[1]
I .
1
[2]
BIBLIOTECA DE SOCIOLOGIE, ETICĂ ŞI POLITICA
CONDUSĂ DE
D. GUS,TI
SOCIOLOGIA ROMÂNIEI
5
PORTUL ŞI INDUSTRIA
CASNICĂ TEXTILĂ
IN MUNŢII APUSENI
cu 120 fotografii, 23 schiţe, 6 cartograme, 2 diagrame şi 1 hartă
DE
LUCIA APOLZAN
Doctor în Filosofie şi Litere
INSTITUTUL DE ŞTIINŢE SOCIALI': AL ROMÂNIEI
BUCUREŞTI
1944
[3]
SCRISUL ROMÂNESC, CRAIOVA
l�
t
t
Î
�
I
:1
'1
i.
1
1
I
i
"
[4]
p
R
E
F
A
Ţ
A
Lucrarea de fată face parte din cercetările sociologice
inaugura te de "Institutul de Ştiinţe Sociale al României" de
sub conducerea d-lui Pro] e , Dimitrie Gusti. Ea este rezultatul
cercetărilor noastre din vara anului 1939, întreprinse în Munţii
Apuseni, din initiativa d-lui Pro]. Dr. Iuliu Moldovan, di­
rectorul Regionalei Cluj.
Cercetarea propriu zisă s'a făcut în timpul campaniei
monografice dela 16 Iulie până la 6 Septemvrie 1939. Com­
pletări ulterioare s'au adus în iarna aceluiaşi an (22-31 XII)
şi în vara anului 1942 (1-4 VIII; 24-25 X). Prelucrarea
a fost făcută în cursul anilor 1940-1941 .. fiind redactată de­
finitiv la teren în vara anului 1942.
Regiunea studiată de moi este cuprinsă între valea Arie­
şului dela Buru la Baia-de- Arieş cu aţluenţii săi din partea
stângă: valea Poşegii, a Dcolişului, a Ocolişelului, valea le­
rii, valea H ăşdatelor şi cumpăna apelor dintre bas inul Arie­
şului şi cel al Someşului Rece. Din punct de vedere admi­
nistrativ regiunea se încadrează în plăşile Baia-de- Ar,ieş şi
Iara, judetul Clui=Turda, cuprinzând 43 de sate.
Atentia noastră a fost indreptată aproape exclusiv asupra
portului şi industriei casnice textile. Pentru a inţelege
însă mai bine aceste capitole, am socotit necesar să
facem câteva consideratii preliminarii asupra regiunii cerce­
tate. Astfel în afară de delimitarea regiunii vom da câteva
date referitoare la aşezări, gospodării, ocupaţii şi populatie.
Aceasta, bineinţeles, numai în lumina problemei ce ne pre­
ocupă.
LUCIA APOLZAN
3
[5]
1,
I
1
N
T
R
o
o
u
c
E
R
E
1.
I
I
Munţii Apuseni constituesc fără Îndoială una din cele
mai interesante regiuni ale pământului românesc. Natura s'a
Îngrijit să aşeze aci cu largă dărnicie, Într'un spaţiu relativ
limitat şi unitar - ca Într'un vast şi variat muzeu - cele mai
felurite fenomene ieşite din sânul ei. Forme şi straturi geolo­
gice cu cele mai diferite origini se amestecă adesea haotic,
punând la grea încercare ştiinţa cercetătorului. Chei, doline,
râuri subterane, peşteri cu minunate stalactite şi stalagmitc
de calcar sau de ghiaţă, precum şi alte minuni naturale sur­
prind şi atrag în fiecare clipă pe călătorul care a avut noro­
cul să păşească pragul acestei regiuni interesante. Munţi cu
crestele uneori ferestruite parcă de legendarii uriaşi, iar al­
teori înălţându-se În formă de conuri măreţe spre cer, sau
continuându-se în coarne lungi ori platforme netede, tăiate de
văi tinere, Împădurite şi Întunecoase, încântă şi vrăjesc ochiul
călătorului. Atât de puternică şi desăvârşită este vraja Mun­
ţilor Apuseni, Încât e aproape imposibil să rămâi în pragul
lor. l\linunea te atrage tot mai adânc În inima munţilor. De
aceea nu-i de mirare că geografi cu reputaţie mondială ca
Sawicki, De Martonne şi Ficheux le-au consacrat cercetări În­
delungate, ultimul studiindu-i într'un lung şir de ani.
Dar alături de aceste demente ale naturii fizice, În le­
gătură şi În luptă cu ele, uneori binecuvântându-Ie, alteori
blestemându-]e, trăiesc oamenii locului - Moţii - cu nume
înalt ca un sunet de tulnic. Ei au scris nu cele mai glorioase,
ci cele mai dârze pagini ale istoriei Transilvaniei. Umbra lui
Horia din Albac şi a lui Iancu din Vidra, cu cetele conduse
de tribuni, vor străjui Încă mult timp în casele cu înalte aco­
perişuri de paie. Aci în fiecare sat calci pe amintiri istorice şi
din fiecare muche te întâmpină un mit sau o legendă. Dar
5
[6]
dârzenia acestor oameni de munte - se pare cu străvechi
origini autohtone - se manifestă şi în lupta pentru existenţa
de fiecare zi, în felul În care smulg naturii puţinul ce Ii-l
poate da. în felul cum scot din inima munţilor, sau din alhia
râurilor metalul preţios, dar mai ales În instinctul care-i în­
toarce Întotdeauna la sărăcia lor din peregrinările pe care le
fac în toată ţara Ardealului sau chiar mai departe. Vieata
de astăzi a Moţilor constitue astfel al doilea element, alături
de natură şi istorie, care contribue deopotrivă la importanţa
ştiinţifică a Munţilor Apuseni. Din felul de a fi, de a trăi,
de a se Îmbrăca, din obiceiurile lor străvechi, din arta, li­
teratura şi graiul lor arhaic, cercetătorul atent şi cu price­
pere va putea descifra o importantă Iărâmă din trecutul in­
depărtat al poporului nostru păstrată ca un horst cultural,
sau mai de grabă ca o comoară ascunsă la neamul răsfirat în
văile şi pe coarnele Munţilor Apuseni.
Era deci natural ca şi elementul uman să atragă la rân­
dul său pe specialişti. Din bogata şi variata bibliografie asu­
pra Muntilor Apuseni ne mulţumim să menţionăm lucrările
mai Însemnate.
Cea dintâi lucrare asupra Munţilor Apuseni este mono­
grafia lui Teoţil Frâncu şi George Candrea: "Românii din
Muntii Apuseni" (Moţii), (1888). In prefata monografiei,
care poartă chiar subtitlul de "scriere etnografică", autorul
principal, Teofil Frâncu, precizează că şi-a propus "să de­
scrie cât se poate mai exact şi mai lămurit traiul, portul, gra­
iul şi obiceiurile Românilor munteni". Lucrarea îmbrăţişează
pe toţi locuitorii ,Munţilor Apuseni, cu specială atenţie asupra
"Mocanilor", prin care Frâncu înţelege p,e locuitorii din valea
superioară a Arieşului dela Câmpeni în sus. Materialul
adunat se referă la sate, case, ocupaţii, caracter, folklor şi
limbă.
In 1897 apare Monografia, judetului Alba În limba ma­
ghiară, cu o parte' specială asupra Românilor de Grigore
Moldovan, cuprinzând material mai ales referitor la Motii
de pe valea Ampoiului până la Abrud. In anul următor,
Silvesttu Moldovan publică "Zarandul şi Muntii Apuseni"
6
I
il
[7]
(1898), singura care cuprinde material referitor la port,
obiceiuri, legende, etc., din regiunea cercetată de noi.
Din publicaţiile de după războiu trebue să amintim un
interesant articol al lui O. Densusiana din "Vieaţa Nouă"
(1921), despre "Originea Moţilor". Densusianu crede că Moţii
ar fi de origine iraniană "alani românizaţi" , concluzie pe
care o scoate din studiul lexicului şi al anumitor caractere
specifice, cum este purtatul părului. De altfel originea Mo­
tilor a atras pe mulţi cercetători fără a fi însă pe deplin
deslegată.
In biblioteca de popularizare "Cunoştin�e Folositoare",
au apărut două lucrări cu o oarecare importanţă: M. David:
"MW1tii Apuseni" (1922) şi Ion Mureşanu: "Judeţul Turda­
Arieş (1924).
Tot în 1924 se publică un rezumat al excursiilor geogra­
fice ale lui Ermn. de Martonne făcure în Masivul Bihorului,
cu interesante observaţii antropogeografice.
In "Aspecte din Munţii Apuseni" (1925), Traian Mager
aduce alături de informaţii turistice şi date referitoare la
târgul de fete de pe Muntele Găina - care a atras curiozi­
tatea multor cercetători.
Un studiu cu un pronunţat caracter folkloric publică în
1925 T. Papahagi: "Cercetări în Munţii Apuseni" referindu-se
la Mocanii de pe valea Ampoiului până la Abrud şi În
deosebi la Motii din valea superioară a Arieşului. In afară
de materialul filologic, Papahagi studiază şi ocupatiile şi
portul locuitorilor.
Ioan Rusu-Abrudeanu a tipărit două lucrări asupra Mo­
ţilor cu caracter mai mult social-economic, Găsim date re­
feritoare la traiul populatiei şi mai ales la aurărit: .• ,Motii"
(1928) şi "Aurul românesc" (1933). In aceeaşi categorie intră
şi "Tara Moţilor" (1929) de Petre Suciu, cu date interesante
asupra lemnăritului la Moti.
In 1929, Robert Picheux publică un studiu asupra Mun­
tilor Apuseni, care cuprinde în afară de materialul geografic
şi observatii referitoare la aşezări, casă, port şi alte elemente
de cultură materială.
Asupra acestor capitole mai găsim observatii şi în "Aşe-
7
[8]
t r
J
r-
,
,1
'1'
zările, casa şi portul ţăranului român din Ardeal şi Banat"
(1Q29) şi "Le village roumain de 'Transylvanie" (1937), de R.
Vuia.
De asemenea în revista "Sociologie Românească" s'au pu­
blicat o serie de articole referitoare la vieaţa Moţilor de pe
Arieşe, majoritatea lor fiind scrise de Plorea Florescu.
Ultima lucrare asupra Munţilor Apuseni este studiul fol­
kloristic al lui Emil Petrovici: .Polklor dela Motii din Scă­
rişoara" (1939). Studiul cuprinde pe lângă literatură populară
şi date asupra traiului, ocupaţiilor şi portului moţesc.
Privind şi numai această sumară bibliografie ne putem
da seama cât de mult au atras l\'Iunţii Apuseni şi prin as­
pectele interesante ale culturii populare, Lucrările publicate
sunt însă de cele mai multe ori prea generale şi urmăresc alte
obiective decât oele care ne-au interesat pe noi.
Din toate lucrările amintite, referitoare la Munţii Apu­
seni, una singură se ocupă şi de regiunea cercetată de noi.
Cât priveşte problemele ce ne-au interesat - Portul şi in­
dustria casnică textilă - trebue să amintim că ele n'au fost
studiate În deajuns şi în mod ştiinţific, nici în alte regiuni ale
ţării. Astfel referitor la industria casnică textilă la Români,
nu avem decât două studii: Tudor Pamlile: "Industria casnică
la Români" (1910) şi M. von Kimakowicz- Winnicki: "Spinn­
und Webewerkzeuee" (1911). In afară de aceste studii închinate
exclusiv industriei casnice, mai găsim mici capitole în diferite
monografii săteşti - ca de pildă în "Monografia comunei Ră­
şinariu" (1915) de V. Păcală, - sau În studii separate: R. Vuia
.Plecliterei mit Stâbchen bei den Rll1nanen (Zeitschrift fiir
Ethnologie, (1914); Iuliu Ai orariu: "Piuăle şi p�uăritul în Valea
Zăgrii" (Arhiva Someşană, 1933) şi .Piuăritul în Valea So­
meşului" (Buletinul Soc. Reg. de Geografie, 1936); Al. N.
Rădulescu: "Vechea industrie vrănceană - chiua şi drista"
(Milcovia, 19§6). In aceste studii se urmăreşte mai mult
tehnica şi instrumentarul.
Mai amintim câteva lucrări care se ocupă mai mult cu arta
textilă: 'D. Comşia "Din ornamentica română" (1904); M.
Cosma "Album de broderii şi ţesături româneşti" (1903-
8
[9]
1925); T'zigara-Samurcas. "Album de tapis roumains" (1928),
precum şi studiile de artă populară ale lui G. Oprescu: "Arta
ţărănească la Români" (1922) şi N. Iorga "L' art ţropulaire
en Roumanie" (1923).
In ceea ce priveşte studiul portului, cei dintâi a căror
atenţie a fost reţinută de costum de româneşti sunt câţiva pic­
tori străini, care trecând prin ţările româneşti În sec. 19,
ne-au lăsat unele albume interesante: Karaczav, Bouquet,
Hacquet, Valerio ş. a., terminând cu Carol Pop de &âlmary
care din Îndemnul Suveranului a alcătuit "Albumul [nălţimei
Sale Domnitorul Carol 1" (1880). Spre sfârşitul secolului
tl10CUt întâlnim material referitor la port şi în lucrări de altă
natură. Intre acestea putem aminti studiile lui Gh. Crăini­
ceana şi N. Manolescu apărute în acelaşi an şi sub acelaşi
titlu: "Igiena ţăranului român" (1895).
Cel dintâiu care încearcă un fel de sinteză asupra por­
tului nostru popular este N. Iorga în "Portul popular român"
(1910). Portul mai 'este studiat în lucrările de artă populară
ale lui Oprescu, Iorga, Teigara-Samurcaş. Iar dintre studiile
mai nouă amintim pe Niculescu- Varone: "Costwnele natio­
nale din România intregită" (1937-19-40) şi Alexandrina Enă­
chescu-Cantemir: "Portul p'opular românesc" (1939).
In toate aceste lucrări portul este studiat mai mult În
mod descriptiv, autorii fiind atraşi în primul rând de aspec­
tele artistice ale costumelor. De cercetări metodioe şi deci
ştiinţifice se poate vorbi numai în ultimul timp, fără să avem
Însă publicate 'Şi rezultatele concrete ale aoestor cercetări. Astfel
problema studierii ştiinţifice a portului şi a industriei casnice
textile s'a pus în cadrele Seminarului de Etnografie şi Folklor
dela Universitatea din Cluj, ocupându-se în mod special Ro­
mul Vuia, Luisa Netoliczka ("Metoda de cercetare a portului
popular", Cuget Clar, 1939) şi Lucia Apolzan. Iar în cadrul
Institutului de Ştiinţe Sociale, P aula H erseni şi Marcela Focsa
au alcătuit câte un plan de lucru pentru cercetarea industriei
casnice textile şi a' portului ţărănesc. (Indrumări pentru rno­
nograliile sociologice, 1940).
q
[10]
10
[11]
o B S
ASUPRA
1.
E R V
REGIUNII
AŢI 1
CERCETATE
1. DELIMITAREA REGIUNII
Regiunea indicată în linii generale prin valea Arieşului
dela Buru la Baia-de-Aneş ca limită sudică şi cumpăna apelor
care separă afluentii acestei văi de afluentii Someşului Rece
ca limită nordică, se grupează dela sine într'o serie de unităţi
naturale, formate din văile care taie masivul muntos al Gi­
lăului, unele străbătându-l direct spre Sud, pentru a se vărsa
în Arieş, altele făcând ocolişuri spre N.-E., în zona marginală
scufundată.
Chiar din inima Muntelui Mare (1827 m) coboară un
mănunchiu de ape forrnâ'Ild valea Poşegii, care brăzdează re­
giunea înaltă de 1000-1300 m dela poalele acestui munte,
purtând peste tot, atât în vale, cât şi pe Înălţimi, gospodăriile
cătunelor ce alcătuesc comuna Poşaza-de-Sus: Belioara, Să­
gaja, Beteşti, Pleşeşti, Orăşti, Inceşti, Corţăşti, Pufeşti şi T ur­
ceşti. Tocmai aproape de vărsare, după ce şi-a adâncit cursul
până la 500 m şi a scăpat din cheie, îngădue din nou aşe­
zarea satului Poşaga-de-Ios, de astă dată în valea lărgită şi
pe coastele domoale.
In aceeaşi direcţie N.-E.-S.-E. curge valea Ocolişului.
In regiunea sa superioară În plină tinerete s'a aciuat într'o
mică depresiune satul Lunea Largă, un cătun al Runcului, de
care este izolat prin "Cheia Runcului". De aci valea se lăr­
geşte îngăduind satului Runc să se înşirue de-a-lungul ei şi
'pe coastele din ce' 'în ce mai domoale, aproape întâlnindu-se
cu ultimul sat de-a-lungul văii, Ocolişul, răsfirat în vale şi
pe versanti până în marginea Arieşului.
Aproape paralelă avem valea Ocolişelului, numită în
11
[12]
partea sa superioară valea Vadului. Pe versanţii ei, pe o
distanţă de mai mulţi kilometri se Întinde cătunul Valea Va­
dului, despărţit de satul Ocolişel printr'o cheie lungă care nu
permite circulaţia de-a-lungul văii dela un sat la altul.
Tot regiunea Muntelui Mare alimentează o bogată reţea
de ape ce formează valea Ierii. In partea sa superioară, la
altitudine de 800-1000 m se găseşte comuna Valea I erii.
La aceeaşi altitudine, de-a-lungul şi pe versanţii văii afluente,
valea Ierţii, se află satul Muntele Băişorii, cu casele Împrăş­
tiate pe culmi până la altitudlni de peste 1200 m. Pe valea
Ierii, dela comuna cu acelaşi nume, din cauza îngustimei văii
şi a versantilor împăduriti, nu mai Întâlnim nicio aşezare până
la satul Băişoara, unde valea se lărgeşte dintr'odată, străbă­
tând un mic basin În fundul căruia se Întinde Iara. Basinul
se Închide Însă la Surduc, iar valea Îngustă nu mai permite
nicio aşezare, vărsându-se În Arieş în apropiere de Bum.
Suntem aici În marginea unei depresiuni, În care Robert
Ficheux distinge un golf al vechiului lac transilvan, ale cărui
depozite sedimentare se văd şi astăzi acolo unde nu au fost
spălate de văile abundente, ce au coborît şi coboară mereu
din munte.
Aici În marginea depresiunii, ca În jurul unei căldări, apar
în continuarea Băişorii şi Ierii, o serie de sate ascunse in mici
depresiun] 10cale Între 500-600 m altitudine. Singur A gri­
şul, care de fapt domină Întreagă această zonă, urcă până
aproape de 800 m.
Această regiune este închisă de valea Hăşdate, de-a­
lungul căreia se întinde În partea sa superioară Între 600-700
m satul Hăşdaie. Considerăm această vale ca limita regiunii
descrisă. Caracterul ei unitar va putea fi distins nu numai În
câteva trăsături ale naturii fizice şi umane pe care le vom
expune, dar mal ales În anumite aspecte de cultură populară
materială, cu care ne vom ocupa în capitolele următoare.
2. AŞEZĂRILE ŞI GOSPODARIILE
Cu privire la aşezări, ţinem să facem câteva observaţii
generale. Din cele expuse până acum s'au putut distinge trei
zone mari care vor determina şi trei tipuri de aşezări: o-
12
[13]
zonă a platlormelor înalte; o zonă de văi tinere, formând ade­
sea chei ce se deschid În văi largi, care pare a corespunde cu
zona de contact Între masivul cristalin şi terenurile secun­
dare din Sud şi a treia zonă mai scufundată, formată din
mici depresiuni, corespunzând cu depozitele sedimentare ale
vechiului lac transilvan.
Vom avea deci un tip de aşezări cu casele izolate pe
inălţimi, altul cu casele împrăştiate de-a-lungul văilor şi aşe­
zări inerămădite în mici depresiuni locale.
Primului tip Îi aparţin satele: Valea lerii, Coastele Să­
celului, Muntele Săcelului, Muntele Fiiii, Mllntele Băişorii,
Valea Vadului, Muntele Cacovei şi Săgaja.
Casele lor sunt risipite pe Înălţimi, uneori pe platforme
sau pe umeri, căutând cât mai mult suprafeţele netede. Alteori
coboară şi pe versanţii domoli ai văilor, mai ales p·e cel sudic,
Însorit şi despădurit. Uliţi nu există, doar potecile care duc
dela o casă la alta. Proprietăţile nu sunt despărţite prin gar­
duri. Fiecare familie îşi are proprietatea divizată În 'diferite
părţi ale hotarului comunei şi o casă pe [iecare loc. Nu sunt
nici grădini, numai casele sau colibele presărate peste tot, iar
printre ele Iânaţe şi culturi de cereale. Nici limite de sate
nu distingi, căci ele se înşiră pe aoeste suprafeţe uşor on­
dulate, uneori făr.ă să ştii când încetează un sat şi când în­
oepe altul. (Fig. 1, 2).
Gospodăriile se limitează la strictul necesar, acomodate
Întru totul sistemului de economie individualist. Nefiind vorba
de o singură casă, ci de mai multe, după câte locuri are fie­
care, ele sunt legal de importante. Corespunzând astfel doar
unei nevoi temporare, ele sunt reduse la maximum de simpli­
tate. Uneori sunt alcătuite dintr' o singură Încăpere, alteori se
adaugă şi tinda cu vatra liberă şi cămara deosebită. In interior
nicio urmă de şedere îndelungată şi adesea în loc de pat
găsim câteva scânduri acoperite ou un ţol.
Aoeste aşezări constituesc limita extremă în altitudine
a elementului uman -dm regiunea ceroetată. Vatra acestui ele­
ment pare a fi indicată chiar de numirea satelor. Filia, Să­
oelul, Băişoara şi Cacova din depresiune Îşi au corespon­
dentele lor pe înălţimi: Muntele FiIii, MunteLe Săoelului,
13
[14]
Pig. 2. - Muntele Băişorii. Sat cu casele risipite pe înălţimi şi cu un
nucleu recent în vale.
Fig. 3. - Muntele Săcelului. Fotografia reprezintă versantul sudic al
muntelui, "faţa" cu casele risipite printre fânaţe şi culturi în terase.
14
[15]
Fig. 4. - Arături în terase pe versantul sudic deasupra satului Săgaia
(altitudine 1200 - 1300 m).
Fig. 5. - Colibele Ocolişenilor din zona înaltă a [ănaţelor
(altitudine 1300 ni).
15
[16]
I
II
II
I
I
. I
Fig. 6.-lnceşti. (Belea Simiona 28 ani, cu Valeria 3 ani şi August
Fig. 7. - Cămară din Muntele Băişorii.
16
[17]
- -----------
Fig. 8. - Ocoliş. Sat de-a-lungul văii.
Fig. 9. - Fragment din Belioara. Casele s'au aciuat În valea Ingusiă
a Belioarei, străiuite de stâncile calcaroase şi desgolite.
2
[18]
Fig. 10. Gospodăria lui Ion Cocean din Ocoliş. Pe acoperişul Înalt
şi ascuţit al casei cu o vechime de peste '200 ani, a crescut o livadă
de "rostopească oiască", Casa este alcătuită din două încăperi pentru
locuit, iar cămara separată serveşte la păstrarea hainelor şi alimentelor.
Fig. 11. - Casă veche din Maşca-Ierii. Pe peretele Însorit stau la
uscat mănuşile de cânepă.
18
[19]
rr
I
I
I
Fig. 12. - Interiorul unei case din
Ocoliş (Paşca Dănilă).
Muntele Băişorii şi Mun­
tele Cacovei. Intre ele
văile longitudinale, ce pă­
trund adânc în munte şi
culmile domoale au sta­
bilit legături permanente şi
intense. Este vorba aici de
acelaşi element uman, care
a circulat mereu dela şes
la munte, fiind la Început
sezonier la "munte" şi de­
venind numai cu timpul
stabil. Aceste aşezări 'de pe
înălţimi, indiferent că au
fost temporare la Început,
pot fi tot atât de vechi
ca şi elementul uman din
regiunea întreagă. Pentru
populaţia din vale, poie­
nile din munte au fost
Fig. 13. - Interiorul unei alte case din Ocoliş (Ion Muntean).
,q
[20]
Fig. 14. - Cuptor în tindă. Ocoliş (Muntean Maria).
totdeauna puncte de atracţie. Terenul din depresiune se ofe­
rea pentru arătură, iar cel din munte pentru Iânate. Distan­
ţele fiind prea mari, pentru a coborî nutreţul, oamenii au fost
nevoiţi să urce cu vitele la munte. Omul a fost deci silit
să devină sezonier. Colibele s'au înmulţit la munte alcătuind
mici cătune, ce s'au separat cu timpul de satul matcă. In felul
acesta s'au divizat şi ocupaţiile, cei din depresiune rămânând
mai mult pe lângă agricultură, iar celor din munte rămânân­
du-le ocupaţie principală creşterea vitelor. Agricultura însă a
însoţit şi pe oamenii dela munte, acolo unde permitea terenul
şi clima, tot aşa după cum creşterea vitelor n'a dispărut cu
desăvârşire la cei din depresiune. Cu această divizare nu s'a
întrerupt însă circularea. Bunuru,e economice cereau posibili­
tăţi de schimb Între cele două zone. Din aceste nevoi de
desfacere a produselor speciale au luat naştere cele două
centre comerciale cu târguri săptămânale Iara şi Sălciua.
Suntem îndreptăţiţi la astfel de afirmaţii, Întru cât acest
proces se desfăşoară În unele părţi chiar sub ochii noştri. Un
astfel de exemplu ni-l oferă comunele Oeoliş şi Rime, cu
aşezări stabile în valea Ocolişului şi sezoniere În zona Înaltă
a platformelor, unde se găsesc risipite Într' o bogată zonă de
20
[21]
fânaţe, caracteristice le ocoale patrate şi colibe alcătuind Mun­
tele Ocolişenilor şi Muntele Runcanilor. Uneori câte o bă­
trână, alteori câte o pereche tânără, au Început să se stabi­
lească aci, din nevoia de a avea grije de gospodăria ce se
naşte dela sine după o îndelungată fază sezonieră. Un exem­
plu mai înaintat În acest proces natural de desvoltare a satelor,
Îl formează Muntele Săcelului, cătun ce aparţine Încă din punct
de vedere administrativ satului matcă, dar cu aşezările deve­
nite de mult stabile. Acum Îşi construeşte biserică. Distanţa de
Săcelul din depresiune este prea mare şi satul din munte
tinde să devină de sine stătător.
Intre aceste sate, de obiceiu ou casele risipite pe întin­
deri mari, se pot distinge unele cu tendinte de coborîre şi
concentrare În vale. Astfel avem Muntele Băişorii (Fig. 2)
şi Valea lerii. Această coborîre pare a fi de dată cu totul re­
centă. De altfel, nucleul din vale este destul de redus şi for­
marea lui a fost hotărîtă de un factor, care s'a dovedit de multe
ori mai puternic decât cel fizic, anume factorul economic.
Datorită întinselor păduri, ce acopereau altădată munţii din
jur, s'au desvoltat aici centre forestiere, iar văile frumoase,
ce duc spre munte, au adăugat alte motive de atracţie, tran­
sformându-Ie şi în centre turistice, mai ales Muntele Băişorii
cu Casa de adăpost din inima munţilor.
Părăsind această zonă înaltă, Întâlnim un alt tip de aşe­
zări, împrăştiate de-a-Lungul văilor, Iormând uneori mici centre
În jurul bisericii sau al şcolii. Acestui tip Îi aparţin satele:
Ocolişul, (Fig. 8), Runcul, Lunea largă, Ucolişelul, Poşaga­
de-Jos, câteva cătune din Poşaea-de-Sus (Fig. 9) şi Hăş­
date. Intre acestea, Ocolişul şi Poşaga-de-Jos formează sate
mari cu aşezările Împrăştiate În văi largi cu pante domoale,
uşor ondulate. In jurul acestor gospodării se găseşte şi puţină
agricultură amestecată cu Iânat şi pomicultură. Uliţa intovă­
răşeşte valea, având doar mici ramlficări în dreapta sau în
stânga. Pe versanţi Însă uliţele lipsesc. Dela casele Împrăştiate
,�oboară potecile în. vale,· sau se înşirue de-a-lungul versan­
ţilor prin grădini, culturi şi lânaţe.
Gospodăriile Încep să fie Înconjurate de garduri, ce se­
pară proprietăţile din vatra satului. Casa este alcătuită de
21
[22]
I
,
"
1" .J:
•
Fig. 15.
Lunea, aşezată lnlr'un. meandru 'al Arieşului.
Fig. 16. - O parte din Sălciua-de-Ios.
22
[23]
obiceiu din două încăperi cu "tărnaţ" în faţă şi o cămară se­
parată pentru haine şi alimente (Fig. 10). Aoeasta este casa
stabilă în care familia locueşte în tot timpul anului. Micile
culturi şi fânaţe din apropierea satului nu . o îndepărtează
decât În timpul zilei. Un singur membru al familiei părăseşte
casa pentru mai multe luni şi acesta 'este totdeauna o femeie,
care păzeşte vitele la munte, unde Întâlnim coliba formată din­
tr'o singură încăpere.
Acest tip de sat împrăştiat îl mai găsim în afară de
satele de-a-lungul văilor, pe anumite platforme din regiunea
dealurilor. Astfel avem Cacova lerii şi Maşca, cătun al lerii.
Trecând Înspre valea Ierii, satele prezintă un caracter
tot mai pronunţat de ingrămâdire. Ele sunt aşezate, fie pe te­
rasele văii lerii, ca Băişoara, Iara, Făgelul lerii şi Surduc,
fie în mici depresiuni locale străbătute de mici pâraie.
Tot pe terase aluvionale sunt aşezate satele din valea
Arieşului; Vidolmul, Lunea, Sălciua-de-Ios şi de-Sus (Fig.
15, 16). Fonna acestor sate este neregulată, prezentând şi ten­
dinţe de răsfirare.
Sate îngrămădite în depresiune avem: Agrişul, Şchiopi,
Plaiuri, Pădureni, Şutu, Filea-de-los şi de-Sus, Lita Româ­
nească, Litenii-de-Sus şi Săcelul (Fig. 17, 18).
Unele dintre satele îngrămădite au adesea o singură uliţă,
mai ales când sunt aşezate la drumul mare, cum sunt Litenii­
de-Sus şi Surducul. Acestea din urmă sunt sate de colonişti.
Aici în valea lerii întâlnim pentru prima dată elemente
etnice străine, Unguri În Iara şi Liteni, iar în Sur duc Ţi­
gani 1).
In afară de aceştia, de sigur că au mai pătruns în mod
sporadic elemente străine la Băişoara într'o perioadă mai ve­
che când se exploata aurul şi în perioada mai recentă în Valea
Ierii pentru industria forestieră.
Privind liniile de comunicaţie Valea lerii-Săvădisla­
Cluj, observăm că satele româneşti sunt aşezate mai mult în
depresiunile laterale ale acestor artere de comunicaţie, fiind
(1 1" • ;,
1) Vorbim de o masă mai mare de Ţlganl, căci în mod sporadic­
stabili sau nu - Îi mal găsim ocupându-se cu cărbunărltul, pe diferite
văi: valea Vadului, valea In ceştilor şi a Belioarei.
23
[24]
r
. .
Pig. 1(. - Lita Românească. aşezată într'o mică' depresiune locală.
--,--------�----------------------------�P-.;��-----------.��
Pig. 18. - Pilea-de-Ios, sat îngrămădit.
24
[25]
T'
I
I
probabil ascunse W poienele pădurilor de stejar, care acope­
reau odinioară Întreaga regiune. Aceasta se poate vedea şi
din numele satelor. Pădureni, care Înainte se numea "Mâie­
rău", denotă că la început erau o simplă "mâietoare". De ase­
menea tradiţia păstrează amintirea marilor păduri de stejar,
care ascundeau satele - mici nuclee în jurul bisericii - Filea­
de-Jos şi de-Sus şi Lita Românească. Azi aceste păduri au
dispărut cu totul. Din solul lor cresc frumoase holde. Regiu­
nea are astăzi un caracter aproape exclusiv agricol. In con­
secinţă şi gospodăria va prezenta caractere nouă. Apare curtea
cu poarta mare, şura şi casa cu două sau trei încăperi. In
comparaţie cu casa de munte, casa aceasta apare cu mult
mai bogată atât ca mobilier cât şi ca industrie casnică. Fe­
meia având mai mult timp liber, gospodăria e În general mai
Îngrijită şi industria textilă mai desvoltată.
Să vedem mai amănunţit În ce măsură şi cum au in­
fluenţat condiţiile cosmice desvoltarea portului şi a industriei
casnice textile.
Să privim poziţia geografică a regiunii cercetate. Un
mănunchiu de sate izolate, ascunse În regiunea afluenţilor
din partea stângă a Arieşului. Spre Vest nicio deschidere. Mun­
tele Mare se ridică stăvilar, Împotriva unei circulaţii uşoare.
Lanţul de munţi se continuă spre Nord, formând un arc de
pază. Spre Sud? Valea Arieşului, vale longitudinală ce pă­
trunde adânc În munte, uşor accesibilă aşezărilor omeneşti.
Dar ea a devenit o arteră principală de circulaţie abia după
1850, când s'a tăiat drumul şi s'a trasat o linie ferată Îngustă.
Până la această dată, Valea Arieşului oferea o cale anevo­
ioasă, pe care abia se putea merge cu "calul de căpăstru" ,
alături de valea ce-şi tăiase cursul printre stânci şi prăpăstii.
Singura deschidere a regiunii noastre este spre Est de-a-lungul
văilor ce coboară din munte şi pe care se grupează şi aşeză­
rile omeneşti. Această situaţie a oferit un admirahtl Ioc de izo­
lare, pentru un important număr de locuitori, grupaţi într'un mă­
mmchiu de sate: Ocolts, Poşaga, Sălciua, care formează o re­
giune unitară. Vom vedea Că acesta este nucleul de vieată arhaică
În care economia casnică se găseşte până astăzi aproape sub
forma ei autarhică iniţială. Faptul este extrem de important,
25
[26]
deoarece ne-a permis să studiem şi să stabilim tipul unui port
regional de o mare vechime şi altădată de o mare răspândire.
Văile longitudinale, care au permis o permanentă circulaţie
Între munte şi vale, au contribuit la crearea unui element
uman omogen. Intre satele din marginea răsăriteană şi ode
din partea vestică au fost legături permanente.
Datorită acestei structuri fizice, regiunea şi-a putut păstra
până astăzi caracterul său românesc. Nimic nu contrazice aici
vechimea şi continuitatea elementului autohton. O vieată pa­
triarhală durată de-a-lungul veacurilor, pe care o descitrezi
şi astăzi prin tot Întunerecul istoriei.
In această regiune izolată, singurele. porţi de intrare
pentmelementele străine au fost văile, �e se deschid spre
Estul Munţilor Apuseni. Ele au inlesnit pătrunderea in­
fluenţelor străine. Valea lerii, de pildă, se oferea ca arteră
principală, de-a-lungul căreia Ungurii au circulat uşor Între
Cluj şi T urda, în vederea exploatărilor forestiere din aceste
părţi. Vechile exploatări de aur dela Băişoara au atras de ase­
menea elemente străine. In timpul stăpânirii maghiare se de­
svoltă apoi două centre economice şi administrative mai im­
portante: Iara şi Trăsrnu (Himetea), în imediată apropiere,
care au păstrat totuşi un caracter rural, fiind-mai mult un loc de
schimb de produse. Ca "hinterlanduri" �le oraşului T urda,
acestea au contribuit în mod Însemnat la procesul de prefaoere,
care reuşeşte totuşi numai fragmentar, cu toată stăruitoarea
grije a străinilor. Este extrem de important că elementele
străine reuşesc să exercite o influenţă foarte târziu. Formele
de vieată arhaică şi originală, au putut fi identificate până
recent. Iar satele din regiunea răsăriteană şi-au părăsit portul
treptat abia de -cca o sută de ani. Şi nu este deloc surprin­
zător, deoarece aceste sate se găsesc În calea unei importante
artere de circulaţie (Săvădisla, Iara) şi foarte aproape de
oraşele Cluj şi T urda. In schimb alături de această regiune
stătea ca o stâncă de strajă, un horst etnic ocrotit de muntele
din Vest şi văile înguste şi prăpăstioase cu totul inospitaliere
din Est.
26
[27]
Ţ
3. POPULA TIA
In general satele din regiunea cercetată au un număr mic
de locuitori. Găsim o singură aglomerare de aproape 2000 lo­
cuitori: Iara şi tot numai una singură de aproape 1500: Po­
şaga-de-Sus. (Fig. 19). Prima este situată într'un larg basin
al Ierii, pe artera principală de circulaţie Cluj-Buru- Turda.
La desvoltarea ei au contribuit, pe de o parte condiţiile
geografice optime, pe de altă parte, fiind la interferenţa celor
două zone (munte-şes), corespundea unor imperioase condiţii
•
•
• 250 • $QO /oCllilfJri
• "'-7$'
e 1S0*1OOO
.-- ....
e---
Fig. 19. - Repartizarea aglomerărilor şi mărimea lor.
economice. Valea largă a Ierii a permis şi alte aglomerări
ma( mari cu 1000-1500 locuitori: Băişoara, Caoova Ierii
şi Săcel, toate având putinţa să profite de avantajele
ambelor regiuni prin corespondentele lor: Muntele Băi­
şorii, Muntele Cacovel.. Muntele Săcelului, Valea Vadului şi
Maşca Ierii, care constituesc aici o altă zonă bine populată.
Aglomerările dela munte ating tot 1000-1500 locuitori: Hăşdate,
Valea Ierii, Muntele Băişorfl, Poşaga-de-Sus şi Sălciua ceea
27
[28]
•
T
1''',
1UO
1ttO
.. 00
" ..
, ....
....
uo.
'.tot
20.GClO
10.000
�
ce Însemnează o puternică populare a masivului, dar o popu-
lare extensivă, întru cât aici aşezărtle supt risipite pe supra­
feţele mari ale satelor. Din totalul populaţiei de 23.491 lo­
cuitori (Hec. 1941), zona înaltă reprezintă 47% (Hăşdate,
Valea Ierti, Muntele Băişorii, Ocoliş, Poşaga-de-Sus şi de­
Jos, Runc, Muntele Săcelului, Muntele Fiiii, Cacova Ierii şi
Sălciua-de-Sus şi de-Jos). In afară de aceste două zone bine
populate, aceea a văii Ierii şi aceea a masivului apusean,
celelalte aşezări situate fie de-a-lungul văilor, fie în mici
depresiuni locale, nu formează decât mici aglomerări de cca
300-800 locuitori. Cele mai multe se găsesc În depresiunea
răsărlteană alcătuind aici o zonă intens populată.
Examinând densitatea populaţiei pe kmp se constată o
34000 densitate de 57,1 locuitori
la kmp În satele din de­
presiune CAgriş, Băişoara, Să­
cel, Făgetul Ierii, FHea-de­
Jos, Filea-de-Sus, Iara, tita.
Litenii-de-Sus, Măgura Ierii,
Pădureni, - Plaiuri, Schiopi,
Surduc, Sutu). Aici suprafaţa
trupurilor de moşie ale sate­
lor este foarte redusă. Regi­
unea apuseană prin faptul că
este o regiune muntcasă cu a­
şezările risipite pe suprafeţele
mari ale satelor, reprezintă
o mică densitate, cu tot nu­
mărul mare al locuitorilor de
47 % din populatia regiunii.
Ocolişlli are o densitate de
18 la kmp, Rllnclli 21, Po-
Fig. 20. - Creşterea populaţiei şaga-de-Sus 17. In regiunea
1890 - 1941. muntoasă cea mai mare den-
sitate se găseşte la Sălcilla-de-Sus cu 33 la kmp şi Sălcilla-de­
Jos cu 26, unde s'au oferit conditii favorabile aglomerărilor
În luncă, alături de o populare extensivă pe inăltimi.
Cu privire la creşterea populaţiei se constată În gene-
28
L
[29]
TAB. 1.
POPULAŢIA STATORNICĂ: GOSPODĂRII; CLĂDIRI'
•
Populaţia, gospodăriile şi clădirile la Recensămintele din
SATUL
1890� 1900
1910
1930
1941
Loc. Loc. I CI.
Loc. CI.
Loc. I G .
CI.
Loc. I G. I CI.
Total
17410
18440
4028
19805
3124
22178i4807
4935
23491
5207
5266
1. Agriş
575
638
131
753
162
838 160
172
929
189
197
2. Bălşoara
723
747
167
841
169
958 197
207
1096
229
225
3. Cacova
868
940
216
1060
236
1091
245
269
1116
256
273
lerll 1)
4. Făzetul lerii
595
620
141
558
127
593
137
145
634
158
156
5. Filea-de-Jos
581
574
129
672
140
743
131
148
798
153
150
6. Fllea-de-Sus
325
366
74
425
81
406
77
81
444
101
88
7. Hăşdate 2)
1056
1232
251
882
921
205
219
1066
237
206
8 Iara 3)
1576
1724
364
1842
382
1954
451
442
1916
501
510
9. Lita
540
602
112
672
133
744
167
151
779
117
168
10. Lltentt-de-Sus
403
416
104
493
111
610
123
124
584
155
152
11. Lunca
378
409
92
38-t
98
442
96
108
500
101
110
12. Măgura lerii
220
253
49
257
57
273
69
65
292
66
72
13. Muntele Băi-
şorii
660
724
141
1151
216
986
190
194
1052
208
200
14. Muntele
Fiiii 4)
-
-
-
-
-
274
50
57
298
53
53
15. Ocollş
849
849
205
814
206
828
196
211
842
209
218
16. Ocolişel
360
382
94
406
88
384
90
94
408
91
96
17. Pădure ni
317
338
79
379
86
398
96
86
429
94
91
18. Plaiuri
424
456
93
506
104
587
117
115
632
136
132
19. Poşaga-de-
Jos
646
649
154
678
176
744
174
194
794
191
185
20. Poşaga-de-
Sus
1222
1328
283
1355
267
1373
301
309
1472
310
315
21. Runc 5)
385
322
78
606
131
603
140
150
630
1431 154
22. Săcel ")
531
657
133
729
147
886
198
190
1004
209 207
23. Sălctua-de-
I
Jos
1216
1154
267
1233
287
1238
262
280
1289
279
288
24. Sălctua-de-
Sus
1314
1348
303
1243
312
1199
251
265
1183
248
274
25. Şchiopi
556
384
126
663
146
801
179
176
801
212
203
26. Surduc
445
465
101
482
104
539
111
119
519
114 118
27 Şutu
317
352
66
417
80
490
94
99
495
109\107
28. Valea lerii ;)
-
-
-
-
--
912
187
187
1078
254 238
29 Vtdolm
328
311
75
304
78
363
73
78
411
84 80
1) Inclusiv cătunul Valea Vadului, care la 1910 avea 204 locuitori.
2) La Rec. 1890, 1900 şi 1910 inclusiv Valea Ierii.
3) Inclusiv cătunuI Maşea.
4) La 1890, 1900 şi 1910 recensat la comuna Muntele Băişorii.
5) Inclusiv cătunul Lunea Largă, care în 1910 avea 261 loc.
6)" "Muntele Săcelului care în 1910 avea 258 loc.
Iar la 1941 avea 344 loc. '
r 7)' La 1890, 1900 '$i f910 recensat la comuna Hăşdate. In 1930 şi
1941 inclusiv cătunele Cerc, care la 1910 făcea parte din comuna Fini­
şei cu 376 Ioc., iar la 1941 cu 243 loc. şi Plopi, care la 1910 făcea
.parte din comuna Hăşdate cu 94 loc. iar la 1941 cu 315 locuitori.
*) Reoensămânrnl din 1910, voI. 42; Rec. Gen. al Populaţiei Ro­
mâniei, 1930, vol, IX; Indicatorul statistic al Iocalltăţilor din 1941.
29
[30]
II
I
ral în timp de 50 de ani (1890-1941) un spor de 34,3%.
Ceea oe vrem să subliniem aici în mod special este creşterea
mare a populaţiei dela munte în ultimii 50 de ani. Dar chiar
şi numai într'un deceniu (1900-1910) creşte cu un procent
de 37% la Muntele Băişorii împreună cu Muntele Fiiii, iar
în decurs de 50 de ani (1890-1941), se dublează. Bine­
înţeles că sporul nu se datoreşte numai unui excedent natural,
care desigur că este .important datorită marei vitajităţi şi proli­
ficităţi caracteIistice oamenilor de munte. Acest spor este în
primul rând o mărturie sigură de intensa populare a masivului
in această perioadă. Tocmai din această cauză Muntele Fiiii
se desprinde de Muntele Băişorii după anul 1910, astfel că
la Recensământul din 1930, apare ca unitate distinctă. Aceeaşi
dublare a populaţiei în
decurs de 50 de ani o
găsim la Săoel, care din
nou oferă posibilitatea unei
popujări spre munte prin
Muntele Săcelului, care
de asemenea tinde să se
desprindă de satul matcă.
In schimb este surprinză­
toare forma aproape sta-
tică a marilor aglomerări
Fig. 21, - Populaţia pe neamuri dela munte, ca Posaga-de-
1941. Jos care creşte în cinci
decenii abia cu 22,8%, Poşaga-de-Sus cu 20,4%, Sălciua-de­
Jos cu 60/0, Ocolişelul cu 13,3%, Vidolmul cu 25,3%, sau
Ocolişul care este în descreştere faţă de anul 1890 cu 0,8%,
iar faţă de anul 1930 în creştere cu abia 1,60/0. O descreş­
tere simtitoare prezintă Sălciua-de-Sus, faţă de anul 1890 cu
9,90/0, iar faţă de anul 1930 tot în descreştere cu 1,30/0. Un
proces de descreştere mai prezintă Făgetul lerii cu 9,9% în
cinci decenii.
Această formă aproape statică este o dovadă de maturi­
tatea lor, faţă de cele menţionate mai sus, într'o formă încă
de vie tinereţe şi instabilitate. Aceeaşi formă matură se poate
observa şi la satele din depresiune. Lita prezintă un spor de
30
•
[31]
440/0, în decurs de cinci decenii, Filea-de-Jos de 37%, Filea­
de-Sus de 360/0, Pădureni de 35%.
O altă creştere caracteristică se remarcă la Valea lerii,
care era înglobată la Hăşdate la Rec. 1890, 1900 şi 1910,
Iormând o unitate distinctă abia la Rec. 1930. Creşterea este
simţltoare, Aceasta se datoreşte pe de o parte formelor încă
tinere ale grupurilor de case risipite pe înălţimi, care s'au
adăugat ulterior, dar mai ales centrului forestier ce s'a desvol-.
tat aici. Populaţia fluctuează după perioadele de exp�,
astfel descreşte dela 1900 la 1910 şi se dublează până la
1930 în legătură cu puternica exploatare a lemnului, de după
războiul mondial.
Aceste fenomene ne duc la importante concluzii. Aşeză­
rtle mari, mature, ca Ocolişul, Poşaga, Sălciua, cu o populaţie
care rămâne aproape statică de-a-lungul câtorva decenii, sunt
forme de mare vechime. Aşezările în expansiune, în plină
creştere a populaţiei sunt forme de tinerete, care încă nu şi-au
putut stabili un echilibru vital. Această expansiune spre munte
�
se datoreşte sau unui spor natural la şes, sau este for-
ţată de o împingere venită dinafară, ceea ce-i determină re­
tragerea spre munte deŞi"a ajun�> la forme stabile şi mature.
De altfel aceasta este o lege, etnografică universal valabilă.
Ea se adevereşte în mod deosebit în cazul nostru. Afluenta
spre munte se observă în satele din jurul lerii şi Băişorii
(Muntele Săcelului, Muntele FiIii, Muntele Băişorli), deci
tocmai punctul de unde apărea presiunea Ungurilor.
Ca structură etnică se poate afirma că regiunea cercetată
I
este o regiune românească, în care vechimea elementului ro-
mânesc nu este cu nimic contrazisă. Peste tot, folosind chiar
recensămintele ungureşti din 1890, 1900 şi 1910, Românii
se găsesc domlnând în masă compactă. O singu'i-ă aşezare un­
gurească: Litenii-de-Sus cu 572 locuitori (1941), dar şi
aceasta formată din Germani maghiarizati. Ungurii se mai
găsesc la Iara, într'un număr destul de însemnat, aproape egal
cu al Românilor (190f))·� chiar îi întrec la 1910. Scad însă
simţitor după 1910. la 1941 reprezentând 230/0 din totalul po­
pulaţiei. In număr mic îi găsim la Băişoara şi Valea Ierii.
Prezenţa lor aici trebue pusă în legătură cu rolul economic pe
\
31
[34]
puţin însemnat, rămânând dominantă creşterea vitelor, încât cu
toată înfăţişarea agricolă, regiunea din Ves; Îşi păstrează ca­
racterul ei specific pastoral. Condiţiile fizice sunt stăpânitoare.
Deşi permit mai mult sau mai puţină agricultură, impun to­
tuşi o anumită orientare În jurul creşterii vitelor. Cu toate
acestea nu putem vorbi de o regiune exclusiv pastorală, ci
mai mult de o vie aţă pastorală acomodată conditiilor externe
specifice.
Ceea ce ţinem să remarcăm aici este situaţia unor ele­
mente ce ne interesează direct În legătură cu " industria casnică.
Pe de o parte 'Prezenţa şi abundenţa lânirşi pe de altă parte,
ca o urmare a sistemului de e�nomie individualist, lipsa tim­
pului şi deci a mânii de lucru. In această regiune fiecare fa­
milie îşi păzeşte singură vitele şi astfel membrii familiei sunt
mereu Împărţiţi: unii cu oile, alţii cu vacile, alţii cu por­
cii, etc., încât casa este de cele mai multe" ori singură. E im­
portant de asemenea că femeile păzesc vitele şi nu bărbaţii,
rămânându-le astfel puţin timp pentru grija gospodăriei şi a
industriei casnice.
Creşterea vitelor se menţine ca ocupaţie principală şi
pentru satele de-a-lungul văilor, având aceeaşi desvoltare. Ală­
turi de creşterea vitelor se găseşte şi puţină agricultură. Tere­
nul câşttgat Însă prin despădurirea coasteloi; rezistă abia 30-40
de ani. Solul se spală din cauza torenţilor (Fig. 8) şi agri­
cultura nu mai rentează. Ea nu poate acoperi decât in parte
nevoile populaţiei.
Agricultura, ca ocupaţie principală, acopere, cum am
spus, dealurile uşor ondulate ale depresiunii. Ea este as­
tăzi în plină desvoltare. Creşterea vitelor, mai ales a oilor,
ocupă aci o parte neînsemnată. Această separare a ocupaţiilor
şi mai ales lipsa oilor În această regiune agricolă pare a-şi
afirma chiar de pe acum repercusiunile asupra agriculturii.
Intreaga depresiune este acoperită de aluviunile golfului ve­
chiului lac transilvan. Pădurile care au ocupat aceste intin­
deri au Îngrăşat prea puţin acest sol, care În lipsa turmelor
de oi va sărăci cu timpul. In această regiune trebue să mai
remarCă� abundenta cânepii, "care se produce şi se lucrează in
cantitate mare.
34
[35]
Intru cât dintre ocupaţii ne interesează cele care sunt
în legătură cu prelucrarea materiei prime întrebuinţată în indu­
stria casnică, credem că este necesar să insistăm ceva mai
mult asupra păstoritnlui, mai ales că el prezintă anumite as­
pecte particulare.
Cadrul geografic a determinat ca ocupaţie principală
pentru regiunea muntoasă creşterea vitelor şi în special a oilor,
agrioultura fiind puţin rentabilă. Tot mediul fizic a determi­
nat şi tipul de păstorit. Munţii Apuseni având în general înăl­
ţimi mici şi deci păşuni alpine reduse, creşterea oilor n'a luat
proporţiile din Carpaţii Meridionali sau Munţii Rodnei. In
special păşunile alpine propriu zise 1) lipsesc cu desăvârşire,
exceptând câteva vârfuri calcaroase sărace în vegetaţie fura­
jecii, ca Scărişoara Mică şi regiunea superioară a Muntelui
Mare, acoperită în parte de păduri şi mlaştini.
In general păstoritul are nevoie de mai multe zone de
altitudine pentru păşunat în diferite anotimpuri. In Munţii
Apuseni lipsind aceste regiuni, păstoritul se reduce la dimen­
siunile tipului de păstorit numit "local". Acest tip se caracteri­
zează prin câteva aspecte distincte:
a) Numărul redus al oilor; ,
h) Lipsa tovărăşiilor, fiecare familie păzindu-şi singură
oile;
c) Lipsa transhumanţei, neexistând decât mici deplasări
sezoniere condiţionate de necesităţile agricole.
Regiunile unde păstoritul este Încă destul de desvoltat,
sunt Ocolisul, Runcul şi Poşegile. Aici numărul oilor variază
Între 20 şi 100 la o gospodărie, cele mai multe având cea 50
de oi. Fiecare familie îşi păzeşte singură oile, consacrându-se
în acest scop întotdeauna o femeie. T ovărăşii nu se găsesc în
niciun timp al anului. Femeia îşi părăseşte familia aproape
permanent revenind doar pentru un timp limitat necesar apro­
vizionării cu alimente, în care timp este înlocuită tot de o
femeie, de obiceiu mamă sau soră.
, ( Acest păstorit -local. 'îri' faza cea mai desvoltată din re­
giunea noastră este caracterizat prin trei zone de păşunat. O
1) Intelegem prin păşune alpină regiunea muntoasă care este păşu­
nată fără a fi cosltă,
35
[38]
zonă superioară la altitudinea de 1300 m, la poalele Munte­
lui Mare (1827 m), care se păşunează într'un anumit timp al
fiecărui an şi o altă zonă inferioară, la �nălţimea satului,
600-800 m, care este sezonieră şi periodică, adică este păşu­
nată tot la doi ani, alternând arătura cu păşunea. Intre aceste
două zone se găseşte a treia, la altitudinea de 800-1000 m.,
care de asemenea este sezonieră şi uneori periodică. Astfel
păşunatul urmează acelaşi ciclu: "nimaş"-"munte"-"ţarină" şi
iarăşi "nimaş" -"munte" -"ţarină".
Avem deci două mişcări. Una sezonieră fiind în legătură
cu proprietatea individuală, care este împrăştiată în diferite
părţi, şi alta periodică în legătură cu necesităţile agricole.
Fânaţele neputând fi aduse acasă, de aci nevoia de a se muta
cu oile de pe un lot pe altul, stând pe fiecare până se ter­
mină nutreţul.
10 zona superioară avem coliba cu staul 1), care este o
aşezare fixă temporara. Ea este prevăzută cu cele strict nece­
sare traiului de iarnă: o vatră liberă, în care nu se mai sfâr­
şeşte focul în zilele reci şi viloroase, câteva" scânduri cu ţoale,
care alcătuesc patul şi un scaun cu "ghioab'a" cu brânză şi
diferite alimente. Coliba este mică, clădită din bârne groase,
cu un ochiu minuscul deschis spre staulul= lipit de ea şi cu'
altul spre zare. Ea trebue să fie mică pentru a păstra cât
mai bine căldura şi cu acoperişul înalt pentru a putea lupta
cu greutatea zăpezii şi să se poată strecura prin bătaia vân­
tului.
In zona inferioară, în apropierea satului, unde oile pri­
măvărează, avem "trăuaşul" care este un loc mare închis cu
gard de nuiele, în care se găseşte coliba cu staulul.
In zona mijlocie, unde oile vărează avem tot "trăuaşul" cu
staul, alături de oare se mai găseşte şi "cramba", o colibă
mică portativă (Fig. 22), în care nu poţi sta decât culcat,
fiind alcătuită dintr'un acoperiş de lemn înfipt în pământ şi
servind ca adăpost în timpul nopţii. Cramha o găsim presărată
peste tot în "nimaş". Ea se mută cu oile. Aici doarme toată ,
vara femeia care păzeşte oile. .
1) Prin .staul" se înţelege locul Îngrădit lângă colibă, în care sunt
închise oile. Când locul Îngrădit este destinat vitelor mari, se numeşte ocol.
38
[39]
INDU STRIA
Il.
CASNICA TEXTILA
1. INTRODUCERE
Ne găsim în prezenţa uneia din puţinele regiuni, În care
se mai poate vorbi de o industrie casnică textilă în adevăratul
Înţeles al cuvântului. Ea Îşi păstrează până astăzi, aproape
până În cele mai mici amănunte, caracteristicile esenţiale.
a) Se produce În cadrele gospodăriei, Începând cu materia
primă şi sfârşind cu cele mai perfecte obiecte de industrie
casnică textilă. Excepţie fac unele tehnici arhaice din in­
dustria casnică, care cer condiţii speciale de instalare, cum
sunt "ştezele" şi "vâltorile" pentru prelucrarea pănurei şi a
ţoalelor, care nu se găsesc în fiecare gospodărie, ci deservesc
În general mai multe sate.
b) Materialul principal pentru industria casnică tex­
tilă în regiunea noastră este lâna şi cânepa. Ele se produc în
fiecare gospodărie, sau se procură prin schimburi în natură
(mai rar pe bani) din satele Învecinate. (Fig. 24). Aceasta
se referă la satele din depresiune, care sunt lipsite de lână,
căci satele din regiunea muntoasă au În cantitate suficientă
lâna şi cânepa necesară nevoilor casnice.
Alături de cânepă se mai cultivă În cantitate redusă
şi inul.
Pe lângă aceste materii prime, care se produc În gospo­
dărie, În industria casnică textilă mai Întâlnim - mai ales
în ultimul timp - şi unele produse ale oraşului, cum este
firul de bumbac, care uneori se amestecă cu cânepa. In canti­
tate mai mică oraşul.fumjzează aţă şi mătase de cusut, "bercă"
(scuiuri de lână colorată) şi fir. Acestea au pătruns numai În
ultimul timp şi participă mai ales la aspectul decorativ al di­
feritelor piese de îmbrăcăminte.
39
[40]
"
II'
!
I
I
,
,
I
._-
c) Uneltele care se întrebuinţează la pregătirea produselor
de industrie casnică textilă, de asemenea sunt lucrate în gos­
podărie, sau în caz mai rar de meseriaşii satului. Astfel răz­
boiul şi spata, Iusele, pieptenii, hecela şi foarfecele de tuns
oile sunt lucrate în sat de meşterii lemnari şi fierari ai satu­
lui. Este de amintit Însă că unele unelte de industrie cas­
nică, cum sunt iţele, sunt făcute chiar de temei.
Trebue să mai accentuăm importanţa unor instalatii foarte
vechi, ca ştezele şi vâltorile, care sunt făcute În întregime
din lemn, de către anumiţi ştezari - putini ta număr - care
au Învăţat acest meşteşug din bătrâni. La aceste instalatii des­
tui de perfecţionare oraşul nu contribue cu nimic, nici ca
material şi nici ca mână de lucru. .
In general putem spune că tehnicile şi instrumentarul în­
trebuinţat în operatiile de prelucrare a produselor de industrie
casnică textilă se caracterizează printr'o mare vechime, simpli­
citate şi totodată ingeniozitate.
Alături de uneltele şi instalatiile străvechi, găsim o sin­
gură "maşină" în legătură cu industria casnică textilă, cea de
pieptănat lâna, dar şi aceasta, cu toată perfecţiunea ei, n'a
putut lua Întotdeauna locul pieptenilor pentru scoaterea "pă­
rului" din lână. Pe alocuri, în satele din depresiune, a mai
pătruns războiul modern, cumpărat dela meşteri din oraş.
d) Se produce numai pentru nevoile gospodăriei. Vom
vedea că toate ţesăturile şi cusăturlle se lucrează pentru îmbră­
căminte şi necesitatile gospodăriei. Astfel industria casnică tex­
tilă se poate lipsi de o mulţime de factori economici cum sunt
intermediarii, vânzătorii, cumpărătorii şi valorlficările în hani.
. Fireşte cele spuse mai sus sunt valabile astăzi pentru
o regiune limitată, ce cuprinde satele: Ocoliş, Runc, Ocolisel,
Vidolm, Poşaga-de-Jos şi de-Sus, Lunea şi Sălciua. ln celelalte
sate din regiunea de dealuri, contributia oraşului şi a mânii
străine este din ce În ce mai Însemnată.
In legătură cu industria casnică textilă trebue să mai
adăugăm că ea constitue activitatea specifică 'şi aproape ex­
clusivă a femeii, activitate căreia femeia i se dedică, fie în
timpul liber ce-i rămâne dela alte ocupatii periodice, fie în
răstimpuri mai mari, cum este iarna. Această industrie casnică
40
[41]
r
.. ,1
textilă se referă În primul rând la Îmbrăcăminte. Prin munca
sa, rcpartizată În tot timpul anului, femeii îi revine obligaţia
de a produce toată îmbrăcămintea necesară membrilor fami­
liei, Împreună 'Cu .ţesăturile şi împletiturije strict necesare unei
gospo dării, atât �le pentru apărarea corpului: ţoale, feţe
de permi, ştergare, ş, a., cât şi. cele dictate de interesele econo­
mice ale gospodăneir saci, funii, etc. In lupta de adaptare
la mediul cosmic, femeia aduce deci prin această industrie cas­
nică textilă - la care se mai adaugă şi pregătirea alimentaţiei
şi Întreţinerea igienică a locuinţei - contribuţia sa preţioasă
alături de cea a bărbatului, căruia Îi revine construirea locuin­
ţei şi asigurarea existenţei în general.
2. PRELllCRAREA LÂNII
Cea dintâi operaţie necesară În industria casnică textilă
este obţinerea materiei prime: lâna şi cânepa. Prelucrarea
acestor materii se face prin procedee deosebite. Vom avea de
o parte tunsul oilor, spălatul, scărmânatul şi pieptănatul lânil,
iar pe de altă parte culesul, topttul şi melitatul cânepii, Îm­
preună cu periatul fuiorului. Ne vom ocupa niai Întâi cu pre-
lucratul lânii. .'
A. Tunsul oilor
Tunsul oilor are loc primăvara, Într��Sf. Gheorghe şi
Sf. Petru, odată cu primele călduri şi Înainte de a se Înţărca
mieii. Tunsul este deci determinat În primul rând de factorul
cosmic - căldura primăverii - care face de prisos blana
groasă de iarnă a oilor şi chiar devine insuportahilă pe timpul
căldurilor dela sfârşitul primăverii. -De altă parte tunsul oilor
cu miei nu se poate face decât În preajma inţărcatului, căci
prin tundere mieii Îşi recunosc cu foarte mare greutate ma­
mele. "Dacă nu-s tunse apoi Îi cunosc mieii pe mame şi ma­
mele pe ei, da aşa nu-i cunosc" 1). Oile sterpe pot fi însă
tunse chiar cu două-trei, săptămâni mai de vreme, bineînţeles,
dacă este destul de cald şi nu se arată semne că frigul ar
putea reveni.
1) Ocoliş, Frăsina Muntean, 53 ani.
41
I
j
[42]
I
, I
Trebue să mai amintim că blana oilor nu produce în
Întregimea ei aceeaşi calitate de lână. Unele părţi, cum sunt
capul, coada, picioarele şi .pântecele produc o lână mai moale,
măruntă şi fină, deci calitativ superioară celeilalte, având şi
o destinaţie deosebită in industria casnică. Această lână nu­
mită "suvintrei"l) se tunde de ohiceiu mai repede cu două­
trei săptămâni decât cealaltă. "Le suvintrem că au oile cârcei,
le mâncă cârceii şi trăbă găsdăluită mai nainte" 2). La acest
motiv se mai adaugă faptul că această lână se acaţă uşor În
mărăcinişuri, deci se pierde, iar pe de altă parte, cea de pe
coadă şi picioarele dindărăt se degradează prin "cufureala"
produsă în urma trecerii dela regimul alimeritat de iarnă (fân)
la cel de vară (iarbă). "Aşa ni obiceiul ca să le suvintrem
atunci, până nu dau În iarbă, c-apoi să cufor pă lână şi-apoi
nu-i dă treabă lâna şi o pierd" 3), ,,,să dubiesc
(pierd lâna) că mai nu rămâne lână pă lele" 4).
Tunsul oilor Îl fac de obioeiu femeile, cu aju­
torul unor "foarfece" speciale. (Fig. 25). "Mu­
ierije le. tund şi bărbatu dacă-i p-acolo" 5). foar­
fecele sunt mari şi ascuţite. Ele sunt făcute de
fierari· localnici şi au o Înfăţişare arhaică conti­
nuând probabil o formă preistorică, după părerea
Prof. Riitimeyer 6).
In timpul tunsului oile se găsesc În apropie­
rea satului În "trăuaşele" de -primăvărat.
Inainte de a fi prelucrată, lâna trebue spă­
Fig. 25.-Foar- lată pentru ca să se cureţe de murdărie şi de
fece de tUIlS" • 1"" 7)
oile. "usuc care e unsoarea ,;pIe 11 •
1) Cf. T. Frâncu şi G. Candrea, Românii din Munţii Apuseni, p. 106,
.suvintreturi" şi "suvlntreat". Suvlntrat vine probabil dela cuvântul latin
sub şi ve n t e r Cf. Emil Precup, Păstoritul în Munţii Rodnei, Cluj,
1926, p. 21. Suvintratul este cunoscut şi în alte reglunt ale ţăriI. Cf. T.
Pamfile, Industria casnică la Români, p. 5, şi T. Morariu Viaţa pastorală
în Munţii Rodnei, Bucureşti, 1927, p. 124.
2) Ocoltş, Frăsina Muntean, 53 anI.
3) Idem.
4) Făgerul Ierti, Bâlc V ârvoară, 57 ani.
5) Ocoliş, Frăsina Muntean, 53 ani.
6) Apud T. Morarlu, op. clt., p. 124.
7) Ocoliş, Frăslna Muntean, 53 ani. Cf. şi T. Pamfile, op. cir., p. 6,
sau .,ursuc". Vezi, Frâncu-Candrea, op, cit. p. 106 şi T. Morariu, op, cit.,
p. 124.
42
[43]
B. Spălatul lânii
Spălatul lânii se face numai cu apă curată şi se usucă
la soare. Se încălzeşte mai întâi acasă Într'o oală sau căl­
dare, puţină apă cât să poţi ţinea mâna în ea de fier­
binte şi se toarnă peste lâna aşezată într'un ciubăr de spălat
haine. Aci se spală până se duoe "usucul" de pe ea. După aceea
este dusă în vale şi spălată cu apă curată. Se Întinde apoi la
soare pentru a se usca. Uscatul durează cam o zi - uneori
chiar şi două - În cazul că urmează să fie scărmânată ime­
diat. Apa în care s'a opărit lâna nu se aruncă, ci se întrebu­
inţează la spălatul cioarecilor, sau a altor haine de pănură,
fiind socotită, ca "soponelele" de bună.
Nu însă toată lâna urmează să fie prelucrată în casă şi
deci nu va fi nici Spălată toată. De obioeiu se opreşte strictul
necesar gospodăriei, iar restul, fie că se vinde pe bani, fie
că se dă în schimb pentru produse agricole sau ca plată la
diferite munci ale câmpului. ,,spăIăm câtă ne trebue şi mai şi
vindem şi lăsăm şi de secere" 1).
In regiunea înaltă, unde ocupaţia principală este creşte­
rea vitelor, iar lâna se găseşte din abundenţă, seceratul se
plăteşte aproape totdeauna cu lână, o lână (cea 2 kg ) pe
trei zile, două lâni pe cinci zile (1939). Această plată în na­
tură atrage populaţia din satele mărginaşe; sărace în oi, încât
faptul că femeile din Măgura Ierii, de pildă, se duc la se­
cerat în Săgaie, nu este deloc surprinzător. De altfel plata
secerătoarelor se face uneori chiar şi în "zadii". Acest fapt
contribue la repartizarea lânii necesare industriei casnice în în­
treaga' regiune, chiar şi în satele unde nu sunt oi. Repartizarea
se face şi prin vânzarea ei pe bani, în centrele economice lo­
cale în zilele de târg dela Iara (Fig. 24), Sălciua şi chiar
Turda,
C. Scărmânatul. lânii
,( Lâ-da spălată şi uscaiă ;�TInează să fie "cărmănată". Scăr­
mânatul lânii este o operaţie mai puţin importantă. Prin scăr-
1) Ocoliş, Frăsina Muntean, 53 ani.
43
[44]
-
mânat se înţelege desprinderea Iirelor unele de altele şi eli­
minarea ultimelor resturi de corpuri străine, în special insecte,
rămase uscate printre fire. Scărmânatul se face la soare, deoa­
rece prin căldură _ firele se desfac mai uşor.
Scărmânatul este operatia premergătoare pieptănatului şi
se face numai atunci când lâna va fi şi "pieptenată" în casă.
Cum însă, la distante nu prea mari, satele au la Îndemână
câte o maşină de pieptănat, lâna este dusă direct la maşină,
economisindu-se astfel mult timp. In gospodărie rămâne deci
să se scarmene numai o cantitate redusă- de lână, aoeea care
se va pieptăna În casă şi din care se va scoate "părul", adică
firele lungi ,şi tari, care au o intrebuintarespecială În industria
casnică textilă. Faptul este de o importantă semnificativă. El
ne dovedeşte că poporul a ajuns să-şi perfecţioneze în aşa
măsură anumite tehnici, încât "maşina" cu toată perfecţiunea
ei, nu le poate înlocui. Aceasta denotă nu numai superioritatea
• acestor tehnici, dar mai ales vechimea lor.
Concomitent cu această operatie se fac:;e şi alegerea diferi­
telor categorii de .lână, după calitatea ei. -"Cine ştie lucra
lâna, o ştie alege care de oe-i bună" 1). Astfel lâna de pe
lângă picioare şi coadă este mai aspră şi roşietică. Aoeasta se
pune deoparte. Ea va fi scărmânată şi r: prelucrată separat.
Din ea se va pune de "tol". De asemenea lâna care-i de pe
spate este mai "dupoasă" (noduroasă) şi' mai urîtă. Din ea
se va face ţol sau obiele. Calitatea cea mai bună se scarmână
În primul rând. Din ea se va scoate părul. Celelalte categorii
de lână, fie că se scarmână ,şi ele pentru a fi pieptănate În
casă, fie că nu se mai scarmână urmând a fi duse - îm­
preună cu "dlllurile", ce au rămas În piepteni după scoaterea
părului - pentru a fi pieptănate cu maşina.
D. Pieptănatul. Iânii
Pieptănatul lânii se face cu doi piepteni cu dinti de fier.
(Fig. 26). Prin pieptănat se aleg firele lungi şi mai tari de
lână, numite "păr", de celelalte mai slabe numite "dmuri". In
1) Ocoliş, Frăslna Muntean, 53 ani.
44
[45]
felul acesta se piaptănă numai o cantitate redusă de lână.
"Aşa scoţi de o ţundră, o
de două ţundre. La zece coţi
îi zicem de-o ţundră" 1).
Pieptănatul propriu zis se
face în felul următor: Se
umple cu lână dinţii unui
piepten, Din el se trage apoi
Fig. 26. - Piepteni pentru pieptănarea cu un alt piepten. Fir,ele se
lânii şi a cânepii. - Ocoliş. repartizează astfel În ambii
piepteni, care sunt pieptănaţi reciproc. (Fig. 27). Pentru ca
aceste fire să fie cât mai bine pieptăna te, uneori se iau pe
rând încă doi piepteni şi se piaptănă astfel pe rând cu patru
piepteni. Se obţine deci o pieptănare îndelungată şi minu­
ţioasă. Firele devin lucioase şi netede. Se face acum scoa­
terea părului. (Fig. 28). Se răsuoesc puţin firele care atârnă
din piepten ca o barbă şi se trage Încet. Părul iasă astfel În
şuviţe lungi, neîntrerupte, deşi aceste şuviţe sunt alcătuite din
firioelele mici ale lânii. Lungimea lor ajunge chiar şi până
la un metru. In momentul când s'a Întrerupt şuviţa, Însem­
nează că s'a scos tot părul şi Într'adevăr în piepten n'a mai
rămas decât un smoc de lână, din care nu s'ar mai putea
scoate decât fire mici ce se rup de câte ori tragi. Aoeastă lână
ce rămâne În dinţii pieptenului după scoaterea părului se nu­
meşte "dmuri , '.
In timp ce se scoate părul, şuviţele de păr trase se
aşează unele peste altele, într'o grămadă ce creşte jos la În­
demâna femeii, (Fig. 28) până când s'a scos toată cantitatea
necesară. Acest păr urmează a fi tors. Până atunci se păstrează
răsucit În forma unui colac, ce poartă numele de "guşe". O
"guşe" de păr este de mărimea unui caier, În care scop se
şi face.
Din păr se toarce pentru urzială la pănură, zadii, ţol,
straiţe, etc., şi pentru "aţă de lână" din care se fac "iţele"
.sau (se coase "cioarecii'�, şi ;,frişcaiele".
Din "dmuri" se toarce băteala la ţol, obiele şi pănură,
1) Ocoliş, Frăsina Muntean, 53 ani.
45
I
J
[46]
Fig. 27. - Pieptănatul lânii.
Ocoliş, Valeria Răduţ, 36 ani.
" ,Ii'
� ,
..... � .' '.' ..
. ��>--.: '.' , -":.::......:f!·
"";' �����
........
Fig. 28�;- Scosul părului.
Fig. 29. - Culesul cânepii, Ocoliş.
Cânepa de vară, mai înaltă, se
culege mai repede. Cea de iarnă
se mai lasă 3-4 săptămâni, până
i se coace sămânţa.
46
Fig. 30. - Legatul măn uşilor de
cânepă. Făgetul lerii. Cele două
categorii de cânepă se culeg
deodată.
[47]
3. PRELUCRAREA CANEPII
Pentru prelucrarea cânepii se cer operaţii mult mai grele
decât pentru prelucrarea lânii. Semănatul, culesul, topitul şi
meliţatu], îşi au fiecare neajunsurile lor şi uneori cele mai mici
neatenţii, compromit Întreaga recoltă. "Trudă mare-i, de (în­
cât) şi moartea te loveşte din cânepă" 1).
Peste tot cânepa se cultivă şi astăzi în mod intens. In­
tr'o cantitate mai mare însă se găseşte în satele din depresiune,
unde ea şi ocupă în îmbrăcăminte locul principal. In cantitate
suficientă - atât cât cer nevoile gospodăriei - se cultivă
şi la munte, chiar pe cele mai înalte platforme, prin grădini,
la loc de "faţă", căci "doştina" nu-i bună de cânepă.
A. Semăna tul câneţni
Semănatul cânepii se face până la 1 Mai. "Pe Arminden
S<� fie în pământ". Dacă nu-i semănată până atunci, creşte
prea târziu şi o mănâncă păsările. Timpul trebue potrivit în
aşa fel ca ea să crească tocmai când păsările clocesc şi în al
doilea rând, culesul ei să nu coincidă cu alte munci agricole.
După ce creşte, cânepa se separă dela sine în două ca­
tegorii. Cea mai înaltă, ia numele de "cânepă de vară" (ma­
sculă). Ea are firul mai lung. Se coace mai repede şi deci se
şi culege mai repede. Aproximativ se poate spune că se culege
cam pe vremea .secerii, două săptămâni după Sâmpetrul cel
vediiu (mijlocul lui Iulie). Cealaltă categorie (femelă) cu fi­
rele mai scurte se numeşte "cânepă de iarnă", sau "de toamnă"
şi se culege cu trei-patru săptămâni mai târziu (în postul SI.
Mării). Din ea se scoate şi sămânţă, de aceea culesul ei se
face numai când i s'a copt bine sămânţa. Cantitatea celor două
feluri de cânepă nu este aceeaşi în fiecare an. Uneori este
mai multă cea de vară, alteori cea de iarnă. Aoeasta depinde
de sămânţă. In ceea ce priveşte calitatea, ele se bucură de-o
egala apreciere, superiorttateacânepii fiind socotită nu atât în
funcţie de lungimea firelor, ci de elasticitatea lor. De aceea,
1) Oco1iş, Frăsina Muntean, 53 ani.
47
[48]
în ceea ce priveşte fuiorul, ambele pot fi bune, atât cea de
vară. cât şi oea de iarnă, după cum se nimereşte.
Cânepa se poate culege şi toată deodată, lăsând cânepa
de vară până se mai coace şi cea de iarnă, fără a aştepta până
se coace şi sămânţa. In acest caz se renunţă la sămânţă. Acest
:fel de a culege cânepa este însă privit cu mult dispreţ. O
gospodină bună trebue să scoată tot atâta sămânţă cât a se­
mănat, dacă nu mai multă. "Câtă sameni, atâta sămânţă şi
scoţi dacă o găsdălueşti hine şi n'o mănâncă păsările" 1). Din
trei "litre" (45 kg ) de sămânţă de cânepă au ieşit în vara
anului 1939, 340 mănuşi, dintre care 140 de vară şi 200 de
iarnă, iar sămânţă peste trei litre 2). .. .
Pentru ca să nu o mănânoe păsările se: pune Între cânepă
o "duhă" (spărietoare) făcută dintr'o zadie sau cămaşe rea.
Cânepa bătută de ghiaţă nu este bună,
It Culesul cânepii
Culesul se face cu mâna, (Fig. 29) smulgând-o cu ră­
dăcina din pământ şi adonând-o în mănunchiuri numite "mă­
nuşi". (Fig. 30). O , .. mănuşe" de cânepă are atâtea fire câte
poţi cuprinde de două ori cu mâna. Firele trebuesc puse para­
lel unele lângă altele cu rădăcinile la acelaşi nivel. Mănuşa
se leagă cu câteva fire de cânepă "cu cinci firuţe pă două
locuri" 3), la vârf sub floare şi la rădăcină mai sus cu o
palmă. Pentru economie se leagă cu firele -cele mai mici de
cânepă răsucite câte trei-patru.
La cules trebue multă grije ca să nu se rupă firele când
sunt smulse. De aceea firul nu este apucat de vârf, ci cât mai
lângă pământ şi trebue smuls drept În sus. Dacă pământul
nu este prea uscat, se pot apuca mai multe fire deodată.
Cânepa de vară este adusă după cules acasă şi răzimată J\
pe lângă pereţi vreo trei-patru zile pentru a se usca la soare.
Apoi se duoe la topit. Inainte Însă i se hate vârful cu maiul
pentru a se curăţi de floare şi frunzele din vârf numite "pos­
conită".
----
1) Ocollş, Frăsina Muntean, 53 ani.
2) ldem.
3) Idem.
48
[49]
Cânepa de iarnă se uscă pe locul de unde a fost culeasă.
Se aşează mănuşile câte trei în piramidă cu rădăcinile în jos.
Uneori se strâng toate mănuşile laolaltă şi se fac "claie". Mă­
nuşile stau tot în picioare rezemate unele de altele, câte 70-
80-100 de mănuşi. Cele mai mici se pun deasupra celor mari.
Claia astfel clădită se acopere cu firele mici uscate ce au rămas
după cules, având rostul să apere de ploaie cânepa adunată
în claie. Se lasă aşa două-trei zile să se uşte bine. După aceea
i se scoate sămânţa, tot pe loc. Se bate fiecare mănuşe cu
." ândură b' 1 d"(
"mmu pe o scan ura su care s a aşezat un "epe eu cear-
ceaf) ca să pice sămânţa pe el. Dar pentru ca să scoată toată
sămânţa, se mai lasă încă două-trei zile să se mai uşte şi
din nou se bate cu maiul. Apoi sămânţa se "ciuruieşte" (cerne)
. "
cu "CIlIrU •
Uneori, ca să n'o bată ploaia în câmp, se mai aduce şi
acasă şi se lasă la soare pe lângă pereti câte-o săptămână
sau două.
C. Topitul cânepii
Când cânepa este uscată, se pune în "topchile" pentru ca
să se topească. T opilele sunt mici ochiuri de apă stătătoare,
făcute anume în acest scop în marginea unei văi din apro­
pierea satului. In regiunea înaltă femeile îşi fac topile indivi­
duale şi numai în rare cazuri se asociază câte două la o topilă.
Casele fiind risipite la distante mari unele de altele, fiecare
familie îşi are de obiceiu topila sa mai apropiată de casă. Dacă
apa nu are viteză mar-e, cânepa se poate pune chiar Într'o
margine de vale, "unde să n'o mâne apa", sau "la o margine
de crăcă" (vale mică atluentă). Unde sate unde lipsesc astfel
de văi, cum sunt Cecova şi Maşca [erii, îşi au topilele în Valea
Vadului. (Fig. 31 şi 32). Acestea sunt topile mari sistematice
situate la o distanţă ceva mai mare de sat. In timpul topitului
ele se simt dela distante mari după mirosul specific de vegetale
putl1ede, de se răspândeşte- până departe. Suravegherea revine
unei femei care s'a specializat în acest scop. Aceasta ia vamă
după cânepă ca la moară. Din 30 de mănuşi se iau două.
In aceste topile mari intră câteva sute de mănuşi de cânepă.
4
[50]
•
.� '
Fig. 31. - Cânepa se aşeaza zn topiZă. O femeie intră în topilă, iar alta
de pe margini îi aruncă mănuşile de c;�nepă.
Fig. 32. - Peste cânepa aşezată în topită se plin pietre.
50
[51]
l
U"I
--->
Fig. 33. -
Fig. 34. - Fibrele textile după
"pozdărilor" .
[52]
p
Pentru a se cunoaşte cânepa fiecărei gospodine, se pune Între
ele un semn. Deasupra se pun pietre, (Fig. 32). Aici stau cam
opt zile. In acest timp femeile o încearcă mereu pentru a ve­
dea dacă este "topită". Prin topire se inţelege putrezirea părţii
Iemnoase şi desprinderea fibrelor textile. Timpul trebue po­
trivit în aşa fel ca să nu Înceapă să putrezească şi partea fi­
hroasă. De aceea durata topitului se fixează de obiceiu dela
caz la caz. Dacă stă prea mult "să duce", nu ţine fuiorul.
Când se constată că este topită, se spală acolo În vale, cură­
ţin du-se de nămol şi partea putredă de deasupra. Rămân
astfel fibrele tari, care' se ţin Întregi. Dacă dlstanta nu e mare
se aduce acasă şi se pune să se uşte pe lângă: garduri sau pe­
reţii caselor. (Fig. 11)., Intr'o zi două se uscă dacă-i vreme
bună şi poate fi meliţată, În cazul că acest timp nu coincide
cu alte munci agricole.:
. D. Melit-atrul
Prin meliţat se sfarmă partea lemnoasă uscată "pozdă­
rile" şi rămân fib11ele textile curate. (Fig. 33'şi 34). In timpul
meliţamlui răsună satul de toc-tocul neîntrerupt al meliţelor.
Operatia este anevoioasă din cauza pozdărilor sfărâmate şi a
prafului ce se produce. O femeie poate meliţa Într' o zi câte
40 mănuşi. După ce cânepa este meliţată, nu i se mai spune
mănuşe ci "fuior". Meliţa este de lemn, uneori cu picioarele
Înfipte În pământ, alteori mobilă. Ea este alcătuită din "pi­
cioare" şi "limbă". Pentru a fi meliţată, mănuşa de cânepă
se prinde dela cap şi se bate cu limba meliţei. Se Întoarce
apoi ou celălalt capăt şi În f'elul acesta se Întoarce de mai
multe ori până se bat toate pozdările. Firele care se mai rup
şi cad la capete, se trag şi se aşează la mijloc.
E. Pieptănatul
După ce cânepa a fost meliţată se "trage În chepteni",
o piaptănă. Piaptănatul se face cu doi piepteni cu dinţii mari
de fier - aceeaşi pe care i-am văzut la pieptănatul [ânii "
, (Fig. 26) şi cu "heoela" 1) o perie cu dinţii mici şi deşi.
1) Ungureşte = ecsello, Vezi Viciu, Glosar de cuv. dialect. din
Ardeal, 1906, p, 72.
52
[53]
La prima operaţie, fuiorul se "trage În cheptini", la a doua "se
perie" cu heoela. "Mi-am periat fuiorul" zic femeile.
Chiar dela Început se separă Iuiorul de "vârvări şi ră­
dăcini", firele mai rele şi câltoase dela vârful şi rădăcina câ­
nepii. Fuiorul se înnoadă la un capăt şi din el se trage cu
un piepten "trăsuri", apoi fuiorul se perie, iar firele mai mici
scoase cu hecela se numesc "periituri" . Acestea vin şi ele
pieptănate, dar tot periituri se numesc. In piepteni rămân
"bucii" 1), care se scarrnână cu mâna din piepteni şi se torc.
"Trăsurile" scoase cu pieptenul din fuior, se piaptănă
şi dau "urzala", iar ce rămâne în piepteni sunt "câlţii". Din
"urzală" se mai poate scoate şi "băteală " , care e mai mică,
sau se poate lăsa şi împreună cu urzala. Urzala nu se mai
perie. Se face caier şi se toarce. Câlţii de asemenea nu se mai
piaptănă, ci se fac caier şi se torc.
"Vârvările" şi "rădăcinile" se trag şi ele prin piepteni.
Din ele se scot numai câlti.
In general rezultă deci trei calităţi:
a) "Fuiorul" (după ce a fost periat cu hecela);
b) "Urzala" (aşa cum iasă din piepteni);
c) "Câlţii" (ce rămâne În piepteni).
Aceste calităţi îşi au fiecare destinaţiile lor precise. Din
fuiorul tors subţire se face pânză de cămăşi, Din "urzaIă" ,
"mai demult puneau pânză groasă de făceau pantaloni la
bărbătoi, da de când îi bumhacu nu mai face decât chiar
care-i săracă" 2). Acum se urzeşte mai mult un fir bumbac
şi unul de fuior, dar şi urziala din fuior şi băteala din "ur­
zală" sau ambele din "urzaIă". Această pânză este de o ca­
litate bună, subţire şi rezistentă.
Din "băteală" se face pânză groasă pentru pantaloni şi
poale.
Din "periituri" iasă urzială de pânză mai moale.
Din "buci" se toarce urzială de lepedeu.
"Câltii" bătuţi în "mzaIă" dau o pânză dură şi rezistentă,
! Dh;l � se fac lepedeie .şi ,saci. "V ârvările" şi "rădăcinile" se
1) Cuvântul se găseşte şi în jud. Suceava. Cf. T. PamfiJe op. cit.,
p.208.
2) Ocoliş, Frăslna Muntean, 53 ani.
53
[54]
LT1
�
Fig. 35. - Hăşdaie, Neamţ Nastasia, 69 ani.
,
.-'
Fig. 36. - Săgaia, Cirebea Maria, 15 ani.
�
[55]
folosesc ca băteală în "lepooeu" şi numai În rare cazuri, când
firele sunt mai bune, pot servi şi ca urzială.
4. TORSUL, RĂŞCHIA TUL ŞI DĂPANA TUL
�
. Fig. 37.'- Furci "împistrite". Ocoliş.
T orsul Iânii şi al cânepii se face de ohioeiu în tot timpul
anului. Atât vara, cât şi iarna, furoa stă totdeauna la Îndemână
ca cel mai credincios tovarăş al femeii.
Totuşi există un timp când torsul nu se mai face pe
îndelete, ci constitue grija de căpetenie a gospodinei, Astfel
"torsura" cea mai multă se produce din postul Crăciunului
până în postul marie, când se Începe ţesutul. In acest timp
se toarce mereu, fie în şezători, fie în cadrul gospodăriei.
Fiecare femeie îşi toarce de obiceiu singură lâna şi cânepa lu­
crată. Dar dacă familia este numeroasă şi nu există decât o
singură femeie, mai dă să toarcă şi altei f.emei, dar numai
.< în cazuri rare, căci tor-
• cătoarea este scumpă şi
cu preţul ei se cum­
pără mai degrabă bum­
bac. De altfel nu numai
acest considerent de na­
tură economică determină
pe fiecare femeie să-şi
toarcă singură, ci mai de
grabă alt factor: teama de
bărbat. "Că între bărhă­
toi nu poţi face nimic.
Vezi să nu ştie că muie­
rea dă de lucru. O sfă­
deşte că ea pradă dela
casă 1).
Furcile de tors sunt fă­
cute de bărbaţii din sat.
Furca este "Împchistrită"
(împodobită) şi are o
1) Sălclua-de-Jos, Bercea Maria, 66 ani.
55
[56]
lormă plată şi fără coarne. (Fig. 37). Când se toarce se ţine
sub braţul stâng, (Fig. 36) sau cu genunchii. (Fig. 35). Prin
satele din vale fetele torc şi cu maşina. F usele se cumpără
dela ţigani. La capătul din jos, fusul are prisnel.
Fig. 38. - Răşchiatul. Ocoliş, Valeria
Răduţ, 33 ani.
Fig. 39. - Răşchitorul.
Pentru a putea fi toarsă, lâna şi cânepa pieptănată se
aşează În caier şi se leagă pe furcă. Din caier se trage uşor
firul, mai gros sau mai subţire, mai răsucit sau mai puţin ră­
sucit - după destinaţie - şi se aşează pe fus. Lungimea fi­
rului este dictată de greutatea fusului, care nu poate fi prea
greu pentrucă 8Ca1>ă mereu dintre degete. Când firul este gros
şi mai puţin răsucit, cum este cazul când se toarce de ţoale,
fusul este plin ca o guşe, de unde şi numirea lui de "guşe".
Pentru zadii şi străiti, firul de lână trebue să. fie subţire, iar
pentru pănură, de "frişcaie" şi ;,cioaJ'eci" puţin mai gros. Firul oeI
mai gros se toarce pentru ţoale. Pentru frâmbii se toarce mai
subţire şi apoi se Îndoaie. Urziala la desagi trebue să fie bine
56
[57]
răsucită şi subţire, Iar băteala nerăsucită, Fuiorul şi "urzala"
pot fi toarse mai subţire, dar câlţii mai gros, calitatea lor fiind
inferioară. O femeie poate lucra Într'o iarnă cam două clăi
(60 mănuşi sau fuioare). "Iarna toarcem şi primăvara ţesem,
apoi apucăm la alte lucruri" 1).
Firele depe fuse urmează să fie răşchiate şi făcute "ji­
rehii", pentru a putea fi vopsite, În cazul lânii, sau Iierte în
cazul cânepîi, A tunci Însă când lâna nu va fi vopsită, firele
nu se mairâşchiază, ci se dapănă direct de pe fus, făcându-se
ghemele necesare.
Răşchiatul se face cu un "răscitor de tufă" (alun).
(Fig. 39). Răşchitorul este de obiceiu de 78 em, lungime egală
cu un "cot". Atâta-i un cot câtâ-i "răşcitoru". La capete are
câte o "peană" din sus şi alta din jos. (A-C, B-D). Ră5ehi­
torul se ţine În mâna dreaptă, iar cu stânga se duce firul.
(Fig. 38). La zece fuse i se spune o "jirebie de zece coţi".
O jirehie are zece "jirebiţe", care sunt formate din câte trei
fire legate fiecare cu un capăt de aţă. Număratul firelor se
face cam când se crede că [irebiaeste deplină, "se numără şi
se ia jos".
Dacă nu-i răşchiat bine, nu poţi lua jirebia. Greşeala
care se face Ia răşchiat se numeşte "crÎmpiţă", o Încrucişare a
firdor. CrÎmpiţa nu se poate repara, ci se rupe firul. Greuta­
tea se iveşte Însă la dăpânat, când nu se mai găseşte capă­
tul firului.
Pentru ca firele să fie bine răşchiate, se leagă capătul
firului de "peana" din sus a răşchitorulut (Fig. 39), în A, se
duce în jos, se trece pe lângă B, apoi În C şi din nou în jos
pe după D, de unde revine la A.
Dăpânatul. Operaţia care în mod automat urmează răş­
chiatului este dăpânatul. Tot oe-i făcut jirehie vine dăpânat,
indiferent că a fost vopsit sau nu. Jirebiile se dapănă cu "vâr­
telniţa", Aceasta se prezintă sub două forme: a) cu "talpă",
!când se sprijină Ia pământ iprintr'o "talpă" în care intră un
"cuiu" (suportul pe care se sprijină vârtelnita) şi b) cu "crac",
1) Ocoliş, Frăslna Muntean, 53 ani.
57
[58]
când suportul este o creangă de copac cu trei ramuri În formă
de picioare.
Dăpânatul este necesar în vederea operatiilor următoare,
În primul rând pentru urzit, care se face de pe gheme. Tot
de pe gheme se fac şi ."ţ,evile" cu "sucala". Dintr'o jirebie
se fac două gheme mini (cam zece coti), cantitatea necesară
unui ţol. Mărimea unui ghem este cât poţi cuprinde cu mâna.
Dăpânatul se poate face şi direct de pe fuse, formând
un ghem mare din 17 "guşe" (fuse). In special băteala de
ţol care se toaroe mai puţin răsucită se dapănă direct. Pentru
un ţol sunt necesare 'două gherne,
5. FIERTUL TORTULUI
Jirebiile de "tort�' (firele de cânepă) trebue să fie [ierte
inainte de a fi Întrebuinţate ca ur.rla1ă sau băteală. Prin această
operaţie, ele se îngălbenesc şi se Înmoaie devenind accesibile
ţesutului.
Pentru fiert se ia mai Întâi câte o jirdJie şi se "zoleşte"
cu cenuşe într'un "troc" (covată), După aceea=se scot din troc
şi se aşează Într'un ciubăr de haine, pe fundul căruia s'a pus
un rând de paie. Când ciuhărul este plin cu "jirebii" zolite,
se mai pune încă un rând de paie. Se toarnă apoi peste ji­
rebii apă fierbinte, nu Însă clocotită ca�ă nu ardă firele.
Apa trecând printre jirebii se scurge printr'o "hudă" (gaură)
făcută la marginea din jos a ciubărului. Această apă este în­
călzită şi turnată din nou peste [irehii, Procedeul se repetă
timp de o zi şi jumătate. Dacă se constată că nu sunt încă
destul de ingălbenite, trebuesc "supurlite" (Irecate cu oenuşe)
încă odată. Dacă nu le "vâgi" (potriveşti) cu Iiertul, nu sunt
bune. Ele trebue să fie galbene. După aceea se spală cu "maiu"
la vale, ca hainele şi se pun pe gard să ingheţe. Dacă nu În­
gheaţă nu se moaie firele. La îngheţ se lasă cam două săp­
tămâni.
Fiertul tortului este o operaţie grea şi cea mai rmca
greşeală poate distruge tot tortul. Apa trebue 'să fie fierbinte,
dar nu prea clocotită. Cenuşa să nu fie de lemn de "acăţ"
(salcâm), gorun sau cooeni (de porumb), aceasta fiind prea
58
[59]
tare şi arde tortul. Şi mai ales să nu fie prea multă cenuşe,
"Mi le-am ars şi eu de câteva ori, amu-i un an am ars o
jirebie de hrior, una de urzală de lepedeu şi trei de băteală
de pânză, am ars de 50 de coţi" 1).
Oţiăritul atei. Lâna fiind suficient de moale nu se mai
fierbe. Intr'un singur caz trece printr'o operaţie oarecum ase­
mănătoare, atunci când din firele toarse se face "aţă" de cusut.
In acest caz firele de lână sunt opărite pe fus cu apă curată.
Se pune în donită cu apă rere şi se adaugă mereu când apă
caldă, când rece, ca să nu se ardă. Se lasă apoi "de-amoi"
În doniţă, cam o jumătate de zi ca să se Înmoaie.
6. VOPSITUL
De sigur că altădată vopsitul sau coloratul lânii se făcea
numai În casă, după anumite tehnici străvechi. Culorile se
procurau din materii vegetale şi prin aceasta nu numai că erau
mai durabile, dar şi infinit mai dulci şi armonioase. Cu timpul
Însă procedeele au fost părăsite şi pierdute, iar gustul fe­
meilor s'a Îndreptat tot mai mult spre culori vii şi tari, pe
care le oferea oraşul - târgul - dispensând-o În acelaşi
timp de o migăloasă muncă.
Totuşi ca o reminiscenţă a unei industrii casnice de
vopsit, se mai păstrează şi astăzi unde procedee, cum este
prepararea vopselei negre pentru oernit din coaje de arin, sau
a culorii galbene din "drob" .
A. Vopsitul în casă
Cernitul. Coaja de arin (alnus glutinosa) rasă se fierbe
câteva ceasuri, apoi se scurge Într'un ciubăr unde i se adaugă
"ga1iscău" 2) (acid galic) şi piatră acră (Alaun 3). In apa
fierbinte se "încinge" (încălzeşte) lâna şi se lasă acolo până
se răoeşte. Dacă nu e destul de neagră, procedeul se repetă 4).
1) Ocoltş, Frăsina Muntean, 53 ani.
2) ungureşte = I!aliczko. L,. Câmpeni se spune "galiţă". In Vechiul
JtegM este leunoscut sub numele tie' �calaican".
3) 'Cf. şi T. Pamfile op, cit. p. 127. Compozitia chimică: sulfat
dublu de aluminiu şi potaslu, incolor sau alb gălbui.
4) Agriş, Lădar Dochtra, 76 ani; Ocoltş, Paşca Maria, 49 ani şi
Lina Mihuţ, 82 ani; Sălclua-de-Sus, Hichfş Ana, 76 ani.
59
[60]
In acest fel se oerneşte atât părul din care se fac zadiile, cât
şi şurţele ţesute gata.
Culoarea galbenă se obţine prin fierberea florilor galbene
de "drob" (Genista tinctoria), Acest procedeu s'a mai păstrat
astăzi numai de unele bătrâne din satele de munte, dar şi
ele îl amintesc ca aparţinând trecutului. Culoarea galbenă-por­
tocalie constitue şi astăzi o notă distinctivă locală a zadiilor.
Totuşi astăzi se vopseşte mai mult cu "colhuri" cumpărate
dela oraş.
Culoarea roşie se obţine în gospodărie' din "colb" roşu
fiert cu oţet şi sare, iar în lipsa otetului cu urină acidă.
Culoarea vânătă numită "mnierâie "(albastru Închis ce
bate în violet) se pregăteşte din piatră "mnierâi:e" cumpărată.
B. Vopsitul la târg>'
Dar chiar şi ac�stă îndeletnicire casIii�ă pierde din im­
portanţă de când au început să apară în centrele economice
locale vopsitori ambulanţi, care strâng în- zilele de târg din
Sălciua şi Iara, lâna destinată vopsitului, urmând a fi tran­
sportată la fabricile de vopsit din T răscău (Himetea), unde
există o astfel � vopsitorie, sau la T urda şi Aiud, şi o
restitue după o săptămână. Vopsitul se plăteşte după kilo­
gram, în 1939 se plătea 30 lei de kg, pentru orice culoare.
Jirebiile de lână vopsite în toate culorile sunt expuse în fie­
care zi de marţi, la târgui săptămânal din Iara, atârnate în
şatra acestor comercianţi ambulanţi.
Astfel lâna se vopseşte fără nicio bătaie de cap, iar gus­
tul pentru aoeste culori tari s'a format demult. Nimeninu mai
remarcă superioritatea celor din trecut, doar câte o bătrână
care mai păstrează vreun ţol vechiu, sau câteun bătrân mân­
dru de gulerul cămăşii sale, de un cenuşiu deosebit, cusut cu
păr de capră oernit cu scoarţă -de arin. D� acestea numai'
incidental.
'v,
bO
[61]
7. URZITUL, INVALlTUL ŞI NAVADITUL
Ilrzitul este operaţia premergătoare năvăditului şi ţesu­
tului. Deoarece se face de obioeiu afară, Între femeile care se
silesc care mai de care să He gata mai repede cu torsul, se
naşte chiar o intrecere pentru a Începe urzirul. "Ni, că aia ur­
zeşte şi io nu mi-am urzit încă" 1), zic femeile .
. Fig. 40. - Urzitui la tărnaţ. Şchiopi, Bologa Maria, 18 ani.
In general se pot distinge două, feluri de urzit: a) "la
perete", afară, după un sistem arhaic, cel mai răspândit în re­
giunea noastră şi hJ· cu "urzoiu" în casă, sistem nou, Întâlnit
 I fA 1 • '. v-, " � ,; ,
m câteva cazuri.
In primul sistem se urzeşte acolo unde au "urzoii" (cu-
1) Ocoliş, Frăslna Muntean, 53 ani,
61
1
[62]
iele). "Cuiele" pot fi hătute în perete: "după casă"; În stâlpii
dela "tămaţ" (Fig. 40) şi la "şură". ,
Sistemul este următorul: (Fig. 41). Se leagă capetele celor
două fire. după ce s'a trecut printr' o lingură. Se fixează În A,
se trece prin B unde firele se încrucişează şi se formează
"rostul". De aci firulrreoe prin C, D, E, F, G, şi se Întoarce
pe deasupra tot prin aoeste cuie la A unde se Încrucişează.
Ghemele se păstrează În două "ciure" , iar firele se poartă
cu ajutorul Iingurii găurite.
G
-
E
c
--
B
Fig. 41. - Urzitul.
Lungimea urzelii variază. In Fig. 41 se urzeşte 45 coţi
(33 m ). Cuiele se pun Însă după necesitate, scurtând sau lun­
gind distanţa. Se pot pune Însă oricât de mulţi coţi, cât
Încap în răzhoiu, până la 100 coţi. Lungimea urzelii trebue
stabilită Înainte de a se începe urzitul. Se ia capătul urzelii
şi se măsoară un cot. Acesta este egal cu lungimea dela cotul
mânii, pe lângă mână şi degete -întorcându-se 'până la încheie­
tura mânii, Odată stabilit cotul, se măsoară câţi coţi se pun şi
se Înseamnă locul. Acest semn trebue să ajungă la ultimul
"cuiu" (pct. G) de unde se Întoarce.
62
[63]
In al doilea sistem cu "urzoiu" se Întrebuinţează un sche­
let de lemn făcut de oamenii din sat 1). El se aşează vertical
În mijlocul camerei Hxându-se În grindă.
Acesta este un sistem mai avansat şi mult mai comod,
Întru cât se învârteşte pe loc, iar femeia nu trebue să mai
alerge dela un capăt Ia celălalt al "urzoaielor" (cuielor). El
se Întâlneşte numai În satele din depresiune. Dar chiar şi aici
se găseşte în număr redus. FemeiLe urzesc şi acolo la perete
sau vin la cele care au urzoiu şi-şi urzesc la de.
Indiferent de sistem, când urziala creşte se începe numă­
ratul Iirelor şi se leagă câte zece grupuri de trei fire, ceea
ce formează o "jirebie". Se urzeşte astfel numărul [lrebiilor
dorite. Această măsură a jirebiilor ne va da lăţimea ţesăturii,
adică numărul firelor, tot aşa cum măsura urzelii ne dă lun­
gimea. Numărul jirebiilor variază după felul ţesăturii, Deodată
cu fixarea jirehiilor se alege şi spata a cărei dinţi trebue să
concorde cu numărul total al firelor. Să luăm un exemplu:
Se urzesc opt jirebii. Fiecare [lrebie are 30 de fil"e (zece le­
gături de câte trei). In total sunt deci 240 fire (30 X 8). Pentru
acestea este necesară o spată cu 240 dinţi. Ţesătura va fi
astfel atât de lată cât este spata, care dă În războiu pozi­
ţia orizontală a firelor, Potnvirea între spată şi jirebii se
face după destinaţia tesărurii. Spata fiind mai lată şi cu dinţii
rari, pânza va ieşi mai lată" în schimb spata fiind mai deasă şi
pânza iasă mai îngustă. Aceste potriviri se lasă de obioeiu la
aprecierea femeii, de a cărei Îndemânare depinde tot lucrul.
Numărul Ilrelor fiind direct proporţlona] cu lăţimea pân­
zei, cu cât sunt mai puţine jirebiile, cu atâ,'t iasă pânza mai
îngustă. Pentru "haine" (pănură) se urzeşte de obiceiu din
7-8-9 jirebii. Pânza se poate ţese dela 5-18 jirebii. Din
5 jirebii iasă cam de 20-25 cm lăţime. Din 12 [irehii iasă
cam 40-50 cm, iar din 18 jirebii iasă 70-80 cm. De obiceiu
pânza mai groasă se urzeşte În ,,�ece", mai subţire în ,,11-12",
iar pentru "joIi" în ,,13-14". Pentru "lepedeie" se obişnueşte
9-10 jirebii, trebuind astfe] ;tfei foi pentru un Iepedeu.
1) Sistem Întâlnit şi în alte părţi. Cf. Mo v, Ktmakowfcz-Wlnnlckt,
Splnn- und Webewerkzeuge, p. 27.
63
[64]
. .. .
lnvălitul sulului se face afară, unde ur-
ziala. poate fi întinsă în: toată lungimea ei.
(Fig. 45). Operaţj.a durează citeva ceasuri.
Urziala se înveleşte pe sulul dinapoi al
Fig. 42. - Ur­
ziala se ia de
pe cuie [ăcân-
du-se lanţ,
După ce jirehiile necesare au fost urzite, la capătul
urzelii se face din nou un nod şi se . sfârşeşte cu aceeaşi
încrucişare ca la Început. Pentru ca "rostul" să
nu se încurce, se leagă urziala în câteva puncte
(Fig. 41, ·pct. a, b, c). De asemenea şi la celă­
lalt capăt al urzelii, la ultimul "cuiu". Aceasta
numai pentru siguranţă până când se învăleşte
sulul. Urziala se ia acum de pe "cuie" făcân­
du-se "lanţ", pentru ca să nu se încurce şi se
păstrează aşa până când 'se învăleşte pe sul.
Fig. 43. - lnvălitul sulului. Ocoliş, Mărilla şi Paraschiva Muntean.
64
..
[65]
războiului, care se sprijină pe doi "cociumhi" înfipţi în pământ,
al căror loc a fost dinainte ales şi rămâne totdeauna acolo.
(Fig. 43). De sul se leagă cu o
,,aţă" o "vergea", prin care s'a
trecut capătul urzelii, Ata se
invârte apoi pe lângă sul până
când vergeaua ajunge lângă sul.
Suh vergea, de o parte şi de
Fig. 4.J. - .Rostul" se păstrează alta a restului s'au trecut chiar
Între doi fuştei.
dela început doi "fuştei". (Fig.
44). Unul este lângă vergea, al doilea este de partea cealaltă
a rostului. Aceştia sunt legaţi cu o "aţă" pe suh "cheară"
(urzlală), ca să nu alu­
nece. Pentru ca urziala
să stea hine întinsă, se
leagă la celălalt capăt
de o "tragIă" pe care se
aşează pietre. (Fig. 45).
Sulul este învârtit acum,
iar urziala se Înfăşoară
în jurul lui. In jurul
sulului, printre urzială,
se aşează mereu "ver­
gele" ca să nu se în­
curce firele, şi să se
aşeze unele asupra al­
tora. Vergelele trebuesc
aşezate uniform pentru
ca sulul să fie rotund.
Invârtirea sulului se
face cu ajutorul unui
.anămăligoi" (hăţ) care
Fig. 45. - Se Începe lnvălitul. fixează sulul.
"Cheara" este Întinsă În toată D A d A cân d
lungimea ei. in can In
I • • . "cheara" trebue legată
�. II 1 ' • \ , " � ,. ,
. pe sul cu o "aţă (. ca să nu 'alunece În lături. In felul acesta se
învăleşte toată urziala. Cei doi fuştei care ţin rostul trec astfel
de-a-lungul Întregii urzeli, Împreună cu rostul. Pe măsură ce ur-
,
I
5
65
[66]
r
ziala se învăleşte, "tragla" dela capătul celălalt se apropie, fiind
trasă mereu ou urziala. (Fig. 45). După ce toată urziala este
învălită, sulul plin trece de pe cei doi "cOciumbi" de afară,
în casă la războiu, unde urmează năvăditul. Tot acum se taie
şi capă tul urzelii.
Invălltul sulului.se face totdeauna de către două femei,
operaţia reclamând dela Început o divizare a muncii şi un
ajutor reciproc. (Fig .. 43).
Facerea iţelor. O lucrare premergătoare năvăditului este
facerea iţelor. Iţele sunt tăcute de femei, cu 'ajutorul unei
"scânduri". (Fig. 46). "Aţa" din care sunt' Iăcuteeste toarsă
a
c
i,
"
'o
"
d"
"
"
u
00
"
00
li
Fig. 46. - Făcutul iţelor.
din păr. Ochiul dela iţe se numeşte "corleţ". Iţele se fac În
felul următor. Paralel cu "scândura" d� făcut iţe se aşează
o "indrea" (un ac mare de cusut făcut dÎJJ,. os) prin care s'a
trecut un fir die aţă de cânepă. Acest fir poartă numele de
"irrnă" (inimă) deoarece el va trece prin toti corleţii iţelor. Lucrul
se Începe prin fixarea "irmei" În pct. a Fig. 46, apoi se trece
prin îndrea ro b, iar firul se potriveşte astfel ca acul să tină
firul bine Întins şi să stea fixat în marginea scândurii, câţiva
milimetri mai ieşit, lipit de scândură. Se ia acum' ,,ata" de lână
şi se începe prin doi-trei laţi ce se fac pe lângă indrea (c),
apoi se trece cu firul de aţă prin fata scândurii, se înconjoară
prin dos şi ia'r se fac doi laţi pe lângă indrea. Când acul este
plin, "corletii" (d) înafntează pe ""irmă", lăsând liberă indreaua. "
Corletii itelor se socotesc după numărul jirebiilor ce se pun.
Când numărul lor este suficient se rupe firul de aţă făcân­
du-se iarăşi 'doi-trei laţi, urmând a se trece depe scân-
66 .
[67]
dură pe vergeaua dela iţe. Se desleagă irma în punctul a.
Se aşează scindura cap În cap deasupra la vergeaua dela
�iţe şi se trec toţi corleţii de pe scândură pe vergea. Aici "irma" "­
se innoadă de cele două capete ale .... vergelii, strâns lipită de ( ....
vergea. Iţele fiind făcute din două rânduri de corleţi ce se
împreună la mijloc, urmează, să se facă cealaltă parte care se
execută tot ca în cazul precedent pe scândura cu "irmă"
având de grije ca odată cu facerea acestor corleţi să se îm­
preune şi corleţii preoedenţi. Pentru aceasta, acum În cazul
al doilea, corleţii se lucrează pe scândură cu firul care a trecut
prin corleţii de pe vergea. Se începe tot prin câţiva laţi fixaţi
pe indrea, apoi se 'trece prin faţa scândurii şi Înainte de a da
prin dosul ei se trece firul prin ultimul corlet de pe vergea,
apoi se trece prin dos şi se fac laţii pe ac după sistemul cu­
noscut. In felul acesta se leagă toţi corletii unii de alţii.
Fiind din aţă de lână, oorleţii se rod uşor. Dacă este
rupt numai unul, se repară, dacă sunt mai mult rupte, "linse"
(subţiate de molii), se aruncă iţele şi se fac altele.
N ăvăditui prin iţe. Năvăditul propriu zis se faoe trecând
câte un fir din urzială în fiecare corlet al iţelor, (Fig. 47).
Pentru "haine" se năvădeşte în patru
ite, iar pentru pânză în două. "Rostul"
cu cei doi fuştei care-l păstrează ră­
mâne între sulul dinapoi şi ite. Năvă­
ditul se face de două femei, una care
dă firul din spate, iar alta care îl scoate
prin corleţ, în faţă. Grija de căpetenie
este să nu se sară corletii. Să luăm un
exemplu la năvăditul prin două iţe.
Dela rost vin tot câte două fire laolaltă.
Acestea trebuesc date amândouă unul
după celălalt ca să treacă consecutiv prin
cele două Iţe, astfel că cele două fire
Fig. 47. :- ':lăvăditul merg unul după altul, tot grupuri de
ţmn iţe. A..1_ � f d �
,i " caţe, ,uuua ire prin oua Ite, aşa cum
s'a urzit tot două fire. Pentru uşurinţă, ca firele urzelii să fie
la îndemână, se sprijină un băţ pe străjile războiului şi se
trece urziala peste el, lăsând-o să atârne astfel din sus chiar
67
[68]
în dreptul iţelor, calle atârnă şi ele susţinute de "hâta" dela
ite sprijinită tot pe străjile războiului. "
Greşeli de năvădrt sunt: a) "Iăturoi" la pânză (două
iţe) când în acelaşi iţ s'a trecut două fire, astfel că două fil'e
merg alături, nu se împletesc, se zice că merge "Iăturoaie",
în loc să meargă când' într'un iţ când în celălalt; h) "dintele
de cal" la patru Iţe, ,;când iei în trei ite şi în loc să iei în
al patrulea, te intorci unde nu trebue", astfel că ai luat numai
prin trei iţe. Când rosteşte IUn fir merge peste trei fire de hă­
reală şi nu rosteşte decât tot la trei fire peste un fir de hă-
teală, '
Năvăditul prin spatii. Spata se cumpără din târg. Este
făcută din lemn de corn: având "dinţii" subţiri şi câte unul mai
gros în mar-gine, numiţi "hahe". Ca să se înmoaie şi să nu scâr­
tăie, spata se unge cu ceapă. Mări�'ea spatei fiind în legătură
directă cu numărul jirebiilor, are însemnat acest număr pe
"baba" stângă, câte o crestătură pentru două [irehil.
Năvăditul prin spată se face tot de �tre două femei,
una care dă firele din faţă, iar alta care le t-rage cu un cuţit,
cu muchea, prin dinţii spatei. In acest timp spata stă întoarsă
pentru a se putea treoe firele care iasă dela iţe. In cazul că
sunt două ite se 'dau tot câte două fire deodată, câte unul dela
fiecare iţ, astfel ca un fir să fie dela itul ",din faţă, celălalt
din spate. Se trec astfel tot câte două fire în fiecare dinte
dela spată, iar în cazul că se năvădeşte în patru ite, se trece
tot câte două fire într\m ochiu şi unul în celălalt, "hun şi rău".
Greşeli de năvădit prin spată: Numă�1 firelor trebue
socotit dinainte, aşa ca spata toată să f�e plină, altfel se strică.
Dacă totuşi nu s'a socotit bine şi IOU încap toate firele în
spată, cele rămase se aruncă înapoi şi se numesc "mânzalău".
După ce s'a terminat năvădltul se aşează brâgla spri­
jinită pe braţele războiului şi se pune spata în brâglă, în­
toarsă în poziţia ei normală. Se fixează "tălpigile" în "irmă"
şi se leagă de tălplgi atele iţelor. In cazul că, se ţese numai
în două ite, celelalte două tălpigi rămân neîntrebuinţate. Acum
se prinde gura "chiarii". Se innoadă capetele urzelii prinzând
câte un mănunchiu de deasupra şi legându-Ie cu alt mănunchiu
68
"
[69]
--------------------------------------========�-� "r
de desubt astfel ca firele să fie paralele. Se leagă astfel cam
15-20 fire într'un nod. Printre firele legate se trece o ver­
gea care se !leagă cu o aţă de sulul dinainte al războiului.
După ce s'a ţesut O bucată, vergeaua se scoate, iar gura se
prinde direct de sut
8. RĂZBOIUL ŞI ŢESUTUL
Războiul. Tipul vechiu de răzhoiu este alcătuit din urmă­
toarele piese: "picioarele" dinainte şi dinapoi închegate prin
cele două "tălpi" laterale ale războiului. (Fig. 48).
Pe picioarele dinapoi se sprijină "sulu dinapoi" aşa cum
a fost învălit cu "cheară" (urzială) şi ,,�le"J De pe acest
sul cheara trece prin "iţe" apoi prin "spata", care e fixată
În "brâglă". Inainte însă de Iţe şi spată se găsesc trecuţi printre
fire doi "fuştei", care păstrează rostul aşa cum l-am văzut la
invălitul sulului. Ieşind din spată capetele Iirelor sunt prinse
de o vergea care se fixează pe "sulu dinainte" sprijinit pe "p,i­
cioarele" dinainte ale războiului.
Pentru fixarea şi învârtirea sul ului dinainte este un "băr­
bătuşi", prin care trece o "muieruşcă" legată de talpa războ­
iului cu o "aţă". "Muieruşca" are mai multe "hude" (găuri)
pentru schimbarea "cuiului" după nevoie.
Invârtirea şi fixarea sulului dinapoi se face cu ajutorul
unui "sclobozîtor" lung.
Brâgla se fixează pe "străjile" războiului, ambele având
mai multe "hude", prin care două "cuie" fixează chiar dela
Început, când se pune războiul, cât de sus sau de jos trebue să
fie spata.
"Fuşteii" dela iţe sunt acătati cu ajutorul unor "curele"
de "bâta dela iţe", care se sprijină tot pe cele două străji ale
războiului.
Paralel cu cele două suluri, Între tălpile războiului, este
fixată "uma", de unde pornesc "tălpigile" trecând prin "tălpi­
gari". �apătul "tălp;igilt)r'� . 'ajunge până sub sulul dinainte,
terminându-se sub formă de pedale. Prin apăsarea lor se
schimbă - se ridică sau se lasă în jos - "iţele", legate de ele
cu "aţele tălpigtlor". Prin schimbarea iţelor, se schimbă şi rostu1.
69
\
, \
t
J
[72]
Atât Ia pânză, cât şi la "haine", firul de băteală se
trece dela un capăt la celălalt cu "suv,eica". {Fig. 49). Suveica
are o "ţeve" (b) din lemn 'de "Soc, pe care este învârtită tor­
sura. Prin ţeve se trece un "surcel" (a) şi apoi se pune în su­
veică. Suveicile se cumpără «lela ţigani. T ursura este învârtită
pe ţevi cu "sucala". (Fig. 50). Roata (a) 'este invârtită cu
mâna. Aceasta învârteşte "cuiu" (b) Împreună cu ţevea dela
suveică. Ţevile de bu�ac nu se fac cu sucala, ci cu mâna,
pentrucă firul de bumbac nefiind prea elastic se Întinde prea
tare şi prin aceasta Îi slăbeşte rezistenţa. "
9. ŢESUTUL CU SCÂNDlJRA
Ţesutul cu războiul reprezintă faza cea mai înaintată în
evoluţia ţesutului. Ea a fost precedată Însă de o tehnică pri­
mitivă, probabil de' ţesutul vertical cu ajutorul unor beţe,
Fig. 51. - Prâmbie ţesută cu scândura.
care de sigur numără Câteva mii de ani În urmă 1). A doua fază
probabil a fost ţesutul cu scândura. Acest sistem se mai gă­
seşte şi la noi în ţară, În regiunile mai arhaice, ca de pildă
în Ţara Haţegului, Munţii Apuseni, regiunea Sibiului, etc,").
Aceasta ne Îndreptăţeşte' să credem că ţesutul cu scândura a
fost cunoscut În timpuri străvechi pe o arie mult mai mare,
din care au rămas astăzi numai câteva insule. Cu scândura
se ţes astăzi numai "frâmbii" (brâuri) Înguste de doi-trei cen­
timetri. Lungimea lor este de cea 1,50 m, iar motivul este
1) Cf R. Vuia, Flechteret mit Stăbchen bei den Rumănen (Zelt­
schrift fur Ethnologie, 1914, p, 824-828).
2) M. v. Kimakowicz-Winnicki, Splnn-und Webewerkzeuge, p, 29.
72
[73]
Fig. 52, - Scândura
de ţesut.
acelaşi predominând culoarea roşie cu câteva fire albastre şi
galbene. (Fig. 51).
In Munţii Apuseni am întâlnit o singură dată acest sis­
tem În Sălciua-de-Jos, cătunul Moreni, dar şi aci o singură
bătrână (ţigancă) mai ştia ţese frâmbii cu scândura. Cazul
poate da naştere şi la o interpretare greşită la prima vedere:
o ţigancă reprezentând o veche tehnică. S'ar putea crede că
tehnica a fost importată recent din Orient prin Tigani, ceea ce
este cu totul inexact. Tradiţia ne spune că mai demult şi
alte femei din sat ştiau ţese cu scândura, iar în vechime toate
femeile aşa Îşi ţeseau Irâmbiile. Tehnica a fost părăsită însă
cu timpul din motivul că războiul permitea o variaţie mai mare
în alegerea motivelor şi a dimensiunilor, iar ţesutul cu scin­
dura nu mai avea deci nicio justificare practică,
Pentru acest ţesut se Întrebuinţează
o singură piesă, o scândură îngustă
25/15,5 cm. (Fig. 52). In lungul ei are
12 "tăieturi", iar între ele, alternativ 13
"hude". Această piesă reprezintă de fapt
spata şi iţele dela războiu, ca el�mente
esenţiale ale ţesutului. Poziţia scândurii
în timpul ţesutului este tot verticală ca
a spatei, iar a [irelor orizontală, A­
ceastă scândură poate fi deci conside­
rată ca prima piesă care a dus cu tim­
pul la alcătuirea războiului de astăzi.
Urzitul se face şi aici afară în "tăr-
naţ" . Se urzeşte pe după un "ileu"
(cuiu) de fier (Fig. 53), 25 fire (două galbene, patru al­
bastre şi nouăsprezece roşii)" lungi de doi stânjeni şi jumă­
tate 1). Apoi firele se trec prin "tăieturile" şi "hudele" scân­
durii aşa cum le vedem În Fig. 53, iar capătul lor Se innoadă
la brâu, astfel că firele rămân Întinse Între "ileul" de fier şi
trupul femeii. Ca băteală 'se foloseşte lână tot de culoare roşie,
,fă<;�ndu-l'e de pe fus .�te (Îh"guşă" nu prea mare, pe care o
. trece printre fire. Este interesant acum "rostitul". Cele 13
1) Un stânjen se obţine prin Întinderea braţelor În sens opus.
73
[76]
titatea cea mai mare de lână este rezervată tot pănurii şi ţo­
lului. Sunt femei care ţes şi 60 coţi de :pănură Într'un an,
numai pentru nevoile familiei.
"Pănura" se ţese În patru ite, Firul de urzială trebue
să fie răsucit mai-tare, el poate fi tors şi cu maşina, dar cel
de băteală numai cu' mâna şi după un si�tem special tinând
fusul În sus "cu mâna la deal".
După ce a fost ţesută" pănura este dusă la "ştează"" unde
se bate cu ciocanele udându-se mereu până se îngroaşe şi se
întăreşte. Prin acest procedeu intră mult şi se-scurtează aproape
la jumătate. Inainte' .de a intra la "ştează" are cea 103 em
şi iasă cam 56 CID. r ... • .i
Din pănură se fac cioareci şi tundră -şi alte piese de îm­
brăcăminte ce şi-au' făcut loc în ultimul timp ca: "laibăr",
"uioş" , ş. a. Deoare� din pănură se face. Îmbrăcămintea, ea
se mai numeşte în vorbirea curentă şi "haine".
Pănura de obiele se ţese deosebit de cea de cioareci.
Ea este mai îngustă şi mai subţire. Când-se urzeşte trei [ire­
bii, se scoate cam 35'7'"-W coţi. Inainte de"'a Ji dată la ştează
este de 25-33 cm,' când iasă dela ştează este de 23-29 em
(unele sunt bătute mai tare, altele mai slab). Prin batere cu
ciocanul "să învăleşte, o face mai bună, mai ţapănă" 1). Pen­
tru o pereche de obtele sunt necesari patru-cinci coţi.
Ţoalele. Numirea de "ţol" s'a păstrat atât pentru ţelul
simplu Care serveşte pentru acoperit În timpul nopţii, cât şi
pentru cel cu care se acopere patul in timpul zilei şi care
este ţesut uneori cu multă măestrie. Acesta din urmă a primit
însă o numire recentă de "lepedeu" 2), rămânând cu numirea
de ţol numai acela cu care-se acopere în timpul nopţii. Uneori
ele nu diferă ca ţesătură, ci numai prin faptul că sunt făcute
dintr'o calitate mai bună de lână sau exprimă o atenţie mai
mare în orânduirea dungilor sure şi albe din care este tesut,
iar alteori nicio deosebire faţă de celelalte ţoale decât aceea
că este mai nou sau mai puţin .uzat. (Fig. 54, 55).
Ţoalele pentru acoperit În timpul noptii se ţes În patru
1) Sălctua-de-Jos, Bercea Maria, 66 ani.
2) ung. lepedo = cearceaf.
76
[77]
Fig. 56. - "Ţol" vechiu de 50 ani. (Hăşdate, Naslasia Neamţ, 69 ani).
77
[80]
iţe. De ohioeiu nu se ţes în fiecare an. Se pune de ţol odată
la 2-3 ani şi atunci se ţes mai multe. Când se urzeşte pen­
tru un ţol trebuesc 15 coţi sau 22-23 f�ie, sau 40 "guşe"
de lână, sau un ghem de lână sură şi unul albă (într'un ghem
intră 17 guşe), Ele sunt. vărgate, alternând dungile sure cu
cele albe în diferite feluri. (Fig. 54). După 'ce au fost ţesute,
ţoalele trebuesc duse l� "vâltoare", unde se îngroaşe.
Fig. 60. - "Merindar" nou. Săcel.
Ţoalele care servesc de podoabă ca acoperitoare de pat,
sunt lucrate după două tehnici, una veche, după care nu se mai
lucrează astăzi, cu motive "puse cu mâna în războiu ca coa­
deIe la zadit" 1), şi alta recentă, constând din mai multe
ite, care nu a pătruns decât în satele din depresiune şi unele
de munte ca i\1u.ntele Băişorii, .Muntele FiIii; Hăşdate, etc., "
în directă legătură cu ele. Intr'un ţol vechiu de lână intră două-
1) Hăşdate, Neamţ Nastasia, 69 ani.
80
[81]
trei lâni, Sunt ţesute în două ite, din "tri laţi" având dimen­
siunile 1,60 m lăţime şi 2,50 m lungime. Lâna era vopsită
în casă, negrul din culori vegetale, iar celelalte cu prafuri cum­
părate. (Fig. 56). In unele sate, acolo unde au pătruns şi alte
modele noi, aceste ţoale poartă numele de "lepedeie", deşi
ca tehnică şi motive reprezintă tot ţoIul vechi. (Fig. 57, 58).
Uneori sunt totuşi mai subţiri, iar combinaţia culorilor indică
nota nouă, vie şi tare. Toalele mai noi sunt subţiri, dictate
desigur de condiţiile actuale, 'in care predomină cantitatea re­
dusă a lânii. Se numesc .Jepedeie", ţesute în 27 iţe, iar teh­
nica a fost învăţată din alte sate de lângă Cluj şi Turda,
dela "tocaci" (tesători), Fetele tinere îşi fac astfel de ţoale.
Aceste "lepedeie" sunt fără "forme".
Tot cu aceste modele noi se lucrează "măsărite" şi "me­
rindare". (Fig. 60). Aceste ţesături subţiri nu sunt din lână
curată. Urziala este din "amici", iar băteala din lână subţire.
Culorile din care se combină sunt mai mult galben şi roşu în­
chis, uneori albastru şi verde.
Alte ţesături din lână curată, care reprezintă forme
foarte vechi sunt "străiţile", "desagii", "zadiile" şi "şurţele".
Străiţile şi desagii se fac in ultimul timp mai mult din cânepă.
Şurţele nici nu se mai tes de mult timp, fiind înlocuite cu
material de cumpărat.
B. T esături de cânepă
Din cânepă curată se tese numai pânza de îmbrăcăminte,
lepedeie, saci, straiţe, mai puţin tindeie, perini şi măsăriţe.
Aceste ţesături din cânepă se lucrează în două iţe. Pânza
este de diferite calităţi după destinaţie. O categorie inferioară
este din câlţi. Din ea se fac "lepedeie" de pus pe pat. Când
se urzeşte "urzală" şi se bate cu câ:lţi, pânza nu este atât de
dură şi serveşte la lepedeie, fată de masă, saci rşi uneori la îm­
brăcăminte (pantaloni şi poale), O calitate superioară se ob-
I ţin� urzindu-se fuior, �u, un. fir de fuior şi unul de bumbac,
. iar băteala din bumba�. Din ea se fac pantaloni, cămăşi,
poale, lepedeie, straiţe şi ştergare. Pentru cămăşi şi poale se
ţese şi bumbac curat numit "jolj".
6
81
[82]
',)oi'" ;"',
\ . �
,.
".
r.,-" , t�;;.'
,o.. .,...0
1. ,.(.� '.� �;f:.�
���-��� .. '-' ..... _-""'- ....................
Ocoliş.r-,
Pig. 61. - "Măsăriţă".
r��
! ..
-...' ........ '"fi •• ,.�_ .... �-
. "* ...... ::- ...... --- -.
Fig. 62. - "Măsăriţă" veche. Ocoliş.
82
[83]
Pânza pentru fete de masă se ţese cu dungi de bumbac
roşu. (Fig. 61, 62). In ultimul timp mai mult albe.
O pânză mai aleasă destinată feţelor de perină, de masă,
perdele şi tin deie se tese în patru iţe, urzit bumbac şi bătut
"tort". Pentru măsăriţe se inversa: "urzit fuior şi arnici în
băturoi", tot în patru iţe, cu dungi roşii, iar pe margini cu
"peana hănatului" 1). Fetele de perini se lucrează numai din
bumbac, ca tindeiele "tocăceşti",în două iţe până la Hori
(table) care se ţes 'În patru ite şi apoi În trup iar În două iţe.
(Fig. 63). Feţele de perină se aştern pe pat una peste alta,
dedesubtul lor având lepedeiele atârnate. (Fig. 64, 65). In
tendinţa de a obţine cât mai mult spaţiu pentru expunerea
ţesărurilor lucrate artistic, se ohişnueşte în regiunea de dealuri
să se pună peste pat un schelet numit "cort la pat", ca o pre­
lungire în înălţime a patului, pe care atârnă o serie întreagă
de "lepedeie" peste care sunt aşezate pemele. (Fig. 64).
Tindeiele se aşează pe "culmariu", care este o faţă lungă
întinsă pe "culmea", sau "ruda" ce nu lipseşte din nicio casă
bătrână. (Fig. 63). Pe culmariu se aşează uneori şi 16 tindeie
albe şi invrâstate cu roşu şi negru. Tindeiele sunt şi cu forme,
aşa cum făceau şi la zadii ("de pe zadii le-am Început" 2).
Din cânepă se fac şi "funii" de legat vitele sau "ştrean­
guri" de legat fânuI. Acestea fiind foarte necesare economiei!
se păstrează chiar o cantitate însemnată de cânepă destinată. lor.
Aceasta nu se toarce, ci urmează a fi Împletită. Lucrul s'a
specializat astfel că În fiecare sat este câte un om care face
"ştreanguri" , "funii" şi "zbici". Se fac "În degete".
C. /nălbitul pânzei
Pânza din care se face Îmbrăcămintea trebue să fie mai
Întâi înălhită. Pentru aceasta este udată cu apă şi se Întinde
pe pajişte la soare. In cursul zilei se udă mereu. In acest fel
stă la soare două-trei săptămâni până când cânepa aspră de
�lJloar<j gălbuie se ��� ,allx1şte şi Înmoaie. Pentru ca să nu o
sufle' vântul se aşează pe margini pietre. (Fig. 66).
1) Săcel, Anuţa Ştpoş a lui Todor Râmpuţului, 70 ani,
2) Sălclua-de-Sus - Valea Largă, Bichiş Ana 76 ani.
83
1
[86]
"
1
F(g. 66. - lnălbitul ţrânzei, Ocoliş, Sbânca Maria, 13 ani,
86
[87]
11. ŞTEAZA ŞI V ÂL TOAREA
Şteaza şi vâltoarea sunt instalaţiile ce desăvârşesc ultimele
operaţii ale industriei casnice textile. Şteaza îngroaşe şi În­
deasă pănura, iar vâltoarea "învăleşte" ţolul, scoţând părul.
Ambele sunt instalaţii vechi "învăţătură veche" 1).
Ele se găsesc numai pe ape de munte, unde apa este
"limpede şi tare". Ape mari, ca Arieşul nu sunt bune, numai
apa curgătoare mică are puterea necesară. Apele mari sunt
tulburi, poartă nămol şi strică "hainele". De aceea ştezele şi
vâltorlle le vom găsi în regiunea noastră numai la marginea
muntelui, de preferinţă afară din sat "ca să fie ca spiru de
tare apa şi curată" 2).
Ştezele Încep să lucreze toamna după Sf. Mărie şi durează
până iarna târziu. "Şcheaza" se mai numeşte şi "dube". In­
treaga instalaţie se conduce singură. "Ea de puterea ei îi fă­
cută" 3). Apa pune În mişcare "roata" (Fig. 68), care invârte
"grindeiu", iar prin Învârtireagrindeiului se pune în mişcare
întregul mecanism. GrindJeiul are în jurul lui mai mulţi dinţi
de lemn numiţi "pene", care lovesc pe rând în mod alternativ,
cele patru "ciocane", numite şi "maie", sprijinite între doi
stâlpi numiţi "urşi", ce stau fixaţi Între două grinzi. Ciocanele
lovesc într'o "troacă", tot câte două ciocane într'o "troacă".
Stâlpul care desparte cele două grupuri de ciocane se numeşte
"indrea". Intreg acest mecanism este făcut numai din lemn.
Singur "cepu" şi verigile dela capătul care fixează grindeiul,
este uneori din fier. Pentru a se evita căldura produsă prin
învârtire, un "şuşur" de apă vine dela roată şi-l udă mereu.
Pănura se împătură şi se aşează în "troacă", cea 30-45
coţi Într'o troacă. Troaca este rotundă şi în ea pănura se în­
vârteşte mereu prin lovirea repetată a ciocanelor, care la "gură"
sunt crestate În formă de trepte, partea dinafară fiind cu zece
centimetri mai lungă. In felul acesta pănura este bătută cea
24 ore. "Punem pănura dimineaţa şi umblă şteaza toată ziua
� I noaPfea' până di����tf.". când să face zuă-i afară" 4) în
. ,
1) Rune, lonici Todor, 70 ani.
2) Idem.
3) ldem.
4) Idem.
87
[88]
Fig. 67. - Vâltoare în Cheile Runcului.
88
[89]
II
Fig. 68. - Ştează şi vâltoare În Runc.
Fig. 69. - Şteaeă pe Valea Oncăceştilor. Sălciua-de-Jos - S
[90]
timpul acesta o "preface" (o mai potriveşte) de vreo trei ori.
Tot timpul i se adaugă apă caldă. Prin batere şi cu ajutorul
apei, ea se Îndeasă, strângându-se mereu, Când rămâne de trei
palme este gata. Ea se strânge atât În lăţime, cât şi în lun­
gime. Din cea 70-80 coţi rărnân 50. Pânza de obiele se bate
mai puţin timp.
Acest sistem este. uneori simplificat până la rudimentar.
(Fig. 69). Se înlătură -coada ciocanelor cu urşii şi grinzile
ce-i fixează şi rămân numai cele patru ciocane În poziţie
aproape orizontală, care sunt ridicaţi de "fusu"ştezei ce se
învârte sub ei. Intr'o 'covată intră aici 70 coti de' pănură, Pe
margini un "şipot" udă permanent osia şi pănufa. Astfel in­
stalatia lucrează singură, în aer liber şi aproape că nici n'ai
observa-o suspendată pe un fir de apă printre stânci, dacă n'ai
auzi bătaia ritmică a ciocanelor. Din când în când ştezarul
coboară dela casa lui din apropiere, pentru control. Astfel
sunt ştezele pe valea Dncăceştilor la Sălciua.
Pentru un cot de pănură se plăteşte Al lei, iar pentru
obiele 1 leu (anul 1939), iar darea anuală ieşte de 960 lei.
Desigur că această plată este mică faţă de impozitul de 960
lei pe an, pe care îl. plătesc ştezarii, calculat În mod greşit
după forţa apei, neţinând seama de randamentul instalaţiei.
La aceste greutăţi se adaugă altele. Mecanismul este ve­
chiu, făcut numai din lemn, ori lemnul se urează uşor şi Între­
prinderea se strică. Dacă În timpul sezonului' de lucru, între­
prinderea stagnează două-trei zile până se fac reparaţiile, pa­
guba este însemnată. Pe de altă parte Întreg sistemul este ex­
trem de arhaic şi el necesită o grije deosebită, căci pănura
se poate strica uşor şi atunci paguba ştezarului se ridică chiar
şi la câteva mii de lei.
Astăzi sunt puţini oameni care se pricep să mai facă
şteze În întregime. Acest mecanism arhaic necesită multă pri­
cepere, căci dacă nu merge bine, rupe pănura. Cei mai mulţi
se pricep numai să le repare, păstrându-le astfel ca pe � moş­
tenire a trecutului .. De aceea pretatindeni pe văi, găsim câte o
ştează părăsită sau uneori numai amintirea ei.
Astăzi ele se găsesc încă într'un număr destul de mare
pe anumite văi, cele mai multe pe valea Ocolişului (Hunc) 4
90
"
"
[91]
şte ,7 vâltori; valea Ierii, 4 şteze, 2 vâltori şi valea Oncă­
ilor din Sălciua-de-Jos, 10 şteze. (Fig. 70).
, cele 1 multe ori, şteazaeste Însoţită de "vultoare" ,
(Fig. 68) în care apa, În cădere naturală sau artificială se în-
1
-�fează
o Va/loare
Pig, 70, - Ştezele şi vâltorile din regiunea cercetată,
vârteşte ca Într'un basin, curgând mereu printre scândurile
dispuse circular ale vâltoarei (Fig. 67). Ţolul este învârtit
astfel timp de două zile. La vâltoare se lucrează toamna, Îna­
inte de a îngheţa apa. Pentru un ţol se plăteşte 20 lei (1939).
La ştezele dela Runc şi Sălciua aduc şi Ungurii pănură. A
lor este neagră.
o(
91
[93]
III.
FEMEIESC
POR T U L
93
1. INTRODUCERE
Inainte de a prezenta portul regiunii de care ne ocupăm,
se impun câteva consideraţii generale.
Ce Însemnează port? Portul se prezintă sub un Îndoit
aspect. In primul rând însemnează îmbrăcăminte şi În al doilea
rând podoabă. Ca Îmbrăcăminte este o formă de adaptare la
mediu, născută din nevoia de a apăra corpul. Ca podoabă
este o expresie a felului în care poporul a ştiut să rezolve
această problemă.
Utilul şi estetieul sunt deci cele două scopuri ale por­
tului. Utilul produce mai puţine diferentieri. In. schimb
esteticul datorită factorilor sociali (opinie publică, modă, clase
sociale, fală, prestigiu social) produce infinite variaţii. Şi nu
numai atât, dar acestea au uneori o importanţă enormă, Portul
femeiesc este expus mai mult acestor variaţii decât cel
bărbătesc, datorită cochetăriei femenine, care în tinereţe este
şi mai evidentă datorită eroticei pronunţate (nevoia de exhi­
bitle). Dar nici portul bărbătesc nu este lipsit de o vizibilă
cochetărie. Bărbaţi sau femei sunt deopotrivă victimele modei.
Dorinţa de a apărea mai frumoşi În proprii lor ochi sau de a
scoate În evidenţă superioritatea faţă de alţii,este general
umană.
Lăsând la o parte aceste variaţii de amănunt şi privind
portul în ansamblul lui, ca o expresie colectivă, el are un
! caracter i viu, şi Îşi 4�ce: vieaţa sa proprie, Chiar şi numai
o singură piesă de port urmărită şi studiată în timp şi spaţiu,
prinde graiu: apare, se desvoltă şi apoi îşi Încheie vieata ire­
versibilă.
ti
.�
\,
\
\.
"
'\
,
\
"
\
"
1
\
\",
\
I
..
[94]
r
2. DESCRIEREA SUMARA A PORTULUI FEMEIESC
Portul de Care ne ocupăm constitue 'a�tăzi unul din cele
mai caracteristice porturi populare româneşti. El este Încă bine
păstrat Într'un grup de sate mai izolate: Ocoliş, Rune, Oco­
lişel, Poşaga-de-Jos,: Poşaga-de-Sus, Lunea, Sălciua-de-Jos
şi Sălciua-de-Sus. S'a purtat Însă în toate satele din regiunea
cercetată de noi, fiind reprezentat şi astăzi, sporadic; prin
unele piese care au supravieţuit. In trecut. a avut o întinsă
arie de răspândire cuprinzând - cu mici v.iriante - regiunea
centrală a T ransilvariiei, dela Muntele Mare din Vest, Muntele
Bedeleu În Sud şi până la poalele Munţilor )todnei şi regiunea
superioară a Mureşului, În Nord şi Est. . ,
Ceea ce formează caracteristica acestui port sunt câteva
note particulare care surprind şi, incântă dela prima vedere.
Ele se completează armonios.
Un păr mai mult de culoare Închisă, Împletit În două
"cosiţe", întărite şi ingroşate cu păr arttflcial, Înconjoară ure­
chile şi se înoolăcesc spre ceafă. Năframa neagră legată uşor pe
frunte întregeşte acest ansamblu al capului -Caracteristic unei
neveste. Iar alături de ele întâlnim fetiţele cu "chica" lăsată
uşor pe tâmpla dreaptă şi sfârşind În "c'*lda" de pe spate,
sau surprinzătoarea "murună" ce le înconjoară maiestos toată
fruntea. Şi peste tot fetele mari apar cu '�pletele pe tâmple,
pururi neacoperite, ca. pentru o zi de primăvară.
Specificul portului apare prin două note fundamentale:
forma şi culoarea. Ceea ce surprinde dela distanţă este "zadia"
roşie proiectată pe fondul Întreg alb al "cămăşii" şi "poalelor".
In roşul viu şi deschis al zadiei, aproape un roşu gălbui,
cele patru-cinci dungi transversale, cu Înguste motive colorate,
sunt mai mult pentru a Întrerupe câmpul uniform al roşului
decât pentru a-i slăbi predominarea. Prinsă uşor de mijloc,
zadia atârnă În spate contrastând cu "şurţul" negru, Încreţit,
din faţă. Sunt încinse atât de uşor peste poalele încreţite, iar
pe deasupra cu o "frâmbie" Îngustă, înOCÎit nimic nu pare arti- "
ficial sau dur în' acest port' produs al industriei casnice tex- '
tile. legănate uşor pe şolduri Pai' a accentua şi mai mult mer­
sul ritmic al unui pas ce urcă şi coboară mereu Între munte
94
[95]
------- ------
şi vale. Cămaşa se distinge prin "ciupag", cu sătura caracte­
ristică ce acopere pieptul femeii. lViânecile sunt largi, mcreţite
în dreptul cotului, şi cu fodoml mare. Culorile cusăturilor
oscilează Între roşu şi negru. Această "cămaşe cu ciupeg", pe
calc de dispariţie, îşi discută locul cu alt tip de cămaşe "cu
cheiţe". Cămaşa rămâne albă având doar cusărurile de cu­
loare gălbuie deschisă ale cheitelor şi gulerului. Pentru vreme
rece piesele obişnuite sunt "pieptarul" şi "cojocul", sau "fun­
dra" şi "frişcăul" din pănură, In trecut s'a purtat şi "gluga".
Ansamblul se completează prin Încălţămintea arhaică a
"cioarecilor" şi "oprincilor".
In afară de acest port care constitue tipul de port local,
în regiune se găsesc şi forme de amestec. Pentru o cât mai
reală prezentare a evoluţiei şi în special pentru a putea distinge
ceea ce este specific portului arhaic local de ceea ce este de
Împrumut, ne-am ocupat cu toate formele aflate în regiune.
3. CĂ TEALA CAPULUI
Felul în care se poartă părul, cu Întregul complex de
găteală a capului, constitue una din caracteristicile cele mai
evidente, atât ale unei regiuni, cât şi ale diferitelor clase de
vârstă: copilărie, tinerete şi maturitate, a stării civile, iar
uneori chiar şi a stării sociale.
Fiind considerat drept o podoabă naturală a omului,
mai ales a femeii, părul se bucură de o specială atenţie chiar
din fragedă copilărie, devenind o preocupare de seamă pentru
fete şi neveste. Ingrijirea părului nu este neglijată nici chiar
la bătrâneţe, şi precum orice bătrână Îşi păstrează aproape cu
evlavie portul cu care a umblat toată vieaţa, tot aşa nu va con­
simti pentru nimic în lume să-şi schimbe felul de găteală a
capului. Acelaşi conservatism se constată şi la bărbaţi. Atât
de mare este această consideraţie, încât în timpul revoluţiei
din 1848, când Ungurii au tăiat În bătaie de joc chica unui
bătrân, faptul a fost considerat ca cea mai mare injurie ce i se
I .
putea aduce. '''' ... \
In cadrul acestui capitol ne vom mărgini la studiul gă­
telii capului la femei, aşa cum o. găsim la diferite faze ale
95
[96]
vieţii: copilărie, fete mari şi neveste. Vom vedea că găteala
capului constă dintr'un complex de procedee-În legătură cu în­
grijirea părului şi o serie întreagă de piese, unele principale,
altele secundare, prin care se produc diferentierile specifice
după vârstă, stare socială şi regiuni.
A. Purtatul părului
In regiunea cercetată de noi se pot distinge în general
trei feluri de a .se purta părul, caracteristice vârstei şi stării
civile.
1) Fetiţele cu "chică", "cioc" şi "murună"; <
2) Fetele mari cu _"ooadă";.
3) Nevestele cu' "oosîţe " , "cobelci" sau "corcomani" şi
"bubui".
Pieptănul propriu zis al părului are în primul rând
un scop igienic şi numai în al doilea rând unul estetic. De
aceea în primul sens nu prezintă nicio dif(frenţiere.
Pieptănatul se face cu două feluri de "cheptini", unul
cu dinţii mai mari şi rari, numit "descâlcitor:': altul cu dinţii
mai mici şi deşi numit "luşiitor" (Iucittor). Pieptenul se cum­
pără dela târguri (Iara şi Sălciua). El este din os. Intr'o parte
are dinţii mari şi rari care sunt pentru descâlcit, iar în cea­
laltă parte dinţii mici şi deşi, care fOIm�ă luciitorul. In
Munţii Apuseni nu se spune niciodată l1!.ă piaptăn, ci mă
"periu" sau mă "perie". "Mă descâlcie cu un descâlcitor cu
dinţii mari, apoi cu un luşiitor cu dinţii mici, dă pă păr de
Îuşie", spune o fetiţă: de cinci ani "). Părul nu se descâlcie
dacă nu-l speli 00 leşie 2). Pe lângă leşie se întrebuinţează şi
săpunul. După spălat îl descâlcie şi apoi îl "luşie". Prin fap­
tul că părul este udat Înainte de a fi periat, sau chiar spălat
cu leşie, el capătă! un luciu deosebit, iar firele o mai mare
netezime şi regularitate. Acest luciu este o condiţie esenţială
a frumuseţii părului: "la noi cine-i luşiu îi frumos" 3). De
1) Lunea, Ilearta Miclea, 5' ani. '
2) Apă fiartă cu cenuşe (de gorun nu-i bună). După ce a fiert se
trage oala de-o parte şi i se adaugă apă rece ca să se aşeze cenuşa şi să
se poată scurge apa limpede.
3) Ocoliş, Frăsina Muntean, 53 ani.
96
[97]
•
I
{
altfel la baza acestui gust stă şi un motiv practic. "Nu ne putem
Împleti cu el uscat, îl udăm cu apă", spun nevestele când îşi
Împletesc cositele, iar mai de mult babele se "Iau" 1).
Părul la fetite.
Chiar dela trei-patru ani părul Începe a fi strâns în frunte
şi adunat În aşa fel ca să nu atârne pe faţă. Până la această
vârstă părul este lăsat liber şi numai din când în când se
mai reteză câte puţin. Pieptănatul părului Începe a deveni o
preocupare de îndată ce fe­
tiţa se apropie de vremea
şcolii. La această vârstă, pă­
rul fiind Încă foarte scurt şi
rar, abia permite câteva ră­
sucituri sau Împletituri cu
ajutorul unui şiret, cu care
se leagă drept În mijlocul
Irunttt, Iormându-se astfel un
mic corn încolăcit, numit
"cioc". (Fig. 72).
Când părul a crescut atât
cât să permită împletirea
unor codite, se oferă mai
multe şi variate feluri de a
pieptăna părul auriu al fe­
tiţelor, Pieptănatul este to­
tuşi o operaţie grea, atât
pentru cea care-I face ­
mamă sau soră - care de-
Fig. 72. - Pieptenătură cu "cioc",
Ocoliş, Ţerfea Ileana, 4 ani. scâlcie cu greu firele firave,
, cât şi pentru cea care-I su­
portă. De altfel pieptănatul nu se face În fiecare zi, ci nu­
mai la două-trei zile, uneori numai odată pe săptămână, de
ohioeiu dumineca dimineaţa, Înainte de-a merge la biserică.
Aceasta, biIi,e Înţeles, cât timp fetiţa stă mai mult acasă şi nu
prea este vreme .d�\ţ�. căci după ce a Început să meargă la
şcoală, trebue să fie pieptănată În fiecare zi.
1) Ocoltş, Valeria Rădut, 32 ani.
I 1
I
�
I
1
7
97
[98]
Pentru ca pieptănatul să se facă cu uşurinţă, se Împarte
mai Întâi părul în două, printr'o cărare care.trece dela o ure­
che la cealaltă. O parte este pieptănată în . faţă peste frunte,
iar cealaltă spre spate. Când firele sunt perfect netezite şi
Fig. 73. - Orăşti, Oara Că/ălina,
4 ani.
Fig. 74. - Pieptenă�ur� cu "chică"
("CIOC ).
uniforme, se formează două plete pe de lături, prin care se
prinde părul mic din marginea frunţii. Pletele pot fi sau Îm­
pletite în trei, sau numai răsuci te, după cum este de bogat
părul. Ele se [lumesc "oordiţe" (Ocoliş), "chiei" (Lunea) sau
"sueitură" (Orăştt). Acestea sunt. aduse dela tâmple spre mij­
locul frunţii, iar părul dela extremitatea lor, împreună cu
restul părului ce vine din creştetul capului, este împărţit în
trei şuviţe şi Împletit într'o singură pleată numită-j.chjoă" (000-
liş), "cioc" (Belioara şi Oră şti) sau "murună" (Lunea). (Fig.
73, 74). De pe la jumătatea "chieii" se pune "primă" roşie.
1
[99]
Uneori prima se pune chiar de sus. Se Împletesc trei orime
. în cele trei şuviţe, iar uneori se pun chiar două rânduri de
prime, pentru ca să stea părul mai bine. La capăt prima se
innoadă. Această chică Înconjoară faţa spre spate, trecând pe
după ureche, unde se întâlneşte cu altă oordiţă Împletită în
felul celor din faţă. Una la fel se găseşte şi în partea stângă,
Începută tot după ureche. Cordiţa dreaptă, din spate, se trece
prin "chică" pentru ca să împiedece astfel alunecarea "chicii"
pe ochi. Când părul este pu­
ţin şi firav, oordltele din
spate lipsesc. La fel poate
lipsi una sau amândouă din
faţă. Cele două oordite din
spate - atunci când ele
există - chica şi tot restul
părului din spate, sunt îm­
pletite într'o singură "coadă".
La mijlocul pletei se adaugă
"şiretul dela coadă", prin care
s'a trecut o scoică "diocu",
pusă cu scopul de a alunga
deochiatul. Uneori acest semn
se pune în "chică" (sau în
"coadă" sau în "chică") şi
poate fi întovărăşit de o "pi­
ţulă de cinci bănuţi". Coada
se sfârşeşte cu prime. Această
cosiţă Împletită pe tâmpla
Pig.75.-Pieptenătură cu "murună".
Ocoliş, Tudor Maria, 5 ani. dreaptă se întâlneşte şi în
Hunedoara 1).
O variantă se obţine prin împletirea părului în formă de
cunună în jurul fruntii, numită "murună". Şi aceasta se termină
cu o coadă ce atârnă pe spate. (Fig. 75).
Părul la fetele mari,
'I • 1::kla vârsta' d�' 10"':'12 ani şi tot timpul până când se
mărită, fetele îşi poartă părul adunat într'o "coadă" ce atârnă
1) Cf. T. Papahagl, lmages d'Ethnographie roumalne, Bucureşti,
1928-30. voI. Il. Pl. 14-15.
qq
[100]
pe spate. Acum, părul începe a fi mândria fetelor şi totodată
simbolul fecioriei. Dar un păr bogat nu este: totdeauna uşor
de Împletit. El reclamă multă răbdare şi îndemânare.
Deşi în general, se poate spune că fetele îşi poartă pă­
rul împletit într'o coadă', şi aici iau naştere diferite forme şi
variante.
Dela început se remarcă o totală deosebire între felul de
a purta părul la această vârstă şi între cel descris până acum.
Impărţirea părului nu se mai face prin cărarea dela o ureche
la alta, ci "la mijloc", ceea ce Însemnează -dela frunte spre
ceafă, separând astfel părul în două părţi, in.. dreapta şi în
stânga. Cărarea se alege cu ajutorul unui fus: J,
Cea mai simplă Împletitură este "coada't oe porneşte din
ceafă, împletită în trei' şuviţe, ce se aleg dela rădăcina pă­
rului. In acest caz sau se menţine 'cărarea în frunte, sau se
netezesc firele drept spre spate Hxându-se cu un piepten
spre ceafă. Aceasta di� urmă este o notă recentă.
Când părul este prea bogat şi nu poate ... Ji cuprins chiar
dela rădăcină într'o singură coadă, se fac doWl plete mici,
Începute dela urechi, car,ese numesc "dupei" (sing. dupelu),
(Muntele Băişorii şi Agriş). Ele se pot asemăna cu "cordiţele"
"
pe care le-am văzut la fetiţe. Acest fel de' a Împleti părul,
constitue de fapt o trecere dela fetiţe la fete/Cei doi "dupei"
aiungând la ceafă, se continuă cu două "coad�", care se unesc
pe la mijlocul spatelui într'una singură. In acest fel este îm­
pletit părul fetiţelor la vârsta de 10-12 ani şi uneori chiar
sub 10 ani, atunci când permite părul. Uneori când părul
este bogat, coada este împletită în patru.
Dar un păr frumos nu se reduce numai la o simplă coadă.
Măiestria cu care se Împleteşte părul este neîntrecută de astă­
dată. După ce s'a ales cu fusul o perfectă cărare la mijloc,
se începe chiar din frunte, de lângă cărare, o "răsucitură" a
şuvitelor care coboară uşor pe tâmple. Cam În dreptul urechilor
şuviţele incep a fi Împletite. Cele două plete, numite "chice"
(Orăşti) sau "ooşerci'" (sing. ,,,c6�că"), . (BeHQara), încon­
joară ca o cunună părul în spate, formând un triunghiu cât
mai alungit pe spate. (Fig. 77, 78). Pe la mijlocul spatelui
"coşercile" laterale se unesc, formând o singură "coadă" În
100
"
,;
[101]
,
r
Fig. 76. - Ocoliş, Paraschiva Colda, 19 ani.
101
[102]
-'
O
W
",O ?
"l;r
li
i
f
� !
f
I
J
f
•
I
I
Fig. !7. - Ocoliş, Ileana Chirică, 17 ani.
Fig. 79. - Ocoliş. Muntean Paladia, 14 ani (dr.),
Şerban Iuliana, 12 ani. Sbânca Victoria, 17 ani.
•
I
I
il::
[103]
. ..
Fig. 78.
Ocoliş, Ileana Chlrică, 17 ani.
Fig. 80. - Ocoliş. Borţotă Ileana, 18 ani.
[104]
capătul căreia se Împleteşte un "şinor" şi se atârnă "prime"
(panglici). Pentru' capleata să nu se mişte Yîh mers, capătul ei
este trecut pe sub hrâu, lăsând să atârne primele libere peste
zadie. (Fig. 79). Când fata are şi pieptarul peste cărnaşe, coada
este totdeauna sub pieptar. (Fig. 80).
De sigur că prima condiţie a acestei impletituri este un
păr frumos şi o fată frumoasă. Şi atunci a�tă' împletitură
este o adevărată' podoabă, ce pune în relief nu numai fru­
museţea părului, ci şi. a feţei. Ovalul prelung pe care Îl reali­
zează părul ce coboara uşor pe tâmple, acoperind o parte din
frunte, Împreună cu cununa 'pletelor ce se profilează din spate,
intregind astfel un cadru perfect al capului, accentuează nota
de armonie cu liniile' drepte şi uşor ovale ale feţei. (Fig. 76).
Acest fel de a purta părul nu are astăzi o răspândire
prea mare. Se întâlneşte numai în satele de munte (Ocoliş,
Hunc, Poşaga). In regiunea de dealuri fetele se rezumă la
"coada" ce atârnă pe spate, la care i-au adăugat însă un ele­
ment nou: pieptenul şi au suprimat cărarea. 0. bătrână remarcă
singură că fetele se purtau mai demult "cu cărare şi cu coadă
pe spate, nu cu piepteni şi cu păru peste cap" 1).
Părul la neveste. "
O fată începe să-şi poarte părul într'o coadă pe spate,
de îndată ce este mai mărişoară şi când părul i-a crescut
atât cât să poată atârna pe spate până la: brâu. Momentul
decisiv care va mai 'schimba odată purtatul părului, nu se
leagă nici de vârstă şi nici de păr, ci de evenimentul cel mai
important din vieaţa unei fete: căsătoria. Schimbarea "coadei"
în "cosîţele" caracteristice femeilor, se face chiar în timpul nun­
ţii, după Întoarcerea dela biserică, "când Îi fac cositele, o fac
nevastă". Impletitul îl face numai nănaşa. Din acest moment,
nevasta Îşi poartă părul Împletit în două "cosîţe" şi-l va
purta aşa toată vieaţa,
Dintre toate felurile de a purta cositele, de sigur cel mai
important este cel- care -se păstrează astăzi numai în regiunea
muntoasă dela Oooliş, Poşaga şi ·Sălciua. El 'pare a fi de
origini foarte străvechi.
1) Hăşdate, Neamţ Nastasla, 69 ani.
104
[105]
Fig. 81. - Buţnea Veronica, 2, ani, din Runc.
.,'(
.." """),.J�
_. � =r>>:
of
.:
[106]
Fig. 82. - Pieptănatui' cu "cosîJe",
Ocoliş, Corb Ileana, 21 ani.
Pentru această Împletitură se păstrează cărarea la mijloc
şi indelungata netezite a părului în direcţia: în care el va fi
împletit. (Fig. 82, 83, 84). Când firele sunt perfect netezite şi
lucii, se Împarte pă­
rul . fiecărei lături în
trei şuviţe şi se în­
cepe împletirea ime­
diat-sub ureche. Chiar
după câteva răsuci­
tufi, se adaugă şu vi­
ţelor;pro,prii, o "scle­
be" .din lână toarsă,
for�ată din alte" trei
şuviţe. Aceasta este
pregătită dinainte,
din lână albă subţire,
oemită cu scoarţă de
arift· (Alnus glutino­
sa),' fiartă cu "galis­
cău" (acid galic cris­
talizat) şi piatră acră' (sulfat dublu de aluminiu şi potasiu),
"
-:
Fig. 83. - lndoitul cosiţelor.
106
Pig. 84 - Piepienătură cu cosiie.
[107]
ambele procurându-se din comerţ 1). "Scleaba" se pune chiar
şi dacă părul este deajuns de bogat. Când cosiţa este Împle­
tită, nu se observă: de loc lâna introdusă, căci aceasta vine
astfel Împletită ca să fie perfect acoperită de firele de păr. Ea
serveşte mai de grabă de suport, îngroşind, mai mult în­
tărind cosiţa. De altfel acesta este şi scopul pentru care se
pune. La capătul oositelor se adaugă un "şinor" roşu. Cele
două cosiţe vin acum îndoite, "îndoim cosîtele", formând un
semicerc ce porneşte dinspre ureche spre mijlocul feţei şi se
Întoarce spre ceafă, unde cosiţa dreaptă vine îndoită spre
stânga, iar cosiţa stângă spre dreapta, trecând pe deasupra
celei drepte. "Şinorul" dela cosiţa dreaptă se trece peste cap
printre şuviţele de păr ale cosiţei stângi şi se innoadă cu şi-
110ml dela cosiţa stângă, chiar sub şuviţele drepte.
In felul acesta, cele două oosite, cu părul lor de culoare
mai mult Închisă, completează în mod specific cadrul feţei
cu trăsături tari şi al întregei figuri cu aspect arhaic şi greoi
al femeilor de munte.
Este important de remarcat că aceste cosite nu se găsesc
astăzi decât in câteva sate de munte (Ocoliş, Runc, Poşaga
şi in parte în Sălclua şi Lunea) şi ele nici n'au existat în sa­
tele mărginaşe cercetate de noi, în trecutul pe care-l mai pă­
strează amintiri1e bătrânilor, (Fig. 86). Populaţia dela munte
este şi astăzi extrem de izolată şi refractară inovaţiilor. Femeile
acestea cu portul vechiu şi vocea groasă de munte, coboară far
in târgurile dela Sălciua sau Iara. Ele au păstrat cu dârzenie,
alături de oosltele cu care ţin să meargă în mormânt, şi o
interesantă găteală a capului de care ne vom ocupa în capi­
tolul următor. Forma acestor cosiţe se mai întâlneşte la fe­
meile din Hunedoara 2). Ovidiu Densusianu ocupându-se cu
această caracteristică, trage concluzia originii orientale a
Moţilor oonsiderându-i "alani românizaţi" 3). E posibil însă
că această găteală a capului să fi avut în timpuri -străvechi
o arie foarte mare.
oi I
1) Vezi supra p. 59.
2) Cf. T. Papahagi, lmages d'Ethnographte roumaine, Bucureşti
1928-30, voI. 1. Pl. 24 a; 28 a. h; 29 a; vol. IL 14-15. 20-22. A. Enă­
chescu-Cantemir, Portul popular românesc, Bucureşti, 1939, pl. 103, 106, 113.
3) O. Densuslanu, Viaţa Nouă, Bucureşti, An. XVII, 1921.
107
[108]
In regiunea de dealuri din marginea răsăriteană a sâm­
burelui muntos, dela o linie nord-sudică ce: ar trece prin sa­
tele: Hăşdate, Săcel; Băişoara, Cacova lerii şi Făgetul Ierii,
cuprinzând toate satele din depresiune, cosiţele femeilor nu
se mai încolăcesc pe lângă urechi, ci se prind pe cap cu două
forme ce caracterizează două lumi: una veche şi alta nouă.
(Fig. 86).
1) .,r hei·" lbeci" ( ")
cu "corcomanl ,,,co CI sau "co CI, "coarne ;
2) cu "bubui". .
Forma veche de- a purta părul este ca "corcomani" sau
"cobe Ici ", ambii numiti- şi "coarne". Numir� .dijeră. Felul de
a purta părul este însă aproape acelaşi. -'
Forma care a luat 'locul "corcomanilor"' sau "cobelcilor",
este cu "bubui", ceea ce însemnează conciul orăşenesc, cu două
cosiţe puse pe cap "tot aşa roată Ca unguroaiele'' 1). Această
formă a cucerit În unele sate întreg terenul, în altele Însă se
găseşte numai la femeile tinere şi "numai la unele care-s mai
făloase" . Femeile bătrâne, singurele reprezentante ale colhe­
cilor în putine sate, privesc cu mult dispret cenciul, căci mai
demult aveau toate nevestele "colbeci aicea pă cap, nu conciu
ca acum" 2). .
,,-
"Colbecii" se fac ,din două plete, numite "cosiţe" (Iara),
"coa,de" (Filea) sau "chici" (Cacova Ierti), ce se Împletesc
, deasupra urechilor şi se leagă la spate, puţin mai jos de
vârful capului, Într'o formă lunguiaţă. Penttu a se fixa cele
două capete, de-a-lungul cărora se vor încolăci oositele, se
face la rădăcina fiecărei cosite câte un laţ prin care se trece
capătul cosiţei. Se stabilesc astfel două puncte fixe în jurul
cărora se înfăşoară cosiţele, iar la urmă, forma încolăcită rea­
lizată, se întăreşte cu "şinorul" dela capetele oositelor. Unele
fac oolbecii mai sus, altele mai jos. Colhecii sunt însă de
obioeiu mai jos, mai pe ceafă. "Corcomanii" se deosebesc de
"colheci" prin aceea că au două rânduri de cosite, două mai
mari Împletite din părul dela ceafă, iar două mai mici din
părul din faţă, fonnând. împreună aşa zisele' "coarne" aşezate
în creştetul capului. (Fig. 85). "Corcomanii" se' mai păstrează
1) Llta Românească, Ana Ilea, 67 ani, orig. din Hăşdate.
2) Şchiopl, Lina Bologa, 86 ani.
108
•
"
[109]
• COSiţi'
Cobelci SiJ/I corcomsni
_ astazi toale neresteie
IIIIDDD astazi numai Mtrânele
m in trecut Mtrâ/Ji'le
/ Bubui
satele Valea Vadului, Cacova Ierii, Făgetul Ierii
şi Măgura Ierii. Dar şi aci nu se
mai găsesc decât la bătrâne. In tre­
cut Îi purtau toate nevestele. La
femei tinere se mai găsesc astăzi
numai la cele din Valea Vadului.
In toate celelalte sate se întâlnesc
"cobelcii" sau "colbecii", prin care
se înţelege acelaşi sistem variind
doar pronunţarea. E.i se găsesc în
puţine sate la toate femeile. (Băi­
şoara, Şutu, Muntele Filil). De obi­
cei îi poartă numai femeile bătrâne
(Şchiopi, Filea de Sus, Săcel) şi u­
nele tinere (Hăşdate). In câteva sate
nu-i mai poartă nimeni (Filea de
Jos, Lita),
/
Fig. 85.-Corcomani. Fă­
getul lerii, Floare Lung,
85 ani.
'1
până azi în
�ig. 86. - Purtatul părului la neveste.
lOg
[110]
Aceşti "corcomani" sau "oobelci" numiţi în general
"ooame", pare să -fi avut proportii mai mari -într'un trecut în­
depărtat. Poveştile bătrânilor ne transmit o imagine interesantă:
"nişte coarne din zdrenţe şi păr pe care sara le luau jos" 1).
Alte amănunte ce privesc capitolul următor. al gătelii capu­
lui ne vor îngădui pe deplin asemănarea pe Oare o anti­
cipăm aici cu propoadele caracteristice din regiunea Sibiului
şi a Făgăraşului 2). De asemenea din nou se evidenţiază ele­
mente comune cu regiunea Honedoarel UIid� şi acum peste
"··te·" +ă" 3) v
aceste "coarne numi "conCI se pune o, "ceap� . om
vedea în capitolul următor al pieselor de gătitcă acest termen
apare şi în regiunea noastră ca o piesă dispărută,
B. Piesele
Toate operaţiile pe care le-am examinat până acum în •
legătură cu purtatul părullUi oricât ar fi de variate şi bogate,
oonstituesc de sigur un aspect esenţial, dai nu singurul în
legătură cu găteala capului. Se adaugă o .... �e întreagă de
piese şi podoabe care fac parte integrantă din 'găteala capului.
Intre piese locul principal îl ocupă năframa. Ea variază doar
ca formă de îmhrobodeală, cu mici deose'biri de mărime,
culoare şi calitate, păstrând însă pe linia -descrisă până acum,
demarcaţia între satele ascunse în văi sau pe' culmile muntelui
şi cele situate în marginea răsăriteană a reglunii noastre.
Cu toată nota ei generală, năframa oonstitue totuşi o
caracteristică bine definită a stării civile. Indiferent de forma
ei, chiar dacă se poartă uneori în copilărie, sau foarte rar
de fete, este însă o piesă care s'ar putea spune că este pro­
prie nevestei. Mai mult chiar, unei neveste nici nu i se în­
gădue să iasă fără năframă, Năframa reprezintă astfel un
simbol moral de vieată. In cadrul acestor condiţii generale
putem distinge două fo:rme caracteristice ale năfrămii după
regiuni.
1) Hăşdate, Neamţ Nastasia, 69 ani:
2) Vezi supra p. 107 n, 2.
3) Cf. T. Papahagi, Image d'Ethnographie roumaine, Bucureşti, 1928-
30, voI. 1. PI. 24 a, 28 a. b., 29 a.
110
"
"
'.
r
[111]
,
In partea apuseană muntoasă, nălrama este mare, neagră
de "păr" 1) şi cu motive Horale colorate pe margini urmate
de ciuouri. Ea se cumpără dela târguri (Sălciua, Iara şi Turda).
Mai demult era singura piesă de Îmbrăcăminte care se cum­
păra dela oraş.
Privită În ansamblul ei, năframa are mai multe funcţiuni
bine definite.
Estetică. Vine să întregească o bogată găteală a capului
şi atunci este legată cu măestrie deasupra Irunţii şi înnodată
la ceafă lăsând să atârne pe spate cele două capete cât mai
lungi. Cosiţele rămân astfel vizibile ca doi cercei uriaşi.
(Fig. 89).
Practică. Corespunde nevoii de apărare contra frigului
sau căldurii şi atunci nu are nicio semnificaţie estetică sau de
stare civilă. In acest caz se poate reduce ca proporţie şi ca­
litate la o simplă năframă mică, cu care se Înfăşoară capul
legându-se fie la spate, fie Înainte. Culoarea variază fiind albe,
negre, uneori cu pui albi sau roşii şi "mnierâi" (albastru spre ',/1
violet). Mai demult "bătrânele purtau năfrămi negre'n pânză "'-
şi cu pene albe 2).
Moralii. Este un semn de pioasă şi retinută atitudine ex­
primată faţă de biserică şi atunci năframa se leagă Înainte
infăşurândn-se în jurul gâtului pentru a se înnoda tot la spate.
Ea nu este Iipsită nici acum de un pronunţat simţ estetic, fiind
Înfăşurată cât mai uşor ca o adevărată podoabă în jurul ca­
pului. Din cadrul acesta bogat, negru, faţa se profilează cu atât
mai armonios. La această notă nu renunţă nici chiar femeile
bătrâne, (Fig. 90, 91) şi este cu atât mai caracteristică femeilor
tinere.
Socială. Este un semn distinctiv şi cel mai evident de
star:e civilă al unei femei. Prin ea se exteriorizează diferite si­
tuaţii sociale de stare economică sau vârstă. Năframa unei
femei bogate se va deosebi totdeauna de cea a unei femei de
rând. La fel putem distinge deosebiri în legătură cu vârsta.
Se pare că dintre toate aceste funcţiuni variate, cea prac­
tieă prhnează. .ln : arest .c.az' năframa Încetează de a mai fi o
1) Firele lungi de lână. Vezi supra p. 44.
2) Filea-de-Sus, Popa Todorică, 80 ani.
111
[112]
F
l'
r
.�
"O
<.>
o
I
r-
-..;
.i:
�
�
.,;
�
.E.
;:j
Q:l
�
::
�
�
-
-
.�
-
o
<.>
o
I
.....
"\i..:-;
-:
I
00
.99
Ro,
112
'"
8
"-
�.
if.S
[113]
Fig. 89.-0coliş. Ileana Buţnea, 25 ani.
r
Fig. 90. - Poşaga-de­
Jos, Maria Pitea, 73 ani.
Fig. 91. - Sălciua-de­
Sus, Sava Ruien, 66 ani.
113
[114]
114
....
:..
o
�
0;::
'»
-
1·
i
I
l
I
\
J
[115]
,-
caracteristică pentru diferitele clase de vârstă sau stare civilă
şi ea apare atât la fetiţe cât şi la fete mari, bine înţeles că la
acestea din urmă în cazuri foarte rare vara şi mai frecvente
iarna. (Fig. 79).
In regiunea răsăriteană năframa nu ocupă un loc de
frunte. Ea rămâne şi aici o notă caracteristică pentru neveste,
dar în ultimul timp incepe să fie purtată şi de fete. In con­
secinţă nici părul nu se bucură de o atenţie prea mare. (Fig.
92). Amintirea vechilor năfrămi mari, negre şi cu flori ce
atârnau pe spate ne întâmpină însă pretutindeni şi aci (Măgura
şi Făgetul Ierii, Pădureni). Acum femeile se îmbrobodesc tot
cu nătramă neagră, de preferinţă, dar mult mai mică, legată
simplu sub bărbie. (Fig. 93). Doar la câte o bătrână o mai
Întâlnim atârnând pe spate, ca o reminiscenţă a vechii găteli.
Dar dacă năframa s'a păstrat totuşi până astăzi, pierzând
treptat doar din forma şi îmbrobodeala de odinioară, găsim alte
piese de găteală a capului, pe cale de dispariţie chiar şi în
inima muntelui. Astfel este
găteala capului la mireasă
şi mai ales "conciu", pe
care îl purtau nevestele
după nuntă.
Fig. 94. - .Brobodeala" miresei
şi a nevestei.
C. Forme arhaice
şi ocazionale
Găteala capului la mi­
reasă.
Schimbarea gătelii ca­
pului dela fată la nevastă
are două faze: a) găteala
miresei şi b) găteala ne­
vestei.
Intâia este de scurtă
durată - timpul de cu­
nunie la biserică şi o
parte din ospăţul de nun­
tă - iar a doua se face
115
[116]
imediat după ospăţ, ca un simbol al trecerii miresei în rândul
nevestelor.
Găteaia mir�i .Se. face dimineaţa înaint� de a se pomi la
biserică. Rolul principal îl are nănaşa care despleteşte .părul Ie­
tel "), şi o învăleşte cu două ştergare numite "hobod" şi "îmbro­
bodeală", Hohodul este - un ştergar lung de 2 m, cusut cu lână
sau mătase neagră la cele două
capete care atârnă pe spate.
(Fig. 94).lmhrobodeala este tot
un ştergar lung de 2,80-3 m,
care se trece' pe sub bărbie şi
se înnoadă la .ceafă, lăsând să
atârne pe spate cele două ca­
pete cusute· mai demult cu
forme cu "bercă" (lână) nea­
gră. Deasupra capului se aşează
acum o "curună de saseu" (Vin­
ca minor) şi ? "curună de bani
şi mărgele". Dela "curună" a­
târnă prime pe spate în jos
peste îmbrohodeală. (Fig. 95).
Miresele se-mai mărită şi as­
tăzi cu hobod şi imbrobodeală
în satele dela 'munte până la o
linie care alunge la Valea le­
Fig. 95. - Portul miresei. Ocoliş, rii, Lita Românească şi Sălciua.
Dar şi aici se .maigăseşte doar
câte un singur hohod şi îmbrohodeală Într'un sat, trecând dela
o mireasă la alta până în "satele vecine. Astfel în Oooliş le
mai are o singură femeie, servind -;tât pentru Ocoliş cât şi
pentru satele din jur (Runc, Lunea Largă). De asemenea în
Poşaga-de-Jos se mai păstrează o îmbrohodeală cu o vechime
de 2-300 de ani. Hobodul fiind mai nou, nu mai este cusut
la capete, devenind un simplu obiect de "jolj" alb.
Tot aşa 'ni le păstrează amintirea. hătrânilor din satele
din depresiune: Cacova [erii, Făgerul Ierti, Filea-de-Sus, Agriş
1) Vezi supra p. 104 şi infra p, 117.
116
.:
j
[117]
şi Şchiopi. Informatorii din aceste sate ne spun că acum 50
de ani, miresele erau "hoboţite" şi că Ia "cununie hobodu
atârna peste glugă" 1).
Găteala capului la nevastă.
Preschimbarea gătelii de mireasă în cea de nevastă se face
la sfârşitul ospăţului. Ospăţul ţinea mai demult trei-patru
zile, de duminecă până marţi sau miercuri şi chiar până vi­
neri. Dar acum "îl gată" repede, dumineca tseara. In mod
obişnuit cununia la biserică se face la amiazi, iar seara o
"fac nevastă". Şi ospăţul se "sparge" (se sfârşeşte) când Îi ea
nevastă. Operaţia revine tot nănaşii. In timp ce i se fac co­
siţele şi-i pun conciul, "o fac nevastă", nuntaşii pornesc roată
pe la masă cu "tieru" şi cu năframa cu care se îmbrobodeşte
nevasta şi strigă:
"La luatu oonciului
la schimbam portului,
una-două, una-două,
bagă mâna'n pungă nouă
şi o bagă până'n cot
şi ne scoate câte-un zlot.
Şi cu teaca,
Jaca-iaca
şi cu punga,
numa-numa
şi-un amnar cu două zale,
slobozit la vale".
Apoi iasă îmbrobodită cu oonciul. Peste cap i se aruncă o
năframă. In mod metaforic se spune că au prins o pasere săl­
batică şi că nu se ştie cine e, După ce au descoperit-o, o
joacă nănaşa mai întâi, apoi neamurile şi În urmă feciorii.
Câte o strigătură spirituală insoteste jocul miresei:
"De-ar fi buha ca asta
m'aş lăsa de m'ar mânca" 2) •
'1
. \ .. . �.:.
1) Blca Nastasia, 82 ani şi Suci Marina. 64 ani (Cacova lerii) j Su­
sana Popa, 74 ani Făgetul tern): Popa Todortcă, 80 ani (Ftlea-de-Sus);
Luca Vasilie, 90 ani (Agrlş}; Lina Bologa, 86 ani (Şchtopi).
2) Ocoltş, Ion Muntean, 59 ani.
117
[118]
"
-;
ne-
Fig. 96. - Oăteala capului la
vastă. Ocoliş.
Conciul se cumpăra din târg şi era "alb cu 12 bumbuşte gal­
bene" \ cu "ace mari ca merele" 2). Forma -lui, aşa cum se
mai păstrează astăzi, este asemănătoare unei pălării de jolj alb,
care pe margine are o "scoarţă de salcă" 3) 'învălită tot în
[ol] alb. In faţă, marginea tare a oonciului . are .două prime
roşii, cumpărate, Împodobite cu fir aurit. Pe deasupra sunt
prinse 11-12 "ace" mari de metal auriu. Condul se aşează
" pe cap, iar d�supra se pune
o năframă neagră, peste care
se aşează aceeaşi "îmbrobo-
d lă" Ibă' �
ea a a "pe care am va-
zut-o la mireasă. Din spate
nălrama neagră este uşor vizi­
hilă de sub "îmbrobodeală",
iar în faţă capetele amân­
durora se înnoadă pe sub
bărbie. (Fig., 96).
Acest conciu este purtat
astăzi numcit în după masa
zilei de nuntă. Mai demult
- de pildă cu vreo 50-60
de ani în urmă - în Ocollş
nevestele, se, "mvăleau" timp
de un an doi după ce se mă­
ritau. Il luau mai ales când
mergeau la biserică.
Astfel de oonciuri se mai
găsesc (1939) în Ocoliş şi
Poşaga-de-Jos, iar amintirea lor se întâlneşte încă în satele:
Poşaga-de-Sus, Săldua-de-Sus şi Cacova Ierii. In aceste din
urmă, bătrânele de astăzi au mai apucat în copilăria lor con­
elul, Astfel încât chiar dacă astăzi nimeni nu-l mai poartă
de cea 50-60 de ani, prin informaţii el se poate recon­
stitui dovedind că era la fel cu cel pe care-I găsim încă În
Ocoliş şi Poşaga-de-Jos. (Fig. 97).
1) Beltoara, Bleanţ Zaharia, 54 ani.
2) Sălctua-de-Sus - Valea Largă. Blchtş Ana, 76 ani,
3) Ocoliş, Borfotă Ioana, 60 ani.
118
[119]
Un conciu similar se întâlneşte Însă ŞI In satele mai
Îndepărtate de acest nucleu arhaic, în cele care se pierd în
depresiunije locale răsăritene. El păstrează elementele esen­
ţiale: nălrama neagră şi albă şi chiar şi conciul, care şi-a
schimbat doar deoorurile având în loc de ace mari de metal,
mărgele, pe care nevasta le lua dela "bearta" pe care o purta
ca fată. Această formă nouă ca aspect purta şi un alt nume,
nu de oonei, ci de .ceapsă", Nimic nu ne îndreptăţeşte însă
să nu vedem la origine aceeaşi piesă şi găteală a capului, care
a suferit aceste schimbări de demente decorative - mărgele
şi flori - sub influenţe mai recente, venite de sigur din basinu­
rile locuite de Germani şi Unguri, ale lerii şi Trăscăului (Ri­
metea). Această influenţă este cu totul secundară, deoarece
nu se referă decât la elementele deoorative (înlocuire deter­
minată de dispariţia din comerţ a podoabelor de metal), piesele
principale ale gătelii capului: "îmbrobodeala", năframa neagră
şi albă, precum şi forma oonciului, împreună cu sistemul de
îmhrobodeală, au rămas aceleaşi.
Deoarece termenul de "ceapsă" se cunoaşte şi în Banat
şi Hunedoara 1), considerăm păstrarea lui în regiunea Litei­
Agrtş+-Şchiopi, ca o rămăşiţă a unei arii de răspândire mai
mare, din care s'au mai păstrat doar câteva insule. Această
oeapsă a dispărut însă de mult. Prezenţa lor în regiune ne-a
semnalează doar informaţiile bătrânelor. "Işi puneau ceapsă
împenată, o neagră, cu mărgele şi pene. Acum nu ştii că-i ne­
vastă nouă, atunci era cu trei năfrămi" 2). "Nevestele purtau
oeapsă cu mărgele dela beartă. Cepsele le purtau la biserică
şi douăzeci de ani" 3). Fetele se măritau cu hobod alb şi
apoi cu ceapsă. Peste oolbeci puneau o nălramă albă şi una
neagră, le îmhrobodeau pe sub barbă. Peste cap puneau ceapsa
cu flori şi mărgele 4).
Concomitent cu această ceapsă s'a mai purtat o ceapsă
1) Cf. T. Papahagl, Images d'Etnographle roumaine , Bucureşti, voI.
1., 1928, PI. 29 a, şi R. Vuia, Aşezăr+le, casa şi portul ţăranului român
din Ardeal şi Banat. Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureş, Bucu-
'/eşti,. 1929. '. \' .. , \' .
2) Iara, Chiorean Veronica, 73 ani, orig. din Făgetul Ierii.
3) Filea-de-Jos, Popa Ileana (Chlşe), 82 ani.
4) Şchtopt, Lina Bologa, 86 anI.
119
f
[120]
-' S
mică, numită şi "muruniţă" (Agriş), Această "murună" era
un "şinor" roşu pe care erau cusute mărgele. "Muruna" o
puneau peste păr deasupra fruntii, Apoi se .îmbrobodeau cu
năframă neagră, de sub' care se vedea muruna. Năframa era
numai pe vârful "coamelor'�. Se Înnodau înalnte şi apoi o dă­
deau pe după cap şi o mai înnodau Înahtte şi în urmă se
Înnoda înapoi. Această îmbrobodeală păstrează deci' aceeaşi
ordine pe care o găsim '-şi În legătură cu conciul sau oeapsa.
Informatoarea noastră di'n Lita Românească: a părăsit-o însă
de vreo 50 de ani.
-:
--
D.,Forme dispăruie
Piesele descrise pânâ acum: conciul, ceapsa şi muruna,
cu complexul lor de îmbrobodeală, cu toate că tind să dispară,
se mai găsesc doar sporadic, sau cel puţin în unele sate, sau
în orice caz se pot reconstitui prin amintirea încă vie a bătrâ­
nelor care le-au pUrtat în tinereţea lor.
In afară de acestea, se păstrează amurlirea - uneori
numai numele - unor p�ese dispărute astăzi' cu desăvârşire
şi despre care abia câteva femei trecute de 70-80 de ani
îşi amintesc că le-au văzut când erau copile Ia.câce o bătrână.
Astfel au fost "tiIideie1e" albe şi lungi cu care se înfă­
şura capul, "le invârteau roată pe lângă cap 'şi unde era ca­
păru le lega cu o bumbuşcă" 1). Ni se semnalează prezenţa
lor în Ocoliş, Sălciua, .Filea-de-Sus, Agriş, Hăşdate şi Lita.
Se precizează chiar că "dela Trăscău incolo, pe la Hidiş"
(Vintul de Sus) tot aşa s'a purtat 2). Această afirmare locală,
ne confirmă comparaţia pe care o anticipam într'un capitol
anterior, referitoare la asemănarea cu găteala capului din re­
giunea Sibiului şi Făgăraşului.
E. Forme ocazionale recente
In regiunea de dealuri din răsărit, f«tel� au purtat ,pe
cap, în ultima perioadă de 50�60 de -ani, o piesă de podoabă
1) Ltta, Vlas Ana, 78 ani.
2) Ocoliş, Frăsina Muntean, 53 ani.
120
.
"
[121]
Fig. 97. - Gătea la capului la neveste. Piesele.
Fig. 98. - .Bearta" Minadorei Grozav, 18 ani, din Muntele Băişorii.
numită "heartă". (Fig. 98). "Bearta" e "mai lată de un lat
! de- mână", cu mărgele ,alph' argintate, albastre, verzi şi gal­
bene aurii. Mărgelele sunt prinse pe un carton tare, învălit
În pânză roşie. Acest carton căruia i se dă forma unei cununi,
se numeşte "veşcă" sau "doscă". De învălitoarea roşie sunt
121
[122]
prinse mărgelele În modele simple geometrice. Pe marginea
de deasupra sunt _prinse "bumbuşte" din celuloid roşu, galben
şi albastru "Bearta" 'este aşezată pe cap, cât mai pe ceafă.
Părul este pieptănat' cu coadă pe spate.
Această "beartă" este purtată de f,ete dela 13-14 ani şi
până când se mărită. Nevasta nu mai poate', purta beartă. Ea
este semnul de podoabă şi distincţi,e' pentru feţe-o -Chiar şi
ele o poartă numai la· biserică.
Această piesă ocazională se Întâlneşt�, astăzi numai în
câteva sate: Plaiuri,Băişoara şi Muntele 13ăişorti. Frecvenţa
ei aici este foarte redusă, două-trei berţi 'Într'un sat, pur­
tate de câte o fată frumoasă, care Însă n'a accepiat să renunţe
la o notă ce o punea in, evidenţă. Ea a Început însă să dispară
de multă vreme, astfel că prezenţa ei pe alocuri a devenit un
obiect de curiozitate. In alte sate mărginase: Lita, I-Iăşdate,
Şchiopi, Filea-de-Jos, Iara, Filea-de-Sus şi Valea Vadului
",bearta" şi-a avut apogeul Înainte cu 40-50 de ani dispărând
treptat, în unele abia de câţiva ani.
In Legătură cu apariţia "berţii", care p�re a fi avut loc
acum vreo 70-80 de ani, şi apogeul ei, car�- a durat numai
câteva decenii stingându-se foarte repede, se pun câteva pro­
bleme importante. Originea ei este de sigur ..... străină. Bearta a
pătruns dela Germani, -dela care au luat-o şi Ungurii. Faptul
este explicahi] dacă ne gândim că În pragul regiunii noastre
, avem o aşezare compactă de Germani maghiarizaţi la Litenii­
de-Sus. Populaţia românească este conştientă de acest îm­
prumut şi in acelaşi timp de oarecari particularităţi proprii fie­
căruia. La Băişoara ni se spune cu precizie că la Trăscău Încă
poartă fetele beartă, cu prime scurte şi nu le puneau aşa pe
ceafă ca Românii, ci mai În vârful capului. "La Liteni poartă
şi acum unguroaioele beartă de asta" 1). Trebue să remarcăm
Însă că deşi este o piesă de Împrumut recent, 'ea ne apare cu
totul deosebită. Ea IIlU este oonfecrionată gata din comert, ci
este cusută de fete cu mărgele cumpărate dela târg şi aşezată
pe cap ca o cunună, cu multă uşurinţă, fărăsă reprezinte nota
de podoabă masivă şi greoaie a bertilor străine. Modelele rea-
1) Bătşoara, Muntean Vasilie, 75 ani.
122
"
-,
[123]
..
Iizate sunt geometrice. "Primele" care atârnau dela beartă, mai
demult erau aceleaşi pe care le găseam atârnând în "coadele"
de pe spate sau la găteala de mireasă. Numai în ultimul timp
ele prezintă o asemănare mai mare cu cele germane şi ungu­
reşti, fiind cumpărate din aceleaşi târguri: Iara şi T urda.
4. IMBRACAMINTEA
A. Piese principale
Cămaşa.
Intre toate piesele de port ale unei femei, cămaşa prezintă
cea mai mare variaţie. Fiind în primul rând piesa de frunte,
cămaşa se bucură de o specială atenţie, atât în ceea ce privesc
cusăturile, cât şi culoarea lor. Ţinând seamă de cele trei ele­
mente fundamentale ale unei cămăşi: croiul, cusăturile şi ma­
terialul, putem distinge mai multe tipuri de cămăşi, fiecare
cu variantele sale. Facem mai întâi o prezentare sumară a ti­
purilor de cămăşi, pentru a ne ocupa după aceea cu fiecare
în mod amănunţit.
In portul de astăzi am distins patru tipuri:
1) Cămaşa cu ciupag;
2) Cămaşa bătrânească;
3) Cămaşa cu cheite;
4) Cămaşa cu pene.
Astăzi aceste tipuri se confundă cu o clasificare după
vârstă. Cămaşa ou ciupag îşi are lumea ei de mult dispărută.
Intr'un trecut mai îndepărtat (cea 70 ani) ea a fost purtată şi
de femeile tinere alături de cele bătrâne şi chiar şi în zile de
lucru - în ultima vreme numai de cele bătrâne - iar astăzi
numai de unele bătrâne la zile de sărbătoare şi foarte rar câte
una în zile de 'lucru. Cămaşa bătrânească, după cum îi in­
dică şi denumirea, este cămaşa bătrânelor, iar cămaşa cu
cheiţe este cămaşa nouă a fetelor şi femeilor tinere. Cămaşa cu
pene este cămaşa recentă purtată numai de fete. Menţinându-se
încă p� linia veche \ -locală; 'această cămaşă reprezintă şi o
trecere spre forme de amestec, .
Prin această clasificare ne-am 'putut face şi o ideie despre
etapele de evoluţie ale portului. Faţă de cămaşa cu ciupag,
123
[124]
cea bătrânească prezintă o notă deosebită numai În amănunte
de croi sau cusături, iar cea cu cheite păstrând doar croiul
şi unele cusături, schirnbând însă total materialul şi culorile cu­
săturilor. Schimbarea materialului se datoreşte înlocuirii pânzei
ţesută În casă cu ioliul - cumpărat din ·comerţ. Ca urmare
se schimbă şi materialul şi culorile cusăturilor.
Spaţial aceste tipuri de cămăşi se repartizează astfel: Că­
maşa cu ciupag a avut '0 arie de răspândire foarte mare, care
s'a întins in întreaga regiune cercetată de; noi, chiar depă­
şind-o. Astăzi ea. se jnai poartă nu�ai Într;un grup restrâns
de sate din regiunea muntoasă apuseană, dela picioarele Mun­
telui Mare (Ocoliş, Rime, Ocolişel, Vido�-' Poşaga-de-Jos,
Poşaga�de-Sus, Lunea, ,Sălciua-de-Jos, Săldua-de-Sus, Hăş­
date, Muntele Săcelului şi Valea Ierii). In aceste sate se gă­
seşte de altfel portul vechiu întreg foarte bine păstrat. Tot în
această regiune Îşi are apogeul 'Şi celelalte cămăşi: bătrânească
şi cu cheiţe. Spaţial cămaşa bătrânească a avut şi ea o mare
răspândire împletindu-şi drumurile cu cămaşa cu ciupag. Sin­
gură cămaşa cu cheije, în faza ei actuală amaterialului, este
o cămaşe nouă care Îşi: are aria ei limitată la- satele de mai
sus. Cămaşa cu pene, �are sporadic.
l) Cămaşa cu ciupag,
Cămaşa 1) cu ciupag reprezintă astăzi', expresia carac­
teristică a unei lumi Ce se duce. Nota ei specifică o dă de
sigur croiul, dar mai ales caracteristicul "ciupag", cusătura
mare care acopere pieptul femeii. Elementele specifice ale
unei cămăşi cu ciupag sunt: a) ciupagu] pe piept; b) gura
cămăşii în spate; c) cusătura peste cot; d) fodor mare; e) bră­
ţară; f) guler; g) cipoă la (odor; h) cheiţe. Variantele dela
acest tip se produc numai la cusănmle mânecilor păstrând în­
totdeauna elementele principale: croiul şi ciupagul. Pentru a
o prezenta mai amănunţit, e necesar să ne ocupăm de croiul,
cusărurile şi materialul cămăşii. (Fig. 99).
Croiul. Părţile principale ale cămăşiî sunt: trupul cămăşii
şi mânecile, Ele se -croiesc în tota]' dln şapte ',;cciţ�" 2).
1) În regiunea cercetată nu se Întrebuinţează termenul "fie" ci nu­
mai cel de "cămaşe", atât la bărbaţi cât şi la femei.
2) "Cotul" bătrân este de trei palme (cea 60 cm).
124
.
"
[125]
\
/
,J ...
li
1 I
....... ---_ .... '
? I(
i ' , . ; '",
Fig. 99. - Cămaşe ' cu <ciupag, Ocoliş. (Brata Anghelina).
125
[126]
Trupul cămăşii este alcătuit din mai multe bucăţi: piep­
tul, care se croieşte din doi "laţi" 1), spatele, care se croieşte
dintr'un "lat" şi - "paha", forma ce vine sub mâneci, croiră
dintr'un "lat" ÎmpărtitÎn două, prin care se- împreună pieptul,
spatele şi mânecile. Fiecare "pahă" este' alcătuită din două
piese. (Fig. 119). Ambele se croiesc din' jumătatele de lat
ce-i este destinat. Prima bucată este un dreptunghiu, a doua
este un patrat tăiat dela extremitatea drepunghiului, care ia
acelaşi loc tnversându-şi doa'rpoziţia firelor. Prin aceasta se
obţine elasticitatea aoestui "petec" sau "pui" datorită firelor
aşezate oblic. Colţul lui vine pe dos, iar marginile sunt prinse
printr' o cusătură vizibi1ă În faţă. Astfel mlşcărlle mânii se
pot face liber, iar cusăturile nu se rup. C�oită bătrâneşte,
"paha" aceasta trebue Să aibă o lungime precisă, anume de
un "căluş" 2). Ne închipuim deci cât de scurtă trebue să fie
cămaşa. (Fig. 102-105). Trupul cămăşii ajunge exact până
la hrâu (cea 50 cm), [n schimb fiind format din patru "laţi"
(240 cm), este extrem de larg şi deci de Încreţit. Pieptul are
,,,ciupagul", iar deschizătura cămăşii este m, spate şi se în­
cheie cu "chiotori" (băieri). In jurul gârului cămaşa este adu­
nată În încreţituri, lăsate în forma lor naturală, aşa cum vin,
nerotunzite, prinse doar printr'un "guler", c�e vine strâns pe
gât. La umeri trebue să fie tot atâtea încreţituri câte sunt În
faţă, indiferent de grosimea materialului.' ',
Mâneca este croită din doi laţi, având deci şi ea o lăr­
gime foarte mare şi totodată şi o lungime mare, trebuind să
fiemailungădecâtm.âna(cca70-80cm).Prin "brăţara"
care o strânge Însă din jos de cot formând .un "fodor" mare,
ea are totuşi lungimea normală a mânii, Remarcăm că atât ciu­
pagul, cât şi cusăturile mânecllor sunt lucrate Înainte de a fi
încheiată cămaşa, lăsând ulterior numai brăţara mănecilor şi
cheiţele cu care se Încheie. Cromologic ele se lucrează astfel.
In primul rând mânecile, care se "înduplecă" (se Îndoaie) şi
se "ruprureşte" pe margini. Prin această cusătură se prinde
1) Un "lat" este Iăjtmea. pânze! I (cea 60 cm); . măsurat hătrâneşte
este de două palme şi trei degete.
2) Unitate de măsură egală cu distanta cuprinsă între degetul mare
şi cel arătător.
126
[127]
"
'­
'-
�
-
127
[128]
"
L
.1
----------
Fig,.10?-Cămaşe cu ciupag. Ocoliş, (Brata Anghelina) .
. ;�
\
,
Fig. 104. - Cămaşe cu ciupag, Ocoliş. (Brata An­
ghelina).
I
�'
I
l
[129]
1
,
. l
,
- -
Fig. 103.-Cămaşe cu ciupag. Ocoliş. (Rajaela Dochia).
, r" /
,.
.,. .
, , .... ' .
• ". -c» � .. " '" "'"
.: ":����: ...
, ." "
'. ... ..
,
\
1
1
Fig. 105. - Cămaşe cu ciupag. Ocoliş, (Brata AIl­
ghelina).
[130]
Fig. 106 ... Cămaşe cu ciuţiag, Ocoliş. (Muntean Maria).
i ,1,
(
j �.
j \ '. '. ,,'
�., .
I fi
Fig. 108. - Cămaşe cu ciupag, Ocoliş. (Maria Popa).
[131]
.'� -.. f
Fig. 107. - Cămaşe cu ciupag, Ocoliş. (Brat a AIl­
ghelina) .
..,:...---- �.�-_.�-._� .. --"'--
Fig.109.-Cămaşe cu ciupag. Ocollş, (Prăsina Muntean ).
[132]
marginea din dos, în acelaşi timp lăsând în faţă o linie dreaptă
care prinde într'un punct tot câte trei fire. Se lucrează apoi
cusătura peste cot' şi pe la marginea fodorolui. Apoi se în­
cheie, în acest timp, punându-i "paha" şi încheind-o cu spatele
şi apoi cu pieptul care are ciupagul cusut .. ,Urmează acum
brăţările mânecilor şiîiicr�ţiturile la gât. In: urmă i se prinde
gulerul cusut şi el din�inte, iar la capete chiotorile. Toate
aceste piese din care Se formează cămaşa, pieptul, spatele,
paha, mânecile şi gulerul sunt iniţial dreptunghiulare. Ele
chiar rămân sub forma. aceasta, fără nicio rotunzire, reprezen­
tând deci un croi 'pe ciit de simplu, pe atât -de corespunzător.
Cusăturile caracteristice unei cămăşi C·i.J.' ciupag, sunt:
a) clupagul ; b) mâneclIe: cusătura peste cot, .1>rătam mânecii
şi cusături pe marginea fodorului; c) gulerul şi d) cusături
cu care se încheie părţile cămăşii. Bineînţeles că acestea va­
riază la infinit, în detalii.
a) Ciupagul are trei elemente principale: tehnica, moti­
vele ş,i culorile, care alcătuesc nota caracteristică a ousăturii.
Tinem să insistăm în legătură cu ciupagul, mai ales asu­
pra tehnioei, întru cât- ,ei nu se mai lucrează -astăzi. Cămăşile
cu ciupag, câte mai există, au fost lucrate de bătrânele de as­
tăzi, în tineretea lor. Acum ochii bătrânelor sunt prea slabi pen­
tru cusătura migăloasă a' dupa,gelor şi p'e de �ltă parte nici nu
.se mai simte nevoie pentru restul vieţii lor: C�t despre o moş­
tenire a cămăşilor cu ciupag, nu mai încape vorbă, căci bă-
trânele le duc ou ele în 'mormâJnt - dorinţă nestrămutată ­
iar dacă mai rămâne câte una, aceea se păstrează în iadă ca
un obiect de curiozitate, de unde va fi scoasă nu peste mult
timp şi înstrăinată pentru un preţ de nimic. Tehnica ciupagului
nepracticându-se astăzi; nu se va mai -cunoaşte în scurt timp.
Peste 40-50 de ani, orice întrebare va fi de prisos. Chiar şi
acum sunt puţine femei care ştiu lucra un ciupag. In Sălciua­
de-Sus (cătunul Valea largă), de pildă, o hătrână ne spunea
că nici mai "'demult nu se pricepeau toate. "Erau t. femei
în sat care ştiau Iaoe ciupage şi celelalte aduceau la e'e" 1).
Acesta este un caz' de spOCi.alizar� a mun�ii: b�r în celeialte'
ţ) Sălclua-de-Sus.c- Valea Largă, Blchlş Ana, 76 anl,
'�
132
"
"
[133]
sate, fiecare îşi lucra ciupagul pentru cămaşe şi atunci munca
cerea mult timp, uneori câte două săptămâni, bineînţeles so­
cotind şi grijile gospodăriei alături. Oricum "ciupagurile ălea
r '
Fig, 110, - Ciupagul. Ocoliş. (Frăsina Muntean).
erau lucru mare" 1). Dar dacă numai în puţine sate mai sunt
femei care ştiu face ciupage, ÎIn altele ne Întâmpină doar genera­
lîtăţi, :,s'o mai a'de\"ă�ît. (prăpădit), c'amu n'o mai făcut de
oarecând" 2). ' ...
1) Şchiopi, Lina Bologa, 86 ani.
2) Poşaga-de-Sus,-Săgaja, Dochia Ţiglea, 50 ani.
133
[134]
Ciupagul se coase pe pânza formată din oei doi laţi cu­
suţi la mijloc ("pe-dos"), destinaţi pieptului: -Din bucata care
iniţial este un dreptunghiu, se formează' prin J�creţid� un tra­
pez cu baza mai mică deasupra. (Fig. 110). Increţirea se face
cu mai multe fire de ,;speI�ă" (aţă de fuior 1>regătită În mod
special), care sunt trecute dela un capăt la celălalt al. pânzei,
Ciupagul se "înduluie" -(începe) astfel: Se trece cu firul de
aţă peste trei 'fire ale pânzei rtdicându-se al patrulea şi tot aşa
mai departe până s'a trecut prin cei doi laţi' �i pânzei. "Calc
tri şi iau unu" şi -"Îmi�Încreţ ciupagu" spune :femeia 1). Alte
fire de aţă urmează una după alta la o disf�utji de 8 mm,
până când se încreteşte suprafaţa necesară "(cea 17 cm),
respectând exact acest�cul de 3 şi 1, astfel ca la fie­
care rând să se ridice' aceleaşi 'fire. In această fază de În­
creţire a ciupagului, încretiturile mi sunt încă strânse, ele se
lasă cât mai largi (ata fiind foarte lungă), În aşa fel ca să se
poată lucra cu uşurinţă 1a alegerea firelor din rândurile urmă­
toare. In total se 'trag astfel cea 20 fire. La capete atele se
lasă la Început Iibere pentru ca încretiturile � .se poată mişca
uşor. După ce s'a terminat incretitul, ele se strâng şi se aran­
jează, primind Iorma ':definitivă, <le trapez cât mai regulat,
-care se orientează ca dimensiuni după piepni] femeii, pentru
care se pregăteşte cămaşa. Forma de trapez se obţine prin
faptul că ata primului fir de deasupra este' mai scurtă, iar În
rândurile următoare pe măsură ce se Înaintează spre mar­
ginea de din jos a trapezului, atele se tot lărgesc după cum
cere forma pieptului. Firele de aţă se înnoadă acum la capete
şi se petrec pe dedesubtul pânzei, Iixându-le astfel lungimea
şi deci şi forma ciupagului. Acest fel de a Încreţi "călcând"
trei fire şi ridicând unul nu este totdeauna aoelaşi. El depinde
de grosimea pânzei şi de felul modelului. Dacă pânza este mai
groasă, el se va putea face în acest fel de 3 şi 1, dar dacă
pânza este cu firele mai subţiri, atunci se va lua trei fire şi
se va "călca" şase, căci se va ţine seamă de numărul creţelor
care trebue să concorde cu număra] punctelor -modelului ce va
fi executat şi care CCl1e o an�mită'· mărime. Aceasta rămâne
1) Ocoliş, Frăsina Muntean, 53 ani.
134
[135]
•
Fig. 111. -- Ciupag, Ocoliş. (Brata Anghelin a ).
I
p
Fig. 112. - Ciupag, Ocoliş. (Brata Anghelina ).
135
[136]
Fig. 114. - Ciupag. Ocoliş. (Gondileasa).
136
[137]
deci la aprecierea femeii şi depinde de priceperea ei. Ne con­
vingem deci că un ciupag cere multă iscusinţă şi practică. Dar
şi În cazul din 'Urmă, firele ridicate În prima linie trebue să
"adărmăluie" (să se potrivească) cu cele ridicate În rândurile
următoare. Ciupagul din Fig. 110 are 246 incretituri. Ele vor
constitui punctele pe care se va lucra modelul, astfel că fi­
rele ridicate ale incretiturtlor, aşa cum stau strânse unele lângă
altele, se prezintă exact ca o pânză Întinsă cu firele sale
alături. i\lodelul se lucrează fără nicio deosebire. Increţiturile
nu supără de loc paralelismul şi e�ctitatea firelor. Dar toc­
mai acum iasă la iveală arta ciupagului, In realitate deşi toate
firele ce au fost ridicate vin unele lângă altele, ele nu sunt
tocmai paralele, ci vin ca razele, deasupra foarte apropiate
şi tot mai distanţate 'În partea de jos. Prin aceasta, după ce
s'a executat modelul şi firele colorate apar tot În acest fel,
cu picioarele tot mai lungi spre bază. Modelul se lucrează
În linii orizontale.
In modelul din care este alcătuit clupagul, putem distinge
În partea lui din jos "brăţara mică" şi sub ea "brăţara mare",
cu care se sfârşeşte ciupagul, Deasupra acestor două brăţări se
desfăşoară un fragment de model, care se potriveşte cu o oare­
care simetrie pe pieptul femeii, dar el nu are niciun cadru
pe oele două laturi şi nici deasupra. Singurul cadru ar putea
fi "haza de desubt a brăţarelor, Modelul se prezintă astfel, ca
un fragment dintr'un model ce s'ar lăsa continuat la infinit.
Intreruperea lui este provocată de sfârşitul pieptului la gât şi
acolo unde se împreună cu mânecile. Motivele sunt toate geo­
metrice. Intre de se disting unele forme care sunt şi cele mai
frecvente, ca: "zăluţa", "cracu", "steluţa", "cruce" , "pui" şi
"cornu berbecelui", (Fig. 115). In dosul ciupagului, sub gu­
ler, se fac nişte impunsături (un singur rând) care fixează În­
creţiturtle, Ele se numesc "Îndărămnica". Se prinde astfel tot
a doua Încreţitură mergând cu acul Înapoi, de unde şi numirea
eusăturii. Aceste împunsături se fac tot cu "spemă" (aţă de
�ipr). I .v-, ' !
Culorile obişnuite la ciupage sunt mai mult negru şi
roşu, uneori amestecate, răsucite două fire negre cu patru
roşii, sau cât voia fiecare, ca să domine roşul sau negrul. "Il
137
[138]
Fig. 115.-Motive frecvente
În cusătura ciupagului.
d.il'g .
. pui'
• cruce'
• pui'
­
_T_
presuoeam cu fusu" 1). Ca nuanţe de roşu sunt sau roşu] în­
chis, sau deschis de tot, un fel de roşu gălbui, aproape por­
tocaliu. O culoare iarăşi foarte obişnuită este "cafeniul re­
zultat probabil dintr'un negru spălăcit, Jar dintre culorile
mai puţin frecvente: avem verdele inchis, şters, un fel de
_ _ 'verde gălbui şi "morosclivă" (un
.zil'!!';" violet în douătnuante mai "albi-
-=- -=- cios" (deschis). sau mai negricios"
_ _ -=-'.=:: (mai închis 2) ..
-=-=- __ JI (}f'i/CU· b) La .mâneci se disting mai
- -:- -: multe cusătud� i) peste cot, nu-
- - mită şi "şire"- (Sălciua, Poşaga),
_=_ "Sit'luji' "tăietură" (V�lea Ierii, Hăşdate)
- - - sau "trăsură" (Ocoliş); 2) "bră­
ţara" şi 3) pe marginea fod.orului.
Brăţara se lucrează după aceeaşi
tehnică ca ciupagul, pe încretituri.
M.otivele sunJ asemănătoare. Cele
mai frecvente .... sunt "zăluţa" şi
"cracul" şi mal puţin figura nu­
mită "dârg", (Fig. 116, 104, 100,
99) variind-" la infinit diferite
motive din eiupag. Celelalte cu-
sături de peste cot şi dela mar­
carou 6er6ece/ui
ginea rjodortrlui, schimbă tehnica.
In această privinţă distingem trei
� • Îndaramnica feluri de cusături: 1) "pe fir"
adică în linii orizontale, care se
lucrează mai mult pe dos, pentru
ca ambele feţe să fie pedect lu­
crate, În acelaşi timp economisindu-se aţa; 2) cu "suIăi", numiţi
şi "suIăiţi" un fel de cruci lucrate pe faţă în telul următor:
se face un picior lung peste mai multe fire şi apoi se revine
pe deasupra trecând tot peste două fire cu picior mic şi se
încrucişează cu primul picior în formă, de: jumătăţi de CLuei.
Cusătura dă astfel impresia de' mici cruciulite lucrate pe fie-
I
I
l'
1) Ocoliş, Maria Popa, 55 ani.
2) Hăşdate, Neamţ Nastasta, 69 ani.
138
[139]
Fig. 116. - Cusături la mâ/leci.
"rup/u"i"
zÎmti
.
.cormte"
.
• 6"Jnel II
LLLlllllll
- -
--- ---
vvvv
-- - --
-------
care fir (Fig. 116); 3) "brânel" (lant făcut cu acul de cusut),
din care se pot forma CU uşurinţă diferite motive. In Poşaga­
de-Jos şi Sălciua, cu această cusătură numită "peste ac" sunt
lucrate peste cot şi la marginea fodorului "şire" sau "forme
armeneşri". Această numire ar putea indica originea 1) atât
a tehnicei cât şi a moti­
velor executate, în formă
de spirală ce umple tot
spaţiul. Un lucru se a firmă
cu certitudine că dacă pri­
ma tehnică ("pe fir") este
legată de motive geome­
trice, aceasta este proprie
şi specifică spiralei şi mo­
tivelor închise şi greoaie.
�i'� .. ţ .. 1.t$.,.1.r1.,. ,sulăi II �u .,ru/J'fe- Chiar din numirea lor re-
ese acest aspect: "rujile
ăle bătute" se numesc a­
ceste "şire" la Sălctua, sau
numai "ruijilea", (cusături
dela marginea Iodorului). Cu sătura "suIăi" la fel ca şi cea
"pie fir" prezintă avantajul de a se putea lucra fără dos. La
marginea fodorului se lucrează o cusătură caracteristică: "rup­
tură" ("rupturim mânectle"). Se "înduplecă" (îndoaie) spre
dos marginea şi se prinde cu o cusătură care pe faţă lasă
un singur 'fir (negru, galben sau alb) ce leagă tot câte trei
fire. (Fig. 116). Ctpca se prinde prin cusătura numită "ptişa­
lău". Atunci când pe marginea fodorului lipsesc motivele mai
late, asemănătoare cusăturii peste cot, aşa cum le vedem în
Fig. 99, se fac motive foarte înguste sau numai mici "comite"
care se lucrează tot pe dos prin cusătura "pe fir".
c) Gulerul vechiu al unei cămăşi cu ciupag este cusut întot­
deauna cu "tinguţă " , iar pe margini cu "tivitură", într'o singură
culoare, negru sau roşu, după cum este culoarea cămăşii. (Fig.
'f 101" 102, 103, l04, 105�. 108, 109, 113, 117). In cazuri exoep-
,\ ... " '.:
1) Armenii au ajuns în regiunea noastră sub formă de comercianti
la târguri. Pe la anul 1784 sunt amintiţi la târgui anual din Câmpenl. Cf.
Rubin Patiţla, Muntii Noştri. Ţara Ţopilor. Orăştie, 1912, p. 55.
139
j
[140]
if
I
cheiţ_ d cu zlrnţi
cneil; pelle pahi
brine/ pt l.ing; dll'lla
tfeTapi1M
- -
-----
----
tionale, în locul "tingutei" are mici motive, lucrate cu "sulăi"
sau "pe fir", păstrând însă pe margini' ;�tivitura". Glllerul
. acopere' capetele încretitu-
�� tivilttr.i 1 1" f
gu/�l'tIl . ri Or., ncretirea se • ace cu
Iingv/ă ., "spemă�", care fiind toarsă
,zim! pi sa !/li/eI'
din fuior şi pregătită spe-
cia], este foarte �·ezistentă.
El se încheie la spate cu
"chiotOri'''. La gura cămă­
şli, pe, lângă deschizătură
se fac uaeori "Iăbuţe".In-
Fig. 117. - Cusături la. "gura cămăşii. - $
creţitura - din spate, strânsă
în jurul gâtului, poarta şi ea numele de "dupagu din spate".
De-a-lungul incretlturllor din jurul gâtulut, din jos de guler
se fac "zÎmti". (Fig. 117, 113).
d) Cămaşa se încheie prin diferite cusături, care sunt de
o remarcabilă frumusete şi variaţie. Unele din ele au o de­
stinatie precisă cum e "umbreaja
meselor" (Fig. 118), cu care
se încheie partea de deasupra
a mânecilor cu spatele şi piep-
1:111/.::1,
111111111
,,' ,,1
umbrl'4j. tJnr�4ji1')
(/1 Iri pir:ioa�
..
lJ".AMAA I;YtaIă
"',0'
• <
c-
"
Fig. 118. - Cusături cu care se În­
cheie cămaşa.
Pig. 119. - Paha. Ocoliş. (Cora
Ileana).
140
[141]
tul. Tot la acest loc de faţă a cărnăşii, se mai încheie cu "um­
breaja cu trii picioare" şi ,,cheiţa a cu zimţi". La celelalte în­
cheieturi ale cămăşii se fac alte cusături, ca "umbreajă tivită"
sau "umbl1eajă de colo şi dincoace". O atenţie deosebită se
dă "cheiţd peste pahă", pe lângă care se mai coase un "br,â­
nel", sau se fac mici "pui" (Fig. 119), această pahă fiind vizi­
bilă la fiecare mişcare a mânii, deşi este situată sub mâneci.
Uneori şi pe lângă umbreje se fac ,,corniţe" 1) pentru a le
scoate mai mult În evidenţă. Cămaşa se 'încheie însă şi cu
simple îrnpunsături de "tiveală" sau "cheiţă", mai ales în par­
tea spatelui, sau cu frecventele împunsături numite "ptişalău",
cu care am văzut că se prinde "cipca" şi le vom vedea şi la
alte piese.
"Chiotorile" (băierile) se împletesc din zece fire de
fuior bine răsucite şi foarte subţiri. Se Îndoaie în două, iar
capetele lor se înnoadă şi se fixează Într'un loc din care să
nu scape când firele sunt Întinse. Cei cinci laţi care au re­
zultat se trec pe degete, trei degete dela mâna dreaptă (ară­
tător, mijlociu şi inelar) şi două degete (arătător şi mijlociu)
dela mâna stângă. Degetul inelar dela mâna stângă trece prin­
tre firele de pe degetele (mijlociu şi inelar) dela mâna dreaptă
şi ia pe deasupra firul de pe degetul arătător. Acum cele
două fire Care au rămas la mâna dreaptă Înaintează pe de­
gete, cel de pe mijlociu pe arătător, iar cel de pe degetul
inelar pe mijlociu. Mişcarea se repetă la mâna stângă, care are
acum trei laţi. Fiml Împletit rezultat este rotund având o cir­
conferinţă de cea 5 mm. Mai demult aceste "chiotori" erau
nelipsite unei cămăşi cu ciupag, da "amu nu mai împleată
nime, pun copcii şi humhi" 2). Dela guler atârna uneori În
faţă o "chiotoare pentru pene", de care femeile, chiar şi mai
hătrâne, îşi acăţau flori, care atârnau astfel pe la mijlocul ciu­
pagului, Cipca albă dela marginea fodorului se făcea mai
demult cu un "ac cu cârlig", cu diferite modele, Între care
cele mai frecvente erau "zăluţa" şi "cracul". In ultima vreme
mai mult se cumpăra o cipcă asemănătoare, groasă din bum­
bac, inl care modelele. nu 'mai au numiri.
1) Aceleaşi "comite" care se fac şi pe marginea fodorului (Fig. 116).
2) Ocoltş, Frăsina Muntean, 53 ani.
141
[142]
i
1
Pe lângă aceste cusături caracteristice şi generale, apar
ca variante, următoarele elemente:
1) In loc -de cusătură peste cot se' pune "cipcă" cum-
părată. . , /
2) Lipseşte cu sătura peste cot, rămân numai cheiţele,
brăţara şi fodorul mare cu cipcă. (Fig. : 108). In acest caz
se Întâlneşte uneori pe marginea fodorului tin motiv, nou "câr­
ligel la fodori". (Fig. 109). Acest cârligel este tot cipcă
cumpărată (un fel de' "şinor" negru Îngust), care se aplică
în spirală impreunându-se 'cu un "brânel" (lant făcut cu acul)
la mijloc.J
3) Deasupra cusăturii peste cot se ad�ug� intercalări de
cipcă, cu mici modele. cusute pe margini (Fig. 120) sau nu-
mai mici cusături. /' .
I '
L:
... .,......... ....... .----------u ....
�
/1"
/./
f\ .:
I
<: ��� ... " ..... ,- �
/�./ �� -, 1
«: ""f"")�'
�- ,�--
-1
I
Fig. 120. - Cămaşe cu ciupag. Săgaja. (Dochia Ţiglea).
4) Lipseşte cu sătura peste cot şi apar două şire de in­
tercalări de "cipcă" cu mici modele pe margini.
7 •. " ' t· "'
Toate aceste variante' apar numai lacămăşile mai 'nouă.
Este semnificativ că ele îşi fac apariţia numai când ciupagul
este pe cale de disparitie făcând trecerea spre forma nouă a
142
I
i
I
î
-,
,
I
;
)
.,.
,1
[143]
cămăşii, fără ciupag şi cu, sau fără, cusătură peste cot. De
asemenea este foarte important că deodată cu aceste variante
apare şi un element nou: "cipca" colorată. Ea a apărut în
regiunea cercetată numai de vreo 30 de ani. Se procura din
comerţ. "Venea o unguroaie dela Trăscău (era o tîgană) cu
cipcă şi puneam În loc de cusătură peste cot" 1). In unele
cazuri tot într'o perioadă recentă, se cumpăra în acest scop
"ponivă" sau "bercă" (lână neagră cu care se ţesea şi la za­
dii 2) şi se făcea dantela în casă. Este deci de remarcat că
cipca cumpărată sau lucrată, intercalată sau aplicată în locul
diferitelor cusături, apare concomitent cu formele noi de-a­
lungul mânecii. Acesta este înş!,! <!S�ectlll unei cămăşi cu ciupag
într'o perioadă reoentă ..... de cea 30 de ani, care reprezintă
atât o formă de trecere spre o fază nouă de evoluţie, cât şi
diferite influenţe. Cu aceste note recente sunt însă puţine că­
măşi, ca semn că atunci când s'a păşit pe acest prag al ames­
tecului, elementele se sting în scurt timp.
Materialul. Cămaşa cu ciupag diferă ca material. Ea
este totdeauna din pânză albă, dar mai demult pânza se jesea
din fuior curat, iar în ultima vreme (aprox. 50-60 ani) se
amesteca fuior cu bumbac. Sunt excepţii cazurile când cămaşa
Întreagă este din bumbac şi atunci ea a fost lucrată Într'o
perioadă recentă, când cămaşa se găsea Într'o fază mai îna­
intată de evoluţie. Această pânză de bumbac curat se numeşte
"jolj". Ea a fost destinată cămăşii de sărbătoare.
Materialul din care se făceau cusăturile ne permite să
fixăm vechimea cămăşi lor cu destul de multă precizie. Cro­
nologic, ciupagurile şi celelalte cusături ale cămăşii de acum
o sută de ani, erau cusute cu "p.ăr de pe oi" ("cum sunt scle­
bele" 3), acum 80 de ani erau cu "ponivă" (sculuri de lână
colorată ce se cumpăra), iar În ultima vreme cu "amici".
Ata cu care se Încreţea ciupagul şi uneori se făceau şi diferite
cheiţe, se pregătea din fuior dându-i astfel rezistenta necesară.
Această aţă poartă numirea de "spemă". [ntrehuintarea ei de
astăzi s'a redus, rămânând numai la incretitura dela gât.
I (t ' • \ ... " • ,�' ,
. .
1) Poşaga-de-Jos, Roşa Gligor, 53 ani.
2) Ocoliş, Maria Popa, 55 ani.
3) Vezi supra p. 106.
143
[144]
Pregătirea "spemei" cere o Îndeletnicire specială. Se
toaroe din fuior un fir foarte subtire, cu fusul În jos. Se iau
două fuse şi se- dapănă pe un ghem d�tfă, fire impreunate.
De pe ghem urmează' să fie "presucit" adică tors" de această
dată cu fusul in sus. Se face "jirebie". dar numai pe două
"pene" ale răşchitorului, ca să nu fie prea niare jirehia. Această
[irehie urmează să fie 'Jiartă la fel ca jirebiile pentru pânză şi
lăsate pe gard să înghete 1). Apoi se face ghem şi se păstrează
pentru diferite .întrebuintări, la cămaşe, .poale şi cârpit.
Culorile depind- de material. Părul de pe oi era mai ne­
gru, un negru şters> aproape fumuriu. 'ilicii, întâmplător Îţi
cade În mână un gulef vechiu, păstrat prin ciRe .ştie ce minune
din vremea aceea, te surprinde culoarea Întunecată pe care nu
uşor o poţi defini, dar care păstrează şi a'�tăzi o remarcabilă
frumuseţe, armonie şi căldură. Ajungând la ponivă, ni se oferă
o mare variaţie, dela negru la roşu deschis, roşu Închis, porto­
caliu, cafeniu şi verde. Aceeaşi variaţie ne-o oferă arniciul. �
Ca frecvenţă rămâne însă rosul şi negrul.
Frecventa şi aria de răspândire. CănînŞ<l cu ciupag, aşa
cum am descris-o, atât: ca tip original, cât -şr ca variante, se
mai poartă astăzi numai În următoarele sare: Ocoliş, Poşaga­
de-Jos, Lunca, Săldua-de-Jos, Sălciua-dy-Sus, Poşaga-de­
Sus, Muntele Săcelului, Hăşdate şi Valea Ierii, dar şi aici că­
maşa cu ciupag a Încetat de mult a mar fi', un port de 'toate
zilele. Ea face parte astăzi numai din portul bătrânelor, mai
ales În zile de sărbătoare şi la biserică. AC'um 60 de ani era
purtată de toate liem�ile tinere, fiind şi un port de toate zi­
lele. Acum 40 de ani, era purtată şi de unele femei tinere ­
alături bineînţeles de hătrâne - dar numai la biserică, "numa
când ne podobeam în biserică mergeam cu ciupag" 2). Piesa
a Început deci să devină ocazională, ceea ce inseamnă că a
pierdut din importantă şi deci din frecventă.
In toate celelalte sate cercetate de noi, cămaşa cu ciupag
dacă nu se mai poartă astăzi, este neltpsjtă încă din lăztle bă­
trânelor. După informatiile lor, s'a putut stabili cu destulă pre­
cizie perioada de' stingere' În fiecal'e sat. '(Fig. 121). Astf�r
1) Vezi supra p, 58.
2) Ocoliş, Brata Anghelina, 64 ani.
144
.'
[145]
acum 20-30 de ani se mai purta de unele hătrâne în Pădu­
reni, Agriş şi Măgura Ierii, Intr'o perioadă mai veche, acum
30-40 de ani, la Muntele Ftlii, Filea-de-Jos, Filea-de-Sus,
Plaiuri, Şutu, Băişoara, Muntele Băişorii, Făgetul lerii şi Ca-
• ASI.izi, unele Mlrane 1<1 bisfrică
• Acum 20 -30 de ani, biilranele
@ 30-40" J)
@ 50 1> J)
Fig. 121. - Perioadele de dispariţie ale cămăşli cu ciupag.
cova Ierii, iar la Lira, Şchiopi şi Iara a dispărut de vreo 50
de ani. Şi totuşi trebue să remarcăm că În aceste sate, în care
demult nu se mau purtau, bătrânele care au murit în ultima
perioada de doi-trei ani, au fost înmormântare cu cămaşe cu
ciupag, ca semn că tot mai trăia în conştiinţa lor. Cămăş:i,le
cu ciupag au dispărut astfel, asemenea unei stingeri crepuscu­
Iare.
Această interesantă cămaşe cu ciupag a avut însă o arie
de răspândire, care de sigur nu se opreşte la limitele regiunii
noastre. O secţiune în longitudine şi latitudine ne-a arată spre
I i .
I Notd până la poalele' \ MUnţilor Rodnei, În regiunea Clujului,
Năsăudului şi a Someşului; spre Est în toată Câmpia Tran­
silvaniei până în r-egiunea superioară a Mureşului; spre Sud
până la Muntele Bedeleu şi Baia-de-Arieş, iar spre Vest până
10
145
[146]
la Muntele Mare. Această arie se poate reconstitui astăzi atât
din informaţii, -cât şi datorită prezenţei lor. Peste tot elemen­
tele principale sunt aceleaşi, variaritele fiind neînsemnate.
Am spus mai sus, ,că această cămaşe cu ciupag se stinge.
Nu înţelegem prin aoeasta că întreaga cămaşe cu toate' elemen­
tele ei este părăsită .. Cămaşa cu ciupag părăseşte doar simbo­
lul ei: ciupagul şi �'schimbă gura cămăşli" În : faţă. De fapt
aceasta a şi fost cel luai, important motlv. care a contribuit la
părăsirea ciupagului. O cusătură compactă, care acopere tot
pieptul femeilo� erafncomodă la purtat, le înnăduşea, le strân­
gea la gât şi le trăgea înainte "dogu ăl�. W chept" 1). Din
această cauză multe' din cămăşile cu ciupag aveau o mică de­
schizătură (10-15 - CIP), ce nu se lăsa văzută dintre creţeje bo­
gate de din jos de ciupag, prin care se realiza totuşi o oarecare
deschidere a cămăşii' În faţă. Aceasta pe lângă că oferea posi­
bilitatea de a purta în sân câte un obiect (bani, "năfrămuţă"
sau "oarice nimicuri") servea şi la alăptare. De sigur că multe
alte consideraţii, de ol"din economic şi !psihologic, au contribuit
in. egală măsură la p�răsirea ciupagului (liPsa timpului, a ma­
terialului şi În sfârşit evoluţia) de care ne- vom ocupa în ca­
pitolul final al studiului nostru.
,,-
2. Cămaşa bătt�ească sau cămaşa veche.
Această cămaşe (Fig. 91) reprezintă 'prima formă de evo­
luţie a cămăşii cu ciupag. In privinţa croinlui se schimbă doar
gura cămăşii, care dat fiind că ciupagul a dispărut, trece îna­
inte. Modelele şi materialul rămân Însă .aceleaşt. Elementele
principale ale unei cămăşi bătrâneşti sunt: a) gura cămăşii îna­
inte; b) cu sătura peste cot; c) Iodorul mare; d) brăţara; e)
gulerul; f) cipcă la fodor şi g) cheite. Bineînţeles că această
cămaşe fiind o formă de trecere încă neconturată precis, va os­
cila prin variantele sale chiar şi la elementele principale. Astfel:
1) Are gura cămăşii în spate, iar în faţă numai încreţi­
turile fără ciupag, această cămaşe rezultând dintr'o imediată
transformare a .cămăşil .cu ciupag. "
2) Cusătura peste cot şi lit marginea fodoruluieste în­
locuită cu cipcă.
1) Poşaga-de-Jos, Roşa Maria, 41 ani.
146
[147]
•
3) Deasupra- cusămrii peste cot adaugă diferite cusături
ou modele noi.
4) Lipseşte cusătura peste cot şi apar "pene pe mânecă'n
sus", prin mijloc, rămân Însă cheitele Înguste cu care se în­
cheie cămaşa.
5) Dispare cusătura peste cot şi rămâne mâneca albă nu­
mai cu cele două cheite Înguste, cusute cu negru, brăţara, fo­
dorul mare cu cipcă şi cusăturtle pe marginea fodorului.
6) Dispar şi cusătunle de pe marginea fodorului şi ră­
mâne mâneca albă numai cu cheitele, brăţara şi fodorul mare
cu cipcă, Chiar şi unele cheiţe sunt Înlocuite uneori prin cu­
sături de maşină.
7) Mâneca nu mai are mcio cusătură, fodorul s'a mic­
şorat, fără cipcă. Mâneca este în general mai Îngustă şi scurtă.
Rămâne doar gulerul Îngust cusut cu negru.
Spaţial cămaşa "bătrânească" are astăzi o mare răspândire
în regiune. Prin variantele sale însă ea constitue specificul di­
feritelor sate. Astfel în satele de munte, ea se găseşte mai
mult sub forma ei arhaică, având cusătura peste cot, chelţele şi
gulerul îngust cusute cu negru sau cu/ roşu, sau fără nicio
cusătură, albă de tot şi numai cu cheite Înguste. Uneori pre­
zintă tendinţe de Împodobire. In satele din regiunea de dea­
luri ea a dispărut sub această formă. A aparţinut însă trecu­
tului. Astăzi se găseşte mai mult sub ultima ei formă: mâ­
neca îngustă, fodorul micşorat, doar cu gulerul şi cheiţele În­
guste relevate pe cămaşa albă de pânză (Fig. 93). Uneori şi
aceasta prezintă oarecari tendinte de Împodobire prin uşoare
cusături de-a-lungul mânecii. Această cămaşe albă este ultima
formă de cămaşe ce s'a purtat şi se mai poartă în mod spo­
radic Împreună cu alte piese ale portului vechiu (ex, zadia).
Ea este aici nu numai o cămaşe bătrânească, dar şi singura
cămaşe legată de portul vechiu, singura relicvă.
Trebue să remarcăm că această numire de cămaşe "bă­
trânească" se leagă atCÎlt de faptul că ea reprezintă notele ca-
'frac!etistice ale Ulltli(i, cămăşi foarte vechi, purtată din bătrâni,
cât şi prin faptul că' ea constitue astăzi portul bătrânelor.
Ne luăm îndrăsneala să afirmăm că ea reprezintă linia cea
mai veche şi autentică a regiunii, care trebue să fi avut o arie
147
[150]
strează totuşi liniile lui caracteristice. De altfel şi această
schimbare intervine numai în legătură cu -materialul. Atunci
când cămaşa cu cheiţeeste făcută din ;,pânză" şi nu din "jolj",
, . '
mâneca nu prezintă nicio inovaţie. De asemenea "paha"
-este identică. (Fig. 123). "Dar iată altă dovadă de continuarea
cămăşii cu ciupag. De$i nici urmă de "ciu�g", totuşi pieptul
şi spatele cămăşii împreună cu incretitura lot dela gât poartă
şi acum numele de "dupag". Avem astfel "cţupagul din piept"
şi "ciupagul din spate" 'sau - "dinapoi". ' '
. Elementele -prinCipale ale unei cămăşi cu, cheite sunt: a)
gura cămăşii in faţă; Jj) gulerul ; c) cheiţe de-a-lungul mânecii;
d) fodor mare; e) brăţara. �
..»
Nota caracteristică a unei cămăşi cu: cheiţe o dau însă
cusături le şi prin aceasta cămaşa obţine un efect deosebit, de
simplitate, armonie şi' fineţe. Pe ioljul alb şi subţire, chei­
tele sunt de o expresivă distincţie. Ele curg pe albul
mânecilor ca pâmiele Înguste ale apelor de munte. In mod
obişnuit şi în general ele sunt cusute cu ;'t,arnici" (bumbac)
în care predomină culoarea galbenă. In cheiţa galbenă se in­
tercalează diferite culori: "negru", ",roşu", "albastru", (albastru
deschis), "mnierâi" �(albastru închis ce �te în violet) şi
"verde". Uneori cusăturile sunt înguste şi atunci cu ele se în­
cheie toată cămaşa, atât la mâneci cât' şi', la spate încheind
chiar părţi din "pahi", până unde e vizibilă. Alteori însă dat
fiind faptul că această cheiţă nu îndeplineşte numai rolul
de cheiţă propriu zisă - de a încheia două bucăţi- ea re­
nunţă la rprunctul ei de cusătură specifică "şi intercalează în
lungul ei diferite modele (Fig. 123) cusute tot în linii ori­
zontale. Cu aceleaşi' modele se coase şi "gulerul" din jurul
gâtului, cu sătura de pe piept numită tot "guler". De altfel
această numire de "guler" se 'dă în acest caz şi cheiţei de-a­
lungul mânecii. "Gulerul" din jurul gâtului are de o parte şi
de alta a cusăturii câte un şir de "brâ'llel", iar în margini "ti­
vitură", (Fig. 117). De altfel 'acest guler este singura cusătură
ce se găseşte pe' pieptul ·cămăşii. . Spatele 'nu are decât '"chd:' ­
tele" cu care se uneşte spatele de mâneci. Uneori lipsesc şi
acestea, fiind 'date CU maşina. Mânecile însă, prin cusăturile
lor bogate, ne oferă chiar unele variante.
150
[151]
1) Printre cheiţe apare un "şir" (mici modele noi) pe
mânecă în sus.
2) Alături de aceste şire cheita de pe mâneci se schimbă
în "umbreajă turdenească" cu "corniţe" pe margini.
3) Printre cheiţe se fac ,,,pene peste umăr" cu motive llo­
rale, numite şi "pene topeşti".
4) Printre cheiţe se adaugă "urculaş" (o panglică cum­
părată, broderie), iar dedesubt se pune "primă" roşie care se
vede prin găurele.
Ca tehnică cusăturile sunt cele obişnuite: în linii orizon­
tale şi "suIăi". La marginea mânecilor "ruptură" şi "ptişaIău"
cu care se prinde "cipca" cumpărată, care la această cămaşe
atinge Iăţimi considerabile fiind şi foarte subţire. (Fig. 122).
Cusătura "ptişaIău" începe să se piardă. Cipca se prinde mai
mult pe dos. Brătara mânecii se faoe numai după ce s'au
cusut cheitele şi s'a Încheiat mâneca. Brăţara se lucrează tot
pe încretituri şi cu motive geometrice ca la cămăşile pre­
oedente.
Această cămaşe cu cheiţe se găseşte şi la fetite unde for­
mează o singură piesă Împreună ieu poalele.
4. Cămaşa cu pene.
Cu această cămaşe incheiem tipurile de cămăşi 'din regiune
caracteristice portului vechiu local. Cămaşa cu pene poartă încă
specificul regiunii, deşi cu o notă cu totul nouă, nelocală
şi generală. Dacă în satele din depresiune mai găsim o cămaşă
de pânză albă, aşa numită cu "bodri", aceasta nu mai poate fi
considerată ca făoând parte din portul local, ci numai o că­
maşe simplă ţărănească, ce se poartă numai cu rochii cumpă­
rate. De aceste piese ne vom ocupa Într'un capitol separat al
formelor de amestec decadente.
In ceea ce priveşte croiul remarcăm gura cămăşii, care
variază Între spate şi faţă, incretitura la gât şi gulerul, pe care
le cunoaştem. F odorul este însă mai ingust, mâneca mai
,�urt�. In loc de ,ţ;pa,hă;' . avem "băgătură", care nu mai este
alcătuită din două piese, ci din una singură, cu o formă
dreptunghiulară, ascuţită la capătul care vine subsuoară.
Nota ei particulară o formează tot cusăturile, care creează
151
!
I
I
[152]
din această cămaşe un tip aparte. Domină cusăturile mari pe
mâneci, numite "pene" sau "forme" ca "labele pe mânecă'n
sus". Uneori are' şi pe piept astfel de forriIe.Brăţara dela mâ­
neci se numeşte "lănciţ". Cheiţele sunt aproape neînsemnate
având rolul doar de a încheia părţile cămăşii prin cheiţe simple.
Culorile sunt vii, tari �i amestecate. Materiălul cămăşii este mai
mult jolj cumpărat sau ţesut în casă din bumbac şi în cazuri
rare amestecat cu fuîor. .
Ceea ce este de' remarcat în chip deosebit la acest tip
de cămaşe este faptul Că �odelele acestea � se fac pe mâneci,
late şi mari, nu air-un caracter local, ej" sunt luate "de pe
scrisori" (din albume), In cazuri cu totul' individuale, cusă­
turile sunt reproduse de pe cămăşi mai vechi: de pildă, un ciu­
pag reprodus ca altită la o cămaşe dirt' Muntele Băişorii.
Această cămaşe se poartă mai puţin cu zadie şi mai mult cu
"păsturi" (cătrinţe săliştene), introduse până în regiunea noa­
stră în marginea ei răsăriteană, unde portul vechiu a dispărut
şi unde datorită acţiunii învăţătorilor în special şi a modei,
a Început să-i ia locul portul săliştean, din '6 cărui originalitate
bineînţeles că n'a mai rămas aproape ni��c. .. Această cămaşe
este plină de cusături. amestecate cu modele şi culori, iar com­
binaţia adeseori nu "este lipsită de grotesc. Cămaşa cu pene
se poartă tot in această -regiune şi cu rochi( cumpărate sau ţe­
sute ln gospodărie din' lână vopsită de obiceiu în negru şi roşu
Închis. '
Poalele.
Poalele formează astăzi o piesă independentă de cămaşe.
Mai demult erau fixate de cămaşe având deci exact lărgimea
cămăşii (patru laţi), Deşi nu mai sunt fixe lărgimea a rămas
aceeaşi. In mentalitate constituesc totuşi o singură piesă. De
pildă la Sălciua se spune şi acum că "aia nu-i vrednică mu­
ierea care nu spală cămaşa cu poalele" 1).
Poalele sunt făcute totdeauna din "pânză" sau din "joIi"
alb. Pânza este ţesută din fuior curat sau amestecat cu bum­
bac, iar [oljul fie că este ţ�su't ,În casă din bumbac, !fie 'că
este cumpărat. Când se cumpără' sunt necesari patru metri.
1) Ocollş, Frăsina Muntean, 53 ani.
152
1
[153]
Croiul poalelor este foarte simplu, fiind format din două
piese dreptunghiulare în formă naturală cu o lăţime de 50
cm, iar pe două laturi se intercalează câte trei "cIini" care
în partea superioară au o lăţime totală de cea 30-40 cm,
iar în partea inferioară 1 metru. Astfel poalele au o lărgime
de 3 m în partea inferioară şi 1,70 în partea superioară, unde
urmează a fi strânse în jurul mijlocului. Lungimea variază după
înălţimea femeii 80-90 cm.
Cusăturile sunt de asemenea puţine. Ele se fac mai mult
cu .armbreaie tivită", "umbreaj.e de colo şi dincoace", "um­
breaje cu trei ochi", "umbreaja meselor" şi "trăscăienească",
iar în ultimul timp mai mult cu "umbreaje turdenească" cu care
se încheie poalele. Se fac cu "aţă" albă de cumpărat, dar
uneori � cu "spemă". Mai demult în mod obişnuit umbrejele
se coseau cu "spemă" (aţă de fuior pregătită în gospodărie).
Inainte de a face aceste umbreje se Îndoaie marginile, iar
extremitatea se prinde cu un fir pentru ca să nu se destrame,
se "dă pe dos". Marginile din jos sunt lucrate cu "ruptură",
(Fig. 116), iar deasupra ei se fac încă două-trei rânduri de
"ruptură", toate cu aţă galbenă 'sau neagră. Alteori deasupra
"rupturii" se găseşte "sălbănaş" sau "şarbaniel" (cusătură ce
se face după ce se scot câteva fire, obtinându-se un aiur),
Pe margini sunt mici cusături numite "zÎmţi", cu negru şi
galben, cusătură lucrată "pe fir". In ultimul timp femeile
tinere au adăugat "cipcă" sau "cârIigel" alb cumpărat (un
şinor în zig-zag), sau au făcut câteva cerculeţe cu maşina. In
acest caz toate cusăturile sunt făcute cu maşina.
Poalele se leagă la hrâu cu o "aţă" care trece prin mai
multe "brăţări" (aoătători), cu ajutorul cărora poalele se strâng
la hrâu. Brăţările pot lipsi. Ata din poale trece în acest caz
chiar prin pânză găurindu-se cu fusul. Cusătura dela margine
se numeşte "înduplecătură", se îndoaie marginea şi se coase cu
"spemă" albă cu simple îrnpunsături.
Această "aţă" dela poale este pregătită în mod special.
Se '�ce din fulor tors mjJ.i subţire şi răsucit (ca "urziala de le­
'(pedeu"). Apoi se 'illcioaie 'în trei în formă de lanţ şi o "pre­
suoe", adică o toarce încă odată pe fus, de astădată cu fusul
în sus, pentrucă în această "Iăture să suce", De pe fus se face
153
[154]
jirebie şi se fierbe deodată cu hainele (cu cenuşe şi apă fier­
binte). Se pune apoi să îngheţe pentru ra se face moale, .Ti­
rebia se dapănă şi sub forma aceasta făcută ghem se păstrează
până când e nevoie de ea. Atunci 10 împleteşte în trei ("ca co­
sîţele"), Ata 'de poale se pregăteşte � obiceiu iarna, când se
fac şi celelalte operaţii de prelucrare a OâJnepii. Ea se face 10
singură dată pe an: în cantitate mai m.are�("câte· zece fuse"),
astfel ca să ajungă pentru anul întreg. Această "aţă" se fQIQ-
seşte şi la cioarecii 'bărbăteşti. .,
Nota caracteristică a poalelor este r simplitatea liniei, bo­
găţia cutelor şi al�ul cel mai desăvârşit al materialului.
PQal'ele oonstitue prima piesă în ordinea de îmbrăcăminte
a femeii. După poale se Îmbracă cămaşă şi apoi se încinge
cu zadia, şurţul şi frâmbia. In timpul iernii se îmbracă două
poale, fără alte piese dedesubt.
In regiunea noastră VQm găsi poalele în forma aceasta
pretutindeni alături de rodie. Acolo însă unde rochia ia 110-
eul zadiei, poalele se transformă într' o, piesă dedesubt ce se
îmbracă sub rochie. In acest caz cele iÎiai tinere iau şi pan­
taloni. Poalele ră�ân totuşi ca o amintire"" grăitoare a vechiu­
lui port: "de treizeci de ani nu m'am mai Încins" - spune
o bătrână din Făgetul lerii - "dac'am:"'Îmbătrânit ... ia, trăbă
poale, albe, curate" 1). Cât sunt de. exigente poalele reiese
şi din altă informaţie: "Le-am părăsit (zadiile) că acum e mai
scump hărastu şi l� -ele trăbă poale, albe, curate, da cu roehii
poti umbla şi mai" cu murdare şi mai vechi" 2).
Zadia
Am putea spune oă una din caracteristicile cele mai evi­
dente ale portului de care ne ocupăm este zadia. Privit în
ansamblul lui, zadia este prima piesă ce se remarcă ca un semn
de distincţie şi în acelaşi timp de reală' expresie a industriei
casnice: Culoarea dominantă este roşul. Pe albul desăvârşit
al poalelor, zadia roşie vine să completeze nota de rară ele-
ganţă pe care 10 dau .lmijle 'simple şi pure. '
Ca formă zadia este un drepninghiu ce se orientează ca .
1) Făgetul lerii, Bâlc Vârvoara, 57 ani.
2) Valea Vadului, Botaş Anisia, 56 ani.
154
[155]
�
lJ"1
lJ"1
Fig. 124. - Zadie b ătrânească- Ocoliş.
(BTata Anghelina).
1·
I
1
Fig. 125. - Zadie nouă. Sălciua-de-Jos.
(Barbura Gligan).
[156]
dimensiune după statura femeii. Lungimea ei variază Între
70-80 cm, iar lăţimea Între 50-60 cm. In. spate ea acopere
aproape în Întregime' partea inferioară a corpului Jăsând vi-
zibile poalele doar în 'mers. '
Pentru a examina, materialul din care: este făcută zadia,
ţesătura şi cu săturile, trebue să facem o clasificare istorică.
In liniile ei �, zadia este aceeaşi următită până în cele
mai vechi timpuri. In diferite note de amănunt ea a 'evoluat
simţitor. Distingem astfel două feluri de zadii: 1) zadia ve­
che sau "codită"" şi 2) zadia nouă. (Fig. 124, 125). Le vom
examina paralel pentru ca dtferentierile " să . fie mai uşor
simţite. - J
Materialul. Zad� veche se făcea din lână curată atât ur­
ziala cât şi băteala. Cronologic ,ea s'a lucrat numai În acest fel
până în jurul anului 1848. Se mai găsesc şi acum puţine zadii
ţesute din lână curată; fie că sunt lucrate de foarte multă
vreme, fie că În mod· sporadic se mai lucrează Încă. Aceste
zadii vechi aveau lâna vopsită În casă, predominând două cu,:'
lori: un albastru închis de tot, aproape un negru albăstrui ce
bate În violet, numit - "l�mierâi" şi roşu. Prim; se vopsea cu
"piatră mnierâie" 1), iar' a doua cu "colburi" cumpărate. Amă­
nunte asupra acestui vopsit nu ni se mai por- da, Întru cât În
ultima perioadă de 60'-'-80 de ani nimeni nu mai vopsea în
culori vegetale, Din albastru Închis se pu�,ea:', urziala.
Zadia nouă are urziala din bumbac, cumpărat sub numele
de "bumbăcel" negru, 'iar băteala din lână numită "ponivă" ,
"hercă" sau "harast", cumpărată În sculuri mici colorate. In
cazuri foarte rare se mai urzeşte şi astăzi din "p,ăr" vopsit în
negru sau roşu.
Ţesătura. Deosebirile cele mai de seamă le prezintă ţe­
sătura. De-a-latul zadiei se fac la distanţe simetrice patru-cinci ­
dungi În diferite culori, prin care se Întrerupe câmpul uniform
al roşului. Aceste vârste se numesc "coade" la zadia veche,
unde ele se şi prezintă ca simple dungi Înguste. De aci şi nu­
mele de zadii "codite". La. zadia nouă În: aceste dungi se>
fac "forme", diferite modele, . datotită cărora dungile devin
1) Vezi supra p. 60.
156
[157]
,..
mai late. Aoestea nu se mai numesc "coade" ci "forme". In
partea superioară a zadiei, deasupra vârstelor, băteala este de
aceeaşi culoare Închisă, de obiceiu albast�I cunoscut sub nu­
mele de "mnierâi". Aceasta se numeşte "trup'" la zadia veche.
"Trupul" este lung (cea -m cm), venind uneori până aproape
la jumătatea zadiei, (Fig. 12-0. După acest "trup" albastru
Închis urmează cârnpul roşu al zadiei, din care se relevează
"coadel,e". Acele zadii vechi numai cu dungi simple, nu se
mai găsesc astăzi. Oricât ar fi de bătrânească o zadie "coa­
dele" au mici forme prin ele. (Fig. 124). O bătrână din SăI­
ciua ne spune însă cu certitudine că "mai demult purta zadii
pă dinjos numa vârste ca străitile". "Când m'am trezit eu aşa
o fost, numa vârste fără forme" 1).
Cu timpul "trupul" zadiei s'a micşoratajungând La 15-20
cm (Fig. 125). Ca o consecinţă fil'eascii: zadia nouă a schimbat
şi denumirea din "trup" în "brâu". "Coadele" au forme din
ce În ce mai variate, Intâlnim aoeleaşi modele pe care le-am
văzut la ciupage sau celelalte cusături ale cămăşii şi care se
iau uneori şi de pe ştergare şi Feţe de perină. Motivele sunt
toate geometrice. Zadiile sunt ţesute În patru iţe, cu suveica,
iar la "coade" sau "forme" sunt lucrate cu mâna.
Cusăiurile. După oe zadia a fost ţesută - de ohioeiu se
ţes mai multe deodată şi se taie la sfârşit - urmează în
primul rând să i se prindă oele două margini aLe capetelor ca
să nu se destrame, îndoindu-se puţin din margine. Cusătura cu
care se prinde aoeastă Îndoitură se numeşte "Înduplecătură".
Pe celelalte două margini ale zadiei, care formează şi margi­
nea ţesăturii propriu zise, se Iaoe de asemenea o "tivitură" având
rostul ele a Întări şi mai ales de a înveli şi astfel a feri margi­
nile tesănmi, care altfel s'ar roade uşor. La marginea înduple­
căturii de din jos se faoe o cusătură lată de un deget, care se
numeşte "ciucuri". Ei ţin locul unor ciucuri propriu zişi, fără
ca să aibă firele libere, având astfel mai multă rezistenţă.
La mijloc cusătura are un rând de "brânel", lănţişor, care se
,lpcrear;ă deodată c�\.!::iuourii. (Fig. 125). Tiviturile pe margini
se fac tot cu lână roşie; uneori cu verde, iar ciucurii cu roşu
1) Sălctua-de-Sus - Valea Largă, Bichiş Ana, 76 ani.
157
[158]
sau mai mult cu "mnierÎi" incadrând astfel uşor ţesătura în­
treagă a zadiei.
Deasupra i se prinde o "frombie". împl�tită În patru ame­
stecând roşu 1 cu albastrul.
Chiar şi În ceea .ce priveşte culorile' trebue să remarcăm
o diferentiere. Zadia veche fiind vopsită în' casă, are culorile
mai şterse, mai domoale. "Trupul" este de W albastru foarte
Închis, iar roşul de asemenea, deşi este un roşu curat, are o
umbră domoală. Verdele Îi - lipseşte pe margini, tivitura fiind
făcută tot cu roşu. Zadia nouă fiind ţesută cu lână cumpărată
şi cu amici, acestea preJ:intă culori foarte vii,-uneori rosul este
aproape portocaliu, iar albastrul este al albăstrelelor din lanuri.
Aceasta . din motivul că aşa se găsesc În comerţ, iar pe de altă
parte fiindcă aşa cere: gustul evoluat al zilei. In "forme" cu­
lorile sunt: alb, galben, albastru, verde şi chiar fir aurit.
Din timpuri foarte vechi ni se transmite o informaţie
importantă. Mai demult se purtau două zadii, una Înainte iar
alta Înapoi. Le purtau bătrânele care umblau cu "tindeu" alb
pe cap "). Din nou ni se oferă asemănarea--'tu portul vechiu
din regiunea Sibiului -( cămaşe albă cu zadii roşii cu vârste şi
tin deie albe înlăşurate, roată pe cap), a cărei .arie de răspân­
dire ajungea până aici;' toţ aşa cum astăzi au=ajuns "păsturile"
dela Sălişte. Acum 50-.:60 de ani - ne mformează o bătrână
din Sălciua - mai erau câteva hătrâne cu două zadii. La
Orăştl mai există şi astăzi una 2). Cu ochii de azi, aceste
amintiri sunt redate cu o nuanţă ironică: "Dracu o ştia cum
merea, Înainte, o Înapoi" 3). Punctul de vedere fireşte că
pare foarte explicabil, dacă ne gândim la o reglementare de
mult determinată a şurţului negru, ce se poartă astăzi Înainte,
prin care zadia rămân� singura linie vie distinctivă.
Aria de răspândire şi frecventa. (Fig. 127). In satele:
Ocoliş, Runc, Ooolişel, Vidolm, Lunea, Poşaga-de-Sus şi de­
Jos, Sălciua-de-Sus şi de-Jos, zadia face parte din portul de
toate zilele, la toate vârstele, In câteva sate mărginaşe zadia
1) Vezi supra p. 120.
2) Poşaga-de-Sus - Belioara, Crai Todora, 52 ani.
3) Sălclua-de-Sus - Valea Largă, Blchlş Ana, 76 ani.
158
"
[159]
a devenit de multă vreme portul de sărbătoare pentru bătrâne.
Se mai împodobesc uneori bătrânele la biserică sau pentru
marea sărbătoare din urmă: înmormântarea, Procesul de dis­
pariţie a Început încă din tinereţea lor. In Valea Vadului,
Muntele Săcelului, Muntele Fiiii, Valea Ierii, Cacova Ierti,
Măgura Ierii, Muntele Băişorii şi Băişoara, zadia are această
expresie de sărbătoare şi bătrâneţe. In toate celelalte sate din
marginea răsăriteană, zadia a fost demult părăsită. N'o mai
poartă nimeni de multă vreme. In lăzi se găseşte însă pretutin­
deni, iar În amintire şi mai mult. Raportată la tipurile de că­
măşi pe care le-am examinat, zadia se poartă cu primele trei
tipuri. La al patrulea tip (cămaşa cu pene), apare rochia şi
uneori şurţul peste 'ea.
Şurţul.
In lumina cercetărilor de azi şurţu] se prezintă sub două
faze. In linii principale este acelaşi: negru, lung, Încreţit şi
legat la hrâu. Ultima perioadă de 50 de ani determină Însă
deosebiri Însemnare, care ne permit o separare a şurţului în
două tipuri: 1) şurţul de lână, făcut În casă şi 2) şurţul de
cumpărat, din glot,
1) Şurţul de lână era w::ut din trei laţi, ţesut În două,
trei, patru şi cinci ite. După ce se ţesea, se cernea cu scoarţă
de arin şi "galiscău" 1). Marginea de deasupra se Îndoia, era
"Îndup,lecată", făcându-i-se astfel o dungă de două-trei de­
gete. Aceasta se numea "beartă". Prin ea se trecea o "frâmbie",
cu care şurţul se lega la brâu, atârnând uşor Încreţit. Bearta
putea lipsi făcându-se numai o "Înduplecătută" Îngustă, care
se găurea cu fusul şi se trecea astfel frâmbia. Pe de lături
şurţul nu avea nicio tivitură, aici fiind marginea ţesărurii. Pe
din jos se făcea o "tivitură" (ca pe laturile zadiei). Această
cusătură se făcea cu un deget mai sus, în jos se deslrăma
şi rămâneau "ciucuri", formaţi din firele dela urzială destră­
mate. Acest şurţ vechiu îl purtau "babele" mai demult. As­
tăzi p.d se mai găseşte decât la Sălciua.
In locul acestui şurţ apare altul care păstrează unele
1) Vezi supra, p. 59.
[160]
note esenţiale fiind de lână şi de culoare neagră, dar
este Încreţit în "pături mărunţele". ln,creţiturile se co­
seau cu "ptişalău". Acum 30 de ani .- perioadă re coincide
ou dispariţia şurţuhri de lână - şi În acelaşi timp cu o pu­
temică influenţă venită dela Unguri dinspre Turda şi TrăscălI
(Himetea), le duceau la Turda
de le "ticlă2ie!l" (le 'călcau cu
fierul), le "oblea cu tlclazău" ,
ca să fie o ffltă lucie şi nu aşa
cum iese din războiu. "Mai de
mult nu le .ticlăzuia nime" 1).
Tot În acest :tirhp au inceput
a le tivi cu: "şinor" roşu pe
margini şi pe lângă brâu. In
această fază şurţul de lână dis­
pare.
Şurţele de lână s'au purtat
peste tot până aproape în ulti­
mul timp. Âcum 40-50 de ani
le avea toată hiinea. Sporadic le
mai găsim şi acum. (Fig. 88). S'au
purtat şi vara-şi iarna. Caracte­
ristica aoest�i şurţ ne-o redă
simplu o' ihfonnatoare : "N'o
Fig. 126. - Ocoliş. Cora Ileana, fost nimic pe iele, curat ne-
90 ani. - ,
/ gru" 2), sau ..... alta: "Nu umbla
nime cu şurţe îrnpenate" 3). Aceasta din urmă ne dă şi carac-
teristica celui de al doilea tip, de şurţ, -
2) Şurţul de cumpărat, care este din "glot" negru, este
Încreţit În acelaşi fel în pături şi mai mărunte, cusute cu două-
trei şire de "ptişalău", uneori de diferite culori, roşu şi galben
de preferinţă. (Fig. 87). Glotul se cumpără dela Turda sau
la târgurile din Sălciua şi Iara. Pentru un şurţ sunt necesari
70-80 cm. Din lăţimea glotullii se face lărgimea şurţului.
Unele şurţuri, mai ales ale bătrânelor păstrează simpjicitatea r ,
I .. ' ,.
şurţului de lână,' fiind tot- curat negru, iar pe margini cu un
1) Hăşdate, Neamt Nastasia, 69 ani.
2) OcoIlş, Anghelina Brata, 64 ani.
3) Hăşdate, Neamţ Nastasla, 69 ani.
160
[161]
tiv simplu. Altele adaugă "cipcă" pe margrru, "prime" şi "şi­
noare", Cusăturile sunt făcute cu maşina de către o "cusă­
toare" din sat. Cusătoarea prinde Însă numai cipca, prima şi
KeprezinfJ pol'lul de 1001e zllFle
_ in p!Jnă desyultiJI'f
� se po,rtâ num;; la IJisi'ric.i
r---1S� -'1;Sl� n.umiJl in IJzi
L-Jş;7ni1mtntlf'i' .
Fig. 12'(. - Aria de răspândire a zadiei şi şurţului.
şinoarele care s'au adăugat, incretiturtle se fac dinainte tot
cu mâna. Cu maşina se mai fac două-trei rânduri pe lângă
cipcă cu diferite culori. Costul acestui lucru era de 20-40
lei în vara anului 1939 În Poşaga-de-Jos, unde aduceau şi
din Poşaga-de-Sus. Cipca este de diferite culori: neagră,
galbenă, sau roz. Şurţul se leagă la mijloc cu "frâmbii" (un
şiret rezultat 'din patru fire de lână Împletite 1). Acesta este
şurţul de azi al fetelor, f,emeilor tinere şi chiar al unor bă­
trâne, La Sălciua a apărut un fel de variantă cu tendinţe de
răspândire. De-a-Iungul şurţului se fac două cusături asemănă­
toare cheiţelor de pe mânecile cămăşilor, cusute tot aşa cu
diferite culori: albastru, galben, roşu, verde, violet. Pentru
ca aceste cusături să fie .cât mai reliefate se _pune dedesubt
hârtie. O altă cusătură numită "brOO" se face pe deasupra,
p�te mijloc, cu care,,�, fixează incretiturlle, cusătură ce ţine
locul 'celor trei şire dela 'şurţul vechiu. Aceste şurţe de cum-
1) Aceleaşi frâmbii dela zadie, stralţă şi mănuşi din Fig. 124, 125,
134 şi 135.
11
161
[162]
Eliz. 128. - Nastasia Neamt: 69 ani. din Hăsdate.
[163]
������------------=rff
părat sunt mai uşoare, iar vara nu sunt atât de calde ca
cele de lână. Ele exprimă o vizibilă influenţă străină.
Şurţul de cumpărat se numeşte la Sălciua "perpetă" spre
deosebire de cel lucrat În casă numit "şurţ de lână". Se preci­
zează că atunci când cumpărau dela târg cereau "de perpetă",
sau "de nălramă", singurele piese care erau făcute din ma­
terial cumpărat.
Frâmbia
Pe deasupra mijlocul se încinge cu "frâmbii" de 1,30-2
m lungime şi late de 5-6 cm. Ele se ţes În războiu, în trei
iţe, năvădite numai În iţe (fără spată), iar ţesătura se bate cu
un lemn greu de fag, în forma unui cuţit. Frâmbiile poartă
şi alte numiri de "cmgători" şi "brâu", atunci când sunt
cumpărate dela târguri,
Frâmbia se Înfăşoară de mai multe ori foarte strâns în ju­
rul mijlocului. Ea are o destinaţie precisă să păstreze imobile
celelalte piese de Îmbrăcăminte: poalele, cămaşa, zadia şi
şurţul, care se fixează la brâu şi pe de altă parte să acopere
marginile lor. Tot în brâu, Între .frâmbii, femeile Îşi pun furca,
când merg În "ţaI'mă", ceea ce ne serveşte ca probă cât de
strânse pe trup stau aceste frâmbii.
B. Piese accesorii
Piesele descrise până acum constituesc îmbrăcămintea
principală a femeii. Prin piese principale înţelegem pe acelea
ca.e alcătuesc portul strict necesar, indiferent de anotimp,
stare socială sau economică şi anume: cămaşa, poalele, zadia,
şurţu] şi frâmbia. T oare acestea constituesc îmbrăoămintea
indispensabilă şi din care nu poate lipsi nicio piesă.
Intelegem prin piese accesorii câteva piese care se adaugă
la piesele principale într'un anumit sezon, sau la diferite mo­
mente. Acestea sunt pieptarul şi cojocul, din piele şi ţundra,
��jşcănl şi gluga, di1?\ p�l}r�.
'Piese din piele (pieptarul, cojocul).
Faţă de piesele principale precedente, pieptarul păstrează
încă o importanţă destul de mare În timpul iernii, dar devine
163
[164]
accesoriu in timpul verii. Pieptarul constitue in timpul iernii
piesa principală de apărare contra oscilărilor brusoe de tem­
peratură, caracteristice regiunilor înalte şi: este ao/0ape ne­
lipsit. El nu se poartă însă în timpul zilelor calde, dar se pune
totdeauna peste cămaşe atunci când se pleacă la drum, corn­
pletând astfel îmbrăcli�intea În orice timp al anului. Dar ală­
turi de acest determinaiIt cosmic, apare şi uhlil social. La zile
Însemnate, cum este la :'nuntă, pieptarul exprimă o' notă de po­
doabă ce iasă din cadre',cosmice: "Mirele şi.mireasa erau iarna
cu cojoc, iar vara cu 'pieptar" 1).
Cojocul lest� de' asemenea o piesă accesorie. El indică
în primul rând starea economică şi socială .a-Iemeii şi numai
în al doilea rând corespunde scopului său,"� principal s'ar
părea - de apărare" contra frigului. El este un semn de bo­
găţie al celor mai de frunte din sat, având un vizibil caracter
de podoabă pentru anotimpul Întunecat al iernii, în care cusă­
turile cămăşii nu-şi PQt spune în deajuns cuvântul. De aceea.
el mai este şi apanajul tinereţii alături de al bogăţiei: "Noi
ăstea bătrâne le-am mai lăsat, numa când Să, mărită fetele ... ",
spune 'O mamă din Ocoliş 2). Sub această formă cojocul este
purtat în satele din Vest fiind pe cale de dispariţie în regiunea
de dealuri. Aici le mai poartă numai câte o ... bătrână care şi-a
cumpărat COjocul acum '50-60 de ani. Dar amintirile lor
redau în mod vizibil aceeaşi notă: "Care ',er�u găzdoaie aveau
coioc" 3).
Pieptarele şi cojoaoele s'au purtat diii cele mai vechi
timpuri. Ele au fost făcute 'totdeauna din piele de oaie, având
hlana înăuntru. Erau lucrate de cojocarii din sat redând o
notă de simplitate absolută. Erau numai albe, fără podoabele
care le caracterizează' astăzi. Coioacele erau tot cu "din,e", re­
prezentând exact croiul ţundrei, Acestea sunt informaţii rămase
din bătrâni, căci astăzi ooioacele şi pieptarele, deşi păstrează
un croi vechiu, reprezintă o notă cu totul nouă, mai mult
străină. Se pot distinge două cercuri cu totul deosebite, care
se Întâlnesc în regiunea noastră. Unul este cu centrul în T urda,
de unde motivele 'se numesc "tutd�neşti" " -iar altul cu oehtrul '
1) Belioara, Bleanţ Zaharia, 54 ani.
2) Ocolts, Paşca Maria, 49 ani.
3) Ftlea-de-Sus, Ana Gârbovan, 87 ani.
164
[165]
la Sălciua, numite "ţopeşti". (Fig. 76, 90, 91). Motivele "turde­
neşti" au un vizibil caracter unguresc, culorile sunt vii, ţipă­
toare, iar motivele sunt În spirale sau lalele. (Fig. 93). Moti­
vele "ţopeşti" sunt de o remarcabilă distincţie, predominând
motivele cusute cu negru, printre care culorile vii sunt aproape
invizibile. Aoestea pot forma o caracteristică generală, atât
pentru pieptare cât şi pentru cojoace. Analizate În parte, ajun­
gem prin amănunte la aceleaşi concluzii.
Pieptarul
"Cheptaru" este făcut din piele de oaie cu blana înă­
untru. Forma lui se orientează după piept având o lungţme
decca 32 cm, cu mult mai scurt deci decât lung;i:mea taliei,
Brâul rămâne astfel descoperit. Pieptarul este fără mâneci fiind
foarte Îngust pe umeri. Culoarea lui este albă cu multe cusă­
turi În partea din faţă şi mai puţine În spate şi pe margini.
Acestea se fac cu lână sau amici, iar marginile sunt tivite cu
piele roşie şi catifea neagră.
Pieptarele sunt făcute de diferiţi "suci" (cojocari) sau
"sucite" din sat. In acest caz pieile, câte două de pieptar, sunt
date de oameni şi se plăteşte numai lucrul, cam 250-300 lei
se plătea În vara anului 1939 la Poşaga-de-Jos şi Sălciua. I�
general pieptarele se cumpără însă dela târguri, În satele din
Vestul regiunii dela Sălciua şi uneori dela T urda, iar În satele
din răsărit mai mult dela Iara şi Turda. Primele sunt scurte
şi cu motive În spirale sau Horale, în care predomină negrul,
printre care sunt uşor presărate roşu], galbenul şi albastrul,
fără să incarce prea mult albul dominant al pieptarului. In fată
el se Încheie cu "copcii" la hrâu, rămânând uşor Între deschis
pe piept, unde trei ciucuri tricolori accentuează marginile.
(Fig. 73). Ultimele, cu obârşie din Iara şi Turda sunt încăr­
cate de vizibile motive unguresti, cu mult roşu şi verde. Ele
sunt mai lungi. (Fig. 93).
Pieptarele ne oferă o mare variaţie, În linii mari repre­
zentârid gustul uneivlargl' colectivităţi a mai multor sate, după
CUm am arătat cele două mari cercuri de răsărit şi apus, În
care însă se disting diferentleri remarcabile dela sat la sat.
De pildă cojocarii din Ocolis lucrează pieptarele sub influenţa
165
j
[166]
- .... --
166
Fig. 129. - Ocoliş, Popa Maria, 55 ani.
,
1.
r
r
;�
.' .
-­
\,
--,..- ... �.�,
--=--
'-'�
r
I
L
[167]
----------------r
cercului turdenesc, cu motive şi culori ungureşti. Acestea sunt
purtate mai mult de fetele tinere. Cele mai multe femei poartă
Însă pieptare cumpărate la Sălciua. Astfel motivele se amestecă
în acelaşi sat.
La fetiţe găsim şi pieptare Încheiate Într'o parte, aşa
numite "Înfundate", asemenea pieptarelor vechi hătrâneşti,
In trecut s'a purtat şi un pieptar lung. Acum 30-40 de
ani era Împodobit cu "pene" din "irhă" (piele tăbăcită pe
ambele părţi 1), iar în jurul gâtului avea blană de vulpe.
La Ocoliş mai sunt şi acum câteva pieptare lungi, lucrate de
acum două-trei decenii la Trăscăul-de-Sus (Rimetea). Influ­
enţa din regiunea T răscăului se resimte şi la aceste po­
doabe, care au apărut în regiunea noastră numai ca o modă
de scurtă durată şi fără să aibă o notă generală. (Fig. 129).
Acest pieptar trebue să aibă o mare vechime. Ne
permitem să anticipăm o afirmaţie, pentru care dove­
zile nu ne stau la îndemână. Aceasta trebue să fi fost
forma pieptarului vechiu, lucrat de cojocarii din sat în vechime,
când "nu se punea atâta lucru" 2). Forma 'actuală, strânsă pe
piept, a rezultat în urmă, ca o treaptă mai Înaintată de evoluţie.
Cojocul
Cojocul este tot din blană de oaie cu lâna înăuntru. El
este lung şi cu "cIine". Cojoacele mai vechi sunt cu "forme"
mai puţine, cele noi sunt mai Împodobite. Ele sunt cusute cu
,,amici" roşu, unele cu albastru. Aceste forme În spirale se
desenează cu mâna liberă pe o bucată de "irhă", cu peniţa cu
cerneală 3). Aceasta se taie pe marginile modelului şi se aplică
pe coioc Iipindu-se cu "pap" (făină şi apă). Pe liniile dese­
nate se coase arniciul, prinzându-se astfel şi bucata de irhă de
cojoc. Arniciul este gros, iar cusăturile se fac cu bumbăcel
D. M. C. La gât ooioacele au guler de blană neagră.
Asemenea pieptarului, cojocul este cumpărat dela târguri
sau lucrat la diferiti "suci" din sat. Preţul unui astfel de cojoc
era .d� 1700 lei În .Wrc;l anului 1939 la Sălciua. Târgurile cele
1) ungureşte = .Irha". In vechiul Regat se numeşte .pojiţă".
2) Ocoltş, Bufnea Crăciun, 38 ani, cojocar.
3) Idem.
167
[168]
mai cercetate sunt cele dela Sălciua, iar acum 20-30 de ani
cele dela Trăscău, în ultima vreme şi cele dela Turda. Această
provenienţă orăşenească le-a imprimat ov1zihilă notă ungu­
rească în alegerea motivelor decorative. Astăzi ele nu se mai
poartă aici decât deiunele bătrâne, păstrate' din tinereţe.
Piese din pănură',(ţundra, frişcăul, gluga),
Pentru timp de iarnă femeia poartă în .mod .ohişnuit îm­
brăcăminte de pănură, ,piesa caracteristică este "ţundra", care
este pe cale de dispariţie, iar locul ei l-a luat astăzi "frişcăul"
lung. O altă piesă d� pănură, dispărută astăzl complet, dar
care s'a purtat peste tot în regiunea noastră, pe timp de vreme
rea, este "gluga". Ţundra, frişcăul şi gluga iu' reprezentat o
Îmbrăcăminte acoesorie - fiind purtate numai În timpul iernii
sau pe vreme rea - Har cu un caracter general - fiind pur­
tate de toată lumeav fndiferent de stare socială sau vârstă,
întru cât răspundeau unei stricte nevoi de apărare Împotriva
frigului. Numai în mod incidental ţundra s'a văzut înlocuită
de luxosul şi pretiosul coioc, cu care se asemăna perfect în
croi. Tundra a aparţin ut atât' de mult tuttJi:6!:, femeilor încât
ea nu Iipsea odinioara Ia niciun prilej. La Cacova Ierii, o bă­
trână precizează că "a fost mireasă cu ţundră cu eline, albă
curată" 1), sau că "paruLdespletit al mireselor atârna peste
ţundcl��. �
Frişcăul de astăzi. lung şi respectând forma ţundrei, pare
a fi o continuare directii. din ţundră, chiar o-formă �!uată a
ei, simplificată Însă. Cercetări mai amănunţite ne scot însă la
iveală constatări interesante. Frişoăul sub forma lui iniţială ­
scurt - este o piesă cu aceeaşi vechime ca ţundra. (Fig. 133).
Frişcăul scurt până la brâu exista şi pe vremea ţundrei. Aceasta
dispărând Însă treptat, 's'a realizat o formă intermediară, 'având
lungimea ţundrei, dar cu numirea şi croiul simplu al frişcăului,
realizare care de sigur nu s'a mulţumit numai să combine oele
două piese într'un mod mai practic, ci i-a imprimat şi o notă
nouă În croi. Cronologie, Într'adevăr frişcăul lung a urmat
ţundrei pe măsură ce se părăsea -tuudra, se. introducea moda, '.;
frişcăului lung. Aceasta reiese 'şi din expunerea unei informa-
1) Cacova Ierii, Suci Marina, 64 ani,
2) Belioara, Bleanţ Zaharia, 54 ani.
168
[169]
toare: "Inainte vreme s'o purtat un fel de ţundre cu eline, le
zioeam tundre, acum le zicem frişcaie' 1). Diferenţa Între
ţundră şi frişcău este Însă simţitoare. Ţundra este foarte
lungă, trecând cu mult peste genunchi, cu mânecile aproape tot
atât de lungi, care atârnă libere, neîmbrăcate. Ţ undra se punea
pe umeri şi se lega sub bărbie, atârnând astfel ca o pelerină.
Frişcăul este mai scurt, nu ajunge până la genunchi, urmează
forma corpului, iar mânecile se Îmbracă Întocmai ca o haină.
Dar să le examinăm pe fiecare, atât în ceea ce priveşte croiul,
cât şi evoluţia lor istorică.
Ţundra
Ţundra şi gluga se
poartă până astăzi şi În
regiunea Hunedoarei 2). In
ceea ce priveşte croiul
extrem de arhaic al friş­
căului remarcăm asemăna­
rea cu ţundra din Mara­
mureş+).
Ţ undra este din pănură
albă. De două părţi are
"eline", iar sub mâneci are
"pui". Ţ undra este lungă
până la genunchi, uneori
chiar mai lungă şi cu mâ­
necile tot atât de lungi.
(Fig. 130, 131).
Pentru o ţundră erau
necesari zece coţi de pă­
nură. Această măsură a
devenit mai târziu o uni­
tate înrădăcinată în indu­
semnificativ că ţundra dispărută, sau pe
şk{l .Iăsat. moştenire unitatea de măsură.
Fig. 130. - Ţ'undr ă bătrânească
din Şchiopi. (Lina Bologa, 86 ani).
stria casnică. Este
cale dei dispariţie,
1) Ocoliş, Brata Anghelina, 64 ani.
2) T. Papahagi, Images d'Ethnographle roumaine, Bucureşti, 1928-
30, voI. l., PI. 30 b, şi A. Enăchescu-Cantemtr, Portul popular românesc,
Bucureşti, 1939, Pl. 117. 118.
3) T. Papahagi, ldem, PI. 33 a.
169
[170]
La zece coţi se spune "de-o tundră". Astfel se mai Întrebuin­
ţează expresia că s'a urzit de o ţundră, .chiar şi 'astăzi când
demult a încetat' urzitul în vederea jundrei, Niciq probă mai
elocventă de vechimea acestei piese şi autenticitatea sa.
C
A
.'
a
- A
E
Fig. 131. - Croiul ţundrei.
Aşa cum ne-o redau informaţiile bătrânelor şi putinele
exemplare ce se mai poartă în unele sate, ţundra a avut două
faze de evolutie: 1) Ţundra 'veche sau ·bătrânească şi 2)
Ţundra cu postav. .'
Ţundra veche era foarte lungă, trecând mult peste ge­
nunchi şi mânecile tot atât de lungi. Era curat albă, cusută
170
•
[171]
mai scurtă, până aproape de ge­
nunchi.Ea era împodobită cu
postav colorat, roşu şi negru
pe la margini, cu forme la eline
şi mâneci. (Fig. 132). Era lu­
crată de câte o femeie din sat.
Acum 50 de ani mai exista
în Iara o femeie bătrână care
lucra astfel de ţundre din pă­
nură dată. I se plătea pentru
lucru cea 500 lei, o pită şi slă­
nină 3). La Băişoara de aseme­
nea era un bărbat acum 40 de
ani, Mitru Cantoru, iar la Filea­
de-Jos un alt bătrân care lucra
tundre cu postav. Se făceau pe
vremea aceea numai pentru ti­
neri, acum 50 d� ani bătrânele
ţineau încă la ţundra albă. In
ultima perioadă d� 50-60 de
Fig. 132. - Ţundră cu postav d 1
Iara, Veronica Oltean .. 55 ani. ani, această mo ă a postavu ui
il' . aplicat s'a răspândit repede prin
cele mai multe s'ate�' 'dispărând foarte curând sub această
tot cu aţăaIhă. (Fig. 130). Era croită şi făcută acasă, cusută
toată cu mâna. Această ţundră se mai poartă astăzi la Sălciua
şi sporadic în celelalte sate, unde o mai iau hătrânele când e
frigul mare.
Lumea ţundrelor albe se stinge însă sub ochii noştri. As­
tăzi găsim numai câte una aproape prin fiecare sat, "purtate de
câte-o muiere bătrână" 1). Ele se prezintă Însă numai ca un
obiect de curiozitate. Le ştie tot satul şi chiar din alt sat ţi
se indică adesea "mocana cu ţundră" 2) din satul vecin. Ele
dispar treptat deoarece acum nu se mai lucrează, iar cele
existente se învechesc şi ajung să fie purtate mai ales la
vite, unde in câţiva ani se strică de tot. In cazuri rare se mai
lucrează la Sălciua.
Ţundra cu postav era
1) Pădureni, Ciortea Ftntcă, 60 ani.
2) Llta, Vlas Ana, 78 ani.
3) Iara, Veronica Chtorean, 55 ani.
171
[172]
formă. Influenţa probabil să fi venit dinspre T răscău, de unde
s'a afirmat un puternic curent în ultimele' decenii.
T undra cu postav apare deci -acurn- 50-60 de. ani şi
dispare în ultimii ani. Dar şi în această vieţuire efemeră nu
reuşeşte să câştige foi terenul. In legătură' cu transformarea
"ţundrei albe" în "ţundră cu postav" şi dispariţia acestei din
urmă în scurt timp �ne permitem să facem apel . şi aici la
f5cm,
U'I
o
n
3
....
56c.m
Fig. 133, - Croiul [rişcăului scurt,
.
O ipoteză care se verifică cu fiecare probă
"
ce ni se iveşte. Când o piesă de pori '
arhaic ajunge să se amestece cu [orme .-'L-_--W'--_-'
străine, este pornită -iremediabil pe calea disparitiei.
Frişcăul
Frişcăul se prezintă sub două aspecte caracteristice: Friş­
căul scurt şi frişcăul lung. Credem că este necesar să-I' prezen­
tăm chiar dela început în mod distinct, pentru a-i distinge
vechimea şi a-i urmări evoluţia în timp şi întrebuinţarea.
Frişcăul scurt ajunge până la brâu, abia acoperind mij­
locul. Pentru acest frişcău sunt necesari 2,50 coţi de pănură,
Croiul lui exprimă maximum de simplicitate. (Fig. 133). Se
îndoaie pănura formând un' dreptunghiu care are lungimea
frişcăului. O parte a dreptunghiului, destinată "pieptului"
este împărţită în două şi tăiată la mijloc. Apoi i se taie "gura"
172
[173]
,
il
Întâi În faţă, unde se rotunzeşte mai mult, iar În spate mai
puţin. Aceasta se taie fără măsură, Întreg croiul executându-se
după ochi. "Petecul" care se taie dela "gură" se numeşte
"îndărămniciune" şi trebue nimicită, tăiată În bucăţele mici
cu foarfecele. Mânecile sunt de asemenea două piese drepturi­
ghiulare în forma lor iniţială, croite Însă puţin oblic. Acestea
se adaugă în mod simplu, la locul lor, fără nicio răscroitură,
iar marginile se "înduplecă" (îndoaie) Înăuntru şi se tivesc
ou aţă de lână. Cusătura se numeşte "înduplecătură". Celelalte
cusături, prin care se încheie frişcăul, se face cu "dungă".
Uneori se făcea mai demult deasupra cusăturii care Împreună
frişcăul peste umeri, o cusătură artistică numită "brânel" ,
care astăzi se mai face la cioarecii bărbăteşti şi se numeşte
"dupăşeală". (Fig. 148). Marginea dela gât 'este îndoită înă­
untru şi tivită în mod simplu. Toate cusăturile se fac cu aţă
de lână. Frişcăul se încheie În faţă pe două pârţi, deasupra
la gât şi jos la brâu. In acest scop se pune un "bumb" şi un
"laţ" de piele, făcute de cojocari.
Să examinăm puţin croiul acestui frişcău. El pare a jn­
dica o mare vechime, ce poate să meargă până într'un trecut
foarte îndepărtat, la vechii Traci, formă ce şi-a avut probabil
originea şi aria de existenţă În jurul Mediteranei de răsărit la
popoarele Asiro-Caldeene 1). -
Chiar şi fl"ecvenţalui alături de ţundră ne Întăreşte susti­
nerile. F rişcăul scurt a existat totdeauna alături de ţundră
şi chiar şi astăzi este mai frecvent decât cel lung. O femeie
mai "sumeaţă" (mândră) nu poartă frişcău lung, afară de
cazul că ocupaţia ei de "păcurăriţă" nu-i dictează aoeasta.
Dar frişcăul scurt nu putea înlocui în mod integral ţundra
care Începea să dispară. Aceste noi prefaoeri În domeniul
modei de bună seamă că-şi aveau cauzele lor bine determi­
nate În care lucrau deopotrivă condiţii de ordin economic în
primul rând (numărul mai redus al oilor, şi deci nevoia de
economie la pănură), iar În al doilea rând o evoluţie naturală
a portului, în care se imprima nota epocei. Ţ undra reclama
zere roţi de pănură.''Est6 apoi greoaie cu clinele ei mari, în-
1) Cf. Max Tilke, Studien zu der Entwicklungsgeschichte des Orien­
talischen Kostums Berlin, E. WasmUlh, 1923.
173
[174]
greuiază mersul şi mai ales ţinu ta, care tinde să se afirme
tot mai elegantă. şi mai arătoasă. Constatăm, chiar, că atunci
când ocupaţia ei d� ,,,păcurăriţă" n'o obligă să stea sus la
munte cu oile, toată iarna, femeia renunţă - În cazul că
este mai "sumeaţă" -'- ta frişcăul lung' de' 'azi şi poartă in
sat numai frişcăul scurt. Dar condiţiile naturii aspre în care
trăieşte, n'o poate dispensa de o îmbrăcăminte lungă de pă­
nură şi atunci locul ţundrei care apunea, l-a luat frişcăul
lung, născut din' îmbinarea "lor. Lungimea ţundrei corespundea
scopului ei print, de� apărare contra frigujuf şi vântului, iar
croiul simplu al frişcă;ului corespundea noilor necesităţi eco-
nomice şi spirituale. '. ' : '
Frişcăul lung ajunge până aproape de' genunchi. Mâne­
cile nu mai sunt lungi şi nefolosite ca la ţundră, ci au mărimea
braţelor, fiind Îmbrăcat ca o haină pe corp. Frişcăul lung se
croieşte din patru părţi. Croiul este acelaşi ca la frişcăul
scurt, nicio modificare În afară de lungime. Se adaugă Însă
nota nouă: gulerul la gât şi buzunarele pe două lături. Acestea
se obţin plin două tăieturi În dreptul cărora buzunarele se
aplică pe dedesubt. . e- ,,..
Frişcăul lung Îşi are apariţia de scurtă vreme, o perioadă
de cea 50 ani. Bătiânele care şi ele au" astăzi frişcaie au
purtat În tinereţea lor ţundre, Frişcăul lu� completează Îm­
brăcămintea În satele: unde se găseşte În desvoltare portul cu
zadie. La Sălciua, în locul ţundrei se poartă "laibărul" care
este din pănură albă; tivit cu negru, sau vopsit În Întregime,
reprezentând un croi orăşenesc. Alături de numirea de "laibăr",
aresta o mai păstrează şi pe aceea de "ţundră", uneori chiar
şi atunci când laibăiu] este ,,{ă_ut" (împletit) În "ace '. Acea.tă
Iormă recentă cucereşte rapid Întreg terenul. In celelalte sate
din depresiunea răsăriteană a regiunii cercetate, în jurul Ierii,
locul ţundrei l-a luat "uioşul". Acesta este tot din pănură,
dar "feştită" (vopsită) la T urda şi T răscău, de obiceiu neagră,
sură sau albastru Închis. Pănura este ţesută În casă. "Uioşul"
este croit În casă sau la. ",sabă0" (croitor), În sat. Croiul 10)"
este orăşenesc urmând forma corpului. Portul lor este recent:
"de când am lăsat portul cu zadii'' 1).
1) Vale a Vadului, Boraş Anisia, 56 ani.
174
[175]
Gluga
Gluga este o piesa de pănură albă oe se aşează pe cap
în timp de vreme rea, ninsoare, ploaie sau vânt, atârnând dela
cap în jos şi învăluind astfel tot corpul. Este o formă drep­
tunghiulară, cusută la un capăt, Iormând "ciocu" dela glugă
pe care îl "trăgeau" În cap. Astăzi nu se mai poartă. Lungimea
ei variază dela strictul necesar, cât cere să acopere capul şi
umerii, până la o mare lungime "mai cât două desăgi, lungă
cât porţi straiţa" 1), deci până aproape de genunchi. Câteva
informaţii ne-o arată şi lungă până În pământ. La cea scurtă
se punea "frâmbii" şi se folosea ca straiţâ, atunci când se
pornea la drum, intrând în reala ei funcţiune numai când
cerea vremea. Gluga scurtă era şi "Împistrită" (Împodobită) cu
lână neagră toarsă subţire şi Împletită În trei, prinsă cu aţă.
Figura decorativă care se obţinea iastjel În formă de spirală
se numea "umbreajă".
Gluga constitue În primul rând o piesă de mare utilitate
pentru vremurile gr,ele dela munte. Cu timpul însă ea a repre­
zentat chiar o notă ocazională "fără glugă nu se cununa
nime" 2). Bineînţeles că şi în aoest caz la origine stă tot o
nevoie practică, Întru cât oricând nuntaşii puteau fi prinşi de
o vreme rea în timp ce mergeau la biserică pe drumurile lungi
ale satelor de munte. Dar ea a devenit cu timpul şi un semn
de distincţie. O bătrână din Ocolfş, vestita vrăjitoare Gon­
diuleasa (73 ani), accentuiază că pe vremea când era ea tâ­
nără, glugile lungi nu se mai purtau decât la nunţi. Iată deci
perioada ei de dispariţie, acum 50-60 de ani şi forma în
care a apus, ca făcând parte din portul ocazional al "miroilor",
Într'un sat relativ îngrămădit unde scopul ei iniţial - prac­
tic -. era cu totul neînsemnat sau chiar nici nu se mai poate
pune. De asemenea la Lunea, un bătrân ne spune că ri-Iai
apucase sa vadă În copilăria lui glugile, Le văzuse prima dată
la nunţi sub aceeaşi formă ocazională sub care au dispărut.
"Aveau oamenii bătrâni glugi şi mereau călăreţ (călare) după
nitreas� şi io intrebam': . te ţundră o luat pe cap, că nu
1) vălctua-de-Jos.e- Valea Largă, Btchiş Ana, 76 ani.
2) Ocolls, Maria Popa, 5:\ ani.
175
[176]
r
ştiam oe-s" 1). Cam tot în acest timp gluga dispare în in­
treaga regiune, poate într'un ritm mai rapid în satele răsări­
tene, unde ultima bătrână din Cacoya I'ei-ii, ne-� mai putut
da următoarea indicaţie: "Când m'am pomenit io, numa nănaşu
avea glugă" 2). . .
Gluga dispare deci într'o perioadă de acum 50-60 de
ani. Dispare după cum vedem sub forma ei 'iniţială; forma de
totdeauna. Ce-i determină însă dispariţia? Cee'veniment şi-a
putut spune cuvântul atât- de hotărîtor? Este primul caz pe
care-I întâlnim in domeniul portului. Şi nimic mai concludent
pentru desfăşurarea vieţii Întregi a POPOl�uJui nostru, care a
imprimat totdeauna îii 'graiul şi portul săui' momentele isto­
rice. La dispariţia glugii contribue în mod definitiv anul 1848.
Ungurii se retrag la sfârşitul revoluţiei îmhrăcati în glugile
lungi ale Românilor;, nu atât pentru' vremea târzie, care-i
apucase prin munţii 'Românilor, cât mai ales pentru a se
travesti în haina locală şi a dispărea mai uşor din văile în care
erau atacaţi mereu. "Ungurii o dus gluglle ' ălea lungi, o fost
mergând numa albi.. apoi de-acolo înoolea., puţin o mai fost
portu ăla" 3). . ...
De sigur că nu', trebue să înţelegem că Ungurii ar fi
dus cu ei toate glugile Românilor - cUIIţ pare a reieşi din
textul citat - ci acest fapt istoric marchează mai mult un
moment decisiv în evoluţia portului. Un' eveniment istoric ­
revoluţie, răsboiu sau' o simplă criză - cu întregul lor complex
de factori politici, economici, sociali ţ<i psihologiei, determină
intotdeauna noi orientări în domeniul culturii populare. Acest
adevăr cu valoare de lege explică şi disparitia glugii noastre.
Până în anul 1848, gluga nu numai că era o piesă carac­
teristică, dar ea mat avea şi o mare frecvenţă şi p largă
răspândire. Aceasta se explică prin originea străveche a glugii,
pe care o putem dovedi cu un document istoric din epoca
Dacilor: columna lui Traian. In diferitele scene de războiu
Dacii apar Însoţiţi de glugă 4).
1) Lunea, Veselie Cioban, 89 ayi.
2) Cacova Ieri!, Bica Nasrasta, 82 .ani,
3) Ocoliş, Brata Anghelina, 64 ani:
4) Cf. R. Vuia .Dovezile etnografice ale continuităţii". Transilvania,
Sibiu, 1943, p. 26 şi Ethnographlsche Beweise fiir das Alter und die Kontinu­
ităt des rumănischen Volkes in Siebenbiirgen. Siebenbiirgen, 1943, p. 41-43.
176
r
[177]
f
Straiţa
,,straiţa" numită şi "traiţă" este o piesă de mare uti­
litate, deşi ea ne apare la prima vedere ca nefăcând parte din
portul propriu zis al femeii. Ea este Însă: o piesă accesorie, tot
aşa cum este năframa de pildă, atât doar că însoţeşte femeia
numai în afară de casă. Plecând "amunte" femeia îşi ia me­
rinde pentru zilele cât stă la colibă, sau plecând la târg,
straita înlesneşte schimbul de produse mai mici. Ceea ce este
de o deosebită semnificaţie pentru locuitorii din satele de munte
cu casele împrăştiate pe înălţimi, la distanţe mari unele de
altele şi cu un singur punct de gravitare constantă şi frecventă:
biserica este tocmai straiţa, pe care fiecare femeie o atârnă de
crengile unui copac din preajma bisericii, înainte de a in­
tra în biserică. Venind dela distanţe mari, femeia nu se
poate lipsi de traistă. Aceasta fiind însă un obiect ce leagă
omul de anumite preocupări materiale ale vieţii, trebue să ră­
mână în afara bisericii, asemenea gândurilor pământeşti. In
felul acesta copacul s'a transformat în cuier, împodobit ca un
pom de Crăciun cu zeci de străiţi atârnate de crengi, stă sin­
gur de strajă şi de pază pentru lumea de dincoace, alături
de lumea de dincolo. Aceasta se întâmplă bineinteles nu­
mai în satele cu casele risipite. Acolo unde satul este aglo­
merat, traista nu-şi mai are rostul ca tovarăş nelipsit.
Straiţa este ţesută din păr, urzindu-se deodată pentru
mai multe străiţi, până la treizeci de coţi. Se ţes În patru ite.
Pentru a se obţine o ţesătură în patrate, se urzesc câteva fire
negre la distanţe egale, printre urziala albă. De asemenea în
băteală, la aceeaşi distanţă, se bat câteva fire negre şi roşii,
obtinându-se astfel mici patrate de cea 10 cm. Lăţimea unei
străiţi este de 30-40 cm, iar lungimea 40-50 crn. (Fig. 134).
Cusăturile laterale cu care se împreună straiţa se fac cu
"tivitură". La gură traista este ţesută cu "Înduplecătură" ti­
I vi�(du-set astfel marginile tă��te. De cele două capete se prind
. "frârnbiile", câte trei-patru fire fiecare Împletit în patru, din
diferite culori.
12
177
[178]
Mănuşile
Mănuşile de lână ce se poartă în tlmpul iernii se lucrează
din lână albă toarsă subţire. Acul cu· care se, "fac .mănuşi" se
) ,
Fig. 134. - Straiţă din Ocoliş-
numeşte "indrea" şi are forma unui ac de cusut de cea 10
cm lungime şi o grosime maximă de 1,50 c�. (Fig. 46).
lndreaua poate fi de: a) os, făcută din picioare de porc,
din cele dinainte care sunt mai scurte. Acestea erau' freeate
cu plla şi apoi rase cu cutitul până primeau forma şi mărimea
necesară.
b) lemn de corn.
c) fier.
Indrelele de os şi de lemp şi le făcea fiecare în casă, "
acestea fiind şi' Cele maf'frecvente. Cde de fier erau făcute
de fierarii. din sat.
lndreaua fiind un ac de cusut, se trece firul de lână prin
178
[179]
ureche şi se Începe dela vârful mănuşii Iăcându-se un deget
mare, care le va prinde pe toate cele patru ale mânii, [ăsân­
du-se un deget separat, numai pentru cel mare. Aoesta se lu­
crează la urmă.
Fig. 135. - Mănuşi din Ocoliş.
Mănuşa se lucrează fără margini mergându-se În spirală
şi crescând după nevoie. Prin această Împletitură se obţine o
lIl�nuşel groasă, carevapără-vblne mâna şi rezistă mult timp.
Pe margini se fac uneori - mici modele cu lână colorată. (Fig.
135). Mănuşile se leagă una de alta printr'o "frâmbie" îm­
pletită 'În patru, care se trece pe după cap păstrându-le astfel
179
[180]
pereche, iar în cazul că la drum nu sunt totdeauna utilizate,
ele atârnă de-a-lungul corpului.
Mai demult mănuşile se făceau numai ;cu indreaua, Cele
mai vechi sunt cele de' os, care se păstrau dela o generaţie la
alta. Sistemul se păstrează şi acum, deşi' în 'ultima vreme au
învăţat să facă mănuşi, şi cu "cârligu" , un ac cu cârlig de
metal, cumpărat dela târg, chiar şi cu "cind 'jlce'� pentru îm-
pletit. '
C Podoabe şi anexe
- -
Piesele ce servesc' ca podoabă sunt astăzi 100rte reduse.
Cele mai evidente sunt .mărgelele", argintii ,s";m aurii, pe care
fetele şi femeile tinere le pun la gât. De asemenea uneori şi
cercei şi inele În degete. Toate acestea sunt cumpărate la târ­
gurile din Iara, Să1ciua sau Turda. Ele servesc ca podoabă
în zilele de sărbători, uneori chiar şi în zile de lucru. Mai
demult atârnau pe piept, peste "dupag", ,/nărgele şi bani".
Astfel de piese se mai găsesc sporadic prinîtoate satele. Măr­
gelele vechi sunt dm-porcelan alb, roz sau' albastru, iar banii
sunt monedele vechi de argint, din perioad� veche 'austro­
ungară.
r
Amintirile de odinioară, transmise Ca o poveste din
generaţie în generaţie, ne scot la iveală '6 serie de piese,
unele cu vădit caracter ornamental, altele însă sunt o preţioasă
expresie a utilităţii 10)" 'din epoca respectivi.
Aceste podoabe înconjurau mijlocul. Cu un caracter pur
ornamental sunt "zalele cu dondoloşi", câte 4--5 şiruri de zale
ce se lăsau uşor pe şolduri. De ele atârnau "dondoloşii" ,
nişte podoabe de aramă ce lăsau un uşor zăngănit în mersul
femeii. Ca formă dondoloşii erau rotunzi la un capăt şi
ascuţiţi la celălalt de forma "cucuruzilor". Luceau în afară,
iar înăuntru erau negricioşi. Zalele de asemenea erau gal­
bene aurii, dar erau şi sure argintii. Se povesteşte că aceşti
"dondoloşi umbla ca inelele dela Iicior la. fată şi fată la fi:-. '.1
dor". Acestea le' aduceau' ,�corturarii" (Ţiganii) prin fiecare
sat, fiind făcute tot de el.
Tot în jurul mijlocului se punea o "cura lată" care era
180
•
[181]
•
>
J
"bătută cu bumbi" şi se "încopcea cu cătărămbi de aramă".
De această cura lată era prinsă o altă "cura" mai mică, care
atârna puţin pe şolduri şi pe care erau Înşirate multe "inele".
Bumbii şi inelele erau făcute În sat, de Ţigani, lucrate din
aramă.
Din brâu atârna În dreapta o "pungă cu căldăruşi", Punga
era din piele şi avea "cănaci" tot din piele. Peste pungă
atârnau mai multe "aţe" din piele, la capetele cărora erau
"căIdăruşii", nişte podoabe de aramă lucrate de Ţigani.
Alături de pungă atârna şi un "cuţit cu teacă" . Teaca
era din piele şi în ea stătea cuţitul. Se menţionează că punga
şi cuţitul cu teacă au fost purtate până pe la 1848.
Cu timpul cuţitul cu teacă a fost Înlocuit cu "brişca"�
care uneori era băgată în brâu, alteori atârna în dreapta. In
felul acesta ultim o mai găsim şi astăzi prin satele de munte,
atârnând la capătul unei "aţe" de lână sau piele.
In dreapta mai atârna şi "amnarul". Femeia purta cu
sine şi .cremene" ("piatrăaIbă, tare") şi "iască", făcută din bu­
rete de pe arbori fiert cu oenuşe, Acestea din urmă răspundeau
bineînţeles unui scop utilitar. Amnarul pentru aprins focul,
iar cuţitul pentru apărare, sunt semnul unei vieţi arhaice şi
primitive, când omul trebuia să lupte în mod izolat cu forţele
naturii, care îl stăpâneau, Aceste piese se păstrează până as­
tăzi în amintirea lor: "Numa poveste am auzit, da de văzut
n'am văzut" 1), Folklorul ni le păstrează de asemenea. Deşi
teaca şi amnarul nu mai atârnă, se strigă şi astăzi în timpul
oraţiilor de nuntă:
"Şi cu teaca
iaca - iaca.
Şi cu punga
numa - nu ma
Şi-un anmar cu două zale
slobozit ]a vale" 2).
1 • ( T<>jt ca podoab�\, �rv�<; florile. In zilele de sărbători,
fetele . şi nevestele tinere rişi pun flori în piept. Mai demult
1) Ocollş, Brata Anghelina, 64 ani.
2) Ocoltş, Ion Muntean, 59 ani. Vezi supra p. 117.
181
� I
,
1
...
[182]
cămaşa cu ciupag, avea chiar în acest scop o "chiotoare" de
care se legau florile pentru ca să atârne în -mlilocul pieptului.
De asemenea la biserică se merge cu mici bucheţele. În mână,
din care se Împarte totdeauna celor care n'au: Floril'e obişnuite
şi cultivate în acest scop sunt: .Lrandaţir" (Rosa centifolia);
.căruiele" (Tagetes patula) ; .mălin" (Syringa vulgaris) ;
"ghiorghini" (Dahlia.variabilis) ; şi "iarbd. .� lat;!" . numită
şi "iarbă grasă" (face flori mnierâi) 1). In afară de
aceste plante cu fIori mari, sunt foarte obişnuite plantele verzi,
care se poartă În. mână nu atât pentru verdeaţa lor, cât mai
ales pentru miros. A�ţfel sunt: ,,ca1apăr,,r {Chrysanthemum
balsamita) ; .răstupească" (Melisa officinalis):' .samţiruţă"
.busoioc" (Occimum. basilicum) ; "iarbă .. creată" (Mentha
crispa); .silimnină" (Calendula ofEicinalis); .Iemnul ,Domnu­
lui" (Artemisia dracunculus).
O altă plantă verde întovărăşeşte femeia la nuntă şi în­
mormântare, Mireasa Poartă totdeauna o cunună de .saseu"
(Vinca minor), iar când moare tot o cunună de "saseu" i
se aşează pe sicriu. ,;Nu moare şi nici nu" se mărită nimc
.....
fă � 1" 2) s-
ara ee.
D� Forme ocazionale ..
Piesele descrise până acum constituesc'. portul obişnuit
al femeii, atât pentru zile de lucru, cât şi pentru sărbătoare.
In această ordine, o s�ră excepţie ne prezintă portul miresei.
Nota cea mai caracteristică ne-a dă absenta zadiei. Mi­
reasa nu-şi pune decât şurţul negru înainte, Încins peste o
"ciHnaşe" albă, lungă. Astăzi ea se mai numeşte numai ,,1'0-
chie" Întru cât este ca poalele legată la brâu, făcută din
"jolj" fin.
In afară de aceste forme, nu se mai remarcă nicio di­
stincţie ocazională în ceea ce priveşte portul propriu zis
al femeii.
I
1) Frunzele acestei plante se 'pun în "donită când merge popa în
tarină de duce apă de sfinteşte. Apoi când se usucă se dăIa oi în sare".
Ocollş, Frăsina Muntean, 53 ani.
2) Ocoliş, Frăsina Muntean, 53 ani.
182
[183]
E. Forme de amestec
Acest port local păstrat până astăzi sub forma lui ar­
haică, constitue unul din cele mai caracteristice porturi popu­
lare, de o remarcabilă frumuseţe şi autenticitate. Dar alături
de acest port popular, în regiunea studiată se întâlneşte şi alt
port, care nu reprezintă nimic din specificul local. Acesta nu
poate fi numit decât un simplu port ţărănesc, fără nicio notă
unitară sau originală. Singura lui caracteristică este amestecul
de forme străine una de alta. Prin forma lor de amestec avem
mai multe grupuri:
1.. Forme de amestec Între, două tipuri de port din re­
giuni diferite. Astfel se combină piese din portul săliştean cu
altele din portul muscelean sau vechiu local. Din portul să­
liştean s'au introdus cele două "p'ăsturi" (cătrinte) negre, pur­
tate fie cu iie musceleană, fie cu un tip de cămaşe local, aşa
numită "cămaşe cu pene", care reprezintă forma cea mai evo­
luată a cămăşii vechi locale (al 4-1ea tip de cămaşe).
"Portul cu păsturi" a fost introdus În satele din depre­
siune, În ultima perioadă de 30-40 de ani, ca ecou a două
curente. Primul era consecinţa exodului spre oraşe, unde fetele
mergeau ca servitoare şi de unde se Întorceau În sat cu acest
port românesc lansat pe străzile Clujului În perioada de după
războiul mondial. Al doilea curent era ejecml unei acţiuni
de culturalizare a satelor, care tindea la introducerea unui
port românesc În regiunlle lipsite de porturi populare. Această
acţiune, 'fie că er�ganizată, fie că pornea din proprie ini­
ţiativă, se efect:lîâ prin învăţătorii şi învătătoarele din sat.
Astfel copiii de şcoală erau obligaţi să se prezinte la examene
îmbrăcaţi În costumul săllştean. In acelaşi timp fetele IIftri
mari veneau dela oraş cu acelaşi costum, după care se îndem­
nau şi ceilalţi din sat.
Această acţiune se înfăptuia într'un timp când vechiul
port local abia dispăruse, iar amintirea lui era încă foarte
vie. De aceea costumul săltştean, degenerat prin amestec, nu a
t prins în/regiune. decât.pentru un timp de scurtă durată - ca
. orice �. o � străină - iar" în ultimii ani frecvenţa lui scădea
În mo vizilă . Felul în care era privit, reiese destul de clar
din vorbe e ătrânelor, pentru care portul introdus era cu to-
183
[184]
tul străin de ei. "D-na învăţătoare i-o făcut pe oameni de
şi-o mutat portu, le-o făcut păsturi" 1), sau "Amu au păsturi,
de nu-i portu ăla care-o fost aici, tot nu-Lrumânesc " 2).
Iia musceleană s'a introdus tot d'in Îndemnul 'învăţătoa­
relor, care le "roizolea".3) formele de' pe' "scrisori" (al-
bume). "
Această formă de' amestec a pătruns 'spre munte până
la Muntele Băişorii, av�nd centrul de desvolta;e În jurul Agrl-
şului. ' ,.'
II. Forme de amestec între portul local şi diferite piese
recente orăşenesti. Piesele locale care au mai supravieţuit ve­
chiului port sunt "că�şa veche" (al 2-1ea 'tip-de cămaşe) ,
"cămaşa cu pene" (al 4-lea tip de cămaşej ; ·"şurţul" şi "cin­
gătoarea". Acestea sunt purtate cu "rochii" 'fie ţesute în casă,
fie cumpărate. (Fig. 31). Cele mai frecvente sunt ţesute în
casă din lână vopsită în negru, roşu sau galben. Cernitul se
face şi acum În casă şi chiar şi celelalte culori, sau se dau la
"feştitoare" la Iara. Urzrala este. de culoare ,roşie sau galbenă,
iar hăteala neagră. Urziala este uneori din :cinepă. Se reali­
zează astfel o ţesătură-de culoare Închisă, în cate uneori.se mai
fac şi "vârste". Peste rochie se pune şi şurţul negru, iar cele
mai hătrâne îşi înfăşoară mijlocul cu o "cingătoare". Pe sub
rochie se poartă totdeauna poale. .
Această formă are cea mai mare �ri� de răspândire,
'cuprinzând Întreaga regiune, Se găseşte chiar şi alături de
portul vechiu, �că atât de viu în satele Ocoliş, Poşaga şi
Sălciua, unde a pătruns numai de câţiva ani. ţ, drept că astfel
de rochii se fac aici mai mult la Ietite mici, iar pentru femei
mai mult pentru zilele de lucru, niciodată însă ca port de Sc:�r­
hătoare, In satele răsăritene Însă se găseşte peste tot, deşi
într'un proces de evoluţie mai Înaintat degenerând În forme
cu totul străine şi improprii.
III. Forme orăşenesti degenerate. Acestea şi-au făcut loc
în satele din depresiune, avându-şi extensiunea În jurul Clu­
jului. Este lipsită �u totul de un, specific local, ceea ce este
1) Agriş, Luca Vasllie, 90 ani.
2) Şchiopl, Popa Gheorghe, 73 ani.
3) ung. rajzolni = a desemna.
184
'.
[185]
caracteristic regiunilor lipsite de un port popular. Influenţele
sunt vizibil orăşenesti şi cum oraşele din care se propagau
(Cluj, Turda) erau maghiarizate, numirile noilor piese de
port le reprezentau Întocmai. Piesa esenţială de îmbrăcăminte
o formează "rochia", care se numeşte mai mult "sucnă" 1),
prezentând şi altă formă faţă de "rochia" precedentă. Materialul
din care se confectionează este, fie ţesut în casă, fie "carton"
cumpărat din "boldă" 2). Confecţionarea este făcută mai mult
la "sabăiţe" 3), sau sunt croite în casă şi duse numai la ma­
şină. Ca formă rochia este încreţită în tal�. ând talia fixată
mult mai sus decât normal, chiar sub sâni (Fţg . .92, 40).
Rochia este cusută de "laihăr", un fel e pieptar făcut din
acelaşi material ca rochia. Pentru o astfel de rochie sunt
necesari 4,50 m. Pe sub "laibăr" se poartă o "cămaşe cu
bodri". (Fig. 92). Caracteristica acestei cămăşi o formează
aceşti "bodri" (volan în jurul gâtului). Gura cămăşii este în
spate, mâneca este strâmtă, uneori cu un fodor foarte mic,
alteori fără fodor. De asemenea încretlturile pot lipsi, fiind
înlocuite cu dungi mici, cusute cu maşina. Pe piept şi mâneci
se C.oS motive variate, luate tot din albume. Cheiţele lipsesc
cu desăvârsire, fiind cusută în întregime cu maşina.
Această rochie se poartă în satele din jurul Ierii şi Băi­
şorii, de cea 60 ani. Ca aparenţă acest port ţărănesc răspândit
din jurul Clujului reprezintă o degenerare a stilului baroc în­
florit în moda dela oraş. Generaţia tânără nici nu-şi aminteşte
de portul vechiu. "Aşa am umblat totdeauna, cu rochie, c'aşa
ne-o fost portu", ne spune o Informatoare din Muntele Filii 1).
Celelalte piese care se poartă alături de rochie sunt:
"lecru", (făcut din carton cumpărat), "laibăr" (un fel de
pieptar fără mâneci), alături de "uioş" 5) (o haină cu mâneci)
ce ţine locul ţundrei. "Uioşul" este din pănură ţesută în casă
şi "feştită" 6) în negru sau albastru închis, la T urda sau
Iara. Croiul lor este orăşenesc având forma corpului. Este
, (
1) \Ing. szoknya = r!?c�lel " .
2.) ung. bold = prăvălie,
3) ung. szabo = croitor.
4) Muntele Filli-Arlni, Bucur Irina, 67 ani, orig. din Muntele Bălşorii.
5) ung. ujos = haină cu mânecl.
6) ung. festenl = a vopsi.
185
[186]
croit de "sabăi" (speciali pentru "uioş") şi cusut uneori în casă.
Alături de "uioş" se păstrează şi numirea veche de "ţundră" ,
în cazul că este din 'pănură sură, Da.r chia�, şi în .acest caz,
croiul este tot al "uioş�lui". Cojocul lipseşte'. In cazuri foarte
rare se mai păstrează pieptarul, pe care îl cumpărau dela Săvă­
disla, dar pe care au început să-I lase. Vechile piese ale por­
tului local n'au mai rămas decât prin lăzile; bătrânelor sau
aruncate în vreun colţ "de cămară. Celelalte 1�-aJU' vândut sau
le-au prăpădit. "
Ultima formă orăşenească introdusă în Satele cercetate,
este o rochie de gust 'modern, de stofă subţ�e, într'o singură
culoare. Fusta este ,ou mai multe cute,: Uneori chiar
plisată mărunt, Partea de deasupra a rochiei, 'fie că alcătueşte
o piesă aparte, fie că 'este Înlocuită cu o "clmaşe cu bodri''.
Această rochie au adus-o în sat fetele care au fost în ser­
viciu la oraş. Moda lei a început abia de vreo zece ani. Bine­
înţeles că aici nu mai' poate fi vorba nici măcar de un port
ţărănesc, intru cât aceste servitoare nu mai, reprezintă popu­
laţia statornică a satului, ci una Iluctuantă :'între oraş şi sat,
formând un grup sociaf aparte.
-',
5. I�GĂL Ţ AMINTEA r
Incălţămintea din regiunea studiată este"'formată şi astăzi
'din "cioareci" şi "oprnci'�. Intr'un trecut foarte apropiat, apro­
ximativ 40-50 de ani.eacestea erau generale. Astăzi ele con­
stituesc încălţămintea în satele de munte, iar în satele din
depresiune, în locul lor la cei tineri găsim "ghetele" şi "cis­
mele". Bătrânii au rămas mai mult cu încălţămintea veche.
Aici cioarecii sunt numiţi "cioci" (Agriş, Şchiopi, Filea-de­
Sus, Lita). Sub o formă sporadică "păpucii" sau "ghetele"
au pătruns şi în satele din munte. In cazul, acesta în locul
cioarecilor, se poartă ciorapi făcuţi cu "indl1eaua" sau cu acul
cu cârlig, sau chiar şi impletiti cu cinci ace, iar pentru vară
se poartă ciorapi cumpăraţi din târg. . '
Pretutindeni ksă, und� 'porrul vechiu al cămăşii şi zadiei
nu s'a părăsit, încălţămintea frecventă o formează cioarecii şi
opincile.
186
[187]
A. Cioarecii
Cioarecli sunt din pănură albă, ei au forma piciorului,
fiind încălţaţi ca ciorapii, direct pe picior.
Fig. 136. - Cioreci din Ocoliş.
Croiul lor este foarte simplu. Pentru o pereche de cioa­
reci trebue mai mult de un cot de pănură. Cioarecul se corn­
pune d�n d�uă piese .• "U,na1 ·"cioarec" propriu zis, care are o
formă' iniţial dreptunghiulară, ce se croieşte puţin oblic, ob­
tinându-se astfel forma piciorului şi a doua piesă "căputa" ce
se intercalează Ia punctele C. E. (Fig. 137) ale cioarecului.
187
[188]
.
, '- O
�,"
, I
'" I
'" '
" I
3 I
, I
I
Q, -'Ii
" "U
" �
" r
,
"
. "
18 cm. .""
55 cm.
Fig, vl�7, _ Croiul cioarecilor: r':- Cioareau
Cusăturile cu care se împreună cele do)lă piese sunt di­
ferite. Astfel pe talpă' şi dela genunchiu În' sus se coase "fo­
ieşte" (Fig. 148), o cusătură în care margîalle pănurei stau
faţă în faţă (dela F-Aşi G-B). In spate (dela A-G) se coase
"cu dungă", astfel că jnargirrile pănurei vin inăuntru, pe dos,
ceea ce de sigur că nu s'ar 'putea purta pe talpă şi sub 'genun­
chiu, unde ar roade o astfel de cusătură. Căputa este prinsă
de cioarec cu "ptişaIău".
Cioarecii sunt legaţi sub genunchi, ca să stea pe picior,
cu "legători", "Împ,letite în degete", din opt fire de lână,
sau chiar şi numai în trei.
Căputa este un patrat îndoit în forma unui dreptunghiu. Vâr­
Iurile A şi F destinate călcâiului şi vârfu1ui sunt rotunjite.
CăpuU
B. Opi'l1cile
Opincile surrt făcute 'În 'gbspodărie 'de către bărbaţi.
Talpa necesară se cumpără din târg. Chiar dela Început, Îna­
inte de a fi croită se numeşte "opinci".
Opinca se execută dintr'o singură bucată de talpă, din
188
[189]
"
Fig. 138. - Croiul opincilor.
care se taie, din margine,
se coase opinca. (Fig. 138).
, ingurza
;
,
,
I
I
I
I
I
L _
câte două "îngurzele", cu care
Ingurzaua trece prin 4-5 "hude"
formând astfel "gurguiul"
care se reslrânge în afară.
Din spate, dela căloâiu, se
prinde de o "nojiţă" (,,0
h dă A • ă") "
u a li opmca ,o "cura
lungă de 2 m, cu care se
adună opinca pe picior şi
apoi se înfăşoară pe picior
în sus. Curaua se cumpără
separat. Sunt unele curele
Îngurza
care ţin cât trăieşte omul.
Opincile ţin cam o lună­
două, nerupte, iar cârpire
ţin şi un an.
O"
C. Cismele
Cismele formează .încălţămintea cea mai frecventă în
satele din jurul J,erii. In evoluţia cismei se oglindesc Însă in­
fluenţele Ungurilor şi Germanilor exercitate în diferite epoci.
Astfel până aproape de războiul mondial s'au purtat cismele
roşii, ca semn al unei influenţe puternice venite dinspre T urda.
Aceste "piroscsizma" (cisme roşii), "ranczoscsizma" (cisme
încretite) au pătruns până la Băişoara, sub forma lor atrăgă­
toare, roşie. Românii le-a modificat însă forma, le ziceau "ru­
mâneşti". Se menţionează chiar că "Unguroaice1e umhlau cu
rochii şi cisme destălalte, nu ca la Trăscău" 1). Trăscăoanele
de asemenea aveau cisme roşii, oeea ce ne evidenţiază faptul
că poporul distinge în mod precis diferitele curente şi in­
fluenţe sub a căror inrâurire stă. In perioada de acum 40-50
de ani, când moda cismelor roşii pătrunsese puternic printre
cei tineri, cei bătrâni rămâneau pe lângă un alt curent mult
mai vechiu, al cismelor negre, mari şi largi până la genunchi,
eli vâr] ca opincile şi -cusute 'cu aţă. Acestea se cumpărau dela
Lupşa şi Câmpeni, .
1) Băişoara, Muntean Vasilie, 75 ani.
'.
J
[190]
[191]
POR T U L
IV.
BAR BAT E S C
•
1. DESCRIEREA SUMARA A PORTULUI BARBA TEse
Portul bărbătesc din regiunea cercetată ne dă dreptul
să spunem că Înainte de a fi un port local, el este un port
românesc, specific oamenilor de munte şi general, aproape peste
tot Întinsul ţării noastre. Aceasta-i confirmă nu numai carac­
terul său unitar, dar mai ales vechimea. Incadrat În acest cerc
unitar, portul bărbătesc este alcătuit din cămaşe largă încinsă
la mijloc, cioareci strâmţi pe picior şi opinci. Ele corespund
în aşa malle măsură scopului lor prim: utilul, încât artisticul
imprimat pe marginea lui ahia formează mici diferenţieri lo­
cale.
Tipul vechiu de port este bine reprezentat astăzi în satele:
Ocoliş, Runc, Ocolişel, Poşaga, Sălciua şi Lunea, dar se
găseşte încă prin toate satele cercetate de noi. El se distinge
prin cămaşa cu "barbi" şi "cIini" şi cusăturile puţine făcute
la guler. şi marginile mânecilor largi. Intre culorile cusăturilor
predomină albul şi galbenul deschis. Pe deasupra cămaşa este
Încinsă cu o "cura" lată care uneori ajunge până subsuoară.
Cioarecii sunt albi, de pănură, având cusătura în spate. Pen­
tru vreme rece piesele de port sunt: pieptarul, cojocul, ţundra
şi Irişcăul, Gluga a dispărut În ultimii 50-60 de ani. Tot
atunci a dispărut unul din cele mai caracteristice aspecte:
"chicil,e" , acele plete lungi care au reprezentat nu numai
un semn de distincţie socială, ci şi o tradiţie de mare valoare.
Astăzi părul este mai mult tuns la cei tineri, iar la cei bă­
trâni retezat puţin pe frunte şi lăsat să atârne pe umeri şi
1 spate, Alături de tipul \��hiu' de port se găsesc multe alte forme,
care pe de o parte reprezintă o fază mai Înaintată de evoluţie
naturală, pe de altă parte sunt semnul influenţelor străine.
191
[192]
2. PIEPTENĂ TURA ŞI ACOPEREMÂNTUL CAPULUI
A. Piepienătura
Astăzi părul nu mai prezintă un semn' distinctiv al por­
tului popular la bărbaţi. -El este tuns cu' maşina sau lăsat să
• crească câte o jumătate de an, pentru a fi retezat astfel la
intervale mai mari. �i tineri poartă [rizura- bărbaţilor dela
oraş.
Dar "maşina de tuns pe cap" a pătrunsabia acum 40-50
de ani. Şi atunci ne ,putem Întreba, pe drept cuvânt, cum Îşi
purtau hărbaţii părul' jnainte de a avea k îndemână acest
instrument venit dela .oraş, Cum a rezolvat :poporul, zeei şi
sute de ani Înainte problema părului, care (s'a prezentat tot­
deauna sub un îndoit aspect, practic şi estetic, admirabil îm­
binate. Căci nu s'ar putea spune, că scopul practic este mai
perfect realizat prin tunderea părului, decât prin păstrarea
şi Îngrijirea lui într'un fel anume dat, ei mai de grabă că
scopul practic şi estetic îşi primesc pecetea llocială a unei anu­
mite epoci, în continuă evoluţie şi transformare.
Şi nu e mult de când lucrurile s'au sehimbat radical,
Prefaoerea s'a făcut a»ia în ultimele decenii. Bătrânii de as­
tăzi ne stau Încă mărturie vie pentru lumea de acum 50
de ani. -
In această vreme. părul se purta Îm�letit în două coade
. lungi numite "chiei" ce, atârnau dela urechi În jos. Era pe
vremea "când feineile .nmhlan cu tindeie albe" 1). Pretutindeni
localizarea este încă foarte vie şi autentică. _Aproape În fie­
care sat te întâmpină martorii oculari: "Când m'am pomenit
eu la pricepere erau cu chici oamenii" 2). Informaţiile devin
chiar precise. Acum sa de ani mai trăia un bătrân cu chiei în
Ocoliş 3) ; în Belioara doi bătrâni acum 40-50 de ani '1);
în J\tluntele Băişorii trei bătrâni cu chiei acum ,50-60 de ani 5);
1) Vezi supra p, 120.
2) Poşaga-de-Jos, Roşa Spiridon, 75 ani; Lira, Vlas Ion a Tlştll,
81 ani; Cacova lerll, Rafailă Vasile, 90 .adi; Şchlopt, Popa ,Gheorghe, 73 ani;
Agrlş, Luca Vasille, 90 ant, "
3) Ocollş, Ion Muntean, 59 ani.
4) Muntele FiIII, Bucur Irina, 67 ani, orlg. din Muntele Băişorll.
5) Belioara, Bleanţ Zaharia, 54 ani.
192
[193]
iar la Lunjeşti trăia un bătrân cu coade lungi, până acum
vreo 60 de ani 1).
Aceste informaţii ne scot deei la iveală o pieptenătură
a părului, care nu numai că a durat până aproape sub ochii
noştri, dar a fost şi generală în toată regiunea cercetată de
noi, din inima Munţilor Apuseni şi până în satele din jurul
Ierii, ascunse În trecut nu numai În miei depresiuni locale,
cât mai ales în pădurile ce acopereau până acum câteva de­
cenii toate dealurile răsăritene.
Trebue să ne Închipuim cu câtă tărie s'au păstrat aceste
chiei, dacă la Llta Românească, în preajma unei aşezări com­
pacte de Unguri (Litenii de Sus), În secolul trecut, bătrânii
purtau încă chicile fără excepţie. Amintirea lui Şuta Indrei,
căruia Ungurii i-au tăiat 'O chică, la 1848, în bătaie de joc,
se povesteşte şi astăzi ca oea mai mare injurie ce i se putea
aduce. Bătrânul a fost pedepsit să umble aşa, cu o chică tă­
iată şi cealaltă atâmând - ca un ochiu scos - căci acele
chiei reprezentau nu 'numai un semn de o deosebită distincţie
socială, o cinste a bătrâneţii, ca un adevărat cult, dar şi 'O
conştiinţă a unei tradiţii de mare valoare, păstrată oa o
moştenire sfântă ce nu poate ii ponegrită. Târziu când bă­
trânul s'a întors În sat, şi-a tăiat singur şi oealaltă chică 2).
Chicile erau deci apanajul bătrâneţii şi al maturităţii. Le
purtau toţi bărbaţii, care au trecut de vârsta uşoară a tinereţii.
"Pă cum era păru de lung, atâta erau chicile, nu-l tăiau" 3).
Inainte îl retezau puţin iar în lături erau coadele, care ajun­
geau 'până la brâu. Se băgau pe după curea 4), în acele curele
late, pe oare le purtau atunci, sau când erau mai scurte şi nu
puteau sta în curele, ca să nu-i împiedeoe când lucrau, le
legau la ceafă 5). .
O altă informaţie ne prezintă o singură chică pe dreapta
"tot părul era dat într'o lature şi făceau o chică" 6).
Tinerii purtau şi ei părul lung dar neîmpletit. Il lăsau
pe umeri şi pe spate, Inainte îl retezau puţin pe frunte, lăsând
1) !jăgetul Ierii, Susana Popa, 74 ani, şi Susana Todor, 82 ani.
.( 2) Lita Româneascăv-Ylas Ion a Tiştii, 81 ani.
3) Bătşoara, Vâtca Lisandru, 83 ani.
4) Lita Românească, Vlas Ion a Ttştit, 81 ani.
5) Hăşdate, Neamţ Ntculae, 69 ani.
6) Lunea, Veselie Cioban, 89 ani.
13
r.
[194]
r •
să atârne părul cel mai lung pe umeri şi pe spate în jos.
"Aşa cum poartă fetele amu coada pe spate, aşa erau 0-
ciorii, numa despletit ".1). . /
Astfel părul nu era tuns niciodată. Ca 'să poată fi piep­
tănaţi, copiii erau unşi :Re cap cu unt 'care '"cura pă ţundră" 2),
iar când părul creştre: mai mare el era �etezat numai pe
frunte şi lăsat să arome pe umeri şi pe spate:'
Suh forma aceasta, cu părul lung până" în . umeri, mai
găsim astăzi câţiva bătrâni,- şi chiar sub forma cea mai au­
tentică, retezat putin pe frunte.
B. Atoperemântul capului -; ,
Pentru timp' de vară se poartă o pălărfe neagră, cumpă­
rată la târgurile din Sălciua, Turda sau Iara. Numirea ei
frecventă este "dop". Forma variază mult. Mai generală este
cu marginile mici. O pălărie deosebită este însă cea din re­
giunea Ocolts+-Sălciua, având marginile mai' mari, pe lături
uşor ridicate în sus iar în faţă coborînd puţin. (Fig. 149, 150,
152). Când intră în biserică, bărbaţii îşi la�.-păIăria pe la­
viţa din faţa bisericii. -
Dar în trecut forma pălăriei era cu totul alta. Bătrânii
,-
mai poartă şi azi acel ,·,<;lop bor" sau "elop cu veşcă", cu mar-
ginile mari, ridicate în sus roată, "cum îi' un burete rotund",
.sau ca o "ciupercă", făcute "aşa bore ca să nu le ţâpe vântu
pă dealuri" 3). (Fig. 150).
Această pălărie neagră de păr era purtată de toţi bărbaţii,
tineri şi bătrâni. In veşcă bătrânii îşi puneau "pipa şi doha­
nul". Feciorii adăugau obiecte de podoabă, câte o "murună"
din mărgele mici, colorate, iar în ultimul timp, sub influenţa
ungurească, în satele din jurul Ierii, au adăugat şi pene de
cocoş, ca la jandarmii unguri, cum se exprimă un informator
din Băişoara 4), ca probă de evidenţa pe care' o face poporul,
când e vorba de o influenţă străină, de a cărui provenienţă
este totdeauna conştient. .
. ;
1) Bătsoara, Vâtca Lisandru, 83 ani.
2) Agriş, Luca Vasilie, 90 ani.
3) Poşaga-de-Jos, Roşa Spiridon, 75 ani.
4) Bătşoara, Vâtca Lisandru, 83 ani.
194
"
T
I
J
[195]
In timpul verii se mai poartă astăzi şi pălării de paie,
dar numai În zona de răsărit.
Pentru timp de iarnă se poartă căciula de miel, numită
"cuşmă" sau "şapcă" la Hăşdate şi Lita,
"Cuşmele" vechi erau albe având marginea din faţă
ridicată în sus. Astăzi sunt mai frecvente cele negre.
Căciula sub forma ei veche românească, o găsim numai
în satele de munte, În legătură cu ocupaţia pastorală. (Fig. 139).
Podoabe ocazionale. Pentru nuntă mirele îşi Împodobeşte
pălăria cu "pene" (flori), trei rânduri de "bani cu coadă",
iar deasupra două "mărgele", doi "dioci" şi "bumbuşte".
3. IMBRACAMINTEA
A. Piese principale
Cămaşa
Cămaşa bărbătească are câteva note esenţiale, prin care
se caracterizează dela prima vedere. In primul rând marea
ei lărgime, cea 2,50 m, în al doilea rând croiul extrem de
interesant al "barbilor" şi "cIinilor", şi al treilea rând cusă­
turile, care variază doar în mici detalii. (Fig. 140). Cămaşa
aceasta se prezintă într'un fel unitar, reprezentând un singur
tip de cămaşe ce se poate urmări prin toate satele unde
portul arhaic s'a păstrat şi se poate reconstitui perfect în sa­
tele mărginaşe unde portul local s'a pierdut. Singure cusăturile
ne oferă o oarecare variaţie, realizată mai mult prin bogăţia sau
simplitatea lor, totdeauna însă cu aceleaşi elemente esenţiale:
motivele, dispoziţia lor şi coloritul. Dacă totuşi într'un lung
timp istoric putem constata câteva deosebiri Între cămaşa de
astăzi şi cea din trecut, dispărută aproape complet, trebue să
accentuăm însă că nu e vorba decât de mici inovaţii faţă de
cămaşa veche, toate în sensul unei evoluţii naturale a aceluiaşi
tin de icămaşe. .v-, " ,1",
Să examinăm mai întâi materialul, croiul şi cusăturile
cămăşii de azi, pentru a desprinde ulterior caracteristicele ce­
lei din urmă.
195
[196]
Materialul din oare este făcută cămaşa bărbătească este
totdeauna pânza ţesută în casă, în două iţe, fie din cânepă
curată, fie amestecată, cu bumbac, dar niciodată ,dinjolj.
Pânza trebue să fie rezistentă deoarece cămaşa aceasta nu re­
prezintă o piesă de "podobit" la zile de' sărbătoare, ci este
şi cămaşa de toate zilele. Ca material şi croi este aceeaşi având
doar cusăturile mai bogate atunci când are 'o'�destinaţie oca-
zională. .
Croiul. Pentru o cămaşe bărbătească sunt necesari 7-8
coţi de pânză (cea 5 ro). Din această lungime patru laţi sunt
destinaţi trupului cămişji, trei mânecilor, iar '"unul pentru "spe­
teală" (căptuşeala din,' piept şi spate). Tn4>ul se croieşte
dintr'o foaie dublă, îndoită în două, având lungimea necesară
cămăşii. (Fig. 140). Se fixează în primul �ând gura cămăşii
şi locul "barbilor", oel' din faţă trebue să fie la patru pălmi
dela marginea cămăşii.' Până în acest loc se taie pânza în
lungime, obţinându-se : astfel deschizătura unde va fi inter­
calat "barbul" din faţă. Apoi: se taie o jumătate de patrat
a cărui colţuri se vor îndoi înăuntru pentru a forma astfel
un unghiu ascuţit care va intra în "barb" '(FIi 140, pct a).
La fel se croieşte şi spatele, unde capătul "barbului" vine mai
jos, astfel că este cu coadă în spate. Se taie apoi gura cămăşii,
având de griie ca bucata ce iasă de aici (pct x) numită "îndă­
rămniciunea bărbatului" să fie tăiată cu foâ�feca în bucăţele
'mici şi aruncată. "N'o' 'f.olosim la nimica, a� am auzit dela
bahe, aşa trăhă, să le tai îndărărnnlciunea". Informatoarea
noastră adaugă însă cu o oarecare amărăciune: "Pântru aia tăt
a dracului îs ei (bărbaţii)" 1). -
In jurul gâtului vine "gulerul", care se încheie cu "chio­
toare", deşi are câţiva nasturi galbeni, 2-6, cusuţi pe, lângă
gura cărnăşii, care servesc numai ca podoabă. Gulerul este
îngust de 1 cm, întrecând această dimensiune numai la unele
cămăşi mai noi.
Barhii (pronunţarea variază Între "barbi", "bardi", "îm­
barbi" şi "barbu ri " , uneori sunt ,�miţi şi "bă,g�tură" sau "pe-:
tec'' În fată şi spate), se croiesc dintr'un singur lat de pânză
dublă. (Fig. 140, a, b). "Barbul" realizat din partea unde
1) Ocoliş, Frăslna Muntean, 53 ani.
196
[197]
o
46
36
5 c:
�---------- ---------
c:
t:
c:
E
.t: _
I C
I
I
I
f
/
I
I
I
/
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
36
35
Ţ"
1\)
00
.....
ao
Fig. 140. - Croiul căm ăsii
• -r bărbăteşti.
'97
[198]
este marginea Îndoită a pânzei va fi o singură bucată, iar ce­
lălalt va avea o -cusătură la mijloc, obţinând astfel aceeaşi
formă. Acesta din urmă va veni în spate. La fel/se croiesc
I '
I
>,
,�
� .... -,:' ..
e-
Fig. 141. - Cămaşa bărbătească.
Fig. 142. - Spatele cătnăsii.
'" ." ;
,
"cIinii" care vin subsooară. Se croiesc "bărbieşte". Unul va
avea o cusătură' la mylOc, altul va fi dintr'o singură bucată.
Aceştia sunt numiţi şi "barbii de su mâni" (c).
Mânecile se croiesc din trei laţi. Fiecare mânecă este al­
cătuită din trei piese. Cea din mijloc "băgătura mai scurtă"
este increţită, "o încrete'n umăr", iar deasupra ei vine, "ume­
relu" (plur, "umerei"). (Fig. 140, c'). La Celălalt capăt ma­
neca este increţită şi adunată În "pumnal''' (plur. "pumnal'i")
(c"), care se numeşte şi "guler".
"Sp'eteala" C"căptuşeaIă în umăr şi spate") se pune ca
să ţină mai mult cămaşa. .
Cusăturile ce se fac- la .0' bimaşe hăi'))ă�că, sunt: 1)
gulerul; 2) "umereii"; 3) "pumnarii"; 4) pe marginea din jos
a cămăşii; 5) "barbii" şi 6) cusăturile cu care se împreună
părţile cămăşii. (Fig. 144).
198
[199]
Cusăturile dela guler sunt aceleaşi ca la gulerul camaşu
femeieşti, cusut "pe dos" şi cu "tivitură" pe margini. Este cu­
sut mai mult cu amici negru, În care se pot remarca şi alte cu­
lori. Gura cămăşii este lucrată cu "ruptură", cu care se cos mar­
ginile cu amici alb sau galben, şi "zÎmti" cusuţi pe margini.
La umerei şi pumnari se fac totdeauna aceleaşi "forme"
cu motive geometrice, cusute cu .______________ • rup/ură "
amici alb şi gălbui deschis până ::::::::::::::: zdmti:
la portocaliu. Predomină Însă al- :.- --- -: --- --- • .
bul. Printre cusăturile din care
se execută aceste motive se re-
-x
"posIăi"
pinten
t,iiefllrJ
tivituri
.erllllturJ
,
Fig. 1.J3. - Mâlleca.
Fig. 1.J4.-Cusăluri la cămaşe.
marcă "postăi" (un fir pe deasupra Învăluit cu amici,
asemănător baghetelor) şi "pupurei" (mici găurele care se fac
trăgând firele prin cusătura ce se face în cerc, din acelaşi
. (punct). (Fig. 144)." ,
. Marginile din jos' ale cămăşii sunt lucrate ca şi gura că­
măşii, cu "ruptură" şi cu "zÎmti" pe lângă care se mai fac
uneori mici modele.
[200]
Cusătura aşa numită "barbi" sau "barbură", se face dea­
supra şi În capătul clirrilor din piept şi spate. Ca formă, În
special dispoziţia motivelor, se prezintă totdeauna la feL Par­
tea de deasupra care vine imediat sub gura) cămăşii este for­
mată din trei coloane. verticale, impreunate; ia picioarele că­
rora stă 'O bandă 'Orizontală care le marchează limita atât prin
poziţia, cât şi prin culoritul mai pronunţat' ăl motivelor. In
continuarea acestei dungi se fac mici "penuţe" peste piept,
linie până la care cob�ară -şi speteala. ColţUi-ile şi marginile
clinului sunt cusute cii "tivitură", iar Între ele iarăşi trei co­
Ioane 'Orizontale, care -pornesc din cele trei' -unghluri ascuţite
ale clinulul. Intre motivele din care se execută+barhii, avem
. te" . +;;:; tu �" . 7.;(
"p,m n ŞI "uue ra r- ; - I
Cusăturtle cu care se Împreună părţile cămăşii sunt ace­
leaşi "cheiţe" şi "umbr�je" pe care le cunoaştem dela cămaşa
femeiască: "umbreaja tivită", "umbreajă de C'OI'O şi dincoace",
"umbreaja meselor" sau altele cu motive tipice ca umhreaja cu
ăl +;;;" ". d"" ," (dA ") A
"za u .... , cu "crac ŞI cu "arg "arguţ'. Aceste "um-'
breje" late în care se intercalează diferite niotive, se mai nu­
mesc şi "turdeneşti", ca IUU termen general, da; când urmează
să fie definite, 'devin ,.,�reajă cu zăluţă", cu "crac", etc. "Im­
brejele" cele mai bogate se tac în jurul umeretlor, de două părţi
cu două şire de-a-lungul �lânecii şi deasupra peste umăr, între
cele două şiruri de "pe-p.e" ce taie transversalpteptul şi spatele
pe la mijlocul barbilor. Celelalte părţi ale cămăşil se împreună
cu "cheiţe" simple. Pe/lângă umhreje se fac uneori "pinteni".
Incretiturile la umerei şi la pumnari se fac cu o cusătură
specială numită "cruţîtură". Se face un patrat (Fig. 144), iar
când se încheie şi se .. ajunge iar În punctul i I se trece acul
cu aţă pe sub linia 3 care este trasă . A Ai şi apoi Se în­
cheie cu linia 5. Această crutînrră este vizibilă, e lângă umerel
şi pumnar.
Cusăturile se fac cu amici şi cu "spemă" (fui'Or tors sub­
ţire şi pregătit special). La bătrâni. chiar şi pumnarii se cos
cu "spemă", dar l1;lai ales ;cheiţelt ' , '
Să vedem acum prin ce s� caracterizează cămaşa veche la
singuraticil'Or bătrâni de azi, care a constituit cămaşa generală
de acum 40-50 de ani.
200
[201]
In privinţa materialului nu putem constata nicio deosebire.
Croiul de asemenea este identic.
Deosebirile esenţiale sunt însă de formă şi anume:
1) Mânecile nu erau încretite şi adunate În pumnari. Ele
erau largi. Această notă oonstitue cea mai evidentă deosebire
Între cămaşa din trecut şi cea de azi. Se accentuează chiar
că mânecileerau atât de largi, că atunci când "ridicai mâna
8<-1 ducea până la susuoară şi rămânea mâna goală" 1).
2) Avea o "ştergură" legată de "chiotoare", (o "năfră­
muţă "), Ull "merindar" mai mic, ţesută de femei. Aceasta fiind
cusută de cămaşe "se opăreau deodată" 2). Ea stătea la În­
demână şi când "era asudat să ştergea de năframă", apoi ,,0
băga după cura" 3).
3) "Chiotorile" (băierile) erau cu ciucuri şi lipseau
nasturii decorativi.
4) In afară de acestea, mici deosebiri mai prezintă cu­
săturile. In primul rând, Într'un trecut pe care numai amin­
tirile ni-l mai pot reconstitui, ele erau făcute numai cu ma­
terial pregătit În casă, cu "spemă" (Iuior) şi "aţă" de lână
dela oi negre, cu care se cosea gulerul, In perioada ,,amiciului"
(cea 100 ani) se mai poate stabili o fază veche, când cusăturile
se fac cu negru şi alb, mai ales alb mult la "umeruţ" şi "barbi"
şi cheiţele de-a-lungul mânecilor, întovărăşite de "pinteni"
lucraţi cu negru. Marginile mânecilor erau lucrate tot cu "rup,­
turea" întovărăşite de diferite motive late, iar în ultima vreme
de "umbreje". Cusăturile făcute cu lână neagră deveneau cu
timpul de un cenuşiu domol şi deosebit ca nuanţă, care nu se
mai găseşte astăzi, decât Întâmplător la câte un bătrân mândru
de cămăşile vechi cu mâneci largi şi cusături puţine, făcute
cu "lână de pe oi".
Constatăm deci că deosebirile sunt sau de 'formă - mai
însemnată e lărgimea mânecilor - sau de piese anexe care
s'au părăsit fără urmă, ca "ştergura" şi "ciucurii" dela "chio­
toare", sau referitoare la cusături, dar şi aici numai în mici
�ă�u,?te de materi�� �i ?I,loare. DaI' materialul era determi-
1) Băişoara, Vâtca Llsandru, 83 ani şi Llta Românească, Vlas Ion,
81 ani,
2) Iara, Veronica Chiorean, 73 ani,
3) Llta Românească, Vlas Ion, 81 ani.
201
� I
"
I
I
..:
[202]
nat de faptul ca fi acea vreme nu stătea la Îndemână decât
lâna şi cânepa şi tot În funcţie de matertal este şi culoarea.
Era deci natural ca atunci când târgurile aduc /"amiciul",
acesta să înlocuiască treptat ata mai greu de, 'pregătit În casă.
S'au păstrat Însă întoemai motivele, dispozitia lor, chiar dacă
s'au mai Îmbogăţit, iaf culoritul a rămas in, sensul tradiţiei
păstrând predominant -albul, lângă care astăzi ocupa un loc
Însemnat galbenul deschis al lanurilor de grâu, ceea ce dă
o armonie desăvârşită realizată cu un gust' surprinzător.
Cu privire la adausul "pumnarilor" şi, 'O oarecare strâm­
tare a mânecilor, trebue să precizăm că aceste schimbări sunt
de dată recentă, cea 50 ani. E interesant ioă :,pumnarii" nu
se prezintă În mod unitar, nici ca formă şf nici ca numire,
Alături de "pumnar" se găseşte, tot atât de frecvent, numirea
de "guler", numire Întrebuinţată În timpuri mai vechi când
de fapt pumnaru] era mai Îngust. In ultima vreme Întâlnim
şi o numire străină de "chezeleie",1) de sigur o influenţă
vizibilă venită recent dela oraş, Împreună. cu moda manşe-
telor late. r-,
De altfel introducerea pumnarilor şi strâmtarea mânecilor
este privită cu un oarecare dispreţ, căci anunţă un moment
important pentru vieaţa satului: Se simte up început de veac
nou, care va trece prin toate manifestările "de vieată socială,
iar 'Urmele lui se vor imprima În toate ramurile culturii popu­
lare şi În special În llmbă şi port: N'Ouă nu, ne rămâne decât
să semnalăm şi să precizăm aceste influenţe, până când ur­
mele lor se mai pot culege. Cu cât simţ al realitătii le remarcă
poporul: "Când eram ia copil, nu era numa popa cu pă­
puci şi numa un om cu cămeşe incretită. Şi o. zis popa: Vedeţi
oameni buni, acum �ille sărăcia În Ocoliş" 2). De atunci Însă
cămăşile au trecut În ritm rapid la încretituri, şi astăzi după
60-70 de ani, abia mai poţi surprinde câte o cămaşe cu rnâ­
neci largi. (Fig. 145). Dar alături de acest semn al influenţei
oraşului şi-au făcut loc şi multe altele în port, care toate la
un loc constituesc acel Început, <le sărăcie prevăzut acum câ­
teva decenii. Odâtă cu diferite modificări pătrund şi multe
1) ung. kez = mână,
2) Ocoliş, Creţu Todor, 75 ani.
202
[203]
obiecte de port,care nu mai sunt produse ale industriei cas­
nice şi costul lor nu poate fi acoperit din bugetul ţăra­
nului.
Astăzi această cămaşe bătrânească se găseşte numai în
satele: Ocoliş, Runc, Poşaga şi Sălciua. Aici este bine pă­
strată şi generală pentru toate vârstele şi categoriile sociale.
In satele mărginaşe, ceroetate de noi, ea a existat până acum
30-40 de ani în aceeaşi formă. A fost părăsită în scurt timp
importând alta străină dela oraş. Formele de amestec reali­
zate aici le vom expune la sfârşitul acestui capitol.
Aria de răspândire a acestei cămăşi nu se limitează Însă
la satele cercetate de noi. In regiunea Sibiului se poartă şi
astăzi această cămaşe.
Cioarecii
Cioarecii sunt din pănură albă. Nota care Îi remarcă dela
prima vedere constă tocmai în această culoare albă, fără tivi­
turile de postav colorat şi buzunarele ciorecilor străini din sa­
tele mărginaşe, O altă caracteristică a cioarecilor vechi locali
o formează croiul, prin care cusătura este Înapoi şi nu pe mar­
gini. (Fig. 145, 146). Aceştia sunt cioarecii aşa zişi "româneşti".
Dar tot atât de caracteristice sunt şi cusărurile care corespund
în mare măsură, atât din punct de vedere util cât şi estetic. Le
vom examina pe fiecare în parte.
Croiul se execută de fiecare femeie în casă. Se remarcă
Însă că nu este tocmai UŞOl' şi de aceea nu toate femeile ştiu
croi bine cioarecii, în aşa fel ca să stea drepţi. Totuşi croiul
lor este foarte simplu.
Pentru o pereche de cioareci trebuesc 3 coţi de pănură
având o �ţime de 3 palme (60 cm).
Părttle din care se alcătuesc cioarecii sunt: 1) "doa­
recu" (Fig. 147, a) propriu zis, format din două bucăţi si­
milare, având lungimea şi lărgimea dictate de dimensiunile
persoanei căreia Îi este destinat; 2) "fundu" (b), bucata care
vine dinapoi; 3) "p,uii:' (o), două piese similare care vin de
cele' două părţi ale furidului şi 4) "berţile" care se adaugă
în jurul mijlocului (d). Pentru ca ciorecii să şadă bine,
fundul şi puii trebuesc tăiaţi din aceeaşi bucată, iar "urechea"
203
------
r
.'
[204]
I
•
I
Ir
204
"-
....
.,..
'<:1
...
a
:::
:ţ;
o:;
<:1
"1<
'"
i
c
-
,�
'"
'"
I
<:1
�
I
.,.;
'"
'"'
0Îl
'-
....
[205]
faţa
a
5\
101 cm.
Fig. 147. - Croiul cioarecilor.
a
trebue scoasă pentru ca să stea hine cusătura, Altă condiţie
esenţială este ca cioarecu să nu fie mai strâmt din jos ca o
palmă, iar la pui cioarecul trebue să fie de o palmă şi trei
degete. Altfel este strâmt. Marginile de din jos vin "îndup'Le­
eate", adjcă răsfrânte în sus.
Tot acest croi se execută
după ochi, măsurând numai
� " cu palma, însemnând cu
�\ creionul şi tăind apoi după
_ .... \ " \
---- V \ ochi. Dacă femeia nu are
\ această siguranţă, croieşte
,
\ după alţi cioareci mai ve-
\ chi.
,/ Cusăiurile. In primul
,/ rând cioarecii se "strâng
,1 într' o aţă", după aceea se
! "dupăcesc". Cusătura cu
! care se împreună părţile
! cioarecilor se numeşte "du-
r păceală" ("îndupăceală"
i cu pronunţarea populară
1 "dupăşeală"). Mai demult
� -----_J se .�ceau � }ocul "d�p.ă-
.. o .... cehi "chelţe. Marglllile
din jos ale cioarecilor se
tivesc cu o altă cusătură,
care se numeşte tot "dupăcea]ă". (Fig. 148). La marginile de
din sus se adaugă "be1iile" (sing, "beartă"), patru bucăţi care sunt
prinse de cioarec, cu o cusătură numită "foieşte". Aceste berţi
sunt îndoite în faţă, iar capetele lor se prind de cioarec prin
cusătura numită "ptişalău". Se obţin astfel mai multe urechi
prin care se introduce "ata" cu care se strâng în hrâu cioare­
cii. Toate aceste cusături sunt făcute cu "aţă de lână toarsă
din păr".
Cioarecii constituesc îmbrăcămintea esenţială pentru timp
1 de iarnă şi chiar şi .$n .tirnpul verii pentru bătrâni. In zilele
calde' Însă, unii poartă "Izmene" largi din pânză de cânepă.
Chiar şi Izmenele erau cu cheiţe în lături, iar pe din jos cu
"sălbănaş". Astfel de izmene se poartă şi iarna pe sub cioareci.
205
[206]
Fig. 148. - Cusături la' cioareci,
.r
In ultimul timp tinerii poartă vara mai mult pantaloni strâmţi
pe picior făcuţi din pânză albă, " .
Acesta' este 'portul genera] al satelor Ocoliş, RUllC, Po­
şaga şi Sălciua. Forin�le de amestec obţinute' În satele răsă-
dlJpifeal.i ( elJs.itlJrJ CII Ci1re se Împreun; ciOi1ret'il)
.�
ritene ctr cioareci din pă-
I I I I I ' nură sură, croiţi cu dunga
I - "1 '1 în margine, sau pentru bă-
, , , " .. �� trâni cieareet albi cu ti-
dupi,sea/.i ((.'Ils�tllr; C'lI,Cill'e se tiyl',sc vituri dţ 'postav colorat şi
mill'gini/l' tie q,i?,ios) cu buzunare, sau pantalo-
nii strâmţi din pânză de
cânepă vopsiti negri şi
croiţi la "sabăi", Îi vom
prezenta ia sfârşitul capi­
tolului, � fiind formele
cele mai- :- decadente ale
portului popular, În care nu se mai pot urmări decât slahe note
locale. . ,
Curaua
Astăzi sunt puţini - tineri care-şi mai <mcing mijlocul,
peste cămaşe. Mai ales vara, tinerii şi chiar şi mare parte
dintre bătrâni, umblă neincinşi, Curelele care se cumpără acum
sunt înguste de două-trei degete. Alături de aceste curele În­
guste găsim bătrânii care-şi poartă curde1ecumpărate acum
30-40 şi chiar 50 de ani. Acestea sunt late şi se Încheie cu
"Încuietori". Unele sunt de o palmă, altele cuprind întreg
mijlocul până subsuori. (Fig. 146). Se menţionează că aceste
curele cu Încuietori se cumpărau în târguri dela Mărginenii
Sibiului, care le aduceau până, aici". Le cumpărau când erau
tineri şi tot aşa purtau până. îmbătrâneau, Deedată cu această
.!., •
cura, M.ărginenii introduc şi numirea ei de "şerpar", care dis-
pare în scurt timp.
Amintirile ne precizează însă că în vechime s'a purtat
206
[207]
tot o astfel de "cura lată", făcută din "piele de vită", care
ajungea până subsuoară. Peste aceasta se încingeau cu o
"cura cu bumbi" lată de trei degete, dar lungă de se înlă­
şurau de trei ori. Aoeastă cura bătută cu bumhi de metal, era
făcută de Ţiganii locali.
In aceste curele late se păstra, cuţitul cu teacă şi tot după
cura se punea "ştel"gura" dela cămaşe.
Conditille de traiu de până acum 100 de ani Îi impu­
neau şi un alt rol, căruia această cura lată Îi corespundea
efectiv. Curaua lată răspunde mai puţin unui scop estetic şi
tot atât de neînsemnată este ca păstrătoare a cuţitului, Rolul
ei principal este de a apăra corpul bărbatului în timpul
muncilor grele fizice. Eforturile la care oamenii de munte
sunt mereu siliţi, fie la pădure, Iie la diferite transporturi,
cereau un scut. Curaua oferea astfel rezistenţă tensiunilor
musculare şi Ierea mijlocul de răceli,
B. Piese accesorii
Piese din piele.
Piesele obişnuite pentru timp de vreme rece sunt piep­
tarul şi cojocul, Cu privire la caracterele lor generale, cele
spuse la portul femeiesc rămân şi aici în vigoare. Câteva note
particulare ne prezintă numai forma pieptarului.
Pieptarul bărbătesc este de două feluri: 1) cel hătrânesc
car,e este "înfundat" adică Închis într'o parte sub braţul stâng
şi 2) pieptarul Încheiat înainte, formă caracteristică tinerilor.
Ele se deosebesc nu numai ca formă ci şi ca ornamentică.
Cel vechiu este foarte puţin Împodobit prin câteva cusături
cu lână colorată. (Fig. 150). In schimb cel nou este Încărcat
cu aplicatii de piele roşie sau neagră cu şireturi de piele şi
"forme" cusute cu lână.
Pieptarele bătrâneşti se mai găsesc astăzi prin satele Oco­
liş, Poşaga, Sălciua şi Lunea. Alături de ele, tinerii au pieptare
îtp.�odopite. Un grad şi, nw�, Înaintat al acestor pieptare îm­
podobite, îl reprezintă pieptarele din jurul Ierii, încărcate la
maximum cu piele roşie, din care cauză sunt numite şi "piep­
tare roşii". Acest cerc de influenţă străină este de dată re-
207
[211]
ei ultimă, cu postav sau tivită este treptat 'Înlocuită în satele ră­
săritene cu "uioşul" şi "căhatul" de influenţe străine. Dar
de sub denumirea de "ţundră" se găseşte aici chiar şi când
are un croi cu totul orăşenesc, numai pentru faptul că este de
culoare sură, faţă de uioşul cu acelaşi croi, vopsit în negru
sau albastru. Ţundra şi frişcăul rămân încă vii în satele
Oooliş, Poşaga, Sălciua, în care formele arhaice sunt bine
păstrate.
C. Forme recente
In satele mărginaşe, din jurul Ierii şi Băişorii, portul
bărbaţilor nu mai păstrează nimic din specificul local. In
locul cămăşii vechi, semnalată prin toate satele până acum
vreo 30-40 de ani, găsim astăzi o cămaşe de pânză albă cu
"pături" (pliuri) pe piept, încheiată cu nasturi. La gât are un
guler lat de unul-două degete încheiat tot cu nasturi. i\lâneca
este strâmtă, încretită, şi cu "chezeleie" al căror nume vechiu
era tot "guler". Gulerulla gât şi la mâneci este cusut cu arnici
alb "după fir" sau după "roizoleală". Celelalte cusături sunt
făcut'e cu maşina. Cămaşa nu mai este croită de fiecare fe­
meie în casă, ci e dată la cusătoare sau chiar dacă este croită
este dusă la cusătoarea oare are maşină de cusut.
Alături de această cămaşe, se mai găseşte una, cu un
croi cu totul orăşenesc, fără nicio cusătură la guler sau mâneci.
Cu privire la cioareci, aceştia au rămas încă în majoritate
sub forma lor originală, albi. Totuşi nu se mai prezintă sub
aspectele lor caracteristice locale, ci de o vizibilă influenţă
străină. Cusăturile sunt în margini şi au tivituri ain postav.
Cei tineri poartă cioareci din pănură sură, croiţi la "sa băi ".
Pentru timp de vară se poartă izmene largi, albe, dar mai mult
"pantaloni" strâmţi din pănură vopsită neagră, sau pentru
vară din pânză tot vopsită.
Pe deasupra în timpul verii se poartă numai un "lai­
băr" (f�ră mâneci) de pâlll,ză sau de pănură neagră sau sură.
Âcesta mai este numit" şi' "iăibăruţ" faţă de laibărul ou mâneci
numit tot "laibăr", iar când este de pănură "laibăr de lână".
Acest laibăr cu mâneci oând este vopsit se numeşte "uioş';.
211
[212]
Pentru un laibăr sunt neoesari trei coţi de pănură, iar pentru
un uioş opt coţi. Croiul lor este "românesc" păstrând Încă din
croiul ţundrei spre deosebire de ,,�ioş", care ; este "Înfundat" .
şi este "unguresc" având un croi orăşenesc ;strâns �e corp.
Iarna uioşul se îmbracă ,:peste laibăr. O altă piesă şi mai oră­
şenească este "căbatul"l) mai lung decât "uioşul, care se
face fie din pănură neagră, fie de cumpărat.' ..
, �
,4. INCĂLŢĂMINTEA "
Incăltămlntea -prezintă în general importante probleme.
Ea stă în cea mai strâ,hsii legătură cu felul d� traiu al locui­
torilor, cu telul pământului pe care trăiesc şi cu-insăşl ocupaţia
lor. Nu este o simplă întâmplare felul de incăltăminte. Ea este
cea mai puţin susoeptihrlă de influenţe str,ăine' şi cea din urmă
în port care se supune influenţelor din afară. O podoabă în
Îmbrăcăminte, o cusătură, un croi chiar, sunt uşor de schim­
bat, după gustul şi moda vremei, În aceeaşi măsură în care
pe marginea utilităţii lor, îngădue desvoltarea artisticului. In­
călţămintea nu oferă astfel de posibilităţi. Eâ', răspunde unui
singur scop: utilul. Şi p'rin aceasta este e.x.presta directă ia fe­
lului în care se manifestă acest util: 1) Cum este pământul
pe care se circulă, cu dealuri şi văi sau stepă întinsă? 2) Care
este felul de traiu al Iociritorilor, stabili sau n�mazi şi oe ocu-
. "" ., .'
patle au.
Să înoercăm să analizăm fiecare punct aşa ...... cum se prezintă
în regiunea noastră. ,
Dintr'un total de aproximativ -40 de sate, cea 15 alcătuesc
un mănunchiu unitar şi arhaic, păstrând până astăzi portul
local. El ne-a dat posibilitatea să-i cunoaştem şi să-i studiem
cu precizie in cele mai mici detalii caracterul său. In imediată
apropiere, un alt mănunchiu de sate, care prin poziţia lor geo­
grafică, formează un fel de apărătoare a acestei comori şi a
fost deci expusă tuturor influentelor venite din afară, fie
dela UngurI şi Saşi, fie în ultimul timp, dela. oraş. Am arătat
În primul capitol, legăturjle pe carq aoeste sate )�-au avut per­
manent cu cele din' munte 'mai izolate. Aceasta a· deschis şi
drumul influenţelor până în colţurile cele mai ascunse. Ele
1) ung. kabăt = veston.
212
"
r
...
I
I
[213]
s'au manifestat mai mult în ornamentică ŞI 111 general în
ceea ce priveşte materialul. Acolo unde piesa nu răspundea în
primul rând unui scop artistic, tot ce a venit din afară a căzut
ca impropriu,
Să ne gândim bunăoară la opincă. Ea a fost Încălţă­
mintea de veacuri într'o regiune de deal şi vale, de păşuni şi
păduri, în care omul circula după sezon, Într'un spaţiu li­
mitat, cu vitele sale, fiind mereu legat de o locuinţă stabilă
unde era centrul gospodăriei şi Între altele Împrăştiate în di­
ferite părţi ale muntelui cu fânate şi păşuni. Şi locuitorii
acestei regiuni au circulat mereu - aşa cum arătam în primul
capitol - În acest spaţiu limitat.
De unde au venit influenţele străine? In mod cert din­
spre basinurile locuite de Unguri. Deşi stabiliţi în părţile ace­
stea ahia după anul 1000, ei au pus stăpânire numai pe lo­
curile de şes, de dealuri domoale, de-a-lungul arterelor mari
de circulaţie comodă ca drumurile Cluj-Săvădisla-lara sau
basinul TrăscăuLui. Originari din stepele orientale, încălţă­
mintea lor de totdeauna era cisma. Ea răspunde însă altor
condiţii de traiu, cu toată certitudinea nu de pedestru domol,
cu fluerul după turma sa, urcând şi coborînd mereu printre
poieni sau stabil legat de colibă pentru timp de iarnă cu oile
şi vitele sale şi de gospodăria cu semănăturile alături, ei de
nomad care cutreieră stepa călare, trăind din pradă şi vânat.
Condiţiile de traiu sunt deci esenţiale. Cisma îşi are obârşia
În şesurile Întinse ale Asiei. Opinca 'este încălţămintea de tot­
deauna a Geto- Tracilor legaţi de spaţiul carpatic şi balcanic,
al căror nomadism mai mult pedestru nu se săvârşia decât în
cadrul unor deplasări sezoniere, totdeauna aceleaşi, plecând
dela un centru care era reşedinţa familiei şi a gospodăriei.
Aceste două piese de obârşii diferite Îşi dau întâlnire
şi în regiunea noastră. Se împrumută reciproc. Intr'un timp
poartă şi Ungurii opinci, în legătură de bună seamă cu ocu­
paţia lor de agricultori şi crescători de vite cu care s'au sta­
bi),it aci, Un inforIll�t<?r, dÎ!U, Hăşdate ne redă o informaţie a
unui Ungur din Săv�disla şi Litenii de Sus: "Mai demult
o umblat şi ei (Ungurii) cu opinci şi cioareci albi. Cisme numa
de sărbători o avut. Un Ungur din Lita Ungurească (Li-
213
[214]
de încălţăminte este cea orăşenească:
cumpăraţi şi "păpuci" ,�1! ?,cisme" con-
" ,
tenii de Sus) o spus că el s'o cununat acum 50 de am m
opmci" 1). Ungurii păstrează însă cisma pentru zile de săr­
bătoare ca o supravieţuire a formei 1.01' arhaice, Pentru noua
lor ocupaţie, de agricultori stabili, cisma este .improprie şi de
aceea o vedem curând înlocuită cu "păp:uci", oare' pătrund acum
deopotrivă şi la populaţia românească. Dar păpucii nu C.o­
respund muncilor agricole şi introducerea lor' este privită cu
un sentiment de dispTeţ., Pr,ezentăm tot informaţia aoelui Un­
gur din Săvădisla, r,edată de informatorul nosmi din Hăşdate:
,,0 văzut că-şi fac-oamenii păpuci sclipitori şi ro zîs că amu
vine la noi sărăcia, că -ăJea nu să ţin de o�menii munci-tori
care sapă la pământ şi [ucră" 2). Un alt inform�f din Filea­
de-Jos ne afirmă cu certitudine: "Tăt opinci 'am purtat, cu
păpuci era vorba că numa robii umblă -io păpuci n'am
purtat niciodată" 3).
Piese arhaice.
Forma veche de încălţăminte este opinca. Ba este şi astăzi
frecventă În satele apusene ale regiunii ceroejate şi o găsim
pretutindeni alături de .clsme şi păpuci, " -
Cu privire la forma -şi croiul opincilor bărbăteşti nu 'avem
nimic de adăugat faţă de cele spuse la portul femeiesc. (Fig.
138). Bătrânii de azi accentuează doar că m'ai demult băr­
baţii făceau opincile din piele de pe vite, . -cu păr, "lucru
mocănesc", 'se adaugă astăzi cu un dispreţ' faţă de acele
timpuri primitive.' Opincile sunt tot cu "gur'gUi", numit şi
"creastă". In opinci bărbaţii poartă "obiele" de pănură sau
"colţoni" scurţi asemănători cioarecilor femeieşti.
Tot printre piesele vechi trebue să menţionăm cismele
vechi aşa zise ,;româneşti", făcute din piele de vită, late şi
lungi până din sus de genunchi. Ele sunt prezentate ca 'de.o­
sebite cu totul de cele ungureşti cunoscute la Liteni şi T răscău.
Piese recente.
Forma recentă
ciorapi împletiti sau
fecţionate. ' I
1) Hăşdate, Neamţ Nlculae, 69 ani.
2) Idem.
3) Ftlea-de-Jos, Darie Bunea, 84 ani.
214
[215]
215
[217]
•
, �'
c
o
N
c
v.
L
u
z
1
1
- ,
!
oi" � �
f
'"
.'
..-'
'.
I
Industria casnică textilă şi portul nu trebuesc privite
ca fenomene izolate, fără nicio legătură cu restul vieţii sa­
tului. Aşa cum un etnograf s'ar mulţumi să studieze descriptiv
tehnica industriei casnice, un economist rentabilitatea, sau is­
toricul de artă aspectele artistice, pentru noi - în cadrul
concepţiei sociologice 1) - atât industria casnică cât şi portul
se încadrează. în mod organic în Întregul complex de vieaţă
a satului.
Trebue să subliniem în mod deosebit legătura continuă
pe care o are portul ca manifestare artistică, cu ansamblurile
sociale în care se integrează. In general la port şi în special
la industria casnică textilă, fenomenul artistic nu îndeplineşte
o funcţiune exclusivă. El apare uneori printr' o sur­
prinzătoare manifestare În port, dar rămâne aproape
neînsemnat la unele produse ale industriei casnice textile.
Când se remarcă în mod deosebit se datoreşte mai
mult factorilor sociali (opinie publică, modă, fală, prestigiu
social). In general se poate afirma, chiar dela prima vedere, că
decoraţia apare mai mult la piesele recente. Analizate în cas­
cada generaţiilor, piesele de port femeiesc şi bărbătesc deo­
potrivă, cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai simple. Note
1) Concepţia sociologică reprezentată de Profesorul Dimitrie Gusti,
după care s'au făcut toate cercetările monografice româneşti şi după ale
! cărei prinCipii ne-am condus .şi bol. in această cercetare de teren, concep­
ţie ce obligă pe fiecare cercetător, chiar atunci când urmăreşte o problemă
specială să. nu piardă din vedere înlănţuirea şi dependenţa ei de toate
celelalte aspecte ale vieţii sociale caracterizate tocmai prin Înfăţişarea
unui tot complex.
217
[218]
de podoabă apar în port ŞI fi legătură cu destinaţia piesei:
pentru zilele de lucru, sau de sărbătoare având cusături mai
multe. De asemenea Cele mai vechi au culori naturale, mai
şterse, oscilând între alb, negru şi roşu, iar.' cele mai noi în
culori vii, pe de o parte din motivul că aşa: se găsesc în co­
mert, iar pe de altă parte fiindcă aşa cere gustul evoluat
al zilei. Am remarcat �. portul vechiu local., frumuseţea şi
distincţia cămăşii cu ciupag, cămaşe care astăzi este pe cale de
dispariţie. Lumea lor s'a stins: "Alea le-am adevăsît" 1) (pră­
pădit), sau "Noi le-am', gătat" 2) ne spuneau femeile. Aceasta
- r -
nu vrea să Însemneze că toate cămăşile cu. ciupag au fost
purtate şi nu se mai puteau coase altele. Din cohtfă, prin toate
satele din depresiune .am găsit nenumărate cămăşi cu ciupag
prin lăzi, dar nu le mai purta nimeni. Motivul este extrem de
natural: le trecuse moda. Da, această modă joacă un rol im­
portant în portul popular. F.ormele ei au de asemenea carac­
teristicile şi particularităţile unei epoci, tot aşa cum moda
apare şi dispare pretutindeni. Intre caracteruÎ modei la oraş
şi cel dela sat este însă o deosebire capitală. Primul este de na­
tură dinamică şi se caracterizează prin revoluţiajinei noutăţi to­
tale, al doilea este static şi se caracterizează prin evolutie. Am
văzut fazele lente de e�oluye la fiecare piesă ,de port. Şi odată
trecută moda unei piese 'nimic n'o mai poate readuce. Să dăm
iarăşi de exemplu cămaşa cu ciupag, pe care �tăzi doar câte-o
'femeie bătrână o mai ia câteodată "ca de P,9v,este" 3). Apar­
ţinând trecutului, ele nu numai că devin astăzi o apariţie stra­
nie, dar portul lor este privit cu multă ironie. "Unele femei ar
mai purta portul bătrânesc (cămaşe cu ciupag, zadie, şurţ de
lână) da le râd în sat. Au lână, au de toate, da nu le pot
purta" 4), sau "Amu nu mai poţi umbla cu haine de ălea, că
amu te râd", ne spunea o femeie din Ftlea-de-Sus 5), unde
demult se părăsise acest port şi se păstra numai în lăzi. Aşa
am umblat "c-aşa ne-o fost portu" 6) dar şi "fă�ă ciupag îs faine
1) Cacova lerii: Bica Maria, 63 ar;.
2) Runc, Veronica Ionlct, 70' ani;
3) Muntele Băişorli, Maria Grozav, 86 ani.
4) Ocoliş, Maria Popa, 56 ani.
5) Ftlea-de-Sus, Ana Gârhovan, 87 ani.
6) Bătşoara, Luca Marie, 72 ani.
218
[219]
-
(cămăşile) că , aşa-i portu", Prin prisma de sfidare a piesei
demodate, cămaşa cu ciupag primeşte astăzi tot felul de ob­
servaţii de natură practică, oare chiar dacă au contribuit Într' o
măsură oarecare, nu erau esenţiale: a) erau prea Închise la
gât şi ţineau prea cald la piept; b) cereau prea mult timp
pentru lucru; c) zadia era pretenţioasă, oerea totdeauna poale
curate (dar cu rochii e mai bine); d) zadia era grea, fiind
toată de lână şi cădea în jos (nu stătea ca rochia cu laibăr);
e) cu lâna cu care ţeseai atunci o zadie, îţi cumperi două ro­
chil. In realitate determinant era cuvântul modei. O bătrână
din Lita 1), originară din Hăşdate, spunea că acum 50 de ani,
când s'a măritat, venise din Hăşdate - unde portul vechiu
nu se părăsise încă - cu cămaşe cu ciupag şi zadie, dar in
Lita nu purta nimeni şi au râs-o. Şi atunci cămăşile acestea
care nu mai puteau fi purtate din cauza modei, se vindeau
sau se prăpădeau. Unele erau transformate sootându-Ii-se clu­
pagul, altele erau stricate "de obiele". Zadiile în special,
multe la număr, erau vândute, uneori pe-o icoană şi de cele
mai multe ori pe lână la Săgaja. In acest fel portul vechiu
local se retrăgea şi el În satele de munte, unde moda lui
este Încă În floar,e şi de unde sfidează la rândul lui o modă
străină şi improprie. Chiar şi bătrânele care l-au purtat dar
I-au părăsit În ultimii ani, desoonsideră noul port orăşenesc:
"Ala o fost bun port. Amu-şi iau nişte levelendre de'nghiaţă.
Amu umblăm cu rochii" 2). Lipsa continuităţii este remarcată
pretutindeni În satele din răsărit unde portul vechiu a dis­
părut: "Amu au păsturi (cătrmte săliştene), da nu-i portu
ăla care-o fost aici, tot nu-i rumânesc" 3). "Mai frumos o fost
portu de demult şi mai lesne pentru lucru" 4). Aici moda s'a
caracterizat deci În ultimele decenii tot printr'o revoluţie În
port, părăsind total portul vechiu şi adoptând altul orăşenesc
sau din altă regiune, cum a fost cazul celui săliştenesc introdus
prin acţiunea învătătoarelor şi a Străjii Ţării. El a degenerat
plin amestec în dtfertte forme, la care nu mai poate fi vorba
de reprezentări artistice.
--r,-- �l . .\, f ,"�'.
'1) Lita, Ana Bea, 67 am.
2) Şchiopi, Lina BoLoga, 86 ani.
3) Şchtopt, Popa Gh., 73 ani.
4) Agrlş, Luca Vasilie, 90 ani.
2N
[220]
Intervenţiile politice şi administrative au un rol covârşitor
în reglementarea portului şi fi industriei casnice textile. In
primul rând centrele politice suprapuse peste; centrele econo­
mice intensifică relaţiile' dintre oraş şi sat. I.\stfel a fost Iara
(sediul plăşii, judecătorie) _ care a atras în .mod săptămânal
toate satele din jur. �areoe cazurile de procese se ţineau
tot în zi de târg, s'a schimbat chiar denumirea târgului în
aceea de "mărturie", zi�a în care mergeau l� mărturie (ca
martori În diferite procese.r., -'
In afară de aceste- intervenţii indirecte, care decid şi ele
evoluţia portului, avem" o seamă de manifestări politice care
sunt extrem de importante pentru industria \�asnică textilă,
caracterizate fie printr'o lipsă de acţiune la (i�p" fie printr'o
intervenţie nepotrivită.' In prima categorie avem lipsa de în­
curajare şi chiar combatere a industriei casnice textile, iar în
a doua categorie introducerea unui tip de port ne local şi
încurajarea lui, de multe ori pe cale administrativă, prin
"Astra" şi "Straja Tării". Să vedem care sunt problemele
ce se pun la fiecare şi la ce efecte s'a ajuns .. .prin aceste ma-
nifestări. /
In prima categorie; cu privire la importanţa industriei
casnice şi la rolul ei in vieaţa socială şi economică fi ţării,
alături de marea industrie, s'au pus serioase probleme în
timpul ultimelor decenii �). Se pare că industrie casnică textilă
interesează astăzi numai : în cadrul economiei naţionale, deşi
mai presus de o importantă economică şi artistică, cu funcţii
sociale precise, ea este baza Întregii vitalităti a neamului
nostru. In studiul de faţă am remarcat paralelismul Între di­
minuarea industriei casnice textile şi pierderea portului şi
odată cu acest patrimoniu naţional a însăşi' 'puterii de re­
zistenţă a neamului. Am văzct cum industria casnică textilă a
a fost înlocuită rând pe rând cu obiecte dela oraş. In câteva
decenii şi-au pierdut portul arhaic regiuni întinse, înlocuin­
du-l cu rochii de stambă şi mătăsuri. Sărăcia înfloreşte mi­
nunat sub masca strălucitoare .; IlJ-ătasei artificiale, De altfel
Începutul aoesta de' sărăcie, mai-cat. 'prin .ifluenta, obiectelor
1) Cf. Lucia Apolzan, Promovarea industriei casnice, Tribuna, Cluj,
An. IV., Nr. 294 (21. XII. 1939).
220
[221]
-�---�----�=�===���
dela oraş este semnalat chiar de popor. Cu cât simţ al
realităţii sunt remarcate: "Când eram io copil, nu era rruma
popa cu păpuci şi numa un om cu cămeşe încreţîtă. Şi o zis
popa: Vedeţi oameni buni, acum vine sărăcia în Ocoliş" 1),
sau ,,0 văzut că-şi fac oamenii păpuci sclipitori şi o zis
că amu vine la noi sărăcia, că ălea nu să ţin de oamenii
muncitori care sapă la pământ şi Iucră" 2). Se simte deci un
Început de epocă nouă a unei infiltrări de demente străine
netradiţionale, care vor trece prin toate manifestările de vieaţă
socială, iar urmele lor se vor imprima în toate ramurile 001-
turii populare În special în limbă şi port. Nouă nu ne ră­
mâne decât să le semnalăm şi să precizăm aceste influenţe,
până când urmele lor se mai pot culege.
Aoeste intiltrări duc la importante pierderi din punct
de vedere economic şi cultural. Pe de o parte ne mai lucrân­
du-se în cadrele industriei casnice, sătenii sunt obligaţi să
cumpere prea multe lucruri dela oraş, care pe lâ:ngă faptul
că sunt de proastă calitate, desechilibrează bugetul gospo­
dăriei, nimicindu-i situaţia autarhică pe care o avea în trecut.
Pe de altă parte, deodată cu introducerea obiectelor cumpă­
rate din şatră, dispare unul din cele mai importante capitole
ale artei populare, cu tot pitorescul broderiilor şi ţesâturilor,
precum şi al portului, care au atras totdeauna atenţia 'şi admi­
raţia străinătăţii.
In afară de aceste probleme, trebue să accentuăm nu nu­
mai lipsa încurajării industriei casnice textile din partea Sta­
tului, dar chiar contributia Statului la dispariţia ei. Astfel
avem impozitele pentru şteze şi vâltori, mult prea urcate
pentru venitul acestor mici întreprinderi. Pentru un cot de pă­
nură se plăteşte 3 lei, iar pentru obiele 1 leu (1939),
De sigur că această plată este mică faţă de impo­
zitul de 960 lei pe an, pe care îl plătesc ştezarii,
calculat În mod greşit după forţa apei, neţinând seamă
de randamentul instalaţiei. La aoeste greutăţi se adaugă al­
tele. Mecanismul este vechiu, făcut numai din lemn, ori lem­
nul se bzează uşor şi, întreprinderea se strică. Dacă În tim-
1) Ocoltş, Creţu Todor, 75 anI.
2) Hăşdate, Neamţ Niculae, 69 ani,
221
'''1
[222]
pul sezonului de lucru, Întreprinderea stagnează două-trei zile
până se fac reparaţiile, paguba este însemnată. Pe de altă
parte Întreg sistemul este .extrem de arhaib. şi el necesită o
grijă deosebită, căci pănura se poate strica ,qşor şi atunci pa­
guba ştezarului se ridică _chiar şi la câteva rmii de lei. De
bună seamă că la stabilirea acestui fel de impozite nu s'a avut
'de loc În vedere că aceste mici industrii săteşti au nevoie de
Încurajare din partea Statului şi nici de cum mi trebue să
constitue un venit- important _pentru Stat. Proprietarii se plîng
pe drept cuvânt, de greutăţile cu care se luptă ca să poată
menţine totuşi întreprinderea, Întru cât ea răspunde unor ne­
cesităţi locale de mare.: importanţă: Însăşi Î�brăp'imintea lo­
cuitorilor, care aci este. În Întregime un produs al industriei
casnice. Adevărul e că dincontră, În loc deo Încurajare, da­
rea s'a majorat chiar. Inainte cu 3--4 ani era 600 lei. Şi ca
să amintim numai în treacăt "în vremea ungurească a fost 3
coroane" 1), sigur nu din prea multă grije faţă de Valahi,
ci mai de grabă din neatenţie _ faţă de acest mecanism arhaic,
care pentru conducătorii unguri nu prezenta nicio perspec­
tivă şi niciun pericol..Şi Într'adevăr în ulti��J@o două decenii,
_. /
numărul ştezelor scade sîmţitor. Pretutindeni le găsim urmele,
ca un semn pentru viitoarea stare a industriei casnice textile.
A doua categori6, de manifestări cultUi.·ale şi politice­
administrative care pot da naştere la importante schimbări În
domeniul portului este 'problema care a preocupat multă lume
În ultimul timp, aceea a reinvierii portului românesc în regiunile
uIK1e portul local a dispărut. Greutatea s'a ivit îndată ce s'a pus
problema ce costum să se introducă într'o regiune oarecare.
Specialiştii şi-au spus cuvântul în această privinţă, Indicând
introducerea costumului local dispărut, când, el se poate re­
constitui exact pe bază de cercetări, sau În caz contrar, in­
troducerea tipului de port din regiunea cea mai apropiată În
care s'a păstrat un port arhaic. Aşa ar fi fost normal şi astfel
de iniţiative meritau toată lauda. Dar nu toţi au crezut de
cuviinţă să ţină seamă de această' elementară condiţie. In­
telectualii satelor (mvătător, preo], .primar,'. notar) - cum s'a
Întâmplat până în regiunea cercetată de noi - dintr'o iniţia-
1) Rune, Ionici Todor, 70 ani.
222
QE ..
I
I
\
..
\
[223]
tivă lăudabilă de altfel, de a vedea pe Români Îmbrăcaţi În
haine româneşti, dar neţinând seamă de condiţia esenţială, au
introdus portul săliştean, care n'a existat niciodată în re­
giune. Aspectele rezultate din combinarea portului săliştean
cu nota lui de alb şi negru, cu tia musoeleană încărcată de fluturi
şi fir, sau cu o cămaşe aşa zisă cu "pene" (modele luate din
albume) sunt de-a-dreptul detestabile şi adeseori nu sunt lip­
site de grotesc. Această acţiune pe de o parte era organizată
prin Astra şi Straja Ţării, pe de altă parte pornea din pro­
prie iniţiativă, prin îndemn dela unul la altul. Ea se înfăptuia
Într'un timp când vechiul port local abia dispăruse, iar amin­
tirea lui era încă foarte vie. De aceea costumul săliştean,
degenerat prin amestec, nu a prins în regiune, decât pentru
un timp de scurtă durată - ca orice mo � trăină - iar în
ultimii ani frecvenţa lui scădea în mod v�ibil Felul În care
era privit, reiese destul de clar din vorbe e bătrânelor, pen­
tru care portul introdus era cu totul străin de ei. "D-na în­
văţătoare i-o făcut pe oameni de şi-o mutat portu, le-o făcut
păsturi" 1), sau "Amu au păsturi, da nu-i portu ăla care-o fost
aici, tot nu-i rumânesc" 2). In aceeaşi ordine de idei ne putem
întreba ce s'ar întâmpla dacă din spirit de chivernisită gospo­
dărie administrativă am impune un singur port naţional ca o
uniformă prealabil aleasă; am edita albume cu modele şi bro­
derii, pe care le-am extinde prin şcoli în toate satele, prin
toate mâinile; i-am învăţi pe toţi să cânte aceleaşi doine, ad­
mirabil selecţionate după gustul nostru. Ce aspect ar avea mi­
nunatele noastre regiuni cu specificul lor caracteristic, uneori
diferenţiat dela o vale la alta, sau chiar dela sat la sat ­
ca o mândrie a sa proprie - când toate şi toţi ar purta ace­
leaşi uniforme - le-am putea zice - naţionale, ar Învăţa din
cărţi alte cântece decât cele pe care le-au cântat strămoşii lor.
Nu poţi să impui un obioeiu, o datină, un cântec, un model,
o broderie, aşa cum dai ţărănimii pământ, maşini agricole, bi­
serici, şcoli, etc. Autorităţile trebue să fie prudente atunci când
voiesc să schimbe forme de cultură. Căci dacă putem ameliora
vieata rurală prin. q�ar� de. cât mai multe şcoli şi biserici,
1) Agriş, Luca Vasilie, 90 ani.
2) Şchiopi, Popa Gheorghe, 73 ani.
223
[224]
printr'o. asistenţă medicală care să-i vindece rănile şi bolile"
etc., chezăşia biruinţei lui stă În fortele sale: spirituale. Acest
patrimoniu constitue nu numai singurul nostru material docu­
mentar pentru susţinerea cauzelor nationale, 4ar este" totodată
cel mai puternic izvor al forţelor noastre etnice, atât de ne­
cesare pentru nevoile prezente şi viitoare ale�ţării.
I!Il studiul nostru am considerat portul şi, industria cas­
nică textilă ca un Întreg viu, având anumite relaţii, procese
şi tendinte ce stau sub- înrâurirea unor cadre. prealabil date.
N.oi am oercetat un port 'popular într'o regiune limitată la 43
de sate, În majoritatea-lor. păstrat Încă viu sub forma lui ar­
haică, Acest tip de port a avut Însă o. mare ex�nsiune din
moment ce îl găsim în 'câteva colţuri izolate: :aci în regiunea
noastră, În Câmpia Tmnsilvaniei, regiunea Năsăudului şi a
Someşului. Aceste "horstrri" ale culturii noastre populare sunt
urmele incă vii ale 'Unei unităţi sdruncinaie de influenţele străine
care s'au adăugat mai târziu. Considerăm deci la origine ace­
laşi tip de port pe Întreg cuprinsul limitat mai sus, cu mici
variante individualizate după regiuni mai miţţ. Regiunea stu­
diată de noi ne-a dat,.' posibilitatea să verifiJm aceste afjr-
.' /
maţii şi să Le prezentăm aici sub formă concretă. Ea ne oferea
pe de o parte un grup.ţde sate în Vest cu portul bine păstrat
şi o industrie casnică textilă bine desvoltată păstrată sub o.
formă autarhică, pe de altă parte, În Est (fi alt grup de
sate În care acest port se mai păstra numai' În lăzi sau in
amintire, ceea ce nu numai-că ne confirma o structură socială
unitară, dar ne indica îîi mod precis direcţia de unde inaintau
aceste tendinţe şi cum Împingeau spre Vest elementele vechi,
care se retrăgeau spre munte. Regiunea cercetată avea toate
conditiile pentru a păstra portul până astăzi sub o formă, uni­
tară. Ocupaţia loouitortlor a fost totdeauna legată de pământ:
cultura pământului şi creşterea vitelor, circulând sezonier în­
tre munte şi vale într'un spaţiu precis limitat. Nu se PQt clis­
tingedeoât mici unităţi sociale .grupate după văi, care
se integrează însă în toate ni�njfestările economice şi spi­
rituale ale regiunii -'Întregi. -Llnele văi, cunr �este ,a, Ierii, de­
schisă elementelor străine care inalntau dinsp-r,e Cluj şi T urda,
a Înlesnit singura aşezar,e cQmpactă de Germani maghiarizaţi
224
-Ţ
I
I
I
, I
[225]
la Litenti-de-Sus şi în preajma regiunii noastre la Trăscău
(Rimetea), colonişti Să;cui aduşi în sec. 131). Singurul grup
mai mare de Unguri se găseşte la Iara. Toate celelalte sate
au o populaţie exclusiv românească.
Dat fiind complexul de relaţii: economice, ad­
ministrative, etc., această situare de elemente străine a în­
lesnit pierderea portului vechiu în satele din depresiune, care
au ajuns sub directa influenţă a industriei orăşenesti, şi în­
semnate prefaoeri În satele mai îndepărtate. Diferentieri mai
mici s'au produs în port şi datorită grupurilor privilegiate,
cum sunt bogaţii, care au influenţat Însă moda mai mult în
ceea ce priveşte podoabele. Alte grupuri ca intelectualii şi-au
spus cuvântul numai mai târziu când Învăţătorii şi preoţii in­
tervin prin acţiunea lor de "culturalizare" a satelor, iar influen­
ţele oraşului pătrund odată cu fetele care ajung la oraş ca
servitoare şi introduc forme urbane În port.
Din studiul nostru se pot trage câteva concluzii generale
asupra evoluţiei portului şi proceselor de desvoltare.
1) Orice port popular este un întreg viu care nu se
păstrează invariabil. Procesul de evoluţie constă din anumite
etape În care se disting aceleaşi elemente esenţiale, imprimate
doar În mod deosebit, dar totdeauna pe acelaşi răboi etnic.
Nicio similirudine nu există şi greşit ar fi să se compare moda
dela sate - deşi şi la portul popular se disting totdeauna anu­
mite elemente care sunt la modă - cu moda noastră oră­
şenească importată de peste hotare. Portul popular poartă
deci firul continuităţii şi al specificului etnic. Din aoeste
procese de evoluţie a portului se pot reţine câeeva norme
generale.
a) O piesă veche care corespunde numai utilului nu se su­
pune influenţelor strâine.-Ce demonstrativă apare încălţămintea!
Ea a rămas, datorită scopului său, nu numai expresia felului
de traiu al locuitorilor, ci şi o dovadă de vechime în acest
! sp&ţiu carpatic, de gţP,eză!· şi permanenţă. "Tăt opinci am
1) Dr. Csănkl Dezso, Magyarorzsăg Tortenelml Foldrajza, Budapesta.
vol, V, 1913, p. 676-679.
15
225
[226]
purtat, cu păpuci 'era vorba că numa robii umblă" 1). este
semnul unei mândrii strămoşeşti, conştiente, şi de utilitatea
piesei şi de o valoare. proprie. t
b) O piesă de îmbrăcăminte este infl�ntf1biIă în aceeaşi
măsură în care pe marginea utilităţii ei îniădue desvoltarea
artisticului. O podoabă, b cusătură, sunt uşor de, schimbat după
gustul şi moda vremei şi mai ales de materlalnl vremei. Am
văzut fazele de evoluţie' ale cămăşii femeieşti) cu însemnate
diferentieri dela generaţie l� generaţie. Căm'aşa oferea cele
mai multe prilejuri devdistincţie socială, de opoziţie indivi­
duală, prin cusăturile care puteau varia la Infifut. La fel zadia
înlocueşte imediat lâna<prelucrată în casă,'cfi lâna cumpă­
rată şi amestecată cu bumbac, din simplul motiv că permite
o mai bogată manifestare artistică, tot aşa cum noua cămaşe
din iol] răspunde în mai mare măsură simţului estetic, aceasta
chiar şi atunci când la bază stă o cauză economică (prezenţa
în comerţ a unui material oarecare), Zadia· nouă este mai
Împodobită, motivele late iau locul simplelon dungi, "coade",
transversale, iar gulerul şi cheiţele cămăşiIO"r'..se execută cu
o artă deosebită, ce se afirmă tot mai mult. - I
c) O piesă vechecând pierde din [recvenţă dispare sub
o formă ocazională. Astfel a dispărut În, regiunea noastră:
gluga, ţundra şi cămaşa: cu ciupag. Acum 50"':'60 de ani gluga
'nu se mai purta decât la nunţi. "Fără glugă nu se cununa
nime" 2). Sub forma aceasta ocazională a dispărut şi ţundra
veche iar cămaşa cu ciupag dispare sub ochji noştri ca fă­
când parte din portul de sărbătoare al hătrânelor.
d) Când o '1JIies'ă. de port arhaic ajunge .sii se amestece cu
forme străine, este pornită iremediabil pe calea dispariţiei.
In acest fel se stinge cămaşa cu ciupag şi şurţul vechi de lână,
iar în satele răsăritene pieptarele şi ţundra. '
'e) O inţluenţă străină care 'fU se incadrează pe linia de
continuitate a elementelor vechi locale, apare numai ca o
1) Vezi supra, p. 214,
2) Vezi supra, p. 175.
226
Il
[227]
modă de scurtă durată ce nu reuşeşte să câştige tot terenul şi
dispare în scurt timp. Astfel a apărut în unele sate din Est
"bearta" acum vreo 70-80 de ani şi şi-a avut apogeul numai
câteva decenii stingându-se foarte repede. In aceeaşi ca­
tegorie se poate situa tundra CIll postav, cu aplicarea de postav
colorat, cismele şi chiar costumul săliştean.
f) Când se Împrumută o piesă străină, ea este adap­
tată formelor vechi locale. De pildă bearta nu este o piesă
proprie poporului nostru. Populaţia. românească este con­
ştientă de acest Împrumut şi În acelaşi timp de oarecari parti­
cularităţi proprii fiecăruia. T rebue să remarcăm însă că deşi
este 10 piesă de Împrumut recent, ea ne apare cu totul deo­
sebită. Ea nu este confectlonată gata din comerţ, ci este cu­
sută de fete cu mărgele cumpărate dela târg şi aşezată pe
cap ca 10 cunună cu multă uşurinţă, 'fă.ră. să reprezinte nota
de podoabă masivă şi greoaie a bertilor străine. Modelele rea­
lizate sunt geometrice.
Şi la fel s'au petrecut lucrurile cu cismele roşii împrumu­
tate tot dela Unguri.
2) Influenţele se manifestă pe două caz:
a) Prin populratie (mişcări de populaţie) de pildă în
regiunea noastră 'prin colonizările cu Germani maghiarizaţi
dela Litenii-de-Sus şi de Unguri la Iara.
b) Prin. transmiterea elementelor, care nu se da­
toresc mişcărilor de populaţie, de pildă prin materialul
cumpărat În zilele de târg dela Iara şi Trăscău, sau chiar
dela vânzătorii ce duceau marfă străină Prin diferite sate.
In acest caz elementele circulă prin simpla lor transmitere.
Nu omul inaintează, ci elementul singur, tot aşa cum nu
apa înaintează, ci numai valul din unul În altul, şi nu mo­
leculele de aer înaintează ci numai unda care se propagă,
Nvmai fişa se pot eXRli� marile cercuri culturale care cuprind
popoare de origini cu totul diferite. Din simpla prezenţă a
unei piese de port nu se poate trage concluzii asupra originei
populaţiei. E fals să afirmi - cazul lui O. Densusianu - că
227
[228]
Moţii sunt de origine iraniană din motivul că-au aoeeaşi piep­
tenătură. Astăzi, de pildă, portul Motilor este foarte influ­
enţat de al Ungurilor, ceea ce însemnează qă un cercetător
ar putea trage concluzia că _Românii sunt de origîne maghiară.
Când două porturi populare prezintă elemente comune, ex­
plicatiile sunt de două 'feluri: 1) popoarele .snnt de origine
comună sau 2) au venit În apropiere cu aceleaşi popoare
străine. Cine nu a remarcat marea asemănare Între motivele
scandinave sau balcanice' cu -cele româneşti, �mănare care a
dat naştere la atâtea n-edumeriri şi concluzii false! Se poate
afirma că aceste popoare au o origine comună? Este în
schimb un adevăr istoric cert că ele au ��i îiI apropierea
Sla\ilor secole de-a-rândul, Aceştia au imprimat o puternică
pecete pe tot fondul autohton. Ce este al lor suprapus şi ce a
aparţinut băştinaşilor nu poate fi distins decât prin stabilirea
precisă a e1ementelor comune aoestor popoare. Toate aceste
elemente de origine slavă s'au suprapus însă pe alt fond etnic
care n'a renunţat la specificul său. Procesele de desvoltare
În port nu sunt o sunplă Întâmplare. Ele i$L au legile lor,
în care se poate distinge totdeauna firul continuităţii tradiţie­
nale, dar şi diferenţele pe epoci şi unităţi sociale. Studiul
de faţă ne permite să ,stabilim, de pildă, elefnente comune cu
regiunea Sibiului, Făgăraşului şi Huntedoarei. Aceiaşi gă­
teală a capului, aceleaşi îmbrobodeli albe; impreunate ou
năfrăm i negre, aceeaşi .;,ceapsă", "conciu". --De asemenea la
pieptenărură aceeaşi "chică" pe tâmpla dreaptă la fetiţe, ace­
leaşi "cosiţe" care se Înoolăoesc pe lângă ureche la neveste
şi "murună".
In port avem "ţundra", "gluga", "curaujl" lată din piele
de vită, opincile, "zarui" vărgate (În faţă şi În spate)' şi că­
maşe albă cu mâneci largi cusută cu cheiţe şi guler.
Din industria casnică textilă se remarcă, o tehnică veche
a ţesutului cu scândura, care nu s'a mai păstrat decât în
aceste centre îndepărtate. Toâte aceste elemente comune ne
indreptăţesc să credem că ele �J existat iri -timpuri străvechi
pe o arie mult mai mare, din care au mai rămas astăzi numai
câteva insule. Ele s'au păstrat numai în regiunile izolate
Împinse spre munte, unde s'au conservat graţie unui puternic
228
[229]
tradiţionalism şi procesului lent de evoluţie a portului. In
apropierea lor regiuni Întinse se desvoltă într'un ritm rapid
sub influenţe străine şi orăşenesti. Acesta este un proces de
evoluţie transformatoare care răsturna vechile stări, fără să
fi pregătit noul mers. Astfel pe lângă că se pierdea un pre­
ţios patrimoniu naţional, se rupea legătura cu trecutul. Şi
nimic nu poate contribui la formarea unui sentiment naţional,
nimic nu poate lega mai mult de fiinţa neamului, de glie,
ca această legătură cu trecutul, acest trecut local mai ales,
în care fiecare să regăsească amintirile generaţiilor trecute.
Asistăm astăzi la aceste prefaoeri pe tot întinsul ţării.
Când vrem să desprindem specificul nostru etnic şi legătura
continuă cu glia noastră, ne izbim permanent de lipsa stu­
diilor analitice fără de care nu se poate face sinteza atât de
necesară pentru a înţelege şi caracteriza specificul naţional
în toate domeniile vieţii sociale. Insuficienţele cercetărilor
fragmentare de până acum, nu ne ingădne să tragem con­
cluzii generale asupra portului popular la Români. Şi cât de
elocventă 'şi necesară totodată ar fi extensiunea studiilor de
natura aceasta, ru. primul rând în Transilvania şi apoi în
toată ţara! O reprezentare cartogralică a circulaţiei pieselor
ne-ar indica precis direcţia influenţelor şi origina lor. Pre­
zenţa aceloraşi elemente în diferite colţuri ne-ar descrie
cercul cultural al unei anumite epoci, care s'ar determina
singur. Şi tot ce ar rămâne după ridicarea straturilor supra­
puse ar apărea asemenea cetăţilor de veche civilizaţie scoase
la lumină prin săpături.
[230]
r
[231]
G
L
o
s
A
R
ac, peste: 139, gel! de cusătură.
adărmăluie : 137, se potriveşte.
adevăsît, (s'a): 133, s'a prăpădit, a dispărut.
amnar: 117, 187, unealtă de oţel care prin lovirea cremenei produce
scântei.
arniciu: 143, 144, 150, 167, 199, 200-202, 211, aţă de bumbac În dife­
rite culori.
babă, (pl.') habe: 68, 70, cei doi dinţi laţi din marginile spatei.
bărbătuşi: 69, 70, partea din războiu prin care se [ixează şi se Învâr­
leş te sulul dinainte. Prii! b ărbătuşi se trece muieruşca.
barbi, cămaşe cu: 191, 195-198, 200, 20J, croi şi cusătură caracte­
ristică la cămaşa bărbătească.
băteală: 45, 53, 55, 56, 58, 59, 68, 72, 73, 76, 81, 156, 157, 177, 184, fi-
rele t ransversale ale ţesăturilor.
băturoi: 83, băteală. Vezi supra.
beartă: 119, 121, 122, 123, piesă de podoabă pentru cap.
beartă, (pI.) berţi: 159, 203, 205, margine, dungă.
bercă: 39, lHi, 143, 156, sculuri de lână colorată, din comerţ.
bodri: 151, 185, 186, volane la gât.
bor: 19�, margine la păLărie.
brâgla: 68-70, partea din războiu În care se aşează spata.
brânel 139, 141, 142, 150, 157, 173, 209, gen de cusătură.
brăţări: 153, acăţători la poale.
brişcă: 181, briceag.
brobodeală: 115, 116, 118, 119, ştergar cu care se Împodobeşte mireasa.
bubui: 96, 108, piepten ătură la neveste: conciul orăşenesc.
buci: 53, categorie de cânepă: firele rămase În piepteni după pie pt ă-
narea fuiorului.
bumb, (pl.) bumbi: 141, 173, 181, nasturi.
bumbuşcă, (pl.) bumbuşte: 118, 120, 122, 195, ace cu gămălie.
oăldăruşi: 181, podoabe de aramă atârnate de pungă .
.cruţi: 53, 56, 81, firele de cânepă rămase În piepteni după piep­
tănarea trăsurilor scoase din [uior, reprezentând. o calitate in­
ferioară.
călnş: 126, unitate de 1/ţ4�lp;ă eg.a.Iă cu distanţa cuprinsă Între degetul
mare şi cel arătător.
cânurr: 44, 45, 'fire mici de Lân ă, resturi rămase ÎI! piepteni după scoa­
terea părului pieptănat.
231
[232]
cârligel: 142, 153, cusătură la mâneci.
carton: 185, pânză din comerţ. <
ceapsă: 119, 120, îmbrobodeală din două năfr�mi şi �.�/lărgele.
cerni, (a): 59, 60, 106, 184, ti inegri.
cheară : 65, 69-71, urzială. Vezi infra p. 237. . »,
cheiţe: 95, 123, 124, 141, 142,. 146-152, 200, 201, cusături Înguste cu
care se Împreună dijeritele părţi ale pieselor de Îmbrăcăminte.
chică, (pI.) chiei: 94-96, 98, ,99, 108, 191-193, cosiţe., cozi.
chiotoare, (pI.) chiotori: 126, ')32, 140, 141, 182, 196, 201, băieri, şnur
de legat. "
cioareci: 42, 45, 56, 76, 95, -186, 187, 188, 191, 203, 204,205, 211; (băr­
băteşti), pantaloni de-: ţrănură; (femeieşti), ineălţăminie de ţiă­
nură de forma ciorapilor, ce se trag pe picior înainte de opincă.
cioc: 96-98, părul impletit: .in mijlocul [runţii la fe�ţe:
cipcă: 124, 139, 141-143, 1.46, 147, 151, 153, 161, dantelă.
ciupag, cămaşe cu: 95, 123-137, 139-1-16, 1-19, 150, 152,157, cusătur ă pe
pieptul cămăşii, Încreţitură.
claie, (pl.) clăi: 49, 56, mănuşi de cânepă (60-100) puse la uscat.
coadă: 99, 100, 102-104, 122, 123, părul împletit pe spate la fete.
coarne: 10S, 110, 120, ţnepten ătur ă caracteristică la neveste: două co-
site incolăcite în creştetul capului. �,.
cobelci: 96, 108-110, doua" cosiţe incolăcite în creştetul capului.
codite, zadii: 156, 157, văr gale, dungate, I
colbeei: cobelci. Vezi supr,,:
conciu: 115-120, piesă de podoabă pentru cap având âce mari de metal.
copcii: 141, 165, capse metali�e. .'
corcomani: 96, 108-110, două cosiţe incolăcite în 'creştetul capului.
cordiţe i 98-100, cosiţe mici 'în jurul capului. .....
corleţ: 66, 67, ochiul dela iţe prin care se năvădeşte urziala. Vezi infra
p. 234.
corniţe: 139, 141, 151, motiv de cusătură .la camaşt.
cornu berbecelui: 137, motiv de cusătură la cămăşi.
coşerci, (sing.) coşarcă: 100�103, cosiţe la fete.
cosîţe: 94, 96, 97, 104-108, 111, 117,154, părul împletit în formă de
cercel sub urechi la neveste.
cot, (pl.) coţi: 56, 59, 62, 71, 76, 80, 87, 90, 124, 172, 173, 177, 187, 196,
203, 212, mâna şi antebraţul folosite ca unitate de măsură (60-
80 cm). .
cracu: 137, 138, 1-11, 200, motiv de chsătură la cămăşi.
cremene: 187, piatră albă tare, (silex), �a�e lovită cf{ 'amnarul dă scântei.
crîmpiţă: 57, greşeală la răşchiat, rezultată din încrucişarea' firelor.
Cruce: 137, motiv de cusătură.
cruţîtură: 200, cusătură folosită pentru lncreiituri.
232
[233]
culmarru: 83, faţa de masă lungă aşezată pe "culmea" din interiorul
caselor.
cura: 180, 181, 191, 201, 206, 207, curea de piele pentru Încins.
cuşmă: 195, căciulă.
dârg: 138, 200, motiv de cusătură la camaşi.
descâlcitor: 96, pieptene de păr având dinţii' mari şi rari.
dintele de cal: 68, greşeală la năvăditul În patru iţe.
dioc, (pl.) dioci: 99, 195, scoică pusă În păr pentru a alunga deochiul.
dondoloşi: 180, podoabe de aramă atârnate de zale.
dos, pe: 134, 199, gen de cusătură.
doscă: 121, scândură, margine tare.
drob: 60, flori galbene (Genista tinctoria) Întrebuinţate la prepararea
culorii galbene pentru vopsit.
dube: 87, ştează (piuă). Vezi infra p. 236.
dubiesc, oile se: 42, oile netunse la vreme pierd lâna.
dungă, cu: 173, 188, gen de cusătură.
dupăceală (dupăşeală): 173, 205, 206, gen de cusătură.
dupei, (sing.) dupelu: 100, cosiţe la fete.
dupoasă, lână: 44, lână noduroasă.
feştită: 174, 184, 185, vopsită; feştitoare, vopsitoare (ung. fest).
fir, pe: 138-140, 153, gen de cusătură.
foarfece de tuns oile: 40, 42, foarfece speciale, mari şi ascuţite, făcute
de fierari localnici.
fodor: 124, 126, 132, 139, 141, 142, 146, 147, 150, 151, volan la mâneci.
foieştc: 188, 2051 206, cusătură prin care se unesc două foi.
forme: 81, 139, 152, 156-158, 167, 171, 199, 207, modele.
frâmbie, epI.) frâmbii: 56, 72, 73, 94, 154, 158, 159, 161, 163, 175,
177, 179, brâuri Înguste ţesute sau împletite din patru fire.
Irişcău, (pl ). frişcaie : 45, 56, 95, 163, 168, 169, 172-174, 191, :l09,
211, haină din ţiănură (stofă).
fuior, (pl.) fuioare: 48, 52, 53, 56, 59, 81, 83, 141, 143, 144, 149, [52,
cea mai bună calitate a [ibrelor de cânepă prelucrate.
fuştei: 65, 67, 69, 70, două beţe care se pun de o parte şi de alta
a "rostului" În timpul ţesutului.
galiscău: 59, 106, 159, acid galic pentru .vopsit În negru (ung. gaIiczko).
glot: 159, 160, pânză neagră de bumbac din comerţ.
glugă: 95, 116, 163, 168, 169, 175, 176, 191, 209, piesă de pănur ă pur-
tată pe cap În timp de 'vreme rea.
gurgui: 189, 214, vârful opincilor .
haine: 67, 71, 72, 76, 87, ţiănur ă (stofă de lână) pentru îmbrăcăminte.
hărast: 154, 156, sculuri de lână colorată din comerţ.
hecela: 40, 52, 53, perie cu dinţii mici şi deşi cu care se perie juiorul
( (U(lg. ecsellă), .\" ' .
hobod: 116, 119, ştergar cu- care se împodobeşte mireasa.
hudă, (pl.) hude: 69, 73, 74, 189, gaură.
iască: 187, burete de pe arbori (fiert cu cenuşe, folosit la aprins focul.
233
[234]
mijloc cele
sau 66, 67,
se fac iţele
196, pân:=ă subţire de
!
.... �!
truci şi desi.
cânepă smulse şi legale in
imbrobodeală, brobodeală. Vezi supra p. 231.
împenate: 160, Înflorate.
îrnpistrtt (împchistrit): 55, 175, ornamentare artistică În sculpturi şi
ţesături. .
îndărămnica: 137, gen de cusătură.
îndărămniciune: 173, 196, partea tăiată dela gura -cămăşii şi a hainelor.
înduluie, (se): 134, se Încep,e.
înduplecă, (se): 126, 139, 153, 157, 159, 173, 177, 205., se Îndoaie; îndu-
plecătură, genul cusăiurii. r
indrea: 66, 178, 186, ac mare de cusut făcut din os, lemn sau fier,
sau: 87, stâlpul care- desparte cele două grupuri de ciocane
la ştează (piuă).
irrnă (inimă): 68, 70, piesă la războiu, care leagă pe la
două tălpi laterale şi, la care sunt fixate tă{pigile,
� 1'\ firul de aţă care trece prin toţi corleţii În fi,,;p ce
) lntovărăşindu-i şi pe vergeaua dela iţe. " '
iţe: 40, 66-71, 73, 76, 80, 81, 83, 157, 159, 163, '177, 196, unelte cu
ochiuri din aţă de lână a căror funcţiune este schimbarea ,,1'0-
stului" la ţesut,
jirebie, (pl.) jirebii: 56-59, 62, 64, 66, 68, 76, 144, 154, sculurl de lână
sau cânepă, făcute cu răşchitorul,
jolj: 63, 81, 116, 118, 124, 143, 149, 150, 152, 182,
bumbac. ţesută în casă sau cumpărată.
lăbuţe: 140, motiv de cusătură.
laibăr: 76, 174, 185, 211, haină.
lănciţ: 152, brăţara (cusătura) dela mâueci.
lat, (pl.) laţi: 81, 126, 1�4, 141, 149, 152, 159, 196{'198, unitate de mă-
sură: lăţimea pânzei "(cea 60 cm).
Iăturoi: 68, greşeală la năvăditul ÎI! două iţe.
lecru: 185, haină.
lepedeu, (pl.) lepedetc: 49, 55, 63, 153, cearcea] rtlllg: lepedii). sau:
74-76, 78, 79, 81, covor.
litră: 48, unitate de măsură (15 kg).
luciitor: 96, pieptene de păr, având dinţii
mănuşe de cânepă: 46, 48-50, fire de
mănunchiu.
mânzalău: 68, greşeală la năvăditul. prin spat.ă.
meliţat: 41, 51, 52, s [ărâm area şi eliminarea părţii lemnoase a [irelor
de cânepă; meliţa, limba de lemn cu care se bate mănuşa,
mnierâi : 60, 111, 150, 156-158, 182, 209, culoare: albastru Închis ce
bate În violet.
morosclivă: 138, culoare: violet. " ,
muieruşcă: 69, 70, partea din ră:boi'fllcare fixează prin găurelele, sale
sulul dinainte. Vezi supra bărbătuşi.
murună : 94, 96, 98, 99, părul împletit ÎI! formă de cunună În jurul
[runţii la fetiţe.
234
"
[235]
murună, rnuruniţă: 120, 194, podoabă din mărgele pentru cap.
năfrarnă: 94, 110-115, 117-120, maramă, cârpă.
năfrămuţă: 146, 201, batistă.
năvădit: 67, 68, 71, trecerea [irelor urzelii prin ochiurile iţelor şi dinţii
spatei.
pahă: 126, 132, 141, 149-151, petecul din subsuoara camaşu.
pănură: 39, 45, 56, 74, 76,87, 90, 91, 95, 163, 168, 169, 173-175; 187; 203,
206, 209, 211, 212, stofă, ţesătură de lână În patru iţe pentru haine
(cioareci, ţuudră, [rişcaie),
păr: 40, 44-46, 111, 143, 144, 156, 177, firele lungi şi tari scoase din
lână cu ajutorul pieptenilor.
păsturt: 152, 158, 183, 184, cătriuie săliştene.
pături: 160, 211, pliuri.
pene: 111, 119, 123, 124, 1·41, 147, 151, 152, 159, 167, 183, 184, 195, 200,
[lori.
periituri: 53, firele mai mici scoase din [uior cu hecela.
piepteni: 40, 44, 45, 52, 53, doi piepteni cu dinţii man de fier Între-
buinţaţi la pieptănatul lânii şi a cânepii.
pinten, (pl.) pinteni: 200, 201, motiv de cusătură.
ponivă: 143, 156, sculuri de lână colorată din comerţ.
posconiţăr 48, floarea şi frunzele din vârful firelor de cânepă.
postăi: 199, motiv de cusătură.
pozdări: 51, 52, partea' Lemnoasă uscată ce se desprinde prin meli-
ţatul cânepii lăsând [ibrele textile curate.
primă, (pl.) prime: 98, 99, J04, 116, 123, L51, 161, panglici.
ptişalău: 139, 141, 151, 160, J88, 205, gen de cusătură.
pui: 137, 141, motiv de cusătură.
pumnar, (pl.) pumnari: 198, 199, 201, 202, manşetele mânecilor (croi
şi cusătură).
pupurci: 199, motiv de cusătură.
răşchiat: 56, 57, trecerea firului tors de pe fus [ormându-se sculuri,
răşchitor, unealta.
răsucitură : 100-103, părul răsucit pe marginea [runiii la fetele mari.
roizoli, (a): 184, 211, a desemna; roizoleală, desen (ung. rajzolni).
rostul: 62, 64, 65, 67, 69, 70, Încrucişarea [irelor la ţesut.
rujile ăle bătute: 139, motiv de cusătură.
ruptureşte, (se): 126, 139, 151, 153, 199, 201, se tiveşte: ruptură, cusătură.
sabău, sabăiţe: 174, 185, 186, 206, 211, croitor (ung. szabo ).
sălbănaş, şarbanicl : 153, 205, cusătură.
saseu: 116, plantă verde (Villca minor).
scândură: 72-74, unealtă de ţesut reprezentând o te/mică primitivă.
scărmânat: 41, 43, 44, desfacerea [irelor de lână pentru a se elimina
corpurile străine rămase după spălat şi a putea fi pieptănate.
sclebe, '(sing.) scleabăo '106,. 107; 143, şuviţe de păr artificial adăugate
la cosiţele nevestelor.
sclobozîtor: 69, 70, băţul care [ixează şi lnvârteşte sulul dinapoi.
235
[236]
spata: 40, 63, 68-71, 73, unealtă cu dinţi de lemn prin care se n ăv ă­
d eşte urziala şi care bate firele transversale. _
spemă: 134, 137, 140, '143, 144, 153, 200, 201, aţă de [uior pregătită
special, folosită la cusături. . -;
speteală: 196, 198, căptuşeală În pieptul şi spatele cămăşii bărbăteşti.
stânjen: 73, unitate de măsură egală Cll distanţa- (ntre două braţe
În tinse lateral.
steluţa: 137, motiv de cusătură.
străjile războiului: 67-70, cele două braţe pe care se s'jJrijil;ă b âia dela
iţe şi brâgla. ,
sucală : 58, 71, 72, unealtă cu care se fac ţevile. ·Vezi infra.
suci, suciţe: 165, 167,-cojoţ�r (ung. sziics ).
sucitură: 98, părul impletit sau răsucit pe marginea. ţrunţii la fetiţe.
sulăl, sulăiţi: 138-140, 151, "gen de cusătură. . _ _
suveica: 71, 72, 157, unealtâ'intrebuinţatâ la ţesut, care Înlesneşte tre­
cerea [irelor transversale.
suvintrei: 42, lâna de pe cap, coadă, picioare şi pântece. tunsă mai
repede cu două-trei săptămâni decât cealaltă. (lat. sub şi ventet).
şire : 138, 139, 141, cusături pe mâneci.
ştează, (pl.) şteze: 39, 40, 76, 87, 89-91, piuă, instalaţie arhaică pentru
prelucrarea ţiănurei umede prin batere cu ciocane de lemn.
ştergură: 201, 207, batistă. t
tăietură: 138, 200, cusătură peste cot la cămaşa feiheiască.
talpă, (pl.) tălpi: 69, 70, ../cele două piese laterale ale războiului.
tălpigari: 69, 70, partea din' r ăzboiu. unde se fixează tălpig.le În irmă.
tălpigi: 68-70, ţsedalele cere înlesnesc mişcarea alternativă a iţelor şi
schimbarea rostului. " , '
tindeie: 81, 83, 120, 158, 192, ştergare. .'
tinguţă: 139, 140, motiv de: cusătură la guler.
tiveală: 141, gen de cusătură.
tivitură: 139, 140, 150, 157 � 159, 177, 199, 200, gen de cusătură.
tocaci: 81, ţesător (ung. takâcs ),
topitul cânepii : 41, 49, 50, 52, putrezirea părţii lemn oase În apă pen­
tru desprinderea [ibrelor textile; topile, ochiuri mici de apă
stătătoare, făcute anume În acest scop în marginea unei văi.
torsura: 55, 71, 72, firele toarse. .
tort, 58, 83, firele de cânepă toarse şi făcute jirebii.
trăsură: 138, cusătura peste cot la cămăşile femeieşti.
trăsuri: 53, firele trase cu pieptenii din fuior.
trup: 157, 158, partea de deasupra a zadiei.
ţeve, (pl.) ţevi: 58, 72, mici mosor ele făcute cu sucala, întrebuinţate la
ţesut. .. I .".
ţol, (pI.) ţoale: 39, '41, 44, 45, 56, 58,:zi, 74, 75-'77, .8q, 81, 87� 91,
ţesătură de lână cu care se acopere În timpul nopţii sau se
acopere patul în timpul zilei, în cazul din urmă fiind numit
şi lepedeu.
236
[237]
ţundră: 76, 95, 163, 168-174, 186, 191, 194, 209, 211, haină de ţiănură
albă purtată În timpul iernii, sau "de-o ţundră": 45, 169, 170,
::ece coţi (6 m).
uioş: 76, 174, 185, 186, 211, 212, haină de postav culmâneci (ung. ujos).
umbreajă, (pl.) umbreje: 140, 141, 151, 153, 175, 260-201 .. cusătură.
umerel, (pl.) umcrei: 198, 199, 201, croi şi cusătură la cămaşa băr-
bătească.
urculaş: 151, broderie cumpărată şi aplicată pe mânecile cămăşii.
urzală: 53, 56, 59, firele de cânepă (Lrăsurile ) scoase cu pieptenul
din fuior şi ţneptănate.
urzială: 45, 53, 55, 56, 58, 62, 63-66, 69, 76, 81, 153, 156, 177, 184, fi­
rele urzite, lnvălite pe sul şi trecute prin iţe şi spală.
urzit: 58, 61-64, 73, 76, Întinderea firelor stabilindu-se lungimea şi
numărul lor în vederea ţesutului.
urzoiu, (pl.) urzoii: 61, 63, unealtă cu care se urzeşte.
usuc: 42, -13, unsoarea pielii, grăsimea care rămâne pe lână după
tundere.
vâltoare, (pl.) vâltort, vultori: 39, 40, 80, 87, 88, 89, 91, instalaţie
pentru prelucrarea ţoale lor.
vârtelniţă: 57, 58, unealtă pe care se aşează jirebia pentru a putea
fi dăţrânată.
vergea: 65, 69, sul subţire de care se prinde urziala invălită pe sulul /
dinapoi şi cel de care se prinde gura chearii lângă sulul
dinainte.
vergeaua dela iţe : 67, 70, băţul pe care sunt fixaţi corleţ� iţelor.
vergele: 65, 69, 70, beţele aşezate printre urziala învălit� pe sulul
dinapoi al războiului.
zadie, (pl.) zadii: 43, 45, 56, 74, 80, 81, 83, 9-1, 104, 147, 154-159, 161
-163, 174, 182, piesă de port femeiesc: ţesătură de lână roşie
ce se poartă în spate dela brâu În jos.
zale: 180, ţiodoabe de metal purtate de femei pe şolduri.
zăluţa: 137, 138, 141, 200, motiv de cusătură.
zimţi: 1-10. 153, 199, motiv de cusătură.
'f
" '
237
[240]
passe recule
plutot comme
dans les val-
eieux pourra dechiffrer un fragment important du
de notre peuple, conserve comme un horst culturel? ou
un tresor secret, par 'certe Iignee de gens dîssemînes
lees et sur les cretes des Munţii Apuseni.
Par consequent, il etait naturel que l'elemClit humain attirât
aussi nombre d'Investtgateurs: -historiens, phllologues, ethnographes,
economistes et sociologues. tine seule oeuvre de la riche bibliographie
variee sur les Munţii Apuseni s'occupe de la regiorr que nous etu­
dions. Quant aux problemes qui ont suscite notre interet -' le costume
et l'industrie menagere textile - il nous faut rappeler que pour
aucune autre region du pays ils- n'ont ete sufftsamfrient et scientifi-
quement traites. '
1. Observations sur la r âgion etudiee.
. - ,
La region etudiee par' nous comprend la Vallee de I'Arieş de­
puis Buru a Baia-de-Arieş avec ses affluents du cot�· gauche : la vallee
de Poşcgii, de Ocoltş, la vallee de Iara et la vallee de Hăşdate (fig. 1).
Il y a ici 43 villages des arrondisscmcnts de Baia-de-Arjeş et Iara,
district de Turda, la plupart etant situes du cOte montagneux oc­
cidental, dissemines le long des vallees ou disperses sur des super­
ficies etendues jusqu'ă l'altitude de 1300 m., ayant un caractere spe­
cifiquement pastoral. (fig. 2-16). A l'Est, dans ţa region de col­
Iines, les villages sont- groupes dans de petites ăepl'essionş locales
a caractere exclusivemcnt 1Îgricole. (fig. 17-18). Ce �iîî importe, pour
les chapitres relatifs â I'industrie menagere et au costume ce sont
quelques aspects particuliers du systeme economique caracter istique
de la region montagneuse, ă. - savoir le systeme �economie indivi­
dualiste et le fait que les fe'mmes gardent le bCti}il, ,ce qui !imr laiss�
peu de loisir pour l'indust�je menagere textile. Ch�filUe famille garde
a elIc seule ses brebis, et c'e-st toujours une felume qui en est chargce.
Comme la propriete' individuelle est dissemince en ..... plusieurs endroits
et les fourrages ne peuvent etre transportes chcz soi, il s'ensuit que
l'on doit se rendre d'un endroit ă. l�utre et y rester jusqu'a ce que
le fourrage soit termine. Ces mutations sont saisonnieres, en rela­
tion avec la propriCte individuelle qui est divisee, et periodiques en
raison des necessites agricoles. .
La region est roumaine dans son ensemble, les Roumains re­
presentant 930/0 (Tabl. 1 et II, fig. 21), avec d'importantes organisa­
tions kneziales mentionees au 14-e siecle.
Cette region au pied de Muntele Mare (1827 m) a oHert un ad­
mirable emplacement d'isolement popr un grand nombl'c d'habitallts,
g�ou'pes en un faisc�au de �illages:. <i>co,liş, ��.n�'. O�ol.işel, Poşaga
Sălcma, Lunea et Vnlolm, qm form$l'une reglOn unltalre. C'est le ,
nucleus de vie archaique ou l'economie 'menagere se tr�uve jusqu'a
ce jour dans sa forme autarchique presque initiale. C'est ce qui nous
a permis d'etudier et de fixer le type d'un costume regional d'une
240
[241]
grande anclennete, tres repandu autrefois. Dans cette regton isolee la
seule ouverture se trouve du cote Est, le long des vallees qui descen­
dent de la montagne. Elles ont permis une circulation permanente
entre la montagne et la vallee en contribuant a la creation d'un ele­
ment humain hornogene. Mais ces memes vallees ont forme plus tar d
les portes d'entree des elements etrangers qui ont circule dans la
vallee de Iara - artere principale entre Cluj et Turda - en vue
d'exploitations forestieres. Ce fait a granderncnt contribue au pro­
cessus de transformation qui a eu lieu dans les villages sis a l'Est
de la region envisagee. C'est le terrain ou nous avons pn suivre
les etapes d'evolution du costume dans le cadre des circonstances histo­
riques en fixant les epoques et les zones d'Influence qui ont aussi ete
decisives pour la region montagneuse, Les formes melangees qui en
sont resultees, ainsi que celles degradees, meme si elles ne peuvent
representer une val eul' nationale, peuvent cependant permettre d'Im­
portantcs conclustons pour I'evolution du costume 'dans le temps et sa
diffusion dans I'espace.
Il. L'lndustrie menagere textile.
Eu ce qui concerne I'industrie textile qui forme la premiere
partie de notre ouvrage, nous nous trouvons en presence d'une rcgion
parmi les peu nornbreuses, ou il peut encore s'agir d'une industrie
textile dans la vraie acception du terme. Elle garde [usqu'â nos jours
presque toutes les caracteristiques essentielles.
a) an produit dans les cadres du menage a commencer par la
ruatiere premiere pour aboutir aux outils d'industrie menagere textile
les plus perfectionnes. Exception {aite poul' certaines techniques archai­
ques de l'industrie menagere qui imposent des conditions speciales d'in­
stallation, telles les "şteze" (moulins a {oulon) et les "vâltori" (mon­
lins a draps), ponr la transforlllations de la bure et des vetements, que
I'on ne tl'ouvc pas dans tous les menages et dont se servent en ge­
neral plusieurs villages. (fig. 67-70).
b) La l11atiere principale paUl' l'industrie textile menagere dans
notre region est la laine et le chanvre. an cultive aussi le lin, mais
en moindre quantite. A cote de ces matieres prel11ieres, produits du
menage, nous rencontrons aussi dans I'industrie textile - princi­
palemellt ces derniers telllps - certains produits de la ville, tel le
fil de coton, parfois melange au chanvre. Dans une quantite moilldre,
la ville fournit la soie a broder, les echeveaux de laine coloree et
le fiI d'ol·. Ces Iproduits n'ont penetre que tout recemment et on les
elllpioie principalement pour les motifs decoratifs 'des differentes pieces
d'habillement.
. ( c) iLes outils dO��, op t>e." sert poul' preparer les produits de
l'industrie textile menagere sont egalelllent fabriques dans le menagc
lllellle, ou l110ins frequemment par les artisans du village. Tels le
llletier et le ros du metier, les fuseaux, les peignes et les ciseanx pour
I
l
16
241
[242]
.............. ----------�
tondre les brebis sont fabrtques par les artisans du villagc, mcnutsiers
et forgerons. (fig. 25, 26, 37, 48). Il faut rappeler que certaius outils
d'industrie menagere, tels les fils de toilc sont fabritrues par les femmes
elles-rnemes. (fig. 46).
Il nous faut insister sur l'importance de certaines installations fort
anciennes, telle que les "şteze" '(moultus it foulon) et ;,vâltori" (moulins
a draps), entierement en bois, confectionnees par des ouvriers spe­
ciaux ("ştezari"), peu nombreux, qui tiennent ce metier de le urs an­
cetres. La ville ne contrfbtre en rien it ces Installatinns passahlement
perfectlonnees, pas plus avec du materiel qu'avec la main d'oeuvre.
Nous pouvons avancer' en general que la technlquc et I'outillage
dont on se sert dans lei, operations de transformation des produits
de l'industrie menagere textile se distinguent par re�r ancienncte, Ieur
simpltcite et leul' Ingânioştte tout a la fois. (flg, V', ,32, 33, 35, 38,
40, 43, 45). �
Une technique primitive est representee pa�< 'la planchc a tis­
ser que l'on trouve encore dans notre pays dans les regtons les plus
archaiques, comme par exemple dans le pays de Haţeg, la region de
Sibiu et dans les Munţii Apuseni, ou nous l'avons rcncontree pour la
premiere fois. Cette planche composee d'une scule plece, nmnie de
quelques entailles et trous (fig. 52) rernplace les ros et les fils de toile
representant donc la premiere pliase du tissage, horizontal. (fig., 53
et 51), C'est ce qui jujtifie de croire que le �agc <1. la planche
a ete connu depuis des t�mp5 tres recules ct repaadU sur un) grande
echelle, dont il ne reste aujourd'hui que quelques echelons,
A cote des outils ,�t installations archaiques, nous trouvons unc
seule "machine" se rappQrt1mt it l'industrie te�l'lle Jllcnagcre, ceHe
pour peigner la laine, mais en depit de son, pţrfectionncment, elle
n'a pu remplacer les peignes pour l'enlevement du "poil" de la laine
(fig. 28). Par ailleurs, :da,n.s les villages sis dans la depression, le
metier moderne a egal�.ment penetre, on se le procure chez les fa­
bricants de la viIle.
d) On ne pl'oduit que pom' les necessil:es du menagc, De
cette maniere l'industrie textiie nlt�nagel'C peut ignores bien des facteurs
economiques, tels les in.termediaires, vendeurs, la, mise en yaleur du
numeraire.
Ce qui precede n'est natl1rellement "ala bIe quc pour une re­
gion limitee, comprenant les villages de montagne. Dans les vil­
lages de la region des collines, la contribution de la vilIe et la main
d'ocuYre etrangere presentent une importance sans cesse accrue.
En liaison ayec l'industrie .textire menagere, il nous faut ajouter
qu'elle constitue l'8;ctivite spCcifiq�� fet yresque .exclusive de la femme.
CeUe-ci se voue â' cette actiVite soif pendanf. fes loisirs que ]pi lais-·
sent d'autres occupations periodiques, soit en hiver quand eUe dispose
de plus de temps. L'industrie textile menagere a trait en premier !ieu
it l'hahillement. Dans tout le courant de l'annee, la femme est obligee
242
[243]
de produtre par son travail tout l'habillement necessaire aux mem­
hres de la familIe, les tissus et tricotages strictement necessaires a
un menage, ainsi que le linge de corps et de maison, couvertures,
taies d'oreillers, essuie-mains etc. (fig. 54-56) de meme que ce qui
est necessaire aux interâts economtques du menager sacs, cordes etc.
Dans la Iutte d'adaptation au milieu cosmique, la femme assume donc
par l'industrie textile menagere une charge importante pour ce qui
est d'assurer l'existence.
III. Le costume feminin.
En ce qui concerne le costume, on peut dire qu'Il represente
en 'general, la note specifique la plus visible d'un peuple. Etroitement
lie li. la vie du peuple, le costume n'est qu'une des nomhreuses formes
de se manifester, Le connaître et le comprendre peut etre une con­
tribution precieuse li. I'etude de notre etre ethnique; il constitue un
patrimoine national de valeur. Il n'a ete considere chez nous que
sous le rapport ethnographique et artistique. Mais un costume popu­
laire pose des problemes hien plus complexes que ceux de nature
descriptive. C'est precisement sa forme de vie sociale avec certams
processus et tendances que mettra dans sa vraie Iurniere I'etude de
notre costume populaire.
Le costume se presente sous un doublc aspect. En premier Iicu
il signifie vătement, cn second !ieu, parure. En tant que vetement
c'est unc forme d'adaptation au milieu, issue du besoin de se couvrir.
En tant que parure c'est une expression de la maniere dont le peuple
a entendu resoudre ce probleme. L'utilc et I'esthetique sont les deux
buts du costume. L'utile produit moins de differenciations. Par contre,
l'esthetique, grâce aux facteurs sociaux (opinion puhlique, mode, classe
sociale, desir de paraître, prestige social) produit des varietes infinies.
Le costume dans la region que nous examinons constitue jusqu'a
nos jours l'un des costumes populaires roumains les plus earacteri­
stiques. Il s'est conserve intact dans 'un groupe de villages plus isoles:
Ocoliş, Runc, Ocolişel, Poşaga-dc-Jos, Poşaga-de-Sus, Sălciua-de-Jos,
Sălciua-de-Sus et Lunea. Autrefois on le retrouvait cependant dans
tous les villages de la region ou nouS enquctons, et il est encore repre­
sentl: aujourd'hui sporadiquement, par certaines pieces qui ont sur­
vecu. Il nous 'faut supposer que par le passe, ce costume, - avec
quelques variantes - a eu une dispersion plus grande, compremmt
la region centrale de la Transylvanie, depuis le Muntele Mare li. l'Ouest
jusqu'au mont Bedeleu au Sud et au pied des monts Rodna ct la
region superieure du Mureş au Nord et li. l'Est.
Le costume se divise en deux grands chapitres: le costume fe­
minin et le costume masculin. La caracteristique du costume feminin
( est l'ornement de la\t:oiffuh� et les pieces d'habillemcnt, qui suprennent
a distance par leur form� et couleur. Des cheveux plut6t fonces, tresses
en deux nattes renforcees et epaissies par de faux cheveux, entourent
243
[244]
les orcilles et s'enroulent SUl' la nuquc (fig. 81-84). Le fichu noir
Iegerement noue sur le front complete cet ensemble qui caracterise
la femme mariee, (fig. 87, 88, 89). Aupres d'elles nou� trouvons les
fillettes dont les cheveux sont Iegerement- ramenes sur � la tempe
droite et finissent en natte sur le dos ou bien ·'en la surprenante
couronne qui leul' ceint .lJlajestueusement le front.' (fig. 73, 74, 75).
Et partout, on voit les jeunes filles avec leurs ternpes recouvertes
de cheveux et la tete toujours decouverte, (fig. 76, 77, 78). Le speci­
fique du costume feminin �est la "zadie" (espece de tablier) rouge
il 4-5 bandes transversales, il etroits motifs de couleur, Legerement
attachee il la tallle, la ,,'ladie" s'nppose au "şurţ" (tablter) noir fronce,
pose par devant et it la 'chemise (Mouse) et au pan de la jupe qui
depasse et dont le fond �st entierernent blanc. Une '"frâmbie" (bande
servant de ce in ture ) etroite- les retient autour de �ă _ ta!lle. La ch emi­
sette est pourvue d'un empieoement "ciupag", brode tres caracteri­
stique qui recouvre la poitrlne de la Iemmc, Les manches sont larges,
froncees, Iargement fraugees au bout. Cette chernlsette il empiecement
(fig. 71, 99-114) en train de dlsparaître, cede la place il un autre geme
de chemlsette il motifs au col et au manches (fig. 122, 123). La chemi­
sette est blanchc avec peu de broderies de couleur jaune clair aux
manches et au col. Quand il fait froid, les vâtcments habituels sont
le "pieptar" (,'este sans manches) et le "cojoc"" (manteau en peau
de mouton) ou la "ţundra" et le "frişcău" (niapteau paysan en
bure). Dans le temps on a aussi porte la "glugâ"� ft;apuchon). L'en­
semble se complete en fait' de chaussUl'e par les archaiques "cioareci"
(bas de bure) et lcs "o:{>inci" (sandales en cuiI' fronce). Les pieces
actuelles du costume ainşi que celles appartenant'" il un passe d'en­
virOll cent ans, se trouvaht dans des coffres, ainsi que les in for­
mations des vieilles gens" ,iIl0US ont servi il l'etQ.de minutieuse du
'costume pour une periode 'd'envir9n deux cent ans: Compte tenu des
Clements fondameritaux des' pieces, du materieI, � de la coupe, des
broderies et de la technique, on a pu etablir des genrcs divers et varies.
Par exemple, pour la chemisette qui offre une grand� diversite, on peut
distinguer quatre types: 1) la chemise il empiecement; 2) la chemi­
sette ancestrale; 3) la chemisette il "cheiţe"; 4) la chemise a "fleUl's"
(broderies figurant des fleurs), types qui se confondent avec un clas­
sement selon l'âge. De mcme la maniere de se cOiffer, avec le� orne­
ments complexes que comporte la coiffure constitue une des caracteri­
stiques les plus evidentes, aussi bien d'une region que des differellts
groupes d'âge: enfance, adolescellce, maturite, etat civil et parfois meme
etat social.
IV. Le costume "taS�Jtlill. > •• 1. r
Le costume masculin nous �l'mel: de dire qu'avant d'ctre un
costume local, il est un costume roumain specifique aux montagnards
en general. Compris dans ce cercle unitaire, le costume masculin se
244
"
"
[245]
composc d'une large "chemise" scrr'ee il la taille, des "cioareci"
(chausses etroltes en bure) et des "opinci". Ces pieces repondent si
parfaitement a I'utile, que l'artistique Imprtme en marge ne tranchc
que par de petites differences locales. Le costume ancien typique se
distingue par la chemise â ,�barbi" (coupe et couture caracterfstlques)
et les broderies dtscretes au col et au bouts des manches larges.
v. Conclusions.
L'industrie textile menagere et le costume ne doivent pas ctre
consideres comme des phenomenes isoles, sans aucune attache avec
le reste de la vie du village, Tout comme un ethnographe se con­
tente mit d'etudler descriptivement la technique de l'industrie mena­
gere, un economiste la rentabtltte ou l'historien de l'art les aspects
artistiques, pour nous - dans le cadre de la conception sociologique 1)
- aussi hien l'industrie menagere que le costume s'Integrent orga­
niquement dans tout le complexe de la vie du village.
Il nous faut insister tout partdculierement sur la relation con­
tinue que presente le costume en tant que manifestation artistique
avec les ensembles sociaux dans lesquels il s'Integre. Pour le costume
en general, et pour I'Industrie textile menagere specialement, le phe­
nomene artistique ne remplit pas une fonction exclusive. Il apparaît
parfois par une surprenante manifestation dans le costume, mais de­
meure presque insignifiant pour certa ins produits de l'industrie
textile menagere. Lorsqu'on le remarque specialement, le fait est du
plutât aux facteurs sociaux (opinion publique, mode, desir de paraîtrc,
prestige social).
En general, on peut affirmer, â premiere vue memc, que 1'or­
nementation est surtout visible pour les pieces recentes. A les analyser
aux cours des generations, les pieces du costume feminin aussi bien
que masculin, sont d'autant plus simples qu'elles sont anciennes. Des
nuances d'omementation se font egalement jour pour le costume selon
qu'une de ses pieces est destinee â ctre portee un jour de fete ou
un jour ouvrable, la premiere presentant plus de broderies. Les plus
anciennes ont des couleurs plus naturelles, plus eteintes, allant du
blanc au noir et au rouge, les plus recentes, des couleurs plus vives,
d'une part parce que c'est ainsi qll'on les trollve dans le commerce,
et d'autre part, parce que le gout evolue du jour les illlpose ainsi.
Nous avons remarque dans le costume ancien la beaute et la di­
stinction de la chemisette ii empiecement, aujourd'hui en train de
1) Conception sociologique repn!sentee par le Professeur Dimitrie Gusti, se­
Ion laquelle ont ete faites toutes les recherches mOllographiques roumaines et selon
les pril'cipes de laquelle nous av,ons egalement procede dans ceHe recherche sur le
{vif, cohception qui oblige' .tbut'-iriv'estigaleur, m&me lorsqu'il eludie un probleme
special de ne pas perdre de v·ue son encha�nement a tous les autres aspects de la
vie sociale caracterises precisement par la presentation d'un tout complexe, et sa
dependance de ceux-ci.
245
1
[246]
disparaître. Leur voguc a passe ; "i\ous n'en avons plus" ou .,l\OllS
avons fini de les porter", nous disaient les femmes, Ce qui ne veut
pas dire que toutes les chemises a "ciupag" aientr ere po;tees et qu'on
ne pouvait en confectionner. d'autres. Au contraire, I\�US en avons trouve
d'innombrables dans les coffres, dans tous les vlllages de la depres­
sion, mais personne ne les portait plus. La raison est toute naturelle:
elles ne sont plus de iIli�e. aui, la mode joue un role important
dans le costume populaire. Ses aspects out aussi les caracteristlques
et les particularttes d'une epoque, tout comrne Ia, mode paraît et
disparaît partout, Mais, entre le caractere de la mode citadine el celui
de la mode vtllageoise, u. y a une difference capitale. Le premier
est de nature dynamique -et se manifeste par la revolution d'une nou­
veaute totale, le second '<est . de nature statique,.et: se manifeste par
l'evolution. Nous avons vu/ les phases lentes d'evoiution pour chaque
plece du costume, et une .fois passee la mode, une" pfece ne connait
plus jamais de vogue. Nous pouvons citer encore la chemise a "ciu.,
pag" que scule quelque viellle femme arbore parfois, et qui tient
"de la legende". Appartenant au passe, non seulement leur apparitton
est tenue pour une bizarrerie, rnais on les regarde avec beaucoup
d'ironie. Il y a des femmes qui porteraient encore lc costume ancien
(la chemise a "ciupag", la "zadic", le "şurţ" de laine), mais on se
moquerait d'elles au village. Elles ont de la laine, clles ont tout,
mais ne peuvent s'eu. vetir", ou "an ne peut PJ,�s pOrter ces vete­
ments maintenant, on pTete a rirc", nous disait URC fcmme de Fi­
lia-de-Sus, ou on avait abandonne depuis longtemps- ce costurt'le qu'on
gardait dans les cofh·es.- "Nous nous en sommes v�tues, car tel etait
notre costume", mais s,ffiis "ciupag" eUes sont b�lles aussi (les che­
mises), telles les veut la' \node. "Ainsi tombee eu disgrâce, parce quc
demodee, la chemise a "ciupag" est decriee' aujourd'hui pour des
raisons de nature prati<}lÎe; qui meme ayant contrÎbue a son abandon,
n'etaient pas essentielles: .a) eUe n'etait pas assez echancree au col
et tenait trop chaud; bY on perdait trop de temp,s a la brodcr; c) la
"zadia" faisait pretentieux, la robe vaut mieux; d) 'la "zadia" etait
lourde parce que c'etait toute laine et tombait tOtIt droit (la robe se
drape mieux); avec la laine dont on tissait a10rs une zadie on achete
aujourd'hui deux robes. En realite le motif determinant en est la mode.
Et alors ces chcmises que la mode prohibait, etaient vendues ou de­
truites. Certaines etaient transformees, une fois le "ciupag" enleve,
d'autTes servaient a faire des "obi ele" (bandes en guise de chaus­
settes). Les ,,'lUdie" specialement, en grand nombre. etaient vendues
soit pOul' une icone, soit le plus souv.ent pour de la laine a Săgaja.
De cette maniere le costume aiÎcien local trouvait un refuge dans
les villages des 1\19ntagnes, ,ou, n"Jst encore ',eno pleiue vogue/ et o�
il defie a son 'tour une mode biz�rre - et impropre. Meme les vieilles
qui 1'0nt porte et 1'0nt abandonne les derniers temps, mepriscnt le
nouveau costume des villes; "Ce fut la un bon costume, maintellallt
246
[247]
vous gelez dans les vâtements qu'on s'achete. Malntenant nous endos­
sons des robes", an remarque le manque de continuite partout dans
les villages de l'Est, ou le costume ancie;n a disparu: Ce fut un beau
costume quecelui d'autrefots et plus commode pour travailler". Par
consequent, ici la mode s'est caracterisee au cours des dernleres
decades par une revolution dans le costume, on a abandonne corn­
pletement le costume ancien pour adopter un costume citadin ou
celui d'une autre region, qui a degenere par melange.
Les activites politiques et administratives ont egalement un role
dans la reglementatton du costume et de l'industrie textile menagere,
En premier lieu les centres politiqnes superposes sur les centres eco­
nomiquas intensifient les relations entre la ville et le village.
Outre ces circonstances indlrectes, qui deterrninent I'evolution du
costume, nous avons une serie de manifestations politiques qui sont
extremement importantes pour l'industrie textile menagere et qui se
caractertsent soit par I'absence d'une action initiee en temps voulu
soit par une intervention. deplacee. Pour la premiere categoric men­
tionnons que I'Industrie textile menagere n'est pas encouragee et qu'ellc
est meme combattue,pour la seconde qu'un type de costume non-local
est introduit et souvent meme encourage par voie administrative.
Pour la premiere categorie, concernant l'importance de l'in­
dustrie menagere et son role dans la vie sociale et economtque du
pays, aux cotes de la grande industrie. de serieux problemes se sont
poses au cours des dernieres decades, Il sernble que l'industrie textile
menagere n'interesse actuellement que dans le cadre de l'economie
nationale, bien que, au-dessus d'une importance economique et arti­
stique a fonctions sociales precises, eUe soit la base de toute la
vitalitc de notre nation. Dans la presente etude nous avons remarque
le paraUHisme entre la diminution de l'industrie textile menagcre
et l'abandon du costume et en meme temps que la perte de ce patrimoine
national amcne la diminution de la force meme de resistance de la
nation. Nous avons vu comment l'industrie textile menagere a ete rcm­
placee tour Il tour par des objets en provenance de la ville. Dans l'inter­
vallc de quelques decades des regions entieres ont abandonne .lc
costume archa"ique, et 1'0nt remplace par des robes de percalc ct de
soic. La pauvrete fleurit Il mcrveille son5 le masque brillant de la
soie vegetale. D'ailleurs ce debut de pauvrete, marque par l'affluencc
des objets de la ville est signale meme par le peuple. A vcc quel
sens de la reali te on fait des rcmarques comme celles-ci: "an a vu
que les gens se font faire des chaussures qui brillent et on s'est dit
quc la paU\TCte s'amenc maintenant chez nous, car ces chaussures ne
sont pas pour les travailleurs qni bechent la terre et qui peinent",
et encore: "Quand j'etais enfant il n'y avait que le popc (pretre) â
(porte'r des botiincs ''e't 'u:!/ 'seul hommc portant une chemise Il plis".
Et le pretre a dit: "Voyez, braves gens, maintenant la pauvrete vient
dans notre viUage". an sent p:tr cOllscquent, le debut d'llne nouvellc
247
[248]
I
epoque, celle d'une infiltration d'elements etrangers non traditionncls,
qui passeront par toutes les manifestations de vie sociale, et leurs
traces s'Imprimeront dans. toutes les branches de 1!l culture populairc,
specialement dans le Iangage et le costume: "
Ces infiltrations entraînent des pertes importantes au point de
vue ecouomique et culturel, J)'une part, ne travaîllant plus dans le
cadre de l'industrie menagere, les villageois sont obliges d'acheter
trop de choses 'a la viIle, qui outre le fait qu'eUes -sont de mauvaise
qualtte, desequtlibrent le budget du menage et en d�truisent la situa­
tion autarchique qu'Il avait par le passe, D'autre part, en meme
temps que Pintroductîon des objets achetes au n'ilirche de la ville,
disparaît un des plus Irnportants chapitres de l'art populaire, avec tout
le pittoresque des brodertes et des tissus, ainsi que du costume, qui
a toujours attire I'attention et l'admiration de l'etrăogeJ'
On peut tlrer de notre etude quelques conclusions sur I'evo­
lution du costume et des processus de developpement.
1) Tout costume populaire est un tout vivant qui ne se garde
pas invariable. Le processus d'evolunon consiste en certaines etapes
ou on distingue les me,�es elements essentiels, peut-etre differem­
meni imprimes, mais toujours sur la meme encoche ethnique. Il n'y
a aucune similitude et il serait errone de cornparer la mode du vil­
lage - bine que l'on remarque aussi pour le costume populaire cer­
tains elements qui sont ă la mode - avec notre :'rnode des villes im­
portee d'au-dela de nos'frolltieres. Le costume p0J.iUlaire pOlite donc
la marque de la continufte et du specifique ethniquc.
On peut degager .:quelques normes generales' de ces processus
d'evolution du costume:· > - ,
a) Urze piece ancienne qui correspond yni.quement ti l'utile et
qui, par consequent, est: le plus souvent reduite, ti l'elbnentaire, ne
subit pas les influences Hrangeres. Prellons par exemple la chaussure.
Elle est etroiteme�lt uniţ it la maniere de vivre des habitants, fi. la
nature du sol ou ils �ivent et a leul' occupation meme. Le genre
de chaussure n'est pas du au simple hasard. Elle .est la moins sujette
aux influences etrangeres et eUe est la derniere a les subir. La chaus­
sure correspond a l'utile et par cela eUe est l'expression directe de la
maniere dont il se mau'ifeste: 1) Comment est le sol sur lţquel on
circule, collines et valLees ou grande steppe? 2) Quelle est la ma­
niere de vivre des habitants, sont-il etablis ou nomades et quelle
est leul' occupation?
Pensons par exemple a la "opinca". Ce fut depuis des siecles
la chaussure dans une region <le c611ine et de vallee, de foret et
de pres, ou l'homme circule sUivantJ la saison, .dans un espace limite
avec ses bestiaux/ toujours' â.ttaCB.e· ;0.' une demeure stable, 10U se
rrouve le centre du menage et d'autres centres dissemines en di­
vers endroits de la montagne a pâturages et pres. Et les habitans
de cette region ont toujours circule dans cet espace limite.
248
[249]
-------�----,.--��===
D'ou sont venues les influences etrangeres? Tres certainement
du cote des bassins Itmitrophes habltes par les Hongrois. Bten qu'e­
tablis dans ces paragcs depuis li peine un rnillter d'annees ils ont
etendu leur dominatton seulement sur les plaines, les collines de pente
douce, le long des grandes arteres de circulation commode, telles les
routes de Cluj 'a Săvădtsla-Iara ou le bassin du Trăscău, Origlnalres
des steppes orientales, leur chaussure fut depuis toujours la botte.
Elle repond cependant it d'autres conditions de vie, tres certainement
pas aux conditions de celui qui va deambulant Ientcment, jouant
de la fhîte derriere son troupeau, toujours par monts et par vaux,
li tra vers des clalrteres ou fixe pres de son menage et des Iabours
avoisinants, mais bien une chaussure de nomades qui arpcntent la
steppe a cheval, vivant de rapines et de chasse. Les conditions de
vie sont donc essenttelles. La botte tire son origine des plaines etendues
de l'Asie. La "opinca" est la chausure de toujours des Ceto-Thraces
attaches li I'espace carpathique et halkanique, dont le nomadisme plutât
pedestre ne s'effectuatt que dans le cadre des deplacements saison­
niers, toujours les memes avec cornme point de depart d'un centre
qui etait le slege de la familIe et du menage, Ces deux pieces d'ori­
gines differentes se rencontrent aussi dans notre region. an se les
pas se reciproqucment, "Dans le temps, ils (les Hongrois) portaient
aussi des "opinci" et des "cioareci" (chausses blanches), Les bottes
etaient pour les jours de fete". Mais les Hongrois gardent la botte
pour les jours de fete comme une survivance de leul' forme archaique.
Pour leul' nouvelle occupation d'agdculteurs stables, la botte n'est plus
de mise et c'est poul'quoi nous la voyons remplacee par les "opinei"
et ensuite par les bottines qui sont aussi adoptees maintenant par la
population roumaine. Mais les bottines ne cadrent pas avec les tra­
vaux agricoles, aussi les considere-t-on avec un sentiment de mepris:
"Nous n'avons porte que des "opinci", on disait que seuls les serfs
chaussent des bottines, je n'ai jamais porte autre chose que des "opinci".
b) Une piece d'habillement est influen�able dans la miime me­
sure ou, en marge de son utilite, elle p·ermet le developpemellt de
l'artistique. Nous pouvons mentionner les phases d'evolution de la che­
mise feminine avec ses importantes differences de generation li gene­
ration. La chemise offrait les plus nombreuses occasions de distinction
sociale, d'opposition individuelle, par ses broderies qui pouvaient varier
li l'illfilli. Pour la confection de la "zadia" on remplace aussitot la
laine filee chez soi, par la laine achetee et meIangee de coton, pour
le simple motif qu'elle permet une manifestation artistique plus riche,
tout comme la nouvelle chemise en "jolj" (cotonnade fine) rcpolld
dans une plus grande mesure au sens esthetique, cela, meme lorsqu'il
(y' a � la base une cause .�.conomique (la presellce dans le commerce
d'un certaill materiel)�' ' . " ,
c) Une piece ancienne moins frequemment utilisee disparaît sous
une forme occasionnelle. De cette maniere ont disparu dans notre re-
249
[250]
gion: la "gluga" (capuchon), la "ţundra" (manteau) et la chemise a
empiecement, Le capuchon est une plece des plus utlles par mauvais
temps it la montagne. Mai�' avec le temps il a mem�. represente une
note occasionnelle: "Sans capuchon point de martage'vlin ce cas aussi,
bien entendu, il y a egalement _une note pratique il/l'origine, parce
que les gens de la noce pouvaient a tout moment courtr le risque
d'etre surprfs par le mauvals temps lorsqu'ils se rendaient a l'eglise
sur les longues routes des Vjllages de montagne, Mais a la longue,
il est devenu aussi un indice, de dlstinctlon, de prestige social. Une
vieille d'Ocoliş insiste' que dans - sa jeunesse, les .Iongs capuchons
n'etaient plus de mise qu'aux mariages. Sous cette . forme occasion­
nelle a aussi disparu i'ancieu' manteau et la chernise 'a ernpiecement
brode disparaît sous nos yeus; faisant partie du costume de fete des
vieilles femmes.' , � ,
d) Lorsqu'u.ne piece 4e costume archaique arrive Il se melanger
au x [ormes etrangeres elle est en passe d'lrremediablement disparaitre.
C'est de cette maniere que dtsparaît la chemise a empieoement hrode
et l'ancien "şurţ" en Iaine, et dans les villages de l'Est les corselets
et la "ţundra".
e) Une influence etrangere qui ne s'integre 'pas sur la ligne de
continuite des anciens elements locaux, ne parait que comme une
, ,
mode de breve dur ee qut .ne reussit pas Il gagnee., tout le terrain
et disparaîl Il bref delai. Telle a pa1'u dans quelques yi+Jages de l'Est
la "bearta" (la cOiffe) il � a 70-80 ans et elle -a atteint' son
apogee pendant quelques dizaines d'annees pOUl." disparaître t1'es ra-
pidement. . ,
f) Quand on emprunte' une piece etrallgere, elle est adaptee
aux anciellnes formes loca les. Par exemple la "bca1'ti}" n'est pas une
plece p1'opre au peuple rotin�ain. La populalion roumaine est con­
scientc de cet empTunt et en:ll1eme temps de certain'es particularites
propre'i a chaque peuple. Il "nous faut cependant reconnaît1'e que bien
que ce soit une piece recemment empruntee, elle nous p�raît toute diffe­
rente. an ne l'achete pas toute faite idans le commerce, elle est travaillee
par les jeunes filles, ornee de perles achetees au marche et placee tres
adroitement comme une courcmne, sans rep1'esenter la Duance de .parure
massive et lourde des "bearta" etrangeres. Les modeIes realis�s 'sont
geometriques.
2) Les influences se mall ifesten t de deux manieres:
a) Par la popula1ion (mouvements de population) par exemple
dans notre regioll par les colonisatiolls. d'Allemands magyarises a
Litenii-de-Sus et de Hongrois a larii. .
b) Par la tranS7rl_l�si.on de� eUmeJlts, \qui ne, �ont. pas dus a�x '.
mouvements de population, par exemple par le materiei 'achete les
ionrs de marche a Iara et Trăscău, ou meme anx colporteurs qui "en-
daient la marchandise etrangere dans differents villages.
En ce cas les elements circulent pat· simple transmission.
250
[251]
Ce n'est pas Thomme qui avallce, mais l'elemenl. seul, tout
comme ce n'est pas l'eau qui avance, mais simplement le [lot de la
mer, l'un. poussant l'autre, el /lOII pas les molecules de l'air mais
uniquement l'onde qui se proţrage. Ce n'est que de cette maniere que
l'on peut expliquer les grands cercles culturels qui embrassent des
peuples d'origines tout â fait dlfferentes. Par la simple presence
d'une plece de costume on ne peut tirer des couclusions relatives â
l'origine de la population. Lorsque deux costumes populaires pre­
sentent des elements cornmuns il y a deux especes d'explications:
1) les peuples sont d'origine commune ou 2) ils sont entres en con­
tact avec les memes peuples etrangers, Qui n'a pas remarque la grande
ressemblance entre les motifs scandinaves ou balkaniques avec les
motifs roumains, ressemblance qui a donne lieu â tant de perplexite
et de fausses conclusions. Peut-on afflrmer que ces peuples aient une
origine commune? Par contre, il y a une verite historique certaine
qu'ils ont vecu â proximite des Slaves pendant des slecles, Ceux-ci
ont laisse une cmpreinte puissante SUL· tout le fond autochtone. On
ne peut distinguer ce qui est superpose et ce qul a appartenu â la
population d'origine qu'en etablţssant d'une maniere precise les ele­
ments communs li ces peuples, Tous ces elements d'origine slave se
sont neanmoins superposes sur un autre fond ethnique qui n'a pas
renonce â son specifique. Les processus de devcloppemcnt du costume
ne sont pas simple hasard. Ils ont leurs lois, ou on peut toujours
distinguer le fiI de continuite tradltionnellc, aussi bien que les dif­
ft'lc-ences par epoques et unites sociales. La presente etude noUS a
permis d'etablir, par exemple, des elements communs avec la rcgion
de Sibiu, de Făgăraş _et de Hunedoara. Tous ces eIements conununs
J10US justifient de croire qu'ils out existe oi des epoques fort re­
culees sur une aire bieu plus vaste, dont il ne reste aujourd'hui que
quelques îlots. Ils ne se sont conserves que dans les reglons isolees
repoussees vers la montagne, ou ils se sont gardes grâce â un tra­
ditionalisme puissant et au processus lent d'evolution du costume. A
proximite, des regions etendues se developpent sur une rythme rapide
sous des influences Ctrangeres et citadines. C'est un processus d'evolu­
tion trallsformatrice qui renverse les anciennes assises, sans avolr pre­
pare la nouvelle mal"che. De la sorte, on perdait non seulement un
precieux patrimoine national, mais on rompait aussi le lien avec le
passe, le passe local principalemcnt, ou chacun puisse retrouver les
souvenirs des generations passees.
i\"ous assistons aujourd'hui â de grandes transformations sur toute
l'etendue du pays. Quand nous voulons degager notre specifique
t et�}ique ft le Hen conti�� �vep. potre glebe, nous nous heurtons tou­
. jours il. l'absence d'etudes ânalytiques sans lesquelles on ne peut faire
la synthese si llecessaire pour saisir et caractcriser le specifique na­
tional dans tous les domailles de la vie sociale. Les lacunes des recher­
ches fragmentaires de jusqu'â present, ne nous permettent pas de tirer
251
�.
[252]
des concluslons generales relatives au costume populaire chez les
Roumains. Et cependant combien eloquente et neoessaire tout li la
Iols serait I'extension des etudes de cette nanire, en premier Iieu
en Transylvanie - qui' . nous offre la plus grande variete de typcs
de costumes - et ensuite dans tout le pays. Vne Hguration carto­
graphique de la ctrculation des pieces, nous indtquerait avec precision
la direction des influences et leul' origine. La' presence des memes
elements en differents endroits, DOUS decr-irait le cercle culturel d'une
certaine epoque, qui se .determineralt de Iui-rnârne. Et tout ce qui
resteralt, une fois soulevees les couches superposees, surgtrait comme
ces cltes d'antique -civtlisatjon !JUe les fouilles ramenent a la Iumiere,
- ,
252
"
.
[253]
c
u
p
R
1
N
s
u
L
Prefată .
Introducere . . . . .
Pag.
3
5
1. Observatii asupra regiunii cercetate
1. Delimitarea regiunii . 11
2. Aşezârile şi gospodăriile 12
3. Populatia . . 27
4. Ocupatiile . 33
II. lndustria casnică textilă
t. Introducere .,. 39
2. Prelucrarea lânii 41
A. Tunsul oilor. 41
B. Spălatul lânii . . . . . . . . . . . . .. 43
C. Scărmânatul lânii 43
D. Pteptănatul lânii . 44
3. Prelucrarea cânepii . . . 47
A. Semănatul cânepii 47
B. Culesul cânepii 48
C. Topitul cânepii . 49
D. Melitatul. . . . . 52
E. Pieptănatul . . . 52
4. Torsul, răşchlatul şi dăpânatul 55
5. Fiertul tortului 58
6. Vopsitul .. ..... 59
A. V opsitul În casă 59
B. Vopsitul la târg 60
7. Urzitul, Învălitul şi năvăditul . 61
8. Războiul 'şi !ţ�s'utul. . . . . . . 69
9. Ţesutul cu scândura 72
10. Ţesăturile. . . . . . . 74
253
[254]
93
94
95
96
97
99
104
110
115
117
120
120
123
152
154
159
163
163
163
168
177
178
180
182
183
186
187
188
189
Pa�.
74
81
83
87
I
'.
. , .
, .'
..
.' .
A. Ţesături de lână .....
R Ţ esâturi de cânepă.
C. Înă'lbitul pânzei . .
11. Şteaza şi vâltoarea
1lI. Portul femeie�1.: .
• 1. Introducere '"
t' .
2. Descrierea sumară a portului femeiesc
3. GăteaJa capului . . . . .�-=/ ..
A. Purtatul părului
Părul la fetite
P�rul la fetele mari '., ;.
Parul la neveste. . . . .
B. Piesele. . . . . .. . .
C. Forme arhaice şi ocazionale
Gătea la capului la mireasă.
Găteala capului la nevastă
D. Forme dispârute . .. . .
E. Forme ocazionale recent�,. .
4. lmhrâcâmlntea . �-
A. Piese principale
Cămaşa
Poarele .
�adia .
Şurtul .
F)"ămbia
B. Piese accesorii
Piese din piele: Pieptarul; Cojocul
Piese din pânură : Ţundra ; Frişcăul;
. Gluga.
Straita .
Mănuşile .
C. Podoabe şi anexe.
D. Forme ocazionale.
A E. Forme de amestec
5. Incălţămintea .". . "': .' " .
A. Cioarecii
B. Oplncile
C. Cismele .
254
[255]
- ----------------------------------------------------------
IV. Portul bărbătesc
1. Descrierea sumară a portului bărbătesc 191
2. Pieptenătura şi acoperemântul capului
A. Pieptenătura . 192
B. Acoperemântul capului. 194
3. Îmbrăcămintea
A. Piese principale
Cămaşa . . 1 <>5
Cioarecii 203
Curaua 206
B. Piese accesorii
Piese din piele: Pieptarul; Cojocul;
Bonda . . . 207
Piese din pânurâ: Ţundra ; Frişcăul;
Gluga 209
C. Forme recente 211
4. Încălţămintea. 212
A. Piese arhaice 214
B. Piese recente 214
V. Concluzii 217
Glosar. 231
Resume 239
Traducerea rezumatului în limba franceză a fost făcută de dona
M. Coulon.
Harta, schiţele şi desenele au fost executate de d-l V. Brătfăleanu­
Fotografiile sunt ale autorului .
. \"' ,
255
[256]
(urmare la p. .. copertă).
,
QI!I �
\
DIN PUBLICAŢIILE INSTITUTULUI DE ŞTIINŢE
SOCIALE AL ROMANIEI
de sub conduoerea Profesorului D. Gusti
1. PUBLICAŢII PERIODICE:
1. Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, Anii I (Nr. 1 şi 2-3
epuizate), II, III, IV, V, VI VII, Vlll, IX, X, XI, Xll, XlJl
(apărut în limba franceză), XIV, XV şi XVI (apărut în limba
franceză), (1919-1943).
2. Sociologie românească, Anii 1, II, III, IV şi V, (1936-1944).
3. Alfaires Danubiennes, Revue de I'Europe Centrale et du Sud­
Est. Institut de Sciences Sociales de Roumanie, Centre de Hautes
Etudes Internationales. I-e, II-e, III-e, IV-e et V-e annees, (1938
-1942).
4. Buletinele unor Secţii ale Institutului.
a. Buletinul Secţiei de Studii Cooperatlve, Anii 1, II şi III
(1927-1930).
b. Buletinul Secţiei Economice, Nr. 1 şi 2 (1932); Nr. 1-3
(1933-34).
c. Buletinul Secţiei Bibliologice, -Nr. 1 (1932).
Il. VOLUME:
1. BffiLIOTECA DE SOCIOLOGIE, ETICĂ ŞI POLITICĂ.
A. So c io 1 og i a Rom â n ie i:
1. Nere], un village d'une region archaîque. Monographie soclologtque
dirigee par H. H. Stahl, avec une preface par D. Gusti.
I-er voI. Les cadres cosmologique, otologtque et psychlque,
Il-e voI. Les manifestations splrftuelles,
I1I-e voI. Les manlfestatlons economiques, [urtdiques et ad­
ministratives. Unltes, proces et tendances sociales, 1939,
XXIII + 406 + 322 + 402 pa�s.
2. Drăguş, un sat din Ţara 01tului (Făgăraş), Monografie sociologică
(în CUrs de publicare).
3. Clopotiva, un sat din Haţeg. Monografie sociologică sub conducerea
lui Ion Conea,
VoI. I. Cadrele. .
VoI. II. Manifestările, 1940, XX + VIII + 574 p.
4. 60 Sate Româneşti, cercetate de Echipele Regale Studenţeşti. An­
chetă sociologică condusă de Anton Colopenţta şi Dr. D. C .
Georgescu. Cu un studiu despre Starea de azi a satului ro­
mânesc de Prof. D. Gusti.
VoI. 1. Populaţia, 1941, XVI + 146 p.
VoI. II. Situaţia economică, 1941, 296 p.
VoI. III. Starea sanitară şi starea culturală (în curs de publicare).
VoI. IV. Contribuţii la tipologia satelor româneşti. 1. Sate agrtcole
şi i.stora� 1943, 182 p. .
Vo. V. Contribuţii la tipologia satelor româneşti. II. Sate cu
ocupaţii anexe, 1942, 220 p.
5. Portul şi industria casnică textilă În Munţii Apuseni, de Lucia
Apolzan, 1944, 255 p. .
., O. Cercetări asupra magiei la Românii din Munţii Apuseni, de Gh .
. Pavelescu (în curs de publicare).
'? Ceata [eciorilor din Drăguş. Contribuţii la definirea unităţilor so­
ciale, de Gh. F� (in curs de publicare).
8. Imigrări şi colonizări in Dobrogea, de Aurel Boia (în curs de
publicare). . , .
I 9. 'MăI4ie�ti, un sat din \ Transnlstrîa, de Gh. Serafim (în curs de
publicare).
B. �tudii şi cercetări:
1. Teoria monografiei sociologice, de Traian Hersenl. Cu un studiu
introductiv: Sociologia monograflcă, ştiinţă a realităţii sociale,
de Prof. 0.. Gusti, 1934, 166 p, (E�t). -
2. Tehnica monofJ!a/iei sociologice, de H. H. Stahl, 1934, 184 p.
S. Sociologia mllitans. Introducere la Sociologia politică, de Prof. D.
Gusti, 1934, XII + 614 p, (Epuizat; în curs de publicare
ediţia II-a).
(
I !
. '
r •.
[257]
1. Realitatea socială. Incercare de ontologie regtonală, de Traian
Herseni, 1935, 174 p.
5. Travaux du XIV-e congres international de sociologie, Comm.uni-·
cations. 1939, (5 volume publicate In limbile: engleză, franceză,
germană şi italiană).
serie A: Les unitt�s socia1es. l-er VoI. XII + 160 p,
8erie B: Le vilIage, I-er VoI., XII + 158 p.I II-c VoI., XII + 158 p,
serie C: La. viIle, l-er Vol., XII + 150 p.r
serie U: Le village et la viile, I-er V�., XI.I + 166 p.
6. lndrumări pentru ·mon.ografiile sociologice, redactate" sub directia
ştiinţifici a Profesorului D. Gusti ii conducerea tehnici a lui
Traian Hersenl, 1940,.560 p, (Ed. I in curs de publicare).
7. Bibliografia satului românesc, intocmită sub conducerea lui N. Geor­
ge��.l- Ttstu (in cUrs de publicare).-,.,
8. Sociolcuia româneasc�. Incercare istorică, de Traian Hersenl, 1940,
168p.· ,..
9. probleme de sOciologie pastorală, de Traian Hersenl, 1941, 224 p.
10. Metoda pentru cercetarea- soCiologică a familiei în. România, de
Xenia Costa-Foru-Andreescu (in curs de publicare).
11. Ancheta sociologica.· ·un.iversitariJ. Vieaţa studenţllor' la Faealtatea
de Filosofie şi Litere din Bucureşti in 1930, de Roman Cressin,
. (in curs de publicăre). • , . � • •
12. Istoricul şi semnificlJ#ia Institutului de Ştiinţe "Sociale al României,
de Prof. D. Gusti (in curs de publicare).'
1!1. Teme pentru o metodologie i!lridică privită ca disciplină autonomă •
. de Mircea I. Man?lescu (in curs de publicare).
C. Note şi comunicări:
1 Sociologia rurală, de Traian Hersenl, 1941, 32 p.
2. D. Gusti şi Şcoala Sociologică dela Bucureşti, XXV aoide Invă­
ţământ universitar (1910-1935), 1937, 332 p.
8. Publicaţiile Şcoalei Sociologice dela Bucureşti. Bibliografie. de Paula
Hersenl, 1939, 36 -p, . -», e
4. Institutul de Ştiinţe-Sociale al României, 25 anl-de publicaţii 1919-
1944, 140 p. .' . I
O., Te x t eşi t rad u cer i,
1, Critica raţiunii practice de Immanuel Kant.� In româneşte de D.
Amzăr şi R. VişI\n, - ClI contribuţii de C. Rădulescu-Mo� şi
Nae Ionescu,-1934, XLVI + 160 p, ,.
l' • I
F.. Biblioteca Asociaţiei pentru Stu'diul şi Reforma
. Socială �.
- �
F. B i b li o t e cad e P o li tic ă S o ci a U.
G. P rei e ger i şi c om uni c ă r i p u b li c e,
1. Noua Constituţie a României, 23 prelegeri publice, 1923 VIII+536 p,
(Epuizat).
�. Doctrinele partidelor politice, 19 prelegeri publice 1924, 304 p,
(Epuizat).· "
S. Politica externă a României, 19 prelegeri publice. 192;. Xll+706 p.
4. Politica culturii, 30 prelegeri şi comunicări, 1930, X+558 p,
H. P u b li c a ti o Il S duc e n t r e d e hau t ţ set ude sin t e r­
n ati o n ale s.
2. PUBLICAŢIILE INSTITUTELOR SOCIALE REGIONALE.
1. I �s tit u t u 1 S o"c iri Ban a t,� C r i II ana.
A. Periodice:.. .,. '. , ..
Revista Institutului Social Banat-Crişaha, Anii 1, D, m; IV, V, VI, VII.
VIII, IX, X şi XI, (1933-1943).
B. Volume:
1. A.nchetă monografică in comuna Belinţ (1938), VI + 406 p.
2. Monografia. comunei Sârbova (Jud. Timiş-Torontal), 1939. 392 p.
II. Institutul Social RomAn din Basarabia.
Buletinul Institutului Social Român din Basarabia. Tomul 1 (1937),
Tomul II (1938).'
3834. - Scrisul Româl"6SC, Craiova
:II
Lei 600.-'
('
/