[10] 1 , II , - , '. - 10- Pe prăjini înşiruite unele lângă altele, ca ru­ fele întinse pe frânghie, piei mari din cari picură încă zeama ialb�nă murdară, împiedecă pers' pectiva intregului- Lucrătorii, cu cisme grele pline de var şi de zoaie, forfotesc ca într'un viermar, trăgând cu cleşti uriaşi de fier, din z1icătorile îngropate în pământ, talpa pregătită tăbăcitului, în vreme ce­ alţii cu mănecile cămeşilor suflecate, având în fată şorţuri mici, galbene, tnbacsite în mirosul seului şi al unt ureI de peşte, vlăguesc pieile pe mesele cu faţa de tinichea sau marmoră. Toate curţile la fel, învecinate între ele, par una şi aceiaşi, CU ac.elaş miros greu, taninos, ce pluteşte in aer ca miasmele mortăciunilor. Din bulevard, pe cheu în sus, şi străzile = Cuza Vodă, Verzişori, Tăbăcari şi Incheierea unor ulicioare mici şi înguste ca aceea Dintre­ Gărle, se încercue mahalaua tăbăcarilor, De partea cealaltă, a Lănăriei, mtovărăşind apa Dămboviţei ce curge la'vale, spre abator şi, grădinăriile de zarzavat, drumuri nepavate şi­ sucite ca nuelele de coş Sau ca tesutul firelor de păiajen, ocolesc şi se tnfrăţesc pentru o­ clipă, ca să se despartă, la câţiva paşi, spre Calea Văcăreştilor. şoseaua Piscului, sau balta moeirloasă unde se aruncă gunoaiele oraşului, baltă ce se revarsă, câmp intins, până sub ridi­ cătura Belului. Pe cămpul acesta al murdăriei, muştelor şi, l r [11] -II - ţântarilor, cioburile de sticlă, spărturile de farfurii, vasele şi tinichelele aruncate de pretutindeni, -strălucesc în raza soarelui ca briliante într'un tesut de preţ. Departe, sub poala dealului ce inchide ori­ .zontul, ca o stavilă revărsării acesteia, cruci multe, - o pădure de cruci albe şi negre, ­ cu braţele deschise, aplecate sau drepte, în­ -seamnă cimitirul cu Valea plăngerei. Grupe răsleţe de câte doi-trei oameni, pă­ tează cămpul, in marginea cea mai înaintată a .gunoiului proaspăt cărat de vagonete, să umple balta Styxului, peste care braţele crucilor se rotind în umilire, ca sufletele chinuite în faţa lui Craon. Şi oamenii aceştia. plecaţi de mijloc, cu capul în pământ, cu ochii mari, de parcă ar fi căutători de aur, băgători de seamă răs­ colesc cu mâinile gunoaiele, fără nici o altă preocupare decât aceia de a găsi cărbuni, cărpe, oase, fiare, nasturi şi orice alt lucru pe care să-I poată folosi pentru ei sau să căştige ceva, vănzăndu-l. Gunoiul mereu răscolit şi încins de arşiţa 'Soarelui, răspăndeşte un miros puturos de stârv. Pe alocuri, iarba sărăcăcioasă pătează locul asemeni bălţilor verzi cu fundul păcură de no­ moi din marginea cărora broaştele, seara, când liniştea şi întunericul încep a se ţese, grăbesc a se întrece în orăcăitul puternic, ce vrea parcă să spargă tăria. [12] • ;i, l '� I - 12- o maşină de tren, ca o jucărie de copil bo­ gat, pufăe şi aruncă rotocoale de fum, trăgând dupli ea, pe linia îngustă-ca o urmă de cărbune, şirul vagonetelor deşertate de gunoaie, legă­ nându-Ie ca pe nişte corăbii de hârtie sau coji de nucă aruncate pe pârâul apelor de ploaie, în marginea străzilor. în scurgere spre canal. Soarele a scăpătat de mult şi în umbra pădurii de cruci, ca licuricii în sbor, lurniniţele candele­ lor Se aprind. SCUrmătorii de gunoaie, obositi de şale, cu, ochii înlăcrimaţi şi roşii, întinşi pe spate, cu sacul avuţiei căpătâi, privesc bolta înstelată a cerului pe care o asemuesc cămpului de munCi:! de peste zi, căutând în fiecare strălucire de stea câte un ref lex al cioburilor si fărămă­ turilor de sticlă, până noaptea târziu, �ând fără. de gânduri, adorm invăluiţi de întuneric şi larma făr11 de sfărsir a lacurilor trezite la viată, . Sirenele ;'abricilor, ca mugetul tau'rilor in CIreadă, au sunat de mult încetarea lucrului şi străzile singuratece au început a se insufleti. , Lucrătorii, pălcuri, pălcuri, - ca oile răsle­ ţlt� de turmă, - se duc spre case sau intră. Prt� cârciumile la uşa cărora ţiganii au început a-şI înstruna viorile. Băeţii . de prăvălie scot mesele pe marginea drumului, acoperindu-le cu fet� de pânză înflorată, apropiind scaunele pe can vor, 'sta muşterii. Strada hăue, lumea toată e bucuroasă de parcă robotul de peste zi ar 1 .......... ----------�!� [13] - 13- fi fost joc de nuntă şi vorbele se încrucişează de la o margine la alta a drumului, împreună cu răsetele greoaie şi sănătoase ale tăbăcarilor cu feţele osoase şi mari, cu hainele . aninate pe. umeri, lăsând să se vadă de sub mânecile sufle­ eate ale cărneşilor, braţele vănjoase, cu vinele umflate ca împletituri de frânghie. Înfrăţire mahalaua Tăbăcarilor cu a Pisc ului, lumea muncitorilor săraci, fără de distinctii sociale, fără nimic de disputat şi fără nici o altă pre­ ocupare decât a muncii de toate zilele, poate fi socotită ca o familie uriaşă. Dimineţa peste zi sau seara,' când se întâl­ nesc doi oameni pe stradă, îşi dau bunăziua, se întreabă de sănătate şi dacă nu sunt grăbiţi, stau de vorbă despre lucrul din fabrică, tărgue­ lile făcute, certurile cu nevasta, unde este vinul mai bun şi mai eftin, plata chiriei sau vre-o vorbă grea a unui vecin. Femeile la fel, strânse câte trei, patru şi cinci la olaltă, pe banca din faţa porţei, cu mâinile ascunse sub şorţurile de bucătărie sau gesticu­ lănd şi mişcănd mereu din cap, ca pentru o mai mare convingere, povestesc şi ele fără de în­ ceput şi fără de sfârşit, căci femeile in totdeauna au ce povesti şi niciodată nu isprăvesc. Din Lănărie, pe lângă şcoala primară Cuza Vodă, se deschide, la· început largă, apoi în­ gustăndu-se şi şerpuind ca o scurgere de apă, [14] II l' 1, .,;l. I 1, i j, Jr - 14 - strada Broşteni care se îneacă în cărnpul de gunoaie. Casele sunt rare şi .răvăşite ca o mână de porumb de o găină sătulă; fără nici o simetrie, fără nici o ordine: unele eşite în mijlocul dru­ mului, altele aruncate mai la o parte, iar între ele, maidane deschise unde vecinii strâng gu­ noaiele în mormane de unde, la două-trei luni, Ie încarcă în căruţe să 'le arunce în mlaştină. Proprietarii sunt "tăetori în abator", precupeti in piaţă şi, câţiva tăbăcari, La jumătatea drumului, eşită mai la iveală ca pecingenea pe obrazul unui copil, o curte mică .şi noroioasă până şi în lunile de ' secetă, oco­ lită pe trei părţi de case joase, tăiate pe din. două de igrasie, cu păreţii burduşiţi, cercevelele ferestrelor strâmbe şi uşile căscate, odae lângă odae, mai înălţate unele decât celelalte cu o palmă sau două şi mai grăbite să se adăncească în curte, închipue o scară neregulată sau dinţii unui ferestrău rupţi pe alocuri. Văruite în toate culorile şi lipite cu pământ" casele lui Niţă mă­ turaru şi ale cucoanei Sanda, păreau o colivă stricată, aruncată în marginea cămpului de gunoaie. Domnul Niţă ocupă apartamentul dela stradă; ii spune apartament pentrucă pe lângă odae, în fata uşei, are un fel de cutie ca o gheretă ce servă de "marchiză fi şi mai are o bucătărie, în (ata căreia, seara, sub răvăşirea frunze for [15] - 15- unui salcâm pipernicit, albit de praf, în cămaşa de noapte el, iar cucoana Sanda tntr'un capod albastru cu buline mari albe, ca doi latifundiari, socotesc veniturile de peste zi, �la lumina unei lămpi mici ce-şi tremură flacăra slioasă să nu spargă sticla tnegrită de fum. Deşi bătrâni, viata le e destul de tânără: de şaizeci de ani el, de cincizeci şi opt ea, amăn­ doi roşii la fată şi bucuroşi ca doi îndrăgostiţi în luna de miere. Cucoana Sanda, fosta nevastă a domnului Nae măcelaru, e cea de a treia femee pe care a luat-o. Amândoi văduvi, se cunoşteau din vre­ muri; prietini, vecini... Ea cu o pereche de case în Fraţilor, el cu astea din Broşteni, S'au luat şi se înţeleg de minune, deşi au trecut al treilea an de căsnicie. Curtea, cu case cu tot, nu aveă o adâncime mai mare de douăzeci de metri şi o lăţime de opt; totuşi din cauza marelui număr de chiriaşi ce o împlinea, inchipuiă un fel de han. Eră cea mai frumoasă proprietate din acea stradă; nu­ mai chiriile se urcau la câteva mii de lei pe lună. Un italian - viorist, - care a cutreerat toate oraşele apusului interpretănd pe Beethoven, ne­ găsind în altă parte o încăpere in măsura pu­ terilor lui, se mulţumiă aci, în schimbul a cinci sute de lei pe lună, cu o odaie pe care o ocupă [16] , I �I I It 16 - el, nevasta şi vioara, pentru care spunea că trăeşte şi pe care o credea însufleţită. Îl chema Mezzano, - vioară primă în or­ chestra Filarmonicei; visa zile de glorie ŞI avuţie; până atunci însă ducea greul grijilor de o zi pe alta, strărnbănd din nas de câte ori pleca sau venea acasă spunând că: "în Italia nici pe canalurile Veneţiei nu e atâta putoare." În rând cu el, sta Petrache cismarul cu ne­ vastă-sa Lina şi odraslele Gheorghe şi Petrică, doi copii mici şi murdari, ca doi purcei ce toată ZIUa răscoleau noroiul din faţa cişrnelei ce picura umezind pământul. De şase luni, de când îi avea chiriaşi, domnul Niţă şi cucoana Sanda, aşteptau din zi în zi să audă că a murit cismarnl ; iar când îl vedea prIn curte sau auzeau cum ciocăne în talpa cismelor tăbăcăreşti, se minunau de cum mal poate s'o ducă. Era ofticos şi dacă se mutase aci, venise din Tăbăcări unde zicea el, 1/ aerul era prea greu �I fumul fabricelor îl înăbuşă, pe cât timp în Broşteni, e loc mai deschis, vântul adie mai în voie" şi socotea insănătoşindu-se, să plece undeva în provincie. Toţi cel din curte treceau pe lângă el cu frică; iar când nevastă-sa spăla rufe şi arunca lăturile prin curte, fiecare îşt da cu apă de var pe mâini. De aceea proprietarii aşteptau zi de zi să nu se mai audă ciocănitul tălpilor. , 't- " t. • � I!. fOif , I t I [17] _. ,. - 17- Lipit de odaia cismarului sta Gheorghe, strun­ gar în fier, băiat tânăr, de douzeci şi şapte şi ... -opt de ani. Oacheş, cu mustata mică neagră, nasul suflecat şi sprancenele groase şi îmbinate ca o a doua pereche de mustati întoarse cu vărfurile în jos, mărunt şi împlinit ca un burdu­ şel cu brânză, îndrăgostit de fetele depe la fabrici, pe cari le schimba la două- trei luni, in care timp închipuia viaţa fericită în cântecele romantioase pe care seara şi dimineata, stand pe un scăunel în faţa uşei, le scotea din har­ momcă, Cucoana Sanda care ştia să dea poreclă tuturor, i-a spus "cocoşul dracului", şi "cocoşul" cânta mereu, mereu, de parcă niciodată nu avea vre-o supărare, cu atât mai mult cu cât îşi găsise D fată, pe care voia să o ia de nevastă, cu nuntă, nu ca pe celelalte. În fundul curţii în trei odăiţe unele lângă altele cu faţa spre stradă, şedea într'una o spălă­ toreasă, Gherghina, care pleca dimineaţa de-acasă, de cum se făcea ziuă şi vineă noaptea, aproape nici că se vedea vre-odată In alta, un căntăreţ şi paracliser la biserica, Manu Cavafu, cu părul mare şi barba Incălcită ca a unui păgân, care, - după spusele lui,­ trebuia să fi ajuns popă dacă n'ar fi fost peltic, şi care ura femeia in chipul căreia vedea că păşeşte diavolul in lume, făcând-o rea şi ne­ .credincioasă ca Sodomeii. Visase altădată ran- C. Ardeleanu .p. J�6 2r!. 2 [18] - 18- gul de staret sau arhondar la vre-o mănăstire dar, pentrucă lumea rea nu vroia să-I ajute, se­ mulţumeă, dacă nu slujind pe domnul, cel puţin, să măture casa Lui. Dar visul era vis! Strângea bani, ca la vreme de bătrâneţe să se ducă la Sfântul Munte ca acolo să se sfărşească ; cum însă bătrăneţile erau departe şi în mahala vinul bun, când şi când îi trăgea câte o beţie de-i trosneau ure­ chile ca a doua zi, făcăndu-şi socotelile, să: vadă că cheltuise jumătatea drumului până Ia Ierusalim. A treia încăpere din cele din fund, aşezată colţ, cu o trecere mică de trei paşi şi lată cât abia se putea strecura un om, spre magazii, fusese goală şi abia de două· zile se închiriase­ unei familii destul de numeroase, de se minunau vecinii, până şi proprietareasa, care deşi spuneă că odăile sunt destul de încăpătoare, nu se putea dumiri de cum puteau să doarmă trei oa­ meni mari, acolo unde abia se putea face loc unui pat, o măsuţă, unei maşini în timpul iernei, şi, hai de hai, să zicem un dulăpior; atât şi. nimic mai mult. Noul chiriaş, era om ca la cincizeci şi cinci de ani, adus de spete, cu ochii bulbucaţi şi fata buhăită şi aprinsă de beţie. O barbă roşie tnăl­ bită, tăiată rotund, îi acoperea jumătate de faţă . . Privea mereu in pământ, ruşinat parcă de patimă şi cum era inalt şi slab, măinile-i lungi atârnau. [19] - 19- -pe lângă poalele redingotei învechite, ca două bete prinse în carlige, inchipuind, - nu se putea mai bine, - un manechin automat cu mişcările aceleaşi, măsurate. Contractul casei se încheiase pe numele de Barbu Sălceanu. Cine fusese?.. ce era? .. pentru un moment nu interesa pe nimeni. Mai -curănd sau mai târziu, iscodind pe unul sau pe . altul, mahalagiul tot va afla ceva despre noul venit, ca să poată. vorbi la poartă sau peste gard cu vecinul: - Aşă-i că am avut dreptate? .. N'am spus eu că trebue să fie ... - Eu îl ştiam de mult, dar n'am vrut să vor­ 'besc ... De ce să se audă dela mine întâi? .. - Un fleac!. .. Pe femee o chema Elisa. Asta au ştiut-o din primul moment, de cum au intrat pe poartă, mutăndu-se. O strigase bărbatul când a trebuit să-i ajute să dea jos aşternutul din căruţă. Tot în ziua aceia, spre seară, cucoana Sanda .ştiă că noua chiriaşe fusese fată de mare moşier, că se chemase Arghiropol şi că fusese bogată şi că pe domnul Barbu îl luase din dragoste. In vremea aceia era secretar de Legaţie in .Ministerul de externe, iar mai apoi - în urma 'stăruinţelor tatălui ei, - fusese trimis pe la legatii, în alte ţări -. nu-şi mai aducea aminte -cucoana Sanda unde; - că eră tânăr şi fru­ enos şi că ar fi putut să ajungă, dacă ar fi vrut, 2* [20] · ; , I li I " 'i i , ., ,II u l' I II !!, I , " I� .t - 20- si ministru în Franta, Rusia, Italia sau ori SI' , , . unde i-ar fi plăcut să trăiască; dar, din anumite­ pricini pe cari cucoana Sanda le înţelese, - bău­ tura, - a trebuit să dimisioneze, după ce ajun­ sese Consul. În vremea aceasta tatăl ei murise şi toată averea se cheltui în câţiva ani, de parcă o suflase văntul. Ca şi Mezzano, trăise mai prin toate oraşele­ apusului. - Vorbeşte franţuzeşte, englezeşte, nemţeşte şi ... mi se pare că ştie toate limbile, spunea. cocoana Sanda. Nevasta Consulului, -- căci Consul erea de acum pentru toată mahalaua DI Sălceanu - era o femee foarte cumsecade. Din cauza mizeriei însă se abrutizase astfel incât aproape uitase dacă trăeşte aevea viaţa sau visul anilor de altădată. Rar e ori duminecile sau şi mai rare ori în" zilele de sărbătoare, când pleca la plimbare sau eşiă numai până la poartă, se îmbrăca într'o rochie de mătase neagră, -- singura pe care o' avea, - se pieptăna frumos, - increţindu-şi. părul, - se pudra şi îngrijată să nu-şi murdă­ rească pantofii de lac care începuseră a se crăpa pe la varfuri, cu ochii îrnpăenjeniţi de cea­ ţa trecutului, trăia clipele ce nu le putea uita, ale unei lumi dispărute. Încolo ... era ca toate, celelalte din curte, mai puţin gureşă şi mai prost îmbrăcată decât chiar. Gherghina. . [21] - 21 -,- . De câte ori bărbatu-său venea beat acasă, It dojeneă ca pe un copil, Încet, să n'auză nimeni, aproape în şoaptă: - Uite! ... te-ai murdărit pe haine ... , iar ai căzut. .. De ce nu iei seama? .. Vorbe la cari Consulul in loc să răspundă, râdea cu hohote arătandu-şi dintii stricaţi şi negri lăsând să-i curgă pe la colţul gurei, in două şiroaie, balele pe cari femeia i le ştergea cu podul palmei, dacă nu avea nimic în mână, sau cu capătul şorţului sau al ştergătorului de vase, dacă atunci se găsea pe lângă maşina de gătit. fi aşterneă patul, îl culca şi inăbuşind un suspin, fără să ştie de ce, eşiă în curte ca o clipă, două în urmă, fie că vorbind cu vreo ve­ cină, fie că nu, tristeţea unui moment să se şteargă şi' faţa-i hpsită de culoare să rămănă aceiaşi ca şi mai înainte, de hârtie mototolită.. din care doi ochi afundaţi în orbite, cu luciri secate de viaţă, ca ai păpuşilor de ceară, să privească mereu mai departe, în necunoscut. Familia se completa cu Agata, o fată de nouăsprezece ani, elevă a Conservatorului de declamaţie : măndră şi elegantă in îmbrăcămintea ce se deosebi a aşa de mult de a celorlalţi ai casei, majestuoasă în mers de parcă în toată clipa cobora scările vre-unui castel feudal, sau treapta echipaj ului luxos al unei principese de coroană. Era fecioară şi năzuia în complexul visu- j I - [22] / "1; , I ' , I,i j' \ , , , II' I! 1: , I I --Ţ 22 -- \ -rilor ce-l stăpăneă fiinta toată, ca ajungănd .artistă, aşa cum bănuia că are şi talent, să joace numai roluri de nobile, de regine, ca astfel să-şi trăiască viaţa la care credea că are dreptul, -deşi nu apucase să ştie nimic sau aproape nimic ) . -din bogăţia vremilor de altădată, Ochii mari, pieliţa obrazului albă de se vedeau vinişoarele albăstrui pe lângă tămple, mănile mici, buzele roşii şi picioarele subţiri şi fine ca la caii de curse. Un chip de preţ din epoca bizanţului în care sângele grecesc al bătrănului Arghiropol se strecurase din belşug, ca intr'o vrednică progenitură. . Nu vorbea cu nimeni, nu da bunăziua nimănui şi când trecea prin curte, călcă în vârful picioa- t relor ferindu-se de gunoaie şi lături de parcă -eră o pisică de Angora. Mamă-sa se recunoşteă în fiică la aceiaşi vărstă, pe când nu ştia că pe lume mai pot trăi ŞI -oameni săraci şi fericită, o petrecea cu ochii de câte ori pleca şi o primea mereu cu acelaşi zâmbet de fericire pe care il ,poate da numai speranta oamenilor porniti să cază în prăvălişuri . de prăpastie, atunci când, pe neaşteptate, li se -întinde.o mână de scăpare. în curte, pe stânga, lângă bucătăria propne­ taresei, mai era o odae in care sta Alexandru, totun cismar. Încăpere mică, ca toate celelalte din curte, .măuntru un pat, un cuer in care îşi atârna hai- [23] - - 23- f nele, un scaun mare de lemn şi unul mic cis­ măresc, în trei picioare, lângă o măsuţă scundă În faţa ferestrei şi pe măsuţă, răvăşite, sculele de cismărie. Alături, două policioare pe cari înşirate unele. lângă altele, calapoadele mici şi mari, îşi aliniau vărfurile murdare şi găurite de urmele cuelor, de parcă erau mancate de cari. O icoană a Sfântului Gheorghe, un dulăpior mic de bucătărie în care ţinea materiale, iar pe dulăpior cărţi proaste şi romane în fascicole, murdare şi rupte, cu colturile filelor îndoite şi ridicate în sus de degetele groase şi aspre ce le răsfoise. Ziua toată, până seara târziu, la lumina glo­ bului de sticla spânzurat în faţa unei lămpi cu gaz, ciocănea talpa pe genunchi, bătea cuele în pingele sau, aplecat cu capul în jos deasupra lucrului, de parcă era cu junghietura gatului ruptă, întindea braţele şi le strângea, ţinănd între arătător şi degetul cel mare, firele de aţă smolită pe care le trecea pe urma sulei cu care găurise talpa, cosând ghiata sau pantoful pe care avea să-I poarte cine ştie ce curtezană sau cucoană din lumea mare ... Lucra pentru prăvăliile cele mai cu vază din Calea Victoriei. Nu avea pe nimeni. Se pomenise singur pe lume. Copil lepădat, găsit într'un g-ang,' crescut Ia leagăn şi când a fost mai mare l'a luat un. I I \ I j I • l -- [24] i I , , I I I , I 1 � i li , I , , II' " . / I . i ,-' , I " I I �. I I , I-ili J, II' , I , II; ,', , ' '1 '1 ,lt t": 24 - cismar care l'a învăţat meserie, l'a bătut şi l'a gonit. . Îl chema Alexandru Gangu. Alexandru, pentru­ că în scutece le de copil când l'au găsit, era un bileţel în care scria: "îl chiamă Alexandru, e botezat". Şi pentrucă îl chema numai Alexandru, doc­ torul Leagănului i-a mai adăogat şi pe acela de Gangu, nume ce avea să-i aminteasc.ă în­ totdeauna locul unde fusese aruncat. Al cui era? cine va fi fost mamă-sa sau tată­ său. .. numai Dumnezeu ştia. De aceia, când supărări mari avea sau minte a-i măcina găndu­ rile de a se şti singur pe lume, duminecile sau serile după lucru, deschidea dulăpiorul şi scotea dintr' o cutie de tinichea, altădată păstrătoare de tutun, o hărtiuţă veche şi murdară, aproape tăiată în patru, pe care scria cu litere frumoase, cu o cerneală neagră ce începuse a se deco­ Iora: "il chiamă Alexandru, e botezat". Se uita la biletel si cu ochii mari căscati de . . . parcă ar fi vrut să pătrundă taina, urmăreă lini- ile' regulate ale scrisului, căutând printre litere pe aceia care îl făcuse şi de dragul căreia îl podi dea lacrămile în apa cărora imagina chi­ puri de femei asernuite În liniile feţei lui, tncer­ cand astfel să statornicească o icoană. [25] Numai câte-va zile trecute şi mahalaua aflase din gura proprietăresei, rostul străinilor proaspăt mutaţi. Cele dîhtăi cari se cunoscură, au fost femeile şi pentrucă ştiau că noua venită e de neam, căutau să o amestece în rand cu ele, mandrindu-se de o aşa prietenie. O invitau acasă; - lIpeste drum" câteva case mai sus, mai jos. sau a doua stradă, "numaidecat după colţ", la o cafea, o dulceaţă sau la cine ştie ce bunătăţi de plăcinte - sau clătire. Doamna Sălceanu însă niciodată nu răspunse acestor invitaţii, mereu scuzăndu-se că nu are timp, că aşteaptă fata sau nu se simte bine, şi-atunci, veneau vecinele ... De dimineaţă pană seara, femeile dădeau busna, cănd una, cănd alta, aducănd ca la copii, câte bunătăţi toate. O întrebau de sănătate sau găseau totdeauna să povestească "ceva foarte interesant", aşa că mai curând de cum crezură se puteau socoti destul de bine ca vorbind să-i spună la început, "cucoană dragă", apoi "dragă", iar mai apoi: "soro l" ... ca să ispră­ vească, in chip de şi mai vădită apropiere, cu: - Măi femee!.. ia să vezi ce cafea bună am [26] I r � i r ! � , , - 26- -prăjit... E proaspătă., Acum o luai dela foc ... -Cuvinte la cari nevasta consulului răspundea .mereu, la fel: - Vai!... Doamnă... de ce? ... - De ce, de ne ce ... - '" mulţumesc dar nu trebuia să vă de· -ranjaţi ... - Şi lasă soro că nu e cine ştie ce ... Ia adu mai bine două ceşcuţe colea. Aşa!.... trei; uite şi pe cucoana Sanda ... Ia poftim cucoană Sando!... .e proaspătă L. Odată ,cu primele sorbituri, şirul vorbelor în­ cepea a curge ca apa gărlei cu fundul bolo­ vănos. - Ei, dragă, tocmai aseară vorbeam cu -Gheorghe al meu; ce om cum se cade e domnul Consul. Ce om 1... Ce om!... Şi clătina capul, privind în ceaşcă întâi, pe urmă în ochii cucoanei ca şi cum ar fi vrut să-i spună: - Ce să faci!... şi urma mai departe ce vor· bise . cu Gheorghe: - Zicea el că o să-I roage pe contabil, ­ dacă o putea - să-i facă vre-un rost la fabrică, o slujbă acolo, cât de mică, numai să fie ceva ... Ce să-i taci!... vremurile sunt grele ... Gheorghe câştigă două sute de lei pe zi, suntem numai doi, . şi tot nu ne ajungem, dar dumneavoastră ... Madam Sălceanu o privea lung, fără să-i spună -nn cuvânt, poate că nici nu auzise ceva din -vorbele femeei, în vreme ce vecina cea bună, [27] , \ 1 \ • li. - 27- ce se îngrijea de soarta altora, înţelese în clipirea ochilor de sticlă ai cucoanei, primirea ofertei­ făcute. Şi astfel în fiece zi, scena se repeta mereu aceiaşi, cu aceleaşi femei sau altele ce veneau" la început singure, eu ibricul de cafea, iar mai apoi, însoţite de bărbaţi, tăbăcari cu cismele mari şi unsuroase de miroseau dela poartă. Prietenia aceasta nu o mulţumeă deloc ipe Agata. De aceia, când era acasă, se închidea' în odaie până ce mosafirii plecau din faţa uşei. Altădată, îşi puneă repede pălăria, trecea pe' lângă ei, fără să le dea nici bună ziua, făcăn-: du-se a fi foarte preocupată de un fir de aţă> după poala rochiei sau de batista ce nu sta' destul de bine în poşetă. Vecinele nu-i luau purtarea în nume de rău, �i veneau mai departe cu aceiaşi dragoste,' aducănd câteodată, pe lângă ibricul cu cafea" câte o crăticioară cu rnăncarc sau câteva felioare de cozonac aşezate pe o farfurie întinsă, iar când erau însoţite de bărbaţi, aceştia aduceau cu ei câte o· sticlă sau două cu vin, mai: cu seamă atunci, când ştiau 'că au să găsească şi pe domnul Consul. Madam Sălceanu nu le mai întâmpina ca la început cu:· "nu trebuia să vă deranjaţi", ci­ ochii ei se pierdeau ca într'un fund de zare . Ştia ,Că mahalaua e a:lta decât lumea pe care o­ cunoscuse; nevoile însă' erau 'mereu aceleaşi .. --� - -- [28] , I . !. ., 1: I I , , \ i 1 I t " f - 28- Astfel începu prin a se obişnui, ba uneori când nu avea ce să mănănce, şi erau destule zile de acestea în săptămână, se bucura ca un copil .căruia i se aduc daruri, iar Agata sta în voie 'bună să tie întrebată ce mai face. Se nemeri într'una din aceste zile. zi de du­ mînecă, când cucoana Didina şi domnul Gheorghe jmpreună cu Matei, un alt tăbăcar ce stăteă la aceştia cu patul, să le vină în casă. Bărbaţii cu câte două sticle de vin in mâini, iar femeea cu o cratiţă mare smălţuită cu al­ bastru, aducănd un cap de viţel la tavă. Domnul Sălceanu era posomorit, aşa ca în ;totdeauna când nu avea ce bea. Agata, o clipă mai înainte cu capul înfundat in pernă, plân­ sese din pricină vietii de mizerie pe care o - Cu tocurile Louis quinze. _ Da, domnişoară, Louis quinse, de lac, cum n'am făcut nimănui până acum!... Staţi l.. staţi! .. Nervos, cu mâinile trernurănde,' îngenunche în faţa Agatei, îi scoase pantoful şi o puse să calce pe o coală albă de hârtie pe care îi luă urma piciorului cu creionul.' _ Ce picior mic !... spuse ca pentru el Alexandru, fericit că-I poate mângâia o clipă', ca pe cel mai frumos vis al lui. Îi înconjură piciorul cu o panglică. de metru, peste vârf, apoi peste scobi tura tălpei şi sub gleznă; tnsemnă câteva numere pe hărtia pe care călcase şi rămase aşa, ţinând încă în mâini, piciorul mic al domnişoarei. Terminase măsura dar el întârzia, ca într'o mângâiere ascunsă, simtind căldura piciorului îmbrăcat in ciorapul stră�eziu de mătase, prin care se vedeau un­ ghiile trandafirii ale degetelor frumoase şi sub­ ţiri. pe cari le- ar fi sărutat ca un eşit din minţi. - -- Să nu mă supere !... . [41] - 41- Nuuu!... Să nu fie nici mari!. .. Pe picior! Pe picior!. .. Mai întinse odată panglica, ca pentru control, şi tremurând tot, îi încălţă pantoful pe' care, însă, n'a fost chip să-I mai încheie, aşa îi jucau degetele mânei de parcă nu mai erau ale lui. Fata ii era toată numai sânge. - Lasă, domnule Gangu, lasă ... şi Agata se aplecă să se încheie singură. - Cât o să ne coste ? .. întrebă doamna SăI­ ceanu, întrebare Ia care cismarul răspunse numai cu gestul mânei şi rostogolirea ochilor, ca şi cum ar fi spus: . - N'aveţi nici o grijă !. .. Au plecat femeile. • Alexandru Gangu era fericit ca niciodată, până atunci, în vieaţă. Apucă foaia de hârtie pe care luase măsura, însemnând urma picioru­ lui şi îşi lipi buzele de ea, ca de o icoană. Lumea toată era a lui ... În clipa aceia, vieaţa Îşi preţuia rostul ei. Se duse Ia raftul cu calapoade şi căutând, găsi pe acela care venea pe măsură. ÎI şterse de praf, îl netezi cu palma, având senzaţia că mângâe încă piciorul domnişoarei; apoi găndu­ rile începură a-l frământa, coborînd în sufletu-i tristeţea îndoelii... Oare, va putea el face cei mai frumoşi pantofi din căţi făcuse până atunci? .. În capul lui se înşiruiau, la infinit, rânduri, } 1 I I I [42] - 42,- rânduri, ca şi calapoadele pe poliţă, toţi pan­ tofii pe cari îi făcuse. Toată ziua şi seara pană târziu, cismarul nu- şi găsi locul şi nici stăpânire gandurilor n'a putut pune. Lungit pe pat, cu faţa în sus, cu ochii închişi pe jumătate, visa ... visa cei mai frumoşi pantofi din lume ... Curtea era liniştită, mahalaua pustie de viaţă, până şi huetul îndepărtat al oraşului murise şi murise, sau numai adormise, firea toată. Pămăntul şi cerul cu intreaga-i imensitate, o stăpân ea el, care veghiă necuprinsul tot, încăput intr'o pereche de pantofi ... • .1 [43] Petre, cismarul, era pe moarte. Deşi fiecare şe aştepta la acest desnodărnănt, totuşi slăbiciunea sufletului oamenesc născu în ei păreri de rău, poate gandindu·se mai puţin ia cel ce se ducea şi mai mult la ei. Tăcuţi, cu feţele smerite, călcănd în vârful picioarelor, de parcă n'ar f voit să - turbure li­ niştea morţii, intrau în casă sau se opreau nu­ mai în uşă, uităndu-se la bolnavul din pat. De zece zile nu se mai auzise ciocănitul tăl- • pilor grele, pe cisme1e tăbăcăreşti, pe cari le cărpeă pingelindu-le, şi de tot atăta vreme ni­ meni nu-l mai văzuse, nici în uşă, seara după lucru, nici în dreptul ferestrei privind ca dintr'o tribună, pe cei ce veneau sau plecau trecând prin curte, singura petrecere ce-i mai rămăsese în ultimul timp. Slab, fără putere, ca o arătare- de panopticum turnată în ceară, cu mâinile lungi şi subţiri, ca oase înşirate pe lângă trup, sta nemişcat. Numai ochii, căzuti în fundul a două gropi, sub arcu­ fre�-sprân�en�ror-cres�te, abia de se mişcau, privind la cei ce intruu în casă, sau se piro­ neau în tavan, într'un colţ împăenjenit. In unghiul I • 1 � I 1 ',' " [44] �!' : " II l' I J li � i I '- 1 , i I , , J' I li - 44- gur ei strâmba un zâmbet fără de viaţă, sau se încrunta la cineva, ce părea că nu-l lasă în pace. Femeia, pe un scăunel, cu amândoi copiii pe genunchi, mângâindu·i pe cap fără să ştie de ce,' se pierduse în gânduri. Plânsese până atunci şi îşi frânsese mâinile, neştiind ce să mai facă de desnădejde. '1 se pierdea bărbatul şi tatăl copiilor. Nevasta lui Mezzano, călcănd încet şi cu bă­ gare de seamă ţinând în mână o farfurie, de care îşi prinsese ochii sa nu o verse; se apropie de patul bolnavului. _ Puţină supă caldă, domnule Petre; o să-ţi facă bine!... Şi pentru că nu află în juru-i un loc unde să poată pune farfuria, iar femeia bol­ navului părea că doarme sau trăeşte altundeva afară din casă, il îndemna mereu: - Ia domnule Petre, numai puţină l... Bolnavul încercă să-şi ridice trupul mai sus, lacom de zile, ca şi cum zilele ar fi stat in zea­ ma aceia de carne; nu răuşi însă decât să se străm be în dureri, de parcă îşi jupuise, deodată, ' un şir de răni ce le avea pe tot trupul, şi ochii mari, căzuţi într'o parte, în' găurile orbitelor, priveau femeia, care mereu nemişcată, sta cu copiii pe genunchi, aşa cum sunt arătate în tab­ lourile litografice, scene de mizerie in chipul unor femei ce-şi apără copiii, ca o cloşcă sdren­ ţuită de pene, puii piperniciţi .. Pentru că ne­ vastă-sa întârzia, furată de gânduri, cismarul [45] Ir ,1 . , - 45- - abia putând să vorbească, - o chemă pe nume: - Linooo I. .. şi obosit de sforţarea făcută, ră- mase cu capul căzut în marginea perinei, in pata umedă a balelor ce-i cursese din coltul gurei. S'a sculat femeea, fără să se grăbească şi i-a întins lingura cu supă la gură. N"a mai fost însă chip să o înghită. Era plin de boală şi cu ochii în ochii neveste-si, îi făcu semn că nu mai poate şi abia ridicând mâna, o tndepărtă. În casă, afară de domnul Sălceanu, căruia nu-i plăcea să vadă cum se chinueşte omul, rând pe rând, veniră toţi din curte: doamna Sălceanu, Gangu, cucoana Sanda, domnul Niţă, până şi Agata. Toţi, muţi, fără să scoată un cuvânt, se uitau la umbra aceia de om ai cărui ochi sticleau infiorători şi se închideau în clipiri rare, tot mai rare şi leneşe, de parcă mâini ne­ văzute le împiedecau. Agata, rezemată de uşorul uşei, privea piep­ tul bolnavului, foarte atentă, să prinză mişcarea respiraţiei; iar pieptul de mucava scorojită nu se mai mişca. Era gata să creadă că cismarul murise. A vrut să spună tare, ceeace i se· pă­ ruse numai; în clipa aceia însă, ochii i se op­ riră la baza gătului, în groape dintre oasele pieptului. Acolo se bătea viaţa bolnavului, nu­ mai acolo, de parcă sufletul se împiedecase în drum in clipa de a se rupe din trupul schilo­ dit ca să dea. odihnă fără de sfârşit, omului. . În seara aceia a murit Petre. Vecinii toţi, de [46] .. il 1 \ ' , I r- I :1 l' 1: I , s, .-. , I I l' , II i ! I I - 46- peşte drum şi mai de departe, copii, bătrăne, cunoscuţi sau necunoscuţi, alergară la jelania Linei şi la ţipătul copiilor speriaţi. Cucoana Sanda vorbea în casă cu domnul Nită făcând socoteli că inainte de a închiria . , casa, să pună să spoiască şi în fierbinţeala va- rului, să arunce câteva boabe de piatră vânătă, apoi să ţie câteva zile ferestrele deschise şi să pună spăIătoreasa să opărească scândurile, uşa şi ferestrele, cu apă clocotită. Lina nu mai scăldă mortul, după cum e obi­ ceiul, de frică să nu se deşire, atât era de slab. Ceru Droprietăresei o cană cu oţet, să-i şteargă trupul de păcatele cele pământeşti, îl îmbrăcă cum putu, mângâie copiii, somnoroşi amănoi, şi pentru că nu avea unde să-i culce, îi aşeză unul lângă altul. Ia picioarele mortului, aco pe­ rindu-i cu colţul macatului, iar ea, pe un scă­ unei, doborâtă de nesomnul nopţi lor de veghe, picotând lângă sâmburele de lumină al candelei, îşi aplecă capul in jos, gata, gata să cadă, ca apoi să se scuture, să se îndrepte în capul oa­ selor, ca o clipă in urmă, iar să-i pice capul sub greutatea oboselii ce o apăsa. Lângă ea, o bătrână sbărcită şi uscată pe care nu o văzuse până atunci niciodată, cu o crăcuţă ruptă din salcâmul din curte, apăra de muşte faţa mortului pe care îl legase pe sub bărbie cu un tulpan, aşa cum se leagă toţi morţii. A doua zi, Gangu, umblă pe la primărie pe ,1 'i r' [47] - 47 la dricar; se îngriji de o groapă pe Valea Plăn­ gerei, de cruce, de cosciug, pănă şi de pome­ nile mortului, şi în ziua inmorrnăntării, tocmi două trăsuri, una pentru popă şi alta pentru lume, şi pe urma dricului tras de doi cai, legă năndu-se prin hopurile uliţei, urmă mortul până la cimitir. Dupl1 înmormântare, tot Gangu i-a dat vădu­ vei bani, să aibă de drum pănă acasă, la ţară, într'un sat din Gorj, ne mai având cu se să trăi ască aci. Curtea şi mahalaua toată, vorbea de sufletul bun al lui Gangu. Iar când a fost ca femeea mortului să plece, drept mulţumire, i-a luat mâna şi nu s'a lăsat pănă ce nu i-a sărutat-o, punj.nd-o apoi la frunte, spunând că dacă tată i-ar fi fost, şi tot nu putea să facă mai mult decât făcuse el. [48] '! tii • II , u " Il I I ! \ li I I În măndria Agatei, vecinele înţelegeau şi mai mult cât sunt de departe de "rangul" familiei Consulului, şi în umilire voită, în faţa mizeriei cu blazon, o iubeau şi ar fi alintat-o chiar, ca pe o fetiţă de trei anişori. care ştie să vorbească frumos. De aceia, de câte ori o vedeau pe stradă. trecând în drum spre oraş, sau în poartă, serile târzii, când abia i se putea ghici faţa, o salutau reverenţios, cu zâmbetul pe buze, şi câţiva paşi numai mergând, întorceau capul să vadăsdacă li întâlneşte privirea, să o întrebe: - Ce mai faceţi ? ... Şi când aceasta răspundea întrebărei, femeile se simţeau fericite, de o mândrie egală ei, ceeace le făceau să calce mai drept şi încrezute în ele să se gândească la toate bunurile omeneşti. Nimeni nu o văzuse să vorbească cu băeţii pe stradă, sau pe la poartă, aşa cum intră în obiceiul fetelor de mahala, oricare le-ar fi obăr­ şia, şi de ar fi fost aşa, ei, ca nici uneia alta, i s'ar fi ertat. Curtizanii mărginaşi însă nu cu­ tezau nici în treacăt măcar să-i arunce vre-o privire. Era tloarea rară, floarea de seră, pe care nu o poate mirosi oricine şi care,. în [ră- [49] 1 ! J I I - 49- gezimea ei, s'ar fi frănt numai ce ar fi atins-o, floare ce ispiteşte şi mângâie ochiul, ca tenta­ ţiunea bogăţiei fără de seamăn la care cine găndeşte trebue să şi fi pierdut minţile. Totuşi, boţeşte, fiecare îi privea mersul, rnăsurăndu-i ţinuta dela tocurile pantofilor, până în creştet sau în fundul pălăriei, sugrumând în ei gân­ duri neîngăduite. Agata, cu capul plecat, preocupată de a vedă unde calcă, trecea înainte, să se piardă în foiala oraşului, a Conservatorului, a Teatrului, sau acolo unde trebuia să ajungă, împrospătând in urmă-i aerul, cu mirosul parfumului de tei sau liliac, ca după o clipă de întârziere, atât cât îi trebuia să se depărteze câţiva paşi, să stăpă­ nească mereu aceiaşi duhoare de putreziciune a câmpului de gunoaie şi a cărnei stricate depe pieile crude încinse în căldura verei. Visau cei ce rămâneau în urmă, visa şi ea învolburată de parfum, ca toate fetele de vârsta ei, aceiaşi poveste de dragoste aşteptată şi cunoscută ce pare că naşte odată cu ele. Niciodată nu se găndise de unde trăeşte, mai cu seamă în ultimul timp, iar când şi-a pus în­ trebarea, fără să vrea, îi năzări în faţa minţii, neinţelegănd de ce, ca într'o clipă fugară, şters ca o icoană înegrită de fumullumânărilor, chipul cismarului Gangu în zi de sărbătoare. - Alexandru Gangu ... Alex ... Era în poartă, atunci când pentru întâia oară C. Ardelean u. [50] _1_. - 50- i-a dat bună ziua ... Icoana s'a şters iar în locul ei a rămas o litografie veche, murdărită de mâi­ nile multe prin cari trecuse şi care îl înfăţişa. îngenunchindu·i în faţă, ca şi cum i-ar fi decla­ rat' dragoste ... la luat măsura şi urma piciorului. să-i facă pantofii pe care îi avea în picioare ... Lăsă ochii în jos... Pe vârful pantofului din dreapta se prinsese o geană de noroi ... - Ce frumoşi!... Nestatornicia gandului o făcu să vază o altă imagine, tot a lui Gangu, aceia unde in faţa terestrei, lângă măsuţa de lucru, cu manecile suflecate, cu capul plecat deasupra lucrului şi părul în şuviţe ce-i cădeau pe fruntea umezită de sudoare, muncea de dimineaţă până seara ... Gândurile şi-au rupt firul. Din praful drumului. călca pe asfaltul trotuarului, şi ... A înţeles.. a înţeles limpede întrebarea pe care şi-o pusese mai inainte şi cu ea, socotelile unei iubiri nebănuite ... Zămbt tăios şi lăsă să-i scape cuvântul: Dobitoc!... Apoi, ca o mustrare: Săracul!... Şi repede, de trei-patru ori în' şir, se întreabă: Pentru ce ? ... pentru ce ne dă bani şi ne întreţine pe toţi? Închise ochii, se opri locului, şi-l închipui in faţă, şi cercetându-i gânduri le ce le înţelegea în reflexul feţei, într'un gest de scârbă, sub­ ţiindu.şi buzele, încruntă privirea şi scutură capul cu toată energia, răbufnind: Nu!... nu 1... Niciodată ! ... [51] - 51- Scuipă. - Un cismar!... ha, ha, ha ... ha, ha!!... Când a venit acasă, Gangu era în curte .aşă cum eşise dela lucru, pentru o clipă odihnă, ­ -cu mănecile cămeşei suflecate, în papuci făcuţi dintr'o pereche de ghete vechi şi dinainte un şorţ murdar. Agata se uită încruntată la el şi intrând în -casă, trânti uşa cu putere. Cismarul rămase cu ochii mari căscaţi, gal­ ben la faţă ... Respiraţia i se oprise pentru un moment, de parcă cineva îi astupase gura. Se măbuşeă, iar părnăntul părea că-i fuge de sub pICIOare. Intră in odaie şi şezănd pe marginea patului îşi muşcă multă vreme buza de jos, arătăndu-şi . şirul dinţilor ce tăiau până la sânge. - Ce rău i-am făcut ? ... Se învinuiă de toate nimicurile. - Poate că m'am uitat... poate, poate... Nu .ştiu l Şi se simţea atât de nenorocit, încât bucuros .ar fi vrut ca, în clipa aceia, vieaţa să i se isprăvească. -- De ce s'a uitat aşa de urât la mine ? .. , (Ce-am făcut ? ... Ce ? .. Gandurile şi întrebările se repetau mereu .aceleaşi, odată, de două, de trei ori, până ce,' în faţa ochilor, nu mai văzu nimic alt decât un [52] I , .1 II '1 , i , I ,1 I ,1 i .. I - 52- şir nesfârşit de semne de întrebare, scnse cu foc pe un fond de tntunerîc. Ochii i se îngreuiară şi cuprins de desnădejdea unor presimţiminte nemărturisite, mustrănduse în acelaş timp de nebunia gandului, isbucni în plâns, ascunzănduşi faţa în pernă, să se lnăbuşe Vieaţa nu mai avea mCI un preţ pentru el. ,tot aşa, cum atunci, pe când lucra la pantofii cei mai frumoşi din lume, părea că alcătuirea' el, e cea mai desăvărşită operă a lui Dumnezeu. Voia să moară cum voise de atâtea ori, altă­ dată, ştiindu-se de pnsos pe lume. Voia să omoare în el toate simţemintele ce-i răscolise sufletul chinuit de om singur pe lume. Găndurile se şterseră ca şi abureala geamului peste car.e a trecut mâna, când afară e frig şi • cald în casă. 1 se părea că fiinţa lui întreagă face parte din aşternutul patului, ca o saltea mototolită, iar capul îi era insăş perna pe care odihnea. În curte, cucoana Sanda fugea, lipăindu-şi papucii, spre fundul curţii, strigand : - Madam Sălceanu l... Soro !. .. Vino soro mai repede că a căzut domnul Con sul în faţa, porţei. Şi iar se auzi cum paşn grăbiţi ai doamnei Sălceanu şi oftatul sec, intovărăşea acelaş lipăit de papuci, spre poartă, şi imediat glasul Agatei : - Vezi mamă 1... ca ŞI cum ar fi vrut să spună, ridică-IL. Gangu, buimăcit, sări în mijlocul odăei, ne- [53] - 53- vrednic de a gândi Ia ceva. De afară, din stradă, se auzeau cuvinte răsleţe : - Doamne l., Doamne!... e greu ... Nu se poate ... Apucă-I de mână ... Parcă e mort... pămănt.; �angu deschise uşa când Agata tocmai venea. spre el, rugătoare, cu ochii mari şi blânzi, aşa. cum o ştia, spunăndu-i : - A căzut tata 1 ... Du-te dumneata mai repede" mama e slabă.,. N'a răspuns nimic. Inima îi bătea de parcă il fugărise cineva. Părea că vieaţa, ce- 1 părăsise o clipă mai înainte, se reîntorsese mai stărui­ toare. Mort a fost şi a înviat ... Lăsă capul în jos şi alergă, Câţiva paşi mai înainte de poarta curţii, dom­ nul Sălceanu căzuse, cât era de lung, cu faţa în jos şi mâinile lungita înainte, de parcă se aruncase într'o apă să înoate. Obrazul stâng îi era îngropat in praful drumului, iar în dreptul gurei, în ţărănă, se făcuse o gropiţă din cauza respiraţiei grele ce ridica praful inălbindu-l. Şi' beţivul sufla, obosit ca nişte foaIe de fierar. L'a cuprins cu mâinile pe sub subţiori, ajutat de cele două femei, şi l'a pus pe picioare. Picioa­ rele însă nu-l mai ţineau; parcă se rupsese din din încheieturi şi capul îi atârna in jos, greu, ca un măr domnesc în codiţa-i subţire. Jumătate faţa, cu barba sbărlită, era albă de praf, iar jumătatea cealaltă, roşie ca piersica coaptă, sdrobşită, 1 il :i r I l II l: t t I I l' ..... [54] i l I ,. , , , 1. .. l' i, 1. ii '1 I I - 54- Ridicat, cu greu susţinut, Consulul râdea strărn­ 'băndu-s« si căscănd gura cu dintii rari din -care balele' îi curgeau, amestecate c� noroi, în­ chipuind, într'o măsură oarecare, o gură de canal în care se aruncase lături si bucatele de hârtie rupta dintr'o scrisoare injurioasă s;u fără de nici o importanţă. Copiii începuseră a se aduna. Tăbăcarii erau 'la lucru şi nimeni nu putea da o mână de ajutor. Obosit de atâta trudă, Gangu, neştiind cum să-I poată lua, îl lăsă o clipă pe picioarele mu­ iate, ca două cărpe umede, şi cuprinzându-l cu amândouă braţele peste piept, îşi încordă pute­ rile şi pentru că nu era chip altcum, începu a-l tărî, însemnând în urmă-i, cu tocul ghetelor, două dăre în ţărănă ; iar femeile, ca două Magda­ 'lene, pe lângă el. - de parcă urmau pe Isus la coborîrea depe cruce, - se tânguiau încet, 'una alteia, minunăndu-se aşa nenorocire. L'au dus în curte şi de aci în casă. Agata, văzandu-l, întoarse capul, fără ca lmiile feţei să i se fi schimbat, nici de spaimă, nici' de uimire. Se uita spre stradă. În poartă, o ceată de copii, se înghesuiau unul în altul, să poată vedea pe "omul beael• Întoarse capul intrând în odaia -cismarului a 'cărei uşă rămăse deschisă, dată de .perete. Agata nu se simtea mai ruşinată acum ca .altădată, şi nici n'a�ea de cine ... Vecinii ? ... Dar ,.pentru aceştia n'avea nici o stimă, "lume de -. ... '� [55] r '� - 55 - rând", iar în oraş, pretutindeni pe unde umblă, nu o ştia nimeni. Îmbrăcămintea îi era destul de bună şi maniera destul de vădită ca să creadă fiecare, că e cineva. Frumuseţea îi da simţimăn­ tul mandriei, ştiindu-se privită de ochii luminaţi de dragoste, ai celor mulţi ceei urmăreau mer­ sul. La toate acestea, se mai adăogă visul, visul ei de artă către care socotea Că-şi găseşte che­ marea. De aceia, întotdeauna, ca o uitare a de­ căderei în mijlocul căreia trăia, îşi oprea găn­ dul, întâi la teatru, apoi la vre-un palat princiar t­ unde servitori stilaţi, in pantofi de lac, panta­ loni scurţi de catifea roşie şi livrele albastre cu nasturi de aur masiv, aveau să-i deschidă uşa, şi ea, stăpână fiind, Să-şi alunece pasul pe luciul de sticlă al parchetelor sau mătasea covoarelor de Persia, şi, mereu visând cu ochii deschişi, să treacă dintr'o cameră în alta, tolănindu-se­ pe canapelele cu urşi albi, cu gurile căscate şi ochii rotunzi de sticlă coloarată. Pe când Agata chibzuind trăia viitorul, ase­ meni paginelor de roman sau scenelor de teatru, mamă-sa, abrutizată în mizeria unei vieţi din care la început încercase să iasă cu foc de , revolver, încercare ce nu răuşise decât să-i apropie durerilor morale şi pe cele fizice, văzu; în neisbutita Incercare de a muri, reîntoarcerea spre mai bine a soţului. De atunci au trecut ani şi cu anii. şi-a in­ dreptat speranţele numai spre fată, fără să mai, [56] , , , , 1 '1, �I 1 ,� I I I � 56 gândească la altceva ca ataţia condamnaţi la munca silnică cărora vieaţa nu le mai pare o povară ştiind că în fiecare zi, la ieşirea din ocnă sau la intrare, ochii lor vor vedea, strălu­ cirea soarelui şi nemărginirea cerului, singurul bun pe care nimeni nu li-I putea lua. Elisa Sălceanu prin se dragul de viaţă, dragul .zilelor, îndurând toate nevoile cotidiene şi noap­ tea, când fostul Consul, - doborît de beţie, spărgea tavanul jos al încăperii în slorăituri, ­ pe când Agata o lmbrăţisă în somn, visând sub Indemnul tinereţii, ea, cu ochii în întunericul odăei, îşi insenină fata trăind mereu aceleaşi aduceri aminte, ca şi cum mereu ar fi răsfoit aceiaşi evanghelie a unei fericiri, nu făgăduite, ci trăite. Agata şezu pe marginea patului, uitase o clipă unde se găseşte; când şi-a adus aminte, se ridică brusc de parcă fusese inţepată. Se uită afară .şi rămase in picioare, în acelaş loc, unde câteva minute mai înainte sărise din pat Gangu. Murise gandurile .. Se îndreaptă spre dulăpior, luă fascicolele de 'roman, le răsfoi, ceti rânduri răsleţe şi le puse la loc. Luă altele numere de bibliotecă ... Mişcă un sfeşnic, puse mâna pe ceasornicul deşteptă­ tor şi se uită la el, atentă, lnvărtindu-I În toate chipurile de parcă atunci vedeă pentru întâia oară un ceasornic. Îi ascultă ticăitul, numărând [57] - 57- clipele ce treceau odată cu săriturile măsurate ale secundarului ... Plictisită, îl lăsă jos ... Găsi o carte de vise, o răsfoi şi pe aceasta căutând să-şi aducă aminte de cele visate, să le cunoască tălmăcirea ... Ereau atătea banalităţi în explicaţii şi toate cu închei eri urâte. O aruncă cu silă la perete, scuturânduşi degetele de parcă murdă- � rie ar fi avut pe ele. Cotrobăi mai departe, fără să ştie dece şi deschise un' fel de registru în care cismarul ţinea măsurile comenzilor făcute, în marginea unor urme încercuite în vârful creion ului, închipuind paşi în zăpadă. Întoarse foaie după foaie, până ce găsi urma piciorului ei, deasupra căreia era scris, aşa cum putuse mai frumos, înflorat şi chenăruit în linii de mi­ gală: "Domnişoara Agata". Toată pagina era scrisă şi tot scrisul nu era decât numele ei ... Zămbi. Jos, cam la mijlocul hârtiei, era prins cu un ac, petecul de hârtie pe car� Agata îl desfăcu ... "Il chiamă Alexandru e botezat. Il Prinse hartia la- loc, îşi mai ceti numele ce se risipise pe toată hârtia, măgulită ca fata cărei ai se sp�ne că e frumoasă, sau iubită, indiferent de cine. Lăsă catastifulla loc, rămânând fără de gânduri. ciocănind cu degetele în scăndura dulăpiorului. Forfoteala şi tropotul din curte se isprăvise. Consulul, în pat, dormind, horcăiă ca un porc şi balele murdare de sânge şi noroi, umpleau perna în care îşi îngropase capul brobonat de sudoare, ... M > [58] - 58 - Femeia îşi scutură rochia de praful luat 'după hainele soţului, iar Alexandru Gangu, îşi suflecă mânecile căzute ale cămeşii, respirănd greu, de oboseală, - Mulţumesc, domnule Gangu ... Dacă nu erai dumneata, nu ştiu ce-am fi făcut. 7 ... - Nu mai înţeleg nimic, urmă madam SăI­ ceanu, ca şi cum ar fi vrut să se descarce de supărare, ce gânduri va ti având!... Dumnezeu ştie!... Nu se poate stăpâni deloc, şi nici nu 'ţine la băutură ca alţii ... Prietenii îl îndeamnă, iar el, parcă e un copil, atât îi lipsit de voinţă ... Un copil!. .. Nu se poate impotrivi nimănui ... - Ia lasă soro, spuse cucoana Sanda; răpo­ satul, bărbatu-meu, Dumnezeu să-I ierte acolo unde e, în fiecare zi se îmbăta de două ori, ba şi de trei ori. şi tot aşa spunea că e slab, că nu ţine la băutură, că prietenii îi dau să bea cu deasila ... Ia, câte şi mai câte... Vorbe. Aşa sunt toţi beţivii ... Ce-am păţit... mă mir de cum mai sunt". Şi scârbită de o viaţă trecută, făcu un gest de silă, scuturându-şi capul, ca să incheie: - Bine că l'a luat Dumnezeu!... - Da, dar el... - El, el!... E la fel cu toţi, îi cunosc ca pe mine. Gangu se simţea străin intre cele două femei, fără să poată spune un cuvânt. Plecă ... [59] - 59- Intrănd în casă, în fata lui sta dornnişoara., care îl privea drept în ochii ... Şi s'au privit mult timp, iscoditor, ca doi vrăj-­ maşi ce n'au nimic să-şi spună, sau ca, doi în-o drăgostiţi ce aşteaptă, unul dela celălalt.rîntâiu]" cuvânt ca apoi să vorbească amăndoi deodată .. � Ochii erau mai pătrunzători; de aceea, el lăsă. capul în jos, faţa i se oprise în năvala săngelui.. o ameţeală uşoară îl cuprinse şi înţepeni ca o­ lespede de piatră. - De ce taci? .. îl întrebă Agata. Iar Gangu., în loc de răspuns, ridică capul, o privi ca şi mai înainte şi cobori din nou privirea, care i se· oprise la pantofii domnişoarei. Îi. trecu prin minte, fugar, găndul că ar trebui să-i facă alţii.. şi apoi alţii şi iar alţii.; să aibă o sumedenie de pantofi, aşa cum Îşi pusese in gănd, atunci­ când lucrase la aceştia. Agata clătină capul, fără să inţeleagă nimic­ din găndurile lui, şi cu vorba înceată aproape' în şoaptă, stărui să-i vorbească : - Dumneata nu ştii cine e tata!... Dumneata. nu ştii cine a fost!... Şi iar se scurse o bună vreme în linişte, pri­ vindu-se în ochi, ca şi mai înainte. Cismarului i se părea că se găseşte într'o­ biserică şi ascultă răspunsurile liturghiei, când preotul zice: "Capetele voastre Domnului să. le plecaţi .. Il Şi capul lui se plecă şi mai mult; " " II I i \ ',' t:i , � i , .1 " ,1, il 1. " , , [60] 1 ! .. I j 1 " ,; • - 6) -- 'in timp ce Agata vorbea tot mai încet, de parcă nici n'ar fi voit să fie auzită: l' 1,,"; � Până şi mama a uitat, şi mi se pare că :am inceput să uit şi eu ... întoarse capul, ca şi cum ar fi voit să schimbe şirul gândurilor şi �l vor?ei, aruncăndu-şi ochii I -ŞI mâna, pe aceleaşi fascicole răsfoite o clipă ! mai înainte .. ? 1,,1 - Citeşti .... _ Când am timp. _ Romane ... _ Da ... am şi aci... Şi deschise dulăpiorul, In partea de jos, und� alături de pieile de lac, "ChevreauX ŞI colorătun, aşezate rânduri, rânduri, stau cărţile. Numere de bibliotecă, cărţi de studii cumpărate depe la anticvari sau căpătate depe la băe� de lic.eu, povestiri, studii sociale _ tipărite în broşurI de propagandă, - poezii, nuvele ... Un amestec de cărţi de toată mâna, pe cari de obicei ovrei vânzători cu coşul, le înşiră pe la colţurile străzilor, pe lângă zidul vre-unei case, sau pe sacr aşternuţi pe pământ. _ Singur am învăţat să citesc, singur am în­ vătat să scriu şi de aceia le păstrez pentrucă fie�are din ele ţine locul unui tovarăs de şcoală ... Sunt murdare, rupte ... Le-am cetit de câte cinci .şi şase ori, iar aci - şi arată cu mâna în fun­ dul dulapului - sunt cărţi noui; le îngrijesc mai bine, dar le înţeleg mai greu ... _ BravO 1... Ocupă-te ! ... [61] - 61 - - Pe mine n'are cine să mă înveţe ce trebue şi ce nu trebue să citesc; caut singur... Uite, de pildă, asta: "Dreptul constituţional", şi astă­ lai ta : "Teoria ondulaţiunilor", le ţin de geaba, că niciodată n'am să le pot pricepe, n'am ştiut că pentru cea dintăi trebue să fii avocat, să o poţi cunoaşte, iar pentru cea de-a doua, în­ văţat... Dar ce să fac ? .. Şi cu cetitul ca şi cu meseria; câtă piele n'am stricat până ce am în­ văţat să lucrez, şi pentru asta măncarn bătae, pe câtă vreme pentru cetit, nimeni nu mă bate şi poate pentru aceia sunt un nepriceput. - Acum ce citeşti ( ... - Acum ? .. şi Gangu lăsă ochii în jos, ruşi- nat parcă: - "Idile spulberate" ... un număr din bibliotecă. Fogazzaro ... Şi mai inainte ?,. - Doamna Bovary. - De Flaubert... Şi au rămas tăcuţi, şi unul şi altul; Domni­ şoara ne mai având ce întreba, iar cismarul neştiind ce să spună. Agata uitase cu cine vorbeşte. Era cu găndul departe, în lumea în care ii plăcea să trăiască şi pe care nu o cunoştea pe de-a întregul. Gangu, fericit de clipa ce-l învăluia, mi ştia cum să-şi impue şi mai mult sarcina pe care şi-o luase de a împlini nevoile oamenilor aceştia, aşa de buni, pe cari îi iubea, ca astfel să-şi lege umbra de o prietenie şi grijă părintească. [64] 1, , I ,. . \ , I - 64- moment cu ochii pierduţi, ca şi cum ar fi cău­ tat să controleze adevărul spuselor .... -- Examenul de absolvire .... Totuşi, in sufletul lui, linişte nu avu şi gândul îi fugea mereu pe urmele ei; în oraş, pe străzile înţesate de lume, închipuindu-si că o vede în to­ vărăşia a cine-ştie cărui tânăr bogat, din! lumea mare, de care nu se ruşinează şi cu care, într'o ZI, cât mai apropiata poate, se va mărita fără să ştie că el, copilul de bogdaproste, "cismarul din curte", şi-a făcut un vis din dragostea ce i-o păstra, vis care ştia bine că nu se va împlini niciodată. Ar fi voit însă, ca până atunci, să o rază mereu, să-i dea bună ziua, şi ea, să-i vor­ bsască, măcar odată pe lună, intrebându-l ce ci­ teşte sau ce pantofi a mai făcut. îşi da toată osteneala, noaptea, când sta de vorbă cu gândurile lui, să afle ceva ce l'ar putea scoate din mijlocul calapoadelor şi să-I pună în­ tr'un loc mai puţin umilitor şi mai mult apro- . piat pretenţiunilor, pe cari le-ar fi putut avea domnişoara, gândurile însă, toate sterpe, mureau fără să poată lega ceve din ele. Ridica ochii în tavan sorăşnea din dinţi şi lua calapodul sau pantofnl, pe care până atunci il migălise înfăşurându-1 în cârpe, să-I fereas­ ca de transpiraţia mânei, şi-I trântsă do pă­ mânt, ca apoi să se ducă la dulap, să se uite la urma piciorului mic, al Agatei, şi la biletelul, act de botez. , [65] \ I 1 , - 65- Pentru întâia oară, în sufletul lui, trecu um­ bra urii pe care trehueâ să o poarte mamei sale care îl lepădase fără să-i fi purtat de grijă cel puţin atâta vreme, cât ar fi putut ajunge altceva de cât cismar. In clipe de acestea, îşi aducea aminte de tot trecutul şi, pe cât memoria îl ajuta, răscoleă vre­ mea de pe când era copil, la "Leagăn", căutând să înţeleagă acum, ceeace nu înteleseso atunci. pe când a vea patru sau cinci anisori. Işi reaminti de duminicile când venea lumea. părinţii, să-şi vază copiii. Pe el nimeni nu l'a văzut vreodată şi mână de om nu l'a mângăiat, aşa ca pe altii ... Mereu pierdut, cu ochii înapoi, căuta să-şi aducă aminte de toate clipele, de toate amănun­ tele trecutului şi nu găsi nimic, nimic. .. Ba da! ... O singură dată ... Ba nu ... de două ori... a fost cineva care l'a mângăiat luându-I în brate şi care l'a intrebat: - Cum te cheamă? - Sunt botezat şi mă cheamă Alexandru Gangu. -- Gangu ? ! ... - Da ! Pe mine m'au găsit într'un gang ... "Cineva" a vorbit cu o îngriiitoare, a clătinat. din cap şi. .. Nu-şi mai aducea aminte de nimic ... La ple­ care l'a luat în braţe, l'a sărutat, a plâns şi s'a dus ... '1 , il ." :i i ! :1 C. Ardelea nu. 5 [66] I ,� I ': I 1 I I I I " , , , l' .1 I , ' - 66- _ De ce a plâns cucoana? A intrebat el pe îngrijitoare, -- Aşa! ... - De ce, aşa ? ... - I-a intrat praf în ochi! -- I-a intrat praf în ochi?.- -Da! După douăzeci şi cinci de ani, Alexandru, re­ vedea aceiaşi scenă, la care nici nu se gândise până atunci vre-odată. Femeea era da, o cu- coană. .. o prostituată sau cine ştie Avea mă- nuşi negre în mâni. " era îmbrăcată tot în ne­ gru şi. .. da, îşi aducea aminte, avea şi zăbranic negru pe care l-a. dat pe spate, aşa ca să i �t' vadă faţa. Ochii cismarului sfredeleau mereu ceaţa de­ părtărei .... L'a mai mângâiat o femee, târziu după aceia. Venise cu un domn; le-a dat la copii bomiboane şi lui i-a dat ma.i multe ca la toţi, i-a dat o cutie întreagă, l'a chemat pe nume. i-a vorbit, l'a mân­ gâiat şi a plâns; nu-şi mai aduce aminte Iacă l'a sărutat sau nu, iar domnul a spus: _ Ajunge. .. de ce plângi? .. Cine ştie al cui e ? ... - Nu-i aşa că seamănă cu Fuiu '? - Da, seamănă, într'adevăr ... - Ca fraţi ... Cucoana plângeă, domnul a luat-o de mână şi au plecat. [67] - 67- Gandurile cismarului au rămas în CHrte� lea­ gănului, frământându-şi mintea, să desluşească chipul celor două femei, cari il mângâiase şi cari ... Deodată i se făcu lumină în faţa ochilor şi oprindu-şi respiraţia, îşi trecu mana peste frunte de parcă ar' fi vrut să alunge negurile, să rămână numai lumină. Amândouă femeile aveau aceiaşi privire. Un amănunt mai mult, amăndouă aveau aceiaşi brăţară, cu o piatră al­ bastră ce anîna de un lănţuc şi cu care se ju­ case el. .. Capul îi ardea ca focul şi umilit, sta în faţa trecutului, cu ochii mari, numai lumine. - Da ... a fost mama . In suflet i se făcu alb De-acum' o cunoştea. In faţa ochilor închisi, ca într'o ploae de stele căzătoare, ce alunaeau de sub geana de sus, ca să revină iar, se infiripă fugar, chipurile a două femei ce se topeau intr'unul, ca să dispară în­ tr'un fund roşuvde asfinţit de soare. In ziua aceia, fără. să lucreze, a tot forfotit prin odae de colo pana colo, negăsindu-şi as­ târnpăr, împărţindu-şi gândurile în două: la co­ pilărie şi la vremea de acum, amestecând mereu chipul femeilor de-atunci cu al Agatei care tre­ cea ca o dâră de lumină, pe luciul unei ape. Se îmbrăcă, ca în' zi de sărbătoare şi se aşeza pe un scaun în mijlocul odăei,aşa ca un client ce venise să-şi comande încălţăminte. o· [68] '1 .il I 1 I � , n , ,; ! 1. Ji '1 l' - 68- Se .uită jur împrejur, prin casă, şi niciodată nu-i pliril ca până atunci, incăperea mai săracă- cioasă. Era ameţit. - ... Şi cismarul nu mai venea să-i ia măsu­ ră şi el avea treburi ... să plece ... şi cismarul numai venea. " intârzia... cismarul întârzia mereu ... Se uită pe fereastra deschisă, pe care venea mirosul greu al tăbăcăriilor şi imputiciunea câmpului de gun'oae, ce răbufnsă în valuri cal­ de, mânate de praf şi vânt, ca pe uşa deschisă a unei brutării, abureala caldă şi mirosul pânei coapte. - ". Cismarul întârzic, întârzia merpu. Cis­ mar ticălos! ... Se sculă să plece. Inainte de a pune mâna pe clanta uşei, o greutate mare pă­ rea că i se desprinse din creştet. '. Cismarul ve nise acasă. îşi aduse aminte de comenzile ce tr3- buiă să le ducă, a doua zi., la prăvălie şi înşiră pereche lângă. păreche, pantofii Iucioşi, pe pat, ca intr'o vitrină. - Nici unii nu sunt ca ai ei! ... Şi la ea îi ră­ mase gândul, Agata se simţea atât de bine în rolul pe care il prepar ase, încât .. abia aştepta să se înfăţişeze comisiei şi spectatorilor. Maestrul însuşi, îi spu­ AeS€ că are mult talent şi că nu se putea, să fie mai bine în rol, decât aşa cum era. O văzuse Îna­ inte, ca într'un fel ne repetiţie generală. [69] - 69- o fericea aprecierea incat îşi schimbase parcă. şi firea. Visurile erau o realitate, o realitate sirn­ ţită. Trăia rolul cu toată puterea convingerii ştiind că aşa va fi şi ea mai puţin sfârşitul ac­ tului. De aceia, nu voia: să se găndească la reîn­ toarcerea Brânduşei în casa tatălui brutal lipsit de simţiminte nobile, 'chinuind-o ziua toată, în hanul murdar, în care lumea de rând, venea să fie servită cu băutură. Completa piesă, ca şi Brânduşa, cu visurile de mărire şi asemeni ei, o supăra realitatea dându-i destul de gândit. Tehuia să intre in examen' şi n'avea rochie albă, aşa cum ar fi vrut şi cum de obiceiu au toate colegele eL Rochia albă, simbolul curăţeniei feciorelnice cu care va cuceri lumea. In clipa aceia, ca o batjocură ce i se arunca în fală, văzu cât .e de jos tavanul casei. .. cut îs 'de murdari păreţii şi scândurile duşumelei putre­ găite, fărămându-so sub apăsarea tocului 'de pantof. .. Scârbită, ca şi cum o altă uşă de casă bogată i se deschisese, abia privi cu coada ochiu­ lui, rochia sdren ţuită a mame-si, spânzurată În­ tr'un cui după uşă şi scaunul murdar, pe care obişnuia să stea tată-său. Drăcui pe toti ai casei, şi rochie şi scaun! şi părinţi. " Vru să iasă . . - Unde? .. Ginduri fără rost, i-aduseră a� minte sfârşitul Brânduşei. [70] I 1,' i " l ;; - 70- _ De ce eşti supărată? , .. o întrebă mamă-sa, care până atunci o sorbise cu ochii, privind-o pe fereastra deschisă. _ N'am rochie de examen, rochie albă, pan- tofi albi, ciorapi, pălărie. .. Trebue să fiu ÎI. alb ... Nu mai yorbi nimic .... Ochi-i mari priveau în jos numărând câte scânduri sunt in duşu­ mea, dela uşă pană în fundul odăei şi câte ar fi fost, dacă ar fi fost bătute în curmeziş ... Mamă-sa repetă, fără glas, clătinându-şi ca.- pul. .. - Rochie albă! ... A plecat frăInântându-şi mintea, ca după câ- tă-va vreme să revină şi să asculte pe Agata, care îi vorbea: _ Maestrul e incantat, a spus că sunt cea mai bună elevă ... Şi furata de viziunea mărirei ei, în vreme ce mamă-sa gândea la rochie, începu sa recite frag­ mente din scena preparată, cu gesturi, mişcări; aşa cum se cuvenea unei absolvente de conserva­ tor, Iar madalu Sălceanu, lăcrămând de bucurie, înţelegând în cavintp,le spuse, dragostea ei de al­ tădată, şi dragostea fetei în viitor, suspină 0- prin du-şi gandulla rochie. A doua zi intră în casa cismarului şi la înce­ put, ocolind, multumi acestuia pentru târguelile zilei, ca mai apoi, destul de stânienită, să-i spu- nă pentru ce venise. 1· '\ [71] -71- - Are examenul duminecă şi n'are rochie ... Gangu, bucuros stiind că de data. asta poate fi şi mai de folos "oamenilor atât de buni", se du­ se la dulăpior şi trăgând sertarul, scoase din cutia de tinichea mai multe sute de lei pe cari le Întinse doamnei Sălcean u. - Dacă n'ajunge, să-mi spui, am să cer Îna­ inte; n'am mai mult acum ... Madam Sălceanu luă banii, fără să ştie cum să preţuiască atâta bunătate de om şi încet, cu vocea sugrumată de umilinţă, mulţumi. .. - Când Agata va ajunge actriţă mare, sau se va mărita, o să ţi-i inapoieze, fără să uite vre­ odată, că rochia de examen a fost făcută de dumneata. Gangu, suspinând fără să ştie de ce, răs- punse: _. Să dea Dumnezeu! ... - Da! o să ţi-i înapoieze ... - Nu nu m'am gândit la asta. Am zis să dea Dumnezeu să răuşească. O clipă În' urmă, Agata a venit, i-a întins mâ­ n'a albă şi mică în mâinile aspre, bătătorite de coada ciocan ului cismăresc şi, scuturându-i-Ie frăţeste, spuse plină de bucurie: - Multumesc, dorulnule Gangu, mulţumesc !.... " _ ........ [72] Duminecă dimineaţa. Cucoana Sanda petrecu pe domnul Nită pana la poartă şi se uită pe urma lui, până ce nu-l mai văzu. Se ducea la poiată. Mătură curtea, şi, în mână Cu o cană şi o căl­ dare CU apă alături, stropea pământul uscat şi batatorit de multimca chiriaşilor. Se uită pe lângă bucătărie, pe unde semănase fasole, care de uscăciunea şi tăria pământului -- 'de parcă era oală, - nu răsărise nici un fir. Aruncă o cană de apă, yorbind singură: _ Aşi! . .. nici pomeneală. Nu-i vorbă, am semănat târziu, dar oricum... La anul am să pun. zOl'ele, dar le ciugulesc găinile şi-apoi , cu ." ElI atâţia chirIaşI. " '1 .... Şi cucoana Sanda urmă înainte să ude pă­ mântuI curMit de praf, rotind ochii să vadă de a mai rămas vre-un gunoi. Dascălul, se sculase şi cu ochii cârpiţi de somn, repede, netp.zindu-şi barba cu latul mânei, zoreă să nu întârzie să măture biserica, să aprindă candelele, să sune clopotele şi să bată în toacă de liturghie. _ Sărut mâna 1 ... [73] - 73 -- - Mi se pare că, ai cam întârziat. Tocmai vream să-ţi bat in geam ... - Mă fură somnul..., O fi şapte? ... - Trecute ... - Mă incurcai aseară cu domnul Consul... Ce să "ezi .... - Nu văd nimic. Du-te mai repe că o să te incurci - cu mine, "vorbă" lungă" ! - Că bine zici ... sărut mâna! Şi dascălul o şterse pe poartă, stârnind praful drumului sub picioare. - De nu te-ai mai întâlni cu cineva în cale, spuse cucoana Sanda pentru ea, cunoseându-şi chiriaşul; iar o clipă În urma: - Măi! ... ce oameni! ... Soarele sus şi ni­ meni nu se mai scoală; dorm, dorm fără griji. .. Se uită la uşile odăilor din curte. Ferestrele erau deschise şi perdelele lăsate. Căldura de peste noapte fusese înăbuşitoare. Pe stradă nu se vedea om de unde, în zilele de lu­ cru, la vremea asta, sirenele fabricelor chemau tăbăcar-ii la lucru, umplând strada. La madam Sălceanu, până searea târziu, fu­ sese lampa aprinsă. Didina, nevasta tăbăcarului Gheorghe, meştera în croitorie, Agata şi mamă-sa. câte trele, au lucrat de zor, să termine rochia domnişoarei, cu care trebuia să se ducă la exa­ men şi obosite acum, dormeau, şi fată, şi mamă şi, acasă la ea, peste druIU, croitoreasa. Vremea trecea, soarele se, înălţa pe cer şi cu- [74] - 74 - coana Sanda făcu de gardă până ce, curtea toată, încep'l a se trezi la viată. Cea dintăi, fu nevasta lui Mezzano care, cu coşulaţul pe mână,· se ducea după târgueli. � Bună dimineaţa! . .. Cum ai dormit azi noapte cucoană Sanda'? ... _.- Cald ... -_ .. Cuptor, nu altceva . - Te duci la piaţă? . - Da ... Şi plecă. Rând pe rând, se sculară vccmu, eşind prin curte. Cântăreţul, în cămaşă de noapte şi cu o ceşcuţă de cafea, şezu pe un scăunaş în faţa u­ şei, apoi Ghorghina care pleca şi ea, ducăndu-se la o cucoană ce o chemase să-i ajute la trebile casei, Alexadru Gangu, care la fereastră, în faţa unui ciob de oglindă, se bărhiereă, apoi domnul . Sălcean u, cu un scăunel în faţa casei, fumând şi cstind într'o carte, Madam Sălceanu şi în cele din urmă, domnişoara Agata. Toţi respirau aerul curat şi răcorit de stropeala curţii. . -' Cat e ceasul? ... întrebă Agata pe proprie­ tăreasă. - Să vedem ... Şi cucoana Sanda intră în casă, în vreme ce Alexandru răspunse înt grabă: - Opt fără douăzeci ... - M ul ţumesc. --- Opt fără un sfert, spuse şi cucoana Sanda. - Mersi. [75] - 75- - Ei domnişoară, să te văd ce faci azi? .... zise italianul. -' Iti pot spune de mai înainte: bine! ... - Cred! ... Mi-aduc aminte, acum două zeci de ani, eram şi eu în fierbere. . dădeam exa­ menul, ca şi dumneata; eram la Roma. îmi eră. frică şi tremuram ... Cu un an înainte, unui ab­ solvent, ii scârţâise vioara, de parcă dăduse cu sapun pe coarde. Când am pus mâna pe arcuş, nu mai vedeam pe nimeni. In faţa mea părea că o ceaţă deasă se lăsase, notele depe portativ, păreau că se lun­ gise ca nişte cârlige şi îmi intrau în ochi, sim­ ţindu-lo cum îmi sfredeleau văzu. Cântam Sonata Kreuzer a lui Beethoven .. , Când am terminat, am rămas Cu ochii mari des­ chişi la sala care era plină, fără să pot vedea ceva ... Nu auzisem nimic ce cântasam ... Părea că vioarei i se spărsese fundul şi sunetele toate, se pierdură în aer. Eram roşu la fată şi nădu­ şeala curgea depe mine, de parcă ridicasem pie­ tre de moară. Lumea a început a aplauda şi abia atunci, sgomotul bătăilor în palme, jn'a trezit. Profesorul mi-a făcut semn cu mima că e des­ tul. .. A urmat o clipă de linişte, şi revenit din turburarea în care mă găseam, privii în rândul scaunelor din sală. Aşi fi vrut ca cineva să-mi strige că am fost bine; neam să aud, TIU să În­ ţeleg, căci, inţelegerea poate să fie greşită ... A­ tunci, preşedintele comisiunei, către care îrrrl [76] 1, , li ,� �, 1. l' I - 76- mutasem privirea pc care nu o mai puteam stă­ pâni îmi spuse greoi, de parcă şi-ar fi dat su- fletul: _ a să ajungi un mare artist ... un virtuos ... Mi-a spus şi profesorul la fel, şi toţi cei din co­ misie ... E ! ... pe atunci nici nu ştiam că exis­ tă o lară căreia ii zice România şi că eu am să vin să cânt în' mulţime, cu alţii în rând, să mă chinui pentru o bucăţică de păine, să stau în strada Broşteni şi ... Oftă cântăretul privind ca într'o oglindă, vre­ murile de altă dată, cu ochii împăisnjeniţi, tră­ ind aevea anii din urmă şi insarrinat la faţă, cu bucuria vremei trecute, urmă: _ Aveam visuri, visuri ... Atunci eram un Pa­ ganini, şi mereu visând, îl lăsasem în urmă, eram eu ... Acum dau lectii şi cânt. Cânt în orches- tră ca atâtia şi atâţia. " şi dau lecţii ca şi ei. Am fost în franţa, Anglia, Germama, Brazilia ... Şi? ... Domnişoară, profesorul meu de atunci a fost un mincinos. .. Arta e aşa de grea încât niciodată nu poţi sa ştii care va ajunge. Un elev poate să fie silitor, altul mai leneş ... Nu totdeuana însă cei silitori "01' ajunge �i niciodată cei slabi, nu vor fi coi mai proşti ;11'" ,tişti. .. Ai să vezi dumneata, al să vezi... aş­ teaptă! ... ,Agata îşi curăţa unghiile, gândind poate la spusele cântăreţului, poate la altceva" sau la ni­ .mic ... [77] r I � - 77- Cismarul, îmbrăcat curat, în haine de sărbă­ toare, eşi în curte, dete buna dimineaţa domni­ şoarei şi celorlalţi şi şezu pe scaunul pe care şi-l adusese. Consulul. care până. atunci ascultase mărturi­ sirile italian ului, puse cartea pe fereastră şi ui­ tându-se lung la Mezzano, clătină capul, se în­ dreptă mai bine în scaun şi spuse cântăretului, rar, apăsat, de parcă ar fi fost preşedintele co­ misiei dela Roma: - Mi se pare că profesorul dumitale a fost un dobitoc Da ... Te uiţi la mine şi nu crezi? . Un dobitoc! şi încă mare ... mare de tot! . Da! ... Şi rămase aşa Consulul, cu bărbia sprijinită în piept, uitându-se lung la omul ce-i sta in faţa şi care nu prea întolegcă ce i se spune. -- Nu înţeleg, domnule Sălceanu ... _. Pentru că nu vrei. " pentru că aşa sunteti voi toţi ăştia care credeţi că aţi speriat lumea ... Da ! . .. Ştii cine e artist ? Ştii ? Ştii cine va fi mare ? . . . Haide, răspunde ! . - Nu ştiu! ... --- Păi fiu ştii. .. Să-ţi spun eu: pe tine nu te tae capul, .. Artist mare este numai acela care ştie că marirea e în el. .. Să ai conştiinţa valorii tale şi a valorii absolute şi în ziua în care vei Jluteel. să le aproprii pe una de alta, atunci eşti mare ... Atunci! ... - Indiferent dacă ţi-a spus [80] mai spuna ceva, işi luă seama şi sfârşi mai .mult ca pentru el, în acelaşi refren: - ... Şi ăştia au fost nişte dobitoci, însă de proporţii gigantice nu-i merita omenirea. Flecă. Vioristul era supărat, Agata la: fel şi Ale­ xandru Gangu, tot aşa. Fiecare gândea la ceva şi la toţi trei le suna in urechi cuvintele domnu­ lui ConsuL .. Indoiala se lăsase în sufletele lor şi zădărnicia aspiratiilor le intuneca mintea, mai puţin lui Gangu care nu prea intelesese mult din cele două nume pomenite: Baudelaire şi Beethoven. Departe, dinspre bulevardul Lânăriei, abia se auzea în! liniştea dimineţei, jelania răguşită a unei flaşnete ce chinuia un vals de Straus ... Filarmonistul a intrat în casă, Agata şi-a pus pălăria şi trecand pe lângă Gangu, înclină ca­ pul salutind. Se ducea la examen. - Isbânda bunii, domnişoară!... i-a spus cismarul şi după ce s'a uitat din poartă pe ur­ ma ei, a intrat în casă, a luat o carte şi a înce­ put a esti, întorcănd pagină după pagină, fără să poaw� inţelege ceva. Era, greu şi moleşit de gânduri, de parcă cutreerase o lume nouă. Incerca să- şi aducă aminte de tot ceace spu­ sese Consulul, căutând să priceapă rostul cu­ vintelor, căci vorbind, domnul Sălceanu se UI­ tase şi la el, ca şi cum lui i s'ar fi adresat, ba s'a uitat mai mult la el de cât la cântăret, iar la " , l' � \ \ 1 1· 1 I i' .1 " - 80- r I '\ \ i, 'l � 1. I I , � [81] r I ! 1, 81 Agata nici n'a privit, de parcă nu era acolo şi cu cât se chinuia, voind să inţeleagă mai mult, cu atât mai grt.u ii era. Lăsa capul în pământ şi state aşa, până ce in­ tru târziu, i se lumină parcă în faţă, batjocura preţuirei că el nu putea fi nici mediocru măcar, şi că el e sclavul propriei lui firi. Iti odae, cântăretul, luă viora, se uită lung la ea cercetând-o pe toate feţele. O netezi uşor cu mâna, ca fruntea unui copil, apoi o apropie de obraz şi o ţinu lipită, ascultând 'povestea vi­ oarei ce se amesteca, in hăuitul golului, cu pro­ pria-i respiraţie. Vioara povestea într'adevăr, şi povestea atâtea şi atâtea nădejdii, atâtea :;;i atâtea decepţii, în cat îl făcu să-şi umezească ochii în lacrimi, înăbuşind un suspin adânc şi greu, ca şi cum şi-ar fi dat sfârşitul. Incercările do compoziţie, temele făcute în conservator, interpretarea clasicilor, deslegarea tainei sufleteşti a acestora. şi a altora, trăia în povestea vioarei. - Are dreptate consulul l . " " ... constiinta . valoarei absolute te ridică ... numai atunci eşti mare, când ... " Vioara povestea. din plin', ceeace spuse omul căzut în beţie. Agata era în examen ... Comisiunea profeso­ rilor, in frunte ('11 directorul Conservatorului şi c. Ardeleanu. 6 [82] ,1 "' , ' - 82- directorui Teatrului Naţional, erau în jurul me­ sei. In sală lume multă: actori bătrâni şi tineri, rude de-ale elevilor, ziarişti, ofiţeri cari venise să-şi luneco ochii pe trupurle mlădioase ale noi­ lor actrite, bogătaşi viţiati în desfrâul vietei, in­ chipuiţi in protsguitori şi cunoscători ai artei; ti­ neri visători, viitori candidaţi la lumina rampei; un amestec de chipuri diverse cu aceleaşi patimi, invaluite în ceaţa transparentă a oăutătorilor de frumos şi pe deasupra tuturor, plutea ceva din caracterul de sărbătoare, pe care gravitatea co­ misiei o da, nru examenului, ci mai mult defini­ tivatului de libertinaj. Ei aveau să hotărască cine rămâne şi cine nu. S'au psrindat ele"ele şi elevii, singuri sau câte doi şi mai mulţi, îmbrăcând veşmintul sufletesc al oamenlor pe cari autorul ii ereiase. Unii erau bine, alţii mai puţin bine, şi altii rău. Comisia însă trebuia să-i absolve pe toţi. Trebuia, pentrucă arta nu se invaţă cum se în­ vaţă croitoria, modele, bucătăria sau ori şi ce alt meşteşug. Cum conservatorul dă numai îndrumări de artă, uşor era de înţeles că cine nu se putuse Iolosi in trei ani de ele, nu se vor putea folosi nici în treizeci. Succesul cel mare l'a avut Agata. De cum a eşit pe scenă, frumuseţea ei a cucerit sala. 1 se spuse de altfel de către maestru chiar, că fru [83] b - 83- muscţea fizica are o mare insemnătate în erar­ hizarea valorilor. Frumosul fură ochii, mai cu seamă când im­ prejurările fac să evidenţieze şi mai mult. A fost degajata in joc, replicele sigure, inter­ pretarea bună ... () olevă care şi-a învăţat rolul după indicaţiile Maestrului, la cari indicatii, conştient sau inconştient, se adăoga clipa de rea­ litate. Aplauzele nu mai contencau. Spectatorii fră­ mântau de satisfactie, dând proporţii dispropor-· ţionato cu realitatea evenimentului. Comisia examinatoare era bine dispusă schimhand în şoaptă aprecieri, zâmbete şi priviri: --- E bine! ... - Foarte drăguţă ! ... - Frumoasă, dragă, frumoasă .... - Bravo! ... Maestrul era bucuros, cu faţa plină de lumi­ nă, privind în sală triumfător asemeni patronu­ lui de restaurant care ştie sau bănueşte numai, că la el se mănâncă mai bine ca ori unde. Directorul Teatrului Naţional i-a oferit anga­ jament pentru stagiunea viitoare, comisia i-a strâns mâinile şi mulţi nesătui de bunurile ome­ neşti, dintre spectatorii de faţă, ca şi cei depe scenă, cari urmărise mişcările şi silueta elevei, ca şi zâmbetu-i de o puritate feciorelnieă, fără să fi inteles nimic mai mult decât propriile lor apetituri, i-au aruncat flori ca unei regine în 6" [84] . J I • 1" i l' II i I II \ � I i .1 1,' - 84- tile de sărbătoare, sau ca săruturi pătimaşo în clipe de uitare de sine . Agata cucerise ! ... Când a plecat spre casă, în [uru-i ciripeau colegii şi colegele, apropiindu-se cât mai mult de ea, ca vrăhiile de o mână de mei, râzând şi vor­ bind, de parcă a lor era lumea. Nu gândeau la nimic. în clipe de acestea nu se gân'deşte. Vor· beau toti ŞI nu se auzeau nici unul. Tinereţea învălui totul în expansiunea ei şi a vieţei, che­ mind după dânsa pe foştii spectatori, ca un vârtej de vânt ce stârneşte ţărăna şi gunoiul, ri­ dicându-l sus, spre albastrul tăriei, să pluteas­ că o clipă în spaţiu, ca apoi să cadă iar pe drumul de unde au fost ridicate. Cite o hârtie sau o .frunză pălită de arşiţa soarelui sau de vânt, înainte de vreme, roteă in mijlocul furtunei,. şi praful orbaa Un bătrân' şi un tânăr, cel bătrân înainte, cel tânăr inapoi, urmăreau grupa tinereţei gălă­ gioase. La un colţ de stradă s'au desprins doi dintre candidaţii gloriei de mâine, apoi încă unul, doi, şi .pe măsură ce fiecare pleca, se re­ găseau abia atunci gândind mai temeinic, la ceeace aveau de făcut în viitor. Şi pas cu pas, pâlcul gălăgios al absolventilor, se impuţină, până ce nu mai rămăsese decât Agata. Bătrânul, ce··i venea pe urmă, grăbea paşii, sufla greu, era astmatie şi nu ştia cum să o ajungă. Ii jucau ochii in cap, ca la un viezure, 1 [85] - 85- şi cu cât grăbea, Agata se tot îndepărta mai mult, mai mult, până ce obosit, bătrânul s'a o­ prit locului apăsând greu mâna pe pievt, ds parcă ar fi voit să opreasca sufletul ce zarea să iasă, asemeni lui care vrea să ajungă. Respira adânc şi cu ochii mereu pe acelas drum pe care silueta albă a elevei aluneca, işi aduse aminte do vremile de altă dată. Pe Iângă el, ca o boare răcoritoare de vânt, trccu repede cel tânăr. .. Făcu câţiva paşi nu­ mai, apoi încctinindu -şi mersul, ajunse lângă ea. Bătrănul se uita mereu ... Inima nu voia să-şi w:;ureze bătăile. ' . Lumea trecea în sus şi în jos ... A pierdut-o ... Năduful i-a stat ... S'a întors pe aceiaş cale, gândind cii poate o va. mai întâlni când-va. Tânărul mergea in pas cu Agata ... I-a vor­ bit de succesul pe care l'a avut, de frumuseţea scenei pe care o alesese pentru examen, scenă în care a completat magistral pe autor care nici nu se putea gândi la o mai desăvârşită inter- , prstă, Şi el, care era cunoscător în ale teatrului, îi prevestea cel mai mare succes pe care l'a avut vre-odată o actriţă sau un actor. - Talentul dnmitalo fără de seamăn, e o co­ moară de care trebue să ne mândrim.. . Dum­ neata nu mai eşti a dumitale; dumneata eşti a noastră a. tuturor ... La Paris, am văzut. .. r ' il [86] � 86- Şi tânărul viu şi plin de viaţă spunea atât de multe şi aşa de Irumos, încât Agata credea că ea vorbeşte. Ochii i se oglindiră în ai lui, închipuită în fe­ ricirea pe ca.re o găsea de neasemuit, cu atât mai mult cu cât venea dela un străin pe care nu-l :văzuse niciodată şi care, după toate aparenţele, trebuia să fie cineva. Era liberă. Din clipa aceia se socotea o perso­ nalitate. Călca mai cu greutate pe picioruşele-i mici, cu greutatea laudei. Capul mai sus, ochii mai scrutători, ca ai vulturului mereu setos de al­ bastrul înălţimilor, şi inima mai grăbită. Liberă, ca şi pe scenă, răspundea cuvintelor insotitoru­ lui ca şi cum trebuia să-şi dea replica. Zâmbetul li era pe buze, bucuria în suflet şi gestul mâini­ lor neastâmpărate, astfel că toată înfăţişarea ei păstra ceva din intimitatea aceleia ce a cunoscut omul, - drag poate, - pe care îl revede după luni sau ani, aşa cum se întâmplă mai putin în viaţă şi mai mult în teatru, când autorul îi de­ părtează la început ca apoi să-i lege sufleteşte, pe vecie, sau să-i ducă la un capăt de act care se curmă cu o pocnitură de armă într'un desiş cu pomi de carton şi frunzele zugrăvite, sau în­ tr'o cameră vecină, care niciodată nu e cameră. Amândoi jucau teatru. Timpul trecea, străzile fugeau sub picioarele lor şi ... [87] r 1 f 1 fi ., r: ( I i I ţ - 87- Cineva îşi ridică pălăria salutând ... Era. Alexandru Gangu. Agata deschise mari ochii îrnpăienjeniţi până atunci de vis şi băgă de seamă că se apropiase de casă. Era. pe Cuza Vodă. Se opri. Mereu cu acelaş zâmbet de cucerire pe buze, întinse mâna însotitorului. - Mă ierti... am ajuns. 'I'ânărul ridică mâna albă ce i se întinse până la buze, o sărută odată, o tinu strâns de dege­ tele-i subtiri ca de ceară, o mai sărută iar şi îşi spuse numele: - Andrei Grigore, doctor chimist dela Mit­ vaida. - Agata Sălceanu. Andrei încă îi tineă mâna într'a sa ... Ii ceru o revedere pentru a doua zi, sau când va voi. . Agatei i se păru pentru un moment ceva ne­ înţeles. Se îmbojură la fată, ruşinată parcă de cine ştie ce gânduri; imediat însă îşi aduse aminte că e actriţă şi că ar fi caraghios din par­ te-i să pară aşa. de stângace. Se reculese şi li­ niştită în aparentă, cu acelaş zâmbet pe buze şi mişcări în trup, răspunse: - Mâine... Imediat îşi dădu seama că prea repede a pronuntat cuvântul. Işi muşcă buza de jos şi în poza de a gândi la ceva, urmă brusc ca la o aducere aminte: - Ba nu! ... Nu mâine! ... Apoi, după o clipă de chibzuire, cercetându-şi memoria: • [88] " " I� t� ,1 - 88 - - Da!... Da!... Mâine, mâine... la şase, la teatru, adică în fata teatrului. - Mâine la şase. Şi Andrei Grigore sărută din nou mâna de care n'ar fi voit să se mai des­ partă. Departe, dintr'un colt de stradă, Alexandru se uita la ei. Agata a plecat spre casă, iar tânărul, pe acel aş trotuar, se înapoia mândru, înfierbântat de gân­ duri şi socoteli viitoare. Când a ajuns în dreptul cismarului, acesta i-a trecut în' fată uitându-se Ia el, ca şi cum I'ar fi pretuit dintr'o singură pri­ vire. Lui Gangu i se părea că se învârteă strada cu el, se sprijini de peretele unei case şi rămase aşa. Intelesese în chipul celui ce trecu cât era de fericit. Un sfert de ceas în urmă, nedumerit, se în­ treba unde plecase, şi, n'a fost chip să-şi aducă aminte. Când s'a întors acasă, Agata era in curte, în fata uşei, iar în [uru-i, Mezzano cu nevastă-sa, cucoana Sanda, domnul Niţă care venise atunci acasă din piaţă şi se scobeă de zor în nas, Didina - croitoreasă - şi madam 8.ălceanu. Toti vorbeau şi toti erau bucuroşi, ca şi pâlcul tllleretii pornit dela Conservator, de parcă soa­ rele atunci răsărise după luni întregi de vreme inourată. Agata povestea scena examenului. .. [89] I - 89- _ Eu te felicit din toată inima şi-ti doresc succese tot mai mari, spuse.cântăreţul; şi gân­ dind la vremea lui, pe când luminoasă i se aş­ ternea calea vietii, clătina capul suspinând; bucuria Agatei îi aprinse sufletul şi în clipa aceia, se simţea ca şi atunci. Luminozitatea mă­ ririi pe care i-o prevestise maestrul, îi reîmpros­ păta curajul şi ca şi cum şi-ar fi spus sie-şi, SE, adresă domnişoarei: - Vei ajunge!... vei a:junge! ... ţi-o spun eu . .. In faţa minţei i se înfipse aevea parcă, chipul gras şi roşcovan al profesorului dela Roma. - Să trăeşti t ... - Să trăeştil '" i-a spus şi cucoana Sanda, şi domnul Nită, şi croitoreasa ... Ochii tuturor erau luminoşi, cum rare ori sunt ochii oamenilor la bucuriile altora. - Să ajungi cea mai mare artistă, spuse ne­ vasta italianului scuturând-o de amândouă mâi­ nile, ca şi bărbatul meu, pe care toţi îl cunosc ... vioară primă; vioară primă să fii şi dumneata. Gangu, intră pe poartă, cu capul ameţit, că­ tând cu privirea în. pământ. Vedea încă, cum îi strângea mâinile ţinându-Ie între ale sale, să­ rutându-i-le, odată, de două, de trei ori, şi iar ... De-acum domnişoara era alta, decât aceia pe care o crezuse el. De bună seamă, o dragoste veche, o dragoste [90] , . •• I - 90- nebănuită cum nebănuită va fi fost dragostea lui de ea. Cercetă clipă cu clipă, toată scena, ca şi cum ar fi voit să înţeleagă din mişcările mâinilor şi aplecarea corpului, în dreapta şi stânga, ca într'o legănare, cuvintele pe cari le vorbise, cuvintele de iubire pe cari străinul i le spusese ... şi iar văsu despărţirea tărăgănată, cu întârzieri ... chipul sătul de mulţumire al străinului ce trecu pe lângă el învârtindu-şi bastonul gata, gata să-I lovească. Cu gândurile astea intră în curte cismarul. Ar fi voit să se ducă in casă, să lase perdeaua de stambă colorată în dreptul ferestrei, să fie sin­ gur, să se chinuiacă gândind, până ce doborît de el, să se culce, să doarmă, să doarmă mereu şi vis să i se pară, ceea ce aevea fusese, dar făcu numai câţiva paşi şi madam Sălceanu, fericită, îi împărtăşi bucuria: - A reuşit! ... Gangu se apropie scoţându-şi pălăria şi sa­ lută, Faţa îi ardea. iar capul îl durea. de parcă cineva îl lovise in creştet. - Am fost cea mai bine, domnule Gangu ... Am fost aplaudată; pot zice sărbătorită: o nebu­ nie! ... Nici nu mai ştiu ce să spun. Agata fără să mai facă actoricie, întinse amân­ două mâinile într'un gest naiv, de fată neprice­ pută, să arate o stare de lucruri petrecute. Retrăiă clipa examenului, vedea sala, comisia, [91] - 91 - spectatorii. .. In rândul întâi erau doi bătrâni ce îşi muşcau buzele morfolind din gură; mai în fund, un ofiter care îşi tot cătă loc privirei să vadă printre umerii şi capetele celor ce-i erau în fată; o domnişoară, o doamnă, trei domnişoa- ': re, colegele din anii ceilalti şi cercetând sala, loc cu loc, îşi aduse aminte de cel ce o condu­ sese până aproape de casă, de Andrei Grigore ... li pomeni numele de două trei ori... întâlnirea pe a doua zi ... cuvintele frumoase ce i le spu­ sese. Ameţită parcă, rămase cu ochii pierduti în gol, fără să clipească, uitând unde se află, cău­ tând locul lui în sală. Impreiurul ei nu mai ve­ dea pe nimeni. Căuta cu ochii în dreapta, în stânga, inălţându-se pe vârful picioarelor să vada peste capetele alor ei, ca după o clipă de indoială, să se uite într'un punct fix, fără să mişte, de parcă ar fi stat în fata unui aparat fotografic. Lăsă ochii în jos ruşinată şi impurpurată la fată. 11 găsise. Andrei Grigore sta într'un cap de bancă sor­ bind-o cu privirea. - El era! .... --: Ce-i, Agata? .. o întrebă mamă-sa neinţe- legând nimic din atitudinea fetei; ti-e rău? ... - Nimic! ... Mi-am adus aminte de ceva. Şi revenind din lumea gândurilor, găsi ochii ascul­ tătarilor atintiti asupra ei, închipuind, fiecare, intr'o măsură sau alta, examenul. . '\. sit [92] )j I - 92- Agata începu din 'nou a spune amănunţind cele petrecute, revenind de două, trei ori, asupra aceluiaş lucru, mereu uitând să completeze un gest sau o privire a comisiei, a spectatorilor sau chiar a partenerului care părea uluit în fata ta­ lentului ei. Nimic n'a uitat din ceeace credea că poate să intereseze, sau să evidenţieze şi mai bine suc­ cesul avut, şi toate acestea mai mult pentru ea decât pentru cei ce o ascultau sorbindu-i cuvin­ tele şi pe cari îi categorisise de mult ca "lume de rând". Era un îndemn în crezul ei. In vreme ce toti căscau ochii şi găseau cuvenita de laudă, incuviintând cu gestul sau zâmbetul cele spuse, fi.ecare dintre ei, trăind bucuriile domnişoarei, le trăiau pe ale lor. Domnul Nită, redeşteptând amintiri, povestea o situatiune ana­ logă, - credă el - când, cumpărând nişte boi pentru tăiere, negustorii cu cari avusese afaceri, se minunau de atâta pricepere; de aceia domnul Nită nu se opri de a spune, ţinând isonul celor­ lalti : - Bravo! ... Aşa imi place mie; să fii des­ gheţată, Iar când o fi să te măriţi, tot aşa să fii, să. ştii pe ce pui mâna ... Bravo, fată! ... Gangu tăcea. Din zece cuvinte spuse, două abia dacă îi intrau în urechi, de uluit ce era; iar mai în urmă, când se limpezi ca de betie, aştepta ca Agata să vorbească şi despre tânărul care o în- [93] · t t r - 93- soţise. Ea însă deşi înţelesese mocneala cisma­ rului, nu pomeni nici un cuvânt de parcă nimic nu s'ar fi petrecut, trecând peste amănuntul acesta. Femeile sâsâiau ca gâştele minunându-se ŞI clătinându-şi capul, manifestând astfel şi mai vădit, admiratia pentru cele auzite. Când domnul Sălceanu se întoarse dela câr­ �iumă, făcând sforţări să calce tot mai drept, de parcă cineva îi întinsese o sfoară în cale, cum îi ' văzu pe toţi adunati în faţa casei, crezu că vre-o nenorocire se intâmplase; imediat însă ce zări pe Agata, îşi aduse aminte de examen, făcând astfel legătură între mulţimea chiriaşilor şi veş­ tile aduse de ea. Călcă înainte, apăsat, mereu cumpănindu-se pe picioare. - A răuşit spuseră cei din jurul Agatei; a răuşit întâia! . Domnul Sălceanu se făcu a nu auzi. Oprin­ du-şi paşii în fata lui Mezzano se uită la el de parcă ar fi voit să-i vorbească. - Am răuşit tată!... îi spuse fata împărtă­ şindu-i bucuria cu expansiunea copiilor în clipe de neastâmpăr, Dar tatăl tăcu ca şi mai înainte, apoi centi­ nuând şirul vorbelor începute sau sfârşite în pra­ gul portii, când plecase la cârciumă, urmă me­ reu uitându-ss la italian: - Acum sunt dispus să te ascult... Ia vioa­ ra! ... Sonata Kreutzer e una din bucăţile în care [98] , o, ,. I ' 1 l' I il I 1 , " - 98- schis ochii, a privit bolta cerului "cu. nourii cari prihegesc", ca şi cum de acolo veneau su­ netele sau acolo se pierdeau... clătină capul, ca pe urma unor vremuri asîinţite şi îşi sprijini din nou bărbia în piept. Alexandru Gangu, care cu o clipă mai înainte, cât citise consulul, căutase să înţeleagă litera şi cuvântul ce alcătuia scrisul poetului, rămase cu o nostalgie neinteleasă în suflet şi slăbit într'o clipă, ca după o boală de luni, simţea cum se pierde, cum se distramă asemeni norilor fugari în zilele de primăvară, şi starea aceasta sufle­ tească îl făcu să-şi simtă bătăile inimei, grăbite sau [ntârziate, aşa după cum arcuşul plângea pe coardele vioarei ... Ochii i se umplură de lacrimi şi a plâns, aşa. cum nu' plânsese niciodată până atunci. Nu gândeă la nimic. Era numai suflet, suflet care se topeşte ca ceara. Cu sufletul ascultase Gangu şi pe cel ce cetise şi pe cântăr�. Când arcuşul murea pe ultima coardă a vioa- rei, Mezzano se uită în ochii pe jumătate [nchişi ai beţivului, apoi la cismar; apoi la vioară pe coardele căreia încă îşi mişca degetele. Şi liniştea creştea în jurul celor trei oameni., ca în miez de noapte. _ Ai căntat destul de bine! ... spuse, întârziat, domnul Sălceanu. Dar, vezi... mare, mare e numai Beethoven, cum mare este şi Baudelaire, [99] I l. I - 99- deşi pe unul rai căutat tu, -iar pe celalt, l'am cetit eu; doi neisprăviţi ... Nu! ... Tu nu poţi fi artist, dacă atâta frumu­ sete nu ţi-a putut răscoli sufletul, ca să poată plânge şi el de dorul celor neîmplinite... Nici eu nu sunt Baudelaire, nici Agata nu va fi ni­ mic, şi nimeni, nimeni dintre noi nu însemnăm nimic, afară numai, - rămân la aceiaş părere a mea, - singurul care ar fi putut să fie mare, e el ... şi iar arătă cu mâna spre Gangu. - Cis­ marul... Uite-l... plânge! Aşa-i că am avut dreptate să spun că nu-l merită omenirea? .. Ce te uiţi aşa la mine?.. Am spus un neade­ văr? ... Nu! ... nu... Omenirea suntem noi: dumneata un viorist de orchestră, şi eu un beţiv şi ... Da, numai noi doi suntem omenirea ... Iu­ bim durerile altora, ne întristează bucuriile lor şi ne batem joc de cele sfinte ... Pentru noi se invârteşte pământul, freamătă codrii, se sbuciu­ mă marea şi se tescuiesc strugurii ... Şi ca şi cum şi-ar fi adus aminte de ceva de seamă, se întoarse spre cismar, spuindu-i: _ Du-te,· străinule, şi adu-ne să bem! ... Beau eu şi cântăretul cântecelor altuia. - Haide, pleacă! . .. Pe drum ai tot timpul să plângi şi până te vei întoarce, să şi isprăveşti... Vezi să fie dela ghiaţă? .. Nu-ti dau bani ... e cinstea ta!. .. 7" [100] • I � 111 I I '1 I I , Trecuse vreme de când Gheorghe, tăbăcarul, făgăduise domnului Sălceanu că va vorbi la fa­ brică, să-i găsească de lucru şi nu îşi uită făgă­ duiala, cum însă în biurou nu era nici un loc liber, iar meserie nu ştia, n'a fost tocmai uşor. Aşa că a trecut vreme şi aproape se şi uitase de stăruinţa pe care tăbăcarul o pusese, pe lângă ajutorul de contabil şi pe lângă domnul Ghiţă, contramaestrul fabricei, cum uitase şi Consulul de făgăduiala prietenului; când, într'o bună zi, domnul Ghiţă îi spuse lui Gheorghe, că poate face loc omului despre care îi vorbise, în locul lui Dumitru, supraveghetorul atelierului de talpă şi al dubelor de tăbăcit, care din cauza nenumă­ ratelor reclamaţiuni a fost concediat, şi domnul Ghiţă repetă, propunerea: - Aşa că dacă vrei... e locul liber. Poate să vină chiar de mâine. � Cum de nu! ... Vine cu mine! ... Seara, la cârciumă, între două pahare şi o sticlă cu vin, Gheorghe, după ce dete explicatiuni domnului Consul, de ceeace trebuia să facă, în­ cheie: - O să-ţi fie bine ... o să vezi ... [101] � .. - _. � . . 101 I t. r Consulul primi oferta într'o doară, numai şi numai să nu strice cheful prietenului. Ştia bine <:ă a doua zi va face .în aşa fel încât să scape - [255] r -255 - cum pentru el ar fi vorbit, ci nu altuia, continuă: - Voiu pleca, pentru că în ticneala asta e ceva din setea de necunoscut care a sălăşluit în anii tinereţii mele, în sufletu-mi. Eu n'am fost născut să fiu nici ceeace am fost altădată, nici ceeace am fost de atunci încoace ... Mi-a plăcut să în­ vărtesc caleidoscopul vietei şi niciodată să văd de două ori in rând ce am văzut odată ... Lumea bună cere să fii altcum, adică aşa cum n'am fost eu; iar când am încercat să fiu ca toţi, am căutat să-mi înşel pornirile. trăind mereu cu gândul în alte părţi şi mereu rămânând cu tru- pul în lumea în care trebuia să mă învârtesc. Largul mărilor ca şi adâncul lor, chiamă me­ reu pe acei ce au încercat o singură dată măcar să-i înţeleagă seninătatea şi sbuciumul ... Cine pleacă nu se mai întoarce. Nu! ... Miragiul e în ochii noştri. Nevastă-mea e moartă! ... Stai!... Nu te speriă ! ... E moartă de mult. " Viata ei s'a stins de când a incercat să se omoare, dar ce vorbesc cu, poate şi mai de mult încă, de pe când. " Ascultă, ceeace n'am spus nimănui până acum, îţi voiu spune dumitale. Trebuie! ... E o nece­ sitate ... Reprezentam, sau aş fi putut reprezenta, inte- . :j : � l .j 'l , [256] -256- resele ţ,ării la Pelrograd. La un ceai dat de Mi­ nistrul de Externe Contele S _ . _ fac cunoştinţă cu sora acestuia, o rusoaică tânără, frumoasă şi cutezătoare. Eră prima aventură amoroasă de durată de când eram însurat. Pentru că nu am vreme şi nu despre ea vreau să-ţi vorbesc, ci despre cauza determinantă a decăderei mele şi îndeosebi despre sufletul nevesti-mi, voiu fi scurt în povestire. Rusoaica îmi devine amantă şi timp de aproape doi ani, neştiuţi de nimeni, am trăit împreună. Sunt rechemat în ţară. Un altul stă­ ruise să mă înlocuiască. In politica interesele de partid primează, Trebuia. să trec la Atena. Ru­ soaica ştie şi ca să mă păstreze, nu pentru mine ci pentru ea, prin ministrul S... fratele ei, in­ tervine având în vedere anumite chestiuni de Stat, să rărnân mai departe şi aşa se şi întâmplă. Imediat în urmă, ca o chezăşie şi în acelaş timp ca o răsplătire pentru actele politice, inexistente de fapt, sunt decorat atât de guvernul rus cât şi cel român. Rezultatul a fost că eu am continuat a fi şi mai departe amantul rusoaicei. CI' era fatal, trebuia să se întâmple, stăpânirea tot mai muită ce o pusese pe mine mă plictiseă, de aci reproşuri, certuri şi ameninţări din partea 1 t . '. U,'" a ... · [257] • - 251 - ci până ce s'au rupt legăturile între noi. Târziu, un nou ceai în saloanele ministrului de Externe Contele S... Toti ambasadorii, toti plenipoten­ ţiarii, toti demnitarii cu doamnele şi printre ei. şi eu, trebuia să mă duc. Uit concert de instrumente de coardă, se cânta din Tcheaikowski. Lângă mine rusoaica. îmi vorbea şi răspundeam noilor încercări de a re­ veni la prietenia de mai înainte. Am refuzat, voiam chiar să mă ridic sub un pretext sau altul, să plec sau să-mi găsesc o altă tovărăşie de dis­ cutii. Când linişte se făcu în sală şi lumea mo­ safirilor se îndrepta spre hufet, două palme ale Husoaicei îmi aprinseră obrajii ... Scaunat ! ... Ce să mai spun? .. A doua zi articole de ga­ zetă, telegrame şi în mai puţin de o săptămână dela data ceaiului, adică a palmelor, mi s'au re­ mis scrisorile de acreditare ... De atunci beau şi de atunci femeia mea a în­ cetat de a mai trăi ... Nu crezi?.. Fie, treaba ta, povestea însă e verosimilă. De ce toată acestea? Nu ştiu, dar ţi-o repet aşa a fost ... Şi acum să continui: Viata ei s'a stins. Inchipueşte-ţi o umbră care 17 . I I I . � .1'11 " il " I ., [258] se mişcă, vorbeşte şi uneori rar, rar de tot, poate gândeşte ... Niciodată nu e prezentă. Viaţa ei se reduce la anii copilăriei şi la primii ani ai căsă­ toriei, pe când o duceam prin saloane, pe la recepţii sau baluri la Curte ... Şi ea trăeşte me­ reu aceleaşi vremuri, azi ca ieri şi mâine ca tot­ deauna. Te asigur, când va muri ca toţi oamenii, visul veşniciei o să-i fie ori copilăria ori trena ele mătase a Reginei Spaniei . Aşa 1 ... Te-am plictisit 1 Nu te interesează ce spun eu ... Ai părerea că sunt nebun sau beat; nu ştiu, poate să ai dreptate ... A, da, uitasem. Cumpără cărţi, cărţi muHe şi dă-i sa citească femeii mele absente ... Şi-acum, ce să-ţi mai spun? .. Să te întreb dacă ai de lucru? Ce faci?.. Ce ai mâncat azi? . .. E banal... Altceva... Pe Agata o cu­ noşti ... Da, da 1. .. Dete din cap şi nu mai vorbi nimic; apoi de­ odată ca la aducerea aminte a ceva de preţ, urmă: - Alexandre, du-te de-mi adu o litră de vin, " dar numai o Iitră, şi când te vei întoarce îţi voiu spune, sau nu, vei vedea vei vedea ... Gangu, care până atunci nu făcuse decât să plângă, îşi şterse ochii şi abătut de parcă îşi în­ gropase trup din trupul lui, luă sticla să plece. $ il = l( [259] 259 � - Stai! ... Il opri domnul Sălceanu şi Iuăn­ du-l cu bratele pe depe gât, îl sărută. - Tu nu te supăra ... Gangu nu mai pricepeă nimic, rămăsese locului buimac. - Du-te! . " Să fugi! ... Şi dacă Agata ... Ni­ mic, nimic.... Pleacă t ••• Când s'a înapoiat cismarul, Consulul nu mai era în odae, madam Sălceanu trecea la cişmea cu o cratiţă. - Domnul Sălceanu e în casă? .. -- Nu, e la lucru ... - S'a întors, a fost adineaori la mine ... - Nu l'am văzut ... Lui Gangu i se tulbură ochii şi intr'o clipă fu în magazie ... De data aceasta era prea târziu. Domnul Sălceanu murise cu gâtul în latul sforii ce atârnă de acelaş cui. Ochii eşiti din orbite ca două nuci, iar gura larg căscată şi băloasă ca a epilepticilor. Iar au venit vecinii şi trecătorii depe stradă, iar zarvă, iar groază. " Intr'o clipă toată maha­ laua ami de cele petrecute. Femeile îşi plesniau mâinile sau îşi acoperiau 17' .:11 r ' [260] - 260- ochii să nu vadă, deşi pentru aceasta venise fie­ care, iar madam Sălceanu cu mâinile Irnprou. nate ghem, se clătina ca o trestie mişcându-şj mereu buzele fără să spună un singur cuvânt. La fabrică, ziua lefei şi pentrucă listele de plată ale muncitorilor trebuiau semnate de director, iar directorul nu era, îl căutară pretutindeni: acasă, în oraş, la bancă, la cafenea şi nu-l aflară. Portarul nu-l văzuse ieşind pe poartă, iar în biu­ l'au, în cuier, îi atârna pardesiul. . Către orele patru fu chemat domnul Grigoro, în Iuţa căruia începu a se face plata. I� vremea aceasta se imprăştiase vestea mortii Consulului. Toti tăbăcari i ştiau că se spânzurass, că a fost şi domnul Procuror la fata locului, că o să-I îngroape fără popă, cam ce l'a făcut să se spânzura şi câte şi mai câte. Lucrătorii din atelierul de talpă, cei cu care Sălceanu fusese la cârciumă şi cari în bună par­ te îl aţâţaseră la crimă. începură a bănui că tre- bue să se fi petrecut ceva şi, stăruind fiecare, vorbind între ei, aducându-şi aminte că a plecat in timpul lucrului, mintile se Iimpaziră, iar când Matei a repetat în gând: "am isprăvit" şi îşi privi lung mâinile, a inteles totul Nu a spus nici un [261] 261 - cuvânt, a luat plata şi se pregătea să plece, dar portile se închiseră şi nimeni nu mai putu eşi din fabrică. Toată lumea căuta pretutindeni o pe domnul director. Un hamal, în fata uşei magaziei dubelor, spe- riat, făcea semn cu mâna, strigând : --- Aici I . " Aici! ... Intr'o clipă toată lumea era acolo. Se găsise cleştele dela cenuşar plin de sânge ŞI imediat lângă el marginea albă de var a dubei, înroşită şi ea în fire subtiri, ca periate, aşa după cum capul despicat al directorului ştersese cu pă­ rul marginea butoiului. Doi paşi mai jos, o băI.;­ toacă, ca şi cum s'ar fi răsturnat o cană cu vop­ seu roşie, iar pe fata albului murdar al laptelui de var ca globuri de untdelemn, pluteau câteva cercuri de sânge. Imediat s'a început scoaterea pieilor din zăcă­ tO[LJ'e, când deodată se văzu ceva înegrind la su­ prafaţă, era coltul redingotei. Traseră cu băgare tie seamă şi stârvul directorului apăru în între­ gime, umflat, cu pielea obrazului şi a mâinilor lncreţită, aproape macerată. () jumătate de ceas în urmă, la cârciumă, Ia aceiaş masă, tăbăcarii gâridind la cele petrecute, beau pe tăcute. , l' ! ' t 0.1 , I o.' [262] - 262- ni au fost cei dintăi cari au adus vestea că domnul director fusese scos cu cleştele, din var­ nită, şi toti cei de faţă lucrători pe la alte fabrici şi cu ei împreună Tudorică, ascultau în picioare, sâsâind şi holbând ochii sau plesnindu-se peste flltă de mirati ce erau. După un răstimp mai veniră alti tăbăcar] şi altii şi cu totii vorbiau povestind in toate chipu­ rile nu numai cum a fost Igăsit directorul, dar şi CUIT, a fost aruncat cu capul în jos, legat cu cleş­ tele de gât, şi câte şi mai câte. Matei umplu paharele şi înainte de a bea, se în­ toarse pe scaun şi vărsă câteva picături. La fel făcură şi ceilalti dela masă, prietenii de tot­ deauna din mijlocul cărora lipsea numai Con­ sulul, şi cum nu vorbea nici unul şi liniştea îi apăsa ca o greutate pe suflet, Gheorghe se uită în ochii fiecăruia, ca pentru o intelegere şi spuse. __ Dumnezeu să-I ierte ... Aseară a fost cu noi ... - A fost un om!... Şi-a tinut cuvântul ... Mare lucru! ... _ Drept să vă spun, eu nu l'aş fi crezut în stare ... -- Dumnezeu să-I ierte!... Şi se vărsă câte trei picături de vin în jurul mesei şi pentru că n I .li It! - 1t •• · _ [263] - 263- fiecare eră. cu gura Iăcătuită, fără să poată vorbi ca altădată, din cauza lumei multe ce era în câr­ ciumă, făcură plata ca să plece acasă aducân­ du-şi aminte de cuvintele celui ce omorîse şi se omorlsa : "Eu nu sunt ceiace credeti voi, om ca toti oa­ menii 1 . " Sunt numai umbra a ceiace am fost altădată, sau poate că eu n'am fost decât o um­ bră şi atunci ... Abia când nu voiu mai fi deloc; o să. se creadă că am fost om 1 ... Il Intovărăşiţ] în drum de gânduri, tăbăcarii îl aveau cu ei, aşa cum era; adus de spate ca sub povara unei greutati, slab, fata acoperită de o barbă neagră, ochii lăcrimoşi vii şi mâinile ani­ nate ca în două cârlige, ce se legănau pe lângă poalele redingotei. ,1 , 'II " . -il [264] La teatru, iucrurile işi urmau firescu] lor, aşa după cum începuse. Agata se simtea tot mai străină pe scândurile rampei pe care îşi tot freca tălpile pantofilor. Nimic nu i se da să joace 1 . " Nimic 1 ... Incetul cu încetul, în sufletul ei a început li. sălăşlui, la început duşmănia pentru toti cei de acolo şi mai apoi neîncrederea în talentul ei, cre­ zând că poate într'adevăr nu e nimic de ea şi tot ceeace a crezut despre sine, a fost o închi­ puire. Nu putea întelege altfel atâta desconsiderare. Totuş stărui mai departe şi fără să-şi dea sea­ ma cum, obţinu dela directorul teatrului să du­ bleze cu patru repetitii numai, un rol foarte im­ portant pe care la premieră îl interpretase o so­ cietară cunoscută ca una dintre cele mai mari actriţe. [265] - 265- Când a eşti din cabinetul directorului era fe­ ricită. " 1 se părea că lumea e a ei, că teatrul nu e aşa cum a crezut şi nici actorii, nici direc­ torul de scenă aşa de vrăjmaşi omorilori ai ta­ lentelor. Pe fiecare îi privea cu drag, îi iubea ... Incepu să simtă cum se înalţă, cum se ridică deauspra multora dintre elementele cari până atunci, treceau pe lângă ea privind-o cu coada ochiului, de parcă ar fi căutat să-i cerceteze gar­ deroha. Dar bucuriile sunt date unor oameni numai ca tentaţii iluzorii. Işi aduse aminte că după patru repetiţii tre­ bue să dubleze o actriţă mare ... Un fel de ră­ ceală o cuprinse de parcă un sloi de ghiaţă i s'ar fi şters pe şira spinărei. Nu cunoştea piesa... Când şi-a ridicat rolul dela regisorat, numără rândurile replicilor şi VăZ11 că numai să le citească îi trebuie o oră, dar încă să le înveţe ... In după amiaza acelei aş zile intră în repetitie.: Actorii ceilalti se uitau plictisiti la ea, vorbind între ei: -- O nouă gafă a directorului ... [266] - 266- - De unde dragă, poate vrei să spui o nouă ibovnică! ... Directorul de scenă îi arătă anume mişcări şi intonatii pe cari trebuia să le dea rolului. '. un­ de să evidenţieze mai mult intentia autorului care a vrut să injelagă, sau care a Inteles, sau care a vrut să facă ... Şi Agata, toată numai ochi şi urechi, căuta să prindă ce i se spunea, dar observă bine că ne­ �tiinta ei enerva pe partneri ca şi pe directorul de scenă care uitase că fata abia atunci făcuse cunoştinţă cu rolul. Când eşi din scenă era năucită. O durea capul... O cuprinse un fel de frică de parcă ar fi omorit pe cineva şi aştepta din moment în moment să o aresteze. " Şezu pe scaun ... Nu cunoştea rolul, nu cunoştea piesa. Repe. tând, încercase să-i prindă şi intelesul, şi acum obosită şi îngrijorată îşi trecea pe din fata min­ tii, aşa. după cum îşi mai aducea aminte, replici disparate, fără legături, într'o învălmăşeală de case. a vechiturilor. O scenă din actul întâi, alta din al treilea, alta din al doilea sau tot din în­ titlul, ca pe urmă să se întrebe ce urmează scenei in care spune ... sau când el face ... Găndurile neastămpărate se schimb au Ca nourii [267] 1 , I I , i 1, ,1 - 267- în bătaia vântului, amestecând în toată această zăpăceală chipul directorului de scenă, al parte­ nerilor, cum are să se îmbrace în seara specta­ colului, sau unde să găsească piesa care nu era nici tipărită măcar, la teatru nefiind decât un singur exemplar pe care îl avea regisorul. Işi relua caetul cu roluri şi începu să citească rând cu rând, odată, de două, de trei ori, ca pe urmă să închidă ochii, să spue pe de rost ce a învăţat şi iar să deschidă caetul, să citească şi iar să închidă ochii, spunând alte replici, şi tot aşa mai departe, scenă cu scenă ... Făcu a doua repetiţie, a treia şi a patra, când directorul de scenă îi spuse să mai citească până seara mereu şi să ia seama să nu se .precipite, să fie calmă, atentă la replici şi mai cu seamă să audă bine sufleurul, bine înţeles fără să se înţe­ leagă aceasta ... -- Rolul e greu ... te copleşeşte! ... Dumneata dublezi creaţiunea artistei care a jucat la pre­ mieră şi de atunci lncoa în fiecare seară, e o po­ vară pentru dumneata ... In orice caz ... să ve­ dem diseară, curăţel să ieşi. " Vine şi directorul general la spectacol, aşa că ... înţelegi, abia di­ seară îţi croeşti drum în teatru... După masă stai acasă; citeşte, învaţă şi pătrunde. Toată piesa [268] 268 - aceasta trebue să fie uşoară şi ameţitoare ca un parfum ... Nu trebue să te intereseze ce rămâne din ea, ci ce trebue să scoţi... Să ai sufletul unei fete care neştiutoare de cele omeneşti, pri­ veşte viaţa ca un copil, fără să-i înţeleagă adâncu- ' rile; însă ia seama; nu trebue să iei rolul drept nimic, ca numele Domnului în deşert ... Să ai seninătate, iar bucuria să transpire în jurul du­ mitalo de cum intri în scenă şi aceasta până la scena VI, elin actul al treilea, când el te sărută ... Atunci să fii frenetică; în clipa aceia să se tre­ zcască in dumneata toate sentimentele tăinuite ... Trebue să fii conştientă de ce e viaţa . Aşa! Acum poti pleca. Studiază . - Maestre, dumneata ce crezi? .. --- Ce cred eu?.. Intreabă-te singură... Eu pot crede bine şi poate şi rău, sau pot crede rău şi totuş să iasă bine ... Părerea mea e dacă ai fi ceva mai exagerată şi în naivitate ca şi în ex­ pansiunea Iinalului, ar fi mai bine ... în vremea asta, acasă, pe portile curţei din strada Broşteni, oameni urâcioşi întindeau ză­ branicul negru al mortii, ciocănind în cuişoare eu tele cârpelor mototolite, învechite şi imbâcsite in In irosul greu al veşniciei. 2Q [269] i 1 , .. - - 269- Doamna Sălceanu sta pe un scaun în fata uşei, mereu Irămânându.ş] mâinile, fără să verse o lacrimă, uitându-se când şi când prin curte sau pe stradă, intrebându-se în gând: - Cine a trecut? ... Pe cine caută? . " Cine e omul acela pe care nu l'am văzut niciodată? ... Au venit autorităţile, au cercetat casa, au pus intrebări celor din curte şi nimeni n'a putut sa spună mai mult decât că l'au găsit spânzurat în aceiaşi magazie, unde cu câteva zile înainte mai încercase să se spânzura. - Atunci l'a găsit domnul Gangu şi l'a scăpt ... Sau scris hârtii şi în cele din urmă, la rugă­ mmtile femeei, ale lui Gangu şi ale tuturor din curte, l'au lăsat acasă pentru înmormântare, fără să-i mai facă autopsia. Când Agata venea acasă, bucuroasa şi infri­ gurată în acelaş timp de grija spectacolului de seară, Consulul era în pat, cu mâinile legate