o floare întreruptă mai sta înfipt şi acul.
183
[184]
I
II
il
J
i
:1
Intorci un fir prin fire, de beteală,
Şi altă faţă iese din urzeală.
Izvoade noi, din două-trei vopsele,
Şi n-a putut nici veacul să le spele.
Eu le-am intors şi le-am tot fost sucit,
Pînă ce s-au fărămiţit.
Povestea mare mi-am făcut-o mică.
Am deşertat tăria cu-o ulcică.
Din calea robilor am luat prundiş
Suind în cer cărarea pe furiş.
Spinarea îmi rămase mînj ită de făină,
Cărînd în saci pe umeri ţărînă de lumină.
Şi le-am întors poveştile-ndărăt ...
Şi numai ca să-ţi mai arăt
Că din scintei sleite şi surcele
Poţi întocmi din 'nou un cer cu stele,
S-a spart oglinda şi-am suflat-e-ri foc
Şi s-au făcut oglinzile la loc.
Din ceruri cade o paiaţă.
Păianjenul de catifea se-agaţă
De o lumină leneşă, de aţă.
Şi stă-n văzduh, cu luna faţă-n faţă.
I94I mai
•
•
I
[185]
•
IN SATELE ŞI VĂILE
In satele şi văile din ] ii,
Numai schilozi, numai muieri, numai copi i,
Îrnplet iciţ i în ceaţă.
Carnea pe ei e vînătă şi creaţă
Şi osul se străvede-n piele.
Dau braţele de glezne, picioarele sînt grele.
Striga ii ăştia mici, de ţară,
Parc-ar voi să sară
Şi s-ar sfii să calce pe pămînt,
Ca de mormînt,
La fiecare cotitură.
Nici nu se plîng şi nici nu-njură.
Atîta carne bună le-a rămas,
·Cît buba rea, de la urechi la nas.
Tg.-Jitl I943
185
[186]
I
!'
i
fi
,1
I
INTR-UN JUDEŢ
Intr-un judeţ de miazănoapte,
Din sat în sat, din zvon, din şoapte,
Se ştie că şi-au rupt genunchii,
Pînă la groapă, taţii, fraţii, unchii,
Şi verii, şi cumnatii , şi nepoţii.
Toţi au murit, cu toţii.
Nu mai e bun nici un bărbat
In nici un sat.
Vre un unch iaş , ici-colea, un nebun,
Mai şchioapătă-n vre un cătun,
Cotrobăind pe drumuri, pe şosele,
După coceni, după surcele,
Dornniţă şi Duduie.
El ar mînca şi balegă, şi nu e.
Cîinii schilozi aşteaptă-a drum
Scărnoşi în ceaţa ca de fum,
Să vie-acasă cine nu mai vine.
Şi ţine vîntul şi războiul ţine!
Dar nu e voie de-asta
Să stea de vorbă maica, surorile, nevasta,
186
[187]
•
Şi nu e voie nici să te gîndeşti,
Că ori iscoadă ori vîndut eşti.
Domnii cu căşi de geam, din Bucureşti,
Sînt bucuroşi, pe un'te duci,
Că ţara s-a umplut de cruci.
Tţ.-Jiu I943
[188]
DA, E LUNG
Drumu-i lung pînă la Jii,
Fără taţi, fără copii.
Ce rămîne sînt flăcăi
De scutec şi de copăi.
Casele, cătunele,
Colea, cîte unele,
Au rămas ca nişte babe,
Vinete, sclIcii şi slabe.
Fetele îmbătrînite
Nu mai ştiu să se mărite.
Pe flăcăi i-a luat pe sus
Şi i-a dus şi i-a tot dus.
I-a furat o vijelie
Peste negura pustie
Şi i-a dus, i-a răsucit,
Pînă li s-au risipit,
Zvîrcoliţi de-a-ndoasele,
Zgîrciurile, oasele.
Ce fu ăsta, 0111 cu faţă,
Cel împleticit în ceaţă?
Cîrja-I ia de subsuoară,
Il întoarce şi-I doboară.
188
I
il
·1
[189]
I
•
Făt-Frumos era frumos:
I-a căzut falca de jos.
L-a mîncat pe jumătate
Toate răn ile spurcate.
A scăpat ciuntit şi rnut ,
Braţele şi le-a pierdut.
Doar genunchii, calea-valea,
S-au strîmbat ca alte alea.
Tg.-Jiu I943
[190]
I
, I
I
1
I
!I
j.
DRUMU-I LUNG
Drumu-i lung din Jii încoace
Şi cuptiorul nu mai coace.
Cîtă-i cale. cîtu-i drum.
Nu e vatră, nu e fum,
Az imă şi mămăligă.
Maica plînge, pruncii strigă.
Au rămas în sate vii
Numai cîteva staffi,
Fără păr, fără gingii.
Un'mă duc şi un 'mă port
Pute-a candelă de mort.
Maicile şi vacile-au
înţărcat, săracile.
Gura umblă după sîn
Frămîntînd un hoit bătrîn,
Ugerile, ţîţele,
Aspre ca tărîţele.
După ce-au pierit şi cîn ii ,
Au rămas numai bătrînii,
Să-şi numere zilele.
190
[191]
Te apucă milele.
Lacrimile şi mînia.
Asta fuse Romînia?
Tt.-Jiu I943
J
[194]
,
1,
I
�I
"
I
I
ŢARA MEA
E un palat cum altul nu-i .
Te simţi sfiios cind treci prin dreptul lui.
Se uită luna-ncremenind la el
Clădit pe stîlpi înalţi, cu capitel.
Impodobit cu smalţuri şi chenare
Se-nvîrte-n aur, parcă după soare,
Şi-n frumuseţea lui, pe veşnicie,
Parcă-i lăsat pe panglici din tărie.
Visai să ai în el o încăpere
Şi-un pat de-odihnă moale, la durere,
Un şir de cărţi pe masă şi-o lumină
Şi trei felii de pline pentru cină.
Cînd ai bătut în uşă, domnişorii
Strigau să se alunge cerşetorii
De dragoste, de duh şi sănătate
Şi te-au gonit CU biciul din cetate.
1943
[195]
I
13*
•
VIII ŞI MORŢII
O regulă te-ndeamnă să nu scrii
Decît de bine despre vii,
Că lucrurile judecate
Trec pentru t ine-ntre păcate.
Porunca e să rabzi din greu
Că judecata-i a lui dumnezeu.
Tot regula te-ndeamnă să te porţi
Sfi ios , cuviincios şi cu cei morţi.
C-au apăsat, c-au prigonit
Stăpînii timpului. trăit
în plînsete şi suferinţă,
, Tu întăreşte-te-n credinţă
Şi rabdă aprig, sernenule meu,
Că-i pedepseşte bunul dumnezeu.
De altfel, dogrna-nvaţă pe mişel
Că orice stăpînire-i de la el,
Că focul, sîngele şi fierul
1 le-a trimis spre pocăinţă cerul,
195
[196]
1
I
,
II
',1
.
In numele săracului Hristos,
Şi că s-a-nvrednicit de ele cu prisos.
Ingenunchiat, bolnav şi mut,
E singurul tău merit cunoscut
Şi pocăinţa ta indătinată
E singura şi marea ta răsplată.
Deci, morţi şi vii s-au înţeles
Să ocolească orişice proces
Şi unii pe ceilalţi ii spală
Cu un principiu mistic de morală
Şi adevărul, astfel, il inşeală,
Ca nu cumva să iasă la iveală.
Minciuna şi făţărnicia
Şi-asigură atotputernicia.
I943
[197]
•
•
DESEN ROMANTIC, ZGIRIAT
PE O AMFORĂ VECHE
Cupido găseşte-n casă
Pe Domniţa smeadă, goală
Prin cămaşa, ca o plasă,
Ce-ar fi prins-o vie-n poală.
Frint din cotul ca izvorul,
Braţul ţine căpătîiul.
EI şi-a-ncovoiat piciorul
Şi i-a sărutat călcîiul.
Ce-i aici? Un sîn? Aici? ...
Cupido asemuit
Subsuoara de amici
Cu un fluture lipit.
Uite buza, uite gura,
Ochii sprinteni, ca de lup.
Casa, patul şi făptura
li miros a miez de stup .
197
[198]
I
înainte de-a-şi fi prins
Firele de streaşini luna,
Subţ iată intr-adins
Din săgeţi el scoase una.
Deşi-i şi băiatul gol,
Nu-i ruşine nici păcat,
Că-i trimis numai ca sol
De fecior de împărat.
I944 noiemvrie
[199]
I
ADORMITUL DIN ŞANŢ
(Ari"!" Rimballd)
E-o groapă de verdeaţă, în care cîntă lină,
O undă clătinată, cu fire de lumină
Şi Mrbotă-argintie prin foi şi rădăcini.
E un izvor de munte, prin lume, prin streini.
Cu ceafa-n iarba rece voinicul doarme dus.
E un oştean. Visează, culcat cu faţa-n sus,
(;u capul gol. E palid în aşternutul verde.
Un nor frumos, departe, de-asupra lui, se pierde.
Cu cizrnele-n patlâgini, surîde-n asfinţit,
Ca un copil cuminte, bolnav şi adormit.
Leagănă-I cald, Natură. Acoperă-I şi-I stringe.
I-i frig. EI nici sulfina nu o mai simte. Drept,
Stă nemişcat pe spate, cu miinile la piept.
In coaste are două rupturi adînci, de sînge.
•
199
[200]
PĂIANJENUL
Jucînd In zarea mea, paiaţa
Mi-a dat azi bună-dimineaţa,
La geamul din grădină.
O roată de mătase şi lumină
L-a-mpresurat cu nimb de heruvim.
A fost vecini de zări să fim.
Împărăţ ia lui de două şchioape
Bate-n fiori de aur şi de ape,
In dreptu-mpărăţiei mele,
Urzită de-a crucişul din firele cu stele.
Aceeaşi lună nouă
Ne sparge borangicul din plasele-amîndouă
Şi-acelaşi vînt le sfîşie-mpreună,
Pe nopţile de viscol fără lună.
Mereu şi nentrerupt , ca-ntîia oară,
Compasul chibzuieşte şi măsoară..
Reîncepînd de la obîrşii chinul
De-a împlini ce sfărărnă destinul.
Pentru o gîză cîtă cheltuială
De aţă scumpă şi beteală!
I944 septemlJrie
200
[201]
I
•
CETATE MEDIEVALĂ
Luna ninge chiparfşii
Cu funingini de argint.
Unda pare amurgind.
Turnurile par trimişii
Unui rege, ca s-asculte.
EI le-a pus pe cap comori,
Chivăre cu pietre multe,
Şi le-a dat şi trei surori.
Pasările trec în zbor.
Pasările sint de aur.
Pentru cine ciocul lor
Duce-ncolo foi de laur?
Au rubine-n ochi şi-n ghiare.
Din fîntîna cu căldare
Cercuită cu ghirlande,
Scoate-o fată diamante.
De-aş avea un cal şi-a spadă
Şi-a Domniţă de furat!
201
[202]
,
"
\
1,
"
'l
li
Du-te, lună, din ogradă.
Lumea s-a schimbat
Şi flăcău lui din salbă
I-a ieşit mustaţă albă.
Du-te, lună, ia-ţi veştmîntul
Şi năframele senine,
Dacă numai pentru mine
Farmeci noaptea şi pămîntul.
I
[203]
•
CE-I FI ŞI TU?
Ce-i fi şi tu şi ce fel de jivină,
Că scorrnoneşt i şi tu-n lumină?
încerci să zbori şi-ajungi să sai
Ca gărgăriţa de mălai.
Ai vrea să cînţi şi zbieri:
N-ai glas, nici aripi, nici puteri.
Te-ai cuibărit pe undeva-ntr-o buche
Şi stai în slovă strîns ca un păduche.
Ţi s-a spuz it hîrtia pe care umbli-n lat
Şi vrînd să te înalţi te-ai cocoşat.
Te-aud şi-aş vrea să şi te-ascult
Dar bîzîitul tău nu ţine mult
Şi-o ia mereu de la-nceput ,
Ca un sughiţ, o tuse, un strănut.
Ai fi rîvnit să cînţi, şi-n rotogoale
Să crească larg şi cîntecele tale.
Răsuflu! ţi-este scurt şi, întrerupte,
Fărîme!e cu-ntregul de-a surda dau să lupte .
203
[204]
,\
'1
'.
,i
.11
tt
Mînia ţi-a încerci ca un gîndac,
Şi ţi-a răzbuni, dar n-ai nici ac
Şi nici venin In măruntaiul dumitale.
Te-apăs cu talpa: ies niţele bale.
:l944 septemvrie
[205]
I
•
COŞARUL ALB
Luna plină, draga mea,
Merg cu scara după ea.
Nu vrea luna să m-aştepte
Şi-mi alunecă-ntre trepte.
Cînd o reazăm, unde-a fost,
S-a mutat, şi, ca un prost,
Mut şi eu alături scara.
Am pierdut mai toată vara
Umblînd noaptea-aşa în dodii
Cu o scară printre zodii,
Şi am cheltuit o viaţă
După zările din ceaţă,
Am cutreierat un an
Şesul lat din Bărăgan.
Munţii-un an i-arn colindat.
Zece ani am căutat
în izvoare,-n curcubeu,
In rogoz, în eleşteu.
Scara, prin păduri şi sate,
S-a tocit pe jumătate
Şi de-abia de-ajung cu ea
205
[206]
....
în clopotniţa cu-o stea,
Unde sună gărgăunii.
De funinginile lunii
Nu mai poate să se spele
Cel ce s-a mînjit cu ele.
Luna însă m-aştepta,
Dragă, la fereastra mea.
I945 iulie
[207]
EPITAF
Şi-a făcut înghiţitoare
Pe pofta lui de mîncare.
Toate bunătăţile
I-au mînjit mustăţile.
Au trecut prin burta lui
Iezii, mieii cîmpului
Şi-a-nvăţat cum să prăjească
Sos cu pasăre cerească.
Mioriţa i-a plăcut
Cu nucşoară şi năut
Şi pentru privighetoare
Avea ăltfel de frigare.
IUS iulie
207
[208]
i
't
I
I
I
,
,
I
i
,1
I \
I
1, ,
, i
'1
ii
EPITAF
Plin de cîte nicile,
A lins toate vacile.
Bivolită si cat îrcă
, ,
L-au purtat dormind în cîrcă.
S-a spălat în loc de apă
Cu lapte proaspăt de iapă.
Ca să-şi facă piele nouă,
A cerut găleţi de rouă.
Dresun, prafuri, alifii
I-au zgîit ochii de vii
Şi cu nas, cu ochi, cu tot,
Faţa-i se făcuse bot.
I945 iulie
208
[209]
I
.
. � :�.
14 - Ctntare omului
INSCRIPŢIE PE O pîNZĂ
DE BARCĂ
Curmeziş, talazu-I taie
Şi despică-I ca un pinten,
Luntrea visului vioaie,
Cu călcîiul zvelt şi sprinten.
Se ridică, se prăvale,
Creştetul să-şi scuture
Peste aripile tale,
Fragedule fluture.
Răzvrătit din mare-n sus,
Să-I străbaţi intotdeauna
Lin, ca pasul lui Isus,
Şi uşoară-n val, ca luna.
IUS august
, '
[210]
I
[,
� ,
r"
"
I
'i
I
"
,
. ,
INSCRIPŢl;E PE COTEŢUL
LY� JIOŢV
A orbit de boală grea
Hoţul tatii, şi-aş fi vrut
Să-i găsesc un leac, ceva.
Nici un vraci nu l-a avut.
N-am aflat nici un spiţer,
Nici la tîrg şi nici în cer.
De vreo şase ani sau şapte
Ochi-i, zac, peceţi de noapte,
Şi-ngropat în gol cu totul
Cată cu nasul şi botul.
Uite-I, dibuie şi parcă
A zări nitel încearcă.
.
rJ-':
A trecut şi s-a lovit.
A lătrat. O fi simţit.
A-nţe1es că pe aici
Umblă-n tufe un arici.
Altă dată, lîngă casă,
A dat de broasca ţestoasă.
[211]
într-o zi, s-a pomenit
Ciufulit dar mulţumit,
Că visase că bătea
Cinci dulăi şi o căţea.
El se ceartă printre stele
Şi CU nişte cucuvele.
Hoţu e căţel de treabă
Puii cloşt ii îl întreabă
Cum e noaptea-n noaptea lui
Şi-I mîngîie ca pe pui,
Povestind mai lămurit
Ce-au visat şi-au mai gîndit.
îl iubesc şi derbedeii
Din văzduhuri, porumbieii.
Prieten bun, un porumb iel
Doarme în coteţ cu el.
I945 septemurie
[212]
INSCRIPŢIE îN PANTOFUL
LOGODNICEI
Nu ştie sprinteneala suavei domnişoare
Că ridicîndu-i coapsa mai sus de locul ei,
Făptura o-aşezase din veac peste femei,
Apropiindu-i pasul înalt, de zburătoare.
Aristocratic, mersul s-a dezlipit de lut.
Dansează zvelt şi cîntă, ca papura uşoară.
Amestecată-n rittpul aspectelor şi clară,
PIăpînda siluetă �tiparul l-a-ntrecut.
Ţi-am scris de-o viaţă stihul de dragoste, întîiul,
într-un pantof de nuntă, uitat între caişi,
Cînd ostenită-n vălul miresei adormişi,
Ca să-ţi sărute talpa de-aproape şi călcîiul.
I945 octomv,ie
. ,
212
, .
f:
[213]
'.
INSCRIPŢIE
îN DOSUL UNUI PORTRET
Trecutul acela e-al meu,
Că zilele lui mă cunosc,
Trăite cu alţii-n vileag,
Tangent şi-n zig-zag.
Pe firul meu trec alte fire.
Se-ating cele groase de firul subţire.
O sfoară se curmă şi alta se duce.
La toată răscrucea e-o cruce.
Trecui pe o rază, de lume.
Pădurile albe, postume.
Ciorchini spînzuraţi între zodii.
Robi, calea străbate prin codri de rodii,
Bătută cu mărgăritare.
Trecutul acela e-al meu, de mă doare?
• în punea de astăzi e grîul de ieri,
în ziua de-acuma e ziua de-atunci.
213
[214]
l�
Trecutul nu moare, se-njgheabă
'II
Din ziua trăită cu grabă,
Ieşind din tablou ca o pată
A unei culori de-altădată.
,
!
Trei sfinţi fură-n timp zugrăviţi
j
Şi unul vopsit peste altul.
Uit îndu-se-n suflet, biserică-nchisă,
'1 '
Iii
Te vezi însutit,
li
Iii
Cu toţi cîţi în tine s-au 'fost zugrăvit
I�f
' I
Şi nu s-au cojit.
,
.,
"
I945 octomurie
1:
'1
,
It
.
"
"
I
,
o i
I
.,
II
. ,
[215]
J
SERENADĂ
Dulăii aşteaptă cu ochii în pom.
în pruni e un om
Sau o arătare, călare pe-o cracă.
Şi ·pomul se scoală, se-apleacă.
De-i Pan cu copite de ţap,
în roiuri de muşte,
Dator sînt pe meşter să-I scap,
Dulăii-ndîrj iţi să nu-l muşte.
E blîndul din sat ...
Lăsaţi-I să fure că-i nevinovat.
Ela j in şi netot,
înghite cu sîmburi cu tot.
Prin ghimpii de fier şi zaplaz
El trece-n extaz,
Senin, dus şi sfînt.
El nu este de pe pămînt.
215
[216]
Cînd intră-ri grădină şi bîjbîie luna,
Scoboară şi pleacă şi fluieră-ntr-una
Şi rîde că-I gîdilă prunele,
Ajunse Ia cioarec sub pîntece unele.
Grivei a simtit
.
Că e fericit
Şi nu îl mai latră.
Se uită Ia el ca o piatră.
Cu cîinii-mpreună
Văd şcoala spoită cu lună,
Clopotniţa-n plopi,
Sobor de trei popi,
Şi-n deal primăria.
El fluieră-n dinţi liturghia.
I945 noi�mvrie
..
."
]
, ,
[
Il
[217]
-
LA TREABĂ
încă O dată Făt-Frumos
Şi-a smuls din grinda casei spadă,
Arc bun şi buzdugan mai noduros,
Să dea din munte namila grămadă.
Singur, orbeşte-n ceasul rău
Simţindu-se-ntărit CU o solie,
Cu o chemare din pămînt şi hău,
Pe care o-nţelege şi n-o ştie,
Se puse-n calea negurii cu coarne
Şi găurindu-i pîntecul în smîrc
Şi împlîntîndu-i sabia în carne,
Au curs din ea otravă, muci de spîrc.
în tăvăleala şarpelui cu zeci
De căpăţîni şi ghiare uriaşe,
Era să-şi piardă zilele de veci,
Muşcat de scut, de piept şi de cămaşe.
217
[218]
l'
1:
I
-.
Cînd a căzut, dihania a dat
Un vuiet care încă mai răsună,
Că muntele pleşuv a tremurat
Şi cu văzduhul lunii dimpreună.
Urletul fiarei a mutat din loc
Cremenea stîncii, brazdele şi marea.
Dar Făt-Frumos avu şi-acum noroc
Şi se-mplini de-a-ntregul ei chemarea.
Dar isprăvind, sfiios se-ntoarce-n sat.
S-ascunde chibzuind ce să mai facă.
O ciutură mai mare de-adăpat
Şi-un staul mai ca lumea, pentru vacă.
II
I "
I i
1 i
I
1,
1,
1,
i
..
[219]
EPITAF
N-a mîncat şi n-a băut
Numai cîte n-o fi vrut,
Terci de smîrc
Şi muguri de tîrn cu sfîrc.
Numai momlţe cu cimbru
N-a putut mînca, de zimbru.
Cînd a vrut şi-atare carne
Şi-a zdrelit gingfa-n coarne.
I945 iulie
219
[221]
·_t
'1 .
II
li
i Il i
, I
, .1
J!
(
I
,.
I ,-
I : I
I 1':
1, i
II,
, !
.t I
�
Pal{.
Noaptea .............................• 76
Adormita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Creion 78
Căţeii şi păduchii 79
Steaua-n iarbă " . . . . . . 82
N.ici. n�-i. �asă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
CIOCI PISICI •••••••••••••••••••••••••••• 86
Joc de creion 88
Didactică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Hamlet 94
Păianjenul negru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
La cosit :....................... 110
Secera " 112
Giuvaere 113
Fabula fabule lor .. .. . . . . .. .. . . .. .. 115
Cuiul " .. . . .. 118
Comoara '" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
CARNET -MAI '944
Păsările de fier 127
Două nopţi " .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. 129
Măgăoaia 130
Cinci s.ute d: c?şciuge .. . . . . . . . . . . . . . . . . .. 131
Conv o iu l sîcr ielor 132
Moartea-n vatră .. '. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
Un lazaret ',' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
Erau trei 139
Glorie .. .. .. .. 140
Paznicul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
Ce vrei? '.' . . . . . . . . . . . . . . . 142
ALTE STIHURI
Inscripţie .. .. . . .. .. .. .. .. .. .. . . .. .. .. 147
Rue de Saiat-Pierre 149
şoim şi faţă 150
Ziua cenuşie ." . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . 155
Domniţă... . ;...... 156
Flautul descîntat .:.................... 158
Ce plingi? . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
Fr anco is Villon • • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
M-au întrebat .- . : . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
Cînd veniră " .. .. . . .. 175
Altădată .. , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
Nu-nţelegeam ...•.•........ ' ' 179
. ,
J'
.......... " 1 .. ..-
--�
Mă:
Cre
în
înt
Da
Dr!
De
,Ţa:
Vi
De
Ac
Pă
Ce
Ce
Ce
El
El
II:
II
II
II
S,
L
E